Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0012

m 87079 
Sf 





FUGA DOMNULUI NICOLAE  MAVROGHENI DIN BUCUREŞTI 


la apropierea trupelor austriace la 9 Noembrie 1789. Făcută în Bucuresti de Paulus Litritsch. 
— Academia Română. Secţia Stampelor — RAFPAELE  CALZINI 


In acest număr: G. BRAESCU, ION PILLAT, A. MOȘOIU, ARTUR ENAŞESCU, ALEXAN» 
DRU MARCU, RAFFAELE COLZINI, SCARLAT STRUȚEANU, N. N. TONITZA, G. BREAZUL, 
B. CECROPIDE. GH. CARDAŞ, D. N. TEODORESCU, TEODOR MURAȘANU, 1. C. BACILA, 
A. KNAPP, PERPESSICIUS Buletinul bibliografic săptămânal de Al. Sadi-lonescu. Rep 
după expoziţii şi după stampele Academiei. 






An. XLII, Nr. 12. 


21 Marile 19268. 


E] 


UNIVERSUL LITERAR 


MO$ BELEA: 


Corabia este un orăşel mic, jumătate 
sat. jumătate târg. plin de cafenele cu 
greci, ce se prăjesc leneşi, fericiţi Ja 
soare. Aşezată pe deal, lunrea se scoboa- 
ră în timpul verii — întocmai ca la 
mare — pe bancurile de nisip lăsate de 
apele Dunării scăzute. Aici, oamenii 
pescniese oclei sau fac bur, eneoanele — 
în cămăși, deoparte — bărbaţii, de alta, 
la o distanță convenabilă — aşa cum i-a 
făcut Dumnezeu. 

După stăruiuţi neobosite, un begătaş, 
lovan Rădulescu —- alea de regulă pri- 
mar al orașului — a reuşit să paveze 
strada pe care locuia el, a adus apă, a 
instalat jumina electrici, pe care locui- 
torii o lăsan să ardă toată noaptea pen- 
tincă neavând contoare o plăteau dea- 
valma. Ă 

Domnul lovan Rădulescu, sau 
Radu cum îi ziceau Corăhienii, er 
gurul reprezentant al junimismului. pur- 
tându-se vesnic descheiat la un nasture-— 
ceva mai jos decât obişnuia  veneratul 
său şef, Botezase şi cunnnase pe toată 
lumea far finii îl trimetenu regulat în 
Cuuneră, şi-l jefuiau la ciirţi în seara de 
anul nou, cu care ocazie, dinti deputat 
oferia şampanie la consult cdouiisprezece 
din noapte, după ce —- conform tradiţiei 
— se stingea şi se reaprindea lumina. 
In fine, d-nul Iovan Rădulescu a adus 
cel dintâi gramofon în Corabia, l-a aşe- 
zat într'o Duminică în, grădina publică şi 
l-au învântii personal să cânte în fața oră- 
şenilor lipsiţi de muzică militară, cari 
se minunau elătinând din cap, cu înjură- 
turi admirative, 

Un lucru na izbutit însă d. Iovan Ră- 
dulescu, nici până “n zina morţii sale; 
saducă măcar um batalion care să în- 
veselească oraşul. Căci detând e lumea 
civilii au umblat după militari, An 'peti- 
țiouat, Sau ruinat zidind căzărmi, wa în- 
vârlit fiecare s'aducă în urben lui un re- 
giment de cavalerie, dacă comuna avu- 
sesc cinstea să nască un ministru sau cel 
puţin unul de infanterie, dacă trimetea 
în parlament un deputat, care lua cu 
vântul la mesaj. larnie an. umblat în 
corăbienii cu petiție împestrițită ca is- 

iturile tutulor dela prefectură, la 
Camera deputaţilor, zadarnice au ținut 
întruniri, alegând din sânul lor delega- 
tiuni, care să prezinte Regelui moţiunea 
votată in aplauzele fronstice ale adu- 
nării. Nu sa pulut şi pare. Din această 
pricină exista o dușmănie surdă între 
Corabia şi cele două capitale de judeţ 
vecine : Caracalul și mai ales Lurnu-Mă- 
gurele, care avea şi un regiment de ca- 
valerie, Această anie se întreținea cu 
auouime, cu vorbe purtate dela Corabia 
la „Purnur, viu Caracal si ralur. Corăbt- 
enii crau învingători. T în strategia 
civilă, deschideau ostilitățile odată cu 
începerea iernii. O serie de baluri cu 
mese mari, cari țineau că nunțile împără- 
testi trei e şi trei nopţi, convinsese 
ofițerimea că ospitalitatea Corăbienilor 
este superioară, căpitanii  îucau cărți, 
Iscotenenţii: dansau hore, briuri şi bă- 






























































tute cu țăranii îmbrăcaţi nemţeşte, ulă- 
turi de neveste ce purtau la gât sălhi 
de galbeni mari, veniau la bal cu toți 


copiii şi en cel vel naşte 
şi cure zorit să iasă la lumi 
fusta  dimainte, 
bine, 

Cavalerii invitați terau  găzduiți “de 
primărie şi poliţie, pe la hoteluri, pustii 


di să pice 
„le scurta 
cu o schioapă şi mai 











* Din romanul „Mos Belea“ care va a- 
părea în curând în exlitura Benvenisti, 


a 


— FRAG AENT — 


de GH. BRĂESCU 


în timpul iernii. Aci găziuu tut confor- 
tul reprezentat printr'o doamnă văduvă, 
cure încurajată de oliciulitate cu com- 
plicitatea binevoitoare a doamnelor din 











clită, alegea printre musafiri, şi pe 
rând, câteun favorit, uu  uruncându-i 
ca un sultan btlista, ai  sol'citându- 





invariabil pelerina. că să nu răcească 
trecând prin coridor la cancra ci, căci 
d-ua locuia în hotel. Lucrul se petrecea 
astfel drăguţ şi diseret. Lunea îi urmă- 
rca cu priviri “ndulgente, cu vehi umezi 
ca pe niște însurăţei cari se retrag dela 
masa mare. Ofițerul îusoțiudl-o să-și ia 
pelerina rămânea trei zile, cu un pele- 
rin în pelerimaj. Se întâmpla însă une- 
ori să plece şi sn primul lren, căci vă- 
duva cra o femeie şi jumătate, consul- 
tată cu înecresdere oarbă, cu risuri înă- 
huşite, de mamele ce aveau fete de 
măritat. 

D-nul Iovan Rădulescu avea doi băcţi 
pe cari i-a crescut cum trebue, fireşte 
în străinătate şi cu cari conducea ca cu 
nişte tovorăşi, numeroasele sole între- 
prinderi : moşii în exploatar păduri 
în tăcere, bancă, prăvălii și alte dara- 
veri Costică, cel mai mare, făcuse stu- 
diile în Germania, de unde se întorsese 
fără nici o diplomă şi cu doi nopii, două 
fetițe cari nu vorbiau o boabă  româ- 
nească lucru de care d-nul Iovan Ră- 
dulescu părea foarte mândru şi-l repeia 
în toată lumea. Bătrâna însă, doamna 
Rădulescu — coana Florica cum îi zicea 
uvea — femeie cu frica lui Dumnezeu, 
care lăptase şapte copii şi îi învățase 
pe rând si zică mamă, snferia în tă- 
cere, că nu se potrivia în gusturi cu 
neru-sa, pe care o privia cu ucinoredere, 
câml o auzia vorbind ultă lianbă şi o 
bănuia că mănâncă brouşte, Isi concen- 
vase toală nădejdea şi iubia cu patiană 
pe Mircea, celalt băiat, blând ca şi 
dânsa, umblând să-l însoare după dlo- 
rința ei cu o fată sănătoasă şi gospo- 
dină, care să supravegheze alături de 
ca gospodăria casei, bucătăria şi slugile 
ocupate cu treburi felurite. unele fe- 
scau pânză, altele (băteau scoarțe, co- 
ccau pâine, sau creşteau gândaci de mă- 
tase, cari foșneau pe rup vonţăind 
frunzele de dud de-ți era frică să stai 







































singur noaptea în bucătărie.  Coaua 
Florica era deprimsă! cu munca, căci 
d-uul Tovan Rădulescu nu fusase iot- 


deauna așa de bogat. Bătrânii locului, 


cure se poartă cu plete şi cu antereie 
de dimie albă, povesteau de multe ori. 
pela nunţi — că nenea adu fusese cel 
sărac ţăran în vremea când nu se 
aflau case boereşti în Corabia, iar tă 
raucele umblau deseulțe şi cărau apa 
cu dări de aramă, aduse în spinare 
tocmai dela Țurloaie, departe ue oraș 
unde iarna veniau uneori şi lupii, Pe 
alun, lovan Rădulescu wuvea decât 
două vaci ciute şi se culea sub carul 
de jugat, cu pmoțapul  propiit în poarta 
magaziilor, pentru ca a doua zi, gri- 
marii, cari cărau bucatele la şiepuri, să-l 
primlă ce dintâi la rând. Dar nu de aiei, 
șopteau gurile vele, sa „îmbogățit cl, ci 
dintro fabrică de bani, făcută cfţiva 
ani în urmă, în comuna fu == nume 
predestinat se vede din Ronianaţi din 
care sau înfruptat oameni cu vază ŞI 
un popă mucratic, beţiv şi curtofor dela 
Caracal şi în casa căruia sa găsit — 
zicea lumea — chiar tiparele, Ca toți 
Corăbienii, d-ua şi d-uul Iovan  Rădu- 
lescu duceau viţa regulată, se culeau 
de vreme, se sculuu de dimineaţă, luau 
“cafeaua şi despărțeau, la râmânea o 
clipă în poartă, vorbind eu câte-o fină 
în treacă «hummealui »leca la bancă, 
sau la biserică — o catedrală ce o ri- 
dica în inima târgului cu contribuția 
lucuitorilor, Serile eşiau cu toții să se 
apere de țânțari la grădină. D-uul lovan 
Rădulescu şi copiii lui se purtuu foarte 
curat, bime îmbrăcați, cu cămăși căleate 
si Instruite sub ochii coanei Florica, care 
odată pe lună întindea în curte, rufe 
albe ca zăpada, 

Venit să in comanda regimentului din 
Caracal, colonelul Roiban nu găsise lo- 
cuință. Nu se putea gândi să stea la 
hotel. Camerile erau mici, scumpe şi nu 
aveau unde să facă gospodăria. Pecânrd 
stătea nehotărit, profilându-s> ca o sta- 
tue în centrul târgului pustiu întâmpla- 
vea îl puse în faţa lui nenca Radu, care 
intrând în vorbă, găsi numai decât pri- 
lejul să dea Caracalenilor o nouă lovi- 
tură. Neputându-le lua regimentul se 
zâudi să le ia deocamdută comandantul, 
A recomandari. 

—,lovan Rădulescu, mare priinietar”?, 

—: „Colonelul  Roiban, nim + tă, 
De cât ofiţer în ziua de azi. hi copii ?>, 

mA? 

— „Fete, bieţi 2», 









































PALATUI, DOMNESC. din Bucureştii în anul 1809. Astăzi Arhivele Statului, (De- 
semn de Luigi Saver. care a însoțit pe ambasadorul englez Robert Ainsli).— Aca- 
demnia Română. Secţia Stampelor), 


UNIVERSUL LITERAR 


--- „Doi Lăeţi”. 

— „Eu am cinci fete, vezi, te-am îu- 
trecut, eu cu copiii şi d-la cu averea”, 

— „Nu-i nimic, sănătate să fie”. 
„Sunt sănătos, slavă Domnului, nu 
mă vaet... Să nu-i faci militari ascul- 
tă-mă pe mine”. 

—,„Băeţii mei sunt mari; 








unul e  în- 


surat, pe celalt trag nădegde să-l insor”, 


— Fi, bun, bravo! Vorba e că nu 
sesc casă, ce mă fac cu!” 
— „locmui am auzit, Ascultă, dom- 
nule colonel, de ce nu stai c-ta lu Co- 
rabia 2... LE frumos, e liniştit, e aproape. 
Dacă pleci dimineaţa, în terei sferturi 
de oră eşti la Caracal. Scara tentorei 
mai repeile, că e accelerat”... 
— li greu să mă due, să mă'mntore, 
să plătesc şi deum, să plătesc şi chirie”... 

:— „Chirie deocamdată nu plăteşti». 
„Cum n'am să plătese chirie ?”. 

-— „Avem noi localul poreuiur, vara 
sute degeaba... Îţi punem Trei camere 
lu dispozi ai bucătărie, ai tot”. 

— „Poate numai aşa, să-mi aduc fa- 
milia, că cu nu mă pot despărți de re- 
ciment... Oiu veni Sâmbătă şi oiu pleca 
Luni dimineaţa”. 

-— Ei, mai în cursul săptămânii, săr- 
bătorile, le potriveşti d-ta”, 





si 



























a, 

Peste câteva zile, care cu boi rideară 
dela gară bagajul colonelului şi-l des- 
cărcară în fata membrilor Intin Clubu- 
lui corăbiun, care-si dădeau între ei cu 
coatele. Colomelul, madusese dela last 
decât aşternuturi pătate de ropii şi tot 
felul de oale. Mai pe seară alt trans- 
port descărcă o colecţie de puturi cu- 
zone, după care îşi  instală la cercul 
civil familia ca întro cazarmă cu pături 
intinse în loc de covoare şi cu perdele 
făcute din ccarecafuri noi. Viaţa şi-o 
făcea la Corabia. Pleca dimineaţa şi 
<ntorcea scara. _Uneori nn se ducea 
toată săptămâna. Judeţui aflase că are 
familie numeroasă şi că este ocrotit de 
palut. La drept vorbind, Corăbienii nu 
prea erau încântați de  .espetele lui 
Tovan Rădulescu. Ei nu văzuseră ofițerii 
decât la petreceri şi şi-i închinuiau în- 
totdeauna ruşi,  pudraţi,  gătiţi ca de 
bal. Roiban se neglija dela o vreme; 
devenia mai sgârcit, pe măsmă ce se 
apropia de sfârşitul caricrii. In vederea 
unei eşiri apropiate la pensie, gândin- 
du-se că va pierde ordonantele, trăsuia, 
meseriaşi și alte Snlesniri. nu-si i 
făcea haine şi purta nnmai 
Nu-i păsa de fel. Nici în Corabia, ni 
prin apropiere nu erau generali, cari să-l 
























observe.  Apărea dimineaţa cufenea, 
odată cu negustorii, care-şi luau cafeaua 
înainte de a porni la şlepusi, îmbrăcat 


ca un soldat rătăcit din Crimea, cu cis- 
me obosite, încrețite ca o armonică, cu 
pantaloni plini de pete, cu o huină ci- 
vilă, tiroleză, nebărbierit și cu chipiul 
de căpitan, la care adăogase succesiv 
toate wradele ierarhice, formând în zare 
ca pe un fund de căldare. un spectru 
de tonuri coclite., dela arama veche, la 
galbenul de floarea soarelui. Colonelul 
da bună dimineaţa de depurie, cerea să 
„u se deranjeze nimeni  peatru el, nu 
consuma nimic se interesa de treburile 
grinarilor. cu naivități de copil, poves- 
tea episoade din războiu şi <e pomenia 
singur. O lua atunci pe jos. sprijinin- 
du-se întwun băț de corn şi răiăcia prin 
oraş, privind la câte-o troijă  încgritiă 
che vremuri. la barcagiii caci pescuiau 
le largul Dunării, la bănicerii  voinci, 
cari vânturau boabele de anr, si venea 
încet, descoperit, cu părul rar. alb. sub- 
țiat de bătrânețe — spre locul unde se 
lucra catedrala. Aşezându-se undeva la 
umbră pe o lespede ncciopiită, sau pe 
ui căpătâiu de grindă, fuma dus pe 
gânduri, urmărit satisfăcut activitatea 
din jurul Iui, observând tot fără să re- 
jină nimic, până când sasa lovan Ră- 
dulescu în întâmpinarea căruia  mer- 
gea cu figura veselă, cu mâna largă, cu 























„ea din: pântecele unui 





purtat de -pale de vânturi 








CASTELUL BRINCOVEANU 


— Grupul celor patru — 


ăie-o snoavă sau cu câte un sfat pre- 
ăi dinainte, 
Cam la acecaş oră, d-na Marie Roibau, 
care mavea nici o treabă — trecea strada 
şi en părul strâns întro Înntă ce catifea 
ştearsă, îmbrăcată întrun cagod de cit, 
cum poartă cucoansle la țară, se ducea 
ln coana Florica, Femeia o primi la în- 
cepnt cu bucurie, Mai târziu o da d 
cului și zâmbind sfârşia vrin a-i striga 
„bună dimineața”, lăsând-o singură sub 
“umbrarul din grădină, nnde-i  trimetea 
cafea și dulceaţă. 
-— „Pe mine să mă scuzi e 
„Nu te deranja îmi pare rău 
Lase'că ştiu eu cât eşti d-ta de ocupati” 
Gazda ulerga înivadevăr larnică, în- 
coace şi în colo, de la bătutul covoare- 
lor, la țesutul pânzei, împărțind lucrul, 
pornind treburile  dinatură, după cure 
începea g cea mare de toate zilele, 
ocupalia de căpetenie a gospedarilor din 
centrele dunărene, Seotea din casă co- 
voarele,: mobila, scaune şi canapele de 
catifea şi mătase, mese de toate formele, 
vapor uriaş şi 
cepea scuturatul. Căci praful, un praf 
fin. saharian, stârnit -de cobii ce se hâr- 
joniau, -de vitele ce treceau la adăpost, 
calde, se în- 
eleşte prin ” crăpăturile feres 
coşul sobelor, prin coperișul 
103, pe sus, pe 
i fine ce se 























































Flira m 
telor, p 
caselor, aşezându-se pe 
mobile, pe hainc, în str 
încrusiau ca o lepră, «disiruzând lemn 
materie, mâncând viața, stub uoar- 
tea oamenilor și a lucrurilor. Curăfenia 














ŞT. DIMITRESCU 


se termina înainle de a se ridica căl- 
dura. Casele cu storurile trase cădeau 
apoi în leiargie până a doua zi, când 
începea din nou aceiaşi muncă zadar- 
nică. lot cam pe atunci  sosia trenul, 
care eră semnalul prânzului. Un pumn 
de funcţionari şi de negustori mărunți, 
lăsând prăvăliile în seama Dbăeţilor, ce 
«dormitau în pragul uşilor deschise se 
îndreptau spre_ băcănie să-şi ia [uica 
și jurnalul. Odată cu ci eşia şi dela 
cercul civil, işoa nostimă cu 
pince-nez de aur şi nas obraznic şi tre- 
când prin praf cu desgustul unei pisici 
albe prin noroiu, se îndrepta blondă, cu 
mantilă ușoară croşetată, răsfăţată în 
panelicute bleu, către cusa lui Iovan 
ădulescu, Era fala cca mai mare a lui 
Roiban. Cocuta cânta admirabil la pian, 
şiia frunțuzeşte şi avea  novăsprezece 
ani. Privind la zestrea ce se scotea în 
Hecare zi la scuturat, în mintea d-nei 
colonel Roiban an încolţit fireşte uri 
matrimoniale, 
Jai, mamaie la masă”, 

— „Nu se poate”, strimu vesel din 
poartă, d-nul lovan Rădulsscu, care ve- 
nia de regulă cu Roiban. „Să vimă mai 
îmtâiu băeţi îsă Juămn câte o ţuică”. 

Coana Florica  n'avussse parte să-i 
trăiască niei o fată, Cu ncru-sa uu se în- 
țelegea deloc. Se stabilise în Germania, 
unde-și creştea copiii, vena numai În 
apropierea sărbătorilor Pastelui şi plecau 
imesliat co se întăriau căldurile. Prinse 
repede simpatie de Cocuţa,  pentrucă 
venta serile şi cânta la pian, care altfel 




















Chipuri pentru o Evanghelie 
Smochinul neroditor 


Şi zicea pilda aceasta: oare 


cine avea un smochin în 'vie lui 


sădit. Luca, XIII, 6—9 


Din via în terasă vez marea şi Balcicul, 
Oraşul ab şi apa albastră ca un cer — 
Vezi prin frunzișul viei, înaripat, caicul : 


“Si-aşteaplă azi stăpânul, bătrânul ei vier. 


E-un turc cu barba ninsă şi cu turbanul verde — 
Sădi întreaga vie, butuc lângă butuc. . 

Siragul vieții sale cu anii mulli şi-l pierde, 

Dar ştie orice piersic, cais, smochin sau nuc. 


Stăpânului, ce crede întru Christos, î-arată 
Ciorchinele cu boabe de galben chilibar 
Şi piersica puloasă ca un obraz de Țală, 
Şi vânăta smochină cu înimă de jar. 


Dar ială şi smochinul nerodilor în cale, 

Stăpânul se încruntă : — Pe pomul sterp să'l lai, 
De trei ani cat smochine în ramurile sale 

Si nici un rod nu 'mbie la umbra bi să alai. 


Vierul îi răspunde : — Pre el îl lasă, Doamne, 


In aces an să fie — să'l sap, să 


Ri 


i pun gunoi, 


Și dacă nu rodeşte îmbelşugat de poame, 
li voi slârpi la anul nelrebnicul lui soi. 


sta închis cu anii. Dar nu se gândea că 
Mircea ar putea-o lua de nevastă. Între 
țăranii pearveniţi, se  crecuză o aristo- 
crație a banului, mult mai pretențioasă 
decât aceia a numelui. Cei cari reuşesc 
să se îmbogăţească îşi fac palate, trăese 
bine petrec şi se însoară intre ei împre- 
unind averi Coana Florica nu se sim- 
jea prea onorată ba era chiar ce.h!ra- 
riată de această prietenie  stăr. tere 
care o stingherca. Colonelul o si..păra 
prin neglijența exteriorului, prin lipsa de 
ocupaţie, iucru pe care ea nu şi-l putea 
tuchipui prin apucăturile lui şirete, dar 
mai ales prin amestecul să în trebu- 
rile femeiești, o slăbiciune a  Moldo- 
venilor, neînțeleasă în restul jărei, Dar 
ce o desgusta mai mult, ce o făcea să se 
strângă, să devină ursuză când îi vedea 
venind era sărăcia în care trăiau şi pe 
care n'o observase decât în casa pluto- 
nierilor pe. care-i cununasc bărbatul său, 
De voie, de nevoie se întâlnaau totusi în 
ficeare zi.  Colonăkasa îşi destrăma 
spila neamului, vorbea de prefect şi de 
general, mărturisind că e nepoată de 
mitropolit. Aluziile începură să fie din 
ce în ce mai tmansparente,  Strînse în 
mod normal, relațiunile diutre cei doi 
tineri ar fi putut lua cu timpul o în- 
clinare mai dulce. Mircea, serios şi cult, 
cra un tânăr de o complexiune fizică 
delicată sau mai degrabă de o complexi- 





une morală timidă, bănuitoare. Sirădu-. 


imțele colonelesei de a le procura pre- 
texte de izolare îl enervuu, nai ales că 
privindu-i galeș nu lipsia nicicdată să-i 
semnaleze _ arătându-i cu coada unui 
cehiu complice celor din casă : 

— „Imi pare mie, că atul d-tale 
vrea să-mi fure fata !... Ce zici madam 
Rădulescu ?...” 

M-me Rădulescu nu zicea mie. Mir- 
cea însă se întuneca şi se indrepta re- 
pede, rușinat ca un copil prins în gre- 
şală. Cu timpul, orice întâlnire oricât 
de meaştepiată i-se părea pusă la cale 
si era exasperat că coloneleasa căuta 
să dea spuselor lui intențiani ştrengă- 





ION PILLAT 


reşti, uneori chiar piperate,  Stăruinţa 
aceasta de a-i arunca fata în cap, era 
hazlie, şi localinicii urnăriau cu inte- 
res împărţiţi în tabere, lupta dintre cele 
două mame, Dar cu dragostea nu glu- 
meşte nimeni. Mircea se lăsa prins în 
fiecare zi mai mult. Părăsia pe Cocuţa 
necăjit, că pleacă de lângă dânsa din ce 
în ce mai greu şi că doria în fiecare zi 
s'o vadă din ce în ce mai de vreme. Se- 
rile le petreceau acum împreună. Fugind 
de lume se plimbau ca nişte copii cu- 
minţi, pe malul  Dunărei argintală de 
lumina lunci, veghiați de părnţi ce ve- 
niau pe urma lor la limita zonei de to- 
Jeranţă, admisă în provincie. 

Mircea se _ îmblânzise. Fata nu cra 
complicată, Incepuse să aibă pentru ea 
atențiuni delicate: trandafiri tăiaţi din 
pi ădina lor, propuneri de plimbări cu 
arca, invitaţii repetate la dejun la 
care colonelul — dăscălit de acasă — 
mânca pocăii, cu poftă reţinută, cu ges- 
turi rezervate, Lângă el d-na Marie co- 
louel Roiban plutea în fericire, ţinea 
piciorul de pui delicat, cu degetele răs- 
firate în aripă de porumbel -- așa cum 
se cuvine unei nepoate de mitropolit — 
şi se gândia îngrijorată la trusoul fetei. 

Era în ziua de sf-ții Apostoli Petru şi 
Pavel. Se hotărîse sfințirea catedralei, 
care nu prea convenia hătrâuilor fiind- 
<ă era luminată electric. Din ajun, că- 
ruțe, cu leagănele înflorite cu scoarţe şi 
velințe, adunau din satele vecine, țărani 
îmbrăcați în haine de sărbătoare. Femei- 
Je găiite cu sălbi de galbeni şi marame 
de borangic, păreau nişte mirese ; bărba- 
ţii purtau ca nuntașii ștergare de danie, 
prinse pe umăr. 

De dimineață, d-nul Iovan Rădulescu, 
Vărbierit cu perdaf, cu ochelari pe nas, 
alerga îmbrăcat în haină neagră, siman- 
dicoasă, cu chenar de decoraţii la o par- 
te. gândindu-se la toate, escoriat de un 
pluton de fini, pe cari îi trimetea în toate 
părţile ; să vadă de ghiața pentru şam- 
panie, să găsească castraveți verzi pen- 
tru friptură, sau la primărie, să mai scoa- 


UNIVERSUL LITERAR 


tă steaguri şi să încarce din vreme țeava 
de tun, care avea să anunţe credincioşilor 
sfinţirea casei Domnului. 

Colonelul Roiban adusese dela Caracal 
în marş, tot regimentul. Oamenii aveau 
la ei hrana rece, câte-o fărâmiță de ra- 
sol vânos, scos pe jumătate crud din zea- 
ma chioară, sărată şi afumată, fiartă în 

rabă, pe întuneric şi băută de soldaţi în 
loc de ceaiu, înainte de a se pune în 
marș. Gătit cu eşarpă şi epoleţi, cu pe- 
najul alb de struț al comandantului, co- 
Jonelul ordona parada, înfricoșând lumea 
cu priviri severe, cu vocea aspră îngro- 
şată a militarului în serviciu. Muzica, un 
sălaş de ţigani puchioşi ce fumau, se cer- 
tau, fumau mereu, lucioşi ca alămurile 
ce purtau cu ei, rânduită de mult în faţa 
catedralei, părea un foc de gunoaie. Tru- 
pa, cu oameni zdrenţăroşi, ascunşi în rân- 
dul al doilea, era înşiruită dela gară spre 
oraş, deoparte şi de alta a drumului, în 
calea episcopului. In ultimul moment, sa- 
caua primăriei trasă de patru boi înain- 
taşi, înainta greoaie şi pompierii aruncau 
în urma ei apa trasă din mers în căldări 
de aramă, făcând din distanță în distanţă, 
băltoace, pe cari soarele şi nisipul aprine 
Ie uscau repede. 

Pe peronul gării aşteptau grupuri de ofi- 
cialităţi : prefectul județului, primarul 
în persoana lui nenea Radu, alături de el 
colonelul cu chipiul la o parte, cu trestia 
în gură, apoi diriginţii şcoalelor, al poştei 
și telegrafului, poliţaiul sătul de carne, 
corul de copii gata să cânte „Bine aţi ve- 
nit în oraşul nostru“ apoi comunităţile : 
Evrei spanioli, ceremonioşi ca nişte di- 
plomaţi, Greci, îngâmfaţi de hainele lor, 
în fine lume peste lume şi departe la 
capătul cheiului, lângă pompa cu apă, 
şelul de corniști, pus de colonel să sune 
rugăciunea, la. sosirea trenului. Din mul- 
țimea apăsată de un soare crud, ce turna 
de sus valuri de plumb topit, pornia „un 
vuet, ce semăna de departe cu mugetul 
apelor ce se revarsă şi năvălesc peste ză- 
gazurile rupte. Deodată se făcu tăcere can 
faţa unei minuni. Dar după câteva clipe, 
vuetui porni din nou, din ce în ce mai 
tare, prefăcându-se în vaer, izbucnind în- 
trun amestec de interjecțiuni de înjură- 
turi, de strigăte, de apeluri aruncate în 





ȚĂRANI F. ŞIRATO 
— Grupul celor patru — 


ip 


UNIVERSUL LITERAR . 





C. HAY 


TĂCERE 
— Grupul celor patru — 


toate limbile şi pe toate tonurile. Mulţi- 
mea, cuprinsă de panică fugia acum  în- 
tr'o dezordine pitorească, strecurându-se 
fără frică pe la botul cailor, spre bariera 
oraşului. Circulase, dinainte înapoi, ves- 
tea fulgerătoare, că prefectul primise 0 
telegramă, că Inalt Prea Sfinţia Sa Epis- 
copul scăpase trenul şi că urma să soseas- 
că dintrun moment într'altul cu automo- 
Dilul. Sunt momente tragice, cari nu se 
pot descrie. Prefectul se uita cu reproş la 
d-nul lovan Rădulescu ; nenea Radu se 
scuză dând neputincios din umeri şi a- 
pucându-se de braț, privind cu invidie 
mulțimea ce alerga la faţa locului, se lua- 
ră lîincet pe urmele sacalei grele, care se 
deşertase, ca nişte rude desmoştenite pe 
urmele unui dric de cls. L-a. Nau mers 
sult. Din deal, o trăsură de casă ce fulge- 
ra în soare, trasă de cai încordaţi, ro- 
tunzi ca niște pepeni, pornită dela locnin- 
fa primarului, unde descălecase episco- 
pul, urmărită de trăsuri hârbuite, de că- 
ruţe cu cai, ce fugiau ca icpurii, de flă- 
căiași încălecaţi pe deșelate, se îndrepta 
— învolburându-se într'un nor de praf — 
spre catedrală. Slujba ncepu imediat în- 
u'o înghesuială de moarte. Ofieialităţile, 
notabilii, comunităţile, nenca Radu, în 
fine colonelul Roiban şi polițaiul n'o a- 
pucară să intre şi nici nu mai încercară 
să pătrundă în biserică. Era de prisos. 
Sţăteau sub castani la umbră cu batiste 
pe cap cu feţele împictrite de nemulţumi- 
re, luminaţi interior de bucurie că scă- 
paseră de corvoadă. Slujba fu lungă. La 
eşire, episcopul, prelat viclean, salvă pre- 
stigiul autorităţilor, mergând întins, cu 
crucea sus. inainte de a ocoli catedrala, 
spre grupul de dregători şi zise eu blân- 
deță, stropindu-le chelia cu  aghiazmă: 
„Cei din urmă, ca şi cei dintâi“, 

Apoi Ampreună, urmaţi de norodul ce 
purta lumânări aprinse, ocoliră biserica în 
sunetele muzicii militare, în pocnetul tă- 


vii de cireş, care trăsnea la intervale, a- 
trăgând cârduri de copii cu ochii strălu- 
citori, războinici. trezind cochetăria cu- 
coanelor, care-şi astupau urechile, cu 
gesturi pudice de nimfe surprinse la scăl- 
dat. 

După slujbă, pe stradă, la umbra maga- 
ziilor, sub pomi, pe iarba prăfuită, țăra- 
nii întinseră pomenile : fripturi sleite de 
miel, găini spintecate, frecate în boia de 
ardeiu, onă .răscoapte, felii de caş îndul- 
cit, în sare, snopuri de ceapă verde şi de 
usturoiu, azime dospite şi turte pământii, 
faguri de miere, în fine sticle cu rachiu, 
ploşti cu vin, zaibăr ce le văpseau buze- 
le şi covrigi de împărţit la copii. Flămân- 
ziţi de postul din ajun, de osteneala dru- 
mului, de sbuciuimul zilei, oamenii mân- 
cau trosnind din măsele, înfrățindu-se cu 
soldajii şi cântau falş, ameţiţi de băutu- 
ră, lăsându-se după lăutarii cu dinţi albi, 
ce căscau gura dând ochii peste cap. 

La cafenea, în sala cea mare care ser- 
vește Corăbienilor şi de teatru prânzeau, 
cu ferestrele deschise, la răcoare, inviia- 
ţii lui nenea Radu: prefectul, jenat de 
guler, colonelul Roiban foarte roşu la 
faţă, preşedintele comunităţii evreeşti, ca- 
ie aproba politicos pe toată lumea, preo- 
tul coloniei greceşti îmbrăcat de iarnă, di- 
riginţii şcoalelor şi al poştei, pierduţi în 
redingote demodate, cari închinară pe 
vând pentru episcop, dnpă ce Inalt Prea 
Sfântul lăudase cum se cuvine fapta cre- 
Jincioșilor indreptaţi pe calea binelui şi a 
adevărului de nenea Radu. 

„Inalt Prea Sfinte, domnule prefect, 
domnule Iovan Rădulescu şi dragii mei“, 
spuse bătând în pahar, ridicându-se la 
rândul său, colonelul Roiban. „Când mam 
văscut în Basarabia, nu m'am gândit în 
momentul acela, că am să ajung pe me- 
leagurile acestea să văd zidindu-se bise- 
rică acolo, unde la șaptezeci şi șapte era 
jale şi pustiire ; unde nu se afla nici drum, 
piei casă, unde nu se zăria măcar un câi- 
ne. Dar ne-a ajutat sfântul şi am mers 
încetişor, hai, hai, dela Rahova, la Smâr- 
dan şi la Opanez, de acolo la Griviţa şi în 
fine dete Dumnezeu şi luarăm Plevna. Și 
astăzi, slavă Domnului, prin stăruința şi 
munca acestui mare şi bun Român, a 
d-lui Iovan Rădulescu, care stă colea în 
faja d-voastră şi din mila tuturor, sa ri- 
dicat o cruce, unde înainte se înălța se- 
miluna turcească şi spurcată, s'a clădit o 
biserică, în locul moscheei şi a geamiei 
musulmane, pe care, ce e drept, ei le ţi- 
peuu foarte curate, lăsând papucii la 
uşă, lucru pe care l-am văzut cu ochii. 
Ei bine dragii mei, toate aceste lucruri fru- 
moase, noi nu le-am fi putut înfăptui, da- 
că n'am fi intrat la Plevna. chemaţi de 
Ruşi să trecem Dunărea, cu orice _condi- 
ție şi pe unde am pofii, în cap cu Domni- 
torul, dându-ne astfel independenţa dela 
şaptezeci şi șapte. Vă rog dar, ca împreu- 
nă cu mine'să bem cum a zis bietul An- 
drei Mureşanu, uniţi în cuget şi simţiri, 
strigând în acelaş timp, trăiască Majes- 
taiea Regele cu toată dinastia şi trăiască 
bunul român lovan Rădulescu. care a 
dat cea mai mare dovadă de creştinism“, 

Plină de gratitudine, d-na Marie colo- 
nel Roiban a aplaudat cea dintâi, cu toa- 
to că nn fusese invitată la masă — fe- 
meile, se ştie, nu iau parte la banchet dar 
fiindcă venise... şi era obiceiul d-nei Ma- 
rie colonel Roiban să vină intotdeauna 
în astfel de împrejurări, îndemnându-se 
la mâncare ca Roiban. căci din gelozie, 
cure creştea cu vârsta, se aşeza oriunde, 
viată la faţă, cu gura pungă, lângă dân- 
su a, 

„Muzica militară, după ce a concertat în 
timpul mesei, cîntând un potpuri cu imi- 
tațiuni de privighetori şi pitpalaci, strân- 
gând tot satul la fereastră sa dus apoi 
să cânte îlăcăilor la horă. Contra obiceiu- 
lai său şi cu toate că ere tn toiul vezii, 


Strigoiul meu 


Când s'o stârşi povestea unui cm 
AL cărui nume încă îl mai post, 

Să duci cu fine umbra celui murt 
Și so îngropi în câmp la hippodrom, 


Acolo în Octomvre ca şin Mai, 
In zilele cu soare sau cu ploi, 
Din groapă o să iasă un strigoi, 
Să-l mângîe copitele de cai. 


Apoi se va ascunde în mormânt, 
Cu stilpul de sosire căpătâi, 
Când stâlpul îl vei trece cel întâi, 
Să simţi o sguduire sub pământ, 

— ta: 


fe 
VI 






PA / 


7) 


Prin ploae 


Ah, ploaia care fîrîe de luni, 

Şi sufletul din mine l-a udat!?.. 
Şi astăzi, Joi, de ploaie alungat, 
Mă văd în faţa casei de nebuni.. 


Şi stau în strada neagră de noroi... 
Nebunii trag de gratii şi răcnesc, 
Privirile când ni se întâlnesc, i 
Şi ploaia umple golul dintre noi... 


Prin ploie alergând mă reintorc, 
E răcnetele nu le mai aud... 
ar sufletul din mine este ud, 
Şi sufletul din mine mcere ză-l storc,.. 


Din Fulgere (volum ce va apare 
în curând) 
DOE EERO ICI CS OP ACE 


colonelul cedă stăruinţelor orăşenilor și 
„în onoarea catedralei“ zise el, oferi mu- 
zica militară pentru ca seara să danseze 
tineretul în sala cafenelei. Corvoade de 
soldaţi întinși pe brânci frecară parchetul 
cu sârme, cu perii, cu ceară, gândindu-se 
la cei de acasă, străjuiţi de sergentul care 
croia din câud în când cu nueaua : 

„Dă mai repede, măi |” 

Mircea şi Cocuţa nu se despărţiseră 
toată ziua. Ă 

Cucoana Florica o reţinuse la dejun. 
De dragul băiatului şi pentrucă fata era 
simplă, bătrâna începuse s'o iubească. Co- 
cuja n'avea pretenţii mari, nu făcea lux 
şi o cuceri definitiv, când încingând şur- 
țul şi dogorită de focul maşinii, făcu la 
repezeală din lapte, ouă şi vanilie, o cre- 
mă răsturnată. După dejun, Mircea şi Co- 
cuța plecară să adune depe la fini, depe 
la cunoscuţi şi prieteni obiecte pentru 
tombolă, ce urmau să se vândă, din ini- 
țiativa lui nenea Radu, la licitaţie, în fo- 


losul muzicii, 
E zi a Sai G. BRĂESCU, 


Stampe și portrete privitoare la istoria Românilor 


(Expoziţia Cărţei Româneşti vechi 1508 -1820. Academia Română) 


In număra din 14 Martie a. c. al Uni- 
versului Literar d. N. Cartojan face o ex- 
punere prețioasă asupra expoziţiei Cărţii 
vechi româneşti din anii 1508—1820 făcută 
de Academia Română, . 

In acea expoziție sunt expuse şi vechi 
stampe cuprinzând portrei: dumneşii şi 
istorice, oraşe, cetăţi, tipuri şi costume și 
diferite scene din viaţa românească din 
secolii AVII—XIX, Aceste stanmpe pentru 
ţările româneşti din secolele trecute t 
mai mult de cât inferesante, ele cu 
o valoare de document istoric, 

Importanţa gravurilor «a material aju- 
tător istoriei a trecut aproape nebăgată în 
scamă, cu toate că ele au partea cea 
mai mare în unele fapte istorice, ele sunt 
o icoană credincio: din timpurile vechi 
sunt documente iconogrulice xontempora- 
nc cu evenimentele . Eveniricate poliiice 
petrecându-se în Principateie Române şi 
cum Domnii noştri jucau un rol polit 
cra natural să se ştie şi figura lor, 

Diu seria portretelor domneşti, cel mai 
vechiu este al lui Mihai Viteazul făcut la 
Praga în 1601 de gravorul lzidius Sade- 
ler, când Domnul nostru sa us la Impă- 



























la 17 Mai 1786. Domnul siă pe tron, în 
«lreapta şi în stânga sunt bverii, un steag 
cu stema Munteniei şi trei tuiuui, In faţa 
Domnului, Divan Eifendi ceteşie firmariti 
de învestitură, O altă pictură ne arată pe 
Maria fica lui Vasile Lupu, măritată du- 
pă priuţul lanus Radzivili. 

Domnii Români se continuă en Scarlat 
Calimaehi făcut de Ludoviens Kreuchely 
> Schwardberg, Gheorghe Bibescu de 
Kriebiiber şi Mihail Suţu de Louis Dupre 

Domnii Români se continuă cu Scarlat 

Domnii Români făcuţi de artiști st i 
ma arată că eram cunoscuți în se 
cuţi la Praga, Viena, Veneţia, Paris, Lip- 
sca și Amslerduam. 

O serie de picturi ne arată liguri isto- 
vice din sec. XIX astfel avem pe Iordache 
Filipescu Mare Vornic şi Mare Ban pe la 
1830, pe Alexandru Vilară omul Ruşilor 
care a fost în comisia pentru întocmirea 
regulamentului organic, pe Aga Mihăiţă 
Filipescu la 1827 şi pe Alecu Ghica, Mare 
logofăt al Moldovei 1834—:248, tatăl lui 
Grigorie Vodă Ghica. Toţi sant îmbrăcaţi 
în costum boerese. 

Persoane care au jucat rol cultural gă- 





RA 

















Cutremurul de pământ în Bucureşti la 


ratul Cermaniei Rudolt [[. Sunt apoi por- 
tretul lui Gospodar Graţiani Domnul Mol- 
dovei, făcut la Viena de Ieinrich Ulrich; 
al lu: Matei Basarab de veneţianul Mar- 
cus Bosehinius, Vasile Lupu făcut de A- 
braham van Vesterweldi și gravat de Wil- 
helm Hondius; Constantin Brâncoveanul 
gravat de veueţianul Alexander din Via 
şi Dimitrie Cantemir gravai la Amster- 
«um de Y. Morellon La Caye. 

Din epoca Fanarioţilor avem poriretui 
lui Constantin Mavrocordat, care a fost 
Domn în Moldova de 4 ori şi în Munte- 
nia de 6 ori, făcut la Paris de G. F. Sch- 
mid, Gigore Ghica — în tiompul domniei 
lui ni sa răpit Bucovina de Austriaci în 
1777— estei făcut la Lipsca de Î. M. Stock. 
"Nicolae Mavrogheni Domnnl Munteniei 
1786—1790 este arătat în :nai multe feluri. 
O gravură ni-l arată în haine de răz- 
boi cu şalvari şi fes şi în altă gravură 
ni-l reprezintă într'o. trăsură după moda 
turcească, trasă de doi cerbi şi nrmat de 
suita lui compusă din bocri si soldați ar- 
năuţi. Un alt tublou pictură pe pânză, ne 
arată Investitura lui Nicola: Mavrogheui 









Română. 


23 Ianuarie 1838.— (Academia 
Sceţia Stampelor). 


sim pe Dionisie Fotino, autorul Istoriei 
Daciei, Țichindeal Dascălul şi fabulistul 
Banatului, pe Grigorie Pleşoianu profesor 
cruiovean la 1853, Valşiain, profesor de 
Kesen la Colegii Si. Sava din Bucu 
reşti în 1850 şi pe Gh. Asachi, tânăr. 

Grupa de istorie miliară începe cu lup- 
ta lui Mihai Viteazul dela Gorăslău, dar 
cele mai multe sunt din sce, XVIII. 

La începutul secolului XVII când Aus- 
iriacii continuă ofensiva lor victorioasă 
contra Tureilor, când se o-upă cetăţile 
“Vimişoara, Lipova, Orşova, insula Ada 
Kaleh, iar pe de altă parta în părțile de 
văsărit cetăţile Benderul, Hotinul şi Is- 
mailul atrag o parte din armaiele tur- 
ceşti, de atunci avem frumosul plan al 
Hotinului de Schley. veilerea cetăţii Ti- 
ghina cu plecarea Turcilor din ea, ocu- 
parea Hotinului a Ismailului, a Silistrei şi 
ocuparea oraşului București de  irupele 
austriace cub comanda Prințului de Saxa- 
“Coburg, Gravaurile din acest timp sunt a- 
«evărate cronici, la legcudă se dă expli- 
cația pe larg. 

In secolu! XIX diferiţi călători au tre: 


UNIVERSUL LITERAR 





Intro seară lu „Giate-Lyviquc“ un spec- 
tator era aşezat în spatele unui domn 
înflăcărat, uu meloman furios, cu sigu- 
ranţă, cure cântă când cu unul, când cu 
altul dint riişti. 

— 'Ticălosul ! liolul! strigă deodată 
spectatorul exasperai. 

— Domnule mie îni spuneţi toate a- 
cestea ? întrebă melomanul întorcă mlu-se. 
prudenţă, ex- 














Nu, dragă domnule. Ci acelui în 
il de bariton care mă împiedică de a 
asculta. 

Spectatorul nu era altul 
Bernard. 





decâi Tristan 


- 

Critica n'a fosi prea blăudă cu „Nun- 
ta lui Figaro“ de Beaumarehais, Fa pro- 
orocea că piesa va cădaa repede. 

— Du, zise artista franceză Sophie Ar- 
noll va cădea de 50 de ori în şir! 

. 

Franz Molnar celebrul scriitor 
a făcut astfel autobiogralia. 

In 1878 am fost născut la Buda-Pesta; 
în 1890 am studiat dreptul la Geneva; în 
189 m'am făcut ziarist la Buda-Pesta ; în 
în 1997 am scris un „mic reportaj“; în 
1900 am seris prima mea nuvelă; în 1902 
am devenit autor dramatic, întâiu în 
patria mea; în 1908 am revenit cunoscut 
și în străinătate ca autor dramatic; în 
1914 mam făcut corespondent de război; 
îm 1918 mi-a unţit cu tote] părul; în 
1925 aşi vreu să mai fiu student Ja Ge- 
neva. 


ungur, 











- 


Duval, renumitul învăţat şi biblioteca- 
vul împăratului Francise |, era cunoscut 
prin modestia sa. 

Intro zi, un prieten îi puse o in.rehare, 
În care savantul răspunse : 

— Nu ştiu! 

— Eu credeam că împăratul te plăteşte 
ca să știi orice, răspunse prietenul. 

— Impăratul mă plăteşte peuiru ce ştiu. 
Căci dacă nvar plăti pent ce nu ştiu 
uu i-ar ajuuge toate bogăţiile împărăției! 


RUD. A. KNAPP, 
NE NETED ON SE NE 





cut pe la noi. Pe lângă notele ce le-au 
culps, unii dintre ei au şi desemnat eceace 
au văzut, dându-ne vederi de case, de ce- 
tăji, piesagii, costume de ţărani şi de sol- 
daţi și diferite uspecte al: societăţii noa- 
stre. Astfel sunt: Michel Bonquet care fi 
ce tipuri de femei şi dorobanţi, C. Ifar- 
Mev face vederea Bratului Sulina, Î. A 
Klein în 1813—34 face cărăuşi âni 
Ralfet face trecerea Bu 
Beghenau care a fost inginer topograf pâ- 
nă în timpul lui Guza Vodă în călătoriile 
lui prin ţeră a desenat lucruri foarte fru- 
moase pe care le-a publicat în albumul 
„Donau-Gegend“ dând vederea Silistrei, 
portul Giurgiu şi Turnul Severin. ş 
Descenurile acestor cătături veniţi în di- 
ferite ocasii pe la noi îşi au valoarea lor 
„locumentară istorică şi cinografică. 
Prin expoziţia de stampe pr care a fă- 
cut-o Academia Română, se dă un îndemu 
de a se cerceta şi o altă faţă a istoriei 
noastre, pentrucă alături de documente, 
numismatică, sigilografie, și heraldică, 
iconografia contribue şi eu ca ştiinţă au- 
xiliară lu studiul istoriei Românilor, 


IOAN C, BĂCILĂ 


























UNIVERSUL LITERAR 


Cristos şi nepoititul 


" povestire de RAFFAELE CALZINI *) 


— Trebue săi iei inima n dinţi, 
Mand ; la San Remy ai să găsești doctoru'; 
e un bătrân în care poţi avea încredere 
ca în talăl tău. A făcut plăcerea asta şi 
altor femei care, caşi tine, au avut cura- 
jul să se ducă la el, mult mai devreme. 
Să bei doctoriu şi să te întorci de grabă, 
pe vre-un car de ţi-o icşi în cale, ori pe 
jos. Doctoria o să lucreze şi mut bine. 

Ea îşi încinse șorțul, îşi schimbă pa- 
puciiş își acoperi capul cu o basma albas- 
tră eure învălui — ca o glngă călmgărea; 
că — faţa luminată de un zâmnbe: prea 
deschis şi încercănată cu două umbre pe 
sub ochi, cu pete vinete, uyoare, pe la 
tâmple; pe urmă porni Ja drum. 

Şi de data aceasta spuse „dă“, precum 
spusese toată viaţa ; dim iubire, lin sfială, 
Jiintr'o tradiţie de sclavie. 

Îi spusese „dă“ locotenentului dle Ulani 
care, timp de șase săptămâni, stătuse cu 
cinsprezece oameni în partea cea mai cu- 
rată a conacului: . 

O porni la drum; a treia zi de Paşti, 
Un câine se luă după ca, paseu mas, 
până la podej; pe urmă se vpri, rămase 
so privească dând din coadă pe muchia 
unui șanț, strănută şi, tiptil-iiptil — se 
întoarse acasă, 

Atunci Maria Magdalena se găsi sin- 
gură pe drumul lung, răsădit cu plopi ; se 
Îumina lenevos de ziuă, prin păcla deasă 
care se ridica încet de pe ţarinele îmbi- 
bate, străbătute de fiori mătăsoşi de 
lumiuă şi de zgomotele nelămurite ale 
unei vieţi nevăzute, care se trezea încet, 
incet. Ceva la fel, şi de care nu voia să 
sa dumirească, simțea că sc săvârşeşte 
întrânsa ; întrânsa, întrun întunerie orb 
ca o prăpastie de ani şi de depărtare, 
simțea că se trezesg fiorii mătăsoşi care-i 
aduceau năluciri luminoase în faţa ochi- 
lor, iar în lăuntrul trupului tresăririle 
nelămurite ale umei vieţi lâncezitoare 
care nu era a sa. 

O simţise prima oară întro noapte de 
lanuar. | se păruse atunci că arde în 
preajmă, între ronţăiiul carilor şi rume- 
gatul surd al juncilor la iesle, un oftat 
molcom şi sfios, ca plânsul dc vită bătută. 
Se sculase în capul oaselor pe pat, fără 
nădejde, cu dinții clănțăniud, strângân- 
du-şi gura să nu ţipe, voind parcă să nu 











Celor 174 de versuri şterse 
din piesa Striana. a 


«„Si-acum, şi pentru voi, a vorbă bună... 
Luptând cumplit cu technica teatrală, 

V'am şters, voi ştiţi, ades la nimereală 

Dar amintirea crimei, se răzbună... 


Din şerpuirea voastră de cerneală, i: 
Răsar şi-acum dungi aurii de lună, bă 


Şi armonia voastră, ca de strună, Na | » 
Mă urmăreşte :m lumea mea reală, -* 
Pe voi, o sută şapte zeci şi patru | 
De versuri, izgonite de la teatru, *_ 
Cu'n adevăr să vă mângâi făpturu, 

rs 


Când sufletul e plin de poezia 
Ce i-a vărsat-o din belşug, natura: 
Poezia-i viaţa — teatrul, parodia... 


ALFRED MOȘOIU ... 


mai audă, cu nici un preţ, zvâcnirea ace- 
ui ornic însufleţit; şi deschisese larg 
Hrcastra să se arunce jos, pe drumul 
alb de zăpadă şi de înghaţ; uar puterile 
o părăsiseră şi-şi venise în fire, îndure- 
rată și răstignită de spasm, pe duşume- 
lele de lemn. 

Se trezea duşmanul şi în acea dimi- 
neaţă ; se trezia pentru cea din urmă 
oară, dar putea să stea îări si se osie- 
nească, să-l goncască din gândi, aşa pre- 
cum făcuse cu fiecare revărsat de zori, 
când se dădea jos din pat şi sila era 
atâta de puternică încât i sc părea că 
se va prăbnuşi la pământ, în liinp ce o- 
dăița cra răsunătoare de lăiuia celor 
două inimi dușmane, Li era siiă ca de 
un lueru brutal şi violent, căci era făp- 
tura unei brutajităţi şi unei violenj 
zi de zi o apăsa mai cumplit, căci viaţa 
ei, alături de acea viaţă nouă, devenea 
deșartă și netrebnică, la fel cu frunza 
uscată; iar 'când se întâmpla pe înserate, 
să stea în uşa care dădea in grădină, 
i se părea că-l vede venindu-i în faţă, 
închegat, pecetluit cu simţ omenesc, fru- 
mos ca un copilaş şi uricios ca o fiară 
dăunătoare. Ura nu era a ei, nu se năs- 
cuse în ea; o aţâțaseră toți ceilalți, Ai 
casei urau venirea acelui .nepoftit ca 
întârzierea unei ocări; grămădeau asu- 
pra germenului neştiuior neputința pro- 
priei lor apăsări în potriva dușmanului. 

Acuin, din dragostea ce purtă a lor 
cesei, a treia zi de Paşti, il ducea ca pe 
un sclav la moarte, lar neliniştea îi 
era atât de mare că se simţea scăldată ?n 
sudoare îngheţată, şi simţea dorinţa chi- 
nuitoare de-a se face ierială şi de-a 
icrtă, fără a şti de ce se făcuse vinovată, 
de care păcat, numai să se facă ușoară 
ca un fulg şi să dispară cu sulerinţa ei 
ascunsă, ca o aripă din păcla care prin- 
dea a se risipi. 

Soarele 'şi croia o părtie tnt mai largă, 
jarinele furmegau ; toate  înfățişerile se 
schimbau, nu puicai ghici. ce lucruri din 
preajmă aveau să dispară şi care aveau 
să dăinuiască, atâta de mare cra pâlpâi- 
rea oricărui contur, aburirea unor ară- 
tări ce păreau reale în vreme ce dăinu- 
irea unor deșertăciuni vizuale pe care 
je-ai fi luat drept ceaţă, capălau, încet 
încet, la soare, forma şi materialitatea 
unui trunchi, unei căpițe, unui bordei, 
unui crâng. 

Auzi pasi în urma ei, un pas grăbii 
dar moale lăsa o urmă slabă în noroi, 
şi un om o ajunse din urmăș; nici mă- 
car un om, — un cerşetor — atâta de 
smerit în privire şi în felul de-ai spune 
bună-dimineuţa, că putea fi servitorul și 
stăpânul tuturor. 

lar soarele se arătă, spintecă norii cari 
se ridicară şi se făcură nevăzuţi; seni- 
nul revărsă albastrul în valuri peste 
câmpuri. 

— Mergi la San Remy? 

— La San Remy. 

— Vom face drumul împreună. Vrei? 
Eu nu-l cunosc. 

«— Nu ești din partea locului ? 

— Nu sunt. 

— Eşti grădinarul ? 

— Eu umblu pe toaie Jrumurile, trez 
toate râurile. Sunt ceeace sunt! 




















») Cunoscut novelist și dramaturg ita- 
Jian, născut la Milano în 1857, De profe- 
sie, advocat. In timpul războiului a fost 
ofițer de infanterie la Monastir, iar după 
armistițiu a fost în misie politică în Aus- 
tria şi Boemia, A colindat mulle ţări din 
Europa, mai ales Spania. Trăieşte la 
Milano. 





INTERIOR N, N. TONITZA 
— Grupul celor palru — 


Zâmbi şi se întoarse tăcut; urmată 
astfel puţin drumul, fără să mai vor- 
hească. 

— Paştele de-ar veni în plin ori în sec, 
vine cu frunze, cu crengi şi arătă cu 
mâna spre creştetul plopilor cure nu 
mai era negru, nici încă vede de tot, 
Vorbea de lucruri mărunte, ca un cer- 
şetor, vorbea de grâne şi. de vie, aşu cun 
îi şade bine celui cure crede că are ne- 
sfârşite jarini, penirucă  nesfârşite co- 
lindă în mergerea lui zilnică; dar în 
realitate nu are nici plug, nici sapă, ci 
trăieşte în sărăcie, ca vrubie, ca șoimul. 

Ceeace voia să spună căpăta înţeles 
mai adânc de la răsiianpurile tăcute cn 
care 'şi însoțea vorbele, în glas avea uu 
sunet supraomenese care se lega mai 
mult de glasul luernrilor decât de cel al 
oamenilor şi se prelungea . in departe, 
din câmp în crâug, infiun cântec de 
pasăre ori de izvor. Când dădea din 
măini, parcă mişca puțin acrul, parcă 
însemna mişcări albastre în albăstrimne, 
Știa cele mai mărunte lucruri, caşi pe 
cele mai mari: despre Magdalena ştiu 
unde se ducea şi de ce se ducea. No 
opri din cale, nn dădu din cap; rămase tă- 
cut, apoi o întrebă linişiit de tot, zâm- 
bind 








când ai să-l ucizi cu mâinile tale? 
mai înainte să-l vezi? mai înainte să-l 
cunoșii ? 

— Este copilul unui dușman, Va fi un 
duşman nai puţin. 

— Nu e noi al tău, nici al altora. 
Este al lui însuşi. Este al pământului. 
Prebuie să nădăjduieşti totul dela pă- 
mânt, Tu şi (ărdaa trebuie să-l plămă- 
iţi și-l veţi plămădi. 

Aşa era. Băgă de seamă pentru cea 
dintâia oară, că era legată cu ritdăcinile, 
nu numai ale trupului; ci şi cu rădăcinile 
gândului și ale sufleiului, de vemăsurata 
mamă care trimitea din măruntaiele des- 
chise un miros îmbătător de brazde 
plouate și de sămănături încolţite. 

La fel ţărînei, siinţea îmbăiarea îmbol- 
ditoare a ercării; i se părea că nuc prea 
puțin suflet, ca să păstreze în el uu ger- 
men atâta de mare. Nădăjluia totul de 
la ţărâna care era neatinsă şi nemuri- 
tor de tânără, şi totuşi îndirase în tim- 
pul lunci lui Septembrie grozăvia  răz- 
boirii oamenilor, ca să sc aştearnă 
repede îutr'o limie nesfârșită, liniştită şi 














8 


senină: morții fuseseră îngzapuţi au fugă, 
copacii despuiaţi cu furie, drumurile 
îniundate ; baterii la pândă, oameni 0- 
moriţi, cai înţepeniţi cu ppiivai ale n 
sus; acum, a treia zi de Paşti izvoarele 
îşi recapătaseră cerescul !or murmurat 
şi zâmbetul lor de Hai, piopii aceeaşi 


„înfăţişare solemnă și gânditoare, saleiile 


aceeaşi moliciune sticloasă, iar ciotâr- 
lile se avâniau în zbor dintre brazde şi 
se opreau în văzduh să cânte nebunește, 
îmbutate de lumina umedă. Astiel, prin- 
se a se gândi cu milă la acel ceva viu, 
atâta de viu, care i se zbătca in mărun- 
taie; la acea nemurire care era nemu- 
rirea lumii. 

— E ca un bulgăre de lut când se 
învârte pe roata olarului: vrice apăsare 
de deget poate să-i schimbe forma şi să 
plăzmuiască o frumuseţe. 

Maria Magdalena pricepea că soarta ei 
era mărită prin durerea acelei schin- 
giniri şi că menirea ei de mamă se îm- 
povăra, 

Trebuia să facă totul, să-l dea la lu- 
mină la fel sieşi, la fel a lor săi, la fel 
cu oamenii din partea locului, ca să nu-i 
descopere în fundul ochilor şi în fundul 
sufletului fiorul de pradă și de amenin- 
ere străfulgerat prinire obrajii cei o- 
soşi şi ieşi mult în alară ai Lui, care 
se făcuse nevăzut cu cal eu toi, mohorit 
şi tăcut, pe un apus de soure galben, 
in:Dibat în friguri şi noroi, lar în iăun- 
trul acelei vedenii de pradă, uiaşă şi 
înarmată, răsări în neviu»vata-i aducere 
aminte chipul unui blând om  neînar- 
mat ; un tăietor de viţă. 

— Mi-era drag un om care tăia vița 
şi sa dus la războiu. Celui care tăia 
vița îi cram dragă, îi mai sunt şi 
acuma. 

— lubirea este altceva: se poa-e risipi 
ca o deşărtăciune, Poate ră-i bucuria 
vieţii. Dar frumuseţea  procreănii este 
mai mare, —— Și apoi, gânilinidu-se la ger- 
menul încolțit în măruntaiele ei : 

— Nu se cade să-l ucizi. Ar însemua să 
nimiceşti o nădejde. 

Şi mai spuse: 

= Ce-ar [i lumea fără nădejde ? 

Se părea că speranţa ar fi mers ală- 
turi de el, că primăvara câmpurilor 
ar fi întins în faţa sărmunelor sale o- 
pânci sângerate, un giulgiu de lumină, să 
calce peste el. 

De odată, în fundul şoselei noroioase, 
cleioasă de desgheț, un urlet monstruos 
se iscă lătrând parcă, și se arătară, unul 
după altul, printre copaci, opt furgoune 
automobile ale unui convoi de rânifi, 
răniți uşor bandajaţi ori convalescenție 
duşi de la posturile de prim ajutor ale 
tranșeelor, pe la spitalele din oraşe. Clă- 
tinau din cap la orice tresăltare a moto- 
rului; dar fețele rătăcite şi de ceară, 
ochii stinşi, pe jumătate închiși, se pă- 
reau că nu văd şi na caută decât cerul 
senin : unul din ci ţinea intro mână 
palidă o creangă de migdal înflorit. 

Câteva petale albe se rostogoliră, că- 
zând în noroi, desprinse de pe ramurile 
care incepeau să crape de muguri. 

Ea se pili repede, cu o grouză înstinc- 
tivă, în dosul unui copac, până ce irecu 
convoiul şi, stând aşa asciiusă, văzu pe 
cerșetor pornind pe drum înainte; dar 
lumina soarelui îi străbătea trupul şi se 
restrângea în paliditatea fără sânge a 
mâinilor sale găurite. 

O gluabă de cal sur, osos si cu părul 
noroiat, necheza într'o țarină din depăr- 
tare, înjugat la un plug. 

Maria Magdalena apucă pe calea în 
toarcerii, ţinând pe pâniece, sub şorţ, 
mâinile împletite. en degetile răsfirate, 
de parcă gr fi păzit o comoară. 








(traducere din itilieneşie de 
(ALEXANDRU MARCU. 


UNIVERSUL LITERAR 


VASILE CARLOVA 


(18U9— 1831)) 


Curentul nou în -literatura românea- 
scă iusulleţit de Eliade Rădulescu în 
Munienia şi de Gh. Asachi în Moldova, 
prin ziarele lor ce au apărut la 1829, îşi 
găseşte răsunetul şi în literatura artis- 
tică odată cu puţinele versuri poetice 
ale lui Vasile Cârlova. Desigur că epi- 
tetul de „cel dintâi poet modern” care 
i s'a dat de istoricii literari, işi are de- 
plina lui justilicare, ţinând seama de 
producţia uiterară anterioară acestui 
poet. Vom aminti. totuşi de un alt poet 
ce a scris cu mult înaintea lui Cârlova 
şi care a fost -până acum pe nedrept 
vitregit de istoria literară. Liste vorba 
de LI. Budai Deleanu autorul  vestitei 
poeme „Țiganiada“, Poetul ardelean a 
reuşit să realizeze sub iniluenja litera- 
turilor clasice apusene și sub acca a 
literaturii poporane româneşti, o operă 
de mare valoare artistică. Dacă „|iga- 
niada“ scrisă în cele două forme ale 
ei, în preajma anului 1800, a fost cunos- 
cută cu mult mai târziu de publicul ro- 
mânesc ; astăzi a venii timpul să com- 
pletăm o lacună istoriografică și, cum 
spunea Cicerone  „suum cuique iribu- 
ere”, 





Vasile _Cârlova sa - năsucn: în anul 
1809 la Târgovişte, Acolo şi-a petrecut 
copilăria în atmosfera sfântă a unui 
trecut glorios rămas mărturie in părăsi- 
tele ruine. A învăţat grecoşte şi fran- 
țuzeşte la şcolile orașului. Talentul pu- 
ternic şi precoce l-a îndemnat să scrie 
din adolescenţă ; la început în limba 
grecească şi apoi în româneşte, după în- 
demnul prietenului său LI. Voinescu II, 
Serviciul militar îl chemă îu București 
unde ofițerul Cârlova a fost bine pri- 
mit în cercul  literaţilor de pe acea 
vreme. Desigur că  Eliede i-a fost un 
rotector şi un bun prieten. El i-a pu- 
blicat în „Curierul românesc” primele 
poezii: Păstorul întristat, Inserarea și 
Ruinele Târgoviştei şi mai târziu alte 
două. postume : Rugăciunea şi Marşul și 
tot ela fost singurul biograf ce ne-a 
lăsat cele mai preţioase amănunte des- 
pre scurta viaţă a nefericitului poet. 

Aceste date sunt însă prea puţine şi 
ne vom servi de o tradiţie orală culeasă 
de N. Ține în oraşul Craiova unde se 
spune că a murit V. Cârlova. 

Tânărul ofițer de cavalerie a jucat cu 
multă pasiune la un bal unde avântul 
său sufletesc şi inteligenţa <a sclipitoare 
atrăsese atenţia frufioaselor domnişoare 
de pe acea vreme ; iar în zorii zilei pe 
o răcoare destul de pronunţată de toam- 
nă, era pria luna lui Septembrie, plecă 
în fuga calulni la garnizoană spre a fi 
exact la datorie. fulgerătoare boală 
de piept îl reţinu în pat 14 zile şi în 
Octombrie 1834 muri. 


Bagajul literar al poetului cste foarie 
mic: numai 5 poezii, dar el ne îndrep- 
tăţeşte să vedem in această operă pe un 
poet de mure talent. Desigur că cele- 
britatea unui scriitor nu «ste legată de 
cantitatea -operei sale și avem destule 
exemple în literatura universală, 

A seri la vârsta de 18 an: o poezie 
atât de frumousă cum este „Păstorul 
întristat», întro limbă literară deose- 
bită cu mult de aceea a literaţilor con- 
temporani, aceasta evidenţiază precoci- 
tatea talentului pe care l-a avut Cârlova 
şi regretul nostru profund peniru per- 
“derea prea timpurie. a unui aşa mare 
scriitor. 

Dar creajiunea sa cea mai desăvâr- 
şilă o întâlnim în „Ruinele Târgoviştei” 
scrisă la 19 ani, În această poezie găsim 
imagini poetice surprinzătoare pentru 
vremea când a scris poetul: pin negura 
uitării» (d-l Ibrăileanu le-a  asemămat 
cu cele eminesciene); „pe aripele vre- 
mii» etc... 

Ar fi interesant de făcut o comparaţie 
între această poezie închinată 1uinelor, 
cu, acele aualoage scrise de romantici 
Apusului: Byron, Leopardi, J-amartine, 
ete, și de scriitorii noştri: Fliade, Gr, 
Alexandrescu, Al. Hrisoverghi, D. Bo- 
lisitineanu, Eminescu, Duiliu Zamfirescu, 
G, Coşbue etc... 

Din această comparaţie ar cși în evi- 
denţă şi mai bine puternica plăsmuire 
a lui Cârlova, 

Literatura românească atât de săracă 
în talente poetice de valoare superioară, 
a pierdut în Cârlova pe unul din cei mai 
mari poeţi, În acest sens nu-mi pare 
exagerată stiezția d-lui G. Ibrăileanu : 
„ln Vasile  Cârlova poporul român a 
pierdut, poate, pe cel mai mare poet al 
său” (Viaţa Românească 1920 No. 1), De 
altfel mărturisirea d-lui Ibrăileanu se 
bazează pe fapte şi consideraţiuni isto- 
rice şi estetice care ne pot justifica pe 
deplin afirmaţiile, Meritul, cel mare al 
unui poet de talent constă mai ales în 
noutatea pe care o aduce fajă de li- 
teratura contemporanilor săi. Intro li- 
teratură cu bo tradiţie Mogată apariția 
unui geniu poetic este cu mult mai na- 
turală şi mai îndreptăţită, decât ivirea 
unui scriitor de mare talent întro lite- 
ratură lipsită de acea tradiţie binefă- 
cătoare pentru desvoltarea scriitorului; 
lipsită, cum cra literatura -românească 

vremea lui  Cârlova, chiar şi de o 
imbă literară necesară poetului pentru 
a-şi exterioriza imagiuele sale şi a-și 
fixa imspiraţia creatoare. 

G. CARDAŞ. 


SPICUIRI BIBLIOGRAFCE 

A. Opera, ediţi. , 

1) Păstorul întristat în „Curierul ro- 
mânese” din 8 Mai 1830. : 

2) Inserarea în „Curierul românesc” 
din 29 Iunie 1830 şi 9 Oc.owmbre 1839, 
Reprodusă şi în „Foaia pentru minte, 
inimă şi literatură» 1839, pag. 520, 

5) Ruinurile Târgoviştei în „Curierul 
românesc” din 20 Martie 1930. Ă 

4) Rugăciune în „Curierul românesc” 
din 4 Septembrie 1839, 

5) Marşul lui Cârlova în „Curierul 
românesc” din (i Octombrie 1859. Re- 
produs în „Foaia pentru minte”, 1848 


ag. 6. 
i: G.  Bogdan-Duică, N. Nicoleanu, 
Vasile Cârlova C, Stamate, Biblioteca 
scriitorilor români, Buc. Evitura „Mi 
merva” 1900. N 

DL Raţiu, Două poezii inedite a lui 
Cânlova în „Unirea” Blaj 16 Ma: 1908, 


UNIVERSUL LIPERAR 
Icoane din Carpaţi 


Stele când cobor, 
Mândra! ce pândeşti, 
intă, la ferești 
Către cel pridvor ? 


Luna vrei s'o prinzi, 
Moartă, pe gherghei ? 
Luna de sidei, 

Ce-a căzut pe grinzi ? 


Crezi că vei putea, 
Ca s'o 'njepi pe dat, 
Cum mi-ai înțepat 

Şi inima mea ? 


Din geana ta, cu 'n fir 
Aş fese-o pânzătură, 
Furându-ţi de pe gură 
Aprinsul trandaţir. 


Din visu-ți cel mai drag 
Aş face-o păsărică, 

Ce pururi, fără frică 
Să-ţi ciripească 'n prag! 


Din ochil tăi, cu'n strop 
Riu dalb cu mii de feţe, 
Nebune tinereţe 

Sub ele să-mi îngrop! 


ARTUR ENĂŞESCU 





ANACREON 


— Din originalul grecesc = 


Cules de vii 


Flăcăi şi vesele fecioare, 

Im chiote de bucurie, 

Culeg belşugul copt din vie 

Şi-l duc cântând la strivitoare... 
Bărbaţi „Yânjoşi strivese mereu 

ă curgă mustu'n căzi din greu — 
Şi, cum deodată ieau aminte 

Că 'ncepe mustu'ncet să fiarbă, 
Ei isbucnese cu toţii n imnuri 

Lui Bachus cel cu râsu'n barbă... 


Și gustă şi bătrânii — acuma 
Şi ci curând se-aprind săltându-şi 
In dansuri părul alb ca spuma... 


Flăcăi cu mlădioase plete 
Se pun la pândă după fete 
Le bârjonesc, le dau târcoale 


Şi cum vre-o una dintre ele 

A aţipit pe iarba moale, 

Aprins îlăcăul a cuprins_o 

Să-i frângă'n braţe trupul moale — 


EI o îmbie la iubire 

Şi-i tot scânceşte “n jurul franţii 
Că-i prea departe noaptea nunții... 
lar dacă vorba lui nu prinde 

Ei stărue mai cu 'ndâriire, 

Căci însuş Bacchus îl] aprinde 

Şi-l tot aţâţă la iubire... 


TEODOR MURAŞANU 


TOT DESPRE HAMLET 


SAU 


între istorie literară şi estetică 


Li 


Atât timp câ ntu se iviseră „specia- 
Mişui“ “de literatură engleză la univer- 
sităţile noastre, Valachii şi Moldovenii, 
care nu ştiau „englezeşte' se înfruptau 
din marile taine literare ale Insulari- 
lor, citind stadiile Franţuzilor şi ale 
Nemţilor, unde puteau găsi, pe ici, pe 
colo, şi citate de ale Englezilor de baş- 
tină. ba mai îndrăsneau să citească chiar 
şi traduceri din literatura engleză în 
vreo limbă cunoscută lor. Făceau cu 
Shakespeare, spre pildă, ceeace erau 
siliţi să facă şi cu Tolstoi sau Ibsen; şi 
cu Cervautes sau Dante. | iati 

şi  chivernisesc oamenii imposibilită- 
ţile, cum de sigur, că va trebui să facă 
odată şi odată şi ]. M. Robertson, marele 
critic englez, ca să se apropie de opera 
confratelui său, d. Eugen Lovinescu. De 
uliiel trebue să a:nintim, aşa în treacăt, 
că amândoi trebue să se giălwască: J. 
M. Robertson are 7V de ani împliniţi, iar 
d. Eugen Lovinescu, despre care nu ştiu 
câţi ani are, nu și-a terminat încă re- 
vizuirile. Opera definitivă a d-lui Eugen 
Lovinescu a fost trimisă odată cu tezau- 
rul ţării la Moscova şi de atunci d-sa 
ne dă mereu în edițiile sule ajustate, 
târcoalele glorioase ale unei memori: 
magnaniimne, care uită mereu ceeace scria 
cu o ediţie înainte. 

Acesta e destinul încărcat de osândă al 
acelora, care nu cunosc toate limbile de 
pe glob: să citească traduceri, sau să 
moară fără să fi făcut cunoştinţă cu gân- 
direa d-lui Eugen Lovinescu, 

Cât despre mine, mă pot mândri, că 
Pam citit „în original“ pe acest uriaş 
copleşit de gânduri, care este d. Eugen Lao- 
şinescu ; iar acum în ultimut timp, d. 
Dragoş Protopopescu, un veritabil Right 
Honourabile, charge de cours în the Uni- 
versity Czernowiiz, deci muli mai tânăr 
decât ]. M. Robertson, îmi dă mexprima- 
bila satisfacţie de a nu mă mai adresa 
unui Paul Siapfer şi Abel !.e franc, sau 
unui Goethe și G. Connes su altor 
peenglezi pentru comentazii şi inter- 
pretări, 

Prin două articole scrise în „Univer- 
sul literar“ în legatură cu Hamlet şi 
problema istoriei şi a estetiri literare, 

Dragoş Protopopescu iniră în linia 
marilor săi înaintași, pe care şi-i cilea- 
ză : Thomas Rymer, Gildou, Dennis, Hau- 
mer sau Mackenzie, Gosthe, Sehlegel- 
Coleridge, Fletcher,  Gervinus, Ulrici, 
Klein, Werder, Furnes, Lowell, Rolfe, 
“Tolman, Brandes, chiar şi  Dowden, 
Herford, Raleigh,  Cluttion-Brock, Ma- 
felield şi pune etc. In fruntea lor stau 
însă ], M. Robertson şi Pradley mult 
mai în față de cât E. K. Chambers, 
Dover Wilson sau W. S, Boo'b, Dounelly, 
Gallup O. W. Owen, Halta, M. White 
eic. eic,, pe care d-sa nu-i citează ca 
fiind neînsemnaţi, dar pe care, de sigur, 
să-i cunoaşte, 

D. D. Protopopescu a mai arătat şi în 
limbi apusene, străinătăţii, ceeace nici 
aceasta nu ştie în legătură cu poctul 
Willian Cougreve şi, pentrn care Ed- 
mund Gossc, faimosul istorie literar, alt 
Right Honorable, i-a trimis şi o ilustra- 
tă de felicitare, mai ales în urma unci 
inirevederi între învățatul român şi 
cel englez, în care cel dintâi fusese 
mai mult român, iar al doilea prea... 
englez. 





Până a nu ciii pe d. Dragoş Protopo- 
pescu noi eram obicinuiţi a afla din căr- 


“pe mormântul lui Agamemnun; 


țile şi revistele străine -— mărlurisim : 
nu fără o amară mânie fel de fel de mi- 
punaţii în legătură cu „identitatea” lui 
Shakespeare. Îi se spunea că omul din 
Stratiord era o biată tăptură stupidă, laco- 
nică şi intratabilă ceeace ar dovedi, că au0- 
rul lui Hamlet trebue să fie o etichetă, 
care acoperă comod produvţiunile unui 
înueg grup de scriitori ai lHenaşierii 
engleze, după cum numele lui Omer, sau 
persoana presupusă a bătrânului aed orb 
acoperă un întreg ciclu de poezie 
poporană grecească. Shakespeare, ca și 
Umer nu şunt de cât rajiunta socială a 
unui sindicat de poeţi. Shakespeare este 
OUmerul engiez şi că prin urware el na 
ar ti de câ o savantizare nominală a 
kufonului Shaxper, care a serivi ca om 
de pae, ca tirmă a producţiunii coopera- 
tive a grupului. (fienry Hallam, 1832). 
Numai această societate sarantă era în 
stare să numere intelectuaii, adânci cu- 
noscători ai tuturor literatuvilur de până 
atunci. 

White (Omerul  mnosiru englez, 1892) 
arată marea asemănare între Hamlet, de 
pildă, şi klecira. Ca şi Oreste, răzbună- 
torul iniălui asupra mamei sale şi asn- 
pra lui Aegisih, liamlei răzbună pe al 
său faţă de Gertruda şi asupra lui 
Claudius. Hamlet ar ti un amestec între 
Orcestre şi soră-sa Electra ; Ophelia ar îi 
Chrysothemis, sora  Electrei;  Horaţio, 
prietenul lui Hamlet ar fi, firește, 
Pylade; fontoma, care apare lui Ham- 
let ar fi oracolul din tragedia grecească 
ce porunceşte_ răzbunarea morţii lui 
Agamemnon. Ophelia înapoind darurile 
primite de la Hamlet, ar fi, după cum 
sa văzut, Chrystohemis aducâad otrande 
scena 
violentă între Hamlet şi mană-sa ar fi 
scena violentă între Electra şi Clytem- 
nestra, Pasagii transcrise mai mult sau 
mai puţin direct, de asemenr au lipsesc: 
monologul lui Hamlei despre sinucidere, 
de care îl depărtează numai teama de a 
găsi după moarte ceva mai rău de cât 
viaţa, îşi are originalul în ceeace Chry- 
sothemis într'o situație identică  rostise 
de mult; asemeiia şi celălalt monolog 
faimos din Hamlet porneşte din cel al 
Electrei, prin care eroina teatrului gre- 
cesc ia mărturie natura întreagă şi la- 
crămile vărsate din imensitatea durerii 
sale filiale. 

Pentru White imposibilitatea din par- 
tea unui singur om să scrie 37 de piese 
(1591—1611), ca o întreagă luwe să între 
în încăperea unui singur creer, lume ex- 
primată în 21.000 de cuvinte, pe care un 
singur om nu le-ar fi putut uiiliza, chiar 
dacă ar fi ajuns până la 70 de ani, nu 
la 52 ca Shakespeare —e evidentă. 
Autorii, fiindcă de unul singur nar 
putea să fie vorba, sunt inieleciuali ce 
au frecventat în orice caz universităţile, 
întrucât e vorba, în opera aşa zisului 
Shakespeare de ştiinţe, drept, filosofie, 
medicină, literatura şi politica adică de 
întreg domeniul cunoşiinţelor omeneşti 
de pe vremea Elisabetei, 

„Poveste de iarnă“ ar fi „Andria“ a 
lui Terenţiu ; „Furtuna“ ar fi „Rudens“ 
al lui Plaut; „Comedia greşelilor“ co- 
respunde comediei  „Maenechmi“ a ace- 
luiaş; Polonius ar fi e combinaţie între 
bătrânul din „Maenechmi“ şi Demea din 
„Adelphi“ ;  Machbeih ar fi  Apamem- 
mon al lui Eschyle; Troilus şi Cressida 
ar fi chiar Iliada; Juliu Cesar, Antoniu 
şi Cleopatra, Coriolan, Timon atenianul 


10 


nu ar fi de cât transcripţiuui din Plu- 
tarch. Toată dramaturgia spaniolă până 
la Lope de Vega şi toată comedia dell- 
arte era conuscută de aceaslă colectivi- 
tate anonimă. Chiar „Romeo și Julieta“ 
ar fi una răspums dat unei comedii a lui 
Lope de Vegu. 

Toţi savanții aceştia. ar fi citit croni- 
cile naţionale dela Băde venerabilul — 
fără a mai vorbi de Juliu Cezar — și 
până la Holinshed. „Regele Lear“ nur 
fi de cât cronica lui Monmouth; Fnrie 
al VI-lea, o combinaţie între cronica lui 
Froissart şi a lui Hall; toate celelalte 
piese istorice, afară de Enric ul VIII-lea, 
ar fi pur şi simplu dramatizarea ciclică 
a lui llolinshed. 

Nu declarase Th. Nash in „Adresa 
către studenții celor donă universităţi” 
şi care serveşte drept prefața operei 
„Menaphon“ a lui Greene în 1589, că 
Bacou ar fi scris pe Hamlet? Th. Nash 
erede în altă partie că Hanlet fusese 
întruchipat de Bacou din opera lui Se- 
neac (.... „acest Seneca pe engiezeşte 
va furniza Hamleţi cu duimul, vreau să 
spun fabricanți de discursuri tragice“). 

Care erau titularii firmei Shakerpeare? 
lista e lungă. 

Pedantui eruditul, indecentul şi preţio- 
sul Greene ar fi scris „Comedia greșeli- 
lor“; Marlowe, ca mai violent, „Enric al 
VI-lea“ şi „Rihard al II-lea“; elegantul 
inelodiosul şi pateticul Peelc, „Visul unei 
nopți de vară“. „Cei doi gentilomi de la 
Verona“, Regele „loan“, satiricul Nash, 
„Enric ai IV-lea“ şi „Poveste de iarnă“; 
Daniel „Romeo şi Julieta“, fiindcă ar fi 
avut un stil mai transparent; Lodge, 
„Comme il vous plaira“, tare nar fi 
decât o transcriere a romanului său 
„Rozalinde“; Chapman ar fi compus 
„Machbeth“ şi „Furtuna“; iar sav: 
profundul şi frământatul Bacon. „ 
let şi în acelaş timp ar fi avut în sar- 
cina sa revizia generală a celorlalte 
opere şi în sfârşit alții şi iar alţii, G. 
Connes (Le mysisre shakespearien în 
„Revue des cours et conferences 1926,) 
care rezumează cu o răbdare de înger 
cartea lui Wihte ne obligă să-l admirăm 
cu pietate. . A 

După Stotsenburg (An impartial Study 
ofihe Shakespeare Title, 1904, cit, în G. 
Couues) lista ar. avea alt conţinut: 
Drayton,  Dekker, Heiwood, Webster, 
Middleton, Porter, Munday şi Chettle, 

Mai . târziu Demblon colegul d-lui 
Drugos Protopopescu, fiindcă cel dintâi 
este profesor de istoria literaturii fran- 
ceze la universitatea nouă din Bruxelles 
susține în cărţile sale (Lord Rutland est 
Shakespeare. 1915 ; Leauteur d'llamlet ei 
son, monde 1914) că Shakespeare este pse- 
udonimul lui Roger Manners al V-lea 
conte de Rutland. 

Intr'adevăr, fiindcă în definițiv în ma- 
teria căutării de paternitate se poate sus- 
ține orcie, registrele universităţii din Pa- 
dova ne arată că Rutland, care studiase 
acolo avu condiscipoli pe doi Danezi, Ro- 
sencrantz şi Guildenstern. Pe aceştia îi în- 
trebuinţează în Ilamlet. Mai târziu face 
parte din conspirația lui Essex şi este a- 
runcat în temniţă; apoi alungat la Uffing- 
ton. Ilamlet mar fi de cât însuși Rutland 
îmbrăcat în negru și plângându-şi părin- 
tele mort, Essex! Neputând să-l scape şi 
în acelaș timp, fiind încăpăţina: şi învins, 
devine enigmatic cu inima zdrobită, nea- 
vând altă consolare de cât de a-şi revedea 
trupa de actori la care ţine foarte mult. 
l-a 1603 trimis ca ambasador în Danemar- 
ca soseşte la Elseueur. Rutland avea 27 de 
ani. 

Hamlet ne este cunoscuti prin dcuă în 
quarto-uri diferite ca text. Primul Ilam- 
let ar fi rodul decepţiilor lui Rutiand du- 
pă coniuraţia lui Essex ; al doilea este îm- 
hibat de evenimentele personale ale vieţii 


lui Riutland. 















În pima versiune regina nu era compli- 
ce la crimă; în a doua ea devine părtaşe, 
fiindcă Rutland avea necaz pe mana lui 
Southampton, care, căsătorită cu o vară 
a lui Essex devine în felul acesta rudă cu 
Essex şi cu'Manners. Mama lui Souiham- 
ptan se măritase a treia oară. lată prin 
urmare pe Hamlet şi Gertruda. Ruiland. 
care cunoştea Danemarca în arma amba- 
sandei sale, a dat dovezi de aceasta mai 
ales în scene faimoasă în care Hamlet re- 
velând mamei, că şiie adevărul, o pune în 
prezenţay portretelor tatălui şi a unchiului 
său, admirând în faţa Gertrudei pe pri- 
mul ei bărbat şi ponegrindu-i-l pe al gloi- 
lea. Ei bine, portretele acestea nn sunt 
nici tablouri acăţate în perete, nici minia- 
iuri, dintre care, una so poarie ca, şi alta, 
el; nu sunt nici simple viziuni spirituale. 
Ruiland, care vizitase palatui danez cu 
ocazia ambasadei sale, ştie că în acest pa- 
lat la Kronborg (Elseneur) se alla o sală 
cu o imensă tapiserie de mătase, care, că- 
zâud diu mijlocul tavanului, împarte sala 
în două, lăsând o trecere prin mijlocul 
draperiei, pe care se găscau portretele 
celor 111 regi danezi. Aceasta este drape- 
ria în faldurile căreia Hamlet omoară pe 
Polonius. 

Rutland în definitv ar fi scris ultimul 
Hamlet după întoarcerea sa din Danc- 
marca. 

Un ali coleg al d-lui Dragoş Protopo- 
239]J0) e[ 1osezoad duvazyi Pqy “nasaud 
de France, suţsine (Sous Je masque de 
Shakespeare, 2 vol. 1919; Secret de Wil- 
ham Stanley 1923) că dacă vrem să știm 
adevărul trebue admitem, că Shakes- 
21u02 29-A [e AOIUeŢS Urei[[IM 2759 areal 
de Derby. Cu aceeaş seninătuie ra toţi 
predecesorii săi răstoarnă toi ce se spu- 
sese până la cel. 

În „Peines d”amour perdues“, Derby ar 
dovedi prin proectarea acţiunii în mijlo- 
cul curţii de Navarra, că a avul relațiuni 
personale cu această curte. De aci ar re- 
zulta şi descrierea atâi de justă a dra- 
gostei „ă la francaise”. EI desigur, că nu 
xera străin de întâmplarea acelei Ielăne 
«le Tournou, fiica unei dame de onoare a 
Margareiei, care neputând să se 0- 
rească cu de Varembon cel menit să fie 
slujitor al bisericei, chinuită de o mamă 
fără inimă, părăsită de iubitul său, moa- 
re din dragoste în opt zik şi iubitul, la 
întoarcerea sa, întâlneşte convoiul fune- 
bru şi moare de durere. Acesta ar fi iz- 
vorul amorurilor tragice ale iui Hamlet 
şi ale Ophebhliei, pe care llamlet o pără- 
seşte spre a se duce în Anglia şi apoi 
când se întoarce soseşte în mijlocul fu- 
nerariilor Opheliei, ca să moară_ puţin 
timp în urmă. Derby fusesc in Navorra 
între 1582 şi 1587; 

Dar teatru! în ieatru din HMamiei? Când 
prinţul Danemarcii primeşte pe actori, nu 
e vorba de Shaxper cu trupu sa, ci ma- 
mele senior Knowsley căruia irupa sa îi 
face vizite. Knowsley este poate autorul 
€OSf Up pyeonf „eHopICŢ 18 eodury“ rosord 
la Chester în faţa Imi Derby şi care este 
poata chiar piesa, pe care o montează Ilam- 
let pentru curte, Melancolia lui Ilamlet e a- 
ceea a lui Derby, care avea destule mo- 
tive să fie melancolic. Şi acea adâncă cu- 
noaştere, sau acel elogiu al Franţei şi al 
gustului francez, mai ales în privința îm- 
brăcămintei, nu puteau veni de cât de lu 
Derby pe lângă atâtea şi atâtea alte ar- 
gumente de aceiaş valoare. : 

































UNIVERSUL LITERAR 


Curier literar francez 


De câtăva vreme, marele hebdomadur 
de informaţie literară şi artistică, Les 
nouvelles litteraires, publică precise şi 
hogate informaţiuni din lumea literelur 
dela noi. Notele sunt semnate: „S.E.R. 
I**, adică Soci6t6 des 6crivains roumains 
en France. Societatea are preşediniă 
de onoare pe d-șoara Elena Văcărescu. 
Intâiu  prezidentă activă a fost d-na 
Claudia Minulescu. Intre membrii: B. 
Fundoianu, Eugen Titeanu, A. Philip- 
pide, etc. Printre aderenţi: Panait, Is- 
trati, Pompiliu Păltânea, etc. 

In ultimul număr, curieristul român 
vorbeşte, în treacăt, dar just despre poe- 
zia lui Bacovia pe care, alături de poe- 
zia lui. Minulescu şi Arghezi, o socoteşte 
„una dintre cele trei fericite influenţe 
care se exercitară asupra tinerei gene- 
raţii lirice“, 

Ceeace este foarte adevărat. 


s 


In ultimele sale „paradoxe literare“, 
pe care le publică regulat în „Nouvelles 
littâraires“, spiritualul Francis de Mio- 
mandre, după ce vorbeşte de o incom- 
patibilitate între scriitor şi gastronomic, 
sfârşeşte : 

„Adevăratul scriitor trebue să ştie să 
se lipsească de aceste plăceri, ca şi de 
atâteu, altele. Nu voiu osteni să repet: 
ne-am născut ca să scrim; atât şi nimic 
mai mult. Rolul nostru este să povestim 
ce se întâmplă altora şi să ne păzim, 
ca de ciumă, de a-i imita câtuş de pu- 
ţin. Să lăsăm amanţii să se iubească, 
dansatorii să danseze, sportivii să aler- 
ge. Să lăsăm pe militari să facă răz- 
boiul şi pe diplomaţi să învenineze pa- 
cea. Pe gastronomi să mănânce. Să ne 
mulţumim a mirosi — din fugă — dis- 
cret, aroma acestor plăceri violente şi 
să ne grăbim a aşterne toate acestea pe 
hârtie. Adevăratul literat trebue să tră- 
iască mai ales din amintiri şi din ra- 
grete“. 

- 


Svonului după care văduva lui Ana- 
tole France avea să se mărite, îi urmea- 
ză o categorică desminţire. 

In prezent d-na Anatole France, pre- 
pară o expoziţie în amintirea, marelui 
scriitor. 

. 


In Nouvelle Revne Frangaise, pe Mar- 
tie, Panait Istrati publică: O noapte în 
bălți 

- 


Litimul roman al lui Georges Du- 
hamel: La Pierre d'Horeb, întâmpină 
una. din cele mai entuziaste primiri în 
critica franceză. 

Transcriem din cronica lui Edmond 
Jaloux (I/Esprit des livres) aceste rân- 
duri, care pun problema înfluenţelor al- 
tor literaturi : 

„D. Georges Duhamel este un exemplu 
izbitor de ceeace poate face influența 
literaturilor străine asupra unui bun 
scriitor francez. Se vede limpede că d-sa 
a citit pe Ruși, pe Scandinavi, este 
impregnat de dânşii, şi cu toate acestea, 
influenţele sunt pe de-a întregul asimi- 
Jate, în întregime topite. Spiritul critic 
ştie ce datorește scriitorul acestor in- 
fluenţe. Cetitorul nu remarcă nici o ur- 
mă. liimba este de un admirabil carac- 
ter francez. Caracterele la fel, desvolta- 
rea ca şi situarea episoadelor. Insă, în 
surprizele psichologiei în abaterile inşi- 
lor, în umanitatea, generală, este ceva 
care te lasă să vezi că Ibsen şi Marii 
Slavi au trecut pe acolo. Totuş o repet: 
La Pierre d'Horeb este tot atât de ruseas- 
că pe cât Dideu! este operă spaniolă. 


UNIVERSUL LITERAR 





Fi. LOVINESCU : Qritice II (ediţie defi- 
nitivă). Metoda impresionistă, ed. 
„Ancora-Benvenisti“ — 1926. 


Scriind anul trecut, la apariţia întâiu- 
lu: volum din această ediţie delinitivă de 
„Critici“, aminteam de impresionismul 
«d-lui T.ovinescu şi de variuntele verdic- 
telor sale critice, 

Raporiându-nc la imagina împrumutată 
de d-sa dea Lemaitre, a oglinzii care 
percepe tot alte imagini, chiar ale ace- 
luiaş lucru uneori, aminteam de „revi- 
zuirile“ întrepriuse de d. Luuvinescu încă 
din 1916 şi priveam întâiul volum asupra 
„demănătorismului“, ca aparunând ace- 
luiaşi proces de emendare. Subliniind va- 
Joarea planului arhitectural al lucrării, 
sistematica orânduire a :naterialuiui în 
juul unor focare luminoase, recunoscând 
că atitudinea principială au d-lui Lovi- 
nescu față de „Semănătorism! nu se a- 
hătea prea mult din albia întâielor con- 
vingeri, nu puteam nesocoti unele prefa- 
cer) de amănunt, care dacii se conformau 
planului lucrării ca și evoluției judecă- 
ţilor sale critice, nu arunsau mai puţin 
a umbră şi un oarecare discredit chiar 
In temelia edificiului d-sale critic, 

Volumul al doilea al ediţiei acestea de- 
finitive, accentuiază aceste umbre, Am 
îndrăzni să spunem : conteaziceri dacă d, 
l.ovinescu, amator de paradoxe, nu ne-ar 
aminti chiar d-sa de afirinaţia lui Benja- 
min Constant cu care se cousolează când 
3» surprinde contrazicându-se : „Ceeace 
spun e atât de adevărat încât şi contrarul 
e tot atât de adevărat“. 

Să vedem însă, întrucât, cu tot subiec- 
tuismul metodei impresioniste, schimbă- 
rile prea brusce de front, xaduc şi în 
critică o tulburare în mersul operaţiunilor 
ulterioare şi. nu supun comandamentul la 
v inevitabilă suspiciune. 

E adevărat că în prefața volumului IV 
al Critice-lor, din 1916, ace] volum care 
începe scria de „revizuiri literare.și mo- 
rale“, d. Lovinescu, gravează axioma: 
„Şi îm literatură valorile se schimbă“, du- 
pă care insistă asupra robici spirituale a 
cărţilor şi a dascălilor copilăriei cari ne 
deformează  judecăţile estetice. Adevăr 
întru totul adevărat, dar care joacă d-lui 
Lavimescu o nevinovată farsă, prezentân- 
du-l în răstimp de 10—15 aui, victima pro- 
puiilor sale sentinţe. 

In adevăr : colaborarea Anghel şi Io- 
sif dăduse un nou poet, pe A. Mirea. 

„Legenda Funigeilor“, „Cometa“, „Ca- 
leidoscopul“ urmară la scurte răstim- 
puri ca o mărturie a acelei fuziuni a 
două temperamente şi distincte şi diferi. 
tc, sinteză ale cărei elemente pot fi urmă- 
rite şi poate fi oricând inieresant subiect 
de investigaţie pentru literatori. În vo- 
lumele de proză, iscălite: 1). Anghel şi 
St. O. Iosif precum „Cireşul lui Lucullus“ 
ş. a., se pot ceti bucăţi cari au avărut în 
reviste şi sub iscălitura a câteunuia din 
ci, Punct câştigat pentru cerceiătorul a- 
cestei colaborări literare. Ceeace nu e şi ca- 
zul poeziilor lui A. Mirea. Aici operațiunea 

“e cu mult mai dificilă. Nu zic că un ochiu 
ager, un critic care şi-a asimilat la per- 
fecţie esenţa ântimă a acestor două tem- 
peramente aşa de total diferite, n'ar pu- 
tea ceti cu radiografia pătrunderii sale 
critice, partea de contribuţie a fiecăruia 
din «i. Dintre contemporani, nimeni însă 
ma adus mărturia precisă a unei opiniuni 














hctărite. D. Lovinescu a cuncscut pe a- 
inândoi poeţii. De aceea, in 1909, în în- 
tâiul volum de „Critici“, d-sa spunea: 
„Scriu: d, Iosif era aşa, d. Anghel era așa. 
Erau: ; da erau, Astăzi, fiecare din aceşti 
doi poeţi, luat în parte, nu mai e. Unin- 
du-se într'o colaborare neintreruptă, ei 
fac la un loc un nou poet, de care trebue 
să ținem seamă şi să vorbim fără a îu- 
cerca să ştim ce-a adus unul şi ce-a adus 
celălalt. Ar îi ea şi cum ne-am zădărnici 
să. aflăm care e partea fiecărei albine în- 
trun stup“. Şi mai departe, adaptând mi- 
tul Dioscurilor, în care isprăvile lui 
Castor şi Pollux. îşi pierduseră wdividua- 
Itatea, trecând pe seama cuascciaţilor e- 
rui, d. Lovimescu emitea sentința : „Lite- 
ratura noastră cunoaşte astăzi doi clios- 
cecuri“, 








£. LOVINESCU 


Tar în volumul II din „Critice“, apărut 
în 1910, vorbind de „Fantaziile lui D. An- 
Dhel, scria ; „Imi vine greu să scriu des- 
pre D. Anghel singur, atât de strâns e u- 
nit de d. St. O. osii“ şi mai departe: 
„Să-i împletim deci în jurul frunței o 
coroană de laur, care deal:minteri n'ar 
putea aduce nici o umbră celuilait dioscur“, 
Ceence, dacă se putea închipui acum 16 
ani, nu mai e adevărat în 1996. Laurul 
din 1910 e pentru Iosif, astăzi, un adevă- 
rut, chiparos funebru. Căci iată ce serie d, 
I.uvinescu, în ediția definitivă a volumu- 
lui IT, la capitolul VIII despre D. Anghel: 
„Colaboraţia lui D. Anghel cu St. O. Losif 
reprezintă fuziunea a două temperamente 
deosebite fără să reprezinte şi elaboraţia 
unui nou poiet“. 

Şi după ce distinge personalilăţile fie- 
căruia slintre cei doi: „din fuziunea a- 
cestor două temperamente poctice deo- 
schite ma eşit după cum am spus și un 
pet nou ; prin biruința elementului ce- 
lui mai viguros, colaborația a confirmat 
numai talentul lui Anghel pe bază de 
fantazie, de vervă ronstandiană, de in- 
venție verbală : Contribuţia lui St. O. 
Josif ne mai distingându-se, fără 1 săvâr- 
si vre-o nedreptate, putem deci, înscrie 
în capul acestui articol nuinele lui D. An- 
ghel“, Ceeace nu ştim cât e de adevărat— 
dar ştim cât e de departe —- deşi numai 





n 


după 16 ani — de mitul dioscurilor şi a 
laurului generos. 

Totuşi d. Lovinescu a cunoscut pe cei 
doi poeţi, când dădea sentinţa de acum 
16 ani. D-sa îşi modifică integral părere. 
fără să ne dea raţiunile acestei revi- 
zuiriy pe care nici unul din cei Dioscuri— 
cu toate că au trăit zile amare — nau 
solicitat-o. ! 

Trebue să adăogăm — şi aceasta cât 
mai repede cu - putință — că aceste 
revizuiri sunt făcute de d-nul Lovi- 
-ncscu în dephină conforinitate cu axio- 
ra din 1916: „şi în literatură valorile 
se schimbă“ şi că d-sa nu se fereşte să 
mărturisească aceste variante criiice. Cum 
însă metarmofoza aceasta c a anului 1926, 
firese ar fi să nu poarte data primei in- 
carnări : d. Lovinescu sub datează însă 
aceste noi verdicte'cu anul 1908. Ceeace 
constitue o dublă eroare. 

Vorbeam mai sus de un oarecare discre- 
dit cear rezultă de pe urma acestor schim- 
hăci la faţă, Intr'adevăr : în critică, oricât 
de subiectivă ar fi, suntem totuş într'unul 
din planurile raţiunii, cu legile şi perspec- 
tivele ei, definite. O sentinţă critică e un 
germene zvârlit în conştiinţa publică ca 
întrun pământ bun, Ea stabileşte între 
critie şi cetitor o complicitate spirituală 
cu atât mai trainică cu cât mai favorizată. 
Pentru că deşi amator de cancanuri și a- 
necdote este, întotdeauna în cetitor, o as- 
piraţie după câteva adevăruri generale, o 
nevoe sufletească de contirmări critice. 

Pentru aceasta trebuese însă distinse 
cele două planuri de viaţă : intelectual şi 
politic. Ceeace poate fi pitoresc ba chiar 
util în tribulaţiile unui om politic, strică 
autorităţii critice. 

E adevărat că manuscrisele lui Emines- 
cu, de pildă, oferă nenumărate reveniri, 
credinţe necurmat renegate în drumul ne- 
inilosului calvar artistic, E adevărat că u- 
nele din aceste variante au văzut lumina 
tiparului alături de originalele definitivi 
Ele sunt, chiar dacă- Eminescu şi-ar însuşi 
paternitatea tuturor variantelor. nu atât 
albul şi negrul aceleiaşi realități cât cu- 
lori complimentare ale curcubeului sufle- 
tesc trecut prin priza genialităţii lui E- 
minescu. Şi încă : în poezie individualis- 
nul îngădue orice capricii, dacă nu cum- 
va le va fi cerând ca pe un element nece- 
sar... 





Și iată-ne apropiaţi, pe nesimţite de ho- 
tarul criticei d-lui Lovinescu. Ea e mai 
puţin vecină cu critica, fie şi cu impresio- 
nismul, care după d-sa intueşte emo- 
jia estetică și o amplifică, şi mult mai în- 
rudită cu literatura. O formă de creaţie 
literară, iată ceeace este critica d-lui Lo- 
vinescu — mai ales în acest al doilea vo- 
lum. Fantezia, sugestia, apologul sunt for. 
mele curente pe care le utilizează d. Lovi- 
nescu —.cu destulă graţie. Paginile îne- 
dite, pe care le imaginează, din romanul 
lui Eminescu, sunt din buna sursă a pasti- 
sei „Insemnărilor lui Niculae Manea“ din 
primul volum. 

Caracterele literaturii d-lui |. A. Bassa- 
rabescu sunt suggerate de dialogul dintre 
autor şi unul dintre eroii lui, Dar mai ales . 
inclinaţiunea literară se vădeşte îm ciclul 
de variațiuni pe tema științei, poeziei, şi 
criticei, subiecte pe care d-sa le închide în 
simboluri şi în alegorii dintre cari multe 
se rezolvă în poeme în proză de natură 
anecdotică. Din toate acesie broderii sti- 
listice, gruțioase și impregnate de mireaz- 
mă elasică, veav desprinde aceste rânduri 
despre concepţia apolonică a ctriticei; „Pri- 
vind apoi pe masă chipul lui Apolon din 
Belvedere, Ka reluă :—lată simbolul cri- 
ticei. E senin şi climpian ; din privirea lui 
isvorăşte fuiorul luminii transparente ; o- 
chii lui ştiu totuşi arunca şi fulgere : el a 
utis pe Pyihon, pe Niobide şi pe Niobizi, 
sub privirea îudurerată a înamei lor, 








18 î 


Dar chiar după ce l-a spânzurat p6 
Marayas, frumoşii lui ochi pu sau turbu- 
rat ci i-au rămas tot senini în limpezimea 
lor glaucă, Ritmul sufletului nu trebue în- 
registrat prin spusmul muşchilor, = 

A pedepsi fără a uri şi a lovi zâmbind, 
iată concepţia upolomcă a antichităţii“. 

Insă, caracterul pur literar al acestui 
volum — şi aici regretul de a nu putea 
stărui îndeajuns = - îl-dă frumosul studiu 
„Pe drumurile Eliulci” fuziune a vechiului 
articol publicat pe vremuri în „Viaţa Ro- 
mânească“” cu alâlea din paginile mono- 
grafiei sale publicată în 1909, la Paris: 
Les voyageurs francais en Grăce au XIX- 
me sitele“. Incepând cu „ltinerarul“, din 
1842, a lui Chateaubriand, trecând prin 
Quinet, l.uinartine, About, Buchon, Des- 
champs, d. Lovinescu urmăreşte în gra- 
țioase şi ulerte caracterizări toate varia- 
țiile călătorilor care au contemplat Grecia. 

Adnctări originale completează tabloul 
unei civilizaţii şi unor locuri, glorioase. A- 
tătea din ele ar trebui citate pentru far- 
mecul lor literar. O traducere în versuri a 
Batracomiomabiei precum şi o delicioasă 
parodie „Homer travestit“ completează o 
paletă care dacă ne îndepărtează tot mai 
mult de critic, ne apropie şi mai mult și 
mai temeinic de literat. A 

Şi astfel, un regret ajută pe altul şi 
amândouă pe autor. 


G. NICHITA ; Destrămare, poezii, „Con- 
vorbiri literare“, 1926, 

Poezia d-lui Nichita evoluiază uşor în 
jurul unei delăsări sufletşti, unor presim- 
țiimânte funebre, pentru cari găsește sau 
ecouri simple şi convingătoare ca în acea 
elegie a „Loamnei“ pe care cetitorii re- 
vistei noastre o au cetit în chiar paginile 
acestea : 


Glas de clopot, glas de clopot, 
Intr'o toamnă aşa târzie, 
Tot tu o să-mi cânţi şi mie... 


sau accente poiențate ca în acea poemă 
„Uitare“, care aminteşte în partea ei fi- 
nală de minunata elegie „Sfârşit de Sep- 
tembrie“ a lui Petili: 


Va fi o zi ca asta într'amura 

Când vei afla iubito trista veste 

Tu vei fi înc'atâta de frumousă, 

Eu n'oi mai fi atunci decât poveste. 


fai să mă uifi, iar când April 

a legăna cădelniți de lumină în Soare, 
Tu vei dormi visând în alte brafe, 
Pe-o bancă, undeva, într'o grădină, 


O, de-aşi putea atunci să sfarăm lanţul 
Pământului, să urlu. ca o fiară, 
S'arunc tot lutul ce-mi apasă pieptul 
Şi sângerând, să ies din noapte afară. 


Dar accentul acesta violent din strofa 
anterioară stă izolat. Pentrucă tempera 
mentul d-lui Nichita este al unui elegiac 
potolit, cu tendințe de  despersonalizare, 
iubind, de aceea, mai mult aforismul şi 
simbolul. La adăpostul unui cântec al Ica- 
rilor sau în umbrele unui peisaj, d. Ni- 
chita își înăbușe palpitaţiile inimei. De 
aceea una din predilecţiile poesiei d-lui 
Nichita este pastelul, ca în acea imagine 
a Bărăganului : 


Amiaza de foc se târăşte, ca un balaur, 
Grăunţe de foc atârnă pe macii de sânge, 
Nici cumpăna puțului sec, acum nu mai 
[plânge 
Albinele cad pe la stupuri, grele de aur. 


Tăcerea înfăşură lutul. Pe raze departe 
Doar apele morţilor tremurăn valuri 
(aprinse, 
E ora când pesie aceste pustiuri întinse 
Se cerne din cerul de foc, un somn ca 
[maarte. 


în care natura se descrie, impersonal, ca 
la Alecsandri. Sunt însă şi pasteluri stră- 
bătute de un mic fior liric, ca „Zădăr- 
nica : 


lar se desprind din zările 'nsorite 
Cacori, şiraguri negre plutitoare, 

lar note de flaşnetă tânguite, 

lan freamăt lung, iar cântece, iar soare. 


“Variantă, dacă vreţi la cocostâreul tai- 
nic, sol al primăverii din Alecsandri, tre- 
cut 'Ânsă printr'o placă modernă. 


SOVEJA (8. Mehedinţi): Titu Malore- 
" scu, ed. „Cartea Românească“, 1925, 


Consolantă lectură, mai ales în vre- 
murile acestea de criză universitară, 
povestea vieţii unuia din cele mai emi- 
nente personalităţi a renașterii. noastre 
intelectuale. Şi să se noteze că a. Mehe- 
dinţi, un excelent scriitor de altminteri, 
nu e un liric, un apologist, nici chiar 
în momentele de circumstanță. D-sa nu 
Be încălzeşte — şi totuş convnge. Poate 
că, vorbind, de Titu Maiorescu, spirit 0- 
limpian prin excelenţă, o anume pres- 
tanță profesorală, era de rigoare. Fapt 
este că biografia aceasta se citeşte cu 
interes, şi chiar cu pasiune. Vorbesc 
faptele şi fapta e în deobşte mai eloc- 
ventă ca cea mai patetică, peroraţie, 

Biografia — scrisă  dealtminteri în 
1910, cu prilejul împlinirii a 70 de ani 
ai întemeietorului  Criticei române — 
începe din 1840, data naşterii, în Craio- 
va, În casele gimnaziului, unde tatăl, 
Ioan Maiorescu, era, director. Trec în re- 
vistă anii 1848, cu băjeniile peste munţi, 
sub privigherea chiar a lui Avram Jan- 
cu, anii de studii în Viena, la Academia 
Thereziană, cu începuturile timide ca 
să ajungă, prin stăruitoare sârguinţă, 
în 1858, la bacalaureat, primul premiant 
al şcoalei. Studiile universitare la Ber- 
lin şi Paris, cu doctoratul în filosofie şi 


“licența în drept şi cunoaşterea mediului 


social german, şi iniţierile artistice şi 
muzicale, pe lângă cea literară, prin 
centrele pe unde trecea, desăvârșeau o 
pregătire care avea să deschidă atâtea 
drumuri în virginitatea intelectuală a 
României. 

Şi odată cu sosirea în ţară, în 1861, 
începe o adevărată cursă cu adversită- 
ţile, ale cărei amănunte trebuesc cetite 
şi pentru că — prețioasă răscumpăra- 
re! —— deasupra, ostiltăţilor, izbutește 
întotdeauna omul ales de Providenţă, 
dar mai ales trebuesc cetite pentru de- 
zolanta lecţie pe care insuficienţa înţe- 
legerei omeneşti o arată întotdeauna, 
de când e lumea, 

Cel ce venea aşa de bine pregătit, cu 
greu intră în magistratură şi apoi în 
profesorat, având întotdeauna să sufere 
de pe urma abnegaţiei şi muncii depu- 
se, ba o suspendare, ba un proces, ba o 
calomnie. 

Cel care pusese în toate demnităţile 
ce a ocupat marca înaltei lui personali- 
tăţi, luână iniţiativa şi organizând, îşi 
termină, cariera, de rector şi profesor în 
1909, tot în urma unei jigniri din par- 
tea autorităţilor superioare. De altfel 
acest paralelism între merite şi răspla- 
tă (dacă se poate spune) e urmărit cu 
destulă variaţie în opera d-lui Mehe- 
dinţi. 

Biografia sfârşeşte. cu câteva contri- 
buţii pentru cunoaşterea atitudinei pa- 
triotice a lui Titu Maiorescu în timpul 
ocupaţiei. 


PERPESSICIUS. 


UNIVERSUL LITERAR 
Conferințele „Poasis“ 


Maurice Barres; ] 


In continuarea ciclului da conferinţe 
asupra literaturii franceze contimpora- 
ne, d. Pamfil Șeicaru a vorbit despre 
Maurice Barrăs, 

Căutând să definească în linii gene- 
nerale pe Barrăs d-sa spune: a îost cea 
mai frământată sensibilitate a litera- 
turii franceze din ultimele patru de- 
cenii, unul din cei mai mari însufleţi- 
tori ai inteligenţii umane prin energia 
unor convingeri lapidar formulate. 

Cel care ar ceti fără metodă pe Bar- 
răs: „du Sang, de la Voluptă et-de la 
Mort“ imediat după „Au service de 
TAllemangne" sau „Colette Baudoche“ 
înainte de „Un homme libre“ ar avea 
impresia că nu sunt operile aceluiaș 
scriitor. 

Ceeace l-a frământat însă constant pe 
Barr&s a fost cultul eului, pe care l-a 
adâncit şi aăpat, - voind să descopere 
ceeace el conţine neschimbător. Vechile 
adâncimi ale sentimetelor şi emoţiilor 
ereditare, se deşteptau pentru a-i con- 
tura ideea tradiţiei, a unităţii în succe- 
siune.. lar punctele de reazăm, elemen- 
tele eterne ale, eului se găsea în pă- 
mânt şi. morţi. 

Perfectul analist al eului, ajunge o- 
mul de acţiune dela ziarul „Cocarde“, 
definind în apelul său şi rosturile unui 
ziar astfel: Un ziar nu e o pagină de 
carte, ci o acţiune, Inainte de a acţiona, 
Jai ce bun cuvinte, pentruce explicaţi- 
uni 

Trecerea dela ideologia abstractă la 
literatura militantă a celui care formu- 
lase o disciplină a voluptăţilor rezuma- 
tă în Qouă principii: „nu suntem nici- 
odată atât de fericiți ca în exaltare, 
ceeace măreşte la nesfârşit exaltarea 
este analiza, de aici. consecinţa — sim- 
tim cât mai mult analizând cât mai 
mult cu putinţă“ un corespondent în 
evoluţia lui literară, Atunci scrie „les 
Deracin6s -— L'appel au soldat .Au ser- 
vice de l'Allemagne, Coleţte Bandoche“, 

De acum sigur pe rostunile lui mo- 
vale atacă toate problemel sociale. 
Şcoala contimporană care desrădăcinea- 
ză spiritul aruncându-l la răspântia tu- 
turor ispitelor, exaltând sufletele fără 
să, țină seamă de tradiţiile rasei şi de 
afinităţile native îi formează obiectivul 
atacului. 

Copii ai unui pământ, ai unei rasa 
separați de realităţile native şi trans- 
portaţi în regiunile abstracţiunilor şi 
cuvintelor, transformați în cetățeni ai 
universului, devin fermenţii descompu- 
nerii sociale a unei societăţi. Aceasta 
este teza lui Barrds din L'Appel au sol- 
dat şi din Leurs Figures. 

In Spania, în Italia, în Grecia nu mai 
caută drumuri unde să-şi debarce gân- 
durile, nici stimulente imaginaţiei, el 
sa oferă lumii din afară prin ceeace for- 
mulase într'o îndelungată. alambicare a 
elementelor exterioare ce le anexase. 
Din literaţură ţinea să facă de acuma 
vehiculul doctrinei tradiţionalismului şi 
politicei autorităţii. 

„Naționalismul îşi găseşte doctrinarul 
şi militantul, iar viața lui a fost o operă 
de artă care a egalat opera lui literară 





UNIVERSUL LITERAR 





Tinerimea artistică 
(Reflexii inoportune) 


Tinerimea artistică este astăzi 
douăzeci şi paira ei manifestare.! 

O activitate, în comun, de aproape un 
sfert de veac.! E, 

Așa afirmă prefața catalogului, prin 

na savantă — şi ingenuă — a d-lui C. 

urnu, profesor universitar şi membru al 
Academiei Române. i 

Gurile rele — sunt guri rele pretutin- 
deni |-— şopiesc însă că „Tinerimea“ e cu 
un an mai bătrână, 

Gurile rele sunt 'păcătoase. 

Ca atare să ne încredem lor: gura pă- 
cătosului adevăr grăeşte ! : 

Aga dar : o nuntă de argint. 
și O ata cai piegiă — (cinci lei) — şi cu 

ar obligatoriu — (trei poli, catalogul). 

Nuntă de suburbie. ă Au 

Dar la nunta aceasta e invitat să asiste 
— după ce mai întâi va fi achitat, anti- 
cipat, vămile riguroase) — tocmai publi- 
cul acela, care, timp de un pătrar de se- 
col, a întreţinut şi entuziasmul şi — mai 
ales — cassa „Tinerimei“, 

În artă însă — ca şi în politică — re- 
cunoștința nu-şi are rostul. 

altminteri recunoştinţa e un fel de 
camătă — şi cuvântul mi-a venit sub con- 
dei fără voia mea. 

Fu mă gândeam la datorie. 

La datoria de educator al generaţiei 
fragede işi al maselor sărmane — pentru 
- afinarea sufletească a cărora — ne infor- 
mează d. G. Murnu — „Tinerimea“ ar fi 
contribuit până acuma, cu largă genero- 
zitate. 

Noi ne îndoim. 

Se cuvine să recunoaştem, totuşi, că, 

vreme de douăzeci şi cinci ani, „Tineri- 
mea“ a adus artei româneşti foloase in- 
contestabile. 
„A fost singura grupare care a izbutit să 
ia un inai intim contact cu păturile su- 
prapuse ale Capitalei şi să stârnească în 
ele, dacă nu pasiunea, în orice caz curio- 
zitatea pentru manifestările plastice, ceia- 
ce a pregătit generaţiilor viitoare posibi- 
lități mai uşoare de pătrundere şi ridi- 
care . , 

De bună seamă, sprijinul pe care M. S. 
Regina la acordat necontenit — și fără 
rezervă — acestei grupări, a împrumutat 
„Tinerimei“ haina unei autorități — mai 
mult suverane decât artistice — în fața 
căreia societatea românească înaltă sa 
închinat cu necontrolată şi atavică sme- 
renie. 

„Aici a stat însă şi primejdia. Ă 

De câte ori un talent izolat și liber a 
incercat să ee ridice singur şi îndrăzneţ, 
el s'a izbit de sunerstiția familiilor se- 
lecte, cari, insuficient pregătite pentru în- 
țelegerea manfestărilor ce depăşeau co- 
Inunul, vedeau în gestul de protecţiune, 
exclusivă, al M. S. Sale — singura con- 
firmare a valorilor. 

De aici şi decăderea, cu timpul, a „7i- 
nerimei“, 

Aristul esta o energie care ţine să în- 
vingă singură. | 

Tutoratul, oricât de ilustru, îl ofensează 
ori îl înăbuşe. 

Şi nici odată nu-l poate stimula pe că- 
ile, pe cari talentul le crede singure ale 
UI, 


la a 


Ti repugnă situaţiile de minor cuminte, 


ascultător, bine hrănit — şi purtat de 
mână. 

El preferă hoinăreala slobodă pe 'me- 
leaguri neumblate — chiar cu riscul foa- 
mei şi al culcuşului de cătină. 

El nu se poate adaptă unei discipline 
de grup — fiiadcă nu poate recunoaşte 
decât o singură disciplină : aceia a facul- 
tăților lui creeatoare. 

Luchian a zăbovit şi el, cândva, la „Ti- 
nerimei“t — aproape fără voia lui şi fără 
voia celorlalți. 

Era socotit acolo un intrus. 

Nici arta, nici temperamentul lui Lu- 
chian nu răspundeau la ceiace aeropagul 
„Tinerimei* socotea că înseamnă artă şi 
temperament. 

Ştim cu toții în ce generală indiferență 
s'a stins acest uriaş -plăsmuitor de visuri 
româneşti, în culoare. 

Astăzi chiar, unii din membrii cu Snaltă 
vază ai „Tinerimei“ au  couvingerea că 
Luchian este produsul unei reclame ame- 
ricane — şi clipesc din ochi cu prostească 
istetime. 

Palady a fost necontenit socotit, de că- 
tre majoritatea „Tinerimei” drept un 
farseur. ! 

Iser — un biet caricaturist. 

Ressu făcea acolo figură tristă; iar d. 
Kimon Loghi îk acceptă cu un zâmbet 
cleios — de protecţiune. 

Actualmente, Petrașcu este, în mijlocul 
acestei societăţi, un prilej de cumplită ne. 
dumerire. 

Toate talentele noastre necontestate, 
toate minţile noastre creatoare au fost 
dacă. nu alungate, ori cum abia suportate 
în sânul ,Tinerimei, 

Fireşte vina nu e a tuturor membrilor 
acestei societăţi. 

Unii dintre ei au dat, în diverse împre- 
jurări, dovada unui spirit de largă tole- 
ranţă, de frumoasă sensibilitate şi de lim- 
pede înţelegere. Fi 

Dar aceștia au fost aşa de puţini! 

O perpetuu nebăgată în seamă mino- 
ritate. 

Sunt, pe de altă parte, câteva elemente 
proaspete, decurând furișate aici cari, prin 
vârsta lor, mai pot justifica, măcar, tâl- 
cul unei firme cu juvenilă resonanţă. 

Ne va veni oare prin dânşii primenirea 
mult aştentată a „Tinerimei artistice“ ? 


Să nădăjduim ! 
N. N. TONIZZA. 


EXPOZIȚII. 

Ateneu: „Tinerimea artistică“ — Ka- 
targi. 

Căminul Artelor : 
Marcel Iancu. 

Mozart :  Steurer — Gic— B'Arg— Tre 
teanu. 

Cartea Românească : „Grupul celor pa- 
tru“ — Șirato, Dimitrescu-—Han— Tonitza. 


Miliţa Pătraşcu — 


RECTIFICARE 


Stimate Domnule Redactor, 


In ultimul număr al revistei D-r., la 
„Calendarul literar“ se menţionează că 
Alexandru Sihleanu a murit în ziua de 
14 Martie 1857. i 

Dar data aceasta, culeasă dintr'un arti- 
col de revistă, este greşită. Sunt în măsu- 
ră să vă comunie că adevărata zi a morții 
poetului este 23 Martie acelaş an, dată ce- 
țită pe inscripția de pe mormântul lui dela 
Sillea, jud. R.-Sărat, pe care o redau tex- 
tual: 

„Sub aceast (sic) rece mormânt zace res- 
furile junelui poet Alexandru Sikleanu ; 
născut în anu 1854, Ghenarie 9 şi mort 
în anu 1852 Martie 23”. 

Sperând că veți face cuvenita rectificare 
vă rog să primiți asigurarea consideraţiu- 
nii mele, 


[fă 3 &, TON GANE 


13 


Ta 230 
20 (3) "a 
: 7309), 16 ) 


PIZZA 








Ey 
TEATRE ES 


La teatrul$Naţional: Apostolii. 
de Liviu Rebreanu 


In repertoriul dramatic orginal, firește 
şi bun, afară de „Domnul Notar“ al lui 
Goga, n'a mai fost elaborată altă piesă, 
care să înfăţişeze măcar crâmpee din via- 
ta ardelenească, 

Pentru scurtă durată 'scenică, a apărut 
„Avram lancu“, care a fost judecat în 
sieavebal din punct de vedere literar și is- 
Oric. 

Frămâutările din Ardeal, stăsile şi nă- 
vala de adaptare la formele noui, lupta 
pentru păsirarea unor îndatinate crezuri 
locale şi mișcarea sufletească de ilumina- 
re, după actul politic al unirii, care fără 
îndcială a adus numeroase transformări, 
nau format obiectul preocupărilor seriito- 
rilor noştri dramatici. 

Nu ne gândim să cercetăm dece, după 
eum nu proectăm deocamdaiă. vre-o învi- 
nvire, pentr acei uşurci şi veseli colec- 
ționuri de expresii ardeteneşti, mai greoae, 
mai preteujiouse şi mai nepotririte spiri- 
tului vibrant, pe care le debitau în reviste 
teatrale, cu tendinţe de a stârni rumoare 
şi ironie. 

O piesă de amploare, în care să fie în- 
fățisate caracterele tipice  ardeleneşti, o 
uşteptiim dela acei scriitori, cari se silesc 
să adâncească viața românească de din- 
colo. să înlăiure spuma creiată de polemi- 
cile vazcetăreşii şi să smulgă tipul întreg,. 
asa cum e întăţişat în literatura d-lor A- 
gârbiceanu ş Rebreanu. 

Am făcut aceste însemnări, pe care le 
socotesc premizele cele mai sincere ale 
cronicei. ce trebue să urmeze asupra „A- 
nostolilor“ lui Liviu Rebreanu. 

Acest distins şi puternic scriitor, arde- 
lean, împlântat viguros în literatură şi 
răstăţat de recunoaşteri  netăgăduite de 
merite, a dat în comedia „Anostolii”, o 
înfăţişare a unui colțişor, privit uşor din- 
tc'un orăşel oarecare din Ardeal. 

D. Rebreanu a prezintat ca „avostoli“, 3 
inşi, fără căpătâi, (directorul unui birou 
de cartiruire, un aşa zis poet idiot naţio- 
nal şi un antreprenor de vânzarea bilete- 
lor de teatru ale năvălitoarelor trupe, cu 
subvenţii şi metehne de culturalizare, în 
'Ardeal) căzuţi imorali şi impertinenţi în- 
trun oraş, dornici fără scrupuluri să-și 
facă situaţii, fiindcă se simt sprijiniți po- 
liticeşte de conducătorii centrali. 

Directorul biroului de cartiruire e d. 
Soreanu. Poetul rațional cretin, e d. Manu 
si vânzătorul de bilete de teatru şi de 
tablouri ale oamenilor zilei e d. Mărcules- 


D. Soreanu are o amantă care La ajuiat 
să ajungă dintr'o secătură, directar al bi- 
roului de cartiruire. I-e rușine, din cauza 
moravurilor austere din orăşel să spună 
că are o amantă. Nu i sar da nici o cinste 
şi n'ar fi primit nicăieri. din cauza acea- 
sta. Şi atunci femeea uşoară, Coca, e re- 
comandată ca sora lui. Coca e d-na Fani 
Rebreanu. 

„Apostolii“ îşi fac treburile, organizea- 
ză mijloacele imunde de sperțuire, îşi 
rânduesc situaţiile, debitând fraze răsu- 
flate de naționalism onctuos. 

D. Soreanu izbutește să intre în legături 
cu pitorescul tip localnic, Haringea, — (d. 
Morțun) — care are de soție pe admira- . 
bila artistă d-na Eugenia Ciucurescu şi 
fică, pe d-ra Tanţi Bogdan. 

Haringea cade în mrejele uşuratice ale 








14 li 


Cochii. D-na Ifaringea, fiică de preoi, vi- 
sează nobleţe. A voit să-şi mărite fata 
după un conţe ungur, fiindcă era conte. 
Soţul, moule, fără voinţă în fața autorita- 
vei sale soţii, a cedat. Acum, fica le e vă- 
«dÎnvă şi vor s'o mărite tot cu un nobil. Di- 
rectorul biroului de cartiruire află slăbi- 
ciunea şi-i inventează pe loc origina 
domnească. Spune că e descendent al lui 
Ştefan-cel-Mare, la pronunţarea numelui 
căruia se închină. D-na Ilaringca e câşti- 
gată pe tema aceasta de trufie a originei 
nobilitare. Şi se pune ]u cale lozodna. 

Dar în faja „apostolilor“, secături aciu- 
ate din regat şi deci numiți „regăţeni”, se 
vidică procurorul (d. Valentineanu) şi el 
„regățean” şi tovarășul de avocutură al 
Ini Hariugea, Miron (d. Atanasescu). Aces- 
ta a cântărit bine pe „apostoli“, ii despre- 
juieşte şi se luptă să însoare pe procuror, 
cu veturia, fiica d-nei și d-lui Iaringea. 

[zbuteşte Miron, fiindeă tocmai când 
era să se facă logodna directorului carti- 
vuirii! cu Veturia. se află de situaţia Co- 
chii, — amanta directorului. — Şi de aci 
indignare şi învinuire. Tot atunci guver- 
nul cade. 

Directorul c înlocuit cu „apostolul“ vân- 
zător de bilete Miron e făcent prefect. Pre- 
fectul şi primarul, ardeleni, dur fugiţi dela 
partidul lor, la guvern, sunt amestecați în 
nereguli financiare i deci înlocuiţi 

Rcuşeşte însă Miron : să hotărască lo- 
godna procurorului cu Veturia„bD. Harin- 
gea e menit să fie senator. Dar st va duce 
cu d-na la Bucureşti, ca să nu cadă în 
ispitele Cochii. 

lar prefectul se resemnează. când pri- 
meşte ordine să tolereze în partidul său, 
pe fostul primar şi prefect, vinovaţi. 








In acest cadru, prezintat destul de larg. 
se desfășoară (acţiunea naş putea spune. 
fiindcă e prea redusă) tipurile, alese de 
autor, ca să înfățişeze anume moravuri. 

Desigur numai anume moravuri, unila- 
terale şi dintr'o pătură, pe care n'o găsesc 
nici reprezentativă, nici impresionantă. E 
o pătură mijlocie, de ici şi de colo, dispusă 
la concesii, fiindcă sufletul îi este un fel 
“de vraişte, fără putinţe de opintiri şi dis- 
cernări proprii. 

E arătat de d. Rebreanu numai acel 
colţ de năimire, cu coutagiuni lesnicioase, 
comice şi repulsive. Piesa e montată 
foarte frumos de d. Enescu şi e jucată cu 
var antren de artişti. 

D-nii Soreanu, Roinano. Mărculescu, Va- 





lentineanu, Atanasescu, Marius sunt fourte Pe 





hine în rolurile, pe care le detin, silindu- 
se cu abilitate să nu scobhoure pe pista ri 
diculizării. 

Nu pot spune tot acelaş lucru despre d. 
Manu, care Şarzează, îudrumând comicul, 
pe partea mai puţin artistică. 

D-na Fani Rebreanu a interpretat cu 
vioiciune şi sprinteneală rolui Cochii, d-na 
Eugenia Ciucuresecu u fost o neintrecută 
ardeleancă, iar d-ra Tanţi Bogdan, cu des- 
tul talent, e totuş. cuprinsă de un fel de 
finiditate, aproape egală siângăciei. Și to- 
tuș d-ra Bogdan are reale însuşiri, pe cure 
trebue neapărat să. şi le valorifice. 

Stăruesc însă întâi relevarea marilor 
însuşiri ale d-lui Morţun, care a creat îu- 
tradevăr, un tip întreg plin de pitoresc. 
Când! Morţun e în scenă, vibrează sala şi 
câștigă desigur valoarea piesei. 


Urechea mahalalei de Const. 
i Râuleţ 


Directorul "Teatrului Naţional, d. Cor- 
neliu Moldovanu a împrăştiat cu stăruinţă, 
o legendă, urzită în jurul Teatrului N 
țional. Sc spunea, se repeta. se acuza Și 
perora că Teatrul Naţional n'ar încuraja 
piesele originale. E drept, că pe atunci nu 
exista decât ca tendinţă, societatea uutori- 
lor dramatici şi mau se înființase premii a- 
proape pentru toate lucrările dramatice 
originale, după criterii de timp şi de or- 
dine cronologică a reprezentărilor. Acum 
literatura dramatică e stimulată. autorii 
sunt organizaţi (ba unii sau organizat uşa 
de bine, că sunt şi cri dramatici, cari 
lasă loc „interimarilor* să serie colegial 
despre piesele lor). 











Felicit pe d. Const. Râuleţ că sa grăbit 
să-şi iipărească piesa cea nouă „Urechea 
mahalalei“, dându-mi astfel putinţa să ci- 
tesc şi interesantul referat ul d-lui (Mihail 
Dragoinirescu. 

D. Mihail Dragomirescu, membru în co- 
mitetul de lectură al Teatrului Nuţ:onal, a 
scris despre piesa: d-lui Rinleţ că „merită 
să vadă lumina rampei“. Aceusta ca cun- 
cluzie a constatării, că „cu deosebire e de 
velevat cunoaşterea mediului nostru de 
stare mijlocie din mahala, care e repre- 
zentat fără a fi trivializat“. 

La reprezentaţie, am avut întradevăr 
plăcerea să verific aprecierile d-lui Dra- 
gomirescu : e mediul de mahala, unde se 


; vorbeşte cu „mneata“, mâvdrindu-se cu- 


tare d-nă că-i „mahalagioaică din Duşu- 


Buletin bibliografic săptămâna!” 


31. STATISTICĂ. 

Boya ([.. T.). — Populaţia Basarabiei 
(etnografie şi statistică). Chişinău, 
(mpr. Statului), 1986, 27 p. Fig. 

Ciobanu (Dr. Virgil). — Statistica Ro- 
mânilor din Ardeal făcută de admi- 
nistraţia austriacă la anul 1760—1762 
copiată din arhiva de război din 
Viena. Cluj, (Tip. Ardealul), 1926, 87 
p. Lei 100. 

Mişcarea populaţiunei României în anul 
1924.  Mouvement naturel de la 
population en Roumanie pendant 
Tannde 1924. Introducere de N. T. lo- 
nescu. Bucureşti, Ministeral de In- 
terne, 1925, 22 p. 

33. ECONOMIE POLITICĂ 


Ionescu (Constant). — Introducere Ja 
studiul conflictului dintre capital şi 
muncă. București, (Tip. Indepen- 
denţa), 1925, 63 p. Lei 40. 


“Durata muncii în principalele între- 





*) A se vedea tabloul 
zecimale în numărul 1. 


clasitficaţiunii 


de AL.- SADI IONESCU 


prinderi industriale din ţară. Bucu- 
veşti, Ministerul Muncii, 1926, 90 p. 
Diagramă. Lei 50. 

Ministeral Muncii, Cooperaţiei şi Asigu- 
rărilor sociale. Inspecţia muncii în 
1924. Bucureşti (Tip. Române-Unite), 
1926, 70 p. Lei 30. 

Anuarul general al societăţilor anonime 
pe acțiuni din România. Anul II 
1925—1926. Vol. Capitala. Directori: 
Ion Trifu şi Ren6 C. Polysu. Bucu- 
reşti, (Tip. Cartea Medicală), (1926, 
112 p. Lei 250. 

Gide (Charles). — Cooperaţia. Conferinţe 
de propagandă. Traducere cu învoi- 
vea autorului de D. Hagi Paraschiv 
şi Mircea Penescu după ediţia IV-a. 
Bucureşti, Centrala Băncilor popu- 

lare 1925, 235 p. 

Taşcă (G.). — Capitalismul român şi 
cooperaţia. Bucureşti, (Tip. Reforma 
Socială), (1926), 23 p. Lei 10. (Biblio- 
teca revistei Cooperaţia No. 3). 

Thomas (Albert). — Relaţiile între dife- 
vite forme de cooperaţie. Bucureşti, 
(Tip. Reforma Socială), (1926), 19 p. 





UNIVERSUL LITERAR 


mea” şi că nu-i ca cea din Tirchileşti, un- 
de fetele sunt în fiecare seară „cu câte un 
golan“. În Duşumea, doamnele sunt „inde- 
licate“ şi dacă bărbatul le hate câteodată, 
cu omul, „nu dă așu ca orbeţii“. 

D. Râuleţ a rânduit în voua sa Iucrare 
dramatică. adevărate documente omeneşti. 
Indiferent, dacă ne sunt antipatice, dar 
tipii trăesc îndărătnici faţă de năzuinţa 
de civilizaţie. Aşa că din punctul de vedere 
al realismului, ca şi din acela al stăruinții 
autorului de u fixu istoriceşte, că în unul 
19%, în capitala ţării, sunt încă specime- 
ne refractare ca Coanele l.ucesiţa, Marița, 
etc. alături de Doucette, Orfeu. Gigel, etc. 
meritele d-lui Râuleţ sunt precise. Arătând 
ustfel de tipuri, Comedia de moravuri „U 
rechea mahalalei” poate sluji de îndrep- 
tar, prin ridiculizare. 

Actorii au fost în noia justă, contribuind 
cu multă sârguință la izbânda piesei, re- 
comandată de d. prof. Mihail Dragomi- 
vescu. 


La teatrul Popular: Ciutulici 
de George Silviu 


Rare ori am auzit un râs mai sănătos, 
ca râsul copiilor la reprezentarea lui C 
fulici. Le-a plăcut, sau bucurat de repre- 
zentație. 

Povestese în amănunt toată desfăşura- 
rea acţiunii şi-şi însuşesc atitudini morale, 
din învățăniutele piesei. care e firesc să 
că se vu face băiat de treabă. 
se termine cu angajamentul haimanalei, 

Serisă frumos, îu versuri pline de imagini 
şi pitorese, piesa d-lui Silviu e întradevăr 
bună, nu numai pentru lumea copilăriei, 
ci şi din punct de vedere literar. 

Atenţia, pe care i-au dat-o actorii şi di- 
recţia de scenă, prin montarea întrun ca- 
dru corespunzător, dovedeşte că sa apre- 
ciut cum se cuvine o piesă de succes, 


B. CECROPIDE. 




















Lei 10. (Biblioteca revistei Coopera- 
ţia No. 2). 

Budget genral de lEtut pour l'exercice 
1926 presente par M. Vintila Bratia- 
no ministre des finances. Bucarest, 
(Tip. Independenţa), 1925, 155 p. 

Moscu (Alexandru). — România econo- 
mică-socială după război. Cu o pre- 
față de d. profesor Gr. Trancu-laşi. 
Bucureşti, (Tip. Fundaţiei culturale 
Principele Carol), 1925, 47 p. 

34 DREPT LEGISLAȚIE, 

Botez (Corneliu). — Lege asupra taxelor 
de timbru şi înregistrare cu modifi- 
cările aduse prin legile din 1920, 
1921, 1923 şi 1925 aplicabile în între- 
gul regat adnotată şi comentată, Bu- 
cureşti, Cultura Naţională, (1925), 

„490 p. Lei 890, 

Erbiceanu (Vespasian), St. Mihăescu şi 
G. Aleziu. Codul contribuţiunilor 
directe. Continuând legea contribu- 
țiilor directe din 1923 cu expunerea 
de motive, desbateri parlamentare, 
doctrină și jurisprudenţa la zi a 
Curţii de Casaţie şi Curţilor de Apel. 
Cu o scrisoare de d. Vintilă 1. C. Bră- 
tianu București, Pavel Suru, 1926, 
302 p. Lei 200. 

Melega (V. 1. —— Partaju! în legislaţia 





-Pari 


UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicală 


Concertele simfonice dirijate de George Georgescu, având ca 
solişti pe Bela Bartok şi Constantin Stroescu 


Cele două dim urmă simfonice, al nou- 
lea şi al zecelea din ciclul organizat de 
Fundaţia culturală„Prineipele Carol“, au 
adus ca noutăţi în reperioriul dirijoris- 
tic al lui George Georgescut vn „Scherzo“ 
pentru orchestră mare de Filip Lazăr, 
poemul simfonic „Marsyus” de Alfonso 
Castaldi şi materialul priiejuit de_ în- 
scrierea pe programe a celor doi solişti : 
Bela Bartok și Constantin Struescu. 

„Marsyas*“ al lui Castaldi abia acum 
după 29 ani dela compunere, îşi capătă 
locul de frunte în evoluția genului poc- 
mului simfonic. Ixccutat ca mare succes 
în Amenica sub dirigonţia în -relui Fried- 
sich Stok, poemul lui Castaldi nu putea 
psi din repertoriul. simlonic românesc 
cu care George Georgescu îsi prubează 
arta baghetei în centrele muzicale de pe- 
ste graniţă. In preajma concertului pe 
cere îl va dirija orchestra „Colonne“ la 
s în ziua de Florii 

ruia figurează și „Marsyus*, era firese 
să mi se ofere interpretarea ce dirigentul 
nostru înţelege să dea poemului lui Cas- 
taldi, „Marsyas“ este însă e lucrare asu- 
pra căreia nu numai că nu sa spus ul- 
timul cuvânt ci, ca realizare stilistică, 
fie de o covsiderăm în cadeul producției 
simfonice italiene, fie în evolua poemu- 
lu: simfonic dela Liszt până astăzi, des- 
chide o întreugă serie de di'scuţiuni care 
ar avea menirea să determine, în primul 
rând, personalitatea artistică a lui Cas- 
taldi şi apoi să proecteze lumina necesa- 
ră pentru descoperirea esteticii proprii 
din care isvorăşte „Marsyus“. Căci Cas- 
taldi este, oricum, o problemă pentru ori 
tine cunoaşte. cât de sumar chiar, „palida 
producţiune simfonică şi orientările de 
istorism ale nouei şcoli iialieue. A ală- 
tura pe Castaldi şi opera sa acestei şcoli 
şi a încerca astfel lămurirea stilului com- 
puzitorului nostru este zarlarnic, Castal- 
di nu poate fi studiat de cât în linia de 
desvoltare a vechei şcoli italience. Cei 
cari am primit învățăturile lui Castatdi, 
ştim ce profund cunoscător al veehci 
şcoli italiene este profesorul nostru, ce 
demnitate artistică deosebită arc peniru 
el Scarlatti, bunăoară şi cu t entusiusm 
vă procedeele tehnice şi aspectele sti- 
listice ale clasicilor italieni : Falestrina, 
Luca Marenzio, Andrea şi Ciovanni Ga- 















în programul 


























brieli, Corelli, Vivaldi ete. Arta lui Cas- 
teldi la aceste isvoare de viuzică pură i- 
taliană trebue raportată. 

Cu tot romantismul, de aimosferă ideo- 
logică, de culoare orchestrală, de struc- 
tură polifonică şi de formă de compoziţie, 
„Marsyas*“ nu este numai patos romantic 
şi nu suportă svâc şi destinderile a- 
gogice care rup cc rul, de natură mai 
iuult clas! al operei. Lui George Geor- 
gescu, dirijând „Mar i-am imputa 
această eroare de concepție. 

Lumina vice de soare meridional, far- 
mecul aliagiului de timbre specific: lui 
Cestaldi şi  prospeţimea  „naturistă“ — 
cum se exprimă Castaldi însuş — pălesc 
su!. abuzurile de mi, tet aşa cum ar 
păli o sonata concertata din secolul al 
XVII-lea sub exager amice. 

Ceiace George Georgescu a dirijat cu 
nimevite efecte de ritu şi cu  maltă 
preciziune de mişcare, este însă „Scherzo“ 
de Filip Lazăr, lucrare de zdruncinătoare 
gilgăire ritmică, de avânt şi potisnire, de 
casm şi imbrogllo, de cruditate armo- 
ică şi orchestrală, lucrare de cruntă 
experiență constructivistă, în care melo- 
sul nostru de mahala abin de-şi mai ține 
firele sub zdrumicarea utilajului tehnice 
al lui Lazăr. Este întâia oură când ni se 
înfăţişează un compozitor somân îmbră- 
cat în zaua de primitivitate ritmică, de 
elementaritate şi patetism de voit cxpre- 
sionism muzical, în care, de bună seamă, 
melosul popular nare cum dăinui. Căci 






































-expresionismul bravează cecace este le- 


giuit şi ceiace este tempora! şi spaţial dat 
şi apropiat. 

Solistul celui de al voulea concert 
simfonic a fost Bela Bartok în hipostasa 
sa de pianist, care a fost primit şi ova- 
ionat cum nimeni n'a avut norocul. De 
sigur, nu pentru arta sa pianistică, prea 
snbră şi prea rafinată adeseori pentru 
gustul public. şi nici pentru Rapsodia sa 
pe care şi-a cântat-o acompaniat de or- 
chestră — lucrare care numai pe alocu- 
rea lasă să se bănuiască notabilul din a- 
van-garda muzicală de azi. 

Ta cel din urmă concert, peniru înserie- 
vea pe program a tenorului Constantin 
Stroescu, orchestra și tenorul au îngăi- 
mat „Po6me de amour et de la mer“ de 
Ernest Chausson „poetul visător“ care 











15 


BULETINUL NOUTAŢII.OR LIBRARIEL 
FRANCEZE 
Liste publicate, săptămânal, de „Cen- 
trala Cărţii“, Societate generală de li- 
brărie, Bucureşti, str. Paris, Nr. 1. 


]ITERATURA : ROMANE, NUVELE, PO- 
VEȘTI, SCRISORI 

BOISSON M. — L'amour a  Montpar- 
nasse 9 fr, 

CORTHIS A.— fa Belle et la bete 9 fr. 

FEVAL P— L/Homme de fer 5 fr. 

FRANCK H.— Lettres ă gquelques amis 
(Cahiers _verts) 16 fr. 

GASTINE L. — Le roi soleil samuse 
(Romans Celebres), 2 f. 5.: 

HERMANT A— La Carritre, 9 fr. 

JOSEPII-RENAUD 1.— Les Barbonnes, 


9 fr. 

LACRETELLE J— La Vie inquicle de 
Jean Hermelin fr. 10. 

LORRAIN ]— Le vice errani. 9 fr. 

MAUROIS A.— Meipe ou la Deliorance, 
16 fr. 

'FHELEU M.— A PAube, 9 fr. 
PHILOSOPIHIE,: SOCIOLOGIE, MORALA 

BOPP L— 1. F. Amiel, fr. 3, 

BOPP L.—'Principes gencraux de Peda- 
gogie d'Amiel, 10 fr. 

BLONDEL J— La Mentalite primitive 
(Coll Culture moderne), 5 fr. 

Ie IIENAFEF A.— Le Droil et les forces, 


9 fr. 
DUTIIUIT G.— Byzance et V'Art (Coll. 
Culture oMderne), 5 fr.: 
ȘTIINȚA, MATEMATICA, TECHNICA 
BOTTIAN C— Traqage des  construc- 
tions  metalliques el de  chaudronneries 
2 vols., 46 [r. 
CODROU C. — Procedes de : forgeage 
dans lindustrie, 2-e partie, 45 gr. 
ENRIQUES.— L'Evolution dela logique 


15 fr. . 

IIARAUG F.— Elements de T'rigonome- 
trie, 9 fr. 

MARTIN F. ET GUILLON C.— Gran- 
deurs des Unites, 7 fr. 50. 

MASVIEL.— Cours de  lechnologie du 
bois, fome I. 12 fr. 

STODOLA A. ct IIAHN F.— Diagram- 
me de Mollier pour la vapeur d'eau, 18 fr. 


LEE EI PE IE CE ICR 
are „le secret d'une ingenuite premiere; 
sa musique a des  blamcheurs  daurore 


paisible se levant sur le clos des f6es, dans 
lu forât du charme et de lenchantement“. 


etil eu 
ii es) G. PREAZUL 








din Basarabia Chişinău, IImpr. Sta- 
talai), 1926, 111—47 p. 

Negrutzi (Sorin). — Incercări de psiho- 
logie penală .Bucureşti, (Tip. Cartea 
Medicală), 1926, 237 4- 1V p. lei 100. 

Proiect, Legea timbrului şi a impozitu- 
lui pe acte şi fapte juridice, Bucu- 
reşti,. (Umpr. Statului), (1926), 175 + 
6y p. 

Râmniceanu (N. [.). — Transport şi asi- 
purare. Bucureşti, (Tip. Cultura Na- 

„_ țională), [1926], 74 p. 

Ştetănescu (Gh. A.) şi 1. P. Ciolan. — Co- 
lecţiunea, Jurisprudențelor Fiscale 
la legea contribuţiunilor directe din 
1923. Roman. ( Tip.  Beram-Tatăl), 
1925, 75 p. Lei 6. 

Uniunea avocaţilor din România. Propu- 
nerile făcute pentru amendarea pro- 
ectului de lege a timbrului şi impo- 
zitului pe acte şi fapte juridice. Bu- 
“uresli, (Tip. Române-Unite), 1925 

p. 
8 LITERATURĂ, 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 
a) Poezie 

Cotruş (A.). — In robia lor. Arad, (Tip. 
Corvin, I. i.anşi), 1926, 62 p. 

Eminescu (Mihail). — Poezii. Ediţie a- 


leasă. Bucureşti, Universala, Alcalay 
& Co., [1926]. 208 p. Lei 18. (Biblioteca 
pentru toţi No. 195—196). 

Georgescu (Neea). — Bucur ciobanul fon- 
datorul Bucureştiului şi diverse poe- 
zii. București, (Tip. Cărţilor Biseri- 
ceşti), 1926, 16 p. 

Grigorescu (Agatha). — Muguri cenușii 
versuri. Bucureşti, (Tip. Răsăritul), 
196, 9% p. Lei 40. 

Iancovescu (lon N.). — Acorduri, lirice 
poezii. Ediţia ll-a, Bucureşti, (Tip. 
Cultura Naţională), (1926), 128 p. 

Negură (Al.). — Sărmanul pescar ver- 
suri. Arad, (Tip. Corvin, IL. Lânyi), 
1926, 61 p. Lei 40. 





Talaz (G.). — Soare poezii. Bucureşti, 
Casa Scoalelor, [1926], 100 p. Lei 100. 
L-ascarov-Moldovanu (Al). — Fabule .i 


satire. Arad, Librăria  Diecezană, 
1925, 63 p. Lei 5. (Biblioteca Semănă- 
torul No. 116). 

Pann (Anton). —- Nastratin Hogea. Inţe- 
lepiul Arghir şi nepotul său Ana- 
dam. Bucureşti, Universala, Alcalay 
& Co., [1926], 1V—9% p. Lei 6. (Biblio- 
teca pentru toţi No. 79). 


“b) Teatru. 
Theodorian (Caton). — Stăpână dramă 


în trei acte. Bucureşti, Casa Şcoale- 
lor, 1926, 189 p.+Erata. Lei 50. 


c) Roman. Nuvelă. 

Pascu (Adrian). — Cuibul tăcerii. Schițe 
și nuvele. Arad, Librăria Diecezană, 
1925, 159 p. Lei 15. (Biblioteca Semă- 
nătorul No. 117—118). 


Rama (Ovidiu). — Vraia opritului. Bu- 
cureşti, (Tip. Eminescu), 1926, 104 p. 
Lei 30. 


A. LITERATURA STRAINA. 


Teleky Dezs5. — Erdâlyi regâk. Berlin, 
Ludwig Voggenreiter, 1926, 91 p. Fig. 

III. LITERATURA SRAINA TRADUSA. 

Andersen. — Ionică Haplea și alte po- 
vestiri. Traducere de Natalia Negru. 
V. II. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1926, 
141 p. Fig. Lei 85. 

Maupassant (Guy de). Inima noastră. 
Roman. Text românesc de George B. 
Rareş. București, Universala, Alca- 
lay & Co. [1996], 248 p. Lei 18. (Bi- 
blioteca pentru toţi No. 176—178). 





16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACŢIONALE 
O In namerile viitoare vom publica 
roză şi poeme originale semnate dd: Gh. 
Brăescu, M. Celarianu, Sărmanul Klopş- 
ttock, N. Dunăreanu, Natalia Negru, lon 
Pillat, Artur Enăzescu, G. Talaz, un frag- 
ment inedit din „Moartea lui Dante”, piesa 
lui Alexandra Macedonski. 
Cronici literare străine, filozofice, de 
d-nii: Tudor Vianu, Dragoș Protopopescu, 
“Alexanaru Marcu, Oscar Walter Cisek, 


etc. etc, 
DELA ADMINISTRAŢIE 

DO Ion Gânj-Ploeşti : Numere vechi, dela 
1 Ianuarie 1926, se pot procura direct dela 
"administraţie pe preţul de 5 lei numărul. 

PREMIUL DE PROZA UNI- 
VERSUL LITERAR 

O 24 Martie inclusiv e termenul până 
la care se mai primesc manuscrise pentru 
premiul de prozii, de 5000 lei. 

Comisiunea e compusă din d-nii: Liviu 
Rebreanu, E. Lovinescu, N. Davidescu, Ion 
Pillat şi Perpessicius, 

Ci 2. Negură-Loco: Propunerea d-v, în 
chestiunea publicării celor mai bune din 
Tucrările de după cea premiată, e, neapă- 
at, acceptabilă. 

In privința premiilor Asociaţiei critice, 
dramatice și muzicale vă vor comunica în 
numărul viitor. 

ADEVARUL LITERAR ȘI ARTISTIC 

Redactorul anonim al „Adevărului lite- 
rar şi artistic“ ne face pentru a nu ştiu 
'pâta oară plăcerea să se ocupe de noi. Ar 
fi un bon prilej să pnnem la nunct în- 
treaga activitate a on. redactorului anonim 
al „Adevărului literar şi artistic“, a cărui 
sistematică şi perseverentă cicălea'ă na a- 
minteşte de vigilente hipobosra equi. 

Amânăm bilanţul în nădejdea că ono- 
ratul redactor anonim va reveni la senti- 
mente 'mai bune. 

Deocamdată însemnăm : 

D. redactor anonim nu șustă poezia 
d-lui Bacovia despre care revista noastră 
sa ocupat într'o cronică specială. 

D)-sa citează versuri din cronica noastră 
şi le indică oprobriului public, 

D-sa numeşte meteahnă această recu- 
noaştere— vai | aşa de puţin eroică !— a 
poeziei d-lui Bacoviu ; . 

D. redactor anonim face chiar şi un spi- 
rit când stabileşte identizatea ironist = 
ridicul. 

La cari, vom'adăoga : 

1. Nu ştie onoratul redactor anonim al 
„Ad. hterar şi artistic“ că d. Bacovia e 
dela Bacău. că adică e Molrlovean ? Pacă 
n'a ştiut — are timn să revie: iar dacă 
ştie nu îi e teamă să se joace cu impru- 
dentele ? 

2. A auzit on. red. an. al .„Ad. lit. şi art.“ 
despre un poet iesan, adică tot Moldovan, 
Demostene Botez ? Dacă n'a auzit ar face 
bine să-l citească — iar dacă a auzit ar 
putea să ne spue cu a căruia dintre poeţii 
români moderni, poezie, e înrudită ? 

Pentru, amănunte de cronologie şi diver- 
se filiații literare, îi stăm la dispoziţie, 

Aceasta pentru $nceput. 

PREMIUL _VIE-HEUREUSE.- 
FEMINA p. ROMANIA 

CI Alcătuindu-se comitetul român Vie 
heureuse și Femina, sub prezideuţia M. S. 
Megina Maria, pentru decernarea unui 
premiu, de 1000 franci, oferit de comitetul 
francez „Vie heureuse şi Femina“, aduce 
la cunoștința d-lor scriitori români, dori- 
tori de a concura la acest premiu, să tri- 
mită volumele lor, înainte de 15 Octombrie 
a. c., d-nelor din comitet al căror nume 
urmează : 

D-na Irina Procopiu, doamnă de onoare 
a M. S. Reginei, str. Alexandru Lahovary 
nr. 27; d-l St. Neniţescu, calea, Dorobanţi 


“Shaw, 


lor 4; d-na Zoe Caribol, calea Victoriei 232, 

Se admit poezii şi proză, de preferință 
romane. 

Pe anul 1924 premiul s'a conferit d-nei 
Flena Farago. Pe anul 1925 sa conferit 
d-rei Feoriette Yvone Statl. 

TEATRALE 


O La 24 Martie se va relua la Teatrul 
Naţional „loana d'Arc“ de Bernanrd 
cu d-na Lily Popovici în; rolul 
principal, 

D Luni 22 Martie se va reprezenta pen- 
tru prima oară la Teatrul Naţional „De- 
tectivul“ piesa d-lui Romulus Voinescu. 

O Duminică 21 Martie se reia la Teatrul 
Regiva Maria „Frumoasa aventură” come- 
die de Flers şi Caillavet. 

O In cursul acestei lunise va reprezenta 


pe scena Teatrului Naţional „Tinerețe 
fără bătrâneţe“ de d-nii Pillat şi Adrian 
Mania. 

CONCERTE 





Duminică 21 Martie 19%, orele 5 d. 
n., s va da în palatul ministerului de ex- 
terne un concert dat de „Asociaţia muzi- 
cală română“ sub patronajul M. S$. Regina. 

Societatea corală „Cântarea României" 
va da în seara de Vineri 26 Martie un con- 
cert la Ateneu. Se va executa în primă 
audiție „Messa  ÎIncoronării“ de Mozart 
pentru cor, soli şi orchestră. - 

D Duminecă 21 Martie la orele îi din. 
sc va da la Teatrul Regina Maria al trei- 
lea concert simfonie dirijat de d. Al. Cas- 
taldi, cu următorul program : Beethowen, 
„Simfonia nr. 7“; Vivoldi : concert pentru 
3 violine; Wagner: „Preludiu din Lohen- 
grin“; Berlioz: Carnavalul Roman-Uver- 


tura. 
EXPOZIŢIA DE ARTA FRANCEZA 

Maison des Francais, căminul coloniei 
trancere din Bucureşii, a organizat în sa- 
loanele sale din Piaţa Lahovary 7, o ex- 
poziție de artă franceză, pictură şi sculp- 
tură. 

Vor expune d-nii: Bultet, Pavid-Millet, 
Deluermoz. Meret, Simas, membri în Ju- 
riul Salonului Oficial dela Paris. Dubois 
si Willaume,  hors-concours, sculptorul 
Schweitzer, hors concours, Savine, sculp- 
ton și Neylles şi Grou6. 

Vernisajul va avea loc Joi 25 Martie, la 
ora 10 jum. dimineata. 

Ci Duminică 21 corent va varbi, în ci- 
clul cos;terințelor Tusiitutului de Cultură 
Jialiană, Domnu! Profesor Alex, Dim, 
Marcu, despre: Arta şi iileratura francis- 














„cană în secolul XIII-lea. 


Conferinţa va avea loc la Fundaţia Ca- 
rol Î, ora 5 seara. 


Cetatea Literară 


CETATEA LITERARĂ, număr dublu 
5—6, apărută eri, uduce un imens material 
critic: zece pazini de „Comentarii“ sem- 
nate Camil Petrescu, despre toate întâm- 

lările literare şi artistice din ultima 
ună, O lungă recenzie despre cele trei 
volume ale d-lui G. Talaz, incepe seria 
acestor comentări, Şi urmează dări de 
iseamă despre  speclaccte: Secretul“, 
„Fedra“ cu d-ra WVentura—Puterea întune- 
recului, Henry IV, „Şase personagii în 
căutarea unui autor“ de Pirandello. 

„M-mile Bourrat”, „oana d'Arc". Ex- 
trem de desvoltată e analiza pieselor lui 
Pirandello şi comaparația dintre reali- 
zările Teatrului Naţional şi cele ale trupei 
Pitoeff. 

Cinci pagini întregi sunt consacrate re- 
visfelor : Gândirea, Viaţa Românească, 
Universul Lilerar, Salonul literar, Vlăsta- 
rul, Năzuința, Sburătorul lilerar. 

Material beletristic numai Dersuri sem- 
nafe: Camil Petrescu, Kergiu Dan, G. 
Nichita, Romulus Dianu. 








21 Martie, 1846: S'a născut în Bucu- 
eşti artistul dramatic P. Veleacu. 

1849: S'a născut în Focşani Dimitrie 
Otănescu. 

1884: A murit marele politician Const, 
Kreţulescu. 

1893: A murit Gh. Bariț. 

1904: 1. Bianu şi-a ţinut discursul de 
recepţie la Academia Română, vorbind 
„Despre introducerea limbei româneşti 
în biserica Românilor“, Răspunsul a fost 
dat de D. A. Sturdza. 

22 Martie, 1884: Sa reprezentat pen- 
tru prima oară în București „Fântâna 
Blanduziei“ de Vasile Alecsandri, 

1890: Gh. Punu a vorbit la Ateneul 
Român din Bucureşti despre: „Cestiuni 
de estetică“. 

1894: A murit istoricul Teodor Codre- 
scu. 

1903: Apare în Biaj „Răvaşal“ pazelă 
condusă de Basil Moldovanu şi dr. E. 
Dăianu. 

1906 : D. Onciul și-a ţinut discursul de 
recepţie în Academia Română vorbind 
despre „Enocele istoriei române şi im- 
părtirea ei“, Răspunsul a fost dat de D. 
A. Sturdza. 

23 Martie, 1847: S'a născut în Iaşi is- 
toricul Alexandru D. Xenopol, 

24 Martie 1888: S'a ținut procesul de 
presă contra „Gazetei 'Pransilvaniel“ la 
Cluj. Acuzaţi: Stefan Bobancu, osândit 
la 4 luni temniţă şi Dr. Aurel Mureşia- 
nu achitat, 

1894 : C. Buzoianu a vorbit la Ateneul 
Român din Bucureşti despre „Determi- | 
nismul în istorie“. 

25. Martie, 1849: Apare la Braşov „Ex- 
patriatu!“ condus de Cezar Bolliac. 

1876: Avare în Bucureşti „Stindardul“ 
ziar politic şi literar condus de Pantazi 
Ghica, Alexandru Macedonski şi Boni- 
faciu Florescu. 

1881: Atanasie Marienescu a fost ales 
membru al Academiei Române. 

1894: D. C. Oilănesu și-a ţinut discur- 
sul de recepţie în Academia Română 
vorbind despre „Vasile AJecsanădri, Răs- 
punsul a fost dat de Iacob C. Negruzzi. 

1901 : Al. Macedonschi a vorbit la Ate- 
neul Român din Bucureşti despre „Su 
fletu! şi viața viitoare“, 

1911: A murit istoricul Nicolae Den- 
susianu. 

25 Martie, 18R1: Iacob Negruzzi n fost 
ales membru al Academiei Române, Si- 
meon P]. Marian a fost ales membru al 
Academiei Române. 

1895: Apare în Bucureşti jurnalul 
„Moş TPeacă“ condus de Anton Bacalba- 
șa. 
1914: Sa scos din repertoriul Teatru- 
lui National din Bucureşti piesa lui Za- 
haria Bârsan „Se ace zină" — după in- 
tervenţia Legaţiunei Austro-Ungare — 
svre a nu mai atâța spiritul opiniei pu- 
blice. Brătescu-Voinești, directorul tea- 
trului, demisionează, 

27 Martie, 1866: Apare la Viena gaze- 
ta „Albina“ condusă de Georgiu Pop şi 
Vasile Grigoroviţia 

1875: A murit în Bucureşti politicia- 
nul Const. Cantacuzino. 

A murit marele filo-român Edgar Qui- 
net. 

1886: G. Marian a vorhit la Ateneul 
Român din Bucureşti despre „Poeţii 
noştri satirici“, 


Redactor : PERPESSICIUS