Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0011

UEBVEEODUL 





ENEEEARF 


ZI 


% 
s 


P 


ZA 


CHIPURI DIN ȚARA FĂGĂRAŞULU! desen de N. W. TONIT 


Lei 5. 


XLII, Nr. i. 
14 Martie 1926. 


An 


2 


„Tribuna Dreptăţii Naţionale“ 


[. 1. [. Pandelescu-Fierbinţi conduce 
„Uribuna Dreptăţii Naţionale“. Nu e ov 
afacere strălucită, dar merge — şi c ceva 
serios. Până să bage capitalul lui de 
douăzeci mii lei şi să se hotărască să 
muncească şi cu crecrul pentru ea, a în- 
cercat — şi a făcut multe: a fost, pe 
rând : mijlocitor agricol, plasator de ser- 
vitori, supraveghetor la un depozit «le 
cherestea şi, în cele din urmă, a intrat în 
ziaristică, în calitate de încasator de a- 
nunţuri la „Dacia Felix". Aci a făcut cu- 
noştinţă cu meseria lui actuală. 

Deşi personal administralio, Pandelescu 
era folositor şi n redacţie, compunând, cu 
cerneală violetă, în gangul ziarului, a- 
nunțuri dibace, pentru  neştintorii «de 
carte. 

Om de acţiune şi spirit, încet-încet, s'a 
dedat prin urmare şi cu publicistica, 

Dacă i se aducea un anunţ, în care se 
spunea : domn serios, avere, poziție so- 
cială, doreşte căsătorie cu domnişoară, 
sau doamnă, etc., Pandelescu punea mâna 
pa condeiul, plin până sus de cerneală, 
îşi da pălăria pe ceafă, să fie mai uşor 


la idei, zâmbea  șiret şi corecta: domn 
tânăr, fizic plăcut, voluptos, hine  legai 
ş. a. Dacă primea un anunț cam aşa: 


pierdut căţea albă, tărcată, răspunde nu- 
mele Floricel, recompensă ; din proprie 
initiativă el îndrepta: senzaţional! lu- 
gită de acasă ! Vârstă fragedă ! Răspunde 
numele  Floricel-Foxteriei,  vânătiă cu 
dungi albe, recompensă veşnică! Aducă- 
torul publicat la gazetă ! De fiecare a- 
nunț, mai ales dacă ofertele izbândeau, 
Pandelescu avea și el o porție de bacşiş. 
Aşa că, fintr'un an de publicistică, se trezi 
cu suma de douăzeci mii leisori la bu- 
zunar. ut 

Prin cunoștințele lui între sazetari si 
negustori, i-a fost ușor să ajungă coaso- 
ciat la firma „Tribuna Dreptăţii  Naţio- 
nale“, unde, mai întâi apăru ca: girant- 
responsabil. Dar, când directorul acelei 
firme, Tonescu-Maramureş, fu depus la 
Văcăreşti penfru delicte politice, Pande- 
lescu, de drept, îi luă locul. Antetul zia- 
rului suna precum urmează: „Lribuna 
Dreptăţii Naţionale“ — organ indepen- 
dent, politie, literar, social. Director: |. I]. 
i. Pandelescu-Fierbinţi. 

Primele zile i-a 'fost mai greu, cu con- 
ducerea, până să găsească, pe unde erau 
ascunse, teancurile de aiticole tăiate de 
prin gazete vechi, cărora fostul director, 
Yonescu-Maramureș, le schimbase îiitlurile 
în unele mai sunătoare, pentru a le tipări 
treptat în „Tribuna“. Dar, asta nu era 
mare lucru ; chibzui adâne și, în scurt 
tip, ajunse să compună şi el titluri şi 
mai îngrozitoare. 

Aşa, de pildă, dacă, în „Dacia Felix“, 
de acum cinci ani, găsea un articol inti- 
tulat: moravurile bucureştene, el lua to- 
cul, ştergea literile de tipar și seria, în 
locul lor: prostituţia ne doboară !!! Dacă 
da peste unul cu titlul: potlogăriile juni- 
miştilor, corectia: mârşeviile cioclilor dela 
putere !!! Dacă. găsea un articol: scum- 
peiea pâinii, îl trimetea la tipar cu titlul: 
Crăpăm de foame!!! Apoi, retipărca 
loate îmjurăturile la adresa primarului, 
a. prefectului. a fiecărui ministru în 
parte, a guvernului, a mitropolitului și 
episcopilor. 

După tipărirea lor, cu puzeta în mână, 
se prezinta în persoană la domiciliul vic- 
timelor şi rare ori se întorcea cu mânu 
goală. i 

Mai bun organizator decât fostul direc- 
tor, care tipărea lucrurile deavalma, Ficr- 
binţi introduse următoarea schimbare cu- 
pitală : pagina întâia o lăsa numai pen- 


i 


de MIHAIL CELARIANU 


tru reclame, iar pe celelalte trei pentru 
înjurături. Şi unele şi altele erau însoţite 
de fotografiile clienţilor, sub care scria, 
după împrejurări: Gloria. Capitalei !, 
Eroul Naţiunii!, sau: Peştele Moscovit!, 
ori : Hidra Brătienistă ! Nu rareori se în- 
tâmplă ca un portret, care stătuse, cu 
fală, o săptămână întreagă, pe prima pa- 
gină, purtând titlul: Salvatorul Comer- 
țului Naţional, sau: Primarul Mântuirii!, 
să treacă apoi pe contra-pagină, iufierat : 
Pacostea Negotţului Românesc ! sau: Vi- 
pera Comunală ? Cum am spus: după 
împrejurări, aceleaşi portrete defilau, în 
scurt timp, po toate pazinile gazetei, ca 
un fel de barometru ul încasărilor Tri- 
bunei. 

Se întâmpla uneori — foarte rar, ce e 
drept — să nu găsească la colecţie formu- 
lare potrişite nevoilor zilei. Atunci avea 
niţel de furcă ! Dar Fierbinţi era ingenios 
şi, în cele din urmă, tot o scotea la capăt. 
Din practica lui gazetărească, care, nu- 
mai din desgustul lui pentru politica zi- 
dej, nu i-a dăruit un scaun de deputat, 
voiu desprinde o pagină caracterstică, 

Tată unul şi acelaş erou, văzut în două 
ipostase, prin prisma; vigilentă a lui Pan- 
delescu-Fierbinți. In prima săptămână, 
pe pagina întâi: Fulgerul Națiunii?! ? 

Cine nu cunoaşte pe colonelul Săpu- 
naru ?... Născut în anul 1865. rămas orfan 
de tată şi de mamă, pe drumuri, a învă- 
țat carte şi, datorită propriilor sale me- 
rite, a ajuns, în curând, sublocotenent, în 
arma administraţiei ! ! ! 

La anul 1867, “i sa încredințat condu- 
cerea.  manutauţei din Pieleşti, unde a 
desfășurat o energică activitate, hrănind 
o populație sărmană şi desnădăjduită !!! 

La 1870, fu mutat, prin avansare, la 
depozitul de furaj al brigăzii a doua de 
cavalerie, din Tecuci, unde, în curând, 
toți caii fură puşi pe picioare, în uimi- 
rea garnizoanei lelectrizate. 

La 1872 fu trimis în rechiziţie de vite 
comuie, în Basarabia. de unde se în- 
toarse încununat cu lamai!!! 

In anul 1875 fu avansat căpitan şi văr- 
sat la Cercul de recrutare Putna, unde 
puse o ordine exemplară în haosul regis- 
trele matricole și al foilor calificative!!! 

La 1898 fu avansat maior de intendenţă 
și însărcinat cu: administrația depozitului 
de echipament dela 'Tulcea—unde i-a 
fost dat să îmbrace cinci, regimente, de 
sus până jos; pentru care a fost decorat 
cu „Coroana“, în gradul de cavaler!!! 

Ta 1914, fu ânaintat locotenent-colonel. 
Imbolnăvindu-se de pievt şi neputând lua 
parte activă la războiul pentru întregirea 
neamului, colonelul Săpunaru rămase la 
Bucureşti, cu inima zdrobită. unde se a- 
wucă de negoțul cu lemne de foc şi de 
construcţie şi scrise şi o poesie, intitulată : 
Ta asalt! -- pentru îmbărbătarea fraţi- 
lo de pe front — noesie pe care o pu- 
blicăm în numărul de faţă al Tribunei. 

Patria rceunoscătoare adresează, 


prin 
glasul nostru, colonelului Siipunaru — a- 
cost fulger al naţiunii, omagiile ci, 
urându-i să trăiască ani mulţi, pentru 


propăşirea noastră industrială şi patrio- 
iică. Ura! 
„Tribuna Dreptății Naţionale“ 

Tar, peste o săptămână, 
doma, sub 'acelas portret : 

Un Crocodil!!! 

Cine n'a auzit de faimosul fost colonel 
de aţă, Ghiţă Săpunaru, zis: Cotineaţă, 
zis Caracudă, zis Cracănel??!! 

Rămas de copil fără sprijinul părin- 
tese, era fatal să deprindă cele mai rele 
apucături, din mediul de  derbedei, în 


pe pagina a 


UNIVERSUL LITERA 


Lumină de şes | 


Ploi de soare cad în zare, jucătoare. 
Şerpuesc, bătând în zări, can geana 
clar 
Se întind peste ogor, în unde moi... 
Vezi, pe şesuri calci cu îalpa în şuv 


Raze iuți te-ating cu aripi de erete, 
Plevi de aur se amestecă în plete. 
Ochii vii ţi se măresc, ca să cuprind 
Zările, în apa lor, ca *ntr'o oglindă. : 
E 
Şeşul larg e fără țărm în. faţa ta... i! 
i se pare că hotarul e colea . 
Și-ai putea sajungi cu mâna pân'la; 
Deschizi pumnul şi rid razele în el 


1 
Râde soarele şi râzi cu cl de îine...; 
Şi privind cum apa albă vine, vine, 
Si-aureşte bulgării pe brazda caldă, - 
Simţi piciorul ca pe-un bulgăr cum ; 
scald 


N. 1. HERESC 
L] 


| 
| 





— [m xc_a m 


care a trăit. Fiind lipsit de educaţia 
rală şi socială, se poate înțelege ce , 
copseală i-a dat învăţătura din ş; 
de ofițeri ! !! n 

In anul 1867 fiindu-i încredinţată ş 
ducerea manutanței din Pieleşti, a 
o întreagă populație în ghiarele dă 
dejdii, furând cantități însemnate 
grâu din depozitul respectiv !!! 

La 1870 fiind mutat la depozitul de 
raj al brigăzii a doua de cavalerie 
Tecuci. aduse caii într'o asemenca : 
de 'slăbiciune, încât se prăbuşeau, cu 
lăreţi cu tot, pe câmpul de exerciţii; 
tru care a fost crunt admonestat, ( 
ordin de comandament!!! i 

La 1872 fu trimis în rechiziţie de-- 
comute, în Basarabia. de unde se înia 
rentier, cu patruzeci de boi la bancă? 

La 1875 fu vărsat la Cercul de n 
tare Putna, unde falşifică semniituril€ 
periorilor, dădu concedii nelegale ş 
curcă toate condicile de personal !!4 

La 1898 fu trecut în intendență şi! 
partizat la depozitul de echipament? 
“Tulcea, în care calitate îmbracă pe to 
povenii milităreşte şi transtormă toate! 
tuvile cazone în pelerine de damă !!* 

Când a sunat ceasul dezrobirii nă& 
naţionale ; când inima noastră palpite! 
mătate dincoace şi jumătate dincoke 
Carpaţi, când fiecare din noi ne-am 
sat sângele pentru idealul național, f 
cănecl Săpunaru se făcu surd, ca să-l; 
tă la pensie şi se apucă de negoțuly 
şav de combustibil, răpind populaţid] 
grozite a Capitalei, lemnul dela gun; 
meii şi a copilului de erou!!! 

Tribuna Dreptăţii Naţionale se n: 
datoare să strivească sub copitele ei 
ceastă scorpie capitalistă : o  ruşie 
bravei noastre oşiiri, a comerțului ş 
dustriei naţionale. Am zis!!! | 

T N . ai 
sI. D.N. i 


Dar mi se pare că adouazi lam 1, 
iarăşi pe pagina întâia. J 
Y MIHAIL. CELARIE 










































IVERSUL LITERAR 


ARINCEA (puţin dispreţuitor): Şezi 
ate domnule Turtureanu, şi spune 
ânt bun te mai aduce pe la noi? D. 
ariu nu se supără... 
DGARIU (cu spatele) : Nu... din par- 
Hă ”. 

URTUREANU (a pus pe masă o gean- 
oluminoasă ; cu vădită emoție co= 
ală): Vă mulțumesc, coane Laţi 
; sânteţi foarte gentil... Numai oame- 
uperiori, ca d-voastră şi d. Dogariu, 
înțelege misiunea noastră naţională 
) ajută să purtăm greaua sarcină în- 
mărirea și înălţarea neamului româ- 
în România-Mare ! 


ARINCEA : Eşti tare în complimente, 
i le-ai învăţat pe dinafară... Păcat 
u-s şi eu aşa de tare în răspunsuri... 
RTUREANU (umilându-se) : Mă rog, 
re cu specialitatea lui... (Reluând 
). D-voastră, ca un mare şi înflăcă- 
omân patrioi, încurajați toate iniţia- 
e frumoase şi naţionale în acest 
al ţării care a suferit atâtea veacuri 
i dușman şi unde e nevoe de toat: 
țările cinstite spre a putea recâştiga 
emația românească.,. 
ARINCEA  (iîntrerapându-l): la să 
îm mai scurt despre ce e vorba? 
URTUREANU (puţin ofensat): Toc- 
nu vreau să vă răpesc mult timp 
pi mi se pare că întrerupsei o con- 
tre cu d. Dogariu,.. Dacă nar îi în 
lucruri de mare importanţă pentru 
ăşirea culturii naţionale, nici nu 
ş îi permis... (Scormonind în geantă). 
că, să vedeţi, cum desigur aţi au- 
(Scoate din geantă un pachețel). Am 
... Lite... peste trei săptămâni soseşte 
raşul nostru marele artist Vasilescu- 
bdot, în turneu oficial, cu trupa lui 
enţionată de ministere, să dea aici 
ai două reprezentații extraordinare... 
oaşteţi. fireşte, pe Vasilescu- Ilerodot? 
ARINCEA: Nu. 
RTUREANU: A, se poate? Păcat... 
în artist desăvârşit, ceva... (Gest.) 
să vă asigur şi mă puteţi crede, sânt 
specialist şi mare cuuoscător de tea. 
ică Vasilescu-Herodot e admirulil şi 
st societar la Teatrul Naţional, afa- 
& asta e şi prieten intim cu prietenul 
u comun Mitică Ionescu, şi are ca 
pneră pe celebra Silvia Popescu, fostă 
patrul Naţional din Bucureşti şi cea 
frumoasă femec din România-Mare, 
alent.... ah! (Gest de admirație). 
RINCEA (indiferent): Da? 
RTUREANU (încunjurat): Du. se 
ede un succes cum nu sa mai pomt- 
pe-aici... Deaceca van. şi rezervat cea 
fină loje de avantscenă pentru am- 
reprezentații... (Oferă biletele). 
RINCEA: Nu, mulţumesc, nu iau... 
RTUREANU (consternat): Imposibil 
ă refuzaţi tocmai d-voustră ...Pentru 
naţională trebue să facem toate sa- 
iile.. (Nevăzând nici un îndemn). Imi 
foarte rău, dar nu insist. Desigur 
i motive. O să regretaji... Eu sânt mul- 
t că mi-am făcut datoria şi profit mai 
de ocazie să vă ofer cevu cc văd că 
seşte şi mar trebui să lpseuscă... 
uitat pe pereţi). Portretele familici 
le, coane Laţi baci... E v chestie de 
rie naţională să se afle iubiții noştri 
rani în toate casele româneşti... lată 
portrete superbe în culori, de cel 
i mare pictor român... foarte ieften.,.. 


3 








APOSTOLII 


de LIVIU REBREANU 


ACTUL AL DOILEA 
Scena I.— HARINCEA, 


DOGARIU, TURTUREANU 


Am furnisat la toate antorităţile, nu din 
astea, fireşte, ci o calitate mai ordinară... 
astea le-am comandat special pentru bo- 
eri distinși... Nam la mine originalele, 
că-s prea mari, dar vă puteţi face o idee 
după carta postală,., (li dă carta). 

HARINCEA: Frumos... 

TURTUREANU (iar se avântă): Şi dea- 
semenea portretele miniștrilor ...admira- 
bil reuşite, executate de fotograful curţii 
regale. Orice bun român, indiferent de 
culoare politică, e dator să aibă pe pe- 
reţi figurile oamenilor mari care câr- 
muese România-Mare... Uite pe ministrul 
de interne, distins bărbat, nu?,.. Şi cel de 
la comerţ, şi cel... 







vot 


LIVIU REBREANU 

HARINCEA: Dar dacă eu nu fac deloc 
politică?» 

TURTUREANU: 
cu toate guvernele... 

HARINCEA: Mi se pure însă că te-ai 
sculat cam târziu, prietene!... Guvernul 
se zice că e pe ducă; să așteptăm până 
vine altul! 

TURTUREANU: Nu-i rău să aveţi un 
suvenir chiar deta guvernul «dle azi. oricât 
ar fi de păcătos. . 

HARINCEA: Mă lipsesc de 
Poate guvernul de mâine... 

TURTUREANU: Să-l aducă Dumnezeu 
mai repede, să aibă vrai multă grije şi de 
noi care muncim pentru izbânda neamu- 
lui, Nu-i iu domnule Dogariu? (Ton 


Atât mai bine, sânteţi 


suvenir.., 


comercial). ...Va să zică, coane Laţi baci, 
vă opresc câte o piesă din fiecare, nu-i 
aşa? 


HARINCEA: Nu, amice, nu... 

TURTUREANU: Nu-mi iuchipui să ies 
cu mâna goală din casa d-voastră ospita. 
lieră, spun pe onoarea mea, coane Luaţi 
baci, şi vă rog foarte muil în numele cul- 
turii naţionale..., 

HARINCEA: Regret, dar de data asta. 

TURTUREANU (luând o poză): Atunci 
nu mai insist şi chiar îmi pare rău... lacă, 
domnilor, deaceca nu progresează artele 
româneşti şi rămânem inferiori în cultu- 
ră faţă de neamurile străine! 

TARINCEA (concediindu-l!): Înţeleg du- 
rerea d-tale, dar... 

TURTUREANU (foarte ironic): In orice 
caz vă mulțumesc pentru sprijinul ce Taţi 
da: artei româneşti... Am onoare >ă vă sa- 
lut cu respect!... (Ese țanțoş prin fund), 


LIVIU REBREANU 


Dumnezeu 


Copil te*nehipuiam cu mintea mea 

Un om bătrân, ca stântul Nicolae. 

Deşi aevi nu te puteam vedea, 

Ades veniai la mine în odae 

Si îmi vorbiai mai blând, căci eram mie, 
Eu te-ascultam cu drag, ca pe-un bunic— 


Pe urmă, când am învăţat la şeoală, 
Că Dumnezeu nu-i om, ci-i ca un duh, 
Am începui să cad la îndoială... 
— Te respiram eu oare din văzduh ? 
— Yream să te văd în orice floricică 
Şi-atunci întâi, de Tine îmi în frică. 


Iar când aflai, că omul face zei, 
Simţind în mine forţele rebele 

Am râs în gura marc de acei 

Ce mi te arătau stăpân pe stele... 
— In suflet unde mi te-am ars în foc 
Navui credinţei ce să-i pun în loc. . 


Văzui cum te slăvesc şi te blestemă 

Şi mari şi mici, cari totuşi nu te ştiu... 

-— Savanţii te rezolvă ca problemă, 

Tar popii, când beau vinul rubiniu, 

Spun garvi: „De nul trăeşti nw'L poţi 
găsi“ 

Şi cred că de n'oi îi, nici ei nor îi. 


Te-am căutat, o, Doamne. Intreaga îire 
De Tine pretutindeni mi-a vorbit... 

— Crezusem, că Te ailu în iubire 

Şi, Doamne, eu din suilet am inbit— 
Dar am văzut, că'n marea veşnieie, 
lubirea mea e tot zădărnicie — 


Am însetat din nou de Tine, Doamne... 
—- In mine şi în lume Te visuru... 

— Dar visul meu ce mai pitea să'Dsamne? 
Nu te-am găsit sin van fe căutam. 
'Nainte*mi căile erau pustii, 

Ia jur văzui numai zădărnicii. 


Târziu lăsând povara de jărână 
Copi'aria mea o cercetai: 

— Ta sufletul de-atunci, ca 'ntro fântână 
iu Doamne 'nfâia oară fe aflai... 
Atunci întâia oară am priceput, 

Că'n sufletul copil eu Te-am avut. 


HUGEN VIC TOR 


Predoslovie 
Ciu volumul: PAISIE PSALTUL SPUNE... 


Voronave-alese-mi deteră îndemn, 

— Grăitu-le-am adese în fapt de scară — 
Şi cum le ştiu de mult pe din afară 
M'am chibzuit aci să le însemu,.. 


Tu — îrate cetitor — de-o îi vreodată | 
Să vezi în câte locuri am greşit, 
Să ierți de slovă strâmbă a ieşit 
Din mâna mea de vremuri sângerată— 


Că eu am fost cu toți ceilalţi Ja fel : 

Pre Domnul vrând, iubindu-l, a-l slăvire, 
Cu minte proastă şi cu prostă hire 
Păcătuind, m'apropiai de EL. 


GEORGE SILVIU 





Pe o fotografie 


Se opri deodată şi întoarse spre cl ochii 
ci mavi şi limpezi în cari amurgul de 
vură 'aprindea licăviri fuzare. 

O clipă se priviră în tăcere, 

In jurul lor foşnea porumbul, de-ahungul 
potecii ce șerpuia pe sub vii, până în vale 
în lunca unde se se'nfiora în scară iazul 
morii, A E 

Mai mult fără voc, pleoapele lui se li- 
<ară și privirea di alunecă, cieulungzul bas 
tonului al cărui vârt sirivea cu preoru- 
pure aparentă citeva grăunte de lărână. 

Mergea cu pas doinol pe cărare. ea îna- 
inte, el în urmă. Deodată îi prinsese măâva. 
De ce se întorsese brusc. şi mai cu sean, 
veniru ce îl învăluia cu rivirea aceasta 
întrebătoara în care parcă se concentrase 
toată fiinţa ei? | 

Gestul ei îl prevăzuse, îl astetpa chiar, 
căci poate şi pentru aceia îl făcuse pe al 
jui şi totuşi acum îl mira. i 

Pentru ce privirea aceea ne care nu 1-0 
mai surprinsesa până atunei? , 

Nu era doar prima dată când îi cuprin- 
dea mâna. De câte ori în colindările lar, 
nu o oprise pentru a-i arătau ceva, peniru 
a-i ajuta să treacă peste suvoiul, ce tie 
lunea în două înaiute de a turbura luciul 
iazului. | 

Prinsese ea oare tot ce ura deosebit în 
gestul ucesta care luase dintrodată ceva 
personal, simțise tot ce avea cl de neho- 
tăntt şi! de vag ? 

Atunci... : 

Dorise aceasta şi acum parcă se iemea, 

Era întocmai ca un curios ce întro u- 
zinăi apasă pe un, buton, și deși îl aştepla, 
sgomotul motorului îl înspăimântă, 

Fricos el? Nu. Surâse si ridicând hotă- 
"ii pleoapele o privi în ochi. Limvezimea 
lor îl făcu să tresară. [n tuciul lor în- 
tr'o înşirare de imagini vertiginoasă îi se 
văru că citeşte un basm: povestea unui 
conilaş nebunaiee. în vacantă. adi 

Scăpat din întunerecul scolii ale cărei 
nărţi sau închis pentru o viră întreuză 
în urma Îni. aleargă din zori până în a- 
murg beat de lumină si de nriresme săl- 
batice, sub albastrul cerului de Auzust. 
Tutro zi rătăcind sub freamătul întunecat 
al pădurei, se opreşte minunat pe malul 
Taenlui ce sentinde tainice întrun lumini. 

Nici o suflare nu-i încreicește anele lim- 
pezi în care se resfrâng copacii dimpre jur 
şi un petec de cei veşnic acelaș. Nemisea- 
rea! aceasta impresionează pe covilusnl ce 
simte crescând în el isvita de a-l turhura. 
Mâna mică şi nerăbdătoure căuia în iarba 
înaltă şi umedă, o piatră. 

O elină ezită. i 

Ce sgeomot ciudat vor face apele în li- 
niştea adâncă a pădurii. si ec cercuri mi- 
nunate se 'var desface, din ce în ce mai 
mari. Curiozitaleu crescândă se adaugă la 
enervarea obscură ce-i pricinneşie nenă- 
sarea senină a lacului ce nici nu a luat 
Îi seumă prezenţa îmvortantnlui persona- 
giu pe care întâmnlarea I-a adus ne mal. 

O uşoarii încordare de muschi și, piatra 
pleacă. 

Un plescăit surd. câţi-va stropi, o nlasă 
de cercnrt si din fundul lacului se ridică 
o coloană subțire. fumurie, apoi totul îşi 
reia linistea de mai nainte. 

Tnrburarea aceasta, în nontaira ci. are 
un farmec nebănuit. pe care conilasul vreu 
să-l încerce iar, si gestul se repetă. Vrea 
să cunoască. să răscolească tot adâncul a- 
pelor, toată viaţa ce dormea în fundul lor 
si care se ridică în rotocoale turhuri la 
suprafață. Nu se opreste decât atuuci când 
lacul nu mai are pentru cl nici un mister, 
când îsi dăi seama că deși ascuns în taina 
pădurilor şi nestiut de nimeni, e la fel cu 
atâtea altele. lar după ce a acoperit, a 
sdrobit toată viața ce misuna în fund. sub 
greutatea pietrelor asvârliie, trece înainte 


senin, lăsând în urmă o baltă murdară. Şi 
chiar de ar rămâne pe malul apelor pe 
care le-ar îndrăgi aşa cin sunt, toaiunu 
lar smulge pentru a-l închide în igrasia 
scolii şi în urma Îmi lacul ar rămâne pus- 
tiu. suh cerul înghejul şi snb ploaiu foilor 
veşiede, 

Povestea aceasta o văzu răsfrântă în o- 
cnii ci şi î se păru că ar putea fi şi a lor. 

Intâmplarea îl armuncuse în satul acelu, 
de a cărui existență nici nu ştia măcar, 
mii, înainie. O pană de automobil, îl si- 
lisa să. se oprească acvlo pentru o noapte. 
Esşind din vâltoarea Bucureştilor, în drum 
spre: un colț răsunător de vocea crupreri- 
lor, liniştea aproape apisăloare a câmpu- 
lui impresionase și fantezia care îi era 
singura călăuză îl făcnse să hotărască a 
rămâne acolo câteva zile. 

Trecuse o lună şi autoinobilul înfăsu- 
rat în pânză dormea încă sub sopronul 
unde îl băguse în prima scară. 

I se părea că nici unde nu ar pntea, lu- 
ceri mai bine decât în camera albă şi ră- 
coroasă În care plutea  vasnic un var 
parfum de Dusuioe şi levănţică şi prin ule 
cărei ferestre înflorite. vrivirea  luneea 
depurte peste aurul holdelor tăiate de fă- 
sit Jate, verzi de porumb. Si mai cu seamă 
îl $ulănțuia vraja, novților. imobilitatea a- 
cecu enre uneari ar fi putut fi luată drenț 
un decor ireal. fără tâvâiiul grcerilor şi 
elasul nesfârşit de pitorese ab răenuilor 
venind! din luncă, din apete ce străluceau 
sub lună. 

Aci o întâlnise pe ca : o Floare 
lori proaspete ce odihnese privirea 
sită. cu narfum  puteruie si amărui, o 
[oare siilbatecă de câmp pe care o jii pe 
masă mai mult ca o conmlectare de de- 
cor. cu icoană a. uuci vieți cu totul deo- 
sehită de a. ta. 

Hoinăreau adesea împreună printre lu- 
nuri înflorite. presăraie de romanilă: îi 
fusese călăuză, îi era tovarăs. Pra înaltă, 
mlădioasă, dar privirea ei era atât de se- 
nină, întreaga ci ființă atât de simplă eu 
tot eceace o încanţura încât nici odată 
nu Îl atinsese măcar gândul că ur putea 
fi ceva între ei. 

I se părea atât de deparie. şi la aceasta 
se adăneu ideea că va pleca a douu zi, 

Intradevăr cra fraza ne eare şi-o repeta 
în fiecare dimineață. fără să se poată ho- 
târî. Si la adăpostul acestor apa ante, cel 
putca să continue în linişte, viala aceea li- 
beră. 

De câteva zile însă începuse să între- 
vază o taină îu nehatărirea lui. a taină 
ce-l făcuse să surârlă neîncrezător la în- 
ceput. Dar puțin câte puțin îi se strecurase 
în suflet. urmărindu-! mereu. 

Tn seara aceasta nu se mai puntea îndoi, 
Până atunci starea lui sufletească fusese 
ca o câmpie  nesfârşiti, fără cea mai 
ușoară ondulație. 

Voise să fie la fel eu tot ereace îl în- 


cu cu- 
oho- 






conjura : simplu si ucels, uitând  toale 
preocupările de mai înainte si mai cu 
seamă mania de a-si diseca. orice senţi- 


ment. 

Zilele Puseseră lu fel; toate îi dăduseră 
acecae pace adihnitoare, aceeas bogăţie 
de culori şi de imasini noi. 

Pentru prima oară, în ajun. dimineața 
simiise dosteptându-se ceva impercentibil, 
isemănătar a tot ce lăsase în Wrmă, un- 
deva. departe. 

Peste nemişcarea somnoleută de amiaz, 
a Tanului de grân verde. trecuse în ondu- 
latie vagă, adierea serii. O nsoură nuanță 
Mi vic, 

Dar vântul se ridicase si mângâcrea lui 
împingeu tot mai mult valurile verzi ce 
începeau să se aurrască. 

Pentm ce îi prinsese mâna ? 

O n'ar îi putut-o spune precis, nici el 


UNIVERSUL LITE 


nu ştia. O pornire neînţeleasă o du 
a lui. Ceasul acela, «le linişie în ît 
era atăt de nesfirşit de frumos, | 
parimbilor, în umbra potecii de sul 
ci singuri cu tinerețea lor, unul i 
altuia, 

Privirea ci, devenise imperioasă! 
ieptarea-i intrebătoare. 

— Alina... € 

Dar se opri. ( 

În ochii ei par'că era mai multă! 
şi totuşi parcă mai multă umbră, 


Ira seara ce se lăsa tol mai a 
SU i 
l se păru că deşi fără să fi 


piatra, eopiluşul se apropiuse prea f 

maluşi fără să vrea, de sub pasul 

pulbere fină de uisip aluneecase îf 

ce se 'nfioraseră. : 
-— „Ai auzit? 


— Ce ? 4 
— „Parcă sar fi oprit un au: 

în sat. Li 
Nu, 











Depeiele plăpânde se desfăcuse 
cu părere de rău și piatra se ro 
în iarbă. 

la îşi întoarse privirea serută i 
șuselei, dealungul căreia, printre pl 
gerau sărmele de telegraf. Vedea & 
Jucivea lor de o clipă si freamătu 
sulni sau... 

[şi trase mâna uşor și porniră 
pas domol ya vale. i 

In urma lor foşnea porumbul, £ 
gnl potecii ce serpuia pe sub vii, 
în scară, prinse a «loini un flue 
pletele săleiilor din luncă se strecu 
pede duceatărul, oglindindu-se î 
Morii. 








A înflorit acum şi pruuul î 
crescut din sâmburele poamej 
ce-am împărțit când ai plecat: 
Ce mult e de atunci... 


Praful cărării cu vântul ; 
te mai pomenese 
din când în când 
pe scară i 
şi gândul meu le ascultă, + 
“i 
In singurătatea n 
cu care m'ai întăsurat a 
îți sărut bănuiala ii 
iar la râu i 
îmi sorb din pumni 8 
în cinstea ta. i 
e 
Tree turme însetate 
dur nici una 
nu se mai opreşte € 
în ogradă la noi. € 
“i 
Ce ne mai uneşte ? u 
Câte un nor răsleţ 9 
ce te-a văzut i 
se sentură, poate 
şi pe fruntea mea. e 
ă 
Din prunul nostru i 
se deşiră podoabe : ul 
flori ce în toamnă Es 
or să plângă 
dimpreună cu mine 
lacrimi brumării. i 


Mi-a adus vântul în poală 1 
trei foi, ca trei magi, cu danc 
Ţi-aşi trimete:n toamnă u 
câte o roadă dela fiecare 
dacă ai şti 

că sant lacrămi, 


FLORICA MUMUI 


VERSUL LITERA 


Cartea românească veche 


demia Română începe să-şi  des- 
larg porțile şi să desvăluie publcu- 
Hui mare comorile de viaţă culturală 
istică ale trecutului nostru, adunate 
ita trudă şi pietate. In'vara trecută, 
ilejul congresului internaţional al 
Micei Inţelegeri. Academia a orga- 
o expoziţie a presei periodice rumâ- 
din anii 1820—1955, înfățișând zia- 
r diu ţările amice şi publicului no- 
b icoană vic'a evoluţiei şi desvoltării 
noastre. Vinerea trecută lu ora 4 
amiază, în faţa unui public de aca- 
ani, profesori, şi tineret dornic de 
i, Academia a deschis a dona su 
ție: carica românească veche. 
un salon din casa'Belu (Calea Vic- 
123) se înfăţişează, acum pentru în- 
dată publicului, vechile cărţi româ- 
| cu file îngălbenite, cunoscute până 
-numai specialiştilor, prin temeinică 
grafie româneuscii veche a d-lui |. 





RGUIER SLAVONESC 


(prima carte tipărită, la noi) 


1508 


și a regretatului său colaborator 
Hodoş. Pe un spaţiu restrâns, orân- 
cu multă chibzuire, se înşiră trei 
ai de muncă culturală românească, 
ceputurile timide în limbă slavonă 
acului al XVI-lea până la zările re- 
ii naţionale ale veacului trecut, 
ile etichetate cu lămuriri necesare, 
ânduite pe epoci culturale, aşa în- 
| îngăduie vizitatorilor o repede pri- 
etrospeciivă asupra desvoliării lite- 
noastre vechi. i 


"o „vitrină se expun cele dintâi cărţi 

la noi cu tipar adus din Vene- 
rin ţările slave, Principele munte- 
an, George Țrnojevici, căsătorit cu 


obilă venețiană,  insialase  într'o 
ire de lângă Centinie, tiparul 
din Veneţia şi  însărcenase cu 
cerea tipografiei pe mentorul 


ălugărul Macarie. Pătrunderea Lur- 
jin Muntenegru distruge însă aceste 
turi de vieaţă culiunală. George 
evici, isgonit de Turci, fuge în Ita- 
întoarce mui târziu în patrie, îm- 
în haine de călugăr, încercând să 
din nou steagul independenţei, dar 
ăt cade în mâna Lureilor, care-l exi- 
în Asia-Mică. Rămas singur și ur- 
„de Turci, bietul călugăr apucă şi 
amul pribegiei, cu literile de tipar 


(Expoziţia Academiei Române) 


în desagă, și își găseşte adăpostul prielnie 
pentru munca lui culturală, în mănăstiri- 
le noastre. Cu tiparul adus de el și prin 
osârdia lui se tipărește, în 1508, cea din- 
tâi carte la uoi: un Liturghier în limba 
slavonă, a Dbisericei. 





Stema Moldovei din „Codicele civil al 
Principatului Moldovei“ (Caiimah), laşi 
1516---1%7, 


Alături de tipăriturile slave ale călu- 
gărilor sârbi, pripăsiţi la noi, se înşimuie în 
= Vitrine primele cărți româneşti pe care 
le-a tipărit la Brașov 'întro cpocă când 
luteranismul pătrunsese prinlre Suşii de- 
acolo, dascălul tâărgoviştean Coresi. 

Cu stăruința şi cu cheltuiala primarilor 
Saşi ai orașului, Corsei a pus sub icascui 
tiparului vechi manuseriple de psaliri şi 
evanghelii, care circulau pe atunci în 
părțile sudice ale Ardealului, dar care 
fusese traduse cu un veac mai înainte, 
in părţile muntoase ale Maramureşului. 

Războacle sângeroase care urmară Şi în 
cursul cărora geniul militar al lui Mihaiu 
Viteazul infăptueşie unitatea naţională — 
din nenorocire pentru scurtă durată — nu 
erau prielnice pentru muncă culturală, A- 
iu peste o jumătate de veac, în domnii- 
le uni ale lui Mateiu Basarab şi Vasile 
Lupu, se reia firul activilăţii literare. Ti- 
parul era adus ucum de peste Nistra, dela 
un mare cărturar român, rătăcit între 
streini, vlăstar de Doun. E Petru Movilă, 
Mitropolitul Kievului despre cure un is- 
toric rus spunea că nu ştia cui i se cuvi- 
ne cu adevărat titlul de mare: lui Petru 
1. Ţarul Rusiei sau lui Petru. Movilă? lu 
două vitrine alăturate se văd cărţile ti- 
părite îngrijit, cu frumoase chenare de 
icuune, în epoca lui Mateiu Basarab şi 
Vasile Tupu. Dar cât de vitrege erau îm- 
prejurările atunci pentru vicuţa cărţii vo- 
mâmeşti se vede și din faptul că, în vre- 
murile turburi care urmează, tipografiile 
iustalate cu atâta trudă de Mateiu Ba- 
sarub şi Vasile Lupu se derăpănară re- 
pede. Când, 30 de ani inai târziu, marele 
Mitropolit Dosofteiu, care în chiliuţa lui 





de călugăr la Proboia, lucrase cu râvnă 
la traducerea seripturilor sfinte, simţi ne- 
voia tiparului, el trimise după ce! tocmai 
Ja Moscova, la Patriarhul Ioachim. „Mul- 
tă mulţămită am adus lui Dumnezeu, când 
am primit scrisoarea Prea Sînliei Tale“ 
răspunde Patriarhul „că şi mai departe 


de noi a pătruns obşteasca laudă pentrn 
a Ta urmare în Hristos”. Intro vitrină 
destinată operei lui Dosolteiu, vizitatorii 
pot vedea acum cea dintâi carte de ver- 
suri româneşti : Psaltirea lui Dosofteiu, 
din care câțiva psalmi, transpuşi în ritmul 
vioiu al muzei populare, se cânta şi azi de 
copii pe uliţelor satelor noastre, în noap- 
tea de Mos-Ajun, N 
Spaţiul cel mai întins în expoziţie, 8 
vitrine îl ocupă cu drept, cărțile tipărite 
în epoca lui Şerban Basarab şi Constan- 
rin Brâncoveanu, epoci dominate de per- 
sonalitatea învățatului Stolnie,  Consian- 
tin Cantacuzino, care făcuse studii în 
universitatea din Padova şi de zelul neo- 
bosit al Mitropolitului Antim Ivireanu. 





Este epoca culminantă a literaturii noa- 
stre vechi, când ţările noastre devin foca- 
rul din care radia lumina culturii în toi 
jăsuritul ortodox, oprimat sub stăpânirea 
turcească. Academia expune aci alături 
de cărțile de cult, tipărite în mănăstiri 
peniru nevoile bisericii noastre: alături 
de cuvântările panegirice în limba grea- 
că, rostite de copiii lui Brâncoveanu, pe 
care-i pândea o moarte tragică pe țărmul 
Eosfovului, şi cărţile tipărite la mănăsti- 
vea Snagov, în limba arabă, pentru cre- 
stinii din Siria, precum şi cărţile georgie- 
ne, tipărite la Tiflis cu tipar trimes de 
brâncoveanu şi meşteri tipografi români. 
Pe una din ele, Liturghierul. din 1710, ti- 
pouraful „Mihail Ştefane-srili-—(Stefano- 
vici) ungro-vlah“ cu gândul la ai săi. a 
imprimat în. limba română, cu litere geor- 
giene, următoarele 6 versuri : 

Precum cei streini doresc moşia să-şi vază, 
Când sânt într'alte (ări de nu pot să șază : 
Si ca cei ce-s pre mare bătuți de furtună 
Și roagă pe Dumnezeu de linişte bună : 
Asa şi tipografii de-a cărței sfârşire 
laudă neîncetată dau şi mulțumire. 





(inițiala din LITURGHIER 
SLAVONESC, 1508). 


Urinează apoi în câteva vitrine cărțile 
tipărite în epoca lanariotă — preţioase 
şi acesiea — după care se înşiră cărţile 
tipărite în a doua jumătate a sec. al 
XVIII-lea peste munţi, unde prin mun- 
ca marilor apostoli ai şcolii ardelene se 


6 


pregătia redeșteptarea sufletului  naţio- 
nal. Operile lui Samuel Micu, Molnar, Șin- 
cai, Petru Maior, precum/şi câteva încer- 
cări de a pune la cale presa periodică, 
înainte de 1829, cu care se încheie expo- 
ziţia, anuuță zorile literaturei moderne. 
De jur împrejurul vitrinelor, se expun 
și câteva porirete de domni şi stampe în- 
icresante şi Academia ne mai; făgădueşie 
prin. Dircetorul bibliotecii, d. I. Bianu, 











ZI AN NIDAt - NETEZ- 
> === 


clasate și orânduite sistematice,  vorbese 
prin ele însăle publicului mai mult de 
cât volume întregi şi! vor contribui să în- 
tărească în sufletul generaţiei actuale, a- 
tât de sbuciumată, cultul trecutului. La 
rândul său, publicul va cunoaşte mai de 
aproape devotamentul şi munca fără pre- 
get, cu care, la adăpost de sgomotul lup- 
telor polilice, Academia română adună 
fărâmă cu făvrâmă rămășițele culturale 





+7 NS 
IAU 94 
7 
A 


Y, 


TE- | 
apeerre 4 cun AANIGA? HHIe ANITA 


EI » CUI AA CE'L(ŞH Man : 


2 7 


| KYoaca un mYTOATa ICEToy AAA 


A BIOILAI6 OH Âpec A 


: SĂ Po 
Ut 4OnYAn L0'5p% 


A 


M>. AHAMĂTE 
7 La 


arcuri Tun 'THIT"0 AH ARME A 
CAO a6rtrăcz MpeARGA [O MEHIAK 
IG04Căiun MATCONOIĂT Ian 
Agaţa Mocan 
RE EEEERa RE AGREE RIO GRILA GE 
Tynaphat Aountni: AManserp & (boaz 


arpun Gian un. arăa ame 


Ea 


Dr pp > 








Prima pagină la „Cartea de învăţătură“, laşi 1645. 


căruia. i 'se datorează colecţionarea aces- 
tor avuţii, încă o expoziţie de manuscrip- 
te și documente vechi, de autografe şi do- 
cumente moderne, de hărţi geografice, ve- 
deri de oraşe şi de cetăţi, de einosgrafie 
(tipuri, costume, case), de arte „pictură, 
sculptură arhitectură) gi de numismatică. 
Aceste expoziţii constituie de sigur o le- 
ricită inovaţie. Prin asemenea expoziţii 
Academia şi publicul cel mare se apropie 
mai mult. Toate aceste lucrări străbune, 


ale neamului, împrăştiate în toate colţu- 
rile pământului românesc. Şi este un semn 
îmbucurător că, în aceste zile de primă- 
vară, se adună din ce în ce mai multă 
DIȚIZOdX2 AP P[E25 UL '918U77 I[NUI ILUL “DU 
„a cărții româneşti vechi”. 


N. CARTOJAN. 


(Reproduceri din „Bibliografia româ- 
nească veche“ de Nerva Hodoș şi |. 
Bianu), 


UNIVERSUL LITERA 


i U 
C ă 

ea ţa. 
râ 
A D-lui A. CotA 
ţa 
i 4 
Omut cobora trudit panta dealului, 
In vale, pâela creştea, năvălea din, 
aherile zării înălțându-se către cer, u; 
în apa ei tulbure făşii de ogoareai) 
proaspăt, înăbuşea copaci răsleţi, 
țiți  ca'ntro'ndelungă şi  desnădiji] 
rugă. 1) 
Simțind în urechi greutatea tăccrirr 
necuprins, omul călca apăsat, şi nu-+$ 
zea paşii, aţ 
Tuşi. Lă: 
Sunetul scos silit din piept se stiwii 
lată see, înghiţit de ahurii ce-l î- 
van tot mai mult, cu cât păşea în vâ 
Ostenit îndară, înceteni mersul, pr P 
poi în urmă, uimit de a vedea car 
dealului poleit cu luinină liniştită şiay 
dă. oi 
Și lui, îi păru rău că părăsise cu 
locul unde se simţise mulțumit, b7] 
«de liniştea aceia de pustiire, așternuăi 
toamnă pentinsul dâmbului umed. j « 
De acolo, sorbise lacom cu ochii, pa 
tarea până'n malurile albăstrui alex 
tului, pe care-l simţea lunecând dae 
rece, ascuns la un cot, în potopul fue 
ce isvora mereu, mereu, din lunguhe 
piilor. x 
Părea că mocnea ascuns undeva 1 
uriaș care aprinsese pământul, înspăic 
tând pădurile şi luncile, învăluind i 
nie în pânza de abun alburiu cantţă 
svârliie atât de singuratec de-alungul 
maurilor jilăvite. N 
Pe om îl dureau privirile aruncato: 
poi, gândurile îi chinuiau tâmpleleut 
Intoreând capul, călcă hotăt mn 
parte, purtat ca de-o neașteptată inc 

Apa leşietică îi ajungea peste gen 
se ridica nesimțit în fire subţiri pc: 
rându-i nările, îl îmbrăţişa întreg, te 
Omul se privea, pe el acum, ape! 
liniştit, înfipse stăruitor ochii în SCI 

depărtat al văii, bănuind prin pâck 
vezie ca un fum de jertfă, jocul clei! 
ței da pe biserica ce trebuia să-i vesn 

satul apăpostit acolo, într'o râpă. 

Mergând, panta se făcu pe neașii 
repede, se văzu deodată acoperit dtâ 


gros. . : 
Picioarele îi slăbean, pieptul gâfni 
tesma pustiului. re] 


Simţea nevoia, o adâncă nevoe si ! 


şeze pe pământ, să simtă lângă el plu 
tul, acest pămînt care nu-l părăsmei 
tându-i pe braţe şubrezenia. 

Aiurit, alunecă în iarba 
brumă. 

Revenea a îi pătrundea pieptul, ! 
suia în cap. DE: 

Două lujere de floare arsă de foa - 
mnei, îi gâdilau faţa. 

— Par doi prieteni uitaţi, bucubu 
mă au în lumea, lor, tovarăş! L 

Gmul le privi mult, cu ochii ca 
lumină ; apoi gândurile i se încâlee 
avea tulburi ca şi unda mâloasă c$ 
pădise de toate părţile. ch 

Nu putea spune cât umblase. tr 

Par'că plecase de ani pe drumuri, , 
mereu, alungat de o chemare nelăm?i 

Nelămurit îşi aminti apoi, că 8 
cândva printrun geam ce-l avea îh 
vizuse o casă cu olane roşii şi zidurCU 

Casa avea ferestre mari neastupu! 
perdele. 

Cu „ochii veşnic pe cercevelile. hi 
cruce, cu mintea bolnavă, se încăţă 
să ghicească cele ce se petreceau 
după ferestre, 

„Atunci, — în juru-i auzea numai 
când şi când un suspin, o tuse lu 
sfârşit de lungă, zugrumată de su, 
ori gemete da vită răpusă, silindu 


chinu | 


sie 
se 


Di 
ce 


te 


UNIVERSUL LITERAR 


jtupe urechile în perna lui aspră, să le 
ringă tare, tare, să nu mai audă. 
'Apoi serile lungi când olanele casei din 
iţa lui piereau, bucată cu bucată, în um- 
tă, mâncate de noapte ; iar acolo în sala 
ui, în ra e sălei lungi cu paturi unul 
ingă altul, se aprindea un sâmbure tre- 
urător de lumină gălbue, descoperind 
hipuri supte, sleite de durere şi veghe. 
„Mult timp nu pricepuse ee căuta între 
kipurile acele ; înţelese apoi, şi sufletul i 
3 răsvrăti umplându-i-se de o mânie pu- 
srnică ce-l istovea. 
Sia nopţi întregi cu ochii deschişi, ?4- 
ați înainte, vedea un punct roşu ce se 
vărea, se micşora, apoi se mărea iarăși, 
piindu-se ca un inel plin da foc. 
— M'am rugat, mult mam rugat... Au 
vârlit stârvul; lor le trebuia viaţa, 
; Pieptul i se apăsase de shucium, Când 
:au dus la spital, era mai mult mort, Se 
mpotrivise, lacrămile i-au fript ochii, a- 
oi simțea că nu mai putea, că trebuia să 
iu supere oamenii ce-l crescuseră. 

Timpul venea, timpul plecase ca unu om 
iăucit de gânduri şi nevoi, iar tovărăşie 
i cruu tot aceleaşi chipuri trudite, şi în 
oaie dimincţile, la acclaşi ceas, simţise 
mâna umedă şi moale ce i se lăsa o clipită 
pe fruntea-i udă de sudoarea îngheţată. Du- 
wrile le avea mai rare, dar tusea îi venea 
nereu în gât, zgârâitor, îl înăbuşea săge- 
ându-i coastele şi pieptul. 

Alte ori era vesel, de » veselie puter- 
vică ce-i deschidea sufletul, şi atunci ar 
i vrut să râdă, să sară ca un copil nea- 
Hâinpărat, dar mişcarea îl jintuia locului, 
| svârlea pe pernă. 

Se resemua atunci, stătea neclintit, înfri- 

soşal să se miște, cu ochii înfipţi în gea- 
murile casei aceleia cu olanele roşii, gea- 
muri asemeni unor ochi adânci, adânci 
incăizăud în ei pustiul neînţelesului. 
, Intr'o vreme frunzele copacului dela 
geam se pătau, îmbrăcau copacul în solzi 
de rugină, şi, astăzi şi mâine, cădeau me- 
reu, se risipeau pălind una după una, u- 
şcr, uşternându-se liniştit pe pământ. 

I.e numiărase zi cu zi, şi zi cu zi ele trc- 
mumu simnulte, iar el le urimărise tăcut, cu 
un bob de sudoare rece între gene. 

La casa din faţă, la geamul casei acope- 
rile cu olane, văzuse odată — era seară 
târzie — o fată. 

Şi fata număra şi ca frunzele, iar el se 
mira că fata e atât de galbenă ca frun- 
zele. 

Şi în fiecare seară o zărea desprinzân- 
du-se din golul negru al ferestrelor, o aş- 
tepta, şi atunci se simţea uşor, fericit. 

in copac plecase ultima frunză... 
Fata plângea la geam... 


Omul închise ochii, înfiorat de amintiti, 
„„a doua zi auzise clopote. 

Era zi aspră, rece şi neagră. 

Seara nu văzu pe fată, iar el simţea tru- 
pul înţepat de ace subţiri, sguduit de tuse, 
cu braţele moi. 

Când se trezi întrun rând, primi între 
gene sâmburile de lumină gălbue îmbrăţi- 
'şând în smocul de raze sărace, cele câteva 
chipuri nemişcate de nimicirea somnului 
trudnic. 

Ii era dor de fată, pricepea că afară de 
„zidurile mari şi albe ce-l închideau, o va 
găsi. o. 

Şi fără să ştie ce face, încetişor, se stre- 
cură pe lângă gardianul adormit, iar în 
urmă i se închise liniştii uşa. 

Pi di 

Acum capul îl durea mult, îi svâcneau 
tâmplele. 

Deschise ochii cătând în valurile de le- 
şie ce-l acoperise de mult, cu 'totul, apoi 
se ridică ameţit cu gura plină de sânsze, 
pornind la vale, rătăcii, cu trupul frânt 


ide ta repede, i 
: Nu vedea nimic îmainte, iar înapoi, 0reg- 
tetui de deai se inchisase şi el. 


ci 


Desenurile originale ale lui Gheorghe Asachi 


Activitatea culturală a lui Gheorghe 
Asachi în prima jumătate a secolului al 
XIX este însemnată şi cunoscută destul 
de bine, dar despre activitatea lui arti- 
stică să ştie prea puţin. 

Desenurile rămase dela el îl pun în 
altă lumină şi sar putea face studii cu 
mult folos asupra laturii Ini artistice. 

Gheorghe Asache sa născut în anul 
17*3 Martie 1 la Herţa. Dela vârsta de 17 
ani a studiat în Galiţia la Leopole unde 
şi-a Iuat diploma în filozofie şi titlul de 
inginer arhitect. Întorcându-se în țari 
deşi foarte tânăr, începu să praetice in- 
gineria până în 1805, cânt din cauza u- 
nei boale sa dus la Virna unde mai târ- 
ziu a urmat matemuticele cu celebrul 
astronom Burg. 





BIANCA MILESI 


În Viena a stat până la 15 Aprilie 1808 
când a plecat la Roma unde a ajuns la 
1L lunie ora 10 jum. dimineaţa, trecând 
Veneţia, Padua, Bolgna, Ferrara, Flo- 
renţa, Barberini, Sienna, Viterba şi Baia- 
ne. In Roma a stat până la 19 Aug. când 
a plecat în sudul taliei vizitând Neapole, 
Capua Mare, Capua Veche, Vezuviu şi 
la 10 Septembrie era la Pompei. De aici 
se înioarce la Roma unde își vede de o- 
cupaţiile lui artistice, lucrând în atelierul 
lui Michail Keck, în atelierul lui Canor- 
ex şi la Vatican. 


RONI (E PR a a o n O ui O, 





Imprejur era tăcere, tăcere. 

Ji se iăcu frică şi îrig. 

Strigătele, ieşite din gâtul astupat de 
tuse, oprite de fuga ce-i curma suflarea, 
i sa perdură îngheţate. 

De câteva, ori se rostogoli la pământ, se 
ridicase, alungat de acelaşi îndemn ce-l 
adusese până aici, cerând lumină, înghi- 
țând lacom aer, fără să-l simtă umplân- 
du-i pieptul, 

Apoi nu 'mai puiu merge. 

Sdnrobit, îşi lăsă trupul pe genunchii trc- 
morînzi. şi coborându-se ameţit la pământ, 
strânse la pieptul lui ferbinie, țţărâna udă 
şi rece., 

- 


Din câmpii apa cenuşie isvora mereu, 
mereu, luneca neistovită în nesfârșit, îne- 
când totul, înăbuşind strigăte, acoperind 


sila, MIHAIL STRAJE. 


In Roma a stat dela 11 Iunie 1808 până 
Ja 24 Tunie 1812, în acest timp a învăţat 
italieneşte și publică Sonetul în li Cam- 
pidoglio No. 154. 

Aclivitatea Ii artistică în acest timp 
o șiim după însemnările lui făcute pe 
descenuri. 

In anul 1808 face diferite scene după 
picturile lui Rafael; în anul 1809, la 21 
Yebruarie face un nud de bărbat, la 27 
Mai alt nud, la 9 lulie două capete de 
zeițe, la 22 August fuce bustul lui Au- 
gustus, la 28 August capul unui satir, la 
19 Septembrie face un detaliu. din tabloul 
lui Albro: Simena. 


lot în acest an desenează pe ]nnona. 
Marte şi un „Lesia copiata alle Stauze 
di Raffaelo”. 

In anul 1810 face: la 29 Mai pe Diuna 
şi Junona, la 14 Iulie o zeiţă, la 8 Sep- 
tembrie altă zeiţă, la 21 Septembrie face 
pe Catone şi la 6 Decembrie un nud de 
fată. In 1812 face în pastel pe eanghe- 
listul Matei. 

Spre completarea studiilor sale îşi cum- 
pără la Roma două volume: Mannuali di 
+ary ornamenti tratti şi Opera raccolta, 
disegnato, ed incisa da Carlo Antonini. 

In acest iimyy ei face şi câteva călătorii, 
în 1810 merge la Venzann lângă Milan, în 
1812 la Laco d'Albano şi Grotta Ferrata. 

Anul 1809 este un an hotărâtor pentru 
Asachi. FI face cunoştinţă cu Bianca Mi_ 
lesi pe care o cunoscu în magazinul Mos- 
căldini din piața Spaniei, unde sa dus 
să cumpere câteva articole de pictură. 
legătura sufletească a lui Asachi de Bi- 
anca a fost hotărâtoare pentru tot resiui 
vieţii lui! Ea a fost muza lui, a fost aceia, 
cate prin caracterul ci, i-a dat directiva 
în viaţă de a lucra pentru frumos; pen- 
tru cinste şi pentru adevăr. 

Când tot sufletul Imi Asachi era legat 
de Bianca pe care o iubea, poale atunci, 
când lucrau în Vatican de luau copii du- 
pă antic, el scrie în' 1809 pe coperta albu- 
mului lui de desen: Milesia Virgo, te 
canem donce vitae aura inest mea, şi pe 
foaia 6 îi face şi portretul. 

Acest portret, necunoscut până astăzi, 
se ascamănă cu schiţa în creion făcută 
d pictorul Andrea Appiani, care zugră- 
vea în 1808 frescurile palatului din Mi- 
lano. 

Bianca Milesi are privirea senină, ochii 
wari, sprâncenele fine, buzele subțiri, 
bărhia puţin ascuţită, părul împletit în 
jurul capului şi cărare în mijloc. : 
Portretul ei făcut de pictorul Appiani 
la dăruit însăşi Bianca lui Asachi, pe 
care el a scris: „Roma 1811—1812 questa 
per fermo nacque in paradiso!' lot în 
acest timp Bianca îi dărueşte o carte in- 
titulată Amori cu 17 icoane făcute de ea. 
Pe carte Asachi scrie: „Questo libro il- 
lustrato dai disegni, mi fu offerta da Sig- 
nora Bianca Milesi, che fu la mia Musa 
ed il primo Amor. Roma 1809. Alviro“. 
Alviro era pseudonimul lui Asachi şi Le- 
uca numele Bianchei dat de Asachi. 

Țârziu, prin anul 1966, când el era în 
vârstă de 78 de ani, tot pe acea carte el 
scrie : „Doresc ca familia mea şi urinaşii 
mei să păstreze ist dar a nobilei mele 
aniice spre imitarea sentimentelor mele 
care m'a tras din vulgul compatrioţilor. 
Drept care doresc ca astă carte să remae 
spre modelu în familie şi suvenir che 
amorul care naște din virtute este nemu_ 
riter. Tassy 1866“. 

La Roma el scrie două poesii, una. în 
1809 către Italia şi alta în 1810 intitulată: 
Alviru Dacicu către Tibru în care își a- 
inintegte şi de dtagostea lui, 





8 


Nici aiurea mai duioase nu văzul nici 
mai senine 

Două stele 'ncâniătoare înire graţii mai 
frumoase 


Decât care lucesc astăzi peste ţările 
latine 
Inainte de a veni în Moldova, întor- 


cându-se delu Venzago, însaţit de poetul 
Monti, face o vizită mamei Bianchei. Pro- 
bubil că în ziua de 17 lunie se întâlneşte 
cu Leuca (Bianca) şi în ziua de 22 lunie 
1812 pleacă din Roma, sau după o însem- 
nare a lui: „17 Leuca, 22 Giugno 112 Do- 
menica parte da Roma“. 

Dela Roma pleacă spre Milan, Verona, 
Veneţia, Constantinopole, unde ia o fru- 
moasă schiţă a Bostorului, — și de aici 
la Galaţi. 

in ţară a ocupat diferite slujbe și a a- 
vul o iactivilate cunoscută, 

In Molda îşi continuă activitatea lui 
artistică şi în călătorii. In anul 1815 face 
portretele fraţilor lui, Duniil şi Petrache, 
în 1815 portretele familiei Ghica, în 1816 
scena din Mirtil şi Hloe, pastorală jucată 
în casele laimanului Costache Ghica. 

În 1819 face o călătorie în lransilva- 
nina, pe la Rodna, spre a studia organi- 
zarea şcoalelor românce şi a aduce de a- 
colo câţiva profesori. lu 1855, Julie 5 vi- 
zitează mânăstirea Mira, la 5 lulie este 
la Târgu Ocnu, la 160—17 lulie este pe 
Ceahlău şi lu 19 Iulie la băile Borka, 
vestite prin apele sale minerale, asupra 
cărora dr. Pluck scrie o carte în 1819: 
„Disertaţia apelor minerale dela Borcu“. 
In anul 1854 Octombrie 15 vizitează mă_ 
năstirea dela Răsboeni dând și ora când 
a vizitat-o „5 ore după masă. 

Călătorii ar fi făcut el destule şi îu alte 
părți, dar amintesc numai pe acele cari 
sunt însaţite şi de desenuri luate la faţa 
locului. 

Venirea lui în ţară l-a despărțit pentru 
intdeauna de Bianca Milesi. [la lucrat 
ca editor, ziarist, desenator, punându-și 
slujba şi talentul în serviciul ţării și al 
neamului, Ridicai „alia vulgul compatrio- 
ților” şi-a. continuat viața de om. harnic 
tăcut, inodest, niunciud neiutrecut până 


la moarte. 
IOAN C., BACILA 


BIBLIOGRAFIE 


Istrati (Dr. C. L.): Dim trecutul nostru. 
Lua sută de ani de când G.Asaki sa dus 
ln Roma. Bucureşti 1909. 

Bacalogiu: (flena): Preuves d'amour 
Giorgio Asssaky. „Nouova Antologie” 1 
Lugho 1912. Roma 1912. 

Bacaloglu (Elena) : Prenres d'amour & 
Biancu Milesi et Georges Assaki. Buca- 
vest 1914, pag. 1—. 

Lugoşianu (Octav): Primele studii de 
desemn ale lui Gheorghe Asachi, „Că- 
minul nostru“ I (1910) No. 5. p. 689—73. 

Manusgrisul Acad. Rom. No, 5776 foaia 
65, unde este seris drumul dela Viena la 
Roma. 

Desenurile originale ale lui Gh. Asache 
cuprinse în 6 caiete şi 255 foi volante, 
Dihlioteca Academiei Române, secția 
Starmpelor. 





UNIVERSUL LIFE 





îs an 

Secetă a 

Na 

iad în + A: * . * ul 
Pământu-a dat în pârg întocmai ca o pară, d 


Sub un văzduh şi zări topite de dugoare 
Ni Sau încins cetăţile de somn, sub soare, 
lav seccia-a Pornit cu traista gvulăn ară. 


Sia potolit belșugul, către toamnă, vinul 


Nin spicul slăbănog de moi 


rumuse pariul 


-- Nebun, s'au cununât pelagra cu măluiul - - 
În schimb cucuta stoarse hiumei tot veninul. 


Stejarii şi-au uitat de jurământ cu glia 

ră Nu-şă vor roti, moi mull, trufaşi coroana n spaţiu 
Di mor mai sirânge'n brațe cerul cu nesaţiu, 

Udnd veşteză, li sa irosit de mult tăia. 


Din frunze-nu mai rămas nervuve fir de fir, 
Doar ghimpi din tot ce-a fost odată Irandațir 

Și noi —-- sărmane sălcii plângătoare = 
Ne'ncuroiem dr-arsița grea, mai înve, tot mai bavo. 





Pe munte 


In tremuratul lin al doinci, 

Un moț îndeamnă pe cărare 

Căluţu *mpovorat cu de-mâncare, 

Ce poticnindu-se de bolovanii din ureuş 
(şi due amarul unor zile, 

Din 'Fară până la Lăpuş, 


Din culme, aprinsă de-astinţit, 

Oiţele ca bolovani cobor spere stână, 
Şi din păduri de brazi încet răsună 
Ca o chemare pentru cel ce-a rătăcit: 
Şi munţii gem de 'ntrigurarea 

A unui svon de tuinic răguşit. 


Apoi şi noaptea, pas cu pas, din urmă 
Coboară'n văi; s'au liniştit 

Şi câinii aprigi dela stână. 

Doar în poiană fâşie prin jerbi 

Un pârâiaş ce-şi poartă unda, 

S'adape sperioşii cerbi. 


Bihor 923 ION AL. OVEJA 


(4. SICLOVANL 


lerbarul 


Deschid ierbarul meu de amintiri 

— o altă viață pusă la păstrare — 
petale supte, palide, subţiri 

ce-au adiat cândva miresme rare. 
Sunt ilori ce-au suspinat în nopți albastee 
şi-apoi pe culmi de vise an murii 

cu trupu'n brazdă, cu surâsu“n astre 

şi tremurând fior nelămurit 


Şi flori ce mi-au sunat de dimineaţă 
cu clopofei dc-argint şi voce bună 
şi m'au trezit la soare şi la viață 
din somnul meu de vise şi de lună. 


„Și flori ce-au stat hotar în două pagini 
de-au plâns cu fiecare eroină 

Azi maeină cenuşă din părngini 

Nimie nu plâng, cu nimeni nu suspină 


Şinchid ierbarul trist al amintirii 

strivind sub geana grea un bob de apă 
că nu mai au 'parfumuri trandafirii ) 
dar parică şi mai sângeros înțeapă.., 


PETRE STRIHAN 


E] 


NIVERSUL LITERAR 


$. S.R. 


— A şasea şezătoare literară dela 6 Martie 1926 -— 
(Fundaţia Regele Carol 1) 


ltima şezătoure a 5. $. R-ului ca de 
ei a atris lu Fundaţia Carol un pu- 
foarte uumeros şi doritor de cultură. 
astădată, cu cât se apropia ora 9, ora 
lă a conferinţiarilor, dar nu a inturror, 
licul se arăta tot mai fericii. Motivul? 
a să vadă și să audă vorbind un răs- 
ic din cei mai autentici, ponirucă în 


na vreme chipul d-lui Ortavian Go-" 


a fost popularizat când în armură 
ană, când medievală, în timp ce în 
ul personalităţii sule se lăureau  le- 
de ca despre un Woran noţional, 





VACANŢA DE CRACIUN 


Vacanţa. Armonie de Crăciun. 

Mă văd din nou în clasa zbuciumată. 
Un tren făcut pe tablă. Şi de-odată: 
— Acasă ] 


In ajun de Moş-Ajun, 


Din şcoală izbucniam năvălitori, 
Alunecând pe pârtiile ninse ; 

Şi lucii se-aşterneau pe străzi intinse 
Zăpezi cu zurgalăi zornăitori, 


Căci săniile scuturau pe stradă 

Din zgărzi zglobii zdrăngănitoare salbe, 
Şi scârţâind omături mui şi albe,— 

Și se 'ncepea bătaia cu zăpadă. 


Băeţi şi fete. Bulgărul pocnia 

In giugă, în ghiozdane, in gherghef, 
Sau se 'ncursta în hasso-reiici 

Pe spatele acelui ce fugea, 


In aer mirosea a dimineaţă, 

A vânt de mare, a zambile strânse 

Rupându-l de pe ramura ce-l plânse 
Sugeam un țurțur răcoros de ghiaţă. 


Vijelios suceam acasă cianţa, 
Zvârleam ghiosdanul, haina. pe ntrecute, 
Şi m'aruncam de gâtul mamei, iute, 
Strigânduă fericit, râzînd :— Vacanța ! 


PD-l N. Davidescu citește câteva bucăţi 


D. Î. U. Soricu citeşte Murguleţ. Doinii 
de leagăn, Victoria şi 


DORUL 


Sărac dor de fată mare, 
Dor de fată mare, 

Cum n'ai nici o aiinatre, 
Dor de iată mare, 


Ca o pasăre pribează, 
Pasăre pribeagă, 

Baţi din aripi ziua "ntreagă, 
Pasăre pribeaga. 


Şi 'n amurgul trist al serii, 
In amurgul serii, 

La hotar mângâi străjerii 
In amurgul serii. 


Săruţi steagurile sliate, 
Steagurile sfinte, 

Şi "iloreşti, când trec nainte 

Steagurile sfinte, 


Umezi ochii tăi de rouă, 
Ochii tăi de roiia, 

T'âng la osice rouă nouă 
Ochii tăi de rouă, 


Şi mai arde luminţa, 
Arde luminiţa, 

Când te'ntorci dela hădiţa, 
Arde luminița. 


Şi-apoi iar porneşti în 7are, 


Dor de fată mare, 
Ca o binecuvântare, 
Dor de fată mare!., 


după Verlaine şi poemele originale: Un 
cram se prăbușește si Ne me perdas illa 
clie. 


N. DAVIDESCU 


"onferința  ununţaiă  ntrta titlul + 
ea naționala în literatură”. Precis la 
9 apare la tribnnă d. N. Davidescen, 

e cu glas domol vesteşie publicului ci 
ocupări politice împiedică pe d, Goga 

“ţină conferința anunlală, das că în- 
ă ce va fi mai liber d-sa își va ţine 
ăduiala, 


D-I Ton Pilat citeşte din volumul Pe Argeş în sus. poema: 


ACI SOSI PE VREMLII 


La ca:a amintirii cu-obloane şi pridvor, 
Păienjeni xăbreliră şi Poartă şi 2dvor, 


Zar hornut nu mai trage nlene din ciubuc 


ublicul gentil, a aplaudat, ducă a fost 
ulțurnit nu putem spune. 


ria lecinrilor o incepe dl Caioa 
lorian cu schița „Iniernaţionala”. 


De când luptară *n codru şi poteri şi haiduc. 


In drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. 
„ri sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. 


Nerăbhdător bunicul pândise dela scară 


Berlina legănată prin lanuri de secară. 


Pe-atunci nu erau irenuri ca azi, şi din berlină 
Sări, subțire-o fată în largă crinolhină. 


Privind cu ca sub lună câmpia ca un lac, 
Bunicul meu de sigur 7-a recitat „Le Lac“. 


lar când deasupra casei ca umure berze cad, 
Hi spuse „Sburătorul“ de-an, tânăr klind. 


a-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea... 
Și totul ce romantic ca 'n bazme se urzea. 


Şi cum şedeau... departe un. clopt a sunat, 
De nuntă sau de mouarte, în turnul vechi din sal. 


Dar ci, în clipa asta, simțeau că-o să rămână... 





De mult e mort bunicul, bunica e bătrână... 





Ce straniu lucru : vremea ! — Deodată pe perete 


| 
| Te vezi aevea numai în ştersele porirete, 


CATON TIIEODORIAN 


3 
Dl Horia Furtună citeşte din „Făt- NS i 
irnos“ un fragment din actul ! şi altul Te recunoşti în ele, dar nu şi *n fața ta, 


Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita... 


B 


; actul III, apoi declamă: 





10 


Ca ieri sasi bunica... şi tii acuma lu: 
Pe urmele berlinei trăsura ia stătu. 


Acelaș drum te-aduse prin lanul de secară, 
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară. 


Subţire, calci nisipul pe care ea sări. 


Cu berzele într'ânsul amurgul se opri.. 


Și m'ai găsit, sâmbindu-mi, aproape pueril, 
Când ţi-am şontit poeme subtile de Merrill. 


Jar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună 
Si-am sus „Balada Lunei“ de Horia Furtună, 


M'ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, 
Și ţi-am părut romantic şi poate simbolist. 


Și cum, şedeam... departe un clopot a sunat 


— Acelaş clopot poate — în turnul vechi din sot... 


De nuntă sau «de moarte, în turnul vechi din sat. 





D-l G. Gregorian citeşte poeziile: 
Am stat cu visătorii şi 


CANTECUL PADURARULUI 


Inspre seară din pădure 

Cucuvaele vin sure ; 

Stau pe porți, pe streşini stau : 
Cucumau, cucumau... 


Iar din ele 'ntr'un târziu 

Una pe coliba mea 

A *nceput cu glas pustiu, 
Cucumea, cucumea,.. 


Când o ştreaşină aţine 

Cucuvăi, nu-i semn de bine; 

Umbră ele'n glasuri au, 
Cucumau, cucumau.., 


Am un îrate'n pat; dar poate 

Să te faci tu bine frate! 

Nu de tine spune ea, 
Cucumea, cucumea.. 


Ce-aud ?Alta, pe-altă grindă... 

Am şi-o mamă suferindă. 

Două-acum fiori îmi dau, 
Cucumau, cucumau,,, 


Mă gândesc.., Ce gânduri crude! 
Am şi'n mine viaţa mea 
Şi-o a treia se aude, 

Cucumea, cucumea ! 


O, dan noaptea asta largă 

Câte cucuvăi se-aleargă ? 

Ţipătul din sbor şi-l iau, 
Cucumav, cucumau... 


Ce vor Doamne-atâtea stoluri 

Şi pe cine cheamă “n goluri 

Ne stârşit de-o ţin aşa, 
Cucumes,, cucumeu î, ji 


D. Cincinat Pavelescu, a ciiit Serenadă, 


apoi mai multe epigrame. 


Unui foarte tânăr scriitor 
care într'o critică făcuse aluzie 
la vârsta maestrului. Intrebat la 
ce vârstă moare măgarul, şi ne- 
ştiind, d. Cincinat Pavelescu i-u 
răspuns: La 21 de ani, (vârsta 
criticului). 


Eşti mult mai tânăr decât mine 

Şin glume foarte priceput 

Dar eu îți spun dela "'nceput 

Vorbind de vârstă nu îaci bine 

E dintre legile fatale 

Ca omul chiar octogenar 

Mai tânăr e ca un măgar 

De vârsta... d-tale! 

D-lui AL. Cazaban, care citise Zraviata 


la Vaslui şi Coada Boului, i-a „alcătuit 
chiar atunci următourea epigramă, pe ca- 
re o citeşte în aplauzele auditorului: 


Chelia e minus frate 

Eu cred că asta-i adevărul 
Amicul Cazaban mă bate 
Nu cu talentul ci cu părul. 





UNIVERSUL LITERI | 


Ce-a scris Varagialt 


I. GENERALIZARE 


Cercetarea de față face purie dia 
meniul preocupărilor bibiiugratice 4: 
căror necesitate am început să ne zel 
vingem în uitimul tianp, Astiel lin 
crurile, ca nu va fi nici pr=a eleme 
nici prea senină. Se pune aici — Pi 
întâia oară, poate, în mod complet șie 
tematic, problema Dibliogratiei lu: NI 
rugiale care (deşi redusă şi—sar Bo 
— uşor de reconstituit) prezintă tp]; 
destule dificultăţi pe care « obliga: 
le învingă acela care-şi propune tc 
vareu ci. 

lu ŞI 

Procedând dnpă metoda colectivă, 2€ 
împărți în 5 mari grupe bibliogratiah 
Caragiale care — prin urmare =— vat€ 
tea fi urmărită prin: Lu 


1, Periodice ; î$ 
2. Volume de transiţie ; ; ' 
3. Volume definitive ; i ci 
4. Postume — şi în 
5. Pagini alese. 


ă urmărim pe rând fiecare categază 
„ Dintre periodicele pe care le-a gi 
strat verva neîntrecută a lui Caraţp 
(editându-le,  îngrijindu-le sau mg, 
onorându-le cu colaborarea sa) aminin 

a), Revista contimporană (1874) unfe 
se pare — că au apărut cele dintâi ib; 
eri (versuri) de-ale  genialului dr; 
turg ; apă (1): 

b). Convorbirile literare care au Sf 
duit — pe rând — (între anii 1979 şi img 
operile sale dramatice de valoare 
de inegală şi în paginile cărura sau 
blicat şi cele mai drepte caracter 
ale acestora (Litu Maiorescu, Î. Nădk 
Mihail Dragomirescu, etc.) dur şi 
mai dureroasă interpretare (1912). d 

c). Constituţionalul în care publică 
1898 ; | 
d). Moftul român, prin care biciu 
actualitatea anilor 1895-94; în fine: 

e). Epoca literară, 18% ; ăi 

î). Calendarul Daciei ed. la 1897 pei 
189%; d 
g). Calendarul Moftului român 
nui 1902; 

h). Convorbiri-le (critice) din 19 
1908 şi Pi 

i). Ziarul „Universul“ (1916) (2). 

e 


4 


B 


ţi 

2. Ca volume de transiție—cunoaşi 

a) cel de teatru, dela 1889, cu pre 
de Titu Maiorescu (Bucureşti) ; B 

b)cel de note şi schiţe, tipărit lat 
tot în Bucureşti ; 

c). In aceleaşi împrejurări de t 
şi de loc apare volumul: Păcat, O îir. 
de Paşti. Om cu noroc; î 

d). După 1893, apare în cunoscuta 
lecţiune Șaraga din laşi, în două n» 
me (n-rele 20—21) : Teatru de E L.Cţi 
giale ; A 

e). Lai 1896, cunoscutele Schițe uşa te 
ca nr. 58 al Bibliotecii penten toţi; 

£). La 1897, un volumaș cu Schițe în 7 
lecţiunea fraţilor Șaraga' (Nr. 64); C 

g). Prin 1900(?)—alt volumaş : Notij 
fragmente literare, ca Nr. 121 a) Bib ș 
toţi ; i. 

h). în 1901 schiţa: Două bilete pe 
dute, la Bucureşti, cum şi 

i) volumul de momente, editai în: 
laş oraş. îi 


- 


1. Vezi: Bibl, românească de Gh. 1 y 
nescu. % 
2. Această parte a bibliografiei e 
completă. Am menționat ceeace cunoaț. g 
din puţinele istorii literare şi biblia ş 
fii exiatente (|, Nădejde, Gh. Adam 


| UNIVERSUL ÎITERAR 


ANTON PANN 


— 1194-1854 = 


" Anton Pann scriitor popular prin ex- 
eleneţă este creatorul unui curent nou, 
eosehit de acel al lui Eliade Rădulescu. 
e altfel el nici n'a urmat ia şcoala ui 
azăr şi nici na luat parte mai târziu la 
işcarea din jurul „Curieralui Româ- 
ese“ și a „Gurierului de ambele sexe“. 
ăscut întrun mediu cu totul străin 
ontemporanilor lui, prin viaţa sa sim- 
i înclinările sale sufletești, 
era chemat să creeze o 
şerală deosebită de a lor. 
S'a născut în Bulgaria la 1794 în satul 
Slivden.. Tatăl său era căldărar, venit 
cclo din România, iar mama grecoaică. 
nvăţătura copilului nu putea fi prea 
ogată înt”'un mediu aşa de modest, to- 
tuşi el a început încă de mic să se per- 
fecţioneze în direcţia muzicală. In 1806 
plecă din Bulgaria, pe vremea războiu- 
Aui ruso-turc, împreună cu mama lui şi 
cu doi fraţi şi se stabileşte la Chişinău 
Sin Basarabia. Nu a stat însă multă vre- 
'me nici acolo, de oarece în 1812, nevoind 
'să intre soldat în armata rusă, se refu- 
giază în Principate şi vine la Rucureşti. 
Din acest an Anton Pann începe să-şi 
desvolte activitatea sa în serviciul popo- 
rului nostru. A ocupat rând pe rând di- 
ferite funcțiuni modeste: paracliser la 
biserica Olari, cântăreț la biserica, 
Stinţi, ete. 
In 1827 ajunge profesor de muzică Ia 
seminarul din Râmnicu-Vâlcea, unde a 





A i) In fine amintesc reeditaree la 1907, 
e Nr. 54 din Bibl, p. toţi. 
_] 


3, Definitive şi complete : sâni numai 
4 tipărituri şi anume : 

a) 1907-Din primăvară până'n toamnă. 
Bucureşti 1907; 

b)Teatru. Bucureşti. Minerva, 1908; 

c) Nuvele şi povestiri. Idem, Idem. I- 
dem ; 

d) Momente, schițe, amintiri. 
dem. ldem, (3). 


Idem. I- 


4. Ca postume cunoaştem : 
a Schițe nouă. Bucureşti. Adevărul. 
910; 

E) Abu-Hassan. Bucureşti. Flacăra. 
1915 ; 

c) Reminiscenţe. Idem. ]dem. Idem. 

d) Teatru; 3 vol. anunțate, 2 apărute. 
Bucureşti Soc 1924; 

e) Culegeri postume în col. „Foi vo- 
lante“, laşi 1921. - 

î) Versuri, publicate de d. Barbu Lăză- 
 reanu, București. Viaţa românească, 1922, 


5. In fine ca paginitalese: 

a) o broşură în colecţiunea A!. Vlahu- 
ţă. Bucureşti. Alcalay, 1916; 

b) o bucată în Nr. 1000 al Bibl. pentru 
toţi ; Bucureşti. Alcalay ; 

d—j) diferite în n-rele 5, 13, 28. 36, 49, 
75, 125—126, din colecțiunea editată de 
Cartea românească. Bucureşti ; 

k) Nuvele (5). București, Cultura Na- 
țională. 1922 ; 

)) Cănuţă, om sucit, Bucureşti. Emines- 
cu 1925 (19 bucăţ), (4). 


PAUL 1. PAPADOPOL 





3. Aici mau lost prevăzute recentele 
reeditări (Eminescu) despre care va fi 
vorbe aiurea, , 

4, Unele informaţiuni din acest articol 
se datorese bibliografiei d-lui G. Ada- 

| B093ct 


stat numai un an, Firea sa romantică îi 


putrea mereu în minte fapte de aventu- 
rier, indrăgostit de nepuata stareţei dela 
Mănăstirea Dintr'un lemn, fuge cu ea la 
Breşov, sau la Sibiu cum susţin unii. 

in acest timp se petrece un fapt foar- 
te important în viaţa lui Anton Pann. 
Yiindu-i frică să nu fie urmărit de sta- 
reţă îşi schimbă numele. In acest sens 
avem o notiță dată de Al. T. Dumitrescu 
fost funcţionar la Academia Homână. 
Intr'un caet de note muzicale scris 
pentru călugărițele dela M-rea Dinirun 
lemn, scriitorul nostru îşi  alcătueşte 
pseudonimul. La început se chema: An» 
tonie Pantoleon  Petroveanu. In urmă 
renunţă la ultimul cuvânt şi se iscăleș- 
te numai: Antonie Pantoleon, pentru a 
scoate după aceea numele cunoscut: 
Anton Pan cu un Singur n şi în tipări- 
turile de mai târziu cu doi n. (cf. Al. T. 
Dumitrescu, „Sămănătorul“, 11 (1903) p. 
597-528), 





ANTON PANN 


Reîntors la Bucureşti în 1828 fu numit 
profesor de muzică al şcoalei naţionale, 
urmând în acelaş timp şi cursurile co- 
legiului Sî. Sava. 

in 1842 mitropolitul Neofit îl cheamă 
ca profesor-de muzică la seminarul Cen- 
tral. 

Ucenicia pe care o făcuse în arta ti- 
popgrafică la profesorul său de Psaltichie 
Petru Efesiui, îl îndeamnă în 1843 să-şi 
deschidă singur o tipografie în chiliile 
bisericei Olteni. 

Focul cel mare din Bucureşti, întâm- 
plat la 1847 în ziua de Paşti îi distruge 
însă, toată munca de 4 ani. Dar el nu se 
descurajează si îşi deschide una nouă, 
nu după mult timp, în strada Tunari nr. 
12, stradă care-i poartă astăzi numele, 
după si”ruinţa celui mai harric bivlio- 
graf al său, folkloristul G. Dem. Teodo- 
rescu. 

In această ţipografie Anton Pann şi-a 
tipărit aproape toate operele sale, pri- 
Mind în acelaş timp şi pe ale altora. 
Aşa la 1848 un oarecare I. Păunescu pu- 
blică aici o culegere de „Oraţii la nun=- 
tele țăranilor români“ carte prefațată cu 
multe elogii de Anton Pann. 

La 1854 isbucnind holera în Bucureşti, 
vestitul cântăreţ pleacă peste Olt, pen- 
tru a se reîntoarce nu după multă vre- 
me înapoi în Bucureşti. Pe drum răci şi 
după o scurtă suferință muri în ziua de 
2 Noembrie 1854, lăsând prin testament 
următorul  epitat pentru crucea de pe 
mormântul său: 


Aci s'a mutat cu jale 
în tei mai dia uzmă ab, 


11 


Cel care 'm cărțile sale, 

Se citeşte: Anton Pann. 
Acum mâna-i încetează 

Ce la scris mereu şedea: 
Nopți întregi nu mai lucrează 
La lumină cărţi să dea. 
Implinindu-și datoria 

Şi talental ne îngropând 

Şi-a tăcut călătoria 

Dând în lame altor rând. 


A fost îngropat în curtea bisericei 
Lucaci. ; 

In ce constă meritul acestui scriitor, 
ajuns atât de popular? Desigur că sa 
exagerat prea mult însemnătatea sa în 
istoria  folkliorului românesc. Anton 
Pann, născut într'o ţară străină, petre: 
cându-și mai târziu viaţa în mediul o- 
răşenesc „nu putea fi cunoscător al fol- 
klorului românesc de baştină. El n'a co- 
lindat niciodată munţii noştrii, na cu- 
noscut pe ciobani, ba nici măcar pe bă- 
trânii sfătoşi din satele nealterate de ci- 
vilizaţia oraşelor. Al său „Moş Albu“ 
numai în aparenţă pare un unchiaş dela 
tară, în realitate însă este un fiu al 
mahalalei bucureştene de pe acea vre- 
me. 

De altfel folkloristul Anton Pann nici 
nu face deosebire între literatura de pe- 
riferie bucureşteană .In colecţia sa din 
1846 intitulată „Poezii nopulare“ nu gă- 
sim nici un cântec dela ţară. 

Cine studiază colecţiile sale de mate- 
rial folkloristic trebue să fie cu multă 
prudenţă şi în acelaş timp şi un bun cu- 
noscător al folklorului baicanic, pe care 
Anton Pann îl intercalează în broșurile 
sale fără, nici o selecţie. 

Meritul său nu constă în acest dome- 
niu, el nu poate fi considerat ca primul 
culegător popular sau folklorist „sans 
le savoir“ cum i-au mai zis unii. Anton 
Pann a reușit prin broşurile sale scrise 
întro limbă românească şi răspândite 
în sute de exemplare să popularizeze di- 
ferite motive şi idei de literatură, într'o 
pătură socială lipsită de cultura necesa- 
vă pentru a înțelege literatura artistică 
propagată de Eliade Rădulescu, dar dor- 
nică şi ea e o preocupare intelectuală 
cât de modestă, 

In acest sens izbuteşte să popularizeze 
pe de o parte literatura populară în felul 
cum 0 înţelegea el, pe de alta literatura 
cultă, literatura primilor noştri poeţi. In 
cartea sa „Noul  Erotocrit' tipărită la 
Sibiu în 1837 şi mai ales în „Spitalul a- 
morulmi“ acea cunoscută antologie de 
popularizare, ce apăruse la Bucureşti 
după 1850 în mai multe volumaşe şi 
ediţii, Anton Pann publică poezii dela 
poeţii Văcăreşti și dela C. Conachi. 

Răspândirea cărților sale se datorea 
desigur mai rnultor motive: erau eiftine 
şi pe înțelesul tuturor scrise şi în afară 
de aceasta, poeziile aveau de cele mai 
multe ori şi note muzicale. Melodia pă- 
trunde mai repede în masele populare şi 
se bucură de o expansivitate mai mare. 
Versurile vin în urmă şi sunt cerute cu 
mai multă stăruinţă, când se cunoaşte 
mai întâi cântecul (melodia) lor. 

Dar Anton Pann a contribuit mult și 
la răspândirea muzicei bisericeşti, des- 
pre care istoricii specialişti în acest do- 
meniu, nu și-au dat încă cuvântul, 

Ni-l închipuim pe acest rapsod venit 
la noi de pe pământ străin, cu un tem- 
perament foarte  expansiv, cu o fire 
vioaie şi mucalită „un personagiu așa de 
popular pe vremea lui despre care Emi- 
nescu vorbind de vremurile de altă dată 
a reuşit să ne dea o frumoasă caracteri- 
zare în „Epigonii“: ! 

„Sau dus toți și sau dus toate pe o 

: [cale ne'nturnată, 

„S'a dus Pan, finul Pepelei, cel istej 

| [ca an proverb", 


Q18. UARDAŞ 





LAMKHIN 


Baladă scoțiană 


Lord Weary-şi ridicase'n deal 
Castel nebiruiţ, 

Dar Lamkin, meşterul zidar, 
Rămase neplătit. 


— „Lord Weary, ţi-am lucrat cinstit; 
De ce nu mă plăteşti 2* 

— „Aşteaplă, Lamkin, până-mi vând 
Moşiile domneşti”, 


— Lord Weary, sunt sătal acum 
De multele-aşteptări“, 

— „Nusţi pot da, Lamkin, nici un ban, 
Căci mâine plec pe mări“. 


— lord Weary, jur pe D-zeu, 
Pe suiletul din nuj, 

Că lacrimi grele vei vărsa, 
Când vei sosi 'napoi“, 


„Lord Weary "m larg de mări plecă. 
lar jupâniţa lui 

Rămase'n noul său castel 
Frumos cum altul nu-i, 


Dar jupânița la castel 
Avea o doică rea, 

lar Lamkin a renit pe-ascuns 
Şi s'a 'nfeles cu ca. 


Și-odată, când erau plecaţi 
Argaţii din conac, 

Ea pe fereastră-l slobozi 
În micul ei iatac. 


=: „Cefaşii voştri unde sunt 
Și-argaţii cari mă ştiu? 
— „Sunt duşi în câmp la îrcierat 
Si se rentore târziu“, 


— „Dar slujnicele voastre azi 
Prin care colţ se țin ?* 

— Azi spală rute la părău 
Şi-abia deseară vin”. 


— „Copiii voştri zgomotoşi 
De-aici unde-au plecat 2* 

— „Sau dus la şcoală şi se 'ntore 
Deseară pe “nserat”, 


— „Dar spune-mi, doico : unde ce 
Acum stăpâna ta ?* 

— „FE sus în mândrul ei iatac, 
Dar a putem chema“ . 


Din teacă Lamkin scoase-un junghiu 
Şi-l împlântă cu jind 

In copilaşul ce-i zâmbia 
Din leagăn gângurinu; 


iar doica veselă porni 
Să cânte cât putea, 

Pe când din leagăn sâugele 
Pe scânduri picura. 


Dar japânița zise-atunci 
Din cuibul ei bogat: 

„Ce are copilaşul meu 
De plânge ne'ncetat ?* 


— „Vai doico, linişteşte-mi-l : 

Dă-i țâță la soroc!* 
— l-am dat stăpână, cum mi-ai spus, 
Dar nu mai vrea de loc". 


-- „Vai doico, linișteşte-mi-l: 
Ameninţă-l cun băț!” 

-— „Stăpână, de'mzadar încerc, 
Căci nu pot să-l desvăţ“. 


-— „Vat doico, linişteşie-mi-l: 
Adu-i un clopoțel !* 

—— „Stăpană, mititelul vrea 

Să te scohori lu el“. 


Dar când făcu întâiul pas, 
Domnița 'ngălbeni ; 
lar când făcu ul doilea pas 

Cu Lamkin se 'ntâlni. 


— sAibi milă, Lamkin: mi-ai ucis 
Copilui meu iubit, 

Ci “ndură-fe de viaţa mea, 
Căci eu nu ţi-am greşit“, 


— pUcid-o doico, sau so iert ? 
Ce spui să fac cu ea?“ 

—: „Ueide-o, Lamkin, căci a fost 
Cu mine veşuic rea“, 


— pâdu-mi atunci un blid de-argini 
Şi curăţă lrumos: 

„Acesta-i sânge boieresc : 
Nu vreau să-l vărs pe jos“. 


- - Aruncă=l, Lamkin pe podea! 
Cu ce-i mai ortoman 
Firavul sânge de boier 
Decât cel de țăran ?* 


Curând se 'ntoarse loxdul iar 
Din drumul său pribeug ; 

Dar când ajunse la castel, 
Stătu 'ngrozit în prag. 


— „Ce sânge roşu e pe scări, 
lubiţii mei iobagi?” 

— „Stăpânul meu e sângele 
Nevestei tale dragi“ 


— „Ce sânge roşu e'n iatac, 
Argaţii mei voinici 2” 

—— Stăpânul meu, e sângele 
Odraslei tale mici“, 


Voios cânta maestrul sturz 
[n codrul legănat, 

Dar trist plângea zidarul, când 
Fu dus la spânzurat. 


Voios cânta prigoarea'n crâng 
Sărind din surei în surei, 
Dar trist plângea doicuţa mea, 

Când fu 'nălțată *n furci. 


VASILE STOICA 





UVĂIVERSUL LITERAA 





Ultimile expoziţii — 


OTTO BRIESE. W 

Preocupiit, în deosebi, «le problemele cra 
imatice, — şi ajutat de o retină cu o sensl 
Imlitute ce iese din conuu, — arta Meb 
COito Briese se evidenţiază liniştită, arme 
nică, dart maj ales impregnată de. o duidar 
şic particulară, care nu este aceia a (ucr 
mivltoaselor centre mari, unde unii artiștin 
cred că e necesar să ufecieze o neurasteuip! 
cure, în fond, nu e decât pozitivism fere 


toce. a se aNA 
cc 
JEAN COSMOVICI. i ne 
Virtuos manual, 
Arta nu este însă numai meşteşug, pr 
Şi nici numai pasiune. lu 
Ci viziune personală, exteriorizată -prinoş 
mijloace personale. : su 
Dar viziunea este o drăcie care nici nuT] 
se moşteneşte, nici nu se cucereşte... şi 
RAICU. sa 
Ilev al şcoalei de Belle-Arte. Yc 
ȘI, deja, la a patrusprezecea d-sale etc 
poziţie. m 
oi 
B'ARG. m 
Expune o serie de pastele cu incontesta.-lu 
bile calităţi de culoare. ! to 


(ieur-ul u but acum locul seăpărătoarepi 
lor şurje sociale, dealiă dată, unde B'Argţă 
se remarcase, cu 'prisosință, ca un spiriia 
«listins şi adânc, le 

i, desigur, v evoluţie, o evolnţie fru-te 
moasă, dar care nu ne împiedică, totuşi, să tr 
regretăm ascuţimea usturătoare a creionu. (f 
lui d-sale din trecut. ra să O 


CIC SĂVULESCU. “ 
Nu este deloc fixat, | a 
Poate încă nici nu are lestulă cunoştin cj 
ji a meseriei, care să-l ajute la aceasta. a 
E, umpoi, obsedat de o sumă de reminis n 
cențe, nu îndestul de bine digerate, şi pen. p 


tru aceasla — trădătoare. n 
STILURER, le 


E o adevărată surpriză, anul acesta, ș, 
pentru toți amatorii cari lau urmărit în: C 
dcaproape, mai ales dela război încoace. 

Viziunea d-sale halucinată şi, uneori, 
tendențios brutală, s'a limpezit, sa calmat, 
ca sub efectul unei băuturi vrăjiie. 

Culvarea d-sale, care vroia să fie expre 
sivă, dar nu izbutea să atingă de cât as f: 
perități inutile si, de foarte multe ori, des 
corduri nejustificate — u prins astăzi con- 
sistență şi unitate. 

Mai puţin, aproape deloc, preocupat de 
bizareria motivului, d. Sfeurer se concen- 
trează astăzi în studiul serios al armoni- 
zărilor coloristice, unde izbuteşte — pe 
culca, aceasta pur picturală — să-şi seide 
ze şi să-şi exprime, cu «dlistincţiune, o lu- 
me întreagă de emoţiuni. 


ai 





3; 


D. Steurer ni se descoperă astfel ca un fa 
cmotiy înăscui, ceia ce ur fi fost iare greu ! 
de înirevăzut, ori câtă bună voinţă am fi 
avut, acum câţi-va ani în urmă, 

TROTEANU. l 

Nimic nou, ca preocupare picturală, 
faţă de expoziţia d-sale precedentă. e 

N.N. TONITZA.  - 

SALONUI, OFICIAL t. 


Din anul acesta va fi deschis la „Ateneul 
Român“ în primele zile din luna Mai şi | 


UNIVERSUL LITERAR 









Istoria dramei lirice îşi are lakobii săi 
— Meverbeer şi Offenbach — :Inpă cum 
istoria muzicii are pe cci doi Richarzi — 
Wagner şi Strauss. — Dacă în privința 
acestor doi din armă este greu de stabi- 
Blit analogii, cei doi lakobi, ambii de rasă 

ebraică, pot da loc la felurite cercetări 
comparative, mai ules pentru curântul că 
ambii îşi au locul în istoria muzicii cu 
croatori numai de muzică dramatică. Ne 
interesează în deosebi paralela ce sar 
putea face între Mexerbeer, care degene- 
rează genul operei în „scamatoric extra- 
vaguntă“, și Offenbach, care merge pe a- 
celaș drum al celui dinttâi lakob, dege- 
nerând genul în operetă. 

„Povestirile lui  Hoifmann“ unu sunt, 
propriu vorbind. operetă: această ultimă 
lucrare a lui Offenbach aparţiuv istoriei 
„operei. Centrul interesului dramatice este 
susținut aci de figura fantastică a lui E. 
"Th. A. Hoffmann, muzicant, poet. picior 
şi teoretician, purtător. prin activitatea 
sa și prin propria-i viată. al stindardului 
romantismului. Faptul nu este de trecut 
cu vederea când este vorba de a. deter- 
mina caracterul eminamente romantic al 
operei: „codacinl întârziut al overei ro- 
maniice“, cum numeşte Carl Nef, această 
lucrare a lui Offenbach. — Totuşi, cu 
toate intențiunile lui Offenbach de a-si 
purifica maniera (în care întreaga-i via- 
ță lucrase, creând genul oporetei). şi, de 
a restaura genni operei, în acest cântecul 
lebădei, — „Povestirile lui Hoffmann“, 
“testamentul săi artistic, cu toată orehes- 
$ traţia destul de înarijită n lui Cuiraud 
(făcută întocmai duvă îndicaijiunile lui 
Offenbach), nu rămân ueînfluențate de 
spiritul operetei. 

Pe scena dela „Liric“, opera fantast'că 
a ui Offenbach vine. ca si din spiritul 
creatorului ei. îmhâesită de atmosfera che 
operetă, de praf de grădină de vară, de 
meschinărie şi cahotism în care şi-a trăit 
primele reprezentațiuni în țara noastră. 
Reabilitarea şi reîncadrarea  ..Povestiri- 
lor lui Toffmann“ în reverlorial operei 
sutâmpină grentăţile tradiției de operetă, 
+ Cuvântul prim îl arc, pentru înlăturarea 
acestei traditii. regisorul. 

Piesa prezintă cc-i dreptul: și din 
alt punct de vedere. atractie deosehită 
pentru noua artă a regiei: din acel al nc- 
sfârşitelor perspective rare ge deschid 
fantaziei punerii în scenă. Nenitatele sta- 
giuni ale „operei comice“ din Rerlin de 
sub direcţiunea marelui Hans Gregor cu 


va fiinta până la sfârșitul, lunei Tunie. 
Trimiterea lucrărilor. care va dura zece 
zile, se va opri în zina de 17 April, când 
var încene şedinţele juriului. 
Tămuriri de detaliu se!'pot cănăta dela 
secretariatul Salonului Oficial, din Minis- 
„terul Artelor. 


EXPOZIȚII. 


Casa Artei (Câmpineanu 17) — Horaţiu 
Dimitriu, 

Xluzeul Sunu (atelier) — Marius Bunes- 
cu. 

Căminul Artelor — Briese — Cosmovici 
— Raicu. 

Ateneu — „Tinerimea artistică“ — Ka- 
targi. 

Mozart — B'Arg — Gic — Sieurer — 
Troteanu. 

Cartea Românească — „Grupul celor pu- 
tru“ — Șirato — Pimitreseu -- Tonifza — 
Han. 


Cronica muzicală 


pera română. — Pentru întâia oară Povestirile lui Hotfiman 
operă fantastică în 4 acte (cinci tablouri) de 1. Ofienbach 


„Povestirile lui Hofimann” sunt inaugu- 
rate şi deţin ajisul nu mai puțin de şease 
sute de ori întrun interval de timp rela- 
liv scurt. Liniile mari pentru înscenareu 
„Povestirilor lui Jlofmann“ nu le găsim 
însă nicăeri mai clar redate şi mai jus- 
tifieate. ca în lucrările de specialitate ule 
teareticianului artei regiei. Carl Hage- 
mann. Aci ar fi putut adânci puitorul în 
scenă bucureştean inulte adevăruri în pri- 
vința întreprinderii sale, Şi poate, cu mai 
multă grije şi silinţă. ar fi şi isbutit să 
realizeze pe scena Operei române un 
spectacol mai atrăgător şi, în tot cazul, 
mai depărtat de tradiţia de operetă în 
care împrejurările au înglobat, la noi, 
„Povestirile lui Itoffmann“. De stilizat 
fiecare aparte, cele trei acte de fantasmă 
şi basm dela mijloc, sunt de opus cate- 
parie realismului brutal de Kneipă nem- 
țească din actul prim şi ultim cari înră- 
mează ca un prolog şi un epilog fantasti- 
cul romantice şi contrastant din cele trei 
viziuni caracterisiice ale vremii: știința 
(Olimpia), %ensulalismul şi ladcivifiatea 
meridională (Julieta) şi pasiunea artei 
(Antonia). 

Concepţia unei atari structuri scenice 
ar fi adus o vie lunună şi asupra inter- 
pretării, Sar fi înțeles antiteza dintre 
Tloffmann și Lindorf, şi sar fi ales altci- 
neva decât Mircea Lazăr de apus geniu- 
Jui rău interpretat cu perfectă siguranță 
dramatică şi deplină stăpânire au miiloa- 
celor vocale de către d.George Niculescu- 
Basu. De relevat pentr însușirile sale 
vocale — care în tot cazul. sunt de 
cultivat — este soprana Lydia Babici 
singurul element de asezat într'un an- 
samhln, desechilibrat si covârşit de Ni- 
enlescu-Basu. Orchestra a rămas într'o 
rezervată cumințenic sub dirigenţia po- 
tolită a lui Pessione. Calmul întelcpt dar 
resemnat cu care Pessione își dozează 
câtimra fonică. ne distrage aproape pu 
de-a întregul gândul dela orchestră. Abia 
în actul Julictei timpanele auditorului 
au descoperit „Barcarola“ şi eu ca orches 
tra, şi au aplaudat călduros: încolo... dis- 
cret acompaniament. Tiipsite de concep- 
ție imterioară a rostului scenic, grupurile 
san miscat într'o ncorânduire de „veris- 
mo“ italian, când fiecare act trebuia să 
aibă şi uniiatea stilistică a decorului și 
a ansamblului. Iumima concepției gene- 
rale a operei lipsind. spectacolul întreg 
înclină să reliefeze singurul personagiu 
real de operă, basul Niculescu-Basu, dar 
prin aceasta să prăbușească tocmai uni- 
tatea stilistică. idealul spre care trebue 
să tindă interpretarea oricărei opere dra- 
matice, 


Și G. BREAZUL 





13 


RE A e 
ia 4 PRE. 


"a “e 





Despre Pirandelio, în legătură 
cu trupa Pitoeti 


„Cine-i acest el? Cine-i el însuşi ? 

A, dacă fiecare dintre noi ar putea, o 
clipă să îndepărteze dela el, această me- 
taforă sine însuşi, — pe care o aduc, o 
tormeazi întrun mod inevitabil, acţi- 
unile noastre conștiente şi inconștiente, 
ne-am da seama, că sine însuşi e un al- 
tui, un altul, care nare nimic, sau a- 
proape Nimic cu noi. Ființa noastră in- 
timă, jenată adesea de toată viaţa noa- 
stră, rămâne necunoscută“. 

De când am citit un lung pasaj, în 
care intră şi frazele de mai sus. în ro- 
manul „On tourne“ al lui Pirandello, am 
avut impresia, că am dobândit putinţa 
de a-i aprecia concepţia. 

EI și-a pus problema : „Ce-i personali- 
tatea“ „Ce-i eul“, după ce a constatat 
dureroasa disproporţie dintre fiinţa ade- 
vărată „în adâncul sufletului ei și ceea- 
ce pare. 

Fiecare dintre noi, —— după concepţia 
lui Pirandello --— are conștiința că este 
cineva, aparte, unic. Dar este ? Persoa- 
nele, cu care această fiinţă unică are 
rapcrturi. îşi fac despre ea o imagină 
precisă, dar diferită .Pe personalitatea, 
pe care fiecare dintre noi ne-o recunoa- 
stem, se înfig, apasă, se resfiră în orice 
caz, personalităţile, pe care le crează ne- 
vuile traiului, meseria, mediul. Şi astfel 
Nimeni nu mai reprezintă fiinţa sa, eul 
său ci o împreunare. un amestec de per- 
sonalilăţi, pe care le primim conştient, 
au inconştient. Și astfel, personalitatea 
ajunge să fie sute de mii de lucruri, 
uneori într'o luptă de recunoaştere şi 
inchegare, de înverigare către unitate, 
sau de dezacorduri continui. 

Dacă încerci să-ți analizezi stările de 
conştiinţă, ajungi firesc la această con- 
staiare sceptică a disocierii, la care a- 
junge Pirandello. El însă şi când creea- 
ză, când face piese de teatru, de pildă, 
ar» conștiință, că personajul, căruia tin- 
de si-i dea viaţă, are o anume persona- 
litate intimă în sufletul! autorului, iar 
când a. ieşit afară, când autorul i-a dai 
drumul să se manifeste, personajul năs- 
cut din închipuire, suferă toate impresi- 
unile, doterminanța și răscolirile contac- 
tului, necesităţilor ambianţei și nu mai 
e cel ce-a fost. 

î Problema aceasta a pus-o Pirandello, 
în admirabila piesă „Şase personaje 
îşi caută autorul“, 

Pe scenă, în viaţă, actorii, ori noi toţi, 
interpretăm, trăim aşa cum suntem în- 
drumaţi, cum putem. Dar personajele 
din ficțiune, create în adâncul sufletu- 
lui sunt altfel. Urmăresc, se revoltă, îşi 
esută autorul, care să le înfăţişeze în 
realitatea lor adevărată. Ele rămân 
fantome întregi și unitare; noi apă- 
vrem -— după această concepţie — carica- 
turizaţi în imixtiunile de conivenţe şi 
imitațiuni. 

Și apoi în „Enric al IV“, e întățisată 
dubla personalitate. O viaţă creiată în 
plină ficțiune, perfect unitară și alta 
vcală, normală socotind pe cea dintâi 
;alucinantă și nebună. 

Pcate că piesele acestea. pe care le-a 
reprezentat cu mare artă trupa Pitoefi la 
noi, să pară că au un fel de deslânare 
dramatică. Totus co admirabilă dibăcie ! 
Ce strasnică siguranță de compoziițe ! 
sunt întradevăr «lementele componente, 











1% 


CINEMATOGRAFUL 


tinema Pathe Lipscani 
„Kean** cu Moşioukine şi Lisenka 


Geniu şi dezordine ! 

Subtitlul acesta fixcază caracterul fil- 
mului, înainte chiar de a fi văzut un ta- 
blou măcar şi dela început îi acordă — 
ca concepţie cel puțin — o evidentă și 
incontestabilă superioritate asupra  dra- 
mei, atât celei romantice, cât și celei ex- 
presioniste. 

Intradevăr în teatru viaţa lui Edmond 
Kean a servit doar de element accesoriu 
în sublinierea unor idei, unor contraste 
simbolice prea învechite şi mai ales dul- 
cege pentru a mai avea astăzi o valoare 
artistică reală. Atât drama lui Dumas cât 
si a lui Endschmit serrezemau — poate 
se şi, rezumau — pe două scene: 

1) Scena în care Kean vorbeşte micei 


OREI, CO PI e A E E 


împrăștiate, ca părţi disparate, neglija- 
te, şi disprețuina conivenţa, cu care sun- 
tem deprinşi de etichetele corecte şi re- 
țetele rutinare. Dar cu ce voinţă, autorul 
prinde pe nesimţite atenţia, o leagă de 
amănunt, împletește amănunutul în cu- 
riositate şi îndoială şi-l târeşte în labi- 
rintul transformărilor, pe care le vrea, 
ca să dea. acel turburător stimul de vizi- 
une amăgitoare și naturaleţă pasionată. 
- 


D-na Ludmilla, Pitoefi şi d. Pitoeff in- 
terpretând cu pricepere piesele lui Pi- 
rardello, au făcut fără îndoială un mare 
serviciu publicului nostru. Acel serviciu 
anume, că publicul va simţi nevoia să 
se intereseze deaproape de lucrările lui 
Pirandello. — Citit, sau ascultat, Piran- 
dello e un frământător de gânduri, un 
sfărâmător al liniştei căreia ne compla- 
ccm cu voluptate, dar care-i statică. 

- 


Trupa Pitoeif a reprezentat şi S-ta 
Yoana, a lui Bernard Shaw, pe care ne-a 
arătai-o înainte, Marioara Ventura. 

Oricâte strădanii am făcut să înlătu- 
răm eomparația, ne-a fost peste putinţă, 
să nu simţim că d-nei Pitoeff, îi lipsea 
elanul Marioarei Ventura. A voit d-na 
Pitoefi să dea o Sfânta loana feerică, 
dar na dat-o iluminată; a voit s'o dea 
fermecătoare „dar n'a dat-o eroică. 


4 B. CECROPIDE 





sale admiratoare despre tot ceeace  în- 
seamnă „a face teatru“, 

2) Scena diu cabină, când Kean cu toa- 
tă furtuna deslănţuită în sufletul Ini de 
ironia prințului, e totuşi silit să joace, 

Căci ceeace autorii vor să relicleze în 
aceste drame c în primul rând contrastul 
dintre tot ceeace se vede prin reverbera- 
ţia multicoloră a focurilor rampei şi tot 
cecace se ascunde în dosul decorurilor, în 
lumea culiselor. 

Romantismul şi expresionismul s'au ser- 
vit de viaţa lui Kean ca de'un pretext, 
întratât întrucât s'a servit şi Sehmizler 
de viaţa autorului lui „Dorian Grey”. Din 
contră în cinematograf, elementul prin- 
cipal, obiectul filmului este însăşi acea- 
stă viaţă, felul acestei vieţi sau mai pre- 
cis, ceeace explică acest fel de viaţă : tem- 
peramentul lui Kean, caracterul său co- 
pleşitor de complex, zbuciumat tocmai 
pentrucă aşa complex, balotat între pa- 
siunile |cele mai violente şi contrarii. Un 
astfel de temperament e o adevărată co- 
moară pentru un „creator de viaţă este- 
tică“ — cum ar spune d. Mihalache Dra- 
gomirescu — şi desigur că Dumas şi 
Endschmit nu au şiiut să profite de „ele, 
căci e greu de crezut că nu au întrevă- 
lor. 

Filmul are un caracter pur psiholozie 
şi tocmai aci stă superioritatea lui. Dar 
deși superior ca conceplie, el e vădit. in- 
ferior ca realizare artistică. 

Ca şi la Teatrul „Hegina Maria“ se 
simte în primul rând lipsa de unitate în 
spectacol. În felul nehotărit şi mai cu 
seamă variabil, în cars sunt împărţite ro- 
lurile întrun studiar ar fi greu să preci- 
zezi dacă responsabilitatea revine auto- 
rului scenariului sau regizorului. Ceeace 
este însă cert, e că toată greutatea şi în 
acelaş timp tot succesul e susținut de 
Mosjoukine care a înţeles perfect rolul 
şi cu entuziasmul uşor explicabil, ce in- 
suflă tot ce e fantezie. neprevăzut şi va- 


siune ce nu ține seamă de nimic, a Lăcut 


din rolul Fdmond Kean cea mai puter- 
nică, creație a sa. 

Asta nu înseamnă că e » creație desă- 
vârşită şi că nu ce lipsită de defecte, Ma- 
vele mosii însă esie că a dat o trăsătură 
viguroasă şi mai ales perfect definită per- 
sonalităţii hri Rean: pe lângă aceasta a 
avut multe momente în care jocul său a 
fost cu adevărat desăvârşit. Așa de pildă : 
scena cabaretului — nu atât dansul cât 


Buletin bibliografic săptămâna!” 


32 POLITICĂ. 

Nemoianu (P.). — Ardealul și Banatul 
duză unire. Cluj, (Tip. Dr. 5. Borne- 
misa), 1925, 71 p. Lei 30. 

Petrescu (Corvin M.). — Opera partidu- 
lui  naţional-liberal 1925. Bucureşti, 
(Tip. Române-Unite), [1925], 159 p. 

ig. 

Politica externă a României. 19 prele- 
ger; publice organizate de Institutul 
social român. Cu o anexă de docu- 
mente cuprinzând tratate, convenţii 
şi celt materiil în legătură cu Socie- 
tatea Naţiunilor şi problemele de 
polifică externă a României (tezt, 
irancez). Bucureşti, Institutul social 
român, [1926!, 706 p. Lei 150. 

Tătărescu (Gh.). — Internaționala a III-a 
şi Basarabia discurs rostit în Adu- 
narea deputaţilor. Bucureşti, (Tip. 
„Independenţa“”) 1925, 45 p. Fig. 

Tataresco (Georges). — Bessarabie ct 
Moescou. Discours prononc6 âă la 

*) A Be vedea tabloul clasificaţiunii 

zecimale în numărul 1. 


de AL.- SADI IONESCU 


Chambre des dâputes de Bucarest le 
9 decembre 1925. Bucarest, (Typ. Cul- 
tura Naţională), 1996, 47 p. Fig, 
hartă. 

37 IVĂȚĂMĂNT. PEDAGOGIE. 

Narly ((.). — Pedagogia în raport cu sti- 
ințele ajutătoare. Perspectiva socio- 
logică a educaţiei. Bucureşti. Socec 
& Co., 1926, 2î p. Lei 25. 

Nistor (Nicolae). — Activitatea comite- 
tului central de construcţii şcolare 
din jua. Sălaj în 1924—1925. Contri- 
buţiune la înţelegerea problemei con- 
structiilor din noua lege a învăţă- 
mântului primar. Zălau, (Tip. Lu- 
ceatărul''), 1926, 69 p. Fig. 

'eutsch (D. Fr.). --- Zur Geschichte der 
Săchsischen Nationsuniversitât. Her- 
mannstadt (Ostdeutsche Druckerei 
1925, 48 p. 

Gl MEDICINĂ. FARMACIE. MEDICINĂ 

VETERINARĂ. 

Ciuca (dr. M.). — Malaria în Spania. E- 
pidemiologie şi organizare antimala- 
rică. Bucureşti, (Tip. Fundaţiei Gul- 
turale Principele Carol), 1926, 31 p. 


UNIVERSUL LITERĂ! 


desperarea cu care oprindu-se o cl 
işi toarnă în gură ultimele picături ! 
sliclă în timp ce privirea turbure, rătăd 
se împleteşie cu imaginile ce dansează br 
lucinant, în mintea în cae se lasă tot EC 
adânc noaptea. De asemenea scena 
punchu-ul şi florile. ! 
Marele defect e că au fost numai ] 
mnenie, nu un tot omogen, indisolubil, d 
linie inegală. Un moment foarte slahu 
scena dintre Kean şi contesa Koefeld,& 
cabină, scenă în care d. Tony Bulandi, 
fost incontestabil mult mai bine. Dem! 
menea slabă e scena nebuniei. Această 49; 
nă se poate împărți în trei părți: pri: 
parte, clipa în care Kean simte cum 0 
rătăceşte mintea, gestul acela cu mâna 
funte, elminunat. A doua partie: ce 
frânge spada, iarăşi e bun. A treia par” 
când imploră milă publicului, este 4 
trem de slab. In această parte finală 
. . [i 
scenei a fost mult mai bine d. Bulandr 
D-na Lisenka pare a fi înteles rolul șg 
femec sensibilă şi totuşi rece. Cu toate 
cestea nu a reuşit să dea decât ceva, 
tatul inegal și poate chiar sters. Mont. 
tul cel mai bun pare a fi în nltimul A 
când răceala temperamentului ci lo îi 
să sufere dublu neputând să exprime 6 
ceeace se pelrece în .sufletul ei. Foarte 6 
ne Kolise în sufleur. 
Cu toate defeciele — ce nu apar Î, 
grant decât la o reluare — Kean rămig 
toiuşi un film superior, un film prin &7 
cclență de atmosferă care impresionegp 
puternice prin realele-i calități ce răscugg 
pără greşelile. SI 


b 
Cinema Marioara Voiculesty 
„Contesa Marie“ cu Vivian Gibs! 


Un film ce ține de operetă şi de mail 
dramă, închinând însă mai mult spreg 
peretă : de aci prea dese şi bruste treogț 
„lu plaisant au sevâre” nebănuit de sup ș; 
rătoare. Uncle scene bune. Ie asemenp; 
unele exterioare impresionante prin cog 
trastul pitorescului lor cu restul cadruligy 
ferma, cirezile în întinderea nesfârşită, - 
apiăsător de calmă a pustici, Afară de g: 
uele scene, Viviane Gibson care în „Bin 
hatul care se vinde“ făcuse o creaţie să 
nunată din rolul „Marion“, în contesa Mas 
rie în general a fost mediocră, ca şi! r 


treg filmul dealtfel. ad 
E: 
ge CRONICANIS! 
ris 


RE E E EAI EEE EP EI EEE NE pat 
t 


Guiart (dr. Jules). — Medicina în timp 
Laraonilor. Traducere autorizată MI 
dr. Valeria  Niţulescu-Bologa. Clip, 
(tip. Ardealul), 1926, 52 p. Fig. ] 
20. . 

Lapsi (dr. 1.). — Microbioloiga cișme 
4Jer din Cavarna-Dobrogea. La mict 
biologie des sources de Cavarna-D 
hroudja. Orăștie, (Tip. Libertatea 
1925, 28 p. Fig. | 

Nisim (dr. [.) și dr. D. Săvulescu, —Pr ; 
filaxia infecţiunii puerperale. Serg 
na la termen. Bucureşti, (Tip. En 
nescu) (1926). 31 p. 

Puţureanu (dr. 1.). —- Noi descoperiri: 
supra Bacilului 'Fuberculos. Noi i. . 
dicațiuni terapeutice.  Comunicahk 
făcută la Academia de Medicină di 
Paris în  Noembrie 1925. Râmnia 
lega. (Tip. Matei Basarab), 1% 
52 p. 

Sterian (dr. Eraclie). —- Longevitatea: 
veîntinerirea. Ed. III-a. Bucures e, 
Socec & Comp,, 1925, 29 p. Fig.L 
50. 


Tiţescu (dr. Vasile). — Laboratorul 
dicului practician. Cu  colaborart 
dr. Aug. Mureşan şi dr. LI. Danicie 
Cluj, (Tip. Viaţa), 1926, 73 p-+-ti 

belă. tar 


IVERSUL LITERAI 


ABE ENE AER 
TEZEI ATI 


Marţie, 1837: Apare în Iaşi „Alăuta 
nească“ condusă de M. Kogălni- 


hu. 
43: S'a născut la Galaţi junimistul 
4 Foti. 
57: A murit poetul 
Anu. 
B05: Sa inaugurat în București 
adaţiunea Universitară Carol 1“, 
00: S'a ţinut o sezătoare literară la 
neul Român din Bucureşti cu lecturi 
„IL. Caragiale şi Al. Vlahuţă. 

Martie, 1876: Apare în Bucureşti 

ul „Timpul“, 

WR88 : Apare la Craiova „Revista Ol- 

pă“, condusă de Traian Demetrescu. 

905: Apare în Bucureştii „Revista 

tră“ condusă de Constanta Hodoș. 
Martie, 1842 : Se joacă la Iaşi în be- 
Bciul artistului Greceanu. comedia în 
te „Sgârcitul“ de Moliere, tradusă 
„ Roset. 
369: Gr. N. Manu a vorbit la Ateneul 
mân despre „Mitropolitul Antim“, 
? Martie, 1867: Răceanu a vorbit la 

Sineul Român despre „Rolul comediei 
Atena“. 

877: Sa născut la Brașov, dr. |. 
artu. 

895: A. D. Xenopol și-a ţinut dis- 
peui de recepţie in Academia Română, 
hind despre „Mihail Kogălniceanu“, 
bpunsul a fost dat de D. A. Sturdza. 
5900 : C. Erbiceanu și-a ţinut discursul 
recepţie în Academia Română, vor- 
hd despre „Viaţa şi activitatea literară 
Protosinghelului Naum Râmniceanu“. 
spunsul a fost dat de D. A. Sturdza, 

5: Apare în Iaşi un număr festiv 
titiul „Aristizza Romanescu“, revistă 
inată marei ariiste. 
$ Martie, 1840: M. Kogălniceanu, C. 
gruzzi şi V. Alecsanari iau conduce- 
A Teatrului Naţional din Iaşi. 
857: Apare la Paris „Opininnea“ or- 
inu! Românilor din străinătate, con- 
pă de V. A. Urechia. 

1894: 1. Kalinderu și-a ţinut discursul 
recepție în Academia Română, vor- 
nd despre „Episcopul Melchisedec“. 
ispunsul a fost dat de D. A. Sturdza. 
9 Martie, 1841: Sa născut în Holod 

frisana) Iosif Vulcan. 

4871: S'a născut în Focşani marele ar- 

Si Petre Liciu. 


Alexandru Si- 


Bharescu-Karaman (dr.). — Relaţiunile 
biologice între menstruaţie şi fecun- 


«dație. Bucureşti, (Tip. Eminescu), 
"1926, 19 p. 

7 ARTE, 
Andza (Em. M.). — Filosofia educaţi- 


unei estetice. București, Cartea Ro- 
mânească, [1926], 112 p. Lei 60. 
Suiaceanu (AL). - - Câteva porirete noi 
ale lui  Mihai-Viteazul. Bucureşti, 
Academia Română, 1%5, 6 p. + Ii 
pl. Fig. Lei 8. 


Pniitriu (Ernest 1). — Manual de foto- 
i „rafie. Cu formulele și metodele 
noui; ilustrațiuni şi suplimente ar- 
tistice, 
Bucureşti, Universala, Alcalay & Co. 
11996), V — 213 II p. Fig. Lei 15 
(Biblioteca pentru toţi nr. 740—742). 
heorgkiu (Grigore 1. — Corul lui Mu- 
zicescu (publicaţie postumă), laşi 
(Tip. Viaţa Românească), 1926, 23 p. 
Horiile Muzicei. Traducere de Dumitru 
Stăncescu. Bucureşti. Universala, 
Alcalay & Co., 1925, 45 p. Fig. Leiă. 
(Biblioteca pentru toţi 110). 
mpe din colecţia Olszewski, Muzeul 
Arhivelor Statului. [ Bucuresti. Gar- 


Institutul de cultură Ita-iană 


Conferinţa D-lui Profesor Ramiro 
Ortiz: Marile ode ale lui Gabriele 
d'Annunzio 


Sub forma poetică de amintiri din cea 
mai fragedă copilărie, domnul profesor 
Ortiz începe firul vieţii lui d'Annunzio, c- 
vocându-ne în chip viu figura marelui 
poet. Ni-l înfăţişează pe rând : ca elev de 
liceu, ducându-se la tatăl conferenţiarului 


„-—profesor la liceul G. B. Vico din Chieti— 


ca să-i corecteze versurile ; ca adolescent 
pasionut după sălbăticia naturii şi plin de 
acea preţiozitate care constitue cusurul cel 
mai mare ul operei sale; mai târziu risi- 
pindu-şi neobosit energia în petreceri prin 
saloanele aristocrate, ceeace nu întârzie 
de a da naştere crizei d'annunziene, de 
care nu-l scapă nici exagerarea senzualis- 
mului până la pervertire, nici amintirea 
copilăriei, a iubirilor curate de odinioară, 
a casei părintești (din care au eşit două- 
trei sonete minunate, dar atât), nici noua 
orientare, socială. („L'Innocente“ și „Gio- 
vanni iEpiscopo“, scrise sub influenţa ro- 
manelor rusești). Noroc că apăru Nietzsche, 
a cărui doctrină putu să dea o bază filoso- 
fică, sensualismului şi  egoismului său: 
astfel îşi redobândește poetul bucuria de 
viaţa de altă dată şi începe să cânte : 
„Mă nasc în orice zori ce se ivesc“... 
Dacă ar fi să facem o clasificare, după 
preferințe personale, a capo-d'operelov lui 
TDYAnnunzio, ele sar putea grupa astfel : 
1) Versilia, o nimiă care. ascunsă ! în 
trunchiul unui pin, doreşte să guste din 
piersica din care mănâncă poetul, și între. 
iminţează pentru asta toate armele linguşi- 


COZII 7 CNI TUT EC III N CE SI 


20 Martie, 1320: Sia născut în Galaţi 
Domnitorul Alex. J. Cuza. , 

1847 : S'a născut în Ismail (Basarabia) 
Gavril Muzicescu. 

1868: V. A. Urechia a vorbit la Ate- 
neul Român din București despre „Ele- 
mentul fatal în istoria naţională“, 

1871 : A murit Ja Napoli marele patrioti 
bucovinean Alecu Hurmuzachi. A 

1880: Em. Bacaloglu şi-a ţinut dis- 
cursul de recepţie în Academia Română 
vorbind „Despre calendar“, Răspunsul a 
fost dat de I. Ghica. Ă 

1892: A murit cunoscutul om de bine 
Vasile Adamachi. | 

1923: A murit marele istoric Dimitrie 
Onciul. 


15 


rii, pe care i-le pune la îndemână feme- 
iasea-i viclenie, luându-i corpul şi fndem- 
nându-l s'o îmbrățișeze. E un păgânisn: 
simțit şi retrăit — nimfa e vie o vedem şi 
simţim cu ea. 

2) La morte del cervo, poezia seulptura- 
lă, cu minunatul grup ca'de aramă al cor- 
Dului şi centaurului, încleştaţi în luptă. 

3) La piogaia nel pineto, un pastel de 
ploaie, în care efectul e obținut prin pro- 
cedee mai mult rpuzicale decât poetice : 
awmenii obosite și monotone, repetiţii frec- 
vente la intervale determinate, care ajung 
să dea senzația duratei lente şi monotone 
a ploii. 

4) L'Otre, importantă pentru concepţia 
de viaţă a lui D'Annunzio: burduful a 
avut pe rând tot ce se poate: apă, lapte, 
vin, untdelemu. sânge omenesc, suflul zeu- 
lui Pan — acestea toate și pure şi corupte; 
și vesel de asta, vrea să moarti într'o ulti- 
mă fincercare, sfărâmat de forţa vinului 
spumegător, adică de exces de viaţă. E 
aici toată experienţa vieţii. Poezia e plas- 
tică, are strofe de ncuiiat. însă e... cu teză. 

5) In morte di un distruttore are acelaş 
defect, şi mai accentuat: expune teoriile 
lui Nietzsche. Frumuseţea ei constă în rit- 
mul amplu, solemn, turburător ; e „misu- 
rata, al respiro del mare',.cum şi-a carac- 
terizat-o însuși poetul. 

6) L'Onda, pur. joc de cuvinte, mobil ca 
şi unda mării, în care îusuşi poetul recu- 
noaşte că n'a făcut decât: la lode della 
mia strofe lunga. 

7) i4lle parole, în care se manifestă mai 
mult frumuseţe morală, decât poetică, a 
artistului. 

3) Undulna, un fel de variantă — de re- 
petiție sau de încercare — a Versiligi: 
Undulna ei ca tot o nimfă. 








tea Românească, 1926, 10 stampe. 
Lei 150. 
R LITERATURA. 
1. Literatură română. 
a) Poezie. 
Iacobescu (Al.). — Cosinzeana. Craiova, 
FI Nortel Românesc, [1926], 31 p. 
„ci 60. 
Delacriş (Doina). — Crâmpeie din suflet 
(poezii). Beiuş, (Tip. Doina), 1925, 72 
p. Lei 925. 
b. Teatru, 


Riuleţ (Const,). — Urechea Mabhalalei 
comedie întrun act. Făgăraș, Edi- 
tura Revistei Țara Voevozilor, [1926), 

48 p. Lei 10. Ă 

c) Roman. Nuvelă. 

Viiţanu (Alexandru). — Pe alături de vi- 
aţă. Roman. Bistriţa, (Tip. Minerva), 
1925, 86 p. Lei 95. 

Il. Literatură străină tradusă. 

Robert (fienri). — O crimă a lui Napole- 
on. In românește de Elena loaniu. 
Bucureşti, Adevărul, [1926), 31 p. Lei 
4. (Lectura nr. 52). î 

Bung (Hermann). — Cel mai tare „In ra- 
mâneşte de E. Marghita. Bucureşti, 
sut [1926], 32 p. Lei 4. (Lectura 
nr. Ă 


Wasserman (lacob).— Sara Malcom. In 
reşti, Adevărul, (1926), 31 p. Lei 4. 
vesti, Adevărul, [1926], 31 p. Lei (Lec- 
tura nr. 85). 

Popa-lisseanu (G.). — Legende și po- 
veşti antice. Prelucrate după autorii. 
clasici greci şi romani. Bucureşti, 
Socec & Ga., 1996, 303 p. Fig. Lei 9%. 

Lykurgos. — Cuvântare contra lui Lev- 
krales. Tradusă de Const. l.ăzărescu. 
București, Casa Şcoalelor, 1925, 80 p, 
Lei 1950. (Biblioteca autorilor clasici 
greci şi romani nr. 32). 

Andreiev (Leonida). — Nebun? In ro- 
mâneşte de Const. A. I. Ghica. Rucu- 
resii, Adevărul, (1926), 31 p. Lei 4, 
(Lectura nr, 55), 

91 GFOGRAFIE. 


Coartois (Louis J.). — Elveţia. Istoric. — 
Instituţii. — Spirit public. Conferin- 
te ţinute la 21, 22 și 23 lulie 1924, la 
Universitatea populară „N. Iorga“ 
din Vălenii de Munte. Traduse în ro- 
măncște de Elena Dragoşescu. Bucu- 
curealu, Casa Şcoalelor, 1925, 117 p. 
ei 20. 


18 


] 
UNIVERSUL LITEI 


ECOURI 


REDACȚIONALE 
O) In numărul viitor vom publica un 
fragment din romanu! Moş Belea al d-lui 
Gh. Brăescu; traduceri din literatura ita- 
liană, BEATĂ etc; poeme de Ion Pillat, 


SCRIITORII 

CI Ediţia pentru Dibliofili diu Eigrame- 
le d-lui Cincinat Pavelescu, epuizându- 
se, s'a pus în vânzare o nouă ediție mai 
iettină. Depozit la „Cartea românească”. 

[2 În editura „Cultura Naţională“ a a- 
părut volumul de versuri ironii Scnti. 
mentale al d-şoarei E. Marghita. 

"| A apărut în editura „Casei Scoale- 
IE, volumul de poezii Soare al d-lui 
G. Talaz. 

TI Striana. poemul dramatic al d-lui 
Alfred Moşoiu, a apărut în editura lite- 
rară a Casei Seoalelor. 


PREMIUL DE PROZA AL 
„UNIVERSULUI LITERAR“ 

(Ultimul termen pentru primirea mua- 
buseriselor la premiul de 5000 lei, proză, 
instituit de „Universul Literar“ este 24 
Martie, riu 27, cum din eroare s'a tipării 
în numărul trecut. 

Comisiunea cure va ceti şi va decerne 
nremiul este alcătuită din d-nii: Liviu 
Rebreanu : E. Lovinescu; N. Davidescu : 
Ion Pillat şi Perpessicius. 


SBURATORUL 

CI Întâiul număr din noua serie a Shu 
rătorului sosi odată cu cele 9 nimfe ve- 
tuste dela începutul lui Martie. Poate 
din aeeastă pricină şi acest aer polemir 
ce se degajă din toate paginile revistei, 

lileratura e reprezentată rin d-nii 
Cih. Brăescu, Ramiro Ortiz, G. Nichita, 
F. Aderca. Sanda Movilă şi Simion Siol. 
nicu. un nume nou în poezie, ale cărui 
tunerarii de toamuă, sunt întru totul re. 
murcabile pentru un debutant : 


Care dintre voi mai mult iubeşte 

Pe cel mort? Căci Toamna-văd îi scoate 
Aur din Brumar şi-i rândueşte 

Peste drie, de pică și pe roate ! 


Gruuji de aur pus-a 'n crâng sin cale- 
Aur care mult mai lrist arată 

De cât aurul din criptele regale 

Si de cât brăţara la bogată ! 


Insă, şi geniale să îi fost aceste versuri 
si tof s'ar fi pierdat — prin pozitie -— căci 
tonul revistei îl dă verva critică a d-lui 
+. Lovinescu. 

De altfel în articolul program d-sa 
vurbeste de o atitudine răspicală. pe care 
o sa practica față de toate manifestările 
literare. In consecinţă, revista vueste de 
spomatul snudelor încrucişate şi vietimele 
amenință să ocupe toată aria. 

Păcatele pe care d, Lovinescu le gă- 
seste revistei noastre dacă ne-au amintit 
sle celebrul cuptor pe roate al lui Nastra- 
tin Hogea, pe care resretăm să nu-l îi 
nus în practică, dela început, ne conso= 
lează la gândul că d-sa tot ne mai lasă 
câteva merite : n'n vorbit încă nimic de 
virintile paszinatiei noastre si nivi de foto- 
grasiile scriitorilor. Ori se stir, că acestea 
sunf singurele noastre titluri sa glorie, 
pe cart le cultivăm cu atenţie de 15 săp- 
tămâni. (Mai mult: poate unica rațiune 
a existenții noastre). 

A ni le fi lăsat intacte — sratitudinea 
noastră nu va fi niciodată la înălțimea 
vărimimiei d-lui E. Lovinescu. 


MONUMENTUL, EMINESCU 
1 „Gândirea“ ne dă informațiuni pre- 
tioase despre mersul subscripțiilor pen- 
tru monumentul lui Eminescu. Comitetul 
ersanizator are strânși şi depuşi, după 


acum, 850.000 lei. Alte sume probabil de 
eirea 120.000 lei, ca şi râvna comitetului 
şi euerpiile scriitorilor din jurui „Gân- 
dirii* lasă să se intrevadă ziua în care 
sculptorul Han. cu care sa încheiat con- 
tractul, va împodobi soseaua arcului de 
trium cu monumentul ni Eminescu. 
MONUMENT EMINESCU LA IAȘI 

D D. eolonel C. Manolache din Iaşi ne 
scrie că Taşii vor avea deasemeni un no- 
nument Eminescu: Comitetul «tin care 
îac parte, între alţii: Miha! Sadoveanu, 
M. Codreanu, G. Topârceanu. Ionel Teo- 
doreanu, col. Manolache, etic, au strâns 
300.000 lei la cari Primăria a adaos 
200.000 lei. 

Pentru realizarea sumei de 1 milion ju- 
mătate, comitetul a început o verie de 
sezători prin felurite centre. Prima a fost 
la Vaslui. la 21 Fehruar a. e, 
INTERWIUL D-LUI CINCINAT PAVE- 

L.ESCU 

O Viaţa Literară (Nr. 5 din 6 Mar- 
tie 1926) a publicat o interesantă convor- 
bire cu maestrul Cincinat Pivclescu. 

Pe lângă câteva greşeli de tipur care 
schimbă diverse nume proprii. convorbi- 
vea cuprinzând şi câteva inovaectități, 
suntem autorizați să renroducem din în- 
tâmpinarea maestrului Cincinat Paveles- 
cu. aceste rânduri de cmendare: 

=. N'am Dutut să declar că am fost gu- 
vernorul Prințului Nicolae ci am spus că 
a fost o cpocă înainte de răzhoiu când 
am vetrecut în întimitatea zilnică a Alte- 
fei Sale. Atunci s'a și întâmplat acciden- 
tul cu revolverul. 

Dintre afectiunile mele prietenești si 
literare s'au omis deasemeni nume Sscum. 
pe mie ca George D. Mugur pe care-l pre- 
fuese și pentru sufletul lui rar şi pentru 
mintea ni Îmminousă și fără pereche. 
Prietenia veche care ne lează este mân- 
dria şi fericirea însăşi n vietii mele. 

CARŢI PRIMITE 


Caton Theodorian : Stăpâna, dramă în 
trei acte, ed. il. a Casei Seonlelor, 1926, 

N. Milcu: Grădina de sidef, cd. Hit. 
„Casa Scvalelor“”, 1926. 

Agutha Sl Mugur; cenușii, 
versuri. Tip. „Răsăritul“. 1926: 


Constant. C. Cristea: 
versuri, Buzău, 1925, 

Lucian Costin ; Mărgiiritarel» 
lui (mare colectie de folklori : 
Românrască, Pimisoara, 1925, 

E. Marshita: lronii sentimentale. ver 
suri. „Cultura Naţională“. 1920. 

DELA OPERA 

C Se repetă zilnie „Salomea“ de Ri- 
chard Strauss sub conducerea muzicală 
a d-lni G. Georgrseu. In rolurile princi- 
pale vor apare d-nele Florica Cristofo- 
reanu, Constanţa Dobrescu, d-nii Algazi, 
Rahega. Lunescu, ete. 

"1 „Fedora“ se reja 
Cristoforeanu şi d. C. 
rile princivale, 

DI La sfârsitnl stagiunii se va relua 
„Walkvria“ de Wasner. cu d. George Fo- 
leseu în colul lui Watan. 

"i In cursul acestei săptămâni se reia 
„Vasul Fantomă“ de Wagner cu d-na E, 
Redrizo s: d-nii Rabega, Lupescu și Fo 
loser. Conducerea muzicală o are d. G. 
Ceursescu, 


Picate <poredite... 


Ranalu- 
„Cartea 


cu d-na Florica 
Stroescu în rolu- 


TEATRALE 

"3 Miercuri, 17 Martie. are Joc la Tea- 
trul National premiera piesei „Apostolii“ 
de 4. Liviu Rebreanu. 

UI In actuala stagiune a teatrului Na- 
țional sa va reprezenta în actuala sta- 
viune „Secretul lui Polichinelte“, come- 
die d P Wolff, 

DI Ya Teatrul Regina Maria sa pus în 
rupetiție comedia „Dodo şi Lulu“ de 
Honuczriin şi Weber. 


CONCH 

”] Miercuri, 17 Martie, are loc la 
ncu un concert simfonie al soviefăți 
zica. 

7, Joi. 18 Martie, îu sala Liedert 
da un concert d-na Lucia Cosma, 
D Joi. 18 Martie, la Ateneu arc 
certul de pian al d-nei Vadelcina 
răscu, 


SARBATORIREA MINISTRUL 
ARTELOR 

Joi, 11 Marstie, în sala de mari 
Hotelului Boulevard. $. $. Rul ar 
foria pe d. A. T.apedatu. ministrul 
telor și Artelor. 

Sărbătorirea. vornită dm inițiaiiă 
cictății Scriitorilor, sa fransiormaţ 
iun omagiu colectiv al tuturar at 

Dounii Liviu Rebreanu, Caton Th 
vian, C. Notilara. Mihail  Dragomit 
Ton Mii u. Pamtii Seicaru. 
Bunescu. Valican au adus, fiecare: 
turia dragostei dor pentru mânisiriiă 
a înfeles importanta straduințelor £ 
vale eRiRu zina de azi st care “a 























relor si culeloei 
A răspuns în cuvinte simnle şi e 
nante, istoricul şi omul faptei, care 
ministrul Artelor, 
„CARTE 


O interesantă publicație biblie 
lunară. apare dela 1 Martie 196. 
matic organizată ne lână a hibli 
critică românească. publică şliri 
mea literelor, si din străinătate. 

Exemolu al acelei publicități cul 


care ajută  căriii. această pub 
merge pe drumul surorilor ci da 
nătate. precum un „Vient de pa 


de pildă. 
BULETINUL NOUTATILOR LI 
RIEI FRANCEZE 


Sub acest titlu „Centrala Cărţii 
cietate senerajă de librărie, Bune 
str. Paris 1, wnblică în fiecare 
„Universului Literar“. lisla celor 
rrcomandahile cărți franceze apă 
ultima săvtămână și pe care le a 
depozit. Cititorii „Universului Li 
vor găsi aceste cărti în princivalel 
brării din înră. pe care le fur 
„Centralu Cărţii“. 

LITERA TURA : ROMANE, POV 

NUVELE 


C'oeloan 7.: Te Rannel ă Tordre. 
Dosioteoski F.: Ta Voix sonterrilini 
Knut Namsun : la Foaim 10 fr. 
Monthovrlaut V.: es Bestiaives 10 
Caulene Q.: Le Mâmorial secret 9 
ISTORIE 
Lottres des Grandes-Ducs & Nico 
90 fr, 
ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POL mo 
Bonnef G: Comment avoir un! 
<table, 5 fr. - 
Chavoau C.: Les 


9 fr. 
INDUSTRIE TECHNICA 
Cihoment : Construction les „pobinag 
Icctriaues br.: 43 fr, rel. 50 fe. 
Isabel : Ta statistique appliqute aul 
faines. 15 fr, 
Patlier : Socictâs ă responsabilite lin 
35 fr. 
Pazous : 
bois. 55 fr, 
STIINTĂ SOCIALA SI POLI TC 
PiON M. — P/Pnmisralion en A 
1€ fr. 
SOMBART W. 


assnrances sot 


Ţes Scicries ct les machit 


- Te Bourgcois 3 





Redactor : PERPESSICIU