Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0006

e * NJ () i.) * * * ( e * ( e L) (3 + ( 


UNIVERSUL 
LETERAR 





Desen ge J/IORA JIU DIMITRIU 


In acest număr: N. DAVIDESCU, ALFRED MOȘOIU, M. SORBUL, MIRCEA RĂDULESCU, 
|. FOTI, DON JOSE, GIOSUE CARDUCCI, VASILE STOICA, G. CIFARELLI. GH. CARDAŞ. 
1. C, BĂCILĂ, N. N. TONITZA, G, BREAZUL, B. CECROPIDE, |. FLOROIU, PENTAPOLIN. 
PERPESSICIUS. Buletin bibliografic săptămânal de Al. Sadilonescu, Desene şi vignete de: |. 
Teodorescu=Sion, Șt. Dimitrescu, N. N. Tonitza, V. I. Popa. 


An. XLII, Nr. 6. Lei 5, 


7 Februarie 1929 


Lai 


UNIVERSUL LITERAR 


V. 
Vioara mută a 
de N. DAVIDESCU ul 


Ion Stroici trecu pe lângă popă, prin 
coridorul de sus al casei. O aruncătură 
de ochi îi arătase noua diformitate a 
umăvului stâng al popei,şi un sentiment 
de curiozitate şi de milă, îl făcu să-i 
arunce în treacăt câte-va cuvinte. 

— Bună dimineaţa tată. Cum te mai 
simţi ? 

Popa se opri, şi arătându-şi cu resem- 
nare umărul, după o clipă de şovăială, 
încet : 

— Bine tată. 

Și rămaseră astfel, faţă în faţă, cerce- 
tători, străini de fapt unu! de altul, şi 
stingheriţi. Popa avea un fel de teamă 
iustinctivă faţă, do fiul lui, de Ion. Era 
o fiinţă care-i amintea întru totul de 
tatăl .Lucreţiei. Acelaş caracter între- 
prinzător, și aceiaşi voinţă lipsită de 
aderență faţă de circumstanţele din a- 
fară şi imediate ale viejci însufleţea a- 
proape acelaşi trup puternic dar fin, a- 
ceiași privire dârză, dar deschisă, şi a- 
ceiasi înfățișare generală de elastică e- 
leganță, De altă parte Ion nu avea, pen- 
tru iatăl său, decât o indiferență năs- 
cută din echilibrul dintre dezgustul fi- 
zic pe care-l simţea faţă de firea şi de 
apucăturile popei. şi dintre datoria lui 
de copil. Situaţia aceasta îi îngăduia 
cereefarea amănunțită a popei. Bătrâ- 
nul Stroici însă suforea. în inima lui 
pe urma stărei acesteia, şi cum nici cl 
nu ţinea la Ion cine stie cât, se întreba 
de ce-l doare atitudinea copilului său. 

Nămăseseră astfel, într'o cercetare reci- 
procă. şi mută, câtă-va vreme. Clipele 
treceau  dureroarse. lon regreta acum 
că oprise pe popă. Popa astepta însă de 
la Ion curmarea acestei situaţii. Şi cli- 
pele mai trecură, astfel, câie-va “până 
CDI în sfârsit, tot popa, ca să pună 

ăt acestei nei i 
matic întrebă : De lcecEb ab paie, marul de 


— Cum te mai simţi fiule: 


— Bine tată! 

Și porniră amândoi în direcţii protiv- 
mce, popa târându-şi piciorul şi chir- 
cindu-și umărul, â 


iar lon înălțându-s 
în capul vaselor, și Eta ri, ic. 


Popa întră în bibliotecă și în 
răsfoiască o carte. Gândul lui însă ur- 
mea po Ton, și căuta, între faptul că 
Wee lot, timpul departe de casă, la în- 
ui, prin străinătate şi că, odată 
in ors. fusese prins de trehurile moșiei 
e care se îngrijea, si întro faptul că 
ez pal an ONIDnieeA postelnicului 
iculae, tati „ucretiei. o ri 
firei ȘI a tintei lui. Şi teal Area 
îi încreți fruntea. Popa, deși fără nici 
un cuvint temeinic, avea 0 sunerstiție 
gravă în legătură cu neamul Postelni 
cilor. Avea impresia că intrase în Tos- 


urile seculare ule acestai ilii 

are + acestei familii, noap- 
tea, pe furiș, ca un hoț, profită. a 
ferestrele și de u & 


sile Jar j 
urma unui mort, (pa climei pa 


și că unde-va, apoj 

. d a ză 0 

ee în spatiu, se întâmplase o re 
e între el si mânele celor dusi, din 


Ce Pitt I se părea astfel 
nai este câte odată decât umbri 
DE pm a proprici sale fiinţe atilba 
fie Și că viata „întreagă, cu frumuse- 
IS! ch sa, plăcerile sau cu hucuriile ci 
A untela sau cu suferinţele ci, nu pă- 
runde în el mai adâne decât o rază 
reflectată de lumină într'o oglindă iu 
tire. Nici una, din acţiunile lui nu iz 


hutea să ca 
lea să capete vro-o rădăcină î 
mântul năzuințelor lui. isi 


adânc. 
rcă să 


. Si se ridică popa drept de se duse 
în fata oglinzi, pentru a se întreba 
dacă e cu putință. ca ruina de astăzi s% 
fie acelaşi de-acum două-zeci şi ceva 


ae ani. Sforţările lui însă de a-şi a- 
minti de cum era pe vremuri, răma- 
seră zadarnice. Se opri totuşi cu con- 
vingere la gândul că trebue să fi fost 
cu totul atfel, de vreme ce-și amintește 
limpede că bărbaţii îi invidieau frumu- 
seţea, şi sănătatea, şi mintea, iar femeile 
îl doreau într'atât în cât până și dom- 
nița l.ucreţia, de atunci, când la luat 
de bărbat, tânără, bogată, frumoasă şi 
de neam, găsise căsătoria lor nimerită. 
—— Pentru ce oare totul sa surpat 
după aceia, în mine şi în jurul meu ? 
Şi iar se făcea întuneric în mintea 
popei. Gândul lui frământa frânturi. de 
imagini îndepărtate. Conacul dela mo- 
şie, mai întâi, cu obiceiurile lui de odi- 
nioară de totdeauna şi, parcă pentru 
de-apururi înlemnite acolo, în locurile 
lor imutabile, şi sculele lui toate, și a- 
poi, la fel, casa de aici, cu parcul secu- 
lar din jurul ei, frământate de ritmul 
unei vieți străine de a lui, ostile liniei 
şi înţelegerei lui de vieaţă, intraseră 
par'că în cl, ca o năvală de umbră, de 
umezeală și de morbiditate, îl dizloca- 
seră moeculă cu moleculă, şi îl trânti- 
scră, zdreanţă umilă şi zadarnică, la pă- 
mânt. & 


j i FT) ... 





N. DAVIDESCU 


— Pentru că Luca Stroici a rămas 
Luca Stoici, iar Postelnicii au rămas 
Postelnici. Acesta. e blestemul. Deose- 
birea dintre mine și Lucreția ma în- 
penunchiat înainte de-a fi prins de ve- 
ste. Acolo unde eu puncam cultură, ea 
venea cu intuiţia, acolo unde eu mă 
milșcam cu voinţa ea aluneca cu educa- 
ţia, iar acolo unde eu mă luptam din 
grcu cu vieaţa, ea plutea cu vocaţia de 
a trăi. 

Şi se înareptă spre fereastră. Orașul 
îi căzu sub ochi, întreg, mai întreg ca 
de obicei. Case ascunse, pe care nici o- 
dată, nu-şi dăduse osteneala să le vadă, 
il izbiră dintr'odată. Şi apoi altele mari, 
şi ulițele lui intortochiate, strimpte, 
complexe par'că, se desprindeau, în lu- 
mina soarelui la întâia suliță pe cer, 
ca o vieață nouă, necunosculă, intensă 
și străină lui. Avea impresia că debar- 
case abia acum întrun port din altă 
țară. si că locuitorii. pământul, plan- 
tele. întâiele înfățișări exterioare, totul, 
în sfârșit, îi poruncește să se facă lor, 
la început, îl totelează cu ostilitate 
apoi. şi sfârşesc prin a-l elimina până 
la MPIREE, Şi un gol uriaş îi năvăli în su- 

et. 

— Asia este, și e tot! şapti el mintal. 


Şi simţi imediat o ură surdă împ€, 
triva acestei idei postelniceşti cu ca? 
nu s'a putut contopi. Aici totul avea» 
conformaţie specială, adânc difere? 
țiată de a lui, o înţelegere aparte, pa. 
spirit, ca un dub viu, specific, eşea aM: 
pământ, din grădini, din vii, din cl 
diri, pe care el nu-l înţelegea. n 

_ Dacă rămineam unui din viera! 
numeroşi ai orașului, simplu pop, 
funcţionar sau ofițer, mi-aş fi putbi 
tiri fiziologiceşte vieaţa fără nici Ci 
stânjenire. Aici însă, sus, la locul d, 
comandă al principiului de existenbd 
colectivă a mulţimei, mam  prăbusie: 
Postelnicii nu au îngăduit ca locul le 
să fie ocupat de altul. Aceasta este sie 
gura mea, vină. Şi orașul întreg, cu ten 
ai lui, cu vulgaritatea lui, cu. ferociii 
iea. lui, simte aceasta. Nimeni însă mi 
a putut formula încă lucrul acesta, ii! 
de aici numeroasele controverse de tă 
prigă, în eftinătatea ei, vorbărie. mu 

Şi vra din el spori ca Oltul când ai 
umflă. Pupila dreapiă i se căscă lans 
şi o sclipire intensă, concentrată, surd L 
se îmbulzi dintr'odată în adâncul ei. e 

— 0 să le fac eu însă biserica ctă, 
cuvenită lor. Blestem de foc voi puni: 
sub aliarul ei, şi praful se va alege e 
toată această postelnicească aşezare (A 
oraş. : 

Şi se ridică drept, pe amândouă pir 
cioarele, în sus, ca o ameninţare şi te! 
un potou, în fereastră. Işi aminti întc+ 
din nou de Ion, şi se şi chirci la loo 
Băiatul acesta îi însufla o nedeslușiba 
dragoste, şi mult prea, limpede teama 
amestecată cu ciudă. EX 

— Ce va fi făcând oare-acum ? Si, 
dus, de sigur, la maică-sa, sau la st 
vă-sa, Vor fi fiind poate toţi trei lata 
laltă şi vor fi vorbind pe seama met. 
cine ştie! n 

Nămase o clipă, astfel, în nedumeriri 
'Trecu apoi în camera vecină şi scoaoi 
dintrun garde-robe un braţ de hainl 
curente  preoteşti, cu care eşi  afarv: 


“Trecu apoi printr'o cămară, luă o frâsi 


ghie, un scaun, şi o lopeţică do pai înîi 
pletit pentru bătut praful, vâr? întru 
buzunar o perie, şi eşi. așa înarmat, 
curte. Trecu, apoi, de cealaltă latureir 
casei și, în dreptul ferestrelor odăiltri 
Lucreţiei și Anei, între doi copaci, iiP 
tinse frânghia, hainele pe frânghie | 
uşor, începu să le perie. pt 

Ana cînta la vioară, sau mai bitd. 
zis, se juca pe vioară. Era o trecere cae 
pricioasă, şi bizară, fără ritm, dela : 
melodie la alta. Frazele muzicale se îl ] 
crucişeau zdrenţuite, oprite la jumătat, 
cu altele începute dela sfârsit, și se îna 
bulzeau, prelungite sau comprimate, t 
intensitatea văităturilor, noaptea, Bi, 
un câmp de bătae plin de răniţi. In jf? 
cul acesta macabru nu era admirah: 
decât convingerea  lăuntrică cu call 
cântăreţul făcea să ardă de emoție âlr: 
surdă strunele vioarei. 

— Ah! şi vioara, asta! se gândi pop 
Dacă nu aș mai auzi-o, aş trăi două-zenţ 
de ani mai mult. a 

[și dete scama însă că și aşa Nu ş 
aude decât foarte putin, şi surâse. Ui 
ma, în această exclamaţie a lui, sincer, 
în clipa aceia, o lege necunoscută IT; 
ae vicață, dar totuși proprie. Cândis 
intrat în neamul Postelnicilor, a simțu 
nevoia să se identifice cu gusturile ş, 
deprinderile  Iucreţiei. Nu a izbuluc 
însă de cât să le piardă zadarnic je 
ale sale. Atunci a început să caute, rătui 
pe rând, să desprindă, într'un chip Sti: 
într'altul, din galeria acestor gustty 
sau deprinderi, când pe unul, când pe 

bh 


ERSUL LITERAR 




















pentru a-şi izola astfel, prin re- 
p la nuditate sufletească, soţia de 
ul şi de prezentul ej de până a- 
O luptă surdă, dârză, meschină, 
e Lucreția, nu şi-a dat seama, în- 
» între ei. Popa supra-licita în bu- 
„ umilinţă și dragoste prefăcută 
p interdicţie impusă ei cu graţii 
Sant. : 
amă-sa, se ginqi popa, ma as- 
. în definitiv, când am rugat-o să 
pi cânte la pian; ereu, dar tot ma 
lat. Avea nervii prea zăruncinaţi 
a mai suporta muzica. Și tot aşa 
pictura ; şi-ar fi stricat ochii, Prea 
iocoeşti deprinderile acestea. a. 
i, ca şi cum şi-ar fi mărturisit 
Wbdată o prea grea taină, rupse fi- 
fBestei gândiri. in mintea iui însă 
amintirea tutulor deprinderilor 
me ale Lucreţiei pe care le luase, 
mea, în întregime, asupra-șI. Gă- 
A ele, la femeia lui, o noblețe pe 
nu o putea îngădui; dimpotrivă, 
inile iui, deveneau de o vulgari- 
ăzbunătoare. Lucreția trebuia să 
nească din pricină că se prezinta 
faina dorinței de-a o scuti „pe ea 
pseală, şi de a-i lăsa timp cât mal 
Lucrurile acestea trecură însă 
e repede în cât popa se simţi fe- 
3 nu apucase să şi le fixeze mal 
nic în minte şi, cu un gest maşi- 
p mulțumire, în legătură cu cân- 
Anei, izbi zgomotos cu scutură- 
în haine. Ana tăcu și, venind la 
tră, dete cu ochii de tatăl său 
cutura. Avu o clipă de revoltă în 
cestei privelişti obişnuite, de alt- 
poi numai decât o descurajare co- 
oare, şi întrebă: 

Dar rr acolo tată ? Ă 

a avu aerul că abia atunci o ză- 
Și, ridicând ochii spre fereastră, 
1 îă ă Ă 
dar de ce tăcuşi, fata tatei? Cân- 
ft de frumos! 

momentul acesta apăru la ferea- 
i Ton. Popa, văzându-l, tuşi de 
ori în sec, asezându-se adânc pe 
1 drept, cu umărul stâng foarte 
vând aerul surprins, exclamă : 
Aici eraţi, copii? Pe tine te cre- 
în oraş! j Ă 

i adaogă în sine cu simplă tris- 


























ram sigur! 

răspunse că nu avea, ce căuta în 
Popa ştia, de altfel, bine, lucrul 
„Ion nici odată aproape nu călca 
raş. Păstrase, în această privinţă, 
derile hunicului său, care venea 
geara, la oraş, cu trăsura, dela 
iar dimineața, în zori, pleca în- 
De câte ori avea nevoe de câte 
$, trimetea de-l aducea, autoritar, 
hac. Slătinenii simțeau. astfel, în 
stăpânul lor firesc. Se uită la 
pi, qisplăcândur-i, nu chiar el atât, 
făţişarea. şi îndeletnicirea lui, se 
Inapoi dela fereastră spre fundul 
In drum spuse Anei: 

ra, de sigur, curios să ştie ce fă- 


tresări și se întoarse spre el. Şi 
Dţea această înclinare spre isco- 
a tatăl ei, dar refuzase neconte- 
şi-o formuleze limpede. Cuvintele 
n o durură și o făcură să rămână, 
k. foarte lungă pentru ea, pe gân- 
e întoarse apoi contrariată şi 
se ; 

u prea vrei să ştii multe şi din 
i pricină nu mai vezi nimic. Fie- 
ucru, cât de simplu, ţi se pare, 
complicat, iscodesti în el tâlcuri 
ite, și cauţi să te convingi, chiar 
iva ta, pe tine, de ele. Nici mie 
plac apucăturile astea ale tatei. 
gesc nepotrivite cu situaţia lui 
A, şi nedemne de un bărbat. Nu e 


Intr'o biserică gotică 


— După Giosu€ Carducci — 


Apar în şiruri svelte prelungindu-se 
înalte şi subțiri tulpini de marmură 
şi par, în bezna sacră, desprinzându-se 
o oaste a giganţilor 


Ce luptă împotriva nevăzutului; 

se urcă lin, apoi s'avântă arcadele 

în grabnic zbor, şi, iată, sus se 'mpresură 
plecate, atârnându-se. 


Astfel în vrajba ce 'nteţeşte oamenii 
se 'nalță din sălbatecele vuete 

spre Domnul sufletele singuratece 
în El împreunându-se, 


Nu-l vreau pe Domnu 'n voi, tulpini de 

"marmură, 
Cereşti arcade 1 Urmăresc do-:: zgomotul 
de pas mărunt şi cunoscut, solemnele 
ecouri deşteptâudu-le. 


E Lidia; se'ntoarce: şi 'ntorcându-se, 
uşor luciosu-i păr mi se desvălue; 
iugare, dragostea şi faţa-i palidă 
zâmbesc din umbra vălului. 


Şi Dante aflându-se în faptu-amurgului 
în gotic templu, căntă imaginea 

lui Dumnezeu într'a femeii splendidă 
înfăţişare palidă . i 


Sub vălul alb al Beatricei, limpedea 
şi dalba irunte strălucia exotică, 
în timp ce, caldă, 'n nourii cădelniței 
se înălța litânia, 


Se înălţă în murmure molatece 

cu freamătul voios al turturelelor 
şi-apoi cu urletul de-obidă al gloatelor 
tinzând spre ceruri braţele. 


Eşeau din orgă 'n spaţiul sumbru gemeta 
şi larmă: şi păreă din urme candide 
că le răspunde dubhni dispăruţilor 

sub lespedea pământului, 


Ș q 
SR 


mai puţin adevărat că le-a căpătat din 
darinţa, mai tare la el decât judecata, 
de-a ușura fiecăruia câte ceva și de-a 
veni astfel tuturor în ajutor cu obo- 
seala lui. 

Şi în timp ce vorbea se înflăcăra în 
chip neobişnuit caracterului ci șovăitor, 

— Să fi început oare şi ea să ghicea- 
scă pe tatăl nostru, de se azvârle cu a- 
fâta înfrigurare asupra  explicaţiilor ? 

Şi închise o clipă ochii. Prefera min- 
ciuna cea mai grosolană, pentru soră-sa, 
în locul adevărurilor lui. Ana luă a- 
ceastă atitudine a lui drept o supărare, 
şi se apropie calmă, blândă, îi puse o 
mână pe umăr, şi adaogă: 

—- De altfel poate că ai şi tu dreptate. 
Tata este atât de ciudat în cât nu mai 
ştii nici odată ce vrea. Toţi suntem aici 
foarte ciudaţi. Până şi vioara mea e, 
câte-odată, ciudată, 

Ion se ridică, tresărind, în sus. Abia 
își putea stăpâni, auzind din gura unei 
fete atât de tinere, lucrurile acestea, la- 
crimile. O apucă repede de mâini şi, ca 


Dar de prin miticele culmi, din Fiâsole, 
prin sacrele figuri ale vitralelor, 
priviă roşiatec Phoebus; lumânările 
păliau pe 'naltu-cerului 


Jar Dante o priviă transtigurându-se 
şi-urcând, fecioara 'n imnul serafimilor, 
când sub picioare îi mugiă prăpastia 
înflăcărată a iadului, 


Eu nu văd glorii îngereşti nici demonii; 
văd silaba licărire care tremură 

în umedul văzduh: răcoarea amurgului 
de-amar îmi umple inima. 


Adio, zeu semitic ! In misterele-ţi 
stăpânitoare moartea e continuă f 
O, Domn inaccesibil peste suflete, 
nu] templu-ți nu vrea soarele! 


Tu, răstignit martir, tu superi oamenii, 
ta molipseşti cu întristare aerul: 

dar cerul străluceşte, râd câmpiile, 
sclipesc, sclipesc de dragoste 


irumoşii ochi ai Lidiei, O, Lidie, 

vreau să te văd în mijlocul fecioarelor 
danţând lui Phoebus împrejaru-altarului 
în rozele crepuscule, 


Iucind prin lauri şi prin albe marmare, 
svârlind din mână flori, din ochi privirile 
de veselie, şi din buze cântecul 

irumos al lui Bachilide, 


trad. G. CIFARELLI 





ă (Din volumul de traduceri ce va apare 
în editura „Carieu Românească"). 





să izgonească clipele de până atunci, îi 
spuse cu hotăriîre; 

— Te înseli Ano. Nimic cu toate ace- 
sie nu este ciudat. Tata se plictiseşte 
cumplit în oraşul acesta mie. urit și 
vulgar, sau în casa noastră singuratecă, 
şi-şi caută, şi el, după puterile și price- 
perea iii, de om bătrân, o ocupaţie şi 
atâta tot. Gata, haide! 

„Şi-i azvârli, cu o bruscheţă, care so 
silea să fie prietenească, mâinile. Con- 
versaţia aceasia însă îl tulburase, Jic- 
nirea și durerea puseseră, în același 
timp, stăpânire pe sufletţul lui. Căută 
un „pretext de a pleca, și întrebă despre 
maică-sa, 

— Trebue să fie în oaia ei, răspunse 
Ana. 

— Mă duc să o văd puţin! 
Și eşi grăbit din odae. 


N. DAVIDESCU 


(Fragment din romanul 
mută“, care va apărea). 


„Vioara 





EDISON ŞI INVENTATORII 


Thomas A. Edison. îşi dădea în timpul 
războiului, avizul despre numeroasele in- 
vențiuni, ce se prezentau „Comitetului de 
apărare naţională“, pentru distrugerea 
sub-marinelor. 

— Tot ce pot să spun, începu Edison, 
e că aproape toţi îmi amintesc povestea 
acelui celebru inventator care veni într'o 
zi să-mi prezinte o „nouă cursă de prins 
muştele:. Vizitatorul îmi explică în felul 
următor : 

„— Fi von să mă închidă întrun azil 
de “nebuni, d-le... Da, cu nu sunt nebun. 
Fu sunt tot atâta de teafăr la minte, ca 
şi d-voastră. Eu sunt un inventator. 
Sfârşii de curând de pus la punct o in- 
venţia care ar trebui să facă din mine un 
al doilea Rockefeller şi să scape omeni- 
nea în câteva luni, de toate muştele. Iată... 
daţi-mi voe să vă explic... Fiţi atent... 
Vizitatorul luă un ercion, un plie vechiu 
şi pe dânsul desenă o colivie. 

„— Tată toută invenția mea... Aşa că-i 
simplu ?:Simplu ca bună ziua ! O copilă- 
rie aproape !.. O colivie, o colivie ordi- 
nură. Băguţi de seamă că aici e o uşă cu 
o clanță de fier solidă... da... o să înțele- 
geți îndată... şi 'm partea opusă, o altă 
uşă tot cu o clanță de fier solidă... A- 
cum... sunteți atent? luăm colivia. aşa, 
şi. o punem pe un piedestal de bronz, 
înalt de 17 metri, piedestalul aşezat şi el 
pe o lespede de marmură. De fiecare parte 
a piedestalului punem câte o scară, lot de 
17 metri fiecare, bine înteles; aşa dar 
scară la, dieapta, scară la stânga, în faţa 
celor două ni. Simplu, nu-i aşa? Ce se 
ntâmplă ?... Ei, acu-i acu: Vine o'muscă, 
urcă treptele pe scara din dreapta şi se 
upreşte sin faţa uşii... Fiţi atent... o des- 
chic cu ajutorul clanței solide de fiur 
(înțelegeți ?... clanța de fier... elanța să 
nu lipsească...) străbate colivia, înc'așa Și 
deschide usa a doua... uauziţi ? 

Şi, excitat, inveniatorul plescăe  liniha 
cu u bucurie 'nebună: i 

„— Ati fost atent?... Iată invenția 
mea... har trebui să mă îmbogățese de pe 
urma ei ?... Aşa dar, deschide uşa a doua... 
minunat 1... Şi începe să scoboare pe scara 
din stânga, nusca, scoboară... E pierdută... 
Treapta a opta a scării din stânga, aţi 
ghicit nu-i așa ?... e trăiată... lipseşte... și 
musca habar mare... ah!ah!... şi cade 
pe lespede şi-şi rupe coastele...“ 

» 

Lili întră la drogherie, 

— Să-mi: daţi un termometru. 

— Un termomeiru, drăguță ? 

— Da, ma trimis mama... 

— Și nu ţi-a spus mamiţa/cam cât de 
mare să fie? 

Tili veedge : 

— Oh. cât se poate mai mare! Vrea 
să-mi iîncălzească odaia. 

e. 

Despre fracţii, în ora de aritmetică : 

— Ei... să ne închipuim că într'o familie 
sunt șase copii şi numai cinci mere pen- 
tru toţi Şase. (Ce-o să le facă mama? 

— Compot, d-le. 

* 

Inceput de an şcolar, 

— Cure ţi-i numele, drăguţo ?... 

— Dina, 

— Irina... şi celălat nume ? 

(Sora mai mare a Irinei tocmai se mă- 
ritase); 

— Nu ştiu încă, 


domnişoară, că nu 
m'am măritat încă. 


Edom o' 


— Baladă veche scoțiană — ă 


Balada scoțiană '„Edom o' Gordon“, a 
cărei traducere o dăm astăzi, e bazată pe 
un episod din istoria Scoliei, în strânsă 
lcgătură cu tragica poveste a Marici Stu- 
art. In 1571 Maria Sluart era prizonieră. 
Pe tronul Scoției era copilul ei mic, lacob 
VI. O parte a credincioşilor ei însă lupla 
măi deparle, cu autorizarea ei, pentru în- 
lăturarea lui lacob şi readucerea reginei. 
Lirește în aceste lupte ale boerimii, ca în 
orice vremuri tulburate, răzbuniările pers 
sonale aveau un mare rol. 4dam Gordon 


of Auchindormn, — Edom o' Gordon al 
baladei — vice-locțiitor al reginei Maria, 


purta o sălbatică ură familiei Forbes şi 
clanului ei. Sub pretextul că are ordine 


Pornise vânturile reci: 
Era cam prin Brumar; 

lar Edom zise: „Hai băieţi, 
„Să dăm o raită iar! 


„Să dăm o raită pân" la Rodes 
„Prin văile sâlhui, 

„Să punem mâna pe castel 
„Şi pe stăpâna lui!“ 





UNIVERSUL LIT? 


Gordon 


d 
Ş 


dela regina, în 1571 trimise o a 
mercenari sub comanda unui ant 
pitan Curr sau Kerr, să pună mag 
castelul T'onie, proprietatea lui Al 
Forbes. 

Proprietarul castelului nu era 
nevasta lui, Lady Forbes, refuz 
predea castelul, Carr şi oamenii | 
pus foc și au ars tvale persoanel 
aflau într ânsul, În flăcări au muri 
mai Lady Forbes şi copiii săi ci şi 4 
servitorimea lor, cu totul 27 de n 

Unele balade prezintă conform. 
rului, pe Carr ca autor al crimei. G 
mulile însă susțin că Adam Goru: 
sonal a săvârşit fărădelegea acea, 


Domnița "n turn se repezi 
Uşoară ca un vânt, N 
Crezând că-l poate potoli 
Cu blândul ei cuvânt. 


Când Edom o văzu pe zid 
Şi porţile “n zăvor, 

Gemu strângându-și pumnii dâr 
Şi dornic de omor. ] 


] 


ASEDIEREA CASTILULUI BREST de către, Englezi (1542—1399) 


Domnița sus pe zid stetea 
Privind departe 'n zări, 
Când din pădure n larg ţâşni 

O ceată de călări. 


„Veniţi în grabă sus pe zid; 
„Priviţi, aprozii mei: 

„Eu văd a ceată de călări, di 
„Dar nu ştiu cine-s ei“. 


Credea că-i soțul său iubit 
Venind dela vânat, 

Dar „vai, fu Edom cel viclean, 
Năvalnicul gealat. 


Abia avu când se 'mbrăca 
Domnița 'n mare sârg, 
Şi Edom cu arcaşii lui 
A şi pătruns în târg; 


Abia avu când sta la prânz 
Cu micul ei norod, 

Si Edom cu arcaşii lui 
A şi sosit la pod. 


„Domniţă, vino jos la noi 
„Şi fii la noapte-a mea; 

„Ne cununăm apoi şi-ţi dau 
„Orice comori vei vrea“, 


-. mu 


4 

i ) 

— „La tine, Edom, eu nu viu; 4 

„Rămân aice sus: j 

„Mi-e drag stăpânul meu voinic, 
„Deşi Geparte-i dus“, 


i 
i 
„i 
— „Domnița mea, ai trei copii: > 
„Predă-mi acest castel, 

„Căci dacă nu, eu ceata mea c 
„Pe toți vă ard în el“, i 
i 

— „Castelul, Edom, nu ţi-l dau; 
„Poţi să ne arzi de vii; c 


„Dar pentru eopilaşii mei E 
„Cu capul vei plăti. 


„Incarcă bunul meu pistol 
„Cu gloanţe câte 'ncap!* 

„Şi-adu-l aici, argate Glaud, 
„Să 'mpuşce acest casap!* 


Aviiţui ci ugui ga 
he pulpă l-a atins. 




































duceţi îoc, castelu "'ntreg 
& piară "n vâlvătăi! 
arde-acum, domnița mea, 
u toți copiii tăi“. 


u te-am plătit, argate Jock, 
Deapururi cu prisos: 

e.mi spargi zidul şi porneşti 
Bpre minc fumul gros? 


b-am plătit, argate Jock, 
Deapururi la soroc: 

e-mi spargi zidul şi-mi pornești 
rin sală râu de foc ?* 


Hpână, m'ai plătit cinstit, 

iai dat cu mult mai mult; 
astăzi Edom mi-e stăpân 

Bi cu de el ascult“, 


l cel mai mie atunci 

răi : „Eu nu mai pot; 

nec, măicuța mea, mă mec: 
redă-i lui Edom tot“. 


ul meu, comori întregi 
Aş da pe-un vânt acum, 
ar goni din jurul tău 
reoii nori de fum“, 


zise-atunci şi ea: 
egați-mă 'ntr'un fol, 
în castel Lăsaţi-mă 

a poala lui domol“. 


t o 'ntăşurară m giulgin 
-o sloboziră 'm jos; 

dom lancea-şi repezi 
trupul mlădios, 


d ajunse la pământ, 
in pieptul ci de nea 
ru-i galben luminos 
hu roşu se scurgea. ! 


cea el o *'ntoarse-atunci 
ivind obrazu-i mut : 

ult aş vrea să-ţi pot da iar 
Viața ce-ai avut! 


oare îrumusețea ta... 
De ce nu te-am cruțat, 
'neântat şi tu "'ntr'o zi 
n suflet de bărbat? 


mt că vin nenorociri: 
răbiţi, ortacii mei ; 

arde 'n piept şi nu mai pot 
rivi 'n obrajii ei“. 


enorocirea când o simţi, 
Btăpâne te-a şi prins; 

e ruşine să te laşi 

Di de-o femeie 'nvins“, 


ița 'n îoc şi fum stetea 
a copilaşii săi: 
Îngeraşii mamei dragi, 
ierim în vâlvătăi !“, 


dom Gordon buciumă : 
ieţi, ne ridicăm. 

eplul arde-acum întreg ; 
timpul să plecăm“, 


enca domol pe drum, 


am, oştenii mei, la drumt 
goană cât puteţi! , 


Dintre coi trei învăţaţi ai şcoalei ar- 
delene, caro au căutat să lupte prin 
scris, pentru a dovedi străinilor romani- 
tatea neamului nostru, Petru Maior a 
avut. desigur cea mai superioară pregă- 
tire în domeniul filologiei, reuşind să 
răspundă cu argumente destul de justi- 
ficative la polemicele unui filolog de 
seamă, cum a fost de pildă Kopitar. 
Dar şi din alte puncte de vedere, cul- 
tura filologică a lui P. Maior sc ridică 
cu mult deasupra celorlalţi confraţi! ai 
lui. EL a fost primul, după cum se știe 
îndeobște, care a observat că pentru e- 
timologia unui cuvânt românesc filolo- 
gul trebue să recurgă la limba lațină, 
vulgară și nu la cea clasică, deoarece 
pământul românesc a fost colonizat de 
poporul roman dela ţară şi nu de căr- 
iurarii din Roma, 


Na Stei 
ARĂ, PX 
rată, 






3 PETRU MAIOR 


Bine înţeles că pe vremea lui, filo- 
logia romanică nu ajunsese la progre- 
sele de astăzi, când avem lucrarea lui 
Mohl sau „Corpus inscriptionum lati- 
narum', unde putem găsi în bună parte 
acea limbă rustică de care filologul ro- 
mân are nevoe pențru aflarea unei eti- 
mologii de origină latină, Deci să nu 
fim prea soeveri cu lucrările lui P. Maior 
în acest domeniu şi să căutăm a ne da 
seama de timpul când a lucrat el. 

Inainte de a fixa. în cadrul istorici im- 
portanţa, lui filologică şi istorică, vom 
încerea să dăm o schiță biografică. Via- 
ţa scriitorilor ardeleni din școala ce s'a 
Dr] 


„Lafigeţi pintenii "m sirepi 
„Şi prindeţi-vă ?n şea ; 

„E vai de voi, de rămâneți 
„Pe drum în: urma mea“, 


Dar când ajunse la castel 
Cu pâlcu-i de cetaşi, 
Cărbuni erau nevasta lui 
Şi dragi-i copilaşi. 
Gemea, urla voinicul lord 
In chin nemai văzut: 
„Ah procleţilor ! Veţi plăti 
„Cu capul ce-aţi făcut!“ 
Şi după Edom se porni, 
Şi n ura-i fără frâu 
Cu pala ?n două-i despică 
Din ereştet până "m brâu. 


VASILE STOICA 


desvoltat la sfârşitul veacului al 18-lea, 
este strâns legată cu desvoltarea cul- 
turii lor literare şi cu influenţa pe care 
au exercitat-o asupra spiritelor romă- 
neşti din acea vreme. 

S'a născut în satul Căpuşul-de-Câm- 
pie pe la 1753 sau 1754. Primele studii 
le-a făcut la Oşorhei, Cluj și Blaj. După, 
terminarea lor, îndemnat desigur de 
prietenii săi şi de acea dorinţă vie a 
căriurarilor din acea vreme, plecă la 
Roma pentru 5 ani, dola 1774—1779, un- 
de studiază teologia şi filosofia. 

Inainte de a se întoarce la Blaj sa 
oprit un an sii pe la Viena pentru a se 
perfecționa în dreptul Canonic, Aceste 
două mari centre culturale, Roma şi 
Viena, atrăsese, după cum se ştie, şi pe 
tovarășii lui de idei, Samuel Micu şi Gh. 
Şincai. 

La 1780 îl aflăm în Blaj ca profesor 
de logică, metafizică şi drept natural. 

Dar şi acostui spirit luminat, ca şi în- 
flăcăratului Şincai, nu-i pria despotis- 
mul prea exagerat al episcopului Bob şi 
de aceea după 4 ani părăseşte Blajul 
şi fiina hirotonisit, primeşte să îie preot 
la heghin şi apoi protopop la Gurghiu 
în ţinutul Făgăraşului. 

Inţelegându-și menirea de luminător 
al satelor, Pertu Maior timp de 15 ani 
cât a stat pe acolo a desfăşurat o ac- 
tivitate din cele mai frumoase pe acest 
tărim. Mergea prin satele româneşti şi 
dădea lecţii la fii de ţărani îndemnân- 
du-i totodată să urmeze cu stăruință 
şi la diucul bisericii din satul lor. 

In 1809, Petru Maior pleacă la Buda 
în funcțiunea de „crăesc revizor” la ti- 
pografia românească de acolo. 

HI părăsise Transilvania îndemnat de 
un nou ideal, de dorinţa lui aprinsă în 
a servi neamului românesc şi pe altă 
cale. De altfel singur justifica acest lu- 
cru, răspunzând totodată şi birfitorilor 
care căutau să-i aducă diferite vine: 

— „Nu ca să iasă din eparhia Făgăra- 
şului, sau dus Pelru Maior la Buda, ci 
ca mai muli să poată lucra cu pana pen- 
tru neamul românesc“, 

In tot timpul cât a stat la Buda, dela 
1809 şi până la 1821, Petru Maior a ti- 
părit o bună parte din lucrările sale și 
în același timp lucra şi pentru produsul 
culturii noastre, 

Nu avem date amănunţiie despre a- 
ceastă epocă frumoasă din viaţa serii- 
torului, dar credem că el a stat tot 
timpul în Buda lucrând cu multă sâr- 
guinţă și avânt. 
ie stins din viaţă la 14 Februarie 

In domeniul istoric, importanţa lui 
Petru Maior este desigur mult mai: mică 
decât acea, a lui Gh. Şincai. Opera sa 
principală în această direcţie „Istoria 
pentru începuturile Românilor în Da- 
chia“, cu toate vederile largi pe care 
istoricul le desvoltă în ea, cu tot avân- 
tul de care este animat, este inferioară 
ca valoare ştiinţifică faţă de opera cri- 
pei a lui Gh. Şincai „Cronica Români- 
or", 

In schimb pe tărâmul filologie, pregă- 
tirea lui P. Maior se ridică deasupra 
tovarășilor lui. 

Teoriile sale asupra limbei noastre şi 
a filologiei în general le-a expus în lu- 
crărie destul de cunoscute: Disertaţii 
asupra limbei şi lit. româneşti. Lexi- 
conul dela Buda, polemicele cu filologul 
Kopitar şi Orthographia romana sive 
iatino-valachica una cum clavi“, 

Pe lângă punctul său de vedere, de- 
stul de nou pentru vrernea accea, de a 
căuta origina limbei românești în latina 
vulgară, Petru Maior mai recurge şi la 
alte inovaţii care învederează superio- 





6 


ritatea sa. EI cercetează inscripţiile pen- 
tru a găsi formele latine vulgare ce stau 
la baza limbei noastre și tot odată, re- 
curge şi: la metoda comparativă & lim- 
pelor romanice atât de utilizată astăzi: 
de romanișşti, pentru identificarea unei 
forme. Cultura timpului nu-i permitea 
însă să cunoască toate limbele neola- 
tine şi de aceea el întrebuinţează mai 
des numai limba italiană pe care o siu- 
diase la ilioma şi din care tradusese şi 
pe „Telemuh“ a lui Feânelon. 

Binc înţeles că, greșala cea mai mare 
a lui Petru Maior a fost aceea pe care 
au susţinut-o cu, îndârjire toţi filologii 
români, până la școala cea nouă, în a 
nu recunoaşte alte elemente străine în 
compunerea limbei române, în afară de 
cel principal, elementul latin.Dar și a- 
ceastă insuficiență știinţiiică îşi găse- 
şte explicaţia şi motivarea ei în menia- 
litatea, timpului şi mai ales în progra- 
mul sfânt pentru care luptau învățații 
români din acea vreme.  Exagerarea 
punea pronunţată a învăţaţilor ardeleni 
apare şi mai justificată când ne gân- 
dim la alte greşeli analoage, în care au 
căzut. şi alţi învăţaţi români, chiar până 
în zilele noastre. 

Pentru a nu aduce anticipat unele oh- 
servaţii pe care istoria de mai târziu, le 
va pune la punct cu obiectivitate, vom 
da numai un singur exemplu, dar tot 
din trccut. Luminatul învăţat Al. Ko- 
gălniceanu în enunțarea programului 
său dela „Dacia literară“ cere cu în- 
dârjire prohibirea literaturilor străine, 
nu pe motivul că el nu și-ar fi dat sea- 
ma. de importanţa lor în desvoltarea u- 
nei literaturi în formaţie; dar tocmai 
din cauză că aceea literatură nouă era 
covâmvşită și înecată de modele străine 
şi nu mai putea avea independenţa în 
desvoltarea ei etnică şi naţională. 

De altfel ideile lui Kogălniceanu au 
fost reluate şi de o revistă din veacul 
al XX-lea, cred cu acelaş drept de justi- 
iicare. 

Serviciile mari aduse de învățații ar- 


deleni culturii româneşti, sunt mult 
Mai rodnice şi mai importante decât 


micele lor scăderi. Aceasta ne-a arătat-a 
răspicat, perspectiva vremii şi obiecti- 


vitatea istorică, 
GH. CARDAȘ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 

A. OPERA: 

1). Procanon redactat la 1783, publicat 
de C. Frhiceânu în Biserica Ortodoxă Ro- 
mână“ anul 1894 şi extras, 

2) Prolopapadichia redactat 179%, pu- 
Flicat câteva părţi de Gr. Silaşi în „Sio= 
nul românesc“ Viena 1865—1866. 

3) Propovedanii la îngropăciunea oame- 
nilor morți, Buda 1809. 

4) Didahii adică învățături pentru creş. 
terca fiilor, la  îngropăciunea pruncilor 
morti, culese de P. M. de Dicio Samartin, 
Buda .1809. 

5) Prediche sau învățături la toale du- 
minecile şi sărbătorile anului. Buda 1810— 
1811. Partea I—III. Ediţie nouă de E. Dă- 
ianu, Clui 1906. 

6) Isforia peniru începutul Românilor în 
Dachia. Buda 1812, cu două suplimente: 
Diserlație_ pentru începulul limbei româ- 
neşti şi Diserfaţie pentru literatura cea 
vechie a lomânilor. Ediţia a II-a de Iorda- 
che Mălinescu, Buda 1834. Ediţia a Ill-a 
de „Societatea Petru Maior“ Gherla 1885, 

7) Istoria bisericii Românilor atât a ces- 
for dincoace precum și a celor dincolo de 
Dunăre. Buda 1813. P. Maior a publicat 
numai începutul, restul a fost “tipărit de 
T. Cipariu în „Acte şi fragmente“ pag. 
120—137, 145 ssg. ! 

8) Răspuns la cârtirea care sau dat a- 
supra persoanei lui Petru. Maior, Buda 
1814. retipărit în „Revista critică literară” 
Il (1894) pag; 0 sgg. îi 


UNIVERSUL LIT! 


Un pictor francez despre noi: Louis Duj 


La începutul secolului XIX, orientul 
european a fost sbuciumat de multe 
încercări care fac atenţi po oamenii 
politici şi literați, 

Vraja orientului, care era în apropie- 
rea lor, îi atrăgea, şi în prima jumă- 





de IOAN C. BĂ( 


Neapole, unde se întâlneste cul 
zitorul Nossini, căruia îi face pe 
ia 17 lebruarie pleacă din Nea 
22 sunt la Bari, la 5 Martie 

Corfu, unde face portretul la | 
lioti. Dela Corfu au mers la B 


Pictorul Dupr€ în faja Acropolei 


tate a secolului XIX, ţările noastre şi 
Peninsula Balcanică erau vizitate de mulţi 
pictori străini. Unul din aceştia este 
și pictorul irancez, Louis Dupre, care 
a lăsat câteva desenuri despre noi, 

El a fost elevul lui David, a făcut 
studii în Italia timp de 6 ani, vizitând 
diferite oraşe, ca: Bologna, Florenţa, 
Roma, Neapole, Pompei, Pestum. 

In anul 1819 trei englezi, Ilyett, Fay 
și Viwian, plecând: din Grecia l-a luat 
si pe el în această călătorie. In ziua de 
2 Februarie 1819 plecă din Roma spre 


[i 


9) Animadversiones în recensionem his- 
foriae „De origine Valachorum“ in Dacia 
Buda 1814. 

10) Reflexiones in responsum domini re- 
censenlis viennensis ad „Animadoersiones“. 
Buda 1815. 

11) Contemplatio recensionis in Valachi- 
cam anticrilicam... Budae 1816. 


12) Intâmplările lui Telemah de pre 
limba iti'ienească pre limba românească. 
Tom. ]. uda 1818. 

13) Or.:»graphia romana sive latino- 
valachica una cum clavi qua penelralia 
originations  vocum  reserantur... Budae 
1819 şi Dialogul pentru începulul limbii 
române, reproduse în „Lexicon, 

14) Lesicon românesc-latinesc-unguresc- 
nemfesc care de mai mulți autori în cursul 
a treizeci şi mai multor ani sait lucrat, 
Buda 1825. A 

15) Fragmente cu privire la gramatica 
limbei româneşii sau tipării de T. Cipa- 
riu în „Arhiva pentru filologie şi istorie“ 
Blasiu 1867 pag. 27 şi altele. 

16 O scrisoare a lui Petru Maior publi- 
cală de d. Cine în „Convorbiri literare"! 
1910. 


unde a văzut pe vestitul Paşe, 
Janina, conduşi de generalul 
Maitlund. La 23 Martie părăse: 
ful cu destinaţie spre Ianina, la 
lie sunt la Tricala, la 14 Aprili 





Mihail Şaţu ș 

is 

leusis și la 15—16 la Atena, uric 
tează Acropole. e 


Aici în Atena întâlneşte un - 
al lui Marco Batgasis, care ar 
mis cu recomandaţie către ci 





































UNIVERSUL LITERAR 


rec la Pisa şi Florenţa, ca să se vin- 
eca de rănile primite la Mişolonghi, 
cest om se numeşte Vasile Guda, — 
mân-macedonean. Ă 
Dela Atena pleacă în ziua de 9 Iunie 
re Constantinopole, 


Impreună cu  Joannin, dragoman 
ambasadei Franţei lingă curtea 


tomană, vizitează imprejurimile. La 
est. dragoman aşteaptă plecarea prin- 
lui Aloldovei, Mihail Şuţu, pe care 
rebuia să-l însoţească spre Moldova, 
ia ce a primit fiindcă făcea acest lucru 
ră nici o cheltuială. Timp de 16 zile 


stat, dar na avut noroc, că suita 
preună cu Domnul a plecat 
ră el. intre 16—30 lunic, trebue să 


ateze şi portretul lui Mihail Suţu, în 
rtul lui atât de pitoresc reprodus în 
lbum la planşa 38 (29Xă38,5 cm.). Ă 
Domnul stă pe sofa de coloare roșie 
rodată cu negru, rezemat cu cotul 
rept pe o pernă de aceiaşi coloare şi 
mâna stângă întinsă pe speleaza so- 
lei, având sub picioare o imensă piele 
e tigru, dedesubiul căreia se vede un 
ovor turcesc. Domnul este îmbrăcat 
un antiriu de mătase de coloare gal- 
nă brodată cu negru, în formă de 
mburi, este încins cu un brâu alb de 
ătase de care atârnă o batistă foarte 
in brodată, şi are înfipt un pumnal cu 
teacă bătută cu sârmă, iar mânerul 
e coloare albastră. bătut cu pietre 
rețioase. Peste antiriu are o vestă de 
loare verde, tivită pe margini cu flori 
Şii și verzi. Deasupra are o foarte bo- 
ată şi frumoasă manta de mătasă al- 
stră, căptușită cu hermelenă, având 
ânecile și gulerul pe margini cu câte 
bandă lată tot de hermelcnă, în pi- 
ioare are meși galbeni. 


Figura Domnului este impozantă, în- 
drată de o barbă mare şi stufoasă 
e coloare neagră, dar foarte bine în- 
ijită, mustăţile mari lăsate puţin în 


s. 
- Nasul aquilin, faţa puţin roşie. ochii 
baştri şi privirea senină. Pe cap are 
că, jumătate  ncagră şi cu fundul 
erde. In degetul cel mic din stânga 
re un rubin. În planul II sunt două co- 
ane cu deschizătura largă, văzându-se 
n peisagiu de dealuri și pădurici. 
Desene cari ne privesc, afară de Mi- 
ail Şuţu, sunt: Vasile  Guda, român- 
acedonean, ajutorul lui Marco Batza- 
s (pl. 25). Este arătat stând pe nişte 
iduri, îmbrăcat cu sarică, dedesubt se 
ede un ilic frumos brodat. 
Principesa Elena Şuţu (pl. 39), îm- 
răcată cu o rochie albastră, brodată 
aur şi peste eă o haină subțire cu 


unde ajunge la. 


mâneci largi, brodată pe inargini cu 
aur. In picioare are papuci roşii, părul 
mare îi cade pe spate. 

Pictorul sa întors din această călă- 
torie cu un număr de 40 de tablouri, 





Princesa Elena Şuju 


care au fost expuse prin 1821--92 la ex- 
poziţie („Salon“), şi în urma încurajă- 
rilor primite dela diferiţi admiratori, 
sa hotărit să le scoată în album. El a 
dat şi o descriere a acestei călătorii, 
după notele luato şi pe cari le-a adăo- 





Ali Paşa la Ianina 


gat în 1825, pe când tipărea albumul, 
servind şi ca explicaţie a tablourilor. 

Acest interesant album, care ne pri- 
veşte şi pe noi sa tipărit cu titlul ur- 
mMător : 

Voyage A Athânes ct A Constanti- 
nople, ou collection de portraits, de 
vues et de costumes grecs et ottomans; 
peints sur les licux, d'apres nature, li- 
thographies et coloriâs par LL, Dupr6 
6leve de David; accompagn d'un texte 
orn€ de vignettes. Paris. Imprimerie de 
Dondey-Dupră, rue Saint-Louis, No. 46, 
Au Marais, 1895. 

Album în folio mare (45X805 cm), 
dedicat contelui Clement de Ris, Pair 
de France, care la ajutat în cariera 
de artist. Albumul are mai-mult de 48 
pagini de text şi 40 de planşe în cromo- 
litografii, reprezentând costume din 
Suli, Seleida, Ianina, Tesalia, Livadia, 


.z 


A îost odată... 


Uşa se deschide. Băncile trosnesc. Ele- 
vii se ridică. 

Scurt, cam ghebos, cu pântecele volu- 
minos şi luminai de un sdravan lanţ de 
aur, cu nas încovoiat şi cu sprâncemle re- 
pezite ca nişte săgeți spre ndlipsitele 
cute de pe fruntea-i vasta, Dimitrie Ali- 
rescu îşi potriveşte redengota cu dege- 
tele pline de cretă se 'ntundă în scuu- 
nul de pe catedră şi strigă catalogul su 
uu vitm invariabil de 35 ani... 

Pe urmă, se dă jos, ia buretele şi face 
tabla ca nouă, se nalță în vârtul ghele- 
lor mici, ca de covil, lusă în act tocurile în 
lungimea cărora işi pune vecinic năiiejuea 
să pară nui puţin, măruut, inşiră ţifre şi 
liteze, e sus până jos, cu o scriisură mică 
şi elegantă, acompaniindu-le ca nu'un re- 
citativ, de muzica vocii sale femenine. 

Şi-a terminat cursul pentru leciuri vii- 
toare. 

Ca un intermezza, aduce vorba despre 
reforma calendarului. L-a obsedat o via- 
ță întreagă. Nici una din aritmeticile-i 
populare in toate şcolile din ţară, nu-i 
este aşa de dragă ca studiul său despre 
cilendar. În ziuu când a eşit la pensie şi 
l-au sărbătorit elevii liceului Lazăr, un- 
de avea tovarăşi de aceeaşi valoare în 
Anghel Demciriescu, V, Păun C. Geu- 
gian, kr. Dame, Anghe) Mihăilescu, ca 
să vorbim numai de cei dispăruţi, a îm- 
părțit ca amintire celor din clasa a şeap- 
tea câte un exemplar, i-a îmbrățișat şi 
a plâns... 

In a doua jumătate de oră a lecţiei, Mi- 
rescu examina, 

pam lu să-mi spui despre sin şi cosin. 

Când nai înclinuţiuui pentru matema- 
tici, poate să ţi se pară ceva mai anost 
ca trigonometria ? 

— Laci. Sigur... N'ai avut vreme să 
citeşti... Ştiu cu cine e de vină... 

— Am învăţat, domnule. 

— Nai învăţut! 

Ochii negri ai profesorului scăpărau, 
Pumnu-i mic lovi în catedră şi manşela 
rotundă se rostoroli pe jos. Se umflă ca 
uu Cimpoi. 

„— Crezi că nu te-am văzut ?.. Yoată 
ziua a umblat eri pe bicicletă î.. Să ştii 
dela mine, aia e roata repetenţici... 

Infipse creionul în cutalog, sgăriă un 
unu în mărime naturală, şi cu accente de 
melodrumă, strigă : 

— Gazetar să te văd!. 

Sunt unele afurisenii care prind. 


DON JOSE 
Cărţi primite 


Adrian Pascu : Cuibul tăcerii (Schițe şi 
nuvele). Biblioteca „Semănătorul“. (Nr, 
112—119), ed. „Diccezana”* Arad, 1925, — 
15 lei. 

Tie Flaviu: Carnetul unui preot dela 
sate. id. (Nr. 141), id. 1925. —5 lei. 

Alexandru Viţianu : Pe alături de viaţă. 
roman, Bistriţa, 1925. — 195 lei. 

Alexandru Viţianu: Veva, nuvele, cu 
desene de autor, Oradea Mare. 1925, — 
30 iei. 

Saşă Pană : Răbojul unui muritor. Stro- 
fe banale. Tip. „Lupta“, 1926. — 20 lei 


Cheronea, Alena, Hidra ; portrete: Ali 
Paşa din Ianina, Vasile Guaa (ajutorul 
lui Marco Batzaria pl. 95). Mihail Şuţu, 
Domnul Moldovei, dela 1819-1821, plan- 
șa 38, Principesa Elena Şuţu, fiica Dom- 
nului, pl. 39 și alți. Vederi ne dă din 
Ianina, Tricala, Tesalia, Pind şi Atena. 


IOAN C. BĂCILĂ 





$. S. R. 


VhibEnsuL titEkAf 


Şezătoarea literară dela 31 Ianuarie 1926 


(Fundaţia Regele Carol îi) : 


S. $, R-ul a cunoscut în trecutul său 
câteva sărbători de solidaritate profesia- 
nală. Mai 'ales în trecutul său dinainte de 
război. Emil Gârleanu pe cane l-a preocu- 
pat în deosebi breasla scriitoricească şi 
condiţiile improprii şi (sălbatice fn care e 
sortită să-şi ducă zilele, a dat o deosebită 
utenție acestor manifestări de breaslă. 
In activitatea sa de foiletonist Gârleanu 
a scris reporiajii amănunțite despre şeză- 
torile din 'Ardeal şi dim Bucovina. Mai 
mult el fixcază un punct din istoricul a- 
cestor manifestări, când susţine că întâia 
şezătoare literară, este aceea a grupării 
dela „Semănătorul“, în 1906, după de- 
monstraţia din 13 Martic, când d. lorga 
însoţit de Sadoveanu, Iosif şi Anghel, 
cutreerând oraşele vechiului regat, a pro- 
povăduit dragostea pentru limba  româ- 
unească, 

După înființarea S$,. S$. R-ului se conti- 
nuă şezătorile de demonstraţie națională, 
în provinciile încă neliberate şi cam acum 
15 ani unu ciclu de şezători literare, în sala 
teatrului Comedia (azi „Regina Maria”). 
Era :pe 'vremea răposatului om de teatru 

corge Diamandi. 

Războiul apoi, cu nesfârşitele prilejuri 
de declamaţie ocazională şi patriotică, fă- 
cuse inutile asifel de demonstraţii. 

Poezia amuţişe de sgomotul surlelor. 
După război, în 1923 si 1924, $. $. R-ul 
cunoaşte două mari succese, cu cele două 
turnee de şezători în Ardeal. Prilej de în- 
frăţire, de comunitate în cultul aceluiaş 
praiu. i j 

Insă; erau şi membrii ai S. $. hR-ului 
care socoicau potrivit să se întreprindă 
în chiar acest Bucuresti—care deţine în- 
tâietatea manifestărilor intelectuale — un 
ciclu de gezători propriu zis literare. lu- 
tre glasurile acestea a fost şi acela al re- 
dactorului nostru, d. PERPESSICIUS ca- 
re în „Rampa“ din 8 Dec. 1924, în limp 
ce 5. $. B-ul îşi începuse turneul prin Ar- 
deal, scria despre  „Șezătorile  scriitori- 
cești“ şi despre justilicavea lor în Bucu- 
veşti, următoarele : i 


Păsirez din vremea primei adolescențe, 
duioase amintiri legate de şezători de-a:e 
scriitorilor. hevăd acea miraculoasă gale- 
rie a Teatrului Rally (azi Comunal) din 
Brăila, unde se putea intru, cu cel mult 7 
leu când, abile tertipuri sau proleclorate 
dibuile cu o rară virtule, printre persoa- 
nalul de control sau îinrudiri subile cu 
vreun pompier al lealrului, nu ne scutea 
şi de această minimă vamă. Aceasta pen= 
fru serile AWorei Marinescu, ale trupei lui 
Grigoriu, sau celelalte trupe cu nenumă- 
rății Hamleţi, prețuiţi, de pretenţiile noa- 
stre estetice, după felurita articulare a ce- 
Icbrului „du-le la mânăstire“! sau după 
sveltefa cu care săreau peste frânghii ne- 
văzute, 

Când veneau însă conferențiarii, era alt- 
ceva. Alunci se putea intra fără de vre-o 
piedică. Cerberii controlului erau  supri- 
mați şi urcam scările înspre Olimpul ga- 
leriei, pe îndelete şi cu cea măi senină fu- 
miliaritate. Erau conferințe la care se 
prindea lumea cu arcanul pe stradă. Al- 
tele, la care se putea aţipi în lege. Il văd 
şi acum pe bătrânul Tocilescu, dând pa- 
fină peste pagină spre marea uşurare a 
publicului. lar când veneau scriitorii era 
cu totul altceva. Inlre scenă şi galerie se 
prindeau punți spirituale şi sufletele noa- 
stre primeau ca pe un aluiu de nuntă, lo- 
hengrinian, cuvintele pline de mister ale 
scriiforilor, Ceteam zilele trecute, cu în- 


cântare — ca de obiceiu, de alifel — pa- 
ginile d-lui Arghezi, din „Lumea“ dela 
laşi despre „Literatura în spectacol“. Cu o 
dialectică spirituală, d-sa condamnă tur- 
neele scriitoriceşii şi mai ales lectura poe- 
ziei în public. „Una e scrisul şi alta citi- 
tul... O carte este ca lumina lunii rămasă 
pe pietre, după ce luna a dispărut. Intre 
cililor şi carte se aşează nenatural cu ali- 
tudinea, cu glasul, cu erorile lui de tona- 
lizare, egalitatea cilitorului cu carlea", 

Evident, aşa stau lucrurile, mai cu seamă 
pentru acei dintre scriitori care trec drept 
maeştri recitărilor şi rivalizează, în dic- 
iune şi volum, cu memorabila umbră a 
lui Hamlet, spaimă a copilăriei noastre. 
Sunt însă şi scriitori naturali, nepreocu- 
pați de ambianța publicului, afintiți nu- 
mai asupra gândurilor din ci — text şi 
gând făcând una — şi al căror glas de- 
parfe de-a alunga, invilă şi introduce în 
acel alcov de taină şi de pluș al inspirației. 
Peniru astfel de scriitori urcam pe vre- 
mea primei noastre  adolescenfe, scările 
teatrului, reculeşi şi solemni ca "n preaj- 
ma unei oficieri. Iosif cetea cu vocea lui 
de val schițat în calmă zi de vară, cu le- 
gănări de leagăn pentru un copil aproape 
adormit, cu intonări albastre și umede ca 
și privirea duivasă şi nevinovati a ochilor 
lui. Cu înfățișare de Faun, sălit pentru 
recepție, ursuz şi duşmănos, Anghel, a- 
runcu, distrat şi inelegant, juvucrele ver- 
surilo. lui; bogate, în irizări feerice. Din 
vocea aceea inexpresivă, se revărsău aro- 
me şi ape de diamante, Sadoveanu, așezat 
și mioldovenește, frângea glusul ca pe o 
izimă aurie şi respirând de duhul cuplo- 
rului, Și asa mai departe... 

De toate ucestea mi-am reamintit astăzi, 
când „Societatea Scriitorilor lomâni” co- 
lindă Ardealul într'un turneu de propa- 
gundă culturală. Sezătorile, începute la 
Cluj, au un caracter oficial şi meritul lor 
nu poale fi, în principiu, contestat de ni- 
meni. Pentru provinciile _vitregite până 
icri, cuvântul scriitorului, prezența lui, 
constitue cea mai caldă pledoarie pentru 
limba românească. Însă, paralel cu aceste 
turnee de propagandă care nu pot, în maâ= 
joritatea cazurilor, să arate adevăratul ni- 
vel artistic al literaturii române, se impu- 
ne necesitatea unor sezători consacrate ex- 
clusiv prezentării literaturii artistice. Nu 
sar mai ceti, cu alle cuvinte, toată acea 
literatură de circumstanță, palriolică sau 
culturală, în care partea AMuzelor se vă- 
deşte numai în abilități mecanice. Un ciclu 
de şezători, sistematice, concepute, ca o 
serie de comemorări integrale ale marilor 
noştri scriitori începând cu Grigorie Alec- 
sandrescu şi sfârşind cu Săulescu, şezitori 
la care ar participa, cu evocări, note şi lec- 
turi cohorta adevăraților scriitori. Ele tre- 
tue să înceapă chiar cu Bucureştii. E ceca- 
ce „Societatea Scriitorilor Români“ poate 
şi trebue să facă pentru a întreține neal- 
terat cultul adevăratei poezii, 


In fața unei săli arhipline, şezătoarea se 
deschide cu conferința d-lui MIHAIL 
DRAGOMIRESCU despre: „Ştiinţa litera- 
turii”. d 

D-sa începe prin a distinge în <lesvol- 
larea noastră culturală 3 epoci: 1) a imi: 
tațiuniii, cu Fliad, 2) a asimilării, cu Litu 
Maiorescu şi 3) a. creaţiunii, sau epoca lui 
Eminescu. 

Generaţia care astăzi arel'60 ani a cres- 
cut sub oblăduirea spirituală a lui Titu 
Maiorescu — tipul prin excelență repre- 
z«ntativ 'al epocii de nesimilare şi care 


i 
sceptic în privința puterilor de creaţy 
originală, se conducea de două formui 
cunoscute: „Nu rezistă celula (româneaţ 
că)“ şi „să fim fericiţi să învăţăm ceeuc 
inventează alţii“. Aceston formule sia 
opus diferite personalităţi. Intre alţii Di 

» 





(desen de V. 1. Popa 
MILAIL. DRAGOMIRESCU 


kvogeanu-Gherea, care după 1890 a d 
naștere unei întinse controverse urmată € 
cele două tabere ale „artei pentru artă”: 
ale „artei cu tendinţe“. Gherea, teoret 
cian aul socialismului pleca dela un recer 
fapt de litere. Interpretând încbunirea ; 
moartea lui Eminescu, Gherea susţinea c 
Eminescu fusese un temperament opt 
mist, darică mediul conservator. în spej 
„Junimea“, culiivând pesimismul, defoi 
mase şi sufletul! poetului. In locul un_ 
autonomii a artei, cl susţinea, că poeh 
trebue să se încorporeze curentelor de + 
pinii;si să nu neglijeze idealurile semeni 
lor săi. 

Controversa a durat 15 ani şi conierer 
jiarul ia; luat şi el parte, scriind o lucran 
ajunsă astăzi la a treia ediţie: „Critic 
ştiinţifică şi Eminesen“. Miezul acelei Ip 
crări era că opera de artă e independent 
de mediul social. Insă fără a stabili n 
tura frumuseţii, came e propriul operii € 
artă problema nu se poate deslega. Du 
frământări de 30 de ani, zice d. Drag 
nuirescu, „am ajuns în sfârșit. la convu 
gcrea că frumuseţea face parte dintr 
lume tpipăibilă, dar nici cea fizică, ni 
cea. sufletească şi nici dintr'o.luma tran 
cendentă, cum susține Platon“. 

Frumusețea face parte dintr'o lun 
risiho-fizică. Suflet şi fizic îşi pierd e 
lităţile proprii, în această fuziune a up 
rii de artă. IXe pildă în „Moise“ de Mich 
Angelo : marmora, nute numui un eleme 
fizic, ci e tratată în funcţie de expres 
iar ideea a încetai de a mai fi simplu, 
idee, de îndată ce a, fost încorporată întrp, 
statuă cu însuşiri fizice — deasemeie 
limba literară dintr'o capodoperă, e de 


UNIVERSUL LITERAR 


atură psiho-fizică. La fel şi capodopera. 
O operă genială dă impresia că nici 

virgulă nu poate fi schimbată, în 
iința. ei. 


Şi în vreme ce lumea fizică are însuşirea | 


nu. se schimba, când luăm cunoştinţă de 
a, opera de artă se sschimbă, în inter- 
metări, dela suflet la suflet, după, ecuaţia 
vjelegerii personale a fiecăruia. Capodo- 
era mu esta un individ ci o speță născu- 
ă spontan din genialitatea creatoare a 
rtistului. 
+ 

Incep lecturile. D. W. Davidescu prezin- 
i—amabil speaker — pe confrații săi în 
vezle, 

Cu intonări elastice, eu un timbru uşor 
oulat, d. G, Talaz citeşte 3 poeme : Soare, 
ulturul şi Pomul sălbaiic. 


Pa 





C. ARDELEANU 


D. C: Ardeleanu citește cu umor o schi- 
jă : Rochia albă, cu veşhicile mizerii con- 
jugale ale nefericiţilor stujhași. | 

D, [. Foti, traducător al clasicilor cite- 
şte din traducerea sa „Divanul iubirii“ 
a lui Ilafir (Zifha), poema Ecoul. 


Erai în parc, pierdută 'n lungi visări 
Şi culegeai buchet de frandaiiri, 
Simbol al nesfârşitelor iubiri, 
Şi viitorul profilai în zări, 
C'auzi credeai tu, tuinice chemări 
Şi "'mbujorată toată 
La ce te-opreai de-odată ? 


Cutremurată de-un aprins fior 

Un fulger prin sfioşii ochi trecea 

Si 'n aiurări ceţoase se pierdea... 

Dar trupul se-apleca, tremurător, 

Și inima, un porumbel, în zbor, — 

Şi gândul îngrozit de-atât amor 
Clipea ca o seântee 
Pe paşnica alee. 


C'o frestie de baltă mâna ta, 

-- O, cum aş spune 'n clipele de-atunci— 
Se tot căznea mereu, prin grele munci, 
Pe galbenul nisip din pare cerca, 

Să serie numele-mi: Zifhă, Zifhă; — 
Şi repetă natura 
Ce 'ncet grăise gura 


D. C. Răuleţ: o scrie de epigrame, /?0- 
manța cântărețului nebun 'şi d. Romulus 





ROMULUS VOINESCU 


Voinescu cu mure succes de hilaritate, [n] 
scenetă Ailo ! Allo, pe tema mizeriilor te- 
Lefonice. 


D. Alfred Moșoiu, autorul „Strianei“ ci- 
teşte un fragment din poemul său drama- 
tic şi poezia de mare delicateţă „Ruga flo- 
rilor : 





ALFRED MOȘOIU! 


Plăpând. ghiocelu 
Eşind din zăpadă 
Sirigă ; „Tatăl nostru...“ 
Ca lumea să-l vadă. 


„Care eşti în ceruri...* 
Sopti îloarea-soare 
Şi-un val de lumină 
Căzu pe răzoare... 


Smerii, busuiocul 

Când vântul il mână 
Si-i scutură roua 
„Sfinţească-se,.„.* *ngână. 


Când „numele-ţi” spune 
Trist, Ochiul-de-bou, 
Nu ştii de-a fost şoaptă 
Sau numai ecou,.., 


Albastră ca cerul 
O Nu-mă-uita 
Spune : „Mpărăţia 
Să fie a tina“. 


D. M. Sorbul, cu mari însuşiri de per- 
fectă și dramatică dieţiune citeşte emojio- 
nantul pasagiu al lui Mihai în faţa capului 


Şi „Facă-se voia"! 
Suspin'o camee 
Călcat în picioare 
Pe alba alee... 


Când nuferii 'n lacuri 
Văd stele că sânt 
Şoptesc : „Cum e'n ceruri 
„Aşa pe pământ...“ 


Şi grâul, cînd moara 
Vueşte într'una 

A zis „Pâinea noastră 
Cea de totdeauna“ 


Iar Nalba şi Gura- 
De-leu, amândouă 

La îel rugătoare 
Răspund : Dă-ne-o nouă... 


Cu gândul la îluturi 
Stau rozele "m glastre 
Si spun : „lartă nouă 
Păcatele noastre...“ 


„Precum noi iertăm 
„Greşiţii“ încet, 
Răspunde garoafa 
Uscată 'n buchet. 


Şi erinii podoaba 
Fecioarei cinstite 
Soptesc : „Nu ne duce 
„Pe noi în ispite...“ 


Iar spinii, ce-odată 
Martiri îi purtară : 
„Şi ne izbăveşte 

„De rele... oitară, 


Si vântul porneşte 
kcoul divin, 

Cun freamăt pădurea 
Răspunde : „Amin“, 





lui Andrei Battori, din piesa: Săracul 
popă: 
ORDOG 


De-aceea noi Secuii lu a ta bunăvoin[ă... 

(se întoarce spre ceata de secui de unde primeşte o 

tavă acoperită cu o năframă albă). 

„ți Facem daru-acesta, dirept recunoştinţă. 

(Pune tava pe masă şi o descopere: Capul lui Batori) 

MIHAIL 

E Popa 27? (ride triumfător, Stanca tipă) 

PĂTRAŞCU (întorcând capul) 


Urozăvie ! 


TEODOSIE (făcând o cruce) 


Să-l erte Dumnezeu ! 


(Ceata de Secui cu Blasie Ordig nepăsătoare se ro * 
irage spre fund) 
MIHAI (după ce a, ocoliţ odată în jurul capului, se 
aşează în jliţ şi prinde a judeca pe Batori) 
Ei Popo ?... Cine fuse mai tare, tu sau eu? 
Tuci 2 Ochi-ţi sub ploape ascunși stau de ruşine ? 
(după vo mică pauză) 
N'ai vrut să-mi fii prieten şi fu cu-alât mai bine, 
Căci azi mi-ai dal o fură ! Ne-am războil cumplit ! 
Intâi ai vrut sul scumpăt ca orice iezuit, 
Părtaş cu Ieremia, din Țara Românească 


19 


Să mă goneşti, ca unul din voi doi să domnească. 
Nu vujungea o țară 1... Uşor te-um priceput 
Că eşti o vulpe pruustă, căci prea te-ui increzul 
În mintea ta săracă şi-n svalul Irimăei. 
Prea nu gândişi lu mine, că poute vicleniei 
ftăspunde-voi la rându-mi prin cuget mai viclean] 
Hei ! Hei! Nevoia țării te fuce din oşiean 
Ades cel mai făturnic, oricat ţi-ai da silință 
Să fii deschis la suflet, şi eu cu prisosință 
Cu turci având de furcă, învățături primii, 
Cum trebuie vicleanul ca să-l răpun. Zânbii, 
La slângăcia-li care capcane îmi întinse, 
Sin care licăile chiar capul lău se prinse. 
Zâămbii şi războire jălarnic' am purces ; 
De-aceea soli de puce la Albu ţi-am trimes 
Cu daruri, îar în laină strângeam cu sărg oştire, 
Căci îți ştiam prea bine amintila-li năzuire, 
Cen haina păcii, Popo, cercaşi să i-o îmbraci. 
Da 1... Ne pupam cu frații prin solii cei dibaci ; 
Ne juruiam credință !... A cui fu biruința ? 
Nu tu cântai din fluer, când îti veni ştiinţa, 
Că-am tăbărăt în tuină cu oşti să le gonesc? 
„Cum vezi şin viclenie fu să te biruesc, 
Căci una-i cap de Popă şi alta cap de țură. 
Dar n'ai vrut să te-astâmperi, cercaşi a doua oară, 
Pe față deastădată, să mă înfrunli cu oşti!... 
Să lupți cu mine, Popo ? Ținuşi să mă cunoşti ? 
Miiali Ogti cine-i, tu nai ştiut sărmane ? 
Năluca ce'nspăimântă oştirile-Otomane, 
Voişi s'o vezi tu însu-li ? Ce om nesocolil! 
Vedenia-ai văzut-o, dar, zău ll scump ai plătii. 
(Deodată întoarce capul. Doamna Stanca stând la, 
spatele său plânge cu suspinuri. Mihai mirat se în- 
toarce şi grăeşte nervos), 
De ce plângi ? Ai vrut pacea! Poftim! ţi-o dărueşte 
Cironic) Chiar însu-şi Cardinalul ! Ce? Nu te mul- 
țumeşte 

Nici pacea ? Ce vrei dară ? Ori singură nu ştii ! 
Boceşte 1... Fă şi-o cruce! Mălănii, nu ? Să-mi fii 
Menitii vieții mele o veşnică mustrare ? 
Grăeşte ! Lasă plânsul ! Atât! cumplit sânt oare, 
Incât ori-ce aş face în ochi-ți sânt călău ? 

(îi ia mânile şi o scutură puţin... cu răutate) 
I'am omorit eu ? Spune! 


D. Mircea Rădulescu, adaogă la această 
atmosferă de pogzie dramatică, scena din- 
tre Cercel şi boeri, din actul al IV-lea al Se- 
renadei din trecut, cu acel imn închinat 
Doinei : 





CERCEL (singur) 


E doina ! Este doina ! E cântecul ce-l cântă 

Un sujlet centr'un fluer închide-o taină sfântă ! 
Şi notele ei line când urcă şi le-asculi, 

mă cântă tinerețea şi vremea de demult... 

0! Melodia lristă cen aer se destramă, 

Mi-a fredonatl-o "n leagăn duiosul glas de mamă; 
E doina, ce-o îngână păstorul întristat, 

Pe crestele albastre de munţi, când s'a 'nsern* 

O cântă la fântâna din millocul răscruts 
Suralele, şin codrii o şueră haiducii... 

"E cântecul de veacuri păstrat şi fără pret, 

Născut din cine şlie ce lainc cântărel. 

E sufletul nostalgic, neînțeles şi mare 

Al unui neam ce simie, ce tremură şi care 

Si-a 'mchis în ea întâiul şi cel din urmă dor... 


UNIVERSUL LITERAR 


E doina... E suflarea vitejilor ce mor, 

E frunza "'nțiorată de şuier lung de mierlă, 
E lacrima făcută schimbată într'o perlă, 

E geniul funtastic, umil, necunoscut, 

E strigătul durerei și-al suferinlei scut, 

Sunt visurile "'nchise în şiruri de mărgele, 
Tristelea nesfârşită şoptită către stele, 

Cântulă către ape şi codrii de stejar, 

Jubireu fără vorbe şi fără de hotar... 
r'utreaga moştenire ce ne-au lăsat părinții, 

E jalea, e aleanul, bulsamul suferinţii, 
Trecând dinu gură 'n gură, trecând din an în an, 
k pâinea şi e ruga românului Sărman.... 

0! Cântă-mi, numai glusul tău poale să-mi aline. 
Purtuna şi durerea ce clocoleşle *n mine; 
O! doină, dulce cântec pierdul şi 'nduioşat, 
De ce-am râmas dle tine aşa de 'ustrăinat ? 
Chemarea ta duioasi, melodică, profundă, 
Îmi riiscoleşte viața cu fiecare undă, 

Imi sfâşie simțirea cu viersul ei ales... 

Şi cât de rău mă doare că nu te-am înleles! 


Apoi peste atenţiile calme, tree arma- 
tele ce 'se ciocnesc în formidabila încăera- 
ve dela Mărăşeşti —- poemă pe care d-sa 
o declamă cu savante resurse de actor ma- 
re — şi după alte două poeme închinate 
candoarei mâinilor ce-au îngrijit pe ră- 
uiţi şi alta fraţilor ardeleni. Sezătoarea 
se ridică, după apruapk 2 ore de poezie şi 
de comunitate spirituală. 


PENTAPOLIN 








(desen de Abel Faivre). 


Doctorul: —. Nu-l contraziceţişi spuneţi-i că într'o bună zit 
să capete legătură... 





UNIVERSUL LITERAR 


Frânturi 


PUTEREA MAIMUȚELOR 

E cunoscută multora puterea extra- 
ordinară a maimuţelor. „Cele întâm- 
plate de curând la grădina zoologică 
din Londra, va surprinde totuşi. 

In grădina aceasta se afla o, gorilă- 
femelă, poreclită „Daisy  Drăcoaica 
din cauza răutăţii ei. Ă 

De curând, se introduse în cușca ei 
un trunchi de arbore de 60 centimetri 
in diametru, ca să aibă pe ce se urca. 
Doi gardieni abia pultură să-l ducă. 
Daisy iuă triunchiul cu o singură labă 
și începu să se joace cu el ca şi cum 
ar fi fost un cerc de copil. 

Administraţia  grădinei temându-se 
că Daisy sar putea lovi cn el şi că ar 
putea să sfărâme zăbrelele cuştei, înlo- 
cui triunchiul acesta cu altul mai mare, 
pe care cu greu îl transportară cinci 
oameni. Daisy se juca cu el ca şi cu 
cel dintâiu. 


UN PAPAGAL UNIC 

T, cel din Brisbane, capitala 
slandului (Australia). 

Faima i-o: aduc cei 1% ani ai săi. 
Din cauza bătrâneţii şi-a pierdut pe- 
nele şi nu mai poate să se folosească 
de mandibulele  ciocului. Este hrănit 
cu mâna, cu boabe muiate. 

Proprietarilor le aduce, se spune, câ- 
ştiguri foarte frumoase, datorită cărţi- 
lor postale ce reprezintă pe frumosul 
papagal. 

Bictul om! La 106 ani are o 
mai tristă ca a papagalului. 
cărți poştale nu e interesant. 


„REGELE GREVIŞTILOR FOAMEI" 


Greva foamei nu mai este un mono- 
pol al deţinuţilor, împotriva rigorilor 
închisoarei ; de acum este o profesiune, 
onorabilă, ca oricare alta, cu drepturile 


„Queen- 


soartă 
Nici în 


ei şi în curând cu sindicat propriu, Ce 
rost are sindicatul ? E simplu: Să-i a- 
pere împotriva rigorilor administrative 
care, cum sa întâmplat de curând la 
Paris, îi opreşte să-şi practice meseria 
în public. 

Ca în orice specialitate, greviştii foa- 
mei („postitorii, dacă termenul nu vă 
pare uriîţ), au somităţile şi celebrităţile 
lor. Regele acestora a fost proclamat 
Wolly, care a fost scos din cuşca de 
sticlă după un post de 24 de zile. Peste 
100.000 de persoane au defilat în circul 
unde cra expus pe dinaintea  cuşcei, 
care purta, toate peceţiile oficiale. 

După ce a fost liberat Wolly şi-a fă- 
cut toaleta şi apoi a luat un prânz 
compus din lapte, struguri, înghețată 
şi vin alb, 

Doctorii care au controlat experiența 


au constatat că starea lui generală era 
absolut normală. De data aceasta „re- 
gele greviştilor foamei“ a bătut cu trei 
ore în plus, recordul stabilit tot de el, 
acum nouă ani. 

Wolly s'a născut în 1886 în Olanda, 
la Leyda, unde şi-a compleiat studiile 
cerute să devină pastor. Dar a devenit 
aviator. E unul dintre primii piloți 
care a reuşit loopingul, Când se afla 
în Anglia, a căzut cu aparatul dela 
1500 metri înălțime şi a rămas în ne- 
simţire timp de 3 săptămâni. In vremea 
aceasta nu putea să bea decât o lin- 
gură de cafea cu lapte pe zi. 

De aici! i-a venit ideea să încerce un 
post complet. Prima experienţă a fă- 
cut-o la Oxford în 1916, cu deplină reu- 
şită şi sub un sever control. După răz- 
boi, pe care l-a făcut ca aviator în ar- 
Matu engleză, în 1918 a reinceput ex- 
perienţa. 

Bucurându-se şi de facultatea extra- 
ordinară de a se lipsi aproape cu totul 
de somn, — Wolly obicinuit, nu doar- 
me decât o oră pe noapte, — a fost 
mult ajutat în încercările sale. 

In cursul unui antrenament foarte 
sever, Wolly a început să suprime în- 
tâi orice aliment lichid. Incetul cu în- 
cetul elimină alimentele solide cu bază 
hidrică şi reincepu experienţele  pu- 
blice, 

Aceasta e a treizeci şi seaseca; şi a 
dona în care a rezistat 28 zile. fiindcă ce- 
lelalte nu treceau de 10 şi 16 zile. 

Inainte de a intra în cuşcă, el postise 
încă cinci zile, ca să elimine din orga- 
nism toate resturile alimentare şi să-şi 
pună la încercare rezistenţa morală, 

„Wolly, spune un doctor, care ex- 
plică acest fenomen, irăeşte cu viteza 
redusă“, la îel ca un automobil, care 
merge fără ulei, 

„După câteva zile temperatura scade 
iar pulsul bate mai slab. Barba şi pă- 
rul cresc mai încet, aşa că după o lună 
el poartă o barbă ca de 15 zile. 

Funcţiunile glandelor sunt suprimate. 
Nu mai are nici o salivă, nici transpi- 
raţie. Trăește cu „febră uscată şi rece“, 
invers bolnavilor febricitanţi, cari au 
sudoare abundentă și cu temperatura 
mărită. Perioadele cele mai penibile în- 
cop dela a cincea zi, criza foamei, foar- 
te suportabilă, în comparaţie cu criza 
setii dintr'a noua zi, cu atât mai groa- 
de ai cu cât deslănţuie şi o criză mo- 
rală. 

Uscarea gâtului, a purei şi a nărilor, 
vâjâitul urechilor, sensația că viața se 
stinge, dau naştere unei frământări de 
nedescris. După ce trece şi criza acea- 
sta, Wolly intră într'o stare de insen- 
sibilitate aproape completă şi de foa- 
me și de sete, şi rămâne doar victima 
slăbirii progresive, care face ca într'o 
lună să piardă 20 de kilograme. El le 
recâștigă uşor, fără nici o supra-ali- 
mentare, în 15 zile dela încetarea pos- 
tului. 

Wolly, de obiceiu, nu bea aproape 
deloc, mânâncă foarte puţină carne, 
Dar în schimb fumează, în mediu, pâ- 
nă la 150 de ţigări pe zi. 

Cum se va restabili, el şi nevasta, 
care ii naşte la Paris, Wolly va con- 
tinua, experienţele sale în Elveţia, Ita- 
lia și America, unde sunt urmărite cu 
interes de oameni de ştiinţă. 





1 


Bucura Dumhravă 


Din Port-Sad (Egipl) soseşte vestea în- 
cetării din viaţă a scriitoarei Bucura Durm- 
bravă. ! 

Scriitoare de un consistent talent epic, 
a dat literaturii române, deşi scrise în 
nemfeşte romanele: Haiducul, cu evocarea 
vieții lui Jianu şi Pandurul, cu aceea a lui 
Tudor Vladimirescu. 

Colaboraloare asiduă a revistei „Ideea 
Europeană" a fralat mai cu seamă pro- 
bleme de teosofie, cari o preorupau în 
deosebi şi pentru un congres al cărora, 
în. India, făcuse ultimul voiaj, în cursul 
căruia avea să se sfârşască. 


Inamorată de drumeție, a fost printre 
fundatorii „Henului drumeților“. A cân- 
lat poezia munţilor în „Cartea Munţilor“ 
ieșită în 1924, in a doua ediție. 

Până la o mai detailată prezentare a o- 
perei  Bucurei Dumbravă reproduc din 
„Repertoriu critic, aceste câleva rânduri 
evare în legălură cu ultima ei lucrare: 





„Vade-mecum al drumețului, călăuză 
slătoasă: şi cu huz, poemă sacră a frumu- 
seţilor naturii, a mirajului munţilor, car- 
lea aceasta e sortită unei celebrităţi de 
antologie. Are toate calităţile pentru a- 
ceastu. Porneşte dintrun gând curat. E 
închinată tineretului, pe cure-l vrea cres- 
cut în cultul muntelui, singurul în mă- 
sură să aducă acea atmosferă sănătoasă, 
morală şi materială, în care să înfloreas- 
că frăţia. zilelor mai buna de mâine. Gân- 
dul e slujit de minune de arta scriitoarei. 
Nu e sfat lăsat de o parte. „Excursia tre- 
buie să fie şi ea a operă -'da artă“. Pen- 
tru aceasta trebuesc organizate : începu- 
iul, — exactitatea — îmbrăcămintea („es- 
tetica este tot atâta de însemnată pe 
munte ca în saloane“), hrana, iovărășia, 
etc. Şi sfatul vine blând şi insinuant din 
amintirile vii ale scriitoarei, din întâm- 
plări despre oamenii dela munte. Cu tot 
meritul practic al acestei cărţi, nu mă pot 
opri dela „plăcerea de a stărui asupra ca- 
lităţilor. ei stilistice şi asupra atmosiprei 
de divinitate în care scriitoarea îmbracă 
muntele şi vegetaţia lui. Paginile despre 
focul în pădure şi despre varietățile fo- 
curilor după lemne, sau capitolul florilor, 
cu exaliareca aceea lirică a smirdarului, 
parfumat şi încins, pe coastele Bucegilor, 
se cetesc în acel ritm care aminteşte când 
solemnitatea stilistică a lui Odobescu când 
imnul pentru Ardeal, al lui Bălcescu. Flo- 
zile Bucurei Dumbravă, te fac să înţelegi 
de ce Agnes, fiica lui Indra, coborâtă pe 
pământ să cunoască chinurile oamenilor, 
ar fi suporiat caznele căsătoriei mizere, de 
ar fi avut o floare, măcar o floare, să-i 
înfrumuseţeze odaia. 


PERPESSICIUS 





Horaţiu Dimitriu 


L'am cunoscut la Munchen, iacum opt- 
sprezmce ani. 

Imi aduce aminte, vag, de o„siluetă. ma- 
sivă și oarecum 'elegantă. 

Lam Kcîntâluit, după urmistițiu, în una 
din ulițile murdare ale Iaşului, care mai 
păstra încă, în dezordinea dezolantă a lu- 
crurilor, duhoarea iuftului rusesc, 

leşea din gangul negru al unei case 
vechi — şi, profilat pe ocrul zidului mur- 
dar, avea, în chip, în îmbrăcăminte şi în 
atitudine, nu ştiu ce îndârjire proletară, 
care intimida, 

Am aflat dela ţprieteni că e bolnav și 
vrăjmăşit de împrejurări. 

Mai târziu, în Bucureşti, 
noastre au fost rare. 

Il evitam, cu amicală politeță, 

Nu fiindcă nu mi-era drag, ci pentru că 
o convorbire cu el mă tulbura câteva zile 
dearândul.! 

Era, în gândurile, în apucăturile, în cu- 
vintele lui, o stranie împărechiere de aris- 
tocrat şi răzvrătit, de logic şi paradoxal, 
de chibzuii şi destrămat. 

Prietenia  noasiră sa statornicit, în 
toamna asta. la castelul Brâncoveanu, din 
jinutul Făgiăraşului.! 

l'am văzut suferind, dar mai ales lam 
urmărit studiind. ) 

Munca, la dânsul, era o necesitate orga- 
nică, ce-i dădea aceu satisfacţie superioară, 
pe care no cunosc decât artiştii, si care 
strecoară, în trupurile hârbuite triluri ar- 
vintii de viaţă. 

„Opt ore, uneori zece ore de studia "zil- 
nic — fără nici a sărbătoare de adihuă — 
ar Îi putut dobori pe oricare din uerătorii 
zdraveni,/ hărăziţi .cye soartă şi de întocmi- 
rea socială, la o muncă obligatorie, 

Deşi sărac, ilorațiu Dimitriu muncea 
nu pentru alși spori maldărul de pânze 
eboşate, care i-ar Îi vcutat strălucit peste 
iarnă, ci peniru u pătrunde freamătul spe- 
cial românesc al înfăţaşărilor si chipurilor 
de acolo, şi a le exterioriza, potrivii ecou- 
lui interior, în imagini desbrăcate de am- 
biguitate.i 

EL nu confecţiona, ci căuta. 

Se căuta, 

In vagonul care uc-a trecut Carpaţii, 
îndărăt spre Bucureşti, aducea cu el o sii- 
vă enormă de studii. 

Bagaj preţios pentru majoritatea picto- 
rilor noștri, în amicale relaţii cu negusto- 
Tii și in proaste legături cu ceia ce noi 
niuniw, în limbajul de atelier,!cinste pro- 
fesianală. 

La Horaţiu, tot materialul acela, foarte 
„vandabil“, urma să fie revăzut, preluerat, 
cizelat, în „atelierul“: din Capitală. 

Aici începu, mai intensă, mai epuizantă, 
munca de amănunt şi de precizare — şi 
A odată “procesul de vlăguire al trupu- 
ni 

In mediul ozonat al Carpaţilor, în soa- 
rele blajin de toamnă, care încălzeşte şi 
cauterizează — trupul sc păstra voinic şi 
muncea părea uşoariă. 

Odaia din Bucureştiul promiscuu, cu 
obscwritatea ei vicleană. cu  otrăvurile 
multiple degajate din pânzele proaspete 
înşirate pe pereti, ploile mărunte CU UMe- 
zeala lor perversă, dar mai vârtos trebuin- 
a de a sta zăvorit între cei patru pereți, 
ca să-şi desăvârşească opera — au izbu- 
tit să zdruncine, în chip: îngriiitor, restul 
de sănătatea trupească şi morală, din pic- 
torul acesta cu schelă |atletică. 


întrevederile 


Boala însă n'a dovedit să-i clintească 
nimic din ceia ce Horațiu Dimitriu sare 
mai luminos Și mai scump în el: Crezul, 

Fiu de general şi nepot bun al bătrânu- 
lui meşter Th. Aman, Horafiu Dimitriu 
păstrează, atavic, în şufletul lui, în toată 
carnea lui, păstrează nealterată credinţa 
că arta românească izvorăşte din adâncu- 
rile ncamului nostru şi că, prin urmare, 
trebuie să ţintească a fi o desăvârşită €x- 
presiune a acestui neam. 

Nu e o teorie împrumutată şi nici 0 
spovedanie de circumstanţă. 

Ci o religie. 

Fa nare nimic comun cu naționalismul 
curent, și încă mai puţin cu  şovinismul 
utopic, de troiuar,. 

Pornind dela un sentiment şi nu dela un 
program, pictura lui  Hor ațiu Dimitriu, 
evident naţională, nu. cade în tendinţă ȘI 
nu se repetă, arbitrar şi plicticos, în plate 
calapoade convenţionale. 

Iloraţiu Dimitriu nu cunoaşte arta de a 
minți. 

Nici măcar pe aceia de a măguli. 

Din potrivă. 

Dar pentru năravurile societăţii în care 
trăim francheta deconcertează. 

E ca o floare de pădure, cu 'parfumul 
prea neașteptat, prea pukrnic, prea sănă- 
tos. 

Câţi-va colegi, cari știu să preţuiască și 
pe om şi pe artist, au izbutit să-l convin- 
gi a-şi scoale în lume desenele şi pân- 
zelc. 

O expoziţie cu ultimile lui lucrări se 
va deschide, la 14 Februarie. în „Casa 
Artei” din str. Câmpineanu 17. 

Ea va oglindi, într'o apreciabilă măsură, 
tot ceia ce se frământă în sufictul picto- 
rului acestuia, care, în ciuda unei sănă- 
tii ce clipaște, încearcă să smulgă pă- 
mântului românesc uriaşu taină seculară. 


i. N, N. TONITZA 


ERATA. — In cronica noasiră preceden- 
ti „Peisagiu bucureştean“... să se citească: 
în umbra lor firavă, două cuburi de scân- 
duri“, în loc dă „două culmi de scânduri“. 
Apoi : „alburile cari stăruiesc, nevinovat, 
în împărăţia moartă a griş-urilor'... în lo 
de : „ulburi cari stârnesc nevinov at, etc. 

EXPOZIȚIILE 

Ateneu : Muntzner — Ionescu Doru — 
Pan loanid. 

Căminul Artelor : Jalea — Pherekyde— 
Lucia Bălăcesen — Gory Mircescu — Pop 
Ludoşanu. ) i 

Mozart : Hans Eder. 

Casa Arlei : Grigorescu =- Luchian, An- 
dreescu, ete. 

Stoika. 


Cartea homânească : 

VERNISAGII 
cala Dimitriu, 14 Februarie, „Casa 
rici“, 

Marius Bunescu, 14 Februarie, atelierul 
propriu, dela Muzeul Simu. 

In curând va avea loc la „Cartea Româ- 
neasci“ ,vernisagiul noului salon plastic, 
întitulat „Grupul celor patru'* — unde vor 
expune pictorii Francisc Șirato, Şielan 
reala N. Tonitza şi sculptoral O, 

an. 





UVAIWERSUL LITERAR 


Conterințele „Poesis“ 
Lucien Fabre despre Paul Valery 


Joi scara d. L.ucien Fabre a inaugurat 
ciclul organizat de gruparea Poesiis a- 
supru literaturei franceze contimporane, 
vorhind despre „Paul Valery“. D. L. Fa- 
brc este unul dintre cei mai buni ro- 
mancieri îrancezi şi romanul său „Ra- 
bevel“ u luat premiul Goncourt, motiv 
care să mărească şansa celor cari aveau 
să-l audă vorbind despre Paul Valery, 
„marele său prieten“, 

D. lon Marin Sadoveanu, care a pre- 
zeniat audiiorului pe d. L. Fabre a ţi- 
nut să precizeze că conferenţiarul ne- 
putând să prezinte în cadrul unei ore 
filozofia lui Valery, fără de care poetul 
nu poate fi înţeles, va căuta să-i schi- 
țeze numai elemeniele dominante ale 
personalităţii lui, 

Conferenţiarul — merge până a de- 
clara că alegerea lui Paul Valery ca 
membru al Academiei Franceze — nu 
este o încoronare, ci 0 consacrare a poe- 
ziei pure, libere de influenţa școalelor 
diverse. 





LUCIEN FABRE 


Poetul care a întrunit sufragiile tutu- 
ror oamenilor de gust, atât de deosebiți 
prin geniul lor poetic, este întradevăr 
un reprezentant al cmoţiei, în toată di- 
versa ei manifestare. Il este în acelaş 
timp o sinteză uimitoare a tuturor for- 
melor de manifestare a inteligenţii u- 
mano, oferind el însuş una din inteli- 
genţele cele mai universale şi totodată 
cele mai conştiente de universalitatea 
sa. 

In orice domeniu științific ar fi putut 
crea lucruri superioare; cu acciaş uşu- 
rinţă cu care ar fi întocmit sisteme filo- 
zofice şi a creiat. capodopere în poezie. 
Dușman declarat al specialităţilor no- 
minale, bune numai pentru spiritele în- 
guste, el a căutat sinteza tuturor aces- 
tor manifestări, astfel că o pagină de-a 
lui se prezintă sub toate aspectee ei 
variate. 

Din poezia lui se desprinde vigoarea 
unui geniu pe cât de prodigios pe atât 
de original și intim. Cuvântul, sunetul 
ca şi tăcerile lui sunt de o densitate ne- 
cunoscuti; el atinge culmi neatinse şi 
plăceri necunoscute încă. Prin caracte- 
rul ci, — alusiv — procedând prin evo- 
caţiunile și metodele cele mai neobișnu- 
ite poeziei clasice — armonizând între 
singura pagină plină de sens, senzaţii 
fizice, matematice, metafizice, psihologi- 
ce, plastice şi literare, poezia lui Paul 
Valery este pur intelectuală și rămâne 
inaccesibilă mulţimei. O astfel de operă 
definitivă este „L'introduction 4 Ia 
Meâthode de Lsonard de Vinci“, căruia 
i-au urmat 0 serie de lucrări de-o înal- 
tă concepție şi sinteză intelectuală. 





UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicală 


— Concertele simfonice dirijate de Felix Weingartner. — 
(Sala Ateneului, 25 și 31 lanuar 1926) 


Ca funcţiune şi apariţie artistică in- 
dependentă, dirigentul de orchestră nu 
are un trecut ce trece peste un veac. 
Până târziu, în clasicism, compozitorul 
muzical este şi interpreiul creaţiunilor 
sale : este şi virtuosul instrumentist și 
conducătorul micei! trupe de muzicanți 
cari luau parte la executarea, operei sale. 
Abia din secolul al XIX-lea diviziunea 
muncii şi specializarea, cunoscutele 
principii de economie socială și biolo- 
gică, despart factorii ce îndeplinesc ai- 
ferite funcțiuni în exerciţiul artei muzi- 
cale. Şi astfel, odată cu sporirea consi- 
derabilă a instrumentalului orchestral 
şi cu înmulţirea personalului partici- 
pant la interpretarea unei piese muzi- 
cale, vechiul concept de „regens chori* 
capătă o vie actualitate, iar organismul 
orchestral îşi diferenţiază din ce în ce 
mai categoric un pupitru al dirigentului 
la care se ridică, dela locul său de cem- 
balist sau de prim violonist, maestrul 
de capelă al clasicismului muzical. Ho- 
tărîtoare în evoluția atâtor bunuri cul- 
turale, împrejurările sociale nu rămân 
făr'de efect nici în practica muzicală, 
Dar omicât, în această privinţă, luşii 
experienţei sovietice de azi ar tinde la 
inlăturarea dirigentului din fruntea or- 
chestrei,— dirigentele ar înfăţisa un 
sumbru și amen'nţitor simbol de des- 
patism, — arta baghetei esto astăzi în 
cea mai deplină expansiune, Richard 
Wagner, Berlioz, Kufferath, Deldevez ş. 
a. au stabili o seamă de principii ale 
artei sefului de orchestră, iar, în urmă, 
în vremea noastră, Felix Weinpartner 
este, fără îndoială, şi sub raportul tco- 
reticianului și al practicianului, sinteză 
a aceia ce poate reprezenta, până azi 
sceptrul dirijorului de orchestră. 

Investmântat. în purpura fuimei sale 
mondiale, şi înconjurat de învioratul me- 
diu al admiratorilor, Felix Weingartner 
păşește în fruntea policefalului aparat 
orchestral cu stăpânirea, măsura, echi- 
librul, calmul şi: prestigiul de Pontifex 
maximus al cultului Futerpici. Nici o 
selipire de zădărnicie formală în gestul 
său, nicio nesiguranță în concepţia sa 
muzicală, niciun compromis de. inter- 
pretare în realizările sale. Scepticismul 
aparent al înfățișării sale nu-i altceva 
decât  indicaţiunea preocupărilor sale 
stilistice ajunse ia matunitale, a princi- 
piului pe care îl înscrie singur printre 
primele rânduri în propia-i „Arta de a 
dirija“ ; „de a nu mai consiilera în ac- 
țiunea șefului de orchestră exieriorul, 
ci, înainte de orice, elementul interior 


In versurile lui, remarcabile prin 
structura technică şi în care se vădea o 
neliniște filozoiică, Paul Valery a cul- 
minat — mai ales în „la Jcune Parque“ 
dată după douzeci şi cinci de ani de tă- 
cere, operă pe care conferenţiarul o con- 
sideră. „drept cea mai admirabilă dintre 
scrierile vreunei limbi“, Pentru a putea 
înţelege această poezie este nevoe să se 
cunoască filozofia generală a creatoru- 
lui ei. spre a evidenția cât. mai bine ca- 
racteristica lui Paul Valery, conferenţia- 
vul a citit diferite fragmente din opera 
poetului, din care se desprinde poezia 
- cu totul personală, intelectualitatea sub- 

tilă şi castă, precum şi vigoarea inspi- 
-rației care emană ca din nesfârşite şi 
„adânci meditaţiuni şi reflectează în plin 
: uriaşa putere de gândire şi simţire 


: „valeryană“. 
- IL. FLOROIU 


care dă suflet execuţiunii unei opere 
orchestrale, corale sau dramatice“, Con- 
ştient până la absolut al resurselor de 
expresivitate oferite de interpretarea u- 
nei opere muzicale, Weingariner nu de- 
pitează o singură dată un gust întâm- 
plător sau de prisos. niciodată 0 șo- 
văire în cceace a fundat ca aport al 
personalităţii sale în interpretările în- 
treprinsc. Sinceritatea faţă de opera de 
execuiat, faţă de sine însăşi şi îață de 
public, — studiul temeinic al partiturii, 
în așa fel ca aceasta să nu fie în timpul 
execuţiunii de cât un ajutor pentru me- 
morie si nu o piedică pentru gândire, — 
convingerca perpetuu vie în minte că 
dirijorul este în lumea muzicală perso- 
nalitatea coa mai importantă, dar şi cea 
mai responsabilă, — că prin bune exe- 
cuţiuni, pline de stil, dirigentul de or- 
chestră poate forma publicul,  lumi- 
nându-i sentimentul artistic, şi că, din 
contră, prin excuţiuni rele, sacrificate 
de vanitatea lui, poate să strice terenul, 
făcându-l imapt pentru încercări artis- 
tice veritabile, — iată atâtea  învăţă- 
minte pe care Weingariner le împărtă- 
seste discipolilor bagheiei. Mărturisirea 
de credință a ariei sale pe care și în 
scris, dar mai ales în realizările sale, 
Weingartner o rostește cu eloquenţă de- 
săvârşită. Grupându-se, în evoluția artei 
sefului de orchestră, în constelajiunea 
Wagner. Weinpgartner este totuşi o apa- 
viție care ia caracterul de reacțiune con- 
tra manierei tipice a artei constelaţiunii, 
voprezentată. degenerat prin Hans von 
Builow, contra  manierei „Tempo ru- 
bato“, contra „Bilowiadelor“. 

Stilul, caracleristieul propriu fiecărui 
coinpozitor, claritatea. sunt primele ele- 
mente de avut în vedere la interpretarea 
uncii opere muzicale. 

Fundamental însăj este pentru Wein- 
gartner Yempo. „Nici un tempo încet nu 
poate fi atât de încet, și nici unul re- 
pede atât de repede, încât melodia pie- 
sei muzicale să nu mai poată fi recu- 
nosculă“. Răsfoind „Stuturile” pentru e- 
xecutarea simfoniilor clasice (Beethoven, 
Schubert și Schumann). tocmai Tempo 
este elementul asupra căruia Weingart- 
ter se opreşte stăruitor, modificându-l 
pe alocurea determinându-l, fie metro- 
nomiec, fie ca rost expresiv. Lipsurile de 
reliefarea tematică în simfoniile clasice 
Weingariner le retuşează prin dublări. 
mentele de suflat, dar fără a distruge 
aplicate cu prudență. mai ales la iînstru- 
vreodatii echilibrul instrumental, 

„In deplină stăpânire a atâtor daruri 
și cunoștințe, Weingartner a purtat ba- 
gheta sprintenă, elegantă, sugestivă şi 
imperafivă. mănuită cu o mobilitate de 
„DOignet“ minunată, cu o agerime de 
floretă, peste atentia încordată a or- 
chestrei simfonice hucureştene. 

Primul concert. început cu Simfonia 
batetică de Tschaikowsky, se încheia cu 
Uvertură de Weingartner, însăși .Fur- 
tuna“, și de Waaner : T'vertura şi baca- 
nala dim „Pannhăuser“e şi preludiul la 
„Meistersinger“. Tar cel dc-al doilea con- 
cert, festival Beethoven, avea programul 
alcătuit din : Uvertura „Egmont“ şi Sim- 
foile a II-a şi a VIII-a. i 

nirunul din volume i 5 
sentum'“, Carl Krebs ape Ra Area 
tra lui Weingartner acelas ton polemist. 
pe care acesta îl ţine în contra lui Rii- 
low. Krebs sustine, între altele. că Be. 
ethoven n'ar fi prea în spiritul lui Wein. 
Etică, că interioritatea melodică a lui 
caen Are or [d pa prin 

cărare a redării, Am a- 


! 13 


vut impresia acestui „arareori“, în tot 
cursul interpretărilor lui Weingariner şi 
am avut viziunea veritabilului dirigent 
de orhestră : un dictator, în cea mai con- 
stientă, înaltă şi pură înţelegere a acestui 
iermen, înţelegere din care va, să climi- 
năm orice sgură peiorativă; dictator 
ideal, regens, 


G. BREAZUL 





La teatrul „Regina Maria“: Fru» 
moasa aventură de R. de Flers, 
Caillavet și Rey 


Lecul amintirilor.  Teimprospătarea 
stărilor sutleteşti, care ne-au fost dragi, 
Bucuria constatărilor, că nu sau vân- 
turat din inimile noastre îrăgezimea de 
a aprecia şi nuanță seniimentele eniu- 
ziaăte, Poesia aducerilor aminte calde, 
suavre, eu toţ cortegiul lor de înduio- 
şări. Acestea ni se par a îi cele mai ca- 
racteristice tălmăciri ale stărilor sufle- 
teşti ale publicului care a asistat la 
„Frumoasa aventură“. A trăit vibrant 
cele 3 acte ale piesii și-a regretat, că 
su sforsit duleea melacolie, înfășurată 
în poezie. 

Subiectul piesii e simplu şi lin. TI scuturat 
de orice fantasie, care complică şi nu-i înve- 
rigai în intriga, came să stârnească în- 
plutituri de imaginaţii  abrupie. Piesa 
întreagă însă e pusă întro atmosferă 
de înfiarare tinerească, de avânt liric 
al cadenții iubirii şi de largă înţelegere 
a entuziasmului îndrăgostiţilor, pentru 
cari nu-s obstacole şi orice bariere sc 
prăvălesc în calca lor. 

- 


Helene de Trevillac e logodită. Tue- 
bhue să se căsătorească cu Valentin. A 
sosit și ziua nunţii. Helene fuge însă cu 
vărul său Andr6, la ţară, la o rudă bă- 
trână. Uimează scene de piloresc vo- 
devil, Pătrâna crede că i-au sosit ti- 
nerii a căror căsătorie i se vestise. Când 
mai târziu apare Valentin, lucrurile se 
descurcă. luhiţii se căsătoresc şi Valen: 
tin se rnângăe. 

Aţi văzut vreun subiect mai comun, 
mhi vechiu, mai vodevilese ? 

Si totuşi ce desfășurare ritmică de 
simţiminte, elegant cadențate, ce vervă 
aderabilă de tinereţe înţelegătoare, ce 
înficvare de dialog sprinten, care văde- 
şte înfinita variaţie de nuante a dra- 
gostei siăpânitoare, a iluziilor biruitoare 
și a amăgirilor înfrânte, 

Piesa accasta încadrată de nuante 
subtile de cugetare, de subtilă poezie, 
-- ca un cireş înflorit, — dacă nar fi 
îsi interpretată cum se cuvine, ar fi 
fost ur dezastru. Dar interpretarea a 
reliefat vraja poeziei piesei. 

D-na Lucia. Bulandra a fost fermecă- 
toarea bătrânică. d-na de Trâvillae, la 
care îndrăgostilii şi-au săsit  vefugiul. 
]mi îngădui să înlătur orice şovăială 
şi să spun, că de mult n'am mai văzut 
pe d-na Bulandra întrun rol mai bine 
stăpânit ca în acesta. Să fi contribuit, 
la rcigala coniurării rolului și faptul 
că d-na Bulandra pregătea afirmarea 
anmElă, pe sconă a tinerei d-sale colege, 
d-ra. Caler? Poate. D-ra Caler a izbutit 
întradevăr să-si ia sborul. A jmprosio- 
nat, mai ales după ce sa prins în an- 
trenul emoționant al rolului şi cu vi- 
oarea tinerească a sincerității şi-a îm- 
prăşliat timiditatea. 

[. Tony Bulandra a fost un admira- 
bil Andre. Şi d. Enescu a îost acel fi- 
resc păcălit şi definitiv prostănac Va- 


14 


lentin, Despre a. Enescu mă simt dator 
să scriu, că a ştiut cu multă cuviință 
să, păstreze acel necesar echilibru, care 
cenvenia ansamblului interpretării bune, 
chiar îcarte bune. 

Hclurile secundare au fost susţinute, 
— aş zice cu eleganţă, — de d-rele Mo- 
hor, Anastasiu, Irimescu, d-nele Annie, 
Icnescu, d-nii Țăranu, V. Bulandra, Ilo- 
ciurg, Soare, Lungeanu. 


La teatrul mic: Domnii ăştia 
noui de R. de Flers şi Croisset 


Tarăși verva scânteetoare a d-ui de 
Flers şi ironia sveltă a lui Croisset. 

As voci desigur să nu greşesc afir- 
ri:ând, că în totul ei, piesa aceasta a 
celor doi fecunzi colaboratori e ceva 
mai domoală. Ii lipseşte parcă ceva din 
amploarea pe care o dădea pieselor lor, 
tantasia. In „Domnii ăştia noui“ e prea 
dârză observația şi prea strâns legată 
da ea, şarja dela început, pronunţată 
împotriva unui personaj anume creiat. 

Pcate că însuși titlul piesii indică 
ceva. Dar pe mine nu mă preocupă nici 
un fel de tendință de a iace aici, co- 
mentarii politico-sociale. 

Din piesă, se desprinde limpede un 
înţeles: „domnii ăştia noui', — scoşi 
la suprafaia. vieţii politice şi sociale de 
curentele de idei, de frământările mul- 
ţircilor, âe valurile noutăţilor conta- 
gicate, — nu's preparaţi să susţină în- 
datoririle legate de rolurile lor și ca 
oameni publici și ca oameni de socie- 
tate. Adevărul acesta e desigur prea 
elementar, ca să poată fi tăgăduit. Dar 
că 'să faci să reiasă din lucrările de 
artă, afari constatări, evitând sarja 
tare, atitudinea panfietarului dibaciu și 
simpatia faţă, de ceeace se încacă în va- 
lul noutăţilor, e desigur destul de greu. 
Yrea sunt actuale frământările și prea 
suntcm cu toţii, — și autori și actori și 
spectatori, — amestecați în vacarmul 
trunsfarmărilor. In acest sens, spuneam 
mai sus, că piesei acesteia îi lipseşte 
parcă, o fluturare de fantasie mai ac- 
centuată. i 

e 

Un conte bătrân, care respectă tradi- 
ţia bunului gust și a manierelor de no- 
bleţă tradiţională, are o prietenă, o ac- 
triţă, căreia-i iace educaţia, cerută de 
stilul nobilitar. 

Dar în viaţa protocolară a bătrânului 
conte şi a tincrei sale amice, — înzes- 





. Neviste 


DOUA INTERWIEVURI e 


D. DEMOSTENE BOTEZ a publicat în ul- 
limile două numere din „Adevărul Literar“ 
două convorbiri cu d-nii Mihail Sadoveanu 
şi Ibrăileanu, Interesante, prin personali- 
tatea celor interogați, intervievurile aduc 
precizări din cele mai prețioase pentru 
desbalerile literaturii române de azi, 


DEBUTURILE D-LUI SADOVEANU 


Am început a scrie când eram în cla- 
sa a: patra a gimnaziului din Fălticeni, 
Scriiam poezii, nuvele, romane... roma- 
ne pe care nu le-am isprăvit niciodată, 
poezii şi nuvele care au avut soarta tu- 
iuror începuturilor, deși lucram la ele 
cu toată sârguința şi cu tot sufletul, 
Duminica şin Sărbători, câte douăspre- 
zece şi paisprezece ceasuri fără odihnă. 
(D. Sadoveanu vorbeşte calm și între- 
rupt, Parcă-ar scoate din adânc aminti- 
rile acestea). 
De 


trată acum cu castel, moşie şi angaja- 
ment protecționist la Comedia franceză, 
— intervine un domn „de ăştia noui“, 
E un electrician energic, secretarul Co- 
miictului internaţional al muncii. Elcc- 
tricianul iubeşte pe prietena contelui și 
dacă nu-i poate da averi, o face părtașă 
la gloria lui, ajungând deputat și apoi 
ministru, Dar ce glorie nu-i efemeră ? 
Ministeriatul ţine prea puţin. Flectri- 
cianul e pus în situaţia de a alege: sau 
să primească transacții propuse de un 
om de afaceri, ca să câştige să-şi ţină 
cu trenă iubita, sau să renunțe la ea. 
Ccnieie intervine și-și înlătură rivalul, 
pe domnul acela nou. 


Felicit din toată inima pe d. Puiu 
Iancovescu pentru felul cum a inter- 
pretat rolul electricianului și-l îndemn 
să mai renunţe la rolurile uşoare, a- 
prcape identice, pe care le tot ţine în 
piesele fără ponderă, la teatrul său. | 

Cuvinte bune trebuie să adresez 
d-rei Rareş şi d-lui Aurelian. Cea dintâi 
în rolul amicei, pe rând a contelui şi 
îngiriclaaiaiui, şi cel din urmă în con- 
Pe, 

Ceilalţi artiști nu sau lăsat pe un 


plan secundar. 
B. CECROPIDE 


Buletin bibliografic săptămânal” 


1 FILOZOFIE. MORALA. 

Bartâk Gy5rgy. — Kant, Turda, Az Ut, 
1925, 123 p. 

Tolstoi (LL). — Există Dumnezeu ? Reli- 
gia mea. Să nu ucizi. — Noul creş- 
tinism, — Testamentul spiritual. Cu 
un studiu asupra doctrinei lui L. 
Tolstoi de Leon I.. Tolstoi. Bucu- 
reşti, (Tip. Adeverul), 1925, 61 p. Lei 
20, (Colecţiunea „Probleme şi idei“ 

31 STATISTICA, i 

Iancalescu (Aurel P.). — Statistica mon- 
dială a vitelor după răshoiu. Con- 
cluzii privitoare la România. Bucu- 
reşti, (Tip. „Bucovina“), :1925, 30 p. 
-- tabelă. 

37 IVAȚAMANT. PEDAGOGIE. 
MANUALE DIDACTICE, 

Godin (dr. Paul). — Creşterea copilului 
în epoca școlară. Aplicaţii educative. 
Traducere cu autorizarea autorului 
de Elisa Alexandrescu şi Filofieea 


” A se vedea tabloul 


Ă clasificaţiei zeci- 
male din nr. î. PI 


de AL.-SADI IONESCU 


Diaconescu. Bucureștii, Casa Şcoale- 
lor, 1925, 253 p. + 16 pl. Fig. Lei 45. 
Mugur (Gh. D.). — Laboremus. Scisori 
către învăţători. Bucureşti, Funda- 
la Principele Carol, (1925) 63 p. Lei 


Papacostea (Cezar), —- Cercetări Pedago- 
gica şi Sociale. București, Casa Scoa- 
leloz, 1925, 304 p. Lei 45. (Biblioteca 
pedagogică nr. 46). 

5 STIINŢE PURE. 

Fabre (]. 11). — Din minunile instinctu- 
lui la insecte. Traducere de Virgil N, 
Duiculescu. Bucureşti,  Adeveraul, 
(1925), Il — 112 p. Lei 6 (Biblioteca 
Dimineaţa nr. 47). 

Georgescu (M. 1). — Evaluarea păduri- 
rilor cuprinzând : Norme şi aplicaţi- 
uni practice pentru evaluarea în 
fond şi suprafaţă a pădurilor. Con- 
stanţa, (Tip. „Comercială“, Lucr. as.), 
1925, 57 p. 

Nordmann (Charles).—Impărăţia ceruri- 
lor. Ceva din secretul stelelor. Tra- 
ducere de S. Paves, Bucureşti. Cuge- 


UNIVERSUL LITERAR 

şi ziare 

Cea dintâi nuvelă puria numele Cu 
Arcanul, Am încredințat-o lui N. Apos- 
toi, profesorul meu de română, care îmi 
aprecia compoziţiile. Profesorul meu 
m'a încurajat, dar ma sfătnit să nu mă 
grăbesc a. publica. Să lucrez şi să aștept. 
Nuvela aceea era istoria unui flăcău luai 
cu arcanul la oaste... o istorie cu o fată 
şi c'o uragoste. Puncam pe flăcău să 
povestească întâmplarea la o stână.—Şi 
când adormeau toţi cei care ascultau, 
rămânea treaz numai vântul care şuera 
în prăjina înfiptă în vârful stânei. 

„Poezii scriam câte-o jumătate de du- 
zină, zilnice ; uneori şi mai mult. Fără 
scop, fără intenţii. Totuş în acel timp 
am trimes două, bucăţi umoristice unei 
gazete proaste — Dracul — care se ti- 
părea, cu cerneală roşie şi avea urmă- 
torul motto: 


„Dracu-apare 'n Capitală 

Unde-i multă îmbulzeală 

Şi se vinde zece bani 
La boori şi la golani”. 


După un an, în clasa a cincea a li- 
ceului Naţional din laşi, am publicat 
câteva nuvele în Viaţa Nouă, revistă 
condusă de Nec. Țimiraş şi D. Casseli, 
care făceau parte din cenactul lui Ma- 
cedonski,. in aceeaş publicaţie şi odată 
cu mine au fipărit Cocea şi Galaction, 
unul proză şi altul 
ne lăuda fără nici 
tipărite aici au apărut apoi în volum, 
refăcute: Luna, Duşmanii. Indrăzneam 
a le iscili cu numele întreg, — ceeace 


versuri. O notiţă . 
o rezervă. Bucăţi | 


nam mai făcut în anul următor, când : 
a apărut o foarte bună şi serioasă re- : 


vistă săptămânală, Pagini literare, sub 
conducerea lui I. Gorun şi a lui Artur 
Stavri. 

Nota cu laude cxagerate din „Viaţa 
Nouă“ cred că a contribuit în mare par- 
te să-mi ascund numele. Am publicat 
în  Payini literare, odată cu Jean Bart, 
versuri și proză pe care le iscăleam M. 
S. Cobuz. Redactorilor nu le-am scris 
nici odată şi nu Je-am comunicat cine 
sunt. 

Eram într'o epocă de penibile înce- 
puturi și publicam mai mult îndemnat 
de prieteni şi ca să mă veritic. Compu- 
ncam încet şi greu, frază cu frază în 
cap. Hostoam și memorizam astfel în- 
treaza bucală, ca pe o poezie. Pe urmă 


La a 


tarea, S$. Ciornei & P. C. Georgescu, 
(1925), 228 p. Lei 55, 


Sieopoe (dr. A.). — Compte-Rendu aur : 


lorganisâtion et L'aeţivit de VInsti- 
tut de Chimie lindustrielle de 1Uni- 
versit& de Bucarest. Bucarset, (Tip. 
Socec & Co), 1925, 76 p. 

Stzzetelski (G.). — Etude  analytique 
d'un plidiapyre et de liniluence de 
la tectoique sur laccumulation du 
pâtrole. Bucarest, 'Typ. Socec & Co.), 
195, 23 p. Pig., hărţi. (Extrait (des) 
îravaux du premier congres interna- 
tional de forages, Bucarest — 1925). 

6 ȘTIINȚE APLICATE. 

“ULatâ—1-— m etaoih snrdlu osnrdluu 

Iscu (Ing. Vasile). — Inchiderea apelor 
la sonde în terenuri petrolifere. Dis- 
sertaţiune... pentru acordarea titlu- 
lui de  doctor-inginer. Bucureşti, 
(Typ. Curţii-Regale, F. Gobl Fii), 
1926, 114 p. Fig. Lei 200. 

Strzetelski (G.).—L'Industrie Pstrolifăre 
en Russie avant ei aprâs la Râvolu- 
tion. Les perspectives d'avenir, Bu- 
carest, (Tpy Socec & Co), 195, 21 p. 
Hartă. (Extrait (des) travaux du pre- 
mier congres international des fora- 
ges — Bucarest 1925), 

Teodorescu (Ing. C,). — Etude des .pro- 


_--.- 


a a mem a a aaa 


2 momo rr 




























































NIVERSUL LITERAR 


treceam pe hârtie. Cred că şi acum 
putea relua o frază întreruptă, din 
ăţile acestea de acum 28 de ani. 

n 1900 am isprăvit liceul. Până în 
2 am mai colaborat, la o revistă ob- 
ră, Pagini alese. loate aceste mici 
ercări nu au fost decât pipăiri. In- 
utul adevărat al carierei mele lite- 
e trebuie să-l socotesc odată cu in- 
rea mea la Semănătorul. Patru ani, 
epând în 1900, am lucrat neîntrerupt. 
cățile acestei epoci au alcătuit mai 
iu volumele: Povestiri, Dureri înă- 
ite, Şoimii. Crâşma lui Moş Precu 
în preparaţie, Venit în Bucureşti, 
cercul Semănătorului, — am început 
a la lumină, săptămânal, din această 
ervă, atât la revistă cât şi în foileto- 
1 „Voinţei Naţionale“. Cunoscuţi şi 
eteni țineau  întrucât-va de rău a- 
stă supraproducţie, care în realitate 
era decât rodul unor ani întregi de 
ncă aspră. 





CETATEA LITERARA Nr. 3 


umărul recent al revistei de sub con- 
rea d-lui Camil: Petrescu cuprinde 
editorial destinat polemicilor noastre, 
ri semnaie de d-nii F. Aderca, N. 
u, Romulus Dianu, novele de d-na T, 
„ra Ticu Archip, La Comentarii d. Ca- 
Petrescu se acupă în nuimnărul acesta 
volumul „Culegătorul de perle“ al 
i T. Archip, de ultimele spectacole : 
nechinul sentimental“, „Madame Sans 
e“, „Frumoasa Aventură” şi  revis- 
: Ideea Furopeană, Ritmul Vremii, 
ra de Jos, Salonul literar, Universul li- 
r, Adevărul literar şi Viaţa Univer- 
ră, 

notă din partea administraţiei anun- 
ă din cauza dificultăţilor de colpor- 
revista renunţă la| vânzarea cu numă- 
în provincie, acceptând însă comenzi 
cel puțin cinci exemplare din acelaş 
ăr, adresat direct administraţiei în 
Regală 21, Bucureşti. 


prits  mâcaniques du mortier de 
trass. Timişoara, (Typ. „Cartea Ro- 
mânească“), 1925, 10 p. Fig. (Extrait 
du Bulletin de lEcole  polytech- 
nique de Timişoara). 
MEDICINA. FARMACIE. MEDICINA 

VETERINARA. 
(M). — Tratamentul malariei, 
Bucureşti, (Tip. „Gartea Româneas- 
că“), 1925, 15 p. 
pan (Veterinar Col. Gr). — Noţi- 
uni de hipologie și zootehnie, Călă- 
uza crescătorilor. Creşterea, îngriji- 
rea şi boalele cailor, vacilor cu lap- 
te, oilor, porcilor şi pasăriior. Craio- 
ra, Scrisul Românesc, (1925), 503 p. 
Fig, 
cescu (dr. G.). — Vaccinarea contra 
tuberculozei, (studiu experimental), 
imdicaţiuni pentru procedeul Cal- 
mactte. București, (Tip. „Bucovina“”), 
1925, 28 p. 

7 ARTE, 

tin (Maximilian). — George Enescu, 
date critice şi biografice, Timigoara, 
(Tip. „Cartea Românească“), (1925), 
72 p. Fig. (Biblioteca muzicală). 
a (Tudor). — Dualismul artei. Bu- 
curești, (Tip. Fundaţiei culturale 
„Principele Carol), 1925, 139 p. Lei 80, 





? Fevruarie, 1879: S'a născut în satul 
Suletea, judeţul Fălciu, folkloristul Vir- 
eil Caraivan. 

8 Fevruarie, 1841: Sa născut în Iaşi 
Teodor Cerchez. 


1846 : S'a jucat în Iaşi „Sganarel doc- 
tor fără de voie“, comedie în 3 acte, de 
Molisre. 

9 Pevruarie, 1840: S'a născut în Opăi- 
țeni (Bucovina), filologul Vasile Burlă, 

1850: S'a născut în Bucureşti scriito- 
rul Vasile D. Păun. 


10 Fevruarie, 1846: Sa născut în Bra- 
şov Teodor Nica. 

1873: Sa născut în Caracal poetul 
Haralamb G. Lecca. 

11 Fevruarie, 1841: Sa născut în A- 
vella (Macedonia), profesorul  elenist 
Joan Caragiani, 


1868: U. de Marsillac a vorbit la Ate- 
neul hRomiîn despre „la chute d'un 
ange“, de Lamartine, „loa“, de Alfred 
de Vigny. Rolul îngerilor în literatura 
modernă”, 

12 Fevruarie, 1910: A murit Eugeniu 
Carada. 

13 Fevruarie, 1833: Sa născut muzi- 
cantul Eduard Ilibsch, 

1843: Apare în Bucureşti prima pu- 
hlicaţie enciclopedică, numită „Vestito- 
vul românesc, gazetă coprinzătoare de 
feluri de științe“, 

1877: A murit în Bucureşti artistul 
dramatic Costache Caragiale. 

1900: Apare în Bucureşti revista, lite- 
rară „Povestea vieţii“ cu colaborarea 
Jui Al. Macedonschi, C. Dobrogeanu- 
Gherea, D. Nanu, etc. 


Poşta redacţiei 


Eugen Victor : Poeziile dvs. vor apărea 
în numerile viitoare, Ele ne-au consolat și 
de atâtea, nenumărate, încercări nefericite 
ale confraţilor dvs., dar mai ales, primite 
priu poştă, publicarea ilor e cel mai bun 
rsăpuus pentru corespondenții noştri oca. 


8 LITERAȚURA. 
a) Poezie. 

Berza (Teodor [.). — Impresii din viaţă. 
Versuri. Tecuci, ( Tip. Vasile S$. A- 
dam), 1925, 43 p. 

Enescu Stâlpeni. — Comori indiene pro- 
verhe în versuri cu note explicative. 
București, (Tip. Fundaţia Principele 
Carol), 1925, 89 p. Lei. 20. 

Nea Nae Pipirig. — Giumbuşlâcuri, Ti- 
mişoara, „Cartea Românească“, 1925, 
87 p Fig. lei 30. 

») Roman. Nuvelă. 

Popa (Septimiu). — Sărutul cel mai dul- 
ce şi alte povestiri. Bucureşti, Ade- 
verul, 1925, 93 p. Lei 6. (Biblioteca 
Dimineața nr. 46). 

Todie (Eugen). —  Hîrdăul lui Satan. 
Bucureşti, L Brănişteanu, (1925), 3203 
p. Lei 100. 

Vrioni (Aida). — Foto-Sport roman de 
moravuri bucureşteni. București, 
Rampa. 1925, 183 p. Lei 30, 

c) Literatară străină. 

Kosztolânszky Istvân.—Fâklya az 6jben. 
Versek. Sibiu, (Ny-om Haiser Gybr- 
&Y), (1925), 9%. p 

Ormos Ivân. — Ukrbkkel €s csillagok- 
pi Versek. Arad, Uj Genius, 19%, 

p. E po ae 


- 15 


zionali, alarmaţi de tăcerea noastră şi în- 
clinaţi spre bănuială. 

Un poiet contimporan : Scrisoarea dvs. 
mă obligă să vă reamintesc suplimentul 
de „poştă a redacției“ publicat în nr. 52 
(1925) al „U. L.”. lot odată vă rog să bi- 
nevoiţi a citi răgpunsul dat d-lui Eugen 
Victor. Intre altele scriţi: „In. acest mod 
(iăcera dela poşia redacţiei, adică) de a 
proceda al dvs nu numai că tineri se 
sar retrage cu totul dar vor fi şi aşa de 
indignaţi că nu ştiu dacă toată viaţa lor 
vor uita acest refuz aşa de categoric“, 

Indignarca, după dictonul latin, face 
versuri ; n'ar fi exclus.Nu e însă, o bună 
sfetnică în ale gramaticei, 

Lucian Silviu, Târgovişte : Cântaţi pe 
siruna dvs. „personală“. E întâiul punct 
şi cel mai de preţ din „codul poetului“, 
„Romanţa delor ce mini“ nu e pentru 
dve.! 

Aurel Stângu, Orăştie : „Pretexte” e un 
frumos titlu de rubrică, 'cu toate că e al 
lui Andr& Gide. Gheorghe Cornea merită 
atenția noastră a tuturor; era un frumos 
talent. Insă dvs. scriţi: „obsesionaţi de 
idealuri inovatoare“,  „contradictorisme 
psihologice“, „poate vom puiea să silue- 
tăm mai revendicativ ifigura literară a lui 
G. Cornea“... In felul ăsta, nu. 

Apostol Bologa, Loco : „Crescând şi des- 
voltându-mă :din ce în ce mai mult, mora- 
liceşte (şi fiziceşte), am distrus foarte 
multe din acele „bucăţi“ „pe cari, mai 
inainte, le numiam „poezii .:! îti 

E un punct bun. Nu vă depărtaţi dela el. 


"Silviu Merişor : In locul explicațiunii pe 
cure o cerpţi cu privire la poezia „Un ro- 
man“ a d-lui G. Gregorian, („numitul po- 
em e lipsit cu totul de înţelesul şi limpe- 
dea claritate, ceea ce constitue o notă e- 
sențială pentru o bucată literari” — ex- 
plicațiune pe care o găsim inutilă de vre- 
me ce noi, am publicat această pocmă — 
să ne daţi voe să aprobăm finalul episto- 
lei dvs., pe care-l găsim coniorm şi cu cre- 
dința noastră : „.... înirucât 'pe d. Grezo- 
rian lam admirat cu ocazia altor publi- 
cații şi sper să-l 'admirăm. încă“. ! 

Ionel Bunea, laşi : Perseveraţi. Şi mai a- 
les răbdare. A . 

Teodor Moldovan, Chereluş (jud. Arad): 
Poezia scrisă de cumnata dvs., prin Spiri- 
tism e mai mult o farsă. Să nu vă încre- 
deţi în spirite. Făceţi semnnlerucii şi nu 
vă, vor duce în ispite. Cât despre onorar... 


d) Literatură străină tradusă, 

Stakpoole ([H. de). — In puterea sugestiei 
in românește de Petre Varadia. Bu- 
cureşti, „Adeverul“, 1925, 31 p. Lei 4. 
(Lectura nr. 44). 

France (Anatole). — Zeilor li-i sete. Tra- 
ducere de Ion Pas. București Cugge- 
tarea S. Ciornei & P. C. Georgescu, 
1925, 302 p. Lei 50. 

Maupassant (Guy de). — Livada de măs- 
lini. Traducere de M. Carp. Bucu- 
rești, Adeverul, 1925, 72 p. Lei 6. 
(Biblioteca Dimineaţa nr. 45). 

Ponard (Maurice). — întâlnirea sinistră, 
Din misterele hipnotismului. In ro- 
mânește' de D. Nanu. București, 
Adeverul, 1925, 31 p. Lei 4. (Lectu- 
ra nr. 46). 

Verne (Julles). — Călătorii extraordina- 
re. Salvarea. miraculoasă (un bilet de 
loterie). 'Fraducere de George B. Ra- 
reș, București, 1. Negreanu, 1925, 144 
p. Fig. Lei 18. 

Hoiimann (W. A.). — O mireasă la lote- 
terie. Traducere de V. Demetrius. 
Bucureşti, Adeverul, 1925, 80 p. Lei 
6 (Biblioteca Dimineaţa nr. 48). 





16 


i E CONURI 


REDACŢIONALE 

Cl Din abondenţă de materie, Menţiu- 
ni-le critice, ca şi continuarea la Prive- 
lişti de ţară a d-lui Gh. Cardaş, se amâ- 
nă pentru numărul următor. 

D În numerile următoare vom publica 
nuvele de Sărmanul Klopştock, de d-na 
Natalia Negru; schițe de Gh. Brăescu; 
reportagii asupra şezătorilor $. S. RR, a- 
supra conferinţelor „Poesis“, asupra Bi- 
bliaiecii Academiei Române. 

SCRIITORII 

Ci Manechinul Sentimental, piesa de 
icalru u d-lui Ion Minulescu urmează să 
apară în editura „Cultura Naţională“. 

0] Au ieşit de sub tipar: Teoria imi- 
tațiunii în estetică şi Teoria elarului con- 
îuz în estetică, (extrase din „Buletinul 
Pustitutului de literatură“) datorite d-lui 
Scaslat Struţeanu. 

Ci D. Theodor Râşcanu a tipărit în e- 


diiura „Viaţa Românească“-laşi, un ro- 
man : Aceea care trebue iubită. D-sa mai 


prepară 2 volume : In sat la Glozojcni, 
roman şi Lyra Sfărâmată, versuri. 

O D-l Aron Cotruş a scos de sub tipar, 
la Arad, un volum de poezii: In robia lor. 

PREMIUL DE PROZA 
„UNIVERSUL LITERAR“ 

Pentru a preîntâmpina dificultăţile şi 
peniru a răspunde întrebărilor ce ni san 
adresat, adăogăm aceste explicaţiuni su- 
plimentare : 

1. La premiul de proză de 5000 lei poate 
Coicuru oricine, fie scriilor consacrat, 
fie începător. De vreme ce concursul se 
dă în condiţii de secret anonimat — a- 
ceastă obiecţiune cade dela sine. 

2. Lucrarea poate fi oricât de mare. 
Numărul de pagini unu poate fi linuitat. Se 
poate concura evident şi cu. duuă sau mai 
multe bucăţi. De rigoare, e una. 

5. Negreşit că Iucrarea ce concurează 
trebuie să fie inedită. 

4. Imerările respinse nu se vor distru- 
EC, un timp de o lună de zile, sii zicem. 

5, Premiul se va înmâna câştigătorului 
fie prin poștă, fie în mână, după împre- 
jurări şi după «dorinţa expreşă a câşti- 
pătorului. 

6. Concurenţii sunt rugaţi să nn iscălea- 
scă lucrările, Să le pue însă o deviză. A- 
ceiaşi deviză se o însemne pe un plie 
de cartă de vizită, înlăuntrul căruia să 
închidă numele. Totul întrun plic trimis 
recomandat pe adresa redactorului cu 
menţiunea „pentru premiul Universului 
Literar“, 

„POESIS* 

Joi 4 Februarie la. orele 9 seara a încc- 
pui în sala fundaţiunei Carol IL, prima 
conferinţă din ciclul organizat de grupa- 


rea „Poesis“ asupra literaturii franceze 
contimporane. 

A vorbit d, Lucien Fabre despre Paul 
Valery. 


Vor urma apoi, în fiecare Joi seara, con- 
ferinţe despre : 

“Tendinţele literaturii franceze 
d. Tudor Vianu. 

Andre Gide: M. Ralea. 

Ch. Maurras : M. Paleologu. 

Maurice Barrts : P. Seicaru, 

Paul Claudel : IL. M. Sadoveanu. 

Peguy, Fabre : Em. Ciomac. 

Poeţii fantezişti : lon Pillat. 

Fr. Jammes: d, Perpessicius. 

G. Duhamel: N. Davidescu. 

M. Proust: Paul Zarifopol. 

Bilete la magazinul Jean Feder. i 

REVISTE 

0] Se anunţă foarte apropiata reapuri- 
ție a Gândirei. 

[] In Ateneul literar (Nr, 9 Bacău) o 


de azi: 


minunată schiță, „Cântec târziu“ de G, 
V. Bacovia. Aceiași vibrație de adâncă 
sinceritate, care cucereşte şi în poeziile 
lui. Aceiaşi dureroasă grimasă.  Şi-apoi 
ironia şi cruzimea cu care, într'o simpli- 
ficare voită, sthiţează acest roman al 
profesorului. Sensitif, visător — ixlealist, 
descins întrun oraş de provincie. Cuvin= 
teie strică. Proza lui Bacovia — ca şi 
poeziile lui — se primesc întregi şi fără 
explicaţii. D. Gr. Tabacaru scrie: „Asu- 
pra originei simbolismului“. 

[] Cu deosebită bucurie înregistrăm a- 
pariția priunului număr din Revista U- 
niversitară pe care o editează „Cercul 
studenţesc ilfovean“. Din sumarul așa de 
variat şi de interesant: „Filosofia româ- 
ncască“ de d. C. Rădulescu-Motru; 
„Glossa mediocrității“ de Stelian Matee- 
scu ; „Ţăranii“ lui Reymont de Mariana 
PB. Paraschivescu ; „Gala Galaction“ de 
Const. Ionescu ; „Pe marginca unor cărți 
metaphisice“ de Mireeca Eliad, cte. O bo- 
gată cronică a cărţilor şi revistelor. 

i Buletinul educaţiei fizice, organul 
oficiului Naţional de educaţie fizică (Nr. 
1. 1 Ianuarie 1926) aduce «un bogat su- 
mar închinat problemelor în legătură cu 
educaţia fizică ; relațiuni despre cursu- 
rile de sky dela Sinaia, despre cursul de 
lucru manual dela, Deva, despre educa- 
jia fizică în Polonia etc, etc. 
ŞEZATORILE SCRIITORILOR ROMANI 

A treia şezătoare (Sâmbătă, (5 Fc- 
bruarie). Conferință : Al. Izigara-Samurs 
caş, „Arta populară în literatură”. Citiri. 
Jen Drapgoslav, IL. Dauş, V. Demetrius 
Victor Eftimiu. Lon Poti, Gala Galaction 
Constanța Marino-Moscu, D. Nanu, N. 
Pora, Cincinat Pavelescu, LI. U. Soricu. 

Şezălorile. au loc, îm amfiteatrul Funda- 
țici Carol, în fiecare Sâmbătă, ora 9 


seara. 
EXPOZIŢII 

D] D-na Miliţa Petraşeu si d. Marcel 
Iancu var deschide în luna Martie o ex- 
poziţie de artă nouă la „Salonul Regina 
Maria“. 

0 Duminică, 7 Februarie 1926 se des- 
chide expoziţia lumoristică a pictorului 
Pascal Rădulescu. 





TEATRALE 
la Teatru Naţionul se repetă „lirechea 
Mahalalei“, piesă întrun act de d. C. 


Râuleţ. 


.] 

Ordinea speciacolelor turneului Pitoeif, 
care va avea loc la Leatrul Eforici, e 
următoarea : Sâmbătă 20 Februarie: La 
puissance des tenebres de lolstoi; lDu- 
minecă, matineu: La puissance des te- 
nebres ; Beara: Henry LV de Luigi Pi- 
randello :  L.uni: Six  personages en 
quete duauteur de Piraudello; Marţi: 
Six  personnage en quste  dauteur; 
Miercuri: L'ame en peine de Jean Juc- 
ques Bernard ; Joi, matincu: Six per- 
sonnages en quâte 'd'auteur; Vineri, 
scara : Sainte Jeanne de Bernard Shaw. 

CONFERINŢE 

Duminciă 7 Februarie, orele îi dim, 
d. Ştefan Zeletin va vorbi la Fundaţia 
Carol sub auspiciile Institutului Saciul 
Remân despre: „Capitalismul în viaţa 
socială. 

Dumincă 7 Februarie, la orele 5 d. a. 
d. dr. G. Marinescu va vorbi la Fundaţia 
Carol în ciclul conferințelor Iustitutului 
de cenltură italiană despre: Opera lui 
Cesare Lombroso. Concepţiile lui despre 
geniu şi crimă, şi şcoala de antropologie 
criminală, 


Redactor: PERPESSICIUS 
















UNIVERSUL LITERA 


BULETINUL NOUTAŢILOR LI 
RIEI FRANCEZE 
Sub acest titlu, „Centrala Cărţii”, 
cietate generală de librărie,  Bucun 
str. Paris 1, publică în fiecare 
„Universului Literar“, lista celor 
recomandabile cărți iranceze aparu 
ultima săptămână şi pe care le ar 
depozit. Cititorii „Universului Lita 
vur găsi aceste cărți în principalei 
brăit dinu țară, pe care le furniz 
„Centrala Cărţii“. 
ROMANE. . 
MARCEL PROUST. : A la recherchii 
temps perdu, lome V1/. Albertine cai 
2 vol, fr. 18. : 
JEAN dHOUREC: La fille au mas 
pourpre, 7 fr! 
TrRANCIS CARCO ; Perversile, îv. | 
MANRC ELDER : La Passion de Vin 
Pingeame (Livre Mod. il), în. 5. U 
PIERRE LOUYS : Les aventures du. 
Pausole (Lixre de Demain), îr. 3. 
ANTONIN SELCIIL: La femme!: 
poile, fr. 8.23. 
; IIENRY BORDEAUX : 15 Paon b 
Y, 2.75. 
VICTOR LLONA : Les Binaibes du VW 
Ry, fr. 8.25, 
CAMILLE  MACULAIRE:  Etrein. 
(Les Maitres de la Plume), îr. 2.50. 
ANDRE LAMANDE :  Castasnol, 
Maitres de la Plume). fr, 2.50. 
MARCEI, PREVOST: : Misette, (Les! 
tres da la Plume), fr. 2.50. 
RACIIILDE : ///lcure  sexuelle, 
Maitres de la Plume), fr. 2.50] 
ED. SEE: fa lettre anonyme, (Les |] 
ires de la Plume), fr. 2.50. 
GEORGES LECOMTE : La humiere 
!rauvâe, (Livre Moderue illustr6) în. 3 
LITERATURA. 
LEON TRE SA id. 


(Coll. d Anas), 
ALOYSIUS 5 RP RAND: 
I' Ami du Lelird 1926, fr. 82. 


Histoires Guul 
Gaspar 
la Nuit, fr. 12. 


FOLITICE. 
MIGULL de UNAMUNO : Perites i 
Iraires,: (e. 10. 
EDUCAȚIE FIZICA. 
M. BOIGLEY ; L'Education phisiqut 
minine, fr. Ș. 
FILOSOFIE, RELIGIE 
HENRY da VARIGNY : La Mort et la 
logie, îr. 12. 
I'Annce Psychologique, în. 45. 
LUCIE DELARUE-MARDRUS : Si 
Therese de Lisicux, tr. 9 
ISTORICE. 
GEORGES DWEILSHAUVERS : fi € 
losna et le probleme Culalan, fr. 
]. MONTEIILIIET : Les în ituitoni 
litaires de la France, În, 30. 
BERTRAND AUBRBBACIUIL: LL Auth 
et la să pendant la guerre, îr. 4 


DIVE 
LEON SE THAL: Au 
Gommes, fr. 25. 
JACQUES DHUR + 
În. 8.50. 
CEORGES LE FEVRE:  Bagnard 
Chercheurs d'or, îr. 8.50. 4 
LEON BLOY : Le Pal suivi dos ! 
weaux propos d'un entrepeneur de D 
lilioas, fr. 12. 
ANDRE FAUCONNET : Osmald | 
glor, fr. 0 
MUZIG 
CIAD ES “NEF: 
que, îr. 95, 
GEOGRAFIE. 
TNI. de MARTONNE: Les arandes rez 
de la France, hâgion  Meriterrană 
61 Planches. 5 Cartes, fr. 15. 


jardiu 


Visions de Bi 


Ilisloire de la n