Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0001

pa * EA : Sua 


N 


URIVERDUL 
SA EEREEAR 





1 









IROZIILaesen de ȘTEFAN DIMITRESCU 


In acest număr: EMANOIL BUCUŢA, GEORGE"'GREGORIAN, ALFRED MOȘOIU, AL: 
STAMATIAD, ION CREANGA, DON JOSE, GH. GÂRDAȘŞ. ZAHARI+ STANCU, G. BREAZU z: 
PERPESSICIUS, N. N TONITZA, OSCAR WA-.TER GISEK, 5 CECROPIDE, etc. Buletin bi- 
bliografic săptămânal de Ai. Sadi lonescu. Vignete și desene de l. TeodorescueSion, Şieian 
Dimitrescu şi N. N. Tonitza. 


An. XLII, Nr. 1. Lei 3, 
3 tonuerie 1029 











Zăpezile de altă dată . 


„erau, orice s'ar spune, mai stalor- 
nice. Mai puţin capricioase. Era o dis- 
fincţie între zăpadă şi ploaie ca între 
două fiice ale aceleiaşi printese, dintre 
cari una se măritase, cuminte şi con- 
sertatoare, cu feciorul prințului din 
regatul vecin pe când ceailaltă, tre- 
când peste consemnul princiar  con- 
tractase una din acele însofiri morga- 
natice care alimentează şi cumetriile 
şi fotletonul romanelor de  sensaţie. 
Ploaia era ploaie şi zăpada era zăpa- 
dă. Se pomenea desigur, şi înainte 
vreme, de tunele şi de fulgere în toiu 
de iarnă dar chiar aşa; ca zilele tre- 
cute, în Muscel, curcubeu în ajunul 
Crăciunului, parcă nu. Toamna îşi 
prelungia agonia până in pragul lui 
Woembrie, începeau  preparative de 
ernat, totul se petrecea ca în cresto- 
miâjiile de clasele primare în care a- 
notimpurile au dale fize, cerul se po- 
somora ca în celebra pânză a Golgo- 
[că şi întro bună zi pastelul lui Alec- 
sandri întra în funcțiune. „Lungi tro- 
ene călătoare, adunate “n cer grăma- 
dă“, „ziua ninge, noaptea ninge, dimi- 
neaja ninge iară“ şi iarna îşi înstala 
circul sub corturile-i albe şi nu-şi ri- 
dica- tabăra până 'n primăvară. Nu 
era de rigoare, să se fi prăsit mulţi 
șoareci de câmp şi nici să se fi 
făcut nenumărate scoruşele, ca să fi a- 
vut, după credința poporului, o iar- 
nă lungă. „Ce-aşteaptă zăpada ? — pe 
accea ce-o să vie” e o imagine tipică 
pentru ternăle patriarhale şi  tabietlii, 
bune de taifas şi care nu se urnesc cu 
una cu două... 

la Pol, negreşit, nu era mai 
altfel. Dacă ne era greu să admi- 
tem că în colibele de zăpadă, lumina- 
ie cu 0 gazorniță de ulei de focă, e o 
căldură, după spusa exploratorilor, 
sufocantă, în schimb poveştile lui An- 
dersen ne vorbeau de serale groen- 
landeze, cu dansuri albe în lumina 
lunii, cu un balet de urşi polari în 
timp ce imai departe, întro simplicita- 
je de tragedie greacă, un muribund 
autahton era cusul întrun sicriu de 
pici şi, după dorința lui, zvârlit în 
apă, să se odihnească printre ghețarii 
plutiiori pe care dorm câinii de mare 
când pe deasupra pasărea furtunilor 
se Shaie şi stâncile oscilează şi năme- 
[ai de ghiată şi zăpadă se nărue... 

Şi nici în împărăția semeţilor Alpi 
mu era mai alifel ca la Poli. Intinderi 
nr'sfârşite de omăt şi ghiață, lavine 
patinând după cel mai perfect cod al 
sportului, din loc in loc, pogoane de 
zăpadă roşie, linclată de misterioasa 
înfuzorie, cu numele de nim[ă : Uredo 
nivalis: dar peste tot imperiul aceiaşi 
ineremenire albă, aceiaşi ceremonie 
nupțială u fetei de impăral cuminte, 
acelaş protocol ca “n bunele noastre 
z€pezi d» altădată... 

Găci, tai, totul şi pe nesimţite ue 
riutce pe coarda regretului, la refrenul 
lui Vilon: „Ce-s'au făcut zăpezile de 
agită rată * Cum se citnoaşte că vaga- 


Răscumpărarea 
— CH. BAUDELAIRE — 


Omul, ca să-şi răscumpere vina, 

Are două câmpuri pline de bălării, 
Pe care trebue să le muncească 
Cu fierul gândului său; 


Ca să strângă câteva spice, 

Ca să culeagă cea mai mică roză, 
Trebue veșnic să le strapească 

Cu lacrimile frunţei sale. 


Unnl e Aria, altul — Iubirea, 
— Ca să 'mbunsze pe judecător, 
In zina teribilă a judecății 
Când tiecare va fi judecat, 


Omul va trebui să-i arate 
Hambare pline cu grâne, şi tlori 
Roygate şi strălucitoare 

Cu care să cucerească pe Ingeri, 


AL. T, STAMATȚIAD 
js: 


e) 


(a 





bondiul autor al „Testamenturilor“ 
nu era de loc un personaj polar. Căci 
dangătul acesta de clopot funebru, nu 
e de alt undeva decât din celebra „Bal- 
lade des Ddmes du temps jadis” care 
aşa de înşelător începe: 


„Dicies moy ou, nen quel pays, 
Est Flora, la belle Nommaine“ 


şi trece, întrun  înduioşător  mur- 
mur de pomelnic şi pe Arşipiada, şi pe 
înțelcapta Heloiza, amanta  călugăru- 
lui Abellari (iţi aminteşti de acele ore 
de meditaţie delicioasă despre cari 
însuşi povesteşte în agreabila lui lu- 
tinească ?) şi pe regina ce porunci 
ca Buridan, să fie ziârlut cu sacul în 
Sena — apoi: 


hegina Blanşa ca un criu, 

Cântând cu voce de sirenă, 
și-apoi pe Berta, pe Biotris, pe Alis 
şi în cele din urmă, pe loana d'Arc, 
buna Lorenă pe care o arseră Englezii 
pe rug, ca să sfârşească înaintea soliei, 
în aceste două, cu ecouri de trecut şi de 
dosnădejde, versuri : 


Ou sont-ilz, ou, Vierge souvraine ? 
Mais ou sont les neiges dantan! 


Si-acum te înţeleg, suflete! Au de 
dragul jenomenului atmosferic ţi-ai a- 
mântit de zăpezile de altă dată şi de 
nrivaculosul refren al lui Villon. Că- 
delnițează în svon de zurgălăi de ar- 
git, sănii iuți dispărând pe sub um- 
brarul de ceaţă, de vis şi de nea, se 
mierde, la marginea unei păduri, pe 
lângă linia ferată, un cuplu nins de 
un roiu de fluturi albi, zăboveşte la 
0 rrispântie, între bice de crităţ, un tă- 
năr desfoind roza vânturilor şi alcă- 
(ucr du-te din inezistență şi din. iubire, 
mică fantomă cu ochi strălucitori de 
«banos, cu buzele de vişini altoite şi 
ca şfrongarul Tâi beton... 

PERPESSICIUS 


UNIVERSUL LITERAR 


Cei doi consolați 


— Voltaire -- 


Marele filosat Citofil spimea într'o zi 
unei femei cure avea serioase motive să 
fie dezolată : „Doamna mea, regina An- 
glici, fiica marelui Henric al IV-lea, a 
fost toi aşa de nenorocită ca şi d-ta: 
o alungară de pe tron; era cât paci săv 
înnece furtunile pe mare şi-şi văzu reges- 
cul soț pierind pe eşafod. — Imi pure foarte 
rău pentru dânsa, răspunse fercia și por- 
ni să se tânguiască de propriile ci nefe- 
riciri, 

„Dar, spuse Citofil. amintiţi-vă de Ma- 
via Stuart: ca nutrea o iubire îvarie cu- 
rată pentru un foarte cum se cade muzi- 
cunt care avea o prea frumoasă voce de 
bas. Bărbatu-său ucise pe muzicant chiar 
în faţa ei şi apoi buna ei prictenă şi rudă, 
vegina Elisabeta, despre care se zicea că 
e fecioară, puse de-i tăiă capul pe un e- 
salod acoperit cu negru, după ce o [inu- 
seră optsprezece ani în închisoare. E din 
cule afară de crud, răspunse femeia şi se 
adânci din nou în melancolia ei. 

„Aţi auzit cumva vorbindu-se, zise con- 
sulatorul, de frumoasa Ioana din Neapole 
care fu prinsă şi pâtuită ? -— Mi-aduc a- 
minte, ca prin vis, răspunse tntristata, 

„Trebue să vă povestesc. adăogă celii- 
lalt, întâmplarea unei Suverane care fu 
Jetronată, chiar pe vremea mea, curând 
după cină şi care-şi sfârși zilele întro 
insulă pustie. — Cunose toută povestea 
asta, răspunse doanmnu, 

„Ei bine, atunci am să vă arăt cei sa 
întâmplat unei alte strălucite prințese că- 
reia i-am predui filosofia. Fa avea un a- 
munt, asa cum toate, strălucitele și fru- 
moasele prințese, au. Tată-său intră în o- 
Aae şi surprinse pe amantul ce avea fața 
îmmbujorată şi ochii scânteietori ca rubi- 
nul ; femeia avea şi dâusa obrazul fourte 
aprins. Chipul tânărului nostru displăcu 
asa de mult tatălui fetei. că acesta, repe- 
zindu-se îi dăda cea mai teribilă palmă 
din câte dăduseră vreodată în tinutul lui. 
Amantul puse mâna pe cleşte gi sparse 
capul socrului care cu mare „greutate sc 
vindecă încât și astăzi tot mai poartă ur- 
ma acelei răni. Amanta, zăpăcită, sări pe 
fercastră şi-şi scrânti piciorul, aşa că si 
astăzi se bagă de seamă cum şchioapălă 
cu toate că are aceiaşi talie admirabilă. 
Amantul fu condamnat la moarie pentru- 
că a spart capul la un print asa de mare. 
[ţi poţi închipui în ice hal era prinţesa 
când îi ducea amantul la spânzurătoare. 
Am :văzut-o neânlrerupt cât a stat în 
închisoare : nu-mi vorbea de cât de nc- 
norocirile ci. 

_— Atunci. de ce nu-mi dai voe şi Bic 
să mă gândesc la ale mele? îi spuse fe- 
meiu. — Vai răspunse filosoful, pentrucă 
nu trebue să te gândeşti și pentru că 
ducă au mai fost atâtea celebre doamne 
nefericite, ji-ar sta foarte vu să te pră- 
pădeşti cu fireu. Gândeşte-te la Iiecuha, 
gândeşte-te la Niobu. — Ah ! răspunse fe- 
meia, dacă aşi fi trăit pe vremea lor sau 
pe vremea atâtor prințese stralucite, şi, ca 
să le consolezi, te-ai fi apucat să le po- 
vesteşti nenorocirile mele, crezi că cle 
te-ar fi asculiat ?“. i 

A doua zi filosoful pierdu pe unicul 
său fiu și era cât p'aci să moară de su- 
părare. Cucoana întocmi o listă cu toţi 
regii care-și pierduseră copiii şi O duse 
filosofului. Acesta o citi, a găsi foarie 
exactă dar continuă să plângi. |. , 

Trei luni mai târziu ei se revăzută și 
fură foarte miraji că sunt cu mult mai 
veseli. Puseră să sc înalțe o frumoasă sta- 
tue Timpului, cu urmăloarea inscripție : 


ACELUIA. CĂRE CONSOLEAZĂ, 


UNIVERSUL LILERAR 


LEBĂDA 


Şoseluţa se cațără pe sub deal și face 
din cotituri prispe de vedere peste văi. 
Bahluiul sa pierdut în seara pădurilor 
desfrunzite, Câte un iaz licăreşte metalice 
sle-o lumină nu se ştie de unde răsfrântă. 
L-ai ajunge cu docarul: după două cea- 
suri de drumeag de moșie prin mirişte, 
Acolo Iacov pescarul scoate acum dopu- 
rile vechi de teiu din găurile bărcii şi 
pune fin loc altele. Astăseară domnişorul 
cel mic iese la rațe. 

L'am văzut pregătindu-se  încruntat, 
Dăduse întâiu porunci pe-a doua zi, cine 
să meargă la pădure și în ce parte. Dacă 
venea Ovreiul dela Botoşani cu vinul, 
trebuia dus să i se arate comina. Fusese 
pe la grajdul de vaci şi încuiase singur 
uşiţele verzi dela cotețele păunilor. Cu 
irei zile înainte găsise lebăda fără cap 
în cutia ei caldă, unde avea să ierneze, 
O pisică sălbatică se strecurase pe burla- 
nul îngust de aer şi o sfâşiase. Avea de 
atunci un fel de nceaz prost şi nevânăto- 
resc, | se părea că apa n'are să se mai 
întoarcă în basin niciodată și că parcul 
şi casa de țară au să fic cu totul troenite 
de frunza toamnei. Vână ca să se răzbu- 
ne, peste zi şi noaptea. vânat cu blană și 
vânat cu aripi. Primăvara pentru el se 
depărtase. 

I-am cerut să mă îa şi pe mine. A 
primit cu jumătate gură, dar eram prea 
prieteni și seara se arăta prea frumoasă, 
ca să bag de seamă. Inşurupa acum mai 
bine scaunul dela spate și mai îndesa ceva 
în săculeața cu merinde. Atât însemnam 
deocamdată în întreprindere, şi poate pâ- 
»ă la capătul ei. Nu-mi păsa. 

Când să pornim, un ţăran călare intră 
pe poartă cu o scrisoare dela „Curte“, Era 
bucuros că ne prinsese și râdea de sub 
pălănia lui cu margini mari de plăeş 
moldovean. Prietenul citi dintro privire 
şi-mi zise, de la locul lui, fără să se în- 
toarcă. Ţinea hăţurile într'o mână şi bi- 
ciul întw'elta, 

— „Bunicul ne roagă să facem un scurt 
ocol pe la el. Te supără ?* Şi asa se bro- 
dise că treceam în trap grăbit pe șoseluțu 
cu privelişti peste văi, de cerdac de turn. 
Lăsam câmpul tot mai deparie, la dreapta. 

„Curtea“ e înconjurată de un zid înalt 
de cetate, cu piatră şi cărămidă ameste- 
cate, Are oranjerie, iaz şi colibe de pas- 
torală, cu amintiri din veacul ciobăniţe- 
lor regine. Porţile se închid cu drugi în 
cruce şi poate că ostaşi în pantaloni albi 
strimţi şi în haine albastre lungi, pe 
trup, ies atunci din întuneric şi ţin straje 
cu puști cu vergea. Docarul trece pe a- 
Jeea largă dela întrare purtat parcă de 
roți de jucărie. Plăeşul fuge când înain- 
te, când la coadă, şi nu ne lasă decât la 
scară, 

— „Ce e cu firul vostru ?* zise un bă- 
trân care stălea nevăzut în firida cu 
bancă a verandei descoperite dela intra- 
re, şi se sculă să ne întâmpine. 

Trebuia să fie bunicul gazdei mele, 
prinţul. Il priveam cu o lipsă de sfială, 
la care mă îndemna marea dorință, de 
mult amânată, să-l cunosc. 

Era neobișnuit de înalt şi puţin adus 
de umeri. Cu atât îl apăsau cei şapte- 
zeci de ani, pentrucă deasupra barbei al- 
be, fața era sănătoasă. roşie şi senină. 
Nasul puternic şi ochii albaştri aminteau 
de chipuri de domni, cari umplu de a- 
ceeaş hotărire și privire isteaţă, două 
veacuri din viața Moldovei. Neamul sa 
risipit şi rărit, dar, cum pe iin ogor unde 
a fost pădure, tăiată de scbimbăile vre- 


mei, spicele cresc obraznice din vechiul 
Joc îngrăşat de frunză sau câte un copac 


lăsat semn de hotare se avântă rămuros 


cât o dumbravă, în atâtea case de pe 
plaiurile de-aici, rude tari due mai de- 
parte sângele primit, iar, când sa păstrat 
chiar spiţa blagoslovită, ea c ca acest 
moşneag, portar de istorie. 

— „Ce e cu firul vostru ? Ştiam că pleci 
Ja cinci și am sunat numai cu puţin în- 
nainte“. 

— Un car a trântit stâlpul dela Fân- 
tâna-văruită. Tocmai îl ridicau când tre- 
ceam,. Dar, dacă nu-şi lovea Spuzitu iapa 
cu călcâele, nu ne mai apuca. Imi dai 
voe ? Fostul meu profesor, de care ţi-am 
spus că ne-a făcut plăcerea să vie peu- 
tru câteva zile la noi, şi mă însoţeşte la 
iaz“, 

Intrarăm încet. Nu între încăpere de 
casă locuită, ci întrun fel de sală de ar- 
me fără sfârşit. Lumina celor trei geamuri 
din faţă, înalte cât peretele, cădea pe mo- 
zaicul de jos şi de acolo, aruncată îndărăt 
de luciu şi tot mai slabă, abia înainta 
spre fund. Pe margini era umbră. Nu 
vedeam dacă acea umbră nu era plină 





EMANOIL BUCUȚA 


cu armiâri în rând, cu iăblia netedă și 
mare de cavaler al credinței sau cu plă- 
cile şi clinii mlădioşi, gătiţi cu nituri și 
spini de oţel, ai curților franee. Prapure 
de piele în prăjină cu cruce şi flamuri de 
mătase în lănci puteau să se inşire în 
spatele lor, tot de altă culoare și stemă, 
în lungi cuere cu belciuge de fier. lar 
când noaptea sfeşnicele cu imulie braţe 
erau purtate în odăile din dreapia şi 
din stânga sau picreau în sânurile de dn- 
pă arcul de zid neînchipuit de large din 
fund, ce alaiu de vedenii de bal în fâsii- 
toare taitale şi focuri de pietre nu roia 
pe delături, cu pieplănătura linsă, cu 
cărare, şi rotunjimile de: mulacov napole- 
oniene, sfărâmându-se într'o pulbere al- 
bă de zori. 


— AUite de ce te-am chemat“, începu 


bătrânul după ce ne aşezarăm. „i-a te- 
lefonat Adina, vară-mea, că vine cu Pica 
pentru două zile, să vâneze, le rog pune 
la cale câteva vânători şi întovărăseşie- 
le. “i-l dau pe Boldur puşeașul”. 


EMANOIL BUCUȚA 


— „Când vine ţuţa Adina ?* 

— „Chiar acum. Le-aştept la ceaiu. Au 
plecat de-un ceas cu maşina dela laşi“, 

— „Ştii că n'are să fie uşor, bunicule ? 
Ceva se poate face, nici vorbă. O să 
luăm încă odată câmpul din sus de vă- 
rărie şi să ţinem marginea până în gârlă. 
Dar ce-are să cadă? Aş putea să număr 
de azi: zece, doisprezece iepuri şi patru. 
cinci blăni de vulpe. E locu! sărace și 
vânzolit. Alaltăeri a fost cam pe-acolo bă- 
tae mare cu două sate. Să se fi tot împus- 
cat întro zi întreagă treizeci de iepuri. 
Trei sferturi, de cap! Altădată o să ne 
ducem la iaz. Mutăm scara de azi pe poi- 
niâine“, 

Zise şi râse pulin din coada ochiului 
la mine. Vrea să se arate vesel că-mi fu- 
sese stăruința de geaba şi mă păcălisem, 
lu îi iertam orice. Il șiiam în sine amă- 
rât şi, apoi, ascultam plasurile de demult 
ale castelului. 

— „Da, ce-i dreptul, e timpul nepotri- 
vit. Dar stii că pe ploaia şi vântul de 
Sâmbătă Mitruţ a văzut doi lupi în lun- 
că ?*, 

— „Sica tras?* 

— „Ce să tragă? Fra călare și, când 
a mirosit calul sălbăticiunile. a început 
să sforăe şi să se învârtească în loc. S'a 
luptat cl Mitruţ să-l ţie şi să-si desfacă 
pușea de pe umăr. De unde! Lupii sau 
nitat la el şi au intrat fără prabă în ră- 
chiți. Doar că na venit plânsând de ciu- 
dă În mine băiatul! 

Cred că dela aceste îniâmvlări cu fiare 
și furtuni bunicul şi nepotul au trecut la 
altele, petreceri la conacele vecine sau 
preturi de vin şi de grâu pe piața Cer- 
măuțului si între cooperativele basara- 
hene. T.e-auzeam numai câte un crâm- 
peiu de vorbă. Printul şedea rezomat în 
palme pe bumbul de aur al bastionului şi 
privea cu ochii umezi pe tânăr, de cra- 
Jaltă parte a mesei. Îl urmărea cu ua 
vând care nu voia să se arate, Jar aces- 
ta, cu toată cuviința lui de om de lume, 
sc simijca că e cu mintea aiurea. Își aşe- 
za câteodată unda de păr ca naiul care-i 
cădea pe frunte si atunci ochii foarte al- 
baştri şi depărtați se ovrea pe lucruri, 
cu puțină nedumerire. Si numai decât 
gura zâmbea, ca să aconere uitarea de 
sine a privirii. Cei douăzeci şi trei de ani 
trăiţi mai ales la țară sc vedeau în făp- 
tura bine legată și pietroasă. Sublocote- 
nența de cavalerie, cu care lăsase şcoala 
dela Timisoara şi raidurile lungi, îi mlă- 
diase mijlocul şi-i  sumelise grumazul 
dincolo de vârstă și de fire, nai mult Mu- 
ioasă. In locul cravaşei luase condeiul 
şi condicele administratorului şi  dăaeu 
a mână de ajutor la posnoăria celor câ. 
teva sute de fălci ale părinţilor, seănate 
de expropriere. Le mânuia mai cu drag 
decât butelia de Levda si ablativul abso- 
Int de pe vremuri, Si mă bucuram, martor 
al acestei aşezări în bărbăţie. 

Ascultam şi mă bucuram numai la răx- 
iimpuri, pentrucă plecasem în cercetare, 
alături de fata mai mare a casei, prin 
sala de arme. Vedeam tavanul, nespriji- 
nit pe niciun stâlp, eu podoaba lui rară 
de lemn; câte o umbră nmemișcată în 
geam, sus la un cun de scară, ca o strajă 
întoarsă spre grădină, cineva care visa 
poate în căderea de seară a franzelor și 
dleseoperea casa mai locuită decât părea; 
si stema Moldovei, cu  bourul legendei, 
iurnat în piatră și uaa cu mozaicul 'par- 
dosclei, ca v pecele în miezul ei pusă «le 


4 


un uriag descălecător de țară, și ca un ta- 
lisman cu semne de zodiac, ieşind din pă- 
mânt. De-acolo m'a trezit trompa auto» 
mobilului. 

Cat m'am întors, şi usa cea mare dela 
intrare s'a şi deschis de perete. Camardi- 
nerul cu lirrea cu nasturi mari de alumă, 
care pândise pesemne de sus sosirea vas- 
peţilor, primi din fugă o blană îu cap, 
iar femcea certa ca un manşon şi 0 geau- 
tă de mână. Din viielia aceasta albă se 
alese o fată îmbrăcată bărbăteşte care-şi 
scoase căciulița din cup, își scutură pă- 
iul negru tăiat şi se aruncă în braţele 
prinţului : 

— „Dragă, dragă moşule!* i 

JI săruta pe ubraji, pe barbă, pe ochi, 
râzând. 

Prietenul meu se sculase în picioare la 
locul lui, şi aștepta, pălit puțin. De pe 
patru uși ieşiră, parcă ar fi stat până a- 
tunci îndărătul lor, domni şi doamne în 
haine de seară. Pe uşa cea mare intră în 
acelaş timp cu ci, în şuba de drum până 
in pământ, Adina Barnoschi, urmată de 
oamenii de serviciu încărcaţi de genţi, 
de burdufe de călătorie, de pleduri şi de 
irme. 

— „Pica, nu-l umeţi pe uuchiul Geor- 

e!" 

i Pica râdea însă şi iuni departe şi-l să- 
ruta mereu. Când se vpri, deodată, voit 
şi cu privirea asprită, șe uită la tânărul 
infipt înaintea mesei, ficu un singur pas 
mare până la el și-i întinse mâna: 

— „Erai aici, Sandi?* 

Apoi alergă lu ceilalți, tot aşa de furtu- 
noasă, şi se pierdu într'o ceată de fete. 

— „Cutia cea mure din automobil duce- 
ţi-o pe dincolo. Dar cu mare grijă, în pi- 
cioare şi să nu fie trântită“, porunci A- 
dina Barnoschi oamenilor. „Miss Kennedy, 
supraveghiază, te rog”. 

— „Sandi e în toată lumea "Bahluiului 
uiare maestru de vânătoare şi nu 6e pou- 
te, dacă vrea, să nu ne facă nişte bătăi 
de pomină. Nu se poate! Ducă vreal Il 
cunose eu. Spune şi tu, mamă !* 

Aşa vorbea Pica mai târziu, la masa 
dintre ferestre unde hunea se strânsese 
nşteptâna să fie chemată la ceaiu. Vor- 
bea fără să mui luse pe cineva să-i răs- 
pundă. 

Sandi zâmbeu, ueputincios şi 
ritor, 

—- „Credeti că lăsum eu potârnichile 
în Bărăgan, fără ceva sigur în schimb, în 
luna mea de alice şi de praf? Alaltăeri 
am primit telegrama rftoşului că Saudi a 
căzut iară la kinegetikomanie. Şi am şi 
nornit din balta noastră de hoţi de cui 
la Moldova cea frunioasă. Mâine o să ne 
ducem să vedem sfintele soboare bizanti- 
ne în biserica lui Ştefan din  Hârtăv. 
Mergi şi dumneata cu nui, miss Kennedy. 
Şi vom fi perniee pe urmă de iepurii, re- 
țele şi mistreţii “Ţării-de-Sus*, 

Prințul și Adina se uitară unul lu ul- 
tul. Pica se dădea chiar pe lângă planul 
lor şi ridicu ştrengăreşte un colț al vălu- 
lui. Şi iară se depărta. Era şi u'ci fata 
pornită şi argint'viu pe care o știau. Dar 
la ei se uita acum pe furiş, cu oarecare 
teamă, şi Sandi, Ce putea să însemne 
acea teleeramă ? j 

In tăcerea, cure se făcu, se auzi un di- 
plomat, venit în ţară în săptămânile lui 
de vacanţă. cum căuta să dovedească 
uu ştiu ce, cuiva din celălalt colţ al sălii, 
întrun întuneric sfărâmat numai de scli- 
pirile briliantului din acul de cravulă: 

— „Pe familii ca acestea, de veche tra- 
diție, pro'tucătoare, mândre şi cinstite stă 
_tara ca pe nişte coloune. Ele cu tăria lor 
iac posibilă sarahanda fericililor moşte- 
nitori şi a stricaţilor de tot felul. Cu cât 
există şi ţin ele mai bine, îşi fac şi ei 
mai mult de cap. Romanticii le-au crezut 
ruinate, de Evrei, de Paris, de votul unie 


indato- 


UNIVERSUL LITERAR 


UN ROMAN 


Calegioaica din hotelu-acesia 7nic 
Din aori şi până iar să se desbracre 


/si fierbe zilele czace 


Intro fărâm' albastră de îbric. 

Tot timpul frântă unghi din camizon 
Vorbeşte doar despre cafelele ce nu-i dau pace, 
Și strigă şi discută-autohton 

Comenzile ce 'ntruna se reped. 

Şin vrele ei de repaus patruped 

-— În care cască şi se ngrașe — 

Stă la taifas cu sertitoarele sub stele; 
Şi-atunci, vorbeşte tot despre cafele : 
Cum se prepară vo cafea gingaşe, 

Cum trebue s'o fierbi şi s'0 moşeşti 

Să se deschidă ca o floare'n cești! 

Şin pat, când somnul carnea î-o doboară, 
lin scândurile ce pe vremuri fremătară, 
in vânt şi în luminile cerești, 

Incepe-un freamâăl de vioară... 

Și-si vedea vis, ropiii ei, pe orizont - 

O fată, bursieră, cu păr blond 

Şi un băiat în şcoala militară. 

De pe o plaje cu sclimri de tă, 

Pe-o mare cu talazuri de cafea, 

ii vede, ca pe două bărci, alăturea ; 

Când ouă bărci, când două nări, 

Ce spumepănd pe'ntinderile suculente 
Sub zări din ce în ce mai vaste, 

Cu cât se duc, cu-atila cresc în coaste, 
Până iau form'a două bastimente. 


Se duc coloşii spintecânu ca două brice?... 


„Șin timp ce mâna arsă de ibrice 

— Ca o penunbră de dantele — 

STĂ streaşină în vis pe ochii maicii, 

Din nou bat zorile în geam şi cer cafele... 
Acesta-i tot romanul cafegivaicii ? 


1924. 





1) Dia noul volum de poezii care vu 


G. Credorlan 
apuse în primăvară; 


a i PACO ORIIIROIUIIRIE ARII ARON 


vemal sau de altă lege de arumi, Eco 
pomistii de şcoulă nouă nu le-au descope= 
vit, în forma adupiată şi nouă. Şi capitu- 
lul lor, uşa de ascuns şi puțin cât e, de 
românism şi de morulitate, sunt drugi de 
metal nobil pe caie se bizuie toată hârtia 
fără altă valoare, pusă în circulație de 
ceilalti”. 

Dar, dându-și seama că a rămus sin 
uur şi e ascultat, slăbi şi se duse cu to- 
varășul lui spre fund. 

Trei perechi de pulme bătură nebunezie: 
a Pichii, e lui Mis Kennedv, preceptoa- 
rea ei scoțiană, şi a lui Sandi. 

— „Bravo, Nicule ! Ce înscumnă să fii 
nuntisinat şi să trăeşti la Copenhaga ! [es 
inflația !”* strigă Pica şi ulerpă după vă- 
rul ei de spiță mui depărtată, să-i strâu- 
ză mâna. 

Se uduseră lumănăn. Prinţesa, care se 
arăta foarte rur, venise şi eu. Se vorbea 
mai îincet și pe grupuri. Tavanul cu pa- 
doabe de lemn rar se topise în înalt, şi 
pierise în codri sau în simbolul lui, si 
bourul pujurii. Şi pieriră apoi unul câte 
unul şi ui casei, chemaţi in sulrageriu 
roşie. 

Prietenul meu mergea ulături de „aţa“ 
Adina, cu care vorbeu. Pica se ducea cu 
nuimişmatul. Dar aproape de uşă își ceru 
iertare şi alergă la mama ei. 

— „Mumă, te rog! Mi-l laşi fre Saudi? 
Numai până vă aşezaţi, şi sântem îndă- 
răc*, 

Doamna Barnoschi o privi râzând şi 
căută din ochi pe print, fără să-l maj pă 
SeRscă, zu 


3 - 


-- si-l dan, Numui să nu-l sperii. Şi 
nu iiitu că prințesa e cu noi. Repede | Ţi-o 
lus, pe Miss Kennedy să te ajute". 

Saudi îi sărută mâna şi rămase, Aştep- 
tă pe loc până trecu pragul şi cel din ur- 
mă ouspe și se indreptă, întro fierbere 
abia stăpânită, către fată. 

— „Pico, ţineum chiar eu să te văd în- 
tre patru ochi. Nu cred că vrei să mă faci 
de râs. Ce sânt semnele si taina dimpre- 
jurul meu? Să ştii că nu mai intra la 
ceniu, ci plec drept acnsă. Gnizore zi 
să-mi fie docarul gata !* 

— „Dragă Saudi, întâiu că nu suntem 
nici acum între patru ochi. Dacă mă aş 
teptam, îi făceam cel puţin „semn“, cum 
zici tu binevoitor; lui Miss Kennedy. să-şi 
ucopere luininițele ei verzi. Domnul A.e- 
dreu și asa se uită mui mult re peseţi“, 

Astu eru pentru mine, îşi plătea o poli- 
ță mai veche, cu care o îndatorasem în- 
t”o convorbire despre portrete doine ti, 
la București, în casa părinţilor lui Sandi. 

-— Şi apoi, nui dreptate. Mă făceam mai 
degrabă cu de râs dacă umblam unspre- 
zece ceasuri cu trenul și unul cu auto- 
mobilul, până aici sub izvoarele Pahluiu- 
ui, numai ca să te fac pe tine dle râs, 
Vreau aiât, să-ți dau nn mic dar, şi să te 
rog să înjehebuzi, mai mult pentru Miss 
Kennedy si mama, decât pentru mine, o 
mică vânătoure pe moșia moşului”, 

Miss Kennedy ieșise şi se întorcea ni- 
mată de doi servitori, «ari aduceuu ca 
mare fereală o cutie de lemn pe brațe. 

„Poate ct matritam adtezva“, vorbea 


UNIVERSUL LITENAR 


Pica. mai deparie, îndreptându-se câtre 


grup. „Mai întâlnit azi întâia oară cu' 


părul tăiat, după cavalcada  uoastră 

sub ştejarii roşii de pe Malul-cu-fântânile, 
Vezi că m'am ţinut de cuvânt. Şi înainte 
să fi ajuns niodă! S'a dus copilăria cu 
coada ei pe spate! Cu toate că şi atunci 


nu era decât un conciu de femee, scăpat 


din ace“. 

Vorbi și trase — cu pică — aş fi zis 
eu, lacătul dela uşa cutiei. Dar n'avea 
nici rost şi p'aş mai fi avut nici răzazul 
să zic fie şi atât. Sandi se ţinea de paşii 
ei cu obrajii cam dogoritori, de aliă sim- 
țire decât cea de adineauri. 

Pica puse mâna pe'marginea de sus a 
cutiei, apăsă şi în acelaş timp, cu apleca- 
reu în braţele speriate ele purtătorilor, 
se deschise şi uşa și scăpă şi dinăuntru, 
într'o desfacere foşnitoare de aripi, o le- 
hădă. 

Pasărea lunecă puţin pe mozaic și apoi 
se îndreptă în toată albeaţa ei, cu măscu- 
„ta de catifea neagră a ochilor peste ciucul 
puternic. St%tea nemiccată, lusninând mai 
tare decât lumânările, drept pe stema 
Moldovei. Era o raritate a bălfi popos tă 
pe un grind în drumul spre miazănoapte 
şi părea un ploron al vreunui staroste de 
margine litvau, trimes la curtea vocvodu- 
ini în Hârlău, pentru petrecerea  Răre- 
şoaei şi a plodului ci. 

Pica nu râdea. O înfiora poate şi pe ea 
ciudăţenia avelui reci şi strălucitoare ve- 
denii. Sta şi se uita încordată la Sandi. 

Acesta rămăsrse în uimirea dintâi. | 
se întorcea primăvară! Darul de acum 
an an, pe care nu ştiuse să-l păstreze, era 
aici, mai mândm decât atunci. Apa ţâş- 
nea din tnalte havuzuri în basin zi frun- 
zele tremurau linişiite'pe alei, Păunii cău- 
tau gardul-viu înflorit ca să-şi inrindă 
acolo sus draperi» cu ochii verzi a cozii. 
Bunicul, care eca învrijat, ascunzându-se, 
de amărăciunea lui „destul de copilăreas- 
că pentru alţii, cari nu ştiau tot ce şiia 
el; prieteniii de departe, de pe câmpiile 
cu potârnichi, cari se opreau privind în 
zare la călăraşul de sat cu bilețelul gră- 
bit dela poștă în mână şi porneau încoa- 
ce numai decât 1... O căldură necunoscu- 
tă îl năpădea trepiat. Il slăbea. Şi deoda- 
tă se repezi la lebădă, o cuprinse şi fugi 
ca ea, cu capul gol, în docarul care irăsw- 
se la scară. Peste o clipă roț le se auzeau 
gonind pe drum şi se pierdeau . 

Pica privi după el, fără să se miate. A- 
poi se indrentă către sufragerie şi zise râ- 
zând silit, numai pe jumătate spre noi, 
ca să nu i se vadă fața: 

— „„Uite-ne martori ai unei răpiri, şi 
încă de minoră. Vă rog însă să rămână 
între noi. Ne-am înţeles ? De tinut, tot sa 
ținut de cuvânt şi nu vine la masă. Ca- 
valer, sau cevalerist ! Dar acum am să-l 
fac de râs: cavalerul. sau chiar cavale:is- 
tul cu lebăda ! Cavaleristul cu lebăda |” 

Se lăuda. Inăuntru na făcut-o, ci a.fă- 
cut numai atât, să pară firească pleca:ca. 
Nu se poate să nu fi simţit şi ea. ce sim- 
țisem eu, că puţin lipsise ca Sandi să iasă 
cu ultcineva în braţe pe uşa cea mare 
dela intrarea castelului păzit de bourul 
Moldovei. 


EMANOIL BUCUȚA 





ION CREANGA 


Viața marelui scriitor este din fericire 
oală bino cunoscută după autobiogra- 
ia sa. 

Născut la îi Martie, 1837, în satul Hu- 
muleşti, din ţinutul Neamţului, sprin- 
ţarul copilandru a trăit în plină liberta- 
te mediul de țară, însușindu-şi toată 
firea vioaie şi dârză a omului dela mun- 
te. Această fire sa răsfrânt mai târziu 
şi în opera sa, care este un produs stră- 
lucit al caracteristicei româneşti în fon- 
dul ei cel mai original. 

A învăţat şcoala primară în satul na- 
tal și apai a trecut la Broşteni în creierii 
inunţilor unde a avut ca învăţător pe 
vestitul Nicolai Nanu dela şcoala lui 
Alecu Baloş. De acolo s'a întors la Târ- 
pu-Neamţ şi la Fălticeni, isprăvind se- 
minarul la Socola în Iaşi şi școala nor- 
mală „Vasile Lupu”, condusă pe acea 
vyveme de Titu Maiorescu, 

Despre aceste pereprinări diverse vor- 
heşte el în „Amintiri“: „Si eu Bă înşir 
atâtea şcoli: în Humulești, la Broşteni 
în creierii munţilor, în Neamţ, la Făl- 
ticeni şi acum la Socola“. 

Ajuns diacon şi institutor, Creangă 
este învinuit că şi-a tuns părul şi că 
mergea la teatru și aceste infracţiuni 
grave l-au silit să se răspopească, In 
urmă. ministrul instrucţiunii, Tell, îl 
destitue şi din postul de institutor. 





„ăm fost destituit pe timpul răposa- 
tului mitropolit Calinic, de răposatul 
ministru Tell — fie-le ţărna uşoară!” 
ne spune mai târziu cu mult umor, 
Creangă. 

Moare la 3l Decembrie, 1889 în Iaşi. 

Opera lui Ion Creangă este cea mai 
frumoasă biografie a poporului român. 
In el sa întrupat toate calităţile şi da- 
rurile unui popor în aspectele lui cele 
mai diferite. 

Toate aceste calităţi le-a moștenit seri- 
itorul dela mama sa. Ea a fost tipul cel 
mai caracteristic al femeei românce, cu 
dorința aprigă ca fiul ei să tie mai târ- 
ziu mândria familiei. Dacă ea n'ar fi 
înțeles rostul învăţăturii şi rodul ei, de- 
sigur, că marele scriitor ar fi rămas 
în Humuleşti şi literatura noastră pier- 
dea pe cel mai mare scriitor al ej. 


Profit de acest prilej spre a deschide 
o discuţie mult desbătută la noi. 

Este scriitorul Creangă un produs al 
mediului care l-a născut sau apariţia 
sa se datorește unui fenomen indepen- 
dent de ea ? 

Cine cunoaşte bine viaţa în care a 
trăit el şi observă ce bine s'a oglindit 
ea în opera sa, desigur că va fi de pă- 
rerea cea iai justă: Creangă a îost 
un 6xponent al viaţii noastre sociale 
din a doua jumătate a veacului al 19-lea. 

Dacă astăzi ar mai putea apare un 
scriitor analog cu marele nostru pro- 
zator, progresul de mâine al civilizaţiei 


noastre nu-i va mai pulse recunoaşte, 

Dacă pe vremea lui Creangă, moş l.u- 
ca călătoria la Iaşi cu vestiţii săi căișori 
albi, nepoţii lui călătorese azi cu 
automobilul şi cu trenul. 

Civilizaţia de acum şi cea de mâine 
mai ales, va face să dispară toate figu- 
vile descrise în mod atât de plastic de 
scriitorul moldovean. 

S'a petrecut odată cu marele scriitor 
şi mediul care l-a. produs. Sau dus toţi 
acei oameni de odinioară cu firea lor 
curată și originală. S'a petrecut şi Necu- 
lai Nanu dela şcoala lui Alecu Baloș 
şi părintele Catihet dela școala din Făl- 
ticeni şi toţi acei dascăli vestiți de altă 
dată, care cu mijloace modeste reuşiau 
să creeze scolari disciplinaţi şi cu dra- 
goste adâncă pentru carte. 

Mi-aduc aminte de un amănunt foarte 
interesant, ailat dela răposatul învăţă- 
tor şi folkiorist M. Lupescu. E] fusese 
numit învăţător la aceiaș școală unde 
învățase şi Creangă. Cea dintâi grijă a 
sa a fost să culeagă toate amănuntele 
ce se mai știau despre vestitul profesor 
Neculaii Nanu. Mai trăiau incă vre-o câţ va 
elevi de-ai iui. Şi îmi povestea Mihai Lu- 
pescu că uri de câtw uri le amintea des- 
pre el, foatii elevi, ajunşi tuoshegi, plane 
geau cu lacrimi. Așa oameni erau pe 
vremea aceia. Acum toate sau risipit... 

Creangă a fost primul culegător popo- 
ran care a reuşii să redea cu cea mai 
mare exactiiate tondul și mai ales for- 
ma basmului poporan. In această pri- 
vinţă el este superior tuturor folklori- 
ştilor noştri. Nimeni până la el na pu- 
tut reproduce aşa de bine frumusețea 
povestirii poporane. in acest sens îmi 
pare gratuită afirmaţia lui Lazăr Şei- 
neanu : „Din punct de vedere al exac- 
tităţii, Ispirescu ne pare superior lui 
Creangă, ale căru!i poveşti nu aunt ade- 
sea decât combinaţiuni personale, cusă- 
tură la un loc de diferite basme izolate, 
de unde lungimea nemăsurată ca în 
Harap Alb, basm unic ca întindere, pe 
terenul folclorului” (Istoria filologiei p. 
348—953). 

Cine a avut ocazia să asculte vreun 
iscusit povesta3 popular,. mai ales dela 
munte, spunând un basm, nu cred că ar 
mai aduce astfel ae afirmaţiuni. In pri- 
vința colecţionării basmelor  poporane, 
problema este destul de dificilă. Nici un 
folklorist de meserie na putut reda pâ- 
nă acum frumusețea basmelor noastre. 
Țăranul nostru în faţa cărturarului cu 
creionul în mână, se sfieşte şi îşi pierde 
forma Ba armonioasă şi poetică în po- 
vestire. Numai un folklorist care a trăit 
în mediul de ţară gi are şi darul po: 
vestirii poate reproduce cu exactitate 
forma basmului poporan. În acest sens 
cel mai perfect culegător a tost lon 
Creangă. 

Ispirescu, e drept, a reuşit să înfă- 
țiseze forma. basmului, dar dânsul na. 
putut selecţiona ceeace este adevărat 
poporan şi curat românesc, de unele e- 
lemente străine introduse în mediul bu- 
cureştean, de unde şi-a cules cele mai 
multe basme ale sale 

Cunoscutul basm „Gheorghe cel Vi- 
teaz“ versiticat de Şt. O. Iosif în „A fost 
odată“, este o localizare românească a 
unui basm străin „Aventurile lui Lide- 
rik". Poetul Șt. O. Iosif crescut sub in- 
fiuenţa literaturii romantice germane, a 
îost desigur frapat de aceste elemente 
exotice şi le-a considerat ca fiind na- 
ţionale, 

Cel rai frumos prinos ce se poate a- 
duce memoriei lui lon Creangă este o 
ediție completă îlustrată cu tablouri de 
Grigorescu sau de alt mars pictor na- 
ţi o, DA3 


a 


Câteva versuri din comedia eroică Srriana care se va re- 


prezenta în Ianuarie pe scena teatrului Naţional din Bucu- 
rești cu d-na Maria Giurgea, în rolul Strianei. 


„Se lasă altă seară, ai zice-un patrafir, 

Pe care stau cusute stelufele cu fir... 

Sub el, pom, floare, iarbă, smerite fiecare, 

Îşi spovedesc păcatul ca'n Vinerea-cea-Mare... 
Un strop de zi rămas-a pe frunzele de plopi 
EI singur, de pe urma atâlor mii de stropi! 

Cu aburii țărânei şi-apusul ce durează 

Îți pare că o înână din cer, cădelnițează... 

O! seară minunată | Cu-alaiul tău întreg 
Acum, întâia oară, încep să te'nţeleg... 

Ce farmec fără nume pe sufletu-mi se lasă ?... 
Văd seara cum se'mbie cu câmpul de mărasă... 
Cu five de'ntuneric tăindu-l în bucăţi, 

Si lângun fir de îarbă, creind singurătăți |... 


ALFRED MOȘOIU 


Pagini vechi 


Cu pluguşorul în Moldova 


— Din «Amintirile» lui Jon Creangă — 


Odată la sfântul Vasile, ne prindem 
noi câţiva băoţi din sat, să ne ducem 
cu plugul ; căci eram şi eu mărișor 
acum, din păcate. Și în ajunul sfân- 
tului Vasile, toată zina' am stat de 
capul tatii să-mi facă şi mia un bu- 
haiu ; or de nu, batâr un; harpanic. 

— Doamne, ce  harapnic ţi-oi da 
eu, zise tata dela o vreme. N'ai ce 
mânca la casa mea ? Vrei să te bu- 
sească cei nandralăi prin omăt? 
Acuș te descalț î* 

Văzând eu că mi-am aprins paie 'n 
cap cu asta, am șterpelit-o deacasă 
numai cu beşica cea de porc, nu 
cumva să-mi iee tata ciubotele şi să 
rămân de ruşine înaintea tovarăşilor, 
Şi nu stiu cum s'a întâmplat că nici- 
unul dintre tovarăşi n'avea clopot. 
Talanca mea era acasă ; dar mă pu- 
team duce s'o iau ? In sfârşit facem 
noi ce facem, şi sclipuim de cole o 
coasă ruptă, de ici o cărceie detân- 
jală, mai un vătrar cu belciug, mai 
beşica cea de pore a mea, şi pe după 
toacă şi pornim pe la case. Şi-o luăra 
noi dela popa Oșlobanu, tocmai din 
capul satului din sus, cu gândul să 
umblăm tot satul... Când colo, popa 
ţăia Jemne la trunchiu afară ; și cum 
a văzut că ne aşezăm la fereastră şi 
ne pregătim de urat, a început a ne 
trage câteva nașteri  îndesate şi a 
zice : 

— De-abia sau culcat 
voi aţi şi început? Ia staţi 
blăstămaţilor, să vă dau eu! 

Noi atunci am  pârlit-o la fugă. 
Tar el zvârr! cu o scurtătură în urmă 
noastră ; căci era om hursuz şi pâl- 
clişit popa Oşlobanu. Și din spaima 
ceea, am fugit noi mai jumătate de 
sat înapoi, fără să avem când îi zice 
popii : 


păinile şi 
oleacă, 


„„Drele pe podele 

Şi bureţi pe păreţi ; 

Câte pene pe cocoşi | 

Atâţia copii burduhoşi“. 
cum obișnuese a zice pluparii pe la 
casele ce nu-i primesc. 

—Măi! al dracului venetie și ciap- 
cân de popă, zicem noi după, ce ne a- 
dunăm toți la un loc, îngheţaţi de 
îrig și spărieţi ; cât pe ce era să ne 
ologească boiata, cea îndrăcită ; vede- 
l-um dus pe năsălie la biserica; sfân- 
tului Dumitru, de sub cetate, unde 
slujeşte ; curat ucigă-l crucea l-a co- 
lăcit să vie să-și facă budihacea casă 
la noi în sat. Ferească Dumnezeu, 
să fie preoții noştri așa, că nu te-ai 
mai înfrupta cu nimica dela biserică, 
în vecii vecilor ! Și până-l mai bosco- 
rodim, până una alta, amurgeşte 
bine. 

Ei, amu, ce-i de făcut ? Hai să in- 
trăim ici în ograda asta, zise Zaharia 
lui Gâtlan, că ne trece vremea, stând 
în mijlocul drumului. Şi intrăm noi 
la Vasile-Aniţei şi ne aşezăm la fe- 
reastră după obiceiu. Dar parcă nai- 
ba vrăjeșta : cela nu sună coasa, că-i 
e frig ; celuia că-i înghiaţă mânile pe 
cârceie ; văru-meu Ion Mogorogea cu 
vătraiul, subsuoară se punea de pri- 
cină că nu ură, şi numa-ţi crăpa, ini- 
ma în tine denecaz! Ură tu, măi Chi- 
riece, zic eu lui Goian; şi noi, măi 
Zaharia, să prufnim din gură ca bu- 
haiul, iar iştialalţi să strige : hăi, hăi! 
Si-odată, şi începem. Şi co să vezi? 
Unde nu se ia hapsina de nevasta lui 
Vasila-Aniţei cu  cociorva aprinsă 
după noi; căci tocmai atunci trăgea 
focul să dee colacii în cuptior. „Vai, 
aprinde-v'ar focul, să vă aprindă, 
zisa ea burzuluită grozav: dar cum 
se chiamă asta ? In obrazul cui v'a 
învățat !“ . acteraletat iă 


UNIVERSUL LITERAR 





Roosevelt obișnnia să povestească cât 
de mult aveau tinerii americani. de mici, 
conștiința superiorității rasei lor. In spri- 


jinul acestei afirmaţii, urmă- 
toarea anecdotă : 

— Care e numele întâiului om ? 

— George Washington, răspunde: co- 
pilul. 

— Prostii! jipă profesorul. De ce-mi 
spui nerozia asta ? 

—— Pentru că, răspunde şcolarul cu vo- 
cea clară, repetând cuvântul celebru în 
Statele-Unite, pentru că, el a fost: first 
on mar, first în peace, and first in the 
hearts of his countrymen (întâiul în răz- 
boi, întâiul în timp de pace, şi întâiul în 


povestea 


- inima compgtrioților săi). 


-— Bine, foarte bine, zise profesorul îm- 
blânzit. 

Și cu toate astea 
Adam. 

— O! replică şeolarul cu un ușor dis- 
preț, dacă socotiți şi străinii !1 


întâiul om rămâne 


Din cruzimile vieţii (Aurdlien Scholl ap. 
Treich) : 


Să stai, întrun salon, lângă o persoa- 
mă. Şaşie și să-i răspunzi când dânsa vor- 
beşte altcuiva. 

. 

Să fii prietenul unui antor Îluerat şi 
să trebuiască să-l însoțeşti acasă în searu 
câmd i-a căzut piesa. 


In ziua cea mai friguroasă a anului, în 
cea mai rece odae din casă, lângă un foc 
care nu vrea să se iaprindă, să scrii un 
roman care se petrece în Senrgal. 

* . 

Să intri intro cafenea ca să vezi dacă 
ţi-a apărut articolul în revista căreia l-ai 
trimis. Să găseşti revista tăiată în întregi- 
me afară de cele 50 de pagini cu articolul 
tău. 

| Că 

Trecând pe cheiu pe dinaintea anticari- 
lor, să vezi de departe o tăbliță cu nu- 
mele tău. Și apropiindu-te, să citeşti : 

„Opere complete, 10 volume: 40 cen- 
time“, 


[i] 


Atunci noi la fugă, băieţi ! mai di- 
hai decât la popa Oșlobanu... „Dar 
bun pocinog! a fost ș'aista“, zicem noi, 
cprindu-ne în răscrucile drumului, 
din mijlocul satului, aproape de bise- 
rică, | | 

Incă una-două de aesiea, şi ne 
scot oamenii din safj afară, ca pe nişte 
lăieşi. Mai bine să mergem Ja culcare. 
Și după! ce ne arvonim noi şi pe la, a- 
nul, cu jurămât să umblăm tot împre- 
ună, ne-am despărţit unul de altul, 
răbegiţi de îrig și hămisiţi de foame, 
şi hai fiecare pe la casa cul ne art, 
că mai bine-i pare. Şi iaca aşa ne-a 
fost umblarea cu plugul în anul a- 
cela. 


UNIVERSUL LITERAR 


A fost odată... 


Ir lannarie 19i8, divizia noastră intră 
ta Basarabia. 

O, clipa când am trecut Prutul !... Mult 
mai mic de cât mi-l închipuiam, mi se 
părea ci dispare cu totul, ca să nu mai 
rămână nimic, nimic, între Moldova şi Ba- 
sarubia... 

După o zi întreagă de drum, ajungem 
la Bolgrad. Vâlvă mare. Ofiţeri ruşi, scă- 
paţi din ghiarele soldaţilor revoluționari ; 
refugiaţi de peste Nistru, unde focul bal- 
şevic pustia; trupele române, aşternând 
a o în sufletele îngvozite, înțesau ora- 
şul. 
Adăposlit în sala unei şcoale, rebegit, 
abia aţipisem ; pe patul improvizat din 
două lăzi de campanie, (nu de şampanie), 
când glasul.unui soldat spintecă amorţea- 
la sălilor reci. 

— Domnule căpitan !.. Poftiţi la dom- 
nul general !... 

La trei noaptea primesc ordinul : 


— Pleacă împreună cu pretorul la Is- 
mail. ÎI nevoe de ordine şi de sancţiuni. 
Populaţia pacinică este terorizată de u- 
nele elemente bolşevice. Armata noastră 
sa așezat acolo şi a pus mâna pe ele. 
Vezi ce ailde făcut în calitate de comisar 
regal. 

Pe un ger cumplit, pe întunerec, o că- 
ruță scârţâe pe şoseaua îngheţată. Din 
când în când, jandarmul de lângă căru- 
iuș se dă jos şi trage caii de dârlogi. Un 
popus la Cişmeaua-Văruită. un ceai la 
notar, care nu ştie româneşie şi ne mă- 
soară cu coada ochiului şi, încolo, optzeci 
de verste de frig, de dârdâeli, de nesigu- 
ranță. 

Când intrăm, la 12, în Ismail, găsim 
linişte, Bolşevicii pusesetă mâna pe câteva 
tunuri, le instalaseră pe deal şi primiseră 
cu obuze armata noastră. Inconjuraţi, fu- 
seseră siliți să se predeu. Acum așteptau 
în închisoare ce li se cuvenea. Câţiva is- 
butiseră să scape. Iar agenţii siguranţei 
și ai serviciului de informaţiuni al divi- 
zici îi urmăreau. i 

După priina vizită la închisoare, unde 
bărbile galbene şi ochii albaştri ai lipove- 
uilor se amestecau cu nusurile cârne și 
mustăţile pe oală alc:corciturilor de mon- 
goli, comănduirea ne cuariiruește înir'o 
stradă laterală din partra de sud a ora- 
$ului. Casă măruntă în mijlocul unei 
curți mari, apărată spre uliţă de un gard 
înnalt. O bătrână se strădueşte să ne dea 
dovadă că vorbeşte româneşte şi râde si- 
lit, ca să ne inspire încredere O odăiţă 
cu două paturi, văruită. cu tavanul jos, 
ne primește cu destulă căldură, ca să ne 
fie simpatică, 

— Unde e soba ? 

-- Se face focul prin sală... Asa e la 
NOI... 

Până să ne înfruptăm din marea pâine 
albă şi rotundă, ce ne minuna în Basara- 
bia, şi din laptele cu smântână ce'ncorona 
bogata piață a Ismailului, bătrâna se 
dedă la o adevărată scrimă de elocinţă, 
spre a ne.demonstra dragostea sa pentru 
Români. Lacrimile nu lipseau, : 

— Ah, răposatul bărbută-meu.., Cum 
l-ați fi iubit, dacă l-aţi fi cunoscut 1... Era 
om cu vază... Să varăt fotografiile... E 
fotografiat numai cu preoţi și cu cpis- 
copi... Ce om... , 

Când să se retragi, si-aduce aminte că 
are un băiat. 

„— Trebue să fie şi el pe aci... E tânăr 

şi frumos... Nu ştie româneşte, dar se pră- 
pădeşte după Români... Vrea să se facă 
ofițer... Să-l ajutaji... Grozav ţine la 
Români !.... Noapte bună, somn uşor |. 

După două zile, într'o seară ni-l pre- 





FIUL RISIPITOR 


Evanghelia învățiloare, Govora, 1632 (din Bibliografia românească vecle 
de lon Bianu şi Nerva llodoş) 


COPILUL 


Am aruncat coiful și saua de fier 

Si lancea am frânt-o îsbind-o de-un trunchi 
Iar murgul, deparie, la margini de cer, 

Cu spume "n zăbale rămase 'n genunchi. 


Pătrund în pădurea cu freamăte moi 

Şi cnuticopilul cu tălpile goale 

Pe crengi legănate, spre cuiburi, în foi,! 
Dând mierlei din cuibul de aur, ocoale. 


Şi umblu să-l văd pe margini de râu, 
Plecat peste unde cu undiță 'n mână, 
Și-alerg să-l găsesc cu fluier la brâu 
Şi turmă bălană la jghiab de fântână. 


Copilul pieri bătut de osândă? A: 
Tăcul mă :slrecor, nvascund în jrunzişuri, 
Tresur şi aştept și tremur ia pândă 


Să-l prind despicdnd, 


sprunțar, lumninişuri, 


Si pâcla deodată mă preimuie rea. 
Cad stelele stinse de truua vegherii. 
In mine saprinda lovilă ve stea 

Si maurgul necheazi la marginea serii, 


zintă. Un blond alb și frumuşcei. Pe când 
mama îi laudă calităţile şi ne asigură de 
devotamentul lui, el nu 'nţelege nimic, 
dar dă mereu din cap si.râde cu cea 
mai hotăriîtă sinceritate. Noaptea era tot- 
deauna acasă, ziua dispărea. 

In fiecare dimineaţă. ni se aduceau la 
parchet, pentru instrucţie, preveniţi acu- 
zaţi de ridicare de arme contra armatei 
noastre. Odată cu ei, veneau şi cei prinși 
peste noapte, cu prezentările respecuve ; 
„periculos“...  „complice"... „servant la 
tun“... „A vrut să tragă'-cu revolverul 
când am pus mâna pe el“. 

Într'o zi, şeful siguranței ne primeşte 
triumtător : 

— Liam înhățat pe cel mai vinovat! 


Zaharia Stancu 


La un semn. jandarmul împinge înnă- 
untru — pe băiatul gazdei noastre. | 

Cu capul plecat, smerit, era vinovăția 
în persoană, 

lntr'o clipă ne trecură prin minte nop- 
țile când dormisem acolo... Soba în care 
se băgau lemnele prin sală şi unde un 
capac aşezat bine ne putea asfixia, aşa 
cum am avut destui soldați morţi sau 
uciși în primele zile... lipsa băiatului ziua 
şi apariția seara... 

Ne-am cutreniurat ca de o primejdie 
ce trecuse pe alături fără să ne atingă — 
şi nici fotografiile răposatului între pre- 
oți şi episcopi nu isbutiră să vie în aju- 
torul noului prizonier, 

DON JOSE 


ONIPERSUL LITERAR 





1925 în literatura românească 


INTRE ANUL ASTRONOMIC ŞI ANUL LITERAR. — STENDHAL ŞI D-L MIHAIL, DRAGOMIRESCU. — LA ISVOA- 
RELE CRISTALINE ALE LIRICEL. — INTRE ROMANUL SOCIAL ŞI CEL PSIHOLOGIC. — UN POBT AL ADOLES- 
CENȚII, ROMANCIER. — NOVELISTICA RIVALIZEAZA CU ROMANUL. — PANAIT ISTRATI ŞTIE ȘI ROMANE- 


ŞTE, — CRITICA E INTOTDEAUNA NEDREPTAȚITA — SCUZA CRONICARULUI. 


Să nu-ţi închipui, amabil cetitor, că-ţi 
voiu vorbi în acest galop bibliografic de 
fine de an, de toate tipăriturile din 192% 
sau că, mai ales, mă voiu limita, cu 
stricteţă între 1 ianuarie și 31 Decem- 
brie ai anului ce încheiăm Ai auzit — 
imagine de care abuzăm, fără voia noa- 
stră, poate — de torturantul pat al lui 
Prucust. Ei bine, literatura ar suferi 
dacă am zăbreli-o între cifrele acestea 
fatale. Sunt de părerea crenicarului ce 
socotea că e bine să vorbim, în momente 
solemne, numai de ceeace ne-a plăcut. 
Aceasta pentru selecţie. In privinţa con- 
troversei calendaristice, să-mi dai vos, 
să viu cu o teorie. Mai exact: şieucuo 
teorie. Să mă explic: O operă literară, 
o creaţie de artă intr'un cuvânt, nu con- 
tează prin momentul strict cronologic 
pe care-l înseamnă. Ea preţueşte prin 
consecințele pe care le stârnește. Trăim 
într'o epocă de resurecţii şi fiecare zi 
ne aduce la cunoştinţă gloria unui de 
demult: defunct, a cărui valorificare, 
abia zilele noastre o consacră. Dar să 
contimporanizăm. Cum îţi explici că o- 
pere, din punct de vedere calendaristice, 
aparţinând sfârșitului lui 1924, sunt 
luaie în considerație în 19%5, și date în 
judecata publicului, iau parte la premii 
ce se vor decerna în 1926. Vorbesc de 
premiul „Ideea Europeană“ în care ri- 
valii şi-au scris romanele ceva mai îna- 
inte de revelionul anului ce trecu. Pre- 
miile accentuiază interesul publicului 
pentru literatură și o operă încoronată 
în aceat an aparţine incontestabil — şi 
zilei de mâine — dar și celei de astăzi. Să 
ne agăţăm însă de pulpana acelui „geniu 
fără ipocrize“ cum îi spunea Gourmont 
lul Stendhal, agerul profet al propriei 
sale glorii literare. 

In 1840, cu doi ani înainte de moarte, 
Stendhal trimitea lui Balzac, care scri- 
sese în „Revue Parisienne" despre „La 
Chartreuse de Parme'" — acea memora- 
bilă scrisoare. satisfăcută și justă, din 
care voiu spicui aceste rânduri: „Eu s0- 
cotese că voiu avea oarecare succes pe 
la 1860 sau 1880; atunci se va vorbi mult 
mai puţin de Metternich şi...” și mai 
departe : „Cine va mai vorbi de d. de 
Villdle şi de d. de Martignac de-acu în- 
tro sută de ani? D. de Taileyrand, el 
însuşi, nu va fi salvat decât de Memo- 
rile sale, dacă vor fi bune, în timp ce 
Roman Comique este astăzi ce va fi 
Le Pâre Goriot în 1890. Graţie lul Scar- 
ron știm astăzi de d. de  Mohtauron, 
Hotschild-ul vremii sale, care fu, cu 
câte cincizeci de ludovici pe lună și 
protectorul lui Cornâille“. 


Ceeace susține de altfel și d. Mihail 
Dragomirescu când judecă opera de artă 
cu balanţa universalităţii; când nu-l in- 
teresează talentele și se prăpădeşte 
după genii. Acest sab specie aeterni nu 
are nimic incomod când unitatea de mă- 
gură de care ne folosim, poartă inarca 


laboratorului nostru. Noi însă, cronicari 
înainte de toate, sceptici — din prudenţă 
oare sau din exces de cochetărie ? — cu 
verdictele Casaţiei Critice, să ne aţinem 
pe lângă ţărmul Danubiului nostru şi să 
prindem câteunul din frumoasele nume 
zugrăvite pe prora năvilor ce trecură. 


* 
„Dacă am mai scris-o vreodată, să ni se 
ierte. E un omagiu și un omagiu indoit, 
nu-i O insultă. Să se dea la o parte regii 
din faţa poeziei... lirice — am adăoga 
noi — e un vers din Ovidiu. Şi nu e 
lipsit de graţie. Dacă începători răzleţi 
stăruesc în imitația lui Eminescu, cu 
mult mai mulţi sunt aceia cari mecaal- 
cizează canoanele poeziei noui! Căci 
este un spirit al poeziei noui româneşti; 
o altoire lirică carc se desăvârşeşte de 
20 de ani încoace, priu poezia franceză 
simbolistă, altoire în cadrul căreia se 
întâlnesc nume ca Anghel, dintre clasici. 
Arghezi, Minulescu, Bacovia, etc., dintre 
moderni. In pragul acestei cuminecări, 
liberându-se de Eminescu, pe care-l ur- 
mează în majoritatea poermelor din Pee 





cioara în Alb, și modulâna pe un flaut 
magie din care avea să scoată catrene 
de o mare muzicalitate, Ştefan Petică, 
mucenicul care. se stingea în 1904, sărbă- 
torit de bârlădeni pentru douăzeci de 
ani dela moartea lui, are parte, prin 
solicitudinea d-lui N. Davidescu, în 1925 
de o culegere integrală a poemelor lui: 
Feciora în alb, Când  vioarele tăcură, 
Posine demonice și Serenada toamnei, 
Bacovia, pustnicul vieţii literare, de 
după războiu, poetul nevrozelor nelămu- 
rite. cântăreţul  melancoliilor orăşene, 
orgă dureroasă cu accente da suferindă 
umanitate retipăreşte volumul său de 
poeme : Flumb. Un alt volum care-și ag- 
teaptă rândul Scântei galbene, prelunge- 
şte ecoul acelei singurătăţi neconsolate, 
în redarea căreia Bacovia e maestru. 





(Desene de Ştefan Dimitrescu). 


Imprumutând ceva din esenţa lirică a 
cântăreţului peisagiilor lacustre, dar 
personal printr'o împărtăşire cu asprimi- 
le vicţii, Camil Baltazar aduce în Regule- 
peri în nemurirea ta, o poezie de ascen- 
denţă serafică, monotonă uneori, dar 
convingătoare. 


Emil Isac în Cartea unui om adaogă 
comentariilor sale vioaie în marginea 
actualităţii câteva. poeme : „Voiu fi Bin- 





cer“ şi „Cântec“ în care nelinistitul tru- 
badur al oraşului european, îşi potoleste 
setea la izvorul cristalin al muzei popu- 
lare. E o mare lecţie, pe care au prac- 
ticat-o cu deosehit succes d-nii Ovid 
Densușianu (în „Alion Ciobanul”) şi 
în Lângă Pământ, Adrian Maniu,carea 


Adr, Maniu 





drapat legenda şi pelsajul în lumini de 
transfigurare vecine cu iluminarea poe- 
ziei populare. Nu e neialocul lui să spu- 
nem că știința aceasta şi arta acestei a- 
similări, Adrian Maniu a aplicat-o cu de- 
osehit succes în măiastra traducere a 
Mui Peer Gynt din Ibsen. 


V. Demetrius în Fecioarele surprinde 
ceva din poezia interioarelor umile 
naturi moarte şi portrete decrepte în 
care simţul său delicat poetizează un sa- 
cagiu, un gropar, o cămătăreasă, E un 
naturalism în care d Demetrius exce- 
lează, Nu voiu uita poema circului — 
aşa de rar motiv în poezia noastră. 


A. Cotruş aduce în Versari o atmosfe- 
ră de energie şi de imn amintind, în 
mie, pe Whitmann. un nesaţ de zări şi 
de altitudine, dar mai ales minunate 
miniaturi picturale, sugestive şi pline 


UNIPERSUL LITERAR 


de graţie. Nu voiu surprinde pe cunosci.- 
tor afirmând că „O, Plecările, plecărilea“ 





A. Cotrus 


e o elegie smulsă dintrun suflet de a- 
devărat poet, 

Satul meu al d-lui Jon Pillat, e în c- 
peru d-sale un popas de miniaturist. Po- 
ezia satului e sugerată epigramatic. |- 
maginea Anissiei, fecioara înselată, zârm- 
beşte şi acum din cadrul ei de două ca- 
trene. A spune că tot Ion Pillat (în con. 
Jucrarea scriitorului acestor rânduri! a 
dat întâiul volum din Antologia roeţi- 
icr de azi, operă de iniţiere şi de utilita- 
te, înseamnă a sublinia dragostea lui 
pentru poezie pe care o slujeşte în toate 
prilejurile. 

Imperil-e/emere de Eugeniu-Stofănescu- 
Est serpentinizează un interesant joc de 





lumini și de virtuoase art'licii.. D-sa e vb- 
sedat de culoare şi nu arareori al. ă:ueşte 
a paletă cu irizări prețioase. 

n două rlnchete, discrete omagii votive, 


Jonal Pavalesca 





Sau strâns Epigrame-le şi Sonete-le pos- 
tume ale lui lon Pavelescu, vi:tuos tradu- 
cător al lui Heredia, abil sonetist, urmând 





pilda muestrului în sonet românesc, Mi- 
hail Codreanu, care fu încoronat pentru 
Statui, pentru Cântecul  deşertăciunii şi 
pentru trarucerea lui Cyrano de Bergerac 
cu premiul naţional de poezie, pe anul 8 





Corneliu Moldovanu a dat o culegere 
integrală de poezii în care se întâlnesc a- 
tAt evocările sala istorice, pline de savpare 


N, 
) 
Be 


Corneliu Moldovanu 


arhaică şi de discreţie cât şi traducerile 
din Hugo, precum „Somnul lui Booz“ sau 
„Cântarea cântărilor“. 

Alexandru Stamatiai a publ'cat a tre'a 
ediţie din /râmbițe 'de aur si o cul-gere 
de Poeme alese, antalogzie din toată opera 


AL Stamatiad 





sa poetică, romantică, înflăcărată, cu 'po- 
pasuri senine ca în acea clasică poemă 
„Mi-e sufletul o creangă“. 

Despre volumul de Epigrame al lui Cin- 


Pavelescu 


cina! Pavelescu, cetitorul îşi aduce amin- 
te în deosebi ca și de poezia femenină 
din Crinii Roşii de Sunda Movilă. 


Dacă lirica românească contemporană 
cunoaşte variațiuni diverse dela insp'ru- 
ţia tradiționalistă. până la  moilemismul 
cel mai accentuat, epica nu e mai puţin 
variată. 

Nu voiu stărui prea mult, însă  voiu 
spune chiar în treacăt : suntem în zodia 
romanului. E un adovăr curent şi nimeni 
nu-l mai contestă. Dacă am mai adăoga 
că romanul românesc se caută şi se ci- 
teşte am înţelege întru câtva şi lrecuenţa 
și înflorirea lui. Dacă poezia, prin na.ura 
lucrurilor, mai străină muliimii, ne-a îm- 
pus o detailare, romanul, fiindu-irmai fa- 
miliar, ne scuteşte să insistăm. Cecace nu 
înseamuă că nu-i vom acorda măcar şi-un 
atuibut de consolare. Romanul social por- 


N. Davidescu 





nind dela Filimon, prin Duiliu Zamfirescu, 
a cunoscut după război şaria lui Dem, 
Teodorescu din În celatea Iadului; vasia 
monografie din „lon”" de Liniu Rebreanu 
granylioasă epopee a poftei de pământ, şi 
mai în urmă, dezagregarea politică din 
Conservator d C-nie de N. Davidescu, ro- 
man sobru. străbătut de ciudatul spectru 
al eroinei femenine tulburătoarea Torry 
Clopotaru, îngerul rău al partidului: jur- 
nalul sedentarului Băleanu, imagine a răz- 
boiului văzut prin [erestrele cartierului, 
condică de amoruri agreabile din Roşu 
Galben şi Albasiru, romanul lui Ion Mi- 


- L Minalesca 





nuleacu și încercarea de reconstituire isto- 
pică a decadenţii boerimii moldovene dela 





sfârşitul veaculni trecut din Venea 2 moa- 
ră pe Siret a lui Mihail Sadoveanu, în cu- 
re peisajul şi poezia naturii sparg iorma 
silnică şi cântă, în accente .lirice, ca în 
majoritatea operii sale. 

Romanul psihologic care a curoscut, u- 
nul din marile lui succese cu „Pădurea 
Spânzuraţilor” al lui  Lioiu Rebreanu a 





SE: 
= 


fost convertit de acelaş romancier cu A- 
dam şi Eva într'o simfonie a civilizaţiilor 
în care cuplul de dragoste al ctesuului A- 
dam şi Eva trece prin şapie vieţi ca prin 
şapte cercuri de penitenţă, Scenele de bru- 
talitate, de tortură trupească sunt şi a:ci 
ca în mare parte din opera lui Rebreanu, 
de o rară vigoare. 


D-na Papadal-Bengescu cu  Fe-loarele 
despletile e 'o valoroasă emulă. Ace'aşi 
urtă a disecţiei psihologice, a fizologei 
subconștientului din nuvelele Romanței 
provinciale se întâlnesc şi'n acest ro:nan, 
solid compus, și în care poezia cetăţii, te- 
ma predilectă a! autoarei, e din belșug rea- 
lizată. Vorbind de romane, putem anticipa 
asupra calităţilor lui  Jonel Teodoreanu 
care în romanul La Medeleni. pe care-l pu- 
blică în „Viaţa Românească“ își discipli- 
nează șivoiul imaginilor: fără să scadă ni- 
mic din poezia copilăriei şi a adolescenţii, 
pe care a cântat-o în atâtea rânduri ş pe 
care o toarnă acum în veritabile tipare &. 
pice, 

In pâvelistică vom însemna pe lângă aa- 


Liviu Rabreana 








10 


mele d-nei H. P. Bengescu, pe al lui Ema- 
noil Bucuța, care în Lenălura roșie reali- 


Emanoil Bucuţă 





7ează un record tragic. Intr'un 'cadru de 
raiu ardelenesc, povestirea sa — căci po- 
vestire este,—proectează, o dramă de o fa- 
talitate tot aşa de sezisantă ca şi vechile mi- 
turi. Cezar Petrescu după nuvelele inadap- 


Cezar Petrescu 





tabililor şi existenţelor provinciale din 
„Scrisorile unui răzeş“ şi „Drumul cu 





i /| Panait Istrate 
plopi“ abordă în Omul din vis un gen în 
care dacă nu stăpâneşte încă fantasticul, 


RI ED Rp CERN a E E OR SE E IE 


singură preocuparea de reînoire şi e ut 
câştig. Fără să nilăm că „Paianijeuul ne- 
gru“, aminteşte prin mediul provincial si 
actoricesc ce zugrăveşte, cele mai bine din 
însuşirile sale anterioare. Și vorbind de 
novelistică trebue să anexăm literaturii 
româneşti vigurosul talent al lui Panaiţ 
Istrali care şi-a tradus pe Moş Anghel şi 
a dat în Trecut şi Viitor alături de crude 
pagini polemice, povestirea căpitanului 
Mavromati Qin aceiași autentică sevă brăi- 
leană. După cum îrebue să amintim de 
puternicul talent epic al lui Gib. 1. Mihă- 
escu, ncapărut încă în volum dar a'cărui 
activitate publicistică l-a impus încă de 
mult atenţiei cetitorilor. Şi după cum co 
datorie pioasă săi aminiim de pierderea 
octogenarului romancier şi nurelist lon 
Slavici, 'mort în' August al acestui an. 





Camil Petrescu 


Literatura dramatică ne-a.dăruit în vo- 
lum actul relevant Cuminecătura al d-lui 
Cieorge Mihail Zamfirescu şi Suflete tari 
(Nebunia lui Andrei Pietraru) a lui Ca- 
mil Petrescu cu splendida. creaţie a+Dătrâ- 
nului Matei Boiu părintele frustrat în 
dragostea lui de tată !şi în nobleţa lui su- 
fleteuscă de inadvertența de caracter a 
lui Andrei Pietraru. 

Mihail Sorbul, autorul „Patimei Roşii” 
de a cărui:soartă excepţională în capitala 
Fraţei ne vom ocupa în curând, a dat o 
nouă ediție (a treia) din tragicomedia sa 
şi a adaptat din Cervantees figura Cava- 


Buletin bibliografic săptămânal 


în acest buletin vom publica cărțile 
mai de seamă ce apar în ţară şi cele 
ramâne din străinătate, din toate do- 


meniile științifice. 


Rubricele de clasare sunt după sis- 
necesară această 
clasificare, de oarece este universală 
(cetitori, bi- 
bliografi şi bibliotecari). Am redus ru- 


temul zecimal. Este 
şi pcate folosi tuturora 


nr.cele de clasare la următoarele: 


) Opere generale. Bibliografii. Calen- 


are, 

CBI. Literatură pentru tinerime. 
1 Filozotie. Morală, 

2 Religie. Teologie. 

3 Ştiinţe sociale. Sociologie. 

3t Statistică. 

32 Politică, 

33 Economie politică. 

34 Drept, 

35 Administraţie, 

35. Arta Militară, 

36. Asistenţă. Asociaţie. Asigurare. 
37 Invăţământ. Pedagogie. 

25 Comerţ. Transport, 

39. Obiceiuri. Folklor. 

4 Filologie, 

5 Ştiinţe pure. 

G Ştiinţe aplicate. 


61 Medicină. Farmacie. Medicină ve: 


terinară. 
03 Agricultură. 
7 Arte. 
19 Sport. Jocuri. 


de AL. SADI IONESCU 


d Literatură. 

9 Istorie. Biograţie. 

91 Geogratie. 

Acest tablou se publică numai la în- 

ceputui fiecărui an. 

0 OPERE GENERALE. BIBLIOGRA- 

FIE. CALENDARE. 

— Calendarul ziarului „Universul“ pe 
anut 1926. Enciclopedie populară 
practică. Bucureşti, „Universul“ 
(1925), [—240] p. Fig, hărţi. 
Lei 3. 

087.1 LITERATURA PENTRU TINE- 

RIME 

Hazu (G.) — Poezii pentru copii. Ediţia 
Il-a. Bucureşti, Socec & Co. 207 
p. lei 90. 

Neyru (Mihail). — Povestea lui Țuguilă. 
(Povestire pentru copiii mari şi 
mici). Vol. I Țuguilă derbedeu. 
Fdiţia 1. București, „Universul“, 
Gl p. Fig Iei 6. (Biblioteca ziu- 
rului „Universul“, Nr. 2), 

1. FILOZOFIE. MORAL 

Luca (Dr. Ion). -— Viaţa integrală, Bu- 
cureşti. (Tip. „Cartea Românea- 
scă“), [1925] 16 p. Lei 7. 

Stănulescu (Ing C.). — Spiritismul su- 
biectiv. Fenomenele intelectuale. 
București, (Tip. „Cartea Româ.- 
nească“), 1925, 270 p. Lei 100. 

V. e H. — Istorioare pentru săteni. Bălţi, 
Fditura  monastirei Dobruşa, 
1925, 26 p. Lei 5, 


UNIVERSUI, LITERAR 


lerului Tristei Tisuri pe Don Quichotte 
dela Mancha. i 


Mihail Sorbul 





In critică vom aminti lucrările minuţi- 
case ale d-lui (7, Bosdan-Duică, căruia i 
sa decernat, anul acesta premiul naţional 


G. Bogan-Dnică 





pentru istoria literară şi critică, examen 
estetic al mişcării semănătorului, publicat 
de d. E. Lovinescu, volumul de Pagini 
Engleze, al lui Dragoș Protopopescu, ces- 








2. RELIGIE. — TEOLOGIE. 
Antonie Mitropolitul Kievului, — Cate- 
hism creștin ortodox. Tradus în 
româneşte de leonomul |. G. 
Țincoca. Cu o prefață de 1. P.S. 
Pimen,  Aitropolitul Moldovei. 
Neamţu, (Tip. St  Mânăstiri), 
1925, XXII + 203 (—206] pp. 
Lei 40. 
Găienlescu (Pr. Const, N.). — Iisus Hris- 
tos reformator. R-Vâlcea. (Tip. 


„Viitorul Vâlcei“), 1995, 58 p 
Lei 25, i 
Iorga (N). — Monastirea Neamţului 
Viaţa călugărească şi munca 


pentru cultură. Neamţu, Editura 

tip. Monastirii Neamţu, 1995, 1V 

23 p. 

Sadoveanu (Mihail) şi D. D. Pătrăşea= 
nu. -— Din vieţile sfinţilor, Sfin- 
tele amintiri, Bucureşti, Sacec & 
Co., 1996, 233 [-—2%5]p. Fig 
Lei 80. i 

4, FILOLOGIE. 

Bena (Augustin). — Limba română la 
Sașii din Ardeal, Studiu filolo- 
gic Cluj, „Universitatea din 
Cluj”, 1995, 41 [—48) p. Lei 3%. 

Biblioteca Dacoromanici No. 2) 
5. ȘTIINȚE PURE. 

Popescu (Ioan G.). — Proprietăţile capi- 
lare şi fotoelectrice ale mercu- 
vului, Bucureşti, „Societatea ro- 
mână de științe“, 1925, 19 p. Fig. 

61, MIDICINĂ FARMACIE. MEDICIN: 

VETERINARĂ 

Bogdan (Dr. George) și Dr. Severin 
Icard, — Moariea și moartea su- 
bită. Iași, (Tip. H. Goldner), 1925, 


UNIVERSUL LITERAR 





Dragoş 
Protopopescu 
pre carc vorbirăm săptămâna trecută 


și monografia despre Cervantes a lui A. 
Popescu-Telega. 
e 
Am amintit la început de galop biblio- 
grafic. A fost chiar mai puţin de cât ia- 
iâta. Căci dacă n'am vorbit, ca să pil- 
duim, de „Poeme pentru Galateea“ a Ji 


Lucian Blaga 





SAN. 
Mircea Rădulescu, :de „Meşterul Manole“ 
at imi Victor Fitimiu, de „Omul descom- 
pus" al lui Aderca, de piesele lui Blaga, 
de „Italia modernă“ a d-lui Ortiz sau de 
cuprinzătoarele sinteze din sIstoria civili- 
zației române“ a d-lui Lovinescu, este pen- 
tru simplul motiv că, aparținând sfârşitu- 
lui, de an literar, cronicarul şi le-a trecut 
pe răbojul „Menţiunilor critice” și soco- 
teşte să le facă toate onorurile, în viitoa- 
vele numere ale rovisici. 


PI filia. 


3 a aie CI 








N. VERMONT. 


„Incontestabil că, dintre pictorii ectec- 
tici, imediat următori generaţiei lui Gri- 
sorescu, Ă. Vermont este unul din cei mai 
înzestrați, sub raportul sensibilităţii. 

Lăudat, feste marginile cuviinței, de 
o seamă de amatori, executat, cu o dis- 
proporționată îndârjire, de alții, maestrul 
acesta delicat a rămas, în viată, un ne- 
hotăbit, | 

In producţia d-sale sunt atâtea elemente 
palpabile, cari trădează, la răstimpuri, 
peuibila şovăială a unui talent corect și 
a unei simțiri nobile — în pragul marilor 
şi decizivelor răspâniii. 

Nu e greu să întrezăreşti, în toată acti- 
vitatea plastică a d-lui Vermont, o ser- 
pentină, străină de artă, care se firuicșie, 
cu bizară și plată încăpăţinare, prin de- 
getele, prin genele, prin suileiul artistului, 
obligându-l, clipă cu clipă, la o disciplină 
manufacturală — şi la izgonirea acelui 
clocot lăuntric, cu manifestări, uneori, de- 
zordonate, în afară, care, pe măsură ce 
străluminează efortul artistitului, indispu- 
ne pe „amatorul“ cu duhul de ceasornic 
patent — şi-l îndepărtează. 

In altă societate, în altă situaţie mate- 
vială şi, desigur, în alte megieşii spiri- 
iuale, d. W. Vermont ar fi creiat slobod, 


deci, fără îndoială, mai visros şi mai 
personal. 

Rămâne, totuşi, un cald şi simpatie 
„intimist” — chiar atunci când atacă — 
ă contre cour — compoziția mare, isto- 


rică ori religioasă, sau panoul cu ten: 
dinţă decorativă. menit să împodobească 
zidurile imense şi severe ale instituţiilor 
oficiale, 


a 


ti 


IONEL IOANID. 


Asemenea d-lui Vermont, d. Zonel Zoa- 
nid este şi el un eclecţic. 

„Dar un eclectic, care se strădaiește a 
Îi în ritmul epocii prezente. 

Sunt două categorii, distincte, de e- 
clectici. 

Unii, animați de totalitatea experimen- 
telor technice din trecut; alţii, hrănin- 
du-si verva plastică din „Trouvaille“- 
urile tuturor paletelor moderne,  deve- 
pite celebre, cu san fără binecuvântate 
temeiuri, 

ŞI în primul, şi în al doilea caz — (în 
al II-lea se clasează d.Ioanid) — eclecți- 
cul, preocupat exclusiv de perfecţionarea 
meşteşugului, rămâne, întotdeauna, străin 
de acel „Seelebemegung“ al personalită- 
ților creeatoare, din a căror manifestare 
exterioară se adapă. 

„Dar, mai ales, nu vibrează, decât rela- 
iiv, la atingerea cu natura, care provoacă, 
în temperamențtele predestinate, beţia a- 
ceia frenetică, dureroasă, chinuitoare: 
însăşi plămadă a artei, cu întreg arsena- 
lul adequat exprimării inteligibile. 
„Technica e în funcţie de viziune înte- 
rioară, 

Dotat cu o surprinzătoare îndemânare, 
care sa călit în forja unui ccleciism să- 
nătos, — nu-i mai rămâne acum d-lui 
lonel loanid decât să se concentreze asu- 
prăşi, să se adâncească în hrubele pro- 
ptiului suflet — şi să smulgă de acolo, 
odată cu freamătul particular al spiritu- 
lui, şi mijloacele particulare, prin care 
să ni-l împărtășească. 

Aici încep, pentru orice artist, durerile 
naşterei. 

Cine le evită, avortează... 


N. N. TONITZA 


p-pon Perth : „Bonnard“ (90  reprod.) 
40 în, 
Elie Faure, Jules  Roumains, Charles 


Vilarac, L, Werth : „Matisse (95 reprod.) 
50: fr. 

Georges Besson : „Marquet” (40 ihorstex- 
te, 29 reprod.) 40 în, 


PERPESSICIUS i 
ft at Cta at e E a RER EP Ra Pa CD a 


4164 VIII p. Lei 100. (Curs de 
medicină legală. Vol. 1V) 


Nicolau (Dr. Gr.). — Un pericol social, 
Alcoolismul cu toate boalele lui. 
Bucureşti, (Tip. „Române-Uni- 


te“), 1995, IV +64 p. Lei 30. 
63. AGRICULTURA 

Munteanu (N. C.). — „Piugarul iscusit“, 
îndrumări practice. Iaşi, (Tip. 
„Viaţa Românească“), 1925, 34 p. 
Fig. Lei 6. i 

Mecca (George G.). — Dresajult cânectui 
de aret (prepelicarul). — Iaşi, 
(Tip. „Viaţa Românească“), 1925, 
VII—149<+1H1 p. Fig. Lei 45. 
- 8. LITERATURĂ. 

lorga (N.). — Istoria literaturii romă- 
neşti. Î. Literatura populară. — 
Literatura. slavonă. — Vecheali- 
ieratură religioasă — Intâii cro- 
nicari (— 1688). Ediţia a II-a. Bu- 
cureşti, „Pavel Suru“, 490 p_ Lei 
200. 

Perpesicius, -- Repertoriu Critic. Arad, 
„Librăria Diecezană“, 1925, 189 
| — 191) p. Lei 15. (Biblioteca Sc- 
mănătorul Nr. 120—122). 

Gane (Ich). — „Liră de argint Sihleanu“. 
Conferinţă. București,  „Certui 
studențesc AL. Sihleanu“, 19%, 
15 p. Fig. Lei 8. 

Botez (1.). — Hamlet în tragedia shake- 
spereană. Iaşi, (Tip. „Viaţa Ro- 
mînească'), 1925, 29 p. Lei 20. 

Ortiz (Ramiro). — Italia modernă. Bu- 
cureşti, „Ancora“, [1925], 288 p. 
Lei 60. | Ă Ă 

Socec (Emil 1. V). — Gândiri și maxime 


morale. Bucuresti, Editura Fun 
daţiunei 1. V. Socec, [1923], 84 p. 
Lei 20. 
a) Poezie. 
Densuşianu (Ovid). — In zorile vieţei. 
d i oi Socec & Co, 19%, 
să p Lei 2. i i 
Gheorghiu (Virgil). — Cântările răsări- 
tului. Iaşi, (Tip. „Viaţa Romi- 
nească'), 1925, IV 110--1V p. 
Fig. Lei 30. 
Speranţia (Th. D.), — Anecdote proaspe- 
te. Bucureşti, „Cartea Româneas- 
că“, [1925), 247 p. Lei 10. 
b») Teatru. A 
Detin (loan). —— Povestea unui vis. În 
patru tablouri. laşi, (Tip. „Viaţa 
Romiînească'“), 1925, 71 p. Lei 20. 
c) Roman. Nuvelă, , 
Moidovanu (Corneliu). — Purgatoriul ro- 
man. Ediţia II-a. Bucureşti, 
„Cariea Românească“, [1925], 2v., 
34 (—343] p. 0); 99 p. (CI). 
Lei $. 
d) Literatură străină tradusă. 
Dumur (Louis), — Nach Paris! Tradu- 
cere de A. P. N. (Textul întreg 
după ultima ediţie București, 
„Universul“, 1925, 219 p. Lei 25. 
(Biblioteca „Universului“ Nr. 1). 
Zola (Emile). — Prăbușirea roman. Îra- 
ducere de George B. Rareş. Edi- 
ţia treia, Bucureşti, „Socec & 
Co.“ [1925], 608 p. Fig. Lei 100. 
Goeţhe. — Faust opera completă. In ro- 


mâneşte de I. U. Soricu. Bucu-. 


reșii, „Ancora, S. Benvenisti & 
Co., (1925), 432 p. Lei 120, 


Heibherg (Gunnar). — Balconul. Trei ac- 
te. Din limba norvegiană cu un 
studiu introductiv de Marcel Ro- 
manescu, Bucureşti, „Cartea Ro- 
mânească“, 1925, 111 p. Lei 50. 
9. ISTORIE. BIOGRAFII. 

Bulat (T. G). — Contribuţiuni documen- 
tave la istoria Olteniei, Secolul 
XVI, XVII şi XVIII. Râmnicul 
Vâlcea, (Tip. „Viitorul Vâlcei“), 
1925, 1V —4- 143 [—146] p. Lei 5, 

— Ephemeris dacoromana.  Annuario . 
della scuola romena di Roma, 
Roma, Jâbreria di Scienze e Let- 
tere, (1995), 2 v, VIII [—XI[+ 
413 p. Fig. (1 1923); 500 p Fig. 
(11 1924). 

Maiorescu (Titu). — Isţoria contimpora- 
nă a României (1868—1900). Bu- 
cureşti, „Socec & Co.“, 1995, 456 
p. Fig. Lei 100. 

Pavlov (Monahul Petru). -— Călăuză Is- 
torică despre Sfintele mânăstiri | 
și schituri ale judeţ. Prahova: 
Sinaia, Ghighiu, Predealu, Zam- 
fira, Susana, Cheia, Crasna, Les- 
pezi, Brebu. Ploești, (Tip. „Con- 
curența“), [1925], 64 p. 

Vrăjitora (Li.-Col. D). -- Alexandru cs! 
Mare, Anibal, Cezar și Napoleon. 
Viata și faptele lor. Bucureşti, 
1925, 256 p. Lei 100. 

Zeletin (Șt.).. —- Istoria socială Cum poa- 
te deveni istoria o ştiinţă a cau- 
zalităţii. Bucureşti, „Pagini a- 
grare şi sociale“, [1925], 24 p, 
Lei 20. 


17 
* 

Lucie Cousturier : „Seurai” (40 :reprod. 
bors texte). 22 fr. 50. i 

Elite Faure : „Derain“ (80 reprod.) 35 fr. 
sal Cousturiter : „P. Signac“ (S0 reprod.) 

ri 

Elie Faure : „Câzanne“ (60 reprod. hora 
texte) 35 îr. 

Gustave Geffroy: „Sialey“ 
texte). Crâs ed. 12. în. 

Roger Allard : „Le promenoir“ (22 eaux 
fortes et lithographies par M. Îl aurencin) 
ed. de YEtoile. t 
a aice Fenaille „Fr. Boucher“ (Ne'son 

Bayard : „Les meubles rustiques regio- 
naux de la France” (Garnier). 


Calvarul revistelor 


In CUVANTUL din 20 Decembrie 1923, 
d. CEZAR PETRESCU publică sub titlul 
„Revistele“ un foileton cu ioarie juste oh- 
servaţinni cu privire la viața şi mai al s 
ia moartea prea timpurie a revse.or. 
Remarca d-sale că editurile sunt cele mai 
indicate să genereze reviste durabile pi se 
pare definitivă. La (el şi desp.e foloasele 
revistelor pentru copii : 

Presigiul unei reviste serveşte de carie 
de vizită volumelor editate, fără ca nrin 
aceasta independența de judecată a re- 


(24  bors- 


vistei să fie anulată până la a deveni, 


un buletin editorial. 

Acest lucru nu l-a înțeles însi nici 
una din editurile mari bucureştene. Nic 
„Cartea Românească, nici „Cultura  Na- 
țională“ — deşi dispariția revistelor în- 
seamnă pentru edituri pierderea contac- 
tului cu clientela de cititori. Pentru « 
editură, o revistă nu e o întreprindere 
riscată ; își are mal întâi asigurată cola- 
borarea aulori'or pe care ti esditează. Are 
o publicitate permanentă, singură şi me- 
ladică. Are miiloacele de a o adminis- 
tra. Şi toată experienfa pe care fiecare 
revislă o încearcă aventuros de'a primul 
număr. lar revista ar fi asiqurată ue 
spațiul de timp necesar pentru  penotra- 
țiune care îndeobște depăşeşte mijloacele 
obisnuite'or încercări: cele mat multe 
reviste dispar exact când intră în oti- 
celul cititorului, ca măgarul ţiganului 
care a murit de foame exact când se «ie: 
“prinsese, 

Se pare însă, că nici o editură romi.- 
nească n'a priceput interesul comercial 
de a prelua editura unei reviste existen!e, 
dacă apariția uneia noi î sar părea un 
Tisc prea mare. | 

Rămân dar revistele să trăiască prin 
mijloace proprii. Adică să-şi amâne dela 
o lună la a'ta, data fatală a dispariției. 

Am insistat asupra cauzelor de gospn- 
dărie care pricinuesc această criză a pe- 
riodicelor româneşti, pentru a reabili?a 
lectorul. Circulă, nu ştiu din ce imbecilă 
sursă, ideia că numărul cititorilor sa îm- 

uținat față de numărul dinainte de răz- 

iu. Totuşi volumele lui Sadoveanu și 
Rebreanu au tras după războiu, câte frei 
şi patru ediţii de câte cinci mii de exom- 
plare. |n volum cu sucees ajungea la 
doua 'ediție — şi ediție de dinainte de răz- 
boiu, de două şi trei mii exemplare — 
abia după doi-trei ani. Există la ns, 
cinci-şase mii de cititori pe care îi socot 
cele mai de treabă şi răbdătoare speci- 
mene naționale : cumpără orice revista 
nouă, aşteaptă pe cele care şi-au amânat 
apariția, se bucură când se anunță un 
eveniment literar. Nu protestează nici 
când se urcă prețul, nici când revista 
şi-a impuținat numărul paginilor : plâ: 
teşte şi se Tesemnează. Cititorul are c, 
drept să se plângă de administrația re- 
Distelor, nu revistele de indiferența citi- 
torului. , 

Revistele care n'au cititori, n'au fiindcă 
nu merită să aibă. 


Să 





La TEATRUL NAŢIONAL: 
Preţioasele ridicule şi Căsătoria 


Dacă o piesă de teatru este o anume 
societate, — cu inşi neinscrişi la oficiul 
stării civile, dar tot asa de vii, de per- 
sonali, de întregi, de măcinaţi de pas:uui 
şi frământaţi de doruri, ca toți ce:lalţi 
cu bilete de identitate, — pivsa e cu atât 
mai bună, cu cât personagiile sunt mai 
bine definite, mai reale, mai întregi. 

Dacă piesa de teatru a fost făcută, ca 
să biciuiască anume stări morale, sau in- 
telectuale, ridiculizând vunele laturi de 
manifestare, batjocorind unele prioc- 
pări, piesa poate [i o sarjă şi pers nâgi le 
biete instrumente, — un so'u de mane- 
chine, ori (untoşe la dispoziţa di ectoru- 
ui de scenă și desigur si a artişii or, cu 
mai multă ori mai puţină imaginație. 


dim început cronica cu aceste două în- 
semnări, voind să scriu despre „Prejioa- 
sele ridicule“, — piesa lui Molidre — și 
despre „Căsătoria” lui Gogol. 

„Amândouă sunt piese ve:hi,  fcarte 
vechi. Infăţizează atmosfere niorale şi so- 
ciale, care ar putea să intereseze mai nu- 
mai din punct de vedere documentar. Va- 
loarea lor dramatică e greu so apreciem 
acum, cu atât mai imult, cu cât artistii 
se silesc să întrupeze persouagii, peste 
care sa aşternut colbul vremii.dle sub 
cure vor să le dea înfățișări curicuturule, 
Spun aceasta mai ales, despre „Preţio .sele 
ridicule“. A lipsit mai întâi acca iri:ducere 
a țextului original, care să trassforine în 
româneşte ridiculul prețiosităţii expresiei 
încărcală de exagerare, de tendință ne 
potrivită, de amară «diferenţă între  pu- 
tința proprie de cugetare si năzuința de 
maimuţăreală, 

A mai lipsit şi controlul lata în de 
scenă, care a îngăduit vioiului artisi Mann 
să se îmbrace întrun costum de clh:vuţă, 
deşi spunea că e costuinul «de marchiz şi 
marchizul -apăru în haina corectă și de 
marehiz sobru, a timpului. 


i. 


Revistele pentru. copii ar reprezinta 
ele singure o problemă aparte. Avem. 
dacă nu mă înșel cel puțin trei, de mar? 
tiraj. Cum fustrele au. administrații cu 
experiență, soarta lor nu e primejduită 
sunt chiar afaceri bănoase. Poale nu  co- 
respund în  tuldeauna scopului pentru 
care au luat ființă: apelează prea putin 
la scriitori, conțin prea multă um plu- 
fură redaclională. Dar că există şi că 
prosperă, e deocamdată destul. 

Intrețin gustul lecturei într'o masă atât 
de mare de lectori încât nu se poale ddi+- 
tre aceştia să nu se recruteze la timo şi 
lectorii maturi, când vor (rece dela Țiin- 
dărică la Sadoveanu ori la Tolstoi. 

Nu avem o revistă de familie. Nu avem 
una de tiraj, pentru clientela şcolară în- 
tre 12 16 ani. Amândouă ar fi „afaceri“ 
pentru o editură. Ar fi şi un miiloc sigur 
de penetraţie culturală: punţile de lrecere 
spre maturitatea intelectuală, 

Cum ar putea interveni stalul în spri- 
jinirea periodicelor, fără a le dimimia 
independența şi fără a săvârşi eroarea de 
a risipit fonduri inutil, în punaa câlurna 
specialişti antreprenori de publicaţii sub- 
venționate, vom arăta în capitolul ultim 
al soluțiilor generale. i 


UNIVERSUL LH ENA 


l)acă p'ar fi fost o accentuată notă de 
exagerare, care să vateme înseși piesei, 
în fondul ei de construcţie, fără îndo'ală 
cii reprezentarea „Preţioaselor ridicule“ ar 
fi putut să aibă o însemnătate mai pro- 
nunțată măcar din punct de vedere al 
istoriei dramatice, 

Tinerii artişti, cari au avut roluri, în 
această piesă sau silit so menţie în ca- 
dru! ei de farsă. Rolurile femeilor sunt 
destul de grele şi-am avut impresia, că 
d-ra Tanţi Ciuceanu a putut să pună iai 
mult pitoresc decât d-na Radovici. 

Cred, că d. Brancomir u dat prea mult 
înfăţişare de burghez modern, rolutui 
simpatic al lui la Grange. 


In „Căsătoria“, excelentul artist Sârbu 
ma creat un rol, ci a desăvârşit un tip. 
Tipul leneşvlui biuroerat, fără voinţă, 
presuințios, incapabil să-şi ia o răspun- 
mere, deşi orgolios, a fost înfățișat de 
Sârbu în amănunte pitorești. imoresio- 
nante şi precise. Sârhu are inepuicabile 
mijloace de a stăpâni scena și de a cou- 
imra_ personagii, cât mai simplu şi mai 
veridice. 

O anume atmosferă din societatea ru- 
sească, în care Gogol cu admirab la-i pu- 
tere de observaţie a păsit carac'e:istica 
motive de comic, duioşie, pi'or. sc, milă şi 
brutalitate — a fost prezintată în piesa 
„Căsătorie“, ca un întreg de istorie emo- 
ționantă. 

Ivan Cusmici, consilier de Curte, ar 
vrea să se însmre., O peţitoare (d-na 
Cluceruj îi oferă pe Aglaia Tikonovria 
(d-na Nataşa Alexandra). Sovăelile lui 
Cusmici, agățarea lui de cele mui neîn- 
semnate amănunte, ca doar să se con: 
vinză, că trebue sâ se îusnare, de piloă 
întrebările puse  simpatieului servitor 
Ştefau (1). Grigoriu), dacă cismarul. sau 
evoitorul Yan întrebat, dece stăpânul îşi 
fuce haine şi uhete noui, sunt redate de 
Sărhu admirabil.  Prilejul de amânare, 
ca să evite răspunderea actului căsătoriei, 
fuga, au fost magistral înfățișate de a- 
rest actor de mare ialent. 

Iv casa miresei, apar pretendenți: Ju- 
mară, nn fioros eoisi pântecos (d. Vic- 
lor Antonescu); Jerakin, un pretenţios și 
curaghios fost ofițer de marină (d. Mauu); 
Anukin, o fantoşă iusipidă (d. Fintes- 
teanu! și Cusmici (Sârbu). Prietenul lui 
Cusmici. Kocikoriov (d. Calboreanu) în- 
lătură dificuliăţile, pune mâna ruş'nosu- 
lui Cusmiei, întra Agafiei. Seara t'ebuia 
să fie nunta. Agalia apare în roche de 
mireasă, dar Cusmici — inchis în casa 
miresei — găsind. nșa încuiată, fuze pe îe- 
reustră. 

Despre Sârbu mi-ani spus impresiile. 
Parcă piesu aceasta sa reprezentut mai 
mult ca acest artist să-şi valorifice însu- 
şirile. 

D-na Natasa Alexandra a fost o pură 
rusoaică, naivă sau mai exact prostuţă, 
credulă şi simpatică. D. Manu şi-a aco- 
modat bine fantezia şi vioic'unea. D. Fin- 
teşteanu foarte bine în croiala rolului de 
maniac sentimental. D. Victor Autonesca, 
acelaş căutător de originalitate sugestivă. 
D-na Cluceru în petitonrea şi d-na Gusty 
în mama miresei, stăruitor de corecte. 
Cât despre d. Calboreanu, sunt dator să 
repet aceleaşi cuvinte bune, pe care i 
le-am svus şi altă dată. 

Incheiu : Piesa a foat jucată bine, fi- 
indcă a fost jucată cu demnă întrecere 
de artişti tineri echilibrând comicul, ca 
să nu degenereze. , 


B. CECROPIDE 


UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicala 


AL IV-lea CONCERT SIMPONIO DIRI- 
JAT DE GEORGE GEORGESCU, SOLIST 
EMANUEL FEUERMANN 
— Ateneul Român, 23 XII 1925 — 


Programul ultimului concert simfonic 
din anul ce trece — al patrulea siinio- 
nic din sesiunea în curs — a sufcriv o 
modificare îu prima sn parte, înlocuin- 
du-se simfonia în Fa minor de Tschai- 
kowsky printr'a cincea de Beethoven. 
Schimbarea nu sa produs, socotim. ca o 
concesiune făcută, „spiritelor amuzica- 
le“ și nici din pricini strict tehnice, căt, 
după cât se pare, din motive de ordin 
extra muzical, motive care, ideologic, îşi 
află pururea o îndreptăţire etică. ln a- 
fară de primordialul său interes estetic, 
opera de artă poate fi considerată ca a- 
vând însuşirea de a înrâuri spiritul, 
temperând și  îmblânzind turburările 
kufletești provocate de asprimea conili- 
țiunilor de viață. alungând germenii 
descurajării şi stimulând entusiasmul 
pentru ideal și eroism. Din acest punct 
de privire. nu este operă muzicală mui 
reprezentativă ca simfonia a cincea de 
Beethoven, nu este o altă operă de artă 
muzicală asupra căreia comentatorii să 
fie mai inţeleşi în a recunoaşte că ideia 
fundamentală este : per aspera ad astra, 
„prin luptă la biruintă“, „din noapte la 
lumină“ Insăşi Beethoven pare a fi fost 
înclinat să atrihue acest profund îate- 
leB uman operei sale, căreia i-ar fi în- 
scris ca motto cuvintele cunoscute : „Asa 
bate destinul la poartă“. Cuvintele ace- 
stea var a lămuri cele patru note ale ta- 
mei inițiale şi a le interpreta ca bătăi 
nemiloase al» destinului, dar sensul mu: 
zical al acestor note nu se poate lămuri 
decât în impresionanta lor desvoltare, 
în conflictul tematic, în  Buccesiunea 
modulatiunilor de o îndrăspeală neobis- 
nuită până la această operă, cum si în 
contrastul celor patru părţi ale simio- 
niei. peste care ca o urmărire necur- 
mată a destinului, apar din când în 
când, şi ritmic şi melodic, cele patru 
note de la începutul primei părţi. pen- 
tru ca apei finalul să încheie întrun 
triumfal „Allegro“. opera. 

Influențat de sigur, de sfaturile lui 
Weinsartner. George Georgescu a. rărit 
mișcările inricate de partitură. în inten- 
ţia. probabil. de a veda cât mai clară 
structura onerei. Încetinelele de tempo 
însă. mai ales în partea a treia a piesei 
simfonice, în „Allegro. Doimea cu punct 
— 96”, desfigurează opera. iar în această 
parte rănesc operei tocmai ceia ce este 
caracteristic heethovenian, adică înlo- 
cuirea Menauettului din simfonia lui 
Haydn si Mezart. prin Scherzo. Desi tot 
ternar ca tact. cum este şi Menuettul 
din forma ciclică de  sonată clasică, 
Scherzo-ul beethovenian trebue întot- 
deauna luat întrwn tempo mai miscat, 
tocmai pentru a-i înlătura caracterul de 
duns. De altiel Beethoven u şi îndicat, 
într'adins,: mişcarea metronomului. Pe 
semnalat sunt interesantele cresteri di- 
namice si emoționantele  intentiuni de 
contraste, atât de surprinzătoarele anti- 
teze, specific beethoveniene. Nerealizate 
însă pe deplin atâtea inienţiuni de in- 
terpretare ! Numai schiţate, nerotunjiie 
în definitivu contopire a masei orehes- 
trate şi u baghetei dirigențiale. 

O oarecare oboseală a orchestrei a ră- 
pit caracterul scânteetoarei  Uverture 
„Carnavalul roman“ a lui Berlioz, operă 
de vervă orchestrală, de spirit de culoare 
şi de imaginaţie plastică întradevăr 
rare. 

Asupra solistului în numărul viitor, 
după ce vom asculta şi concertul! co a 


anunțat 
G BRBAZUL 


UN NECROLOG 


pentru George Cornea 


Să tot fie o lună de zile de când „intârm- 
plările din Capitală“ ale ziar:lor se putea 
ceii desvre sinucideea căpitanului Gh. 
Popa. Ponte că ne aşteptam, loţi cei ce-l 
cunoseuserăin, la sfârşitul acesta. Era în 
căpitanul Popa, în literatură Gheorghe 
Cornea, o energie biciuită, stridentă care 
putea prea bine să stea şi pe pământ și 
în pământ. Din zilele milităriei pe care 
împreună o făcuserăm în 1944 şi până 
după războiul pe care-l epuizase în toate 
cumpaniile şi toate greutăţile infanterişti- 
lor, căpitanul Gh. Cornea risipise neîntre- 
rupt aceiaşi avalinşă de viaţă şi de voinţă. 
Acum o lună sta oprit. A voit so oprească, 
după cum tot din voinţă, dintr'o îndă ăt- 
nică voinţă ajunsese scriitor şi un scriitor 
cu viguroase calități. „Simfonia morții“ şi 
romanul „Nebunia lumii“ stau niăr.urie. 
Intro bună zi vom reveni, poate, asunra 
psi cuz seriitoricese şi asupra lecţiilor 
ui. 

Deocamdată să dăm cuvântul bunului 
păcinte G. CALACTION care scrie în 
LUMEA CI. 44, Duminică. 13 Decembrie 
1925) un admirabil şi ceştinese necrol:g 
pentru sufletul neasiâmpăratului  Gheor- 
ghe Cornea : 


Gheorghe Corneu avea, peniru această 
tristă îndeletnicire a cuvântului scris, ati- 
tudinea sufletească, încnrdarea şi patima 
complexă ua marilor scriilori. El credea că 
opera scrisă trebue zmulsă, cu silințe sta- 
tornice și istovitoare, din adâncul lumilor 
sufleteşti, Pentru el, cartea concepută şi 
pusă în lucru era o ființă viitoare, care 
începea să se hrănească cu sângele. cu 
nervii, cu tihna. cu reveriile, dar mai ales 
cu nopțile fără son ale autorului, Obi- 
ceiul, pilduit de atâția fii at visului — 
Balzac d (o. — obiceiul să scrii noaptea, 
să lasi adică, la lumina slabă a lămpii, 
tâmplele tale. pradă pahjinilor nesățioş 
i închipuirii : era rezulă și nobil senu. 
de breaslă, în viața de pe urmă a acesti 
confrate. 

Îmi spunea uneori, la lumina soarelui, 
probabil după ce veghiase ceasuri întregi, 
de noapte. pe caetele lui: —— „Să te apuri 
să scrii... Sii vrei să scrii... Să treci ditcolo 
de mahalalele cetății literare... Să pătrunzi 
printre adevărații meșteșugari, să fii a- 
semenea cu ei... Adică să iei cuvintul, 
cu destoinicia și cu siguranța giiivăergiu- 
hi care prinde rubinul, cu cleștele lui, 
ca să-l ușeze focmai în acea alveolă de 
aur unde se potriveste mai bine... Ce usor 
este să bălăcireşti dicționurul şi să aduni, 
mormane de hârlie unde cuvântul cade 
de prostie, lumea e de carton şi eroii evo- 
cați sunt siluete de pe firmele panorame- 
lor... Îmi dau seama din ce în ce mai 
bine ce însomnează jertfa literară... De 
câte şapte si opl ori mă prind la luptă cu 
câte un subiect rebel şi blestemat, care îmi 
scapă din mâni, în faptul diminetei, toc- 
mai când socotesc că niluca e biruilă şi 
cuplină, în mreaia pagini'or me'e 

L-am văzut, oara din urmă, aci aproap 
de casa mea, fiindcă locuia şi el, în car- 
tierul meu. Mi-a vorbit de o carte a lui, 
guta să apară de subt teuscurile cutărei 
edituri... Mi-a vorbit de nu ştiu'ce clădire, 
pe care o ridica undeva, si cu care nădăj. 
tuia să pună capăt chirii'or, mutări'or $ 
conflictelor cu proprietarii... 

Prea mwlte griji, pea mulle planuri 
prea multe nopți nedormite şi = probabi 
— prea mu't zbucium şi multe uragane în 
viața lui, de om croit numai pentru celibai 
şi sthăstrie, și care toluşi făcuse greşala 
să se căsăloreacă..., 

La câteva zile, după întîlnire, aflu de 
naufragiui tui, Decanul mu putine să mai 


ani ia 


reziste. Vehemanţa aburtior, adunați în eh, 
(1 biruse |! 

Cu strânaere sufletească, (i adun pe a- 
cest sărman prieten, din cele cateva cutii 
unde-l păstram, cu luare aminte, şi-l gă- 
sesc ciudat dela început până la sfârşit. 
Nelămurit sunt în privința va'orii lite;are 
a lucrurilor pe cari apucase să le tipă- 
rească. Trist sunt că. trecând adeseori pe 
lângă mine, n'a voit să ştie şi să întrebe 
cum pot să persevereze. în viață, altii cari 
au trecut şi se găsesc şi azi, subl hamuri 
de ştreansuri și de noduri gordiane... Mdh- 
nit sunt că un sufet, deosebit de împodo- 
bit, şi-a smuls cununa şi-a zvârlit-o — 
sporind legiunile suicidului — în cloaca 
lui Satan... 

Dar îl voi vedea, multă oreme, agăţat 
subt lampa lui şi la masa lui de lucru, 
şi aducând meseriei noastre un omagiu 
puțin obicinuit... Poate că acel po'um, pe 
care-l aţtepta să pice din valțurile tipo- 
grufice, va dovedi tuluror — mai mult 
decât primele două — că literatura noas- 
tră a pierdut în Gheorghe Cornea un pre- 
tendent de viță. 


Posta redacţiei 


ia BP 


Nu avem  nâmic de retraciat din 
ceeace am scris sub acest tillu în 
Ao. 51 al „Universului Literar“. O 
completare se impune. Şi pentru  li- 
nishrea  corespondenților noştri ne- 
răbdători şi pentru a împăca . con- 
ştiinţa redactorului. Nu a fost vorba 
să se răspundă la „Poşta Redactiei“, 
oricui ține un condei în mână. Pen- 
iru asa ceva, paginile acestei reviste 
ur fi încăpătoare si un singur re 
dactor ar fi în orice caz insuficient. 
Apelul nostru — căci apel voia să 
fie — căuta tocmai să preîntâmpine 
această gravă obiecțiune. Ne amintim 
de „Posta PRedacţiei“ dela felurite re- 
viste din trecut. Intr'adevăr se glu- 
sea cu frenezie. Nu vom înce-0. Cui 
ar folosi să biciuim în public defecte, 
de mulle ori sincere, deci nevino- 
vale ? Însă vom răspunde, întot- 
deauna, acelora, cari din molive de 
tehnică a sumarelor, ar trebui să aş- 
teple până să fie linăriți ; 

Si acelora cari ne cer relatiuni ce 
necesilă răspunsuri prin poştă — în- 
felegem răspunsuri necesare —: 

Şi, mai ales, acelora cari merită o 

încuraiare, o îndrumare sau chiar 
un emrânt de multumire. 
Şi-acum, înainte de a innuqurn ncest 
olt al muzelor. am răspuns în bloc: 
unii imită ne Eminescu şi alții, pe 
Racovia. Vom spune: cultul peniru 
Eminecru ca şi adorațin contagioasă 
a lui Bacovia sunt explicabile — dar 
nu mai putin păcate. 

Nevoia de a rima, de dragul rimei, 
vu e recomandabil. E de preferat » 
laciură serioasă. un drum în ger li- 
ber, chiar un spori şi mai ales cultul 
momiru mt St menipu oameni 
Swnt exerciţii care favorizează, pe ne- 
simtile. ne scriitor. | 

T. Răşcanu, — Buhăegti: — Veţi 
rimă o scrisoare. - 

Sergiu Dag. == Se ta muliva. 


14 


Cronica literară germană 


Literatura germană de azi se îndepăr- 
icază tot mai mult de sbuciumările col- 
turoase, de extazul nearticulat al expre- 
sionismului, dacă chiar personalităţile 
cele mai de seamă care au ilustrat acest 
curent sau ferit de salturi nechibzuite 
spre domeniul liniştei organizate ce ar 
putea sintetiza în forme statice un întreg 
şir de tendințe dinamice. In ccle mai 
multe cazuri, însă răzvrătirea cuvântu- 
lui a adormit. Corul celor mulţi care a 
acompaniat cu lirisme țipătoare şi rupte 
înfrângerea Germanici şi acea revoluţie, 
atât de spiritual botezată de marele ro- 
mancier Alfred Dăblin „Balul mascat ger- 
man“, tace de mult. Kasimir Edschmid a 
atras, în ultimul timp, atenţia Franţei 


literare, în Germania, însă nimeui nu mai: 


crede în viitorul prozei lui. Nu alifel le-a 
mers atâtor alior scriitori. Hasenclever 
şi Wolfenstein, van Hoddis, Lichtenstein, 
Lemm Gustav Sack, Benn, Becher, Ehren- 
stein, Leonhard, Otten, Ludmwiz Rubiner 
an fost uitaţi. Pe drept şi pe nedrept. 
liltrul cel mare al timpului a lucrat niai 
repede ca 'ori când. ligurile reprezenta- 
live au rămas, au mers mai departe pe 
drumul ales mai de mult. 

Prozatorul Leonhard Frank, autorul ce- 
lebrului roman „Die  Râuberbande“, u 
adâncit mult supra-realismul său — care 
ware nimic comun cu sensul francez al 
acestui termen, ci înseamnă întradevăr 
numai realitate raţională, dar potenţiată, 
— iar Fritz von Unruh, unul dintre cei 
mai puternici mânuitori ai cuvântului 
german, a rămas expresionist, ferindu-se, 
însă tot mai mult de expresia dramatică 
contopiiă în extaz și susţinută de strigă- 
te. Construcţia dramelor sale a devenit 
tot mai puternică, pe când. „Gats*, (1995) 
ultima piesă a lui Georg Kaiser, nc arată 
încă odată că autorul ei rămâne veșnic 
credincios spiritualei sale recete din tre- 
cut, închegând dialoguri emincnie, fără a 
ajunge la idealul părerilor ni despre 
drama modernă : cuprinderea vieţii între 
Platon şi Cinematograf. Acest nespus de 
dibaciu constructor teatral care, fireşte, 
îuseamnă o culme în evoluţia dramei mo- 
derne, va trebui să mai urate încă cun 
că legăturile sale cu pulsaţia timpului cu- 
nosc şi dimensiunea a treia, adică adân- 
cimea. 

Dar nu numai alături de Kaiser, ci și 
în complexul literaturii germane de azi 
și din trecut, minunatul poet epic 7heo- 
dor Dăubler şi romancierul Alfred Dâblin 
ar putea să aibă dreptul la acceasi ad- 
miraţie a lumii întregi ca norvegianul 
Knut Hamsun sau Marcel Proust. Expre- 
sionismul lui Dăubler nu a capitulat, 
dar şi-a lărgit mult cadrul spiritual, 
cuprinzând intuitiv întreaga cultură cla- 
sică, („Pian und Dithyrambos“,  Insel- 
Verlag, 1924)—pe când Doblin şi-a strâns 
forma neobicinuit de grea şi de mişcată, 
potenţând și mai mult diferenţiavea su- 
hiectivă a prozei lui. 

In ultima lui carte, Reise in Polen“ (5. 
Fischer-Verlag, Berlin, 1926), apărută de 
Crăciun şi sosită acum câteva zile la Bu- 
cureşti, subiectivismul optimist şi totuşi 
foarte organizat a luat proporții necunos- 
cute încă în scrisul german. Sunt pagini 
ce ne par uneori chiar ca o contopire în- 


tre Heinrich von Kleist şi Charlie Cuaplin.. 


Individualismul crește din pământ, ţese 
un mit optimist din tot ce e mecanic şi 
străin.. Din necunoscut se încheagă un 
„da“ răsunător şi prelung față de furni- 
carul lumii. Nimic nu rămâne periferic. 
Un gest sau un surâs de țăran sau pri- 
virea unei femei sunt simboluri. 

Insă pe când înfăţişarea de suprafaţă 


a curentului expresionist se siinse, forma 
clasică a poezii lui Ștefan George îsi 
câștigă noui admiratori. Întoarcerea poe- 
zii germane coniimparane la forma u- 
niștită nu se poate îusă concepe fără în- 
râurirea hotărâtoare a romanticului cla- 
sicist Friedrich Ilălderlin, recunoscut as- 
tăzi ca cel mai de seamă poet liric ger- 
man alături de Goethe. (O traducere a 
poemelor sate în franțuzeşte a apărut de 
curând). Hălderlin, care timp de un veac 
nu a fost luat în seamă, a devenit as- 
tăzi un fel de modă. Cuminţirea pocţilor 
expresionişti pare imposibilă fără reapa- 
viția măsuratelor. seninelor sale poeme. 
In lirica germană contimporană și misti- 
cismul e încuiat în cuvinte foarle  liniș- 
tite. Taptul că Rudolf G. Binding şi Wil- 
helm von Scholz sunt astăzi poeţii favo- 
riți ai revistelor mari din Germania e 
foarte caracteristic pentru un întreg cu- 
rent. Nicăeri Laoise n'a găsit, în ultimii 
ani, atâţia adepţi, ca în Germania. Cinci 
iraduceri însemnate au propagat şi au 
susținut această predilecție. 

Totuşi acum privirile se îndreaptă din 
nou în spre Apus, spre Franţa și lumea 
“nglo-saxenă. !Si pe când haoticul proza- 
tor Jean Paul a fost redescoperit și rcedi- 
tat în foarte multe ediţii, revistele ger- 
mane sunt pline de autobiografii şi note 
de drum. “Toţi vor parcă să-şi recheme 
timpul pierdut, Se poate întrezări chiar 
uneori 0 înfluență a lui Marcel Proust. 
IMermannHesse a publicat de: curând sub 
numele „Kurgast“ jurnalul unui bolnav 
într'o mare staţiune balneară, iar „Josef 
Ponten, care acum cinci ani era prea pu- 
țin luat în seamă, publică nuvele foarte 
subiective ce nu sunt -aliceva decât în- 
semnări desprinse de substanța epică, co- 
mună prozei germane de până acum. Nova 
carte a alsacianci Anetle Kolb -„Snilzbo- 
gen“ (Ș$. Fischer-Verlag, Berlin, :1925) ur- 
wcază aceleaşi tendinţe. ; 

Succesul de librărie al:anului 195 a 
fost marele roman „Der Zauberbera“ 
—,Muntele vrajei“ —- de Thomas Mann. 
In mai mult! de 1200 pagini. nespus de 
severul stilist a realizat unul dintre cele 
mai de seamă romane ale întrezii literaturi 
germane, un 'complex de viaţă ce se „des- 
voltă logic şi organic şi care cu cinste 
poate sta alături de romanele „Wilhelm 
Meister“ de Goethe. „Siebonkăs“ de Jean 
Paul, „Der griine Heinrich“ de Gotifried 
Keller sau de „Wallenstein“ de Alfred 
Doblin. Thomas. Mann povesteşte cu su- 
verană măiestrie soarta unui om tânăr în- 
trun sanatoriu de tubereuloşi din Povas. 
Sanatoriul e un fel de republică a acelora 
ce trăesc îndenărtați de lume şi care își 
are legile ei, obiceiurile ei, Un tânăr, cum 
Tam putea întâlni ori-unde, se destoltă în 
această atmosferă. se apronie tot mai muit 
de marca „imagine a vieții“. Cu “totul 
nouă şi unică pare anatomia lirică din 
acest roman. E un .pol diametral opus lui 
Dostoievski. Si cu toate că angrenajul -e- 
pie e cu mult imai puțin (rezistent deeât 
în romanul „Buddenbrooks“, spiritul cu- 
prins de fizurile vii 'şi de !acțiunea largă 
a cărții ni-l arată pe acest autor ajuns 
la un nivel cu totul superior, ce nu se 
îndepărtează niciodată de sinţăminte 
foarte umane Și europene. 

Proza lui Thomas. Mann e oarecum În- 
rudită cu aceea a lui Dickens şi a lui 
Thackeray. Mann nu arc însă un fel ca- 
racteristic german de a vedea lucrurile şi 
stările. Forma prozei germane se apropie, 
altminteri, pe altă cate. tot mai mult de 
aceea a popoarelor latine. 'Acei care cred 
fanatic în mănuirea germavă a sintaxei, 
admiră astăzi mai mult ca 'oricând nuve- 


UNIVERSUL LITERAR 


Erată 


Cetitorii „Universului Literar“ nu pu- 
teau fi scutiţi de lepra greşelilor de tipar. 
Știm; că ei au îndreptat:o bună parte din 
ele. Din respectul peutru gândul autorilor 
vom indică/ totuşi câteva : 

e In Nr. 5i (an. XLIUI) în poezia „Cozia“ 
a d-lui Ion Pillat. să se citească în strofa 
a Il-a : În amurg în loc de La amurg. 

In strofa a III-a : Stele au sclipit în loc 
de Sielele-au ;selipil, 

9 |n acelaş număr, în articolul d-lui 
Ramiro Ortiz : „Ceva despre Petrarca şi 
studiile limbei italiene 'în România“ : 

Pag. 5, col. I, rând 13: pufin comune 


„a se citi: nu tocmai vulgare, 


47 : sceplicismul a se citi : secenlismul. 

49 : calderonismul a'se citi: culleranis- 
mud. 

56—57 : a cărui schema o împrumulă 
canzoneltelor a se citi: şi împrumută dela 
Petrarca schema canzonelor. 

II, rând 13: ai cărei fii lomanii 
citi ai cărei fii. 

16: romdânii a se citi: Românii, 

26 : viața puternică a se citi: viafa — 
ce-i drept — puternică. 

30: e adevărat a se cili: cum e ramura 
culturii franceze. 

32—33 : fie ramura aceea a cullurii fran- 
ceze se suprimă. 

38 : deşi, niciodală însuşi a sc citi : fiind- 
că niciodată nici chiar. 

III, rând 514: Dar.nu poluscăpa cu De- 
dere al se citi : Și nu mă descurajează, 

41: Dar a sc citi: Și. 

52; Gardoner a se citi: Gardner. 

56 : s-o predau a se citi: s'o înființez, 

60 : îşi fac o cinste din aceasta a se citi: 
îsi fac datoria. j 

75 : Romanticismul a sc cili :' Romantis- 
mul. 

Pag. 6 col. IV, anul 6: din inifialiva 
a se citi: și datorită, 

14; Institulo a se cili : Istituto. 

21 ; prilejul oferii a se citi: prilejul ce 
mi I-a oferit. i 

„In Nr. 52 (an. XLIE) în „TȚeremoniile” 
logofătului Gheorgacki această Jgreşală ' i- 
nelegantă : , 

In pag. 7-a, col. 2-a :.confețioane şi nu 
confecționate. 


a se 


lele şi anecdotele minunat ald lui IPilhelm 
Schăfer şi toată proza lui Rudolf Bor- 
chardt, Schăfer a publicat de_ curând o 
nuvelă „Holderlins Einkehr“ (Georg Mil- 
ler-Verlag, Miinchen, 1925) care ne înlăţi- 
şează toate calităţile mari, dar şi graui- 
țele feluiui lui de a cuprinde ofacţiune ce 
şi-a găsit premergători în anecdotele lui 
Johann Peter Hebel, în Kleist și Jercmias 
Gotthelf. Rudolf Borchardt publică în rc- 
vista „Deutsche Beitrăge" ce apare la Mii- 
nich, fragmente din traducerea lui a „Di- 
vinei Comedii“. Apariţia complectă a a- 


'cestei tălmăciri va fi, de sigur, unul din- 


tre cele mai de seamă evenimente 'literare 
din Germania, fiind singura traducere 
hună de până acum; aceea a lui Ştefan 
George rămtnând fragment. 

In anuli925 au apărut în traducere ger- 
mană operele complete ale următorilor 
scriitori : Balzac, (trei ediţii, apărute în 
editurile Rowohlt 44% volume). Lusel şi 
Georg Miiller, Merim6. Gautier, Emile 
Zola, R. L. Stevenson, Galsmorthy. Sa în- 
ceput traducerea întregului ciclu „A la 
vecherche dn temps perdu“ de Marcel 
Proust. Editura Rilten d Loening, Frank- 
furt. publică operele lui Panait Istrau tu 
traducere germană. 

| OSCAR WALTER CISEK 
Pit cei. 


UNIVERSUL LITEhAR 





CAEN AER 


> IANUARIE, 1853: Apare la Sibiu „le- 
legraful Român“ sub conducerea lui A- 
aron Florian. 

1868: Apare lu Pesia jurnalul politie 
și literar „Federaţiunea“ :sub direcţia lui 
Alexandru Roman. : 

1891: Apare la Bluj „Unirea“ foae bi- 
sericească-politică sub redacţia  D-rului 
Vasiliu Hossu. 

4 IANUARIE, 1847: Apare lu Bluj sub 
conducerea mi.I. Cipariu „Organul, himi- 
nării“ prima revistă scrisă cu liteve latine. 

1852: Sa născut în Greifswald (Germa- 
nia) scriitoarea Mite Kremnitz, cunoscuta 
filoromână şi traducătoare din “literatura 
noaștră. , 

1868: Nicoluc Blaremberg a ivorbit. la 
Ateneul Român din Bucureşti „Despre po- 
ezia populară“, ga sd 

1877: S'a născut în Braşov marele nos- 
tru filolog Sextil Puşariu.' 

5 IANUARIE, 1860: Sa serbat la lasi 
cu mare cniuziasm şi solemnitate, cea 
dintâi aniversare a Unirii Principatelor, 
la care a asistat Domnitorul: Alexandru 
Ioan Cuza şi soția sa Domnița Elena. ” 

1878: Sa născui în Tași nuvelistul Lin. 
Gârleanu. 

1897: A murit istoricul ardelean Dr. 
Cr. Silaşi, | 

1903 : Alexandru Vluhuţă şi George Co:- 
buc părăsesc revista „Semănătorul“. 

6 IANUARIE; 7802: Sa născut în lăr- 
govişte, Ioan Heliade Rădulescu. 

1866: P. p. Carp a vorbit la Ateneul 
Român din București despre ,Machbet 
de Shakespeare“, ; 

1831: Sa născut în Bucureşti 
Ion Minulescu. 

1906 : Apare la laşi revista: Viaţa Ro- 
nâ nească“. 

7 IANUARIE, 7839: Apare la Buzău 
„Vestitorul bisericesc“ gazetă religioasă 
si morală, redactată de Ierodiaconul Dio- 
nisie Romano și G. Munteanul. 

1848: S'a născut în Șiria lângă Arad, 
scriitorul Ioau Slavici. 

1868 : Vasile Alecsandri a vorhit la A- 
teneul Român „Despre poesia populară“. 

1899 : |. L. Caragiale a citit cn verva-i 
„cunoscută mai Amuilte bucăţi literare, în 
sala Atencului Român 'din Bucureşti. 

1908: A murit: scriitorul  Ronetii Ro- 
man. b 

1914: A murit folkloristul At. M. Ma- 
vienescu. 

8 IANUARIE. 1884: C, Dissescu a vor- 
bit la Ateneul Român din Bucureşti, des- 
pre „Partidele îutrun siat constituțional”. 

9 IANUARIE, 1844: Apare lu Iasi se- 
vista *,Propăşirea“ condusă de M. Kogăl- 
niceanu, V. Alecsandri, Î. Ghica şi. P. Bals. 

1350: Apare la Iaşi „Gazeta de Molda- 
via” condusă de Gh. Asachi. 





poeiul 


OMISIUNI 


( Desenul d-lui Liviu Rebreanu din Nr. 
51 este al d-lui S$. Maur. 

C] Desenul d-lui Cincinat Pavelescu 
din Nr. 52 este al d-lui Marcel Iancu. 

(] Desenul d-lui Dragoș Protopopescu 
din Nr. 52 este al d-lui Şieifan Dimi- 
tvescu. 

(] Cele 6 coloane şi jumătate din „Ţe- 
remoniile“ logofătului Gheorgachi sunt 
veproduse din „Povestiri din Cronicari“, 
culegerea d-lui Ovid Densușianu, publi- 
cată în „Biblioteca pentru toţi“. Ultima 
parte e reprodusă gin „Tetopiseţi“, 


Premiul literar al 


În numărul viitor al „(iniversului Lite- 
rar“ vom consacra un editorial în legătu- 
ră cu chestiunea premiilor literare şi a c- 
ficacităţii „lor. . 

Până atunci socotim interesant peniru 
cetitorii noştri, să reproducem următoa- 
vele rânduri cu care ., Ideea. Luroneană“ 
premerge cel de-al treilea scrutin al pre- 
miului ei! şi care va avea de ales între Jon 
Minulescu şi Liviu Rebreanu. 

Cum este un premiu plebiscitar, îndem- 
năm pe cetitorii noştri să participe la a- 
cest scrutin! trimițându-şi votul pe adre- 
sa : „Ideea Europeană“, strada Paris, Nr. 1. 

„Cititorii „ldeei Europene“ au ales la al 
«doilea scrutin al concursului nostru lite- 
rar, pe scriitorii : 

ION MINULESCU 
şi! 
LIVIU REBREANU 

Acest concurs nu avea alt scopi decât să 
încerce o trezire, în publicul ales, a inte- 
resului pentru lileralură românească, foar- 
fe scăzut în ultimul limp — atât de scă- 
zut, încât se admitea curent,chiar de că- 
tre oamenii noştri de litere, îndrumători 
întrun chip ai opiniilor! literare, — că 
interesul pentru literafura românească la 
publicul cititor nu depăşeşte vârsta puber- 


- Tății elevilor de liceu, 


„„Ideca Europeană“, neadresându-se ace- 
stei pături impozante de cetitori, concursul 
ci literar risca să fie. destul de temorar. 
Rezultatul de 'până acum însă, ne îngă- 
duim a-l socofi concludent, întru cât scrii 
forii ieşili la ultimul scrutin sunt 'cei mai 
caracleristici pentru concepțiile dominan- 
te astăzi în literatura, nu numai a noas= 
fră, dar şi cea universală, 

Cititorii „tdeei Euronenc", alegând pe 
scriitorii ION MINULESCU si LIVIU RE- 
BREANU, au relevat, credem. în afară de 
personalitatea acestor scriitori, şi concep- 
[iile dominanie astăzi în literatură și re- 
prezentate prin aclivitatea literară a  a- 
cesfora. 

Au subliniat unii, deoparte, în ION MI- 
NULESCU : esfetismul, individualismul, 
guslul său exclusiv şi aristocrat pentru 
artă, liber de orice alte preocupări,-obiec- 
fivismul său în înțelesul de pură contem- 
plativitate arlistică si, desigur, mijloacele 
rafinale ale fantaziei sale și haina de un 
gust expresionist a simlirii sale. 

De cealaltă parte, LIVIU REBREANU 
esle reprezentanlul ineonlestat , al unei 
gândiri iaplicate la ideile moderne umani- 
fare, sociale, cu vădile tendinte realiste și 
de pătrundere psiholoaică a suflelului o- 
menesc, frământat de o conceptie pozitivă 
asupra vieții pe care la rândul său o fră- 
mântă cu mijloacele dinamice ale inspi- 
rățici sale, 

Acestea fiind cele două conceniii despre 
artă pe care le descoperim. în alegerea din 
urmă a cititorilor „ldeei Furopene“, ne-am 
sândit să ducem cât mai departe rezulta- 
tele concludente wle acestui concurs, fă- 
când să beneficieze. în primul rând, din 
ieşirea la iveală, față în față,.a acestor 
două concepții, inferesul suprem. pentru 
problema vieții “noastre literare. . | 

Avem de astă dală prileiul să stârnim 
acest suprem interes. în. publicul de astăzi, 
n interes care să ne reaminlească premiile 
eroice ale luptelor literare'de odinioară, 
pe arqwnente superioare de credință lile- 
rară. Xe gândim la premiile când constiin- 
ta:noastră publică se nasiona după duelul 
dintre Maiorescu si 'Gherea : Artă pentru 
arlă sau Artă cu fendinți? 

Si pentru o asemenea măreală "miscare 
pe care n preconizăm acum,  dându-ne 
seama că cuprinsul unei mici reviste de 


15 


„Ideei Europene“ 


idei, 'cum e a noasiră, este neincăpălor, 
declarăm că problema astfel pusă de ci- 
titorii „Ideci Europene“, o punem bucu- 
ros în circulație mai largă prin, mijlocirea 
presei zilnice şi a caselor de editură in- 
feresate la acest concurs, 

Vom publica în No, viilor al „Ideei Eu- 
ropene“, rezultatul inițiativei întreprinse 
de noi deocamdată 'față de scriitorii aleşi 
ai cilitorilor noştri şi sperăm a face astfel 
din acest concurs o adevărată întrecere 
liierară, care să restaureze interesul pentru 
lileralură în preocupările sufleteşti ule 
publicului românesc, 


„IDEEA EUROPEANA“ 





Cărţi primite 


(asupra cărora vom reveni în numerile 
viitoare :) 

Soveja : Titu Maiorescu, ed. „Cartea 
Românească", 1925; 45 lei, 

I. Vlădescu : Isvoarele istorici '* Româ- 
nilor, Î. Letopiseţul dela Bistriţa .i Leto- 
pisețul dela Pina, ed. „Cariea Românea- 
scă'', 1925; 60 lei. : 

Th. D. Speranţia: Anecdote proaspete, 
sal VIII, ed. „Cartea Românească”, 1925; 
70 lei. - i 
Șt, Zeletin : Burghezia română.  Origina 
şi rolul ei istoric, ed. „Cultura Naţională“, 
1925: 120 lei. 

Lord Byron: Cain, un uiister, tradus 
de Petre Grimm, ed. „Culiura Naţională”, 
1925 ; 60 lei. 

Epictet : Manualul, tradus de C. Fedeleș, 
ed. „Cultura. Naţională“, 1925 ; 50 lei. 

Euripide : Bacantele, Alceste, Cielopul 
trad. Si. ;Bezdechi, ed. „Cultura: Naţio- 
nală“, 1925 ; 100 lei. 

Xenofon : Apologia lui Socrate. trad. de 
Si. Bezdechi, ed. „Cultura Naţională“, 1925; 
100 lei, 

Goethe : Stella. Clavigo, Egmont, trei 
tragedii în proză, trad. 'de Trainn Bratu, 
cd. „Cultura Naţională“, 1925 ; 100 lei. 

Tache Papahagi : Graiul şi folklorul 
Maramureşului (Academia Română) „Cul- 
tura Naţională“, 1925 ; 100 lei. 

Goethe : Faust, opera complectă, trad. 
de 1. Vi Soricu, ed. „Ancora“1925 : 120 lei, 

E. Lovinescu : Istoria civilizației româ- 
me moderne, vol. II şi III, 1925; a câte 
50 Iei. 

Gobineau :  Renaşierea, scene! istorice 
alese, trad. de A. Toma, ed. „Ancora“ 1935; 
60 Jei. 

F. Aderca: Omul descompus, 
ed. „Ancora“, 1925; 60 lei. ! 

Ţ. Vasilescu-Nottara : Străbătând China 
dela Shanghai la Peking. Note de călăto- 
vie. Cu 64 fotografii originale şi o coper- 
tă ilustrată de pictorul M. Teișanu, ed. 
„Ancora“, 1926 ; 160 lei. 

Almanahul Presei Române pe 1926, edi- 
tat de „Sindicatul Presei Române din Ar- 
deal si iBanat“, Cluj. 1925; 100 lei. 

Șt. V. Ionescu:  Perspcetive. Ritmuri 
cronometrice, etc, Ploești,:1925 ; f. p. 


roman, 


REDACŢIONALE 

CJ Tot ce priveşte redacţia se va a- 
dresa, tie revistei „Universul literar“, 
tie redactorului, d. Perpessicius, în str. 
Brezoianu Nr. 9 bis. 

U] Manuscrisele nepublicate se ard. 

(] D-nii autori şi editori ce trimit 
cărţi pentru recensare sunt rugaţi a le 
adresa personal redactorului, în str. Bre- 
zolann, Nr. 9 bis. 

() In namerele viitoare vom începe 
publicarea unor reportagii printre ins 
titaţiile de cultură. 

Intâiul nostru reportaj va arăta acti- 
vitatea din 1925 a principalelor Case 
de editură din Bucureşti, 


SCRIITORI 

Ci D. Liviu Rebreana a terminat ur» 
mătoarele romane: „Magdalena suu 
întâiul gropar“, , Răscoala“ și „Şarpele“. 

U) D. N. Davidescu a terminat roma- 
nul: „Vioara mută“, 

(] Romanul d-lui Vasile Savel: „Va- 
dul Ioţilor” va ieși în curând de sub 
tipar. 

[i D. George Gregorian pregăteşte 
pentru primăvară, au nou volum de 
„Poezii. 

(0) „Danton“, piesa d-lui Camil Pe- 
trescu a fost primită în repertoriul Tea- 
traiui Fegina-Maria. 

Ci „Ciclul vieţii“, se va numi noni vo- 
lum de versuri al d-lui Camil Petrescu. 

Va il o completare a volumului ,Ver- 
&uri* — ca subtitlul „Ciclul Morţii“ — 
sditat în 1913 de „Cultura Najionată“, 

D! D. Camil Petrescu va scoate în 
plachetă poeziile sale, pubiicate în 
„Sburătorul literar“: Luminiş pentru 
Kicsikem. 

D] D. AL T. Stamatiad prepară un 
volum de poeme: ,Peisagii  sentimen- 
tale“, 

DO D. I „Buzdugan a pregătit un volum 
de poeme: „Podgorii de aramă“. 

D ,Strofe pentru elementele naturii“ 
se va numi noul volum de poezii al 
d-lui Ic» Minniescn 

O D. Scarlat  Struţeanu va publica 
„introducerea în estetică“: în doaă la- 
erări: 1. „Teoria imitaţiunii estetice“ şi 
„Teoria clarului confuz“. 

„Comentarii critice“ e titlal nanui 
volum de foiletoane critice pe care-l va 
„pune sub tipar d. Scarlat Struțeanu. 

DO D. Tudor Vianu a tipărit o lucrare 
de estetică: „Dualismul artei“. 


5 $S.S.R. 

[] Societatea Sriitorilor Români a ţi- 
nat, Duminică 27 Decembrie, adunarea 
generală extraordinară în vederea mo- 
diticării anor articole din statat şi din 
Regulament. Şedinţa s'a deschis la o- 
rele 11 dim, sub preșidenția d-lui LIVIU 
REBREANU, preşediutele S S$. R-ului, 
asistat de d, V. Russu-Şirianu, secretar. 

Particivuă d-nii: Nichifor Crainic, N. 
Davidescu, L Foti, Caton 'Teodorian, M, 
Sorbul, Gh.  Adamesca, Mihăileanu- 
Stempo, Al. Cazaban, AL Stamatiad, 
Alfred Moșoiu, George Gregorian, Ga- 
mil Petrescu, Perpessicius, Tudor Via- 
nu, R. Voinescu, Al. Sabaru, I. Giurgea, 
C Ardeleanu, G. Stratulat, G. T. Nicu- 
lescu-Varone, |. Dragos'av, 1. Băbeanu 
şi d-nele: Elena Bacaloglu și Argenti- 
na Monteoru, 

„FOESISs* 


DO) Gruparea „Poesis“ va începe con 
-ferințele, la Fundaţia Regele Carol I, 
la sâirşitul lui Ianuarie. Ordinea se va 
iiza în curând. Numele conterenţiarie 
dor și sabiectele sunt următoarele: 

Paul Zarifopol, despre Marcel Proust. 

M. Ralea, despre Andrâ Gide. 

Vodor Vieoy, Bespre DI. Borriv, 


ECOURI 


Jon Marin Sadoveanu, despre Pauli 
Claudel. 

Ion Pilat, despre M. Barrâs. 

M. Paleologu, despre Charles Maur- 
ras. 

Sorin Negruzzi, despre Amiel. 

S. Serbescu, despre Heary Barbusse. 

Emanoil Bucuţa, despre Ch. Peguy. 

Em. Ciomac, despre Roger Martin du 
Gard. 

Perpessicius, despre Francisc Jam- 
mes. 

N. Davidescu, despre George Duha- 


mel, 
TEATRALE 

I! „Manechinuj sentimental“, piesa 
d-lui Ion Minulescu se reprezintă  în- 
tăia oară, la Naţional, Vineri, 8 Ianua- 
rie 

IL) „Regele Lear“, cu d. C. Nottara, se 
va juca în a doua jumătate a lati Ja- 
nuarie. 

D La Teatrul Regina-Maria se va iaca 
în curând „Bătălia“, de Pierre Fondaie, 
după romanul lui Clandel Farrăre. 

[] La Teatrul Mic se repetă „Camera 
34“, de Yves Mirande. 

EXPOZIŢII 


DI DUMINICĂ, 17? IANUAPIE 1926, 
SE VA DESCHIDE EXPOZIȚIA D-LUI 
I. TEODORESCU-SION, IN SALA 
„ILBANA“ — „CARTEA  ROMÂNEA- 


ScA“, 
SOCIETAŢI CULTUPALE 

O In palatui Funcţionarilor Publici 
din Piaţa Victoriei, s'a inaugurat, la 
25 Decembrie 1925, un teatru al func- 
ționarilor şi pensionarilor publici. 

Trupa d-nei Lucia Calomeri a jucat 
o piesă în trei acte: „De Crăciun“, D-na 
Eon(05-Dăcălatoanu a cântat „Ave Ma- 

a“, 

UL! S'a inaugurat în str. Biserica U- 
dricani 8, „Casa dr. Iuliu  Barasch“, 
care cuprinde: un teatru, un ateneu 
ponular şi o policlinică. 

Seara s'a jucat „Şaca'ii”, de B. Luca. 

(] Şcoala de industrie a Caselor Na- 
ționale din Breaza a ţinnat o serbare în 
scop filantropic. 

A vorbit d, general Manolescu, preşe- 
dintele Caselor Naţionale. 

LU] Joi, 31 Decembrie, Casa Naţională 
din Breaza serhează ajunul Anului 
Nou, cu producții artistice ale sătenilor 
din loc şi jur, 

Ul Reuniunea „Frăția“ din Caţa de 
pe Târnava, şi-a dat balul anual în 


sala „Dacia“, 
CONCERTE 

C) La Ateneu, Vineri & Iannarie: con- 
trabasistul osii Pruner. 

-] Buni 11 Ianuarie, la Atenen, con- 
certul.  „Filarmonicei“, dirijat de G 
Georgescu, cu d-na Muza GC. Ciomac. 

(3 La Ateneu, Ja 22 Januarie, concert- 
piano : d-na Mania Botez. 

1] Luni, 18 fanuarie, în sala Sind. 
catului ziariști'or. 9 seara, concertul de 
piau al d-lui N, Caravia, 

3 D. G. Carussy, întreprinde un tur- 
neu muzical, în fară. 


REY 

O În „Ramuri-Drum Drept“ TE 
No. 10'din Decembrie 1925): o frumoasă 
traducere „Scoruşul“ de 4. Pop-Marțun 
din Verhaeven ; un fracmeat „Rinit fără 
pehi” din romanul „Intuneca e* e! d-lui 
Cezar Petrescu şi un: articol ..Actualitatea 
Sămănătorului“ al d-lui D. Tomescu care 
— impru !ență — anexează romanut „lo .* 
EI d-lui Rebreanu, disciplinei simănă '0- 
isie. 

D Din „Contimporanul“ (an IV No. 65) 
aceste versuri in țiale, singurele organ 'zate 
Jintr'o păazie „Ioemuni” semnată Tana 


Qui: 4 UI Bg n Sală ae 
AR 


YNIPERSUL LITERAR 


Toamnă, vânturi umede:şi moi 

Peste drumurile ce făcurăm amandoi 
Fire de păiajen peste ochi şi mant 
Semn uitat în cărți de săptămâni... 


O In „lumea“ (1Î. 45 1 Luruarie 1936): 
„Istorioară de Crăciun“ de Mihail Sado- 
veanu : „Cum am învățat să patinez“ (li. 
teratură amr'cură) de T. Arghe i şi „Pes'. 
festum” (cronică quasi-lunte_istă) de „N. 
N. Tonitza. 

(O In „Țara de'jos* (II, 1i-12 Noemb te- 
Decembrie 1925) vorbind de Proust, cro- 
nicarul păcătueşie şi faţă de limba fran- 
ceză și faţă de cen tomânească, tratucâ d 
pe „Du câte ve chez Swann“ şi „A Voint:re 
des jeunes îilles en fleurs” cu: „Lia par- 
iea desnre Swanu” şi „La umbra fetelor 
cu flori“, 

Ci In „Spectatorul: (1, 2, 24 Necembrie 
1925), noua publicaţie s“ptămânală de cri- 
tică şi informație artistică. de E. Lovinescu 
serie desore „Fundamentul sociolosic al 
protecț'onismului cultural”. Desprindem a- 
cest citat de juste vederi : 

„Toate instituţiile culturale româneşi au 
fost deci provocate de o inițiat.vă din a- 
fară, si, până lu normalizarea p'ceesului 
formaţiei noastre, au încă revoe, nentru 
a duru, de această in țiaiivă. Ori cât ar fi 
de discutabilă nrineinial, în țări de civil - 
?aţic recentă solic'tudinea statului pentru 
toate manifestările culiurale devine o o- 
bligaţie morală ; multi vre re încă, civ!- 
zația noastră nn se va Dutea susț'ne de 
cât în chip ariificial, ad'că pe ca'e i uge- 
iară, Principiul este ucesta şi. de pn'm 
seama de condiţiile .sveciale a'e forwaţiei 
civilizației noastre, nu poute f: altul Mii- 
loacele numai 'pot forma un.oi-et de dis- 
cuţie — pe care nu e momentul să-l nu- 
nem Weum. Oricum sar proceda, dea'tfel, 
partea nezativă a criticei ar r mâne tot 
mai largă de cât partea pozitivă & reali- 
zării —-, mizerie legată de tot ve € antici 
patie să in țativă omenească”, i 

rea Eur ă“ (VU, No. 181. 

0 In „Ideea Europeană” (VII, Ş. 
15 Decembrie 1925): „In ățământul parti- 
culur" de d. Oetav Onicescu, care ce- 
monstrează că problema învățământului 
particular este iot aşa: de însemnată ven- 
iru învățământul românese ca ş pen u 
cel minoritar ; „Filoneis.n si Mizoneism 
de ]. Nisipeanu. | | 

Q „Graiul nostru” (|, No. 12, Decembrie 
1925) din Berlad continuă epigrama la ue 
dresa' d-lui Pasulil Şeicari, republică duci 
recensia despre „Albastru“ ul d-iui G. tu. 
toveunu. ] 


Cinţi primite 


Ion Wiane: „liră de argint Sihleanu'... 
conferință, 1025; 6 lei. 

Charles Lebrun şi D. Nanu: Miclul alb, 
trei acie îv versuri. Biblioieca Semăntăto- 
rul No. 98—99 ed. Libr. Diecerane, Arad, 
1925 : 10 lei. i 

Cont. Sudeţeunu : lutro-Incere în soro- 
logia lui Auguste Comte: Bibl. Semănălo- 
rul No. 102-—103, td. id.i 

Goethe: Ifigenia în Vaurida. trad. de 
V. Tempeanu; Bibl. Semănătorul i No. 107 
—103. id. id, , 

Al. Wanciulescu : Tudor Drugomir, po- 
vestiri, VPibl. Semănătorul No. 109—119; 
a Murășanu: Lumini suflate de 
vânt, versuri; Bibl. Semănătorul :'No. 114 
-—110; id. id. : 

Gr. M. „1lexandrescu : Tahulă; Bible Se 
măgăbrul Nu. t3Qomi ii d