Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0004

e LL % CI * * % * % » a ( * * L.) * * e E) L) * + 


URIVERDUL 
SA A ENEA 


















Deschiderea Camerei Naţionale din Romănia de căt &, D&, ităi | Alexandru loan 
la 29 Feburarie 180% pasi 





in acest număr: C. ARDELEANU GH. BACOVIA, M. SORBUL, G. BRAESCU,D. ANGHEL, 
ŞT. O. IOSIF, MIHAIL KOGALNICEANU, DON JOSE, VOLTAIRE, GEORGE MIHAIL ZAM- 
FIRESCU, G. BREAZUL, SERGIU DAN, G. NICHITA, LIBERALLE NETTO, GH. CARDAȘ,N. 
N. TONITZA, B. CECROPIDE, |. FLOROIU, PERPESSICIUS. Buletin bibliografic săptămânel 
de Al. Sadi-lonescu. Vignete. desene şi gravuri din texte vechi. 


An. XLII, Nr. 4. Lei 5. 


24 ianuarie 1926 


[- 


Carmen-Saeculare 


— FRAGMENT — 
Cu prilejul sărbătorirei a cincizesi de ani dela Unire (1909) 


DOINA 


Unire! O, vis magic visat de-atili eroi ! 
Nevoe care doarme nălămurită'n noi, 

Să simți întotdeauna pe cineva aproape, 
Pulerea domnitoare peste pământ şi ape, 
Mister care împinge ipvoarele spre mare, 
Fir nevăzul ce leagă al păsărilor stol, 

A! însăşi vieții noastre cel maimăreț simbol, 
Vuire, fortă oarbă, o! tainică chemare. 


Ce mândră sunt eu astăzi că'ți pot rosti cuvântul |. 


(Ingenunche) 


Unilă-mi plec genunchii în fața voustr'-acum, 
Giganți pe care timpul în grabnicul lui drum 


V'a pus cu stălpi de strajă spre-a ne păzi pământul : 


Eternă închinare vi se cuvine vouă ! 


(Intorcându-se spre Danubiu,) 


Și-acunm, bătrân părinle, cu mâinile-amândouă, 
De nu-i un vis acesta, dă negura 'ntr'o parte, 
Dă drumul iarăşi vremii ca să 'şi urmeze sborul 
Si spune-mi mni denurte. 
Ce-ascunde viitorul | . „ui 


DANUBIU (ca întrun extaa) 


Intr'o împărăție, la obârşia mea 

Pe-acolo unde-s numai un răuşor abia, 
Ce'şi despleleşte apa prin văile adânci, 
Este-un castel fantastic împresurat de stânci, 
Intr'o împărăție, la obârşa mea... 


Un cuib de vultur pare fantasticul castel 

Zidit din vremi străbune şi-acolo sus în el, 
Ferit de lumea 'ntreagă trăește-un prinț străin, 
Ca nişte oşti stejarii în paza luiil țin 

Şi-unu cuib de vurtur pare funtasticul castel... 


Când soarele se 'nalță încel dinrăsărit, 

El dăinue în zare o clipă'm loc oprit, 
Arzând ca o coroană pe negri codrii mari 
Şi fPreamătă oștirea bătrânilor stari 
Când soarele. se 'nalță încet din răsări... 


Uimit priveşte prințul di vechiul lui castel 

Și adesea îi se pare c'ajung până ln el 

Din loc în loc purtate săzboinice chemări =— 
Zaung clocotese bătrânii stejuri în depărtări 
Și-uimit. ascultă prințul din vechiul său castel... 


Atunci a mele unde inu graiul de baladă, 
Sglobii peste pripoare săliind când stau să cade 
Şi-i povestesc în taină de-n țară fermecată 

In care-adus de mine ta stăpeui odată, 

Şi-atunci a mele unde iau graiul de baladă 


Ii povestesc într'una de înra fermecată, - 

Iau glasul de sirenă şi-alunuci ca niciodată 
Castelul vechiu îi pare că vste list şi gol — 
Dar într'o dimineală In poartă-i bate-un sol 
Ce vine ca să-l cheme în țara fermecată... 


E greu săți luşi în urmă castelul părintesc 
Si-alâlea ucrura scumpe cari toate-li amintesc 
Viața ce-ui lrău-o, — la fiecare mas... 

Sânt lacrimi în cuvântui acesta, ,bun-rămas" — 
Dar e! îşi lasă 'n ermă castelul părinteac... 


DAIVENSUL LII UBAR 


Premiul de proză 
„Universul Literar": 
— de 5,000 iei — 


Am anunţat în numărul trecut al 
revistei instituirea unui premiu, de 
5000 lei penti o lucrare în proză : nu» 
velă, schiță, amintire, frazment de 
jarnal, sau oricare alta din varietă- 
țile lucrărilor în proză, 


Termenul de predare al manuseri- 
selor este de două luni dela data pri- 
mei publicări, Deci ultimul fermen 
este 24 Martie 196, 

Manuscrisele vor îi scrise citeț, 
fără a purta iscălitura autorului, 
Ficcare manuscris va avea însem- 
nată sus, pe prima pagină, într'an 
colţ, o deviză convențională (de pildă; 
poeta nascitur sau unirea face pu- 
terea, ete.) — aceiaşi deviză convenţi- 
onală se va însemna şi pe un plic de 
cartă de vizită, în lăuntrul căruia au- 
torul îşi va închide numele, 


Manuscrisul, cu deviza astfel scrisă, 
dimpreună cu micul plic de vizită, se 
“închid într'un plic mai mare, oficial, 
şi se trimit, recomandat redacției sau 
redactorului „Universului literar“, 
str. Brezoianu, 9 bis. E preferabil ca 
plicurile acestea să poarte într'an 
colț. sau pe verso, specificarea pen- 
tru premiul de proză. 

Comisiunea care va ceti şi va pre- 
mia cea mai bună lucrare se compu- 
ne diu d-nii: 


LIVIU REBREANU 
E. LOVINESCU 
N. DAVIDESCU 

ION PILLAT 
PERPESSICIUS 





Arzând ca 9 cor: mă pe negri codri mari 
El vede mândrul sure, iar falnicii stejari 
I-aduo de pictulindeni 1ăzboi nice chemări, 
Și merge călre soura, pe care-lvede "n zări 
Arzând ca o corrună pe negri codrii mari: 


Acesta-i cel ce line în mână viitorul | 
Acestuia să-i :usă în drum cu flori poporul, 
Acesta îl va iure pe că de hiruință!? 
Acestuia se rnde ca să-i purlați credință, 
Căci El a cel ce fine în mână viitorul ! 


D. ANGHEL și ST. 0. 10S1P 


UNWERSOL LITERAR 


Căderea oamenilor 


— Fragment de roman — 


Nici odată nu se gândise de unde tră- 
eşte, iar când şi-a pusa întrebarea, îi nă- 
ări, fără să vrea, în faţa minţei şi fără 
sâ ştic de ce, ca întro clipă fugară, 
șters ca o icoană înegrită de fuinul lu- 
mânărilor, chipul lui Alexandru Gangu 
în zi de sărbătoare. 

-— Alexandru Gangu, Alexandru Gan- 
gu.. Alex... 

Ira în faţa curţii, răzemat de stilpul 
purții atunci când pentru întâia oară 
a selutat-o... 

Icoana sa şters, iar în locul ei a apă- 
rut o litografie veche, murdărită de 
mâivlle multe prin cari trecuse şi care 
îl înfățișa  îngenunchiându-i în faţă 
așa ca şi cum i-ar fi declarat: 

— „Te iubesc 1...” 

litngrafia, statornicia imagina când 
i-a luat măsura pe urma piciorului ca 
să-l facă pantofii pe cari îi purta. Lăsă 
ochii în jos, uitându-se la vâriul încăl- 
țăn:intei pe care se prinsese o geană de 
noroi şi nu se putu opri să spună: 

-- Ce frumoşi sunt... 

in faţa minţii îi sta altă imagină, tot 
a lui Alexandru Gangu, lângă fereas- 
tră, în fața balconului de lucru, cu capul 
plecat de-asupra unui pantof, cu mâne- 
cile cămeşei suflecate şi părul ce-i că- 
doa în viţe pe fruntea umezită de su- 
doare. 

Gândurile şi-au rupt firul..,din pratul 
drumului, Agata călca pe asfaltul! tro- 
tuarului și a înţeles limpede întrebarea 
pe care și-o pusese mai înainte şi cu 
ea, socotelile unei iubiri nebănuite. 

Zâmbi tăios şi lăsă să-i scape de pe 
buze cuvântul de dispreţ: 

-— Dobitocul !... Și, repede, ca pentru 
o mustrare a ei, mai mult, gândind, îşi 
spuse ; Săracul 1... ca imediat să se în- 
trebe de trei, patru ori în şir: 

= Pentruce ?... pentru... 

Inchise ochii. Se opri locului, închi- 
puilrdu-l în faţă-i, cercetîndu-i gându- 
rile pe care înţelegându-le în reflexul 
feței, întrun gest de scârbă, subţiin- 
du-gi buzele, îşi încruntă privirea şi-si 
scutură capul cu toată energia de 
parcă ar fi spus: 

— Nu... Nu... Niciodată... ' 

Scuipă. 

— Un cismari... Ha, ha, ha... 

Când a venit acasă, Gangu era în 
curte, murdar, așa cum eşise dela lucru 
pentru o clipă de odihnă, cu mânecile 
cămeşei suflecate, cu părul în viţe ude 
de nădușală şi dinainte, cu un şorț alb 
murdar, aşa, cum îl văzuse în litogra- 
tie. Se aplecă de mijloc şi salută zâm- 
bind. 

Agata se uită încruntată la el şi fără 
să-i răspunză, trecu înainte şi intră în 
cp închizând cu putere uşa în urma 
ei, 

Alexandru rămase cu ochii mari 
căscaţi, galben la faţă. Respirația i se 
oprise de parcă cineva îi astupase gura. 
Se înăbuşa. Pământul părea că-i fuge 
de sub picioare. 

Intră în odae şi șezând pe marginea 
patului, îşi mușcă multă vreme buza de 
168, arătându-şi şirul dinților ce tăeau 
în sânge. 

— Ce rău i-am putut face 71... 

Se învinuia de toate nimicurile. 

— Poate că prea m'am uitat... Poate... 
Nu ştiu, nu ştiu... Şi se simţea atât de 
nenorocit îm cât bucuros ar fi vrut ca 
în clipa aceia, să se isprăvească. 

— Ce i-am făcut ?... De ce s'a uitat aşa 
urât la mine ?.. - 

Și gândurile se repetau mereu ace- 


de C. ARDELEANU 


leași, odată, de două, de trei ori până 
ce în fața ochilor nu mai văzu nimic alt 
decât un șir nestârşit de semne de în- 
trebare serise cu foc pe un fond de. în- 
tuneric. Ochii i se îngreuiară şi cuprins 
de desnădejdea unor presimţiri nemăr- 
turisite, mustrându-sc în aceiaş clipă de 
nebunia gândului, isbucui în plâns as- 
cunzându-şi faţa în perină să se năbuşe. 
Viaţa numai avea nici un preţ, deşi a- 
ceiaşi viaţă, po când lucrase lu pantofii 
„cei mai îi umoși din lume“, părea că e 
aicătuirea celei mai desăvârşite opere 
a lui Dumuezeu. 

Voia să moară, cum voise de atâtea 
cri altădată, ştiindu-se de prisos pe lu- 
me. Voia să omoare în el simţimintele 
ce-i răscolise sufletul, chinuind viaţa, 

Obosit, gândurile se şterse ca şi cum 
ar fi trecut cu mâna peste abureala 
geamului, ! se părea că el tot, face par- 
te din aşirrnutul patului, cu o saltea 
moiotolită, iar capul îi era însăşi perna 
pe care odihnea, când deodată, auzi prin 
curte, fuga cucoanei Sanda, în lipăitul 
papucilor, spre fundul curţii strigând, 

— Madam Sălceanu |... Soro!.. Vino 
soro mai repede că a căzut domnul Con- 
sul în faţa porţei.. 





C. ARDELEANU 


Şi iar auzi cum paşii grăbiţi ai doam- 
nei Sălceanu şi oftalul acesteia, sec, ca 
de foale stricate, întovărăşeau acelaş li» 
păit de papuci, spre poartă şi imediat, 
glasul Agutei, 

— Vezi mamă... Ca. şi cum ar fi vrut 
să spună :, — ridică-l... 

Alexandru sărise în picioare şi sta 
buimăcit în mijlocul “adăei, nevrednic 
de a mai gândi la ceva. - 

De afară, după stradă, se auzeau cu- 
vintele răsleţe : 

— „Doamne ; Doamne |... E greu... Nu 
se poate... apucă-l de mână. Parcă e 
mort. pământ“, 

Ganpu deschise uşa să iusă când A- 
gaia venea spre el, rugător cu oclii 
mari şi blânzi, așa cum o ştia, Bpu- 
indu-i: 

— A căzut tata... du-te dumneata mai 
repede... mama e slabă... 

N'a răspuns nimic  cismarul. Inima 
începu a-i baie, părea că viața care îl 
părăsise o clipă, se reîntorseae mai stă- 
ruitoare. Lăsi capul în jos şi alergă. 

Câţi-va paşi mai înainte de poarta 


Ai ă 3 


Nervi de toamnă 


Iarbă de plumb, şi aer tare, 

Pudrat pe-o exemă ce faţa mi-o sapă, 
Pe câmp, cu-o umbră de cugetare, — 
Violet, corbi, şi-oglinzi de apă. 


— 0, tu care vei suferi ca mine 

In culori închise şi ameţit la pas, — 
Dus de trumos, de mai bine... 

De nuult, într'o toamnă s'a stins un glas. 


FRIG 


Sunt lângă un gard rupt 

Şi vântul bate cu frunze ude, — 
Sunt mai urât, sunt supt, 
Frigul începe sticla s'o asude. 


Pe strada aplecată la vale 

E-o toamnă cu o poezie veche 

Vântul împinge iuşta femeilor în cale, 

Cu una din ele nu mai putem îl o 
[recbe, 


Toamna rupe afişe şi flori 

E mai trist departe în prăpăstii, — 

Să faceţi foc pe zi de mai multe ori, 

O, trebue să iile trist departe în pră- 
[păstii... 


Fulgi de zăpadă rătăcitori, 
GH. V, BACOVIA 


*) Din volumul „Scânteii Galbene“, sub 
presă. 


curței, domnul Sălceanu căzuse cât aa 
de lung, cu faţa în joa şi mâinile îna- 
inte, de parcă se aruncase într'o apă 
să înoate. Palmele mâinilor şi obrazul 
stâng, îi erau îngropate în praful dru- 
mului, iar în Greptul gurei, în ţărână, 
se făcuse o gropiţă din cauza respirației 
&rele ce ridica praful înălbindu-l, şi be- 
țivul sufla ca un fierar obosit, 

La cuprins cu mâinile pe sub brațe 
si ajutat de cele două femei, la pus pe 
picioare. Picioarele însă, nu-l mai ţi- 
neau, parcă se rupsese din încheeturi 
și capul îi atârna în jos, greu, ca un 
măr domnesc în codiţa-i subţire. 

Jumătatea feţei, cu harba sbârlită în 
sus, era albă de praf iar jumătatea cea- 
rii roșie ca piersica coaptă şi săro- 

Mă... 

Ridicat în sus, cu greu susţinut, Con- 
sulul râdea, strâmbându-se şi căscând 
gura cu dinţii rari din care balele îi 
curgeau, amestecate cu noroi, închi- 
puind întro măsu'ă cât mai aproape 
de adevăr, o gură de canal în care se 
aruncase lături şi bucățele de hîrtie 
rupte dintro scrisoare înjurioasă. 

Copiii începuseră a se aduna. Tăbă- 
carii erau la lucru și nimeni nu putea 
da o mână de ajutor cismarului care, 
obosit de atâta trudă, îl lăsă o clipă pe 
picioarele împleticite şi muiate, de par- 
că nu mai erau ale aceluia pe care îl 
purtaseră. 

Adunându-şi toate puterile, Gangu în- 
cercă din nou să-l îndrepte cât mai 


„mult, fără însă să isbutească și pentru 


că nu era chip alt cum să-l ducă, începu 
a-l târă, însemnând în praful drumului 
două dâre cu picioarele Consulului, iar 
femeile, ca două Magdalene, pe lângă 
el, de parcă urmau pe Iisus la coborâ- 
vea de pe cruce, se tânguiau încet, una 
alteia, minunându-se de așa nenorocire. 

L-au dus în curte şi de aci în casă. 
Agata, văzându-l, întoarse capul fără ca 
liniile feţei să i se fi schimbat nici în 
spaimă, nici în uimire. Se uita spre stra 
dă. In poartă, copiii curioşi, se înghe- 
suiau unul în altul să poată vedea mai 


4 


hine. Intoarse capul și intră în odaea 
cismarului. 

Agata nu se simţea mai ruşinată a- 
cun: ca altădată şi nici navea de cine. 

— Vecinii ?... Dar pentru aceştia na 
vea nici o stimă... Lume de rând... iar 
în oraș, pretutindeni în altă parte, pe 
unde umbla, nu 0 știa nimeni. 

Imbrăcămintea îi era destul de cu- 
rată şi bună să lase să se creadă că e 
fiica unor oameni cu dare de mână. Fru- 
museţea îi da simțimântul mândriei, 
știindu-se privită de ochii luminaţi de 
dragoste ui celor mulţi ce-i urmăreau 
mersul şi, la toate acestea, se mai a- 
dăoga visul, visul ei de artă către care 
socotea că-și găsește chemarea. De aceia, 
întotdeauna, ca o uitare a decăderei în 
mijlocul căreia trăia, îşi oprea gândul 
întâi la Teatru, apoi la vte-un palat 
priuciar, unde servitorii stilați, în pan- 
tofi de lac, pantaloni scurţi de catifea 


roşie şi livrele albastre, cu nasturi de 7 


uur masiv, avea să-i deschidă ușa și 
ea, stăpână fiind, să-şi alunece pasul pe 
luciul de sticlă al parchetelor sau mă- 
tasea covoarelor de Persia. Şi, mereu vi- 
sând cu ochii deschişi, se vedea trecând 
dintro cameră în alta, tolănindu-se pe 
iunapele cu urşi albi, cu gurile căscate 
și cu ochii mari de sticlă. 

Pe când Agata chibzuind, trăia. viito- 

rul, asemeni paginilor de roman sau 
scenelov de teatru, mamă-sa, abruti- 
zată în mizeria unei viuţi, din care la 
început încercase să iasi cu un foc de 
vevolver, încercare ce nu reuşise decât 
să-i aproprie durerilor morale şi pe cele 
fizice, văzu în neisbutita încercare de 
a muri o reîntoarcere spre mai bine şi 
veintoarcerea aceasta o axtepia mereu. 
mereu... 
„AU trecut ani şi cu anii, speranţele 
doamnej Sălceanu se sprijineau în A- 
gata, trăindu-și viața fără să mai poată 
sândi, asemeni condamnaților la muncă 
silnică, cărora viața nu le mai pare o 
povară stiind că în fiecare zi la cobu- 
vărea şi eşirea din ocnă, vchii lor vor 
vedea strălucirea soarelui și nemărgi- 
nirea cerului, singurul bun pe care nu-t 
puteau lua lor. 

Trăia. 

Ă Prinse dragul de viaţă, dragul ziletor. 
îndurând toate nevoile cotidiene ca 
noaptea, când fostul Consul, doborât de 
beţie, spărgea tavanul jos al încăperei 
în sforăituri și când Agatu o îmbrăţisa 
în somn, visîind sub îndemnul tinereţei 
ta, cu ochii în întunericul odăei, să-și 
insenineze faţa trăind mereu, mereu a- 
celeaşi aduceri aminte ca şi cum me- 
veu ar fi răsfoit acoiaş evanghelie a u- 
nei fericiri, nu făgăduite. ci trăite. 


€. ARDELEANU 


Nelinişte 


In dimâneli roşii de toamnă, _bhis- 
fețe, în umbra înfoierii lale, din po- 


mul trupului meu au căzul ramuri 
ce nu le ştiam bogate. 
Bucurie neinfeleusă, cum purtam 


în palme boabele tale coapte ce 
cvenu să crape bulyării de tărână ? 

În seri cu cpusuri lungi, prinse 
pe cumpene de fântâni,  ucopeream 
cu pământ lare de soare vodirea îm. 
primărărării mele... 

... Și cât de îmbelșugale sunt 
făzi ramurile ! 

„. Aşi vre durerea să vie să le 
lege, bucurie. bucitrie ! 


(15- 


LIBERALLE NETIO 


UNIVERSUL LITERAR 


SIMPLU 


Marie Comea, elev ul 


Doi prieteni: « : 
Savin Voinea, um 


Conservatorului și 
simplu şi cumsecade. Ş 

Amândoi, încovoiaţi de necazuri. Metr- 
ueau tăcuţi prin furnicarul de pe bule- 
vard. Cafenelele cu lumini orbitoare ii 
uoneau pe străzi dosnice, iar străzile, 
spre margini — într'o cârciumă cu tava- 
nul scund. l.umpa mMioapă, Miros acru 
de mucegai și de tutun ieftin. Pe verde» 
le biliardului, bilele albe păreau două 
cranii asvârlite într'o roabă cu iarbă 
tânără. i 

Prietenii beau mult, vorbiau puţin — 
nimicuri. 

Afară, întunericul îşi prindea aripele 
de streşini. Vântul se strecura, cu paşi 
de umbră, spre lumină. 


Seară de toamnă. Ploaie măruntă, pă- 
trimzătuare — vint... 

Savin venea spre oraş, pe cheiul gâr- 
lii. Sub podurile de piatră, prin ganguri: 
haimanalele. O cotigă de gunoi, dată pe- 
ste cap. Câinii scormonenu, flămânzi. 
Vântul a smuls un afiş de pe gard, îl 
mototoleşte în şanţ, cu şuer surd. Savin 
îsi aduce aminte din Săulescu : 


Ce triste felinare... 

Şi Dâmboviţa curge tăcută, — de cer- 
[neală.,. 

Vai! Dâmboviţa nu e o apă ideală 

Cu lebede sub lună şi lotuși plutitori! 


Lireă pe caleu Victoriei. 

Nimeni. . 

Luminele se resfrângeau, palid, în u- 
plinda asfaltului ud. Vitiinele cu po- 
doabe de argint şi mătăsuri luptau să 
visipeaseă întunevicul ce se prelungea 
pe ziduri ori se aduna în geamurile cu 
perdelele lăsate. Pe terasa Cercului Ai: 
litar tremura umbra unei santinele... 

Savin se gândea : Ilarie e bolnav; su 
încuiat în casă şi tremură acolo sub pă- 


dură,  - sau învaţă pentru examen. 
Când o fi  exumenul? Ce toamnă, ce 
noapte -- ce mizerie! „Vai! Dâmboviţa 


nu e 0 apă ideală, cu lebede sub lună și 
totuşi plutitori !”* Săvulescu: un glonț în 
frunte. un suspih: „unde-i Corneliu, să 
vadă ce-i răzhoiul,..” — şi gata. Sa stins 
o candelă, o lumină scumpă .. 

In faţa terasei  Oteteleşanu astepia 
Harie Cornea. 

Savin grăbi pasul, îuviorat, 

„Tu, Ilarie ? 

bu, 

-- „Unde-uij fost, uzi ? 

Examen, 

- „Bine ? 

„Da. 

-- „Bravo! 

- „Angajament la Cluj. A fost Bâr- 
sun, m'a felicitat. Mâine, eu trenul... 

— Pleci ? 

— „Da, M'aşteaptă la gară, Bârsan... 

Savin îşi bate palma pe frunte. Vestea. 
îl ameţise, îi risipise gândurile. 

— „Fiecare bucurie îşi ate lacrima 
ei! 


Li 


Toamna i-a ascuns 
nouă, 

Masă stingheră în fund. 

Risipă de vin și înjurătusi. Chiotele 
se loveau de ziduri, se prăbuşeau: pa- 
sări cu avipi strânse. În use, un ţigan 
cu gâtul ciuruit de  sevofuri învârtea, 
vicotând, manivela unui pian. 

Prietenii. absenţi. Durere săracă de 
lacrimi. 

Pe jgheabul vremii clipele se prelin- 


într'o cărciuniă 


P Dim „Gazda cu ochii umezi'“ volum 
ce va apare, în curând. 


«lea o lumânare de ceară lu 


goeau grele. larie Lremură ploapele, ca 
deșteptat din soinp : ucolo, între streini! 
Savin avu putere Să îngânce: aici, sin- 
cur... 

Trăiseră mai presus de neeazurile pă- 
mântului, în afară de lume, cinci ani. 
Din două inimi făceau o platoşe „din 
două suflete o lumină — să-i călăuzeas- 
că, să le deschidă cărările, Acum, în 
răscruce. Un drum pentru fiecare. Nop- 
țtile de cuminte petrecere, visuri, — se 
visipeau. 

0 umbră trecuse pragul cârciumii în- 
covoiată  Pălăria udă, obrajii pălrmuiţi 
de vânt, Florile dela pălărie se muiu- 
seră. O dâră rosie, dintr'o petală de mac, 
pe albul borului. Femeia privi, flămân- 


dă. spre masu lot. încercă să surâdă 
mMieros, 
„Singurii *? 
Savin îi făcu un semn, 
- uStai?! Boa, mMănâncă, dacă vrei... 


—- „De două zile am fugit. Imi furau 
banii, mă băteau... Astă seară, nimeni, 
Piouă. bate vâniul — şi nam cusă 

-— „Suflet obidit si tu. lasă, mănân- 
Că. 

arie avu impresia că a îngenunehiat 
cineva lângă el și-i sgărie inima cu un 
ciob de sticlă. Savin îşi adusese aminte 
de la mort das pauvras“: 


C'est la Mort qui console., 
C'est l'auberpe fameuse inscrite sar 
[le iivre 
Ou t'on pourra manger, et dormir, st 
[s'asseoir ; 


C'est la gloire des dieux... 

Cârciumarul trăsese obloanele. 

Un întârziat sorbi, grabnic, dinitrun 
pahar «dle rachiu — se topi în întuneric. 
Țiganul adorinise pe un scaun, cu pal- 
mele între genunchi și fruntea culcată 
pe manivela pianului. Buza  resirântă, 
scuipatul alb în colțul gurii, 

Mergeau ulături. Trei 
dureri... 

Femoia trinura, strânsă în pelerină. 

== uYoi sunteţi tineri cumsecade, Și 
eu sunt fată bună. Mă chiamă Paula, 
Nu u frumos? Pa-u-la! Acolo mă bă- 
teau si-mi luau bănişorii. Amanţii babii 
Asta nu e treahă cinstită. Am să le arăt 
eu, lor! 

arie se gândea: Savin e mai tânăr, 
mai dornic, Femeia, pentru el. Paula îi 
privea cu coada ochiului, pe gânduri: 
spre ziuă, cel puţin, de mar lăsă să 
dorm... Savin nu mai uvea putere să-şi 
udune gândurile. 

In curtea spitalului Brâncovenesc  ar- 
căpătâiul 


umbre, două 


unui mort, întins pe largă. 

= „Stuţi departe puilor ? Nu mai poi 
«ke picioare. 

Savin îngâăna rar, cu pălăria în mMâ- 
nă: a murit un om! Vântul îi resfiru 
părul pe frunte, îi aduna -— mănunchi - - 
pe tâmplă. 

“ Varie îi sopti lu ureche, blând: femeia. 
pentru tine! 

„NU! 

--- „Ba da! Fe rog. Eşti Mai tânăr. 

Suvin îi prinse mâna. Genele umede. 

— „Noaptea asta, înmormântare. Su- 
Fletele. risipa sufletelor noastre ile acum... 
să luuvem, frate Ilarie, să plângem în 
noaptea asta tristă ! 

In faţa bisericii de pe bulevard, Paulu 
a vidicat fruntea. Se închina, miscând 
buzele -- cu evlavie „In glasul Mui Ilarie 
«rit ujmire, şi revoltă, si mită... 

- „Te nchini și tu ? 

Puula tremura pleoapele. 

= De ce te miri? 

Marie a uitat să răspundă. 


UNIVERSUL LITERAP 


Toamnă 


Glas de clopot răguşit 
Bangăne pe undeva, 

A murit iar cineva, 
Stropi de aur în noroi 
Mor speranţele în noi, 
Glas de clopot răgașit, 
Ooare cine-o fi murit? 


Glas de clopot răguşit 
Bangăne pe undeva, 

Iar bocește cineva. 

Iar e toamnă pe pământ, 
Tremur şi 's bătut de vânt, 
Glas de clopot răguşit, 

Qare cine-o îi murit? 


Glas de clopot, glas de clopot, 
într'o toamnă-așa târzie 

Tot tu o să-mi cânţi şi mie. 
Peste-a lumii negre gropi 

Se vor cerne-aceiaş stropi, 

Glas de clopot, glas de clopot, 
Spune-mi când o să mă'ngropi! 


G. NICHITA 


ERE CAE E E AR E Et O SERĂ 


— „Am și 6u un suflet, o inimă — 0 
moarte. Cred și mă 'nchin. Dacaşa Mi-a 
fost scris! Noaptea, când nu vede nNi- 
meni aprind candela și mă rog. Il un- 
deva un Dumnezeu şi pentru noi... 

Savin scria — în lumina  felinarului 
cu gaz aerian -- pe un zid, cu creionul: 
Pu-u-la se închină... — şi tremura mă- 
na. 

in poartă umbrele uu făcut un popas. 

- „Gite cheia. Colo, a douu use. Des- 
cui, te culci. Bucură-te, trup chinuit! Ai 
o noapte de odihnă. Eşti al tău, numai 
al tăut?... 

Femeia râdea, sfielnic : ce tineri cum- 
secade ! , 

Cei doi prieteni porniră prin mijlocul 
străzii, încovoiaţi. 

Pe cheiul gârliijllarie sa oprit. 

— „Unde mergem ? 

Savin îşi culcă fruntea pe umărul lui 
şi şopti rar — cu ochii înnecaţi de la- 
crimi — o poezie primită chiar în ziua 
aceia, într'un plic galben, dela un pria- 
ten craiovean: Basarabeanu. 


In seara asta tristă, mai trişti ca 
[orişicând 
Trudiţi de drum şi dornici de linişte şi 
[pace 

Prietene, vom merge prin crâşmele 
[sărace 

Să bem din oale, vinul — tăcuţi şi 
[meditând 


La mesele umile şi strâmbe şi murdare 
Pe băncile iniipte prin colţuri de tăceri, 
Ne-om distila veninul atâtora dureri, 

Cum distilezi, alene, alcolul din pabare. 


Si-apoi, târziu — în noapte — când n'o 


[mai fi nimic 

De dat, prin buzunare, — pe străzile 
[retrase, 
Alcolizaţi şi leneși, ne-om îndrepta cs 
case 
Mergând pe-asfaltui negru cu legănări 
[de dric. 


Sub poduri, vântul adormise în bra- 
țele haimanalelor... 


QEORGE MIHAIL-ZAMFIRES CU 


Mihail Hogălniceanu 


Oameni mari upar în istoriu unui popor 
atunci când suut ceruți de transfarmă- 
ile sociale şi politice ale sule. Fi sunt 
chemaţi de interesele generale şi anpari- 
ţia !lor invederează necesitatea de a con- 
duce destinele unei ţări, când ea este îu 
pragul unei evoluţii progresive. 

Aşa a fost şi cu marele bărbat de stai 
si neobositul scriitor M. Kogălniceanu. 

FI a trăit în epoca cea mai strălucită 
din istoria patriei noastre și prin inte- 
ligenţa sa strălucită a fost soriit de pro- 
nia cerească să conducă şi să dea directi- 
va acelei vremi. în care România se sbă- 
tea să iasă din întunccimea ci orientală 
şi să se ridice alăturea de statele moderne 
ale Apusului, 

Activitatea sa multiplă i-a fosi impusă 
de vreme. A desprinde pe scriitor de o- 
mul politic, înseamnă a diminua impor- 
tanţa lui istorică, ţinând scama de faptul 
că M. Kogălniceanu a căutat să 'îmbrăţi- 
şeze toate laturile impuse de vremea sa. 

Prin cultura lui istorică, el era menit 
să ajungă cel mai mare om de stiință, 
prin activitatea. sa politică poate fi consi- 
dcrat ca cea mai strălucită reprezentare 
a diplomaţiei din acea vreme: prin acti- 
vitatea sa literară, cl n fost nrimul con- 
ducător de revistă literară românească ca- 





Mihail Kogâlniceanu 
în uniformă de iuncăr, Ja 18 ani 


re u reușit să strângă în jurul său, tot 
ce era mai de valoare (în scrisul românesc 
de atunci. 

Sa născut în laşi la 6 Septembrie 1817. 
La vârsta de 10 ani. în 1827 se împriete- 
neşte cu poetul Vasile Alecsandri şi are 
prilej să ia impreună cu el, primele lec- 
ţii dela călugărul maramuaresan Gherman 
Vida. Tatăl său, aga llie Kogălniceanu. 
dorind să dea o educaţie cât mai deosebi- 
lă fiului său, îl înscrie în 1828 în peusio- 
nul din laşi al francezului Victor Cu€- 
nim. Aici stă până în anul 1954. când se 
mută la un alt pension deschis anume 
pentru fii de boer, la Miroslava în apro- 
pierea Iaşului, 

In acest institui. tânărul dotat cu dis- 
tinse aplicaţii spre învăţătură, încearcă 
în orele libere Şi v dragoste romantică cu 
fiica profesorului de greceşte. Despre a- 
ceste amănunte sentimentale ne povesteş- 
ie el cu mult dar, ceva nai târziu în 
nuvela „Iluzii pierdute“. ! 

In toamna anului 1834, Kogălniceanu, 
ajutat de Domnitorul Mihail Sturdza, 
pleacă împreună cu fiul acestuia, la stu- 
dii în Franţa. la institutul abatelui Lhom- 
uree cin oraşul Lunâville. 

Aici are prilejul harnicul tânăr să-şi 
completeze cunoştinţele sale literare, cr- 


tind cu multă pasiune pe cei mai cunos- 
cuţi scriitori francezi. 

Desi era încântat de civilizatia Frau- 
ței, totuşi marele pairiot de mai târziu, 
jărturiseşie chiar «le atuuci. într'o scri- 
soam: adresată surorilor sale că : „Franţa 
e o fară frumoasă, bogală, civilizată, pu- 
ternică : dar, cum nu sunt Francez, pre- 
fer patria mea. Nu vai schimba săraca 
Moldovă pentru cel dintâi tron din lu- 
ne“. 

O senzaţională ştire lansată de un ziar 
irancez, priu care se anunţa că Domnito- 
rul Moldovii a trimis în Franta la studii 
pe fiii lui, împreună cu 200 de tineri mol- 
dovcni. face pe Mihail Sturdza, silit de 
Huşi, să retragă pe fii săi. împreună cu 
hogălniceanu. şi să-i trimită în Germa- 
nia. 

In Berlin, unde hogălniceanu u trăit în 
miilocul unei colonii franceze de proies- 
tanţi, a stat din anul 1855 până în 1858 
când să întoarce în, țară. 

Universitatea din acel oraş, în care a 
studiat numai un an, i-a prilejuit cunoș- 
tiuța celor mai mari savanți germani din 
acea vreme şi tot aici este stimulat să pu- 
llice primele sale lucrări istorice, ! 

Reîntors în ţară Kozălniceanu, caută 
să întărească prietenia cu toţi seriilorii 
ciin| acel timp şi pentru aceastu pleacă în 
1539 la Bucureşii. spre a se întâlni şi cu 
seriitorii munteni. ccrîndu-le colaborarea 
la revista literară :pe cae o proectase, la 
mult cunoscuta „Dacie liteară'. 

In București se împrietenește cu marele 
poet Gr. Alexandrescu, care avea să răs- 
pundă priu celebra sa poezie „Anul 1840” 
la apelul călduros al lui Kogălniceanu. 

E interesant de mentionat impresia pe 
care a făcut-o acest tânăr cu saniere a- 
pusene, În cercurile, poate încă destul de 
orientale, din Bucureşii. 

Gu, Alesandrescu într'o scrisoare către 
C. Negruzzi dă câteva auiinunte în acest 
sens. 

„Mă soculesc norocil pentru cunoștința 
d-lui Kogălniceanu, care imi pare un tă- 
năr cu mare clestoinicie şi, ceeace este 
incă mai mult. cu  sentimonturi bune. 
Nam pulul să-l îndatorez întru nimic, 
căci d-lui, ca să facă cunostinie, n'a avut 
trebuiuță de mine care ies prea puţin în 
lume şi reputația sa i-a slujit indestul. 
Nu socoti insă că această reputație n'a 
găsit şi critici în capitala noastră: am 
auzit o adunare întreagă de mame şi de 
fineri, cari niciodată nau  celit istoria 
d-sale (pentrucă nu obisnuesce nici să scrie, 
nici să cetească), i-am auzit spunând că 
este peste putin(ă să fi scris d. Kogălni- 
ceanu. Intrebându-i pe ce înlemoează a- 
ceastă idee, imi răspunseră că l-au văzul 
jucând pra bine pe la baluri și că prin 
urmare cine joacă nu poate scrie. 

D-la înţelegi că după nişte cuvinle așa 
temeinice am fost silit să tac, mulțumind 
soartei mele care nu. mi-a înzestrat  pi- 
cigarele cu nici un talent. căci nădăjduese 
prin această neştiință să-mi înlemeez o 
reputație la cari nici răposatul rimător 
Paris na putut să ajungă. De ai de gând 
să vii pe la noi şi de-i fi ştiind să joci, te 
povățuesc mai întăi să te disfaci de acest 
obiceiu, de vrei să te intorci acasă cu nu- 
mele de om învățat“. (lacob Negruzzi, 
AUTOGRAFELE ROMANE în „Analele 
Academiei Rom." Buc. 1923 pap. 3). 

Activitatea lui Kogălniceanu, de £ când 
se întoarae în țară la 1838 şi până la sfâr- 
şitul vieţei sale în 20 Iunie 189 este atât 
de rodnică şi vastă, încât este imposibil 
unui biograf să o poată reprezenta în- 
into schiţă lapidară. Suntem siliți a încer- 
ca numai câteva caracterizări generale. 

La 1838 conduce revista literară „Alău- 
ta românească“ ca supliment al Albinei. 
În :1840 scoate „Dacia literară“ în prefa- 


6 
ţa căreia își fixează directiva sa literară, 
care a îndrumat literatura noastră din 
acel limp pe adevăratul ei drum firesc. 

Dacă în unele puncte programul său 
literar, pare poate unora prea exagerat, el 
a fost necesitat de acel moment în care 
literatura noastră cra periclitată să devi- 
nă un fel de copie a literaturii franceze. 
O literatură striiină își are rostul ci de 
influenţă în desvoltarea unei literaturi 
mai sărace, dar când ea ajunge să cucr- 
rească limba şi spiritul unui popor, atunci 
devine un matale naţional. Aşa era să fie 
'şi cu literatura franceză la 1840. dacă M. 
Kogălniceanu, nw ar fi îndrumat pe tine- 
rii autori, spre limba şi spiritul  poeziti 
poporane si a cronicelor româneşti. 

Pentru cunouşterea acestor literaturi ro- 
mâneșşti, el caută singur, sau cu ajutorul 
prietenilor lui : Vasile Alecsandri, C. Ne- 
gruzzi şi Alecu Russo, să o dea la iveală 
prin diverse publicaţii. 

Dacă, poetul dela Mirceşti 'a strâns la 
un loc, prima colecţie de poezii poporane, 
M. Kogălniceanu în calitate de istoric: a 
publicat în trei volume mari. singura Ii- 
teratură românească cultă şi originală din 
acea vreme, literatura cronicarilor din se- 
colii al 17-lea şi al 18-lea. ' 

Publicarea yLetopiseţilor” marchează 
o dată importantă în evoluţia culturii 
noastre şi utilitatea lor a fost aşa de mare, 
încât chiar şi astăzi, publicaţia lui ser- 
veşte destul de conştiincios pe toţi acei 
care cercetează trecutul nostru istoric. 

In acest sens el publică şi prima revistă 
istorică pentru adunurea documentelor 
şi a hrisoavelor „Arhiva românească”. 

Curentul literar preconizat de „Dacia 
literară'“* se continuă în 1844 la o altă re- 
vistă „Propăşirea“ spre a-şi desăvârși în- 
semnătatea prin criticele lui Alecu Russo 
publicate în 1855 în „România literară“, 

Paralel cu activitatea literară. M. Ko- 
gălniceanu se strădueşte si în alte dome- 
'nii. Ajută la desvoltarea gustului artistic 

rin deschiderea „Teatrului Naţonal“ din 

aşi şi tot odată publică pentru masele 
populare cunoscutul „Almanah de învăţă- 
iură şi petrecere“. 

în domeniul politic însemnătatea luj 
a fost şi mai mare. Kogălniceanu a mij- 
locit prin discursurile sale și prin iscu- 
sinţa sa diplomatică, întemeierea. Princi- 
patelor Române, el a desrohii pe ţigani, 
el a împroprietărit pe țărani la 1864. 

Când România şi-a căpătat  indepen- 
denţa şi a putui mai uşor să-şi urmeze 
cursul său în desvoltarea și închegarea 

- civilizației moderne, rostul lui  Nogălni- 
ceanu. ca președinte al celei mai înalte 
instituții de cultură, Academia Română, 
a fost şi atuuci cel mai precumpănitor. 

Din mijlocul României moderne şi în- 
tregite, o caldă evocare pentru acele su- 
flete care au muncit cu inteligenţa și în- 
țelepciunea lor, la făurirea țării noastre 
de astăzi. 

GH. CARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 


1)  Romiănische oder  Wallachische 
Sprache und Litteratur. Berlin, 183? în 
vlebmann's Magazin“, Text german și 
traducere romiînească de V. M. Kogălni- 
ceanu, Buc. 1895, 

2) EBsquisse sur Vhistoire, les moeurs 
et la langue des Cigains. Berlin, 1837. 
Traducere germană, Stutteard 1840. Tra- 
ducere românească de Gh. Ghibănescu, 
Iaşi, 1900. 

4) Historie de la Valachie, de la Mol- 
davie et des Valaques Transdanubiens. 
Berlin 1837. Ed. Il. Berlin 1854. 

4) Alăuta românească, suplemont Ii- 
teral al Albinei, Iaşi 1838. 

3) Poaea  Sătească a  prințipatului 
Moldovei. Eşi 1839-1851. 

9) Dacia literară, lași, 1840. Ed. 2-a 
laşi, 1859. 


Discursul lui Mihal Kogălniceanu 
la alegerea lui Voda-Cuza 


Măria Ta! 


După o sută cincizeci şi patru de ani 
de umilire şi de degradare naţională, 
Moldova a intrat în vechiul său drept, 
consfințit prin capitulaţiile sale, drep- 
tul de a-şi alege pe capul său, pe Dom- 
mnui. 

Prin înălțarea Ta pe tronul lui Ştefan 
cel Mare sa reînălțat însăși Naţionali- 
tatea Română.  Alegându-Te de capul 
său, Neamul nostru a voit să împlineas- 
că 0 veche datorie către familia Ta, a 
voit să răsplătească sângele strămoși- 
lor Tăi vărsat, pentru libertăţile pu- 
blice. 

Alegându-Te pe Tine Domn în ţara 
noastră, noi am voit să arătăm lumii, 
aceea ce toală țara doreşte: La legi 
NOUĂ, om nou. 

0 Doamne! mare şi frumoasă ţi-este 
misiunea. Constituţia din 7 (19) August 
ne înscmnează o epocă nouă şi Măria 
Tu eşti chemat să o deschizi. Fii dar 
omul epocri; fă ca legea să înlocuiască 
arbitrarul ; fă ca legea să fie tare; iar 
Tu, Mărie Ta, ca Domn, fii bun şi 
blând, fii bun mai ales pentru aceia, 
pentru cari mai toţi Domnii trecuţi au 
fost nepăsători sau răi. 

Nu uita că, dacă 50 de deputaţi Te-au 
ales domn, însă ai să domneşti peste 
două milioane de oameni. 

Fă dar, ca domnia Ta, să fie cu totul 
de pace şi de dreptate, împacă patimile 
şi urile dintre noi şi reîntrodu în mij- 
locul nostru strămoşeasca frăţie. 

Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii 
domn-cetățean ; urechia Ta să fie pu- 
vurea deschisă la adovăr şi închisă la 
minciună și linguşire. 

Porţi un frumos și scump nume, nu- 
mele lui Alexandru cel Bun, să trăești 
dar mulţi ani! 

Ca şi dânsul, fă, o Doamne, ca prin 
dreptatea Europei, prin desvoltarea in- 
stituţiunilor noastre, prin simțimintele 
Tale patriotice, să mai putem ajunge la 
ucele timpuri glorioase ale naţiei noa- 
stre, când Alexandru cel Bun, zicea 
ambasadorilor împăratului din Bizanţ 
că : România nu are alt ocrotitor decât 
pe Dumnezeu şi sabia sal 

Să trăesti Măria Ta! 

[ae a aa e e 


1) Arhiva românească, foaie trimes- 
etala, laşi 1841 şi 1845. Ed. 2-a 1860 și 
B02, 

$) Tuzii perdute, Un întâi amor. lasi 
1841 şi Bib. românească Socec (1908), ed. 
Em. Gârleanu. 

9) Covânt pentrn deschiderea carsu- 
Jui de istorie naţională în Academia 
Mihăileană, rostit în 24 Noembrie 1843. 
laşi, 1843. Ediţie nouă. Bib. p. toţi și 
Bib. pop. Socec. 

10) Almanah de învăţătură şi petre- 
cere. lași, 1843 şi 1844. 

11) (Propăşirea], foaie ştiinţifică lite- 
rară, Jași, 1844. 

12) Foaie de 
Iaşi, 1844, 

14) Letopiseţile Ţării Moldovei. Tom. 
1. laşi, 1852, tom. II. Iași, 1845, tom. III, 
lași, 1846. Ed. 2-a, tom. I-II, laşi, 1872— 
1874. 

15, Steaua Dunării, jurnal politic, lite- 
ra și comercial. laşi 1855, 1856, 1858 şi 

59. 

16) Imbunătățirea soartei ţăranilor, 
cuvânt rostit la 25 Mai 1862 şi 1 Iunie 
1862. Buc. 1862. Ed.*moi. Bib. p. toţi şi 
Bib. pop. Socec. 

17) Desrobirea Țiganilor, ștergerea 
piivilegiile boiereşti. Emanciparea ţă- 
ranilor, discurs rostit în Academia Ro- 
mână, 1 Aprilie 1891. Ediţii noi, Bib, p. 
toți și Bib. rom. Socec. i 


învățături folositoare. 


UNIVERSUL LITERAR 


Ce rămâne 


— Schiţă — 


După parada Bobotezii, deși vremea 
era moale, trecătorii grăbiţi se afundau 
în bodegi, adunându-se în jurul căză- 
nelelor cu ţuică fiartă, afişate tradiţio- 
nal, cu litere fanteziste, pe la vitrine. 

Nae, hucureștean sadea, mucalit, dar 
fără franc, întâlneşte pe Gogu şi plin 
de speranţă, într'o zi ca asta, îl aduce 
vorbind la Mircea, instalându-se cu el 
lângă ușă ca să supravegheze intrarea. 
E tactica bucureşteanului sadea. 

— (frecându-şi mâinile) „Ce bem Go- 
gule, spriţi, ori pelin ?“, 

— (scârbit) „Par'că n'aş lua nimic“. 

— „Comandă două pelinuri !”. 

— (tragic) Sa dus, săracul! Tu ce 
zici ?... Eu unul, pe onoarea mea, mi 
se rupe inima'“... 

— „Vorba ta, par'că nici n'a fost. Co- 
mandă două sprițuri“”. 





G. BRAESCU 
Desen de Gh. Iordache 
— (profund)  „Pargiv e  românu 
dom'le“... 


— „De când l-a făcut mă-sa. Bem 
ceva ?* Ă 

—  (urmărindu-şi idea) „In alte ţări 
s'ar fi spart toate geamurile“. 

— „Si mă mir, că suntem tari în gea- 
muri“. 

— „Oare se ce om fi noi aşa de pă- 
cătoşi ?", 

— „Neam prost. Fă cinste“, 

— „S'a afişat pe stradă cu litere deo 
şchioapă... Veniţi domnilor... Unul na 


deschis gura... să strige măcar ura, atât 


nu mai mult. 

—, Nişte idioţi. Ai fost ? 

— „M'am dus de curiozitate să-l văd... 
Fra prăpădit săracu !* 

— „Mai bine nu te mai duceai să-ţi 
faci sânge rău. Zi să ne dea cevașilea“.. 

— „Oricât e părinte, tatăl copilului 
lui... trup din trupul tău, nu-i jucărie... 
Iți dai tu seama, ce însemnează să fii 
părinte ?! 

— „Ai copii, Gogule ?* 

.— N ma“, 
— „Păcat!,, Dă-mi o ţigară... Era 
bine să fi avut, nu mulţi... unul era dea- 
juns : o fetiţă şi un băiat“. 

— „N'a vrut nevasta... Când i sa dat 
portretul jos, m'a trecut lăcrămile...* 

— „Măgărie. Zi să ne dea două sapri- 
uri“. 
j — „Şi să vezi încurcătura dracului 
până sor deprinde preoţii să nu-l mai 
pomenească”. 

— „Vez' ţi de treabă, popii au pometi- 


"UNIPEBOUL LITERAR 


Boul şi Cerbul 


— FABULA — 


Şi boul s'a 'mtălnit intro poiană 

Cu vărul cerb — chiar vărul său primar —, 
EI boul, ca o burtă doloțană, 

lar costeliv sfiosul hoinar, 

Sau mirosit întăi spre cunoştinţă, 

Sa vadă dacă nu s'au înşelat, 

Apoi, —  dobitocească-obişnuință — 
Induioşaţi s'au lins îndelungat. 


— „Măi vere“, prinse boul blând să rugă, 
„Tu-mni eşti din toate rudu cea mai dragă, 
Şi mult aş vrea — de nu ţi-e cu banat, 
Să fii şi tu ca mine aşezat. 

Nu zreau să spun, că nu ai de mâncare, 
Deşi pe îarnă nu prea ai nutreţ, 

Dar tu ce eşti atâta de îsteț 

Gândeşte-te : vieața ia nu are 

O chezăşie cât de mică şi 

Oriunde şi oricând poți întâlni 

Un lup flămând sau țeuva unei flinte. 
De-aceea dacă vrei să fii cuminte, 

Pe căi ești de istej şi de Țramos, 
Domesticeşte-le şi tu ca mine, 

Căci omul e din fire mai milos 

Și le-o 'ngriji şi le-o hrăni mai bin e. 


V'aceste vorbe fără de sfârşit 
Sfiosul cerb mugi inăbuşii : 


„Ai numai două coarne, dragă vere, 
„Și totuşi capul lău în jos umil se cere, 
„Pe când eu port fălos şi greu nu mi, 
„Povara unei mândre punoplii /* 

„Dar ştii, cerbicea de ce mi-e tare, 
„Deși nu pot urni măcar un plug ? 
„Fiindcă, vere......, nu-i cu supărare“, 


„Orumazul meu nu a ştiut de jug“... 


Un ropol, troznete de crăngi uscate 
Şi boul se trezi pe neaşteptate 
Cu umbra-i doar, răgând nelămuril 


„Ori eu sunt prost, ori vărul e amintit“, 


MIHAIL SORRUL 


7 


Lând orbii judecară alor 


— VOLTAIRE — 


Se ştie că 'n începuturile corporației 
celor 300 de cerşetori orbi, toţi erau e- 
gali şi că micile lor afaceri se decideau 
cu majoritate de voturi. 


Ei deosebeau de minune, din pipăit, 


moneda de aramă de cea de argint şi 
niciodată, vreunul din ei na luat vi: 
nul de Brie drept vin de Burgundia, 
Mirosul le era mai fin decât al vecini- 
lor lor, cari nu erau orbi. Ei raţionară 
fără. de greşală asupra celor patru sim-= 
țuri, cu alte cuvinte cunoscură tot 
ceeace îi e îngăduit omului să cunoască; 
şi trăiră în pace şi fericiţi, — atât de 
fericiți cât pot să fie niste cerşetori 
orbi. Din nenorocire, unul dintre ei pre- 
tinse că are noţiuni clare despre simţul 
văzului ; izbuti să fie ascultat, se puse 
pe intrigi, formă entuziaști : în cele din 
urmă îu recunoscut ca şef ai corpora- 
ției. El se puse să judece culorile, ca 
un suveran absolut şi totul fu pierdut, 

Acest prim dictator al celor 300 de 
orbi cersetori, îşi alcătui  dintâiu 
un mic consiliu, cu ajutorul căruia Be 
proclamă stăpân peste toate pomenile. 
In chipul ăsta nimeni nu îndrăzni să i 
se împotrivească. El decretă că vest- 
minteie celor 300 erau albe: orbii îl 
crezură şi nu mai vorbiră decât de 
frumoasele lor haine albe, cu toate că 
nici una nu era de culoarea asta. Şi 
cum toată lumea îşi bătea joc de ei, ei 
merseră să se plângă dictatorului care-i 
primi cât se poate de rău; el îi trată 
drept inovatori, drept spirite îndărăt- 
nice, nişte răzvrătiți ce se lăsau Beduşi 
de opiniile eronate ale celor cu ochi şi 
care îndrăzneau să se îndoiască de in- 
faitibilitatea şefului lor. Zâzania asta 
împărți pe orbi în două tabere, 

Dictatorul, ca să-i potolească, dădu 
un decret prin care hotări că vestmin- 
tele erau roşii. Dar nici un vestmânit,: 
de-al celor 300 nu erau roşu şi lumea 
își râse de ei mai mult ca oricând: şi 
iarăşi jalbe şi reclamaţii din partea cor- 
poraţiei. 

Dictatorul se înfuriă, orbii de aseme- 
nea ; se bătură timp îndelungat şi lini- 
ştea nu se restabili decât în ziua când 
li se îngădui tuturor celor 300 să-și a- 
mâne judecata despre culoarea haine- 
lor ce purtau. 

Un surd cetind istorioara aceasta, 
mărturiai că orbii greşiseră voind să 
judece culorile dar rămase neclintit în 
părerea că numai surziltor li-i dat să 
judece muzica. 


nicu n barbă... Să zic, să ne dea două 
spriţuri ?* i Ş 

— „Și soldaţii pân'or uita pasta, 
pân'or învăța p'ailaliă. Măi, ce jale! 

— „Și ce pumni... Zi să ne dea două 
spriţuri“, 

-— „Da, cercetaşii săracii“... 

— „Aia e mai uşor“. 

— (descurajat) „Ce uşor“... 

— „Cresc, sunt mari, dă-i draculuil... 
Zi să ne dea două spriţuri”... 

— „Auzi mă, să-și schimbe numele... 
Care va să zică deacum înainte, ca și 
incognito“. . 

— „Să-şi zică Popescu, nu-l mai găse- 
şte nici dracu“. 

— „Da aviația mă, aviația... Uitasem, 
săraca de eal,. 

— „Aia da, zic şi eu, e teribil... Spune 
mă, să ne dea două spriţuri. 

— „Nu beau mă, nu beau“. 


SCRISOARE 


Mai visez apele ochilor tăi, atâl de line 

Qăn ele nimic nu moare, nimic nun vie. 

Mai duc cu mâne ca vioara câteva suspine 

Si glasul tău mai răsună ca o depărtată sonerie. 


Indur câteva miresme mai mult în amintire 
Si plâng versificat umbra călorva cuvinte, 
De o plimbare lungă cu popas la mânăstire 
Și alte câteva date îmi aduc minunat de clar, aminte. 





— „Serios 2%, Ă Hochia ta şi-acuma flutură ca un steag îubil. 

za € onoarea mes... Și când te gân- Şi panglica din păr e tot albastră deschis, d ae 
— „Atunci hai ş... ce mă pisezi de po- Moi ştiu ceasul în care întâi te-ai ivit Ş 

mană“, Și mule mici amănunte pe care nu le-am scria. 

ii fa LA 9. BRAESGU | 0  BBBROIU DANI 





A fost odată... 


E cum mult de-atunci. 

La Asociaţia generală a studenţilor, cu 
sediul unde da Dumnezeu, prezida Vişoiu- 
Cornăţeanu, care mai târziu u luat la Pa- 
ris doctoratul în medicină și în drept, 
care a murit tocmai când începuse să ție 
cursuri ln facultatea de drept din Bucu- 
reşti si a cămii teză o găseşti şi acuma în 
cataloagele de vuloroase cărți de şiiiută 
din Franţa. Era încadrat de cei cari sunt 
astăzi chimistul  Frolorescu. avocatul 
ploeştean Obrocea, prefectul de Mures 
luneseu, avocatul si teoluzul AL  Geor- 
BERCII... 

Comitetul isbutise să oblie delu Teatrul 
Naţional un tuumăv «dle bilete le galerie 
si ele se împărțeau in toate serile stu- 
denţilor. 

la  reprezeniațiile  exiraordinare, cu 
Darelee.  Nuvvina,  woclorini. Agatha 
Râvsescu, favoarea era suspendată. Par 
actualul avocat lugeu tunescu avea un 
talent deusehit de a prezenta o orsonali- 
tăților artistice omaziile studenţilor, la 
care ele erau prea simțitoare ca să uu 
răspundă cu un grațios teanc de bilete... 

Vecinic mobilizați în serviciul a tot ce 
este românesc, siudenţii îl sâcâtau pe viu 
Joncelistul Dumitrescu, seful orhestrei ce 
distra publicul în antracte si ținea isonul 
cupletelor din „Fata Aerului”, .425* şi 
alte piese ule epocei. 4 

Cui începea muzica 
pelia”, galeria sirizu : 

— Domnul Dumitrescu e ruzut să cân- 
te o doină! 

Şi domnul Dumitrescu. trebuia 
mine baletul ca aria naţională. 

Dacă orhestra întăluva în potpuriumile 
sale marsul din „Lauhanser”, siudenţin:ea 
poruncea : și 

— Deşteaptă-te române ! 

Şi lucrurile mergeau bine. spre mulţu- 
mirea. luturor,., 

„Adică nu tocmai iuturor, fiindcă he- 
unarele protestau câte odată şi prefectul 
poliției se văzu nevoit să aşeze câţiva po- 
liţişti la galerie, spre a ne tempera excesul 
de mationalism în artă, 

Cu prilejul acesta li se mui dete un cou- 
semn: să nu îngădue publicului să vor- 
beuscă lucruri clesmățate, ca să nu impre- 
Sioneze urât pe oamenii cum se cude. 
Totdeauna galeriei i sau refuzat dreptu- 
rile parterului... 

Se introduceau censura,. 

Într'o seară, studenții urmau în antract 
discuţinnile în jurul conferinţei ţinute de 
un coleg la seminarul facultăţii de li- 
tere despre opera lui Ilasdeu si se opri- 
scră la Sie Cogito. i 

Sig Cosito în sus, Sic Cogito în jos, — 
rând deodată un: subcomisar sări din 
bancu din fund şi-i. aș:ostrotă : 

— Domnilor ştudienţi !... Vă spui pen- 
iru ultima oară... Dacă continuaţi să vor- 
lili măscări. vă poftese afară! 


DON JOSE 


ceva din „Co- 


i 
să ler- 





UNIVERSUL LITERAR 


COREGRAFIA 


— Note, cu prilejul ultimei premiere dela „Opera română“ — 


Uscilând între tendința de a-și hotări 
un plun artistic, îmbogăţindu-şi reper: 
toriul. si între nevoile de a-şi cultiva 
auditorul. ţinându-i viu interesul pen- 
tru reprezentațiile ce organizează, „Ope- 
ra română: din București nu sa putui 
totuz împotriși curentului general al 
veinvierii artei coregrafice. Ca și unii 
trecuţi, miscarea de reînviere şi regene- 
rare u artei dansului a aflat favorabilă 
primire la opera noastră bucureşteană. 
Exhibiţii coregrafice au fost organi- 
zate şi înscrise deseori pe programe şi 
sar putea face constatarea că nu ne-am 
ținut la o parte de experienţa ce a fost 
întreprinsă pretutindeni în favoarea ba- 
lotului. 

E 


Experienţa cea mai curajoasă şi cea 
mai profitabilă pentru progresul arici, 
a fost făcută însă în Franţa, pământul 
«lasie al baletului, al maeştrilor de dans 
si al coregraficilor, Aci a fost cerceta- 
tă teoretice și experimentată practic re- 
punerea în valoare artistică a elemen- 
telor riimice și mimice. Literatura de 
specialitate. care conţinea lucrările se- 
vioase ule lui  Desrat, Vuillier, Menil, 
Aubry $. a, este sporită prin cercetările 
lui Jaeques-Delacroze, Jean d'Udine, pu- 
plicate în volume separate, si prin stu- 
diile lui Emile Vaillermonz, Ren6 Du- 
mesnil ș. a., răspândite prin diferite 
volume și reviste. Din punct de vedere 
al practicei coregrafice, activitatea 
de uzi a Franţei poate fi compa- 
rată numai cu acea din vremea henas- 
terii și a faimosului „Ballet-comique de 
la reine al lui Balthazar de BeanJoyeuzx, 
atât de strâns legat de originea şi €vo- 
luţia teatrului muzical francez. Sau în- 
fățisat, întradevăr, Parisului post-helic 
şi si-au încrucişal pretenţiunile de re- 
naştere a cultului Terpsihorei —a) core 
grafia clasică, având ca ideal „victoria 
corpului uman asupra greutăţii, urmări- 
vea unei ușurinţi şi a unei velocităţi a- 
proape imateriale“ (Jean d'Udine);—b) 


baletele ruseşti, care sub egida lui Sergiu - 


Diaghilev, repurtau triumfuri nu numai 
poniru exhibiţiunile electismului lor co- 
regratic, ci şi pentru muzica lui Strwin- 
sky şi pentru arta decorațiunii scenice 
a lui Bukst, Benois, Roerich, Picasşo, $. 
a.;—ec) Daletele suedeze, cu aprigele am- 
hiţiuni de avantgardă alo lui Rali de 
Mar și Birlin;--cd) procedeele mai vechi 
şi mai mult muzicale ale „gimnasticei 
ritmice“ iniţiate de  Jacques-Dalcroze. 

Apoi „dansurile idile” ale Isadorei 
Dunean, „gimnastica elină” a lui Ray= 
mond Duncan — din a cărui şcoală acum 
câțiva ani sa prezentat publicului bucu- 
vestean I.ucienne Caravillot —, iată atâ- 
tea manifestări arliatice menite să sti- 
muleze via mişcare de restaurare a dan- 
sului, 


Muzical privind chestiunea, mişcarea, 
găsia cel mai propice teren în tirania 
pe care tehnica muzicală o suferia din 
pricina barei de măsură paralizatoare a 
Jibevei expansiunii ritmice şi în contra 
căreia reacţiunea nu întârzie să se pro- 
ducă; apoi în noutatea şi prospeţimea 
de expresiune ce este obţinută prin ritm 
în muzica descoperită la primitivi. Deci, 
rechemarea ritmului, ca element pri- 
mordiai în structura operei de artă mu- 
zicală, pe primul plan al interesului es- 
tetic, favorizează și contribue ca dansul 
să se afirme din nou ca artă, determi- 
nând schimbări de valori în elementele 
expresiunii muzicale şi luând avânt de 


de G. BREAZUL 


desvoltare proprie și stimulare şi condu- 
cere în arta geamănă a muzicii. 

Atenţiunea generală a fost captată în 
Franta drepi dela început, de către ba- 
letele ruseşii. Sub influenţa lor, consi- 
deraiă din punct te vedere atât mu- 
zical cât şi coregrafic, sa produs o bo- 
gată literatură muzicală, trezire a ve- 
chilor predispoziţii franceze pentru dan- 
surjle de caracter şi ariile de dans. Ceea. : 
ce este de reţinut din examinarea ace- 
stei producţii muzicale, este tocmai im- 
portanţa  precumpănitoare a ritmului. 
Orchestra reduce din ce în ce amploa- 
vea spectrului sonor, coardele îşi re- 
strâng romantica lor dezinvoltură, iar 
bateria, cu întregul instrumentariu de 
percusiune sporit, este împinsă în locu! 
dintâi. Primiiivitatea ritmică — sa vor- 
bit chiar de  „polyritmie“ şi „contra- 
punct ritmic“ — şi restrângerea colori- 
tului orchestral, mijloace de joc popu- 
lar, de „Hag-lime'“ şi de „Jazz“, intră ast- 
fel, ca elemente componente și determi- 
nante, nu numai în producţiunea muzi- 
cală franceză amintită, ci şi a altor 
scoli. Ca personalitate artistică, mode- 
lul perfect către care cată această mu- 
zică, este Strawinsky, 

Neinfluenţate de mişcarea  coregra- 
fică nu au putut rămâne deci, nici alte 
centre muzicale. Franţa însă poate fi 
considerată ca centru de unde au pornit 
cele mai importante manifestaţiuni de 
coregrafie.  Beînvierea  coregrafică şi 
intensificarea curentului favorabil des- 
voltării genului de artă reinoit, în Fran- 
ţa postbelică este de cercetat. i 

La noi. „Opera Română" caută să se 
menţină în spiritul vremei. E firesc să 
nu ne închidem în migăleala dibuirilor 
încâleite de nivelul nostru cultural mu- 
zical şi de lipsa de tradiţii artistice, Şi 
astfel, dacă „!'Academie Nationale de 
musique et de Danse“ organizează „bal- 
let francais“, nu trebue mustrat nimeni 
dintre cei ce pretind pe scena operei 
vomâne „balet românesc". 

Organizarea spectacolelor de balete 
este încredințată la opera noastră ma- 
estrului Anton Romanowsky, care este, 
prin originea sa, şi prin arta sa, product 
al scolii rusești. L.a îndemână, deci, îi 
este, şi din punct de vedere muzical, ca 
şi coregrafic, repertoriu! rusesc. „Sche- 
herazade“, suita simitonică din „O mie 
şi una de nopţi” a lui Rimsky-Korsa- 
kow, face parte din repertoriul de diri- 
genti al lui George Georgescu şi este una 
din piesele sale de succes deosebit, fapt 
care a ispitit însugirile coregrafice ale 
primului balerin să compună pe cuno- 
scuta muzică a lui Rimsky, baletul în- 
trun act, a cărei primă reprezentaţie a 
avut loc Luni, 4 Ianuarie. 

Nu este de făcut nici o rezervă, asupra 
alegerei piesei. Cu atât mai mult în sta- 
diul de desvoltare ca artă independentă 
pe care coregrafia o ambiţionează, ale- 
gerea unui balet este chestiune de per- 
sonalilatea artistului creator şi de Jiber- 
tatea lui. Este numai de pus probiema 
și de discutat dacă în cazul Scheheraza- 
dei şi prin analogie, în cazul oricărei 
piese muzicale cu un program literar de- 
tovminat, cum este poemul simfonic, in- 
terpretarea şi realizarea  coregrafică 
poate utiliza un program literar diferit, 
In suita simfonică a lui Rimsky-Korsa- 
kow, programul din a cărui simbolizare 
sonoră a rezuliat  „Scheherazade“, stă 
înscris în capul partiturei. Este expusă, 
în acest program, povestea  sultanei 
Scheherazade care, prin farmecul inge- 


UNTPERSUL LITERAR 


nioaselor sale basme, împrumutând dela 
poeți versurile, din cântecele populare, 
cuvintele, isbuteşte în timp de o mie și 
una de nopţi, să întoarcă definitiv, 
pe sultanul  Schahriar, dela hotărirea 
sanguinară luată din pricina falsităţii 
şi intidelităţii femeilor, de a ucide pe 
fiecare din femeile sale, după prima 
noapte. Baletul compus de Homanow- 
sky nu tinde să găsească expresiunea 
coregratică adequată muzicei lui Rim- 
sky. Nu numai atât, dar, înlătură şi pro- 
gramul suitei simfonice, înlocuindu-l cu 
altui: Schahriar, regele Indiei, plecând 
la vânătoare, haremul său este lăsat pra- 
dă sclavilor prin corupţia marelui eu- 
nuc, în urmă pătrunde în harem şi a- 
mantul Zobeidei, favorita regelui, şi o 
„petrecere nebunească“, „o adevărată or- 
gie“ se desfăşoară, „o.nebunie generală 
îi cuprinde pe toţi" până când regele 
înapoindu-se, „un masacru cumplit de 
neveste, de sclavi, de eunuci”* pune ca- 
păt orgiei şi vieţei celor căzuţi în gre- 
şala ei. Fără a analiza psihologic (mu- 
zică şi balet), moment cu moment, în- 
cheierea poemului simionic, atât de lu- 
minoasă, de senisă şi plină de opti- 
mism, în majorul omonim schițat de ar- 
pegiile violinei solo, nu este în nici un 
chip de identificat cu sumbru! sfârşit 
Al baletului, al poemului coregrafic, cu 
masacrul general pe care-l încheie Zo- 
beida, străpuugându-şi inima cu pum- 
nalui regelui. Cursul ideilor muzicale 
din suita simfonică nu-şi află corespon- 
dentul coregratc, în mişcările şi atitu- 
dinele corporale şi nici cu ideia literară 
ce stă la baza compunerii suitei simio- 
nice nu concordă. Românul designează 
toarte spiritual acest fenomen prin zi- 
cala, desigur, de un sens mult mai ge- 
nera!l : „Eu îi cânt sârba, el joacă rus- 
temul“. Din această pricină, nu sa pu- 
tut obține o comuniune, o contopire a 
muzicii în gest, pentru a se realiza 
formula de artă indicată de Strawin- 
sky. Și astfel, „unitatea în diversita- 
te“, principiu! consacrat al esteticii for- 
male, nu-şi poate afla o mai definitivă 
şi categorică negare ca în acest hibrid 
conglomerat literaro-muzicalo-coregrafic 
a cărui completă percepere ar presupune 
o ciudată structură de' conştiinţă; 
nu numai o dublă, ci chiar o împătrită 
conştiinţă sau pur şi simplu, o capaci- 
tate excepţională de disocierea psiholo- 
cigă. Muzica pură, prin vagul imagini- 
lor ce trăzește 
mai propice expresiunilor coregrafice. 
Evoluţia artei însă a ajuns la muzica 
de balet, la formula de artă a lui Stra- 
winsky, din „I.oiseau de feu“, „Le sacre 
du Printemps", „Pâtrouchka“, etc. 

Chiar în toamna, treculă orchestra 
noastră a cântat sub bagheia lui George 
Georgescu  „L'oiseau de feu“. Arta co- 
regrafică a primului  balerin a? Ope- 
rej române, aci ar fi trebuit pusă la 
probă. | 

Ar fi fost şi altceva mai bine de fă- 
cut. Folklorul românesc ar fi trebuit 
explorat de compozitorii noştri, la fel 
cum a fost exploatat cel rusesc de Sira- 
winsky.  Inspiraţiunea lui Stravinsky 
este „protondement russe”, „puise lar- 
gement dans le folklore du terroir russe 
la matitre de ses thâmes" (Dumesnil). 


Din cântul şi jocul nostru popular, 
* din basmul feţilor frumoși şi cosinzene 
şi smei, din balada noastră populară, 
compozitorii noştri au a ne da baletul 
şi pantomima noastră, formele de artă 
ale viitorului artei noastre, opera 
de artă românească. Pe aceasta urmează 
să o dorească, să-i stimuleze  produc- 
june şi să o interpreteze „Opera Ro- 
mână“, 


G. BREAZUL 


în auditor, ar fi poate. 


LINE i 


Un match programatic 


Premiul literar de 20,000 lei ai „„ideei Europene'* 


Inainte de a se proceda la cel de al îrcilea şi ultim vot, al acestui premiu li- 


lerar, „Ideea Europeană“ eruf 
expună crezurile literare.  Cetitorii 
literare pe care le-au preferat dar 


a cerut d-lor lon Minulescu și Liviu  hebreanu 
vor avea să aleagă nu nwmai între operele | 
şi intre două credințe literare, cari, precum 


să-şi 


se poate vedea din rândurile de mai jos, sunt în luptă una cu alla. O luptă fără 
vărsare de sânge, cum e și natural, dar cu destulă risipă dd vervă şi de cugetare : 


Crezul literar al d-lui Jon Mi: 


nu'escu 


Manifestaţiile artistice se judecă uumai 
4upă noutatea sensibilităţii artistului. 
Materialul nu are de câi o importanţă se- 
cundară Subiectul. nici măcar atât. Pu- 
tința de a prezenta frumosul sub o formă 
nouă, este singura scuză a celui cure se 
incăpățâneuză să repete ce au mui făcut 
şi alţii înaintea lui. 

A creea, înseamnă a dărâma mai întâi. 
A dărâma însă, nu înseamnă numaidecât 
a distruge. Artistul adevărat, dărâmă tot- 
deauna. lin orice fel de material vechi, 
se poate crea o infinitate de forme noui. 
Ruinele se distrug, nu se transformă. la 
nevoie, se pot chiar păstra. Ruinele însă 
nu se imită nici odată. Frumosul nu se 
poate încăluşa numai întro anumită for- 
nulă, 





Ton Minulescu 
Iu artă, găina trebue să clocească tot- 
deauna numai ouă de rață. 
Meşteşugul fdumosului nu se 
tuează prin ce există, ci numai prin ce 
nu există încă. Cu cât o formulă nouă de 


perpe- 


artă produce mai nultă nedumerire în 
momentul apariţiei ci, cu atât capătă mai 
multă viabilitate în patrimoniul artistice 
al trecutului, În artă. noul născut nu de- 
vine matur de cât după ce începe declinul 
epocei care lia produs. 

Cel care se adăposteşie sub acoperişul 
aşa zisei tradiţii avtistice, nu poate îi ar- 
tist adevărat ! Tradiţia nu crează decât 
copiRă papagali, savanţi și caligraf[i... 

radiție artistică, nu. înseamnă artă 
tradițională. Tradiţională, nu poate fi 
de cât o dogmă religioasă, o datină popu- 
lară, nu o legendă naţională, Artă tradi- 
țională, nu există, Există numai posibili- 
liiți personale de creaţii artistice variaie, 
care cu timpul pot deveni tradiționale 
sub forma unor opere definitiv realizate 
şi intrate în patrimoniul artistic al unui 
popor. Atât şi nimie mai mult... A face 
artă după tradiție înseamnă a prepara 


veşnic acelaş medicament, după  aceiaş 
rețetă unică, fiindcă tradiția exclude 
noutatea, invenţia, libertatea, fantezia, 


spontaneitatea, nebunia şi păcatul. Tra- 
diția artistică sărăceşte şi distruge aria. 
Ea nu botează ca sfântul Ion. ci îngroapă 
numai ca Iosif din Arimatea pe cei bo- 
tezaţi de alții... 

Arta este individuală, autonomă, ab- 


Crezul literar al d-lui Liviu 
Rebreanu 


. . . . . Li . « . . 
Nu frumosul, o  născocire omenească, 
interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. 
Când ai reuşit să închizi în cuvinte câte- 
va clipe de viala udevărată. 'ai săvârşit o 
operă mui prețioasă decât toate frazele 
frumoase din lume. Precum naşterea, iu- 
hirea! 'şi moartea alcătuesc enizmele cele 
mai legate din viaţa omenească. ele preo- 
cupă mai mult şi pe scriitorul care în- 
cearcă să creeze viaţă. Literatura rezul- 
tată din asemenea preocupări, nu poate 
mulțumi nici pe super-estejii ce savurea- 
ză numai rafinăriile stilistice sau extra- 
vaganțele sentimentale, nici pe _ amatorii 
de povestiri gentile da salon. Nici n'are 
nievoe. Liieratura aceasta, ca şi viața cea 
mare, trăeşte prin şi pentru ea însăşi. Du- 
rabilitatea ei atârnă numai de cantitatea 
de viață!/veritabilă ce o cuprinde. 





Liviu Rebreanu 


Creaţia, nici în literatură, nu face sal- 
uri. E o verigă între trecut şi viitor. şi 
implântă adânc rădăcinile în pământ, ca 
să se poată urca mai sus spre cer. Se uită 
cu evlavie pioasă înapoi, spre a utea 
privi mai sigur înainte. Nu-şi închipue 
nici o secundă că înaintea ei n'a existat 
nimic şi după ca se va prăbuşi tot, 

Sinceritaita, cred că e calitatea de că- 
petenie a scriitorului adevărat. Sincerita- 
tea faţă de sine. din care izvorăşte since- 
ritatea faţă de artă. Dacă nu te dărueşti 
întreg artei în clipa creaţiei, nu vei ză- 
nisli decât monştri fără viaţă. 

A crea oameni nu înseamnă a copia 
după natură indivizi existenţi. Asemenea 
realism sau naturalism e mai puţin va- 
loros ca o fotografie proastă. Creaţia lite- 
rară nu poate fi decât sinteză. Omul pe 
care-l zugrăvese eu o fi având şi trebue 
să aibă.asemănări cu mii de oameni, cum 
au gi în viaţă toți oamenii, dar  trăește 
numai prin ceeace are unic şi deoselst de 
toţi oamenii: din toate 'vremurile. Unic în- 
să e numai sufletul. Viaţa eternizată prin 
mişcări sufleteşti — realism. ! i 

Temelia creaţiei rămâne, negreşit, ex- 
presia nu ca scop, ci ca mijloc. [3 
uul unei fraze strălucite sau a unei noui 


40 3 it : 


surdă şi. dacă vreţi, chiar inutilă, Ea nu 
există de cât în exemplare unice, ca şi 
nedumerirea lui Hamlet în miilocul fa- 
miliei sale şi demnitarilor de la Curte — 
oameni normali şi foarte cum se cade. 
Arta este exteriorizarea brutală a unei 


entități sufleteşti rebele. Ea nu suportă 


gi nu impune nici un fel de disciplină. Ea 
se adresează numai celor cu resurse su- 
ficiente de a se apropia de artist. Restul 
mulțimei, trebue să stea deonarte, Na 
toată lumea simte nevoia absolută a artei. 
Arta nu se poate cobori prea aproape de 
pământ, fiindcă nu are picioare. Are nu- 
mai aripi. Arta nu este o femee de stradă 
care se pune benevoi la dispoziţia pr. mu- 
lui trecător. Nu este nici pacoste socială, 
nici nevve fisiologică. Este un capriciu 
divin în existenţa unui muritor. Este o 
zeiță sacrificată, pe care însă n'o poţi in- 
vita, nici la hotel, nici la ofiterul stărei 
civile. Cel care îi simte farmecul vecină- 
tăţei în clipa când a recunoscut-o din 
mulțimea altor femei, o salută numai, o 
urmărește şi se lasă urmărit de obsesia 
imperativului ei categoric. Restul nu mai 
este artă — este ordonanță  poliț'enească, 
reclamă comercială, repaos duminical sau 
sărbătoare națională. 

Şi-acum (fiindcă este vorba. de cei cari 
scriu) o carte de literatură nu este un Curs 
de gramatică, aprobat de Ministerul in- 
strucțiunii publice. Profesorul de limba 
română, te învaţă numai cum trebue să 
scrii. Scriitorul român însă, îţi dovedeşte 
că se mai poate scrie şi altfel de cum 
scriu toţi ccilalți români. 

lată arta adevărată — acest „altfel“: şi 


nimic altceva mai mult, 
4 





imperecheri de cuvinte mu voi sacrifica 
nici odată o intenţie. Prefer să fie expre- 
sia bolovănoasă şi să spun întradevăr ce 
vreau, decât să fiu glefnit şi neprecie. 
Am impresia că toate strălucirile stilisti- 
ce, cel puţin în opere de ereație, se fac 
în dauna preciziei şi a mișcării de viaţă. 
Şi mai creu că e mult mai uşor a scrie „fru- 
mos“, dpcât a exprima exact, Poate nu e 
numai o întâmplare că toți creatorii mari 
de viaţă sau mulțumit.să scrie bine şi 
au neglijat floricelele stilistice după care 
se prăpădeau contimporanii. Precum ia- 
răş nu trebuie uitat că tocmai stilul e mai 
trecător într'o operă de artă. 

Expresia exactă ţţi cere mai multă sbu- 
ciumare: „cuvântul ce exprimă  adevă- 
rul“. Numai prin ea poți urmări de-aproa.- 
pe sinuozităţile sufletului care explică 
viața. Psihologia şi obiectivitatea merg 
alături si presupun aceeaş retragere a 
eului scriitoricesc în colțul cel mai mo- 
dest al sufletului, spre a face loc desfăşu- 
rării creației. Modestia nu. e şi dezinteres 
ci dimpotrivă o atitudine. Fără amestecul 
meu direct, opera va putea creşte şi trăi 
mai independent. Copilul zdravăn nare 
nevoie în viaţă de hainele tatălui. 

Dacă primeşti arta drept creaţie, tre- 
bue să-i atribui şi o valoare etică. Arta 
ca uşoară jucărie ar fi tot atât de incom- 
prehensibilă ca şi viața socotită fără rost. 
Arta n'are menirea să moralizeze pe om, 
evident, dar poate să-l facă să se bucure 
pentru că e om şi pentru că trăește, și 
chiar să-l facă mai om.  Contemplarea 
vieţii, pe care o oferă creaţia, poate fi 
uneori mângâetoare ca o rugăciune... 


Cronica muzicală 


Al cincilea concert simîionic dirijat de George Georgescu 


(Palatul Ateneulu? 


11 lanuarie 1925 


Al doilea și al treilea concert al „Asociaţiei de muzică de cameră * 
«2 şi 18 lanuarie 1926, in sala Ateneului. 


Se cuvine să însemneze cronica de faţă, 
“din capul locului, cinstita slujire închi- 

nată muzicei pure între cele din urmă 
două zile dela miilocul lui. lanuar. Muzi- 
cu simionică şi muzica de cameră au re- 
purtat jîn acest interval de timp (succese 
pe care le-ar râvni oricare centru de cul- 
tură muzicală cât de înaintat. 

La ultimul concert simionic şi la am- 
bele audițiuni ale tinerei înjzhebări de 
muzică de cameră, Mozart, Schumann, 
Schubert, Brahms, Franck, Grieg, Liapu- 
now, au prilejuit muzicienilor noştri frun- 
taşi momente de interpretare artistică su- 
perioară, de înalt prestigiu artistic şi de 
sincere manifestațiuni pentru cultivarea 
muzicală a poporului. Cella Delavrancea, 
Muza Germani-Ciomac, George Georgescu, 
Hoerath, Mendelssohn, Niţulescu, Dan Si- 
mionescu, Solomonescu, Thaler si Theodo- 
rescu, iată atâtea nume proeminente din 
viața muzicală românească de azi, care 
au isbutit să realizeze această admirabilă 
săptămână luminată pentru  nădejdile 
noastre de promovarea educațiunei mu- 
zicale, 

La al cincelea concert simfonic, George 
Georgescu a stilizat cu bagbetă măiastră 
Simfonia VIll-a de Schubert. în si minor, 
cu adâncul şi reţinutul ei patos roman- 
tic. Cu distinsă  rafinerie dinamică, cu 
impresionante scufundări în pianissime şi 
cu svâcniri agogice pline de interes, 
George Georgescu și-a temperat com- 
plexitatea gesturilor şi aflându-se, cum de 
mult nu l-am ascultat, în elementul său, 
a dirijat recules acest minunat tors, sim- 
fonia „neterminată“ : un foşnet lin de 
irunze ingălbenite de toamnă, prin care 
motivele de melodism popular șerpuesc cu 
tudemnuri potolite, rar înfiorate de vagi 


bucurii şi iar domolite de un fel de fe- 
minitate delicață atât de caracteristică şi 
de proprie sufletulai creatorului. lui Schu- 
bert. Partea, I : penumbră, singurătate, în- 
friguraie bătăi de inimă, suspine; partea 
IL: 'transfigurare în „balsam din ceruri“, 
raza timide de soare, -senin de primăvară 
timpurie, naive nădejdi,. „zâmbete 'n_la- 
crimi", cum ar zice Nichifor Crainic, Nu- 
mai Beethoven, de sigur, ar fi fost în stare 
să  prăvălească în sbuciuma! tragicului 
sau în sguduitorul dramatism al erois- 
mului triumfător aceste sincere unduieri 
de lirism de feminitate schubertiană. Na- 
mai el ar fi putut termina şi împlini a- 
cest minunat tors. Numai Beethoven; 
Schubert nu i-a isprăvit şi. poate, nici 
n'ar fi putut. 

Să nu părăsim gândul dela concertul 
simfonic amintit. fără să relevăm un suc- 
ces artisiic romănesc cum de muliă vreme 
wa remarcat auditorul simfonicelor. Este 
vorba. de aparițiunea ca solistă la acest 
concert a pianistei Muza Germani-Cio- 
mac, viguroasă îngemânare de daruri mu- 
zicala şi de tehnică, de probitate art'stică 
și de distincţie, care impune şi cucereşte, 
Acompaniată de orechstra cam nestrunită 
îndeajuns de astădaiă dirijată de George 
Georgescu, Muza  Germani-Ciomac a in- 
terpretat Rapsodia ucrainiană de Liapu- 
nom, cu .scânteietor brio, cu elan şi simi 
ritmic, şi cu o savoare muzicală fermecă- 
toare, Se spune, în general, despre pian, 
că este un instrument ingrat, Dar ce sar 

utea spune despre instrumentul! pa care 
iuza (Germani-Ciomac a fost silită să 
cânte ? Nu-i păcat de atâtea vreri de 
artă, de atâtea străduinți înfundate în 
calicia hedorogiturei cu firmă de pe po- 
diul Ateneului ? 2 ae d Altei Joi 


UNIVERSUL LIP Elf 


Rapsodia concertantă a lui Stan Goles- 
tan care urma după simfonia lui Scha- 
bert în acelaş simfonic, dacă nu evocă în 
totul mult discutatul opuscul al lui Wag- 
ner: „Iudaismul în muzică“, este de na. 
tură totuşi, a pune o problemă de primul 
ordin în privinia iutilizării motivelor 
populare sau pseudopopulare românești 
de către compozitor, problemă care nar 
ocoli, bine 'nţeles, contribuţia, fie şi ne 
gativă, pe care compozitorii români de 
altă rasă o aduc în discuţia şi deslegarea 
ci. O necontestată stăpânire a tehnicei 
scrisului muzical, o aplicare deosebit de 
simpatică asupra folklorului românesc și 
o ştiinţă sigură şi bogată. experiență mu- 
zicală, nu împiedică totuşi pe Golestan să 
utilizeze în lucrările sale selecţiunile din 
„Chitaristul romin" — o foarte discuta- 
bilă culegere de inuzică românească—, să 
truncheze netam, nesain, motive melodice 
şi să le scâlcieze pentru o estetică bizară, 
deasemenea să se oprească, în privinţa 
structmei gamale, la acea blestemată se- 
cundă mărită dintre treptele Iil—lV, în 
minon, care, — pentru numele lui Lum- 
nezeu | — este mai mult țigănească şi 
ungurească (vezi 5. Karg-Elert) de cât 
caracteristic româneaseă. Sunt constatări 
care nn numai că înlătură problema, ci, 
din contră, o impun cu tărie criticii. Până 
la soluţionarea ei ştiinţifică, nu ne vom 
sfii totuşi să reamintim că artistul în 
gcuerul şi, deci, şi compozitorul muzicaj, 
nu esie în niciun caz -spârcaciul materia- 
lului artistic întrebuințat, oricât Golestan 
ar cânta, ca în partea doua a rapsodiei 
sale : „Rabdă inimă şi taci...“ 

Ne rămâne prea restrâns spațiu pentru 
admirabilele două concerte ale „Asocia- 
ției de muzică de cameră“, pusă sub egi- 
da valoroşilor profesori dela conservato- 
ru] nostru bucureştean, în fruntea cărora 
suflătorii deţin, cu sacrificii de organiza- 
tori şi cu eforturi artistice superioare, 
primul rang. Dar despre toate aceste efor- 
turi şi despre tot binele pe care îl re 
varsă peste nădejdile de înaintarea cul- 
turei muzicale româneşti. în viitorul nu- 
măr al revistei noastre. 


G. BREAZUL 





Mi-i sufletul în ochi năvălit. Pleoa 
pele se închid de povara bui—parcă 
dr vrea să-l oprească; sujletui meu 
desfăcul. 


Din șiragul destrămal,  mărgelele 
de cristal se împrăştie pe fața învol- 
burată şi cu ele se'duce şi sufletul 
topit în mărgelele ferbinţi... 


Mii sufletul în ochi năvălit şi pe 
buze picuri cu picuri se strânge, 8u- 
fletul meu de demull,.. - 


Cum ar vrea şi azi, în umbra 
pleoapelor să încollească oaze pen- 
tru pustiul trupului — pustiu ars 
de soarele buzelur — toi aufletul nă- 


văl în ochi. 
idea LIDERALLE NETTO 





M. SADOVEANU şi D. D. PATRAŞ- 
CANU : Sfintele amintiri (din Vieţile 
Sținților) ; ed. „Socec“, 1926,- 


Continuând publicarea acelor vieţi ale 
sfinţilor, începute cu întfia aerie din 
Spre Emaus, d-nii Sadoveanu şi Pătrășca- 
nu, desăvârgesc o operă culturală de un 
neptețait folos. 





MIHAIL SADOVEANU 


Nu sunt de loc de părerea confsatelui 
care priveal cu ochi răi şi găsea nepotrivit 
că se vorbeşte, în legătură cu o carte a 
d-lui Sadoveanu, despre activitatea sa 
culturală și despre incalculabilele ei fo- 
loase, . 

Evident, istoria literară va vorbi — în 
primul rând '— şi în viitor, cum vorbeşte 
și astăzi, cu aceeaşi admiraţie de atâtea 
din creaţiile de artă ale d-lui Sadoveanu, 
dela întâiile chipuri din, „Şoimii“ şi pâ- 
nă la mai recentele din „Venea o moară 

Siret...” : vastă desfăşurare de peisagii, 
Pastă în mărime naturală a Moldovei, i- 
aundată de poezie, imens material pentru 
» epopee de eroism, de patriarhalitate şi 
de duinşie, o epopee pe care dacă d. Sa- 
doweanna nu a orgzanizat-o încă, i-a cumu- 
lat însă toate elementele necesare. 

Intru aceasta d-sa e întru totul aseme- 
nea acelei fericite imagini n „Ştejarului 
din Orbeiu“ pe care și-a asignat-o cu pri- 
lejul (discursului de recepție dela Acade- 
mie, î: 

Dar a vorbi şi despre activitatea d-sale 
culturală nu e de loc un păcat nici o scă- 

- dere, Dimpotrivă. În primul rând, o ast- 
fel de sarcină nu e de loc uşoară. Ea ce 
re dela slujitorii ei, o pricepere, o cunoaş- 
tere a poporului şi a nevoilor sufleteşti, 
resurse -şi daruri de corespundere ce nu 
se întâlnesc pe toate cărările si mai ales 
un. devotament și o dragoste. organică a- 
proape, congenitală. lar când aceste da- 
ruri se întâlnesc la unul din cei mai re- 
prezeniativi din scriitorii vremii acesteia, 
a pune în lumină această latură. nu e de 
loc o umilire (de cât doar în accepţia mo- 
nahicească) ci mai de grabă un firesc şi 
bine meritat omagiu. Osteuind să scrie, 
după ce acum 15 ani şi mai bine a povestit 


seniru popor, istoria Genovevii de Bra- 
ant, ostenind să scrie aceste vieți ale 
slinţilor, d. Sadoveanu dă o strălucire şi 
o garanție, deosebite, acestei cărți, cu ne- 
numărate rădăcini în massele adânci ale 
poporului. Pusă sub scutul numelui său, 
uqeastă carte va câştiga acea „îndrăz- 
neală înnaintea tuturor” despre care vor- 
bea Dosithei leroschimnonahul „nevrednicul 
staret al Sfintelon Mănăstiri Neamţului şi 
Secului“, cane în prefața dinu „Vieţ'le Sfin- 
ilor din luna Septembrie“ (Mănăstirea 

camțului 1807) spunea lui Veniamin 
Mitropolitul, între altele ; „Priimeașşte-o, şi 
pilin prea o sfinţia ta să-și câştige îndrăz- 
neală înnaintea tuturor, că uoi proști fiini, 
şi jos aflându-ne cu starea, şi loc lăcuind 
oarecum prost şi neştiut, şi decât cei mulţi 
aflându-ne mai de pre urmă, să nu cumva 
prostiia şi nimicniciia noastră să-i întu- 
nece slava. Că măcar deşi ia iaste slăvită 
prin sineşi, şi cuprinzătoare de mulie co- 
mori de mult şi mare preț, dară deacă de 
la noi proştii fără de mijlocire va iesi în 
lume, frică iuste nu cuniva prostiia noas- 
tră să-i ciuntească slava, şi cinstea şi e- 

Şi luând Veniamin Mitropolitul, aceas- 
tă tălmăcire dela Neamţ, „ca pre o pârgă, 
sau ca pre cei doi bani ai văduvei, sau ca 
pre pumnul de apă al ţăranului (către îm- 
părat)“ cum se spune în fnchinarea din 
prefață, scrie la rându-i una din acele mi- 
nunate predoslovii către cititori. în care 
după ce asemueşte aceste „Vieţi ale Sfin- 
ilor“, cu un raiu, sau :cu un ceriu, ,că 
recum ceriul cuprinde întru siueşi pe ste- 
e, așa aceastea pre vieţile Sfinţilor“, şi 
dupăce aminteşte de alcătuitorii şi tâlmă- 
citorii unor astfel de cărţi, de  Evsevie 
Pamiil :de Symeon Metafrast, cara le tăl. 
măci în grecește, de Macarie, Mitropolitul 
Moscvei şi de Petru Moghilă, Mitropolitul 
Kievului, ce le tălmăciră în ruseşte de 
Cuviosul Paisie, venit dela Sfântul Mun- 
te, îmtâiu la Dragomirna şi 'apoi stareţ şi 
arhimandrit al Neamţului și Secului cure 
dimpreună cu ucenici şi următori, au în- 
ceput tălmăcirea celor 12 vieți ale Sfinţi- 
lor în româneşte, termină cu aceste cu- 
vinte despre a căror frumuseţe şi oportu- 
nitate, în această cronică, nu rămâne nici 
o îndoială: „O omule, aceia ce viezi, 
iaste viață trupească, şi trupul nu folose= 
ște nimic. Căci când tu nu polteşti, nici 
îji iaste drag să ceteşti cuvintele cecale 
învăţătoare de fapte bune, sufletul tău 
taste mort de cătră fapta bună aciasta. 
Când sufletul tău nu săismereşte, nu să 
umileşte, nu se căiaşte de păcatele cele fă- 
cute de tine, când nu te părăseşti de rău- 
tăţi, când nu cercetezi bolnavii. când nu 
milueşti pre săracul cu ce-ţi dă mâna, 
când nu iubeşti pe aproapele ca pre si- 
ne-ți, când zavistueşti sporirea aproapelui, 





din Dosotteiu, Viaţa Sviuţilor, Iagi, 1682. 


Li! 


când nu numai nu milueşti ipre sărac, ci 
şi ce are îi răpeşti, — atunce sufletul tăa 
iaste mort cu totul de spre faptele bune a- 
ceste, care prin cetirea  dumnezeeştilor 
scripturi să lucrează, şi să cresc şi să a- 
daog. Pentru aciasta vă rmmgăm şi ră în- 





Gravură din Vieţile Sfinţilor din luna 
Martie, M-rea Neamţului, 1813. 


demnăm, îmbrăţișaţi-o şi cetiţi-o, nu odată, 
nici de două ori. ci de multe ori; nu zi- 
ceţi că o am cetit odată sau da două ori, 
şi ne iaste destul, că mântuirea sufletului 
iaste întru mult sfat, zice Ecelisiastul. 
Deucă de multe ori o veţi ceti cu evlavie, 
şi cu credință dreaptă, şi cu luare aminie, 
sufletul iumilorvoastre căiră urmarea 
celor bune să va deştepta, mintea să va la- 
mina, ochii să vor face doao râuri sau 
doao iazere de lacrămi'“. 

Dar dacă am insistat asupra acestei la- 
ture cultural-ulilitare a acestui fel de o- 
pere, nu fnscamnă că vorbind de „Vieţile 
Sfinţilor“ a căror publicare au întreprin- 
s-0 d-nii Sadoveanu şi Pătrăşeanu, nu 
vom aminti şi despre frumoasele însușiri 
literare, care se întâlnesc, cum e și fi: 
resc, în mai mare Măsură în partea de co- 
laborare a d-lui Sadoveanu. În acest vo- 
lum, deci în bucăţile : „Sfintele amintiri“, 
„Minunea ” Teoctistei Lesvianca“; „ke- 
ricita Cecilie” si mai ales în „Istoria 
slinţilon Varlaam, şi Josaf dela: India“, în 
care d. Sadoveanu toarnă peste aroma 





12 i 


arhaică a jistoriei lui Varlaam şi loasul 
din tălmăcirea lui Udriste Năsturel, dela 
1648. câteva din mirodeniile stilului său. 

iată de pildă pe 'Avenir, împăratul, tu- 
tăl lui Iosaf, tulburat de biruințele duhu- 
lui creştin : „Fiind în mare nedumerire 
şi clătindu-se cu gândul pentru adevărul 
credinței vechi, stătea în cumpănă centre 
două nopți“ suu iată pe frumoasa Mogra 
tulburând statornicia sufletească a lui 
losaf : „A apărut lui losaf asa de fru- 
moasă și atât de plină de înțelepeiune, în- 
cât n'o putea privi şi asculta fără tulbu- 
rave, Ceasurile de seară mai ales, când în- 
cepeau a juca în întunecime licuricii sbu- 
rători şi cântau dulce fântânile. i se pă- 
rură doadată pline de un farmec pe care 
nu-l cunoştea; Fecioare mlădioase veneau 
în foișorul unde sta şi începeau danţuri 
«şa de line şi uşoare încât parcă erau pur- 
fu de vălurile lor în aburirile vântu- 
Vi”, 





STEMA MOLDOVEI din Vieţile Sfinţilor 
din luna Martie, M-rea Neamţului, 1813. 


ireproduceri din Bibliografia ro- 
mdnească veche, de IÎ. Bianu și 
Nerva llodoş) 


Si dacă ochii cetitorului de astăzi nu se 
vor face, de pildele acestor mucenici ai cre- 
dinţei Domnului, două râuri sau două ia- 
zere de lacrămi, cum socotea. acum nn 
veac şijmai bine, prea osfințitul Kir Ve- 
niamin. sufletul lui se va: tulbura însă în 
nepăsarea-i de astăzi şi mintea i se va de- 
lecta de aceste prea sfinte poceşii, aşa 
de frumos povestile şi carb, fără de voia 
uoastră ne amintesc de epigramma prin 
care tâlcuitorul dela 1809. dela Mănăsti- 
rea Neamţului, vorbea de „miiarea dnhor- 
nicească“ pe care filele cărţii o ar fi cu- 
prins ca niște țevşoare de fanuri. 


PERPESSICIUȘ 


Fondal Dr. lon Scurtu 


Facultatea de litere din Cluj u primit 
din partea d-lui Al. Lapedatu. ministrul 
Artelor, 50.000 .lei din al căror venit a- 
nnal de 2.300 lei, se vor acorda premii ce- 
Jox nai bune cercetări şi studii făcute de 
studenjii saşi cu privire la viața şi opera 
lui Al. Y“minescu. 

Yondul se va numi „Dr. loan Scurtu“ 
în memoria profesorului şi publicistului 
care a adus sericase contribuții în legă- 
tură cu Eminescu. 


Frânturi 


Primul locuitor al Londrei 


Anglia, până azi, na fost prea no- 
vocoasă în descoperirea de oseminte o- 
menești, din primele perioade ale pre- 
istoriei. Subsolul londonez a făcut de 
curând o plăcută surpriză antropologi- 
10F. 

Cu ocaziu săpăturilor făcute pentru 
o casă, sa găsit un craniu... Nu însă un 
simplu craniu ca oricare altul. FI apar- 
ține după părevea marelui savant El- 
liott Smith, unui reprezentant al tipul 
neanderthalian, hu poate si mai primi- 
tiv. 

Acest. craniu aparţine deci primului 
locuitor al Londrei, după alţii, al primei 
locuitoare, pentrucă. specialiştii recunosr 
trăsăturile unei grațioase reprezenianie 
a sexului frumos de acum câteva zeci 
de mii de ani. 


O novă ieorie asupra vulcanilor 


Până acum sa crezut că vulcanii 
sunt un fel de supape de siguranţă prin 
care es la suprafaţă materiile în fuziu- 
ne care umplu pântecele planetei noas- 
tre, 

Un savant englez. e de altă părere. 
Vulcanii, după el, nau nici o legătură 
cu masă  incandescentă din interiorul 
pământului, despre natura căreia de 
altminteri nu prea avem cunoștințe si- 
gure; ei sunt un fenomen superficial 
şi local. Mecanismul lor e următorul: 
stâncile în stare de fluidă şi de lavă, 
cale se găsesc sub scoarţa pământului 
tind la rândul lor să se solidifice. Ele 
sunt impregnate de gaz și vapori de 
apă supuse ia presiuni formidabile. So- 
lidificându-se, ele se apropie de supra- 
faţa scoarței pământești, presiunea se 
micşorează şi gazele exploadează târând 
cu ele materiile pe jumătate fluide. 

Este o altă teorie care spune că în 
interiorul globului pământesc există 
mari cantități de materii radio-active 
care degajează o căldură enormă și 
transformă în stare lichidă materiile 
solide ce încep să clocotească și să se 
urce spre suprafaţă. 


Telautografia. 


Inseambă transmiterea scrierii prin 
telegraf. Cuvântul e compus din gre- 
cește tele: de departe, autos: propriu, 
grafien : a scrie, 

Invenţia se datorește d-lui Eduard 
Belin, si constă în dispositivul urmă- 
tor i 

Telegrama scrisă cu 0 cerneală spe- 
cială, peste care se toarnă gumă lac 
în aşa fel ca să dea relief caracterelor, 
e aplicată pe un cilindru, care se învâr- 
teşte cu o miscare uniformă deplasân- 
du-se uşor la fiecare tur, ca un surub 
în sensul axei sale. Un stilet montat pe 
un resort foarte suplu apasă pe supra- 
faţa cilindrului şi pe măsură ce acela 
se învârteşte și se deplasează lateral, 
descrie o serie de spirale luând succesiv 
contact cu toate punctele mesagiului. 
Când întâlneşte o trăsătură în relief, e 
ridicat şi mișcarea sa opreşte un cir- 
cuit electric. Curentul astfel deslănțuit 
acţionează la celalt capăt al liniei pe 
un aparat care concentrează o foarte 
slabă lumină pe o foaie de hârtie sen- 
sibilă. 

Cum foaia aceasta e aşezată pe un ci- 
lindru asemănător celui al transmiţă- 
torului şi avâna o mișcare identică, fă- 
șia de lumină o impresionează punct cu 
puneti după un traseu care corespunde 


UNIVERSUL LITERAR 












5 






“Yar Sa i et + 
309 035 | 


ATEATREL E 


La Naţional: «STRIANA» de 
Alfred Moşoiu 









Dintr'un cvâmpeiu de istorie, din le- 
gendele populare, care cireulă asupra 
voevodului Stefan cel Mare, poetul Al- 
ired Moşoiu a făcut o piesă de teatru. 
„Stiriana”. . 

Striana e o fantazie teatrală, care into- 
resează, stăpineşte, nu prin greoiul de- 
cor teatral al hrisoavelor şi documente- 
lor istorice, nu prin meșteșugurile dra- 
matice, îolosite autorii credincioşi da- 
tinei trucurilor dramaturgiei cu reţetă 
si program. Striana — ca piesă — place, 
emoţionează. prin versurile ei, prin li- 
rismul ei tineresc şi desigui prin înfăţi- 
sarea nouă a  voevodului moldovean 
Ştefan cel Mare, altfel de cât nc-a fost 
dat să-l vedem până acum în teatru. 
E domnitorul, care na trăit numai cu 
buzduganul în mână, trecând dintr'un 
răzhoiu contra turcilor, întraltul con- 
tra leşilor, ci acel Stefan cel Mare şi 
sfânt, birmnit de o dragoste naivă şi în- 
hind năpraznic o hangilă, frumoasă, cu 
ochi înflăcăraţi de demon. 

Cu gamă de nuunţe delicate, cu poe- 
zie suavă, cu înfățișarea pitorească a 
trecutului, cu sentimentalitatea iubito- 
vului de versuri frumoase, largi, şi cu 
vioiciune de dialog, „Siriana“ e o piesă, 
care su impus. Cadrul istoric a fost lă- 
sat mai mult în seama direcţiei de sce- 
nă, dar poezia trecutului, îreamătul ue 
tinereţe și frăgezimea versului, — com- 
ponentele trainice ale piesei — au des- 
mierdat publicul, dornic și de poezie, 
nu numai de teatru de acţiune. 

Poate că atunci când poetul sa hotărît 
să scrie „Striana“, sa gândit că Striana 
pe scenă har pulea să fie decât d-na 
Giurgea. Şi inspiraţia lui a fost realiza- 
tă, sub această, stăpânire, 

De aceea, poate, rolul Strianei, e dela 
început până la stârşit parcă turnat, 
pentru admirabilele mijloace scenice ale 
d-nei Giurgea. 

Râsul sglobiu, “ingenuitatea fără sea- 
ăn pe scena românească, neîntrecutul 
meșteșug de a spune versuri, minunata 
putinţă de a nuanţa, -- însuşiri valori- 
ficate în teatru de d-na Maria Giurgea, 
au contribuit desigur într'o foarte largă 
măsură la aprecierea bună a Strianei. 

Celelalte roluri au fost susţinute cu 
demnă  stăruinţă și în majoritate cu 
izbânâă. de a-nii Pop-Mariţan, Ciprian, 
Calboreanu, Barbelian. 

B. CECROPIDE 





în mod riguros aceluia al caracterelor 
în relief ale mesagiului original. 

Pentru obţinerea documentului au- 
tentic foivgrafia astfel obținută e repe- 
de developată în hbiurourile oficiului 
posial: In Franţa telautografia e intro- 
va aproape la toate oficiile telegra- 
ice, 


= 3 sera 


UNIVERSUL LITERAR 


Curier literar francez 


Comitetul „Societăţii oamenilor de li- 
tere“ de sub prezidenția d-lui Georges 
Lecomte a atribuit, la sfârşitul lui De- 
cembrie, următoarele premii literare a- 
nuale : i 

1) Premiul  Prezidentului republicii, 
d-lui Edoaard Schurâ; 2) premiul Consi- 
liului municipal d-nei Flissa Rhais; 5) 
premiul Einile Zola d-lui Henri Bacheliu: 
4) premiul Lubomirsky, d-lui Louis Sonv- 
let; 5) premiul Tuvlor, d-lui Rene Gil- 
louin ; 6) premiul Barratin, d-nei Isabelle 
Sandy ; 2) premiul Paul Collin, d-lui Pier- 
ve Paraf; 8) premiul Petit-Bourg, d-lui 


jules Clere: 9) premini 'Maurice Renard, 
d-lui Ren€ Jouglet; 10) premiul Henry 
Buguet, d-lui Octave Pradels: 11) pre- 
miul Richebourg, d-lui Georges  Snitz- 


muller; 12) premiul Altre: de Musset, d-lui 
Fernand Duuphin: 15) premiul Pasteur, 
d-nei Claude  dIlabloville: 14) premiul 
Coneresului Literar, d-nei Bertha Galeron 
de Calonne. 


Premiul Balzac a fost împărțit între 
d-nii: Armand Pravicl. Victor Goedorp, 
Waneisque Parn, Jean  WDrault, Marcel 


Millet, Julien Guillemard. d-ua Stanislas 
Meunier, şi d-nii: Norbert Sevestre, Phi- 
las Lelesgue. Camille Fabry. Leon le 
monnier. 

Au mai fost atribuite: premiul Franiz 
Jourdains, d-lui Guillaume Janncau; pre- 
miul Mare Langlais, d-lui File Guillau- 
min; medalia scriitorilor patrioți d-lui 
Maurice  Dubard:; - premiul Jacob de la 
Cottiăre, d-lui Georges Grison; premiul 
Raoul Bonnervy. d-nei  Marthe  Dupus: 
premiul Theodore Yârou. «d-lui Georges 
Delaquvs: distinețiuui d-lor Lson  Cha- 
vignaud, Sylvaiu Deglantine şi d-şoarei 
|. Lasserre. 

Premiul  Chonchard a fost  decernal 
d-nei Bradu, d-lor Boyer dAgen. Gaston 
Dervs, Jean de Kerlecg, Marcel laureni, 
Hodalphe Bringer, IH.-]. Proumen PN. 
Roinard, Mare Saunier. Wilfrid Lucas și 
d-nei” Jeaune Regamev. 

* 

In 1926, se va distribui uim premiu de 
poezie de 5000 franci denumit „Premiul 
Heredia“ si va [i atribuit unui sonet. 

* 


La sfârzitul lui Decembrie 1925 sar ser- 
bat 50 de ani ai „Societăţii de veci 
texte franceze“. Aniversarea a coincidut 
cu a revistei «e filologie Pormania. 

Societatea a fost fondată în 1875 de Pu- 
ul Mever şi Gaston Paris. Biraul actual se 
compune din d-nii: Mario Rocuues, Fa- 
val, Lemaitre si d-ra Droz. 

Şedinţa plenară, ţinută lu „Ecole dus 
Hatutes Etudes” at fost prezidată de d. 
Ambroise Thomas, asistat de d. Mario 
Rocques, titularul catedrei de româneste 


dela Sorbona. 


Sa înfiinţai, la Sorboua, o catedră Vic- 
tor Ilugo, 

A fost încredinţată poetului Fernand 
Gregh, care înainte de încnverea cursuri 
lot a sintetizat într'o formulă succintă ad- 
miraţie lui pentru. Victoni Hugo: „Loţi 
ceilalți sunt Apolloni ; el e Jupiter“. 


Fundațiunea  umericană  Bhuunenthal, 
pentru cugetarea şi artatfrunceză. va dis 
tribui iîn 1926, 14 burse: 3 pentru literu- 
tură, 2 pentru pictură, 2 pentru sculpturii, 
1 pentru gravură, 5 pentru artele  deco- 
rative (şi arhitectură) si 1lpeutru muzică. 

Fiecare bursă e de 12.000 franci, plăti- 
bili în 2 ani, a 6000|fr. Cumitetul preci- 
zează că nu e vorba de premii menite să 
recompenseze o operă particulară sau e 
eetivitate de ansamblu ci e vorba de fa- 
vorizarea tinerelor ialente, carim au dat 





SCULPTORUL JALEA 

T-am, cunoscut acum 3—4 ani ca unu de- 
licat; modelator de mici statuete, cu silue- 
tări de bibelot. 

Erau îm acele lucruri micuţe şi aproape 
fragile o finaltă procupare tactilă, 

Mâna le urmărea cu aceiaşi voluptate 
ca și ochiul, 

Frau, mâăngâieri ale simțurilor nuvastre. 

Astăzi d. Jalea atacă  monumentalul, 
încercând să imprime pietrei inerte un 
sens mai adânc și o durabilitate emotivă. 

Nu mi-aş fi putut închipui un Jalea 
vane să se lupte cn blocurile uriaşe și să 
le înviugă. 

Mai puţin frământat de cât Ilau şi poa- 
te mai putin îndrăzneț, Jalea aduce în 
sculptura românească o notă de vigoare 
Cistinsă, i 

Aproape o eleganță eranitică. 

Drumul d-sale se deschide acum neted 
şi amplu, cu perspective largi şi precise, 

PHEREKYDE 

Studios şi studiat. 

Totuşi emotiv. , 

Din puţinul cât expune, mai snult peri 
tru a da un interior familia sălii d-lui 
lalea. natura mortă cu „fructe și legume” 
se impune ca o realizare izbuuiă pictural. 

Perseverând, d. Phorekyde va sti să se 
preciseze cu personalilate — si să se im 
pună. 
e] 


dovada unou însuşiri remarcabile si peri- 
iru că aceste însuşiri să se desvolte. 

Cundidaţii trebue să aibă sub 35 ani şi 
să-și depue candidaturile pâuă la 51 Mar- 
tie 1026. 


L i 
La 8 lunuarie. anul acesta Sau Smpli- 
uit 30 de ani dela. moartea lui Verlaine 
ț-4 8 lanuarie 1896), care odihneşte în ci- 
mitirul Batignolles, alături de părinţii săi. 
Cu prilejul acestei aniversări, editorii 
au pus la cale publicarea unor inedite 
ale lui Verlaine, între care va figura și 
prima versiune din Crimen Amoris. 
* 


In coniiuuarea  mobumentalei opere a 
lui Marcel Proust: „Albertina d'spărută“, 
eroul bagă de seamă, după moartea Al- 
bertinei, că pierzând .obişnuinţa so mii 
vadă, a pierdut şi obişnuința de a o mai 
iubi. Litarea a fost mai tare ta toate. 
„Aşa e triste soartă a fiintelor că nu sunt 
Jientru noi decăt planşe de colecţiuni pe 
care le foloseşte gândul uostru. Foemai 
«lin priciua aceasta, întemeiăm pe ele pro- 
ecte cum au vigoarea gândului. Insă gâu- 
dul oboseşte şi amintirea se distruge...“. 

* 


Ultima convorbire din „Nouvelles Lit- 
teruires” e cu romancierul Francis de 
Miomandre. Graţia şi spiritul cronicaru- 
lui dela „Europe Nouvelle” ni-l spuneau 
cu mult mai tânăr. E născut în 1880 la 
“tours, Convorhirea lui e un omagiu căl- 
duros pentru poezie în general şi.o justă 
reabilitare pentru  Laforgue şi Claudel, 
în special, 

Desprg romanele sule și concepţia care-l 
conduce, zice: „Consider fantazia ca ele- 
mentul esenţial al operei de artă, ba chiar 


al celei mai grave, și în ce mă privește, 
am încercat întotdeuuna să  conciliez a- 


«cste două tendinţe ale spiritului meu: 
uba realistă si melancolică: alta veselă și 
zburdalnică. Eu socotese că nu poate li 
fantezie adevărată fără un realism pe 
care să se Bprijine şi care să-i servească 
nu numai de bază dar şi de trampolină“. 


15 


LUCIA DEMETRIADE 
Din ceia ca ne arată d-ua Lucia Dermne- 
iriad Bălăcescu, prefer aqvarela și paste-. 
ul. i 
i Ueiurite d-sale sunt, cu toată aparența 
lor de voită energie — diluate. : 

Din potrivă, aquarela are nu ştiu ce 
zvelteţă copilărească, nu știu ce primă- 
văratică obrăznicie, care cucereşte. 

Nu pot însă pricepe de ce preocuparea, 
îndâriirea aceia de a vedea urât şi de-a 
realiza schilod ? A ai 

Sufletul femeei nu se cuvine să fie si- 
luit cu reminiscențe crude, şi nici obse- 
dat de horcăitnrile decadente. i 

Când puteţi respira parfumul unei rose, 
de ce, Doamnă, înclinați către miazmele 
boiturilor ? 

lelicateta n'a exclus nici odată Arta. 

GORY MIRCESCU : 

Calm şi metodic d. Gory Mircescu are 
veale calități de paleiă. 

Uniformitatea picturii d-sale e câte o- 
dată obositoare. dar nn cnervantă. RS E 

Obositoare prin aceia că nu trădează 
pradaţii emotive. 

E ca o întindere mare de apă, al cărui 
fund ît bănuieşti aproape şi plat, 

Totusi d. Gory Mireescu rămâne o Ener- 
pie cinstită şi un îndrăgostit de arta 
«(-sale. , 

I'am fi dorât mai pasionat. 

Dar pasiunea e în funeţie de tempera- 


avent. 
N. N. TONITZA 


BIBLIOGRAFIE ARTISTICA 

(e. Alard: „N. de la Fitesnaye". 

h. Rey: „Suz. Valadon“. 

4. Salmon : „Andre MDerain“. 

F. Fosca: „Maurice Denis“. 

C. Roger-Marx : „Bonnard” (4 îr. vol.— 
N. R.EF. ed). pt ul 

„I'oeuore dAnloine Bourdelle“ (librai- 
ve de France). 

Ernest Goldschmidt : „Le peintre Pierre 
Subleyros* (Morancâ). 

R. Allard : „Yves Alix“. N. R. F. ed.4îr. 

Matisse -— 64 dessius iintdiis (libr. Bos- 
surd). 100 fn. 

Rosenthal — Manet. graveur et lithoga- 
phe (libr. Bossurd), 60 fe. 

Audin — Fssais sur les graveurs sur bois 
en France, au 18-e siecle (libr. Bossard), 
55 frui 


Giorgio de Chirico — Courbet. (libr. 
Hossard), & în. a 
Moreau-Aclatlon — laubignv  raconte 


pax lui-mâ&me (libr. Bossard), 200 fr. 

Ateneu : Neyllis. 

EXPOZIȚII 

Carlea Romdnească : 1 hvodorescn-Siou. 

Casa Artei : Grigorescu, Lukian, Verono, 
Vermont, Petraşeu; Ressu, «te, 

Căminul Artelor : Țalea, Pherekyde, Lu- 
cia Demetriad-Bălăcescu, Gory Mircescu, 
Paop-l.udoşanu. , 

Ateneu : Burada. 


CONFERINȚELE INSTITUTULUI DE 
CULTURA ITALIANA 


Propramul conferinţelor : 

24 Ianuarie, N. Ionescu: Misticii Ita- 
lieni. 

7 Februarie, G. Marinescu: G. Lom- 
broso şi şcoala italiană de antropologie 
criminală. Ei 

21 Februarie, O. Onicescu: Fascismul 
teoretic în gândirea lui Gentile şi Ro- 
ceo, . 

7, Martie, R. Oritz: Marile ode ale lui 
Gabriele D'Annunzio, 

21 Martie, A. D. Marcu: 
cu Jacopone De Todi. 

4 Aprilie, N, Jorga: Din relaţiile lite- 
rare italo-românue. . 

Conierinjele au loc în sala Pundaţiei 
Universitare Carol 1], seara dela 5—6. 
Biletele în Pasagiul Român 28, la „Re- 
torma Socială“ şi în seara conferințelor 
la Fondaţie, . 


In Umbra 





14 


Conferinţele săptămânii 


Capitalismul și reforma administrativă 


Modul cum d, Argetoianu a știut să pre- 
zinte vastul subiect al conferiniii ce a 
ținut Dumineca trecută în aula Fundaţiei 
Carol sub auspiciile Institutului Social 
Român. ne face să vedem în d-a unul 
din cele mai sintetice spirite politice delă 
nui, Noţiunile sunt prezintate în bloc, fără 
bagaj de nuanţe melafizice care încântă, 
dar şi obosesc mintea ascultătorului. 

Dela început d-sa a cvitat să se uvânie 
pe câmpul speculațiilor abstracte, mărgi- 
nind conferinţa lu lămurirea acestor fun- 
dainentale întrebări : „Trăim su rezim cu- 
pitalist, care este aşezarea administrativă 
vea: repim ? Dacă trăim sub un regim ca- 
pitalist cure esta asezarea administrativă 
cea mai potrivită cu acest regim ? 

Răspunsul dat de d-sa ne arată că noi 
trăim sub un regim numai în aparenţă cu- 
pitalist. 

Toate țările Apusului au trecut în ulti- 
mele zece secole întâi prin regimul feudal, 
apoi prin cel absolutist şi azi se găsesc în 
cel cousttuţionalo-burghez-capitalist în 
care elementele ideologice, în primul rând, 
şi apoi cele economice au rol covârșitor. 
Noi n'am trecut prin etapa preponderen- 
tei elementelor ideologice, care au stat la 
baza înfiinţării regimului constituțional; 
noi am vrut să favem un sali Alin regimul 
absolutist în cel capitalist. 

Ne-am închipuit că putem trece în acest 
regim fără cupital indigen și fără să-l în- 
prumutăm dela alţii. Ne având capital 
nu putem spune că trăim sub regim ca- 
pitalist : frăim sub regim bancar, care în 
realitate este o ficţiune: cel permite să 
se deu apareniele unui regim capitalist 
fără capital. 

Sub regimul nostru bancar, băncile nu 
mai constitucsc o întreprindere a capita- 
lului în căutare de plasument; ele sunt 
organă de exploatare a nevoilor naţio- 
nale în căutare de capital — capital pe 
care aceste bănci îl înlocuesc prin com- 
hinaţiuni fiduciare şi artificii de contua- 
bilitate, 

Ca să transformăm regimul nostru ban- 





can fntrun regim capitulist avem două 
căi; una mai lentă, formarea unui capi- 
tal naţional ; alta mai repede, colabora- 
veai cu capitalurile străine. 

Cum noi tindem numai spre un regim 
capitalist, nici o forwmă adininistrativă nu 
e nai potrivită pentru crearea da rezerve 
cupitaliste decât forma  descentralizării 
udininistrative la regiune. 





e. 


/| 


C. Argetoianu 


D, Argetoianu precizează uvantajele re- 
giunii, asupra comunei, din punct de ve- 
dere administrativ cât şi punctul de ve- 
dere al creării capitalului. 

Ja sfârșit arată că opinia publică tre- 
haie să impună guvernului de mâine: 1) 
înfrângerea regimului bancar ceniruliza= 
tor ; 2) organizarea unei vieți regionale 
descentraliste ; 3)  înlesnirea colaborării 
capitalului străin. Aceasta cere mult cu- 
raj, şi d. Argetoianu a găsit util să sfâr- 
şească cu cuvântul adresat de Saint Just, 
convrenţiunei franceze : 

— Judrăzniţi ! 


Buletin bibliografic săptămâna!” 


8701 LITERATURĂ PENTRU TINE- 
RIME. 

ionescu Morel (D.). — Aventurile lui 
Goangă şi Târlică, roman pentru 
copii. Deseno de B'Arg şi Anestin. 
Bucureşti, „Cartea Românească“, 
1925, 100 p. Fig. Lei 80. 

33 BCONOMIE POLITICĂ. 

Bugetul cheltuelilor Președinției consi- 
liului de miniştri pe anul 1926. 
avene, (Imer. Statului), 195, 

p. 

Creangă (Dr. G. D.). — Raport asupra 
activității Băncii generale române. 
București, (Tip.  „Endependenţa“), 
1919, XIV + 244 + XCVI p.(Cuo 
prefaţă întârziată din 19%), 

Creangă (G. D.). — Raportul adminis- 
tratorului sechestru asupra activi- 
tăței loteriei privilegiate pe clase 
a Regatului român. Bucureşti, (Tip. 
„Independenţa“), 1919. 111 4162 -|-138 
p. (Cu un prim cuvânt din Dec, 1925). 

Proectul de buget al Statului pe exerci 
țiul 1926. Bucureşti, (Impe, Statului), 
1925, 141 p. 

34 DREPT 
Alexandrini (Alexandru). -- Falimentul 





(A se vedea tabloui 


A clasiticaţiunii 
zecimale în numărul 1). 


de AL.-SADI IONESCU 


strein, studiu de 
drept comercial internaţional şi 
comparat. Dorohoi, (Tip. „Gazeta 
Dorohgiului“), 1925, 258 p. Lei 120, 

Constantinescu (N. Jac.). — Despre suc- 
cesiuni. Fdiţia II, Revăzută şi corm- 
plectată la zi cu doctrina și juris- 
prudenţă. Bucureşti, Curierul judi- 
ciar, [1925], 271 p. Lei 140. 

Finţescu (1. N.). — Cambia după legile 
în vigoare în vechiul Regat, Buco- 
vina şi Transilvania. Vol. 1[. Craio- 
va, ( Tip. „Scrisul Românesc“), î. d, 
310 p. Lei 200. 

37 INVĂŢȚĂMÂNT. PEDAGOGIE. 
MANUALE DIDACTICE 
Papadopol (Paul 1). — Metodica limbii 
materne în gimnazii şi licee prece- 
dată, de referatul d-lui G. G. Anto- 
nescu. Bucureștii, Cassa  SŞcoalelor, 

1995, 189 p. Lei 28. 

Radu (Const.). — Clasiciam şi realism 
în pedagogie. Fucsani, ( Tip. „Lacră- 
tori Asociaţi“), 19%6, 56 p. 

a) Manuale didactice pentru învățămân. 

tul primar. 

Petre (R.) şi 1. Creţu, — Lecturi literare 

„în proză din cei mai aleşi scriitori 
români pentru toți elevii dela cursu- 
rile supra-primare (complimentare, 
cl. V, VI si VII), industriale (ucenici) 
şi de adulţi. Bucureşti, „Cartea Ro- 


comerciantului 


YNIVERSUL LIPERAR 


Pictorul Grigorescu 


In sula de conferinţe n „Casei Şcoalelor” 
a vorbit d. prof. Euache Ionescu despre 
Grigorescu, arătând că în opera acestui 
maestru iși găseşie sufletul românesc ex- 
presia lui plastică cea mai minunată. 

În opera lui distinge mai multe grupe: 
grupa tablourilor de răsboi; grupa ta- 
blourilor cu evrei; grupa țiganilor ; gru- 
pa tablourilor care exprimă stări sufle- 
teşti şi în fine grupa care reprezintă viața 
românească sub toate aspectele ci, dar 
mai: ales cele patriurhule în care a rămas 
neântrecut. să 

Şi nu putem să uitărmm observaţia d-sale, 
dela sfârșitul conferinţei gi anurmne că Gri- 
gorescu u realizat plastice cea mai fru- 
moasă epopee a neamului românesc, ne- 
realizată încă în domeniul literilor,,, 


1. FLOROIU 


Reviste 


C) Revista craioveană „Suilet Româ- 
nesc“, condusă de d-nii: N. Plopşor, N, 
AI. Herescu şi T. Păunescu-Ulma, a fa- 
zionat cu „Năzuinţa“. Noua revistă se 
va numi: Năzuința Românească, 

C] Din ultimile două numere (6 şi 7), 
ale revistei „Suflet românesc“, remar- 
căm : „Calendarul viei“, de Ion Pillat și 
an fragment din noua piesă „Păcală“ a 
d-lai Horia Furtuna. 

D) „Societatea de mâine“, revista săp- 
tămânală din Cluj, pentru probleme 
sociale şi economice, care cuprinde şi 
buletinul secţiei social-economice «a 
„Astrei“, a intrat în al treilea an de «- 
xistenţă. Cu prilejul acesta, revista re- 
capitulează într'un justificat „Pro 
Domo“ toate temeiurile succesului ei 

C In Norul 1—2 (III) din 3 şi 10 Ia- 
nuarie, a revistei „Societatea de mâi: 
ne“, d. 1]. lLupaş scrie despre: Criza 
presei ardelene, dureroase constatări, 
Transcriem din îngrijorarea d-sale rân- 
durile acestea de îndreptar: 

„In faţa acestei situaţiuni toţi factorii 
cu simţ de răspundere pentru direcţia, 
în care Be face educaţiunea cetăţenea- 
scă extrascoiară, își vor înțelege oare 
datoria de a lua fără întârziere măsu- 


mânească, 1925, 120 p. Fig. Lei 3. 
Tomescu (Gh.). şi Gh. S. Ioneanu. — Ele- 
mente de geografie. Judeţul Praho- 
va pentru Clasa Il-a primară, urba- 
nă. Ediţia VIll-a. Ploeşti, (Tip. „Pro- 
presa, 1925, 58 p. Fig, hărţi. Lei 


63 AGRICULTURĂ. 

Ambrosi jun. M.). — Der  praktische 
Weinbauer, Wegweiser zum erfolg- 
reichen  Betrieba des neuzeitliche 
Weinbeues. Dritte erweiterte  Auf- 
lage. Ilermanstadt, Siebenbirgisch- 
sichsische  Landwirtschafisverein, 
1995, 172 p. Fig. 

Enescu (Ion) şi Ion Anganu. — Ce se- 
minţe de buruieni se pot găsi în ce- 
realele noastre ? Studiu. Bucureşti, 
(Tip. „Bucovina“), 1925, 10 p. + 4 
tabele. 

Ionescu-Șişesti (G.). — Le standardisa- 
tion des cârâalaa. Bucarest, (Typ. 
„Bacovina“), 19%, 17 p. 

Synadino (Al. V.). — Sfaturi creacători- 
lor de oi cu privire la îmbunătăţi- 
rea piclcololor de miei. Bucurezti, 
al a „Bucovina“, 195, 24 p.+8 pl. 
ig. 


8 LITERATURĂ. 

a) Poezie 
Alexandrescu (Grigore). — Poezii. Memo- 
rial de călătorie. Cu introducere, bi- 
ografie, nota și indice de Gh. Adame- 
scu. Bucureşti, Cartea Românească, 
1925, 271 p.-+1 pl. Lei 50 (Biblioteca 

scriitorilor români). 


YNIPERSUL LITERAL 


cite necesare pentru înființarea și aua- 
ținerea unui cotidian românesc, care 
să nu fie în serviciul partidelor, ci de 
asupra lor, spre a îndeplini în spiritul 
glorioasei tradiţii ziaristice ardelene, 
cu seninătate și Cevotament misiunea 
de a împărtăşi educaţia naţională-pa- 
triotică şi morată-creştinească pu nu- 
mai noilor, ci și: vechilor cetăţeni ai 
României întregite ? Statul însuş nu va 
putea  consimţi, ca datoria lui de a 
sprijini, îndruma şi controla educația 
cetățenilor să fie limitată numai lo 
şcoală, la biserică, la casarmă şi la 
câteva societăţi culturale, ci va trebui 
să o extindă fără întârziere şi asupra 
ziaristicei. care e scoala tuturor“, 

Din restul bogatului sumar: Aspecta 
din viaţa daneză, de St. Bezdechi și 
Expresii la modă. (Discuţii literare), de 
Axente Banciu, 

Cl] Revista Ştiinţifică „V. Adamachi“, 
aduce pe lângă o informaţie ştiinţifică 
şi bibiloarafie critică, şi o serie de ar- 
ticole interesante : „Petru Poni“, de 1. 
Simionescu ; „Anghel Saligny“, de Ion 
Ionescu şi „D. Cantemir ca geograti“, de 
G. Valsan. 

„Ul Cetatea Literară (Nr. 2: 15 lunua- 
rie) aduce un articol de caldă apreciere, 
al d-lui E. Lovinescu desore revelanta 
confesiune „La ora ceaiului”  iscălită, 
simplu: T. şi publicată în primul număr 
al revistei ; Poeme diverse și personale': 
„Panchetul meu“ de Jon Minulescu: 
„Scrisoare“ de N. Milcu; „Cuvinte pen- 
tru o păpuse“ de Sergiu Dan: „Vegeta- 
riava“ de Ion Barhu; „Purificare“ de 
G. Talaz şi „Necroman“ de Ion Vinca. 
Proză : „Răsfrângeri“, fragment de ro- 
mau de Liviu Rebreanu şi „Omul care 
a trecut“ de Hortensia Papadat Benge- 
seu, Bogate comentarii (cărți, teatru şi 
reviste), juste, nervoase, polemice ale 
directorului revistei: Camil Petrescu, 
„D) Salonul literar (Nr. 9; Januarie) re- 
vista dela Arad a d-lui Al. T. Stamatiad 
publică un interesant escu: „Două as- 
pecte şi o singură concluzie“ de D. Nanu: 
poeme de: V. Demetrius, Eugeniu Şte- 
fănescu-Est, George Dumitrescu, Al „1. 
Stamatiad, o aromată pagină veche din 
D. Anghel, traduceri şi bogată cronică. 


RE ENEA 
= ȘASĂ 


17 Ianuarie 1829: S'a născut le Iaşi, 
din părinţi macedoneni, junimistul An- 
ton Naura. 

1919: A muvit doctorul C. Istrate. 

18 Ianuarie 1844: Sa jucat la Iași, 
pentru prima oară, piesa lui V. Alecsan- 
dri „Cuconul forgu dela Sadagura sau 
Nepotu-i salba dracului“. ) 

1879; S'a reprezintat pentru prima 
oară la Bucureşti, „O noapte furtu- 
noasă', de [. L. Caragiale. 

1881; S'a jucat pentru prima oară la 
Bucureşti, „Lipitorile satelor“, de Vasile 
Alccsanâri. 

19 Ianuarie 1818: A murit fabulistul 
bănăţean Dimitrie: Țichindeal. 

1869: V. A. Urechia a vorbit la Ato- 
neul Român din București, despre: 
„Basmele române“. 

20 Januarie 1890: S'a născut în Bucu- 
reşti fabulistut Constantin Bălăcescu. 

1834: S'a deschisa în București şcoala. 
„Societăţii Filarmonice“, sub direcţia 
lui 1. Eliade Rădulescu. 

S'a deschis Conservatorul de muzică 
din Bucureşti, 

1864: Sa dat prima reprezentaţie a 
teatrului naţional din Bacău. 

1889; Apare în Bucureşti revista „Li- 
teratorul“, condusă de Alex. Macedon- 
schi. 

1899: Apare în Galaţi revista pentru 
popor „Sămănătorul“, condusă de G. ]. 
Alexandrescu, T. A. Bădărău, V. A. Ure- 
chia şi G. FT. Kirileanu. 

1900 : Apare în București „Revista U- 
niversitară“ pentru concursul şi confe- 
rințe de: psihologie, estetică, pedago- 
gie, istorie, istoria literaturilor, etc. 

1904 : Apare în Bârlad revista „Palo- 
da literară“. 

21 Ianuarie 1873: A murit Dionisie 
Romano. 

1884 : Apare în Bucureşii revista lite- 
rară „Pelesul“. . 

1899 : Apare în Bucureşti revista „Pa- 
gini literare“, condusă de V. A. Urechia, 
G. Coşhuc, dr. Urechia, lon Gorun, etc. 





î. 


1907; A murit Vincențiu Babeș. i 

22 Januarie 1884: Apare în Bucureşti 
prima foaie muzicală „Doina”, condusă 
de C. Bărcănescu. 

1908: A murit scriitorul Dimitrie Ql- 
lănescu-Ascanio, | 

23 Ianuarie 1855: Apare la laşi revi- 
sta „Foiletonul Zimbrului“, condusă de 
T. Codrescu și D. Gusti, ca supliment 
literar Ia ziarul „Zimbrul“, Ă 

24 Ianuarie, 1893: Aparo în Bucureşti 
„Moftul Român“, revistă condusă de 
I. L. Caragiale şi Anton Bacalbaşa, 

1905; A murit cunoscutul actor Nico- 
lae Ionescu. 

1909; A murit Petre S. Aurelian. 

1915: Barbu Delavrancea a ţinut o 
cuvântare la societatea „Tinerimea Ro- 
mână” din Bucureşti, despre „Patrie şi 
patriotism“. 

25 Ianuarie, 1848: S'a născut în Târ- 
gu-Neamţ, profesorul Grigore Creţu. 

1870: S'a născut în Braşov scriitorul 
Ermil Borcia. 

1904: Apare în Bucureşti revista „Cu- 
vântul“, condusă de Iuliu Dragomirescu. 

26 Ianaarie, 1902; A murit Mitropoli- 
tui Moldovii Iosif Naniescu. 


27 Ianoarie, 1829: Sa născut în Bu- 
cureşti Grigore C. Cantacuzino, fost di- 
rector general al teatrelor. 

1845; Sa jucat pentru prima oară în 
Iuşi. piesa „Robert seful bandiţilor sau 
Hoţii“, de Schiller, dramă în cinci acte, 
tradusă de Comisul Alecu Vasiliu. 

1854; Sa născut în Buzău Alex. Mar- 
uhiloman. | 

28 Yanuarie, 189%: Îi încetează apa- 
riţia revista „Viaţa“, ce fusese condusă 
de Alexandru Vlahuţă. 

1898: A murit în București, compozi- 
torul muzical Alexandru Flechtenma- 


cher. 
29 Ianonarie, 1853: S'a născut în satul 
Mărgineni, judeţul Prahova, marele 


scriitor î. L. Caragiale. 

1874: A murit istoricul bucovinean 
Eudoxiu Ilurmuzaki. 

30 Ianuarie, 1840: M. Kogălniceanua 
scris cunoscuta sa prefaţă dela revista 
„Dacia literară“, 

1877: Apare în Arad revista „Biserica 
şi şcoala“, condusă de Vincențiu Man- 
gra. 


ED N A ERE E EEE e e DC RE, CEA 7 E DEE 7 CR e pe a ERE REC E a EEE 


Feraru (Leon). — Magherniţa veche şi 
alte versuri din anii tineri. Bucu- 
reşii, Gartea Românească, 1926, 177 
p. Lei 35. 

b) Teatra 

Mănescu (Virgiliu-Athanase). — Răspla- 
ta, dramă în 3 acte. București, Pa- 
rul, [1925], 63 p. 

Speranţia (Th. D.) — Teatru sătesc. 
Curcanil, comedie patriotică întrun 
act. Editia III-a. Bucureşti, Cartea 
Românească, 1995, 20 p. Lei 8. 

c) Roman, Navelă. 

Demetrius (V.). — Norocul cucoanei Fro- 


sa nuvele. București, Universala, 
Alcalay & Co.. [1926], 188 p. Lei 40). 
Ghica (Ion). — Din vremuri vechi. Bu- 


cureşti, Gartea Românească, 1935, 31 
p. Loi 3. (Papini alese din scriitorii 
români nr. 199). 

Pop (Vasile). — Domnița Viorica, ro- 
man. Faiţia iII-a. București, Cupeta- 
rea, S. Ciornei & P. C. Georgescu, 
1926. 275 p. Lei 45. 

Pora (Nicolae). — Oglinda fermecată. 
Bucureşti, Cartea Românească, 195, 
31 p. Lei 3. (Pagini alese din serii- 
torii români nr. 200). 

Rădulesca-Niger (N.). — Viaţă de artistă, 
Roman. București, Cugetarea, S. 
Ciornet & P. C. Georgescu, [1925], 399 
*p. Lei 35. 

Sadoveanu (Mihail). — Insemnările lui 
Neculai Manea. Bucureşti, Cartea 
Românească, 1925, 190 p. Lei 40. 


Tulbure (Gh). — Povestiri cu tâlc. Ora- 
ul (Tip. „Cele Trei Crişuri”), 1925 


p. 

d) Literatură străină tradusă 

Copp&e (Francois).—Când iubeşti (bucăţi 
alese). Traducere de Const. A. [. 
Ghica. Bucureşti, Cugetarea ,C. Cior- 
nei & P. C. Georgescu, [1925], 11 p. 
Lei 22. 

Maupassant (Guy de). — Povestiri alese, 
Traducere de Constantin A. I. Ghi- 
ca. Bucureşti, Cugetarea, S. Ciornei 
& P. C. Georgescu, (1925), 144 p. Lei 


22, 

Richepin (Jean). — Taina fatală. In ro- 
mâneşte de Soma Viadimir. Bucu- 
reşti, „Adevărul“, (1925), 31 p. Lei 4. 
(Lectura Nr. 42), 

Verne (Jules). — Comoara din ostrov 
(minunatele aventuri ale lui Antifer). 
In româneşte de Ion Pas. București, 
Cugetarea. S. Ciornei & P. C, Geor- 
gescu, [1995]. 2 v., 143 p. Fig. (1); 133 
p. Fig. (Il). Lei 40. 

Verne (Jules). — Un oraș plutitor. Bucu- 
reşti. Cugetarea, S. Ciornei & P.C. 
Georgescu, [1925]. 133 p. Fig. Lei 20. 

Zola (Emile). — Adevărul, Traducere 
de Ion Pas. Bucureşti, Cugetarea, S. 
Ciornei & P. C. Georgescu [1995], 2 
v., 219 p. Si 244 p. (ÎI). Lei 80. 

Zweig (Ştefan). — Adoraţie. In române- 
ste de F. Aderca. București „Adevă- 
ru [1995], 31 p. Lei 4. (Leetura Nr. 


Molnar (Franz). — Nu distrugeţi iluziile. 
In româneşte do Marga Dima. Bucu- 
reşti, Adevărul, (1925), 31 p. Lei 4. 
(Lectura nr. 41). 


9 ISTORIE, BIOGRAFIE 


Benedeck Elek. — Magyarok tortenete. 
Cluj, (Tip. „Minerva'“), 1925, 193 p. 
Lei 25. (A „magyar n6p“ kânyvtara 
8—9). 

Giurescu (Constantin C.). — Noi contri- 
buţiuni la Studiul marilor dregătorii 
în secolele XIV şi XV. Bucuresti, 
(Tip. Socec & Co.), 1995. 75 p. Lei 60. 

Gorsky (I.t. Col. V). — Pribeag în ţara 
mea (Peripeţiile unor ofiţeri fugiţi 
din captivitate). Bucureşti. Cartea 
Românească, 1925, 238 p. Lei 45. 

Orza (V!.). — De temporum historicorum 
apud Polyaenum usu. Intrebuinţa- 
rea timpurilor istorice la Polien. 
București, Cartea Românească, 
(1925), 64 p. + errata. Lei 80. 

a) Biografie 

Meteş (Ștefan). — Regele -Ferdinand al 
homâniei. Cluj, (Tip. „Ardealul“, 
1995, 270 p. + errata. Fig. Lei 9%. 

Nicolan (Col. T.). — Ioan Huniade Cor- 
vin. Bucureşti, (Tip. Marelui Stat 
Male), 1925, 564 p. Fig., hărţi. Lei 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACȚIONALE 

C] Manuscrisele nepublicate, nu se păs- 
trează, 

9 Comisiunea şi condițiunile de par- 
ticipare la premiul de proză de 5000 lei 
al „Universului literar“ sunt publicate în 
corpului revistei. 

C In numerile viitoare vom publica ca- 
pitole inedite din romanele : „Intunecare“ 
al a-lui 'Cezar Petrescu şi „Vioara mută” 
al d-lui N. Davidescu. 

0 Cetitorul care ar îi înclinat să se a- 
larmeze de profuziunea premiilor litera- 
ve dela noi, e rugat să spicuiască di 
„Curierul literar francez“ ce publicăm în 
numărul de față şi numărul şi diversita- 
tea premiilor literare în Franța. 

Pi EDITORII 

Ci Editura „Socec” a donat 10.000 lei 
Sectetăţii Sriitorilor Români ca să se in- 
stituc uu premiu de poezie „Socec“ pentru 
cel mai bun volum de versuri al anului. 


S.S. R. 

GC In şedinţa de Vineri, 22 Ianuarie 
a. €., Comitetul Societăţii Scriitorilor Ro- 
măui, a discutat chestiunea decernării 
premiilor literare pe anul acesta. 

Societatea va distribui următoarele 7 
premii literare: 

i. Un premiu pentru roman. în valoare 
de 25.000 lei, denumit „Premiul |. Al 
Brătescu-Voineşti” al ministerului artelor 

2. Un premiu pentru roman, în valoare 
de 20.600 iei, denumit „Premiu C. A. Ro- 
setti”, al ziarului „Viitorul“. 

5. Un premiu pentru proză, în valoare 
de 10.000 lei, denumit „Premiul Socec“. 

4. Un premiu pentru poezie, în valoare 
de 6000 lei, al S.s.R. 

3. Un premiu pentru poezie, în valoare 
de 4000 lei, al S.S.R. 

Un premiu pentru debutanţi, proză 
sau versuri, în valoare de 2000 lei, denu- 
ii „Premiul Benvenisti”. 

7. Un premiu de poezie, pentru debu- 
taţi, în valoare de 1000 lei, denumit 
„Premiul Ionel Pavelescu“. 

REVISTE 


Ci "Țara noastră (an. VII, Ne, 3; 17 la- 
uuarie) publică sub titlul: „Un precursor 
al unităţii: Iosif Vulcan, conferința pe 
care d. Octavian Goga a ținut-o la O- 
radea, în amintirea fostului director al 
reputatei „Lamilia“ — revista de debut 
a lui Mihail Eminescu. 

Din ronferința, bogată în evocare și 
reconstituire  istorico-literară. ne vom 
face plăcerea să dănj un fragment în nu- 
mărul viitor. 

U În Lumea (an. Nr. 46: 1? lanuarie) 
d-l Tudor Arghezi publică doi psalmii 
(8 şi 9). fragezi de vervă şi devoțiune. 
Desprindem : 


Tare sint, Doamne, singur şi pieziş! 
Copac pribeag uitat în cîmpie, 

Cu fruct amar şi cu trunziş 

Ţepos şi aspru 'n îndirjirea-mi vie. 


Tiujesc ca pasărea ciripitoare 
Sâ se oprească :n drum, 
Să cînte "n mine şi să zboare 
Prin umbra mea de fum. 


Aştept crîmpeie mici de gingăşie ; 
Cintece mici de vrăbii şi lăstun 
Să mi se dea şi mie 

Ca pomilor subţiri cu gustul bun. 


Nu am nectaruri roze de dulceaţă 
Nici chiar aroma primei agurizi, 
Dar prins adinc între vecii şi ceață 
Nu-mi stau pe coajă moile omizi. 


Un admirabil articol al d-lui G. Topâr- 
ceonu : „0 aminlire — note şi impresii 
pe marginea unci reviste“, în care se vor- 
beşte cu duioasă simpatie de Cineinat 
Pavelescu şi de trubadurescul său suflet. 

7 Adevărul literar şi artistic (VII, Nr. 
267; 17 lanuarie) publică: „„Neliterarii” 
de Paul Zarifopol ; „Laeretelle“ de Aure- 
lu Weiss; „Vârsta şi talentul” de Ion 
Corun ; „O carte despre sfinţi“ (despre 
volumul d-lor Sadoveanu şi Pătrășcanu) 
de Tudor Teodorescu-Branişte ; „Cronica 
teatrală“ de M. Sevastos : „Preocupări de 
artă“ (W. Worringer)-de H. Blazian, ete. 
ete, 

12 Roma (V. Nr. 12: Decembrie 1925): 
„Cei vii şi cei morti“, lecţia de deschidere 
u cursului de literatură. de d. Ramiro (Oh 
liz: „lu amintirea lui Renato Serra“ de 
Alexaudrina Mititelu : „bi suut ?..* de 
C. Radu : „Pariui. oda cu oda“ de Alexan- 


dru Marcu, 
EXPOZIȚII 

C; Eipoziţia d-lui Î. Peodorescu-Sion. 
rămâne deschisă până la 30 lunnarie, în 
sula „llvana” (Cartea Ramâneuscă). 

£] Seulptorul Julea a desehis expoziţia 
sa la „Căminul Artelor-hNegina Maria” 
(Casa Dobriceanu, Calea Victoriei) la 17 
Ianuarie. Ixpoziţia rămâne deschisă până 


la 15 Februarie. 
CONFERINŢE 
„MISTICII ITALIENI“, este titlul Can: 
ferinţei pe care o va ţine la Fundaţia 
Carol I, Duminecă 24 crt., ora 5 seara. 
d. Nicolae Ionescu, conferenţiar la Uni- 
verzitate, în ciclul conferinţelor Institu- 
tvlui de Cultură Italiană, 
DIN ȚARĂ 
E In Brăila funcţionează o  biliotecă 
populară „Petre Armencea” fundată în 


1RO7, 


Biblioteca Armencea posedă 10.000 
volume. În colecţiile Bibliotecii se găsesc 
opere din toate specialităţile iuirportante. 
Cele mai multe din cărțile Bibliotecii, 
sunt scrise în limba română, apoi, în or- 
dine deserescâudă. vin cărțile scrise în 
limbile : franceză. germană. italiană, en- 
pleză, latină si elenă. 

In aul 1925 sau consuliat 4524 cărți 
şi reviste de 50 cititori înscrişi. 

Comitetul societ. Biblioteca Populară 
„Petre Armencea“ pe anul 1926: Preşe- 
dinte, d. avocat Praiun Țino: vice-pre. 
sedinţi : d-nii pref. C, Dinu şi de. Mircea 
Constantinescu ; secretar. J. ing. George 
Miurinescu : bibliotecar. «d. prof. Ion o- 
noscu : casier, d. Locot. Vlad Gavril : een- 
zii: d-nii: avocat C. lanculescu, avocat 
V. Albu și Belize Dumitrescu. institu- 


tar, 
TEATRALE 
(] Piesa într'un act „Metamorfoze“, de 
d. Jon Marin Sadoveanu va fi reprezen- 
tată în luna Martie. 
O La Teatrul Naţional se repetă: „Se 
cretul“ de Bernstein, „Fedra“” de Racine 


îi şi „loana D'Arc“ de B. Schaw, în vederea 


reprezentaţiilor cu d-na Marioara Ven- 
tura. - 

O „Regele Lear' de Shakespeare, se 
va relua la Teatrul Naţional], cu maes- 
trul Nottara în rolul principal, către 
siârșşitul acestei luni. 

0 Drama lui Leonida Andreiew „Acel 
care primeşte palmele“ se va jnca în ac- 
tuala stagiune la Teatrul Naţional. 

D Reprezentaţiile trupei dela „Thâa- 
tre des Arts“ din Paris, sub conducerea 
iui G. Pitoeii şi Ludmila Pitoeti, vor în- 
cepe la 19 Februarie ia Teatrul Eforiei. 

C] Premiera comediei „M-me Sans Ge- 
nc“ are loc în seara de 25 Ianuarie, la 
Teatrul Carol cel Mare. 





BULETINUL NOUTĂȚILOR LIBRĂ- 
RIEI PRANCEZE 
Sub acest titlu, „Centrala Cărţii”, So- 
cietate generală de librărie, Bucureşti, 
str. Paris 1, publică în fiecare nr. al 
„Universului Literar", lista celor mai 
vecomandabile cărţi franceze apărute în 
ultima săptămână şi pe care le are în 
depozit. Cititorii „Universului Literar“ 
vor găsi aceste cărţi în principalele li- 
brării din ţară, pe care le furnizează 
„Centrala Cărţii”. 
ROMANE, NUVELE 

BONI DE CASTELLANE: Lart detre 
pauvre, îr. 12. 
FA i Sua FRANCIS: 
rs. 15, 

CENDRARS BLAISE : Kodai. fs. 7.30. 
DRIEU LA ROCIIEULLE:  /homune 
cuunert de fenimes, rs. 9. 

GOGOI. NICOLAS : les ames mortes, 
2 vol. [rs. 18. 

VIEMON LOUIS: BatHing-Malone pu- 
giliste, fus. 9. i 

BOLLENGER JAQUES: Penan er ses 

LITERATURA GENERALĂ 

ciligues, (rs. 8.50, 
CLAUDEI. PAUL: 


rs. 9. 

CLAUDEI. PAUL, COCTEAL JEAN, 
RAMUZ C.I. etc.: Croniques 7. î. Col. 
le Poseau Dor. fus. (a. 

DAUDEI LEON : Soupenirs lilteraires. 
C'oll. Maitres e! jeanes a aujord'hui, (rs. 45. 
GOURMONT JRAN de: Art d'aimeor, 


L'amour  vânal, 


Feuilles de sainis, 


[+s. 9, 

JEANROY : Les origine de la Pocsie 
liryque en France, Îvs. 4). 

LEFIEVRE FREDERIC : Entretiens  a- 
bec Paul Valery, frs. 15. 

MEILLET : La Methode comparalive el 
linguistique historique, Îrs. 12.30. 

FILOSOFIE, RELIGIE 
BENDA JULIEN : Les Bileta de Sirius, 


fre. 10. 

BERNOVIELE GAETAN : Sainte Thâ- 
rese de TEnjani J6sus, îrs. 9. 

CORPS LŢ. C.: Les Origines de ter- 
reur relativiste. (15, 3/25). 20 p. Br. 4 îr. 


AK. Q. 4664). 

NEDELKOVITCH : Ja pânsee  philo- - 
sophique creatrice, de Pascal. rs. 6. 

POMMIER JEAN : La pens6e religieuse 
de henan. îrs, 9. 

SAUSSLURE ].: Les contradictions de 
lu pensca religieuse, [rs. 20. 

SOLOYVINE : Epicure : Doctrines et Ma- 
mes, frs. 10. 

STEINER RUDOIF: Un chemin vera 
ia connaisance du soi. îrs. 7. 
: VARIGNY Îi.: La mort el la biologie. 


rs. 12, « 
WARRAIN FRANCIS : L'Armature me- 
fhahisigue, fvs. 35. 
POESIE 
ORLEANS: Les Chefs-doeuvre de la 
possie francaise, Îrs. 35, 
DREPT, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI 


a POLITIC 
CAPITANT HENRI: Comment il faut 
faire sa these de doctorat. îrs. 6. _! 
COPIN LOUIS: 7raite theorique et 
pratique de limpot sur le revpenu, fs. 20. 
DESTABLE JACQUES : /'Expertise en 
tcrituroe. Ses methodes recentes, Îrs. 12.50. 
LACOMBE EDOUARD : La  prevision 
en maliere de crises economiques, rs. 15. 
MARTIN PIERRE-GEORGES : La Sta- 
bilisation et le Retour a la monnaie or 
(Pologne Alemangne Territoire de Dant- 
zis), frs. 20. 
COMERȚ, FINANȚE 
ANCEY CESAR : Les, Fisques du credit 
Pi A dumante de credits commerciaux 1926, 
TB. 20. Sp: 


Redactor : PERPESSICIUS