Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0028

UEBVEE» 
A LEFTER 


SE 








N, N. TONITZA: IN URMA: CONVOIU LUI aura Fa i 





An. XLII, Nr. 28. i d ani 


11 iulie 1926. | | Lei:5. | : 





Dia volumul Biserica de altădată, 


- 


CLOYNUL 


Să râdem, masca mea de pudră şi de fard, 
Din înnălţimi cad ciucuri de lumină 

Şi pe coloane becurile ard 

Fantastice ghirlande ce se'mbină.,. 

Să rîdem! Pe nisipul din arenă 

lubita mea zâmbeşte tuturora... 

O! masca mea, nu-ți pare că e ora 

Să coborim spre circulara scenă ? 

«. Și sdrenfele pe mine-ar străluci 

Ca fluturi de lumină cari ard 


Când, din înnalt, zîmbind, mași prăvăli - 


Să spăl în sânge, urmele de fard... 





UMVERSUL LITERAR 
Chipuri pentru o evanghelie 
Oaia cea pierdută 


Care om dintre voi. având o sută de oi 
și pierzând una dintre ele, au nu lasă pre 
cele nouă zeci şi nouă și merge după cea 


pierdută... 
LUCA, XV 


Sta târla pe tăpşanul de unde până 'n zare 
Se vede iarba stepii cu stuhul vreunui smâre 
Ce-şi leagănă şovarul şuşuitor din care 
Neostută se înalță cu aripi mari un stâre — 


Şi-acum când ziua scade şi umbra e mai lungă, 
Spre stână vine înrma ce pe câmpii păscu. 

Se *ndeosă oaia sură cu umbrele la strungă 

Şi nori de plumb se lasă pe valea Cara-Su. 


Mocunul însă turma şi-o numără — răbojul 
Nu-i iese : îi lipeşte o oaie din ciopor, 

Şi părăsind o sută de oi lângă rogozul 
Pevydelei, singuratic porneşte pe pripor. 


Ce noapte 'nfricoşată înfruntă ! Vint şi ploaie 
Şi trăznete şi bice de foc neîntrerupt... 

Tot iadul parcă urlă să-i iure biata oaie 

Ce, rătăcind păşunea, din cârdul ei sa rupt, 


Dar întro văgăună o vede stând: pe umăr 
Se 'ncearcă baciul vesel cu oaia ce pierdu. 

Se bucură şi Domnul în cer — şi fără număr, 
La luminiş ies stele sclipind de Ca ra-Să, 


ION PILLAT 


ce va apare zilele a- 


cestea, în editura „Cartea Românească“. 





_TRAGEDII 


FECIOARA BĂTRÂNĂ 


( demon îără milă mă chinue acum 
Cu amintiri topite în negură de fum?,,, 
„. De-atâta. cale dusă, înaripatul vis, 
Ca floarea vestejită petalele şi-a 'nchis, 
Şi părul rupt din noapte a înnălbit şi el 
Şi nu mai cade valuri, inel după inel, 
Că-i toamnă pe alee şi toamnă grea în gând 
Că-i toamnă pe alee şi toamnă guea 
: | i în gând. 
Rămin cu visu 'n urmă și clipa—lunecând— 
Din neguri se iveşte şin neguri piere iar 


Să mine neclintită spre veşnicul. hotar... 


“Tu, visul meu,'te culcă şi dormi că e târziu; 
Dinu trandafirii verii nici unul nu e viu, 
Din trandafirii verii, nici unul n'a rămas 
Să-și cânte cânt de leagăn cu pariuma 
tu-i glas, 


ORBUL 


Apropie-te, draga mea, și lasă 
Să cadă val podoaba de mătase, 
Podoaba dureros de pariumată 
Pe chipul meu, pe fruntea îngheţati,,. 
Să stau aşa, cuprins de întuneric 
Supt vraja grea ce nu pot s'o desteric, 
S'ascult cum bate :n suflet şi mă dosare 
Aceiaşi năzuință către. Soare, 
Şi mtrun tirziu, cu degete de ghiaţă, 
Să prind în mâini catifelata față 
Chemarea fericirii s'a 'nțeleg 
Şi-apoi să plîng că nn pot să desleg 
Din vremea care lunecă agale 
Poemul cald al îrumuseţii tale. 

* 


GR. VÂJA 


UNIVERSUL LITERAR 


Elena acapara tot, dar nu disputa 
nimănui nimic. Suzeranitatea asta stear- 
pă. ar fi fost melancolice lucru dacii 
at fi năzuit la altceva. Atât cât nu dorea 
alt nunie, ex „reuşiță”, 

Când Elena spusese lui Drăgănescu că 
Mika-Le va fi oaspele lor, se roşise încă 
mui mult peste faţa lui cam congestionată 
de blond sanguin. şi amintise că altă- 





PAPADAT-BENG ESCU 


IIORTIENSIA 


dată cutezase el să facă propunerea asta, 
şi chiar se supărase că a fost refuzat. Su- 
punerea lui făcuse progrese şi îşi simțea 
acum greşala de atunci. lată dar că Ele. 
na singură ieriase pe Mika-L€ când cre- 
zuse ea de cuviinţă. Nu era căderea lui ci 
a ei, ea fusese cea ofensată. Elena așa 
de mândră îşi cunoştea datoria către băr- 
batul ei şi către fostul logodnic vinovat. 
Flena era infailibilă şi el Drăgănescu ru- 
şinat acum de mişcarea de gelozie ce-şi 
permisese atunci. 

Cum era un om de treabă, primea u- 
nevoie dovezile răului, Ca o fată piper- 
nicită și sfiicioasă cum părea Mika-Le€ 
să fi comis faptele cc se spuneau despre 
ca, cra lucru care se înregistra cu rc- 
gret şi nu putea convinge deplin buna” 
lui credinţă. O primise milostiv şi se pre- 
gătea s'o ocrotească. O credea desmoş- 
tenită: ochii e. miraţi, părul arăpesc, pă- 
puşa de lemn 4 trupului nu puteau în- 
cape în gustul lui onest, li făcea plăcere 
că Elena e frumoasă prin diferenţă, oda- 
tă mai mult şi era mândru că e soţul su- 
rorei celei regale. Către M:ka-L€ se sim- 
țea superior, nu-l paraliza admiraţia și 
era totuși o soră, o parcelă care nu-l în- 
nărmurea din marmura superbă a acelei 
soții. Simţindu-se la largul lui către 
Mika-Le, i se părea poate că nu e strâm- 
torat nici cu Elena. 

Fu cel dintâi care îi spuse Norica, şi 
se deprinse să o vadă în birou de unde 
Mika-Le€ nu lipsia de teamă să nu vie vre-o 
listă de furnisori sau de invitaţi trimisă 
de Elena. Dealiiel aşa cum bine îşi închi- 
puise, nu era prea mult de muncă. A- 
dăpostul și hrana odată asigurate, poate 
că avea răgazuri acum pentru alte mă- 


de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


— urmare — 


esirii, dar nu era prilej. Secretarii nu e- 
cau „esteji” şi cumnatul nu da „ecou” de- 
cât la numele Elenei. Lotuşi d-ra Norica se 
acomodase. Înafară de Adolful ea nici- 
odată nu lucrase erotica decât în vedere 
de beneficii sau din dechisală. Se puica 
deci lipsi de ca. Nu i se ura încă şi în ce 
privea beneficiile, metoda îi era indilc- 
rentă. Peste comfortul programului, era 
rost de mici avantagii suplimentare, cul- 
tivând pasiunea conjugală a lui Drăgă- 
nescn, O cultivă! Nu » costa nimic, N'a- 
vea nic, scrupule nici ambiţii de prisos. 
Drăgănescu putea comenta toate faptele 
mari, ale Elenei; puiea descrie un „diner” 
la care Norica nu asistase şi unde Elena 
strălucise între oameni de înalt morii; 
putea arăta temeri pentru succesul pla- 
uurilor ei muzicale şi admiraţie peniru 
rcugita lor, putea chiar risca o timidă 
dezaprobare pentru severitatea cu care 
cra crescut băeţelul. Mika-L€ era un ecou 
fidel. Taţă de ea putea cmite păreri și 
da ordine pe care să le revoace când ve- 
ncau scntinţele Elenei, de oarece Mika-J.e 
nu reacţiona față de acele contradicții. 
Drăgănescu care în lume avea o ţinută 
neschimbată, cordială, corectă în perma- 
ncnta lui redingotă en rozeta de ofițer al 
Coroanei, putea faţă de cumnata Norica, 
arăta fără grijă omul fără redingotă. 

Olimpica Flena cunoştea şi ea unele 
emaţiuni. I le da singura ei pasiune: Mu- 
zica. Pentru tot ce privia audițiile avea 
czitări, timidități, temeri, griji, nerăbdări, 
toată gama. Chiar după ce toiul era pus 
pe rost. nu lipseau necazurile: Dacă vir- 
imozul X în trecere prin Bucureşti va ac- 
cepta să cânte la ea înainte de concertul 
lui public. Dacă muzica din St. Sans va 
fi exccutată mai bine ca la Ateneu. Dacă 
partitia procnrată din Debussy era chiar 
cea executată în sala Erard. Dacă flautis- 
tul care trebuia să înlocuiască pe Rim 
bolnav va puica fi pus la punct. Rim 
chiar pe un instrument de rangul al doi. 
lea, era un clement important. 

— Dacă ar face ymul numai ce se pri- 
cepe! 

— la adu Lino flautu! Doctorului în- 
coace! să-şi dreagă buzele pe el! Are 
poftă de sărutat! — glumea nebuna de 
Nory. Clumea numai sau în adevăr Rim 
sr hazardase? Nory credea că buzele lui 
Rim se uneau armonios cu flautul dar 
profanau exerciţiul sărutărei. 

Injustiţie ! Injustiţie pe care Doctorul 

im o corccia. FI ştia prețul modelu- 
lui estetic. Eu Rim, drăguțul de mine! Eu 
care sunt plin de inimă şi chiar frumos! 
Fu Rim, scumpul de mine, sărut flautul 
de uritul urîtei de Lina :dar va veni o zi... 


Pentru marele concert Bach, grijele 
Flenci erau încă mat mari. Avea nevoie 
de Rim, și Rim făcea pe bolnavul. După 
un autograf al Ilenei d-ra Norica trăsese 
la mașină câte-va anteproiecte de pro- 
gram din care se trimisese unul lui Rim 
ca argument convingător, Lina telcfonase 
că Rim vrea, că Rim e foarte drăguţ, că 
speră, dar că încă nu poate ieşi din casă. 
La Elena se făcea totuşi un început de 
repetiţii, incomplecie, laborioase în lini- 
şlea sălei de muzică. Doctorul Rim era 
aşa de bun cunoscător așa de familiarizat 
cu partiţiile încât întârzierea lui era un 
rău mai mic decât refuzul lui. Bach cerea 
o solemnitate pe care Rim o poseda. Pre- 
zenţa Doctorului părea Elenei din ce în 
ce mai necesară. Excelent technician, poa- 
te fără prea multă expresie era în tot- 


deauna Ja înălțimea unei bune cxccuţii: 
Apoi trebuia cineva cage să dea tonul, 
să facă atmosferă pentru stilul „Bach“ să 
nu luse să se piardă nici un moment rit- 
nul acela stricat, asprimea  meliculoasă 
dar şi seninătatea olimpică a genului mu- 
zical Bachist. Aga dar Rim va veni. Nu 
se va periclita din cauza lui un concert 
încă depărtat e drept, dar pentru care se 
luase atâtea osteneli de pe acum. 

Tot așa de bun violonist, Rim era şi o- 
gunist rutinat.. Dacă Rim urma să se 
arâte capricios și nesuferit va fi lăsat 
să vie pai târziu, când totul va începe 
a se infiripa. În schimb după Concertul 
Bach, Elena îl va înlocui cu discreţie pen- 
tru dârzenia lui nepoliticoasă. 

Ea însăși de o corectitudine minuiioa- 
să, Elena nu admitea ca Rim să se alinte 
in bunul e: plac. 

Pe când Elena se ocupa de problema 
Rim, Mini era chemată la telefon unde o 
voce deghizată îi cânta : „Oyra! Oyra !" 
După exploziile stridente ale risului, do- 
vedise pe Nory. Dar ce putea să însemne 
acel Oyra! 





Concertul Bach ocupa mult şi pe Dră- 
gănescu. Nevasta lui după obiceiu SI con- 
sulta şi în acea privință despre tot și îi 
comunica tot. 

Fapt că pentru el muzica cra un sgomot 





CARICATURI 


NEGRU 


Oraşul doarme "nvăluit. 

De-o pinză aspră de cărbune; 
Departe, - amurgul liniştit 

Se stinge ?ncet ca un tăciune, 


Tin zările adinci. de sgură, 
Pe cerul — tuciuriu tavan — 
Se "ntinde leneş noaptea sură 
l.a îel cn-o labă de motan. 


Pe uliţi pline cu cerneală, 
Coboară noaptea de noroi 
Cu păcură! şi umezeală, — 
Si estompează pomii goi. 


Compactele corfegii sumbre 
Astupă luna de porumb, 
Pictând cu pensule de umbre 
Boschetele sculptate n plumb. 


Decorul nopţii se închiagă, 

Intemnițat ca întro plasă; . 
Dim zări, tăcerea se desleagă” 
Şi ca funiAginea se lasă. 


Văzduhul e un bloc de smoală. 
Şi'n noaptea ce-i carbonizată, 
EI parte-o 'ndoliată coală 

Sau o tingire afumată. 


Pe boltă, luna-i înghițită 
De nori cu gură de-abanos,,, 
Si cade-o ploae ascuţită 
Din cerul negru şi: cleios. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 





N. N. TONITZA : INTERIOR 


vag şi neînțeles nu supăra pe nici unul 
din amândoi. Nu exisia dealtfel subiect 
care să fi putut provoca între ci neîu- 
țelepere. Drăgănescu afirma sau nega 
cecare cra prezintat afirmativ sau nega- 
tiv de Elena, cu atâta bună credință că 
Ilena era convinsă că lucrul a fost dis- 
cutat între ei, 

in toată corvada acelor ocupaţii, Dră- 
gânescu stia să aleagă partea de cate o 
putea uşura. Aghiolantul lui era aci 
cumnata Norica. Flena întrebuința numai 
uutoul și Drăgănescu lua mai comod iră- 
sura. Mika-L6 era încredințată că merge 
in lrăsură de casă. Adâncită în perne dis- 
părea alături: de Drăgănesgu înalt şi ro- 
bust. Nu o dureau picioartie dar nu în- 
cetu de a se simţi mândră că umblă pe 
sus. Inchidea ochii şi nu-i deschidea de 
cât pe Calea Victorie: sau pentru a con- 
sulta lista comisioanilor zilei, Avea de 
altfel memorie bună şi îşi amintea un 
amănunt cerut de Elena, cure nu sta în- 
dicat pe hârtie şi a cărui nesiguranță neli- 
niştea pe Drăgănescu, Când d-ra Norica 
îl asigura că Elena vrea aşa sau altmin- 
irelea, drept recompensă Drăgănescu o- 
prea la prima coletărie şi î? cumpăra pră- 
jituri de-care era lacomă. Când cra vor- 
hu de el singur Drăgănescu se servea de 
alți furnizori decât ai Hlenci, nu ţinea 
mumai de cât la cei consacrați” de moră. 
Vestigiu al simplicităţei lui dinainte. Cu 
Ilena desigur nu star fi putut opri la ace- 
le cofetării așa cum făcea cu Mika-Le. 
Cummnăţica îi putea da iluzie, că ceva din 
el cel din Dealul Spirei sar fi putut asi- 
mila cu nobila Elena. . : 

In fața magazinelor Mika-l.6 prefera 
să rămână în trăsură. Se trăgea în mar- 





ginea perinilor asa ca să fiu văzută de 
iecători pe care îi privea insistent până 
când băgau de seamă. Dacă trocea cinc- 
va din brigada bocmă a trecutului în- 
chidea ochii, după ce cra sigură însă că 
a fost remarcată ; dacă îusă cra diu co- 
horia distinsă a prietenilor Elenei, Je so- 
licita, salutul. Numai cra vorba de fai- 
inoasa privire de altă dată: de obicetul 
acela de a fixa omul în ochi, căutând 
en ochi galbeni un Ixc anume, locul rău 
fătmat şi vulnerabil. Deprinderea accea 
urâtă nu sar fi potrivit cu principiile T- 
Jenei, Numai roluujea prunela rotundă 
usczând-o fără ruşine în ochii care în- 
dată umbreau în ci ruşine! Nu! Se uila 
avuni la oameni normal, mai mult res- 
puctos şi la Elena a se uita mereu co 
dia josul unei scări spre vâstul ci, 

Se scoboară cât mai jos parcă pentru 
a a vedea pironită mai sus. Se scoboară 
mereu mai mult. pentru a o admira mai 
bine, mai ales decând asistase la o cou- 
sultare între Drăgănescu şi Elena. 

Era vorba de problema grea dacă Le- 
nora cu Coca Anine şi d-nul Walter lre- 
buiuu invitaţi la marele concert. 

Nu se frecuentau dar nu fusese ruptu- 
ră formală. Walterii nu făcuse e drept 
nici un pas spre Drăgăneşti, dar nu ce- 
rea ovare eticheta ca ei să facă acel prim 
păs ? Timpul capriciilor materne a Leno- 
vei era departe şi putea precumpău: 
considcrația socială că era mama ci. Pâ- 
ră atunci chestiunea nu se pusese imi- 
neni, dar când era vorba de o serbare 
aşa de mare şi publică, unde fie-care 


invitaţie reprezintă un calcul indelung, - 


unde totul avea consecinţe, unde totul 
era profesie de credinţă şi gest definitiv, 


* 


UNIVERSUL LITERAR * 


se cerea o mare cumpănire mai ales asu- 
pra unui punct aşa de delicat, 

Cumpăna înclinase spre invitarea Wal- 
terilor mama d-nei Elena Drăgănescu- 
Hallipa, rămânea mama ei! Talentul Le. 
narei pentru mariaje bune, nu cra străn 
de acel precept. 

Mika-l.6_cra uimită de o astfil de 
discuție, Tot atunci Elena comunicase 
hui Drăgănescu că Prinţesa  Maxenţiu 
intr'o scrisoare de o cuviinţă perfectă îi 
probusese participarea la festivalul Bach 
a marelui Marcian văr al Prințului. Mar. 
cian îşi oferea concursul şi Prinţesa era 
numai interpreta acestei dorințe a Ii. 
Marcian întors abia dintro serie de con- 
evite clasice de vioară, în toată iuropa. 
Marcian, pe cure Elena nu Par fi putut 
uiciodată solicita prin agenţia Stuard, și 
pe care mai nu ar f! cutezat să-l roage 
direct ! 

Totuşi Elena cu. vocea ci clară de alto 
asezase ecnaţia. Prinţesa Maxenţin, co- 
legă a ci de şcoală. măritută cu fostul 
ci logodnic şi Marcian ca termen co- 
mun. Fra o deshatere în adevăr în- 
teresantă. Ochii lui Mika-l6  rămăseie 
Voluţi de uimire. Se luate decizie afir- 
vwalisă. Aşa dar marea ispravă a ni Mi- 
ka-l.6 devenise ceva subordonat protoco- 
lului, Şi dacă acea logondă nu mai în 
somba nimic apoi ce însemna ea Mika- 
le acolo? Chiar dacă si-ar mai fi îu-. 
chipuit că are vre-un rol, trebuise acuru 
să înțeleagă cât cra de neînsemnată, O 
miisură mat minimă a opiniei d: sine, nici 
ni maximă a opiniei de altul nu se 
yutea atinge. De aceca Mika-l& «cobora 
tot mai jos pe scara de unde să poată ud- 
nira pe Elena. 

Singura ci aspirație acum cra să asiste 
la acel concert aşa de minunat. Nu putea 
sit intenţiile Ilenei, dar trebuia să în. 
cerce a încdupleca pe Drăgănescu, Crerlen 
totuşi căi va fi admisă. Dar cu ce rochie 
se va îmbrăca. D-ra Norica arăta de cu- 
rând un mare gust pentru tualetă. Pusese 
însă des, cu timp şi fără timp, rochia 
de imitasă neagră dăruită de Flena. O 
lăsase mai luvgă dinadins cu milă pentru 
stofa tăiată şi pentru că îi plăcea să ia 
acre „post” pe care le confunda pro- 
babil cu aerele distinse. Un lanţ scurt de 
unr cu breloc, pe care îl tot pipăise stă- 
ruitor şi pe care Elena i-l dăruise, orna- 
menta rochia uşor decoltată. Tualeia asta 
reprezintă pentru Mika-L6 suprema ele- 
gauţă. Nu avea în sine nimic care să nu 
fie potrivit, totuş: purtată de ea avea un 
mic, un imperceptibil ridicol. Din aspec- 
tul ci monden. se desprindea ceva dis- 
mroporționat, desuet şi uşor ceunic caşi 
din deseuurile ei de altădată, naive şi cu 
pretenţii de noutate. Nuanţa asta impre- 
cisă de ridicol nu lipsise nici isprăvilor 
ci văufăcătoare, nici tentativelor de se- 
dueţie, nici chiar amorului şi dramei cu 
acioraşul ! Venea din contrastul între 
fiinţa ci neînsemnată şi măştile preten- 
țioase pe cure i Ie punea viaţa. Ca acc: 
figuranţi cărora li se dă un rol pompos 
din vre-o împrejurare şi e subt costu- 
mul măreț străvede. „bietul om“. De aceea 
înainte de a fi iniţiaţi unii din musa 
firii Ilenei se întrebase cine e necunos- 
cuta, cu un nic surâs, 

Ceesce de mult timp ocupa dorinţa lui 
Mika-L6 îu formă de Norica, era dobân- 
direa unei perechi de pantofi de lac cu 
buclă de argint. Cu neputinţă de spus 
Elenei o astfel de dorinţă. Nu so prezinta 
ocazia nici chiar subit formă de aluzic. 
Soliciiudinea Llenci nu se cobora până 
la picioarele d-rei Norica. Toluşi dorea a- 
cei pantofi cu pasiune, cu durere 'aproa- 
pe. Nemai având la îndemână cameni de 
ispitit, otravă de băut, îşi sat:sfăcea por- 
nirite dramatice asupra acestui mie su- 
biect. Plângea, suferea, se revolta în- 
irascuns şi pe faţă practica în biroal 


e 


VNIPERSUL LITERAR 


cumnatului melancolia şi . descurajarea, 
După lungi manevrări parvenise să atr- 
gă alenţia lui Drăgănescu care compă- 
tiznitor o întrebase ce-i e de lipsă. 

Işi n:ărturisise nu fără ocoluri și mu- 
tre obsesia. Drăgănescu socotise lucrul 
ca pe o copilărie şi nu dase urmare. Cum 
ia el tctul era convergent, ipoteza panto- 
filoc de lac nu putea fi pusă serios de- 
cât în raport cu ce ar crede Elena. De 
oarece llena nu dase fetei pantof: de lac, 
probabil că nu era potrivit să poarte ast- 
tel de încălțăminte. , 

Intrebase pe Norica dacă Elena ştie şi 
ce crede. Mika-Le€ sc apăruse; Nu! Nu 
ştia! Şi să nu cumva să-i spună! 

Aşa dar totuşi nu exista un rcfuz for- 
mal al Flenei ; chestia se putea examina. 
E drept că Drăgănescu uitase şi trebuiau 
noi şedinţe de melancolie pentru a rea 
duce pantofii la ordinea zilei. Marele 
concert Back, îi veni în ajutor: Sora ei 
spusese că va asista şi ca, dar cum putea 
veni firă pantofi de lac! i 

Cuncertul era departe încă şi Drăgă- 
nezai se gândea că Elena va aviza la 
timp, dar d-ra Norica îşi repeta cupletul 
cu perseverenţă. Era un atușmeni prin 
evinte dacă nu prin pupile, Cu Drăgă- 
nescu suggostiile nu ar fi reuşit dar du- 
lcanţele îl nemulțumeau. In genere era 
serviabil şi fata ceea sta mereu cu el a- 
colo bătându-i capul. Simţea un fel 'de 
obligaţie. Intr'o zi pe când făcea unele 
curse în Lipscani Drăgănescu opri tră- 
sura la un magazin care prin patru vi- 
irine jargi şi o firmă elocventă vorbia 
«de pantofi de lac. 

—- Dă-te jos şi încearcă ! — spuse brusc 
fetei, plictisit că nu are deslegarea Ele- 
mei. Mika-Le se pitulase grăbit în fundu! 
magazinului şi urcată pe un scaun prea 
înalt, cu picioarele suspendate, luase po- 
ses: Ge prima pereche — cam mare — 
de pantof: strălucitori de lac cu buclă 
n:ăreață. Drăgănescu se invârtea pe lân. 
gă comptuar cam neliniştit ucum în faţa 
iaptului împlinit. Ce va zice Elena ? 

Mika-Le€ îngăima ceva despre achitare 
şi mulţumire. 

Nerăbdătoare purta însă pantofi: depe 
atunci, cu grija ca Flena să nu observe 
pe când Drăgănescu ar îi vrut dimpotri- 
vă să aibă pronunciamentul ei. 

Iu irăsură în schimb Mika-Le sta cu 
pantofii alăturaţi bine expuşi. Un lucru 
cbişuuii, pantofii de lac! otuşi aceştia o 
idee prea lungi făceau picioarele lui 
Mika-Le o terminaţie „le sărbătoare“ 
care atrăgea e drept atenţia şi surâsul. 
Mika-Le era încântată. Ori de câteori îi 
purta îndrepta spre Drăgănescu o privire 
de recunoştinţă şi complicitate care îl 
pliclisea. Altfel în genere „amândoi se 
uveau destul de bine“ cum afirma Nory 
când avea gust de vervă proletară. 


IMORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


Fragment din romanul Concert din mu. 
zleă de Bach. 





5 


CALISTRAT HOGAS 


1847 —1917 , 


*Suni unii scritori asupra cărora soar- 
ta revarsă larg gloria din viaţă. Inaltele 
instituții îi onorează en premii naționale 
sau academice, iar spiritul public îi d.—- 
vinizează prin aprecieri elogice şi prin 
cmagii festivale. Aceştia sunt fericiţii a- 
leşi ai naţiunii recunoscătoare, lanreaţii 
premiilor de care am amintii şi sărbă- 
toriţii contemporaneităjii drepte şi nc- 
părtinitoare. | 

In literatura noastră aceste exemplare 
sunt destul de rare şi adese ori cetim 
sau vedem cu ochii cum cutare scriitor 
de talent, să epuizează într'o muncă îs- 
tovitoare de birou, sau ofileşte într'ui 
mediu ne cerectat de soarele recumoştin- 
ţii. Exemple strălucite ne oferă literaiu- 
ra noastră ante-belică şi printre ne- 
«dreptăţiţii acestei îgnoranfe cunoscute 
f'eurează şi originalul prozator moldo- 
vean Calistrat Hogaş. 

Cât timp a fost în viaţă C, llogas a 
întâmpinat adesea cele mai dureroase în- 
succese şi cele mai revoltătoare respin- 
geri din partea acelora cari erau che- 
maţi să remarce în scrisul său un adevă- 
tat talent și un creator neîntrecul al 
unei vieţi apuse dar așa de evocativ imor- 
talizată în paginile sale. 

Se cunoaşte, în de obște căderea lui 
Hcgaş la premiile Academiei se ştie de 
asemenea cum era el apreciat de amici 
şi cunoscuți. 

In fară de revista „Viaţa Românească“ 
dela laşi şi „Arhiva“ lui Xenopol care 
au publicat primele sale descrieri de că- 
lătorie în munţii Neamţului nici o altă 
revistă literară na incercat să stimu- 
leze şi să încurajeze pe acest mare pro- 
zator care era sortii să creeze ov lite- 
rutură nouă, o proză originală şi deose- 
hită fundamental de u înaintaşilor săi, 

Prin subicetele sale noi, care ar pu: 
tea avea în parte analogie cu acele ale 
lui Creaugă find transpuse din acelaş 
mediu de ţară, dar deosebimdu-se de ele 
prin crearea unor caractere noi şi apro- 
fundarea unei anumite stări sufleteşti a 
personagi'lor sale care trăesc de sine şi 
rămân în literatura noastră tipuri apar- 
te și deosebite de tot ce s'a scris până 
la ei. 

Cât timp va mai exista frumuseţile 
fermecătoare din munţi: noştri şi asta 
desigur are o durată de veşnicic, atita 
vreme cititorul român va purta cu ne- 
spusă plăcere pe „părintele Ghermănu- 
ță“ pe încântătoarca „Floricica” pe „pi- 
rintele lovinadie“ şi pe „Cnacoana Ma- 
rieta“. 

Trăit o viață întreagă prin aceste me: 
leaguri, scriitorul Hogaş a 'isbutit să-și 
asimileze toate mijloacele de fond şi for- 
male care îl puteau ajuta să creeze „toată 
atmosfera acestei vieţi de munte, aşa cum 
era ea acum 50—60 de ani şi aşa cum mai 
există şi astăzi măcar în cadrul ei na- 
tural, : 

E drept că personaziile create de el 
dispar odată cu introducerea civilizaţiei 
şi cu schimbarea radicală a unei vieţi pa- 
triarhale care aparținea numai unul tre- 
cut, dar această schimbare ile exterior nu 
schimbă mult din cadrul şi aspectul ge- 
neral al unei vieți necesitate de împre- 
jurările georgafice şi de firea anumită a 
oamenilor din acele locuri. i 

Dacă seriitorul Hogaş a reuşit în gene- 
re să ne înfăţișeze chipuri de bătrâni 
călugări dim aceste meleaguri monastice, 
el a reușit tot aşa de bine şi în descrie- 
rea caracterelor laice şi în special feme- 
siine din aceste ținuturi. Cred că nimeni 
până la el nu a descris aga de pertect 


perirelul exterior şi psihologic al femeii 
în gencre şi în speciul al femeii dela 
niunte, Pigura şugubaţă și plină de far- 
mic a „lloviciciiă“, descrierea atitudi- 
nilor fizice ale Axinici sunt pagini în- 
cântătoare şi durabiie. 





CALISTRAT HOGAŞ 


Trin umorul sănătos şi original seriito- 
rul llogaş vine să completeze uspectul a- 
nalog din opera genialului Creangă; prin 
paginele sale descriptive în care matură 
mareaţă a munţilor noştri apare în toală 
splendoarea ei, el încearcă să egaleze 
pe Al. Odobescu şi Al. Sadoveanu; iar prin 
limba sa bogată şi nouă, împestriţată cu 
o seamă de provicialisme udresaie me- 
diului descris, el îmbogăţeşie literatura 
noastră cu elemente nol şi nemuritoare. 

Vicaţa lui lHogaş aşa cum se cunvușie 
din descricrile verbale ale cunosecuţiior 
lui, cra tot aşa de vie şi de mucalită 
cum apare şi din paginile subieciive ale 
prozei sale in care eroul principal al su- 
biectului, autorul, încearcă să se înca- 
dreze cu plăcere intrun mediu, pe care 
l-a îubit aşa de mult şi pentru care 
drept recunoştinţă a căutat să lese pos- 
terităţii drept recunoscăloare, un crâm- 
pei de plăcută deleciare sufletească şi 
o nostalgie estetică pentru tot ce este 
frumos şi durabil în meleagurile nccu 
noscute ale încânlătoarei noaslie ţări. 


GH. CARDAȘ 





UNIVERSUL LITERAR 


Cursele de tauri şi biserica 


» 


Lumea îl disirăgcă de la teama sa. 
Cum rămânea singur, revenea la ea. Viaţa 
sa întreagă începu să convergeze către 
Sâmbătă la orele patru şi jumătate, când 
se_va fi sfârşit cu toată povestea asta. 

In ajunul bacalaureatului va reciti, cu 
febrilitate cursurile. To! aşa astăzi, sili 
de un sentiment cu adevărat pneril, ce- 
ruse lui don Ali să-i împrumnte câteva 
cărți despre „Arta de faurea“ 1): el 
credea că va deseoper: în extremis reţete 
mirabolante peniru uciderea  tauriloa. 
Don Ali îi trimese trei in-guurto... Primul 
rând citit răsturnă toate cunoştinţele lui 
Alban. Simi limpede că puţinele lui me- 
vite se vor sfârşi dacă îşi va vâri nasul 
în cărţi. Ceeace avea importanţă la cl, 
era inspiraţia. Când era vorba să-și a- 
mintească sau să înțeleagă devenea abu- 
ros. Inchise cartea şi: se lăsă în voia for- 
ciur sale proprii: e un gest pe care l-a 
făcut de multe ori de atunci. 

Dar, răsfoind volumul, un titlu de ca- 
pilel l-a făcut să tresară: „Cursele ae 
tauri şi Biserica“. De aceasta avea el ne- 
voie, de lucrur: care să-i pună în mișcare 
maginaţia, Cine avea să-l susţină, să-i 
ascundă realitatea, până la ora cursei și 
în timpul acestei curse a cărei îngrijo- 
rare frământa toaic năruntatele? Nimeni 
decât imaginația. 

Mergea departe, această religie a Tau- 
rului al cărei credincios era Alban, se 
pierdea în timpuri. Alban, ignorant şi 
curios de raporturile sale cu Biserica -— 
redesclisese acuma cartea ca să le cu- 
nouscă — păstra înscrisă în inimă istoria 
sa doalungul lumii vechi. Si o cvoca cu 
putere astăscară, în această oră când siin- 
fea că pentru a slrăbate greaua încercare 
avea nevoie de toată exaltarea sa. 

Mazdeismul profesa că taurnl cra pri- 
mul creat între viețuitoare. Indra vedică 
este Taurul divin precum Marduk, Ninib 
și Anu în Babilon precum Horus în F- 
gipt. H6liopolis era un centru de adora- 
ție pentru Taurul lui Râ. În Creta, acum 
scase mii de ani, în leagănul strălucitor 
al civilizațici preclenice, cultul Taurului 
era celebrat prin lupte de tauri care erau 
o instituție religioasă şi naţională. In 
Grecia, Jupiter se încarna în taur ca să 
seducă pe Fuvropa. „Pasiphae“ se dădea 
unui taur alb, care o făcea mama M..no- 
tenrului. Dionysos în mistere cra arătat 
sub forma unui taur, sau cu fruntea îm- 
podobită cu coarne, Femeile din Elea, în 
niwpul serbărilor de primăvară, cântau 
um imn celebru: „Vino, divinule Liber, 
purtat de picioarele tale de bou | Alear- 
să, taur divin, taur plin de binefaceri !“ 
În Beoţia, se presnpune că există un cuit 
al lui Poseidon-taur „Răgitorul”. In Te- 
salia,  taurocathapsiile erau  analoage 
„tiontei“ spaniole şi „ferradei“  camar- 
peze. La Llausis, timesii lupiau cu taurii. 
Tu luptele de tâuri din Efes, ei se identiii. 
cau cu Dumnezeu, se chemau ei îns:şi 
„tauri”. Nenumiăratele reprezentații de 
tauri preromane în toată Spania, se ra- 
portau la călătoria lui Hercule, fundato- 
rul. Sevillei, cadoalui de vac! făcut de r- 
rou. unui niic rez indigen și caracterului 
sacru pe care i-au avut de atunci, după 
spuse. lui Diodor din Sicilia, taurul în 
Spania. 


i)lucercăm să traducem în româncşie 
verbul spaniol „torear* (a lupta cu :tau- 
rii) prin a „taurea“ precum în franțuzeş- 
ie nu de mult se încerca traducerea lui 
prin »tcrâer”, 


— Fragment din romanul ,,Toreadorii'* — 


de HENRY de MONTHERLANT 


Sevilla a Fost orasul lui Iuliu Cezar,o- 
pus Cordovei pompeiene. Şi luliu Cezara 
tost acela care a introdus luptele de tauri 
Ja Roma, unde aveau să se perpetucze 
până la sfârşitul Renașterii, Apoi remise 
secrificiul de tauri şi cultul zeițe: Mithra 
Taurociona, religia soldaţilor pe care Al- 
ban o simţea atât de profund că în anu- 
mite ore, mergând până la capătul ge- 
niului său întunecat, se întreba dacă «i 
an era desemnat s'o renască. 

Fapte şi ma. stranii chinuiau pe tână- 
rul putrificat şi înaripaf de visurile 
sale. Cu cât raporturile noastre cu na- 
tura sunt mai intime cu atât suntem mai 
aproape de supranatural. 








iba ai 


Alban de Bricoule venise pe lume în 
noaptea de 20 spre 21 Aprilie, întrun 
fluviu de sânge. Acest sânge s'a scurs din 
mama lui împreună cu el şi o ucidea, căci 
-de atunci ea n'a mai putut să se îndrepte 
şi s'a stins pujin după epoca acestei po- 
vestiri : e ceva să primeşti viaţa luând-o, 
Or, la 24 Aprilie era natale urbis, ziua 
fundării Romei de către gemeni, celebrată 
în toată Italia : coincidenţă îmbătătoare. 
Dar cât de mare i-a fost zăpăceala când: a 
aflat că nu era o zi oarecare din Aprilie 
ci că în noaptea de 20 spre 21 soarele în- 





LES BESTIAIRES, uquarelă de Herman. Paul 


mă 4 CPR a : : Se eta 
vă în semnul zodici Taurului, din care 
moiiv Caldeenii şi Pergii fixau atunci în- 
cepuiul creaţiunii | Aceste semne  isbi- 
toare ale predesiinării sale şi mai mulie 
minuni care însoţiseră nașterea sa, pro- 
curau hrană fără de sfârşit reveriei sale. 

Şi fără încetare cele trei genii, al Ro- 
mei, al Taurnlui şi al lui Alban, se în- 
tâlneau astfel. Hercule era fundatorul 
Sevillei şi al culiului taurului în Spania 
—iar armele din blazonul Bricoulilor crau 
susținute de două chipuri ale lui Ilercule. 
Alban avea un cult pentru Luliu Cezar-—iar 
Iuliu Cezar cra acela care  introduseso 
„corrida“ la Roma. El iubea cu deosebire, 
pentru blândețea și clemenţa sa, pe Sei- 


mini RR A E CRC Sica] 


Se 






Pe Critic PRI a 


pione Africanul căruia la vârsta. de .doi- 
sprezece anii, îi consacrase o mică com- 
pilaţie istorică, — iar Italica mahalâuu 
Sevillei cea cu cursele de tauri, era o co- 
lonie a lui Scipione Africanul. El aprecia 
uneori, pentzu realismul «ei, familia Bor- 
gia — şi casa Borgia avea un îaur pe 
scutul ei, Spiritul său se oprea cu insisten- 
ță în jurul împăratului Iulian,—iâr lu- 
han era un adora!or al zeilzi Mithra, ale 
cărei mistere 'el le celebra în palatul 
său la Constantinopol: Sar fi putut spune 
că tontă viața lui Alban se stringea lângă 


- 


UNIVERSUL LITERAR 


cele două fiare sfinte, Taurul şi Lupoaicu, 
care puieau fi văzute sculptate alături 
pe una din porţile arenelor din Nimes. 

lulian! se gândea el în seara a- 
ceasta, dinaintea titlului capitolului: „Ta- 
- urii şi Biserica“. Creştinismul şi mithrais- 
mul duseseră luptă aprigă, chiar din 
cuuza analogiilor lor, Renan na seris 
că „dacă creştinismul ar fi fost oprit. de 
vre-o boală mortală, lumea ar fi fost mit. 
hriastă ?* Clerul mithriast reproşase cre- 
ştinilor mai multe împrumuturi, între 
altele că au plagiat, prin „purificarea cu 
sângele mieluiui”, purificarea prin sân- 
gele taurului, Creştinii, persecutori la 
rândul lor îndată ce au avut puterev, 
condamnaseră la moarte pe  mithriaşti. 
Și iată dece, renunțând să capete din 
«arte sfaturile tehnice de ultimă clipă, 
Alban căută în ea cu pasiune materialul 
prim care să sprijine unul într'altul cele 
două iubiri ale naturii sale profunde. 

Pius al V-lea dăduse numeroase bule 
asupra agitatio taurorum până ce a lan- 
sat anatema împotriva toreadorilor. Ex- 
comunicare retrasă de Grigore al XIII- 
lea, dar restabilită de  Sixte-Quintul. 
Timpuri «ero:ce ! Consiliul academic al 
universităţii din Sălamanca refuză să ţie 
scamă de ea, şi gloriosul Frate Luis de 
L&on, în numele doctorilor, redactează 
protestul, Scandalul crescând, căci preoţi 
usistau la curse sub diferite deghizări, re- 
gele scrie Papei că bula va rămâne fără 
efect, căci. Spaniolii au cursele în sânge 
şi a li se interzice ar fi „mare violență“. 
Ca urmare Clement al VIll:lea, întro 
bulă, recunoaște că cursele sunt o şcoală 
de curaj, că ele. aparţin patrimoniului 
Spaniei și ridică excomunicarea, în afară 
de servitorii Bisericii care vor cobori în 
arenă. ! i ia 

Atunci a început, pentru a continua 
până în zilele noastre, fericita unire din- 
re Biserică şi supraviețuirea jerifei de 
tauri a mithraismului. Nici o canonizare 
nici o mutare a sf.ntei Impărtăşanii sau 
a relicvilor într') biserică nouă, şi nici 
comemorarea vreunui sfânt nu sa mai 
făcut fără curse de tauri. 

Adunările călugăreşti, episcopii dădu- 
seră curse de tauri pe socoteala lor, la 
care asistau toţi demnitarii Bisericii, iar 
starețul mânăstirii din Burgos scria şi pu- 
blica Tauromachia. Singură canonizarea 
siintei Tereza costase viaţa la peste două 
sute de tauri, fiecare mânăstire fundată 
de ea dând câte > cursă. La canonizarea 
sfântului Ignaţiu de Loyola, iezuiţii înşişi 
ceruseră mânăstirii din Sevilla să dea 
imediat după ceremoniile religioase şi o 
„strălucitoare“ cursă de tauri. lot aşa sa 
întâmplat şi la canonizările sfinţilor iezu- 
iți Louis de Gonzoga şi Stanislas Kostka. 
lar Papa în persoană celebrase jubileul 
dela anul 1500, la Roma, în piaţa bisericii 
'Sf, Petru, printr'o mare cursă de tauri. 
Din timpul lui Calderon se sărbătorea 
printr'o cursă de tauri oficierea primei 
leturghii de către vreun preot tânăr. Sub 
Ferdinand al VII-lea, era, se pars, lucru 
obicinuit ca o fată, în ajun de a lua vălul, 
să asite la o cursă şi, chiar să facă câteva 
„passe“ unu: taur tânăr. Au fost mânăstiri 
unde, la serbările pentru alegerile de 
starițe, să se organizeze mici curse de 
tauri, care erau jucaţi cu capa de către 
devotas. Reprezentarea suertes-elor și jert- 
felor de tauri împodobise stranele şi 
transeptele 'catedralelor: catedrala din 
Plasencia, catedrala din Cordoba... 

La Tudela, în dimineața zilei de curse, 
un capucin implora pe Dumnezeu pentru 
ca laurii să iasă buni de luptă. La Sala- 
manca în anumite ocaziuni, se oficiaseră 
tre! sute de leturghii pentru sufletele 
din purgatoriu pentruca vremea rea să 
nu împiedice cursa de după amiază. La 
Roa consiliul municipal, fiindcă oraşul 
scăpase de ciumă se obliga să plătească 


în fiecare an pairu tauri cate vor Îi tau- 
reaţi „pentru iubirea de Dumnezeu“, la 
Leon înaintea cursei una din sulițele pi- 
cadorilor era oferită în mod solemn preo- 
tului care prezida cursa şi dădea binccu- 
viîntarca, La Cacerts, > confreric în o- 
noarea Sf, Fecioare nu admitea ca mem- 
bri decât pe accia care știau să lupte cu 
taurii călare. Şi aceasta era mai mult 
decât juxtapunerea unei religiuni şi a 
unei plăceri. Era, eterna credință în ca- 
racterul sfânt al taurului. În Estramadu- 
ra, aveau un cult pentru taurul stân- 


„tului Luca despre care mergea faima că 


face minuni. La Oviedo, în tiecare an, în 
ziua morților, în timpul mare; lcturghii, 
la un moment dat se introducea o vacă 
în biserică, şi ea rămânea acolo în tim- 
pul unei părţi dim liturghie, 

Și nici în secolele al XFX-lea şi al XX- 
lea, pactul mistic nu se desfăcuse. In 180). 
oraşul Colnenar de Oreja cerea o cursă 
„pentru a mări credința. în sfântul chip al 
lui Isus“. Până în 1845, la Universitatea din 
Salamanca, acela care primea gradul de 
doctor trebuia să suporte cheltuelile unei 
curse de șcase tauri. În zilele noastre, 
fiindcă ora cursei de adio a lui Lagariijo 


" coincidea cu procesiunea religioasă, pro- 


cesiunca a fost amânată pentru dimineața 
uvinăatoare ca respect. O capă pentru lup- 
te a tvreadorului Montâs era păstrată în 
Catedyaia evanghelică din Sevilla. De 
curând la Grenada, cursa a fost prezidată 
de Masca-Domnului a suferințelor, divi- 
nitatea protectoare a oraşului : cuadrille- 
le, sosiud, îngenunchiau înaintea statui: 
ridicată întro tribună. La Huelva, un ma- 
tador oferise Sfintei Fecioare protectoare 
„urechea de aur“ câştigată la Madrid, 
ceeace a dat loc unei mari ceremonii re- 
ligixase. In fiecare an, la Malaga, confre- 
ria Sfintei Fecioare a Sperauţei dădea o 
cursă de tauri în onoarea patroanei sale, 
Ș toreadorii purtau culorile Sf. Fecisare 
Păzitorii de tauri din Camargue erau 
grupaţi într'o confrerie al cărci patron 
cra ȘI, Gheorghe, La Saintes-Maries-de- 
la Mer, jocuri de tauri fuseseră prezidate 
de fpiscopul Rivicro, prelat pe care în 
făţigarea sa romană îl făcea demn de 
purpura romană, Analele arenelor din 
Sevilla, scrise de marchizul de Tablantes, 
erau dedicate. slariței mânăstirii Nostru 
Senora del Rosario. La Fucnic Eucina, v 


? 


vacă apăruse în arenă în onoarea sfântu- 
lui Augustin, jar carnea împărțită popo- 
rului, poseda virtuţii medicale, după cum 
odinioară aceea a iaurilor ucişi în 
cinstea sfinților se păstra ca relicve şi 
vindeca frigurile.* Credimţa în virtutea 
taurului ucis în nod religios treeca de la 
cultul taurului şi din mithraism în cultul 
creşi:n. Imperiul mort se înălța din mor- 
mântul său pentru a se uni cu Biserica 
vie eare voise să-l omoare. Nu în zadar 
crucea, marca în Egipt coastele vacii 
Hathur, în Creta, fruntea şi fălcile tau- 
rilor reproduşi pe morminte. Apis şi 
vaca dionysiacă retrăiau în taurul sfân- 
tului Luca, în boul care încălzise pe Isus 
în iesle, în taurul care, în primele tim- 
puri alc creştinismnlui, fusese simbolul, 
când al creştinului, când al Mântui- 
torului însuşi. Regiunea crescătoare de 
tauri bravi, câmpia sevillană, a meritat 
totdeauna titlul de tierra de Maria San. 
tisima, pământul Marie: foarte Sfinte. 
Versurile „zarzuelei“ totdeauna au fost 
ndevărate pentru inimele celor simpli: 

El arte, de las toros 

bajo del cielo... 

„Arta taurilor a coborit din ecr“. 

Pornit pe povârnișul acesta, unde sar 
mai opri Alban? Isus, întro anumită e- 
pocă, a fost identificat cu Soarele. Ei se 
inscrie în mijlocul roatei de raze : 

Monograma sa, în “discul derivat din 
voata solară, păstrează: un sens luminos. 
$: antica roată solară rezistă în multe 
tipuri icnongrafice din Evul Mediu. Dar 
atunci, alianța dintre Soare ş: Mithra 
tanroctonă, nu-i chiar alianţa între fiinţa 
taurului şi Dumnezeul creştinilor? Iar 
soarele care face parte din semnul 
Taurului chiar în ziua când Alban vine 
pe lume, nu-i făcută ca să arate că aceas- 
tă alianţă va găsi în el preotul şi bacchan- 
tul său ? 

Acuma nu poate să doarmă, sătul de el 
şi de toate lucrările aces:ea, încapabil să 
potolească syeretismul care fierbe în el, 
târînd cu el un torent de folzie. Plin de 
puterile serii, nimic nu i se ma; pare 
imposibil, 

Să doboare tauri? Ei bine, nu-i vorba 
decât să ţinteșii exnul stâng (nu cel 
drept) şi apoi să eşi din încurcătură cum 
vei şti ; e vorba numai să ai îndrăzneală, 
[mi îi lipseşte oare ? Ah, are să lasca fi 





„1. STEURER: TAURUL 


—— 
ucis de Dumaezeul său! Contactul, presiu- 


Pupăza şi cioara - 


— FABULA — 


—Cemi tot stai în faţă, cioară?... 
Nu te simţi, mu ți-& ruşine ?.. 

Vrei să mă reped la tine 

Cu-al meu cioc, să te las chioară?.. 
Cred că ştii destul de bine, 

Ingălată lighioană, 

Că nu'i azi întâja-oară 

Când îţ; spun: eu sunt CUCOANAĂ! 
ŞĂ mdrăzneşti să'mi stai în faţă, 
inbrăcată numa ?n zdrențe negre-păcură sau sure 
Şi să'mi faci într'una greață 

Prin pădure?) 


Ba, înc'ai avut curajul nemaiauzit, să spui, . 

Nu ştiu când şi nu ştia cui, 

Ca un fapt adevărat: 

Că eşti fată dc-lmpărat, i 

Dar că vraja unei babe mi îe-a preficut în „stancă“?.. 
Să-ţi spun eu ce eşti: țigancă i 

Neaoşă, sadea, — că doară 

Nu de geabaţi zice „cioară“!,.. 


Astiel a 'mîruniat odată, — elegantă şi uşoară, — 
Pupăza pe-o Diată cioară., 

Cioara, neagră ca un. tuci, ; 

işi făcu şi ea trei cruci 

Și răspuuse-aşa 'niro doară: 


— „Recunosc cii eşti CUCOANĂ nobilă, precum ai spus, 
Că, de nu ţi-aşi recunoaște-o, păi.m'ar bate Cel de sus, — 
Şi văd bine, 

Vai de mine, . 

Văd de mult, nu văd acuma, 

Căți sunt stracle ca spuma ; 

Că 'eşti toată m toate cele 

Numai valuri de dantele; 

Că, sucrgăând uşor pe stradă, 

Toţi se toarnă să te vadă; 

Că nui grijă, că nai păsuri 
Și că "'nnoți numa 'n mătăsuri, 

Dar mai ştin—şi cer ertare, de 'ndrăznese să'ţi spun cu glas, 
Că, la dumncata în casă, n'aşi putea trăi un ceas, 

Fără să mă ţin de nas?,...* 

de Aa ie aa ea br, stă 07 ag pr parte Re 
| ă i “e » 

Acum cer şi eu ertare şi rămân un serv supus, — 
Dacă mâine vre-o frumoasă 

Elegantă, vaporoasă, 

Citind cele de mai sus, — 

Va roşi pe sub roşeaţa ce i-o pune sulimanul 

Cu toptanul, P 

Şi,:o clipă trecătoare, îi va fi niţel ruşine, 

Stiind bime pi 
„Că la dânsa: 'n casă este Ş 

“Ca ln pupăza frnmoasă şi cochetă din poveste ! 


d. V. MiLITARU 


Yi neo 


JE >= 


E 





- fica nimie : E străbătut de. gândul că, 


nea. căve este între el şi fiare sau astre .. 


— q mică nebuloasă, o pisică care își 


scarpină ceafa, — toate strigătele. lăun- : 


aid tă Ş ice 
țiice pe care acestea îl silesc să le sevătă, 


nostălgia sa, ca. şi amintirea” animali- . 
tăți -sale, metamorfozele la care el se : 


dedă 'în' singurătate, (subiect “pe care 
nu-t putem alinge nici chiar în - treacăt) 
îi prezintă moartea ca 'o 'simplă reînoire 
a fiinţei, Cine ştie dacă încă odată el nu 
se va schimba în taur? : 

Dar de dimineaţă, . deşteptându-se, 
toată, ăventira sa, la lumina zilei, i 
vaapăzea absurdă, monstruoasă, ca difi» 
8 chinul pe care i-l va provoca va 

j aţa, Noaptea u. desfăcut pânza 
Penelopei: exact, noaptea la trezit și 
aurora îi provoacă un vis îngrozitor, 
Vineri dimineaţă | Simte ci nu ra putea 





prinzând cel dintâi prilej, :se va. arunca 
asapra 'coarnelor, ca: să fie rănit şi să 
slârşească. Nici o piedică nu-l oprea ca 
să pornească la asalt. Nici o piedică nu-l 


"opreşte în.dezastru. -. 


Trad. de ION FLOROIU 


Editorul francez, prezentând ultima car. 
te a cunoscălului romancier. şi. polemist 
Henri Beraud, probabil. pentru -a-î mări 
calitățile şi pentru a asigura şi. un succes 
personal scriitorului pe lângă 'sexal zis, 


"- din obiciriuință, frumos adaogă în „în- 
„seralul“ recomandărilordupă multe lucruri 


abstracte, aceste farinece fiziee ? j,cam- 


or în. alergăriie pe jos, în: 3 ca 
rel-aferluri în seliipele de foot-Dall care 
trăațte noupiea, bea ca un templier, câ. 


UNIVERSUL LITERAR 


iă opere şi cântărește 103 kilograme“. 
Dacă am urma acceaş cale şi am folosi 
mijloace asemănătoare, vorbind de auto- 
rul romanului din care dăm. în traducere 
fragmentul de mai sus, ar trebui să-l pre- 
zentăm cum uşa : „Henry de Montherlant, 
un îenăr frumus, voinic, a făcut războiul 
şi a fost rânul, Cât cântărește nu știm. E 
campion de foul-ball, un sporismann com- 
plet, şi un toreador de preț. A fost rănif 
în luptele cu tauri, de mai multe ori. Ui- 
lima dată, ioamna trecută în Spania, lân- 
gă lbacete „și sa vindecat în spilalul din 
Valencia. Bucuria ce a provocat în cercu- 
rile femeniste, rănirea acestui laudator al 
Dirililății mândre şi răsboinice, se poate 
vedea din acest ecou apărut în. ziarul „la 
Femme de Frunce” : „Ce fericire, mes 


" abeilles! Menfherlant, pascur-il acesta, 


a primit o lovitură de coarne în şale, kk 
!ocmai cecace îi doream ! Bruv taur, te 
felicit 

Primele-i lucrări, romane de răsboi „La 
releve du matin” şi „Le Songe“, îi aduc 
primele mari succese. In deosebire la 
scrierile de acest gen, aducea o notă sobră, 
şi O gravă prcocupure de cele spiriluale, 
incadrându-ne îu legiunea scriitorilor ca- 
tolici prin ățirmarea bărbătească a unei 
credințe, ce răsuna puțin fals prin aspri- 
meu ei, dai tocmai de aceea valoroasă, Și 
cum ca premizi conducătoare, aproape 
pentru înireaga-i operă se poate lua, cita- 
ful din M. Carauon, pus în fruntea ultimu- 
lui volum : „C'est une facon bien misera- 
ble de sentir que celle ou le corps n'a pas 
une part directe“, ușor veți înțelege şi spi- 
ritul celor doua lucrări depe vremea 0O- 
lim piadei dela Varis „Le Paradis a tombre 
des epces“ şi „Les onze devant la porte 
dorce'”, care nu-i decâl povestea un „team“ 
de 11 jucători. de football-asociaţie, irăi- 
tă artistic, intens, şi ridicată pe planuri 
superioare de .un veteran al jocului, 

Despre „Chant funebre pour les  moris 
de Verdun“ ce poate face mai mult, un 
cronicar grăbit, decat, s'o prezinte şi so 
recomande zelvs cititorilor săi, care vor ad- 
mira şi se vor încălzi de nota gravă a a- 
ceslei elegii moderne scrisă, pentru morții 
dintrun răzbai modern, . : 

Poate că vă interesează și „Toreadorii“.,. 
E elogiul păgdnismului şi al bestiei. Con- 
firmarea teorii biologice care afirmă (nu 
vă făliți, pentru că pe toți ne priveşte acea- 
stă teorie cindată!) că omul trece până la 
naştere prim toate formele de animalitate, 
E un. poem barbar și viril într'o oreme de 
efeminure masculină (stricto-senso) şi îmas- 
culinizare femenină, exterioară şi spiri- 
tuală (largo senso), - 

Intriga ? Poveslea tânărului Alban de 
Bricoule, îrimnes în Spania, înainte de ba- 
calaureat, cu să se odihnească, şi care - pa- 
sionat de iauri, coboară în arene ca to- 
realor... Nu vă gândiţi că femeia lipseşte. 
Există una, e tânăra Soledad, care ca 
semn de iubire, cere aprinsului Alban să-i 


„jertfească pe cel mai rău dintre taurii 


tatălui său, înir'a cursă de tauri, Mândrul 
Alban, acceptă, atunci când e numit laş, 
şi învinge, Dar ca şi cavalerul din balada 
lui Schiller, înfruntând moartea pentru iu- 
bită, a ucis tubirea. 

Fragmentul nostru, precum Ușor se. 
vede, e situat ca acțiune în jurul marei 
lupie de feuri, când Alban (adică  Mon- 
fherlant) nu uilă că poate muri. De aici 
gândul de a vedea atitudinea bisericii 
faţă de fanta su „de -păgân, cu credință 
catolică”, 





UNIPERSUL LITERAR 


Theodore Valerio 


Theodore Valerio, pictor. şi gravor prin 
anul 1853 vine prin ţara noastră mânat 
de o curios'tate artistică. In anul 1852 dcs- 
chizându-se chestia Orientului și cum el 
căuta molive de. inspiraţie şi dornic să 
studieze la fața locului t:puri şi costume 
orientale, a avut originala idee să plece 
spre “Turcia. Peste un an trece prin Un- 
suria luând schițe de pe lângă Tisa, co- 





de IOAN C. BĂCILĂ 


desenurile: Femee româncă din satul Tu- 
nari şi Jorobanţ de sate. 

De aici trece în Banat unde ia câteva 
tipuri de ţigani, apo. spre Oradia Mare 
unde desenează un păstor-român şi o câr- 
ciumă românească din împrejurimile a- 
cestui oraş. Drumul şi-l continuă prin 
Muntenegru, Dalmația şi Franţa. Theodor 
Vaicrio aduce acum la Paris o foarte în- 


THEODORE VALERIO: ROMANCA DIN SATUL TUNARI 
Din colecția de stampe a Academiei Române 


mitatele Pesta şi Heves, munţii Marta d= 
pe țara Crișurilor, tipuri de Slovaci şi din 
Slavonia. În 1854 el se închide în Silistra, 
cure a fost asediată zadarnic de Ruşi şi 
după despresurare, el a urmat armata 
tureească până la extremităţile frontierei. 
In Silistra a făcut desenurile cari repre- 
zință soldați turci. cler d arab în ve- 
detă, Bașbuzuc din Egipt, Sentinelă egip- 
teană și soldați albanezi din armata tur= 


ceaacă, î 
În 1995 trece în Muntenia unde face 


teresantă colecţie einoprafică din răsă- 
ritul Europei şi din țara noastră, care a 
fost expusă la expoziţia (Salon) din 1855 
si unele cumpărate de Stat pentru Şcoala 
ai „Arie Frumoase. Această colecţie a lui 
Valerie este foarte interesantă asupra 
subiectelor ce tratează, dar şi asupra țări: 
noastre, că acele tipuri din Muntenia, din 
Panat şi de pe lângă Oradea Mare sunt 
documente foarte importante din punct 
de vedere istoric si etnografic. 

“Toate aceste desenuri le face To aqita- 


Desnădejde 


Umbla-voi pe lume stingher 
Prin stânci îngheţate sâlhui, 
—De oameni mi-i silă, mi-e groază de Cer: 
Eu nu sunt al nimănui, ă 

— Şi sufletul de*mi sângerează 
Să vină cu dragoste nu-i 

Din zare a mea nicio rază. 


Şi ochii să'mi plângă :n pustiu, 
Sfărâme-se inima *n plâns! 

— In lumea întreagă pe nimeni mu ştin 
Să'l doară durerea ce-am strâns — 
— Când noaptea din crestele sure 
Coboară, eu singur, târziu 

Dormi-voi pe drum de pădure, 


Acolo sânt singur şi'mi sânt 
Copacii pădurii prieteni 

Acolo cu trupul, cu suflețul cânt 
„Doiniri fremătate de cetini : 

in mine puterile crese ; 
Şin doină cu bunii prieteni 
Natura o preamăresc. 


Ci dorul m'aduce 'napoi, 

Căci dorului nu-i sânt stăpân.. - - 
— M'aduce, vaj, oameni iar dorul de voi 
Să'mi tremure gândul păgân, 

Să'mi sângere, lumea să'mi mintă 

Şi volbura lumei s'o 'mgân 
De-a-pururea fără de ţintă, 


Măntorn şi nu am niciun crez 

Şi gândul spre Cer nu se sue, 

Măntorn să urăsc, să iubesc, să 'nsete, 
Să stărui în tină atunci când visez 

Şi sufletul pururi să'mi spue: 

Cum stărue veşnicul: chin, 

Cu mine cum nimenia nu-e 

Şin lume cum sânt tot strein. , 


EUGEN VICTOR 


serpii pe lespezi de. ceată 


Din povestea nopților trecute zugră- 
vesc zilele ce vin şi soarele îl îmbrace 


_cu chip de lună. 


In iarba câmpului mă afund să am 
cerul mai aproape, răstrânt în cristalele 
de păpădie, ' zi 


Stelele le strâng în palmă cu foşnet 
de: licurici. şi cânt cu bretăceii fluturilor 
cc. dorm în 'corăbii bătute cu fire de 
soare. 


Spre inserare, din havuzul ochilor mui 
se adapă tulpinile obosite de lumină şi; 
ascult, greerii râzând de păeanjenii ce 
vor să împleteaseă:năvodul lor cu fulgi 
de păpădie.. 








—Să poată strânge. lângă ei tot cerul !— 
„Şi atunci licuricii nu mai vin şi 
apele havuzulni se ascund... 


LIBERALLE NETTO 


“XE a A ERE E REID CIC 
PACII SION II 





forte şi le scoate într'un album intițulat: 
Costumes de la Hongrie et des -provinces 
Danubiennes, Dalmatie, Monten&gro, Croa 
tie, Slavonie, Fronticres Militaires, Dessi- 
n€s dapres nature & gravă leau forte 

* Theodor Valerio, avec un notice par 


enri Vuagneux, Paris 1857, . 
Albumul are 74 de planșe, dar cele prie 


N 


10 


vitoare la fara noastră suut cele amintite 
mai sus şi sunt reproduse în album. 

Mai sunt o serie de descnuri nerepro- 
"duse în altă parte şi se găsesc în coleţia 
Șeoalei de Arte Frumoase de la Paris des- 
coperiie de curând de d C. 1. Karadja. 
D-sa a scos fotografii de pe acele aqua- 
vele şi le-a dăruit Academiei Române la 
& lanuarie 1926, — 10 fotografii, 1 aqua- 
velă şi 1 desen în creion. — 

Pentru  complectarea  desenurilor lui 
"“Yalerio şi spre a avea copii în colori de 
pe acele desenuri Academia Română își 
procură piu o foarte bună desenatoare, 





Femec din Giurgiu, Flăcău din Bucu- 
reşi şi 5 ciobani, 

Din observarea desenurilor lui Yalerio 
se vede că are un mare talent, subiectele 
sunt superbe în mișcarea lor şi admirabil 
iratate, costumele și înfăţişarea foarte 
exacte, exemplu: femeca româncă din 
satul Tunari, femcea din Giurgiu, Flăcău 
din București, perechea din Lugoj şi cio- 
Danii, toate acestea sunt arătate cu trăsă- 
turi fine şi dislinse şi cu scninătatea răs- 
pânctiiă pe faţă. 


TOAN C. BĂCILĂ 


THEODORE VALERIO : DOROBANȚ DE SATE 
Din colecţia de stampe a Academiei Ro mâne 


o elevă a Şcoalei de Arte Frumoase din 
Paris, Domnișoara Pauvert, 11 aquarele 
şi 5 desenuri în creion. 

Tot în acesi an d. G. Oprescu, de la 
Geneva, dărueşie Academiei Române 1: 
fctografii colorate după aquarelele lui 
Valerio aflate la Şcoala de Arte Fru- 
moase din Paris. “ 

Fle sunt: Ţăran român de lângă Ora- 
dia Mare, Muzicant de lângă Arad, ofiţer 
croat (In 1854 Principatele Române fiind 
»eupate de Austriaci, printre soldaţi erau 
și croaţi şi atunci Vaierio îl desenează), 
“Țărani români de lângă Lugoj (femee şi 
bărbat în costumul lor foarte pitoresc), 


BIBLIOGRAFIE 


Charles Le Biane, Manuel de l'amaicur 
d'estampes. Paris 1863. 

loan C, Băcilă, Pictori francezi prin 
jura noastră 1828—1856. Biblioteca „As- 
ina“ nr. 8 Sibiu 1925. Editura „Asocia- 
jiunii“, 

Constantin LI. Karadja, Tipuri româneşti 
inedite, desenate de Valerio. In Arhivele 
Cilteniei“ anul IV nr. 21—22 Sept.—Dec, 
pag. 378-—3709. 

Colecţia de Stampe a Academiei Ro- 


„mâne. Theodor Valerio. 


UNIVERSUL LITERAR 





închise întro zi 
în atelierul său pentru a picta o doam- 
nă care nu voia, să fie cunoscută, Toemai 
aiunci veni la cl unul din cci mai de sea 
mă seniorii englezi și insisiă să fie lăsau 


Pictorul Ilolbein se 


înăuntru. Ma: întâiu Holbein se scuză 
politicos, că nu-l poate primi; dar seniv- 
rul acela socotea,'că toate trebuiau să ce- 
deze în faţa rangului şi nobleţei sale și 
căută să intre cu forţa. Iiolbein care a- 
vea o fire cam iute, aruncă pe „lordul“ 
din capul scărilor, apoi sărind pe » fe- 
reastră și alergând, se aruncă la picioa- 
rele lui Enric VIII rugându-l să se îndu- 
re de el. 

După câteva minute sosi şi nobilul »- 
fensat. 

— Sire, zise el, viu să-mi faceţi drep- 
tate! 

Enric VIII încercă să-l potolească, Sc- 


„niorul însă se înfurie şi ridică glasul 


n;ai tare decum se cuvenea faţă de regele 
său. Atunci regele îi strigă: 

- - “Taci, taci! Şi vei plăti cu viaţa de 
vei alinge pe pictorul meu. Deosebirea 
între voi doi e cu adevărat prea mare! 
Din şcapte ţărani pot îndată să fac şeapte 
conți ca d-ta; dar din şeapie conți cum 
ești d-ia, nu voi putea niciodată, să fac 
un Holbein! 

% 


Leonida, fu vestit de un soldat că 
dușmanii sunt aproape. Leonida răspun- 
se: 

— Dacă ei sunt aproape de noi, şi noi 
suntem aproape de n 


Clemenceau, vizita în timpul războiului 
statul major al generalului Petain de 
lângă Verdun, La masă „tigrul: povesti 
că nici odată nu se simte bine peste zi, 
dacă dimineaţa când se scoală n'a mân- 
cat obisnuita lui supă. Un conmescan îl 
întrebă: ; 

— Dar când vă sculaji domnule pre- 
ședinte? 

-.. Cam pe la 4 dimineaţa. 

—-- Atunci bucătarul d-voastră irebue 
să se scoale pe la miezul nopţii?4 

— Nu-i nevoe — răspunse Clemenceau 
pe un ton foarte firesc. Seara îl pun să-mu 
umple thermos-ul cu supă fierbinte, peste 
noapte țin picioarele pe sticlă de mi le în- 
călzesc şi dimineala nu irebue decât să 
torn conţinutul sticlei într:o farfurie. 

Se zice, că din acea zi nu s'a mai ser- 
vit supă la masa generalului Petain. 

% 


Victor Emanuel III, regele Itatic:, iubia 
simplicitatea şi adescori ieşea să se plim- 
be fără suită, 

Trecând într'o zi pe un câmp văzu o 
femee care mulgea o vacă. I sc făcu poftă 
de un pahar cu lapte şi ceru femeii. 

— Nu vă pot da din ăsta, răspunse fe- 
mcea, dar dacă voiji să-mi păziţi- puţin 
vaca, mă duc să vă aduc de acasă. 

Regele primi bucuros. Când femeea se 
întoarse, el o întrebă: i 

— De ce ești singură? Unde. e restul 
familiei d-tale? 

-— O, ei s'au dus să-şi piardă vremea 
ca să-l vadă pe rege, 

Regele işi destăinui identitatea şi plecă 
zicând: : 

— Vezi mătuşică, mai în câştig 
d-ta, că nai plecat dela lucru! 


RUD. A. KNAPP, 


ești 


UNIFERSUL LITERAR 


să, »Chilimuri olteneştiit! — 
Din munţi coboară Primăvara 


Din Lainici, Turnu-Roşu şi Câineni 
coboară Primăvara pe buşteni... 


Din vârfuri, din bârloagele de urs, 
pe 'niâiele şuvoaie n râpi a curs,,, 
Lai 


Işi clucoti, prin văgăuni, vultoare, 
şi fierse cu bulboane mari de soare... 


A îmbrăcat cu soare jnepii m straie, 
țipând în roți de mori şi 'n fierăstraie, 


Sa repezit, apoi, pe Lotrioara 
şi-au chiot plutaşii: Primăvara! 


„Azi din omătul meilor priori, 
beau Primăvara n ape, căpriori,., 





RADU GYR. 


», Din câmp spre munţi se uită lung, oierul, — 

Pe tezături, — departe, — gem zăgazuri, R 
iar iazurile-s limpezi cum e cerul 

şi cerul are limpezimi de iazuri.., 


„. Cu uliul ce se 'nalță de pe pisc, 

știu vestea Primăverii dusă m plisc, 

ca o mlădiţă verde de copac, 

«pre şes, spre Dolj, spre zări ce se desfac... E 


Şi “n “cioc de şoim, ori peste roți cu sunet, 

Şi pe butuci, sau pe puhoaie 'n tunei, 
de-avalma, Primăvara țării 'ntoarsă, i 
din munte n câmp, ca hoardele se varsă! 


„. Şi n timp ce curge "n şesuri fără frâu, 1] 


şi tofi ciobanii — noaptea — văd în râu 


cum lin se duce, ca la a chemare, 
întâia lună, ca 'ntr'un baza de mare, —— 


Eu, voi rămâne 'n munți, cu căprioara, 
cu brațele deschise — o troiță — 

ca să-mi întâmpin — ca pe-o răzmerijă — 
și Primăvara mea, pe Lotrioara! 


RADU GYR, 


îi 


„Femeia . | 
şi Siinxu 


În numărul din luna Ianuarie anul a- 
cesta al Revistei Convorbiri Literare, 
distinsul scriitor d. C. Gane, are o 
frumoasă și evocatoare descriere a Egip- 
tului, oprindu-se desigur în fața uneia 
din cele 7 minuni ale antichităţii, în faţa 
Piramidelor şi apoi a Sfinxului — mărtu- 
rie neperitoare a unor timpuri mari 
de mult apuse. 

Sfinxul sau cum îi zie arabii — Abu- 
[i-Hull, le pre de la terreur — a dat o 
puternică  zguduire  sulietească d-lui 
Cane şi l-a «leterminat să aștearnă *n 
câleva lini măestre, trăsăturile caracte- 
ristice ale „Colosului acela  proptit în 
arhaicul pustiu nisipos, care îl duşmii- 
neşte și-l surpi, dar nu-l poate în- 
ghiţi“. 

D Gane vede în privirea şi zâmbetul 

„acestei uriașe opere a  necunoscutului 
sculptor egiptean o impreunare de bu- 
năiate şi de răutaţe. „E neînțeles de tai- 
nic —— spune d-sa — nu fiindcă zâmbește 
supraomenesc de nepăsător, dar fiindcă 
se uită atât de ciudat de-ţi vine să în- 
ghenuchi în fața bunătăţii și să fugi în 
lume de groaza ce-ţi pricinueşte“. 

Acum întrebarea — de ce spun toate 
acestea ? 

Ca să-mi exprim o admirare şi un rc- 
grei. 

Admirare pentru zugrăvirea așa de 
însufleţită a Uriaşului din pustiul Gisc- 
Lulu, 

Regretul — că d, Gane nu sa oprit 
cu această emoţională descriere în faţa 
Sfinxulua. 

Așa fiind d-sa a trebuit să se întoarcă 
în ţară. Yatalitatea care ne poartă pe 
toți pe placul et şi desigur şi pe «d. Gaue, 
și care cred că, i-a dat priloj să ducă des- 

erierea lui Abu-EL-lHull până în inima Bu: 

cureştiulu:, face să întâlnească în Alexan: 
dria un hamal sgr:bulit supt de foame şi 
de oboseală. In această „schimonositură 

de hamal 'levaniin“ a recunoscut d. 
Gane pe un elegant tânăr bucureștean. 
la surprinderea şi la întrebarea ce i-a 
pus-o : „Cum de ai ajuns aici? „Ilamalul 
a răspuns „E atât de simplu“ — „„Fe- 
meia“, i 

Trec mai. departe fiindcă d. Gane a 
trebuit să-şi continue călătoria.  Ajun- 
gând în Bucureşti — într'o seară la un 
bal „în vârtejul unui fox-trott“ apot 
„înmlădiată în valuri de tango argentin“ 
întâlneşte 'o feineie învăluită în o rochie 
seunpă — împodobită cu juvaere „cât a- 
verea unei munci de o viață a zeci de 
oameni nevoiaşi“, Era frivola creatură ce 
trausformase pe tânărul şi elegantul bu- 
cureştean — în zdrenţurosul hamal din 
Alexandria şi în al cărei zâmbet d. Gane 
îmtâlni „senina nepăsare a celuilalt zâm- 
bet al lui Abu-El-Hull“. 

„Mi-a fulgerat atunci în minte — spu- 
ne d-sa — oare nu cumva necunoscutul 
sculptor egipţian, când a cioplit sfinxu! 
cu ochi răi şi bumi, în faţa cărora îţi 
vine să fugi în lume sau să îngenuchi, 
nu cumva sa gândit să facă din piatră 
nu chip de Dumnezeu ci Simbolul fe= 
meiei ? 

Aci am vrut să ajung. Pentru cine a 





citit — Convorbirile literare — nu era 
nevoe, de atâta introducere. 
Deci — după comparaţia — distinsului 


scriitor sfinxul ecl binetăcător de bun 
întâi, apoi cu privirea întunecată, severă 
în care licărese scântei de răutate ful- 
gerând a groază — “este Simbolul fe-. 
meiei, 

De ce? Fiindcă în zâmbetul de nepă- 
sare al femeici, ce purta în :nima ei 


12 


nenorocirea hamalului din Alexandria, 
—d-sa a descoperit celălalt zâmbet „su- 
praomenesc de nepăsător“ eternizat în 
clipul lui Abu-El-Hull, 

Dar să-mi permită d Gane — s'a os- 
tenit . d-sa vreodată să apropie cealaltă 
stipulaţie ? a tânărului elegant, care 
prins: de ameţitoarele acorduri ale a- 
celuiaşi fox-troti, — zâmbea în legăna- 
rea dansului, — cu aceiaşi senină nepă- 
sure,—iar departe—nu în Alexandria — 
întrun pat de spital îşi plângea suferin- 
ja o femee sau în vre-> odaie sărăcăr 
cioasă, o mamă sta aplecată asupra prun- 
cului gata să se prăpădească de cumplită 


mizerie ? Victime ale acestui tânăr ele- 
gant, A 
Care din aceste exemple sunt -mai 


multe ? A hamalului din Alexandria sau 
a femeie: din spital? Ori a mamei neno- 
vocite şi părăsite ? 

Intreb pe d. Gane — A cui nepăsare 
simbolizează acum Sfinxul ? 

Adevărul este, după modesta mea ju- 
decâtă, — cu toate că nam fost aşa de 
fericită ca d, Gane, să. mă sfăşie în 
plia deşert privirea sfinului — că ne- 
cunoscutul sculptor egipțean a pecett- 
luit prin uriaşa putere a geniului său 
pe faja măcinată de vremuri — eternele 
două principii — Binele-şi Răul, — Prin. 
cipii ce cuprind în cele firea toată, îmbră- 
jitaa dar — şi pe femeie ca și pe băr- 

at, 

Suntem totuşi  recunoscătoare  M-lui 
Cune, care în această bizară comparaţie 
ne.u asemuit cu Sfinxul; de vreme ce, 
îmuinte de a-i apare în Alexandria accl 
hamal, ce mi-a dat o scurtă emoție, cre- 
zând că e vorba de d. Panait Istrati — 
d. Gane consideră sfinxul ca o alegorie 
„liindcă — spune d-sa —.cum stă el cu 
faţa la răsărit și spatele la apus, dinain- 
te pământul roditor al Nilului — şi din- 
napoi nesfârşitul desert al Saharei, în- 
svamnă o nesocotire a greutăților pă- 
-măântene, înseamnă că menirea noastră 
este avântul spre lumină, spre muncă 
spre viaţă, i 


Aşa este — distinse domn — acum ne 
lămurim, In privirea sfinxului, în zâm- 
botul lui — trebuia să vedeți nu zâm- 


betul de nepăsare al femciei, ci avântul 
spre lumină — spre muncă, -— spre viaţă, 
al tuturor — al bărbatului ca şi al te- 
meiei, — şi atunci cn drept cuvânt ne- 
cunoscutul sculptor egipțian“ când a cio- 
pli” stinxul s'o fi gândit să facă din pia- 
tcă nu chip de Dumnezeu, ci simbolul 


ouenirii, 
MARCELLA NICOLAU 


Necessitas-Vis-Lihertas 


Un basso-relief 
de IVAN TURGHENIEFF 


O bătrână înaltă, osoasă, cu faţa bron- 
zată, privirea fixă şi tâmpită înaimtează 
cu pași mari; cu mâna-i uscată imbrân- 
ceşte înainte o altă femeie. 

Aceasta e înaltă, trupeşă, are mușchi 
de Ercule şi un căpuşor pe o ceafă de 
taur; e oarbă, Ea îmbrânceşie înainte 
o fetiţă subţirică, 

Singură, această fetiță are ochii lim- 
pezi, 'ea se împotriveșie, sa dă. înapoi, 
ridică mâinele ei albe şi frumoase. Nu 
vrea să se supună, nu vrea să meargă 
încotro o îmbrâncesc elc, Și cu toate 
acestea trebue sascultej trebue să 
meargă. 


Necessitas-Vis-Libertas.., 


Cine vrea, să le traducă 
Maiu, 1878, 


(în româneşte de) RUD, A. KNAPP 


UNIVERSUL LITERAR 


Conceptul estetic a! lui Auguste Comte. 


Părintele sociologiei, creatorul po- 


-zitivismului, Auguste Comte n'a fost 


deloc numai un spirit strict ştiinţific, 
ci şi un spirit poetic, dacă putem spu- 


ne așa. leoria sa a evoluției menia- 


lităţii umane prin cele trei stadii, te- 


logic-pregătitoare, metafizic-tranzito- - 


ric şi pozitivist-definitivă, are foarte 
puțin clement ştiinţific în ea şi în 
schimb foarte multă fantezie poetică, 
foarte mare tendinţă, către o arbitra- 
ră arhitectonică literară. Teoria nu e 
de domeniul ştiinţei. pentru că nu e 
general confirmată de studiul fapte- 
lor sociale, Ea are însă toată înfăţi- 
şarea unei construcții arbitrare, ie- 
şită, mai repede, din fantezia unei 
minți, fertilă în imaginație. decât din 
disciplina unei cugetări strict poziti- 
vă. Comte a fost un caz ciudat de 
auto-sugestionare. El sa pretins un 
spirit pozitiv. Până într'atâta încât, 
dacă se îmbolnăvea, se considera de- 
căzut din starea normală , (pozitivă), 
în starea maladivă (metafizică !) 

In linii generale, a fost în volumele 
„Filosofiei pozitive. 2 

In opera sa de sinteză însă, Comte 
şi-a revelat adevărata natură a firii 
sale : romantică, iar nu realistă, prac- 
iică iar nu pozitivistă | 

Aprigul pozitivist de mai înainte, 
devine, în cele patru volume ale „Po- 
liticei pozitive“. un spirit religios, 
pur şi simplu. 

Ajunge la divinizarea, Umanității, 


la stabilirea unui nou cult, al unei 
noui religii: religia iubirii, cultul 
umanităţii | 

Aceste concluzii surprinzătoare, 


Gremplovicz ne arată că sunt. din 
potrivă normale, dat fiind „.concep- 
tul falş rtespre umanitate“, pe care 
şi l-a făcut Comte. Mai precis, pe care 
şi l-a împrumutat Comte. „Cauza a- 
cestei erori, scrie Gremploviez. nu 
este alta decât „admirabilul aforism'“ 
al lui Pascal: „Intreaga succesiune a 


oamenilor în decursul secolilor. Tre- 


bue considerată ca un singur om, 
care vicţuieşte continuu"... Această 
metaforă a fost funestă pentru con- 
ceptul ştiinţific al lui Comte. Ea i-a 
ocazionat acel vestit concept, esenţial 
simplist, al evoluţiei umanităţii.. 

Şi cum e firesc elevii au exagerat 
ceeace era funest în Comte, şi au, elo- 
giat coneluziile lui religioase. Se ştie, 
înainte de război, discipolii lui Comte 
se adunau la mormântul său, în come- 
morări anuale, unde preamăreau de- 
fectul teoriei sale. 

Astfel în 1907, d. Grimanelli, în dis- 
cursul său, afirmă sentenţios  juste- 
țea concluziilor lui Comte. pentrucă 
problema vremii sale ca şi problema 
vremii noasire este... religioasă ! lar 
d. Delbet exclamă, patetic, după o 
cercetare amănunţită : ....„, je bânis la 
meEmoire du fondateur de la Religion 
de lHumanit6!" 


Singur Edward Caird a remarcat, 
cu brutalitate necesară şi amenaja- 
mente inutile, contradicţia de bază 
din filosofia lui Comte. (Pentru deta- 
lii vezi: „Revue internationale de 
Sociologie”, anul 1907, lunile lanua- 
rie şi Noembrie). 

Şi astfel se face că prin acest dua- 
lism, răsărit din dualitatea firii sale 
se explică preocupările estetice (deci 
subiective !). pe cari le găsim, cu deo- 
sebire, în volumul al şaselea al „lii- 
losctiei pozitive“, unde să nu uităm, 
vorbeşie încă pozitivistul Comte, Să 
le enunţăm pe scurt, pentru că tot pe 
scurt sunt şi ele desvoltate de auto- 
rul lor. Comte începe prin a consta- 
ta că ordinul temporal şi ordinul spi- 
ritual corespund vieţii active şi vieţii 
speculative. Sistemul pur speculativ 
se divide îu alte două sisteme, unul 
cu caracter estetic, altul cu caracter 
ştiinţific. Prin combinarea raţională 
a acestor două descompuneri succe- 
sive se ajunge la împărțirea sistema- 





O. BRIESE : PEISAJ 


Îi E d talin ac at. oa coama anii atita a ii aitaai ati atita ana 


sm sem 


oma ceara 3-a 


Li 


UNIVERSUL LITERAR 


iică a ansamblului ierarhiei pozitive. 


proprii civilizației moderne, în irei 
ordine fundamentale : ordinul indus- 
tvial sau practic, ordinul estetic sau 
poetic şi ordinul ştiinţific sau poli- 
tic. | 

Acestea corespund la trei aspecte 
generale. sub care omul priveşte po- 
zitiv, fie ce obiect. succesiv conside- 


rat ca bun, ca frumos şi ca drept. (|-. 


deea uceasia o va populariza vulgar. 
mai târziu, Emile Faguet în cartea 
„La demission de la morale“). Din a- 
ceasta rezultă un lucru foarte impor- 
tant: că viaţa mentală este sub exor- 
bitania preponderență a vieţii afec- 
tive. (Aci Comte se întâlneşte cu 
Spencer, care are această constatare 
drept bază a sistemului său psiholo- 
gic). Inţelegem acuma, după ce am 
văzut comunitatea de origină — a- 
fectivă -— a spiritului speculativ. a- 
firmaţia pe care ne-o face Comte: 
„Filosofia sociologică pozitivistă. în- 
lăturând pe viitor ori şi ce interme- 
diu supra-uman, va stabili între punc- 
iu: de vedere estetic şi punctul de ve- 
deze ştiinţific, o irevocabili armonie“. 
Ar fi vutui adăuga Comte: şi între 


spiritul  moralist-practic! Adevăra- 
tul geniu artistic — scrie mai de- 
parte, sentenţios, Comte — va trebui 


să cânte minunile omului. cucerirea 
naturii, miracolele sociabilităţii ; el 
se va găsi, pe viitor, sub activa im- 
pulsiune a spiritului pozitiv — sursă 
fecundă de inspiraţiuni noui şi pu- 
ternice”, 5: Comte termină arătând că 
sviritul pozitiv va da artei o destina- 


ție eminamente socială. 


Acestea sunt, în largi trăsături. opi- 
niile estetice ale părintelui Sociolo- 
giei. Cum cra de aşteptat, el priveşte 
problema din punct de vedere social. 
Adevăratul merit al lui Comte con- 
stă, în deosebi. în faptul că apus ori- 
gina spiritului speculativ — deci im- 
plicit şi origina artei în societate. nu 
în om, 'în realitatea spirituală a so- 
cietăţii. care pentru primitivi era o 
realitate spirituală religioasă). 

Din punct de vedere estetice, Comte 
recunoaşte, ca punct de plecare a o- 
perei de artă subiectivitatea şi mărtu- 
riseşte dorința de a-i da o finalitate 
socială. lar din punct de vedere so- 
ciologic. cazul Comte repetă cazul 
Saint-Simon — iubitul său maestru: 
tortura între credinţă şi ştiinţă, lupta 
între spiritul religios şi spiritul pozi- 
tiv, cu triumful celui dintâi ! 


N. N. MATHEESCU 








UN DEBUT LA „SALON“ 


(nstantanee din lumea artistică a tinerii 
republici sud-americane — Stancaterra) 


| 


Scoborînd din tramway „dyamna gene. 
val Filomela Thanasone crezu că bordu- 
ra troiuarului e de gumilastic; nici odată, 
îu cele cinzeci de roze ale vieţii d-sale, 
nu călcase aşa de spriuten. 


Deschise pariiţa de fier a locuinţii. cu" 


înfriguvarea unei minore — după prima 
aventură, Degetul înmănuşat, ciocăni me- 
văbhdător în fereastra uşii dela inţrare, 

D. general în persoană—și în bretele-— 
sări să deschidă, după ce mai întâi privi 
precaut prin ochiul pănnulmi, brodat de 
«d-va Filomela însuşi, pe câmpul imaculat 
al perdeluţei. 

—— Ei?! întrebă generalul, în soapiă 
Maro. 

— Sa priit... 

— “Toate cinci ? 

—-- Aşi Î.. de unde!... numai una. Pe 
cele mai bune le-a respins. 

—- Mârşăvic |... 

— Canalii... dragă !,.. 

„Și geloşi 1... vai. nrţi înehipui ?.. Şi 
uzi. bi. au  imdecat lucările cu uşa 
încuială. Nimeni wa putut pătruwle te 


ci. Să-i fi auzit cum judecau!.. lot ce: 


cra superb, găseau să-i porcărie — tot 
ce eru porcărit. ziceau că-. superb. 

— Îgnoranţi !... 

-—_ Și ce vorbe, drapă !... Ce creştere!.. 
Ce lipsă de bună cuviinţă !... Neamuri. de 


slugi... 


— Adevărat !.... şi când sa dat rezul- 
tatul ? 

-- Ce să se dea! De-abea peste vre-o 
câteva zile dacă lor afişa... 

--— Atunc: cine ţi-a spus că nu sau pri- 
mit toate ? 

-- Ai răbdare. Cum am văzut că nu se 
poate pătrunde la ei, mi-am căutat un 
scaun şi m'am aşezat în vestibul, lângă 
usa lor — aşa ca din întâmplare. 

— Se auzea tot? 

—- Tare puţin. Dar mi-am lipit urechea 
de ganra broaştei şi am ascultat — ca "n 
telefon, 

„==: Ingenios | 

— Sigur! 

— Fi? i 

-- A fest nostim. lutrun târziu lămu- 
rese numele meu. Cineva striga : „Filo- 
mela 'Phanasone — cinci bucăți!“ Apoi 
nimic. uici o şoaptă. Pe semne priveau, 
În inine : inima cât un purice. Aştept tre- 
murând.. Deodată un râs general. Dracu 
știe de ce râdeau ? ].. Pe urmă unul zise, 
răguşit: „Respinse !“ Apoi altul: „res- 
pinse !,..%... şi tot aşa la rând, unul după 
altul: „respinse !%.. „respinse !“,, „res. 
pinse 1“... Ah! Dumnezeule !... îmi ve- 
nea să turbez Î... Ticăloşii!... 

Ş. deodată, am simţit că parcă se to- 
peşte scaunul sub mine... şi că mă scu- 
funa, mă scufund într'o baltă adâncă — 
şi caldă... Uite-aşa... uite-aşa.., 

(Doamna general. dă ochi: peste cap şi 
se blegește inestetic, pe scaun. D. general 
sc repede, o susține de subțiori, o pupă 
în ureche, lângă cercel.) : 

— Filomelo „draga mea ! 

— Ah! a fost teribil !.., Şi-mi zic: nu-i 


Li 


13 


frumos să leşin pe vestibul. De frică să “ 
nu mă prăbuşese, apuc zdravăn de îvă- 
vul uşii... Şi uşa se deschide!... Cineva 
din Juriu —(vai! eram aşa de emoţioua- 
tă că nu-mi mai aduc aminte de mutra a- 
ceia !) — iese repede, mă susține, mă a- 
sistă, îmi dă niţică odecolon pela nas, 
mă întreabă, speriat, ce am. Eu, slăbită, 
extenuată, anemică,.. nu eram în stare 
să-i răspund. De-abea putui să-i șoptesc: 

pa Mergi î.. Ruşine să vă fie“ la loţi!.. 
Nici un pic de cavalerism pentru o doam- 
nă... Meren respinsă dela Salon, respinsă, 
respinsă, 1espinsă,... de palru ani, necon- 


icnit respinsă |... E oribil! Dar vam tri- 


mes cinci tabiouri,.din cele mai. splen.: 
dide... şi aţi găsit de cuviință  sămi 
primiţi măcar unul... bar'm pe cel mai 
nic... unul singur... Oribih sunteţi. !!... 
Şi răi la suflet... fără un pie de amabili- 
tate, cure ar pntea cvilu o nenorocire... 
fatală... căci nu mai pot suporia... Desti- 
nul meu. toată tinereţea meu închinată 
urtei.., Ah! si i-am Zis Și i-am zis... 
şi Vai înfruntat — de se roșise băiatul 
si tremura, că pri-a cerut scuze... 

;— Foarte frumos, asta! A 

— ... da !... şi mi-a spus: „Madame, zice, 
vu vă tulburaţi în halul ăsta. e păcat! 
Poate a fost o eroare... E 

-— Froare, hai 7.1... 

Şuratanii ?,.. 

-— Zice: vu. 0 eroare, care sar puteau 
repară, încă, la dv... nu pierdeţi răbda- 
rea 0 CEpă aşteptaţi două secunde”... 


ami Pui 





-— Am aşteptat cinci minute şi sa 
reintors, la momen. cu răspunsul: Ju- 
riul îmi primise Irişii albi, 

—- Ori cât de tărziu meritul se impune. 
ca uutdelemnul la suprafața apei !... 

(Domnul general îşi ajustează 
hretelele — şi depune un sărui 
pe fruntea Doamnei Yilomela). 

— Ah!?,.. Thanasone dragă, cât am su- 
ferit î... cât am suferit... 

— Nu-i nimic. Acum sa terminat : ala 
jacta est. În artă ca și în război, chi ri 
leo dernier, ri mio... Diseară — după ei- 
nema -— trecem pela maioreasă,... aşa cu 
chestie.., 

— ka, de frică, nici ma trimes anul! 
ista la Salon, 

— Poi se putea: cu un juriu aşa de 
sever ! : 

— Ia, ha, ha!... când o afla 
şila mea, are să facă un capu... 

— Cum „saraca“... machăr !!.. 
zut ce: băzuălituri comite ? 

— Adevărat: orribile ! 


. . . . . . . 


grav 
solemn 


de reu- 
saraca ! 
mai vă- 


A doua zi chiar, marile cotidiane suwl- 
americane, tipărcan cu litere maşcate ur- 
mătoarea informaţie artistică : 


„Aflăm cu o vic plăcere că Juriul „Sa- 
Jlonvlui Oficial“ — excesiv de sever anni 
acesia — a acceptat cu unanimitate de 
voturi unica pânză lrimisă de marea 
noastră artistă Fslomela Thanasone — re- 
prezentând nişte splendide  „krişi albi“ 
care vor însemna pentru publicul fin 
centrul de atracţie al expoziţiei acesteia, 
unde şi-au dat întâlnire toate marile ta- 
lente ale tinerei noastre republici. 

„Nn ne îndoim să acelaş Juriu, cate 
a știut să aprecieze cu atât entuziasm pe 
marea noastră artistă, va fi conscevent 
până la sfârşit şi nu va lăsa să treacă 
ncpremiată superba pânză a doamnei 
Filomela Thanasone, care ar face cinste 
ori cărui mare muzeu continental — ca 
să nu mai pomenim de ale noastre, încă 
aşa de sărace în opere de adevărată și 
înaltă artă“... 


Ş p îi Fi - gi 3 Ei . . . E] 


N. N. TONITZA 


14 


Ce-a scris Emil Gârleanu? 


1. GENERALITAȚI 


Studiul bibliografic asupra vigurosului 
prozator Emil Gârleanu, fără a fi cu de- 
săvârşire complet, e desigur cel mai în- 
tre şi mai sistematizat dinire cele pu- 
Llicate, în legătură cu acest scriitor, până 
acuin la noi. Piedici numeroase n. sau 
pus în cale şi — în primul loc — faptul 
de a ne fi opritla un nume prea dacurând 
plecat dintre noi fără să fi avut măcar 
răgazul să-si definitiveze și publice u- 
uele opere; Să mai adaog, oare că întrea 
ga activitate, ziaristică şi de adnotator 
a lui Gârleanu, a rămas nu numai îm- 
prăştială, dar, de cele ma: multe ori, ne- 
semnată ? Sunt dificultăţi pe care oricine 
se interesează de asemenea cercetări le 
va recunoaşte îndreptăţite, nu în măsură 
îusă să ne îngădue continuarea tăcerii 
viiovate de până acuma. 

Cu aceste îngrădiri, iată ce-am putut 
spicui despre opera tipărită a lui Câr- 
leanu care, atâta câtă ne-a căzut sub 
ochi, se împarte în: originale şi tradu= 
ceri. 

Natural că Yom da precădere origină: 
lelor, nu numai din cauză că aceasta a 
fi urmarea logică a diviziunii de mai sus, 
dar mai cu seamă penirucă după elc, 
după aceste preţioase mărgăritare, poate 
fi cunoscută şi apreciată, în justa ci lu- 
mină şi valoare, una dintre cele maj poe- 
ticc personalităţi ale nuvelisticii române, 

Rămânând, aşa dar — între propriile 
creațiuni ale lui Gârleanu — le vom fu- 
joleac mai lesne divizându-le, la rându 
le, în 

originale 
poetice şi. de idei 


socotind-—în prima grupă—schiţa, novela, 
amintirea şi fragmentul descriptiv, în cea- 
liltă numai studiile, preteţele, articolele 
și sinplele însemnări, E o împărţire de 
valoare care ne pune în faţă, din capul 
* locului, doui mânuitori ai comdeiului cu 
numele de Gârleanu : unul poet, deci: 
artist, iusuflețitor al trecutului patriar- 
hal și eroie, cântăreț al naturii, şi al gâ- 
zelor, altul prozatorul, scriitorul viguros 
care ştie când să reflecteze până la duio- 
şie, când să urmărească, deaproape cu 
sânge rece diferitele probleme culturale, 
literare, naţionale sau numai în legătură 
cu momentul. Hotării: amândy. deopo- 
trivă de desăvârşiţi, cel dintâi însă su- 
perior, fiind prin înseși matura şi vala- 
bilitatea creaţiunii 'sale, pe cea mai în- 
naliă treaptă a manifestaţiunilor scrise. 
Să mai adaog oare că spera poclică a 
fost singura care l-a ridicat pe Gârleanu, 
fixându-l pentru totdeauna în cartea de 
aur a sufletului românesc? Și încă: să 
mai notez (lucru care i s'a întâmplat cam 
la fel lui Caragiale, autor al unor re- 
mareabile schițe de proză) că această o- 
peră.. cu „peceiia artei, atât de sănătos 
imprimată, a întunecat-o aproape com- 
plct pe cealaltă, atât de preţisasă totuș.? 
suit adevăruri prea elementare pe care 
cercetarea de fajă unu vrea decât să le 
readucă, fiind însufleţită de spiritul unei 
juste valorificări a tuturor laturilor pu- 
ternicului scriitor. 
lută din ce cauză dăm cadrul cel mai 
întins acestei cercelăr: care, intrând în 
enumerarea rigidă a operei poetice va 
trebui so premeargă de o nouă şi deastă- 
dată nebănuită subdiviziune (pentru Gâr- 
ieauu, bineînţeles) în : 
1. Versuri şi 
2, Neversuri — spre a nu ne folosi de 
cealaltă denumire, proză — pe care o 
rezertăm, cu toată dreptatea, cclcilalte 
caiegori: de originale, 


Şi toluşi tabloul simpatice al activităţii 
lilerare a lu: Emil Gârleanu, e departe 
de a fi terminat. Entusiasmul lu: neţăr- 
murit (să nn se uite că el, împreună cu 
niinistrul C. C. Arion au definitivat S$. 
S, R.) şi — poate — nevoia l-a îndrumat 
epre atâtea secretariate de redacție în 
care a dus greul, asigurând nu numa: 
existența, dar expediţiunea şi bunul 


“nevs al atâtor publicațiuni epocale, mun- 


că nu pe atât grea, istovitoare, cât mai 
aies iugrată : niciodată nimeni nu va pu- 
tea îngrădi  contribuțiunea sufletească 
nemăsurată pe care şi inima, dar şi mâna 
lui Gârleanu au adus-o în aceste redacții 
care pe-atunci — nu aveau nimic din 
fastul unor palate proprii de-ale publi- 
caţiunilor din ultimul timp. O simplă 
cămăruţă întunecată, în care dacă erai 
mai răsărit trebuia să te înclini, adăpos- 
iia sufletele mari, însetate de lumină, de 
adevăr şi de îrumos ale munciţilor re- 
dactori. E fără îndotală chestiunea cea 
mai delicată. Departe de a o rezolva ofer 
numai unele indicii : ca redactor a fune- 
țonat Gârleanu la: Archiva din Iași 


"(1900, 1901, 1902); Făt-Frumos din Bârlaa 


(1904, 1905, 1900) ; 

Neamul românesc din Bucureştii — la 
început ; 

Convorbiri (critice) din București. (1907 
1908, 1909, 1910); 

Biblioteca enciclopedică Socec din Bu- 
cureșii — atât cât a apărut; în fine la 

Proză din care el a scos câteva numere 
la Craiova, înainte de a mur, 

Or mai fi altele ? Poate. Poate: Falan- 
ga literară şi artistică, Semănătorul, Pa- 
loda literară dela Bârlad şi câte al- 
tele, în legătură cu care însă nu avem 
dovezi suficiente încă. 


PAUL 1. PAPADOPOL 





11 Julie, 1714: Dimitrie Cantemir a 
fost ales membru al Academiei din Ber- 
lin. 

1845: S'a născut în Focşani junimistul 
Teodor Christodulo. i 

12 Iulie, 1887: A murit Florian Aron. 

1892: A murit în Paris marele artist 
Grigore Manolescu. 

1905: A murit Gh. Popovici jurist şi 
istorie bucovinean, cunoscut în litera- 
tură sub pseudonimul 'T. Robeanu. 

13 Iulie, 1865: S'a. născut în Bucureşti 
poeiul Alexandru Obedenaru. 

15 Valie, 1851: Sa născut în Iaşi ju- 
nimistul Titus Istrati. 

1890: A murit în Iaşi Leon C. Ne- 
gruzi. 


16 Iulie, 1838: Sa născut în Iaşi ju- 


nimistul Jean Buicliu. 


70 


UNIVERSUL LITERAR 


Calistrat Hogaş 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 


A. — OPERA, EDIȚII: : 

1) „Asachi“ revistă ştiinţifică literară. Piatra 
Neamţ, 10 Aprilie 1881—10 Februarie 1885. Co- 
mitetul de redacţie: Dr. D. Cantemir, 1. Ne- 
gre, Viet. Dogariu, L. Radu şi V. C. Buţu- 
reanu. Dela 10 Mai 1881 intră în comitetul de 
redacţie. şi C. Hogoş. 7 Ş 

2) Amintire din o călătorie, în „Arhiva“, Iaşi, 
anul IV, pag. 243, 384, 489, 603; anul V, pag. 
61, 126, 301, 413, 487; anul XII, pag. 503 şi 
anul XII, pag. 43, 103, 444 şi SII. 

3) Legenda Lăcrămioarei, versuri în „Munca“, 
Piatra Neamţ, 1 (1904), pag. 60. 

4) Raiul şi Iadul, poezie, în „Revista literară'“, 
10 Iulie 1894. 

5) Preiaţă la conferința lul M. V. Coteanu 
„Fapie nu vorbe“, Iaşi, 1901. 

6) Petrecerile la ţară, din conferințele socie- 
tății universitare, în „Arhiva“, laşi, anul XII, 
pag. 193 şi urm. 

7) In munţii Neamţului (Amintiri): Floricica, 
în „Viata Romînească“, laşi „1907, vol, IV (2), 
pag. 245 şi urm, 

8) In munţii Neamţului: Spre Schit, în „Via- 
ţa Rominească“, laşi, 1907, val. VI (2), paz. 
41 şi urm. E 

9) In munţii Neamţului: Părintele Ghermănuţă, 
în „Viata Rominească'“, laşi, 1908, vol. IX (4), 
pag. 26 şi urm. 

10) In munții Neamţului: Singur, în „Viaţa 
Rominească“, laşi, 1909, vol. XII (2), pag. 153 
şi urm, 

11) In munții neamțului: La Tazlău, în „Viata 
„Rominească'“, laşi, 1909, vol. XIV (8), paz. 
220 şi urm. 

12) Cuconu Ioniţă Hristani, în „Viaţa Romi- 
nească“, aşi, 1910, vol. XVI (1), pag. 91 şi urm. 

13) Cucoana Marieta, în „Viaţa Rominească“, 
laşi, 1910, vol. XVII (5) pag. 202 şi urm. 

14) Părintele Iovinadie, în „Viaţa Romineas. 
că“, laşi 1910, vol. XVIII (8), pag. 225 şi urm. 

15) Gheorghe Panu (Amintiri răzlețe), în „Via- 
ta Rominească“, laşi 1910, vol. XIX (11) pag. 
261 şi urm, 

16) Schițe în „Viaţa Rominească“, laşi, 1912, 
vol. XXIV, paz. 5 şi urm. 

17) Pe drumuri de munte, laşi 1914,. Editura 
„Viața Rominească“, 

18) Scrisoare (versuri) si Ion Rusu (proză), 
în P. Locusteanu, „Umorul rominesc“ Buc. 
1915, pag. 842—351, 

19) Floricica. Nuvele, Buc. (1916), (Bib. „Că- 
minul“ Nr, 23). ae 

20) Părintele Ghermănuţă. Nuvele. Buc. (19i6), 
(Bib. „Căminul“ Nr. 34), 

21) Cucoana Marieta. Nuvele, 
(Bib. „Căminul“ Nr. 5). 

22) In munţii Neamţului. Cu o prefaţă de 
M. Sadoveanu. laşi Edit. „Viaţa Rominească“, 
1921, 

23) Amiutiri dinte'o călătorie, laşi, Edit, „Via. 
ta Rominească“, 1921. 


Buc. (1916), 


CINEMATOGRAFUL 


CINEMA CAPITOL: „Când o prinţesă 
iubeşte“ cu Norma Talmadge. 


Deşi extrem de banală — după cum 
singur titlul o spune — această eternă 
poveste în felul în care a fost realizată 
de First National Pictures sub condu- 
cerea d-lui Dimitrie Buchowetzky, a că- 
pătat un ton proaspăt, viu, care o face 
foarte 'agreabilă. In special primul act 
e ireproşabil din toate punctele de ve- 
dere, mai cu seamă în ce priveşte ma- 
niera de a intra dintrodată în subiect 
și înlănţuirea originală şi totuş periect 
logică a acţiunei. 

In spre sfârsit scenaristul pare să se 
îi obosit: culoarea nouă se şterge repe- 
de şi sub ea apare tonul de melodramă,. 
'Fotuş cu puţină bunăvoință poţi să nu 
bagi de seamă acest ton, i 

Montarea dacă nu interesantă în iot 
cazul frumoasă şi corectă, Interpretarea 
de asemenea, | 
dala. P. Ig. 


La 


UNIVERSUL. LII ERAR 


Buletin bibliografic săptămâna! ” 


1 FILOZOFIE. MORALĂ. 


Anatolia. — Ce este spiritismul ? (Teo- 
rie si practică). Bucureşti, (Tip. Na- 
ţională), 1926, 64 p. Lei 12. 

Băchner (Ludvig). — Forţă și materie. 
Istorie şi filozofie naturală. Tradu- 
cere de George B. Rareş. Bucureşti, 
Socec & Co. [1926], 127 p. Lei 40. 

Gaia (Dr. Leanâdro). — Evoluţia şi ştiin- 
ţa. Examinare critică sprijinită poe 
înpte. in româneşte cu învoirea au- 
torului, de Arhimandrit Chesarie T. 
Păunescu. Huşi, (Tip. Zanet Corlă- 
teann), 1926, 184 p. Lei 40. 

Marinesca (Dr. G.). — Spiritism şi me- 
iapsihism. Bucureşti, Academia Ro- 
mână, 1926, 65 p. 

Nicolau (C.). — Elemenie de științe o- 
culie. Câmpina, (Tip. Mihail S$. 
Gheorghiu), (1926). 42 p. Fig. Lei 20. 

Tănăsescu (Gh.). — Cultul eroilor în 
Scoală și în Cazarmă. Ediţiunea LI. 
Constanţa, Albania  tip.-oditoars, 
1926, 13 p. Fig. Lei 10. , 


33 ECONOMIE POLITICĂ. 


Constantinescu (Grigore N.). — Incercări 
asupra datelor fundamentale psiho- 
logice pentru o teorie a progresului 
economic. Bucureşti, (Tip. Indrepta- 
rea), 1926, 168 p. Lei 150. 

Ioaniţeseu (D. R.). — Legislaţia muncii 
în România. [Bucureşti, (Impr. Sta- 
tului), 1926], 24 p. 

Situation cet organisation  6conomique 
de la Roumanie en 1926. [Bucarost, 
(Impr. de PEtat), 1926), 169 p. + 
hartă -- 6 pl. 


61 MEDICINĂ. FARMACIE. MEDICINĂ 
VETERINARĂ, 


Bistriceanu (Dr. 1.). — Diatermia şi dia- 
termoterapia îri medicina practică. 
Bucureşti, (Tip. Richard Sergles), 
[1926], 6 p. 

Constantinescu (Dr. M. 1.). — Prevenirea 
şi combaterea rațională a sifilisului. 
Poveţe pentru ambele sexe la toate 
vârstele. Ediţia II-a revăzută și a- 
dăogitţă. Focsani, (Tip. Invăţătorul 
Pomân), 1926, 62 p. Lei 15. 

Nicolau (Dr. $.). — Problema sifilisului 
la noi şi profilaxia, acestei hoale. Ra- 
port prezentat la al XXIX-lea Con- 
gres al Asociaţiei Generale a Meai- 
cilor din România (Mai 1926). Bucu- 
reşti, (Tip. Eminescu), [1926], 28 p. 
Lei 40. 

Petrescu (Dr. G. Z.). — Adam  Chenot 
(1721—1789). Bucureşti, Academia 
Română, 1926, 11 p. 

Stroe (Dr. M.). — Cum să se nuirească 
diaheticii ? Retete potrivite de bu- 
cate pentru uzul suferinzilor de za- 
hăr. Diabetul şi dietetica. acestei 
boli. Cu o prefaţă de Dr. D. Ionescu. 
Bucureşti, Socec & Co., 1926, 152 p. 
Lei 100. 

Pamţil (Dr. Gh. P.). — L'enseignement 
pharmaceuiiqug ă PUniversit€ de 
Cluj (nvăţământul farmaceutic la 
Universitatea din Cluj). Văltenii-de- 
Munte (Tin. Datina Românească), 
1926, 14 p. Fig. 

Renard (G.). — Le Droit. la Lâgislation 
et la Dlontologie dans YEnseigne- 
ment ei Pratigue de la Pharmacie 
(Dreptul, Legislaţia şi Deontologia 


* A se vedea tabloul 


clasificaţiunii 
zecimale în numărul 1. 


de AL„SADI IONESCU 


în învățământul şi practica Farma- 
cici, Vălenii-de-Munte, (Tip. Datina 
Românească), 1926, 13 p. 

Spânul (Meg. Vet. Petre). —- Contribu- 
ţiuni la combaterea pestei porcine 
cu ser. Bucureşti, (Tip. Bucovina), 
1926, 17 p. 

Spânul (Med. Vet. Petre). — Diagnosti- 
cul gestaţiei la iapă pe cale vagi- 
nată. Bucureşti, (Tip. Bucovina), 
1926, 33 p. +2 pl. 

Stoicescu (Dr. G.). — Imunitatea vacci- 
nală în cărbunele bacteridien (An- 
trax) (vaccinarea pe căile elective — 
Besredka — vaccinarea intradermică 
a 200 animale cu vaccin anticarbo- 
nos). București, (Tip. Bucovina), 
19026, 20 p. 


8 LITERATURĂ. 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ... 


Licea (loan). — Poetul-P. Cerna. Cerce- 
tare critică. Cernăuţi, (Tip. Mitropo- 
lital Silvestru), 1926, 43 p. 

b) Teatru. 

Constantinescu (Cetăţeanu) (Alex). — 
Haftăr judecat şi executat de con- 
stiință. Piesă întrun act în versuri, 
Râmnicu-Vâlcea (Tip. Matei Basa- 
rab), 1996, 21 p. Lei 12. Ă 

c) Roman. Nuvelă. 

Niculescu (C.). -— Leac contra chelisi. 
Nuvela umoristice. Bucuresti, (Tip. 
d at Literare), (19%), 79 p. 
Lei 10. . 


II. LITERATURĂ STRĂINĂ. 


Komâromi Jânos. — R6gi legenyek vâ- 
logatoit elbeszâlâsek. Cluj,  Nyom 
Minerva kiadâsa, 1926, 132 p. (Pâs- 

tortiiz kânyviâr 6 sz). TR 


e i Sa 
III. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSĂ. 


Naum (feodor A.). — Varia. Traduceri: 
în versuri. București, (Tip. Caltura), 
1926 96 p. Lei 50. 

Loti (Pierre). — Doamna Crizantema. 
Traducere de M. C.. București, Cu- 
gietarea, S. Ciornei & P. C. Georgescu, 
[1996], 264 p. Lei 50. 

Gorki (Maxim) —- O snovedanie. Roman. 
Traducere de  Featerina Tonitza. 
Bucurestii, î. Brănişteanu, [1926], 205 
p. Lei 55. 


91 GEOGRAFIE. CĂLĂTORII. 


Clopoţel (Ion). — Două săpiămâni în 
Cehoslovacia. Cluj. Editura Socle- 
tatea de Mâine, 1926, 31 p. Lei 50. 

Petrovici (Ioan).—Raite prin țară. Bucu- 
vesti. Ancora, S. Benvenisii & Co, 
[1926]. 119 p. Lei 12. (Biblioteca Uni- 
versală, No. 130—131). 

Simionescu ([.). — Lecturi geografice. E. 
Sate din România. Bucureşti. Casa 
Scoalelor, 1926, 142 p. Lei 20. (Biblio- 
teca de popularizare a Științei No. 
39). 

Vâlsan (G.). — Coasta de argint. Bucu- 
resti, (Tip. Socec & co.), 1926, 21 p.t+- 
4 pl. Fig. lei 40. 

Vuia (R.). — Ţara Hategului şi regiunea 
Pădurenilor. Studiu antropogeogra- 
fie şi etnografic. Clui, (Tip. Ardea- 
Dual), 1926, 135 p. 4 12 pl. + hartă. 
Fig. Lei 150. 


15 


Cinematograful 


GRADINA CAPITOL. „L'auge des _iene- 
brest cu Ronald Colman şi Vilma 


Banky. 


Un pic de severitate în ceeace priveş- 
te alegerea procedeelor din partea auto- 
rilor, mai multă atenţie din partea re- 
gisorilor şi ar îi fost un f-lm minunat, 
Aşa cum e prezentat „l'aoge des tene- 
bres* — cu excepția ultimului act — e 
ca o piesă de Mere et comp, sau cum 
Sar zice „correct, ridicule et charmant“. 
Ultimul act este admirabil, și în felul 
în care a fost conceput, în felul în care 
a fost realizat cu » grijă surprinzătoare 
în ceeace priveşte detaliile, nuanţarea 
de analiză, ar produce aceeaş impresie 
şi pe scenă ca și pe ecran. A încerca a 
povesti sau a preciza în ce constă cali- 
tățile acestui act ar fi riscat căci ceeace 
îl face admirabil este perfecia unitate, 
între atţitudinca dată de scenariu, monta- 
te și interpretare, elemente cari prin 
extraordinar, în acest act sunt într'un 
perfect acord. Acest act răscumpără din 
plin restul filmului: şi merită să fie văzut. 
văzut, P 


DIN STRAINATATE 

1 D. Albert Kahn a pus la dispoziţia 
Taiversităţii din Paris, suma de 100.000 
franci pentru o bursă de voiaj. 

Fa va fi dată profesorilor de liceu sau 
rembrilor învăţământului superior, dar 
poate fi luată şi de cineva care nu e în 
învăţământ, cu condiţia ca prin scrierile 
sau activitatea sa să contribue la educa- 
ţia naţională. 

Voiajul nu se face pentru studierea un. 
nei anumite probleme ci pentru obser- 
vajie, pentru ca din compararea diferite- 
lor moravuri și obiceiuri, profesorii fran- 
cezi, crede fundatorul bugsei, şi-ar putea 
îndeplini mai bine misiunea lor de edu- 
catori. 

Durata călătorici va fi de 14 luni (dela 
începutul lunei August 1926 până la sfâr- 
şitul lunei Septembrie 1927) şi va cuprin- 
de în afară de Europa, America şi ţările 
Extremaului-Orient. 

Candidatul se obligă să nu fie în toală 
vremea aceasta corespondentul nici u- 
nui jurnal. Dar la înapoiere, va trebui 
să adreseze rectoratului Academiei din 
Paris o relatare a călătoriei sale, în ma- 
nuscris sau tipărită, de cel puţin cinci- 
zeci de pagin:. In fine bursierul va trebui 
să stea la dispoziţia rectorului pentru a 
ține la Paris sau în provincie două sau 
trei conferințe asupra călătoriei sale, 

Gândim că aceste obligaţii nu ar in- 
dispune nici pe concurenții noștri Ja un 
problematic și irealizabil premiu româ- 
nesc de voiaj. 

DI In Bulgaria Sf. Sinod a hotărit să 
distribue anual trei premii: unui scriitor, 
unui compozitor și unui pictor pentru o- 
pere alcătuite în spirit religios. Distri- 
buirea premiilor va fi făcută de către 
un comitet de specialişti în domeniul ]i- 
terelor, muzicii şi picturii. 


FUNDAŢIA CULTURALA 

PRINCIPELE CAROL 
publică un tablou al activităţii ei dela 
1922 —1925. Este o lucrare de o minuţioa- 
să compoziţie şi de o mare semnificaţie 
culturală. care ne obligă să revenim în 
nvmărul viitor. 


MORMANTUL LUI ODOBESCU... 
„din cimitirul Belu a fost vândut. Pe- 
lerinajul unci școli de fete, în seama că- 
reia se dăduse mormântul, s'a găsit în faţa 
ccestei sălbatice revelații. Ancheta pe 
care o anunță „Cuvântul“ ne va aduce 
destăinuri senzaţionale, i 


USIFERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACȚIONALE 

E] „Pentru ce devenim sceptici 2“. ar fi 
tiilul decepţiilor pe care ni le rezervă, 
cu nevinovăție sau premeditare, aparatul 
tehnic ce însoţeşte o publicaţ.e literară, 

Ultimul nostru număr; pe care îl do- 
risem'un omagiu pentru marele şi ncfe- 
ricitul pictor Ştefan Luchian, ne-a îndu- 
rerat pe Ii, în primul rând iar scrisor.le 
primite din public, ne-au întețit remuş- 
carca, 

Am -da expresie acestor voci şi le-am 
îndrepta către Oficiul de hârtie dacă nu 
ne-ar fi teamă de glasul din pustiu şi 
dacă num fi, de pe acum sceptici. 

SERVICIU RELIGIOS 

DI Vineri, 9 Iulie, la ora [1 şi un sfert 
stu oficiat un parastas la biserica Albă, 
peutru Duiliu Zamfirescu. 

CONCURS DE POEZIE ROMÂ- 
NEASCĂ IN. AMERICA - 

LI D. loan Lepa, redactorul revisiei 

culturale Orizontul care apare în Detroit, 


Michigan, (2160 Scheridan Ave,): ne tea 
mite o serisoare anuuţând instituirea unor 


premii pentru poezi: 
ter filozofic : 

„Subiectele vor fi despre 
„nalură” şi „imortalitate”. Iu aceste por- 
me se va cânta minunile şi sublimitaiea 
creaţiunii ; haosul primordial şi armonia, 
creațiunii ;, imensitatea - şi grandiozitatea 
universului ; splendoarea naturii în dife- 
ritele ei aspecte : eternitatea şi imorlali- 
tatea spiritului fie uman sau <ivin. Ur- 
imează ca aceste poeme să fe scrise mai 
ault din punct. de vedere filozofic, fiind 
pătrunse de un spirit de optimism şi în- 
credere îu destinele neamului omensst, 
care țânteşte. spre ceva mai înalt — tinde 
spre. per fecţ.une. Poemele vor fi inedite 
şi vor fi publicăte întâi în' „Orizontul“, 

Poeinele vor fi rimate; lungimea. lor 
variind între - 14—52 şire, cu 'un .metyu 
variabil 'după plăcerea. poelului.: 

Premiul | va fi de.lei 5000; 
de lei 2000;-al treilea de lei :1000;; 
patrulea ve lei 500; iar restul — cars 
vor fi corespunzătoare - cu acest concurs, 
se vor plăti fiecare cu lei 100 până la 
200, 


româncști cu carac- 


„creaț. une, 


Comisiunea va fi alcătuită, pentru A-; 


merica din d-nii: Leon Eeraru, loan Lepa, 
redactorul revistei „Or:zontul“ — pentru 
lhomânia, trei membrii, între cari proba- 
bilL: Ion Pillat, Perpessicius “şi un al 
treilea. 

Manuser isele, să [ic însoțite de o ariile: 


mă sau pseudonim care sc va repeta pe i 
un plic de carte: de. vizită. înțăuntrul că- 
ja candidatul îşi: serie numete. Plicurile,. 


pentru ina: multă siguranţă se trimit .re- 
comandate, cu, specificarea. întrun cwlţ: 
„pentru premiul de poezie“, Candidaţii 


sunt rugaţi a scrie. ulterior adresele lor. 


spre a -li se trimite revista. în decursub u- 


ceştu. contest“... + 
REVISTE 
ii VIAȚA “LITERARA (1 20, 3 Julie): 


convorbirea pe care d. Tudor Vianu Ri 


acordat-o în: săptămâna “sărbătoririi lui 
Eminescu, d-lu:-Î. Valerian, gravitează. în 
jurul. problemelor eminesciane., 

D, Tudor Vianu lucrează deja la un me- 
moriu cuprinzând principiile călăuzitoare 
ale societăţii de studii eminesciene, por- 


uită din sânul „Fundaţiei Principele Ca-.. 


rol“. Vorbind de influenţa lu: Fininescu 
şi de pesimismul lui, d-sa- observă urmă- 
toarele şi face act de dreptate și: lui 
Alecsandri : 

„„In această privinţă nu sunt de părerea ace- 
lora care opresc pe Eminescu de a-l răspândi 
în şcoală sub cuvânt că ar avea o înîluență di- 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL“, STR. BREZOIANU e; 11, BUCU 


“al dojlza - 
al. 


zolvantă, 


Dimpotrivă poezia lui Eminescu pro- 
movează copilăria placidă la rangul vârstei a- 
dulte. 


Prin poezia lui Eminescu viaţa se trăeşte mai 
amplu, având rezonanţe adânci de sentiment. 
Aici sS'ar putea face o paralelă între această 
depăşire a epocei de copilărie a individului, ca 
însăşi trecerea la maturitate a culturii noastre 
prin Eminescu. 


Revenind la pslnleiiiul. lui Eminescu, remart 


acceaş greşeală de interpretare şi asupra fi- 
tozotutui german care i-a iniluenţat: Schopen- 
hauer. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi con- 
siderat ca pesimist acela câre pune în valoare 
viața şi dă o capitală importanţă iubirii şi îru- 
mosutui. 

Şi totuş există un predecesor, pentru care 
am. aceeaş admiraţie ca-si pentru Eminescu, 
şi-l cred tot aşa de mare în raport cu neamul 
şi împrejurările istorice. Este Alexandri a cărui 


„fire udânc clasică, d. Drouhet a pus-o mai de 


mult în lumină, Dar trăim încă sub impresia 


" formidabilă a romanticului Eminescu. astiel că 


Alexandri e ţinut în: conul de penumbră. 

Mai târziu, este sigur .că admirația pentru 
unul nu va anula -pe. cealaltă. Literatura noas- 
trăi va căpăta atunci acea universalitate inter- 
nă, capabilă să adăpostească contrastul: Ale- 
xandri—Eminescu. In acel moment vom întrece 


acea exclusivitate că gustului care ne „caracteri- 


„sale epice: i 


zcază astăzi uneori“ 

n ADEVARUL LITERAR “ŞI ARTIS- 
TIC (Vii. 291. 4 Iulie) : Convorbirea d-nei 
Ylortensia Papadat- Bengescu « precedată 


- le um admirabil portret btorar âl serii- 


toarei, cizelat de d.-F, Aderca. D-na II. 
P.-B. vorbeşte cu dragoste de versurile 


sale frantuzeşti, de debuturil> sale lite- 


rare de teatru, că şi “de geneză operelor 
ivreg 

„Dar <aum să scriu după. îndemau 7 3 Câteva ro- 

mane aveam în. Cap, Ca totdeauna. Dar ele nu 

se 'scriseseră încii în. asemenea fel încât să 


: mă tortureze cu ființa lor,'să nu pot scăpa de 
„obsesia lor decât. aşternâudu-le „pe. „hârtie, Cu- 


- hârtie... 


zică de Bach“, 


noşteam apoi şi câteva Subiecte de romai din 
viata . îneoninrătoare - — romance, -.te -asizur, şi 
mai. îngrozitoare decât cele. pe: care, -suntem” în 
stare să le scriem, dar nu -m'anr putut 'niciodati 


hotări. să copiez: aidoma. ceeace văd,. ceeaca aud, 
- oameiii cu .care nmtii întâlnesc, : 
se-i. lovesc, ca -un:-geam lucios care -ar: res-: 


întâmplările -ca- 
frânge mort şi reflex, - “încă odată: viata destul 
evenimentele .cresc în mintea mea ca nişte 


ele cresc dela şine, uncori” în pre- 
zența mea uimită, alteori simt că-mi cer n 


: împlinire şi - când: am -dobândit putere 'de 'viaţă 


proprie. nu ştiu ce alt ar trebui să fac să nu 
fiu “silită să le dau drumul în viată, viata lor 
Mudată, 1deologică. între căteva file palide de 
“Din "pricină Câtorvă personagii” ireale, 
de. acest” fel, care trebuiau să constitue primul 
meu tomân 'obiectiv, riVani văzut silită să dau 
naşter€ unei 'mici fămi, înui îmicrocosm literar, 
dar cu toate atributele lumii mari. „Fecioarele 
desoletite“* sunt continuate de “Concert de mu- 
'în manuscris, şi încă 4 "carte 
eceale am scris- '0 “dar Care e pgâta... 
SCOLILE DIN BI, AJ 
D Scolile din Blaj. — toate româneşti, 


— au primit un ajutor de cinei “milioane 
"din! partea” Vaticanului; i 


Acest n al doilea măâte afutor ne care 


„Papa-îl “dă celor mai vethi școli româ- 


pesti. prin biserica unită a Aidealului. 
Clădirile mărefe ale scolilor dim: Blaj 
sunt, prin aceasta, salvate” de la ruina ce 


le ameninţă. 
- DIN STRĂINĂTATE 
C! Premiile de literatură ale  Aca- 
demiei Franceze pe anul acesta au fost 
Jictribuite asifel : 


PREMIUL ACADEMIEI peniru  ansam- 





blul operii sale, în valoare de 15.092 
franci, 

Lui GEORGES COURTELINE autorul 
celebrelor volume : „Messieurs les Rohds 
de cuir”, „Gaites de. VEscadron“, „Train 
de 3 h. 47%, „Boubouroche“, „La Paix 
chez soi“ şi „La conversion . dAlceste“, 

Lui TRISTAN BERNARD, PREMIUL 
TOIRAC (de 4000 franci), pentru piesa 
„Ecole des  Quinquaginaires“ socotită 
drepi cca mai bună comedie în versuri 
jucstă anul acesta la Theâtre Francais: 
fiului lui Tristan Bernard.  JEAN-ŢA- 
COUFES BERNARD: premiul PAUL HER- 
VIEU (2500 în.) pentru piesele „Denise 
Marette“, „Martine“, „Feu qui reprend 
mal” și Printemps des autres. 

LUCIEN BENARD premiul EMIII 
ALE IER (de 5000 fr.) pentru piesa 
„i'homme qui n'est plus de ce monde“. 
Benard e un, autor care a obţinut muri 
succese p:: secena teatrelor parisicue în . 
piesele «L/Afaire Grisel“, Les Chiens du 
Maitre, Le Glas, La plus amoureuse, Le 
diable -ermite, La folle cenchere și Mon 
tal Teddy scrisă în colaborare cu Andr€ 
ivoire, 

LE GRAND PRIX DE LITTERATURE, 
Va căpătat d, GILBERT - DE VOISINS 
pentr ansamblul operii sale destul ri 
bogată şi din care xităm. „Le bar de la 


' fourehe: , romanul său cel mai bun, L'En- - 


Sant qui prit peur... Dintro călătorie în 
China au apărut. volumele „Voyage ci 
Chine şi Ecrit en. Chine prim.te admiva- 
bil de critică. A mai scris romanele sr 
miraje, La conscience dans le mal, La 
jour naissant etc..și o curte de poeme 
Yantasques ; 

- «unicois Mauriac uitati tragediilor 
launtrice şi al tuturor crizelor de con- 
stiință; catolice mai mult decât _Bourget, 
cunoscut prin romanele Le Baiser au 
l&preux, Genitrix, La robe pretexte, Le 


- ficuve de feu, a obținut MARELE PRE- 


„de fermecătoare prin. ea însisi. ca să- se poată - 
- lipsi. de imitaţiile noastre- bâiguite. “Personagiile 
„si 
„ființe vii; 


MIU AL. ROMANUI „Ul (de 5000 fr) pru- 
iru Desert de lamour. 

n afară de aceste premii “pentru litera- 
tură Academia Franceză â ma: decernat 
şi încă alte-8. pentru lucrări ' de - istorie 
care nu întrec ca valoare pe cele atât de 
sărăcăcioase “ale. Acâdemiei noastre, 

E] Acunr de curând d. Andricux a de- 
pus la Facultatea de fitere din Paâris, două 
lucrări pentru -dottoratul său. Prima asu- 


- pra lui Gassendi filosof destul 'de cunos- 


cut. din sec.al XVII, pe care d. Andrieax 
vrea să-l scoată 'superior 'lui' Descartes, 
şi a doua asupra istoricului: Alphonse 
Rablu, -mort tânăr la încăputul secolului 


“trecut. 


E sigur că stam. fi. uienţionat această 
ştire, pentrucă în fond ce-i mai banal de- . 
cât ca un licenţiat să-si 'dea şi doctoratul, 
Dar când veţi afla că d. Louis Andricux 
fost multă -vreme prefect şi 'niinistru al 
Franței la Madrid are 86 de ani, şi că li- 
cența şi-a luat-o lâ 1860, veţi fi de părere 
cu -noi că asemenea candidaţi la doctorat 
nu se întâlnesc preă des ş; care să mai 
intre şi în conflict cu părerile. curente. 
(Gassendi superior lui Descartes). 

UD! La Liege sa inaugurat de curând 
bustul prinților poeţi din ţiiutul wallon 


„cu. numele de Joseph Vrindts. 


In cortegiul format pe lângă repre. 
zentanţii a vre-o cincizeci de societăţi 
locale: a luat parte şi d. „Joseph Vrinăts, 
care--numără 74: de primăveri, foarte să- 
nătos şi bine dispus. Opera sa principală 
e irititulată : Li Sierinint da Gretry. 


Redactor PERPESSICIUS 





"EŞTE