Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0002

RAI, amr? 9/4 Z. 


e 


UNIVERDUL 
WE ENEEAI 








PA O aj 
no, 





DESEN de G. PETRAȘCU 


In acest număr: CINCINAT PAVELESCU, DRAGOŞ PROTOPOPESCU, V. DEMETRIUS, 
MIRCEA Răut LESCU. MIHAIL CELARIANU, RONSARD, LUIGI PIRANDELLO, V. STUI.A, 
B. MARIAN, 1. CIORĂNESc.U, Gri. CARDAȘ, D.N. TEODORESCU, N. N, TONITZĂ, G. 
BREAZUL, B. CECROPIDE, PERPESSICIUS. — Buletin bib iografic săptămânal de AL. » SADI 
IUNESCU. - Vignete și desene de Î. Tcodorescu Sion, Si. Dimitrescu şi N. N. Tonitza. 


An. XLII, Nr, 2. __ Lei, 


19 ianuarie 1926 





Li 


RONSARD 


SON ILIE 


Ţ. 


Când ui să fii bătrână şi cand vei sta acasă 
Torcând şi ațintindu-t;i spre foc ochii căprui 
Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui: 
Nonsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă. 


Si mo să ai în jurul lău nici o servitoare 
Care prinzând de vesle de-un lucru-ulât de rar 
Să nu tresară grabnic la numele : Ronsard 
Ce-a vrut să-ți facă fula pe veci nemuritoare, 


Ci eu voiu fi în lărnă o pulidă stație. 
Sub mârți, neturburată odihna o să-mi fie 
Când tu bătrână, 'n minte trecutu-o să-ți inşiri. 


i-ai să regreți iubirea şi recele-ți dispret. 
O w'aştep!a, ci pune dour pe iubire pre| : 
Culege cât e vreme qi vieții trandafiri. 





II. 


Intinerise anul iu haine de verdeală 

Pe vremeu-uceea'u cure, Sinopa, te iubii. 
Icoana unei blânde şi dragi copilării 

Ti se cilia înlreună pe tânăra tu față. 


3 * 
rai copilă 'n vremea când îmi ieşiui în cale, 
Copilă erci încă prin amblel şi prin glas, 
Prin gura la de cae vrăjit şi-czi Gm TĂRAS, 
Priu ochii tăi. la care gândindu-mă mi-e jale. 


lar Amor când zăril-a fjrumosu-ți chip can vise 
Degrabă cuw-o săgeală în înimu-mi îl scrise. 
Si dacă nu esti astăzi frumoasă ca'nninte 


Vu pot să şterg din sufleț în veci icoana ta, 
Căci nu chipul de ustăzi îmi esle viu în minte 
Ci chipul fără seumăn ce l-ai arul cândva. 


Trad. de IOAN CIORĂNESCU 





UNIVERSUL. LITERAR 


Cu creionul 
PUIUL DE FULTUR. 


Acolo, în oraşul acela ldin Moldova, o 
fuintâdnă cu ronta de fer, străjuia fundul 
curții caselor vechi în care sa născut ma- 
ma şi au murit bunicii. ! 

Intr'o dimineață din inceputul unei pri- 
mâveri, printr'o fereustră deschisă, mama 
mi-a arătat o pasăre cum nu mai văzusem 
niciodată, stăud deasupra fântânii, cu 
ghiarele incleytate pe roată : 

-— Pui de vultur, Puiule !... 

Cand am esil în. curte și m'am apropiat 
«de fântână, puiul de nultur ma privit ful- 
gerător, apoi şi-a înălțat privirea spre 
cerul albastru, sbătându-şi aripile tăiate. 
Zadarnic... 

In fiecare dimineață atlersum în curte, 
la fântână. Puiul de vullur stătea tot a- 
colo, pe roafă, sus.: 

Odată l-am găsit cu capul plecat, cobo- 
rindu-și privirea in adâncul fântânii, un- 
de vedea, desigur, un petec rofund de cer 
albastru. - 

Man apropiat nestmțit şi um mişcat 
roata. Puiul de vultur a'ţipal, mutându-şi 
repede picioarele pe marginea roții, ră- 
mdânând tot sus. Şi de acolo wa privit 
iar fulgerător. şi iar și-a înălfat privirea 
spre cer, sbătăându-și aripile. tăiate. 

Zadarnic.... 

Privia mereu în sus, privia tereu spre 
cerul albastru, — dar acolo, jos. în fundul 
fântânii, petecul acela rotund, petecul a- 
cela aitastru, nu era tot un petec de cer ? 

dripile nu-l ajulau să urce spre albus- 
trul de sux, — spre albaairul din fundul 
hintinii nu-i trebuiau. aripi... 

Când sa aruncat de pe roata funtănii 
nu, l-am văzut, L-am văzut tăârit de o a- 
ripă, spre căruța cu gunoi care își suna 
clopotul la poartă. 


IN SPITAL? 


Am 'oonif eri în Tecuci. odală cu Or- 
fombrie cure a rămas afară să sculure co- 
pucii şi să alunge ciori pe cer, iar eu am 
trecut ipe lânsă grădina publică, şi apoi 
fot înainte, pună la marginea orașului, 
unde anu intrat în spital. 

Am un pat scârțiit, insemnat cuinumă- 
rul A şi asezat lângă ușă, stând gata parcă 
să plece cu mine în sală, — am o pernă 
ulat de ture incât azi voiu rupe-v 
întrun colț să văd cu celeste plină, — şi 
mai am o pătură neavră, a cărei vechime 
îmi spune că nu numai un bolnav a mu- 
rit sub ea... 

la fereastră, Octombrie scutură un sal- 
Cin e ; 

Eri, după ce am intrat aici, a fost adus 
tingă mine, în patul cu numărul 9, un om 
cu barba albă, cu gura strâmbă, cu un 
ochi mai deschis decit celălalt. 

[oută ziua u gemut, finându-şi mânile 
spre cup, cu degelele sgdrcite, parcă să se 
apuce ve păr, 

Spre seură l-au scos cu pal cu tot pe 
sală, d ă 

Prin ușă il auziam gemând mereu... 

Trecuse miezul nopții, când mi-am luat 
pâlura pe umori şi am eşit în sală să-l 
întreb ce-l doare. 

Lângă palul lui, rezemală de părete, în 
mini cu 0 lumânare aprinsă. o țigancă 
tânără moțăia, : 

La sgomotul ușii a tresărit, şi-a strâns 
la piept un şul roșu, şi sa rustit la bol 
nao : 

—. Mori mai repede moşule. că nan 
să-mi pierd loută noaptea aici ! 


D. N TEODORESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


Adevărul lui Tarara 


de LUIGI! PIRANDELLO 


Saru Argentu, numit şi Terară, cum 
fu adus în sala juraţilor, pe hanca acu- 
zării, scoase o baarnn roşie de bumbac 
împodobită cu lujeri de flori galbene şi 
o întinse cu băgare de sumă pe banca, 
pe cure tebuia să se aşeze ; căci nu voia 
să-şi murdărească hainele de sărbătoare, 
din stofă groasă albastră, : 

Noui erau hainele. nouă basmaua. 

Când văzu ţatanii cari stăteau în par- 
tea rezervată publicului şi cari umpleau 
tribuna, Je zârmbi. 

Cu bărbia lui aspră, de curând rasă, 
simănă a maimuţă. In urechi îi atâr- 
nau doi cercei mari de aur. 

Mulțimea uceea de țărani împrăstia un 
miros urât de grajd si de sudoare, o 
duhoare de ţap, un abur ameţitor, ca 
dela vite grase. 

Câte o femeie îmbrăcată în negru, cu 
mantila trasă până la ochi, văzând pe 
acuzat. începea să plângă şi nu mai con- 
tenea. El îşi arunca privirile în toate 
părţile, urma să zâmbească si-si ridica 
mâna aspră şi murdară, aplecându-si ca- 
pul încoace și încolo, propriu zis nu ca 
să salute, ci ca să facă un semn de 
recunoastere unuia ori altuia din prie- 
ienii ori tovarășii săi de lucru. 

Căci pentru el era azi aproape o săr- 
bătoare după atâtea şi atâtea luni de în- 
chisoare şi cercetări. De aceea se gătise 
că de sărbătoare, ca saibă o înfăţişare 
bună. Era sărac; atât de sărac, încât 
nu putea să-și plătească un avocat și 
avea upărător din oficiu. Cât despre 
dânsul, le făcuse pe toate: era cel puţin 
curat. ras, pieptănat și purta hainele de 
Duminică. 

După primrle formalităţi si după ca 
se formase juriul, preşedintele spuse u- 
cuzatului să se scoale. 

— Cum te cheamă? 

-- Tarară, 

Asta e o poreclă. Numele adevărat ? 

— Ah, da! Argentu, Saru Argentu, 
domnule. Dar toţi mă cunosc ca Tarară. 

— Bine. Câţi ani ai? 

— Nu știu, domnule, 

— Cum, nu ştii ? 

„Tarară dete din umeri și după expre- 
sia figurei se putea vedea lămurit, că-i 
se părea o prostie de prisos să numeri 
anii. Răspunse 

— Trăesc la ţară, da-le; cine se gân- 
deşte acolo la aşa ceva ? 

Toţi începură să râdă şi preşedintele, 
aplecând capul, răsfoi actele deschise tn 
fața sa. 

— Te-ai născut Ia 1873. 

— Tarară lăsă să-i cadă, mâinile şi fu 
mulțumit, 

— Cum porunceşti d-ta. 

Ca să nu stârnească râsul, preşedin- 
tele îşi răspundea singur şi numai în 
urmă întrebă: — Ni e așa? —nueaşa? 
In cele din urmă zise: 

— Şezi. O să auzi acum dela d-] gre- 
fier de ce ești învinuit. 

Grefierul începu să citească actul de 
acuzare, dar la un anumit punct trebui 
să se întrerupă, căci primul jurat leşi- 
nase din pricina mirosului grozav ce 
umplea sala, Se porunci aprozilor să des- 
chidă toate uşile și ferestrele. 

Acum se vedea desluşit consideraţia 
acuzatului faţă de acei cari trebuiau 
să-l judece. 

Tarară sta pe basmaua lui cea roşie ca 
macul, nepăsător la putoarea cu care îi 
era obişnuit nasul și zâmbia ; lui nu-i 
era prea cald, cu toate că purta haine 
albastre din stofă groasă ; şi în sfârşit 
nu-l supărau de loc muștele, din a că- 
ror pricină juraţii erau nevoiţi să se a- 


pere cu îndârjire, ca și procurorul, pre- 
şedintele, grefierul. advocaţii şi servito- 
mu, pună și poliţiştii, Mustele i se a- 
şezau pe mâini. zbârnăiau somnoroase 
imprejurul capului său, se coborau laco- 
sue je fruntea lui, în colțurile gurii, 
chiar şi pe ochi: el nu le simtia şi pu- 
toa să zâmbeusci nai departe. 

Tânărul apărător, care-i era dat hu 
oficiu, îi spusese că va fi cu siguranţă, 
eliberat ; cl îşi omorise nevasta, al că- 
vei adulter era dovedit. 

In fericiia nepăsare ca a unui unimal, 
el nu simțea nici cea mai mică urmă 
de căinţă. Nu pricepea de ce să se învi- 
novățească de ceeace făcuse pentru o 
chestie, ce nu privea pe altcineva decât 
pe dânsul. El lua judecata ca un destin 
de ncînlăturat. 

In lume se găsea o judecată, toemai 
ca la țară seceriş prost. 

Și judecata, cu tot aparntul ei solemn. 
cu fotuliurile maiestoase, cu robele și 
bheretele ei, era pentru Turară ceva asamă- 
nător cu moara de aburi. ce se sfinţise 
anul trecut cu mure solemnitate Cânui 
cereetase acolo cu alții rânduiala ei rne- 
canică, acele roţi dinţate, acea mişcare 





LUIGI PIRANDELLO 


îndrăcită cu alembicul și vergelele ei. Ta- 
rară simţise o uimire crescândă şi ne- 
încredere, Fiecare îsi va duce bucatele 
la moară; dar cine putea să asigure 
pe muşteriu, că făina, provine din grâ- 
nele aduse ? Trebuia să închizi ochii si 
să primeşti cu supunere făina, ce ţi se dă. 

De aceea, Tarară predase cu aceiaş ne- 


- încredere, dar şi cu aceiaş resemnare, 


cazul său justiţiei. 

Cât despre el, știa doară că-i crăpase 
capul c'o lovitură de secure, când se 
întorcea într'o Sâmbătă seară acasă, ud 
până la piele şi murdar, dela moşia din 
satul Montaperto. Acolo lucră o săptă- 
mână întreagă, ca argat, şi la întoarcere, 
în ulicioara Arco, sub dealul San Ger- 
lando, unde locuia, se pomeni cun tă- 
răhoi nemaipomenit. 

Cu câteva ceasuri mai înainte, nevas- 
tă-sa fusese prinsă în îlagrant delict cu 
d. baron Fiorica. 

D-na Graziella Fiorica, soţia baronului, 


cu degetele împodobite cu inele, cu obra- : 


zul boit cu roşu şi gătilăi ca un catâr, 
care duce în zi de sărbătoare la biserică, 


o încărcătură de porumb cu acompa- 
niament de muzică, adusese ea însăşi pe 
apentul siguranţei, Spano, şi doi comi- 
sari în ulicioara Arco, ca să dovedească 
adulterul, 

Vecinii n'au putut ascunde lui Tarară 
nenorocirea. căci nevasta lui fusese ţi- 
nuiă toată noaptea arestată. In dimi- 
neața următoare, când Tarară o văzu 
ivindu-se cu sfială la colțul străzii, se 
aruncase asupra ei cu securea în mână 
și-i sparse capul, înainte ca vecinii să-i 
poată sări în ajutor. 

Dumnezeu stie, ce tot citia d-l grefier.., 

După citirea actului de acuzare, pre 
sedintele spuse inculpatului să se scoale 
din nou pentru interogator. 

- Acuzatule Argeniu, ai auzit de ce 
eşti învinovăţit ? 

Tarară făcu o miscare deabia vizibilă, 
zu mâna şi răspunse cu râsu-i obisnuit: 

- Ca să snun adevărul, cred că d-ta 
du pui Hiei un preţ pe asta. 

Atunci preşedintele îi zise cu mare 
asprime ! : 

-- işti acuzat, că ţi-ai omortt nevasta, 
fo eia., Tozaria Femminella, în dinrmi- 
noata ziici de 10 Decembrie 1911, cu o 
lovitură de secure. 

-- Ce-ai de zis în apărarea d-tale? 
Imdreaptă-te către d-nii juratţi, vorbeg- 
tu-le desluşit şi cu respectul ce datorezi 
justiţiei. 

Tarară puse o mână pe piept, spre a 
arăta că nu avea nici cea mai mică in- 
tenție de a fi ncrespectuos către justiţie. 
Dar acum erau în sală cu toţii porniţi spre 
veselie şi se zâmbea de pe acum, în 
asteptarea răspunsului. Tarară observă 
asta şi stătu puţin nesigur şi nedumerit. 

— Intâi de toate, îi aminti preşedinta- 
le, spune domnilor juraţi, ce ai de spus. 

Tarară dete din umeri și răspunse: 

— Vezi d-ta: ei sunt oameni învă- 
țaţi și vor îi înţeles ce scrie în hârtiile 
acelea. Eu trăesc la țară, Dar dacă în hâr- 
tii scrie că mi-am omorit nevasta, ăsta 
e adevărul. Şi nici nu mai e nevoie 
să mai vorbim de asta. 

De data aceasta trebui să râdă și pre- 
şedintele. 

— Nu mai trebue stă vorbim despre 
asta? Așteaptă şi o să vezi, drăguțule, 
dacă o să se vorbească despre asta. 

— Voiam numai să zic, d-le, — explică 
Tarară, în timp ce puse din nou mâna 
pe piept spre a întări cele spuse, — vo- 
iam numai să zic, că eu am făcut-o. 
da ; și asta-i totul. Fu am făcut-o... da, 
d-le. Mă adresez şi domnitor juraţi, eu 
am făcut-o întradevăr, fiindcă nu pu- 
team face altfel; da, asta-i tot! 

— Seriozitate! linişte! Seriozitate! 
domnii mei ! strigă preşedintele si sună 
furios clopoţelul.— Dar unde ne aflăm 
aici? Suntem la juraţi!E vorba de judecat, 
un om, care a ucis! Dacă cineva îşi mai 
îngădue să râdă pun să se golească sala! 
Regret, că trehuie să amintesc d-lor ju- 
raţi de seriozitatea misiunii lor, 

„Apoi se îndreptă. către acuzat, încrun- 
tând sprâncenele. 

— Ce vrei să zici cu asta, că nu pu- 
teai face altfel ? * 

In liniștea adâncă ce domnia acum, 
Tarară vorbi foarte speriat: 

— D-le, vreau să zic, că n'a fost vina 
mea. i : 

— Şi cum așa? 

Acum, tânărul apărător din ofictu cre- 
zu de cuviinţă să se răzvrătească con- 
tra tonului agresiv, ce-l luase preşedin- 
tele faţă de acuzat. 

— Iertaţi-mă, d-le președinte, aşa o 
să-l zăpăcim pe bietul om! Mi ae pare 








4 


că are dreptate, când zice că na fost 
şiua lui, ci a nevestei sale, care-l în- 
şela cu baronul Ftorica. Asta este doar 
lămurit, 

— 'Te rog, d-le apărător, — îl întrerup: 
se președintele. — Las' să vorbească acu- 
zatul, 

— Tarară, ce voial să zici? 

Tarară. dete din cap şi apoi zise: 

— Nu, d-le. N'a fost nici vina acelei 
nenorocita. A fost vina onoratei doam- 
ne.. — soția, d-lui baron, care tot scor- 
monia lucrurile. De ce, d-le preşedinte, 
a făcut ea atâta scandal, în faţa uşii 
mele, încât gi bolovanii de pe stradă sa 
înroşiseră, văzând pe d-l baron Fiorica, 
— pe care-l cunoaștem cu toţii ca un 
om subţire şi nobil, — cum o sbughise 
numai în cămaşă şi cu pantalonii în 
mână, d-le presedinte, din coliba unei 
țărănci murdare ?l Numai Dumnezeu 
stie. d-le preşedinte, cât trebue să ne 
trudim noi ce să câştigăm o bucată de 
pâine neagră. 

Tarară zise toate acestea cu ochi înlă- 
crămaţi şi glas înduiogător şi mişca de- 
getele împreunate pe piept. 

In răstimpul acesta în sală isbucniră 
lungi hohote de râs. Dar în timpul râ- 
sului, preşedintele întrezări numaidecât. 
noua situaţie, ce o înfățișase acuzatul 
justiţiei. Chiar şi apărătorul observă 
deodată asta, şi când văzu surpându-se 
temelia, apărării sale, se întoarse către 
banca acuzării şi tăcu semn lui Tarară 
să tacă. 

Era prea târziu însă. Președintele, ca- 
şa Suna din nou furios, întrebă pe acu- 
zat: 

— Aşa dar, ştiai despre legăturile din- 
tre nevastă și baronul Fiorica ? 

— D-le preşedinte, — întrerupse apă- 
rătorul, sărind în sus, — scuzaţi... dar 
aşa.. în astfel de împrejurări... 

— Aşa... în ce împrejurări ? îl între- 
rupse preşedintele. Trebue să lămuresc 
acest lucru, 

„— Protestez împotriva acestei între- 
bări, d-le presedinte ! 

"— N'ai ae ce să protestezi, d-le avocat. 
Interogatarul îl fac eu. 

— Atunci, renunţ la apărare ! 

— Te rog. d-le avocat, vorbeşti serios? 
Dacă acuzatul mărturiseşte... 

— Nu! nul nul el n'a mărturisit ni- 
mic, d-le preşedinte! A zis numai, că 
vina 0 are doamna Yiorica, soția baro- 
nului, care a făcut scandal în fața ca- 
sei sale. 

— Bine! Şi acum poţi să mă împiedici 
să-l întreb pe acuzat dacă ştia de legă- 
" turile nevestei sale cu Fiorica ? 

— Răspunde, acuzaiule Arpgentu: Cu- 
nosteai, da ori nu, relaţiunile femeei 
tale ? 

Mirat, nehotărit, zbuciumat de simţi- 
minte contrarii, Tarară se uita la apă- 
rătorul său, la auditor şi în fine în- 
găimă : 

— Să. să zice nu? 

Tânărul avocat bătu cu pumnul în 
bancă, se întoarse înfuriat şi se aşeză.pe 
“at loc, 

— Spune adevărul, chiar în interesul 
tău, zise preşedintele acuzatului. 
ae D-le pregedinte. eu spun adevărul, 
începu Tarară din nou, şi ținea de data 
asta ambele mâini pe pient. — Si ade- 
vărat e, că era ca şi când n'aș fi ştiut 
nimic ! Căci lucrul... da, d-le, mă adre- 
sez d-lor juraţi; căci lucrul. d-lor ju- 
raţi, era aşa de tainic, încât nimeni nu 
putea să vie si să-mi spuie așa, dela 
ohraz, că stie ceva. Vorbesc așa. fiindcă, 
trăesc ia tară, d-lor juraţi. Ce poate şti 
un biet flăcău, care lucrează la câmp, 
in sudoarea frunţii sale, de Luni diminea- 
ță până Sâmbătă seară? Astaeo pacoste, 
ce sa poate întâmpla vrisicui. De sipur, 


"dacă mi-ar fi” ris vre-unul în sat: Tara-. 


ră, bagă de seamă, femela ta trăieşte 


UNIPERSUL LITERAR 


După ani... 


Cu muşchi acoperilă şi cu olane roşii, 
Cu straşini dătătoare de umbră răcoroasă, 
Asa în vremuri bune te-au ridicat strămoşii 
Şi te ştiam pe lume, patriarhală casă, 


Intâii ochi spre viață eu i-am deschis prin tine; 
La vatra ta bătrână mi-uu spus poves'i bunicii... 
Pevăd ca'n vis grădina cu meri şi stupi de-albine 
Şi cu poteca ninsă de rochia rândunicii | 


Era pe-atunti în tine atât prisos de viată, 

La geamuri. în ulcele, mușcate si betunii.. 

Urcan pe zid zorele șin ori-ce diminență 

Cu tril sglobiu şi proaspăt mă desteptau lăstunii.... 


Revăd gigantic duzii, sădiți de mâini bătrâne, 
Cu ramuri noduroase întinse'n slăni alhnstre : 
Unde sunt onre. astăzi, hambarele cu grâne ? 
Unde-a pierit belșugul gospodăriei noastre P 


Văd ceata cum se lasă şi sufletu-mi apasă, 
Mă-apasă tot trecutul, sub afumala grindă, 

Mă uil strein la toate din vechea noastră casă... 
Al cui e chipul straniu din ciobul de oglidnă ? 


Părăqiniiă-i curtea și fără de ulucă, 

Din tot belsnaul vieței n'n mni rămas nimica ; 
Un dud bătrân căzunl-a şi altul e pe ducă. 

S'a prăpădit bunicul şi a murit bunica ! 


Purtând în ochi-mă umezi himera tinereții 
Privil-am luna spre cuibul pustiu de rândunele 
Si obnsit de fnnte cărările vietii 

Am. slat să plâng pe pragul covilăriei mele ! 


cu baronul Fiorica, n'aş îi putut face 
altfel, m'aş îi repezit cu toporul în mâ- 
nă acasă şi aş fi crăpat capul nevestei. 
Dar niciodată nu mi-a zis cineva asta, 
aâ-le preşedinte, şi dacă ar fi trebuit să 
viu vreodată acasă în timpul săptămânii, 
trebuiam să-mi înștiințez nevasta. Asta 
o spui, ca să-ţi arăt d-tale, că n'aveam 
de gând. să fac vre-un rău cuiva. Băr- 
batul e bărbat, d-le preşedinte, iar fe- 
meile sunt femei. De sigur că bărbatul 
trebue să cugete, că femeile sunt din fire 
necredincioase. chiar dacă nu le laşi 
singure ; vreau să zic, chiar și când 
hărbatul nu e toată săptămâna plecat 
de acasă ; dar femeia la rândul ei trebue 
să nu vite că bărbatul nu poate să se 
lase batjocorit de oameni, d-le! Sunt o- 
cări... da, Q-le, mă adresez d-lor juraţi; 
ocări, d-lor furaţi care nu numai că 
fac de râs pe sol, dar fac să-i plezniască 
si obrazul. Asta n'o poate răbda un bărbat! 
Deci, d-lor juraţi, sunt sigur. că nenoro- 
cita ar fi ținut seamă de asta și de ai- 
gur, că nu i-aş fi clintit nici un fir de 
păr. Asta pot s'o dovedească toţi veci- 
nii. Ce sunt eu de vină. d-lor juraţi... 
când deodată această femeie blestemată... 
da, d-le președinte, d-ta so fi adus aici 
şi să ne fi confruntat. Aş vrea să vorbeac 
cu ea! Nu-i nimic mai rău decât fe- 
meile prea prăbite! 

„Dacă bărbatul d-tale, — aş spune a- 
cestei doamne, dacă aş avea-o în faţa 
mea, — dacă bărbatul d-tale ar îi fost 
încurcat cu o femeie necăsătorită, ar fi 
putut, onorată doamnă. s'aibe plăcerea 
acestui scandal, căci așa nar îi avut ur- 
mări și n'ar fi fost târtt aici nici un soţ. 
Dar de ce, stimată doamnă, nu m'ai lă- 
sat în pace, pe mins, care am fost tot- 
deauna liniștit, n'am fost vinovat cuni- 
mic, dar nicidecum. Eu n'am vrut nici- 


MIRCEA RĂDULESCU 


odată să văd sau să aud ceva; eram 
mulțumit, d-lor juraţi, să-mi aâştig pa 
câmp, cu toporul în mână; pâinea mea, 
muncind din greu, de dimineată până 
seara târziu. Stimata doamnă glumeşte, 
— i-as zice doamnei, dacă mi-ar sia în 
faţă ; — ce urmări a avut scandalul pen- 
tru onorata roumnă ? Nimic! O gluma! 
După două zile. te-ai împăcat cu soţul 
d-tale. Dar, stimata doamnă. pâniitu-s'a 
oare, că e în joc încă un om? Si că a- 
cest om nu poate să se lase să fie bat- 
jocorit de uproapele său și că trebuia 
să procedeze ca un hărbat ? Dacă stima- 
ia doamnă ar îi venit mai întâi la mine, 
ca să vorbească, i-aş fi zis: „Stimată, 
doamnă, noi suntem hărbați! Şi bărba- 
tul e nestaiornic! Poate să ae aprindă, 
sitmată doamnă, pentru o țărancă mur- 
dară ? D-l haron mănîncă la d-ta întot- 
deauna jimblă bună frantuzească; com- 
pătimiti-l. dacă-i vine din când în când 
gustul de o hucată de piine neagră. 

Aşa i-aş fi vorbit d-le preşedinte. şi 
poate nu sar fi întâmplat nimic din 
toate acestea. ce din nenorocire s'au în- 
tâmnlat, nu din vina mea, ci din pricina 
acelei doamne afurisite. 

Presedintele puse din nou capăt. cu un 
prelung sunet de clopotel observațiilor, 
râsului şi diverselor păreri, ce urmară, 
în sali după mărturisirea pătimaşă a lui 
Tarară. : 

— Va să zică. asta e concepția d-tale ? 

Tarară, obosit şi  gâfâind, dădu din 
tup. 

— Nu, nu! Nici nu-i vorbă de o con- 
cente ! Asta-i adevărul, d-le presedinte, 

Si drept mulțumire pentru adevărul 
ce-l spusese cu atâta sinceritate. Tarară 
în osândit la, 30 de ani închisoare. 


Trad, de B MARIAN 


UNIVERSUL LITETAN - 


MIRON 


Literatura românească, în desvolta- 
rea ei istorică şi-a croit două direcţii 
bine distincte: literatura religioasă și 
literatura istorică. 

Literatura religioasă prezintă interes 
numai din punct de vedere al limbii 
litcrare, în ea păstrându-se forme lexi- 
cale şi de altă natură care ajută la cu- 
noaşterea formărei limbii noastre în 
decursul veacurilor. Ea nu este origi- 
nală fiind în bună parte traduceri după 
texte străine 

Nu tot acelaş lucru putem spune de- 
spre literatura istorică, literatura cro- 
nicarilor. Deşi şi-au făcut cultura în 
alte țări străine, totuşi în scrisul lor 
putem. distinge la fiecare pas tendința 
spre originalitate şi spre ce este al no- 
stru. in această privinţă, primul cro- 
nicar, care merită toată atenţiunea 
nostră, este Miron Costin. 





Fiu de bocr mare, vestit pe acea vre- 
me în Moldova, în curând ajunge și 
el în cele mai înalte trepte sociale. Po- 
zițiunea sa politică şi socială i-a dat 
posihiltatea să cunoască în deaproape 
toate frământările şi actele cele mai 
importante din istoria ţării sale. pe 
care le-a însemnat cu cea nai curată 
sinceritate în letopiseţele ce le-a scria. 
Nu este nimic de prisos şi nimic fals 
în tot ce a scris acest cronicar. In a- 
ceastă privinţă, atât Miron Costin cât 
şi alţi cronicari din acea vreme, sau de 
mai târziu, cum au fost: 1. Neculcea, 
Neculai Costin, D. Cantemir, Radu Gre- 
coanu şi Stolnical Constantin Canta- 
cuzino, sunt superiori. după o intere- 
santă observaţie a d-lui M. Dragomi- 
rescu, unor cronicari din Apus. Supe- 
rioritatea lor constă în veracitatea su- 
fletească. şi cunoştinţa directă a fapte- 
lor ia care toţi aceşti cronicari au luat 
parte,. spre deosebire de cronicarii apu- 
Beni, cari scrieau numai după docu- 


msente. fr. 


Născut în 1633, a avut posibilitatea 
2ă se instruiaucă încă de mic la școala 


Dei 


COSTIN 


umanistă dela Bar, în Polonia. Cuno- 
ştințele sale de cultură latină, însuşite 
ia acea şcoală, se resimt şi în opera sa 
de mai tirziu; atât în limbă cât şi În 
gândire. 

Dar pe lângă cultura datină, Miron 
Costin a mai făcut cunoştinţă şi cu cea 
polonă, care era direct, tot un exponent 
al ei. Cât de mult a înrâurit cronicarii 
poloni asupra lui Miron Costin, ne-a 
arătat în mod foarte judicios, întrun 
studiu recent d. P. P. Panaitescu, 

După o viaţă de aprige frământări, 
Miron Costin se stinge în anul 1691 la 
o moșie a sa din judeţul Roman. Siâr- 
şitul tragic al acestui cărturar lumi- 
nat, — a fost decapitat din porunca 
Domnitorului C. Cantemir, — a fost o 
vie exemplificare a sacrificiului şi a 
jertfei sfinte pe care a adus-o acest su- 
îlet distins, neamului său atât de o- 
ropsit de soartă. 

Viaţa sa sbuciumată care era şi a 
tuturor contemporanilor săi, ne-a imor- 
talizat-o în frumoasele pagini din cro- 
nică. 

Din cuprinsul ei se vede că scriitorul 
nostru își nota însemnările sale din 
fuga pribegiei prin ţări străine sau în 
mijlocul  crâncenelor lupte de pe cu- 
prinsul patriei sale, 


GH. CARDAŞ 


La tine, Poazie! 


Așa e fost pădurea totdeauna: 

O lume de copaci şi de lăstare, — 

Şi rătăcia prin luminişuri luna, 

Iar printre crengi svârlia mărgăritare. 


Nimic nu sa schimbat ! Incepătoare, 
Să şuere, să cânte se îmbie 
“Şi tac la glasul tău. privighetoare! 
Şi eu revin la, tine, Poezie! 


Mă duc pe câmp. Cu vălurile'i pale, 
Zefirul mă 'nfăşoară, ca pe merii 
Ce-i scutură de rozele petale, 

Şi vineţie cade umbra serii, 


Sapleacă lanul tot, ca sub o mână 
Desmierdătoare. Gârla argintie 
Necontenit în calea ei se mână. 

Şi eu revin la tine, Poezie! 


E la nămiezi. Văzduhul e fierbinte 
In kioşeuri adumbrite de zorele 
Prânzesc familii, — râsete, cuvinte ; 
Sub streşini cuiburi noi de rândunele. 


Orașul pare scund şi mic, în marea 
Cu soarele drept stemă 'mpărăţie. 
O pasăre se-avuntă spre tărie, 

Să nu-i audă nimenea cântarea | 
Şi eu revin la tine, Poezie! 


V. DEMETRIUS 








„Acu câtăva vreme se putea ceti în câte- 
va din marile iurnale:din New-York, tipă- 
rit în caractere groase, următorul anunţ: 

„Aduceți-mi un dolar! X.... strada Y..., 12* 

A doua zi, în acelaș loc se putn ceti: 

„Imi puteți aduce dolarul şi până mâi- 
ne“. 

[ar a treia zi: 

„Dacă nu-mi aduceți dolarul astăzi, îl 
puteți păstra mult şi bine; mâine va fi 
prea târziu“, , ş A 

Un gazetar, curios cum îi e profesia, se 
duse la adresa arătată,sunde găsi o dacti- 
lografă care se declară autorizată să pri- 
mească toţi dolarii ce se vor.aduce pentru 
M. H.... însă refuză să dea vre-o explca- 
la în privința destinaţiei acestor dolari. 

in ce în ce mai intrigat şi mai curios, 
gazetarul făcu o „anchetă şi află în cele 
din urmă că M. H... era un mare negustor 
din New-York care pariase cu câţi-va prie- 
teni că se vor găsi în New-York cel puţin 
o mie de „gâşte“ cari să-i trimeată câţi-va 
dolari fără să ştie pentru ce. Negustorul 
a şi câştigat puriul cu vârf şi îndesat, de- 
oarece în trei zile, încasase peste 1200 do- 
luri, pe cari dealifel i-a şi restituit. 


Bernard Shaw nu poate suferi pe cei 
cari cer autogrufe. Şi dacă ar.îi după el, 
ar trimite la toţi dracii pe inoportunii cari 
vin să-i cerşească semnătura, Lasă această 
impulsiune iniţială o temperează întotdea- 
una o coreețiune naturală şi mai ales un 
mare fond de bunătate. 

In zilele din urmă, o persoană din.nona 
Zeelandă îi serie solicitându-i un au- 
tograf. 

Bernard Shaw sări ca fript. Încă unul! 
Apoi puse mâna pe toc, se sili să-l în- 
moaie în venin şi scrise: 

Colecţionarii de autografe sunt p'aga u- 
manității. Cum însă ei vor stărui în p'icti- 
coasa lor obișnuință atâta timp cât noi, 
ăștialalți, oamenii cunoscuți, nu ne vom 
hotări să nu mai dăm autosrafe, mă păd 
în situațiunea de a opune un refuz cate- 
goric cererii d-voastră. 

Din inimă, al d-voastră, 

Şi... iscăli : Betnard Shaw. 


Un conferenţiar predică pentru supri- 
marea alcoolului. Într'o seară. foarte ră- 
guşit, ceru să i se aducă o ceaşcă de lapte 
în locul tradiționalului pahar cu. apă. Im- 
presarul gândi că nu e rău să pice și pu- 
țin rum în lante. 

In timpul unei perioade elocvente, confe- 


renţiarul pune mâna pe ceaşcă, o bea 
nerăsuflate şi strigă : i 


— „Extraordinar | Pii ! Ce mai vaci !“. 
. 

La scoală. 

-- Cât fac şase şi cu patru? 

-— Unsprezece, 

-— Nu, nu... ia vezi... şase şi cu patru... 

— Pouăsprezece... 


-. VU... 
— Nouă. 

— E, asta-i, 

— Treisprezece, 

„— Pa pentru Dumnezeu, de ce nn zici 
niciodată, zece ?... Şuse şi cu patru fac 
zece. i [ii : 

— A, nu, Domnule, zău nu... asta na 
se poate... mi-aduc foarțe bine aminte. 


cinei şi cu cinci fac îece, 


6 


Cântecele unui greer 


Pro domo 


în viața mea de pribegie, 
Gonit mereu d'ai soartei bici, 
Am îngânat cântece mici 

De dragoste şi ironie! 


Și com trălam mal mult în vis 

Păculi risipă de simţire... 

gta versuri şohioane am închis, 
Morimă lângă-o râmbirel 


Am îngânat cântece mici, 
Pără pretenţia să file 

Gustate la Academie — 

Căci toate versurile mele, 

— nici diamante nici mărgele, 
bachete fără de panglici, 

— Garoate, crini şi ghiocei 
Sunt scrise doar pentru temei 
Şi pentru patru-ciuci amici! 


Când iarna am simţit că soba 

Pe vorsu-m) cală nu pune preț, 
Cu grabă m'am drapat în roba 
De magistrat, ca să nu 'ngheţ! 


Si-am colindat întreaga fară, 
Cinstit, c'o ieală de aprod, 
Portând sub robă, o chitară 
Şi-o imimă, în loc de cod! 


Azt iarna-mi bate în terești, 
i vântu 'p recea-i simionie, 
arcă mă 'ntreabă: „unde eşti 
Poete plin de veselie ?“ 


Hambarele mi-s goaie, nici 

N'am strâns cu cântecu-mi de greer 
Grăonţe s'am până la treer... 

Dar simt o umbră grea pe creer: 
Uitarea celor mari şi mici. 


in stepa iernii argintie, 
rii tanlea trist, tără amici 
CGulepg poemele-astea mici 
'Pipate 'n nopţi de insomnie, 
Vreau să le'nchin cu dărnicie 
Immbogăţitelor furnici. 


“CINCINAT PAVELESCU 
Chişinău, 24 Decembrie 1925. 





Din volumul „Cântecele unui greer”. 


Coperta noastră 


tra! 6. Petrașcu este cel mai per- 
tai mai expresiv colorist al no- 
„RT alorist sambra, fără să île întu- 


necat. 

Nuanţele lui clare au gravitatea no- 
telor de violă, 

Cele profunde, amintesc geamătul a- 
dânc şi tulburător al oboialui. 

Un tablou de Petraşcu are, în întro- 
gimea lui, Solemnitatea masivă a anti 
vechi interior de catedrală, ferit de 
zburdălnicia. solară. 

Pornind întotdeanana dela o pată de 
culoare, pia nsfârşeşte“ printr'o 

tă de cenloare. 
dr cpilpti aici se întrăţeşte el ca impre- 
sionistul, care caută, îndeobşte, să tra- 
ducă, cromatic, nehodinita frământare 
luminoasă, a atmosterei. 

G. Potraşca e un post al tăcerii. 


UNIVERSUI. LITERA: 


FESTINUL 


Delu Bucureşti la Popânzeni sunt în 
total opt kilometri, din cari unu îl faci 
cu trenul, până la micul canton, în faţa 
căruia e o oprire de treizeci secunde, iar 
restul de şapte o întinzi cu piciorul, pe 
un fir de potecă, ce te iot ininte prin u- 
rătură, ca o pânză de paianjen. 

Localitatea Popânzeni nu are până în 
prezent altă celebritate, decât că aci şi-a 
ales cuibul, de câțiva ani, marele liric 
al timpului. Endymion Bârueaţă. 

Se spuneau multe despre domiciliul pi- 
toresc şi viața îmbelşugată, deşi, întrun 
fel apostolică, a marelui bard, așa că, 
ju prima ocazie, fusciu printre cei dintâi 
cari se hotărî să-l viziteze şi, în ziua de St'n- 
ţii Arhangheli, o luarăm la drum : trage- 
dianut Neptun Grozeanu, cu chelie şi la- 
valieră în dezordine: Maftei Ilo:loroabă, 
novelist şi povestitor poporan, cu faţa 
creață şi roşie ca o opincă; peisagistul 
Pârjoală, hrănit parcă numai cu ulei de 
in fiert; satiricul Juan Ciovârnache, o 
inogâtdeață de om, cu ochelari şi batistă 
la butonieră ; şi eu, poet plin de speranțe 
şi de melancolie. 

Drumul cu trenul îl făcurăm pe plat- 
formă, vorbind şi glumind, cu feţele Dă- 
tute de vânt şi inimile înviorate. La can- 
tou, deabia avurăm timp să ne prăvălim 
din vagon, unul peste altul — ne sume» 
serăm pantalonii şi luarăm câmpul în 
piepi. Şapte kilometri, cu toţi buigării de 
pământ înpietrit, cari ne scâlciau ghetele 
și ne împiedccau mersul, aş putea spune 
că i-am făcui în sbor. 

la intrarea în sat eram prăfuiți şi ho- 
dorogiţi binisor, Neptun. care cunostea 
locul, o ținea înainte, iar noi după el, o- 
bosiţi şi flămânzi, deabia ferindu-ue de 
câini. unul cn pălăria, altul cu picorul, 
Io'loroabă doar izbutind să-i țnă la d's- 
tanţă, cu strigăte meșteşugite : nici zbie- 
ret, nici lătrat. 

La o răspântie, în dreptul unci fântâni, 
Neptun ne opri cu un semn; scoaserăm 
batistele, ne scniurarăm cu ele ghetele de 
praf, răsullarăm adânc, ne potrivirăm 
unu! altuia gulerele şi cravutele întoarse 
spre ceafă, apoi, în aceiaşi ordine, mai 
făcurăm vreo treizeci de paşi şi ne opri- 
răm brusc la o poartă înaltă, pe care pu- 
turăm citi, emoționatţi. stihurile lui cele- 
bre, zugrăvite cu roşu: 

Stai române doar la fară 
Și-ai scăpat de viala amară... 

În faţa lor rămaserăm câteva clipe tă- 
cuţi, privindu-le cu evlavie, umplindu-ne 
inimile cu fiecare vorbă: mie-mi venea 
chiar să-mi scot pălăria : stai—române— 
doar—la— ţară 

Insfârşii, la cele trei ciocănituri saca= 
date ale lui Neptun, o uşă se deschise 
şi lumina  galben-roşiatică din tindă, 
năvăli în pridvor. In acelaş timp răsă- 
riră în prag: mai întâi bardul, apoi 
doamna Bârneaţă şi, după ei, la un pas, 
cei doi copii: llero şi Leandru, ținându- 
se de mână. 

Vurâm întâmpinați cât se poate de 
bine ; din prima clipă ne izbi armonia 
tihnită, aş putea spune chiar: simetria 
traiului acestei familii providenţiale. 

Maestrul, înali şi masiv, cu părul ar- 
gintiu, buclat peste urechi, purta pe 
frunte o coronijă de merişor, iar ca îm- 
brăcăminte. un fel de camizol rosu, cu 
guler dantelat. Ochii lui buni ne priveau 
generos, cu înțelegere pentru slăbiciunea 
noastră juvenilă. D-na Clementina Bir- 
neaţă, de o statură aproape egală — ceva 
mai scurtă-—surâdea din toată făptura 
ei, într'o rochie de gaze mov-pal, de ume- 


de MIHAIL CELARIANU 


rii căreia atârnau până la solduri două 
aripi de muselină albă. Părul căruut era 
revărsat peste spate : ânchipuia pe muza 
maestrului. 

Cât despre copii — între zece-J0'spre- 
zece ani— purtau costume naționale, am- 
bii cu obrajii pudraţi şi sprincenele în- 
negrite. 

Hodoroabă fi sărută pe frunte şi le ură 
să ajungă oameni de ispravă. 

— Fi, maestre, să trăeşti! — începu, 
transpirat si cu voce de bas, Neptun; — 
ți-am adus o seamă de artişti, să-ți ureze 
fericirea şi gloria care o meriți cu priso- 
sință. Dă-mi voe să sărut mâna doam- 
nei... Să trăeşti şi dunncata şi facă cerul 
să susții cu geniul dumitale subtil pute- 
rea de gândire a maestrului nostru—urg ! 

— Ural! — strigarăm, la un gând, 
mașinal, şi ne grăbirăm să ne trântim pe 
scaune, lihniţi de foame şi frânţi de um- 
blet. i 

Urină un mic răspuns al maestrului, 
după care lurăm aşezaţi la. masă : maes, 
trul în cap, având la dreapta pe Clemen- 
tina, iar la stânga pe Neptun; la celalt 
capăt: Ciovărnache în mijloc, pictorul la 
dreapta şi eu la stânga. Hodoroabă se ri- 
dică, frângându-se de şale si e:i în păli- 
mar : apoi, eu aşa am apucat dela ma'ca, 
să clătesr cele mâini, înainte de masă. 

In lipsa lui, care era cel mai guraliv, 
se făcu o tăcere de câteva clipe. Pentru 
inine, care nu mai fusesem onorat cu o 
cunoştinţă atât de celebră în lumea [i- 
terelor, clipele treceau greu; ochii verzi 
şi misterioși ai maestrului mă intimidau, 
când” rămâneau uneori asupra mea, 

Când, insfârşit, Hodoroabă se reîn- 
toarse, işi ocupă şi el locul, rezervat pe 
a latură întreagă a mesei, iar vis-ă-vis 
de el. şedeau copiii, neclintiţi şi gravi, 
să nu strice ceva din găteala lor circum- 
stanțială. 

Maestrul aruncă o scurtă privire în 
jur, ca spre a face tăcere, apoi, ridicân- 
du-se cu o solemnitate dnioasă, dete glas 
cuvintelor urmăioare, din cari sper că nu 
mi-u scăpat nici unul: „[ineri artişti şi 
iubiţi admiratori... Sânt cincizeci de ani 
de când, pe pământul acestei ţări rodi- 
toare, în sânul acestui judeţ binecuvân- 
tat şi în cercul restrâus al populației fe- 
ricitei întru toţi vecii comune Ponânzeni, 
a luat naştere acela ce trebuia să fie când. 
va Eudymion  Bârneaţă [... Inima îmi 
bătea cu puiere; îl priveam eu ochii îm- 
păenjeniți de lacrimi — Neptun, încet și 
grav, se ridică în picioare, Ciovârnache la 
fel — şi amândoi se rezemară, tăcuţi, de 
bara unui bufct cu sticlă. 

— Ar fi greu. urmă sărbătoritul, ar fi 
cu neputinţă să vă descriu tot şirul în- 
tâmplărilor cari, din prima copilărie, au 
fecundat marea mea conștiință... Eşit dn 
sânul poporulni, pe care îl iubese atât de 
mult, fraţii mei au fost munţii și piscu- 
rile, surorile mele au fost nopţile şi dimi- 
neţile, până când a vrut Pronia să mă 
unesc cu mireasa visurilor mele... (Cie 
mentina se ridică; după dânsa mă ridie 
cai și eu și pictorul)... Ca o muză blândă 
şi armonioasă, inima ei a palpitat alături 
de mine și mi-a răcoriţ drumul spinos al 
inspiraţiei. Copiii pe cari-i aveţi în față 
(îi preciză cu gest de patriarh) — sânt 
roadele dragostei noastre. 

(Se ridicară dinir'p singură mişcare, cu 
ochii țintă în ochii tatălui lor)—,Eu poata 
voiu muri, dar în ei am sădit —după cum 
veți vedea — peniul artei, care nu ma 


părăsit nici o clipă. Iubiţi confrații. să 


UNIFLESLL. Liri ERA 


Floricea de primăvară 


— Baladă engleză — 


Se strânse fala'n drun 


ub mărăcin, 


Floricea de primăvară, 
Şi-un pruie născu acolo "n plâns şi chiu, 
Frunză verde, frunză rară. 


— „Odorul mamei, nu-mi 2âmbi aşa, 
„Floricea de primăvară, 

„Căci mă ucide, vai, privirea ta, 
„Frunză verde, frunză rară“. 


Ea scoase-un junghiu, de spaimă tremurând, 
Floricea de primtivară, 

Sil împlântă 'n trupgorul lui plăpând, 
Frunză verde, frunză rară, 


In miez de noaple-apoi săpă mormânt, 
Floricea de primăvară, A 
Şi coperi trupşorul cu pământ, 
Prunză verde, frunză rară. 


Dar când intram capelă mâne ei, 


Floricea de primăvară, 
În prag un copilaş îi răsări, 
Frunză verde, frunză rară. d 


—,Păpuşe dragă, dac'ai fi a mea, 
„Floricea de primăvară, 
„Eu numai în mălăsuri le-aş ținea, 


„Frunză verde, jrunză rară“. 


—,„Pe când eram cl tău, sub rug în drum, 
„Floricena de primăvară, 

„Mdicuţă, sai fost bună ca acum, 
„Frunză verde, frunză rară“. 


VASILE STOICA 


LT... 


nu vă mire când veţi afla că tovarăşu zi- 
llor mele cântă din gură ca o privighe- 
toare, iar copiii: băiatul declamă şi fata 
joacă toate dansurile naţionale. Adeseori 
mă întorc și zic:  mulțumescu-Ți ie, 
Doumue, că mi-ai hărăzit cu milostenie 
din toate bunurile Tale. ca să Te cânt 
pe lira mea supusă |! (Aci luă o furculiţă 
şi deabia o atiuse de marginea farfuriei, 
iar copiii şi, împreună cu ei, doamna, îu- 
cepură tare şi unison, pe melodia 

„Sub tei cu frunza lată“ : + 

Mulțumescu-Ți Ţie Doamne, 

Harul Tău e cel dințâiu, 

Cu o milă de părinte 

Mi-ai pus lira căpătaiu, | | 

Toţi eram inălțaţi, eu. mai ales, plu- 
team ; îmi venea să mă agez în genunchi, 
să-i părut mâna, în care ţinea furculița, 
ridicată, ca spre a comanda câutăreţilor 
incetarea. 

— Inainte de a vă delecta cu ceva dir 
opera mea (nevasta cşi, arătând, în miş- 
carea ei, o poruncă ştiută din vreme)— 
țin să ne cinstim cu un păhăruţ de nec- 
tar, care aduce pofia de viaţă. 

— Şi de mâneare, ha,ha.ha |. râse gros. 
Hodoroabă. Nu-i vorbă că asta nu ne 
lipseşte !.... 

Intr'un. minut o tavă cu o carulă şi 
păhărele se ivi singură în pragul uşii, 
probabil pregătită de mult şi, la sfârşitul 
ei deabia, mâna dantelată și apoi corvul 
plin al gazdei: surâzătoare.  Păbărelele 
tremurau şi se izleau uşor de sticla por- 
tocalie, scotând un fior de cristal, pre- 
lungit, pe care-l simţirăm cu toții până 
în baerele stoinacului. 

Tava fu așezată în mijlocul mesei. O- 


chii tuturor, fără voe, nu se mai desli- 
jean de cu. Pe buze ne venea o adiere 
pariumată şi înliorătoare. Hodoroabă în- 
calte uu se mai putu ține pe loc, cuprins 
de o trământare tirană fruntea i-se îm. 
brobonase de sudoare şi obrajii i-se lă- 
cuseră roşii-cărbuni. liptil, doamna Bir- 
ucaţă se reaşeză pe scaun, îutr'o poză de 
un calm suverau. 

Maestrul urină : Băutura aceasta, pe 
cure nici zeii nau dispreţuit-o, aduce cu 
sine Îucântarea, uitarea... 

— Și ertarea păcatelor... hotări, fră- 
inântat şi prăpădit, Hodoroabă, 

— O, scumpii mei — se mlădie maes- 
trul — dar în lumea noastră nu există 
păcat ; este o noţiune a oamenilor fără 
libertate... Noi, cum vam spus, planum 
deasupra împrejurărilor; nimic nu ne 
poate atinge, în lumea noastră olimpiană”. 

Corul, în picioare, unison : 


Lumea noastră ideală 
E frumoasă ca în rai, 
Cine-o gustă, i-se pare 
Ca o dulce zi de Mai, 
Cu o dulce zi de Mai... 


Furculiţa se ridică din nou în văzduh; 
cântăreții tăcură. | 

—— „Știu — spuse cu convingere maes- 
irul — că artiştii trăese mai mult cu idea- 
lul, de aceca am scris, pentru ocazii, 
câteva stihuri înălțătoare ;. unele sunt 
pentru primire, altele; pentru așezarea la 
masă îşi altele pentru plecarea  mosafi- 
rilor. 


— A 'nceput cu cele din urmă, îmi 


? 


auspină la ureche, plictisit, Ciovârnache. 

— Acuni, fiindcă vă văd obosiţi de 
imultă aşteptare şi:cuprinşi de o nerăbdare 
pe cure o cunosc atât de bine, Leandru... 
soldăţeşte, copilul ţâşni în picioare, cu 
ochii la cer)... Vă va spune câteva cicluri 
din poemele mele asupra nemuririi şi a 
vieţii viitoare. (Furculița atinse uşor 
marginea farfuriei)... 

leandru se retrase trei paşi spre perete, 
se opri brusc, închină capul, puse bra- 
țele în lungul pantalonilor şi, în tăcerea 
absolută a odăii electrizate, recită, una 
după alta, douăsprezece poeme ale maes- 
tului neoprindu-se decât scurt timp în- 
tre fiecare, pentru a face un comphment 
mut, soldăţese Şi mândru. Ochii ne erau 
încețaţi şi ohosiţi, priviud neclintit asu- 
pra copilului —- supraveghiaji când de 
ochiul generos a] maestrutui, când de pri- 
virile umede ale mamei orgolhoase. In 
urechi toate versurile sunau la fel, toate 
scoteau aceeaşi muzică, monotonă, care, 
in cele din urmă, suna subţire şi stri- 
uent, până la nebunie. 

„Când ciclurile fură Blârşite, Leandru 
făcu o pauză mai lungă—apoi un compli- 
ment definitiv — ridicând şi braţele până 
la piept şi se apropie de lEndymion, in- 


tinzând, fruntea, pe care acesta depuse 
d - 


un sărut ferm. 

Fu foarte greu si mai descleşiăm vre 
unul gura, pentru cele de cuviinţă. 'irecu 
câtva timp, până ce, însfârşit, tot Hodo- 
roabă ne scouse din încurcătură: „Vino 
să ie sărut, puiule! oc! Caici pe ur- 
inele tătine-tău ; v sujungi om mare! ŞI, 
ca din instinct, braţul lui se întinse spre 
tava cu băutură, trăgând-o până în drep- 
tul inimei. N'avn insă timp să ridice 
paharul, că maestrul  reîncepu: „tim, 
iim |-Anainte de gustare să vă fac o 
nouă surpriză (Furculiţa sună). — Ne- 
răbdătoare şi sprintenă, Hero sări drept 
in picioare, se retrase până în faţa sobei— 
făcu un compliment scurt şi... dureri! 
Incepu o sarabandă de sărituri. de tucli- 
vări, de miycări ale braţelor; nu mai ve- 
deam, în vălhnăşagul lor, decăt, iluturii 
colorați de pe rochie, cari parcă sburau 
în, capetele noastre. Fetiţa nu se lăsă mai 
prejos decât micul ei trăţior. Neindoios 
că danii ei trebuia să “ţină exact cât 
iimp ceruse declamarea poemelor. Când 
se sfârşi, doumna (C'lementina îşi mângâe 
fatu pe păr, apoi luă tava — spre marea 
uşurare a tuturor — ridică păhărelele şi 
le puse în dreptul fiecăruia, turnă în ele 
licoarea portocalie, iar sticla, pe juma- 
tate plină, o lăsă în mijlocul mesei, pen- 
tru cine ar mai dori. 

— Acum — reluă jEndymion — pentru 
că mai avem puţin de stat împreună — 
peste două ore pleacă trenul dela canton 
— şi având în vedere că numai cu aiât 
o petrecere adevărată nu e complectă — 
să dăm loc doamnei gazde să ne ofere, 
la rândul său, ceeace merge de minune 
în asemeni ocaziuni. 

La aceste vorbe parcă uitarăm toată o- 
boseala, toată uruiala din cap, toţi îlutu- 
rii din creer: în faţa ochilor vedeam ma: 
dinainte marile farfurii incărcate, cu frip- 
turi mirositoare, cu salade apetisante şi 
carafele cu vin rubiniu, care te scoală 
din morţi. O entremurare ne  descieştă 
nembrele, ochii se dilatară, îndreptarăm 
scaunele, ne mișcarăm trupurile, întinse- 
răim coatele pe masă, lurnicaţi de neli- 
nişte : cum să ţinem toasturile, în ce or- 
dine. cu ce cuvinte ?... 

Câte o farfurie mare şi groasă fu pusă 
înaintea tuturor, apoi câte o furculiţă şi 
un cujit. Nu îndrăzneam încă să bem, 
până ce patronul sărbătorit va da tonul. 
Acesta, din fericire, nu întârziey maes- 
trul puse mâna pe păhărel... dar, în loc 
să-l ducă la gură îl trecu în stânga far- 


dă 


4 


furiei, apoi, ridicând cu o mână fureu- 
lia şi cu alta cnţital: 

— Tineri prieteni |... 

— Uiff! scânci, înfundat, Ciovârnache. 

— Maestrul vostru a aranjat toate cele 
de cuviință, pentru ca petrecerea voas- 
tră să fie deplină; acum avem orele 
șapte ; șapte kilometri, până la gară, îi 
faceţi, mergând repejor, într'o oră și ju- 
mătate ; cealultă jumătate de oră o vom 
petrece, prin urmare, aci, spre amintirea 
neştearsă a zilei de azi și spre deslăta- 
rea noastră a tutnror — Clementina vă 
va cinsti cu ceeace se cade să aveţi dela 
ca. Tacâmuri aveţi toată lumea ? 

— Da, răsuflarăm, cu o fericire isbuc= 
uitoare. 

— Ei bine, atunci, totul e pregătit. Cle- 
mentina... va intona diferite arii  paţio- 
nale, timp de douăzeci şi cinci de minute, 
iar la refren fiecare vom bate cu cuţitele 
și furculiţele în farfurii (zang!..). 

— Mama ta, Doamne |... nu se mai pu- 
tu ţine Ilodoroabă. 

De data asta paharul era prra plin; 
toată furia noastră se îndrepta numai 
spre cel mai vinovat dintre toţi: trage- 
dianul Neptun. IL fulseram din ochi, 
până când, la momentul refrenelor, Endy- 
mion da.tonul și furculiţele noasire zdrăn- 
ea asurzitor pe porcelanurile nevino- 
vate, 

Dar „totul trece "n astă lume“, cum 
bine a scris maestrul, deci, a trecut şi 
asta. Când sau împlinit cu precizie ce'e 
douăzeci și ciuci de minute, diva tăcu, 
înclinându-se într'o reverență imnerială. 

Sărirăm în picioare, ca străpunşi de un 
curent electric ; nici băutura n'o mai ve- 
deam în fața ochilor. Gazda, însă, re 
culeasă din ermoţiunea inercntă în lim- 
pul producţiei, reveni la realitate şi, de 
data asta, ridică întradevăr primul pă- 
hărel de prăştină. 

Când însă so imităm şi noi... „Staţi“! 
Și, scoțând din sân o sticluţă de formă 
ciudată, cu un lichid vioriu, trecu pe 
lângă fiecare şi picnră în toate păhăre- 
lele câte o lacrimă de apă de viorele. 

— Stail Ce faci bre? !l-—se sperie Ilo- 
doroabă. 

Dar nu mai era-timp de pierdut. De- 
terăm paharele pe gât; pe nas ne veni 
un.damf de parfum, amestecat cu ţuică. 

În timp ce smnlserăm pălăriile din 
coarnele de după ușă, fiecare membru al 
ilustrei familii aprinse câte o faclă de 
rășină şi, când păşirăm pragul, focul ne 
cuprinse din toate părțile. Lui Nebtun îi 
ecăpă piciorul în ruptura unei trepte; 
câinii, alarmaţi, sau noate instruiți la 
rândul lor, se năpustiră în jurul nostru, 
cu hămăiri delirante. 

Festinul se sfârşise. i 

După şapte kilometri de drum ca pi- 
ciorul, eram la canton; trenul, însă, nu- 
mâl cu un minut mai de vreme, plecase, 
Până în zori ne ghemuirăm, sub micul 
șopron, unul în altul, ca nişte umbre de- 
gerate: cruda realitate înlocuise visul, în- 
iradevăr neuitat. 


MIHAIL CELARIANU 





4 UNIVERSUL LITERAR 


Pagini engleze 


HAMLET 


între istorie literară şi critică 


L 


Hamlet întâmpină de câtăva vreme, 
le noi, ceeace Bar putea numi, cu un 
cuvânt englez obișnuit, un mic „revi- 
val“. Jocul din urmă, Împovărat de 
gând al d-lui Manolescu, — pe care şi 
lar însuşi orice mare actor englez, şi 
oarecuri traduceri neizhutite, dar mai 
izbutita critici ale acestora, l-au redat 
şi la uni tradiţiei, care face dintrânsul 
capo-d-opera cea mai populară a omului 
din Struiford 

Mai de curând, un studiu în „Viaţa 
Roriânpească“ şi în broșură, al noului 
profesor de literatură engleză la Uni- 
versitatea din laşi, a pus şi ia noi pro- 
blema tuiburătorului erou. D. [. Botez, 
după ce trece în revistă câteva din pă- 
verile altora, vede în Hamlet un tip 
integraj, lipsit nici de memorie, nici 
de voinţă, sănătos şi normal; şi îşi 
propune un volum în care „punând la 
contribuţie întreg textul, să eviden- 
tieze caracterul de Prometeu, nu de ne- 
putincios morbid, al eroului“. 

Cum vedem, pe d. Botez îl preocupă 
psihologia fascinantă a lui Hamlet, și 
prin aceasta dânsul intră în linia cla- 
sică a criticilor  ahakespeareani, care 
dela Goethe, — cu faimoasa lui ima- 
gine a unui tânăr ideal, dohorit de 
o sarcină prea brutală (un vaz scump, 
în care un stejar  împlântă rădăcini 
până ce-l fărâmă), — sau, mai bine zis, 
dela Henry Mackenzie, care anticipează 
cu vreo 15 adi concepţia lui Goethe. şi 
până la Bradley şi Freud, se lasă ispi- 
tit de enigma resortului interior al u- 
nicului tânăr. 

Lucrul nu e decât drept: Hamlet e 
întreaga piesă. Pe lângă e! ceilalţi eroi, 
— chiar Regina, chiar Ofelia, — sunt 
joase, când nu şterse mediocrităţi lar 
acest Hamlei e suflet. Tot tragicul lui 
stă în aceea că are un suflet, că tre- 
bue să și-l simtă în contact cu o lume, 
trăind „ă fleur de peau”, o lume su- 
perficială, epidermică, aproape neper- 
meabilă. 

E ca și cum ai ţine o rană vie în aer 
rece şi confinat, ne în Stare să comu- 
nice cu ea pe calea niciunei apropieri, 
nici unui leac! Pe Hamlet îl doare de 
a avea un suflet, 

De aici calda, vibrătoarea lui frăţie 
cu Horaţiu, 8ingurul tăiat din aceeasi 
substanţă, — frăţie care aruncă un 
soare atât de nou în negura piesei, în- 
cât au fost critici care să vadă în nete- 
ricitul prinț, — și deci în tot rostul pie- 
sei o simplă femee deghizată în dra- 
goste cu tânărul ofiţer! (cf. Bradley- 
Furness). 

Dela această năzărire, la aceea că 
Harilet ar ti un june ambițios şi un far- 
8or, inscenând un strigoi calomniator 
pent a da jos de pe tron pe nevinovatul 
unchi (cf. ibid), curba interpelărilor 
în speţă are toate coborârile şi urcă- 
rile. E tocmai primejdia, metodei psi- 
hoiogice. E deajuns ca cineva să aibe 
o părere ca să poţi — cu puţină dia- 
Isctică. — afirmă contrariul. Critica 
hamletistă ia astfel forma a două şi- 
ruri nesfârșite de „da“ și „nu“  bra- 
vându-se reciproc. Tipul! îl reprezintă 
Ccleridge-tatăl si fiul. A spus cel diu- 
tâi, poetul, că Hamlet e un hipersensi- 
tiv abulie, — dimpotrivă, răspunde cel 
us-a! doilea: un 03 de adinirabilă ag 


LĂ 


Dureros e că ambii au dreptate, 
după cum au şi ceilalţi  preopinenţi 
fluctuând între teoria morbidităţii de 
caracter și aceia a dificultăţilor  ex- 
iemne (cf. Nobertson). Niciodată inteli- 
gența omenească n'a fost un mai sin- 
cer produs al eroarei, al acelei erori 
care în concepția americanului Josiah 
itoyce, este o gindire despre care ultă 
gândire, care se numeşte superioară, | 
îşi dă seama că nu-i completă. 

După admirabilul teoretician al „po- 
sibilităţii eroarei" (cap. 2 din The re 
ligious aspect ot philosophy) nu poţi 


deosebi între adevăr şi eroare decât 
dacă implici toate amănuntele  exis- 
tenței în realitatea unei idei mfinite, 


unci gândiri imanente. Acest spirit ab- 
solut e singurul caro cunoaşte complet 
deoarece coincide cu toale fazele şi 
formele existenţei ; cclelaite  cunovaş- 


ieri, omeneştile cunoaşteri, sunt  par- 
iale, deci, în mod felurit, erori. 
Dacă acum reducem scara  existen- 


telor lui Royce la... Hamlet. găsim fu 
iaţa lui o singură idee ce l-ar putea cu: 
prinde ; Shakespeare însuși... 

Dar Pirandello răsare dintrun colţ 
de scenă şi se întreabă: dacă Shakes- 
peare însuși nu și-a dat seama de ce 
a scris, dacă între Hamlet întrevăzut 
de el și cel realizat e o prăpastie tot 
atât de mare ca între ideal şi faptă ? 
Haosul vedeţi, creşte, cercul viţios prin- 
de deabinelea problema. 

E aici locul să intervină criteriu] es- 
tetic: Un singur Hamlet există; care 
nu e nici cel visat de Shakespeare, cum 
nu e nici cel închipuit de Thomas Ry- 
mer, Gildon, Dennis, Hanmer, sau con- 
struit de Mackenzie, Goethe. Schlegel- 
Coleridge, Fletcher,  Gervinua, Ulrici, 
Klein, Werder Furnea, Lowell, Rolfe, 
Tolman, Brandes,  Dowden,  Herford, 
Raleigh, Clutton-Brock, Masefield, cote, 
etc. E. cum spune Bradley î), citat şi de 
d. Botez, acel Hamlet care rezistă tutu- 
ror confruntărilor cu texulil. 

Arbitrarul interpretărei poate lua Ice 
și aici, dar cel puţin strâns cât se poate 
în încăperile faptului pozitiv: litera 
scrisă, 

Un astiel de Hamlet reclamă și Ed- 
gar Poe când ceartă în Marginalia pe 
ciritici de eroarea „de a fi încercat să ex- 
pună caracterele lui Shakespeare, să 
dea seama de acțiunile lor, să împace 
nepotrivirile din ele, nu ca şi cum ar 
fi făurite de un creer omenesc, ci ca şi 
cum ar fi adevărate existenţe ale pă- 
mântului“ .. Ei vorbesc astfel de Hamlet 
omul, în loc de Hamlet „dramatis per- 
sona“, — de un Hamlet pe care D-zeu 
și nu Shakespeare l-a creiat'“. 

Un Hamlet al lui Shakespeare. în- 
cearcă Bradley să distingă în cele 85 
de pagini ale faimosului său studiu. 

Acest Hamlet, după dânsul, nu e nici 


1) A. C. Bradley, fost profesor de poes- 
zie la Oxztord, autor al celei mai bune 
cărți moderne, de critică  shakespea- 
reană :  Shakespearean Trayedy (Mac- 
millan, ed. II, 1924). (Nu trebue confun- 
dat cu A G. Bradley, cel cu The Avon 
and Shakespeare's country, tau cu fi- 
losoful „contradictiilor fundamentale“, 
logicianul F. H. Bradley, sau filologul 
Henry Bradley, autorul frumoasei şi 
cunoscutei cărţi: Tha making pt ths 
Raglish, 


UNIPERSUL LITERAR 


unilateral, nici deficitar, E „un tânăr 
imvoalt, plin de „geniu intelectual”, de 
„Spirit şi humor“ cum şi de o „aleasă 
sensibilitate“, Lipsit de slăbiciune (v. 
Lb. 106—109 seq.), dispus la acţiune 
„el avea suflctul poetului tânăr, așa 
cum Shelley şi Tennyson l-au descris, 
o neţărmurită destătare și credinţă în 
orice e bine şi frumos" (p. 111). Dar su- 
fletul său puternic şi înalt era însăşi 
primejdia vieţei sale. Revelarea crimei 
hâde şi a turpitudinei mamei sale, e 
„şocul moral“ care îl zgudue şi îl pa- 
ralizează. Deprimarea şi melancolia în 
care cade nu sunt însă trăsături ale 
caracterului său, cum nu e abulia sau 
nebunia. Sunt pur şi simplu o stare 
sufletească în care poate cădea orice 
om sănătos, lovit la fel; şi Bradley nu 
se sfieşte să-l pună pe Hamlet alături 
de Othello, Antony, sau Macbeth, care 
nu sunt numai decât morbizi pentru 
că trec prin crize de disoluţie similare. 

Dimpotrivă, Hamlet se smulge ne- 
contenit stărei de melancolie ca un a- 
mant care şi-ar părăsi chipul iubitei 
spre a-şi relua ocupațiile. Accesele lui 
de „cinism, mojicie, asprime“ din sce- 
nele cu Oifelia, Polonius, spionii, mama, 
de tinerească desfătare la sosirea aclo- 
rilor, de abilitate prompiă în voiaj, 
sau de încordare supremă la mormânt 
şi în duel, sunt tot atâtea acte de reve- 
nire la eul lui adevărat, de retrampare 
în energiile lui dintâi. Cu ajutorul a- 
cestor energii işi face în cele din urmă 
datoria. 

Când Hamlet moare în eroica senină- 
tate, îngerii îl cheamă la cer prin cu- 
vintele lui Horaţio. E singura oară când 
Shakespeare îşi trimete favoritul pe 
lumea. cealaltă cu atâta parţialitate. 
Da, fiindcă tragedia sa era „tragedia 
idealismului moral“. d 

Și în partea a doua a studiului său 
Bradley îşi confruntă eroul cu textul 
Acum defectul acestei confruntări, e că 
fără să fie prea stringentă, încearcă 
să demonstreze prea mult. „Socul mo- 
ral” nu e o chee, ci un passe-partout. 
Cu el poţi justifica şi un Hamlet con- 
trariu ; nu mai vorbim de incosistem 
țele de caracter. Bradley chiar are one- 
stitatea să se dea bătut de ele în câteva 
Iccuri (e. pp. 140, 140). In orice caz, 
dânsul purcede cu aceiaşi înverşunare 
să demonstreze un Hamlet apriorice 
eomplet, sănătos, ideal, cu care ceilalţi 
critic exaltau pe omul morbid, abuiic, 
hipersensitiv sau hiperreflectiv. 

— Edgar Poe. în pasagiul citat mai 
spune că în critica shakespeareană s'a 
scăpat din vedere un lucru elementar; 
sau atribuit caracterelor omeneşti pe 
care Shakespeare a încercat să le pună 
în scenă. inconştiente, șovăeli și contra- 
dicţii,: care erau de fapt numai ale crea- 
ției sale 

Iată, în sfârșit, spus cuvântul mare. 
Luându-se deci eroii  shakepeareani 
drept creaţii ideale, li s'a căutat tălmă- 
cirea, li s'a născocit psihologia, când 
cu o treaptă mai jos, reduși, — o parte 
cel puțin din ei. — la rangul de plăs- 
muiri impunse, sar putea justitica mult 
mai usor prin greşelile poetului. 

Dacă, atunci, Hamlet ar fi un perso- 
naj nereusit, incomplet nu în el, — 
fiindcă nici un om nu-i complet, — dar 
în intuiţia unică a poetului. contradic- 
toriu nu în el însuşi, — fiindcă aşa sun- 
tem cu toţi, — dar în chiar visiunea, 
care trebue să fie totdeauna netă şi iu- 
tegrală, a poetului ? 

E întrebarea pe care Bradley, oricât 
de fidel exeget şi de convins estet n'a 
avut curajul să si-o pună şi aceasta 
face din magistralul său studiu un su- 
perb argument. — fără concluzie. 

Un Hamlet deci suspect în lacul unul 
Hamlet ideal, un Obiect cara sar putea 





i Mihail Sorbul — 


DON QUICHOTTE DELIA MANCHA, 
comedie tragică în 4 acte şi 15! tablouri, 
după CERVANTES, „ed. lit. a Casci Şcoa- 
lelor” 1925; 2 

PATIMA ROȘIE, comedie tragică în 3 
aoţe, ediția III-a, ed. „Ancora-Benvenisti“, 
1995, 


Cu Don Quichotte della Mancha, d. Mi- 
hail Sorbul'ne invită să zăbovim asunra 
pieselor de teairu scuase din romane. Ex- 
perienţa e cunoscută în deobsie şi a stat 
întotdeauna în puterea autorilor să extra- 
gă dintr'un roman sau numai latura pur 
dramatică sau, concentrând acţunea di- 
luată a romanului să ne-o prezinte la o 
putere ridicată, extract de pasiuni şi de 
iminente conflicte. Istoria literară citează 





asttel de tentative. Era însă romanul lui 
Cervantes cel mai indicat teren pentru 0 
astfel de experienţă ? D. Mihail Sorbul, 
care, asemeni „Patimei Roşii“, a denumit 
udaptarea sa din Cervantes: „comedie 
tragică“, a surprins, fără îndoială, esenţa 
pură a acestei odisei sufleteşti care e Don 
Quichotte. Căci oricât de multiple ar îi 


experimenta, adică pipăi şi eventual 
demonta, în locul unui termen final, 
un Hamlet, în sfârșit, căruia i sar a- 
plica o logică instrumentală, evoluţio- 
nistă, în locul criticei vechi, generică 
şi apriorică, iată ceeace sar putea nu- 
mi o nouă concepţie în analiza shu- 
kespereană,. 

Delatori... a avut Hamlet în Germani 
iscusiţi. care încă dela 1864, — cu pri- 
lejul bicentenarului, — au rostit cu- 
vântul de Shakespereomanie,. Savantul 
Răimelin, poetul  Benedix, au scrutat 
întreaga piesă şi au văzut-o plină de 
lungimi,  șovăelnică și adesea vacuă. 
In ea: un personaj care trehuia să o 
umple. De aici un Hamlet lax și incon- 
gruent. 

In urmărirea acestui Shakespeare în 
penumbră, un îndărătnic critic  mo- 
dern, The Right Honourable J]. M. Ro- 





1) Să ni se confunde cu J. G, Robert- 
son. coeditoru importantei Modern 
Language Navisw, | 


controversele interpretării ce sau dat o- 
perii lui Cervantes. toate se întâlnesc în 
punctul, care după unii ar fi „ironie tris- 
1ă“. după alţii „umor negru“, iar după d. 
Xlihail Sorbul „comedie tragică”. Insă co- 
iedie tragică e şi „Patima Poe“. Ames- 
tecul acela de instinctuală pasiune care 
se desfăşonră orbeşte, exaltare: se:it'men- 
tală a Tofanei care pregăteşte dezastrul 
propriei ei fericiri şi contrastele așa de 
fvapante între sufletele unora şi altora 
dintre protagoniștii .„Patimei Roșii”, can- 
doarea Crinei alături de stupida idolatrie, 
a pitorescului ratat care e Sbilt, toată a- 
ceastă pânză naturalistă, întrebu nţează 
oameni şi culori din vecinătatea noastră 
cea mai avroniată. Este în „Patima Roiie“ 
o acțiune strânsă, violentă. vibrantă ca un 
are destins, care se precipită şi trage în 
sârtejul ei, printre atorismele ciutlate ale 
lui Sbilț şi sufletul voluriur al Tofanei 
şi timiditatea obraznică a bietului Lon 
Juan care e Rudi. Anvestecul acestia de 
comedie şi de tragic, care a fost în overa 
d-lui Sorbul cel inai fericit augur a! ca- 
vierei sale dramatice, rămâne permanent 
cu rădăcinile înfipte în solul realtăţii. In 
mânuirea unei astle] de ucțiuni, întrun 
ustfel de cadru. d. Mihail Sorbul sa dove- 
dit maestru. „Dezertorul“ care a urmat 
„Patimei Roşii“ a fost o shălucită,counfir- 
are. 

Insă nici despre o astlel de acțiune, nici 
despre un astfel de — viulent — coniie 
tragic nu poate fi vorba în upera lui Cer- 
vantes. Spuneam mai sus: udiseia sufle- 
fească a lui Don Quichoite. Cu alie cu- 
vinte dimensiuni de epopee şi încă sufle- 
tească, deci generatoare de alte şi alte 
devoluțiunni, tocmai ceeace avem în uven- 
turile nobilului hidalgo, cavaler al Tristei 
Figuri şi devotat amant al l:ulcineei de 
Toboso. Insă aventură nu e tot una cu ac- 
jiune. şi mai ales cu acţiune în înţeles 
dramatic. Aventura implică zălhasă, tai- 
fas, pierdere de vreme, aventurivrul e un 
pierde-vară, unul care tae câinilor frunză, 
un trubadur amorezat de vagabu'laj, așa 


hertson 1), — citând pe Germauii dela 
1864, — sa gândit să-i completeze. E 
ceeace face într'o revelatoare curte a- 
părută în 1919, şi reapărută. Caitea a 
iscat multă vâlvă, printre alții un 
preopinent dârz, în persoana criticului- 
eseist, mort de curână, A. Clutten-Brock, 
care în coloanele lui Times Literary 
Suppiement, şi apoi în cartea Shakese 
peare's Hamlet (New-York. Dutiun, 1022), 
se înscrie în fruntea ortodoxilor, pen- 
tru a ne da despre desbătutul prinţ o 
imagine freudiană, mai mult lirică do 
cât savantă (Hamlet ar fi o dramă a 
inconştientului din noi...). 

In numărul depe ianuarie 1995 a fru- 
moasej reviste The Criterion. Rt. Han. 
J. M. Robertson, revine cu un consis- 
tent articol: The Naturalistie "Theory 
of Hamlet, apărându-şi părerile de data 
aceasta mai mult împotriva lui E. K. 
Chambers, istoric al dramei elisabetane, 
Dover Wilson, marele editor al lui Sha- 
kespeare, şi alți doi, trei. . 

DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


1 


cum şi sunt şi Don Quichotte şi adorabilui 
siu scutier Sancho Pansa. ) 

Dar şi mai bine 'prinde Merejkowski în 
ndmirabila sa exegeză a lui Don Quichoi- 
te această esenţă statică a romanului lui 
Cervantes : „In Don Quichotie nu este, la 
dreptul vorbind, nici o intrigă. nici un 
nod de acţiune desvoltată consecutiv ; nu 
e decât o situație fundamentală care a- 
proape nu se mordifică dela un capăt la 
altul al dramei... lată pentru ce e aproape 
imposibil de jpovestit subiectul lui Lon 
Quichotie, cum e imposibil de: povestit, 
conformă întru totul cu realitatea, banala 
zi u unei persane care a trăit cu adevă- 
rat si nu imaeinar“, 

Si atunci, fală cu „această calitate, în 
faţa acestei psihologii statice d. Mihail 
Sorbul, temperament prin excelență dra- 
matic. avea să fie pus la o grea încer- 
care. „Intreprinderea d-sale a răuşit gra- 
ție meşteşugului de dramaturg pe care îl 
posedă în cele mai amănunțite taine. 

Inscenarea d-sule dramatică. ia (din în- 
treg romanul lui Cervantes aventurile ce- 
lei de-a treia „ieşiri“ a lui Don Quichoite 
între care e şi suvurosul episod al guver- 
nării insulei Barataria de către ! Sancho 
Pansa. Nu vom .tăgădui că  prover- 
bele lui Sancho Pansa,.că episodul :dela 
curtea ducelui de Aragon sau al prânzului 
guvernatorului diu Barataria tot mai con- 
servă ceva din esenţa lor spirituală. 

Insă, întorcându-ne,. la primele rânduri 
ale acestei glose, vom spune că fantomatica 
fiinţă a acestui Don Quichotte, dramati- 
zat, poartă toată vina fatalului păcat ori- 
ginar : el e făcut pentru roman. Acolo 
greutatea cădea pe fiinţa sufletească a e- 
roilor. Mirajul la care se dedau Don Qui- 
chotte şi Sancho Pansa, diutre cari pri- 
mul, precum bine observă Merejrowski, 
transformă realitatea în vis iar al doilea 
în glumă, acest miraj e de fapi creaţia 
lor. Aventurile, în roman, sunt consecinţe 
ale temperamentelor lor iar farsele când 
sunt — sunt jocuri ale fanteziei lor, pe 
care şi le acordă cu generozitate aceşti doi 
titani ai imaginaţiei. 

[n teutru — şi în piesa d-lui Mihail Sor- 
bul ca în orice altă încercare dramatică, 
desizur, „prin definiție — greutatea cade 
pe elementul exterior : pe fursă.-pe fceric. 
Sunt cele două feţe ale înscenării d-lui 
Sorbul, pe care d-sa le urmăreşte și le 
desvoltă «u atenție. 

Aşa se face că scena finală. :a morții 
lui "Don Quichotte e inoperantă şi departe 
de a înduiosa, ea lasă rece. Pentru că, atât 
scena finulă ca de altfel întreasa piesă su- 
fere de lipisa romanului, a ssufletului eroi- 
lor, de amplificările sufleteşti pe care po- 
vestirea ramanului le favorizează, dir pes- 
te cari teutrul trece ca peste bolovani de 
țirână, cu rarița lui grăbită. Şi dacă de 
multe ori acoperă seminje, de multe ori și 
siriveşte. * 

Cu ce satisfacţie ne  reîntoarcem a- 
tunci la „Patima Roşie“, definitiva co- 
medie tragică a. d-lui Mihail Sorbul 
şi cu cât regret consemnăm a nu pu- 
tea da proporții entusiasmului nostru și 
entru tipurile profund umane: Tofana, 
Epilţ, Rudi. Castriş, Crina, şi pentru vi- 
goarea dialogului şi pentru poezia acestei 
detracări, emoţionantă prin excelenţă, şi 
mai ales, pentru stringența acţiunei dra- 
matice care împlântă.o puternică ghiară 
în sufletul cetitorului ca şi în al specta- 


torului. 
PERPESSICIUS 


In. numerile viitoare, despre : 
MIHAIL SADOVEANU şi D. D. Pă- 
1 RAŞCANTU: Sfintele amintiri. 

E. LOVINESCU: Istoria civilizaţiei ro- 
mâne .morlerne. i 

RAMIRO ORTIZ : ltalia modernă. 

LUCIAN BLAGA: Daria; Fapta: 
teatru, * 


GOETHE : Faust: trad. Î. U, Soriou. 


UNIPEIESUL tai BAN 


Editurile din Bucureşti în 1925 


Intâiul nostru reportaj începe cu patru 
din cele mai însemnate edituri din Bucu- 
rești. Esie un omagiu pe care opera edi- 
torului o merită din partea unei foi lite- 
rare. Nu e locul să insistăm asupra rela- 
țiilor materiale dintre editor şi scriitor, 
I-vident, ele nu sunt ideale. Asupra aces- 
tui subiect și a suggestiilor /lui, vom re- 
veni în viitor. 


Cultura Naţională 


E vom surprinde pe nimeni, scriind că 
din punct de vedere tehnic „Cultura Na- 
arta 


iională“ a însemnat o revoluiie în 


ce tipăreşte, de lucrările de artă, de adini- 
rabila înfăţişare ce.dă publicaţiil.r Aca- 
demiei, pe care le tipăreşte şi de atâtea 
altele. Sunt însă, locuri comune pentru ce- 
titor ca și pentru amatorul de artă. 

In cursul anului 1925, „Cultura Naţio- 
nală“ a tipărit: 


1. LITERATURA 


a) Romane: „Roşu galben şi 
tru” de Jon Minulescu, 

b) Nuvele şi schițe: „Trei nuvele“ de 
Liviu Rebreanu; „Povestea unei tinereţi” 
de George Vâlsan; „Schițe vesele“ de Gh. 


ROMÂNEASCĂ 
albas- 





ZEŢAHIA MECANICĂ 


cărţii. Cetitorul ştie, că de trei ani în- 
coace, toate tiparele îngrijesc mai mult 
cartea și că dacă se poate vorbi de o in- 
filtrație estetică în tinar, în copertă, în 


Secţia maşinilor de cules 

Rrăescu: „Romanţă provincială de  IHor- 
tensia Papadat Bengescu, 

c) Versuri: „De vorbă cu bălunul meu 
de Em. Dorian; „Poezii“ de Corneliu 





TIPOGRAFIA 


inoşaj, aceasta se datoreşte „Culturii Na- 
tionale“. Am mai putea aminti de planul 
său decis în materie de editură, de sec- 
țiile și nenumărate şi varii, ale luorărilor 


Secţia maşinilor plane 


Moldovanu; „Spre  necunpscui” de Jon 
Foti. 
d) Critică, memorii. . etc.: „Amintiri“ 


de Ion Slavici; „V. Alecsandri şi seriito- 


UNIPERSUL LITERAR 


șii francezi“ de Ch. Drouhai: „Cervantes“ 
de Al. Popescu-Telega; „Schițe de critică 
literară” de Ilarie Chendi;  „„Necesitatea 
frumuseţii“ de Marin Simionescu-Râmni- 
ceannu: „Vechea artă românească” de Ma- 
ia lonescu-Lamotescu; „Pagini engleze” 
de Dragoș Protopopescu; „Grigorescu“ de 
V. Cioflec; „Cercetări criiice şi filosofice” 
de Ii. Sanielevici; „Pictorii francezi în 
Homânia“ de Ch. Oprescu. 





11. SOCIOLOGIE, POLITICA, ECO- 
NOAIE, EIC. 

„Burghezia Românească” de St. Zele. 
tin; „Concepţia economică a, dreptului 
de St. Antim ; „L&on Gamteita” de Tudor 
Teodorescu-Branişte ; „Reforima Cceooera- 
ției de Virgil Madgearu şi Mla-ienat2 : Nă- 
<tudul" de V”. Sotropa şi F. Ciplea. 

Il. DREPT, 

„Legea timbrului” de Corneliu Botez ; 
„Codex Romuniae“ de Iamangiu;  le- 
pea speculei” de Viniu, 

IV. MANUALE ȘTIINȚIFICE... 

„Medicina operatorie“ de dr. M. Gheor- 
uhiu; „Infecţiunea ponococică" de dr. Gh. 
Jlarinescu:; „Lurbinele“ de ing. Danidescu. 

V. TRADUCERI DIN LIIERAIU- 
RILE STRĂINE. 

„Cuin* de Lord Byron, trad. de P. 
Grimm; „Stella, Clavigo, bamont” de 
Goethe, trud. de Traian Bratu;  „Posme” 
de Walt Whitmann, trad. ale Al. Busuio- 
ceanu „Individul împotriva statului” de 
H. Spencer, trud. de 1. Ol. Ştefanovici- 
Soensk; „Munuatul lui Epictet“ trad. de 
(. Fedeleș; „Bucantele“ de Euripide, trad. 
de St, Bezdechi; „Apologia lui Socrate” 
de Xenofon. trad. de St. Bezdechi. 







dj 


p. 
î. 


tal 


PĂRAZIȚII, 
sanau Dr pacii E Di să Ă 


Rar A ADA. 








VI. PUBLICAȚIEI ALE INST. SO 
CIAl, ROMÂN. 

„Politica externă a României“ prelegeri 
de 1. Djuvara, Dem. Negulescu, D. lan- 
conici, V. N. Madgearu, Gr. D. Trancu- 
laşi, Gh. Taşcă, Cr. Antipa, Vintilă Bră- 
fianu, A. Corteanu, Eug. P. Botez, C. Dia- 
mandy, luliu Maniu, Erik Co'ban, N.-Ior- 
sa, Al. Vaida-V'oevod, Dr. Gh. Marinescu, 
E. Pangratii. Albert Thomas, D. Gusti; 
„Istoricul Băncii Naţionale” de Victor 
Slăvescu. 





VIL. PUBLICAȚII ALE ACADEMIEI 
ROMÂNE. 


„Inceputul arhitecturei în Moldova”; de 
Bals; „Dim. Onciul” de Gr. Popescu; 
„Elementul slus în dialectul român“ de 


Th. Capidan; „Despre lnerul apostolesc” 
da C. Karadja; „Dimitrie Cantemir: în 
Rusia“ de Ștef. Ciobanu; „Câteva por- 
trete ale lui Mlihai- Viteazul” de Al. Bu- 
suioceanu; „Tezaurul dela Vâlci” de ]. 
andrieşescu; „Zorile chinuici” de Petrescu; 
„Doi luceferi  rătăcitori” de Dr. Jacob 
Padu; „Cântece vechi  ungureşti despre 
Români” de Dr, A. Veress ; „Supliment la 
glossur de cuvinte“ de Al. Piciu; „Piscul 
Crăsnni” de I.Andrieşescu; „Despre Ne- 
gru-Vodă de 7. Filitți; „omnia Anca” 
de X. Jorga; „Cea diniâiu iis'or.e un.ver- 
sulă“ de N, Iorga; „Comemorarea lui Ed- 
gar Quinet“ de A, Iorga; „Procesele, că- 
lugărilor“ de X. Iorga; „Aşezările ome- 
neşii la mijlocul şi la sfârşitul soc. XIA” 
de PV. Mihăilescu; „Influenţa polmwă la 
Gr. Ureche:si Miron Costin” de P. P. Pa- 
năitescu; „Pribegia lui Grigorascu Vodă” 
de“ de Dr. Andrei -V eress: „Inceputul a- 
nului în cronici“ de Î, Fiădescu: „Navi 
gubilitatea Dunărei“ de Dr.: Antipa; „Con- 
ceptus  specierum“* de C.  llurmuzali; 
„Rezultatele obţinute de grefa -osousă” de 
dr. Leonte; „Cum se făptuia războiul pe 
timpul lui Ştefan cel Mare” de General 
Posetti; „Megleno-Românii“ de 7h. Capi- 
dan: „Entoimologia medicală“ le dr. A. 
Leon ; „Graiul şi folklorul Muramureru- 
lui” de Papahagi. 


Cartea Românească 


Marea editură care continuă opera ve 
chiului institut de editură „Minerva“ a- 
cel care dăduse progresului nostru cul- 
turul o serioasă şi bine simțită propul- 
siune, — işi. continuă activitatea cu deo- 
sebită hărnicie. Secţiile sale literare, do- 


i SET 


„ Trebuesc amintite apoi două lucrări de 
o mare vuloare atât ca opere literare, cât 
şi din punct de vedere al îngrijirei tech- 
nice a edijiilor: 

„Infernul“ lui Dante, tradus de G. Cox 
buc şi comentat de prof. R. Ortiz şi vol. 
Il de „Poveşti* de MARIA, REGINA 
ROMÂNIEI. 

Au apărut, apoi, următoarele volume 
ale scriitorilor mo.lerni şi continpo.ani : 

Agarbiceanu Î.: Ceasuri de seară ed. 
II; Bratescu-Voineşti Al, 1.: la iumea 
dreptăţii ed, IL; urute:cu Voine.ti Al. 1.: 
În slujba păcii ed. II; B_rasn Zat,: Pue- 
zii ed. II; Bdrsan Zah.: Se face ziuă ed. 
YV; Busarabescu 1.: Vulturii eu. Li, Bii- 
dariu î.: Fiul lui Lucifer (pom) ; Latză- 
ria N. Leila (Roman) ed. ll; Cuendi i.: 
Y oileteoaue ed. 11; Crăsescu Victor : Ncu- 
vele; Wuiju PP. Visuri îuplinite (poezii); 
Dulţțu P.: Răzbunureu Leuuţei; Davila 
Al.: Vla.cu-vodă ed. LV; Lumbrană Bu- 
cura : Haiducul ed. VI; Doru: vlahuia 
(Roman) ; Dragos.av Î.: Facerea lumii; 
Lovinescu E.: Viaţa şi opera lui Gr, A- 
iexandrescu şi Negruzzi; Lungianu M.: 
Din umbra satului ei. 1]; Ispirescu P.: 
Legendele sau basmele lomăâni.or ed. Y 
(ilustrată) ; Aegru A.:  Cuueerâud prin 
buropa ; Pora N.: Intr'o noap-e je ără- 
gan ed. îl: Pilat şi Perpes:icius : Antolo- 
gia pocţilor de azi; Rebreanu L.: Adam 
şi Eva (Roman), Pădurea  spânzuțaţi.or 
cd. 1li, Golanii ed. III; Sudovpeanu A: 
44 zile în Bulgaria, Venca o u.oură pe Si- 
ret (Roman), Frunze *n fur:uuă, Insemuă- 
rile lui N. Manea; Sadoveanu şi Pitrăy 
canu: Viejile sfinţilor: Sadoveanu M.: 





vedesc un plan luminat, iar grija pentru 
hrana intelectuală a mulțimei — pe care 
o urmărește prin colecții de vulgarizare 
ştiinţifică şi literară — sunt un veritabil 
titlu de recomandare al editurii. 

Sau publicat în 1925: 

DIN OPERELE CLASICILOR : 

Alecsaniri Vasile : Poezii şi Proză ; Coş. 
buc G.: Povestea unei coroane de oțel 
cd. X; Cosbuc G.: Balade şi idile cd, 
XIII; Odobescu Al.: Opere complecte 
Vol. II; Vlahuță Al: Amurg şi zori (op. 
postume), Clipe de linişte; Vlahuţă Al.: 
In vâltoare ed, III. 








SEDIUL CENTRAL BULIV. ACADEMIsii 3. 


Povestiri de seară ; Simionescu 1.: Oa- 
meni aleşi ed. IT, Ocaşe din România 7/I- 
lustrată) ; Slavici 1.: Mara (Roman); 
Sandu-Aldea : Pe Mărpineanca : Suniele- 
pici : Alte cercetări er tic=:; Stahl Henric : 
Spion (Scriere premiată de C. R.); Spa 
ranția TÎh.:  Ancedote  proasrete (vol. 
Vii); Anecdote botezate vol. IV, ed. IV ; 
Teatru de familie; Soveia: Titu Maiorescu: 

Sau dat la lumină următoarele cărți 
pentru copii, ilustrate luxos: 

Cervantes; Don Quijoite: Daniel d 
Fot: Robinson Crusoe; Tadaico M. pi is: 
prăvi minunate din viața animalelor: Coste 


sa 


scu V.: Corba (Premiată de C.R.); Benani 
M.: Familia Bunescu pr. C. R.) ; Ciorănes- 
cu I].: Povesti în versuri pr. C. R.; Spi- 
rescu Al.: Curtea babe: Floarea pr. C. R.; 
ultimele 4 lucrări au fost premiate de e- 
ditură ; Batzaria N.: Suflete de astăzi; 
Popescu Băjenaru Gr. 1.: Din țara bas. 
pei Creangă I.: Harap alb ; Gabrieles- 


S'au dat la lumină apoi, pe lângă aces 
tea următoarele opere ştiinţifice şi bele- 
tristice: 

Dr. Glăvan: Cum să ne îngrijim copii; 
Dr. Horia Slobozianu : Copilul şi îngrigi- 
rea lui modernă ; G. Plastara : Drept civil 
român vol. 1 şi II; Chirifescu şi Bratu: 
Metodica învățământului primar; Dr, Jue 


UNIVERSUL LITERAR 


istoria Basarabiei ; D. Phippe și D. Bon- 
cour : Educaţia copiilor anorinali (trad, de 
Mihăilescu) ; O. 7afrali: Istoria artelor 
ed. II; Gheorghiu 1. Aurel: Privel'şti din 
Bucovina păsiorească ; Gorski : Pribeug în 
țara mea. 

S'a continuat cu darea la lumină a -pu- 
blicaţiilor periodice „Pagini alese din scri- 





e ERP E TTa AE = 


ee apa 
= 33 

A 
men ma 
Baa aa 


1căBă 


cu Alice : Isprava lui Ursu; De Amicis: 
Cuore; Bănăţeanu 1[.: A fost odată; 1. 
Ponescu-Băjenaru : Sf-ta Scriptură ; Gas- 
senko : Şarpele pentru popor şi principele; 
Souygon Mad. : Jeux d'esprit ; Speranţia : 
Teatru sătesc ; 


E 
Ancora — $. Benvenişti 
& Comp. 


O tânăiă editură care se consolidează 
temeinic. Prin opera originală de o a- 
Jleasă calitate, prin traduceri, prin biblio- 
teca juridică pe care o editeuză că şi prin 
„Biblioteca Universală“ ea pune la înde- 
până, lucrări de valoare şi pentru marele 
public și pentru iniţiaţi. 

A editat în 1925: 

Omul descompus, roman de F., Ader- 
ca— Fecicarele despletite, roman de Ilor- 
tensia Papadat-Bengescu— Is:oria Smă- 
nătorului (Critice |) de E. Lovinescu— 
Patima oșie, cd. III de Mihail Sorbul— 
Italia modernă de famiro Ortiz— Stră- 
bătând China de 1. Vasilescu-Notlara— 
storia civilizației roniâne moderne, 3 vo= 
lume de E. Lovinescu.— Renaşterea (şce- 
ne istorice alese) de Contele de Gobineau, 
trad. A. Toma. — Faust, tragedia  inte- 
xală de Goethe, în româneşte de |. U. 
Soricu.—- Britanicus, de Racine, în româ- 
nește de Alfred Moşoiu. 

„«gea accelerării „judecătoreşti ; Legea 
unificării administrative ; Noua lege pen- 
tru Curtea de Casaţie; Legea scoalelor 
particulare, de: M..4, Dumitrescu, 

Sub presă are: 

Un scos din pepeni, de Ch, Brăescu— 
Critice, ]1 (ediţie definitivă) de E. Lovi- 
nescu, —— Domnița Galini, poveşti d. 7, Po- 
'escu-Luimnină.— Spre noaptea nunţii de 

reclie Sterian.— Probleme politice şi 
sociale de H. Sanielevici. 


aaa Pasa a pala 
ni 








para: Manual de anatomie chirurgicală 
vol. II; Ştefănescu 1. D.: Industrializarea 
şi comercializarea fructelor în lezea ru-ală 
(Pr. de C. R.); A. D. Xenopol: Istoria 
Românilor vol. I şi II; Dr. Slobozeanu: 
Băile de soare; Cazacu : Câteva date din 





Manechinul 


Vineri, 8 Ianuarie s'a reprezentat piesa 
cu acest tillu, a d-lui lon Minulescu. Până 
la viitoarea noastră Cronică dramatică, 
dăm cuvântul autorului care într'un in- 
terviu din „lampa“ sa rostit precum ur- 
mează de unde se vede că poetul „Roman- 
elor“ e acelaș iubitor de paradox“ şi 
imagine : 


Subiectul piesei mele, este de o bana- 
litate exusperantă. De aceca poate ma 
şi interesat mai mult ca altele care-mi 
fac mereu cu ochiul. De altfel. în teatru 
mai ales, subiectele sunt foarte reduse. 
In artă noutate nu înseamnă subi:ct, ci 
manieră, Ceeuce face 'varietatea pieselor, 
este numai dioptria autorului. 

Un lucru banal se pretează la înfățișări 
artistice înfinite, 

Un lucru extraordinar însă. este de cele 
mai multe ori, prin esenţa lui iarăși, 
așa de teatral, că aproape nu merită să 
mai fie adus pe sceuă. Prea mult teatru, 
diformează viaţa. Şi eu cred că: teatrul 
trebue să se suprapună pe viaţă ca o hai- 
nă perfectă pe corpul unui om care ştie 
cum s'o poarte. 

În „Manechinul sentimental” am adus 
pe scenă dublul conflict sufletesc şi so- 
cial. dintre cele. două mari asnecte do- 
auinate de energie naţională, care în țara 
noastră mai alecs, se luptă zadarnic pen- 
tru o supremație unică şi absolută. 


el ep RE pă Mu iC E BRD 





INDUSTRIAL DIN ŞOSEAUA BONAPARTE 68. 








ifori romdni“ ajunsă la nr. 206, „Cunoş- 
tințe folositoare (seriile A. B. C. și D) şi 
Biblioteca agricolă, 

De asemeni s'a continuat reinprimarea 
numerilor epuizate din „Biblioteca Miner- 
va“ publicându-se vre-o 30 de anuare, 


vaii, | „N — 


sentimental 


Victoriile deoparte şi de alta, sunt nu- 
mai aparente. Sorţii isbânzei nu fac decât 
să oscileze după natura terenului pe care 
se dă lupta. Şi lupta este aza de îndâr- 
jită că nu se poate cădea de acord, nici 
chiar atunci când intervine supremul îm- 
păciuitor din viaţă — adică dragostea. 


E vurba de aristocrația intelectuală şi 
de arisucrația socială. Boema și high-li- 
ful se privesc dela distanţă numai. Diu 
când în vând se tolerează, se menajează 
şi dacă vieţi, se apreciază chiar, dar nu 
se pot împăca nici odată şi nu se conto- 
pesc decât în mod trecător si în cazuri 
imcidentale si anormale. Am încercat să 
dovedesc lucrul acesta cu ajutorul a şea- 
sc personaje, sau mai bine zis, a gease 
entităţi intelectuale şi sociale. Mărturi- 
gesc că am avut norocul să găsesc şease 
personaje foarte docile. Ale lui Pirandello 
îşi caută poate şi astăzi un autor. Ale 
mele sau mulțumit însă cu ce le-am pu- 
tut oferi eu și Vineri seara, sunt gata să 
se prezinte publicului, asa după cum 
le-am învățat eu că trebue să se poarte 
în viață şi pe scenă, lată numai de ce 
sm avut nevoie ca să'nu-mi obosesc prea 
mult nici spectatorii nici interpreţii. Am 
impresia că un singur personaj mai mult 
şi-ar fi dat seama că n'are ce căuta în 
piesa mea şi-ar fi plecat să se distreze 
în târgul Mosilor, zi 


UNIVERSUL LITERAR 





RETROSPECTIVELE, 


Aman, Grigorescu, Andreescu şi Lu- 
kian sunt, fără tndoială, primii maeștri 
cari au pus temelia picturii româneşti de 
astăzi. 

Toţi patru au fost ucenicii Parisului. 

O datorie, patriotică, fireşte, a îndem- 
nat pe câţi-va cărturari de seamă să a- 
firme, la anumite împrejurări, că acești 
înaintuşi mar fi decât continuatorii cre- 
dincioşi ai unei străvechi tradiţii de artă 
românească. 

Copiilor le place să mărturisească, une- 
ori, că sunt mai bătrâni de cât rar. 

Orgoliu inocent şi inofensiv, dar care, 
în casele habotnice, prinde bine: li se 
serveşte copiilor masa la rând cu oasne- 
ţii maturi — fără  obligaţiunea, umili- 
toare. a bavetei. 

„Naţiunile cu veche şi rodnică civiliza- 
ție au mai puțină mândrie decât noi — 
Şi nai mult respect pentru adevăr. 

Aşa, de pildă, Englezii se spovedesc, 
fără înconjur, că au învăţat tainele pa- 
letei dela meşterii Ţărilor: de Jos. 

Istoricii : Franței stăruese mereu să 
sublinieze că numai datorită entuziasmu- 
lui pentru natură provocat mai cu seamă 
de englejii Constable şi Bonington, cari 
au expus la „Salonul“ din timoul Res- 
taurării, a putut lua naştere scoala din 
Barbizon. de unde au izvorit succesiv 
toate  şcoalele, cari au câştigat, a»oi, 
Franţei titlul glorios de cea mai artistă 
națiune a lumii moderne. 

Ucenicia în artă nu trebuie să ne ruşi- 
ncze, mai ales când am făcut-o la un 
neam străin. pe care — (curios!) — ni-l 
revendicăm ca dascăl pe to-te celelalte 
tărâmuri de activitate spirituală. 

In artă nu ne interesează ce şi unde a 
învățat ariistul. 

Acesta e rostul mărunt 'al biografului. 

Pe noi ne pusiontuză să ştim cum a 
utilizat artistul meșteşugul căpătat, 'n ce 
măsură a izbutit să-l frângă şi sil mo- 
deleze după chemăvile duhului său, care, 
singurul, imprimă operei de artă o pecete 
particulară şi în veci statornică. 

Michel Angelo este produsul artei ate- 
niene, asilel precum Greco este al artei 
piei alambicată în atelierele vene- 
iene. 

Echilibrul statie al antichităţii, trecut 
prin flacăra creștină a lui Buonarroti, a 
născut dinamismul tulburător, ne care 
Phidias Var fi renudiat, fără mustrare. 

Ascetismul încremenit în supra rafinate 
siilizări şi beţia decorativă a călusărilor 
din răsărit. arse în duhul clocotitor al 
misteriosului vagabond prin platouri'e 
Spaniei — au dat acea sobră exal'are 
picturală, vecină cu păgânâtatea, şi ob- 
seduntă ca cel de pe urmă țipăt, puld, al 
unei fecioare tuberculoase. Cuviosul zu- 
erav bizantin şi-ar acoperi ochii si ar 
îngi, din fața operei lui Greco, plin de o 
spaimă nedefinită. 

Influențele străine, în artă, sunt sur- 
prinzătoare ca şi combinaţiile din labo- 
ratorul chimistului. 

Prilej de neaşteptate închegări, cu ne 
bănuite calități, puteri şi parfumuri. 

Pictura românească modernă, — care 
are la bază aşa d= putin tradiția locală 
și atât de covârşitor învăţătura franceză, 
— dospită, cum a fost, în albia sufle- 
tească a celor patru înaintaşi, este una 
din cele mai unitare şi mai expresive, de 
pe continent, cu toate că e cea maj tână- 
ră dintre cele tinere... 


Cu prilejul acestei sumare puneri la 
punct, a unei probleme care se 'vântură, 
periodic, prin scris, prin grai și prin de- 
monstraţii — (un profesor. pictor, cu de- 
corații numeroase, a mers la Lyon să 
învețe pe Francezi tainele străvechiului 
nostru meşteşug pictoresc) — e bine să ne 
umintim de un artist care, după Andre- 
escu şi Lukian. a fost. prin intelisenţa lui 
deosebită, prin calda simpatie ce purta 
artei noastre populare şi prin viziunea 
lui nouă, unul din cei mai puternici, mai 
suggestivi, mai plin de învățiminte pio- 
nieri ai mişcării noastre artistice. 

dbaar Balthazar, mort în anul 1909, — 
abeu în vârstă de 29 de ani — este aproa- 
pe uitat astăzi. A 

In afară de colecţia lui Bogdun-Piteşti, 
neprețuită pentru urmărirea, în ce avea 
ea mai „reprezentativ, a şcoalei noastre 
contemporane — (colecţie, în care şi d. 
Oct. Goga şi d. Lapedatu. au 'dat cu pi- 
ciorul) — şi de muzeul Simu, nu'mi aduc 
aminte să fi întâlnit în altă casă de ama- 
tor, păstrat, cu :înțelegerea şi evlavia cu- 
venită, vre-un carton de Balthazar. 

Ar fi interesant de ştiut dacă Statul 
nostru posedă. întâmplător, vre-un exem- 
plar — şi unde va fi stând aruncat.i 

Până la o monografie a lui Balthazar e- 
ditată în condiţii tehnice sunerioare Și lu- 
minată de un text la nivelul operei cin- 
stite, e de trebuință să se organiseze o ex- 
poziție retrospectivă cu tot ce se va mai 
putea descoperi din munca tânărului vi- 
zionar. 

Dacă Ministerul Artelor ar bine voi să 
sprijine această idee, inu ne îndoim că 
Sindicatul artiştilor plastici ar lua a- 
supă-şi sarcina pioasă a dezpronării lui 
Balthazar din colbul 'mitării. Nădăjduim 








Romanţa de R. de Flers şi Croi- 
sset, la .eatrul Regina Maria 


M'a îndemnat. — cu acea stăruinţă, de 
care numai tinerii sunt capabili, — o du- 
due de 20—22 ani să mă duc, — să mă 
duc negreşit să văd „Romanţa“ lu teatrul 
Regina Maria. Şi m'am dus. lar la ieşirea 
din teatru, un domn. care trecuse de 
mult de 50 ani. căuta să-mi comunice, ca 
și cum sar fi spovedit: „frumoasă piesă, 
foarte frumoasă"! 

Tinereţea sglobie, sentimentalitatea fra- 
gcdă, sufletul dornic de pasiune, inima 
frământată de doruri. sau întâlnit în a- 
precieri cu amintirea. care sincură mai 
produce emoţii, mai înfioară vârsta, mai 
segudue monotonia sfaturilor rig:de, 


Piesa aşa de liric scrisă, dar şi uşa de co- 
respunzător romanţios jucată, face parte 
din lirismul sincer, pătrunzător, tineresc, 
sguduitor. care a creat  fermecă oare'e 
personagii, vii și trainice cu Grazziela lui 
lL.amartine, Manon Lescaut a lui P.evost 
și Marpgueritte Gauthier a lui Dumas. 

Ritta Cavallini din „Romanţa“ d-lor de 
Flers şi Croisset e din aceiaşi familie de 
împătimite şi nenorocite amante, care 
iubesc cu frenezie şi mor pribege, răpuze 
de nenorocul dragostei, suprimată de coni- 
vențe, sau de cine stie ce altă pricină 
care flutură în sbuciumul imperativelor 
fragedei morale publice şi sociale. 

Piesa 'e slabă. E, dacă vreţi o înscenare, 
ca să înlocuiască o poveste înduioşătoare, 

Monseniorului Armstrong fi cere încuvi- 
imțarea să se însoare cu o actriţă, nepo- 
tul său Harry. O actriță? Sufletul bă- 
trânului episcop sa înfiorat. Amintirea 
puternică a primei lui dragoste s'a des- 


7 i) ți 


deasemenea că toţi amatorii, posedând e- 
xemplare din opera artistului, ar da un 
larg și neprecupețit concurs celor însărci- 
naţi cu organizarea retrospectivei. 3 

Concursul acesta ar putea începe chiar 
de acum, informând pe d. Marius Bunescu 
— (preşeilintele Sindicatului art'stilor plas- 
tici şi director al muzeului Siinu), — des- 
pre felul, starea şi locul unde se vor'mai 
afla. între timp, lucrările lui Balthazar, 

O restrospectivă, frumos şi metodic or- 
ganizată, este, pentru amatorul serios, sin- 
gurul prilej de a urmnări atent evoluţia 
unui creator, a-l:înţelege în aus:mblul ac- 
tivităţii lui şi a-l fixa, ca valoare, în cu- 
prinsul mişcărei artistice generale, din e- 
poca în care a trăit. 

Retrospectivele artiştilor în viață, pot fi 
încă şi mai instructive, 

Dar despre aceasta vom vorbi cu altă 


î j e. 
pt N, N. TONITZA 


BIBLIOGRAFIE ARTISTICA 


Jagues Greber : „L'architecture aux E- 
tats-Unis" 2 vol. Payot-ed. 150 fr. 

Il. Verne et h. Chavance : „Pour com- 
prendre art dâcoratif en France“ Ha- 
chette-ed, 

Andre W'arnod : „Les Berceaux de la 
jeune peinture (Montmartre —  Mont- 
părnasse) 121 dessins — 16 hortexte — 
Albin Michel ed. 20 fr. | 

Sannier : „Barye“ 12 tr. 

Fourreau : „Berthe Marizot” 42 în. 

Fosca : „Renoir“ 12 fr. 

R. Rey: „Gaugin“ 12 fr. 

Tabarant „Pissaro“ 12 fr. 

„Claude Lorrain“ (52 facsimiles) 250 fr. 

„Honor& Daumier“ (52 facsimiles) 250 fr, 


chis. Şi el a iubit o artistă, pe Ritta Ca- 
vallini. Şi începe povestea, — înfăţ şată 
pe scenă, alcătuind chiar ni-sa — tlori 
şi batistă. Violenţa pasională şi bănua- 
la care zăvoreşte cugetul. lL'espărţire și 
întrwun târziu ştirea seacă într'un ziar, că 
fosta iubită a murit. Şi după toală po- 
vestea înscenată, bătrânul episcop, Încu- 
viinţează, el care a ştiut ce-i dragostea, 
nepotului său să se însoare cu actrița pe 
care o iubeşte. 

O, voi care aţi iubit. îuțelegeţi şi 
nu vă puneţi deacurmezişul patimii tine- 
rilor. 

Piesa aceasta n'are altă însusire decât 
să dea prilej unor artiști destoinici să 
creeze roluri întradevăr frumoase. 

Ritta Cavallini a fost d-na Maria Fi- 
lotti dela 'Teatrul Naţional. Cu acea ele- 
gunţă, care cucereşte; cu pasiunea, care 
formecă ; cu sinceritatea, cure domină și 
cu acea înduioşare, căre înlănţueşte, d-na 
Filotti a stănânit un rol, în care a tre- 
kuit să fie fata săracă, ce se vinde, ac- 
trița cerută şi femeia împinsă să iu- 
bcască cu toată puterea taini.ă a sufle- 
tului sbuciumat şi însetat de o iubire cu- 
rată. 

D-na Filoiti a înfățişat o italiancă în- 
colăcită de pasiune şi ştiind să-şi jert- 
fească inima. 

In rolul episopului, care a avut în ti- 
uerețe aventura cu Ritta. a fost d. Tony 
Bulandra. A jucat cu o sinceritate covâr- 
gitoare şi cu un antren întradevăr pă- 
timaş. 

D. Ionel Manolescu. întrun rol de ta- 
meiu, a fost ca totdeauna în nvta foarte 
justă şi adânc impresionantă. 

In total toţi artiştii şi artistele au ju- 
cat cu vervă, cu drag, cu entuziasm. D-na 
iSofiea lonescu a fost o îndrăciiă napoli- 
tană; d-ra Mohor, d-nele:Annie, Sudovea- 
nu, d-ra Caler şi-au precizat rolurile 
foarte simpatic. La fel d-nii Ţăranu, 'E- 
nescu, Finţi, Soare, Grigoriu. 

Incheiu cu bucuria, că am asi'siat la un 
frumos spectacol. B. CECROPIDE 


14 


Cronica muzicală 


Concertul violoncelistului Emanuel F euermann 


Orice opinii ar fi iavâud violoncelistul 
Emanuel Feucrmann despre priceperea 
muzicală româneuscă, el. şi-a ales pentru 
«uditorul său bucureştean piese care ple- 
dează convingător pentru bunul gust şi 
seriozitatea muzicianului. Căci si pentru 
concursul ce a dat ca solist la al patru- 
lea simfonie de Luni seara, 28 Decembrie, 
şi la propriul său concert de Miercuri 
seara, 30 Decembrie, Feuermann a câutat 
piese de greutate, substanţiale ca conţi- 
nut muzical și interesante ca pariiculari- 
tăţi tehnice de ceclistică. In plinătatea a- 
firmărei însuşirilor sale artistice, el s'a 
ținut la o parte de searbăda ccleritate de 
degete şi mâini cu care viriuozismul gol 
ubţine succese și se supune masti audilo- 
rilor de un nivel muzical mai scăzut, si 
a cântat, ca solist la cel de-ul patrulea 
simfonic, Concertul pentru  vio'oncel și 
orchestră în he Major de Haydn, tipărit 
ca op. 37, singurul cuce a rămus în reper- 
toriu din cele peste 50 de concerte ale 
marelui maestru al şcoalei clasice vie- 
neze. “lar la concertul său dela Atencu, 
îu afară de patru mici piese de hRachma- 
ninoff, Ravel, Lalo şi Dvorak, înscrise 
pc program ca Ni. 4 şi de Zigeunerimeisen, 
ca piesă de încheiere, cunoscutul so!o pen- 
tru violină de Sarasaie, în transcripţa 
pentru  violoncel.a însuşi  concertistului, 
Feuermann a executat : 

1) Sonata, opus 69, în la'major pentru 
jiiano și violoncel, de Beethoven, scrisă în 
1808, în'vremea când lucra la simfoniile 
V şi VI, piesă în care tema iniţială, ex- 
pusă cu potolită demnitate 'la violoncel 
singur, hotărăşte caracierul întregei overe, 
care produce o bogulă şi nobilă expresi- 
une de sentimente, fără emoțiuni violente, 
nici în pasiune, nici în entusiasm (Bek- 
her) — 2) Ultima din cele şcase Suite 





pentru violoncel solo, compuse 'de Bach 
în perioada slujbei sale de Canpelimeister 
la Cothen (1717—1723), scrise de fapt, nu 
pentru violoncel, ci pentru Viola  pom- 
posa. inventată de însuşi Bach; — şi 3) 
Sonata în Mi Alajor pentru violoncel și 
piano de YValentini. Trei: piese, deci, cu 
care în nici un chip nu pot îi ţintite e- 
fecte uşoare şi exterioare de public, ci din 
contră, care dovedese concentrarea copi- 
lului minune de odinioară asupra lămu- 
ririi şi interpretării stilului/operilor ce e- 
xecută. Acestei atitudini, cure pare a nu 
fi condus la rezultate definitive pentru 
preocupările concertistului, grijei necon- 
tenite de cultivare a tonului său celistic, 
cum si cercetării -riguroase şi conştiente 
a resuiselor snecifice ale violoncelului, se 
datoresie impresia de răceală cu care Fe- 
uermana şi-a execuiat programul. Este, 
mai de grabă, în cântul său. mult echili- 
Fru, nu elan; totul gândit, fără să fie 
în totdeauna aflată cea mai caracteristică 
concepție stilistică, dar odată adoptată 
însă, robust şi sever exprimată, cu. seri- 
case ambiţiuni de matusitate. Cum a ară- 
tat în executarea piesei „Zizeunerweisen”, 
Feuermann are, şi prin rasa Sa, işi prin 
temperamentul său, aptitndini suficiente 
de a reda lamentările schimbărilor mola- 
tice de poziţii şi leginătoarele târțâituri 
de arc efeminat, maniere atât de apreciate 
de placul vulgar. El însă a păstrat nota 
cuviineioasă a urtei, A ţinut seama. e 
drept, mai mult de „la rudesse austere“ 
a repisirulni basistic «de cello, ulecât de 
„la ijuvenilite ardente du tenor“ sau „da 
virilii6 du buryvton“ a celorlulte sonori- 
tăți celistice. Dar nu arareori strălucita 
sa tehnică, — atât de evident 'scoasă la 
iveală în cadența concertului de Haydn, 
in partea de vivo din /igeunerweisen, și 


Buletin bibliografic săptămânal 


9. OPCRE GENERALE. BIBLIOGRAFII. 
CALENDARE, 

Almanahul presei române pe 1926. Cluj, 
Sindicatul presei române rin Ard»al 
si Bunat (Tip. „Viaţa“), [1935], 192 p. 
rig Lei 100. 

Caiendarul „Glusul Bucovinei“ pe anu! 
1426. Anul Vil. Cernăuţi, Glasul Bu- 
covinei tip. editoare, [19ă, SLV 
+ til p. Fig. Lei 4. 

Calendzrul Liei Culturale pe anul 199%, 
Bucuresti, Liga culturală, [1925;, 80 
p. Lei 10. 

Calendarul lumea ilustrată pe anul 1926. 
Bucureşti, 1]. Hertz, [1925), 176 p. 
Fig. Lei 35. 

Dacia-truiană. Calendur pe anul 1926, Si- 
biu, [1995 72 p. Fig. Lei 1, 

99. POLITICĂ, 

La soci6tă muctdo-roumuaine de culture 
intelectuelle. Memoire sur lu și- 
tuation des minorites roumaines 
trans-danuhiennes  lugo-Slavie, 
Bulgarie. Grâce, Albanie 1925. Bu- 
rarest (Pip. „Române Unite“), 
195, VIE p. 

Mateiu (Dr. 1.). — România şi Conferin- 
ţa interparlamentară dela Washing- 
ton. București, (Tip. „Independenţa“, 
1925 16 p. Fig 

33 ECONOMIE POLITICA. 

Botez-Kaukas (Mihail). — Asigurări ao- 
ciale cu prime şi rente. Conferin- 
ţă Bucuresti, (Tip. „Speranţa“;, 
1925, 16 p. 

Rădulescu (Dr. Gheorghe). — Contribu- 
țiuni la studiul problemei locu- 
inţelor, a chiriilor şi soluţionarea 


de AL. SADI IONESCU 


ei în Nomânia. Rucureşti, (Tip. 
„Cultura Poporului“, 1925, 23 p. 
Lei 20. 

Nichita Constanţa) [1] — O colonie de 
vură a fetelor lucrătoare din Bucu- 
resti. Bucureşti, (Tip. „independen- 
ţa“, 195, 12 p. Fig. 

Vitănescu (Mihail M. D). — Program 
incnetar universal propus Ligii Na- 
tiunilor. Bucureşti, (Tip. R. Sergiee), 
19%, 42 [—44] p Lei 15. 

Manoilescu (Mihail). — Finanţele Staiv- 
lui în dependenţă de politica econo- 
mică. București, Asociaţia generală 
a economiştilor, [1925], 19 p. 

Raportul ministrului finanţelor către 
consiliul de miniştri asupra situaţi- 
unii Homânici creată prin politica 
reparaţiunilor si datoriilor inter- 
aliate, 24 Septembrie 1925. Rucuresti, 
(Impr. Statului), 1995, 2 vol, 119 p. 
(ol), 570 p. (unexe) (si în îfranţu- 
zește si englezeşte). 

Chicoş il)r. Ştefan). -- Bogăţiile miniere 
ale Nomâniei (Bucuresti, (Tip. „Car- 
tea Medicală“), 19251, 122 p. 

34 DREPT. 

Lăzărescu (Constantin). — Călăuza co- 
merciantului. Despre falimente. 
Partea [ Constanţa, (Tip. „Con- 
stanţa“), 1925, 32 p. Lei 20. 

Ministerul Justiţiei, — Lege pentru or- 
panizarea judecătorească însoțită de 
expunerea de motive, rapoartele și 
desbaterile adunărilor legiuitoare. 
SUcuseșiii (Impr. Statului), 1995, 
552 p. 

Stoian (George) şi Gheorghiade (Vasile; 


UNIPERSUL LITERAR 


mai ules în dificilul „Elientunz“ a lui 
Popper, pe cure l-a cântat în afară din 
program, fiind rechemat şi sgomotos a- 
plaudat, — a justificat vorbele lui Geva- 
ert, în privința violoncelului: „Dintre 
toate instrumentele apte a interpreta 'o 
ideie melodică, niei unul nu posedă în 
acelaş grad ca violoncelul, accentul vo- 
cei omeneşti; nici unul nu atinge atât de 
sizur fibrele intime ale. inimei“. 
G, BREAZUL 

MEMENTIO : 

Sala Sindicatului, Ziariştilor, Miercuri 20 
Junuarie 1926, orele 9 scuru: durelia Last 
(soprană). 

Sala Aieneului. Vineri (5 L:nuarie 19%, 
orele 9 seara: homulus Vrăbiescu (tenor). 

Sala Ateneului, Joi 4 Februarie 1926: 
liclene Lebel (soprană). 


INSTITUTUL DE CULTURA 
ITALIANA 


Institutul de Cultuvă Italiană. de sub 
direcţiunea d-lui proi. Ramiro Ortiz va 
începe activititea sn în anul acesta prin 
conferințe la Fundaţia Universitară  Ca- 
sol | ki pciu cursuri publice, 

Primele vor începe în ziua de 10 Ia- 
uuarie 1426, cu conferința d-lui prof. V. 
Vârvan asupra „Sulletului Italiei“, 

Vor urma 'apoi conferințele d-lor pro- 
fesori Nicolue Ionescu, G, Marinescu, Oc- 
tav Onicescu, Ramiro Ortiz, AL. Dem. 
Marcu şi! N. Iorga. 

Conferinţele au loc Pominica, din două 
în două săptămâni ora 5-5, 4 








Legiuirile miuiere vechi și noi ale 
României. LE. Desbaterile parlamen- 
tave la: a) Constituţia din 1923 şi b) 


legea minelor din 1924 Bucureşti. 
(Tip. wBminescu“), 1935, 62 p. 
“Institutul  geoologic al României. 


Studii tehnice şi economice. Vol. XI 
Fasc. 3). 

37. INVAŢĂAMANT. PEDAGOGIE. MA. 
NUALE DIDACTICE, 
Batzaria (N.). — Almanahul scolarilor 
pe anul 1996. Bucuresti, (Tip. „Ade- 

veral'), [1925], 128 p. Yig. Lei 20. 

Yicuş (Petru). — Inteligența copilului, 
studiu critic şi experimental. 
Cluj. (Tip. „Ardealul“, 19% V-—- 
250 p.+ 15 planșe. Fig. Lei 120U. 

Popa-Lisseanu (G.). — Siudii pedagogice. 
Limbile clasice în învăţământul 
secundar şi melorntica lor. Bucu- 
resti, „Casa Şcoalelor“, 1925, 12? 
p. Lei 28 (Biblioteca pedagogică 
No 49). 

a; Manuale didactice pentru învăță- 

mântul primar. 

Costescu (Gh. N.) şi loun Ciorănescu, -- 
Exerciţii de gramatică şi compu- 
neri pentru clasu Ill-a primară ur- 
bună (compuneri libere) — Fdiţia 
VI. Bucureşti, Ancora, S$. Benveniati 
& Co., 1925—1926, 44 p. Fig. Lei 9,60. 

Costesca ((ih. N.) și Jon Ciorănescu. — 
Fixerciţii de gramatică şi compuneri 
pentru școlarii din clasa a IV-a pri- 
mară. dela oraşe şi sate (compuneri 
libere). Ediţia V-a. Bucureşii, Anca- 
ra, S. Benvenisti & Co, 1925-—1996, 
8 p. Fig. lei 960. 

Costescu (Gh. N.). G. Stoinescu, N. Nico- 
laescu şi I. Ciorănescu. — Carte de 
cetire pentru clasa II-a primară de 
la sate și oraşe. Ediţia XIII. Bucu: 


UNIVERSUI LITERAR 


Societatea scriitorilor români 


Condiţii de admitere, — Premii literare. 


Adunarea generală extraordinară a 
Societăţii Scriitorilor Români, din 27 De- 
cembrie 1925, a ales o comisiune, com= 
pusă din d-nii: Nichifor Crainic, Gre- 
gorian, Alfred Moşoiu, Gh. Adamescu şi 
Dragoslav, care sub preşedinţia d-lui Li- 
viu Rebreanu, prezidentul $.. S. R-ului 
să procedeze la triarea membrilor, as- 
tăzi în număr de peste 309, în contormi- 
tate cu prescripțiile statutului votat de 
Adunarea Generală. 

Hotăririle comisiunei, comunitate co- 
mitetalui $. 5. R-ului, vor îi aduse la 
cunoştinţa publică în noua Adunare 
Generală din 6 Febrnarie 1925. -ând se 
vor decerna şi premiile societitii. după 
nouile prescripții statutare. 

In legătură cu acestea, socetim util să 
transcriem din noul statut, votat la 27 
Dec. 1925, arcolele referitoare la admite- 
rea nouilor membri în: S$. S R. şi decer- 
narea premiilor: 

. 9IV. — Membri: socierăţii supt de frei 
feluri : activi. de onoare şi tonatori. 

$ V. -— Membrii activi pot fi scriitorii 
români profesionişti cari au publicat 
un roman, Rău două volume de poves- 
tiri, raivele, schițe. amintiri, impresii 
sau două volurne de versuri sau o pie- 
a de teatru dn irei acte jucată pe orice 
scenă. sani. tn volum de critică ori isto- 
riogralif literară, deasemeni acei care 
fărg a îi publicat vreun volum, au In 
acei lor o colaborare literară constan- 
tă de cinci ani la cel puţin trei reviste cu 
reputaţie literară recunoscuţă. 

Cererea de înscriere, spre a se putea 
lua în considerare, va fi prezentată 
SE olnielii, SREUIIDARE de semnătura a 

ri activi di y i 
fnsoțisă bi, nafară de comitet şi 


1) Opera pe tare se întemeiază cere- 


, 


rea; 2) Actul de naționalitate română; 
3) Aderarea la Statute şi 4) Taxa de în- 
scriere şi cotizaţia pe trei luni. SA 

După luarea în considerare a cererii, 
preşedintele deleagă doi membri din co- 
mitel, obligaţi să-şi dea avizul în scriz 
până într'o lună dela data însărcinării. 
Asupra referaiului delegaților, comitetui 
se pronunţă totdeauna și numai prin 
vot secret. Comitetul nu poate delibera 
asupra cererilor de admitere de cât 
fiind de faţă cel puţin două treimi & 
membrilor săi. Pentru a fi socotit admis, 
candidatul va trebui să obţină în comi- 
tet cel puţin sapte voturi. 

Adunarea generală cea mai apropia- 
tă, prin scrutin secret şi cu majoritate 
de voturi, confirmă sau infirmă decizia 
comitetului. 

(Din regulament, art 8, acest adaos: 
„Un candidat respins nu mai poate re- 
veni cu o nouă cerere de înscriere decât 
după un an dela comunicarea respin- 
perii”). - : 

$ VI. — Membri de onoare pot fi per- 
soanele care dovedesc prin fapte o dro- 
sehită dragoste pentru literatura româ- 
nă şi pentru Socictaiea Scriitorilor Ro- 
mâni. 

$ VII. Membri donatori pot fi persoa- 
nete care tac Societăţii donaţii, accepta- 
ie de comitet. , 

PREMII LITERARE 
(Articolele 40—55 incl. din „Regulamen- 
tul interior“) 

Art. 40. — Pentru operele deosebit de 
meritoase ale membrilor, pentru a sti- 
mula activitatea. literară in general și 
peniru a înenraja pe scriitorii începă- 
Lori, societatea va putea înfiinţa diferite 

premii literare. 

Art. 4L. '— Premiile literare se înfiin- 


țează de comitet în marginile posibilită- 
ților bugetare. Un premiu odată înfiin- 
țat nu se poate suprima decât printrun 
vot al adunării generale. 

Art 42. — Nici un premiu nu se poate 
decerne decât genului de opere pentru 
care a fost înfiinţat. 

Axt, 48, — Pentru fiecare premiu în 
parte sccreiavul societăţii va întocmi. 
în prima jumătate a lunci lannarie, câte 
o listă cuprinzând toate operele apărute 
în intervalul de timp cerut de condiţiile 
premiului respectiv. Listele vor fi revă- 
zute și aprobate de comitet. 

Art. 4, — Numai operile membrilor 
societăţii pot fi premiate. La premiile S. 
S. p. concurează de drept toate operile 
ce împlinesc condiţiile cerute, fără a fi 
depuse special. 

Premiile pentru începători se vor a- 
corda de preferință scriitorilor care nu 
sunt încă membri ai societăţii. Comite- 
tul alege, din listele întocmite pentru 
fiecare premiu, câte trei opere pe care 
le socotește mai meritoase. Asupra fie- 
căvei opere astfel alese se face câte un 
referat de către membrii comitetului de- 
semnaţi de preşedinte. 

Pe buza acestor referințe, 0 adunare 
generală extraordinară, convocată anu- 
me, va acorda premiile $. S. R. Adluna- 
vea pentru acordarea premiilor se va 
ține negreşii în prima săptămână din 
Februarie. 

Avt. 46. -— După citirea referatelor res- 
pecrive în adunare, votul asupra fiecă- 
vui premiu în parte se va da prin scru- 
tin secrel. cu majoritatea absolută u 
membrilor prezenţi. Ducă nici 0 operă 
nu va obține astfel majoritatea necesa- 
vă, scrutinul se va repeta asupra celor 

(Urmează în pag, 16) 


a a a a 


reşti, Ancora, S Benvenistţi & 
1925—1926, 230 p. Fig. Lei e IN 
Costescu (Gh. N.), G. Stoinescu, N. Nico- 
laescu şi I. Ciorănescu. Carte de 
cetire pentru clasa III-a primară 
urbană. Ediţia XI-a. Bucureşti, 
„âncora, S. Benvenisti & Co“ 
1925-1926, 408 p. Fig. Lei 33,20 
Costescu (Gh. N.), Gh. Stoinescu, N. Ni 
colaescu și |. Ciorănescu, — Lec- 
turi școlare întocmite pentru fo- 
losul elevilor din clasa V-a pri- 
mară dela sale şi orase. Bucu- 
reşti, „Ancora, $. Benvenisti & 
Co.", 1525, 359 p. Fig Lei 38,5, 
Culea (Apostol D.). — Carte pentru școa- 


lele de adulți (Secţia II-a și III-a. 


a ştiutorilor de carte). Bu i 
„Pavel Suru“, READ A97 ei 


p. Lei 70. 
Morres (Dr. Eduard). — Bilder aus der 
Kirchengeschichia fiir  Schute 


und [aus Hermanstaat, „Hon- 
terus“, 1925, IV 4129 [— 132) p. 
Romanescu (Dimitrie), — Geografia ju- 
dețului Dorohoi, pentru -clasa II 
ia As nt Iași. (Tip. „Via. 
omânească“), 1925, 31 p. 
aaa hartă. Fig. Lei VP că di 
els (Friederich). — Leitfaden der 
Weltgeschichte (Mittelalter una 
Neuzeit) făr die 3. Klasse der Ly- 
zeen und fiir die Birgerschulen 
poetei ae Rudo!f  Briebre- 
er. Sibiu, „Honterus“, 192 

("og Pi A , 1925, 135 
Tabacaru (Grigore) — Abecedar pentru 
clasa I-a primară. Bucureşti, 
(Tip. „Române-Unite”),  1925-— 
1926, 2 v., 5 p. Fig (1); 70p. 

Fig. (11). Lei 20. 


6 MEDICINĂ, FARMACIE, MEDICINĂ 
VETERINARĂ. 

Fotiade (Dr. V.). — Amigăalita cronică, 
raporturile ei cu reumatismul și 
unele afecţiuni nefritice amigdalo- 
tomie si amigdalectomie. Bucureşti, 


“Tip. „Cartea Medicală“), 1925, 16 p. 
Gavrilă (Dr. Ion). —— Date asupra însuli- 


Mt Braşov, (Tip.  „Unirea'“), 195 

p. 

Minoviel (Dr. Nicolae) și Dr. M. Kern- 
bach. — Tehnica uutopsiei medico- 
legale, Cluj, (Tip. Lepage), 1926, VII 
-+802 p. Fig. 

Popper (Dr. M.). — Diagnosticul tuber- 
culozei pulmonare active, București 
(Tip. „Cartea Medicală“, 1995. 13 p. 

Volum jubiliar oferit Profesorb- 
lui Thoma Jonescu cu ocazia împli- 
nirei a treizeci de ani de învăţă- 
mânt. Viata şi operile lui. Bucureşti, 
(Tip. Curţii Reaale, F. G6bl. Fii), 
1925, 359 p.+2 pl. Fig. 

? ARTE, 

Cioilec (Virgil). — Grigorescu. Bucu- 
rești, „Cultura Maţională“ tip. edi- 
toare, 195, 37 p.+-planşe-+ tabla și 
erata. Fig. Lei 600. - 

Livescu (loan 1). — Treizeci de ani de 
teatru. Contribuţie la istoria teatru- 
lui românesc. București, (Tip. „Ram» 
pa“), 1925, 333 p. Fig. Lei 100 

8 LITERATURĂ. 

Zeletin ($t.) — Retragerea. București, 
Pagini agrare şi sociale, 1926, 127 p. 
Fig. Lei 60 

Lapedatu (Alex.) — Miscellanee cuvin- 
te comemorative, panegirice ocazi- 
onale și politice. Bucureşti, (Tip. 
„Cărţilor Risericeşti”, 1925, 2177 p. 

a) POEZIE. 
Greculescu (Ion 1.). — Cronicele lui Po- 


pic. Versuri ' umoristice. Bucuresti, 
“Tip. „Eminescu'), 11925[, 191 p. Fig. 
l.ei 40 

Viţianu (Alexandru). — Bacante. — In 
templul Venerei. Cele zece extaze-- 
Oglinzile albastre — Capitol fără 
motto. Bistriţa, (Tip. G. Matbeiu), 
1925, 77 p. Lei 20. 


b; TEATRU, 

Costescu (Virgil) — Biruitorii. Piesă o- 
cazională, î act în versuri. Bucureşti. 
(Tip „Acţiunea Română"), 1925, XII 
—46 [48] p. Fig. 25. (Biblioteca TUni- 
unei Nr. 1). 


e) ROMAN. NUVELĂ. 

Petrescu (Cezar). — Omul din vis, trei 
povestiri cu morţi. Craiova, „Ra- 
muri“ tip. editoare, [1923], 141 p. Lei 
AUR 

Raicu -Delahuşi (George). — Suflete pre- 
destinate roman social. Bucureşti, 
„Curierul Judiciar“ tip. editoare, 
(19251, 215 p. Lei 40. î 

Stahl (ilcnric). — Un român în lună ro- 
suan astronomic.  Ilustraţiuni de 
Stoica și Murnu. Ediţia II. Bucu- 
vesti, Cugetarea, S Ciornei & P.C. 
Ceorgescu, 278 [2301 p. Fig. Lei 40. 


9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 
a) Biograt:e, 


Filipescu (C.). — C. Sandu-Aldea şi &. 
Ionescu-Șişești membri corespon- 
denți ai Academiei Române. Stu- 

diu critic, Bucuresti, Pagini agrare 
şi sociale, [1925] [56] p. Fig. Lei 50 


Soveja [S. Mehedinţi). — Titu Maio- 
rescu. Cu un portret din tinereţe. 
București, „Cartea Românească“, 


10251 144 p. Lei 4. 


6 


ENIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


IN NUMARUL VIITOR AL REVISTEI 


- REDACȚIONALE 

E Tot ce priveşte redacţia se adresea- 
ză revistei „Universul literar“ sau re- 
dactoruiui, d. Perpessicius, în strada 
Brezoianu, 9 bis 

(Di Manuscrisele nepublicate nu se pă- 
strează, 

L) D-nii editori şi autori care trimit 
cărțile pentru recensare, sunt rugaţi să 


le adreseze personal redactorului, în str, - 


Brezoianu, ? bis. 

ul Reportajele noastre viitoare vor fa- 
făjişa activitatea teatrelor, începând cu 
Teatrul Naţional. Vor urma reportagii 
asupra bibl:otec;lor din Bucureşti. 

CJ Abondenţa de materie ne sileşte să 
amânăm pentru numărul viitor: Calen- 
darul literar şi Vista de Cărţi primite. 

SCPIITORII 

0] D. Cincinat Pavelescu a pus sub 
tipar un volum de poeme: Cântecele 
unui greer, care va apare în librării, 
către sfârşitul lui Ianuarie. 

DO D. C. Ardeleanu a terminat roma- 
nul: Căderea oamenilor, din care Uni- 
versul literar va publica în curând, un 
fragment. 

U D. G. Brăescu, autorul volumelor, 
cu subiecte din viața militară: Maro- 
rul Boţan. Cum sunt ei, Doi vulpoi şi 
Schițe vesele, va publica în editura 
„Ancora“ un nou volum: Un scos din 
pepeni. 


— Continaând tipărirea ediţiei detini- 


tive a Crilice-lor al căror prim voluim l-a 
format Istoria Sămănătorismului a. Eu- 
gen Lovinescu, a pus sub tipar volumal 
al doilea. 

Li D. H. Sanielevici va tace să apară 
în curând, un volum de Probleme paoli- 
tive şi sociale, 

UJ D. Leon Feraru a scos de sub tipar, 

EI E ICE E EEE 


două opere care au dobândit mai multe 
voturi. 

Art. 47. Nu se va putea trece la discu- 
tarea altui premiu înainte de a se fi în- 
cheiat scutinul asupra celui în desbate- 
ve. Adunarea va acorda în aceias şedin- 
lă toate premiile. 

Art 48. — Aceiaş procedură se va în- 
trebuința si îaţă de premiile acordate 
de diferite instituţii şi date spre decer- 
nave în grija societăţii. 

Art. 48. — Nici un scriitor nu poate ob- 
le in acelaş an două premii ale socie- 

ţii, 

Art. 50. — Ediţiile noui ale operelor 
care n'au mai fost premiate de societate 
vor fi cuprinse în listele respective cu 
acelaş drept ca şi volumele apărute în 
ediţie princeps. 

Art 5. — La sfârşitul fiecărui aeru- 
lin definitiv, presedintele proclamă de- 
cernarea premiului. Rezuliatul general 
a] distribuirii premiilor se va aduce la 
cunoştinta publică prin comunicate ape- 
ciale adresate presei. 

Art. 52. —  Srriitorii premiaţi vor fi 
sărbătoriţi printro agapă colegială. A- 
gapa va avea loc în seara zilei când sa 


întrunit adunare» pentru decernarea 
premiilor. 
Art. 53. — Acordarea premiilor se va. 


comunica în scris 
către președinie.. 

Art. 54. — Din premiile membrilor ac- 
tivi se vor reține de către casier cotiza- 
iile lunare până la zi si eventuale da- 
torii către societate, fără nici o excepţie, 

Art 55. — Numele scriitorilor premi- 
ați. suma premiilor și referatele asupra 
operele propuse spre premiare se vor 
publica în Buletinul Societăţii. 


celor interesați de 


, SCRIIND DESPRE INSEMNATATEA PRUMIILOR LITERARE, VOM ANUNȚA 
VALOREA, CONDIȚIUNILE ŞI COMISIUNEA INSTITUITA PENTRU UN PREMIU LITERAR AL, REVISTEI NOASTRE 


la „Cartea Românească“ un volum de 
poeme : Magherniţa veche şi alte ver- 
suri din anii tineri. 

1] D. V. Demetrius tipăreşte în editu- 
ra „Universală  Alcalay“ un volum de 
navele; Norocul cucoanei Frose, 

D] Colecţionarul de pietre prețioase 
se numeşte volumul de nuvela pe care 
l-a dat la lumină d-ra Tica Arhip, cuno- 
scută până acum ca autoare a piesei de 
teatru : „Iaelui“, 


SOCIETAŢI CULTURALE 
Cartierul Colentina înzestrat până 
acuma cn activul Ateneu popular „Dr. 


C. Angelescu“, se va făli în curând cu 


cea mai mare biserică din Capitată, ri- 
dicată din banii locuitorilor din cartier 
şi cu ajutorul primăriei Capitalei. 


O. In ziua de Bobotează a avut loc la 


Ateneul Popalar-Obor din Bulev; Ferdi- 
nand an festival religios. 


DELA OPERA 

Prima reprezentare cu baritonul Sigi- 
smund Zaleski va avea Joc Miercuri 20 
Ianuarie cu „Tosca“, Folul lui Mario Ca- 
vardossi va ti cântat de tenorul Em, 
Giletta, iar Tosca de primadona Ilonka 
Levay : 

Ci Primadona Lydia  Lipkowska va 
cânta Marţi în opera „Bărbierul din Se- 
villa“, şi Joi. 14 Ianuarie, în „Lakmâ'“, 

€) Yiitoarea premieră a Oprerii Pomâ- 
ne va fi „Povestirile lui Hoimann“ de 
Oifenbach. 

O Opera va relua în curând „Walky- 
ria“ sub conducerea lui G. Georgescu. 

In Februarie va . avea loc premiera 
„Sa'omeli“ de Pich. Strauss cu d-na Cri- 
stoforeanu, în rolu) titular. 


CONFERINŢE 
O Duminică, 10 îanuarie, la orele 11 
dimineața va vorbi Ja Pundaţia Carol î, 
d. prof, Rădulescu-Motru, despre: „Psi- 
hologia Canitalic<mului“. Aceasta e pri- 
ma conferintă din ciclul „Capitalismul 
în viata! socială“ oryanizat anul acesta 
de Inatitntul social român. 
D Tot Duminică, 10 Ianuarie, la orele 
5 d. a. la Fundaţia Carol [| d. prof. V. 
Pârvan va tine o conferintă desnre: 
„Sufletul Jatiei“ suh auspiciile Instito- 
înlui de cultură italiană. 


REVISTE 


D) Cetatea literară, revista d-lui Ca- 
mil Petrescu, care a cunoscut un prea 
irumos ecou în lumea cet:torilor îsi reja 
apariția săptămânală,  zădărnicită de 
Sărbători. 

Sumarul n-rului viitor cuprinde : 
de Eugen Lovinescu 


T, 
Banchetul mey de Jon Minulescu 


Necroman de Jon Vinea 
Vegetariană de 1. Barbu 
Marină de G. Talaz 
Navelă de Liviu Rebreanu 


Comentarii de Camil Petrescu (Cărţi): 
Omul descompus de F. Aderca; Teatrot 
Regina Maria, Teatrul Mic;  Peviste: 
Universul Literar: Integral, Suflet ro- 
mânesc; Neamul Românes Literar; A- 
devărul literar) Note, 

DIN ȚARĂ 


0 La sfârşitul acestei luni, cu mare 
solemnitate şcoala primară de băeţi „Va- 
sile Adamachi“ din Iași, îşi va serba al 
60-lea an de existenţă. 

Cu acest prilej se va comemora amin- 
tirea marelui donator V. Adamachi. 

O O frumoasă șezătoare culturală s'a 
ținut 1a Teatra!l Naţional din Craiova, 
organizată de ul stadenţeso Doljan 

NI AȚI a FR 
CR ARE 
3 34 n 


a 





Buletinul 
Nontăţiio» libririel iranceze 


Sub acgst titlu, „Centrala Cărţii“, So- 
cietate generală de librărie, Bucureşti, 
str. Paris 1, publică în fiecare nr. al 
„Universului Literar“, lista celor mai 
recomandabile cărţi franceze apărate în 
altima săptămână şi pe care ie ara în 
depozit. Cititorul „Universului Literar” 
va găsi aceste cărți în principalele libră- 
rii din ţară, pe care le furnizează „Cen: 
trala Cărţii“, 

LITERARE-ROMANE-CRITICE 

]. H. ROSNY: La Courtisane pasionnâe 
(Fd. de France) (rs. 750; 

M. DEBORRA: La:Madone des Sle- 
pings (Baudiniei-s) frs, 750; 

M. DEROBRA: Ainuit Place Pigalle 
(Baudinierc) frs. 758; 

M. DEKOBRA: La Venus & roulettes, 
(Nonv. Revue Critique), rs. 750: 

CLAUDE ANET: La fin d'un monde, 
(CGrasset), îns. 9: i 

ANDRE IBELS: La Maison «e PEnfer, 
(Ii. Fasquelte), fs. 9; A 

SĂALOMON POLLIAROY: Le Messi sana 


_pcuple, (Nour. Revuc) Fr.), îns, 7.50; * 


PIERRE GIRARD: 
Dra). îns. 12: d 

„JEAN BESIUIERE: De Sable au chef, 
VâAzur (Emile Paul). frs. 75: , 

GASTON BLOU : Ellen. et Jean en The- 
bajde, (Baudiniere), fvs. 750: A 

GASTON RIOU: La vie:de Jean Vau- 
causenn, (Baudiniere) îrs. 7.50: 
. TREICH: V'Esprit  d'Aurelien Scholl 
(Coll. D'Anns). fs. 5; | 

C. ]. GIGNOUX et F..F. LEGUEN : Le 
Bureau de heveries, (Grasset), Srs. 9; 

GAETPAN BERNOVILLE : Sainte The- 
rese de lenfunt Jesus, îrs. 9; . 

EMILE ZAVIE: La Maison des trois 
fiancees, (Nouv. Rev. fv.). îrs. 9; 

PACL CLAUDEL : -Feuilles de Sainte, 
(Nouv. revue francaise), frs. 12; 

FILOSOFIE 

MAURICE SOLOVINE:  Epicure Doc- 

irines ol Maximes, (Alcan), (rs. 10; 


Lord A Izernon, ($. 


DIVERSE 
D. SYLVAIN: 'Lâoi dans llnde, (Rie 
den). frs. 9: 
SYLVAIN : Frederick Lemaitre, (F. Al- 
can), frs. 12; i 
II. R, LENORMAND : L'Armee, secrete, 
(Nouv. revue francaise), rs. 9 ;: 


STIINŢA 
GEORGES MATISSE: Les scieners phy- 
sico-chimiques et mathemaliques, (Payot), 


îrs. 10: 

RAOUL ALLIER : La Psycholozie de la 
conversion (Pavat), Îrs. 8; 

FRANCIS DELAISI: Les contradicii- 
ons du Monde moderne, Îrs. 25. 
REDARE, IERNI, ANEI RE EEE) 


BIBLIOFILA 

D Expoziţia permanentă de cărți ra- 
re, stampa şi anticvariat (str. Wilsou 1, 
Fundaţia Carol! *), publică un interesant 
cata'og de cărţi vechi, rare şi curioase, 
în iranțuzeşte. 

In curând va publica asemenea cata- 
loage de: Cărţi vechi româneşti şi des- 
pre România; Billige deutsche Biicher, 
nea und antigvarisch; Livres d'occasion 
anciens et modernes; Livres pour Bi- 
bliophiles: francais, anglais, alemands 


ABONAMEN “UL 
„Universul Literar“ 
e numai anual şi costă 220 lei