Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0038

VAI VEPSUL LI 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 
+ 





DIVERSE 


a, n ca ate ate 


O FRANTURA DE VIAȚĂ. Acum drumul apucă la stân- 
ga, pe o vale îngustă. Curând, treci de ultimele cuse ale sa- 


tului. Drumul urcă încet. Un 


AA 


pParaIaș 


își face loc printre pietre. 


Pe mâna stângă, dealurile se ridică lin, acoperite de hăţișuri; 
pe mâna dreaptă, răpi prăpăstioase, de lut galben. La răs- 
cruce, se face o potecă, pe mâna siângă, care urcă pieptiș 
până la schit; acum drumul e mai larg și trece prin pădurea 


înaltă da iagi. 


Schitul e așezat într'o văgăună, şi îi zăreşti, de sus, aşe- 
zările cât jucăria, înșirate pe covorul verde dintre dealuri. 

Pacea acestor locuri nu o turbură nimeni. Pe vremuri, o 
singură dată pe am, la hramul bisericii, orășenii dornici mai 
mult de verdeață și de loc așezat, veneau până aci să-și 
potolească foamea, deschisă de drumul la munţe, care de 
care cu merinde aduse de acasă, 

Cu acsastă singura excepție, ştiai că în tot cursul anu- 
lui nimeni nu-ți va turbura tihna, la mănăstire. Când treceai 
spre schit doar dacă te mai urmăreau privirile vreunei fe- 
“nei, care ieșise tovmai aiunci în bătătură, apoi pașii îţi răsu. 
nau sinqurateci pe văile din spre schit. 

Biserica, refăcută d» curând, nu p:ezinta vre-un interes 
istoric. Iar locuința starețului era cu totul simplă si neîncă- 


pătoare pentru musafiri, 


i Lucrurile nu-ți impuneau, deci, vre-o servitute; erui liber 
să te lași „Purtat de gânduri, regăsind în meditaţia de sub 
pietrele mănăstirii amintiri şterse de cursul vremurilor, până 


acolo unde ţi se părea câ nu 
virile... : 


ai pătruns niciodată cu pri. 


Schitul număra doi călugări. Storeiui, deși în vârstă de 
peste 80 de ami, mui era încă în stare să înfrunte vremurile, 
înalt, spătos şi plin de proiecte e viitor. Gospodar iscusit, 
visa reclădirea bisericii, în piatră. 

Celălalt monah, cu înfățișare de haiduc, avea o privire 


intunecoasă, sub sprâncene stufoase, şi o chică de 


câ. 


Nimeni nu-și amintea să-i îi stat alături, la călugărie, și pă 
rea picai din vre-o bandă de tâlhari, * 

Cai doi oameni nu-și adresau vorba, ci rămâneau muţi 
ca lunile, pâmă vre-un strein, venit cine știe de unde, se a- 
bătea la mănăstire și reinnoia, cu vorba, ecoul acelor văi. 

Am revenit de mulie ori în acest toc parcă anume făcut 
pentru meditaţia pură, în mijlocul misterelor creațiunii, 

Ultima oară, un călugăr străin mi-a arătat piatra de 
mormânt ce apăsa greu trupul starețului, răposat cu câteva 
hmi în urmă. | se alesese acaastă piatră grea, sa să nu mai 
sară noaptea din mormânt, căci fusass văzut gospodărind 
prin curtea mănăstirii, spre marea scârbă și necazul succe- 


sorului său... 


Totul se petrecea, deci, potrivit regulei. Strădaniile lui 
Iosii se împlinise; și numele său figura, acum, alături de al 
înaintașilor, în pomelnicul mănăstirii... 

Sus, în arhondaric, altă mână îmi întinde acum paha- 
rul și lingurița cu dulceaţă. Grădina de zarzavat o să ţie 
poate mutată. Dar ilorile s'au ivit iarăși, ici şi colo, iar pele- 
rinul mulțumit și tolănit la umbră, adoarme molcom, împre- 
surat de zvonul şoptit al tuturor vietăţilor, în pacea neturbu. 


rată a mănăstirii, 


PREJUDECĂȚI. Ercrm foarte tânăr pe atunci. Într'o casă 
prietenă, Î-can cunoscut pe poetul care înfățișa, în acel mo- 
ment, pentru mine, un fel de sermi-zeu. Mi-l închipuisem, de 
sigur, altei, şi acum rămâmeam mut lângă băiatul firav în 
care trebuia totuși să recunosc obiectul devoţiunei mele, 

Intr'o zi, a trebuit să-i mărturisesc, cu vorbe îngăimate, 


cximirația mea. 
In privirea lui speriată, la 
tăcerea-i semnificativă, nu am 


auzul declarației mele, şi în 
știut să citesc jignirea ce i.o 


cdusesem. Căci pătrunsesem greoi şi armat în camera mis- 
ierioasă. (Nu ştiam, atunci, că propria operă devine un dus- 
mam al scriitorului și că ea constitue, uneori, pentru dânsul, 


o remușcare vie). 


M'am retras, atunci, pe poziție, rușinos de propria mea 


taptă şi protund turburat. 





ată o vorbă a imi Mihall Ko- 
Î gălniceanu, despre Regula. 

mentul Organic. E vorba de 
„meteahna lui capitală“ : „in loc 
de a regula Gupă spiritul tim- 
pului vechile instituţii ale Mol- 
dovei, a dărâmat și a desființat 
toate legiuirile ţării; ne-a tălat 
toată relaţia cu trecutul, fără a 
ne întemeia prezentul. O lege 
fundamentală a ţării, trebuie să 
fie o plantă indigenă, expresia 
nărâvurilor şi nevoinţelor na- 
țiunii“, 

„Năravuri şi nevoinţe“, care nu 
s'au schimbat prea mult până 
azi. Nu-i vorbă, nu s'a schimbat 
nici necesitatea unei legi funda- 
mentale care să fie o plantă in- 
dizenă, cu toate că de atunci am 
încercat altoirea pe trupul nostru 
a 5 sau î asemenea plante, de 
origină străină. 


e aceea, continui Ko- 
D gălniceanu, voim a ne 

întoarce la acele insti- 
tuții, a căror origină este din 
pământul nostru, care în timp 
de 5 veacuri le-am avut, şi pe 
care voim numai a le adapta 


la luminile şi trebuinţele e- 
pohei“. 


AL, ROSETTI 


Și când te gândești că „epo- 
ha' noastră ajunge la aceleași 
concluzii asupra aceleiaşi teme, 
după o sută de ani! 


ccidentalul — scrie în „D&- 

O fense de  V'Occident“ 
Henri Massis nu-şi 

pune întrebarea, ce ar face omul 
dacă ar fi singur; el nu e sin- 
sur, tegile naturii i-o arată, ex- 
perienţa îl convinge de aceasta. 
Pentru el omul se numeşte so- 
civtațe, Desvoltarea personalită- 
i sale, fie personalitatea reli- 
gioasă sau cea intelectuală şi 
morală, presupune ajutorul, 
concursul societăţii și autoritatea 
care o dirijează. Astfel vedem în 
Occident cum se naşte în acelaș 





autorităţi şi instituții 1000 lei 
de oneare 
particulare 


500 „ 
250 „ 





m a ere: 


AURA TATOMIRESCU 





| REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI | Str. Brezoiann 23-25 
TELEFON 3.30,10 








A puera e 4 i masii 
"1 


n male 


Pe malul Mării 





La moartea profesorului 
JULIUS PETERSEN 


Pentru cetitorul româu Ju- 


lius Petersen e desigur un nu- 
me necunoscut. Și totuși stu- 
denții români care au frecven- 
tat cursurile Universităţii din 
Berlin, au trecut cel puţin 
odată pe la lecțiile renumitului 
profesor de literatura germană. 
Figură rară de învățat și suflet 
nobil de umanist Julius Peter- 
sen a fost timp de două dece- 
niîi o fală a Universității din 
Berlin. 

Venind din marea școală a 
lui Wilhelm Seherer şi a lui 
Erich Sehmidt, el a continuat 
opera pedagogică şi științifică 
a acestora, înnoind-o totuși cu 
puncte de vedere noi. El a men- 
ținut însă la catedra și semi- 
varul său seriozitatea exclusivă 
ştiinţifică a dascălului care își 
irosește cu entuziasm timpul și 
energia spre a creia elevi şi a 
cultiva şi continua prin ei înăl- 
țimea concepției, pe care 0 so- 
cotea indispensabilă științei li- 
terare germane. 

Julius Petersen. a fost din ple- 
iada profesorilor care creiază 
știința în Universitate, dăruin- 
du-și fără 'precupeţire timpul 
şi ridicând catedra ta înălțimea 
unui necontestat for intelectual. 
Catedra şi seminarul său au 


+A ta 


iai ; 


timp cu ideea de persoană, li- 
beră și autonomă, ideea de ordi- 
ne, de autoritate şi jurisdicție; 
și în aceasta catolicismul mani- 
scztă armonia lui adâncă cu na- 
„ura integrală a omului“. 


tâta timp cât filosojii 
 nu Tor fi regi în state, 

ori cât timp cei care 
astăzi se numesc regi şi su- 
verani nu vor fi cu ade- 
vărat şi temeinic filosofi, atât 
timp cât puterea politică şi fi- 
iosojia nu se vor întâlni în a“ 
celaș ins, atâta vreme cât o lege 
superioară nu=i va da în lături 
pe cei care se îndreaptă azi 
doar într'o parte ori alta, nu 
ua fi leac, scumpe Glaucon, 
pentru state, nici, gândesc, 
pentru speța omenească, şi nici 
odată acest stat desăvârşit al 
cărui plan îl făurirăm împreu- 
nă, nu se va putea naște, nu 
va vedea lumina zilei. lată 
ceeace, şovăiam să spun de 
atâta vreme:  prevedeam cât 
asemenea vorbe ar putea re- 
volta opinia generală“, (Platon, 
Republica, Cartea a V-a, vorbe 
atribuite lui Socrate). 


LAFCADIO 


depășit de mult ca valoare și 
autoritate rolul lor național şi 
au devenit cu timpul adevărate 
focare știnţifice internaționale, 
de unde germanistica de pretu- 
tindeni își recrutu reprezen- 
tanţii ei pregătiţi ca metodă şi 
ca știință. Julius Petersen era 
mândru de această colaborare 
internațională. Fiindcă ea se si- 
tua cu totul pe linia goetheană, 
care urmărește afirmarea con- 
ceptului literaturii universale 
ca o înfrățire între diferiteie 
specifice naţionale în domeniul 
poeziei. 

Pentru rolul acesta de diplo- 
mat al spiritului german până 
dincolo de hotarele ţării sale, 
Julius Petersen avea însuşiri 
personale excepționale. El nu 
aducea cu sine numai o enormă 
ştiinţă, lăsându-ţi uneori im- 
presia unei adevărate biblio- 
grafii ambulante, dar și acea 
amabilitate admirabil dozată 
şi deci rareori întâlnită, care-l 
jăcea să-şi deschidă comoara 
de cunoștințe oricărei dorinţe 
exprimate de un coleg străin. 

Julius Petersen poseda apoi 
toate limbile moderne, fiind to- 
tuşi lipsit de rigiditatea și pe- 
dantismul animalului de cate- 
dră, şi având o conversaţie 
multilaterală şi sprintenă, Ju- 
lius Petersen era un adevărat 
„domn”, pe care știința, valoa- 
rea personală şi prestigiul inte- 
lectual nu-l covârşeau. Studen- 
tul începător era ascultat de 
profesor cu gceeaş camarade- 
resc interes ca şi marele coleg 
dela Amsterdam sau dela Lon- 
dra. De aceea nu cred să fi 
existat un profesor şi un sa- 
vant german, care să fi călăto 
rit mai mult şi să fi fost oas- 
petele prețuit și ascultat a ma: 
multor Universităţi străine ca 
Julius Petersen. La New-York 
și Londra, la Oslo şi Sibiu, la 
Paris şi Sofia, pretutindeni un- 
de interesul pentru literatura 
germană cerea prezența unui 
sol al poeziei germane, Julius 
Petersen era solicitat printre 
cei dintâi. In iarna aceasta. avea 
să fie musafirul meu la Bucu- 
reşti. Dar inima, care îi dă- 
duse acum un an primul sem- 
mal de alarmă, s'a oprit în ziua 
de 22 August 1941, când își 
petrecea concediul la Murnau, 
în Bavaria, redactându-și 
ultimă lucrare, în eleganta lui 
căsuță de țară, unde acum doi 
ani am contemplat împreună 
într'o seară de vară apusul soa- 
relui în Alpi, 

Să ne mire că un astfel de 
intelectual pur, dar totuş re- 
prezentând cu mândrie și au- 
toritate cel mai autentic ger- 





de ION SÂN-GIORGIU 


manism, a putut fi primit cu 
brațele deschise în atâtea aca- 
demii străine ?... Să ne mire că 
mai bine de zece ani el a fost 
preşedintele Societăţii Goethe 
din Waimar, ol cărei jubileu de 
cincizeci de ani a fost orga“ 
nizat şi prezidat de el în vara 
anului 1935? Să ne mire că a 
fost rectorul Universităţii din 
Berlin şi preşedintele celebrei 
Academii Prusiene ? 

Cine l-a cunoscut ca mine 
de aproape și s'a bucurat de 
prietenia şi colaborarea lui Ju- 
lius Petersen, socoate ca un lu- 
cru absolut normal ca Petersen 
să fi fost socotit atât în Ger- 
mania, cât și în străinătate ca 
decanul istoriei şi criticei Li- 
terare germane. Nu voiu uita 
niciodată festivitatea organi- 
zată discret dar solemn cu pri- 
ilejul aniversării sale de şaizeci: 


de ani la Berlin, în iarna 1939, 


A fost o festivitate unică în 
felul ei. După ce în cursul di- 
mineței admiratorii din toate 
țările europene, profesori ger- 
mani şi străini, isau înmânat 
volumul omagial, la care fie- 
care a adus o contribuţie ştiin- 
țifică, seara am fost cu taţii in- 
vitații profesorului Petersen la 
Harnakhaus. Eram în totul o 
sută de oaspeţi, majoritatea 
germaniști dela universitățile 
străine, apoi colegii săi dela 
universitățile germane, colegi 
dela alte specialități precum 
și un număr de foști elevi 
și membri activi ai seminaru- 
lui său. Festivitatea a început 
cu un program de muzică de 
cameră și s'a încheiat cu o 
masă, la care s'au ţinut foarte 
puţine discursuri, dar la care 
s'au cimentat vechi și noi prie- 
tenii în jurul sexagenarului 
preşedinte al Societăţii Goethe. 
A fost o seară gravă și caldă, 
o seaă în care se cinstea un 
cărturar şi unul dintre cei mai 
temeinici cunoscători ai operei 
lui (ăoethe. 

Sar crede că un profesor 
astfel posedat de catedră și bi- 
ruit de obligaţiile acudemiilor 
cărora le aparţinea nu a găsit 
răgazul să-și cristalizeze știința 
şi munca  într'o operă temei- 
nică şi voluminoasă. 

Tradiţia germană se fălește 
cu două feluri de germaniști: 
cei care-şi dăruesc ştiinţa ca- 
tedrei, cursurile și seminarele 
absorbindu-le toată puterea lor 
creatoare, şi cei care păstrează 
oarecare distanță față de cate- 
dră, dar care în schimb scriu 
marile monograţii și pun ba- 
zele istoriografţiei literare ger- 
mane Julius Petersen n'a apar- 
ținut exclusiv nici uneia din a- 
ceste categorii, dar le-a repre- 
zentat pe amândouă cu egală 
bogăție de muncă şi de talent. 
Așa precum a fost un mare 
dascăl, a fost şi un strălucit is- 
toric și critic literar. 





(Urmare în pag. 3-a) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





ANUL L 8 Nr. 38 


Pe 


SAMBATA 13 Septembrie 1941 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


Intelectualism 
sau pseudo-... 


Există in publicistica românea- 
scă, atât de puţin atentă de obi- 
ceiu cu turiștii întâmplători, in- 
trați pe barierele sale iarg des- 
chise fără să fi fost întâi legiti- 
maţi măcar, există totuşi o serie 
— redusă numeric, binefeţeles, 
dar prezentă — de condeie, de 
seriozitatea și sinceritatea cărora 
Waâm avut să ne îndoim nicio- 
dată. Spiritul autocritie, sertozita_ 
tea cu sine, nevoia permanentă 
de autoverificare, simţul vădit al 
răspunderii scrisului, toate aceste 
trăsături caracteristice  condeie. 
rului de vocaţie, ajungeau să ne 
încredințeze de temeinicia pozi- 
ției lor teoretice. Stima câștigată 
în ochii publicului responsabil, 
oamenii aceştia ar fi păstrat_o, 
probabil „așa cum innaintaşii lor 
consanguini ideologic şi social, au 
reușit să şi-o păstreze în vre- 
murile fericite când toate proble- 
mele culturii românești se rezol- 
vâu într'o ședință publică la A- 
cademia Română, 

In timpurile bune ale vieţii 
culturale româneşti, părea firesc 
ca eminenţele ei să se grupeze 
în jurul! centrelor liberalisie. 

Un timp s'a confundat chiar 
libertatea cu intelectualitaea. Pă- 
rea dela sine înţeles că liberta- 
tea politică este regimul cel mai 
propice desveltirii îmtelectaale. 

Pasionaţii spiritului superior 
erau îndreptăţiţi așa dar să ape- 
re, în liberalism, idealurile unei 
lumi întrevăzute mai bună, prin 
impunerea dezideratelor culturi: 
vieţii politice a statelor (înteme- 
iată pe interese economice totuşi). 
Socetelile au dat greş: niciodată 
intelectaalitatea n'a fost mai pu: 
țin apreciută deci în statul îi- 
beralist burghez — cel puţin sub 
forma, lui românească. S'au pro. 
movat întradevăr  inteligențe: 
dar erau sâu din cele standard, 
sau din cele utile mecanismului 

industrial, comercial, politicia- 
nist, etc. 

Inteligența-tip, sau inteligența 





unealtă, iată cele două moduri ale 
intelectualității, admise de regi- 
mul liberalist (sau fals liberalist), 
de până mai ieri. Era de altfel o 
regulă de contabilitate elemen- 
tară, aceea că în aceeaşi pubrică 
nu se pot aduna realități de ge- 
nuri diferite. Bunurile economi- 
ce n'au nimic de a face cu crea- 
(ia spirituală — nu doar că de 
primele s'ar putea dispensa cea 
de a doua, complet şi întotdeau- 
na, dar sub raportul organizării 
finale a muncii, ele cer cu totul 
alte etorturi şi dispoziţii. Asta v 
ştiau conducătorii de ieri, şi din 
pricina aceasta cultura, — în mă- 
sura în care nu servea ordinei 
economice dominante, fie chiar şi 
Prin pasivitatea valorilor sufic. 
teşti pe care le implică, dacă nu 
direct, — nu-i interesă. Ba chiar 
era socotită primejdioasă. Viaţa 
și lupta lui Eminescu, cel mai lu- 
cid antiliberalist dintre scriitori, 
e o dovadă. 

Că nu acest liberalism era cel 
favorabil înfloririi plantei aces- 
teia fragile care se cheamă cul- 
Hură, şi-au putut da seamă toți 
cei ce maveau interes să nu ob- 
serve, sau cel ce n'aveau intelec- 
te standard. 

Grupul acesta pomenit mai sus, 
de ţinută sobră şi severă cu sine, 
Sa desbinat; — (chiar dacă real 
n'a fost niciodată unitar, cel pu- 
țin în conștiința publicului des- 
binarea s'a produs). 

O parte și-a dai seama că in- 
diterent de regimul! politic, spiri- 
tul va îi tot atât de liber sau toi 
atât de puțin liber ca sub dicta_ 
tura liberalismului. 

Ceilalţi continuă să apere un 
ideal, care de altfel p'are nevoie 
Ge apărare, pentrucă e legea spi- 
ritului însuși (egalat cu liberta- 
tea în toate sistemele posibile), 
fără să-şi dea scama că, în felul 
acesta se fac apărătorii unei or- 
dini, al cărui afiș electoral cu- 
prinde programul cultural şi pri- 
maţul  intelectualității, dar care, 
odată demascat, nu mai poate 
păcăli pe nimeni. 

Inţelezem consecvenţa ; nu în- 
telegem lipsa de luciditate criti- 
că însă, tocmai la profesioniștii ei. 
Discriminarea intre autentic şi u- 
parent este totuşi o operaţie inte- 
lectuală... 


ION FRUNZETTI 





Un elogiu al simplităţii 


Totdeauna, ca o firească lege a 
vieții, după marile turburări su- 
îieteşti şi morale, când ființa în- 
treagă este angajată într'o luptă 
bună sau rea, dar profundă şi 
sinceră, omul simte nevoia simpii- 
tății ca o cură de purificare și re- 
întinerire. Numai atunci, în mo- 
mentele de reculegere, îşi dă ci- 
neva seama de imensul arsenal 
de minciuni și ipocrizii, de orgo- 
lii sterile şi eianuri inutile în care 
este angajată existenţa omenea- 
scă. Pentru cine trăiește cu ade. 


vărat, aruncându-se în experien. 
țele vieţii ca şi cele mai mari a- 
venturi — indiferent dacă acestea 
sunt: dragostea, eroismul, luptele 
spirituale, sfințenia, singurătatea 
ori sărăcia — simplitatea apare, în 
urma atâtor eforturi desperste şi 
neput:ncioase de a învinge 0 anu- 
mită condiție omenească. singura 
stare de împăcare totală, definili- 
vă a individului cu lumea. Din 
apele simplităţii apar cele mai 
folositoare înfăptuiri, cele mai 
mari voluptăţi sufelteşti. Ca să 
ajungi la simplitate însă trebue 
să treci prin marele îoc al vietii, 
toate bucuriile nestatornice, să fi 
să cunoşti toate desnădejdile și 
suferit toate înfrângerile şi să fi 
suferit toate înfrângerile şi să fi 
simţit goliciunea tuturor victorii. 
lor, Deobiceiu oamenii simp.i în 
ințelesul nobil al cuvântuiui sunt 
foarte rari, fiiodcă sunt prea 
mulţi oamenij cari mu ajung să 
cunoască niciodată viaţa. Și nu 
“i se pare demonstrativă simpli- 
tatea oamenilor mari în mâna 
cărora stau uneori destine de po- 
poare şi lumi, fără ca totuşi ei să 
aibă o viaţă mai complicată decât 
a unui muncitor de pământ ? Poa- 
te că simplitatea — și eu, perso- 
nal, sunt șigur de asta — este ;- 
dealul vieții omeneşti. Din nefe- 
ricire însă, oamenii în loc să apu- 


ce cărarea ce duce spre această 
blândă și înseninată cuime, o a- 
pucă pe cealaltă, a complicaţiilor, 
a zădărniciilor și a tristeței. 
Aceste gânduri au fost sugerate 
de lectura ultimei cărți a d-lui 
Ernest Bernea, intitulată „Indam 
la simplitate!. Rară lectură pe-a 
produs în ultima vreme atâta bu- 


curie sufletească.  insemmările 
d-lu; Bernea, scrise, dintr'o spon- 
tană şi adâncă sinceritate sufe- 
tească, au marele meri! de a pre- 
zenta într'o serie de fragmeute. 
concise dar esenţiale, toate pro- 
blemele hotăritoare în jurul că- 
rora se desfășoară viața noastră. 
Și trebue să mărturisim că aceste 
însemnări, tocmai prin simplita- 
tea şi marea lor forță de convin- 
gere, au ceva din pledoariile spi- 
ritualităţii catolice pentru o altă 
viaţă, acele pledoarii unde gustul 
unei transfigurări în însuși dome- 
n:ul realului, al corporalului, se 
imbină atât de discret cu apolv- 
gia cea ma: ferventă a luptei peu- 
tru viaţa obicinuită. Fără să aibă 
nicio legătură cu ele. însemnările 
d-lui Bernea se întâlnesc cu e2ou- 
rile celei mai nobile și mai înțe- 
lepte atitudini a occidentalilor 
cari, în urma secolelor de rafina- 
mente şi comp.exități, au ajun» 
uneori să realizeze adevărate vic- 
torii de simplitate asupra spiritu- 
lui înclinat de obiceiu mai mult 
spre complicat şi artificial. Cees- 
ce înseamnă că, peste orice consi- 
deraţii istorice sau sociologice. 
spiritele se pot întâlni la ace- 
leaşi izvoare ale vieţii noui, a- 
tumc: când sunt încercate de simu- 
nurile pustietoare ale vieţi: de 
toate zilele. In existența fiecărui 
om există posibilitatea de a ajun- 
ge la simplitate. Este poate ue- 
voe numai de puţin noroc. No- 
rocul de a. trece prin forul vieţii 
fără nici o rezervă, cu toată pu- 
terea de dăruire. Și acest noroc 
nu-l au prea mulţi, fiimdcă la fie- 
care pas întâlnim numai oameni 
care se tem şi se feresc de viaţă. 

Dar am putut oare spune cât 
de trumos este acest „Indemn lia 
simplitate”, cât de actuală este 
lectura lu: „cât de profunde sunt 
învățămintele ce se pot trage dia 
aceste însemnări de către toți to- 
varășii nostri de aspirații confuze 
şi de rafinamente complicate ? Fi- 
reşte că nu! Singură lectura ace- 
stor adevărate poeme poate do- 
vedi parfumul discret dar cuprin- 
zător ce se degajă din ele. 


PERICLE MARTINESCU 





—>= 3 
a Lă 


București-Moscova 


revistă de Aurel Ioa Maican 
şi Puiu Maximilian 





] a, PLACUL 


Mia Apostolescu 





Nutai Stănescu 


43 


”) 2 


p 
“, 


Groner în „Stalin“ 


Mi-e câteodață ciudă pe toţi 
aceia cari pot vorbi ceasuri în- 
tregi despre părul Valericăi Ce- 
vie sau despre glasul lui Zizi Şer- 
ban şi cari nici nu ştiu cum a- 
rată sala Teatrului Naţiona!. 

Din nu ştiu ce motive, unele 
dudui şi unii domni au avut la 
un momenţ daţ impresia că au 
taient teatral. 

Până aici nimic nu e sipărător. 
Aveam un prieten câre într'o di- 
mineaţă su trezit convins că e 
un paniot No. 28, cu tocuri 
înalte, 

Prietenul meu n'a făcut nimă- 
hui vroun rău. A fost trimes 
acolo unde îi era locul: intr'un 
balamuc. Și se pare că merge 
chiar spre vindecare. De-o pildă, 
acum nu mai crede că are tocuri 
inalte şi e convins doar că e un 
pantof simplu. 

Cetăţenii cari cred că au tâ- 
ler nu sunt trimeşi, ca priete- 
nu! meu, la balarauc. 

Pentru ei există altă destina- 
ție: teatrele pariiculare. 

Şi — vedeţi dumneavoasiră?— 
această categorie a oamenilor 
cari cred doară că au talent, e 
ceva mai periculoasă, 

Spectatorii sunt siliți să asiste 
la exhibiţiile acestor „artiști” pe 
diverse scene. 

Şi — ceeace este şi mai grav — 
lumea vorbeşte mai mult despre 
ei, decît despre atâţia şi atâţia 
adevăraţi actori fără noroc, con- 
damuaţi să-şi irosească talentul 
in roiuri de servitor, de soldat 
român sau de boer moldovean. 

Dacă am încerca să căutăm 
pricina atâtor nedreptăţi cari se 
fac în teatru, nu ne vom putea 
opri indiferenți în faţa notiţelor 
amabile care apar în revistele de 
specialitate. 

Nu exisţă revistă teatrală, nu 
există pagină teatrală fără acea_ 
stă rubrică de amabilităţi. 

Să privim o astfel de rubrică. 
Ii spune, de exemplu: „Știu tot, 
spun tot”. 

Acum să vedem ce ştie şi ce 
spune: domnul care scrie această 
rublică. 

El ştie — i.o fi spus-o degetul 
cel mic, sau, o păsărică, noap- 
tea'n vis — că „tânăra şi talen- 
tata actriță Meana Doru dobân- 
deşte un frumos succes în piesa 
YFirfirică”. 

Mai ştie, de asemenea că dom- 
nișoara licana Doru se fotogra- 





Ecranul 


CINEMA ARO: Prima decepţie 


Făcând o prozaică paralelă cu 
„problemele gastronomice” de ac- 
tualitate — apariția unui fim 


bun poate fi comparată cu înde- 


părtata Sâmbătă a carnivorilor. 

Premiera de Marţi dela cine- 
matograful Aro, a fost o astfel de 
„Sâmbătă” în care Deanna Duw- 
bin şi-a recâștigat admiratorii pe 
care începuse să și-i cam piardă 
în urma ultimului ei film „Pri- 
mul Ba”. 

Pe de altă parte și-a sporit 
numărul  admiratoarelor cari 
şi-au reamintit, unele cu zâmbe- 
tul pe buze, aitele cu lacrimi de 
curânii şterse, fericita vârstă când 
mai alt uleal decât acela de a-l 
face fericit pe omul care ţi-e drag. 

Vârsta la care ești sigură că 
„EI” are nevoie de o nevastă, ale 
cărei calităţi eşti mai mult decât 
convinsă că le îndeplinești. 

O parte din acţiune se petrece 
la New-York — șin momentul 
când jilmul începe, asistăm lu c€ 
serată dată cu ocazia plecărei în 
vacanţă, a consacratei stele a 
Brodway-ului, Georgina Drukn 

(Aceasta, având de studiat unul 
din rolurile cele mai dificile din 
carieră se hotărește să plece în 
Havay). 

La această serată Pamela Dra- 
ke, frumoasa şi sglobia sa fiică 
abuteşte grație celor șaptespre- 
zece ani ai săi, să convingă să 
asiste la examenul de sfârşit de 
an al şcolii de artă dramatică 
la care este elevă, un celebru re- 
gisor, în speranța că acesta îşi vu 
da seama că se află în fața unui 
talent „în carne și oase”. 

Cum la pomenita serbare asis- 
ţă şi autorul piesei „Sf. Ana”, a- 
cesta, entusiasmat, îi încredin- 
țează Pamelei, nu rolul servitoa- 
vei cu care ea ar fi fost mulţu- 
mită, ci rolul principal pe care 
mama ei, în necunoaştere de 
cauză, îl studiu, în Haway unde 
pleacă acum și Pamela. 

Pe vaporul care-o duce spre 
mama sa, ale cărei sfaturi îi erau 
utile pentru interpretare cât mui 
hună a rolului ei, Pamela îl cu- 
moaşte pe John Arlen. 

Aspectul romantice al felului 
cum acesta înţelege să i se pre- 
tinte este desigur unul din ne- 
număratele motive cari o fac să 
se îndrăgostească de John. 

In Haway, află însă că şi ma- 





ma sa studiază rolul care-i [u- 
sese încredințat. 

Cu inerenta nestatornicie a 
vârstei sale in „decizia“ de a-și 
închina viața lui John Arlen, re: 
nunțând la teatru. 

Acesta, cure din motivele pe 
cqre le veți vedea, n'a făcut at- 
ceva decât de u-și juca pe vapor 
numai un caritabil rol de „nir- 
sery”, e mai mult decât uluiit în 
momentul când îşi dă seama că a 
devenit la patruzeci de ani „Făt 
Frumosul” unei llene Cosînzene 
cu douăzeci şi trei de ani mui 
mică decât el. 

Cu atât mai mult cu cât este 
îndrăgostit nebunește de mama 
ei, „celebra aciriță” care  cată 
să-și învingă simpatia pentru dr 
leu, convinsă fiina că acesta-i a- 
tras de tinerețea fiicei sale, 

După  îmorejurări, compuse 
dintr'o săracă serie de gag-uri n- 
mericane, lucrurile se limurese, 
începutul carierei artistice a fii- 
cei, concomițăând cu cea de „soție 
ideală“ a Georgiei Arleii, care va 
face teatru numai peste multi 
ani, şi atunci, doar dacă menajul 
va începe să scârțâie, şi numgi 
soțului ei John, 

Cheia succesului nu 0 couasti- 
tuie subiectul, ci felul cum sunt 
spuse o mulțime de lucruri pe 
cari le-am gândit fiecure în tine- 
rețea noastră, 

In rolul Pamelei Drake Deanna 
Durbin e, fără discuţie, în ceu 
ma; bună creaţie a su, fiind se. 
cundată de actori de talia lui 
Kay Francisc, Eugene  Palette, 
Valter Pidgeon și alții tot atât 
de buni. 

Film de văzut. 


ADBIANA NICOARA 





UNDE ? 





F) 
fiază des. Şi pentru aceasta îi 
şi publică fotografia. 

Dar l-am întreba pe domnul 
care şiie şi spune tot: ştie dân- 
sul că există în teatru! românese 
o Wlarietta Sadova, o Marietta 
Anca, un Valeniineanu, un Pop 
Marțian ? Despre doamna Filotti 
sau despre doamna Bulandra 
nu-l întreb, fiindcă sar putea să 
ştie ceva de prin anecdotele cari 
circulă despre dânsele. 

Și mai întrebăm: ştie ceva 
dânsul despre realizările domnu- 
iui Victor Jon Popa, care cu 8 
mână de actori mai puţin „ce- 
lebri“ decâţ Valerica Cevie sau 
C. Doâu, prezintă spectacole ex- 
celente la Teatrul Luptă şi Lu- 
mină ? 

Să ne înţelegem: am pronunțat 
până acum numai numele câtorva 
actori de revistă. Aceasta nu în- 
seamnă că i-am desconsidera pe 
actorii din această categorie. 

Există atâţia actori, specialiști 
ai acestui gen, cari merită toate 
laudele. 

Tot așa cum, în revistă ca şi 
în teatrul serios, există actori şi 
actriţe cari ştiu când să ofere 
un ţap la cafenea, cari ştiu când 
să servească un zâmbet irezisti- 
Dil, pentru ca peste câteva zile 
să-şi vadă numele publicat (e- 
ventua!l şi fotografia) la rubrică 
amabilităților. 

Să nu ne mirăm, aşa dar, când 
auzim vorbindu-se despre decă- 
derea revistelor şi a paginelor 
teatrale. 

Să citim, toate aceste notițe a- 
mabile, să ne gândim că sunt 
oameni cari le iau în serios, şi să 
nu ne mai mirăm că ne privește 
lumea zâmbind ironie atunci 
când află că serim despre teatru. 


TRAIAN LALESCU 





UNIVERSUL? LITERAR 


. 








Cronica muzicală 








unui control al 


manifestărilor muzicale 


Mișcarea concertelor, fie în 
București, unde precum este şi 
firesc, se înregistrează cele mai 
multe, fie în varele orașe mai 
norocoase ale ţării unde există 
asemenea manifestări, a fost 
până astăzi lăsată să se produ- 
că cu ţotul la voia întâmplării 
și a bunului plac al fiecărui im- 
presar sau executant. Poate că 
nici n'ar părea surprinzător, la 
prima vedere, că luzrurile sau 
petrecut și se petrec. astfel. 

Un instrumentist se hotărăş- 
te a da un concert. Un organi- 
zator de concerte îi regizează 
concertul. Pentru ce nar fi 
asţfel? Cine ar putea avea ceva 


“de spus, împotriva acestor ini- 


țiative musicâle atât de firești? 

Totuşi, lipsa unui for de coor- 
donare şi control al acestor ma- 
nifestări, s'a resimţit întotdezu- 
na 'ât se poate de regretabil, 
în această directie. 

Și, atâta vreme cât nu va fi 
creat şi nu i se vor da, pe baza 
unor veritabile competențe și 
conștiinciozități, puteri  discre- 
ționare de organizare, de filtra- 
re, de selecționare, a întregii 
mișcări a concertelor, vom con- 
tinua să avem un nivel lipsit de 
orice chezășie serioasă și-o de- 
zordine perpetuă, în acest sec- 
tor al muzicii noasfire, 

Dar, căror inconveniente si 
scăderi vor trebui în special să 
le închidă drumul spre viaţa 
noastră muzicală. Acelora pe 
care este imposibil să nu le fi 
constatat şi d-voastră, în nenu- 
mărate ocazii, 

Atenţia vă este atrasă, pe 
străzile orașului, de afişe isbi- 
toare cu care s'au năpădit subit 
placate, ziduri şi garduri diver- 
se; doamna s2u domnul X, de- 
ia Opera Română, sau dela 


„Scala” va da un mare contert, 
intr'o oarecare seară. 

Preţurile tocurilor, amenință- 
toare, contribue la confirmarea 
impresiei „violente” pe care a- 
fișul multicolor, „mărimea” con- 
certului și emblema unei insti- 
tuţii de stat, ne.o pricinueşte, 
dând proporţii de eveniment 
concertului anunțat care, de 
foarţe multe ori, este o seară de 
„gală” poate chiar sub un pa- 
tronaj răsunător. 

Sosiţi acasă, deschidem, ca 
oricare catăţean, „gazeta”. Un- 
deva, la vedete, o ştire de mare 
senzație ne atrage privirile si 
cel mai agitat interes: în sala 
„Ateneului” sau  „Dalles”, va 
exploda zilele acestea cea mal 
orbitoare bombă a stagiunii: 
tenorul, san primadona, vor o0- 
feri un nemaipomeniţ regal” 
de arii celebre. Va îi, negreșit 
„cel mai extraordinar” concert 
de pe planetă. Nu credeţi vă 
rog că exagerez prea mult! 

Dar, vine și seara concentului. 
Tamându-ne, pentru obrazul 
nostru și pentru ochii lumii de 
a lipsi dela „regal”, am cumpă- 
rat, un bilet sădruncinător de 
budget, 

Asul concertelor său a doua 
Adelina Patti, deși  aplaudati 
furtunos după fiecare. ghinion 
vocal, în anumite regiuni ale 
sălii, nu prea pare bine dispus. 
Nici memoria parcă nu le stră- 
luceşte, cum ne-am așteptat, 

Mai pierd şitul, schimbă sem- 
ne ciudate cu pianistul, mai 
sar câte-o arie din program, 
dregându-și glasul uneori prin- 
tie fraze şi apelâmă Ja servirii- 
le unei batiste ostentative, pen- 
tru a dovedi că şi celebrităţile 
pot avea, vai, bronşite și gutu- 
raiuri. 

Accentele oscilează câteodată 
între două sunete, falsetele se 





PREISTORICE 





i Calvarul inventatorului limbajului articulat 








Da ai 


Compozitori italieni contemporani 


Lorenzo Perosi 


Lorenzo Perosi aparține acelei 
perioade  post-verdiene care a 
văzut în Italia apariţia şi confir- 
marea şcoale; „veriste“ sau „şcoa- 
la tinereţei“, Totuţi arta lui Lo- 
renzo Perosi nu-i răsfrânge de- 
cât fugar caracterele, nu-i află 
ecou decât în anumite vagi ase- 
mănări fisionomice, într'un spi- 
rit care este altul, Sufletul azes- 
tei arte perosiene, ale cărui ori- 
gini pornesc din gloriosul patri- 
moniu polifonic al marelui Pa- 
lestrina, menţine adânci urme 
expresive şi dramatice verdiene, 
şi se spiritualizează într'o con- 
cepție  mistico-religioasă care 
dacă în „misse“ și „motette“ da- 
mină imperativ, în „oratorii“ in- 
tră în conflict cu acest drama- 
tism de esență profund omenea- 
scă, creând o formă de artă de 
mare putere evocatoare, 

S'a vorbit, în ceeace priveşte 
această artă, precum şi aceea a 


Regquiem-ului de Verdi, despre 
teatralism. 

Este necesar să ne înţelesem 
asupra sensului acestui cuvânt, 


care ar trebui în aceste repetate 
cazuri să fie situat cu toată jus- 
teţea cuvenită. El nu trebua în- 
țeles ca exprimând atitudini și 
forme convenţionale, de „teatru“ 
sau „melodramă”, dar de dramă 
umană în reacțiunile sufletului 
față de divin, de o manifestare 
internă a cugetului în exprima- 
rea sentimentelor de teamă, nă- 
dejde, înclinare, exprimate în a- 
fara formelor ritului, dar nu din 
această cauză lipsite de un a- 
dânc sens religios, care din „tea- 
iralism“ păstrează specificul o- 
menesc. 

In acest fel ni se pare că Pe- 
rosi, mai mult decât alți muzi- 
cieni cari, din cauze de inevita- 
bile cerinţi ale sufletului, au: în- 
cercat ceeace sar putea numi 





„rugăciunea muzicală“, ar putea 
îndreptăţi această aparentă con- 
trad:cţie: a exprima o tot atât de 
ferventă religiozitate, chiar prin 
chipuri și forme care ar pulea 
părea în antiteză cu ceeace gân- 
dim obicinuit că ar trebui să fie 
o muzică sacră. 

Concepţia religioasă a artei lui 
Perosi este aceea care în ara- 
torii se apropie de idealurile mu- 
zicii sacre printr'o exprimare 
muzicală care nu-și are originea 
într'o stare sufletească ul cărei 
paralelism obține fervoarea, dar 
întro adevărată pasiune a cre- 
dinţei religioase, făcută mai sin- 
ceră şi mai statomică prin con- 
flictele sufletești din care ese 
biruitoare. 

Concurează să exprime cu pli- 
nătate și trăinicie în această artă 
o inventivitate muzicală întwi- 
Ggeauna vie, firească, inspirată, o 
concepţie armonică și instrumen- 
tală cât mai credincioase inspira- 
ției si o pecete de nobleţe nici- 
odată desminţită, 

Perosi este de aceea un adevă- 
rat creator a cărui operă ocupă 
în istoria muzicei un loc de toa- 
tă importanța prin multele ei 


PA ADE DINEOI OzDL“T A MDA 


Notițeile amabila xecesitatea 


iau la întrecere cu falsurile, co- 
p105. 

„Maestrul” dela pian, se men- 
ține, şi el, nu arareori, la aceaș 
cotă a Olimpului muzical sau 
sărmmanul, dacă își merită titu- 
latura de „maestru”, suferă mai 
mult decât tot publicul la un 
loc, străduindu-se eroic să loca- 
lizeze și să pareze  momemtele 
grele, care se ivesc, nițeluș, cam 
des. 

In providențiala pauză sau la 
ieşire, aflăm că  „astrul” sau, 
„steaua” a cântat la Opera Ro- 
mână o singură dată, în repre- 
zentaţie, sau că este fost corist, 
sau că a audiatţ la „Scala” că 
auspiciile au fost mai mult 
smulse decât acordate, că s'au 
vândut bilete „de onoare” cu 
1000 de lei peticul, că masele 
artist este pe la inceputul 1ec- 
țiilor de canto sau că sa hotă- 
rât să Je urmeze, „în urma con- 
certului... 

Iată ce se poate risca în sălile 
noastre de concert. Jată și o la- 
ture a iipsei de control și orga- 
nizare a concertului, una din- 
tr'o serie întreagă, ale cărei 
dăunătoare consecinţe şi posi- 
biliță ţi sigure de îndreptare le 
vom examina în cronica noas- 
tră viitoare. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


13 Septembrie 1941 ==: 







Bucureşti-Moscova 


revistă de Aurei Ion Maican 
şi Puiu Maximilian 








TEATRUL DIN SĂRINDAR 


își redeschide stagiunea cu două 
succese răsunătoare: „Eva în vi- 
trină“* şi »,Banii mu fac două pa- 


rale“. Va urma, la scurt timp, 
întro prezentare excepţională 
„Scrisoarea pierdută: de 1 |. 
Caragiale, 


Ceiace se cuvine însă consem_ 
nat cu deosebire, este efortul pe 
care direcţ:a Teatrului din Sârin- 
dar, îl face de data aceasta pen_ 
tru a asigura spectacolelor anun- 
țate distribuții, cu adevărat, stră- 
lucite, 

Veţi putea afla astfel pe ace- 
laș afiș numele doamnelor Ma- 
ria Filotti, Tantzi Cocea, Ec. N:- 
tulescu, Ninctta Gusty şi al d-lar 
Buifinsky, Iancovescu, M. Fotino, 
Pop Marțian, Mihai Popescu, Va- 
siliu-Birlic, Radu Beligan şi Con- 
stantin Ramadan (dela T. Naţio- 
nal-lași), 





Mai e nevoe să spunem că un 
astfel de afiș este, în el însuşi, 
mărturia unei excepționale pro- 
bităţi artistice şi cel mai elo- 
quent certilicat de iscusinţă di- 
rectorială ? 


CONSTANTIN RAMADAN, 


actorul ieşean pe care îl vom 
aplauda în curând în „Scrisoa- 
rea pierdută“ este un comediun 
pe care publicul bucureştean 
nu-l cunoaște de cât din faimă. 

Pentru că faima lui Constan- 
tin Ramadan, a trecut de mult 
hotarele Capitalei Moldovei şi 
amenință acum să întunece glu- 
ria multor vedete cu poza per- 
manent expusă în presa de mare 


tiraj. 
Suntem  recunosctitori  D-nei 
Maria Filotti, care invitându-l 


pe comedianul ieșean în teatrul 
d-sale: dă prilej publicului no- 
stru să participe la consacrarea 
unui artist autentic. 


m te e n oara apte Pena beata pl fa i Pa EET 


aspecte particulare, prin valca- 
rea ei. prin semnificația și prin 
conţinutul ei. 

Născut ia Tortona in 1872, Lo- 
renzo Perosi face parte din 1930 
din Academia Italiană şi este din 
1897 director a! Capelei Sixtine. 
Foarte vasta sa producție cu- 
prinde bine cunoscute oratorii, 
printre care: „Patimile lui 
Christ“, „Invierea lui Lazăr”, 
„Invierea Domnului“ (1897), „Naș- 
terea Mântuitorului“ (1898), „In- 
traxea lui Christos in Ierusalim”, 
„Masacrul nevinovaților“ (1900), 
poemul simfonic „Judecata de 
apoi“ 1993), în afară de alte lu- 
crări, inedite. Printre compozi- 
țiile sale cu caracter sacru, cităm 
un „Stabat Mater“ un „Pater 
Noster“, psalmi, numeroase mise 
şi mofete. Pentru muzica instru- 
mentală sunt de reținut suitele 
scrise sub nume de orașe ale Ita- 
liei. o temă cu variații pentru 
vioară şi orchestră, quartete, 
quintete, trio-uri, concerte, iar 
printre cele mai recente pagini 
ale compozitorului figurează încă 
un oratoriu intitulat „Visul fâl- 
măcit“, 

L. F. LUNGHI 


BUCUREŞTI — MOSCOVA, 


revista de mare răsunet pe cale 
d-nii Aurel Maican şi Puiu Ma- 
ximilian, o prezintă la „Alham- 
bra“, demonstrează cu prisosință 
că în teatru, nu există „gen su- 
perior“ şi „gen inferior“, 


+ 
$ 


pri e CEA cai 











Superioritatea unui speciacol 
— atunci când textul nu e sub 
orice critică — constă, maj cu 
seamă, in execuţia lui. 

Și din acest punet de vedere, 
Vom folosi un Singur exemplu: 
chipul cum d. Const. Lungeanu, 
interpretează rolul vânzățorului 
de ziare din „Ediţie specială“, 

Apariţia d.sale creează un mo_ 
ment de emoție și prin inter- 
pretare, câteva momente de artă, 
vrednice să cinstească orice sper- 
tacol şi orice scenă. 


„SOCIETATEA CRITICILOR 
TEATRALI“, 


propusă de d. Petru Manoliu, 
În primul număr al „Galeriei“, 
se afirmă, pentru o cinstită în- 
drumare a publicului, câţ şi pen- 
tru însăşi propăşirea artei dra- 
matice româneşti, ca o necesitate 
indiscutabilă, 

Dar pentru că „la început a 
fost cuvântul“, Nu ne vom feri 
de nici o discuţie care sar arăta 
prielnică  întăptuirii Societăţii 
criticilor  teatrali, pe temeiul 
Tâvnit de d. Petru Manoliu. 

Deocamdată suntem de acord 
cu Domnia Sa. Criţica teatrală, 
nu mai poate fi lăsată pe măinile 
tuturor nechemaţilor cari con- 
fundă simpatia lor pentru cutare 
actriță, cu pregătirea profesio- 
nală și informaţiile deformate ce 
le parvin din culise, cu autorita- 
te necesară unei judecăţi este- 
tice. Nici tânărul care condute, 
într'o seară, până la poaztă, în 
chip cavalerese — o altă actriţă 
— şi se răzbună apoi — necava. 
lerește — că n'a fost poftit în 
dormitor, nu mai poate fi îngă- 
duii să-şi exprime „critic“ para- 
ponul in rubrica teatrală. 


/ 
ai 


Me 


Această rubrică nu poate îi 

compromisă la infinit, dacă nu 
Vrem să compromitem însăși 
existența teatrului românesc. 
4 Un critic teatral, independent 
de anui nașterii, trebue să facă 
întâi dovada pregătirii sale, a 
obiectivităţii depline şi a dra- 
gostei ge teatru din care va ire- 
bui să isvorască toate îndreptă- 
rile şi omagiile dăruite de dân- 
sul slujitorilor scenei. 

D. Manoliu, a dat semnalul, 

Din cei ce vor răspunde la 
chemare, se vor alege — poate — 
cei vrednici să facă şi Bă serie 
istoria teatrului românesc con- 
timporan. 

Dar cine va veghea la această 
alegere ? 

Atenţie, d-le Manoliu! 


8 p. 





== 13 Septembrie 194] 


Dumineci 


AUTO-PORTRET 


Deşi atît de rubicond 

De demodat şi desuet, 

Sunt cântărețul vagabond 
. Desculţ, cu piete de poet. 


Pornii la drum o, Ţara mea. 

În lung şi lat să te măsor.... 

Şi orice drum bătut de-o stea 
Mi-l depăn strîns, ca pe-un mosor. 


LOGODNĂ 


Din fusta pînă la genunchi — 
Picior de bronz şi grîu curat 
Mi-aduce "*mpărătescul trunchi 
Cu sînul dirz, lin descheiat... 


Mă'nneci ca'n plînsu'-unei viori : 
Cu gura, rana gurii-ţi string... 
Ca şarpele mi te strecori, 

Și miroşi a cimp nou şi-a cring. 


AMURG 


Stau în ograda ta şi-aștept 

Pe prispa galbenă de lut. 

Cu mîni podite peste pept — 
Fug de scîrbavnicu-mi trecut... 


Havuzul plopului a stat. 

În zare, roşii dropii ard... 

Le mină-Amurgu'n cârd spre salt. 
Şi-apoi la tine, peste gard. 


ICOANA MAICEI PRECISTA 


— Secetă — 
Cu soare astăzi a plouat... 
Şi curcubeul împărţia 
În două cerul: încruntat 
În sus — iar cel dim jos zimbia... 
Ploua cu soare peste sat _ 
Și Soarele, prin stropi urcînd, 
Luă chipul Precistei... Şi-a stat 
Așa, pe țarini lăcrămind! 
ION 0J0G 








UNIVERSUL LITERAR 








3 = 


Note italiene Note germane 


„ROMANITA E ITALIANITA IN 
ROMANIA“ 


îşi intitulează un interesant ar- 
tico! în revista „Il libro italiano 
nel mondo“ (numărul 9 din 1940), 
d. Claudio Isopescu. 

„In împrejurările în care, — 
spune d. Claudio Isipescu — mul- 
țumită operii mussoliniene atât 
de luminoasă în conținuturile 
sale ideale, simțim  înoindu-se 
cunoştinţa projundă a valorilor 
spirituale ale civilizației, care d 
derivat dela Roma forme și spi- 
rite, să începem să examinăm pe 
scurt, până la mijlocul secolului 
al XIX, ideile și influențele mui 
importante, care direct sau îndi- 
rect au determinat evoluția cul- 
turală și națională a poporului 
care dela Roma şi-a luat numele. 

Dintre toate popoarele Europei 
centrale şi orientale, Românii 
sunt cei mai vechi şi pot, pe 
drept, să se lavide cu o permanen- 
ță istorică în pământul lor ac- 
tual, de aproape 3000 de ani, pen- 
trucă cei dintâi strămoși, de care 
Herodot a scris că erau „cei mai 
valoroşi și mai bnești dintre 
Thraci“, locuiau aci de aproape 
10 secole înainte de Hristos. Im 
fuziunea Dacilor cu Romanii, din 
care s'a născut poporul Român, 
relevăm un minunat exemplu al 
forței spirituale m Romei: în 
timp ce în psihologia nctuală a 
poporului român se recunoaște 
fantezia primilor noștri străbuni, 
din care derivă fantezia artei 
noastre rustice, limba lor, care 
după Herodot, era mai răspândi- 
tă decât oricare alta afară de a- 
ceea a. Indienilor, a fost complect 
substituită de cea latină într'un 
singur secol și jumătate de stă- 
pânire romană. 

Inceput în felul acesta. artico- 
dul nu promite, pentru noi, multe 
fapte imerdite. Pentru lectorii de 
limbă îtaliană, el însă poate con- 
stitui un izvor de cunostințe des- 
pre poporul nostru, aliat și con= 
sanouin, Articolul se  desvoltă, 
până la pun punct. pe linia tra- 
ditională, a afirmării - identităţii 
dintre romanism şi creștinism, a 
probelor filoloaice de vechimea 
credinței crestine în Dacia Ro- 
mană, etc. Niri fraza obligatorie: 
„tşezati la răscrucea a două lumi, 
si abandona! în calea tuturor vi- 





La moartea profesorului 
Iulius Petersen 


(Urmare din pag. I-a) 


Activitatea sa publicistică se 
întinde asupra întregului do- 
meniu al literaturii germane 
moderne. Fireşte că atenţia sa 
sa îndreptat multă vreme 


talizat cunoștințele într'o carte 
de sinteză. Dar şi așa aprofun- 
darea lui Goethe va fi de acum 
încolo cu neputinţă, fără a 
consulta studiile din volumul 


spre cei doi mari clasici ger- 
mami, Schiller şi Goethe. El a 
scris astfal o foarte interesantă 
lucrare despre „Autenticitatea 
Conwvorbirilor lui  Eckermann 
ru Goethe“, carte de hărnicie şi 
migală filologică, lămuritoare 
pentru mitul lui Eckermann. 
Dacă Petersen m'a scris o carte 
cuprinzătoare despre Goethe, 
cunoștințele sale în acest do- 
meniu al germanisticei au fost 
cu adevărat excepționale. Sfa- 
turile și sugestiile pe care mi 
le-a dat pentru monografia mea 
Goethe — lucru de care de alt- 
fel am amintit în volumul în- 
tâi al acestei opere — au fost 
întradevăr prețioase. Ultima 
dată când l-am văzut la Ber- 
lin, în Mai anul acesta, con- 
vorbirea pe care am avut-o cu 
Petersen în timpul dejunului 
dela  patriarhalul restaurant 
Habel, s'a rotit numai în jurul 
„lfigeniei” lui Goethe, la care 
tocmai lucram. mțelegerea pro- 
fesorului şi goetheanului pen- 
tru cele mai ascunse taine ale 
acestei drame a lui Goethe, mi 
sa părut cu totul excepțională. 

De aceea cercetătorii lui 
Goethe nu pot decât regreta 
că Petersen a lăsat doar un 
număr impresionant de studii 
de detaliu şi interpretare asu- 
pra lui Goethe și nu şi-a cris- 


Stefan 


Inalță-te ruză din moarte, 

din cântec de clopot şi noapte, 
Arhanghel de foc şi dreptate, 

in lutul luminilor stinse, 

din jalea revoltei închise 

și 4reci peste veacuri uitate, — 
lumină de sfântă 'nviere 

ivită din veche tăcere; 

să tțremure slăvile mute 

şi vrerile vremii pierdute, 
când pasu.mi va trece mormântul, 
$i codri_auzi-mi-vor cuvântul, 





Aprindeţi focuri pe munţi 
plăieşi în războaie cărunțţi, 

şi daţi-mi un Corn ca să sun 
oștenii din morți să-i adun, 
să Invie a mei căpitani 

din lut şi din ani, 

că lo Ștefan Voievodul 

azi sfat vreau să ţiu cu norodul, 
și vreau judecată să fac 
pentru toate relele din veac, 
voesc dreptate să fac 
Neamului meu furat şi sărac. 


Ce mânâre 'nilori-vor din nou 
trezite ?'n eroic ecou 
străvechile noastre credinţi 
din jertte şi mari biruinţi, 

că sfânta chemare de-acum 

e glas de lumină şi drum — 


jubilar „Aus der Goethezeit” 
(1932 Leipzig) şi cele publicate 
în anii din urmă în periodicul 
Goethe. Ultimul său studiu 
despre Goethe, tratând despre 
Helena und der Teufelspakt 
rezolvă cu adevărat o delicată 
problemă Goetheană. 

Că Petersen n'a fost numai 
un sdvant aparținând vechii 
școli filosofice, ne arată cartea 
sa de o rară subtilitate Die 
Wesensbestimmung der deut- 
schen Romantik, în care învă- 
țatul isbutește să realizeze o 
adevărată iniţiere a cercetăto- 
rului în opera şi ideologia ro- 
mantică, rezolvând o problemă 
de istorie şi estetică literară, 
care cu toată imensa bibliogra- 
fie pe care o posedă, are încă 
atâtea pete de umbră ce tre- 





Codă 


spre alţ destin şi 'nţeles 

at Neamului nostru, ales 

să fie 'mpărat peste veac 

în Ţara viteazului dac, — 

e cântec de piatră şi slavă 
porniţ înspre zarea bolnavă, 
Spre zarea de vis şi ninsoare 
călcată 'n păgâne picioare, 


să ardă umbra de câine 


flămândă de suflet şi pâine, 
din sfintele noastre ogoare 
scăldate în sânge şi soare. 


Și nu vom opri vijelia 

din braţe, din sufleţ — mânia, 
pân' Țara va creşte senină 

cu fruntea scăldată în lumină 
mai sfântă ca jertfele sfinte 
din veşnică-aducere-aminte. 


Iar când sub cerul senin 
vedea.vom cetatea Hoţin 
'nălțându-se mândră şi nouă, 
spăla-ne-vom rănile 'n rouă 
curați să pornim închinare 
de laudă 'n mândre altare 
zidite în veac de dreptate 
cu vieţi de martiri luminate, — 
şi pururi străjeri vom rămâne 
cetății şi zilei de mâine. 
5 August 1940 
GEORGE IONAŞCU 


buesc luminate de spiritul as- 
cuțit al filosofului şi estetu- 
lui. Desigur că lui Petersen i-a 
plăcut migala detaliului filolo- 
gic, care stabileşte un text şi 
statornicește o ediţie. Altfel 
mar fi luat asupră-i conduce- 
rea marei ediţii seculare a lui 
Schiller, n'ar fi însoţit Drama- 
turgia Hamburgică a lui Les- 
sing de un comentar şi nu ar fi 
îngrijit publicarea scrisorilor 
tui Theodor Fontane cu Bern- 
hard von Lepel (2 vol, Miin- 
chen 1940). 

Gândul mare şi întreg al lu: 
Petersen s'a îndreptat însă spre 
metodologia şi teoria literară. 
Cu spiritul său conciliant și în- 
țelegător, el s'a socotit dator 
să intervină în marele desacord 
ce se ivise între germaniștii 
contemporani, care se împăr- 
țiseră în două tabere distincte, 
una care continua vechea 
şcoală filologică şi alta care, 
pornind dela Wilhelm Dilthey, 
îmcerca să creeze o ştiinţă 
noologică a literaturii, care so- 
cotea poezia ca o esenţă spiri- 
tuală a omului și o cerceta 
ca atare, renunțând la comen- 
tariul pozitivist al genezei şi la 
utilizarea până la epuizarea 
elementului biografic, făcând 
astfel din poezie doar un pre- 
text pentru o știință  lătural- 
nică. 

Știimţa poeziei își intitulează 
Julius Petersen „sistemul şi 
studiul metodologic al ştiinţei 
literaturii” al cărui prim vo- 
lun eu subtitlul „Operă şi poet” 
(Berlin 1939) te surprinde nu 
numai prin imensa bibliograhe 
pe care o folosește dar şi prin 
claritatea cu care savantul şi 
criticul isbuteşte să lămureas- 
că, diferenţiind şi  asociind, 
problemele fundamentale ale 
ştiinţei literare germane, care 
îşi trage originea din teoria 
poetică a lui Lessing, Herder, 
Schiller, Goethe și a marilor 
romantici. 

Moartea l-a surprins pe Ju- 
lius Petersen la redactarea ce- 
iui de al doilea volum, care a- 
vea să completeze ceeace con- 
stitue de fapt în primul volum, 
prin cercetarea teoretică a pro- 
biemului poetului şi operei, 
unul față de altul, doar intro- 
ducerea la o metodologie nouă 
literară, Nu ştiu dacă învățatul. 
care începuse să-şi cruțe sănă- 
tatea, a isbutit să ducă destul 
de departe redactarea acestei a 
doua și ultime părţi. Dar noi, 
cei care îi aşteptam opera în- 
cheiată, nu plângem prin moar- 
tea lui numai pe un mare re- 
prezentant al spiritualității ger- 
mane, dar şi nenorocul care l-a 
smuls prea curând dela harnicu 
lui masă de lucru. 


ION SÂN-GIORGIU 


jeliilor Asiatice“, mu 
Dar iată că, deodată, 
începe să capete interes: 

„Este o părere răspândită că 
numai culturii franceze își dato- 
reşte poporul român înfluzul de 
civilizaţie occidentală, poate pen- 
trucă prea puțin se cunoaște im- 
portanta contribuţie pe care ge- 
niul italian a dat-o Românilor, 
din timpurile cele mai vechi, și 
în domeniile cele mai diferite“, 
scrie C. 1. 

„Contactul Românilor cu Occi- 
dentul m'a fost luat decât în tim- 
pul  învălmăşelii medievale, și 
asta prin meritul misionarilor şi 
negustorilor italieni. Din secolul 
12 înainte, devine din ce în ce 
mai puternică propaganda cato- 
lică, de care au fost creeate se- 
diile episcopale din Moldova, 
Transilvania și Valahia. Şi ita- 
lieni au fost episcopul de Milcov, 
Vito de  Monteferreo, acel din 


lipseşte. 
articolul 


Argeș, Francesco di Van Leoardo,ă 


și părintele Antonio da Spalato, 
primul italian cunoscător al lim- 
bii române...“ 

Prin scoaterea în evidență a 
aportului comercianților  geno- 
vezi și venețieni, la civilizația ro- 
mânească, — prin  enwmerarea 


meseriilor speciţice italieneşti al şi 


căror nume uzual sa adoptat de 
atunci din ialienește, în limba 
română, (spiţer, bărbier, medic), 
prin înşiruirea romanelor pPOptu- 
lare, „Alexandria, Romanul 'Tro- 
iei“, etc., care au pătruns pe ca- 
lea aceasta în România, prin 
scoaterea în evidență a unor ita- 
lienisme, termeni tehnici în ar- 
tele grafice, autorul încearcă să 
ne ofere pe rând, sugestia unor 
influențe temeinice și de durată, 
suferite de ţările Române, din 
partea Italiei. 

Influența artei giotteşti în pic- 
tura moastră religioasă, ca şi a 
arhitecturei genoveze, de pildă în 
clădirile fortificate de genul Ce- 
tăței Albe, apoi influența artei 
Renașterii italiene asupra perioa- 
dei brâncovenești, influența drep- 
tului publice și civil italian asu- 
pra celui în formație românesc, 
sunt toate luate în seamă pe rând 
şi cu metodă. 

Apoi mărturiile italienilor des- 
pre latinitatea Românilor şi uni- 
tatea celor 3 principate, care au 
slujit atât de eficace înjiripării 
unei conștiințe românești națio- 
male, în scriitorii şi mai târziu 
în publicul mare românesc, ope- 
perele şi manuscrisele italiene a- 
junse în ctreulație prin școala 
ardeleană în România, atestările 
italieneşti de care s'au servit au- 
torii Memorandului, în lupta pen- 
tru recâștigarea drepturilor lor 
fireşti în Ardeal, în fine, muzi- 
canții de inspiraţie mai recentă, 
toți sunt la rândul lor însemnați 
de d. Claudio Isopescu, cu 0 pri- 
capere a corelațiilor care se îm- 
pune, 

Asachi cu a sa Bianca Milesi, 
italienismul lui Eliade Rădulescu, 
voiajurile în Italia ale lui Go- 
lescu,  Drăgușanu, Alecsandri, 


JOHANN PETER 
ECKERMANN 


a ajuns la renume mulțumită lui 
Goethe. Figura acestui famulus 
este, totuși, foarte simpatică. O 
extremă cinste și o profunsă 
stimă pentru bătrânul din Wei- 
mar l-a făcut să-și noteze, cu 
pietatea evangheliștilor, fiecare 
părere sau apreciere pe care el, 
olimpicul autor al lui Faust, o 
exprima oridecâteori se  întâ)- 
neau. 





Goihe la masa de lucru 


Bineînțeies Eckermann, iubit 
de Goethe pentru  supuşenia 
mai mult decât filială pe care o 
dovedea, nu a fost cu desăvârşi- 
re aservit genialului său idol. 
Cartea „Gesprăche mit Goethe“ 
(„Convorbiri cu Goethe“) desvă- 
tue un admirator fără rezerve, 
dară admirator care înţelege 
să-şi facă valabile și propriile 
sale convingeri. Iară septuage- 
narul Goethe nu ezită să le a- 
probe .cu cea mai justă obiecti_ 
vitate. J. P. Eckermann avea 
totuși, o mare calitate în ochii 





Costache Negri, Bălcescu, etc., în 
fine dicționarul sumar al locu- 
țiilor verbale italienești din lim- 
bă, și al cuvintelor mai evulente 
împrumutate limbii italiene, în- 
cheie articolul. 

„In orice caz, conchide autorul, 
influența italiană asupra limbii 
şi civilizației românești e mult 
mai profundă decât poate părea 
la prima vedere, și atestă forța 
de expansiune a spiritului, gân- 
dirii și civilizației Italiei. Iar în 
curentele de gândire și de spirit, 
la care au ajuns astăzi genera- 
țiile tinere române, Italia este 
neîncetat un înaintaș“. 

Autorul prevede „o vastă şi 
mereu mai adâncă penetrație ita- 
liană în îndepărtatul popor la- 
tin, a cărui mândrie este că se 
trage din Romani“. 


SORACTES 


magistrului său: se lăsa călău- 
site 

Dacă i-a folosit sau nu tutela 
unui om aşa de excepţionai şi 
cu atâta experiență a vieţii în 
toate direcțiile ei, e o problemă 
care s'ar lăsa discutată nu nu- 
mai  cazuistic. Deobicei elevii 
prea „buni“, adică elevii prea 
supuși, nu dau bărbați valoroși. 
Şi deobiceiu oămenii mari nu 
suferă, în imediata lor vecină- 
tate, spirite „nedisciplinate“. Și 
Eckermann, care a scris un vo- 
lum de versuri și o carte de 
„Contribuţii la poezie cu reie- 
rire specială la Goethe“) (Beitră- 
ge zur Poesie mit besondorer 
Hinweisung aut Goethe), ar fi 
rămas un oarecare poet și esseist 
necunoscut dacă întâmplarea nu 
l_ar fi dăruit cu prietenia și to- 
tala încredere a olimpicului. 

„Gesprăche mit Goethe in den 
letzten Jahren  seines  Lebens" 
jurnalul plin de nepreţuite cu- 
getări și atitudini goetheene în- 
tre anii 1823 și 1832, l-a făcut 
celebru. Și pe drept cuvânt. Fă- 
ră de această carte de mărturii, 
prinse sur 1e vif, „omul“ Goethe 
ar fi rămas problemă foarte di- 
ficilă din anumite puncte de ve- 
dere. „Convorbirile“ lui  Ecker- 
mann constituie, azi, una din 
cărțile cele mai iubite din tezau_ 
rul literar german.  Nenumăra- 
tele ediţii și inepuizabilul inte- 
res pe care l-au trezit şi-l tre- 


zesc mereu, în rândul tuturar 
cetitorilor, au făcut-o operă 
populară. 


Nu ştim dacă s'au făcut, mă_ 
car în parie, traduceri  româ- 
nești din acest jurnal. Suntem 
însă convinşi că o tălmăcire an- 
tologică, fie și cât de succinciă, 
ar determina, în scurtă vreme, 
editarea integrală a cărții lui 
Eckermann — cu atât mai mult 
cu cât este, fără discuţie, una din 
acele opere ce rămân pururi ec- 
tuale. 


HANS FRIEDRICH BLUNCK, 


şi-a editat, în 1937, recolta poe- 
tică: Zece volume conţinând 
peste 20 de opere țâşnite dintr'o 
conștiință germană de prim or- 
din, In 1933 ţara îl căsplătea cu 
faimoasa  Goethe-Medaille, dis- 
tincţie ce se acordă numai fiilor 
celor mai aleşi ai națiunii. 
Hans Friederich Blunek face 
parte din falanga acelor scriitori 
nemți cari au ţinut de a lor sfân- 
tă datorie să se inspire din îz- 
voarele mitologiei şi istoriei po- 
poruimi lor. Regiunile aepărtate 
ale vremilor nescrise în cronici, 
destine pe lângă cari analistul 


Di 


“Pe masa de scris 


S'au întâlnit pe masa mea de scris 
Ca'ntr'o alegorie de lumini: 
Stiloul, Paul Ciauădel, şi-un manuscris. 


Alături, trei ţigări pe-o scrumieră, 
Pumate seara pe furiș, ca un elev, 
„Gândirea“, şi-un bilet de premieră. 


In colț lângă fotografia mea, 
A răsăriţ o pată Ge werneală 
Albastră, și stă trist de parcă-i stea. 


Trei cărți poştale, cantea ku tristeţi, 
„Pâcheur d'Islande* şi două-trei creioane, 
Sunt arsenalul blânzilor poeţi, 


Ce sentur' somnul ultimelor ore 
Ştn clipele când toți al casei dorm, 
EI, smulge vălul rimelor sonore! 


GEORGE PĂUN 


(Cântec dintro 


seară de râzboiu 


Seara-i ca surâsul copilei mele 
Când am lăsat-o'n leagăn adormită 
Cântă îar ciocânitoarea morţii..... 
inima în plept mi-e dinamită. 


Fuge cineva pe sub pământ? 
Îmi lipesc urechea "'ncet de_glie. 
Tunurile bat înăbuşit... 

Parc'aş fi aici de-o veşnicie, 


ION SOFIA MANOLESCU 


“locturnă 


Noapte. Umbre de cenușă 
Dorm culcate lângă ușă, 
Doar aripa vântului 
Murmură pământului. 


Undeva, tot mai aproape, 

Sălciile plâng pe ape 

Iar Crai Nou — al nopții domn — 
Lăecrimează greu în somn. 


Fluturând ca o batistă 
Sumbră, Luna cade tristă 
Peste vârtul codrilor 

în adâncul zărilor. 


Și pe scerui plin de vrajă 
În zadar mai stau de strajă, 
Stele : lacrimi de argint, 
— Toate plâng și toate mint. 


DEM. PĂSĂRESCU 





medieval a ţrecut poate prea în 
grabă și destine neconsemnate, 
fiină ciudate sau prea proas- 
pete în amintirea unui popor ne- 
dreptăţit şi strivit fără milă de 
duşmani pertizi, — acestea sunt, 
în afară de volumele cu „basme 
din țara Elbei de jos“, temele şi 
planurile literare în cari Blunck 
s'a simţit acasă şi pe cari le-a 
stăpânit cu rară măestrie artis- 
tică. 

Dar, ca autentic german, 
Blnnck n'a fost atras numai de 
orizonturile timpului, ci şi de cele 
ale spaţiului. Ceeace l-a chemat 
peste oceane şi ţări tropice a fost 
eternul dor de mare şi curaţă 
aventură, dor atât de caracte- 
ristic cavalerilor veacului de mij- 
doc. Ori scriitorii, şi în special 
scriitori nemți, au păstrat până 
azi lancea, armura şi scutul cu 
blazon niciodată compromis ale 
înaltelor vise şi crezuri. 

Hans Friederich Blunck e, din 
acest punct de vedere, un fervent 
adorator aj neprihănitei Frau 
Adventiure, 

Născut în Altona, la 3 Septem- 
brie 1888, Blunck trăieşte azi la 
moșia lui din Mâlenhott în Hol- 
stein. 





Hans Friedrich Blunck 


Principalele-i opere sunţ: Ge- 


walt iiber das Feuer, Kampt der 
Gestirne, Streit mit den Gâttern 


(romane formând o trilogie), 
Volkswende, Die  Weibsmiihle, 
Land der Vulkane. Die grosse 


Fahrt, Der einsame Kânig (ro- 
mahe), Kampf urm Neu York 
(tragedie) Ba'aden und Gedichte 
(versuri) şi Mărchen von der 
Niederelbe. 


Tr. C. 





CANTECE NOU 





Ceva despre traduceri 


Vitrinele librăriilor au fost 
inundate în ultimul timp, în 
mod sistematțic, de serii în- 
tregi de romane şi povestiri, 
traduse din literaturile străi- 
ne. Nu vom discuta nici for- 
ma în care au fost înfățișate 
în limba noastră, nici valoa- 
rea lor literară, care deseori 
era foarte ciudată. Fapt e că 
un anumit public cetitor — 
pe care numai cu mare greu- 
tate l-am putea defini şi i- 
dențitica — își face din mal- 
dărele astea imprimate, cărți 
de căpătâi. Treaba publicului. 
Ceeace am vrea să discutăm 
însă aici, este o altă latură a 
problemei traducerilor, latură 
pe care am  schiţat-o, vag, 
acum trei ani în „Sfarmă- 
Piatră” (în forma lui săptă- 
mânală) și asupra căreia am 
revenit — tot în fugă — anul 
trecut în coloanele acestea, 
în cadrul „Notelor germane”. 

„Credem că poetul tânăr 
se poate apropia cu foarte 
mult folos de unii dintre 
marii făuritori de vers ai | 
teraiturilor străine și că acest 
contact, întărit de o totală 
contopire cu originalul, prin 
traducere, prin re-creare, nu 
poate fi decât o verificare a 
coardelor lirice pe care le mâ- 
nuește fiecare. Dacă luăm 
exemplul literaturii franceze 
sau germane, ne putem con- 
vinge imediat de această rea- 
litate. Gide, tălmăcitorul lui 
Shakespeare, George re-crea- 
torul lui Bandelaire, iată 
două pilde dintre cele mai 
strălucite, cărora dacă le mai 
adăugăm şcoala romantică 
germană care a încetățenit 
pe Shachespeare în limba lui 
Goethe, vom fi spus îndea- 
juns. E drept că şi la noi am 
avut exemple numeroase şi 
tocmai gin cercetarea la care 
am supus aceste opere, putem 
scoate concluzia - că poetul 
străin, fără a fi un model 
propriu zis, a rafinat, a „sub- 
țiat” personalitatea poetică a 
tâlmăcitorului. Datorită ace- 
stei munci pline de rod, pu- 
tem să ne mândrim azi Cu 0- 
pera lui Poe, Rilke, Veriaine, 
Baudelaire, Trakl şi a altora 
— totală sau numai îrag- 
mentată de preferinţe su- 


biective — în cuvinte și in 
ritmuri românești, iar dacă 
vom cântări cu băgare de 
seamă, nu vom putea da un 
răspuns prea hotărât: de-a 
cui parte o fi fost „tolosul”; 
de partea cetitorului sau a 
traducătorului, căruia prin 
munca sa i s'au deschis porţi 
şi orizonturi cu totul nebă- 
nuite ? Atâtea minunate gân- 
duri și armonii s'au însăilat 
în marile poezii ale culturi- 
lor străine, încât ar fi un :pă- 
cat de moarte ca tânărul poet 
de-aici să nu se apropie de 
ele, într'un fel sau alţul. 
Deaceea ne-am mirat foar- 
te, când între zecile de plicuri 
pe care le primim, se stre- 
coară atât de rar, o tradu-$ 
cere, care să fie ceva mai 
mult decât: o imitare. Ba 
până azi nici nu ne-am în- 
întâlnit cu așa ceva, cu toate 
că am fi mulţumiţi dacă din 
câna în când am putea să ti- 
părim şi câte-o tălmăcire im- 
pecabilă. Bineînţeles că vom 
da preferință operelor origi- 
nale, pentrucă acesta e sco- 
pul pe care ni l-am propus și 
pentrucă pe noi ne intere- 
sează mai ales lira autohtonă. 
Dar dacă printre poesii ori- 
ginale, am putea da la iveală 
(fie și din an în Paşte) o 
poesie tradusă, ţinta noastră 
ar fi și mai plinită. Și fără să 
imităm pe bătrânul Heiiade 
Rădulescu, amintim tuturor 
celor ce poartă un interes 
pentru lucrul bun și dragoste 
pentru autentic şi original, 
că în afară de romanele de 
success, în literaturile străine 
mai există şi cărți eterne! 


ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Câteva răspunsuri: 
Cecilia Răd., Gr. Vior, M. |. Cos,, 
Sanda Ghem, Mihail Azur. Poate 
altele... Matei Florea, Moise 1. 
M., M. Malcic, R. G. Tulcea, 
Alecu, Melinte V. A., D. Bej., on 
velin, IL. Doru: Nu. C. A. Munt. 
Muncești; Regretăm, nepublica_ 
bile. Dem. Păs.: Ceva da. Maria 
C, Pit.: Idem. Şt. A. D.: Muiţu- 
miri. Da. Fl. Luc: Idem. Mai 
aşteptăm. 

Manuscrisele se trimit pe adre- 
sa ; Ștefan Baciu, Brașov, str. Dr. 
Baiulescu 39. 








UNIVERSUL LITERAR 13 Septembrie 1941 mmm 


CERNĂUŢI 1947 


4 





> 








TROIȚĂ LA RĂSPÂNTII 


O troiță stă în Piaţa Unirii. 

Flori de vară, vestejite, i-a- 
coperă soclul de demn. 

Şi e înfiptă, această cruce a 
izbăvirii, în lespezile fostului 
monument prin care Bucovina 
şi-a mărturisit în bronz bucu- 
ria de a fi revenit la trun- 
chiul matern al Moldovei din 
care o smulseseră unelțirile u- 
nui gemeral austriac şi lăcomia 
unui turc. 

Rană ruptă din trup viu par 
marginile ruinei. Dar aici a 
mai stat un Crist şi se vede că 
la răspântii este mai bine să 
stea troiţele, — căci ce înseam- 
nă micile mgastre orgolii faţă 
de necuprinsa; cu mintea, milă 
dummnezeească de care e bine 
să.ne învrednicim măcar din 
când în când, 

Din Piaţa Unirii duc căile 
cele mai de seamă ale oraşului, 
— şi în Piaţa Unirii, bate oare- 
cum însăși inima tuturor in- 
tereselor cetățenești. Aici co- 
bora, până în ziua de 28 Iunie 
anul trecut, mai întreg poporul 
serios al funcţionarilor parti- 
culari şi ai statului şi aici își 
zumzuia copilăria poporul vo- 
ios al elevilor. Aici se adunau 
în zile de sărbătoare si Dumi- 
nica, breslaşii suburbiilor spre 
a se informa cu privire la 
preţurile mânei de lucru. Ro- 
şășeni în costumul lor carac- 
teristic stăteau de vorbă cu 
cei din  Clocucica,  Mânăsti- 
riște și Caliceanca. Și aici, în 
zile de sărbătoare naţională, se 
desfășurau splendidele treceri 
în revistă a unităţilor militare 
din garnizoană. Ce frumoşi vâ- 
nătorii şi pionerii, ce chipeşi 


semnul biruinții şi al libertă- 
ţii. Iţi vine să le săruţi şi le 
mângâi fluturarea cu degete 
înfrigurate. 

Până departe se văd lunci: 
le Prutului și coastele împă- 
durite iale Jucicăi Vechi şi câm- 
piile pierdute ca întrun ocean 
de basm în dunga ondulată a 
codrilor Cosminului. Către a- 
pus, aurie violetă, statornică şi 
tăcută, stăruie semn al vecină- 
tăţii Cernăuţilor și barometru 
dealul Țeţimei. Prutul îşi ros- 
togolește în Jargi volute apele 
argimtii. 

Ce frumos eşti tu, oraş :al 
ambițiilor şi regăsirilor noa- 
stre bucovinene! Vom răsădi 
întru tine din nou lumina pe 
care ne-o stinse hrăpăreţul va] 
slav. Oriunde ne-am fi răsleţit, 
totdeauna către tine porneau 
firele de funigel şi dor ale su- 
fletului nostru. Tu eşti chemat 
să fii straja din miază-noapte 
a conşiinţei românești sporni- 
ce. Deaceea şi luminile tale 
răzbat la multe leghe înspre 
nord. Luminile tale vor lumi- 
na hotarul dinspre miază-noap- 
te al ţării noi pe care o ridică 
acum, cu jertfa sângelui şi a 
vieţii, mulțimile de viteji ro- 
mâni. 


JIDOVUL RĂTĂCITOR 


Clădirea în stil mauri «a 
templului israelit îşi profilea- 
ză, semn straniu şi inexorabil, 
scheletul de fer al cupolei. 
Pare îndemn de neîntreruptă 
plecare a Jidovului rătăcitor, 
— şi este dovadă defintivă că 
nu mai poate nici odrăsli nici 
prospera ceeace a zăcut, ca o 
boală deasupra brazdei prea 
răbdătoare. 





Troiță Bucovineană 


grănicerii și jandarmii, ce im- 
bunători artileriștii şi ce mân- 
dri roșiorii. 

Acum trec patrule româ- 
nești. La colţurile de stradă 
şi în punctele principale stau 
sentinele. Casca nouă scoate 
şi mai bine în evidență va- 
loarea, încăodată dovedită, a 
Wberatorilor români. 

Dăr Piaţa Unirii sa deschis 
mult înspre nord-est. 

Bolșevicii au încercat să dea 
foc oraşului şi au purces dela 
centru cu criminala lor beţie 
de vandali încolţiţi fulgerător 
de armatele civilizaţiei. Ora- 
şul a scăpat. A ars totuşi sec- 
torul de case cuprins între 
strada Regele Ferdinand şi 
strada. București. Şi. pe mă- 
sură ce lucrările de degajare 
a terenului progresează, zidu- 
rile afumate ale clădirilor şi 
grămezile de moloz prăfuit fac 
loc umui orizont nou. Turnul 
Primăriei se simte parcă mai 
în largul ]ui căci zidurile dis- 
truse îi vor da perspectiva de 
care are nevoie spre a se ridica 
în toată frumoasa-i simplici- 
tate de paznic perpetuu, iar 
sferţurile, jumătăţile, trei sfer- 
turile și orele pe cari le va 
striga cu neschimbatu-i glas de 
alopot, vor pluti mai romantic 
în nopți clare, ascultându-și 
numai ecoul supus anotimpu- 
rilor. 

Tumul e aşa de luminat 
astăzi.  Falduri de mac şi 
curcubeu îi fâlfâie steagurile 
cu cari a fost pavoazat. E 


Ce destin ciudat şi greu a- 
pasă, dintru început, deasupra 
fiilor lui Iuda. 

Oameni cu steaua lui David 
în piept încearcă să te opreas- 
că. Se desvinovățese. 

Dece nu aveţi mai multă 
demnitate ? 

Dece acuzaţi pe alții ? 

Dece  invocaţi motive cari 
nu-şi au rostul ? 

Ați fost, şi nu numai de as- 
tădată, primii noştri lapidatori. 

Dumnezeu, ai căruia copii 
suntem cu toţii, să vă mân- 
tuiască. Eu sunt creştin şi nu 
am dreptul să vă judec. Dar 
sunt şi român şi mă jignesc a- 
numite purtări, precum  m'au 
îmdârjit altele 

Noi mu suntem neoameni. 

Dar a răsărit lumina de care 
s'au temut, dela trecerea Mării 
Roşii încoace, șoţi părinţii pă- 
rinților voştri. 

Că nu aţi fost numai woi vi- 
novații ? 

Că mu sunteți cu toţii vino- 
baţi ? 

Scris a fost însă că o seamă 
de greșeli se ispăşesc până în- 
tra zecea spiţă a neamului, 

Din Piaţa Unirii duc căile 
cele mai de seamă ale oraşului. 
Drumurile însă ies din el. Iși 
schimbă numele şi trec dincolo 
de barierele lui, departe, până 
la marginile țării, — şi le pă- 
răsesc şi pe acestea. 

Ascultă Israile! Zis-a Dome 
nul Domnului vostru să nu ai 
pace şi odihnă până nu te vei 
împăca sincer cu tine însuţi şi 
cu toate popoarele mari şi mai 


puţin mari ale lumii. lar împă- 
carea o poţi găsi numai într'o 
țară a ta, ridicată din pustiu cu 
sudoarea frumţii tule şi cu obo- 
seala mânilor tale bătătorite de 
muncă. Până atunci eşti marti- 
rul propriilor tale idei fixe şi 
chinuitul chinurilor prin câte 
ai fi vrut să desbini popoarele 
globului terestru spre a le stă- 
pâni. 

In Piaţa Unirii stă o troiță. 
Ortodoxă şi românească. E 
semnul semnelor. Dece vă as- 
cundeți steaua când treceţi pe 
lângă el? 


INTERIOR SOVIETIC 


Toate teoriile nu au nici o 
valoare cât timp nu le poţi 
traduce în fapt. 

Ce şi-ar fi zis propagandiştii 
stalinişti între ei după ce a- 
meţeau, ceasuri întregi popu- 
laţia bucovineană cu neînţe- 
lesele lor principii comuniste, 
e rezultatul unui proces psihic 
care-i priveşte. In fond sătu- 
lul nu-l crede pe cel flămând, 
— şi în Rusia sovietelor o plea- 
vă de sătui se îndeletnicea nu- 
mai cu: terorizarea şi exploata- 
rea întunecimilor de flămânzi. 

Totuşi familia şi gospodăria 
tovarăşilor e oglindă prea e- 
loeventă ca s'o poţi tăgădui. 

Ce-au găsit, deci, refugiații 
cernăuţeni la întoarcerea lor 
acasă? 

Gunoi, gunoi, nesfârşit gu- 
noi! Orice exagerare în această 
privinţă nu poate echivala cu 
Starea de fapt. 

Incăperile neaerisite şi într'o 
părăsire de cocine cu  pabi- 
dermi fără stăpân. 

Noi, când ne-am refugiat, am 
lăsat cămine în cari orice om 
civilizat şi deprins cu elemen- 
tele igienei şi esteticei uzuale 
în Europa, sar fi simțit bine. 
Iată însă cum le-au stăpânit 
cutropitorii sovietici : Toate 
camerele, până şi holul şi bu- 
cătăria au fost transformate în 
dormitoare. Paturi de fer şi 
lenjuri imunde putrezeau în- 
trun amestec promiscuu de 
țoale cari nici de preş nu ar 
fi fost bune. Bibliotecă prădată 
de conţinut se transformase 
întrun fel de bufet âîmpodo- 





bit cu hârtie roşie, hârtie ver- 
zuie, hârtie murdară, Și din 
acest bufet lipseau numai va- 
sele cu nume tabu, pentru ca 
toațe să fie în stil. Nici o înţe- 
legere peniru o mobilă mai 
aleasă. Nici o înţelegere pen- 
tru micile podoabe ale vitrinei 
sau ale biroului. Nici un gust 
în decorul oficial al pereţilor. 


Urmaș al plăeşilor lui Ștefan 
Vodă 


Fotografii ftizice bătute cu 
caiale deadreptu'n tencuiala re- 
voltată a pereţilor. Şi ce chi- 
puri de oameni?! Maiorul care 
stă, ca o sperietoare de păsări 
în mijlocul familiei sale, — 
compusă dintr'o ruscă dolofa- 
nă şi doi-trei copii rabhitici şi 
orfani de zâmbetul naiv şi ca- 
racteristie copilăriei normale, 
— e şi el speriat, O fi simțind 
ghiara perfidă a comisarului 
care îl pândeşte şi aici? 

Etajere ştirbe duc o inutilă 
povară de volume propagan- 
distică. Pretutindeni propagan- 
dă, — Bumai propagandă şi 
propagandă stupidă, seacă, 
stearpă, dară oficial acceptată, 
— deci certificat de loialitate 
faţă de regim. Dară ma; poate 
fi aici vorba de ceeace numim 
noi loialitate? 

Molotov ţine un discurs, în 
cadrul de pe perete, iară Sta- 
lin îl domină prin prezen- 
ța-i sumbră felină şi vicleană. 
Molotov, cu faţa-i neutră de 
eurasiatic miop agită mâinile. 
Stalin pare că-l ascultă şi în- 


. 





spart... 


creţitura dintre sprincene tră- 
dează  diabolicul  rânjet ce-i 
adună, cantr'un rictus, gura 
mascată de sălbatice mustăţi. 
Şi acest tablou se înclină, 
ca'n poveştile unui Po&, drept 
deasupra patului conjugal, 
marcat, ca atare, prin prezenţa 
unor dubioase unelte de igienă 
păstrate în văzul tuturor, 
Afişe ţintuite cu piroane cât 
toate zilele completează deco- 


“ rul imteriorului, 


Incoio încălțăminte  scălâm- 
bată şi desperechiată, zdrenţe 
de ciorapi şi vestminte iniime, 
nenumărate sticle şi borcănase 
cari duhnese, toate, la fel, răs- 
pândind un miros animalic şi 
narcotizant, — un miros care 
te loveşte până şi din sarea de 
bucate şi mniros se îmbibase to- 
tul ce a mocnit, ea într'o mo- 
cirlă uriaşă; în Cernăuţii de 
sub ocupaţia bolşevică, 

Peste tot scrumbii prăjite şi 
nedevorate în graba retragerii. 
Calendarele, — dece le-o fi tre- 
buit atâtea calendare? — arată 
21 şi 22 Iunie drept ultimă 
dată a domicilierii  sovieţilor 
în aceste încăperi. 

Servitoarea care se anunţă 
completează informaţia: 

— „Au plecat aşâş în prima 
zi. Tavarâşă Timocenco—i-am 
zis, — de ci plângi? Şi ea: De 
ce să nu plâng dacă abea de 
am dat şi noi de trai mai bun 
şi vin fasciștii şi vor să ne 
omoare,” 

Trai mai bun? 

Dacă acestea sunt mărturiile 
traiului maj bun; atunci te 
compătimese proletar sovietic. 
Nu ai înțeles din viaţă nici 
măcar atâta cât înţeleg toate 
dobitoacele pădurilor! 

Şi ma; completează fosta 
servitoare: Parchetele le-au dat 
cu un fel de mnsoare de s'au 
înnegrit aşâş îndată. Pe placa 
de cristal a biroului: tovarâşea 
a tăiat carne cu satârul şi a 
fost foarte supărată că l-a 
Şifonierul neştiindu-l 
desface, l-au desfăcut cu mu- 
chea toporului. Cu cărţili voa- 
stre au aţâţai focul din baie 
până a crăpat soba... In hol se 
dădeau iarna copiii pe ghiaţă... 
De  câteori pierdeau cheile, 
spărgeau uşa cu securea... 





Corespondenţă 


A stie scrisori pe care ştii că 

nu le vei tr.m'te niciodată... 
e 

Tţi scriu prietene — pentru a 
nu mai fi singur. 

(A nu mai fi singur: Ascultă, 
parciar fi un dangăt grav de 
clopot întw'o imensă sală pus- 
te: a nu mai fi simgur.). 

Simţi într'adevăr nevoia une- 
ori, după intenise ceasuri de sin- 
gurătatte şi sfâșiere, să nu mai 
fii singur. Ai vrea să întâlneşti 
un sufet, cărua să-i spui, să-i 
mărturiseşti. 

Ce să-i mărturisești? 

Nu știu. Poate nimic precis. 
(O, fără indoială — nimic pre- 
cis). E numai nevoia contop rii 
cu alt suflet şi depășirii fiinţei 
tale omeneşti, Nevoia de a spar- 
ge cadrul tău, de a păşi din- 
colo de tine. Comununea cu 
alt, suflet e ca un amestece de 
ape, e 0 eşire din ţine însuţi, o 
mergere mai departe. Sufletele 
contopite dau ceva nou. mai 
milt decât sufletul țău singur 
— mai departe decât el. E o 
modalitate de a frânge barie- 
rele firi:, de a atinge poate ab- 
solutu:. De aceia după acele 
ceasuri de intensă singurătate 
simțim nevoia de a nu mai îi 
singuri: pentru a merge mai 
departe, dincolo de no., cu tot 
ce înseamnă acest noi al desă- 
vârşitei, al supremei singură- 
tăți. 

Către împlinire. 

Dumnezeu? Dragoste? Priete- 
nie:? (sau moarte?) Care din a- 
ceste noţiuni sunt ehivalente 
între ele? 

( 

Singurătatea mu este decât 
un stadiu; ea n'ar trebui să fie 
o limită în evoluţia noastră su- 

letească — deși de cele mai 
multe ori aici e finalul, aici vin 
toate  întoarcerie.  Presimţim 





totuși, că şi dincolo de singură- 
tate mai este ceva că și din- 
colo se poate trece. Și trebue să 
trecem. 

Dumnezeu, dragoste, 
nie, (sau moarte)! 

Am încercat intâi prietenia. 

Dar... 

Vorbele se fac tct mai gre e, 
de plumb, vorbele mă trag .a 
fund, în inut, în zadarnic. 

„.Dar cât e de greu să găseşti 
um suiflet. Sufletul care să aibă 
aceleaşi rezonanţe cw sufleițul 
tău, desigur, Scriam demulţ în- 
tr'o agendă, trăind acele cuvinte 
însă neînţelegându-le ca. astăzi 
semnificaţia: „Aşi vrea să măr- 
turisese ceva, Dar nic. n'am cui, 
și nici n'am ce”, 

_„N'aveam ce, imi era dorul ne- 
lămurit şi respins încă în vorbe. 
Cu toate că vorbele. mărturii- 
rea, se poate reaiiza. și fără, ele, 
prin tăcere. (Sau poate numai 
prin: tăcere?), 

Mai ales insă n'aveam cui. 
Iată, am impresia că sunţ de 
veacuri în căutarea unui om. In 
căutarea: unui prieten. 

Și: când împlinirea nu o gă- 
seşt: în altul va trebui s'o cauţi 
cu durere tot în tine însuţi, 
(Nu se află aici oare înțele. 
sui creaţiei artistice? Mă întreb 
dece cântăm, dece scrim, dece 


priete- 


dătuim versuri, dăm viaţă 1u- 


tului şi pietrei, de ce piztăm.? 
Nu oare pentru că simţim ar- 
zător nevoia de a mărturisi 
ceva, și nici navem ce şi nici 
navem cui? Pentru că n'avem 
ce căutăm ch'muiţi în strătun- 
durile noastre să desprindam, să 
smulgem, formele asestei măr- 
turisiri; şi să le dăm tuturor — 
pentrucă n'avem ui, Sau să nu 
le dăm nimănui, să ni le dăm tot 
nouă; să ne mărturisim noi, 
nouă înșine. E poate dramă, e 
poate comedie. Dar asta nu in- 
teresează). Pentrucă nu găsesc 
sufletul pe care. caut mă rup pe 
miine în două și mă scufund eu 
în mine însumi, sufietul meu în 
sufletul meu, năzuind înnebunit 
către împlinire, către mai de- 
parte de marginile mele. 

Mai departe înseamnă undeva 
sus în pragul disperării şi al ab- 
solutului. 

In felul acesta singurătatea 
mea capătă o altă semnificaţie 
fiind în acelaş timp supremă 


singurătațe şi non-singurătate. 


Am un tovarăș: pe mine însumi. î 


L.] 
S. totuşi sunt clipe când te 
p*ăbușești, când îţi da: seama: 


că te amăgești, că trăeşti arti- 


finia!, că tat definitiv singur 
eşti. Și atun:i din nou cauţi un 
prieten, o prezență, un sutiet, 

Intr'o astfel de cuipă m'am 
gândit la tine — prietene. Dar 
nu toata azestea voiam să ţi le 
spun. Aic e în fond ot o distu- 
ție cu mine însumi. Cons:deră, o 
mare paranteză dela. început şi 
până acum. Tot ce voiam să-ţi 
spun e simplu, foarte simplu: 
atât, că m'am gândit ba ține. 

In odăița mea începuseră să, 
intre umbre Era. o cernere vio= 
letă peste lume. Intre nori, sus, 
se intindea un lac su apa de 
sânge iar peste el munţi cu pă- 
duri cețoas= de amet'st. In jos 
vânătul cerului se îmbina cu 
galbenul și cu întunericul. 

- (mi erau fermecate perdele'e, 
fereastra — cum pătrunsesm în 
lumea. asta, de chromatism pa- 
tetic?) 

In clipa aceia m'am gândit la. 
tine — tu ești pictor — și m'a 
cuprins nostalgia după indepăr- 
tata noastră camaraderie, şi 
după, toate înserările pe eare noi 
nu le-am trăit, pe lângă care 
am ţrecut fără să ne spunem 
nimic. 

Acum suntem prea departe. 

Știu eu, poate ne înţelegem 
mai bine şi ne prețu'm mai mult, 
Dar am rămas tot singuri — şi 
definitiv străini. Am pierdut 
clipa, 3 

Pe er Jacul de sânge a devenit, 
vot ma: pal şi pădurile sau 
stins în întuneric. 

E noapte. 

Aşi vrea să-ţi spus în şoaptă: 
cu bine. 


MIRCEA PETRESCU 





de TRAIAN CHELARIU 


Şi totuşi aceşti nepoftiţi lo- 
catari au lăsat ceva în covâr- 
şitoare abundență: Insectele. 


„JUDECATA COCOȘULUI” 


Un cunoscut îmi repetă „,bas- 
mul!” care, de astădată, se a- 
devereşte: 

Un sătean din comuna cu- 
tare, fusese prins în flagrantis 
furând un Cocoş. 

Speriat de ceeace-l așteaptă 
— credea bietul că va fi exe- 
cutat pe loc, — l-au trecut 
toate nădușeliie până i s'a luat 
interogatoriul la postul de mi- 
liţieni. 

— Ai furat? 

— Am furat. 

— Dece l-ai furat? 

-— Fiindcă mi-a fost foame 
şi am vrut să-l tai. Tovarășul 
nacialnic s'a retras la o altă 
masă a scris; a scris, u scris 0 
coală plină de semne rusești 
şi dându-i apoi împricinatului 
corpul delict dimpreună cu 
cele sorise de el și aimpreună 
cu un pachet din care răsărea 
un gât de sticlă astupată bine. 
îi zise: 

— Şi-acuma te duci la Cer- 
nivți, la tovarășul comandir. 
Dară nu care cumva să încerci 


să fugi! 

Aj înțeles?! La noi nu ai 
unde fugi! 

Plăcăul s'a dus la adresa din 
Cernăuţi. 


Trei ore de mers  voinicese 
i-au trebuit până s'a putut în- 
făţișa înaintea instanţei supe- 
rioare. 

Acolo, um alt tovarăş îi ia 
cocoşul și pachetul, citeşte scri- 
soarea şi-l trimise iar la pos- 
tul de milițieni care i-a dresat 
primul proces-verbal, 

Omul, bucuros că a scăpat cu 
atâta, o tulește taman la post. 

— Siiciaaas Stai. Vino mâi- 
ne. Siicias.., 

— Bine că a trecut azi, se 
mângâie vinovatul, — mâine 
om vedea ce-o mai fi. 

„Mâine” povestea se repetă. 
Intocmai. Și poimâine iar şi 
timp de treizeci de zile bătute 
la fel... Treizeci de zile înche- 


odată fiindcă luptăm pentru 
deparazitarea lumii de secta 
socială cea mai periculoasă; — 
nu m'a determinat nici cât ne- 
grul sub unghii (şi mă gândesc 
la unghiile cele mai civilizate 
cu putinţă) să neg genialitatea 
unui Tolstoi sau Dosioievschi, 
să arunc cu noroi în Puşchin 
sau Gogol sau să nu recunosc 
că Serghei Esenin a fost un de 
tot mare poet. Ceeace însă mă 
simi obligat, să neg ea oricare 
altul, cât de cât conştient, din- 
tre europeni, este dreptul pe 
care, în obnubilarea. lui, şi l-a 
aroga! slavismul să mântuias- 
că lumea prin doctrine netra- 
ductibile în real sau pur și 
simplu simpliste până la tragi- 
comic. 

Se vede însă că anumite în- 
vățături, servite cu insistență 
şi perseverenţă, alterează în 
așa măsură substaneţele min- 
tale ale omului gregar încât 
îl invadează cu puteri magice. 

O broșură format block-no- 
ies,  întitulată corespunzător 
„Blocknotes  aghitatora” mă 
edifică -din belşug în această 
privinţă. 

Cum să mai poată rezista a- 
nimalul uman,  hămesit de 
foame şi 'strâns de multiple me- 
cazuri, descântecului pe care 
i-l ţiuie la urechi, zi şi noapte, 
pe şoptiie şi cu megafonul, 
prieteneşte şi cu ciomagul ce- 
lălalt animal uman devenit 
unealță în mâini cari îi dau 
dumicatul şi-i înlătură spectrul 
niciodată desființat al vastei 
Siberii 


TROȚCHIȘTI ! 


Două sunt căile de dărâma- 
re lăuntrică a omului mulțu- 
mit cu aşezările vremii lui: 
Calea promisiunii şi cea a ns- 
contenitelor terorizări. Argu- 
mente se găsesc întotdeauna și 
pretutindeni, <a și jusificările 
măsurilor pe cari le iei. 

Promisiunea a rătăcit minţi 
şi s'au găsit şi în Cernăuţii 
de până la 28 Iunie 1940 co- 





Mânăstirea Putna 


sate a trebuit să-și hrănească 
hoţul cu grăunţi de păpuşoi şi 
apă. pasărea pe care avu ghi- 
nionul să n'o fi furat până la 
capăt. Aceasta a fost aşa cu- 
noscuta „judecată a cocoşului'”. 

Totuşi, într'un alt caz, ajun- 
gea cuvântul de onoare ca să 
scapi de răspunderi foarte 
grave, 


UMBRA MOSCOVEI 


Totul ce nu se- găsea în Cer- 
năuți, îşi avea o mare fabrică 
la Moscova. Povestea cu fabri- 
ca de lămâi nu e poveste, 

Noii „desrobiţi” trebuiau să 
ştie că la Moscova tronează, 
neegalat de nimeni şi atotpu- 
tinte, „marele tovarăș Stalin”, 
tătucul tuturor șoviților. 

Ca prezenţa acestui  supra- 
tovarăş tutelar să fie învede- 
rată pe cât se poate mai plas- 
tic şi mai unanim,  Cernăuţii 
gemea de busturi staliniste. 

E adevărat, în faţa Teatrului 
nostru Naţional, stătea zeitatea 
abstractă „Lenin”. In schimb 
Visarionovici Stalin își prezen- 
ta chipul în fel de fel de efigii, 
tablouri şi busturi. Acolo unde 
ceremonialul cerea neapărăta 
arătare a celui venit în vagon 
plombat să fericească desorien- 
tatul norod  roşienesc, Lenin 
avea bust mai mic, iară sânge- 
rosul lui urmaş unul mare de 
tot. Se vede că pe ruși îi se- 
duce cantitatea. 


RUSIE, N'Al DREPTUL ! 


Nu am fost niciodată dintre 
aceia cari neagă orbeşie na- 
țiunii sau colectivităţii adverse 
calităţile pe cari, desigur, e 
firesc să le aibă, 

Faptul că ne găsim într'un 
război de două ori sfânt, — 


munişti fervenţi. Din fericire 
nu români și din păcate prea 
puțini. 

Aceştia se așteptau la recom- 
pensele cuvenite. Au stat aţâ- 
tea luni sau atâţia ani prim în- 
chisori şi au avut la activ 
atâtea isprăvi antiburgheze. 

Ştiţi împotriva cui au luat 
sovieții primele măsuri dras- 
tice? 

Impotriva acestor unelte. 

Motivul? 

Troţehişti!., 
ierte... 


Dumnezeu să-i. 


TREI CATEGORII DE OA- 
MENI.. 


Zece minute întârziere dela 
serviciu, — șase luni închi- 
soare. 

Calendarul românesc găsit la 
un gospodar într'un sat pur ro- 
mânesc, — deporture. 

p Două-trei ruble primite de o 
femeie părăsită — şase ani în- 
rhisoare. 

Normă neimplinită, (echiva- 
lează cu termenul sabotaj) 
deportare, 

Medic care întârzie mai mult 
de zece minute la capătul unui 


suferind, — proces şi condam- 
nare. 

Profesor cu atâția elevi no- 
taţi rău, — sabotaj — depor- 
tare. 


„In Rusia Sovietică oamenii 
se împart în țrei categorii, — 
mărturisea, melancolie, un 
profesor medic de şcoală ţari- 
stă venit în vizită la un doc- 
tor cernăuțean, — în cei ce au 
fost închişi, în cei ce sunt în- 
chişi şi în. cei ce vor fi în- 
chiși”. 


(Va urma) 





mem 13 Septembrie 1941 





134 Cronica literară 
Ștefen Popescu: Leroi-Ler, (versur |) 


Critica literaturii noui în- 
deamnă deobicei publicul 
să nu pretindă în producția 
lirică aplicaţiile gândirii 10- 
gice. Opinia comună este că 
talentul veisiiicării se dato- 
rește unei facultăți indepen- 
dente de puterea gândirii, și 
această separație i se cere 
şi lectorului s'o facă în apre- 
cierea estetică, Dar aceste 
păreri sunt puse în circula- 
ție de critica teoretică, și ca 
atare, obiectul la care se a- 
plică, este al unei poezii fără 
autor, postulate de dragul 
teoretizării. In realitate, poe- 
tilcr mari li se acordă msri- 
tul de gânditori și opera lor 
se impune și durează prin 
prestigiul gândirii. Menţio- 
năm eroarea, ieriticei cu o- 
viect fictiv, deoarece de opi- 
niiie ei caută să profite poe= 
zia minoră, jar  debutanţii 
sur t mai totdeauna victime- 
le i. Pentrucă, dacă autorii 
d» versuri neglijează instru- 
inentul gândirii, ceeace în 
îmd neglijează este înțele- 
“area cuvintelor ca seinne 
naturale ale vieţii .Cuvinteie 
se găsesc în graiul comun 
la dispoziţia, celor ce le ros- 
tesc sau le aștem în scris. 
Ele sunt produse ale mi$- 
cărilor vieţii și nu le putem 
folosi, luându-le din graiul 
comun, decât în măsura în 
care producem mișcările ce 
vor chema termenii ade- 
cuaţi. A gândi înseamnă a 
stabili relația dintre mișcă- 
vile vieții după criteriul 
cauzei şi efectului, încât ex- 
primarea acestor activități 
prin termenii graiului va fi 
talsă dacă nu păzim cores- 
p"mdența dintre mișcări şi 
cwinte. Iată deci cum o €e- 
ruare de logică descoperă în 
poezie lipsa de sensibilitate, 
incât, fugind de gândire, 
versificatorul fuge în fond 
de sensibilitate. Concluzia se 
va părea paradoxală dacă 
observăm că. în lipsa sim- 
țirii exprimate adecvat, sc 
trădează în versuri tocmai 
gândirea neglijată a autoru- 
lui. Impotriva acestei ne- 
glijențe teacționează publi- 
cul, prin desinteresare. At- 
mosfera. ostilă poeziei, ce se 
constată astăzi, are una, din 
cauze în procesul ce-l remar= 
căm. 

In consideraţiile noastre să 
nu se vadă o prezentare de- 
favorabilă a plachetei d-lui 
Ştefan Popescu, recent apă» 
rute „Leroi-Ler“. 

Ca şi în alte împrejurări, 
intenţia noastră e să apărăm 
lirica nouă. prin discuția o- 
biectivă a elementelor qin 
car2 se constitue poezia arâ= 
tând, când este cazul, că 
sub:tanța ei nu se poate 
gândi oricum, 

Iată bunăoară bucata 
„Duh“, care merită să fie re- 
marcată întâi : 


Nu i-am stiut mers 
Si n'am știut ce va fi 
Pasăre poate, — sau vers, 
mai cine-l va spune or scri? 
M'am găndit la cine mai 


întâi ? 
Din care senin scotocit ? 
Em pagini îl îngâni, îl 
mângâi 
sau pentru suflet, susur 
adânc mocnit ? 
(pag. 25) 


Spiritul aparţine, ca obiec- 
tiv a] cunoaşterii, unei  doc= 
trine care nu se poate con- 
stitui decât pozitiv. Spiritul 
nu se poate decât afirma 
prin cunoaștere. Mărturisi- 
rea contrară a lipsei de cu- 
ncaștere, deci negația „nu 
i-am ştiut mers, și nici n'am 
ştiut ce va fi“, — nu are 
nici un senscu privire la 
spirit, deoarece poezia nu se 
constitue din absența  ele- 
mentului ei constituțional. 
Subliniem deci un rezultat 
al mentalităţii care alungă 
logica, din lirică. Este iogic 
însă că din mărturisirea cât 
de sinceră, a necunoașterii, 
nu poti creia poezia mare, la 


baza căreia stă afirmaţia 
cunoașterii. 

Şi nu se va spune, desigur, 
cum se procedează deobicei, 
că autorul este în căutare și 
că are meritul căutării. 

Meritul celui ce caută este 
de a păsi ceeace caută, şi nu 
de a comunica publicului că 
n'a găsit ceea ce a căutat. 

Procedeul este greșit, de- 
oarece publicul știe că ade- 
vărata creaţie constă în aiir- 
maţie iar în ce privește spi- 
ritul, aşteaptă totdeauna pe 
cei care îl găsesc. 

Ceeace se remarcă deci în 
versurile  plachetei „,Leroi- 
Ler“, — este convingerea au- 
torului că poate scrie ori- 
cum, indiferent de normele 
pozitive ale gândirii. De aici 
decurge dreptul cititorului 
să-și arate indiferența. 

Poezia trebue apărată şi 
de indiferența publicului, 
dar şi de unele erori ce pro- 
vin din nerespectarea con- 
dițiilor creaţiei. 

„Credința că poate scrie 
ricum o manifesta d. Stefan 
Popescu în special prin liber- 
tatea, lexicală. 

Când bunăoară citim în 
unele versuri: „gândurile 
care să pută încep“; „hoar- 
da din mine mușcă de turlă 
biserica“; put a zer, mă 
nchin, mă mir, fluert — 
este vădit că autorul admite 
cuvintele violente numai ca, 
să arate că e Jiber s'o facă. 

Lectura plachetei arată to- 
tuși, că d. Ştefan Popescu 





stie să intereseze pe  lecţori. 
Din  vioiciunea exprimării 
reiese că autorul poartă pe- 
cete personală, 

Prin sforţări sintactice de 
genul acesta: „Pricepânăd 
vutului firele apei“; „arde-ie 
să sfârâi în vrut“; „sau 
pârguit ochi în dorit“, ve- 
dem un temperament pre- 
ocupat să fie cât mai expre- 
siv.  N'avem însă sigurane 
ţa că procedeul adoptat — 
al impresionării prin mici 
eutezanțe, va duce la reu- 
şită. Sunt în schimb  ver- 
suri în culegerea d-lui Şte- 
fan Popescu lucrate parcă 
în alt ton, şi mai purificate : 


mă 'ndemn cu gândul: 
străfundului mare, 
să-i mai găsesc prundul 


mănos de isvoare. 


Dacă m'ai făcut așa, dacă 
m'ai făcut atât 
asta-a fi tot ce-i mai bun. 


Asupra ecourilor surprin- 
se în unele locuri, din unii 
maeștri contemporani ad- 
miraţi de tânărul autor nu 
insistăm. Vedem, în d. Ştefan 
Popescu. desigur un tempera» 
ment liric. ce merită să fie 
urmărit. Am regreta dacă 
dorința de notorietate cu ori- 
ce preț, l-ar preocupa mai 
mulț decât poezia în sine. 
Poema „Duh“ remarcabilă de 


altfel arată că poetul mai 
are de căutat. Să mai caute... 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


In ultimul timp am putut în- 
registra câteva tentative de rea- 
bilitare a cărţei eftine atât de 


compromise de defuncta și de 
tristă memorie editură [Ignat 
Hertz. 


Am descoperit astfel prin de- 
bitele de tutun, cărți efiine, de 
douăzeci de lei, iscălite de câţiva 
din cei mai apreciaţi scriitori, 
cum ar fi, de-o pildă, excelentul 
poet şi romancier bucovinean 
Mircea Streinul, 

Damnă de toate 
şi iniţiativa a trei 
lemente ale tinerei generații — 
i-am numit pe domnii Anghel, 
Dumitru Lambru și George Voi- 


'audele este 
valoroase e- 


nescu — cari, nu de mult timp, 
au înființat o editură — pe nu- 
mele ei: „Vatra” — oferind pen- 


tru un preţ cât se poate de re- 
dus cărţi de aventură, de humor 
sau cărți pentru copii prezentate 
în condiții optime şi cuprinzând 
un material pe gustul publicului 
cetitor şi, totuşi, Lipsit de trivia- 
sitățile şi inepţiile cu cari ne-au 
obişnuit aite edituri de acest gen. 

Odată cu apariţia primului vo- 
ium din colecţia „Anecdota”, in- 
ființată de această editură, sa 
tăcut şi sfeștania noului local al 
editurei. 

La această solemnitate care a 
avut loc, într'o Duminecă, la ora 
ii, au luat parte câţiva gazetari, 
câteva cucoane — și bineînțeles 
— şi directorii editurei. 

Toată lumea era bine dispusă, 
cu excepţia lui George Voinescu, 
mai palid ca de-obiceiu şi teribil 
de obosit. 

— „Ce-i cu tine?” s'a intere- 
sat, grijuliu ca un părinte — dân- 





Note românești 


ANDERSEN: SOLDATUL DE 
PLUMB 


Hans Cristian Andersen este 
socotit ca cel mai renumit poves- 
titor, opera sa destinată copiilor 
Şi tineretului fiind cunoscută în 
lumea întreagă. 

Născut în Odensee, în Dane- 
marca, în anul 1805, din părinţi 
săraci, țânărul Andersen nu reu- 
şise până la vârsta de 14 ani de- 
cât să creadă în vocația, nici- 
odată realizată, de a deveni cân- 
tăreț de Operă. După ce încercă 
în zadar câteva meserii, când a. 
proape împlinea douăzeci de ani 
întâlni pe un bătrân poet anume 
Guldberg care.l luă sub ocroti- 
rea sa, trimiţțându-l să urmeze 
cursurile unui liceu. La univer- 
sitatea din Copenhaga sa distins 
prin talentul şi sârguința de care 
a dat dovadă. 

Viaţa grea pe care a trebuit 
so ducă în anii copilăriei l-a 
apropiat puternic de cei mici ; 
pentru ei a scris Andersen unele 
din cele mai frumoase poveşti 
ce-au încântat cu farmecul lor 
generaţii întregi de copii şi vor 
continua să stâmească interesul 
tineretului de azi şi de mâine. 

Soldatul de plumb, apărut în 
excelente condițiuni tehnice în 
editura „Universul”, reuneşte un 
număr din cele mai bune creații 
ale marelui povestitor danez. 
Traducerea excelentă a d-lui 
Al. Iacobescu şi desenele exe- 
cutate cu mult talent de d. G. 
Iliescu, fac din acest volum un 
motiv de încântare pentru copi: 
şi tineret, care dela o vreme au 
uitat lectura, înlocuind-o cu alte 
îndeletniciri mai puţin folosi- 
toare. 


W. 8. MAUGIHAM: LA PER- 
SOANA INTĂIA 


maturitate 
englez 


Printre operele de 
ale cunoscutului scriitor 


W. S. Maugham se numără şi Te-, 


nuvele 
persoana 


cent apărutul volum de 
intitulat, sugestiv, La 
întâia, 

Autorul precizează că nu poa- 
te fi vorba de acțiuni ce i sar 
fi întâmplat lui însuș. Faptul că 
le povesteşte la persoana întâiu 
nu însemnează altceva decât un 
fel pe care, întâmplător, şi l-a 
ales pentru povestirea acțiunilor; 
dar tot așa de bine ar fi putul 
întrebuința un alt mod, Dacă l-a 
preferat totuș pe acesta, este că 
a fost tentat de cele mai bune 
nuvele scrise de Cehov și Mau- 
passant în aceeaşi manieră. 


Greutățile legate de o astfei de 
prezentare sunt multiple; poziţia 
scriitorului presupune o cunoaș- 
icre întimă a diverselor situații 
și a personagiilor pe care le ma- 
nevrează. Cea mai neînsemnată 
neglijare a acestui principiu poa- 
te compromite cea mai bună o- 
peră de artă de acest gen. Cu- 
noașterea lucrului artistic la 
Maugham ia înfățișarea unei 
verfecte contopiri cu eroii nute- 
lelor sale; de aci, interesul mereu 
treaz în care cititorul este prins, 
pe rând, în fiecare nuvelă. 


Cartea a apărut în aceleași 
bune condiții de tipar cu care 
ne-a obicinuit editura „Contem- 
porana“, în tălmăcirea fidelă a 
d-lui Jul. Giurgea. 


EUGEN DIMITRIE PETIT: 
ORIGINEA ETNICA 


Studiul d-lui Eugen Petit, apă- 
rut la „Universul”, nu este, așa 
cum sar părea după titlu, o lu- 
crare de specialitate, destinată 
deci cu exclusivitate  juriştilor, 
Apelul pe care autorul îl face 
deseori la texte de legi este ine- 
rent într'o maţerie ce sa desvol- 
tat în mare parte graţie impor- 
tanţei sale ca noţiune de drept. 
Dar inainte de aceasta, originea 
etnică a individului face parte 
dintr'un complex de preocupări 
ce în zilele noastre am căpătat o 
amploare deosebită, 

Rămânând în drept însă de- 
păşindu-l, problema aceasta este 
menită să desvolte noțiunea ce 
cuprinde, pătrunzând în adân- 
cime şi  conturând o noţiune 
care până mai ieri se părea clar 
definită întrun articol  searbăd 
de lege. Punctele de vedere din 
care d. Eugen Petit cercetează 
ceeace se numeşte origina etnică, 
ne face să înțelegem la justa ei 
valoare problema aceasta pen- 
tru a cărei clarificare luptu este, 
la noi, abia la început. 


NICOLAE BOGDAN : ROMÂNII 
IN SECOLUL AL XV-LEA 


„Privire de ansamblu asupra 
perioadei patriarhale a Neamu- 
lui nostru, întemeiată pe măr- 
turiile directe cuprinse în cro- 
nica lui Wavrin”, — așa îşi sub- 
intitulează d. Nicolae Bogdan 
importantul său studiu apărut 
recent în colecţia .„Justinian”. 

Incercarea încununată de suc- 
ces a d-lui N. Bogdan de a re- 
construi în mod obiectiv, după 
mărturiile imparțiale ale cronica- 
ruluji Wavrin, epoca scursă între 
anii 1400 și 1500 ai erei creştine, 
în ceea ce privește țara noastră, 


trebue să constitue un îndemn 
pentru toţi cercetătorii sbuciu- 


matului nostru trecut şi din 
sgura  însemmărilor celor ce 
ne-au cunoscut și-au avut vre- 


mea şi posibilitatea să scrie des- 
pre noi, să ne redea o icoană 
cât mai exactă a întoamirilor te- 
meinice înfăptuite de Domnito- 
rii cari-au ştiut să dea strălu- 
cire numelui de român. 

Munca d-lui Bogdan a cerut 
t.mp pentru a fi pusă la punct, 
dar strădaniile d-sale au deschis 
drum nou şi sigur tuturor cerce- 
tătorilor trecutului nostru. 


C. POSTELNICU 


În e o a 


PORTUGALIA ȘI ROMÂNIA 
(UN MOMENT ISTORIC) 


La „Expoziţia expansiunei por- 
tugheze în lume“, deschisă anul 
acesta la Belem (Portugalia), s'a 
putut vedea şi un panyu, evocând 
relaţiile de arme portugalo-romă - 
ne, Panoul înfățișează întâinirea 
dintre Dan LI Basarab, Domnul 
Țării Românești şi Principele Don. 
Pedro Lusitanul, fiul lui Joao 1 
şi al Principesei Felipa de Lan- 
caster. Episodul istoric, relatat 
pe larg într'o comunicare a pro” 
fesorului N. lorga la Academia 
Română, se petrece în anul 1427, 
când Don Pedro porneşte să-și 
afle aliaţi printre voevozii 4ări- 
lur creştime ridicate împotriva 
marelui imperiu otoman. 

Parul tablouuj imită maniera 








sul e mai mare cu un an decât 


Voinescu — roșcatul  humoris: 
Dumitru Lambru. 
Cu un glas disperat, autorul 


„Balamuc Palace 
„expus motivul”. 

— „Păi ce să fie? Sunt frânt 
de oboseală... Pentru ca să vin 
la sfeştanie m'am sculat cu noap- 
tea "n cap... lia 10 dimineața 
nvam sculat...” 

„Cred că nimeni nu mai poate 
pretinde că talentatul caricatu- 
rist nu e matinal... 


Hotel'"'-ului a 


HUMOR 


După sfeştanie li s'a oferit in- 
vitaților o gustare foarte copioa- 
să şi mai ales foarte „stropită” 
cu sprițuri servite în pahare de 
toate mărimile. 





Sprițurile băute dintr'un pahar 
de „format mărit” l-au convins 
pe un gazetar — de altfel, foarte 
sobru în clipele normale — că ar 
avea „ștofă” de humorist, 

Pentru a dovedi lucrul acesta, 
gazetarul l-a chemat de-o parte 
pe Dumitru Lambru, informân- 
du-l că ştie o anecdotă grozavă. 

— „S'o puneţi neapărat în vo- 
lumul al II-lea al colecției voa- 
stre!“, 





&pocei, atât în felul de a pune în 
cadru cât şi în felul de a stiliza 
mişcarea şi figurile. 

Printr'o fereastră în arc uşor 
frânt, amintind încă ogiva me- 
dievală şi presimțind plin-cintrul 
Renașterei, sprijinită pe coloane 
cu ornamente churriguerrești se 
zăreşte pe fondul umui cer lumi- 
ros, castelul Bran şi crestele Car- 
paţilor meridionali Principii, în 
armurile proprii ţărilor respec- 
tive, sunt înfăţișați în momentul 
pecetluirii înţelegerii lor, prin- 
tr'o strângere camaraderească de 
mână. Jos stemele familiilor de 
Lancaster şi Basarab, și inscrip- 
ţia : „Principes Petrus Lusitanus 
et Daus Valachicus (Rumania). 
Necessitudine Devincti ed Adver- 
sus Infideleg Crucesignati. 
MCDAXXVII. 

Panoul original! este astăzi la 
Pinacoteca oraşuiui Lisabona, iar 
la Muzeul Militar din Bucureşti 
a fost trimisă o copie in culori, 
de dimensiunile originalului. 

Venirea legendarului Don Pe- 
dro de Lancaster în Ţara Româ- 
nească,  comentată de cronicarii 
ambelor ţări, mai cu seamă de 
Oiiveira  Martins „este o dovadă 
de existenţa, în acea epocă, con- 
ştiinţei unei unități iatine şi cre. 
știne care, în pofida infiltraţiunii 
slave, a subsistat între Adriatică 
și bazinul Dunărean, 

Fericita idee a alegerii acestui 
episod şi a reprezentării sale 
plastice, aparține, ca și inițiativa, 
Legaţ:ei Române din Lisabona, 

D. Mircea Eade, ataşatul cul- 
tural român, ne comunică faptul 
că România a fost singura ţară 
europeană prezentă într'o ex- 
poziţie a gloriei și influenței por= 
tugheze. Presa a relevat și co- 
mentat cu entuziasm această fră- 
ț:etate de arme a celor două ra- 
nyuri extreme ale latinităţii. 








COraje 


A ridicat noaptea privirea pe creastă 
Pe livadă — covor fermecat şi pe cer 
Luna Sa strâns lângă mine — nevastă 
Cu mâna-i de aur masiv şi de ger. 


Așa am mers pe drum cu lăstunii; 
Ea îmi călăuzea pasul pustiu. ” 
Nu mai aparţineazu nici cerului, nici lumii, 


Nici versurilor pe care le scriu. 


M'a strâns în braţe, în treacăt, doar vântul 
Și amintirile — amante ce pier. 

- Lăsasem în urmă pământul 
Și sufletul-l-uitasem în cer. .. 


Din codrii cu cerbi şi cu iele 
Cântau isvoarele besnelor lung, 
Cine-mi ducea ochii'n spre stele 
Şi sufletul de ce nu-l ajung ? 


„ IXON MAICAN 






Și pe urmă gazetarul a înco- 
put să povestească. 

A trecut un minut... au trecut 
două... au trecut cinci... Şi gazz- 
tarul nu-și terminase povesten, 

Dumitru Lambru îl privea fără 
să zâmbească iar gazetarul po- 
vestea prăpădindu-se de râs. 

După 10 minute, gazetarul 1s- 
prăvise de povestit anecdota. 

— „Gata ?” s'a interesat Lam- 
bru. 

— „Gata !” 

- „E grozavă. Spune-mi ncum 
pointa anecdoctei și ţi-o publi- 
căm !" 

Un amănunt pentru cetitorii 
cari nu urmăresc regulat rubri- 
ca noastră — cu toate că nu cre- 
dem că ar există astfel de ceti- 
tori —: pointa este gluma pro- 
priu zisă a unei anecdote. 


FARA EXPLICAȚII... 


Cerem scuze cetitorilor că ve- 
nim cu încă un amănunţ în le- 
gătură cu colecţia Anecdota. Dar 
e normal ca o colecţie humoris- 
tică să otere material unei ru- 
brici de humor actual. 

Prefaţa primului volum din a- 
ceastă colecție a fost scrisă de 
popularul comic V. Vasilache. 

Pentru prefața celui de-al 
douilea volum s'a. recurs la servi- 
ciile toi atât de popularului — 
sunt convins că dânsul îmi va 
face scandal fiindcă n'am scris : 
„mai popularului” — MH. Nico. 
laide. 

In afară de prefaţă H. Nicolai- 
de va mai prezenta in acest vo. 
lum o piesă de teatru şi o serie 
de anecdote. 

Simpalicul comic I-a rugat pe 
George Voinescu să facă un de- 


semn de prezentare a anecdole- 
lor, 


au o SSD AA A 
pă Vi | 


— „„Uite ce-ai de făcut: de- 
semnezi ţrei bucătari şi serii de- 
desubt: Bucătăria colecţiei A- 
necdota işi sărează bucatele cu 
glume proaste de Nicolaide. 

— „Crezi că mai e novoe de 
explicaţii ?* sa interesat Voi- 
nescu. „Eu cred că ar fi mai bine 
să scrim numai: glume de Ni. 
colaide». Şi înțelege lumea că 
Sunţ proaste...” . 

Bine înţeles, nu suntem de a- 
ceeag părere. 

Am publicat această discuţie, 
numai pentrucă suntem cronicari 
obiectivi şi scrim tot ce auzim. 





PRĂJITURI 


Actorii au şi ei — ca toți oa- 
menii, de altfel — gusturi. Unora 
le plac aplauzele. Alţii — de abi- 
ceiu, foştii interpreţi ai rolurilor 
de  june-primi — sunt fericiţi 
dacă au suoces la femei. 

Și aş putea înșira astfel încă 
o mulţime de gusturi. Cei mai 
mulți dintre actori adoră gloria, 
banii ș.a. m. d. 

Actorul Stan Iorga dela Tea- 
trul Regina Maria se deosebește 
de toți. El adoră... prăjiturile. 

In special în turnee, actorii 
cari-l întovărășase îi cunosc, toți, 
această slăbiciune, 

Și, la aceeaș masă la care pot 
fi văzute vedete de diferite mă- 
rimi întrecându-se la băutul hal- 
belor, Stan Iorga — antialcoolic 
convins — îşi mănâncă porția 
obișnuită de 7—8 „prăjituri a- 
sortate”. 

Anul țrecut, actorul despre care 
vorbim, plecase și el într'un tur- 
neu al Teatrului Regina Maria. 

Trupa fusese cu o zi înainte ia 
Oradea și acum, toți actorii po- 
pesiseră la Arad, 





Seara, Stan Iorga, mai obosit 
ca  nici-odată, se retnăsesa în 
„cușeta“ lui, hotărît să-l întâl- 
nească cât mai curând pe indi- 
vidul Morfeu. 

De-odată aude nişte bătăi pu- 
ternice în ușa compartimentului, 

Cine era? 

Colegul lui, Vurtejanu, venise 

„i comunice uitima lui desca- 
perire ; 


că) 





— „Vino iute cu mine că n'o 
să-ți pară rău. Am descaporit 
într'o cofetărie niște cataifuri 
teribile. Mari ca muntele... Și 
costă numai 6 lei!" (abea acum 
ne dăm seama că acțiunea se pe- 
trecea acum vreo 3—4 ani). 

Stan Iorga n'a putut rezista is- 
pite:. Iute sa imbrăcat şi peste 
ă minute putea fi văzut alături 
de Vurtejeanu, colindând stră- 
zile Aradului, in căutare de ca- 
taif. După câteva minute au 
ajuns în centru, Nici urmă de 
cataif... 

— „Unde sunt cataifurile, bă- 
die ?”, 

— „Ai răbdare. Le-am văzut 
ma: spre periferie!". 

Şi au mers şi spre periferie. 

Cataifurile nicăeri. 

— Mă, unde mă duci, mă?'. 

— „Acum ajungem!“. 

Au mai mers şi tot n'au ajuns. 

De-odată Vurtejanu sa bătut 
cu palma peste frunte: 

— „„Aoleu! Abea acum îmi a- 
duc aminte! Nu le-am văzut 
aici, Erau la Oradea“. 

A doua zi, pe scenă, laxheul pe 
care-l interpreta Vurtejanu avea 
un ochiu vânăt. 


POVESTE ADEVĂRATĂ 


O să credeți că vă mint şi 


totuşi n'aveţi dreptate. Lucru” 
vile su petrecut întocmai cum 
voiu încerca să vi le povestesc 
eu, acum. 

Intrun spital din București, 
un actor se dusese să ceară o 
consultație gratuită. La intrare 
o soră trecea întrun registru, 
numele tuturor celor cari în- 
trau în spital, 

A venit şi rândul actorului 
nostru. 

— „Numele 
tră?", 

Sora era drăguță, Actorul 
era spiritual, Şi a încercat să 
facă o glumă: 

— „„Pirandelio mă cheamă. 
Luigi Pirandello“. 

Spre uimirea actorului, sora 
a trecut, caimă, fără să tre- 
sară, numele pacientului, în 
registru: „Luigi Pirandello“, 

Şi apoi, la fel de calmă l-u 
întrebat: 


dumneavoas- 


— „Profesia  dumneavoas- 
tră?“, 

Buimăcit, actorul n'a mai 
minţit : 

— „Actor!“ 


Sora, convinsă a completat: 
„Luigi Pirandello, factor“... 


TĂCERE ! 


O trupă de actori dădea odaiă 
un spectacol într'un foarte mic 
târg de provincie. 

Sala, era tixită. Veniseră toate 
personalităţile târgului. -* 

S'a ridicat cortina și actorii au 
început să joace o mare „dramă 
în cinci acte“. Acţiunea piesei 
era teribil de sumbră. 





Şi totuşi spectatorii nu erau 
prea impresionați. Din potrivă, 
îşi dădeau silinţa să facă în sală 
cât mai mult sgomot. 

De-odată s'a ridicat din rândul 
I, un doann grav, gras şi cu mus- 
tățile pe oală şi a strigat cu glas 
de bas: 

— „Tăcere!“. 

Publica! a amuţit. Pe semne 
că domnul grav era un om cu 
mare vază în târg. 

La sfârşitul spectacolului, ac- 
torii sau dus la el să-i mulțu- 
mească: 

— „Domnule, îţi suntem adânc 
recunoscători. Graţie dumitale 
am putut să jucăm în linişte!“. 

Mulţumit, domnul grav şi-a 
mângâiat mustăţile. 

Peste un an, acceaș trupă de 
actori a venit să prezinte în ace- 
laş târgușor o comedie. Sala era 
toi tixită. In rândul ] stătea 
acelaş domn grav. 

Cortina sa ridicat; comedia 
era bună; şi publicul a început 
să râdă, 


De-odată domnul grav sa ri- 


dicat din nou şi cu acelaş glas 
de bas a tunat: 

—— „Tăcere! Să nu vă mai prind 
că râdeţi de domnii actori“, 


PUNCT ȘI VIRGULĂ 





Omul care intrase era foarte frumos, 
însă de o frumuseţe antipatică şi vulgară. 
Gregor Veruleanu, fratele Anyei, împli- 
nise ţreizeci şi cinci de ani, începând să 
dea semne de îngrășare. Tip de cavaler 
de imdustrie, cu freza linsă şi mustăcioară 
subţirică, își purta cu mândrie costumul 
aou, gris-deschis, pe qedesupt cu vestă 
strâmtă pe talie şi tăietură îndrăsneață, 
modernă. Vorbea cu glas ridicat şi vesel... 

Intre Any și Gregor Veruleanu, deşi îi 
despărţea numai cinci ani, relaţia era mai 
îndepărtată. cum ar fi. de exemplu, dela 
unchi la nepoată, Cu toate că nu-l putea 
suferi, Any resimțea în faţa lui sfiala ce-i 
rămăsese din îndepărtata copilărie, când 
„nenea Grigore” — băiat şmecher şi stri- 
cat, îndărătnic la învăţătură — o îndem- 
na la prostii cu băeţii ae seama lui, sacri- 
ficând-o cu <inismul care devenise mai 
târziu, principala lui trăsătură de carac- 
ter. 1 se potrivea vorba, că ziua bună de 
dimineaţa se cunoaşte. 

Semănau într'un fel aparte, deoarece 
trăsăturile care pe Any o luminau, la Gre- 
gor deveneau lâncede, fără viaţă. Any 
avea leit chipul lui Toma Veruleanu, ta- 
tăl lor, dela care moșştenise fruntea înaltă 
şi limpezimea privirii; pe când Gregor da 
mai mult înspre partea mamei: fruntea 
îngus-ă, cu ochi mici, adânciţi şi neastâm- 
păraţi, mărturisind mărginire și ușurință. 

— Bine te-am găsit, fetico! o întâmpi- 
nă nenea Gregor, caşi cum ea ar fi fost 
mosafirul, Bătuse tocmai, cu palma, pe 
obrajii Vilmei, servitoarea, care crudă şi 
durdulie, nu i se părea de lepădat — şi 
fata, luându-i pălăria, se roșise fâstâcită. 

— Ce faci, cum o duci? — nu-i dădu 
răgaz nenea Gregor să spue ceva. Nu 
te-am mai văzut de un car de vreme prin 
oraş, ce-i cu tine? Ce-ţi tace boerul?... Am 
o treabă, Anicuţo... sfârși, după ce schim- 
base tonul de câteva ori. Ii spusese pe nu- 
mele ei de acasă, „Anicuţo” ca să reinsta- 
ureze între ei raportul firesc, dela frate 
mai mare la surioară, sau mai curând ca 
nu cumya să se lase impresionat de situa- 
ţia «i, care-i impunea. 

— Hai sus, nene Gregor... îl invită Any, 
în loc să răspundă. Nu-şi putuse stăpâni 
o mică şuvăială, pe care nenea Gregor — 
expert — o observă. 

— Dar slai, văd că ești gata de plecare, 
vin altădată... 

— Zi cum, dar se poate? protestă Any, 
angajată de politeţa fratelui. Ştia că a ve- 
nit iar să ceară ceva — altfel nu-i, călca 


TIET er otet ei 
mi E a 


7 mea e mr, anteireze 





prin casă — şi ca întotdeauna, se pregă- 
tea, dosilă, să-l asculte şi să-l satisfacă. 
Indirect, prin el își mulțumea propria ei 
„ecesitate de a face un binepentru ai săi,., 
Nenea Cregor îi cunoștea dorul și profita 
din plin. Făcând abstracţie de persoana 
lui, Any îl privea ca pe un reprezentant 
al familiei... al acelei familii care o rene- 
gase de mult. Toma Veruleanu nu mai 
voise să audă de ea de când fugise de a- 
casă, să se facă „artistă”, trimițându-i îna- 
poi toate cadourile cu care ea la început 
credea că va reuşi să-i recâștige dragos- 
tea. Şeful familiei Venuleanu. originar din 
Galaţi, avea faima unuia dintre cei din- 
tâi întemeietori ai mișcării socialiste din 
România, înaintea răsboiului cel mare. De 


câ.e ori se gândea la tatăl ei, Any suspina . 


cu acea remușcare ascunsă a oamenilor 
care au pierdut pentru totdeauna bunul 
cel mai frumos al vieţii log Chipul lui 
de patriarh, cu barbă tolstoiană şi ochi 
mari, întegri, o urmărea de deparie ca un 
veșnic reproș. Any era preferata bătră- 
nului și ed îi răspundea cu dragostea. Dar 
aşa fusese dat, ca tatăl şi fiica să se des- 
partă, prin falalitatea vremurilor. Toma 
Veruleanu era însăşi conștiința ei — con- 
știința unci alte concepții de viaţă, pe 
care nu 0 putuse realiza, de care se lepă- 
dase, înnecată în volbura ambiţiunilor, a 
Capitalei. Socialismul idealist, nobil şi 
desuet, pe care-l practica pensionarul de- 
la Galaţi, i se părea astăzi Anyei aseme- 
nea acsior închipuiri naive din: adoles- 
cenţă, pe cari le lepezi cu tristețe pe mă- 
sură ce te maturizezi. 

Bătrânul în puritatea lui, necunoscând 
atâtea lucruri ale vieţii din Capitala, ve- 
dea — liniar — o lume egală şi fericită, 
din care au pierit toate micile meschină- 
rii ale luptei pentru existenţă, ale concu- 
renței. Deşi atât de „avansat” în idei 
Toma Veruleanu se purtase cu fiica lui 
după o morală foarte reacționară. Da 
fapt, bătrânul avea un fanatic cult al 
familiei și instinctiv, îi repugna orice a- 
batere dela legile elementare, burgheze, 
ale vieţii. Nu avusese noroc cu copiii. Un 
trate mai mic de al Anyei murise la vâr- 
sta de treisprezece ani. Ea, temperament 





—. 








(fisă de roman) de 


Mp GR 


svăpăiat, când își dăduse seama cât de 
mult succes are la bărbaţi, îşi făcuse 
de cap şi, la prima ocazie, dispăruse în 
București. Nenea Gregor, veșnic în con- 
flict cu bătrânul, plecase mai de mult 
şi-l întâlnise aici imediat ce numele îi a- 
păruse pe afiş, deoarece și el se învâr- 
tea mai ales: prin cercurile teatrale 
ale Capitalei. Bătrânii rămăseseră sin- 
guri în orâșul dor de pe marginea Du- 
uării şi nu mai știa nimic deosebit despre 
ei de aproape un an de zile. Tanti Mina 
— vară primară cu mama, Zoe Verulea- 
nu— era agentul lor de legătură, 

Nenea Gregor nu mai venise de vreo 
lună — una din pauzele cele mai mari 
de când se mutase aici. în vilă. Se o- 
cupa cu Ge toate și cu nimic. Făcea par- 
te din acea lume cenușie, atât de nume- 
roasă într'o anumilă epocă la Bucureşti, 
a oamenilor care nu trec niciodată de Ca- 
lea Victoriei, trăesc binișor, au garsonie- 
ră, se învârt printre oamenii polluici fără 
a avea nici o convingere, au nenumărate 
relaţii dar foloase puţine şi-şi duc viaţa, 
zi de zi, fără prea multă filozofie, mulţu- 
mindu-se cu succesele şi intrigile mărunte 
dela cafenea. In ultimul timp se îndrăgos- 





UNIVERSUL LITERAR 


tise de el Liliana Botez, actriţă de 
reviste, cam trecută dar încă „bine”, ale 
cărei picioare mai aveau succes pe scenă, 
picioare cărora le datora, de ani, locul în- 
tâi pe afiș. Femeea împlinise patruzeci de 
ani şi-şi strânsese oarecare avere, fiind 
o fire prudentă... ba chiar sgârcită, după 
cum o considera cu amărăciune Gregor 
Veruleanu. 

Siluaţiile asemănătoare — deşi de alt 
grad şi de alte înţelesuri, — în loc să-i 
apropie, îi. despărţea.. Any nu putea su- 
feri tocmai această asemănare, care pă- 
rea să constitue însuși punctul esenţial 
al deosebirii lor. Ea era femee şi poate că 
e firesc ca o femee frumoasă, cu destinul 
ei. să devie o întreținuiă, când a avut ne- 
norocul să fie iubită de un'om însurat ca 
Toni Culea. Ea cel puţin avea scuza că 
„odată Și odată” Toni se va «libera şi o 
va lua. Exista pentru ea. în momentele 
când se compara cu fratele ei, o anume 
moralitate în această legătură. Dar Gre- 
gor? Insă înlătura repede astfel de consi- 
deraţii, fiindcă, micşorând-o, o enervau... 

Ultimul „Împrumiut” fusese mai mare, 
de aceca poale nenea Gregor găsise de 
cuviinţă s'e lase în pace atâta timp. Fu- 


ja Rec Sa 





Dan Petrasincu 


0.4 





sese +0 datorie de onoare” urgentă, desi- 
gur; fratele nici nu se obosea să găsească 
formule mai puțin clasice, Totuşi, auzise 
că nenea Gregor prinsese patima rulelei 
şi asta, fără voe, o îngrijorase. 

Nenza Gregor făcea cererile, întotdeau- 
na, cu zerul degajat al omului căruia j se 
datorează foarte mult. Se simţea şi el păr- 
taș la buna ei stare, ba chiar avea aerul 
să pretindă că ar fi contribuit cu ceva ca 
ea, Any Veruleanu, să ajungă ia situaţia 
de invidiat în care se afla... 

Any văzu însă numai decât că nu era 
vorba de bani, de o sumă oarecare. După 
ce intrase și se așezase comod într'un fo- 
toliu, nenea Gregor începu o poveste cu 
totul neașteptată, pe care — așa distrată 
cum era astăzi — nu :o prea înțelese din- 
ivodată. Ii veniseră ambiţii de mare im- 
presar, Î! vedea înflăcărat ca niciodată, 
perorând şi îngrămădind frazele ca omul 
care ezită să ajungă la final. Şi apoi, nu. 
înţelegea întrucât o putea privi pe ea tot 
ce-i spunea nenea Gregor, transformat 
peste noapte într'un om de afaceri. Voia 
să se apuce de treabă, avea în perspectivă 
o mare lovitură. Se va lăsa de fleacuri, de 
trândăveală, de femei. A veni: timpul 
să arate şi el ce poate. In tovărăşie cu un 








CERCETARE LOCALA 


Matache Pricop e agent de 
urmărire în biroul protestalor. 
Matache Priop nu prea Sa 
împăcat cu cartea, L-a ţinut 
în şcoală unchiul Paraschiv de 
in tramvai, dar pentrucă Pri- 
măria:. de la:o vreme nu nai 
da bon de cărți, şi cum băia- 
tul nu prea avea tragere de 
inimă la învăţătură, l-a toc= 
mit ucenic la Andronache fri- 
zerul din Podul Caliţii. 

Dar ucenicia era mai mult 
prin odăi decât în prăvălie, 
Nici briciul, nici foarfeca nu î 
se potriveau — talent şi la 
meremeturile astea, de... Pa- 
tronul îi precizase atribuțiu- 
nile în schimbul unui rând de 
haine nouă la Paște, o mân- 
care pe sponci și un căpătâi 
de dormit, cu gândul că, dacă 
o ieşi. om, să-l bage în meserie, 
ia parte. Până atunci, grija lui 
era să strângă Oltenii de pe 
străzi pe care avea să-i radă 
gratis pentru exercițiul băr- 
bieriei, să dea apă şi sămânță 
miertoiului, să doarmă noap- 
tea la picioarele copilului și 
să-i spue anecdote până o 
prinde să ațipească. Apoi tre- 
cea somnoros în prăvălie pen- 
tru a-şi da oasele pe un ieț 
cu scripte. 

Dar Matache Pricop nici în 
frizeria dlui Andronache nu a 
prea făcut purici, Intro zi i-a 
scăpat haplei copilul din albie 
şi din izbitură s'a ales prama” 
tia cu o uimă în cop de l-a 
făcut iînfirm şi mnăuc pentru 
toată piata — după spusele lui 
Habudeanu, doftorul culoarei. 

Andronache l-a socotit şi 
Matache Pricop a intrat ca 
practicant în grefa Tribunalu- 
lui, sub părinteasca ocrotire a 
dolui Alexandru Vlahu, ajutor 
de grefă cu două examene de 
drept la Bucureşti, unul la 
Iaşi și altul la Licge — om de 
inimă dar leneş și beţiv, pri- 
mind bucuros candidatura lui 
Matache Pricop la copistărie 
pentru a-i lăsa pe cap „minu- 
tele“ şi ceva mai târziu și sen» 
tintele pe care le lua seara a- 
casă, în geantă şi le aducea a 
doua zi tot gşa cum le mase, 
neredactate. 

Dar nici în grefa Tribuna- 
lului, Matache Pricop nu şi-a 
împuinit visull A siugărit ce u 
slugărit la biuroul proceselor 
civile ale d-lui Alexandru 
Vliahu şi când sa îvit-un loc 
vacant de_popist, Matache Pri- 
cop nu avea... bacalaureatul! 
D. Alexandru Vlahu, ca să nu-l 
descurajeze, i-a promis că îl ia 
ca arhivar ia judecătoria lui, 
unde avea să ocupe un post, 
după ce își va da capacitatea 
la Liege. Până atunci, d. Ale- 
zandru Vlahu rupea ca din 
ficaţi câte două piese din leafa 
lui 'de lei una sută patruzeci 
și şapte, bani nouăzeci şi cinci 
brutto lunar şi le strecura lui 
Matache Pricop pe sub biroul 
cel mare de ajutor de grefier 
clasa întâia, cu cele două fi- 
ride imense, pline cu tutele în 
curs şi cu postavul cel verde 
mâncat de pecingini violete. 
Din acești bani, după sfatul 
d-lui Alexandru Vlahu, prac- 
ticantul Matache Pricop îşi 
cumpăra... la luarea lefei, câte 
o carte de drept și o alta de 
literatură, alternând între „Că- 
lăuza cetățeanului în materie 
juridică“ şi  „Năzdrăvăniile 
meșterului Perdaf din Galaţi“. 

Intro vreme s'a mai ivit o 
vacanţă de copist în grefa d-lui 
Alexandru Vlahu, dar în chiar 


momentul când porneau spre 
Minister hârtiile de recoman= 
dare pentru numirea lui Ma- 
tache Pricop, a fost propus, ca 
din senin, pentru acest post, 
un protejat al unui profesor de 
facultate la cursurile căruia 
urma fiul judecătorului dele- 
gat cu procesele de expro- 
piere, Și Matache Pricop a 
continuat să încaseze cu inter- 
minabila desamăgire a ghinio- 
nului, rația de hrană, intelec- 
tuală pe care lenea şi... exa- 
menele d-lui Alexandru Vlahu 
i-o oferea până la o nouă va: 
canţă de copistărie, prin cele 
două piese de argint a câte 
cinci lei fiecare. 
e 

Vremea a trecut, Copiştii ti- 
trați au plecat în magistra- 
tură sau în alte demnități ofi- 
ciale şi alți titrați se înşirau, 
spre dezesperarea practicantu- 
lui Matache Pricop. la masa 
cea mare de corespondenţă, 
printre uriaşele călimări ca 
nişte porțelanuri de telegraf 
pline cu cerneală violetă. Şi 
Matache Pricop îşi trăia mar- 
tiriul insuccesului şi al imfini- 
tei descurajări, cu nasul în dis- 
pozitivele sentinţelor trase de 
păr ale ajutorului de grefă 
Alexandru Vlahu. 

Intr'o vreme, scurgerea tim- 
pului a dat altă întorsătură 


lucrurilor. Ministerul renun- 


țase la: serviciile titraților, cari 
îşi petreceau vremea mai mult 
la cafenea decât la facultate, 
sau în grefă, dând preferință 
netitraților harnici și pricepuţi, 
după  referințele capului de 
masă, Dar. între timp, d. Ale- 
zandru Vlahu a murit subit, 
de inimă, în iatacul lui pustiu 
şi rece din „Fundătura Radu 
dela Afumați“, cu sentințele 
neredactate şi cu capacitatea 
dela Liâge nedată și Matache 
Pricop a rămas de data asta 
fără protector, 


după înlocuirea primului Li- 
trat, pe Matache Pricop. Re- 
comandaţia d-lui Jenică Atten- 
dez a sosit însă la centru după 
ce postul de copist jusese ocu- 
pat de Fane Mălăeru, băiatul 
camerierului dela uşa cabine” 
tului primului preşedinte al 
Tribunalului, 

Mai târziu s'a întâmplat însă 
că arhivarul dela Ocolul Stu- 
beyul-Doamnei, d. Mieluș Cor- 
nățeanu, să fie înlocuit pentru 


„Că a fost prins de judele oco- 
“lului respectiv jucând stos pe 


bani cu Fusea, aprodul jude- 
cătoriei, în chiar camera de 
chibzuire a Ocolului! Ca. o ju- 
stă şi binemeritată revanșă 
semnalată Ministerului de că- 
tre ajutorul de greţă Jenică 
Attendez, în locul arhivarului 


Mieluş Cornăţeanu a fost re- | 


comandat dela „centru“ Ma- 
tache Pricop. 

Dar cariera lui Matache Pri- 
cop nu i-a surâs nici din grefa 
judecătoriei oculului Stubeyul- 
Doamnei! O anonimă... confi- 
dențială dela fostul arhivar 
Mieluş  Cornățeanu adresată 
Ministerului pentru niște tim- 
bre date lui Matache Pricop în- 
tro adopție şi... „mâncate“ de 
acesta, a avut de rezultat în- 
depărarea  protejatului d-lui 
Jenică Attendez dela arhiva 
Ocolului  Stubeyul - Doamnei! 
Ca fost siujbaș în Justiţie, Ma- 
tache Pricop a întrat repede 
în grațiile dului Tilică Calvo- 
cărescu, portărel la proteste, 
cu şase la sută remize de în- 
casări, Și Matache Pricop a 
crescut şi s'a educat în rân- 
durile  justițiabililor, memo” 
rând în scurt timp „ca pe apă“, 


legea şi regulamentul urmări- : 


rilor în materie de vânzări si- 
lite, de cele mai multe ori lă- 
sând pe jos chiar pe d. Portă- 
rel Calvocărescu! 

Matache Pricop sa însurat. 
S'a însurat din dragoste cu 





Dar dela un alt birou de a- 
jutor de grefă, a sărit îndată 


d. Jenică Attendez, licenţiat 
în drept la Bruxelles, — care 
la orice solicitare a împricina- 
ților interesați la vre-un proces 
care sar fi întâmplat în șe- 
dinţa lui de divorțuri de Mar- 
țea şi Joia, răspundea mieros 
printre firele de mustață driș- 
cuite cu mult cosmetic: atten- 
dez, attendez, propunând pen- 
tru cel dintâi loc de copiat 


Iviniţa, fata tumânărarului de 
la Biserica Alexe. D. Portărel 
Tilică  Calvocărescu u cam 
strâmbat din nas. Toată dra- 
gostea protestelor avea să trea- 
că acum asupra graţiei lrini- 
ţei siar chefurile cu Matache 
Pricop aveau să se mai ră- 
rească. Dar nu a avut încotro, 
Nunta a ridicat-o d. Tilică 
Calivocărescu — simplu, 'mo- 
dest și numai cu ai casei, 
Mai târziu a regretat şi Ma- 





tache Pricup de căsătoria ustu, 
cam pe negandite! Urmărite 
mai Svabeau, dar chejurite erau 
va inaițime, Matache Pricop se 
UNDPaTea în doua: gospoaurta, 
guspodarie; şi ajaceriie cu d. 
incă  Caliwvocărescu, afaceri! 
După închiderea ghişeulu, Ma- 
tacne Pricop propundu-şi con- 
deiul cât o undiţă aupă o 
ureche ciâpăugă ca a unu pui 
de eiefant, striga. cu ifos caire 
aprod: 

— Andrei, jă încoace un do- 
sar mai barosan din arhiva 
veche şi du-l acasă ia Iriniţa, 
şi spune-i că e joc de s'o pierde 
— d'adreptul în pușcărie in 
trăm cu toţii, auzi? 

Apoi dinspre d. Portărel Ti- 
iică Calwocârescu: 

— lar cercetarea locală? 

— Da, şejfule, iar cercetare; 
ce, eu am omorit pe tata? 

Și undiţa din urechea agen- 
tului Matache Pricop pica zgo- 
motoasd printre proteste, în 
vreme ce. Portărelul  Tilică 
Caivocărescu aranja un tacăm 
de beție, pentru a doua zi la 
0... cercetare locală în „Carto- 
jani“, 

Seara, Matache Pricop cădea 
bosumflat pe par, iar în întu- 
nericul odăiei, picura văică” 
reala domoală a lumânăraru- 
lui: 

— Jar cercetare, 
tată? 

— Jar, tată socrule. 
zmintit în cercetări! 

A doua zi în prag, Matache 


Matache 


Ne-a 


Pricop își îmbrăţişa familia, le 


recomanda cuminţenie, prop- 
tea la subsuoară servieta bur- 
duşită cu dosarul cel volumi- 
ROS şi ieșea în drumul portăre. 
lului Tilică Calvocărescu. Do- 
sarul se'ntorcea la loc, în sub- 
solul Tribunalului şi oamenii 
legii îşi vedeau de... cercetarea 
care dura vre-o trei zile, după 
care dosarul ieșea iar din piv- 
niță pentru a se plimba din 
nou, între gospodăria agentu- 
lui Matache Pricop din podul 
Beilicului şi biroul protestelor 
din Palatul de Justiţie. 
e 

— Andrei, urlă portărelul 
Tilică Calvocărescu la câieva 
zile după ultima... cercetare lo- 
cală! Fă-te cu dosarul la d. a- 
gent acasă — ştii, cercetare! 

— Cercetare? 

— Dar cam ce ai vrea să ţie? 

— Prea bine, domnule şej; 
îi due, compeletă cu hotărire 
uprodul Andrei. 

— Stai Andrei, nu-l mai 
duce, interveni agentul Ma- 
tache Pricop îmfigând undița 
tocului după ureche. 

Apoi către d, portărel Tilică 
Calvocărescu, cu. o discreţie 
searbădă, de cleptoman încol- 
tit, goșotind cu ochii spre apro- 
dul Andrei, pe jumătate în- 
chişi și cu urechea cea fără 
toc în ea, spre ghişeul plin de 
capete: 

— Nu ştii ce trăznae mi s'a 
întâmplat când cu chestia cu 
cercetarea din urmă? Plec cu 
dosarul să vă întâlnesc pentru 
ca să mergem la... cercetare, 
de! In urma mea, pâş. pâș, un 
mers cam cunoscut, la câțiva 
pași, moi înlături. Până să mă 
întorc să iau seama omului 
care mă sosea, mă pomenesc 
cu  mustățile lui socru-meu 
drept în urechile mele. 

—Matache tată, mai lasă 
taică dracului... cercetările a- 
lea, că își ia Irinița lumea în 
cap, zău aşa! 

SĂRMANUL KLOPSTOCK 


13 Septembrie 1941 =—= 





neamţ, cunoscut la Corso — om umblat 
şi fost impresar — o va aduce la Bucu- 
reşti pe marea cântăreață germană... şi 
spuse un nume pe care Any nu-l reţinu... 
are să fie senzaţia sezonului, fiindcă mi- 
meni nu se gândise la cântăreaţa asta. ni- 
meni nu avusese curajul. Neamţul o cunoş- 
tea — îl cheamă Gruber — fusese în an- 
turajul ei şi-i va obţine cu siguranţă 
consimțământul. Rămânea partea finan- 
ciară... şi nu atât partea financiară, cât 
o mică, o simplă intervenţie... pentru: ca 
afacerea să devie un eveniment... culțu- 
ral! Nu cunoştea pe nimeni la minister, 
avea o idee... el cu ideea și oficialitatea 
cu prestigiul... afacerea trebuia ticluită 
astfel încât să pară o chestie oficială, na- 
țională — mă înţelegi? 

— Bi şi? — nu înţelegea Any. 

Concluzia era pe cât de simplă pe atât 
de neplăcută pentru ea. O intervenţie, o 
mică vorhă a Jui Toni Culea... acolo unde 
trebuia şi treaba va merge strună. Aflase 
că inginerul e prieten cu Omul care are 
cheia afacerii. Fuseseră colegi de liceu Și 
nu trebuia decât un telefon... o mică în- 
sistenţă... Acum înţelegea ce importanţă 
are pentru el o as:fel de lovitură, care-l 
poate lansa dintr'odată?... şi-i putea adu- 
ce un câştig mare?... O vorbă, o vorbu- 
liță la telefon... o să facă minuni. 

Any tresărise neplăcut impresionată, 
Asta nu, până aici! Să-i ceară bani, orice, 
dar nu vu.a să-l bage în ciorbă și pe Toni. 
Mai ales astăzi picase nenea Gregor — 
cu astfel de propuneri. Colac peste pu- 
păză! Ea să fie obligată a cere ceva lui 
Toni... pentru o rudă! Toni Culea ştia vag 
de existența fratelui ei, nu-l prea intere- 
sau chestiile ei familiare. Sâcâită de ast- 
fel de gânduri, Any se simțea totuși şi 
stâmjenită. Îl vedea parcă pe nenea Gre- 
gor sincer ambalat de idee... și când prin- 
se firul întregei povești, zâmbi amuzată. 
De tapi. el nu avea decât „ideea”, totul 
depindea de intervenţie. „Ofieialitatea”, 
dacă ar fi volt, ar fi putut-o adulte pe cân- 
tăreaţă și fără ajutorul lui Gregor. Da- 
că Toni vorbeşte, va trebui să j se facă 
o favoare lui nenea Gregor, ca să rămâe 
el „impresarul” afacerii. Dar în felul cum 
o întorsese fratele ei, meritul părea. întreg 
al lui, fiindcă „descoperise” ideea (şi, desi- 
gur ideile sunt de preţ) iar intervenţia ră- 
mânea o mică și simplă formalitate... Nu 
ştia prea bine dacă era naivitate sau vi- 
clenie la nenea Gregor... Se ridică. 

— Bi, ce zici? [i vorbeşti? Şi, ar trebui 
repede, fiindcă... Ca niciodată, glasul lui 
nenea Gregor şovăia, Any bănui şi un alt 
motiv, ceva ascuns. vreun eveniment nou 





in viaţa fratelui ei — altfel nu se explica 
această schimbare, această ciudată îngri- 
jorare, fiindcă după primele clipe, când 
făcuse pe cinicul, la fel ca întotdeauna; 
îşi pierduse parcă siguranța şi o pândise 
cu o teamă cu totul streină de firea lui. 
Ce s'a întâmplat cu nenea Gregor —- se 
frământa Any, cu o anume curiozitate, a 
lucrului trecător, care te interesează vag. 
Vrea să se pue pe treabă, vrea să câş- 
tige bani, vrea să devie cineva... Să se 
fi despărțit de Liana Botez? Să se fi în- 
drăgostit el, înfine, de vre-o femee? Asta, 
judecând în linia felului lui de a fi, pă- 
rea cu totul exclus. Să fi început să sim- 
tă bătrâneţea? 

Il întrerupse. 

— Mergem? Te conduc, dacă vrei, în 
oraş. Vorbim în maşină, 

— Vasăzică se face? Dacă e așa, hai- 
dem surioară scumpă — se ridică şi Gre- 
gor, totuși cu oarecare nedumerire, fiind- 
că Any nici nu aproba, nici mu desaproba. 
Se indoia de efectul metodei sale inedite 
de convingere — prea îl lua repede Any. 

— Om vedea, om vedea, nenea Gre- 
gor. Numai să vrea... 

-—- Ce-i aia, trebue să vrea, numai tu 
să vrei, ştim noi ce știm, Nu degeaba eşti 
tu sora mea; Anicuţo, o bătu nenea Gre- 
gor pe șold, cu o vulgară familiaritate, 
regăsindu-și cinismul și respirând adânc, 
ca omul care-și revine, în elementul său. 
— Ce mai femee te-ai făcut, măi Anuşca, 
repetă el gestul, apreciind-o obiectiv, ca pe 
un cal de curse, Noi doi... vezi tu... noi a- 
mândoi, am putea să stăpânim tot Bucu- 
reștiul. Da' ce zic eu, de fapt tu, châri, îl 
și stăpâneșşti. Nu e Toni Culea al tău cel 
mai tare om din România? Nu uita, o vor- 
bă o singură vorbuliţă de a lui— și gatal.., 
ton fr&re deviendra le plus celebre im- 
presario din București. Voila! Să audă şi 
ăi din Galaţi de noi. să rămâe bouche-bee. 

Coaborîră, 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. TF. 7. Nr. 24464-938,