Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0019

Dea Ca Pat: 


UNIVEDSUL LIIIPAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


[scrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 








Gravură pe lemn din anul 1420 





Romanul 





(Bibiloteca din Berlin) 





românesc 


d VIII 


Subiectul romanului, despre care am 
amintit numai, în unul din ultimele nu- 
mere ale revistei, trebue să fie la rân- 
dul lui, una din preocupările de căpe- 
tenie ale romancierului,  Diu ulegerea 
lui mai: mult sau mai puţin potrivită 
decurg cele două defecte în deajuns de 
simțite : minuţiozitatea excesivă a ana- 
lizelor psihologice şi insuficienţa pla- 
stică, evocatoare, a cadrului. 

Pentru că este inerent unui roman 
cu subiect rău ales, nesemnificativ, să 
cadă în vreuna din greşelile amintite. 
Cel care tratează un astfel de subiect, 
se vede nevoit, spre a înviora creația sa, 
să întrebuințeze surogate de valori, 
contestabile ca atare. 

Pentru a evita acesi inconvenient, ale 
tărui urmări le-am arătat în unele din 
articolele precedente, subiectul trebue 
să alcătuiască o chestiune fundamen- 
tală în preocupările literare. El are 
menirea să ridice valoarea operei, chiar 
dacă nu este perfect scrisă. De câte 
ori nu avem prilejul să auzim observa- 
ţia: „Păcat că e prost scrisă, altfel 
e plină de idei bune“, fiind vorba de 
una sau de altă producţie literară. 

Subiectul se răsfrânge asupra între- 
gei opere. El dă naștere, în general, ca- 
racteristicei operei şi toi el propune di- 
ferențierea de atât de mare importan- 
ță, în artă pentru artă şi artă cu ten- 
dinţă. 

Subiectul nu poate fi arice fapt ba- 
nal. Dacă cineva a avut o decepţie, pe 
tărâm sentimental spre pildă, sau dacă 
află vreun fapt frizând tragedia sau 
comicul, nu înseamnă numaidecât că 
poate scrie un roman întemeiat pe acel 
fapt. 

Romanul trebue să fie semnificativ, 
să cuprindă fapte mai interesante, mai 
demne de relevat. Numai când seriito- 
rul are un talent atât de mare încât îşi 
poate permite prelucrarea oricărui 
fapt, spiritul, temperamentul lui îm- 
brăcând restul cu lumină, se poate ad- 
mite alegerea unui subiect simplu, sim- 
plist mai bine zis. 

Părerea cunoscută a lui Voltaire, pe 
care am mai amintit-o şi alte ori, are, 
cred, valoare numai în cazul unor scrii- 
tori talentaţi. De altfel, şi autorul ei a 
alirmat-o în urma experienţei lui perso- 
nale, care evident a fost u unui om de 
geniu. 


Talentul permite alegerea unor  su- 
biecte banale. Dar cum el este o floare 
rară... alegerea unui subiect e mai bine 
să formeze cadrul unor preocupări 
speciale, amănunțite, pentru a da scrie- 
“rii un element puternic, viguros, în sta- 
re să înfrunte vicisitudinile vremii. 


VICTOR POPESCU 








ABONAMENTE : Lei 220 pe 1 an 


» 120 pe 6 lun: 


TELEFON: 83.30.10 





Sentimentul 
primitivilor 


de OLGA GRECEANU 


Intâlneşti uneori, în Germania şi Ia- 
lia, în muzeele  catedralelur refăcute 
după Renaştere, tot ce se găsea acolo 
înainte de această epocă. Resturi de co- 
loane cioplite, cadre de icoane, obiecte 
de idolatrie, mici statuete, cupe gravate 
cu scene biblice, manuscrise ornamen= 
tate, ştote zugrăvite, lemne sculptate, 
toate la un loc aminiind o atmosferă 
nespus de plăcută şi de înduioşătoare, 
când nimeni nu ştia nimic, când fiecare 
făcea cum îl tăia capul, prin urmare aşa 
cum Simţea, aşa cum înțelegea, așa 
cum vedea el. 

Fericită vreme, când meșteșugul nu 
era prima calitate în artă; fericită 
vreme, când artiștii avea încă ce spune, 
erau în căutarea unei realizări, se fră- 
mântau pentru o reușită, pentru o eta- 
pă câștigată. Fericită epoca artistică 
dinainte de 1450, înainte ca Guttenberg 
să-şi îi tipărit prima Biblie. 

Intre anii 1400 și 1450 a fost cea mai 
desăvârşită contopire între sentiment 
şi realizare, cea mai adevărată epocă 
de creaţie artistică, de inovaţie proprie, 
cea mai netăgăduită producţie  indivi- 
duală, consecinţă directă şi necăutată 
a unui sentiment lăuntric. 

Pictorul care a trăit între anii 1400 
și 1450, departe de şcoli, teorii şi îor- 
mule, a putut ajunge la o neasemuită 
desvoltare a facultăţilor lui sintetice ; 
de aceea, încercările lui din muzeele 
catedralelor sunt o bogăţie estetică 
fără sfârşit, 

Nici una din Răstignirile „cultivate“ 
ale Renaşterii, nu poate să aibe emoția 
acestor două Răstigniri gravate pe 
lemn, una în anul 1420, alta în 1430. 

Toate capetele sunt urâte, disgra- 
țioase, strâmbe, neproporționate, trupu. 
rile frânte, trăsăturile aspre; în 
schimb însă, dramatica scenă a răstig- 
nirii Fiului Domnului, e simplă, redu- 
să, ca o gândire concentrată, complet 
lipsită de vreo argumentaţie oratorică. 
E o idee, aşternută nedibaciu, departe 
de minciuna imitaţiei vieţii, departe de 
o banalitate de volum și real, departe 
de pretenţii de adevăr. Ideea e singu- 
ră, neîmbrăcată în artificii. E puternică 
prin structură. 

Noi, pictorii de azi, ştim prea multe, 
am învăţat prea multe în ultimele cinci 
veacuri, ca să nu acuzăm pe primitivi 
că nu ştiau nimic, şi să nu contemplăm 





(Urmare în pag. 2-a) 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 







Giravură pe lemn din amul 1130 








ANUL XLVIIe Nr. 19 


SAMBATA 25 IUNIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 












Ș : . DR 
(Biblioteca, Naţională. dim Viena) 





Vizitaţi expoziţia Grigorescu 


Vizitaţi expoziţia Grigorescu ! Acum, 
la o sută de ani odată, sa strâns la 
un loc, în sala Dalles, cel mai mare nu- 
măr de tablouri ale pictorului. A fost 
un caz excepțional, festivitatea cente- 
narului, — care a făcut cu putinţă acest 
lucru. Și după multe, multe greutăţi. 

D. Virgil Cioflec, ales de Academie 
că organizeze expoziţia centenarului, 
singur cunoaşte cât de mari au fost 





Pagini necunoscute din Delavrancea 


Inainte de a-şi începe colaborarea la 
frumoasa „Revista Nouă” (1888-1693) 
a lut Haşdeu, Barbu Ştefănescu Dela- 
vrancea, sub puterea entuziaşmului ti- 
nereţii şi a unei atitudini combative 
pentru deschiderea unui orizont sănă- 
tos în cultura românească, independent 
de crițica sacro-sanctă  junimistă, a 
scos o revistă săptămânală, care a 
scăpat cercetătorilor, nefiind menţio- 
rată nici în „Bibliografia românească“ 
a d-lui Gh. Adamescu. 

Revista poartă titiul semnificativ de 
„Lupta literară“ și primul ei număr 
are data 19 Aprilie 1889, cu men- 
iunea că „apare în toate Duminicile“, 
director fiind Barbu Ștef. De La Vran- 
cea, 

Din nefericire, revista condusă de 
marele orator de mai târziu, nu a pu- 
tul tipări, pare-se, decât două numere, 
numai acestea existând în biblioteca 
Academiei Române. 


Din sumarul lor se vede că Delavran- 
cea a avut dela început de întâmpina. 
unele greutăți. Astfel, în primul rând 
îi lipseau colaborările, fireşte cele care 
puteau conveni ideii de conducere și 
de atitudine a revistei. Pentru a umple 
această lipsă, o bună parte din pagini 
sunt acoperite cu frumoasa şi sugestiva 
contribuţie — mai ales criticistă — a 
lui Delavrancea care, spre a nu lăsa 
să se creadă că „Lupta literară“ e o re- 
vistă personală, iscăleşte cu încă două 
pseudonime, puţin cunoscute, şi  nc- 
menţionate în  bibliogratii. Aceste 
peudonime sunt: Fra Barbaro şi Mi- 
nuchio., 

In al doilea rând, revista apărând 
odată cu primăvara, se pare că nu a 
prins îndeajuns, iar truda singulară a 
lui Delavrancea, care întrunea atribu- 
țiile redacţiei și administraţiei, desigur 


la el acasă, în strada Covaci 14, nn 
putea acoperi toate nevoile unei reviste 
prețioase, în format mare şi în plus 
costisitoare. 

Apoi, numele său nu eră destul de 
bine cunoscut de contemporani, deşi 
încă din 1885 (apud Adamescu) szo- 
sese volumul de nuvele „,Sultănica'i, 
colaborase cu cronici teatrale şi critice 
la „Epoca“, bucurându-se şi de  pre- 
țuirea lui Titu Maiorescu, care punân- 





B. Delavrancea 


du-l alături de Vlahuţă, spunea că „sânt 
cdiintre scriitorii cu talent ai junii ge- 
nerații“. (Critice, IMI. 64). 

Apoi, apariţia la 15 Decembrie 1986 
a Revistei Nouă a lui Haşdeu, având 
trecut în fruntea redactorilor pe Barbu 
Ștef. de la Vrancea, explică dispariţia 
„Luptei Literare“, singura revistă pe 
care a scos-o Delavrancea, 

Lupta Literară are acelaşi format ca 
și Revista Nouă, iar trei din colaborato- 
rii primei, Vlahuţă, Ispirescu şi Dela- 


de DAN SMÂNTÂNESCU 


vrancea, îi regăsim chiar dela primul 
număr, în Revista Nouă, 

La acest fapt se mai adaogă altele 
două, foarte importante, care explică 
identitatea de vederi dintre cele două 
reviste, precum și încetarea Luptei Li. 
terare şi geneza Revistei Nouă, 

Hașdeu, prezentând primul număr 
din Revista Nouă, cu „Un cuvânt înain- 
te“', ne dă această prețioasă rciatare, 
care lămureşte legătura ce vrem să o 
arătăm : „O ceată de tineri m'au rugat 
de a lua asupră'mi călăuzirea lor pe 
potecele cele anevoioase, adesea abia 
atinse, une-ori reu străbătute, mai tot- 
d'auna nesigure, ale jiteraturei româ: 
ne", 

Prin urmare, sub imboldul unor ti- 
rieri, cari nu puteau fi alţii decât cei 
notaţi ca redactori, adică: Delavrancea, 
Al. Vlahuţă și P. Ispirescu, Haşdeu a 
scos Revista Nouă, câteva luni după ce 
aceiași tineri, în frunte cu Delavran- 
cea, făcuseră să apară revista nccu: 
noscuiă cercetătorilor, Lupta Literară. 

Apoi, ca o confirmare a continui- 
tății dela o revistă la alta, este pre- 
zența unuia din pseudonimele lui De- 
lavrancea dela Luptă Literară, şi ani- 
me acela de Minuchio, cu grafiu modi- 
ficată în Minuzio, în primul articol cu 
care începe Revista Nouă, notiţa bia- 
grafică „Gheorghe Asachi“, însoţită ce 
desenul în peniță, atât de artistic, al 
marelui sculptor lon Georgescu. 

Incetând să apară Lupta Literară, 
desigur, Delavrancea, împreună cu 
bunul său prieten Vlahuţă, au căutat 
prilejul unei noui manifestări literare 
printr'o revistă condusă însă de un 
om de mare prestigiu, şi cu o atitudine 
alta decât a celor dela „Junimea“; a- 





(Urmare în pag. 7-a) 


greuiiţile strângerii tablourilor. Ni- 
meni nu voia să le dea, nici instituțiile 
și cu atât mai puțin particularii. 

Cum. să se despartă de obiecte a- 
tat de preţioase ? Să le lase să iasă diu 
casă, să înfrunte iarăş riscurile circula- 
ției în public ? etc., etc. Temerile eruau 
mari și rezistente, desigur, fiindcă tou- 
te veniau din prețuirea capodoperelor. 
D. Virgil Cioflec a procedat totuși cu 
mult tact, a dat toate asigurările posi- 
bile, materiale şi morale — expoziţia 
se alcătuia sub girul Academiei Rome- 
ne, — şi a isbutit să strângă, de pl 
unde se'aflau, peste două sute de ta- 
blouri, cari pot fi văzute în sala Dalles. 
Pe acestea trebue să le vedem! E uni- 
cul prilej de a lua contact cu opera ma- 
velui pictor, contact real și emotiv, cu 
atât mai trebuincios cu cât opera a în: 
trat în legendă, şi am început să vor- 
bim despre ea, ca despre o existenţă în 
spirit, de dincolo de spaţiu. 

Pictura lui Grigorescu este un bun 
național. Toţi o privim ca atare. 

E specificul românesc, lumina cerului 
nostru, tihna satelor, reveria vegetali 
sau duioşia animală, dragostea și sensi- 
bilitatea autohtonă, în cadrele naturii, 
— toate acestea într'o expresie pură, 
atotcuprinzătoare. E tot ce ştim despre 
Grigorescu, şi repetăm din gură în gură, 
unul de la altul, fără controversă şi . 
Jără control. Și ce este mai grav, o şi, 
scriem. Nu există purtător de condei 
care să nu fi scris, sau să nu fie tentat 
să serie ceva despre Grigorescu ! Serie 
fără să fi văzut tablourile, şi chiar fără 
să fi citit cine ştie ce despre ele! Şi 
nimeni nu se jenează, nu socoteşte că 
săvârşeşte un lucru nepermis ! 

Poar Grigorescu este specificul na- 
țional în plastică, este peisagiul româ- 
nesc și viaţa rurală, cum să se interzică 
să scrie despre el cui îi place? 

Cu prilejul acestui centenar, cel mai 
mare şi mai sincer omagiu adus picto- 
rului este totuși expoziția alcătuită în 
sala Dalles. Fiindcă ea dă putinţa ca, 
tablourile lui să fie văzute, Şi nu pu- 
tem omagia mai bine memoria artistu- 
lui, decât mergând şi contemplându-i 
în tăcere capodoperele, în cari se află 
ascuns geniul lui neschimbat în sine, 
dar totdeauna altul, de la generație lu 
generație, şi la fel, de la centenar la 
centenar. 





CRONICA LIIERARA 


UNIVERSUL LITERAR 


de CONSTANTIN FANTANERU 





AUTORI Si IDEI 


25 lunie 1938 








N BOTIA: Comedia fantasmelor Zi de împărțire de premii 


(Editura „Miron Neagu“, Sighișoara) 


In spaţiul restrâns al acestei cronici, 
vorbind despre noua operă tipărită a 
d-lui Dan Botta, Comedia Fantasmelur, 
vom încerca să-i expunem cât mai clar 
ideile, urmărind astfel, — pentru ce 
n'am mărturisi-o? — să fim în primul 
rând de folos cititorilor. 

D. Dan Botta nu este un autor cu o 
circulație ușoară printre cititori. Plas- 


ma d-sale creatoare se află la un pol 


prea îndepărtat. față de capacitatea 
obişnuită de asimilare a publicului. 
Caracterul d-sale de scriitor lucid, or- 
donat, clasic, preferința cultivată pen- 
tru universalitate, gustul unic al forme- 
lor garantate de imuabilitatea spiritu- 
lui, întreaga d-sale structură raţională, 
echilibrată, luminoasă, se situiază pe 
un plan sirein calităţii amorfe a publi- 
cului, în care nu circulă uşor de cât 
ceea ce îi seamănă. Dar, un autor ca 
d. Botta, se păstrează totdeauna în u- 
fară de contemporaneitate, şi datoria 
noastră este să-l înţelegem numai în 
lumina sa proprie. Ridicându-ne până 
la turnul său de fildeș, vom avea tot- 
deauna de profitat. Vom căpăta o ini- 
țiere, o dumerire în adâncimi, vom cu- 
noaşte o fereastră nouă spre zarea 
spiritului. Comedia Fantasmelor este 
opera din turn, pe urma căreia putem 
profita. E vorba de un profit subtil, 
care se cere urmărit cu atenţie, până 
în consecințele lui cele mai delicate. 

Lucrarea este o piesă de teatru. Ac- 
țiunea se petrece la Roma, în plină Re- 
naștere, având eroi pe Cesare Borgia, 
Lucrezia Borgia, Papa Alexandru VI 
Borgia, Machiavelli, pe Giulia Farneze, 
etc. S'ar crede o exaltare a epocii, o 
încercare de a dilata cât mai clară ex- 

presia umană a eroilor trecuţi sgo- 
motos în istorie. Nu însă avalanşa de 
pasiuni, dorinţele aprige de mărire, de 
cuprindere și dragoste, nu exaltarea 
oamenilor până la apogeul culturii și al 
faptelor istorice, l-a preocupat. pe d. 
Botta, ca materie de creaţie, ci o aită 
forţă, tot atât de umană şi de etică, 
dar aflată deasupra acestora, într'o altă 
erarhie. Într'o operă de gândire, cum 
e Comedia Fantasmelor, închinată Re- 
nașterii, nu putea fi neglijată impor- 
tanța dialectică a  individualismului, 
aspectul revoluționar al voinţei de ge- 
niu, al marei personalități. In centrul 
epocii stă străluminat de „dor”, de 
„ârdoarea pasiunei'“, însuşi Cesare, care 
spune: „Suntem fiii unui mare secol 
care știe că viața, singura viaţă este 
aici. Tindem să făurim din ea un mo- 
nument de artă, să exprimăm toate 
latenţele, toate posibilităţile sale. In 
vârtejul acesta, în acest vifor de emu- 
laţie, de ambiţie, în această sete de im- 
periu e specificul timpului nostru. Imi 
place nespus. Amir bucuria cu care se 
moare, Se moare ca la un cântec. Ori 
tot, ori nimic, își spun cu toţii. Carac- 
terul acesta de joc suprem, de ultimă 
carte, e admirabil. Are ceva genial, 
genial și copilăresc. Nu vezi, în fruniea 
luptelor, a rivalităţilor noastre, sunt 
numai copii. Epoca marilor impliniri e 
la șaisprezece ani. Suntem într'un pro- 
gres incontestabil“, 

Autorul ne atrage, între altele, stă- 
ruitor atenţia asupra faptului că Ce- 
sare este un adolescent. Până la 24 de 
ani viaţa lui se închee definitiv. Mai e 
încă un alt fapt caracteristic: înainte 
de a fi gonfalonier, — şef al armatelor 
Bisericii, prin care vrea să unifice lta- 
lia, Cesare a fost cardinal. „Eşti preot 
Cesare. Nu cădea în ispită. Ai ales cru- 
cea, resemnează-te'“. Ispita era „aut 
Caesar aut nihil“. „Asta nu e lozinca 
unui cardinal. Asta e o vorbă nebună. 
Un geamăt al trufiei. E ceea ce Grecii 
numeau hybris, ceea ce tragicii greci 
puneau început al pierzării. Hybris des- 
lănţuia tragedia“... D. Dan Botta con- 
cepe Biserica, din care a ieșit Cesare, 
ca pe deținătoarea adevărului unic, 
a adevărului ecumenicitate, universali- 
tate. Adevărul individual, al celui ce 
iese din ordine, din ierarhia cerurilor, 
este minciună, şi el atrage după sine 
pedeapsa, care vine sub aspectul ei de 
necesitate. „Când trufia învolbură lu- 
mea, înfrânge legile ei, acest principiu 
intervine. Ceea ce trufia înfrânge, ne- 
cesitatea repară. E gestul în care zac 
principiile, armoniile lumii“... Singurul 
care are şi dreptul și puterea ca să tie 
Caesar, să cucerească lumea în numele 
Lui este lisus. Pentrucă el este logosul, 
adică ordinea prestabilită, „Lumina, 
lumina cea adevărată“. Deaceea drama 
d-lui Dan Botta se termină printr'un 
imn, ale cărui cuvinte le îngână Ce- 
sare: 

O Christe Princeps Pacifer 
Mentes rebelles subjice... 

Cesare nu fusese decât un rebel, 

ieșind din Biserică, încercând să uni- 


să se facă stăpânul ei, 
lui. pământească, 


fice Italia şi 
numai prin puterea 
împotriva Bisericii. 

Ridicarea puterii lumești peste pute- 
rea papalității, constituia rebeliunea 
împotriva erarhiilor, a spiritului, a or- 
dinei prestabilite, care este mai presus 
de temporal, de istorie. 

lată cu ce admirabilă forţă drama- 
tică exprimă d. Dan Botta, aceste idei : 

„Cesare. Italia în spirit, patria, sufle- 
tul patriei, toate acestea sunt. Ce ne 
rămâne decât să le integrăm în mate- 
rie, să le definim în fapte ? 

Papa. Cesare, mă înfiori. Imi evoci 
necontenit Italia. Imi spui o seamă de 





Dan Botia 


cuvinte turburi : Italia în spirit, patria, 
sufletul patriei... Nu este alţă patrie 
decât Biserica, alt imperiu în spirit de 
cât acela al Bisericii. Există hotare, 
dar ele nu despart decât. pământ. 

Cesare. Am şi eu ideile mele. 

Papa. Ideile tale ! Dacă nu te-aş iubi 
cu patima cu care te iubesc, cu egois- 
mul, cu orbirea cu care te iubesc și 
mi-ar păsa mai mult de tine decât de 
carnea mea, te-aş trimite la rug, după 
Savonarola, ca să te mântui. Şi Savo- 
narola avea ideile lui. Şi cine are ideile 
lui despre un imperiu în spirit, nu le 
are pe ale Bisericii. Acela-i un rebel, 
un demoniac, un individualist. Acela 
surpă autoritatea Bisericii, surpă ecu- 
menicitatea. Savonarola avea Biserica 
lui, în care el, un excomunicat, săvâr- 
șea jertfa. Biserica este una şi capul ei 
nevăzut sunt eu. (Lunecând aici pe a- 
ceeaș pantă a individualismului). Ideile 
Bisericei sunt ideile mele. Eu sunt Ce- 
sarul, singurul Cesar !“ 








De fapt, singurul Cesar este lisus, el, 
Jogosul, saeculorum princeps! Când 
papa afirmă că el este Cesarul, se dove- 
dește și el a fi un rebel, care „înfruntă 
ierarhiile lumii, ardorile lumii“, ca şi 
fiul său Cesare. Doar Astrologul pri- 
cepe starea de păcat a vremii: „Sun- 
tem într'o cumplită decădere. Rătăcim 
întrun labirint al materiei. Tradiţia 
spiritului, firul luminos al Ariadnei 
l-am pierdut. Materia e mută de orice 
lumină. Oamenii moderni sunt îmbă- 
taţi de întuneric. Din fantasmele năs- 
cute in întuneric, fiecare îşi făurește 
legi. Fiecare se dă de model al creaţiei. 
Ancorăm tot mai mult în materie, ne 
implicăm tot mai adânc în ea. Setea a- 
ceasta tragică de sensibil, dorul acesta 
apocaliptic de materie, materialismul a- 
cesta ne va pierde. E un timp de haos, 
un timp apocaliptic... vă bucuraţi că 
oricine poate ajunge orice. Că oricine 
își poate ridica  fantasmele, propriile 
sale iluzii la treapta de adevăruri, de 
principii ale lumii. Contemplaţi ierar- 
hia cerurilor, incoruptibila ordine“. In- 
demnul de a contempla stelele, ca pe 
o mărturie a armoniei lumilor, îl dă 
deopotrivă, lui Cesare Borgia, și Uma- 
nîstul, când acesta îi declară ! 

Cesare : ...Tăria mea, bucuria mea, e 
asta: de a crede atotputernică iluzia, 
de a funda un sistem de armonii, un 
cosmos, pe o singură iluzie. 

Umanistul: Atunci, monsignore, a- 
tunci humea n'ar fi decât produsul pro- 
priei tale halucinaţii, un teatru, o co- 
medie a fantasmelor. Dacă luminăţia 
ta admiră amăgirile mării, eu contem- 
plu stelele, (cu un pathos admirabil)... 
aceste sentinele ale nopţii! Ele spun 
limpede că te înşeli... că lumea nu e 
fum, nu e iluzie. Priveşte! (Cu un 
gest larg arată cerul. Intradevăr, ve 
înălțimile termelor, grupate două câte 

două, stele mari, fascinante s'au a- 
prins 1)“ 

Am spus, la începutul cronicii noas- 
tre, că în primul rând vrem să tim de 
folos cititorilor, punând în lumină ideile 
fundamentale ale operei. Credem că a- 
cum ele au devenit clare. D. Dan Botta 
este un gânditor, unul din cei mai pro- 
funzi din câţi a avut literatura noas- 
tră. Imbrăcată în haina concretă a 
creației poetţice gândirea d-sale nu-şi 
pierde caracterul sistematic ci din an- 
samblul ei se desprinde o clară și ad- 
mirabilă viziune a lumii. In ea se află 
și echilibrul etic, şi seninătate; și dra- 
goste de viaţă, și împăcare cu moartea. 

Perindarea prin faţa ochilor minții, a 
fantasmelor  individualismului Renaş- 
terii, are o funcţie de purifcare! A fost 
atunci o lume de rebeli împotriva ordi- 
nei și armoniei, pe care necesitatea i-a 
pedepsit. Purificarea poate fi invocată 
şi pentru spiritele noastre de azi, ame- 
nințate la fel, de besna fantasmelor. 





VASUL. FANTOMĂ 


Vas pur, crestat în fumul îndoelii, 
Pe val de Nord stăpân te-ai legănat 
Şi'n ritm se clătina un spânzurat 
Cu gâtul prins în pânzele vântrelii. 


Pe maluri aspre, așteptări bretone 
Te-au zămislit din viaţă şi din vis 
Şi te-au cântat cu sufletul deschis 
Speranţe reci în burguri teutone, 


Poate-ai murit în golfuri fără nume 
Şi "n linişti clare mai aştepţi furtuni... 
Sau mateloţi din depărtări aduni, 
Să-i strângi pe bord şi să-i ascunzi 
de lume... 


„EU 


Vas blestemat să porţi singurătate, 
Pe mări pustii, în nopţi cu ceaţă grea, 
Aştept mereu pe țărmuri umbra ta 
Şi puntea să-mi întinzi pe înserate, 


In mantie de ghiaţă, la tribord, 

Ca o fantomă-ţi voi veghea destinul 
Şi prin tăceri vom spinteca seninul 
Spre ţărmul alb al mărilor din Nord. 


Ca un stindard al marelui catarg, 

In ştreang de ură strâns, va flutura 

Trecutul meu peste prezenţa ta 

Şi beţi de viaţă vom zvâcni spre larg. 
VINTILA HORIA 


In mine am şi piscuri şi abisuri: 
Inalte creste de lumină şi de visuri, 
Și funduri de prăpăstii 'ntunecate — 





Tenebre şi lumină... 


Adâncuri de oceanuri sbuciumate.., 


- Gânduri suave, cuget de seraf, 
Dar şi de hoţ de drumuri şi zaraf... 


Cu toate 'n mine să îmbină: 





păi >? 





Sânt un ocean adânc, cu monștri stranii... 
Dar şi Olymp înalt și cu litanii ?... 


Tenebre şi lumini, le*mbin isteţ 

Şi făuresc din ele nimicuri mari, de preţ, 
Joc de hypnoze şi magie: 

Subtila şi eterna Poesie... 


DEM. BASSARABEANU 


Zi de împărțire de premii, zi de me- 
lancolie. 

Așa am simţit-o încă de când eram 
în clasa întâia primară. Directorul şcoa- 
lei mă striga pe nume, primarul târgu- 
lui, un bătrân cu o pălărie „haut de 
forme“ (eu îi ziceam îundunoae), îmi 
punea pe cap o coroană de merișor, sau 
cum îi spuneam noi în Dobrogea, de 
cimșir, îmi strângea mâna, pe când eu 
i-o sărutam pe a lui, îmi mai punea în 
braţe un teanc de cărți, iar muzica —- 
doi lăutari, Moș Costache Cobzarul şi 
Irimia —- îmi cânta de trei ori un cân- 
tec scurt, din 4 note: do, mi, sol, do, do, 
sol, mi, do. Pe urmă treceam mai la o 
parte, tot în față, unde se alăturau şi 
ceilalți premianți. 

Dar mama, care era pe aproape, în- 
cepea să plângă de cum mă striga şi 
urma a plânge înfundat apoi, tot tim- 
pul. Acest plâns arunca cel dintâiu abur 
peste bucuria mea. 

— De ce plângi, mamă? Iţi pare rău 
că am luat premiu? Mama însă plângea 
pentrucă era singură ca să se bucure, 
își plângea văduvia recentă şi apoi, ca 
să nu mă întristeze, îmi dădea un gv- 
logan mare, să-mi cumpăr „șecher“, 
adică acadele. 

După masă mă duceam la via noastră 
pe care eu o păziam toată vara. In via 
care era numai la un kilometru de sat, 
mă suiam în cerdac, un foișor făcut de 
mine, în zarzăr bătrân, din câțiva haraci 
mai groşi, peste care aşternusem iarbă, 
făcându-mi în acest chip un fei de pat 
moale, la înălțime. Via noastră era cam 
la mijlocul unui şirag de vii, care ocu- 
pau toate o vale, ce ţinea din stânga 
dela munții pitici acuma, munţi doar cu 
numele, până către Dunăre. Valea asta 
era ca o covată, o albie a vreunui îlu- 
viu în timpurile geologice. Aşa că în 
câmpul ce se întindea dela  marginca 
târguşorului până la poalele munţilor 
care ne înconjurau ca o potcoavă, valea 
cu vii forma un fel de adâncitură în 
care te scufundai, de nu mai vedeai de- 
cât în spre munți. 

Așa fiind, acolo mi-era urit ziua şi 
frică seara. Și cerdacul mi-era ca un 
refugiu, adăpost ziua de șerpii care mi- 
şunau prin bălării şi prin șanțurile a- 
dânci ce împrejmuiau via şi seara de 
bursucii cu care mă speriase că ies din 
porumbiști, niște măgădăi de băiețan- 
dri vecini. se 

Un timp îmi mai suna în urecoi mu- 
zica dela premii și mai stăruia parcă, 
întocmai Cca um reflex, atmosfera de 
sărbătoare, în care fusesem un erou, 
dar, chiar așa mititel cum eram, mă 
cuprindea din ce în ce mai puternic, 
un fel de neliniște nelămurită, o părere 
de rău după sărbătoarea care se stâc- 
şise prea repede, după lumea multă În 
haine de sărbătoare, acum când mă 
înconjura o singurătate şi o liniște de- 
săvârşită. | 

Imi adusesem însă cu mine şi cărţile 
căpătate la premii. Mi-amintesc că în 
clasa întâia primară mi sa dat o căr- 
țulie colorată Un fiu de rege, povestea 
suferințelor fiului lui Ludovic al XVI- 
lea și alta Piraţii lacului Nyanza, cum 
se vede, foarte potrivite pentru mintea 
unui copil de cl. IL primară. Sau o fi 
fost poate așa literatura de atunci, fin 
de siăcle? 

Repede mi-am citit cărticelele mele 
şi pe urmă am trecut la cărţile ce luase 
ca premiu un frate mai mare al mamei. 
Nu doar că vreau să subliniez că am fost 
o familie de premianţi, pentrucă cine în 
ţara românească wa fost premiant? Din 
cărţile unchiului meu mi-a râmas în 
minte una: 15 comedii de N, Bogdan, 
din care una cu titlul La drumul mare, 
din viaţa tâlharilor de codru, mă nedu- 
merea, pentrucă pe căpitanul hoţilor îl 
chema 'Țurcanu, ca pe cel mai chiabur 
mocan dela noi. Mai mult îmi plăcea 
altă comedie Azur Ilderim Aga, de 
oarece numele turcesc îmi suna fami- 
liar în urechi, deprins cum eram cu 
turcii, din care aveam câţiva colegi de 
clasă. 

Dar am epuizat: repede şi cărțile fa- 
miliei și am început să mă mulțumesc 
numai cu ziare vechi. Băiatul poştaru- 
lui care locuia pe ulița ce ducea la 
vie, îmi dădea în schimbul strugurilor 
ce-i aduceam, câte un număr vechiu 
din Universul, dar nu mai mult de unu 
odată. 

Acele foi le citeam conştiincios, pe 
toate fețele. 

Astfel, Universul a fost cel dintâi 
ziar ce am cunoscut. Nu este de mirare, 
că atunci noţiunea de ziar era în mintea 
mea egală cu „Universul“, 


„După vreo 2-3 ani am descoperit şi 


Universul literar, !a care plănuisem 


de G. BANEA 


chiar odată, să trimit o schiță. Dar m'am 
mulțumit numai cu intenţia. Dacă în 
urmă am aşteptat 20 de ani ca să mă 
hotărăsc să scriu o carte, puteam să 
aștept aproape de 2 ori pe atâta, ca să 
colaborez la Universul literar! De ce 
m'aș fi grăbit? N'am înaintea mea veș- 
nicia? 

În clasa I profesoară îmi fusese o po- 
loneză frumoasă, bună și blândă, care 
avea un glas dulce. Noi îi spuneam 
„domnişoară“, dar ea era femeie mă- 
ritată, cu 4 copii, In clasa II-a am avut 
altă profesoară, ceva mai aspră şi în 
cele din urmă două clase, un profesor. 
Premiile însă îmi  veniau regulat, la 
sfârşitul lunei lui Cireșar şi cu același 
ceremonial, la care se adăoga regulat 
plânsul mamei și impresia din ce în ce 
mai copleşitoare de trisieţe şi părere 
de rău, că totul se sfârşeşte așa de re- 
pede. Mama strângea cu religiozitate 
coroanele, de făcuse cu ele un fel de 
panoplie, într'un perete al odăii de oas- 
peți. Când a fost să se refugieze în 
1916. sfâșiată de vestea morţii mele pe 
front, a pus între lucrurile ce aduna in 
grabă şi acele 4 coroniţe uscate sfarog 
acuma, deşi erau alte lucruri folositoa- 
re, care sar fi cuvenit luate. Trecând 
însă pe podul de vase ce se așternuse 
între Dobrogea și Brăila, o parte din 
calabalâcul refugiului s'a răsturnat în 
Dunăre şi cu el și acele relicve dela 
premiile de demult. Ş'au dus și cunu- 
nile unde mă dusesem şi eu: ,, p= apa 
Sâmbetei“. 

In cl. Il, da sărbătoarea premiilor a 
luat parte și profesorul de muzică, ce 
ne învăţa puţine lucruri despre notele 
muzicale, spre a izbuti să facă un cor 
la biserica noastră, cu noi. Profesorul 
de muzică „atunci când m'a auzit strigat 
și m'a văzut apoi încununat cu coro- 
niţa de cimșir pe cap, sa întors sur- 
prins la mine, unde mă aşezasem şi 
m'a mângâiat. El părea tare mirat, că 
băieţaşul atât de timid și de tăcut la 
cor, este în stare să ia chiar premiu. 

După asta urmau zile de vară, pustii, 
lungi, plicticoase, înnecate în tristeţea 
de după premii. Mai târziu am învățat 
să pun şi un nume acelei stări sufle- 
teşti: melancolie. 

Și tocmai târziu, la Universitate, ci- 
team și înțelegeam atât de bine ver- 
surile scrise de tristul Leopardi, în La 
sera del di fesia: 


„E fieramente mi si stringe il core 
A pensar come tutto al mondo passa, 

E quasi orma non lascia. Ecco & fuggito 
Il di festivo, ed al festivo il giorno 
Volgar succede...“ 


De aceea, în fiecare an, mai ales în 
luna lui Cireşar, încerc aceleaşi simţiri: 
melancolia serii după ce s'a sfârșit săr- 
bătoarea, chiar dacă de mult nu mai 
aştept nici un premiu. 

Şi adevărat. „Mi se strânge inima, 
când gândesc cum totul trece în lume, 
de parcă n'ar lăsa nicio urmă“. 

Zi de împărţire de premii, zi de me- 
lancolie. 





Sentimentul 
primitivilor 
(Urmare din pag. L-a) 


cu amândrie pogresul realizat între ei 
şi noi. 

Progresul însă e numai în meșteşug ; 
pe când preţul adevărat al unei opere 
de arlă, nu-l putem recunoaşte decât 
atunci când deosebim o sensibilitate a 
artistului, exteriorizată prin mijloace 
proprii numai dui. De la Renaștere 
până azi, noi n'am făcut decât să în- 
văţăm diferite maniere de a ne expri- 
ma, diferite mijloace de îolosit pentru 
exteriorizarea unei sensibilități, în așa 
fel, că noi toţi, azi, ne exprimăm la fel, 
întrebuinţăm aceeaşi tehnică, aceeaşi 
paletă. N'avem fiecare un stil al nos- 
tru, aşa cum fiecare avem un mers 
propriu, o intonație proprie, un fel a- 
nume de a ne îmbrăca, de a privi lu- 
crurile, un fel anume de a înţelege 
viaţa. 

Suntem sinceri în toate acţiunile 
vieţii noastre ; viaţa însăşi ne-o potri- 
vim după felul nostru de a simţi, dar 
când e vorba de artă, nu mai ştim să 
fim sinceri. E o calitate ce se pierde, 
pe măsură ce înaintează meşteşugul. 

Primitivii însă, au această mare su- 
perioritate : sunt sinceri, sunt ei și 
nu-i putem imita. 


OLGA GRECEANU 














25 lunie 1938 





Întruna din frumoasele-i „Figuri- 
nes”, criticul Jules Lemaitre, cu simţul 
său iin de moralist, a trecut în revistă 
variata caracterologie a văduvelor oa- 
i _menilor iluștri. („Les veuves”, în „Les 
Contemporains”, Sixieme serie). Din 
capul locului, el observă că „Afară da- 
că este foaste bună, foarte simplă, foar- 
te modestă, şi când a iubit pe defune- 
tul ei „pentru el însuşi'*, — să nu cre- 
deți că este uşor rolul de văduvă a 





D-na I. L. Caragiale 


unui om mare sau a unui bărbat ilu- 
stru, ori a unui om celebru“. Una din 
tarele excepţiuni, care fără să fi aca- 
parat memoria, dar nici să se fi des 
prins de amintirea soțului ei, trăește de 
douăzeci şi mai bine de ani în Capitala 
noastră și nimeni nu are cunoştinţă de 
existența ei retrasă. Este văduva ma- 
relui Caragiale. Am avut cinstea să-i 
fiu prezentat de către d-na Ștetania 
Paul Zarifopol, care i-a păstrat o de- 
votată şi atentă prietenie, după neui- 
taţii ani de ședere la Lipsca, când avea 
prilejul să se întâlnească foarte des cu 
familia Caragiale, stabilită la Berlin. 
D-sa, ca şi regretatul Paul Zarifopol, a 
fost în intimitatea cea mai aleasă cu 
: familia marelui scriitor şi a rămas pâ- 
! ză astăzi, păstrătoarea fanatică a unui 
cuit religios pentru „,Herr Direktor“ şi 
+ „Frau Direktor”. Aşadar, prin bună- 
; voința d-sale, am cunoscut mai acum 
| un an pe d-na Alexandrina I. Li. Cara- 
' giale. Reporterul ocazional ar dori să 
- fie mai la largul lui. decât îi îngădue 
ț împrejurarea și să poată împărtăși ci- 
" titorilor săi uimirea cu care sa aflat 
înfața unei persoane căreia vremea 
ma adus nici o pustiire, în frumuseţea 
mândră și nobilă, de meridională. Eram 
de altiel avertizat de distinsa mea în- 
soțitoare, că d-na I. L.. Caragiale, ca și 
gloria soţului ei, nu cunoaşte jignirea 
aspră a timpului, că circulația sgomo- 
: toasă și haotică a Bucureştilor nu-i spe- 
! rie pasul sprinten. De atunci încoace, 
o criză dintre cele mai primejdioase 
“na isbutit să sdruncine organismul ne- 
1 deprins cu boala, al gazdei mele de a- 
ștăzi, care mă primeşte, abia întrema- 


, spune d-sa, dar cu o vigoare de con- | 


i 
i valescentă, pe care i-ar invidia-o orice 
! tânăr, Domnia-sa ascultă cu bunăvoin- 
i ță nesecata indiscreţie a subscrisului 
i şi-mi răspunde la toate întrebările, cu 
; o amabilitate desăvârşită. 
i — Doresc să împărtăşesc cititoriloi 
i „Universului literar“ câteva amintiri 
| despre marele d-voastră soţ. Ştiţi că 
i | |. Caragiale a fost un credincios cv- 
| hborator al „Universului“. Casa „Uni- 
versului“ vi se deschide astăzi prin pa- 
__ginile „Universului literar“. Ce ne-aţi 
' putea spune despre părinţii, despre ro: 
pilăria şi adolescenţa lui Caragiale 
[i 
| 


DESPRE PĂRINȚII ŞI COPILĂRIA 
LUI I. L. CARAGIALE 


| — Jean îmi vorbea adesea despre 
tatăl său şi despre mama lui. I-a iubit 
adânc pe amândoi ; vorbea de mama 
lui ca de o icoană. A moştenit de la 
€a inteligenţa şi înclinarea pentru mu- 
mică. Ea era brașoveancă, născută, da- 
că nu mă înşel Caraboas. A rămas vă- 
duvă în 1868, cu doi copii. Soţul meu 
a îngrijit de ea şi de sora lui. Lenci, 
"iElena), luându-i cu sine ia Bucureşti. 
Sora lui era extraordinar de inteligen- 
tă, destul de uriîtă, dar cu ochi nespus 
de mobili şi sclipitori, ca şi ai fratelui 
ei. Il adora şi mă iubea foarte mult: 
2 murit in braţele noastre. care aier- 
gasem dela Berlin; era în vârstă de 44 
sau 45 de ani (1856—1905). 

La întrebarea mea, d-na Caragiale 
adaugă că Luca avusese trei copii cu 
cea de a doua soţie a lui, — un frate 
al lui Caragiale murise de mic. 

l, L. Caragiale a fost un copil viviu 
și svăpăiat : odată, la Ploeşti, pe când 
se scoseseră ferestrele din țâţâni, ca să 
fie spălate, el s'a distrat să le ia la ţin- 
tă cu pietrele, spărgându-le pe toate. 
Povestea cu entusiasm despre institu- 
torul său, Basil Drăgoșescu, dela care 
pretindea că învățase să scrie cum tre- 
hue și căruia spunea că-i e dator cu ce 
realizase. 


PRO PRI m Rp i TE PP PE, a a mer 


DESPRE O MUZA A LUI EMINESCU 


7 


E, 


rr a ae 


După moartea lui Luca, Jean și cu 
a lui au stat câtăva vreme la verișoa- 








ra lui, Cleopatra Lecca, divorțată de 


colonelui Poenaru. 

Aci, o 'ntrerup pe d-na Caragiale şi 
o 'ntreb dacă nu cumva Cleopatra Le- 
cca a fost inspiratoarea versurilor „Pe 
lângă plopii fără soţ“. 

D-na Caragiale confirmă. Cleopaira 
Lecca venea şi la lecturile „Junimei”, 
în casa îlu:i Titu Maiorescu. Apărea 
prozav de vopsită şi stârnea sensaţie. 
Eminescu aştepta mahmur, până ce ea 
își făcea apariţia Intr'o vreme, poetu- 
lui îi căşunase că prietenul său i-ar 
face curte verișoarei și-l ameninţă cu 
moartea. Caragiale se străduia să-l li- 
niștească şi nu reușea fără greutate. 
Era un impulsiv, Eminescu. 


CUM L-A CUNOSCUT D-NA CARA- 
GIALE PE VIITORUL EI SOŢ 


A venit la Teatrul Naţional, însoțită 
de câteva prietene, să asiste la o 
reprezentație cu Sarah Bernhard. Nu 
mai erau bilete, la cassă. In timp ce 
stăruiau pe lângă Alexandru Brăiloiu, 
secretarul, a intrat în birou I]. L.. Cara- 
giale, directorul general al teatrului. 
Caragiale a ascultat surâzând dolean- 
țele domnişoarelor de a fi îngăduile 
măcar la galerie, şi le-a făcut plăcerea. 


“Doamna Caragiale îşi aminteşte ca și 


cum ar fi eri, cum Caragiale a luat-o 
de braț, ca pe o veche cunoştinţă, ca 
să-i ajute să urce scările. Aci se inter- 
calează a aită plăcută amintire a ilu- 
strei văduve. Zărind pe n doamnă bă- 
trână, care urca cu anevoe treptele spre 
galerie, Caragiale şi-a lăsat tânăra par- 
teneră de 19 ani şi a oferit braţul ve- 
nerabilei persoane. Studenţii de atunci, 
sgomotoși ca şi cei de azi, şi care-şi aş- 
teptasc rândul, la locurile gratuite, fă- 
ceau apoi comentarii impertinente, — 
când Caragiale, în antract, venea să 
vadă dacă accea care avea peste câ- 
teva săptămâni să-i fie soţie, era mu!- 
țumită de locul ei (anume, junii obraz- 
nici se prefăceau a se 'ntreba, dacă d. 
director general vine pentru doamna 
cea prea trecută sau pentru domnişoara 
cea de tot tânără). A fost, așadar, le 
coup de foudre. Fac reflecţia, că, de 
nu s'a ales ci plăceri profesionale prea 
mari, în timpul direcției sale generale, 
aricum, şi-a găsit tovarăşa de viaţă. 


OPÂRŞIA ŞI FAMILIA DOAMNEI 
CARAGIALE 


Na remarca judicioasă a reporteru- 
lui, cum că doamna trădează o tizio- 
nomie şi un temperament de meridio- 
nală, d-sa rectifică. 

— Bunicul meu era florentin, un 
De Castro. Era căsătorit cu o rusoaică 
și s'a refugiat, în timpul sbuciumelor 









0 td 128 
ass Na te espondență=—— 
im? , Cad cel ia 


e cap” Aro fane di de pe 
Zruat, pa” Cam Pe oa Min 


manea pf. 





N 
dă A /zehi 37 Hrechedti “rel fe op re 
a: Poul fe În needlii vaitat 
ŞI Lin Capri BR dahârr De Vand 
SE 2, Dr. PA roage cat bem. 
A (a Pee o rantlizj i | 
€ 4 fe Ma. aaa” cui pr” 7 
toi 
Carte poatală trimisă din Berlin, de 
1. L. Caragiale, soției sale 


din peninsula neunificată, la Constanti- 
uopol. O parte din fraţii şi surorile lui 
au trecut în Rusia şi sau aliat cu îÎa- 
miliile mari de acolo. Tatăl meu, Gae- 
tano Burelli, a stat aproape 25 de ani 
în Franţa, unde a urmat şcoala de 
Bele-Arte şi arhitectura, luând diplo- 
ma de argint ca laureat. A fost adus în 
țară de generalul Florescu şi de prin- 
cipele Bibescu, după ce fusese un timp 
secretarul lui Lamartine, poate chiar 
în timpul Revoluţiei dela 1848. Aci la 
noi, a fost efor şi restaurator de mo- 
numente istorice. Sa căsătorit cu o 
domnişoară Fălcoianu. A murit la a- 
dânci bătrâneţi, în 1896. Il vizitam, 
dimpreună cu soțul meu, la moşia sa, 
de lângă Pătârlagele. Aci, Jean şedea 
ceasuri întregi de vorbă cu un ţăran 
foarte ager, Cuţiteiu. (Acest Cuţiteiu 
trece direct, cu numele său, în nuvela 
„Păcat” — întrerup eu şi doamna Ca- 
ragiale încuviințează). 


CARAGIALE IN FAMILIE 


Jean a fost un desăvârşit soţ şi tată. 
Nu-i plăcea să mă vadă lucrând, cu- 
sând, sau văzând de ale casei. Era câ- 


UNIVERSUL LITERAR 


teodată coleric cu prietenii, dar cât se 
poaie de prevenitor cu mine şi copiii. 
Până în ajunul morţii, ma ținut de rău 
să nu mă ostenesc cu lucrul de mână: 
pregăteam câte ceva, fiindcă trebuia pe- 
sie două-trei zile să plecăm la Trave- 
miinde; era la noi şi Cellica (Dela- 
vrancea); el mi-a cerut să las lucrul şi 
să stăm de vorbă. Sa retras pe la 1l% 
——12 noaptea cu Lucky (Luca, fiul cel 
mic) şi au mai stat de vorbă o oră-două. 
A doua zi de dimineaţă, n'am îndrăznit 
să-l scol de vreme, fiindcă îmi spusese 
că avea de gând să mai lucreze. L-am 
aşteptat să sune, ca de obiceiu, cerân- 
du-și micul dejun. Când sa întors 
Lucky dela Bismarckgymnasium, la 
]lY2 dim., am intrat la el în odaie, să 
văd dacă s'a deşteplat. L-am găsit a- 
lunecat pe jos; era cu lampa dela că- 
pătâiu aprinsă, cu jurnalui şi ochelarii 
căzuţi. Atunci mi-am dat seama de ne- 
norocire;, se vede că se prăpădise în- 
tr'un acces de tuse, pe care-l auzisem, 
parcă pe la ora 6%2 dimineaţa. 

lşi adora copiii. Bine că sa dus — 
adaugă d-na Caragiale — înainte e a-l 
pierde pe Lucky (mort în 1922, în 
vârstă de 28 ani). Mie nu mi-a fost dat 
acest noroc. 

Aci, d-na Caragiale îşi deschide ini- 
ma, vorbind cu însufleţire de strălu- 
citul Luca, copilul-fenomen, care com- 
punea dela vârsta de 11 ani, stăpânea 
patru sau cinci limbi şi era un ctitor 
nesățios : de mic, pişcociul grăsuţ, ce- 
rea să viziteze pe aniicarii din Alexan- 
derplatz și suia pe scări, să-şi rupă na- 
sul, nu alta. 

—- Ce am pierdut eu, când te gân- 
deşti ! aşa bărbat, aşa băiat. 

Ascult cu emoție confesiunea vădu- 
vei şi a mamei şi caut să-i abai gân- 
dul prin întrebări de alt ordin. Dau 
însă, la aceeași rubrică, din nevoia de 
a fi mai strâns aci, decât în convorbire, 


cele împărtășite despre viaţa de fami-. 


tie a marelui Caragiale. 

—- Caragiale ţinea să-şi ascundă iu- 
birea față de copii, dintr'un principiu 
formal de educaţie. Işi manifesta” cn 
spârcenie sentimentul, printr'o mân- 
gâere furtivă, pe creştet. Idealul său 
de creştere era oarecum englezesc. Il 
găsea mai realizabil, şi sub raportul in- 
strucțiunii, la Berlin, decât în ţară. Că- 
lătorisem împreună prin Italia, Fran- 
(a, Belgia, Olanda și Tirol, până sa ho- 
tăriît să ne stabilim la Berlin, unde-l 
incântau ordinea, cinstea, curăţenia, 
confortul. 


DESPRE CATEVA METEHNE ŞI 
PASIUNI ALE LUI CARAGIALE 


Cunoşteam din corespondenţa lui 
Caragiale cu Zarifopol, temperamentul 
sensibil la variațiile climaterice, ale 
marelui scriitor. Dar ţincam s'o descos 
pe d-na Caragiale şi în alte privinţe. 
despre care spicuisem .de aiurea. 

—' E adevărat, întreb cu sfială, că 
Î. I.. Caragiale era cam ipohondru ? 

— E foarte adevărat. Ii era frică de 
incendiu și de aceea nu frecventa cine- 
matograful şi ni-l interzicea. Nu-i vor- 
bă, şi la teatru, se temea de foc Avea 
şi fobia epidemiilor. Văzuse holera la 
Bucureşti și se alesese cu spaima. A- 
vea o frică grozavă de cancer, spunând 
că va muri de această hoală, ca şi ma- 
ma şi sora lui. In tren, tremura la gân- 
dul deraierilor. Când pleca pentru câ- 
teva zile în ţară, eram înţeleşi să-i te- 
jegrafiem zilnic, ca să fie liniştit că nu 
ni sa întâmplat nimic. La Sinaia, o- 
aată, când întârziase telegrama de la 
noi, îi spunea lui Gherea că-l înnebu- 
neşte nesiguranța. 

Știind că marele ei soţ nu se deprin- 
sese tocmai bine cu limba germană, o 
întreb pe d-na Caragiale cum se des- 
curca el la Berlin. 

— Ştia destul, din vocabularul u- 
zuai, ca să se 'nţeleagă atât cât trebuia. 
Se 'mprietenise cu toţi furnisorii, dela 
mare la mic. Din câteva cuvinte, unite 
cu gesturi şi mimică, se punea în uni- 
son cu toți. Cine-l cunoştea, spunea a- 
ceiaşi vorbă:  „Ach, der reizend= 
Mensch !” (Ce om fermecător )). 

La Berlin, bucuria cea mare a lui 
Caragiale era muzica de cameră, cu 
pianistul Dumitriu, cu maestrul Baroz- 
zi, cu Cella Delavrancea, erau apoi 
concestele, pentru care se duceau cu 
predilecție la Lipsca, unde se întâlneau 
tu soţii Zariiopol. Caragiale știa pe di- 
nafară și [luera toate operele și simfo- 
niile, 

Scria foarte greu şi numai noaptea. 
Se tortura scriind şi simţea nevoia să-și 
verifice impresiile prin lectură: irai 
citia tot ce scria, spune d-na Caragiale, 
mie şi mamii şi la surori, -- era rapa. 
bil să cheme şi pe bucătăreasă să-i ci- 
tcască (asta poate părea curios numai 
pentru cine nu ştie că la fel proceda și 
Moliere, din nevoia de coniruntare cu 
unul simț, propriu clasicilor). Citea 
foarte mult şi era în curent cu tot ce se 
scria în ţară. 


La întrebarea mea, cum explică d-sa 
pasiunea politică a lui Caragiale, din 
ultimii săi ani, când aderase cu atâta 
înfocare la acţiunea lui Take lonescu, 
urmându-l în turneul prin ţară, din 
1908, d-na Caragiale îmi răspunde 
foarte şigur : 

— Nu iubea politica, Dar avea un 
singur vis: să ajungă în Parlament, 
să-și spună cuvântul, dela tribuna Ca- 








merei. A fost între el şi Take Ionescu 
un pact: să-l urmeze cu credință, că 
va fi deputat, la prima ocazie. 

_li întăresc d-nei Caragiale aminti- 
rea, citând dintr'o scrisoare a lui Ca- 
ragiale către d-rul Alceu Ureche — in 
esenţă, era vorba acolo de piedicile ce-i 
puseseră conservatorii în manifestările 
lui personale, bănuindu-l de a nu îi 
tocmai un amant fidel al „Constituţiei 
noastre arhondologice”. 

D-na Caragiale îşi manifestă antipa- 
tia pentru politică, rostind într'o impe- 
cabilă englezească vorba lordului Bea 
consfield, care observa că în politică, 
întocmai ca şi în dragoste, nimic nu e 
nepermis. Mă răscumpăr de ignoranța 
mea, cu privire la limba lui Shakes- 
peare, adoptând formula lui Nietzsche, 
şi folosind-o în acelaş sens ca şi Dis- 
raeli : „Jenseits von Gut und Bâse”. 

Doamna Alexandrina Caragiale, — 
căreia-mi îngădui să-i amintesc de ori- 
gina d-sale italiană, ca să-i subliniez 
pasiunea pe care o lasă a se străvedea 


in tot ce spune, — mărturiseşte că ar fi 
dorit să trăiască în Italia, dar în timpul 
Renașterii : 


— Trăesc in afară de mine, spune 
d-sa, cu închipuirea. Mă interesează 
trumosul, sub toate chipurile. Ce vrei 
să mă  pasioneze in Bucureşti? — 
block-house-urile ? — întreabă d-sa cu 
a legitimă desconsiderare. 


ALTE AMINTIRI — DE-A VALMA 


In două ore şi jumătate, cât mi-am 
prelungit  cutezanţa  reportericească, 
d-na Caragiale răspunde la orice în- 
trebare şi se lasă în voia amintirilor. 

Caragiale a fost într'o vreme revizor 
școlar, la Piatra-Neamţ. Intr'o iarnă, 
v-au surprins, pe când străbătea dru- 
mul, călare, o haită de lupi, de care a 
scăpat cu greu, prin focuri de revolver. 
Atunci cunoscuse și se legase el cu un 
sărman birjar, căruia i-a trimis până la 


moartea lui — anunţată de Rosetti- 
Roman, -— câte 29 de lei lunar. 

Când a luat conducerea restaurantu- 
lui gării din Buzău, — întreprindere 
care nu i-a reuşit, — îi spunea lui Ghe- 
rea, care ținea restaurantul gării ia 
Ploeşti : —- Ai să vezi, Costică, o să 


le lase clienţii şi o să vină la mine, 

D-na Caragiale îşi amintește cu plă- 
cere de lecturile din „Junimea”, la 
Maiorescu. La cetirea „Năpastei” asis- 
ia şi arhitectul Lecomte du Noiiy, res- 
tauratorul mânăstirii Curtea-de-Argeş. 
Francezul deprinsese limba noastră și 
a găsit cu cale să-şi spună și el impre- 
sia : — C'est tres bien, Caragiale. Sa- 
vez-vous ce qu'il y manque ? Une toute 
velite note rose! 

In acele ședințe, Duiliu Zamfirescu 
îşi pierdea firul şi firea când era în- 
trerupi. Atunci au convenit ceilalţi, ca 
poetul să Jase manuscrisul pe masă, în 
timp ce citea, și ei să facă doar câte un 
semn, în margine, ca să-i prezinte a- 
biecţiile, la sfârşit. După o astfel de 
lectură, Caragiale a pus mâna pe ma- 
nuscrisul, acoperit de cruci, şi i-a spus 
poetului, în hazul tuturor: — Asta nu 
mai e poezie, mă Duilică, e cimitir. 

Titu Maiorescu se ţinea mereu de ca. 





SCRIBA 


Şi-alese rana lui din toate 

Ce 'n lume dor şi ard şi-adorm 

Și 'ncet un Inger zise : „Poate. 
Trăind, a plâns și-a râs enorm. 
Cuwminte — acum din piept va scoate, 
Târziu, un geamăt uniform“. 


Venir' apoi, de pază, stele 

Din nopți pierdute ?n scris, pe când 
Veghia plecat pe tomuri grele; 
Surori, ce l-au văzut lucrând, 
Pierzându-şi zâmbetul, când ele 

La orizont păleau pe rând. 


Știind că, tot aşa precum 

Ingăduit li-e să răsară, 

Din văi de abur și de fum, 

Cu 'n zâmbet nou mereu și iară, 

E] trebue-ajutat pe drum, — 

L-au dus de mâini prin recea seară. 


I-au pus comprese moi de vis 
Pe-adânci mâhniri şi-alint de îloare 
In nări ce larg s'au mai deschis 
Spre lume. Şi, din mâini uşoare 

Ca raza, crude griji i-au zis: 
„Nimic... E doar un somn ce doare“. 


Dar ochi ce pân” atunci, măriţi, 
Priviră ?n lucruri drept ca 'n pagini 
De cărţi, îi fură-acoperiţi. 

Priviri orfane de imagini ! 
Neștiutori şi umiliți 

Luminători de vechi paragini ! 


Atunci, deodat' 


PD a 


N E i 


De vorbă cu d-na Alexandrina |. L. Caragiale 


„de ŞERBAN CIOCULESCU 


pul lui Caragiale, să-l facă să primeas- 
că dela el o slujba, după ce demisionase 
dela conducerea Teatrului Naţional 
Atunci s'a supărat Caragiale: — Da 
ce, i-am cerut eu ceva? Şi sa stricat 
cu Maiorescu, ţinând conferinţa despre 
„Gaşte şi gâște literare”. 

Ascult câte deapănă prea îngădui- 
toarea mra gacdă. Şi nu ştiu ce să ad- 
mir mai mult: flacăra întunecată a 
privirii, memoria fără greş şi îmbelsşu- 





Caragiale la 25 ani 
După o fotografie inedită a- 

parținând d-nei I. L. Caragiale) 
gată, ca un corn al abundenţii, sau a- 
nstocraţia gestului. La cererea mea. de 
neînduplecat neofit al reportajului, 
d-sa scotoceşte într'un plic de fotogra- 
fii. Din preţiosul relicvariu, aleg un 
portret de tinerețe al lui Caragiale: 
la 24-—25 ani, fruntea era vastă şi fără 
cute, dar privirea e dârz fixată în 
necunoscut, iar bărbia e voluniară. 
D-na Caragiale îmi ghiceşte intenţiile 
şi le întregeşte: „om fără noroc!”. [i 
răspund: — V'a avut pe d-voastră, co- 
piii şi gloria! cea adevărată, nu aceea 
oficială, care nu dăinueșşte. 

O carte postală ilustrată îmi isbeşte 
privirea, prin asemănarea tinerei fete, 
în port naţional, cu un portret de dom- 
nișoară al d-nci gazde. Doamna mă au- 
toriză să citesc carta postală: iubito- 
rul tată și soţ, expediând din ţară, în 
1907, cartolina ilustrată şi colorată, îşi 
întreabă șăgalnic, doamna : „Vă place 
această carte postală ?”. Dar ne place 
Şi nouă şi ne cerem voe să redăm 
măcar autograful pentru cititorii „Uni- 
versului Literar”. La capătul bunăvo- 
inţii, ilustra doamnă nu găseşte aspti- 
mea să ne refuze. li mulţumesc în nu- 
mele admiratorilor de azi ai marelui ei 
soț, după ce d-sa își arală plăcerea pen- 
tru apariţia apropiată a vol. IV şi V din 
ediţia de „Opere” aie lui Caragiale. 

Mă bucur să aflu dela d-sa că urmnă- 
veşte cu viu interes reproducerea înre- 
grală a operelor carageliene. O felicit 
pentru rezistența pe care a dovedit-o, la 
aproape trei ore de canon reporteri- 
cesc şi mă retrag, înțelegând parcă 
mai bine de ce marele Caragiale şi-a 
găsit un adevărat refugiu în familie, 
faţă de asprimile vieţii şi ale socie- 
tăţii. 


ALGER 


EI, ce privise 'ntreaga viaţă, 

De viață, numai, sta privit. 

Cu ce drept e-un cristal de ghiață 
Topit de-amiezi, desăvârşit ? 
L'așteaptă la fântână ?n piață 

Ce vas pe umeri cumpănit ? 





O, să poţi fi mereu ce-ai îost, 
Stăpân pe tot ce vei mai fi! 
De nu-mi poţi face adăpost, 


“Tu viaţă, ?n răni nu-mi mai privi! 


Stă la doi pași, suprem, un rosi 
Sin van zărindu-l, zăbovii. 


„Vreau să mă plimb acum, o clipă, 
E tot ce-aş vrea să spun... Ba nu! 
Sugrumă sborul din aripă 

Căci vreau să stau. De nu poți tu, 
Să vină celălalt în pripă! 

E-o nebunie... Nu ie du! 


Cuvinte, pete-ale gândirii, 
Virtute-a inimii, tăcere! 

E-un basm frumos cu trandafirii 
Cei albi, c'o inimă 'n durere, 

Cu 'n ultim strop. Dar unde-s mirii 
Si jertia-mi, oare, cine-o cere ? 


„Nimic decâi un somn ce doare“... 
Dar dacă nu mai vreau să dorm? 
Durerea însăşi o să sboare 

Din piepi cu-un geamăt uniform 
Și n'o s'audă nicio floare 

Ecoul râsului enorm! 


văzu, târit 


Pe-un țărm de farmec înapoi, 

— Pământ strălucitor, precât 
Bandajul alb părea noroiu, — 

Un ochiu mustrând : „Numai atât? 
Am spus: lubiţi-vă 'nire voi!“ 


iei STEFAN STANESCU 





| 








UNIVERSUL LITERAR 
CRONICA PLASTICA 





Expoziţia Grigorescu: sala Dalles 


Expoziţia operelor lui Grigorescu e 
cât se poate de binevenită azi. In pri- 
mul rând, pentrucă e una din cele mai 
frumoase omagii cu care i se poate cin- 
sti memoria, apoi pentrucă e un rar pri- 
lej de revizuire a entuziasmului sau a 
nepreţuirii ce a suscitat acest artist, mai 
ales la generaţiile de după răsboi. Sunt 
prezente în actuala expoziţie un mare 
număr de pânze, adunate din cele mai 





Portret 


N. Grigorescu 


diverse colecții și din toate epocile evo- 
luției artistului. Şi aici puteau lipsi u- 
nele lucruri, mult prea slabe. Astfel no. 
68, intitulat „Car cu boi”, unu. 115, in- 
titulat „Căpiţe” și icoana, care nu pre- 
zintă de cât un interes istoric, şi acela 
infim. . 

Se spune adeseori, fie cu prilejul ex- 
poziţiilor Grigorescu, fie în faţa unui 
tablou de al lui, că „nu-i acesta Grigo- 
rescu, că e o pânză din cele slabe, sau 
unul din tablourile  nereprezentative. 
Intotdeauna, asemenea argumente pun 
în chip firesc capăt discuţiunii, atât de 
utile pentru a despărţi legenda de ade- 
văr, pentru o obiectivă cunoaştere a o- 
perei. E chiar formula cea mai curen- 
tă, aceea cu care își descarcă unii 
conştiinţa când nu vor sau nu au cu- 
rajul să-și ia răspunderea unei analize. 

lată însă un prilej rar: expoziţia ac- 
tuală, Tablourile prezentate, deși multe 
— 175 — sunt o foarte mică parte din 
opera lui Grigorescu, dar cum spuneam 
mai sus, sunt în această expoziţie ta- 
blouri din toate epocile evoluţiei sale. 
Se poate deci încerca o lămurire a pic- 
turii grigoresciene, a mitului grigores- 
cian, 


& 

Strălucirea e primul lucru care te 
isbeşte intrând în expoziția de azi. 
Ceva corespunzător cuvântului francez 
€blouissement, şi căruia nu-i găsesc un 
echivalent românesc, am avut întot- 
deauna în îaţa operei lui Grigorescu. 
Un sentiment de surpriză plăcută, ca 
o muzică minunată care ar începe brusc 
și căreia ţi-e imposibil să reziști, care 
îţi răpește facultatea de analiză, trans- 
punându-te într'o stare de inefabilă 
emoție. Aceasta, de sigur, e o formă re- 
ceptivă a emoţiei estetice, Subiectivă, 
dar valabilă în durată, mai mult decâi 
în intensitate. Acest sentiment e firesc 
și acelaș în fața tuturor operelor de 
artă autentică şi cu cât opera e mai 
profundă cu atât emoția e mai durabilă 
și-și păstrează intensitatea. Or, la Gri- 
gorescu, dacă la primul contact cu 0- 
pera sa eşti copleșit de emoție câtva 
timp — fără să devină efemer, acest 





Mâine albinele... 


sentiment scade în intensitate. Ela 
cultivat imediatul — mai mult — a fos 
un geniu al momentului, un desăvârşit 
maestru al clipei. Chiar în pânzele 
mari, cum ar fi „Atacul dela Smârdan”, 
operă gândită, desăvârşită în atelier, 
păstrează acea înghețare a vieții, acel 
trecător al instantaneului. Grigorescu 
s'a împrăștiat într'o operă uriaşă ca în- 
tindere, de aceea celei mai mari părți 
ii lipseşte acea gravitate, ce impunea 
operei mediţaţia, adâncirea fenomenu- 
lui pictural. E! a avut o ușurință de 
exprimare care depășește măsura Co- 
mună. O virtuozitate care te cucereşte 
fără greș. Pentru noi, care am primit 
cele dintâi emoţii dela Grigorescu, ne 
trebue o storțare deosebit de mare pen- 
tru a ne transpune într'o stare obiec- 
livă, proprie judecății reci. Pentru a 
mă face mai înţeles voi spune că unw 
francez sau italian i-ar îi mult mai ușor 
să înțeleagă pe Grigorescu din punct de 
vedere pur pictural. Nefiind sclavii 
unei lungi, necontenite influenţe, ei 
ar face mai ușor abstracție de atâtea e- 
lemente subiective: costume, subiec- 
te și în sfârșit de literatura care ţine 
uneori atât loc în admirația noastră 
pentru Grigorescu. Ar putea vedea fără 
etort, și imensele-i calităţi şi slăbiciu- 
nile. 

Grigorescu e prea mare şi prea ocupă 
un loc covârşitor în pictura româ- 
nească ; de aceea, îmi îngădui să-l 
analizez cu aceeaşi obiectivitate cu care 
aş cerceta un mare maestru francez de 
pildă şi nu ca într'o cronică unde inevi- 
tabilul „omenesc” îți comandă  conce- 
siuni — cât de neînsemnate — sau com- 
promisuri, — ca pe un mare artist, din 
a cărui completă înţelegere nu pot decât 
câștiga, şi opera cât şi cei ce trebue să 
învețe dela el. Căci deși, paradoxal, 
Grigorescu a fost imitat, pastișat, admi- 
rat mai mult pentru partea slabă a ope- 
rei sale, ea i-a adus consacrarea, popu- 
laritatea şi tot ea a creat generaţii de 
„colecționari“ cu gustul diluat. 

Atâtea țărăncuţe elegante, atâtea care 
cu boi certifică această superficialitate 
în care se complăcea adesea Grigore- 
scu. În expoziţia atctuală sunt nume- 
roase exemplare, dar pe care nu le ci- 
tez. Iată, No. 48 „Fântână la Brolle“, 
Subiectul nu prezință nici un interese 
pictural. Jocul de valori e inexistent sau 
aşa de sărac încât nu putea fi pretex- 
tul unui tablou.Deci Grigorescu a fost 
ispitit să picteze această fântână pen- 
iru conţinutul ei literar, anecdotic. De 
aceea detaliile sunt înmuiţite până la 
exces, pentru a face cât mai evidente 
pitorescul, poezia acestui colțişor. O 
altă pildă, no. 88 întţitulat „Pe plajă”. 
Aici, artistul a sacrificat construcţia, 
compoziția tabloului şi coloarea, pentru 
a reda impresia de soare, aer — a reu- 
şit aceasta — dar a pierdut farmecul 
coloarei în sine, cu desăvârșire mâncată 
de lumină. 

e 

Scriam într'un articol trecut, că dacă 
Grigorescu era francez ar fi fost azi 
în muzeul Luvru. 

Intr'adevăr, acela care a pictat 
„Toamna” (no. 140) Muzeul Kalinderu 
„Nudul” (no. 98) col. Zambaccian, „La 
Vatră” (no. 3) col. M. $. Regina Maria 
şi atâtea alte capod'opere era predesti- 
nat gloriei de a sta lângă Millet, Co- 
rot, Dupră, Diaz. Nu e nici o îndoială, că 
dacă rămânea pe drumul greu dar atât 
de roditor pe care era când a pictat 
„Toamna” mai sus pomenită, nu s'ar fi 
abandonat unui lirism atât de facil cum 
a făcut mai tărziu. 

De câte ori Grigorescu se oprește cu 
emoție și evlavie asupra unui subiect, 
de câte ori, fie noutatea lui, fie îndoia- 
la, îi stârnesc puterea de a studia, de 
atâtea ori ne uimește prin adâncimea 





Freamătă sfâşiate pânzele de pe corăbii 

Sau inimile noastre cad pe ascuţiș de săbii, 
Inroșind marea pe ţărmuri ? Pe banchize şi grinzi 
Moartea'n crepuscul se plimbă îireală can oglinzi. 


Dă-mi mâna. Vreau să-i ghicesc imensa înviere 
Imprăştiată'n ţelină, în apă şi tăcere, 

Candidă şi vie, şi Dumnezeu s'o capete, trudă grea. 
Oare ,curând ,în ce firidă „liniştit, va sta? 


Azi soră cu mierla, mâine pahar de cristal, 
Mâine albinele vor strânge polenur-i floral. 
Ce-am iubit, serveşte buzelor să bea vin, 
Ce-am visat, rămâne miere pentru cineva străin. 


Tânjesc svâcnind în sângele din alba mână 
Culorile soarelui şi aroma din grădină. 
Câte plante, încă nerodite, azimă o vor! 
Toate minunile lumii o cheamă. Dă-i-o lor, 


Eu ce să mai străjui făclia unei stele, 
Când nici călătoria materiei n'o înţeleg. 
Hei cântăreţi, aprindeţi vioara inimii mele, 
Să ardă cu dânsa universul întreg. 


GEORGE MENIUC 


de PAUL MIRACOVICI 


şi gravitatea meșteșugului său. 

Iată un „contre jour” (no. 4) un dos 
de casă în amurg, animat de o turmă 
de oi. E de o fineţe de observaţie, de o 
atât de conținută emoție încât amin- 
tește cele mai frumoase pânze de Rem- 
brandt. Un alt tablou minunat colorat 
e o „Moară pe Valea Buzăului” (no. 
84) col. Radu D. Rosetti. Apoi „Natura 
moartă“ (no. 13) col. L. Munteanu, „Pei- 
saj la Fontainebleau“ (no. 97) col. 
Zambaccian, sunt tot atâtea minuni -ca- 
re arată ce posibilități avea, 

Grigorescu a fost primul care a adus 
la noi puţin din suflul marilor pictori 
francezi. El a fost primul care a ocolit. 
Academiile oficiale, atelierele pompoa- 
se ale pompierilor” din vremea aceea. 
De aceea Grigorescu este şi primul 
mare pictor român, nu pentru că a pic- 
tat subiecte româneşti, ci pentru că a 
deschis și luminat drumuri noui și va- 
labile în plastica românească. Cei aleși, 
Andreescu, Luchian au avut ochi să 
vadă şi au înţeles. De cei mulţi, cari 
l-au trivializat, orbi, insensibili, de 
aceştia s'a însărcinat timpul să presare 
praful uitării iti a lor. 


In cronica trecută am omis una din 
cele mai interesante participări la ex- 
poziţia  Micei  Inţelegeri Feminine; 
D-na Julieta Orășianu. D-sa a prezentat 
trei tablouri foarte personal văzute. 
Mai ales compoziţia, în tonuri sobre şi 
armonioase, bine închegată, e o frumoa- 





N. Grizorescu 
Peisaj la Fontainebleau 


să şi rafinată realizare a artistei. 

D-sa îmbină în chip fericit o pictură 
lăuntrică, cu necesități pur decorative, 
ceea ce dă operelor d-sale o atmosferă 
de fantastic din cele mai orginale. 





a Pa ea af E pe 











lunie 1938 


25 





0 interpretare a poesiei lui Bacovia 


Prin simplitatea ei de expresie, su- 
bordonată unei permanente deprimări, 
legitimată mai curând de o stare psi- 
hopatologică, decât de un sumbru re- 
flex al ambianţei — aşa cum sar putea 
crede — poezia lui Bacovia se situiază 
pe un plan unic în lirica românească. 

Cuvintele, aceste vehicule urgente 
ale gândului, capătă în poezia lui Ba- 
covia, ca printr'un miracol, semniti- 
cații cu totul altele decât cele curente, 
numai printr'o simplă dar magică în- 
gemănare ; iar ceea ce denumim, cu un 
termen destul de elastic sugestie, în 
poezie, apoi aceasta, în versurile lui 
Bacovia, are o viaţă cu totul aparte, 
prin puterea ei de evocare: 

„Și ninge mereu pe un trist patinor”..» 

sau : 

„E toamnă... metalic s'aud 

Gorniştii în fund, la cazarmă”... 

ori : 

„Hau... hau... depărtat sub stele 'nghe- 
țate”... 

Nimic mai simplu. Și totuși, câte 
peisagii sufletești bântuite de grave 
neliniști nu destăinuie acesie aparente 
simplități !... 

Străin de savantele alambicări pos- 
tice experimentate până acum, refrac- 
tar oricărei  înglobări în curente sau 
şcoli literare, dispreţuind tribuna glo- 
riilor răsplătite cu aplauze și uneori cu 
fotolii, pentru meșteșugul oratoriei 
versificate, Bacovia a intrat în patri- 
moniul nostru liric, „Altfe” : 


„Omul începuse să vorbească singur... 
Și totul se mișcă în umbre trecătoare— 
Un cer de plumb deapururea domnea 
lar creerul ardea ca flacăra de soare. 


Nimic. Pustiul tot mai larg prea. 
Șin noaptea lui amară tăcuse orice 
cânt — 
Și 'mvineţit de gânduri, cu fruntea în 
pământ, 
Omul începuse să vorbească singur”... 


Contemplativ însingurat al propriei 
sale resemnări, meditativ boem, sub 
umbra agitată de reci și obsedante pa- 
lori, a unei vieţi parcă anume con- 
struită, Bacovia şi-a definit o ciudată 
corespondenţă între om și operă. De- 
altfel se pare că poetul a trăit, într'o 
apreciabilă măsură agonia lentă, din 
versurile sale, agonia unei lumi bol- 
nave de doruri și ftizie, o lume peste 
care amurguri de basm flutură eșarle 
violete, când Toamna îşi plimbă trena 
de rugină prin parcuri umede. Totuși, 
numai temperamentul său înclinat 
spre crepusculare nostalgii, se pare că 
a imprimat  târgușorului moldav, în 
care și-a trăit îndoielile, nota de poe- 
zie singulară, care, în esenţă, este în- 
săși poezia lui Bacovia: 

„Deschide, dă drumu-adorato, 

Cu crengi și foi uscate am venit — 

Im târg o fată tristă a murit 

Și-au dus-o pe ploaie și-au îngro- 

gropat-c”, 
şi în altă parte: 

e. Oraşul gol — 





de TEODOR SCARLAT 


Cetate depărtată — 

Prunzişul smuls... 

De firele electrice, paralizată, 

Ca un simbol, 

O pasere, cade 'n oraș, ca o tristeță 
mai mult”. 


Dar dacă e adevărat că viața naturii 
— totdeauna de-o obositoare tristețe — 
este, în poezia lui Bacovia, o nedes- 





(văzut de Neagu) 


G. Bacovia 


părțită însoţitoare a deprimărilor sale, 
apoi nu e mai puţin just, că ma- 
teria căzută în definitivă inerție, prin 
moarte, repugnă poetului, chiar dacă 
în această materie a pulsat cândva un 
ritm de viață umană. Sar putea vorbi, 
în această ordine de idei, despre o silă 
totală a lui Bacovia, pentru trecerea o” 
mului în neființă, el care este prin deli- 
niție, un posedat al tremolatelor pre- 
ludii ale morții, mai ales când aceasta 
îi sugerează nimicnicia oricărei inilă- 
cărate pasiuni : 


„Sunt câţiva înorţi în oraş, iubito, 

Chiar pentru asta am venit să-ți 
spun — 

Pe catafalc, de căldură 'n oraș, 

Încet cadavrele se descompun. 

şi în final; 

»„Toarnă pe covoare parfume tari, 

Adu roze pe tine să le pun — 

Sunt câțiva morţi în oraş iubito, 

Și 'ncet cadavrele se descompun”. 


In tonuri deosebite ca vibraţie — şi 


poate ca realizare estetică — dar ase- 


mănătoare ca modalitate de expri- 
mare, pe deoparte, iar pe de alta ca in- 
tensitate emotivă, laturile poeziei lui 
Bacovia se confundă într'un tot, ca ai- 
mosferă ; dar complexitatea acestui 
tot, întrece cu mult o simplă şi obiş- 
nuită etichetare, lucru pe care, într'o 
anumită măsură, am încercat să-l des- 
cifrăm aici. 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


Prima producție a 


Scena Ateneului Român a adăpostit 
încă odată avântările tinerești către 
artă ale studenților Acedemiei regale 
de muzică, cu prilejul primei producţii 
de sfârșit de cursuri, din acest an. 

Din selecția făcută de „Academie“ 
în acest scop, nu se poate şti ce va dăi- 
nui şi în selecția de mai târziu, din ce 
în :ce mai exigentă și mai ingrată, în 
recompense, pe care și-o face muzica 
însăşi, nici câți din concertișiii ocazio- 
nali ai acestei audiții vor câștiga drep- 
turi definitive la estrada de încercare 
de astăzi. 

Producţia a fost, spre deosebire de 
toate demonstrațiile din trecut, parci- 
monioasă faţă de pian, care deși prin 
numărul claselor, întrece toate celelal- 
te instrumente predate la „Academie“, 
w'a obţinut de data aceasta decât un 
singur punoat din cele unsprezece ale 
programului, și acela încredinţat unei 
eleve cunoscută din producţiile pre- 
cedente: d-ra Grete Novack. 

Pe cât posibil, repartiţia în producţii 
a elevilor ar trebui să țină seamă atât 
de însemnătatea claselor de instrumen- 
te prin excelență „soliste'“, cât și de ne- 
cesitatea de a exemplifica prin audiție 
munca din cât mai multe clase. In acest 
scop, pare necesară o comprimare a 
materialului demonstrativ şi reducerea 
la o singură parte a execuțiilor din con- 
certe, sau sonate, pentru a face loc la 
cât mai multe elemente, în cadrul nor- 
mal al audiţiei. 

Au părut întradevăr excesive exe- 
cuţiile integrale a două concerte de 
violoncel, ale concertului pentru fagot 
de Mozart și sonatei op. 5 de Brahms, 
atât pentru puterile elevilor cât şi 
pentru echilibrul producției, care ar îi 
putut înfățișa, cu altă orânduire, as- 
pecte mai numeroase şi mai reuşite. 

S'au distins în special, în cursul au- 
diției, d-nii Păun Nicolae (canto, cla- 
sa d-lui profesor Constantin Stroescu) 
şi d. Știrbey Mihail (canto, clasa d-lui 
porfesor Romulus Vrăbiescu). 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Academiei regale de muzică și artă dramatică 


D. Păun, cu glas robust și avântat, 
a cântat cu relief expresiv remarcabil 
o arie de Ambroise Thomas şi melodii 
de Brahms și Franck. D-sa și-a apro- 
priat şi o dicţiune bine controlată, me- 
nită să-i aducă deasemeni, serioase ser- 
vicii în carieră. 

D. Mihail Știrbey este un tenor liric 
dotat atât cu o voce de deosebită fine- 
te structurală cât și cu o incontostapilă 
muzicalitate. 

D-ra Grete Novak (pian, clasa d-nei 
prof. C. Erbiceanu) nu este trădată de 
jocul d-sale instrumental, de atac ne- 
şovăitor şi de serioasă pătrundere ar- 
tistică, în linii de realizare sobră și 
omogenă. 

D. Alexandrescu Dumitru (fagot, cla- 
sa d-lui prof. Dan Simionescu) a cân- 
tat nu numai cu lăudabilă acurateţă un 
concert de Mozart, dar și cu dosaj și 
calitate de sunet ce-l semnalează favo- 
rabil. 

D. Antropov Serafim (clasa de vio- 
loncel a d-lui prof. D. Dinicu) fără a-și 
asigura jocul în limitele unei discipli- 
ne ritmice şi de frazare tocmai stator- 
nice, nu poate trece neobservat, pentru 





căldura sonoră și simţul real ce se des- 
prind din execuțiile d-sale, nu îndea- 
juns de organizate, dar trădând o alea- 
să natură muzicală. 

D. Drăguşanu Constantin (clasa d-lui 
prof. Vasile Filip)  mânuește arcușul 
promițător, iar d-nii Vieru Constantin 
şi Bulimar Filip (clasa d-lui prof. Vasi- 
je Jianu) știu să susțină meritoriu un 
duet de flaute. 

D-ra Lia Constantinescu (clasa de 
canto a d-nei prof. Lucia Cosma) nu 
este lipsită de caiităţi vocale dar nu 
are glasul destui de bine stabilizat în 
Justeţe. 

D. Nicolau Mihail (clasa de violoncel 
a d-iui prof. D. Dinicu) sa luptat cu 
convirgere, cu dificultăţile concertului 
de Haydn, dar n'a fost întotdeauna hi 
ruitor, 

In sfârșit, clasa de muzică de caraeră 
a d-lui prof. Mihail Andricu a prezen- 
tat dovă grupuri de elevi atnt înmă 
nunchiate, cari au executat guartetul 
în do minor pentru pian şi coarde, de 
Gabriel Faure şi quintetul cu pian de 
Schununn, în bune condițiuni  muzi- 
cale. 





Noapte albă 


Inima slabă urcă dureri, 

Lovind în piept ca o pendulă veche. 
Buzele strânse strivesc tăceri, 
Tristeţea îmi şoptește la ureche. 


In geamuri, noaptea albă bate 
Cu degete de lună — ca o ploaie — 


Singurătatea-mi stă la spate, 
Iar liniştea se plimbă prin odaie. 


Deschişii ochi culeg vedenii, 
Pe suflet cade timpul mohoriît 
Şi morţii mei, cântând vecernii, 
Se-apropie să-mi ţină de urit, 


Vin trişti, cu veacul stins pe umeri, 
Ca un palton croit din noapte sură; 
Au răni ce nu poți să le numeri 

Şi chinul vechi le stă lipit de gură. 


„„O lance sparge zarea pală 

Şi umbra lor cu vântul rece, fuge.... 
Pe masă tabacherea-i goală, 

Iar zorile îmi toarnă'n palme sânge. 


GHEORGHE V. ZAHARIA 











mere 


Size în pate Op a Core > e Nae Calea 28 SE age papat e one re oaia, Sao ete SE Oe 


P 





25 lunie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








5 ——— 


REFLEXE DE ISTORIE ROMAĂANEASCĂ 
IN PICTURA RENAŞTERII 


Andrea del Castagno 


în mijlocul Belgradului, în unul in 
palatele care alcătuesc reședința regală 
iugoslavă, se găseşte instalat de câţiva 
ani Muzeul de artă (arheologie, pictu- 
ră modernă și sculpturile lui Mestro- 
vici), în proprietatea Principelui de Co- 
mană Paul. Este una din cele mai se- 
Ite și reale atracţii ale Capitalei sale, 
pentru cele mai rafinate pretenţii, Ope- 
rele de artă locală au primii în ultimul 
timp o vizită, care le-a obligat, prin 
însemnătatea vizitatorilor, să ducă buna 
tradiție a ospeţiei până la retragerea 
br totală din elegantele saloane. In Mu- 
zul Principelui Paul dela Belgrad a 
lost până luna trecută, instalată Expozi- 
ţia portretului italian. O sută două zeci 
portrete celebre, în marmoră, bronz, 
fildeș, culoare. Cel puţin jumătate din 
ele capodopere ale artei, care sau 
întâlnit la Belgrad, de prin cele mai 
nelegate epoci: dela Romani la Roman- 
iei. Gândul organizatorilor italieni a 
lost de-a înfățișa pentru prima oară 
bate școlile de artă ale Italici, decurs 
"de două zeci de veacuri, simultan, prin- 
trun fir conducător cronologic, pe care 
să se îixeze în desfășurarea Istoriei. 
August Impăratul se poate uita astfel 
i „Frumoasa” lui Tiziano; bronzurile lui 
Donatello stau de față cu Cavalerul” 
lui Paolo Veronese; severitatea portre- 
telor ducale ale lui Piero della Frances” 
ca este îmbunată de zâmbetul „Aragone- 
zi” lui Francesco Laurana, in preajma 








Fillppo Scolari 


căreia se adună cerc smerite figuri de 
sfinți și, cu ei, alți împărați romani, 
papi, cu:tizane şi  condottieri, poeţi şi 
pictori, oameni de Stat și iluștri necu- 
noscuți. Francisc din Assisi Sfântul, 
Virgilu, Dante, Cesar, Machiavelli, Vol- 
ta, Verdi; până la Mussolini. Prezentaţi 
unul altuia de amfitrioni ca Botticelli, 
Antonello da Messina, Mantegna, Peru- 
gino, Michelangelo, Raffaello, Tiepolo, 
Tintoretto sau Canova. „Pentru a-ţi da 
seama — declară în prefața admirabi- 
lului catalog al Expoziţiei, Nino Barban- 
tini, organizatorul — despre ceeace a 
fost Arta italiană, irebue să nu uiţi că 
fiecare din cei o sută de maeștri care 
figurează aici cu câţiva centimetri pă- 
trați de pictură, sau cu mici bucăţi de 
marmoră, a umplut Italia de capodo- 
pere și lumea de glorie“. 

Trecută cu bine emoția întâlnirii a- 
cestor figuri cunoscute acolo, toate lao- 
laltă, în ţară străină, îşi găseşte loc în 
atenția vizitatorului, şi interesul docu- 
mentar, istoric. Iar la un moment dat, 
venind din România, acesta va stărui 
în fața unui mare portret de bărbat în 

picioare, mai mare decât în natură, 
cu capul gol, pe jumătate acoperit 
de  platoşă, ţinând peste  pulpele 
vânjoase, cu amândouă mâinile, un ia- 
tagan. Statura îi e de mijloc. Ochii 
negri, scăpărători de inteligenţă, deloc 
fioroşi ; barba şi părul mare, plete 
pe umeri, blonde. Expresie de voioşie, 





LUPUL 


Cum trece cuțitul visului în duhul răvășit, 
Linie sură, suplă, spleen aievea 

Cu ghemul potecilor peste inimă încercuit 
Ţie regină a brumelor ostatec venea; 


Cu setea solitudinii umbra şi-a sfâşiat 
Şi sângele alb înfrigurat l-a lins. 
Cleştarul pur al dimineții l-a subţiat, 
Şi foamea roşie de tine l-a învins. 


Ca o apă tare în roca sângerie, 


Frumuseţea-i a săpat relief în stei; 
— Duhului vagabond, văzută efigie 
Poate se vor deschide pe el ochii ei. 


Lupule sur, suplu, duhule însetat, 
Cum îţi duceai silueta'n încremenit ger 
Alba regină a brumelor a sburat 

Cu ultima'nălțime, departe, în cer, 


FILAHĂ 


1 Ce plictis! Ce apatie! 

1 Peniţa zgârie, visul nu-l serie... 

| i frumuseţile din citire 

| Misa încâlcit şi minte şi privire. 
i 

i 

| 


ION BĂLAN 


Se destramă ora 3. 

Invârtesc rotiţa lămpii... 

Talazuri de apă spumoasă 

Ascult din oglinzi cum se revarsă, 


DUMITRU COSMA 


de bunătate sufletească, în contrast cu 
ținuta de războinic, cu nota ro- 
manțioasă a pletelor în neorânduială, 
cu iataganul ţinut pe tăiș de mâinile 
nervoase. Bustul e lăsat pe spate, ca 
să dea perspectivă capului înclinat, în 
urmărirea unui punct, departe. Spre o 
zare. Platoșa e făcută din bucăţi, spre 
a face loc hainelor scumpe de mătase 
şi dantelă, 


Autorul acestui portret este Andrea 
del Castagno, unu! din cei dintâi maeş- 
tri mari ai Renașterii florentine în pic- 
tură; iar personagiul înfățișat de el este 
un general, Capitano generale cum se 
spunea pela 1400, sau un Condotiiero: 
Filippo Scolari Florentinul, cunoscut 
însă în Istoria Răsăritului dunărean cu 
porecla de Pippo Spano. Pippo Ozorai 
(cum îi spun Ungurii, dela domeniile 
doţiei sale Barbara); dar, mai obișnuit, 
Pippo Spano; nu Ispano, adică Spanio- 
lul; «ci Ispân, de când a căpătat acest 
titlu de noblețe maghiară, corespunzând 
cu acela de Conte. Deoarece Florentinul 
acesta, contimporan și aliat al lui Mir- 
cea al nostru, ca şi al urmaşilor săi, cel 
mai de seamă sfetnic al Regelui Impă- 
rat Sigismund de Luxemburg, a fost 
Ispân, sau Conte, de Timişoara: braţul 
drept al acelui mare Suveran, în lupta 
lui cu rivalii din Napoli, cu Venețienii, 
cu Bosniacii, dar mai ales cu Turcii, la 
Dunăre, dela Buda, la Porţile de Fier, 
până prin anii 1426. 

Povestea vieții acestui Pippo Spano 
e atrăgătoare şi prin sine: 

Neamul i se trăgea din vechea, pe 
cât de nobila, familie Buondelmonte, cu 
rosturi însemnate în istoria Florenței 
pe vremea cumplitei învrăjbiri dintre 
Ghibelini și Guelfi. Din pricina acesto- 
ra, averile se risipiseră, iar neamul a- 
proape se stinsese, când se năștea, în 
1396, Filippo. Nu departe de Badia și 
de Bargello (la câţiva paşi deci de Pa- 
latul Vechi şi de Piaţa Senioriei, în 
mijlocul Florenței medievale), spre 
Borgo degli Albizzi, unde îşi aveau ca- 
sele aceşti îndârjiți apărători ai aristo- 
craţiei, împotriva încălcărilor unor u- 
zurpatori precum aveau să fie 1 Medici, 
acolo se găseau și casele nobililor pă- 
rinți ai eroului nostru. L-au crescut la 
țară, în Toscana și abia l-au putui da 
la curte, să învețe a citi și socoti, pe o 
vreme în care se făcea tot mai simțită 
noua îndrumare a Umanismului. Oame- 
nii de carte în preajma secolului Renaş- 
terii nu erau nobilii; aceștia, după stin- 
gerea Feudalismului medieval, se înde- 
jetniceau cu negustoria prin lume. Luau 
de fapt locul clasei de mijloc, a celei 
de jos, din care aveau să se ridice cu- 
rând aristocrații mișcării umaniste şi ai 
artelor renăscute. Negustorii şi banche- 
rii florentini, îi găseai pe atunci în 
Flandra ca şi la Buda, în Franța ca şi la 
Napoli (unde s'a îndeletnicit cu atare 
umilă dar nu disprețuită profesie Gio- 
vanni Boccaccio), Acasă florentinii e- 
rau mici industriaşi (postăvari, sau bo- 
iangii); în lume negustori; iar când, îm- 
bogăţiți, se întorceau iar acasă, se fă- 
ceau bancheri şi apoi stăpâni ai Repu- 
blicei: ca vestiții Medici. La Buda, pe 
Dunăre, între mulţi alţi asemenea ne- 
gustori fiorentini, se afla în acea vreme 
Luca del Pecchia Ja care a fost gat de 
mic Filippo Scolari, sau, cum îl alintau 
acasă, Pippo. Vioiciunea lui, credinţa şi 
hărnicia, dar, mai ales, îndemânarea la 
facerea socotelilor, l-au schimbat cu- 
rând în omul de încredere al stăpânu- 
lui său, până ce, într'o zi, venind la 
Buda  trezorierul Impăratului Sigis- 
mund și oprindu-se pentru cumpărături 
la prăvălia lui Luca del Pecchia, i-a 
fost dat să descopere în băiatul acela 
un foarte preţios colaborator la ţinerea 
socotelilor, Şi așa, dela negustor la acel 
curtean ungur, iar apoi, dela îndeletni- 
cirea de contabil la aceea de ocârmui- 
tor al unei provincii, iubit și prețuit de 
toţi în noua-i patrie, şi-a făcut drum 
Florentinul până la atenţia Suveranu- 
lui. Sigismund, aflându-se într'o altă zi 
la un ospăț, în Ungaria şi discutână cu 
magnații şi generalii care-l însoțeau, în- 
grijorătoarea problemă a apropierii Tur- 
cilor de Dunăre, a pus la cale strângerea 
unei armate de 12.000 de călăreţi. A- 
veau însă banii trebuitori? Cât ar fi 
costat strângerea acelei armate? Ni- 
meni din mesenii de față nu se price- 
pea la socoteli; necum să dea răspunsul 
acolo, pe dată, Cineva s'a gândit atunci 
la Italian. L-au chemat. l-au spus ce 
voia dela dânsul Sigismund. lar Pippo 
a cerut o pană. Şi, în admiraţia unani- 
mă, a dat de rost socotelii, acolo, de ta- 
ță cu temutul Suveran. Acesta, price- 
put în a socoti și el cât prețuia deş- 
teptăciunea unui tânăr ca Pippo, l-a 
luat curtean al său, încredințându-i 
chiar o însemnată dregătorie: adminis- 
trarea minelor de aur în care erau cu- 
prinse şi cele din Transilvania. Buna 
credinţă şi priceperea l-au ridicat în- 
dată pe Filippo la rangul de favorit şi 
om de încredere, la orice treabă, al Su- 
veranului, în măsura în care a sporit in- 
vidia celorlalți magnați şi curteni. Stră- 
inul a știut însă cum să se poarte şi 
să rabde, adăogând la prudenţă meşte- 
şugul de a se face simpatic. Casa lui s'a 
schimbat într'o strălucită Curte de no- 


bil florentin, în care fastul își dădea în- 
tâlnire cu galanteria cea mai rafinată: 
preludiul vieţii noi a Renaşterii se iă- 
cea astfel simţit, prin acest florentin, 
din Pusta Tisei până la Dunăre, spre 
Orşova şi Timișoara. Intru aceasta avea 
să aducă din Italia lui meşteri italieni, 
arhitecţi, pictori sau cărturari, făcând 
începutul acelei tradiţii pe care avea 
s'o ducă la apogeu, câteva decenii mai 
târziu. Matei Corvinul. Norocul lui 
Pippo Florentinul a fost nenorocul Su- 
veranului său: atunci când Sigismund, 
victimă a rivalității cu Ungurii dela 
Napoli şi deci unei conspirații pentru 
detronarea lui, pusă la cale de nobili- 
mea maghiară, și-a pierdut coroana Un- 
gariei și a fost închis într'un castel din 
Dalmația. Dar Pippo a ştiut să-i rămâ- 
nă credincios; iar Sigismund, ajutat pe 
ascuns și de el, a izbutit în cele din 
urmă să scape din captivitate, să-şi reia 
tronul şi să înceapă crunta răzbunare 
împotriva conspiratorilor, pe cât să-şi 
arăţe recunoștința față de oameni de 
încredere asemeni Florentinului, la 
atari împrejurări a fost acesta făcut 
Conte (Ispan) de Timișoara (socotit un 
„nobil şi bogat castel“ de cronicarii ita- 
leni), putându-și zice de acum înainte 
Pippo Spano. 

Politica Ungariei şi a Transilvaniei 
între anii 1400 și 1426, aşa dar în anii 
de domnie ai lui Mircea şi urmaşilor 
săi, a fost îndrumată și determinată a- 
proape numai de personagiul acesta. EL 
a asigurat triumful încoronării Suvera- 
nului său ca rege la Buda; el l-a îm- 
păcat cu nobilimea şi cu poporul; dar 
mai ales, el a apărat linia de jos a Im- 
părăţiei, pe care mişunau atunci cele mai 
încurcate dușmănii: Bosniacii, Sârbii, 
Românii şi, mai presus de toate îngri- 
jorările, în intrarea la Dunăre a Turci- 
lor. în noua-i calitate de Ban al Timi- 
șoarei, Pippo Spano a tras spada de 
Condottier al nouei Cruciade, spre a-și 
lega numele de două zeci și trei de vic- 
torii împotriva Păgânilor. Sigismund 
punea astfel în fața pericolului maxim, 
pe cel mai iscusit Cavaler al Domniei 
sale. Dar poate şi cu gândul de a opune 
un atare om, unui aliat, nu totdeauna 
sigur, adesea invidiat pentru bravura şi 
iscusința-i diplomatică, precum se do- 
vedise în acei ani Mircea, Domnitori 
vecin al Țării Românești, 

Prin anii 1405—1407 activitatea lui 
Pippo, de ocârmuitor al Banatului se 
făcea tot mai simțită, atât prin reface- 
rea unor locuri ca Timişoara sau Li- 
pova, sau prin întăriturile pe care le-a 
făcut pe Dunăre, la Orşova, la Porţile 
de Fier, până spre Severin; cât şi prin- 
tr'o acţiune de împăcare a lui Sigis- 
mund cu vecinul său Mircea, punând 
chiar la cale o întâlnire între cei doi 
Suverani, prin părțile Vârciorovei, spre 
a se înțelege asupra stăpânirii Seve- 
rinului și a coordona astfel atri- 
puţiile lui Pippo Spano dela Timi- 


şoara cu inițiativele aliatului ro- 
mân. Câţiva ani mai târziu, (după 
1410, când a fost definitivată a- 


legerea lui Sigismund ca Impărat) Su- 
veranul său avea să se depărteze tol 
mai mult de politica dunăreană, prins 
cu grijile reorganizării Bisericii de 
Apus, prin eventuala anulare a Schis- 
mei Papilor şi Antipapilor, sau prin 
Conciliile patronate de el în Elveţia. 
In atari împrejurări, Contele de Timi- 
șoara a fost onorai cu câteva însemnate 
misiuni diplomatice In Italia (revedea 
astfel, după atâţia ani, Florenţa lui), 
sau cu încrederea de a conduce câteva 
sângeroase campanii împotriva Venea” 
țienilor în Friuli şi Dalmația. Titula- 
tura lui Pippo Spano era în acei ani nu 
numai de „şpanul cămărilor sărilor cră- 
ieşti” din Transilvania, dar şi aceca, 
mai pompoasă, de Conte de Timișoara, 
Ceanad, Caraș, Cubin și Oradea. In lip- 
sa lui Sigismund era el Vice Rege peste 
Ungaria. Dar grijile cu împăcarea Papi- 
lor cu Antipapii (de care nu s'a depăr- 
tat cu totul nici Pippo Spano), le-a în- 
găduit, într'acestea Turcilor să aibă alie 
victorii în părțile ocârmuite de bravul 
Condottier, cu toată împotrivirea oame- 
nilor săi de încredere, cei mai mulţi ro- 
mâni bănăţeni. Bătrân, să fi avut 60 
de ani, Mircea își dădea sfârșitul în 
1419. Iar în vreme ce el se odihnea la 
Cuzia, tovarășul său de arme din păr- 
țile Severinului se simțea, deopotrivă, 
chinuit de bătrânețe prematură şi de o 
îndârjită boală. Nu însă dispus să se 
dea bătut, atunci când Suveranul său 
l-a rechemat la datorie, implorându-l 
să pornească iarăși lupta împotriva Tur- 
cilor, fie chiar dus cu patul în lagăr, 
pentru ca prezenţa lui acolo să fie pri- 
lej de îmbărbătare pentru ostașii creşș- 
tini (în rândurile lor se aflau şi o sea- 
mă de cavaleri cruciați portughezi), de 
teroare pentru Turcii cotropitori. Lup- 
ta, în decursul căreia avea să cadă pe 
câmpul de onoare Domnul Ţării Româ- 
neşti însuş, s'a schimbat în cea mai mă- 
gulitoare victorie pentru Contele Ti- 
mișoarei, tocmai în anii de mare cum- 
pănă pentru întreaga Creștinătate, în 
care Turcii începeau asediul Cetăţii lui 
Constantin. Erau ultimii ani din viața 
lui Pippo Spano, care şi-a dat sfârşitul, 
istovit de sforțarea de-a fi rămas în la- 
găr aproape muribund, la Lipova, la 27 


de ALEXANDRU MARCU 


Decembrie 1426, în vârstă de 57 de ani. 
Nu de mult, primise acolo, la Lipova, 
solii Domnului din Ţara Românească 
(Florentinul vorbea curent româneşte), 
pentru un nou tratat de alianţă. 

Aflând de moartea lui Pippo Spanv, 
Impăratul Sigismund a venit de îndată 
la Lipova, supraveghind personal îune- 
raliile, într'adevăr regale, de care se 
învrednici un atare sfetnic și curtean. 
Mormântul său a fost însă tăcut tocmai 
la Alba Regală, în Ungaria, în biserica 
încoronării Regilor maghiari. 

Destoinic cârmuitor, pe cât de brav 
general, Florentinul acesta sa dovedit 
şi un mare ctitor de biserici, ori spitale 
(la Lipova), înfrumuseţând oraşul său 
de Scaun — Timişoara — cu multe clă- 
diri noi, întărind-o cu ziduri de împrei- 
muire și sporindu-i locuitorii; iar dini- 
tre cetăţile dela Dunăre cu care se 
mânâdrea, Orșova era înţâia. Celebru și 
prin strălucirea pe care a dat-o vieții 
dela Curtea sa, Pippo Spano revendică 
dreptul încetăţenirii influenţei italiene, 
prin Arte și Litere, în părţile Ungariei, 
dar și ale Transilvaniei unui Ioan Hu- 
niadi, învrednicindu-se să atragă în a- 
ceste părţi meşteri ilorentini ca Maso- 
solino da Panicale. Ii va fi fost oare dat 
acestui fruntaş, între primii, ai pictu- 
rii toscane din Quatirocento, maestru al 
iui Masaccio, să împodobească în afresc 
vreo biserică din aceste îndepărtate lo- 
curi dunărene, după ce împodobise cu 
icoane capelele bisericilor Florenței 
sale, după ce avusese viziunea plastică 
a Botezului lui Cristos, ori intățişase 
chipuri din Istoria Ungariei lui Spano 
și Huniadi în ospăţul lui Irod, din altă 
biserică, lângă Milano? Sigure in a- 
ceastă privință sunt două fapte: că 
Masolino a fost adus de Spano în Un- 
garia şi că a lucrat la împodobirea pa- 
latului acestuia dela Ozora, în părțile 
lacului Balaton. 

Portretul acestui Condottier, revăzut 
la Belgrad, este de fapt o  cunoş- 
tinţă mult mai veche: dela Florența. 
Din Muzeul dela Santa Apollonia al lu- 
crărilor lui Andrea del Castagno, pic- 
tor din aceeaș Renaștere florentină, în- 
rudit ca tendinţe cu Masolino, de care-l 
desparte o generaţie. Portretul este însă 
numai un fragment dintr'un întreg pa- 
nou decorativ, zugrăvit de Andrea del 
Castagno într'o vilă din împrejurimile 
Florenței și adus apoi în oraș. 

Tovărășia în care se găsește Pippo 
Spano în această compoziţie este vred- 
nică de menţionat : alţi doi vestiți Con- 
dottieri florentini (Farinata degli Uber- 
ti şi Niccolo Acciaioli), o Sibilă, doui 
Regine din Biblie și cei mai de seamă 
poeţi ai Florenței (Dante, Petrarca și 
Boccaccio). Către 1450, pe când va fi 
zugrăvit Andrea del Castagno atrescul 
acesta, conștiința sa de Florentin îi 
impunea pe Filippo Scolari, Ispanul de 
Timișoara, printre cei șase Florentini 
celebri, cari erau vrednici să figureze 
în Panteonul admiraţiei unanime. Pen- 
tru noi este contimporanul și tovarășul 
de arme al lui Mircea. Acela care l-a 
deprins la meşteşugul armelor şi ocâr- 
muirii "Țării Ardealului pe loan Hunia- 
di, părinte al lui Matei Corvinul. 





Mircea cel Bătrân 
(După fresca din biserica 
episcopală dela Argeș) 




















CARTEA FRANCEZA 


ohn Charpentier: Voltaire 


(Ed. Jules Taliandier, Paris 1938) 


S'a putut spune cu drept cuvânt des- 
pre d. John Charpentier, judiciosul eri- 
tic literar a! revistei Mercure de Fran- 
ce și autor al unor remarcabile şi apre- 
ciate studii biografice despre  Baude- 
luire şi. George Sand, publicate în anii 
din urmă, că este „un biograf născut“. 
Are — ceea ce este esenţial, — senti- 
meniul duratei şi al contemporaneității 
unei existențe desfășurate după legile 
intime şi ritmul ei propriu, mai zorit sau 
mai leneş, capricios sau potolit, necum 
să-i pese de „toaleta“ posterității, care 
o va distribui metodic în capitole și pa- 
ragrale. Și îi lipsește — din fericire — 
d-lui John Charpentier, superstiția ido- 
latră a celor mai mulţi biografi, a că- 
ror pasiune exclusivă pentru  obieciul 
studiului și admiraţiei lor e  dăună- 
toare înțelegerii adâncite a personaju- 
lui pe care vor să-l înfățişeze. 

Un portret neuitat de viață veridică 
se desprinde din paginile acestei re- 
cente biografii, care nefiind o lucrare 
de erudiție nici ceea ce se chiamă „bio- 
“grafic romanţată“, adică propria aven- 
iură travestită. în costume și moravuri 
de epocă, a istoriografului, încearcă şi 
isbuteşte să fie o interpretare, o expli- 





de Houdon 


Voltaire 


cație, personală și prețioasă ca atare, 
folosind firește mărturiile vremii şi ale 
operei lui Voliaire însuși, 

Ca toţi acei cari Sau ocupat până 
acum de acest „rege al opiniei“, ega- 
lat de contemporanii lui, cu Homer şi 
Sofocle, Tacit şi Lucian, dar cu toţi lao- 
altă, nu pe rând cu fiecare, d. John 
Charpentier, ca şi Condorcet, Brune- 
tiere, Faguet, Sainte-Beuve sau G. Lan- 
son, spre a nu cita decât numele cele 
mai ilustre —- nu uită să sublinieze de 
la'nceput paradoxul viu înfățișat de 
autorul Veacului lui Ludovic XIY, de- 
lungul întregei lui existențe, să lumi- 
neze contrastul unic în istorie al omu- 
lui „înlănţuit, fricos şi sluzarnie care 
a lost acest liberator al scriitorului”. 

Portretul fizic al lui Voltaire e schi- 
(at cu o mână sigură, din câteva trăsă- 
turi evocatoare : 

„De n'ar fi flacăra privirii, claritatea 
luciferiană a  surâsului care tinde, 
tot mai mult, să-i despice figura până 
la urechi, ar părea urât. Nu răscumpă- 
ră urâţenia chipului prin eleganța unui 
trup de proporții armonioase sau mă- 
car prin graţia atitudiniior. Are talia 
deasupra mijlociei, umerii 'înguști, spa- 
tele boltit, coatele şi genunchii impun- 
gând şi pe la patruzeci de ani arăta 
descărnat. Dar vioiciunea „veselia sa, îl 
inzestrează, când vrea să placă, cu o 
putere de seducţie irezistibilă ; are duh 
cu toptanul, să mai dea şi altora“, 

Cât despre portretul moral, acela 
care se restrânge din rândurile citate 
de biograf, ale lui Joseph Joubert, mo- 
ralistul subtil dela sfârșitul veacului 18 
și începutul celui următor, autor al u- 
nor gustate Cugetări și al celor două 
tomuri masive de Carnete intime, de 
curând editate, — severitatea judecății 
ce cuprind, asupra genezei și semnifi- 
caţiei esențiale a operei voltaireane şi 
implicit asupra autorului însuși, pare 
să fi zămas definitivă pentru posteri- 
tate, neapelată încă până azi: „„Fempe- 
ramentul (son humeur) i-a slujit mai 
muli ca să scrie, decât raţiunea sau 
știința sa. Fie ura, fie disprețul l-au în- 
demnat să-și facă toate operele... Dacă 
înțelepciunea i-ar fi constrâns  umoa- 
rea, Lără îndoială că i-ar fi lipsit jumă- 
tate din spiritul său“. 

Severitatea acestor rânduri o  im- 
părtășeşte şi d. John Charpentier, care 


le citează, glosând pe margiuea și în 
spiritul lor cu o vervă neobosită, une- 
ori cu vădită înverșunare chiar. 

Voltaire pare să fi fost dela început 
el însuși, pe dea'ntregul înarmat, pre- 
cum Minerva din capul zeescului ei pă- 
rinte, pentru lupta vieţii ce avea să du- 
că, din ziua în care a debuta: pe scena 
societăţii, 

Alt paradox izbitor: momentele crea- 
toare, de intensitate şi atenţie înfrigu- 
rată, nu corespund la Voltaire împre- 
jurărilor în care el se absoarbe din 
cleștele zilnicelor preocupări.  Dimpo- 
trivă, spiritul lui nu este mai excitat, 
nu strălucește mai mult și nu-și dă toa- 
tă măsura, decât în urma meschinelor 
certuri familiare, cu d-na du Châtelet, 
de pildă, „la belle Emilie“, castelana de 
la Cirey —, sau a scandalutrilor pe care 
singur le născoceşte atunci cână le sim- 
ie lipsa, pentru a-și alimenta neîntre- 
cuta-i vervă epistolieră.  Cabotinismul 
lui Voltaire e notoriu, manitestat fie 
prin tendinţa de a se înduioșa asupra sa, 
de a-şi exagera nenorocirile, fie prin 
susceptibilitatea-i neverosimi! de lesne 
măgulită de cele mai banale lingușiri, 
ca și prin lașitatea lui slugarnică, ne- 
întrecut ilustrată prin această anecdo- 
tă : la Lonara, în timpul unei manifes- 
taţii ostile francezilor, recunoscut la un 
colț de stradă, de o ceată de derbedei, 
ca unul din neamul „mâncătorilor de 
broaște“, Voltaire scapă să nu fie lin- 
șat, sărind pe o piatră și strigând ur- 
măritorilor: 

„Bravi engleji, nu sunt eu destul de 
nenorocit că nu m'am născut printre 
voi? 

Imensa lui popularitate şi-a  dato- 
rat-o spiritului de largă îngăduiniă și 
opoziţiei dârze împotriva abuzurilor de 
tot felul, pe care le-a manifestat prin 
întreaga lui activitate, orală sau scrisă, 
ca apărător al lui Calas, Sirven, La 
Barre și altora, împotriva fanatismului 
religios, sau dând el însuși exemplul 
toleranței, în cuprinsul modestului re- 
gat dela Ferney. 

Voltaire nu a fost propriu zis ceea 
ce numim astăzi un „democrat“, ci mai 
degrabă un liberal. Nu iubea poporul 
de jos, nici nu-l ura, dar avea faţă de 
el o teamă instinctivă şi un dispreţ 
mărturisit adeseori. Işi dădea seama 
fără'ndoială, ce lucru gingaș și cât de 
precar de aceea, este civilizaţia și cu 
câtă grije trebue încredințată soarta ei 
ca și aceea a maselor, unei elite restrân- 
sc, luminată prin cultură și conștientă 
de răspunderea ei: „socotesc potrivit, 
pentru câţiva copii, să înveţe să citea- 
scă, să scrie și să socotească, dar ca 
marele număr, mai ales copiii de mun- 
citori, să nu știe decât să cultive, fiind- 
că nu e nevoie mai mult de o singură 
pană la două sau trei sute de braţe“. 

Faptul important și grav prin conse- 
cințele lui catastrofale, al popularității 
lui Voltaire, a fost că influența princi- 
piilor filosofiei libertare și a criticei lui 
sociale, au fost folosite de opinia publi- 
că a contemporanilor ca o armă împo- 
triva autorității supreme a statului, re- 
prezentată prin monarhia de drept di- 
vin. Nu numai că ea creștea, această 
inlluență, independent de încuviința- 
rea sau protecția Suveranului,  neîn- 
cadrată ordinei monarhice, dar se «- 
xercita, chiar împotriva acestei ordine 
și a prestigiului însuşi al principiului 
dinastic. Voltaire devenea astfel omul 
reprezentativ al epocii sale, nu al dom- 
niei lui Ludovic XV. 

Trebue citit capitolul întitulat „Le 
roi Voltaire“, în care d. John Charpen- 
tier cerne cu o luciditate necruțătoare, 
neghina de sămânța bună a doctrinei 
„patriarhului dela Ferney'“. 

Pentru deplina edificare a cititoru- 
lui asupra însușirilor de onestitate şi 
libertate critică a biografului față de 


modelul înfățișat, — de „victimă“, am 
fi chiar tentaţi să scriem, ţinând sea- 
mă de unele excese — vom încheia cu 


aceste rânduri, care sunt chiar conclu- 
zia cărţii: „Prin calităţile și cusururile 
sale, curiozitatea, spiritul, gustul pen- 
tru limpezime, oroarea de abuzuri (în 
ciuda plăcerii pe care o putea simți el 
însuși ca să asuprească), prin prozais- 
mul şi meschinăria sa, Voltaire-e un 
aspect şi un moment al geniului fran- 
a 


Cez . 
MIHAI NICULESCU 





UNIVERSUL LITERAR 











25 lunie 1938 





GEORGE SAND ȘI ALFRED DE MUSSET 


Acum, când 
natura  svâc- 
nind de sevă rede- 
șteaptă firea  în- 
treagă la o viaţă 
ncuă, ne răsar în 
minte atâția în- 
drăgostiţi celebri, 
cari ca George 
Sand și Musset au 
crezut în dragos- 
te, au preamărit-o 


sau au blaste- 
mat-o. 

Gea: Sei Şi din lungul 
şir al acestora, 


cei doi geniali romantici incorigibili, du- 
pă ce le-ai recitit corespondenţa în care 
li se oglindește sufletul, cu simţimintele 
şi dorinţele lui, ne descoperă sinuozităţi- 
le acestei dragoste, posibilitatea de sute- 
rinţă neînchipuită a individului, goana 
neîncetată după idealul visat. Şi cu 
toate vicisitudinele îndurate, este o 
glorificare a acestui sentiment care va 
exista cât va fi omenirea: dragostea. : 

Suntem în 1833 la Paris. Romantis- 
mul, noua mișcare literară, deşi încă 
combătută cu înverșunare de partiza- 
nii clasicismului, reuşise să se impună 
prin atâtea opere de valoare date la 
iveală de tinerii poeţi strânși în jurul 
marelui pontif şi animator al nouei 
şcoale, Victor Hugo. 

Printre ei, contele Alfred de Musset, 
prin publicarea primelor sale poezii 
cra foarte admirat de tineret iar prin 
manierele și înfățișarea sa de pertect 
dandy, era răstăţatul saloanelor. 

George Sand era şi ea celebră atât 
prin romanele sale publicate sub pseu- 
donim bărbătesc cât și prin viaţa a- 
venturoasă şi liberă ce dusese în ciuda 
moralei burgheze, nelăsându-se con- 
vinsă decât de fantezia şi bunul ei plac, 
atât în atitudine, cât şi în alegerea prie- 
teniilor. 

Intâmplarea face ca la un dineu dat 
la Buloz, directorul publicaţiei „Revue 
des deux mondes“, la care colaborau 
amândoi, George Sand să fie așezată 
la masă alături de Alfred de Musset. 
Acesta o găseşte frumoasă aşa cum vi- 
sase el că ar trebui să fie femeia fatală 
de care sar putea îndrăgosti. Voind 
să-i facă impresie a fost toată seara 
scânteetor de vervă, spiritual, vesel, în- 
cântător. 

George Sand ascultându-l, remarcă 
trăsăturile fine, părul blond şi buclat, 
ochii albaștri, tinereţea plină de voioșie 
a poetului, şi răspunse cu bunăvoință 
la rugămintea lui de a-i permite s'o re- 
vadă, 

Dar foarte curând prietenia ei pen- 
tru tânărul îndrăgostit se transformă 
în iubire. 


O scrisoare a lui George Sand către 
Saintie-Beauve, prietenul şi confideniul 
ei, este edificatoare : 


Este de o candoare. de o loialitate și 
o afecțiune cari mă amețesc. E drago- 
stea unui băiat tânăr şi prietenia unui 
camarad. E ceva ce nu-mi închi- 
puiam că poate exista vreodată. Am 
încercat să reneg această pasiune a lui 
pentru mine, s'0 refuz, s'o resping, s'o 
îndepărtez și am sfârşit prin a mă pre- 
da, și sunt fericită de a o fi făcut. Anu 
cedat mai mult din prietenie decât din 


dragoste şi prietenia pe care n'o cunoş-' 


team mi s'a desvăluit fără de durerea 
de care mi-era teamă. 

In altă scrisoare adresată tot lui Sa- 
inte-Beauve, acelaş imn de bucurie: 

Sunt fericită, foarte fericită, prietene. 
Mă simt legată de el pe fiecare zi tot 
mai mult. 

Așa a început această dragoste cele- 
bră, care avea să producă o înrâurire 
atât de profundă asupra lui Musset, in- 
spirându-i cele mai admirabile dintre 
„NOPŢILE” sale, despre care el sin- 
gur a spus că sunt un strigăt de durere 
al inimei sale însângerate. 

Această dragoste i-a adus pe amân- 
doi până în pragul nebuniei, căci deși 
se adorau. ciudăţenia caracterului lor, 
personalitatea fiecăruia, producea in- 
voluntar celuilalt jicniri care lăsau ur- 
me adânci. La cea mai mică neînțele- 
gere își aruncau cuvinte grele, din cele 
cari nu se pot uita chiar şi după îm- 
păcare. 

Musset îndrăgostit nebunește pen- 
tru întâia oară, avea totuşi un tiecut 
de om ce cunoscuse viaţa din plin, deci 
care nu mai credea în sinceritatea fe- 
meii iubite, şi totuşi dorea din tot su- 
fletul să creadă în idolul său George 
Sand. Dar și ea avusese un trecut şi încă 
ce trecut! Atâţia foşti amanți oficial 
cunoscuţi și recunoscuţi, pe care-i în- 
tâlnea în saloane sau prin redacţii îl 
scoteau din fire, îl făceau să sufere 
chinuri atroce. Şi tot acest sbucium se 
întorcea sub formă de reproşuri şi cu- 
vinte grele asupra iubitei. 

In „Spovedania unui copil al seco- 
lului“, scrisă de Alfred de Musset 
după despărţirea sa de George Sand, 
el ne descrie zi cu zi viața de sbucium 
dusă împreună, 

Musset este aci de o sinceritate îm- 
prinsă până la cruzime, cu sine însuşi. 
Toate defectele şi toate scăderile și le 
desvălue fără ezitare. George Sand ce- 
tind această carte scrie unei prietene: 

Iţi voi mărturisi că această „Spove- 


danie a unui copil al secolului“ ma niş- 
cat profund. Cele mai mici amănunte 
din acea nenorocită întimitate a noastri 
sunt atât de exact, atât de minuţios re- 
latate din primul ceas până la ultimul, 
încât am început să plâng ca o proustiă 
după ce am citit-o. 

Legătura cu Alired de Musset a lost 
pentru George Sand un supliciu adorat. 
Avem dovada din strigătul ei de groază 
din scrisoarea adresată lui Musset în 
1835 în momentul rupturii: 

„Nu vreau să te mai văd, dar nu pot 
trăi fără tine!“ In „Spovedanie..,, 
Musset mărturiseşte : 

„După ce o însultam îi cădeam în ge- 
nuchi, De îndată ce nu o mai acuzam îî 
ceream. ertare, de îndată cenuo “nu: 
batjocoream, plângeam împlorând-o să 
uite ce spusesem. Apoi un delir nein- 
chipuit punea stăpânire pe mine, mă a- 
rătam în culmea fericirii, transportat 
de bucurie, aproape îmi pierdeam min. 
țile, nu ştiam ce să spun, ce să fac, ce să 
inventez pentru a şterge răul ce-l făcu- 
sem. O luam în brațe şi o puneam, 
să-mi repete de o sută, de o mie de ori 
că mă îubea şi mă erta... 

Această stare sufletească dura nopți 
întregi, în care timp nu încetam dea 
vorbi, de a plânge, de a mă rostogoli la 
picioarele ei, de a fi îndrăgostit peste 
măsură. Dar odată cu ziua îmi reveneau 
şi bănuelile, căci divinitatea mea nu era 
decât o femee pe care geniul ei nu o pu- 
nea la adăpost de slăbiciunile omenești 
şi care ca şi mine avea un trecut”. 

Totuşi, între aceste zile furiunoase 
erau şi altele însorite, frumoase. 

Uneori Musset devenea blână și su- 
pus ca un copil. Era tot numai drago- 
ste şi respect. Işi înconjura prietena cu 
o atmosferă de ardoare, o înălța mai 
presus de celelalte făpturi, o copleşea 
cu dragostea lui. 

George Sand își dădea seama că a- 
vea şi dânsa o parte de vină şi că in- 
voluntar întreținea prin felul ei de a 
fi starea de bolnăvicioasă suspiciune şi 
iritare a lui Musset. Era cu şase ani 
mai mare decât dânsul şi îi arăta prea 
des o compătimire plină de orgoliu nu- 
mindu-l „sărmanul meu copil”, făcân- 
du-l să simtă superioritatea ei de înger 
păzitor, ceea ce-l irita pe Musset. Si 
era de ajuns o replică usturătoare, vo a- 
luzie batjocoritoare sau chiar numai un 
surâs ironic din partea lui, pentru ca 
furtuna să reinceapă. Totuşi, amândoi 
își iubeau sclavia, găsind încă destule 
clipe sublime care să-i facă să le uite pe 
cele amare. 

Dar plecarea lor în Italia, care tre- 
buia să aducă o destindere, prilejuește 
prin boala grozavă a lui Musset, cu cri- 
zele de nebunie aproape, şi intrarea în 
scenă a faimosului doctor Pagello, pri- 
ma ruptură. 

Musset însănătoşit ca prin minune 
este convins de George Sand să plece 
la Paris fără dânsa. 

Doctorul Pagello, pe care George 
Sand îi admisese în intimitatea ei, nu 
poate umple golul lăsat de pasionatul 
Musset. Şi atunci ea începe o cores- 
pendență regulată cu Musset care îi 
scria scrisori înflăcărate. 

]; scrie că plânge mereu de dorul ei, 
şi că și-a meritat soarta nenorocită 
pentru că n'a ştiut s'o prețuiască cât 
timp a fost lângă dânsa. 

Iar George Sand îi răspunde şi ea 
pe același ton duios. 

„Cum mă voi putea lipsi de binele și 
de răul pe care mi-l făceai? Nu crede, ru 
crede Alfred că mai pot fi fericită după 
ce am pierdut o inimă ca aq ta. Că em 
fost fericită sau nenorocită cu tine asta 
nu schimbă nimic din starea mea sufle- 
tească. Acum ştiu că te iubesc, :ată ta- 
tul! 

Iar el îi răspunde mulţumindu-i că 
nu l-a uitat, apoi adaogă cu entuziasm : 
„Tu mai smuls trecutul urit, tu ui sădit 
credința în sufletul meu care nu stia 
decât să nege şi să blesteme: Dacă vo: 
creia vreodată ceva măreț ție ţi-o dato- 
rez”, lar în altă scrisoare Musset ii 
mărturiseşte: tare aș vrea să scriu po- 
vestea noastră. Imi face impresia că 
asta mar vindeca şi mi-ar înălța zufie- 
tul. Astfel s'a născut: Sovedania uniti 
copil a! secolului. 

Totuşi, aceste scrisori, în loc de a-i 
linişti, mai rău îi exaltau. Astfel, din 
Baden unde Musset fugise ca să n'o în- 
tâlnească la Paris pe George Sand, care 
se înapoiase din Italia întovărăşită de 
Pagello, poetul îi scrie o scrisoare din 
care ne putem da seama câ de mult îl 
obseda această dragoste pentru femeia 
pe care nu putea so uite: 

„Niciodată um om r'a iubit cum te 
iubesc eu, sunt pierdut, vezi tu, suni 
copleșit, inundat de dragoste. Nu ştiu 
dacă mai trăesc, mănânc, merg, respir 
sau vorbesc, știu doar că te iubesc, că 
nu mai pot îndura, Că mor, şi că e în- 
grozitor să mori de dragoste. Nu pot să 
tac, nu-ți pot spune altceva. Te iubesc 
sufletul, sângele, carnea mea. Mor de 
iubire, de o iubire nesfârșită, fără 
nume, nebunească, disperată, pierdută, 
Ești iubită, adorată, idolatrizată până la 
moarte. Nu mă voi vindeca, nu, nici nu 
voi încerca să trăiesc, şi prefer asta, 
căci e mui bine să mor iubindu-te de- 
cât să trăiesc astfel.., 

George Sand, şi ea, simte că nu pcate 
lupta cu vechea-i pasiune pentru Mus- 
set, redeșteptată. Ii scrie şi-i mărturi- 
seşte că nu-i poate uita. 

Odaiă cu venirea lui Musset la Pa- 


de ALICE BASARAB 


ris, George Sand 
se desparte de 
Pagello şi redevi- 
ne amanta lui 
Musset. Dar fiinţa 
iubită, zcificată 
prin absenţă și. 
siguranța de a o [i 
pierdut,  deîndală 
ce îi aparţine, re- 
deşteaptă în min- 
tea poetului  chi- 
nuit, vechea pe- | 
lozie. Alfred de Musset | 
Trecutul nu | 
poate fi uitat, şi mai aprig ca ori când, | 
reînvie in mintea poetului exaltat de 
dargoste şi de ură pentru femeia care-și 
trăise prea din plin viața. | 

Din nou hotărăsc să se despartă. 

Totuși, o scrisoare disperată a lui 
Musset, pocăit o induioşează, din nou 
il iartă și din nou sunt împreună. 

Musset e nebun de lericire. Dar nu 
mult timp căci reincep scenele. George 
Sand ii declară de dat» aceasta că e 
definitiv hotărită să rupă o legătură 
care devenise un martiriu. Dându-și 
seama că a rănit-o prea adânc. Musse' 
picacă. 

George Sand se retrage la Nohant, 
proprietatea ei. Dar aci e cuprinsă de 
dor după ce a fost. Ea e aceea care, de 
data aceasta dorește împăcarea, 

Dar după câteva zile de calm vechea 
poveste cu certuri lurtunoase pornite 
din senin se reeditează. Dragoste păti- 
mașe, scandaluri pătimaşe. Mai mult ca 
oricând, nervii lor, nestăpâniţi şi amin- 
iirile trecutului urit, bănuelile, le în- . 
veninează zilnic bucuria, 





George Sand simte într'adevăr că nu 
mai poate îndura un asemena martiriu. 
Sfărâmându-și inima îl părăsește la “ 
Martie 1835, de astă dată pentru tot- 
deauna, lăsându-i o scrisoare în care-i 
spune între altele: 

„Nu vreau să te părăsesc şi totuși nu 
mai pot trăi cu tine. Nu te mai iubesc 
şi totuşi te voi adora merew”. 

Musset, cum era şi de așteptat, a fost 
din nou cuprins de o durere imensă: 

Mă depărtai plin de mândrie, dar în- 
dată ce privii în jurul meu nu văzui de- 
cât nesfârşită pustietate. Fui cuprins 
de o suferință neînchipuită. Mi se pă- 
rea că toate gândurile mele cădeau ca 
tot atâtea frunze veştede, pe când nu 
știu ce sentiment necunoscut, oribil de 
trist și de duios îmi cuprindea sufletul. 
Imdată ce văzui că nu po! lupta, mă lă- 
sai pradă durerei, ca un disperat. 

Acestei dureri copleşitoare îi găsea 
alinarea vorbind despre dragostea lui 
lumei întregi. Scrie „Spovedania”, a- 
poi versurile celebre „Nopţile”, ulti- 
mele piese de teatru. Şi în tot ce scrie, 
vorbeşte despre dragoste. Poetul caută 
uitarea în petreceri şi în noui legături 
cu femei. 

Rana nu se cicatrizează decât cu în- 
cetul și cu fiecare nouă poezic, o sim- 
țim încă vie, sângerând la atingerea a- 
ducerilor aminte, Abia în poezia „A- 
mintirea' cea mai senină şi cea mai a- 
dâncă de înțeles poezie a sa, scrisă 
după & ani de la ruptură ne dăm seama 
că poetul ce vindecat. 

În 1841 într'o zi de Februarie, poetul 
trece cu trăsura prin pădurea Fontaine- 
bleau, pe unde nu mai venise din zi- 
lele fericite când împreună cu George 
Sand se plimba pe potecile umbrite și-i 
vorbise de imensa lui adoraţie pentru 
ea. Își aminti că tot aci avusese loc şi 
prima lor neînțelegere prevestitoare a 
chinurilor ce aveau să vină. 

Şi pentru prima vară de atâţia ani de 
când nu încetase a se gândi la mare 
lui durere, constata cu uimire şi bucu- 
rie că aducerile aminte, departe de a-i 
otrăvi sufletul de regrete îl umple de 
duioşie şi lăsând în umbră scăderile, 
amărăciunea, punând în lumină bu- 
curiile simţite, îi picură în inimă ca un 
balsam liniştitor mândria Ge a fi trăit 
acele clipe de dragoste sublimă cum n'a 
mai existat o alta, că a putut să se 
înalțe atât de sus în cât să se purifice 
prin durere. 

Intorcându-se la Paris şi ducându-se 
în aceeași seară la operă, întâmplarea 
face ca s'o întâlnească în foaer chiar pe 
cea divinizată odinioară, George Sand. 
Tot atât de frumioasă ca în trecut, cu 
aceiaşi ochi mari negri pe care nu-i va 
putea uita nici odată, ea îi răspunse cu 
inultă graţie la salut. 

Dar o asemenea femee merită să fi 
suferit pentru dânsa, gândi poetul. A- 
casă, târziu în noapte, compune cea mai 
senină și cea mai adâncă de înțeles 
poezie a sa: „Amintirea“. 

A fost ca un cântec de lebădă căci tot 
ce mai compune de acum încolo nu se 
mai ridică la culmile de artă atinse în 
poeziile scrise în timpul marei crize. 

Singur își caracterizează opera poe- 
tică, în versurile celebre care au fost 
săpate și pe bustul de marmoră ce i Sa 
ridicat mai târziu : 

Les chants desesperes sont les chants 
les plus beauz 


Et jen sais d'immortels qui sont de 
purs sanglots, 


dovedindu-ne cât de mult adevăr se 

cuprinde în versurile : 

L'homme est un upprenti, la douleur 
est son maître 


Et nul ne se connait tant qu'il ma pus 
souffert. 


Î 








25 lunie 1938 








Nu poate pretinde nimeni — oricât 
de „uşor” ar lua lucrurile — că sar 
+ găsi neconsolat de moartea operetei, 
| rămasă în ciuda tuturor eforturilor de 
+ până acum, un gen definitiv — ante- 
belic. Nu am putea spune nici noi că 
„reinvierea” ei a avut de ce să ne con- 
| soleze. 

„O, blestemată curiozitate...” spunea 
poetul care, ca şi d. Aurel Ion Maican, 
| antrenorul echipei dela „Mogador” (a- 
lias Volta-Buzești), era ieșan. 

Ne-am dus aşa dar la spectacolul din 
: grădina vecină pieţei Matache Măce- 
laru — cunoscută prin curajul tuturor 
marzavaturilor sale, de a se prezenta 
| drept trufandale — din curiozitate. E 





Poșta redacţiei 


„Ștefan Dragu. — Articolul d-voastră 
„Bibliomani şi bibliofili“ este desigur 
j interesant ca temă. Cu anumite modi- 
 ficări „pe ici pe colo, prin părțile e- 
i. senţiale“, vorba marelui Ion Luca, poa- 
ş te fi publicat. Ampliticaţi-l, revizuiți-l 
+ șitrimiteţi-l astfel. 


Margareta Petcu. — Scrisul d-voas- 
ră prezintă deosebit interes ...pentru 
| in grafolog. După câte am putut înţe- 
kge aţi intenționa să faceți poeme în 
; proză, 
| Numai că, după 'umila-mi socotință 
| € greu de realizat poeme în proză cu 
i iraze ca acestea: 

„Scuipă o înjurătură, două, trei, în 
lcrămioarele cuminţi și se urcă în 
tramvai. 

Pe trotoar în soare trece o fată prea 
mstimă și celălalt domn, neserios, care 
aștepta alt tramvai se ia după ea... 
„Un băeţel care vinde rahat cască și 
ptivește'“, 

Cască băețelul de parcă ar fi citit 
| poeme în proză. 


An. Năvârlie. „Fotografii reuşite“ 
tun început foarte promițător. Mai tri- 
i Valentin Costin. — „Note din recru- 

kre” ne-au plăcut. Mai trimiteţi și 
serieți cât mai atent. 





Stella Stănescu. — Răspunsul nos- 
tru apare cam târziu. Vă cerem scuze 
pentru această întârziere. Broșurile 
d-voastră sunt foarte bine intenţionate. 
le vom recenza. „Lou“ are multe ca- 
ltăţi și un singur defect: e prea mare. 
| Cred că ar mai trebui concentrată. 


; In Tudose. — Ne-au plăcut mult 
rposiile d-tale. Treci pe la redacţie, la 
|bceputul săptămânii viitoare. 


Liviu Petrescu. — „Dar... e nouâ?“* 
R intreabă eroul dumitale. Și ne între- 
lăm și noi, după ce am citit schița. 

In bucăţi de felul acesta totul e a- 
medota, Așadar, trimiteți-ne alta, care 
A țină seama de acest adevăr, 


M. Ghimbăşanu . — „La spital“ se 
m publica. Mai trimiteţi, 


Mircea-Ștefan Cioroiu. — Mai tri- 
niteți versuri. Se vor publica în cu- 


rând, 


V. Crin. — Trimiteți-ne ceva asupra 
iieții și obiceiurilor ţăranului bucovi- 
lan. Ne interesează în cel mai înalt 
gad; Cu condiţia să fie constatările 
dvoastră și mu fructul unor lecturi. 


i Presbiter B. — Cele patru poezii tri- 
nise dovedesc reale calități. 

Le lipsește foarte puţin spre a fi pu- 
icabile, Fii mai puţin grăbit și mai 
Htrimiţe, 


| E Văraru, — Trimite-ne altceva și 
publicăm cu plăcere. ,lzvod“ nu are 
kcât acest defect, de a nu fi inedit. Noi 
tu reproducem. 


+ Bucegi. — Versurile d-voastră au ca- 

tăi. Evitaţi însă rimele facile şi lo- 
rile comune: 

ci și-ascultă doar de tine 

Căi e mult mai bine! 

Viața e așa cum este, n'o mai poți 

schimba 

ke bună sau e rea — nu mai întreba. 

G. Popescu-Berca. — ,,Boala somnu- 


ju care a cuprins pe eroul dumitale 
pu-ți amenință cititorii. Schița e nosti- 


tă. Mai trimite. 
| Grigore Bugariu. — Se va publica. 
plai trimiteţi. 
Și. V. Ionescu. — Versurile trimise 
e publică. 


„Cânta odată un bohem“ este în rit- 
ul drag lui "Topârceanu. Nu-i un cu- 
u, £ bine să evitați însă asemenea 
iențe caracteristice. 
| Cu dumneavoastră am dori să stăm 
i vorbă mai mult şi nu numai prin 
bota redacției. 
i T. st. 











î e “a "> 2 oda 
2 A 9 st 2 dă d 
SD ti. 
A TUN | 
e), 
= “ 
SA Ai gi 


[| 
U 
LS 


-A 












UNIVERSUL LITERAR 


cm ID, SE x 90: 


ș 


PI E pe: 


pasa 
E) 








CRONICA DRAMATICĂ 


Compania Mogador: „Opt la 


o mărturisire, desigur, care echivalează 
cu un început de elogiu. Şi începutul 
fiind făcut, iar zicala susținând că nu- 
mai el e anevoe, ne aşteptam ca „urma” 
să se conformeze „venind dela sine”... 

Ceeace poate a- 
trage în acest spec- » 
tacol este, vrem să 
spunem, prezența | 
unui om de teatru, d 


Ia) | 
unui regizor de ta-|l ||! 
lent, 


înhămat la li a 
treabă maj mult za-(Pit3 |; 
darnică, decât apre- | |i! 











ciabilă. A 
D. Aurel Ion Mai- qi (NI | 

can, pentru iubito” | a 

rii de teatru. este VA i: 


rioasă momeală. Cel ! 
puţin. |, 

D-sa a realizat — ||i. , 
cu muncă, cu pasiu- | 
ne, cu pricepere — 
lucruri frumoase pe 7: 
scenele bucureştene, 
după ce — dela Iași 
faima îi ajunsese și 
la noi. Confirmarea 
aceasta, care trebue 
socotită și o obliga- 
ție, ni s'a părut a nu suferi saruncinări. 

Iată de ce, cu tot acest titlu de bur- 
lesc sportiv, ne-am dus să vedem „Opt 
Ja zero în finală”. 

Nu ca să petrecem „două ore de râs 
spumos”... 

Nici ca să asistăm la „reînvierea” o- 
peretei (termenul, care se vrea răspân- 
dit, are dealtfel, printr'o întâmplare 
pedepsitoare parcă, atâta rezonanţă de 


de bună seamă o se- II] | 








i 


C. Toneanu 





Anca Balaban 





cimitir, că ai putea spune la fel de ni- 
merit și „Pătrunjelu” operetei...). 
Dar era această prezenţă, acolo, a 
d-lui Maican, ispititoare; spre deose- 
bire, firește, de opereta în sine, care — 












Elena Zamora 


cum se va fi și observat din cele de 
mai sus — nu ne-a furnizat deloc o 
probă de vitalitate a genului. 

Unele jocuri și subtilităţi de regie, 
unele încercări de evadare din nota 
comună, unele găselnițe sugestive și 
înviorătoare (cortina transparentă, de 
voal, ca un avertisment asupra greută- 
ţii artistice a spectacolului, sau ca o 
taeită recunoaştere; estrada intimă din 
stânga şi atara scenei; balconul înalt 
din dreapta, a cărui scară în spirală 


1. Brună 
Victor Handoca 





de CICERONE THEODORESCU 


zero în [inală” 


intră simpațic şi cam într'o ureche... a 
teatrului; interiorul în culori agreabil 
înflorite, etc.) acestea — la treapta pe 
care felul spectacolului o îngăduia — 
au fost ceeace totuşi ne-a interesat. 
Textul și cântecele 
n „versiunei românești 
după Richard Kess- 
ler și Heinrich Stro- 
bitzer““, poantele scă- 
lâmbe, spiritele o- 
bligatorii, ritmurile 
bățâite, nu au depă- 
șit cu nimic linia 
spectacolelor de va- 
ră despre care ne-am 
mai întreţinut în a- 
ceste coloane. 

Dacă a găsit, ca 
regizor, câteva uno- 
rabile eşiri din pla- 
titudinea COVârşi” 
toare a comedioare- 
ior de anotimp, d. 
Maican a exagerat 
însă, ca director de 





"scenă, lăsându-l pe 
d. C. Toneanu, ac” 
torul cel mai  afon 


lonel Țăranu 


dela noi, în afară de 
Kanner, să... cânte! 
Abia a „tras” o replică de care pu- 
blicul face haz, şi iată-l stricând toată 
buna dispoziţie, amabilă, a grădinii, cu 
un „romanţ” : fiecare „notă! — o în- 
ghițitură ds săpun pentru d. Toneanu 
și o scârţâitură, de toc răsucit în praf 
de sacâz, pentru urechea auditorilor. 
Dealtfel, fiind vorba de operetă, ceea 
ce au lipsit înai n mult — destul de cu- 
rios, nu? — au fost tocmai vocile! 





Pagini necunoscute din Delavrancea 


cesta nu putea fi decât marele şi com- 
bativul literat şi erudit Haşdeu, care- 
şi afirmase atitudinea independentă în 
toată activtatea sa. Ca atare, au venit 
la Haşdeu şi l-au îndemnat să scoată 
împreună Revista Nouă. 

Ca o întărire a afirmațiilor noastre, 
menţionăm că în primul număr chiar 
din Revista Nouă, regăsim colaborato- 
rii dela Lumea Literară: Al. Vlahuţă, 
cu poezia „Iertare...“ și Petre Ispirescu, 
cu povestea „Sarea în bucate“. Nouii 
veniţi erau: Ionescu-Gion, Victor Bil- 
ciurescu şi D. D. Racoviţă. Delavran- 
cea publica faimoasa nuvelă „Hagi Tu- 
dose“, 

Şi acum, să revenim la Lupta Lite- 
rară, 

Deşi numai cu două numere apărute 
(?), — sau cel puţin cunoscute, — 
scurta dictatură directorială a lui De- 

lavrancea a fost rodnică, atât prin 
contribuţia personală, cât şi prin aleşii 
săi colaboratori. 

Astiel, întâlnim pe prietenul său de- 
votat, Al. Vlahuţă, cu poeziile „Mamei“ 
în nr. 1 şi „Cum curge vremea...“ în 
nr. 2. Pe minunatul povestitor Petre 
Ispirescu, în nr. 1, cu povestea „Un- 
chiașul sfătos“. Bietul Ispirescu nu avea 
să mai trăiască spre a-şi vedea ulti- 
mele sale două basme publicate în Re- 
vista Nouă („Sarea în bucate“ şi Li- 
pitura casei“) căci moartea îl seceră de 
zile, pe la sfârşitul anului 1887. 


Cele mai calde şi luminoase rânduri * 


ce s'au scris despre Ispirescu în litera- 
tura noastră, au fost aşternute, cu vă- 
dită emoție, de prietenul său  Dela- 
vrancea, în Revista Nouă, (Î, 1887, nr. 


3). Cu sensibilitatea şi temperamentul 
său de artist, Delavrancea subliniază 
cu amărăciune, tristeţea vieţii lui Ispi- 
rescu „care a fost o glumă rea a soar- 
tei“... Il compară cu Omer, îl numeşte 
„împărat al basmelor“. 

Din rândurile finale ale necrologului 
scris cu atâta înţelegere, de Delavran- 
cea, reiese clar că Ispirescu îi dăduse 
cele două basme publicate postum în 
Revista Nouă, încă de pe când această 
revistă nu exista, iar el era în viaţă, 
(Ispirescu moare la sfârşitul anului 
1887 şi Revista Nouă apare în 15 Dec. 
1883). 

Acesta este un argument în plus, 
care ne arată că Lupta Literară şi-a 
încetat apariția pentru a pregăti, tot 
Delavrancea cu grupul lui, Revista 
Nouă, pusă sub direcţia lui Haşdeu. 


(Urmare din pag. L-a) 


Iată rândurile lui Delavrancea dir 
Revista Nouă, nr. 1 (1888, p. 88): 
„Dar nu pot încheea aceste rân- 


duri de cât cu apropierea, tristă și fa- 
tală, dintre sfârşitul celui din urmă 
basm, scris pentru „Revista Nouă“ și 


“sfârșitul blândului Ispirescu“, 


Deci ultimul basm a fost scris spe- 
cial pentru Revista Novă, între data 
încetării Luptei Literare şi moartea 
lui Ispirescu, fapt ce confirmă părerea 
noastră, că Revista Nouă nu este decât 
o reeditare, sub alt titlu şi cu altă di- 
recție, a acestei neștiute Lupta Lite- 
rară. 

Ceilalţi colaboratori dela Lupta Li- 
terară sunt: poetul O. Carp, folcloris- 
tul Artur Gorovei şi Const. Mille. 

Acesta publică în Lupta Literară 
trei poezii cu fond filosofic pesimist 
şi vădind o puternică influenţă emines- 
ciană, anume: „Terza rima“, cu fru- 
moase terține exprimând amărăciunea 
vieții predominată de nevoia organică 
a foamei, şi virtuoase rime ce vădesc o 
firească înclinare poetică meditativă a 
fostului luptător socialist; Oh! Mi-e 
somn !“ în care păstrează aceeaşi fac- 
tură melancolică şi desnădăjduită, atât 
de frecvenţă după Eminescu. lată o 
strofă : 


Oh ! mi-e somn, mi-e lene 'n traiul 
Unei vieţe fără rost, 
Ce îşi spune ?n veci aceași 


Lecţiune pe derost. 
iai 


In sfârşit, a treia pozie a lui Const. 
Mille — „In zadar !...“ aminteşte de 





„scrisoarea V-a — „Dalilla“ — a lui 
Eminescu, atât ca idee cât şi ca ritm 
și formă prozodică : 


In zadar spre a mea frunte gura ta cea 
mică pleci, 

Căci mi'i inima de ghiață şi-ale mele 
simțuri reci, 

În zadar mâna ta mică, mâna mea cu 
drag o strânge, etc. 


Tot aci, contribuţia originală a lui 
Arthur Gorovei, cu poezia „Singur“, 
influenţată de asemeni de Eminescu: 


Singur, singur, veşnic singur 
Ca un nufăr pe o baltă, 
Toate clipele vieţei 

Sunt aceleaşi la o 'l-altă, 


In sfârşit poetul O. Carp publică so- 
netul său „Finis“, cu Q atmosferă lu- 
gubră și pesimistă despre viaţă. 

Delavrancea publică în Lupta Lite- 
rară, două studii de criţică literară și 
social-culturală, primul întitulat „O 
familie de poeţi“, care este o critică 
literară asupra poeţilor Carol Scrob, 
Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni şi 
Teodor Șerbănescu. Ai doilea poartă 
titlul: „Din cultura noastră“ şi este foar- 
te interesant prin observaţiile ce le 
face în legătură cu următoarele pro- 
bleme, enunțate în subtitlu: „Câte-va 
cuvinte asupra desordinei noastre. Pre- 
tutindeni aceleași viţii. Limba româ- 
nească în publicistică. Ziarul „LInd. 
Roum”. D-l Manliu și statistica sa — 
„Cum putem să avem cărţi bune“. 

Aceasta în nr. 1, semnând Fra Bar- 
baro. 

In nr. 2, continuă studiul „Din cul- 
tura noastră“, cu următoarele proble- 
me: „Limba română în şcoli. Câteva 
cuvinte asupra desordinei noastre. Îg- 
noranța, lenea şi necinstea ocrotite. 
Pedantismul în şcoli. Sistem artificial 
şi nenorocit“. 

Această completare este semnată 
Minuchio,  pentrucă în acelaşi număr 
Delavrancea publică muvela Hagiul, 
sub pseudonimul Fra Barbaro. 

Vom publica cu alt prilej, aceste con- 
tribuții necunoscute ale lui Delavran- 
cea și vom arăta atunci şi aportul său 
criticist în literatura română. 


DAN SMÂNTÂNESCU 





Pentrucă din fostul glas al d-nei Ele- 
na Zamora, bineînțeles simpatica ac- 
iriță! nu a mai rămas — de aur -- 
decât un prea vizibil dinte... Să ne fie 
cu iertăciune. 

Interpretarea d-nelor Maria Sandu, 
Virginia Romanovschi, Anca Balaban, 
— ajutătoare desigur eforturilor regi- 
zorului. 


De vulgaritatea râzgâiată a d-nei 
Nutzi Pantazi se poate face haz, dar la 
Cărăbuș... 

În rest: d-nii Ioncl Țăranu, IL. Bru- 
nă, G. Maican, L. Rădulescu, cari au 
avut să se miște în decorurile d-lui Si- 
egfricd sau în dansurile d-lui Siomin. 





Transmisiuni sportive 


Fără îndoială, că cititorii noştri nu 
ascultă transmisiunile sportive, radio- 
difuzările de matchuri de foot-hall, re- 
portajele dela curse sau concursuri hi- 
pice, pentrucă  dispreţuesc tot ce nu 
este produs al spiritului ci simplă ma- 
nifestare de forță. | 

Am încerca să ne convingem însă ci- 
titorii să le urmărească, pentrucă sub 
pretextul aparent, de a procura celor 
ce nu se pot duce ei înșiși pe arenele 
sportive, un surogat de spectacol, se 


“ascunde un alt gând, care dacă s'ar pu- 


tea realiza, ar fi plin de roade pen- 
tru literele românești. Despre aceasta 
vrem să ne ocupăm în cronica de as- 
tăzi. 

Credem că se poate vorbi de o atro- 
fiere a imaginației modernilor, datorită 
felului lor de viaţă, în care totul este 
dinainte știut și în care timpul nu adu- 
ce decât variaţii minime pe aceeaş te- 
mă. 

Negreșit, într'o astie! de atmosferă, 
de o monotonie deprimantă, nu pot de- 
cât să doarmă Clio și ”alliope. 

Și totuși, poezia epică ar putea rena- 
ște. Ar trebui însă mai întâiu, ca poe- 
tul să devie dacă nu participant, cel 
puțin spectator la manifestările vieţii, 
coborând dacă vreţi, de pe înaltul pian 
de viaţă spirituală pură. 

Și mai înainte ar trebui reeducată 
imaginaţia. 

Rezultatul acesta se poate atinge 
prin transmisiunile spcrtive. Inchipui- 
ți-vă așezați intr'un fotoliu, cu apara- 
tul potrivit pentru cuvenita lungime de 
undă și ascultând: (citi repede, repe- 
de) „mingea trece dela Vintilă la Bodo- 
la, dela Bod ua ia bovacz care centrea- 
ză. Fundașul advers degajează.  kug 
spre minge cutare şi cutare”... Auzind 
toată această descriere a unei lupte re- 
ale tot atât de inverşunată ca un răz- 
boi la vechii Greci, după câtva timp 
veţi completa sensațiile acustice (care 
nu constau numai în reportajul spea- 
kerului ci și în reacţiunile publicului 
manifestate prin „haide“ şi „huo“, pe 
diferite trepte ale gamei) cu reprezen- 
tări vizuale. Veţi vedea nevea mingea 
sburând, jucătorii fugind,  lovindu-se, 
„driblându-se'“ (termen tehnic care în- 
seamnă păcălirea unuia de celalt). Vă 
veţi obişnui să trăiţi nu numai din per- 
cepţii ci şi lăsând frâu liber imagina- 
ției. ş 

Încă nu știm bine dacâ epica viito- 
rului va trata chiar competiţiunile 
sportive sau dacă acestea vor oleri nu- 
mai material de metafore accesibile 
modernilor, temele rămănând tot cele 
vechi: răsboiul în antichitate sau în 
timpurile cavalerismului. 

S'ar spune, de pildă, despre valurile 
care se reped asupra corăbiei lui Ae- 
neas cu sgomot: 

„așa cum urlă mulţimea la match“. 
Sau descriind ciocnirea a doi duşmani 
în corp la corp: 

„precum doi boxeuri înainte de-a 
striga „break” arbitrul”. 

Spunem că nu ne putem hotări, pen- 
trucă şi celălalt gen oferă posibilități 
nenumărate. De pildă, să spunem că 
un răsboi între Germania şi Statele 
Unite este simbolizat prin matchul în- 
tre Schmeliling și Joe Louis și apoi să 
descriem în hexametri această luptă, 
tot atât de vrednică de pus în epopee, 
ca aceea dintre Paris şi Menelau : 

Aşa (în hexametri cam șchiopi, pen- 
tru cari cer iertare): 

Urcară pe ring rivalii cei doi; priviră 
mulțimea sperând fiecare să 'nvingă 
Să ducă doritul în patrie trofeu. 

Posibilităţile sunt vaste, precum ve- 
deţi. 

„Vom urmări cu atenție rezultatele 
transmisiunilor radiofonice sportive, 
pentru a vedea dacă aşteptările ne sunt 


confirmate, 
MIRCEA BĂRBULESCU 








e mai multe zile lâncezesc de o 
boală grea. Ce am?... nu știu 
= nici eu. 


Mă simt bolnavă și totuși nu mă doare 
nimic. Și parcă-mi vine să mă tot duc.., 
aşa... unde? nici eu nu ştiu. 

Șufletu-mi pare ca o cârpă şi îmi 
moleşeşte tot corpul. 

Sunt slabă şi fără puteri. N'am poftă 
de mâncare, nu pot dormi, somnul m'a 
părăsit și patul nu mai e destul de 
moale... şi noaptea e aşa lungă... iar 
ziua ? ziua toată, o colind, căutând ce- 
va. Nici eu nu știu ce. 

Ceva.. însfârşit; ceva care să-mi dea 
iluzia că aș fi în ţara mea... 

E ora prânzului. Intru într'un res- 
taurant să iau masa. Incerc să mănânc. 
Aşa, să-mi fac datoria faţă de stomac, 
căci în definitiv cu ce-i vinovat el să-l 
orapsesc? 

La o masă alături de mine, un domn 
se ospătează cu o foame de lup. 

Imi face şi mie poftă. 

Chelnerii se ţes grabnic printre 
mese; ba cu câte o farfurie cu mân- 
care, ba cu coșul de pâine, ori o sticlă 
cu bere sau alta cu vin... 

Patronul priveşte cercetător dela 
cassă, la clienți, în special la cei ce 
mănâncă pâine multă, căci e „preţ fix” 
cu pâinea la discreţie. 

Un domn vine şi-i vorbeşte ceva. 
După o scurtă convorbire, împreună cu 
acesta, se 
meu, 

— „Domnule, i se adresează patro- 
nul cu respect, d-ta eşti un om inteli- 
gent, cunoşti mai multe limbi. Ştii 
și turcește? și prezentând pe noul ve- 
nit, cu un gest politicos către acesta si 
o mină rugătoare, către celălalt: 

„„Fă-i plăcerea și-i vorbeşte ceva dom- 
nului”. 

Domnul flămând făcu ochii mari că- 
tre noul viztator şi îmbucând de zor, 
cu gura plină, începu să înșire grabnic: 

— „Ehei!... ramazan!... ciulama, pi- 
laf, cișmea, ibric, cearșaf, zaiafet, bai- 
ram, bacşiş!.,,”? 

Turcul părăsi pe acela ce-l lămurise, 
fără să se supere şi râzând cu poftă, 
sub privirile uluite ale restauratorului 
care spuse cu admiraţie: 

— „Bravo domnule, și 
ştii!...” 

Părăsesc şi eu restaurantul, unde-mi 
pare că datorită domnului poliglot, lă- 
sasem ceva din copleșeala sufletului... 

O iau așa, la întâmplare, pe drum. 
In jurul mev lumea forfoteşte în goa- 
nă, pentru existenţă, şi ca un zumzet 
de albine harnice s foșnetul hainelor în 
contact cu aerul şi al mânilor ce lea- 
gănă câte un pachet, o geantă. 

Gurile metroului şi staţiunile de au- 
tobuze, sunt asaltate ca stupii de albi- 
ne. Admir cum, cu toată graba şi în- 
ghesuiala, fiecare-și așteaptă liniștit 
rândul; fără să se îmbulzeasşcă unul 
într'altul... calm și măsurat îşi ţese 
fiecare drumurile sale. 

In acest furnicar, nu văd ce-aș pu- 
tea face să-mi liniștească dorul, dorul 
ce-mi arde sufletul, de ţara mea și de 
ai mei. 

Pașii 


turceşte 


m'au dus într'un cartier orop- 
sit, Mă uit lacomă de jur împrejur, la 
mizeria acestui colț al metropolei și... 
caut ceva. 

Da. Caut să văd: în locul acestar 
case cu multe etaje, înegrite de vechi- 
mea lor, nişte căsuțe mici, văruite în 
alb. Iar în locul obloanelor ce stau în- 
tr'un peș, la fereastra cu jaluzele jerpe- 
lite şi murdare, niște perdele albe şi o 
glastră cu mușcată sau cerceluși. 

Şi copilașii ce se jucau în grămada 
de nisip... oh! cum aşi vrea să-i văd în 
piciorușele goale, bătând nămolul cu 
ele, şi râsul lor, mai vesel şi mai zgo- 
motos ca al acestora, să răsune în ma- 
hala. 

Apoi, în locul mamelor lor, ce stau 
pe băncile publice, de-și păzesc odras- 
lele, — încorsetate, tunse a la garcon 
şi coafate cu îngrijire, împletind la 
vre-un tricou sau croşetând, ori  lu- 
crând la vre-o lenjerie fină, să văd pe 
ale celorlalți: cu părul sbârlit, sau cu 


CRONICA 


NUMĂRUL 





de pe lunie al revistei „Gândirea“ 
este consacrat pictorului N. Grigorescu. 

In primul articol „Moment Grigores- 
cian“, d. Vasile Băncilă scrie cu multă 
înțelegere despre momentul plastic 
Grigorescu, accentuând asupra etnici- 
tății marelui pictor. D. Băncilă exami- 
nează apoi chestiunea atât de contro- 
versată a specificului românesc, în le- 
gătură cu creaţia lui Grigorescu. 

Este sau nu Grigorescu un pictor al 
specificului românesc ? lată întrebarea 
care a împărţit pe „specialiști“ în două 
tabere : unii cari susţin cu energie că 
este, pentrucă a pictat subiecte româ- 
neşti şi alţii, e drept mai puţini, dar nu 
mai puțin hotăriîţi, cari adoptă teza con- 
trarie pentrucă „n'a făcut şcoală, deci 
e străin de noi, pentrucă nu a redat or- 
todoxia noastră, pentrucă nu a pictat 
bizantin“... 

Concluzia d-lui Băncilă este cea jus- 
tă : 

„In acest moment, opera pictorului 
mare nevoie nici de admiraţii, nici de 
conformism festiv şi nici de criticism, 
cari cad alături de obiect. Trebue să în- 
țelegem că el reprezintă pentru noi 
toată feeria cosmosului românesc, înfă- 
țișat mai ales prin prisma patriarhală, 
când omul era continuarea naturei,; tre- 
bue să înțelegem că el e o cheie de a 





'ndreptează către vecinul. 





UNIVERSUL LITERAR 








NOSTALGIE 


o cârpă legată la cap, stând cu mâinile 
în şolduri şi clevetind pe la porțile ve- 
cine, ori cu fustele zuvelcate și cu o 
furcă în brâu, umblând pe uliţă cu fu- 
sul sfârâind din caer. 

Oh !... cum aşi vrea să revăa toate a- 
cestea. 

Ridic ochii spre petecul de cer, pe 
care abia îl pot zări printre desişurile 
și înălțimea caselor din străzile îngus- 
te, cer veșnic acoperit cu nori, printre 





cari cu greu poate răzbi soarele, şi o 
tristețe adâncă îmi umple inima. 

Nici aici... Unde dar? Unde să mă 
duc să-mi potolesc dorul ? 

Să mă duc la munte? Da, munţii 
mi-ar vorbi de munţii noştri neîntre- 
cuţi în frumuseţea lor. 

Dar... munții sunt așa de reci și tă- 
cuţi, că m'ar îngheţa. Sunt ca femeile 





frumoase, pline de vanitate, care vo: 
numai să le admiri frumuseţea glacia- 
lă, respingându-te prin mândria lor, a- 
tunci când te apropii de ele, Astfel 
că în loc să le simţi căldura sufletului, 
te înfiori de răceala atitudinei lor şi ca 
să le ajungi la vârful nasului... ehei!.., 
trebue să faci sport, să a. rutină... 

Nu. Nu muntele — aş alege, ci mai 
bine marea! oh, da! marea Ja mare 
soarele străluce argintiu, ca pe pămân- 
tul țării mele. Acolo razele lui m'ar 
încălzi şi mi-ar dezmierda sufletul. Iar 
marea, mi-ar şopti atâtea... 


Am lăsat patul în care nu-mi găseam 
astâmpăr și m'am cocoţat sus, pe fe- 
reastră — fereastra ovală dela camera 
mea din mansardă — aşezându-mă pe 
marginea ei. 

Respir aerul proaspăt a! nopţii de va- 
ră. Cu capul în sus caut pe cer luna... 
stelele... Ici-colo, abia sc zăreşte câte o 
stea. Iar luna... nu-i pot păirunde ra- 
zele prin vălul des al norilor care-i um- 
bresc faţa. 

Mă 'ntore şi... văd în spatele meu lu- 
ceafărul, cum clipeşte somnoros; pare 
obosit şi... parc'ar vrea să-mi spună 
ceva, 

Oare l'or fi privind şi ai mei în acest 
moment ?,.. 

Dar mai văd ceva: o stea care fuge... 

Hm ! îmi vine să râd; e lumina unui 
aeroplan ce străbate văzduhul în 
goană. 

Lumina unui aeroplan s'o confund 
c'o stea !... Mă uit cum se duce ca o 
stea căzătoare, această „pasăre a ceru- 
lui cu ciocul de fier“ -- aşa-i spunea 
bunica. 


de ȘERB. HOLEAB TARTEA 


Ce noapte agitată... Imi vine să mă 
arunc jos, pe fereasiră. 

— De ce-i spui aşa bunico, o 'ntre- 
bam noi, copiii. 

— Pentru că aşa a prezis Mârtuito- 
rul, că atunci când vor fi aproape două 
mii de ani dela venirea lui între noi, 
vor apare păsările cerului cu ciocul de 
fier, și ne vor mânca de vii. 

Ei, nu sunt aproape cele două 
mii de ani? şi astea nu sunt păsări cu 






| A . 
Mese SE 


ciocul de fier? şi nu au mâncat des- 
tulă lume în. răsboiul mondial pe care 
tot EI l-a prezis? şi câtâ are să mai mă- 
nânce încă... 

Apoi multe a mai spus Mântuitorul, 
care s'au realizat... Luaţi și voi Sfânta 
Evanghelie şi cetiţi. E] a vorbit numai 
în pilde, pentru „cine are urechi să au- 
dă“. 

Imi vine să cred că are dreptate bu- 





CHESTII... 


Și acum, în ultimă instanță, să vor- 
kim ceva şi despre „poeţi“. 

După concepția ancestrală și metafi- 
zică a acestui cuvânt, fabricanţii de 
rânduri cu rimă la sfârșit, trebuiau să 
Me peapărat învestmântaţi într'o togă 
de olandă albă, să aibă în mână o liră 
aurită, şi pe cap o coroană stufoasă de 
lauri. 

Ca acesorii indispensabile, acești po- 
eţi trebuiau să poarte deasemeni, cu 
gravitate, plete abundente (chelia fiind 
strict interzisă) şi să fie proprietarii u- 
nui cal alb, monoplan (prevăzut cu o 
pereche de aripi simbolice), numit pe 
latineşte „Pegasus“. 

Cu ajutorul acestui cal, poetul cau- 
ta să 'se avânte în înălțimile cristaline 
ale poeziei, și să ateriseze pe culmea 
muntelui Olimp din bătrâna  Heladă, 
unde își dădeau până mai eri întâl- 
nire zeii lacomi şi ghidușşi şi zeițele 
cam deochiate. 

Când nu reușeau să realizeze însă 
această mitologică  pertormanță (ce 
vreţi, cu un singur „cal putere“ nu poţi 
cuceri recorduri), sărmanii poeţi se re- 
semnau să privească mistic şi langu- 
ros spre cer, suspinând cu tremolo a- 
lături de coardele lirei or dezacordate. 

Dar timpul „marele nostru profesor, 
care umblă cu un burete gigantic îin- 
tr'o roabă trasă de pitici cu bărbi sbur- 
lite, ne-a şters cu încetul din minte 
imaginea poeţilor olimpici, diafani și 
simbolici. 

După o perioadă turbure, în care 
cruciații împlătoșaţi în zale, plecau la 
locurile sfinte, încuindu-și nevestele în 
turnuri medievale (cu liliaci,  bufniţe, 


MĂRUNTĂ 


pătrunde desvoltarea și problema cul- 
turii române în epoca modernă și mai 
trebue să înțelegem că el a pus în opera 
sa o sumă de esențe fluide, cari în mare 
parte ne vor reprezenta întotdeauna, 
oricâte transfigurări și mutații vor ve- 
ni de acum înainte. Inţeles în autenti- 
cîtatea sa şi în implicaţiile filosofice ale 
operei sale, creația lui Grigorescu nu 
mai e o controversă şi devine prilej în- 
delung pentru o definiție a noastră“. 


CITITORII 


numeroşi şi asidui ai gazetelor de 
sport au putut gusta la rubrica „Avia- 
ție“ a celei mai vechi publicaţiuni de 
acest fel din România, următoarea fra- 
ză : 

„Aviația vecinilor şi amicilor noştri 
de sud-vest — „Turcia” şi-au trimis 
salutul sportiv prin fiica adoptivă a 
preşedintelui Ataturk, d-ra  Gaekan, 
care după un înconjur al aerodromului 
cu greoiul aparat (?), a aterizat — su- 
ferind din fericire — un accident 
uşor”. 

Ne-am întrebat adesea de ce, dintre 
toți urmașii Latinilor, Românii sunt 
singurii cari nu vor să înțeleagă că e 
nevoie de „corpore sano” pentru a a- 
vea în el „mens sana” şi cred, că a- 
ceastă minte sănătoasă care preocupa 
pe strămoșii noştri este ceva subinţeles 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


șobolani și miros de mucegai), poeţii, 
cari. înlocuiau și pe lăutarii timpului 
(concentrați, probabil, ca gornişti, Ja 
manevrele de cruciadă), au început din 
nou să-şi schimbe înfățișarea. 

Astfel, ajuns pe îndelete în epota 
spadasină, otrăvită și plângăreaţă a ro- 
mantismului „poctul” e cu totul altul. 

In primul rând ce îmbrăcat în cati- 
fea neagră, are părul creţ şi brun şi în 
timpul nopții e îndrăgostit pe sub bal- 
coane. 

E trist, îrumos şi palid (mai ales pa- 
lid, are bacilul Koch în spută, sută la 
sută). 

In clipele de nostalgică inspiraţie, 
scrie pe pergament veritabil „cu o pană 
de gâscă, sau; își cântă ofu! la 6 ghi- 
tară împanglicată, proptită de ge- 
nunchi 

Până Ja sfârșit, „poetul“ se omoară 
cu un stilet de aur, în timp ce inimari 
palpită într'o ultimă cadență de vers 
alexandrin. 

Dar şi această imagine s'a spulberat 
treptat de pe ecranul vremii. 

Apare un personaj nou şi 
tor, E „domnul Poet. Poartă 


impună- 
redingo- 





într'un corp atletic, sau — uncori — 
este ceva secundar. 

De ce se face apel numai la inteli- 
gența sambelor și la geniul pumnilor, 
când faptele ne dovedesc că un boxeur 
inteligent, un footballist așijderea ob- 
țin rezultate cu mult superioare alto- 
ra, cu mijloace fizice incomparabil 
mai mari, dar reduşi ca intelect. 

Am avut cazul atâtor boxeuri en- 
glezi cari și-au păstrat tiilurile până la 
vârste matusalemice pentru box, nu- 
mai graţie superiorității „intelectuale” 
asupra adversarului. 

Facem aceste consideraţii care unora 
le-ar părea ne la locul lor, pentrucă 
suntem de părere că sportul poate mer- 
ge mână în mână cu literatura, că un 
spectator de foot-ball trebue să fie și 
un cititor de cărți bune, precum un 
lector asiduu nu trebue să se rușineze 
de a fi văzut pe terenuri sporiive. Cre- 
dem însă cu atâţ mai mult, că un gaze- 
tar sportiv trebuie să fie întâi gazetar, 
adică om cult şi care să ştie să scrie. 

Iată de ce în fața unui cumul de e- 
rori gramaticale, ca acela realizat de 
autorul rândurilor citate, nu putem ră- 
mâne nepăsători. 

Să scrii în aceeaşi frază: 

„Aviația și-au trimis”, „amicilor no- 
ştri de sud-vest, Turcia” şi să mai spui 
la urmă că „din fericire domnişoara 
Gaekan a avut un accident”, este un 
record greu de egalat. Din păcate însă, 
nu e un record sportiv şi nici gaze- 
tăresc. 

Mi-aşi permite să scriu, în termeni 
desigur plăcuţi autorului celebrei fra- 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908-9% 





tă cu cozi rotunjite, pantaloni dungaţi 
și strâmți, lăsaţi cu eleganţă, în chip 
de armonică, peste sclipirile unor pan- 
tofi strâmți ca o scobitoare şi lungi ca 
O suveică. 

„Domnul Poet“ are neapărat la gât 
n lavalieră cu picățele albe și pe cap 
o pălărie cu boruri de umbrelă. 

In chip de 'ornamentație personală 
și naturală, el poartă părul retezat la 
ceafă ceva mai lung (gen „artist'“) și e- 
ventual un cioc gingaș şi distins (fără 
nici un joc de cuvinte), 

Dar acest „poet” nu se mai mulţu-- 
meșşte să suspine vre-o odă melopeică 
sau să şoptească în taina nopții melodia 
unui sonet duios. El scrie şi vrea nea- 
părat un „premiu naţional”. Tentative- 
le lui de avânt spiritual se mărginesc 
lu gustarea unui vin spumos și trădător, 
sau la visul neîmplinit de a avea o că- 
suță cu bae și grădină, întrun fund 
de mahala. 

Dar mai sunt și alți „poeţi“. Cei ti- 
neri. Sunt toți studenţi, au ochelari şi 
părul mare. Pentru moment, se mulțu- 
mesc să-și vadă numele tipărit cu slo- 
vă groasă sub un crâmpei de poezie. 
Apoi scot un volum, și-l împart cu de- 
dicaţii subtile, la  duduile cu părul 
blond. 

Astfel, adesea suntem vizitaţi de bă- 
eţoi stângaci și  încrezuţi, cu coșuri 
simbolice pe trunte, de licean întârziat. 
cari pufnind cu ifos dintr'un muc ce 
țigară, ne aștern pe birou o filă scrisă 
de caet, lămurindu-ne tu demnitaie: 

— „E pentru publicare... 


GRIGORE OLIMP IOAN 


ze, că d-sa a knock-outat, dintr'o sin- 
gură lovitură: gramatica, logica, spor- 
tul şi gazetăria. Nu vreau să mai sub- 
Jiniez și posibilitatea unor complicații 
diplomatice pe care ar da-o finalui 
frazei : 

„d-ra Gaekan, care..... a aterizat — 
suferind din fericire — un accideni 
UȘOr. 

Bănuim doar că a vrut să spună: 
A aterizat, suferind un accident care 
— din fericire — nu a avut urmări 
grave, sau mai simplu: suferind un 
accident, din fericire, uşor. 


IN 


colecţia „Scriitorii români uitaţi”, 
editată de Fundaţiile Regale, va apare 
în curând un volum cuprinzând Ope- 
rele complete ale lui Ştefan Petică. 
Volumul apare sub îngrijirea d-lui N. 
Davidescu şi este însoţit de o prezen- 
tare a poetului și de preţioase note 
critice. 


O TALMACIRE 


din Rainer Maria Rilke şi anume din 
„Scrisorile către un tânăr poet” a apă- 
rut în editura „Pavel Suru”. Traduce- 
rea se datorește doamnei Ana Maria 
N. Musicescu. 


D. G. CĂLINESCU 


comentează în numărul din 12 Iunie 
al „Adevărului literar” un act de naș- 
tere al lui Creangă, pe care d. C. Ungu- 
reanu l-ar fi găsit la Piatra-Neamţ. 


E a E aa i 7 da a a a a a a a a ra IE 








25 lunie 1938 





nica. Parcă mă 'nfricoşez. 

Ehei, bunico, lrumoase erau poveş- 
ile şi sfaturile tale  bătrâneşti. De 
te-ar ține Dumnezeu în viaţă, să te 
mai văd odată, să-ți povestesc şi eu ţie 
ce am văzut pe aci, din Evanghelia ră-f. 
tăciţilor. Te-ai îngrozi şi ţi-ai face 
cruce... şi iar cruce. 

Ce vei fi făcând tu acum, dormi? 
dormiţi cu toţii, căci ora e târzie. Nuţ 
se mai vede nici un om pe drum, E atât 
linişte... Nu se aude decât glasul ini- 
mei mele... și noaptea mi se lasă greu! 
pe suilet,. “ 

Tu poate, te-ai sculat, Aşa ţi-e chi-i 
ceiul;, să te scoli din noapte, să-ţi iei! 
furca 'n brâu... Dar mama ce o fi îă-| 
când, tata, fraţii ?... dorm. M'or fi vi- 
sând ei pe mine ?... Mama ştiu că se! 
chinueşte greu cu somnul; îmi duce do- : 
rul. ; 

Dacă ar şti ei ce fac eu acum... De, 
m'ai vedea tu bunicuţo, cocoţată aici! 
pe casa asta, deasupra celor unsprezece ! 
etaje, privind în gol! Doamne, cum i 

i 





tremura şi m'ai ruga lrumos, nu cu su- 
părare, să mă cerți nu! că i-ar îi frică 
să nu fac vre-o boroboaţă... să cad?.. 
știi tu, ca pe vremuri când mă 
țam în pom; te 'nvârteai pe 
pom şi mă rugai frumos: 

„Dă-te jos fetița mamii, să nu se rupăț 
vre-o cracă cu tine... Nu pe acolo!. 

Nu!... e craca subțire, maică!  ia-o 
p'aci... aşa. Stai acolo s'aduc o scară, nuj 
to mişca...“. : 

„Lasă, lasă bunicuţo, nu-ţi mai face 
inimă rea, nu cad, să vezi: 

Uite, mă scobor frumos; pun picio- 
vul pe conducta de apă, mă ţin cu of 
mână de cea dela caloriter, şi cu cea-j 
laltă, de sfoara dela fereastră... mă last 
pe scaun... uite așa... după scaun pet 


masă, după masă jos şi.. gata. i 


COLO- 
lângă ţ 
















































A doua zi, sărbătoare, mă duc la bi- 
serică. Intru în cea dintâi întâlnită înf 
cale. : 
Aci, linişte; lumea e concentrată, cu-£ 
getă la cele Dumnezeești şi citește fie-£ 
care din cărtţicica sa de  rugăciunit 
Preotul face slujba muteşte. 

Fu nu am carte de rugăciuni. Mă 
vit pă pereţi, la statuile ce reprezintă 
sfinții părinți ai credinței creștine 
Zic şi eu în gând rugăciunile pe caref 
le-am învăţat.. 

Le-am terminat. 

Mai spun Crezul, Tatăl Nostru... 

Am terminat şi Tată! Nostru. Mă uitk 
la lumea care, la un semn al preotului, E 
îngenunche. 

Ingenunchi şi eu. 

Se închină, mă închin şi eu 

Se așează pe scaun, mă aşez şi eu. E 

Se ridică în picioare, mă ridic şi eu.f 

Jar în genunche.. 

Plec. ; 

Dumnezeu să mă ierte, dacă nu in-f: 
țeleg nimic... 

Iau melroul şi mă opresc la o stațiet 
ce-mi fusese indicată mai din "nainte, 

Aci ies într'o stradă din care urmea-f 
ză să scobor în alta, mai micuță, ceb 
vine la vale. 4 

Mă uit cercetător. Caut ceva. 

Da. Caut biserica noastră. 

O zăresc şi o recunosc după forma ei 

Mă simt mişcată. 

In fața bisericii, se văd afară: băieţi, 
fete, ce glumesc vorbind tare, cu râ-E 
sete zgomotoase. 4 

Vocea preotului, o voce sonoră def 
bas, ce se aude de departe, face ca ung 
fior dulce să-mi străbată corpul. Apoi E 
coborînd cele câteva trepte, la intrare 
în biserică mă întâmpină mirosul def 
tămâie, fumul dela lumânări, cântecul 
dascălului... corul... 

Intru umilă, strecurându-mă ușor 
printre cei ce împiedică intrarea în 
Sfântul Locaş, fără nici un respect, af 
în faţa unei săli de spectacol. 

Ingenunchi întrun colţ de după us 
udând de lacrimi podeaua, pe care bu 
zele mele o ating sfios, având impresie 
că-i un locșor din țara mea. 


Este anume vorba în acel act, de ue 
lon Creangă născut la 4 Februarie 
1842. Ori, data recunoscută astăzi pen: 
tru nașterea scriitorului Creangă  estefă 
1 Martie 1837. Mărturiile scriitorului, 
acelea ale dascălilor săi şi argumentek 
logice pledează pentru data cunoscută 
până astăzi, care de alifel este şi acea 
a actelor oficiale. 4 

Actul cu pricina este, desigur, alT-ă 
nui alt Ion Creangă, care pare a fi fosti 
un frate al povestitorului. E 

E bine că d. Călinescu pune în diseu-f 
ție această chestiune, pentrucă mulți 
puteau fi tentaţi să creadă în valoarea 
„descoperirii, așa cum mulţi cred în 
valoarea unor contestabiie studii lite 
rare ale istoriografilor literari român 
de ultimă oră. E bine că aduce argufiă 
mentele pe care le aduce. Nu credem ăfă 
era însă necesar să se războiască aprigi 
cu o corespondenţă de provincie, canti 
a semnalat faptul fără să-l prezinte af 
o certitudine. 


PICI ŞI PITCOACE 


este titlul unui volum de povești pi 
care apreciatul nuvelist și romanie 
N. Pora l-a publicat recent, pentru de 
lectarea celor din titlu. 

Apariţia acestei cărți trebuie subl 
niată în mod deosebit, pentrucă puțiriii 
sunt scriitorii cari, dându-şi seama d 
importanţa literaturii pentru copii, $ i 
lucreze pentru ridicarea nivelului € 


r. st.