Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0040

UNIVERSUL LITERAR 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE : 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 1 


Inscrisă sub Nr. 162 Trib. Ilfov. 








Tipologie literară 


Della 
la 


Obiomov 
Hamlet 


de VLADIMIR STREINU 


V. Viaţa lui Oblomov alunecă în lâncezire to- 
tală, care, ducând la extincțiune, deşi trece prin 
gradul boalei, nu este propriu zis o boală. Lăci 
sănătatea lui nu vădește nici o atingere. E mai 
curând viciu, deoarece, dacă toropeala îi nimi- 
ceşte putinţa desvoltării practice, îi procură şi 
acel fel de voluptate a mortificării, prin care 
se identifică.  Moliciunea costumului de casă, 
singurul lucru pentru care Oblomov manifestă 
dorinţă reală, aproape că încetează de a îi îm- 
brăcăminte, tiindcă nu-l îmbracă, ci de fapt îl 
înfaşă în căldura inactivităţii pruncilor. Aro” 
mindu-i ochii, această voluptate regresivă este 
şi efect, după cum am spus, dar şi cauză a som- 
nolenţei peizajuliui, 

Iliia Ilici, cu toate că este rus pe deantregul, 
n'are totuşi nici o legătură cu lumea de isterici 
şi epileptici, care foeşte în romanele ruseşti. 
Nici o tară fiziologică nu-i hotărăşte sumbrul 
destin. El nu poate aminti nici pe nihiliştii ace- 
leeaşi literaturi, pentrucă nici o experienţă de 
viaţă. din care mereu se retrage, nu l-a deza- 
buzat; iar vre o concepţie generală în acest sens 
nu exprimă. Pasivitatea lui este a făpturilor pu- 
zilanime, rămase astfel în plină maturitate. A- 
cestui om îi lipseşte vertrebraţia voinţei; sufere 
de absenţa funcţiei principale a sufletului, care 
să organizeze pe cele intacte, să le valorifice. 
Este un infirm moral din naştere. 

Altfel, cât priveşte forma inaplicată a inteli- 
genţei şi a imaginaţiei, Oblomov umple, cu pro- 
ecţiuni care de care mai interesante şi mai pu- 
ternice, tot spaţiul moral vacant de viaţă activă. 
Ştie totdeauna exact ce va trebui să facă, se 
pierde în jocul ipotezelor, visează; nu ştie însă 
niciodată bine ce să facă în prezent, nu se poate 
sprijini pe realităţi şi de aceea nu acţionează. 

Incât „oblomoveria”, mai curând decât boală 
a sufletului slav, este o speţă a răului european, 
de care s'a molipsit întreg veacul lui Goncerov; 
e vestitul „mal du siecte“, eare mai întâi a pă- 
răginit sutletele delicate ale primilor romantici. 
Marele trândav, de care vorbim, sufere de ace- 
eaşi intelectualitate apatică, de aceeaşi ireme- 
diabilă reverie fără sprijin pământesc, de lin- 
goarea sufletului după cadrul natural ,de lipsa 
voinţei ca şi semenul creat de Sânancour. 

Abătutul Obermann, fiind fără credință în 
Dumnezeu, ajutat numai de raţiunea care i se 
dovedeşte mereu neindestulătoare, nu pricepe 
sensul existenţii; sufletul lui aspiră la mai mult 
decât îi este îngăduit: la absolutul imaginaţiei 
și sensibilităţii transpus în real, la „himera“ to- 
tală — după expresia lui Lassere; de aceea îin- 
activitatea, la care crede că trebue să se con- 
damne din aceste cauze, are la el un caracter 
frenetic şi delirant, fiind un fel de freamăt al 
neputinței. 

intind prea sus ca să poată realiza ceva, 
Obermann e stăpânit de absurditatea vieţii, în 
care rațiunea nu-l poate orienta deplin, ca şi de 
conştiinţa neînzestrării personale. Sunt rănile 
lui, cu care îşi justifică abulia. 

Dar divagaţia metafizică şi sentimentul rată- 
rii sunt de sigur simple înșelări de sine, deoare- 
ce nu ele i-au vătămat voinţa, ci lipsa acesteia 
i-a silit spiritul la reverii simili-tilozofice la 
curiozitate autoscopică și însfârşit la contempla- 
tivism' și nemişcare. Când, în legătură cu na- 
tura proprie, notează el: „| y a Linfini entre 
ce que je suis et ce que je voudrais 6tre“, acel 
infinit, care îl imobilizează, este nu atât al ab- 
solutului la care gândește, cât al vacuităţii ener- 
giei vitale. Aşa că tiparul oamenilor fără voinţă, 
indiferent de ceea ce îl mai umple ca împreju- 
rări particulare de viaţă, este identic la Oblo- 
mov și la Obermann. 

Aparent sdrobit, ca eroul lui Senancour, în 
adevăratele  resorturi ale vieţii, însă de fapt 
neavându-le din naștere, şi amăgindu-șşi aceeaşi 
plictiseală disperată cu contemplarea naturii, 
peste Obermann, se zăreşte umbra rătăcitoare a 
lui Ren€. Inapoiat din marea călătorie dealun- 
gul Europei, contactul cu viaţa de obligaţii so- 
ciale a Parisului, îi revelează lui însuşi retrac- 
tilismul caracterului. Ren e mai orientat asu- 
pra infirmităţii care îl sorteşte stării pasive; se- 
mănând fundamental cu Oblowmov, îl depășește 
in superioritate intelectuală, în conştiinţa aces- 
tei superiorităţi faţă de lumea întreagă. precum 
şi în aceea a lacunei vitale care îi anulează; 
fiind şi ca Obermann, pe el îl domină mai ales 
prin conștiința exactă a răului de care sufere, 
dar pe care îl resimte ca privilegiu funest al 
geniului său. In tiparul voinţei deficiente, Cha- 
teaubriand a turnat un material omenesc de cea 
mai înaltă strălucire, dar şi de cea mai inutilă. 
Toată iritaţia lui Ren€, pe care şi-o plimbă fur- 
tunos prin Luiziana, nu exprimă decât tragis- 
mul steritităţii. 

De aceea, acest „geniu fără voinţă“, cum îl 
numeşte George Sand, peste complicaţia anec- 
dotică și dincolo de plictisul vieţii cantonate în 
relativ, ne deschide drumul  deadreptul către 
Hamlet. Tânărul prinț-cărturar ni se arată ca 
fiind prototipul tuturor acestor infirmi morali, 
în trei împrejurări oarecum deosebite : are de 
răzbunat uciderea mişelească a tatălui, dar nu 
poate face singurul gest care l-ar răzbuna, nici 
„când cunoaşte neîndoios pe făptaş; are de iubit 








(Urmare în pag. 2-a) 





Auto-portret 





de EMIL GÂRLEANU 


Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 





(Vezi pag. 8-a). 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


3.830.109 





Sora visului 


Inchisă, pasărea de aur plânge 
Nestăvilitul dor de mers în stele. 


(Destinul, faur care toate'nfrânge, 
A prins-o'n colivie de oțele). 


Sub scunde zări sunt sboruri. Ce nătânge! 
Văzduhul cântă'n aripi uşurele... 


E-un cimitir mărunt de vrăbii stânge 
Și-un raiu firav, năltuţ, de rândunele. 


Când bate vânt, le-apleacă şi le frânge 
Și valul mării — şi face punți din ele. 


Ce sbor triumfător te-ar mai înfrânge, 
Vârtej amar şi orb de vânturi rele? 


Adormi, — zefir — când cerul te răsfrânge. 
Cu-azurul stins, cu liniştile grele ! 


In timp ce sora visului ce plânge 
In tragicul tumult al nopţii mele, 


In zbateri, şi-a'nflorit, cu stropi de sânge 
Zadarnic, nemişcatele zăbrele. 


Și aurul — din pene — acum i-l strânge, 
Blând, somnul trist al ultimelor stele. 


ŞTEFAN STANESCU 





FRANCIS JAMMES şi 
POESIA CATOLICĂ 


Cei mai mari poeţi ai Franţei con-: 


timporane sunt doi: Paul Claudel și 
Francis Jammes, care a închis ochii 
deunăzi. Amândoi catolici practi- 
canti. și arnârzdoi poeți catolici, In- 
tr'o țară al cărei stat e în chip agre- 
siv laic, adică profesează ca atitu- 
dine metafisică . oficială ateismul, 
faptul e cu totul semnificativ. Şi nu 
mai puţin, dacă îl considerăm în ca- 
drul epocei când sau dezvoliat a- 
cești doi scriitori, epoci de posiii- 
vism științific și de negaţie cate- 
gorică a puterii spirituale ce con- 
duce lumea. 

Ei nu sunt însă cazuri izolate, ci 
fac parte dintrun fenomen de vaste 
proporții, oare se numește cu un 
termen consacrati reînnoirea cato- 
lică a Franţei. Fa nu e numai de or- 
din literar, ci de ordin teologic, de 
ordin filosofic și de ordin știinţitic 
şi năzuește să fie de ordin social 


și politic. Mai precis vorbind, 
există astăzi două Franțe opuse 
una alteia diametral: Franţa 


laică sau ateistă, care se proclamă 
moștenitoarea revoluției, și Franța 
catolică, moștenitoarea alorioasei 
tradiţii istorice, create de cei patru- 
zeci de regi creștini. In cultură și în 
toate domeniile de manifestare, fie- 
care din ele își are reprezentanții 
autorizaţi. Pe malul Dâmboviţei 
noastre e cunoscută mai ales cea 
dintâiu, care deține încă frâmele 
oficiale, şi mult mai puţin cealaltă, 
cea renăscută în spirit, care le va 
relua cu siguranță mâine. Un mare 
critic  parisian, Albert Thibaudeit, 
scria mai acum câțiva ani că din 
tot imprimatul francez, — cărţi, re- 
viste, ziare — mai mult de jumătate 
e catolic. Această constatare nu e 
numai de natură cantitativă, ci mai 
ales calitativă. În ordinea spiritu- 
lui, putem spune fără teamă de des- 
minţire că tot ce e mare și specitic 
francez e catolic. 

Catolicismul e universal; dar pu- 
țini dintre noi știm că, dacă există 
azi o formidabilă teologie catolică, 
ea e mai ales franceză ; dacă există 
o filosofie catolică, ea e în rândul 
întâi fremceză; dacă există o ştiinţă 
catolică, savanții cari o reprezintă 
sunt cu deosebire fromcezi; dacă 
există o more literatură catolică, 
făuritorii ei sunt cu strălucire fran- 
cezi ; și dacă există o considerabilă 
doctrină social-politică a catolicis- 
mului, ea e creată tot de francezi. 
Chiar arta militară şi eroismul ulti- 
mului războiu în formele lui cele 
mai înalte, sunt întrupate în catolici 
practicanți. Ca să dăm numai nu- 
mele porsonalităţilor în care se în- 
lățişează acest fenomen vast şi com- 
plex de reinnoire religioasă a 
Franţei, ne-ar trebui tomuri întregi. 
Și ar fi inutil, fiindcă ele există pen- 
tru orice domeniu de manifestare a 
spiritului. Nu e o simplă iluzie să 
crezi că în țara minunilor dela 


Lourdes, pe care învierşunata știință 
atee nu le poate nega, Dumnezeu 
însuşi insuflă elitele creatoare pe 
drumul sublim al epocalelor regă- 
siri spirituale. O mare parte dintre 
aceste genii foşti 
necredincioși convertiți la credinţă. 
Şi nu există astăzi țară pe lume 
cu mai numeroase, mai înflăcărate 
și mai categorice mărturisiri de con- 
ştiinţă a harului sau a grației ai- 
vine, care lucrează năpraznic sau 
lent în sufletul omului. În Franţa ra- 
ționalismului steril și negator, s'a 
n&sct o splendidă Franţă mistică, 
testimoniu covârșitor al puterilor su- 
pranaturale, ce nu părăsesc crea- 
tura mai ales în epocile când e 
dispusă mai trenetic să alunece 
diabolic în prăpastie. Acelaş feno- 
men se va pterece cu siguranță mct- 
tematică în Rusia bolşevică, pus- 
tiită de ateismul satanic. Istoria o- 
menirii stă dovadă că epocile de 
ciumă spirituală, care bântuie din 
când în când sufletul omenesc, se 
rezolvă totdeauna în  exuberante 
primăveri de viață religioasă. 


şi talente sunt 


Francis Jammes e o floare din a- 
ceastă primăvară catolică a Fran- 
ței. Un mare poet, alături de Paul 
Claudel, — și atât de deosebit de el 
încât nu seamănă unul cu altul 
decât în mărturisirea de credinţă 
Claudel e un convertit. Își povesteş- 
te singur ziua și anul, — 25 Decem- 
brie 1886 — când intrând în cate- 
drala Notre-Dame din Paris, ca un 
diletant oarecare, să caute motive 
de inspirație simbolistă, fu izbit de 
fulgerul revelaţiei lăuntrice, — şi 
crezu. In acel moment s'a născut 
pentru credință poetul de geniu, pe 
care îl are catolicismul modern. 

Francis Jammes, după propria lui 
mărturisire, a revenit la Hristos 
prinrun proces lent de convingere 
operată în sufletul lui de Paul Clau- 
del. „Dumnezeu şi Claudel” joacă 


de NICHIFOR CRAINIC 


marele rol în întoarcerea spirituală 
a vieţii lui, Prima spovedanie și pri- 
ma Împărtășanie, după ani de ră- 


tăcire „si neurastenie,. rum zica. gim- 


gur, ie datează: 7 Iulia, 1905. Cazu- 


rile acestea de aposiolat al unui 
convertit pentru a aduce la credință 
un nou confrate sunt frecvente în 


cultura fremceză. Un singur exem- * 


plu : Jacques Maritain, celebrul filo- 
sot neotomist, a fost adus la cato- 
licism de Leon Bloy. Claudel şi-a 
pecetluit rudenia spirituală cu Fran- 
cis Jammes botezându-i unul din 
copii. 

Fapte ca acestea, de natură inie- 
rioară, subiectivă, le cunoaștem din 
mărturisirile lor. Dar le cunoaştem 
mai departe din repercusiunile a- 


supra operei lor literare. O conver- 
tire vine cu perspectiva unei noi 
viziuni asupra lumii și cu un senti- 
ment adecvat, care colorează pro- 
ducția poetică, dându-i o îisionomie 
aparte. Un Claude! laic ar fi fost cu 
totul altceva decât un Claudel creş- 
tin, chiar dacă sar fi întâmplat să 
aibă aceeași putere de creaţie. In 
opera lui Francis Jammes, a cărui 
reîntoarcere cade cam la jumătatea 
perioadei de activitate literară, tre- 
cerea nu e atât de sensibilă. Un 
sentiment creștin circulă în produc- 
ţia întâiei jumătăți de activitate, 
când poetul, fără să fie ateu, iu era 
un catolice practicant. Sentirnentul 
acesta apare mai conturat după re- 
venire. Am face o greşală dacă am 
căuta mai mult talent, la acelaş 
scriitor după convertire decât în- 
nainte. Geniul sau talentul sunt, du- 
pă însăşi teologia, puteri naturale 
în ori. Producţia lor capătă un tim- 
bru şi o semnificație după credința 
care arde în suflet sau nu. 





(Urmare în pag. 3-a) 


i a a at a a e a a aa a a ar 


VICTOR 
PAPILIAN 


Ultimele 
corecturi la 
cartea de 
nuvele a 
d-lui Victor 
Papilian, 
s'au încheiat, 
Volumul se 
numeşte „De 
dincolo ds 
râu“, și cu- 
prinde zece 
bucăţi lite- 
rare scrise 
în cea mai 
viguroasă 
limbă româ- 
nească, des- 
bătând su- 
biecte deun 
înalt interes 
autohton. 





Henri Matisse, cu pasările sake, în atelier 








ANUL XLVil e Nr. 40 
SAMBATA 19 NOEMBRIE 1938 


MIHAIL NICULESCU 


= 


Redactor responsabil : 





Preiisuraţie 





literară 





de NICOLAE ROŞU 


Ne putând să prevedem, în linii geometrice, 
înfăţişarea zilelor de mâine, rămânem mărtu- 
risitorii unui destin istoric, care depăşeşte ca- 
pacitatea de împotrivire a individului, Ar fi ui- 
merit să spunem că ne vom duce acolo unde ne 
mână puterea obscură a idealului etnic şi magiu 
sufletului colectiv. Rostul scriitorului, fie el 
poet, romancier sau istoric, se precizează şi se 
clarifică, şi de unde odinioară, el era rvbit de 
propriile năluciri care nu-şi găseau alvia, astăzi 
e! este nevoit să participe la dinamica vieții co- 
lective, să priceapă și să promoveze atitudini, 
să-și insuşească o. concepţie care nu mai este a 
lui ci se confundă cu aceia a societății. 

Aceasta nu. înseamnă că scriitorului i se im- 
pune un rol pasiv, de simplu şi anonim comen- 
tator al unor fenomene care-i captivează voințe 
şi îi înțepenesc puterea de creație. Mișcarea li- 
beră a imaginutiei, fantezia, vibrația artistică 
a stilului îi rămân nestingherite. El va putea 
deopolrivă să se regăsească în adâncurile suțle- 
tului său, în acele zone de înțelegere corelative 
tradiției și năzuințelor colective. 

Dacă revenim asupra unor probleme de cri- 
tică literară, desbătute pentru buna credinţă a 
fiecăruia, nu o facem decăt cu gândul de a spul- 
bera toate confuziile cure Ss'ar putea îvi, 

Scriitorul neîncadrat în limitele artei sale, ne- 
disciplinat de dinamica unei culturi potrivnice 
manifestărilor anarhice, nici când nu se va pu- 
tea însuma în patrimoniul spiritual al une: nu- 
țiumi, 

Avem exemplu cocludent al acelor experiențe 
invalide, care în anii de după războiu, când se 
arătase pretutindeni o dezagregare morală și 
socială, au încercat să contureze închipuirea o- 
mului nou, şi n'au izbutit decât să dea lu iveală 
o figură abstractă și grotescă, Depozitar al unor 
viziuni apocaliptice, omul modern astfel închi- 
puit, transformase limba literară în vrăjitorie, 
nrmomia lăuntrică. îi era sfârtecotă de năvala 
instinctelor necontrolate, şi gândirea lucidă de- 
tronată de pe soclu era înlocuită de "aşcările 
neprecise ale subconştientului. Pe cât de găli- 
gioasă, pe atât de nefecundă, mişcarea promo- 
vatță de revistele „„Contemporanul“, „Unu sau 
„Sburătorul“, ma lăsat în urmă decât nostalgia 
timpului pierdut, o vagă dorinţă, de ceeace ar 
fi putut să fie după furoarea programatică a 
manif2stelor, dar ma fost. 

In vremea aceasta, scriitorii de dimensiunea 
sufletească a lui Gib. 1. Mihăescu au promovat 
o epică de adâncă înțelegere şi cuprindere a ar- 
tei literare, așa încât, astăzi, când privim în ur- 
mă, în zadar încercăm a conţrunta cele două 
categurii de valori, căci între dânsele nu se aţlă 
nicio punte de trecere, Un nou gen de litera- 
tură şi-a deschis drum 'uminat de perspectivele 
istorice ale veacului. S'au dat la iveală și s'au 
literaturizat biografiile celebre, viețele roman- 
ate au apărut pretutindeni, romanul social (şi 
istoric) s'a așezat stăruitor în cinstirea criticei 
literare. Personagiul mmeschin şi neputincios a 
fost dat la o parte, și în locul lui s'a aşezat e- 
roul cu virtuţi excepţionale, omul solar şi ener- 
gic. Nevoia unui sentiment de grandoare, sem- 
nalată de curând de scriitorul elvetian de limbă 
franceză C. F. Ramuz, s'a ivit pretutindeni, Ac- 
tul gratuit a falimentat, eroii de diălei au fost 
pensionaţi, și toată acea pleavă de jocuri de cu- 
pinte care făcea din literatură un panopticum 
de fantoșe automate s'a spulberat. 

Vâlwa pe care a stârnit-o în Germania roma- 
nul lui Hans Grimm ,Volk ohne Raumi“, luu. 
dele de care s'au bucurat romanele lui WI. Si. 
Reymont din Polonia, pentru a nu aminti decât 
pe cele maui cunoscute, dovedesc cât de mare 
cra întinderea reacţiunii constructive. 

Ar fi nimerit să ne întrebăm dacă nu cumva 
şi noi am mers în pasul vremii, și atunci, gân- 
dul ni se îndreaptă în primul rând către pru- 
ducția suficient de bogată a romanului social și 
psihologic care constitue un fenomen literar. 
Vin apoi ediţiile scriitorilor clasici prin consa- 
crare, cum ar fi ]. L. Caragiale, Hasdeu, Odo- 
bescu, etc. mărturisind nevoia refacerii unei 
culturi din propriu ei substanță. Se vestește ia- 
răşi, o ediţie a lui Mihai Eminescu, după mul- 
tele retipăriri din vremea din urmă, şi nădăj- 
duim că va fi o operă complectă fără goluri şi 
arbitrare amputări. 

Se restabilește astfel o disciplină, un criteriu 
de orientare, şi dacă avem în vedere faptele din 
ultimul timp, putem spune încă de pe acum, 
cu parecare aproximaţie, care va fi înjățișarea 


"zilei de mâine. Individualismul fanatic sa de- 


tronat singur din rangurile lui dominante, şi co- 
lectivismul etnic, printr'o eaaltare creatoare u 
frumosului artistic îşi află chezășia izbândei. 

i ie er 


Comoara Impăratului Radovan 


Cartea de impunătoare proporţii, a d-lui Iovan 
Ducici, ministrul Jugoslaviei la Bucureşti şi membru 
al Academiei Jugoslave, va impodobi în curând, vi- 
trinele librăriilor. Aducând o serie magistrală de 
esseuri despre prietenie, despre moarte, despre artă, 
despre iubire, etc., opera d-lui Iovan Ducici ilustrează 
gradul înalt de cultură al autorului, şi constitue, fără 
îndoială, un câştig real pentru noi, prin tălmăcirea 
ei in românește, 








lonel Teodoreanu: 





CRONICA LITERARA 


de CONSTANTIN FANTANERU 


Fundacul Varlamului 


(Roman, „Cartea Românească“, 1938) 


Romanul din toamna aceasta al d-lui 
lonel Teodoreanu credem 'că aduce o 
claritate definitivă, în ce privește înde- 
lung discutatul lirism metaforic al scrii- 
torului. Împrejurări pornind din calita- 
tea cărții contribue la elucidare,—dar şi 
faptul biografic al recentei mutări a ro- 
mancierului la București. Ni se pare 
că „Fundacul Varlamului“ este o ple- 
doarie de justificare a instalării în Ca- 
pitală, într'un ritm valah mai greu şi 
mai crunt, 

Se despart în roman două elemente 
categorice: Iaşul cu lumea  moldavă, 
care 'trebue părăsit și Bucureștiul, cu 
modernismul  muntenesc, care trebue 
cucerit. Pentru plasticizarea literară a 
primului sector psihologic, scriitorul are 
apelațiunea „Fundacui Varlamului“, vi 
guroasă ca o metaforă, în limitele «i 
descriptive. Undeva, printre patriarhale 
uliți — în Iașii boerilor veritabili, se 
taie și străduța Varlamului,  fundacul 
Varlamului, nume cuvenit de la memo- 
rabilul magistrat, Alexandru Varlam, 
— al cărui bust academizează aula uni- 
versității ieșene. Dar Alexandru Var- 
lam este personagiu fictiv, atotputernic 
totuși, — în icoana sa de boer şi bunic, 
în casa Varlamilor. Fiu al magistratului, 
— trăeşte în cartea d-lui 'Țeodoreanu, 
Nini Varlam, — care nu este magistrat, 
ci avocat. Distincţiune organică — de 
mare importanță teoretică. Pe un alt 
plan, forțelor morale diferențiate mai 
sus. — se alătură aceste două: casa Var- 
lamilor devine Iașul şi se confundă cu 
chipul patriarhalului magistrat, — buni- 
cul întemeietor al Fundacului, iar viața 
nouă a avocatului Nini Varlam, invede- 
rează etortul de intrare în faza de lup- 
tă şi luciditate valahă. Romanul începe 
cu portretul lui Nini Varlam în floarea 
carierei robuste de avocat, fără domi- 
ciliu fixat însă, oscilând între Iaşi, Chi- 
șinău şi Bucureşti, 

La Iaşi, locuința se află în fundacul 


Varlamului. — unde ajunge cu trăsura -/ 


birjarului bătrân şi rus, — pe unde se 
încovoaie sub crengi de tei şi cireşi; — 
aci găsește avocatul, când se întoarce, 
în atmosferă moldovenească, soția și pe 
cei doi „motănași“ Catiţa şi Săndel. 
Pe Catița lumea o crede deocamdată o 
„Vărlămiță“, iar pe Săndel un nepot 
vrednic ce va semăna statuiei lui Ale- 
xandru Varlam, Curând se va lămuri 
însă că nici Catiţa nu e o Vărlămiță 
şi nici Săndel o copie perfectă a buni- 
cului, -- numai o copie. ,„Motănaşii“ 
lui Nini Varlam sunt personagiile cu 
Substanța teoretică a romanului. Ei vor 
realiza testamentul lui Nini, ca Horatio 
pe al lui Hamlet: „Eu mor, Horatio. Tu 
să trăești, spre a îndreptăţi ființa mea 
și cauza mea, față de cei cari mă con- 
damnă'“. Vorbele se potrivesc lui Nini 
Varlam, sub raportul testamentului de 
energie lăsat copiilor săi, — testament 
mai mult sugerat decât mărturisit ver- 
bal sau în scris. Dar d. Teodoreanu mai 
citează in Hamlet și le atribue gândirii 
lui Nini, și aceste cuvinte de mai strân- 
să circulaţie, poate fiindcă sunt mai 
subtile: „Tu nici nu ştii, Horatio, cât 
de bolnav e totul în jurul inimei mele!“ 
Prin urmare, Nini Varlam, deşi el era 
avocatul, ci nu magistratul; deși el tre- 
cea doar ca musafir prin fundacul ștre- 
șinit cu tei și cireşi iar domiciliul său 
de vitează forfotă era la Capşa bucu- 
reșteană, — nici el nu sa tămăduit com- 
plet de maladia de a se fi născut boier 
ieşan. Microbul visătoriei ieșene, al Ii- 
rismului metaforic, dăinue în el. Lumea 
acaparată în jur de forţa personalităţii 
lui brave, — va fi tot a desadaptaţilor, 
a inșilor deformaţi profesional de po- 
recle pe deantregul încăpătoare: conte- 
le, diplomatul, căpitanul, și figura atât 
de simpatică şi de nouă, a lui Ichi Iancl, 
tip de evreu fără precedent în litera- 
tura noastră, 

Visătoria acestei tagme, coborîtă par- 
că din Craii de Curtea Veche, nu este 
însă blajină și inocentă, — nu se hră- 
nește din miresmele fundacului, — ci 
este desaxare și declasare, — firească 
în Bucureşti ca în orice mare metro- 
polă, Faptul că se aciuiază parazitar pe 
lângă Nini Varlam, nu demonstrează 
despre natura lor nimic frumos, cât do- 

vedește Nini metămăduirea sa, oblă- 


duindu-i şi  umanizându-i. Ca şi în 
tragedia lui Shakespeare, dacă prin- 
țul n'ar fi fost Hamlet — nici cri- 


ma mar fi fost crimă, nici Polonius p'ar 
fi devenit bufon și nici Ofelia nu sar 
fi înecat. Lucrurile nu se mutau dela 
locul lor normal, ci rămâneau neclin- 
tite, ca în oricare lume, nici mai bună, 
nici mai rea. Spre'a descoperi boala din 
jurul inimei lui, — a trebuit să se în- 
toarcă prințul Hamlet, de la Elsenor, el 
însuși - bolnav. 

Deabea după moartea lui se separă 


cei vindeoaţi şi sănătoşi: Horatio şi For- 
tinbras. 

In romanul d-lui Teodoreanu cei să- 
nătoși sunt copiii: „motănașii” plecaţi 
definitiv din fundac, Catiţa în Italia, ca 
să ajute soțului să-și prepare teza de 
doctorat în drept, iar Săndel la Bucu- 
rești să pledeze, în procese senzaţionale, 
mai peremptoriu și mai uluitor decât 
tatăl său. 

Corespunzând ca apariție, așa dar, cu 
strămutarea romancierului la Bucu- 
rești, cartea de față a d-lui Ionei Teo- 
doreanu mărturiseşte limpede o justifi- 
care a comportării biografice. A fost o 
problemă pentru intelectualul de rasă 
pură, dacă mai poate sau nu mai poate 
trăi în Iași. 

„Să evadăm, Puc. Și Iașul e un Fun- 
dac al Varlamului. Prea multe mormin- 
te prea mult trecut, prea multe tra- 
diţii, prea mult somn, prea multă fa- 
milie, prea multă dragoste în lanţuri şi 
cu zăbrele, Viaţa stă în loc. Şi mai pre- 
sus de toate, o resemnare de a nu fi 
altfel, care pretinde că e o filosofie. Şi 
Iașul e alt logodnic: al trecutului“. 

Socotim că, exprimată astfel de d. 
Ionel Teodoreanu, intuiţia unui aspect 
de cultură a sufletului românesc este 
întru totul justă, iar înălțarea ei la ran- 
gul de problemă a personalităţilor, fru- 
mos întemeiată. Până acum, în celelalte 
romane ale d-lui Teodoreanu am văzut 
poate greșit când am considerat o ase- 
menea înfățișare a Iaşului, numai ca 'un 
lirism literar, fără armătură ideologică. 

- Isvoarele lirismului acesta țâșnesc din- 


tr'o doctrină a energiei. Toate persona 


giile lirice ale d-lui Teodoreanu, jindu- 
iesc după captarea maximă a energiei 
lor. De aceea aproape toți eroii tineri, 
cu destin de Fortinbnas, sunt avocaţi, 
carieră neted cavalerească de luptă, în 
societatea modemă. 


Iată portretul energetic al avocatu- 
lui: „E. un viteaz Puc. Nu e un sim= 
plu avocat. Tremură legile când le vor- 
bește. Ce mici sunt judecătorii, cu fus- 
tele lor de cocoane înțepate, când bate 
vântul dinspre Ucu. Zboară prejudecă- 
țile solemne ca perucile. Ei sunt ridicoli, 
niciodată Ucu, chiar dacă ei au drep- 
tate, şi nu Ucu. Eu l-am ascultat de 
multe ori, Puc. Şi la Curtea cu Juri, și 
la Curtea de Apel. și la Consiliul de 
război. Eram în public, fără să ştie. 

Il iubeau toți din jurul meu, dând încă 
zeci de inimi, inimii mele. Ii făcea să 
trăiască cu gestul și fruntea lui de om 
liber. După ce vorbea, ca pământul după 
ploaie, viața mirosea a flori, suiletul își 
regăsea rădăcinile și elanul spre soare. 
Şi tu, între timp. învăţai la Universitate 
Tenșeli. Sunt convinsă. Tu nu eşti ma- 
gistrat decât prin tăcerea casei Varlam.- 
Tu ești avocat, Eşti fiul tatei. Suntem 
frați, Puc. Avocatura, pentru cei mulţi, 
e o profesie, ca și preoția. Dar pentru 
unii, e lupta unuia singur împotriva ce- 
jor mulți „e spada cavelerului medieval, 
devenită verb. Nici leafă, nici pensle, 
nimic sigur. Mereu încertitudine şi lup- 
tă cu viața pentru viaţă, și cu legea de- 
prinderilor pentru legea înovirilor. „Su- 
perbă profesie“, spune Ucu. Şi-i pă- 
trân, Puc, şi-l înșeală clienţii, și-l go- 
nesc nevoile, şi-l împresoară grijile, — 
dar el spune mereu: „Superbă profe- 


sie“. Nu-i asta o victorie superbă, Puc?“ 
(pag. 229). i 
S'a ignorat deci, — în critica obici- 


nuită de până acum, în ce măsură d. 
lonel Teodoreanu trebue socotit ca lu- 
minatul cunoscător al unor profunde 
condiţii de viață românească. şi cât de 
serioase au fost metodele recomandate 
de d-sa pentru tămăduire. Lirismul »m- 
niprezent nu sublinia o deficiență a 
epicei, el semnala  stăruitor, ca 
melancolia lui Hamlet, o organicitate 
elegiacă, o  damemarcă înduioșătoare, 
azil de bunici, şi leagăn de nepoți. Din- 
colo de vizătorie, mai frumos este ade- 
vărul însă. „Și Iașul nostru, Catiţa? — 
Rămâne un „a fost odată“. Câte nu sunt 
în moi, Puc! Viața uită poveştile. Nu- 
mai copiii le mai ascultă. Când va veni 
rândul copiilor noştri, le vom spune: 
Uite aici doarme străbunicul vostru, 
aici bunicul aici bunica. Şi ei vor trece 
printre morminte, duşi de mâna noastră 
vie, spre viaţa lor, fără să ducă moartea 
altora în viaţă. Și Iașul va fi mai mult 
în timpul nostru, de cât în spaţiul lor. 
— „Catiţa, e crud ce spui și totuși îţi 
dă o bucurie”. — „Puc, condiţia bucu- 
riei robuste este adevărul. Numai a- 
tunci eşti viu. E începutul fericirii”, — 
Despre această nouă perspectivă critică 
în opera lui Teodoreanu, — lirismul 
expresie a energiei românești, — vom 
mai căuta prilejul să vorbim aici, cu 
convingere. 


VLADIMIR STREINU 


Am anun- 
țat la vre- 
me, iaici, că, 
editura 
Fundațiilor 
Regale Re- 
gele Carol 
II va tipări 
într'un vo- 
lum de pe- 
ste 450 pa- 
gini, prima 
operă a 
d-lui Vladi- 
mir  Strei- Vladimir Streinu 
nu, care poartă titlul sobru: 
„Pagini de critică literară“. 
Am subliniat deasemeni fap- 
tul că d. Vladimir Streinu re- 
prezintă fenomenul rar al unei 
activităţi literare întinse, înte- 
meiată exclusiv pe „articol“ şi 
„foileton critic“, piese la care 
s'a mărginit până acum cola- 
borarea d-sale prin reviste. 

Paginile de critică literară 
ale d-lui Vladimir Străinu sta- 
bilesc o prețioasă contribuţie 
la atmosfera epocii, fixând va- 
lori menite să circule peste 
limitele contemporameităţii 
stricte, 

Calitățile de stil și prompti- 
tudinea judecăților critice, ta- 
lentul viguros al d-lui Streinu 
își vor găsi o expresie rotun- 
jită şi matură în prima sa carte 
așteptată cu nerăbdare şi legi- 
timat interes. 


CERCUL ARTISTIC 
FEMININ 





Am mai anunțat în acest loc 
că, din Februarie anul acesta, 
a luat ființă în București o 
nouă grupare de pictură și 
sculptură, formată exclusiy nu- 
mai din membre pictoriţe şi 
sculptoriţe, şi unită „Cercul 
artistic feminin“. Scopul Cer- 
cului este „apărarea interese- 
lor morale şi materiale, strân- 
gerea legăturilor de colegiali- 
tate şi solidaritate profesiona- 
lă între antiste pentru a sus- 








Eiena Deșliu Autoportret 


ține drepturile în legătură cu 
profesiunea şi expozițiile anu- 


- ale ce se vor face“. 


Membrele fondatoare ale 
nouei grupări sunt artistele: 
Aricescu Aurica, Chelsoiu Ma- 
ricica, Cristescu Delighioz E- 
caterina, Demetriade  Tanţi, 
Deşliu Elena, Tălășescu Lulu, 
Vavilyna Elena, Vintilescu 
Bebe. 

Personalităţile care acordă 
Cercului un sprijin deosebit 
pot fi alese printre membri de 
onoare. Admiterile de intrare 
în grupare se fac conform sta- 
tutului, după aprobarea mem- 
brelor fondatoare, cari vor cer- 
ceta dacă solicitantele îndepli- 
nesc anumite condiții cerute. 

Prima expoziție de pictură 
şi sculptură a „Cercului artis- 
tic feminin“, va fi în Decem- 
brie, anul acesta. 


„|: PRECIZĂRI 


In N-rul 38, cu data de Sâm- 
bătă, 5 Nov., 1938, al „Univer- 
sului Literar“, au apăruț în: ca- 
darul unui reportaj al d-lui Nea- 
&u Rădulescu, câteva aprecieri 
aupra ultimei cărţi a d-rei Ani- 
şoana Odeanu, pe care d. Neagu 
Rădulescu le amestecă cu viaţa 
panticulară a autoarei, Redacția 
se simte obligată să se desoli- 
darizeze de amestecul pe care 
il face autorul în articolul său, 
intre literaitura şi viața seriitaa- 
rei, prozedeu ale cărui urmări îl 
privesc pe d. ră Rădulescu. 


D. Pan M, Vizirescu ne Hoagă 
să precizăm că inserțiunile din 
articolul „Republica pescuitori- 
lor de stele“, al d-lui Neagu 
Rădulescu, pubiicaț în n-rul 
39, din 12 Nov,, al revistei, și 
care se referă la d-sa, nu Co- 
respund adevărului, 


UNIVERSUL LITERAR 











Premiile Fundațiilor Regale 


Fundația, pentru Literatură şi 
Artă „Regele Carol II“ amin- 
taşte ică a, luat asupra sa, tipă- 
rirea operdlor ce vor fi prezen- A 
bate comitetului pentru premis- 
rea scriitorilor tineri, conti-j 
muând astfel inițiativa d-lui fă 
prof. D. Gusti, din timpul mi- 


nisteriatului domniei sale. Mar Îf 
SI b-dul Lailalr Catargi 39, Bucu- 


înicepere dela, 

până la, 31 Decembrie a. c. 
Premiiie pe anul 1939 sunt î y 

număr de patru și vor fi acor î 


date pentru” poesie, eseuri + fe 
studii din domeniul! artelor, îi-fy 
losafiei şi științelor morale. Pre- y 


mierea consistă în tipărirea şi 


editarea manusorisului de către _j 


Fundaţia pentru Literatruă și . 


Artă „Regele Carol II“, auto-:ş 


ruiui respectiv acordându-i-se 
drepturile de autor obişnuite. 
Mamnnaserisela vor fi, pe cât se 
poate, băntmte la mașină și fără 
numele autorului. La predare se 





_va da fecărui manuscris un mu 
măr de ordinea, de se va repeta 
pe plicul ce va, însoţi fiecare 
imanusaris şi în scame vor fi tre- 
culte numele și adraza autorului. 


E Manuscrisele  tnebuese depus2 


pâmă la 31 Decembrie a. c., la 
tură și Antă „Regele Carol ÎI“, 
sediul Fundaţiei pentru Litera- 


raști. 
Orice scriitor tânâr poate 
"Y prezenta um manmuiris spre 


& premiere, indiferent dacă mai 
ş are sau nu o lucrare tipărită, 
Manuscrisul predat spre pre- 
miere. trebue să fie inedit. In 
intervalul dintre depunere și 
A premiere, manusarisul mu poate 
- fi tipărit în total, 
Lucrările prezentate vor fi 
- cetite şi apreciate de comi:etul 


7 pentru premierea seriitoritor ti- 


meri, iar rezultatul va fi dat pu- 
blinităţii în ziua de 1 Martie 
1939. 


Șezătoarea scriitorilor tineri 


Mâine, Duminică 20 


Noembrie, orele 10'; di- 


mineata, va fi în sala STUDIO TEATRUL NATIONAL 
din piața Amzei (localui primăriei de Galben), seză- 
toarea literară a scriitorilor tineri, sub auspiciile re- 


vistei „Universul Literar“. 


D. N. 1. Herescu, profescr universitar și secre.- 
tar genera! al Soc. Scriitorilor Români, va deschide 





N. I. Herescu 


șezătoarea printr'o 


Jonel Teodoreanu 


interesantă conferință, iar d. 


lone! Teodoreanu va face o causerie literară. Vor citi 
din operele lor scritorii: George Acsinteanu, Ștefan 


Baciu, Emil Botta, Radu 
pol, Lucia Demetrius, 


Boureanu, Virgil Carianc- 


Gaorge Dorul Dumitrescu, 


Constantin Fânțâneru, Coca Farago, Vintilă Horia, 


Eugen Jebeleanu, George 


Lesnea, Victor Popescu, 


Teodor Scarlat, Ștefan Stănescu. 

Intrarea: Fotoliu 20 lei, Stal 1 25 iei, Stal |lI 20 
iei. Biletele se găsesc la librăria ,,Universul'! și Car- 
tea Româneascăii, și în dim. de 20 Noembrie, la 


cassa Teatrului, 


Societatea scriitorilor bucovineni 


De curând a luat ființă, la 
Cernăuţi, ca secţie a „Socie- 
tății pentru cultură“ de sub 
preșidenţia d-lui prof. univ. 
dr. Gr. Nandriș, „Societatea 
scriitorilor bucovineni“. 

In urma discuţiilor la cari 
au participat d-nii: prof. dr. 
N. Teaciuc-Albu, prof. C-tin 
Loghin, avocat Dragoş Viten- 
cu, dr. Tr. Chelariu, adm. Val. 
Doboş-Roca, dr. P. Iroaie, prof. 
E. Ar. Zaharia, prof. Procopie 
Miliște, prof. Liviu Rusu, prof. 
Leon 'Țipa, preot G. Antono- 
vici, Gheorghe Drumur, prof. 
Sebastian Popovici, Nicolai 
Pavel, Mihai Cazacu, Ştefan 
loan şi Mircea Streinul, s'a 
procedat la alegerea următo- 


UN DEBUTANT 


Am anunțat apariţia în cursul 
anului acesta, la, una din marile 
edituri din Capitală, a romanu 
ui Linii paralele, al domnului 
Luca Dumitrescu, 

Un fragment edificator din 
acest roman va pukilica într*u- 
nul dim numerile sale viitoare 
„Ftovista Fundațiilor Regale“ 


CONCERTE 


„Qnartetul Theodorescu', ccm- 
Pus din nowa formație: Alex, 
Theodorescu (vioara 1), Ion Je- 
lescu (vioara II), Alex. Rădu- 
lescu (viola) și Ion Fotino (vio- 
loncel), a organizat un ciclu de 
3 concerte de muzică de ca- 
msră,. 

Primul concert va fi în sala 
„Dalles“ în sara de Sâmbătă 
26 Noembrie, ora 21, cu urmă- 
torul prognam: Hayân: quartet 
în Re major; C. Ve:di: quartet 
în Mi minor; Edy. Grieg: quar- 
tet '0p. 27 Sol minor, 

Al doilea, concert va fi în 
seara de 3 Decembrie, în pro- 
eram: Mozart: quarteţ în Sol 
major; Bnamis: quartet în Do 
minior și Tehaikowsky: quartet 
op. 11 Re major. Iar în al ttrei- 
lea, şi ultimul concert se va exe- 
cuta: quartetele Beathoven: op. 
59 Fa major (Temă musă); 1. 
ePriea: Do major și Cl. De- 
bussy: Sol minor. 


rului comitet ad-hoc: 
Mircea Sireinul, președinte. 
Traian Chelariu, vice preșe- 
dinte. 
Val. 
gemeral. 
La înființarea societății şi-au 
dat adeziunea d-nii: prof. uni- 
versitar dr. Leca Morariu, G. 
Rotică, Iulian Vesper, George 
Fonea, prof. Claudiu Usatine, 
avocat Ionel Negură, dr. Erast 
Mihalescu, Tudose  Dracea, 
prof. Traian Cantemir şi prof. 
George Nimigeanu. 
„Societatea Scriitorilor Bu- 
covineni“ își va începe în cu- 
rând activitatea prin şezători, 
conferințe, tipărituri, etc. 


Doboș-Roca, secretar 


VIRGIL CARIANOPOL 


Primul au- 
tor tânăr ti- 
părit în co- 
lecţia  „Uni- 
__versulliterar' 
este d. Virgil 
Carianopol, 
„un poet de 
mare talent, 
-— cunoscut 

cititorilor, 
desigur, prin 
volumele pu- 
blicate până 

r acum, ca şi 
prin colaborarea în paginile 
revistei noastre. Volumul ae 
poezii al d-lui Carianopol se 
chiamă „Frunzișul toamnei 
mele“ și enprinde aproape 
cincizeci de poeme care vor 
fi o adevărată surpriză pen- 
tru public și, nu ne îndoim, 
un frumos succes, . 


VIAŢA LA'NTÂMPLARE 






Editura '„Cartea Românea- 
scă“ va lansa în scurt timp ro- 
manul tânărului poet Teodor 
Scarlat, roman întitulat „Viaţa 
la ntâmplare“ 

„Viața la'ntâmplare“ ne în- 
fățişează drama unei generații 
în luptă cu viața de azi, pe 
care autorul se pare că a tră- 
it-o în toată dureroasa ei poe- 
ze, 

Un poem al virtuţii, dintr'o 
lume care își trăeşte necuno- 
scută, bucuriile și tristeţile și 
o dramă, în acelaș timp, a o- 
mului învins de viaţă, iată ce 
va fi pe scurt romanul de de- 
but al d-lui Teodor Scarlat. 


19 Noembrie 


1938 ——= 





CÂNTECUL DESTINELOR 


noul roman al d-lui George 
Mihail-Zamfirescu, a fost pus 
sub tipar și va apare în curând, 

Romanul face parte din ci- 
clul epic „Bariera“, 

Eroul din „Cântecul Desti- 
nelor“ este Fane, acest prototip 
al romantismului bucureştean 
dela sfârșitul secolului trecut. 
Cum viața lui își aruncă pun- 
țile, în timp, până în epoca 
apelpisiților, romanul d-lui 
George Mihail-Zamfirescu cu- 
prinde moravurile, pitorescul 
şi profilurile sufleteşti de a- 
tunci, toate închegate într'o 
acţiune scrisă cu mijloacele cu- 
moscute ale dramaturgului și 
romancierului. 


DOUA CHEMĂRI. 


Romanu cu acest titlu al 
d-lui Octav De:sila, va fi lan- 
sat de editura „Cartea Româ- 
nească“, zile! alesstaa. Cititorii, 
cari au avut prilejul să cu- 
noască două fragmente din car- 
tea d-lui Dessila, publicate în 
revista  moastră, vor aprecia 
fără îndoială, opera viguroasă 
a unui scriitor realist. 


VASILE PÂRVAN 


In colecția „Cunoștinţe folo- 
sitoare'“ seria C. numărul 73, 
scoasă de editura Cartea Ro- 
mânească, a apărut o lucrare 
deosebit de interesantă asupra 
lui Vasile Pârvan, datorită 
d-lui prof. I. Andrieşescu, un 
bun cunoscător al vieţii şi o- 
perii pururi neuitatului autor 
al  Geticei. Broşura aceasta 
pune la îndemâna publicului 
larg lucruri ce trebuesc știute 
pentru o preţuire justă a geni- 
alului istoric care „e un exem- 
plu din cele mai pătrunzătoare 
despre ceeace înseamnă iubirea 
de carte şi de știință, de neam 
și de țară, căreia s'a silit să-i 
fie cât mai de priință şi de 
cinste, — şi î-a fost, la cea mai 
grea răspântie a vieţii noastre 
naționale pe toate tărâmurile“, 


VIAȚA LUI 
ALEXANDRU VLAHUȚA 


e titlul unei lucrări, a d-lui V. 
M, Sassu, tipărită toţ în colecţia 
„Cunoştinţe iflolositoare“. După 
lucrarea Jui Ion Gorun din colee- 
ţia Cartea Vremii și „Viaţa şi 
opera lui Al. V:ahuţă“, scoasă nu 
de mult de d. 1. Gr. Oprişan, — 
această carte aduce o interesantă 
şi utilă contribuţie asupra primu- 
lui poeţ eminescian. 


COMEDIA  FANTASMELOR, 


drama d-lui Dan Botta, tipărită 
nu de mult lu editura MIRON 
NEAGU, din Sighişoara, a fost 
primită de comitetul de lectură 
al Teatrului Naţionai! din Cluj, 
şi a fost întrodusă în  reperto- 
riul stagiunii curente. Premiera 
acestei frumoase piese cu su- 
bict din Renașterea glorioasă. 
ba fi în luna Ianuarie, 





Dela Oblomov 
la Hamlet 


(Urmare din pag. 1-a) 


o îiință, pe care o ştie că me- 
rită slăvirea lui, dar o trimi- 
te la călugărie; găseşte solu- 
[ia vieţii chinuite în sinuci- 
dere, dar rămâne să conjec- 
tureze asupra vieţii şi morţii, 
cu pumnalul în mână. Inca- 
pacitatea tragică de a iubi, 
de a se răzbuna şi de a se 
sinucide, a acestuia, se con: 
sumă privind prăpastia din- 
tre gând şi faptă, dintre do- 
rință şi voinţă. 

Oricât de jeluriţi ar părea, 
Bizu, Oblomov,  Obermann, 
Ren şi Hamlet ilustrează 
acelaş tipar omenesc: al in- 
firmilor voinţei. 

Considerând toate aceste 
destine împreună, ele sunt 
identice în radicalitatea lor, 
dar de o arborescenţă, a că: 
rei felurime ar părea că in- 
terzice gruparea la un loc, 
Am putea aşa dar să reluăm 
o vorbă de-a lui Sainte-Beu- 
ve, pe care să o aplicăm tu- 
turor: „Hamlet, Ren€, Ober- 
mann et Oblomov, entre 
vous quelle conformite se; 
crâte -ă Vorigine, quelle dis 
tance inouie au terme!“, 

VLADIMIR STREINU 


== 19 Noembrie 1938 


ONCERT NOCTURN 3 


In inspecția pe care o lăcui în grădină, ra căte- 
va zile după sosirea mea în sat, n'am mai aflat 
fântâna pe care o știam în vale, la umbra săl- 
ciilor. 

Rudenia msa llarie, la întrebare mă lămuri: 

— Am astupat-o, bădiță Vasilie, vor fi vre-o 


zece ani! S'a înt&mplat o nenorocire: ni sa înecat 


în ea un miel. 

Fântâna era la nivelul pământului, fără nici o 
îngrăditură. Nu da apă bună de băut, ci numai 
pentru adăpatul vitelor, iarna, când era prea 
iute lunecuşul până la fântâna cea mare, cu cum- 
pănă, din uliţă. Nici vitele nu o beau bucuros. Era 
c apă olouris, mâlcasă. Pe găisata cu care se 
scotea sluga, plecându-se până la pământ, se 
acăța mereu straiul broaștei. 

-— Aţi astupat-o cu greutate? 

-— Da de unde! Nu era nici de-un stânjen și 
plină de norciu. Acolo în vaie, sriunde ci săpa 
de-o șchioapă, dai de apă. Șiii, bădiță Vasilie, 
cum se tăueşte aici apa când se umflă pârâul! 


Ti-aduci aminte ce dăniuș de ghiață se făcea 
aici. 
Cum să nu-mi «duc aminte! Dar, legate de 


fântâna aceea, îmi înviau acum alte amintiri. 
În eu am văzut mai întâi, broaşte şi straiul lor cel 
verde, împoânzind fața apei, şi însroșându-se pe 
la margini. 

Când ns vedea intrând în grădină kunica lo- 
va striga totdeauna: 

„- Să nu v'apropiaţi de fântână 

Se'narijise, din bună vreme, să ne spună, 
nouă, nepoților, căn fântâna aceea este un şar- 
pe-balaur care mănâncă pe copiii mici. 

Mi-aduc aminte că întro zi mam furișat sin- 
aur în grădină, cu hotărârea să mă apropiu de 
fântână. De câtă vreme am tot ascultat, de de- 
parte, glasuri multe cari nu semănau nici cu al 
oamenilor, nici cu al paserilor, şi can veniau 
dinspre fâmtână! 

— Gu-gu-gu-hu-guhu, u-u-u! 

Păpurișul era mare în jurul fântânii, ochiul de 
apă nu se vedea decât din apropiere. 

Glasurile ce răsunau erau pacinice, neputin- 
cioasa : nu puicau să fie ale șopelui-baiaur | 

Tot apropiindu-mă, de-odată am rămas încre- 
menit: din mai multe părţi, și chiar dela degetele 
picioarele inele desculie, se înieptară sărină în 
ochiul fântânii, nişte făpturi întunecate, de-o 
şchioapă, pe sari inci ru le văzusem bine, lni 
rămase în urechi clipocitul apei, la scufundarea 
lor, | 

Când bătăile inimei se mai liniştiră, am intrat 
să mai fac, pipâind, un pas, și să mă uit la fân- 
t&nă. Văzui câteva capete sure cu ochi speriaţi, 
bulbucaţi, plutind de-asupra apei, și pe la mar. 
gini alte ființe ciudate, cu patru mâni. Câteva 
dintre ela, liniștite acum, începură să trimită ace- 
leași glasuri: 

-— Gu-gu, gu-hu-gu-hu; u-u-ul 

— Trebue să fie broaște, mi-am zis eu, auzind 
de mai de mult că broaștele trăeșc și înnoată în 
apă și că-și au straiul lor, în care îmi închi- 
puiam că dorm. 

Cântecul lor era monoton şi rece, fără viaţă. 
Nu știu de ce, îmi păru un cântec de mort. 

Nu-mi plăcu. 

— Nu-i nici un șarpe-balaur în fântână, „mi-am 
zis eu“. Dac'ar îi ar înghiţi mai întâi pe broaștele 
astea", 

Am pornit să-mi găsesc o nuia lungă, și reve- 
nind, am început să umblu cu ea prin apă, după 
oroaşte. Am reuşit să le văd bine, cu trupul întreg 
la suprafața apei. Erau îmbrăcate într'o piele sură, 
murdară, plină de negei mărunți. Cu ochii bul- 
bucaţi să le iese din cap, cu gura tăiată larg, cu 
picioarele prea lungi eram gata să mă scârbea- 





FRANCIS JAMMES şi 








Dintr'un carnet 





de I. AGÂRBICEANU 


scă de tot, când din intârmpiaie, una se răsturmnă 
pe spate și văzui petele galbene şi negre de pe 
pielea lucie. Avea piele îină şi pe bărbie. Sen- 
sația ce mi-au lăsat-o sa mai indulcit, mai ales 
observând cum înnoată de frumos, cum şiiu să 
se cufunde şi să ese cine știe unde. 

Totuşi un desgust instinctiv își puse  pecetia. 
Cred să din pricina capului aceluia pocit, cu ochii 
holbaţi, cu gura largă, şi care, totuşi, semăna aşa 
de mult ca o faţă omenească. Poate scârba izvora 
din această asemănare. 

In vecini, peste drum de noi, era o bătrână de 
care nu mă apropiam bucuros. Numai decât mi-a 
venit în minte: Grozav sămăna la față cu o 
broască! Cu ochii bulbucaţi, cu obrajii zb&ârciți, 
cu piehță groasă, cu gura largă, îmi păru acum 
că ea-i mama broaștelor. 

Imcetîncet m'am depărtat de la fântână cu 
nuiaua mea. Când am băgat de seamă că e pli- 
nă de siraiul broaștei, am aruncat'o. 

Dar la colţul șurii m'am oprit: broaștele își în- 
cepură iarăși cântecul. Se insera şi liniștea creș- 
tea în jur. 

De-odată din vale, unde era mlaștină și păpu- 
Tiș, se sparse un glas aspru și puternic, și după 
el porniră altele, tot așa de tori. Părea un fel de 
codcodăcit de găini. Mă gândii că poate sunt 
găini de baltă și cântă mai răgușit, și mai întu- 
necat. Dar printre glasurile acestea răsunătoare, 
și totuși moarte, am deosebit îndată corul cunos- 
cut al broaștelor, 

Sluga Culiţă trecu aiunci pe lângă mine. 

— Da' ce-i, măi Vasilică, pentru ce te-ai tupilat 
aici? 

Ședeam în iarba înaltă. Abea mă vedeam din 
ea. Pe seninul ceriului răsăriseră trei stele albe. 

-— Auzi cum cântă? îl întrebai eu. 

— Plâng şi se sfădesc, măi Vasilică, nu cântă, 
Așa e cântecul? Așa cântă paserile? 

— Da' astea nu-s paseri, sunt broaște! 

— Broaşte vor fi ele, şi broscoi de cei mari şi 
râioşi; Dar nu auzi tu cum se sfădesc și jelesc? 
In ele au intrat duhurile oamenilor păcătoși, morţi 
de multă vreme. Și se tot ceartă, și tot pun vina 
unul pe altul. pentrucă au ajuns în iad. Apoi, cum 
n'au incătrău, că de-uci nu mai e mântuire, se 
pun pe jelanie. Sunt duhuri mute, măi Vasilică, 
de-aceea nu se pot nici certa decât gângăvind 
şi strigând în felul lor, ca muții: oacaca-coa, coa, 
coa, ori plâna aşa: uhu-ghuhu, uhu, u, u, ul Le-a 
luat Dumnezeu graiul, 

Tâlcul slugii, îl crezui numaidecât. Am simţit eu 
dela început că acesta nu-i cântec de ființă trăi- 
toare pe pămâmt. Și-apoi, am mai auzit de mai 
de mult, dela bunica lova, că duhurile rele nu 
sălășluiesc numai în pietri și cânepă, ci şi în bălți, 
unde-i putreziciunea mai mare. 

Și scârba față de broaște îmi crescu, deşi a- 
tunci încă nu văzusem broscoi de cei mari. 

-- Da' bădiță, cum dorm ele în apă şi nu se 
înneacă? 

— Păi, cum să doarmă? Când sfârșesc cu sfada, 
duhurile se întorc în iad, de unde au venit, iar 
broscoii neinsullețiți, se înfundă în noroiu ca 
morți, și până mâne seară, când iar vin duhu- 
rile, morţi rămân. 

— Pa, așa-i bădiţă, că'n fântână nu e nici un 
șarpe-balaur? 

— In fântâna asta? râse el. „Da ce crezi tu, că 
balaurul e cât un broscoiu? E mai mare ca tumul 
bisericii, cum să încapă în fântâna asta? 

În seara următoare n'am avut odihnă până 


n'am văzut și broscoii cei mari jos în păpuriș, 
unde lumina a ochiuri de baltă. 

Trebuia să-l cred şi mai mult pe slugă: bros- 
coii aceștia erau întradevăr de-o urâţenie dră- 
cească. Îmi părură mari ca niște cloțani, cu ochii 





UNIVERSUL LITERAR 


tești intrat în lumina lui chiar de pe când trăia încă pe pământ. 
credem când insistă cu ardoare ca 


bunul Dumnezeu să-l ferească de 


şi mai holbaţi decât ai broaștelor, unii credeai că 
poartă ochelari, alții îmbrăcăminte plină de crețe 
bătrâneșii, de piele uscată și tăbăcită. Pleoscă- 
neau greoi când săreau în bălți. lar când își ri- 
dicau din nou capul de-asupra  mocirlei, erau 
parcă însăși urâţenia pământului. 

Mă luau fiori privinduii. De bună seamă au în 
si ceva din urâţenia necurată de pe celălalt tă- 
râm. Îmi închipuiam că așa stau și dracii în 
zmoala iadului, ca broscoii în mocirla groasă, 

M'am îndepărtat desgustat cu totul de aceste 
viețuitoare. Mi se pare că încă de atunci mi-ai 
fi fost milă, dacă n'aş fi crezut pe Culiţă, cum 
mi-a fost milă mai mărișor decâteori îi vedeam 
așa de urâţi,,. 

Și, uneori, mă gândesc până azi care să fie 
izvorul acestei repulsiuni instinciive a omului față 
de amfibii? Să fie numai urâciunea lor? Să fie 
și o intuiţie vagă că-s ființe oarecum împotriva 
firii? Să fie o moștenire nebuloasă ancestrală, ca 
şi repulsiunea față de reptile, de pe vremea când 
omul trebuia poate să se lupte şi împotriva stră- 
moşilor lor? 

După trei-patru sări de examinare mai de u- 
proape, nu mam apropiat mai mult de brouşte 
și de broscoi mai ales. Erau respingători. 

Mai mărișor, repulsiunea mai scăzu, şi urmă- 
ream de aproape mai ales innotul broaștelor. 
Broscoii cei mari peste zi stăteau ascunși şi rar 
cântau, 

Acum îmi era milă de ei că sunt așa de urâţi 
și supăraţi, 

La școala din sat am avut, dela început un 
coleg, pe care-l chema lon Bucur, dar copiii îi 
ziceau: „lonu'lui Broscoi'. N'am avut odihnă până 
nu am cunoscut pe tatăl său: nu semăna cu bros- 
coiul, și mi-am zis că copiii îi fac o nedreptate co- 
legului. Dar el nu se supăra. Răspundea bucuros 
la chemarea pe numele ăsta. 

Cu vremea am întâlnit însă prin sat un bătrân 
care semăna la faţă leit cu un broscoi de cei mari. 
Se uita cu ochii mari, eșiţi din orbite, cari păreau 
răi şi încremeniți ca şi când ar fi privit mereu 
uimit !a lume. Avea capul turtit, gura largă, icar 
pe față părea că și-a pus un obrăzar de piele 
veche, uscată și încrețilă. Avea şi la ceafă, pe 
grumazi, nişte îndoituri tari de piele, cum văzu- 
sem la unii broscoi, ca un fel de guler. 

Nici cu el, nici cu bătrâna de peste drum nu-mi 
plăcea să mă întâlnesc. Nu-mi era frică de ei, 
dar simţeam o impulsiune instinctivă. Imi aduc 
aminte că odată bătrâna din vecini împărți co- 
piilor nişte colăcei mărunți, cât niște covrigi. Mi 
se pare că avură mort la casă, căci erau adunaţi 
mulți oameni. M'am ascuns mereu de ea, printre 
oameni, cum umbla cu iraista plină de colăcei, 
și când, fără să bag de seamă, m'am trezit cu 
>a lângă mine, am țipat și am fugit acasă. 

Bunica lova mă sfădi: 

— Bă faci tu așa ruşine! De ce n'ai luat colă- 
celul? : 

Am rămas înlemnit. N'am ştiut ce să răspund. 


— Vor fi crezut oamenii că ești un copil săl-. 


batic. Frumos e asta? 

Și, nu-i mai tăcu gura multă vreme, arătân- 
du-mi cum trebue să mă port între oameni, 

— Da' bunică, —- am zis eu în cele din urmă 
simțind că mi se face nedreptate, — dumneata 
nu vezi că mătușa Vuţa se uită ca o broască?” 

Bunica rămase cu gura căscată, 


Poeţii aceștia din sucul 


fie că se numesc Mist:al sau Jam- o anumită atitudine față de natură 

















— Cum se uită? 
— Ca o broască! 
— Vai, arză-te focul, tâlharule |! D'apoi cine te 


pune pe tine să cau am se uită oamenii? În: 
c'aşa prăpădit! 

Dar când a fost să pună mâna pe mine, am 
(Așnit pe ușe în curte. 

Drept pedeapsă a dat colăcelul, partea meu, 
pe care i-l încredințase bătrâna de peste drum, 
— sluguliței celui mic, când se întoarse cu vitele 
dela pășune. 

Dar bunica se inşelase. Pentru mine na tosi 
nici o pedeapsă. M'am bucurat că am scăpat de 
colăcel. 

Seara târziu, când bunica mă credea adormit, 
zise mamei: 

Nici nu visezi ce le mai trece prin cap co- 
piilor din ziua de azi! Parcă se apropie coada 
veacului și sfărșitul pământului! 

— Da, ce sa întâmplat măicuţă, auzii alasul 
mumei, care fusese peste zi la secere. 

..- Păi Vasilică &sta al nostru na voit să iea 
colăcel dela Vuţa; a ţipat și a fugit când sa a- 
propiai cu straița de el, încât toată lumea şi-a 
întors capul să vadă ce-i. 

— Şi, de ce n'a voit? 

— Nici nai crede! Zice c& Vula se uită ca o 
broască! Cine ştie de când i-a trecut lui prin cap 
prostia asta, 

Muma nu răspunse îndată. Apoi începu a râde: 

-- Da' să ști dumneata că copilul are dreptate. 

Bunica nu mai vorbi vro două zile cu muma. 
li tot spunea moșului că ce naşte din pisică şoa- 
reci mănâncă. Dar moşul dădea numai din cap 
și nu zicea nimic. 

Hei, dar mai târziu, <a elev de liceu, când dor- 
miam uneori la căsuţa dela marginea pădurii, 
de câte ori nam ascultat până noaptea tărziu, 
răsunând tare în pădure, concertul broaștelor! 

Erau şi la marginea pădurii bălți şi mlaștini 
in care trăia un popor întreg de broaste, de toate 
neamurile. 

Acum nu mă mai aânceam la urâţenia lor. Imi 
era de ajuns să le aud concertul nefiresc, rece și 
răsunător, care plona uscat în pădure, ca sunetul 
de toacă. Era un concert foarte variat, de o ar- 
monie singulară, de pe alt tărâm. Nu mă mai 
gândeam acum la poveştile slugii, și nu le mai 





credeam. Totuşi siniţeam intens că: un cântec 
impotriva firii, sau mai bine că s'au pus pe cân- 
tat ființe care n'au cântec. Parc'ar îi răsunetul 
unor instrumente de lemn, când mai înalt, când 
mai adâNC. E 

Totuşi concertul se desfășura într'o ordine oare 
care. Broscoii cu glas gros și spart, strigau pe 
rând, la anume intervale. Asculilându-i cu ceasu- 
rile, dela o vreme îmi pare că-i cunosc după glas 
şi ştiu când are să intre în concert fiecare, și când 
va eşi. Asemenea şi corul unison al broaştelor 
mici: ştiam după câtă vreme se va înălța sau va 
cobori, sau când aveau să urmeze puuisale. Erau 
mai ales vr'o trei başi puternici, pe cari îi credea: 
»ătrSnii Lroscărimei, pe curi îi puleci gâci, cu 
ceasul în mână, când intră în concert, şi când tac. 

Ascultam, până adormiam, conceriul lor, dar 
el nu deştepta nici o simţire. Era tot rece, ca şi în 
copilărie, toi fără viață. Nu puica fermeca, ni 
putea încânta. Dimpotrivă, r&spândea pustiul, 
deși răsuna în pădure. Părea o alarmă fără rosi 
din sânul universului sau dela marginile înghe- 
țate ale lumii. Părea rămas, atârnat în văzduh, 
din vremi antidiluviene... 

Și sensaţia asta o mai am până azi când as- 
cult concertul nocturn al broaştelor. 





re se numeşte franciscanism, apli- plație. E sensibilitatea plastică so 
Franței, cat în ordinea literară, e înțeles ca cotită ca funcţie religioasă. 


Din acest punct de vedere, ec 


POESIA CATOLICA 


(Urmare din pag. 1-a) 


Paul Valery nu e un poat creștin, 
dar e un poet de seamă, cu un spi- 
rit mai teșit față de al lui Claudel 
și cu o respirație mult mai scurtă. 
Elanul lui creator nu se suie mai 
sus de bietele ficțiuni mitologice ale 
neoclasicismului laic, care nau un 
conținut, fiindcă nimeni nu crede în 
ele, Poetul le insuilă un fel de va- 
lori simbolice, a căror caducitate nu 
ss vede încă fiindcă n'a dispărut 
„moda Valery”. Gloria lui e în bu- 
nă parte o inflaţie a reclamei mes- 
lezugite, fenomen foarte explicabil 
în situația Franței de azi. Marele 
prestigiu al celor doi poeţi catolici 
era stabilit dinnainte de r&zboiu. 
Dar ei aparţineau Franţei religioase 
Franța laică 'n'avea niciun repre- 
zentant de seamă al muzelor, pen- 
tru a le ţine piept. Şi atunci a fost 
nscesără exagerarea cumplită a 


valorii lui Valery, care sa şi gră 
bit să-şi confecjioneze niște teorii 
despre poesie în concordanță cu 
ideologia laică, oficială. În Franţa 
există o rafinată politică a circula- 
ției valorilor artistice, care caută să 


țină în umbră pe cele ridicate din 
domeniul religios şi să proecteze o 


lumină hiperbolică asupra celor ce 
reprezintă spiritul laic. E metoda 
masonică, aplicată în artă, cunos- 
cută şi practicată și la noi de pubii- 
cistica judeo-democrată, într'o mă- 
sură atât de cunoscută încât ne dis- 
pensează să insistăm asupra ei. 
Francis Jammes n'a avut nevoie 
de ea pentru a se impune ca un 
mare poet. El e creștin şi vrea să 
rămână un creștin foarte umilit, 
chiar dacă uneori rugăciunea lui a- 
duce o cochstărie. Dar trebuie să-l 





orgoliul literar. Această notă e una 
din esenţele creștinismului său. Or- 
goliul artistic e teribil. ]l practică de 
predilecție poeţii păgâni. Gândiţi-vă 
la un Horaţiu şi la trufașaii sigu- 
ranță că strofele lui boltesc în lu- 
me un monument de aramă etern. 
Gândiţi-vă mai ales la Ovidiu care, 
chiar în elegiile înţurțurate de ger 
și de mizerie pe țărmul Pontului 
Euxin, se umilă de presumțţie și de 
vemitate ca un curcan superb eter- 
nizati 

Francis Jammes n'are nimic din 
orgoliul acesta, deși e limpede şi 
familiar ca Horaţiu, aarest și gra- 
jios ca Virgiliu, și trist uneori ca O- 
vidiu. Dar nici tristețea lui nu e pă- 
gână. Ea nu e disperare, ci numai 


părere de rău omenească pentru 
vremelnicia lucrurilor frumoase, din 


această lume. Dincolo de tristeţe 
însă, el crede ca un copil în Para- 
disul creştin, pe care îl cântă în 
toată opera, încât te face să-l soco- 


mes, au darul patriarhal 
simți în atingere cu Dumnezeu, sim- 
plă, directă, familiară. Ei vorbesc cu 
Tatăl Universului ca niște prunci cu 
Moş-Crăciun, care ie-aduce păpuși 
și jucării. 

Se vorbește da franciscanismul 
lui Jammes, fiindză el a numit asi- 
nii frați şi prieteni, oferindu-li-se că- 
lăuza pe drumul Raiului. Francisca: 
nismul e însă un sentiment complex, 


cu întrupări extrem de variate în li- 
teratură. Frfanciscan în sens reli- 


gios era călugărul măscăriciu al lui 
Hristos, Jacopone da Todi, a cărui 


poesie nare graţia lui Jammes, ci 
violența uneori lugubră a viziuni- 


lor apocaliptice. Imaginea morţii 
plină de viermi şi de oase goale la 


Jacopone e cu totul alta decât ima- 
ginea ei țărănească la  Jammes. 


Franciscan în sens religios e şi aus- 
triacul Hugo von Hoimanstahl, dar 


tristețea lui e cu totul alta decât a 
lui Jammes. Complexul religios, ca- 


lui Dumnezeu și noi sântem frați cti 
toate creaturile în preamărirea lui, 


a ziditorului. E o atitudine depărtetă 
de panieism ca pământul de cer. 
Jammes a realizat-o cu suie ce 
nuanţe pitoreșii și cu o grație naivă, 
care nu e implicit franciscană. 
Franciscanismul e un capitol de 
mistică și dacă e neapărată ne- 
voie să încadrăm pe Francis Jani- 
mes în categoriile esteticei mistice, 
opera lui e marea ilustrație a cseu 
ce se numeşte contemplaţie sensi- 
bilă. Sensaţiile şi reprezentările tu- 
turor lucrurilor mari și mici, trecute 
prin simțuri, sadună în imaginea 
concretă a lumii ca făptură a lui 
Dumnezeu. Frumuseţea ei e un re- 


flex al frumuseţii lui absolute. Des- 
cifrăm urma degetelor lui în lucră- 


rile pe care le-a modelat ca artist 
al cosmosului. Atât franciscanismul 
imnic cât și poesia lui Jammes în- 
tră în această categorie de contem- 


de a se și de lucrurile ei. Natura e opera deosebire considerabilă între poe- 


sia lui Jammses şi poesia lui Paul 
Claudel, deși catolici amândoi. Da- 
că cel dintâiu are un aer franciscan 
în contemplaţia sensibilă pe care 
o realizează, cel de al doilea pla- 
nează în regiunile suprapămân- 
tene ale tomismului. Poesia lui Paul 
Claudel e o uriașă liturghie cosrmni- 
că și forma religioasă pe care o 
realizează el, este aceea a contem- 
plaţilei intelectuale. Unul vede ca- 
podoperele lui Dumnezeu în minia- 
turile pământului, atinse cu mâna; 
cellalt le vede în curcubse și în 
candelabrele inaccesibile ale ceru- 
lui. Și cum, după gândul celebru al 
lui Dionisie Areopagitul, Dumnezeu 
e tot ceea ce este şi nimic din ceea 


ce este, fiindcă e mai presus de o- 
rice creatură, amândoi acești mari 
poeți ai Franţei catolice îl proslă- 
vesc deopotrivă în arta lor, fără să-l 
confunde, panteistic, cu fă&ptura. 


NICHIFOR CRAINIC 














n E pp, d N i Rp i ia i iii 


R. losif ne aduce fideli, în fiecare an, 


la Ateneu, câteva zeci de tablouri, 


- mărturiile „unei vieți închinate exclusiv 


Subiectele d-sale întotdeauna 
simple, lipsite de artificii sunt trans- 
puse întro goană verzue în care-şi 
acordează viziunea şi pe care adeseori 
negrul o exaltă, îmbogăţind-o. Remi- 
niscențele gravurii probabil, căreia d. 
losii se dedicase şi în care d-sa a rea- 
lizat opere pline de interes și origina- 
litate. În pictură, atât cât îngăduie o 
factură spontană, d-sa vădea multă 
arijă pentru formă și volum. În expo- 
ziia actuală însă, se pare că artistul 
e din ce în ce mai câştigat către o 
pictură de contraste, necemută prin 
valoraţie, concepție pe care o ilustrea- 
ză Othon Friesz în Franţa şi într'o oa- 
recare măsură Petrașcu şi Iorgulescu 
la noi. Nu e vorba nici de vreo in- 
fluenţă nici de asemănare între aceşti 
artiști, ci o coincidență de  tempera- 
ment și de concepție. Toţi — cu mij- 
loace personale de exprimare — văd 
în tablou un pretext de prețiozităţi de 
amănunt, de armonii nejustificate de 
valorație, de tonuri frumos dantelate, 
Două curente domină azi pictura ro- 
mânească, primul: acela în care tabloul 
e supus unei discipline stricte, muzi- 
cale și care, isvorește dela Poussin, Co- 
rot şi acei de care vorbesc mai sus, 
cari tind spre tabloul-bijuterie, moşte- 
nitori direcți ai impresionismului. D- 
Iosif e încă din acei cărora le place să 
construiască solid un peisaj, o natură 
moartă și dacă în prezent e înclinat să 
evolueze către o pictură numai de 
contraste, desigur că va face lucruri 
tot atât de interesante ca și până acum 
pentru că d-sa, pe lângă calitățile de 
observaţie, de spontaneitate are şi o 
lungă experiență picturală. Desigur, e 
mult prea scurtă această prezenture 
unsi expoziţii atât de interesante, — de 
aceea îndemn pe cei ce iubesc pictura 
bună să o viziteze. 


picturii. 





R. Iosif 


Casă la mahala 


D-na Maria PillatBrateș expune în 
sala „Cărţii Româneşti” un număr im- 
presioncmt de aquarele cu subiectele 
cele mai diverse. Am admirat adese- 
ori la Saloanele oficiale tablourile 
d-nei Pillat și întotdecuna m'am. între- 
pat dece, cu darurile d-sale nu  în- 
searcă uleiul sau tempera chiar. A- 
Xuarela presupune multă spontanei- 
tate, greu de realizat pe suprafeţe mari 
și mai totdeauna o transpunere, o in- 
terpretare la care materialul însuși te 
obligă. D-na Pillat are virtuţi care ar 
aiuta-o să facă lucruri admirabile în 
dimensiunile în care pictează acum În 
acuarelă, 

In acele mai mici — majoritertea — 
viziunea e mult mai închegată, tech- 
nica mai proprie şi emoția mult mai 
directă. Din Balcic d-sa a ştiut să a- 
leagă colțurile cele mai puţin cerce- 
iate, viziuni de un pitoresc ales iar 
plaiurilor Moldovei artista le-a dat — 
parcă fără efort - - maximum de poe- 
zie şi adâncime. Aceste motive au fost 
„atacate” de mulţi dintre artiştii nos- 
trii „mari“ dar puţini au reușit cu mij- 
loace atât de sumare să le evoce atât 
de intens ca d-na Maria Pillat. 

L ] 

In aceeaș sală cu d-na Pillat expune 
sculptură d-na Celine Emilian.  D-sa 
dovedește o puternică înclinare către 
decoraiiv. Pe acest drum au fost rea- 
lizate cele mai frumoase lucruri sem- 
nate de d-sa. Aproape tot ce e stilizat 
e omogen ca viziune şi nealterat de 
șovătiri. In nudul cel mare din mijlo- 
cul sălii nu mai regăsim însă acel 
ritm al liniilor și al volumelor care ca- 
racterizează sculptura d-sale şi nici 
acea vibrație a materiei care dă via- 
ță unei opere astfel concepută. Imi în- 
gădui deasemenea să remarc, că în 
expoziția d-nei Emilian — ca în cele 
mai multe expoziţii de sculptură rom&- 
neșii -— stărue încă spiritul lui Bour- 
delle. Sculptura e atât de vastă, e un 
câmp atât de mare pentru experien- 
țele din care trebue să-și cristalizeze 
astistul originalitatea încât o pasivi- 
tate atât de persistentă într'o obsesie 
devine curând primejdioasă. 

Lăsând acestea deoparte, expoziția 
d-nei Emilian constitue un progres în 
evoluţia d-sale şi o manifestare artis- 
tică dintre cele mai interesante. 
PAUL MIRACOVICI 


ti PE 9 sl ENI RE 5 e —— 














UNIVERSUL LITERAR 








CARTEA STRAINA 








LUCIE DELARUE—-MARDRUS: 
MES MEMOIRES („„Gallimard''— Paris, 1938) 


Vieața de toate zilele ne face uneori 
să trăim sub impresia autoritară a 
faptului brut sau a epicului pur, a unor 
întâmplări adică, ce ne absorb într'a- 
tâta şi ne înlănțue ritmului neprevăzut 
al desfășurării lor, încât pentru un răs- 
timp încetează obișnuita dedublare a 
fiecăruia dintre noi, în comentatorul 
critic al celui care în acelaş timp făp- 
tuește. Incercăm atunci o stranie sim- 
țire de alteritate, ca şi cum ni S'ar [i în- 
găduit brusc răgazul unei vacanțe ne- 
aşteptate, al unei aventuri dincolo de 
tiparul știut al obișnuințelor de simţire 
Si atitudine din care se închiagă con- 
știința intimă a continuității autobio- 
groiice. 

E o senzaţie de permeabilitate perfec- 
ţă. de „porozitate“, cum ar numi-u 
Paul Valery, când realitatea dimprejur, 
-— tot ce nu eşti tu însu-ţi — se im- 
pune atât de covârșitoare, încât con- 
vingerea participării personale la exis- 
tența unanimă face loc unei sensaţii 
pasive: nu mai trăeșşti parcă ci eşti 
trăit. 

In memoriile pe care le-a dat tipa- 
rului, anul acesta, d-na Lucie Delarue- 
Mardrus descrie acest fel de simţire, pro- 
punânu chiar, în locul unei explicaţii, 
a ipoteză ingenioasă pe care am ve- 
dea-o folosiţă cu succes ca temă a unui 
roman fantezist, în genul „Cântăritoru- 
lui de suflete“ al lui Maurois. Urmând 
sugestiile teoriei lui Branly, ia modă 
pe la sfârșitul veacului trecut, scrii- 
toarea asemuieşte creerul omenesc cu 
un aparat sensibil, care ar înregistra, cu 
mai multă sau mai puţină fineţe şi in- 
tensitate cugetările, simţirile „emana- 
țiile” vieţii fără ca posesorul aparatului 
să aibă vreun merit sau o vină. 

După ce povestește felul în care a fă- 
ent cunoştinţa lui Sully Prud'homme, 


„într'un salon de modă veche, înţesat. 


da tineri literați“ și elogiile primite 
dela maestru, memorialista scrie aşa: 

„Eram fericită dar, ciudat lucru, de- 
Joc mirată. Laudele acestea nu făceau 
decât să întărească un instinct surd 
care-mi spunea că eram născută spre a 
fi poet, și nu un poet oarecare. 

Îmi e greu să exprim ceeace simţeam. 
Primeam destinul cu tot ce-mi aducea 
omagial, fără niciun fel de vanitate ci 
ma degrabă ca pe un lucru fatal şi de 
care eu nu eram răspunzătoare. 

Pot spune chiar că un fel de teamă 
chinuitoare mă cuprindea, timidă și lip- 
sită de apărare cum eram, gândindu-mă 
că am fost eu aleasă ca să fiu acest 
poet”. 

Ceeace ne interesează, din rândurile 
citate, este împletirea instinctului pre- 
destinării poetice sau a vocației necesa- 
re cu o conștiință a lipsei de răs- 
pundere, — care împreună justifică 
temperamental talentul d-nei Delarue- 
Mardrus. Mai ales cea de-a doua trăsă: 
tură, conștiința de a fi interpreta unui 
rol predestinat în marea piesă a vieţii, 
al cărei desnodământ nu ar putea să fie 
întrucâtva sau de nimeni schimbat, ex- 








plică partea importantă a jocului exu- 
berant în vieața scriitoarei, a jocului 
pentru joc, fără consecinţă şi tot astle) 
curajul recunoaşterii unor înclinări a- 
adolescentine obişnuite şi vârstei şi se- 
xului, dar pe care morala curentă so- 
coteşte că le-a stârpit în germene a- 
tunci când se preface că le ignoră. 
Copilăria și adolescenţa d-nei Lucie 
Delarue-Mardrus, până în preziua căsă- 
toriei cu doctrul J. C. Mardrus, celebrul 
traducător al basmelor orientale din O 
mie şi una de nopţi, la sfârșitul veacu- 
lui trecut sunt evocate în pagini de o 
grație spontană firească și de o nesecată 
fantezie, — pagini care-şi vor păstra, 
desigur, în toată prospeţimea, farmecul 
cuceritor al amintirilor vârstei de aur, 
atunci când cele mai multe opere din 





Lurie Delarue-Mardrus 


bogata activitate a scriitoarei se vor 
ofili și vor fi date uitării. 

O întreagă epocă literară și artistică 
reînvie în aceste memorii, cu atmosfera 
specitică a saloanelor, atelierelor şi ex- 
poziţiilor de artă parisiene din prejma 
anului 1900. Gusturile şi aptitudinele 
multiple ale memorialistei, sensibilita- 
tea ei primitoare și plină de înțelegere 
pentru sugestiile artelor celor mai va- 
riate, i-au îngăduit să fie primită în in- 
timitatea artiştilor şi a scriitorilor celor 
mai de seamă al timpului: Frangois 
Copee care a sfătuit-o să se apuce se- 
rios de menaj și Sully Prud 'homme, 
„mianagerul” notorietății ei, Anatole 
France și d'Annunzio, Heredia și Robert 
de Montesquieu, Alfred Jarry și Sacha 
Guitry, Albert Besnard și Auguste Ro- 
din. vi 

Amatorismul ei inteligent şi entuzi- 
ast găsea în preajma acestor ilustre per 
sonalități, atmosfera cea mai prielnică 
pentru stimularea zelului propriu. 


Memoriile d-nei  Delarue-Mardrus, 
scrise şi publicate Ja o vreme când 
vârsta. — cum se spune în prefaţă —- 


„mă aşează între puţin viitor şi mult 
trecut“, au isvorit dintr'o firească ne- 
voe  gospodărească, de inventariere 
a recoltei adunate între paginile zeci- 


IOVAN_DUCICI 





ZOHR 


Călătorul întâlni pe 'nserat, pe țărmul mării, o 
femeie tânără şi necgră, cowe în fața stelei ce 
strălucea în acea clipă în apus, luă cei doi sâni 
negri și grei, în mâini și începu să rostească ru- 
găciunea, tinându-şi ochii PDL poR a asupra pla- 


netei. 


Aceasta era o rugăciune către Zohra, care este 
o zeiță cu sâni tot asa de negri și de grei, Zohra 
trimite în fiecare seară steaua ei, să primească 
femeilor 
pustiu, al căror trup n&zueşte după un bărbat. 

A doua zi, în amurg, pe acelaș țărm, ea zăcea 
în brațele unui călător străin. Insă, nefericita n'a 
ivirea Stelei, 
pentrucă ochii i s'au întunecat de sărutările lui. 


în numele ei rugăciunea tuturor 


salutat ținându-și sânii în mâini, 


RH 


din 


Astfe!, străinul a despărțit temeia de zeița ei. 


De aceea femeia i-a dat un soiu de strugure de 
care trebuia să moară înainte de a apune Steaua 
supărată — în pustiu. Pentrucă Zohra este crudă 
și nu i-ar mai fi trimis pe țărm, în fiecare seară, 


un alt bărbat. 


Trad. de B. PISAROV 


NOTIȚE SI ECOURI . 





lor de volume, de-alungul întregii vieti. 
in mai multe rânduri, autoarea lor se 
apără de învinuirea de orgoliu şi res- 
pinge orice bănuială de vanitate, cu 
toate că nespus de prielnică unor astfel 
de păcate i-ar fi fost atmosfera dimpre- 
jur. saturată de laudele cele mai cople- 
şitoare. 

A socotit ca o virtute să reziste ispi- 
telor măgulitoare și a primit elogiile 
ce i se aduceau, în chipul cel mai fi- 
vesc, dar fără să le ia vreodată în se- 
rios, aşa cum le primea toate în vieață 
şi le vedea, doar sub aspectul de feer 
dintr'un basm oriental... „și dacă am 
siârșit prin a lua în serios caricra mea 
de scriitor, pot spune că nu mi-a dat 
satisfacţii niciodată; că afară de una 
singură dintre cărțile mele, toate pe 
care le-am scris au rămas cu mult sub 
ceea ce aș fi vrut să fac, decepţii ade- 
vărate. Cât despre rest... Zădărnicia 
unui regret atât de melancolic nu ega- 
lează decât vanitatea unei opere şi a- 
proape a întregei literaturi femenine,— 
miniaturală și diminutivă, — literatură 
nevertebrată, care a izbutit totuşi 
— prin ce miracol? — acea carte unică 
Wuthering heights („La răscrucea vân- 
urilor“) de Emily Bronte. 


CLAUDE AVELINE: VOITURE 7 
PLACE 15. 


Pentruca plăcerea ciţitorului să ră- 
mână neștirbită ar trebui să nui se 
spună ceea ce află abia după ce a întors 
peste o sută de pagini: că Voilure 7 
place 15 e un roman polițist, și că odată 
cu personalul somptuosului hote) din 
piața Concordiei și cu bijutierul Fon- 
taine, a fost mistificat de faimosul 
escroc internațional Bergeron, travestit 
pentru circumstanţă, în rolul burghe- 
zului provincial Gerardin, câștigătorul 
lozului de un milion de franci la lote- 
ria națională de stat, 


Al doilea rol important al acestei 
piese polițiste e interpretat de inspecto- 
rul Riviere, cu o rară vocaţie, pe care 
lipsa de rutină și tractul debutantului 
o fac şi mai emoţionantă, mai omeneas- 
că. Pentru că Riviere e la prima lui „a- 
facere“. 

Calitățile literare, de analiză subtilă 
și umor ale textului. ingenioasa folosire 
a monologului interior, scena ultimă, 
din expresul Paris-Bruxelles, în care 
polițiștii şi escrocul fraternizează într'o 
atmosferă de admiraţie mutuală şi des- 
tindere, ca întrun final de „comedia 
dell'arte'“* când actorii își scot măştile și 
se arată publicului în înfățișarea lor ds 
toate zilele, — sunt menite să deştapte 
interesul şi să atragă bunăvooinţa citi- 
torilor cari disprețuesc pe nedrept ge- 
nul minor al literaturii polițiste, cel 
puţin în cazul unor scriitori ca Agatha 
Cristie, Conan Doyle și acum Claude 
Aveline. 


MIHAI NICULESCU 





UGO FOSCOLO 





SONET SERII 


Poate pentrucă ești a tăcerii 

Fatală răsfrângere, atât de dragă 

Cobori, spre mine, seară ! şi când de tine se leagă 
Vânturile senine şi uşorii nori ai verii 


Şi când porţi. din aerul îngheţat 
Intunecimi sbuciumate, spre depărtat 
Univers; tu, seară mereu invocată revii 
Şi secretele căi ale inimii, suav mi le ţii, 


Mă faci să hoinăresc, cu gândul, pe urmele 
Ce merg spre nimicul etern; şi 'n timp ce fuge 
Răutatea vremii acesteia, dispar şi turmele 


De griji; căci, de-acum, cu mine se şi distruge. 
Şi'n timp ce liniştea toată-ţi privesc, se îmbună 
Arzătorul suflet, războinic, ce mă consumă. 


Traducere de ILEANA BUSULOCEANU 





astfel de opere trebue urmârită 


PROBLEMA TRADUCERILOR 


acă pe planul politi- 

cei internaţionale, a- 

nul 1938 a adus o con- 

tribuţie însemnată la 

strângerea relațiuni- 

lor  franco-britanice, 

lăsând chiar să se întreva- 

dă pentru un răstimp mai 

indelungat, posibilitatea unei 

conlucrări susținute şi profita- 

bile în vederea intereselor co- 

mune ale celor două popoare, 

inițiativa particulară a tăcut şi 

ea, în scopul apropierii sufle- 

teşti şi al cunoaşterii sincere, 

unele sforțări demne de tot in- 
teresul. 

In această ordine de idei, tre- 

bue relevată tipărirea sau ree- 

ditarea în limba franceză a câ- 


torva 'opere dintre cele mai re- 
prezentative din literatura en- 
gleză, nu numai prim faptul va- 
lorii lor ca atare, dar şi pentru 
cunoaşterea mentalități: şi a 
evoluţiei gusturilor, ideilor şi 
moravurilor poporului britanic. 

Reeditarea unei traduceri mai 
vechi, da mult epuizată în li- 
brării, a celebrului Tom Jones 
d. H. Fielding — pe care cri- 
tica literară franceză, destul de 
cumpătată în aprecieri, faţă de 
operale străine, nu ezită să-l so- 
cotească drept cel mai mare ro- 
man din toate literaturile, — ca 
şi tipărirea într'o nouă tradu- 
cere a Bâlciului vânităţilor (Va- 
nity îair) de Thackeray, — atât 
de prețios pentru cunoașterela 
epocii victoriene; apoi, apariția 


anumţată, înainte de sfârșitul 
acestui an, a teatrului shakes- 
peareân şi 2 lui Robinson Cru- 
soe, tot în traduceri  inediţe 
până azi, sunt fapte de cultură 
care me lămuresc cu destulă 
precizie asupra tendințelor și 
preocupărilor actuale ale pu- 
blicului francez. 

Insemnătatea acordată pro- 
blemei traducerilor, într'o lite- 
ratură oare a dat patrimoniului 
civilizaţiei omeneşti cele mai 
multe opere de valoare univer- 
sală e un fapt semnificativ şi 
o îndrumare prețioasă pentru 
cultura noastră, în preocupările 
căreia  împământenirea unor 


în 'acelaș timp cu încurajarea 
creaţiilor originale, 
O DEFINIȚIE 


Cu prilejul uri discuţii: asm- 
pta sensuiui: exact al cuvântuiui 
„Sinonim“, Georges Duhamel a 
improvizat următoarea defini- 
ție, care pentru humorui ei, so- 
cotim că merită să mu fie dată 
uitării. Cititorii noștri vor ju- 
deca singuri: „Un sinonim, — 
a spus creatorul lui Salavin, — 
este cuvântul pe care-l între- 


buințezi atunci când nu-ți mai 


aduci aminte ortografia aceluia 
ia care te gândiseși întâi...” 


Pa a a a a E RI CN 


19 Noembrie 1938 


Pentru 
oricine altul decât George Enescu, a 


Concertele George Enescu. 


da, 
te în acelaş oraș, ar părea, 
forțele normale ale unui artist 
cerințele ascultătorilor, excesiv. 

Anunţate de George Enescu, şease 
concerte nu numai că nu pot trece 
pentru nimeni drept prisos, dar îm- 
prăştie tuturor regretele de a trebui să 
asculte atât de puţin un artist cu infi- 
nite aspecte, care în fiece clipă des- 
coperă minţii și sufletului imbold nou 
către frumos, întelegere  reimprospă 
tată, bucurie neîntâlnită încă. 

George Enescu rămâne cel mai am- 
plu, mai adânc şi mai descătuşat în 
toate avântările sale, dintre gânditorii 
ce se pot închipui muzicei. În acelaș 
timp aduce pilda unei organizaţii prac- 
tice de muzician, pe care istoria muzi- 
cei şi-o înscrie printre minunile ce i-au 
fost ursite, pentru multiplicitatea, mă- 
reția şi temelia de imensă știință pe 
“care este înfiripată și pentru darurile 
supreme ce reprezintă. 

S'a mărturisit din nou, totul, în con- 
certele sale. In sonate de Beethoven, 
pătrunşe în l&untrica lor frumuseţe, 
realizate în acelaş timp într'o armonie 
formală de antică splendoare; în So- 
nata de Cesar Franck, poemă nepri- 
hănită a genului, împărtăşită în idea- 
lismul năzuințelor ei spirituale; în îm- 
podobirile baroce şi romantismul com- 
posit al sonatei de Sirauss, reflectate 
în unda pogtizentă revărsată din vioa- 
ra maestrului: în înflăcărareu nobilă 
și inspirația sinceră şi puternică a so- 
natei în la minor de Schumamn, sim- 
țite şi comunicate răscolitor. 

Sonata III de George Enescu, măia- 
stră înfiripare de tâlc popular româ- 
nesc, în figuraţii instrumentale de un 
complex şi o originalitate excepțională 
şi un belşug de evocări încă neiniâl- 
nit în muzica noastră şi în literatura 


în foarte scurt timp, şease concer- 
faţă de 
şi de 





George Enescu 


universală a viorii, a fost alt mare pri- 
lej de desfăşurare a nesacatelor resur- 
se ale interpretărilor lui geniale. . 

Primul concert de sonate a fost dat 
cu concursul la pian al d-lui Radu Mi- 
hail care dacă a dat o sonată de Bee- 
thoven cam firavă şi în final nu tocmai 
sigur susținută şi o sonată da Franck 
nu întoideauna de fericiiă realizare, 
s'a dovedii merituos în sonata II a 
maestrului Enescu, lămurind mai bine, 
posibilitățile d-sale picmistice şi muzi 
cale, care i-au apărut mult mai favo- 
rabile, în decursul încercărilor de pu- 
țin comună răspundere instrumentală 
a lucrărei. 

În al doilea concert de sonate, par: 
tea pianului a fost ținut de d-ra Made- 
leine Cocorăscu, al cărei joc de fermă 
velocitate și brio pianistic s'a valoriti- 
cat în special în sonata de Richard 
Strauss, în execuţia cărei cunoscuta 
pianistă a atins cel mai însemnat suc- 
ces al d-sale din contribuţia dată. 

Filarmonica. D. George Georgescu 
a dat ospitalitate în concertul pe care 
la dirijat săptămâna trecută la Filar- 
monica, unei compoziții româneşti, gest 
care ar fi cu atât mai de elogiat, cu 
cât s'ar repeta mai frecvent. Sorţii au 
căzut asupra „„Povestei neamului”, de 
d. Sabin Drăgoiu, în care autorul își 
impune drept fir călăuzitor înșiruirea 
faptelor istorice capitale ale evoluției 


neamului românesc. „Povestea nea: 
mului” a d-lui Drăgoiu, privită stric! 
ca muzică, are pagini de inspirație 


frumos caracterizată şi aducătoare de 
suflu românesc, dar, sub apăsarea u- 
nui program deosebit de încărcat, a 
pare, arhitectonic, prea  mozaicată, 
când nu este legată de cele ce voește 
a ilustra. 

Încercarea trebue totuşi considerată 
din multe puncte de vedere  intere- 
scmtă şi, pentru compozitor, încă o do- 
vadă de înzestrare aleasă. 

D. George Georgescu a condus lu 
crarea cu convingătoare  pormiri și 
deosebit accent. Seara simfonică a 
continuat cu concertul pentru pian $ 
orchestră de Schumemn în interpreta: 
rea d-rei Annie Fischer, pianistă dotată 
cu un temperament adesea remarca: 
bil prin căldură şi însuflețire, şi cu a- 
preciabilă destoinicie de meșteșug dar 
cu tendința, uneori, de a o face să lân- 
cezească ritmul de desfășurare a mu: 
zicei ce execută. 

ROMEO ALEXANDRESCU 





nt 
— 





a i N N MI 
DO N N N O 


=== 19 Noembrie 1938 







— Do-cto-rul Huss, doctorul Huss!,.. 

Huss abia se culcase când furtuna & 
isbi în geam chemarea aceasta stărui- 
toare. Ce putea fi, se gândi el. Lui Ilarie 
trebue să-i fi murit băiatul cel mare. 
Ei și?... Ce ar mai fi putut face? Şi 
așa se ostenise destul. Dar îşi aduse 
aminte că și vărui său, consilierul Diac 
are un cogil bolnav: pe micuța Gabriela 
căreia el îi zicea mai pe scurt Gaby și 
care era nespus de drăgălașă când îl 
imita pe unchiul Anton. 

Gabyl... Lui Gaby trebue să-i fie rău 
observă FHuss, cu vocea cu care-şi fre- 
dona de obiceiu plicticosul său: nu-mi 
pasă dacă pleci şi, hotărât să se scoale 
se sprijini în coate aruncând cu picio- 
rul învelitoarea de lână sub care se 
întinsese așa qe comod. Dar iar si 
gândi: de ce tocmai Gaby? Sunt atât 
de mulți copii bolnavi pe strada aceas- 
ta încât abia le poți socoti numărul. Și 
Toma are unul şi preotul și brigadierul 
Pop. Motivele acestea pe care el le gă- 
sea toate în favoarea lui Gaby îl făcură 











să-şi mai potolească neliniștea. Ba în 
cele din urmă hotări să nu se coboare 
din pat decât atunci când ar distinge 


FR 3 i 
vocea sau când aceasta ar deveni prea 


" stăruitoare. 


Afară furtuna urla. Ploaia arunca 


“* voiniceşte în fereastra din faţa cămi- 


nului picături mari de apă, pe care le 
aurea în răstimp lumina fulgerului. Era 
peste putință să se mai poată auzi vre-o 
voce omenească. Cerul își descărca mâ- 
nia asupra pământului și nimeni n'ar fi 
fost în stare să-l înfrunte în noaptea 
aceea. Totuși, Huss auzi pentru a doua 
oară, luptându-se cu elementele, stri- 
gătul desnădăjduit : do-cto-rul  Huss, 
doctorul Hu-u-ss!... 

De astădată nu mai era de glumit: 
trebuia să se scoale, orice ar fi fost. 
E drept că nu cunoscuse vocea însă nu 
se putea îndoi nicidecum de realitatea 
ei. Fusese atât de puternică încât în- 
vinsese grozăvia de afară. Intinse dar 


mâna pe noptieră, aprinse lumina şi 
sări din pat. 
Când se întâmplase istoria aceasta 


doctorul Huss nu trecuse de cincizeci 
şi opt de ani și era văduv de treispre- 
zece. Ana cea uscată, care fusese pe 
vremuri doica nevesti-sei, şi care acum 
avea delicata sarcină de a-i pregăti cina, 
era singurul suflet omenesc pe care-l 


Po veste 


UNIVERSUL LITERAR 


mai adăpostea sub acoperișul său. Pu- 
țin ursuz, Huss ţinea însă la dânsa 
fiindcă, de câte ori trebuia să plece în 
oraş, o intreba: ce ziui Aneto, o 
plouă astăzi? Şi dacă femeia răspun- 
dea: da! [Huss se înarma numai decât 
cu umbrela și niciodată nu dădea greș. 

După ce-şi trase în picioare pantofii 
de pâslă, începu să-l roadă iar îndoiala, 
se gândi s'o întrebe şi pe bătrână, îna- 
inte dea se îmbrăca; poate ea vati 
recunoscut vocea şi atunci va ști mai 
bine ce are de făcut. Ana intră ținând 
în mână cartea de rugăciuni şi când 
auzi despre ce-i vorba răspunse mâni- 
oasă: ce-ţi mai trece prin cap domnule, 
nauzi cum vâjie vântul prin coşuri ? 
La dumneata  totdeauna-i așa : când 
umflă furtuna acoperișul ți se pare că 
vorbesc strigoii. 

Doctorul Huss rămase nedumerit pe 
marginea patului. Privi înduioșat la 
femeia care ieșea bombănind cuvinte 
neînțelese și zise ca pentru sine: de 
când a căzut în mintea copiilor, visează 
numai strigoi, Apoi începu să se plimbe 
dealungul odăii frecându-şi mâinile şi 
repetând într'una: a fost totuși o voce 
omenească, In cele din urmă se con- 
vinse că-l strigase cineva, dar oricât 
și-ar fi frământat memoria glasul îi ră- 
mânea necunoscut. „Fie, hotări el, mă 





Alături de Tolstoi 





A apărut, recent, în limba rusă, un 
volum cu amintiri despre Tolstoi, dato- 
rit strălucitului eseist N. Poze, care a 
trăit, pe vremuri, ani îndelungaţi în in- 
țimitatea magului dela Iasnaia-Poliana. 

„Nu știu dacă viața mi-ar fi fost mai 
fericită sau nu, în tot cazul ea ar fi fost 
alta dacă Tolstoi mar fi contribuit cu 
partea sa... Cu suferințele oamenilor 
Tolstoi m'a făcut să-i cunosc mai bine; 


cu durerile lor, am putut adânci mai 
ușor un caracter“ — spune autorul a- 
mintirilor. 


„Viaţa eroilor săi a fost în largă mă- 
sură însăși viața mea. Necazurile şi bu- 
curiile lui Bolkonski „ale Nataliei Ros- 
tov, ale Anei Karenina şi Caterinei Mas- 
lova sunt pentru mine tot aşa de reale 
Ca și sentimentele mele proprii. 

Ca apostol, Tolstoi m'a făcut să înţe- 
leg contradicţiile dintre convingeri şi 
fapte reale, m'a îndemnat să protestez 
contra ipocriziei şi minciunei  conven- 
ionale, contra închinării a tot ce este 
stabilit de oameni și mi-a explicat ne- 
cesitatea armoniei dintre scop și mijloc. 
Tolstoi mi-a ajutat să înţeleg deplin și 
să iubesc curat pe Christos ca pe „un fiu 
al omului care nu-şi găseşte locul între 
oameni“. 

Intr'un cuvânt, Tolstoi a invierşunat 
în sufletul meu lupta dintre omul ac- 
tual și omul viitorului, dintre realitate 
și ideal. Intâlnirile cu Tolstoi au fost 
pentru mine supremele bucurii pe care 
ți le poate oferi o viață omenească. Nu 
pot găsi cuvintele potrivite să le expri- 
me în întregime. Prea trăiam intens, 
discutând cu el. 

L 
In primăvara anului 1900 eram de față 
la prima întâlnire a lui Maxim Gorki 
cu Tolstoi, la Moscova. La un moment 
dat a venit vorba de o apropiată şeză- 
toare la care Gorki trebuia să citeasră 
din operele sale. 

— Oare, Alexei Maximovici, ești d-ta 
un bun cititor? îi întrebă Tolstoi surâ- 
zând. 

— Nu, nu prea. 

— Atunci dece apari în public ? Vrei 
să te „afișezi“ ? 

— Nici asta! răspunse scurt Gorki ; 
dar n'am ce face cu tinerimea, ea mă 
solicită. 

— Ah! tinerimea, tinerimea! spuse 
Tolstoi. E bună numai atunci când nu 
se gândeşte că e tinerime, când nu are, 
ca să zic așa, conștiința că formează pe 
lumea asta ceva deosebit. Intâlneşti a- 
desea pe la sate fete care se trudesc din 
răsputeri să „afișeze“ inocența lor. O 
asemenea inocență, spune-mi dacă faze 
un ban ?... Oricine te-ar ruga, Alexei 
Maximovici, nu trebue să accepţi. Mie 
mi s'a întâmplat numai o singură dată 
şi atunci fără voia mea. Se ţinea la Mos- 
cova un congres al medicilor şi natura- 
liştilor. M'em dus împreună cu Timirea- 
zev. El mă duse deadreptul la tribună. 
Publicul zărindu-mă începu să aplaude. 
Aplauda frenetic. Timireazev îmi șopti: 

— Mulţumește, te aplaudă pe d-ta. 

Atunci am protestat : 

— Au ce sunt eu vinovat să mă în- 
chin ? 

Mai târziu veni vorba despre opera 


lui Gorki, 


— Lew Nicolaevici, ai citit pe „Toma 
Gardeev“ al meu? 

— L-am început, răspunse Tolstoi, 
dar nam reușit să-l termin. i l-ai 
imaginat fals. Totul este numai imagi- 
nație. N'a existat și nu va putea exista 
nici odată așa ceva. 

—Cum, și copilăria lui Gardeev ?... 
Asta, te asigur, nu-i numai fantezie. 

— lartă-mă, dar nu-mi place, răspun- 
se clar Tolstoi... Ai d-ta o mică povestire 
„larmarocul din Galtva“. Mi-a plăcut 
mult. E simplu și natural. O poţi citi 
cu aceeaș plăcere, și de două ori. Este 
bucata care aminteşte arta lui Gogol, 
marea artă a lui Gogol. Unde a dispărut 
veselia noastră ! A fost atât de mare la 
Gogol şi o au acum atât de puţini scrii- 
tori contemporani. 

Câteodată Ciricov, altădată Cehov. 
Am citit cu plăcere în revista „Viaţa“ 
povestirea lui Ciricov „Valea dintre 
munţi“. 

— Aceasta este pur și simplu o anec- 
dotă, replică Gorki aproape înfuriat. 

— Şi ce-i cu asta ? întrebă Tolstoi. Și 
„Căruţa'“' lui Gogol e anecdotă și pro- 
babil va fi citită și atunci când eu şi 
d-ta vom fi uitaţi. 

După aceea l-am rugat pe Gorki să-mi 
spună părerea sa despre Tolstoi. 

— De, știu şi eu!... Cum să-ţi spun ? 
răspunse el. Parcă ești în Finlanda... 
nici aj tăi, nici străini... totuși — rece. 

Tolstoi, însă, l-a plăcut pe Gorki. 

M-am dus la el după câtva timp. 
L-am găsit singur. 

— Mi se pare că prietenul d-tale este 
cam supărat pe mine, cu toate că nu 
i-am spus ce are maj caracteristic, Me- 
ritul cel mare rămâne al său, pentrucă 
Gorki ne arată sufletul în „basiac“, pe 
când Dostoiewski în „criminal“. 

Regretabil este că imaginează prea 
mult. Vorbesc bineînțeles de imagina- 
ţia psihologică. Presupunem că d-ta 
scrii un roman în care eroul d-tale plea- 
că la polul Nord și acolo se căsătoreşte. 
Perfect, faptele se pot împlini. Dar dacă 
d-ta îmi descrii un condamnat la moar- 
te care ar dori să fie spânzurat la polul 
Nord în loc de sătucul lui, ori Moscova, 
— atunci imaginația-i mult vătămătoa- 
re, Chiar pentru cititorii romanului 
d-tale, Gorki nu ştie să descrie natura. 
„Marea râde“, „cerul plânge“ şi așa mai 
departe ; toate astea sunt de prisos. Nu 
se pot confunda elementele naturii cu 
stările sufletului omenesc. 

— Dar aceasta-i baza poeziei noastre 
populare, îi spusei eu. 

Tolstoi se gândi un moment, după 
care îmi răspunse : 

-— Atunci era necesar, acuma Nu | 

Despre literatura străină părerile sale 
nu erau mai elogioase. Pe Ibsen aproa- 
pe îl disprețuia, mai cu seamă când era 
vorba de „Femeia mării“. Singur Mau- 
passani îi era pe plac. 

— Dar sunt bucăți în opera lui pe 
care d-ta trebue să le socoți imorale, 
vătămătoare. 

— Firește... Insă la un talent adevă- 
rat sunt doi umeri... laşi în jos unul, se 
ridică celălalt... Trebue să-i ţii pe a- 

mândoi la aceeaș înălțime. . 





de GEORGE DORUL DUMITRESCU 


In toamna aceluiași an am fost cu 
Gorki la lasnaia-Poliana. Lew Nicolae- 
vici şi Solia Andreevna ne primiră cu 
multă amabilitate. Tolstoi nu era încă 
restabilit după boala care-l ţinuse luni 
întregi în pat. Când îl întrebai de sănă- 
tate, răspunse zâmbind : 

— Mă apropii de mormânt. Nu sunt 
departe. Este dealtfel şi vremea. 

O plimbare prin parcul castelului îl 
învioră. Făcu glume, părea tare vesel, 
sărea cu multă vioiciune şănțuleţele pli- 
ne cu apă. Privi la Gorki cu multă căl- 
dură. 

— Nu-ţi prea plac eu d-tale, se vede, 
Alexei Mihailovici. 

Gorki fu 


surprins, dar răspunse 
prompt : 
— Da, nu prea, Lev Nicolaevici. 
Tolstoi nu răspunse. Mai târziu 


schimbă vorba. 

Gorki îl ațâță, spunând direct că 
nu-i place „Invierea“, prețuește totuși 
atitudinea justă și deci binevoitoare a 
lui Tolstoi față de criminalii politici din 
ultima parte a romanului. 

Indispoziția lui Gorki provenea nu 
din antipatia lui față de Tolstoi, ci din 
condiţiile sale de trai. Totul, la Isnaia- 
Poliana, i se părea autorului „Copilăriei 
mele“ străin de sufletul rus. 

S'a scris mult asupra contradicțiilor 
dintre opera şi viața lui Tolstoi, fără să 
se gândească cineva că tocmai aceste a- 
parente deosebiri i-au ajutat să apro- 
fundeze o operă puţin comună chiar 
marilor scriitori ai timpului său. S'a ig- 
norat faptul că, în ciuda tuturor aparen- 
ţelor, ființa cea mai apropiată de Tolstoi 
a iost toţ Sofia Andreeva. 

Un cunoscut savant francez, vizitând 
pe Tolstoi, a stat mai mult de vorbă cu 
dânsa, ceeace a îndemnat-o să-l întrebe: 

— D-ta nu regreţi timpul pierdut, în 
care ai fi putut profita discutând cu 
Tolstoi ? 

— O nu, deloc — răspunse francezul, 
să discut cu o persoană care timp de 
treizeci de ani a stat lângă Tolstoi fără 
să fie de loc înfluenţată de el, pentru 
mine faptul constitue o nemaiîntâlnită 
atracțiune. 

Imi istorisea Sofia Andreeva, cum a 
fost posibilă ridicarea cenzurii de pe ro- 
manul „Sonata Kreutzer”. La început se 
credea o imposibilitate, căci însuşi îm- 
păratul Alexandru al III-lea care o ci- 
tise în manuscris s'a pronunţat contra 
publicării. Contesa nu pierdu speranţa. 
Dificultatea îi mărea energia. Reuşi să 
obțină audienţă la împărat. 

— Spune-mi contesă, întrebă el, dece 
stărueşti d-ta să obţii permisiunea pu” 
blicării „Sonatei Kreutzer'? O astfel de 
operă, îndreptată contra familiei și a 
căsătoriei, mi s'ar părea mai firesc să 
nu-ţi placă. lar ca soţie a lui Lew Nico- 
laevici ar fi cu cale să-ți fie chiar ne- 
plăcută. 

Sofia Andreeva răspunse : 

— Eu vă rog să îmi permiteţi a o 
publica nu ca soție a lui Tolstoi, ci ca 
editoarea operelor sale. Doresc ca toate 
de care mă ocup să fie făcute cât se 
poate mai bine, şi publicarea scrierilor 
lui 'Tolstoi cere în primul rând ca ele 
să fie complete“. 







să. 








iDoctorul 





Huss 





stranii 


voi îmbrăca pentru oricine ar fi”. Îşi 
trase ghetele, îşi puse cămașa de olandă 
cu plastronul sorobit și pentrucă vocea 
de afară îi dădea răgaz, își înnodă în 
jurul gâtului cravata liliachie cu pică- 
turi roșii pe care şi-o cumpărase în a- 
jun. (S'ar fi putut să aibă de lucru până 
dimineaţa şi Huss ţinea mai presus de 
toate să fie corect). 

Imbrăcat de sus până jos „aștepta să 
se mai repete odată vocea, să se înfă- 
șoare în pelerină şi să coboare scările 
în întâmpinarea clientului. Dar nu se 
întâmplă nimic. Vocea pierise strivită 
de nebunia vântului. 'Trecuse un sfert 
de oră de când se îmbrăcase şi de afară 
nu mai răsbia nicio chemare până la 
urechea lui, Neliniştit se duse la fe- 
reastră şi ascultă puţin: nimic! Atunci 
o deschise încetișor însă vântul i-o 
smuci din mână şi o isbi atât de puter- 
nic de perete, încât o prefăcu în țăn- 
dări. Câteva picături de apă îi stropi 
fața şi cravata cea nouă, dar el nu se 
sinchisi de loc. Prinse cerceveaua goală 
în cârlig, trase storul şi începu să se 
desbrace fredonâna : nu-mi pasă dacă 
pleci, — ca şi când nu sar fi întâmplat 
nimic. 

Când însă vântul umilă transperan- 
tul de trestie şi pătrunse rece până la 
dânsul, îl cuprinse ciuda : ce înseamnă 
asta, își bat joc de el? Chiar mâine va 
descoperi făptașul și va şti cum să-l 
pedepsească. Nu va mai îndrăsni altă- 
dată. Un vaet sinistru se auzi departe, 
și o lumină albastră umplu odaia, ui- 
mată de o rupere adâncă a văzduhu- 
rilor. Doctorul Huss deveni furios. Cum 
l-ar mai fi udat dacă eșia! Chiar prin 
pelerină ar fi trecut ploaia. Şi el care 
se îmbrăcase, ca un dobitoc, pentr'o 
vizită adevărată. Vai de cravata lui! 

Frământat de astfel de gânduri se în- 
tinse din nou în pat, dar nu putu ador- 
mi. Căldura așternutului îl făcu să se 
gândească la iadul de afară şi, fără să 
ştie nici el cum, la nenorocitul zare-l 
strigase. Nu se poate, se răsgândi tiuss, 
să fie o farsă, Pe astfel de vreme cui 
îi mai arde de farse? E drept că doc- 
tarului Madolciu i sc întâmplase acum 
un an așa ceva dar ce noapte era a- 
tunci? O feerie! Şi apoi era atât de in- 
sistentă chemarea. Fără îndoială un caz 
grabnic: o facere sau o rănire cu pier- 
dere mare de sânge. Cine mai ştie ce 
grozăvie! Ce-o să se vorbească mâine 
în oraş când se va afla că el a refuzat 
un ajutor pe care era dator să-l dea. 
Fără îndoială că n'o să poată invoca 
nici vremea, câinească, nici surzenia 
Anei, nici — ce meschinărie! — cra- 
vata cea nouă stropită cu roşu de vișină 
coaptă, Atunci va fi jinduit: adio cli- 
entelă, adio petreceri la „Leul roșu“. 

Toate acestea îl făcură să-și piardă 
capul până într'atât încât se puse cu 
tot dinadinsul pe ascultat. Căuta să 
prindă cu urechea silabele de vată ale 
cuvintelor pe care le topise ploaia. As- 
culta șueratul viscolului de apă, doar 
va distinge chemarea aceea neliniști- 
toare care se spulberase, care miurise. 
Deodată nu mai auzi nimic: un ţiuit 
prelung îi umplu urechile, un ţiuit care 
se transformă, în cele din urmă, într'o 
linişte de vis, 

Apoi iar începu ropotul ploii pe aco- 
periş, pe ferestre, peste tot. 

Obosit, Huss aţipi puţin, dar un vis 
urât îl făcu îndată să se deștepte în 
sudorile spaimei. Se părea că în salo- 
nul cel mare al castelului „Nufărul 
galben”, (Huss auzise adeseori vorbin- 
du-se despre acest castel) mai mulţi 
bărbaţi se adunaseră la o petrecere. 
Unul din ei, îmbrăcat în îrac violet, 
cânta la un pian infirm nişte melodii 
ciudate. Când muzica era în toiu auzi 
o voce subțire strigându-i numele. Nu- 
maidecât omul în frac sări dela pian, 
îl prinse în braţe şi fugi cu el spre fe- 
reastra care era deschisă. O deschise 
isbind-o cu piciorul şi încercă să'l a- 
runce afară, El se prinse desnădăjduit 
cu mâinile de gâtul străinului  înce- 
pâna să strige şi să se sbată. Indată 
năvăliră și ceilalți bărbaţi cari. lovin- 
du-l cu pumnul în față, reuşiră să-l as- 
vârle peste fereastră. Aici altcineva îl 
prinse înainte de a atinge pământul 
și începu să fugă cu el printr'o ploaie 





e 


deasă de apă fierbinte. Canalia îl strân- 
gea așa de tare subsuoară încât bietul 
Huss deabia mai răsufla. „Netrebnicule, 
îl striga necunoscutul, am să te spânzur 
ca pe un pui de năpârcă, Oamenii mor 
şi tu te ţii de petreceri?”. Apoi, ajun- 
gând cu el într'un loc sălbatec, îl trânti 
peste o grămadă de putreziciuni, albe 
de viermi. Aceştia îl împroşcară cun 
lichiă puturos şi începură să-l înve- 
lească într'o pânză cleioasă atât de dea- 
să încât Huss simţi că se înăbușe. Se 
trezi răsucindu-se sub învelitoare ca și 
când ar fi vrut să scape dintr'o legătură 
nevăzută şi toată închipuirea se topi 
ca fumul. 

Ca să-şi alunge gândurile negre în- 
cepu să numere. Işi numără degetele 
dela mâini de câte trei ori, în fiecare din 
cele câteva limbi învățate prin şcoli, 
numără stânjeneii albaştri din zugră- 
veala pereţilor și clipele cari treceau 
dela isbucnirea unui fulger până la a- 
pariţia altuia, Aici făcu o observaţie 
interesantă: părțile de timp între două 
descărcări slabe erau totdeauna mai 
mari decât acele dintre două descărcări 
mai puternice, Se simţi încântat de 
descoperire și o ridică numaidecât la 
rangul de lege îmbrăcând-o într'o frază 
destul de pretențioasă. Şi iar numără 
i0t ce-i trecea prin minte, tot ce putea 
fi numărat. 

Un sgomot puternic îl întrerupse însă 
din această ocupație care-i devenise 
repede obișnuită. Vântul smulsese per- 
deaua de trestie și căuta s'o rupă tre- 
când-o stăruitor. de cioburile de sticlă 
rămase în cerceveaua de stejar. Huss 
sări din pat şi când se apropie de fe- 
reastră, auzi nişte sunete ciudate pe 
care căuta să le distingă, Nu era nimic! 
Ba fusese ceva. Se opri în mijlocul o- 
dăii ducându-și o mână la ureche. A- 
tunci, chiar de sub fereastră, răsună un 
glas destul de limpede și foarte pre- 
lung: do-cto-rul Hu-uuusss. 

Indată se auzi tot atât de limpede 
şi tot atât de prelung o a doua chemare. 
A treia se învolbură în furtună ca un 
vaet îndepărtat. 

Huss se înfăşură cât ai clipi în pele- 
rină, își trase în picioare nişte sandale 
vechi şi scobori repede treptele de pia- 
tră. Strada era înecată în noapte şi pus- 
ţie, Sub fereastră nu zări pe nimeni 
dar auzi vocea la douăzeci de pași de 
dânsul. Fugi într'acolo şi nu descoperi 
nimic. Glasul părea mânat de vijelie. 
El răsuna acum tocmai în faţa bisericii 
Buna Vestire. Huss îl urmă, cu ploaia 
în piept până acolo și deacolo mai de- 
parte, într'o stradă dosnică, unda deo- 
dată simți cum îl părăsise puterile și 
o tuse neobișnuită îi îneacă respirația. 
Se întinse ca un copil pe caldarânm, bi- 
ciuit de sfârcurile de foc ale fulgere- 
lor şi strângând înprejurul gâtului gu- 
lerul larg al pelerinei. Incremeni acolo 
cocoloșit de cârceii neputinței. Vântul 
îi flutura mantaua ca pe o flacără 
neagră. 

Din când în când, în scânteile al- 
bastre, îmbrăcămintea părea că-i arde 
cu adevărat. 

L-au adus în scăpăratul zorilor doi 
oameni cari-l găsiră trântit cu faţa la 
pământ, într'o baltă de noroi. Nau 
putut scoate dela el o vorbă ca lumea. 
Cuvintele-i bolboroseau în gură ca şi 
când ar fi fost rostite în apă. Muri în 
trei zile de o dublă pneumonie. Toţi 
știau de ce murise, dar nimeni n'auzise 
chemarea căreia i-se jertfise doctorul 
Huss. Ea rămase o taină care înfruntă 
anii, 


de AUREL CALINESCU 






















See se amare 





Li 























—————————————————————————————————————————— 


6 
Cronica 
|: Eee ti 
ideilor 
js ice a 
ntr'o carte recent apărută!) 
| | Berdiaeft reia, pe larg, în dis- 
cuie, un ciclu de probleme e- 
xistenţiale pe care le-am mai întâlnit, 
atât în „Moi et le Monde aces obiets* 
dar mai cu seamă în acel 
foarte suculent esseu despre „Mar- 
xism si persoana umană“, publi- 
cat anul trecut în colecția „Pre- 
sencesti. Originală ni se pare, de 
la inceput, ideea pe care nici Mark, 
nici Enpeis, nici Hecker, nu ar fi sub- 
scris-o, anume că fenomenul! rus, aşa 
cum 1-2 promovat istoria — are o 
vecație metafizică, proprie pentru 
comunism, poate singura proprie. Cu 
alte cuvinte, Berdiaeff nu este ce- 
parte de 2 afirma că trebuie să pri- 
vim comunismul din U. R. 5. 8. ca 
re o revoluţie oarscum „naţională“. 
Una, care respectă evoluţia speciticu- 
lui etnic al sufletului rus. Trebue să 
adăogăm însă, imediat, că, acest spe- 
cific etnic nu are nimic unitar și or- 
ganic, în formatiunea sa istorică. 
Dacă se poţ identifica valenţele în-. 
trunite în psihologia colectivității ru- 
se — u;zeziia acestora însă nu ate ni- 
mic structural ori definitiv. Energia 
religioasă a sufletului rus, „elanul a- 
pocaliptic“, de care vorbeşte Berdiaeii 
— este singura lui energie certă. Or- 
todoxia, sentimentul religios, a cu- 
prins şi a determinat sufletul rus tă- 
ră să isecncască dintr'insul elemen- 
tul primâr, oriental. Dimpotrivă Ru- 
sia a, reprrzentat întotdeauna „ovien- 
tul creștin“, — expresie ce aminteşte 
că gin fnz.unea genetică întâmplată 
între creștinism şi poporul rus au re- 
zultat o atitudine și o predispoziţie is- 
torică în totul particulare, ortodozria 
devenind un element național, Ber- 
Giacfi identitică al doilea fuctor de- 
terminant al sufletului rus, adiră e- 
lementul natural. Peisagiul geografic, 
fără limite imediate, a influenţat a- 
bundent peisagiul psihic, încât po- 
porul rus este „victima mensităţii 
lui“. Istoricul Klionchevski seria: 
„Statul s'a umflat, poporul sa vlă- 
guit'“. Ideea despre rolul pe care l-a 
avut sentimentul spaţiului infinit, în 
desvoltarea istorico-politică a Rusiei 
nu este desizur nouă, Preocupările, 
în acest sens, ale unui Sperigler, F'ro- 
benius, Lucian Blaga, sunt curente. 
Este de reţinut totuși, afirmaţia lui 
berdiaeft, că, regimul autocrat pe 
care l-a. cunoscut istoria Rusiei, cela 
Ivan cel groaznic, la Petru vel Mare 
și până la Stalin, a fost posibil toe- 
mai pentrucă s'a sprijinit pe elemen- 
tele de care vorbim. 

Ivan al IIl-iea declarase că ţarul 
nu trebue să deţină numai frânele 
puterii dar să „salveze sufletele“. Su. 

ietul rus, vu apetit transcendenta,, 
obsedat de desnădejdea spatiului — 
şi de nădejdea anonimă a rostului 
mesianic pe care îl are de împlinit pe 
lumea aceasta. 


o 


Dar dacă experienţa comunistă s'a 
putut produce firesc în mediul rus 
datorită e'e'nentului ralieuns — cm 
se explică războiul sălbatec pe care 
statul bolşevic îl întreprinde împo- 
triva bisericii şi a religiei în genere ? 
Berdiaeiîf se găsește pe aceeași linie 
de afirmaţii cu Jacques Maritain: 
comunismul pretinde să fie el însuși 
o religie în stare să se substitue creş- 
tinismului, deci cu tendințe universa_ 
Je. Nu vom putea decât să schițăm câ- 
teva din trăsăturile discuţiei crești- 
nism-comunism — întreprinsă de fi- 
losoful rus, cu o mare putere de origi- 
nalitate. Reamintim că întreaga gân- 
dire a lui Berdiaetf pledează pentru o 
nobilă instaurare a persoanei umane 
pe deasupra materialismului, că el 
poate fi socotit drept cel mai protună 
apologet al subiectului, cel mai de- 
clarat adversar al obiectivismului e- 
conomicist. Or, comunismul, ale cărui 
baze teoretice se recunosc, dincolo de 
Marx, la Feuerbach, — spre deosebire 
de filosofia creştină care are în ve- 
dere omul — se sprijină pe o metafi- 
zică, obiectivistă, reclamând un aprig 
conformism al persoanei, pe măsura 
unor legi extrinseci, deduse, copiate, 
după acelea ale mecancei materiei. 

Comunismul crede că „societatea 
este fenomenul inițial, iar omul nu 
este decât epifenomenul acesteia“ (v. 
Berdijaetf, op. cit. 243). Transcriem 
gândurile lui Berdiaeif dintr'o lucra- 
re mai veche. Din punctul de vedere 
sociologic persoana este o parte a so- 
cietății. O parte infimă. Dar din 
punctul de vedere al filosofiei exis- 
tenţiale se întâmplă contrariul : s0- 
cietatea este o parts infimă a per- 
soanei, e'ementul social al persoanei 
și lumea întreagă ns fiind decât o 
parte a persoanei. „C=ntru existen- 
țial“ nu este natura şi societatea, 
ci persoana umană. Subiectul, deci 
nu obiectul, fiind centru existenţial, 
Creștinismul este tocmai această fi- 
losofie existenţială, a subiectului. 
Pretextând că luptă pentru salvarea 
omului,omul însuși lipsește din toată 
filozofia comunistă. Iată o concluzie 
bună pentru rândurile noastre : 

„Persoana umană nu e determina- 
tă de sovietate, dar ea este socială, 
ea nu își poate realiza plenitudinea 
vieţii decât comunicând cu alte per- 
soane“. 

MIRCEA MATEESCU 


1. „Les sources et le sens du com- 
munisme russe“ (Gall:mard, Paris 1938) 


e O a O a Ca aa N RR IO OI 








ÎS —————————————————————o———————————————————————=——————————— 











M'am pomenit tuşind, fără să ştiu 
cum și când am răcit. 

Dar trăim  într'o vreme, de câteva 
zile, făcută parcă anume să te îmbolnă- 
vească: închisă, umedă, posomorâtă şi 
nesigura. 

Tusea care s'a prins de mine, ușoară 
la început, nu mă împiedeca dela tre- 
buri. Circulam pe stradă și prin lume, 
ca mai înainte, Aș fi putut duce-o mult 
timp astfel, dar noroc că am destule 
cunoștințe și prieteni, cari se prăbiră să 
mă aducă la realitate. 





— Vezi că eşti cam răcit... — îmi 
spuse unul, grijuliu de sănătatea mea, 

— Eu? 

— Dar cine?! — se miră prietenul 
de atâta ingenuitate. 

— "mda.. Chi-ha!... Adevărat... Chi- 


ha!... Văd și eu că o rup niţel cu tusea... 
Chi-ha !... Dar n'are nici o importanţă. 
Trebue să las dracului tutunul. Numai 
iarba asta mă nenoroceşte... 

— AȘ, asta nu înseamnă nimic... — 
sări prietenul meu. Fumatul e o glu- 
mă... ta răceala ta. Tu trebue să te în- 
grijeşti serios... dacă vrei să n'ajungi 
rău. De altfel pari și cam răgușit, Să-ţi 
pui diseară comprese la gât, 

— Cu ce? 

Cu apă rece. Să iei și două aspirine. 
Să bei ceaiuri fierbinţi şi să-ți pui ven- 
tuze. 

— Bine, bine. La revedere. 

Și-ascultă... mai ales să nu ieși din 


casă ! — îmi mai strigă prietenul meu, 
un ultim sfat, 

— Dar eu suni burlac... — încercai 
să ripostez. 

— Ei şi? 

— Să nu ies nici la masă? 

— Nici, 


Perspectiva nu era deloc veselă. Dar 
însfârșit, dacă sunt răcit... 


— Ce-i mutra asta acră pe tine? — 
mă întâmpină, câțiva pași mai încolo, 
alt prieten. Vre-o moarte în familie?... 

— Aşi... 

Ii explicai necazul peste care am dat. 
Dar ţinând o conferință în drum, în 
aerul rece, despre guturaiul meu, bă- 
gai și eu de scamă că, într'adevăr, am 
cam răguşit puţin. 

— Nu fii copil! — mă bătu peste u- 
măr prietenul. Boala ta e... floare la u- 
roche. Vino cu mine la un farmacist. 
Are un sirop inventat de el. E extra- 
ordinar. 

— Farmacistul ? 

— Nu. Siropul. Eu mam vindecat a- 
nu! trecut numai din câteva linguri. Și 
eram grav, nu ca tinc. Ai să vezi ce mi- 
nunat e... Nici măcar n'ai nevoe să stiai 
în casă. 

Prietenul meu de al doilea se arăta 
mai omenos. Mam dus cu el la farma- 
cie, am cumpărat siropul extraordinar, 
l-am băut, lingură cu lingură, în trei 
zile, în care timp.... răgușceala s'a mai 
accentuat niţel. 

Cu toate acestea, preparatul farma- 
cistului, după cum scria şi în hârtia ce 
îl înfăşura. era „singurul eficace împo- 
triva oricăror afecţiuni acute şi cronice 
ale migdalelor paliative şi linguală, fa- 
ringelui, a vălului palatin şi al întregei 
mucoase bucofaringeână“. Da, da, si- 
ropul acela vindeca sigur „răcelile, ră- 
gușelile, tusea, bronşitele.... ete.“ 


—.„„Dacă umbli toată ziua pe dru- 


muri, în loc să te cauţi! — mă mustră 
un bun amic, când auzi cum îmi hârie 
gâtul. Tocmai cu boala ţi-ai găsit și tu 


să ie joci? 
— Dar am luat siropuri, aspirine, 
mi-am pus ventuze, comprese... — în- 


cercai să mă apăr. 

— Leacuri băbești... parcă ai fi dela 
țară. Du-te la un medic ca lumea, vreau 
să spun la un specialist, să te trateze 
cum se cade, Bună oară la „cutare“. 
Hai cu mine — sau spune-i că te-am 
trimis eu... 

Omul bolnav e un om aiurit, fără 
control și fără stăpânire de sine, ca un 
câine încolţit de copii într'o curte 
strâmtă :dă cu capul de toate gardurile 
fără să mai nimerească poarta. 

Am ascultat deci sfatul şi m'am dus 
la un specialist. Acesta sa iţiit cu re- 
flectoarele în gâtul meu, sa uitat apoi 
în nas şi în urechi, a șoptit „da, da“, a- 
poi m'a apucat sdravăn de vârtul lim- 
bei și mi-a poruncit să vorbesc. A fost 
imposibil. 

La sfârșit mi-a spus că nu mai am 
voe să beau nimic fierbinte (gâtul îmi 
era ars de-atâtea ceaiuri!...) şi mi-a dat 
o reţetă cu mai multe hieroglife pe ea. 

— Medicamentele pe care le luasem 


UNIVERSUL LITERAR 


până atunci nu făceau două parale... — 
mi-a mărturisit el cu sinceritate. 

— Bine, dar unele mi-au fost reco- 
mandate de un prieten care e şi el me- 
dic !... îndrăznii timid o lămurire. 

— Ce are aface ? — hotări el. Nu era 
de specialitate. 

Cu rețeta „specialistului“'* am alergat 
la o farmacie depe bulevard să-mi cum- 
păr medicamentele salvatoare. 

Unul era un „preparat curativ şi pre- 
ventiv, o linguriţă la un pahar cu apă 
călduţă pentru gargară“; altul „remediu 
suveran contra afecțiunilor inflamatorii 
acute şi cronice, nazo-sinuziene și la- 
ringo-traheo-bronchice“, 

Am mai căpătat o sticluță cu un li- 
chid pentru nas „a se amesteca bine 
înainte de întrebuințare“; o cutiuţă cu 
niște pastile pentm inhalaţii „vindecă 
sigur, urgent şi definitiv“; un tub cu 
optzeci de granule „fortifiante, un nou 
alcaloid, genostricnina, mult mai puţin 
toxică decât stricnina, deoarece — lă- 
murea reclama care înfăşura tubul — 
pe când la câini este suficientă o doză 
de 0 gr. 00075 de stricnină la kilogram 
pentru a provoca moartea.... etc.“ şi o 
cutioară de tablete, una la oră, pentru 
„faringite, laringite, astm, emfizem.... 
etc.“ 

Odată cu cei câţiva poli, rest la o mie, 
pentru toată provizia farmaceutică ce 
mi se împacheta, casierița îmi întinse 
şi o listă tipărită de ceaiuri ale casei, 
extrase din plante medicinale, cu ur- 
mătorul motto: 

„Câtă vreme vom mai chinui omeni- 











GUTLURAIUL 


de VALERIU MARDARE 


rea suferindă cu toate acele scumpe me- 
dicamente comerciale, care poartă nu- 
me moderne, dar purced din prejude- 
căţi medievale? Ştim bine că leacurile 
sigure pot fi numărate pe degete şi că 
NATUKA ni le dă cu prețul cel mai 
mie“, 

Dr. Axel Munthe, care semna sfatul 
de mai sus, era, bine înţeles, o garan- 
ție, dar eu  apucasem să achit rețeta 
cu drogurile cele scumpe... 

Toiuși, marele singuratec dela Ana- 
Capri avea oarecare dreptate: răceala 
nu s'a speriat numaidecât nici de noul 
tratament. 

In schimb, toţi prietenii şi cunoscuţii 
pe care i-am întâlnit în timpul boalei 
mele, au dovedit că posedă serioase cu- 
noștințe în delicata problemă a medi- 
cinei. 

— Tot răcit ? Dacă nu faci ce-ţi spun 
eu : ia să bei diseară un litru de lapte 
fierbinte, amestecat cu gris... 

— Ce? lapte cu griș?!.. 

— Nu râde. Aşa eram și eu până a- 
seară, răgușit și gutunărit, Şi azi n'am 
nimic, 

Prietenul sau cunoscutul care se sub- 
stitue doctorului. îți recomandă întot- 
deauna un medicament pe care pretin- 
de că l-a experimentat pe - propria” 
piele. 

Dacă nu l-a încercat chiar el, atunci 
leacul a făcut foarte bine unui frate 
de-al lui, unei surori, nevestei... 

Cei fără experienţe personale şi fără 
familii sau mubedenii, vorbesc din au- 
zite, din cetit.... dar se pricep neapărat 
și ei, la boala ce o ai. 


e 
————— 


19 Noembrie 1938 


Şi câte leacuri nu-ţi sunt puse la 
dispoziţie! 

Unii îţi recomandă, de pildă, gargară 
cu miere sau vin cald cu scorţişoară, 
alții comprese călduțe cu alcool, com- 
prese reci cu ghiaţă ori comprese cu 
urluială de porumb, băi de muștar la 
picioare și spălături cu apă sărată în 
nas, lapte cald cu gălbenuș de ou, tinc- 
tură de iod cu „gayacol“, fricţii cu „bal- 
sam tranquilie“, cu „Diana“ cu alcool, 
cu apă de colonie, statul în casă, schim- 
barea aerului... la Predeal, bunăoară, 
vr'un sirop oarecare sau pastile de care 
nici nai auzit, şi inhalaţii de tot soiul 
şi de toate neamurile, 

Cum ai imprudenţa să deschizi gura 
ca să-i răspunzi la „bună ziua“ sau la 
vre-o amabilitate: „ce mai faci? cel 
întâlnit se și repede să-ți dea slaturi 
medicale şi să-ți ofere leacuri. 

Bine înţeles că, între timp, îți cere 
şi explicaţii, vrea şi amănunte... ca să 
răgușești și mai rău, povestind mereu 
cum stă chestia, 

Dar, exasperat, am găsit şi soluţia ca 
să nu mă mai sâcâie nimeni pe stradă. 

Celor cari nu-mi cunosc încă necazul, 
le răspund la saluturi printr'un simplu 
gest și-mi văd de cale. 

Cclorlalţi cari au apucat să-mi desco- 
pere taina, cari mi-au împuiat şi capul 
cu sfaturi medicale, cari îmi poartă cu 
duioşie de grijă, năvălind cu întrebări 
ploae când mă văd: 

— Te-ai Llăcut bina?.... 

— Ţi-a trecut guturaiul ?... 

— Mai ești răguşit ?... — nu le dau 
alt răspuns decât punându-le sub ochi, 
în tăcere, un cartonaş alb pe care îl 
am gata pregătit în buzunar şi pe care 
am scris apăsat, vizibil, doar două cu- 
vinte : 

SUNT MUT. 

E singura soluție ca un om bolnav 
să se facă sănătos în cel mai scurt timp. 





LA O VEDERE... 


O vacanţă de trei zile, în- 


mai cu plăcile de care 


de ION MINCU-LEHLIU 


îti 


cepând de Sâmbătă dela 
prânz, până Marţi după a- 
miază, stimula oricui pofta 
unei hoinăreli, 

Funcţionarii 'din minister, 
manifestau o deosebită pre 
ocupare pentru întrebuinţa- 
rea cât mai plăcută a acestei 
scurte vacanțe, 

Mai toate birourile minis- 
terului Administrației publi- 
ce erau aproape goale. Până 
şi şefii „decolau” discret pen- 
tru aranjarea câtorva „ni- 
micuri”. 

La registratura generală 
rămăseseră doar doi, din cei 
zece funcţionari: şeful regis- 
traturii, domnul Gavrilă 
Mieluţă, şi arhivarul Demo- 
stene Pripitul, şașiu, absol- 
vent a şapte clase liceale, fă- 
ră nici-o ambiţie, decât 
munca şi stima șefului. 

— Ai văzut? se adresă 
Mieluţă, subtil, lui Pripitu, 
aruncând privirile peste o- 
chelarii căzuţi pe vârful na- 
sului. 

— Ce?.. 

— Popeasca pleacă la Si- 
naia. Georgeasca se urcă la 
Peștera lalomicicarei... 

—... da, Ion Dumitrescu se 
duce la mare, Ionescu, Pet- 
cu, Mărăcineanu la munte, şi 
aşa mai departe. = 

—- Noi, înțelegi?.. Noil!.. 
ce facem ? Unde, hai?.. 

— Să vedem, domnule şef, 
mai e timp până atunci. De 
abia e Miercuri. 

Miercuri, Miercuri, ni- 
mic. de zis, dar te-ai hotărit?.. 

— De, domnule şef, ce să 
vă spun! Nu prea am curajul 
să iau o hotăriîre așa „mare“ 
în viaţă. 

— Si te mai numeşti Pri- 
pitu!!  Deocheat nume ai, 
nene, dacă tărăgănești cu lu- 
nile o chestiune ca asta !... 

— Se poate, domnule şef, 
însă lăsaţi-mă să mai reflec- 
tez. 

— Te las, băiatule, te las! 
Dar gândește-te că Sofiţa— 
nevastă-mea — vrea să ştie 
ce facem, că a scris la Călă- 
raşi că venim „la vedere“ de 
Rusalii. Ştii, fata îi e nepoa- 
tă de soră. Acum pricepi de 
ce te bat la cap? 

— A şi scris? 

— Fireşte! Ce trebuia să 
mai aştepte, când i-am tot 
vprbit atât de frumos de 
dumneata ?... 

= Dar ochii ?.. Ochii mei 
Şaşii... 

— Mă băiatule, mă. asta 
nu contează când ai suflet 
bun și ești arhivar de mini- 
ster ! Pricepi ?... 

— Atunci fie, domnule șef, 
primesc ! 

— Aşa, băiatule, acum te 
înțeleg. Gândeşte-te: singura 
fată la părinţi; avere bunici- 
că. fată de familie bună, — 
tată-su a fost căpitan de mu- 
zică... Ce zici?.. E ceva, nu ?.. 
Iar eu te fac fin. Ne-am în- 
ţeles?.. 

__— Să ajungem până acolo, 





domnule șef, 
— După mine unu, suntem 
ca şi ajunşi. Mă 'nţelegi?.. 


* 


In casa fostului căpitan de 
muzică, Gherase  Năiţă, se 
făceau pregătiri mari. Scri- 
soarea dela București a So- 
fiții Mieluţă a produs o pu- 
ternică  frământare tocmai 
prin  scurtimea ei, aproape 
telegrafică: „Sosim cu băia- 
tul, de Rusalii. Pregătiţi to- 
tul ca să iasă bine. Nu uitaţi 
să faceţi salată de boeuf, că 
„lui“ îi place teribil. L-a 
descusut  Mieluţă şi a aflat 
dela „el“ asta. Nu aranjaţi 
masă, că nu mai e la modă. 
Aranjaţi bufet. Să fie într'un 


ceas bun. Sofița“, 

Căpitanul de muzică Ghe- 
rase Năiţă, ieşit de curând la 
pensie, a luat comanda. Cu 
nuielușa pe care o ţinea vaș- 
nic în mână, după vechiul lui 
obiceiu, bătu de câteva ari 
în masa din sufragerie, așa 
cum bătea altădată în tripie- 
dul cu note, cerând Piperii — 
soția lui — să [ie atentă la 
ce va spune: 

— Scoatem canapeaua asta 
de-aici, din sufragerie și tra- 
gem masa la perete, unde e- 
ranjem bufetul. Mai scoatem 
și paturile din dormitor, ca 
să facem loc pentru dansat. 
Fiindcă chestie de asta „fără 
dans nu se poate.... 

— Am să cer  Marioarei 
pathefonul, întrerupse  Ga- 
rofița, fata căpitanului, care 
urma să se mărite, 

— Să ceri, nu zic ba, răs- 
punse căpitanul Gherase Nă- 
iță, răsucindu-și vârfurile de 
suliță ale miustăţii, dar nu- 
mai dacă are plăci cu cân- 
tece executate de muzica 
militară. 

— Focul tău, îl intrerupse 
Pipera, soţia lui. 

— Focul meu, Pipero, de 
care îți interzic să vorbeşti. 
Și-așa Garofiţo ! ceri patefo- 
nul dela Mărioara, însă nu- 


spuneam. Vezi dacă are şi 
placa „Jiule, Jiulețule”, doi- 
na pe care am executat-o eu. 

Mahalaua Volna, unde lo- 
cuia căpitanul Gherase Năi- 
ță, era în fierbere: 

— şi mărită fata căpita- 
nul Gherase. 

— Cu cine? 

— Cu unul d'ăla mare dela 
Bucureşti; director, subdi- 
rector, funcţionar, nu ştiu 
ce-i ! 

L 

In dimineața Duminicii 
Rusaliilor, conul Gherase era 
numai apă. Faţa, ca și spate- 
le cămășii, era leoarcă. Veș- 
nicul lui chin că nu-şi poate 
pune butonul la guler, ca și 
Șmetme 





tăcutul cravatei, îl exaspe- 
rau. Mai ales că atât Pipe- 
ra cât şi Garofița, nu-i mai 
puteau da o mână de ajutor, 
din cauza aranjamentului 
toaletelor, 

Cel puţin despre Pipera, 
nici vorbă, fiindcă era așa de 
mâniată, că nici butonii la 
manşetele cămăşii nu i-a 
pus. Şi asta, numai din cauză 
că nu-i ieșise bine salata de 
boeuf, fiindcă „toanta de Li- 
saveta“ a „tăiat“ maioneza, 
de-a trebuit să strice din nou, 
nu ştiu cât untdelemn şi ouă, 
ca s'o dreagă. 

Intrarea lui Mieluţă în 
casa căpitanului a fost des- 
tul de sgomotoasă: 

— Ura cumnate, să trăieşti, 
să fie într'un ceas bun. Ura ! 

Imbrățișări, pupături re- 
petate și sonore, înghesuite 
pe obrajii înfăinaţi și lipi- 
cioşi de sudoare, ridică întâl- 
nirea lor la o înfrățire şi un 
entuziasm nestăpânit. Numai 
Pripitu și Garofița erau mai 
rezervaţi. 

La ulucile casei se şi ivise- 
ră capetele celor din mahala. 

După un timp, începu să 
curgă şi rudele din oraş și 
din comunele apropiate: Vul- 
pache cu nevasta, Mirea cu 
nevasta şi copiii, Tărâţea cu 


li nevasta, și alții. Se umpluse 


sufrageria. In cele din urmă, 
veni timpul gustărilor. 

— Poftiţi luaţi salată de 
boeuf, domnule Pripitu, că-i 
făcută numai de mânuța Ga- 
rofiții, mânca-o-ar mama, că 
îndemânatecă şi cuminte 
mai e!... 

— Şi încă ce cuminte și 
gospodină este fata lui tăn- 
lica, completă — mai tare, 
— Sofița Mieluţă, pentru a 
o auzi Pripitu. 

— Se poate tăntico, răs- 
punse răsfăţată Garofița, dar 
salata nu mi-a eșit cum mă 
așteptam. 

— Cum se poate să spui 
așa ceva! o dojeni afectată 
Sofița Mieluţă. Apoi, către 
Pripitu : Dumneata cum gă- 
sești salata de boeuf, dom- 
nule Pripitu ? 

— Bună, foarte bună!.., 

— Te cred, spuse umflân- 
du-și pieptul căpitanul, când 
avem untdelemn şi ouă des- 
tule, tot să iasă salatele ca 
plăcintele dela simigirie. Ha, 
ha, ha... 

Săpetat însă de ochii Pi- 
perii, îşi opri brusc râsul. 

Pripitu se simţea cam stin- 
gher. Din când in când, se 
punea la adăpostul lui Mie- 
luţă. In calitatea lui de „șef 
registrator de minister” era 
ținta tuturor. Când lua pa- 
harul cu vin sau o bucăţică 
de friptură. toţi făceau la 
fel. 

Căpitanul Gherase Năiţă îi 
trăgea și el cu vorba. Pasiu- 
nea lui era să se vorbească 
numai de „cătănie“ și de mu- 
zici militare. Era singurul 
prilej de a lega o conversație, 
pentru a-şi arăta calitățile 
de bun căpitan de muzică. 

— Când comandam muzi- 
ca lui 23, — începea cl se- 
ver, — cram considerat re- 
gele muzicilor militare. Cine 
vorbea de muzica lui 23, 
vorbea de Gherase Năiţă, 
şi cine pomenea de mu- 
zicile militare era  imposi- 
bil să nu se gândească la 
mine. Apoi, domnilor, să ştiţi 
că eu sunt ăla care a pus pe 
note, pentru muzica militară 
„Valsul dimineţii“, şi „Tur- 
turica sburătoare”,  compu- 
nând doina „Jiule Jiulețule“, 
de-am cântat-o în piața Pa- 
latului, odată de 10 Mai. Am 
început copil de trupă la toba 
mică și am terminat căpita- 
nul de muzică Gherase Nă- 
iță din 23 infanterie, decorat 
cu mai multe medalii. Pof- 
tim în dormitor, domnule 
Pripitu, să-ți ară armele 
mele. Nu-i o panoplie ca ori- 
care, cu puști, pistoale, săbii. 
Astea-s fleacuri. La mine 
este adevărată panoplie a ge- 
nului muzical. Iată!... 

Și pe un perete întreg al 
camerei, acoperit c'o scoarță, 
căpitanul de muzică Gherase 
Năiţă avea atârnate aproape 
toate instrumentele alămuite 





(Urmare în pag. 7-a) 


19 Noembrie 1938 





București 





Studio Teatrul Naţional: 


„Şase personagii în căutarea unui 
autor“, de Luigi Pirandello 


Trebue in primul rând să-mi exprim 
nedumerirea, asupra spectacolului a că- 
rui premieră am văzut-o Vinerea. trecută. 
Este o pi:să cu desăvârșire eșită din co- 
mun, „pirandelliană“ cu drept cuvânt, dim 
care pană la sfârșit aproape nu pricepi 
nimic, iar care, în momentul când se în- 
chee îți desvălue superb un mare adevă! : 
imposibilitatea actorilor ae a reprezenta 
realitatea vieții sau, — pe alt plan transpu- 
nâni această idee, — imposibiiitatea oame- 
nilor de a se înţelege unul pe altul. 

Subiectul este simplu. 

In timpul unei repetiţii la un teatru (€e- 
lementul comice nu lipsește, fiindcă piesa 
în repetiţie este de Pirandello și toţi in- 
terpreţii se plâng de inferioritatea acestui 

eriitor), apar pa scenă șase personagii. 
Ce vor acestea ? Vor un autor. Ele au trăit 
o dramă, o cumplită dramă și vor s'o trans- 
pună pe scenă, dar n'au autor. După ne- 
numărate discuţii, directorul primește pro- 
punerea lor, se face un rapid scenariu, apoi 
vor juca drama pe scenă, în timp ce su- 
fleurul stenografiază dialogul. După o serie 
întreagă ge întâmplări, — inutil să le mai 
înșir, — jucând această dramă, cândva trăită 
aevea, unul se omuwară, şi atunci cei cinci 
rămași se retrag sdrobiţi și inspăimântaţi, 
de ps scenă. Piesa sa terminat. 
Interesul piesei nu stă 


însă atâta în subiect ci 
în ideia de bază a ei. 
Este imposibilitatea al- 
tora de a pricepe și re- 
trăi drama semenilor 
lor. 

Vedem pe aceşti șease 
nenorociți, convinși de 
cruzmea soartei, voind 
să arate altora ce au 
suferit. 


Ne spune unul dintre ei: când actorii 
vor să pară interesanţi se frământă ca a- 
nimalele și publicul spune: ce adâne 
omenesc ! 

Drama! noastră a oamenilor, e sufle- 
teastă, e personală, e interioară. Nu e for- 
mată din mișcare, e formată din suferin- 
ţă. Lar teatrul vrea mișcare, căci dacă nu: 
publicul se frământă, scaunele scârțâe, pi- 
cioarele  pocnesc în podea, bărbații se 
uită Za soțiile lor, soțiile peste capul băr- 
baților. 

„Teatrul e o ficţiune. El pretinde să ne în- 
îăţișeze suierinţele omenești dar suferinţa, 
du ni e în sine. Nu poate fi înţeleasă de 

Cele șase personagii căutând autor var 
s'o joace ele, suferinţa lor. O joacă în re- 
petiție şi drama se continuă prin moartea 
violentă a unuia dintre ei. 

Actorii văzând realitatea sunt inspăi- 
mântaţi. Directorul teatrului le spune: 
Duceţi-vă la dracu, cu toții. 

Cortina cade. . 

Iar noi pricepem. O dramă, o adevărată 
dramă, nu poate fi jucată decât de eroii ei. 
Şi pricepută de aceiaşi. 

Interpretarea și montarea Studioului a 
fost ta, înălţime. O punere în scenă splen- 
didă, cu efecte de lumini puţin obișnuite 
ne-a dovedit calităţile artistice ale regiei 
d-lui Ion Sava. 

Marietta Anca a deţinut un rol perfect, 
Pătrunzându-se de semnificaţia personagiu- 
lui ce reprezenta, a desvăluit cu prisosinţă 
Faro ei talentul artistice nuanţat ce po- 

4. 

D-l Calboreanu, cu toată nesiguranța 
textului a isbutit să se impună admiraţiei 
publicului. Joc sobru şi elegant, desăvârşit 
în rolul aceluia care nu prea înțelege de 
ce toţi îl acuză, când el e convins de nevi- 
novăţia lui. 

Marietta Sadova, frumoasă mască de 
văduvă nenorocită. Afară de strisătele de 
ajutor, scoase la vederea trupului mort al 
fiului «ei, care sunt exagerate (0 fe- 
mee sau un om nu ţipă atât de tare, când 
dure:ea îl sugrumă. 

Despre ceilalți actori putem spune că 
au jucat bine, însă rolurile erau ingrate. 
Atenţia publicului nu se putea concentra 
asupra lor. 

Cel mult putem cita pe d-l S. Atanasiu 
care a înţeles să-şi exprime cu talent furia 
impotriva secundarităţii sale (cine ştie 
dacă nu-şi trâla rolul), și pe d-l 1. Anas- 
tasiad, în rolul directorului de teatru. Rol 
destul de simplu, interpretul neavând de- 
cât datoria de a nu înțelege nimic. 

Restul, inutil să vorbesc de ei. Cel mult 
in sensul interogativ. Dece s'au întrebuin- 
țat actori buni in roluri de spectatori ? 

Afară de mici scene, jucate de Eugenia 
Zaharia și Anastasiad, cu taţii privesc 
(ironic, dar privesc) la jocul celor 6 per- 
sonagii. 

In totul, piesa este o remarcabilă reu- 
șită a teatrului Studio. De prisos să svu- 
nem că şi a lui Pirandello, faţă de publicul 
românesc. 





Marieta Anca 


VICTOR POPESCU 


Teatrul Regina Maria: 


„intrun mare magazin” trei acte și 
10 tablouri de E. Kanday 


După un început de stagiune nu prea bogat 
în evenimente (cu toate cele şase personagii 
in căutarea unui... spectator) cronicarul dra- 
matic va; fi fericit să înregistreze, în fine, o 
piesă care să nu însemne nici un „dezastru“ 
nici o „cădere“, o piesă căreia i se poale spu- 
ne, înfruntând ironiile „specialiştilor“ cari 
arborează un zâmbet protector la asemenea 
calificativ, bună. . 

Deschidem o paranteză pentru specialistul 
român. Suszisul e un tip bine care ştie că 
Şelkspir e mare, foarte mare, cel mai mare 
autor dramatic. Se duce la fiece premieră, 
şi nu aplaudă decât foarte rar şi numai 
atunci când nu vede pe nimeni aplaudând, 
pentrucă niciodată nu admite părerile vul- 
gului. La Paris aplaudă furtunos scene tri- 
viale din piesele de bulevard... pentrucă nu-l! 
vede nimeni. Specialistul român e blazat și 
pretenţios. A văzut câțiva actori străini pe 







UNIVERSUL LITERAR 


zeii 
9, 
ÎS 23 

i 


a 


VU *T) 


PAR 


[ză "a 











CRONICA DRAMAIIC 


scenele occidentale — ori uneori româneşti— 
a citit câteva cronici dramatice pariziene și 
este la curenţ cu tot 'ce se joacă în orașul 
lumină, 

In antracte îşi comunică, doct, impresiile 
pe un ton concesiv, superior și deobicei plic- 
tisit, 

— Hm!... da, 0 piesă ac- 
ceptabilă dacă vrei; în nici 
un caz nu justifică recia- 
ma ce i sa făcut. In fine, 
Cutare (actor care ar face 
cinste oricărei scene strei- 
ne) a reușit pe ici pe colo 
să-şi înţeleagă rolul... 

Specialistul nostru se în- 
tâmplă uneori să fie croni- 
car aramatic şi atunci a- 
ceste răţoeli se lăfăesc pe 
coloane întregi şi formează 
opinii. 

Dar să lăsăm pe specialistul român în 
plata Domnului (uneori chiar a domnului 
director de teatru) şi să revenim la Marele 
Magazin. 

Repetăm, bravând ironii'e: o piesă bună. 

„Intr'un mare Magazin“ e un fragment qe 
viață. O zi numai, dar o zi plină de eveni- 
mente. La ivirea zorilor doi milionari amici 
se opresc in fața marelui magazin (în spe- 
ță Galeries Lafayette). Unul din ei, Hudson 
(V. Ronea), e beat. Așa de beat încât vrea cu 
tot dinadinsul să tacă un om fericit. Il gă- 
seşte pe Jim (Tony Bulandra) un declasat 
pirpiriu şi jerpeiit şi îl ia cu el să-l îm- 
brace şi să-l tfer:cească. Tablourile următoa- 
re ne plimbă pe la toate etajele. La direcţie 
Wren, un bătrân jucător de bursă (G. Storin) 
care și-a cumpărat bogăţia acceptând să fie 
tatăl copilului nevestei sale ia din banii 
cassei 70.000 de dollari amenințând pe cassier 
că-l va da afară. Refuză să primească înapoi 
în slujbă pe un umil funcţionar care luase 
bani dela o casă concurentă spre a-şi salva 
soţia dela moarte. 

In preajma sosirii unui director general 
care urma să-l ancheteze, încearcă să-i im- 
pună fiului său vitreg ca soţie pe fiica unui 
bogătaş care în schimb j-ar fi scăpaţ pe el 
Ge dezastru plătindu-i datoriile, La alt etaj 
sa înfiripă o aragoste între fiul vitreg al di- 
rectorului și o vânzătoare drăguță (d-ra Fifi 
Harand). 

Scene mărunte, amoruri ce „nasc și se des- 
fac“ într'un ceas, doamne care se pariu- 
meară pe gratis sau cumpărând o batistă 
pleacă cu şase și „vămuesc“ toate raioanele 
pe unde trec, întâiniri neașteptate, certuri de 
familie, târgueli între clienţi și vânzători și 
în fine ueiderea directoruiuji Wren care dă 
sfârşitului un pronunțat iz polițist. Se în- 
chid uşiie magazinului. Directorul general ia 
un interogatoriu rapid celor între cari ar fi 
de ales ucigaşul. 

Sunt bănuiţi soția, funcţionarul concediat, 
fiul vitreg. Şi până la urmă spectatorii află 
că autoarea «este tânăra și frumoasa actriţă 
care nu putuse răbda ultima ofensă ce i-o 
adusese fostul ei amant, directorul Wren. 

Acesta încercase, spre a obţine ajutorul 
bancherului Hobbs  (V. Vasilescu) să i-o 
paseze. 

Sfârşitul este o serie în- 
treagă de fericiri. Binefă- 
> cătorul Hudson e adus pe 
7 calea cea dreaplă de o 
vânzătoare cu care se că- 
sătorește. Fostul căpitan 
acceptă în urma stăruinţe- 
lor altei vânzătoare să-şi 
reia viaţa, urcând treptele 
sociale pe care le coborise 
vertiginos, fiul directoru- 
lui ia pe aleasa inimii. 
Şi toată lumea e mulţu- 
mită. 

Cele 10 tablouri au adus în scenă o ar- 
mată întreagă de interpreţi despre cari se 
pot spune numai cuvințe bune. 

Personajul central, mai puţin prin intenţia 
autorului decât prin jocul strălucitor al d-lui 
Bulandra, este Jim, căpitanul ajuns vaga- 
bond după ce a fost părăsit deo actriţă, 
Istra (Tantzi Cocea). 

D-ra Cocea a reuşit să se ridice pe primul 
plan al interesului spectacolului întrun ro! 
de mici dimensiuni 

In rolul ingrat al directorului, d. Storin a 
fost magistrai ca şi d. Bulfinsky în scurta 
sa apariție de director general care anche- 
tează neregulile. 





Tantzi Cocea 





Finţi 


D-ra Fifi Harand a înregistraţ un frumos 
succes în scena care a pus-o faţă în față cu 
directorul general, din teama ca nu cumva 
logodnicul ei (fiul directorului) să fie bă- 
nuit,. 

Fără greșşel; au jucaţ d-rele Sandina Stan, 
Elvira Petreanu, Angela Mateescu ca și d-nii 
V, Ronea un foarte simpatic chefiiu, Al. 
Finţi, Marcel Angelescu, V. Vasilescu-Ca- 
detu, N. Antoniu și ca, de altiel, toți ceilalți 
interpreți. 

O bună impresie au făcut decorurile pic- 
torului Siegfried. 

Regiei d-lui Soare Z. Soare nu avem să-i 
reproșăm nicio scăpare. 

RADU A. STERESCU 


Cluj 


„Spune-mi că sunt urât“ 
Comedie în 3 acte, de Jacques Deval 


In nici o ţară de pe continent n'a avut 
literatura dramatică o desvoitare atât 'de 
mare, după război, ca în Franţa. Lucrul se 
expiică in rândul iînţâi prin cunoscuta lege 
economică a cerenii şi a ofertei, care gâ- 
saște uneori aplicare şi in domeniul sp.ri- 
tual. Int'advar, numeroasele teatre pari- 
zieme, dintre cari unele sunt produse ale 
spiritului și gustului francez iar altele au 
menirea să satisfacă pofta de spectacol, 
ad.că să distreze o enormă populaţie fl0- 
tantă, cosmopolită, cum nu cunoaşte nici 
o altă capitală europeană, reclamau 0 pro- 
ducție dramaturgică deosebit de îmbeișu- 
gată, la care, în mod fatal, calitatea nu 
putea ţine piept totdeauna cantităţii. Sau 
manifestat astfel, alăturea de autorii dra- 
matici cari seriau ca să implinească legea 
propriei lor personalități creatoare, 0 ca- 
tegorie mult mai numeroasă de autori cari 
v'au adus Gecât variaţii pe motivul vechiu 
al teatrului bulevardier, cu virtuţi mai 
mult spectaculoase decât literare. 

Dacă JI. Deval nu poate figura în prima 
categorie, mai redusă ca număr, trebue să 
i se recunoască în schimb năzuința de a 
depăşi formula moştenită, de a o impros- 
păta prin infiltrarea unor elemente cari 
dau un oarecare timbru personal pieselor 
sale. Uneori elementul acesta e de ordin 
ideologic, o idee care mijeşte din structura 
piesei, fără a se înălța însă, această idee, 
prea mult dsasupra experienței comune, de 
toate zilele, Mult mai caracteristică este 
împletirea elementelor de comedie cu ele- 
mente dramatice, şi chiar melodramatice, 
intr'o acţiune care nu vozzte totuşi să iasă 
din cadrul comediei. In felul acesta, teatrul 
său, care amuză dar şi emoţionează, este 
totdeauna agreabil şi succesul de public e 
explicabil. 


In Spune-mi că sunt urât punctul de 
plecare este concepția comună că numai 
wn băiat frumos se poate intovârăşi cu 0 
femeie frumoasă, iar un băiat urât nu 
poate aspira decât la o tovarășe similară. 
E vorba, bine înțeles, de frumusețea şi u- 
râțenia, fizică. De aceea o cucoană expertă 
in mijlocirea de căsătorii, având un caân- 
didaţ care nu străluceşte prin frumuseţe, 
se trudeşte să-i găsească perechea într'o 
fiinţă tot atât de puţin dotată sub acest 
raport. Până la urmă se întâmplă însă că 
acest băiat cucereşte o fată care se distin- 
ge iocinai prin frumuseţea ei. In spirit de 
comdie, rezultatul acesta este mai mult o- 
pera întâmplării. De sigur, motivul se pre- 
tează, la mai multe interpretări. Inaintân 
până la hotbarul dramei pure, prin scene 
de mumilinţă şi de duioșie, autorul se opre- 
ște la timp, ne voind să incerce drama m- 
râțeniei şi se întoarce la comedie, ocolind 
și domeniu învecinat al piesei moraliste, 
în sensul căreia însuşirile etice ar fi tre- 
buit să triumfe asupra particularităţilor 
fizice. 

Astfel, şi comicul din Spune-mi că sunt 
urât e mai mult de situație decât de ca- 
racter, 

Reprezentaţia a fost utrmărită cu interes 
de un public care a umplut sala teatrului 
până la ultimul loc. Şi era vădit că publicul 
acssta ar fi sacrificat bucuros cele câteva 
scene de auLoșie pentru un comic maj plin 
şi mai bine susţinut, 

Nu-i mai puţin adevărat că publicul a 
manifestat acest interes şi din dorinţa de 
a revedea pe scena clujană pe d. C. To- 
neanu, fost societar al acestui teatru, înain- 
te cu mulţi ani. Talentul d-sale, ru- 
tina scenică, vâlva ce a stârnit-o cariera 
d-sale pe scena teatrelor particulare din 
Capitală, justifică, în deajums această vu- 
riozitate. Și d. Toneanu a fost îndelung a- 
plaudat. 

Principalul rol femenin l-a interpretat 
d-na Magda Tâlman. Cum d-sa este o aT- 
tistă dramatică, e evident că rolul acesta, 
făcut din mobilitate, cocheţărie uşoară, 
vervă, cu alte cuvinte ingenuitate comică, 
mu i se potrivea. De aceea d-sa a accentuat 
prea mult elementul dramatic, în dauna 
Btructurii personagiu'mi și a unității de at- 
mosferă a spectacolului. = 

Ansamblul a fost completat de o echipă 
numeroasă, din care menționăm pe d-nels 
Puica, Perieţeanu, M. Borsa, V. Drăgoi, V. 
Ştirbețiu și pe d-nii Dem. Moruzan, I Van- 
Ciu, S$. Rădulescu şi M. Balaban. 

Cuvintele bune ce le-am spus despre d. 
Toneanu actorul nu le putem repeta și 
despre d. Toneanu directorul de scenă. 
D-sa, în această din urmă calitate, nu sa 
odupat de ansamblu şi n'a exercitat, con- 
tnolul mecesar asupra interpretării actori- 
lor distribuiţi. Și spectacolul s'a resimţit. 


OLIMPIU BOITOŞ 





Posta redacției 





FLORIN DUMITRANA. Spui că te-ar „du- 
rea amarnic agurida dela „Poșta redacției“. 
La această „poştă“ sunt însă şi struguri. Pen- 
tru unii încă puţin prea sus. Când se coace 
poama, greutatea o face să se lase mai jos 
şi poate fi ajunsă cu mâna. ba nevoie, te 
salţi o lecuţă pe vârfuri. 


EL. C. G, Mai trimite. 


TRAIAN MAREA. „Acum dați-mi voie — 
scrieţi. d-voastră — să vă rog încăodată, stu- 
diaţi şi poeziile acestea, căci eu nu mă su- 
păr, ştiu că aşa-; la început şi Eminescu 
săracu de cl, urca cu câte o poezie săptă- 
mâni de zile treptele unor redacţii, şi toc- 
mai bine i se spunea că nu e loc sau că nu 
e bună și până la urma urmei tot Eminescu 
a rămas. Mulţi ar da milioane ca să poată 
să-l ajungă“. 

Aveţi perfectă dreptate... în ce-i priveşte 
pe Eminescu. 


1. G. N. 5. M. Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază, Scriitorii de care ne între- 


baţi sunt toți licenţiați. Cami! Petrescu este 
doctor în litere. Doctoratul lui a fost dintre 
cele mai strălucite dela Facultatea de Li- 
tere şi Filosofie, (Asta pentrucă nu vieau să 
folosesc superlativul relativ) 


C. SAVA. 
„Ambiţii svânturate, câteva svâcniri 
Şi 'n urmă... întuneric imens * 


Rezon, ar zice marele lon Luca... 


GR. COJANU. Nu vă ameninţă nici an- 
tologia nici paginiie „Universului literar“.... 
deocamdată. 


C. ALDEA. Aşteptăm şi alte poezii de ale 
d-voastră spre a ne putea cdifica. 


CONST. CURSARU. Aţi „dedus cu ideia“ 
că am fi putut face pentru d-voastră ceea 
ce ne cereți. Din păcate lucrurile nu stau 
toamai așa. Vom putea folosi colaborarea 
când „Universul literar“ va consacra o pagi- 
nă humorului. r. st. 





ale unei muzici militare, în- 
cepând cu trombonul mare și 
terminând cu piculina, iar la 
mijloc, fotografia lui într'o 
ramă de scoici, înconjurată 
de medalii diferite. 

Domnul Gherase Năiţă, a- 
tras de vraja amintirilor, a- 
proape că uitase de „vede- 


Nici unul nu știa cum să 
înceapă o discuţie. Garofița 


La o vedere 


(Urmare din pag. 6-a) 


de-abia aştept să ies din ora- 
șul ăsta provincial. 


dintr'un impuls de prevede 
re. Imi era teamă că fata pe 
care am s'o văd, are să-mi 
placă... 

— Şi tocmai de lucrul ăsta 
ţi-e teamă, domnule Pripitu ? 

— Da, fiindcă nu eram 
hotărât să mă însor. Acum e 
cu totul altceva. Dumneata 


7 


NN Palit. taie. Pa ia Șaa 


a SP Udrea] 
Su / -ţ SI 


(OY 


iad 
N A 


Cinematografe 


RI ESRID POE PCA A CI a II a 
CINEMA ARO; AMANDA. 


E de prisos să mai vorbesc aici despre 
capriciile „marelui publice”. El ridică mici 
„sisluțe” la rangul de „vedete“, după cum 
tot el, atunci când se plictisește, cere ceva 
nou dela idolii hai. Victime — dacă le pu- 
vam spite aşa — ale publicului au fost și 
Pred Astaire și Ginger Rogers, pe cari Te- 
clama îi numește „regii dansului”. Publi- 
cul care, ani de-arândul, le-a cerut să apară 
impreună, a vrut la un moment dat ca ei 
să se certe. S'au supus şi s'au certat, Re- 
zultatul a. fost că ni stau prezentat filme 
proaste cu Fred Astaie şi filme „mai puţin 
bune”, cu Ginger Rogers. Publicul, însă, 
şi-a, dat seama de gafa hi şi iată că Fred 
Astaire şi Ginger Rogers apar iarăşi, îm- 
preună, în „Amanda. Dansează amândbi, 
ca întotdeauna minumat şi chiar încearcă 
să lanseze un nou dans — „„Yani” — care 
este încă o pildă de nebunie colectivă. 





Ginger Rogers 


Se pare insă, că despărțirea pentru âi- 
va. timp de Fred Astaire i-a folosit lui 
Ginger Rogers. Afară de faptul că dansea- 
ză, «a gi joacă bine, reușina să fie, în 
unele părți ale filmului, nespus de spiri- 
tuală. Fred Astair şi Ralph Belamy îj ser- 
vesc destul de bine replicile. Iar filmul, cu 
voațe celelalte ale lor, distrează. 


CAPITOL: AVENTURILE LUI TOM SA- 
WYER. 


Despre rostul fiimelor colorate n'am 
vorbit prea mult până acum, în cadrul 
aronicelor cinematografice. Au fost însă 
filme cu cari culoarea n'avea nimic co- 
mun, după cum au fost pelicule vinde cu- 
loarea era neapărat mecesară. Aceasta, în 
măsura in care filmul se depărta de real, 
culoarea fiind o notă ajutătoare pentru a 
reda mai mult aimosfera de basm a filmu- 
luji respectiv, 

Filmul ce se reprezintă acum, la Capitol, 
fără să aibe mai nimic comun cu basmele, 
ne transportă în sehimb în lumea, de unii 
foarte îndepârtată, a copilăriei. Se cădea 
deci, să, se deosebească de obignuitele filme 
în alb-negru. 

Coloraţia peliculei, deosebită oarecum de 
culoarea natuinală, nu face decât să între- 
gească atmosiera de „gingaș” şi de „tre- 
cut” a povestirii. 

Ceeace am remarcat înainte de orice, a 
fost dibăcia regisorului, care a știut să-şi 
adapteze scenariul astfel ca originalul, nu- 
vela lui Marck Twain, să nu sufere decât 
modificări neînsemnaje. 

De altfel, este un merit al mai idulor 
americanilor, de a crea filme bune în cari 
să, fie vorba de „perfecta camaraderie” și 
de „marele eroism“, chiar dacă „eroii“ sunt 
niște ștrengari huliţi la început, de întrea- 
sa mahala. 

E, bime înțeles, o mare deosebire intre 
Tom Sawyer şi marii eroi cunoscuţi din 
celelalte filme americane. El nu cunoaște 
nimic din „Sfântul sacrificiu pentru pa- 
trie” care stă de obiceini! la baza inspiraţiei 
filmelor eroice. E pus doar în situații foar- 
ve grele, din care trebue neapărat să se des- 
curce. Un amestec de frică și de amor 
propriu (— „ce-o să spună aleasa inimei 
lui? Ce-o să spună Sidi, fratele veșnic cu- 
minte şi în conflict neintrerupt cu Tom?) 
il obligă să facă diverse fapte, pe cari mal 
marii orașului, — şi odată cu ei, publicul 
— e vor numi „acte de ero:sm”. 

Restul filmului e o inșiruire de „nimi- 
curi” din copilărie, cari sunt atât 'de veri- 
die și de ingenios redate, de o mână de 
actori mici si pistruiaţi, încât orice cu- 
vânt de laudă nu e de ajuns. 

Iată dece tot publicul — un ciudat a:mes- 
bec de pantaloni scurți, de şepei de liceu, 
şi de bărbi respectabile — s'a distrat îm- 
părătește de-alungul fiimuiui. 

Iar, dacă uinora li sa părut scena din 
peșteră exagerată, pe aceștia ii sfătuim să 
o privească cu ochii copilăriei, cari întrun 
simplu nour văd um tigru fioros. Un cu- 
vânt bun pentru muzica ce  întovărășește 
filmul. 

TRAIAN LALESCU 





rea“ fetii, dacă nu interve- 
nea Pipera : 

— Ei ho, Năiţă destul cu 
atâta povestit. Poate că dom- 
nul Pripitu doreşte să con- 
verseze cu cineva mai tânăr, 
despre lucruri mai intere- 
sante decit muzicile militare. 
Or avea şi ale tale rostul lor, 
altădată, dar acum... 

— Ce-ar fi ca noi, ăştia bă- 
trânii, să mergem prin grădi- 
nă, interveni oportun şi con- 
venţional, Mieluţă. 

— Că bine zici acceptă 
grabită Pipera. Sa făcut așa 
cald aici în sufragerie! 

— Ei, şi apoi tinerii poate 
că au ceva de vorbit, com- 
pletă Mieluţă râzând. Și cu 
toţii se strecurară pe uşă. 


Priviri absente, repezi bă- 
tăi de inimă, mâni nervoase, 
dar... tăcere. 


aduna fărâmături de pâine, 
muta câte un pahar, împătu- 
ra şervete și... tăcea. 

Pripitu frământa între de- 
gete miez de pâine, când și 
când îşi aranja cravata, îşi 
mai ștergea broboanele de su- 
doare de pe frunte şi... tăcea. 

— Trebue să fie frumos 
în București, rupse tăcerea 
Garofița. 

— Da, frumos, se grăbi să 
răspundă Pripitu. 

— Lume multă, spectaco- 
le. distracţii... 

— Daaa... de toate. 

— Vă invidiez. 

— Waveţi dece fiindcă 
singur cum sunt nu mă prea 
distrez. 

— Cum, maveţi nici-o cu- 
noștință ? 

— N'am. Dar dv.? 

— Vai, cât despre mine, 


— Sunteţi aşa de drăguță, 
în cât cred că aveţi atâţia ad- 
miratori ! 

— Da de unde, domnule 
Pripitu !... Am avut pe tim- 
puri un mic flirt, pe urmă al- 
tul mai mare, și apoi altul, 
ca în cele din urmă să ter- 
min definitiv cu toate. 

— Acum nu mai e nimic? 

— Absolut nimic. Sa ter- 
minat. Parcă nici n'au fost... 

— Ce bine îmi pare. dom- 
nișoară Garofița ! 

ŞI, ca și când în sufletul 
pustiu de orice dragoste al 
lui Pripitu ar fi pătruns un 
fior tainic, privind ochii 
mari, negri şi jucăuşi ai Ga” 
rofiței, începu să se destăi- 
nuie : 

— Nu ştiu dece, dar înainte 
de a mă hotări să viu aici, 
am ezitat. Şi asta o făceam 





îmi placi mult, chiar prea 
mult. 

—— Eşti sentimental, dom- 
nule Pripitu, răspunse puțin 
răutăcioasă Garofița. | 

— Aici e — poate — nea- 
junsul, domnişoară, că am 
sufletul prea delicat, supus 
oricând unor frământări... 

— Păi, de ce te însori, 
domnule Pripitu ? 

— De, ştiu eu ?... D-ta îmi 
placi așa de mult... 

Şi Pripitu, simțindu-se a- 
tins de sfârcul curiozității, se 
repezi să întoarcă întrebarea: 

— Dar dumneata, domni- 
șoară Garofița, dece te mă- 
riți ?.,. Ai vre-un ideal ?... 

— Așş!! Vreau să nu mai 


stau pe capul lui tăticu, fi- 


indcă primeşte pensie, o ni- 
mica toată... 


ION MINCU-LEALIU 








UNIVIDSUL LIIIRAR 


TARIE DE PUBLICITATE 
LINIA CORP 5 





Dela 10—1009 linii Lei ei 
Dela 1000 linii în sus Fa 6 
Anunţurile colectorilor 
de loterii. ..... : B 
Bilanţuri, convocări, no- 
tificări etc., . ..., îs 15 
Știri arţistice, jugicia- 
re, şcolare. .... a 10 
Inf. comerciale mini- 
mum 5 linii . Sp 12 
Inf. financiare mini- 
mum 5 linii AR 12 
Inf. colectori de loterii ,, 10 
Inf. loterii de Stat. . i 10 
Anunţuri dela industrii 
de Stat 1 pag. ... j: 15000 
Anunţuri comerciale 
I Dag: sn o mea = 15000 
„Anunţuri financiare a- 
> sigurări lpag.... „| 20000 





Incepând cu acest 
număr, „Universul li- 
terar““ va consacra câte 
o pagină convorbirilor 
cu  văduvele marilor 
scriitori. Va fiun fe» 
ricit prilej de a înfățișa 
cititorilor . noştri viata 
_ acestor  dăltuitori în 
slovă, văzută de tovarășele lor. 

D-na Marilena Gârleanu, cu care cel ce sem- 
nează rândurile de față a avut norocul să stea de 
vorbă, ne-a pus la îndemână cu multă bunăvointă 
un material foarte preţios pe care voiu căuta să-l 
prezint cititorilor cât mai nealterat -de intervenția 
comentariului reportericesc, 

Văduva lui Emilgar, Emilgarina cum o semnea- 
ză scriitorul pe o carte postală trimisă socrului 
său, păstrează în sullet chipul frumos al ilustrului 
său soț şi în sertare manuscrise multe, fotografii, 
scrisori, articole scrise de el și despre el, pe care 
le scoate cu mâini pioase, să mi le arate. E tristă. 
Tristeţea ei începe din clipa când boala nemiloasă 
i-a răpit pe cel ce i-a fost drag, pe când dânsa nu 
avea decât treizeci de ani, şi alte necazuri au venit 
s'o cuibărească adânc în străfundul ochilor blânzi 
cari privesc parcă mai mult în adâncul amintirii 
decât înaintea lor. 

Glasul cald rostește rar cuvinte de aducere a- 
minte şi chipul scriitorului atât de timpuriu ple- 
cat dintre noi se desprinde din ce în ce mai con- 
turat, din ce în ce mai viu. Din perete ne privesc 
doi ochi mari pe o față rumenă de adolescent fru- 
mos. E autoportretul lui Gârleanu în pastel. Puţini 
vor fi ştiind că autorul „Bătrânilor“ a fost un pic- 
tor de talent şi un cântăreț perfect. Tablourile pic- 
tate de el le-a dăruit unele, altele au rămas la 
regimentul unde era sublocotenent şi altele s'au 
pierdut în timpul războiului, odată cu minunata 
bibliotecă în care Gârleanu adunase cărți de mare 
preț, şi odată cu o bogată corespondenţă. 

Biblioteca se află astăzi în posesia unui juris- 
consult bulgar care a locuit la Bazargic în casa 
soției poetului. La întoarcere d-na Gârleanu n'a 
mai găsit nici o carte. Manuscrisele, fotografiile şi 
scrisorile pe care le mai are astăzi au fost salvate 
printr'o întâmplare fericită. Cumpărând ceva dela 
o băcănie, un servitor al d-nei Gârleanu a văzut 
că ambalajul era făcut dintr'o scrisoare adre- 
sată lui Gârleanu. Prin intervenţia primarului 
din Bazargic, d-na Gârleanu a putut reintra în 
posesia unei neînsemnate părți din cele rămase 
dela soțul ei. Şi dintre acestea a mai pierdut câ- 
teva, încredințându-le unor domni cercetători cari 
nu le-au mai înapoiat pentrucă — mirare! — le-au 
pierdut din sertar. Intre scrisorile pierdute sunt 
şi câteva dela Caragiale..... ai 





D-na Gârleanu 


„NE-AM CUNOSCUT... LA IARMAROC* 


Intreb pe doamna Gârleanu cum a făcut cunoş- 
tință cv viitorul ei soț. Un început de zâmbet ii 
luminează fața. 

— „L-am cunoscut la iarmaroc. 

Prin 1902, când a venit Emil la Bârlad, eu eram 
la mânăstire la Văratec. Gârleanu, în vremea a- 
ceea sublocotenent, începuse să scrie la revistele 
şi ziarele din Iași („Arhiva“, „Evenimentul“). Lu- 
crul era socotit ca o abatere dela îndatoririle şi 
principiile militare şi memoriul tânărului locate- 
nent se resimțea de pe urma activităţii sale extra- 
militare. Emil ceruse — și i se acordase —- pune- 
rea în disponibilitate. A stat astfel civil până când 
un unchiu al său, Georges Macri, pe atunci ofițer 
activ, a intervenit să fie readus în armată. Înter- 
venția reușise și Gârleanu îmbrăcase din nou u- 
niforma. 

Intorcându-mă dela Văratec, m'am dus ca orice 
bârlădean care se respectă, la iarmaroc, unde 
toate prietenele sau adunat în juru-mi. Lipsisem 
mult și venirea mea însemna o schimbare de de- 
cor. Profesoara Cornelia Mihai îmi arătă pe Gâr- 
leanu care mă fixa cu insistenţă: 

— De când ai venit te priveşte. 

Puțin după accea, Gârleanu a plecat la mane- 
vre şi la un moment dat venise zvonul c a murit. 
Il boceam toţi: „tânăr, frumos, talentat, păcat de 
el! N'a trecut rnult și l-am întâlnit în oraş, viu, 
nevătămat. lar cu ochii la mine. Mai târziu mi-a 
explicat că semănam cu o soră a lui şi  deaceea 
nu mă mai slăbea din ochi. 

Prima „vedere“ a fost la o cofetărie unde mi 
lau prezentat doi buni amici ai lui, Mitică Nanu 
(poetul) şi Giurescu. A venit la noi în casă şi a 
treia oară mi-a cerut mâna. Nu i-am dat răspunsul 
curând, pentrucă îl ştiam legat de altă femee. 

Am stat apoi logodiţi vre-o doi ani. Ca să se 
poată căsători — eu neavând zestrea reglemen- 
tară — a demisionat din armată. Odată căsătoriţi 
am plecat la București unde el a ocupat postul de 
secretar de redacţie la „Neamul Românesc“, plă- 
tit cu 120 de lei pe lună“. 

Intrerup o clipă pe d-na Gârleanu şi o întreb 
despre familia dumneaei, despre copilărie. 

Imi răspunde cu modestie că nu interesează 
viaţa ei ci a lui „Emil“. 

Insist şi îmi spune, scurt, că tatăl era din fami- 
lia Voinescu (vechi boeri moldoveni adaug eu în 
gând), iar mama din familia contelui Casimir 
Czinski de Porail. Bunica era şi mai nobilă... Ces- 
linska de Younocha... 

Se întrerupe brusc. 

— „Destul despre mine; să-ți spun ceva despre 
copilăria şi tinerețea lui Emil“. 


COPILĂRIA LUJ 


—- „Sa născut la laşi în str. Carol, în noaptea 
de 4 spre î Ianuarie, 1878. In primii ani a fost 
înconjurat numai de femei : bunica, mama şi două 
mătuşi“. 

Poate acestui fapt — reflectez eu — se dato- 
reşte scrisul lui duios, delicateţea lui sufletească. 

„Incă de mic şedea ceasuri întregi cu ochii în 
tavan și visa. Celor din jur li se părea atât de ciu- 
dată această înclinare spre meditaţie încât chiar 
mama lui i-a împărtăşit odată soțului temerea ei: 








__— „Tare mă tem că Titică al nostru să nn fie 
idiot“. 

Asta pentrucă Titică, în loc să se joace ca alți 
copii, visa, 

— „Clasele primare şi trei clase de liceu le-a 
făcut la Iași. Apoi a intrat în şcoala militară a fii- 
lor de ofiţeri. Din această perioadă, Gârleanu îşi 
aducea aminte cu drag de profesorul lui de Ro- 
mână, Pompei, căruia spunea că-i datorează foarte 
mult. Dela profesorul Pompei îi rămăseseră şi 
două caete de culegeri din folklor dintre care unul 
pare să fie în stăpânirea d-lui Kirileanu. 

— Și eu, adaugă d-na Gârleanu, datorese mult 
profesorului Pompei". 


MILITAR 


— „La lași în şcoala militară a fost prieten cu 
AL. Vojen, Emil Nicolau şi Muzicescu. 

Fiind printre primii, l-au trimis, din oficiu, 
la Scoala de artilerie, geniu şi marină. Si după 
un an de școală a făcut trei luni de specializare, la 
marină. Rămânând însă la Matematici a trecut la 
Şcoala de infanterie, din Dealu Spirei. Aci a avut 
colegi pe Gh. Brăescu și Virgil Economu (nebunii 
clasei) ale căror năzbâtii erau de pomină. 

La chefuri cu băeții Gârleanu era nelipsit. Nu 
bea însă decât lapte sau mânca portocale. De 
aceea colegii îi ziceau Papă-lapte, 

Prin 1900 a ieșit ofițer. Vojen şi el își făcuseră 
mantale elegante, lungi, căptuşite cu mătase dar... 
puţin, puțin nereglementare, pentrucă se purtau 
mantăile scurte. 

Leonida larca, militar convins şi sever, era şetul 
comenduirii, pare-mi-se. I-a invitat deci la biroul 
lui. Și-au desbrăcat mantăile în anticameră şi—cu 





Gârleanu ofiţer Rodica, fica poetului 


inima cât un purice — au intrat în biroul lui Iarca, 
Acesta scria fără să le adreseze un cuvânt. Tăce- 
rea lui nu prevestea nimica bun. Așteptau să se 
deslănțuie furtuna, dar șeful rămânea impertu:- 
babil. 

La un moment dat intră un soldat. 

— Să trăiţi domnule general, am onoarea să vă 
raportez că am executat ordinul, 

—. Puteţi pleca, li se adresă generalul. 

Se uitau întrebători unul la altul. Să ştii ca'n- 
nebunit generalul gândeau ei. Fă 

Abia când să-și îmbrace mantăile au înțeles de 
ce era generalul atât de calm: ştia că de acum 
încolo tinerii și chipeşii ofiţeri intraseră în res- 
pectul regulamentului. Soldatul le ajustase de 
jur împrejur mantăile care le veneau acum abia 
până la genunchi. 

In 1900—1901 Gârleanu era înscris în anul 1 al 
Facultății de litere din Iași, cu Nr. matr. 75. 

Mai târziu, la regimentul 12 infanterie din Bâr- 
lad, colonelul îi aprecia pentru talentele sale şi îl 
punea să picteze deseori. 

Imi exprimai părerea de rău că n'a rămas dela 
el decât minunatul auto-portret, şi acela după o 
lungă Odysee ajuns în mâinile soţiei. 

— Căsătoria noastră, reia firul d-na Gârleanu, a 
fost oficiată de Toderiţă Iamandi, pe atunci pri- 
mar şi deputat de Pârlad care a intervenit pe 
lângă Take Ionescu să-i dea o slujbă lui Emil. Za- 
darnic însă căci Emil a refuzat postul şi în locul 
lui a intrat, dacă nu mă înșel, Becescu-Silvan. 

La „Neamul Românesc“ (1906) lucra mult. Eu 
îi ajutam să facă expediţia. Scriam amândoi a- 
dresele pe benzi. 

Prin August, P. Suciu — teolog absolut, cum 
îi plăcea să-și zică, pentrucă era absolvent al Fa- 
cultăţii de teologie — i-a ţinut locul un timp. 
Când a văzut cât e de lucru a spus lui Emil: 

— No că nici mitropolit nu mai viu în Țara Ro- 
mâhească. | 

D. lorga—cu puterea lui fantastică de muncă-— 
impunea colaboratorilor săi un ritm de activitate 
la care puţini puteau rezista. 

Profesorul dicta în acelaș timp în nemţeşte 
d-nei lorga, în englezește lui Stahl şi lui Emil în 
româneşte şi nici unul din ei nu putea serie atât 
de repede cât dicta d. Iorga. 

In 1906, de Crăciun, Emil a trecut la revista 
„Convorbiri Critice“ a d-lui Mihail Dragomirescu 
unde era plătit cu 150 de lei pe lună şi 75 lei pen- 
tru fiecare nuvelă. Cu el au venit la Convorbiri 
Nanu, Mândru, Moldovanu, Dragoslav. 

Dragomirescu a fost un adevărat părinte pen- 
tru el ca şi pentru mulţi din scriitorii tineri. 

În primele zile ale şederii noastre la Bucureşti 
am avut o mare mulţumire. La deschiderea cursu- 
lui lui Titu Maiorescu ne-am dus amândoi. Maio- 
rescu citi întâi o nuvelă a lui Sadoveanu spre 
a atrage atenţia studenților asupra unei frumoase 
descrieri. Pe masă un alt volum aştepta pe ma- 
estru. Când termină cu Sadoveanu, Maiorescu s: 
adresă studenților. Ş 

Azi am să vă vorbesc despre un scriițor care e 
la primul volum, un scriitor care ştie să i redea 
minunat stările sufleteşti. Şi citi din „Suilet de 


femee“ a lui Emil. Apoi arătând volumul spre 
studenți : ui | 
„vi-l recomand. Să citiţi „Bătrânii“ de Emil 
Gârleanu“. 
CUM LUCRA 


Când vrea să serie se culca pe pat cu ochii în 


tavan. Apoi, deodată, săria din pat şi se apuca de 


scris. Cel mai mic zgomot îl supăra. Ciudat e însă 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorba cu doamna 
Marilena Gârleanu 


de RADU A. STERESCU 


că zgomotele mari îl lăsau indiferent. Putea lu- 
cra bine în hărmălaia dela „Terasă“. La „Terasă“ 
avea prietenii lui cari abia așteptau să vină ca să 
mănânce și să bea. Gârleanu cheliuia cu ei ulii- 
mul ban. Odată chiar, chelnerul dela Terasă n'a 
mai vrut să dea de mâncare pensionarilor lui 
și când s'a supărat, îi explica: 

— Bine d-le, oameni mai voinici ca d-ta şi să 
le dai de mâncare. 

De multe ori nu aveam bani de coşniţă din ca- 
uza acestei dărnicii a lui“. 

— Toţi foştii lui prieteni, întrerup eu, îşi amin” 
lesc de bunătatea-i proverbială. 

Și apoi nu era în stare să refuze. Din această 
cauză nici nu se putea ţine de cuvânt. In totdea- 
una, ceea ce ia atras din partea prietenilor po- 
recla de cavalerul 2 , formulă care însemna că 
ru trebuie să crezi decât jumătate din cele spuse 
de el. 


DIRECTOR AL TEATRULUI NAŢIONAL DIN 
CRAIOVA 
La 11 Iunie 1911 o adresă a Ministerului Ins- 


trucției şi Cultelor (Dir. înv. superior seria B. 
No. 40.246), lăcea cunoscut lui Gârleanu că a fust 
numit director al Featrului Naţional din Craiova 
în locul d-lui Isidor Cheţeanu, demisionat. 

Fostul director îşi înaintase demisia din cauza 
geloziei nevestei sale. Aşa în cât după un an de 
ședere la direcție a lui Gârleanu, Cheţeanu a ve- 
nit la noul director și l-a rugat să-i prezinte so- 
ţia, ca să vadă și el minunea : o soţie de director 
de teatru care nu suferă de gelozie. 

La Craiova, prima stagiune făcută sub direcţia 
lui a însemnat o revoluţie a teatrului din cetatea 
Banilor. El a introdus decorurile adecuate piesei. 
Până atunci Ofelia murea într'un salon Louis XV, 

Tot aci a scos revista „Proza“, din care au apă” 
rut numai trei numere. Mai apoi sa apucat să re- 


organizeze devista „Ramuri“ la care colabora 
ades 
RAZBOIUL ! 
Când a sunat mobilizarea, sa prezentat pri- 


mul și a cerut să fie trimes pe front. Eu care-l 
stiam cu sănătatea zaruncinată am intervenit, 
tără știrea lui, ca să [ie ţinut la biroul presei. 
Am reușit, dar lucrul acesta nu-i era pe plac. ] 
se părea că cl, fostul militar, își trădează ţara 
stând în Bucureşti, în vreme ce camarazii lui tre- 
cuseră graniţa să se bată în Bulgaria. A cerut să 
fie trimis cel puțin ca ofiţer de legătură și na 
reuşit. Curând s'a încheiat pacea. 

A căzut la pat, greu bolnav, dar a plecat peste 
puţin la Craiova pentru că se deschidea stagiu- 
nea. (Era prin Septembrie 1913). Avea doar câ- 
teva ceasuri bune pe zi şi acelea le petrecea ia 
teatru. Nu voia să se îngrijească şi nici să se o- 
pereze. Făcuse puroi la rinichi şi cu mare grev- 
tate l-am putut hotări să se lase operat de doc- 
torul Herăscu, o somitate medicală. 

Operația sa făcut la 16 Aprilie 1914. La câtva 
timp am plecat cu el la Câmpulung să se mai în- 
tremeze. 

In acest timp, un oarecare gazetăraş Olteanu 
umbla să-i ocupe locul de director la Teatrul 
din Craiova. A încercat zadarnic la Duca şi la 
Morţun. La acesta din urmă a intervenit chiar 
Romanescu, fost primar, deputat etc. Dar Mor- 
țun i-a răspuns : 

at: 


i . A Pi amd N m 
Sa e [i Ai sati 

ca ma EARL pa cs zii due 
pai Ter Dau Poe 4 mmm pui 
AA pe 


co 


Sfârșitul unei scri sori către soția sa 


—- N'o să scot un scriitor de mâna întâia ca să 
pun un gazetar de mâna șasea. 

Olteanu a recurs atunci la alte mijloace. 

A determinat pe un coleg să publice un articol 
întrun mare cotidian despre „Neregulile dela 
Teatrul Naţional din Craiova“, 

Articolul i-a căzut în mână lui Gârleanu care 
se zbătea între viaţă şi moarte. De astădată în- 
cercarea lui Olteanu nimerise în plin. 

Ultima dovadă a  lichelismului omenesc, ce 
venea să pună vârf unei serii înţregi de înfrân- 
geri şi suferinți a zdrobit sufletul care singur mai 
rămăsese viu. Şi trupul s'a năruit lipsit de spri- 
jinul sufletului. 

Au venit îndată la Câmpulung d. Costică Nanu, 
Rebreanu cu nevasta, etc. Mau impresionat în 
deosebi florile aduse de Rebreanu care a făcut 
atunci mare sacrificiu  cumpărându-le. La gară 
cosciugul l-au dus ofițerii — fusese doar ostaş. Un 
grup de 250 învăţători ardeleni cari se ailau la 
Câmpulung au ţinut să poarte ei în tren trupul 
scriitorului. 

I-au cântat prohoduli, şi Giurescu, prietenul ne- 
despărţit, le-a împărțit exemplare din revista 
„Proza“, bucăţi din sufletul lui. Apoi fiecare a 
smuls câte o floare din coroanele ce-l însoțeau pe 
calea din urmă. 

La înmormântare au venit toţi prietenii. 

D. profesor Iorga a fost atât de îndurerat în 
cât n'a putut sta. A plecat cu ochii scăldaţi în ]a- 
CNA ati tenta da ad A e CE del Pra Aa a aa 

Și astfel se încheie ultima pagină din viaţa 
omului blând și entuziast, a povestitorului duios 
care ne-a înfiorat. sufletul cu schiţele lui din alte 
lumi şi din alte vremi. S'a dus alături de „Bă- 
trânii“ lui, boer cu sufletul, ca ei, bun şi iertător 
ca ei, fără posibilițăţi de adaptare la o viaţă prea 
grăbită, ca şi ei. 


DO a OI e a A 








19 Noembrie 1938 —— 





D-ma Gârleanu văzută de ser 


Tovarășa lui de boemă, de aspirații, «suferinţi 
şi satisfacţii a evocat  înainte-mi chipul soţului 
iubit. 

lar eu m'am silit să transmiţ cititorilor 
moara amintirilor aşa cum am primit-o. 


ALBUMUL 


Printre hârtiile păstrate cu sfințenie de d-na 
Gârleanu, se află un interesant album. ă 

Legat în piele, cu foi înpodobite de Iser, albu- 
mul] are povestea lui, tristă ca și viața durereoasă 
a lui Gârleanu. 

In timpul războiului, odată cu actele şi manu- 
scrisele scriitorului. a dispărut şi el. Ur avocat 
l-a găsit prin anul 1930 în casa unui bulgar din 
Bazargic, văduvit de o parte din foile pe cari 
scriitorii prieteni lui „Emil“ își așternuseră gân: 
durile. 

Pe pagina 2-a A. ce Herz a scris la 31 Dec. 1910 
două fragmente, din „A fost odată“ (idilă în ver- 
suri) și „Domnița Ruxanda“ (actul III). 

Intorci [oaia şi dai cu ochii de scrisul subțire şi 
mult înclinat al poetului G. Tutoveanu, tvvarâșul 
ce luptă dela Bârlad: 


CO- 


Prin vechi ceaidacuri, pe la porţi uitute, 
Se văd plângână „Bătrânii“ solitari, 

Că peste vămi cu taină ferecate 

S'a stins lumina ochilor 1ăi mari. 


Mai degarie Mihai Sorbul reproduce patru ver- 
suri din „lon Armanul“, iar Ermatto Novelli aco- 
peră cu un scris mare şi rar o pagină de omagii: 
către „Signora Garleanu“, 

După o poesie a lui Mândru (,,Lidia către ru- 
blius'), două „cugetări“: ale lui Basarabescu, dvuă 
strofe triste ale lui Oreste („Tablou de toamnă”) 
şi iarăși A de Herz, necăjit pe critici cugetă: „A- 
vem o mângâere: gloria criticului ține cât irăeşte, 
a scriitorului începe după ce a murit“. 

Nu se cere totdeauna să enunţi un adevăr, când 
scrii pe un album. 

Apoi 6 versuri cu haz ale lui Gheorghe din Mol- 
dova („Trei flăcăi“) îţi descreţesc fruntea: 

Erau odată trei flăcăi, 
Porniţi pe diferite căi, 
IPacelaș capăt s'au aflat: 
Cel mai în vârstă s'a tâmpit 
Cel mijlociu a 'nnebunit 

Și cel mezin s'a însurat. 


Un critic (cel puţin așa-i zice lumea), supărat 
parcă de cugetarea lui A. de Herz -— în cazul lui, 
de altfel, potrivită — înșiră câteva rânduri de 
scuză... față de posteritate. 

„Paradoxul strălucitor nu curge din pana oricui, 
iar cât pentru celelalte lucruri pe care le scriem 
de obiceiu,,. trebue pagini multe, pentru că spuse 
pe scurt sar vedea prea bine că nu înseamnă mare 
lucru“. | 

Ia pagina 16, un „Cântec“ al lui Corneliu Mol- 
dovanu, şi două pagini mai departe un sonet („Iu- 
bita mea“) de Ionel Pavelescu. Apoi o schiță a pic- 
torului Satmary („„Rodica'*) şi trei pagini de scris 
mărunt și regulat („„Dintr'o scrisoare"): 


„Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentrucă 
eşti oucheşă; nici te iubesc pentrucă ești bună. O- 
mul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că ești oa- 
cheșă, cu toate că eşti bună, şi te-ași iubi chiar 
dacă ai fi bălae sau dacă ai ţi rea! 

Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcul pe 
poeţi“. 


Şi iscăleşte... Liviu Rebreanu. 

Pe un dos de pagină, Richepin aruncă la întâm- 
plare câteva litere din care poţi descifra cu greu: 
„Le... poâte... est... le... roi... des... gueux". | 

Pe pagina 41, sub un desen în care Cincinat 
« prins de Iser între o damă și un sifon, poetul 
scrie în grabă 

Capul meu aicea 
este foarte mizer. 

— Nu e vina tatei 
ci e a lui Iser. 

După alte două pagini semnate de Donar Mun- 
teanu şi Maria Filotti, prizărite într'un colţ şi scri- 
se cu creionul, neapăsat, două rânduri ale lui Stev 
(losil): 

„Nimic nu e mai sfânt decăt tăcerea“... 

Şi pe ultima filă rămasă (de aci încolo lipsesc 
încă 11 pagini), Cincinat închină 8 versuri înduio- 
şătoare prin modestia lor „Rodicăi“: 

Târziu în orele deșarte 
Când 1jei citi subt un sonet 
Modestu-mi nume de poet 
Să-ţi pice-o lacrimă în carte. 


Căci vai!, din opera-mi uitată 
Atât s*0 şti în viitor 

C'am fost prieten cu-al tău tată 
Și veșnicu-i admirator. 


PD N N N N A N N N a a E N N a a RT E 
Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.1. T. Nr. 44908 - 938