Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0002

. 





NBSVERSDU 
SA AENERAR 


E af OD, GHEAȚĂ; PEISAJ INDUSTRIAL 


In acest uumăr: HORIA PURTUNA, V. DEMETRIUS, FE, ADERCA, ALEXANDRU; BLOK, ION BUZDUGAN, GIOVANNI PAS. 

COLI, AL. MARCU, JEAN RICHEPIN, C, A. 1. GHICA, CONST. GEORGIADE, ELENA VAGAR ESGU, CONTESA DE NOAJL.- 

IFS, CH. DICKENS, 1. CRIVAȚ, L. BAIDAFE, A. POP MARȚIAN şi ŞTEPAN BALCEŞTI, A. IOSIF, ION BAILA. PAUL IL 
PAPADOPOL, GEORGE DIAGU, N. N. TONITZA şi PENTAPOLIN, 


An. XLIII, No. 2, 


$ ianuarie 1937. | a lei 3, 


1 "NIVERSUL LITERAR 
Nimic? 


Si mâna mea trecut-a 
Pe şoldul tău păzân; 
Şi fruntea mea sbătuta. 
Ți se îngrapa în sâu; 


in ochii mei coloare 
Și statuă-ai rămas ; 

Să nu mai and oare 
Cumintele tău glas € 


Sânt toațe vii ! Şi parcă 
X'au fost de cât păreri 
Ce-ți lasă, când te'nțarcă, 
Nuzia de pri! 


Cum să niu cred că 'nşeală 
Și că cu toate nu's 

A zorilor spoială 

V'rmată de apus? 


Că nu întrun vis cutrecz 
Pe-al simţurilor val ? 
Partumul tău ce în creer 
Mi s'a urcat brutal 2 


Când simţurile mele, 
Doar ale mele sânt 
Şi recunosc în ele 
Mirosul de pământ ; 


Când numai eu sânt rostul 
Mulţimii de 'ntrebări 

Şi tot eu adăpostul 

Şi cupa'mi de visări. 


Vai, oglindite “n mine, 
Ca în palidul meu vers, 
Au fost: frumos, şi hine, 
Și 'ntregul univers! 


Şi de-ai trăit, ac-apururi 
Cu mine n strâmt mormânt, 
Dormi-vei tu, contururi, 
Parfum, rolaare, cânt)... 


Fi 


Teama crinilor” ' 
de ELENA VACARESCU 


Austrul desface fereastra în seară.. 
Din seară cerdacul a prins să risară. 
Nălţată pe umerii uimilor, iată 

Că luna se uită pe lume-aplecată, 


Sia vadă de-aproape cât este de bună, 
Rugul de roze mai crește sub tună; 
lar crinii ţin: sufleto'n- pumni să. nu scape, 
Să. nu-l prăpădească“n Innatece ape. - 


Şi înie mi-i frică spre cer să nu-mi suie 
Tyisteţa, că duhul din; alba căţuie 
Şin gatbena lunii corolă să, mâie, 
ȘI câtu-j aminul în ea.să rămâie. 





> Dintr“un valum de. iraduceri, care va apare în cursul 
acestei luni 


V, DEMETRILS 


Vânt de vară 
de CONTESA DE NOAILLES 


Uşor şi larg coseşte arome calde vântul, 

Le “mprăştie 'n pustiul amurgului de vară: 
Tăriile cu stele au tămâiat pământul ih 
Şi nu e greu nimica şi-amar în astă-seara. 
Pădurile şi iazul s'au ridicat spre lună... 

Şi sub entapeteasma boltită peste îire i, 

Am par-că presimțirea angelcă şi bună 

A fericirii fără de inhire. 


Aş renunţa la lume. 


Chiar de-aş' afla vre-odată că 'nebunit de jale 
Său blestemând cu ură, ai tăptuit omor, 

M'aşi îndrepta blajină spre arcul mânii tale 

Şi t-aşi cuprinde umbra, îngenuchind uşor, 


A. POP MARȚIAN şi ŞTEFAN BAI CEȘTI 





“E PRSUT. CITERAR 


O nuntă de Crăciuni 


GH. DICKENS ve: 


— Ce este? întrebă filozoful care nu 
putu îi reîntors la lacul lui de cât atunci 
când amuţiră cele două viori şi harpa, 
altă putere de pre pământ neputându-l 
reţine, fie chiar de-ar fi luat casa foc. 

-- Unde e Arabella Allen ? strigă 0 du- 
zină de voci. 

— Şi Winkle? adăugă Tupman. 

— Îată-ne aci, strigă d. Winkle. eşind 
ru admirabila lut tovarăşe din pervazul 
unei feresirr. În timp re spusese aceste 
cuvinte, ar fi fost greu «le alea care dir 
si “doi cran mai roșii: cl san tânăra ci 
ochii negri, . 

— E tare curios, Winkle că nu găsești 
nli loc! strigă d. Pickwick înciudat, 

-— Nici de cum, răspunse d, Winkle. 

'— Oh, aveţi dreptate, reluă d. Pikwick, 
fixând pe Arabella cu un surâs foarte ex- 
presiv. Aveţi dreptate; asia nn e cine 
ştie ce, după toate celelalte. 

Ori cum o fi, nu fu timp de pierdut cu 
această mică aventură, căci viorile și 
harpa începură de-abinele. D. Pickwick 
se repezi numai decât, mâinile încruci- 
şiate, promenadă până în capătul sălii, 
indăriăt, până la mijlocul căminului ; în- 
hrânceli din toate părţile, lovituri sgo- 
motoase de picioare în podea. La rând 
altă pereche. L.a drum din nou. Intreaga 
figură sc repetă, loviturile de picioare 
reineepu să bată tactul muzicei. O altă 
pereche, şi o alta şi încă una iar! Nici 
ndată nu sa mai văzut un dans mai ani- 
iat; şi, în fine, când bătrâna cucoană- 
mare, sfârşită de obaseală, fu înlocuită 
eu preoteasa  binevoitorului  eclesiast, 
când patruzeci de perechi făeură figura, 
când d, Piekwick şi noua sa parteneră se 
găsiră la coada dansatorilor, se văzu a- 
cest ilustru savant, cu toate că near îi 
avut motiv să facă atâtea sforțări, can- 
tinuând să danseze perpetuu la locul său, 
surâzând tot timpul tovarăşei, cu o dul- 


ceață engelică ce desfide orice des- 

cripție. i - | 
Lung timp înainte ca d. Pickwick să fi 

obosit de danţ, nouii căsătoriţi se eclip- 


sară din scenă. Fu între acestea la etajul 
de jog un glorios snpeu şi ca urmare o 
lungă şedinţă în jurul mesei. Asifel că 
d. Pickwick se deşteptă destul de târziu 
a doua zi. ] se păru atunci că-şi reamin- 
teşte, într'un chip confuz, că ar fi invitat 
în particular şi confidenţial cam vre-o 
patruzeci şi cinci de persoane să prân- 
zească pe seama lui la George şi Vultu- 
rul, prima oară când vor sosi în londra; 
ceiace, cum și gândi. cu dreptate, indica 
întrun fel aproape sigur că nu se mul- 
țumise numai să dauseze noaptea prece- 
rentă. 

Ca acostea, ziua se scurse veselă și 
când seara îu sosită : „Eh, bine, scumpa 
mea, întrebă Sam pe Emma, familia dv. 
mai are încă vr'un pietroi'la cuptor pen- 
tru această seară ?* 

-- Da, d-le -Weller, răspunse Emma. Ca 
iutdeauna de Crăciun. Stăpânul meu 
n'ar neglija vechile obiceiuri nici pentru 
n împărăție. 

—- Stăpânul d-tale are o idec judicioasă. 
ecumpa mea. Nam mai văzut om atât de 
judicios, un adevărat gentleman. 

-- Adevărat, zise borţosul bucălat, a- 
mestecându-se în vorbă. Nu îngraşe el 
porci frumoşi ? 

In timp ce groșciorul copilandru vor- 
bea astfel, o scântee semi-canibală stră- 
lucea în ochii lui, în suvenirul unor pi- 
cioare îripte, 

— Oh, iată-te sculat în fine, îi zise Sar, 

Borţosul făcu un semn afirmativ. 

— Hei bine, am să-ți spun, june boa 
constrictor, relvă Sam, cu-un ton impo- 
inut în plaa : dacă rai să dormi coaie 


(Sfârşit) 
mai puţintel, şi dacă ni'ai să faci şi nițică 
mişcărică, apoi când ai să ajungi om, o 
Să te expui la acelaş soi de neplăceri 
personale ce a îndurat bătrânul gentle- 
man care purta o coadă de pore5). 

— Ce a păţit? întrebă Joe cu o voce 
nesigură, 

— Tocmai aia ce era să-ţi spui. Era ce! 
mai lat patrar din câţi san inventat vre-o 
dată, un veritabil om gras, care nu-şi 
mai pntea 7ări încălțămintea de sub el 
de patruzeci şi cinci de ani. 

— Doamne sfinte ! strigă Emma. 

— Nu, draga mea, afară de o singură 
dată. Dar dacă i-ai fi pus dinainte un 
model de pe propriile lui picioare pe masa 
unde prânzea, nu şi le-ar fi recunoscut. 
Mergea mereu la birou cu un foarte fru- 
mos lanţ de aur, care atârna, bălăngă- 
nindu-se, aşa ceva cam... un picior şi ju- 
mătate de lanţ şi un ceasornic de aurin 
buzunărelul vestei care valora... mi-e frj- 
că să spui prea mult... atât, în fine, cât 
poate valora un ceasornic, dar un cea- 
sornic mare rotund, destul de greoi în 
felul lui, ca pentru omul care-l purta şi 
lanţul său. „Ai face bine să nu mai porţi 
ceasornicul acesta aci, — aşa ziceau amj- 


cii boerului, o să ţi-l fure“. — „Să-o văd 
- -. + 
şi pasta ! grăi el“, cam aşa. —— „O so 
păţeşti“, ziseră ei. — „Bine zise el, tare 


aş vrea să văd hoţul care ar putea să 
tragă un ceasornic 2a ăsta, căci, Dumne.- 
zen să mă binecuvinteze, nici eu nu-l 
mai pot scoate, mai zise e!; e atât de 





5) E vorba de o haină a epocii, redin- 
grotă terminată în coadă la spate (ca fra- 
curile de azi), în Franţa (La „gueue e 
rat”), Anglia (The „pigtail”), ete, 





T. PAPATRIANDAFIL: CUMI TAGI BULGARI 


Ai 


indesat în buzunarul lui că atunci când 
vroi să ştiu ce oră e, sunt obligat să mă 
uit în prăvălia brutarului“, iar mai zise 
el. Şi zicând acestea râdea din inimă 
că-ţi era frică să nu-l vezi plesnind. Ese, 
dar, cu capul pudrat şi en coada lui de 
porc, iaca că-şi plimbă burta prin 
Pisi ) eu lanţul bălăngănind mai mult 
ca Gri când şi cu ceasornicul cel mare 
care-i umfla haina să plesnească. Nu era 
pungaş în Londra care nu trăsese de lan- 
jul său. Dar lanţul nu vroise să se rupă 
şi ceasornicul nu yroise să iasă. De altfel, 
Sar fi şi ostenit de giaba să tăvălească 
un om ca el pe caldarâm, şi el se întor- 
cea şi ic râdea atât, că coada lui de porr 
se fîţiia ca pendula unui bătrân ceasornic 
cu cucu. In fine. între zi, se învârtea |]; 
niștit. 

lacă vede el un pnnsaș ce-l cunoştea 
din vedere, braţ la braţ cu un mucos cu 
cupul cât o baniţă, lată o farsă, ce-și spu. 
se lui însu-şi, boerul; vor să încerce încă. 
o lovitură, dar nu prinde. Astfel începi: 
si râdă tare vesel, când dintr'o dată băe- 
țandrul cel mic părăsi braţul pungaşului 
şi se năpusti cu capul drept înainte în 
pântecele boerului, atât de tare că-l rup- 
se în două de durere. El se puse pe țipăt: 
„O săriţi, săriţi |" dar pungaşul îi spuse 
încetişor la ureche : „ţi-am fâcut fasonul, 
domnule“, şi când îşi veni în fire ceasor- 
nicul şi lanţul spălaseră putina, și ceia ce 
e şi mai rău, digestia bătrânului boer fn 
încurcată rău după aceia, chiar pentru 
tot restul vieţii sale naturale, Așa, dar, 
bagă de seamă, voinicosule şi fă bine si 
nu ajungi prea gras. 

Când Sam conchise povestea sa morală, 
de care borţosul păru foarie afectat, ce!e 





6 Bulevardul cheinlii Tamisei (în Lon- 


dra). 


«4 


vei personage ale nuastre, intrari ju bu 
cătărie. 

Fra o încăpere vastă unde încăpea toa- 
tă familia, după anualul obicei, observai 
de un tinip imemorial, de către străbunii 
«d-lui Wardie, EI prinse cu mâinele sale: 
în mijlocul plafonului o cracă enormă de 
visc 7) ccalădu numai decât naştere unei 
scene delicioase de luptă și de zăpăceală. 
In miplocul dezordinei d. Pickwick, cu o 
galunterie ce ar fi făcnt cinste și unei 
descendente a însă-și ledy Tollimglower, 
luă pe cucoana mure de mână, o conduse 
sub arbustul mistic și o sărută cu rurtuoa. 
zie şi decorum, 

Bătrâna se supuse acestui act de poli- 
fețe cu demnilatea ce se cuvine unei so- 
lemnităţi atât de importantă şi serivasă ; 
far tinerele domunişoare. ne fiind pă- 
irunse dle loc de superstiţioasa venerațiu. 
ne pentru acest obicei, sau înch:puindu-şi 
cii savoarea unui sărut este altfel rele- 
vată când ai şi niţică caznă să-l obţii, 
strigau, se sbăteau, alergau, făceau toi, în 
line, afară numai că nu părăseau camera 
şi luptan până în momentul când dormni- 
şorii cei mai puţin aventuroşi păreau a fi 
pe punctul să renunțe la treaba asta. De: 
odată atunci se răzgândeau că cra inutii 
să reziste atâta vreme şi se supuneau de 
bună _voe să fie îmbrăţisate, 

D. Winkle sărută, pe tânăra domnişnară 
iu ochii: negri; d. Snodgrass sărută pe E. 
milia ; rudele sărace sărutară pe tvată 
Inmea. fără să cexeepteze pe tincrile lady 
«ele mui urâte, care în excesiva lor con- 
fuzie se grăbeuu să sc găsească drept suh 
vise, fără să ştie cum. Cât despre Sâm, 
socotind necesitatea. de a fi suh arbus- 
iul sacru, el pupa pe Emma şi pe cele- 
lalte servitoare ori de câte ori punea 
mâna pe ele. În acest timp, «d. Wardle se 
ținea în picioare aproape de cămin, cu 
spatele la foc, serutând această scenă cu 
cea mai mare satisfacţie, în timp ce bor- 
osul bucălat profita de ocazie să roază 
sumar un admirabil bobârnac de crăciun, 
ce fusese pus cu grijă la o parte de o 
altă persoană, 

In fine, strigătele potolindu-se, fetele 
crau acoperite de roşeaţă, cârlionți atâr- 
nau detrizaţi și d, Piewick, după ce îm- 
brăţişase pe cucoana mare, rămăsese în 
picioare sub ramura verde, privind cu o 
fizionomie răzătoare ceia ce se potrecea 
în jurul său, Dintro dată tinerica cu 
ochi negri, după:câte-va soapte schimbate 
en cele lalte tinere persoane, se repezi la 
d. Pickwick, îi aruncă brațele de după 
ât și îl sărută drăguţ pe obrazul stâng, 
mediat toată îrupa tinerilor dudui încon- 
jură pe savantul filantrop și înainte să 
aibă timpul de a recunoaşte şi de a şti 
de ce ar îi vorba, în sărutat de fiecare 
din ele. 

Eva un spectacol grațios să vezi pe d, 
Pickwick în centrul acestui grup, tras 
când într“o parie, când întralta, pupat 
mai întâi pe bărbie, apoi pe nas, apoi pe 
ochelari și să auzi hohote de râs ce ră- 
sunau din toate părţile. Dar numai decât 
apoi fu un spectacol și mai încântător, 
să fi văzut pe d. Pickwick cu ochii le- 
uați cu o.batistă de mătase, repezindu-se 
la ziduri, îinpiedecându-se prin colţuri şi 
îndeplinind, în fine, cu desfătări nesfâr- 
site, toate misterele unei „babe oarbe“, 
până în momentul când înhăţă pe una din 
rudele sărace. La rândul său, atunci se 
îngriji să eviie baba oarba şi se achită 
«n atâta agilitaie şi grabă că smulse a- 
plauzele asistenţilor. Rudele sărace în- 
hbăţan exact pe cei ce presupuneau că 
ie-ar fi plăcut și se lăsau prinsi. din în- 

7) De Crăciun e obiceiu în Anglia de-a 
“uspenda o creangă în sala mare îi cine 

1 


poate duce o cunună snb ea. are dreptul 
ză p sărute 


tâmplast, când uuvl alerga de graba prea 


mult, 

Când ioată lumea fu obosită şi de acesi 
joc, se aprinse un mare snap-dragon €) şi 
după ce degetele fură destul de julite de 
arsuri, se așeză în jurul unui loc de gă- 
teje şi în jurul unui supeu substanţial. 

— Asta, zise d, Pickwick, privind în 
jurul lui, asta, în adevăr, este confort. 

—— E obiceiul nostru invariabil. răspunse 
d. Wardle, Toată lumea, servitori și mun- 
citari, se aşează la masa noastră în aju- 
nul Crăciunului, cum îi și vedeţi. Stim 
aci şi istorisim povești bitrâne până ce 
sună miezul nopţii și ne anunţă sosirea 
rbătorii (Naşterea Domnului ?). runde 
băiatule, mai ațâță niţel focul. 


LNIVERICI, LEFERAL 


Miliarde de scântei trusuiră în asr, când 
gătejele fură răseolite şi flacăra roşie 
ce se ridică răspândi o lumină caldă, pă- 
trunzânr în colţurile cele mai îndepărtate 
ale odăii şi ilumină toate fețele. 

-— Haida, zise d. Wardle. nn cântec: 
un cântec de Crăciun, O să vă rânt ru 
anni, în lipsa altuia mai bun. 

- - Bravo, strigă! d. Pickwick. 

-- Îimpleţi paharele, reluă d. Wardle, 
enm văd o să treacă donă ceasuri până 
si vă fundul castronulni an). Uimpleţi-le 
i şi ucum, să cântăm, 

„a aceste cuvinte veselui bătrâjor iu- 
tonă fără ale ceremonii, en a voce forie 
şi din toată ivima, cânterul ce vi-l dăm 
aci : A 


CANTEC DE CRACIUN 


Nu-mi place primăvara. Spulberalica-i aripă 


Ce-airage. după sine plăpânzi boboci 


i flori, 


Cu suflul ii îmhbată, ca numai într'o clipă 

Să-i scuture *mproşcându-i cu-ai morții reci fiori 
Silfidă capricioasă, ea uită ce iubeşte, 

Aspectul şi voința îşi schimbă întrun moment, 
Surâde în trandafiri şi-apoi îi veştejeşte. 
Născânda ia speranță stărâmă violent ! 


Puțin iubese şi vara. Un prea magnilic soare 
Aduce rod, belşug, dar dă și îriguri rele; 
Turbând adese-ori, săgeți aţâțătoare 

In inimă ți-auncă cu-amor şi chinuri grele. 

De preferit mi-ar îi o noapte răcoroasă 

Ce verii îi urmează. Dar când de seumă bag 

Că frunza-i pustiită de-a vestejirei coasă, 

Zic : toamna nu mi-e încă un anotimp prea drag, 


Atunci prefer Crăciunul : voiosul, bun moşueag. 
Cu iarna el ne vine, la vatră el ne fese E 
Poveşti care-ţi pun gândul pe drum, ca el pribrag. 
Să bem în cinstea lui în juru-acestei mese ! 
Crăciunul este straja tradițiilor străbune 

Trecutul el evocă şi creştineasca Jege ! 

Un liRA ! formidabil e timpul să răsune. 

Salatând astiel al anotimpurilor rege!! 


Acest cântec Îu primit cu un trăznei de 
aplauze. Un audiior compus din amici și 
servitori este tot de-auna prea binevoitoa! 
Rudele sărace, mai cu seamă, căzură în 
veritabile cextazuri de fermecare. 

Focui fu hrănit cu noi găteje şi castro- 
nul îndeplini un nou tur. 

— Cum mai ninge, zise unul din oa- 
meni cu vocea joasă, 

—- Cum, ninge ? repetă d. Wardle. 

-— Da, domnule, noaptea e neagră şi 
rece. Vântul se ridică şi sbicini zăpada 
în vârtejuri pe toată câmpia. 

— Ce'spun acolo ? întrebă cucoana-ma- 
re ; Sa întâmplat ceva ? 

— Nu, nu, maman, zice că ninge şi că 
bate vântul tare ; şi au dreptate, căci se 
aude tapaj mare în cămin. | 

— Hei ! reluă cucoana, bătea un vânt ca 
ăsta şi tot aşa cădea ziipada, suni ani de 
atunci... Staţi, să-mi reamintesc... cinci 
ani naintea morții săracului tatăl vostru. 
Era ajunul Crăciunului şi-mi reamintese 
că ne-a povestit păjania bătrânului Ga- 
briel Grub, care a fost furat de draci. 

— Păţania cui ? întrebă d, Pickwick cu 
curiozitate. : 

— Oh, nimic, replică d. Wardle, Poves- 
ica unni bătrân paraclisier, ce oarucnii 
sfinţi de pe aci presupun că l-ar ridi- 
cat ajutoarele lui scaraoţchi. . 

— Presupun |! strigă cucoana-mare. În- 


——— 

3) Un snap-dragon constă dintr'o tavă 
de alune, stafide, etc. stropite cu coenac, 
căreia i se dă foc. Chestiunea e site ser. 
veşti fără să te arzi. 

9) La catolici şi protestanți aceasiă săr- 
bătoare are loc la ora 12 noaptea între 
ajun şi Crăciun, cu trag de clopot, proce- 
siune în jurul bisericii. ete 


drăznește cine-va să se îndoiască ? Prezu- 
mun ! N'ai auzit mereu spunându-se chiar 
din copilărie, că l-a luat dracii cei mui 
mititei şi nu ştii că ăsta e adevărul? 

-- Foarte bine, mamă, replică d, War- 
dle, râzând, l-a luat, dacă. vrei, Pickwici, 
l-a furat dracii, iată toată păţania, 

— Nu asta, nu, vă asigur, reluă d. Pieh- 
wick, Asta nu e toată povestea, — lre- 
bue să ştiu cum a fost ridicat şi peniru 
ce, aşa şi pe dincolo, toate chichiţele. 

D. Wardle surâse, văzând toaie capeieli 
aplecându-se să-l asculte. Umplându-şi. 
dar, păhărelul cu o mână liberală, bău iu 
sănătatea d-lui Pickwick, cu un gest fiu 
miliar şi începu cele ce urmează... 

Ir Dumnezeu să ne întărcască ercernl 
nostru de editor. La ce dănănae de cupi- 
tol ne-am lăsat duşi ! Declarăm solemn 
că am uitat cu totul de acele mici piedici 
ce se numesc capitole. Nu e egal: Vor 
da drum liber stafiilor, strigoilor deshi- 
rându-le un nou capitol, 

Nu vă faceţi idei negre din pricina lor. 
doamnelor şt domnilor, vă rog! 


Trad. de I. CRIVAŢ 


10) E vorba de un castron cu puns 





UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI STRAINE DIN TRECUTUL ŢAKII 


Note marginale la „Istoria“ lui Carra (1777-1779) 


DOCUMENTE CONIEMPORANI 


n. 


In primele, zile ale lui Octombrie 1227 
-- puțin înainte de asasinarea lui Gri- 
sore Ghika. —- apare în vitrinele libră- 
fiilor din Passage des Panoramus, la 
Paris, o seriore intitulată „listoire dela 
Moldaviv et de la Valachie. avve une di- 
ssertation sur l€tat actuel de ces deux 
provinces, par M, C... qui a s6journ6 dans 
ces provinces“ (Paris, chez Saugrain, li- 
braire rue des Lomburds, MDCCLXXVII, 
uvec approbation et privilege du Hoy, 
NXXII A- 223 pagini pet. 80), 

O ediţie precedentă, purtând deasupra 
aceluiuşi Milesim inscripția  „Jassy, au 
depens de la sociâie iypographique des 
Deux Punts* trece nvobservată în Ocei- 
ueut, 

Autorul care semnează scrisoarea de- 
divată A. $. Serenisime.  monseniorului 
Principe de Rohan, pusă în fruntea lu- 
erării, cu numele său întreg, Carra, de- 
venii istoric accidental și nu prin vocație, 
ocupase în cussul ultimilor 6 ani în dife- 
rite rânduui şi sub diverse forme opinia 
publică europeană. Călătoriile sale în 
flveţia, Germania, Anglia, Turcia etc, din 
spirit aventurier, îl fixează pentru scurt 
timp lu Jaşi unde peotecțiuni interesate 
ii deschid porţile palatului princiar. Vre- 
me due un an va ocupa, postul de secretar 
ul Iluspodutului Grigore Ghika şi prote- 
sor al copiilor ucestuia. 

Iu discursul preliminar ul „Istoriei“ 
Carau mărturiseşte însuşi că „timpul de 
un an n'a putut să-mi ajungă pentru u 
vunoaştu „uănunțit moravurile Maldo. 


venitor”. Aceasta nu-l va impediea toluși 
de u uduna, în cursul relațiunilor sale 
eteroclile, uu muteriul hibrid, suficient 
pentru o luczare istorică, sub paravunul 
ciireia, va puteu sii-şi etaleze rimile sutle- 
testi, uecicatrizute încă, şi, în „considera 
țiunile“ asupra stării aciuale a printi- 
patelo» Moldovei şi Vaiahici să desfăgou- 
re o colecţie dea inveciive şi calomnii con- 
tra Priuțului. fostului său stăpân, a Curte- 
nilor, a locuitorilor şi a pământului care 
vreme de un an i-a oferit o largă şi siu- 
ceră ospitulitate. 

Lucrarea e preu cunoscută, peuiru tu 
să stăruim asupra metodei orginale, asu- 
pra tonului înveninul, a Qistribuţiei şi 
calităţii materialului, cure o disting de 
scrierile cu caracter istorice ale compa- 
trioţilor lui Carra, de lu sfârşitul seco- 
lulu: al XVIII, 

Acest şarlatan ul cvndeiului —— cun 
mui târziu, în epoca turbure a Revolu- 
țiunei, va fi un şurlatan al tribuuei — în 
cursul peregrinaţiilor sale în Europa Ceu- 
trulă şi răsăriteană, şliuse cu inteligență 
să-şi menajeze — mui ales în sferele pu- 
blicistice — prietenii profitabile. 

Astfel, înainte chiar ca lucrarea să iasi 
de sub tipur, o gazetă citită în întreaga 
F-uropă u acelei epoci, „Gazetie des Deux 
Ponis* imprimată îu orăşelul cu acelaz 
ntme din Palutinat, publică sub titlul 
„Nouvelles diverses” lu 25 Sopt. 1777. pa- 
ginile 614-615, un frugment din manus- 
crisul lai Cara, precedat de următoarea 
introducere : 





AUREL KESSLER: NUI 


2 


i 


Cugetări şi paradoxe 
de CH, BAUDELAIRE: 


Descriind realitatea, poetul se  degru- 
deuză şi se coboară la rangul unui sim- - 
plu dascăl ; descriind ceeace sar putea 
intampla, rămâne credincios moenirti su- 
le : e un suflet colectiv care întreabă, 
care plânge, cure speră, şi care câteodati 
presimie. 

Delacroix cra un curios amestee de 
scepticism de politețe, de dandysm, de 
voință arzătoare, de şiretlic, de despoutism 
şi înstârşit de un fel de bunătate parti- 
culară care însoţeşte totdeuuna geniul. 

De câte ori împărtăşinda-i unui pric- 
ten pasiunile sau preferinfele tule lite- 
rare, nu (i-a răspuns : „lată ce nu infeleg, 
căci ceeace 'mi spui nu se potriveşte cu 
nici una din pasiunile jale şi nici cu doc- 


irina ta !* Si atunci i-ui răspuns: „Se 
poale, dar toluşi e aşa. Imi place; îmi 


place, poate tocmai pentrucă ce cu desă- 
vârșire opus ființei mele“, 

Cer lragie. Epitet de un ordin ubstract 
aplicat unei fiinţe materiale, 

De Maistre şi Edgar Puc nrau învățat 
să cuget. 


Culese şi traduse de 












AL. T. STAMATIAD 
2 i 
Aa 2 E, 








„ln lipsă de noutăţi mai imporiante, 
vom înfățișa aici câieva trăsături proprii 
u caracterizu popoare pujin cunoscute, 
J.e desprindem dintu'o lucrare care nu e 
îucă publici, „Histoire de lu Moldavie ei 
de lu Valachie“* scrisă de donmul Caru, 
care a rezidat în aceste provincii, Ariicu- 
lul „Pupulaţia şi Moravurile“ răspunde. 
in special cavacterului gazeiei noastre“, 

Urmează extrasul, care se continuă în 
numărul din 6 Octombrie. pap. 637.—639, 
şi se termină la 13 Octonibrie 1777, pagi- 
ta 654, cu următoarele lămuriri ale Di- 
recţiei : 

„An promis câteva delalii asupra cli- 
matului, solului, agriculturii cete. ale Mol- 
dlovei şi Valahiei, Aceste amănunte cari 
suut îucă noui pentru cititori ne par 
proprii pentru a-i despăgubi de sărătiu. 
«de nouiaţi diu ultimul timp. Ele sunt pre- 
'erabile umpluturilor inutile curi pun la 
-uniribuţie protocolul luiuror Curţilor“. 

Această manoperă a uutorului —- căci 
indiscutabil că Fruguueutul de manus- 
“ris u fost pus la dispoziţii guzelei ile 
Curra Susuşi -- jinteu uetăgăduit să cre. 
“ze lucrării, sub Upar încă vu utmosfură. 
şi să redea numelui său m lustru de 
„ctualilule, 

După o iucerc aproupu gereovală in Ju 
rul lucrării. în primele luni ale unului 
1779. ne întâmpină” următoarea notiţa. 
publicată de periodicul literar al lui Sleu- 
sel, „Erturther gelehrie Zeiluneen“ ua- 
minut din Mai 1778: 

„O nouă seriere a uvtorului fecunad, vu- 
viat şi de talent inezal |. T-. Carra, are 
ud subiert istoria a donă priweipaie pu- 
tin cunoscule Europei, Moldova şi Vala- 
tuia... Docunieniarea, săracă şi lipsită due 
imeiodu a lucrării de faţă, stivbeşte iute- 
resul pe cure Far putea oferi. intro anu 
mită uiăsură, ultimul capitol cure traiva- 
„ă despre starea actuali, politică, socială, 
economică ete, a. acestor provintii îndc- 
părlale“., 

Luna urmâloure  lunie 1778, apare v 
receuzie inai detailată u acestei opere în 
„Journal Eneyclopedique uu Universe!“ 
tipărit la Bouillon, orăşel fortificat din 
Belgia, tomul IV, partea III. pag. 418—426. 

Articolul acesta anonim va provoca o 
polemică înveninată între autor — sub 








2 


păvăza unni necunostut — şi un-persona- 
giu pe care-l vom prezenta în cursul a- 
cestui studiu. 

lată în subsianţă această dare de sea- 

.mă: 

„Sar căuta puate mult şi zadarnic vtri- 
gina popoarelor cari, cele dintâi. au lv- 
cuit Valahia si Moldova. Fără pretenţii 
de a ne prezinta descoperiri noui, dom- 
nul Cara face numai observaţia că la 
incepuiul Imperiului Roman aceste două 
provincii nu erau mai bine cunoscute de 
cât sunt azi ţările sălbatice din fundu; 
Americei', 


Urmează câteva consideraţii istorice 
din cartea lui Carra. 
„Romanii, cari aveau despre aceste 


jocuri aceiaşi ideie pe care o avem azi 
despre Cavenne sau insulele Antile, tri- 
niseră acolo o colonie formată din droj- 
dia oraşelor principale ale Imperiului şi 
din Gwecia. De altfel, nici Roma n'avu- 
sese fondatori de o origine mai nobilă ; 
insă, libertatea care înalță sulletele, o 
făcuse stăpâna lumii, pe când nenorociţii 
iransplantaţi în Molduva, nefiind de cât 
sclavi. în cea maj mare parte condam- 
naţi pentru diferite delicte, au transmis 
şi descendenților viciile şi laşitatea lor”. 

Alte câteva fragmente diu istoria lui 
Carra. 

„Abia sub celebrul medie Mauro-Car- 
«juto începe în această ţară domnia gre- 
cească, Familiile Cantemir,  Blancovan 
isic) Ghika au guvernat de asemeni a- 
ceste provincii, Se ştie că ultimul Prinţ 
din casa domnitoare Ghika a fost decapi.- 
tut de curând din ordinul Curţei otoma- 
ne, Domnul Carra compusese îstoria si 
înaintea aceste: tragice revoluţii . să spe. 
ăm că la a doua ediţie a lucrării sale va 
udăwga această anecdotă. care înseamnă 
o epocă iu istoria Moldovei, şi va face cu- 
noscută politicu sângeroasă a despotului 
de _la Constantinopol. 

De altfel aflăm de la domnul Carra că 
toate: aceste familii de tirani subordonați 
nau mut mulie drepturi la Seaun de cât 
cel din urmă negustor sau meseriaş cre- 
ytin-grec destul de bogai. pentru a satis- 
fuce lăcomia marelui vizir sau a Reis-E- 
fenzilor, singurii cari pot înlesui ocupa. 
rea lui. 

Urmează ceremonia învestiturii Prinţue 

lui, extrasă din lucrare. 
__„Din josnieia acestui discurs se vede 
în ce degradare şi slugărnicie au căzut 
grecii de când sunt supuşi sdavici tur- 
veşti. În adevăr. istoria tuturor acestor 
Prinţi nu prezintă de cât o serie de sclavi 
incoronați, și n'ar fi deloc interesantă, 
dacă n'ar fi folositor de a înfățișa, din 
riinp în timp, oamenilor cari nau perdut 
incă toată libertatea lor. tablourile igno- 
rauței înlănţuită sclaviei, după cum în 
vechime Spartanii, ca să inspire copiilor 
oroarea beţici, le expuneau priririlor lor 
iloți abrutizaţi de excesele vinului“, 

„Singurul dintre aceşti Prinţi care me- 
rită să fie distins «e celebrul Dimitrie 
Cantemir, căruia îi datorim istoria Oto- 
mână“  (Recenzentul povesteşte, după 
Curra, gestul lui Petru cel Mare faţă de 
Cantenur, din lulie 1741, dela Prut). 

„Se poate impata domnului Canra pu. 
țina osteneală ce şi-a dat pentru a stabili 
o legătură între faptele istorice, şi că u 
fost preocupat mai mult de ideia de a 
visirui pe ciiitor de cât de aA interesa 
prin pitorescul uaraţiunei sale. dar e 
foarie cu putință ca confuzia cc se re- 
marcă în lucrarea sa, să provină dela a- 
ceustă mulțime de case domnitoare cari 
sau suceedat rând pe rând la acesi gu- 
vernămăt nestatornic, şi despre cari ar fi 
fost mai uşor de făcut istorii particulare 
de câr unu generală, 

„Inconavenientul avestei diviziuni a ca- 
pitolelor pe familii = că avem impresie 


UNIVERSUL LITERAR 





AUREL  KESSLER : 


ză autorul u adunat mai curând materia- 
lul de cât l-a utilizat ; ue mai rămâne uu 
repruş : autorul a anunțat prin tiilul său 
inai mult decât ne oferă, „Partea politică 
şi gcografică a acestei lucrări merită elo- 
g:i. Domnul Carra a ştiut să uniască feri- 
cii interesul şi exactitatea, inducându-ne 
locul unde zac rămăşiţele lui Ovidiu“. 

(Urmează extrasul asupra lui Ovidiu, 
Cetatea Albă eic.), 

„Trebuie să avem încredere îu ctiu ce 
ne spune autorul. Acest scriitor respectat 
e runoscut sub o lumină foarte avanta- 
giousă în republica literelor prin lucrări 
de filozofie, politică şi poezie, ce au do- 
vedit că el reuneşte talente foarte va- 
riate“, 


O altă dure de seamă mai concisă şi 
obiectivă întâlnim, câteva săptămâni 


măi târziu, în Gazeia pariziană cu pro- 
nunțat caracter literar, „Le Jourual de 
Paris“, anul al doilea, din 22 Septembrie 
1778 : 

„Moldova şi Valahia suni două pruviu- 
cii ale Imperiului Otoman în Europa. Ele 
suni guvernate de Prinţi particulari, nu- 
riţi şi destituiţi de Sultan, sau mai bine 
zis de vizirul său. după bunul său plac. 
Tronurile cumpărându-se de obiceiu des- 
tul ae scump, aceşii despoţi subalierni se 
răzbună cu vârf şi îndesat asupra supuşi- 
lor lor de exacțiunile Sublimei Porţi. Cli- 
ma şi solul acestor provincii sunt exce- 
jenie, însă despotizmul și spir'ml de jaf 
an înăbuşit totul acolo. : 

„Autorul acestei lucrări u .os însărci- 
nat cu educarea fiilor Prințului Moldo- 
vei“ şi cu corespondenţa franceză au aces- 
iui Suveran timp de un an“. 

Urmează fragmentul din Carra privitor 
ia Ovidiu şi la Cetatea Albă. Un locuitor 
al ţării ar fi asigurat pe autor că Ovidiu 
coimpusese mai multe poeme în limba 
moldavă. Alt extras referitor la finanțele 
provinctilor, la justiţie, la ceremoniile de 
învestitură a Prinţilor, obiceiurile popo- 
rului, etc. 

„Autorul se desfătează priviud dansu. 


NATURĂ MOARTĂ 


vile femeilor, Cu cojoacele lur sălbateze 
şi gesturile dezordonate. ele au aerul di 
automate. Cât despre strălucirea Curţii, 
ceia ce urmează ne poate oferi o ideie“. 

(Descrierea, după Carmra, a palatului 
Prințului care a servit de grajd şi de in- 
firmerie armatelor ruseşti în ultimul răz- 
boi ; gazete vechi înlocuiesc geamurile 
spirte ; apurtumeniele vaste şi goale; 
zgârcenia Prinţuli; economia Curţii etc.j 

Critica elvgioasă făcută de gazeta bel- 
giană publicată la Bouillon, stimulează pe 
Carra, abil antreprenor de publicitate, si 
răspundă printr'un articol privitor la Gri- 
gore Ghika, al cărui secretar fusese. şi 
cera-i oferă prilejul neaşteptat să lanseze 
săgeji  înveninate împotriva câtorva 
curteni, şi îu special a Postelnicului Ven- 
tura, pe care-l indică de autor indirect a) 
asasinatului fostului domn al Moldovei. 

Articolul apare în numărul din 15 Nu- 
«mbrie 1778 tomul VIII, partea I, al periv- 
dicului „Journal  Eneyclopâdigue“ di: 
Bouillon, sub titlul „Notice sur Grâgoire 
Ghika Hospodar de Moldavie, communi- 
“ue aux auieurs de ce journal par WM. 
Carra“, pag. 129-—135. El începe astfel: 

„Am citit, domnilor, în jurnalul D-vou- 
stră din 15 lunie trecui extrasul ce-aţi fă- 
cut din „Istoria Moldovei şi a Valahiei“. 
Trebue să vă muljumesc pentru elogiile 
ce ați binevoit a-mi da cu acest prilej: 
vă sunt însă infinit mai recunoscător peri- 
tru observuțiunile critice ce-ați făcut lu- 
crării ; acestea sunt foarte judicioase şi 
vui şti să mă folosesc de ele. In loc de: 
mă scuza de defectele mele, printr'un dis- 
curs de stil, voi încerca să despăgubese 
pe cititorii d-voastră prin noui detalii ce-i 
vur interesa fără îndoială, fiindcă se ra- 
portă la epoca foarte recentă a sfârşitului 
tragic al Prințului Grigore Ghika. 

După autor, avariţia şi ambiția Prinţu- 
lui au fost cauzele directe ale morţii lui 
dramatice. 

Un a!t răspuns, cu toiul neprevăzui, ia 
aceluş articol al gazetei din Bouillon, de 
îa 15 Iunie 1778, apare, în unul următor, 


UNIVERSUL LITERAR 


la Viena, sub formă de bruzură, şi sub 
titlul : „Lettre ă Messicura les auteurs du 
journul de Bouillon sur le cumpte qu'ils 
unt rendu d'uu livre intitul „Histoire Ie 
la Moldavie ct de-la Vulachie“ (Vienne, 
(729, chez Trattner, 46 pages 30). 

Autorul acestui răspuns, Raicevich, u- 
sentul ausiriac de mai târziu îu Princi- 
pate, cunoscut prin lucrarea sa  clusicu 
„Osservazioni storiche naturali e politi. 
che intorno la Valachia e Moldavia" (Na- 
poli, 17858) apără, în acesie pagini deve- 
uite azi foarte rane, memouria ncfericitului 
prinț decupitat, distruge cu o vervă muş- 
cătoare şi puternică valoarea istorică şi 
logică a documentelor lui Carra, atacă iu 
vigoare pe autor şi opera acestuia. 

„Lucrarea nu merită de cât disprețul 
seneul. Genealogia, acţiunile, intrigile 
Prinților Moldovei şi ui Valahiei când 
contra Porții, când coniru Polnnilor, când 
contra uşilor, şi toate anecdoiele alătu- 
rute, nu-s decăt o reţea înfamă de una- 
chronizme, absurdităţi şi copilării* (pg 
27), 

„Carră uu crede cu Prinţesa domnitoa- 
ve ar fi ştiind să scrie şi să citească. Va 
mărturisesc, domnilor, ci răbdarea mea e 
la limită. Dar na voiu să mă înjosesc 
pentru a-mi exprima în faja unui pedant 
de speța aceasta, toată indignarea de 
“are-i capabil un um onest, văzând cât de 
nepoliticos şi grosolan se tratează mer- 
soan6le de un rang atât de înalt. Dacă 
ucest imperiinent ar fi avut fericirea să 
cundască pe această Prinţesă, ar fi văzut 
cât de mult se distinge prin frumousele 
sule calităţi de spirit şi de inimă. cari 
i onoare sexului și naţiunei sale“ (pag, 
Ă 

3). 

„Carra, platit de Urigore Ghika cu 2V00) 
«le piaştri, fu nevoii; să, părăsească Moldo- 
ca : dar de aceasiă nenorocire n'ar fi tre- 
buit să încrirmineze nici pe Prinţ. nici pe 
moldoveuj ; izgonirea lui de la Curte o 
datorește indiscreţiei cu care predica ule- 
vilor săi ateizmul, şi calomniilor cn cari 
iruproşca adminisiraţiu civilă şi religioa- 
să a unei ţări pe cate nu cunoşteau încă. 
lin prinț care iubeşte uriele, cure onv- 
reuză cu protecția sa ştiinţele şi pe sa. 
vanți, mai ules înir'o țari atât de pujiu 
civilizată, un prinț cure vrea legi pentru 
a încătuşa el însuşi pretinsul despotisin, 
şi peniru care a adapta botăririle sale şi 
ale minişirilo» săi reguliiov unei jusiiţii 
exacte, e un Prinţ, domnilor, pe care rău- 
iatea şi pertidiu cea mai subiilă u'ar pu 
tea pounegri“ (pg. 39). 

Fuyel afirmă că Sulzer, autorul „Lsio- 
rici Dacivi Transalpine“, care candidase 
la postul de consul ausiriuc în Priucipate, 
şi păstrase speranţe solide de reuşită, diu 
smrit de răzbunare răutăcioasă împotri- 
“a rivalului său, Raicewich, ar fi insărei. 
wat pe uu prietin să răspundă bruşurei u- 
testeia. Replica ar fi apărut în acelaş an 
1779, sub titlul „Reponse uu libelie difia- 
matoire, qui u pour titre Letire a Messie- 
urs les auteurs ete.“ (Varsovie, 1779, chez 
Jacyucs Babloski). 

Nici biblioprafiile, nici ziarele epocei 
nu menționează accasiă scriere. În 1791, 
lucrarea lui Carra reapare la Neuchatel, 
fudreptată şi îmbogățită cu  nemoriile 
domunlui B. (generalul rusesc Bawr). 

După un avatar vijelius şi colorat, au- 
torul, prins în vâriejul revoluţionar, îsi 
multiplică activitatea dezordonată înire 
 gazetărie metenţioasă şi superficială şi 
v oratorjie de răspâniie, interesată şi 
poală, | 

„Gazeta sa „Annales politiques ei lie. 
vaires de France“ va dispare cu 2 ani înu- 
intea autorului. 

Suspectat de complicitate cu Brunswick 
şi alţi inimici externi ai Franţei, condam- 
nat de Tribunalul Revoluționar, autorul 
ca sui scările eşafodului, la 31 Octombrie 


23 


PANTIN 


Avea o păpuşă. Un paniin. Tovarăş de 

joacă îu orele de spleen. Urât, diform, 
cu picioarele luugi şi subțiri, o înveselea 
totuși. Eru prietenul cel mai bun. Când 
era veselă râdea cu el şi tristă plângea 
cu el în braţe. Şi când se plictisea de el 
îl arunca întrun colţ. Treceau zile una, 
“louă, trei, şi veselă sau tristă îşi lua iu 
văsi panti ul cu să vorbească cu el. 
x Și era un bun artist. Era tânărul cuce- 
rilor cu monoclu și haine impecabile, care 
din fundul canapelei făcea curte, flirtând 
cre întregi, povestind din aventurile sale 
palunte ; era tânărul poet, dezordonat, 
care îi mărturişia umorul pătimaş, care 
vlângea când se vedea disprețuit ; eru 
prictenul, bunul prieten, căruia Mia îi 
povestea durerile ei, care o încuraja şi îi 
dădea speranţe, cure căuta să-i arate că 
viaţa e frumoasă, tot lucruri de cari nici 
el uu era convins, 

Prieienul care plângea cu ea a ivute 
deziluziile şi cure dansa cu ea la fiecare 
bucurie. 

Apoi deodată deveneu vesela prietenă 
căreia Mia îi povestea micile flirturi mi- 
cile succese, micile simpatii. 

Şi câteoduiă era bărbatul. Viiiorul băr- 
bat. Când bun și înțelegător, când rău, 
bruta. Frumos sau urât. inteligent sau 
prost, şi de mulie ori Pantin eru aruncai 
în colţ pentrucă bărbatul era obraznic. 

Pantin nu era decât rar. Căci Pantin 
uavea suilet, nu trebuia să aibă suflet. 

Aţi mai auziti da un pantin cu suflet? 

Nu, de sigur nu. [i nu putea să voi 
bească aşa frumos ca poelul, nu era uşa 
bine îmbrăcat ca tânărul cu monoclu şi 
nu eva aşa de bun ca prietenul. Era Pau- 
tin, Şi atunci era aruncat în colț şi uitai 
zile. Una, două, trei... 

Și întro zi Pantin începu su iubească. 
Și de atunci e trist. O tristeţe fără mar- 
sini îl înconjoară, o ceaţă deasă diu cure 
nt vede decât doi ochi. Doi ochi iiezpus 
de frumoşi, 

Pantin, înucpu su iubească, 

Și Mia observă că Pautiu e îrist. 

„Dece eşti trisi Pantin 7“. 

Şi Pantin nu zise nimic. Ce pulea să 
spună ? Că iubeşte? Ar [i râs de cl! 

Un pantin să iubească! Aţi mai auzit 
ca un pautin să iubeuscă. Nu desigur uu. 

Cât ar fi dat Pantin să tie o singură 
clipă om. o sinzură clipă... 

Şi singur în colțul lui Pantis pling. 
Plângea lacrimi amare. 

„Dece plânui Pautia ?*. 

Şi Pantiu plângea şi mui tate. 

Înivo zi povesti, în colțul lui, unui 
Wall viaţa sa. Povesti de drăgălusele 
domnişoare cari râzând, glumind, plân- 
gând când se înțjepau cu un ac, tau făcui 
pe el şi mulţi cu el, din mătăsuri vechi şi 
vată murdară. 

Si apoi un poni de craciun. Mare, mure, 
«u lumânări multe şi jucării sirălucitoa- 
ve, An venit copii mulţi, ficcare a căpătar 
v juvăric şi ficcare domnişoară a căpătu” 
pi puantin, 

-— „Ni vreau pe acesta, dă-mi-l pe u- 
«ela urât cu haine albe. 

Şi Mia îi alese pe el. 

Acasă arătându-l părinţilor. 





1795, două săptămâni după ghiloiinarea 
nefericitei regine Muria Antoanetta, pu 
care, în zilele irugice din August 179, u 
împroşeuse cu nămolul prozei sale veni- 
noase și pedante, 


|... BAIDAFt. 


Patiz,, Octunbiie 1436. 


„Vai ce urât e, dece tocmai pe actatu 7, 

„Mi-a plăcut cel mai mult! Cum să-i 
zicem ?*, 

— „Arleguin”. 

— „Pierot“, | 

— „Ba nu, cu zic Pantin, Pantiu sint 
plu“, 

Și de atunci Paniiu a devenit cel wui 
bun prieten al Miei, 

Au trecut de atunci, zile, luni, ani în- 
iregi. După atâia fericire, Pautin ce ucurm 
iris, E trist pentrucă iubeşte. 

Și când cra iarăşi tânărul cu movoclu 
şi haine impecabile, tăcea ! Tăccu ! Dee, 
nici el nu o ştia! 

Dar câud dintr'un capriciu al Mici de- 
venca iarăşi poetul dezordonat, atunci... 
„atunci cu vorbe multe, frumouse, îi 
spunea iubirea lui. Atunci era terecir, Min 
il lua în braje, îl săruia şi-l îmbătu cu 
mirosul părului ci. 

Și seara în colțul lui, Paniiu plăugea 
necontenit, 

Cât ar fi dai sa fie o clipă om. 

Tarăşi au trecut zile. luni, ani. Puutir 
imbătrânea, hainele sau murdărit, suu 
vos şi faţa devine din ce în ce mai palidă. 
f.acrimile au şters vopseaua după vbruji. 

Mia nu mai vorbea așa de des cu cel. 
din când în când aducânu-şi aminie de 
timpuri trecute, de timpuri ce nun să 
mai vină, îl lua în braţe şi-l aşeza în 
colțul cunapelei. Atunci Pantin eru feri- 
cit. 

În culţul lui Punrin îmbăirânea. 

Şi întro zi observă un tânăr, fruinus cu 
părul blond ocupând locui lui. Locul lui 
Pantir. Şi de atunci tânărul în fiecare zi 
venea, se așeza în colțul canapelei şi 
vorbea ca Mia, 

Și înir'o seară, Puniin afla în colțul lui 
vai, tovarăşa sa de joucă sa jogodit cu tâ- 
nărul frumos cu părul blond. 

— „Pantin.na. ești vesel că, Miu e feri 
cită 2%, 

Si Paatiu plângea. 

Au trecut iarăşi zile, zile uulte, lungi, 
şi într'o scară, veni iar vorbu de Puniin. 

— „Dece mai păstrezi păpuşa aia mur 
"lară și ruptă 2%, 

-- „A fosi primul prieten, iovarășul ti- 
nereței mele, a fost primul care mi-a spus 
incet pe însenate cuvinte de dragosie, cu- 
viuie fierbinţi de patimă, a fost idealul 
su, a fost bărbatul meu, prin el te-iunu 
ctinoscut pe tine înainte să te văd... 

- „Dar acum că am venit eu ?*... 

- = „Eşti uelos ?.. 

Şi când servitoarea veni să 
jătupile : 

lu pantiuul, pune-l lu tine în otdac, jou- 
ii-te şi iu cu cl, eu m'am jucat desial. 

Şi Pantin părăsi pentru totdeuuna lu- 
«ul, colțul lui iubit. Şi văzându-l așa mur- 
dar, aşa rupt, îmbătrânit. 

- „Ce caraghioasă am fosi, Bebe! 


4. (ONU. 


aprind 








24 


UNIVERSUL LITERAR 


Fragment din „Păcală“ 


Actul IE, Seena YV 
(Crişinăriţa intră între Tândulă şi mos Arvinte care vor 
sto ia de nevastă. Păculă şi Aghiuţă, în curtea mânăstirei 
de caș) 
PACALA (văzânil pe Crâguăriţa) « 
Ancuja văduvioara HE : 
AGHIUȚA (vazând pe Tândală) 
Cu omul insurat 
PACALA (văzând pe Arvinity 
Şi iacă şi Puzvunte că pică ncchemat t 
AGHIUȚA (cântând încet) 
Şapte gâşte potcovite 
Lele, draga mea, 
An plecut să se mărite 
Lele, draga mea! 
„PACALA (către Crâsymăriţă) 
Cum stăm cumătră ? Care pe care—spune drept. 
CRAȘŞMARIȚA (nehotărâtă) 
De! (arătându-l pe Arvinte) 
Unul e prea tânăr 
(arătându-l pe Tandala) 
: Şi aliu-i prea deştepi. 
Christos stătea sărucul irist între doi tâlhari. 
PAGALA 
Tu veselă, cumătră, stai între doi... flecuari. 
„ AGHIUŢA 
Dar care te iubeşte mai mult? 
TANDĂALA 
e i Eu? 
ARVINTE 


PANDALA 


- tu! 


Ba cu! 
AGHLUŢA (mangăiud și lăudând pe Lândală) 
Asta-i cu părul rosu. 
PACALA (uceluş joc cu Arvinte) - 
Asta-i cu autereu. 
CRASMARIŢA 
Şi se țin gaia-maju de mine. 
AGHIUȚA (tu: fândala! 
Da Lădic 7 
„ FANDALA (dăndu=si cu degetul în tâmplă) 
Hei, ăsta-i cap nu-i tivgă, de ce-am cu pălărie? 
- (ai nic) 
lu o jau de nevastă 
CRAȘMARIȚĂ fcurce-l aude. -— catre Păcali) 
Mai bine zău aşa 
“ar În lăcut mânz mă-sa, - că lupu îl mânea 
AGIHUŢA (catre Crâsmuriţă) 
Tot tânără pe semne te simţi A 
CRAȘMARIȚA 


y : PACALA 
De ! Gușa vulpii i-albă, dar coada-i roşie! 
o ARVINTE (către Aghiuţa) 
Crezi că mă ia pe mine? 


Asa şi vu, 


AGHIUŢA 
Te în, 
ARVINTI 
Dar cand ? 
AGIIIUȚA i 
La anu!) 
PACALA (care vorbise cu Tăândaluj 
Aşteaptă. 
TANDALA 
„e Pană Pun i 
PACALA 


Până sio coace boluvanu, 
ARVINTE (către Crâgmăriţă) 
Eu sunt om bun. 
TANDALA (îndesându-se) 
> Şi eu sunt 
ARVINTE. (dându-] de-o parte) 
De-ai ştii ce bun sunt eu. 

CRASMARIȚA (câtre Arvinte) 
Bun. Daia, văd cu, că te-a iertat şi Dumnezeu! 

PACALA (încet, către Tândată) 
De dragoste vorbeşte-i. . 

TANDALA 


Da. 
(Câire Craşmărişă) 


Anicuţu. 
CRASMARIŢA 


TANDALA (liric) 
Tu pai iabit vee-odată în viață vre-o lemee £ 


“Ce u? 


CRAȘMARIŢA (pulmind de ras) 
Ce mă? Eşti prost? 
" ARVINTE (repede) 
— Prost, 
TPANDALA 
Nu cred, 
CRAȘMARIŢA 


Să arezi când iţi spun dus câ 


TANDALA 
Prost ? Nu cred 
= (către Păcală) 
poute, mo fi schimbat lu vvica 
ARVINTE (Crâsmăriţei. galant) 
Dă-mi să'ți sărut mânnța mai ulbă decât varul. 
PACALA 
Nu-i da ! Când ăsta pupă înţeapă ca țânțurul, 
TANDALA (vrea şi el să sărule mânsu) 


+ 
Eşti prost. 


Și en! 
Ş ARVINTE (către Tândală) 
Taci tu. 
(catre Craymariţă) 
pe mine asculta-miă, 
CRAŞMARIȚA 


ARVINTE (lirici 
De când te-uștept Ancuţo,., 
CRAȘMARIȚA 
îmbătramişi mai mut 


Te-asculi, 


“VANDALA 
Dar eu, 
ARVINTE (răstindu-se; 
Tu ai nevastă, Ce umbli după noi? 
PACALA 
1: mie! bland, vrea să Sugă sân de la două oi. 
CRÂSMĂRIŢĂA (căue Tândala 
U vaie stă acasă şi alta e aici. 
PACALA 
Ce fel de miel eşti nene? 
E mici dă! cu sorici. 
CRASMĂRIŢA- uatee Tănrdală) 
Da, umbli după ouă de drac în zi de post. 
ARVINTE 
Noroc vă nam nevastă! 
PACALA 
.- Noruc ci nu eşti prost! 
TANDĂLA (Crăsmăriţei) 
Dar mu-aui iubesc nevasta de loc. 
CRASMARIŢA 
Ce-mi pasă mic? 
AGHIUŢA luând upuratea lui Tândală) 
Vândală-i de neam mare... crescut în sărăcie 
Mai are un vale care semsoară pe alese. 
PACALA (uratându-l pe Arvinte) 
Și ăsta are unu frate ce sure peste mese. i 
ARVINTE (cu un dor fără nădejde, Crazmărițeti 
Ştii tu ce simt în snatlet acuma ? * 
PACALA 


ARVINTI 

Nu ma'ncurca, mar! 
AGHIUŢA Gatersenind catre Pacala! 
Lasă-l că e şi dânsul mic! 
CRAȘMARIŢA (ca să scape) 

Dar Starețul pe unde-i ? 

AGHIUŢĂA 

Pe la bucaţăric 
CRASȘMARIŢA (câtre Arvinte şi Tândală) - 


TANDALA (luâud-u de braţ) 
Mergi ? 
CRAŞMARIŢA (dându-i peste mână), 
Nu-mi bate capu, aşa pe datorie 
(Tândală şi Arvinte se îndreaptă spre eşire) 
PACALA - - 
Pe care-l] ei? i vez N 
CRAŞMARIȚA (urătâudu-l pe Arvinte) 
Pe ăsta, 
AGHIUȚA Și 
Păi, nu-l vezi ?... Cun. teumputi ? 
CRÂŞMĂRIȚA 
Jgâreit, pocit dar... are parale. —, 3 
PACALA (cu aprobare comită) : 
Ce să-i îuci ?!.. 


HORIA FURTUNA 


Mai niuuic 


Hai, 


UNIVERSUL LITERAR pă rog 


PIPI COE 


2.4 ai 00000 EDER agetarer 



















iad 


Cei. doisprezece ? 


de ALEXANDRU BLOK 


IL 





Auzi eoarna cun. răsună, 
Toţi voinicii se adună : 

Voluntari în garda rosie, : 
Voluntari în garda roşie, | i 
Capul să-şi răpună ! 





Oh. amară-duice vicaţă, 
Siuihă în baracă, 
Haină, peticită sdreanţă, 
Avmă austriacă ? 


Noi buriuilor Spuce grouză 

Lumea *nircagio vom avrinde: 

Foc şi xânge-o va cuprinde !... 
Doa mac binecuvintează ?... 


LV 


Fulzuie,., Hiriarul sbeară, 
Varika si Katiusa sboară. 
Felinarul de pe capră 
“Pe zănadu albă scapără 
Sangerâud, ca-un rubin... 
De-or cădea —- pe veci amin! . 














In manta de soldăjoi, 

Cu mutră de maimuţoi, 
Mustăcioara lui cea neagră — 
O sueeste-o răsuceşte, 
Cu mândruţa-i tot giumeşte., 


Vanika nostru-i lat in spate, 

Vanika *ndrugă verzi şi-uscate 
Şi pe Katea o desmeardă —- 
Capul ca să-şi pieardă.., 


Dar şi Katea — nu mui poutt, 
Capul şi-a lăsat pe spate: 
Diuţii râd mărgăritare... 

— Ah Katiuşa mea, Katiușă. 
Rumeoară corcoduşă !  - 








(urmează! 
trad. de I. BUZDUGAN 


Gravuri de V. Feodorov. 


26 


Mic 
Tratat de estetică literară 


SAU 
Lumea văzută estetic 


13 


CE ESTE FENOMENUL ESTETIC. OPERA DE ARTA). 


4. POEZIA PURA. 


Am făcut la începutul acstei lucrări 
«ustiucția dintre limbagiu. ca inirument 
de relaţie şi limbagiu ca instrument al 
cxpresici artistice. În sânul artei cuvin- 
telor nu ne mai e iugăduii să facem între 
proză şi pvezie (lie ea „poezie pură“) vu 
deosebire esenţială. Prin definiţie, întru- 
cât sunt forme ale uceleiaşi arte, atât 
proza — subliniăm: când nu este istorică, 
psihologică, technică sau didactică —cât 
şi poezia au acelaş ţel : provocarea unei 
plăceri estetice, prin acelaş mijloe : ori- 
ginalitatea, uutenticitutea cu farmec a 
scriitorului. 

Toate deosebirile de cuprins şi formă 
cate sau făcut în ultimul timp între poe- 
zic si proză, pier la ceu mai clementară 
anahză. 

„Defiuir ci peindre cesti iuui lurc de la 
prute, crede părintele  Bremontî). Lu 
podsie ne se dispense communement ui 
de definir, ui de peindre, mais elle ne 
Sen fient pas lă: suns cela gu'auriens 
us besoin d'elle ? Definir et peindre est 
pocer elle un moyen, non une fiu“, 

Intocmai ca şi peniru proză, când e +- 
peră uriistică, iar nu operă de ştiinţă fi- 
zică. sau murală. Nimeni nu caută defini- 
ţii sociologice în Balzac. deşi se spuaue că 
e un romancier ul claselor soviule, nici 
definiţii științifice în romanele lui Wells, 
nici daie istorice în piesele lui Shakes. 
peare 2). 

Iată altă fopmuli de distincţie între pu. 
«zic şi proză, a uceluiuzi rostită in sânul 
Academiei Yranceze : 5) 

„Las mois de lu prose vxciteut, stimur 
ben, comblent nos aciiviies ordinaires . 
les mots de lu posie les upaisent vou- 
draient les suspendre“. 

Se încearcă aci o diterenţiere în urtu 
cuvintelor cu uu principiu al vieţei de 
relație : stimul sau unesiuzie, Se vede nu- 
mai decât ce falsă e încercarea, în afara 
de complimentul puţin măgulitur pe care 
autorul dinu sânul Academiei  Fraiuveze 
il face poeziei — şi încă „pure 1. -— du 
a-şi amorii şi adormi adoratorii, - 

Acelas, îot în sânul Academici 
“eze : 

„La prose, une phosphurescenee vire 
= voliiueuute qui nuus attire loin de 
nous-nâme, La poesie, un ruppel de Tiu- 
tericur, un poids confuz, disuit Wocds- 
sorti, une chuleur suinie, disuif Keats, 
un puint dinunorulite sur le cveur:; au 
uwful warmth aboni my heart, libe u 


trăâv. 


1) Vezi .Kelairecisment“ ju „Nouvelle 
Liticraires* diu toamuu anului 1925. 

2) Am arătat îu paginile  precedeute 
«ă operile ştiinţifice şi morale pot fi și 
upere de artă, pedeoparte în măsura în 
„are uu şi un tâle literar, dar mai cu 
seamă în măsura în care cititorul—spec- 
tatorul—uriăreşie „jocul“ : originalita- 
icu redată cu farmec. 

5) La 28 Octombrie 195, 


la poâsie est Yexpressiun par le 
tangage bhumnain, ramens ă son rytu- 
ue essentiel, du sens mistârieux des 
aspects de Vexistence ; elie'doue ainsi 
dauthenticită uot.e sciour et consti- 
tue la seule tăche spirituelle. 
Malarm€ (:$84! 


loud of imuwrtatity --- Amor Puudus- 
Ceiuace e nu atât o distincţie între pot- 
zie şi proză, câi vu distincție îutre maie- 
rialul oferit de lumea exterioară şi de 
vea interioară, între atiiudinea —- cu 
punci de plecare —- lirică sau epică. Poe- 
ziu şi proza poi întrebuința şi au între- 
buinjai umândouă punctele de plecare a- 
iât pentru peisagiul exterior cât şi cel în- 
ierior. Pentru elocință însă, definiţia de 
mai sus, cu citații din poeţii englezi, e 
excelentă ; farmecă si răpește... 
Până la urmă însă, auiorul face acea 
tă măriurigire de credinţă liicrară : 
„'oppose non pas les vers ă lu prose=- 
upposition qui me  parait iechniquce- 
ment fausse — mais unighement la po&- 
sie au prosassm“4) Ă 
Ceiace, evident -- iutruciăt  prosaisni 
«ste doar contrariul prozei de urtă — a- 
nulează tot succesul cucerit cu citaţiile 
poeților englezi ! Ş 
Există totuşi o deosebire întru pvezie 
şi proză. Fa nu irebue căutată in ufariă 
de arta cuvintelor — materialul între: 


= m 








4) In „Noucelica Licieraire“ div v 
uuur 1996, 


Ţ. PAPATRIANDALIL ; 





UNIVERSUL LILER A 


buiuţat, efectul diferit — ci înlăuntrul 
artei cuvintelor.  Intrebuinţând  aceluş 
instrument de expresie, hotăritor — limn- 
bagiul — între poezie şi proză e axclus 
să existe o deosebire de natură, adică v 
deosebire esențială. Diferenţa între pov- 
zic şi proză e numai de densitate, adică 
de viteză. Poezia, prin eliminarea suceu. 
sivă a tuturor elementelor care ar putuu 
altera farmecul autenticităţii, va reda 
mai deus, adică mai rapid -— şi deci în 
forme minime -— elementul poetice viu- 
bil : spectacolul originalității spiritului 
creator. 

Paul Valery cure a dai curs Aptesiei 
„porzie pură“ merge atât de depurie cu 
purificarea clementelor de expresie încât 
declară că „il importe tres peu de varier 
peut-âtre, les sujeis“. Un singur subiee: 
e îndestulător unui poei ca, de-alungul! 
uuei vieţi întregi să ofere speciucolul o. 
vizinalității lui, csenpal si cu infinite 
variații pe teina-i fundamentală. 

Dur Puul Valery, congecveni în aceurtă 
privinţă, dând literaiurei  lranceze un 
nuntăr extrem de redus de poeme, în ze 
lu! său de pargare u artei poetice ajun 
la.. suprimarea ei: 

„Les plus grandes veusres vursificus de: 
lu race latine apparuiennent ă Fordre di. 
daciique eu hisiorique cet  empreuntelii 
une partie de leur substance a des noti- 
ous cțue lu prose la plus indifferente au- 
sait pu recevair. On peut les traduine 
sans les rendre tout insisnifiunies. C'est 
«meltez ne soni pas puremenr, exclusive. 
ment puctigues. Pour isuler une prâpu- 
rulion de poâsic ă Pâiat pur, il faut ddis- 
socier ct €carter les elements qui sont 
anassi ueux de la prose : navration, drame, 
Jidactisme, €loguence, images, raisoune 
menit, cic.; Lessence de la poezie, lu poe. 
sie pure, ce sera ce (pui Tesirra upres eci 
te apâration“ 5), 

) Paul Valery, Avi: Propus 
ssance de ln deesse, 





3 Cuu- 
nai 


HLĂARPISTLI 


E 


UNIVERSUL LITERAR 


Dar după această operaţit nu mui ră- 
mâne nimic ! Cuvintele. materialul artei 
poetice, nu sunt o înşiruire de silabe: 
ele au un înţeles. Cuvintele sunt uneori 
imagini şi metafore; două cuvinte pot 
cuprinde un raport de lucruri, adică ui 
raționannent. Eliminând „uaraţia, drama. 
elocvenţa, imagina, raționamentul“, arta 
cuvintelor se transformă într'o inşiruire 
de silabe care pot uvea un farmec oare: 
care pentru ureche, în iot cazul un far- 
mec inferior sunetelor pe care le poti 
provoca lovind uşor cu dunga cuțitului 
un şir de pahare de diferite mărimi --— 
şi fără a crede că am realizat pouzie 
pură : 

Piida udusă de părintele Bremovi la 
Academia Franceză pentru a arăta dis- 
tauţa de lu idee la prouzie în acelas vers, 
de Malherbe 6) ce consinsătoare: 


Et ies fruits passeront 
i la promesse des fleurs 
(poezie: 
Et les fruits passeront 
les promesses des fleurs 
( a încetat poezia, deşi cuprinsul ideo- 
logic u rămas neschimbat). 
la noi dinu Eminescu: 
Călăuzind singurătăți. + 
De mişcătoare valuri 
"Porzai 


. e cc... 


vo. . ză i 
Călăuzind mişcătoare valuri 
De singurătăţi 


a încetat puezia; 
Din Bacuviu ; 
Aud materia plângând (poezie;. 
Aud cum plânge materia (a încetui poezia! 
Versul lui Racine jiu 
La fille de Minos et de Pusiphae 


dă soluţia problemei şi une arată că va 
loarea poetică a versului stă întw'adevăr 
în ideia pe care o cuprinde (evocarea lui 
Minos şi Pasiphaă, zeitățile infernului) 
dar această idee are o funcţie poetică. e 
idce-poezie nu idee-rațiune. (Mâna care 
scrie şi mânu care duce la. gură, tot mână 
&, dar are două funcţii deosebite). 

Poezia nu st realizează deci în stare 
pură poein eliiminarea elementelor de ex. 
presie : imaginea, ideia şi chiav naraţia, 
ci dând acestor elemente o funcție curat 
poetică. I.xperjenja şi invenţia dau arlis- 
tului mijlocul de a pune pedale pe rero- 
nanța poetică a expresiilor. Nu există 
în acest domenin nici o lege, O cercetare 
u versurilor care sau dovedit în stare să 
străbată veacurile fără a-şi pierde rezo- 
nanţa poetică, spre a se începe o inven- 
tariere şi dacă e posibil o erarhizare a 
valorii lor expresive, rămâne de făcut 
de aci înainte. 

Iniţiaţi în această dublă funcţie a ex- 
presiei şi emoţionaţi de farmecile inefa- 
bile ale culoarei şi muzicei, simboliştii 
francezi de la 1880 au voit să dea limbu- 
giului valoarea curai picturală sau mu- 
zicală. Unii au văzut în vocale diferite 
culori, alții au crezut că trebue să cânte 
din silabe ca dintr'o ghitară, fără a ține 
seuma că arta literară îşi are culorile şi 
suuetele ei — pe care ştie să le evoce, 
fără paletă şi fără ghitară, artistul cu- 
viutelor.. 

Proza este tot „poezie pură“, e drept, 
deobicei la un logaritm iaferior de ex- 
presivitate. Ea este speciacolui comod, u- 
şor comestibil, pentru spectatorul care 
şi-ar pierde respiraţia la altitudinea poe- 

6; Părintele 
Franceză. 





Bre&mont, la Academia 





IONESCU SIN: 


iei pure ; este forma cuimnodă a creaio. 
lui de valori artistice, care îşi găseşte 
ustfel cadrul cel mai lesnicos pentru pri- 
veliştile inedite. 


5) CUM MOR OPERILE DE ARTA ? 


Dacă; se udmite îndeobşte curgerea ne- 
inireruptă a peisagiului (fizic și social), 
descompunerea artistului şi infinita va- 
tictate a spectatorului, nu se admite câtuş 
de puţin variabilitatea în timp şi mai cu 
seamă pieirea totală a operei de artă. 
Artistul e socotit nemuritor prin operile 
sale, care sunt nemuritoare. El e invi- 
diat de restul oamenilor tocmai pen- 
îvu-tă uwnele Jui trece prin veacuri şi 
peste noroade mulțumită vieţei fără de 
carte a operei de artă. Toate aceste lo- 
curi comune trebuesc desființate, dacă 
voim să rămânem pe teren curati estetic. 

Ca și ceilalți doi factori ai fenomenului 
estetic — artistul şi spectatorul — opera 
de artă este un factor toi atât de instabil 
şi de relativ. Ţinând în măsură hotărâ- 
ware de originalitatea înăscută şi de 
cultura însuşită a artistului — fenomene 
instabile şi relative — opera de artă oda- 
tă desprisă din mâinile creatorului ei, 
are un destin precis. asemeni tuturor 
rire : 
destinelor +iciei. Departe de a îi cternă, 
wpera de artă îşi are copilăria, maiurita- 
ica. hătrânejea şi moartea ei. Fa poate 
pieri în copilărie, în plină maturitate sau 
după o groaznică bătrâneţe parazitară. 
se. poate reproduce în mii de alte vpere 
de artă, sau poate trece întrun neant 


„mai fără urmă ca neantul budist. 


Nu cunoaștem încă un studiu amănun- 
jit asupra felului în care pier operile de 
artă. Chestiunea nerită să fie cercetată 
cu stăruință — fie şi de alţii dacă nu de 


PORTRET 


profesorii de literatură. Noi vom arăta 
aci doar câteva pricini care ajută la u- 
ccastă universală premenire a vieţitor, 
şi vom rămâne în lumea operilor lite 

a) Saţul lecturei. Nici o poemă, nici un 
roman, nici o piesă de leatru nu rezistă 
sațiului -lecturei. Uncle opere îşi picră 
farmecul chiar în timpul primei lecturi. 
Altele opun o rezistenţă îndârjită, care 
e ruinată abea după o schimbare de vâr- 
stă a lectorutui. Grija meticuloasă pe ca- 
re o pune scriitorul în consirucţia operei 
sale, eliminarea dinirun început u cât 
mai multor elemente pe care scritorul le 
presimte sortite unei morţi premature-— 
chiar cu riscul de a da operei o înfăţi- 
sare crmetică -- scoaterea în Inmină nu- 
mai a clementelor pe care scriitorul bine 
educat şi cultivat le stie cât mai originale 
şi nai pline de farmec. toate acestea la 
un loc asigură o rezistență apreciabilă 
sațiului lecturei. Asemeni unei femei fru- 
inoasc, opera de artă spre a nu țieri prin 
saţ, trebue să aibă o frumuseţe nouă, un 
farmec puternic, dar mat cu seamă tre- 
bue să cedeze greu. (Destinul «e loulcau- 
na mai puternic în domeniul vieţei: cu 
toatele sfârșesc pria a ceda lesne şi tu- 
turor). ga 

Saţiul lecturei este solul opus variaţiei 
peisagiului pe care am găsit-o absolut ue- 
vesară menţinerii plăcerii estetice. 

b) Complexiunea gustului şi inteligen- 
ței. Farmecul iniţial al operei de artă 
piere, la a doua generaţie prin comple- 
siunea gustului și inteligenței generale. 
I «ctorul care a descoperii secretul jeră- 
tureio perei de artă, nu o mii poule zuz- 
ta, uu o mai poate vedea ca operă de artă 
precum nu mai vedem Imnina albă — ci 
componentele ei colorate — când a tre 
cut printrun cristal. Această complex;- 
une a gustului. ucisător de valori esteti- 


.X8 


ce, se poate mai bine observa in destinele 
ultor arte. Muzica, bunăoară, nu mai de- 
parte de acum un veac şi jumătate (chiur 
a ui Becthoven, uneori) pure copilăreus- 
că faţă de construcțiile muzicale coutem- 
puraut. O bună parte din operile Îiteru- 
re socutite geniale şi: nemuritoare, ue 
veacurilae trecute, sunt azi la îndemâna 
vhovăl-mr de liceu (care declură, îu sveret, 
vi suut teribil de plicticoase), 

e) Peirea universului ambiant, Jar 
tal e înche e definitiv. destinul opesilor 
de arţă, e pitirea. universului ambiant în 
cauze au aparut, 

Y ste o mare eroare cesietici să credem 
că Homer are pentru noi acelaş furmce 
Şi preț ca pentru contemporanii săi care 
miroscuu a lapte şi a pustramnă, de cupră. 
Nimic din raporturile între fenomenele 
sufleteşti, nimic din peisugiul social și 
tizie de azi nu ne îngăduc să socotim căi 
au gusta altfel decât printre vagă intui- 
(ie şi o fuarte subtilă transpunere—apana- 
giile sufleteşti ale unei intime aristrocraţii, 
şi oube câtă vromg incă?—uldevăratul, au- 
iubi furmec al poemelor homerice. 
Vraducezile care suu făcut în diferite 
Lia curopene, au fost de fapt niște lv- 
« alizări, aspru criticate de filologi şi es- 
teți 7). "Acela destin gândeşte  „Divinu 
“'omudie“ a lui Dante, acoperită de muș- 
*hiul şi ciupercile hidoase ale unvr nes- 
tânşite comentarii, întreținute de necro- 
Torii cu ochelari ai universităţilor din 
lumea întreagă, 

Această ultiniă pricină atacă în primul 
răud comicul şi poezia pură, ale căror e- 
lemente expresive, mai fine, mai fragile, 
îşi pierd orice înțeles, orice farmee, Pro- 
zu, cu larga şi masiva ei siruciură, cu di- 
feritele elemente în combinaţii groase, 
cautitative, păstrează mai îndelungă 
vreme farmecul şi auienticitutea. Astfei 
ci operile literure „cele mai de pret din 

punct de vedere esielic, pier mai curând 
-— şi pier îu_ raport direct cu înăHimea 
lugaritmului lor expresiv, 

Opera. de artă este deci din prinul «i 
US Fructul relativ şi efemer a două uu- 
turi variabile şi relutive: peisagiul-per- 
suvalitatea, fruct pus în valoare, adică 
trăiud esteticeşie prin al treilea ele- 
ment vaviubil şi relativ, spectatorul, 
vederea producerii plăcerii estetice, con- 
dițivnată ea însăşi de scurgzevea timpu- 
Jui. 

Ninuic dim ce a fost nu va mui fi: ni- 
mic diu ce esie nu a mai fosti; totul se 
joucă voius întrun joc de privelişti, tot 
mai complex, pururi inedit. 

Această formulă de instabilitate este 
insăşi legea generatorie a fenomenului 
estetic. 

(Uruvazi) 

E, ADEROA 


7) Tu edu ultima traducere din ku 
mur a fost facută în stil „plain- air” şi cu 
un vocabular „spart“, La noi, d. G. Mur. 
nu a tradus îu stil... poporauist, încăt su 
be aul zeilor pure o struagă de ciobani. 
iar al eroilor | o şură de țigani. 





UNIVERSUL LITERAL 


Tot despre ştiinţa literaturii 


Hovista „Falanga“ din 5 Derewmbrie 
1420, No, 7, răspunde observaţiuuilor fă- 
cule de noi întruu articol publicat îi 
„Convorbiri Literare" (Noewmbrie 1926), 
pwivitor la una diu problemele de bază 
ale Științei Literaturii a d-lui prolesur 
N Druporuireseu. 

Avrătun acolo linipedc si cu arzuntu- 
te hotăzituure, iar nu contuz cum lasi 
să su. creadă menționatu revista, in posi” 
bilitatea fundării unei ştiinţe a litesatu- 
rii ca şiiinţă a generalului priu ajutorul 
noțiunii de specie, prin ujutorul rapor- 
tului de identitate adinis intre speciile 
naturale și capodopere, 

Replica ce ni se dă uu constitue un 
răxpuns direct argumentelor relevate de 
noi; ea le combate printi dialectică 
inacceptabilă stiinţificeşte şi pri o în 
vinuire de confusiuue din parea nvusiru, 

Totuşi să lui în considerare uceste 
noui explicațiuni şi învinuirea ce m se 
aduce, şi să vedem întrucât ele soluțiu- 
neuză sau nimicese obiceţiunile ridicate 
sle noi, 

În răspunsul său d. Dragomirescu tou- 
cede că specia nuiurală este o abstract 
țiune ;  D-sa: maj aduogă însă următoa- 
rele ; 1) specia usie „o abstracțiune 00- 
piată după realitate“. explicaţinne iua- 
tilă, deoarece  absiracţinuile  stiiuţifiee 
după cum araiă și înţelesul cuvântului 
sunt abstrase din reulităţile corospulte 
zătuare ; 2) specia spre ueosebire de pe- 
uuri, ordine clase, „care sunt în adevăr 
namai abstracțiuni ale minții ordonă- 
toare, este o realitate întrucât eu este 
reprezentată prin indivizi“  reduciibii 
prin „generațiune fiziologică“ lu prutu- 
tipul inaccesibil ul spețe. 

Cu ulte cuvinte specia este și 
ție şi realitate in acelug timp. 

Această «explicațiune anrinieşie vechea 
teonic a uuturulistului Line, cure lăvea v 
deiareațiune similari intre specie și cu 
lefalte veţiuni de clasificare, teorie carui 
în urna serioaselor și originulelor cer- 
«ctări ale lui Lumareh şi Darwin, dove- 
cindu-se neiutemeiuri u fost părăsită de 
călre şăințele naturale. 

[n uderăr cu creează, v diferența de 
natură intve specie şi celelalte noțiuni cu 
sfere mui intinse: venuri, ordiue, clase, 
ceace este ilogic deoarece între dânsele 
tu pot fi de căt decsebiri de grad, tar Du 
ce esență. 

Specia se itvosebeste de cen nu peniru 
motivul că esle „0 realitate reprezentulă 
prin iudivizi ete, ci pentrucă logiceşie 
eu are un conținut mai bogat ulecât geuui 
si o sferă ui nică decăl el. 

(0 dosadli ca intre deoschitele nuțiuui 
întrebuințate în clusificările  stitoţetur 
naturale un existau decăt deosebiri de ur- 
dinu lugic, o constitue Faptul, ca genurile 
devin specii în raport cu noțiuni vu afere 
mai întinse, supraordonatt, iar speciile ha 
rândul lor devin genuri faţă de noțiuni 
en sfere subordonate și conținui mai bo- 
sut, 

Prinurmare, dacă lugiveste genurile put 
deveni specii si speciile genuri (după ra- 
porturile de sfera şi conținut care se stu- 
Dilese intre ele), cum nui osie posibilă v 
deosebire de realitate intre dănsele ? 

Intre ele neexistând o astfel de deosu- 
bire, urmeuză fireşte că şi unele și ultule 
nu sunt decât simple abstrucțiuni cu Ve 
lexure relutisă par lugică. 

Iu sprijinul puuctului uosiru de 
«ere uduccnr noile concepţiuui ale știu 
telur naturale susținute de cele brele tev= 
wi ale lui lamarek şi Darwin. 

Teuriile lainarckiste si darwiuiste cu 
«destoltinile şi completările lor ulierioa- 

re an modifivat radicăl, 





ub=itue- 





via 


vechile coneej- 


țiuni ale lui inut şi Cuvier despre je 
cie, 

Voi citu peutru Jămurire căteva ia 
duri diu lucrările lui Danessun şi A. RU 
Wuluce cunoscuţi neturulişti la fine În su 
+olului trecut. 

„Le mot „espece“ se montie maiulenant 
ă nous depourvu de tout sens precis, vu 
pluioi nayant gu'une vuleur purement 
conventionelle, comme iuous les autres 
termes usites par les uaturalisies dans la 
clussificaliun des animuux et des vege- 
tuux. L.es seules formes qui existent ve: 
vitablement sont les formes individuelles. 
Quand un certain  nombre dindividus 
nous oifrent des caracteres ă peu pres 
identiques, nous les unissons sous une 
denomination commune; nous disous 
uutils coustiluent une espece, Examinurnt 
cusuite un ceriuiu vombre d'especes qui 
se ressembleai plus entre elles qutelles 
ne ressemblent a toutes les autres, nous 
en formous uu geure... ete. Mais toute 
cetie operation est ubsolument urtifici- 
elle et il w'y a pus une seule de nos clus- 
sifications actuelles qui meriie KEpithâte 
qut'elles prennent ioutes de „naturelte“, 

(]. î-. de Tanessaus: le "Fransforinis= 
me, Îvoluiion de la mulitre et des Cires 
viviLeals, pag, 242), 

„Quand parut le livre de Darwiu, la 
sraude majorite des naiurulistes, et pres- 
que sans exceplion tout !e monde litie- 
ruire ct scieutitigue.  croyaieni  ferime- 
ment que les especes elaient des reali- 
îes et ne derivaient poini dautres espe- 


ces par un procâde quelconeue ă notre 


portee..., maintermant, fout cela est chon- 
se”, 

Tour le ntonide scientifique et liueruire, 
vi tout te pearl publice imstruit, accep- 
lent. cotune une connaissance tomb 
diana be domaine pablie, Verigine dex ex 
peves pmorenuni dauire especes vuişines 
par le proceale vrdinniie de la niuissanite 
nuturelle“, 

(Alfred Hassel Walucc: 
ma, page 10-12), 

Specia sau. proioiipnl ei nr gtiiaipele n 
turule neavând după cun vele, decăl 
valourei nnci absiraciiuni, ea Du numai 
că nu poate fi identificati cu capodopu- 
ve. day nici compurată. 

Nu pat fi identificate pentr inouul 


Du tw innis- 





TAIREL ” KESSLER : TĂRAĂNUȘ 


ii] 


Pi PhSUL LII EA 


Sonei! 
JEAN RICHEPIN 


£, soare cald şi primăvara vicţii 
Se'ngână cu a firii primăvară. 
Asculte înăuntru şi afară , 
Cum îşi îmhie dulce cântăreții. 


Pădurea se'nfioară toată ari, 
Trezită de sullarea tinereţii 

Și simţi parcă îmbujorarea leţi; 
Cum seva Intalui lău vrea să ceară. 


Parfum, lumină şi căldură, soare, 
Tu dai indemn iubirii *ntraripate 


Tu eşii a vieţii binecuvântare 


Și înlăuntru-ascultă cine bate 
Cu-atât avânt, atâta *nfiorare : 
E inima. e visul. dorul poate... 


trad. C.A ]. GHICA 


a, 


* . 


că înire dânsele exista a difereaţă de 
natnră, cea dintâi fiind un simplu con- 
vept, cca de a doua n realitale (capodo- 
pera) ; nu se pot compara pentrucă punt- 
tele de aproicre enunțate nu se pot sus: 
ţine. ! E 

Punciele acesica erau : valoarea noţio- 
nală şi reală a speciei şi capodoperei. 

Prin cele spuse mai sus dovedind că 
primul termen al comparațici (specia) nu 
poate avea decât o valoare naţională, nu 
ne mai rămâne acum decât să dovodim. 
dacă capodopera (ecl de al doilea ter. 
men) poaie avea dubla valoare de ah- 
<tracţie și realitate care i sc atrihue. 

D-nul Dragomirescu afirmă : tot aşa 
după realitatea care se numeşte cupodo- 
peră, avem o abstraeţiune : o copie a Tea- 
lităţii ei, care constitue ştiinţa cei des- 
criptivă... Știința Literaturii“. 

Suntem de acord cu d. Dragomiresca 
in ce priveşte realitațea capodoperei ; 
considerăm însă inudmisibilă părerea că 
după capodopere puicm avea abstracții 
similare celor din ştiinţele naturale, care 
să facă posibilă constituirea ştiinţei lite- 
raturei ca ştiinţă a generalului. 

In științele naturale speciile ca  con- 
cepte gencrale pot îi extrase din reali- 
tăţile individuale ; în diseiplina litera- 
vurii, indivizii sau imaginile sufleteşti 
produse în conştiinţa noastră prin Con- 
incetul cu capodoperele (corespondente 
ale indivizilor din speciile natura!e), din 
pricina caracterului lor de inconstanță și 
diferențiere sunt ireductibile la abstrac- 
ţii, la idei generale. 

Dar să presupunem posibilă: o astfel de 
reducere : abatracțiunile rezultate ar tre- 
bui conform analogici stabilite între şii- 
ințele naturale şi știința literaturii să lie 
vonsirerate ra specii, ceea ce ar îi con- 
iradictoriu cu insăşi teoria d-lui Drago- 
mireseu, deoarece capodepeia csie con. 
siderată ca speţă sau prototip. 

Capodaperele ncingudnind elaborarea 
«le abstracţiuni, urincază că ştiinţa lor nu 
poate Îi o ştiinţă a generalului, ci a indi- 
vidualului. 

In acelaş timp noile argumente relc- 
vate în cursul expunerii de până acum, 
ne îndrituesc să conchidem ; imposibili- 
tatea slabilirii vre-unni raport între a- 
ceste ştiinţe și ştiinţa literaturii, între 
speciile naturale san praivtipurile lar și 
capodopere 


COI LIREI E 


ARDUEAILL ȘI 


ti) 


PRORULEMEUA  CULPURAL 


Incetarea „Tribunei“şi părerile contimporane 


“eluăm firul însemnărilor noastre a- 
colo unde îl întrerupsesem pcutru sărbă- 
iori anume la încetarea „Trihunei“, Ju- 
derând după vâlva ce-o făcuse acest ziar 
la apariţia sa atâl pe teren politie cât şi 
pe cei cultural sar pmtea rrede că înce- 
area lui a canzat mare amărăciune ro- 
mănizmelui din Ardeal. Consultând azi 
presa contimporană de peste munţi, sin- 
surul mijloc le-a mai putea stabili im- 
presta produsă a<npra opiniei publice, 
constatăm însă chiar contrarul. Regretele 
s” reduc la un simplu convenţionalism şi 
chbâşnnita amenințare împotriva guver- 
anului dela Budapesta, căruia nu i-se pu- 
iva lăsa satisfarția netulburaiă cu nimic 
pentru isprava ce-o făcuce cu. ziarul cel 
nai merituos al românilor ardeleni. 

Toate ziarele româneşti, până și blaji- 
nu) „Telegralul Român“, trimit enver- 
nanjilor maghiari solia că cle vor con- 
duce mai departe lupta inaugurată sub 
“hapelul „trihunci”. În privința aceasta 
ziarele naastre erau sincere, căci pres 
română şi-a făcut deplin dataria îm seu- 
=ul ideilor şi năzuiuțelor indicate de 
„Lribuna“ în epora ei de glorie. 

Din articolele anterioare am arăiai, cii 
„Tribuna“ slăbise în ultimii săi ani de 
apariţie foarte mult «din puneti de re- 
cere al 1edactărei. 

Tirajul ci cra foarte redus şi interesul 
cetitorilor se întreținea mai mult din 
sloria trecutului. Astfel se explică indi- 
ferentismul publicului față de încetarea 
acestui organ naţional: i 

Un ecou cu mult mai [uletuie a arut 
brutalitatea justiţiei maghiare la Bucu- 
vesti. Aici sau rieal prolesie energice 
și sia iniţiat chiar o mişcare de ajulorare 
a „fraţilor de peste munţi“. 

„inirun ziar se anunţa chiar că în locui 
„[ribunei”* va apare un nou ziar, maj 
bine organizat şi prevăzut cu o tipogra- 
fic modernă şi cu motor electric. Ziua 
apariţiei era fixată pentru 3/15 Mai, 

Luând notă de această  informaţiune 
„Llelegraful Român“, organul oficial al 
mitropoliei de Sibiu. face următoarele 
reflecţii : 

„Tot Iucruri despre cari noi, cei mai 
«proape de isvor. nu ştim absolut nimic, 
ci ştim toemai contrariul că societatea 
„Tipografia“ va fi lichidată. . 

„Va trece încă multă vreme până va 
putea fi scos un ncu organ românese de 
publicitate, cu menţiunea de « fi „acecii 
ce a fost „Tribuna“, organul comitetului 
național român. 

„Să fim bine înjeleşi: organul -omite- 
tului şi nu organul pariidulni, peniru că 
organcle partidului. pentru că organe 
ale pariidului sunt şi celelalte ziare, pe 
cari le avem. 

„Negreşii că e perdere pentru noi a- 
punerea „Lribunci* și cra mai bine dacă 
se puria de grijă, ca să nu apună; dar 
odată întâmplată accastă catastrofă de- 
venită inevitabilă în urma grelelor lovi- 
turi primite în timpul din urmă dela 
procurorii de stat, clar în o măsură oare- 
care şi în. urma modului intern de care 
suferca „Tribuna“ — n'avem să ne tân- 
guim prea multi de soarta partidului, care 
va putea bine să existe şi fără „Tribu- 
na“ sau urmase ci: 

„Este întradevăr p neccesiiate mare, ca 
comitetul să-și aibă organul său propriu ? 
Ilotărit că este. Dar c şi mai mare nece- 
zilalea ca să existe comitetul. 

„Avem noi însă, astăzi comiiei ? Cine 
șite si cine a uuzit ceva despre a sa ac- 
iivitaie ? Nici chiar atâla na făcut aces: 
j;retins comilet ca cuvânul de adio dat 
„ctitorilor „Tiibunei” în numărul din uz. 
înă să-i fi dat sub propria sa firmă, ca 


na manifest politic adresat partidului, ci 
a pus redacția să-l subscrie, ca dat din 
partea ci. , 

„Dacă ne lipseşte deci comileini, şi ne 
lipseşte prin lipsa de acţiune desvoltată 
din a sa parte ; nu înţelegem rostul unii: 
nou organ de publicitale, ca organ al co 
mitetului, 

„Asta e părerea noasiră”. 


Părerea aceasta cra n cercurilor £on- 
tincătoare ale bisericei ortodoxe, care au 
combătut “totdeauna. politica oficialităţii 
pertidului naţional, care era învinnită de 
infiltrațiunea: unui spirit catolic. Atitudi- 
ca „Lelegratfuli Român“ este cu atât 
mai semnificativă cu cât acest organ, care 
apărea iot la Sibiu, deci uşă de uşă cu 
„Tribuna“, nici n'a ananţat încetarea a- 
cestui ziar, întâmplată, în zina de 29 A- 
prilie, până la 12 Maui când „sta repezit” 
asupra cazului cu un articol de fond, din 
care reproducem cele de sus. Este evi- 
dent. că cercarile conducătoare ale bise- 
ricei nrtodoxe so bucurau de încetarea 
„Tribunci”. 

Nu mai pujin iransparentă cra bucu- 
riu „activiştilor“, cari prin organul lor 
dela Orăștie „Libertatea“ din 2 Mai 1905 
fii spun cuvântul în modul următor: 

„Deşi în cercuri mai intime se zvonise 
despre acest lucru deja cu luni de zile 
înainte, dela marele ci proces din urmă, 
când i-a fost dată lovitura grea prin care 
i-se confisca toată cauţiunea : 11.000 co- 
roane. — totuşi toţi vădăjduiau încă a se 
găsi chipul şi modul de a trece şi acest 
pahar greu dela ea. Și «le-accea pentrni 
stiutori şi nestiuiori de-o formă, a fost 
isbitoare ştirea, că daca nu s'a aflat scă- 
pere şi că încetarea acestui organ naţio- 
nul, care pe vremuri făcuse fala presei 
noastre în lupta față de duşmani, a fost 
neînconjurabilă ! , 

„De'nzadar ! Când, acum 20 d ani. 
chiar în April, duceau cel din fi număr 
al „Tribunei“, cules gata, să-l pună în 
teasc, purtătorii lui l-au scăpat jos nain- 
tea maşinei, stricându-l, ca un malum 0- 
men, care a persecutat acest ziur in toată 
viața ni până la ishitorul sin sfarşit. 

„Tribuna“ încetează, dar azi zece alte 
„Tribune“ îi fim locul, şi publicul româ- 
uesc nici că va simţi de-aşa dispurijia a- 
cestui organ naţional, care în timoul imai 
non nici că era aşa îngrijit precum sar 
fi recerut dela el! Publicul român îşi 
află și mai departe hrana sulletuliui său 
după placul său, în celelalte: ziar: na- 
ționale politice, ce nu-s cu nimie mai 
prejos de încetatul organ“. 


Mai corecii și mai sinceri au lust «ei 
din jurul „Triburei Poporului“ dula A. 
rad. La aceştia se vede durerea emelui, 
care a îrcbuit să părăsească, în urma 
răuiăţilor omeneşti, produsul unei munci 
însuflețite şi al unor jertfe grele, lăsân- 
du-l în prada allora, cari nau fozt cect 
puţin în stare să-i asigure continuitaicu. 

lată cum comentează acest ziar în nu- 
ntărul său dela 2 Mai şi la lac de franiv, 
tristul eveniment': 

„Toţi românii de bine vor simţi dure- 
re în fața acestui fapt. Pentru că orice 
sar fi petrecuti între noi, ori câte ne-ain 
fi împărțit în cete mai mari și mai mici, 
fiecare cu foaia sa, nu trebite să nităm 
un lucru: „Tribuna“ picre sub lovituri 
vrăjmaşe. lar când e vorba de pmicrea 
statului ce sec asvârle asupra noastră. 
taţi românii una îrebue să fim! 

„Noi, cei. dela. „Tr. Pop. suntem apoi 
întemcietorii „Tribunei“, Şi atât este de 
adevărat că numai binele poporului l-am 
avut în vedere când am îniiințat „Tribu. 
as“. că însăşi fraţii cari ani de zile ne-au 


NOTIŢE CRITICE 
Barbarizare 


O chestiune de limbă : eliziunile. Sânt 
“la o necesitaie sau nu ? laptu! că, prin 
ajutorul tor, numai evităm un hiat, faptul 
că în toate limbile găsim această teudinţă 
«de cufonizare — constitue un prim argu- 
meni care pledează în favoarea lor. Al 
doilca : toli marii noşiri scriitori au con- 
“Îmţit, prin ale lor opere. necesitatea e- 
tiziunii. 

Exemple ? Ori câte: deschideţi orice 
paginii de Alexandrescu, Alecsandri, Emi- 
uescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc și 
chiar dim cei mărunți şi veţi găsi totdeu- 
una fie cliziune, fie diftong acolo unde 
in mod organic şi evolutiv ac fi trebuit să 
fie. hiat. Aceastu la clasicii cari au înţe- 
les că orice se poate reforma. minus fi- 
ina vie a ciementului, expresiv. 

Jată din cc cuuză Caragiale zice : de-a- 
colo ; aşa-i ; dacă-i ; şi-l; bine-aţi; n'aiș 
sto ; să-mi ; mă'mcâută şi așa mai departe. 

Mă veţi întrebau însă: necesitatea eli- 
ziunii fiind o axiomă — tarc e rostul a- 
cesiei divagaţiuni linguistice ? lată-l: u- 
nii contimporani, spre a fi cu totul origi- 
nali, socotesc că şi în acest sens își pot 
arăta personalitatea. Uau exemplu ue o- 
feră o fruntaşe a revistelor româneşti 
care publicând opera unui tânăr novelist, 
descendent al unei stele de prima mări- 
me nferă cetitorilor un nesfârşit număr 
de hiaturi de felul ceior de mai jos: 

deaiil;săiîl;nuar;iise;săîi;ceil; 
să îi ș să îşi; nu îmi; îiam; a îşi; să o0ș 
că îl; îi ar fi ş că îmi au ; să îţi; nu îmi; 
eie, — toate de câte 5—10 ori în vre-o 
7-—8 pagini. E fără îudoială — o tendinţă 
de barburizare al imbii româneşti pe 
care subsemnatul (după nereuşita încer- 
cărilor gooalei ardelene, a lui kliade, sau 
a Imi Alecu Russu) u'o poate înţelege, 

Vorbeşte oare autorul operei încrimi- 
naie cum scrie ? E în tot cazui — un fe- 
nomen rar pe care, tocmai din această 
cauză, îl trecem la răboj.: 


PAUL [. PAPADOPOL 





vorbit de rău, acum, când se mărturişesc, 
aşa zicând, ne numese „oameni de bine“, 

„Se ştie auume, că după criza nenoro- 
vită dela 189%. „Tribuna“ ajunse pe mâini 
puţin destoinice şi însuflată de oameni 
pătimași, ne-a îmblătit de par'că noi am 
fi fost dusmaniai neamului... Un Slavici, 
fraţii Brote, Nic. Cristea, dr. D. P. Bar- 
ciânu. Diamandi Manole, Vasile Lucaciu 
şi toti pe rând ai noştri n'au fost cruţați 
de loc, ci dimpotrivă multă nedreptate li 
sa făcui, 

„Zeci de mii au jertfit din punga lor şi 
când furia procurorilor a fost mai vio- 
lentă, ca la 1895. intrat-au cu mândrie la 
temniță nu unul. ci mulți de-odată, dar 
nau lăsat ca „Pribuna* să moară! 

„Noi deplângem deci scoaierea de pe 
câmpul de luptă a „Tribunei“, care a dat 
naştere însulleţirii nemaipomenite dela 
-4892, când cn ducerea la Viena a Memo- 
randului ; dela 1595 şi 1894 când sau ţi- 
nut la Sibiu conferințele naţionale, iar la 
Cluj neamul înireg sa adunat să protes- 
teze împotriva dării în judecată a căpe- 
teniilor săi, a „Tribunei” care a propo- 
văduii întovărășirea naționalităților &su- 
prite şi sa putat face astfel, în vara a- 
nului 1895, congresul naționalilăților în 
Budapesta. 

„De aceea când cn durere împărtăşim 


PLASTICA 


EXPOZIŢIA: 1ONESCU SIN—PAPATRI- 
ANDAFIL KESSLER — BARASCKI. 
(Sala Mozart). 

NOCILE DIRECŢIE ALE ȘCOALELUR 
DE BELLE ARIE 





Nu am fost de loc surprinşi aflând că 
o parte din premiaţii „Salvnului“ de a- 
nul trecut sau asociat în grup, ca să 
apară astiel în public, nu propriu zis cu 
o prăvălie de destacere, ci ca 0 utani- 
festare colectivă, unde iubitorul de iru- 
mvs poate cerceta în tilnă, poate com- 
para şi poule trăi, iu clipele petrecule 
incre iucrările atâior diverse lempera- 
mente — mult mai variat şi mai înteus, 

Pentru educaţia publicului — ne pân- 
dim mai ales la publicul mare -— siste- 
mul colectivelor — (când sunt aranjate 
după un netăgăduit critariu de artă) — 
înseamnă o admiraliță călăuză şi v sta- 
iornic serioasă şcoală a ochiului şi a su- 
Hetului, 

W-nii Kessler, lonescu Sin, Paputriun- 
datil şi Baraski, au — deşi se deosebesc 
mult ca temperament — însuşiri şi jdea- 
iuri apropia, ceiace face, în prunul 
vând, ca expoziţia d-lor să aibă un an- 
samblu unitar şi odihuitor. 

Dintre tinerele elemente curi s'au îm- 
pus în ultimul timp atenţiunei amatori- 
lor serioşi, aceşti patru artişti ni se par 
printre cei mai înzestrați, în studii şi 
culităţi interioare, şi printre cei iuui in- 
dicaţi a da lupta harnică, în viitor, pen- 
tru câștigarea unei izbânzi aşa ve rar 
întâlnită în actualele manifestări plas- 
tice dela noi: stilul. 

Dacă izbânda aceasta va fi câștigală 
— ori cât de târziu câştigată — străda- 
nia acestor patru tineri va Îi contribuit 
cu mult la cimentarea unei noui cpoti 
a artei noastre, îu care echilibrul, erdi- 
nea şi claritatea — ca expresiune a unor 
emoţii neiîmprumutate — vor da lovitura 
de graţie spiritului internaţional anat- 
hic de astă-zi, intenționat disolvant pen 
tru ujungerea unor idealuri cari nan 
nici v relaţie cu aria; 


DIET pr e 
PAID m 


n Ey 
ag, 


vestea despre încetarea „Tribuner* cu 
dragoste chemăm în jurul nostru pe fra- 
ţii cari pentru diferite pricini se răslățhi- 
seră. i 

„Pe steagul desfăşura! la 1981 de prie- 
tenii noştri cari au întemeiat „Pr'ouua”, 
jurăm şi noi, cei cari am întemeiat ..] ri- 
buna Poporului”, 

Ateste trei organe pot fi considerate 
ca expresia opiniei publice româueşti diu 
acele zile. După cum se vede moartea 
„Iribunei“ w'a fost cauzată vumai de 
furia turbată a procurorilor maghiari, 
cari lucrau din ordinele guvernanţilor 
dela Budapesta, căci aceştia. orirâi de 
turbaţi ar fi fost. nar fi putui distruge 
organul care a dat adevărata viaţă poli- 
tică şi culiurală poporului român diu 
Ardeal. dară „tribuna“ nar fi fost slă- 
bilă prin luptele înierne, cauzate ue e 
tioenire între mentalitatea „oticiulă“ a 
conducerei partidului național şi monta. 
ltatea izvorâtă din adâncul unor inimi și 
suflete pătrunse de sufletul xremurilor, 
care sc anunțau şi care nun întârziat 
sii se împlinească. 

în şirul evenimentelor, ce le vom dec. 
vălui în articolele viitoare, ne vom mai 
întâlni de altfel cu cazuri similare. 


ION BATA 


siNIVPERSUI LITERAk 


Ministerul artelor s'a hotărit — în sfâr- 
sit — să scoată la pensie pe doi bătrâni, 
cari — pentru pricini ce nu mai au rost 
să le cercetăm astăzi — au ţinut şcoale- 
le noastre de Arte frumoase, atâtea dece- 
nii, în degradantă inferioritate  spuri- 
tuală. 


Ştiii3 — desvinovăţirea lor ar putea fi 
ușoară : Statul e de vină, fiindcă nu le-a 
dat fonduri să organizeze. 

Dar sunt organizări şi organizări. 

Sunt din acelea cari urmăresc numai 
cheliuire de fonduri — dar sunt şi ab 
tele cari se pot realiza în marginile hu- 
gelelor existenle. 

Nimeni nu silegie pe domnul cutare 
să rămână — în condițiuni  ruşinoase 
pentru şcoală -— director at Belicartelor. 

emisiunea ac fi xenit — dacă intru 
«deovăr sar fi allut gândul sincer de inune 
cit — ca o degajare şi ca un protest. 

Dar la Bucuresti, de vre-o patruzeci 
de ani, şi la luşi de vre-o douăzeci de 
ani —- ăiunbii directori sau înfipt în di- 
recjiunile respective, cu exasperarea u- 
nac birudiuee explorând a clisă sucu- 
lentă, i 

Am crezut că numai din vanitate! 

Dar nu! 

Deşi avertizaţi că sunt scoşi la pensie 
şi că trebne să părăsească locuinţele de 
cari uu beneficiat până acum, într'o bal. 
tanică îngădnială, cei doi directori s'au 
opintit cu pumnii, cu genunchii şi cu 
grumajii în pervasal uşilor directuriale 
şi pu mai vor să se miște, 

Spretacol de operetă — de tragică o- 
peretă. cure desvăluieşte şi mentalitatea 
celor protegiuiţi până acum de succes 
vele ministeriate — şi slăbiciunea anto- 
rităţilor, superioare. 

Poate până la data câne serim 
rânduri, ministerul artelor, să fi 
zit —priu brațul energic al d-lui Nichi- 
for Crainic — această foarte originală 
situaţie — si d. Camil Ressu să fi fost 
instalat în direcţiunca şeoalei din Bucn- 
reşti, 

Complezenţele adminisiraiive compra 
mit adese ori cele mai lăurabile inten: 
jiuni. 

Nu ştim încă, hotărât, cui îi va [i în- 
credințată direcția din laşi — (pronostt- 
curile nu Sunt îngăduite decât în spore 
turi) -— dar nădajduim că ministerul ar- 
telor va, şti să desemneze şi pentru a- 
cost post, un clement «de înaltă valoare 
artistică, înzestrat cu vii calităţi de 
muncă şi disciplină — dar mai ales mâ- 
nat de dorința necrnțătoare de a înfinge 
adâuce cuțitul în cangrenele cari clocese 
la însăși bazele acestor instituţii. 

Și e, în primul rând, o cangrenii cum- 
plită : parazitismul didactă, altoit pe 
prostie şi intoleranţă. 

Nici o reformă, uiti un pas către orga- 
nizare nu va fi posibil până nu se vor 
verifica şi tria cadrele învăţământului 
nosiru artistic, compuse în marea lor ma- 
ioritate, din specimene fără nici o legă- 
tură cu arta si en elementara instrue: 
jiune. 

Deaceia ni su părut laolaltă hilariantă 
și jalnică ideca de „reformă“ a unui ar- 
fual profesor la şcoala de Belle Arie, 
cure nu vede salvarea acestei instituții 
«de cât îu ridicarea ei la gradul de Aca- 
demie — şi asimilurea profesorilor, în 
tiluri zi retribuţii -— ru cei univerși- 
tari! 

Ce-aţi crede despre cumințenia unui 
ciipitan, care at cere — pentru creşterea 
forței noastre miliiare. — ridicarea tutu- 
ror ofițerilor la gradul de comandant de 
"orp de armată ? 


acesie 
limpe. 


N. N. TONITZA 


UNIPERSUL LITERAR 


Cronica muzicală 


DUPA UN AN 


Mişcarea muzicală, dacă o considerăm 
pe ani calendaristici, încheie un nou 
răstimp de desvoltare, de sforțări şi ex- 
periențe. Incă un an trecut de sbuciu- 
mate treri de progres muzical, mani- 
festate tumultos si caracteristic pentru 
întreaga țară românească, în oraşul 
nostru de reşedinţă domnească. Este 
drept că fenomenni muzical n'a apărut 
in totdeauna pur de orice amestec extra- 
estetic. Corpuri străine, îngrijitor de 
numeroase, au căzut în brazda conş- 
tiinței noastre muzicale alături de se- 
mănătura cea curată, de grâul ca uu- 
ruj al nădejdiilor de perfecţionare şi 
progres ce brânim pentru arta noastră. 
Astfel am verificat şi pe tărâmul paş- 
nicei armonii a sonurilor că „cine sea- 
mănă vâni, culege furtună“, Ca nicio- 
dată şi, poate, ca nicăierea, procesul 
vieţii muzicale na căpătat o semnifica- 
ție mai judiciară și poate, iarăşi, — să 
nădăjduim cel puţin — este altima dati 
când codul de comerţ şi penal îşi pro- 
bează atât de trequent aplicabilitatea 
articolelor bar în privinţa şi în contra 
agenților vieţii muzicale.  „Concesie“4 
„contract“,  „caet de sarcini“... Apoi: 
„lovituri aplicate cu voință, cu un corp 
contondent, asupra persoanei...“,  „lovi- 
turi cauzatoare de incapacitate de le- 
cru“, „arestare preventivă”... lată cu ce 
temninologie a trebuit să îmbogățim vo- 


cabularul nostra muzical, şi iată ce... 
„eXpresionism* sau  „constructivism'* 


bruta! şi neobişnuit de vulgar desenea- 
ză prima etapă a vieţii muzicale a anu- 
lui ce sta dus. Noroc numai că terenul 
material şi... spiritual, pe care sau pe- 
trecut faptele ce amintim, a Tiinas cir- 
cumscris la „Opera română“, Factorui 
materialist a şi fost aci prea disolvaut 
cultivat, în câ fatal trebuia să intervină 
renunțarea la concesie şi preluarea de 
către stat a grijilor „Operei“. A doua 
jumătate a anului trecut, de fapt, pri- 
ma jumătate a stagiunii în curs, formea- 
ză epoca de tranziţie. Un dub rău a ins- 
pirat actuala conducere a „Operei“ ca 
să menţină sub cenuşă scântei de vraj- 
bă. Câpva cântăreţi, cu necontestată ru- 
tină de teatru muzical, sunt și astăzi 
ţinuţi la o parte, pe dinafară. In schimb 
se găsesc înlăuntru dubioase capacităţi 
vocale care abia de-ar putea fi utili- 
zate, cu românească bunăvoință, în cor. 

Prima jumătate a anului cade, şi din 
punctul de vedere al concertelor simfo- 
nice, tot în locul lui George Georgescu. 
Şi coincide cu interesantele tendințe de 
organizare a unei a doua orchestre, pe 
lângă „Filarmonica“, tendinţe  înfiri- 
pate, nestabil și inorganic, de „Uniunea 
Artiştilor  instruunentişti. Maestrului 
Castaldi î-a fost rezervată această di- 
ficilă temă, de a dirija un simfonic cu 
e orchestră în care se aflau instrumen- 
iişti ce pentru prima oară şedeau în fa- 
ţa unei „Stimme“ de simforie. Stagiunea 
curentă a fost deschisă de marele 
nostru Enescu, după care doi dirijori 
francezi, Rhenc-Baton şi Henri Morin 
sau ailit — şi au isbutit —, desigur in- 
conştient, să redeştepte interesul pentru 
baghetă al muzicienilor noştri. De mai 
bine de o jumătate de an George Geor- 
gescu sa expulzat din cercul nostru de 
activitate mw'4ală. Bagheta părăsită: 
de el în ţară, a fost înșfăcată de 
-compoaitorii români: Alfred Alessan- 
drescu, Mihail Jora şi Nona Otescu, care 
sau şi constituit în comitet artistic al 
„Filarmonicii“, organizând şi dirijână 
simfonice din re în ce mai interesante şi 
mai iebntita, 


n mai aa 
st 


Trebue să însemnăm cu părere de 
rău că Muzica de cameră nu a fost în 
ultima vreme aşa de organizată ca anul 
trecut. Atât „Asociaţia de muzică de ca- 


meră“, cât și „Quartetul „Regina Ma-* 
ria“, nau mai apărut pe afise. Singur 
„Quartetul Capeleanu', inimosul  quar- 


ret femenin, a dat un concert înainte 
de Crăciun în sala Sindicatului ziariști- 
lar, În “echimb, a trecut prin ţară, en re- 
numele său hine meritat. Quartetul 
Pose, 

Nu este însă în iînienția noastră să 
recditănm aci critica şi nici chiar înre- 
pistrarea tuturor evenimentelor miuzi- 
cale din. anul scurs. Pomenim anmai în 
tzeacăt jubileul societăţii „Carmen“, 
ronceriul de oratorii al „Cântării Ro- 
mâniei”, ca şi numeroasele cxhibiții de 
virtuoşă : Weingartner, Srherchen, Bar. 
inck, Muza  Ghermani-Ciomac, Iturbi, 
Manen, în irnniea ciirora aşezim neui- 
tatele concerte de sonete da vioară și 
pian date de maestrul Enesen cu. Aifred 
Alessandresecu la pian. Am vrea mai de 
grabă să spunem nn cuvânt, și nnul bun, 
pentru auditorul  producţiunilor  muzi- 
cale, un cuvânt bun, pentru publicul 
rostru muzical care a început a se se- 
lerționa, a căpăta initieri serioase. ŞI 
«ste o mândrie deosebită pentru criiica 
inuzicală să poată constata a entuziastă 
ceată de tineri melomani  freqneniând 
sălile de audiții muzicale, şi de sigur, 
a şi mai mare bucurie şi o mai mare în- 
credere în progresul ariei noastre, ne 
produce nelipsita prezenţă de la concer- 
te a unui distins şi înţelegător grup de 
intelectuali, de iubitori şi cunoscători aj 
frumosului muzical, în mijlocul cărora 
descoperim în totdeauva, —să ne fie în- 
găduit a-i însemna numele aci, — pe d. 
Lazăr Munteanu, consilier la  lnalta 
Curte de casaţie şi justiţie, 

O staiistică a tuturor evenimentelor 
muzicale petrecute anul trecut nar fi 
făr'de interes. Nu însă penim o revistă 
ca a noastră, în care cu o stăruință pe 
care avem datoria să o relevăm şi să o 
subliniem îndesat, cronica muzicală a 
fost ţinută într'o favoare deosebită, cum 
nn cunoaştem . Ja altă revistă literară. 
Dacă n'a fost totdeauna la zi, vina este 
a  eronicarului. Altminteri,  muzicanții 
români au datoria să-şi însemne că este 
pentru prima oară când arta muzicală, 
„Cenuşereasa'": noastră, este pusă în 
demnitatea culturală ce ne place a-i a- 


tribui şi pe cari î-a râvnirm. 


GEORGE DIACU 


A 





Editurile în 1926 


CARTEA ROMÂNEASCĂ 

lată o editură care împacă renumele 
iradițional cu o tinerească râvnă de ini: 
țiativă. Este o operaţie destul de difi- 
cilă, de aceea cazul e cu atâi 1nai inte- 
resant. Ca să precizim: Cartea Româ- 
nească e succesoarea morală în primul 
rând, a acelei firme, ce deţinu, cu dosă 
decenii în urmă, întâietatea editarii ro- 
mâneşti — am numit — Minerva. 

kflorescența semănătorisiă îşi avu va- 
ira ediiorială la Minerva şi din căminul 
acesta porni, odată cu volumele gras ilus- 
irate de răposatul Piekarski, şi acea re- 
=urecţie a auiarilor clasici, fără de care 
nu se poate concepe nici editură, nici li- 
brăric, nici cultură serioasă, Aleesandri, 
Alecsandrescu,. Negrazzi şi mai apoi Wdo- 


besen, (Ghica, Maiorescu si (arasealc, 
hătură  fenmoasă monedă — în toaie 


sensurile — pentru faima unei edituri 
care a însemnat atâta în renașterea noas- 
rră culturală dinainte de război. 

Cartea Românească a moştenit acea- 
stă pildă și astăzi e aproape singura e- 
ditură care aduce o atentă grijă pentru 
reeditarea clasicilor... De sigur ultimul 
cuvânt nu e spus şi de bună scamă sun- 
tem în gândul editurii — dar și în acela 
al publicului — când aşteptăm reedita- 
rea unor autori si încă dintre cei îtun- 
taşi — un Alecsandri, prozatorul şi dra- 
maturgul, un Maiorescu =— sau când ne 
gândim cât de bine ar merge din puneti 
de vedere cultural — dar şi din punct 
de vedere comercial — o serie de mo- 
nografii de istoric literară  conteinpo- 
rană şi apoi, în altă ordine de :dei, o 
colecţie de clasici şi moderni, ilnstraţi şi 
îngrijiţi — tehniceşte —— de competența 
atâtora dintre artiştii noștri plastici. Sunt 
sugestii pe caro le formulăm cu prilejul 
acestui bilanţ de fine de an, mai puţin 
din nevoia predicantă cât şi din inevi- 
iabila exigenţă a omului amăgit, Căci 
iută : deşi în linia tradiţici, Cartea Ro- 
mânească cunoaşte atâtea avânturi ju- 
venile şi ar fi deajuns să ue gâudimn de 
pildă la sârguinţa cu care urmăreşte va- 
retatea premiilor ei anuale, la colecţia 
de Pagini alese, de o întinsă utilitate 
şi care a înregistrat recordul unei rare 
profuziuni sau la acea. ediţie şi de lux 
şi critică a lafernului lui Jante în tra- 
ducerea lui Coşbuc (admirabil pendant 
al Odiseei, apărută la „Culiura Nuţio- 
nală“) ca să ne dăm seama că oricâie 
sugestii sunț întemeiate când e vorba 
de o editură care uneşte faima irecutu- 
lui cu surprizele unei) conştiinţe care 
se statorniceşte. 

Dintre _prozatorii de  rezisienţă ai 
„Cărţii Româneşti“ : Liviu Rebreanu a 
republicat în noui ediţii, Pădurea Spân- 
zaraților, Golanii şi în ordinea teatrală 
Apostolii, ultima sa comedie de  mora- 
vuri, iar Mihail Sadoveanu, diopreună 
cu o seric de reediţii, un volum de im- 
presii cinegetice, Ţara de dincolo de un- 
guri, în care poetul plaiurilor şi peisa- 
șiilor moldovene se simte la largul lui 
iti cețurile şin clar obscururile băl- 
iilor. 

Un roman de fină intelectualitate Ga- 
sa cu nalbă a publicat poetul Eugeniu 
Sperantia. 

Insă titlul de glorie al Cărţii Româ- 
neşti rămâne editarea Medelenilor lui 
Ionel 'Feodoreanu, Inutil să ne grăbim: 
Nu e vorba aici de succesul de librărie. 
tedijia a doua a volumului ÎI — Hotarul 
nestatornic — a apărut puţin înainte de 
sărbători odată cu „Drumuri“, volumul 
Il din Medeleni). i 

Succesul acesta de librărie are, din fe- 
ricire — o îmbucurătoare semnifizaţie. 
[n Medelesi cate opera plină de grație 
şi :poezie a nnuj romancier înăscut. lu- 


„BCOURI. 


atei i REDACȚIONALE 

CT :Duiir'o eroare -tehrtică nui Ya men- 
țiohat: că primele 10 cărţi anunţate la 
„Cărțile Novi“ “ale "numărului trecui, 
sunt apărnte în editura „Culinra Na- 


jională e 
(2 OZ, (i VATLI 
7R2 ( AND (52) 


“ (Urniare la Editurile în 1926) 
să moritul ediiurii e de a-l fi primit cu 
braţele. deschise — pe loncl 'Țeodorea- 
nu — şi de a nu sc fi înşelat. Cu atât 
mai lesne ne este prin urmare, să re- 
gretăm rezerva Cărţii Româneşti pentrr 
ul doilea autor de egală forţă creaioare, 
al tincrei generații de prozatori-—e vorba 
de Gib. |. Mihăescu. Succesul cditurii ar 
fi fost cu adevărat fantastic-şi ar fi bu- 
carat pe. toți inbitorii literaturii. :După, 
sau în acelaş timp cu lonel Icodoreanu, 
să fi dat pe Gib. I.: Mihăescu, ce spec 
tacol scnsajional şi care ar fi rămas. în 
anuiele Cărţii Româneşti, ca nn. adevă- 
rat record editorial... au tă zi 

Se vede însă că o, anume . economie 
prezidă, la destinele. noastre de fot soiut 
şi face ca de fiecare bucurie să se lege 
câte o mâhnire, . . . Aa 

In lirică, avurăm. întru început, Aa- 
gherniţa veche, culegerea de poeme -.a 
lui Leon Feraru, pociul pe .care. îndepăr- 
iarea de jară..şi noua lume, a. Amerieei, 
îl munceşte cu toate. nostalgiile şi-l în- 
dcamnă să cânte „pe-.strunele» de acasă. 

lon Pillat, în plină ascentiune:şi :afir- 
mare a: talentului: său, tipări... Biserica 
de altădață,. în care „peisagislul se. du- 
blează de o râvnă. religioasă, conformă 
și cu firea poetului; pe care -toate căile 
cinice îl atrag şi-l fac interpret artistic. 

Otilia Cazimir, : delicată . cântăreaţă a 
„umbrelor şi luminilor:: ne dă o. elegan- 
tă culegere de poeme; Fluturi de noapte. 
“Hora lirică; a.,SCărţii Românești” se 
inchee cu volumul: .de. poezii: Răzbuna- 
rca . privighețorii de. Dan Ciocârdia. 

De _neprejuită „utilitate, seria fă „doua 
din Oameni aleşi; a. d-lui I,,Siimionescu, 
cminentul nostru. vulgarizator; şi--pali- 
graf, ale cărui servicii. aduse :: culturii 
naționale cu greu se pot estima. De» da- 
ia aceasta, o.serie de biogşafii. româ- 
nești, personalităji din. togte ramurile, 
oameni de arme ca Sielan. cel.;Mlare şi 
Mihai-Viteazul, :poeţi ca Fminescii și A- 
lecsandri,. apostoli. culturelis.ca Şincai și 
Lazăr, oameni, de şiiință ca Peni:şi Co- 
hălcescu, etc. eic. e aa 

Dintre autorii mai. vechi, trebue să 
semnalăm apariția celui de-al. patrulea 
xolum de Nuvele ale: lui: Joan: Slavici, 
setipărirea romanului lui. Vlahuţă-Dan, 
relipărirea în a patra ediţie: a. romanu- 
lui Două Neamuri de C.. Sandu-Aldiu, 
dar mai ales .irebueste , consemnată cu 
o.piatră albă, „reeditarea , lui Ion''Vodă 
cel. Cumplit de Bogdan. Petriceicu Haş- 
deu, [sie mai. mult decâi un fapt ge li- 
brărie. Opera lui Haşdeu cste .aștăzi. cu 
totul afari din comerţ şi esie o pagubă 
din cele mai serioase 'pentru. cultura .ro- 
mâneascii că nu poate. cunoaşte sirălu- 
ciloarele calităji ale genialului istoric. 
* Incepând cu această .reețliţare,. care, 
de bună. stamiă' e. prima . verigă :dintriun 
plan bine preștabilii, - Cartea”, Româ- 
nească îşi ia unul din cele mai preţioa- 
sc angajamente: să facă cunoscut la 
pături cât mai .largi vasta personalitate 


a lui Haşden. 
„ PENTAPOLIN 
(immoază)  . . : 





ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIVER SUL", STR, BREZOIANU No, 1î, RIC REŞTI 


: REVISTE - 
„Societatea de mâine“ anul Ul, n-rele 

51 și 52 din 19 şi 26 Decembrie 192%: 
__Actualităţi: Uniunea personală de 
Ep. Român: Ciorogariu ; Problemele ac. 
“tale ale presei române de Ion Băilă; Su- 
„flciul arlelenesc de  Genrge Serban: 
Mai utulte ocaziunile ? de Horia Franda- 
fir, Politica externă; Pariul româna. 
italian, siguranța enropeană şi mâncvre- 
le poltieci rusești de N. Daşcoviti, Pro- 
Pbleme sociale : Diviziunea muncii sociu- 
1» şi grupările profesionale în concepţia 
lui Durkheim de C. Sudeţeanni;  Pro- 
bleme economice : lucurajarea industriei 
naţionale de N. Ghinlea: Ardealul ve- 
“chiu: Activitatea lui Ioan Slavici la.,„,Ţri.- 
buna” din Sibiu de Olimpiu Boitoș ; Bi- 
bliografia Ardealului (urmare) de Petru 
Suciu ; Emropa contimporană : Din vre: 
“mea -vechiului Montmârire de Adricn Ie 
Corlfeau ; Suplimentul literar ; : Moara, 
Luna, Cântare pământului de: 'Teador 
“Murăşanu ; N'am fost ca orisicare altul, 
“Tinta-mi, În. de A. Cotruş, Şeşuri bles- 
temate de Valeriu Bora ; Resemnare de 
Trene Fleury: Resemnare de lon băilă : 
Radio de Radu D.: Rosetti & Rătăciroa lui 
loa Vaucea,- Bucuria : vieţii, Pirandello 
povestitorul de Linaaoil” Buculă și Vieţi 
»rosile de C. Cehan-Bacoviţă , : Lacrimi 
pentru femeia moartă ide 1.: Xlehedin- 
peanu ; Ceoniei culturale. şi artistice: 0- 
peră („Balul mascat: de Verdi): — Fo 
„pozijii (klena Popea). —- Conferinţe (E. 
Panaitescu : Factorii politici ai romani- 
„zării Dacieş :. L.: lacobovici : -Ivansplan- 
tările libere).: — Cărți reviste, ziăre (L[. 
Florian : Îmcriu manual) «e Bă DD; Cro- 
-nica cconomică-financiară : Amtricu si 
“împrumuturile streine. — Sistarea mono- 


polului grâului în Llveţia de Sabin Cio-: 


:ranu; Fapte şi obseTvaținni Săptămâna. 
-le :: :Redacţionale —Activitale pozitivă 
„Revoluţia. din 1918 si. unirea Andealului 
„cu: Nomâniu —Navem. deputaţi “socia- 
lişti 2 — Furtul Grigoreşiilor, — Nicolae 
Pasici..-—- Comemorarea unui martiri "-- 
Cronică _mărrntă.--bibliografie, - 





“ 1 Viaţa Românească, 1926. Anul. XVIVi 
'Noembrie No. ît:: Moliere şi gastul clau 
sic de Paul Zariţapol ; Eu care nu sânt. 
de Adrian Maniu : O lună în Cehosluvu- 
„cia, de Fugen Crăciun , :Convateseonţă, 
de Qtilia Cazimir : loana Pallă..de lonel 
“Focdihăreanu.; Autosuggestia kcouştiontă: 
«te D. V. Barnoschi; iomnul leon. de 
„Demostene: Borez; Cauzalitaie şi: finali- 
„inte. înj logică, de. Dan A. băcdărău și 
sociaţii (Arta va mentalitate - de clasă. 
Don Juan misogin.. — Yitesa progeesuliii 
şi nevoia de noutaie—Uitilitatea bunrc: 
dispoziţii. — Responsabilitatea iuveuţici. 
:Pemcile “'superivare şi sexualitate. -- 
Năjio nalismul lui Barres) de Mihai D. 
Ralea ; Serisori din Paris (O_restauraţie 
filuzofică în Franţa, de D. D. Roșca. 
Cronica cecononiică ' (Bilânţulj intelizen- 
ței financiare pe anul în curs de 1. | 
+ Suchianu : Cronica. artistică (Pela Isi 
la Pallady) de Aurel DX Broşteunu ; Cra- 
nica ideilor (Misticism) de M. D. R. ; Cro- 
nica şcolară (Învăţământul filozofic) de 
Soria T. Pavel; Cronica teatrală: Iaşi, 
de O. B.:; Miscellanca: (Ultimele alegeri 





în Europa.—Anestetul Gide. — Democra- 
ia: şi arta. — Moniarhig si republică, — 


Anghel şi losif—Sezonul 'Fslctie, de P, 
„Nicanar & (în, : i 


„Gândirea“ Ociombrie-Decembrie 1924: 
Crescătorul de Şoimi, de Em. lucu- 
ja ; Triumful, de T. Arghezi, Couul E- 


IP NOPEESUL TH till 


nache; de A. Condiescu, Viaja, de N. 
Milcu : Urâtul, de Gih [L. Mihăescu ; Clau. 
de Monet de O. W. Cisek ; Sfânta Clara 
din Assisi de AL Marcu; Cronica lite- 
vară, de Tudor Vianu , Cronica. Plastică. 
(0. W. Cisek : Drama si: teatrul. de LL. M. 
Sidoveanu ; Cranica măruntă. Idei; ma- 
meni &. fapie, Omul câre a trecat (lm- 
pres) me Î M. Sadoveanu, 

Ilustrații de Const D. Stochi, Ciao. 
rescty şi, Danian. 

„Reproduceri după uicrări din 
Expoziţie a graficei româneşti”, . 

„ii Revista Jiieravii  Flamara“ dim 
Craiova va edita începând cu 15 Lanuarie 
i. €. 0 novă revisiă pentru desinltarea 
arielor plastice snb litlut de Galeria Fla- 
murei cu reproduceri.din pperile pictori- 
lor români şi străini. 

E “TEATRALE 

_: „Chiriţa. în Iaşi de Alecsandri și 
"„Hanchetul” un act de lân Sân-Giorgiu 
incate în montare modernă, vor constiuui 
"viitoarea pteinicră a Teatrului Popular. 
Aceste. piese sau pus în repetiiie, iar în 
“atelierele testat se lucrează la deco. 
“uri şi costume.) 

2 Cercul „SBURATORUL: 

Duminică 2 Januarie, d. Horia Furtuni 
a_cliit in cercul „Sburătorului: 2 acte din 
esa origmală. „Păcală iar d-ra Ticu 
„Arhip.o nuvelă inedită „Aventură“, 

„ Asistă d-nele Lovinescu Ortiz, Pica 
Delavrancea-Dona,' Sarina.. Cassvan Pas. 
Frollo. d-zele B. Delavrancea, Sanda Mo- 
vilă, Dida Solomon. larga Nicolau și 
sl-nii E. Lovineser. B. Ortiz, T. Aderca. G 
„Nichita, Scarlat Calimachi, L. Valerian. 
Sundu 'Furtor, |. Steriade.. ei. 
pp GĂRŢI NOL 
: “ÎN, PORA : Din lumea lor. Povestiri 
peutru .cații, cu 20 ilustraţii, Editura „An- 
coca“, S. Benvenisti ; 240 pag. lei 00. 

3 P., P. PANAITESCU :; Laniluenee de 
“Vocuvre de Pierre Mogile, archevegue de 
'"Ricv dans Je Piineipautâs  roumaines. 
-tbxtrait des „Melaharis de IFreole Rou- 
“maine en: France” N. 1926) ed. Î. Gam- 
-ber.s;Paris,. 1926 ş 9% paţini. i 

Li. AL, P. ARBORE: Rolul culturii. în 
creiurea unităţii politice: a ncamului: ro- 
-mânese. (Cnvânture festivă cu prilejul 
«jubileului de-b0 ani a: liceului „bairea 
„din Fvesani), tip. „Curtea Putnei”, 1920. 

=: ALMANAHUL AROMANESC „FRA. 

-ŢILIA“ pe ahul 1927 (editat de cercul 
„brăţilia”, Tipogratia „România: Noni: 
și beodor I...Voinea; 1995, 131 pag. 
„i. BARAS=Poprevlanul“ cu o protaţă 
(le “AI. Yzigara-Samureaș,. 45 ilustraţii 
aură. din țext executate rin - superioare 
aongi ţii. lechuige. Volumul: de lux, lei 400. 
„LA apărut volumul de poeme al d-lui 
NL Herescu ;. Cartea:cu lumină şi se gă- 
sește la - Țibrăpiile.. Stânciuleseu, Pavel 
Sury şi. Carta Românească. 460 pi exom- 
„pleruli. PR DIN a 


DIN: STRAINATATE 


„Prima 








7, In curând sa avea loc la oma pre- 
-micra, piesii „Afacerea Maeropulos“ a cu- 
„noseuiului seriiloy, ceh Karel Capek. Pic- 
„să care afost jucată de curând la Am 
„terdam a ohţinni.un.mare succes. 

i.!du, curând ya :apare la Paris, o re: 
„isti vedaciată .în italieneşte „şi franţu- 
„zeste  iRehinată exclusiv” -acdivității ar- 
batice ş. leatrule, 

Va avea o redaciie autonomă şi va în- 
griji de interesele artei iialiene în Fran- 
„ţa. Se va intitula Ionica și va Îi condusă 
le dă, Migneco Limonelli. >