Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0008

RROPRIETAR: 
În e Rand 


DCOC, AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - aş 
IDIRECTOR ȘI. AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


>rmerisă sub No, 163 Trib, Ilfov 


P POPESCU GHIMPAȚI 


In Rusia de altădată 
[2] 


“BIOGRAEIA 


îîn studiule literare 


de G. C. NICOLESCU 





Pentru cercetătorii tineri în deosebi este adesea o problemă 
c: care nu poate fi ușor şi bine rezolvată: aceea a locului pe 
C: care trebue să-l ocupe materialul biograțic în studiul asu- 
DP pra mi scriitor, Deşi sa abandonat de mult prejudecata 
a absurdă că istoria literară S'ar limita să urmărească acu 
n mulrea de date cât mai multe asupra vieţii unui scriitor 
n numai di pasiunea de a face astfel de investigaţii, pentru 
£ a se mulțumi să le prezinie ca un rezultat definitiv, încă 
r rămâne pentru mulţi o chestiune delicată a biogratilor mă- 
< caz acest echilibru între exces şi necesitate, între abundența 
2 zadamică și selecția fecundă, 
“ Este dela sine înţeles că pentru unele lucrări, cum sunt 
acelea de ideologie literară sau asupra umei reviste, ches- 
tiunea biografiei nici nu Se mai puile. Rămân însă altelt 
multe, cum ar fi cele asupra umei opere sau asupra utiui 
sorlitor privit în ansamblul lui, unde ea este cu necesitate 
impusă. Adesea, chiar în studii care ar părea cu totul nea- 
târmate de datele vieții unui scriitor, cum sunt studiile de 
literaţură comparată, nevoia de informaţii din acest dome- 
niu se iasă simțită. Căci în istoria literară, biografia înce- 
tează de înpi de a mai fi „povestea unei vieţi” pretext de 
divagâţii literare, fie ca formă, fie ca fond, ci devine izvo- 
rul de date precise cu care să putem ajunge la reconstitui- 
rea persomalității spirituale a omului şi, astfel, la lămuri- 
rea operei sale. Pentru cercetătorul literar modern singura 
preocupare rămâne opera. Scriitorul ca om nu interesează 
decât în măsura în care el roate să ajute la o mai com- 
pletă explicare a lucrărilor produse. 


Cea mai mare primejdie pentru cel ce studiază un soriitor 
- este să se lase influenţat de moda biografiilor romarţate, În 
itoria literară nu se strânge material pentru a reconstitui 
viața scriitorului şi a impresiona, pe de o parte, prin pre- 
ntarea momentelor ci dramatice, iar pe de alta, prin 
potențarea acestor momelte datorită unor procedee literare 
şi a unor efecte de stil. Aici nu poate fi deci vurba de re- 
constituiri ipotet'ce, de a atribui gânduri pe care nu ştim 
dacă secritorul le-a avut, ae a-l face să spună lucruri pe 
caâre nu suntem siguri că le-a spus, ci de fapte precise, do- 
cumentat scoase la iveală, care să fi avut un roi, sub o 
formă sau alta, în elaborarea artistică. 

Se elimină deci fără ezitare tot ce constitue partea de 
anecdotic, hrana cea mai scumpă a biografiilor romanţate, 
umde verva romancierului, fără suficientă forță creatoare 
ca să-şi înjghebeze singur un „subiect” şi nevoit să folo- 
gească liniile mari ale unei vieţi celebre, poate să speculeze 
în voie, nu interesează ce mâncări preferă un scriitow, nici 
„ce vicii practica altul, mici dacă un al treilea umbla mur- 
dar, rupt. INu interesează, ide asemenea, mici scandalurile 
ce le va fi provocat, mania jocului de cărți până dincolo de 
limita posibilităţilor sale, păcatul ge a face afaceri uneori 
cam necurate „atitudinile reprobabile ce le va fi avut sau 
svauturile sențimentale fără ecou în operă. Toate acestea nu 
«u rost să ne preocupe, pentrucă nimic din ele nu constitue 
omul deosebit, din mintea căruia au răsărit lucrurile cele 
mal gingașe, chiar dacă în viaţa de toate zilele, cu trupul 
său pământean, se bălăcea in noroiu, 

Nu este mai puțin adevărat că şi aici este o chestiune de 
avare tat şi, nu mai puţin, de mare experienţă, ci că în 
acest domeniu mai mult ca oriunde (întru cât de fapt nimic 
au şe repetă) mu este posibil să se înveţe ceva numai teo- 
veți, Uneori pot fi de folos și elemente din cele înşirate mai 
sus ca fără interes. Anumite preterințe pot arăta fineţe sau 
robusteţe. Ținuta neihgrijită poate arăta boală, ratare, decă- 
dere, dar poate arăta de asemenea sărăcie sau mai ales 
suprema nițare de sine a omului care trăeşte numai în 
lamea ideilor, Rămâne ca cercetătorul să Je caute, să le cân- 
tărească și să le utilizeze în măsura în care sunt necesare 
pentru o mai deplină cunoaştere a operelor scriitorului. Un 
sibgur lucru este cert: numai dintr'un singur fapt să ne 
ferim să tragem concluzii definitive. La acestea se ajunge 

* — dacă se ajuitge vreodată, căci în acest domeniu oricând 
pn fapt nou, necunoscut până atunci, poate răsturna o serie 
înţreagă de consideraţii solid eșafodate pe baza materialului 
cnnştiincios cercetat — numai după verificări, confruntări 
şi un serios examen critic. 

In aceste condiţii, e firesc ca teama în faţa problemei blv- 
praliei să sporească încă, Totuşi, ea se poate rezolva destul 
de simplu, Cercetătorul trebue să reţină numai acele amă- 
aunie biografice care aruncă o oarecare lumină asupra scrie: 
rijor ce-l preocupă. Intâmplările care ar putea tot aşa de 
bine fi în viața orcui, care nici nu-ţi scot în evidență 
„omul” deosebit şi nici m'au vreo semnificaţie în aplicarea 
operei rămân în afara preocupărilor unui biograf literar 
ştințific. Biografia, în înțeiesul acestor vederi, nu urmăreşte, 
eu am Spus, atât să fie „povestea vieţii” cât „povestea 
vieții spirituale”. Ceea, ce încercăm să facem cu ajutorul 
biografiei este să reconstituim evoluţia spirituală a scriito- 
rului, ideile lui, storțările lui de a le da formă definitivă, 
ezitările lui, pentru ca din toate să putem preciza intenţiile 
tul și astfel să păşim mai pregătiţi la interpretarea operei. 

Este uşor de înţeles că aşa comcepând — și numai aşa se 
pome concepe pentru a face din biografie un stuiiu rodnie 
îm sezultate, iar mu o simplă înşirâre de întâmplări fără nicio 

_meanmificaţie şi fără nicio legătură cu opera — anumite ele- 
mente se impun pe primul plan când este vorba. să se facă 


o în... mmm 





îi i (Urmare în pâg. 5-a) 


DNIVIES 


ABONAMENTE: 


autorități şi instituţii 1000 lei 
de onoare 500 n 
particulare 12 luni 360 „ 

6 iuni 190 „ 





In cursul acestei primăveri se 
împiinesc 20 de ani de când a 
fos: înnnormântat în insula Ole. 
ran, Pierre  Loti, romancierul 
despi2 care  Ciaude Farrere a 
spus cândva că e „prințul visă- 
torilor şi al poeţilor, omul spa- 
țiilor indefinite şi nesfârșite“. 

Născut în 1850, în orașul Ro- 
chefort sur Mer, Pierre Loti, 
după adevăratul său nume Ju- 
lien Viaud, făcea parte dintr'o 
foarte veche și onorabilă familie 
protestantă franceză. (Amănun- 
tul acesta se impunea, fiindcă 
un publicist dela noi, — nu ne a- 
mintim dacă este acelaş care, 
neînțelegând nimic din opera 
Contesei de Noailles s'a mărginit 


- să decreteze scurt că autoarea 


splendidelor poeme Les Eblouis- 
semenis ar fi „o oarecare jidancă 
din România“, — a pretins că 
Pierre Loti era evreu). 

După o copilărie  singuratecă 
şi tristă, petrecută lângă bunica 
sa și o mătușă bătrână, Loti în- 
tră la Școala navală, pe care 
după ce o absolzi, se îmbarcă pe 
o fregată cu care făcu înconțu. 
rul lumii, 

Incă din copilărie, 
Muia să-și scrie 


Loti, obiz- 
jurnalul din 


care mai târziu a scos două din! 


lucrările sale mai sugestive Le 
Româm d'un Eafant și Prime 
Jruneasse. 


Din călătoriile sale din Ocea- 
mia, ne aduce odată cu pseudo. 
nimul său Loti (o floare g Ocea- 
nului Pacific) Madame Chrysan- 
thâme ; din Istambul ne- dă Az- 
yad€, Les Dâsenchantes, Fentâ- 
me d'Orient și Un pelerin dV'Ang- 
lor, îar din dminţirile desprin- 
se din Senegal și TAhiti, Le Ma. 
riage de l-oti, Mon frere Yves, 


“Le Roma d'un Spahi, Rarahu. 


Dar romanul care a constituit 
cu adevărat gloria lui Loti este 
acel minunat Pecheur d'Islande 
în care părăsind exotismul, des- 
crie viața unor marinari bre 
toni cari pleacă la pescuit în 
Atlantic, Acest roman în care 
palpită tot sufletul lui Loti na 
repurtat un simpiu succes de 
stimă, câ un adevărat triumf. 
Tradus în mai toate limbile (în 
limba germană a fost tăimăcit 
de Carmen-Sylva), romanui P6- 
cheur  dlIslande cunoaște cel 
mai mare tiraj, depășind chiar 
pe acelea ale lucrărilor lui Zola, 
Maupassant sau Daudet, scriitori 
pe atunci în mare vogă. 


Intr'o conferință pe care a ţi- 
nut-o la Bucureşti — sunt cam 
mulți ani de-atunci —, Claade 
Farrere vorbindu.ne cu 0 Tes- 
pectuousă admituţie despre Pier- 
re Loti, ne-a explicat taina a- 
cestuit mare succes, 

Acest sujlet sensibil, spuneu 
el, — transeriem din memorie,— 
pe care totdeauna 0 (durere l-a 
făcut să sujere și o nedreptate 
să se indigneze, a fost înțeles nu 
numai de câțiva literați, ci de 
toată lumea, fiindcă poporul o- 
bişnuește să judece cu inima, iar 
inima nu se înșeală niciodată. 

Şi toi Claude Furrere, în a- 
ceeaș conferință, ne-a expus 
câteva păreri despre  Loti, aie 
unor celebrități ca Anatole 
France, Jules :Lemaitre şi Pierre 
Louys 

Le așternenm uci, în speranțu 
vă poate mulți pseudo-esteţi ra- 
Jinaţi şi pretenţioşi nu vor mai 
du plictisiți din umeri sau vor 
zâmbi ironic când vor uuzi Sspu- 
mându-se că Loti a fost unul 
dintre cei mai mari scriitori 
francezi din veacul al XlX-lea. 

lată aceste păreri: 

„Nu ştiu cum sunt făcute căr- 
ţie lui Loti, dar știu că vor dăi. 
nui“, (Anatole France). 

„Nu pot să-: judec, prea mă 
emojionează şi-mi dă prea mul- 
te bucurii. (Jules Lematire), 

„Nu-mi pac cărţiie moderne, 
uar păstrez totuşi în biblioteca 
mea. „Le Livre de Ja Pit:e et de 
ia Mort“... (Pierre Louys). 

Și Claude Farrere a încheiat: 
„Ca acești critici fimi, sceptici şi 
înfelepți să fi ieșit din rezerva 
lor, înseamnă că aveau certitu- 
dinea că nu se înșelau...“ 

Li 

Regretăm însă că atât în con- 
jerința sa, cât mai ales în car- 
tea sa intitulată . Loti, Claude 
Farrere ma insistat mai mult a- 
supra unui amănunt ignorat ce 
prea multă lume. Și tocmai des- 
pre acest amănunt voim să stă- 
ruim aci, pentrucă el aruncă o 


a 





REDACȚIA ȘDADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI I Str, Brezoianu 23-25 


TELEFON 3.30.10 


de CONST. A. 1. GHICA 


lumină nouă osupra lui Loti 
care s'a dovedit un scriitor pe 
cât de mare pe atât de modest. 


In adevăr, iată ce spuneu 
Liaudoe Farrâre : 
„La declararea războiului 


(1914) Pierre Loti în vârstă de 
64 de ani a cerut un serviciu pe 
uscat, renunțând la cariera lui 
de marinar, ca să vadă pe ina. 
mie mai de aproape“. 

Dar ceeace Claude Farrere a 
omis să menționeze este scri- 
soarea pe care Loti a seris'o mi- 
nistrului - îmavinei, la 18 August 
1914. 

Mulțumiţi că putem umplea a- 
ceastă lacunii, o redăm aci în 
întregime, neînsoțind-o de nici 
un epitet, de nici un comentariu, 
de teamă să nu-i răpim ceva din 
Jrumuseţea-i epică. 


Rochetort, 18 August 1914. 
Domnule Ministru, 


„Când am fost rechemat în 
activitate în timpul războiului, 
am sperat să fac ceva mai mult 
de cât serviciul care mi-a fost 
încredințat în arsenalul nostru 

„Nu protestez, vă rog să cre- 
deți, ştiind foarte bine că :mari- 
na va avea primul rol și că toţi 
camarazii mei de acelaș grad. 
aproape nefolos'ţi şi ei, vai! din 
lipsă de locuri, suferă ca și 
mine. 





PIERRE LOTI, în 1904, la 
Constantinopol. 


„Dar, tie-mi îngăduit să invoce 
şi celalt nume pe care-l port. 
Nu toată lumea e în cureut cu 
regulamentele maritime și nat 
fi oare un exemplu rău, în 
scumpa noastră țară, unde fie- 
care își îndeplineşte atât de tru- 
mos datoria, ca Pierre Lot: să 
nu stujească la nimic? Sunţ un 
ofiţer oarecum excepțional prir 
îndoita mea situație, nu e așa? 
lertați.mă qeci că vă solicit o 
excepţie și o favoare ; aş prim. 
cu bucurie, cu mândrie, ori ce 
post care m'ar apropia de duş- 
man, fie chiar um post cu multi 
mai prejos de gradul meu de 
comandor. 

„Sau, la riguare, n'aş putea îi 
trimis pe  bordu: unui vapor 
care să aibă onoarea să dea v 
luptă ? Aș săsi mijlocul, vă a- 
sigur, să mă fac fotositor. Sau, 
în sfârșit, dacă prea multe re- 
gulamente şi legi se opun, să fiu 
întrebuințat, domnule ministru, 
ori unde ar fi nevoie, fie măcar 
la ambulanţe. E o mare durere 
pentru mine, ca în calitatea mea 
de comandor în rezervă, să mă 
văd condamnat aproape la inac- 
tivitate, când Franta întreagă e 
sub arme. 

„Julien Viaud (Pierre Loti). 


Nici Pranța însă nu l-a uitat 
şi iată ordinul de zi pe armată, 
dat la 28 Iulie, 1918: 


„Deşi dispensat, datorită vârs.- 
tei, de orice obligație militară, 
comandorul Pierre Loti şi-a. re= 
luat serviciul deia începutul 
războiului, dând astfel un fru- 
mus exemplu de patriotism şi 
devotament, 

„A îmdeplinit sub focul ina- 
micului, în special la Behouille, 
în pădurea Apremont și în for- 
tul  Manonvilliers, mai multe 
tnisiuni de care s'a achitat spre 
sioplina satisfacție a şefilor săi“ 

L 

Ales la Academia franceză în 
1891, Pierre Loti a fost decorat, 
între altele, pentru merite litera- 
re, cu Marea Cruce a Legiunii 
de onoare. 





(Ummnare in pag. 5-8) 


Apare de 3 ori pe lună 


PREȚUL 6 LEI 





Dacă sunt marile discuţii care au [- 
rescul destin; să nu se lermine — şi care 
se reduc probabil, toate, la uma singură 
numai... — sun! altele care par toi atât 
de intemn nabile, fără totuşi să cibă sem- 
nui întrebării eterne, şi care durează ast. 
fel fără cauză reală, fănă adevăr ascune. 
Negreş.t, acestea sunt cele mai multe — 
suni nenumărate chiar! — dar atât de 
rave, atât de aratuite în. „substenţa” lor, 
încât se miră probabil singure că nu li 
s'a recunoscut încă un adevăr evideni, 
și că oamenii încă mai întârzie în margi- 
noa simplei lumini. Sunt, acesiea, aş zice 
pseudo-discuții, pe care nu le justiiică 
decât grosolanele infirmităţi ale unei a- 
numite inteligenţe — „probleme“ însă 
care în fața intelgemţei instruite, sar re 
zolva ca aerul şi etheru:, și-ar închide do- 
serul ca un proces sfârșit... Sau mai de. 
groibă ne-ar arăta poate neantul unui pro- 
ces care niciodată n'a existat | 

Mă gândesc uneori, când înce să 
întrevăd timpul egal al eternității, că a 
numite probleme vor fi existat totuși pen- 
tru noi, vor fi existat cu adevărat, — în 
timp ce atele nu vor îace decât să de- 
nunțs dificultatecr noastră de a fi los! 
simpli oameni chiar, și nu vor avea să 
apară asfel decât ca niște întunecate 
pete ale spiritului, care sau vânturai în 
spaţiu: unei limpezi şi somptuoase vieți... 

Vam înțelege astfel totdeauna că n'am 
cunoscut „Adevărul, „Frumosul' sau 
„Binele — dar no va îi cândva de ne 
iertat probabil că n'am știut să ne fixăm 
nici chiar asupra rosturilor mai modeste 
ale proprei noastre condiţii | 

Sunt elemente pe care nu le avem, 
dar sumt aiiele care ne stau la îndemâ- 
nă — şi va fi întrun timp, probabil, stu- 
poarea marei noasire Vieţi, de a fi tre- 
cut orbi, cândva, char prin med:ocra 
nioastră humină, refuzâmd să cunoașteni 
atâtea adevăruri pe care ni le strigă in: 
ma, Gomea, -spiritul şi toată perfecta 
geometrie a comimelor noastre vieți | 

Câma Diotima îl inițiază pe Socrate in 
ieahnica unei inteligențe care străvede 
sacretul însuși al „demonilor“, opera ei 
este aceea a cunoaşterii fără îndoială —- 
aceşti demoni având sensul să comunica 
muritonilor cât de puţin din parfumul 
îndepărtat și din tainele absolutului, 

Ceea ce imputăm noi însă inteligemţai 
nu este dificultatea de a !ranscende --— 
aie; toate disensiunile și toate dificulte 











L INA 


ANUL LII Nr. 38 
Sâmbătă 20 MARTIE 1943 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


r 


nete ama 





PSEUDO - DISCUŢII 


le se pr.cepl — dar incapacilatea ei mai 
gravă de a cunoaște chiar acest unic o- 
biect pe carei constitue formula noastră 
de viaţă și ordinea în care trăim. 

După mai bine de două mii de cmi de 
culiună no':s'cr pămoa într'iidevăm că 
ne găsim și astăzi tot atât de neștiutori 
asupra legilor esenţiale care ne coman- 
dă viaţa! Ne găsim şi astăzi de pldă 
judecând de atâtea ori ideal formula da 
altă natură totug în came ni se rezumă 
și se explică ființa, no găsim opunând 
„maţional” şi  „iniernoțional” —  cacest 
„loa și „cnavert' pe care le fixează a: 
tâta de bine Bergson — sau epunând de 
pildă „politicul”, „splrituotului”, caşicând 
cel dintâi n'ar fi condiţia celui din urmă... 

Nu sunt singurele, fără îndoială — da 
iată câteva din acesie pseudo-discuți p3 
care nu le explică dacât amestecul lor 
impur și debilitatea inteligenţei, „rtobla- 
me" care sar scutura în tot nsantul lor la 
simplul foc de altă tensiune al Raţiunil 
lucide. Cum n:ci um obstacol abâo:u nu 
s'ar opune să le cunoașiem — el5 guat 
in puterea noastră, și tristul paradox ai 
intel.gemjei este poale numa: de-a 
nu fi crums încă să le cunoască! Pen: 
tru ele, nimic nu ne oblgă să așteptăm 
marile deslegări de istorie și veac... 

Care ne este profesiunea de credinţă, 
— se întreabă Marc Aureliu întruna d.n 
primele cugetări — „Să fii bine“, zice el, 
să fii fepicăi, cum înțelegeau stoicii a- 
cest „bine”. 

Dar cum să ajungi fericit, continuă fi- 
losoful, „diacă nu prim studiul norturii în- 
tregului și ai constiuției care aste pro- 
prie omului“ ? 

Să ne dăm așa dar fomnula noastră de 
viață, dar pentru acecsta să cunoaștom 
adevărul naturii noastre şi al întregului 
din care sumtem — iată cum scr putea 
suprima atâtea „pseudo-d.scuţi” pe care 
eseonțialul nu le cunoaşte şi oare, forte 
probabil, n'ar îi avut niciodată rost să 
existe... 

Și numai atunci când, cu un sing 
cuvânt, vom fi obținut cdevărul poliiic, 
spiritul Lber va putea să unce Mai sus, 
pe cărările înfiorite ale Diotimei — la 
adevăratele, la marile discuţii, care scl.- 
pese atâi de departe în secrmiale Tim- 
Pului... 


TOMA VLADESCU 











za ie 


m. 2 


Biock-notes 


= m bee 


INTERN. 


43 SAPTAMÂMA TRECUTĂ ? 
apărut în vitrinele librăriilor c 
carțe puţin obicinuiţă, dat fiin. 
pămânțul încă virgin în mate: 
sie de arță dramatică și în spe 
cial de cunoaștere ga taineior u- 
pui meșțeșug atât de pretențc 
cum e teatrul La noi asemene 
încercări, de a țipări o carte d 
apecialitațe și care se adreseaz 
unui număr restrâns de cititor 
mărturiseşte multă devoțiune : 
experienţă din partea autorul! 
şi curaj financiar din partea ed 
torului E 

E vorba despre cartea d-nt 


Marieţta Sadova, societară 
Teatrului Naţional, — Exerciţii? 
ariei dramatice. 


MARIETTA SADOVA 


Nu este: o oarțe de lapidare 
precepte dăscălești înșiruite după 
un tipic ajutător la formarea u- 
nei tebnia. de dicțiune 


Un material ingraţ pe 


aiunea, ca un ghiq cu puncte 
reper și cu posibilitatea cunoaș- 
temi mulţiplelor efecte  scoas 
printr'o pletură a cuvintelor, 

lată de ce cartea d-nei Ma- 
piețta Sadova se adresează unu 
câmp. nai larg decât cel cuprin: 
în tipu: Exerciţiile artei drama- 
tica, 

Lăsâtd deoparțe pe: cel cari 
aunt mbigați oa printro bună 
emisiune, bună articulaţie, să se 
facă duziți și înțereşi, — dar ce- 
lor cari au ajuns la conștiința 
unei împăcări a darurilor” divine 
din own, grija de a păstra armo” 
mia sădiţă întâi, simeronizarea 


Ș TRISTA A FOST împroşcă.- 
mea veninoasă, întâmpiată d 
curând în presa noastră, în hu 
rul cazului Camil Petrescu. Noi 
mu venim să aruncăm cu praşti 
în spatele cuiva ! Vrem doar, a- 


tatea d-lui Camil Petrescu—ne 


descoperită de cei cari au cân: 
tărit forțele celor doi belige- 
ranţi | — şi care pune în umbră 
pe atacant: omul de teatru Ca 
mil Petrescu ! 

Pentru că trebue să se ţină 
măânte activitatea autorului dra- 
matic : „Suflete tart“, „Act ve- 
nefian“, „Mioara“, „Danton“. 

Activitatea  estetului drama 
tic : „Teze și antiteze“ și „Moda- 
iitatea estetică a teatrului“. 


teatrală 
de discernă- 


în critica noastră 
injectat un spirit 
mânt și seriozitate, 

că dela Cami Petrescu mulți 
oameni de teatru au avut de in 
vățat, 

că noi, tinerii, am găsit în el 
chezașul visurilor noastre. 

„De aceea Camil Petreser: 
tâze | 


EXTERN. 


„VISUL UNEI NOPȚI D! 
VARĂ” de Shakespeare, dup 
râd.o jurna:ul unui post ameri. 
can, va fi înscenat cu ţotul no 
şi interpretarea va fi susținut. 
de scțori negri —- acțiunea fiin 
transpiantată în anu: 1880, i 
Nem-Oriens. Rolul T.tahiei va | 
jucaţ de cânțăreața neagră M: 
xime Sullivan și acela al lv 
Botton de cățre Louis Arm 
atrong. Muzica o semnează Pur. 
cal! și Eddie Delange; de dat 
eceasta fiind un simp.u comer 
toriu la fel cu un mixagiu ce 
film. Ă 

„„Nutmai că europenii — acum 
encl anil — au jucat Hamlet îi 
travesti.. Deţinătoarea roiu.ui al 
fost Valent'ne Tessier şi 
rul se numea Gaston Baty..! 































TEATRUL NAȚIONAL: „CALA- 
TORIA IN INTUNERIC” piesă 
in patru acte de NICOLAE 

BUCUR - 


Pentru cei cari înțeleg altceva 
prin „literar“ decât produsul in- 
spirației,: în sensul  romanțic 
care şi astăzi i se dă, ci lmeru 
gândit, lucru muncit, şiafuit, lu- 
cru reflectat, combinat şi dozat 
savant, „Călătoria în întuneric“ 
crea că ar putea fi socotită o 
frumoasă piesă literară, 

D. Nicolae Bucur — desigur 
pseudonim, dar, pentru noi, deo- 
camdată, siagarul nume de au- 
tor pentru această piesă — are 
un incontestabil simţ de scriitor 

Piesa d-sale a prea literară ca 
să fie teatrală ! 

Se vege tot timpul că este 
„făcută”, 

Nu în sensul rău al cuvântului, 
ci în'runui nobil, în cel arătat 
mai sus. 

Deşi putea să fie și altfel. 

Cât de departe suntem în fe- 
sul acesta ge ceeace aşa de mi" 
Dunat spunea Jean Cocieau: 

mules algebres vivantes de So- 
phocles, Racina et Moliâre !“... 

„Algebres“ nu în asensul de 
complicat, ei de „clar, „limpe- 
da“, logic, 

Cât de simple sunt adevărate- 
la capod'opere — cele mai mul: 
te — şi totuşi trăesc, au viaţă ș, 
în schimb, cât ae complicată şi 
cât de artificială este piesa a- 
cesta dela „Naţional”! 

Cât se orbăcăeșta — în ade- 
văr! — prin „întuneric”, urmă” 
rindu-se un sens simbolic care 
ca simbol, trebuie să fie tumi- 
nos, când, in 'reasitale, el însuşi 
este şi rămâne contuz! Trebue scos 
la iveală, trebue căutat, trebue 
analizat! Asta nu se mai chiamă 
teatru, poate fi orice: poem ps'ho- 
logic”, român, Nuva'ă, orice, dar 
teatru nu! Dracea se şi vede tot 
timpul cum piesa este împinsă 
de autor doar-doar o mergea că- 
tre ţinta pe care i-a fixat-o, pen- 
truca autorul să poată să ob- 
ție acea simeirie de gândire — 
literar vorbind — care să reail- 


zeza. o anume temă teatrală. Și. 


mai cred că replica pe care, per- 
mânent, umul dintre aroi, Ilie 
Gârbea, o dă lui Ştefan — „Prea 
multe complicaţii!” „Prea cozm- 
plici Iuerurile” „Viaţa nu-i așa 
complicaţă” ete. — i sar fi cuve- 
ait to atât de b'na şi auterului 
şi piesei în întregimel 

Fiindcă, nta' vorbă că are prea 
multe întortachieri, prea multe 
„Subtilităţi” psihologice căutate 
patru o lucrare de teatru, operă 
care, să nu se uite n ciodată, tre- 
bue să aibă în primul rând o va- 
toare da zeprezentare, o valoare 
gcenică. | 

Şi, tot odată, pretenţia ca toată 
aceas:i p-exă: — totaj artficiaă, 
ariif.cia.ă până la desuman.zare 
şi ca tQul şi ca personaj ceniral — 
să mai fie şi reaiă, pretenţia de 
a-și traga seva da pământ, de 
a-şi avea rădăcinila în -real.țate 

Fără îndoială, că sunţ p-ese în 
care Du-ij mm-c real, .n cari au- 
torul a făcut o p-esă de pură 
fantezie — căci teatru) se poale 
cuncepe și in feluj acesta — dar 
aiunci autorul lisă să se vadă, 
dn tot compiexul operai drama- 
ice, că nici un moment n'a 
vrut să-ţi  iase impresia ca te 
mistitică, ci, cei muult, că Incrarea 
iu; este așa fiindcă așa a vrut să 
fie: fie că a vniţ să fe o glumă 
teatrală, fie că a vrut să fie o 
iarsă — veselă sau chiar tragică 
nu imteresează; ja adresa lui sau 
a spectatorilor, iarăşi nu intere- 
sează! — fie că a vrut să fie un 
basm dramatizat, etc, 

Dar aşa, cu un cl:mat total ar- 
tificial și totuşi vizând la au- 
tenticitate, stridemţa se mani- 
testă. 

Mai mult: devine inevitabilă şi, 
fără discuţie, devine imed.a şi 
supărăloare! 

In al doilea rând piesa este gre- 
oaie, este atatică: toata acele a- 
nalize psihologice, toate acele pro- 
bleme  sufleteşii, toate acela pro- 
bleme de conştiinţă — profesio- 
nală sau sentimenală == cari, cum 
am spus, pot merge într'o nu- 
Velă sau întrun roman, dar nu 
au ce căuta într'o piesă de tea- 
tru, nici nu se putea să nu con- 
iribue la acest zezultat. 


„toewsk, 


Da a a sa on met a ti 


DPI: aa 


n 


ia tot 
pasul îţi dovedeşte că autorul 
a făcuţț întinse lecturi qin Dos- 
din Proust şi din.. Bomr- 
get — revniţi, să an sa uiia! — 
b neînțeles, să fie grav 
și tragic că în primul şi nici ana- 
list ca în al goilea, înrudirea cea 
mat temainică fiind cu cel de-al 
treilea. 

Totuşi să ne înţelegem: piese 
nu-i pronrim zis proastă. 

Și, mai cu seamă, nu-i piesa 
nui om lipsit da talent, în spe- 
cial. Are multe, dar chiar multe 
calităţi, 

Ea constitue, fără îndoială, un 
lăudabil efort spre un lucru bun 

Atâţ numai că pe lumea asia 
mai sunt încă nenumărați autori 
dramatici cari au scris neuumă- 
rate pese — sunt mii de asiiel 
de lucrări — cari incontestabil că 
au şi ele foarte multe lucruri 
bune. 


Și, cu toate astea, dacă te gân- 
deşți puţin, vezi că în atâtea 
generații — secoli şi milenii — şi 
la atâtea miliarde de oameni, 
marii creatori de teaTn ap oape 
că se pot număra pe diger, ! 

Explicaţia ? 

Propriu zis nu există. 

Imtre o operă  teatralmente 
proastă şi «. oneră de geniu foa”- 
te adeseori nu este decât... o ai 
farenţă de nimica toată! 

Dar, de, acel „ceva” acea di- 
ferență de nimica toată nu-i este 
dat oricui s'o depășească! 

Este un har sau un privilegiu, 
sau cum voiți să-i spuneţi. 

Un privilegiu a] geniului! 

Numărul acestora? 

Cum spuneam, sunt numai 
câț va: câţi să-i poţi număra pe 
degete! 

în ce consistă atunci și această 
diferență între o operă mare şi 
una madliocră? 

Iarăşi grem de spus! Nimeni 
mar putea-o face! 

Imi aduc aminte de-o poves- 
tire pe cafe am auzit-o cândva 
şi care este foarte semnificativă: 
un tânăr autor. prezintă directo- 
rolul „Odeon”-hiui o plasă de 
teatru 


Vine după câteva zile să, vadă 
rezultatul. , 

Politicos, directorul îi dă a în: 
țelege că piesa nu poata fl pri: 


Autorul, voină atanct să puie 
opera în valoare. insistă asupa 
calităților ei. asupra abilității 
şi originalității situațiilor, asu 
pra intrigei  imgenioase, asupra 
sotuţi'lor găsite pentru fiecare 
din combinaţiile ei, ete. 

Directoul îl ascaltă tot tmwul 


"eu răbdarea şi cu un surâs priete- 


nos pe buze, după care îi răs- 
punde: 

— „Dragul meu, nu Yreeu să 
contest toate asiea dar uite, eu 
tocmai pi în scenă acuma 0 
p'esă mnit mal simplă cars, to- 
tuşi, merge, 

Intriga ar fi cam asta: doi ţi- 
neri se iubesc; părinţii, cari suni 
certați între ei, nu-i lasă; atunci 
e! sa omoară”, 

— Ei şt? 

— tot” 

— „Asta-i tot?” 

.— Da, asta-i tot”, la care 1â- 
mărul Dostru, dispreţu-tor, îi răs- 
punde: 


— „Păi asta-i întrigă!?..P 

— „De ştiu şi eu? Estet.” 

— „Ca dovadă, piesa as'a, așa 
cum e ea, se dă totuşi de peste 
trei sute de âni şi pmblienlai încă 
îi place!” 

— pa?! Mă rog, mă rog! Și 
cum îi zice, dacă nu-? en supă- 
rare?. 

-— „Romeo şi Julieta!” 

Cam așa-i povestea şi cu acea- 
stă „Călătorie în întuneric...” 

Dacă aşi fi fost sigur că publi 
cul ştie să citească printre rân- 
duri fără să i se dea şi explica- 
ți: mai ample — acel veşnice „da 
0e?''— fată această cronică 
privitoare la piesă ar fi putut 
să se rezume, la povestea de mai 
Sus. 
In ce privește interpretarea 
ea a fost bună afară de... d-na 
Sorana 'Țopa, căreia n i se patri" 
vea roiul. 

Pur şi smplut 

VW-sa are un talent mare, puter- 
nic, generos, un temperament tea- 
tra! dinamie, 

Ce să caute atunci în rolul de 
sensibilităţi minore 21 unei oarba 





Cronica 


Victoria Miticescu-Smitedi- 
gen. — Inzestrarea muzicală 
darnică a tinerei paniste 
Victoria  Milicsseu - Smiedi- 
gen, evidentă încă dela re- 
csnta absolvenţă a studiilor, 
valorificată și mai frumos 
într'un concert, simfonic ae 
acum doi ani, pe câna con- 
certista  n'avea încă  aecât 
şeaptesprezece, s'a afirmat în 
concertul trecut al „Filarmo- 
nicei” cu atât de armonios şi 
de strălucitor desvoltr te mij- 
loace, încât ae sivur că cele 
mai încrezătoare așteptări 
dela tânara d-sa'e artă, au 
tost categoric depășite de 
realitate, 

Este de necrezut că dela în- 
muguririle timpurii ale ta- 
lentuiui d-sale și până la în- 
florire şi la impinirea sur- 
prinzătoare promisiunilor ce 
exprima, a trecut atât de pu- 
țin timp. 

Interpretarea pe care a 





muzicală 


eat m tremur mememta 


bol pentru pian și orchestră 
de Pranz Liszt, a fost măr- 
turia vie a ce'or ce szriem. 
D-na Smiedigen are în jocul 
d-sale ușurința şi naturale- 
țea calor generos dotați, lim- 
peziunea şi miădierea asigu- 


rate de studiul inteligent or- : 


ganizat, prospețimea și căl- 
dura unei tâlmăciri vii, de- 
gajate, sclipitoare în trăsătu- 


rile tehnice și frumos simţite | 


în expresivitate. 


„Fia: monica” n'a greşit de ș 
fel invitâna această artistă : 


aproape debutantă dar care 
totuși poate îi socotită de pe 
acum drept o excelentă pia- 
nistă şi o deosebit de intere- 
santă concertistă, iar mae- 
strul George Georgescu a 
adus în chipul cel mai nime- 
rit . strălucirea  măiestriei 
d-sa!e qirijorale și intensita- 
tea ae accent a t:mperamen- 
tului în slujba interpretării 
simfonice integrale, 


XUDOR NICOLAI AMARU | dat-o concertui in ni be- ROMEO ALEXANDRERCU 


când însăși infirmitatea, cu bâj- 
bâiala aceia în gesturi, timidita- 
tea auflețească — ce trebuie s4 
decurgă ca imevițabilă exrespon- 
donță a timidității mişcări — 
constituind elemente de bază ale 
rolului, o obiigă să folosească o 
coardă care nu-i cea veritabil a 
d-sale?! 

Nu s'a prezentat med'ocru nici 
în rolul acesta; ca o actriţă bună 
ce esta nici nu se putea. Nu-i 
mai pnţin adevă:at, însă, că d-sa 
este destinată în pr'mul rând 
rolurilor acelora v'ocot-toare, e 
roice, v.branta;  peniru acesta, 
îmsă, ced că nu era indicată! 

D-ra Mimi Botta, în schimb, 
mai cu seamă dacă ținem seama 
ș. de tinerețea d-sale, a fost tot 
timpu: foarte bine: talent zeal 
cald, un Joc de scenă frumos, sin- 
caritate. 

Şi, pe de-asupra — cum am 
arătat și în altă ocazie — o in- 
contestbilă  tramusețe scenică 
ceace nu jrobue să ne jeăm 
so spunem, trebue considerat ca 
o componentă artistică a persona- 
lităţii unui actor, 

D. Toma Dmi'riu a fost şi de 
data asta foarta bine: prezența în 
sceriă — oricând şi oricât ge pu- 
țin — are în“otdeauna ceva care 
impresionează, iar rolul în care 
se prezintă capătă imediat con- 
tur, culoare, cons'stentă. 

Deasemeni b'ue d. Băltățeanu 
bine în special în scene în care 
— cum ar zice autorul — face uz 
de „mască”; în schimb mai pu- 
țin bine în scenele ce'aa'te, d 
Băltăţeanu neputâna ieși q'ntr'o 
narecare afectare proprie care efa 
dacă în une'e roluri, îl ajută, în 
altele a:n contra, îl desavantajea- 
ză, Fiindcă, să ne înțelegem — şi 
asta fără supărare — dar d. Băl 
tăţeanu nu ştie şi nu poate să 
fie cald, nu are emoț'e şi, mai 
cu seamă, ru o poate transmite: 
din acest punct de vedere sar 
putea spune că ese un actor 
oarecum jncomp.ect. 

Despre d. A: Alexandresen îm. 
presia este că se afirmă din ce 
în ca mai mult: în roțul lui Că- 
lin, a jucat frumos; acelaş lucra 
şi despre jocul d-lui M. Gingu- 
lescu. 

In rolurile de ansamblu. d-na 
Maria Teodorescu şi N- Cristea- 
cu, bina 

Regia d-?u; Șahighian pare să 
îi obținut tot ceiace o asemenea 
piesi putea da. 

De alifel .rebus să spunem că, 
după cele arătate mai sus, dacă 
din piumct de vedere li'erar piesa 
este frumosă — şi cred că este 
scrisă de un adevărat intelectual, 
rassaţ, în nrice caz de un om inte- 
Jigent — în schimb, din punct de 
vedere tea!ra! cred că ea nu se Va 
mentine decât numai prn regia 
bună şi prin interpreții buni pe 
cari a avut nornrui să-i aihă. 

Dercorur'?e d-u! Traian Corna- 
scu au fost nu mumai bune ar, 
sa poate adăoga, chiar interesan- 
te, reușina să fe în dep'in acord 
cu ţoaiă atmosfera piesei: 


ALEXANDRU DRAGHICI 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


BCALA: , Comedia drazoste!“ şi 
Jurnal. (In programul viitor: 
„Romanul una: tânăr sărac“). 

REGAL: „Seducă!oral“ şi jurnal 
(In programul viitor: „Răzbu- | 
parea fîluvia'ui“). 

VICTORIA: „Casa păcatelor“ și 
jurnal. 

ELYSEE: „Marco Visconti“, jur- 
na! și trupa de reviste. 

VOLTA BUZEȘTI: „Habanerra“, 
jurnal și trupa de reviste. 

ROMA: „Regina de Navarra“ și 
jurnal. 

CARMEN SYLVA: „Pilotul ghi - 
nionist“, jurnai şi trupa de re- 
viste, 














Ina at a 


“RECITALUL 
MERCEDES PAVELIC 


Reîntâinirea publicului postru 
cu noile dansuri prezentate de 
doamna Mercedes Pava (— 
bime cunoscută grație spectaco- 
lu: din anul trecut) — i-a pri” 
lejuit acestuia o paralelă cu ba2- 
letul autohton, care sperăm că 
va fi apracnt % justa sa valoare 
cât mai curând. 


Prima solistă a Teatrului Na- ; 
ional din Zagreb a prezentat cu : 


sensibiliţate interesante  compo= 


ziți. Avâma parcă presimțiri în ; 


privința unei anumite categorii 


de spectatori, le-a oferit și aces- ji 


to:a realizări anume lucrate 


pentru înțelegerea lor Să nu ui- ș 


tăm că doamna Mercedes Pave- 


iic este și o excelentă maestră, ; 


publicul nostru putând verifica 


e n aaa Mo 


mean 00 MARȚIE 1943 == 


Dacă nu ştiaţi 


E inainte de Paști va intra î 

tiție la Teatrul Naţional 
mult aşteptata trilogie a irlan 
ezului Euzene O Nell, Din ja 






bănașul“ ritmul muzicii domnu- 
lui Tiberiu Brediceanu a fost 


neaşteptat de bine redat, ţinând 


seama că interpreta este de ori- 
gină străină, 


această latură didactică a dom- ţi 


niei saie după premiera baletu- 
lui „Don Morte”. de - 
ckens, din care am putut ad- 
mira Luni seara „Dansul coohe-* 
tărie”... 

„Primăvara ia plimbare“ și 
„Accelerațiuni“ au avut ca 'ntot- 
deauna sglobia rezonanță a dan- 
surilor pe muzică d: J. Strauss, 
spre  deosebre de excelenta 
realizare expresionistă „In ploaie 
pe stradă“ — după o poveste de 
Andersen — muzică de Cantini. 

O tuiburătware exprimare a 
feminității doamnei Mercedes 
Paveiic, ne-a arătat dansul: 


„intr'o tavemă bo:niacă”, 
In „Frumoasa satuiui“ și „Cio- 


Fr. Wil- 





MERCEDES PAVELIC 


Ne-a amintit, deaitt 1, în „Am 
visat un vis urît” că a fost și 
eleva marelui Kreutzberg. 

In susținerea și stilizarea mu- 
zială a acompanamentului, d. 
[on Folinescu a adus skrvicii de 
preţ. 

ADRIANA NICOARA 





Fiina regizată și interpretată 
de Pheo Lingen, este dela sine 
înțeles o comedie cu multe În- 
curcături sau dacă vreţi = si- 
tuatii neprevăzute. i 

„Partener este numele unui 
compozitor de operete la modă 
ale cărui melodii sunt pe buzele 
tuturor. Cum se întâmplă ca fe- 
meile să fie sensibile de-a se ad- 
fișa cu celebrităţi — mai puțin 
pentru ele cât pentru a stârni 
invidia prietenelor — acest domn 
Parterner este un fel de idol în 
prupul mondenelor doamne pre- 
aentate de regisor. 

Idol, monopolizat însă de pri- 
madona care îi cântă pe scenă, 
melodiile. : 





Intriga începe ia un „five o 
clock“ unde Christi  Schonbarh, 
u tânără pictoriţă, pentru a face 
a farsă așa: zise.or ei prietene 
cari nu aveau în ea o aliată în 
privința felului de a vedea via- 
ţa —— le uimeşte dându-le să în- 
țeleagă că subiectul principal al 
conversațiiior lor — adică Par. 
terner — este prietenul ei, ru- 
gându-le să jure că „mu vor 
soune nimic“, 

Fiindcă femeile cari mau altă 
preocupare decât de-a colinda 
croitoresele P. a. m. d. nu știu 
să tacă — întregul oraș află de 


această pretinsă aventură a ce- 
lebrului cimpozitor, care în mo- 
mentul când începe acțiunea, 
trebue să termine (ca în atâtea 
alte filme cu compuzitori) par- 
tea ultimă a ultimului act al unei 
operete, 

Momentan, e lipsit însă de in- 
spiraţie. 

Aflându-se de existența aces: 
tei „noui pasiuni“ vina cade de- 
sigur pe Christi Schonbach, ca. 
7E-j nevoită. să suporte consecin- 
țele unei farse nevinovate: prie- 
tenul şi colaboratorul său Dr. 
Steffens coniins fiind că numai 
fericirea moutăţii acestei dragoste 
î! împiedică pe compozitor să-și 
termine opereta, vine la Christi 
care în zadar încearcă să-i ex- 
plice farsa: acest tânăr o im- 
ploră pentru „binele artei“ să 
Masă cu el în Oraș spre u fi vă- 
zuți împreună de compozitor; 
acesta va fi gelos și fiind gelos 
va putea complecta, actul cu arta 
geloziei. Aici încep o serie de în- 
curoături, cum spuneam la înce 
put. gen Theo Lingen. 

Când toate „tainele se lumi- 
nează 'n tâlcuri“ filmul se ter. 
mină. 

Spectatorul însă își aminteşte 
că nu de mult d mai asistat laun 
film pe aceiași temă însă altfel 
brodat : 

„Primul Bal“ cu Alida Vali. 
Subiect deci la modă — interpre- 
tat de cunoscuții Magda Sehnai- 
der, Albert  Matterstock, Lozzi 
Weid Miiller, Theo  Lingen, a- 
ceiași din toate comediile ușoare 
pe care le uiţi odată ce te de- 
păriezi de acceptabila vizibilt- 
tate din cartierul Scala spre alte 
cartiere mai puţin luminate. 


A. NIC. 





ECOURI TEATRALE 


GRIGORE MĂRCULESCU 


A'd, cu emoția nedumeriri 
dureroase pe care o simţi numai 
când destinul trage hoiar vieţii 
nnui vo.nic, aici, în rubrica acea- 


sta, ecom al vruielor şi nevrute- 
lor întâmplăr. în ale țeatrului, în- 
BCrim cu lacrima sincere; dure.i 
plecarea în ale veşniciei a celui 
care a fost actoruj Grigore Măr- 
cuiescu. 





GRIGORE MĂRCULESCU 


Prima scenă ca și atâiea alte'e 
pe unde Grigore Mărculescu și-& 
dăruit neobosita lui muncă, au 
pierdut pe unul din're ce! mai de 
ssamă actori, pe care numai ță- 
lemnu) şi pas.unea de-a sluji ca 


îndemn de artă adevărată au tă- 
cut ain interpretul ideal al atâtor 
roiuri garanția unei mari valori 
în teatrul Românesc. 

ia linia talentului lui Grigore 
Mărculescu am vrea să vedem 
izbudind cât mai mu'ţ.. 

Peste această linie, însă, doar 
puterea de creație a lui Grigore 
Mărculescu o ma' putea împlini 

Şi această realitate e mai du- 
roroasă... 


DREPTATE... 


Acum. că prevederile noastre 
au căpătat meritul unor realizări 
gidoina, e martoră majoritatea 
criticii oare face şi mai publică 
izbânda noastră decât răzbirea 
notiței care pomenea de caiitatea 
„Călătoriei în întuneric * viziona- 
tă fragmentar Wa „înainte de pre- 


a 


mieră“. 

Ceeace merită reținut e  as- 
cultarea cu care misteriosul 
domn Niculae Bucur ne dublează 
pronosticul, înțelegând să rămâe 
necunoscut. 

Ziarele teatrale însă nu vor 
să-l lase în pace, și 207, mevoe, 
aruncă vina când pe d-na Sorana 
Topa, când pe d. dr. Rădulescu. 

Barem d. Mircea Ștefănescu a 
!ost mai limpede în cronica sd, 
atribuind pseudonimul de Nicu- 
lae Bucur numai și numai doam- 
nei Sorana Topa. 

Aşa ne-a venit ispita s'o între- 
băm, dar mm ne-a folosit mnește- 


șugul oricăror ocoluri de aflarea 
adevărului, decât ascultarea unei 
mistice destăinuiri. 

Iat-o: 

„Dorinţu autorului — 9 cred 
eu — e ca să rămână neștiut, 
fiindcă în colectivitatea aceasta, 
el, omul, nu vrea să apară și 
nici să se arate participant nt 
unei biruinți, etc. etc...“ 

Dar dece să nu participe la 
isprava unei căderi ? 1... Adăa- 
păm noi... 


AFIŞ. . 


Teatrul Naţ'onal are pe afiş 
două piese cu personagii infirme, 
— o oarbă și-o paralitică — ia 
care, în primele ziie ae lui A- 
prilie, se va adăoga un alt orb 
în piesa d-ne: Ana Luca, întiiu- 
lată „Pe urmele soarelui“. 

Va urma afișul „M'noinosul“ 
(o altă infirmita'e?...) de Goidoni. 
în regia d-lui F. Crucciati. 

La „Studio“ piesa d-lui Camil 
Petrescu „Mioara“ va avea şi 
ea infirmul ei: un ch'or. 

Teatrul „Comedia“ are pe a- 
fiș piesa „Se caută o pereche“, 
care — mai abitir ca altee —e 
o tota'ă infirm tate, în care Bir- 
lic își face obișnuita lui cură de 
pierderea taientului. 

La celelalte mențnerea unui 
afiș deja anunţat, cu excepţia 
„Savoy-ului“ care va aduce lar 
9 „Căpăţână“ de zahăr... 

Să vedeți... dulcegăriel.. 


1 M LEHLIU 




































'e întrupat Electra, în traduce. 
d-lui Petru Comarnesca. 


Așa dar... paralelismul ar caza 
astfel: Lavinia — Dans 
Torrieri — Marietţa Anca; Cr- 
stina — Jolla Braccini —— Au 
Buzescu ; Ezra Mannomn — Salve 
Randone — George Vraca; Ori 
— Salvo Randone — Al. Critico! 
Acest spectacol de 13 (treitpre. 
ece) acte ar începe pe la or, | 


rea acasă“ sar sfârşi la ora 4 
la ora 5 jum. să înceapă par: 
“ea doua „Urmărirea“ — până h 
ora 8 — ca însfârşit ultima parte 
Strigoii“, — în contimuare, să 
dureze până la ora 11 noaptea! 


Această „Orestie': 
de altfei a constitu't un examen 
pentru cele câteva teatre de artă 
€ în Europa! Par's'enii nu san 
incumetat până acum h 


e D. Fernando de Crucriati 
“şi pregătește caietul de regie lu 
“iesa lui Cesare Vico Ludovic 
“emeia mimănui, Din distribuție 
"u cunoaștem decât două nume: 
Anna Marietta  Deculescu, 
Dusan — Emil Botta. Scena 
Studioului, credem, că-t indicată 
pentru acesi spectacol tineresc. 


Rândurile acestea ne-au fost 
inspirate de un titlu de piesă pe 
are am auzit-o în cercul Tea. 
untrul Nostru: Casa sub apă, de 
Ugo Betti. Noi suntem alături ce 
Fory Etterls întru a-i garanta 
un succes şi o n:merită spargere 


ieatrale dela care noi eșteptăm 
zonificarea scenei românești. 


9 Regisorul Constantin Geor 
gescu, pe care noi îi pre,uim în 
toată adevărata lui lumină. (per: 
trucă trebuie să: se tite că Te 
tru: Mie îi datorează singurul 
spectacol care nu desminte pro- 
zramul formulat la începutul 
începuturiior, „Omul, bestia și 
virtutea“ )) — se taptă ca să 
convingă finanța și bunul gust 
al conducerii Teatrului Muniei 
pal, pentru punerea în scenă a, 


noscut de noi attfel — gi fără a 
jne a.tera părerile, cale ce îi s'au 
întâmplat. 'T. 'Feodorescu a ră 
mas pentru Noi acela dela re 
netițiile piesei „Dol tineri din 
croma“, la Stud:o-u! Naţtonalu- 
ui. Un regizor care are ceva de 
spus | 

De aceea și de data aceaste 
vu ne îndoim de gândul 'ui care 
jse întâneşte cu al nostru: un 
'eatru al actorilor tineri coriser- 
vatoriști. Ca o chezăşie a celor 
spuse mi-a zâmbit puțin răută- 
|eios (zâmbetul se răsfrângea a- 
supra nenorocului 
-- „Avem şi bani, bă!“. Şi vom 
juca ce am gândit noi la înce 
putul Teatruiwui Mie: spectacole 
de ora 11 dimineata — Esxhij 
Aristofan, Molidre, Shakespeare | 


O Pentrn în'âia dată la noi 
„Feme'a îndărătn'că“ se va nea 
în decora! shakespearian. N'e! o 
Schimbare de-alungul actelor, 
doar efecte scoase dn pr'cepats 
mânu're a luminei. Ceaace Bar 
numi un decor intrașanjabil. 

Spectacolai va purta semnă- 
tura regizorală a acestui carrago 
subl:me, cum i-am numi în 1'm- 
ba iui Damte, și care este d. V.e- 
tor Ion Popa. 

E locul aici să spunem că în 
teatrul „Muncă și Lum'mă“, în 
cuda atâtor guri re'e, arta se 
distribue într'o progresie geormne- 
trică, Aici 
Goldoni, Moliăre! — şi aenan 
Ibsen ! 

„S'a simţit oare lipaa spec'a- 
orului d-lui Victor Jon Popa 
ueia aceste manifestări de pură 
artă ? Nu! 

Se s'mte însă l'psa acestui 
specta'or dela spectacolele de 
revistă, dela spectacolele din 
„pasaj“ | 

Lucrătorul dela teatrul „Mun: 
că şi Lumină“ şi-a format Un 


Ș Teodor Teodoregu este ew 


sa Jucat Aristofan, ” 


Speetatorii își vor Shume CUvân-ea 


miha ma dura emana 


a î- .-.. —. dă a 


nostru !) . 


gust pe care nu-l au, trebuie so - 


spunem,  pervertiţii intetectuaii 
vi bolevardelor, char şi aj sa- 
'oane:or noastre, de ora 5 d. m. 

Vă rugăm, pierdeţi o seară de 
bridze sau panopticum în docul 
Poştei, lângă Telefoare, în pasaj 
Sau aiurea, şi poposiți (în haine 
de stradă!) la teatrul din Ura- 
“as. Aa, pentru dezintox cere. 
Dim milă pentra domniile vo 
*'re! Rândurile acestea să fie 
sorotite ca o şoaptă venită chise 
dtnăuntrul dumneavoastră. Ca o 
mustrare că ru știaţi de ex's- 


"ența tne' biserici unde se ala. 


fește etumstit ! 
NEALTR 


4 


' amo 20 MARTIE 1943 


Pop e e 


" Metafisică 


[n sicriu de safir schimbăcioasele unde 
Plimbă liniştea lunii prietenoase, de veci. 
Inima 'nflăcărată, din amurg, nu pătrunde 


Cât să 


Taina 'nvinsei umbre şi-adâncimile reci... 


Urcă 'n slăvi rotunjind tot mai limpede luna : 
Visul meu o petrece printre nori licărind ! 
'nfrunt, avântat, 


depărtarea, furtuna ? 


Rob al apropierii, cât doar umbra să prind ? 


Inimă, şubred ceas al mâhnirii, oglindă ! 

Mai păstrează 'n căldură chipul ei alb și rece! 
Luna "n joc purpuriu prin secunde colindă 

Ne *'ncetat și hotarul ei de secoli nu-l trece... 


Mult mai adevărată luna inimii pare, _ 
Decât cea de pe ceruri şi decât cea din apă, 
Căci se stinge cu mine 'n Dim:neaţa cea Mare, 
Cu-adumbritele stele, sub albastra Pieoapă. 


23 zero eee te ucr ere 


, VINCENZO CARDARELLI 


im pomenit de foarte multe ori 
în legătură cu revista „La Ron- 
! da“, ai cărei director a și fost, 
i părând că se trece voit sub tă- 
" cere meritele lui de scriitor, 
Căci, înaintea calităților lui de 
organizator, trebuesc puse cele 
de îmblânzitor al cuvintelor. 
Probiema esențială a lui Carda- 
sell a fost aceia de-a creia un 
-qmou limbaj liric, de a reda lim- 
Mi aura de mit pe care i-a 
i-gters-o întrebuințarea zilnică a 
vorbelor. Căutător de comori ver- 
ale ca și Nuguretti, ca și Dino 
 Campana până întrun punct. 
Șin mare parte reuşeşte Vin- 
| cenzo Cardareiti: limba lut ca- 
„pătă o stranie noblețe clasică, 
: îndulcită cu discrete podoabe sti- 
: distice. 

Dealtfel acesta era însuși pro» 
' gramul revistei „La Ronda”. Pu- 
_vificarea limbii de exagerările 
; scriitorilor vegionalişti, de în- 

arăznelile futuriştilor. 

„La Ronda”, luând poziţie con- 
tra antitradiţionalei „La Voce”, 
ae declară de culoare oarecum 
aeoclasică. Dar fără şovinisn.. 

Cardarelii e roman. S'a născut 

î 10 1887. Şi ca mulți scriitori din 
generația sam Sofjici, Papini — 
- e un autodidact. Și tot ca mulţi 
scriitori din generația sa — ace- 
iaşi — are o viață foarte aven- 
turoasă, soldată cu mulți prie- 
, teni, dar mai ales cu mulți dus- 
înani. Incearcă tot felul de mese- 
i tii, — întrecut în sportul acesta 
; poate numai de Dino Campana — 
şi ajunge destul de repede la o 
bună situaţie financiară: de aici 
F începe deosebirea de scriitorii 
pomeniți. La 22 de ani e un om 
; Cu situație”. „Aveam croitorul 
meu, bărbierul meu, lustragiul 
meu preferat”, spune Cardarelii, 
nu jără puţină ironie. Ă 
, La Plorenţa țăcea frumoasă fi- 
gură în celebra cafenea Pas- 
kowski, iar la Roma, unde şi-a 
petrecut cea mai mare parte din 
viață, în cafeneaua Aragno, Aici 
i (1 găseau prietenii și dușmanii în 
fiecare seară. 


Prima lui operă, Protoghi, fu 
. tipărită în 1916. Mult entuziasm 
tineresc, multă frământare, dar 
și multe întuneciuni: ca o nebu- 
* loasă. Urmară mai multe volume 
de proză și de poezii: Viaggi nel 
| tempo (1920), Terra genitrice 
" 11924), Favole e memorie (1924), 
Sole a picco (1929), P.ologhi, 
Viagei, Fawvole, (1929), Paroie 
ejl'orecchio (1929), Pariiamo de.l' 
Talia, Il cielo sulle cittâ (1942), 
Qlorai in plena, (1934) şi Poesie 
(1942). 

Viziune și limbaj se limpezesc, 
Tonul devine tot mai melancolic: 
Tuminai câte-odată și de-o rază 
iduică. 

" Alegem un fragment din poe- 
zia „Octombrie” din volumul „Îl 
sole a picco“, semnificativ pen- 
tru întreaga sa producție lirică: 


r 
[3 




































„Un tempo, era d'estate, 

era a quel fuoco a quegti ardori, 

che s! svegiiava la mia fantasia. 

Inclino adesso all'autunno 

dal tolore che inebria, 

amo la stanca stagione 

che ha gia' vendemmiato 

Nieute pu' mi somiglia, 

aula piu' mi consola, 

di questaria che odora 

di mosto e di vino 

di questo vecchio ave attobrino 

che aplende aule vigue sacche- 
giate... 


(De muit, era pe-atunci vară, 

ra pe timpul ardorilor acelea 

Care-m! deșteptau tantazia. 

Acuma, mă cheamă doar 
toamna, 

culoarea ei care îmbată, 

și iubesc abositul anotimp 

care şi-a cules viile. i 

Nimeni nu-mi seamănă mai mult 

şi nimic nu mă poate consola 

De aerul acesta care miroase 

a must şi-a via, 

de bătrânul soare de Octombrie 

gara sirăluceție peste viiie 

ieâuita. 


ne! mame i aa it 


ŞTEFAN STĂNESCU 





DESPRE POEZIA LUI 
ION MINULESCU 


scrie câteva interesante rânduri 
în numărul 4, a. c. din „Meridiano 
di Roma“, Lia Luchini; traduce 
și patru dintre cele mai reprezen- 
tative. Dăm mai jos începutul 
„Acuarelei“' pentru a se convinge 
singuri cititorii de tonul atât de 
just pe care îi l-a dat tălmăci- 
toarea: 
Nel paese dove piove cinque volte 
a settimana 
Per ia strada i citiadini 
Van tenendosi per mano. 
Ne! paese dove piove cinque volte 
: a settimana 
Sotto ombrelli sospirosi, 
Tutti curui, 
Per la pioggia rugiadosi, 
Nelle strade 1 cittadini 
Sembran bambole e balocehi scesi 
giu dalle vetrine, 


. . . . . . . . . 


SĂ FIM ATENŢI 


cu învățătura pe care ne-o ră 
viața ? Dară viaţa nu ne înva- 
ţă ; ea ne asă să creştea, vrea 
sşă se  reinvpiască și te momeșie 
dela  sentment la sentiment. 
Nebunia este ca nqurii praiui n- 
deni — cine însă ar suporta pe 
lungă durată cerul curat ? 
(Hans Carossa) 


EUROPĂISCHE LITERATUR 


dedică ţărilor nordice caietul 
său pe Februarie. Colaborează: 
Otifried Graf Finckenstein (Be- 
such in  nordschen Lăndern), 
Svend  Borberg - Kopenhagen 
(Theater),  Kârl Holter - Osio 
(Norwegens ncuere Dichtung), J. 
C. Dahl bis Edvard Munch (Nor- 
wegen in seiner Kunst), Ruduij 
Baumgardt (Karl XII. von 
Schweden), f Rainer Maria Ril- 
ke( Kari. der Zwoifte von Schwe- 
den raitet in der Ukrains) şi 
Berchtold Gierer (Geschichte in 
Geschichten). 

La partea de Umschau în Eu- 
ropa (revistă în Europa) Romă- 
nia figurează, printre altele cu 
următoarele date: 

La editura „Fundației Regale” 
a apărut, nu de mult, volumul 
al doilea de Istorie a literaturii 
românești vechi de N. Cârtojan. 
Opera a trezit un viu interes în 
presa românească. 

Cu al treilea volum al roma» 
nului tiTilogie „Tudor Ceaur Al- 
caz“, scriitorul epic român Ionel 
Teodorescu publică o operă nouă 
sub titlul „Înma“. In acest 7o- 
maâm-trilogie început acu ri 


bine de un an, autorul zug"ăvu= 
vieţii 


țte imaginea 
din prezent, 


române,ti 











Editura Kart H. Bischojf din 


Viena și Wiener-Verlagsgessell- 
schaft pregătesc câte un voluni 
de povestiri românești aduna 


de profesorul Pușcariu,  preşe» 
dintele  Insiitutului  Ron.duesc 
din Berlin. 


IZVOARE ETERNE 


(Evige  Quellen) se numeşte 
admirabilul eseu iscălit de d, A- 
lexahdru Bădăuţă în m-rul 50 al 
heidomadarului berlinez Das 
Reich. Spicuim, pentru cetitorii 
Universului Literar, aceste pasa- 
gii: „Izvor ne este poporul. Cu fie- 
care sat se adaugă un izvor nou 
şi toate la un loc dan marele 
fluviu al ţării. El murmură. ne- 
oprit de obstacole în netulbu- 
rata lui limpezime, fie că trece 
prin îmaltele stânci ale munţi- 
lor, sau dealungul brazdai mă- 
noase a șesului. 


Izvorul nostru este ţăranul, 
pălmașul și pluzarul; ţăranul în 
calitatea iui de arţist creator, 
în cea de întemeietor de cre- 
dinţă, de păstrător de datini şi 
tăuritor de istorie. 

Omul simpiu şi mezăruneinat. 
scutul nostru de ieri și signran- 
ţa noastră de mâine: cn amân- 
două braţele lui, cu mâinile bă- 
tătorite de coarnele plugului și 
de mânerul armei, dară cu o 
in'mă delicată şi gata de cântec 
și joc. 

Priveşte! Pare că plutește, 
peste valurile brazdelor arate, 
asemeni unui mântuitor autoh- 
ton al rodnitiei românești ce a- 
ună, adn mâni pline şi cm 0 
mișcare largă, care ţaie în două 
timpul, sămânța viitorului” . 

După ce îl prezintă pe țăranul 
român ca pe un Meşter Manole 
renăscut care-şi recoistruiește 
mereu ţara pustiită de dușmani, 
și după ce se opreşte, pe rând. 
lângă îndeletnicirile lui de ar- 
țist şi prea iscusit industriay 
casnic, d. Alexandru Bădăuţă îşi 
închee astfel cele scrise, evi- 





dent, pentru cetitorul de limbă 
germană: 

„Nu. "Țăranul nostru nu a în- 
vățat de nicăieri. E! a fost gt.u- 
tor Gia vremurile cele mai vechi 
și a fost, întotdeauna, un crea 
tor dăruit cu har: pictor, arhi- 
tect, poet, muziciana. 

Dela el au împrumutat arta 
şi meșteșugul popoarele cele- 
alte, dela el mai învăţăm și azi. 

Căci ţăranul nostru a creat 
pentru veşnicie — precum, tot 
el e izvorul eter al naţiunii şi 
al vi.torului nostru; el este con- 
tribuţia cea mai valabilă a Ra- 
mâniei la istoria şi  geogratia 
sp:ritului omenesc”. 


TRAIAN CHELARIU 








e IE 


Cântec târziu 


Mai vii deseori ca o umbră napoi, 
Mai mă'ndemn: să-mi! fac viața sirigol, 
Să piecâm în nopți sub lună amândo:,- 


Mai trece vântul ca un văl de lună 
De-mi aruncă în reci ferestre cunună 
ŞI clopotele de vacemie îmi sună... 


Dar noaptea-şi trace albastra pelerină 
Feste albeie stele, pe albul pământ 
De numai fântân le ma: se închină 
Numai în vis mai se-cude al tău câmt. 


„„Palid tremur pe luciul grădinii : 
Te-apropii, te simt, ochi-ți ard depărtări, 
Şi buzele tale sângeră spinii 

Şi mâinele șerpii se frâng pe cărăzi. 


Ce 
Ce 
Ce 


Se 


trecere de glasuri 


moara ? 
adânc:mi porţi în ochi, ce soare ? 
veche rană mă străpunae, mă doare ? 


şterge încet noaptea senină. 


Se-apropie aambra ta încăodat de pământ. 
Dar numai fântânile mai se închină, 
Numai în vis mal se-zude al tu cânt, 


- AL, RAICU ... 





Note românesti 


e SPICUIM din „Ortentări” 
1943 caietul pe Febsuarie - Mar- 
ue : 

„Formalismul separă și ucide 
credința.  Soiemnitatea cu cât 
este mai magnifică, cu atât este 
mai injustă”. (Gheorghe Selien). 

„Suntem martorii şi actorii 
unei perturbații care pare a-și 
avea originea tocmai în desechi- 
librul dint.e facorul econom:e 
şi cel politic - ideologic, caracte= 
ristic dela un timp raporturilor 
dintre state. Se pere că acest di- 
vorț apasă ca o fatalitate peste 
umiia putere omenească“, (Stroe 
Botez) 

„Arhitectura fiind o artă care 
se exprimă în trei dimensiuni, 


CONSTANTA TUDOR 








Be plasează prima pe scara po- 





Cronica plastică 


Patru pictorițe diferite şi Grupul Grafic 


S'ar putea să ne acuze unii de părtin.re 
pen'ru sexul nostru, dar — ne-a părut bine 
că a constatat-o un cititor fidel — ne dăm 
toată silinţa de a fi obiectivi, de a nu ne 
lăsa influenţaţi de prietenii, ci numai și nu- 
mai de realizări de artă, sau mai bine z:s 
de ceeace credem o realizare în artă. Evi- 
dent, nu putem tăia în carne vie, suni suscep- 
*ibiități de menajat, un punct de vedere bru- 
tal nu dovedeşte n:mic... 

Fac această introducere, pentru a putea 
vorbi mai în voe de ceie patru expozante, care 
ne inte. esează şi care păşesc toate patru, pe 
patru drumuri diferite. Cât s'ar crede de pa- 
radoxal, trei dintre ele au un punct d= vedere 
comun, un punct de vede.e insezisabii de 
fapt, şi care este desenul. Prin structura de- 
senului ne sunt făcute vizibile calităţi.e, aş 
putea spune, le putem pipăi. Nu pretmd de 
loc că desenul lor seamănă şi că ar fi influ- 
ențate unele de alteie — nu, n:0:decum,— dar 
desenul este pivotul conducător, cum ia a pâ- 
tra pictoriţă este coloarea. Ce ne pare extra- 





MITZURA ARGHEZI 


Buldog 


ordinar de interesant, este că acest suport su- 
prem, această armătură de oțel, fără de care 
totul se prăbușește, poate înlocui în cazul, de 
față anumite lipsuri în matesia culorii, pe 
când lipsa lui în pictura d-nei IOANA 
GIOSSAN, a patra pictoriță, l-a imp'edicat 
şi pe talentatul cronicar M. R. PARASCHI- 
VESCU, să sa oprească mai muit în faţa ta- 
blourilor d-sa:e. 

lar dacă RODICA MANIU nu se apropie 
de Goya, muit prea austeră pentru a cânta 
din coardele voluptoase ale încisivuiui și 
neasemuitului meșteșugar, ne-am permite 
să-i găs:m inclinații vădite, pentru cine a 
privit pe Sjânta Genoveva la Panteonul din 
Paris cu pictorul — desigur, nu de primă mă- 
rime, totuși deloc de lepădat, pe nume PU- 
VIS DE CHAVANNES — nu știm dacă se cu- 
noaște de către public faptul că marea fres- 
că a Ateneuiui, trebuia să fie execuiată de 
dânsul acum 40 de ani, pentru suma de 
280.000 lei....!! 

In colecţia doctorului DONA (căreia nu se 
poate 3 nu consecrăm cândva un articol), 
se sflă deasupra unui dulap, În SARA Ga 


de culcare, o pânză de RODICA MANIU; 
aceasta, împreună cu „tigaia“ lui PATRAȘ- 
CU și interiorul atelie:ului lui LUCHIAN, 
este una dintre cele trei perle, aflaten m:- 
nunata adunare de tablouri, 

RODICA MANIU este singura azi, când, 
încetul cu încetul cunoaşterea alunecă spre 
haos, să mai fie la curent cu vechile canoane. 
Singura -— mă grăbesc să spun — femee, pic- 
torii masculini fiind exceptaţi ! 

Da, RODICA MANIU îşi compune strălu- 
cit une:e peizagii pe bază de orizontale și 
verticale. Semmaiez „secerişul“ în care de- 
părtarea este magnific redată printr'um foarte 
s.mpiu şiretlic, al doilea personagiu mititel 
repetând acelaş gest, megieş fiind cu pr.mul. 
Acoperiţi-l cu mâna şi vedeţi că toasă am- 
poarea depărtării dispare. Semnalez apoi pei- 
zajul cu diferitele soiuri de arbori în care 
cei doi plopi verde inchis, mai svelți şi mai 
frumoşi decât chiparoșii senalţă ca o rugă la 
cer. Apoi o întindere de câmpie aproape nu- 
mai formată din orizontale, întretăiate de on- 
dularea unui tufș în prim plan, ondulare 
incepând din stânga şi oprindu-se la timp, 
ca să nu devie monotonă, Apoi femeea cu 
ban'ța, verticală despărțind tabloul în două. 
este prin simplicitatea expunerii, prin feiul 
grav de a înfățișa, o adevărată pictură mu- 
rală. Se prea poate ca o anumită densitate a 
culo-ii admirabil perceptibilă în tabloul din 
colecția DONA, să se fi atenuat la d-na R. 
MANIU cu anii, aşa cum sa atenuat ja pic- 
tori uitra cunoscuţi, în mod foarte firesc, 
dar ,stilul“, sintetizarea oibectului privit, în 
speţă peizajul, au rămas, perlecta cunoștință 
a valorilor a rămas, puterea de compoziţie, 
empioa:ea, măreția sunt neclintite. Priviţi 
dimensiunile peizajului îngrădit în ramă, de 

Adă „secerişul“. O n'mica toată, ca centi- 
metri, o bucăţică. Pe pă:ete însă, e imens, 
se resfrânge ca o mare... Gândiţi-vă la „Ma- 
rea Frescă“, o învălmășală fumurie din care 
iese ici un picior, colo un cal, colo un pe:- 
sonsgiu pierdut în sutele de detalii ae vest- 
mântului, ca'ntr'un magazin de vechituri. Ta- 
biourile reuşite ale RODICHII MANIU sunt 
pide de eliminare a dealiilor,,,. pilde de 
cezace am numi „stil“. RODICA MANIU ar 
îi putut să facă frescă... o are în vârtul pen- 
sulei cum şi chemarea peretelui, o are în 
sânge... ş 

Tată cine ar fi trebuit să facă „Marea Fres- 
că“, dar aşa-i la noi, niciodată „The rignt 
man în the r:ght place“. 

REZEDA MOGA are o seamă de peisagii 
pe care noi, pentru nimic în lume nu le-am 
fi aşezat ca soldații, alături, ramă lipită de 
ramă. Peizagii proaspete lucraten tempera 
ici colo conturate de tuş. Peizagii înfățișând 
tocuri absolut încântătoare din ţară. Feiu! de 
a le trata, rolul jucat de tuș în schițarea per- 
sonagiilor, în fine întregul lor aspect ne în- 
dreptățesc să-i dăm în treacăt idesa colegei 
noastre să-şi adâncească posibilităţile înspre 
decorativ, lăsând deoparte păcă'osul zcesta 
de ulei, infernatul, cleiosul, vâscosul, imbâc- 
situl, pe care nu ştiu dacă 5—6 pictori ro- 
mâni se pricep cu adevărat să-l folosească, 
Bau să uzeze de um şiretiic, o şmecherie — 
de fapt ce este arta, decât o țesătură de și- 
re'enii — să facă p-ecum face PALLADY, 
aaarele PALLADY, caze i-a trangtormat în 


acuareiă guaşată și bine înţeleg scoate mi- 
auni 

Cu posibilităţile d-sale de desen, când vo- 
ește su simplijice (căci o fură şi pe doamna 
Moga mii de detalii inutile), izbutește can 


desenul colorat reţinut de min-s.rul MIHAI, 


ANIONESLU exce,enie reaiză;i, Comb.nând 
arabescui (nu e oa.e desenui ua arabesc?, 
cu interesantele tonuri de tempera pe cari 
le posedă, ce lucrări minunate ne-ar pute 
da, jucunau-se, dar mai insistând, „p-sauâ” 
cuma a ironizat cu spirit TUDOR Ah aHiiZI 
în conierința sa şi a cărui gingeşă od.asă, 
odin:oară drâăgălașa MIIZURA; as.ăzi dom- 


N-3oară mare și irumovasa, ne-a ancăântal cu 


jocurue săie in vart de condei, inmuiat în 
iu ia Grupul Grajic. 

Jocul puace şi cronicarilor plastici, nu o 
spune nea Miron? 

Marea arta — acesta-i secretul — să „pară“ 
arta un joc. 

Aşa cum sar juca duduia MITZURA când 
se apucă sa iaca porurelul bu.dcgu.u. de o 
asemanare izbitoare, pa_lcă vorbeş-e, sau al 
Tăţuşiesor, ai gâiniiur, al pistuur, pe 1apt, 
ar îi putut să deseneze, măcar o sută de pi- 
s.ci, nu e oare an-maui cel mai gentil, cel 
Mai duice, mai caudelat din lume ii 

Mă gândesc ce de chipuri ar scoate dom= 
nişoara M.IZURA d.n weLăți:e paduni; tre- 
bue să o ir.mutem imediat ia „Capra cu trei 
iezi“ la Opera. Numai lupui cana lo veda 
ascuțindu-și dinții și va iace o cap'o d'operă, 
d'apoi bazele dansand cu ciocul, intrun pi- 
c.0:, diapoi ursulache cei posnaş care trage 
săltand toate vuipiie de coadă ? Și câte, și 
cate... “i 

Intre camarazi așa de simandicoşi ca d-nii 
CEGLOKOLE, d-na BALLLAY RE, NCOLAID, 
ȘTEFANESCU şi DOBRIAN fiica marelui 
nostru poet, iese insuboră.nat în relief cu li- 
nia sa, când puerlă, când surprinzător de 
matură, sigură... Să-i prezicem un strălucit 
viitor, ne-ar fi uşor ca să măzul:m pe tatăl 
care o adoră. Preferăm să-i aratâm încrede- 
rea noastră întreagă în simţul ei, pe care i-l 
urăm în decurs de ani, mereu proaspăt şi 
spontan ca acum. 

In cronica viitoare, ne vom opri asupra ce- 
lorlalți expozanţi ai grupului, în special a- 
supra d-lui DOBRIAN şi a remarcabielor, 
da» absolut remarcabilelor sale realizări în 
gravură în culori. Diferitele st+dii prin care 
se văd progresele dobândite, dela gravură la 
gravură, ne-au încântat. 


LUCIA DEM. BALACESCU 


Nan met pepe ue me ama am n mea 


A 00 
că îd 





tențialelor de emotivitate artis- 
tică. Realizată la scară omeneas- 
că, ea utilizează um limbaj care 
pare inteligibil da toţi... Valorile 
estetice nu sunt luate în seamă. 
Consacrarea  f.umomfui o face 
poientatul : regele tablei, rege.e 
sârmsi ghimpate sau al periilor 
de parchet. Grăbit să-și creeze 
» trad'ție, preferă un stil dintro 
epocă mai veche pe care o mobi- 
lează cu mobie „patinate” şi cu 
tablouri de strănioși cumpărate 
lia anticari... Rar și aproape de- 
plasat, câte o încercare ce rea- 
minteşte un cea:dac românssc, 
o arcadă sau o coloană româ- 
aească. Asistăm la acest conflict 
in care moda în loc să serveas- 
că Ja răspândirea frumosului prin 
diversitatea ei, contribuie la stri- 
carea armoniei arhitecturii ora- 
şelor”. (Dan Cotaru) 

„Ofensiva slăbirii moralului 
trebue să ne ingrijoreze nu nu- 
mai din cauza efectului de acu- 
mulare pe care l-am citat mai 
sus, ci în special fiindcă inâmi- 
cui este în aceeaşi măsură exte» 
r.or şi interior. Exterior este ad- 
versarul de arme care încearcă 
printr'o propagandă abilă să-şi 
atingă scopurile, interior suntem 
noi înșmne, prin ecoul ce îl gă- 
sesc în subconștientul şi chiar 
în conștiința noastră, loviturile 
sale. Şi dacă față de inamic am 
tost gata să ne arătăm necruță- 
tori, faţă de noi înşine nu suntem, 
“lin nefericire, decât prea îngă- 
zuitori.” (Radu Oroveanu) 

„ldeatul de justiţie rămâne o 
himeră; cea mai frumoasă din 
câte simulează viața socială și 
inob-lează conștiința mo:ală a in- 
dividului. Dar totuşi o himeră” 
(Eugen Trancu-laşi) 

„Oamenii descoperă o satistac- 
ție imensă în faptul de a trăi. 
Viața devine o artă: Arta de a 
trăi frumos.” (Victor Popescu) 

„Dacă există vreo tendinţă 1im- 
perial:stă la poporul f.ancez ea 
nu poate fi decat aceea a Lber- 
tăţu căreia prestigiul acestui po- 
por şi al civilizației ce reprezintă 
ii atribuie valoarea simbolică 3 
uni davize, a unui steag de rm: 
ere pentru luplă în  vede.ca 
unor scopuri împărtășite. Misiu» 
nea Franţei sau destinul ei de- 
curge din situaţia ei specială în 
mijiocul celorlalte popoare cn- 
tocuitoare in Europa și în luma, 
de a mu putea trece neobser- 
vată răscolind nepăsări şi pro- 
vocând reacții și iuari de autu- 
d.ne.” (Mihai Nicuiescu) 

„Forța omului moral se spr.- 
jină nu pe aprehensiunea moiții, 
ci pe instinctele vieții :. instinciul 
de a se afirma, de a se hrăni, de 
a poseda și de a comanda. "Țara 
Românească este atât de bogată 
încât gestul nostru, al autohioni- 
lo, de a pos2da, integral, toate 
aceste bogății şi de a le specula 
cum bine voim, este deadreptul 
un gest de auientică smărituali- 
tate ” (Victor Bădescu) 


e PE CÂT de succint, pe atât 
de remarcabil este articolul Poe- 
zie pură, semnat de Al. Philip- 
pide în săptămânalul Vremea din 
14 Martie crt. Reţinem: „Poezia 
pură ar putea atunci foarte bine 
să fie și simpla frază, întotdea- 
una melodioasă, care servește de 
vehicul reveriei fără scop de- 
Hiniţ” 


e ȘOARECELE, marea nu- 
velă a iui Ladmiss Andreescu a- 
părută în numărul recent al HRe- 


“2 Vistei Pundaţiilor Regale, consti- 


tue, după părerea noastră. o răs- 
vântie în proza dinamicului no- 
stru contrate, 


e Primul număr al BUCOVI- 
NEI LITERARE de sine stătă- 
toare, — numărul prim care ne 
soseşte la redacțe bineînțeles, -— 
este cel dn 14 Martie ct. TPiată 
lauda scriitorilor PuIov.aeza ve 


paţi în jurul acestei noi biruința 
româneşti ! Așa cum se prezintă 
acuma, Bucovina Literară are 
toate d.epturile să figureze în 
falanga celor ma! alese pubiica- 
ţii. Li vam da toată considerația. 


9 S'A AFIRMAT, că misticis. 
mul—scrie d. P. P. ionescu în Ba- 
sarabia Literară (14 Martie c.)— 
și cel românesc în genere, conţi- 
nând în structura lui o puternică 
doză de misticism slav... Misticis- 
mul românesc nu își are (însă) o- 
bârșia, nici condiția în influența 
slavă. Este timpul, odată pentru 
totdeauna, să terminăm cu acea- 
stă grosolană eroare. Misticismul 
românesc îşi adânceşte rădăci- 
mile în inceputurile noastre tra- 
co - dacice.” 


e CUGETĂRILE pubiicate de 
A. Th. Simensky în num-rul p> 
Mariie al revistei Ceta ea M.l- 
dovei destăinuie un profu gu- 
flet nobil. Din acest număr-vo- 
lum al Cetăţii Moidovei mai 1€- 
comandăm atenției cati ori!op 
noștri colaborările uro:: Arur 
Gorovei, George L-snca, Petre 
Stati, Eusebiu Camilar, G, Bezvi- 
conj şi N. Ghiules, 


e CREATORII ȘI. LUMEA 
LOR masivul volum de „schiţe 
de critică literară” al hotă itului 
şi tranșantului, deci nedesminţi- 
tului ca vigoare şi vedere, Ovi- 
diu Papadina e o carte de luptă 
sans peur ni reproche cum numai 
puține au fost scrise în doms- 
nul discernământului nostru U- 
terar. Până a o discuta, o reco- 
mandăm, în primul rând, tutu- 
ror acelora cari ştiu ce înseamnă 
curajul opiniei personale cari 
msă nu au curajul să aibe acest 
curaj creator şi necesar într'o 
lume a compromisurilor şi com- 
promiterilor, - 


e PAGINILE LITERARE ate 
d-lui Teodor Murășanu (Nr. 2-3) 
publică, pe lângă alte iucruri 
bune, și o imprestonantă antolo- 
gie din Poeza patriei stâşate, 
ilustrată prin Pe dealul: Feuea- 
cu-ti de Viatcu Bara, li s.0- 
bod să mai cânt? de Mihai Be- 
niuc, „La ocoliș în Făgădău” de 
Petre Bucșa, „Dincolo de a.bae 
vâi“ de kmul Giurgiuca, „Nu te 
putem uita, nu te pu'em vinde” 
de N. 1. Herescu, „Crivăţ' de 
Teodor Murăşamu și „Ulmii” de 
Virgil Şotropa. A 


e VRĂJITORUL APELOR ve- 
lumi ae versuri al d-lu. Ov:div 
Caledoniu, vibrează de cea mai 
pură lumuă a poeziei. Nu i s'a 
dat sufcientă stenţie, De ce? 
Poate şi datori'ă faptuui că a- 
devărata frumusețe piece le 
urmă, : 


e INCHINAT memoriei lui N. 
lo:ga, ultimul număr al Familiei 
(Revistă a Asociaţiei scriitorilor 
români din Ardeal) are toate ca 
iitățile unui volum de răsgân. 
dire, reculegere și mărturisi; 
întru o culme a spiritului româ- 
nesc şi poate sta cu camste ala- 
turi de cărțile la cani te întoret 
măcar odată pe an. 


o [. HELIADE RADULESCU 
pe care noi cei de azi îl cunoaș= 
tem atât de puţin, umilitor de 
puțin, și-a dominat, pe bună 
dreptate epoca. Cei ce nu cred 
nu au decât să se conuingă ce- 
tindu-i Opere.e editate critic şi 
prevăzute cu introducere, note şi 
variante mulțumită științei și 
muncii d-lui D. Popovici. Tomul 
II din aceste Opere upărul re- 
cent la Fundația Regală pentru 
jsteratură şi Artă ni-l prezintță 
pe Heliade Rădulescu drept un 
fel de Lessing al scrisului romă- 
Ne2C. 


ij 


9 SLI 








perene | 


p entru că era profesor de limba ro- 
mână şi filozofie, i se dădură şi orele 
de educaţie morală ia toate ciasele B 
ale cursului inferior. 

In această nouă calitate, domnul Io- 
nescu își puse în gând să nu-şi piardă 
timpul fără folos. Voia să treacă în fa- 
ţa lumii ca un exemplar rar şi de preţ, 
ca un adevărat apostol al vlăstarelor 
tinere, din care, mâine-poimâine, se 
vor recruta valorile conducătoare. Şi a- 
coasta, cu atât mai mult cu cât domnul 
Tomescu nu uita că n'avea nici o săptă- 
mână de când venise la acest liceu şi 
trebuia, da ! trebuia neapărat să se 
impună ca atare. 

De aceea, cum sună clopoțelul de in- 
trare, își încreţi fruntea, semn incon- 
testabii al prestanţei, luă catalogul din 
teancul impresionant de pe masă, trase 
cu putere ușa cancelariei în urma sa, în- 
cât toată clădirea pârâi din încheetu- 
zilei bătrâne și, ca o vijelie cruntă, se 
îndreptă spre clasa III-a B. 

Câţiva elevi, sentinele în faţa ușii, 
mâncau obicinuitele cornuri cu lapte, 
cumpărate dela bufetul școlii. Văzând 
pe domnul Ionescu âpărând, atât de 
crunt şi atât de pe neașteptate, pe co- 
ridor, dispărură îngroziți în clasă, stri- 
gând: „Vine, mă! Vine Ionescu!“ 

Mai mult nu putură spune, că dom- 
nul Ionescu, ca un „Deus ex machina“, 
Răvăli pe uşă. 

Elevii se ridicară. 





UNIVERSUL LITERAR 





Educaţie morală... 


Domnul Ionescu aruncă mai întâi pe 
deasupra băncilor o privire sti'ăpungă- 
toare ca un curent electric. Apoi, cu 0 
voce sonoră de bas profund, tună : 

— Staţi jos! 

Făcu cu energie doi pași până în mij- 
locul clasei, 

—— Să iasă din bănci numaidecât toți 
măgarii cari au strigat „vine Ionescu“... 

Nici mâinile încleştate pe piepturile 
micuţe, nici picioarele înţepenite pe pe- 
daleie băncilor, nici pleoapele nu se 
clintiră. Toate, în clasa III B, în clipa 
aceasta, păreau de piatră. 

— Nu se-aude? 

Tunetul său se auzea, desigur și din- 
colo de pereți şi încă strident, dar nici 
un elev, sub nici un motiv, nu se gân- 
ae că măluaarele lui se pot 1nişca. 

Domnul Ionescu fierbea. Sar [i repe- 
zit asupra tuturor, să-i snopească in 
bătae, săi sfâşie, să-i mănânce... Se 
stăpâni însă, gândindu-se că are un an 
întreg înainte, timp în care nici un 
„„derbedeu“ nu-i va scăpa mescărmănat. 

— Să vină atunci unul din ei — insis 
tă el — că nu-i fac nimic. 

Din fundul clasei, tremurând, cu ca- 
pul în jos, păși unul mititel. 





DiscuPs 


Deşi am îrecut ani de atunci, 
îmi aduc perfect de b ne aminie 
da Sâmbă!a aceea minunată şi 
tristă ca o şedinţă de altădată a 
Camerei Deputaţilor. 

Amfiteatrul liceului „Sf. Meto- 
din şi Chiril”, luminat feeric de 
numenoasa becuri electrice de 
toate culorile, «a plin cu elevi, 
veniţi la chemarea venerabiluiui 
dascăl de limba română, Marin 
Predescu, să 'a parle la contopi- 
rea cciar două societăţi cultu ale 
"— a cursului interior şi a cursu- 
jul superior, al cărei președinte 
eram, fiind pa atunci in clasa 
î-a  moderai — într'una care 
wrma să capete numele unuia 
din cei mai mari scriitori pe 
care i-a avut vyreodaţă România: 
Î. L. Caragiale... 

Deasemenea, ținând seamă de 
importanța evenimentului, pe 
lângă elevi, veniseră și profeso- 
rii, 

Exact la orele 17, bătrânul das- 
căl se urcă pe scenă. 

Statură potrivită, păr alb şi 
tuns scurt-perie, cu privirea şi 
vorba totdeauna cale, Marina 

„ Predescu era tată! nostru drag; 
pentru care toate generaţiile de 
alevi ai lceului „Metodiu și Chi- 
rii“ au avut un cult cu totul 
deosebit. Orele lui erau ore de 
du'oșie, de incantaţie, de hrană 
fumnezeiască, de rugăciune. 


uz “î 


Cum îl văzurăm apărând pe 
acenâ, un fopot de apiauze iz- 
buni, din toaiă sala, ca o otran- 
dă neprejuită, ca un buciet uriaş 
de i.ori pe care i le trimeleau, 
damuce, stima, simpatia, dragos- 
tea, recunoșiinţa şi tinereţea noa- 
stră proaspătă. 

Zâmbind ca un Crist în mijlo- 
„sul copiilor, cu lacrimi in ochi 
de fericire, bătrânul se inclină şi, 
după ce aplauzele conieniră, ca 
sinceră emoție incehu să vorbea- 
scă : : 

.— Dragii mei copii! Astăzi, 

„_ GMât noi dascăuii voștri cât şi voi 
alevii, taţi deopotrivă, sărbă.o- 
zim un mare eveniment şco.ăresc: 
coimopirea onlor două societăţi 
culturale ale. liceuiui nostru în- 

4'una singură, Evenimentul a- 

cesta este cu atât mai mare cu 

<âi ei exprimă însăşi dorinţa 
voastră sincers și este tot a.ăt 

__de mare, ca și sufleiul vosiru, 
"* pentru că ai se aseamănă cu ua 
al; eveniment care sa produs 
fe curând, la care am parţicipaț 
şi eu: acela al Unirii vuturor ko- 
mâner. 

Prin aceasta, dragii mei, astăzi 
voi arătaţi celor ce vor veni după 
voi că nu ştiţi ce ea despărţirea, 
că unde sunt Români, de orice 
vârstă şi categor e, este o armo- 
ale deplină și nu dezbinare Vreţi 
să atățaţi că numai cel ce sunt 
uniţi și merg pe un singur drum, 
nu unul în dreapta şi altul în 
stânga, reuşcer să creaze ceva 
temeinio pentru Neamul lor şi 
pentru Omenire, 

Vor ţreca anii. Veţi pleca de 
ai. Veţi intra cu adevărat în 
viață. Si atunci, oameni mari 
fiind şi având exemplul de acum 

"îm faţă, de care vă veți reaminti 
cu plăcere și duiogie, veţi merge 

zumai pe drumul luminos al u- 

nirii 1otale, al înfrăţirii şi la bine 

şi ia rău şi la bucurie şi la du- 
rere. Do veţi proceda şi atunci 
ca și acum, cu înţelepeiuna și 
dragoste unii pentru alţii, îţi 
siguri că nu veţi greși şi Ţara se 
va mândri cu voi, 
Buntem un popor mare, dragii 
" mei Un popor cu calităţi și vir- 
țuţi fără asrmănare pe pământ: 
„i chiar dacă n'am îi în realițațe - 

"“Wă"aatoria noastră este să ne 

“A mâviăaluiaa din toate wutezile aă 


avem numai calităţi puse Sa slaj- 
ba Paţrici, ca să  dovedim, în 
felul acesta, că suntem Români 
şi că iubim ş; cinstim tot ce 6 


_ POMÂNDESE,a. 


După aceste calde cuvinte, Ma- 
rin krcaeseu aâdu cuvânuul pro- 
ic:o:u:u: Vasiie brebu, suudirec- 
tarui Liicuuui. 

Elie şi sia, Vasile Brebu, după 
CE-ş: »uiiă S40R10405 Năsul in Dă- 
tisa caari-aa pe câie 0 puita 
FĂSpALară în vuaunarul de sus 
al na uti, într un Siul curgăsor işi 
LC pu pe 0ă Lâsee 

— Enevi: uupă cum bine ştiţi 
sau dacă nu știți, allaţ:. de ia 
mine că eviuieni că azi, că dupăi 
Gun bule a spus Vemeraiui inu 
Ccu.Eg Și uragui vosuu profesor, 
care are utusebița cruste aaa îi 
mia; miate decăt mine... azi, ic, 
sărvâătorim evenimeauul ca. (aci 
se upieştțe puj:a suie a-şi aduua 
idei.e şi suuoutea de pa irunte 
Cu Buuul Paniiti) aşa... Vasazcă 
că să tâcui unirea, conlopirea şi 
fuzionălta eeior două  Socielăji 
Cu.iuităi de jiceuui nostru care 
poatiă denuuurea siântță de „Si. 
Niejodiu şi Chirii”, care voi şiiţi 
cine au L0sţ şi care, mai muit de- 
Câţ pe voi, mă bncură foarte... 
foare... cut Să zic. ioarte,,, i- 
groziuot! (Sala izbacueşte in a- 
Biăust, Uraiorul se înclimă muţu- 
rainuj. Şi zic, in cal ta.ea mea de 
Subiurectur ai aceste: școli care 
V'am spus ce importanţă sfântă 
ate nuuitie său că are un trecuţ 
fa.nic g'orios şi cae in actiaş 
titav şi in calitate de dascăl bă- 
Vant ai Vosiru... adica vurba v.ute 
că sunt bățran.. că in realiţate 
Du Sunţ, că nam impiinit nici 
cincizeci şi cava de ani. şi vreau 
Să vă spun că varbese la aceasţă 
tribună mio dublă caliiate dâ- 
spre o chestiune qtsiul de... qrs- 
tul da... ăsţa cum să zit-., de (se 
gâtaește...) de... delicată (reuș.nl 
să găsească cuvauiul „nimerit” 
mai trage odata cu pălua pe 
frunte) penţru simplul motiv că 
Sunt Ptuiiru Voi cetace Sun și 
trabue să tiu, că ge nar ti, naz 
î. i0s6 numiv de UOiior Minister... 
Vreau să t.u pe.ru vo. şi aşa voi 
îi, un adevaârai parinte. (Aplauze 
iurtunoase şi preiungiţt), sii bine, 
asuel sţănd lucrurile i asțiul 
fiina situaţiunea, sa nu vă miraţi. 

Zic părinte, căci imtr'o oare- 
care măsură trebue să fiu, după 
cum chiar sunţ: [n afară ue asta 
Sunt şi eu taţta de copii, cazi, 
după cum bins ştiţi, evidenț că 
mulţi îi cunoaşteţi... aşa.., şi că 
suat elevi ia acest liceu, (Sirigă- 
te de: îi cunoaștem, îi ştim! Sunt 
aici! Să vă țrâasca!)- 

Aşa! mulţumesc... şi dumnea- 
voastră... Şi vasăâzică profesorul 
e dator să fie așa şi nu altiel: 
părinte! Că dacă w'ar fi părinte, 
vai de capul vostrul Voi mn'aţi 
mai ieși oameni... da! da! aţi ieşi 
boi ori alte băzdăzăni ori mai 
ştiu și eu ce.. Dar însă ce se în- 
țâmplă: ca părinte, profesorul, 
dacă elevul greşeşte cu fapta, cu 
vorba sau cu gândul al țrebue 
să-l ierte, nu să-i pedepsească p 
imediat căci, (elevii aplaudă, îşi 
dau coate unii altora și râd de 
plăcere când aud afirmaţia sub- 
directorului cu privire la purta- 
rea profesorilor faţă de greșel le 
lor.  Subairectorul se înclină, 
mulţumeşte, apsi deodată privi- 
rile i se opresc pe un ele. care 
râde). Mă măgarule... mă... tu. 
id 'otule... tu Morcovescule.. De 
ce râzi? 

— De plăcere domnule prote- 
sur ! 

— De plăcere? Ieşi afară, 
Ieşi... când vorbeşte un subdirec- 
tor şi un profesor al tăn. nu-ţi e 


permis să râzi. auzi? Marşi 
afară... 
Eşti eliminat pe 10 zile.- 


Marş.. (Şi ca şi câna nimic su 
Sar fi întâmplat, continuă): Și 
după cum spuneam, dragii mei, 
profesorul trebua să ierta ca un 


— două schiţe — 
de LEONIDA SECREȚEANU 


Domhul lonescu se repezi la el, îl a- 
pucă de gulerul tunicii și-și înfipse 
pumnalul privirii scăpărătoare în pupi- 
ele elevului. 

— ȘI tu al strigat? 

— 2] 

— Vorbește, elev ! îl zgâlțâi domnul 
Ionescu. 

— Da, do... don”' pro... profesor... 

— De ce ai strigat ? 

— N'auzi, stârpitură ? De ce ai stri- 
gat ? 

Soâlţâit prea tare, elevul nu mai fu 

în stare să scoată un sunet. 
„Vine Ionescu“, hat? Ce crezi tu, 
derbedeule, că sunt frate cu taică-tu, 
de-ţi permiţi să-mi spui pe nume? Cum 
te chiamă ? 

— Va... Valentimeamu N. Ionel, îngăi- 
nă elevul. 

— Cum ? 

— Valentineanu Ionel. 

Ochii domnului Ionescu căpătară 
proporţiile cepei, iar mâna, ca îriptă, 
dădu drumul tunicii. 

— Valentineanu ? 

— Da! 

— Ce e tatăl tău? 

— Profesor universitar... 

Domnul Ionescu înghiţi în sec. 

— Poftim, te rog, la loc... 

Pe tatăl elevului îl cunoștea bine. Il 
avusese profesor la universitate şi peste 
câteva săptămâni îl va vedea pe Valen- 
tineanu la examenul de capacitate în 
calitate de preşedinte al comisiei. 

Simţind toată clasa învârtindu-se în 
jurul său, domnul lonescu trecu clăti- 
nându-se la caredră, deschise tremurând 
catalogul, scoase ochelarii din buzuna- 
rul de sus al vestei, îi trântţi nervos pe 
nasul enorm şi coroiaf şi ceru absenţii. 

— Cestor ! 

Cel vizat se ridică. 

— Prezent ! 

Domnul Ionescu îl privi pe deasupra 
ochelarilor. 

— Cine lipsește ? 

—— Dzeordzescu și Ivascu Dzeordze,.. 

— Cum ? 

— Dzeordzescu şi... 

— Ce „Dzeordzescu şi“, mă? Ce fel 
de nație eşti ? 

— Greaco, domnu profesoru... 

Domnul Ionescu înțeiese că ia sosit 
ocazia să.și descarce nervii. 

— Grec cestor ? Grec? Auzi, dumnea-— 
ta! Unui care nici să pronunțe pine ro- 
mânește nu ştie, cestor ! 

De azi încolo n'ai să mat fii! Ai în- 
țeles ? 

— Da, domnu profesoru.., 

— Cine ţi-a dat această atribuţiune? 

— Tata, domnu profesoru... 

— Taicâ-tu ? 

— Da! 

— Dar ce are aface talcă-tu, un plă- 
cintar desigur, cu școala asta ? 

Elevul se simţi ofensat, 

— Nu-i plaţintar, domnu profesoru ! 
Este... 

— Bragagiu ? 

— Nu! 

— Atunci e simigiu..,. 

— Niţi așa, niţi așa, domnu profeso- 
ru... Tata al meu este... 

— In sfârşit, nu mă interesează me- 
seria lui... Mă interesează să-mi spui ce 
aruestec are el cu cestoria ta... 

— Păi, asta vreau să vă spun și eu 
domnu profesoru... Tata al meu este 
profesoru de matematiţi și directoru a] 
ațestui liţeu... 

Ocheiarii domnului Ionescu căzură 
pe catalog. 

— Cu... cu... cum ? Ta... tatăi dumita- 
le este, va... vasăzică, da... da... Bine 
domnu... Lenglas, nu? 

— Da, domnu profesoru ! Lenglas Te- 
mistocle.... 

— Bine ! stai jos, te rog... Vei rămâ- 
ne tot dumneata cestor ! 

Domnul Jonescu simţea că se sufocă. 
Trebuia neapărat să găsească pe cineva 
pe care să-și descarce nervii. Altiel... Pri- 
virile i se pironiră pe capul unuia din 
banca întâia de lângă perete. 

— De ce ai părul mare, elev ? 

—? 

— Tu, tu! tu de lângă perete. 

— Eu domnule protesor ? întrebă ne- 
dumerit cei vizat. 

— Tu, aobitocule ! Ce te miri! De ce 
nu te-ai tuns ? 

Nu știi cum glăsuește regulamentul? 

— Stiu, domnule profesor... 

— Atunci ? 

— Sunt scutit de doctor! 

— Ce este? Scutit ae doctor? Nu 
există scutire. In clasa mea nu se admit 
scutiri. La mine toţi elevii să vină tunși. 
S'aude? 

— Da, domnule profesor, dar... 

— Ce „dar“, derbedeule! Mai ai curaj 
să şi vorbești? Strânge-ţi imediat catra- 
fusele și cară-te, să te tunzi ! 

Elevul nu se mișcă. 

Domnul Ionescu sări de pe scaun şi 
trânti un pumn în catedră. 

— N'auzi idiotule? 

Nici de data aceasta elevul nu crezu 
de cuviință că trebue să se mişte. 

Din nou pumnul se trânti de catedră. 

— N'auzi ? 

Văzând că nu i se răspunde, domnul 
Ionescu puse mâna pe stilou şi tună: 

— Cum te chiamă? 

-— Vasilescu-Liliești Viorel... 

Vocea domnului Ionescu se transior- 
mă întrun grohăit sinistru. 

— Cum? 

—— Va-si-lescu Li-li-ești Viorel! răs- 
punse, apăsând impertinent pe cuvinte, 





— Eşti... rudă... cu... cu. 
spun, cu domnul Ministru? 

— Sunt fiul dumnealui... 

Domnul Ionescu căzu zdrobit pe sca- 
un. Broboane mari de sudoare, ca pică- 
turile de ploae cu beşici, i se iviră pe 
frunte. Se şterse binișor cu o baţistă, 
mare cât un şervet, apoi, nerenunţând 
la gândul că trebue, totuș, să-și descar- 
ce mânia inițială și amplificată, pe 
cineva, își puse din nou ochelarii pe 
nas, răsfoi catalogul şi strigă la întâm- 
plare nu nume, primul pe care reuşi 
să-l vadă clar... 

-—— Stan Grigore ! 

Un nume neînsemnat, care n'avea ce 
să-i spună. 

— Prezenţ ! 

— Mata domnule Liliești, stai jos... 
De ce iţi lipsește un nasture dela tuni- 
că, Stane ? 

— Nu-mi lipsește niciun nasture, 
domnule profesor ! 

— Nu-ţi lipsește ? 

— Nu! 

Domnul Ionescu, pierzându-și cumpă- 
tul, era gata să-l întrebe de ce nui 
lipsește... 

— Atunci ce-ţi lipsește? 


cum să 





-- Hal'o Bebyl! Ţine dreapta 1... 

Și Cuotihui Ut 145, Du ul 
Wii» Se picrut di goana nuăgi- 
Nei Ce U juzi ue Urma. pur 
Pra 2 gutui? pe cure ue șe- 
Su WI UUUUNRUL iuti "uui due 
Quocalu,  houu 1uU0r ziiceuruă 
20uut iC Să  TecutuiSlă 1ulrusa 
Care-i turburu bisurule și cure 
Siwiu acum în Jața iui, pisrzun” 
du-se prinire serpeutiteie Use. 

DU tiwibni te uctusia se în- 
tourse umuureu Suuunei Aur 
ban cunu revuzu, în teneşa pum- 
bure a înivitățiior pr-mn saluane, 
figura copuarcuscă a tunurului 
ubebdy”, pe care-i întrecuse  2n- 
iru zi ae toamnă pe Valva Ti- 
mişutui. 

Cu ajutorul vărului ei, dr. 
Mircea Soru, s'a upropiut ae 
Ruau Tudor. Dar ineuiut după 
ce sau jucut prezenturue, Murcea 
& Gisiurul — Chen di 1auuto- 
Tirue urc guzda: 

-— Muiuţu uragă, îți încredin- 
țez pe cel mai vesei băut din 
grupul nostru, Sper ca wure să 
se plicliseascu lungă tine... 

Sona u TUMas ucut singură 
în Jaţa lui, E mpruuu aută cun 
simie emuţia necunuscutuiui; ține 
Dribirue ap-utiie in y0l şi v cupă 
regretu parcă yruba cu uure s'a 
lasat jurută ue  însunct, Poate 
treouua su pregătească  înta.ni- 
rea, să nu upuru în fața uui ză” 
păcuă de emoție, jăra să poată 
Scodie un cuvant. 

— Figura av. nu-mi pare ne 
cunoscuta, Sirawnu de orașul no- 
stru, jrumuasă doamna, tututură 
el cu vw bunuiitaţe oarecare cl.pa 
de tăcere care-i stăpăvea. 

Inima Simone Aureiun  în- 
cepu să bală însă din ce în ce 
ma: tare şi cuvintele îi alunecau 
repede  cdutand să scape purcă 
posibilități de u le controla: 

—— Pasuyeră, uneuri. De altfel, 
noi ne cunoaştem ac astă toam- 
nă când era să-ți lovesc mașina 
pe șoseaua Timiș! Cât crea că 
te-am supărut atunci, Uite ucum, 
ți-aş cere chiar scuze... încercară, 
tim.d, să îronizeze, buzele care 
se simțeau prea insistent privite. 

El nu-și aducea aminte deloc; 
întâmplarea care în conştiinţa 
S.monei căpăta 2: ae zi proporții 
și semnificaţii, în lungi 1onolo- 
guri. nu revenea deloc în memo- 
sia  avocauiui Kadu Tudor. 
Amabil, el nu lăsă să se vadă 
acest lucru și râsul îi adună 
molipsitor pe două fotolii. 

Era râsul de care S':mona sim- 
ea că are nevoe, pe care ştiuse 
că-l va găsi lângă Radu. Cu su” 
fietul sângerând încă de rănile 
pe care soarta i le adâncise, deși 
fire veselă și vioaie, Simona că- 
pătase o pteintă' de melancolie 
pe care zadarnic căuta so  tăt- 
nuiască, 

Acum, când îl are în faţă, Si- 
mona încearcă o senzație nouă; 
îl priveşte lung, cașicum i-ar fi 
teamă să nu cadă pradă unei nă- 
luciri. 

Acesta este omul către care o 
presimțire ciudată, răspunzând 
unei chemări sau  dăruindu-se 
închiputrii, o împingea? Și dacă 
el este, ce anume... 

— Nu. Era absurd, se frământa 
zadarnic Simona Aurelian, prin- 
să în vârtețul discuţiei cu Radu 
Tudor care se apropiuse acum de 
ea atâț de mult încât îi simțea 
"espirația sănătoasă. 

Era absurd... Și totuşi, mat 
uşor îşi accepta absurdul ei, de- 
câ! logica tuturor celorlalţi; ab- 
surdul care-i spunea că drumu- 
ri'e lor sunt țăcute ca să se în- 
crucişeze. . Ss ş A . 
Căsuța albă crescuse între 
brazii cela poalele muntelui, as- 
cunsă între ederele acățătoare; 
so înveselea decât amestecul ti- 
neresc de culori al begoniilor 
care_să'tau către lumină  căp- 
şoare vioae. Un pridvor curat şi 
răcoros. Pe pridvor, Ursu. dulăul 
„ciobănese îi priveşte nlăturaţi. A 
privetze ca totdeauna când, miar: * 


20 MARTIE 1943 


— Nimic, domnule profesor. 

— Nimic? Hm! Bine! Vasăzică ni. 
mic... Bun. Atunci, poţi să-mi spui unde 
îţi petreci vacanţele școlare? 

— La ţară, domnule profesor, 

— Aha! la ţară. 

De data aceasta, domnul Ionescu sim. 
ți o bucurie diabolică: a găsit, în fine, 
unul pe care să-şi descarce nervii, fără 
teamă. 

— Vasăzică, la ţară,.. Aşa... Acum poţi 
să-mi spui, măgarule, de ce aişi tu 
părul mare? Adică, pardon! vreau să 
zic de ce ai tu părul mare? 

Se ridică în picioare, părăsi catedra 
și se îndreptă spre elev. 

— Cum ţi-a! permis tu, derbedeule, să 
ai părul mare? 

Elevul n'avu timp să-i răspundă, câ 
în clasă își făcu apariția secrstarul 

— Domnule profesor, vă rog să daţi 
voe elevului Stan Grigore până ia can- 
celarie, că îl chiamă domnul prefect. 

— Cine-l cheamă? 

— Tatăl dumnealui: domnul senator 
Stan, prefectul judeţului nostru... 

Dinspre coridor se auzi clopoțelul de 
ieşire. 

Fără să mai spună ceva, domnul To» 
nescu luă catalogul de pe catedră, 


îl strânse puternic sub braș, şi dintr'un 
salt ajunse ușa. 
Prima oră de educaţie morală se tez- 





Simona 


— sehiţă — 


tor singuratec al iubirii lor, a- 
Trunca pr.viri prietenoase celor 
doui, strâns lipiți unul de altul, 
întâmpinați de zori fără să ştie 
docă au dormit sau nu. Cirip'tul 
vânduneielor ce-și aveau  culbul 
deasupra  streșinei ie aducea 
Em.nie că a trecut noaptea și 
ochii li se întâlneau veseli, lumi” 
naji de fericire. 

De unde să știe Ursu că noapr 
tea aceasta esie ultima? Numai 
după  Nourii cure le-au furat 
luna ? 

— Dece-ţi sunt ochii 
mați, Răducule ? 

— Mi-e jrică.., 

— Frică? Ţie? Dece? şi 
degete'e Simonei se plimbă ner- 
voase prin părul lui Radu Tu- 
dur, şi 

— Mire frică de fericirea noa- 
stră, de tine,  Minuţă scumpă... 
N'aș vrea să te pierd. 

Degetele Simonei sau crispri 
mai mult: ochii li s'au întâlnit 
șt privirile ei pătrund adânc, în 
timp ce vocea căpătă un straniu 


înlăcri- 


timbru de predică: i 





“ 


— Gândește-te numai la tine, 
tubituuc! Num sa jiu RICUNIAĂ O 
pieu d în viața ta. pi promt, 
hadule, îți zur că aş atspurea în 
Clipa cum aş deveni înu.lă pen - 
tru tine, 

dpoi cuvintele îi se înecară în 
Jâi, ochi. întăumură privirile prie 
leneșşti ale iui Ursu, în timp ce 
Rauu încerca vag să-i cuprindă 
muguocul: 

— copilule drag și înţelept, 
tu eși viața, eşu jericireu inuj 
fări tine wam să mat pot trai. 
Di RENOIUCITE 1Nsă, Ru suntem 
singuri tu ştii joarue bime. iMui- 
ne, Doimuine, în 0 zi, va trevui 
să pornim inapo în lume Aici 
Ru puiem veni decât din timp 
în timp, Cand Vom Jup cu dra- 
GOsita noastră, 

Cuvusutue cad Tar, reci şi drep- 
le cu iure. GE giitivitTii, ci ul 
jetul Suswviti, aut 4 
Qiunctă VU Ucriu uur, dhuuurte 
Cuput şi tuceu cu să rada: 

— Dugur, hauue! Lund vrei 
tu Rauuculei... 

EL su scuiai acum în picioare, 
CUDriizamMi”0 în oruțele turg.. Ea 
se ascunde  sper:uuă la pieptul 
lui. O tubeşie: suzeie  jerowmnţi 
se 0progie ancet de obraz, Ccule- 
gându-i iucrisnile,.. 

A doua zi dimineața, Radu 
Tudor este trezit de vocea car 
vernoasă care Trăsună în curte; 

—. He!, leliţă, aici stă domnu 
avocat cela tanăr dela târg? 

— Aici, Moş Nicolae, dar ce-ai 
cu el? Vino și dumneata ri 
târziu, că abia sor fi culcat a- 
Cum... Nu pot Băi trezesci.. 

— Ba, l-ai şi trezi! Că tam 
adus cocoana moartă. Am găsit-o 
prăvălită în Valea Mieilor când 
se crăpa de ziuă. Mui sufla încă, 
dar acum văd că 3o sfârșit săr- 
TAN 


dU i iat 


Sulițe înveninate au pătruns 
sufletul lui Radu. Lăcul de lân- 
gă el e gol. Parcă încă nu înţe- 
lege... Sau nu poate să creadă ce 
a înțe.es. Incremenit o clipă, se 
ridică cu mișcări stângace și he 
sigure. Șovăe. Nu ştie ce trebue 
să facă. Nu ştie mici măcar ce 
este. Dar undeva in suflet, simte 
murind speranțele şi poale feri- 
ciTea. 
e ee 


" PAULA DRAGU 


ERE IOD RI ORCE PE PP PAC Cao le 20 N CI 7 SME NN PO N CE, PSP A E PS a ue 











no Ro e ca Bei 2 rar ea 


Cronica literară 





CONSTANTIN- STELIAN: Aur de intuneric 


versuri, Bucureşti 1943 


Mașina pur și simplu na 
exercitat niciodată o atrac- 
ție deosebită asupra poetu- 
lui liric. Un imn închinat 
numai  perfecţiuniior  teh- 
nice ale maşinii pur și sim- 
plu, pe lângă faptul că ar 
suna ca o reclamă, nu ar 
putea fi gustat nici de ceti- 
tor. 

Bistă o poezie a portu- 
rilor şi a gărilor, a vapoare- 
lor și a trenurilor, a morilor 
de apă și vânt (nu însă a 
morilor cu aburi sau moto- 
mină), există o legendă a 
zborului icaric, un lirism al 
arcului și al săgeţii, al sou- 
tului și spadel, al coifului, 
scutului şi zalelor, nu însă 
on lirism al cazanelor şi 
pistoanelor, al motorului de 
avion, al mitraliere ca ata- 
re, al bombei, minei, tunu- 
lut, torpilei, tankului şi așa 
mai departe. Un anumit 
„sentiment“ de luciditate 
refuză acestor lucruri au- 
reola necesară spre a deveni 
poetizabile sau simţite ca 
flind poetice. Este, desigur, 
o mare parte de superstiție 
în tate acestea, — super 
stițid alimentată de întrea- 
ga istorie a literaturilor, da- 
ră mai e o taină pe care, pe 
cât nu o înțelegem, pe atâta 
nu o putem înlătura, iară 
taina aceasta pare a rezida 
în faptul că noi oamenii e- 
vam hevote, oridecâteori ce- 
tim sau scriem poeme liri- 
ce, de acele stihii cari scapă 
intelectului, vibrând mai 
mult în direcţia zonelor 
vagi ale afectelor. Numai a- 
ceste elemente pot paârtici- 
pa, în mod concret, la naș- 
terea unul nou cosmos, cel 
liric de exemplu. Maşinile, 
obiectivări ale intelectului, 
sunt construite în vederea 
amui singur scop foarte bine 
precizat. Considerate în si- 
ne, ele nu au nimic poetic, 
căci nu sunt stihie. Dacă, 
totuşi, mândra şi teribila 
împărăție a  mecanismelur 
se lasă cântată de poeți, 
cântecul începe dela relația 
„om : mașină“, atenția și 
simpatiile poetului sau ale 
cetitorului mergând câtre 
factorului om, creatorul sau 
conducătorul  maşinel, ex- 
ploatatorul sau victima, po 
sesoru] sau posedatul et. 

Instinctiv însă omul nu a 
mnduit regnul mecanic în 
rândul lumilor în care pul- 
sează viața și spiritul. Acea» 
stă stie de fapt e evidentă 
m atitudinea pe care o ia 
primitivul față de mecanis 
mul mort. Primitivui, ani- 
mist prin excelenţă, preferă 
să nu înţeleagă ceeace ar 
putea, totuși, înţelege până 
ia urm urmelor, decât să 
se vadă silit a recunoaște câ 
o alcătuire a mânilor sale 
poate acţiona și reacționa în 
mod automat, în mod inde- 
pendemt adică. Odată cu 
mașina nu pot intra în 
câmpiile emotive ale poeziei 
lirice nici cele ale mașinii 
sau cele direct legate de ea 
dacă le luăm în parte şi fă- 
ră a stabili în prealabil 
punctele de contact cu viaţa 
omenească. Peisajul urban 
în care se văd numai uzine, 
e peisaj posomorit sau mo- 
noton, fiind peisaj] dacă nu 
deadreptul urit, atunci u- 
nul care-ţi inspiră gânduri 
și sentimente nepoetice. PA- 
nă și acolo unde, dominând 
eâteva sectoare ale poeziei 
sociale, peisajul schelelor, al 
furnalelor și al coșurilor cu 
grele steaguri de fum a îa- 
butit să intre în vers, el pu 
a rămas decât fundal apă- 
sător sau exaltator, nu însă 
spațiu tridimensional cu: ca- 
re să-ți contunzi ființa ca în 
cazul priveliște! propriu zi- 
se a naturii. 


Date fiind aceste câteva 
pledici şi multe altele ce ar 
putea fi consemnate întrun 
studiu cu titlul „Dece nu a- 
vam încă o poezie a magi- 
nii 2“, socotim că este foar- 
te greu să interpretăm liric, 
să convertim, cu alte cuvin- 
te, la lirism, lumea rece a 
mecanismelor ieșită din lu- 
ciditatea însăși a creerului 
omenesc. Logica nu se lasă 
poetizată. Ea este cum este 
şi nu ne mirăm că este. Ma- 
şina fiind, la rându-i, logică 


avenită materie, sau, zitad 


aproape de adevăr, materie 
construită pe o porțiune de 
logică, nu este nici ea poeti- 
că sau conversibilă la ceea- 
ce, în deobște, este valoare 
iraţională. - 

Iarăşi însă, omul Nemor- 
tificat sufleteşte simte în 
mod instinctiv, asemeni pri- 
mitivului, că nu trebuie s4 
îngenunche în faţa alcătui- 
rii mântlor sale. 

Cel mal aproape de men- 
talitatea  primitivului este 
poetul. (Spunând acestea, 
nu recunoaștem nimănui 
vreun drept de a-l clasa pe 
poet printre autohtonii aus- 
tralieni! Poetul e primitiv, 
cum, prin analogie, este 
primordială pirosfera din 
care sau lămurit continen- 
tele planetei noastre). Poe- 
tul deci, în calitatea-i de ins 
inzestrat cu puteri magice, 
se va feri să exprime direct 
ceeace vrea și trebule să 
transfigureze. 

Ce poate fi mai prozaic ca 
un Compresor ? , 
„In două câte două, triunghiu 

= și trapeze 
de tablă şi de nituri, enunță 

geometria ; 
cu discuri ferecate de pântece 
Ş obeze, 
jazz.band în allegretto îi cântă 
enerna. 
Flow„meter sau Flowboro se 
înădușind pistoane din bronz şi 
din oța“ 

Recitiţi versurile şi încer- 
cați a vă ina ceeace 
sugerează ele. Veţi avea vi- 
ziunea unui huruit de fiare 
agitate. De frenezie nu poa- 
te fi vorba. Frenezia e feno. 
men psihic. Veţi observa în- 
să că poetul, — d. Constan- 
tin Stelian, — biruind cu 
multă abilitate  renitențele 
mașinii și izând-o, nu 
sa putut feri să introducă 
un element organic in cons- 
trucţia pe care a început-o 
geometriceşte. Acest  „ele- 
ment“ sunt acele „pântece 
obeze“' de cari se găsesc le- 
gate discurile  compresoru- 
lut. Dar poetul nu a putut 
continua cu transpunerea 
în liric descriptiv a mașinei 
fără acea lume demonică 
simțită de toţi cei ce se lo- 
vesc de automatul deslăn. 
ţuit fără a-i putea ghici 
dintr'un început  articula- 
țiile. In versul a! tretiea din 
a doua strofă intervine A. 
ghiuţă, — tar apoi şi Moar- 
tea : 

„Se plimbă Aghiuţă când colo, 
când aice, 
prin ape și uleiuri neștiind ce e 
cu el. 
Ict Moartea îşi schimbă coasa 
pe.0 vorbă şi.o verigă, 
retează numai ființe străine de 
hotar ; 
de teamă, Necuratul de prin 
voltaj o strigă; 
Mireasa Lumi, însă, de el nare 
habar... 
Incercuit, cadranul cifrat cu 
zeci de zeci, 
în epileptic tremur, albastrul ae 
şi-l mișcă 
precum un şarpe, 'n limba-i 
înveninată 'n veci, 
păstrează lozul vieţii, cu jocul 
ei de rișcă“, 

Aceste versuri, din volu- 
mul Aur de Intuneric a] 
d-lui Constantin Stelian se 

întitulează compresoare. 
Le-am citat pentru ilustra- 
rea mașinii așa cum o vede 
poetul. 

Iată, pentru a completa 


ata perspective în pei- 
saj: 
Drumuri ascunse, schimbate în 
cale ; 
spumă "n canale *mbâcsite. 
Drumuri în linii și forme ovale, 
murmure șopăcăite. : 


Imense, balonate, pe fumurii 
colnice, 
oloage, petrolul 
mistuind ; 
din fund de zare, sonde, 
privirulu le cu find, 
le bat în pompe toba, cu ritm 
să le ridice... 
Inseninate, albe, rămân 
nepăsătoara 
de soarele amiezii, dospit în foc 


stau pântece 


prin balonata formă, s'ar ” 
prinde-acum să zboare 
de mar fi lut nacela! Și 

'ngrelunate dorm... 

(Rezervoare) 
D. Constantin 8telian 2 
scris, cu arest din urmă 
poem, un paste! de o seni- 
nătate tipic alecsandri-ană, 
atât de mult şi de firește 
i-au repugnat dezolările de 
Mare Moartă ale peisajului 
petrolifer din care, când d 


observ! cu ochii de toate zi- 
lele... „şi praful îmbâcsit se 
ridică în strat vaporos de 
pe asfalt, cu braţe firave se 
prinde de norii ce cată spre 
nalt,“ —- ale peisajuiui în 
cuprinsul căruia erupția, 
când o vezi cu acelaș ochiu 
de toate zilele, nu poate îi 
decât „Zoaie cătrănite peste 
tină, estompări cu vuete prin 
zare“, Şi aie peisajuiu în 
cuprinsui căruia „cu cerun 
coarne, boii greoi urcă ia, 
mal și trag în urmă duba cu 
vitriol, vâscoasă, o toarnă 'n 
lăfăiala de baltă fără val, 
s'o 'nghită  nepăsarea te 
îmbuilbată masă“. 

Desigur că şi omul sortit 
să-și vieţuiască veacul in 
condiţii nu numai potrivni- 
ce vricârui paradis terestru, 
ci condiții strivitoare, nu va 
îi un Adam sau Adonis sau 
măcar ciopan visâtur pe 
cuimi azuriui, Ci va avea 
chipui mMuncutoriior ce 165, 
seara, un  faorici, schele, 
sonde și ateliere —,„de mun- 
ca de cu zi sunt slabi și ne- 
Ea, ZO ŞI TUPH, Sun dia» 
voii Sau Stălii, rcsuguaţi (un 
morți printre cei vii... 

Pveţui îi vede și sată-l a- 
tingand coarda sociala atât 
de iresvent prezenta lui pue- 
ZIa O iciiunavă CcumMpasunil 
Multutuui0r Muncituare : 
„Oraşul, case nuwe peniru ei;— 

bâu Su E Vrut, u. UuDs- 
tanin Stelian trebua să a- 
Jungă ta ucuste accente. Hâ- 
ră sa se ti gândit, vurumui 
asae, pornind dea ,„Sinuo- 


VU iN fă", — dea luca 
Mășinii Și a Cer cununat 
ce maș.nă, — și oprimuu-8e 


„douăzeci şi patru de ore" 
printre MuNciiOa i peulOiiȘul, 
trebma să ajungă a LNevI- 
tabua basieră uncolo de 
care, sub deşertul cer al 
polii) ua ua, la Sepe IMpă- 
raţua dezagregâru lucruriior 
moarte și se vede hidosui 
specuiu ai foamei“, 

Deși inegaie ca realizare, 
— au și fost scrise aa uus- 
tanţe prea mari (1922-1937!) 
— poemee adunate de ă. 
Constantin Stelian între 
coperteie volumuui Aur de 
Intuneric, au mareie merit 
de a îi poeme despre o rea- 
litate care na atras până in 
prezent decât pe prea puţin: 
căutători de teme lirice. 

Maș:na însă e mașină, — 
„lemne seci, oţele reci“ cum 
ar numi-o cântecul popuar. 
Trebuie o imensă deslănţul- 
re de pasiuni omenești pen- 
tru a o ,frenetiza“. Pe câm- 
pul de iuptă astfel de în- 
vertejiri apocaliptice sunt 
posibiule. Poezia lirică însă 
aparține altei lumi. . 

TRAIAN CHELARIU 


esf metaueca, 
Ă cita e ad 


Biografia in studiile literare 


(Urmare din 


pag. I-a) 


investigaţii biografice, In primul rând este lectura seriito- 


rului. Nimeni pe lume un este cu totul original. Intr'o scriere 
literară intră multă experiență de vieaţă, dar — cu sau fără 
vaia fiecăruia — nu mai puţine urme din paginile pe care 
scriitorul le-a parcurs inainte de a scrie. Tocmai pentru 8 
Stabiii in ce măsură este or ginal un seriitor, ce anume idei 
a împrumutat, ce pmuanță nouă le-a da, în ce formă neaş- 
teptată ie-a îmbrăcat, este necesar să cunoaştem de unde a 
plecat el, și dela ce experienţă de vieaţă, dar mai ales dela 
ce experienţă livrească, Pentru fiecare operă avem înaintea 
Doasiră o infinitate de posibilități. Alcătuind lista pe cât se 
poate mai completă a lecturilor unui soriitor, această infini- 
tate se vede redusă mult. Dacă mai încercăm să stabilim cu 
oarecare aproximaţie măcar şi etapele în care s'au acumulat 
aceste lecturi, pe de o parte, şi în ce epocă şi-a scris opera 
respectivă, punzul datele alături, vom afla înaintea noastră 
inf.nitul inițial adus la proporţii care pot fi relativ ușor în- 
viase. Și asifel, chiar dacă în tabloul lecţurilor nu se va 
afla anume modelul dela care sa pornit sau dacă opera 
voastră nici war avea un model anume, tot am putea iîn- 
cadăra, coimpara și valorifica mai lesnicios datorită acestei 
familiar zări cu ideile pe care le-a putut cunoaște scriitorul, 
cu preferințele saje literare, pe care prmărirea lecturilor 
ne-o îngăduie, 

Toţi cercetătorii sunt de acord că în existența lui Goethe 
două momente au uvut în deosebi inrâurri hotâriloare asu- 
pra întregei sale opere : contactul cu Herder și contactul cu 
Iialia. Iată aici Qouă elemente no: care se cuvin să fie cu 
luare aminte privite când este vorba de a căuta explicaţii 
pentru operă în vieața oricărui scriitor, Prietenii şi toţi cel 
ce au venit în contact cu el, în general, marile personall- 
tăți însă cu precădere se cuvin să fie urmăriţi cu atenţie. Ce 
gândea fiecare? ce preocapări avea? sub ce jifluenţă se afla 


” fiecare? în ce epocă anume a luat con'act scriitorul cu ei? 


în ce măsură scriitorul a fost influențat, schimbat de aceste 
legături ? — iată o parte din întrebările care se pot pune în 
$urul acestei chestiuni. Este unul din capitolele cele mai fruc- 
tuoase când suni urmărite. Contactul lui tăoethe cu Herder, 
aj luj Em'nescu cu Slavici, al atâtor scrit'ori cu Maiorescu, 
al lui Panait Istrati cu Romai'r, Ro'land sunţ numai câteva 
din dovezile ce se pot aduce în această privinţă. 

Nu mai puţin însemnate suit urmările aunor călătorii, 
Dacă Şincai şi Petru Maior n'ar fi mers la Roma, iar Micu 
la Viena „ceea ce num.m noi „școala ardeleană” ar fi întâr- 
gat să se producă, jar numite opere ale lor cu siguraață că 
n'ar fi fost sau ar fi iost alitei surse. Hogălniceanu a ră- 
mas până la adânci bătrâneți ou urmele terioase cei 
le-au lăsat ani de studii în străinătate: personalităţile <o 
cure a luat contact acolo, ideile pe care le-a respirat, 
starea de lucruri pe care a văzut-o 

Este dela sine înţeles că această enumerare nu are un 
caracter limitativ. In contact cu materia.ul, cercetătorul îşi 
poate da singur seama ce alte amânunte biografice mai pot 


țloase, cercetătorul are Ya indesnână posibilitatea de a secon- 
Stitui mentalitatea scriitorului din anumite epoei ale vieții 
sale, în preajma elaborării antunitor apere. Cunoscând cam 
care erau preocupările lui, ideile lui, concepţia de vieață și 
de artă, influenţele suferite, fie dela personalități mari, fie 
dela prieteni cu care fusese în mai strânse legături, fie dela 
opere literare sau filosofice citite în ultima vreme, fie dela 
artă plastică sau locuri şi lucruri văzute ou prilejul hei 
călătorii, ne putem da seama în ce direcţie se orienta el, 
sub ce constelație a conceput, cu te intemții şi, în sfârșit, 
în ce măsură a izbutit sau ma. i 

Fireşte, această reconstituire a mentalității scriitorului 
pentru anumite perioade pu constitue decât un fond care 
îngăduie o mai rodnică exploatare și interpretare a tuturor 
datelor ce pot fi strânse în legătură cu toate împrejurările 
în care sa scris o operă: în ce timp așrume, in ce ritm, cu 
cât entuziasm, sub ce infiuenţe, ce credea scriitorul despre 
ceea ce lucra, ce modificări a făcut, ce ezitări e avant şi o 
sumă de atâtea aHe lucruri care se pot spune cu velvire la 
elaborarea unei lucrări Hierare,. 

Nimeni nu poate contesta că, făcând nerioase investigații 
pentru aflarea tuturor acestor elemente biografice necesare, 
cercetăotrui va întâlni şi altele care oa în categoria celor 
nefolositoare: mici mainii, scăderi de caracter, pasiuni vino- 
gate, etc. Și cu drept cuvânt se poate intreba cineva: Na 
constitue o lipsă ae curaj sau mărar o Hpsă e obiectivitate 
tăcerea asupra acestor lucruri ? Nu este o greşită concepție 
de istorie literară să încercăm să facem din biogratia fie 
cărui scriitor o- lecție de educaţie morală din care trebue să 
înlăturăm cu grije tot ce este pată sau scădere ? N'ar fi iegi- 
tim, atunci când avem dovezile sigure asupra unor astfel de 
scăderi să le facem loc, pentru a da la iveală imagina cea 
mâi apropiată de realitate a omului ? 

Incontestabil, nu este vorba de a elimina obiectivitatea şi 
de a prezenta numai ce este luminos dim portretele scriite- 
rilor. Este însă vorba de a nu prezenta intr'o biografie decât 
ceea ce este necesar pentru interpretarea şi INţelegerea ap&- 
rei. In condiţiile acestea, după Cum este drept să nu ae 
creeze avantagii pentru un scriitor lipsit de talent sub en- 
vârtul că era um om virtuos căruia nu i se putea ni:s 
impu'a, tot așa se cuvine să nu biamăm pe creatorul celor 
mai iuminoase valori de artă, dacă în vieața lui de om eta 
plin de păcate. Utilizăm deopotrivă amănuntele biografice 
care-i pun în postură plăcută ca şi pe cele care-l aşează în 
umbră numai cn comdiţia ca ele să folosească eccegezei. ite- 
care ; eliminăm lucrurile cele mai plăcute şi mai interesante 
ca anecdotio dacă nu an legătură cu opera scriitorului Ade- 
vărața obiectivitate şi adevăratul spirit ştiinţific constă na 
în falsa decență sau în prezentarea tendenţios imminoasă, ci 
în a avea curajul să spui orice amănunt din vieața sortito- 
rului, dar numai în măsura în care sporeşti posibilităţile de . 
explicare a operelor, şi în a un măsnra valoarea scriltoralui 
după aceste date blogratice, ci exctusiv după realizările saje 








4 
Ed 


interesa : studii făcute acasă, inclinări artistee din copilărie, 
anumite momente care au mpresionat în chip deosebit la 
timpul lor, profesori sau cursuri ce a ascultat, mărturii asu- 
pra uşurinței sau dificultății de a scrie, etc. cete. 

Cu aceste amăuante biografice care cu adevărat sunt pre- 


artistice care se desprind de tăntura lui pământească așa 


îşi are rădăcina, 


cum floarea de nenufar se rid că deasupra pomolului în care 


G. C. NICOLESCU 





AL. GREGORIAN: POEME 
PENTRU CRUCIAȚI 


Numele d-lui AL Gregorian 
este iegat îndeobşte de aceia ai 
gazela:ului de talent şi vizoare, 
așa cum îl cunoaşiem din presa 
noastră d:n pit.mii zeee ani. Pre- 
zentarea, de către editura „Uai- 
versul”, a vokumulu, „Salazar și 
revoluția portugheză” ne-a rele- 
vai un prozator de aleasă ţinută, 
care, dintr'un ma.erial oarecum 
dn afara  baletzislicei propr:u 
zise, a reușit să ne dea o cârie 
ce trăda mai curând pe essest 
decât pe istoriograful bine in- 
format dar rece, așa cum uşor 
am fi fost înclinați să credem 
atunci cână am pareurs titlul 
cărți, ma: sus pomenite. Ce al!- 
ceva, —— dacă nu esseuri de mai 
amp'ă respirație — sunt artico- 
tele sale apărute în presa zilnică 
sau periodică ? 

Zilele acestea, de sub tearcur le 
editurii „Cugetarea” va poposi în 
vitrinile librăr ilor un volum de 
poesii de război: Poeme pentru 
Cruzaţi, semnaţ de d. Al. Gre- 
gorian. lată deci o nouă faţă 
deloc cunoscută până acum, a 
preocupătiior d-sale. 

Dn cele două-trei poeme apă- 
rute, sa putut simți îndeajuns 
filomai de adâncă şi an'entică 





Pentru Pi 


(Urmare din 


E interesant, socotim, să rela- 
ţăm aci cum i-a fost decernută 
această înaltă distincție. 

Voina să facă o surpriză plă- 
cută lui Loti, care era greu bol- 
mav, Pierre Louys a Tugui pe 
Claude Farrgre să strângă câteva 
iscălituri de scriitori membri ai 
Legiunii de onoare spre a cere=— 
potrivit uzului — ministrului ar- 
telor, decorarea maestrului lor, 
Pierre Lati. 

Claude Farrore sa executat şi 
în curând petiția a fost acoperită 
cu iîscăiiturile lui Paul Bouryet, 
Pierre Mille, J. Rosny, Victor 
Margueritte și alții. Subtiiul nu 
morist Caurteline, fiind solicitat 
să iscălească şi el petiția, şi-a 
dat adeziunea însoțind-o d- ur- 
mătoarele cuvinte: Pentru Loti? 
Cu ambele mâini şi cu singurul 
regret că nu am trei. 

COURTELINE 
* 

Afară de romanele sale atât de 
cunoscute și asupra Cărori nt 
vom insista, Pierre loti a mai 
scris și teatru: La File du Ciel, 
Ramunteha, după romanul cu a- 
celaș țitlu, Judith Renaudin și în 
sfârşit o traducere a Regelui 
iar de Shakespeare. 

In 1921 o congestie cerebrală 
a ținut pe Lati țintuit întrun fa. 
toliu, fimp de 22 de luni A fest 
0 agonie lungă, dureroasă și cu 
atât mai cumplită cu cât mintea 
rămânându-i întreagă,  trupu' 
era complet inert, Loti ne mai 
putând să=și manifeste gândirea 
ici Prim cuvinte și mici măcur 


erre Loti 


pagina i-a) 


prin gesturi. Spectrul acesta la- 
mentabil pe care lua văzut, în 
ajunul morţii, Claude Farrere ni 
i-a evocat, la Teatrul liric, actua- 
la Operă, în linii sobre și pro- 
funa impresionante. 

Intro odăiţă albă, atât de se- 
veră îmcât părea o chilie mona- 
hală ce contrasta puternk cu 
celelalte încăperi ale somptuou- 
seţ locuințe dela  Rochejort, 
1ransformată deaungul călăto- 
rilor și crucierelor proprietaru= 
lui ei întrun adevărat muzeu, 
ia doi pași de acest prestigios 
decor, Loti agoniza întrun sim- 
plu pat de [ier. 

Şi cu toate că i s'au făcut fu. 
neralii naționale, deci banale — 
cuvântul aparține lui Claude 
Farrere — în clipa când trupul 
neînsuflețit, transportat pe un a- 
jet de tun, a părăsit oraşul spre 
a fi îmbarcat pe un aviso, deco- 
rul și-a schimbat brusc aspectul 
iar funeraliile au devenit de c 
emoţionantă frumuseţe. Pentru 
că nenumărați marinari veniseră 
din toate unghiurile Franței să 
saiute pe acela care, odinioară, 
slujise cu ei pe aceleaşi vase, sub 
ace'aș pavilion; pentrucă toți 
pescarii voiseră să ducă pe ume- 
rii lor pe acela care cu atâta pro- 
fjurdă înțelegere descrisese viața 
lor simplă și aspră şi pentrucă 
drumul dispărea sub covorul de 
trandafiri pe cari toate fetele din 
îmsula Oleron îi culeseseră spre 
a-i risipi în calea delicatului 
scriitor cu nume de floare... 


CONBE. A. d GHICA ŞI î-am șoptit îndurerat odată. 


CĂRŢI ȘI REVISTE 


poe-ie din care se trag. Sare deo- 
s:b're de sttuitorii d război 
ce-au inundat dela o vr':m: viața 
literară (este şi acasta o modă 
ca toate celelalte!) versurile 


d-lui Al. Gregorian resfrâng în . 


rezonanţe şi acorduri largi, oti- 
zonturi ce d*păşese efemerul și 
spaţ le limi'ate. Este pentru pri- 
ma dată când în possa noastră 
se cân'ă, prins în impresionant 
de adecvate rezonanțe inter-oare, 
misterul asiatic. F'ecare vers în- 
ch'de în el reflexul dur al male- 
r'alulu: ce se refuză une: prea 
migălcase șlefairi, dar o: atâta 
mai de preț: între o rafală ge 
mitralieră şi răbufnirea unni 
obuz, sufietul se crispează și pri- 
mește impresia simpli şi direct, 
fără inutile înflorituri. 

Aștep'ăm cu legitim interes 
și  cu”iozitate Poemele pentru 
Cruc'aţi ce vor însemnă, sun ezn 
S'guri, un nou galon peutru iu- 
torul lor. 


REVISTA NOASTRA 


se intitulează publicația iu 
nară a liceului de fete „Elena 
Cuza” dim Craiova, la care co- 
laborează deopotrivă, profesoare 
şi eleve. 

Ultimul număr apărut din 
„Revista noastră”  (lan-Febr. 
1843) cuprinde versuri și proză, 
articole informative şi recenzii 
literare, ete. scrise cu îngrijire . 
şi cu acea încredere naivă, sin- 
ceră şi însufiețită de cel mai 
generos optimism pentru  valo- 
rile atei şi ala Litematunii. Une” 
"e contribuţii eunt zernaroabtp 
prin  făgădueiile pnttu mai 
târziu pe care le cuprind, ca de 
p'ldă, areste versuri semnate 
Cornelia Variam (cl. 8 Şt): 


Era o mână aspră 
$.-o palmă tare. 


Un deget arată în depărtare. 

Era 9 mână neagră 'ndurerată. 
În pumnul strâns 
Ținea durerea 

i Șin ochiul plâns 

Lucea un soare. 

De ea  Tăsco'ea 

[pământul 

De oni şi ant îl înfrățea cu el 

Şi vieața și mormântul. 

E tată! meu de ani şi anţ 
Stăpânul meu 
Și Dumnezeu 


ani și ant 


Se infrătea cu armă 
Fu arc. fu tance, spadă, 
Se înfrățea cu arma 
Si nu putea să cadă. 
Se înfrățea cu câmpul întins 
[între hotuară 
Se înfrățea cu cerul 
Şi nu putea să piară. 
E tatăl meu 
Pământul meu. 


Dă-mi mâna s'o sărut, 
Dă-mi mâna să trec dincolo de 
(Prut, 
Dă-mi mâna tată... 
Șiam trecut... 
Privesc spre- Apus. 
Şi am cuprins cu ochii zarea 
ftoată 
lacrimă sub 
(pleoape. 


Dar am simțit o 


Aştept o zi. 

„Și ziua e aproape 
Nu plânge tată. 

Cu noi este dreptatea, şi isus. 
(Privesc spre Apus) 


VIRGIL CARIANOPOL: POEME 
DE PE FRONT 


De surând înapoiat din Ră- 
sărit, poetul Virgil Car anopol, 
automi cunoscut cititorilor re 
vistei noastre a predat editurii 
„Bucur Ciobanul”  manarscrisul 
unui volum de „Poeme de pe 
front” care va fi în vitrinile li- 
brăriijor pe la jumătatea lunii 
Apriiie. 

Dată fiind calitatea poesiei lui 
Virgil Cariamopol şi priza pe 
care totdeauna a avut-o la ci- 
titori, prevedem și acestei ulti- 
me cărți un succes b.nemeritat. 


x 
SOCIALE”,  comunlcarea d-lui 
prof. George B.rat, făcută pe 
vremuri ia Academia de Bilințe 
Morale şi Politice şi apărută a- 
nui trecut înta'o broșură extrasă 
din Anakle Facaliăţii de drept 
din Bucureşti, ar trebui ce.ită şi 
reciiiţă, — cetită şi medtaă de 
toţi tinerii noştri cari simt şi 
cred că vor avea ceva de spus 
în legătură cu desiinal neamului 
lor. 


e NU PUTEM decât. saluta, 
reapariția bilunarului social-lite= 
rar Pământul. D. Eugen Cialic, 
directorul proprietar al acestei 
luminoase reviste a 7nanifestat, 
pe vremuri, o mare simpatie și 
o rură înțelegere pentru faptul 
literar mai ales provincial dând 
caldă atenţie tuturor codlea 
tinere ale țării. Având de data 
aceasta „un caracter ai pro- 
nunțat regional şi anume ialoa 
mițecn“, nu ne îndoim că revista 
d-lui Cialic va fi la înălțimea 
țrecutului său, 


e O CARTE VALOROASĂ, 
sobră şi bogată 'n „dei personale 
este „Două introduceri și o tre- 
cere spre idealism — ca tradu- 
certa primei introduceri kantie- 
de a „Crt cei Judecării“, 

D-i Constantin Noica, autorul 
ei reactualizează în „Cu'ânt Ira- 
inte“ o zicere Le care o stbseriem 
cu entuziasm: 

„Din limbi atră'ne să înveţi şi 
în limba ta să scrii“. 

Volumul ş apărut Ja Frndația 


Rea, Ă 


e Dim DACIA REDIVIVA 
(anul II, Ne. 2, 1943) mai reți- 
nem „Biografia lui Ilarie Chen 
di” semnată de dinamicul Vasile 
Netea, „Natura în concepția ro- 
mânului asupra jumii” de Con 
stantin Micu, şi „Orient și occi- 
dent” de Ștefan Ion. 


e O PREȚIOASA încercare de 
bibliografie pentru studiul „do- 
rului românesc (Essai de Biblio- 
graphhie pour bâtude du dor” 
zoumain) publică, în limba fran 
ceză, E Ar. Zaharia în colecția 
„institutului Cernăuţi” conius 
de d. prof. Leca Morariu dela 
Facultatea de Teologie din caph 
taia Bucovinei : 


e „HOMO LUDENE sau ue 
țiunea ideală a jocui şi zolmui 
lui în naşterea culturii: e p de 
tot interesantă prezentare perso- 
nală pe care d-l Cons'antia. Mioo 
o face ide.lor iul Huizinga. 


9 „DIN POEZIA noastră par- 
nasiană” antologia critică alcă- 
tuită de N. Davilescu, am mai 
subliniat, e a carte foarte ne 
sară. Totuși, repetăm, cât de tre 
cătoare sunt florile tala poezie 
numai a formei | 

Cităm, de astădată, din ver 
surile hui AL. Petrofi, Dumitru 
Theodorescu, pe mumnele-i ed 
vărat: petit 
Fiori uşori și roz dansați fi 
In roz de lună 3 
Teorbe sună, 

Voi roz fiori ușor... 

Ah! 7oz fiori, 

Safire vii și verzi sotpiri 

Țipând palant pe dalbă boltă 

in flăcări mari apusul saltă, 

Lachml ! 4 

inuma... Der nu; Phtah 

Din turn, 

Preschimbă 2area'n moarte 
sumbră 

Şi Hapi, greu trecând in zbor. 

- Sol. 


e IL RUGĂM, cu toută dețe- 
rența, pe d. N. Davidescu să n& 
lămurească, == deh! om fi poate 
proşti, — această frază a d-sale 
din Introducerea la Antologia 
pui sus citată: „Preocuparea a- 
ceasta a jormat la noi obiectul 
acăiei grupări literare care, în. 
cepând pe la 1880, adică tot cam 
pe vremea când începea și în 
Franța, polarizase în jurul nu» 
melui îui Macedonski, la înce- 
put, și apoi și acela al lui Mircea 
Demetriad, şi care pornind sub 
jormă de cenachu la cafeneau de 
pe atunci Fialcovski, avea să se 
multe la Hubler, unde mulți din 
tre noi au apucat să o cunoască 
personal, la Bulevard, cu Mircea 
Demetriad, la Imperial, și apoi, 
independentă de înaintaşi, sub 
forma evoluată până ba mâșcaren 
simbolistă, la terasa Oteteleșanu, 
n parte şi alta în jurul „Vieței 
ut” a lu! Ovid Densușianu”, 

: Y. 3 

















Mori de vânt in Basarabia 


e la statuia lui Ștefan cel Mare se 

prelungește dealungul străzii c.ăd.rea 
vechiuiui seminar. Zidurile caszi, care nu 
sunt deloc frumoase, ziduri veștejite şi 
pătate de vreme, înalță totuşi în amin” 
tire şi în interiorul învechit rezonanțele 
solemne Care se armonizează grav cu în- 


săşi spiritualitatea basarabeană.: Din în- 


gânarea lentă a neuitatelor versuri ce-ţi 
picură în sufietul subjugat, se iniiripă un 
chip de sfânt, cu ochii arși de toate vi” 
surile împlinite ale neamului său, armo- 
nizând la masa săracă de poet şi în cu- 
- răţenie "aproape ascetică adoraţia supre” 
mă către cei de-o limbă, de-o credință, 
de-o iub're cu el. Maestrul „Lirabii noa- 
stre”, seninul Al. Mateevici. Ni-l imagi- 
-năm trudind cadența unui vers, notând 
imaginile, gândurile, sentimentele profun- 
de în camera ce nu era mai încăpătoare 
decât o chilie, Pâlpâie alături o gazorniță 
cu lumina slabă și. deasupra paginei albe, 
profilul poetului imprimă în linii regu- 
“late conturul chipului său. Ochii aceia lu- 
" minoși, mari, superbii ochi de poet vizio: 
War, prin care se deslușeşte sufletu-i caid 
"— âșa cum ni-l r&prezinti ultima foto- 
grafie din anul morţi: 1917. Aici am răs- 
„ fpit. cu 'evlavie, mult mai târziu, un eaet 
:goolărese, filele lin'ate mărunței —' car- 
natul poetului “Al. Mateevici. Un carnet 
de războiu s'ar putea spune, în care „dul- 
tele”: nostru poet basarabean şi-a chinuit 
- inima şi. versul. Ma: toate poeziile au la 
„Sfârşitul lor însemnat cu creion chimic 
„„Qata. şi Joeaiitatea: Mărăşeşti 1917. Sunt 
numai câteva poezii, toate câte ni le-a lă- 
sat preotul poet. Incercând să adun la un 
“166, întru slava acestei adorate Basarabii, 
ceea ce a rămas din gândurile şi evlavia 
ui Mateevici pentră ea, nu poţi ajunge 
decât la un volumaș de câteva pagini, 
Prea destul și atât pentru a ne reivu o 
nouă Basarabie. Nu știu dacă greșim spu- 
-nând, că prin poezia lui Mateev.ci — am 
trezut: Prutul. Versul Jui, cu ondutări 
largi, cum sunt dealurile provinciei, piine 
” de acea nostalgie întru toiul caracter-sti- 
_„-Că pământului și oamenilor ei; toamnele 
" “târzii, nopţile albe de prea mulță lumină; 
„ drumurile noastre prăfuite; „drumuri de 
as” pe care le-am colindat în anii adv- 
.lescenţei, tocmai prin ele mai înfiorite şi 
mai pline de ceea ce a constitui, peste 
puțin, din parte-ne, motiv: de poezie, de 
încântare, de roverie... Nici că se putea 
o mai bună recomandaţie pentru Basara- 
bia, căci este o prefaţă a e: poezia lui Ma- 
teevici. S'a strâns aici întreg materialul 
documentar de care ai nevoe. Mai mult: 
sufletul ei. 


Prin descifrarea sublimelor năzumţi din 
limba noastră, Al. Mateevici rămâne un 
mare poet. Cuvântul românesc, subjugă- 

„tor de cald, căruia autorul îi asigură o 
. glorie nepieritoare, statornicit şi ampliti- 
cat în imagini: de credinţă şi legendă, pre- 

„s cum tirajul, puritatea, farmecul, eleva: 
„. tia, însfârşit forța emotivă, eroismul chiar, 
+ „toate apestea formează tema operei lui 
Mateevic”, temă pecetluiță, ca un ideal de 
sânge, cu jertfa propriei sale vieţi, la 29 

de ani. 

Prin revărsarea personalităţii sale şi cu 
adeziumea necond ţionată a simțăminteloa 
fanatice, alcătuire de simbol și divină 
poezie, poetul . basarabean a izbutit să 
realizeze un cântec etern al rasei, crista” 

„" Mizat sub semnul neînvinselor” virtuţi na- 
ționale. i : 


Limba mnoastră-i o comoară 
In adâncuri înfundată 

Un şirag de piatră rară 

Pe moşie revărsată. 

Limba noastră-i foc, ce arde 
Intr'un neam ce fără veste 
S'a treziţ din somn de moarte 
Ca viteazul Qin poveste, * 


IHPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTII STR. BREZOIANU 23 i, 


Limba noastră-=i numai cântec, 
Doina dorurilor noastre, 

Raiu de fulgere, ce spintec 
Nourii negri, zări albastre 


Limba noastră-i graiul pânii 
Când de vânt se mișcă vara; 
In rostireu ei, bătrânii 

Cu sudori sfințit-au țara. 


Limba noastră-s vechi isvoade, 
Povestiri din alte vremuri; 

Și cetindu-le "'nşirate 

Te 'nfiori adânc și tremuri. 


Limba noastră îi aleasă 

Să ridice slavă 'n ceruri 

Să ne spue 'n hram ş'acasă 
Veşnicele adevăruri, 


Limba noastră-i limba sfântă, 
Limba vechilor cazanii, 
Care-o plâng și care-o cântă 
Pe la vatra lor țăranii. 


Limba noastră“i frumza verde, 
Sbuciunmul din codrii veșnici, 
Nistrul lin, can valuri pierde 
Al luceferilor sfeşnici. 


Înviați-vă dar graiul, 

Ruginit de multă vreme, 
Ștergeţi slinul, mucegaiul 
Al uitării 'n care geme. 


Șitergeți piatra lucitoare, 
Ce din soare se aprinde 
Şi-ți avea în revărsare 
Un potop nou de cuvinte. 


Și veţi plânge atunci zadarnic 
Că wi-i limba prea săracă, 
Şi-ţi vedea cât e de darnic 
Graiul ţări noastre darnic. 


Răsări-va o comoară 
In adâncuri înfundată, 
Un şirag de piatră rară 
Pe moşie revărsată, 


Călătorul străin proaspăt descins în 
Chiş:nâu, deci nefam.liarizat încă, după 
cea dintâi plimbare pe strada Alexandre 
cei Bun şi în comparație cu ea, poartă câ- 
teva ceasuri cu sine, pe lângă obsesia u- 
nui pen.bil sentiment de singurătate şi p= 
aceea a spaţiilor interplanetare, bineîn- 
țeles dacă și le va fi imaginat vreodată, 
contomplând rolul de staroste ceresc al 
căii lactee printre stelele înconjurătoare, 
oarecum în subord ne... Comparaţia nu-i 
deloc deplasată, de vreme ce pe această 
arteră mai mult decât principală se des- 
fășoară viaţa întreagă a oraşului. Datori- 
tă ei, în primul rând, Chișinăul a bine- 


meritat în ierarhia urbanistică a oraşe- 
“lor româneşti, ocupând măgulitor statis- 


tic rangul al doilea. Până și asupra stări: 
lor de suflet exercită o influență cumpă- 
nitoare. De pildă, iubiri'e încep în fața 
cinematografului Owpheum, sub privirile 
Greiei Garbo, dilatate, bolnave și tragice, 
incendiind inimile divin. Deasemenea, 
fiuturând complicate prapori pravoslav- 
nice, convoiul funerar nu cunoaște alt 
drum către locul de veri, 

Tramvaiele, și așa micuțe, par pe tra 
seul bulevardului minuzcule cutii, ori tot 
una, tramvaie în miniatură, al căror clin- 
chet se pierde stins, ca în pustiu. 

Terenul până aci în pantă, semndreaptă 
neted. Perspectiva s'a desch s luminoasă 


- și ai ca la un semn, în faţa ochilor încân-- 


taţi, inima orașului. Bulevardul se revar- 
să impresionant de atotcuprinzător. Do- 
mină şi supune totul. Clăairile, oricât de 
masiv ar fi construite, sunt mai curând 
pretexte pentru impozanța  majestoasă 
desfășurării lumii în spaţiu. 

Forfota lumii, la ora 5 după amiază, în- 
tre Bancă: și Grădina Publică, amintește 
cu 'îndu-oșetoare fidelitate, o imagină ui- 





20 MARȚIE 1943 === 


; 


strigat asa de 


tipe nume 


tată dim anii copilăriei, în care, ne amin- 
tim cu toţii, mult iubitul Guliver înlăn- 
țuit se sbătea zadarnic in țara uriașilor... 

Partea aceasta a centruiui se bucură de 
nsob.șnuită strălucire şi d:siincție. Vitri- 
nele magazinelor îți dau purința să veri- 
fici numaidecât autenticitatea lucrului de 
bun gust şi calitatea subțire, căci marfa 
poartă garanţia sigiliului „made in... Bu- 
curești”... 

Orbitoarele lumini ref:ectate în geamu- 
rile de cristal tac in sere fără ună și 
mai înaltă noapiea basarabeană. Deacum 
e ceasuu propice aglomerației marilor bu- 
levarde. Zgomoiu. tramvac.or starue în- 
năbușit, aproape suav dealungul șinelor 
depărtate 1ocmai în mijioe — unui vine, 
alu: se duce, amândouă aături — ș.incin- 
se de parcelăr; Vii pe care cresc în voe 
iavba grasă, cârciuimărese specific basa- 
rabene, crețe, cu un fei de brumăriu în 
ele şi altici de a-și pleca corola spre lu- 
mină, puț:ntel ca fioarea soarelui. 

In acest ceas al înserărilor Chișinâui 
vorbeşte inimilor cu un ton patetic. Nu 
singur, fiinaca luna credinc.o-sa obiceiu- 
lu. ei, și complice, disiilează, a fi isputit 
să spui, aromă de lum.nă captivantă. Şi 
cu recunoscuta ei acuitate ae simț poetic, 
nedesminținuu-și reputaţia nici de data 
această, ună piexhunvă buevaruul în- 
trua y:nui ae rara purival€, de umbre 
BUDSe ȘI Ce Lăin.ce Visa], 

Au răspuns ce.or dintâi chemări insi- 
duouse ae iuni, mcaniaoare muiyime de 
fere, cu ochiu de iosior, cu oprazu dia- 
fan şi luMunos, cu privirea cadă, cu su- 
râsul plin de anume încântări. Turbură- 
toarea ior prezenţa nu poate ii în noapiea 
de acuti Qecat cuniluița logică a eLiu- 
viilor s.derae năru.te de sus, peste iume... 
Poartă iestiv, rocinii de cuiori gingașe, 
toate; pălării din pai cu boruri fiuiură- 
toare, an:nând in partea stangă tandreţea 
înbujorată a une. imense i-0ri de mac. 
Vocule lor desmuerdăvoare, socoate poezia 
— „sunt mal palide decât lumina luni”. 
Deci nu ai îi de loe m.rat dacâ una dia 
fete desprinzându-se din rând, te-ar îi 
tâmpina, șoptindu-ţi: „inima mea este o 
intantă în rochii de paradă”... 

Exceptând consemnujui general și ira- 
plicit farmecului nopui, Primăria ocupă cu 
Micapăţanare pur ruCa:Ca ŞI NU ma pu 
țin respingătoare, latura de zeci de metri 
din îaţa necuprinsei grădini a Catedralei, 
fără muci o exuberanța, în linii plate, a- 
gasanț de unitorme; curoarea-i pământie 
respinge privirea şi v chinueşie, nu se 
lasă roo.tă nic: uneia din tnrumusețle pel- 
sag.ului natural. Vrand poate sa unpună 
prin mărime și grandios, edili: celuilalt 
secol, cand a foav ciădată Pr.măria, Sau 


întrecur în a ne prezenia deavaima, în- 


tr'o siinică dezordine arhitecturală acea- 
stă a.caLuue nibruua, din nenumnarate tur- 
nulețe şi muchii, teresire og-vale, scobi- 
tur. absurae in ziduri, baicoane cu butu- 
cănoase întiorituri medievale, creneluri de 
Pu;tali€. Luor.le 1şi 1ăC CULD in NOrnurue 
ei nevazuie, după cum un oarecare per- 
ciunat, să-i zicem Isidor Schor, comandă 
din birourile municipale ceior 350 de mii 
de locuitori ai orașuutui. 

Ne despăgubeşte insă din cealaltă parte 
reconforianta privelişte a Si.niei Cate- 
drale, cu lagădu:nja tihnei verde şi pioa- 
să eviavie. Parcul vasţ din care se 'nalță 
biserica, depărtează cu fermitate pol.io: 
nia stridentă a celor patru străzi încon- 
jurătoare, ridicându-i impotiivă zidul bo: 
gaiei vegetaț.i ce-o apără inveișunat. 
Frasini duioși, iarbă înaltă, alei înguste, 
chenare de fiori smălțuind carăruia por: 
nită de sub ornamentalul ar de triumf, 
cu' ceasornicul încremeniţ la ora XII. 

Locașul sfânt ecreiază în oraşul acesti 
instreinat o atmosferă de purificare. In 
dangălul grav al clopotului şi în toaca 
mărunțică a utreniei desluşești vibrând 
aceeaş istorică invocație. E destul să spu- 





AL. MATEEVICI 


nem că lângă zidurile Catedralei Chişi- 

năului ne-am înțeles sufletul robit pentru 

totdeauna pământului basarabean. Fiin- 

du-ne de atunci, amintirea clipei, ce este 
lumina pentru floare. 
* 

Din fața liceului Donici isbucnește cu 

înzuşirile ei unice, printr'o exuberantă 


e) 


de GEORGE DORUL DUMITRESCU 


vegetaţie, alunecând grăbit la vale în on- 
dulări măsurate, strada Universităţii nu- 
miță odinioară Mitropolitul Bănulescu” 
Bodoni, după ce mai întâiu a părăsit, în 
dreapta, zidul turnului de apă, boltit ca 
un melerez, în stânga grădinița, pe cat 
a sălcamiilor pe atâr domeniul liceenilor, 
TezerVvat eXCiusuV lipsei lor dela lecţii... 

Prvirile îţi sunt mângâiate de învălu.- 
toarele perspective aescn:se deaiungul e. 
Pe un runaal depărtat, vara, 1Mprec.3 
Vio-eL sau gris, se es.ompează muchea dea- 
laiui Răşcanovca, depașind targul vechi, 
de unde pornește panglica strazii se in” 
terpratează și totodată Justifică parcă, în 
învregime, graţiozitatea cartierulu pe ca- 
re-i străbate .A1 în faţă, coborind trep- 
tat, cate nuanțe de verue; coperamanuul 
CuSBlOr TOȘU aprins, piatra pavagiuuul gal- 
bioară, albul morior de caşian, caci sun- 
tem în Mai, cerul în puritatea cea mai 
e.ențială. kxact ca întrun tablou pictu- 
ral al earu: coiorit a tost ideaiizat pe de 
antregul. 

Prima întâlnire o are cu strada Mihaii 
KSogâiniceanu, ce parcurge drumul destul 
de ung ainire va:cul Cao: | şi câmpul 
lugubrei închisori, ln acest colţ se inaţă 
clădirea Seminarul ţeologic, clădire'prin 
destin sobra, unuară, ausieră, Spo,tă mo- 


“nanai, a-e câre. terestre deschise larg 1n- 


găduesc cântărilor liturgice un ecou dia“ 
tan, plin de ta.na cucern.că. Ceva mai de- 
parte, retrasă în interioiul curţii, împrej- 
muită de grilaj ruginiu, capela Semina” 
rului înăițând în linii dulci clopotnița 
verde, ducă smerită și modestă ca infă- 
țișare exterioară, pe atât de neistovită 
bogăţie: strânge în cuprinsul ei. Se deo- 
sebes în primul rând icoanele şi odoa-” 
rele vechi, prod:gios de argintate și au- 
rărite. 

De peste drum chiar, Prefectura vrea 
să însemne numai decât, din eleganța ce- 
lor două etaje și luciul scării din -mar- 
mură neagră, prestigiul de metropolă al 
Chişinăului. Reușește întru câtva, dând 
dela început mână de ajutor solemnitatea 
celor trei brazi, pururi verzi şi proaspeţi, 
boltind cetini brumate deasupra gheretei 
gardianului, paznic exclusivist, orgolios, 
sclivisit în tunica maron şi mustaa chi- 
nuită agresiv, ca vârfurile de spangă spre 
luminile ochilor, subordonându-se de fapt 
rolului său cu tăria, rareori flexibilă, a 


bastonuiui de cauciuc ce-i poartă sacerdo- | 


tal în paimele mănușilor de aţă aibă. 


De aci presimţi marea frumusețe de nă-. 


tăgăduit a orașului. Străzi mai sunt în 
Chișinău dar ca aceasta nuci una. Nu:sunt 
strazi, ci o iîniniresmată grădina. Un ca- 
reu trasat de o latură a grădinii publice, 
parte din strada Unirii și cealaltă a Uni- 
versității, închide în el o privelişte de 
neuitat. Farmecul stărue peste ani, în a- 
mintire, ca o obsesie. Fie cât de târziu, cel 
dintâiu gând spre Chișinăul de odinioară, 
se întoarce pe urma paşilor.tăi, evocator, 
nu altfel decât cum ai parcurs într'o sea- 
ră de August, bunăoară strada Iaşilor, în- 
văluită în umbră, cu puzderia stelelor că- 
zătoare şi sonoritatea apuape elagiacă ce-u 


» făceau castanele desprinse depe ram... 


E'ca o recomaindaţie apologetică a ora- 
şului, nițeluș cam lirică nu-i vorbă, cam 
romantică, dar nu mai puţin însutieţită de 
poezia gravă ce-o turbură şi adiiicește, 
pentru cine a trăit în; Chişinău, irezisti- 
bila-i chemare, 

Dar să:nu săvârşim o neiertată greșeală 
şi să rămânem aici. Copacii în convoiuri 
dese, fel de fel, arţari, tei, castani, săl- 
cioare mirositoare, plopi, anini şi paltiaul 
înmugurit cenușiu și pufos: cu ramurile 
lui avântate după cât mai multă lumină, 
stăpânesc locul ca o dumbravă și întipă- 
resc caselor, drumului, ogrăziior, de dimi- 
neaţă până seara, succesiv, nuanțele ver- 
delui dominator. Se simte o răcoare de 
pădure, aromă de crud, iar pe uluci, la 
ferestre, pe balcoane crese ierburi agăță- 
toare, grase, svâcnind de sevă. Florile își 
au şi ele împărăţia lor. Mușcatele roșii, 
verbinele mai ales, cimbrișor, rozetă sau 
regina nopţi:.. Locuinţele din piatră pon- 
gioasă, caracteristică Basarabiei, sue în 
câteva trent+ până la uşa fără geamuri 
dar în locul soneriei, având clopoțel de 
modă veche: nu apeşi să sune — tragi 
sârma şi răsună atunci pe dată, în toată 
casa clinchet cântător, la fel zurgălăilor 
dela sănii. Ori toț la fel, o sonată la pian, 
poate şi a lunii, dacă nu apariție lumi- 
noasă în prag, domnișoara Elvirina Tău- 
şan, băiaie ca sulfina, pieptănată cum pe 
vremuri, cu codițe împletite şi cărare, cu 
surâsul încântător, purtând pe umeri șal 
țesut mov și pe obrazul imaculat grop.- 
ele delicioane, ca două mărgăritare. 

Se mai întâmplă, nu e puţine ori, ca 
un mesteacăn, ocrotitor din firea - lui şi 
răbdător, să se înalțe în fața vre-unei 
case, „dădacă frumoasă“, argintie, cu co- 
roana dantelare prețioasă, continuu în 
tremur, oferindu-şi luminii frunzele nu- 
mai pe o muche. Mesteacănul nu-i deloc 


_înuţil, Vrea să promoveze, continuând și 


mai precis caracterul 
străzii Iaşilor. 

De îndată ce faci câțiva pași, spre 
dreapta, ţi se oteră, sclipind -ca o vilă, 


unic în Chişinău al 


dintre zidurile încărcate cu iederă și viţă 
sălbutecă, impunătorul aşezământ, liceul 
Hajdeu, la intersecția străzilor Regele 
Ferqinand și Universităţii. Se înalță în- 
tr'un siugur cat şi pare mai curând, gra- 
ție certe: concordanțe dintre aspectul lui 
tihnit și stilul arhitectonic, o vită sristo- 
crată, retrasă în liniștea bogatuiui pare 
înconjurător. Acolo, rondul — fastuos 
pendant — în care nu înfloresc niciodată 


. 


- 


plantele exoiice, cu denumiri necunoscute, | 


în cele două amfore neobișnuit de mari 

Au învăţat cea dintâiu carte aci, Bog- 
dan Petriceicu Hajdeu și Zamfir Arbore. 
Nume care inseamnă atat de mult pentru 
Basarabia. Amintirea acelor ani, în care 
stă acumulată o triumfală sinieză de viaţă 
naţională, a însutlent totdeauna, cu un 
magic avânt, tăcuta dar prezenta lor ima- 


gine, invocarea faptelor marețe pe care?: 


le-au desăvârșit. -Urmele viei lor oa și: 
Opera conşiințesc printz'o învarșunată in-, 
trasingenţa, printr'o mărturisire fanatică, 
cultul inchinat Basarabiei, veşniciei ei ro- 
mânești, Căci ce poate fi mai românesc, 
decât propovăduirea credinței în puterile 
de neintrânt ale neamului de unde porni- 
EEsa, CIeuhţa Treuia auc_€ori pri inima 
lor sângerândă. Sub acest îndemn, paju- 
Tei rUuseșii ÎruLașe,  OalOasă,  O0rtnsi,oare, 
i-au prescris neîndurători, încă depe băn- 
cie i:ceului, implacabua sentință de 
moarte. „Au pus-o sub blestem“. Cu atât 
ma! &guuuitur, cu cât adolescenţa .or fier- 
binte găsea în convingerile şi visele de a- 
tunci, intâia emoție, cea dintâiu iulgarare 
a dragustei de neam. Din clipa aceea 


pi 


“ 


chiar, ei au ştiut, ajutaţi fiind de o profe: 


tică viziune, că hotăririle moscovite nu 
sunt eterne, Și ca să mărturisească, mai 
târziu, predicând adevărul și ducând ast- 
fel lumina şi mai departe, le-a fost de- 
ajuns, într'o vreme când totul li se apu- 
dea despotic, conştiinţa lor neînduplecată. 
Au îndurat în acest chip și în sumbră 
desnădejde surghiunul, osânda nelegiuită 
din întunecata închisoare Petro-Pavlov- 
skaia, desgustătoarea  josnicie rusească, 
minciuna agresivă de esenţă turanică, 
ioamea, frigul, într'un cuvânt nefericirea 
întreagă a lumii. 

„Directorul Constantinovici se făcu 
roșu ca racul, apoi strigă, adresându-se 
către temnicer: „Duceți-l în celula întune: 
coasă“. Temnicerii se repeziră la mine şi 
mă apucară de mâini, mă târâră afară: din 
ceiulă şi aproape pe sus, m'au dus până lb 
celălalt capăt al coridorului. Unul din 
-temniceri deschise o ușe mică de fier şi 
mă împinse într'o celulă întunecoasă, jără 


- mici o fereastră. Ușa s'a închis, zăvoarele 


s'au tris... Imi aduc aminte că, în aceste 
momente de: patimă, treceau prin mintea 
mea boinavă amintiri din viața în liber- 
tate, din copilăria mea, petrecută în sânul 
familiei şi ta școală. Mă văd copil ca de 
vre-o patru cinci ani. Muma mea trăi 
încă, locuiam în Chişimău într'o casă mate, 
părintească. Era ziua intrării în oraşa 
icoanei Maicii Preciste din Hârbovăţ. 


(Zamfir Arbore: Temniţă şi exil). 


N'a plecat însă genunchii nici unul, pe 
lespedea nici unei rerunţări. Au trăit mai 
departe aceiaşi dramatică existenţă, având 
convingerea peclinţită că: sunt predesti- 
naţii unui binecuvântat destin îstoric ve- 
nit de dincolo de împrejurările protivnice, 

In schimb ne-au dat cărţile lor capa 
bile să întrunte orice amărăciune. Pagini 
neuitate în care durerile, câte vor fi avut 
de suportat, ecoul lor s'a stins, lăsând pe 
celălalt, mult mai viu şi mai firesc, Căr- 
țile ideale ale Basarabiei, apoteozarea tre 
cutului ei naţional. 


Zamfir Arbore intelectualul de rasă --L: 


i, 


„căruia, dacă ura reclama, arghilofilia, at 
rivismul, îi plăceau în schimb florile, ani: 
malele, oamenii şi cărțile“ — cu a sa cu 
prinzătcare şi lăudată cu atâta însufieţire- 
BASARABIA IN SECOLUL AL, XIX-lea, 
în care vajnicul luptător înseamnă cu ti- 
nerească dragoste şi matură înţelegare 
darurile de mare preţ ale pământului stră- 
moşilor săi. Carte, cum s'a spus, esenţă de 
Basaratie şi de frumusețile ei. | 

Dar mai ales Hajdeu, „crudul inamic al 
Rușiior“, Bogdan Petriceicu Hajdeu. Nu 
încape îndoială că titlul dobândit nu-i 
displăcea deloc omului ce era destinat să 
urască neamul rusesc nu numai din pri- 
cina naturii sale clocotitoare. Îşi asumă 
poate chiar şi privilegiul de a-l primi și 
purta cu toată recunoştinţa. Hajdeu cu 
noștea bine pe Ruşi. Fusese inrolat, pt 
timpul războiului Crimeei, în regimentu 
de husari Contele Radetzki. Ne  aducen 
aminte:: „plictisit de moscali și de form 
moscălească — iau în faţa mea sașca și 
fac șmotru“, peste puțin timp, își atribuit 
onoarea de a le fi întors spatele penin 
totdeauna. Nu atât din cauza restricțiile 
cazone, aproape inchizitoriale, ci mai mul 
nu ar fi de mirare, mirosului insuportabil 
nu eminamente ci prin definiţie rusesc, d 
cismelor de iuft — pe care totuși, proba 
bil să fi declarat cândva Hajdeu, cârni 
mei camarazi de arme atunci, erau încli 
naţi să-l preţuiască parfum — Odeur & 
Beganson (pronunţă ca ei, Odoâr di Bit 
sanson). 


pot tii An a E O O 
Taxa poștală plătiţă in numerar conform aprobării dir. Gie P. 1. T. Ne, 24.484.998 


să: