Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0023

Pui 


4 o p.. 
p 
A . 
At, : 
' E Mi bi 
DE s | ph ” 
AO ai Ci » 
Li bt şi ati & 


ANUL Lil Nr. 23 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
8OC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 28 REDAC 
MTA PRI e dai ŢIA şi ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL e 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de paie carate fa 500 ia BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 3 MBA TA 6 TU NIE 1942 
Ioserisă sub No. 163 Trib. Ifov particulare 12 luni 360 PREȚUL 6 LEI Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


6 luni 190 „ 





TELEFON 3.30.10 


a ea a e aa 


SPRE NEOCLASICISM 


Nu rămâne nesemnificativ fap- 
tul că poporul românesc, cu as- 
piraţiile sute de ami mărginite în 
orizontul subistoriei, a creat 0 
cultură de tip minor, o cultură 
folelorică. In momentul în care 
începeam să fucem istorie pro- 
prie, literatura populară era sin- 
gurul nostru suport spiritual, de- 
aceea Kogălniceanu și Russo au 
încercat să orienteze literatura 
către spiritul popular. Dacia Li- 
terară are acest merit de a fi va- 
lovificat în literatură propriile 
noastre puteri, de-a fi promovat 
n curent în concordanță cu des- 
voltarea noastră istorică. 

Oricât s'ar părea de paradoxal, 
„cosmopoliţii” dela Junime? au 
încercat şi ei o întoarcere spre 
noi înșine, au fost cei mui tipici 
conservatori.  Formaţi îm spirit 
filosofic german, înclinați spre 
speculație, au încercat să desco- 
pere priucipii permanente în €e- 
voluţia universului. Toate aspec- 
tele în cure se manifestă această 
evoluţie : cultură, etică, politică, 
ete., au la bază acelaș principiu 
imutabil : adevărul. Im filosofia 
romamiică germană Spiritul era 
identic cu Nulura, iar gândirea, 
ca totulitate a conceptelor şi exis- 
tenţa. ca totalitale orgunică, sunt 
identice în substanța lor ubiimă. 
Prin aceeași substanță comună €- 
tapele gândirii sunt aceleaşi cu 
«le naturii. Pentru junimiști, for- 
aţi în ucenstă şcoală, se împu- 
ned cu necesitate susținerea unei 
manifestări spirituale conformă 
cu stadiul de evoluție al naturii 
noastre intinne, udică o coresbon- 
dență între fond şi formă. Este 
îndeajuns de cunoscută activita- 
tea lui Maiorescu în uceastă nouă 
direcție « vieţii noastre culturale 
şi politice. EL a văzut că istoria 
noastră. deşi în bună parte iri- 
butară evenimentelor europene, 
nu ne permite maniiestarea țon- 


: Meli ARO 5 ABIT ILi , fcvunele.. 
LA 


culturii. apiisene. i 
Emâuescu, pornihd dela Hegel 
— cure susținea că ideea este 
conținutul esențial al unei opere. 
inr  mianifesiarea artistică tu- 
ai aparența sensibilă a ideii iz 
făce, odată constatarea că poezia 
nu 'este decât uspeciul exterior al 
umai idei care se găsește în adâni- 
cul sifleiului, în ceea ce el are 


ai speritic, în naţionalitate. Prin 
descoperirea puterii noastre de 


creație în naţionalitate, Eminescu 
n lărgit conservatorismul juni- 
mist până la limitele tradiţiona- 
lismului, 

Or, acest tradiţionalism  emi- 
nescian păstrează puternice legă- 
turi cu Semănătorul. Rostul a- 
cesiei reviste a fost de a da nea- 
mulai românesc o literatură care 
să pornească „dela el, deld ce e 
nai răspicat şi mai caracteristic 
în.el”. 

Continuatorul Semănăioruliui în 
zilele noastre este Gândirea. Cum 
vbserva Luciun Blaga într'un dis= 
curs lu Academie, Semănătorul 
ede românitatea mai mult pro- 
grunuatic, se mărginește mai mult 
la aparență, pe câtă vreme Gân- 
direa aspiră spre substanță, spre 
vainele projinde ale sângelui. și 
ale cerului, încearcă să realizeze 
o românitate de „stil”. lar Nichi- 
jor Crainic precizează : „Trecu- 
tul şi țăranul, în care se rezumă 
decirina artistică a Semănătoru- 
lui, e ceea ce noi continuând-o 
am numit în perspectivă istorică 
tradiționalism, acordându-i o mai 
lurgă  semniţicaţie de mit etnic, 
iar în perspectivă getuală autoh- 
tunism, acordându-i o semnijica- 
ție nai largă de mit foicloric”. A- 
dâncireu continuă in realitatea 
românească u dus la întregirea 
ideologiei gândiriste cu o notă de 
urtodozism, 

Creurea statului romanesc este 
consecința difuzării în țările noa- 
stre a imdividualismului iluminist 
ul cărui corelat spiritual este ro- 
mantismul. Pierre Lasserre în Le 
nomantisme francais dă această 
definiție romantismului: „un 
parti pris d'individualisme absolu 
dans la pensete et dans le senti- 
ment”. Mişcarea romantică. dela 
Dacia Literară, Seinănătorul, 
Gândirea a fost un factor hotă- 
ritor în întemeicrea şi consolida- 
rea statului nostru modern. 

“Pimpul a împins însă acest in- 
divudualism către jorme extreme, 
manifestate în domeniul politic 
printr'ui anarhism der gogic, iar 
în domeniul culturii printr'un 
„anarhism poetic”, printr'o adân- 
cire în fondul muzical al indivi- 
dualității, încât pe bună dreptate 
J. Bende consideră simbolismul 
ca un al doilea romantism. Odată 
cu înprumutul îndividualismului 
politie, sa ivit la noi tendința de 
a dijerenţia literatura de conţi- 
nutul spiritual pe care încercu 
să-l consolideze tradiționalismul 
și u o sincroniza cu mișcarea li- 
terară a Franţei. Printr'un exces 
de 2ndividualism, generațiile pos- 
tbelice nu său putut integra în 
conținutul spiritual al neamului 
şi au căutat drumuri înafară prin 


udoptarea formelor culturii apu- 
sene. Teoreticienii curentelor de 
avangardă au frânt continuitatea 
de direcție pe care trâdiționalis- 
mul încerca s'o consolideze în 
cultura noastră. A sincroniza lite- 
ratura noastră cu toate derivaţiile 
anarhice dle simbolismului fran- 
cez, însemnează a atinge prin- 
tr'un salt forțat, un punct la care 
Francezii au ajuns printr'o evo- 
luţie normală. Pentru ei simbo- 
lismul este Jorma firească pe care 
a luat-o accentuarea individua- 
lismului romantic, pentru noi este 
o formulă la care uu uderut cei 
care nu se poi integra în spiri- 
tualitatea neamului, cei care de- 
păşind tradiția încearcă să rea- 
lizeze o artă internațională. Așa 
se explică prezența Evreilor în 
conducerea acestor curente. 
Simbolismul, ca o excesivă. în- 
clinare spre elementele formale 
ale poeziei, — întrebuințând un 
termen cu înțelesul ce i-l dă Nae 
Ionescu — ca tip de cultură este 
baroc. Dacă poezia pură este un 


o consecință a individualismului 
excesiv, are corespondent pe plan 
cultural curentele futuriste, da- 
daiste etc., cu alte cuvinte toate 


formulele cu care vrem să de- 
numim derivaţiile simbolismului. 

Impotriva excesului republican 
a pornit „Acţiunea Franceză” a 
lui Ch. Maurras. Al. Thibaudet 
spune că mişcarea acestuia este 
neoclasică. 

Neo-clasicismul ca tip de cul- 
tură este o sinteză o romantismu- 
lui cu clasicismul, este o formulă 
care cuprinde valorile permanen- 
te ale fondului exprimute într'o 
formă corespunzătoare. E o trăi- 
re a esenţialului manifestată în 
forme care răspund unor nece- 
sități interioare, impuse nu de 
școli literare, ci de trebuințele 
intime ale actului de creație. Neo- 
clasicismul. promovează adevăra- 
ia artă, căci creaţie însemnează 
tocmai această depășire a ceea 
ce este dat, însemnează partici- 
pare la ceeu ce este veșnic. Arta 


neoclasică nu reține elementele 
accidentale ale fondului, ci pe cele 
stabile, - permanente, + deschide 
perspectivă uriașe, pentru a cu- 
prinde raporturi ultime, este o 
privire spre absolut, o viziune. 
Vremurile noastre - vădesc o o- 
rientare spre neo-clasicism. Cul- 
tura noastră va trebui să rețină 
din fondul creaţiilor de până a- 
cum permanențeie valorile ab- 
solute, pe care să le îmbrace în 
forme adecvate. -Odată cu lichi- 
darea  demagogiti în domeniul 
politic — îmdiferent în ce formă 
de stat se manifestă — și cu con- 
sotidarea monarhiei, a stabilităţii 
pe care o dorea Eminescu şi pe 


care astăzi o dorește pentru Fran- | 


ţa Ch. Maurras, clasicismul va 
trebui îmbinat cu romantismul 
în creaţii autentice. Eminescu ră- 
mâne punctul luminos în singu- 
rul drum pe care trebue să se 
îndrepte cultura românească. 


EUGENIU TODORAN 


capitol firesc în literatura fran- 
ceză, iar Abatele Bremond și Paul 
Valery se bucură de o deosebită 
consideraţie, barocul îinprumutat 
de noi sub jormula simbolistă nu 
apare ca o depăşire a fondului 
printr'un exces de jormă, ci ca o 
producție a celor complet lipsiţi 
de acest fond. Apare ca o rip- 
tură cu trauiția mișcării rornan- 
tice, manifestată în forme exu- 
gerate, condamnabile. 

Un poet german făcând devse- 
birea între clasicism şi roman- 
tism, spunea că arta clasică avea 
de reprezeniat  jinitul material, 
iar cea romantică infinitul spiri- 
tual. De aici urmeuză că în ro- 
mantism producțiile artistului nu 
suni identice cu ceea ce dorea ei 
să exprime. Ca tip de cultură, ro- 
mantismul  însemnează  vință 
lăuntrică puternică, un fond pen- 
TU Aer f OPRI 8 tobe 
toare. Dimpoirivă, în ctosieta e 
producțiile artistului sun iuenti= 
ce cu ceea ce dorea el să expri-- 
me. Ca tip de cultură, clasicismul 
însemmează echilibrare, armoni- 
zare a jondului cu forma. ldea- 
lul Grecilur untici : kalo kagatia 
era prin excelență clasic, 

In lteraturu noastră Eminescu 
și Maiorescu, romantici ca struc- 
tură, în ce privea !ipul de cul- 
tură către care tindeuu, erau cla- 
sici. In ei, ca și în bună parle 
din membrii Junimii, sau armo- 
mizat mai perject Spiritul cu Na- 
tura, cugetarea cu existența,: fon- 
dul cu forma, 

Pe plan politic, democrația 
—— ca expresie a indi:idualismu- 
lui — este-un corelat al roman- 
tismului, monarhia, — ca expre- 
sie a stabiliiății, a 'echilibrului — 
este un corelat al ciusicismului, 
iar republica — expresie a for- 
malismului — este un corelat al 
barocului. Demagogia, care este 








Insuși faptul că se vorbeşte a- 
desea de raportul dintre pubLe 
şi scriitori invederează că există 
o delimitare, un hotar între obii- 
gaţiile omului comun și ale omu- 
lui de litere sau de știință, ale 
intelectualului, Iar amănuntul is- 
toric că scriitorul a privit de 
multe ori publicul, căruia totuși 
îi adresa mesajul cărților sale, 
dela înălțimea care a făcut po- 
sibilă distanțarea afişată de par- 
nasieni sau simboliști bunăoară, 
în timp ce, pe de altă parte, pu- 
blicul i-a numit uneori pe poeţi 
„lunateci”, chiar nebuni”, con- 
siderându-i inadaptabili la -con- 
diţiile vieţii trăite de el și inspi- 
rându-i din această cauză oare- 
care compătimire, pune în lumină 
nivelul superior, din a.tă „lume”, 
la care participă obligaţiile omu- 
lui de'litere sau de știință. 

Unii esseiști au dus originea a- 
cestei conștiințe a superiorității 
intelectualului până la începutul 
secoiului al XIX-lea, când ro- 
mazit.cii încep a vorbi de desti- 
nul major, de misiunea profetică, 
incredințată de sus, a poetuuui. 
Parnasienii fac din această con- 
știință a superiorității un motiv 
da detestare a publicului, deta- 
şându-se astfel de viaţă. In ace- 
laşi fe! au procedat și simboliștii. 
In orice. caz, se pare că acest pro- 
ces de detaşare, de inchidere a 


da liga die 


















































intelectualului în sine însuși, se 
accentuează începând din jurul 
anului 1870. Orgoliul distanțării, 
al turnului de ivoriu, ia ceva mai 
târziu forme absolute la un Mai- 
larme, la Paul Valery. Acest apo- 
geu este explicabil prin aureola 
pe care o iradiază în jurul omu- 
lui gândirea. individualizantă a 
veacului trecut, în care un Renan 
susținea că omul nu aparţine nici 
limbii, nici vasei sale, ci numai 
lu: însuşi, fiindcă el e o. fiinţă 
liberă, cecace înseamnă morală. 
(In schimb, Barres îi va răspun- 
de acestuia. că ceeace este moral 
e dea nu te voi liber față de 
rasa ta). Dar' răsboiul mondial 
trecut îi silește pe intelectuali să 
revină la viață, urmările lui îi 
solicită pe scriitori să descindă în 
lume, să adere la frământări, la 
partide, la lupte. Chiar apologe- 
tul disponibili tății, Andre Gide, 
va adera cu sgomot la comunism. 
Julien Benda a înfierat această 
„trădare a clericilor”, a intelec. 
tualaor, căse, dură a, ar trebui 
să m'aibă nic: măcar famnilie; să 
urmeze căile spiritului uitând tot 
ceeace ține de pământ, cum i-au 
urmat “apostolii pe Iisus, Benda 
e profund nemulțumit de clerici: 
contemporani ce proclamă vela- 
bilitatea spiritului numai în mă- 
sura în care el nu se eliberează 
de pământ. nu se desrădăcinezază, 
iar roadele gândirii sunt accep'ate 


TRAIAN BILŢIU-DĂNCUŞ 


ZEI 


de ION ȘTEFAN 
numai în măsura în care ea-și 


înfige rădăcinile în solul matal. 


Totuşi, nu aceasta e importanţa : 


problemei. Un intelectual poate 
fi înrădăcinat, dar în acelaşi 
tmp să nu participe la obliga- 
ţiile omului comun. E adevărat 
că geniul nu e produsul unei 
nații, că el, dimpotrivă „o onorea- 
ză prin prezența sa ca un nobili 
dar al cerului, că un om de ști:n- 
ță sau poet își reprezintă nația 
prin simplul fapt -al existenţei 
sale, independent de atitudinea 
lui faţă de problemele momen- 
tane ale acestea. In consecinţă, 
ceeace este important e “a el să 
nu adere, să nu-şi facă din ope- 
ră un mijloc, un îimstrument de 
iuptă în slujba unor interese efe- 
mere. Opera trebue să fie oglin- 
dă a inteligenței desinteresate. Și 
aceasta presupune d.stanțarea nu 
de public, ci de obligaţiile lui, 
pecetluite de caducitate, 

In definitiv, detașarea nu in- 
clude disprețul lumi. Dimpotri- 
vă, murmurele acesteia, durerile 
ei se aud mai distinct dela dis- 
tanță. lar această detaşare a în- 
telectualului nu e nici dela 1870, 
nici dela 1800. Ea există de când 
se știe că intelectualul este pur- 
tătorul ideilor și că acestea, i- 
deiile, au fost şi vor fi regine, că 
ele conduc, 

















Pastorală maramureşană 





Traducere şi original in proză 


Am încercat să arăt!).cât de zadarnice 
sunt, din punctul de vedere al: unei reale 
trăiri, traducerile de poezii dintr'o limbă în 
alta. Pie că se dorește o operă de popu- 
larizare, căutând răspândirea frumoaselor 
cugetări și expresii străine în limba noastră 
pentru cei ce nu le pot cunoaşte în original, 
fie -că se încearcă o operă oarecum propa- 
gandistică, urmărind, prin prezenturea 0- 
perelor de seamă ale marilor noşiri: crea- 
tori _în . Jimbi străine “să: se dovedească, 
“așa oua Alecsăări a incercat-0 atum  u- 
“proape o sută de ani, traducând în limba 
franceză din poeziile noasţre populare, că 
şi noi, aici unde ne aflăm cam ignorâţi şi ne- 
dreptățiţi, avem o literatură cu producţii de 
seamă, uneori demne de a sta alături de ale 
marilor artişti de oriunde, vădind astfel po- 
sibilităţile intelectuale ce le posedăm, rezul- 
tatul este tot negativ. In ce priveşte partea 
propagandistică, este ușor de înţeles, după 
cele spuse în articolul anterior, că traduce- 
rea oricărui poet în limbi străine va fi, în 
mod incontestabil, inferioară originalului, 
sirăină chiar de farmecul lui. Poeţii noștri, 
ozicât de mari au fost şi vor îi ei, sunt con- 
damnaţi deci să 'nu fie niciodată „univer- 
sali“, să rămână toţdeauna mari numai în 
cadrul neamului lor, atâta vreme cât limba 
românească va fi vorbită numai de noi. 
Căci numai cel ce va şti bine românește va 
putea „înţelege“ pe Eminescu, după cum nu- 
mai cine știe bine limbile străine poate 
gusta întregul farmec al poeţilor străini. Aici 
stă. şi cauza pentru care mulți se întreabă 
adesea ce face marele prestigiu al unuia sau 
al altuia dim marii creatorii literari ai lumii, 
în opera căruia ei nu află nimic deosebit. 
Acești oameni cunosc pe Villon, pe Goethe 
şi pe oricare alt mare poet, lăsând la o 
partie ipoteza că fenomenul se petrece în- 
tr'o epocă în care formațiunea receptivităţii 
poetice — care joacă un rol foarțe însemnat 
și care nu este numai un instrument ima- 
terial creat de natură odată cu individul — 
nu era încă desăvârșită, sau din traducere 
sau fără să fie: familiarizați cu toate nuan- 
ele limbii originalului. In ce priveşte par- 
tea de răspândire, după ce s'a spus că ideea 
sau subiectul, singurele care s'ar putea trans- 
pune cu fidelitate, în lirică sunt însemnate 
în măsura în care fac o unitate ireductibilă 
cu forma, se înţelege că nu vom putea da 
ce este mai preţios: nimic din ceea ce coims- 
titue esenţa poeziei. Traducerea în proză, 
care ar fi cea mai credincioasă din punctul 
de vedere al subiectului şi ideii, a sonete- 
lor lui Petrarca n'ar da mici cea mai palidă 
convingere despre justificarea renumelui -a- 
cestui poet şi despre frumuseţea poeziei lui. 
Vom avea ceea ce ar fi fotografia, uneori 
foarte reuşită, alteori nici atât, a unei flori, 
dar niciodată floarea însăși, cu prospeţimea 
cei vie şi parfumată. 

S'au arătat consideraţiunile multiple pen- 
tru care orice încercare de traducere este 
sortită eşecului, ca reproducere a originalu- 
lui, şi s'au sintetizat toate argumentele în 
cunstatarea că orice operă de artă adevărată 
este, ca ideile lui Platon, unică, deci nu 
poate fi concepută decât într'o singură 
formă : nimic nu se poate clinti din ceea ce 
este desăvârşit. Limba este în definitiv un 
material plastice ca oricare altul: Și după 
cum niciodată o capodoperă sculpturală nu 
poate fi concepută decât tăiată în blocul de 
piatră —._ unele chiar pretind anumite pie- 
tre — şi nu poate fi redată în întregimea 
efectelor ei nici lucrată în lemn, nici tur: 
nată în bronz, necum prin pictură sau prin 
literatură, tot astfel operele literare deplin 
realizate - nu pot avea ființă cu totalitatea 
pregnanţei ce le-a fost concepută decât 'în 
materialul în care și-au cerut expresie şi în 


1) Articolul: Traducere și original în poe- 


(Urmare în pag. 2-a)sTI! Regie, Universul literar nr. 21, 13/V/1942, p. 1. 
“ x * 4 - . La 


“AVN Ve 


A 


zi 


de G. C. NICOLESCU 


care s'au încorporat devenind „poezie”, adică 
devenind oarecum realitate materială din 
inexistenţă. Ajungând însă la acest punct de 
vedere, se poate pune întrebarea dece proza. 
care de asemenea este operă de artă literară, 
ar ieși în afara acestor norme şi n'ar fi, ea 
însăşi, intraductibilă. 

Intr'adevăr, aproape fără excepţie, pro 
blema aceasta a relaţiei între original şi 
taducere s'a pus numai pentru versuri. Un 
consens ' gquasi-unanim. recunoaște perfecta 
îndreatățire a trauucerilor.în- proză, socutin- 
du-le dăcă nu fidele, în orice cuz mult mai 
puţin trădătoare decât cele de versuri. In- 
contestabil că în chip practice lucrul stă în- 
tro măsură cam așa. Este interesant. îusă 
să vedem dece și dacă nu cumva concluzia 
la care ajunsesem că unicitatea operei de 
artă face imposibilă cea mai mică schimbare 
mar fi valabilă la proză — ceea ce ar şubrezi 
mult autoritatea punctului ae vedere sta- 
bilit. 

Sunt, în mod evident, multe deosebiri în- 
tre proză și poezie. Nu este vorba numai de 
deosebirea școlărească a rimelor care în cea 
dintâi nu există, ci de deosebiri fundamen- 
tale în mijloacele lor de expresie. Versul cu 
şi proza nu sunt altceva decât instrumente 
deosebite de expresie, pe care creatorul le 
are la dispoziţie pentru ceea ce-i impune 
întruparea creaţiunei, aşa cum artistul plas- 
tic simte necesitatea de a înfăţişa unele lu- 
cruri în creion, altele în ulei și altele în 
aquarel, după cum îi pare că fiecare va fi 
mai pregnant, mai expresiv. In versuri crea- 
torul încearcă să-şi dea direct „poezia“. Prin 
funcţia expresivă nouă, prin atmosfera li- 
vică căreia îi dă naștere, prin muzicalitatea 
interioară, cuvântul capătă o valoare mira- 
culoasă neașteptată, generatoare de poezie. 
Subiectul şi ideea nu însemnează nimic în 
versuri, In proză, fie că este epică, fie că 
este dramatică, poezia nu se naşte numai 
din încântarea în care ideea și expresia fac 
una. Epica şi drama trebue să ţină seama 
de „subiecte“, de „idei“, de conflicte. Fireşte, 
toate sunt numai pretexte; esențială rămâne 
numai realizarea. Dar realizarea depinde şi 
de modul cum sunt încorporate aceste „pre- 
texte“, căci în proză nu mai avem direct 
„poezia“, ci, prin anumite materialuri con- 
crete pe care scriitorul le pune la dispoziţei, - 
fiecare o scoate oarecum speculativ. Cuvân- 
țul, fiecare în parte şi cu atât mai mult în 
ansamblul ce-l formează, în proză mu mai 
are valoarea miraculoasă care, făcând din 
el o imagină, o materie iradiantă de poezie, 
să-l ridice din semnificaţiile lui obişnuite 
îu- vorbire, ci rămâne foarte adesea cu tunc- 
țiunea lui noţională, pentrucă trebue să ne 
întățişeze mişcări, acţiuni şi, mai ales, să ne 
reproducă fragmente din convorbirile eroi- 
lor care sunt oameni ca noi, convorbiri unde 
mai totdeauna vorbele păstrează caracterul 
lor intelectual. Nu mai puţin cântăreşte sti- 
lul fiecărui scriitor. Suut unii care utilizează. 
foarte. rar imaginile, mulţumindu-se, cum 
fac. în deosebi scriitorii realişti, să redea 
faptele fără nicio căutare de etect, cu sim: 
plitate, firește, alegându-le fără îndoială, 
da rexprimând totul direct, ca Rebreanu: 


„Glasul plutomierului rămase. în sufle- 
„tul lui Apostol și după ce se închise upu, 
„ca um izvor de speranțe luminoase. Ii 
„bătea inima năvalnic, voioasă: [i părea 
„rău că ma trimis o vorbă bună pentru 
„Ilona, dar se mângâia că poate în curând 
„îi va spune el însuşi măi multe... 

— Cine. ştie? îngână cu bucurie. Nu- 
„mai. Dumnezeu. ştie ce poate aduce cea- 
SUL». 

„„Se uită încrezător pe fereastra cu cru- 
„cea cafenie. Amurgul trăgea pe furiș 
„obloanele întunericului“, (Pădurea spân- 
vuraţilor, ed. V, p. 338—9). 





(Urmare în pag. 3-a) 





2 


ay 








Pe scurt 


Viitoarea premieră a „leatru- 
lui din Sărindar“ nu va fi, așa 
cum au anunțat toate revistele 
de specialitate: „,Pescuitorii de 
balene“. Această piesă a fost 
scoasă din repetiţii, fiind soco- 
tită prea serioasă pentru sta- 
giunea de vară. Așa că viitoarea 
premieră a „Teatrului ain Sărin- 
dar“ va fi o farsă germană, la 
traducerea căreea lucrează ac- 
tualmente Radu Beligan. 





























Piesa lui Carlo Veneziani s.les- 
chideți ferestrele” care se va pre- 
zensa n curând pe scena Teatrului 
Municipal, cu d-na Lucia Bulun- 
dra şi d. Soreanu în rolurile prin- 
cipale, este tradusă de d. Ion! 
Frunzetti. Avem astfel certiludi- 
nea că vom asculta un text lipsit 
de asperităţile cu cari ne- u obiş- 
muit ceilalți traducători, 


Comedia „Sgâtia“ care se va 
prezentă în curând pe scena 
Teatrului „Muncă şi Lumină“ 
este scrisă de d. col. Ionescu Mo- 
rel, după o idee din cunoscutu: 
roman „Mein oncle et mon curâ“ 
al îui Jean de la Brâte. 


O noutate care îi va surprinde 
pe cetitorii noștri: Spre sfârși- 
tul viitoarei stagiuni va lua fi- 
ini o nouă companie teatrală. 

umele celor trei noui direc- 
tori asociați: d-nii Mihai Po- 
pescu, Radu Beligan și Marcel 
Angelescu. 





MARCEL ANGHELESCU 


Nu este un sidiplu proect ci 
un fapt aproape împlinit, 

Iar vedetele femenine ale tru- 
pei, bănuim că vi le închipuiţi 
şt dumneavoastră: Nineta Gusti 
şi Fiti Harand. 


Dulce limbă românească ! 

lată ce titlu cetim în ultimul 
număr al revistei Cortina: „Ono- 
maâstica lui George Vraca“. 

Titlul este scris cu litere de-o 
schioapă. Și este vorba de „o- 
nomastica” de 25 ani de teatru, 
a lui George Vraca. 

Pe când „aniversarea“ numelui 
de, botez al lut Vraca? 


După marea biruinţă a d-lui 
Fernando de  Ctrucciatti, cu 
„Mirra“ de Alfieri, aşteptăm cu 
nerăbdare o nouă piesă pusă în 
scenă de eminentul director de 
scenă italian. Nădăjduim ca 
aşteptarea noastră să nu fie de 
prea lungă duraţă. Nu degeaba 
se numeşte rubrica noastră: „Pe 
scurt“, 


Marele merit al d-lui Soare Z. 
Soare, directorul de scenă al pie- 
sei „Ultima noapte“ este acela că 
a izbutit s'o prezinte în condiții 
excelente pe tânăra actriță Mimi 
Botta, interpreta principală a pie- 
sei. Nu ne împăcăm, însă, cu 
chipul în care d-l S. Z. S. a în- 
țeles să prezinte pe scenă visul 
fetei tuberculoase, Agness. N'am: 
remarcat nici-o deosebire între 
gesturile actorilor în tablourile 
cari se petreceau în viața de toa- 
te zilele și acelea cari se petre- 
ceau în vis, 


Pe  scenae cinematografului 
„Paradis“ (fost „Roxy“) au în- 
ceput să se prezinte spectaco- 
lele trupei A. B. C. 

Primul spectacol: un fel de 
comedie-revistă, „Frumoasa E- 
lena“ în 8 tablouri şi... 40 de mi- 
nute. In prologul revistei, acto- 
rul Groner declară în versuri că 
„publicul e prost şi înghite ori- 






ce“. Și, pe urmă, ceilalţi actori 
se străduesc să arate că George 
Groner are dreptate. 
“Iar publicul, . bineinţeles, „in- 
uhite“ fără să crâcneuscă acea- 
„stă peltea muzicală, pe numele ei 
„Frumoasa Elena”, | i 
TRALL. 











UNIVERSUL LITERAR 





NEO ODLDA MDA 


Portret la 25 ani Ce ne place la... ECRAN 


de teatru 





re e ra 


GEORGE VRACA 


lată-l pe Geomge Vraca la 
un pătrar de veac de viaţă 
zămisiită de el între rampă 
şi rivălți; în ciuda celei mai 
chinuitoare dămiri care nu-ţi 
lasă decât mulțumirea că 
Vi-ai făcut datoria, George 
Vraca respiră acelaş avânt 
rez primii ani de conserva. 

T, 

El, prea bine, nu se regă- 
sește în mijlocul generației 
lui, ci furat la brațul tine- 
reții actoricești, asediază a- 
lătuni de ea, mereu ca în pri- 
mii ani, Casa Noastră, Casa 
frunților înalte din dea; 
românesc; Casa sprijimită de 
umerii dui Gr. Mamoleseu, 
Const. Nottara, Aristide De- 
metniade! 

Şi ponţile ei s'au deschis cu 
mult în urmă... Umbrele ma- 
rilor plecaţi s'au ilumihaţ și 
pragul Casei s'a lăsaţ trecut 


Totuși, proteguit fiină de 
pereții cari îmncunună, Vraca 
își ște zi de zi obrajii de 
răsuflui publicului care îi 
cere să se dărutască cu tot 
prisosul adus din Casa Noas- 
tră, Poate George Vraca dacă 
nm și-ar descămea îm fiecare 
seară cu atâta dărnicie sufle- 


EI tul plin de polenul înăfțimi- 
ii low îngăduite doar celor mi- 
eri 


ar fi cel mai trist om 
goe cândva. 

e aceea, nu dacă pu. 
blicul în acea ecari de Trtai 
eur a simțit um tremur de 

escărcare a stintei bunătăţi 
treaz al aceluia 

care nu era de data aceasta 
decât Omul Vraca, Oare nu 
S'a făcut înţeles de către cei 
din sală prin selipirea unor 
ochi de copil emeționat, că 
pentru ei, al 26-tea an de tea- 
tru nu este decât un început?! 
Al 26-lea an: de risipire a bu- 
nuzilor care au crescut timp 
de un pătray de veac, Căcl în 
teatru aduni pe tece zi, ca să 
imipenti îm două ore trecute 

ns, 


George Vraca la 25 ani de 
teatru — trăiţi memeu cu pa- 
Siunea celor douăzeci de ant 
ai începutului! — este reven- 
dicat pe drept de către actorii 


imi tineri; pentru harul dat de 


Cel de Sus, pentru credinţa 
pe care o păstrează în arta 
pe care o face, pentru uitarea 
cu care se dăruiește, pentru 
tinerețea, lui veșnică! 

George Vraca are abia 25 
ani de viață în teatru! 

N. AL. T. 





— GO 







7 
iuii George Vraca ne îndeamnă, 
dapă atâtea eiogii 'semnate de 
fruntașii scrisului românesc şi 
după discursurile ce am ascul- 
tat, să aducem aminte cetitorilor 
acestei rubrici de câte ori ne-am 
silit să dovedim aci că teatrul 
nu şi-a putut îndeplini înalta lui 
misiune, decât în epocile în care 
a fost slujit de actori excepţio- 
nali. 

Numai când un actor s'a fă- 
cut iubiţ, până la idolatrizare de 
public, numai âtuici, din mii- 
locul acestei adoraţiuni a mulți- 
mii, a sporit și puterea teatrului. 

George Vraca nu este — cult 
spun unii — „un răsfăţat“. 

Este în el o putere dominatoa- 
re, care-l aşează în conștiința 
publicului, dincolo de întâmpla- 
re şi de capricii. 

El stăpâneşte o epocă. 

„ Jată pentru ce tinerețea lui 
George Vraca, ne bucură cât și 
biruinţa lui. 

E un semn că epoca sa va dăi- 
nui încă multă vreme, aşa în cât 
gloria actorului să devie gloria 
"Teatrului Româneşe. 


ECRAN A. B. C. 


este o nouă formulă de teatru 
pe care d. Sică Alexandrescu 0 
va experimenta pe scenele unor 
mari cinematografe din Capi- 
tală. 

Spectacolele de musik-hall în 
pauzele filmului, sunt foarte a- 
preciate în alte ţări. 

La noi, din păcate, cu rare ex- 
cepţii, pauzele filmului au prile- 
juit cele mai naive și mai vul- 





N G =— 





j SĂRBĂTORIREA gare exiiţii. Programele, revuis- 


tice din jinematografele Capi- 
talei au făcut cel mai prost ser- 
viciu teatrului românesc, 

Noutatea ce ne făgădueşte azi 
d. Sică Alexandrescu, în cadru! 
unei activități dirijate de condu- 
cătorii societăţii  Cooperative 
„Filmul Românesc“, va avea da- 
rul să provoace odată cu intere- 
sul publicului şi o revizuire a 
programelor” teatrale din cele- 
late cinematografe cari nu fac 
parte din consarţiu. 

In chipul acesta, se va ajunge 
treptat, după legile implacabile 
ale concurenţei, la un anumit 


nivel artistic, dela care nu-şi va - 


mai putea îngădui nimeni să co- 
boare, 


CAROL AL III-lea 


și Anna de Austria, este o co- 
medie de Mannfried Râssner, des- 
coperită de Ion Aurel Manolescu. 
Aplaudată pe' toate scenele ger- 
mame, „Carol al III-lea şi Anna 
de Austria”, nu aduce în scenă 
un conflict istoric ci unul... amo- 
ros. 

Personagii suni, ca și 
„ADAM ȘI EVA” numai două. 

Iată pentru ce socotim că suc- 
cesul de curiozitate pe care îl va 
provoca noul afiș, lansat de Ion 
Aurel Manolescu, va aduce după 
ei şi succesul scontat de tânăru) 
şi neastâmpăratul descoperitor al 
pieselor în 2 persoane și dacă în 
rolul „Annei de Austria” va apa- 
re, așa cum ni sa spus, d-ma El- 
vira Godeanu, succesul va fi de- 
plin şi, se înțelege, fructuos. 


8. 


în 


D. 


Cercurile lui Arhimede 


(Urmare 


Renan însuşi își are un pţe= 
mergător în Plutarch, care de- 
asemenea credea că omul nu e ca 
o plantă, făcută pentru a rămâne 
mibilă şi care să-și aibă rădăci- 
ile înfipte numai în solul în 
care s'a născut. Socrate, în în- 
chisoare, își destăinue credința 
că înţelepciunea nu poate fi a- 
tinsă fără o continuă detaşare 
de viaţă, de implicaţiile felurite 


meditaţia căruia va veni sgomo- 
tul luptei pământene, va striga 
soldaților ce-i călcaseră desenu- 
vile dn nisip: Nolli tangere cir- 
culos meos! Cuvintele acestea 
sunt de fapt o ripostă a intelec- 
tuatului, surprins în clipele me- 
ditaţiei de incurstunile vulgulu. 
în zona lui de linişte, la solici- 
tarea pe care acesta i-o face de 
a partie pa la condiţiile, vieţii lui 
comune, 


ale acesteia. Iar Arhimede, peste 


din pag. 1-3) 


S'a spus, în definitiv, că orice 
epocă mare a istoriei a tras o da- 
limitare netă între normele aph.- 
cabile :ntelectualuiui, reprezen- 
tanților spiritului şi cele aplica- 
bile omului de rând, reprezen- 
tanților forţelor talurice, cum se 
zice cu o formulă devenită mo- 
netă curentă, 

In asemenea epoci înfloritoare, 
de mandarinat intelectual, n'meni 
nu s'a gândit să ceară filosofului 
să adere la un partid politic, ar- 
tstului să devină un luptător. 


seu muncitor: manual, iar preo-. 


tulu! să se bată, pentmucă există 
o incompatibilitate funciară între 
vocația lor și a noastră. Cei ce 
se devotau spiritului erau scutiți 
prim acest fapt de orice obliga- 
ție care ne incumbă nouă, ca 


„formarea umei situații sociale, in- 


temerea unși familii, :angrena- 


ROMALD BULFINSKI 


Credem că orice spectator îl 
admiră pe maestrul Bulfinski, 
Noi îl admirăm și îl iubim. 11 ad- 
mirăm penirucă este un „domn, 
atât pe scenă, cât şi în viața de 
toate zilele. Şi îl iubim, pen- 
tnucă l-am văzut interpretână 
cândva rolul lui Falstaf?. 


RADU BELIGAN 


Mai ales ne farmecă inconș- 


tiența lui. Pe semne că nu sa pri. : 


vit mici-odată într'o oglindă și 
nu și-a ascultat glasul, atunci 
când s'a hotăriţ să se facă actor 

Și pentrucă avea ceva ce nici 
în oglindă nu se putea zări și nici 
cu urechea nu se putea auzi, pen- 
trucă avea talent, Radu Beligan, 
uritul, a fost primul învingător 
din această tânără generație de 
băeți Jjrumoși. 


PUIU LANCOVESCU 


Din păcate, sunt foarte mulţi 
oameni cari îl admiră pe lanco- 
vescu pentru măestria cu care 
știe să „tapeze” lumea de bani 
și pentru „șuetele” pe cari le dă 
prin cafenele. Acești oameni se 
duc foarte rar la teatru. Acești 
oameni nu l-au văzut pe Ianco- 
vescu în „Impăratul”. Căci a- 
tunci l-ar admira pentru un sin- 
gur motiv: Pentrucă Iancovescu 
şi pe scenă e un mare actor. Iar 
ei nu cunose decât actorul din 
viață, 


BIRLIC 


Bylic ne tiace petrucă ne face 
să râdem şi mai ales, pentrucă 
pe urmă ne dă ocazia să-l înju- 
răm. Oricât vi s'ar părea de pa- 
radoxal, trehue să recunoaşteți 
şi dumneavoastră că după ce aţi 
ajup pe sub scaune de prea. 
mult râs, asistână la strâmbătu- 
rile amuleţului Birlic, odată eşiţi 


din salâde spăctacal v'aţi adus 
aminter ctt! sunteţi esteţi şi aţi 


strâmbati+Gin Be, declarând că 
actomu- cara. wa, făcut să râdeţi 
e un „cabotin“. 





Această satisfacție n'o să vi-o 
mai dea de azi înainte Birlic, 
hotărît să renunțe definitiv la 
farse. şi să se dedice teatrului 
serios. Și atunci Birlic ne va 
place numai pentrucă este un 
comic într'adevăr de marq, clasă, 


ELIZA PETRĂCHESCU 


O actriță care nu e frumoasă 
a câștigat de partea ei, într'o 
singură stagiune, publicul bucu. 
veștean. Durerea ciudată care se 
desprinde din fiecare replică a 


că numai preotului, care se de- 
dică oarecum deschis, oiicia!, 
spiritului, i se mai concede az. 
să se susiragă obligaţiilor omului 
comun, De altfel, în unele religii, 
ca în brahmanism, preoți sunt 
atât de diferenţiați de cealaltă 
lume, încât sau constituit în 
castă. Odinioară, s'mţul limitelor, 
a) delimitări iuncțiunilor, era şi 
in Europa mai acut decât azi. A- 
proape orice funcție umană se 
constituia în castă. Omul politic, 
nobilul, cavalerul, preotul, toți 
srau conștienți: de funcția lor 
deosebită, de obligaţiile lor dife- 
1ite, 2, hi 
ideologiile veacului al XIX-lea 
âu sufiat însă peste barierele 
existente, surpându-le. Ele eu 
determ nat de altfel pe intele- 
tual să-și afirme um țimp cu or; 
goliu retragerea în turnul de fil 
deș, distanțarea nu de vulg, ci de 
participările lui. Aceasta, din 
cauză că ideologiile noui au Li- 
chefiat contururile, au amesterat 
funcţiile. lar lumea de rând a 
început să bată de zor la uşile 


rea pe o poziție poltică. Se pare de ivoriu, să solicite inteiectua- 


ei, expresia chinuită a chipului- CINEMA ARO: O noapte 


Elizei Petrăchescu, aceștia ar fi 
unii din factorii succesului atât 
de iute dobândit de tânăra ac- 
triță, 


C. TĂNASE 
Să nu spuneţi că ceeace vă 
place ia Tănase e nasul. Tănase 
e mai mult decât un actor Ja care 


să ne placă ceva. Tănase a ajuns 

un simbol. Aşa că la Tănase ne 

place... Tănase. Intreg, neimbu- 
cătățit. 





— 


Cr 


CONCERTELE  „FILARMONI- 
CEI“ LA SOFIA 


ae orar ae e e a tea 


ca 





Iniţiative din cele mai fericite 
ale Ministerului propagandei na- 
ționale şi „Filarmonice!” au des- 
chis larg porțile schimburilor 
muzicale  româno-bulgare şi al 
unei cunoagteri reciproce menite 
să aducă de sigur multe lucruri 
de seamă în viața culturală a 
celor două țări. 

România şi poate că, într'o şi 
mai mate măsură Bulgaria, sunt: 
in muzică, popoare foarte tinere. 
Sunt, în acelaș timp, popoâre cu 
excepțional de bogate şi de ca- 
racteristice  „zăcăminte” folklo- 
ristice, 

Vecinătaţea lor imediată era, 
oricâna, g codițiune practică a 
stabilirii celei mai lesnicioase a 
unor relații muzicale, din care, 
fiecare, n'am fi avut decât de 
câştigat, 

Astăzi, apropierea dorită este 
în riguros curs de realizare. In 
mai puţin de două iuni, orches- 
tra simfonică regală bulgară şi 
„Filarmonica” și-au făcut mari 
vizite muzicale de un răsunet 
neobicinuit de mare şi însemnând 
smocese şi creare de atmosferă 
prielnică viitoarelor legăţuri, a 
cărei continuitate va deveni fi- 
rească, în cei mai îmbucurălior 
grad. 

Am comentat la vreme exem- 
plele concrețe ale orchestrei re- 
gale din Sofia, la Bucureşti. 

Nu sţă în intenţia noastră să 
facem aci o analiză a interpre- 
țărilor „„Filarmonicei” noastre la 
Sotia, 


Măestria atât de vie, alât de 
calăă, atât de  cuceritoare, a 
maestrului George Georgescu, 
belșugul de talente din rândurile 
insțrumentiştilor „Filazmomnicei” 
şi avântatele lor resurse, câ şi 
acele opere din repertoriul ro- 
mânese și genera! care au fost 
înscrise în programele celor două 
concerte din Capitala statului 
vecin, au câştigat de mult sutra- 
giile publicului nostru și au tre- 
zit mu odată ecoul celor mai elo- 
pioase sublinieri critice, pentru 


iul, înfășurat în mantia de pur- 
pură a orgoliului, sio lapede, să 
adere. Aceiași oameni, aceiași 
luptători, aceiași invadatori, au 
venit să strice dm nou aceleaşi 
cercuri ale lui Arhimede. Și în 
cele din urmă tumul de fildeș 
s'a prăbuşit sub asaltul muiţimii, 
seni torii au descins în arena lun- 
telor politice şi sociale. Intelec- 
tualul nu mai poartă azi făclia 
deşinteresului, nu mai deține ro- 
hui de a predica o altă rel gie de- 
cât a noastră, a temporalului. 
Astăzi, frumosul şi justul sunt 
valori determinate de util, Înte- 
iectualul predică pentru același 
fel de interese ca şi omul comun, 
— activițatea lui. stă sub sem- 
-cui practiaismului și al particu-. 
larismelor efemere. Şi această 
activitate o îndepiinește cu entu- 
ziasm, pentrucă el a devent la 
fel de profan ca oricare laic. Mo- 
tivele acestei degradări au fost 
aflate în declinul culturii antice, 
în nevoia de certitudine, în creș- 
terea sp ritului de turmă, în pre- 
ponderența polijicului. De fapt, 
originea acestei situații noul tre- 





la 
Hollywood 


lată un titlu care, în sfârşit, 
se potriveşte cu ceeace se pre- 
zintă pe ecran, căci frântuna 
de film prezentată de cinema 
Aro se petrece întradevăr în 
cursul unei nopţi ta Hollywood. 

Avem convingerea că întrea- 
ga peliculă nu-i altceva decât 
un spectacol-rectamă al unui 
local de petrecere din Holly- 
wood. O mică poveste cu gang- 
steri și oameni care se iubesc 
serveşte de pretext evoluţiei 
câtorva foănte talentaţi artişti 
de music-hall. . 

Remarcăm în chip special 
numărul de dans al unei ac- 
trițe îmbrăcată jumătate fe- 


î meește, jumătate  bărbăteşte, 


precum şi un foarte comic cân- 
tăreț de clarinet. 


cari schimbă nemumărate toa- 
lete fac să treacă relativ iute 
cele patruzeci de minute, cât 
durează filmul. 

Mai bime zis, această com- 
plectare muzicală este mult 
mai decentă decât oricare din 
filmele proaste de lung metraj 
şi... de mari pretenţii. 


ADRIANA NICOARA 





muzicală 


RIMA PRD RAI pe eee pepe en nem creerea 


a mai îngădui reveniri, cu acest 
prilej. 

Ceeace trebue însă spus, spre 
marea Jaudă a tuturor celor care 
au luat parte la aceste concerte, 
este adevărata întrecere de sine 
care a cuprins, ca un val, pe fie- 
câre din ariiştii „Filarmonicei”, 
sub imboldul răscolitor al maes- 
trulu; Georgescu, apărut în cea 
mai emoţionantă plinătate a da- 
rurilor d-sale animatoare de 
mare șef de orchestră, 

Cu un număr de repetiţii spo- 
rit, care va deveni apanajul fie- 
căhui concerţ, mai târziu, când 
„Filarmonica” se va putea con- 
sacra numai concertului simto- 
nic, cu ardoarea ţuturor „Filar- 
monica” a putut străluci, real- 
mente, la Sotia, impresionând 
puternic chiar pe cei mai exi- 
genţi cunoscători, 


Si 
să ZE 


/ 


6) 
> 


5) 
NA 
9 SĂ 


Dar, dacă aceste mari rezul- 
tate s'au obținut, țrebue să mul- 
țumim, din plin și maestrului 
Saşa Popov, întregei sale orches- 
re şi oficialităților bulgare care, 
Prin primirea neuitat de cordia- 
1ă, de camaraderească, de atentă 
şi Ge aducătoare de ambianţă, 
au ştiut să înfiripe starea sufle- 
tească fecundă, stimulatoare, tu- 
turor oaspeților români, condițiu- 
ne atât de însemnată pentru ca 


'artistu! să-şi poată desvălui toa- 


ţe torțele, toate facultăţile de a 
trăi frumosul, de a-j exprima. 
Prietenia muzicală  româno- 
bulgară este astăzi o realitalte, de 
ale cărei roade ne vom bucura, 
unii şi ceilalți, în viitorul plin 
de promisiuni ce i se deschide. 
ROMEO ALEXANDRESCU 


bue căutată în luxul de argu- 
mente risipite pentru a se demon- 
stra că omul, individul nu e ni- 
mic, că numai societatea există. 
Infiorat de neantul izolării sala, 
întelectualut a coborit în: lume. 
Când vom putea ovare satisface 
din nou dorința lui La Bruyere 
de a găsi în omul ințelept mai 
multă fermitate pentru a se sus- 
tnage însărcinărilor comune şi a 
consimţi să rămână îm sine în- 
suşi, evident cu condiţia să aibă 
în sine destul fond pentru a um- 
ple vidul timpului cu altceva de- 
cât cu „afaceri“, pentrucă în de- 
finitiv a medita, a conversa, a 
citi, a scrie șia fi liniștit sunt 
deasemenea act vităţi ? Distincția 


"inteleotualuiui 1-0 imprimă toc- 


mai faptul de a considera sa ac- 
țivități aceste divertismente aie 
omului comun, ale cărui fapte 
sunt transtigurate și etermnizate 
de creator, de poet, tocmai prin 
intermediul acestor activităţi, 
care nu trebuesc conturbate de 
soldaţii lu. Arhimede. 


ION ȘTEFAN 


Cele câteva femei frumoase 


6 IUNIE 194. 


| 








Mai pe iarg 


Prezentarea în cadrul matinee- 
ior duminicale a câtorva piese în- 
irun act dim repertoriul româ- 
nesc va da posibilitatea publicu- 


lui tânăr care asistă la aceste 
speb'acole să cunoască opere 
dramatice superioare multora 


dintre piesele cari se prezintă pe 
Prima noastră scenă în 6pectacol 
seral. 

Nu găsește de-o pildă, direcţia 
Teatrului Naţionai că acum ar 
ti momentul potrivit să se pre- 
zinte întrun astfel de natinea 
excelenta dramă întrun act: 
„Săptămâna luminată” scrisă de 
tânămă poet Mihail Bămlescu, 
mort pe front în războiui trecut? 

Tinerii spectatori ar avea mai 
mult de câştigat, asistând ia ast- 
fel de piese, decât aflând că 
George Vraca poartă în viața de 
toate zilele ochelari şi că lon Ma- 
nu face calambururi, 

In matineul de Duminica tre- 
cută am avut plăcuta surpriză să 
asistăm ia piesa întrun act a 
d-lui Vic Lon Popa: Acord 
familiar, 





VICTOR ION POPA 


Autorul a ştiut să arunce o PTl- 
vire amuzată în viaţa aparent 
imiştită a unei familii caro, se 
pregăteşte să imeargă la olnema. 
Acesta e pretextul actului dom- 
nului Victor Ion Popa, 

Fiecare situaţie, fiecare repli- 
că ni-l trădează insă pe autorul 
care, în curând avea să scrie 
„Muşeoata din fereastră”. 

Publicul a aplaudat îndelung 
acest act care a dat prilej doam- 
nei Victoria Mieriescu să dove- 
dească ce mare nedreptate 1 s'a 
făcut, neincredințându-i-se în a- 
ceastă stagiune nici un rol iar 
iar domnului Kirilov, vechiul re- 
gisor al Teatrului Naţional, pri- 
lejuindu-i un strălucit debut ca 
director de scenă. 

Chipul în care Qomnul Kirilov 
a brezentat scena finală a piesei 
ne-a dovedit că dânsul are ștofă 
de autentic director de scenă. 

In publicul numeros care a a- 
sistat la acest spectacol am re- 
marcat numeroşi scriitori, veniți 
în loja direoctorială să-l aplaude 
pe domnul Victor Ion Popa. 

Unul, însă, a lipsit. Și acela a 
fost tocmai domnul Victor Ion 
Popa, autorul cu a cărui modes- 
tie ne-am obișnuit. 


HAI-HUI 


Cine vrea să-l vadă pe domnul 
Victor Ion Popa să nu se ducă la 
sărbătoririle duminicale dela Na- 
țional. Acolo poate lumea să-l 
vadă pe domnnl Aurel Șerbănes- 
cu sâu pe doamna Sandra Co- 
corăseu. 

Să se ducă oamenii vis-A-vis 
de Arsenal, la Teatrul Muncă și 
Lumină (aţi auzit de el?) şi îl vor 
găsi acolo Dre autorul lui „Velerim 
şi Veler, Doamne”. 

Intr'o odăiţă de 1 metru pe 2, 
învăluit de un fum gros de țigare 
şi bâng mereu cafea dintr'o 
ceșcuţă, domnul Victor Ion Pops 
lucrează. 


Mai deranjaţi-vă puţin și in- 
trați şi în sala de spectacol, 

Vă va surprinde în chip plăcut 
ingenioasa pumere în scenă a ple- 
se] serică în faotură pirandeliană 
de Cantini: „Hai-Hui”, 

Tot așa cum veți apiauda cu 
tot entuziasmul pe mai puțin 
cunoscuţții decât Mia Apostolescu 
actori Cezar Rovinţescu și Mar- 
gareta Lascu. 


TEATRU SERIOS 


Sau, poate, n'o să vă placă 
spectacolul dela Teatrul „Muncă 
şi Lumină”. 

Atunci îi voiu da dreptate ac- 
+orului V. Crețoiu care, întors 
dintr'un turneu cu piesa „Trage 
dia Dragostel: de Gunar Heiberg 
îmi spunea cu amărăciune în 
glas 

— „Aş juca piesa asta și la 
Bucureşti, Dar mi-e îrică să nu 
aibe succes, fiindoă e o piesă 
prea serioasă”. 

Auziţi, domnilor? Piesele se- 
riolase nu pot dobândi succes. 

Azi domnit Roman și Dinescu 
sunt autorii preteraţi al pubiicu= 
lui bucureştean. 


TRALAN LALKACU 


IUNIE 


Logare În bul ALB e 


.ITERATURA 


IN 


Constituțional, Junimea” 
poartă, în inare măsură, am- 
pren a societăților literare 
germane. Iașii devin un Jel de 
“Weimar în care tronează, tu- 
teiar şi jovial, însă clar și de- 
parte văzător în cele ale crit- 
cei, Titu Maiorescu, omul cu- 
getării impasibue și al acţiunii 
hotărite când trebuie să re- 
curgă la ea. 


DAR, FIINDCĂ 


spiritul . neobiectivat nu în- 
seamnă încă valoare, junimiştii 
pășesc şi la manijestarea lor în 
public. Astfel în Martie 1857, 
apare primul număr din Con- 
vorbi Literare, revistă care 
cons ituie o piatră de încercare 
şi hotar pentru scrisul româ- 
nesc și marchează un început. 

Până ia Convorbiri, titera- 
turii noastre îi lipsea apiecarea 
peste propriile ei taine. Esteti- 
ceşte considerate, operele pro- 
duse până la critica viguroasă 
a lui Maiorescu, sunt mai de- 
grabă o serie, impozantă ce-i 
drept, de izbucniri vempe”a- 
mentale ; — izbuceniri prea di- 
vers otienta e ca ţel artistic 


şi prea strident, — uneori chiar. 


prea prea arbitrar orches.ra- 
te. In coincidență cu svâcnirile 


şi strădaniile conturării moas- 


raducere şi origina! În proză 








1942 














tre politice şi sociale, litera. 
tura de până la la Convorbiri 
are prospețimea, dar și siân- 
găciile gesturilor puerile. Un 
naționalism sincer, însă afir- 
mat și vehiculat ditirambie în 
fraze numai sonore, — o limn- 
bă artificială și artificializa'ă 
cu tendințe sincere ca scop, 


1. HELIADE RĂDULESCU 


dar astăzi ridicole ca majloc, 
— și, pedeasupra, un dedal de 
criterii artistice disparate, 
imegule și iluzorii în cele din 
urmă, puteau da literaturii 
noas:re orice în afară de fizio- 
nomie. 


Cei ce, până u Titu Mato. 


(Urmare din pag.. 1-a) .. 


JM 





rescu qu avut preocupări cri- 
tice, nu le-au dedicat şi aten- 
țin cuveni ă. He iade Rădules- 
cu, mai mult vehemcn: decât 
dinamie, mai mult om politic 
decât literat, nu a cunoscut re- 
fleziunea propriu zisă. El ur- 
mărea o victorie :n extenso, 
ca toți cuceritorii. Deși f.re 
meditativă, Alecu Russo nu 
poate adânci prea mul, braz- 
dele abea desţelenite. Asachi e 
moldovean tihni!, cu însorite 
amintiri italiene şi un foarte 
bun gospcdar, iară munteanul 
Boliac, revoluţionar și tulbure 
ca toţi revoluționarii, descinde 
din doctrine cari numai Țării 
românești nu se potriveau. 
Toţi, afară de „filosojul” 
Radu Ionescu, cel dintăiu care 
vorbeşte, în ale sale Principii 
critice 41862), de estetica lui 
Hegel, cunosc numai liierâtura 


şi critica franceză. Biai:, Mar- 


montel, Boile:u, La Harpe, 
Vol.aire acestea sunt, de jant, 
divinitățile cărora li sau în- 
Chit predecesorii lui Mato 
rescu în chestiuni de critici 
li.erară. 

Dar Maicresu mai avea un 
mare avantuj față de prede 
cesori și contimporami: El sc 
formase integral în cadrul -u 
nor institute. cu înalte preocu: 








" Berierile ealizate în asemenea stil sunt 
fără îndoială cele mai comod de tradus, 
" $ranspumerea putând cuprinde mai tot dacă 
"îu chiar tot din ceea ce se află in original, 
lăsând la o parta cazurile unor focuri de 
“cuvinte sau al unor expresii tipice: Opera- 
“iunea devine mult mai puţin ușoară şi dă 
rezuitate mult mai puţin satistăcicoare dacă 
ne aiiăm în fața wuaor pasagii prin care 
seriuorui întățuşează personagii, descrie na- 
tura, eic., când, ceie maai adesea, are utvu.e 
de imagini penru a fi mai expresiv. ks:e 
de remarca; că intraductibilitaiea prozei se 
face mai vizibilă în descrieri, prin urmaie 
în momentele de nuanţă lirică, în care cu- 
vântul trebue să capete valoarea iui de 
umagină, pentrucă pe cale pur inteleciuală 
nu se obţine frumosul. În relativ rare:e mo- 
mente in care, în proză, cuvântul capâtă 
această valoare, orice schimbare devine rui- 


vătoare, muzica lăuntrică joacă iarăşi rolul 
ei, deci fragmentul este tot atât de puţin 
traductibil ca şi versul cel maj pur; al lui 
Goe.he, al lui Lamartine, al lui Eminescu 
sau al lui Malarme. Câteva rânduri din- 
run soriitor, care aparţin altui stil decât ce- 
lui realist, fără imagini, cum este ai lui 
Rebreanu, sunt edificatoare: 


„In spre munţi erau pâcle neclintite; 
„Moldova curgea lin în soarele auriu în- 
ro singurătate şi întro linişte ca din 
„veacuri ;şi câmpurile erau goale şi dru- 
„marile pustii în patru zări; iar călăre- 
„„pul pe cal pag parcă venea spre noi de 
„demult, de pe depărtate tărâmuri“ 


Dar la acesta, se vor găsi pasagii tra- 
ductibile perfect, după cum în Rebreanu se 
vor afla unele intraductibile (cum ar fi 
chiar propoziţiunea din sfârșitul citatului 
făcut mai sus, fără să ne pronunțăm asu- 
pra ei ca valoare de magină). Dată fiind a- 
ceastă deosebre:  traductibilitatea (înţele- 
gând prin aceasta o transpunere care Să 
păstreze farmecuj origina'ului, şi intraduc- 
tibititatea prozei uneori dela pasaj la pasaj, 
sar putea pune înțrebarea dacă astfel nu ni 
se relevă că ea, nefiind în toată întinderea 
ei egal de încordată, egal de neschimbătoare, 
nu este inferioară poeziei, întrucât, chiar în 
cele mai de seamă realizări, nu întreg ma- 
terialul încorporat este complet transfigu- 
rat, sau dacă până acum nu ne lipsește în 

_Hteratura universală opera de proză perfectă. 
în care fiecare trăcătu-ă să fie necesară a- 
dâncurilor şi de neclintit. 

In orice caz, cu cat scriitorul este mai pu- 
țin preocupat de formă și nu urmărește să 
scoată niciun efect, niciun fior de frumuseţe 
decât în masivitatea ansambiului, drum pe 
care îl așteaptă mai toideauna platitudinea 
şi eşecul dacă nu este un mare creator, cu 
atât el este mai ușor de dat în altă limbă. 
De aceea, Tolstoi pare — în măsura în care 
ne putem pronunţa, necunoscând oriv'malui 
— mai traductibil nu numai decât un liric 


prozator ca Proust, dar decât un povestitor 
ca. Chateaubriand. Căci sunt” scriitori, prin- 
tre care acesta din urmă se aşează, la care, 
chiar în momente pur epice, se creează o a- 
numită atmosferă, o anumită muzicalitate 
interioară, încât, deşi nu se află niciun cu- 
vânt care să nu aibă corespondentul său în 
limba noastră, traducerea este lipsită de 
vieață, pare greoaie, artificială, mare mişea- 
sea, nici graţia, nici melodia cuceritoare din 
orig'nal, cum este, de pildă, pasajul iniţial 
din Les aventures du dernier Abencârage : 


„Lorsque Boabdil, dernier roi de Gre- 


„nade, fut oblige d'abandonner le royuame 
„le ses peres, il sarrâta au sommet du 


„mant Padul. De ce tieu €tev€ on doit 
„orait la mer oi Pinfontun€ monarque 
„allait s'embarquer pour VAjrigue; on 


„apercevait aussi Grenade, la Vega et le: 


„Xenil, au bord duquel s'ăâlevaient les 
„jtentes de' Ferdinand et d'Isabelle. A la 


„margualenit ca et lă les tombeauz des 
„mausullmans: Boabdil se prit A verser des 
„lanrmes. La sultane Aixa, sa mere; qui 
„baccompagnait dans son exil avec les 
„grands qui composaient jadis sa cour, 
„lui dit: „Pleure ma:ntenant comme une 
„jemme un royaume que tu mas pas su 
„„dlejendre comme un homme“! Iis des- 
„cendirent de la montagne, et Grenade 
„disparut a iieurs yeur pour toujours", 


Se pare că pe linia aceasta, pe care se 
află şi adevărul că nimic nu poate fi schim- 
bat într'o operă de artă, deci ceLe literare 


“ în principiu mu pot fi traduelibile, se aşează 


dela o vreme şi proza. Scriitorii mari încep 
să înţeieagă din ce în ce mai frecvenţ că, 
in proza chiar, nu Subiec.ul cu nou.atea lui 
atât de reiativă şi mei „ideile“ oricât de 
adânc: și mai n-c.odaâ originale nu causti- 
tuesc esenţa ep:cei, că ee au funcţia lor 
incontestabnă în măsura în care sunt prinse 
în Matea d> nec. put a vieţii artisuice. De 
aici, o inoarcere spie mituri, spre reaciua- 
lizarea de iezenae, spre reluarea unor vechi 
„Subiecte“: — aşa cum de acum o jumă.ae 
de secoi propovaduwsau simboiiştii. Puţini sunt 
prozatorii noștri care, cu deosebire în ultima 
iază a scrisu.ui lor, au izbutit, în epică, să 
treacă „subiectul“ pe pianul al doilea şi să 
facă dia timbă un element nu transmisional, 
păstrându-, caracterul noțional, ci unul inte- 
grau. a 0Jetu, consti.uav, dând cuvâniului 
aceeași valoare mazică pe care o are în 
poezie, făcându-l deci de neînlocu;t cu altul 
chiar d; limba românească, necum din altă 
limbă, 

Ar rezulta, privind lucrurile prin perspec- 
tiva acetsei tendinţe, că traducerea prozei va 
deveni din ce în ce mai puţin posibilă. E 
greu însă de spus dacă ea va urma şi va 
rămâne pe drumul acesta. Mai probabil este 
că nu, căci dacă considerăm lucrurile mai 
cu obiectivitate, un blajin scepticism ne cu- 
prinde în ce priveş.e noutatea şi durata cu- 
rente'or, în literatură ca pre:utindeni, Ni- 
mie mu este cu adevărat în întregime non 
și nimic nu esse etern. Totul este, sub un 
aspect sau altul, reactualizarea unor forme 
ce se vor cobori apoi din nou în uitare. 


Să pu privim deci această tendinţă ca kotă- 
ritoare pentru viitorul literaturii şi, aşa dar, 
să nu ne întemeiem concluziile roastve în 
chestiunea traducerilor pe această ipoteză. 


De altfel, concluzii şi norme este greu să 
se poată da. Ura lucru se desprinde sigur 
însă: mai niciodată, nici în proza epică mă- 
car, nu putem ave: o traducere care să 
echivaleze cu originalul, care să fie tot una 
cu el, care, prin urmare, să poată da în- 
treaga țesătură de efecte şi semnificații con- 
cepute de creator. De aceea, nu poate exis:a 
decât o singură cunoaștere adevărată 2 ope- 
re'or literare: în limba în care au f03t sorise. 
Şi de aceea, chiar dacă se fac tratuceri, pen- 
trucă sunt o sumă de motive care ne obligă 
să nu retunţăm la e'e. operele trebuese n- 
1ese cu mult discernământ, ținând seama d* 
atâța a'n fac'oriji care s'au relevat că joacă 
un rol în transpunerea unui text literar. 


„Due de ce beau pays et des Cypras qui . 


UNIVERSUL LITERAR 


Li 





INCE 


Di 





Mi-e sufietul trist ca uu local cu scaunele pe mese... 


— Grădină de vară din care-au plecat lăutezii — 


Intr'o tâmplă, doar mai zumzăe țânțari, 


In alta, un păianjen pânza şi-o țese. 


Un casuner chudat mă 'ndeammă și pe mine să plac... 
— E-un chelner ciudat cu chipul de moarie — 

L'am mai îniâintt undeva, într'o carte ' 

Și ae drepidie: “8 sălul să petrec. 


Am să-mi igu rămas bun dala toţi, dela toate... 
— Lu revedere. Doamnă Viaţă, la revedere! — 
Am să deschid Poana, încat, fără putere 
Și-cm s'ajung unde numai gândul străbate. 


TRAIAN LALESCU 


gata sp ra E EP a ed o 0 FO Oa Ca ap auf aaa e E IRA ar tea SI. 


pări și postulaie filosofice. 
Nici o degenerescență sau ex- 


crescență, nici una din acele 
monvidii cari sunt caracteris- 


tice, deobiceiu, ţuturor au'o- 


didacților, nu-i îngusta o7izon- 
turile. | 

Și Maiorescu mai aducea o 
primenire de atmosfere, iar 


MIHAIL EMINESCU R 


acei „oarecari filosofi 
prin  cugetarea cărora șeful 
junimist 
de cum o vedeau energumenii 
săi, se numeau .Kant, Scho- 
'penhauer,. Hegel, Cu luarea la 


cunoștință a filosofiei. acestoz : 


Kant, Schopenhăuer. și: H>gel. 


nemți. 


- vedea cltjel lumea: 


asemănător cu tulburarea a- 
pelor din parabola evangelică, 
— un începu! de înzdlrăvenire 
şi abordare a unor probleme 
majore şi pure din punct de 
vedere formal. 

Şi odată cu această înzdră- 
venire şi abordare. începe in- 
jluenţa germană: cea 'mai ho- 
lăritoazre asupra culturii și li- 
teraturii noastre. 

Maiorescu stătea, ERIE 
sub zodia. filosofiei pesimiste 


dar splendide a lui: Schopen-: 
hauer. Ori, acest fapi nu tre- : 


buie deloc neglijat. Pesimis- 


mul -voluntaris: schopenhaue- - : 
rian, pe lângă problemătică * 


filosofică propriu zisă, mai a 


vea, din foarte multe motive, 
datul să exercite ' o inyluență | 
extraordinară „asupra ' spirite. 
lor tinere și deci disponibile. 


Schopenhdutr € demonidc var 


"asa Lume ca Voinţă şi repre- 

_zehiare un CTeuzet în care se 
pot refonta toate me.dlele pre- 
„juvenil, 


țioase ale sufletului 
trecând prin s ările surde ale 
ebuliției și căpătând, 
din: urmă, strălucirea marilor 


“ angajări în mitul destinului. 
Că acest destin e tragic? Cu 
atâta mui fascinante câte pe 
cari ie cheamă. A fost iat ce-i 


trebuia tineretului, — deci ge- 


neraţiei, — din care făcea par- 
te și cii.orul poet. a Laiceai si 
= făruhui, -- p 


„2 Convorbirupr. 
„Pornit: 


în 'cele' 








“Titu Maiorescu, oricât de 
obligat culturii germane, nu a 
pregetat, totuși, nici o clipă 
să lovească în influen:ele care 
alterau siructura însăși a spi- 
ri.ului şi limbii românești. In 
contra direcţiei de. asiăzi în 
cultura română (1858) și Lim- 
ba română în  jurnaleie din 
Ausiria (tot în 1868) sunt do- 


- vezi fă-ă echivoc în această 


privință, Bant, Schopenhauer, 





GH. ASARI 


Hegel și toţi filosofii germani 
și ai lumii pot fecunda o spi- 


„_Titualitate, deci şi cea româ- 
"heuscă, 


o ccpiete îniocmai a 
normelor și formelor rămâne 
însă neadmisibilă câtă vreme 
ies prejudicia.e normele și for- 
meie esenţiale ale felului nos- 
tu de a ji şt a'ne ațurma. Cul- 
turile s.răine rămân, în fond, 
până la urmă cevace suni, a- 
d.că s.răine. Ele pot ji bune 
NUMAI CU Jactori de precipitare 
Suu  catulizure a avrupruior 


nuvast:e potențe, 


De acest adevăr şi-au dat 
seama, sau l-au simţit insuine- 
tiv, toți purtatorii noștri de 
iaca Şt Cuvuut Caru, din tu 
demnul vigurosului. direc.or -ul 


„înspre. > 
Srm-Ne,. uomici ae cea. mai 
temeinică ;. pregă-ire 


- nească, 


E E: 


“patut | ai 


3 dintre aceștia a fost Eminescu. 


Cu tot geniul inidi. cutav.l at 
marelui. nostru poet, Suniem 


.onvihși: că 'opsra: lui: sar fi: 


înfățișat cu desăvârșire altjel 


ducă, în: loc de. Cernuuţi, Vie-. 


na şi- Be.lin, Eminescu ar:fi 
trecat prin trsticute jranceze. 


Acest „dacă“, deşi absurd, ri- .. 
dică, to.uși 0. problemă inte i 


resantă : * 


Tul  Aa-aNdry 


lu.erae, au: - 
universitățile. : . 


mi 


S04 inconștient, 
- prețuirea sinceră a operei lui 


3 wo - 





Fără de influenţeie germane 
pe cari le-a resim;it bm.necu 
îm epcea începuturilor sale, 
nu am ji cunoscut minunea 
care se numește poezia emi- 
nesciană. Pornind adela Gri: 
gore A.exidrescu și Asesen- 
ari, am fi înregisirat ferome- 
îNd a sl INS: 
Care, se prea poa:e, ar fi strâ- 
lucii ca o Sica dle prin rang 
pe firmamen.ul liricei noasire 
dând, probabil și o altă orieu- 
tare estetică u:â. poezaei cât 
'şi scrisului românesc în ge- 
nere. 

Dar Em'meicu e o sinteză, in 
sensul cel ma. hegelian al CuU- 
vartuii, Sinteză cintee 'ondul 
nostru etnic nerealizat pună 
atunci și cugetarea amplă, des- 
mărginit de amplă, germană, 
In această ordine de idei, cre- 
dem că acea regretubilă cesr- - 
tă dintre Macedunski și Kuni- 
nescu e mai mult o ches iune 
de incompatibilități  cuiturale 
franco-germane, decât litigiu 
întâmplător sau datorat deose- 
birilor  tipolcgice. Em nescu 
după toate indicațiile, a fost 
tip atletic-picnic, deci, mai 
mult ciclo.im pe când Mire. 
donski, în orice caz, lep osom 
și schizotim; ceeace ar f. putut 
duce, mai curând, la o prie- 
tenie li:erară dacă, în preala- 
bil, ar fi existat posibilități de 
comunicure în cuprinsul ace- 
leiași sere de idezluni şi 0- 
rientăvi culturale. Nu ne în- 





TITU MAIORESCU | . 
doim că Eminescu a fost mai 
deschis călre lume decât Ma- 
cedonski. Dar nu ne-ar prea 


surprinde constatarea verifi- 
cală a cuiva, din cure să re- 


„Zulţe că frumoasele ambiții 


francojile, din punc. de vede- 


„Te cultural, ale lui Macedonski 


i-au făcut în mod conştient 
trnposibilă 


Sainsgoui 
"ORAIAN CHELARIU 


cultura noasiră; cunoaște :ceva 





Cronica plastică - 


SALONUL OFICIAL 


Desigur că ar fi meritat să-i consaerăm nu 
una, €. trei cron:ci cel pățin, peniru a-l des- 
sc.:e în amănunt. Sa:cnul Ulicia] din 1942 
înseamnă un soroc în istoria noastră plaştică. |. 
Este, neîndoios, manifes.area oficia ă cea mai 
bine închegată pe care am văzut-o vreodată 
la no. în țară. ldeea excelentă a juriuiui de 
a cere artiştilor tabionri inedite, i-a forțat 
să trimeată lucrări noi. Fiecare sa străduit 
să îr: ocmească tzblouri cât mai valoroase şi 
rezultatul nu este numai foarte bun, ci dea- 
drep.ul surprinzător. Pe vei vizita zilnic sa- 
lonul, vei observa zilnic lucrăr. piine de ca- 
lităţi, scăpa.e dn vedere, 

O spunem cu părere de rău: nu ne putem 
ocupa de toţi ace: dovedind calităţi, suntam 
nevoi să ne mărgn.ra la cei mai semnit:- 
cativi. Nu ne vom ascund: preferințeie pen- 
tru toți acei, sau acela care aduc un aport 
nou în artă, mai aies în ţara noastră unde 
surentele noi în pcură sunt imediat stă- 
vil te. sau dacă nu, privite cu indiferenţă... 
Vom iupta contra oricărei idei: preconcepute 
cu înverșunare și vom spune punctul nostru 
de vedere, chiar dacă unui vor crede că 
ne-am înșeiat. 

Do. pictori se relevă în mod total superior 
în acest salon, unul de a. cărui cebut am 
vorbit HORIA DAMIAN, celătalt nou venit 





G, C. NICOLESCU EUSTAȚTU STOENESCU Christos pe cruce 


în p'ctura noastră, tânărul armean ARAMIK. 
Suntem fericiţi să semnalăm trei importante 
talente feminine, dintre care unul frageda şi 
„„PUR Ge promisiuni al drăgăiașei NUNI DONA, 
“fiica  binecunoscutei pictoriţe NICULINA 
DELA VRANCEA-DONA. Ceielalte două mal 
ponderate, mai savante, căliten meșteșug, nl 
OTILIEI NiCHIFOR soţia lui L. GRICO- 
RESCU, și a: sârguine oase noastre colege 
NUTZI ACONTZ. Natura moartă de mari di- 
mens.uni cu drept cuvânt premuată este (îm- 
preună cu tab.oul achiziționat pictorului 
HORIA DAMIAN de către muzeul TOMA 
STELIAN) o magnif că lucrare, a cărai ma- 
terie drămuită cu sensibulitate fremătătoare 


în.r'o gamă extrem de sobră, dar adânc pa-: 


tetică, te mişcă ma: mult decât orice exces 
de cuioare. Natura moartă a OTILIEI NI- 
CHIFOR. profund interiorizată, nelăsând nici 
un co.țișor la întâmplare, se ridică la un 
adevărat „stil“. OTILIA NICHIFOR, dezbă- 
raiă — în sfârșit — de tiranica influenţă a 
soţului, își cântă melodia în surdină, cu câtă 
chibzuinţă, şi cât de nuanţat?.., 

Meștezugul iu; HORIA DAMIAN, nu cre- 
dem să tie al ui MAURICE DE VLAM- 
INCX — cum o pretind uni: — ci mai dgrabă 
a maestrului PĂTRAȘCU şi fapt demn de 
semna:at, acest meșteșug atât d> periculos 
pentru alţii, sub penaiul lui H. DAMIAN se 
transformă, se încheagă în pastă a:nsă, piină, 
sănătoasă, într'o adm rabi'lă ţinută de ulei. 

In „scoica roz" a NUTZIEI ACONTZ ad- 
mirăm de.icate:e culori, pline de rafinament 
şi punctul de vedere ornzmeni'al, nou cu to- 
tul și îndrăzneţ în pictura noastră. 

Un cuceritor şi netăgădut modemist este 
VAȘILE POPESCU, Ceeace ne piace Ja a- 
cest artist în toată puterea cuvântului, indi- 
fcrent de realizări, este cercetarea. Dacă nu 
ne-ar fi tezmă de fuigerele juriului, ne-am 


încumeta să spunem că tabiour le Q-sale sunt 


ca „prob!emă picturală“ cale mai interesan e 
din tot salonul. Se pare că vederea Acropa- 
lei e fătută după carte poştaă. Procedeul 
mi se pare de toată lauda. Reproducerea mz- 
canică pentru documentarea pictoruiui o sn- 
cotim mai de folos, decât cercetarea directă, 
pe loc a naturei.., orcât de paradoxal ar 
părea ! 

Norii phitind în cerul grecesc sunt două 
bucăţi de vată răsfirate, iar „cubu!“ din pr- 
mul plan e de prisos. Partea din stângi a 
co..ne. vestite e prea frumos pictată, verdele 
pin; de fapt -ar lipsi puţin, ca să fie pusă 
la punct... Insufleţirea lui VASILE pare câte- 
odată înireruptă, elznui tăiat.. Poate că d-sa 
sa grăbit; reluând pânzele, le-ar putea în- 
drepta — sunt convinsă — Sea cusu- 
rurile, A : 

ș 9 

Am at'at cu bucurie decernarea premiului 

naţional portretistului nostru vestit EUSTA- 


ŢIU STOENESCU. lată um premiu bine m*=- 
ritat, încununând o prețioasă carieră da ar 
tist.. D-sa ne-a întăţ.șat anul aces.a un bust 
lucra; cu un procedeu aplicat d2 domnia-sa, 
asemănător acelui numit „a V'encaust qe“ 
procedau soiul, care insă nu es:e fres:ă, in- 
trucât nu e lucrat pe perete ud, ci uscat, sau 


cel puţin nu e procedeul clase al frescei, nici 
cuioriie ei. Se poale ușor vedea d tzrenţa 
comparând cu !uminresa frescă a lui TRA- 
IAN BILŢIU-DANCUȘ, nu ştiu pentru ca 
pusă sub geam... Nu voi analiza calitaţile sau 
defectele + monumentalzi lucrări a domnului 
EUSTAȚIU STO._NESCU, d.sa, se şi -e, po- 
sedă meșteșugul pictoricese şi-şi cunoaș.e cla= 
s-cii ca nimeni altul der, din punc: de ve- 
d.re prac.ic, fundalu. închis ca și al tabiou- 
rilor sale în ulei, pentru un subiect rei: gios 
ca atare deşiimat b.sericii (ocul pred. stinat 
ai p<.utii re igivas:) cum se va împăca în 
fumul de lumânări? După 10-—15 ani va fi 
o negritură imposibilă ?... 

Șliam prec.s că va sosi și ceasu! lu TRA- 
IAN BLLȚIU-DANCUS. Fresca iui de o fer 
mecătoare prospeț.m:, a forțai atenția juriu- 
ui. care l-a premiat de data aceasta fără 
rezerva, Cel mai adecva. mij:oc de expr.- 
mare al iu. BILŢIU ni se pa:e incontesrabil 
fresca. 

Am obs=zvat cu deosebită satisfacție etor- 
tu! lui GEORGE VANATORU spre o mai 
soidă construcție și nu nendom că d-s2 
— atât de dăruu — va şti să_și ech.L.breza 
iorțele, ajungâna să ne dea opere de reală 
şi înaită valoare artistică. Vom. montona cu 
deosebire valorosul peisaj al d-iu: MIHAIL, 
natură moartă a lui IONESCU-SIN și cai da 
curse ai d-lui IORDACHE. Pe un perete cam 
dosit, ne surâd cele 2 acuarele personale, ale 
MARIEI PILLAT. Par'că te răcoresc tab'ou- 
vide d-sale cu acele tonuri aibastre atât de 
curate. Sunt încântătoare ! Remare cu uim ra 
p.:nă de mulţumire, progresa întăpiuite ds 
MARIA DROC. Are un buchet az fiori în 
ulei. in sala cea mare, pricum și o acuarelă 
pe bază de galben, ambele pictate cu o inte- 
ligentă cunoştinţă a materialuiui, 

Es'e un foarte mare păcat peniru mozâ'cul 
NORE! STERIADE, nu se poate de loc ju- 
dzca în ansamblu. Ghicim numai ce admira- 
bi.ă tapiser e asemănătoare cu acele frarceze 
ni Sar desfășura înamtea o-huiui, dacă ar 
fi aşezat în lumină adecvată. Așa cum este, 
aurul şi albastrul te orbasc şi dăunzază an- 
sambiului. Un local pentru bietul Ssfca SE 
IMPUNE NEAPARAT. 

Ceilalţi expozanţi, data viitoare, împreună 
cu scuip'ura; totuși feiictăm juriu! pntru 
alegere, lui i se datorește actuala incă a 
Salonuiui, demn de artiştii care au expuă. 


“LUCIA DEM. BALACZSCU 





LE i 


„la cea dintâi ocazie, Brown și cu mine am început 
să cercetam :0vu., B-ne în,t.eS că mau pezen.al acepi 
un că-ător pe care-l intereseu :esturice manasurii, şi 
am avut grijă să tac o vizită la biser.că, in ciuda ne- 
răbdării me.e de a mă găsi cât mai repede in.r'altă par:€. 
Vo:uş, mam bucurat cand am descoperit un fagment 
Ge iereastră, cu arme.e abaielu; Thoma şi cu o mică 
iigură ce purta un su; pe care scria „Ocu.os aabent, et 
avu videbumt”.. (Ei au ochi, dar nu văd) — frază care 
era pzobao:; o sfidare a abaiciui adresată câ.ugar.ior lui. 

„Ținta mea principală era să gâsesc casa abatelui. Pla- 
nul mânăstirii nu dădea nie.-o :nd-caţie despre ea. Am 
descoperit-y însă în cur.ea de sud-est a biser:cii, cu ru-ne 
:de jur imprejur, pe are ai văzut-o astăzi dm:neajă. 
Am fost încântat văzând că nimeni: nu era Prin apropiere 
şi că era destul de departe d2 hun ca și de orice c.ăd.re 
locuită ; în partea de răsărit a b-sericii nu erau decât 
livezi şi grădini. 

Fântâna era la locul ei. Admirabil lucrată, din mar- 
moră italiană și cu rel:efuri iăcu:e desigur toţ de un 
italian. După cum iți am.nteşii, poate, re:ieturi.e rapre- 
zentau pe t.eazar şi Repeca, pe lavob deschzâna tân- 
tâna pen:ru Hacheia şi ulte scene asemănă oa:e; ca să 
nu provoace nici-o bănuială, abate.e se abţ:nuse dela 
orice inscripție suspectă, 





„Am exam'nat toată construcția cu cel mai mare in- 
teres — o fântână patrată, cu o deschidere într'o parte; 
un arc deasupra e:, cu un scr.peie incă în foarte bună 
stare. Am cercetat apoi care poate îi adâncimea fântâ- 
nei și cum se poate intra în ea. Cred că adânsimea era 
de douăzeci sau douăzeci şi cinci de metri; cât priveşie 
cphorireă în fân ână, se părea că abatele voise să con- 
ducă pe cercetători până la uşa tezaurului său, de- 
oarece în zidăr:e se aflau blocuri mari ieşite în afară, 
care formau un fel de scară în tot interiorul fântânei. 

„M: s'a părut că e prea frumos ca să fie adevărat, Nu 
cumva era o cursă — și pietre.e erau poi!rivite astfel 
ca să cedeze îndată ce punea cineva piciorul pe ele? Am 
încercat de câteva ori cu greutatea mea proprie, am 
apăsat cu bastonul, — totu: părea, şi în realitate era, 
foarte bine fixat în zid. M'am hotărît atuna: să fac o în- 
cercare chiar în acea noapte. 

„Eram bine pregătit. Știid ce fel de loc aveam de ex- 
piorat, adusesem frânghii suficiente, 'felinare și limâ- 





DIMINEAȚA a 


M'a deştepiat din somn plutonterul Gheor- 
ghe Marin—,„majurul” companiei „antitank” 
— sosit d.n perm.sie, 


— 5'-ză ţi, don sublo'ent ! Hristos a înviat! 
— Adevărat a'nviat, Marine !. Când sosişi ? 
— Nici două ore nu sânt! 

— Ia loc şi spune-nui : cum ai petrecut săr- 





UNIVERSUL 


nări —— toate ascunse într'un sac de că.ătorie, ca să nu 


provoc nici-o bănu:aiă. Mam convins că frângh:a avea 
să i.e destui ae iunsă și .că scripeie.e fânânei func-= 
t-ona pertect, şi ne-am înapoiat ia han, pentru cină. 

„Am .ntrat in vorbă cu hang.ul şi, d.n.zuna într'alia, 
l-am avertizat să nu fie suz-prias dacă voi face o plim- 
bare cu omul meu, pe la nouă seara, pentrucă vo:am 
să desenez mânăstirea la lumina lunii. N'am întrebat 
nimic despre fântţână. 

„Ajung acum la momentul! principal şi, cu toate câ 
mi-e groază să mă gândesc la el, am să-mi dău osie- 
nea:a, dragă Gregory, să-mi amintesc tot ce s'a întâm- 
plat. Am pornit desi, pe la nouă seara, Brown și cu 
mine, fără să atragem atenţia. După cinci minute eram 
la fântână și am stat câtva timp pe marginea ei, ca să 
ne asigurăm că nimeni nu ne priveşte sau se sp:onează. 
N'am auzit aitceva decât caii care pășteau iarba, spre 
ivezi, Luna ne lumina din be:şug. 

„Am potrivit frânghia în scripete şi m'am legat sdra- 
văn și am fixat capătul frângh:ei de un inel G:n mar- 
ginea de piatră. Brown a luat un felinar aprins şi m'a 
urmat. Am început să cobor cu grijă, încercând fiecare 
piatră înainte de a pune piciorul pe ea, şi pipănd pe- 
reţii în căutarea unei pietre care să poarte un semn. 

„Număram treptele pe măsură ce coboram și ajunse- 
sem la a treizeci şi opta, când am simțit ceva neregulat 
pe suprafaţa zidăriei. Nu era încă n:ci-un semn şi înce- 
pusem să mă întreb dacă nu cumva criptograma abate= 
iui nu era o păcă:eală. La a patruzeci şi noua treaptă, 
scara se stârşea. Cu amărăciune în inimă am început să 
urc şi când am ajuns d:n nou ia a tre:zeci și opta treap- 
tă — Brown, cu fel:narul „fiind cu o treaptă sau două 
înaintea mea — mi-am concentrat toată atenția asupra 
micei neregularități a zidăriei; nici urmă de vreo în- 
semnare, $ : 

„M'a :sbit faptul că suprafața zidăriei era aci parcă 
mai lucie decât restul, sau, în or:ce caz, era deosebită. 
Ar £: putut să fie ciment şi nu piatră, I-am dat o .ovitură 
pute:nică cu daita de fier. Se auzi un sgomot surd, care 
putea să fie şi ecoul loviturii. Dar nu numai atât. O 
bucată mare de ciment căzu ja picioarele mele și, pe 
p.atra de dedesubt, văzui un semn... 

„Dragă Gregory, abatele nu minţise; chiar şi acum 
mă gândesc :a el cu oarecare mândrie. Mi-a trebuit 
foarte puţin ca să curăţ tot cimentul și am dat la 
iveală o bucată de piatră de o jumătate de metru pa- 
trat, pe care era săpată o cruce. Din nou am fost decep- 
ționat, dar numai o clipă. Brown, priv:nd-o, mi-a spus: 
„Curoasă cruce: parcă e făcută din ochi”. 

„Am smuls felinaru! din mâna iu! şi am văzut, cu o 
bucurie nespusă, că în adevăr crucea era compusă din 
șapte ochi, patru aşezaţi vertical şi trei orizonta!. Eram 
deci îna:ntea „pietre: cu şapte ochi”. Până aci, țoate spu- 
se-e abateiui au fost exacte şi, tocmai de-aceea, groaza 
de „paznicul comorii” mă cuprinse şi mai puternit. Dar 
nu aveam de gând să bat în retragere. 

„Fără să-mi mai dau timp de gândit, am atacat piatra 
cu dalta, Piatra s'a mişcat îndată; era subțire și astupa 
intrarea într'o cavitate, Am scos-o intactă şi am pus-o 
pe o treaptă, ca s'o fixez apoi la locul ei. Am așteptat 
apoi câteva minute pe treapta alăturată. Nu știu decă,; 
dar cred că aşteptam să se întâmple ceva spăimântăter. 
Nimic nu sa întâmplat. Am aprins atunci o. lumânare 





= Schiţă — 





LITERAR 





și, cu foarte multă băgare de seamă, am întins-o în in- 
ter.oru] aduncituri:, ca să văd dacă e suficien. aer ca să 
lase să ardă .umânarea şi deaserieni ca să arunc o ochi- 
re înăuntru. F.acâra ap:0ape s'a stins, aa după puţin 
timp ardea d.n nou des:ui de b.ne., Caviiatea se intin- 
Usa ape aula, ta şi la dreapta și ia stânga intrării, și 
am pu.ut zări câteva obiecte rotunde, de cu:oare deschi- 
să, cara păreau să i.e n:ș.e pungi. Nu vo.am să ma: p.erd 
timpul ; am coborit o treaptă şi am băgat capul în 
adanuitură. Am intins mâna și am simţit, ia dreapta... 

„Dă-mi, te rog, un pahar de cognac, Brown. Un mo- 
meni, Gregory... 

„Da am int:ns mâna şi am atins cu degetele ceva care 
părea să fie p-e.e, ceva moale, e:astic și care făcea parte 
d.a:r'un ob.ect greu, plin. Până aci, nimic deosebit. Am 
deven-t mai îndrăzneţ și, înt:nzând amândouă mâinile, 
am tras spre mine acel obiect. Era greu, dar se m.șca 
mai uşor decât mam aşteptat. Pe când îl trăgeam spre 
deschidere, cotu. meu stâng a stins lumâna:ea. Am tras 
și ma: sdravăn de obiect ş:, tocmai când să-l scot afară, 
Brown a uriat deodată și a fugit sus, pe trepte. Uimit, 
mi-am întors privirea spre e.; l-am văzut stând o clipă 
sau două la gura fântânii şi apoi a coborit spre mine. 
L-am auzit spunându-mi încet „All right, sir”, și am în- 
cepul să trag din nou sacul, în întuneric complet. Sacul 
a ieșit în gura cavităţii, apoi mi-a a.unecat pe piept și 
și-a întors braţala în jurul gâtului meu. 

„Dragul meu Gregory, îţi spun adevărul exact, Cred 
că am trecut prin cea mai mare groază pe care o poate 
îndura un om fără să-și p:ardă minţile. Simţeam un mi- 
ros oribil de nămo! şi o faţă rece lipită de faţa mea, în 
timp ce câteva braţe, sau tentacule, sau așa ceva, îmi 
cuprindeau corpul. Brown spune că gemeam ca un ani- 
mai. Mi-am p:endut echiibrul şi amcăzut de pe t:eaptă, 
D_n fer-cire, frânghia m'a reţ.nut. Brown nu ş.-a p-er- 
dut capu! şi a fost destu: de tare ca să mă tragă repede 
afară din fântână. Cum a reușit, nu ştiu, și cred că nici 
el m'ar putea s'o spună. 

Na uitat să ascundă uneitele noastre într'o clădire 
pustie din apropiere, şi cu muită osienea.ă ma adus 
îmapoi :a han. Nu pu'eam să dau nici-o expiicație în 
starea în care mă aflam şi Brown nu ştie germana; 
a doua zi dimineaţa, am inventat o poveste despre o căză- 
tură destu] de rea printre ruine:e mânăstirii, povesie 
pe care au crezut-o. Acum, îna'nie de a merge mai de- 
parte, aș vrea să asculți ce spune Brown despre ce-e 
petrecute. Brown, spune d-:ui Gregory ce mi-ai poves- 
țit mie“. 

„Aşa sa întâmplat — începu Brown, încet și nervos. 
Domnul era ocupat în faţa deschizăturii, și eu ţineam 
fe.inarul şi-l priveam, când am auzit ceva căzând în 
apă, de sus. M'am uitat în sus ş: am văzut că cineva 
privea spre noi. Cred că am strigat ceva, am luat feli- 
naru. cu mine și am dat fuga pe trepte, și i-am pus 
lum'na drept în faţă. Ingrozitoare față! Am urcat trep- 
tele cât am putut mai repede, dar când am ajuns sus, 
nu mai era nimeni. Un om n'ar fi avut timp să fugă 
atât de ușor. Indată după asta am auzit pe domnu! stri- 
gând și când l-am privit, era atârnat de frânghie și, 
după cum v'a spus chiar domnul, nu v'aș putea spune 
cum l-am scos afară”, 

„Auzi Gregory ? spune d. Somerton, 


„Ce exp.icație 
dai acestei întâmplări ?* i it at ii 





Ie IDIOTI 


de LEONIDA SECREȚEA xU 





IUNIE 1942 =——= 





„Totu: este atât de curios şi de anormal, încât trebue 
Să-„. spun că ma u.mit cu desavacş.re; ar Inaeuuna 
Că. hm... pe.soana care a ascuns COsmuoara a venit sâ 
vază dacă ;-a reuşit pianul...” 

mASta Cred și eu, taregory, asta cred și eu. Nu-mi! pot 
încn.pui n.M-c a.iceva. Litd că tepue să îi fost ana- 
te.e.., Am petrecut o noapte de chinuri și Brown a s.at 
tot timpul lângă mine. A doua 2, nu m-a t0ost mai 
b.ne; uu mă puieum r.dica; nici-un docior in apro- 
piere ; şi chiar dacă ar fi tost, mă induesc dacă ar fi 
fost in siaze să-nu tacă ceva. L-am pus pe Brown să-ţi 
scrie şi am petrecut o a doua noap.e de ch.n. De asta 
sunt s:gur, Gregory, şi cred că m:-a făcut mai rău decâ! 
cea d.n.ăi sper.e.ură, p>ntrucă a auraţ mai mult: cine- 
va, sau ceva, şedea de pază toată noaptea la ușa mea 
Aş puiea spune că erau do:, Auzeam nu numai Sgomo- 
tu ior, dar le s:mţeam şi mirosu. — un miros h.dos de 
nămol. Seosesem de pe mine toate lucrurile pe care 
le-am purtat in noapiea aceea şi l-am însărc.nat pe 
Brown să le distrugă. Cred că el ie-a ars în soba dn 
camera !ui; dar m.rosul era mereu în ju:ul meu, tat 
atât de puternic pe câţ î; s:mţisem in fântână. Răsbă- 
tea in cameră d.n dreptul ușii. Odată cu zorile, m:re- 
sul dispărea și sgomotele incetau. Mi-a intrat atunci în 
cap ideea că dacă c.neva ar pune la loc p-atra, aceasţa 
sau aceste creaturi ale întunericu,ui vor fi din nou fără 
putere. Nu putem să trimit pe Brown să facă singur 





acest ucru şi cu atât mai puţin puleam să insărc.nez pe 
un .0ca.ruc. De aceeaia treouit să te aşiepi să vii şi 
să te rog să-mi faci acest serviciu. 

„Asta e toată povestea ; dacă n'o crezi, n'am ce să fac. 
Dar e numai adevăru'”, | 

„Trebue s'o cred", spuse d. Gregory. „Am aruncat și eu 
o priv:re asupra pungilor sau ce.or ce se af.ă în gaura 
din fântână, ŞI ca să fiu sincer, Somerton, cred că şi la 
ușa mea se afla cineva, astă-noapte”. 

„Cred, Gregory; acum, mulțumită lui Dumnezeu, am 
scăpat. Ai să-mi spui ceva despre ce'e văzute acoio ?* 

„Prea puține. Brown și cu mine am pus piatra la loc 
şi am acoper.t-o cu noroi, ca să aibe aceiaș înfățișare 
ca şi restu. peretelui. Un lucru am observat în re::efurile 
ce împodobeau fântâna, şi care cred că ţi-a scâpat: o 
mască oribilă, grotescă — parcă era un ţap, Sau aşa 
ceva — cu 0 inscripție în două cuvinte: „,Deposiltum 


custodi” *) : 
(SFÂRŞIT) 
») Păstrează ce ţi s'a încredinţat. 





În Ra a RI A a ac 


să mergeţi cu mine la tacsu, s'o vedeţi şi 
dumneavoastră și să-mi spuneți părerea... 
Vă rog... 


SEARA atita 


Pe moș Melinte îj cunoscusem cu două 
săptămâni înainte, când îi dădusem — în 
couformitaie cu ordinui M. S. M. al Armatei, 
cu privire la muncile agricole = patru cai 


bători.e acasă ? 
— Straşnie, don sublo'ent 1 Sirașnic! 
— EI, ce noutăţi mi-aduci din Ploieştii? 
— Mute, don sublo'ent! Foarte multe! 


Dar, dnire toate, cea mai grozavă pe orden . 


de zi este chesiia cu zâna cu care mă'nsor... 

— Ce vorbeg.i, mă? lar te'nscri ? 

— 5 fiu al dracului, don sublo'ent, dacă 

vă mint... 

-— Fugi, că nu te cred! De câte ori cunaşti 
o feme:;e, mersu imi spui că te'nsori cu ea... 

— De dcia cceasta-i chiar adevărat. Zău, 
doa svbio'ent! Am şi aranjat... 

— Al si “atat? 

-- Da. să vedeţi ce fată! 

— Fru.noasă ? 

-— Magnă, mamă ! 

— A mai sost măritaă ? 

— Nu: Aă... lata şi dumneavosstră! Me- 
ceu mă iuaţi în vâriui cisinei... 

— Ea. dela! Zestre are? 

.— Grozavă]! 

— cât? 

ş— O casă cobistă, grădină dă zarzavat, 
mobiiă, lengerie, şi pă deasupra Vreo şase 
sute mii lei. 

—?i 

— Zău, don sublo'ent! 

— Bravo! Să ştii că ai gat o lovitură bună. 
Cum ai cunoscut-o ? 

—- Foarte scmolu! Iu prima zi dă Pașii, 
m'am dus, îm, bâci. Acolo. Dumncavoasiră 

" ştiţi că eu sânt un om foarte uzitat,.. 

=— Mai e vorbă... 

— Eu ştiu cum treabae să te porți cu fe- 
meile, cu să te placă... 

— Mie-mi spui? Nu ştiu eu ce cra! ești! 

— Eu ştiu cam cum trebue să te prezanţi 
în f2ţa unei persoane ser'oase... 

— Ştiu, Marine! Ştiu foarte bine. 

— Aşa. Acolo m'am dus ca verișoara mea, 
“absolventă dă doi ani a şcolii dă menaj. 
Câna să ne'nâreptăm spre du'ar, hop, apare 
în zaţa verişeară-mii o domn'şoară foarie dră- 
gnță. care-i zice, uitându-s= la mine: „Ce 
faci, dragă ?” „Ah! bonjur, ma şer!” Zice 
vară-mica. „lacă am veni cu vărul meu, să 
mă dau în dulap, zice. Il cunoşi?* „Nu! 
m'am avut cinsiea !”, zice 'domnicoara, roş:n- 
ău-se. Şi ne-am prezantat, 

După aceasta, ne-am suit câteșitrei în du- 
lap şi ne-am cat vreo două ceasuri, până 
“când. ameţţi, am plecat în oraş. La d2spăr- 
fire (bineînţeles, după ce-am mai vorbit şi 
no: ca oamenii) am cerui-o în căsătorie... 
— Aşa de repede? 

— Da, on svbloent! 

— ŞI ce-a z's? 

“m S'a făcut roşie ca un morcov şi mi-a 


spua că dumneasei e fată cuminte şi ascultă- 
toare si că nu face nimic fără știrea și vo:a 
părinților... - 

Eu imediat am dedus că i-ar p'ace să-i fac 
o vizită la domiciliu. Aşa că l-am zis: „unde 
aveţi locu'nţa, stimată domnişoară 2” Şi ea 
mi-a răspuns imoțio aă; „n Funiătura Dum- 
brava Roşie, număr patru bis”, „Mulţu- 
mesc !” i-am zis, no'ându-rmi adresa. Şi săru- 
tându-i m'+'a în poziţie dă drepţi: „La orele 
țrei sânt la dumneavoastră!” Și ea mi-a răs- 
puns: „Cu plăcere! Vă est-pt! Urevoar” 

— Şi te-ai ţinut de cuvânt? 

— Da, Să vedeţ.... Ca să produc o ispresie 
îavorabilă, m'am îmb-ăcat în ținuia dă gaiă, 
pe care mi-am făcut-o anul trecut, mi-a:in 


„pus cismeie dă lac, mam pariumat şi am 


poin.4 sure desi.naţie... Pă stradă, ce-mi tă- 
ciii socoiea'a: ar trebui să iau un taxiu, ca 
să-i fac praf, când m'or vedea! Dar tot en 
îmi zisei: „nu să poate! Taxiul costă cel 
puțin n sntă dă lei! s'a dus dracului masa 
pă cinci zile... Pă urmă, părinții fetei or să 
să sperie, crezând că sânt prea pretenţios... 
Atunci, cum să mă duc? Pă jos, nu merge! 
Că ae! Sânt şi ev ditai plotoneru! Dita; ma- 
3uru cumpăn'ei antitanc! Din vorbă în vor- 
bă... turavura... însfârcit, mă dusei să iau 
n rrăsură, re taman trecea p'in fața mea. 
Birjaru, când m'a văzut atât dă elegant, a 
z's ră ar merge cu n nersoană ra mine. şi la 
Bucureşti, cu treizeci lei... Vă *nchipulți, don 
subio'ent cât dă bine arătam, dacă l-am fă- 


“cut praf şi pă birjar... 


Ajuns în faţa porții, ştiţi, numai d'ai dra- 
oului, că nu era nimeni în curte, strigai 
tare, ca la enstrucţie, saudă toată Fundă- 
tura: „Oprezie, birjar, c'am ajuns la desti- 
nație !” 

Ca la comandă, ușile s'au deschis imediat 
şi toţi a: casei, în îrante cu fata, mi-au ieşit 
în intâmpinare ; țacsu, măsa, tacsu mare, mă- 
să mare... Toţi îmbrăcaţi frumos, în ţinuiă 
dă sărbătoare... 

Tacsu, intr'un costum bleomarin, la două 
rânduri... 

Măsa, întrun capod roşu cu flori a!be... 

Taesu mare, în îrac, cu guler Take Po- 
pescu... 

Măsa mare, într'o roche neagră, până la 
glezne... 

Iar ea, fata, zâna, într'o roche... mamă, 
Doamne... 

Don sublo'ent! Zău! Nam cuvinte la 
“ndemână să vă nedumiresc... - 

— Nţ! nţ! nț! Mi'nehipui, Marine. că era o 
apariţie nemaipomenită. După cum mi-o des- 
eri, erod că avea o zocbie foarte grozavă | 


— Egzact! 

— Ce-ai făcut, când i-ai văzut? 

— Intâi şi'ntâi, am plăt'4 birjarului, ca să 
vază toată lumea că am bani și dispun... 
P'ormă, sărutai mâna măsii mari... P'ormă 
măsii... P'ormă strânsei ostăşeşte mâna lui 
tacsu mare, p'ormă lu tacsu și p'ormă dă tot 
—că aşa se cuvinea——am săru'at mânuţa fe- 
ţii... Drept să vă spun, m'aşteptam ca fata să 
nu zică nimic! O credeam incu tă... Dar unu! 
A ţuguiat buzele frumos și mi-a şoptit imo- 
ționată : „raersi 1“... Apoi am intrat în casă. 

Timp dă două ceasuri, am stat dă vorbă. 
Ba dă una, ba 6ă aHa... Mi-au arătat zes- 
rea fetii.. mobilili, preșurili, carpetili, că- 





mășili dă noapte, șterzarili Qă călţunari... și 
câte şi mai câte, toate făcute Gă mân «şiţii ei... 

M'au întrebat dacă-mi p'ace fata şi eu 
le-am răspuns, sculându-mă cu respect in 
picioare, că-ml place, cum să ru-mi placă, că 
e frumoasă şi rumenă ca o garofiță.. şi am 
fixat nunta... 

— Aţi fixat şi nunta? 

— Da, don sublorent!? 

— Când? 

— Dă St. Constantin şi Elena! 

— Aga curând? 

— Păi să vedeţi dă ce: măsa mare a fost 
cu ideia. A zis că dă ce să amânăm... că, 
cine ştie! dacă n'o iau mai curând, s'ar pu- 
tea ca eu să-mi găsesc alta pă zonă! și-ar 
fi păcat să scape o persoană atât dă prezen- 
tabilă ca mine... Şi eu am fost dă aceeaș 
părere și toți m'au aprobat... 

— ŞI ești decis? 

— Da! 

— Precis? 

-— Să fu ai dracu'u!, dacă vă mintt 
_m— Atunel, felioitările mele! 


— Sttrăiți, don sublo'ent! vă mulțumesc! 
vă rog să mă credeţi că-mi dau lacrimile dă 
fericire... 


DUPĂ AMIAZĂ 


— S'tră'ţi, don sublo'ent! 

— Ce-i, Marine ? 

—— Am să vă raportez ceva grozav! 

— Nu, zău! 

— Să fiu. 

— Spune! 

— După “e-am plecat, azi dimineaţă dă la 
dumn.avoasiră, am cun:scut o fală grozavă! 

— U.sde, mă? 

— Trecea prin tâţa cantonementului meu 
şi nu m'am putut obține, să n'o intreb: „unde 
vă duceţi apa geăvilă, sinaia porumbaţă ?* 

— Şi ea ce-a zis? 

—— intâi nu sa uitat. P'ormă și-a luat sea- 
ma și mi-a răspuus înțepaiă, fără să să o- 
prească : „Ce te enteresează ?" Și cu, luân- 
du-mă după eu, i-am zis politicos: „Aşa! 
Pen.rucă sânteți frumoasă, ca o zănă d.n po- 
veşti şi vreau să vă cunosc“, 

Auzind aces*e ispresii trumuase, s'a oprit 


şi mi-a zis: „Eu sânt o domnişcară serioasă, 


domule sergent !... Și eu am curectai-o: 
„Sâni majur, domnişuură, au sergen:! Și 
ea mi-a răspuns: „ba? Treaba dumi:ale! Și 
eu suni mâjura! Dacă vreţi să mă cunoşti, 
viniţi diseară la tata, să stăm dă vorbă“, 
Şi eu iar i-am zis: „Mult stimată domnişoară, 
Vă stau la qispuzipe cu srup şi sutleţ. Spu- 
neţi-mi adresa şi viu fâră untârziere”. Şi ea 
iar mi-a râspuns, depăriându-se şi arătâa- 
Qdu-mi cu mana 9 casâ roş.e pă deal: „Uite, 
coio stau... Cu bine!” 

— Ei, și ce gânuuri ai, Marine? 

— S'trăiţi, don subio'eat, imi place grozav 
această persoauă distinsă... Daca vreţi, vaş 
ruga ceva... 

— 2? 

— M'am enteresat dă aproape şi am aflat 
că tacsu posedă o avere grozavă şi n'2 are 
decât pă ea. 

— Şi? 

— Şi că ar fi bucuros s'o mărite cu un 
subofițer serics din armaa română.., 

— Eşti nebun, Marine? Vrei c'o ceri în 
căsătorie ? 

— Da, don sublo'ent! 

— Dar cu cealaltă ce faci? 

— Cu care, don subioent? 

— Cea dela Poieşti! 

— Xăă!... g să văz eu ce fac... Deocamdată 
să văz ce fac cu asta... Vă rog, don sublo'ent, 


pentru a-şi termina arăturile. 

E un gospodar harnic şi cumsecade, 

Păşindu-i pragul casei, ii intinda zâmbina 
mâna, dau „bună seara” mevestei cocoțată 
pe chiolan şi feiei care stă retrasă îintr'un 
colț al odăii, apoi le prezint pe Marin. 

Acesta işi ia imedia o impecabilă pozi- 
ție de drepţi şi se recomandă, cu mâna Ia 
chipiu. 

— Domnule Melinte, doamnă și domnişoa.- 
ră! Sânt plutonierui Gheorghe Marinescu, 
din armata combativă regală română, actual- 
meuste paznic neclintii la hotarele dă Nord- 
Es! ale Țării Românești, în etate de treizeci 
și unu dă ani şi o lună... 

Auzind acesre titluri, fata roșeşte de emo- 
ție, dându-și seama că are în faţa ei un om 
grozav... 

E într'adevăr frumoasă şi roșea'a emoţiei 
și timiditatea o fac şi mai frumoasă. 

După ce pluionierul îi sărută mâna, se ghe- 
mueşte şi ina: mult în colțul odăii. 

Eu, moș Melinte şi Marin, ne așezăm pe 


- patul tare de scânduri și începem să vorbim: 


despre arături, despre semănături, despre re- 
coita de anul itrecut, despre cea viitoare, des- 
pre vreme, despre necazuri, despre concen- 
trări, până când, epnizând subiectele, tăcem 
Cu toţii... 

Tăcem... Căscăm.., 

Tăcem.. Căscăm.., 

Atmosfera devine din ce în ce mai grea 
şi mai năbușitoare... 

Plutonierui stă țeapăn şi se congestionea- 
ză de necaz că nu mai are ce spune... 

Mama fetii, adormită de mult pe chiolan, 
sforă'e ca un joagăr în funcţiune... 

Moș Melinte își trosnește degetele, iar fata, 
tot cuminte şi emoţionată, aleargă cu privi- 
rea când la noi, când la un punct nevăzut 
de pe duşumeaua de... lut... 

Ca să curm atmosfera aceasta apăsătoare, 
mi ridic şi dau „bună scara”. 

Pe drum, Marin, după câteva clipe de tă- 
cere, îmi zice, puțin încurcat, puţin mulțu- 
mii:: 

— N'am prea petrecut bine, don sublo'ent, 
dar din feluj cum s'au comporiat, am dedus 


că lucrurile s'au aranjat, 

—? 

— Cred că mă'nsor cu ea precis! 

—? 

— Ei! şi dacă n'o fi asta mai cant... Fete 
este dsiule în lumea asta mare... 

— Este, Marine ! Este, ai dreptate ! Nu dis- 
pera ! 

In Jumea asta mare, este fete destule... 


destule și grozave... 


IUNIE 1942 


== 6 











Cronica literară 
| 





„ÎMPLINIRE“, de lon Pillat 


(Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1942) 


Intâmplător şi dintr'o nevoe de 
sociabilitate lesne de înţeles, de-a 
încercă să fim în felul celorlalţi, 
scriem despre cărțile pe care 
ne-ar fi deajuns să le citim doar, 
— facem adică profesie din pura 
delectare egoistă de cititor. Și 
aici, drept orice justificare, să ne 
fie îngăduit să invocăm în spri- 
jin pe Hivarol care spunea, în 
substanţă, că omului i-a fost 
dată libertatea ca să facă ce vrea 
și chiar să nu facă nimic cu 
timpul său dar că nu trebuie to- 
tuși să.., abuzeze de această li- 
bertate. 

Astfel, cu o nestingherită bună- 
<redință ne vom spune admiraţia 
și încântarea de cititor dezintere- 
sat al soneteor dn „Implinire”. 
Cartea apare, printr'o coincidență 
care nu ascunde nicio semnifica- 
ție excepţională, la maturitatea 
vârstei şi a talentului poetului. 
Mai mult ca oricând credem că 
este necesar să se revină acum 
„asupra opiniei care tinde să se 
definitiveze în judecată critică 
anticlpatoare și valabilă pentru 
toată evoluția ulterioară a poe- 
tului, opinie potrivit căreia d. Ion 
Piliat era socotit și încă mai este, 
ca un pastelist agreabil, plin de 
culoare, dar atât : un senzaționist 

Se pare totuși că judecata cri- 
tică a contemporanilor nu este 
încă la curent cu evoluția d-lui 
Ion Pillat, dela acea revelaţie care 
a fost în opera d-sale apariția 
„Poeme-lor într'un vers“ şi până 
la această culegere de cincizeci şi 
patru de sonete văzute ca un sin- 
gur poem îmbelșugat de roadele 
unei îndelungate experienţe lirice 
și omenești, 

Lirismul este prin esenţă auto- 
biografie, confesiune, des-tăinuire 
prin expresie, care în poezie :n- 
seamnă întrucâtva trădarea unui 
cuprins de simţire prin darea :ui 
în vileag, prin exteriorizare. Dar 
cu unele sonete din „Implinire” 
avem impresia unei. intimitățţi pe 
care poetul n'a mai atins-o în alt 
volum sau poate că n'a simțit ae- 
voia să o păstreze  altcândva. 
Niciodată ca în unele sonete din 


„Implinire”, pe care le vom arăta, 
misterul poeziei, a! actului poetic 
însuși n'a fost expus în lumina 
unei sintaxe a cărei claritate de 
cleștar străveziu până în fund a 
putut să înșele pe cititorul l=neșş, 
asupra profunzimii poeziei pillat- 
iene care întrunește plenitudinea 
robustă a unei sensorialităţi re- 
ceptivă la toate solicitările Firii, 
cu graţia jocului savant a! unor 
infinite răsfrângeri între oglin- 
zile aparenţelor sensoriale şi ele 
înțelesurilor. Acesta e și sensul 
adânc al voiumului „Implinire”, 
arcuit asupra lui însuşi într'o ne- 
sfârşită revenire, inepuizabilă ca 
forță de sugestie. Ciclurile în care 
se împart cele cincizeci și opt de 
sonete : Cattea priveliștilor, Car- 
tea tăriilor şi Cartea mărturiilor 
întregesc rotunditatea perfecță a 
semnif.:caţiei propuse de autor, în 
care privirea în afară îmbelșugată 
de felurimea sensibilă a priveliş- 





Note ro 


CORDUN 


se numește romanul tânărului 
și talentatului serlitor Eusebiu 
Camiiar, care va apare în curânil 
în editura „Fundațiilor Regale”, 

Pentru toți cei cari au urmă- 
rit scrisul lui Eusebiu Camilar, 
apariția acestei cărți însemnea- 
ză bucuria aşteptării unei lecturi 
deosebit de interesantă, 


D. ALEX. NĂSDRĂVANU 


a făcut să apară de câteva 
zile, în colecția „Muncă şi Lumi- 
mă”, o carte cuprinzând note 
dintr'o călătorie făcută în Ajrica. 
Volumul se întitulează Pe urma 
pașiior mei; coperta, în culori, 
e datorită pictorului Fred. Micoș. 


CAIUS ULPIU TĂRĂBOANȚĂ 


In editura „Caâragiale”, va a- 
pare în curând „Aventurile lui 
Caius Ulpiu Tărăboanţă”, a con- 
fratelui Virgiliu Slăvescu, direc- 
torul revistelor „Păcală” şi „Epl- 

Volumul va cuprinde o serie 
de schițe umoristice, comentarii 
glumeţe ale vieţii actuale făcute 
în in:mitabilul său diaect de jo- 
vialul docent emerit Caius Ulpiu 
Tărăboanţă. 

Cartea e prezentată de domnul 
N. Georgescu-Coaoş. 


tilor se întoarce asupra ei însăși 
cufundându-se în  contemplaţie 
interioară, în misterul decantării 
înțelesurilor, din senzații. 

Cum era de așteptat, împărţi- 
rea în cicluri a sonetelor „Imrii- 
nire-i” nu înseamnă o strictă de- 
limitare ăidactică, ci doar accen- 
tuarea succesivă a sugestiei, A:t- 
fel, în toate sonete.e vom recu- 
noaşte deopotrivă mărturii, doar 
că peisajul este precumpănitor 
fizic în primul ciclu, acentul fiind 
pus acolo pe elementul de pură 
sensorialitate, pe când în cel ur- 
mător, priveliștea sufletească in- 
timă este mai frecventă. Ne este 
foarte lesne să exemplificăm con- 
trasul arătat între cicluri:e cărţii, 
reproducând din primul, sone- 
tut, Hellas” corespunzător” inten- 
ției de poezie senzaţionistă ală- 
turi de sonetul „„Poamnă” din 
„Cartea tăriilor”, unde peisajul 
capătă o intimitate şi o înfiorare 
cu adânci ecouri lăuntrice — deși 
ne dăm seama că făcând astfel 
riscăm să introducem noi o notă 
de didacticism, îngroșână inten- 
ţia poetulu: care a rămas la sim- 
pla sugestie. Le vom cita totuşi 
ca poezii, printre cele mai fru- 
moase a.e cărții. sperând că ciii- 
torul va fi sensibil -la interiori- 
zarea peisajului în „Toamnă”, 
prin admirabila armonie a celui 
de al treilea vers; 


Măsiini străvechi, munţi numai 

[stânci, şi colo 

Culcată: marea ca un cer mai 
[elar. 

Orice atingi e rugă ori e dar, 
Şi pini în vânt sunt lira hi „tpiuto. 


Sau de preferi roloanele acele 
Dormind ia umbra crângului 
(sfințit, 
Bucolica talangă'n asfințit 
Şi măeii pășunând prin asfodele. 
Vrei sarcofagul alb în flori de 
maci 
Sau stela'n drum | a dansatoa-ei 
moarte 
Şi vântul viu în marmură încins? 
Dar mie dă-mi, deplin să mă 
[împaci, 
Im 7amna ei de-argint fluid, departe, 
O insulă de-azur ue valul stins... 
(HELLAS) 


Târziul luminiş de foi gălbuin 
Imbracă ulmii în odăjdii vechi. 
Tăcerile din codru ies perechi, 
Trezind prin siliști pașii mei ce 
[suie 


în anotimp... Și malta mânăstire 
Cu tâmplă aurită de lumini, 
Adună la icoane fagi senini 
Sub ceruri ruginii de patrafire. 


In strana mea de umbră ram 
[oprit 

Și liniştii cu evlavii mă'mprescară, 

Singurătăţi din veacul împietrit 


Și am zărit, sfioasă şi ușoară 
Venind în sihlă la isvor ferit 
Să se cuminece, o căprioară, 

(TOAMNA; 


mânești 


MIRCEA STREINUL: PRĂ- 
VĂLIA DIAVOLULUI 


După ultimul său roman Drama 
Casei Timoteu, care-a cunoscut 
un Tar şi binemeritat succes de 
presă și de librărie, Mircea Strei- 
nul a pus sub tiparul editurii 
„Gorjan” un roman de mari pro- 
porţii (va cuprinde o mie de pa- 
gini, în două volume), întitulat 
Prăvălia diavolului, 

Cartea aceasta, scrisă de unul 
din puținii cunoscători ai vieţii 
din Țara fagilor, va fi o amplă 
frescă a Bucovinei dintre anii 
1902-1940 și ne va vorbi despre 
dragoste, moarte și război, — de- 
pănate pe plaiurile româneşti ale 
celei mai de nord provincii a 
țării, - 


„JENNY” de SIGRID UNDSET 


După categoricul succes pe 
care l-a obţinut romanul autoa- 
rei norvegiene intitulat „Primă- 
vara“, epuizat în trei ediţii, e- 
ditura „Gorjan“ vine să prezir- 
te cetitorilor un nou succes al 
marei romanclere, 


Simpația deosebită de care sa 
bucurat prima ei carte, ne face 


să prevedem că şi „Jenny* va 
însemna o isbânăă tot atât 4e 
categorică. 

Sub ceru! inalt al Italiei, o 


tristă și ireală poveste de iubire, 
iată schema romanului. Dar nu 


Intr'o altă înșirvire decât aceea 
din volum am putea separa in 
grup caracteristic de sonete (ale- 
se din „Cartea tăriilor” și din 
„Cartea  mărturii:or”) pe care 
l-am putea numi al soneteloi vo- 
caţiei poetice sau ale destinvlui 
şi actului poetic. Sunt acelea 
intitulate : „Poetul”, „Heruvim”. 
„Vânătoare”, „Joc de flăcăr.”, 
„Implinire”, „Sonetul „Cristal, 
MHar”, „Potir amar” „Pegas”, 
„Părere”,  „Trepte” „Legende”, 
„Regăsire” și „Patinor” Trecând 
peste mnele preocupări de auto- 
biografie prea  stăruitoare ale 
poetuggii de a-și pregăti ţinuta 
convenabilă — tel qu'en lui meme 
— pentru posteritate, sunt câteva 
dm grupul celor citate ps care 
le socotim printre realizări'e cele 
mai importante al: poeziei și lim- 
bei românești. Sonate ca „Pati- 
nor“, „Trepte“, „Heruvim“, „Vâ- 
nătoare” sau „Joc de flăcări” as- 
cund în stricta versificație şi în 
forma fixă a versurilor, ca într'o 
scoică, un murmur neîntrerupt 
pe care-l auzim cu alt auz decât 
cu cel obişnuit, — un mormur 
care e și melodie tăcută și n2- 
contenită mișcare Lăuntrică, eter- 
vescenţă a înțelesurilor care se 
interferează prin jocul de răsfrân- 

geri 
aluziile ideale s: echivalenţele 
simbolice. Iată, ca un exempiu 
şi pentru „Cartea mărturilor?, ul- 
timul sonet din „Implinire”, acela 
intitulat „Patinor” care a fost 
publicat întâi în paginile aces- 
tei reviste chiar : 


Prin suflet înghieţat în nemurire 
Ca lacul sub sclipirile de ger, 
Un patinor, despoleind tăceri, 
Inscrie 'n zodii semnul său subţire. 


In sticla siderală taie spire 

Şi linii albe ninse de mister, 

Și sub călcâi înaripat îi pier 

Năluci — dușmane vremuri în 
[neştire 


Nu-l văd din ţara lor încununaţi: 
Acestui timp haotic și barbar, 
Cum suiem simetrii de constelații. 


Cum creşte jar lucid pe alba cale, 
Desvăluind tăinuitor de clar 
Deschisul cerc al patinării sale. 


Ca și faimosul sonet mallar- 
m6-€can al „Lebedei:“, „Patinor“-ul 
d-lui Ion Pillat este sonetul ace- 
lei extraordinare sanse pe care o 
numim poezie. Intre extenuarea 
şi reveria intensă, caracteristice 
poeziei maltarme-ene şi între lu- 
ciditatea mândră a poetului ro- 
mân, care până în jocul cel mai 
abstract al ideilor, păstrează gra- 
ţa formelor concrete şi savoarea 
corporalității, nu ar avea niciun 
sens să alegem, să ne rostim pre- 
ferința, 

Am sugerat această alăturare 
pentru a ne arăta deosebita pre- 
ţuire ce acordăm experienţei poe- 
tice — întrun cuvânt poeziei — 
d-lui Jon Pilat. 


MIHAI NICULESCU 





e numai atâta; harul lui Sigrid 
Undset străbate viu în fiece filă 
a cărţii, imprimându-i farmecul 
şi graţia amară a unul sfârşit de 
anotimp. Jenny e o carte — dar 
și o figură care nu va putea fi 
uitată. 

Traducerea d-lui George Cio- 
banu, într'o curată limbă româ- 
nească, cinsteşte deopotrivă pe 
editor şi pe traducător, înscriin- 
du-se între cele mai de preţ 
realizări din acest domeniu atât 
de ingrat. 


TH, MARTINESCU-ASĂU ŞI 
G. MACRIN: TIMPUL LIBER 
AL MUNCITORULUI 


Domnii Th. Martinescu. Asău şi 
George Macrin au scos de curând 
o interesantă carte cu titlul de 
mai sus, în care autorii, după 
studii amănunțite asupra insti- 
tuților „Dopo lavoro” din Italia 
și „Kraft durch Freude” germa- 
nă, au alcătuit un fel de vade- 
mecum al muncitorului român, 

Dacă autorii s'au folosit de or- 
ganizațiile străine pe teren docu- 
mentar, atunci când a fost vorba 
să sugereze aplicările cele mai 
nimerite la moi, ei au știut să 
țină seama de o serie de date 
specific românești, fără de care 
lucrarea n'ar fi reușit să depă- 
şească informaţia, 

Siatisticile întocmite de „Mun- 
că și Lumină”, publicate în acest 
volum şi Bogata serie de fotogra- 
fii ce se adaugă textului, măresc 
interesul cu care e cercetată lu- 
crarea de faţă. 


li, 


al aparenţelor concrete cu 


UNIVERSUL LITERAR 


LUCRĂRILE ACADEMIEI 


In sesiunea aceasta, Academia 
şi-a început lucrările sub augurii 
cei măi fericiți. Astfel, la alege- 
rile care-au avut loo, s'a purces 
la chemarea între nemuritori” a 
d-lui prof. Gh. Brătianu, d-sa 
urmând să ocupe locul regreta- 
tului Nicolae Iorga. In secţia li- 
terară, a fost ales ca membru 
corespondent, meșterul sonetist 
Mihai Codreanu. 

Apoi, la decernarea obicinauitelor 

premii, se descifrează o preocu- 
pare, care cinstește în aceeaşi 
măsură pe raportori şi pe pre- 
măaţi. Astfel, a fost premiată tru- 
da rodnică a d-lui D. Popovici, 
îngrijitorul operelor Jui ]. H. Ră- 
dulescu. Pentru culegeri de poesii 
au fost premiaţi: D. Ciurezu, Au- 
rel Marin, Al. Bilciurescu. Toţi 
acești trei poeţi, autentici repre- 
zentaţi ai liricei de azi pot fi 
mânări — dar şi mulţumiţi de 
înalta cinstire ce li sa adus de 
căitre cel mai înalt for al. culturii 
noastre. Deasemenea au măi fost 
premiaţi: d. Aug. Scriban, Ovi- 
diu Papadima, D. lov — aceștia 
din urmă pen'ru lucrări de filolo- 
gie, critică şi literatură. D. Mir- 
cea Mateescu, tânărul nostru 
gândiick' şi colaborator, a fost 
răsplătit cu premiul „Elena şi Gh. 
M. Viasto”, pentru iucrarea „Rea- 
Htate şi eroare”. 

Insemnând aceste evenimente 
de cultură care nu pot îi trecute 
cu vederea în nici un caz, ținem 
să subliniem un efort care coin- 
cide cu o realizare. 


MARIA FILOTTI... IN VITRINĂ 


Binecuvântate - sunt .. turneele 
teatrului din Sărindar în rețete 
financiare şi în întâmplări haz- 
care  îndulcesc deopotrivă 
vieața icea de toate zilele a ca- 
ravanei. (Este cunoscut faptul că 
doamna Filotti are preferință 
pentru impresarul Lică Teodo- 








rescu și o „grădiniţă de ciraci” 
care-i cântă în strună financiară, 
şi pe cari îi adăpostește într'un 


vagon-paturi de clasă  nepre- 
cisă!). 

Intr'o haltă, în miez de noapte, 
vagonul teatrului nu a fos: garat 
după cerință, la rampă — ci tre- 
cut prin tot soiul de manevre 
ceferiste care au avut darul s'o 
trezească pe doamna Filotti — 
în acest turneu sub chipul Eli- 
sabetei, Regina Angliei, Natural 
că tot personalul vagonului se 
trezise.  Directrița, într'o somp- 


tuoasă robe de chambre, coboară 
între linii proptindu-se regal de 


un felinar dela macaz. Și cu cu- 


noscutu-i verbalism, de data a- 


ceasta amplificat după cerința 
unui limbaj de „haltă”, spune 
imipiegatului : 


a „Dar nu ştii cu cine at de- 
aface, sclavule?” 

La care omul C.F.R.-ului aruncă 
printre dinţi: 

— „Mai tacă-ţi...!” 

Și acum intervenția imprasa- 
rului L., Teodorescu a  auplanat 
conflictul care amenința regali- 
tatea d-nei Filotti: — .,„Nenoroci- 
tule, știi cine îţi vorbește?” Și în 
continuare, drept răspuns umeri- 
lor ridicaţi în semn de dispreț, 
ai impiegatului, ca un majordom 
anunță din cadrul ușii vagonului: 
„Cu Elisabeta, 
gliei!” 

D-na Piotti luă ţinuta de ri- 
goare... 

Omul C.F.R.-ului, stingând fe- 
linarul, cântă nazal: — „Să-i fie 
țărâna ușoară...” (N, N. A reginei 
Elisabeta!), 


Cats lent 


Nordica femee din fiordul sued 

Cu ochi rătăciţi în aurore boreale, 
Degetele pe clavir și le plimbase, — ied 
Leneş arcuit pe ierbi și gemene cristale, 


Nordica femee avea coapsele încinse 
De potimă, în blănuri de rem — 
Insinuantă. şopârlă se prelinse 


Dragostea'n. descompusul referi, 


Basa iti ma 


Mâna femeii pipi “at fiord 


Căzuse, moapte :polară, pe clape; 
In adâncuri de sânge, muribundul acord 
Liniști surpase : O, vino aproape... 


Primăvară singură 


ROMEO DASCALESCU 


S'a oprit tăcerea grasă ca o iască 
Singură pe-lunca vremii ca să nască... 
Fulgul din aripa muguritei mlade 

a sburat şi cade... pentru cine cade?... 


Fata albă — adie — flziut pentru doină -— 


gustul leşietic — 


amărui de moină ; 


cutele-i dim smirnă greu de violete, 
îmbibate'n somnul gârlelâr incete, 


flutura pe lângă inimă şi zile 

ca pe lângă geamuri albe de azile: 

— Umbră ce ie doare, tot se mai întoaree — 
fimul crisalidei gemene se toarce... 


ION DORU 


nscripţie pe un 


SaINOVvaT 


rUSeSC 


Ce mână te-a făcut rotund, ca sânul 
Ruspaicelor din Nijni-Novgorod, 

Şi ţi-a 'ncrustat desene în argint, 
— Siberiene scene din pohod ? 


In ce salon petersburghez, ai fost podoabă 


De adunai 


pe ofițerii Țarului, la ceai 


Cu Doamnele, cu părul cum e Volga : 


Și ochii-albaștri : 


Ce buze calde ţi-au sorbit licoarea ? 


Stepe de emai? 


Ce prinți, sau ce contese de pe Don 


Au coborit în jurul tău, în seri de iarnă 
Din troicile cu clinchet monoton? 


Regina An-. 


pe toate fețele, 


NOUL MEMRBI LA 8. S.R. 


Spre deosebire de ceilalţi ani, 
în care alegerile dela S$. S.R. 
erau întovărăşite de-un „tipaj” 
care le făcea o publicitate spe- 
cială, anul acesta nouii membri 
au fost aleși pe tăcute. Doar câ- 
teva note de ziar şi revistă au 
anunţat evenimentul, ca pe-un 
fapt divers oarecare. Prin alege- 
rea de anul acesta, scriitorii de 
valoare au intrat în breaslă, iar 
pe lângă ei şi alţii câţiva. Ori- 
cum, chemânaă între ei scriitori 
ca Emil Botta, Gh. Banca, N. D. 
Cocea, Aure]-Marin. Gherghines- 
cu Vania, Traian Chelariu, La- 

iss Andreescu, Ion Ojog — 
confrații au dovedit încă odată 
că se cunose şi se înţeleg. 

Aleşii, au tOsţ de astă-dată și 
chemaţi... 


PREMIUL NAȚIONAL 
DE LITERATURĂ 


Adunându»-se cel mai de frun- 
te reprezentanți ai vieţii noastre 
culturale şi literare, după cum 
prevăd nouile statute ale Mimis- 

„terului Cultelor şi Artelor, s'a 
decernat marele premiu Naţiomal 
de literatură pentru proză ps 
anul în curs, premiu care în anii 
trecuţi a cinstit opera unui Oct. 
Goga, Ion Pillat, ete. — axtică 
a reprezentanţilor celor mai 
aleși ai spiritualități womânești. 

Anul acesta, premiul s'a de- 
cemat părintelui Gala CGalacti- 
on, acestui distins scriitor, du- 
blat în același timp de un învă- 
țat da mare ţinută intelectuală, 
Opera literară a lui Gala Galac- 
tion este pe cât de interesantă, 
pe atât de rară. Dela „Scrisori 

către Sinforozo“ la „Papurii lui 


Comentarii mici 


Indhipuiţi-vă că. vă aflaţi în 
redacția wnei reviste literare şi 
că de două-trei ori pe săptă- 
mână poşta lasă pe masa de 
lucru câte un pathețel făcut cu 
îngrijire “şi legat cu o sfoară 
subțire. La început, nu prea 
ştii ce să crezi, îl iei, 41 întorci 
fără să-ţi dan 
seama dacă e'o glumă sau dacă 
întradevăr 'cohținutul său te 
priveşte personal. ]l desfaci cu 
băgare de seamă şi în clipa în 
care hârtiile se dau la aparte, 
ati uimirea de a constata că mi- 


„cult cotet' conține un volumaș 


de poezii. O nouă tipăritură, 
venită de cele mai multe ori 
din provincie, avâmd încă pe 
copertă umezeala cernelii şi 
purtând între file, ca pe o pe- 
cete, câteva rânduri migălite 
cu cerneulă, 

Aceasta e surpriza. Noul vo- 
lumaș de poezii se ajlă acuma 
în faţa ta, așteptându-te să vii, 
să-l  străbaţi  pe'ndelete, în 
timp ce tu te gândești că peste 
o zi sau două altul va veni 
să-şi așeze peste ei greutatea 
în raft, acoperind în felul a- 
cesta — şi ba propriu şi la fi- 
gumat — o trudă pe care tu în- 
suți o cunoşti destul de bine, 
şi care ar brebui să aibe o cu 
totul altă soartă... | 

Dar nu ştiu dece cele mai 
snulte din? aceste cărțulii sunt 
supuse judecății clipei, care e 
drept că s'ar putea de multe 
ori să greșească, dar care vine 
atrasă de însuşi faptul prezen- 
ței materiale a broşurii, Sunt 
concluzii care se trag aproape 
singure. șI 

O carte care nu e ca toate 
celelalte, e volumul de stroțe 
el d-lui Atamasie Dună, înli- 
tulat „Pagini albastre“ şi tipă- 
rit pe-o hârtie de coloare iden- 
“ea cu titlul. Asta n'ar avea 

ici O importanță, deoarece noi 
nai fi cei diftâi care am aler- 
ga să căutăm o logică a acestei 
lirice extravaganțe. D. Dumă e 
însă un poet care nu se dă bă- 
tut cu una cu două. După ce, 
în anul 1941 a tipărit întâiul 


„volum al „culegerii sale colora- 


te, iată că anul acesta ne adu- 


"ce prezența la fel de albastră . 


a unui al doilea volum, promi- 
țându-ne chiar şi pe-al treilea, 


pentru o dată foarte apropiată. 
“ Nu putem spume în nici un Caz 


„că „efortul“ d-lui A. Dună nu 


Când din Crimeea, vine primăvara 
Sau când pe Newa, sloiurile curg, 
Ai aşteptat în clocot musafirii 

In ceasul trist al sfântului amurg: 


v 


Sau când învolburate ierni siberiene 
Pulverizau pe străzi omătul fin, 
Al ascultat cum se vorbea în taină 
Despre acelaș mistic Rasputin. 


Acuma, când' aromele-ți sunt mucezi 

Şi când cocleala-i un arhipelag, 

In locul. ceaiului mongol, doar amintirea 
Stă "mbălsămată ca'ntr'un sarcofag. 


ION LARIAN POSTOLACHE 


este înduioșător, dar ni se pare 
că asta nu ajunge. Am căutat 
să cetim paginile albastre tipă- 
vite cu o cerneală albă (care, 
în treacăt. fie zis irebuesc ținu- 
te la lumină într'um chip cu 
totul special spre a putea fi 
cetite) dar nu ne-am ales cu 
mare lucru. Adică nu ne-am 
ales cu nimic. D-l A. Dună 
scrie versuri, D-l A. Dună le 
a-dumă și le tipăreşte apoi în 
două volume cu pagini albas- 
tre, oferindu-le eternității cu o 
convingere şi o desinvoltură 
care, trebue să. mărturisim, me- 
ritau o vocație ceva mai feri- 


cită. Căci, așa cum se. află, nu. 


inseamnă nimic. 


Mahmud“ un fior de mane artă 
străbate fiece rând al acestui 
scriitor. Ar fi risaamţ, într'o mă- 
sură oarecare, să discutăm aici şi 
acum critic această operă, pen- 
trucă întinderea și adâncimea ei 
nu se pretează unei însemnări 
fugare. 

ICeeace se relevă însă din a- 
ceastă recentă premiere, este 
îaptul că după destul de multe 
Gibuiri (uneori  regretabile) s'a 
ajuns la um criteriu care exchude 
orice compromis făcut cu „senti- 
mentele“ şi cu alte amănunte 
mai puţin esenţiale opera 
părintelui Gala Galaction este 
națională, nu numai raportată la 
acest mare premiu. 

Și aceasta e mai mult 
un simbol. 


decât 


OBSTACOLUL.... 


Cunoscutul XYZ?, mai cunoseut 
ca beţiv decât ca actor, era aş- 
teptat Sâmbătă seara la specta- 
col, Toată lumea, în cap cu regi- 
sotul era pe culmile disperării: 
orele. erau înaintate şi actorul nu 
se zărea pe nicăeri. 

In sfârşit, pe ia ora nouă, ac- 
to:ul apare în culise beat mort. 

— Ce-i cu dumneata domnule? 

— Nimic. 

— Cum nimic? La ora asta vii 
dumneata la spectacol, când ai 
o in'rare în primul tablon? 

— Nu te 'nfuria, că-ți explic. 
Veneam spre teatru acum o 0tă, 
într'un taxi, Când, deodată, pe 
straja Iancu Brezeanu, se răs- 
toarnă o căruță cu un butoi cu 
vim 


— Ei şi? 

— Cum sei și? A trebuit să mă 
cobor din mașină și să beau ob- 
stacotul! 


CANTECE NOUI 








Din Timişoara, poetul Do- 
rian Grozdan a trimis cel de-al 
treilea volum de versuri. Il cu- 
noşteam mai de mult încă pe 
poet, ca pe-un cântăreţ îndră- 
git de locurile natale ale Ba- 
matului său drag şi iată că şi 
aceste „Porţi îmchise“ vin să 
ne aducă aer nou depe „Bâr- 
zava lui dragă“. Dorian Groz- 
dan e un poet al pământului, 
care a scris poezii ce se cuvin 
a. fi citate în antologiile regio- 
vale ale provinciei sale. Versul 
său este cea mai bună tălmă- 
cire a unei părți de țară care 
se vrea „jruncea“ şi care ne-a 
dat destui cântăreţi, despre 
curi, cu alte prilejuri am ținut 
să spunem un cuvânt sau două. 
Ceeace i-am cere însă noi, şi 
ceeace nu credem să i-ar pu- 
tea strica, este o oarecare în- 
noime — o privire aruncată pu- 
țin dincolo de aceste limite 
geografice pe care şi le-a im- 
pus, dincolo de zările pe care 
le cunoșteam acuma şi poate că 
tocmai dim cântecul său. 


Poetul Teofil Lianu e o 
loarte veche cunoştimță a noa- 
stră şi de bună seamă şi a ce- 
titorilor. Incă din 1932-33, sau 
poate chiar cu: un an doi mai 
de vreme, când la Cernăuţi 
jierbea un entuziasm . literar 
rar întâlnit până atunci, dânsul 
redacta foiţe literare, tipărea 
primul său volum de poezii şi 
era un poet. De-atunci au tre- 
cut însă destui ani şi iată că 
acuma d-l Teoţil Lianu a tipă- 
rit — şi tot la Cernăuţi —,„Car- 
tea stihurilor“, care -pare a fi 
printre cele dintâiu culegeri de 
versuri apărute acolo după re- 
ulipirea Bucovinei de Nord, 
Du Liamu ni se arată acelaşi 
poet pe care-l cunoaştem din 
1932 sau încă şi mai de vreme, 
dovedind aceeaşi cursivitate, 
aceeași atmosferă, uceeași pre- 
ocupare, acelaş vocabular — 
intrum cuvânt, menţinându-se 
întrun climat liric ce-i apar- 
ține. Efortul acesta se cere sub- 
liniat şi nu vedem cine d fă- 
cut-o. i 

x 


R Urmând seria acestor pCO- 
mentarii mici“, ne vom mai 
opri din când: în când asupra 
nouilor culegeri de versuri, nu 
spre a face „cronică literară“, 
ci spre a fi tălmăcitorii unor 
realități ce ne sunt atât de a- 
proape ! 
ŞTEFAN BACIU 
N. B. — Mamusorisele se tri- 
mit la redacție, menţionându- 
se pe plic: pentru Ștefam Ba- 
ciu şi răspunsurile: î. Mod, V, 
P. Nect., Petre Dtr., Anton P,, 
Ioan. Crăc., C. £<. Mih., D. Log, 
C. Mareş, Val, Guar,, AlLD. 
Mus., Cosmin P., L. Trif, G 
Tacu, Georg. T. Val, V.R. 
Moc, Lia S., Malnichi M.: Nu! 
Nic. Conw. P., L. C., Al.S. Jeb,, 
Pan Car. Arist. St., Radu Căl., 
D. Tab., Othimar: Altele. M. 
Mav., Pavel LI. Șt., Aurel D,, 
Şt. A. D., Em. Flrs., 1. îi. Vint.: 
Da. 





—— 6 


Pitorescul suburbiilor Capitalei noastre născut din 
contraste, rezultate nu numai din tendinţele occi- 
dentale care încă nu au înlăturat ceeace făcea odi- 
nioară farmecul arhaic al cetăţii lui: Bucur, a fost şi 
este încă exploatat. Exploatat în literatură, în pictură 
și în conversațiile de cafenea, afişai cu ostentaţie în 
întâmplările mărunte ale vieţii citadine (vezi la orele 
de aglomerație, scenele de pomină din tramvaie). Pi- 
torescul acesta frământat din nepăsare orientală, înțe- 
lepciune ţărănească şi obrăznicie orășeană, spoit la 
suprafaţă cu semicultură, pigrmentată de expresii ra- 
dicale, nu se desminte niciodată şi subsistă într'o 
formă sau alta în toate manifestările, dela cele mai 
grave la cele mai hilare, ia anumiţi locuitori ai acestei 
urbe, uneori natural şi firesc, cu farmecul şi dezin- 
voltura spontaneităţii, altădată mascat, ascuns cu în- 
grijire şi teamă sub maniere de împrumut, trădân- 
du-se printr'o intonaţie, un gest, o expresie. 

Sursă nesecată, cetățenii aceştia formează piatra 
de încercare a umoristului — și cât de puţin dela Ca- 
ragiale încoace a reuşit să evite şarjarea, diformarea, 
deci artificializarea — deşi tipurile caragialești mult 
comentate şi mult disecate nu sunt decât crâmpee 
smulse viguros din realitate, conturate şi stilizate 
numai atât cât trebuie spre a avea „acel ceva“ care 

_trebue în literatură să delimiteze tărâmul imagi- 
narului de cel al realului spre a îngădui creația. 


TIPURI DE ERL.. TIPURI DE AZI... 


Aceste tipuri sunt uneori şi nu rar, depășite de 
realitate, întunecate, strivite de necunoscuţi întâlniți 
la colț de stradă, prin fumul berăriilor, în promisaui- 
tatea tramvaiului sau la mesele catenelelor. Şi astfel 
se poate întâmpla ca „Cetăţeanul turmentat“, sau 
Caţavencu să pornească şi să fie anihilat de pertor- 
manţele verbale ale „taxatorului din tramvai sau de 
acrobaţiile fonetice și linguistice ale garsonului. 

Tipuri de toate zilele, oameni cari nu atrag nimă- 
nui atenţia, dar care sunt totuși adevărate sinteze de 
tipuri specifice. Dar un străin mai mult sau mai puţin 
sceptic, care citind pe Caragiale i-ar caracteriza ti- 
purile drept caricaturi mult șarjate, celuia care sar 
întreba, unde este caricaturalul acestuia și ce născo- 
ciri sunt tipurile dâmboviţene, mu i-am recomanda 
decât un mijloc foarte simplu de documentare: să-şi 
aleagă o zi din an, de preferat o zi de vară, când 
oltenii cu cobilițele în spinare iși strigă zarzavaturile 
pe. uliţă, când pe la colţuri țigăncile arămii îţi oferă 


p 
r rr 


rr 
r 


buchetele, când mesele berăriilor şi restaurantelor 
năpădesc trotoarele. 

S'o pornească de dimineaţă la ora când lumea iese 
la tramvaie, să colinde străzi, bodegi, berării, restau- 
rante şi cinematografe de periferie; când se va în- 
toarce acasă, va şti, dacă are cât de puţin spirit de 
observaţie, ce este specificul mahalagiilor orașului. 
Dacă are puţină șansă, nu se poate să nu întâlnească 
cel puţin o duzină de tipuri care transplamtate şi 
adaptate la climatul sufletesc al slavului, ar face mân- 
dria unui Cehov. In afară de inevitabilii și nenumă- 
nații taxatori, watmani, picoli, mahalagii şi mar- 
deiași, tipuri caracteristice dar flotante, fauna amin- 
tită se poate împărţi în: două mari categorii: cei cari 
acţionează și cei care comentează, dar la o mai atentă 
examinare, observi că acei care reacţionează nu sunt, 
în afară de faptul! că sunt numeric foarte reduși, decât 
nişte intruși, instrumente întâmplătoare, cel mai ade- 

"seori străini de atmosferă. Căci bucureșteanul care ne 
interesează ca reprezentant al unei mentalități și al 
unui climat aparte aste prin esenţă comentator. 

Corul antic din vechile tragedii greceşti ar putea 
invidia diversitates . şi ingeniozitatea acestor câţiva 
comentatori cari circulă pe străzi. Şi prin legi comen- 
tarii se găsesc, slavă Domnului, destule. Mai ales în 
ziua de azi cu evenimente zilnice şi catastrofe uni- 
versale. Au existat şi în trecut, şi dacă nu ar îi 
existat s'ar fi oreiat, anume pentu ei. Și sub o 
formă sau alta, bucureşteanul a comentat şi comen- 
tează. Comentator este boemul legendar dar autentic 
care cutrecră cafenea după cafenea în căutarea unui 
cunoscut care să-i plătească șvarțul, care distruge și 
neagă tot ce s'a scris dela începutul lumii până la el. 
care poartă în cap planul a cel puţin douăzeci de ro- 
mame, merite să revolte întreaga literatură, din care 

nu va scrie niciodată un rând. 





UNIVERSUL LITERAR 


GPR 





STRATEGUL 


Tot comentator este tânărul cu plete, nebărbierit, 
cu aer serafic, priviri lunatece şi obrazul aprins de 
ftizie, spaima cunoscuţilor, mai periculos decât un 
creditor: are buzunarele veșnic pline cu manuscrise 
pe care profitând de o cât de vagă cunoştinţă, te 
oprește oriunde, oricând, să ţi le citească, cu aerul 
de senior feudal, acordând favoruri. Și tot din seria 
comentatorilor face parte această plagă a epocei noa- 
stre războinice: strateguli de cafenea, recrutat atât 
de deseori în atât de pașnica categorie a pensiona- 
rilor. Insul nostru, odată cu timpul liber şi cu pen- 
sigara care îi îngăduie să trăiască liniştit şi fără prev- 
cupări, și-a descoperit îndelung refulate veleități răz- 
bcinice. In calitate de cititor minuţios al tuturor co- 
tidianelor, a câştigat cunoștințe strategice şi geogra- 
fice suficiente pentru a-și putea permite să dea sfa- 
turi utile comandanților, să le puie în vedere greşe- 
lile de tactică pe care le comit și să le acorde, bine- 
voitor, sfaturi pentru îndreptarea situaţiei. cu condi- 
ţia să se grăbească să le urmeze înainte de a fi prea 
târziu. 

CREA'TORII 

Din seria „creatorilor“, face parte însă inventatorul 
necunoscut şi nerăsplătit al vreuneia din acele ne- 
numărate sisteme practice și rapide, care „complică 
până la exasperare — sub pretext de simplificare — 
viaţa omului modern. Sau descoperitorul vreunui nou 
explosibil a cărui întrebuințare ar influenţa conside- 
rabii mersul războiului. Clasa comentatorilor este 
strălucit ilustrată de acel „Mitică“ de pe stradă care 
nu este o creaţie artificială, ci un exponent al clasei 
comentatorilor. : i 

Mitică n'are vârstă, el nu aparţine numai unei clase 
sociale. Are între 20—80 ani, şi poate fi sau este pe 
rând burtă-verde sau milionar, ruinat sau parvenii. 
Profesiunea lui unanim recunoscută este cea de co- 
memntator. Dar fie că face „foame“ sau se plimbă în 
limuzină, mahalagiu sau parvenit, Mitică este, tără 
a avea alte păreri decât cele imediat impuse de îm- 
prejurări, sau de epocă, exponentul unui spirit sa- 
Vuros. i 

O LUME APARTE: MAHALAUA 


O analizare mai amănunțită ar putea găsi și explica 
și componentele și rădăcinile umorului său, fără însă 


a-l reprezenta şi reda întreg şi viu. 

Mahalaua nu se poate încadra în specificui bupu- 
reștean, tocmai fiindcă este o lume aparte, fără con- 
tingenţe cu oraşul, tremătând de seva unei vieţi pline 
şi ciudate dar aparte. Dincolo de barieră începe altă 
viaţă şi o altă lume. Trăiesc alţi oumeni. Deaceea 
mahalagiul este un tip aparte şi de sine stătătar; el 
nu este bucureştean, după cum nu este niciunul din 
mulțimea pestriță eare contribuie la nota personală a 
oraşului, fără să se încadreze în ea. Supus şi el schim- 
bărilor inerente, Mitică a evoluat dar nu s'a schimbat. 
Evoluţia lui sa văzut în suprafaţă, dar tot ce este 
esențial și unic în structura lui, a rămas neatins. [n 
fond, “principala virtute a lui constă în însușiri de 
cameleon. Işi schimbă culoarea, aspectul, vârsta, si- 
tuaţia, meseria după epoci și împrejurări. Câteodată, 
imitând soarele, se eclipsează total sau parțial. Dar 
niciodată nu piere și nici o epocă şi nici un eveniment 
nu-i pot ştirbi sau înfrânge miraculoasa şi veşnic 
triumfânda, vitalitate, Şi nu este citadin în tot cu- 
prinsul cetăţii între. Mamdravela şi Dealul Spirei, 
între Dămăroaia și 13 Septembrie în care să nu dea 
semne de viaţă cu un prilej sau altul ceva din Mitică, 
Infrângând toate legile spiritului şi culturii, toate 
adausurile occidentalismului şi toate convențiile im- 
portate, Mitică realitate biologică izbucnește şi 
triumfă, 

| Rând pe rând: poet neînțeles, romancier ratat, poli- 
tician în căutare de partizani, demagog umflat, ora- 
tor sforăitor, actor cancanier, inventator ignorat sau 
strateg de cafenea: Mitică înflorește și prosperă. Şi 
mai este un tip: încoronarea lui Mitică, deşi am ne- 
glijat-o, deşi este cea mai frecventă şi cea mai ome- 
nească: Mitică tată de familie bonom și cumsecade, 
funcţionar modest sau mic negustor, care-şi duce Du- 
mimica nevasta și droaia de copii la cinematograf sau 
la berărie, care udă flori şi cultivă ridichi, care ci- 





Mulţi savanţi 


DID OVIŢER 


— Dela eroii lui Caragiale la cei ai lui Cehov — 


de PAUL 1. DANIEL 


teşte ziarul și discută cu opinii variabile după imter- 
locutori, — politică. Acest cetățean cumsecade își 
vegetează liniștit viaţa, nu se îmbată decât când 
nu are încotro, joacă biliard cu amicii, are opinii 
personale ca orice om şi ca orice bucureștean și mai 
ales are o calitate incontestabilă şi de invidiat, e 
amuzant fără să o dorească, interesant tocmai prin 
mediocritatea lui, inteligent fără să caute și spiritual 
fără să vrea, 


DOMNUL DIN BERĂRIE... 


Zroul pe care incercăm să-l prezentăm astăzi, 
este unul din acele personagii cari merită să stea 
cu cinste în paginile oricărui roman bun, 

Dar întocmai ca şi acele admirabile peisagii 
cari nu şi-au găsit încă pictorul ca să le zugră: 
vească, asemenea nici personagiul de care ne o- 
cupăm n'a întâlnit încă autorul care să-l prindă, 
să-l imortalizeze in paginile unei cărți. 

Şi aceasta nu din pricină că eroul nostru e 
prea... complex, ci fiindcă e prea... costisitor. 

Ca şi un model de profesie care își cunoaște in- 
suşirile pe care caută să și le valorifice, omul no:- 
tru nu se lasă mai prejos şi caută a fiecare cu 
vânt, fiecare întâmplare, fiecare sfat pe care le 
rostește să fie răsplătite, nu cu bani, cu bani 
grei, ci cu o halbă, un pahar cu vin, cu un chei... 

Intri, de pildă, într'o berărie şi negăsind un loc, 
îi găsești pe el la o masă. sorbind, înce, ca pe o 
băutură scumpă sau ca pe o doctorie, dintr'im ţap 
cu bere. 


— Mă rog matale, dacă vrei poți lua un scaun | 


la masa mea, te invită el, neștiina că atât ay- 
tepta.., 

Tocmai aşteptam un prieten şi văd că nu vine... 
Ehei ! Așa-s amicii... 

D-ta, om de treabă şi necunoscător al sufiete.- 
lor semenilor, nu bănueşti poate că amicul pe 
care îl aștepta ești chiar d-ta în persoană. 

— Chelner ! bate el în masă cu autoritatea de 
care se bucură în local! Chelner, adă o haibă pen- 
tru domnul... 

— "Ţap să v'aduc... Nam halbă... 

— Nu se poate. Halbă am zis, du-te la patron 


şi spune-i că e pentru domnul... iţulescu... Ai în- 
teles ? Dar repede.., 

— Dar, nu vă deranjaţi... dacă nu are halbă, 
beau și cu țapul... Pe căldura asta, intervii d-ta 
jenat şi obligat de atâta atenţie din partea necu- 
noscutului... - 

— Te-oi fi mulțumind d-ta, nu zic, şi cu ţapul, 
dar nu se poate. Cine stă la masa mea trebuie 
cinstit cum se cuvine... Păi, eu am făcut aici un 
zid, dom'le de când beau aici... Inţelegi? Un zid 
întreg... 

— Așa ? N'am știut... Ei bine, atunci aveţi dreb- 
tate să protestaţi... Suneţi ca la dv. acasă, răs- 
painzi ştergându-te de sudoare, in aşteptarea hal- 
bei care nu mai vine... 

— Și dacă o mai ţine căldura asta, tot așa, să 
stii dela mine, că până la toamnă îi mai ridic ne- 
gustorului un zid... Ce, te miră ? Nu-ţi vine, poate 
să crezi ? 

— Ba da, răspunzi din ce în ce mai nedumerit, 
privind la pereţii localului care sunt complecţi şi 
destul de rezistenți. Dar, însfârșit, halba mult âş- 
teptată vine şi cu ea şi cea a vecinului de masă, 
care deși n'a comandat-o, chelneru! a subinţe- 
les-o... 

— Sunteţi arhitect? întrebi 
până în fund halba de bere... 

— Eu ? răspunde el mirat. Ce te face să-ţi în- 
chipui asta ? 

— Păi, nu spuneaţi că aţi făcut un zid şi că 
aveţi de gând... 

— Hm! face el râzând apoi în hohote. Dar 
știi că eşti bine... Hh, ha, ha... Bine frate, dar ești 
nostim de tot... Eşti plin de haz... Asta ai înțeles 
d-ta? Amice, asta am spus-o, așa, la figurat... Am 
vorbit literar... Nu, dom'le, eu am altă meserie, 


după ce ai sorbi: 








Autorul acestei cărţi 2 cu- 


6 IUNIE 





1942 





eu sunt... Dar să lăsâm fleacurile ; mai bei o bere? 
Chelner mâi adă două... Dar fără guler... Spune-i 
că-i pentru domnul... iţuleseu... 

Când numărul halbelor sa rideat, amicul... 
ivulescu, începe să fie nițe! nervos. 

— Demile ce ţi-e și cu femeile! [ţi dai randez- 
vous, le aștepți, și până la urmă stai-stai și nu 
vin... = 

— Păi, ziceai că aştepţi un amic! îi răspunzi 
cu familiaritate... 

— Ei lasă, aia... Asta-i altă căciulă... . Amicul 
trebuia să vină la ora 4, iar femeia la 6 și acum 
poftim e ceasul opt 'recute... 

— Ascultă, mai iei o bere? te îndeamnă el. 
Asta-i tratația mea, subliniază el, făcându-te 
atent, că tot ce s'a băut până acum te priveşte 
versonal. 

— E cam mult... Nu mai pot... Fără nici o gus- 
tare, știi, nu merge. 

— Bună idee! De ce n'ai spus, frate, mai de 
vreme ? Ia, ascultă băete, adă-ne întâiu niște 
ciuperci la grătar, pe urmă o scrumbie, apoi iă-ne 
niște cârnaţi, dar ştii, de ăia de care îmi faci mie, 
și la urmă puţină brânză... Şi privindu-te pe sub 
ochi, te întreabă : dar nu ești de părere să bem 
vin 2... Ştii! se strâmbă, berea e bună ca aperi- 
tiv... Dar la masă, orişicât, cred că nu face... 

— Bine... Dacă zict d-ta... Văd că te pricepi mai 
bine... 

— Brava! Ai început să mă cunoşti! Ehei! 
Păcat că nu m'ai cunoscut acum 10 ani... Ce moşie, 
ce cai de curse, ce vii, ce vinuri... Hm! Le-am 
dat la prieteni... 

— La prieteni... . 

— Da, la prieteni. Ce te miri ?... Eu așa sunt. 
Cum văa că unui amic i-a rămas inima la un 
lucru, a râvnit, îl întreb: îți place? 

— Imi place. 

— Iţi place? Atunci al tău să fie... Păi eu suni 
hoer... Intr'o zi vine la mine la vie un necunoscut 
şi mă întreabă : 

— A cui e via asta dom'le? 

-- Tţi place? îl întreb. 

— Cum nu... Ce mai vie! 

Și i-am dat-o. 

— Bine, dar asta e o nebunie... E o scrânteală... 





















a 


Jartă-mă că ţi-o spun... Dar să dăruești primului 


venit care-ţi apare în față, case, vii, moșii, ceasor- 
nice, nu-i treabă de om sdravăn... 

— De ce sunt nebun dom'le ? Dacă îi place culva 
un lucru, dacă își face un ideal din a-l avea, să 
nu-i îndeplineșii dorința? Uite, dacă d-ta vrei, 
de pildă, să guşii din scrumbia asta, eu să te las 
să pottești şi să nu-ţi dau ? 

— Bine, dar nu-i tot una... 

— Cum nu-i toţt una ?... E un exemplu mai mic.., 

— Păi dacă, te apuci și îţi împart! averea ago- 
nisită amicilor, rudelor, femeilor... 

— De ce să n'o dau dacă plătesc? 

— Cum plătesc ? 

— Păi simplu. Eu îi dau casa, el imi dă golo- 
gănașii care o merită... 

— Asa ? 

— Păi, cum altfel? Pe de gratis? Dar nostim 
mai ești, dom'le... Cum credeai d-ta că fac aanii 
de astea... fără bani ? Păi atunci ce fel de misit 
sunt ? Muream de foame în 30 de ani de când 
fac meseria asta... Hm! E 10 jumătate! Dacă 
până la 11 nu vine amicul, mă due acasă. Nu mai 
pot să-l aștept. Se face târziu... 

— Care amic ? 

— Cum care ? Cel dela 10 jumătate... Unde să-i 
aştept ? In staţia de tramvai? La cinematograf, 
ca femeile? Eu sunt om serios dom'le, nu mă cu- 
noști... Si punându-și pălăria pe cap, zice: 

— Chelner ! Ia vino repede și fă plata la dom- 
nul! Dar fă-i și reducere, spune la cassă, că a 
fost... cu d. ...iţulescu la masă... 

Şi misitul dispare pe ușe, boscorodina şi uitân- 
tându-se din nou la ceas: 

— Hm! Mai am vreme să dau o raită și pela 
„Mircea”. Până se retrag tramvaele, tocmai bine. 





tele sale roci azoice nu-i dă- 
dură nicio satisfacţie. Patru- 


sau întrebat, ŞI, 


pe drept cu- 
vânt: Ce face 
pământul? Cu 


ce se ocupă? 
Care. este idea- 
bul și scopul său 
pe lume? 
Tututror  a- 
cestor frămân- 
tări, le vom 
răspunde cu u- 
gurinţă noi, 
având în urmă ani de studii 
speciale în această direcţie: 
Ocupaţia de căpetenie a pă- 
mântului este actualmente să 
se invârtească în jurul axei 
Nord-Sud şi se pare că se a- 
muză destul de bine. 


Distractiv pentru un atent 
și răbdător observator, va fi 
moshentul in care pământul, 
ameţind, o să fie obligat să 
se îmvântească în sens invers 
câteva miliarde de ani, ca 
să-și recapete echilibru, A- 





TIPOGRATIA ZIARULUI „UHIVERUL“ BUCUREȘTII, STĂ. BREZOIANU și 





cest fapt o să se intâmpl. - 
sigur fără preaviz, Vaza de 
puiți ce perturbaţie și ce con- 
Sternare o să producă acea- 
stă schimbare de sens. Ziua 
o să devină noapte și invers. 
Oamenii or să se scoale Noap- 
tea, crezând că e zi, şi să 
doarmă ziua, iar tuna o să 
lumineze ziua, în timp ce 
noaptea va fi o lumină gto- 
zav de incomodă! 

Cu “timpul se va mai îm- 

A ceva: pământul o să 
se blazeze şi naivul joc de azi 
o să-l pliotisească întratât, 
încât o să înceapă să se în- 
vârtească foarte încet, ari 
numai din când în când, A- 
tunei ziua va avea poate iun- 
gimea unui an din zilele noa- 
stre, adică din 365 zile, exe. 

Atunci, ziua de 24 de ore va 
rămâne doar o bizară curiozi- 
tate istorică. 





Vedeţi dar, iubiți cititori, ce 
de iuwcruri cari azi vă par ne- 
“insemnate, veţi putea povesti 


Pământul nostru este foarte părtat, de unde 
vechi: el s'a rupt din soare la ximă: „Nimic 
un moment dat, foarte imde- La început, era un ghemotoc 


RIA 





garantat. 





PRIMELE VIEŢUITOARE 


FOSILELE VIITOARE.  RAȚIONALIZAREA LOR 


— Despre pământ iun continuare — 


peste trei-patru mii de ani, de flăcări 
copiitor voştri, cu un succes Temperatura era aşa de ridi- 


foarte  țierbinte. 


cată, încât nici oamenii din 
colonii, obișnuiți cu climele 
calde, nu puteau să trăiască, 
fapt pentru care nici nu se 
născuseră încă. Pe scurt, în 
acele timpuri, nu era nici ur- 
mă de viaţă, de unde putem 
deduce că lumea trebue să se 
fi plictisit îngrozitor. Singu- 
tele mărturii ale acelor tim- 
puri sunt niște biete roci, care 
se găsesc în Canada pe toate 
drumurile şi care se mumesc, 
din acest motiv, pe lângă al- 
tele pe care le trecem sub tă- 
cere, roci azoice, Ceeace este 
îmsă direct supărător, este că 
îm aceste timpuri, pe iângă 
faptul că nu exista mici un 
fel de viaţă, nu ni S'au pre- 
parat nici câteva fosile, care 
să mai aducă puţină variaţie 


le și marea ma- în existența cercetătorilor ar- 
mou sub soare”. 


heologi de astăzi, specializaţi 


în roci azoice. 


maini erele cul) MPa n ARIEI ate 5 





noscut un bătrin savant spe- 
cializat în azoikc și care era 
neuraistemic de patruzeci şi 
cinci de ani, fără nici o posi- 
bilitate de vindecare. Pe vre- 
muri, bietul om începuse un 
vast studiu pe care îl proec- 
tase în douăzeci de volume. 
Pe coperta primului volum 
serisese: „Mărturii de viaţă 
din rocile azoice”. Sămnanul, 


zeci şi cinci Ge ani cutres:ă 
rocile canadiene, fără să gă- 
sească măcar fosila unui pu- 
mice, ca în 'cele din urmă, dez- 
gustat de arheologie, să se re- 
tragă la ţară şi să se apuce 
de tratoraj. 

De atunci nici um savant nu 
se mai ocupă de aceste tim- 





cânii își alesese această spe- 
cialitate, o făcuse cu inima 
ușoară, fără să bămulască o 
clipă că existența sa va fi 
alta decât cea a colegilor săi 
specializaţi în arheozoic ori 
protenozoic. Dar, vai, ingra- 


puri incomode, și care nu pot 
da măcar prilejul unei comu- 
nicări: ln Academie, fapt, se 
pare, foarte supărător în ca- 
riera unui savant ambițios, 


GEORGE VOINESCU 


Pază poțtală plățită în numerar conform aprebiăzii die, G-le P. 7. 7. Ne. 24464904