Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0021

UNIV 





ANUL LI 


PROPRIETAR: ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 autorități şi instituţii 1000 el REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTAÂMÂNAL SAMBATA 23 MAI 1942 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare .- E 50 , BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 ; 

„Jmacrisă sub No. 163 Ţrlb. Ifov particulare 12 luni 360 PREŢUL 6 LEI Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Nr. 21 


6 luni 29 „ PELEFON 3.3010 














ȘTEFAN DIMITRESCU 





Traducere și original în poezie 


Problema traducerilor operelor beletristi- 
ce se poate pune sub două - aspecte: unui 
“cultura! şi altul literar. Din primul punct de 
vedere, traducerile sunt necesare, fără  în- 
doială. Toţi ştim ce le datorește orice litera- 
tură, în epocile de formaţie în deosebi. Așa 
se şi explică dece astăzi, în cercetarea lite- 
raturii, cunoașterea traducerilor — când? 
cum. ? ce? cât? — este un admirabil mijloc 
„ de investigaţie şi. de caracterizare, atât pen- 
tru momente cât şi pentru personalități, de- 
limitând, uneori chiar definind, anumite în- 
clinări, anumite orizonturi, anumite influen- 
je, altfel poate inexplicabile, adeseori foarte 
* rodniice pentu drâipta. interpretare a gistu- 
rilor și ă operelor în sine. Nu se poate eli- 
mina din considerare nici faptul că există o 
buzna întreagă de oameni cari nu cunose lir- 
ba neamului lor, cărora nu trebue să li se 
iilățure cu totul posibilitatea de a cunoaşte 
uperele: reprezentative străine, de unde reiese 
limpede necesitatea de a avea astfel de 
transpuneri în limba noastră, mai ales pen- 
“ tru condițiile de cultură ale burgheziei ro- 
mânești, 

Aici intervine însă și cel de al doilea as- 

"'peci al acestei probleme: cel literar. Fără 
șă se conteste nimic din ceea ce face însem- 

„ mătatea culturală a traducerilor, ba chiar 
subliniind-o, trebue să se releve că se cuvi- 
me, totdeauna când este vorba de aste! de 
iuerări, să se precizeze anumite restricţii și 
„Să, se ia anumite măsuri de prudenţă. Tradu- 

i erile trebuesc făcute de scriitori de talent, 
“cunoscători buni deopotrivă ai limbii noas- 
tre şi ai celei străine, care, pe deasupra, să 
aibă şi un fin simţ al alegerii. Căci nu orice 
“operă literară poate fi tradusă fără primej- 

' dia implacabilă de a nu mai conţine nimic 
esențial din ceea ce-i făcea poezia şi presti- 
iul. 

Se ridică, așa dar, foarte legitima între- 
bare dacă cel care cunoaște o operă literară 
“în traducere se poate dispensa definitiv de 
Ş cunoaşterea originalului, dacă se bucură e! 
de întregul farmec și-i gustă întreaga îru- 
" museţe în forma care de fapt nu este cea pe 
_care i-a dat-o creatorul ei. Este o întrebare 
care s'a pus de nenumărate ori şi aproape 
totdeauna, cel puţin teoretic, în răspunsurile 
date, s'a negat valoarea artistică a traducerii, 
«ă echivalent a originalului, deși ea în sine 
poate fi uneori o foarte izbutită realizare li- 
terară. Din această cauză se și spune uneori 
că o traducere întrece originalul, ceea ce este 
pasibil, dar nu că este identică modelului de 
Ja care a plecat. Insă, mai totdeauna, această 
problemă s'a pus și s'a rezolvat pentru. ver- 
suri, pentru' poezie. Teoretic, sa recunoscut 
imposibilitatea de a transpune în întregimea 
lui, cu tot materialul dar și cu tot metafizi- 
cul imanent, versul, oricât de mare poet arfi 
iraducătorul însuși. 

Necontenit s'a întemeiat însă această jude- 
cată în deosebi pe o concepție simbolistă : 
poezia are o anumită muzicalitate. Traduce- 
rea destramă această unicitate a muzicalității, 
care exercită o adevărată vrajă, ba care de- 
vine câteodată chiar singurul factor determi- 
nant ăl încântării, ca în: 

Les sanglois longs 
i Des violons 
De l'automme 
Blessent mon coeur 
D'une lngueur 
Monotone. 





sau în: 

Torna dinamzi al mio pensier talora 

IL tuo sembiante, Aspasia... 

și în limba transpunerii nu va. putea nici- 

odată să o refacă. In această justificare este 
2 incontestabilă justeţe, dar și o insuficienţă 
care, poate fi primejdioasă poziţiei apărate în 
momentul când cineva vrea să vadă în lite- 
ratură ceva mai mult şi mai adânc decât 
sunetul ei, oricât ar fi de încântător. Căci în 
poezie, fără îndoială, eate vorba de o muzi- 





„Casa bătrânească“ 





de G. C. NICOLESCU 
calitate care joacă un. rol însemnat, dar care 
nu ştim deloc dacă este uria realmente awdi- 
tivă, cea externă cuvintelor, sgomotul cioc- 
nirii învelișurilor lor, sau una adâncă, lăun- 
trică, legată de anumite viziuni, deci impli- 
câtă de anumite imagini, de anumite conţi- 
nuturi sufleteşti și intelectuale de care nu. 
poate fi izolată, fără de care nu poate avea 
fiinţă, căci poezie numai-din. şunete nu exi- 
stă, Se pune deci problema, pentru cine vrea 
să vadă limpede şi intreg, când este în dis- 
cuţie problema traduterilor, de a examina 
lucrurile nu numai în domeniul oarecum 
abstract, greu de definit şi de izolat, al tor- 
mei, dar chiar 
ideilor: Sizăvechlul cuvânt : traduttore, tra- 
ditove-sa shus într'o vreme când. ideea de 
tomă în poezie nu se impusese într'atât în- 
cât el să nu se fi referit Ja trădarea înţelesu- 
tui, nu numai al farmecului nedefinit pe ca- 
re-l gă sonoritatea unei anumite orânduiri 
a cuvintelor. S'a incercat şi se mai năzueşte 
traducerea lui Eminescu în limbi străine, 
S'a vorbit suficient de greutatea, firească la 
orice traducere, de a transpune muzica vor- 
belor, care nu este sonoritatea  acompania- 
mientului paralel din opera italiană, ci face 
parte integrantă din viața poeziei, ca în ope- 
ra wagneriană. Se adaogă însă nu rar, şi 
toamai în momentele culminante de realizare 
lirică, o greutate de a găsi corespondențe 
chiar pentru valorile intelectuale, O strofă 
atât de limpede, dar atât de greu de „expli- 
cat” chiar în românește pentru cel care nu 
intră în ea, ca: 

Priveliștile sclipitoare, 

Ce n repezi şiruri se diştern, 

Repaoză nestrămutate 

Sub raza gândului etern 
va constitui totdeauna motivul pentru care 
Eminescu al nostru, ca oricare mare poet al 
lumii, nu va putea impresiona profund şi 
cu totalitatea posibilităţilor sale decât pe cei 
care-i cunosc opera în original. 

Incontestabil joacă un rol, în această im- 

posibilitate de a transpune, nu numai „mu- 
zicalitatea”, dar şi anumite nuanţe, a cărora 
însemnătate este uneori covârșitoare, şi va- 
loarea expresivă pe care o au anumite tu- 
vinte în unele limbi, fără corespondent ade- 
sea în celelalte. Când se izbește de asemenea 
greutăți, se înțelege că sarcina traducătoru- 
lui este doboritoare și că dacă n'are înţelep- 
ciunea să renunțe, textul său nu va reuși 
nici pe departe să se apropie de ceea ce re- 
prezenta originalul. Câteva pilde sunt sufi- 
ciente pentru a scoate în evidenţă asemenea 
momente. Când traducătorul român se află 
înaintea expresiei franceze: ma douce, el 
n'are echivalent decât în  dulcea mea sau 
scumpa mea, care trădează lamentabil deo- 
potrivă fineţea sensului din original. De ase- 
menea, când o scrisoare din aceeași limbă, 
dintr'un roman, se va încheia cu „mes meil- 
leures tendresses”, va fi obligat să găsească 
un echivalent, dar niciodată nu va afla pe 
acela care să cuprindă nu numai aceeaşi 
mângâetoare muzică, dar aceiași muanţă în 
conţinutul intelectual. Fenomenul este vizibil 
şi invers. Expresia noastră „mi-eşti dragă”, 
cu atâta justificare psihologică deosebită de 
„te iubesc”, căci corespunde unui stadiu de 








în acgla, al moterialului iși. al - - MOBfătet Spa isnâifcaaă î 


EDEAR POE 


_Ș 
CHARLES MORBAN 


de DAN PEIRAŞINCU 


O apropiere nu este făcută 
întotdeauna pentru o asemă- 
nare, ci și pentu a stabili un 
coninast, care îți ușurează cu- 
raaterizerea. hi „Edgar Poe, 
ihaminiatul““, tocmai acest lucru 
Vam îcercat. Un aritmit nivel 
de preocupări îţi adorăă acest 
drept — care poaie cădea, în- 
să, în arbitru, dacă întinzi 
coarda prea amiull. Culiura în- 
săși și posibilitatea de mișca- 
re înlăuntrul ei, se sgrii.nă pe 
um contrapunct de structuri, a 
căror tulpină e totuși pică. 

Uaa din multele. trpropieri, 
cu. refezinje actualț, adică 
imediaimoderne, pe care 5 
fi voit să le fac în . această 
carte, a fost cea dinire Poe și 
Morgen. Dar ce legătură poa- 
te îi î Ma unul şi celățalt? De- 
sigur, Poe planează îsitr'uu cer 
superior al. creației, prin : 
tonalitate, deosebirea e totulă: 
fcanitczateul) e un frenetic, un 

prinț at intensităților, pe când 
neo-platonicicmul Morgan cul- 
tivă-calmul, chiar monotonia, 
discumaivita.ea poiolită, eleva: 
ţia tu măsură, medi,  teoreti- 
zată, Totuşi, apariția. unui 
„sciitor ca Chories Moăgam în 
plină literatură modeină -— 
adică în plin realism, aura 
lim și psihologism — te în- 
deamnă la mugeatii mal mult 
decât literare. Fiindcă Gharles 
I8- 
aceleași surse, alo: plalonis: 
mului, cara domină intreaga 
ope:ă a marelui obsedat d.n 
Boston. „Arta, Iubirea și Moar. 
tea“, nu constitue aceste trei 
cuvinte înauși adagiul operei 
lui Edgar Poe? 

Repet : deosebirea stă în in: 
tens'talea cu care ele sunt ex- 
perimenta, şi în rezuliate, 
Dar multe din problemele pa 
cari ni le impune creația lui 
Poe, le regăsim în opera de 
romancier 'a lui Morgan. 

Am scris, de exemplu, odată 
despre romanul Sparkenbroke, 
că el înfățișecză de fapt — pe 
plamul ideologiclitenar —- dra- 
ma unui romamcier care ax 
vrea să-și depășească genul 
său de expresie. Fiindcă ce 
vrea să realizeze, mereu, Mor 
gan, dacă nu  „romamul: 
poem“? — adică o întrepă: 
trundere de planuri pe cars 
numai amarea tradiție spiritua- 
Hstă engleză i-o facilitează 
Uucru care se mai întâmplă și 
la romancierii germani — ei, 
cari nu renunță niciodată să 
fie și nişte „gânditori'”), 

Se simte la Morgan, necon- 
temit, tristețea de a nu putea îi 
poet propriu-zis, tristețea de a 
trebui să se supue „ingratei 
conidiții' a prozei. Ic eroul său 
Sparlcenbroke, compensează 
parcă această insuficiență a 
autorului, fiind el un mare poeti 
ă la Byron, trăind cețoasele 
experiențe ale Poetului în felul 
lui Edgar Poe, cu accentul pe 
Moarte, Iubire și Artă. 

Este ciudat cum, peste timp 
sau mode literare, temele ace- 
stea esenţiale revin la unii 
creatori, cari par săși bată 
oc de felul de a scrie al con- 
tempozranilor — de stilul co 
mun di epocii — întorcândune 
la isvoare uitate şi dânduile o 
altă expresie, pe înțelesul tu- 





sentimente premergător, este imposibil de turor. Cine şi -ar fi putut închie 


tradus cu întreaga ei nuanţare în limba fran- 
ceză. Acelaşi lucru se poate spune despre 
ace] „mi-e dor”, foarte uzual, de „pasă-mi- 
te” sau, în sfârşit, de caracteristicul „a fost 
odată ca niciodată” a basmelor, cu atâta mai 
fericit introducător într'o lume miraculoasă, 
situată între o realitate veche, aproape uita- 
tă şi inexistenţă, decât „il 6tait une fois, 
cărora li se pot adăoga multe alte exemple, 
din limba cea mai actuală, fără să recurgem 
așa dar la arhaisme sau provincialisme, la 
Miron Costin sau Creangă, 





(Urmare în pag. 2-a) 


pui că se mai poate scrie un 
roman Ga Fâmtâna sau Spar 
kenbroke (aceste teme „rme- 
diovale”) după ce a existat 
Balzac, și mai ales Zola, cu în- 
treaga lor pleiadă de deca- 
demţi, în frunte cu Bourget..? 
Am pula spune, totuși, că 
singura concesie pe care fără 
să vrea o face creatorul din 





(Urmare în pag. 3-a) 





uman“: + 





Naturalismul lui Dostoiewski 


Prin utilizarea unei metode ex- 
perimentale în cunvașterea vieţii 
psihice, E. Zola a îndreptat rea- 
lismul spre forma lui utilitaristă, 
l-a transformat în naturalism, 
înțeles cu o „formulă a ştiinţei 
moderne aplicată lu literatură“. 
E! ține seama că alături de bruta 
zdrobită de instincte există la în- 
divizi o personalitate morală, 
însă principiile pe care le apăra 
îi interziceau să cadă în excese 
de psihologism, oprindu-l pe un 
plan mai mult științific, Ș 

Drumul a fost continuat însă 
de: naturalismul cu nuanţe psiho- 


logiste a lui Dostoievski, Scriito-. 


rul rus pătrunde în planul inte- 


7ior pe căre se desfășoară drama. 


sufletească a eroilor săi, surprin- 
de cauzalitatea stărilor psihice 
duse până la înbolnăvire. Lumea 
exterioară este necesară numai 
pentru încadrarea  personagiilor, 
deoarece acțiunea este foarte re- 
strânsă. Romamul lui are caracter 
de psihologie explicativă integra- 
tă în viziunea natwralistă a scrii- 
torului. Incuși spune undeva: „Eu 
sunt un realist în sensul cel mai 
înalt, cum sar spune, eu repre- 
zint toa! adâncimile sufletului 
în altă parte: Iubesc 
realism” um realism atingând 
aproarie fantasticul: Ceea ce pen- 
tru alții este fantasticul, pentru 
mine constitue. esența - însăși a 
realismului”: Merejkomwski, în stu- 
diul său, spune că Dostoiewski 
procedează în experiențele sale 








Se 








ŞTEFAN DIMITRESCU 





“tru dobândirea 





asupra sufletului omenesc aseme- 
nea omului de știință, care de 
multe ori este reulistul unei rea- 
lități necunoscute. Deopotrivă ei 
credză stări sufletești sau sub- 
stanţe chimice care nu există în 
condiţiile existente, însă căre ar 
putea exista: prin modificarea a- 
cestor: condițiuni. * 

Cuni se: vede, ancorăm în plină 
problematică naturalistă, ' apro- 
piată de experiența de chimist a 
lui Zola. Ceea ce înșuș Dostoiew- 
ski numeşte realism înalt, nu e 
„decât  maturalism. Lumea lui 
este  coborită sub linia ori- 
20ntului, pe um plan subteran exi- 
stenţei noastre, încât oamenii ei 
nu se încadrează în datele reali- 
tății terestre, Figurile lui sunt 
apariţii fantastice, purtătoarele 
unor idei ce încearcă să depă- 
şeuscă marginile materiei, sunt a- 
pariţii bolnave care vor să dă- 
râme zidurile legilor naturii pen- 
libertăţii totale. 
Eroii lui sunt momiţi de căutarea 
infinitului. Eliberarea din condi- 
ţia omenească este un proces e- 
laborat în ordinba tonștiinței de- 
liberative, este o problematizare 
istovitoare încât toți sfârșesc prin 
acceptărea ordinei naturale. Pro- 
blema 'supta omului este aceea 
care aprope” opera lui Dosto. 
iewki de domeniul religii 
„Dumnezeu m'a chinuit o viață 
întreagă“ spume el. 

Naturalismul, ca  interiorizare 
în straturile ultime ate sufletului 





er 





omenesc, este preocupat de tipul 
criminalului cu resurse adânci, 
îmăscut, cure e înclinat spre ne- 
bunie, căci crima şi nebunia suni 
ramuri ale aceloraşi  degenerări. 
Emile Zola în prefața romanului 
Therese Raquin spune : „Scopul 
meu a fost ștințific înainte de 
toate... am arătat sguduirea a- 
dâncă a unei naturi sanguine în 
contact cu o natură nervoasă”, 
Realismul înalt al ui Dostoiew- 
ski, însă, trece peste „documente- 
le amame”, Acest „Inchizitor ul 
sufletelor omeneșii” prin experi- 
ențele sale modifică  realivateu, 
surprinde o lume pastbilă, în care 
oamenii omoară din convingerea 
că așa își vor manifesta deplina 
lor libertate, atributul divinității 
lor. Rascolnikow se simte desem- 
nat să zdrobească orânduelile na- 
turule, să depăşeuscă legile în- 
tocmirilor sociale. El omoară nu- 
mii ca să vadă dacă poute trece 
peste marginile firii, dacă este 
un animal fricos, sau un om cu 
anumite drepturi; este prin ur- 
mare tipul criminalului nebun. 
Ceea ce pentru alții era de natu- 
ră fantastică, pentru scriitorul 
rus constituia însăși esenţa reu- 


lismului. Acelaș realism înalt a 
multiplicat pe  Rascolmikow în 
Podaţii, După mărturisirea 'au- 


torului, în „grupul celor cinci“ se 
încarnează, ca în turma din E- 
vanghelie, toată o?rava, toți de- 
moni care sau formaț. de-alun- 
gul secolelor în corpul Rusiei 
bolnave. Agitatorii revoluţiei în- 
cearcă 'să răstoarne ordinea divi- 
nă, sunt nişte îndrăciţi care vor 
să sacrifice pentru noua religie 
nu mumai viața lor proprie, dar 
şi a întregii umanități. Kirilov 
unul dintre aceşti posedaţi de 
diavolul, se sinucide, căci în con- 
diţiile fizice actuale i se pare că 
omul este imposibil a se despărți 
de vechiul Dumnezeu. Atributul 
divinității lui și l-a găsit în buna 


. plăcere .şi aceaatu este. singure 


formă de a-și afirma insubordo- 
marea, „noua și teribila libertate“. 
In virtutea acestei libertăţi, revo- 
Vuționarii au dreptul de a ucide 
și pe alții. Verkoiwensky, şeful a- 
gitatorilor vrea o soluționare a 
chestiunilor politice şi sociule 
chiar cu prețul a o sută de mili- 
oane de capete omenești. Ini felul 
acesta rămâne întemeiată ideeu 
lui Merejkowski şi Dostoienshi 
este profetul revoluţiei. rusești. 
EUGENIU TODORAN 





Observațiile domnului Motru 


In ultimul număr al 


„Convorbirilor lite- 


de OVIDIU DRIMBA 


rare” (Nov. Dec.) în articolul „Gândirea tilo- 
sofică”, d. Rădulescu Motru face nişte afir- 
maţii pur și simplu uluitoare; o serie de 
aiirmaţii care graţie caracterului lor de gru- 
tuitate s'ar putea uşor dispensa de un răs- 
puns. O facem pentru că altfel sar putea 
ca cei ce p'au citit direct opera lui Lucian 
Blaga, să considere rândurile d-lui Motru 
ca juste. Nu suntem iconoclaști, avem toată 
stima pentru venerabilul academician, — dar 
ducă avem cultul valorilor, asta nu înseam- 
nă că n'am avea mai întîi cultul probităţii, 
şi nici nu înseamnă că mam fi capabili să 
distingem obiectivitatea critică de ostenia- 
tivitate. Căci, deşi tiiosot de categorică îor- 
maţie raţionalistă, atirmaţiile d-lui Motru se 
arată lipsite și de informaţie directă, onesiă 
deci, și de justeţe critică, şi de obiectivitate. 

Inainte de a trece la obiecțiile care îl pri- 
vese direct pe Lucian Blaga, să semnalăm 
două grave erori de istoria filosofiei pe care 
le face d. C. Rădulescu-Mâtru. 


„Marele miracol elin, spune d-sa, a con- 
sistat, după cum știm, în separurea iogosu- 
iui, care a dus la ştiinţă şi filosofie, de mi- 
tolozia tradiţionaiă”. In „separarea”, nici 
chiar în tendința de separare? Dar noi ştim 
că gândirea grecească culminează în mira- 
colul Platon, iar Platon în:rebuințează atât 
metoda raţionalistă, dialectică, cât şi mitul. 
E posibil oare să vorbeşti de miracolul elin 
fără să-ţi aminteşti de Platon, şi apoi să-l 
detineşti prin „separarea de mitologie”?? 

A doua eroare e imediat în fraza urmă- 
toare: „Sunt mulțumit să constat că în cele 
din urmă ea a incetat să mai găsească sus- 
ținători serioşi chiar în ţara lui Schelling și 
Heger”. 

D. Rădulescu-Motru se înșală amar, — 
chiar dacă crede că pentru această consta- 
tare e suficient să-l invoce pe un oarecare 
Justus Schwarz. Dacă în adevăr d-sa crede 
în lucrul acesta, — întrebăm, a auzit d. 
Motru de o personalitate care are o altă în- 
semnătate peniru filosofia germană de azi 
decât acest Justus Schwarz, — de Ludwig 
Klages? 

Dar să revenim la observaţiile ce-l privesc 
pe Lucian Blaga. Dela început trebuie subli- 
niată, în felul în care e rezumat, expus sis- 
temul lui Blaga, o evidentă intenţie osten- 


tativă de a produce contuzii, — confuzii 
rentabile. 

1. — „Lucian Blaga vede în datul experi- 
enţei numai ocazia prin care se desvăluie 
misterul”. 

Oricine a citit o carte de filosofie de a 
lui Blaga ştie că la acesta misterul nu se 
desvăluie niciodată. Datul experienţei nu 
desvăluie, ei numai semnalează misterul, In 
„Cunoașterea luciferică” se găsește expusă 
teoria și importanţa datului pentru punerea 
unei probleme, o întreagă logică a proble- 
mei. Aici sunt analizate toate variantele po- 
sibile ale conceptului de mister, un lucru 
care se face pentru întâia oară în istoria fi- 
losofiei, —- concept care tocmai la pretinşji 
raţionaliști plutea în vag, Chiar acel „Ding 
an sich” kantian, se observă aci, nu'e decât 
una din multele variante posibile ale con: 
ceptului de mister. 


2, — „Teoriile lui L. BI. sunt exprimate 
în termeni proprii acestuia, pe care nimeni 
nu-i va utiliza pe viitor, afară de cazul că 
va voi cineva să expună fțeoriile personale 
ale lui Lucian Blaga”. 

Profeţiile d-lui Motru au fost, vai, anu- 
late înainte chiar ca d-sa să le fi anunţat. 
Căci termenii proprii acestuia „pe care ni- 
meni nu-i va utiliza”, au fost şi sunt des 
utilizați în proza noastră filosofică. O listă? 





(Urmare în pag, 2-a) 





ŞTEFAN DIMITRUSCU Dealuri dobrogene 


——————— 
—— 


2 


IA AsDLEDINCOL ODECTaA Dă 


Ge fac directorii de teatre? 


PRIMARIA CAPITALEI... 


Curios introdusă în catalog dar 
aşa e. 

Primăria Capitalei este direc- 
toarea unui teatru semioficial, pe 
care-l cenduce cu o pricepere a- 
semeni unui director de  teairu 
particu'ar. 

Adică, într'o singură stagiune 
Primăra a rcuşit să con.ure:e 
piaţa făcând săli aproape pline. 

Primăria intenţionează să facă 
şi stagiune de vară, sala Ligii 


Culturale având plafonul demon- 
tabil. 





TĂNASE 

Se odihnește, 

Vasilache, după  borderourile 
din Bucureşti, aduce bani și dn 
provinc'e. 

Şi apoi: „Are fata un băiat“... 

Caro şi e. protabil va face re- 
țete trumaoase. pentu bucuria 
tătiârulai Cărătuș. 


VICTOR ION POPA 


Vin2 ca totdzzuna cu noutăți 
şi cu experiențe de adevărat la- 

”ator eatral, 

Fecund in fiece clipă, din zi şi 











Gin nozpi:a, V.cior loa Popa cra 
iază şi dă tonul mişcării arti- 
stice, 


După moni'are pieselo: ,Mu- 
sca“ și „Hai-Hui* — interesante 
în conţinut şi p ezentare, in cv- 
drul teatru: „Muncă și Lumină“ 
d Popa schiţază planul teatru- 
lui de păpuși pe care-. va oreia. 

Intre 15 Iune şi 1 lulie va în- 


trepr'nde o căăorie în Iala 
p:ntru strângerea  materiziuiui 
neces?r, 


Este, pe deasupra, înconjurată 
de un buchet de tinereţe care îi 
dă noui forțe. 

N. VLĂDOIANU 

Este in epoca comaântismului, 

Până ia teim.natea repertoriu- 
lui universal de operetă, d. Vlă- 
doianu nu ma: gândeşte la nimic. 

Are tenor, primadonă, subretă, 
comic şi un noroc care-i face tot 
at.șul. 

VASILIU BIRLIC 

Se anunţă că va abandona far- 
Sa şi va juca. numai comedii, 

Pentru a .e trinsforma proba- 
bil îa farse. 

Fa sa nu poate prinde. D. Bir- 
lic nu va da drumul vrabiei din 
mână pentru a sconta un su- 
ces pe ca.e nu-l cunoaşte. 

SICĂ ALEXANDRESCU 
face spectacole cu film în săli de 
cmeniumograj, cu gândul precis ca 
odată și ouaiă să scape de ecran 
şi să-şi însușească sălile pentru 
spectacole de .eatru. 

In acelaș timp se învârtește în. 
jurul teairuui Comedia” pe 
care-l viea numai al său. 





Credinţa că d. Sică Alezandre- 
scu a dispărut cedându-și teatre- 
le, s'a dovedit neîntemeiată. 

D. Sică Alexandrescu este pa- 
sărea Phoenix a teatrului româ- 
nesc. 

ETERLE ŞI DINA COCEA 

Părăsiţi de ceilalți doui îşi cou- 
tinuă avantul tânăr care ne-a dat 
în iarna asta un teatru pe care-l 
visam, 

Nu vrem să ne interesăm de 
panurile teatrului Nosiru, pen- 
trucă dorim să avem surpriza 
Wauj repertoriu care să ne p.acă. 


PUIU MAXIMILIAN & COMP. 
vor juca probabil în piața teatru- 
lui Naţional. 

In lipsa unei săli disponibile. 

O NOUĂ COMPANIE 

Va fi poate aceia a directorilor 
falinronsari, Cunpusa an a-aui 
Todi "Teodorescu, Stănescu-Teo- 
doru, Georgescu-Aria, George 
Şoimu, Vlaicu Bâ:na, George I0- 
mescu, Exergian şi alţi cari vor 
să urmeze calea trasată de nu- 
m ţii. 

Cu conducerea companiei va fi 
însărcinat d. Toai 'Leodorescu, 
care a băut recordul celei mai 
scu.te Siagiuni: un spectacol. 

MUS. 





Pe margini de program 


„BERLINER KAMMEROR- 
CHESTER“ LA Sami 


O orchestră mică și un mare 
dirijor. Hans voa Benda impune 
prin eleganţă, scbr.etaie, — -to- 
tuşi bogată în nuanțe, Austiri- 
tate sensibilă şi pură, 

O.hcsiza nu imaune prin nu- 
mă. — prin mzssa sonoră —, ci 
prin  calitatca suneului, p-in 
Lex bi-i.a.e și omogeni.ate de 
interpretaize. 

Ac:astă linie desăvârşit cască 
(pe linia ar.ei baro.e, a „epocei 
galante” poa.e) se menţine şi în 
piese. romantee: Cea.kowski, 
Dvorak, — curios, fără a le al- 
tera naiwa, Cha: dn conura; 
ceeace arată că seriozitatea şi 
justa măsuă sun: singu:eie ca- 
Ltă i valabie oricând, 

ȘI, tetdeauna prezentă, ele- 


Benţa subii.ă și sobră — singu- 
ru. lucru căre mu poate să plic- 
sească m:cicdată, acelaș şi veş- 
Bic nou, 

Concertul penru  oboi-clai= 
vecin şi orchestră, e o versiune 
foarte rar auzită a monumenta- 
lui Concert de violoncel şi or- 
chesiră în Sol minor, de Haen- 
del. 

Și par'că e un control al va- 
lorii — când eșt: obişnuit să auzi 
un lucru întrun anumit aspect, 
să-l auzi în altă formă mai puţin 





“TUDOR MUŞATESCU 
Caută un teatru nou pentru a 
juca piese vechi. Așa de vechi. 
încât să nu le mai cunoască ni- 


meni. A. Ă grand.locventă și impresionantă 
Pentrucă gie li: sunt prea cu” prin timbrul instrumental. E o 
uoscute. mare satisiacție să constaţi că 


frumuseţea rămâne aceeaș, fă- 
vându-se simțită prin desăvârşi- 
cea formei 


OPERA ROMÂNĂ : 
VASUL FANTONĂ 


E rnomentul să mai vorbim de 
o calitate a repiezentaţiilor sce- 
nei noastre lirice: înscenarea. 
Decorur:le, dela „Lăpușneanu“ la 
„Vasul Fantomă“, au atins o ca- 
litate rară Gust, realitate, abili- 
ă, cadrul excelent 
pentru plastica ce trebue să co- 
laboreze cu muzica în efectul 
Operei. Fie că e vorba de sala 
Naţionaiului, fie că e vorba de 
locaiul Operei Române, această 
unică scenă a noastră poate să 
stea alătui cu marile scene eu- 
ropene, din punct de vedere 





MARIA FILOTTI 


Joacă. Joacă mereu, 
Și la Teatrul din Sărindar se 
joacă frumos și curat, 


plastic. De calitatea muzicală s'a 
vorb.t în co-cae.e acestzi pag. ni, 


FILARMONICA: GEORGE 
GEORGESCU ŞI DINU LIPATTI 


Una din tendințele principale 
ale mnţii omu-ui, n muzică : să 
i se exp.ica. Peniru a as.mila 
această acă cu p-ciura sau Poe- 
za, să i se exp.-ice, prin noțiuni, 
să i se Qea imagin: 2erceptive. 
La copii — spirite prin exce.enţă 
coacre.e, ch.ar când e vorba de 
excepţii art.stice, — apare do- 
r:nța de a rep.ezenta imagini şi 
fapie în muzică. Amatorii mai 
neexper.mentaţi — deci mai pu 
țin obişnuţi cu abstrac;iu.ea 
aceasta relativă, mai exaer cu 
această nouă categorie de concret 
— cer acelaş lucru: să „vadă“ 
muzica în timp ce o aud. 

Dar sunt tipuri de imaginaţie 
antistică (mai aleş la artiştii mai 
mer.dionaii), cati tind totdeauna 
la un sens evocaiar al muzicii : 
Ravel, Albeniz, Debussy, Respi- 
ghi, adeseori, St:auss (oa şi Wag- 
ner, încă mai mult), canată să dea 
sugestii, şi nu acestea sunt conţi- 
nute in natura muzicii lor. Mai 
mult ca la Bezthoven, unde mu- 
Z-ca :urmează procesului ps.ho.o- 
gic, aici muzioa se desfășoară 
după o serie de imagini, deobi- 
ceiu chiar dinainte stabilite. 

Deaceea deobiceiu, atâta cât 
rm cunoşti „subiectul“ și progra- 
mul lui Strauss, mu se poate 
ghici de „ce este vorba“. Muzica 
îşi poate păstra sensul ei pur 
muzical, în orice poem de Ri- 
ehand Strauss, și fără titlu. 

Pe când în „Grâu sub soare“ 
de M. Jora, sugestia se desprinde 
limpede din muzică, fără a îţi 
cântată, și „argumentul“ piesei 
apare din străluciriie de topaz 
ale viorilor şi harfei. 

Iar un tip de muzică fără nici 
un fel de sugestii plastice ori 
literare — şi fără alte intenţii 
— este „Concentino“ de Dinu Li- 
patti. Singurul lucru la care ne-a 
făcut să ne gândim, în afară de 
emoția pur muzicală, a fost per- 
fecţiunea sonoră a pianistului 
care a reușit să desprindă cu to- 
tul sunetul de instrument și să-l 
facă să trăiască de o vieață flu- 
turătoare și luminoasă, singur. 

DORIN SPERANTIA 





UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicală = GONG 


„FILARMONICA“ A CÂNTAT 
PENTRU STUDENȚI 


Puternică şi magnifică sursă 
de iniţiee muzicală, întruming în 
structura ei plurală incomparabil 
de bogate și de felurite mijloace 
de reveiare artistică, o mare or- 
chestră s.mfonică poze avea în 
educarea masselor, un rol excep- 
tonal. 

Mari orchestre din atâtea ţări 
au dovedit-o, împl-nind rolul de 
factor cultural de primul ordin 
în mediul lor şi asigurând mul- 
tiple consecinţe fericite în me- 
diul lor. 

Inţelegerea vie, adevărată, nă- 
scată în jurul lor prin însăşi ac- 
tivitatea susținută, creează ade- 
sea acea atmosferă pri-lnică, a- 
cel teren fecund, acea minuna ă 
“ambianţă în care muzica se des- 
vol.ă în toate direcţiile, își trăe- 
şte o viaţă intensă şi rodnică, în 
adevăratul ei element. 

Stimularea ce decurge străbate 
dela compozitor, care îşi simte 
întețite  îndemmnurile creaioare, 
până la cel din urmă ascultător, 
care îşi deslușește o nouă lu- 
mină în conştiin;ă, noui orizon- 
uri de gândire şi de v.braţie 
suiietească, 

„Filarmonica“ română prezintă 
de sigur, admirab'i= înfăptuiri, 
dar ma: ales o forţă latentă care 
nu aş eaptă decât prilejul de de- 
îinitivă libertate de iniţiativă şi 
co:diţiile propice destăşurăr i în 
amploare a marilor ei resurse. 

Până astăzi, n'a fost destui de 
noro-oasă. I-au lipsit elemente 
primard ale unei activităţi pe 
depin rodnice. In p:imul rând, 
timpul. Apoi, posibilitatea de 
concenţrare în muncă. Ia sfârșit, 
ch'ar o parte din utilajul tehnic. 

Şi, totul, impus de situația al 
cărei sfârșit va fi o adevărată 














eliberare și o mare binefacere 
pentru cultura ţării, de a trebui 
să îndeplinească în acelaş t:mp 
două funcțiuni. 

Risipirea, fărămiţarea de pu- 
teri, impusă de cele două ma- 
sive oficii, căreia trebue în per- 
manență să-i facă faţă, fiind or- 
chestră de operă, cu toată po- 
vara ce înseamnă o întreagă 
stagiune lirică şi orchestră 'sim- 
fonică specializală, n'a reușit to- 
tuşi să destrame vrednicia artiş- 
tilor dela „Filarmonica“ şi cu 
preţul unor străduinţe într'ade: 
văr eroice, care la unii din mu- 
zcieni ating sacrificiul, s'a rea- 
lizat necontenit un maximum. 

Un maximum care din neferi- 
cire nu a pu'ut cuprinde până 
acum şi o veritabilă campanie 
de educare muzica'ă populară. 

De aceea, un prim concert 
simtonic oferit studenţimii, a 
fost o rază de bucurie nouă pen- 
tru tineretul avid de cultuiă și 
frumos şi mai cu seamă 0 spe- 
ranță de viitor pe câre poate că 
în curând o soartă mai bună a 
„Filarmonicei“ le va trece, dela 
semnificația mai mult simbolică 
a unui fapt izolat, la realizări de 
largă continuitate și repercu- 
siuni excepţiona'e. Publicul de 
mâine, spiritualitatea de mâine, 
trebue să-și găsească pregătirea 
ce li se datorează. 

Nici e strădanie nu va fi de 
prisos ptntru desvoltarea fie- 
căruia din forurile culturii ro- 
mânești, până la eflorescența to- 
tată, până la îndeplinirea totală 
a marei misiuni ce trebue să le 
revină. 

Gestui „Fiiaranonicei“ este o 
mare promisiune pentru, zilele 
de mâ'ue. 

Ajutorui de care are nevoie 
„Filarmonica“ pentru a-şi destă- 
gura întreaga act'vitate în sen- 
Sul marilor ei posibiiităţi, mr- 
mând un singur făgaș, devenind 
exclusiv o orchestră s:mfonică, 
trebue să vină cât mai neintâr- 
ziat. 

Rezultateie, suntem siguri, vor 
întrece toate așteptările. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


GEORGE VRACA 


a recitat zilele trecute, nestin- 
gherit de aplauze, cu sacerdotală 
solemnitate „Scrisoarea III-a. 

Rostind sub catapeteasma Tea- 
trului Naţional, într'o zi de săr- 
bătoare și de mândrie, numele lui 
Eminescu, George Vraca a ştiut 
să trezească dintru început orgo- 
liul auditorilor săi, 

De la înălțimea acestui orgo- 
liu, am ascultat apoi muzica ver- 
sului eminescian pe cele mai 
grave și pe cele mai înalte por- 
tative ale umui glas fără seamăn 
în teatrul românesc. 

George Vraca a fost Duminică 
dimineaţa — prin noblețea artei 
sale — egal cu Eminescu. Nu l-a 
trădat nici o clipă. 

Nici măcar sub potopul ova- 
ţiilor, 


O LECŢIE 


de teatru ne-a dat, în cadrul a- 
celuiaș matineu duminical, d-ne 
Sorana 'Țopa. Jucând într'o pies. 
în care tiradele declamatorii c 
:i +.omentele dramatice sunt a- 


uume create ca să ispitească şi să 


exaite până la paroxism sensibi- 
litatea actorilor şi a publicului, 
d-na Sorana 'Ţopa s'a ferit de toa- 
te cursele, 

Creuţia d-sale dim „Se face 
ziuă” va rămâne deaceia valabilă 
în orice climat S'ar juca piesa, 


OPERA DRAMATICA 


a poetului și 
Blaga a fost retipărită de cu- 
rând şi este acum — adunată în 
două volume — la îndemâna ci- 
titorilor. 





23 MAI 


filozofului Lucian, 


1942 








Când vom putea să vestim re- 
prezentarea pieselor încă neju- 
cate în Capitată, pe o scenă de 
stat ? 


TEATRUL „CITIT“ 


face obiectul unui comentariu 
deosebit de interesant pe care d. 
N. Carandino îl semnează în 
„Rampa”. 

Referindu-se la acele așa nu- 
mite „lecturi publice” făcute de 
autorii  dramalici, fie în faţa 
membrilor unui comitet, fie în 
faţa unor confraţi de literatură, 
d. Carandino denunţă opacitatea 
şi ostilitatea acestor ascultători al 





căror verdict este, du cele mai 
multe ori, infirmat de judecata 
spectatorilor. 

Drumul acesta de la teat la 
spectacol, se vădește astfel stin- 
gherit mai cu seamă de cei cari 
sar cuveni să-l înlesnească, 

lată pentnu ce suntem 'de aicord 
cu d. Carandino că soarta unei 
opere de teatru trebuie să cunoa- 
scă şi instanţa de apel a recursu- 
iui direct la public. 

Și până la Teatrul visat de 
domnia-sa, care să repete expe- 
riența lui Antoine, și să joace 
Pe marii autori refuzaţi, noi 
vom încerca în cadrul asociației 
„Prieteni, Teatrului” să adunăiri 
cât mai mult public, în sala de 


teatru unde autorii dramatici vor 


ti invitați să facă singuri sau cu 
ajutorul unor actori, prima lec- 
tură a textelor destinate scenei 


sS.D. 


E aa 


Observaţile 


d-lui Motru 


(Urmare dia pagina i-a) 


Abisal, anatrice suhistiea, categorii abisale, 
spaţiul mioritic, orizontul misterului, stihia- 
lul, transcendentul care coboară, censura, 
frâna transcendentă, organicul (în sens de 
categorie stilistică), sofianicul, (în acelaş sens) 
său năzuința formativă, nisus formativus, 
termeni pe care din biologie i-a introdus în 
filosofia culturii, la moi pentru întâia oară, 
iată o mică listă desilusionantă de care d. 
Motru trebuia să țină seamă. 

3, — „l. Bl... priveşte cu indiferenţă dacă 
nu chiar cu dispreţ la rezultatele ştiinţelor 
speciale... priveşte cu dispreţ spre ştiinţele 
pozitive şi spre raţionalism”, 

Hotărit, d. Motru n'a cetit pe Blaga deşi 
îi critică, căci unde ar fi putut afla acest 
dispreţ, pentru rezultatele ştiinţelor speciale 
(pe care Blaga mereu le discută şi le ana- 
liează la curs şi seminar) — şi raționa- 
lism? Un dispreţ cel mult faţă de scientism, 
adică faţă de concepţia care pretinde să poa- 
tă obţine, prin mijloacele ştiinţelor pozitive 
o poziţie absolută, şi caută să reducă filo- 
sofia la ştiinţă, — dar dispreţ pentru rezul- 
tatele ştiinţelor și raţionalism...? In „Eonul 
dogmatic”, în „Cunoaşterea luciterică” şi 
chiar în „Diferenţialele divine” se propune 
pentru rezultatele ultime ale filosofiei şi 
chiar ştiinţei, pențru anumite probleme ce 
nu pot fi rezolvate pe altă cale, şi numai du- 
pă epuizarea tuturor celorlalte posibilităţi 
raționale, — se propune posibilitatea de a- 






similare in Biiosohe a antindiuiei. De bitiel, 
raţionalism ce-și depăşeşte anumite func- 
ţiuni, de -antinomie se face uz până şi în fi- 
zica actuală, în optică, ipoteza ondulaţiei şi 
ipoteza corpusculară a luminei, — şi se cu- 
nosc consideraţiile ce le are în acest sens un 
savant de talia lui Loais Broglie, 

4. — mumisticismul lui L. Bl.” operele lui 
cu „fondul lor de misticism”, — o altă o- 
biecție pentru infirmarea căreia trimitem la 
„Religie şi spirit”, ultima lui carte care toc- 
mai, prin tema ei, era mai susceptibilă de 
misticism, şi care totuşi a fost acuzată („Gân- 
direa”) tocmai de un exces de raţionalism. 
Scepticismul lui Lucian Blaga e egal faţă de 
pretenţiile exagerate ale raționalismului (L. 
BI. e pentru o expansiune metodologică ma- 
ximă, vreclamând pentru fiecare domeniu a- 
numite metode de cunoaştere care îi sunt 
mai proprii) cât şi de acelea ale misticismu- 
lui ;el apără autonomia filosofiei atât faţă 
de ştiinţă cât şi faţă de misticism ori poe- 
zie. lar faptul că L. Bl. e şi poet nu in- 
dreptăţeşte afirmaţia că „el aşteaptă ascen- 
siunea spiritului omenesc pe aripile meta- 
forei”. „Geneza metaforei” explică în câte- 
va sute de pagini ceeace noi nu putem aci 
în câteva cuvinte. 

5, — „Punctul de vedere adoptat în so- 
luţionarea problemei cunoaşterii duce, cum 
şi este de așteptat, pe L. Bl. la teorii foarte 
riscate asupra valorilor morale”, 


aitrebăni, unde vorbeşte Lucian Biagă v 
singură dată depre valorile morale!!! 

atât 

5, — il afară de etichetarea serierilor 
sui L. Bl. care apar sub forma de trilogii, 
dar care prin fondul lor de misticism, sunt 
protivnice oricărei sistematizări logice”, 

Dacă remarca aceasta vrea să fie o învi- 
uuire, atunci cităm din aceeaşi pagină rân- 
durile q-lui Motru: „Valoarea însă a unei 
gândiri filesofice nu stă în forma ei sistema- 
tică” apoi „spontaneitatea gândirii filosofice 
constă în originalitatea ei proprie iar nu în 
forma în care este prezentată”. Iar dacă re- 
marca nu vizează valoarea ci unitatea siste- 
«nâtică, —: odată ce atirmaţia pretinsului 
fond de misticism e doar, după cum am â- 
rătât, o fantezie, atunci această unitate sis- 
tematică rămâne evidentă prin ea însăși. 

7. — ml. BL işi alege pentru gândirea să 
un stil propriu şi propune teorii fără să 
țină seamă dacă ele se încadrează sau nu în 
linia tradiţiei filosofice”, 

Oare d. Motru va fi sesizat, când a scrii 
aceasta, că în loc de o învinuire i-a adus 
lui Lucia Blaga cel mai frumos eldgiu cei 
se putea aduce? Dar (şi asta e oare o con- 
secvenţă?) își aminteşte d. Motru că, îna- 
înte cu câțiva ani susţinea la Academie toc- 
mai contrariul, — că Lucian Blaga nu aduce 
nimic nou? 

Primele lecţii de obiectivitate critică şi de 
probitate ştiinţifică le-am învăţat tocmai de 
la A, Rădulescu Motru, — de aceea acum a 
trebuit să-i infirmăm categoric obiecțiile 
d-sale bazate pe o evidentă lipsă de obiec- 
tivitate, 


OVIDIU DRIMBA 


PO N N O O O oa 





Traducere și original în poezie 


(Urmare din pag. l-aJ 


Ținând seama de aceste lucruri, să nu se 
alunece însă pe alt povârniş şi astfel să se 
cadă in ispita pe care o oferă reactualizarea 
specificului naţional, în argumentarea potriv- 
nică traducerilor. Expresiile în discuţie mai 
sus reprezintă, în chip evident, un anumit fel, 
original şi propriu, de a vedea lumea sau nu- 
mai fcnomenele pe care le caracterizează. A- 
ceste viziuni noi şi oarecum unice faţă de res- 
tul iimbilor n'ar putea fi realizate în forme 
stilistice dacă s'ar recurge la noţiunile obiș- 
nuite, generale, pe care le închid cuvintele. De 
aceea, lor le corespund nu a noțiuni, cât 
ce.e mai adesea imagini, chiar dacă par a avea 
un conţinut pur intelectual. Dacă deci ete sunt 
iztraductibile nu este pentrucă în iimbile. cere- 
lalte lipsesc anume cuvintele — cele mai ade- 
sea chiar există — dar pentrucă din țranspu- 
nerea servilă, noționaiă, rezultă sau o expresie 
fără sens (cum este în cazul expresiei iran- 
ceze curente : la lutte fait rage), pentrucă nu 
se ma; pietează procesului receptiv care făcaa 
din ea o imagină, sau una căreia îi corespunda 
o altă imagină. Nema:corespunzând aceluiasi 
chip de a privi lumea şi vieața — în înţe'esul 
cel mai larg — imagina nu se mai naște şi 





cuvântul sau expresia nu mai pot evoca ace- 
leaşi ctemente ca în original. Rămâne deci 
fără ecou, fără pregnanţă şi fără efect, iar 
momeniul respectiv inferior celui pe care în- 
czarcă să-l reprezinte. 

Asemenea expresii ţip:ce însă, oricât de 
muite exemple s'ar putea aduce, rămân tot 
arente în oceanul de cuvinte al vorbirii 
curente, unde, cee mai adesea, întrebuinţarea 
repetată a tocit valoarea de imagină pe care 
ar putea să o trezească fiecare cuvânt. Se în- 
țclege așa dar că probiema acestei intraducti- 
bilităţi și a acestei „trădări” se pune mai frec- 
vent şi mai acut decât în vorbirea curentă în 
literatură. In poezie mai ales, cuvântul înce- 
tează de a mai fi purtătorul unei noțiuni fixe, 
asupra căreia consensul general să fie dinainte 
stabilit. Creatarul este poct cu adevărat dacă 
ibuteşte să dea cuvintelor o valoare noțio- 
nală, şi prin aceasta şi expresivă, care să de- 
pășească p= cea obișinuită în vorbirea de toate 
zilele, conţinând posibilități de sensuri multi- 
pie, noi și neașteptate. Cuvântul capătă astfel 
aici o valoare magică, pe care altfel nu oare. 
Găsim în e! nu numai noul şi neașteptatul 
chip de a privi fenomene, până atunci văzute 












şi înfăţişate altfel, dar şi muzica nouă care 
zvorăşte din aceste neașteptate împerecheri 
care nu sunt numai formale. Cuvintele deci, 
în poezie, trebue să devină oarecum imagini şi 
imagina, după cum s'a văzut şi când se discuta 
despre funcţia ei în vorbirea zilmică, este un 
organism viu, unitar și intangibil în vieața lui. 
De aceea ; se poate afla un echivalent mai 
mult sau mai puţin potrivit, dar nu poate fi 
transpusă, căci este unică în alcătuirea ei, cu 
sonoritate externă, cu virtualitatea de sensuri 
noi, cu muzica lui lăuntrică, pentru ceea ce 
vrea să reprezinte. Atunci când suntem în 
faţa unei adevărate opere de artă literară, fie- 
care detaliu nu poate fi altfei făcut pregnant 
decât printr'o singură iimagină din universul 
de imagini ce pot fi concepute. 

Faptul că poezia este intraductibilă nu se 
leagă, prin urmare, de problema oarecum ra- 
tonalistă a specificului naţional, sub orice 
formă sar pune ea, nici na izvorăşte numa: 
din muzicalitatea exteriă; aşa cum credeau 
sunbolistii, c! se datoreşte misterului care ho- 
tărăşte ca o operă de artă să existe numai în- 
r'o singură formă, neschimbătoare și, ca ideile 
lu: Piaton, unică, destrămându-se în momen- 
tul în care încercăm să-i aflăm echivalentul 
în altă așezare a cuvintelor, eventual cu alte 
cuvinte, chiar în aceeaşi limbă, cu atât mai 
mult în altă limbă. Poezia nu se ţine decât 
prin magia care a creat-o. Ea nu poate fi nici- 
odată nici izolată, nici definită în elementele 


e: componente: înțeles, muzică lăuntrică, s0- 
noritate externă, orânduire a cuvintelor. Ori- 
ce încercare în această direcție o risipește: ai 
impresia că ai prins misterul şi, de fapt, nu 
mai ai decât floarea uscată a poeziei. 

Este interesant că unul din poeții de seama 
actuali ai noștri, d. Ion Pillat, care pe lângă 
necontestatele merite literare are și o rară 
conştiinţă de ceea ce este reaimente fenome- 
nul literar, el însuşi harnic şi priceput tradu- 
căior de versuri, în prefața unui volum de a- 
semenea transpuneri, recunoaşte că nu poate 
fi vorba de a reda originalul, ci „de a încerca 
puterile. plastice şi posibilitățile muzicale ale 
graiului și versului românesc”. Ele sunt „un 
exercițiu de echiva!enţe poetice”. Şi d-sa nă- 
dăjduieşte „iniţiative asemănătoare, fericite 
pentru  mlădierea expresiei şi îmbogățirea 
versului românesc”, 

Intr'adevăr, nimic mai drept decât cele spu- 
se. S'a aus de mult vremea când „ideea” unei 
poezii sau „subiectul” ei erau socotite funda- 
mentale. Mai ales atâta timp cât poezia avea 
un caracter epic — uneori, la începutul secv- 
lului al! XIX-lea, chiar lirica păstra nuanţa 
epică în construcţia și în mijloacele de ex- 
presie — această concepție a dominat, lăsând 
pe mulți să se înșele asupra poeziei, redu- 
când-o la elemente raționaliste și făcând fonr- 
te legitimă orice traducere, Pe măsură ce s'a 
înaintat în secolul trecut până în zilele noa- 
stre, din ce în ce mai mult poezia s'a depărtat 





în mod hotărît ae structura ei epică, ajungân- 
du-se la o concepţie despre ea în care cuvân- 
tul şi wăsunetul lăuntric nedefinit capătă 
însemnătatea de căpetenie. Factorii intelec- 
iuali au fost trecuţi pe planul secundar, poe- 
zia a încetat de a mai fi desvoltarea unor 
„idei”, îmbrăcând scheletul unui „subiect! . In 
acest moment, ea a devenit intraductibilă. 
Acum ştim bine că posedând elementele ra- 
ționaliste suntem departe de  „înţelegerea” 
reală, căci „ideile”, sensurile și „subiectul” 
însuşi sunt aţât de integrant legate de for- 
msle expresive, încât suntem ispitiţi să spu- 
vem câteodată că izvorăsc din ele. 

In concluzie deci, nimic mai inutil, din 
puuctul de vedere al autorului străin și a] ci- 
titorului nostru, decât traducerea în versuri. 
Ele nu sunt n'xiodată fidele, identice. Sau sunt 
neizbutite — şi atunci n'au valoare; sau sunt 
izbutite — şi atunci sunt altceva decât ori- 
finalul. Trebuese astfel de încercări atunci cu 
totul repudiate? Nicidecum! Scopul şi utili- 
tatea lor însă pot fi cu totul altele decât cele 
imaginate. Nici pe Valery, nici pe Maliarme, 
nici pe Baudelaire, nici pe Hugo, nici pe Groe- 
the, nici pe atâţi alţii nu-i vom avea niciodată 
în tot ceea ce cuprinde poezia lor, din tradu- 
ceri. Poeţii noştri din aceste încercări trudni- 
ce, pot scoate mari foloase atât pentru arta 
lor poetică, cât şi pentru îmbogățirea luabii 
noastre cu noui valori expresive, 


G. C. NICOLESCU 


23 MAI 


Elgar Poe şi Charles Morgan | 


(Urmare din pag. 1-a) 


Morgan... vremii noastre, stă 
tocmai în această „insuticien- 
jă” poetică din siructura sa in- 
tmă. El încearcă să reaiizeza 
„realist“ teme care cer o forţă 
de tramafiqurare  poelică. De 
aceea proza lui Cnarles Mor- 
gam e aiât de „transparentă“, 
de o moliciune şi de-o muzi- 
calitate pe care le întâln:m 
numui la cei ce ştiu să scrie 
poeme în proză fără să cadă 
in bomalităţi lirice, Romanele 
sale sunt de fapt niște poeme 
în proză, cu acțiune și tehn:că 
de roman mode:n, adică rea- 
ist, păstrând tome condițiile 
de psiho.ogie, de culoare, de 
caracter. 

Dar nu numai probleme teh- 
nice ne propun spre discuție 
romanele lui Morgan, ci şi al- 
tele, de ordin spiritual. Ca este 
Spoarkenbroke, (ca şi Alisav, 
întealt fel) d=cât un sfânt ra 
tat, un geniu care, în căuiarea 
absolutuilui, își dă seama că 
tot ceeace face calita.ea lui de 
„geniu” nu e decât minciună, 
eroare, orgoliu omenesc? laiă 
şi drama personatității lui Ed- 
gar Poe, cu o oiieniare musti- 
că diferită însă, dramă care 
poate fi pusă alăiuri de cea 
a unui Gogol (care a:de ma- 
nuserisul „Sufaieior moarte” 
la stâsșitul vieții) a unui Tol- 
stoi, cane renunță la artă pen- 
tru o religie foarte personală, 
a unui Dostoiewski, a unui 
Șestov... 

Această  „incompatibilitate 
umană” a celor înzestrați cu 
duh creator, cari — atingând 
culmile Artei — coboară to: 
tuşi în tragicul reclității, în 
Tubire, şi apoi piin Moazte — 
este permanentă la Poe, ca și 





1942 


care l-a conceput a atins re 
giumi superioare, din acelea 
hotăritoare pentru „veşnicia” 
unei opere, Morgan e poate, 
mai în spiritul realităților pla 
tomiciene, prin calmul său, 
prin larga perspectivă a stării 
sale de concepție, dar cunoaș- 
terea lui alunecă de multe ori 
întro cumoaştere de ordin cul- 
tural, intelectual — de-aci a- 
plecarea spre teoretizare, spre 
divagație „filonotică”. Li lipses- 
te lui Morgam acel iureș îre- 
netic «al contrastelor — atât de 
au: la modemi — dintre ex- 
pariența materiei şi cea a spi- 
ritului. Sciziunea absoluiă care 
ne domină pe noi toți, modar- 
nii, şi care la Pos atinge ha- 
lucinaţia, fantasticul, cutremu- 
rul conștiinței, la Morgan e 
înduicită în meamdrele teore- 
tizării — care de fapt ascunde 
o stuctură madie, o creație 
da a douz mână. lată dece 
„imiţierea” lui Charles Mor- 
gan, în unele adevăruri per- 
manante, pare palidă, ezitând 
într'o lume fără contururi pre- 
c'se, „poetică“. La Pos, iîncer: 
titudinea este strălucitoare, 
trasată puternic, fără compro- 
misuri de formă. Clar-viziunea 
lui e atât de superioară, încât 
nu permite nici regiunilor fără 
conmur să se scalde în vag: 
porunca duhului său creator 
e aap:ă, neinduplecată: ea 
scoate nuamța la suprafață, 
din adâncimile cari unui crea- 
tor mijlociu i s'ar părea imson- 
dabile, şi face cristal din ea, 
sau lege dură, cu o singură 
iîmierpretave posibilă. Acolo 
unde un „poet' mijlociu ar 
lăsa sugestia, imponderabilul, 
el cres:sază cu cuțitul intui- 











DIE PIAN 


S'au adunat arcașii domnești lângă Suceava 


— Flori oa zorii, 
Oaspeți așteptați să vină ? 
— Aşteptăm : Un vis de astre 
Și, din câmpuri, o cflbină. 


la Sparkenbroke — la acesta 
dim urmă fără intensitatea 
famtasticului... Fără să frizăm 
paradoxalul, putem ciirma că 
Poe e moi... modem decât 
Sparkenbroke — și asta fiind- 
că eroul'tip al operei sale duce 
mai departe, până la milime- 
le ei consecințe, drama. Omul 
lui e mai modem — mai a 
proape de noi, deci — tocmai 
prin skidența sa, prin abso- 
utul poziției sale. Creatorul 


chipul și 
ţi 


Si în loc 


de, spre 





ției, scoțând la iveală linii şi 
forme gaometrice, exact după 


Mergom, îmsă, teoretizează. 


a adevărurilor ultime... 
DAN PETRAȘINCU 


asemănarea realită- 


UNIVERSUL LITERAR 


La locul zis Zurbașii. (Așa fost-au poruncă): 
Ci azi direapt'osândă de cătră Domn s'aruncă 


Pre cap de neprietin ce Ţării fost-au pleava 


Dem proști se ardicuse nevrednicul. Den glod 
Culeawl-amu cu milă şi l-au băgat în pâne 
Măria Sa. Ci când au fost puternic, o înemă de cân9 


Au dovedit să aive, — ce-au jăcmănit norod. 


Și-au râs de direptate, de cinste şi de lege: 

Au tălhărit averea boierilor de viță 

Șin aștemut cu sila pătruns-au la Domniţă : — 
Ce oblicind Voivodul, — au poruncit să-l lege. 


2 


AL. PALEOLOGU 


Cântecul ţlorilor 
Ge liliac 


-— Flori, ca zorii, mov-aibastre, 
Ceraţi adus voi din grădină ? 
— Am adus tăceri sihastre 'n 
Clopoţei uzi, de lumină. 


— Flori de liliac, suave, 

Ce-ai lăsat în rădăcină ? 

— Am lăsat dorinți bolnave | 
Firișoarelor de tină... 


mov-albastre, 


— Flori de liliac, suave, 


Ce dureri din voi suspină ? 


de un sentiment al 


pătrunderii în adânc, pkmăm 
în'wun dulce tărâm de subiili- 
tăţi intelectuale, în care „mpre- 
ciziunile deschid ferestre timi- 


„kumina imefabilă” 


-— Flori ca zorii, 
lată sufletu-mi drept cină, 
Jertfă fămânzirii voastre 
Pân'la trecerea deplină. 


— Amintini din lut, grozave, 
Plâng în fie-ce stomimă... 


mov-albastre, 


ŞTEFAN STĂNESCU 





Cronica plastică 





IN MEMORIAM ŞTEFAN DIMITRESCU 


La 1 Mai sau împlinit 9 ani dela 
moartea pictorului ȘTEFAN DIMITRE» 
SCU, unul din „cei 4“ tovarăși, muşche- 
sari ai picturii, care se 'ntâlneau resu- 
lat, pentru a ne da 0 dovadă, expresivă 
a artei lor. 

Pictorii nu ne-au preu obișnuit cu 
stăruința în alcătuirea unei tovărăşii. 
Prea, multe înjghebări se fac și se des. 
fac; acești patru au avut însă ceva par- 


Nimic nu cântărește mai bine valoa- 
rea, unui pictor decât o retrospectivă. 
Depărtarea şi confruntarea cu paletele 
actuale sunt o excelentă piatră de în- 
cercare, 

Din câte s'au scris asupră-i, slova lui 
AL. O, TEODOREANU e cea care te im- 
presionează, te mișcă, mai mult — ci- 
tind-o—vedem pe „Fănuţă'“ suflet ales, 
cu aplecare şi spre muzică. Cânta cu 


chipuri caracteristice ale noastre. Dacă 
ași avea o putere în ţara asta, aşi obliga 
pictorii noștri cu vază, să cutreere țara, 
in lung şi în lat şi să ne aducă din cele 
mai depărtate plaiuri, din cele mai ne- 
cunoscute colţuri, schițe nenumărate și 
pânze în care să putem vedea altceva 
decât veşnicele minarete, unghiurile 
strâmbe ale colinelor şi puzderia, de 0- 
ţetari — palmierii Balcicului—ce ne-au 


ticular de spus, „ceva“ ce ieșea din co- multă grije din violoncel, capabil să iu- saturat privirile pe cele o mie și una 


mun. 
Personal, l-am cunoscut prea puţin pe 
ȘTEFAN DIMITRESCU şi de fapt, nu 
știu dacă. i-am gustat arta în deajuns... 
Impresiile fiindu-mi nu destul de proas- 
pete, ca să-mi pot lămuri lucid imagini- 
le lăsate de paleta lui. Am cerut soției 
pictorului să-mi pue la dispoziţie o sea- 
mă de reproduceri, din care am tras 
un real folos, Sunt bucuroasă că l-am 
descoperit pe STEFAN DIMITRESCU. 
Privind imaginile, am dedus următoa- 
rele : o retrospectivă, serios organizată a 
operei acestui camarad ne-ar lămuri 
admirabil asupra posibilităţilor lui. Su- 
piectele îi sunt de o arzătoare actuali- 
tate. E chiar de mirare cum acest pio- 
nier al românizării, al specificului ro- 
mânesc, să fie tocmai acum  tre- 


cut cu vederea, acum când se face atâta 
caz de tot ce este curat românesc!... 





pească, și un primitiv în muzică, cum îi 
erau dragi cei din pictură, italieni, din 
al căror izvor se adăpase 'm Italia. 

Poate că avusese și dânsul intuiţia 
acestor artiști de supremă elită în sunet 
şi în „ton“, poate că înțelesese curăția 
lor sufletească şi o prețuise mai mult 
decât arta unui MICHEL-ANGELO sau 
unui BEETHOVEN, aducători pe primul 
plan ai meșteșugului și zbuciumului lor 
de uriași, răscolind lumile şi îndreptân- 
du-le către academism. Atingerea, per- 
fecțiunii stă prea adesea pe muche de 
cuţit; un pas mai mult și; „cunoașterea“ 
îți gâtue simțirea, îți opreşte elanul su- 
fletesc... 

Până la cinci dimineața „Fănuţă“' a 
căutat într'o seară să-și însușească pe 
coardele violoncelului, o arie din anul 
1400... 

Pentru mine, chiar de nu i-aşi fi vă- 
zut nici un tablou, trăsătura asta ge ca- 
racter îmi ajunge. De acum m'ași îm- 
păca și cu tablourile... chiar dacă în- 
nainte mu le-ași fi pătruns în destul. In 
faţa lor, micşorat reproduse pe hârtie, 
mă apucă un grozav dor să văd pe „fra- 
tele Ghiţă“ pe pânză, iar pe „bucătărea- 
să“ înfăţişată pe peretele unei săli de 
expoziţii. 

Acestui desenator acestui compozitor, 
i-ar sta bine să se amestece din nou 
printre noi, cei ce alergăm după efecte 
de pensulă, împrăştiind paia în văzduh, 
călare pe neant ! „Morților dela Cașin“ 
le-a revenit ora, gravitatea subiectului 
împerechiată cu gravitatea liniilor. 
„Raccourei-urile“ leșurilor, culcate ma- 
jestuos pe strămoșeasca glie, ar deștep- 
ta poate vreo poftă de studiu mai amă- 
nunţit în inimile talentaților mânuitori 
ai penelului, care-și improvizează  ex- 
poziţiile într'o lună... Ultima lui lucra- 
re a fost o compoziţie cu o turcoaică din 
Balcic. 

Multă concurenţă a făcut și acest 
Balcic ținuturilor noastre autohtone. O 
apucase doar atât de bine ȘTEFAN 
DIMITRESCU pictând prin interioare 
țărănești... Exotismul personificat prin 
Balcic a făcut — Doamne, iartă-mă — 
destule ravagii... Puriştii picturii se tem 
de etnografic, când văd peisagii sau 





înjghebări picturale de pân' acum... To- 
uşi Nadide, turcoaica din Balcic, păzin- 
du-și copilul adormit în copaia, de lemn, 
e o lucrare extraordinar de muncită, de 
studiată... 

Ii sta bine lui ȘTEFAN DIMITRESCU 
să-și aleagă subiecte serioase și ne pare 
nespus de rău că nu i-a fost dat să-și 
ducă opera la capăt, atât de bine înce- 
pută... 

„Eu nu vreau să mă menţin în ta- 
„biouri mici, ci cu forma, cu linia pe <a- 
„re le am şi cu culoarea pe care vreau 
„s'o câștig (e frumos spus „să vrei să 
„câștigi culoarea“, adică să o meriţi, 
după o netăgăduită căutare) să mă 
„inârept spre marea, compoziție. 

„Deocamdată, vreau să sparg legen- 
„da 'Țărănismului meu etnografic de 
„care sunt acuzat. Ceeace caut este sim- 
„Plitatea, expresivul cuminte al interio- 
„rului și al modului de a fi al Ţăranu- 
lui“. 

Cuvintele acestea ne redau minunat 
„măsura“ artistului pe care l-am  pier- 
dut! 


LUCIA DEM. BALACESCU 


ŞTEFAN DIMITRESCU 
< 


Fratele Ghiţă 


E INPLUENȚE | 


Zn 


LITERATURA 


POPOARELE 


nu se juxtapun ca pe hărţile 
gcografice. Frontierele, în a- 
fară de faptul că nu sunt de- 
ifinitive, nici nu sunt cordoane 
de izolare între neam şi neam. 
Din punct de vedere istoric, 
deosebitele state sunt câmpur: 
de forţe vii și'n perpetuă pri- 
ză de contact întreolaltă. Nu 
se mai întâmplă nimic im- 
portant în regiunile australe 
fără să nu se înregistreze vre- 
un efect în cele boreale, și nu 
se mai poate peirece nimic 
ascuns în vreo longitudine şi 
latitudine a globului nostru 
pământesc, fără a se vădi mai 
curând sau mai târziu. Deci 
nu numai vecinătăţile deter- 
mină  jocuri.e dinamice ale 
statelor, 

Ce sunt vecinătăţile la urma 
urmelor?! 

Inseamnă ele că, odată ce 
suntem fixaţi, cu voia desti- 
nului, în spațiul carpato-bal- 
canic, nu mai putem partici- 
pa la bunurile materiale şi 
spirituale ale altor spaţii? 
Dară noi suntem mai vecin: 
cu neamurite occidentului de- 
cât cu vecinii imediaţi, 

Franţa, Germania, Italia, 
Spania, Anglia şi chiar Ame- 
rica, spre a nu mai vorbi de 
popoarele scandinave, ne-au 


dat mai multţ decât Seghedi- 
nui 

Poţi fi vecin cu cineva fără 
măcar să știi cum îl cheamă 
şi ce fel de om e. Câţi dintre 
noi hu stau, ani de ziie, în a- 
celaş bloc, cu zece și mai 
mulţi chiriaşi, fără a-i cunoaş- 
te măcar, cultivând în schimb 
prietenii ce te obligă să tra- 
versezi Capitala dela un capăt 


la altul spre a-ți comunica 
gândurile! 

Deci, nu vecinătăţile în spa- 
țiu sunt cele mai importante, 
căci mult ma: directe pot fi 
alte învecinări. 

Astfel noi ne învecinăm, de 
când am pășit în faza moaer- 
nă a istoriei noastre de popor, 
cu statele Europei apusene. 


_AȘA BTÂND LUCRURILE, 





e norma! să ti cunoscut anu- 
mite influențe din partea lor. 
Grădinile heperide au fost şi 
vor fi, întotdeauna, miraj şi 
mit creator în conștiința tutu- 
ror ginţilor. Ori, pentru re- 
născuta Românie a iu! Carol 
în'âiul, rege și  consolidator 
politic al acestei Românii, a- 
pusuj european a fost, în 'mul- 
te privinte, grădină cu mere 
de aur. 


DUPĂ O PRIMĂ 
INFLUENȚĂ 


romano-italiană, care desțele- 
nise, prin m:sionarii şcolii ar- 
delene, gliile daco-românis- 
mului și culminase, oarecum, 
în curentul italienizant a! lui 
Heliade Rădulescu, Franţa a 
fost ţara din care au venit 
cele mai fericite îndemnuri 
atât pentru structurarea; civică 
a fiinţei noastre naţionale, cât 
şi pentru desăvârșirea graiu- 
lui românesc ca mod de ex- 
presie trecut prin cele mai 
fine filtre ale logicei şi sensi- 
bilităţii. 

Acest fapt nu trebue să ne 
mire. Limba franceză, ca de 
altfel, în mare măsură, şi spi- 
ritul francez sunt cele mai a- 
propiate felului nostru 
ne exprima şi ființă. 

Asemănările de sintaxă și, 
în special, cele de topică sunt, 
în limbile română și franceză, 
așa de izbitoare, 
poți nega, ba, dimpotrivă, te 
poţi, uneori, simţi ispitit să 
vordești românește întrebuin- 
țârid cuvinte franţuzeşti, 





de a 


încât nu le 


sau 
şi invers, să vorbeşti franţu- 
zeşte folos.ndu-te de transpu- 
neri, cuvânt cu cuvânt, din 
româneşte. Ceeace, din păcate 
se întâmplă și încă nu prea 
rareori. Cu limba italiană, 
spre exemplu, acest joc nu 
mai. e cu putinţă. 

at, în afară de 
ta şi, în special, litera- 
tura: franceză ns-au dat şi 
continuă să ne mai dea mo- 


de!e demne de asimilaţ, Tre- 
buie să cons.derăm drept re- 
gretabil numai felul: 

se pelrec asimilările. 
TOTUȘI, NU NUMAg 
FRANŢA 


acestea, 









a fost ţara plaiurilor însorite 
pe cari poposeau, din când în 
când, protagoniștii vieţii noa- 
stre culturale spre a prinde 
puteri noui şi spre a-şi lărgi 
orizonturile, 





15| 





NE: 








EM 


Prinşi în complexul de ve- 
che şi soliâă întemeiere al 
statelor germane și, mai ales, 
solicitați a participa activ în 
spațiul lor economic şi pol:- 
tic, nu se putea să ocolim 
Viena şi  Berlinui numai de 
dragul Parisului. 

în afară de acestea ne im- 
punea și soliditatea fără pe- 
reche a muncii germane, in- 
diferențţ de domeniile ei de 

manifestare.  Intr'adcvăr, toți 
românii ieşiţi din școlile înal- 
te germane se întorceau cu o 
ținută intelectuală așa de le- 
meinică şi aşa de sobnă, încât 
spectatorul  nepreveni! putea 
categorisi dript frivolă risipa 
de lumini şi facilitatea de a- 
titudini prin cari se deosebiau 
adepţii Parisului.  Contuzia, 
căci nu poate fi decât confu- 
zie aprecierea pur periferică 
a nepreveniţilor, stăruic, în 
parie, și astăzi. Dar ea se ex- 
plică prin  fapiul că noi nu 
putem trece prea uşor dela un 
nive] de valori la altu', fără 
a simţi partea neplăcută a e- 
fortulu.. Ori, între francez şi 
german există deosebiri nete. 
Francezul, îndreptat sufleteş- 
te către afară e mai mult o0- 
mul simțurilor, — omu, deci, 
al valorilor întemeiate pe da- 
tul sensorial, — omul valori- 
lor estetice. Germanul, intro- 
vertit, adică deschis către pro- 
îunziunile propriului său su- 
iiet, are mai organice ade- 
rențe la lumea valori.or mo- 
rale. Nu urmează însă de aici, 
absolut de loc, că una sau 
cealaltă dintre aceste două 
lumi trebuie pusă întrun ra- 
port de superioritate sau in- 
ferioritate. Lucrurile se cer 
înregistrate obiectiv și nimic 
mai mult, 

Totuși, nouă Românilor, o0- 
rientarea nu ne poate fi şi nici 
nu trebue să ne fie indiferen- 
tă. După toate indiciile, — şi 
în argumentarea acestei teze 
„ne răz.măm pe întreg folklo- 
rul poporului nostru, noi 

Românii, deși mai deschişi că- 
tre viața din afară de noi de 
cât către propriie noastre 
raiuri şi purgatorii sufletești, 
Sintem  ambiverţi, '&dică a- 
proape deopotrivă de capabili 

să dăm colorit şi estetic şi 

moral viziunii pe care o avem 

asupra existenţei noastre şi a 

zidirilor tărâmului răbdător și 

ale crugului, 


DECE ŞI CU CE SCoP 
înşirăm toate -ucestea ? 
Fiindcă, pe deoparte, așa 

stau lucrurile, iar pe de aita 

deoarece e necesar să arătăm 
că, odată ce putem profita de 
pe urma experienţelor valabi- 
le ale vreunui popor, este mai 
folositor nouă să căutăm, — 
dar numai cu scopul de a ne 
pregăti în vederea verificării 
cu noi înșine, pictură în 

Franţa şi muzică în  Germa- 

nia. Vorbim :a propriu și fi- 

gurat bineînţeles. 

Iată dece discuţiile în jurul 
problemei influențelor france- 
ze şi germane în cultura noa- 
stră trebue examinate cu cir- 
cumspecţia și răbdarea cuve- 
nită atât spiritului german 
cât și celui francez. Și iată de 
ce şi pentru ce, înainte de ori- 
ce alt scop, este mai bine să 
avem în vedere sinteza de ca- 
re are trebuinţă firea noastră, 
decât să ne postăm pe poziţii 
contradivturii susținând al- 
temativa „ori-ori“, Alternati- 
vele nu sunt întotdeauna 
creatoare în plan cultural. 
nici nu sunt posibiie pe o mai 
lungă porţiune de timp. Ele 
duc la incăpățânări negativis- 
te pe cât de costisitoare pe a- 
tâta de stenile. 

Lăsăm însă altora mai 
vreâniti, discuţia până la ca- 
păt a acestei probleme. 

Ceeace ne intereesază aici 
este aprvape deloc studiata 
temă a influențelor germane 
în cultura și literatura noas- 
tră. 

Până a nu atinge miezul ei, 
şi tocmai pentru ua elimina, 
de'a început, anumite suspici- 
uni, e totuşi bine să mai des- 
chidem o paranteză, poate 
prea banală, căci cu privire la 
izvoarele înscşi ale scrisului 
românest, azi în depiină stru- 
n:re a tuturor virtualităţilor 
lui plastice și expresive 





E BINE SĂ NU UITĂM 


niciodată că, neamul nostru 
la fel cu toate neamurile lu- 
mii, a cântat şi băsmuit: în- 
nainte de a i se scrie cele din- 
tâiu cronici, a pregnat zicător: 
şi vorbe înțelepte înainte de 





ALA 


Schiţarea vreunui „Sistem: fi- 
tesofic, a încrustat în lemn şi 
a colorat înainte de a sculpta 
şi picta în înţelesui modern al 
cuvântului şi a wiersuit cu 


mult îna.nte de a fi produs 
rapsozi și compozitori de talia 
acelora cari astăzi constituie 
bucuria şi nădejdea noastră 
cea mai frumoasă. 

Pentru temeiul  discuţiilur 


noastre reținem însă numai 
faptul că a existat o „liloratu= 
Tă foikloristică“ pe care tre-= 
buie s'o dalăm aitfal decăL vu 
date'e istoriilor literare şi că 
nu se poale ca svâcnirea 
proaspătă şi pură a graiului 
nostru din cutare doină sau 
cânter bătrânesc să se fi deo- 
sebit fundamenta! de limba 
vorbită azi. 

Ori, acest fo'kilor, floare şi 
fruct ale simţirilor noastre et- 
nice, este, în bună parte, tra- 
îvcere în cuvânt a unor dv- 
ruri şi orcdinţe, năzuinţi, su- 
ferinţe şi luple dincolo de cari 
mijese zările unor comunităţ: 
şi solidarități mai vechi decăt 
actuala participare la lumea 
postulată de puterile Axei 


CRONICARII NOȘTRI 


au căutat şi ei documentul 
de care aveau nevoie, nu nu- 
mai în rănile proaspăt vinde- 
cate ale țării ci și în cicairi- 
ciie abia văzute. Iar acest dv- 
cument, — sau chiar numai 
imboldul de a te folosi de cl, 
— nu Sa găsit intotdeauna în 
arhivele cetății luminilor, 

Vom putea vedea, rând pe 
rând, și cu destulă limpezime», 
că între noi și popoarele ger- 
manice dăinue legături mai 
vechi decât  circumstantiu'ele 
sau  necesarele, — în vedcrea 
viitorutui la care avem drop- 
tul, — contiguităţi şi orientări 
ae zilei de ieri si de azi. 





VOM CONSTATA 


că anumite ecouri nu sunt nu- 
mai ecouri, că anumita ten- 
dinţe nu-i sunt suprapuse, ci 
pornesc din însuși sufletul 
nostru și că anumite țeluri, 
deși le socotim, uneori, situate 
dincolo de truntariile firești 
aie spiritului nostru, sunt năs- 
cute din înseși trebuinţele de 
a se împlini ale aceluiaş sutle: 
al nostru, 

Dimitrie Cantemir riu a fost 
d.n întâmptare membru al A- 
cademiei din Berlin şi Eimine- 
scu nu a audiat din întâmnia- 
re cursurile universităţilor sin 
Viena şi Beriin, precum nici 
Caragiale nu se exilase întâm- 
plător pe malurile Sproe-i 

Vom fi, poate, ceva tenden- 
țioşi. Dece nu ? Sunt oare toa- 
te tendinţele lipsite de sens? 

Cei ce nu au nevoie de arii- 
ficiile tendinței, vor trece cu 
iertarea peste ele. Ce: ce au 
nevoie de ea, nu o vor bănui 
și se vor alege, în schimb, cu 
sondarea unor orizonturi pe 
cari, până nu de mult o inex- 
plicată indolenţă le ţinea în- 
grădite curiozităţii firești a ci- 
titoruiui dornic de lămurire, 

Dar nu vom fi tendenţioşi 
după pilda acelora cari, supu- 
nându-se impulsului ciudat de 
a-şi face valabile argumente- 
le, lovesc în dreapta şi în 
stânga, nesocotind că dovezile 
cele mai nedoveditoare şi cele 
mai periculoase, — deoarece 
se întore împotriva dovedito- 
rului — sunt exagerarea și 
suprimarea cu orice preț a 
părerilor contrarii, deseori 
cele juste. 

Vom recapitulu deci, foarte 
pe scurt, totul cât poate fi, în 
istoria culturii şi literaturii 
noastre, influență germană şi 
vom sublinia aspectele poziti- 
ve ale acesici influenţe, atră- 
gând atenţia și asupra lucrului 
arbitrar şi cu funcţie de fosil 
pentru noi, — deci demn de 
eliminare, 








FAPTUL CĂ INTER- 
PRETAREA 


datelor folusite va avea. b 
mărturisim pe neocolite, -—- şi 
un înțeles psiho'ogic, nu tra- 
but să nedumirească. Psiho- 
loga este disciplina centrală 
dea care sunt obligate să ple- 
ce toate interpretările și pre- 
zentările câte privesc direct 
Ezihicul unui neam. 

In afară de acestea, nu vom 
fuce atâta psihologie câtă ar 
risca să nu îic înțeleasă de 
toţi cei dotați cu bună voinţă 
și bun simţ, 


(Ya urma) 


TRAIAN CHELARIU 


“ca Pa m e COE 0 E RE E ea E of PRUT, a pt PETRE PR PE TE Ir 





Opriți-vă 


In drumul meu opriii-vă fierbinţi, 
In carea mea ioviţi cu iă. 
Am să vă dzu miz'ere și c'g 
Ca dulcea bogăţia să vă 'az:0028, 











Mie fun2z nă 
Opriţi-vă cu : 
Să beti în::= 








Pe steiul ars da f-2 
Să vă înalţ o că, 
Crepuscul da a: 02 ş 
Și vorba pes'2 vodă săi vă moară, 


Nu închinați cu mina ruzăc uni 
Ci treceţi, ca bmw 
Mă iefuiţi de grâne şi « 
Deschis îmi e păluu! ce o exe. 







Eu voi rămâne, sin-u-, vasabend, 
Un cerșetor de soare ş da vi:s, 
Voi ocoli destinul rubizozd 

Cu perțile de marmură, n: 


Jureş 


Șerpi de flăcări se ridică 
De pe vatra 'ncrâncenări; 
Şi cu cozi de junghi despiră 
Fruntea omului și-a zării. 





ION PENA 


Fulgeră cu jar şi-oţele, 
Tunul urlă, brandul geme. 
Clipele ca nişte iele 
Scuipă gloanţe şi blesteme. 


Fug pe câmpuri braţe ciunge 
După frânte maxilare. . 
Inimii nu-i mai ajunge 
Matca pieptului. Și sare. 


Căştile se dau de-a dura 
După capete dogite. 
Vântul risipește sgura 
Vorbelor idioţite. 


Inainte! Om și fiară, 
Pe sirepi de vâlvălae, 
Urlă, cântă, strigă, sbiară 
Şi se ?ncurcă 'n măruntae. 


Inainte! Fără teamă, 
Tureşul rostogolește 
Munţi de carne şi aramă 
Şi izbânda creşte, creşte... 


lată cota! Inainte! 
Ochiul îreamătă beţie. 
Sângele, nebun, fierbinte, 
Saltă 'n vime, vijelie. 


Imainte! Nouptea cade 
Ca o bombă a tăcerii... 
Şoimii pleacă în balade 
Şi vin stelele 'nvierii... 


LEONIDA SECREȚEANU 


“Asa vor spune 
oamenii... 


Toţi oamenii-mi vor spune: „In curând 
va irece febra asia blestemată 

când fața ta va fi mai luminată 

iar zâmbetul la biruinți mui blând. 


Vei fi ca upele de șes, câniând: 
unda nădejdii sură şi inceată, 

iar inima nu va mai ști să bata 

când vei privi oricara dor prin gând..." 


Aşa vor spune oamenii... Dar eu 
m'ascund, fugind din calea lor mesu. 
să nui aud, să ru le dau binețe. 


Şi'acununat cu iederi verzi pe frunte 
nu mă opresc decât pe vâri de munte 
să a'urez --. bolnav de tinerețe. 


ŞTEFAN AUG. DOINAŞ 


Cameră de spifaf 


Odaia-i cu pereţii de zăpudă 

Cu paturi albe, perne albe 

Pe jos ușterne preşuri moi lumina 
Șin geamuri creşte liniştea pe nalbe. 


Pe o mesuță dorm două muşcate 
Alături de un tub cu trei pastile 
Ș'un ştirb pahar băut pe jumătate 
Pe un romun cu 'ngălbenite file. 


Bolnavii stau cu ochii întredeschiși 
Iar febra-i poartă peste mări de-azur 
Afară vieaţa a 'njlorit caişii 

E zumzet de albine împrejur. 


Spre seara-amurgul pune flori pe ram 











DE m 


Anul trecut, tot pe vremea 
aceasta, nu ne-am îi gândit 
nicidecum la un drum, alături 
de care vom putea spune o- 
dată câ:eva gânduri care să 
însemneze mai mult decât un 
articol un comentariu, o ne: 
dumerire. Pornisem în pagini: 
le „Universului litera”, mâ- 
naţi nu de-o ambiţie pe care 
ardeam să ne-o satisfacem, ii 
împinși de-un imboid pe ca:e 
întoldecmuna lam Sințit şi îl 
simțm mai puiemic decât noi. 
Afiasem pe mesele de lucru 
ale redacției o sumedenie de 
plicuri, care ne spuneau ceva 
mai mult decâi celelalie și cun 
cercat să despiindem din neli- 
niștea şi din nerăbdarea lor 
o semnil.caţie, pe care acuma 
o vetem confirmată, cel puţin 
într'o măsură oareca:e. Căci 
numai din încrederea noastră 
în poetul tânăr și în pasiunea 
penru vers, vedem un rosi, o 
întregire care să poală aduce 
ceva bun și nou unei mișcări 
literare, care poale că sa să: 
turat în cele din urmă de me: 
reu aceleași strune, cântână 9 
singură melodie, fie ea bună 
su rea. Am plecat atuncz 
singuii și ne dăm seama ză 
nu mai suntem — chiar dacă 
de azi încolo n'ar rămâne a- 
lături de noi decât! unul suu 
doi din ioți cei ce s'au perin- 
dat în decu:sul acestui răs- 
timp în spațiul care i-a primit. 

La un an, se obicinuesc „a: 
niversăliie”, dar aniversările 
sunt bilanțuri și bilanțurile 
sunt incontezlabile semne de 
pătâneţe. Noi însă suntem îi: 
neri și nu ne oprim aici ca să 
ne odihaim, ci ca să ne pri: 
vim ochi în ochi, cinstit și tine- 
rește, să vedem ce-am putu: 
tace și ce nu am isbutit, pen 
trucă ni se pare că şi de azi 
inainte, noi cei de aici, mai a 
vem încă de lucru. 

Am deschis o u;e şi pa ușa 
nowatră a intrat cine a viul, 
numai cu condiţia să abă ta: 
lent şi să vrea să ni se aiătu: 
re. Am refuzat obrăsnicia so- 
normă ca sforarlor lrici, iar. 


dacă anii din ei.au isbuiit să, -. 
se strecoare aici, ei nu ausiat'.. 


prea mult, eliminânduse de: 
la sine, sosirea lor coincizând- 
cu o.plezare: E drept că pen- 
tru faptul acesia ar trebui să 
facem „mea culpa”, dar stând 
şi judecâmd, ne vom da seu 
ma că azolo unde intră lum; 
na, pămunde și umbra. 

Ușa nocsiră n'a cunoscut 
zăvoa:e, ia: odaia în cara 
i-am primit pe toți, a fost me- 
reu aceeași, pentrucă nu am 





lop Vintila U Florescu 


dieorse Păun Ein. Florene 





£. Srereteanu 


Ce rătăceşte peste hurg 


Când umbre-albastre-l împresoară. 








UNIVERSUL LITERAR 


înțeles niciodată să catalogăm 
poeții după maniere sau școli, 
după provincii sau bisericute 
şi clanuri. Dimpotrivă, una din 
bucuriile noastre a fost aceea 
că în aseste „câniece noui” a 
vibrat o Românie Mare, cu tot 
ce are ea mai tânăr şi moi 
bun. Deia Beiuș la Chișinău 
și dela Giurgu la Ceznăuii, 
cutia aceasta de rezonanță a 
colectat atâta esență lirică, în- 
cât uneori am primit reproșul 
că „exagerăm cu sirotele prea 
numeroase ce apar aici”, 

Da: toata asiea nu au nici o 
semn'ficație, devreme ce Poe 
sia însă și vine să desmintă to! 
ce au cercat bârfilorii știrbi să 
insinueza=. Poes.a bună nu e 
niciodoiă prea muliă, ne-am 
spus oridecâte ori ne-a fost dat 
să mai auzim un „protest ca 
acala de mai sus. Şi siavă 
Domnului! — au fost destula. 
Poeți ca:e azi ne  trimeleau 
plicuri doldora de st:ote şi 
lungi ep'siole dulci, văzându 
se refuzati ne înjurau a doua 
zi pe pagini de gazetă obscu- 
ră, sau ne tiimiteau vobă 
prin alți că sunt furioși şi că 
vor să „sa răsbune”. N'am 
înțeles n'ciodată ce are comun 
cu poesia această mentali'ate 
de mahaia, şi tocmai de 
aceea dec!arăm aici — odaă 
pentru totdeauna — că nici o 
invectivă, nici o „critică” în- 
teresată și premeditată nu va 
putsia să na abată de!a drumu! 
ce ni lam impus. Numai lu- 
cruii cari vin mai presus de 
noi, şi în care credem tocmai 
findcă vin de acolo, vor pu 
tea să ne facă să ne clălinăm. 

In fond, oricine va avea a- 
cuma dreptul să se întebe, 
învebândune CE AM FA 
CUT? Colecţia revistei cu seria 
de cinzizeci și două de cursi 
ve — toate, dar absolut toale, 
mergând numai pe marginea 
poeziei — întovărășite de a- 
proape două sute de poesii, 
vor găsi în locul nostru, mu't 
mai explicit decât orice măr- 
tuz'sire de credință. Aici or să 
vină poate -adsia, (îi ştim!) 
care vor afirmă că am lansat 
(71) talen'e noui. Dar nu: 

noi nu am jcrasat pe nimeni. 
ci în. cazul cel mai fericit am 
dai: poa bilitate acelora cari 
au vrut, să spună un. cuvânt 


„ dintrun loc 'din-care pot fi au 


ziţi şi de alţii: hcru mare nu 
am făcut prin aceasta, așa 
cum nici -megafonul nu es!2 
creatorul - muzicii: pe care o 
transmis şi nici acela care 
bate în perete un cui, de care 
se agaţă un tăblou, nu ese 
autorul picturii. 

Am spus mai'sus că nu sun- 


- tem singu.i, așă cum am ple: 


cat. O bună parte a poetilor 
tineri ni s'a alăturat la drumul 
pe care cu toți: îl facem în'ru 
realiza:ea unei himere ce ne 
este la fel de dragă tuturor, și 
în ap:opierea lor simțim căl 
dura vie a camaraderiei. Dacă 
am începe acuma să-i numim 
pe rând, nu am pulea realizet 
mai mult de un pomelnic sec, 
ducru de care ne-am ferit me 
reu: deceea aui "vom însira. 
mai ales că avem convinge: 
rea nesrămulată, boală şi 
pe o expe:iență care ne-a îm- 
bogaţit, că lectorii au seținut 
tot ceeace era de reținut din 
lupta noasiră pentu vera. În 
tr'un an, nu arm cucerit un con- 
tinent, fiindcă nu am putut, dar 
în orice caz am suit spre un 
pisc. cue ne era mai drag şi 
mai îndepărtat. 





Tun Caraion 


Trei. 
rele 
Sunt trist cu soarele ?n amurg 
Și gândul — vânt călduț de vară — 














N Verunescu 


Nu ne vom număra pierde- 
rile, came sar putea să ne 
doară, dar nici nu vom pune 
semne de exclamare îna.ntea 
punctelor pe care truda noa: 
stră a tuturor, a isbutit să le 
iîutăptuiască. 

Nu toastem și nu trageri 
cons,uzii, c. muncim şi câu- 
tm. În inima acestei pagini, 
în care am căuta! să adun tot 
ce-am pulut si-am crezul că 
ne  eprezintă, zâmbeuul şi 
mâhnirea de pe fețele stihuilo- 
rilor, vin să iși dea astăzi 
„bună ziua” pentru piima 
oară. Cântecul lor, orchestrurt 
și maior, răsună din plin ca o 
afirmare dincolo de care se 
ascund încă atâlea și atâtea 
posibilități „cântecele noui” 
nu mai suni o „rubrică“, așa 
cum se păreau a îi anul tie- 
cut, ci au devenit o realitaie, 

De pe marginea ei, fie-i în: 
găduit omului care un an de 
zile — zi de zi — a căutat să 
distileze tat ce e-mai nobil și 
mai de valsare în miezul poe- 
siei, să facă nu o mărturisire 
rigidă și ocazională gâtuilă 
obligaoriu de tonul emoției, ci 
să încheie cu o făgăduială p: 
care își va da silința s'o 1es- 
pecie, aşa cum a respectat 
toaie făgăduziile făcute pâna 
cecumar. 

La popasul acesta al iine: 
reții, câmd într'adevăr am pu- 
tut aduna azi din toate unghiu 
rile țării, promit tuturor celor 
ce sunt cu noi, celor ce vo: 
mai îi, precum și celor ce nu 
au puiu! să fe, cu toate că 
i-am fi dorit aproape tocmai 
azi, le promit că în schimbul 
încrederii cu cure m'au cin- 
sti le voiu aduce și de azi 
încel>, în cel de-al doilea an 
al efortului nostru, aceeași ini- 
mă de rate, aceeași pas.une, 
aceeași cinste și mai ales a- 
ceeși credinţă și incredere, în 
to! ce este frumos, curat și 
eiem — în veșnicele isvoare 
ale Poesei noastre cea de 
toate zilele. 

lată ceeuce am avut de 
spus noi. De-acum încolo, ca 
și până azi, EI vor avea cu: 
vântul prin noi şi de iaceea, 


” întinzăidu-la "mână, îi aştep- 


tăzm şi pe mai departe! 
ŞTEFAN BACIU 

N. B. Manuscrisele se trimit 
la redacție, menționându-se pe 
plic: pentru Stefom Baciu. Şi 
răspunsurile: P. Mironiera, V. 
A. Meiinte, Lia Sânger, C. Vu: 
slache; Nu! Dinu LL, DB. 
Unţeni, A. Mihale, Nic M 
Const.: Altele, 


"i Lucescu 





los Pena lua Vana 





V. O. Spineni 


Aş vrea să fiu un cânt păgân, 
Şi apele să-mi poarte dorul, - 


Cu plânsul mamei să mă 'ngân 


Tar dacă tinereţea mea 


Când s'o sfârși pe turci fuiorul, 








| 


23 MAI 1942 


Li 
Singurătate 


Printre stdbaiecile flori u:cai 

Pcieciie singurătăţii vas'e 

Și nici o siea pe culmi să mă adaste 
N'am deslusit în sporn'cul alai. 


Tu care-astâmp! miratele contraste, 
Singurălate-a gândului, tu grai 

Al limpedei ursile care-l dai 

Și astrelor ce-apun ca tine, caste; 


Mi-ai spus vreodată unde-și duc zăpoiul 
Nelinişiele veghetoarei pleoape ? 
Al implinirii calm pe care voiul, 


Mi-ai spus vreodată unde-am să-l găsesc ? 
Răspunsul vine tot mai de aproape, 
Dar giasul tău e tot mai nefireac... 


AUREL DUMITRESCU 


E fegie 


O, plămânul de pământ al grădinii cum a sângerat! 
Sufletul tău cum s'a jucat cu zborul alb al cocorilor, 
Peste verdele crud al frunzelor şi rubiniul florilor 
Plopii, în înserarea fără astâmpăr, cum au fremătat! 


Şi tu nu știi, cu înfrigurare uneori, madonă mică, 
De îm: apropii'seara obrazul de străveziul stânjeneilar 
Ca de obrazul tău, cum dincolo de violetul aleilor 
Simt par'că fierbințeala buzelor tale o clipă... 


FLORIN LUCESCU 
SIira j 


Te văd mereu aevea, mic orășel în care 

In <hiuit de trâmbiţi se ridica în zori, 

Al tinereţii soare cu sfânta lui chemare 
Spre-o viaţă plină par'că numai de sărbători. 


Și unde, cu voi prieteni, sburdalnici pierde-vară, 
Voioşi ca muşchetarii cu sufletul deschis, 
Umblam hai-hui pe uliți în fiecare seară 

Să ne 'mbătăm cu luna de cântec şi de vis, 


Aici ne-a zâmbit tainice şi cea dintâi iubire 
Ce ne-a săpat în imimi la toți de-atunci câte-o 
Icoană, care astăzi răsare 'm amintire, 

Ca o micuță Katty sau... doamnă Bonarcieux. 


Miraj dim alte vremuri.., prin ceața mstrăinării 
Râd uliţe şi case şimcet-încet se şterg... 

O, unde sunteți prieteni, în clipa 'nduioșării . 
Să retrăim iar viața din vechiul Heidelberg, 


GEORGE FLORESCU 


za 
antoma 


Mi-ai răsărit in minte: 

-- Mlădiţă de sulfină — 
Azi chipul tău prin astă 
Rețea de jale plină! 


Apropie-te inger 

Pe netezite ape, 

Lăstarii trişti de sânger 
Să ne umbrească aproape. 


Sârută-mă și du-te j 
Cu-al mnostalgiei flaut, A 
In nopţile pierdute EA 
Te caut... te 'mai caut. i 


Pe drumuri neînţelese 
Fantoma ta mă lasă 

Și tot mai mult mă'ntășur 
In a pierzaniei plasă. 


Aceustă uspră soartă 
A oștilor mă paşte, 
De-acum, de-acum iubito 
Nu mă vei mai cunoaște. 


V. O. SPINENI 


lu mi-a mai rămas... 


Nu mi-a sai rănms decât visareu 
singura avere și iubită —— 

pentru care, fie şi cântarea — 

am s$'o vând curând —— dus de ispită. 


Inima am dat-o prea de tânăr 
unci băsmuiri întruchipate —- 
văzimată "n şagă lângă umăr, 
încercând s'audă cum se sbate, 


Sufletul — şi dânsul — drept simbrie 
l-am lăsat prietenilor buni, 

întru toamnă tristă -— fumurie 

cu plecări și țipăt de lăstuni. 


Anii - - moştenire 'mpărătească — 
pentru orice stea i-am risipit 

şi n'am strâns comoară pământească, 
aurul lor greu — nu m'a ispitit. 


Trupul? Zdreanţă care ori când pot so dau 
cine-ar vrea acuma s'o mai poarte. 

Pentru dânsul nici un ban nu iau, 

el de veșnicie mă desparte!.., 


Nu mi-a mai rămas decât visarea 


Departe bate-un clopot de litanii 


Soarele vine la „vizită“ pe geam 
lar moi ne numărăm zilele... anii... 


M. 1. COSMA 


Numai de visuri avu parte, 
Mă vreau un colțișor de stea, 
Sau poză tristă, într'o carte. 


GEORGE PĂUN 


pentru care-ași da ultimii ani, 
să ne poate 'n zarişti depărtarea 
ca pe cei mai fericiţi golani... 


EMANOIL FLORENS 





ae 23 MAI 


| Masga 





"Caietul 


1942 


Cronica 




















literară 


meu * 


de Zuca 1. C. Brătianu 


Literatura ca și arta, implică 
un minimum de premeditare, de 
prefăcătorie. O  impotrivire — 
dacă nu chiar un refuz al vieţii 
aşa cum este ea la îndemâna ori- 
cui, în scopul de a-i găsi un în- 
ţeles comunicabii, pentru folosul 
sau bucuria câtorva — a celor 
„câţiva fericiţi” cărora le dedica 
Stendhal romanul „La Chartreu- 
se de Parme“. Astfel de preocu- 
pări nu ar putea fi însă nicăieri 
indicate în „Caietul meu' pe 
care-i publică d-na Zuca 1. C. 
Brătianu. 

Dimpotrivă, viața este întâm- 
pinată aici cu încredere naivă şi 
a candoare care nu își pierde far- 
snecul virgina! odată cu adâncirea 
experienţei despre lume a poves- 
titoarei. Inţelepoiunea îşi are, ca 
şi vârsta, anotimpurile ei, dar o 
anume poezie, care-i graţia anilor 
tineri se oțilegte prea de timpuriu 
in perindarea prin împrejurările 
vieții. “ Când se întâmplă alttel, 
lucrul pare tot atât de surprin= 
zător pe cât e de firesc îndemnul 
de a-l face cunoscut şi altora. 
Deactea scriem despre această 
carte, 

„Caietul meu“ -are caracterul 
autobiogratic şi intimitatea unui 
jurnal dar închegarea lui lăun- 
trică, praporționareu mijloacelor 
de expunere pe măsura întâm- 
plărilor povestite, unitatea ritmu- 
lui şi atmosferei sufletești ne în- 
dreptăţegc să credem că el a fost 
gândit ca o carte, înainte de a îi 
acris. Presupune ce puţin o ale- 
gere între amintirile care nu sunt 
înşirate la întâmplarea cronolo- 
giei. Accentul unic al cărţii sar 
degerta în dexteritate, confundat 
cu îndemânarea aplicativă a pro- 
cedeului. Unicitatea caetului — 
ceea ce ne-a făcut să-l numim 
surprinzător — mi se pare chipul 
fericirii care se desemnează în 
paginile lui. Tolstoi pretindea că 
toate fericirila își seamănă dar 
că nenorocirile își su liecare as- 
pectul lor particular. Deaceea se 
şi soriu atâtea cărţi. Fericirea ar 
Zi în acest Înţeles trăită ca v sta- 
ze gituză, conturată abia mai: târ- 
ziu, prin nostalgia ămintirii. Ea 
mar putea fi actualizată decât 
sub forma şi cu amărăciunea re- 
gretului pentru, o lipsă rămasă 
neîmplitită. Totuși, iată o carte 
unde fericirea se arată în chipul 
ei particular, deși nu este nicăeri 
numită, şi: care e spusă, nu evo- 
cată, fără exuberanţă aaresivă 
dar nici cu lăcrămoasă duioșie 
E atâta îngerească inocenţă şi în- 
târpinare calmă, dezarmată, e 
vieţii, în povestea fetei din „Ca- 
ietul meu” îndrăgostită de băr- 
batul în braţele căruia a dansat 
primul vals, la cea dintâi ieşire 
a ei în lume, încât ești ispitit 
să spui că adevărata tericire e 
aceea care se ignoră. „Eşti un 
adevărat trandafir sălbatic, dom- 
nişoară” îi spune Vlad când o 
cunoaşte, Complimentul pare de- 
suet, dar în intimitatea atmosfe- 
rei „Caietului“, e la locul lui. 
Treaba cititorului să zâmbească 
superior, el care știe toate, bă- 
nuind și ce are să wmmeze: că 
„trandafirul sălbatic“ va merge 


a i a, a a i 


— Unde locuește domnul 
voce groasă, necunoscută. 


— Aici, la noi, răspunse giasul servitoarei. 
Indată răsunară ciocănituri puternice la ușa camerei. 


Valeriu Gându? 


după tânărul înalt, care are păr 
ca grâul, ochi albaştri și mâini 
lungi. Dar Ana nu știe nimic, de 
mai înainte, Ei i se întâmplă 
toate ca întrun basm. Se mărită 
cu Vlad, are doi băieţi. cel mai 
mare se însoară dar nu e fericit, 
celălalt iubeşte o ftemee măritată 
și suferă, bărbatul ei moare. 
Neștiind să trăiască anticipativ, 
Ana rămâne tot timpul dezar- 
mată. Niciodată ea nu se refu- 
giază din viaţă, chiar atunci 
când suferința o  covârşește. 
S'ar zice chiar că-i face loc, 

O carte vie, o carte care îră:eș- 
te are un înţeles votiv, e împii- 
nivea unei tăgăduinţe. Scriem de 
dragul unui gând sau al unei 
tristeţi, în dorul unei divinități 
sau al femeii iubite. O zeitate ne- 
mărturisită tutelează destinele 
unei cărţi, ale unei simfonii. Când 
recunoaște, cititorul sau acel care 
o ascultă, mărturisește pentru ea. 
Caietul meu este dedicat amin- 
tirii tutelare a mătușii Natalia, 
dar nu în felul obișnuit, explicit, 
la începutul prirnei pagini ci din 
fiecare adie duhul ei familiar. 





- Fără mătușa Natalia, Ana nu ar 
fi fost ce este şi mici caietu. nu 
şi-ar fi avut rostul: „O iubeam, 


aşa cum știu să iubească fetele 
la șaptesprezece ani, cu toată ini- 
ma, cu tot ce au măi bun în ele. 
Dacă știu să citesc o carte, dacă 
știu să plâng de bucurie, i-o da- 
torez numai ei. O ştiai de pe a- 
tunci, mătușă dragă, şi aș vrea 
so mai simți și acum, Cu ochii 
tăi am văzut lumina și prin tine 
îmi trăiesc viaţa”. 

Mătușa Natalia grăeşte de pre- 
ferinţă atoristie, uneori cu nădut 
şi cu o convingere autoritară, care 
nadmite replită, 

-— „Matematicile sunt pentru 
bărbaţi. Dumnezey a trebuit să 
le înlocuiască lipsa de fantezie 
prin altceva”, Aitădată, tot Anei : 

— ulBumă seara, Spune-i Fru- 
sinii să-ţi aducă un seâun și v.no 
să stai lângă mină fără să vor- 
beşti. Sunt sigură că ai spus-prea 
multe şi te daare capul. Voi, fe- 
tele tinere, vă treziți vărbind în- 
flăcărate lucturi pe cară le des: 
coperiţi spunându-le”. 

Despre tatăl lui, Benjăinin Cun- 
stant seria : „Un dur par timi- 
dit”. Umorul tăios al Nataliei 
nu izbutește să-i ascundă tandre- 
țea și sentimentalismul, După 
moartea mătuşii, Ama scrie odată 
în caietul ei; 

„După ce l-a cunoscut mai bine 
(pe Vad), îi spunea că ar trebui 
din când în când să se uite în 
jurul lui, să spună și să facă pu- 
țin, puţin de tot, la fel cu cei- 
lalţi. (La prima vizită pe care 
le-o făcuse Vlad, i-a şi spus : „nu 
prea ai cap de om de acum” — 
accentuind numaidecât: „E un 
compliment pe care ţi-l fac dom- 
nule, aş vrea să-ți dai seama de 
el”), 

— „Ha, ha, băiete, dacă ai să-i 
spui Anei să vă urcați în cireş cu 
să priviţi lumea de acolo, ai sto 
vezi mereu acoperită de frunze 
şi ea pe tine suit mereu pe o 
cracă. Anei i-ar place, fără în- 


întrebă o 


doială. Dar mie, te-ai întrebat 
dacă mie mi-ar place, eu care nu 
mă pot sui ? Cât sunt eu pe pă- 
mânt, stai cu mine. Treci pe lân- 
gă cireş fără să-l vezi, cum nu-l 
văd eu. Vorbește cu mine, plea- 
că-ţi capul și caută să înţelegi 
dece nu mi-a trecut prin gând 
vreodată să văd un cireş”. 

Pe urmă înfuriată, uitându-se 

la Vlad : 
„Ce nu-mi place la dum- 
neata, e că ești mereu lângă mine. 
Gândul îți merge la fel de încet 
sau de repede ca al meu. De ce 
nu rămâi, domnule, puțin în ur- 
mă ? Când te văd, trebue să mă 
reped ca să pot merge înainte. 
Cu Ana e mai uşor, Imi ia înain- 
te. Nu mă bucură bineînţeles, dar 
mă ușurează. Când era mică și 
îmcepeam să-i spun cum era lea- 
gănul zânei, își închidea ochii să 
mă întrebe, deschizându-i, cum 
avea rochia de mireasă, O clipire 
de pleoape îi ajungea s'o vadă 
popil răsfățat de ursite și pe ur- 
mă fată întâlnind pe Făt-Frumos. 
Dar vorbeam de dumneata. Ce 
spuneam oare ?" 

Vorbeai de Vlad, mătuşă dragă, 
cum fac eu acum;  vorbeai cu 
mine când, din întâmplare, mă 
găseai mai departe cu gândul, mă 
întrebai cu buze mulțumite și cu 
ochi cari vreau să fie mâniaţi: 

— „Unde ai ajuns?” 

„Sunt cu tine”. 

— „Eşti bine crescută, numai 
când nu trebue”. 

Câteşi trele personagi., Mătușa, 
Vlad și Ana, abia se conturează 
plastic, Cititorul nu le cunoaște 
dintr'o prezentare directă, făcută 
în culorile realităţii fizice, în fe- 
lu! și după procedeele scriitoru- 
lui epic. Realitatea lor este mai 
subtilă, presimţită mai mult de- 
cât văzută, prin aluzie și intuirea 
poetică a unor șchimburi sufle- 
teşti care se pot petrece și pot 
inrâuri asupra maturii lor intime, 
tără să fie numai decât nevoe de 
alăturarea prin acţiune directă, Şi 
totuși cartea nu este s tandare 
pe lângă ceea ce puniim realitățile 
gau problemele vieţii, de aregul 
poetizării ei. 

In măsura «experienței despre 
lumea reiațată acolo, accentul e 
intotdeauna just, oridecâteori este 
vorba de iibire, de moarte, recu- 
noștinţă sau dragostea de mamă. 
Poezia Caietului meu nu este o 
podoabă căutată cu dinadinsul, 
care sar găsi la citare,pagină, 
lipsind în cea următoare, ci însăşi 
respirația cărţii, ceea ce nu sar 
putea deprinde prin meșteșug 
nici separa, 


MIHAt NICULESCU 








REDACTORII 


unei reviste (chiar literare) mu 
Sunt totăeauna cei cari a și citeso 
conştiincios, lăsând această gravă 
0cupâție în sarcina, cititorilor. 

Spre pildă cunoscutul Uesenialv 
Egroeg a fost întrebat zilele tre- 
cuie: 

— Dar când încep spectacolele 
A.B. C-? 

— Nu ştiu; să-l întrebăm pe 
MSelnu (pseudonim). 

Şi pleacă prin birouri să-l caute 
pe numit. 

Se întoarce după câteva clipe 
satisfăcut: 

— Păi, să citim în „Universul 
literar“, zice el. 

La care i se răspupule: 

— Acolo scrie că vor avea loc 
dar nu când încep. 

Ucseniovy rămâne surprins: 

— Nu ştiam; m'am citit. 

P. S. 1. Revista apăruse de trei 
zile. 

P. 8. 2. Tot Ucsniov lăuda 
odată o nuvelă din revista din 
care auzise fragmente ia o citire: 

— Mimunată bucată. Să o scoa- 
tem întrun volum. 

După un timp: 

— Dar care este subiectul? 

Nuvela, fie vorba, sa publicat 
în vreo şease Numere COnseCu- 
tive, 


REMEMBER 


Prim 1933 se reprezenta la Ca- 
medie Frangaise melodrama pu- 
țin lacrimogenă dar destul de 
umană (viaţa coincide adesea și, 
câteodată, întrece melodrama)— 
lui Alphonse Daudet care, în 
ciuda accentului ei burghez, are 
perversul și teribilul titlu Sapho. 

Imtruna din ultimele scene ale 
piesei, frumoasa Sapho, puţin 
„trecută“, își revede, după o 
lungă părăsire, pe tânărul a- 
mant.  Imtâlmirea este de o Tă- 
ceală explicabilă. Sărmana Sa- 
pho ajunsă 'n chip de măr dospit, 
spune junelui, cu amărăciune în 
glas: — „Inţeleg!... Mă găsești 
îmbătrânită 1. 

După ce actrița Cecile Sorel, 
care interpreta pe Sapho, pro- 
nunțase această replică, un lung 
murmur ostil prinse cheag — și 
treptat ajunse: fluierat, — îma 
cât Sapho își întrerupe viața 
scenică și din ficțiune devine pur 


şi simplu  Coile Sorel, care 
înaintând la rampă începu, să 
urle : — Imbecili! 


Scena provoacă un incident de 
care presa se ocupă pe larg. In 
cele din urmă Cecile Sorel des- 
coperi „regisoratul“ fluierături- 
lor; complotarea a două aspi- 
rante la rolul Sapho: Marie Ven- 
tura și Mary Marquet“ 

[] 

„Numai acum un au, pe seci 
na Studio Teatrul Naţional, a- 
ceeaș Sapho, interpretată de 
d-na Marioara Voiculescu a pro: 
dus un incident asemănător. 
ceva, asemănător ! 

Şi tot aşa, sărmana Saphu u: 
junsă 'm chip de măr dospit spu- 
me jumelui (de data aceasta d 
Mihai Popescu), cu amărăciune 
în glas; —- „lnțeleg!... Mă gă- 
sești îmbătrânită 1... 

La. care replică, balconul Stiu: 
dio-ului, plantat fiind probabii 
cu „oameni regisaţi“, a comple- 


tat prin câteva glasuri: — „E- 
zact! Adevăr grăieşte !. 
De data aceasta insă, d-na 


Marioara Voiculescu a rămas ce- 
iace era: Sapho în toată plină- 
tatea și cu grija de a-şi recâști- 
ga dragostea amenințată de co- 
rosivitatea vârstei trecute. Şi ne- 
editând „cazul Sorel“, d-na Voi- 
culescu şi-a descărcat cunoscu- 
tu-i temperament într'o îmbrăţi- 


șare, care după mărturisirea 
d-lui Mihai Popescu:  „frânge 
"oasele !“. 


Panterre-ul a răspuns prin a- 
plauzele care au isbucnit atunci 
în sală. 

Sunt feluri și feluri de a-ţi su- 

pune publicul.., 











TELEGRAMA DE FELICITARE 


Un tânăr poet cu ochelari, tre- 
buia să trimită întro zi o tele- 
gramă de felicitare pentru o 
proaspătă căsătorie. Dar din do- 
rința de a-și continua originali- 
tatea până şi la poşta centrală, 
tânărul poet s'a pus pe lucru la 
pupitru şi a început să compuie 
cu nădejde. 

„Sincere felic: 

Nu începe bine, e prea banal. 

„Urări de totală fericire”. 

Are aerul unei insinuări 
prost gust. 

„Vă doresc...” 

„Fericirea complectă care..." 

„Dragoste şi aromnie,.. 

Poetul memuiţumit mototolea 
foaie după foaie, și ideia cea 
mare nu mai răsărea din căii- 
mara cu cerneală violetă și trei 
muște moarte din iarna trecută. 

„Toate fericirile vi; le...” 

„Un gând de...” 

Deodată, poetul fu inundat de 
o luminoasă inspiraţie, Şi tocul 
scârțâi violet pe hârtie urmă- 
toarele cuvinte: 

„Să-ţi fie casa casă și masa 
masă şi sânul leagăn de pruncu- 
Șori”, 

Poetul plăti și plecă încântat. 
Ce grozavă ideie, să trimiţi un 
vers din „Rodica” ge Alecsandri 
drept telegramă de felicitaret.,, 





de 


Târziu, după ani de zile, (după 
ce orice furtună ar fi avut timp 
să se liniștească) poetui a aflat 
de ce familia destinatară nu-i 
mai răspundea la salut, Şi cred 


Cărţi 





„Pe țărmul mării', de Al. Gher- 
ghel 

După „Cântece in amuig“, 
„Solitare' (sonete), „Cristale“, 


poetul dobrogean oferă îndrăgus- 
tiților de mare nvui imnur, 
uspecte inedite ale misterelor, 
capriciilor şi viselor ei. 


Lămpi în adâncul albastru se- 
aprind, 
Muntia nopții pe țărmuri se- 
aşterne, 


Albele bărci, pe-ule upelar perne 
Trupul cu jorme bizare "și întind 
Când luna iese din brazda de zări 
Poduri de aur zidește 'ntr'o ulipă, 
Basme cu vase fantomă *nfiripă, 
Scări de azur până în funduri de 
mări 
U nută particulara a acestui 
scriitor este îmbinarea iiricnuui 
cu umorui fără niciun dezacord 
Oraș înveșmântat în alb, 
Constanţu 
işi scaldă trena'n visătQarea mare, 
Și-și poartă prin ruine“ milemare 
Ca 'mtr'um deco» de , carnaval, 
prestanța, 
Oraş bătrân, intinerit can vrajă 
De trepidanda vremilor cerință, 
Azi, faimei de-altădată, cu cre- 


dinţă, 
Doar bronzul iui Ovidiu stă de 

strajă, 
Un biaek-haus își înnaiță mă- 

reția 


Pe golul anunirnelor morminte, 
Iar tâlcul împietritelor cuvinte 
L.acoperă, cu varul stins, mistriu 
Pe pieţe, "n locul mâruirelor Sar. 
nuate, 
'Trândave, tătărvaicele, se plimbă; 
Șin târg modern, samsari străini 
preschimbii. 
Eroica strămușilur cetate. 

Un „Paste! dobrugean“ evocă 
impresiile aceiora cari îl cunosc, 
printr'un colorit care-l infiltrea- 
ză şi în sufletele necunoscătar:. 
E , 





„„Încarc într'o căruţă. dobrogeană 
Toţi anii mei, toți anii bătrâneții, 





lui Ulisse 


că orice tânăr menaj. indiferent 
de temparament, de grad de cul- 


tură sau de calitate de inteli- 
genţă, n'ar mai fi răspuns Ja sa- 
lutul umui domn dim partea că- 
ruia a primit o telegramă de 
felicitare concepută astfel: 

„Să-ţi fie masa casă şi mama 
masă și fânul leagăn de prun- 
cușori... 


HAZLIU 


Cunoscutul diseur Jean Mosco- 
pol şi-a descoperit, mai de mult, 
încă o vocaţie: aceea de cpigra- 
mist. Gurile rele pretinăd că dân- 
su! ar face epigrame, la fei de 
bine cum ar şi cânta. In sfârşit, 
pe noi ne interesează prea puţin 
această  bârteală. Găsim, însă, 
demnă de împărtășit cctitorilor 
această scenă petrecută la beră- 
ria „Royal”. 

Jean Moscopol se plimba afe- 
rat printre mese, transmițând 
consumatorilor, ultima lui „pro- 
ducţie literară”. 

Era întâmpinat de zâmbete oa- 
rucum surprinse, dar destu] de 
amabile. 

In sfârşit, ajunge și la o musă 
la care cei doi maeștri ai „Tea- 
trului din Sărindar”, lordănescu 
Bruno şi Ronald Bulfinski își sor- 
beau tacticos halbele. 

Moscopol îi vede, sa'mută şi se 
execută. 

Epigrama se ocupa cu 3 ches- 
tiune „arzătoare, la ordinea zi- 
lei”: Malagembismul. Pointa nu 
putea fi însă deluc descoperită în 


Noul 


Și plec voios, în fuptul dimineţii, 

Cu cai uleşi din ciurdă, pe sprâr: 
ceună. 

Așa sorbeau din jurmecul vieței 





Cei duşi. La câmp, când uă lu- 
mina "n geană, 

O glurieă doar, nu imâmă vicleană 

Și primitori, câmăl alții —— erau 
druineţii ! 

Şi bec în trap întins, prin bără- 
vane; 

Un sut uitat, vreo câteua, cher. 
vane, 

Iivole... zare goulă și tucere. 
Nu lipsesc de „Pe țărmul 


mării“ nici picturile aruncături- 
lor de pnei în ritm allegro; 


versurile mărunte ale catrenului. 

După ce diseurul epigramist 
şi-a isprăvit jec'ura, a urmat o 
tăcere penibilă pe care, la un 
moment dat, Iordănescu Bruno a 
binevoit să o intrerupă. 


„Da, măi Moscepolt,.. tu ai 
întotdeauna haz... Uite: zilele tre- 
cute te ascultam într'o sociciate 
la radio. Foată lumea râdea de 
tine”. 

— „Cum?” se miră Bultinski 
„Și-a cetit epigramele la radi 

— „Aşi! îl contrazice calm 
Bruno. „A cântat”, 






VINE, VINE PRIMAVARA... 


Dar a şi venit. De pe o zi pe 
alta s'au schimbat toate, Caii au 
început să ' necheze mai altfel, 
iar în grădini verdele lua u 
nuanță din zi în zi mai liwică. 
Tristeţea a dispărut ca prin far- 
mec şi o exuberanță specifică i-u 
luat locul. Dar ogată cu primă- 
vara care a venit, a dispărut și 
câte-un lucru de eri. Astfel, de 
pilăă se aude că un june stihui- 
tor, luându-și concediu  delu 
muze, a luat, calea vis totale, 
dispăând din «ireulaţie ca v 
monedă. Erhipe speciale sumt în 
văutarea lu!. Se fac sforţări teri- 
bile pentru găsirea fiului pier: 
dut, 








Dar se mădăjduește ci odata 
cu plecarea anotimpului, va re- 
veni şi poetul. 

P. $. Ghiciţi vie e! (Nu se 
duu premii)), 





Drie sărac, de clasa treiu, 
“Toamnă. Ploaie liniștită. 
In brobouda ei, pitită, 
blânye, fără plâns, femeiu. 
Drumul îl deschide-o cruce 
Apoi singura trăsură 
Preotul, sporind din gută, 
Se scoboară la răscruce 
A murit un um de rând! 
Fiecare pagină v brează de lut 
atâta simţire pentru ce este fru 
mos, dureros, nostalgic, într'u 
versiticaţie sprintenă, cuceritoare 
M MORA 
— rii 
EXPOZIŢII 
La sălile  Ateueuluii 
d-ra Zoe Băicoianu expune 


sculptură, d-ra Eugenia Iftode 
şi d. Adrian Șecășanu, piotură. 


Humău, 





Teatrul radiofonic 


Nascut cu mulţi ani in urind 
din nevoia de u răspândi gustul 
de teatru, „Teairul Radiofonic” a 
ajuns aq2i să satisfacă cu  priso- 
sință, nu numai dorința celor 
mulți cari trăesc lipsiț: de orice 
centru cultural și artistic, dar să 
înduplece însăși pretenţia celor 
mai cunoscători oameni de teu- 
printr'o organizare și G 
chibzuită pregătire de program 

D-nii Dem. Theodorescu și 
bem. Psatta, întocmind un reper- 
toriu compus din marii arama 
turgi străini şi români : Shakes 
peare, Ibsen,  Rostaui, Otto 
Ernst, Legouve, Hasdeu, Alec- 
sandri, Delavrancea,  Carageale 
uu Jăcut ca Teatrul radiofonic 


tru, 


să îndeplinească temeinic rolui 
ce i se cade de răspânditor al cu- 
noștințelor artei dramatice, pu- 
ndnd deosebită grije atât în ce 
privește pregătirea textului, ca şi 
distribuţia, 

Astfel, la aranjurea testelor 
pentru microfon, și-au dat cola- 


zări în dulapul deschis 
bijuteriile, 


buruiea d-nii, Dem. 'Pheodures 
cu, Alex. Hodoș, Horia Furtunu 
şi Dem, Psatta, îar distribuția u 
fost întotdeauna întocmită dup 
cerințele „speciale“ ale  micru 
fonului 

In ulvumul tunp, din griu de u 
ne difuza un repertoriu cât 
variat, conducători, teatru. 
„radiofonic“ au aprobui v serie 
de piese originale noui 

Pentru Duminică, 24 c., tu vru 
d d. a, s'a programdi e nouă cu- 
medie u d-lui Ion Mincu Lehliu 
intarulată ! „LA ORA 11 NOAFP 
TEA", în imterpretarea d-nelur 
Silviu Hodoș și Cella Dima şi u 
d-lur: N. Brancomir, Nae Săvu 
lescu, |. Ulmeni, C. Antoniu şi 
Arsene Popovici, toți dela Tea 
trul Naţional, 


mai 


Autorul comediei 
noaptea”... 


ia ora ll 
este cunoscut audito 
vitor dela difuzarea „Acceleratu- 
lui 139“, „Contractul de închirie- 
re” și „O zi rea“. 


a e ao a a a O 


După ce plecase ofițerul, ăsânu-ş: suldatul in 
cu consemnul să nu părăsească ușa dormitoruiui, acesta 
pacherul în care ştia că se află 


birou, 


Valeriu era încă în pijamaua căpitanului. imbrăcă la re- 
pezeală halatul şi, cu o voce aparent liniștită, întrebă, 

— Cine-i acolo ? 

-— Poliţia, deschide, făcu aceiași voce groasă 
neauri. 

Valeriu deschise ușa și odaia se umplu de lume: Un 
comisar cu pântec și mustăți negre în furculiță, căpita- 
nul Daniel, ordonanța, servitoarea și — întrun capot 
care nu reușea să comprime opulenţa-i corporală - 
doamna Esmeralda Popescu. 

— Ce dorţi dela mine? întrebă Valeriu. 

Comisarul, care ținea mâna dreaptă la spate, o repezi 
spre Valeriu. 

— Recunoști pălăria asta ? 

— E a mea, răspunse ei luat prin surprindere. 

— Atunci nu mai încape nicio îndoială. Ce 
domnule căpitan ? 

— Individul acesta, zise căpitanul, se afla în aparta- 
mentul meu când am intrat şi se pregătea să plece cu 
conţinutul dulapurilor. Când m'a văzut. a fugit pe fe- 
reastră şi și-a pierdut pălăria. 

— Domnule, strigă Valeriu... 

— Vă lipseşte ceva, tomnule căpitan ? 

— N'am cercetat încă... 

— Nu face nimic, cercetăm acum la dumnealui—și co- 
misarul şe apucă să percheziționeze încăperea. 

Valeriu se uită la căpitanul Daniel, dar acesta îi oco- 
iea privirile, 

— Ta să vedem ce-i în cufărul ăsta; apleacă-te leat şi 
ridigă-l. 


de adi- 


facem 


Catargul 


(Urmare din pag. l-a) 


Soldatul apucă geamantanul cu amândouă mâinile și-l 
aşeză pe masă. 

— E greu al dracului, zise el. 

Valeriu tresări. Unde mai auzise el vocea asta ? 

Comisarul scotoci printre lucruri şi dete la iveată un 
pachet pătrat, legat cu sfoară și sigilat cu ceară roșie. 

Valeriu scoase un strigăt, Pachetul fusese cu puțin 
timp mai înainte în dulapul căpitanului Daniel, 

— Aha! făcu polițaiul, ia să vedem ce-i ai — şi cu 
mână sigură rupse sigiliul, sforile și scoase o casetă de 
jemn iustruit. 

— Ce-i aici înăuntru, hai ? 

— Nu ştiu încă, acum un ceas pachetul se afla în du- 
iapul căpitanului Daniel, zise Valeriu. 

— Va să zică recunoşti ? Imi pare bine — Şi comisa- 
ul deschise caseta. 

Cu un strigăt de uimire, scoase : 9 cruce din briliante, 
un colan de perle, inele și brățări felurite împodobite cu 
pietre preţioase. 

— Dar astea sunt giuvaericalele furate din magazinul 
lui Iacobsohn, strigă comisarul; cum au ajuns in dulapul 
dumita!e, domnile căpitem ? 

Se auzi un țipăt... Doamna Esmeralda Popescu Jeşinase. 

Acum Valeriu își reaminti în ce împrejurare auzise 
vocea ondonanţei și pricepu totul, afară de faptul pre- 
zenţei pachetului în geamantanul hui, 





Căpitanul Daniel era foarte încurcat şi nu știa ce să 
răspundă. 

Lucrurile se limpeziră în cele din urmă. 

Căpitanul Daniel, văzând că tucrurile iau o întorsă- 


tură opusă speranțelor sale, îşi retrase plângerea făcută 
împotriva lui Valeriu, iar a doua zi plecă în manevre 
fără s'o revadă pe Cilli. 

Cât privegie bijuteriile găsite în pachetul sigilat, fu- 
seseră furate de nişte profesioniști dibac:, care aveau şi 
alte asemenea lovituri la activul lor şi cari nu erau al- 
ții decât doamna Esmeralda Popescu și soldatul orndo- 
nanță Tudor Busuioc, „nepotul“, complicele şi amantul 
gazdei lui Valeriu. 

Acesta, in urma planului abil conceput de mătuşa lui, 
pătrunsese în prăvătia bijutierului prin beci, spărsese 
casa de fer cu o „gură de lup“ şi dispăruse cu prada 
pe acelaş drum. 

Doamna Popescu încredințase bijuteriile furate 
Cilli, care n'avea nici o cunoştinţă de conţinutul 
chetului, 

In noaptea când Valeriu auzise voci în camera pro- 
prietăresei, aceasta toomai povestea complicelui ei cât 
de bine reuşise să dosească prada, 

Ș. iată cum ajunseseră bijuteriile în geamantanul 
Valeriu. 


lui 
pa- 


lui 


Cupnns de-u panică subită, îl duă şi trecând alături, în 
apartamentul doamnei Esmeralda Popescu, greși cameru 
pe întuneric și vări pachetul preţios în cutărul lu: Va- 
ieriu, în limpul când acesta tăcca echiiibrisucă, agăţat 
de burlan... 

„După terminarea manevrelor, Cilli primi v citaţie, 
insoţită de acțiunea de divorţ ce i-o intentase soţul ei. 

Valeriu se mută aiurea. 





Zăpada se lopise sub influența razelor lui Martie, iar 
uhioceii începeau să-şi scoată, timizi, corola de sub nea. 

Era opt dimineaţa ş. Valeriu își frecționa cu un prosap 
corpul biciuit de un duș rece. 

Cineva ciocăni la uşe, 

Valeriu își îmbrăcă halatul peste piele, își puse papu- 
ci şi desch-se ușa, 

Servitoarea îi intinse un plic, pe care sta scris cu litere 
mari, aplecate, numele şi adresa lui. 

Scrisoarea era dela Ciili și avea urnătorul conținut : 

„Sunt liberă și fericită de libertate. Dacă Ulisse a de- 
„venit prudent și la apelul sirenei se va lega de cuterg, 
„atunei totul e de prisos. Dacă nu, atunci să știe că si- 
rena şi-a mutat zeii casnici în altă grotă (urma strada 
şi numărul) şi-l aşteaptă pe eroul din Itaca“. 

CILLI 

Plin de bucurie, Valeriu dete servitoarei o sură de lei 
bacşiş și-o trimise să-i aducă un taxi. 

Se îmbrăcă în grabă și — cu cravata strâmbă — alergă 
să răspundă chemării ispititoare. 


C. DEMETRIADE 





Vi se opri la intrarea gangului și verifică numă- 
rul alb depe tăblița albastră fixată deasupra porţii, cu 
cel indicat în anunţul din „Mica Publicitate”. Văzând 
că identitatea era pertectă, străbătu gangul și se pomeni 
intr'o curte interioară, dreptunghiulară, pavată cu les- 
pezi de beton. Se opri din nou, deoarece anunțul nu 
preciza decât că se închiria o cameră, cu acces la bae, 
strada şi numărul; iar la dreapta, la stânga şi în faţă, 
Valeriu văzu ziduri înalte şi negricioase, trei caturi și 
ierestre nenumărate. Care din acestea corespundea a- 
nunțului? 

Put!... Dela etaj îi căzu pe cap 0 pernă albă, moale. 

— Vai! ciripi o voce cristalină, din înălțime. 

Valeriu ridică privirile spre o fereastră, pe care se 
aeriseau aștermuturi. Deasupra, un căpușor încadrat de 
inele aurii se uita speriat. Valeriu culese perna de jos 
şi schiță un salut cu pălăria. 

— E drăguță al dracului, gândi el. 

— Pardon!... Viu îndată... V'am lovit rău? 

— De unde... Nu vă mai osteniţi, urc eu şi v'o aduc. 
Pe unde so iau? 

— Intraţi pe ușa din dreapta dvs., suiți la etajul al 
doilea și luați-o la stânga pe coridor... ușa a patra... 

Valeriu dete din cap şi intră pe uşe. In timp ce urca 
scările ținând perna de un colț, se hotări să închirieze 
camera, oricât ar costa şi oricum ar fi. 

Ajuns la etajul al doilea, o luă pe cu'oarul indicat, 
care era foarte întunecos. De undeva venea un miros de 
rântaș, iar din altă parte, un patefon cânta un „blues: 
melancolic, 

In semiobscuritatea în care se afla, Valeriu deosrbi 
mai multe uşi. Numără trei şi se opri la a patra. La un 
stat de om, o carte de vizită, prinsă cu două piuneze, 
vestea : 

CĂPITANUL BARTOLOMEU DANIEL 
din artilerie 


„ Valeriu nu avu timp să cugete asupra acestui lucru, 
deoarece ușa se deschise formând o pată luminoasă, în 
care se profilă „ă contre jour“ proprietăreasa pernei. 

Trupul svelt, strâns într'un capot cu flori mari, răs- 
pândea un parfum pătrunzător; piclorușele minuscule se 
ascundeau în papuci cu pampoane de fulgi. 

Vaieriu îi întinse perna. 

— Vă mulțumesc... Scuzaţi-mă că am fost atât de ne- 
îndemânatecă. 

El ar fi strâns-o în braţe... 

— Nu-i nimica... 

Un soldat în cămașe, tuns chilug, se ivi în spatele ri. 

— 'Tudore, pune perna pe geam şi vezi să nu mai 
cadă ceva în curte. 

— Mă iertaţi, am venit în urma unui anunț, pentru 
a cameră. 

— Aţi venit pentru cameră? Sunaţi la ușa următoare; 
prietena mea, d-na Popescu, a Gat anunţul. 

Valeriu era să sară de burcurie,. Numai la doi pași. 
Hotărit, va închiria camera în orice condiţii 

— Sărut mâinile, vă mulțumesc. 

— Cu plăcere... Naveţi pentru ce... 

Uşa se închise şi semiobscuritatea domni din nou pe 
coridor. „Blues“-ul se sfârși cu o notă plângătoare de 
havaiană... 


Uşa următoare nu se deosebea cu nimic de preceden- 
tele. Valeriu apăsă cu arătătorul pe butonul de ebonit 
şi auzi un țârâit slab, în depărtare. O slujnicuţă dolofană 
îi deschise, 

— Aveţi o cameră de închiriat? 

— Avem, pofitiţi... 

Slujnicuţa se dete în lături şi Valeriu intră întrun mir 
vestibul în tormă de trapez. Pe laturi se deschideau uși 
„cu geamuri mate, în fund era un cuier cu ogiindă 

— Pe-aici, zise fata deschizând ușa din stânga. 

AIntra”ă într'o încăpere spațioasă cu tereastră mare, 
care dădea în curtea interioară. Pereţii erau tapisaţi cu 
hârtie verde. De două mânere atârnau copii litogratice 
depe „Incoronarea lui Napoleon de Louis David şi „Oe- 
dip și Sfinxul” de Ingres. Un pat scund cu noptieră, v 
masă, două fotolii și un dulap cu oglindă, constituiau mo- 
bilierul. De plafon atârna un braț nichelai cu trei cuburi 
lăptoase: lampa, 

- Aceasta e camera? 

— Asta... 

Valeriu deschise geamul și privi afară. In stânga, la 
fereastra vecină, așternuturile se aeriseau mereu, iar ve 
voce soprană tredona o melodie, ceeace-i păru de bun 
augur. 

— Și care e chiria? 

Servitoarea rămase în cadrul ușii examinându-Î. Con- 
cluzia examenului fu favorabilă, judecând îmbrăcămintea 
şi înfăţişarea. Intr'adevăr, Valeriu purta un costum la 
două rânduri, cenușiu închis, croit impecabil. Cravata 
albastră cu dunguliţe aibe era din cea mai bună mă- 
tase, iar în oglinda pantofilor negri puteai să-ţi răsu- 
cești mustaţa. 

'El însuși era înalt, spătos, brun, cu părul uşor ondulaț 
şi nu-i dădeai mai mult de 28 ani. Intrun cuvânt, tipul 
standard” al sportsmanului, având în plus distincţie şi 
bună educație. 

— S'o chem pe coniţa... 

Câteva clipe mai târziu, o matroană impozantă se ivi 
semeaţă. 

— Domnul a venit pentru cameră? 

O privire rapidă şi experimentată o încredință că Va- 
leriu nu-i un terchea-berchea, din acei cari vizitează ca- 
mere de închiriat din lipsă de ocupaţie. 

— Da, doamnă, în urma anunţului din ziar. 

— Aceasta-i camera — doamna cuprinse încăperea în- 
tun gest circular și măreț — 1.800 de lei pe lună, cu 
serviciul şi folosirea camerei de bae; combustibilul pri- 
veşte pe chiriaș. Restricţi: în micio privință. 

Valeriu făcu-un rapid calcul mintal şi ajunse la re- 
zultatul, că mijloacele săje prezente îi permit să înstrăi- 
neze 1.809 lei lunar pe chirie; zice deci: 

— Imi convine şi locuinţa şi preţul. Când mă pot niuta? 

— Defândată, domnule... 

—— Valeriu Gându, publicist. 











— Esmeralda Popescu, încântată, zise doam- 
na, întinzându-i o mână grasă și moale, cu 
unghii carminate, | PE, care Valeriu depuse un 
sărut, 

— La trei după amiază sosesc cu bagajăle; E 
poftiţi chiria pe prima lună. ţ 
Mâna moale și groasă apucă grăbită cele: 
două hârtii de-o mie şi le piti în scobitura 

decolteului. 

— Să vă dau o chitanţă şi restul. 

— Vă rog... 

Doamna dispăru din odaie şi se întoarse 
după cinci minulte cu restul și cu o hârtie ca- 
drilată, ruptă dintr'un carneţel eftin, în care 
adeverea, cu litere cât laba gâştei, încasarea 
chiriei pe Septembrie 1937. 

Valeriu băgă banii în buzunarul dela ves- 
tă, fără să-i numere, iar chitanţa o'mpături 
şi-o puse în portmoneu, 

Doamna Esmeralda Popescu îi 
până Ja ușe. 

Valeriu străbătu semiobscuritatea corido- 
rului, mângâind c'o ultimă privire ușa vecină. 
Pe când cobora, întâlni un ofiţer înalt şi us- 
căţiv. Era artilerist, căpitan, purta sub braţ o 
servită roasă și era de-o urițenie ramar- 
cabilă, 

Va'eriu se'ntoarse şi-l urmări cu privirea 


conduse 


Ajuns la capătul scării, căpitanul vaţi la 
stânga şi dispăru pe culoar. 

— Căpitanuy Daniel, gândi el, grăbind | 
pașii. ; 
Pe stradă, un țigănuş cu ziare, ţipa cât îl 

ținea gura: 


— Senzaţionalul furt de bijuterii... 

Vaveriu cumpără o gazetă și plecă citind: 
o cruce cu brilliante, un colier de perle şi di- 
verse alte găteli din metale prețioase împo- 
dobite cu mestimate, dispăruseră misterios 
dîn prăvălia giuvaergiului Iacobsohn. 


La două zile, după ce-și mutase penaţii în 
noua locuinţă, Valeriu avu prilejul să cunoa- 
scă mai de-aproape pe vecina cu bucle aurii. 

După ce-a bătut ia ușa chiriașului, doamna 
Esmeralda Popescu intră veselă și zâmbitoare. 


(nuvelă ) 


— Bonjur, domnule Gându, sper că nu te deranjez... 

— Deloc, îm: face plăcere. 

La drept vorbind nu era mulțumit câtuși de puţin, 
deoarece fusese întrerupt din lectura unui palpitant epi- 
sod al romanului „Cravaşa Stacojie” de K. J. Mackin- 
tosh, unde eroul era tocmai pe cale să descopere misterul 
asasinatului comis într'o încăpere ferecată pe dinăuntru, 

Gazda, încurajată astfel, îşi drese giasul și întrebă 
Eros : 

— Jucaţi panțarolă? 

Valeriu făcu ochii mari. 

- Madam Daniel, căpităneasa, care locuește în apar- 
tamentul vecin, a venit la mine și, din vorbăn vorbă, 
ne-a venit cheful, așa de-odată,. să facem o panțarolă... 

Valeriu închise cartea... 

— „Și cum ne lipseşte al treilea, m'am gândit că, dacă 
v'ar face plăcere... 2 

Valeriu se ridică repede... 

— Cum nu, doamnă, cum nu, îmi face foarte multă 
plăcere; să ne grăbim să nu aștepte prea mult prietena 
d-voastră. 

'Trecură prin vestibulul în tormă de trapez și, după pe 
Valeriu controlă fugar, în oglinda cuerului, poziţia n9- 
dului cravatei, intrară în salonul doamnei Esmeralda 
Popescu, a 

Aceşta era v cameră poligonală, înconjurată cu diva: 
nuri joase acoperite cu covoare și perne. Duşumelele și 
pereţii erau deasemenea acoperiţi cu covoare, 

Pe unul din divane, în fața unei mesuţe mici pirogră- 
vate, şedea căpităneasa. Era îmbrăcată într o rochie.. de 
stofă neagră, cu guler și manşete din pichet alb, care:i 
dădeau o înfățișare foarte ingenuă. 

Stăpâna casei făcu prezentările: 

Doamna căpitan Cecilia Daniel, 
domnul Valeriu Gându. 

Valeriu râse:, 

—- Ne-am cunoscut acum câteva zile, când veneam să 
vizitez camera... și povesti întâmplarea cu perna. 

— Atunci, sunteţi cunoştinţe vechi, râse gazâa; 
loc, domnule Gându. 

Incepură jocul. După trei sferturi de 0 Valeriu, fă- 
când greșeli peste greșeli, pierdu 300 de lei. 


familiar Citi, 


— Să vă fac g vafea, zise într'un târziu doamna Po- - 


pescu şi se ridică greoaie de pe scaun. Scuzați-mă un 
moment. 

După „ce rămaseră singuri, Valeriu începu s'v 'compli- 
unenteze pe Cilli asupra toaletei, 

— Vă stă bine negrul... și garnitura albă cu care v'aţi 
înveselit rochiţa, vă dă un aer de şcolăriță dintr'a șaptea... 

Cilli zâmbi. 

— Zilele trecute, după ce-am închiriat camera, am in- 
tâlnit la plecare, pe scară, un căpitan de artilerie; soţui 
dvs., nu? 

Cilli confirmă. 

— Sunteţi de mult căsătorită? 

— De doi ani şi trei luni. 

— Căpitanul este un mare fericit şi îl invidiez. 

— Soţul meu, ca toți cei cari se tem pentru. fericirea 
lor, este un bun paznic al fericirii sale. Din cauza aceasta 
invidioşii n'au prea mari șanse să-l deposedeze. 

— ŞI... are motive să se teamă? 

Cilli își aseuţi botișorul, apoi zâmbind cochet, zise: 

— Poate... 

— In cazul acesta, acțiunile invidioșilor cresc, 

— Cum aşa? 

— E mai uşor de cucerit o baricadă când ai un aliat 
într'însa, oricât de bine ar fi apărată. 

— Dar baricada n'a fost luată cu asalt până acuma, 

— O să fie îndată; și unind vorba cu fapta, Valeriu 
se aplecă bruse şi-i dete o sărutare, care-i fu înapoiată. 

In <lipa aceia se auziră bătăi în uşe. Cilli tresări, 
speriată. 

— Intră, făcut Valeriu, 

In pragul ușii se arătă căpitanul Bartolomeu Daniet, 

— Ce plăcere, domnul căpitan — zise doamna Esme- 
ralda Popescu, intrând cu o tăviţă pe care fumegau trei 
gingiriii. 

— Bună seara, mormăi militarul, morocănos, o căutam 
pe Cili; Tudor mi-a spus că-i la dumneata. 

— Da, făceam o panțarolă cu domnul Gându, ch:riașul 
meu; vă cunoaşteţi? Domnul căpitan Daniel... Domnul 
Valeriu Gându. 

Căpitanul moțăi din cap, după care adresându-se so- 
ției sale : 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 





















































luaţi: 





Pi — Am primit ordinul, mâine dimineaţă, la 

șase, plecăm ia manevre... - 
Inima lui Valeriu svâcni. Ă 

iii „ȘI, 'cu voia dumnealor, te-aş ruga să 
vii î să împachetăm cele necesare. 
ie Vaj, i cafe. uţa, sţânci doamna. Popescu, 
__— Cili: e prea nervoasă, nu-i face bine ca- 
feaua neagră; dar eu fiu refuz — şt apucând 
Bingirlia de toariă, o sorb: dintr'odată. 


In noaptea aceea, Valeriu suferi de insom- 
nie. Peripeţiile din romanul lui Mackintosh 
nu mai reușiră să-i rețină atenţia și ronţăi- 
tul unui şoarece nevăzut îi menținea  într'o 
stare de enervare. 

Undeva, o pendulă bătea cu regularitate 
matematică sferturile, jumătățile, apoi oreie. 

Deodată, se auzi scârţâitul unei chei, apoi 
declicul zăvorului şi în fine, ușa ce despărţea 
coridorul de vestibul fu desthisă cu multă 
precauţiune, Pași tiptili traversară vestibu- 
lul, pe unmă se deschise uşa salonului doam- 
nei Popescu. 

Valeriu se sculă, deschise ușa, dar în ves- 
tibul nu mai era nimeni, iar ușa salonului 
era închisă. 

Aprinse o ţigară, din care nu trase decât 
trei-patru fumuri, apoi o stinse. Işi îmbrăcă 
halatuj peste pijama şi se îndreptă spre ca- 

„ mira de bae. Ca să ajungă acolo, trebuia să 
treacă prin vestibul, apoi prin salon şi de aci 
printr'un coridor îngust, pe care se deschi- 
deau trei uşi. Una dădea pe scara de servi- 
ciu, alta în dormitorul doamnei Esmeralda 
şi ultima în camera de bae. 

De sub ușa dormitorului gazdei, eșea o 
dungă de lumină, iar din încăpere se auzea 
vocea unui bărbat, 

— Ce-ai făcut cu ele ? spunea bărbatul. 

— Le-am dat în păstrarea cuiva, unde sunt 

- în cea mai mare siguranţă (Vocea doamnei 
Esmeralda Popescu), 

— Dar persoana știe ce-i în pachet ? 

— Nici nu bănuește,,. 

Valeriu nu auzi urmarea, căci intră în ba& 

După ce făcu un duş rece, care-l inviora 


de C. DEMETR.ADE 


deabinelea, se întoarse în camera lui. a 
Aţipi puţin... Când se trezi, pendula bătea ora cinci. 
Din apartamentul vecin se auzeau diverse syomote, 
— Se pregăteşte căpitanul de plecare, gândi Valeriu şi 

deschise fereastra. 

Se luminase de ziuă și o răcoare plăcută intra în ca- 
să. Incepură să se audă tramvaele şi vuetul orașului ca- 
re se trezeşte. 

Se deschise o ușe... Pași răsunară pe coridor, apoi Va- 
leriu văzu pe căpitanul Daniel traversând curtea, urmat 
de ordonanţă, care ducea o valiză mare 

Calea era liberă 2cum... 


DR PE DD E DR 


In dimineaţa aceea, Valeriu trecu pe la redacţia ziaru- 
lui „Scânteia“, la; care colabora. 


Acolo era fortotă mare. De cu noapte, poliţia desco-. 


perise, în separ6-ul unui bar, cadavrul unui bătrân care, 
după toate aparenţe.e, fusese asasinat. Misterul era com- 


" plet și „băeţii“ se răspândeau după noutăți. 


Valeriu se așeză la biroul lui şi,lupă un ceas, dădu 
culegătorului articolul zilnic, care apărea la rubrică eco- 
nomică. 

La prânz, dejună fruga! la brasseria unde se adunau 
ziariştii, Când să plece, zări pe „comptoir-ul” cassieriţei 
cărtea de telefon. O luă repede şi răsfoi ia litera D. Cău- 
tă : Dacorian, Dafin, Dag... Da..., Damian, Damianovici, 
Dan, Daniel Emil, doctor în meriicină, Daniel Moise, re- 
mizier de. bursă, Daniel Bartolomeu, căpitan: 6.32.56, A- 
veâu telefon !... Ce fericire |... ki 

Cumpără o Eșă și intră în cabina telefonică. 
numărul și aşteptă. Un ţârâit argintiu îl răsplăti. 

-— Allo ! vocea cristalină: a lui Cillii îi desmierdă tim- 
panul 

— Allo! Casa Daniel ? 

— Da, Cine-i la aparat ? 

— Sărut mâinile... Aici e Gându, Valeriu Gându... 

Seara, la ora nouă și jumătate precis, Valeriu sună la 
w$a căpitanului Daniei, înarmat cu un buchet enorm de 
trandafiri „Marâchal Niel” 

Cilli — mai fermecătoare ca oricând — îi deschise. 
Zâmbetul ei promitea parcă răsplăți ispititoare. Valeriu 
îi întinse florile : 

.— Omagiul supuselor pentru crăiasa lor. 

„Crăiasa“ primi omagiul cu bucurie copilărească 
aşeză într'o glastră din porţelean chinezesc. Poti apoi 
pe Valeriu întrun salonaș minuscul mobilat în stil 
„Louis XVI“. Intr'un colţ, zâmbea cu fildeș alb, un 
„Playel”. 

Candelabrul răsfrângea cu discreţie lumini albăstrii, 
în perfectă armonie cu mătasea fotoliilor. Unica notă ţi- 


Formă 


și-l 


+ pătoare în acest decor, care evoca menuetul şi perucile 


pudrate, o torma costumele, atât de puţin romantice, 
din epoca noastră materialistă, deşi acela al lui Valeriu 
trăda tăetura unui croitor de primul ordin, iar rochia 
din crepe de Chine a lui Ciui reliefa contururi de zeiță 
modernă. 

Incântarea lui Valeriu era însă prea mare, pentru a se 
preocupa de asemenea amănunte. 

— Am pătruns în grota Siremei, zise el, și orice s'ar în- 
tâmpla cu mine nu-mi pasă, de vreme ce Circe a bine- 
voit să-și coboare privirile spre mine, muritorul, 

-— Eu cred că Ulisse a fost mai prudent decât dumnea- 
ta când s'a legat de catargul corăbiei, fiindcă: nu se ştie 
dacă sirenele de astăzi sunt mai puţin primejdioase de 
cât surorile lor de altădată. 

— Nu-mi pasă ! Primejdia este mireasma care dă vis- 
ţii valoare. Dacă ai curaj s'o înfrunți, simţi farmecul ei. 
De altfel, însetaţii după idealuri au precupeţit vreodată 
eforturile pentru a-și ajunge țelul ? 

— Idealul îți mulțumește pentru casnele suferite ca să 


-ajungi la el și te roagă să treci la o temă mai terestră: 


Ce părere ai avea despre un rasol de cegă și o sticlă de 

— Ași spune că Nectarul şi Ambrozia sunt „menu fix“, 
vin de Odobeşti ? 

— „Atunci, coboară din Olimp, ia loc într'un fotoliu și 
îngădue Sirenei să se transforme în bucătăreasă. Intre 
timp, poţi fuma, cugetând la neajunsurile cauzate de fe- 
mei de-alungul veacurilor. Poate că, până la urmă, vei 
găsi că era mai prudent să procedezi ca Ulisse. 

Mai târziu, după ce Cilli strânsese resturile cinei, Va- 
Jeriu se aşeză la pian şi cu o voce plăcută de bariton, 
întovărăşi acordurile Serenadei lui Schubert : 

Leise flehen meine Lieder 
Durch die Nacht zu Dir, 

In dân stillen Hein, hernieder, 
Liebchen, komm zu mir... 


UNIVERSUL LITERAR PRE SIRENE it Ma a ti et 





23 MA! 1942 aa 


Cili, sprijinită cu coatele de pian, asculta. melodia 
fermecată. Valeriu termină cu un acord arpegiat "pianis- 
simo, se sculă și, trecând în spatele ei, o sătută pe vâr- 
ful urechii. Cilli tresări străbătută de un fiaz plăcut şi 
când Valeriu o luă în braţe, îi petrecu bfaţeie pe după 
gât, “culcându-şi capul pe pieptul lui... i. 

Când se deşteptă din: visul Încântător, fe care-l trăise 
aeveă, Valeriu se văzu îmbrăcat într'6 pijama de mătasd 


vărgată, pe-care-și amintea vag că Cilli o scosese din- 


ir'un dulap zicându-i: 

— E neîntrebuinţată ; Toli și-a cumpărat săptămâna 
trecută șase bucăți, dar la manevre nu se 'mbracă în 
pijama. 

Pe când trăgea pijamaua din teanc, Cilli trântise un 
pachet pătrat legat cu sfoară și sigilat cu ceară roşie, 
care zăngănise, căzând pe parchet. 

— Ce-o fi având madam' Popescu în pachetul ăsta? 
Apoi îl ridicase punându-l la loc. 

Valeriu se mită la buclele aurii care se odihneau pe 
pieptul lui, gândindu-se că — poate în clipa aceia — că- 
pitanul Daniel călărea undeva, pe vreun drum de țară, 
în fruntea bateriei. 

In ultima clipă, plecarea regimentului din care făcea 
parte căpitanul Daniel se amânase cu douăzeci și patru 
e ore, din ordinul Marelui Stat Major. 

Trecuse de miezul nopţii şi căpitanul Daniel se întor- 
cea acasă întavărăşit de ordonanţă, după ce refuzase in- 
vitaţia unor camarazi de a petrece restul nopții întrun 
cabaret, 

Ajuns în curte, aruncă o privire asupra ferestrelor a- 
partamentului în care locuia şi zări lumină la geamul 
dormitorului. : 

— Coniţa nu s'a culcat încă, zise e! soldatului, cu atât 
ma! bine, nu-i stricăm somnul, 

Urcă scara în tăcere, descuie ușa cu cheița „Yale” ce-o 
avea prinsă cu un lănțișor subţire de butoniera buzuna- 
vului, intră în vestibul şi aprinse lumina, 

Primul lucru ce-l văzu, fu o pălărie bărbătească atâr- 
nată de cuer. 

O luă în mână și cercetă interiorul calotei. Era o pă- 
lărie „Lock“, iar pe curea erau fixate două inițiale : un 
Y și un G. 

— Inchide ușa și stai aci, Tudore! 

Căpitanul intră în salon şi făcu lumină. Pe masa din 
centrul încăperii era glastra de porțelan chinezesc plină 
cu splendizii trandatir: galbeni, cari răspândeau un par- 
fum discret. Trecu în sufragerie. Pe o măsuță mică era 
o tavă cu farturii întrebuințate, resturi de mâncare, dovă 
pahare și o sticlă de vin pe trei sferturi goală. 

Căpitanul intră în biroul lui, învârti butonul electric 
şi văzu că dulapul în care-și păstra lingeria este deschis. 
Mâneca unei pijamale spânzura afară. Se apropie de uşa 
dormitorului şi apăsă pe clanță, dar zăvorul era tras pe 
dinăuntru. 

In clipa aceia i se păru că aude un strigăt ușor; trase 
cu urechea, dar nu auzi decât tic-tacul pendulei din su- 
tragerie. 

Atunci, căpitanul Daniel luă o hotărîre subită. Se duse 
în vestibul și porunci soldatului : 

— Tudore, să treci în biroul meu şi să stai la uşa 
dormitorului. N'ai să lași pe nimeni să iasă până mă 
"ntorc eu, Ai înțeles? 

— "Ţeies, să trăiţi. 

Căpitanul cobori treptele câte două, ţinând în "mâhă 
pălăria ce-o luase din cuerul vestibulului. E 

Când ajunse în curte auzi că se deschide o fereastră, 
Privi în sus, O formă omenească încăleca pervazul gea- 
mului dela dormitor, care era acum cufundat în întu- 
neric și căuta să-și sprijine piciorul pe civbucul, destul 
de lat, care împodobea zidul. 

După aceia, bărbatul apăru la seigeităi și flueră uşor. 
Indată, Cilli se arătă Ja geamul dormitorului şi aplecân- 
du-se tare peste pervaz, “trecu pe fând bărbatului o hăi- 
nă, o pereche de pantaloni, 'pant 
lor cu care se îmbracă un 'bărbat. sa 

Apoi. ferestrele se închiseră;. dar pe când ună ră 
întunecată, cealaltă, pe care intrase insul . îmbrăca 
pijama, se lumină, 

Un gând drăcese trecu prin mintea. căpitanialul. 







In vreme ce zianuriis 'cele mai trădafirii înfioieăi “în 
capul lui -Valeriti, se auziră pași și zornăiţ de pinteni "în 
camera vecină. Cuprins de panică, Valeriu întinse ure- 
chea, Cilli, trezită la realitate, se îngălbenise ca ceața. 

Clanţa uşii se apiecă în jos, apoi reveni. în poziție, Dr 
nală. C.li își stăpâni cu greu un strigăt, 

Pașii şi sgomotul pintenilor se depărtară. Fu Q clipă 
de tăcere încordată: Apoi se auziră din nou aţi paşi: 
cineva umbla. în camera alăturată. 

— E bărbatul meu, îngână Cilli, trebue să fugi. Dacă 
ne prinde, ne omoară. 

Valeriu se văzu împușcat, plin de sânge. pe masa de 
operație. Apoi condamnat pentru adulter, potrivit -. art, 
445 din codul penal... Toate acestea îi -trecură. cu iuțeala 
fulgerului pe dinaintea ochilor. :, 

Nu era fricos, dar situaţia penibilă în cara se afla nu-l 
putea predispune la optimism. . : 

Privi: împrejur; dormitorul .n'avea decât « o uşa și în 
dosul uşii... 

Singura scăpare era fereastra, care era însă ia, etajul 
ul doilea. Iși va frânge gâtul... 

Sări din pat și deschise geamul. Din fericire un brâu 
lat de. ciment (împrejmuia zidul, Se aplecă peste pervaz şi 
văzu că fereastra lui era deschisă. Plin de-o bucurie ne- 
bună, chemă pe Cilli şi-o învăţă cum să-i dea: hainele 
după ce va ajunge în camera lui. 

In stârşit, după ce operaţia se teninihă' cu bine, închi- 
se fereastra, aprinse lumina și se trânti, slelt de puteri, 
întrun fotoliu. 

Dacă ar fi fost în căutare de senzaţii puternice, nu se 
putea plânge că n'a fost bine servit. 

Făcu în grabă inventarul vestimentar şi constată cu 
Eroază că pălăria nu răspunde la apel, 

Trecură astfel vreo 10-15 minute de chinuitoare aş- 
teptare. De alături nu se auzea nici un sgomot, doar ron- 
țăitul enervant al unui șoarece, pitit in -vreo mobilă, 
sfâșia liniştea. 

De-odată, soneria zbârnâi prelung, apui încă 
teva ori la mici intervale. 

Valeriu nu se mişcă. 

După puțin, auzi târșâitul unor papuci şi ușa deia în- 
trare fu deschisă, 











de câ- 





(Urmare in pag. 5-a) 










Citiţi 
„UNIVERSUL LITERAR“ 
incepând de Sâmbătă 30 Mai 


ISTORIA 
OMENIRII 


pagini de humor rafinat datorite 
apreciatului humorist și desenator 


GEORGE VOINESCU 











Taza poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 1. T. Nr, 24464-999