Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0014

UNIVERSUL LIIIRAR 





PROPRIETAR: ABONAMENTE: : | ANUL Lil Nr. 14 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 PPE a REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA Apare de 3 ori pe lună 

A autorități şi instituţii 1000 iei P 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU particulare 12 luni 300 » BUCUREŞTI 1 Ste. Brezoianu 23-23 JOI 20 MAI 1943 
Inscrisă sub No, 163 Trib. Ilfov 6 luni 400 „ PRE Vă UL 10 LEI Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 


3 lunt 210 , TELEFON 3.30.10 




















VASILE ALEXANDRI MODA IN FILOSOFIA 


POET AL SATULUI 


de ALE XANDRU CIORĂNESCU 


Sămănătorismul a dat satuiui 
locul de cinste în preocupările 
literelor româneşti. S'a spus de- 
alttel de atâtea ori că semănă- 
torismul nu e, ce! puţin în a- 
ccastă direcție, un  imventator 
sau un inovator; teoriile lui li- 
terare se așează pe linia firească 
a evoluţiei ideilor exprimate cu 
muli înainte de Kogălniceanu, 
idei care au avut valoare de âi- 
rective pentru grupul de literați 
- adwtaţi în jurul Daciei Literare. 

[9] sută, de ani de poezie să- 
tească, o sută de ani de expe- 
riență literară cărcea i se dato- 
resc cele mai fericite dintre roa- 
dele cu care se înfăţişează as- 
tăzi literatura moastră, dau de- 
stulă perspectivă pentru 2 jude- 
> ca rolul fiecăruia în evoluţia a- 
cestor idei. Prin prezenţa lui la 


origina poeziei rurale, Alexandri a imprimat tuturor inspiraţi'lor 
de acelaşi fel o notă deoseb'toare, asemeni aceleea pe care Bo- 
lintineanu a dat-o unei întregi generaţii de poeți proslăvitori ai 
trecutului, a] dătătorilor ae legi şi de datini. Inspirația sătească 
a lui Vasile Alexandri interesează deci nu numai pentru a lămuri 
evoluţia muzei sale. cu șovăielile şi cu biruinţele ei, dar şi pentru 
a pune în lumină o întreagă concepție roe.ică; moșten tă de nu- 
meroşi epizoni, ca a fost perpetuată întrun atât de mare număr 
de exemplare, încât chiar modelele datorite lui Alexandri au în- 
ceput să obosească, şi s'au șters adeseori în umbra acelui trecut. 
pe care îl admirăm fără a ne sili să-l cunoaştem. 

O dovadă de cat de puţin îl cunoaştem, se găseşte char in faptul 
că lipseşte un studiu adânc şi detiinitiv asupra inspiraţiei populare 
în poezia bardului dela Mirceşti, Originile acestei coarde, cea mâi 
bogată desigur din I'ra lui, sunt mai mult presupuse decât știnte. 
Ce ştim. e că viitorul poet a venit, încă âiri clipa cână a ştiut să 
deschidă ochii asupra lumii, în contact cu realitatea satuiui, că 
a iubit-o şi i-a păstrat amintirea vie în adâncul sufletului până 
târzu, dar că numai peste mulţi ani a înţeles să facă o formuă 
poetică in aceste realităţi. 

Bicarafii ne spun că anii copilăr ei lui s'au împărțit între casa 
părintească dela Iași şi conacut dela Mircești. Vasle Alexandii 
avea 9 ani câna tatăl său cumpără această moşie. în carul că- 
reea trebuese aşezate sburdălniciile prime: lui tinereţi. Eroul 
principal al acestor aventuri dia copilărie e robul ţigan Porojan. 
tovarăș al tânărulu: său stăpân, fie că era vorba de smeu sau de 
puia-gaia, ori de furtul poamelor din grădină străină. Toate a- 
cestea nu au nimic excepţional, şi vorbesc despre o copilărie la 
fel cu oricare alta; dar faptul că poetul a găsit cu cale să le po- 
vestească, în cunoscuta lui scrisoare despre Porojaa, dovedește 
că anii copilăriei la Mircești au lăsat: o urmă destul de adâncă 
și că nimicuri:e povestite sunt tocmai acelea care au contribuii 
mai smult la formarea sufletului său de copil și de poet. Deali- 
fel, interesul peisagiului idilic a) Mirceştilor se va fi mărenit 
atunei pentru el, ca pentru orice copil, la pajiștile cu fragi şi la 
livezi:e potrivite peniru sbenzuială, lu auiluiite de mierle de 
pr'n pădure și la lunca Siretului cu locurile ei de scăldat. 

Iată însă, — şi aici citez pe Alecu Russo, care :a fil a copilărit 
şi la fel sa înstrăinat mai târziu. — iată că „întro zi copilul 
pe care îl chemăm coconaş, și se va chema mai târziu bonjurist, 
copilul crescut în huzur, în bumbac şi în toate Gragostele ma- 
mei, trece într'o caretă,... careta se mișcă... se tot mişcă... merge 
şi tot merge peste mouă hotare”, şi copilul se trezeşte întrun 
oraș depărtat şi cu totul străin, care se chiamă Paris şi unde nu 
cunoaşte pe mimeni. Cei cinci ani de studii acolo îl desfac cu 
totul de vechi!'e amintiri, atrăgându-i interesul şi atenţ unea. spre 
imeruri necunoscute, spre fraumuscţi şi formule de artă care au 
pentru el farmecul neîntrecut al îneditului. La Paris îşi mani- 
festă şi cele dintâi velcităţi poetice, alcătuind câteva poezii în 
limba franceză. Intors în ţară, în 1829, după un destui de lumg 
dcoi prin Italia în tovărăşia lui Costache Negri, Vasile Alexandri 
e un alt om, 

Din copilul care se juca pe vremuri cu Porojan, ce s'a mai în- 
tors dela Paris? „Cu părul său cel lumg ce-i cădea pe umere, cu 
cravatele sale siacojii aduse din lialia, cu largile j letce pe care 
le purta, şi care erau croite după moda Parisului de pe Ja 1830”, 
cum îl zugrăvește cineva care l-a cunoscut, poetul amintea mai 
curând po tinerii snobi deia Tortoni sau dela gale:e Operei, de- 
cât anteriul şi barba în ptmătuf a păr'atelui său. Despărţit cu 
totul de moravurile patriarhale ale trecutului, Alexandri e un 
elegant, un om ia modă. Intrând în contact cu Asachi, îi dă spre 
publicare primele lui versuri, toate în limba franceză şi cu su- 
biecte străine. Imprietenindu-se cu Kogălniceanu, care tocmai 
punea la cale publicarea Dacie: Literare. se apucă, la cererea lui, 
să scrie în româneşte, Şi acum însă subiectul e tot sirăm: e Bu- 
ehetiera din Florenţa, povestea idilei italicmne a prietenuiu! său: 


poveste plină de tonurile calde şi de viaţa pasională caracte- 
ristice tuturor ficțiunilor romantice asupra Italiei. Instârşit, nu- 
mit drector al Teatrului Naţional, impreună cu Negruzzi şi Ko- 
gâlniceanu, el scrise pentru a fi reprezențate două prelucrări 
teatrale, Farmazanul din Hârlău şi Modista şi Cinovnicul, piese 
cu atmosferă orăşenească, în care dealtfel imitaţia moravurilor 
străine se ghiceşte ușor sub haina românească de imprumut. 

In toată această activitate literară, unde e amintirea Mirce- 
şiilor, a mamei Gahiţa cu poveștile ei, a robuiui Porojan cu 
șotiile și năzdrăvăniile lui? Poetul pare a fi uitat tot ce i-a al- 
cătuit pe vremuri copilăria. N'a uitat totuşi. Numai că lucrurile 
care l-au încântat altădată, n'au mai ven't să-i vorbească de a- 
tunri și să-i atragă inarea aminte asupra isvorului de artă care 
zace în ele Sc întâmplă însă că după moartea mamei lui, poctul 
are nevoie de o cură de odihnă care să-i refacă sensibilitatea a- 
dâne sdruncinată Se duce atunci la Mirceşti, unde pentru prima 
oară vine din nou in contact ru viața adveăraiă a satului de 
care se depărtase. Şi mai ales descoperă un lucru pe care cu 
mintea copilăriei n'ap fi putut să-l preţuiască îndeajuns, şi a- 
nume poezia populară. El însuși ne-a povestit cea dintâi întâl- 
nire a lui cu muza rustică, şi din cuvintele lui se vede emoţa, 
se vede bucuria cu care se întoarce spre isvorul de viaţă popu- 
iară, 

Rugat de el să cânte, badea Gheorghe, un cioban ca oricare 
altul, „şi-a scos cimpoiul din desagă, l-a umilat, l-a pregătit și, 
răzimându-se de um brad, a început să sune cântecul cel mai fru- 
„mos, cel mai jalnic, cel ma; cu suflei ce am auzit eu pe lume: 
doina dela munte, acea melodie curat românească, în care toată 
inima omului se tălmăceşte prin suspinări puternice şi prin note 
duici şi duioase, doina jalnică, care face pe Român să ofteze 
fără voie şi care cuprinde în sânul ei un dor tainic după o fe- 
ric're pierdută, Eu de câte ori aud doina, îmi pare că aud Vol- 
dova plângând după slava sa cea veche”. 

Dragoste, pietate, uimire, toate sunt amestecate în bucuria a- 
cestei revelații, care avea să fie hotăritoare pentru soaria lite- 
rară a 'ui Alexandri. De acum înainte, maza hui uită de inspi- 
rațiile străine, de succesele poeziilor de salon. După cum măr- 
turiseşte el însuși, „îmi făgăduiiu cu toi dinadinsul să las la o 
parte încercările mele de versticaţie franceză şi să-mi urmez 
calea ce-mi croisem singur în domeniul adevăratei poezii ro- 


mâneşti”. 
(Urmare în pag. 6-a) 
















ALEXANDRU PHOEBUS 








Fi Lă 


Portrete din Făgăraș 





Coşbuc, poetul luminişurilor 


S'a implinit, în Florarul primă- 
verii de-acum, un pătrar de veac 
dela moartea lui George Coșbuc. 

Sfios, cu un mare surâs de bu- 
nătate aşternut pe obraji, a venit 
năsăudeanul acesta în Bucureştii 
plumburii și disolvanți. A venit, 
însă, cu o uriașă arcuire de ce- 
ruri ardeleneșii pesie suilet, cu 
o puritate atât de adâncă, pe 
care ventuzele de „ville tenta- 
culaire” ale Capitalei noastre 
nu i-au putut-o istovi. Coșhuc a 
rămas, până la sfârșit, în ftrumu- 
seţea nealterată a unor sedi- 
mente de seninătate interioară. 

"Din trufia și aroganța „,scriito- 
ricească” a altora, Coșbuc n'a 
împrumutat nimic. Suiletul lui a 
continuat să se întoarcă după 
lumină, precum creștetul înalt și 
blond al iloarei-soarelui... 

Contrar lui Ilarie Chendi cu 
isbucnirile,  incandescenţa şi 
causticitatea temperamentului 
său impulsiv, — George Coşbuc 
a adus liniștea iezărelor de 
munte, necutremurate în alba- 
stra lor oglindă, dar cu vrăjite 
adâncimi de basm. 

În poezia sa, cu străfunduri de 
mare limpezime, unde stau topite 
esenţele etnicităţii noastre, nea- 
mul întreg se poate recunoaște, 
așa cum se recunoaște și în 
gravele orgi marine ale lui Emi- 


nescu, şi în vechea baladă: 


populară. 

Ca și Eminescu, Coșbuc ridică 
specificul etnic în zone alpine de 
sublimare estetică. Neam și țară 
trăesc prin el şi se transformă în 
aurăria grea - a unui: vers... Am 
putea spune că Eminescu se 
completeuză — pe linia esenţe- 
lor noastre etnice cristalizate în 
artă — prin George Coşbuc. Emi- 
nescu aduce clocotul adâncimi- 
lor noastre suileteșii și vastita- 
tea unor orizonturi pierdute în 
metafizic; Coșbuc surprinde 
floarea albă a luminişurilor noa- 
stre interioare în tânăra ei dimi- 
neață și cântă zâmbetul ţării şi i- 
dilicul în cadrul lor de feerie a- 


prilină. Violoncelist de azur pe 
coardele cele mai grave ale in- 
teriorului uman, arhitect de ne- 
liniști, de cosmosuri și întrebări, 
etnic prin furtunile care sgudue 
un anumit destin românesc, Emi- 
nescu arată, adesea, o nestăpâ- 
nită toame de neant; în schimb, 
toţi vișinii şi toate chindiile ţării 
se mută în poezia rotundă ca 
un piai a autorului „Baladelor şi 
idilelor“. Vin piersicii lui Florar, 
aici, alături de ulițele satului pe 
care trece harda de „tătari! « 
copiilor, alături de luna gânâi- 





toare „ca o frunte de poet”, ală- 
turi de nunțile de basm cu zam- 
lire pețite voevodal, alături de 
tot borangicul „firelor de tort”. 

Satul poeziei lui Coşbuc e sa- 
tul ardelenesc al ţăranului poet, 
trăit și privit printr'o senină ro- 
bpustețe sufletească, — așa cum 
nu e satul mângâiat de mâini cu 
manşete scrobite și contemplat 
din cerdacul conacului lui Alec- 
sandri. 


de RADU GYR 


Coşbuc rămâne poetul tuturor 
iuminişurilor noastre nealterate, 
după cum Eminescu rămâne 
poetul esențelor noastre tragice. 
Lui Coșbuc îi place să culeagă 
de pe fruntea neamului nu vis- 
colele cu licăriri de steme, ci di- 
minețţile înrourate. 


Cu pași de aur, Coşbuc se 
apropie de sufletul baladei na- 
ționale. Seninătatea mioritică din 
balada ciobanului, ce se cunună 
cu moartea, trece, iără îndoială, 
în resonanța concepţiei finale 
din „Moartea lui Fulger”. Acea- 
stă „Moarte a lui Fulger”, ală- 
turi de „Luceatărul” lui Emi- 
nescu, reprezintă cele două 
piscuri ale liricii noastre de 
concepție. 


Imbrăcând, amândouă, vest- 


mântul unui pretext epic, aceste 
neintrecute opere de artă adân- 
cesc, deopotrivă, în mari esențe 
lirice, tulburătoarea dramă a 
ruperii de viaţă : 

La Eminescu, ruperea de 
bucuriile nivelatorii ale existenţii 
cu ofrande diurne, și resemna- 
rea în tragica dar orgolioasa 
claustrare a geniului, — la Coş- 
buc, ruperea de viața pămân- 
teană, trecută prin marea înţe- 
legere și grava resemnare în 
tața unor „legi' de  necercetat. 
La Eminescu, birue rafinata con- 
cepție înrudită cu marile teme 
romantice la modă; la Coşbuc, 
se ridică profunda înțelepciune 
a neamului însuşi, care, peste 
drama morții, așează omătul ne- 
întinat al resemnărilor supreme, 
venite din datină şi din zăcămin- 
tele aceluiaș suilet etnic care 
trăeşte și în „Mioriţa“. 

Senin şi înalt, în cerul pur a! 
viziunilor sale lirice de-o uria- 
să sănătate suiletească, George 
Coșbuc a făcut pentru poezia 
noastră, ceea ce un Mistral a fă- 
cut pentru poezia Provanţei fran- 
ceze. 





(Urmare în pag 2-a) 


ACTUALA 


de FLORIAN NICOLAU 


Desigur că niciodată în evoluţia culturii, o anumită epocă. 
fie ea chiar cât de restrânsă, nu a avut acaleași tendinţe şi 
nu S'a aserviţ unui singur ideal. Mai totdeauna însă epocile 
de răscruce ale culturii au o anumită dominantă, un anumit 
iacal ce se impume asupra celorlalte. 

In cultura contimporană însă, cel care încearcă să stabi- 
lească o astfel de dominantă este asemenea logicianului care 
caută rezolvarea unor antinomii: ciocnirea între teze şi anti- 
teze este aşa de acută, argumentele (dar mai alcs convinge- 
ile) așa de abundente de o parte şi de alta, încât istoricul în 
loc să determine şi să rezolve conflictul, rămâne în fața unor 
contradicții fundamentale. 

Poate că procedeul cej mai comod de a studia o astfei de 
caracteristică a filosofiei actuale, constă în analiza curentelor 
celor mai puternice şi mai răspândite. Și după cum gustul 
unei epoci se ogiindcşte perfect in moda timpului, tot aşa s'a» 
părea că trăsăturile fundamentale ale unei perioade filosofice 
se oglindesc în curntele cu mai multă aderenţă, în ceea ce s'ar 
putea numi „moda filosofică a timpului“. 

Există totuși o anumită primejdie şi o abunacntă sursă de 
erori, pe care up asemenea procedeu nu îl înlătură câtuşi ae 
puțin : moda ni poate defini o epocă, nu poate fi cu alie cu- 
vinte oglinda ei, deoarece ea nu este aeterminată de necesităţi 
reale, ci de anumite impulsii şi reacţiuni, care mai mult defer 
mează decât oglindesc adevăratul aspect al epocei. 

Astfel, în filosofie, desiguy că moda timpurilor de faţă o 
constitue existenţialismul, iraționalismul, sau mai precis, filo- 
sofia atitudinilor personale. 

Pentru cel care înccarcă să stabilească irăsăturile funda- 
mentale ale filosofiei actuale, o astfel de constatare este insu- 
ficientă şi superficială. 

Filosofia existenţialistă nu este aat primar al culturii ac- 
tuale. ci o reacțiune iluzorie împotriva unei alte tendinţe 
mult mai prăfunde și mai semnificative pentru timpul de 
faţă: positivismul, 

Poate că mulți vor contesta positivismuiui actualitatea, sau 
cel puţin vor spune că el nu pcate caracteriza epoca nyastră. 
doarece este produsul unei alte epoci; cei care crea astfel 
sunt însă victima unei aparenţe: Positivismul, dela. Comte şi 
până astăzi, p'a putut fi decât un deziderat. 

Ambiţ:a fundamentală a lui Comte nu a fost să dea ştiin- 
țelor sau filosofiei metode riguroase şi positive; astfel ae me- 
tode și un astfel de positivism încep odată cu epoca modernă. 

Dezideratu! pos:tivismului a fos! să ireacă în sarcina ştiin- 
elor toată problematica metafizică ce aparţinea speculațiilor 
tilosufice sau teolvgice. Pentru un deziaerat aşa de prezum- 
țios, ştiinţa de pe vremea lui Comte era prea modestă și prea 
restrânsă. Din această cauză, positivismui apocei sale conţine 
o contradicţie fundamentală ce are aspectul următor: pe doo- 
parte știința trebuia să acapareze întreaga problematică filo- 
sofică — antologia uima să treacă în domeniui fizicei, cosmo- 
logia în dumeniul astronomiei, epistemoiog:a in domeniul 19- 
gicei, ete. —; dar, pe de altă parte, în concepţia sa, ştiinţa 
nu se putea mișca decât în cadrul experienţei sensibile, iar 
limitele unei astfel de experiznțe erau yrecis determinate. 
Această interdicţie dictată științei de dogmeie positive făcea 
ca desideratui fundamental al positivsmului să rămână irea- 
lzabil şi inoperant, problemele filosofice fiind caracterizate 
tocmai prin depăşirea experienţei sensibile, care rămâneau 
astie| inaccesbile ştiinţei. 

In poca acluuiă însă, situaţia științei esic cu totul alta: 
ştiinţele, şi în special fizica, Sau eliberat de doama positi- 
vistă a limitării ştiinţei la experienţa sensibilă. Relativ:tatea 
şi atomismul lizicei actuale au lărgit considerabii dorneniul 
științei, dincolo de experienţa sensibilă, iar problemele ştiin- 
țifice au căpătat o amploare neobişnuită: Reliativitatea este o 
adevărată cosmologie raţională, iar teoria quantelor o onto- 
logie ştiinţifică. 

Formalismul axiomatic al matematicei şi logicei scientiste 
legitimează o astfel] de extindere, așa încât într'adevăr știința 
tinde astăzi să acapareze domeniul filosofiei. Un asttel de 
formal:sm logic nu sa mulţumit numai să legitimeze o asttel 
de extindere a științei, dar a operat și o critică a problemeior 
filosofice declarându-ie false şi în conflict cu logica. 

Aşa încât se poate spune că de abia în epoca actuală posi- 
tivismul s'a transformat dintr'un deziderat inofensiv, într'o 
primejdie reală pentru filosofie, 

Care ar fi fost reacţiunea justă a filosofiei contimporane 
împotriva unui astfel de scientism ?* i 

In primul rând ea ar fi trebuit să conteste posibilitatea şii- 
inței de a acapara domeniul filosofiei — problematica mitafi- 
zică și epistemologică — contestând mai ales veracitatea pre- 
tinsului conflict între logică şi metafizică. 

Moda. îiilosofică a vremii noastre a ocoiit însă o astfel de 
poziție. mult mai dificilă și mai inaccesibilă capetelor nepre- 
gătite, Ea a pâsit un exgedient şi o soluţie mult mai comodă: 
dacă știința a acaparat domeniul fiosofiei pe plan raţional, 
filosofia trebue să-și creieze un alt domeniu, pe alt plan. 

Noul aomeniu a început să devină o moaă odată cu taimo- 
sul manifest a] intuiţionismului bergsonian: inteligenţa și ra- 
țiunea aparțin ştiinţei și ma; ales fizicei, filosofia are o altă 
metodă in afara intelectului: intuiţia. 

Mai mult decât atât, filosofia nu trebue să regrete pier- 
derea mijloacelor de investigaţie de ondin intelectual, deoa- 
rece inteligenţa are o funcţiune pragmatică: rostul ei nu este 
să cunoască, ci să facă posibilă acțiunea, Cunoaşterea trebue 
dobândită prin instinct, prin intuiţie. 

Acest veritabi] paradox: anume că instinctul nu are în ve- 
dere adaptarea la mediu şi la acțiune, ci o cunoaștere gra- 
tuită, pură, nu are niciun fel de susținere. E! își legitimează 
existenţa. prin faptul că face posibilă creiarea unui nou do- 
meniu filosofic și deci, „împotriva“ posotivismului, legiti- 
mează existenţa filosofiei. 

Punctul dramatic în situația actuală a filosofiei îl constituie 
insă tocmai conflictul între metafizică şi logică, conflict in 
care filosofia a fvst abil introdusă prin manevrele savante 
ale scientismului contimporan, Așa încât criza filosofiei nu 
putea fi radical înlăturată, decât prin rezulvarea unui astfei 
de conflict. 

Moda existențialistă însă, nu apare ca o :cacţiune directă 
împotriva scientismului, ci dimpotrivă dă o 1. îlucă indirectă 
şi luzorie. Ea admite punctul critic fundamental: conflictul! 
între logică şi metaltizică, dar caută să găsească o escamoltare 
a acestei dificultăţi: filosofia trebue să-şi saiveze existenţa, 
creindu-şi un nou domeniu, în afară de logică și în afară 
de rațiune, 

Așa se explică dece intuiţivnismul a devenit o modă în 
tilosofic: el iegitimează existența filosoiiei, ocolind Punctul 
dramatic al acestei justificări, şi situându-se dincolo de diji- 
cultăţile reale ale filosoliei continupurane. 

Şi aacă la Bergson înstuiţionismul are aspecte ce depășesc 


„o modă în filosofie. epigonii săi s'au grăbit să desăvârşească 


anti-inteiectualismul,  confecționându-i un aspect periect 
adaptat unei circulații universale. 

O astfe! de filosofie intuiţionistă a fost întregită printr'o 
alta existenţiaiistă ce și-a găsit într'adevăr adepți din ce în 
ce mai numeroși, devenind o adevărată modă a vremii noas- 
tre. O astfel de filosofie nu încearcă să explice raţional exis- 
tenţa, ci să reacționeze afectiv în faţa ci, pe baza unei ati- 
tudini personale. 





(Urmare în pagina 6-a) 


Block - notes 


MN CREDEM că a foat ceva 
puired — sau allie] zis: un gand 
necurat sub frunţile celor nu 
ştim câţi conducători de îiţuic: 
teatrale (inele desuncie, aiie.e 
continuă să-şi plimbe larva )— 
când Sau hotăru Să apară la 
po:ţile teatrului, ca slujitori ai 
u:iu: aitar a care nu se rugaseră 
nic:odată. 

Respeciivele lor mile în câte 
patru, cp, şasesprezete pagini, 
nzu făcuț alceva dela primul 
lor număr decât să înmproaşie cu 
noroiu Casa de pe urma căreia 
trăiau şi să acecopere laicilor, cu 
suiplus de Aragoste, „interiorul“ 
de cuib cu șerpi veninoşi, care 
ar fi teatrul, în culisele lui, 

Nimeni nu sa gândit însă Ia 
geneza uiei reviste-pistol ! 

Doui oameai cari S'âu plictisit 
de curse, purced lg drum într'o 
bună zi, la în ăptuirea unei ga- 
aete (riscurile sun, mai puţine 
în speța revistă-pistol!). Yără 
draposie penitu meseria pe câte 
vor s'o facă, fără dragoste pen- 
tru Taiua teatruiui, care se 
cere servită altfel decât de- 
desubiurile vedelelor deia perife- 
ria, scenei. Peniţele nu şi le-au 
schimbat, cerneala din călimări 
n'au Schimbat-o în sânge şi ini- 
ma ic-a rămas la fel cu a unor 
copii curioşi de mecanismul unei 
jucării minunate: o desfac o 
desfac, până când nu mai merge 
şi atunei plâng răutăcioși şi a- 
runcă n ca cu ce âu la înde- 
mână. 

g] CA SĂ VII nepregătit su- 
floeşte şi să cutințe în ScTu 
gespre oumeni cari cund Oce” 
ză au clipe de îndumuzeire 
-— Să cutunți în. scris tucruri ş. 


japie mici care coboară pe ce. 
ictumnezeii în lunea  coiicia 
nului — este un sacrilegiu! S. 


îniimplă ceva asemânâtor  mi- 
nuinci din Cana Galilea!: Mân- 
tuitorul, din dragoste peniru 0a- 
meni, în liniștea și așteptareu 
cetor de jați, a făcut minunea. 
cin apă Transformare 
su petrecut în sujletele meseru- 
lor. N'a fost tulburat de nimeni 
Tâina a rămas Taină! 

In cazul nostru, cârd minunea 
trebue să se întâmple, când apu 
să se facă viu: povestea de p: 
scenă să devină vieuță — DOM- 
Nil tmbură  transtormarea du. 
sujie!eie specia.orilor. Și minu- 
nec nu se mai întâmplă. Preoţi. 
rimăn marionete în  mimie, 
speciatorilor. Păndărici traşi de 
S20fo; hu bitii Vuu€ pitui gu= 
rile cărora griăiește Dumnezeul 
nostru ! 


— vin. 


N SPECTATORUL este dor- 
nic sa cunoască „nuuga culise 
—- cealalia taţetă a v:eţii ceuui 
care a inmuurpat pe scenă per- 
sonagiul p-exi v:zionată ; revus- 
te;e iivasule se graves. să sat:s- 
fucă cu inventiviiate dorința lec- 
10r)iOr io: le servesc Copos re- 
PotuwaBii Gin buduare.e vedeielor! 
Și la aceste sondagi; în intimi- 
tale nu se urăbesc să răspundă 
(poute-i alegerea gaztiarului!) 
decăl, periiei.a teatruiui cu un 
Singur accesoriu ; patul! — „ac 
torițele”” care-şi plătesc foto- 
mentagiile putereşti;, care fac 
mărturisiri „inteiectuale“ ; care- 
şi desvăluese fructuoasele nopţi 
în tovărăg:a unui oarecare amo- 
rez tomna:ec | i 

„Și cancan-ul teatral prinde, 
se întinde ca a pecingine până 
şi în Jocurile sănătoase a'e pri- 
mei scene! Aduce o nesiguranță 
a spectatorului în judecarea unor 
adevărate talente. Şe creiază un 
climat deloc prieinic păstrării 
prestziului actoricesc, 

Aceste revista au darul nefast 
de a dezorienia şi de a nu aduce 
teatruiui, oameniior lui şi ceior 
care-l iubesc, nici un seryiciu, 


N DIN „CONTRAPUNCTUL 
TEATRAL“ al d-lui Ion Canta- 
Cuzino, reproducem a lişă, ne- 
iscăhtă, şi pe care d-sa mărtu- 
Tiseşte că a rătăcit-o în urma 
unei lecturi fără să-i înscrie 
sursa. : 

„intro operă de teatru sunt 
de judecat, moravuri, caractere, 
sentimente, pasiuni, compunerea 
actului, ritmul dialogului, valoa- 
rea limbei și amănuntele de teh- 
nică. Pentru a vorbi de tehnică 
trebue să o cunoțti; și ca să o 
critici trebue s'o nwnoşti toţ atât 
de bine și chiar mai bine decât 
cei cari au prezentat-o. 

„Câna vorbeşti despre „marele 
actor“, nu spune că a nimerit 
în p'osă unul din cele mai bune 
roluri ale carierei sale şi că a 
jucat cu autoritatea sa obici- 
nuită, 

„Du-te de vezi câteva repeti- 
ţii la un teatru unde se mumn- 
cește, ca să-ți dai seama de 
munca depusă pentru pregătirea 
unui spectacol, 

„in ce priveşte montarea, nu 
spune că e ingenioasă. Dacă e 
bună arată dece, dacă e rea ex- 
plică pentru ce. 

„Dacă actorii joacă rău ai da- 
toria să Ie explici, să le demon- 
strezi. erorile, în termeni hotă- 
Tâgi te, 

Un adevărat catehism al ero- 
nicaru!ui dramatic, 

Câţi se ţin ae el? 


TUDOR NICOLAI AMARU 


rr d a at a a a a a E d ARO 





mm eee ag PIN PI a 








UNIVERSUL LITERAR 


CRONICA . DRAMATICĂ 


TEATRUL NAŢIONAL : „MINCI- 
NOSUL“, coanedie în trei acte de 
Carlo Goldoni, traducere de 
ALEXANDRU MARCU. 

TEATRUL MUNICIPAL: „SĂ NE 
CĂSĂTORIM'“ comedie în trei 
acte de ALESSANDRO DE STE- 
FANI, traducere de ELENA BO- 
GARDO. 

TEATRUL STUDIO : „PE URMA 
SOARELUI", piesă în patru acte, 
de ANA LUCA. 


Noua piesă ce se reprezijată la Tea- 

trul Naţiortal este bine venită, 
Teatrul lui Goldoni la noi 

destul de puţin cunoscut. 

Acum vre-o doi ani, a venit la 
moi o tripa de teairu italiană — 
trupă de teatru dim Veneţia, — 
care a dat câteva admirabile re- 
prezentaţii la Bucureşti, cu piese 
din repertoriul  goldonian, jucate 
chiar în limba lui Goldoni care, pe 
cât se ştic, n'a scris în limba îiia- 
liană ci în dialect, în dialectul ve- 
net (unele, chiar int'un subdialeci, 
dacă se poate spune astfel, cum 
este „Le Barufte chiozzoție“, scrisă 
în limba vorbită la Chioggia, loca- 
litate situată în apropriere de Ve- 
meţia, care, bineinţeles, pe vremuri 
ţinea, administrativ şi politie, tot de 
Serenissinia Republică, dar care, nu 
mai puț, îşi avea din punct de 
vedere al limbii, particularităţile 
sale). Ș 

O asemen-a intreprindere putea 
să pară hazordată fiind triple diti- 
cultăţi de înţelegere pentru specta- 
torul român : nu era vorba numai 
de limba italiană, o limbă inițial 
străină, dar de uma vorbilă cu două 
secole înainte, cam cum ar fi pen- 
tru noi de ex. limba vorbită de 
cronicarii nuştri, aproximativ a lui 
Miron Costin şi a urmaşilor ime- 
diat de după ei, dar, mai mult, în- 
trusa dialect, cel venețian, (des- 
pre care, însă, orga, — şi pe drept 
cuvânţ — spunea Că este mai mult 
decât un dialect, aproape o altă 
limbă meoilatină, nu prin deosebiri, 
cât prin importanţa culturală pe 
care a avut-o). 

Spectacolele acelea, însă, pentru 
toți acei care au asistat, au rămas 
meuitate şi, destul de repede, fie 
datorită admirabilului joc al acto- 
rilor, fie datorită afinităţilor de 
limbă, toate dificultățile care ar ţi 
trebuit să pară de metrecut, se 
şterseseră şi intrai în atmosfera 
spectacolului, în ambianța lui, ca şi 
cum ar fi fost vorba de o piesă ce 
s'ar fi jucak în româneşte. 

Imi aduc aminte că în cursul 
spectacolului auzeam adeseaori în 
spate italieni care se întrebau reci- 
proc asupra înțelesului diferitelor 
cuvinte şi nu erau în stare să şi le 
explice, astfel că mi-am dat seama, 
că, dacă nu chiar în aceiaşi măsură 
ca oricare alt spectator din sală, 
dar, în orice caz întrun grad des- 
îmi de mare, şi spectatorii italieni 
nu înțelegeau intoideauna ce se 
spunea, ! 

Yentru toată lumea, însă, aceia 
ce se vedea şi se auzea, aceia ce era 
pe scenă, era, totuşi — şi încă la un 
nivel în adevăr foarte înalt, — 
teatru ! 

E drept, însă, că şi trupa aceia şi 
regisorul ei, — adică de fapt qi- 
rectorul ei, — sunt de mult celebri 
în toată Italia. 

Fârmecul goldoniam era pus ad- 
mirabii în valoare şi o arrume cu- 
loare generală, un anume parfum 
de artă, — şi ca plastică a jocului 
şi ca viziune regizorală şi ca nuan- 
ţă şi ca amimare a personagiilor — 
reeşiau din ansamblul elementelor 
acelui speciacol, dovedind grija ce 
se pusese în fiecare amănunt, în 


este 





fiecare gest, în alegerea nu numai 
a actorilor, dar și a culorilor şi a 
luminii, 

Cână printr'o întâmplare ai pu- 
tut vedea Goldoni astfel jucat, de- 
sigur că greu te vei mai împăca 
după aceia cu o încercare făcută în 
alte condiţii, 

Cu toate acestea, cu toate că ac- 
torii noştri nu şi-au făcut o spe- 
cializare numai în teatrul goldcnian, 
— căci acesta era cazul irupei dela 
Veneţia, — şi cu toate că nici d, de 
Crucciatii, un bun Fregisor, nu a 
avut mici răgazul şi nu are, poale, 
nici pretenţia colegului d-sale ve- 
meţian de a fi în măsură să reali- 
zeze un „snectacol Goldoni“ per- 
fect, nu-i mai puțin adevărat că 
„Mincinosui“ a, fost  prezentaţ de 
d-sa în condiţii foarte bune, 

Merită toate felicitările, 

Asistând la acest spectacol — și 
de aceia spuneam la început că 
piesa ce sedă acum la Naţional este 
binevenită, — publicul a putut a- 
vea o imiugină . de ceeace era şi 
trebuie să fi fost o „Commedia 
dell'Arte“, 

Asta numai prin ceeace piesa a- 
cezsta sugerează, căci n'aşi vrta să 
se înţeleagă greșit, dar Golacini este 
tocmai un adversar al „Commediei 
delt'Arte“ iar lupta cu Gozzi, cel 
care o susţinea, este, în această pri- 
vinţă, cumoscută, 

e 


Atât numai că, până la complec- 

ta lui eliberare de iniluența şi ce- 
rințeie timpuiui, a arebuit şi el Sâ 
accpie oarecare elemente de tran- 
zic, şi, ch:ar dacă uăuea acsorilor 
un text scris, nu-i mai puşi ade- 
vârut că ny a inaepărtat cu vo.ul şi 
dea bicepus mnili pe Falnă.one, nici 
pe Brignciia, șisti pe Ariechino sau 
pe Co:ormbina. 
„___O oarecare pouzie de „Cominedia 
deii Arie”, a reuşi şi d. de Cru- 
ciawi să păsireze acesiui „ll bu- 
Biăruo”, a reuşit și pe dccorutiie 
Joauinvase şi Prin „Sutul* de joc 
imptinaț actonior Şi prin acele 
sMiiseriiezzo“ cuiecgrafice aşa ue 
îruimos executate, 

Desigur ca nu este tot ceeace se 
putea reaiiza, și desigur că iaţă de 
am AtiTeg teatruiui venct, aiturta- 
ţa evie ueja mare, dar şi d, de Cru- 
ciatii a tăcut destul de mul, 

De aiiiei reuşita aceasta se dato- 
Xează in mare măsura şi echipei de 
aovwori care l-a sevonda admirabil, 

Woamna  Aanţi Eeunomaui- wese- 
lowstim şi d-ra Leila Dima, au rea- 
lizat, ca graţie, îmgurue ctior două 
îluuiTagoSue, 

Cu vioiciune şi agreabilă, de ase- 
menea brie, şi auamnua Yiti Mihai- 
loviaa în „Luiomwna". 

Kosul sm nciNosui“ l-a avut d. 
Auici Munseabu, 

E un aăc.us care mi se pare a fi 
Mestrepiâţ.t, cui Puțin aşa sar de- 
duce utupăa totaia şi ecexplicabila 
lui neuuiuzăre, penirucă sovuiesc că 
penru âliuuuie  Trouri d-s4 ese 
priare cei mai imdicaţi, poaie ciuar 
ue neindociut, 

D. Aurei Muntezau este priaire 
puţini: care put ii şi pe scena ti- 
neri, câri poi crea un x0i ue tan 
tezie şi au gemuvoliură, au tiresc, 
Sunt uegujați. 

Şi apui art şi ua fizic potrivit. 

Pearul Na;suvnai este urept că 
mâi are acui tare sunt „bine, 
măi are acsori, cu fizic accepiabil, 
unii chiar IrWN6și, Qar aceşua Sau 
nu şiiu Sâ umuie pe scena, ue pată 
ar Li ANShiţut NU Umbreie cl căăr- 
ge de cuuăui, sau au cevă iais, me- 
matural Și turțăi, dacă nu Sun uta- 
drepiul bălbaiţi. 

îm Miacunusul“ d. Aurel Mun- 
teanu a tos ceeace trebuia să he: 
agreabil, superiitiâl, Zăininor, ue- 
gajat, in scurt, 9 reauzare îru- 
muvasă, 

Wuoarte bine, imeontestabil, d. 
Manu, câre sa dovedit ca iatot- 
deauna actorul de ţmeut și cu mare 
pasa an publice pe care ul cunuaş- 

em, 


De asemenea bine şi d. Jon Fia- 
teşteanu, pe câre, iasă, pubhcul, 
îma ca să-i retragă nici astazi Sim- 
palia lui, cred țouși că ar în bucu- 
ros să-l mai  vVâuu  reinoindu-se: 
vuce, gesturi, ţinuta, prea sunt ace- 
leași şi aceleaşi, ain puiea spune da 
decenii (?:) invarabale.,.! 

Vii Balaban in d-ru! Balan” 
zoni, Florin »earlătescu in Brighel- 
la, A. Cionaru şi N. Dumitriu, pri” 
mul în „Fiormdo“' și al aoulea în 
Oruvio, au adus coutribuția pre- 
țioasesor d-lor calități in buna rea- 
izare a ătesţui speciacol. 

In restul distribuției, d-aii C. E- 
conomu, G, Neacşu şi G. Atanasiu. 

Au mai dat concursul d-ra Yio- 
rica Popovici dela Opera Română 
cum şi baletul condus de d. 0ieg 
Danovschi împreună cu d-rele San- 
da Tschilitchee soiissă, Marica Ni- 
colau, Nmalia Floricică, Stoica G:0- 
vana AbEvi, Valentina Aposiolescti, 
Virginia Angelescu și Fania Mihai- 
lowa, balet care sa prezentat, în 
coadiţii foarte bune, iar în ce-l 
privește pe d. Oleg Danowschi, 
d-sa a reuşit cu acest prilej să dea 
aproape un recital de dans în ca- 
drul acestui speciacol, 

Muzica adaptată şi originală de 
d. Jon Dumitrescu. 

Decorurile și costumele d-lui T. 
Cornescu au fost frumoase şi au 
contribuit în foarte mare măsură, 
aşa cum deja am spus mai sus, ia 
realizarea atmosierei acestei piese, 


* 


La teatrul Studio se joacă o pie- 
să de d-na Ana Luca, o p:esă care 
are multe din caracteristicile ps 
care în gemeral le au piesele scrise 
de femei. 

Nu esie nimic supărător în ceia- 
ce spun, însă trebuie să măruuri- 
sese că piesele acestea aproape in- 
totdeauna se reculosc, 

Bărbaţii, chiar când fac piese 
proaste, — şi, slavă Domului, sunt 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Duelul și jurnal nou de 
război, 

REGAL: Singurătate şi jurna! ae 
război. 

VICTORIA: tr ae iubirii și 
jurnal de război. 

ELYSEE: Comedia dragostei, jur- 
nal şi trupa de revistă. 

VOLTA-BUZEȘTI: Moștenitorii 
măzdrăvani, jurnal și trupa de 
revistă. 

ROMA: Favorilul Impărătesei și 
âurnal de război. 

CARMEN-SYLVA: Atac la Baku 
jurnal şi trupa de revistă. 


a 


„a RE ne A pc E n E E E a E pa a ego 


Caghur, polul lumizigarilor 


(Urmare din pag. I-a) 


O singură dată, obrazul lui 
Coșbuc se intunecă și versul ca- 
pătă iulgerări de coasă amenin- 
țătoare ; atunci el se identifică 
cu însăşt tălăzuirea masselor în 
flux năvalnic, iar creştetele de 
aramă ale „Doinei“ eminesciene 
găsesc o corespondenţă în tona- 
litatea de revoltă şi în accentele 
majore din poemul social „Noi 
vrem pământ'”.,, 

Neînjeles, multă vreme, în 
ceea ce el reprezintă ca autenti- 
citate de trăire națională, mutilat 
şi falsificat în unele manuale 
şcolare, coniecționate după un 


anumit șablon, cu poezia sa in- 
terpretată strict didactic și re- 
dusă la anecdotism epic, — Coş- 
buc trebue să ocupe treapta de 
înaltă marmură care i se cuvine, 


dincolo de comentariile dom- 
nului profesor de literatură şi de 


paginile sterpe ale cutărei cri- 
tice... 


După douăzeci şi cinci de ani 
dela moartea sa, poetul „Morţii 


lui Fulger'' merită o altă cunoa- 
ştere şi o altă preţuire. 


RADU GYB 


destule — apoi aceste piese au în 
ele ceva de ţeatru. 

Invers, femeile, chiar când scriu 
lucruri bune, — şi se întâmplă câie- 
odată, cum a fost cazul doamtei 
Sorana "Popa, cu a sa „Călătorie în 
Intumeric“, sau acum doamna Ana 
Luca, — âcestea nu au nimic care 
să semene a teatru decât, doar, că 
suit împărţite pe acle, şi sunt seri- 
se dalogat: seamiră a roman, a 
nuvelă, a... compoziţie, a orice! 

„Pe urm” Soarelui“, aşa dar este 
va luu bun, Var este un lucru 
bun ijiterar vori;nd Sau ideologie 
vorbind — findcă doamna Ata 
Luca, dă şi foarte multe sfaturi ex- 
trem de înțelepte, pe care, chiar în 
cursul reprezentuţiei, mă gandeam 
cât de multe măluşi bune, cu drep- 
turi asupra nepoților lor, le-ar pu- 
tea deasemliea subscrie, — dar nu 
este mmic dramatic in această pie- 
să, nu are nici um fel de valoare 
teatrală. 

Imi pare foarte rău că trebuie să 
o spun, dar vreau să fiu, ca întot- 
deauna, sincer cu mine însu-mi. 

Actorii au făcut tot ce au putut 
— şi distribuția în adevăr este 
bună — ca, Să Salveze spectacolul 
care se scuiundă treptat întrun 
fel de ceremoniiă şi respectuoasă 
atenţie din partea publicului. 

Ca simplă aducere aminte, men- 
ționez numele celor care s'au oste- 
nit să înveţe textul doamnei Ana 
Luca :  d-nele Blisa Petrăchescu, 
Cella Dima, Didi Theodorescu, Am- 
gela Theodorescu, 'Tanizi Soviani 
Teodorescu,  Mazcela  Demetriad, 





ELIZA PETRAĂCHESCU 


Nelli Dordea cum și domnii; O. 
Brădescu, V. Valentineanu, G. De- 
meiru, $. Holbân, M. Motoc şi C. 
Morţun. 

După cum se vede cei mai mulţi 
sunt actori de mâaa întâi şi cu 
real ţalent. 


Păcat că în loc de doamna Ana 
Luca şi de piesa „Pe urma soare-= 
lui”, ma fost o operă de mare va- 
loare care puua să fie... ch.ar 
şi Gin marele repertoriu universal! 

Direcţia de scenă d. Victor Bum- 
bești, câruia nu i se poate coltesta 
şi osteneala şi bunavoința de a fi 
imcercaţ — şi în mâre măsură a 
reușit — de a realiza totuși o bună 
punere în scenă a ceiace i s'a dat. 

Direcţia tehnică * d. traian Cor- 
nescu, care a avut destule lucruri 
bune şi decoruri de bum gust, 


% 


Teatrul Municipal se pâre că are 
o predilecție să joace piese de tea- 
tru siabe, cum e în cazul spectaco- 
luiui de faţă care-i cel mult de 
văloarea unei comedii bulevardie- 
Te, cu o „temă teatrală“ mai de- 
grabă de vodevil și, ceiace este şi 
mai mult în desavantajul său, să 
joace piese de teatru care, cn pu- 
țin înainte, au fost văzute pe ecra- 
mul tuturor cinematografelor din 
Capitală, 

Vrea, oare, cu tot dinadinsul dq. 
Horia Oprescu să arate că a-sa şi 
echipa ae actori pe care-i are la 
Teatrul Municipal, pot face concu- 
renţă cinematografului şi actorilor 
de cinema? 

Imenţia este lăudabilă dar, până 
acuma, in toate discuțiunile care se 
Pun cu privire la pretinsul anta- 
gciism dintre teatru şi cinemaţa- 
graf, întotdeauna s'au  semmalat, 
din comra, aprehensiunile  teatru- 
lui faţă de cinematograf, care se 
pare că mereu invadează tot mai 
mulţ din terenul peste care până 
acum era stăpână scena, 

„De data aceasta, graţie unei re- 
gii care nu se poate spune că a fost 
bună, — poate şi whor lipsuri ale 
actorilor -- nu se poate spune că 
spectacolui era de natură să rezis 
te la o asemenea concurenţă, să 
lupte cu amintirea filmului recenţ 
văzuţ, 


Aşi pulea spune, âin cemtra, că 
n'a reușit că fie nici măcar la 
înălţimea unui spectacol teatral o- 
bişnuit, 

In ce priveşte distribuția — vor- 
biud despre doamne — singura mai 
bine, mai veridică şi de un comie 
de o mai bună cali:ate, a fost d-na 
Rânce Anhie, 

„D-na Mia Coca a distonat tot 
timpul, iar d-ra Vivi Vlasin a fost 
rece şi ţeapăcă, fără nici-un fel de 
joc de scenă şi aproape fără o în- 
țeiegere a textului, a 

Destul de bine d. Măruţă: un rol 
care, oricum, îi merge ceva mai 
mult oa altele. 

In restul distribuţiei, doamnele 
Puşa Scărlătescu,  Pieretţte Abegz, 
Emilia Pantazopol, Sotica louescu, 
şi d. Paul Stratilat, 

Decorul d-lui 'Traian Cornescu, 
obișnuit, 

Direoţia de scenă d. Mihail Zira, 
așa precum am arătat-o, greşită, 
lipsită de culoare, sau, din centra, 
şarjată, iudcaţii de regie detectuoa- 
se care se vădeau până și în amă- 
munte fără tHici un sens, de exem- 
plu: dece aiunci când se toarnă 
apă,  irebuieșie sculurată sticla, 
dece. Phi) trebuie să vie cu cureaua 
numai decât ruplă şi dece trebuie 
să puie picioarele pe scaun, ca să 
arate că este vulgar — când nu 
se cere asta — dece Fany ire- 
buie să ţopăie tot timpul când se 
duce și se îutoarce din bucătărie? 

Lai pare rău şi de acest spectacol 
şi-mi pare rău că trebuie să spun 
toate cele de mai sus, fiindcă ştiu 
că şi directorul şi actorii dela 'Tea- 
trul Municipal sunt bine intențio- 
nai... dar așa după cum Sa spus 
că Imfernul este pardosit cu bune 
intenţii, se vede că tot aşa se în- 
tiimplă şi cu reperioriile şi cu pu- 
nerile, în scenă proaste, 


ALEXANDRU DRAGHICI 











PRETEXT DE ILUZU ȘI ALUZII 
CINEMAPOGRAFICE: „O 
NOAPPE FUKFUNOASA” 


Nu ştiu dacă sa insistat cu sufi- 
ciență aenţiune cronica, japlul di- 
vers că recunoașterea pe ecran d 
umei ideniituți autohione se rucepe 
ționează cu o tresirire de inimă a- 
numită, oscilatorie între orgoliu şi 
— teutral vu! ot — trac”. be ju- 
TIȘ Ge VeCunuu Win Greupil (sure, 
DOME, se 1mphesoneaza în mod e 
chivaleut dar ne-iucui) şi 10t pe ju- 
riș de cel din stungu (poale, vcumă 
a unei toropeli demonstrative, Ru= 
Mad Qin Dra GJIRHațUOr Sile cu 
produsele naturate ale străinauiţii, 
pe cure a vizitat-o platonie, ras- 
fond albume sau degustâna Wisky- 
ul pe simpiul motiv că ortogruția 
NUMITULUI CORINE Guuuul DV şi teul 
grec, invidiate de semnăiura-i pro- 
prie), pe furiș parcă şi de tine „sub- 
semnatui“, urmărește fazele sponta- 
nei tale cuprimuteri antenoare, 1ruhfe- 
rent de calitatea reaiizariu arLista0e 
a compatriotului. Odată ajuns la 
domiciliu, te liniştești mai lesne ca 
după vizitarea unei expoziţii sau 
parcurgerea, în tramvai, a distan- 
ței dintre „Brătianu“ şi „Ștejan cel 
Mare“ (numărul tramvaiului : 5). 
In vârtejul de oglinzi ale minţii 
pregomină interpreţii necompatriați, 
al căror firesc dar de a vorbi între 
ei aceiași limbă — atât în grai cât 
şi în stil — nu dă loc nici unei 
stridențe. Personalitatea motivului 
de tresărire se estompează, preri- 
zându-se ca disonanță, supărându- 
te ca un acces de tuse audiat în 
timpul concertului pentru care ai 
cumpărat bilet de acum două lunt 
şi ceva... Muţenia filmului era o în- 
firmitate a inventivității pur tehni- 
ce, dar nu și a articulaţiilor artis- 
tice, Amplificând aceste articulaţii 
— probabil din spirit de solidaritate 
cu legea compensației —, ea invita 
la deosebirea, de către spectator, a 
teatrului de cinematograf, nedând 
prilej de a li se acorda, unuia sau 
celuilalt, circumstanțe atenuante ori 
supremaţii de scurtă durată; ea în- 
găgduia și facilita chiar, împămân= 
tenirea „intruşilor“. Un film româ- 
mesc, de care ne aducem aminte cu 
dureroasă tristeţe, a purtat numele: 
„Ciuleandra“, vrând să închipuie 
mimunata operă a lui Liviu Rebrea- 
nu, și reușind cinematografizarea 
unui scenariu stângaci, deviată şi 
babilonică, — nu mai știu de cine = 
care nu Sa mulțumit să dijormeze 
subiectul, ci l-a și „desromânizat“ 
până la refuz... Mai târziu, „Doamna 
dela etajul II“ — acel irozist.bil 
curs de pronunție justă a graiului 
străin, nu şi-a putut muta semnifi- 
cația nici cu vre-un etaj mai sus, 
nici la  Parterre, — măi printre 
noi cei — pare-mi-se — îmcă nefa- 
miliarizați cu năstrușniciil2 cuselor- 
block... 

„Și dintrodată, în anul 1943, dl 
Jean Georgescu, inițiat în „punctele 
de vedere“ ale filmulu: francez — 


atât cât îi trebuie pentru a eviden- 
ţia accente, sublimueri și alcănuri de 
atmosjere culcă neezperumenlae de 
regezorii noştri, fără a Vata:iaa na 
ționalitatea operei prin a: cărei in- 
termediu s'a deois să ni se prezinte, 
Q Surprins, Și prin tedaren valuri- 
lor „Nopți furtunoase“ — și prun 
interprevareaga lor. Decorurile maes= 
trutui Aurel Jiqude (anticipate in- 
trun volum editat acum circa zece 
ani) apariția sculptorului Vasitiu- 
Falti tun gardist), grațwzilăţiie de 
„angel radios', meșter în pisiceli, 
ale Floricăi Demion (Ziţu) onorabi- 
lcle drumatisme psilopzmwonomastice 
ale cuplului Al. Giugariu — lordă- 
nescu Bruno ((jupân Dumitrache şi 
Nae Ipiugescu), malagambismul e- 
pistoloro-juridico-moudeno-politic al 
lui Radu Beligan (Rică Ven:uriano), 
ifosele de zambilă superstiț:oasă, 
galeșă, ale Mariei Maximdlian (Ve= 
ta), corectitudinea don-juanistică tip 
Ilfov a lui G. Demetru (Chiriac), 
şmecherul martiraj fără voie at 
foarte tânărului Ştefan Baroi (Spi- 


» Ed 





JEAN 


GEORGESCU 


ridon), prestanțioasele ghidușii de 
misionar  cupietist, luptător întru 
culturalizarea meselur, ale lui Mi- 
luță Ghiorghiu (Ionescu, dea „U- 
nion“), coreograțisticele  schimono- 
seli ale Doinei Misşir (Faneliy), re- 
clamele aplicaie pe cortină — ca: 
„Sirop Laroze“ şi „Vinnaigre de 
Beaut€“, lămpile, întregul ansamblu 
de lucruri, devenite personagii prim 
„te miri ce şi mai nimic“ — şi de 
ființe,  existânde ca  pamplezirice 
persoane „fireşte care cu ale dum- 
nedei ori dumnealui“, — toate condi- 
mentele universului caragealesc, su- 
prapuse pe lătrăturile câinilor maha- 
lalei și roind de-jur-abajurul „Co- 
mediei' dela „Union-Suisse“, au reu- 
lizat cel dintâi pas al cinematografiei 
noastre și anume: cel dintâi pas 
cu dreptul. Cultivarea amănuntelor 
— dar nu multiplicarea şi amănun- 
țirea lor) s'a desprins din scenariul 
și regia d-lui Jean Genrnescu în rit- 
mul estetic şi stilul cadenţat râv- 
mite de toate exercitiile noastre de 
circumspecție artistică. 


„COCA FARAGO 





ECOURI TEATRALE 


„OPINII“... 


Dan Petraşincu, autorul câtor- 
va bune traduceri din Werările 
dramatice franceze, semnează în 
săptămânalul teatral „Rampa” 
un articol intitulat „Xeatrul ideal 
şi teatrul care se face azi”. 

Ia atenta d-sale expuiere, 
scapă totuşi prețuirea ce se cu- 
vine atâtor actori, cari în ciuda 
sgârritei contribuţ i 2 celor ce se 
cădea — sau se cale şi azi — să 
ahucă toţ ce trebue pentru zeu- 
şita unui spectacoi bun, totuși 
n'o face, din motive cari resping 
până şi voința de-a le arâta. 

Şi-aşa, să me aducem aminte 
de actorul ION FINTEȘTEANU, 
care mumai cu truda hui a tăcut 
din „Clowa-ul” cel mai reuşit şi 
mai bogat spectacol. 

Asta, ca să nu-i uităm pe cei 
cari ştiu să facă cu adevarat tea- 
tru ideal, şi despre cari nu se 
prea scrie cum şi cât trebue. 


"PUBLICUL"... 


Nu trebue să bucure pe îubito- 
rul sincer de teatru asaltul dat 
azi la cassele de bilete, fiindcă 
odată şi odată va avea tristul 
prilej să constate valoarea aces- 
tui public, aşa cum mi sa în- 
tâmplat mie. 

La cassa de bilete a „Teatrului 
Naţional“ sau prezentat două 
doumne foarte elegante cu doi 
domni „bine“ şi bi- 
ete. 

Nu sau mai găsit însă nici pen- 
tru Joi, nici pentru Vineri, nici 
pentru Sâmbătă și nici pentru 
Duminică. 

Eram încântat, constatână că 
— orice sar zice — scem ofi- 
cială a ajuns azi la deplina cu- 
cerire a oamenilor de teatru. 

Numai că, un minut mai târ- 
ziu, doumnele și domnii „bine“ 
luând bilete pentru Luni, au gă= 
sit cu cale să întrebe după ce le 


au cerut 


băgase în buzunar: 

— Dar, ce se joacă Luni seara, 
audue ?... 

Și să ne mai mire că alți; mai 
puțin „bine“ vin şi cer bilete 
pentru: „Doamna Chiriţa“ și 
„Domnul Carol ?.,.“, 


„DIVORȚURI”... 


Procesul acesta poate inter- 
veni an nefericire în multe căs- 
nicii. Dar nimeni nu sa gândit 
dece ar fi mevoie să se anunţe 
cu „tam-tam“, 





D-na Maria Magda e de aită 
părere, D-sa publică fotografii 
în gazete teatrale, menționând 
dedesubtul ior nu ur eveniment 
teatral pus în seama talentului 
său, ci doar un fapt care ar pri- 
vi numai pe soții Măruţă. 

De când a intervenit şi în via- 
ţa noastră teatrală, procedee de 
veclamă cari să ascundă lipsa 


de talent ?!.. 


AFIȘ... 


Teatrele sunt în preajma va- 
canței, 

Deci, din lipsa unui repertoriu 
care să acorde interesului public 
fixarea unui afiş, reținem ulti- 
mul sumar al revistei de tea- 
tru „Bis“, de sub conducerea 
d-nei Sandra Cocorescu, autoare 
dramatică, închinat  cântărețet 
Maria Cebotari, ca un omagiu 
adus prodigioasei sale activități. 


I M. LEHLIU 


20 MAI 


II a o a a n a a a n a Rat d PR A ONORA a d n E RP A a E CI ERA ORARE. 


nanăo Tembarlani ajunze să în- 
chege viziunta cu azţiunea. Rea- 
„itaiea se prezintă şi mai fericită 


noscut 

cu care am schimbat din cuno- 
ştintele noastre în materie de 
teatru, iscăleşte  întro revistă 
un îndreptar la problematica în- 





1943 


Dacă nu știați! 


N SCENOGRAFIA lui  Fer- 
diianto Yambe:lani — caspetele 
[oua Vana —— într ată Sa aut vu 
tuiă că in AUeVaaă ei luttuună, 
Caii în carul resrais al co- 
ovine ROastIe, 

Astiei, se :poate vorbi astăzi 
de ainmnărie unu: sti] scenateh= 
nic, elemeni sprelacular în tea- 
tru, câre trecut grin p.cturai se 
Doiarizează in consiructiv-Sm şi 
piasi:eutate — estuţe spee..ice ale 
scenei. 

buuulite ca utiime curente tea- 
trale, ele işi motivează însă an- 
corarea în spifitul ţeatruiui, toc- 
adi Pia Ai-dayă 10 osia ui 
cealitaţile imesiale aie podiumu= 
lui; nu sunt deci curente ci con- 
cluzii (nu strânse în forme de 
conceptii) — şi căre se grupează 
in Spaţiul Scenic, delia pre-text 
la pre-text, 


ke aceste coordcnate, Ferdi- 


ia acest om de teauu: Sceiog:a- 
tul se întâlnește în câmpul acti- 
vităţii lui, cu regisorul şi âcto- 
rul Famberlani. ( Se mai poate 
zâmbi oare cu Sceplicism la e- 
Runțul lui Gorcon Craig?) 
Cu wil MiOriuaut, dat fiind 
rostul îniţ ativei făcută de către 
Opera Odesa, înseriem câteva 
dintre realizările  scenogrâiului 
ANEI LZTI; Co Nua, Pia Dar 
volo, Andre  Chenier, Carmen, 
doa Carivs, Trav.ava — care he 
in Castello Storzesco, Milano, 
Verona, fie in turneele — sper- 
acole în aer liber:  Carro di 
Tesri, au însemna tot atâtea e- 
venimente artist ce, care mărtu- 
“iseau noua înţelegere a iehnicei 
eatrale între graniţele actului 
dramatic muzical sau proză, 


DB PE LÂNGĂ multe catedre 
'a Acudemia Regală din Artă 
dramatică sa înjiințat anul a- 
cesta şi catedra de compoziție 
dramatică, ceeace înseamnă un 
«nceput de conștiință în 
studiilor noastre teatrale, 

Nu ştim cine predă și cum se 
predă la această clasă de com- 
poziție dramatică. 

Enrico Fulchignoni, 
regisoY, 


rostul 


un tânăr 
pe care noi l-am cu 
mai acum câţiva ani și 


vățământu.ui teatral italian, și 
care din fericire ne priveşte în- 
deaproape.  (Injiinţarea catedrei 
de compoziție dramativă s'a în- 
tâmplat în acelaș timp la amân- 
două Conservatoarele — cel din 
Roma şi cel din București!) 
Întrebările esențiale care pot 
fi puse în uceastă disciplină 
— srrie prietenul 
rezumă la: 


nostru — se 


BD CE ESTE dramatic? 
Care 

tice ? 
Care sunt regu'e'e dramatice? 
Care e tehnica dramei ? 

CE ESTE dramatice? 
Care sunt situaţiile dramatice? 
Care sunt resulile dramatice? 
Care e tehnica dramei? 


sunt situațiile drama- 


LA LECTURA ultimei piese 
a lui Nicolai Ereinov: „Teatrul, 
războiul etern“, într'g scenă din 
primul act, am întâlnit aceste re- 
plici: 

„Fabricantul (glumind).—... Na. 
poleon a luat lecţii dela actorul 
Talma. 

„Fabricantul. — Cine? Bona. 
parte? Ce mai vroia să înveţe?... 

„Avocatul, — Maniera de a se 
impune ascullărilar, 

„Vocaiui,  —  Maniera de a 
ecmvingo. 

„Predicatorul. — De a fi su- 
gestiy.“ 

Iată cum în cinci repiici, E- 
Vre.nov, Ssubiinează concep-ul e- 
Senţă ai țea.rului pur. 

Desluiel, intrega piesă nu esta 
aliceva a.câl o ptedoar.e pentiu 
înjclegerea ounoscutuiui „Iheâ- 
tre pour si“. (Acţiunea se pe- 
trece intrun conservator de artă 
dramatică, din New-York), 


Bi „OSTROBOTNIETTI“, dra- 
ma puputară a scriitorului jin- 
lana. 2  Artituui Gârvi.uoma, se 
repeiă în regia a-lui lor Şahi- 
ghia. 

Pe prima filă a textului lito- 
grajiat, sub numele dramatur- 
gului finianaez : traducere de 
Dan Petraşincu. 


NM RESPECTÂND tradiţia, 
Naţ.ona.ul işi respectă cuvâniul: 
d. Soare Z. Soare va pune în 
scenă  Shakespeare-ui anului — 
„Nevestele vesele din Windsor“, 

Din distribuţie fac parte d. R. 
Buljinski în Sir John Faisia'f, 
d. Finteşteanu în Sir Hugh E- 
vans, d-na Nataşa Alexanaru, d. 
C. Antoniu. 


BI ION ANESTIN, Ion Sabhi- 
ghian, Mircea Ștefănescu au în- 
chiriat sala „Colorado“. 

Proieclul e pe linia uhuj ţea- 
tru gen „Pasărea albas'ră“ — 
sustine gq. Anestin, 

Proicciul e pe linia unui Bam- 
merspiele — susține d.  Șahi- 
ghian. 

D. Mircea Ştefănescu... tace! 

Dorința poas:ră: să fim serioşi! 
Un singur om să hotărască! 





3 


ame 20 MAI 


1943 








NOTE ROMÂNEŞTI 


D. CIFARELIAI 


serie Al. Dima în cuvântul in- 
troduciiv ia „Giovanni  Pascoli, 
Poezii traduse de Giuseppe Ci- 
farelii“ (Sibiu 1943) — e mâi îna- 
inte de toate un trăducăior fidel 
al țextului şi formei sale şi nu 
un inte-pretator, comentator în 
versuri sau creator de corespou- 
denţe de cele mai multe ori iră- 
dătoare, Cetitorulni i se prezintă 
deci un Pascol; autentic în vest- 
mânţ analog originalului, şi nu 
desvoltări sau broderii proprii 
pe teme patcoliene, Această con- 
cepție își are fireşte fatalele ei 
neajunsuri, dar e mai corectă şi 
mai onestă cu poetul pe care-l 
transpune înta'o altă limbă. Stră- 
dania d-lui Oifareili a izbutit 
insă în genere să transpună sta- 
rea, de suflet, atmosfera și combi- 
naţiile formale cele mai dificile 
ale lui Pasco!i adaosând astfel la 
traducerile sale din Leopardi și 
Carduecci -o nouă și distinsă con- 
tribuţie la cunoaşțerea liricii ita- 
liene moderne în România“. 

Lămuririle d-lui Al. Dima, în- 
temeiate şi valoroase au, totuşi, 
0 altă explicaţie: Giuseppe Cifa- 
relli e, înainte de toate, poet și 
a50; traducător. 


REEDITAREA LUI AL. O0DO- 
BESCU 


nu ne poate decât bucura. Scrisul 
acestui mare stilist român este 
odi:hnitor ca o plimbare pe sub 
iin'știte cetini și atrăgător ca un 
pare împodobit cu plane rare. 
plăcute ochiului şi prietene min- 
ţii. Editura „Universul“ publi- 
când, (în colecţia Operele Scrii- 
torilor Români). o ediţie comen- 
tată a prozei lui Al. Odobescu, 
face un serviciu real nu numai 
zeloșilor cetitori liceeni, ci gi tu- 
turor arelora cari, aducându-și 
aminte de farmBiul Pseuda-Ky- 
negheticos-ului: sau el Doamnei 
Chiajna, căutau prin librării e- 
cezte orie fără însă a le mai pu- 
tea găsi. Studiu! introductiv şi 
comentariile d-lui asistent uni- 
versitar N. Mihăiescu sunţ deo- 
sebit de bine venite. 


LA ODESA 


există o editură, „Ţara Buzu- 
vi” și o tipografie, „Graiul Ro- 
mânesc”, 

Deiu această Țară a Bugului si 
acela acest Grai Românesc d. Ho- 
rațiu Ionescu, autorul cărților 
„Vuet profetic” și „Suflet Ruinat” 
(apărut la Ed. Soc. Scriitorilor 
Basarabeni”) ne trimite a treia 
culegere de versuri: „Geniul Sin- 
gurătății”, patrusprezece poeme 
dintre cari cităm, pentru semni- 
ficația lui, acest Hrisov: 

In ropote repezi pe 7oibi ca smeii 
strivind sub copită de flăcări 


dușmanii, 

Eu, Duca Hatmanul, am scris peste 
veacuri 

pe lespezi de altare hrisov şi pi- 
sanii. 

Și vornicii'n scuturi și'n haine de 
fier, 

cu ochii de vultur, păşșind spre 
lumină, 

puind ca un trăsnet din săbii de 
fulger, 


. 


prin stepele 'ntinse cu duh de 


ruină, 
spre "'nalta cetate din vijor şi 
i plâns 

ca stânca sub steaua ce'n mări a 
„căzut, 

pornind în cohorte de-arhanghel 


ca magii, 

lovi firmamentul imensului mut... 

Ș'au scris peste veacuri cu slove 
de sânge 
cum scrie în ceruri luceafărul 
sfânt, 

pe-a Rugului apă ca roua Dom- 
niței, 

istorii născul!c din viforul crunt... 

La Bug, Nemirovo, Eu Duca Hat- 
manul, 

pe'mnalta ce:r'e cu vârțul ui suure, 

am scris pcriru neamul de azi și 
de mâne 

izbânda M.'dovei lui Ștefan cel 
Mare”. 


AM CE„IT „MIRACOLUL“ 


romanul ajuns la ediția a doua 
al d-lui Dan Petraşincu. E o 
carte care-l cinstește pe autor şi 
cartea credem, cea mai repre- 
zentativă pentru . netăgăduitul 
d-sale talent. 


NOI CONTRIBUŢII 


ia cunoaşterea vieţii lu; Visarion 
Roman (corespondența sa cu 
Gheorghe Barițiu şi Iosit Hodoș“, 
cartea pe care d. Vasile Netea 
a puibiicat-o, anul tre:ut la Si- 
biu (Edit. „Reviste: Eiconomice“), 
ne întărește în ccnvingerea că d. 
Vasile Netea e chemat ca nimeni 
altul să destetenească  ogoarele 
date uitării ale trecutului nostru 
apropiat. 


SERIA DE ARTICOLE 


pe care d. prof. univ. îng. Cris- 
tea Niculescu a început să le pu- 
blice în Revista Fundațiilor Re- 
gale ar trebri urmărită nu. nu- 
mai de ingineri. Articolele d-lui 
profesor Cristea Niculescu vin cu 
idei şi, mai ales, realități de cari 
ar trebui să țină socoteaă toţi cei 
activi în vreunul din sectoarele 
muncii pe teren. Această muncă 
pe teren nu trebuie să fie numai 
decât munca inginerului, a medi- 
cului, a tehnicianului în general, 
ci şi a gânditorului, literatului şi 
artistului. Iată, se va spune, s'a 
găsit un profesor şi inginer dela 
care au ce învăța şi cei pe cari 
nu-i examinează d-sa, Lăsând 
deoparte orice altă interpretare, 
luerurile stau așa, iară d. profe- 
ger Niculescu se dovedeiite a î 


um de tot original filosof al nos- 
tru, — un filosof ferit pe deasu- 
pra de boala vorbăriilor fără rost 
şi sens. 


NE-AU INTERESAT 


în modă deosebit cele scrise de 
C. Ş. Făgeţel despre Revista „Ra- 
muri (cum a început, cum sa 
desvoltat şi ce-a putut să dea 
cemturii gi literaturii românești) 
tvezi Ramuri, Aprilie—Mai 1943). 
Astfei de „bilenţuri“ sumt mai 
convingătcare decât toate pagi- 
nile de omagiu ce s'ar putea scrie 
la adresa unei reviste aproape 
semi-seculare. Din „istoricul“ 
d-iui C. Ş. Făgeţel învie date şi 
ame de cari numai prea puțini 
mâi au ştire în zbueiumatul no- 
stru timp de c'udată schimbare 
a zodiilor. 


MERIDIAN 


O altă publicaţie craioveană ne 
surprinde deadreptul cu variavul 
şi atât de seleotul material pe 
care-l tipărește caiet de caiet. 
Numai cele scrise despre Brân- 
cuş (de d-nii Paire Pandrea şi 
Palec!og), numai contribuţiile 
unor Velentin Georgescu, Vir- 





Bil Yerunca, Mihnea Gheorghiu, 
Gheoghe Dinu, Ștefan Baciu, Ion 
Th. lea Teodor Scanlat Dimi- 
trie Iamandi şi numai Siudiile 
d-lor Marce] Saraș și Ion Schin- 
tee valorează cât nu pot valară 
zecile de pagini literare ce nu-şi 
pot sublima nici năucul narcisism 
cu care se îmbată, 


VORBIND DE 


pagini literare nu ne-am referit 
ia revista cu acest nume pe care 
o publică, la Turda, d. Teodor 
Murășanu. Numărul pe Mai al 
Paginilor Literare se remarcă, în 
primul rând prin finuta-i de so- 
bră intetectualitate. Reţinem con- 
tribuţiile d-lor: Ion Miclea (Ști- 
ința modernă și țomismul şi Mir- 
cea Bogdan, (Avram Iancu în 
drama lui Lucian Blaga). 


„SUPERFICIALITATEA 


sa caracterizat totdeauna prin 
emfază. Spiritul simplist caută 
să-şi  astupe prăpastia dintre 
viața sa de exibiție şi profunzi- 
mea realității cu o infinită gamă 
de jeonglerii care să ia ochiul sau 
mintea celui ce o urmărește cți- 
tic şi astfel să simuleze omoge- 
nitatea, nivelul comun între sine 
și mediul ambiant: Cine nu face 
altceva, face eseu. Genul eseuiui 
caracterizează fenomenele inferi- 
oare ale culturii iar reprezentan- 
țiă lui sunt cam la epoca temene- 
lelor înaintea rudelor bogate. Și 
pentru că acest gen inferior de 
creație caută să prindă rădăcini 
în grădina cultivatorilor de iînte- 
lect și opiniune, rândurile de față 
vor să fie un semnal, un strigăt 
către toţi cei ce plivesc cu critica 
lor oborul nostru de metaforă și 
gând înaripat. Nu e obligat să 
„csseze”. Dacă ai ceva în cap spu- 
ne-ți mai întâi în gând. Dacă vrei 
totuşi să ai audilori, du-te între 
vâlcele ca pe vremuri colegul De- 
mostene; strigă cu pietricele sub 
limbă toate sublimele-ți păreri, 
ascultă ecoul şi dacă n'ai nimic 
să-i obiectezi, scrie”. Și aşa mai 
departe. D. Gh. Noveanu îscălind, 
în „Bucovina Literară” (9 Mai 
1943) eseul(!) de pe pagina întâia 
„Simulare și dibuieli sau tema- 
tica eseisticei moderne"), —— eseu 
din care am citat fragmentele de 
mai sus i-a dat gata pe toți ese- 
îştii lumii dela Montaigne și până 
la Jose Ortega y Gasset. 

D-le Gh. Noveanu, ce ar ji să 
ne scriţi şi un eseu despre barbă, 
— mu de alta, dar aşa, ca ches- 
tie ?! 


DIN ACELAŞ 


număr a] Bucovinei Literare a- 
făm că la Cernăuţi sa înființat 
„Cercul Bucov'nej  Literare', — 
„pentru a da mişcării literare ro- 
mâneşti din Bucovina un sens 
mai adânc și mai aprop-at de ma- 
rile trăiri lirice, o unitate de zi- 
dire şi de orientare ma: sigură 
în penspectivele creaţiei artistice 
și o participare mai YWargă la tâl- 
cuirea probiemelor spirituale în 
genere", ! 


ZILELE ACESTEA 


a apărut în editura „Publicomn” 
un nou roman al d-lui Mircea 
Streinul, intitulut „Soarele răsa- 
re noaptea“. Prezentată în con- 
diții tehnice sau, cartea aceasta 
e o biruință nu numai a auto- 
rului, ci şi a editurii. Dealtfel, în 
curând aceeași editură va lansa 
o serie de cărţi, 'care vor fi tot 
atâtea surprize, Prima dintre ele 
va fi romanul „Homer“, al apra- 
ciatului romancier N. Ottescu 
Dar despre editura „Publicom' 
vom scrie încă — şi mai pe larg, 
nu peste multă vreme... 


V. JELERU 











UNIVERSUL LITERAR 


Cale ce mergi spre adevăr 


Voi scrie pe stindardele mele, pace. 

Spiritelor ce cuvântă în întuneric, pace. 

Pașilor rătăciţi în adâncimi, pace. 

Pentru buna noastră viață ce ne duce la moarte, 
Pentru cei ce plâng așteptând dimineața, 


(Frunți binecuvîntate cu lacrimi) 


Umbrim pu:berea cu îndoeliie noastre, 


Trestii umilite ale vântului, 
Crezând în mântuirea din noi, 


In arătările îngerului şi cununile veșnice, 


Cale ce mergi spre adevăr, mândrie 
A cerului, primeşte-ne până la Emaus, 


Iată colbul pe picioarele ostenite, 
E încă lumină şi aur şi minunea 


Ne tulgeră faţa. Ucenicii Te 'ntreabă: 

— Doamne, ești încă auroră și viaţă, 

Carne a îndurării sau stinsă stihie 

A frunților îngrijate, fâlfâind în noaptea din noi? 


Eşti chip şi glas, arătând veselia 


Sau durere ce ne legeni peste durerile Tale ? 


Iată ne-ai lăsat pâinea, lumina și pulberea 


Azimă caidă şi îndiere a grâului, 


Cale ce mergi spre adevăr 


Când te vei întoarce din Ceruri ? 
TULIAN VESPER 


Nopțile noastre, imense, albastre 
Ne-au venit, prin ferestre, în glastre 
Și-au rămas, prinize noi, printre spini, 
Cum rămân neștiute viori în lumini. 


Nopțile noastre, imense, albastre 


Au prins rădăcină în glastre 


Şi-au rămas, să aștepte cu nai, până mâine, 
Uscate ca iloarea de grâu dinir'o pâine... 


Peste apele visului, cine 


Aruncă un pod de suspine? 


Iubito. întinde-le mâna 
Să treacă şi ele şi luna... 


MATEI ALEXANDRESCU 


Spirit vatafi 


Viaţă închin 
Omului Om, 
Alb ca un crin, 
Bun ca un pom. 


Gândul înnalt 
Freamătă'n crâng. 
Marelui salt, 
Pâine, mă frâng. 


Dărui oricui 
Zare se vrea, 
Chiot tehui — 
Inima mea. 


Care Alah ? 


Ce Luminar? 


Spirit Valah 
Fără hotar, 


Noului vis 
Sufiet sfărâm. 
Cântec deschis 
Altui tărâm. 


Scrâşnaţ scit 
Seapără'n veae ? 
Uite'm zenit 
Cuşmă de dac! 


Dârji cruciați 
In aurori — 
Numai Carpaţi 
Biruitori. 


LEONIDA SECREŢEANU 


SJliniatură 





Pt 





NOTE 


CE INSEAMNĂ SĂ FII POET? 


Punând această întrebare în 
număru trecut al reviste: şi ivin- 
du-se câteva nedumeriri, ţinem 
să ne ducem la capăt considera” 
ţiile. 

N> raportăm la acelaș mare 
poet ai imnuiui Patmos. 

Hălderiin are un poem întitu- 
lat „Dichterberuf”. Cuvântul nu 
poate fi tradus pur și simplu 
prin Chemarea sau Profesiunea 
sau Menirea poziului Dichterbe- 
ruf în înțelesul :ui Hâlderlin e şi 
una şi alta şi a treia şi toate trei 
laolaltă. Poemul Dichtarberuf are 
două versiuni. Prima de numai 
două ştrofe, a doua de şasespre- 
zace, 

„Malurile Gangelui au auzil 
triumful zeuiui bucuriei, când, 
atoate cuceritor, veni, dela In- 
dus, tânăru: Bachus trezind din 
somn, cu vinul sfânt, popoarale 
O, treziţi-le, poeţi !, treziţi-le dn 
aţ.pire pe ele care mai dorm A- 
cum. daţi-ne legile, daţi-ne via- 
ță, biruiţi, eroilor! Numai voi 
aveţi dreptu: biruinţei, ca Ba- 
chus”. Acestea sunt sirofele ver- 
siunii dintâi a poemului, Varsiu- 
nea a doua păstrează neschimba.- 
tă strofa întâia și modifică ast- 
fe: pe a doua: „Și tu, înger ai 
zilei, nu le trezești pe ele care 
mai dorm şi acuma? Dă-ne le- 
glie, dă-ne viaţă, învinge maie- 
stre, căci numai tu ai, asemeni 
lu: Bachus, dreptul izbânz i”. Ur- 
mează, în restu. de patruspre- 
zece strofe, desvoltarea ideii cu 
prinse până aici. Textul hăderli- 
nian este extrem 2 qifici:, — in- 
traductibil  deadreptul ca gra- 
dare, nuanțare şi complicare a ce- 
lor spuse, Incercarea de tăimăci- 
re pe care ne încumetăm s'o în- 
fățișăm cetitorului român nu su- 
gerează nici pe sfert frumu- 
seţile și adevărurile cuprinse în 
otiginal: „Nu precum este, de 
aitfel, de datoria şi grija omului 
în casă şi sub cerul deschis când 
bărbatul, mai nobil decât să:bă- 
tăciunea, se apără și se hrănc- 
știe! Căci de altceva-i vorba, (Je 
ceeace) este încredinţat spre gri- 
jă şi slujbă poeţilor! Suvremuul, 
el e (acea) căruia îi suntem me- 
niţi pentru câ, puruii din nou 
cântat, să-l audă mai de aproape 

ieptu! împrietenit (cu el). „Ne 
oprira aici, 

După Holderlin, men'rea poe- 
tului este să-l slujească, pria 
cântec, pe sup'emul părinte al 
lumilor, Iată țelul. După  H5l- 
derlin însă cântecul e „sfinţenie” 
şi „drept dumnezeesc al sufletu- 
îmi». Iată calea către ţel şi dată 
adevărul. 

A fi poet nu înseamnă numai 
decât a fi convins că eşti poet 
sau a-ți scrie stihurile din orice 
pornire lăuntrică, din ambițe, 
din camriciu, din spirit de imita- 
ție, din neputința de a depăşi a- 
cel dimat psihic puberil în ctt- 
prinsul căruia suntem cu toţii 
ceeace numai unii pretind a avea 
dreptul să fie, „A fi poet” poate 
insemna și altceva decât sno- 








bism, goană după micile „mat! 
avânturi” sau marile „mici cu- 
csriri”, altceva decât febrilă în- 
irecere cu versul care nui vina 
de nicăieri, nu merge nicăieri, ni: 
mărturisește nimic şi nu tăinuie- 
şte nimic, — nu ieagă şi nu des- 
leagă nimic. 

A fi poet nu înseamnă înctun- 
tare și tic, nici zâmbet de suve- 
rioritate sau totală rea voinţă și 
încăpățânat refuz de a încerca 
măcar odată şi cu întreaga lepă- 
dare qe sine, bucuriile neprihă- 
nite pe care ţi le dă numai clipa 
de slujbă a divinității dintru su- 
letul tău, clipa de s.ujbă a var- 
su-ui căci, la rându-i, acest vezs 
e slujire şi plinire în acelaş 
timy: sujite a divinității supre- 
me și plihire a propriului tău 
destin, 

Câţi însă suntem poeţi în în- 


a i 


a ; 


țeiesul acesta? Dară câţi n: 
scriem, de-a-surda și de-a-oai- 
ba, versuri la pură întâmpla”. 
mirându-ne apoi, că suni, totuş,, 
inteligibie, la tel cum sa mira! 
biblicul Balaam când a început 
să-i cuvânteze măgarul ! 

lată aece am poposit lângă 
profundeie fântâni ale lui HOl- 
derlin. ă 


* 


Numărul pe Aprilie crt. ai Te- 
vistei EUROPAISCHE LITERA- 
TUR e închinat, în întregime, 
popoarelor sud-est europene. 
Colaborează Bruno Brehm (Fru- 
bling im Osten), J. C. Hronsky- 
Bratistava (Die Tomciks), S. Mel- 
chinger (Der Ungar Zsigmonii 
Moricz), G. Grabenhorst (Reise 
nach Kroatien) și M. Raschke 
(Ziviegesprăch im Osten). 

România şi Bulgaria sunt re- 
prezentate prin traduceri în 
nemțeşte din Octavian Goga (La 
noi; și Eminescu (Noapte bună) 
şi T. Trojanofi (Schwertbeschuwă- 
rung, Tod auf den Geţiiden). 


TRAJAN CHELARIU 





SUB TITLUL DE „ARTA 
POPULARĂ ROMÂNEASCA“, 


publică în L:llustrazione laliana 
(14 Februarie a. c.) un mic dar 
interesant articol Vincenzo Co- 
stantiui, iMpirat ae mostra de 
Artă Populară românească dela 
Veneția; sunt intereulate în cu- 
prinsul articolului și numeroase 
reproduceri, reprezentând dije- 
vite costume, tipuri de locuințe 
şi ceramică. 

Fără a fi pătruns pe de-a'n- 
tregul spiritul artei populare ro- 
mânești — lucru aproape împo- 
sibil pentru un străin — Vicenzo 
Costantini înțelege și apreciază 
frumuseți care . scapă în mod 
obișnuit vizitatorilor expozițiilor 
de artă populară străină. 

%* 

Intoarcerea din Brazilia a lui 
Giuseppe Ungaretţi, pe care o 
anunțasem în cursul unor tre- 
cute note odată cu numirea sa 
ca profesor la Uniwersitatea din 
Roma, i-a adus şi titlul de „Ac- 
cademico d'Italia“, în locul ră- 
mas vacant prim moartea lui 
Paolo Emilio Pavolini. 

X 

„La Reale Commissione  Vin= 
diana“ de sub preșidenția lui 
Giovanni Gentile a dat ia iveală 
recent Codicele B şi desenele 
geografice, din manuscrisele lui 
Leonardo ăa Vinci. 

Se știe că, sub auspiciile ace. 
leiași Comisii au apărut:  Codi- 
cele Arundel 263, Foile care lip- 
seau din Codicele Arundei pri- 
vitoare la sborul păsărilor, esmci 
fascicole de  descne, codicee 
Foerster şi Codicele A. 








Cronica plastică 








SALONUL OFICIAL 


Este cert că zici un tablou la „Salonul 
Oficial” nu e indiferent. Prea puţine 
Sunt l:psite de interes. Iri genere s'au pri- 
mit lucrările de merit, fic că sunţ mici 
sau mari. Numărul femeilor care pictea- 
ză e mereu în creștere, de acana fără să 
fim părtinitori, vom semnala multe nume 
femen:ne, între care, câteva se ridică cu 
putere deasupra celorlalte, 

Dar între toate, străluceşte, pr'n tăria 
de creație și neasemuit har, o artistă. 
Prin materialul! aies, (fermecător el în- 
suși) a îmbogăţit arta românească, ser- 
vindu-se cea dintâi de mozaic. Cu aceste 
pietricele, adevărate nostemate, și prin a- 
ceasta cu atât mai greu de mânuir, pen- 
tru că înșelătoare, NORA STERIADI, a 
zămislit cu fantezie, cu frumos și cu un 
simţ prim-tiv admirabil înrudit direct cu 
icoanele şi covoarele noastre dela ţară, 
adevărate fresce în mozaic. Lucrări de 
suflu întins, așa cum o cere aceasţă mo- 
numentală artă. Lucrări pe care străină- 
tatea, în frunte cu cele două magnifice 
surori artstice Franţa şi Italia, le-a îm- 
brățişat și preamărit, mult mai mult de- 
cât noi Românii, mai totdeauna preocu- 
paţi ce meschine intrigi. invidii şi gelozii 
personale,  adaverind astfel proverbul 
bine cunoscut francez, „Nimeni nu este 
profet în țara sa!” 


Infernul înfățișat la „Salonul Oficial” 
este o adevărată minune. Bine înteles, îl 
poţi privi mai ales în zi cu soare. Credem 
că se impune întru totul, compoziție, cu- 
lori, idee, rcalizare. Nora Sterian: l-a 
ereiat după versuri compuse de d-sa. Hu- 
morul cae se desprinde din acest Belze- 
but cocoțat deasupra flăcărilor, cum şi 
grupele adunate în mănunchi, ale păcăto- 
şilor goi, ca în vechile noastre fresce de 
biserici, este într'adevăr inenarabil. Ca- 
litatea de grotesc nu poate fi găsită decât 
în prințul  humoruiui românesc — fie 
chiar de domeniul literar — ION LUCA 
CARAGIALE. 


NORA STERIADI este o autodidactă, 


care a avut îericita idee de a întrebuința 
pentru a se exprima, mozaicul, găsind în- 
trânsul cel mai adecvat material pentru 
canalizarea izvorului nesecat al talentului 
său decorativ.  Ulcelele sale, broderie 
sale, sun primele gi exprimări. In pavi- 
Mionul de Marsan la LUVRU, la Paris 
(deci primul artist plastic român, intrat 
în citadela artelor) şi în muzeui manufac- 
turăi „Săvres”, vestită în lumea întreagă, 
lucrările NOREI STERIADI au fost pri- 
mite și aşezate la loc de onoare. 

Pentru noi e o fală, suntem cu adevă- 
rat mândri de ea. De curând, ne-a fost 
dat să vedem un portret în mozaic al 
doamnei BILIANU. Dramat'smul, sobrie- 
tatea „măreția care se desprindeau dia 
aceste pietricele puse laoialtă cu ştiin- 
ță şi economie de mijloace, ne-au atătat 
o coardă acuă a NOREJ STERIADI o 


i 


MERICA RÂMNICEANU 


coardă care o pune pe treapta marilor mo- 
zaiști bizantini din Italia, alături de care 
lacul său este cel ma. potiivit, 

NORA STERIADI regretă că domniei- 
sale nu i sar da comenzile cuvenite, pe 
care le-ar merita înfăptu.rile sale; noi nu 
numai că regretăm, ci ne doare acest fapt; 
totuşi îi găsim o explicaţie, 

Adevăratul artist va trăi în toate tim- 
purile și în toate ţăile, quasi necunos- 
cut, pentru că cu cât va fi arta sa mai 
înaltă, cu atât cei din jurul său o vor 
înțelege mai puţin. 

Avem de ales cu cei care fac din artă 
paraie multe și nu vor rămâne și acei ne- 
dreptățiţi cărora le este posteritatea pro- 
misă. 

Ne reintoarcem la expozantele salo- 
nuiui, relevânăd numele ELENEI 1. 
VIANU cu o fetiţă în roșu și un tablou 
intitulat „Grădini”, Această pictoră arată 
frumoase calităţi, așteptând să fie adân- 
cite. Infiuenţa lui BONNARD este vădită 
în „Grădini” şi nu ne supără, atât timp 
cât va servi numai pentru creiarea perso- 
nalităţi pe care o gh:cim de preţ. Semna- 
lăm ser:oasa şi delicata viziune a NU- 
TZIEI ACONTZ. al cărui peisaj par'că-i 
înrudit cit ale lui I. H. CATARGI. Este 
plin de farmec apoi Ariechinul, desigur 
dansatorul Trixy Chechais, pictat de 





Natură mosrtă ca vioară 


WANDA SACHELARIE în spirit GHEOR- 
GHE PĂTRAȘCU, precum și frumoasa 
natură moartă a MARIANEI PATRAȘ- 
CU. O plăcută surpriză ne-a prilejuit 
d-na TACIAN BALUDIMA cu tabloul de 
iarnă al său, în care vedem precizaţe bu- 
nele intenţii „pe care le are. Cu al ELENEI 
VANU relevăm pentru prima oară înţâl- 
nit, numele ELENEI DIMITRIU, al cărei 
peisaj viguros și cu proaspete culori pic- 
tat, nea atras atenţia. De remarcat este 
şi JENIȚA GHIGA, cu două peisaje. A- 
ceastă dăruită colegă ne-ar putea da ex- 
celente lucrări, dacă ar voi să-și piarâă 
ceva mai mult timp cu p<tura, organi- 
zându-și mijloacele de exprimare cu mai 
multă asprime, punând frâu unei prea 
bogate inspirații. Semnalăm și micul, dar 
bine clădtul interior al  LUCREŢIEI 
MIHAIL-SILION, pictat într'o lumină 
verzie bine văzută, intimă și delicată. Na- 
tura moartă de mari dimensiuni a OTI- 
LIEI NICHIFOR-GRIGORESCU cu toate 
calitățile sale de pastă şi de culori, ne-a 
mulțumit mai puțin ca aceea din anul 
trecut, întrucât vedem accentuată o anu- 
mită nehotărîre, o gamă ptea sumbră, 
fără diferențieri. 

Noi .preţuim mult ped-na NICHIFOR; 
de ce se oprește numai la veșnicele naturi 
moaite, dece nu caută un subiect nou, 
care- i-ar împrospăta viziunea? Nu ne în- 
doim că frumoasa, luminoasa şi fin colo- 
rata Mamngalie ar aduce-o la acel punct 
de reușită pa care i-l dorim. Acolo dom- 
nia sa îşi caută actualmente subiectele. 

Ca încheere vom vorbi de MERICA 
RÂMNICEANU şi de RODICA MANIU. 
NORA STERIADI şi MERICA RÂMN)- 
CEANU sunt astăzi amândouă, în posesia 
meșteșugului lor, ceeace se întâlneşte rar 
la alte concetăţene plastice și uneia și al- 
teia li sar cuveni :mănunţite studii. 

MERICA RÂMNICEANU este astăzi 
după cât am stud'at şi văzut singura ex- 
ponentă şi perfect cunoscătoare a tehni- 
cei numită „frescă”, adică pictarea cu cu- 
lori de apă (praf cdlorat mestecat cu pă) 
PE PERETE UD. Orice altă tehnică, cu a- 
ceeaşi demumire, pe cât ne-a fost dat 
să vedem până acum nu corespunde cu 
ceeace se numeşte frescă. Se ştie că teh- 
nica frescei este cea mai solidă exprimare 
plastică. Cele 3 lucrări înfăţişate la salon, 
nu dau decât o imperfectă idee a posibi- 
lităţilor MERICAI RÂMNICEANU, care 
este o desenatoare și o cunoscătoare a 
„stilului” și a compoziţiei, dârză şi adân- 
că. Preferăm fruct'era cu cele 3 pare pe 
masă; mirându-ne că nu acest tablou, a 
fost ales de juriu. Subiectele religioase 
sunt coarda potrivită a D-NEI RÂMNI- 
CEANU a cărui viaţă interioară se expri- 
mă în ele cu toată puterea şi ardoarea sa. 

In lubeniţa pictată de RODICA MANIU 
găsim acea sintetizare si prospeţime rece, 
la care tinde domnia-sa dela un timp o 
prospețime care pare o descărnare din 
cele. pământeşti, odihnitoare şi calmă pen- 
tru ochii noştri obosiţi. 

Incepând cu NORA STERIADI și în- 
cheind cu MERICA RÂMNICEANU şi 
RODICA MANIU, am arătat cele 2 perso- 
nalități  femenine dominante ale salo- 
nului. 


LUCIA DEM, BALACESCU 


Codicele  Arundel  curinue 
notările  rejeritoare la fizică şi 
matematică, cele tre miti co- 
dice Foerster sar putea numi 
„mic tratat asupra transiorinii- 
rilor corpurilor solide“. Pe deu- 
supra, mai sunt și însemnări 
pentru celebra „Cină”, iar în 
Codiceie A sunt strânse siudi 
de mecanică şi de fizică. 

Ceie cine: fascicol de dese, 
publicate de Adolfo Ventini, 
sunt de o importanţi “orârşi: 
toare pentru cei ce se ocupă în 
de aproape de oprra plastică u 
dui Leonardo da Vinci. 

In Codicele B sunt publicate 
manuscrisele refer.toare la cun- 
sirucția „mașinilor 12 război” 
pe care Leonardo da Vinci voia 
să le pună la punrt penru pro= 
tectorul său Ludovic  Maurul. 
Unul dintre cele mai chinuitoa. 
re visuri ale acestui „vrăjitor — 
cum” era considerat de  muulţi 
profani și mai ales de cloriti — 
era descoperirea „masinii  sbu- . 
vătoare“, a elicopterului: mume- 
roasele desent și calcule rămase 
arată că Leonardo anticipase cu 
mult invențiile secolului trecul, 

* 

Opera, şi viaţa lui Vittorio Al- 
fieri, acest motor al redeșteptă= 
rii naționale italiene, continuă 
să preocupe pe contemporanii 
noştri peninsulari, 

„Centrul național de studii al- 
fieriene“ („Centro nazionale di 
studi Alfieriani') dela Asti — l0- 
cul natal ai poetului — a tipărit 
de curând cel dintâi volum de 
„Anuali  Alfieriani“: cuprinde 
studii asupra poetului, în spe- 
cial închinate lui de către străini. 

Nici persoanele care au jucat 
un rol în viața scriitorului sau 
discipolii săi literari nu vor fi 
uitaţi: Carlo Pellegrine  pregă= 
teşte un volum asupra. Contesei 
d' Albany, prietena și îmspiratoa- 
rea de o viață întreugă a lui 
Alfieri. 

* 

Se împlinește aproape un an 
— 21 Noembrie — de când a mu- 
rit Luigi Antonelli, autorul atâ- 
lor comedii numite „arotașii“, 
începând cu acea compoziție ti- 
ronică și fantastică „Uomo che 
încontro“ (omul care-și trăește 
viața comitând 0 seamă de e- 
rori, socotite de e! lucruri esen= 
țiale pentru propria-i existenţă, 
şi care, printro nemaipomenită 
aventură ajunge  întro insulă 
vrăjilă unde se întâlneşte cu el 
însuși, cu el cel cu douăzeci de 
ani mai înainte și-și dă seama 
de înutilitățile făcute în viaţă 
şi de imposibilitatea de-a le 
repara). Luigi Antonelli a fost 
avangardistul formei de teatru 
care va aduce faima lui Chia- 
velli şi-a lui Cabacchioli, 

* 

Revista „La Rinascitat — con» 
dusă de Giovanni Papini, din 
Noembrie a anului trecut, cu- 
prinde foarte interesante artico= 
le printre care notăm siudiul lut 
Eugenio Gario asupra ,„„Cores= 
pondenje: lui Giovanni Pico 
della Mirandola“: o îzbutită în- 
cercare de-a ordona și daia e- 
pistolele omului care știa tot ce 
se putea ști pe vremea lui, epis- 
tole care au fost tipărite până 
coum în numeroase ediţii, re 
producând și unele complet îne- 
dite, 

Scrisorile Imi Pico della Mi- 
randola, afară de cele prea cu- 
noscute filosoțice, sunt preţioa- 
se pentru informațiile  autobio- 
grafice, dar şi pentru cele privi- 
toare la contimporani, şi la mo- 
ravurile vremii:  relațiie lui 
multiple şi faima de care se bu- 
cura l-au ajutat să ne transmită 
lucruri care ar fi rămas altfel 
complet necunoscute urmașilor. 

In cuprinsul aceluiași număr, 
Alc'de Gard: face o curivasă în- 
terpretare științifică a frescei iui 
Domenico d: Bartolo, „„Liassis- 
tenza e“ cura degli infeami“, 
trăgând ingenioase coneluzii aa 
supra modului cum se înyrijeau 
bolnavii pe la 1400, 

Giovanni Payni face o  judi- 
cioasă recenzie cărții lui Rober- 
to Ridolii, Opuscoli di Sioria 
lettcraria e di Gendizione (Sa- 
vonarola — Machiavelli — Guto- 
ciardini—Gianotti). arătând ma- 
rile merite gar și scăderile căr= 
fii tânărulu autor. . 

CONSTANŢA TUDOA 





E, A 











UNIVERSUL LITERAR 








torul STEFAN DIMITRESC 


Cu prilejul celei de a zecea aniversări a morții sale 





Peisaj 


Straniu destin a regizat sfârșitul vieții 
lui Ștefan Dimitrescu: moartea i-a venit 
pictorului prin. pulna mânii drepte, pe unde 
i se strecuraseră în inimă toate marile bucu- 
rii ale muncii artistice, o viaţă întreagă. Iz- 
bind în meşter când i-a fost să-l doboare, 
soarta a vroit parcă să-și justifice sancțiu- 
nea, arătând răspicat tuturora, că vinovăția 
artistului, de-a fi năzuit să imite, pictând, 
opera lui Dumnezeu, trebuie ispășită prin 
pedepsirea, întâi şi 'ntâi, a uneltei care-a 
prilejuit păcatul. Asupra dreptei lui Ștefan 
Dimitrescu, sa abătut exact acum 10 ani, 
urgia care, câteva decenii înainte, căzuse 
peste amândouă mânile marelui Luchian. 
Dar pe când nefericitul poet al corolelor 
limpede luminouse, Luchian, a supravieţuit 
mcrții mâiilor sale, Ștefan Dimitrescu s'a 
prăbuşit, fulgerat parcă în însuși principiul 
existeatii bi, Intepătura qnci aschii de lemn 
a fost deajuns ca să aducă aminte mânii ce 
cutezase  transțigururi, că iransfigurările 
nu-s permise uneltelor de lut cmenesc. 

La 7 Mai 1933, Ștefan Dimitrescu s'a înfă- 
șurai în ultima lui pânză: giulgiul. 


O VIAȚA DE SBUCIUM 


N'avem nici un motiv să credem că în cei 
41 de ani trăiţi, va fi avut, afară de pictură, 
prea multe bucurii. Povestea vieții lui, aşa 
schematică, exterioară, cum poate fi redată 
în câteva bieie cuvinte — şi ce nencăpă- 
toare-s cuvintele, chiar pentru lucruri mai 
simple decât o viaţă! — ne lasă să ghicim 
tocmai contrariul. 

Ortfan dir anul nașterii (1986), Ştefan Di- 
mitrescu a avut copilăria și adolescenţa băie- 
ților lipsiti de sprijinul patern. Prezența pe 
lângă rama sa, a bătrânului bunic orb, — 
în infimmnitatea căruia unora li s'a putut pă- 
rea că află un antecedent hereditar. al în- 
drumării sale spre una din artele vizualită- 
ţii, dar şi al răului de cgre pictorul a suferit 
— nu i-a putut, desigur, oferi niciun senti- 
ment de protecţie virilă. Cel mult dacă, ală- 
tari de orb, copilul va fi învăţat să vadă mai 
bine şi mai altfel cealaltă faţă, nevăzută, 
a obiectelor. 

Părăsirea oraşului natal — Hușii — ca să 
se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din 
laşi, în 1906, a fost un pas greu pentru tă- 
nărul acesia sărac. Nevoit să-și câștige viaţa 
in orice chip, Ştefan Dimitrescu, se spune, 
şi-a utilizat celălalt talent, pentru muzică, 
cântând în localurile de noapte ieșene, ală- 
turi de câte un taraf de autentici lăutari 
Pasiunea pentru violoncel i-a rămas toată 
viața, certificând adevărul psihologic al 
„vioarei lui Ingres“. 

Bursier, în generoasa epocă a burselor de 
5 (cinci) lei pe lună, Ștefan Dimitrescu ob- 
ține, în 1998, diploma Şcoalei de Arte Fru- 
moase din laşi, ceeace-i dă dreptul să se 'n- 
tzcbe, cu o atât mai jusiiticată îngrijorare, 
încotro să-și afle un rost. Soluţia aleasă vre- 
melnic fu aceea a cutreerării Moldovei, câţi- 
va ani în şir, în căutasea de lucru la vre-o 
biserică de zugrăvit. Aşa pictează el biseri- 
cile dela Agăș și Asău, ultima neterminată, 
pe Valea 'Trotuşului, și catapeteazma dela 
Gheorghiţa, întrun stil foarte apropiat de 
şcoala lui Tăttărăscu : academism italian, 
trecut prin eclectismul rusesc, fără nici o 
pretenţie, bineînțeles, de sinteză originală. 
La descoperirea valorii stilului decorativ 
avea să ajungă mult mai târziu, în preajma 
războiului, când, după propria-i mărturisire, 
pictând biserica din Netezești-Ilfov, împreu- 
nă cu bunul său prieten și camarad de școa- 
4 Tonitza, a avut revelaţia schemei bizan- 
tine, | 

Oricât de prost va fi fost plătit pe vremea 
aceea, Ştefan Dimitrescu a reușit să-şi înj- 
ghebeze o modestă sumă cu care să-și îm- 
plinească visul de-a pleca să studieze la 
Paris, odată ce la examenul ce se ținuse în 
1911, pentru o bursă în Franţa, lui Ștefan 
Dimitrescu îi fusese preferat un tânăr care 
mai târziu a devenit pictorul D. Stoica. 


EPOCA PARIZIANA 


Care vor îi fost reacțiile tânărului pictor în 
capitala artei, nu se poate şti cu precizie, Se 
pare că, intrat la Accademia de la Chcumiere, 
din Montparnasse, S:efom Dumirescu, împreună 
cu alți vreo 10 studenţi, au cerut să li se per- 
mită a lucra fără profesor, beneficiind doar 
de modelele şi da confortul școalei. Groaza de 
manucie, tipărite pe hârtie sau în creiere di- 
ductice, a fost trăsătură constoemtă a pictoru- 
lui nostru, care s'a ferit întoideauma să învețe 
„arta de-a tace tablouri”, preferând, dmpotri- 
"vă, prin perfecționarea continuă a puterii de a 
vedsa şi de-a reda, aria de-a „face expe:ien- 
țe”. Mai târziu, fiind în stare să lucreze în ate- 
lievul lui propiiu în Montmartre, Ștefan Dimi- 
trescu s'a simiit atras de impresionism. Monet 


Moschee la Mangalia 


filtrat prin Seurat și succesiunea lui, i-au fost 
una din experențele cele mai acaparante, de 
care și în Italia, mai târziu, şi-a adus: aminte, 
în fața desf-âului cotoristic al iărmnur.lor Adria- 
ticei. 
„Tot din epoca pariziană a pictorului suni 
pânzele sala, foarte apropate de Toulouse: 
Leutrec, cu teme mai mult sau mai pwin 
„sociale”; lojile estompând în umbra draperii- 
tor privitile mondenelor, cafenelele cu ci enți 
postriți și transparența de oglinzi, străzi mon- 
martreze în care m'dinetele adolascen'e gră- 
bezc paul u:mărite de tezoarea cu burtă, che- 
lie si rictus de gatir, a câte unui vânător cre- 
puscular, în sfârit ecouri divers ale unsi 
vieţi îinteitone traduse în fugozități pasionata 
de pensulă, foa:te personale, oricât temele şi 
concapța întregurilor ar fi fost împrumuia'e 
curentului general. îmstomianesul, nedefnitul, și 
peisajul imament ecțiunior comune ale ctadi- 
nului grăbit, nu convin însă structurii pictoru- 
lui român, plămăd t dintr'un material mai pu- 
țin labil decât al sufletului parizian, și încli- 
nat mai curând spre qmtemplața sobră a 
atitudinilor nxmane trainice „expresie a unei 
nostolgii contnui după marea simplitate pri- 


miivă a omului neconirafăcut de civilizația 


dsolvantă, 


„INTOARCERE LA MATCA” 


Dovada că Ștefan Dimitrescu este vo na- 
tură cu mult mai „dintr'o bucată“, mult mai 
româneşte „întreagă“, stă faptul că, după 
doi ani, în 1913, chemat în țară de eveni- 
mentele balcanice pentru a se pune la dis- 
poziția autorităților militare, viziurea i s'a 
modificat, odată ieșit din mediul Parisului, 
cu repeziciune, evoluând spre un stil mai 
linear, spre o simplificare cu neputinţă de 
realizat altfel decât prin sintezi largi de 
planuri şi volume, întrucâtva prefigurate de 
schematismul geometric al stilizărilăr artei 
decorative țărănești. 

Mobilizat, prin grija Reginei Maria, îm- 
preună cu alți artiști, la Marele Cartier Ge- 
neral, Ștefan Dimitrescu trăeşte drama răz- 
boiului, ca artist ; rezervoarele emotivităţii 
sale pur umane nu se pot însă plumbui er- 
metic. Departe de grandilocvența convențio- 
nală și de pathosul pseudo-eroic al unei șu- 





Piaţă din Mangalia 





* 





perficiale arte ad-hoc, lucrările de războiu 
ale lui Ștefan Dimitrescu cunosc o intensi- 
tate dramatică neobișnuită, exprimată în 
tensiunea supra-umană a sentimentelor per- 
sonagiilor reprezentate, al căror calm apa- 
rent spune despre durerea resimţită de Ro- 
mâni în faţa morţii, cu mult mai mult decât 
ar putea spune oricare manifestare externă, 
orice pantomimă retorică. „Morţii dela Ca- 
șin“, lucrarea cea mai importantă din acea- 
stă epocă a pictorului, şi prima în care-l i- 
dentificăm total, (astăzi la Muzeul Militar), 
— reprezintă pentru pictor, neașteptata re- 
velare a autenticităţii sale, Episodul tragic 
al unui cămin țărănesc distrus de bombe, 
în faţa ruinelor căruia, sub un baldachin im- 
provizat din pari și scoarțe româneşti, câte- 
va femei veghează înlemnite cadavrele ali- 
niate ale celor ucişi, este tradus într'o gamă 
sumbră, în care atmosfera morţii este vizi- 
bilă, laolaltă cu sentimentul opresiunii fa- 
tale și cu resermnarea inevitabilului. Remar- 
cabilă și prin calitățile ei de strictă compo- 
ziție — ordonare a sectoarelor colorate şi a 
liniilor, între ele, în plan, — „Morţii dela 
Cașin“, rămâne una din marile realizări ale 
pictorului moldovean. 


DEFINIREA STILULUI 


Caracterele picturii sale sunt de aci îna- 
inte, precizate: preferinţă pentru valorile 1i- 
„are, cel muit plastice, nicidecum pictu- 
rale ; pentru formă, în detrimentul culoarei, 
atmosferei și luminei. Impresionismul a fost 
pentru Ștefan Dimitrescu numai un punct 
de plecare, o trambulină care a prilejuit sal- 
tul, întors împotrivă-i. Nimic din fuziunea, 
în pata de culoare, a formei obiectului, cu 
lumina și atmosfera, ca în estetica impresio- 
nistă. Conturele bine precizate, definitorii, 
deiimitative, identificatoare, ţin massa o- 
biectului ca într'o colivie, vrăjită să nu se 
mai poată deschide. Lumina subliniază vo- 
lumul, nu-l pulverizează, nici nu-l topește. 
Mediile fizice sunt perfect delimitate şi den- 


de ION FRUNZETTI 





Desen 


sităţile se pot simți, cu valorile lor tactile 
deosebite. Pictura acestui pionier al artei 
românești, este construcţie, nu impresie. 
Pictorul e un făurar asemeni architectului, 
nu un fotograf cu retina sensibilă. Triând, 
selecționând, eliminând, pictorul face o o- 
perație asemănătoare ca a oricărui meşte- 
şugar, care-și prepară materialul înainte de 
a „făuri“. Rostul picturii nu mai e, ca în es- 
tetica impresionistă, surprinderea — printr'o 
secțiune instantanee în planul senzaţiei — 
a fragmentului de proces cognitiv, determi- 
nat de viziune (în sensul strict optic). 


SPIRITUL LUI TOSCAN 


Pictura își descoperă rosturi mai complexe, 
abdicând dala „excesul de onoare și nedem- 
aitatea” da a fixa, înainte să se lepede, clipa 
cea repede. Eu redevine cosa mentale, ca în 
concepția maeștrilor tosconi din quattrocento, 
— ale căror opere văzute de Ștefan Dimiirescu 
în original, abia prin 1921 în Italia, si a mărtu- 
risit până la sfârșitul vieţii că le iubeşte, — 73- 
vendicându-se, oarecum, spiritual dela dânşii. 

Atinităţile dintre pz'mitivii quattrocenişti tos- 
cani, Piero della Francesca şi Paolo 1ccelo 
de pidă, (pe care Ștefrn Dimitrescu îi pome: 
neşte întrun înierview), şi pictorul moldovean, 
ara tâlcuri mai adânci decât pura întâmplare. 
Intre spiritul toscan şi «piritul moldovenesc, 
nu suntem noi cei dintâi în a găsi smilitudini, 
cu atât mai mult cu cât apropieri se pot face 
și în ceeace priveşte rolul acestor două enti- 
tăți regionale, în cadrul rezpectiv al culturilor 
lor. Tosocna înseamnă claritate, precizie, 
conceplualism, preponderenta imtelectului — 
cartezictnism în: mare parte, — şi spiritul mol- 
dovenesc tocmai plin valorile acestea șia 
îinsuș't hegemonia în culiura românească. Pre- 
ferința pentru valorile lineare ale picturii, Şte- 
fan Dimitrescu nu șia format-o în Italia, ci — 
deizcoperindu-și-o chiar înainte de voiajul la 
Fioremța, — s'ar pulea susține că-i era înăs- 
cută, - 


INTRE DESEN ȘI PICTURA 


i Nu trebuie înțeleasă fraza aceasta în sen- 
sul care ar reedita greșeala publicului, con- 
temporat lui Ștefan Dimitrescu, și a critici- 





Geanie din Mangalia 





PRIMA VARA 


Imbrobodeşti câmpia cu mantia verdeţii 
Scăldând-o'm stropi de rouă cen faptul dimineţii 
Par mii de diamante ce sub sclipiri din soare 

1şi scutură lumina ca stele căzătoare, 


Din mustul cald și proaspăt răsar iar micşunele 
Şi de sub cer albastru săgeți de rândunele 

Ne spintecă văzduhul, iar înflorite ramuri 

Se lcagănă'n' îerestre şi ritmic bat în geamuri. 


O viaţă nouă 'ncepe și-și deapănă fuiorul 

Și simţi cum joacă'n aer şi cântecul şi dorul 
Pe nevăzute aripi sau pe-adieri de vânt 

Ce se 'mpletesc în slavă cu-al ciocârliei cânt. 


Şi-acum ascultă, Doamne, doinind fără 'ncetare 
Toţi munţii noştri, ape şi susur de izvoare 


Şi-aşterne alinarea... pe colț jeritit de ţară 


Ca să ne-adie 'n inimi un vânt de Primăvară, 


Privind mai sus pe boltă, se văd rotind cocorii; 
Pe aripi largi deschise sosesc şi's vestitorii 
Cen zarea depărtării nemângâiate neamuri 
Trimit la noi solie și-a lor cernite flamuri. 


La stâna. cea din vale răsună fluerașul, 
Şi doina cea de jale o'ngână ciobănașul, 
Dar lacrămile grele într'una-l podidese 
Căci vestitorii lumii atâtea-i amintesc.....! 


El mar mai bate 'n strună cu trista lui poveste 

Dar frământându-l dorul de-un plaiu... ce nu mai este 
Ar vrea și s'ar preface în scrum şi în ţărână 

Ca să-și ajungă frații pe aripi de furtună. 


“X. VIZIREANU 





20 MAI 1943 





Fi li Autoportret di îi 


lor lui ; nu trebuie să-l socotim, cum s'a fă- 
cut necontenit, îndurerându-l, mai mult de- 
senator, decât pictor. Acordându-i cu ge- 
nerozitate primul epitet, perfidia adversari- 
lor sau inconștiența indiferenţilor îi refuză 
pe ul doilea, rănind de moarte pe cel ce-şi 
jormulase estetica într'o singură frază: 
„Culoarea, conţine prin ea însăși și umbră 
şi lumină și formă şi modelaj. Acum. merg 
spre culoare, nelăsând forma“. Cine ajunge 
la atare concluzie, după o viață de căutări, 
nu este numai desenator, sau numai pictor, 
El mătruriseșt ă 7] i 
că. Admirab ilele e ee e 
bune, peniță sau laviu, în alb şi negru sau 
alb și sepia, dovedesc o extraordinară capa- 
citate de-a sugera culoarea. Miraculoasa 
flexibilitate a liniei, topită în căldura unor 
curbe unduios trasate, vibrația ductului ei 
inegal, marcând deaslungul traectului sinco- 
pări muzicale, puterea de emotivitate imclu- 
să în urma pensulei sau a peniţei, atât de 
direct comunicabilă, și de muzical, dovedesc 
stilul perfect pictural a! desenelor lui Ștefan 
Dimitrescu. Şi, curios, Ștefan Dimitrescu 
na reușit să fie pictural decât în desen. 
Foarte rar în uleiurile sale descoberim ade- 
ziuni la alte valori decât cele plastice : exis- 
tența obiectivă a lumii concrete era pentru 
Ștefan Dimitrescu un fapt care nu se pune 
la îndoială, cu niciun chip, şi imuabilitatea 
limitelor formale ale obiectului real, dădea 
picturii sale, oricât de armonios colorate, un 
caracter stilistic net plastic, sculptural. Și e 
ştiut, stilul plastic corespunde în artă con- 


cepției realismului obiectiv din filosoția cu- 


noașterii, 


CONFORMITATEA CU SPIRITUL ADANC 
FOLELORIC 


Se întâmplă în cazul acestui pictor, pic- 
tor când e desenator şi desenator când e pic- 
tor, un proces asemănător aceluia care de- 
termină pe artistul popular să tragă cu de- 
sinvoltură de zugrav înveterat, curbele line 
ale caligramelor oalelor smălțuite, după sim- 
pla sa voluptate muschiulară, rămânând în 
schimb timid când e vorba să reproducă 
un contur real, pentru dominarea căruia re- 
curge la scheme geometrice. Ceva din un- 
ghiularitatea artei noastre populare dăinuie 
în marile compoziţii ale lui Ştefan Dimitre- 
scu : „Cina ţărănească“, „Femeile torcând“, 


„Stâlpii bisericii“, „Maternitatea“, opere re-. 


marcabile, cu atât mai vârtos cu cât nu prin 
temele lor, ci prin modul de expresie ele 
sunt „artă românească“; —— poate întâia dată 
se întâlneşte preocuparea de temă românea- 
scă, cu un mod românesc de expresie : Gri- 
gorescu deși român prin viziune şi teme, era 
foarte francez în tehnică. 

Ca și Toniţa și Șirato, tovarășii săi de artă, 


cu care împreună, adăugându-se şi sculpto- 


rul Han, au întemeiat „Grupul celor patru“, 
expunând anual în Bucureşti, (ultima ex- 
poziție a avut loc în 1933, puţin înainte de 
moartea lui), Dimitrescu, a încercat să-și de- 
finească stilul personal, îmbinând căutarea 
unui limbaj artistic de circulaţie universală, 
cu nevoia de a exprima cât mai profund ro- 
mânește : Acuzaţia superficială de „etnogra- 
fism“ şi „țţărănism” ce i s'a adus, mai cu 
seamă pe vremea când, ca profesor apoi ca 
rector al Academiei de Arte Frumoase din 
Iași, a stârnit multe rivalități, nu este înte- 
meiată. Arta lui Dimitrescu este românească 
prin corespondențele sale adânci cu spiritul 
folkloric şi nicidecum prin subiectele tra- 
tate. Iar nivelul ridicat a! limbajului său ar- 
tistic, accesibil cunoscătorilor din Occident, 
a făcut ca operele sale să fie gustate la toate 
expoziţiile din străinătate, la care România 
a participat : Paris, Filadelfia, Haga, Milano, 
sau Biennalele din Venezia. 


* 


Corespunzând cerințelor constructiviste 
ale nouei arte europene, împregnate de un 
realism sănătos şi tinzând către linearitatea 
maestoasă a  monumentalului, pictura lui 
Ştefan Dumitrescu este azi mai actuală de- 
cât oricând. 

Expoziţia retrospectivă pe care-o aștep- 
tăm cu prilejul celei de a zecea aniversări a 
morţii sale, va îi, desigur, tot atât de bine 
primită de străinii deveniți astfel conștienți 
de posibilitățile unei viitoare „picturi ma- 
jore“* româneşti, cu punctul de plecare în 
lecţia picturii lui Ştefan Dimitrescu, în spe- 
cial, şi a „Grupului celor patru“, în general, 
pe cât de utilă le va fi pictorilor tineri ro- 
mâni, cărora conștiința precedentului aces- 
tuia strălucit le va uşura drumul spre re- 
alizările mult aşteptate. 











—— 20 MAI 1943 


Cronica literară 





D. Caracostea: Expresivitatea limbii române 


( Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1942) 


Emil Giurgiuca: Dincolo de pădure 
( Ibidem, 1943 ) 


structurat.  Elucubaţiile  așa- 
aară cu care ne-am deprins 


Mărturisim dintru început 
că nu ne-am gândit să discm- 
tăm, aci, extrem de valoroasa 
operă a d-lui profesor D. Ca- 
racostea. In afară de faptul că 
ne-am depăși  competinţele, 
ceie peste  4u0 de pagini de 
cercetare în domeniul limbii 
noastre, „considerată ca stii 
supra-ir.dividual şi, în sensul 


xere al cimpoaielor, — limpe- 
de ca undele cele mai liinpezi 
poate, în domeniul liricei „su- şi tulbure, totodată, ca apele 
pra realiste” de acu zece ani, primăverii. Să ne explicăm. 
se dovedesc a fi caduce și din Poezia ardeleanului Emil 
„alte motive decât cele pe care Giurgiuca trăieşte, asemeni 
le âduceau denunțătorii invin- planielor, în două medii: unul 
sului ciimat estetic. Aceste e teluric, — în care-şi înfige bu- 
lucubraţii se situau dincolo de gaiele rădăcini, — şi altul ae- 
sferc.e expresive ale limbii rian, — prin care-și înalță că- 





acesta, ca modelator virtual al 
osicărei creaţii literare româ- 
nești”, ar cere, pentru a le 
putea oarecum rezuma și pre- 
zenta critic unui cerc de ceti- 
tori nespecializaţi, o serie în- 
treagă de articole. Ori, nefiind 
nici specialişti şi nici popula- 
“izatori, o atare trudă ne de- 
pășeşte, iar a o încerca de dra- 
gul încercănii ar fi încume- 
tare. Lăsăm deci condeelor 
chemate docta disecare şi în- 
tățişare a problemelor ce ne-au 
copleșit dintrium, cu totul alt 
punct de vedere decât s'ar fi 
așteptat, poate, însuși d-l pro- 
fesor  D. Caracostea autorul 
masivei şi  fecundei d-sale 
opere. 

No; suntem sau, mai bine 
zis, am vrea să fim literați și, 
în această modest exprimată 
calitate, râvnim la toate acele 
bunuri ale minţii câte ne pot 
lumina și îmbogăți zilnicele 
strădamii.  Sumtem deci cu 
atât mai atenți ia totul ce ne 
poate fi spre învăţătură (— 
căci, în afară de fireasca dis- 
poziție numită dotare sau ta- 
Jent mai e nevoie și de învă- 
-țătură dacă ţii, în mod sincer, 
să prestezi ceva în sectorul de 
artă pe care te-ai hotăriț să-l 
slujești ! —) suntem așadară 
cu atâta mai atenţi la tot ade- 
vărul ce ne poate fi de folos şi 
spre învățătură, cu cât respec- 
tivul adevăr e cucerirea a umei 
minţi angajate în stuaii de 
mare iscusință şi pregătire și 
studii garantate de multă ex- 
periență și muncă, Adevărul 
de care poate avea nevoie şi 
trebuie să aibe nevoie orice 
scriitor conștient și conștiin- 
cios nu este însă numai de 9r- 
din sujetist. Scriitorul de rasă 
nu va Îi condus numai de as- 
pectele problemelor pe care le 
pune şi rezolvă, — nu-l vor 
interesa numai conținuturile 
paginilor sale ci și modurile 
de expresie până la care tre- 
buie să se ridice spre a le aa, 
— acestor conţinuturi, — for- 
ma cea mai adecugsă, vibrația 
cea mai plină de viaţă. Pre- 
cum sculptorului sau pictoru- 
lui nu-i poate fi indiferent ma” 
terialul plastic sau colorat în 
care își realizează viziunea şi 
precum compozitorului nu-i 
poate fi indiferent instrumen- 
tul pentru care compune, tot 
așa nici scriitorul nu-și poate 
nesocoti. instrumentul şi mate- 
rialul  frazeologie primordial 
în planul artei literare. Acest 
instrument și material este 
limba. 

lată dece o carte 'care stu- 
diază expresivitatea limbii ro- 
mâneșt, ne interesează mai di- 
recţ decâţ s'ar putea aștepta 
linguiștii spre exemplu. Dacă 
însă mai subliniera câ d. pro- 
fesor D. Caracostea se releră 
și d-sa, și anume tot așa ae di- 
rect, la literatură, — intrucât 
prin colaborarea dintre ea și 
lingu:stică se deschide o nouă 
cale de cercatări, — interesul 
nostru capâtă o întemeiere în 
p.us, căci, iată, ceeace am sim- 
țit mai mult instinctiv, ne e 
demonstrat a îi adevar valabil 
duză toate regulele severe şi 
stringente ale cercetării ştiin- 
țilace. 

Desigur că ar fi absurd să-i 
pretinzi scriitorului să facă 
inguistică înainte de a da as- 
cuitare impulsului care-l face 
plăsmuițor de vers, povestire 
sau aialog dramatic. In urma 
lecturii volumului publicat de 
d-l profesor  D. Caracostea îi 
poţi insă pretinde să nu mai 
considere drept un material 
oarecare, brut și neutru, ceeace 
trebue privit ca valoare evi- 
dentă, valoare furdamentată 
pe o filosofie proprie foarte 
evidentă și ea şi valoarea a- 

vând rădăcini vii și adâncite'n, 
etnic. Ii poţi, cu alte cuvinte, 
„ pretinde poetului, prozatorului, 
scrutoruuuu de piese teatrale și 
chiar filosofului (!) să nu se 
îndepărteze dela spiritul şi 
timbrurile graiului cu ajuto- 
rul şi în dimensiunile căruia 
își plăsmuiește opera de sim= 
ţire și cugetare. Din acest 
punct de vedere limba, consi- 
derată nu numaj ca un, sistem 
de categorii logice și gramati- 
cale ci și, în acelaș timp, ca 
unul de vectori şi polarizări 
esteticeşte valabile şi palpa= 
bile, — _ca un sistem de es- 
teme, cum le numește d-l pro- 
fesor D. Caracostea, — pre- 
zintă multiple vămi și margini 
pentru cei ce se mișcă mai cu 
îndrăzneală în cosmosu-i bine 


noastre. In această privință e 
semniticativ faptul că numai 
un restrâns cere de „iniţiaţi” 
plurilingui, adică numai o 
mică fracțiune de literați, cu- 
noscători de prea multe gra= 
iuri şi serisuri streine, dară 
necunoscători ai spiritului 
Jimbii românești, s'au putut 
entuziasma în faţa unor pa- 
gini pe care bunul cetitor 


prins în mrejile numai ale 


limbii sale materne nu le pu” 
tea nici înțelege, nici simţi, 
nici admite, 

Reacţiunea declarată în 
umma acestor stări de fapte, 
deşi însoțită şi de alte feno- 
mene, de ordin social și poli- 
tic, a fost deci normală. Ne- 
nozmal e, totuși, zelul excesiv 
pe care-l manifestă, intre li- 
teraţi şi publicişti, tocmai acei 
purtători de cuvânt care ar 
avea mai puţin de zis odată ce 
te gândești la stilul lor 1nex- 
presiv sau la încăpăţinarea 
pretins puristă de a grămădi 
cât mai mult „neaoşism“ acolo 
unde arheo.ogia lexicală aduce 
mai muită rătăcire decât cul- 
tivarea graiului mediu, culti- 
varea limbii tuturora și de 
toate zilele, limbă pe care, în 
epoca sa spre exemplu, un E- 
minescu o mlădiase fără pre- 
cedent. Numai că Eminescu 
și-a cunoscut româneasca 
până'n cele mai intime puisaţii, 
până'n cele mai transparente 
muanţe ale expresivităţii. Deci 
ale expresivitățţii ! 

Iată dece cartea d-lut profe- 
sor D. Caracostea poate ji 
carte de căpătâi pentru toţi 
scriitorii noştri tineri. 

Studiind tipologia cuvintelor 
Jimpbii române, lămurindu-le 
aspectele estetice şi împrăștie- 
rea lor geografică, insistând 
asupra trecerii cuvântului dela 
metaforă la simbol, asupra 
problemelor de versificaţie ro- 
mânească, asupra pozitivismu- 
lui şi expresiei, asupra sperifi- 
cului românesc, relevând şi re- 
velând fizionomia estetică a 
limbii sub raportul unei cate- 
gorii pregnante (cea. de închis- 
prelungit), adâncind  câttva 
probleme de expresivitate ro- 
mânească, oprindu-se asupra 
dualităţilor sintactice și asupra 
neologismului și expresivităţii” 
d-l profesor D. Caracostea des- 
chide un orizont nou profita- 
bil nu numai cercetătorilor 
linguiști ci, în aceeaşi măsură, 
necesar şi scriitorilor 

După ce i-ai cetit cartea; 
vezi limpede şi just, şi, dupăce 
i-ai cetit cartea îți dai fără în- 
târziere seama dece s'au peri- 
ma anumite mode literare și 
dece anumiţe încăpăținăn fals 
puriste nu au nici măcar scuza 
de a fi prejudecăţi. 

„Exvpresivitatea limbii ro- 
mâne”, marele studiu al d-lui 
profesor D. Caracostea, în 
afară de faptul că este prima 
încercare de acest fel, — prima 
nu la noi ci prima în genere, 
— e carte de reorientare. Dacă 
ne-am ferit să o discutăm din 
punct de vecere linguistic, 
căci o astfel de discuţie, rape- 
tăm, ne-ar îi depășit resortul, 
accentuăm asupra incomensu- 
rabilei influențe pe care, sun- 
tem convinși, o va avea asu- 
pra scriitorilor noştri. 

Nu mai insistăm asupra cri- 
ticei literare pe care d-l pro- 
fesor D, Caracostea o restau- 
rează pe țemelii cu desăvârşire 
altele, pe temeliile înseşi ale 
criticei literare privind şi exa- 
minând opera poetică din 
punctul de vedere al organi- 
zărilor ei celor mai netrecă- 
toare formalmente. 

Ut poesis verbum, își întitu- 
lează d-sa mmul din capitolele 
cele mai importante și mai 
înynoase, Inversând cuvintele 
mlăugâm, pentru toţi scriitorii 
noștri tineri mai ales: Ut ver- 
bum poesis. 

* 

D. Emil Giurgiuca e poet 
suav şi dur în acelaş timp, — 
melodios ca un zvon de vio- 
line și bogat în tonuri crude 
ca ţipătul de bucurie sau du- 





tre soare şi lună şi constelații 
dorul cel mai curat de a fi 
închinare şi rugă înaintea 
Domnului. 

In volumul de poeme înti- 
tulat Dincolo de pădure, (titlul 
ne e de două ori scump, căci 
odată ne aduce aminte de 
Transilvania şi odată ne suge- 
rează existenţa, undeva de- 
parte, a unui rai pământesc 
accesibil doară cu visul), acea- 
stă dublă apartenenţă, hfonică 
Şi meteorică, a liricei d-lui E- 
mil Giurgiuca e mai vizibilă 
ca . orinde. 

Poate din cauza împărțirii 
pe cel puţin două  comparti- 
mente distincte a materialului, 


în orice caz însă, — pentru cei 
ce înclină spre analize de or- 
din mai amănunţit, — din cau- 


za vecinătăţii în strofele aces- 
tui autentic poet, a cuvântului 
urzit din vibrații fruste, agres- 
te, compacte şi prea bogate în 
culoare locală, alături de cu- 
vântul evasiv, sunet pur, nuan- 
ță sugestivă sau coresponden- 
ţă cu toate acele emoţii este- 
tice cari sunt și rămân inefa- 
bile. Acelaș lucru îl simţi și 
în versif:caţie. Alături de por- 
tativele doldora de note ce-ţi 
lovesc auzul cu accente şi rit- 
muri  răscolitoare, cântecul 
abia perceptibil și urcând în 
slăvi ca fumul prin stihia u- 
nei împăcate şi totuşi pline de 
melancolii după amieze autum- 
nale. Se înţelege că dintro 
atare bilateralitate rezultă po- 
larizări şi ţensiuni ce ar putea 
fi interpretate ca fiind dinami- 
ce. Poezia d-lu. Emil Giurgiu- 
ca nu este însă dinamică în 
sensul acesta. Ba, am putea 
spune că-i lipsește chiar dina- 
mismul inter:or impetuos ca- 
racteristic liricei ardeiene. Ci- 
tindu-l pe Emil Giurgiuca, eşti 
captat de  profundu-i lirism 
calm, iar ateasta până şi în 
acea de tot actuală Cântare 
a durerii, (primul și marele 
ciclu din rândul celor patru 
cari alcătuiesc volumul Din- 
colo de pădure). 

Această calitate a versului 
d-sale nu poate fi tălmăcită 
drept scădere ci dimpotrivă. 

Fiecare dintre noi dispunem 
de măsuri și feluri personale 
de a ne manifesta. Unii sun- 
tem zgomotoși „agitaţi, deschişi 
către lume şi reactivi în mod 
aproape reflex; alţii tăcuţi, li- 
n.şt.ți, aplecaţi peste propriile 
noastre taine şi părând a primi 
fără: gest de apărare loviturile 
venite din afară. Unii suntem 
ostentativi cu sentimentele, 
alţ.i reț.nuţi. D. Emil Giurgiu- 
ca face parte din categoria a 
doua de oameni. In sufletul 
d-sale bucuriile şi intemperiile, 
aşteptările şi dorurile vieţii se 
adună, se adună. fără grabă şi 
prin timp îndelungat și devin 
vers durabil. Versul d-lui Emil 
Giurgiuca e durabil. Il poţi 
ceti azi, îl poți ceti mâine, îl 
vei ccti peste zece-două:eci de 
ani şi-ţi va lăsa aceeaşi bună 
impresie de simţire adâncă şi 
lucru temeinic, 

Azi când atâţia și așa pe 
necugetate împrumută scheme 
şi teme cari nu li se potrivesc 
şi fac paradă din poeme vala- 
bile 1.umai în raport directi eu 
evenimentele, ur_aşe desigur şi 
covârșitoare ale vremii, poetul 
volumului Dincolo de pădure 
se apropie de ele fără poză, 
fără afectare, fără scop strein 
celor ce, din toate timpurile 
au fost nemărginirile dară şi 
îngrădirile poeziei, — căci a 
fi poet înseamnă a oficia la 
altare, altare îngrădite profa- 
nărilor și desmărginite în sus. 

Abordând, în Cântarea Du- 
rorii, jalea, actualmente, cea 
mai mare a neamului nostru, 
ardeleanul Emil Giurgiuca se 
ferește de toate acele retoris- 
me câte pun în pericol poezia 
şi, în toate cazurile, scad din 
frumuseţile ei. D-sa face deo- 
sebire limpede între cântec şi 
acțiune.  Plânsul pe care-l 
plânge e tineresc, dară viril, 
dureros dară reţinut. E un 
plâns ţinere de minte şi nici- 
decum kocet de veşnică despăr- 
țire. Plâns de confruntare cu 
dreptatea și drepturile tale, 
de confruntare cu însăși con- 
Ştiinţa ta și a tuturor celor «2 
simt şi cred ca şi tine. De 
aceea nu poetul plânge şi nisi 
fraţii răsluiți din trunchiul 
vânjos şi etern al ţării, ci co- 
drii și colinele, cerul și apele 


UNIVERSUL LITERAR 


Genuşa cântecelor noui” 


Sunt doi ani de-atunci. Intr'- 
un Mai, ceva mai luminos decât 
acesta, am pornit singur în a- 
ceste pagini, întru căutarea poe- 
ților. Și în răstimpul acesta, 
destui au fost cei ce au bătut 
cu degetul la uşa noastră, ce- 
rând un loc, cum destui au fost 
și cei ce au scos limba la noi, 
după ce le dădusem tot ceea ce 
aveam : înțelegere, lumină, o0- 
memnie, tinerețe. „Cântecele 
noui“ deveniseră ceva mai mult 
decât bunul unui om sau al 
unei reviste, pentrucă în ele 
vibra înima jună a țării. 

Cei ce au pornit cu noi, cei 
ce ni s'au alăturat, sau risipit 
acum pretutindeni. Din ce în ce 
mai rar scârțâie ușa, iar cenu- 
şa din vatră s'a răcit de tot. Nu 
ne vom întreba nici o clipă unde 
sunt poeţii de eri, pentrucă îi 
vedem și-i auzim pe aiurea, cu 
alte vocaţii, mai puţin lirice... 
Dece să p'o spunem ? Un june, 
Caraion de pildă, care ne tri- 
metea provinciale mesagii de 


să ne dea bineţe. Mai puţini, e 
drept. Le mulţumim tuturor, 
trişti, cu o experienţă în plus. 
Dacă sbuciumul nostru pur şi 
desinteresat, în slujba  poesiei 
și-a tinereței va fi însemnat cât 
de puțin, o vor putea spune alţii, 
mai târziu, de azi încolo. 

Pentru că trebue s'o spunem 
cu tristețe, cu tristeţea omului 
care-și ucide visele cele mai 
scumpe, că de acum încolo 
„Cântecele noui'“ au fost. Noi nu 
ne mai sbatem şi nici nu ne ba- 
tem. Nu îngenunchiem, şi nu 
părăsim lupta. Cu armele în cui, 
așteptăm o altă tinereţe, căreia 
să nu-i răspundă maidane de li- 
rică mahala şi lângă care cei de 
eri să fie și cei de mâne. Tram- 
bulină n'am fost şi nici nu vom 
fi vreodată. 

Deaceea, tocmai acum, când 
ar ji trebuit să aniversăm doi 
ani, ne suim din nou pe puntea 
pe care am plecat. Singuri a- 
tunci şi singuri acum. Eri am 


„acea MII Semnati 








MUZICA IN ITALIA 


Războiul n'a întunecat cu nmic 
străiucrea vieţii muzicaie ita.iene. 
In spiritul Gătător de to.ţe cica- 
toare al fascismului, în acei amolu 
curimt simulator ale cărui înrâu- 
riri se constată în fiecare domeniu 
de aciivita.e, muzica, unul din ua- 
rurile de care poporul i:alian sa 
bucurat întotdeauna, a găsit acum 
un nou impuls de înflorire, o nouă 
rodn'cie a câimpuri.or ei de atir- 
mare, un nou suf.u de dinamizare 
a tuturor energiilor realizatoare, 





Altădată, Italia, țară predestinată 
a cântuiui şi a operei, trăda uneori 


amor, de admiraţie şi devota= 
ment, (când oare i le-am ce- 


dat la lumină aceste „cântece 
noui“' — azi însă le facem hara- 
kiri ? 


o oarecare lipsă de desvoliare a 
gustu-u: pentru simfonicu! pur, ptn- 
tru formeie iastrumentale, para.e- 


rut ?) alături de bune poesii și 
de proaste „studii“, (dintre care 
unul de 11 pagini cu purici îi 
stă încă la dispoziție la redac- 
ție) ne improșcă acum cu un 
problematic noroi. Murdară 
meserie! Un alt gladiator, tot 
colaborator, „fost“ şi el, nu 
scapă nici un prilej să facă 
mușchi la copită, lovind. Al 
treilea nu ne dă ziua bună pe 
uliţă, iar al patrulea născoceşte 
iniţiale sub care ne poate în- 
jura mai liber şi neştiut. Au 
venit şi s'au dus. Locul nostru 
desigur că n'a fost alături de ei, 
şi e mai bine că o ştim după doi 
ani, decât după zece. 

Blazaţi, găunoși, lași, plini de 
venin „au fost mulţi. Cei curaţi 
au venit să ne strângă mâna și 





cari văd şi simt durerea cu în- 
dârjire suferită de acești frați. 

Ardelenii iubesc şi cultivă, 
în poezie, genul forte al în- 
demnurilor categorice şi al 
marșurilor revoluționare. An- 
drei Mureșanu, Octavian Goga, 
Aron Cotruș, iară dintre tineri 
o întreagă îalangă de tribuni 
ai cântecului chiot de răzbuna- 
re, sau, mai just, ai cântecului 
chiot de făptuire a dreptății, 
sunt pilde clare în această pri- 
vință. Emil Giurgiuca nu-și 
strigă revolta. El o cântă cu a- 
devărat. E mai poet decât tra- 
ducătorii în vers ai teribilului 
pentru dușmani no haida ha!” 
al lui Iancu. Emil Giurgiuca 
ajunge, după o zbuciumată pe- 
regrinare în gând dealungul 
plaiurilor părăsite, la un Crez 
şi la o Rugăciune. D-sa işi des- 
hide sufletul într'o cântare 
cum de mult n'a mai auzit-o 
urechea noastră. 

„Cântaţi-mi, plaiuri line, în 
zumzet de albine, Saud prin 
codri tineri, ca'n zilele regine, 
Cum cură de curată în tânăr 
grai de uede Fântâna de pădu- 
re, izvoarele de munte, Rodind 
în cale dreaptă dumbrăvi din 
bradul mire. Pe albii lungi de 


râuri în rugă și iubire... Cu-, 


prinde cu privirea această da!- 
bă ţară: Un suflet zacen toate 
arzând ca o comoară. Când tot 
ce-ai dat fu aur, ei mai azvâri 
cu tină. Pe fața ta curată v, 
Patrie lumină. Ci iată vesti- 
torii înfricoșatei ore Aprind pe 
vârf de săbii străbunele auro- 
re, scăpând din lanţuri ziua, 
trezind din moarte gândul. 
Sfinţească-se al lor nume: vor 
mântui pământul!“ 

In afară însă de cele treizeci 
şi trei de poeme din partea 
Cântarea durerii, volumul d-lui 
Emil Giurgiuca mai cuprinde 
douăzeci şi: nouă repartizate pe 
ciclurile Ceasuri de taină, Che- 
marea copilărici şi Iniunecata 
chemare. Ne-am reiesit şi la 
ele în partea introductivă a 
cronicei de faţă. Find irepro- 
şabile din punct de vedere ca- 
litativ, (ne gândim la calităţile 

„ plăsmuirii lor), nu am mai a- 
vea de adăugat alte conside- 
raţii generale. Cât priveşte de- 
țaliile „ar trebui să-i închinăm 
acestui poet mai mult decât 
rândurile ocazionale prin cari 
am dori să-i exprimăm toată 
considerația şi  mulţumirea 
noastră. 

Pentru a ne opri, măcar în 
mod indicativ, asupra câtorva 
titluri concrete, îi trimitem pe 
cetitori la bucăţile Rugăciune 
către cele nouă iele, Tristia, 
Uliul, La Făgădău în Diviceri 
și Drum de toamnă. 

Uliul și Drum de toamnă 
sunt, fără discuţie, poeme an- 
tologice şi merită denumirea 
de cicluri în orografia liricei 
noastre noi. 


TRAIAN CHELARIU 





ŞTEFAN BACIU 





GETA ILIESCU 


talenta actriță a companiei 
„Cărăbuş” 


— la spune, cum s'au petre- 
cut lucrurile, de-ai ajuns aci? 

— Apăi, să trăiţi domn” Co- 
lonel, acum după ce s'o sfârşit 
cu ni.ne,.. să vă spui,... cum a 
fost?... 

După un oftat prelung, îşi 
începu spovedania, tărăgănat, 
aşa cum îşi spun moldovenii, 
necazurile lor. 

— Amu un an, mam dat în 
dragoste c'o fată dela noi, din 
sat. Şi, fiindcă ne loveam noi 
ghini, ne-am juruit, că după 
ce'oi scăpa dela miliţie, să ne 
lom. Eu aveam o bucăţică de 
pământ, ea avea o casă şi... 
înjghebam noi o gospodărie. 
Mă sacoteam eu că-i ghini, 
când tăt omu-ş are casa lui! 

Ş'aşa,  hotărit, m'am dus 
să-mi fac miliția, iastă toamnă. 
Când am plecat, Ileana mea 
plângea!... I-am spus să n'aibă 
nici o grijă)... Doi ani, trec ue. 
pede!.. 


lismul, de evoluţie al ceior două 
chipuri de exprimare muzicală a- 
vând întrucâtva de suferit. 

laga și înfrigurarea înfăptuitoa- 
re proaspete stârnite şi în muzică 
'de intensa renaştere sufletească și 
reorganizare practică ale fascismu- 
lui, au remediat şi aci, cuitivându- 
se astăzi cu egaă ardoare ficcare 
din ramurile muzicii pentru crearea 
integra:ă a vnui mediu desăvârși. 

Da sigur Roma, Neapole, Milano, 
Venezia, au fost întotdeauna mari 
centre muzicaie, 

Astăzi însă, chiar sub toate în- 
cercările dure ale războiului, sa 
mers mult mai departe, 

In cele mai mici oraşe, prctutin- 
deni, arta muzicii își strânse tot 
mai mulți adepți, urzeşte noi înţe- 
legeri, răspândește tot mai larg 
mitul ei b:nefăcător. 


">  Bcrisoarea la mine, uitaţi-vă şi 
'meavoastră,,. 

„Atunci mi s'o pus un nod 
în gât și mă durea 'n chept. Nu 
mă puteam răsuila şi capul 'mi 
era greu cât o baniţă. Mi se 
vârcolea  vinele la tâmple. 
Hierbea hicrean mine. Trei 
zile am fost ca nebun!... vor- 
ba ceea, dădeam cu măciucan 
baltă... M'o pedepsit şi domn' 
căpitan ,cu două zile de 'nchi- 
soare, că nam ixicutat un or- 
din... Năpasta se'ngrămădeşte 
pi capul omuluw, ca ciupercile 
pe gunoi... 

Dar,... mai târziu, fiindcă 
s'apropia Paştili m'am mai po- 
tolit şi eu, căci tot mă gân- 
deam că n'o hi chiar aşa. 

Dar,... numai primeam scri- 
sori așa dep. La trei, patru a 
mele, dacă pzimeam câteva 
rânduri, dela ea, p'o carte poş- 
tală... Așa, mai rău şi mai ghi- 
ne, o trecut pân'la Paşti... 





Di Crăciun, nu m'am dus a- 
casă și... nici di Sân Vasile, 
fiin'că n'o vrut domn” căpitan 
să-mt dea drumul şi... tare 
m'aş hi dus!... Nu ştiu cum, 
dar avcam eu un semn; mă 
apasa un... boiohan li inimă şi 
mă gândeam cu, că ni s'o în- 
tâmpia cova!... Şi... Şi de m'aş 
hi uus acasâ, atunci di Lrăciun 
sau di Sân Vasile, nu se nâm- 
pla nimic, dar aşa!... 

Da p'u.acă, aşa o vrut 'ne- 
zău!... Şi cura vrea El, aşa se'n- 
tâmplă?... 

După Sân Vasile, am primit 
0 ves.e deia un băetan din sat 
dela noi, care-mi serie, că llie 
a Cauincăi umblă după lliana 
mea... 

Intăi, m'am întunecat eu la 
față ş. mi-a săzit inima; da pi 
urmă n'am dat nici o crezare. 
Imi ziceam eu. că, nu se poate 
ca lliana mea să-şi uite jură- 
mântul!,., 

Dar!... de!.se'mcuibase n mine 
îndoiala, că dă!.. tţare suntem 
noi păcătoşi! Par'că m'ar hi 
mușcat şarpele cel veninos de 
inimă, aşa mă durea... ici, în- 
tr'o parte. 

Dar... m'am luat cu flăcăii 
din sat, dila noi, şam uitat, săt 
necazul... Tot mă gândeam eu, 
că, chiar aşa n'o hi Iliana mea!.. 

Insă... când o hi să cadă ne- 
cazul pe capul omului, oricât o 
fugi omul di necaz, el tot 
vine !... 

Intr'o zi mă trezesc c'o de- 
peşă lungă, în care un  ficior 
din sat dela noi îmi scrie că 
ilie s'o dus noaptea la Iliana 
mea... Şi se jură el, că l-o vă- 
zut când sărea pârleazut, prin 
fundul grădinei mătușei Săl- 
ca... Zău, domn” colonel; am 


Când ni-o dat permis, ani 
luat'o repegior la pen şi într'un 
suilet, am ajuns până'n coama 
dealului, di unde o mai hi ca 
vre'0... cmci sute de paşi, 
pân'la noi. Soarele se chiora; 
prin descăpitura unui munte, 
când am ajuns în bătătura 
satului... Oamenii se 'ntorceau 
dela prăşit, care pe jos, care'n 
căruţă... Cântau, di veselie!... 
Copchiii se fugăreau pe uliţa 
satului... 

Eu,... ca străin, mă duceam, 
încet, spre casăl... 


In colo n'am văzut... nic!... 


Dar Iieana me nu mai era can 
'nainte!... Se schimbase muit! 


Tm TI az . | sa 


Compozitori, interpreţi, grupări, 
se perindă până şi pe cee mai 
modeste scene de provincie, răs- 
pândind cu dămcie  pretutindeai 


- bucuria frumosu.ui,. infiripând în 


fiecare drept o nucozitate a suf.e- 
tuiui şi a minţii adăparea la isvoa- 
ree lui. 

In toi locul se tăimăicesce nu numa: 
opersle de seamă aie trecutului, cu 
o lărgimea şi un ecicetism excep- 
țicaal de um nate, dar, în pe ma- 
neaţă și aceea de azi, ale tuiu:or 
compoziiori.or care reprezintă 2 
valoare în arta lor, aie tuturor ce- 
lor care au ceva de spus şi sunt 
pregătiţi so spună. Numărui pre- 
mierelor, al primeor audiții, al e- 
ditărilor de muzică nouă, rămâne 
pur şi simplu uiuitor în miş:area 
muzicală italiană şi îi  dovedezie 
exeepționala viiaiitate. In aceiaş 
timp revelcază favorabi'a atmosfe- 
ră cei sa creat și superioara vr= 
gânizare aciuată a mișcării mMu- 
zicaie însăşi. 

Muiţumită îndemnuritor și acti- 
vităț i neobosite ale unor Case'la şi 
Malipiero, care au făcut din îndru- 
marea și spijinirea tineralor gene- 
rații de compozitori un mare ţel 
al viaţii lor, mulțumită ambianţii 
extrem e fecunde ce sa creat 
desvoltării totale a acestei  gene- 
raţii, cu condiț.uniie minunate ce 
le-au oferit toate foruri'e de con- 
ducere artistică ale ţării, taientele 
contemporane şi-au putut da în- 
treaga măsură a capacităţii lor, 
şi-au putut realza năzuințele in 
artă, ajungând la o abundență de 
producție uimitoare. 

Iată pentru ce Italia nu trebue 
cons:derată o simplă beneficiară a 
unui minunat trecut muzical, a u- 
nor incomparabile trad'ţii lirice şi 
a unui climat balsamic pentru 
splendoarea giasurilor, ci o țară în 
care o renaştere spirituală totală a- 
duce şi muzicii viaţă nouă, glorie 
nouă, bogăţie și orizont domne deo 
mare epocă națională, 

ROMEO ALEXANDRESCU 





LA PROCES 


tru Vasile — care botezase un 
ficior de-a leliței Măndicuţa 
— când vinia pe la noi și mă 
videa abătut : 

— Dă-o dracului de muiere, 
mă loane, — zicea el — fată 
nu mai găseşti tu! Da-i plin 
satw di iete!... aduc eu, ună!.. 

— Dar, dă, nu l-am ascultat. 
Mă pândea un păcai!... Aşa o 
vrut 'nezău!... i 

După câtiva zile, m'am în- 
tors la regiment!... M'am luat 
cu ceilalţi ostaşi, cu munca, 
cu instcucţia, şam u.iat de ne- 
caz... Când, într'o zi, imi aduce 
vestea, un camarad din sat di 
la nui, că lliana se mărită cu 
lie a Catincăi.... 

Atunci, nam mai putut să 
mai rabd, don' Colonel!... Clo- 
cotea sângelen  nine; nu-mi 
mai aflam iocul,... eram ca o 
gită turbată... nu mai puteam 
munci.., șntr'o Duminică, sar 
gardul, prin fundul regimen- 
tuiui,... şo ieu razna, pe câmp, 
spre satul nosiru... 

Era mare zăpuşală; ş'am 
mers încet,.. cam ajuns în 
sat,... pe la vr'o patru, înainte 
de astinţitul soareiui. 'tocmai 
era mire horă 'n taţa crâşmei 
lui jupan iancu... lira auuuat 
tăi satu; şun ţâgan, care era 
lăutarui sataiui, canta di foct., 

Eu, înherbântat ci căldură, 
m'am aşăzat la o misă din 
'naintea crâşmei, ş'am cerut o 
ţuică. 

In horă, juca liana me, ţi- 
nânadu-l de tiună pi llie, ca- 
re-0... chişca mereu! 

După ci-am băut mai mulie 
țuici, hora s'o oprit, şalunci, 
am dat ţâganului un bau, 
să-mi cânti cânticul meu di 
amar!... j 

Nu'ncepu, însă, ghini ţiga- 
nul să cânte, că Ilie so dus, 
ș'o dat ţiganului doi bani, să-i 
cânte cânticul lui di veselie. 
Atunci,.. mi s'o'nlunicat min- 
tea, şam văzul roş în faţă. 
Nu ştiu ci-am mai făcut, dar 





Nu mă mai aştepta veselă 'n 
pragul ușei;, cum făcea alt'dată 
când mă ?ntorceam dela mun- 
că!... Nu md: vorghia aşa di 
mult ca'mn'nainti, cu mini?... 
Era supărată la; horă)... Nu mai 
cânta di dragul meu!... Toată 
veselia ei sburase, cum sboară 
puful de pâpâdie, luat di 
vânt!,... 

Atunci am văzut eu că nu 
mai am nici un rost în lumea 
asta! Eram,.. cum e omul, 
când îi moare ci e drag... 

Și doar ghine zicea cumâ- 


am scos baineta, şam vârît-o 
'm cheptul lui Iiie,... şn ţâgan!... 


Preşedintele,  înduioşat de 
această tristă spovedanie a in- 
culpatului, îl întrebă: 

— Și nu-ţi pare rău de ce- 
eace-ai făcut? 

— Ba,... ci să spun, îm pare 
rău, răspunse inculpatul, cam 
ucis pi țâgan,.. că tare mat 
cânta frumos,.. ş'am strâcat 
hora!... 


GHEORGHE SELTEN 








Ciudăţenii găseşti cu duiumul în viața de 
toate zilele, dar de cele mai multe ori trec 
nebăgate în seamă. Ce să zici însă, despre 
„ciudăţeniile“ care ajung să se întâmple pe 
bordul unui vapor, pe a cărui carcasă de fier 
se adună oameni de tot felul de naţionali- 
tăţi şi temperamente ? Ei bine, cu cât longi- 
tudinea și latitudinea creşte și descrește față 
de punctul de plecare, cu cât jurnalul de 
bord arată mai multe zile parcurse fără es- 
cală, ciudățeniile abundă pe coaja de fier, 
care se leagănă leneșă pe o mare buhavă, 





plutește pe un calm-plat, sau se zbuciumă 
în frământarea unui cyclon. 

O ciudăţenie era şi prietenia care se legase 
între a] treilea ofiţer și bucătarul lani Pe- 
ragos, pe de bordul vaporului „Marigo“. 
Ciudăţenie, pentru că bucătarul nu avea nici 
un prieten pe bord, iar între el şi al Ill-lea 
fusese chiar o ură puternică. 


Povestea acestei ciudăţenii începe dela 
eşirea din „Canalul Englez“, sau mai bine 
zis dela intrarea în Atlantic — când farul 
cel mare „Ouessant“ abea se mai zărea peste 
dunga albăstrie a orizontului, iar cele 6.500 
de tone ale vaporului ,„Marigo“, începură să 
se legene greoi pe lungile valuri ale Ocea- 
nului. 

In acest timp ,„,marangosul'“)) trecând 
prin faţa bucătăriei, își aruncă privirea pe 
uşa deschisă, drept înăuntru. Ceeace văzu, 
îl făcu să alerge repede spre prova și să 
bață la cabina nostromului 2), care-şi cosea 
liniștit o cămaşe ruptă. 


Chipul lemnarului trebue că arăta destul | 


de interesant, de vreme ce bătrânul șef de 
echipaj, care în 25 de ani de marinărie în- 
vățase, printre altele, să citească pe feţele 
oamenilor, îl întrebă mirat : 

— „Ce, te-ai fript cu ceva?!" 

— „Vino cu mine să vezi! 

Bătrânul se sculă de pe scaunul pliant, pă- 
tat de uleiuri şi "vopsele, luându-ne după 
trupul ciolănos al marangosului. Ajunşi în 
faţa bucătăriei, acesta prinse braţul nostro- 
mului, şoptindu-i : 








Um _COVX 


singur şi trecu înainte, cu pași grăbiţi. Ocoli 
bucătăria și se strecură pe culoarul care 
duce la cabina șefului mecanic. Avu grije 
să ciocănească la ușă, apoi băgând două de- 
gete prin deschizătură, îi făcut semm de che- 
mare și spuse: 

— „Chief“, vino să vezi!“ 

Uşa se deschise mai mult. Atât de mult, 
încât să poată trece, nestânjenită, burta ru- 
bicondă a șefului mecanic. 

De daţa aceasta, șeful mecanic privea din 
spate talia bondoacă și mâinile lungi de u- 
rangutan ale nostromului. 

În faţa bucătăriei, îndemnul se repetă şi 


ochii șefului mecanic se holbară la rândul 
lor, ca şi ai marangosului, ca şi ai nostro- 
mului, 

Chief-ul ocoli şi el bucătăria, lăsând pe 
nostrom și curând, trei sferțuri din echipaj 
trecură prin faţa bucătăriei holbând ochii, 
uimiți. 

Pentru d-ta, cititorule, nu ar fi însemnat 
mare lucru, dar pentru echipajul lui „Ma- 
rigo“, faptul că al III-lea sta în bucătărie 
pe scăunel și bea cafea cu bucătarul, era 


“mai mult decât ar fi fost, dacă barometrul 


s'ar fi urcat brusc la 790 mm. şi ar fi sco- 
borit la -720 mm. în câteva minute, ceeace 
însemna cel puțin un uragan. 

In cele din urmă, căpitanul, care pe un 
vapor poate face ceeace vrea, fără să i se 
ceară socoteală, veni în uşa bucătăriei și ţi- 
nând mâinile împreunate la spate, întrebă 
naiv : 

— „Cook 5), ce ne gătești diseară ? | 

Cook-ul se dădu jos de pe colțul mesii de 
tocat carne, de unde conversa cu al III-lea 
şi după ce-şi aranje bonetul pe cap, răspunse 
cu acelaş ton de intimitate, întrebuințat de 
căpitan (un căpitan şi un bucătar sunt cele 
mai importante ființe depe un vapor şi lani 
ştia lucrul acesta cu prisosinţă). 

— „Ce-o ieşi, Captan. Eu am pus de ghi- 
veci şi budincă! 

Căpitanul dădu absent din cap, apoi în- 
trebă surprins : 

— „Te-ai împrietenit cu al III-lea? Văd 


UNIVERSUL LITERAR 





— Navelă marină — 


Ii 


A doua zi l-au găsit răsturnat de balans, 
pe dușumeaua cabinei. 


III 


„Camarottul“ fochiştilor venise la bucă- 
tărie să ia apă pentru ceai. 

Rândașul trândăvea în fața bucătăriei, în- 
tins pe o mușama, şi se încălzea la soarele 
călduț de April, care se ridicase pe cer, cât 
se poate ridica soarele către ora șeapte, în 
luna aceasta. 

Bucătăria era închisă şi ca niciodată, Lani 
Peragos, care se scula odată cu cântatul co- 
coșului, din coteţul cu găini dela pupa, lip- 
sea din ușa bucătăriei. 

— „Unde-i șeful ? întrebă camarottul. 

Rândaşul deschise un ochiu şi supărat de 
intervenţia inoportună a băiatului, îi răs- 
punse în doi peri: 

— „„Ţi-e dor de el? Cată să-l vezi! 
Camarottul se îndreptă către cabina bucă- 
tarului şi bătând în uşă, întrebă așa cum 
poate întreba un camarott, adică cu foarte 
mult respect, dacă s'a sculat. Dar din inte- 
riorul cabinei nu veni nici un răspuns. 

Apăsă pe clanță şi intrând înăuntru, îl 
văzu întins jos, cu ochii bulbucaţi. 

Un camarott este, de obiceiu, un băiat de 
15—20 de ani. Acesta se ţinea şi el de obi- 
ceiu şi fiind prea tânăr, moartea îl îngrozea; 
aruncă ceainicul din mână şi începu să alerge 
pe covertă strigând speriat : 

— A murit bucătarul, a murit bucăta- 
rul ! 

Şetul mecanic este singurul om de pe va- 
por care nu are ce face. Ba la drept vor- 
bind, are marea grije de a spiona pe alții 
— de a vedea dacă mecanicul de quart nu 
iese pe punte să ia aer; să numere în gând 
rotaţiile elicei și să se lege de toată lumea. 

— „Ce strigi aşa, camarotte ? îl întrebă 
el mixat. Cum o să moară tocmai bucă- 
tarul ?! 

— „A murit, a murit ! Stă cu burta în sus 
şi cu ochii bulbucați! 

Când un şef mecanic aude o noutate, nu 
o ţine pentru el, ci se duce imediat la căp.- 
tan. Când nu este decât o intrigă de vapor, 
intră în careul *) căpitanului, se uită la ţeava 
caloriferului, o ciocănește cu o cheie, apoi îşi 
plasează noutatea, cu cel mai candid aer din 
lume. De data aceasta, nu avea nevoie de un 
motiv de ordin technic, pentrucă era un fapt 
extraordinar. Intră buzna la căpitan și stri- 
gă la fel de speriat ca şi camarottul : 

— „Capt'an, bucătarul a murit! 

Căpitanul rămase o clipă înlemnit, apoi în- 
trebă calm, cum face deobceiu un căpitan 
de lungă cursă: 

— „L-ai văzut d-ta, chief ? 








Un căpitan, printre altele, trebue să ştie 
să constate un deces. O făcu destul de re- 
pede, ascultându-i inima, cu capul pe piept. 
Din lăcașul pieptului nu mai venea nici un 
sgomot. 


— „Ascultă şi d-ta, chief! spuse el ridi- 
cându-se din genunchi și dând din cap cu 
compătimire. Eu cred că-i mort deabine- 
lea !... 

— „E mort, e mort! confirmă şeful me- 
canic după ce-și chinui burta îngenunchind 
lângă trupul bucătarului. 

Lemnarul, care nu luase parte la consul- 
tul medical, se simţi dator să-și arate impor- 
tanța sa față de ceilalți oameni din echipaj, 
care se strânseseră „ca la mort“. Dealtfel, 
lemnarul era un om cu destulă importanţă, 
pe vapor. Oare nu el făcuse masa cea mare 
de mahon, din careul căpitanului ? Oare nu 
el cioplise singura cutie de table și puluri, 
care exista pe vapor şi era a secundului? 
Oare nu el făcea papuci de lucru pentru tot 
echipajul ? 

lată deci, că și în această unică ocazie, 
trebuia să-şi arate însemnătatea capitală, pe 
care o avea pe bordul lui ,„Marigo“. 

— „Captan, spuse el ridicând tonul ca să 
audă şi oamenii care şedeau pe culoar „ar 
trebui să-l ridicăm în pat şi pentru că moar- 
tea a fost constatată de domniile voastre, nu 
ar strica să-i facem o baie; așa cum se face 
la orice mort. 


Căpitanul dădu din cap in semn de apro- 
bare, dar șeful mecanic, care îşi simţea pres- 
tigiul știrbit, prin intervenţia „nespălatului 
de marangos'“* crezu de cuviinţă să-l re- 
peadă : 

— „Ce fel de bae ? Nu o să facă el destulă 
în ocean ? 





— Uite-te înăuntru ! 


că beți cafea! 


— „Eu nu ; camarottul fochiştilor ! 


Câţiva au zâmbit. Probabil cei mai impre- 


Mustăţile bătrânului se ridicară de sub Bucătarul își săltă bonetul de pe frunte — „Unde l-a văzut ? sionați, care căutau să-şi ascundă sub acest 
nas în sus, iar din colțul buzelor se lăsară şi răspunse stânjenit: — „In cabină, cred.. zâmbet senzaţia ciudată ce le-o dădea pre- 
în jos, ca o căciulă de „]“. Lăsă pe lemnar — „Cât să stăm certaţi ? Poate mâine mor! — „Să mergem să-l vedem și noi! zența atât de apropiată a morţii. Ceilalţi, de 





VASILE ALEXANDRI POET AL SATULUI 


(Urmare din pag. I-a) 


Desigur, adoptând asemenea idei, Aexandri mar putea să a- 
pară ca un revoluţionar. Poezia populară începuse mai de mult 
să fie prețuită şi culeasă cu cea mai afectuoasă îngrijire, în mai 
toate țările Europei. La noi chiar, Alexandri n'a fost cel dintâi 
care să fi pornit pe această cale. De altă parte, principiul inspi- 
rației plecate din isvoarela populare era cu totul de acord cu 
nouile idei cultivate şi puse în practică de Kogălniceanu și de 
colaboratorii săi dela Dacia Literară. aa 

Revoiuţia lui Vasile Alexandri se petrecuse numai în el în- 
suși. Prin aceasta ea mu e însă mai puţin însemnată în urmă- 
rile el Ei îi datorăm pe Alexandri ca poet, începând cu versu- 
Tile publicate chiar din acel an 1843, Hora și Cântecul ha-ducesc. 
şi până la cele din urmă imspiraţii ale bătrânului bard. Ei îi da- 
torăm câteva d'ntre cele mai bune elemente ale teatrului său, 
Nunta țărănească, Rusaliile, Cinel-Cine!, şi altele în care viaţa 
satului formează miezul însuşi al acțiunii dramatice. E: îi da- 
torăm nai cu seamă culegerea de poezii populare alcătuită de 
poet şi care, oricâtţă dreptate ar avea folkboriștii serupuloși asu- 
pra procedeelor ae colectare şi dz prezentare ale lui Alexandri, 
reprezintă fără îndoială culmea la care a ajuns arta poetică a 
versului popular. De bună seamă că toate acestea nu vin nu- 
mai din cimpoul lui badea Gheorghe. Ele vin şi din epoca de 
pregătire a copilăriei rămase câtăva vreme în umbră, și din 
sens bilitatea anume făurită şi îndreptată în acei ami. Dar în 
centru! lor e totdeauna satul, cu viaţa lui, şi mai ca seamă cu 
sentimentele lui şi cu feul lui de a şi le interpreta. 

Reprezentarea satului românesc în poezia ui Alexandri e în- 
trucâtva deosebită de a celorla!ți scriitori care s'au oprit asupra 
acelorași concepții. Sosit mai târz.u decât alţii la înțelegerea 
mediu'ui popular, Alexandri mai era pe de-asupra şi un boier, 
cu alte cuvinte un om care nu percepea din traiul adevăraţ al 
ţăranului decâţ anwnite forme spectaculoase, anumite elemente 
mai uşor vizibile şi imbrăcate de el în culorile entuziasmului. 
In realitate, atțitudinea lui faţă de ţăran e aceea a mobilului bi- 
nevoitor de pretutindeni, Florian sau Maria Antoinetta, a civi- 
lizatului care se grăbeşte să pună în contrast viața tulbuse a 
orașelor cu puritatea de moravuri şi de sentimente a lumii ru- 
rale. Dacă la aceasta se va adăuga constatarea că prin. definiţie, 
poezia nn vede decât um anumit aspect al obiectului care îl pre- 
ocupă, latura cea mai frumoasă sau cea mai sugestivă, pianul 
cal ma: potrivit pentru a fi îmbrăcat cu formele artei, se va 
înţeiege formula mai degrabă simplistă în care poetul a închis 
dintr'odată tot sufietul țărănesc, Incântat de atitudini, el nu sa 
lăsat niciodată intr:gat de subințelesuri. Țărani lui sunt oameni 
dintro bucată, toţi voinici, toţi Komânaşi de frunte, toţi preocu- 
paţi de idei simpie şi sănătoase, reprezentanţi tipici ai unui nu- 
măr de virtuţi tradiționale de care niciunul nu s'a putea desface. 

Deaceea Alexandri e un poet al satului în sensul cel mai res- 
trâns al acestui cuvânt, întrucât idealzează și simplifică mai 
“mut decâţ reprezintă, alegând trăsătura caracterisțică din latu- 
rile multiple ale sufletului popular. Rămâne numai de văzu dacă 
această trăsătură e cu adevărat caracteristică ţăranuiui român, 
sau dacă Alexandri ma pus ceva din el însuşi în imaginea pe 
care şi-o făureşte astfel. 

Seninătatea absolută, frăgezimea, puritatea și. simţul artistic, 
acestea ar fi, după poetul din Mircești, bucuriile ce'e mai alese 
ale contoprii în mediul popular. Satul lui e un decor de feerie. 
în care se văd pretutindeni „fLăcăi şi fete mândre ce râd cu voie 
bună... Români cu fețe dalbe, Românace cu ochi negri și cu şter- 








gare albe”, Fetele pe care le zugrăveşte, au toate cosițe aurii și 
umeri albi-rotunjori. Muncile satului sunt nişte pretexte de pe- 
trecere şi de sărbătoare. Aratu „Aeagă omul cu pământul în- 
tr'o dulce înfrățire”, semănătorii sunt veseli și harnici, şi când 
printre ei se pierde câte o Jună Rodică,„cu grâu de aurei o 
presoară”, într'un tablou idilic care aminteşte vârsta de aur a 
omen'rii. Nimic din truda omului dela țară, nimic dim durerile 
sau in suferinţele lui. Când e moapte, „țara doarme 'n nepă- 
sare”; când e viscol, de departe se vede ca un liman „o căsuţă 
drăgălaşe cu ferestrele lucind”; iar când în mod excepţional şi 
aproape nefiresc se întâmplă să surprinde o tânără țărăncuță 


" p'ângând, însăşi matura intervine pentru a-i spune că suferinţele 


ei nu sunt adevărate suferinţe: 


Pentru tine-orice durere trebuie ca să se curme, 
$ Nouri sunt ce nu fac umbră, şi dureri ce nu las urme. 


De altă parte, totul e minuscul în această poezie festivă. Per- 
sonagi le şi obiectele sunt mângâiate şi răstățate, şi indicate a- 
proape totdeauna prin diminutive: 

Și de-ai trece nouă mări, 
Florixică n'a: găsi, 
Păsărică n'ai zări 

Nici nevastă mândruiiță 
Nici copilă drăgul ţă 

Ca Marioara 

Flcr:oara, 

Zânişoara munţilor, 
Surioara florilor, 








La.) 


Limbajul acesta sentimenta! şi evirat amintește un joc de pă- 
puşi, sau mai de grabă felui alintaţ în care obișnuim uneori să 
vorbim cu copiii. 

In felul acesta, Alexandri apare mai puțin ca un poet al sa- 
tului în înţelesul de cântăreţ al vieţii popu'are văzute ca o rea- 
litate complexă, decât ca un poeţ al poez'ei satului, al unei ab- 
stracţiuni făurite de el pe temeiul puţinelor date culese din ex- 
perienţă. In versurile tui mu trebuie să se caute tabloul satului 
românesc, portretul ţăranului sau caracterele cele mai comune 
ale existenţei sale de fiecare zi, așa cum de pildă se pot găsi cu 
atâta ușurință în poezii:e lu Coşbuc. Pe ei nu aceste lucruri 
l-au interesat. Insp raţia lui rustică vine dintr'un ideal de îru- 
museţe, şi se rezolvă tot într'un asemenea ideal, Icoana satului 
apare transfizurată, astfel încât nu mai apare din ea decâț la- 
inra poetică ideală. De aici atâtea lucruri convenţionale, atâtea 
formule de-a gata, care apar cu atât mai palide şi mai perimate 
după viguroasele experiențe rura'e ale generaţiilor mai noi. 

Instructivă din acest punct de vedere ar fi compararea ţăra- 
nului lui Alexandri cu acela al unui scriitor realst, Rebreanu 
sau Agârbiceanu. Re.uând o paralelă celebră, sar putea spune 
că aceștia din urmă descriu satul așa cum este pe când Ale- 
xandri l-a văzut așa cum ar trebui să fie. Aceasta nu insem- 
nează însă că Alexandri se inscrie în fals faţă de realismul ce- 
lor din urmă, și că sentimentele pe care le atribuie personagii- 
lor sale țărănești, sunt simple închipuiri ale fanteziei poetice 
Poetul a trăit și a înţeles satul, dar ma perceput din el decât 
ceeace purta in el însuşi, euforia și impulsul de simpatie univer- 
sală care stăpânește atotputernic în toate închipuiriie lui. Din 
pricina aceasta, viziunea lui e unicoloră, mărginită la un sin- 
gur aspect; dar pe lângă meritul de a fi cea diniâi, ea repre- 
zintă în acelaș timp și o chintesenţă de poezie, o idealizare şi o 
înfrumusețare care singure au putut să facă sensib le, în acea- 
stă perioadă de începuturi. posibilităţile artisțice meexploataie 
ale mediului popular.  * ia 


ALEXANDRU CIORĂNESCU 


1 





MODA in FILOSOFIA ACTUALĂ 


(Urmare din pag. I-a) 


Nu intenţionăm acum să intrăm în analiza unei astfel de 
filosofii, ceea. ce ne-a interesat a fost doar să stabilim aspec- 
tul lăturalnie pe care o astfel de filosofie îl prezintă în cesea 
ce privește situația filosofie; actuale și în ceea ce priveşte 
problemele «i centrale; și mai ales să indicăm primejdia pe 
care o astiel de modă o reprezintă pentnu filosofie: ignorând 
adevărata critică a metafizicei, lăsând mai departe filosofia 
în conflict cu logica, ea favorizează şi îndreptățește preten- 
țiile scientismului contimporam ce tinde să acapareze toate 
problemele susceptibile de a fi exprimate pe plan intelectua]. 

Legitimarea dreptului la existență a filosofiei pe baza unei 
atitudini, este dogmatică și refugiul în iraționalism este ilu- 
zoriu: este însăşi domeniul în care positiviştii se grăbesc să 
împingă filosofia pentru a-i putea da însfârşit lovitura de 
graţie. 

Faţă de o manevră atât de abilă a neo-positivismului actual, 
GA Heian a reacționat naiv și fără nicio perspectivă 
critică. 

Odată o astfel de modă intrată în disgrație — și semnele 
unei astfe) de aisgrații sunt încă depe acum evidente — filo- 





ȚIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 


sofia riscă să cadă într'o criză mult mai acută și mai primej- 
dioasă ă 

Există două modalităţi de a reacționa faţă de o astfel] de 
modă în filosofie: sau o adopți ca pe o poziţie actuală şi con- 
formă cerinţelor vremii, sau o desconsideri situândurte ain- 
colo de vreme, ca pe un produs trecător al unei epoci. 

Amândouă însă păcătuese printr'o eroare fundamentală. 
fiindcă amândouă tind să atribue modei problemele actuale, 
centrale ale epocei. 

Actualitatea modei existenţialiste este insă superficială și 
aparentă și numai cel ce se situiază în afară de o astfel de 
modă, poate fi indreptățit să creadă că pătrunde problemele 
cu adevărat centrale ale unei epoci. | 

Iar criteriul celor ce încearcă să aapăşească această modă, 
situându-se dincolo de imanenţa actualități; în transcendenţa 
trecutului sau a viitorului, este şi el fals, fiindcă filosofia 
trebue să rezolve problemele actuale şi centrale pe care evo- 
luţia ei necesară le-a impus deslegării contimporane. 

Altfel, ei desgroapă inutil fosilele trecutului sau-nu au 
destule instrumenţe pentru a cerceta semnele viitorului, 


FLORIAN NICOLAU 








= 20 MAI 1943 == 





de MIHAIL POP 


sigur că au găsit nimerită ideea șefului me- 
canic. 

Pentrucă nu mai avea ce'să facă în cabi- 
na bucătarului, căpitanul ieşi afară și tre- 
când printre oamenii care se dădeau la o 
parte, se așeză pe gura închisă a hambaru- 
lui. 

— „Vasăzică, se adresă el auditoriului şi 
în special șefului mecanic, noi ne găsim în- 
i Rp f RE 
tr'un loc depărtat cu mai mult de trei zile 
de drum, de primul port. Cum nu avem po- 
sibilitatea să-l ducem la uscat și nici să-l 
imbălsămăm, trebue să-l înmormântăm în 
mare. Asta o vom face chiar azi după amia- 
ză. In acest scop, nostromul să facă rost de 
un sac și să coasă o bucată de mușama, în 
care să-l înfășurăm. Eu nu am mai avut 0- 
cazia să fac o înmormântare, dar mi-a po- 
vestit un căpitan dela compania „Embiricos“ 
ȘI ştiu cum să procedez. E bine să pleci ure- 
chea la alții: ai totdeauna ceva nou de în- 

văţat ! 

Șefului mecanic îi părea rău, auzind cu 
câtă simplitate vorbea căpitanul în faţa oa- 
menilor. Î se părea că vorbind astfel, își 
pierdea aureola aceea măreață pe care o are 
un căpitan și că odată cu ea se subţia şi 
respectul ce-l aveau oamenii din echipaj, 
pentru presupusa lui prietenie cu căpitanui 

Pe de altă parte, lemnarul jubila de mul- 
țumire și din nou nu scăpă ocazia: 

— „Eu am asistat, capt'an, la o înmor- 
mântare și dacă vă pot da un sfat, vă stau 
la dispoziţie. 

Căpitanul se mulțumi să dea din cap şi 
schimbă vorba, adresându-se rândașului 
care era numai ochi și urechi: 

—„Grigore, tu ştii să găteşti singur ? 

Rândaşul se umilă în piept şi privind pes- 
te ceilalți, cu multă superioritate — ca şi 
când deacum devenea stăpânul vaporului, 
spuse : 

—,„Știu captan, dar îmi trebue un rân- 


Viaţa rândașului culmina în acest ma- 
ment. Desigur, toate fericirile din lume, îi 
umpluseră sufletul însetat de căldură şi o- 
dihnă. De acum avea să spună: 

— „Hei, rândaş ! Ai curăţat cartofii ? Pu- 
ne-i în oala asta să fiarbă! El avea să stea 
şi să comande, apoi în fiocare zi, căpitanul 
şi ofiţerii aveau să vină să-l întrebe : 
aa „Cook, ia spune, ce ne găteşti azi? Ne 
dai o gustare înainte de prânz? 

Devenea dintr'odată cel mai important om 
depe vapor. Toţi aveau să vorbesacă despre 
el și pentrucă se găseau destui să-l înjure. 
avea să adopte tactica răposatului, care de 
cum intra în bucătărie, spunea: 

a: „Așa Şi pe dincolo, cui mă va înjura 
azi, că nu-i place mâncarea ! 

Dar în momentul când rândașul îşi spu- 
nea : „Bucătaraul a murit, trăiască bucăta- 
rul“, al treilea ofițer apăru din nou în ca- 
drul acestei povestiri ciudate şi ridicând 
mâna la șapcă, drept salut, spuse: 

— „Am auzit că a murit bucătarul. Va 
trebui să-i facem o autopsie şi să constatăm 
dacă a murit de moarte naturală. 

O tăcere grea, ca de plumb, se lăsă peste 
toți cei prezenţi, care se uitau unii la alţii. 
Până și căpitanul, cu tot calmul său imper- 
turbabil, nu putu să vorbească, decât după 
ce înghiţi. de câteva ori în sec. 

—,,Ar trebui, dar cum nu avem un medic 
la bord, cred că este suficient să încheem 
un act de moarte naturală. 


Cu al III-lea se petrecea în mare măsură, 
ce se petrecuse cu marangosul. 


— „Eu ştiu, spuse el, să fac o autopsie. 


-In timpul războiului am fost la un spital. 


I-o voi face eu, iar d-stră veţi asista. Trebue 
să fim siguri dacă nu este la mijloc o crimă, 
sau o sinucidere ! 


IV 


Pe hambarul No. 5 au fost aşezaţi câțiva 
bocaporți %), iar peste ei o muşama curată. 
Corpul gol, al bucătarului, fu întins deasu- 
pra și după ce al III-lea mai trase briciul 
pe curea, se apropie emoţionat. 

Cercul spectatorilor se strânse mai mult. 
Era un spectacol pe care nu-l mai văzuseră 
vreodată. In plus, cu toții gustaseră din iro- 
nia și răutăţile tiranice ale bucătarului, cel 
puțin tot atât cât gustaseră și mâncărurile. 
Mulţi visaseră cum  lani Peragos cade în 
mare, peste bord și cum peștii adâncului îl 


“stâşie în bucățele “tot atât de mici, cum erau 


și bucăţelele de carne, pe care uneori reuşeau 
să le pescuiască în ciorbă, sau în mâncare. 

Incepând cu rândașul, unul dintre cei mai 
fericiți oameni, toată lumea sta să privească 


-la trupul burtos, sătul, al bucătarului. cum 
“avea să fie sfârtecat de briciui celui de-al 


ill-lea ofițer. 

Sublimă răzbunare, fără participaţie ma- 
terială. Momentul cel mare vine. Ochii hol- 
baţi privesc cum briciu! se apropie. Respira- 
țiile sc opresc. Toţi sunt numai ochi. Ochi şi 
nervi: Nervi şi satisfacție. O clipă, briciul 
taie pielea albă iar carnea trandafirie sân- 
gerează viu. O clipă numai, căci în cea ur- 
mătoare, -lani Perâgos sări depe „masa de 
disecție“ dând un strigăt de usturime și sur- 
priză. 


— „Deacum o să le stea mâncarea în gât“, 
spunea a doua zi șeful bucătar privind cu re- 
cunoștință la cel de-al III-lea ofiţer, care şe- 
dea în bucătărie pe scăunel şi bea cafea - - 
vorbind despre „decesul său“. 


"1) Marangos=mazstru lerânar. 
2) Nastrom = șeful de echipaj 
3) Cook = bucătar, 
4) Camarott=băiat de serviciu. 
5) Careu — sală de mâncare. | 
6) Bocaporţi — capace de lemn, la hambare. 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.989