Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0015

UNIVERSUL LIIIDAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU. 23 - 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POFBSCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


Libertatea artei 


de DUMITRU IMBRESCU 








Linia de conduită a ariei şi a liieratuzii române nu a 
cunoscut încă un proces mai dureros decâi acela pe cara 
îl trăm în momentul de față. Marile creaţii de artă nu suni 
și nau fost nic.odată produsul directive:or și îndrumărilox 
didactice. Ele au luai naștere din izvorul de lumină al unor 
personalităţi, din adâncuiile cutelor sulleteşti și din setea 
de a dărui publicului o parte din bogăţiile geniului lor. 

De când sau afirmat arta şi literatura, ele s'au călău- 
zit, nu după reguli inveniaie în laborator, ci după legi de 
creațe și evoiuţie cu totul proprii. Iniâi au apărut marile 
opere și după aceea s'au ivit specialiştii în discuţii, obl.- 
gați după setea lor de glorie nemerilală, să întoarcă to- 
tul pe dos și să răstălmăcească în fel şi chipuri ceeace os- 
tenitorul de creațe a conceput întrun alt fel. Şi unii din 
ire aceștia au mers atât de departe, încât au dat cu totui 
altă semnficație unor anumiți termeni și noțiuni dn ope- 
rele cercetate şi răstăimăc te, 

Faptul care ne inte:esează este însă cu totul al:ceva 
decât o rătuială cu cercetătorii și răstălmăcitorii operelor de 
artă, 

Dacă în viața de ioate zilele, în politică mai ales, sunt 
permise amumile măsu:i de stimularea sau opzimarea ac- 
ivităţi, în artă astfel de măsuri sunt departe de a duce la 
vre un rezultat, Arta — şi literatura ca element al ei — nu se 
poale desvolta decât în condițiuni de deplină Lbertate, In 
desfășurarea ei nu sunt îngăduiie imixiiuni din afară, fiindcă 
arta este rezultatul exciuziv al sutletului care o produze, chiar 
dacă ia ea colaborează şi faciori din afară. Siruciural, opera 
de artă e străbătută, în toate cutele ei, de personaliialea 
crea.orului, iar elemeniele dn afară nu-şi imprimă carac- 
terul, ci doar îi conturează înfățișarec, 

Oricine încearcă să se opună liberei dezvoltări a artei 
nu face decât să treacă în ceaia ceor ce n'o înțeleg, :ar 
când se încăpăţinează să fie și îndrumătorii ei, atunci riscă 
să cadă în ridicol. Legile de evoluțe și desvoltare a con- 
ceptului de artă se plămădesc din chiaz sbuciumul creaţiei. 
Spre deosebire de acei teoretc'eni și comozi critici, cari își 
inchipuesc că opera de artă poate fi ca un produs farma- 
ceutic, doza! după anumite legi prestabilite, credem că artă 
osie deplin cuionomă și dacă are puncte de atingeri cu 
realitatea obișnuită, e tocmai prin faptul că această reali- 
tate, purificându-se de iot ce e prozaism și balast, se ridică 
până la înălțimea ei. Arta nu trebue să se coboare de pe 
piedesiaiul ei de puritate în gunoiul f:ământărilor de f ecare 
clipă, penirucă în acest caz ea n'ar mai fi artă, ci um fel de 
compromis convenț onal, cum de altfel va rămâne o mare 
parte din risipa de banalităţi ce se produc sub ochii noștri. 
Csi ce-și închipus că fac artă pură, subordonându se legilor 
convenționale ale așa zisei opini pubiice, nu fac, în realitate, 
decât să abdice rușmos și lemen'abil dela postulatele artei. 

Condiţia esenţială în stabilirea unei valori asupra operei 
de artă, nu este aceea ca arta să se coboare la nivelul de 
înțelegere al publicului, ci tocmai ca înțelegerea acestua 
să se ridice la nivelul superior al ariei, E greşită păre:ea 
acelor grăbiţi, că cine nu scre penru public şi pen!ru nivelul 
lui de înțelegere, riscă să rămână ua necunoscut. Istoria artei 
o plină de exemple contrarii. Oameni cari au lucrat în spir.tul 
>piniei publice și cari s'au bucurat de o celebrtate notorie, 
au sfârşit prin a se cufunda, încetul cu încetul, în întune- 
ticul uitării, pe câtă vreme .ndividyali'ăți putemice și stăpâne 
ps talentul lor, neţinânăd seama de indiferența și ignoranță 
pubiiculu!, lucrând numai după propriile lor imbolduri, deşi 
nau cunoscut o câ! de mică consacrare a valorii lor, din 
pariea contemporanilor, au intrat totuşi fer'ciți pe poarta 
vii'o-ului, decarece leg'le de evoluţie, mai încete decât indi- 
vidual tatea lor puternică, le-au adus, la timpul cuvenit, defi- 
ditiva consacrare. Valoarea artei n'o stabileşte nici graba 
celor ce ar dori să se vadă consacrați și nici legile conven- 
|ionzie ale societăţii care nu vreu să se vadă consacraţi și 
nici legile convenționale ale societăți care nu vrea să vadă 
afirmându-se jesace ar trece peste vederile ei. Şi totuşi 
aumai arta adevărată are resonanțe adânci în sufletul mas- 
selor. Ceaca este artă de modă, valablă numai pentru un 
timp determinat, nu reprezintă, în esenţă, cerințele sincere 
ale publicului, ci numai ale unui anumit public: cel de se 
gață de toate curentele trecătoare. Aderenţa artei iață de 
societaie este un fap! ca:e nu mai poate fi contestaț. Legile 
umor anumiți teoreticieni, cari pregătesc normele în labo- 
rator, fără să fie cuprinși de forul și de flacăra artei, nu 
sunt rezultatul gustului coleciiv. Marele puble, cel pregă- 
tit, nu cel mult, iubeşte şi se pătrunde, de arta cu adevărat 
valoroasă, nu de expedieniele artistice de sezon. 








(Urmare în pag. 4-a) 


GEORGE LOWENDAL 


Maria din Ardeal 





ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 
5 luni 400 » 
3 luni 210 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI i Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 


ri 


10 gi E 


Duminică 30 MAI 


Redactor responsabil : 





AV ANUL LII Nr. 15 


- 


1943 


TRAIAN CHELARIU 





POETUL ION PILLAT 


De Ion Pillat mă leagă o 
prietenie care nu ma: este 
de ieri. Oricât ne-ar îmbă- 
trâăni pe amândyi vw atare 
destăinuire, trebue să măr- 
turisesc totuși că prieten.u 
noastră va împlini în cu- 
rând douăzeci de primăveri. 

Două decenii de credin- 
zioasă amiciție nu constitue 
o îmtâmypiare prea. obiș- 
uită, mai ales în homânia, 
unde camenii se împriete- 
nesc și se îndușmănesc cu 
o ușurință şi cu o repezi- 
ciune la fel de întristătoare. 
Pe  fericitele noastre me- 
leaguri, legăturile riete- 
neşti durează, de obicei, cât 
viața unei roze, și de aceia 
iumea nu mai crede în 
e:e. 

Prietenia cu Ion Piliat aș 
putea-o numi exemplară. 
Privind înapoi, constat cu 
emoție că. timp de aproape 


douăzeci de ani, ea ma cunoscuti mei un moment de 
criză gravă, deși cu fost perioade când ne vedeam 
mai în fiecare zi. Nu vreau să pretind, firește, că 
nici un nor ma trecut, niciodată, pe cerui 
noastre amiciții, — cezuce pare, tai, cu neputintă în 
raporturile dintre bieţii muritori; dar n'au fost în- 
totdeauna decât neînţelegeni trecătoare, fără însem- 
nătate, — din acelea care se ivesc între jiinţeie cee 
mai apropiate, între îndrăgostiţi, între părinți şi 
copii, între fraţi... Explicația acestui fericit caz stă 
în fastul că noi nu ne-am clădit pretenia numai din 
afecțiune şi din stimă, — ci și dintr'o mare pâstune 


comună, Priitenia 


trainic din cultură pentru poezie, căreia 
i-am inchina: de mult, cu o Jidelitate mai ture decăt! 
orice ispită, tot ce aveam mai bun în noi şi ceasu- 
rile cele mai prețioase ale vieţii ncastre. 

An, început prin u fuse această măriurisire. pen 
ru a lămuri dece cred că sunt unul dintre cet care 
cunosc ma; bine opera poetică a lui Ion Pillat. In 
decurs de douăzeci de ani, am asistat la nașterea 
părții «celei mai însemnate, și ca întindere și ina 
valoare, din opera lui. Când l-am întâlnit eu, Piilat 
publicase tocmai volumul „Pe Argeș n sus", primul 
său volum de seamă, core i-a așezat, dintr'o dată, 
intre primii poeţi de după răsboiul din urmă, De 
atunci, Pillat nu mi-a tăinuit niciunul dintre pla- - 
nurile lui bhterare, am fost martor la toate varia- 
țiunăle deswcitării lui estetice, nici una dintre Cre- 
mi-a rămas ascunsă. 
mult, cred că o bună bucată de vrane am fost pri- 
ultimele versuri 


dințete lui pociice nu 


mul căruia poetul îi citea 








seninei 


Mai 


scrise. 


IRAGLIE PORUMB ESLU 


Intre operele clasicilor români 
ce figurează în programul ds lu- 
cru al editurii Gorjan întcemit 
pentru colecția Muncă şi Lumină, 
urmează să apară în curând şi un 
volum de proză din opera lui Ira- 
clie Porumbescu, tatăl compozi- 
torului Ciprian, volum îngrijit de 
semnatarul acestor rânduri. Nu e 
vorba, fireşie, de o ediţie știinţi- 
fică, ci de una populară, fapt care 
de altfei ne-a şi determinat să 
operăm foarte puţin şi foarte na- 
însemnate modificăni ale textului 
original, acolo unde materialul pe 
care l-am folosit (în primul rând 
ediția învechită a lui Leonida 
Bodnărescu), prezintă pasagii ne- 
inteligibile, datorită de sigur gre- 
şelilor de tipar, precum şi acolo 
unde un ncologism prea local su- 
gera un cuvânt autohton între- 
buințat în altă parte și de autor, 
— aceasta pentru a nu acoperi cu 
pete de umbră paginile luminoase 
şi țărănești ale preotului bucovi- 
nean. 

Suntem convinşi că, în ediţiile 
populare, asemenea modificări în 
folosul textului sua! binevenite şi 
întrun articol viitor vom încerca 
să aducem argumente în acest 
sens. Opera de căpetenie a lui 
Bălcescu, de pildă, ar câştiga mult 
in ochii cititorului comun dacă 
S'ar cizela unele asperităţi de for- 
mă (pentrucă autorul nu i-a dat 
aspeciul definitiv) şi s'ar comite 
unele înşirări de date nefolosi- 
toare celui ce nu caută în ea atât 
informaţia istorică, pe cât desfă- 
tarea sufletească, pentrucă în de- 
finitiv Istoria lui Mihai Viteazul 
e în primul rând o operă de artă. 


Locul unde am lucrat această 
ediție — cazarma Şcoalei militare 
din Galaţi — nu ne-a permis să 
facem toate confruntările nece- 
sare de text, pentrucă ne-au lip- 
sit revistele în care au apărut, 
publicate de autor, (căci adunarea 
lor în volum e postumă), nuve- 
lee, schițele și amintirile scriito- 
rului bucovinean. Promitem că 
atunci când împrejurările ne vor 
îngădui, vom da la lumină o edi- 
be ştiinţifică şi completă (a lui 
Bodnărescu nu este) a operelor 
lui Iraclie Porumbescu. 

Publicarea unei ediţii populare 
din scrierile lui Iraclie Porumbes- 


cu poate nedumeri pe unii critici 
literari, care vor califica probabil 
acest gest ca îndrăsneț. Intrade- 
văr, numele lui Iraclie Porumbes- 
cu e necunoscut publicului cititor 
chiar și în Bucovina. Ba e necu- 
noscut, sau cel puţin e ignorat, de 
o bună parte din istoricii noştri 
literari. Suntem siguri însă că mo- 
tivele ce au creat această situaţie 
sunt independente da valoarea 
scrisului acestui vajnic preot. În- 
tr'un mediu cultural, în care clasa 


-de sus vorbea mai ales nemţește, 


iar poporul era ţinut departe de 
cumoştința de carte, o operă de 
amintiri personale, deşi povestite 
cu indiscutabil talent, nu era me- 
nită să circule, cu atât mai mult 
cu cât a fost fărămiţată în co- 
loanele diferitelor reviste, unele 
ardelene. 

Am omis din ediţia noastră ver- 
surile lui Porumbescu, pentrucă 
preotul acesta, povestitor din cla- 
sa maeştrilor moldoveni, înzestrat 
şi cu ceva din lirismul duios al 
acestora, ca şi cu umorul lor sănă- 
tos, nu e totuși poet. Iraclie Po- 


rumbescu este povestitorul capti- - 


vant al propriei sale vieţi ale că- 
rei întâmplări variate și compli- 
cate îl scuțesc de inventivitate, iar 
împletirile ei trecătoare cu viața 


unor personalităţi ca V. Alecsan- 


dri, Costache Negri sau Aron 
Pumnul, acordă paginilor sale şi 
un interes istoric - literar. 

O nspiraţie sănătoasă, izvorită 
din realitățile româneșii cele mai 
autentice și adăpată la acestea 
chiar atunci când mediul în care 
este purtat autorul de o soartă 
vitregă este străin, un dialog viu 
şi natural, un umor fin, darul de 
a împreuna o limbă românească 
țărănească cu rare iocuţii popu 
lare, care dau frazei un plăcut 
parfum arhaic, un ascuțit simţ 
psihologic și uh talent de a docu- 
menta îndepărtând aviditatea, iată 
calităţile lui Jraclie Porumbescu. 
Sunt pagini ca Zece zile de hai" 
ducie, Incă însurat nu  fusesem 
sau Un epizod hazliu din mânăs- 
tirea Putna, care ar trebui să trea- 
că în manualele școlare sau în ori- 


ce antologie de proză românească, 
cu atât mai mult cu cât prin a- 
semenea schițe autorul nostru se 
ridică până la nivelul fratelui 
său moldovean, lon Creangă. Și 


partea care poartă pecetea clasicismuiui. „Cred că 
toati poezia mea, deja Caetul vende încoace, a fost 


de N. 1. IERESCU 


Aceasta, reper, la eporu 
cea mai rodnică şi cea ma: 
autentică a aotivității lui, 
— aceia în care putem re- 
cunoaşte, după propria ex- 
presie a poetului, „uuten- 
ticitatea emperienței pvetice 
și savoarea lucruiui trăit: 
(Mărturisiri, Revista Fun- 
daţiiior Regale, Febr. 1942, 


D. 273), căci volumele di- 
nainte, cele scrise între 
1908 şi 1918: „Visări pă- 


gâne“. „Eternităţi de-o cli- 
pă” și „Amăgiri', repre- 
zintă, așa cum autorul, lor o 
recunoaşte cu mare lucidi- 
tate, 0 etapă în Care poezia 
lui „a fost deviată din 
matca ei naturală printr'o 
transplamtare bruscă și un 
aport străin“, 

Deaceia, când poetul au 
împlinit 50 de uni, m'am 
socoiit dator să mă ocup 
eu de publicarea unui u5- 


lum antologie în cure să se oglindească icoana pue- 
ziei ilui din apocu de depiină maturitate mpoetică. 
Această epocă socotesc — împreună cu poetul — că 
incepe în 1932 cu vItumul Caetul verde, se continuă 
cu Scutul Minervei (1933), cu 'Ţărm pierdut (1937;, 
cu Umbra timpu ui (1940), cu Balcic (1940), și se în- 
chide cu acel! mănunchi de sonete, din care eu i-am 
blicat întâi pe cele mai frumoase în „Revista. Fun- 
dațiilor Regule“ 
(Sept. şi Dec. 1940, Ian. 1941); sonetele au fost reu- 
nite apoi în volumul Implinire, apărut în 1942, anul 


pe! mremea când o cunduceam 


în care Pillat începe — pururi tânăr! — a șasea 

CUg ? LE i decadă a vieţii saie. 1932—1941, zece ani despre care 
noastră sa născut şi su legat poetul scrie — şi noi îi dăm deplină dreptate — 
amândoi că formeoză etapa „mai rodnică în creaţii originale 


şi în strădaniu de a da un stil clasic sau neozlasie..., 
valabil pentru poezia română“ (Mărturisiri, p. 285) 

Neociasie, acesta este cuvântul: +] constitue ceu 
mai bună definiţie a poeziei lui Pilat din epoca 
maturității. In adevăr, dela Pe Argeş în sus, operu 
lui poetică poate fi împărțită în două epoci, fiecare 
dintre ele având o înfățișare bine daținită. Prima, 
formată din :volumele 
Sabu! meu (1925) și Biserica de altădată (1926), cu- 
prinde poezia sa tradiționalistă și cutohtonă, o poe- 
zie „du terrcir“, pe linia deschisă mai de mult de 
Semănătorul şi continuată apoi, într'o privinţă, de 
poeții dela Gândgirea. A doua epocă p compun voiu- 
mele dintre anii 1332 şi 1941, amintite mai sus: este 


„Pe Argeș în sus“ (1923), 


A 





(Urmare în pag. 5-a) 


Atitudini hotărîte ca aceea lua- 
tă de Chardonne, — nu puteau 
rămâne fără răspuns şi fără e- 
couri. În primul rând în ceeace 
priveşte adversitatea făţişe faţă 
de Anglia, capitol care găseşte 
un pariizan neaşteptat în Jac- 
ques Emile Bianche, o figură 
ciudată şi interesantă totodată a 
vieţii culturale pariziene. În ul- 
timul său volum, Chardonne face 
un suculent portret al acestui bă- 
trân artist: muzicant apreciat de 
Gounod şi 'pictor remarcat de 
Manet, care renunţă la o carieră 
diplomatică pentru a colinda lu- 
mea şi a trăi în vecinătatea oame- 
nilor de litere, spre a siârşi înir'o 
admiraţie totală a culturii şi ci- 
vilizaţiei engleze, admiraţie con- 
cretizată în scrisul şi amintirile 
sale unde locul de frunte îl o: 
cupă George Moore, Thomas Har- 
dy şi Virginia Woolf. Ultimele 
sale manifestări mărturisesc o- 
dată mai mult aceată afecţiune: 
o expoziţie în 1939 la Londra şi 
un volum de amintiri engleze, a- 
părut în englezeşte cu obligaţia 
pentru autor de a nu o traduce 
în limba sa maternă. I-a fost da* 
însă acestui om trăind o frămân- 
tare de veşnică tinereţe, să măr- 
turisească la 80 ani aproape, după 
armistițiu: „II est rare, je crois, 
qu'un homme assiste ă la des- 
truction d'exactement tout ce qu'il 
aime ou crut possâder”. O aseme- 
nea experienţă dureoasă i-a fost 
dat lui J. E. Blanche să trăiască 
la sfârșitul vicţii şi desigur că tre- 
bue să fie mai mult decât o du: 
rere obișnuită, accea care l-a de- 
terminat la furtunoasa isbucnire 
de adeziune la anglofobia scrisu- 
lui chardonnian. „Frustre de toui, 
j'ai vu et je vois encore disparai- 
tre ce que je croyais 8tre Lindis- 
pensable“... 

Omul generaţiilor trecute, tră- 
ind din amintiri — simte nevoia 
desolidarizării de vechea lui ati- 
tudine, mergând până la rupe- 
rea vechilor legături chiar înlă- 
untrul Franței. J. E. Blanche oc- 
togenarul pare astiel, sub impul- 


„EROS a IE e Pa a Ea a E If Aare a, PD a APR E E 





VIVO FIGLIO 


Scenă casnică 


i 


cel ce nu pregetă să-l cuprindă 
pe lraclie Porumbescu într'o for- 
mulă, prin care să ușureze asimi- 
larea unei caracterizări sintetice 
de către public, nu greşește spu- 
nând despre el că este un Crean- 
gă al Bucovinei. Același izvor de 
inspiraţie — memoria, pe al cărei 
fundal viața rurală e proectată 
puternic, — acelaşi limbaj pro- 
vincial, e drept însă că pigmen- 
tat cu neologisme uneori îndrăs- 
neţe, același dialog firesc şi haz- 
liu, acelaşi umor identic cu al 
ţăranului” român aceleaşi scene 
de viaţă populară românească au- 
tentică și un același deosebit de 
peripeții palpitante, iată purcte 
de contact solide între cei doi 
scriitori. Firea țărănească, cu su- 
perstiţiile «ei ,cu “deprinderile din 
care nu poate fi smulsă cum nu 
e stejarul smuls de furtună din 
rădăcini, obiceiurile să'ești, por- 
tul cu minuţiozitate descris, în 
sfârșit, o sumedenie de icoane din 
popor se perindă prin faţa ochilor 
odată cu peripeţiile personale, în- 
trun stil care adesea uimeşte 
prin întorsăturile, prin umorul, 


imaginile sau vocabularul la care 
recurge. 

Aşteptăm ca istoria: literară, 
pornită azi pe calea lăudabilă a 
revizuirii atitudinii ei de până 
mai ieri prin readucerea la lu- 
mină a scriitorilor uitaţi sau des- 
coperirea celor neștiuţi, să facă 
dreptate lui lraclic Porumbescu, 
așezându-l la locul pe care şi-l 
merită. Cât despre public, avem 
convingerea că el, care îl are pe 
Creangă ca pe cel mai drag dintre 
toți scriitorii noștri, va gusta cu 
deliciu paginile preotului buco- 
vinean şi-i va aprecia la gradul 
just talentul de iscusit povestitor, 
integrându-l în lumea lui Crean- 
gă, a lui Hogaş şi a lui Sado- 
veanu. 

Rândurile noastre nu sunt însă 
decât anunţu! apariţiei în public 
a unei antologii din opera lui Ira- 
clie Porumbescu. Rămâne ca du- 
pă apariția cărţii, criticii autori- 
zați să-şi spună cuvântul şi să 
lupte pentru impunerea unui 
scriitor „care se cuvine să fie cu- 
noscut de mase cât mai largi. 


LON ŞTEFAN 





Scriitorii francezi sub zodia războiului 


Indre Lida conlra € 


Ul: 


sul unui război care l-ar fi putut 
dubori, gata să ia viata şi lupta 
dela început... 

N'am da însă o imagine întrea- 
să a răsunetului produs de es- 
seurile lui Chardonne dacă n'am 
lega violența manifestărilor lui 
Jacques Emil Blanche de replica 
pe care un alt scriitor din „ve- 
chea gardă“ — al cărui nume însă 
umbreşte pe toți ceilalţi partici- 
panţi la discuţie, — a dat-o la 
„Chronique privâe de Fan 1940”. 
Este vorba. de Andre Gide care a 
răspuns în „Le Figaro”, imediat 
după apariţia acestei cărţi. 
„Chardonne 1940”, readuce apa- 
rent pe Gide la preocupări de cri- 
tică literară, preocupări care-i în- 
cântascră tinerețea. Să îie însă 
numai interesul literar la origi- 
nea articolului lui Gide, așa cum 
acesta ar vrea să lase impresia ? 
Iată ceeace pare îndoelnic. Fără 
a merge atât de departe încât 
să-l socotim printre responsabilii 
atmosferei din preajma războiu- 
lui (aşa cum va încerca să insi- 
nueze Maurice Martin du Gard 1), 
esie însă evident că Gide se so- 
coteşie solidar cu o Franţă pe 
care Chardonne o acuză cel pu- 
ţin de miopie. Substratul artico- 
lului său este astfel mai puţin li- 
terar, cât politic. Vorbind de un 
Chardonne „alambicat”, autorul 
celebrei „Nourritures Terrestres” 
îşi închee articolul amintit cu o 
afirmaţie care a provocat multe 
zâmbete:  „Devant sa  îluidite, 
son inconsistence (si jen juge par 
moi), nous sentons mieux notre 
solidite, et, devant tant d'acquies- 
cements ihdistincts, notre cons- 
tance”. Că Gide nu se poate re- 
găsi într'o atmosieră nouă este 
lesne de înţeles, că este complet 
doboriît pufleteşte de prăbuşirea 
Franţei ar fi încă de crezut (deşi 
cam neverosimil pentru un om 
care Wa suferit prea mult de pe 
urma credințelor sale naţionalis- 
te), în sfârşit intuiţia imposibili- 
iății Qe a se realiza decât în re- 
gim ultra democrat poate fi reală 
pentru un scriitor care a avut tă- 
ria impresionantă pa sincerităţilor 
din „hRetours de PU.R.S.S.”, dar 
sublinierea constanţei sale ideolo- 
gice pare puțin forţată. Gide poa- 
te îi astăzi, ca linie politică, egal 
cu cel din 1936 spre exemplu; 
înseamnă aceasta constanţa unei 
întregi vieţi ? Iată ceeace irită pe 
Maurice Martin du Gard care în- 
tr'o filipică de crudă ironie dis- 
cută poziţia anti-chardonniană a 
lui Anare Gide. 

Fără îndoială, este periculoasă 
această polemică de „principii”, 
periculoasă cel puţin până în mo- 
mentul când se cade de acord a- 
supra valorii încremenirii într'o 
anumită formulă. Periculoasă în 
special pentru Gide al cărui ge- 
niu S'a verificat în şiraguri de 
descoperiri și în vagabondările 
neastâmpărului... A dobândit a- 
cum, în amurgul vieţii, scriitorul 
îrincez, sensul adevărat al exis- 
tonței. spirituale ? Sau este nu- 
mai o lenevire în care anii tră- 
dează vioiciunea * 

Pentrucă Chardonne poate îi 
incriminat pentru anumite afir- 
maţii aie sale. Alături de un di- 
namism cuceritor şi de o lucidi- 
tate distrugătoare pentru poten- 
țialul de valorificare . naţională 
care se ascunde în fiecare din 
noi, independent chiar de credin- 
ţe, Chardonne este — în fibra cea 
mai intimă a gândirii sale — un 
desamăgit de Franţa. Oricât a- 
ceastă desamăgire sar vrea lecui- 
lă de dragostea pentru peisajul 
îrancez sau entuziasmul pentru 
sănătatea ţăranului, ea rămâne 
ca principala explicaţie a gândi- 
rii sale. Afirmând că salvarea Eu- 
ropei trebuia să vină din afara 
Franţei, — Chardonne devenise 
vulnerabil  peniru compatrioţii 
săi. Dece nu a lovit aici Gide, 
preferând să combată anumite a- 
firmaţii mult mai puţin riscan- 
te ?... Explicaţia nu poate fi, după 
părerea noastri, cât una singu- 
ră: Andre Gide c:ie ros în fond 
de acelaş pesimism. 

Chardonne şi Cide pot polemi” 
za pentrucă sunt feţele aceleiaşi 
lumi  qerutate de înfrângere. 
Chardonne caută să se adune din 
entuziasm şi nobile elanuri, Gide 
2» resemnează. Problemă de vi- 
talitate și temperament. Deasupra 
atambicării lui Chardonne şi a 
consianţei ultime a lui Gide, stă- 
ruie aceeaşi stea nenorocită a u- 
nei prăbuşiri pentru care nici o 
pregătire nu fusese făcută..... 


COSTIN 1. MURGESCU 


1. „Ne s'etant jamais interesse 
qu'ă la strategie littera:re, en s'en 
defendant d'aileurs, n'âtait vra:- 
ment pas dzstine ă Riom”, 





= A 
= 
x 








CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL MIC: „ANNA CHRIS- 
TIE“ DRAMA IN 4 ACTE DE 
EUGEN O'NEILL 


La scurt interval după piesa 
marelui dramaturg american 
dle origine irlandeză, — „Din- 
colo de zare“ — pe care a 
prezentat-o Teatrul Nostru-— 
un nou teatru bucureștean, 
Teatrul Mic, reprezintă o altă 
lucrare dramaiică a aceluiaș 
autor, 

Ă Despre teatrul lui O'Neill 
in general, am vorbit cu acel 
prilej. i 

In ce privește „Anna Chris- 
tie“, caracteristicile sunţ oa- 
recum aceltași. 

De data aceasta e vorba de 
drama pe care o provoacă 
oposiția dintre spiritualitate 
și condiţiile exterioare ale 
vieţii: mai precis în această 
piesă se rezolvă o temă care, 
până la un punct, este 
specifică catolicismului lui 
O'Neil, anume aceia că în ju- 
decarea „păcatului“ partii - 
parea trupului nu interesea- 
ză ci numai participarea su- 
letului. 

In îelul acesta, Anna Chris- 
tie, fata care a cunoscut mo- 
cirla vieţii, se poate ridica, 
pură, deasupra depravării ei, 
grație contactului cu bunăta- 
tea elor din jur și graţie dra- 
gostei părintelui ei pe de o 
parte și omului care o iubește 
pe de altă parte, 

Mai mult, prin dragoste se 
purifică nu numai ea, dar toţi 

i care trăiesc în mijlocul 
acestei drame, Chris Christo- 
tersohn, căpitanul, tatăl ei, 
care până atunci iși ducea 
existența prin cârciumi. beat 
aproape tot timpul, ancorat 
înu'o -lezătură dintre cele 
mai puțin  recomandabile, 
Mat Burke, marinarul tânăr, 
încrezut, scandalagiu, omul 
femeilor din toate porturle, 
până și Marthy Owem, tova - 
rășa lui Chris, femeia docu- 
rilor şi a tuturor matrozilor, 
care, și ea, în fața dragostei 
de tată a lui Chris pentru 
fiica lui așteptată, înţelege să 
se dea inapoi, 

După cum se vede, o lume 
funăamental bună, pervertită 
numai la suprafață, 

Cred că această piesă re- 
prezintă în mare măsură în- 
săși ideologia de bază a lui 
O'Neill, o ideologie pe cara 
cred că ași putea-o numi 
creștină. 

In ce privește interpretarea, 
a fost foarte bună. D-ra Ele- 
na Galaction a îost loarte 
bine în special în primele 
două acte, ifoarte firească, 
sucând cu multă înţelege- 
re și cu multă culoare ro- 
lul Annei Chris. 

Ceva mai puţin bine a fost, 
poate, după aceia, în special 
În scena mare a explicaţiilor 
dintre ea, tatăl ei, şi Mat 
Burke. Aceasta cred că și din 
cauza că mu o ajută suticient 

vocea, care, adesea, face im- 
presia că nu este bine „po- 
zată“ — cum se spune ile obi- 
ceiu, — așa că indignările, 
violența, momentele drama- 
tice, distonau oarecum, ne- 
fiind o suficientă comeor = 
danță între text, gest şi voce. 

Luate lucrurile în totul, însă, 

„se poate spune că a prezemtat 
o frumoasă interpretare, cu 


multă sensibilitate și cu mul. - 


tă înţelegere, 


Ad 


AŞ 





G. CIPRIAN 


D-na Anca Balaban în 
Marthy Owen, a avut un ad- 
mirabil rol de compoziţie, 
bine colorat, ton just pentru 
fiecare cuvâni spus, pentru 
fiecare pasagin din text, lu- 
cru cu atât mai greu cu cât 
creația d-sale, aşa cum se 
prezinţă, putea s'o facă îm fie- 
care moment să cadă în „ex- 
cesiv“, lucru care, totuși, nu 
sa întâmplat nici un mo- 
ment, d-sa reușind să păstre- 
ze tot timpul tonut just cerut 
de rot. 

Foarte bine, d. Ciprian: ași 
putea spune, una din marile 
d-sale creaţii, i 

Bimeințeles că i se pot face 
Și d-sale, giferite obiecţiuni, 
dacă i se caută cusururi cu 
tot dinadinsul, dar asta ar 
insemna să fii de rea cre- 
dință: adevărul este că Chris 
al d-sale este o realizare fru- 
moasă, un rol jucat astfel îm 
cât am avut, fără nici o stri- 
dență, gama îmtreagă a sen- 
timentelor pe care persona” 
&iul le comportă, dela naivi- 
tatea bonomă a omului bun 
însă dedat viciului şi dela du- 
ioșia unui tată care se știe 
vinovat că nu a fost în mă- 
Sură să-şi înconjoare copilul 
cu toată dragostea pe rare, 
altic!, o are pentru el, și până 
la violența masivă din scenele 
în care el, ca tată, vrea să-l 
protejeze de i 
îi crede ameninţat până la 


durerea lui de părinte când 
sită adevărul asupra, trecutu- 
lui, 

A avut în toate acestea 
atâta sinceritate și atâta căl- 
cură încât cred că nu greşesc 
atunci când spun că textul 
lui O'Neil! i-a dat d-sale pri- 
lejul -unei în adevăr foarte 
frumoase creaţii, 

D. Demetru în rolul Mat 
Burke, a fost în general bine, 

Am mai spus-o, însă, când- 
va dar nu exteriorizările ve- 
hemente sunt acelea care dau 
sensul unor anumite stări su- 
fletești. 

Există și um joc mai îmte- 
riorizat, care, poate că toc- 
mai de aceia, are adeseaori 
mai multă pregnanță. 

Dacă q-sa ar fi în unele 
locuri mai catifelat, jocul 
d-sale ar câştiga mai mult și 
chiar _ aceste  exteriorizări, 
câte odată excesive, ar avea 
mai multă putere de sugestie, 

Dacă, însă, cineva o ţine tot 
timpul în acelaş ton, desigur 
că aceasta până la urmă, o- 
boseşte. 

Chiar și vorbele injurioase 
cari trebuie să le adresezi pe 
scană se pot, şi ele, rosti mu 
numai vehement ci  într'o 
sută de feluri și cu tot atâtea 
nuanțe, (privind partenerul 
peste umăr, vorbinilu-i prin- 
tre dimți, arătând un dispreț 
plictisit, etc.) iar nm numai 
în două note sau, numai în- 
tr'una, — aceia violentă, — 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Miliardarul cântăreț și 
jurnal nou de război. 

REGAL: Nota zero la purtare și 
jurnal de război. 

VICTORIA: Femeia îndărătnică 
şi jurnal de război. 

ELYSEE : Moștenitorii Năzdră- 
vamă, jurnal și trupa de re- 
visste, 

VOLTA-BUZEȘTI: Romanul u- 
nui iânăr sărac, jurnal și trupa 
de reviste. 

ROMA: Extravagantul castelan 
şi jurnal de război 

CARMEN-SYLVA: Casa păcat 
lor, jurnal și trupa de reviste. 





căci asta, cum am spus, duce 
la monotonie, 

Totuşi nu se poate spune că 
d. Demetru n'a jucat frumos: 
din contră, a avut elan, a 
avut căldură şi a fost de ne- 
numărate ori impresionant, 
Cele arătate mai sus sunt așa 
dar simple chestiuni de 
nuanțe, spuse nu pentru a de. 
precia jocul d-sale ci, even- 
tuai, spre a-i fi d-sale însuși 
de folos. 

In restul distribuţiei d-nii 
Tomazoglu, I. Valeriu Pop, E. 
Mihalache și E. Dănescu, cari, 
şi domniile lor, au merite fru- 
moase în buna reușită a a- 
cestui spectacol. 

Direcţia de scenă a d-lui 
T. Theodorescu a fost cât se 
poate de bună, se poate spu- 
ne chiar surprinzător de 
bună. 

Ori aceasta-i — de ce n'ași 
mărturisi-o — din cauză că 
mă aşteptam la mai puţin? 

Adevărul, însă, acesta este: 
că graţie d-lui T. Theodore- 
stu am avut um spectacol în- 
grijit, că d-sa a ştiut să dea 
indicaţii juste de regie, care 
Sau vădit în tot timpul spec- 
tacoiului încât nu putem se- 
para, de exemplu, admirabi- 
lui joc al d-lor Ciprian, Elena 
Galaction, Anca Baiaban, De- 
metru, etc. de o bună viziune 
regisorală de ansamblu, care; 
evident, a trebuit să prezideze 
la realizarea acestei piese. 
Ceva mai mult, pot spune că 
însăşi acel fior dramatic spe- 
cific al lui O'Neill încă a fost 
pus în valoare. 

Decorurile semnate de d-na 
Cella Voinescu frumoase, afl- 
mirabile, şi, totodată  inge- 
nioase. 

Menţionez în special pe cel 
din actul al doilea în care ţi 
se dă acea minunată impresie 
de mare port — corabie, 
transatlantic, etc. — şi totul 
realizat pe scena cât o cutie 
de chibrituri a „Teatrului 
Mie“ ! 

Sincer, merită toate felici- 
tările. 

De altfel şi decorurile cele- 
lalte fi» reprezentând barul 
din port, fie cabina căpitanu- 
lui Chris, dovedesc aceiaşi 
frumoasă cunoştinţă a mește- 
sugului. 

In scurt, din toate punctele 
de vedere un spectacol reuşit. 

ALEXANDRU DRĂGHICI 


UNIVERSUL LITERAR 





CINEMA SCALA: Duelul, 


Amedeo Nazzari, atât de des 
întrebuințat în ultimul itimp şi 
din păcate atât de acelaș ar putea, 
lua exemplu dela colegul lui, 
Tosco Grachetti care, — probabil 
fiindcă şi studiază mai serios ro- 
lumile — izbutește să creieze de 
cele mai, multe ori, cu fiecare film 
un 'personagiu cu totul mou ce 
arareori se'ntâmplă să fie înde- 
părtat de cel autentic. 

Rolul maiorului Andrei An- 
cikojf din această vag 'moderni- 
zată nuvelă a lui Puskin rămâne 
una din cele ma; bune creaţii 
ale sale, 

Fermecătoarea Assia Nonis con- 
tribue ia succesul filmului prin 
inteligența, sensibilitatea și mai 
ales feminitatea cu care inter- 
pretează rolul mașei. Remarcabil 
jucate scenele începând dela a- 


pariția maiorului Ancikoff la lo- - 


godnă până la întoarcerea ei a- 
casă. Ca şi reala interpretare a 
sglobiilor cochetării ale fetei ti- 
nere nedumerite de dragoste. 

In volul lui Sergiu Drutzii 
Antonio Cento realizează un au- 
tentic fluturatie prințișor rus dim 
apusa epocă țaristă, 

Excelent redată de  Renatto 
Castellani a cărui pedanterie în 
regisorat > unanim recunoscută 
şi mai ales apreciată, adaptând 
strălucit la fum, opera lui Puskin 
care nu se resimte cfituși de 
puțin prin cele câteva note mo- 
derniste introduse iei şi colo. Per- 


sonagiile nefiind exclus a fi rea- 
lizate mai reuşit decât le-ar fi 
visat însăşi autorul a cărui vi- 
ziune pare-se că de data aceasta 
a fost depășită de tehnică. 


CINEMA CAPITOL: Boccacio. 


O comedie al cărui principal 
merit este redarea atmosferei ce 
domnea în Florența în jurul a- 
nului 1550 în prima epocă de 
gioric a lui Boccucio. 

Subiectul filmului fiind oare- 
cum cusut cu aţă albă întrucât 
în timpurile când se petrece ac- 
țiunea nu se puleau realiza tra» 
vesti-uri de talia celor din film 
chiar de către o femeie foarte în- 
drăgostită... Mai ales într'acea e- 
pocă îndepărtată când femeile 
erau, altfel iubite şi mai ales sti- 
mate spre deosebire de actualele 
timpuri 

In definitiv poate că „scopul“ 
regisorului a fost să demons- 
treze femeilor îndrăgostite un 
nou sistem de a-și asigura fide- 
litatea respeativilor. Lăsând la o 
parte această premiză glumeaţă 
filmul nu suferă comparație cu 
alte realizări de epocă de calitate 
mult superioară. (Pe Osvaldo Va= 
ienti îl preferăm în filmele sus 
menţionate) ca și pe Clara Cala- 
mai al cărei travesti n'a izbutit 
să ne dea o singură clipă împre- 
sia că-i bărbat. (Nici la Opera 


- Română travestiul prințului Or- 


lojf din Liliacul nu-i de un atât 
de evident gen femenin!). 


ADRIANA NICOARA 


a a a ap aaa a ai ag a aa a Ra a a AR 
SERDIKA 


REVISTA BULGARĂ 


SERDIKEA,  mensual sprijinit 
de municipiul Sofia, consacră un 
voluminos număr special cultu- 
rii române. 

Apărut sub patronajul ă-lui 
prof, Bogdaă Fiof, preşedintele 
consiliului şi al d-lui ing. Ivan 
Ivanov, primarul capitalei bul. 
gare, SEFDIKA omagială pen- 
tru noi cuprinde următoarele co- 
laborări în limba bulgară: 

România şi Bulgaria (de prol. 
Bor:s Iotzotff, ministrul Instruc- 
țiunii Pubuice),  Laxceatărul (ae 
Eminescu în excelenta tiruducere 
iscălită de El. Bagrean), Bucu- 


PI O N a a i A a e 
aa teapa e ap cn Ea E 


Mâăşti şi reflectoare 


TRIPTIC TEATRAL: Personagi-actor-spectator 


Liltusiom scenique, c'est la pre- 
sence ve Vacteur. 
ADOLPHE APPIA 


Sămburele (Aiscuțiunili, noastre 
e aciorul. Asupra lui converg ta 
te dateie spectacoluiui şi numa: 
prin el putem întrezări spiritul 
teatrului, 

Dacă ar fi să-i urmărim ge- 
neza, ar trebui să începem cu 
artistul artet mute: — mimiul 
grec, — să ajungem la panto- 
mim, mimidram i 'coreodram 
— la actorul filmului mut şi 
actorul filmului sonor,  Aceas- 
ta n'ar însemna nltceva decât 
un istoric şi situarea adtoru.ui 
zilelor noastre, în momentul când 
a apărut. Rostul contribuţiei je 
aici e altul însă: de a deşcoperi 
coordonatele nouă ale artei acto- 
ricești. » 

Noţiunea de ador prin însăși 
numele ei își declină conţinutul: 
ww: om al actului; un element 
prin care se manifestă un joc 
inţaresat, deci organizat. Lateni, 
aces om al actului sălăş.ueşte în 
fiecaie din noi şi: în anumite 
prilejuri, ca o stare mimatică, se 
arată fie ca o cheituială a nul 
prisos de energie, fie ca un în- 
stinct util şi necesar vizții. Ii 
cont'nuarea gândului nostru şi ca 
o întregire a lui, Jules de Gaui- 
tier spune: „A te concepe aliici 
decât ești în realitate, a suferi 
sugestia noţiunii, înseamnă a te 
deplasa și a progresa, înseamnă 
a te arăta capabil să apuci frân- 
ghia împletită de munca umani- 
tăţii şi de a ridica, printr'o sfor- 
are încordată, propria și fragila 
personalitate până la podişul cu- 
cerit și rânduit de exemplarele 
cele mai bune ae speţei noastre. 
Bovarismul este cu adevărat aci, 
o putere de  înălțare“. (tr. T. 
Vianu)- 

lată dar o fațetă construaiivis- 
tă a sistemului bovaric, în care 
arla actorului își afiă rădăcini 
de dincolo de convențional, chiar 
în fiinţa noastră. 

Trebue să marcăm momentul 
de teatralizare din Omul nostru. 
Peste instinctul teatral, prin care 
EBvreinov înţelege instinctul de a 
opune imaginilor» primite din a- 
fară, imagini arbitrare, creiate 
dinăuntrul nostru — dorința de 
a fi „altul“, de a creia o ambian- 
ță care „să se supună“ atmoste- 
rei de fie ce zi, este un instinct 
al teatralizării, El apare în cli- 
pa când ne simțim sărăcia in- 
terioară închegată într'o oglindă 
frecventă: aproapele asupra că- 
ruia converg privirile, laudele. 
Câna exemplarul! e din cea mai 
bună speţă, cum spune Gauitier, 
— e un bine social. Când însă 
apare ca instaurare de climat al 
atracțiozității, frizând snobismul, 
se etichetează prin „malagam- 
bism“, pieptănătură ă la maniere 
Alida Valli... — ca să nu pome- 
nim (localizâna) decât două din 
cele mai noui aspecte ale concep- 
tului de teatnu. 

Ce am spus până acum despre 
actorul din noi poate constitui 
suportul diletantismului, care ca 


ptobiemă se distanțează. de ac- 
torul-artist. Căci suntem de a- 
cord: în fiecare din noi există 
Actorul. (Toţi facem aatoriat în 
vieaţă, dar puțini facem actoriat 
pe scenă). De aceea, teatrul- 
scena, mărturiseşte conştiinţa 
artei ţeatru:ui. Actoriatul pe care 
îl facem în vieață este clădit la 
întâmplare, este spontan şi aduce 
o prospețime  câre într'adevăr 
lipseşte profesionistului. Dar nu 
se întâmplă — orce ar spune 
esteţii dramatici! — transfigura- 
rea, pe care regizorul Abel Gan- 
ce ne-a închegat-o atât de îru- 
mos într'o frază: „l:artiste est un 
temple; les douleu:s Y rentrent 
femmes, elies en sortent dees- 


ses“. 


* 
Natura fără artă, poate să ne 
dea un mare comedian? — se 


întreabă Diderot. In jurul acestei 
întrebări să construim Actorui 
teatruiui de mâne: 

Ce me poate da Natura? Un 
fizic plăcut sau mai puţin piăcul. 
U dicțiune bună sau defectuoasă. 
Un timbru de calitate sau care 
să lase posibilitatea unei contu- 
nări. Reaceptivitate și să Simlă 
ceiace face. Inteligență și pe dea- 
supra instinotul teatral. 

Primu. punct cade prin speri- 
fcitatea teatrului: frumusețea 
scenică. De multe ori mi sa în- 
tâmplat ca frumuseți nu de du- 
zină, ci frumuseți care se distan- 
țează, urcate pe scenă să pă- 
iească, să se anonimizeze; acea- 
sta nu se petrece dintro nca- 
climatizare cu podium-ul, din- 
wo emoție care ar schimonosi 
corpul omenesc printr'o necana- 
lizare a sensibi.ului — ci din 
latitudinea scenei de a te primi 
pe ea şi nu în ea. 

Căci nu ştim dacă toţi cei cari 
au intraţ într'un teatru și-au da: 
seama că scena e o Fiinţă! Deci 
se creiază între ea şi cel în pra- 
gul ei um flux care are darul să 
te absoarbă — atunci când ins- 
tinctul teatral împânzește năval- 
nic spaţiul scenic. — Un proces 
de simpatie reciprocă! Și să te 
țină doar lipit de ea, atunci când 
prezenţa în scenă se rezumă la 
o mobilare a spațiului scenic. 

De aici, necesitatea unei bune 
întrebuinţări a corpului omenesc, 
care să se dovedească prezență 
artistică în scenă. — Cel de al 
„treilea ochi“, regisornul, intervine 
cu plantarea plastică a „acceso- 
riilor'! de care actorul are nevoie 
la construirea în mișcare a per- 
sonagiului. — Şi pentu ştiinţa 
regizorilor noștri găsim nimerit 
să reproducem câteva rânduri 
dintr'un studiu al lui A. Appia, 
care întăreşte în acelaș sens, an- 
grenarea actorului în elemeniul 
spectacular. „Un objet n'est plas- 
tigque pour nos yeux que par la 





e 
jumiere qui le frappe, et sa plas- 
ticite ne peut âtre misc artist:- 
quement en valeur que par un 
emploi artistique de la lumitre, 
cela va de soi. Voită pour la îor- 
me. Lo mouvement du corps hu- 
main demande des obstacles pour 
sexprimer: tous les artistes sa- 
vent que la beaute des mouve- 
ments du cormps depend de ia 
variâte des pounis d'appui que 
lui offrent le sol et les objets". 

In continuarea acestor adevă- 
ruri aie „meseriei“, enunțate de 
un om al ei, adăugăm şi obser- 
vaţiile noastre. (făcute în timp ce 
eram asistent de direcție de sce- 
nă la Teatrul Naţonal) — care 
vor explica personalitatea sceni- 
că a actriţei X. 

In. spațiul inițial al scenei este 
plantat decorul unui biurou — 
interior, Deci în acest spaţu se 
construește incă un spaţiu! O 
convenţie într'altă convenție! In 
spaţiul biuroului atmosfera esie 
la maximum oxigenată de cele- 
lalte pergonagii. Actriţa X este 
în spaţiul inițial; situaţia sce- 
nei. (dinainte, crește acum în 
domnia-sa. Mâna pe clanță, este 


trecut pragul în spaţiul marcat : 


de decor. Oxigenul se potenţiază. 
Tăciia care de-abia luase lumi- 
nă, gcum arde putemic. 

Natu:a! că intervine în cazu: 
discutat, specificitatea prezenței 
scen'ce; „charme“'-ul! — Frumu- 
seţea e stațică; „charme”-ul, ex- 
pansiune şi zâmbet, el este gra- 
ție şi viaţă, 

De aceea „pozarea“  actori.or 
frumoși, acest soiu de nareisism 
teatral, este dăunătoare prezen- 
ței vii: spontaneitatea și simpli- 
tatea nu se mai pot realiza în 
acea cChinteşență 'cara e „char- 
me'“-ul. 

E locul să împiinim pe lângă 
charme — tehnica dramatică po- 
larizată în mimică teatrală şi 
simbolică. 

Trăsăturile feții luate în ro- 
mentul destinderii, sunt dintre 
cele mai indicate pentru sugera- 
reg stărilor de spirit. Mimica de 
convenție — fără a trăda proce- 
sul! — este hotăritoare în mește- 
șugul unui actor, Simbolica se 
aplică numai la membrele supe- 
rioare. E ceiace grecii numeau 
chironomia — limbaj al mâinilor. 

Spuneam mai sus că actorul în 
prealabil trebuie să caute să-şi 
adapteze ființa la cerințele tea- 
trului. Aceasta natural printr'o 
cunoaștere amănunțită a posibi- 
lităţilor pe care ni le dă pro- 
priu-ne corp, Stăpânirea mușchi- 
lor bucati, facili, frontali, ai 
membrelor superioare şi înfe- 
rioare — coordonează orice miș- 
care dictată de comportamentul 
intim al personagiului. Neindoel- 
nic, acolo unde natura e nepu- 
tincioasă sau nu satisface exigen- 
ţa actorului, pentru întărirea u- 
mei trăsături, intervine grimonul, 
intervine plastica (decor, dans), 
intervine arhitectonica voci, 
care fac tocmai pasul de trecere 
în nefiresc, mărturisind conştiin= 
ta artei. 

N. ALEXANDRESCU-TOSOANI 


reşti, centrul culturii române 
moderne (de Nic, Crevedia, sa- 
cretar cultural pe lângă Lega- 
țiunea Regală a României la So- 
fia), Hanul lui Mânjoală (de 1. 
L. Caragiale), Literatura romă. 
mă veche (de prof. N Cartojan). 
Literat. rom în veacul al 19-lea 
(de Bazi! Munteanu, Lit. rom 
contemporană (de E. Lovinescu), 
Călătorului ii şade bine cu dru- 
mul (de I. A: Brătescu-Voinești), 
Arta populară română (de prof. 
Al Tzigara-Samureaș), Moartea 
lui Fu:ger (de G. Coșbuc, în tra- 
ducerea semnată de Anka Mite- 
va), Arta română contemporană 
((de O. V. Cis-k), Fefelcaga (de 
|. Agârbiceanu), Privire asupru 
teatrului românesc ((da [ Marin 
Sadoveanu), P.ugarii (de O. Goge, 
în trad. Anka Miteva), Muzici 
românească (de prof Georm: 
Breazul), Duhovniceasca e 'Tu- 
dor Anghezi, în traă. E. Ba- 
grean), Elegie și Pasăre aibă (de 
Nichifor Crainic, în trad Hr. Ra. 
devski), Corăbiiie (de 1, Minu- 
Jeseu, aceași traducător), Trei 
etape ale filozofiei româneşti: (de 
Dr. C. Noica), Mioriţa (trad. Hr. 
Radevski), Noaptea de Decembrie 
(de Al Macedonschi, în trad, 
Dim. Pantelev), Isus (de P. Cer- 
na, trad. Anka Miteva), Scurt 
istoric al presei româneș!i (Ge P. 
Mart nescu), Plugurile, Ţăcer2 (de 
L. Blaga), Aci sosi pe vremuri 
(de Ion Pillat) și Bătrânul Ieu- 
pici de George -Gregorian (toate 
în trad, Hr...Radevski) şi Contri- 
buţia Românilor la cu:tuta uni- 
versală (de prof Andie Radu). 

Sica daț concursul azt'v ia pu- 
blicarea acestui număr in SER- 
DIKA d-! Nicoiae Crevedia, grila 
redacțională  svând-o d. Petăr 
Siavinski,  directorui serviciului 
cultural a]  primăiiej capitalei 
buigare și conducător al revustei. 
Prezentareu  artistie: admirabil 
susținută a avut-o d. Boris An- 
ghe.ușco. 


ca so aaa pr _ 








30 MAI 1943 === 





VIAȚA MUZICALĂ IN ITALIA 


Tradiţia marilor realizări 
în arta lirică este, in Italia, 
în propria-i patrie. 

In străinătate sunt cunos- 
cute și excepţional! reputate 
în special teatrele „Scala“, 
din Milano, şi „Reale“, din 
Roma. Evident, faptul că a- 
ceste două .teatre sunt ale 
celor mai mari două oraşe 
ale Italiei, că pot desfăşura 
o amplă activitate perma- 
nentă  asigurându-şi  con- 
cursul celor mai înalte valori 
şi dispunând de resurse ge- 
netâie într'adevăr depline, 
strălucirea acestor temple ale 
liricului are o amploare deo- 
sebită. 

Sprijiniţe însă ae un ţra- 
cut adesea legat de desvol- 
tarea însăși a artei lirice în 
Italia şi înfăptuind și astăzi 
minuni de artă sunt și alte 
multe teatre de operă în I- 
talia printre care „San Car- 
lo” din Neapole și „La Fe- 
nice” din Venezia deţin 
locuri de o 'insemnătate ca- 
pitală. Tot atât de neuitată, 
rămâne 0 reprezenţtaţie în 
acesțe teatre, pentru iubiţo. 
rul de muzică, cât şi în ace- 
lea ce poartă numele de ră- 
sunet internațional mai pu- 
ternic  „Scala” sau „Reale”. 

Dar, în ceace priveşte arta 
desăvârșită a realizărilor, 
Parma, Palermo, Verona, cu 
monumentalele ei specţacole 
de vară în arene, nu cedează 
nici gle nimic în faţa celor. 
lalte «mari scene, vestite pe- 
ste ţări şi mări. 

Ceace este însă cu adevă- 
rat extraordinar, este extin- 
derea „uimitoare pe care a 
creat-o conducerea culturală 
fascistă operei, organizând 
astfel spectacolele de operă 
în provincie în cât realmen- 
te nu există astăzi, chiar a- 
cum, sub rigorile acute ale 
răsboiului, oraş cât de mic 
pe unde să nu se perinde 
minunate ansambluri de o- 


peră, unde să.nu se cânte 
chiar premiere, în condițiuni 
demne de dăruirea şi măe- 
stria italiană pentru muzică. 

Transpunând teoretic si- 
tuația in România, nu ne-am 
mai mira de loc dacă am 
auzi spunându-se : 

Am ascultat un măreț „Lo- 
hengrin” la Pitești, un co- 
vârşitor „Otello” la Tecuci și 
un „Turandot” sclipitor la 
Tulcea. 

Iată organizarea muzicală 
a Italiei, iată. binefacerile în 
artă ale uriașei propăşiri pe 
cate a imprimaţ-o fascismul 
în nenumărate domenii de 
manifestare,  desveliare și 
creație ale poporului itaiian. 

Dar, această înfloritoare 
viaţă muzicală este departe 
de a .exista numai în genul 
muzical liric. Concertele sim- 
fonice, cu un număr impre- 
sionant de prime audiții, re- 
citaiui, muzica de cameră, 
conferința aiuzicală ţinută 


de adevăraţi iniţiaţi, de ve- 
ritabile  personalităţi- muzi- 
cale şi niciodată de vorbitori 
improvizaţi şi străini de 
muzică, sunt răspândite pe 
toţ întinsul Italiei cu un 
binecuvântat belșug. 

Nu insistăm asupra pro- 
gramelor de Radio, care au 
acelaș superior cuprins. 

Este evident că nu putem, 
cu vârsta imconparabil mai 
tânără pe care o avem în 
muzică, să urmărim de pe 4 
cum astfel de rezultate. Tre- 
bue să se pornească însă la, 
stabilirea unor începuturi, la 
întocmirea unei campanii 
de educare muzicală a pro- 
vinciei, la purtarea primelor 
luminițe în întunericul care 
dăinueşte încă aproape pre- 
tutindeni prin oraşele noa- 
stre mici şi chiar nu tocmai 
mici. 

Pilda mare pe care o dă 
Italia, în cât de modestă mă- 
sură se va putea la început 
şi în cât mai sporită măsură, 
cu timpul, trebue urmată. 

O așteptăm şi ne vom uni 
oricând cu cea mai mare 
bucurie celor care se vor 
strădui să-i găsească .drum 
în țara românească. 

ROMEO ALEXANDRESCU 


Da a EEE a RE EEE PERI EC ERE EI 


NICOLAE IORGA 


In noua bibliotecă „Cartea cu 
vieţi ilustre“ editată de „Vremea“, 
d. Barbu Theodorescu, unu! dintre 
aetivii şi pasionaţii puib'icişti de 
astăzi, publică o plastică evocare 
a personalității profesorului Ni- 
colae Iorga. Se știe că d. Barbu 
Thecdorescu este primul care a 
reușit să dea bibliografia înte- 
grală a enormei opere şcrisă de 
savantul român. Critica de faţă. 
scrisă cu nerv şi deplină cunoaş- 
tere a omului și vieţii sale, re- 
prezintă prima  încencare de 
popularizare a figurii lui Nicole 
Iorga. Spre deosebire de „roman- 
țările“ obișnuite în care adevărui 
se pierde sub e'luviile imagine» 
ției şi retorismului celui care face 
evocarea, volumul d-lui 'Pheodo- 
rescu aduce o surprinzătoare ușu- 
rință de lectură rămânând per- 
panent în limitele celui mai ri- 
puros respect al biografiei. O 
carte utilă şi antrenantă, prin a- 
mănuntul pitoresc şi pe care nu 
ne îndoim că o vor consulta tuți 
cei care vor s ăcunoască viaţa lui 
Nicolae Iorga. 


IN CURÂND 


va apare sub emblema editurii 
„Publicom” romanul domnului 
N. Ottescu, intiiulat „Homer“. 
Carte de-o valoare cu totul su- 
perioură, bucrarea aceasta nu fuce 
decât să continue frumosul suc- 
ces pe care aceeaşi editură fl ob- 
ține cu „Soarele răsare noaptea”, 
semnat de d. Mircea Streinul, 
unul dintre cei mai vqlgroși scrii- 
tori ai generaţiei tinere, 


REPRODUCEREA 
apărută în pagina primă a re- 
vistei noastre și intitulată 
„Scenă casnică“ de Vivo Fi- 
glio face pârte din. colecţia 
de zece tablouri ale maeștri- 
lor italieni din veacul al 
XIX-lea, — colecție pe cate 
A. amrial C, Niculescu-Bizea 
a donat-o de curând pinaco- 
ţecii Municipiului Bucureşti. 
Gestul donatorului vine să 
Antăreaseă o tradiţie pe care 
o cunoaștem de mult, ca ex- 
presie a mărinimiei manifes- 
tate în atâtea rândyri în trg- 
cutul nostru: ă | 








RUBRICI... 


Ca şi cele literare, apărute mai 
în toate gazetele, rubricile tea- 
trale sau înmulţit în ultimul 
timp, nu dintr'un scop care să ser- 
vească în primul rând artei ade- 
vărâte, şi nici măcar actorilor, au- 
torilor sau spectatorilor, ci, mai 
curând, din rostul — dacă nui 
prea curios, dar totuși aproape 
al umor oameni cari vor neapăraţ 
să scrie şi despre teatru sau — 
cum spun — „și despre ale tea- 
trului”, aşa cum ar scrie despre 
sport sau bridge. 

Toate ar fi bune dacă — şi-așa 
— scrisul acestora, ar porni din- 
4.0 poruncă a largilor domniilor- 
lor cunoștințe temeinice în ale 
teatrului, cu meriţ de-a fi cunos- 
cute, ta chiar folosite de cât mai 
mulţi sau — hai fie!..— dacă ar 
întruni calitatea ecourilor unor 
constatări cu cinstiţ sprijin de în- 
dreptare?... 

Dar să mu fie nici una, nici 
alta, ci mumai simple arţaguri 
svârlite cutărui teatru, cutărui 
director sau cutărui actor şi au- 
tor, mai bine sar folosi spațiul 
acela pentru anumțurile... „câi- 
nilor” pierduţi, decât pentru ru- 
brici intitulate „culise”, „măşti”, 
„otravă”, „tiere”.,. 


CRITICII... 


Ne-am, spus deseori cuvântul 
pentru o cronică dramatică pre- 
țioasă prin girul semnăturii umii 
titular, care însemnează și lacti- 
vitate dramaturgică nu numui 
scris teatral. 

Şi deseori ne-am referit la au- 
tori dramatici cari sunt şi buni 
cronicari, ca d-nii: Mircea Ştefă- 


TEA 


nescu, Alex. Kirijescu, Ion Mar 
pin Sadoveanu și qiți câțiva. 

Nu ne-a lipsit însă dreapta re- 
cunoaștere a meritului şi față d 
cei cari fără să fie autori, sunt în 
schimb îndrumători competenţi 
în ale teatrului prin largile și 
generalele d-lor cunoştinţe, cari 
adunate în pagini de gazetă poi 
folosi mai mult decât într'un 
curs sau într'o lucrare tipărită 
sau jucată pe scenă. 

Neam arătat însă nemulțumiți 
atunei când înterimarii cronicg- 
rilor mau fost la înălțimea titu- 
Varilov, semnalând scăderile. Aşa 
cum constatăm azi în schimbarea 
dela un săptămânal teatral, care 
poate să fie un cronicar literar 
bun, dar nu poate fi un cronicar 
dramatic atât de bun ca să nusi 
simțim lipsa lui Petru Manoliu, 


TINERII... 


Cu Radu Beligan se pune pro- 
biema și a altor tineri actori cu 
talent, cari ajunși acolo unde se 
găsesc azi — firește, datorită nu- 
mai muncii și priceperii lor — 
pot face greşeala de-a se depărta 
de gustul și simpatia publicului, 
nu numai prinir'o activiţate see- 
nică incompatibilă cu talentul cu- 
nhoscut şi prețuit de spectatori, 





RALE 


dar şi prin atitudini vestite și=-— 
poate — deformate de gazetele 
teatrale, faţă de bătrâni şi ya- 
loreşi actori, atitudini și libertăţi 
cari 'sbutesc — din nefericire — 
să 'sdruncine până și consacrările 
dar mi-te „cruditatea“... 

Radu Beligan și Marcel Ange- 
lescu gunt două tinere vaigri ar- 
tistice, pe cari noi le vrem sincer 
apărate de sdruncinări, aa cum 
l-am vrut și pe Costin Iliesuu, 
dacă el — oqată jucând lângă 
Puiu iancovescu — n'ar fi făcut 
greşeala să se și creadă un mare 
acţor... 

Și poate cu Costin mai sunt 
și alţii pe ici, pe Cole. 


AFIȘ... 


Teatrul Naţional apropiindu-se 
de închiderea stagiunii, nu-și mai 
anunță nici o premieră. 

Studio-ul opreşte pe ufiş pen 
tru tot timpul verii: „O crimă 
celebră” urmată de câteva nnu- 
tăți, deja anunțate de noi; „Lam- 
patius Vagabundus“,  „Cerșetari 
în haine negre“ și o pțesă fin» 
landeză. 

Teatrul „Comoedia' anunţă ” o 
comedie semnată de Nicușor 
Constantinescu, întitulată „Văta- 
mina M“. IRI 

La celelalte teatre se anunţă 
direcţii noui în loc de reperto- 
riu Nou, 

Reținem pe linta prestigiului 
unui afiş mereu nou și bun, 
„Teatrul Municipal“ şi „Teatrul 
Nostru“, chiar acum la închideri 
de stagiune, cari şi în toamnă 
vor veni cu acelaș cuceritor res- 
pect pentru artă. 


I M, LERIJU 


me 30 MAI 1943 


aa 








Note româneşti 


INTERESANTE ȘI 
SEMNIFICATIVE 


sunt interviewurile pe care le ia 
d. Vasile Netea d-lor Dan Pe 
trașinou, Radu Tudoran și Cons 
tantin Notoa. „De vorbă cu scrii- 
torii tineri“, pagina d-sale din 
Vremea (23 Mai 1942) 'au este 
numai de tot fericit inspirată, ci 
va duce, suntam siguri, la fruc- 
tuoase discuţii şi luări de atitu- 
dine creatoare. 


NOI: MEMBRI AI 
S.S.R.-ului 


aleși în adunareu generală din 
acest an sunt: Matei Alexandres- 
cu, Paul Constant, Ovidiu Den- 
sușianu, Ion Frunzetti, Valeriu 
Mardare, N. Mihăescu, Teo- 
dor Al. Munteanu, N. Petrașcu, 
Ioana Postelnicu, Al. Raicu, Eu- 
gen Todie, Ștejfania Velisar, lu- 
lian Vesper și Ştefania Zottovi- 
ceanu-Russu. 


LA CERNĂUŢI 
S'A CONSTITUIT 


Cercul „Bucovina Literară“ eu 
menirea să orienteze pe toţi cei 
se simt puisând în ei fiorii crea- 
ţei literare și artistice. Condu- 
cătorul acestui nou cerc este a- 
preciatul scriitor bucovinean 
George Drumur. Nu me îndoim 
că revista „Bucovina Literară“, 
foarte activă în ultima vreme, 
va lansa nume no; şi mai ales 
moi nădejdi. 


O PREȚIOASĂ 
CONTRIBUȚIE 


la cunoașterea c vilizaţiei antice 
ne-o dă d. C. Gerota prin volu- 
mul d-sale Aspecte ale civiliza- 
ției clasice. Apărută în editura 
Casei Şcoaleior (1943), cartea se 
adresează, în primul rând, ceti- 
torului care mai crede și în alte 
valori decât cele izvorâte dim 
crâncenul materialism împotriva 
căruia se dă, astăzi. o luptă fără 
precedenţ. 


C. MUNTEANU, 
AUTORUL 


Cântecelor pentru fata bătrână 
(Bucureşti, 1937), a ajuns cu Gro- 
hotiș, la a doua culegere de ver- 
guri. Sufletul d-sale, răzvrătit 
acum șase ani, pare a fi cunoscut 
liniştile pe sub cari trec toţi poe- 
ţii ca pe sub niște furci caudine, 
lăsându-se de vers sau jertfin- 
du--se iremediabil.  Grohatis 
(Bucureşti, 1943) cuprinde poeme 
ca acesta: „lată aci hotarul între 
oraș şi zări; Miroase lutul reavăn 
a rod şi-a depărtări; O undă'n- 
miresmată  psalmodiază marea 
Suflare care umple, în' larguri, 
depărtarea. La, orizont îmbie pria 
virile un sat, Prin ceața autum- 
nală, ca un albastru fum; As- 
cultă cum  suspină  ogoarele și 
cum Senalţă simfonia pământu- 
lui arat. Nu e desigur, numai a- 
tâta cât ne pare, Un dor neîm- 
plinit, nenorocoasă stea, Triste- 
țea-ți ca o apă iubito, şi a mea, 
Ci din adânc o creangă de um- 
bre și mai mare”. (La marginea 


orașului), 


b „PREDA SAVU 
NE TRIMITE 


din Craiova un vo'um de Poeme 
de pe front (Gând și slovă oite- 
nească, 1943). In cele cincizeci 
şi trei de bucăţi  versificate 
strigă, după expresie personală, 
e ncizeci şi trei de momente din 
viaţa de oștean a d-lui Preda 
Savu. Nu înţelegem dece tocmai 
războiul care-l pune pe tot lup- 
tătarul faţă în faţă cu realitatea 
cea mai nudă pe care o putem 
cunoaşte, duce la atâtea şi atât 
de lamentabile clişee lirice. 


„DESLEGARE DE 
TRECUT“ - 


se mumesc poemele d-lui Cons- 
tantin Sincu (Edi. Viaţa Literară, 
1942). D-a le închină primei 
G-sale dragoste, iar această dra- 
goste nu poate fi decât Alice: 
„Alice, — aumele și chipul tău 
sunt rupte din vis? — Părul, 
maildăr de soare sărbătorindu-ţi 
umărul; — mâinile tale, — își 
leagănă neliniștea în note muzi- 
cale; — mersul, — are cadența 
în care Dante își făumea versul. 
— Alice, — numele şi chipul tău 
sunt rupte din vis!» 


SĂ FIE PROGRAMATICE 
BRÂNDURILE SCRISE 


de d. Gherghinescu Vania din 
caietul de pozie Claviaturi (Anul 
doi, numărul trei, 1943)? Apre- 
ciem în mod deosebit dragostea 
de vers a idealistului Gherghi- 
nescu Vania. Cât de mult ar câş- 
tiga însă Claviaturile dacă, din 
înmănuncherea  prietenească a 
unor frumoase dară inegale poe- 
zi!, ar deveni antologie, cât mai 
sever pretențioasă, a poemelor 
celor mai bune publicate, trimes- 
tru de trimestru, pe tot întinsul 
țării. In afară de faptul că ar 
câștiga mult mai mult în presti- 
glu, Claviaturile ar deveni o sin- 
gulară și căutată tribună de lan- 
sare a poeziei bune. E o sugestie 


DIN NUMĂRUL 
PE MAI 


al rev'stei Orientări spicuim a- 
ceste puncte de reper: »Carac- 
terul social marcaţ al războiului 
actual reicse cu evidență din 
toate discuțiunile de natură so- 
cial-econom'că ce se întreprind 
fie in ţăriie Axei fie chiar în 
grupul advers, soriite să defi- 
aească o nouă stare a socielăţii, 
înainte ca luptele să se fi în- 
cheiat, (Victor Popescu, Carar- 
terul social al războiului). 
„Amiunita even'mente sociale 
și politice au creat o aglomerare 


de procese și pentru a se reduce 
numărul lor, s'a spus că s'a creat 
o procedură rapidă, care în rea- 
litaţe, este o procedură mai mult 
antijuridică, deoarece s'a recurs 
în prmul rând :a decăderi, la 
restricţii, la formalităţi care, mai 


degrabă, prejudiciază pe recla- | 


manţi, decât să le inlesnească 
valorif carea drepiurior. Crea- 
rea de termene fatale, de nuii- 
tăţi, de anulări, de prescripţii, 
de principii religioase, ete, a dat 
procedurei judiciare caracterul 
cel mai forma ist posibil, cel mai 
antijuridic, cel mai nedrept“. 
Gheorghe  Seiten, Este proce- 
dura judiciară inutilă ?) 

„Trebuie să remarcăm astfel 
că arhitectura rămâne apera cea 
mai gTamdioasă pe care omul a 
făcut-o în complectarea naturii. 
Ea caracterizează cu mult mai 
putemm'e decât limba, obiceiurile 
și portul, un popor, o regiune sau 
o epocă. Este forma cea mai ex- 
presivă a sensibilităţii și a n've- 
tului de gândire al unui popor“. 
(Dan Cotaru, 'Arh tectura, tem- 
dinţă a omului către frumos). 

„Conştiinţa profesională, acest 
imbold lăuntric care ne cere să 
împinsem noţiunea de calitate 
dela elementele esenţiale până la 
cele mai mici detalii și compo- 
nente ale operei executate şi a 
5 duri impecabilă sub orice un- 
ghiu ar fi privită, este un factor 
de crue'a'ă importanţă al orică- 
rei creaţii... Să ne impunem deci 
mai multă conștiință profesio- 
nală, și aceasta nu numa: pen- 
tru că rezultatele ar fi avanta- 
joase pentru comunitate ci și 
printr'un oarecare egoism, ca 
prin satisfacţi le superioare ce le 
dă, de ordin comparabil cu cee 
artistice, să combatem valul de 
materialism şi obscurantsm În 
care, dacă rămânem inditerenţi, 
riscăm- să ne scufundăm. (Radu 
Oroveanu. Abilitate şi conştiinţă 
profesională). 

„Noutatea cugetării lui Paul 
Valery constă din jocul el liber 
ş: din spiritul de aventură care-i 
îngăduie să-şi ofere bucuriile 
mereu împrospătate aie unei pri- 
velişti fecrice, lui însuşi desti_ 
nată, fără preocuparea şi în ab- 
semţa oricărui public“. (Mihai 
N culescu, Paul Valery şi idealui 
omului total). 


DIN NUMĂRUL PE 
MAI AL REVISTEI 


Gândirea reținem  colaborăriie 
a-lor: George Gregorian (Regele), 
Teofil Lianu (Aureole), Sabin Ve 
jean (Frumoasele) cât şi tradu- 
cerea pe care o face d. Vintiiă 
Horia din Georg Trakl, — cca 
mai bună di câte sau făcut la 
noi din lirica acestui mare vizio- 
nare austriac. D. Nichifor Crau- 
nic, directorul revistei, scrie des- 
pre Filmul german. 


KALENDE, REVISTA DE 
PREOCUPĂRI LITERARE 


a d-lui Vladimir Streinu, nu 
poate fi decât excelentă câtă 
vreme se bucură de contribuţii 
ca ale unor 1. Petrovici, Basil 
Munteanu, Hortensia Papadat P. 
Bengescu, Adrian Marino, Ion 
Diacu Xenofon. 


„VOUA, VINOVATELOR 


sau  nevinovatelor, Singurul 
meu gând uman vă  închin, 
Fiindcă vă vreau, vă doresc şi 
vă iau: Cu vrere, nevrere, cu 
chiot sau ch'n, Cu vrere, nevrere, 
din sânge vă iau sau vă dau, Ca 
să fiţi trecut și viitor vieţii. Slu- 
gă şi cap bărbaţilor; Cu mintea 
mai puţin, dar mai ales Cu inima 
voastră, femeilor”. Versurile a- 
cestea le iscăleşte eseistul antie- 
seisţ Gh. Noveanu în Bucovina 
Literară (23 Mai). Vorba ceea: 
Incercarea moarte mare. Numai 
că d. Gh. Noveanu bate şeaua 
şi au face poezie. Păcat de d-nii 
Maxim-Burdujanu, C. Loghin, 
Aurel Vasiliu, Traian Cantemir. 
George Drumur şi păcat, în pri- 
mul rând, de talentaţii începă- 
tori ce-şi contemplă imaculatele 
debuturi alături de astfe! de e- 
lucubrații. 


PLIN DE NERV 
ESTE ADEVĂRAT, 


dar nedrept și chiar răutăcios 
până la nepoliteță e răbojul pe 
care-l girează revista Gând şi 
siovă oltenească. Acestea, bine- 
ințe'es, în raport qirect cu va- 
Iearea 1 terară a colaborărilor cu 
cari își gratifică publicul cetitor 


FOARTE BUNĂ 


e revista literară Contrapunct 
din Sibiu. Păcat că apare de tot 
rar. Aceleaşi cuvinte de apreciere 
aducem şi Graiului Românesc 
din Timișoara de sub direcțiunea 
d-lui Const. Jaleş, deși nu îm- 
părtăşim cele scrise în „cazul 
d-lui Camil Petrescu“. 


PĂŞIND IN CEL DE 
AL I-lea AN DE 


apariţie, Revista  Scriitoarelor 
şi scriitorilor români e, totuși, 
mai tinerească și mai aproape 
de realitatea noastră literară de- 
cât foarte multe consurori. Me- 
ritul, credem, îi revine d-nei 
Aida Vrioni. Și nu e un merit 
oarecare faptul că reușești să te 
înfățișezi înaintea cetitorilor tăi 
cu un material așa de bine selec- 
tat încât mici cei mai declarați 
neprieteni să nu-ţi poată aduce 
reproșuri serioase. 


RECOMANDĂM 


celitorilor noştri studiul lue'le 
lu Rilke despre artă pe care îl 
publică d. Edgar Papu în lumi- 
moasa şi voluminoasa revistă 
ieșeană Cuget Moldovenesc. (Iaşi, 
Martie—Aprilie 1943). 


DIN DEVA ȘI DIN 
PLOEŞTI 


primim câte o revistă scrisă de 
profesori şi elevi de liceu. Ştiu, 
revista liceului Decebal din Deva 
ne-a impresionat prin contribu- 
țiile dela pagina profesorilor 
Curierul iceului S-ţii Petru şi 
Pavel din Ploești prin contr.bu- 
ţiile slevilor. Știu e o revistă sa- 
vantă, Curierul o adevărată pri- 
sacă literară. Amâadouă exce- 
tează prim preocupările cărora Li 
se dedică, dară şi prin colaborări 
priginale, Ne-a plăcut şi ne-a 
impus partea finală din Curier, 
parte ce dovedeşte că elevii noș- 
tri sunt la cu:ent cu scrisul ro- 
mânesc și, mai ales, pregătiți a-l 
înțelege și discuta în mod com- 

petent. 
V. JELERU 


UNIVERSUL LITERAR 


Confesiuni 


Iubesc cântecele mari, oceanele lor împărătești 
Viscolite, sfâșiate de: sfinte furtuni, 

Imensități, imensități de ape stranii 

Din care nu mai poţi să te trezești. 


Ce înalte freamăte, ce limpezi râiur” 

Peste noianul de întrebări, de jos, 

Când dincolo de culmi, de dincolo de umbre, 
Iși suie ceru) palii crini de os ! 


M'apasă râsul veșted al amiezii 

Sub despletita zărilor fereastră, 
O, singura, neîntinată seară, 

In care-adie stingerea, albastră ! 


AUREL CHiIRESCU 


Sfugăciune de 


greu păcat?.. 


Doamne, 
trace-Mă'm uitare 
— roguTe! 


Intro moapte de ninzori, îngerii Mi Teau cântat, 


Omule ! 


Dar zilele s'au răsumat tăvăluc greu paste dorul 


meu, 
peste plânsul meu, 

peste visul meu, 

peste aducerile, toate, aminte... 


Cerurile s'au îcst deschis paloze de foc, 
Gomnit d'n loc în loc cu dorul meu 


cu plânsul meu 

cu visul meu, 

cu aducerile, toate, aminte — 

cam zăbovi! în nocptea aceasta da plâns. 
Doamne, 

mi-e sufleiul plin de Tine |! 

Dar ce folos ?.., 

Ingerii s'au desprins de mult de mine 
și demonii mă checmă'n abis.. 

Drumul e vechiu acuma... 

La ce Te-ași mai ruga de iertare ? 
Păcatul în care m'am închis 
n'așteaptă mintuire,. 


Inima mi-e neagră și cugetu'ndoire... 
Doamne, 
Lasă mă să intru în uitare |! 


şi 


EUGENIU V. HARALAMBIE 





nad 


Simurg în vâltori 


Amurgul aruncă pe mare 

O plasă imensă de soare 

Şi cântecu-mi prinde în meajă 
Cu svonuri de moarte şi vrajă. 


Pe țărm singuratic mă plimb — 
Cu niciun cuvânt nu mă schimb. 
Vapoarele'n larg scufundate, 
Mi-s visele mele uitate. 


Cu viaţa'ntre vânturi ascult 
Cum creşte al vremii tumult, 
Cum seacă amurgu'n vâltori. 
Cu pasări şi alţi vânători. 


ION SOFIA MANOLESCU 





443 
Und was Homer einst sang, 
: kiingt ewig fort“, 











Cronica plastică 








SALONUL OFICIAL și ALTE EXPOZIȚII 


Incheind în acest număr cronica pri- 
vitoare la Salonul Oficial, ne vom opri 
câtva timp încă la pictură, pentru a trece 
apoi la sculptură. Camaradul nostru LU- 
CIAN GRIGORESCU expune şi el aci, cu 
o pleiadă de elevi sau mai bine zis disci- 
poli, dintre care relevăm pe LOUIS 
SCHERER care i-a furat și el ace] roșu 
„vermillon“ specific, înjghebând o natură 
moartă cu reale calități. Cercetaţă de a- 
proape, îți arată o delicată sensibilitate a 
retinei pictorului, care percepe Yrapoituri 
fine între obiectele prezentate, cum e de 
pildă cutia joc de dame, din stângă tabiou- 
lui. Apoi semnalăm natura moartă cine- 
getică a domnului MUSCELLEANU, care 
dovedeşte o serioasă și curagioasă încer- 
care de a ieși din făgașul maestrului şi de 
2 se exprima personal. N'am putea adăoga 
acelaş lucru despre COCA MEȚIANU 
care rămâne tot fidelă rețetelor profeso- 
rului şi care ține morțiș să se exprime în 
portrete. Acela, prea bine reprodus în ca- 
tatog, nu corespunde câtuși de puţin rea- 
lităţii plastice care este mult „en-deca“. 
Atât timp cât domnia-sa nu-şi va cântări 
pasta cu dramul și nu-și va Construi ca- 
petele și trupurile pe care ni le înfăţi- 
șează, nu va putea duce această ingrată 
latură a plasticei la bun sfârșit. 

Cine însă, este pe cale să-și realizeze 
deplin personalitatea, folosind în decurs 
de un an o serioasă experienţă, e GEORGE 
VÂNĂTORU. Peisagiul din parcul Caro! 
după ploae, este o etapă a peisagiului ro- 
mânesc, un ddmirabil popas arătând po- 
sibilitățile „de grande classe“ pe care un 
talentat mânuitor de penel le poate da 
atunci când ascultă de simţirea-i proprie, 
dublată de o judecată fermă. In acelaș 
timp, putem vedea ce poate da o prive- 
lişte dela noi, conșiaerată banală (căci cine 
până acum a mai pictat parcul Carol ?!...) 
transformată de pensula unui artist, Pri- 
vind pictura, evoci cele mai minunate 
grădini străine, pare chiar dintr'un ţinut 
fabulos... i 

Dacă n'ar fi fost așezat (cine știe, dacă 
nu ostentativ!) între acele dauă violente 
pânze ale lui GORE MIRCESCU, portre- 
tu] poetului Jean de Leresty (ca un biet 
lisus, între două tâlhăroaice), a doua pânză 
a lui GEORGE VÂNĂTORU ar fi fost de- 
sigur cel mai bun portret al Salonului. 


Acele alburi găunoase ale pânzelor lui 
MIRCESCU, literal îţi dau o palmă peste 
cchi, împiedecându-te să guşti muzicali- 
tatea paletei lui VÂNĂTORU. A trebuit 
să repetăm de trei, patru ori vizita noas- 
tră la Salon, pentru a putea pătrunde în 
inima acestei pânze, ale cărei calităţi de 
nobleță, de construcție și de acorduri 
grave, ne scăpau. Ce drum a parcurs pi- 
torul VÂANĂTORU dela expozitia Qom- 
niei sala de anu] trecuti... Ce interiori= 
zare a artei sale a reușit! Confruntaie, 
cele două bucăţi dela Salon cu restul pro- 
aucției pictorului dela „Căminal Artei“ 
(florile de pilaă) -sau dela „Prometeu“ 
(Expoziţia Peisagiului) rămân mult dea- 
supra acestora din mrmă. 


Sculptura este dominată de personali- 
tatea sculptorului CORNEL MEDREA 
care între alte opere de deosebit interes, 
ne-a țintuit în loc în faţa nudului adunat 
ca'ntr'un ou, formând un bloc rotună, din 





Bătrâna 


GHIAȚĂ-COLIBAŞI 


care mâna dreaptă cu degetele ei întinse 
este singura precizată, ieşind. din am- 
bianța învăluită a restului. Invăluire apa- 
rentă, ascunzând forma mereu prezentă 
sub modelare. Progresele înfăptuite de 
D-na ADA GEO, mi se pare eleva dom- 
niei sale, nu ne-au scăpat nici ele. Am 
remarcat, bine înțeles nudul sculptorului 
i. JALEA, al cărui cap tăiat cu dibhăcie 
ne-a oprit. Intreaga figură se desprinde 
valoros în mijlocul primei. săli. Bieteie 
sculpturi din „sala de sculptură“ sunt în 
genere sacrificate din cauza luminej de- 
zastruoase. Vom pomeni cu tot regretul 
de a nu vorbi mai pe larg pe MILITZA 
PETRAȘCU pentru Panora, un cap prea 
trumos în piatră, voim să-l credem tale 
directe, Apoi pe ZOE BĂICOIANU, ION 
IRIMESCU, 1ON VLASIU, ȘTEFAN 
BAEȘŞAN, CORNELIU THEMELI şi alţii 
a| căror nume ne scapă. 
* 

„Căminul Artei' înfăţişează o bogată 
expoziție a FLORILOR mai abundentă ca 
cea de anul trecut, tablourile — din pă- 
cate — plimbânquzse și..pe jos. 

Această profuziune de tablouri înflo- 
rate e puțin cam obositoare, dece să nu o 
spunem, mai ales că mai toţi expozanțţii. 
nu și-au bătut.grea mult capul să scoată 
toate aceste f.ori, toate aceste buchete din 
comun. Sunt desigur colori frumoase; 
prea frumoase și toate frumoase şi apoi 
avem impresia că THEODOR PALLADY 
ar putea, dacă ar binevoi, să ne dea o 
cantitate triplă, cuadruplă de naturi 
moarte cu plante sau flori tot atât de 
bune, tot atât de puse la punct ca cele 
dela „Cămin“, o cantitate încomensura- 
bilă, așa încât să ne sature până la refuz. 

ŞI, de fapt, poate că nimeni din acești 
expozanţi (exceptăm clasicii, nu tocmai 
perfect prezentaţi, ah ! unde e ulcica lui 
Andreescu din col. Darvari sau aceea a 
prof. doct. Angelescu ?) nu s'au încume- 
tat să încerce „portretul“ unei flori, să 
intre în caracterul său particular... Tre- 
bue, totuşi, să notăm un nume femenin, 
bucurându-ne de reapariţia lui în expo- 
ziții, numele unei pictorițe serioase, Ge 
cultură deosebită și factură foarte perso- 
nală, numele ELVIREI GEBLESCU ai 
"cărei trandafiri în enormul vas verde, au 

















DIE INSEL 


se :nlituiează poemu. pe care-: 
traduce Harald Krasser din ION 
PILLAT, publicându-i la loc de 
cinste în anexa literară a heb- 
domadarului DAS REICH (16 
Mai 1943). Ca şin originalul ro- 
mânesc, versurile poetuiui n0s- 
ru îşi păsircază şi în versiunea 
germană întreaga trumuseţe cla- 
s:că. Transcriem ultimele două 
strofe : 


„Amphorsn îulen sich mit 
Siibersehal:. 
Am Sirande spilen Mădchen 
ihren-l.ein. 
Es badet, sanft umsch.ungen 
vom Kristal! 
Der Flat, Nausikea im Dâm- 
merschein. 


Wo ist dein Boot, Odysseus ? 
Senke dort 
Den Anker in der Bucht Gebor- 
i gonheit ; 
Kiassisches Land gewăhrt 
Unsterbl chkeit, 


IN ZIUA DE 


șapte Iunie, anul acesta, se im- 
plinesc o sută de ani dela moartea 
trurească a lui Friedrich Hoâlder- 
lin, unul din poeţii cei mai mari 
ai lumii. Notele germane din nu- 
mărul viitor al revistei noastre, 
îi vor fi dedicate în intregime. 
Aci ţirem să în'emnăm câteva 
date biozrafice. Friedrich Iăl- 
derlin s'a născut în ziua de 20 
Martie 1170 în Lauffen *pe Nec: 
kar. A studiat teologia la uni- 
vers tatea dn Tiibingrn,  ore$ 
pnde a și murit. Materialmeate 
și moralmente poetul acesta, cu- 
rat ca îngerii cerului, a avut par- 
te numai de suter'nţă. Suterință 
i-a fost pâinea de meditator în 


diferitele case prin cari a tretut 
după ce a refuzat să se Sacă 
preot, suferință nerecunoașterea 
din partea marilor Goethe şi mai 
ales Schiller, pe cari i-a adorat, 
și suferință boala care l-a sur- 
prins la vârsta de 32 ani (1392), 
purtându-l, timp de patru dece- 
aii, bătaie de joc a copiilor, prin 
vraiştile demenţei. Amicii pe cari 
i-a avut, (Hezel, Schelling, 
Fichte), nu-iau putut fi de fo- 
los, Dimpotrivă, se pare că ei au 
rămas cei câştigaţi din această, 
din partea lui Hilderlin, aproape 
mistică prietenie. Și, totuși, până 
Ja vârsta de 32 de ani, Hălder- 
iin atinge culmile unei opere care 
abia în zilee noastre începe să 
tie interpretată, înţeleasă şi pre- 
ţuită cum nu au fost preţuite de- 
cât prea puţine din prestațiile 
spiritului omenesc, Friedrich 


Hălderlin a sor:s imnuri adresate i 


umanităţii, versuri în metru an- 
tic, strofe a'be, ritmuri libere, un 
roman liric-filosofic (Diot.ma', o 
piesă de teatru  (Empedokles), 
fragmente filosofice şi a traius 
ain So.ocle şi Pindar. Opera lui, 
ris pică în publicaţiiie vremi, a 
fost adunată în 1826 ge către ba- 
ladis.ul Ublana şi G. Schwab, 
iară primul volum de opere cona- 
plete .-a apărut abia în 1846, sub 
îngrijirea iui Christoph Theodor 
Schwab, fiul celui de mai sus. 
De atunci însă faima liricei hăl- 
derliniene se găseşte în continuă 
creşiere. Astăzi, un Heidegger îi 
închină deadreptul exegeze din 
cele mai înalt filosofice, iură 
poezia germană nouă se găseşie, 
în mare parte, sub influenţa di- 
rectă a lumii hiiderliniene. Pe 
cei ce s'ar interesa de o biblio- 
grafie despre acest liric german, 
îi trimitem la excelenta, — to- 
tuși depăștă în ultimii ani, — 
Hăâlderlin-Bibliographie de See- 
vass (1922). 


TRAIAN CHELARIU 





FIGURA LUI NICOLAE IORGA 


găseşte o largă și prețioasă eva- 
care în articolul închinat Mare- 
lui Român de către A. SILVES- 
TRI GIORGI și publicat în nu- 
mărul din 28 Februarie a anului 
curent în paginile săptămâna- 
ladui „Meridiano di Roma“. 

Autorul, un bun cunoscător al 
mediului în carea trăit Nicolae 
Iorga, relevă, în special aportul 
pe care l-a adus acesta litera- 
turii române, nu în calitate de 
istoric literar, ci de scriitor. Is- 
toricul Iorga cupleșește pe au- 
torul de literatură și mulți uită 
că, pentru întregirea profilului 
uman al unei apariții epocale ca 
acea a lui Nicolae Iorga e nevoe 
de cercetarea tuturor domeniilor 
pe care le-a cercetut acesta, 
Scriitorul, istoricul literar, Stoa 
ricul de artă, omul politic, criti- 
cul nu sunt decât jeţele multiple 
aie istoricului, care, întregit ast- 
jel, capată v mai adâncă semnie 
ficație. 

„Opera lui Nicolae Iorga 





. 
reușit să aibă o tonalitate proprie, o in- 
venţie în desen șin concepţie puţin co= 
mune. Opus ei prin temperament cu totul 
diferit este buchetul pictat pa sticlă al 
MAGDALENEI RÂDULESCU în suave 
alburi şi rozuri de culoarea cărnii, amin- 
tind ca așezare pe acele ale vestitei „S6- 
raphine“. Relevăm apoi micul smalţ al- 
bastru, a! lui ŢUCULESCU, proaspelele 
închipuiri ale lui VLASIU şi cele tre: noi 
venite bucăți aie lui CIUCURENCU, 
Domnia-sa, din îericire îşi coboară tonul 
paletei, renunțând la aceste trâmbiţări 
deschise, diafane, postico-vaporoase care 
i-au captat publicul bucureștean pân'a- 
cum. Stăpân pe gustul cumpărătorului 
azi, îşi permite luxu! de a-i arăta puterea 
temperamentului său, capabil de serioasă 
adâncire, 


Un specimen al manierei anterioare se 
afă în expoziţia peisagiului la „Prometeu“ 
(fosta sală a ziarului „Le Moment“) o in- 
teresantă si nouă înjghebare de pictură 
tânără. 

Expoziţia dela „Prometeu“ e vioae și 
aduce aporturi inegale, dar pline de 
viață. Lipsa de spațiu ne împiedecă 
să analizăm pânzele cu deamănuntul; 
ne vcm mărgini pentru moment să 
semnalăm v:brantul și puternicul pei- 
saj al lui TUCULESCU, acidul şi ela- 
ru; peisaj al NUNIEI DONA, viu reliefat. 
Peisajul moldovenesc al lui NICHITA, 
pătrând un clasicism de bun augur, sub 
felul modern, mai bine reuşit decât cel 
dea Salon, Apoi notăm extraordinara 
putere ge transformare a domnului PAUL 


„„ CONSTANTINESCU, în mare progres. In- 


ferpretarea acelei case cu balcon, închi- 
puită cu pricepere de AUREL COJAN. 
Regăsim mai bine învederat pe domnul 
ȚIPOIA. Urmează apoi peisajul d-lui 
NIC. ȘTEFPAÂNESCU, Sondele MICAELEI 
FLEUTHERIADE şi alte diferite lucrări 
demne de văzut şi de lăudat. 


La Propagandă expune un număr re- 
strâns de pânze pictorul GHIAŢĂ-CO- 
L.IBAŞI. Regretăm că acest pictor, vă- 
dind un talent modest, dar plăcut, nu are 
mai mult curaj, mai multă siguranță în 
felul său de a se exprima cam şovăitor. 
Txomnia-sa, invalid din războiul celălalt, 
a rămas o leacă înapoi faţă de preocu- 
pările ae azi. Natura moartă purtând no. 
11 ne pare însă realizată șin felul ei, uti- 
lizând posibilitățile pe care le are, d-nul 
COLIBAȘI ar putea, după o muncă stă- 
ruitoare, da la iveală lucrări mai ferme, 
mai sigure de sine, 


LUCIA DEM, BĂLĂCESCU 


DR a a e Ra 


— spune Silvestri Giorgi — 'm'a 
făcut să mă gândesc ia gran- 
dioasa massă a unei catedrale 
din care se ridică, îndreptate 
spre cer, obeliscuri de cur. Este, 
in multipla și minunata activi 
tuile a ucestui om, 0 singură dâ 
recţie, fundamentală : cultura 
enciclopedică şi sinteza univer- 
sală a îstoriei umanității, alături 
de studiul migălos și îndărătnie 
ai unei scurte perioade îsto- 
rice'“ 

După o scurtă dar caracteristie 
că byograţie, autorul se oprește 
asupra popasurilor făcute de Ni- 
colae Iorga în Italia, însistând 
asupra cultului pe care l-a avut 
acesta pentru frumoasa penina 
sulă  mediteraneeană şi subli- 
niind ecourile pe care aceste po- 
pasuri lesa avut în lirica amin- 
timile lui Nicolae Iorga. 

Transcrie,  traducând, unele 
pasagii din: „O viață de om, 
așa cum a fost“. 

„Din trecutul — încheie A. 
Silvestri Giorgi — pe care l-a 
cunoscut ca puţini alţii, Nicolae 
Iorga privea spre  îndepărtatul 
viitor cu ochii săi clari, cercelă- 
tori, și în viitorul acela, cu LO 
te că experiența nu fusese întot- 
deauna fericită, credea pentrucă 
acea încredere în forța imanen- 
Lă a valorilor spirituale, pentru 
destinul omenesc“. 


* 

In „PIAZZA NAVONA din 
Roma a avut loc prima . mostră 
dedicasă aceleiaşi renumite pita 
țe de cdtre „Institutul Regal de 
Studii Romane". Mostra & COn- 
stat în reeditarea istorwi aces- 
tui colţ din Cetaiea Papilor cu 
ajutorul monumentelor careu 
îmbogățit-o în trecut şi în pre- 
zenit : biserici, palate, fântâni. 
S'au dat amănunte, prin CdOCUua 
mente, asupra serbărilor pe care 
le-a văzut, de-alungul secolelor, 
imsăstânduase cu predilecție asu- 
pra „giostrei“ din 1654, organi- 
zală de unul din principii „casei 
Barberini“, asupra jubileului din 
1650 şi a serbărilor organizate în 
1759 cu ocazia nașterii prințului 
moștenitor al Franţei. i 

Mostra a fost împărţită în trei 
secţii : und așa numită îconogra- 
fică, prin care s'a urmărit îlusa 
trarea operelor și a evenimen- 
telor, cuprinzând opere de artă 
inedite ca şi prea cunoscutele 
desene ale lui  Bernini pentru 
fântâna „Fluviilor“, o a doua 
secție, documentară, cuprinzând 
ordonanţeie date de administra- 
ţia orașului în ceeace priveşte 
târgurile, mărfurile şi distracţia 
cetățenilor, iur în ultima secție 
au fost puse la dispoziția publt- 
cului interesat numeroase cărți 
şi documente relative la însăși 
evoluția pieții, 

Ceeace nu s'a putut demonstra 
în cele trei secții, sa menționăt 
cu multă grijă şi pricepere în 
ELRA GERLINI : materialul din 
catalogul expoziției, întocmit de 
care e ridicat fiecare monument, 
istoricul lui, planurile diferiților 
arhitecți, cât și o amplă biblio- 
grafie. 


la 9 Mai sa inaugurat la RO= 
ma „Quadriennala“, întrun spa- 
țiu mai restrâns ca în alţi ani, 
dar bazată pe aceleaşi principii 
caracteristice. Alegerea operelor 
expuse a fost mai severă și poa- 
te, ma: judicioasă. AN 


"CONSTANȚA TUDOR. 


i 
i 
[i 
: 
i 

5 
3 














MOTTO: Vine, vine primăvara 
Se așternen toată ţara 

Flor.cele pe câmpii... 
ete. 


Hotărât, primăvara nu se mai poartă nici 
anul ăsta. Pomii au înflorit şi înmugurit pe 
„n .v.“, petalele stânjineilor sunt spulberate 
de vânt, ca niște frunze oarecare şi galbene, 
firele de iarbă stau în apă până "n gât iar 
tu, sărman. ținător de minte al primăverilor 





ilăriei şi adolescenţei tale, „contemplând 
i elupiairica de zile ale Babei, te nedumi- 
rești asupra opiniei publice care, uitându-se 
în calendar, exclude purtatul galoşilor şi-l 
condamnă pe acel al gulerului îmblănit şi 
ridicat, prescris în codul manierelor vesti- 
mentare din vecinătatea Crăciunului... Soba, 
— rece, bine înţeles —, te înfurie de parcă 
n'ai avea lemne, te pomeneșşti tredonând „O, 


Tannenbaum“ și sorbi surogatul de ceai cu - 


nesaţul întorsului dela săniuţă... Mult mai 
lesne observi umbrela din capul altuia decât 
rămurica de liliac dela propria-ţi butonieră 
și aşa, cândva, parcă suspendat de-un fir de 
ploaie și legănat de vuietul streşinilor, cu 
fruntea în mână răzimată, ai ca şi adormit, 
sărman de tine, deși tocul pe care-l ţii în 
dreapta nu-i de ghiată, nici „de pantof iar 
scaunul pe care stai nu e câtuși de puţin 
trepied, și de loc barbar. Această noapte 
limpede de Mai, te predispune mai curând 
la toropeală de mâţă, decât la deliruri socia- 
le şi coreogratice. Cât priveşte pașnicile-ţi 
îndatoriri către „Universul literar”, ele îşi 
desvoltă proporţiile pe același calapod cu su- 
venirul ultimei penitenţe setebistice, sâvâr- 
şită pe platforma dindărăt a tramvaiului 5, 
luat dela „Regală“ în jurul orei prânzului 
bucureștean ( 3fără 10) — convenind că la 
urma urmei, așa se scrie istoria... 

Pentru stabilirea devalorizării frumoasei 
luni Mai, cântată de toţi poeţii, pictată de 
toți pictorii, auzită și văzută de nenumărate 
ființe botanice şi zoologice în cadenţele şi 
nuanțele şi armoniile cele mai roz-albe cu 
putință, trecerea la precizări se cere înde- 
plinită mai grabnic decât în planul tău ce 
prevedea : 1) aprofiundara quasi talmudică 
a ortografiei cuvântului, 2) extazul în faţa 
soarelui, dela răsăritul până la asfinţitul 
său, 3 )descrierea înduieşerilor generale, ge 
la mic, până la mare, dela munte până la 
mare, dela vierme până la astru, dela carul 
cu boi până la Carul Mare... 4) vizite băgă- 
toare de seamă, în principalele porturi bu- 
cureştene puse la dispoziţia invizibilelor co- 
răbii cu trandafiri, gărgăriţe, tonuri şi toa- 
ne amarnic visate dealungul iernii (Cișmi- 
giul, grădina botanică, parcul Carol, şo- 
seaua..., etc... 

Rivalitatea calendarului cu barometrul, 
iată, ţi-a zădărnicit intenţiile şi ţi-a dictat 
această introducere, înseilată pe : reminis- 
cențe altimnteri de cum le pregătise bătaia 
tâmplei -tale predispusă la încărunţire pre- 
matură. 


ZIUA BUNA SE CUNOAŞTE 
DE DIMINEAȚĂ 


Te scoli, pentru că mai încotro. Te apropii 
de fereastră cu o timiditate mai mult decât 
comică, parcă ai deschide-o și parcă nu, 
(geamurile camuflate îţi impun rezerve și 
menajamente ca vis â vis de somnul vreunui 
membru al familiei), aluneci pe gânduri preţ 
de 10—15 secunde și deodată, îndrăzneşti. 

Razele soarelui dimineţii tale şi ale Mai- 
ului sunt ultra scurte“. Dacă invenţia case- 
lor cu etaje ar fi rămas nebrevetată, dege- 
tele dibinului bulgăr. de fuc mar putea spune 
că se încumetă orişicând să pipăie pământul 
citadin. Povestea cu muntele și Mahomed, — 
muntele presupus inamovibil —, a dat avânt 
arhitecturii, căci dacă firele de lumină nu 
ajung la acoperișuri, apoi acestea se duc 

" până la dânsele. 

Primăvara (ari) anului 2000, va fi întâm- 
pinată, probabil, de miriști, ogoare, vii şi 
grădini suspendhte.... iar cea următoare nici 
nu. va. mai cutreera pământul, de oarece nu- 
mitul, proptindu-se în alpinisticele cârje ale 
civilizației de nevoie, își va fi mutat întreg 
domiciliul acolo, unde anotimpurile e unul şi 
acelaşi, lumina veșnică şi feluritele roade în 
toată a lor plinătate... 

"" Sărnian ținător de minte al trecutelor pri- 
măvăratece valuri, ce demon ţi-a şoptit să 
„te dedai la cugetări în această nesinceră, tul- 
bure dimineață de Mai ? (în care, ca ?n toate 
„dimineţile tale, trebuie să te gândeşti să-ți 
dai tributul autografic în condică și pe urmă 
să te iei dela toate prizele tale particulare şi 
.să te confunzi cu programul cotidianei tale 
îndeletniciri...) gândeşte-te, mai bine, dacă 
te poţi ori nu aventura să „ieși“ fără umbre- 
lă ori să-ți uiţi pardesiul în dulapul în care 
hainele de primăvară şi-au însuşit vraja flo- 
rilor presate în albumul cu vederi de pe Coa- 
sta de Azur ce ţi-a servit — ca, odinioară, 
Creatorului, corpul delict al anatomiei încă 
“tânărului Adam — la desabstractizarea idea- 
tului tău turistic... Fii prevăzător. Cântăreşte 
optic prezența nouraşilor dincolo şi dincoace. 
Fă-ţi o ideg cât mai corespunzătoare formu- 





O ZE LE. 


lelor asimilate metodic, pe de-oparte în ca- 
drul preocpariior tale scolastice şi urbane şi 
pe de atita „după ureche“, între hotarele pe- 
regrinirilor taie recreative şi rurale... Dacă 
nu reușeşii, numărd-ți degetele dela mâini 
cu „da“ şi „nu“. Admiţând că ultimul cu- 
vânt nu a fost cel anticipat în forul tău în- 
tenor, repetă experienţa cu degetele picioa- 
relor, cu picioarele seaunelor, cu pereţu ca- 
merei şi coiţurile acesteia şi tot aşa, până 
când aJară incepe să plouă îar înduntru, cea- 
sul arată minutele ce au depăşit ora ia care 
funcţionarul de serviciu a ridicat condica... 

— Da ce faci, Mihăiţă? N'aveţi biurou as- 
tăzi? 

— Ba da. 

— Păi cât e ceasul? 

—— 7 și 15, trecute. 

— Vai de mine! Cum de-ai întârziat în 
halul ăsta, că doar ne-am culcat destul de de- 
vreme... 


— M... de... a 
— Nu care cumva ţi-e rău? 
— Aşi! 


— Atunci ce ţi-e de te plimbi așa prin 
casă, în loc să te fi spălat şi îmbrăcat? 

— Aşteptam să se aleagă vremea. 

— Doamne fereşte! Om în toată firea, 
să-ți pierzi tu punctualitatea taman acum, 
când ţi-a promis inerite raţionale ! 

— Excepţionale, dragă, învață să vor- 
beşti... 

— ...şi când proectam şi eu să-mi cum- 
peri niște sandale d'alea fără toc, fără spate 
şi fără vârf, de care şi-a luat soră-mea cu 
toate că e nemăritată... 

— Te rog să nu-mi plângi Luni, cu noap- 
tea'n cap, că-mi merge prost toată săptă- 
mâna... 

— Pardon, azi e Marţi. 

— Ba e Luni... 

— Ba e Marţi, că ieri Luni, a fost 10 Mas, 
de ţi s'a năzărit că a fost Duminică. 

Hai, îmbracă-te și pleacă. Ai să le descrii 
că mi-a venit mie rău şi maveai cu cine să 
mă laşi, până ce mă trezesc din leșin... 

— Cu ce să mă îmbrac? 

— Da ce, Doamne iartă-mă !, ești copil în 
faşe, ori te-ai zăpăcit parcă ți-ar fi dat cu 
maiul în creștet? 

— Fir'ar să fie de Mai, chiar că parcă mi-a 
dat una între sprâncene... 

— Pune-ţi hainele de le-ai întors anul tre- 
cut, ia bocancii şi pălăria care tot vrei s'o 
duci la curăţit, că umbrela am împrumutat-o 
nășicăi, aseară, că se pregătea de furtună... 

— Și dacă se face frumos? Bine o să-mi șa- 
dă cu bocanci și'm costumul „lână 'n lână“? 

— Ei, nai decât să renunți la bocanci. 

— Poţitm ?! Să bălăcesc pantofii de-abea 
reparați? Eu găsesc banii la răspântie? 

— Pune-ţi galoşii. 

— Păi... merge galoși. în Mai? 

— Merge, parol, dacă e apă din cale afară. 

Să mor dacă m'ai scoate din cusă fără cis- 
mulițe, pe o temperie ca asta! 

In cinci minute, te-ai deghizat, ai mâncat 
pâine cu unt şi ai şi coborât cele trei etaje — 
pe jos, fiindcă liţtul e în. reparaţie. Dar pe 
când aştepţi tramvaiul, fericit că la ora asta 
n'ure să fie aglomerat şi vei putea citi și tu 
în ziarul domnului de alături, o nemaipome- 
nită strălucire decolează la picioarele-ţi în- 
galoșate şi-ţi redai seama că stofa antebe- 
licelor haine şi-a conservat calitatea brita- 
nică, deoarece te transfigurezi de căldură. 
Vrând să eviţi năduşeala, răceala, ridicolul şi 
toate celelalte, dai fuga până acasă (cum 
faci colțul), să te schimbi... In cinci minute 
ţi-ai aruncat galoșii, te-ai certat cu nevasta, 
te-ai azvârlit în costumul „fantezi“ plătit pe 
sfert, ţi-ai rupt şiretul dela pantofi și te-ai 
înapoiat în staţie. Insă paralel cu tramvaiul, 
sosește o aripă de umbră amenințătoare şi 
— bine c'ai apucat să te urci! — până să 
scoţi bilet, răpăitul ploii începe mai formi- 
dabil decât adineauri. O fetiţă cu ghiozdan 
deschide o carte, parcă anume întru a-ți 
zgândări atenţia. Te strecori până într'acolo, 
te propteşti de omoplatui controlorului şi pe 
ce-ţi căzură ochii? 

„Ziua bună se cunoaște de dimineață“. Te 
necăjeşti la superlativ, cobori la prima o- 
prire, te urci în tramvaiul cu direcţie opusă 
şi curând, îngheţat şi rebegit, alergi către 
casă (doi pași dela colț încolo!), să te pre- 
schimbi de hainele intrate la apă... 

— M'ai scos din sărite, se lamentează con- 
soarta. Unde te mai duci acum la 10 şi 10? 

„— Unde? răbufneşti, trântind uşa, ca în 
zilele mari, de discuţie pe chestia untdelem- 
nului şi a ctorapilor de mătase naturală. 

Să-ţi cumpăr dumitale pantoţi ca ai so- 
ră-ti... : 





Libertatea artei 


(Urmare din pag. l-a) 


Legătura dintre artă și realtate este şi ea un fapt care 
nu mai poate fi pus la îndoială. Însă pretenția unora, mai 
ales sub impres:a evenimentelor zgomo'oase, cum ar fi răz- 
boiul de astăzi și toate cataclismele trecule, de a pretinde 
artei să copieze pur și simplu real tatea, e ceva ce nu poate 
fi acceptat de o minte cu judecată clară și ob'ectivă. Arta 
subiimează realtateu, redând o în ceeace are ea mai esen- 
țial și expresiv. E drept că arta nu trebue să fie o negare 
a realităţii, căci, în felul acesta, ar pierde aderenţa cu socie- 
tatea căreia i sa dresează şi care e menită s'o pună în va- 
loare. Creatorul operei de artă, ori cât de subiugat ar fi de 
sbuciumul său lăuntzic, în momentul când concepe o lucrare 
și o realizează, urmăreșie și un scop, ori câ! de mic, de va- 
lorificare a produsulu! său. E] vizează îm felul acesta socie- 
tatea. Pe aceasta o interesează lucruri şi fipte în legăiură 
cu viața, deci cu realitatea, Opera de artă trebue, deci, să 
se pună în acond cu ele, dar nu în chip elementar, prinir'o 


UNIVERSUL LITERAR 


-_ 








30 MAI 


s EN MAI. CAND 


NFELORESC"“... 


— Mic reportaj de sezon — 


de COCA FARAGO 


— Ce, ai înebunit? Asta-i vreme de cum- 
părat sandale? Vrei să mă contaminez de 
reumatism şi Să-ţi reiei aperitivele şi jocul 
de table? Parcă nu te-aş cunoaşte! Mai bine 
ia-mi o haină de ploaie mai cumsecade şi o 
glugă d'aia de se poate pune în geantă. ca 
batista... i i : 


„PENTRU DVS. DOAMNĂ, 
PENTRU DVS. DOMNIŞOARA"... 


A fi irumoasă prin „Elida” şi a nu ști să 
te bucuri de avantagiile pe care ţi le oferă 
cea mai subtilă și fermecătoare din cele 
12 luni ale anului, este o crimă faţă de tine 
însăţi și de societatea în care trăieşti. In- 
nainte de orice, iemeea trebuie să-și culti- 
ve aparențele prin care se impune ca un 
„Ce” necesar pretutindeni. Deci, cum aude 
că au răsărit castraveţii, ea se grăbeşte 
să-și procure această bineiăcătoare legu- 
mă şi fără multe ezitări, o curăță de coji, 
o taie în feliuțe subțiri şi și-o distribue pe 
obraji, cu ajutorul unei iine legături de 
pânză de in păstrată de preterinţă la loc 
uscat şi totuși umbros, După aplicarea 
măștii, caută să nu se mai gândească la 
nimic, spre a nu-și crispa muschii feţii. Se 
recomandă somnul și anume somnul fără 
vise, din aceleaşi motive. Astiel, în inter- 
val de câteva ore, sucul de castraveți pă- 
trunde în porii tenului, destinzându-i și îm- 
prumutându-le toate propriatăţile sale de 
prospeţime şi vitaminizare. Se stă așa, în 
stare de voită odihnă, până când supra- 
faţa obrazului îşi recapătă temperatura 
dinainte, umiditatea evoporându-se, apoi, 
cu un pămătul muiat în lapte de alune a- 





mericane, se apasă fiecare porţiune, insis- 
tâna în ungherele mai expuse sbărcituri- 
lor, ca: împrejurul buzelor, împrețurul o- 
chilor şi rădăcina nasului. Intindem pe 
deasupra un strat nu prea gros de smân- 
tână de lapte dulce bătută cu albuș de 
ou. Observăm o senzaţie de odihnă plă- 
cută și răcoritoare şi ne putem da seama 
că pe tenul astiel îngrijit, iardul se adap- 
tează minunat. La demachiere se întrebu- 
ințează gălbenușul de ou diluat în ulei de 
ricin în care s'au stors două coji de lă- 
mâie. Se spală ușor, cu apă călduță în 
care a clocotit mușeţel ori iloare de tei. 
Masca de ridichi se prepară pe aceleaşi 
baze, numai că înainte de aplicare se 
şterge iața, cât mai apăsat, cu un miez 
de ceapă verde. Dacă mirosul persistă 
şi-l suportaţi greu, limpeziţi-vă cu o lin- 
guriță de ceai rusesc, subțiată cu apă dis- 
tilată. Etectul este surprinzător. Chiar 
mâncate, ridichile aduc  înfrumuseţării 
perpetue un real serviciu, în sensul că 
provoacă și alimentează creşterea păru- 
lui. Tonicele naturale (empyrice) sunt cele 





mai recomandabile mai ales în epoca de 
creștere a iunei. Să protiiăm de darurile 
binecuvântatei primăveri care ne pune la 
adăpost ce preparatele chimice. Unde mai 
puneţi că în ie.ul acesta realizăm econo- 
mii și ne păstrăm tinerețea până la a- 
dânci bătrâneţe... 

Lăcrămioara D. — Ploești; dacă vrei să 
pari mai inaltă şi nu suporţi nici-o telie 
in plus la tocuri, încearca să pâșești na- 
turai mai mult pe vărturi şi nu-ţi alege 
parteneri ia dans decât pe acei care sunt 
mai scunzi decât d-ta. Vei obţine saus- 
facțiile dorite. 

Anna-Marie, Giurgiu: trimite-mi ioto- 
gratia. Poate că figurii d-tale i se potrive- 
şte nasul aquilin. La să nu-ți mai rozi un- 
ghiile, fă băi de mâini cu pelin şi juigi de 
naitalină, 

Marie-Claire-Ferande, Loco: Nu dis- 


„ pera: odată cu luna Mai, vine renaşterea 


generală a naturei. O pisică siameză are 
şi ea curiozităţile ei. Dâ-i şapte seri la 


_rând, zeamă de uzzici şi vin de China. In- 


locueşte carmea crudă cu pană de somn 
şi laptele cu pure de cartoii vanilat. 
„Regina Cristina” — Plenița, Dolj: Nu 
mă miră deloc faptul că te-ai îndrăgostit 
de domnul de la Chișinău dar cred că 
i-ar face plăcere să te vadă pieptănată 
mai jeune, cu o rochiță mai decoltată. Fo- 
togratia d-tale are aspectul unui portret 
de bunică, larmtă-mi sinceritatea absolut 
dezinteresată. Iți doresc mult noroc. 


POETUL UITAT 


Instingherită, oarecum, de caricaturile a- 
cestui Mai fără precedent în lumea gându- 
rilor şi simţămintelor ei, „nebuna“, „,zăna- 
teca“, „trăsnita“ de odinioară (vezi „Univer- 
sul Literar“ No. 11, pagina 8-a) îşi dozează. 
impresiile la umbra pașilor altor și altor pri- 
măveri, prin care trecea cu o mai discretă 
strângere de inimă şi minus amarul zeflemi- 
stirilor din prezent. Erau primăverile parcu- 
lui din Craiova şi ale trimestrului al Ill-lea, 
erau primăverile noastre, ale lui Milcu, ale 
lui Radu Gyr şi ale subsemnatei — aduse 
de furnicile şi melcii tihnitei grădini şi de 
rândunicile care-și clădiseră cuib de-asupra 
becului electric de pe terasă (poate anume 
ca să-i sugereze mamei acel „Intr'un cuib 
de rândunică“ pe care-l recitesc și mai cu 
drag acum, când „m'am făcut mare“), erau 
primăverile reprezentaţiilor improvizate în 
scop de prosperitate „materială și meschi- 
nă“, de parale, ale trupei noastre formată 
din două persoane, — (Radu Gyr era un 
„angajat extraordinar“, care „sosea spe- 
cial“ dela Bucureşti, însoțit de înalta și fru- 
moasa Flora, — pe când Monica era încă în 
lumea albastră) —, primăverile copilăriei şi 
adolescenței mele... 

Casa în care locuiesc actualmente, pose- 
dă — pe lângă alte amănunte cenușii — o 
curte interioară strâmtă şi posacă, iar unica 
fereastră a unicei mele camere se deschide 
în această curte interioară (unică şi ea, în 
felul ei). Privirea oricărui dintre  anotim- 
puri mă caută pieziș, abătut, — obosește re- 
pede și se întoarce dela mine. In casa mea 
e întotdeauna seară. Deaceia, mai întotdea- 
una, stând acasă, mi se pare că mi-e somn... 
O ploaie încă rezonabilă, cu stropi mărunți 
şi deși, mi-e transmisă de văicăreala burla- 
nelor, ca un adevărat potop iar pentru a ve- 
dea un dreptunghi de cer, de dimensiunile 
scoarţei oltenești sufocată între birou și ușe, 
trebuie să mă înjumătățesc peste marginea 
ferestrei, de parcă aşi intenționa să mă si- 
ucid... -- | 

Pe cât de posac şi mizer și deprimant se 
înalță lăturalnicul decor, împestrițat cu 
2bărnâiturile, certurile, scuturăturile, cân- 
tecele, listele de bucate şi conţidențele popu- 


m] 


NOCTURNA 


Spiriduși cu ochi vicleni, în noapte 
S'au pornit, tâlhari, ca să colinde. 
Iar de câte ori vreo stea departe, 
De pe bolta sfântă se desprinde, 
Se reped pe urma ei senină, 

Să-i culeagă dâra de lumină... 


Și doar cerul știe, unde-i hanul, 
Către care stelele se 'ndreaptă, 


acțiune de copiere a elementelor, ci redâmdule prin valorile 
lor simbolice, prin care arta se deosebeşte de lucrurile co- 
__mune. Eforiul depus de creatorul de artă în conceperea și 
desăvârșirea lucrării sale se deosebește esențial de efortul 
comun. Efortul artistului, în deosebi la artela subsiamțiale, 
lipsite de conținut material, este un etfori lăuntric, bazat pe 
resurse. spirituale şi mintale. Eforiu! comun ss adresează în 
deosebi forțelor fizice și rar de tot celor mintale și în nici un 
caz celor spirituale. Pr'mud face parte dmtr'o lume singulară, 
zăvorilă între pereții unei existențe de interiorizare, pe câtă 
vreme efortul comun e ceva ce se revarsă pretutindeni. S'ar 
puiea pretinde că efortul comun de proveniență generală, 
fiind aiâ! de frecvent, ar putea să fie socotit superior efor- 
tului artiste, izolat. Se uită însă că acesta din urmă, luat în. 
ezenţă, este şi el un produs general, crealorii de artă fini 
quintesența societăți în care trăesc. Artiştii au o misiune de 
conducători spirituali ai societăţii, ei fiind produsul cel maj 
de seamă al acesteia. De aci, misiunea lor de indrumători şi 
spiritualizatori ai omenirii. Câmd nu sunt înțeleși, sunt igno- 
ați, însă întotdeauna, când evoluția ajunge la stadul de 
desvoltare în stare să arunce o lumină de adevărată înțele: 
gsre asupra operei lor, li se recunoaște meritul și valoarea 
la care cu dreptul. Trebue reţinut apoi contrastul izb.tor din 


Peste mări întinse, la limanul, 
Căutat cu sete pe vreo hartă... 


Dar târziu, când goana în zadar 
Se sfârșește 'n lacrimi de durere. 
Peste noaptea plină de amar, 
Se ridică luna în tăcere... 
Și ca ?n basmele cu smei și draci, 
O pândesc, din taină, vârcolaci... 
N. D. MIREA 


inutile. 


lației apartamentelor vecine, pe atât e de 
mult și reconfortant cel dinăuntru; impro- 
vizat cu: Mărgeluş (o păpuşe neasemu:bilă, 
care a împlinit 21 de ani), biblioteci arhi în- 
cărcate, pian (şi deasupra lui un infernal! 
vacarm de bibelouri care mai de care mai 
nostime și diverse, prezidat de un glob al 
pământului, fără picior, împrejmuit de co- 
răbii), tablouri, schiţe, vioară, flori înadins 
uitate în vaze, de anul trecut, hârtii, hârtiu- 
țe, creioane, fotografii, scaune nesigure pe 
picioare şi altele, De aci plec în fiecare di- 
mineață, ca de pe o însulă fermecată după 
care, până la reîntoarcere, tânjesc, așa cum, 
de obicei, li se întâmplă oamenilor pentru 
oameni sau pentru, călătoria de nuntă, în I- 
talia... Fără contrastantele detalii colecţio- 
nate între pereţii nezugrăviţi nici după cu- 
tremur (proprietarul e zgârcit şi eu sunt să- 
racă), fără imposibilitatea de a contempla, 
pe fereastră, altceva decât un zid şi un bur- 
lan, — sunt sigură că nu m'aşi fi risipit atât 
în descifrarea năprasnicei vieţi a naturilor 
moarte şi nu m'ași fi îndrăgit de peisagiile 
singurătăţilor mele din care am cântat sau 
am tăcut, pe rând, un bun rămas, o lacrimă, 
o salbă de iubire... 
Pentru zilele mohorâte ale anotimpurilor 
noastre craiovene, mama născocise un sis 
tem de a ne reculege de pe drumuri şi dea 
ne înviora statul în casă: ne dădea creion, 
hârtie și... rime. Și luatul la întrecere „.poe- 
tică, ajunsese să ne pasioneze. Din poeziile 
de atunci și Milcu şi eu am publicat, el mai 
multe cu una singură. Avem şi un album, îl 
mai am încă şi pretind că e o inedită comoa- 
ră de versuri şi desene. Printre acestea se 
află și câteva pagini „mâzgâlite“ de Milcu, 
la epoci foarte răzlețe. Imi voiu îngădui să 
transcriu aici, pe locul rezervat încheierii 
veselului meu reportaj din „Mai, când ro- 
zele înjloresc“, una din aceste pagini, da- 
tând din 23 Decembrie, 1927. Rimele i le 


furnizasem eu și pentru a „imortaliza“ eve- 
nimentul, a scris direct în album. În „trupa“ 
de teatru şi reviste pomenită mai sus, eu 
eram şi administratorul finanţelor destinate 
filmelor celor patru cinematografe locale 
ori ceaiurilor dela Cercul Militar și din a- 
cest motiv, trubadurul Grădinei de Sidef mă 
poreclise năstrușnic : Vintilă. 


+, 
ani A 
Te Pe Diane aa ar aa ace e 


In poezie eşti Vintilă, 

La matematică, poetă... 

Faţă de mine pari copilă, 

La şcoală treci drept o cochetă. 

Se miră singur cin' te vede 

Când veselă, când amărâtă! 

— Dar n'ai să poţi, oricât te-ai crede 
Din dragă, să-mi devii urâtă |... 


ă Rom ra 


Cu un an înainte, îi apăruse volumul pe a 
cărui filă No. 14 mi-au întârziat şi astăzi 
ochii. Intitulate „Primăvara în cimitir“, ver- 
surile m'au impresionat, când le-a scris şi 
mă îndurerează acum, prelung, sfâşietor... 


Proptit în sapa veche, azi, a zâmbit groparul 
Și-a pus răsad, să schimbe mormintele'n 
[răzoare. : 
Vărsând potop lumina de floare albă, pomii 
Intind din creangă'n creangă păianjeni mari 
[de soare. 


O, lacrima ce-o sfarăm acum sub pleoape! 
Tu mai s'o ştii... E'm totul atâta voe-bună, 
Că dac'ași pierde-o 'n drumu-ţi ai crede că 
[găsești 

Ascuns de-azi noapte 'n iarbă, şiret, un strop 
[de lună... 


lubire, cântec, sgomot ! l-atâta primăvară... 
Vezi ? Cimitirul pare un parc în sărbătoare. 
Cu creștetu'n lumină o floare ţi se 'nchină 
Cu sufletul din mine, smerită, la picioare... 


Primăvara din cimitirul uitatului Milcu 
(nu şi-l amintesc decât prietenii și crizante- 
ma de aur vechi pe care o port în zile mari 





ca, de pildă, la festivitățile literare unde ab- 
senţa lui mă lămureşte asupra soartei noa- - 
stre postume...) și-a făcut drum în casa mea, 
să-mi spună despre un mormânt şi despre. . 
alte și alte primăveri... 





tre realizările artistice zgomotoase, cu tirade de atribute, şi . 
real zările singulare, de adâncime, izolate și discrete. Primele . 
aparțin modei și legilor artistice creiate de așa zișii comdu 
cători și îndrumători de opinie publică, legi impuse pa dea- 
supra operelor de artă, în totală pecunoașiere a obiectului 
artistic, Ele mor sau cad în uitare odată cu moda, apocd și 
oamenii cari le-cu susținut. Cele dn urmă sunt rezultatul * 
sbuc'umului necontra făcut al artistului, liber de orice pre 
suni și sugestii și stăpân pe resursele sale spirituale. Chiar - 
dacă publicul nu aderă dintr'odată la sie și valoarea lor 
convinge la inceput prea puț ni cunoscători, cauza e în lipsa 
unui nivel de înțelegere egal cu superoritatea operei, dar ' 
încetul cu încetul, se face lumină tot mai multă, opera con- 
turându-și meritele de valabilitate permanentă. 

Deaceea, în dezacord cu teoreticieni de laborator, cari 
impun artei lim:te şi îngrădiri, în totală contradicție cu în- 
săși natura ei, susţinem hotărita gi liberiate de afirmare. 
Legile artei trebue să ţină seama de natura ei şi să se com 
formeze ei. Altfel, nu pot avea pretenția de valabiltate şi 
de a li se supune marii creațori de opere artistice. Procesul 
lor de creaţe este suveran și orice îngrădiri sunt cu totul 


DUMITRU IMBRESCU 


1943 aa 


30 MAI 


1943 - 








Cronica literară 





Virgil Carianopol: Poeme de pe front, 
Teodor Scarlat: Vatra Magilor, 
lon Şiugariu: Țara de foc 

| București, 1943 


Bogata producţie în dome- 
niul liricei noastre de răz- 
boiu impune o trasare de |i- 
mite. Şi, pentru a nu tepre- 
tiza prea mult, le enunțăm 
în câteva rânduri. Poetul 
care cântă războiul o poate 
face numai în trei feluri: 
arătându-i ororile, transfigu- 
rându-l sau schiţându-l, în 
mod impresionist, acele mu- 
mente cari l-au mişcat. Ară- 
tarea ororilor și transfigura- 


rea cer atitudini majore, schi- - 


țarea impresionistă nu recla- 
mă niciun fel de atitudine, 


” şi, în altă ordine de idei, nici- 


un “fel de răspundere în afa- 
ră de cea, estetică. 

Din motive de ordin psi- 
hologic lirica destăinuitoare 
a iadurilor războiului modern 
nu poate apare decât după 
totala  potolire a patimilor. 
Limbajul fronturilor e mut 
sau 'se rezumă la cuvinte in- 
terjecție și cuvinte ordin. 
Din interjecţii și ordine nu 
Goţi înjgheba „opere de artă 
dăinuitoare peste vreme. In 
afară de acestea cei deprinşi 
cu muţenia, cu strigătul re- 
flex şi cu ordinul, au nevoie 
de readaptare la registrele 
cele mai ample ale graiului 
spre a putea spune ceeace au 
văzut şi simţit. Ori readap- 
tarea este proces sufletesc 
care nu se împlineşte nici în 
mod instantaneu, nici prea 
fepede. Ru înzădar eroii ade- 
varaji nu au fost niciodată 
lîmbuţi. at E 

Transfigurarea războiului 
nu o poate săvârși decât poe- 
tul mare, poetul capabil să 
adune în sufletul său toate 
feţele peste firești ale aces- 
tui inexorabil flagel al ome- 
nirii, toate ruinele și dure- 
țila ini, țoate scrâșnirile şi 
gematele, toate ceje stâșieri 
macabre și imunde gari ma- 
cerează conștiința lumii și-i 
risipesc valorile și, topindu- 
le în creuzetul ungi incorup- 
tibile şi uriașe năzuinți, să le 
dea sens nou. Până în pre- 
zent nu avem nici o carte I0- 
mânească de poeme din care 
să ne înfrunte și să ne zgu- 
duie acest nou sens. Avem, 
în schimb, o avalanșe de 
cărţi cu impresii devenite 
vers strident, vers mediocru, 
vers care te face să-l asculţi 
cu plăcere şi vers foarte bun, 
dară vers netranstigurat sau 
eu guri de reportaj. 

Poemele de pe front ale 
d-lui Virgil Garianopel țin de 
categoria cântecelor pe stru- 
ne cu suraină. Plăcute ini- 
mii, nuanțate ca flacările de 
alcool ale amintirii, intot- 
deauna corecte şi muzicale, 
ele ny ni-l prezintă pe poet 
în vre-o ipostază mouă sau 
dând luptă dârză cu un cli- 
mat nou, ci-l continuă, — 
număi tu ajte teme, — pe 

utorul Scrisorilor-către Plan- 
e, al Cărţii pentru Pominiţsă, 
a! Frunşişului Peamnei gale 
şi al Scării ln cer. Departe de 
o! intenţia să-i facem vre-o 
imputare: din constatarea 
faptului că  ţemperamentul 
d-sale nu i-a perşmis să fie 

1 sfânt Joan al Apocalipsu- 
ini Suu ua Binding în acele 
vărteje ale luptei & i-ar ti 
putut zmulge din sensibilita- 
ţea de eântăreț al aspecțelor 
minore ale viaţii. Dacă rupe- 
rea sar Și produs, ji. Virgil 
fârianopol se şițua, fără pu- 
tință de terță ieşire, Ja polu) 
opus al ritmunţior gi verbului 


| d-ale obicinuit. 


Oricât de sugestive și de 
frumoase sunt bucăţile Odih- 
nă, Pentru leatul care vine 
(poemul însă trebuia să se 
țermine odată cu strofa a 
patra), Mărturisire (minus 
ultima strofă) și Bombarda- 
ment, ele nu ating nivelul 
cântărețului  transfigurator 
a] războiului. Autorul Poeme- 
lor de pe front forţează, pe 
alocuri, nota şi încearcă să 
adopte atitudini virile. Cum 
însă, odată cu părăsirea ga- 
mei care-l caracterizează, a- 
ceste voite atitudini nu mai 
sunt susținute de suficientă, 
sinceritate, strofa sună con- 
venţionail și neconvingător,— 
cum e eazul în ultimele pa- 
tru versuri din Pentru leatul 
care vine şi Mărturisire sau 
cum e în nepotriviţa pentru 
registrul d-sale de teme lirice 
poezie La Rostov. 

Cu alte cuvinte din Poeme 
de pe front nu ne întâmpină 
up. Virgl Carianopol inedit, 
răscolitor, halucinat de  ex- 
periența dură a, războiului și 
lovind în suflete cu versuri 
de metal și foc, ci tot eunos- 
cutul şi apreciatul amic al 
sbrofelor suave pe cari le stă- 


pânește cu virtuositate acoio 


unde își scultă inima. 
Dar Poemele d-sale de pe 
front mai pun în evidență şi 


o pită  probiemă, una care 
mu-i priveşte numai pe a-sa, 
O enunțăm interogativ: Dece 
se cred obligaţi să scrie ver- 
suri de războiu toți acei ce 
scriu mult mai bine despre 
alte și nu mai puțin intere- 
sante lucruri ? 


* 


Vatra Magilor este al pa- 
trulea volum de poezie al 
d-lui Teodor Scarlat. Ca şi 
Virgil- Carianopol, Teodor 
Scarlat e unul din poetii N0ș- 
rii tineri cei mai fecunzi și 
mai calcuiabili în ceeace pIl- 
vește viitoarea d-lor evolu- 
ție, presupunând, desigur, că 
nimie nenormal nu le va al- 
tera, claviaturile sufleteşti și 
nimic extraordinar nu le va 
tulbura orizoiturile inspira- 
ției. Si'n volumele pe cari le 
vor scrie de acum înainte, 
d-nii Virgil Carianopol și 
Teodor Scarlat vor fi tot tru- 
baduri ai visului şi ai vieţii 
calme. Mai desăvârşiţi sau 
mai puţin desăvârşiți tehni- 
cește, în orice caz mulţ mai 
desăvârși in raport qui îmâ- 
rea neglijență pentru formă 
a confraţiior cari îi laudă, sat 
îi detestă, Virgil Carianopol 
și Teodor Scarlat, nu vor a- 
bord, în mod normal, conti- 
nenta lirice nedeseoperite în- 
că, precum Nu se vor avânta, 
pe propriu risc, întru eXp1o- 
rarea junglelor ocolite de ca- 
ravane. Nu trebuie însă, cu 
tot dinadinsul, să [ii aventu- 
rier ca să fii, totuși, un poeți 
adevărat. Și d-nii Virgil Ca- 
rianopo! și Teodor Scarlat 
sunt poeţi din chemare lăun- 
trică. 

Deschidem Vatra Magilor, 
nu la întâmplare. şi cetim : 
„Cântecul carelor pe drumuri 
A "prăfuile, 
Cântecul vântului de vară prin- 

tre frunzarele adormite, 
Cântacul marcilor prinși pe răe 
zoare cântecul sapei în țarina 
a fierbinte, 
Cântecul lucios al segerei, cân- 
tecul care mu înșeulă, care nu 
minte; 
Cântecul vindecător ca o 7ugă- 
ciune în nevoi, 
Cântecul sfânt al brazdei, cânte- 
cul mătăsoaselor ploi ; 
Cântecul plin al grânarelor 

și al viilor îmbătate; 

Cântecul spornic al batozelor, 
vara la treerat — 
Cântecul de noapte ul greigrilgr, 
i sub cerul îngândiirat: 
Cântecul prigoriilor, prevestitor 


de ploai2, cântecul dortiiui 
fugit 
Departe, în fundul câmpului 
emurgit...* 


E, in 'această Chemare de 
totăeauna, rezumață aproape 
întreaga tematică a poetului 
Teodor Scarlart, 

ssteticeşte, Vatra Magilor 
nn .are nici culmi, niti scă- 
deri. E o carțe plai în cele 
două cicluri (Focul Sângelui 
și Singurătăţi) ale căreia gă- 
seşti motive de pastel inte- 
riorizait, precum sunt În cea- 
sul tulbure, Tăietorul de lem- 
ne în munţi, Amiază, Țăra- 
nul își privește holdcle, În 
Caucaz, dumiriri precum Stră- 
bunii, îndemn, Drumul de 
ţară si Hrisov, accente de 
rugă precum Roagă-te pentru 
noi ! şi Mărire Ţie (cu admi- 
rabile strofe. !), inţerpretări 
psihologice ca în Măritiş sau 
filosofice ca în Moartea Meș- 
terului Manole și.,motive de 
cântec  sprințar și aproape 
pur cum sunt 'strofele prima 
şi ultima Gin Spicele 
: . i ri. în. 
(„O țoșner al spicelor — șuupte 
în vântul subțire de vară! 
Te.adună auzul din noapte 
Sub luna târzie, ușoură. 

Şi sub sărutul mutelor stele, 
Mic în tăcere — cum vă privesc, 
Voi creșteţi, spicelor, pline 

i şi grele — 
Pentru ospăţul împărătesc“). 


şi eum e Fragmențul de ado- 
lesuenţă, tragment, care in- 
tervine ca un allegreto în 
melodia sotemnă a poemelor 
scarlatiene din Vatra Magi- 
lor. 

Doţat cu multă intuiţie, d. 
Teodor Scarlat sondează, în 
chip fericit, chiar unele pro- 
funzimi ale vieții, nu le ex- 
ploatează însă eu destulă răb- 
dare. Armoniosul poam Ini= 
ma, mea, cu versuri ca 
„Ziua curgea ca o apă fierbințe 
Printre miresme şi fluturi uşori 
Și cum şoarele săruta grădina 

i “cuminte == 
Cântau colorile ca niște viori,“ — 


"s'a oprit, cu o nuanţă prea 


scurt, în fața acelui de pro- 
fundis pe care, măcar odată 
în cântările noastre îl cu- 
noaștem mântuitor de nea- 
fectaț,. 

Vatra Magilor e o garte de 
meşter eonșțient de toațe pu- 
teriie sale și experţ în alege- 
rea materialului plasțic. D-l 


Xeouar Scarlat își cunoaște 
însă, și pericolele şi le ocolește 
la timp. Simţi acest lucru din 
gruparea pieselor admise în 
volum. Cu toate că nu există 
diferențe suficiente cari să-i 
fi impus scindarea în 'două 
cicluri a cărţii, simţi că alta 
e rezonanţa de care se bucură 
cele 15 poeme din Focul Sân- 
gelui şi alta rezonanța celor- 
lalte nouă din Singurătăţi. 

Poetul 'Yeodor Scarlat cu- 
noaște cu aite cuvinte un se- 
cret. profeşional pe care-l ne- 
glijează pu unul dintre con- 
îrți : legile de organizare cari 
dau cărţilor cu poeme acea 
economie lăuntrică optimă 
care le face atrăgătoaore de 
la primul și până Ja ultimul 
Vers, 
. + 

Cu 'privire la cele serise 
până acuma de d. Ion Șiu- 
gariu, critica literară s'a pro- 
nunat pozitiv. „Un tempera- 
ment poetic de un remarca- 
bi! dinamism, şi nu mai pu- 
ţin o trudnică năzuință spre 
purificare“, — scria spre €- 
xempiu d. Nicolae Roșu, reie- 
rindu-se la volumul Paradi- 
sul Peregrinar. 

Nu vom greşi afirmând că 
aceeaşi „trudnică năzuinţă 
spre purificare“ dăinuie 'şin 
poemul Țara de foe (Edit. 
Meşterul Manole), închinat, 
foarte frumos şi p:0s lui Lau- 
reniu Fulga. („De aceea, a- 
colo unde se află, în jumină 
sau în înţunerie, cu dragost> 
de frate i-l îuchin), 

Tara de for e un mare cân- 
tec despre vizionarii idealului 
şi, vrând nevrânâd, îl aşezăm 
în rândul poemelor cari l-au 
preocupat pe un Alex. Mace- 
donsiky de pildă. E un fel de 
Noapte de Decembrie dacă 
voiţi, vecină însă şi cu Tuu-- 
ceafărnl lui Eminescu, Ce) 
putin asa se pare €ă și )-a 
dorii autorul. Îi: orice caz 
este cântecul tuturor iluziilor 
si dorurilor noastre ultime 
pornite spre o nici când a- 
junsă ţară de foc. 

Incercarea lui LI. Şiugariu 
& griainală şi ațrage atenția 
prin numai faptul eă mai 
există poeţi €ari nu ered în 
dogme eă poezia lirică tye- 
bule să fie scurtă câ fiorul 
unei rugăctuni sau cât ofta- 
tul unui copil. 

Sunt însă și stângăcii în 
acest poem. Cităm : 


„Cu mate poverile în spaţe, 
Vioţile miei, fără rest, 
Venise lutreaga cetate 

Să ceară în el adăpost”. 


Ne oprim aci rugându-l pe 
d. Ion SŞiugariu să fie mai 
puţin încrezător în Pegasul 
d-sale prea ascultător, căci 
d-sa are ce spune, numai că, 
în această nouă Țară de foc 
pluteşte foarte adese în vag 
Şi inexpreaiv, 


TRAIAN CHELARIU 








influențată de miracolul elin“ mărturisește şi poe- 





UNIVERSUL LITERAR =— 





Fără îndoială că prima notă caracte- 
r:stică care impresionează pe cel cara 
vizitează mai temeinice ţările nordice, 
in cazul de faţă Finianda, este larga 
răspândire a cărții. Deşi om al cărţii, 
familiarizat în parte cu problemele ei 
şi cunoscând procesul ei de difuzare 
în multe ţări europeene, totuși nu 
mi-am putut reţine mirarea și adânea, 
surprindere pe care mi-a servit-o an- 
cheta pe care am întreprins-o în lu- 
mea cărţii, printre marile «edituri şi 
scriitorii cu renume. Dealtfel, înainte 
de a lua contact cu ciirele şi partea 
pozilivă a problemei, am putut re- 
marca, de cum am păşit în librării, 
că ele se bucură de o afluenţă puţin 
obișnnită, lectorii înteresându-se de 
tot şi devorând tot ce le era pus în 
față, E drept că acest interes general 
pentru tot ce se imprimă e pasibil de 
anumite -observaţiuni juste şi pe care 
vom face la locul cuvenit. Această si- 
îmație trădează o anumită treaptă pe 
seara evoluției spirituale, vădind și 
lacume de ordin estetic. 

Pentru cei din sudul Europei şi 
chiar centrul şi vestul continentului, 
tiradul record al cărţilor cari se im- 
primă în Finlanda și mai vârstos ex's- 
tența unor edituri de mari proparții, 
poate constitui exclamaţii de surpriză 
şi în acelaşi timp să ridice anumite 
semne de intrebare asupra valorii a- 
cestei avalanşe de maculatură. Iran'ci 
cum suntem și ne stă bine asttel, am 
p»tea, spune că e cova nâtuial această 
frenezie a imprimeriei într'o ţară în 
care hârția e mai ieftină decât apa şi 
unde scriitorul şi cetitorul nu cer prea 
muiț unul dela altul 

Această ironie, dealiiel ca toate în- 
ţepăturile spiritului, ascunde in sănu-i 
și o mică frâcatartiră de adevăr. In Fin- 
landa există două mari tentaţii cărora 
locuitorii cu greu le pot rezista: alcoo- 
iul şi hârtia. Impotriva primei endemii 
Statul a tuat anumiţe măsuri ineticace, 
însă pe cea de a doua a lăsat-a să 
circuie în vo, traţâud-e drept necesi- 
tate naţională, hrana zilnică spirituală 
a pnporului, Finlanda îşi poate per- 
mie luxul risipei de hirtie, devurece 
80% Qin solui țarii e acoperit cu pă- 
duri. Tăind din păduri se face loc-a- 
Brivulturii atât de deficitară şi iiecț: 
sară, deci, parodiină “pă Fdliade Ră- 
dulescu, se ponţe spune: „fipăriţi băeţi 
şi puniai tipăriţi“, astiel ajutaţi cul 
tura şi agricutura“, 

După ce am colindat prin librării 
unde curcubeul de culori se etala cu 
intensitate şi similară lipsă de este- 
tism: cartea fimiandeză sa lăsat în- 
fluențată în ceea ce priveşte iorma 
exicrivară, coperta şi modul de a fi 
relevată, de aanimite procedce prapţi- 
cate peste Oceau şi în unele ţări ein 
Europa centrală. ih depsebi romanele 
ș: amymite cărți de senzaţie, etalează 
pe cabertă un ghiveci picturai care 
vrea în felul său să-ţi răpească inima, 
Să-ţi fascineze ochii şi să-ţi ia banii, 
uitând ză'n acest mod librăria se apro- 
p:e de bâ:ci, sar cartea nu se vine 
dccât dacă e cât mai ţimăvor vopsită. 
Privind aceste paparude ale mărula- 
turii, am anuățuzzit ui Dumnezeu că 
noi, Românii, an rămas în nb Spi- 
Fiului francez, sobru, clar, linear și 
critic, Ne dăm seama că o carte nu e 
A şuncă, sau bucată de brânză care 
se vând după aspect. 

Părăsind librăriile, mi-am îndreptat 
gândul către ireductikilii şi etefnii 
inamici gi xeriitorilar, către ed'teri, 
Cu ei mi-am început ancheta mea în 
bumea cărți fiineze, 

Debutui i-am făcut 12 „„Otava“, uua 
din ceie mai mari edituri din Finianda, 
poate cea mai mare, proprietatea fîa- 
m'lici Reenpăă. In freacăt şi numai 
cu titlul ce informaţie pentru cei in- 
teresaţi, amintesc că editura a luat 
ființă în anul 1899, din iniţiativa unur 
profesori universitari şi oameni Se 
tere. Aceştia au betțzai ediiura 
„Otava“, ceeace îgiemmează în fineză; 
„Carul Marei, “constelația astrală. Do= 
altă” marca editurii e constituită din 
şante stele. In primul an mau editaţ 
decâț 20 ge cărţi cifră care n'a toat 
mult timp depăşiță, dat fiind situaţia 
politică a țării y1 econdiţiunie econo- 
mice şi technice ale editarii, „Otava“ 
pavea o tipografie proprie. Această 





lacuuă a fost acoperită în 1908 când 
sa putut cumpăra o tipografie, Dim 
acest an lucrurile au mers din bine 
în mai bine, până în 1921 cână tipo- 
giaf a a fost integral redotaiă, ajun- 
gâna astăzi să fie cea mai mare tipo- 
grafie din Finlanda. 

Intreprinderea „Otava“ are un ca- 
pital de zece miloane mărci, împărţit 
în acţiuni, iay cifra afaceriior se ri- 
dică la 45 mil'vane mărci, pentru anul 
1938 care a marcat punctul culminant 
al întreprinderii, 

Conducerea este încredinţată la trei 
fraţi, Reensiă: Heikki Reepăă are 
partea  fnanciară, Hanmes  Reenpâă 
domeniul editorial, problemele lite- 
rare, iar inginerul Kati Reenpâă, 
chestiunile technice. 

Cum era şi matural, convorbirea 
mea a avut lac cu Hanmes Reenpăă, 
licenţiat în litere, foarie bine familia- 
rizat cu problemele literare ale con- 
tinentului și bun cunoscător al limbi- 
lor germană, franceză și engleză, In 
treacăt spun că d. Reenpăâ are unele 
noţiuni, desigur vagi, asupra Româ- 
niei, cunoaşte din auzite pe Rebreanu 
şi unele din romanele sale şi ma ru- 
ga să-1 ajut peniru a puiea trajJuce 
şi edita operele cu adevărat de seamă 
din literatura română. S'a pus cândva 
problema tr-ducerii lui Ion, însă încă 
nu sa putut spune ultimul cuvânt 
într'o chestiune în care e în joc nu 
numai o simplă afacere comercială, ci 
însăşi întreg prestiziul vieții noastre 
spirituale, cu totul ignorat aici şin 
alte ţări nordice. 

Editura „Otava“, scoate la lumină 
anual în medie aproximativ trei sute 
de cărţi. In anul 1941 a editat 216 de 
autori, din aceştia 160 autohtoni. 55 
streini, deci traduceri, iar restul litera- 


„tură technică, şcolară şi de speculi- 


tate. 


Asupra literaturii de traduceri sunt 
wueie cihservațiuni interesante de fă- 
cut. Locul de îrinte la acesi capitol 
îl ocupă, cum e și de aşteptat, Suedia. 
Din suedeză se traduce aproape tut ce 
apare, atât literatură wrunriu zisă cât 
şi -pecinlitute. Iusă tapui cor vreau 
să fie reșinut este altul. Deşi ţară bi- 
liguă, în toate şcolile se învaţă sue- 
deza şi fineza pe acelaş pian de ezali- 
tate încât nu există orășean și lârBo- 
veţ mai răsărit care să nu ştie şi su- 
deza, totuşi aceşti tinezi bilingui wii ci- 
teze în suedeză romanele suedeze: ei 
cer şi le vor tradusa în fineză. Deal- 
fel trebue adăugat că editura „Qiava“ 
şi încă o editură tot atât de mare 
„Warner  Sindârsirâm“, mu editează 
decât iu limba fineză, Exclusiv pentru 


suedeză este ed'tura „W. Sonierstrăm 
“oi Comp.“ eare lucrează în co'aborare 


directă de difuzare cu marile editrri 
din Suedia. Minoritatea suedeză din 
F'nlanăa (320.000) mar fi suticicată, 
deşi a ajuns la un nitei superior spi- 
ritual, să absoa:vă tot ce editează W. 
Sonderstrâin et Com, 

Imzdiat după iiteratura suedeză, a- 
ceea care furnizează material pentru 
traduceri, este aceca ursic-saxonă: 
Anglia şi USA. 

Daiilei, ceeace se citeșie în ariginul, 
în Finlavda. e numai fiu fiteraturile 
amintite. După acestea, se situează li- 
teratura germană și la tocuui Foarte 
depărțatea ceea franceză, spaniolă, ita- 
jiană, etc. In urărențb sar crede că 
ar fi o luptă între literatura de limbă 
engleză şi germană, dar în realitate 
pi.ma a depășit cu mult ne cea le a 
doua. De pildă o carte a la: Comin a 
fast tradusă şi editată de „Oiava” în 
10.000 de exemplare, cari sau vândut 
în două săptămâni. Ediţia a M-a sa 
tras în 22.000 de exemplare si sum 
se lucrează la edţia a i-a Să nu 





5 Di 





Gartea, editorii şi cetitorii in Finlanda 


se mite că Fintanda are 3.838.000 de 
locuitori, Pentru acest motiv vorbeam 
la începutul acestui articol de fremezia 
cărții şi a ctitutui în Finlanda Când 
mi s'a spus la început wam vrut să 
cred în ruptul capului, am taxai-o de 
lăudăraşenie şi totuşi aşa este în Fin- 
landa şi ţăranii citesc cărţi de litera- 
tură, 

Am rămas surprins de cae ce am 
văzut în casele ţăranilor. 

Adaug, căm această ţară, apar peste, 
cinci sute de cotidiane; desigur că nu 
irăesc toate, dar numai faptul că luptă 
pentru a apărea şi a trăi un timp şi 
este suficent de grăitor. 

îm medie romanele suedeze sunt 
trase în 13.000 de exemplare, iar ce.e 
germane fn 10—12.000 de exemplare, 

Autorii indigeni se bucură de a- 
ceeaşi prefermţă. Autorii contempo- 
rani şi uşa zişii clasici, au un tiraj care 
oscilează între 20.000 şi 32.000 de exem- 
plare de ediţe. 

in ceea ce priveşte inclinațiunea 
estetică a publicului pentru autorii 
sire'ni şi indigeni ea nu s'a făcut sim- 
ţilă. In Finlanda nu se poate vorbi 
de o preferinţă pentru un autor sau 0 
grupă de auinri. Jar dacă sa tradus 
mai mult din cagleză și germană «e 
pentrucă aerste literaturi posedă mai 
buni traducători aci, sunt mai a- 
propiale ca atmosferă, subiect şi stare 
ps'hbică de suiletul finez şi pentrucă 
in aces.e momeine literatura franceză 
nu oferă ceva remarcabil. E arept că 
la mijloc sunț în joc îmcfinaţiunile 
personale ae editarilor, calcule finan- 
care, efectele educaţiei spirituale Ge- 
bândite în şcoli şi în familie, in ner- 
dul Europei numai engleza şi germana 
suut ebligatorii în școli, iar dim aces- 
tea două, engleza e cu adevărat obli- 
gatorie. Limoa franceză ste ca şi 
inexistență, iar produsese spiritua-e 
ae celorlalte țări lztine sunt cu totul 
ienorati, Dig însăși discuția mea cu 
Hagpnes Reenpăă am putut reține clar 
că produszia latine nu intereseară pe 
norăici şi mai ales aici în Finlanda, 
find trataie de decadente, în declin, 
morbide. streine ca structură, atmos- 
feră, probizmă şi moa de tratare. A- 
firmațiunile bu:  Hannes  Recnpăă 
mi-au dai raut de gânâit şi-mi pun 
întrsburea dacă la mijloc e vorba de 
efectele  subţile ale unei vechi teme 
debitaie ge popoare de altă limbă, sau 
“u estevărat cxistă o prăpastie sufle- 
teasecă şi fizică între lumea, laţină şi 
lumea $ymanică dim nordul Europei? 

Demi şi fără vorbele lui lanmes 
Reenpiă, wzitând în drumul meu prin 
Europă,  librăriile din  Copenhază, 
Stockhoim şi Welsinki, am putut 0b- 
servăa avalanşa literaturii engleze şin 
parte germane, în raport cu sărăcia 
durercasă a literaturilor laţine E 
drept, Hanies Reenpăă ra făcut atent 
că'u spatele acestei p.eferinve pentru 
literatura engleză se ascund şi alte 
chestiuni de actualitate cari fac să sc 
„orbească da o riodă literară angla- 
americană 

In fime se cade să fie sublinial căn 
Finlanda se citeşte relativ foarte pu- 
țin «n uriginal, aceasta chiar pentru 
literaturile preferate. Acest lucru ex- 
plică număru: cu auevărat impresin- 
nan, de traduceri din toate Limbiie şi 
chiar din clasici şi autorii consacraţi 
cari de obicei se citesc în originai. Ain 
+âmas foarte surprins văzând în biblio- 
tecile unor oameni cari vorbeau ar- 
ceptabil două limbi europene, clasicii 
litesatmrilor celor două limbi, traduși 
în fineză. Ea:tuzile îşi fac un titlu de 
onqare din această operă de traduceri, 
Gar care în realitate dovedește cu to- 
tul altozva, aşa precum acelaş lucru 
se poate spune despre aviditatea cu 
care es:e primită orice traducere și 
orice operă ariohtonă, fără să se ia 
seama la autor sau alte observaţiuti 
de ordin estetic. Dorinţa cultivării cât 
mai rap de, conjugaţia cu absenţa a- 
numitor elemente critice şi a umei 
oarecari tineţi sprituale, face ca toată 
macutatura asvâri'tă pe piaţă să fie 
devorată, apoi uitată, fără să se poată 
vedea pe plan spiritual, la capitolul 
producției literare şi artistice, efectele 
pozitive şi ascendente ale acestei ope- 
raţii. 

„HORIA OPRIȘAN 
Helsinki, 1943. Ă 


= 





El aşteaptă mai ales, ca unul care crede în cer 


tul. Intre cele două epoci, stă polumul Lirnipezimi 
(1928), care cuprinde amândouă înifățișările poeziei 
lui Pilat, cea autohtonă ca și cea neoriasică, şi for- 
mează astfel, în evoluția operei lui, ca un fel de 
piatră de hotar. 

Căci, între timp, se îmtâmiplaşe ceva: cu un du 
întinte de vciumul Limpezimi, Pillaţ cunoscuse 
Grecia. „Călătoria mea în Grecia datează din 1927 
și e fost o revelaţie sufletească”, serie el. (Mărtu- 
Tisiri, p. 285). In realitate, fusese numai scânteia 
care făcea să isbucnească, la Pillat, um incendiu ce 
mochea de mult, în stare latentă, în adâncimile 
ființei sale poetice; de mult purta poetul cu sine 
„preşimnțirea acelei lumi mediteruneunu şi sudice, 
cure mstinctiu m'a abras întotdauna cu o vrajă ne- 
înțeleasă dar cu atât mai puternică”. Deaceea, după 
prima luare de contact dim 1927, el s'a întors în Gre- 
cit, — si să-l lăsăm să ne explice singur ce a în- 
semnat pentru el această nouă călătorie și ce a în- 
uăţat acolo ; 

„Înițierea m=a grecească, de Paşti 1927; a fost 
urmată de o alta mai lungă şi mai completă, exact 
zece ani mai târziu, căre măducea nu numai la A- 
thema şi împrejurimi, dar şi în . Peloponez, până la 
Epiduar, Sparta şi Olympia, urmată de o altă ex- 
cursie la neuitatul Delfi. Si i 

Aceste călătorii, vizitaren templelor şi muzeelor 
din Athena, Acrocorinţ, Olympia și Delfi, a, teatru- 
lui din Epidaur, a coloanelor de me capu! Sunium, 
a ruinelor ciclopeene dela Mykene — priveliştea 
Helladei, a mării Egee și a insulelor sale, toate a- 
ceste minuni, deşi sorbite cu patimă şi trăite cu 
intensitatea neoțitului, nu sar fi adâncit atât de 
mulit în Sufletul meu, de m'aş fi avut pentru ele 
comprehensiunea mult matură ai mârstei; căci uita 
ciasică, în opoziţie cu cea romantică, fecumdată de 
vis, îşi pretinde experiența vieţii rede şi se cere 
pregătită şi desăvârșită prin studii şi lecturi. Des- 
coperirea Helladei şi a artei 'sale, a sculpturei eline 
şi a itemplului grec în special, a fast un eveniment 
capital în viaţa men. Inklrăznese să cred că a.m 
tnăit-o cu prospețime și cu um entuziasm mai = 
proape de acela ai amui contimporan al Renașterii 
decât ci unuia din epoca noastră. Mi-aon regăsit 
sentimentele de atuncea, desahizând, . mult 'mai 
târziu, „lialienische Reise” a lui Guethe, Cred că 
toată poezia mea, dela Caetul verde încoace, a fost 
influențată de miracolul elin”, (Mărturisiri, p. 286), 

Itinerariul hellenie al lui Pilat a fost bogat şi 
jelurit. In sufietul poetului au lăsat urme, în egală 
măsură, aspectele cele mai vmriate ale Helladei. l-a 
atras deopotrivă şi templul dela Sunium, aşezat pe 
un țărm abrupt, ca și muntele Hymet — mumie plin 
de violete, dar profanat de nicio CASE, umilit de 
nici un templu; a fost la mânăstirea Dani, sjinte 
cărămizi, de unde l-a urmărit viziunea îndurerată, 
în maos, a tragicului Pantocrator; la Acrocorint, 
unde a fast ospătat de păstori cu o bucată da 


Poetul Ion Pillat 


(Urmare din pag. I-a) 


brânză pe foi de brustur și un blid de lapte, a îm- 
târziat o clipă, ca să privească un tânăr păstor 
aacheş care lua de coarne țapul negru; teatrul antic 
dela Epidaur, deşi pustiu astăzi, i-a părut totuşi 
umplut de zei; la Olumipia, albele coloane se înţă- 
țişează poetului ca trupuri fără de pată; așezat, la 
Pelţi, sub Fegdrialele memwritogre, nu mai vede nici 
teatrul, nici stadiul, mici templul, pentru a, se lăsa 
fermecat numai de măreţia soarelui apollinic; în 
fine, o vrajă deosebită au avut aspra lui insulele, 
— micile, marile, nenumăratele, neasemănatele in- 
sule grecești, pierdute în mări de mioşunele, Cicla- 
dele cu trup nemuritor, — insule ilustre prin pre- 
stigiul mitologiei sau. simple insule anonime, <a 
aceia unde poetul ar vrea să vadă ancorând, în- 
trun golf mic, corabia ui, Ulysse... In Grecia poe- 
tul a făcut descoperirea că 


Sub cerul clasic ma murit nimic 
Și ce-a cântat Homer va mai cânta 


(Unsulă, p. 40) 


Căci toată viața amtichităţii mai trăește încă îm 
Grecia 'de azi — și Pilat a turnat, în poezia lui, câ- 
feva din aspectele ei cele mai caracteristice, 

In primul rând, desigur, pesagiul. In peisagiul a- 
cesta grecesc, regăsim, toate flonile înobilate de a- 
mintirea lumii vechi, dela floarea. morţii, asfode:a, 
înflorită printre pietre, la violeta mocestă şi la al- 
bele anemone, până ia macii de sânge țâşnind din 
granit; regăsim toţi arborii şi arbuștii consrcrați 
zeilor: laurul lui Apollo, măslinul Minerva, fune- 
rarii chiparoşi (sau, cum zice poetul, cu un barba- 
rism pe care me vom feri w-. adcpia, chiparizii), 
platanul patriarhial și ospitalier; regăsim și mires= 
mele tari ale Greciei de totdeauna, mirosul de du: 
fin şi de cimbru care îmbată munţii arizi. În pei- 
sagiul acesta mu recăpătat viaţa şi se mişcă vechile 
divinități şi vietăţi ale pădurii şi ale mării — Tri- 
tonii, Sirenele, Centaurii, Faunii — şi, fireşte, mu 
puteau lipsi păstorii care sună din fluer, lu umbră, 
sub fagul bucolic, turmelor adunate în jur: caprele 
„cu ochi de muiere“, țapii „cu bărbi de monahi” și 
oile așa de „unifomne”. 

„Dar, se înţelege, poeiul ru putea rimâne nesim- 
țitor la o viață mai puțin ostentativă dar nu mai 
puţin. vie, viața pietrelor, toată acea vicţă prir-ă în 
linii mepieritoare pe frize sau pe stelele funerare. 
Viaţa din păduri şi din poene a trecut pe pietre, 
chăpurile de pe pietre se văd şi acum în pădurile 
şi poenele Greciei. Poetul a zărit acolo, întro zi. cm 


Un. faun calcă tânăr prin poene, 
La feu cu cel în marmură sculptat, — 


sau cum 


Din nai spunea păstorul pe o piatră 

Pe care dăltuit-se mai vedea i 

Un chip de faun trist lu cap de capră: 
(Păstorul şi Faunui) 


Ochiul poetului ştie să vadă, în înțepenirea pie- 
trei, o mișcare, o atitudine, care sunt ale vieţii veş- 
nice neschimbătoare. De pe o friză, îi opreşte pri- 
virea un alai de fecioare cu vas rotund pe umăr; 
în fața unei stele îl reține un bătrân care, senin, 
intinde dreapta împăcată, în gestul ritual; iar când 
intră în muzeu, am basorelief îl face să-şi dea sea- 
ma, încăodată, că, dacă imperiile s'au prăbușit, fru- 
musețea unui profil elin va înfrunta multă vreme 
veșnicia : 


Dar tu rămâi pe-un sociu de muzeu, 
Ca o sfidare veşniciei oarbe, 
In frwmuseţea ta de tânăr zeu. 


Pe dușmănia veacului hain 
Și peste timp, ice lacom ne tot soarbe, 
A biruit profilul tău elin, 


Dacă însă poezia de care ne ocupăm ar fi numai 
atât, adică numai pastel —. oricât de vii, de pito- 
resce și de vairat, — ar fi vatuşi prea puțin, pentru 
măsura talentului lui Pilat. Ea este din fericire mai 
mult: sub imaginile venerabile ale peisagiului gre= 
cesc bate inima poetului român. Acesta se duce la 
Atena — drumeţ venind de departe, cu un senti- 
ment apraape religios. Aşa precum cu două milenii 
în urmă Horaţiu. e] sosește acolo ca să afle, ca să 
se purijice, ca să se închine; 


Barbar, venit aicea să mă 'nchin... 


Ei simte că o dragoste îmaltă îl ridică spre cerul 
lui Plate și Piotin, îşi dă seama Că merge în ţara 
de lumină a celor care-i sunt părinți spirituali: 


Lăraţi-mă să vin îi da părați, 
Doar clipa mea se ceme cenuşie, 


Doar lutul meu se surpă 'n suferinţi. 
Aici iumina dărue vecie....; 


cu soare, să simtă coborând asupra-i pacea albă a 
coloanelor. Iată atitudinea sujletească a poetului 
față de locurile sacre ale Atenei; nu este atitudinea 
de simplă curiozitate a călătorului cult, care stră= 
bate Grecia ca pe oricare altă țară nobilă a lumii, 
ci aceia caldă, de participare, de adeziune, de în- 
terpătrundere: 

tg. > $ 

Teatrul pustiu e umplut azi de zei 

Cu trup străveziu de vecie. 

In. piatră, în plantă şi în pieptu-mi la fel 
Fierbintele suflu adie. 


(Epidaur, p. 28) 


Aşa se face că poetul se integrează în peisagiul 
urecesc, îa parte la viața lui ca un om din locurile 
acelea. Aici, i se pare că o capră, cu ocunii ei galeşi, 
vicleni și adânci ca Amorul, îl priveşte apigrama- 
tic, cu duh de străvechi elegii; dincoace, omul cela 
frisi ce şade pe târm pustiu, are fața şi jalea poe= 
tului... Așa se face că, în fața unei stele funerare 
sau a unej statui, poetul are pe buze cuvintele pe 
care le-ar rosti şi chipul prefigurat în piatră Nu 
mai ştim, la un moment dat, dacă omul de pe piatră 
sau poetul însuşi vorbeşte: 

Tu ce râzi cum am râs eu odată 
Si săruţi o gură de copil — 
Adu-mi, albe, două turturele 
Impreună prinse n laţ, 


Este Pillat întreg suh aceste chipuri din: Grecia 


— Pillat care, în „Scutui Minervei” — 18 sonete de 
0 rară frumuseţe, dintre ce; nui frumoase scrise 
în lamba română, — încupe drin a; mărturisi că 


Cithereensi: predă otil an am zăcut 
Plătindu-i vamă chunuj şi aacrima fierbinte, 


şi că acum, mupârnid cu iracutu!, limpezit cu totul 
de patimi şi păcat, doreşte să obţină, în schimb, de 
la Minerva, înţelepciunea maturității, împăcarea cu 
sine şi cu viața, fericirea liniştii câștigate cu trudă 
— sau, cum se exprimă așa de frumos poetul, în- 
trum vers de poezie pură: 


Senina fericire puțin îngândurată, 


Căci aceesta e poezia de acum n lui Piuiat: o poe» 
zie a maturității; deopotrivă a muturii ăţii sufleteșii 
şi a meoturităţii poetice, ca şi, so spunem cu lagiti- 
mă satisfacție, a maturității in, ete, Drit Cl Și Drân 
alţi câțiva poeţi contemporani, a ajuns poezia ro- 
mânească *). 


N. |. HERESCU 


n 


*) Prefață la volumul „Asfodela“, de Ion Pillat, care 
apare zilele acestea. 








6 











UNIVERSUL LITERAR 


Lă 








= 30 MAL 1943 === 


—VUIESTE ORASUL — 


| --nuvelă-— 


C ru internatului răsună liberator peste tăce- 
rea* somnolentă a sălilor de meditaţie. Era recreația 
mare de 5 minute. 

Puiu Tofan dintr'a cincea mașteptă altă invitaţie. 
Trânţi cu voluptate latina de pupitru și în calitatea lui 
de șef al Colţului vesel, dete comanda : 

— Adunarea! Colțul vesel după mine, marş! 

Cei din „Colţul vesel“ ştiau ce au de făcut. Astăzi 
avea loc marea demonstraţie la care nu erau admiși 
decât „cavalerii“ colţului vesel, cu o vechime de cel 
puţin 3 luni. Mândri deci de funcţia lor, cavalerii se 
strecurară misterios, în fuga mare, să-și ajungă şetul. 

— Fi-fa, fi-fa, fi-fa, se auzi flueratul şefului pe 
coridoarele întunecoase ale iniernatului. 

— Fifa, fi-fa, fi-fa, răspunseră tropăind subal- 
ternii, semn că-l urmează. 

—. Măi, unde dracul se duc ăștia, se chinuia să afle 
Dumitru Pascu, poreclit „Tocilarul“ şi însărcinat tai- 
nic de pedagog cu supravegherea celor dela „Colţul 
vesel''? Să nu facă trăsniţii vreo năsbâtie tocmai acum 
când lipseşte pedagogul, îşi zise Dumitru Pascu și se 
luă după ei. 

Când ajunse în dreptul pivniţei, simţi că-l urmează 
cineva din urmă. Intunericul îi dete fiori şi întrebă 
cu o voce sugrumaâtă : 

— Cine-i...? 

— Eu, mă îocilarule, n'ai grije, nu te mănânc: 
Opincă ! 

— Dar tu ce cauţi aici ? îl întrebă Pascu. 

— Nu spionez, în niciun caz, ca tine. Hai, cară-te, 
că de nu, te iau prizonier şi te predau șefului. 

— Tu, mă, îl întâmpină batjocoritor Pascu, tocmai 
tu pe care ie-au dat afară din bandă pentru lipsă de 
curaj! Când au făcut băeţii înscenarea cu alarma, 
plângeai de frică. 4 

Intr'o clipă, Opincă se repezi la cl și-i răsuci mâna. 

— Au, au, — răsună lugubru pe coridoarele cu pe- 
reții umezi ai internatului, vocea tocilarului, furios 
înfăşcat. Din magazia cu mobilier scos din uz al in- 
ternatului, apăru o patrulă. 

— Cine-i, se răsti o voce convinsă de importanța 
misiunii ? 

— Eu, Opincă, răspunse elevul, am prins un spion. 

= Inaintează ! 

Opincă împinse înainte „spionul“ cu o tainică 
bucurie în suflet Poate acum o să-l ierte Puiu, şi-l. 
va relua în bandă. 


Patrula luă în primire spionul și cu mâinile la spate 
îl duse spre sala de judecaţă. Toată banda aștepta 
curioasă. Șeful patrulei dete raportul : 

— Să trăiţi dom'le șef, vă predau un spion prins 
de Opincă, în apropiere de uşa camerei noastre. 

Puiu se uilă cu dispreţ la spionu! ţinut cu mâinile 
la spate. Îl măsură de sus până jos, apoi zise: 

— Ştiu că te ocupi cu lucruri frumoase. Știu că 
«şti omul pedagogului. Dacă sufli un singur cuvânt 
despre ce-ai văzut aici, e vai şi amar de tine. Puiu 
Tofan se ține de cuvânt! 

— Daţi-i drumul, porunci scurt, milităreşte, şeful. 

Pascu se strecură rușinat afară, fără a spune o sin- 
zură vorbă. Cineva îl urmări să vadă dacă sa înde- 
părtat deabinelea, apoi seful luă cuvântul: 

— Pentru purtarea lui camaraderească, elevul Pe- 
tre Opincă este reprimit în organizaţia „Colţul vesei“. 
In onoarea vechuilui nostru prielen, să strigăm de 
trei ori „Ura“ și să intonăm „Imnul nostru“. 

Cei din „Colţul vesel“ îl bătură de trei ori pe umăr 
după ritual, apoi intonară încet, misterios : 

„Așa e viaţa de școlar, 

Cu bucurii și cu amar. 

De vrei să știi că mai trăești, 

La noi în „Colț“ te'nveseleşti”, etc. 

După ceremonial, Puiu redeveni grav și incepu şe- 
dința. 

Peste băncile serilejate cu nume și-asvârlite la vora 
întâmplării în sala cu mobilier de reformă, trona o 
tablă spălăcită de-atâtea straturi de înțelepciune pro- 
fesorală. Puiu trecu în dreptul tablei, luă o cretă și 
începu : 

—- „Domnilor, după cum ştiţi și Dvs. şi după cum 
ne spune și iubitul nostru profesor de geografie fost 
elev al lui Ratzel, etc., etc., fapt coleg cu S. Mehcdinţi, 
G. Vâlsan, etc., etc., membru în societatea de geogra- 
lie, membru în societatea de numismatică, etc., etc., 
etc., omul este regele animalelor. Omul stăpâneşte 
natura. 

Cum a ajuns omul să stăpânească natura? Prin 
precizie, domnilor, prin precizie. Așa dar la început 
a fost precizia, 

Nu râdeţi, domnilor, ci băgaţi bine de seamă, ce vă 
spun. Precizia este știința — cum spune colegul meu 
dela Berlin — care, precizând tot ceeace este de pre- 
cizat a ajuns să precizeze totul. Așa dar, prin precizie 
stăpâneşte omul lumea. Prin precizie şi-au procurat 
primii oameni hrana cea de toate zilele, doborînd 
cu săgețile lor fiarele din codri. 

Prin ochirea precisă a mărului, a scăpat Wilhem 
avion şi la cine ştie unde ne va mai duce știința. 

Prin ochirea precisă a mărului a scăpat Wilhelm 
Tell dela moarte, prin precizie se duc răsboaiele și 
despre precizie (aici Puiu îşi drese ironic vocea) vă 
va vorbi astăzi şi umila rca persoană. 

Ceeace vedeţi în fața Dvs. (și Puiu desenă cu creta 
la repezeală un cap de om în mărime naturală) un 
om. Nu atât de frumos ca pedagogul nostru care are 
acum o întâinire... dar un om totuși. Ei bine, domni- 
lor, precizia a descoperit mijlocul ca punând în mâi- 
nile semenilor noștri îndemânarea să-l ferească pe 
acest om de toate relele. Câte lovituri nu l-ar dobori, 
dacă lumea n'ar avea simţul preciziei? In fiecare mo- 
ment omul ar fi expus pieirii, viaţa ar fi un chin. 

Așa spun — dealtfel — şi colegii mei Mill Harp şi 
lohn Darvton, din Chicago. Ei au demonstrat lumii 
cu argumente neîndoelnice că viața e posibilă numai 
daţorită preciziei, 

Trec pericole deasupra capuiui nostru şi nu ne 
ating... (aici Puiu se îndepărtă cu vreo 10 paşi de 
tablă, iuă un briceag dela secretarul lui, care-i pre- 
zentă o întreagă colecție, și-l asvârli cu precizie la 
doi centimentri de vârful capului desenat pe tablă)..,, 
trec pericole pe lângă urechile noastre şi nici că ne 
pasă (acum șetul ochi din nou şi asvârli briceagul cu 
precizie lângă urechea desenată pe tablă)..., roese pe- 
ricolele în jurul organelor noastre și noi trecem ma- 
iestuoși înainte! Și rând pe rând, urechile, gâtul, 
umerii figurii de pe tablă fură împrejmuite de cuțite 
înfipte cu precizie, în tăcerea încremenită a „cavale- 
rilor“ ce asistau la demonstrație. Puiu oficia cu un 
surâs încrezut şi ştrengăresc pe buze, o lecţie de ţintă, 
cu o siguranță profesională. 

— Asta e precizia, domnilor; puțină atenţie şi veţi 
reuși și Dvs., își încheie demonstraţia cu o plecăciune 
Ge rigoare, șeful. 

Asistenţii săriră să-l felicite, entuziasmați. Șetul îi 
opri însă cu un gest autoritar: 

-— Niciun bravo, domnilor; marii artişti nu lucrează 
pentru laude! Atâta supraestimare îl făcu și pe el să 





zâmbească. Era deajuns ca gravitatea să se topească 
brusc și în locul ei să reînvie atmosfera camarade- 
rească. 

— Mă Puiule, se grăbiră să-l întrebe cei de faţă, 
dar asta de unde o mai învățaşi ? 

— Secret persona!, am prins-o în vacanţă dela unul! 
Dar nu e cine ştie ce mare lucru. După Paşti lansăm 
un avion de-o să crape de necaz ,„lancul“ dela îi- 
zică. 

-— Ce zici Puiule, dacă ar fi în locul figurii un om 
adevărat, ai cuteza sa svârli<cuţitele ca mai înainte ? 
întrebă timid Pavel Runceanu dintr'a patra. 

— Ba bine că nu! Precizia e precizie, replică iarăși 
grav şeful. Pentru mine, omul sau figura de pe tablă 
e tot una. Ce, czezi că dacă ai îi tu acolo m'aş speria ? 

— Eu nu... se grăbi să se eschiveze Runceanu, eu 


„nu mă încumet. Dar unul mai curajos... 


— Cine, rânţi ironic Puiu, Opincă Ion care plângea 
în dormitor când am imitat atacul de noapte, cu 
bombardiere, de-acum o săptămână...? 

„„.Inima lui Opincă se făcu iarăşi mică cât un 
purice. 

Vasăzică Puiu n'o să uite nicicând „atacul“ acela. 
Trebue să se termine odată cu bănuiala ! 





El, Opincă nu e fricos, și-o să le arate imediat tutu- 
tor... Iși luă inima în dinți și cu curajul ostentativ al 
tricoşilor, Opincă răspunse : 

— Da, eu, ce credeţi voi că mi-e frică? Atunci am 
plâns pentrucă mă durea măseaua. Să nu credeţi că 
sunt mai fricos ca voi. Uite, eu stau la țintă, să ve- 
dem care mai stă ? 

— Vezi-ţi de treabă, Opincă; tu îţi faci singur cu- 
raj, căută să-l potolească Puiu. Cine te ia în serios? 
Te-apucă frica tocmai când trag la ţintă și cine știe 
ce se întâmplă! 

Vorbele mai mult îl întăritară pe Opincă. Fără să 
stea mult pe gânduri, se aşeză în dreptul figurii de- 
senate pe tablă, gata de experienţă. 

— Ei, să mai spuneţi că mi-e frică, zise el, sugru- 
mându-și emoția. Să te văd Puiule, ești tu Wilhelm 
Tell ori nu cești. 

— Sunt... răspunse Puiu, dar tu o să mişti. 

— Nu rhişc... Pe cuvântul meu că nu mișc! 

„„Opincă simţi cum i se înmoaie picioarele. Până 
acum făcuse el pe viteazul, dar credea mereu intr'o 
minune, credea că Puiu n'o să ajungă atât de departe 
cu îndrăsneala și acum iată-l, Puiu stă pe gânduri, îl 
măsoară de sus până Jos, semn că e pe punctul dea 
incepe experiența. 

— Măi, Opincă, mă, nu ţi-e frică, îl mai intrebă 
odată Puiu, cu gândul aiurea. 

— Nu..! răspunse Opincă şi înghiţi în sec. 

— Bine... Stai răzimat de tablă şi să nu miști. 

Cavalerii erau numai ochi. Fiecare gest al șefului 
cra privit cu atenţie, reținut. La Opincă nimeni nu 
se mai gândea, la fiorii care-l treceau, la așteptarea 
aceea mută, cu rădăcini în veșnicie, care-i pusese stă- 
pânire pe suflet. 

Opincă execută întocmai ordinul, mai mult mort 
decât viu, dar n'avea încotro: el se oferise! 

Era acum o ţintă și — atâta tot. Interesa dacă 
Puiu lovește bine sau nu. 

Insfârșit, numărătoarea începu. 

„„.Unu... doi... trei...! 

La cifra trei pronunţată apăsat de cel ce dădu co- 
manda. Opincă tresări fără să-și dea seama, se mişcă. 

— Au — se așşternu peste așteptarea din sală, țipă- 
tul copilului. Picuri mari de sânge îi țâșniră printre 
degetele cu cari apăsa strâns tunica de piept. Se îm- 
pletici de câteva ori răzimându-se de tablă, apoi se 
prăbuși la pământ. 

Copiii, încremeniţi, nu știau ce să facă. Abia peste 
câteva minuţe cineva pronunţă cuvântul „doctor“. 

— Șă vină doctoiul că moare... 

Cei mai fricoși se strecurară afară. Rămase Puiu cu 
câțiva băcți mai mari. Incercară să-i vorbească dar 
nu mai era chip. Opincă părea dus pe altă lume. 

Vestea se lăți ca fulgerul în tot internatul. Sosiră 
servitorii, bucătăreasa, elevi mai mari. Toţi voiau să 
ştie cum s'a întâmplat nenorocirea, să afle amănunte. 

— Puiu Tofan... lămuri cineva și ochii tuturor îl 
căutari pe Puiu. 

El se smulse din învălmăşeală și alerga acum în 
neștire pe malul liniștit al apei, departe, cât mai de- 
parte... 

|| urmăreau gemetele lui Opincă, privirea lui spe- 
riată, 

— Dacă moare... și Puiu nu îndrăsni să-şi termine 
gândul... Eu să omor un om... şi cineva parcă-l împin- 
gea din urmă să gonească cât mai repede. 

— Domnul... pedagog... domnul doctor... se agitau 
şcolarii.., 

La internat zarva creștea mereu. 

Nu era nici unul pe aproape. 

Bucătăreasa îl bandajă cum putu și cu prima tră- 
sură Opincă fu evacuat la spital. 

_Era deajuns ca să știe tot orașul. 


Peste două ore dela data nenorocirii, consiliul „opo- 
zițţiei'* se găsea întrunit în casa profesorului Râșnău. 
Luau parte ca membri de drept, pe lângă alte notabiii- 
lăți ale urbei, aspiranţii la postul de casier, econom la 
internat și pedagog, şi câțiva profesori. Doamna Râş- 
nău nu mai putea de treabă. Iși purta cele 90 kgr. cu 
o însufleţire demnă de o vrednică gospodină, din bu- 





ȚIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL BUCUREȘTII STR. BREZOLANU 23 





cătărie în salon și din salon în cămară. Prăjituri, ca- 
fele, sticle de vin, apărură prompt pe masa oaspeţilor. 

Domnul Râșnău aşteptă să vină toți invitaţii. Când 
cel din urmă invitat se așeză la masă, dumnealui în- 
cepu cu o voce gravă; 

— Domnilor, de douăzeci de ani mă străduiesc să ri- 
dic această școală. Tot ceeace am făcut eu ajutat de 
Dvs. se năruieşte acum brusc, printr'o proastă condu- 
cere. Elevi din școala noastră ţin întruniri în pivnițe, 
se iau la bătaie cu cuţitele. Iată unde am ajuns! 

Se impune o atitudine. Nu mai merge așa, cu ireacă- 
meargă. Deaceea propun, ca noi care suntem legaţi 
sufletește de această școală, să redactăm un memoriu 
in care să cerem: 

1. Ordine la școală și internat; 

2. Moralitate în viața profesorilor şi școlarilor ; 

— Să nu mai dea d. director ospeţie din raţia inter- 
natului, se revoltă părintele Bărău... Dacă-i lege, să 
îie lege ! 

— Dar servitoarele internatului ce caută la plim- 
bare cu copiii d-lui director, întrebă şi notarul? De-aia 
le plătește comitetul, ca să plimbe plozii directorului? 
Cui îi trebue servitoare, să-şi angajeze! 

D. Râșnău încercă să-și continuie expunerea dar nu 
mai era chip. Rând pe rând, cei de față își spuneau 
pornirile. 

—Nici până astăzi nu s'a lămurit ce soartă au avut 
poamele din grădina internatului, interveni bătrânul 
avocat Dr, Banu. Când eram în comitet, am plantat 80 
de meri „lonathan“, 60 de Batule, 25 de meri mălăieți, 
nu mai știu câți pruni și peri. Cine le culege foloasele? 
Copiii, după cum văd, își duc zilele numai cu cartofi 
și fasole. Intr'o zi e cortofi felul doi; în cealaltă e pe 
dos: fasole felul întâi şi cartofi felul doi. De poame 
nici pomenelaă ! 

— Cine trage foloasele poamelor şi internatului, 
d-le doctor, găsi prilejul să intre în vorbă şi doamna 
Râșnău care tocmai aducea cafelele? Doamna contesă, 
prea stimată doamnă directoare! De unde și-a făcut 
acum un pardesiu cu 20 de mii de lei, cărucior la copii 
cu 30 de mii, pantofi maron cu 6.000 lei? Din leată? 
Că leafa e cum zice bărbatu-meu: numai un aperitiv, 
faci trei cumpărături și s'a dus. Cu lemne dela inter- 
nat, untură dela internat, pâine dela internat, să tot 
trăiești și să-ți faci țoale nouă. 

— Ce e drept, că prea li s'a urcat domnia la cap, 
adaugă și părintele Bărău. Nevastă-mea se plânge că 
nici n'o mai salută pe stradă doamna contesă. D'apoi, 
permisu-i ca o mucoasă ca ea de 30 de ani s'aștepte 
să-i dea bună ziua o preoteasă bătrână ? 

— Să nu ne pierdem în lucruri mici, încercă să stă- 
pânească situaţia d. Râșnău. Trebue să trecem la fapte. 

In memoriu trebuie să cerem Inspectoratului : 

1) Anchetă severă cu pedepsirea elevilor vinovați 
în cazul de astăzi şi pedepsirea personalului însărcinat 
cu supravegherea. 

2) Un nou regim de disciplină în școala noastră în 
care cresc atâtea vlăstare ale neamului de pe valea 
Crișului, vlăstare cărora li se vor încredința mâine 
destinele economice, politice, spirituale şi morale ale 
acestor frumoase plaiuri românești dela începutul în- 
ceputurilor... 

— Să nu fumeze elevii pe la porți ca hornarii, se 
revoltă iar avocatul Banu. Lângă Biroul meu în fie- 
care zi vin doi lungani, cu numărul pe braț și pipează 
Ge zor până la sfârşitul recreaţiei. 

„„. Frumoasă treabă, nam ce zice...! 

— "Tocmai de-aceea, continuă d. Râșnău, vom cere 
în memoriu măsuri radicale, 

3) Niciun elev să nu se mai plimbe pe stradă după 
ora șapte. 

4) Niciun elev să nu fie văzut la cinema. 

5) Toţi elevii să fie tunși numărul zero... 

— Floare la ureche, interveni iar d-rul Banu. Sfânta 
bătaie, asta-i mama pedagogiei, nu pedagogia blân- 
deţii, pedagogia inimii şi a destrăbălării ! 

Pe vremea mea asta era: Nu știai lecţia, luai o notă 
proastă, la internat te întreba înainte de amiază : 

— Ce notă ai luat? 

— ...4, mă rog frumos! 

— Câtu-i dela 4 până la 10? 

—. ...6, mă rog frumos |... 

—— Ei, stai tu fătul meu, colo pe scaun și numără 
dela 4 până la 10. Şase bețe sdravene căpăta neferici- 
tul copil până ce-i venea mintea la loc. Deaceea ştim 
noi și astăzi pe de rost Tristia de Ovidiu: „Ille ego qui 
fuerim tenerorum luxor amorum, Quem legis ut noris 
accipa posteritas, Sulmo mihi patria est, gelidis ube- 
rimis undis... 

— Strașnică memorie, îl complimentă părintele Bă- 
rău, care avea niște interese pe la cooperativa unde 
d-rul Banu era preşedinte! Pe vremea noastră era 
şcoală nu jucărie. La Arad aţi învățat, la „școala 
reală“ ? 

— Da, la Arad. Ehei, din generația mea au ieșit 
tot oameni unu şi unul: Dr. Laurenţiu Gazău, prote- 
sorul Horodniceanu, fostul ministru Quintus Pop... 

— Tocmai bine că aduserăm vorba de asta, observă 
părintele Bărău, ca inspirat... D. ministru e acasă la 
moșie și cu două telefoane se face ordine în şcoala 
asta... 

De astă dată profesorul Râșnău renunţă la enume- 
rarea nouilor principii de ordine. Tot la acest punct 
voise să ajungă și el pe ocolite. Dar fără o vorbă de 
„Sus'i, a unui om cu infiuenţă ştia el, prea bine, niciun 
principiu mare nu se aplică. Toţi îl priveau acum ca 
pe o speranţă pe d-rul Banu. 

— Trebuie să vă declar, că eu sunt din principiu 
împotriva intervențiilor, zise cu ifos avocatul, văzând 
importanţa ce i se acordă. Dată fiind însă importanţa 
problemei pentru acest colţ de ţară, voiu vorbi chiar 
azi cu Quintus, și cred că în 2—3 zile avem un rezultat 
pozitiv. 

Asta era în definitiv ce-i interesa pe toţi, pe d. 
Râșnău mai mult, pe ceilalți mai puțin. Acum erau pe 
drumul cel bun; la ce le-ar mai folosi principiile vagi, 
teoriile moraliste ? 

Chestiunea era considerată ca aranjată, odată ce 
erau siguri de intervenția fostului ministru... 

— Ei, să trăești domnule director, ridică paharul 
părintele Bărău și să păstoreşti multă vreme în pace 
şi omenie turma tinerilor noștri ! 

— ...Să vedem... să vedem... se scuză cu o mo- 
destie abia stăpânită aspirantul de director. Deocam- 
dată e vorba să reintre școala în normal, pe urmă vom 
vedea noi... 

— La mulţi ani, domnule director, închinară și cei- 
lalți neluând în seamă slabul protest de mai înainte. 

Şi în discuțiile ce urmară, se prevăzu ce va zice 
doamna contesă când nu va mai fi directoare, ce va 
spune lumea prin oraş, şi chiar felul cum va fi așezată 
la 10 Mai lumea în tribună. Domnul Râșnău nu mai 
prididea să toarne în parhare. 

Rezultatul se şi vedea, d-rul Banu arăta ce-ar face 
el să fie prim-ministru, părintele Bărău voia să-i 
spânzure pe toţi tâlharii dela VARS, iar tânărul Dănilă 





de GABRIEL ȚEPELEA 


începu să facă ochi dulci, în lipsă de ceva mai bun, 
doamnei Râșnău. i 

Târziu, dupăce noua fizionomie a oraşului fu aran- 
jată definitiv, oaspeții plecară. 

— Numai la primărie şi la pretură să mai punem 
oameni „de-ai noştri“ în Bădeşti, spuse la plecare pă- 
rintele Bărău și toate vor merge strună. 

-— Le vine rândul la toate, părinte, zise profesorul 
Râșnău. Avem noi grije. Deocamdată să ieşim bine cu 
ancheta. Nu uitaţi să vorbiţi cu domnul ministru, în 
seara asta, d-le doctor, se adresă el avocatului Banu. 

— Eu să uit, răspunse afectat doctorul Banu, cobo- 
rind scările ? 

„Exactitudo, virtus incomparabilia est, spune la- 
tinul !* 

— Straşnică memorie, sublinie iarăși părintele şi 
grupul de invitaţi se depărtă cu sgomot pe străzile 
burgului provincial. 


Imediat după nenorocire află şi poliția că la internat 
se ţin întruniri în pivniţă și elevii se înjunghie cu 
cuțitele. Comisarul ajutor, Nazâru, se deplasă la fața 
locului, izolă elevii din organizaţie de restul elevilor, 
și începu interogatoriul ; 

— Cum te chiamă pe d-ta? 

— Minea lon, dintr'a patra, îi răspunse intimidat 
cel dintâi interogat. 

— Ce grad ai în organizaţie? 

— Cavaler... 

— De câți ani activezi în organizaţie ? 

-— De un an şi jumătate, de când l-am cunoscut pe 
Puiu. 

— Numele precis al organizaţiei ? 

— „Colţul vesel“... răspunse isbucnind în plâns in- 
terogatul, 

Lacrămile elevului înmuiară o clipă rigiditatea 
profesională a poliţistului. Avea şi el un copil la liceu 
şi ştia ce însemnează copilăria. Totuși polițistul din el 
învinse: „niciodată nu trebue să te lași influenţat de 
lacrămile interogaţilor — scria la regulament. — In- 
terogatul poate să simuleze“, 

-— Nu mă lua pe mine cu „Colţul vesel“ şi cu d'alde 
astea, continuă polițistul. Colţul vesel îi spuneaţi Dvs. 
aşa de ochii lumii. Ce urmăreaţi prin organizația asta ?. 

—... Să râdem în pauză, se auzi de-abia printre la- 
crămi vocea copilului... 

Comisarul văzu că dela Minea nu poate scoate mai 
mult. Urmară alţii la rând: aceleași întrebări, aceleaşi 
răspunsuri, aceleaşi lacrămi. 

— Vom vedea, conchise cu gravitate cornisarul, con- 
vins că în fond e vorba de o simplă copilărie. Nu uită 
însă să ia elevilor „declaraţiile“ de rigoare ca să fie 
„acoperit“, 

Sesizat de gravitatea celor întâmplate în raionul său 
electoral de pe vremuri, fostul ministru se simţi dator 
să intervină. Telefonă la inspectorat, la minister. 


— Venim, i se răspunse, de peste tot. Un caz atât 
de grav! ” 


Ce-a fost în zilele ce urmară, numai cei ce au trăit 
acele clipe pot să spună: O ploaie de inspectori. cum 
nu mai văzuseră Bădeștii de pe timpul alegerilor. Fie- 
care registru fu cercetat cu deamănuntul, fiecare chi- 
tanţier, fiecare catalog. 

Ancheta era în toiu. Venise şi un inspector general 
dela București și lucrurile încă nu se clarificaseră. Nu 
se putea stabili până unde este vorba de ceva real în 
acuzaţiile ce i se aduceau actualului director şi până 
unde merge rivalitatea lui Râşnău. 

— Ce oameni, ce oameni, murmura printre dinţi in- 
spectorul. Nu le pasă că periclitează existența unei 
școli, numai să se schimbe directorul ! 

Tocmai se lua interogatoriul elevilor, din „Colţul 
vesel“ buimăciţi de atâtea declaraţii, când apăru şi 
„mortul“... Opincă. Nu fusese atins cine ştie ce. mai 
mult spaima îl făcuse să leşine, dar până să se lărau- 
rească, lumea cu rana lui, toate autorităţile erau deja 
sesizate. : 

— Tu ești „mortul“? îl întrebă, zâmbind inspectorul. 

— Eu... răspunse Opincă. 

— Şi de ce te așezaşi la țintă, mă fricosule ? 

— Fiindcă... răspunse Opincă tremurând..., strigau 
mereu copiii după mine: 

Opincă-neomul. 

Vine avionul, 
şi nu voiam să mă creadă fricos, Auzind păţania cu 
sperietoarea, inspectorul începu să prindă firul ade- 
vărat al lucrurilor. 

O serie de măsuri fură luate, pedagogul fu pedepsit 
cu suspendarea pentru părăsirea nemotivată a servi- 
iului; un lucru singur :nai rămânea de lămurit: soarta 
elevului Puiu Tofan. 

Poliția nu știa nimic, părinţii elevului erau dispe- 
vați. 

Tocmai se redaciau procesele verbale de anchetă, 
când direcțiunea primi următoarea scrisoare din par- 
tea unui regiment de dorobanţi: i 

Domnule Director, 

In ziua de 3 Mai a. c. s'a prezentat la regimentul 
nostru un elev de școală, cerând să vorbească cu co- 
mandantul. 

Deși foarte ocupat, ca unul ce am copii de şcoală 
l-am primit. 

— Ei, ce e cu tine băiatule, îl întreb eu...? 

—— Să trăiţi domnule colonel,... vreau să intru vo- 
luntar pe front... A 

— la mai stai şi învaţă băiatule, avem noi soldaţi 
pentru front nu jucării ca tine, îi răspund eu. Ă 

— Nu mai pot învăţa, domnule colonel, vreau să 
plec pe front. 

— Da de ce mă băiatule, ţi s'a urit cu cartea, te 
persecută cineva ? 

— Nu, domnule colonel. Nu pot... am omorit un om... 

— Tu ai omorit un om? Fugi de-aicea mă poate 
l-oi fi omorît prin vis... Cu ce l-ai omorit ? 

— ..„cu briceagul, îmi răspunse printre lacrămi co- 
pilul. 

Neștiind ce să cred, l-am pus să-mi povestească a- 
mănunţit întâmplarea. 

După cum se pare, chiar dacă elevul Opincă a mu- 
rit, e o simplă nenorocire, 

In orice caz, băiatul care pare de o istețime rară, 
l-am găzduit la mine până la primirea avizului Dvs. 

Primiţi vă ros Domnule Director, asigurarea sti- 
mei mele. ă 

Colonel Popescu Pasărea 


Revolta din Bădeşti s'a potolit ca prin farmec, după 
anchetă. 

In conducerea școlii n'a intervenit nicio schimbare 
esențială. Directorul a rămas același, profesorii aceiași. 

Doar elevii din a cincea mai pomenesc din când în 
când cu admiraţie la jocuri și la football de colegul 
lor Puiu, şeful „Colţului vesel“. El e acum la altă 
școală. | 

„Opoziția“ nu mai încearcă nicio manevră. Ci-că nu 
c chip să-l miști pe director din loc: are pile grozave 
domnule |! 





Taxa poştală plătită în numerar coniorm aprobării dir. G-le P. 1. T. Nr. 24.484.939