Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0012

i 4 





AUREL DIACONESCU 





ă Sa zl ED, 0 accea să bi îi aaa 2 tre A Î ... a a ea De a [azer A pa E a a Pa 
PROPRIETAR: ABONAMENTE: | iii ANUL L | Nr. 12 
BOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 2 putorități şi instituții 1000 lei — REDACȚIAşi ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTAMÂNA. SAMBATA 21 Martie 1942 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU «+ onoare 100 BUCUREŞTI 1 Ste. Brezoianu 23 | 
laserisă sub No. 163 Trib, Ilfov vilei A agp ep cpt PREŢUL 5 LEI Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Camarazi la masă 





Cultură și tehnică 


de NICOLAE ROŞU 


Nu mi se pare mai cumplită durere, pentru un inte- 
leciuau, decut acela ae & alurga dusperăl la cautarea unei 
idea. Agquarorustul Wiasereei, a incu.puit piaztic uteastă 
Ppsicauza, in cateva piunşe care Zugiuvesc aramă Suie” 
toaxca u aceluia care se tuudeşte aa ale auevarui qun 
Carp, AM rnuuunit asiiel de specunene bizare, rascoiuad 
Catiuoage şi buibioteci, întundandu-şi capul in rauri 
brau, cerceLund ariive şi intocmund L.şe, cu 0 utino- 
nuca pursevereaţa, opsedaţi de o idee, pe care tutua nu 
O Baal DUCarri. Casa lor este 0 anlicatit in dezviuuuit 
-Pe aaa de ucru se înalţă vramri ue carți; unele ues- 
chuse, uutese cu semne, ou tilele induute, sustanuane ş: co- 
mMewiate nburginai. Ye scaune, In răsturi marginid pe- 
Toţi, in oara de dorin, im buzunarese naruciur, cauţi, 
Carţi, ŞI jăraşi CATȘI. Lun Dujiocul lor rasare ua inauval 
Cu. «aja păiiaa, cu truntea bata, cu parul vaivui, zapatut 
şi dezorientat, care improvizeaza 0 coavordiure aiauiura 
CU aahumui, trecand dea o uaee ia alta, in vreme ce ina” 
aie raxioesc jaraşi carțile, ie imtcaiu sau le uuscuud, le 
Multa ue CUuL0 puna COLO, Cuşi cum totul n ar îi aL.Ceva de- 
Cut vu aezuraine a creeruiuu care se preungeşie in d-zor- 
dinea bubuoieculor, 
şi o teuuauta mcnipluure de coiupibație. La suUBsoui &ca- 
Tei pâgunu sunţ zeci ae «riimuteri şi aanotari, nute expri- 
care te mună ia altei, mei dinauate Său sui ue 

arte, 

a«ucrarile de istorie, cu deosebire cele de istoria ştiin- 
fsLor, a artei sau 'a criticei, a lenaturi, şi în gentia a 
Qri:arei aiscipizne cuituraie, sunt o agiumirare ue -uate 
şi 1niormițiuuj, cu neconienite invocari a partriuur ce- 
dorimiţi, ca şi cum nimic nu Sar. putea spuar iara a se 
ține suana de spuseie tuturor. 

Cuitura giiunțutica modernă a devenit un balast obo- 
sitor ui Spurituuuu de creaţie. Nu se poate scrie o cutie 
Suivanta Şi Stuaiaiă iărâ a se consulta o inlreaga binuv- 








sm a 


Un timp lauda cea mai puternică pe 
oare un artist putea s'o râvnească. era 
recunoașterea realismului său. Faptul de 
a lua drept modal rea'ibaiea, era supre- 
mul argument pentru valorificarea unui 
autor. Amintire a unui ideal mimetic, 
strict imitativ, impus artei de teore.i- 
cienii antichităţii, dogma realismului por- 
nea dintro ierarhie implicită a regnurilor 
existanţiale : on clogie, arta, produs al 
unui artifex, era socotită o realitate de 


mâna a doua, locul întâ: urmând să-l ocu-: 


pe după cum gânditorul era de structură 
inginerească ori de structură poetică, sau 
natura, Sau gâncdhrea. 

A „urma natura", însemna deci a ascul- 
ta de ăutoritatea autarnică a unei extiu- 
sive și geioase forţe organizatoare a sen- 
Zăpaltur, i mal inSsenia Contormare la 
tendințele. de cunoaştere obiectivă, ade- 
Cuată ȘI Lotală, ale spirutuiul vremii. Vre- 
mii vechi şi epocilor care-o acceptă drept 
ideal de viaţa. loate perioadele raţiona- 
liste ale istoriei, acelea care-și bxau drept 
teren ac cxpuviale realitatea Și drept MuJ- 
loc rațiunea, iluzonându-se asupra capa- 
Clajil aceswua a. urma de a surpruide 
pe cea Cinta., toate produc, şi soulctă pry- 
uuciuă, unel arie care să redea raponal 
Peuutalea, 

ln t.puiogia stilurilor, stilul „realist“ se 
COIEXE ză CU Up pSallOlOBIC Al EXLIaVEI- 
Vituiul, ai Ceuui incunat sa acorde credit 


«NUINal LUI cXLEFIVArE, (Ul Cale 8€e SuNLe 


făcaud purte cu totul, şi ale care. legi le 
SucuLleuc In SLATEe Sa-l GCterMIne in apu= 
nule sare. Nevoia de obiecuv.tate, de auto- 
PpiăSăre 1 UV DUruiCcl EXLETIOL Sceşi, din 
puispectiva căruia să se considere şi pe 
Sic CU acteaș L-pSă de aiiiugare Cu Care 
ar cuus.dera Oricare opiect al iuni ex- 
îtruu, ut Diapeaual iă 0 intiItate de a 
reda 0 nătuia vytecuvu, expusa in exte- 
Tiutilelca ci, in dip5ă e. de cuiXALIne cu 


omu. U.artă reădistă este”şi âceasta, bine - 
iuieac$, Aa hu ele Siugură arta roată. 


pos.biua, Natura poate îi inyeieasă in două 
Ital: UrepI O cX-SIena detinuta, PILE 
închegată şi. detinuuvă, gata-facută, cu 
alu cuviute, (CE: muura-nururaua, a hui 
Spinoza), — sau ca o realitate care se 
Juce, o succesiune de procuse unteraepen- 
dente,:o serie nestârşiă de inter-acpmuni 
ale E.CINCULEIOT el (uaiura Navurans. Ke- 
lui acesia de a înjeiege natura ca pe 0 
Teaiivate in devenire, a carel esență nu= 








“CEVA DESPRE „REALISM“ 


schimbării. Esemţa se definea, în cosmosul 
compus dim juxtapunerea obiectelor, drept 
ceeace face ca zin lucru să fie. Dincoace, 
esenţă înseamnă condiţia posibilității unei 
existenţe, lăsându-se existența pe planul 
accidentalului și accenimându-se asupra 
condiţiei necesare. Ceeace face ca un lu- 
cru, în cazul în care s'ar hotărî să existe, 
să existe într'un anume fel. Esenţa nu mai 
e legată de existență. Realitatea esenței 
se dosinteresează dacă, prin acoident, acel 
„Cceuă'“ pe care-l determină, alege să fie 
mai curând decât să nu fie. Existent sau 
mu, obiectul nu ființează mai puţin. Iar 
în cazul în care obține existenţă, ea nu 
este definitorie pentru el, aspectele «ei 
fiind necontenit tungibiile. 

Mai este, așa dar, important pentru ar- 
tist să surprindă realitatea, dacă ea este 
constituită din aparențe temporale, nedu- 
rabile şi neesenţiale, încapabile să ofere 
altceva decât halucimaţia momentană a 
subiectului cunoscător ? 

Realismul necesitat de viziunea hera»- 
clitică, este un realism al condițiilor ne- 
cesare respectate de lucruri pentru a de- 
veni existente. y/ 

Orice încercare de a conexa viziunea 
modernă a instabilității şi non-necesităţii 
aspectelor lumii exterioare, cu idealul in- 
citativ al artei duce la altceva decât la 
realism. 

S'a spus că impresionismul este echiva- 
lentul pictural ai viziunii heraclitice, şi 
mulţi l-au opus reaiismului. Evident, im- 
presionismul nu e un realism obiectiv. 
Dacă în arta impresionistă o realitate e 
urmârită, realitatea aceasta nu este a 
obiectuiui, ci a senzaţiei. O realitate 
episiemoiogică, nu o reuutățe OonLogică, 
însă o reauitate tot are în vedere artistul 
impresionist, 

ldvauul picturii „retină pură“, înseam- 
NĂ Wiuvătea accentul de valoare ge pe 
Wumea pnbiectivă, pe subidețivitatea senza- 
ţlei pure. Artă Să apropdat muti de Tostu- 
rile sale expresive, in telui acesta, renun- 
țand a mai 1 un inventar al jumli exter- 
ne, şi începând să se interiorizeze. Dar 
pocesul de interiorizare a sensului artei 
nu s'a terminat cu impresion.smui. Inova- 
ţa acesiu:a cunsiă uurun ait somu de a 
invenuurw, deşi tot într'o inventariere : 
copie a iumi. Sensoriâle, arta impresio- 
nisiă nu refiectă încă omul, total, con- 
Şuunţa  năzunoare a acesuua, idealurile 





[4 


Pe acest pământ, oamenii 
suni animale toate C.udaie. 
Foarte CLuaMe tunacă au sen- 
timenta ret.nate. Poare şi -ani- 
maiae cunosc asemenea stă- 
Ti, dor sunt cu totul primitive. 
Omul în schimb egie mau OOM- 
pleca, mai complex şi isbu- 
taște capodopere aie senii- 
Men.8J0r. [Nu-i prisosesc ele 
in S+N9; le CONDI Şi AJUnIe 








N) 


tere. Dar fiecare îl înțelsgem 
aitfel. Unii râd, alţii plang... La 
urma urmei, osie tor ata. de 
Pun inar&prățit să plâng. de 
câ să razi. Numai dacu 0a- 


“menii nar acorda prea rmuută 


importanță Senumania0ri sea 
Buni cur.oogse | 

Tor mu agreabiiă băirâna 
raj.une, re acesa cel pun no 
ÎN, age meu None și ca ata- 


AIE adânc- sti, ci z Ș „Oa ÎOGIE COMICE | 
teca. N'aşi vrea să mă amagesc cu cred:nya ca vasle mai, se poate — teoretic vorbind — sur- negii ar d fe EEE ape Cuse aa eu, terquce). "Te NC sinzapusieul In prea 
Parvan n'a fos: o mare auoritate academică şi ua eru”  pruuac, Qara cărei existența 1i0.lă, iuen= i Y «gi i [i pi 0 E | că Tu? Îoaii | 
dut ae rasă, dur răsroud cartea lui aespre Marcus ziure- ţa, protetormă, ne scapă momentan, este, „Ca de senzaţie se leagă o anumita ori | Mă găndeam La E Ag că * 
lus verus Caesar, una dintre cele mai frumoase, şi 10-  fupezie, Vizmuneă HeTacioică a 1umu, FEPU- fie, care se comunică pr.vitorulwu, aceasta niște triburi de nega aim Alri- ar Sa poa GCESIE CA- 


tuzi maj puţin cunoscute, din opuri:e lu, am coasiatat 
ca exe aproape izibiă. Din cea de a auua pagina te in- 
tâmpuua o notă iamuritoare şi corapiimentara, care de- 
Paşeşe textul, îl copleşeşte inutil, ii inunua şi îi suiscă, 
reuucanuu-i lg câteva rânduri. En cesciaite u:măruare, 
gaseşt in subsolul paginelor câ.e zece sau cincisputzece 
trumieri, în mai multe limbi, şi ceiace pare mana neputui- 
vat, chuar irazele lui care gar părea scrise literar şi tu o 
afectiva înţelegere sunt lămurite tot pr.n nute şi ţrimi- 
teri, aşa incâ,, ai impresia că tiecare cuvânt este impuu- 
mutai de aiurea, a mai fost spus de aţi comentator şi 
scriitori. Nimic nu este nou în tond, şi ctiace pare mui 
neaşteptat, pentru năzuința de autonomie a p-rso: 
tăţu creatoare, nici măcar în formă. 

Tot aşa au scris un Philippide şi un N. Iorga, şi tot ta 
fel scriu toţi erudiţii culturii contemporane. Nu ese ni- 
mic surprinzător in această metodă, căci cultura moder= 
nă a ajuns o tehnică. Sunt manuale cure învaţă pe orice 
începator cum să scrie un studiu de erudiție, cum să a- 
Junga cu al:e cuvinte un sâvant, cu tanuiaţa de a deveni 
apecsalist într'o anumită problemă. Unui dintre aceste 
manuale este acela a hi teustave Rudier, protesor la U- 
niversitatea din Uxiord. Cei ambiţioşi să afie reţeta eru- 
diţiei vor cerceta capi.olul respectiv unue vor aila toate 
indicaţiile necesare. Ba mui mul. decât atât: în marile 
bibiwotecu din sirainatute, fişele sunt rânduite nu numai 
dupa autori şi materii, dar chiar după spetialuaţi şi pro- 
bieme. '4e aaresezi bibiotecarului ca unui cunuscater 
de omni se seribiui, şi acesta țe lămureşte. iţi puue ia in- 
demanu iişele şi rezumatele de care ai nevoe. bacă n'ai 
timp să conasulți o carte sau să citeşti un articol, căci în 
lumea modernă ţimpul trece vertiginos, — atunci ţi se 
oferă rezumate, şi din câteva rânduri afli esenţiaiu.. Fro- 
cedând astfel, te poţi lipsi de altă osteneală şi lucrarza 
se poate alcătui sub augurii erudiţiei. 

Cultura modernă, vorbesc de cea ştiinţifică, este ro- 
bi.ă de tradiţie şi terorizată de cărţi. Astăzi omul cult, 
în accepţia curentă a cuvântului, este omui citit, acel: 
care are în cap o bibliotecă şi se poate or.când sprij-ni 
pe autoritatea unor nume răsunătoare. Culura omuuiui 
cult vine dim prestigiul memoriei sale. Memoria nu late 
alvcova decâi să înregistreze şi cultura presupune scân- 
tea de creaţie. Aşa au fos: anticii ; creatori în toată uc- 
cepţia cuvântului. Fie că ne-am reieri ia Platon, la Lu- 
kidude sau la Tacit sau Aristotel, constatarea noastră 
este valabilă pentru oricare dintre ei. Aceşti oameni 
au luat viaţa dela capăt, au trăit cu o fulgurantă inten- 
sitate o experienţă personală, şi prin riguroasă observa- 
ţie şi mecitaţie, au ajuns la adevăraa cultură. Omul 
cult sauitic era un spirit logic şi logica însemna cuvântul, 
noțiune” şi folosinţa ei potrivită lucrurilor din natură 
Nu se putea concepe cultură inielectuelă fără dialectică, 
adică fără teze şi antiteze, cu un cuvânt mai cuprinză- 
tor, fără discernământul critic al ideilor. Cultura antică 
mai însemna şi spirit retcric, adică putinţa unei sponta- 
neităţi într'o vorbire curentă, cu dialoguri, refiexii şi 
meditații personale: 
rit 

(Urmare in pay. 2-a) 


bl 


daia de idealul echuibrului clas:c, dar a- 
Uopiăia CU ertuzăsin Ge Invderiul, Gl IMo- 
tive lesne de ințeles; sensibilitatea înlo- 
cuind raiuiea, Subiecăvitaea impunân- 
du-se ca o urmare a individualismului Re- 
nașterii Și a Olaiecticel soterologiei Hefor- 
maţilor, Gbscurul Herac:eitos din Efes 
devenea modern şi gândirea puţinelor 
fragmente rămase din opera lui îşi înce- 
pea cariera, încununată in secolul nostru 
de fizica relativismului şi de filozofia du- 
ratei bergsoniene, 

Intr'un cosmos în care nimic nu e defi- 
niv nici esenţial, afară de marile prim- 
cipii după care se produce veșnica schim- 
bare, este evident că viziunea realistă este 
altfel de viziune realistă, decât în univar- 
sul cristalizat al antichității. 

Acolo, realitatea însemna obiecte. Din- 
coace, realitate înseamnă legi esențiale ale 


nu e destul pentru a putea pretinde că 
arta impressuuistă a ÎNl0Cuut realitatea 0- 
biectului prin realitatea omului, a spiritu- 
lui; iipsește din această pictură a lui ce 
este (realismul obiectiv), şi cum este, (rea- 
lismul ep.stemologic), un lucru de nimic: 
realismul subiectiv, al postulatului, (cum 
trebue să fie), pictura conștiinței năzui- 
toare, valorificatoare, critice. 

Intrun cuvânt: spiritul. Abia când, re- 
munţând la impresionismul decăzut până 
la nivelul simplelor delectări sensoriale, 
pictura caută să descopere, prin postula- 
tele spiritului, legile obscure de consti- 
tuire finalistă a universuut, realismul ei 
devine singurul realism acceptabil de 
mantalitatea omului modern: realismul 
esențelor, realismul valorilor. In real:s- 
mul axiologic se mișcă pictura viitorului, 


ION FRUNZETTI 





„5%, pentru cumpănire, 


ca iși omoară băuwanii, la O 
VAr3/a OGECAIE, penuucă su 
Pieus.t ae ei, 

Ob.ceiul acesta nu este 
prea ndepărtat, de curioasa 
legiuire egipieană, cara carea 
au vreo trei mut de âni înainte 
de Christos ca pharaonul, 
când imbătrânește, să fie o- 
morit. 

In schimb, în Europa noa- 
stră, vârsta este respectată. 
i se acordă cmstoa cuvenită, 
Este prețuită pentru judecata 
pen- 
tru Culiură, pentru seninăiate. 
[ar Exropa a ajuns mai de 
parte în ceeace privește evo- 
luţia, dacăât triburile africane, 
care îm loc să asculte sfaturile 
unora mul înţelepţi, îi omoară. 

Chesiiune de sentiment. U- 
nora nu le plac aceștia, altora 
le plac. 

Dacă bieţii negri nu adop- 
tem prima posibilitate, poate 
se civilizau și ei, 

* 

Mai sunt şi alte variente 
ale senumentailor. Fiindcă po- 
porul japonez, intră aiâi de 
victor.os in isioria modemă, 
mă gândesc la al. Un ob:ce.u 
foarte cunsit cere ca urmașii 
și rudele unui detunei să nu 
se tângua la moartea lui, dim- 
potrivă,. să râdă, 

“La alte popoare, buna cu- 
viință cere, dimpotrivă, recu- 
legare, m&hnire. Moortea. oa- 
pătă alte proporții. Dev.ns o 
catastrofă în fața căreia ne 
p.ecăm înspăimântați capete- 
le. L.acrămile curg celor ce au 
pierdui. o ființă dragă. 

În fond, origina sentimentue 
lui este aceaczși. O exterioriza- 


re a celor ce simțim în fața | 


ati fenomen, copleșitor şi tot 
atât de imetplioabil ca Și NAȘ- 


COANrL  da 
iN AZI MA CNN, SSIINU- 
le, ULi It puli UP ide 

La 'leauiu Nosuru, se joucu 
S:MpaAUCA Pieza: muza terti 
Ti ACOIO, UN PAIN Prulesor 
Cu DUNSOr MANIE 410. Liţie 
are o creația do vmoare) spu 
Ne Ave. SAP, PINUue Guele: 


Daca map cei dun iu.ui dumi- 
taie sa vo.Dauscaă daupre SI 
lonui ofc.ai, vei spune cu a 
voce biazu.a: ataua ae capuva 
Van bDongaen adm.ab.li, n aan 
remarcat nuc. (Lrepue sa a 
dAog Că piesa sarisă de un 
auior irancaz, sa patrieca în 
Par:3). AM 1Q3, impieună cu 
sala, Guz.nă Gc>as.ă remarcă. 
Esie o trumoasă puma penuru 
Ca Can 09.Șnuesc Sa se pri 
CS3pPa N LOU, ÎGră a avea 
nici CSX mai mică pregatire. 
lar apoi, am diiat da ea... pâ- 
nă cund, zilela trscule, râs- 
foind o pun.icaţie hebdoma- 
dăra inamcaza, am vazu, 1n 
CUIUL UWNOr NO.9 ASUPIA 9XPo- 
ziualor din Pars, urmă.oarea 
fraza: Anul azes:a, nanic da 
remarcat,  asovsenit., Numai 
câțiva Vam Donghan eic., etc,, 
ec. 

La cliirea acestor rânduri 
am râs, crsd, cu mai muuiă 
pofă decâi la reprezentațice 
daa Teatrul Nasiru. 

Comamnari edâ&ugals, ecua, 
ar fi da prisos. Contrumtărira 
celor două fraze suni conclu 
denie. 


PSLIODIE UAI d, 


X 
Poais la urma urmei și atzi, 
tot vorba de seniimenle să fie. 
Doar în primul rând, trebus fe- 
licitaţi autorii piesei d-nii Ar- 
mont și Gerbidon, căci mare 


„este grădina lui Dumnezeu. 


DIMITRIE POPEȘCU 


iat Stout raze 
Îi Eta 


2 


Cronica dramatică 


STUDIO NAȚIONAL: DEMO- 
NUL VESEL* 

— 3 ACTE ŞI UN MISTER DE 

DRAGOŞ PROTOPOPESCU — 


Ne amintim să fi cetit acum 
câteva sapiâmâns, un fe. de „pre- 
zentare-.nterv.ew“ a piesei dom- 
nuiui Dragoş Protopopescu, „De- 
monul vesel“, Nu putem tăgâdui 
că ne-a plăcut optimismul şi si- 
guranţa cu care vorbea domnul 
Dragoş Protopopescu despre o- 
pera sa. Cel puţin, după derlara- 
țiile au.orului, nu putea exista 
nici-un dubu asupra succesului 
pe care îl va dobândi piesa, 

1a;ă, însa, ca premiera come- 
diei — autorul a subint:iuiât-o 
astiel fiindcă ştie că pe gustul 
publicului sunt comediile —,,De- 
monul vesel“, a răsturnat toate 
soco.eiile pe care şi ie făcuse ta- 
tăl — sau fratele bun al lui Eu- 
lampe Sibică, 

Suniem convinşi că şi domnia 
sa recunoaşte acum că piesa 
n'a dubândit sucoes la premieră. 

Bă ne lămurim: piesa ,„Demo- 
nul vesei“, fiind un excelent 
spectacol de avanipremieră, este, 
totuși, în totalitatea lui, un spec- 
țacoi de:ectuos, 

Când spunem „avantpremie- 
ră“, ne gândim la înţelesul care 
i-a fost dat cuvântului de mai 
sus în acest an, 

Orice scenă ar fi fost extrasă 
din piesă și ar fi fost prezen- 
tată pe scenă ar fi interesaţ pu- 
bi.c_i, smuigandu-i apiauze. Mai 
ales că în cadrul acestui gen de 
spectacole, mai apare și autorul, 
profund emoționat, dând diverse 
deciaraţii în fața publicului — 
ne amintim ca domnul Dragoș 
Provopopescu să fi vorbit, într'un 
timp, cu mare dispreţ despre a- 
ceastă categorie de spectacole. 

“Spectacolul, văzut însă în în- 
trogimea lui, îl pune pe cronicar 
în greaua situaţie de a nu vorbi 
în termeni prea buni despre un 
om pe care îl admiră cu tot en- 
tuziasmul tinereții lui. 

Autorul şi-a împărțit piesa în 
3 acte şi un mister, 

„Misterui” ar fi că a fost pre- 
zentată pe scena anexei Naţ'o- 
daiuui o piesă în care oricât 
ne-am daţ siința, nu am putut 
întâini nimic motivat, ci doar si- 
tuaţii. şi personagii false. 

Pană Grozea — orbul care ve- 
de, totuşi atunci când vrea — 
vonbeşie mereu și nu ne poate 
impres-oha decât în clipa finâlă 
când atiăm că el a vorbit atât. 
doar pentru că apea nevoe de 
puţină aragosle. 

In jurul lui s'au mișcat in 
timpul ceior 3 acte şi ale miste- 
rului, doar personagii anormale 
ca de pildă, un surdo-mut, un 
bâlbâit, o isterică, patru atita 
etc., etc., etc. 

Autorul poate pretinde că a 
scris o piesă pe care proştii să 
n'o poată înţelege (am face şi 
noi parie din această categorie). 
Ne întrebăm atunci dece a aler- 
gat dânsul după efecte ettine pe 
"cari doar la Tudor Muşatescu le 
mai întâlnim. AsScultaţi cu aten- 
ţie discuţiile dintre Pană și Ada 
Calypso Ionescu și veți veaea că 
avem dreptate. 

Ce rost au efiinele calambu- 
ruri întrun text care caută să se 
apropie, — accentuăm: caută — 
te Pirandello, Shakespeare și Ci- 


prian (cu toate că autorul, pru- - 


dent, s declarat că şi-a scris 
piesa înaintea „Capului de ră- 
fotu”y? 

Ne dăm silința să găsim ocu- 
vinte de laudă piesei domnului 
Dragoş Protopopescu. Şi regre- 
tăm că nu le putem afla. 

In schimb, merită toată aten- 
ţia domnii Sabhighian și Ion Ma- 
nu, Primul a prezentat piesa în 
genul filmelor americane iar 
domnul Manu a isbutit să-l u- 
manizeze pe Pană Grozea. 

In alte roluri s'au remarcat 
doamna Lilly Carandino şi dom- 
nii Scărlătescu și Gabor! 

Doamna Natașa Alexandru a 
fost la fei de false ca şi rolul pe 
care l-a interpretat. 

Și atâta tot. 


PE matii 


TEATRUL „MUNCĂ ȘI LUMI- 
NĂ”: „Șeoaia femejlar”, de 
Moliere 


Când ia alte teatre frequen- 
tate de așa numitul pubiie cuit 
se prezinţă farse de Vasilache 
şi Yocalizări după Labiche, când 
Teatru. Naţional se mândreşte 
că face ceie mai mari încasări 
cu piese de Batanile, domnul 
V.ctor lon Popa oferă publizu- 
iu: său de muncitori, o piesă de 
Moi.eie. E un acţ de curaj, eo 
dovadă a munce: serioase ce se 
depune la Teatrul de lângă Ar- 
senal, pe care domnii cu guwer 
scrobit :și .doamnee cu simţul 
olfactiv prea desvoitat nu vor 
putea să-l aprecieze, 

Chipu. în care a ștaat domnul 
Popa să educe, într'un atât de 
scurţ timp, un puarie decor co- 
mod, este prea rar însemnat în 
mubrici.e de teatru ale rev.ste- 
lor. Și pe bună dreptate: de ce 
să ate cetorii despre activiia- 
tea domnului Popa, atunci când 
în lumea teatrală se petrec lu- 
cruri mult mai interesante? De-o 
pidă, Mircea Șeptilici a câştigat 
un sfert de milion la curse, iar 
cățeiușă Vinginichii Popescu a 
năgsout xloi cățeluși de sex mas- 
cuiin, pekinezi ca şi mama lor, 
Merităm, aşa dar, să fim dis- 
prețuiți, că însemnăm «ici cu 
tot -entuziasmul, condiţiile exce- 
lente în car: a fost reiuată co0- 
med:a „Școala femeilor” pe sce- 
na “Teatrului „Lawptă și Lumină”. 

Di:reztoru] de scenă Victor Ion 
Popa a ales interpreți cani ştiu 
să rmecite versuri şi să joace 
p:ese de Moliere. 

Domnu Cezar Rovinţescu a 
ştiut să redea, toate stările su- 
fletești ale eroului său iar dom- 
nişoara Margareta Lascu şi dom- 
nuj Voinescu — o adevărată re- 
veiaţie în ro.ul lui Horace — au 
constituit o pereche ideală de 
îndrăgostiți pentru o piesă de 
Mo.:ere. 

Tot așa cum doamna Ştefania 
Popescu și domni: Damian, Bo- 
tez, Iliescu, Rocoş şi Ștefâne- 
scu au interpretat în bune con- 
diții roiurile mai mari sau mai 
mii în cari au fost dsstribuiţi. 


TRAIAN LALESCU 





A murit V. 


N'a trecut prea multă vreme 
de când scriam — şi tot în acest 
loc — despre volumul de versuri 
„Cocorii', pe care ni-l dăruia V, 
Demetrius. Aceasţă carte a poe- 
tului, revăzută și corectată cu a- 
țâta trudă pe patul de boală al 
unui spital, a fost cel din urmă 
mesagiu, pe care minunatul ar- 
ţist şi om îl trimetea prietenilor 
şi admiratorilor săi. Nu vrem să 
scriem aici despre opera lui De- 
metrius, pentrucă nu ne îndoim 
că timpul va şti să pună la locul 
de cinste o muncă şi o vocâţie, 
cum rar Sa intâlniţ, dar care au 
fost de atâtea şi-atâtea ori inten- 
ționaţ vrecute sub tăcere de cei 
ce-ar fi trebuit să vorbească des- 
pre ele, i 

Pe V. Demetrius l-am cunoscut 
incă de multă vreme, și cu toate 
că eram cu câteva zeci de ani 
mai tineri, ne-am simţit legaţi şi 
atraşi de fiinţa lui. Căci rareori 
ne-a fost dat să întâlnim până 
azi un om mai ales, mai curat și 
mai bun, decâţ pe-acest poet în 
ochii căruia se sbătea. atât entu- 
ziasm şi atâta trisțeţe. Dincolo 
de anii care ne-au putut des- 
părți, Demetrius era ceeace se 
cheamă un camarad şi-un tată 
sufletesc, care niciodată n'a pu- 
tut să jicnească sau să supere pe 
cineva. Plecat fa drumul artei 


Demetri 
și-al vieţii alături de Galaction, 
Cocea şi de alţii, truda sa nobilă 
și generoasă e ratezată acum de- 
acest implacabil sfârşit, 





Toomai fiindcă am avut noro- 
cul să-l cunoaştem îndeaproape 
și fiindcă am avut cinstea să ne 
facă un loc în inima sa, cuvântul 
stângaci. In faţa mormântului 
său ne închinăm însă cu adâncă 
şi ea smerenie. 

gi 


li) i 








AFIȘELE 


teatrelor bucureştene oglindesc 
de câtva timp unicul efort al di- 
rectorilor de teatru: acela de a 
momi, cu orice preţ, publicul în 
sălile de spectacol. | 

Hârtia acordată cu economse 
ziarelor de tiraj sau rev-stelor, e 
risipită astfel, fără nici o noimă, 
într'un afișaj multicolor şi osten- 
tat, 

Faţă de opiniile atât de nesi- 
gure ale mulţimii, lesne impre- 
sionată de o reciamă ticluită fără 
scrupule artistice, această risipă 
de afişe nu constitue, desigur, un 
îndraptar, 

“Pentrucă nu trebue să ne lă- 
săm amăgiți de multimea spec- 
tatoriior. 

Atuenţa aceasta își află 
alte pric'ni îndemnul. 

Va veni o zi în care publicul 
minţit de faima uno: nume afi- 
şate insistent cu litere de a 
schioapă şi purtat dn confuzie 
în confuzie, se va desmet:ci şi va 
refuza să mai frecventeze teatrul 
unde de atâtea ori i-a fost în- 
şe.ală așteptarea. 

Să nu credem că spectatorii 
de azi nu pretind mai mut de- 
râț li se dă, sau că sunt refrac- 
tari unui spectacol cu adevărat 
bun. 

Sunt şi dovezi cari contrazic 
această opinie, 

Și nu ar fi mai bine să bene- 
ficiem de:timpul. cât publicul îşi 
caută singur refugiul în săii:e de 
teatru, ca să-l câștizăm pentru 
totdeauna? 

N'ar fi bine să începem această 
operă de reeducare a spectatoru- 
lui român, care vine azi la teatru 
din propriu îndemn, urmând pil- 
da cinematografelor și renun- 
ţând la un afişaj atât de costisi- 


în 


tar? 


Poate că în chipul acesta vom 
putea dep arde păblicul să apre- 


a a tat id ae 


3 n mm i 


UNIVERSUL LITERAR 


cieze un spectacol numai pentru 
chipul cum a fost realizat și să 
aplaude un actor, numai pentru 
contribuţia lui reală în acel spec- 
tacol. 


UN DEBUT 


despre care nu putem spune că 
ne-a surprins, i-a fost înlesnit 
zilele trecute, pe scena Teatrului 
Naţional, d-rei Migry Nicolau. 

Jucând pe Grace de Piaissens 
din „Marşul Nupţial“, cu toată 
prospețimea unui talent în plină 
înflorire, d-ra Migry Nicolau m'a 
desminţit o clipă obârșia sa ar- 
tistică. 

Vocaţia debutantei s'a vădit 
astfel cu prisosință, ca să ne a- 
mintească un vechi proverb ro- 
mâmnesc și ca să acorde nepoatei 
Mariei Ciwcurescu și fiicei Ma- 
rioarei Cinschy și a lui Avram 
Nicolau, dreptul de a purta mai 
departe blazonul glorios al fa- 
miliei sale. 


POETA OTILIA CAZIMIR 


a dărui: Teatrului Naţional d'a 
aapi'a'a Mo'dovei, o nouă ver- 
Siun+ românească a lui FAUST. 

Această versiune va fi folo- 
Sită de preţu''ul regisor Aurel 
Maicam. care înscenează la Iași 
capod'opera lui Goethe. 

In mircea teatrală din Ro- 
mân'a, contribuția scenei ieşene, 
Se afirmă e8'fel, din nou, yr.d- 
nică de laudă. 


8. D. 








Cronica 


muzicală 





DEALUNGUL STAGIUNEI DE 
OPERĂ 


Stoicismul en care încercata 
„Operă Română” a arunoat, chiar 
în acest an, mai frământat şi mai 
anevoios "ca alţii, o sfidare ge- 
nerală tuturor împrejurărilor a- 
ducătoare de opreliști şi greutăţi 
ce i-au amenințat activitatea, 
merită să fie, nu numai apretiat, 
dar şi urmărit în semniticaţia 
Imi preponderantă. 

Pe' deasupra dovezilor de per- 
severență, de dor de muncă şi 
realizare, de merite artistice, de 
îacultate de adaptare la cele mai 
neașteptate şi mai  capricioase 
condițiuni de activare, „Opera 
Română” și-a afirmat aceea ce-i 
chezăşuește poate mai mult de 
cât orice, viitorul şi dreptul 1 
isbândă: vitalitatea. 

In ciuda pribegiei dintmun tea- 
tru într'altul, a lipsei unei or- 
chestre proprii, a atâtor insuti- 
cienţe materiale şi ţebnice, > 
pera Română” nu şi-a oprit pa- 
sul. Ba, uneori l-a întețit, cu me- 
reu reînoite forțe, cu un entu- 
ziasm -nou și dătător de cele mai 
frumoase speranţe. 

O emulaţie nouă în rândurile 
tineretului căruia direcţia Operii 
a avut înţelegerea de a-i deschi- 
de destui de larg porțile, un val 
întremător de reimprospătare în 
distribuții, de variație, de folo- 
sire mai activă a elementelor, au 
înviorat înfățișarea unei bune 
părți din repertoriu, 

Acolo unde, fatal, imstituţia s'a 
resimţit de pe urma dificultăţi- 
lor întâmpinate, a fost în latura 
extinderii repertorintui, a nou- 
tăţii.. Premierele au ajuns un rar 
eveniment. Totuşi, din atmosfera 


_de înimoase străduinţele artistice, 


din pornirea către Jaboare rot- 
nică, ale căror pulsaţii le-am 
simţit, ummnărind mersul stagiu- 
nii, se poate pădăjimi că, odată 
cu. ameliorarea condițiunior de 
viaţă şi tuneoționare ale Operii, 
această lacună nu va mai per- 
sista. 


Fără a căuta să notăm din 
privirea grăbită ce  îndreptăm 


“-aci către înfăptuirile din acest 


am ale „Operei”, trebue să subli- 


_niem. câteva relmări deosebit de 


„serios -pregătite şi de firicit re- 
vizuite și aduse la rampă. Ast- 
tei. „Nunta lui Figaro”, în care 
sMături de interpreți de reputa- 
ție bine stabilită ca Valentina 
Creţoiu, cu glasul atâţ de mlă- 
dios. muziocalizat și maliţiozitățile 
de calitațe ale interpretării pa- 
dului, de Emilia Guţienu, muzi- 


ciană inteligentă, ina de 
sţil şi fineţe vădite şi actriţă re- 
marcabilă, de Şerban Tassian, 
atât de talentat în toate laturile 
artei sale, d-na Lucia Bercescu 
a dovedit rara ei înzestrare vo- 
cală, iar basul Păun s'a relevat 
drept un interpret de prim plan, 
de un glas plin, sănătos, gene- 
ros timbrat şi frumoase resurse 
artistice. 

Cu „Maeștrii Cântăreţi” în care 
rolul preponderant al lui Hans 
Sachs este pentru d. Ștefănescu 
Goangă un amplu prilej de des- 
fășurare a mijloacelor vocale şi 
interpretative de elită de care 
dispune, „Carmen” cu creaţia 
deosebit de personală și de in- 
teregantă a d-nei Maria Morea- 
nu şi aceea de o strălucire vo- 
cală şi temperamentală de mare 
clasă a tenorului Emil Marine- 
seu, au fost poate cele mai re- 
prezentative momente ale cam- 
paniei de revitalizare a rejuări- 
lor, 

D-nii Ionel Perlea şi Alfred 
Alessandrescu au avut înrâuriri 


decisive asupra acestor însem- 
natie rezultate muzicale ce sau 
obținut. 

Vom continua în cronica vii- 
toare aceste spicuiri din prezen- 
tările stagiunei actuale. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


ee Tm na eat 


Există o problematică a tea- 
trului cu privire la interpretare 
la jocul actoricesc. Deoarece se 
prezintă sub multiple fațete a că- 
ror discuție ne-ar cere un spa- 
iu mai mare, ne vedem siliți să 
ne oprim  considerațiile asupra 
unui „ca2” — poate cel mai în- 
teresant al timpului! — și care 
vizează climatul care domnește 
în teatrul românesc. 

Ingrijorarea ne vine nu dela 
falsa tratare a obiectului propus, 
ci dela minarea inconștientă și 
în care se complace publicul 
spectator. Căci dacă spectatorul 
sar controla în clipele lui liniș- 
tite asupra ceeace a văzut, desi- 
gur că mar îngloba deavalma şi 
până la infimit tot soiul de ma- 
nifestări antiartistice, 


Teatrul zilelor noastre trăiește 
în Chiar ființa lui o despărțire a 
mijloacelor de existență. Lăsând 
deoparte textul, ne gândim la e- 
lementul uman !: actorul, care în- 
tr'o instituție ordonată dă maxi: 
mum .de randamemt, iar acolo 
unde se impune ca imdivutuali- 
tate, nu face altceva decât să în- 
greuneze realizarea întregului 
unei drame, sau în cazurile cele 
mai des întâlnite să anuleze pu- 
tința unui ansamblu, de a sema- 
nifesta pe deplin. Căci: există un 
teatru de ansamblu, care este 
de altfel esența Teatrului. Un 
teatru de ansamblu cu un virtuos 
în care ansamblului nu-i rămâne 
decât ipostaza de „trenă” și un 
teatru al cărui succes se reazi- 
mă pe un singur actor virtuos. 

Intr'o fișă de-a noastră am gă- 
sit următoarele rânduri lămuri- 
toare în problema  virtuozităţii 
actoricești, rânduri pe care nu 
ne-am învrednicit atunci să le 
semnăm sursa, dar pe care ne 
îngăduim să le reproducem în 
anonimatul lor: 

„Caracterele unei drame sunt 
concepute ca mijloace în vede- 
rea unui sccp!: ca mijloace pen: 
tru promovarea acțiunii drama: 
tice., Omul izolat, închipuit de 
poet, nu este niciodată un scop 
în sine. Marea eroare de a so- 
coti dimpotrivă, o aflăm afirma- 
tă de virtuoși, pe care publicul 
continuă a-i încuraja chiar în 
zilele noastre în manifestările lo: 
deloc artistice. Caracterul dra- 
matic m'are însă îndreptăţirea lui 
estetică la vieață decât ca un 
membru în marginile unui în- 
treg. Numai acest întreg este un 
scop în sine”, 

Iată dar că virtuozitatea, fiina 
un exces de individualism, nu are 
ce căuta în teatru. Virtuoziia.ea 
credem că nu are ce căuta nici 
la un solist întrun concert sim- 
fonic ; aceasta ar avea echivalent 
în teatru : piesa scrisă pentru un 
anumit actor. Așezaţi dar pe a- 
celaș registru: solistul în an- 
samblui orchestrei, actorul în 
mijlocul camarazilor replicanți— 
amândoi, au consideraţie pentru 
intreg ; la primul pentru concert 
simfonic, la al doilea pentru spec- 
tacol, 

Pentru ilustrarea celor de mai 
sus, ne vom servi de repertoriile 
teatrelor oficiale şi ale celor par- 
ticulare. 

Pe scena Teatrului Naţional 
există o atmosferă plăcută socie- 
tarilor : a juca ce aduc de acasă 
(de-o pildă) ce ie traduc soții şi 
adaptări după posibilitățile dum- 
nealor ! — o anumită „trenă”, şi 
un director de scenă docil. Fără 
știință, prin încărcarea unui rol 
în dauna trenei de acoliți, se cade 
în virtuozitate ; deoarece mijloa- 
cele de exprimare tind către re- 
liefarea Unui personagiu necoor-= 
donat ansamblului. Acest soiu de 
a se distribui în roluri zise „mă- 





Cultură şi tehnică 


(Urmare din pasina I"a) 


In perspectiva libertăţii şi a dragosiei, aceşti oameni 
p'au fost siniciţi mici de tradiţia carlurăraască nici de 
tirania erudiției. In aceste condițiuni a scris Platon şi 
Aristotel. Unul a făcut filosofie în literatură ; celălalt 
a adâncit. ca nimeni altul biologia, amănunţind fenome- 


nele vieţii dincolo de limita 
tăţi de observaţie. 
An iteza antic şi modern, 


unei extraord.mere posibilâ- 


cari se pune pecontenit cul- 


turii contemporane, este nu numai de perspectivă dar 
cată să învadereze două structuri complect deosebite. 
Anticii au descoperit faţa crea oare a omului, în for- 
mele vieții universului ei au găsit normele existenţei. 
Omul modern are o existenţă crepusculară, el se ailă la 
amurgul zilelor, când experiența pensonală nu-i mai 
poate spune nimic nou şi totul se reduce la tehnică şi 


înţelepciune cărturărească. 


Prin acoastă îndepăr are, 


dela sursele autentice ale spiritumi, omul modern poate 
fi un intelectual şi un om cult numai prin tehnica eru- 
diţiei şi prin memorie. Dar ce amăgitoare iluzie când 
ne gândim Ya abru izarea prin enciclopedismul fişelor, 
la mizeria inteligenții ajunsă în robia bibliotecei. 


1 


NICOLAE ROŞU 


e re a ma N 








21 Martie 1942 === 


A TEA DEDNCOLOAEDaMDA3 


Măâşti şi reflectoare 


nuşă” și în care posibilitățile se 
simt la largul lor, au o singură 
alternativă : de prea bine ce se 
simt, la cea mai mică stângăcie 
plesnesc. Nu ne sfiim să numim 
o latură josnică acestei „virtuo- 
zități” care atinge pe unele locuri 
cabotinismul. Actorului tânăr îi 
se dau intrări defavorabile, dar 
care în schimb favorizează pe 
virtuos; virtuosul „taie efectul” 
unei unice replică a tânărului ac- 
tor ; după virtuos, vacă ar fi 
posibil, partenerii să-și debiteze 
rolul din culise și numai dom- 
niile-lor să-și plimbe cabotinis- 
mul dealungul celor 55 metri pă- 
trați, 





Teatru pentru un singur actor 


Teatru de ansamblu și numai 
pentru ansamblu — în Care. și 
cel din urmă figurant să aibe 
indicat ce are de făcut, — nu 
este decât o floare rară pe cure 
am întâlnit-o la maestrul Paul 
Gusty şi în zilele fericite ale lui 
Ion Sava și Ion: Șahighian. 

N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 

P. S. —..„.Nu știu dece, dar îmi 
sbârnie în urechi declarațiile 
unei actrițe de revistă care, an- 
gajată fiind a teatrului Naţional, 
a vegetat timp de două stagiuni 
fără să fi făcut baremi stagiul 
obligatoriu de „trenă”: „..tea- 
trul Naţional este un teatru de 
ansamb'u... şi de aceea nu pot 
îi utilizată !” 

Te rog primeşte un sfat dela 
noi: angajează un prelucrător de 
piese după romane, și lângă atâ- 
tea desgropări — desgropăciunea 
dumneata va fi o revelaţie, 

Aşteptăm mulțumiri, 





Pe margini 


RECITAL FILIONESCU 


Ne obișnmisem cu un e&compa- 
niator de caitate:  preo:s, fim, 
Cu sigunanţă în stil şi sunet. 

Era firesc: aceleași calități, 
amp'ifica'e, îmbozătite, au apă- 
rut, Care. în interpre ările so- 
biata. Muzpul, serios, variat. 
F:eoare autor a primit ce-i: apar- 
ținea : stil, efecte sonore. 

Dar oare de ce atâta nehotă- 
rire în Vaniaţmunile de Baetho- 
ven ? Dacă forma şi aspectul 
propriu fiecărui autor le-am re- 
găsit, :mpecabie, dece pame să 
fi Lipsit o profundă vibiaţie de 
vieaţă şi sensibilitate ? Uneori, 
se părea a fi o perfectă repro- 
ducere a arte, dar cu mtizica 
însăși, cea came trăieşte în su- 
nete. 

Deosebire imperceptibilă, însă 

Să fi venit şi de data asta, 
semitonunile şi sonorităţire mân- 
gâ'toare ale lui Debussy să se 
alinte, ou spimatea rotunjită ce 
pisicile, şi să nu le fi băgat de 
sazmă ? Oare lumina „fooului de 
antificii să fi fost tot atât de 
orbitoare gi totuşi mam închis 
ochii ? 

CONCERT 
SILVESTRI-LIPATTI 


larășt trebue să recomandăm 
anumitor „specialiști” să-şi ascu 
tă urechile şi să-şi deschidă ca- 
pul înainte de a face afirmații 
gratuite și de a scrie lucruri ce 
încearcă să discrediteze tot ce € 
valoare și artă românească. 

Dacă muzica d-lui Silvestri 
nu e îndată accesibilă, e fiindcă 
reprezintă un mod propriu de ce 
vedea muzica. Dar e acelaș suflet 


de program 


al omului de azi — frământată 
prea pătrunzătoare chiar, dar re: 
ținută şi neezperimentată în efu- 
ziuni lirice, Doar un „nerv“, un 
mers al ritmurilor şi desfășură- 
rilor riguroase, de care se serveș- 
te, trădează acel puternic impuls 
interior, atât de vibrant. Să nu 
uităm că Palestina a scandalizat 
lumea, pe vremea lui, că Mozari 
a fost decretat „prea savant“, 
Wagner, Debussy şi atâția au 
fost trataţi drept nebuni sau mis- 
tificatori, pentru a fi încercat o 
cât de mică sau cât de însemna- 
tă inovaţie. Şi asta pentru ca 
acelaș public, mai târziu, să-i 
idolatrizeze. 

Prea puțini au scăpat de acea 
stă fobie a noutății. Şi oare ar fi 
atât de rău să renunțăm la a- 
ceastă atitudine de arici? 

Faptul că d. Silvestri înfruntă 
diverse „amabilități“ scrise de 
necompetenți dovedeşte că are 
încredere în vederile sale, că nu 
face concesii și e deci perfect 
sincer în arta sa.  (Sinceritate 
care se poale constata și direct, 
din muzica lui, atunci când o 
cunoști). Iar pentru a o aprecia, 
se cere doar a fi mai puţin sbâr- 
lit în fața inovației, de a o privi 
şi de a te obișnui cu ea. Odată 
ce-ai reușit, totul apare firesc, 
limpede — și chiar îngenuu, 

D. Lipatti se menţine pe o li- 
nie mai tradiționalistă, oarecum 
— din temperament, Muzica lui 
e clară, fărd frământări prea a- 
dânci: capriciu, fantazie și lumi: 
nă. O delicateţe tinerească ce-și 
are umbrele ei de sensibilitate şi 
de înduioșare... 


DORIN SPERANTIA 





CINEMA ARO: „Coroana de fier” 


In fiecare dintre noi există 
temdimța de a încerca să cre- 
dem că viața mu este exact aşa 
cum ni se arată. i 

Mai bine zis că nu pare a 
fi aşa cum ne-o pun ceilalți la 
ispoaii e. 

"mmpiecioăim zi de zi de 
A lucruri cari nu ne arată 
nici um fel de frumusețe. Nici 
chiar oamenii cari ne sunt sau 
poate ne par mai aproape nu 
ve relevă wcea bucurie oare- 
cum ireală de a trăi altfel. 

Suntem necontemit angajați 
față de grave probleme de exi- 
stență. Și dacă acest tur de 
forță ni se impune până la ul- 
tima zi, încercăm totuși să 
escaladăm porțile imterzise ale 
fericirii — indifenemt prin ce 
compromisuri. 

Aici, revenim la vechea şi 
istovitoarea dramă a omului 
care vrea să recunoască în pa- 
radisul dim jurul lui până şi 
cele mai aspre mistere. Dar 
de ce la vârsta noastră miste- 
rale au neanumțat de-a ne mai 
îmbiăta? 

Toți dintre noi, cei de-acum 
sau cei cari au fost — fără ex: 
capție — am dorit să mai tre- 
cem odată prin copilărie. Să 
ne întâmpine acele elemente 
inedite și fastuoase pe care nu 
le regăsim decât îm vis, basme 
și cântece. 

In epoca noastră — acciden- 
tal — în cinematograf. 

lată dece filmul care ne prt- 
lejueşte aceste GE este o 
încântare. 


Posibilităţile filmului itolian 
s'au dovedit azi, în urma ace- 


slei 
bile, 

Regisorul Blasetti a  între- 
buimțat tot ce putea fi utilat 
pentru prezentarea unui film 
care, părând a se adresa ochi- 
lor, îmbată sufletul. 

Numai admiraţie calităţii fo- 


tograțiilor. 
ar trebui dat de 


produrții,  incomensura- 


Filmul 
exemplu tuturor celor ce me. 
glijează importanța imaginii 
preconizată — bănuesc de îna- 
întaşii cinematografului. 

In acest film, care reabilitea- 
ză producția ewropeamă, rolul 
pnincioal masculin esțe  însu- 
flețit de Massimo Girotti; a- 
cesta suferă însă mici influ- 
ențe tarzaniene. E însă un 
Tarzan căruia nu-i plac fasoa- 
nele şi care nu-și scâlceşte lim- 
ba, vorbind o italiană fără 
cusur, 

Cele două protagoniste feme- 
mine sunt Luisa Feriaia și E- 
lsa Cegani. 

Prima, cu mici retuşeri. ar fi 
fost complectamente în rol. 
Spre deosebire de Elisa Cegani, 
a cărei vârstă şi chiar aspră 
înfăţişare e departe de imagi- 
nea pe care ne-am jace-o des- 
pre o prințesă suavă, ce a trăit 
douăzeci de ani ferecată "mit un 
palat. 

In concluzie, scenariul lui 
Errico Castelloni ne-a prile- 
uit, grație priceperii și gustu- 
lui  regisorului  Blasetii, un 
spectacol de bună calitate, 


ADRIANA NICOARĂ 


mmm 2] Martie 1942 


Note italiene Manuscris Note 


Dece mi-au rămas ochii la fel de senini, 
Când umărul gândului mi-e gârbovit cu mai mutte 


LINGUA, LETTERATURA 
E STORIA ROMENA IN 
ISPAGNA, cerce'are 
de CLAUDIO ISOPESCU 


O primă cercetare a raportu- 
rilor culturale dintre Spania și 
România a făcut-o Romiro Ortiz 
în studiul „Per la storia dei co- 
vetatti italo-romeni” (Archivium 
Ramanicum, Dol. XVIII, n. 4), 
limitându-se numai la ceeace a 
fost publicat în româneşte asu- 
pra Spaniei, între 1710-1932. 

Dealtfel, însuși autorul consi: 
deră cercetarea sa drept încom: 
pletă și unilaterală. 

O prețioasă contribuție aduce 
domnul Cluudio Isopescu în bro- 
şura sa „limba, literatura şi îs- 
toria română în Spania”, lucrare 
apărută întâi în „Rassegno Italo- 
“Romena” din Februarie 1941 
unde lămuririle sunt mult mai 
ample iar exemplele edificatorii 
“pentru felul cum a fost judecată 
-ţimba noastră de unul din cei mai 
culți oameni ai epocii, Pedro 
„Felipe Monlau. 

Căci. afară de unele articole 
:publicate de Andrei Vizanti în 
Spania pe când studia acolo, toa- 
tă cercetarea autorului se în- 
dreaptă asupra consideraţiilor lui 
„Monlau asupra limbii şi litera- 
țurii române, Spirit universal, 
Moniau avea cunoştinţe egal de 
profunde în medicină, filologie 
literatură ca și în diplomaţie, 
dând opere capitale în toate a- 


ceste domeni? Important pentru . 


moi e faptul că datorită acestui 
erudit, e pentru prima oară de- 
momnstrată în Spania, latinitatea 
“limbii române. (n Italia se VOr- 
veşte de aceasta chiar din 1451, 
de către umoristul Poggio Brac- 
ciolini în ale sale „Disceptationes 
conviviales”, cercetările în a- 
ceastă privință  adâncindu-se 
până în vremea noastră), 

E curioasă întâmplarea care a 
pus în fața lui Monlau un texi 
românesc. Imtrun articol de-a! lui 
A. Vizanti, se precizează că scrii. 
torul ardelean, aproape uitalui 
azi, Ion Codru Drăgușanu a iri 
mis în 1865 o copie a volumului 
său „Peregrinulu  transelvanu” 
Academiei din Madrid, prima 0- 
peră literară română primită de 


apoi însărcinat cu studierea nu- 


mitului volum, având ca rezul- 

"taţ. o imporiantă comunicare jă- 
cută Academiei asupra limbii şi 
literaturii române ; ia aceasta l-a 
ajutat mult și faptul că a viziiat 
Principatele Române, în urma 
strânselor legături avute cu câţi- 
va Români întâlniți la Constan- 
tinopoi, unde Montau luase parie 
ca delegat al Spaniei la o confe- 
rință sanitară. 

Datorită cunoștințelor sale fi- 
iologi:ce şi bazându-se pe rezul- 
tate:e cercetăruior lui P. î. Proud 
hon, FE. Bopp și Michel Brâul, eru- 
ditui spamol examinează şi ana- 
lizează în od magistral toate fe- 
nomenele linguistice care au avut 
loc, dela colonizarea Daciei mână 
în epoca contemporană, în a 
ceastă „foarte: imporiantă limbă 
TOMARICĂ, asemănătoare în parte 
cu a noastră, și totuşi foarie di- 
ferită ; asemănări și deosebiri 
naturale și caracteristice, având 
în vedere anume circumstanţe 
ale originei, formării şi desvoi= 
tării“, cum spune însuși aurorul 

Fie că vorbeşte de părţile 2n- 
flexibile. ale lhmbii sau de Jeno- 
menul mai compiicat al conJugă- 
rii, Montau dă pretutindeni 
exempie din cele doua limbi neo- 
latine: spaniola şi româna, îlus: 
trând prin comparație ajiniidțile 
cât şi deosebirile. 'raduce chiar. 
peniru uceeași verificare, aouă 
fragmente din cartea iu: Ion Co- 
dru Drăguşanu. 

Cităm, din traducerea itaiie- 
nească a d-lui Isopescu, câieva 
interesante consideraţii făcute de 
Moniau;  „Ascunsă şi modestă 
(limba română), formează, ca si 
spunem aşa, o însulă linguistică 
romanică in mijlocul popuare:or 
neitine ale Dunării,  Bu.garii 
Ruşii, Ungurii, Illirii etc,, şi vre- 
bue notat că o astjel de insulă 
are tendința să invadeze conti- 
nentele înconjurătoare. Hurnuuul 
are o dragoste organică peniru 
limba lui maternă și o repuynan- 
ță invincibilă pentru accea a 
Sârbilor, Unguriior eic., care îl 
înconjoară. Românul nu învață 
niciuna din limbile vecinilor săi 
și toți o învață pe a sa”. 

Făcând și un scurt istoric asu- 
pra literaimrii române, Monlau 
se opreşte asupra literaturii litur- 
gice scrisă cu caractere cirilice, 
face câteva consideraţii asupra 
Bibliej lui; Şerban, asupra Codi- 
celor de legi ale lui Vusile Luyu, 
se pare că ar fi examinat chiar 
Psaltirea în versuri a Mitropoli- 


tului Dosofteiu, trece la operele 
iatine şi la Lexiconul lui Gheor- 
ghe Șincai, citând apoi nume.ca. 
Eliade, Laurian, Maiorescu, Haj- 
deu. 

Comunicarea a avut loc în 1868. 
primită cu mult interes de aca- 


atunci hotărirea strângerii rela. 
țiilor  linguistice şi literare cu 
România și a cumpărării princi-, 
palelor opere române, indicate de 
Moniau, ' 

După puţin timp, A. Vizanti 
devenind licențiat al Facultăţii 
de Filosofie și Litere din Madrid 
publică teza sa  „Breve noticia 
sobre la Historia de la Ruma- 
nia”, primită cu multă interes şi. 
simpatie de publicul avizat, cât 
şi de presă, mai ales în urma 
comunicării lui Monlau, 

Cu aceasta se încheie broșura 
d-lui Ciaudio lsopescu, harnicut 
cercetător român. cure, pe ianyă 
interesante și folositoare articole 
publicate în Italia cu scopul de 
a face cunoscută literatura româ- 
nă, ne-a oferit și bucuria studiu. 
lui de forță ca un exemplu și co 
un îndemn, 

Ferindu-se de consideraţii per- 
sonale — care nici nu ar fi avut. 
loc în cadrul unei relatări cu ca- 
racter înformutiv — d. Claudio 
Isopescu menține în tot cursul 
celor 30 de pagini un ton aproa- 
pe științific, cu preocuparea de 
a ji cât mai precis în norele re- 
zumative, de a alege, traducân- 
du-le, cele mai caracteristice și 
importante  pasagii, dând reliej 


Cântec 


Sigur, 


De nu 


ideii centrale ; latinitatea lin.bii 
române. 








Decât miau ales cele douăzeci şi aproape mouă de 
„mâine“ şi „ieri“ 
Cunoscute și lor dintr'un licăr de autobiografie 
Ivit, ici şi colo, pe câte o geană de poezie. 


Işi amintesc despre mine înciudaţi, ca despre un 


pe care nu mai știu să li-l spun. 


Imi vorbesc de bine ori de rău pe cutare sau pe cutare, 
Inchipuindu-și că un nume, dacă nu altul, 
Ar fi capcană și desiegare pentru taina mea cea mare... 


Ei mau afiat, pe semne, cum numai în pietie 
Şi printre nopţi, se oglindește, clară, 
Năruita-mi de-apururi primăvară. 


șoaptele-i sunt încă muguri şi valuri, 


Spre ale in:mii șovăein:ce maluri — 
Dar zările grădnii maie sunţ însmgurate 
Lângă tâmpla ce doar în clipele-mi toate mai bate... 


„„ Să fi uitaţ oare oamenii cât e de pură liniștea de prin 
e 
*'nţeleg seninătat=a ce-mi stăruie n privire, 

Sau nu le vine-a crede că un singur mormânt le poate 
Cuprinde pe toate ? 


COCA FARAGO 


De profundist 


Ca nişte larve ne târim în tut, 








Sub negura cen zare se întinde, 
Noi, singuri, zi şi noapte, rătăcim. 
Din umbra morţii care ne cuprinde, 
Ajută-ne, Iisuse, să ieşim, 


Robiţi de patimi, de păcate grele, 
Căci drumul către Tine l-am pierdut, 
Şi nu mai urcă sufletul spre stele. 


Cu gândurile sterpe și deşarte, 

Cu viaţa noastră dentuneric plină, 
Rămânem, Doamne, pururea departe 
De Adevăr, de veșnica lumină. 


DIMITRIE ALBOTA 


UNIVERSUL LITERAR == — 


-mit.re, 


me e fe a e ama me mire me m ter 








EXISTA O DISCIPLINA 
poveri pe care o respectăm cu toţii și 
există. o mândrie pe care o îm- 
părtăşim cu toţii. E disciplina şi 
mândria rezultată din faptul că 
facem parte integrantă dintr'o 
comunitate etnică bine definită 
în raport 'cu alte comunităţi de 
aceeași categozie, 

Fie că suntem conștienți sau 
nu de presiunea acestor impor- 
tanţi actor. exercitată asupra 
persoanei noastre, în mod nor- 
mal nu suntem niciodată isp-tiți 
să ne ruşinăm de prezenţa lor 
efect.vă la temelia sufletului no- 
stru. Și ex:stă un expe.iment 


foarte smplu pentru  demons- 
trarea şi verificarea lucruri or. 
Nu avem decât să-l întrebăm, 


faţă către faţă, pe cel mai pră- 
pădit nomad, ce anume crede el 
dzspre grupul etnic căruia îi a- 
parț.ne, şi vom primi, întotdea- 
ună, un răspuns în care exem- 
pleie și argumentele sunt în aşa 
mod dozate, incât va trebui să 
admitem, că, din punctul de ve- 
derea pe care-l apără întrebatul, 
d:eptatea este a lui. 

Până şi cel mai tuciuriu lin- 
gurar va găsi dovez: în favoarea 
superior:lăți neamului său. 

Numai: în cazurile de asimila- 
re cu a'te neamuri vcm putea 
constata o jenă umilitoare în 0- 
ch:i asimiațului sau, câtă vre- 
me interlocutorul nostru crede 


că nu-i cunoaştem or.ginea, o' 


ură izbucnită cu atâta mai spon- 
tan împotriva străbunilor săi, cu 
cât ma: mult ţine să şi-i ascun- 
dă. 

E cazul neofiților în genere. 


| DAR NU ASUPRA 
d EI ACESTEI LATURI 


a problemei insistăm de. astă 
dată. 

Disciplina şi mândria etnică 
prezintă, și în planul valorilor 
culturale, aspecte asupra cărora 
„face să-atragem atenția măcar a 





Constituţia romanului 


Academia spaniolă. Moniau a fost 


Fără'ndoială, dintre toate genurile literare 
mai ales romanul, prin. natura lui, pesmile 
organizarea unui cosmos unitar, pe care-l 
înţtiegem potrivit mijloacelor prin care spe- 
culăm însăși alcătuirea universului. 


S'ar putea crede că reluind viaţa aşa cum 
se prezintă, sau așa cum i-se pare celui ce-o 
prezintă, romanul ne introduce direct în văl- 
mașigul ex: uiaţe.. desvă uncu-ne pe rând, 
numeroasele-i înfăţişări, trecute, cum e şi fi- 
resc, prin optica unui temperament, cum ar 
fi însuşi Zola, care'n evoluţia romanului în- 
seamnă culmea deficienţelor artistice. Un 
crea.or, câu-ând germenul creaței mereu în 
afara lui, ca reporterii, umblină pe lângă el 
cu aparate fotografice şi cu lişe sistematice, 
ca un unspiatar, ţ; sar părea că scrie dn oii- 
ciu şi tumea pe care ţi-o prezintă au mai poa- 


0 MAESTRĂ 


Sa stins neaşteptat una dintre cele mai 
valoroase pictorițe ale noastre, NINA AR- 
BORE. A adus în arta noastră ceva nou, 
personal. 

Sunt două tărâmuri în care a înfăptuit lu- 
cruri de seamă, al desenulu; şi al grafcei. 
Dăruită şi pentru uiei, och.ul nu-i era însă 
destui de sensibi! raporturilor de ton, ceeace 
nu a împicdicat-o să realizeze adesea, fru- 
moase tablouri, 

Printre primele — dacă nu cea dintâi —a 
introdus curente noi, un fel modern înru- 
dit cu al lui VAN GOGH, o anume pictură 
plată, bazată pe ornamental, deco-ativ, ase- 
mâăânător ce.w. socotit de ANRE LIIOTE o- 
pus picturii în vom. Se ştie câ domn-a-sa 
împarle opera pictoraiă a veazu..lor în două 
categorii, b.ns difinite, cei care caulă ro- 
tunj.me, re::ef p.în diterențe de umbră şi 
sumnă ca DA VINCI, REMBRANDT, TI- 
ZIAN, etc. şi cei care, voind Larme:ul cuo- 
ri renunța la volum in tăvoarca din.z. de- 
semnului ornamenial ca primulivii, p.ctorii 
bizantin:, japonezi; şi în zece noastre VAN 
GOGH, GaUGUIN, MATISSE, etc. Fără a 
fi a;ims înălţimea ce!o: din urmă, NiNA 
ARBORE are muritul de a fi păs.rat punctu. 
da Vâue,e PIea5 —— iară a amesteca ce.e 
două g.nur., — așa cum specit.că LHUOTE. 

Puterea îi sta în linie, în graf,smul gi... 

Desena cu asprime, gulu-nd parcă o0a- 
MEU, OD-ECiE, Gene, Up CNA ii ÎN- 





tr'un  ţarc d= sârmă co.țuroasă şi subțire. 
Prin ascctismul său uscat, prin descărnarea | 


de orice mater.e, ajunzea, pur.i:cându-se, la 
o s.mp.itate, 
neobişnuită întruchipată în unele portre.e, 
de piuiă al tată ei, miptătorul Zamţir Ar- 
bore... Câmpul în care și-a găsit o magnixcă 


te fi deosebită cu nimic de lumea întâmplă- 
rilor, ce-ţi curg pe dinainte. Cu toate acestea 
însă reausmul $; ne: uraiisraal însur!, departe 
de-a ne găzdui în lumea, care-o ţrăim zilnic, 
ne comunică realități, care chiar de nu pro- 
vin din regiuni străine vieţii obișnuite, poar- 
tă semnul distinoliv al unei noi organizații. 
Ex'stă în o..ce roman un sprit rareo: :den- 
tic suflului ce ne'ntreține viaţa. Fiecare 
creator îşi întrerupe ritmul  desfăşurărilor 
curtare, stab-iimdu-și armonia luzmnii, ce-o în- 
ch'de'n s.ne, şi care, chiar câni nu-i decât ex- 
ţraciul unor accidente ocazionale, implică to- 
tuşi un substrat esenţial de natură persona- 
lă. Numai așa se'nțelege, de ce chiar roman- 
cierii cei mai fideli vieţii prezintă totuşi îin- 
tâmplări, care şi dacă nu se vor deosebi de 
cele ce se petrec zilnic, nu numai că suportă 


A GRAFIGEI 


pe acest drum, Mă gândesc cu durere, ce 
ilustratoare de cărț, am pierdut şi ce păcat 
pentru tiparul românesc — gravura fină 
legată de tipar, mai ales cea în lemn, ca 
mugurul de ram, Să dispară un asemenea 
element. 

Iustraţia, știu, e la noi un teren neexpioa- 

„tat, âin vina unei preiudecăți „barbare”. 
Pretindem că ilustrația e artă minoră, infe- 
r:oară picturei cu P mare şi ca atare, spunea 
şi un vânzător într'o librărie unui talentat 
ilustrator: „ce vrei, domte să iusrezi cărți, 
noi nu dăm de ilustrat decât cărţi proaste, 
cara nu se vând“! 

Arta gravurei: cu nenumăratele ei sonori- 
tăţi în litografie, gravură în lemn şi în ara- 
mă, are un câmp tot atât de larg ca a! p.e- 
turei, numai pe alt pian — asta e greutaiea 
cea mare a noas.ră — să ne obişnuim cu 
planuri diferite... Dacă mâne va dispărca 
întreaga operă p'etată a lui Remb:andt — 
de muite ori atât de siabă — gravuri:e şi 
aes:nurile lui ar fi destul să-l ţie în fruntea 
tuturor, precum și dacă din întreaga opeză 
a NINEI ARBORE — a decorat şi biserici, 
nu mi-a fost dat să le văd — ar rămâne 
singură, gravura desp:e care am vorbit, ar 
fi destul ca s'o claseze printre cei ma: de 
seamă artiști p'astici ai noştri. 





LUCIA DEM, BALACESCU 


o gravitate — ași spune — .ă 


realizare, o definitivă expresie e al gravu- 


rei. Săpatul în lemn, această adâncă, 
voioasă și viriiă exprimare plastică i-a fost 
hărăzit cu desăvârșire ei, Pr.v.nd minunata 
gravură reprodusă în „Artă şi tehnică grafi- 
că“ sinteză atât de caracteristică a Bucure- 
ştiului, nu mă sfiesc să spun că ar putea sta 


alături de orice gravor francez. Mi se pare E3atiz 


că a făcut şi gravură pe aramă, acuaforte, 
ilități  incalculabiie 


ane- | 


sensul concepţiei deosebite, dar presupun o 
noua jur St ju: 2. Fabt e că orice roman își are 
propria, lui legislație şi orice romancier, or- 
ganizându-şi cosmosul, integrează'n el o nouă 
Providenţă, de n'am zice că el insuşi e Pro- 
videnţa lumii sale, in cazul creatorului de 
rasă și vocaţie. Să ne gândim bunăoară, ca 
să ilustrăm ideile prin documenie, la roma- 
mele lui Tolstoi unde Dumnezeu parcă lip- 


"seş-e, orlcă:;, l-ar Causa nu Ș.u către erou dn 


Ana Karen'n. şi oamenii tră'esc în voie, căci 
Dumnezeu, dacă există undevan afara lor, 
nu lencurcă existența, ci le recunoaşte li- 
bertatea de-a trăi, cum nu sentâmplă însă 
în romanele lui Dosto:ewski!, ude pe Dum- 
nezeu îl simţi în toţi eroii şi dacă se îerese 
de el, nu'mmtirzie să li se vadă fie chiar în ca- 
zul când un criminal și o prostituată ciiese 
Biblia, ia para unei luminări. E acolo un 
Dumnezeu, care nu-şi lasă lumea să se piar- 
dă şi p.nă la urmă toți oamenii lui Dosto- 
iewski își dobândesc transcendentul. Din a- 
cest punct de vedere insă, romancierii en- 
gleji, oricât işi vor învălui eroii în cuminţe= 
nia puritanismului, nu reușesc să le comu- 
nice divinitatea niciodată... Sunt rare cazu- 
rile cind, iluminaţi și curăţiţi, ating unii ex- 
tazul, ca de pildă'n Sparkenbrocke sau în 
Finţina lui Charles Morgan, dar ajuns aici 
eiou| se află pe el însuși, uitând că Dumne- 
zeu există... 

Așa dar, pe lângă Dumnezeul impasibil 
al lui Toistoi, unde oamemii-şi legiferează 
existenţa, trămd și condamnându-se de bu- 


năvoie, exislă un Dumnezeu mi'ostiv, ca... 20 ai , z 
“undeva 'și într'un domeniu oape= situaţi: ale vieții numai 'ea este 


Dostoiewski însuși care se îndură-de univer-. 
sul său şi-un Dumnezeu ce-şi: persiflează, 
dacă vreţi, creaţiunea, can cazul. lui Balzac 
şi mai ales Flaubert din Madame Bovary, 
precum și-un Dumnezeu, dacă-l. putem bă- 
nui, care trăieşte totuşi şi după cea de-a 
şaptea zi, deşi fără ştirea celor dinlăuntrul 
lui, cu cei și cași ei, pină ce se pierde pe el 
însuși destrămându-se în eroi, pe măsură ce 
€i înșiși îşi croiese la întâmplare covorul vie- 
şii los, cum ar Îi spre exen.pui.care cazul Ro- 
bor lui S. Mauzhaim, oa să nu vorbim de Ch, 
Dickens, unde Dumnezeu nu este decit în 
mintea copiilor... 

Ev det, cone; derașii noasire  permitţ 
sdruncinul şi controversa, căci fără gindul 
de-a impune altă Providenţă, nu ne vom o0- 
Vii a:2, Qeș, ca Să spvoa m. Dar ADudra- 
cieri se dispensează 'niii de Divinitate (caşi- 
cum publicul n'ar ști că Dumnezeu există) 
peniru a şi-o cuceri treptat, dacă năzuiese 
deopotrivă să ş.-o afle, Faptul işi are, se'n- 
țelege, importanța lui. Se pot trage de-aici 
uneie concluzii sau se pot face unele întim- 
p:nări, care privese exclusiv punctul de ve- 
dere al ar:ei. Vom zice că-s ob.cci:vi roman- 
cicuii care asă .umeu'n pace, ca. To.sioi şi ca 
majoritatea romanc'er.- or engeji; vom zice 
că-s vizionari şi prooroci romancierii care 
Seâmăau cu LOotoi.Wsie, Puiu Ucă p-ODOva- 
duiesc sfinţenia împărtăşindu-ne cu cerul, 
vom zice că-s sarcastici și tendenţioşi Gus- 
tave Flaubert şi cei din școala lui Zola, ca- 
re'nchidcau ochii şi vedeau ceeace vede fie- 
care cu ochii deschişi: că lumea e așa cum 
e şi nu altfel. 

Lm pucui rostire de vedere, de ni sar 
permite să-l mărturisim, romanele din ur- 
mă, care prezintă prin urmare multiple la- 
tuia ae ve, ce ăia şi «ue veți ce Wă- 
ic3c i6manc e: îng'şi (deci irăiose uni: alitel) 
pot fi cu uşurinţă necitite, pentrucă noi cu- 
noaştem din cărţi şi din. viaţă constituţia ţă- 
rilor unde trăim şi, cum în literatură cău- 


i tăm deobicei refugiul tristeţilor noastre, ne-ar 





trebui mereu romane deoseb::e de acelea, 
pe care oarecum fiecare le trăiește, dind vie- 
ţii sufletului nostru. mai multă amploare, 
îapt care nu-i împlineşte decit romanul, care 
invocă sau presupune constituţia unei lumi 


3. oricate auta decât aceea în care nenvârtim,,, 


AL. HUŞAR 


pam mem eee mmm 


cetitorului din întâmplare al a- 
cestor rânduri. Și, fiindcă ne gă- 
sim la rubrica notelor germane, 
dar mai ales fiindcă puține po- 
poare dispun, asemenea 'celui 
german, de disciplină și mândrie 
naţională, să încercăm cuvenita 
punere în relief. 

Mai întâiu nu vom întâlni ce- 
tățean neamţ de origine etnică 
germană care să nu fie mândru 
de această calitate. 

„Chiar în anii ce au urmat tra- 
tatului dela Versailles, — ani 
foarte grei pentru Reich şi po- 
por, —— nici un neamț conştient 


nu şi-a pierdut moralul în ceea- 
ce privește mândria etnică. 





LESSING 
Departe de a admite o înfrân: 
gere, — ceeace ar fi echivalat 


întradevăr cu o gravă înfrân- 
gere, — germanii de pe tot glo- 
bul susțineau și erau convinși că 
li sa făcut o nedreptate care ce- 
+e reparaţii. Ne putem imagina 
mșor cât de pozitiv a fost acest 
non-accept în jurul căruia s'au 
cristalizat, până ia izbucnirea 
actualului războiu, toate puterile 
de rezistență națională ale nem: 
ților. 

Dar conștiința de care vorbim 
nu s'a manifestat numai în pla- 
nul organizării naţionale pentru 
lupta pe care o duce acum, 


CETIND CU ATENȚIE 


serile c'asicilor germani, ne 
va firapa, — fără excepţie, — um 
etnicism sau naționalism afirmat 
fără vre-o tendință, — un etni- 
cism şi naţ'onalism netenden- 
fos deci, dar cu a'âta mai de 


“Sine înțeles şi mai insinuant, 


Fără a recurge nmanaidecâi la 
poeţi ca K'aostok, Lessing, Her- 
der, Schiler, Kleist, Hălderin, 
Uh'and ete., vem întâlni chiar 
la un sprit cosmopolit ea Goe- 
the. (mecvente sublinicri a unui 
tip de om ge:man, esențial- 
mente deosebit de tipurile re- 
prezentative pentru alte naţiuni 
şi mora!'mente superior. 

Pe sum, toţi scriitorii ger- 
mamni vorbesc depre o prestație 
germană, despre o viziune ga>— 
mană a lumii, .despre stii şi 
comportament garm-m, judecată 
şi cinste germană, rectitud me și 
s'mpl'itate germană și așa mai 
departe. 


TOATE SUNT GERMANE 


pentru nemți, — până şi munţi: 
cu râurile şi pădurile lor, până, 
și animalele și păsările cu cari 
își îmbogățește traiul și bucu- 
riile zi'nice ţăranul neamţ. Dar- 
m.-te bunurile culturale! 

Nici un neamţ conștient nu va 
concepe şi admite că s'a prestaţ, 


care, vreo faptă ce nu şi-ar. a- 
vea corespondența germană, 


e m e ar rr at 2 RI mame 


3 > 


germane 


Și nu e greșală la mijloc, căci 
așa stau lucrurile. 

“Poate naţiunile, demne de a îi 
numite naţiuni și nu triburi pur 
şi simplu, dispun de un registru 
de înfăptuiri valoroase pe cari 
numai ele şi: nici un alt popor 
nu le-ar fi putut realiza. Aceste 
înfăptuiri constituie pa'adiul lor 
inalienabil. Ele pot fi adoptate 
şi adaptate de alții, — în cazul 
cel mai rău împrumutate, — dar 
ele rămân tot avuturi ae nea- 
murilor cari le-au produs. 


CE INSEMNEAZA 
TOATE ACESTEA ? 


Orgoliu și orbire națională ? 

Nici de cum! 

E numai mândria pozitivă, în- 
temeiată pe realități ponderabi- 
le, comparabile cu realitățile si- 
mile ale altor popoare și mân- 
drie derivată dintr'o instinctivă 
disciplină etnică, E, dacă se poa- 
te risca termenul, necesarul 
complex de superioritate poziti- 
vă ce generează sau mobilizează 
toate acele forțe biologice fără de 
cari orice grup etmic ar fi sortit 
peirii. Sau e o perpetuă  tlispo- 
nibilitate a unui popor pentru 
toate cuceririle câte îi asigură 
viitorul înţeles, postulat şi îm- 
plinit ca destin și nu ca viitor 
succesiune de contingențe în di- 
mensiunea timpului. 


TOATE NAȚIUNILE LUMII 


ex'sttă, rezistă şi persistă numai 
în măsura în care nu se abat 
dela disciplina lor etnică. 

Faptul că noi Românii am 
confundat şi confundăm cuvân- 
tul de român cu vorba om, vrea 
să însemneze ceva. Italienii spun 
şi ei cristiano, înțelegând prin 
aceasta nu atât confesiunea cât 
specia omului. i 


DACA AM VORBIT 


de un aşa zis complex de supe- 
rioritate etnică, — resimţit da u- 
nele naţ:uni deadreptul ca un 
mesianism pronunţat și ind:s- 
tructibil, — nu există neam care 
să sufere de categorice comp.exe 
de infer.oritate, 

Anumiți psihologi pot face in- 
terpretările dorite. Le lăsăm ne- 
atinsă poziția de preopinenţi. 
Ceeace credem, aici, că e bine să 
fie accentuat cu deosebită grijă, 
e aspectul pozitiv al conștiinței 
naţionale manifestate prin disci- 
plină şi mândrie. Bineînţeles, nu 
ne gândim deloc: la grand.loc- 
venţeie patriotarde ale supralici- 
tatorilor ideii naţionale. -Aceştia 
sunt paraz-ţ.i de totdeauna ai et- 
nicismului ce-și adânceşte tăcut 
şi cu răbdare multiseculară maț- 
ca destinuiui. 

Artistul, poetul, scriitorul, f.- 
losofui şi omul de  ştiintă ger- 
man lucrează fără a se gândi că 
sporeşte bunurile spirituale și 
materiale ce vor purta sau nu 
marca made in Germany. 

Dar aceiaș artist, poet, scriitor, 
filosof şi om de ştiinţă neamţ 
simte şi știe că nu există realiza- 
re omenească pos.bilă pe care să 
nu o poată încerca, — cu maxi- 
me şanse de reușită, -— dacă e 
vorba să-ţi serveşti neamul re- 
curgând, în primul rând, la da- 
rurile și aptitudinile lui fireşti, — 
cela etnice. 

lisus a vorbit slăbănogului: 
[a-ţi patul și umblă! — și bol- 
navul şi-a luat patul şi a um- 
blat. Disciplina și mândria etni- 
că îți vorbesc la fel. In multe 


mântuitoare. 
TRAIAN CHELARIU 





NĂL 


O adiere plăpândă, suspin 
melod.os al zilei muribunde —s 
scada dansul molatec al um- 
brelor de trestii pe. luciu'n- 
gândurat al lacului. 

Sfârşiiă  de-oboseală, adie- 
rea se sSiinse învrun ojtat, 
dând viaţă unei unde. 

Copacii purcă-au . tresărit, 
ciWundu-și Jrunzele: s'ascuute. 

Neclini.rea băiții îmi ogiin- 
deș.e tăcerea... Mă:destram şi 
mă muitipiic în pacea din a- 
MuTrg : Răuziri şi întruchpări 


din „miine“ au măpădit cânupiae 


Cu ochi  nesăţioși,, prwvesc 
năuca fericită, neștilitoare de 
ce avea să vie. 

Nuspus de dragă mi-e fan- 
toma celui ce-am fost când- 
va, și nu voi mai fi niciodaiă. 

De pretutindeni, tdin oriş.ce 
ungher, reinvie ceasul de-antă- 
da:ă, şi mă'mpresoară! cu ciri- 
bit sgiobiu crâmpee de-amin- 
tiri, 

Din froamătwl 
foșşnaiul de trestii,  remaște-o 
fericire răcoroasă, E ca şi cum 
vremea în loc ar ji stat, şi ta- 
tul ar fi ce-a fost odinioară, 

Ce e acum s'a năruit în hău, 
departe, dincolo de zări, 

Singur trecutul tnrăeşte. Dar 
e șovăelnic, urebue să-l. sprijin, 
și-mi Simi, vai!  încordarea. 
Știu bine că mă mimt, că totul 
e idoar o amăgire. 


păduri și 


Aş vrea să plec, aș vrea să 
fug! Dar wnde? Unde să mă 
duc, fugind de mâne însumi ? 

Putea-woi să mă părăsesc, 
măcar la un pas depărtare, şi 
să trăiesc alăturea de mine? 

Cât iimp va putea dăinui 
uitarea, amăginea ? Aș vrea să 
mă smulg din mine, să fug, 
s'ajung năluca mea de atunci, 
să mă ascund într'însa! 

Vreau să fiu iar vioi, beat şi 
liber ca şi dânsa! 

La ce să mă întreb cine sâmt, 
unde sânt?! Mi-e frică să mă 
regăsesc, Mă tem de mine în- 
SUM o. . o. n. . 
Deca a început deodată să sune 
ciopolul bisericii din sat, 
trezindu-mă dim vis? 
Atât de tătos şi de crud, 
doze mă îmbrâncește spre. mine 
înapoi, glasul de clopot?! 

Vraja s'a sunpol am căzut 
în gol, şi m'am izbit de mine. 

Mi sba: între pereţ i strâmţi 
şi unghiurile înguste ale mici- 
mii. mele, 

Cu fiece dongăt de clopot, 
mă prăbuşese în mine mai a- 
dânc, mă potionesc. năuc,. „și 
mă term să tuu mă prăvălese. în 
beznă |... . i 
MIRCEA E. BALABRAN 
Paris, 2 Martie 1934 
Ascultând quatretul 

de Debussy 





4. 


| 


„TRU 


Este formată din elevele mari ale cursu- 
„2ui superior și îngrijește de răniții grav 
bolnavi, imobilizaţi în paturi. 

Trupa mare are o gravitate surprinză- 
toare, Ș 


De câteva zile tot spitalul este într'o 
încordare neobișnuită. 

Telefonul a sunat numai odată în „bi- 
roul militar.lor” şi taţi cei prezenţi s'au 
repezit să răspundă. 

Vestea? 

D. plutonier a spus-o d-lui sublocote- 
nent, d, sublocotenent, d-lui medic de 
serviciu, apoi d-lui medic-şef care, sur- 
prins, a pornit în grabă spre biroul di- 
rectoare., biroul în care se centralizează 
şi se rezolvă toate problemele spitalului, 

— Ne sosesc în două ore cincizec. de 
răniţi și n'avem decât zece paturi libere! 
Ce ne facem? 

Dar liniștea directoarei depășia cu mult 
calmul med.cului șef. 

— Se va aranja totul, 
um? Când? 

—— Asta ne priveşte pe noi, Sunt destule 
încăperi libere și suntem cu toată răs- 
punderea de gazdă. Fiți fără grijă. 

— Dar peste două ore sosesc răniții... 

— Pot să vină, vom fi gata. 

Câteva clipe în şir, aceeaşi veste s0- 
seşte din ce în ce mai înfrigurată. Gla- 
suri de diferite vârste ne aruncă în 
urechi: . 

— D-şoară directoare, ne sosesc răniții. 
'" Din toţ vuetul ne-am desprins şi-am 
chibzuit împreună cu directoarea. „Trupa 
mare”, ea va rezolva problema. În ea 
puteam nădăjdui în orice clipă. Majori- 
tatea era însă plecată. 

Alerg la telefon: 

—' Alo! Alo! Simona! Avem nevoie 
imediat de voi. Ne vin răniţi chiar acuma. 

— Alo! Eugenia? Numai decât al spi- 
tal, trebue aranjat în grabă un salon. 

— Alo! Alo! Alo! Jeana, chiar acuma 
pornește spre școală, prezența voastră 
absolut necesară. 

— Emilio, vino, vino, numai decât. 

— Alo!' Mihaela? nu întârzia nici 0 
clipă, vin răniţi, acuma, chiar acuma. 

— Alo! Mioara! 

— Alo! Adrianal!... 

— Alo! Speranţal!... 

— Alo! te-aștept, Alice, 

— Alo! loană, să te văd intrând pe use. 

— Alo!... 

Dela telefon, la curierul veșnic prezent: 

— Mergi la d-na Buhoreanu, nare te- 
lefon, uite adresa, trec: și pe la Slavca 
la întoarcere — ştii ce le spui — sboazră, 
repede, repede. 

Mă îndrept în galop spre saloane. 

— Toto, Marilena, Coca, iute la lucru. 
Nimeni nu întreabă nimic, după mine. 

Şi peste tot, din uşa fiecărui salon, a- 
ceiaș. chemare — „cine e liberă vine sus, 
la lucrw”, 

Fără deosebire, directoare, profesoare 
şi eleve, înarmate cu mături, cârpe de 
praf, perii de parchet, ligheane cu apă, 
urcăm scările spre dormitorul care avea 
să poarte numele: „Salonul No. 14”. 

'Intr'o clipă şi într'o mișcare s'au des- 
chis toate ferestrele. Dar ma apucat să 
năvălească bine soarele de August prin 
ele, când fetele, înf-erbântate de grabă şi 
de căldură, apăruseră în pragul ușii. Im- 
brăcate în halate albe, aproape de aceeaşi 


E a a fata E E a a a a a a a a a Dara a Pena EUR. 
Am plecat din Chişinău în primele eile ale iunei 


August, 





vârstă şi de aceeaşi statură, toate, cu di- 
rigintă cu tot, erau ca una singură „trupa 
mare”, 
În linie, drepte, hotărîte, așteptau. 
— Stiţi ce-aveţi de făcut?. 
— Ştm, 
Gata? 

— Gata. E 

Fără comandă, dar ca la comandă, unele 
s'au plecat în genunchi spre parchet, al- 
tele, sprintene, s'au cățărat spre ferestre, 
alieie, ca năucile, au dispărut în toate 
direcțiile: spre lingerie, spre atelier, spre 
călcătorie, 

Braţele se rotiau, se întindeau, se lă- 
sau şi se ridicau într'o 'uţeală de maşină. 
O uzină se pusese în mişease. Uruiau pa- 
turile mişcate dela locul lor și voinicește 
se opinteau fetele ridicând la saltele. 

Cu braţele încărcate, năvălia stolul de 


— 





si e: i sia 
fete, aducând cearceafuri, fețe de pernă, 
cămăș., prosoape, halate, în dormitorul 
care în două ceasuri trebuia să-şi schimbe 
faţa și rostul. i 

— Emilio, ajută-mi. 

Şi cearceafuri mari, împăturite, se des- 
făşurau sub mâinele fetelor, ca niște flu- 
-turi uriași, 

— S.mona, perna! 

Şi pernele sburau din mâini în mâini, 
ca niște mingi colorate, până ce se mis- 
tuiau în fețele albe, pe care apoi mâini 


harn.<e le băteau, le netezeau, le potri- | 


veau în aceiași rânduială, în fiecare pat. 

— Loc, loc, să trec cu ligeanul cu apă, 

Pe zidurile imaculate ale dormitorului 
se proectau capetele sburlite ale fetelor, 
cu cârlionţi fără astâmpăr, cu obrajii ro- 
șii, cu ochii plini de lumină şi de toate 
nădejdile lumii. j 

Salonul fierbea, clocotea de viaţă, Che- 
mări, strigăte, îndemnuri, se întretăiau, 
se împleteau, într'o hărnicie de stup, în 
cae nu era o clipă de pierdut. 

Pete mari, albe, luminoase și mișcă- 
toare se duceau, veneau, ţâșneau -din- 


7 dee Peri aa re 





_ORIVERSUL. LITERAR. 


tr'un colț, izbucheau din altul, se încma-, 
cișau, se ciocneau, ca întrun atelier în 
acțiune, Qin învălmăşeala căruia avea să 


- se înfiripeze o operă. Şi'n adevăr, rând 


pe rând, răsăreau paturile  primenite, 
rânduite, cu mesuţe și scăunaşe albe, Cu- 
vertura, puțin răsfrântă deasupra pernei 
ş: așternutul proaspăt, dedeau patului o- 
dihna curată şi tihnită, care a avea să a- 
line multe dureri și să mângâie multe 
gânduri. 7 

Şi tot au scăpat unele lucruri. 

— Lipseşte aici un pahar. 
Aici un prosop. 
— Papucii? 
Țigările și scrumierele, 
Cina aduce florile? 

Ca săgoţile străbăteau fetele prin uşile 
larg deschise, întrecându-se în iuţeală şi 
griji. 








Edd it 

Şi cele ce-au terminat, mai frecau încă 
la mesuţe, la paturi, să lase o pată de lu- 
mină mai mult în urma lor. 

Vestea soseşte fără întârziere prin mi- 
lițieni, prin surori, prin doamnele dela sa- 
Joanele d.n fund: 

— Au venit! 

— Sunt la deparazitare. 

.— Au fost aduși cu avionul, 

Un consemn care nu a fost dat de ni- 
meni, a îost executat pe loc: s'a făcut 
tăcere, i 

Se umblă în vârful, picioarelor. „Trupa 
mare” cunoaşte rânduirea lucrurilor. 

Incet, rând pe rând, se retrage una 
câte una. 

Altele se strecoară să fie gata cu ceai, 
limonadă, sirop... 

— Laoparte — sosesa milţienii... 

Şi cel dintâi rănit, adus cu targa, gă- 
sește un salon liniştit, dichisit, răsărit 
din uzina fără mașinări:, 

Roteşte ochii, se uită lung și pleacă 
pleoapele peste toată frumusețea asia cu- 
rată şi albă. 





comme a e ta pa nea aa ITI DAL, PN-A EC nea Dat E pe mpa ep ana dtp ama me o 





-. a 


21 


Martie 1942 





3** Muntele ispăşirii 


— Jurnal dincolo. de actualitatei— 


Nu știu dacă s'a gândit cineva 
cu toată luciditatea la valoarea 
zilei sale de naştere, legându-se 
de prezenţa ei în timp şi de per- 


spectivele pe care le deschide în 
destinul fiecărui om. Există în 


mine superstiția scandaloasă şi 
interioară de a crede că, de ma? 
fi născut cu o clipă înainte sau 
după acea zi prescrisă — poale 
că toate mi s'ar fi întâmplat alt- 
fel. Asta înseamnă că nicidecum 
aovasiă zi de paşiere nu-mi â- 
parpne mie in toLalităvea ei şi 
n, părinţilor me — ci altcuiva, 
pe care nu l-am cunoscut şi pe 
care probabii nam sa-l văd me 
odată. 'Yotuşi sunt prins de toate 
drumurile şi de toate antenele 
care pornesc din ziua aceea, pri- 
mind-o nu ca pe dai — ci ca pe 
un Qbligâv necesar, pentrucă is 
ea se cuprind aputeozele şi de- 
cadenţele vieții mele, Nu pot re- 
nunţa la ea, după cum nu pot re- 
nunţa deasemeni nici la propriul 
meu desţin. Cine mă poate con- 
vinge că aș fi fost fericit, dacă 
aş fi avut altă vieaţă şi cine îmi 
promite că de-aş muri acum, vVoiu 
câștiga altceva mai bun şi mai 


divin decât destinul meu ante- 
rior? Sunt mulțumit cu vieaţa 


asta, m'am resemnat s'0 parcurg 
aşa — și mă lupt să mai salvez 
ceva din conţinutul şi din vii- 
torul ei, cu toate că mi se pare 
că niciodată n'o să pot depăşi li- 
mitele între care sunt angrenat 
dela început. Fiecare dimtre noi 
credem că numai vieaţa proprie 
este cea mai desăvârșită şi ori- 


cât de alte valori am recunoaşte 
altuia, parcă ne întricoșăm s'o 
fi avut-o pe aceea dela început. 
Suntem oa apele adânci şi mol- 
come ale râurilor care, vărsate 
odată în golful mării, nu se mai 
pot reîntoarce în formele ilor 
vechi, ci se difuzează în toate 
părţile şi nici in fundul mort al 
mării ea într'o diformă eternita- 
te, nu se mai recunosc firele ace- 
leiaşi ape intre ele. 

Ne-am născut aşa dar, nu din 


două trupuri fizice — bărbat şi 


femee, ci din două aceste fire 
con&ptuale — în care spiritele 


lor îmbătrânite încearcă să regă- 
sească o punte de legătură pen: 


tru o eventuală eternitate. Doar 
că vieața noistră mu este caa 
animalelor sau a apelor —o0 
scurgere orizontală (ceeace ar 
părea mult mai comod și mai 
fără  suterinţă — ci o condam- 
nare de a urca pe un munte ilu- 
zoriu şi morganatic al mântuirii. 


Căci, Dumnezeu, după ce ne-a 
dat posibilitatea să cunoaștem 
binele și răul, ne-a urgisit în a- 


noaştere. Ori, dacă am stu să în- 
terpretăm grafic sau peisagist 
bibiicul pom al cunoștinței bi- 
nelui şi răului, ne-am da seama 
că el nu se află la o depăriare 
în timp — ci la o înâlţime in 
Spâyau, Nuciogdară nu ne săiisiac 
Zariui€,  ptuuucă um destui de 
b,nc Că ăvoiu unde Siluette za 
Ted d5uă iuccpe ptelaputuvă al” 
ie. za: — şi dşa bai Qeparut 
Pâna La isliâiai. Şi Miciudaiă u ai 
Los; ma, tersCcipi, accat privind să 
Sus — peuuruca Liuvuucăuuă an 
crezut ca Sus inseauună Durmu- 
Dtzcu, Sus iSsecamua Măi aics aâ- 
laatea dutVatăti Ai şti. Aga dăte 
iata-ne la poăltie acestui muunle 
ai uspâpu al  PuVerde Sutu Dai 
grele când le urci, decât când le 
Vorşi pe uu atum arvpe. Dinmuicztu 
ne-a impus acesţ uuouș, această 
ispășire urcandă, Cne ne spun 
însă că acoio sus vom găsi Lni- 
ştea şi mântuirea noasiră? To.uşi, 
de cănă ne-am născut — nam 
făcu aliceva decât să ispăşiun pă- 
câtele „char dacă nu le-am în- 
făptuit şi n'am fi în stare să le 
întăptu:m căci prea mut sun- 
tem oameni decâţ dumnezei — 
adică mai de grabă ne rupem din 
Bine pentru a infaptui pacate 
decât să admitem Binele în sine. 

B.eslemul este greu şi odios, 
deaceea nu-l mai pu.em Suporta. 
Biestemul ne-a făcut infer.ori şi 
bio.ogici, deaceea nu mai putem 
crede că am îi altceva decâț oa- 
meni, Biestemul ne-a indepărtaţ 
de ziua noastră de naștere, inlo- 
CUuind speranţele de mântuire cu 
surogate ale plâng:rii şi ale des- 
nădejdiei deşarie. Pe tu: ce vom 
pune mâna de acum înainte, va 
rămâne  numaidecât stigmatul 
mâinii noastre blestemate, De vom 
alinta floarea asia, fioarea se va 
vesieji. De vom mângâia copilul 
acesta, copilul acestia va creşte 
mare și va păcătui ca şi noi. De 
vom săruta tata asia, fata va îi 
sort.1ă câ..dva să nască ali copl— 
care să pre.ungească speța ani- 
ma-elor — oameni până la nes- 
fârşire, Prielenui acesta va muri, 
câsa aceasta se va p.ăbuşi, orașul 
va fi bân.u.s, de p.eire, lumea care 
ne "atinge va fi cuprinsă „de 
moarte, Sunt convins că de n'ar 
mai fi oameni în iume, Nine n'ar 
mai fi sorut morţii, Sunt cinv ns 
că doar din cauza omului se lasă 
noapiea pesie ilume, bat vânturile 
acelea groaznice şi după agonie, 
toate se prăbușesc şi se spulberă, 
Să nu se uiie niciodată că înainte 
de a fi fost omul, au fost c.eate 
păsări şi flori, râuri şi animale, 


A . i y i x 
RICU SIMIAN celaş țimp să ispăşim această cu- s iost mai ales vieaţă fără de 
Cu a a a i a a a E a a Et a a a a a a 


moarte. Dar din clipa apariţiei 
omului, a apărut şi urâtul şi îs- 
păşirea şi blestemul în lume. 


Așa se prezintă muntele ispă- 
șirii noastre. Ne place urcuşul, 


pentrucă ne amăgesc luminile de 
sus și apoteozele. Dar am trecut 
aproape de jumătatea înălțimilor 
şi încă nu ne-a apărut în cele 
lumini ameţitoare şi confuze ni- 
mic, încă n'am avut revelaţia 
niciunei fericiri. Ne cătărăm însă 
mai mult, ne ch'muim și plângem, 
ne rusăm şi ne umilim — doar 
pe culmea de sus se va ivi ceval 
Şi aacă întradevăr nu va îi ni- 
mic? O, ar fi groaznic ca ajungând 
Sus să nu ne iniă nim cu n.meni, 
ar fi nedemn din partea divinl- 
tăţii să nu ne r.stiiue măcar în 
acea clipă a ultimei stâşieri 
ceeace ne-a luaţ la inceput. Sunt 
convins că sus nu sar mai putea 
rămâne, pentrucă am arde în Yan 


ș: arderea asta nu ne-ar ajuta cu 
nimic. Deaceea ne von întoarce 


din nou jos la poalele muntelui 
şi de acum începe altă ispășire, 
una a disperării şi a anulării Qe- 
finitive. Nu vom mai crede ne- 
buni în minuni, nu Be vom 
ascunde, nici nu vom mai în- 
cerca să ne comparăm desti- 
nele cu ale dumnezeirii. In a- 
ceastă ispășire scoborindă, în- 
cepem să admitem totul așa cum 
ni se dă, fără să ne mai răsvră- 
tim, fără să mai cerem să ni Se 
schimbe vieţile. In defimitiy dece 
eu să fiu ca tine sau tu ca mine, 
sau unul din noi să fie egal cn 
Dumnezeu şi celălalt să sufere și 
după moarte ? Nu ţi se pare Că 
şi sfinții sunt niște paradoxuri 
vitale ? Cum poţi crede că te 
poţi sfinți când eşti atât de lu- 
cid, câna eşti atât de închis în- 
tre limitele trupului tău? 
Vom cobori aici la poalele 
muntelui, în cetatea mișunătoare 
de viermi şi păcate, dar va li cu 
mult mai bine — Pentrucă ara 
privind în Sus, luminile de pe 
munte ne vor apare mai ameţi- 
toare şi mai patetice, Minunile 
ca şi fericirea ca şi mântuirea au 
valoare atât timp cât nu încer- 
căm o confruntare directă cu ele 


— ci păstrăm intre noi şi mar- 
ginaliile lor tocmai acest urcuş ad 


ispăşirii. Căci eu er:d în Dumnes 


zeu atâta timp cât na-mi este 
dat să mă în'â!nesc cu el, după 
cum deasemenea cred în bucuria 
păcatetor mele  ispășite atâta 
timp cât nimeni nu mi le con- 
damnă — ci prin ele mă regă- 
sesc, 

Căci nu par a fi omul zilei 
mele de naştere, ci omul din cima 
Pacirii, cu altă faţă! 


LAURENȚIU FULGA 


A doua zi mă întorsei la 
postul de comandă, gân- 


:: Orașul fumaega încă. Casă după casă, mistuite de 
pustiul focului, se înşiruiau îm imagini apocaliptice, 
Cadavre de oameni, de mașini. militare distruse de o- 
buze date în plin, tancuri scrijilate de lovituri, unele 
arse de materii inflamabile și o lume pestriță rătă- 
cind pe străzile acoperite de ruine, te copleşeau de 
tristațe, 

Bubuiturile de puşcă se prindeau de ureche în- 
îrun acou nesfârşit ce vibra continuu. 

Intro: noapte cu lună, buimăcit de atâtea pocni- 
furi, m'am dus să caut patrula, 

— De ce tragați, fraţilor? 

— Așa este ordenul, să se tragă din când în când 
câte un glonţ, ca civilii să stea ascunși şi să nu prade. 

— Bine, zisei eu. Dar focurile se rapetă ca la atac. 
Nu aste vorba, deci, de câteva. D'auziţi: astea's două, 
tre; focuri? 

_— 0 fi mai multe, dom! Maior, că ăi de trag nu le 
îinmumără, că-i noapte. 

O sbârnâtală de avioane cummă discuția. Le zisei 
noapte bună și mă întorsei la cantonament, 

Justificarea patrulei, mi se repeta mereu în cap. 

„Ai de trag nu le înnumără, că-i noapte”, Și su- 
flelu-mi răvășit de harababura lucrurilor, se. linişti. 
Adormii, așa, ca îm vremuri de pace. 

A doua zi luarăm drumul Căușamilor, 

Bine că am scăpat de iadul din Chișinău, cugetai 
eu. Vom termina repede cu luptele de curăţire din 
Sud și vom sta într'un sat a cărui viață o [i rămas 
întreagă. De ce ar fi dat foc unui biet târguşor?! 

Am eșit pe drumul Tighinai. O şosea începută de 
mult, dar distrusă de comuniști. 

Poduri aruncate îm aer; gări ce fumegau încă; hoi- 
turi de amimale şi peste tot urmele luptelor se în- 
săilau în fuga mașinii, fizându-se în minte pentru 
totdeauna. : 

Tablourile se succedau în aspecte asemănătoare 
până în Căuşami, lovit şi el de aceeași sătanică ne- 
bunie. Doar biserica și mahalalele îndăpămate au 
scăpat de mânia focului bolşevic.  „ 

Oare şi în Căuşani vor fi sperietori de noapte? 

Am imtraț într'o casă de evreu părăsită, Era în- 
treagă, aproape de biserică. Ne imstalarăg, şi înce- 
purăm lucrul. Hărţi, studii, ordime. Viaţa noastră. Şi 
mâine luptele vor începe iar, de dimineaţă și până 
seara, tot așa cum au început şi eri. ii 

Pe la miezul nopții, Gună, soldatul meu veşnie 
obsedat de cantonament, mă scoase din toropeală 
N fum. 

— Am găsit casă pe drumul Manziru-bui, Lângă o 
moară arsă, La o femeie de pirceptor care a fugit în 
Moldova. Zice că i-a luat rusul fata; a mare. Și s'a 
dus cu ea în Ucraina. Plânge într'uma și oftează. 

Noutăţile zilei. Mi le raporta cu conștiința că-și 
împlinește datoria de soldat, cu privire la siguranţa 
cantonam entuilui, 

— Mai stă 'pe-aproape și dom' Colonel dela arma- 
fiant şi mai aunt și alte fonmaţieuui de servicii, 





AA ie ip ș 


— Bine, Gună. Ai găsit, să mergem. 

Și eşii în pragul casai. Lumina lunei îmbrăca rui- 
nele satului cu o pânză izinită, de gospodină leneșă, 
înfigând printre casele distruse de foc, raze plum- 
burii, 

— IÎncotro? | 

—— P'ici, la stânga, cotim da dreapta până la un 
pod, apoi facem iar la stânga şi dăm de drumul Man- 
Zru-lui, 

— Atumci: îa-0o tu înainta că ştii drumul, 

Dar, n'aupucarăm bine drumul podulai, când, ca eşit 
din adâncuri, un cântec de cucuvea mă făcu. să mă 
opresc din mers. 

Din sus, de pe deal, o voce stinsă dle emoție, soma 
îm tăcerea nopţii, vre-um rătăcit pe ulițele Căușani- 
lor: s„Stai. Cine-i?” Vocea se auzi de trei ori în ecoul 
strident al cucuvăii, ajungând în urechile mele un 
amestec de stai, cucuvea, cine-i, c-vea, obsedant; chi- 
NUI POT, 

Rămăsei înfipt în drum, ca un plop bătut de vânt, 
sgâlțâit de um tremur siupid, pe care încercam za: 
darnic să-l stăpânese, 

si Să mergem, zise Gună. Este santinela dela for- 
mațiuni, 

— Santinela ca santinela, dar cucuveaua? 

— Așa cântă ele noaptea. E satul părăsit și ars. 

Am. intrat în casă obsedat de gânduri şi presimţiri 

Cucuveaua îmi pătrunsese sufletul și cântecul ei 
mi se ascunsese în ureche, chinuindu-mă, ca un de. 
mon, €lipă după clipă, întrum ritm, când accelerat, 
când liniștit, 

Și gazda, o femeie înaltă, ce-și purta capul gogo- 
neț, asemenea unei ulcele prinsă într'o ulucă, mă 
primi cu lampa aprinsă în pragul casei, mrându-mi 
bun sosit, 


— Bună seara, răspunsei eu, cu vocea stinsă de 
blestemul cucuvaei. 

Și începu să mă descoase. Că a mai stat la ea un 
ofițer prin 1918, cu numele meu. 

— Nu eram eu, cucoană. Pe vremea aceea eram 
prin liceu, 

— Știu, că ăla era Colonel. Da ţi-o fi tată... 

— Tată, răspunsei, ca să curm discuţia. Numai de 
Teconstituiri istorice n'aveum chef. Mă frământa cu- 
cuveaua şi mu doream decât să rămân singur cu ob- 
sesia mea: cucuveaua, 

Dar ea o luă dela început, cu istorisirile despre 
pretinsul şi impostorul meu tată, până când, apucat 
Cum eram, îi spusei scurt: doamnă, sunt obosit, vă 
rog să mă lăsaţi să dorm. 


— Bine. Când te-oi urca în pat, să tuşeşti odată, 
să viu să inu lampa, că m'am decât una. 

Mă desbrăcai, mă urcai în pat şi pusei pe Gună să 
tușească, 

— De trei ori, Gună. Și s'o iei de-aci. O că iar cu 
tata și pe bietul tata nu l-am mai văzut din 1916, 
de când cu luptele din Canpafi. 

Dar n'a fost chip să adorm. Inaintea ochilor mi se 
perinda o carte pe paginile căreia era imprimată 
câte o cucuvea. Filele se mișcau automat și uneori 
cartea rămânea deschisă un timp mai îndelungat. A- 
tunci cucuveaua își recăpăta viaţa, începea să dea 
din aripi și să-și cânte numele din ce în ce mai re- 
pede, mai tare, mai imsinuant, făcându-mă să mă as- 
cund cu capul sub plapurmă. 





Curată nebunie. Şi numai soldatul e de vină că 
m'a scos din birou tocmai când cânta cucuveaua, 
Sării din pat şi daschisei geamurile, Aerul de 
nodipte mă mai linişti. Aprimsei o țigară și mă uitai 
ia ceas: 3.45, 
Scap de obsesie, 


- -. 


Mai am mițel şi se face ziuă. 
chinuri. 


dind mereu la ceeace va 
urma „penirucă mi-a Cân- 
tat cucuveaua”. 

Mă duceam cu mintea 
daparte, în copilărie, când 
sburdăceam pe maidanele 
de lângă biserică și unde 
băteam mimgea sau ne jucam de-a Ștefan cel Mare 
în luptă cu Tătarii. 

Acolo, spre seară, ne-a cântat odată cuouveaua, 
când cearta era în toiu, pentrucă nu admitea CuCe- 
rirea unei movile, de către Batu, Hanul tătărâsc, 

Și după mudtă dispută, lupta se reluă mai aprig 
şi pâna ia urmă bieul Batu-Han sa ales cu capul 
spant de ghowga lui Ştejan cel Mare. 

Iaca, reflectai eu. Cucuveaua numai bine mu-ţi pre- 
vestește. 

Mă apucai de treburile mele ca s'o uit. Dar n'a 
fost chip. U vedeam sărind pe masă, scuturandu-şi 
aripele și repelând mereu, pițigăiat şi insinuant, pro- 
Driul e. nume. 

Aruncai creionul, îmi buai boneta şi plecai pe șo- 
sea gesiucuiand de parcă mă cervam cu cineva. 

Iniampiător mă intâlnii cu şeful meu, 

— Ce e măi, cu time, de dai din mâini? Nu cumva 
eşti boinav? 

— De unde, domnule Colonel; mă chinueşte o 0b- 
seşze siupidu, care ma jăcuL să nu dorm toaua nouptea. 

Şi-i spusei toată tărăşenia, toată povestea chinuri- 
lor mele, 

— Hi, ha, ha, ha, începu sărâdă Colonelul. Măi, 
„par'că ui fi Păcală, Cauţi să bagi luna pe jereasira 
bordeiului, fără să te gândeşti că bordeiuiui îi trebue 
ma: întâ. jereastră, Pai, să-ți spun eu ce semnificaţie 
are cântecul cucuvaei. E foarte simplu, „Ori de câte 
Om cană cucuveaua, schimbi domiciliul”, Ai răb- 
dare şi ai să vertjici s-ngur adevărul. 

— De, zisei eu cu neincredere, 

— Așa este cum îţi spun eu, Chestia este verifi- 
cată de mine de 48 de ani de când exist pe lume, 
Şi acum, hai la treabă, 

Plecarăm împreună. Dar eu tot cu socoteala 'nea 
am rămas şi tot aşa de mohorit. 

Peste două zile primirăm ordimul să ne deplasăm 
spre Sud, cu postul de comandă la Volintiri. 

Și de atunci, așa se întâmpla mereu. 

Sergentul Hăduiescu se specializase in auzitul cu- 
cuvaei şi când se plictisea de stat prea mult într'un 
loc, eșea noaptea pe linie să asculte de nu cumva 
Cântă cucuveaua. lar când o auzea cântând, se apuca 
de strâns bagajele fără să mai întrebe pe ninemi. 
Era convins că ordinul va sosi şi, ciudat, sosea întot- 


deauna, 
atu WOBNELIU PENESCU 


DĂ piatza 


i 


£ 
! 


Martie 1942 


mate 2] 


—D 
6) 


—— 


VR = 





Cronica literară 





„Floarea din prăpastie“ 
de ALEXANDRU PHILIPPIDE 


(Editura Contemporană, Bucureşti 1942) 


Ni se pare un lucru remar- 
cabil că d. Alexandru Philip- 
pide, poet cu personalitate 
caracteristică, limpede contura- 
tă în lirica noastră să îi isbu- 
ţi această proză directă atât 
de pură în intenții şi atât de 
consecventă şi riguroasă în ex- 
presie, care e „Florea din pră- 
pustie”. Pare într'adevăr o 
„prinsoare din partea d-sale, 
prozaismul simcer al acestei 
lungi nuvele care-şi refuză cu 
luciditate căldura sufletului li- 
ric dimpreună cu alte avanta- 
je ajutătoare ale poeziei. 

Atitudinea scriitorului era 
dealtfel indicată şi de tipareie 
sufletești ale oamenilor pe 
care-i descrie în paginiie căr- 
ţii, tipare modelate de confor- 
mismul vieţii sociale, determi- 
nând reacţii sutieteşti ce poar- 
tă pecetea automatismului de- 
prinderiior, Această atitudine 
nu va fi ura de intovărăşure prin 
puterea simpatiei ci de obser- 
vare atentă şi rece  curiozi- 
tate, păstrâna necontenit  dis- 
tanța contemplativă a unei su- 
periorităţi critice, uşor  zefle- 
mitoare umeori. Sub acest as- 
pect, al observaţiei realiste şi 
a pătrunderii amănunţitoare în 
psihologiile diverselor persona- 
gii ale cărţii, „Florea din pră- 
pastie” atinge perfecţia eufo- 
rică a lucrului artistic  desă- 
vârşit, amintind acele „planşe 
de anatomie morală” din proza 
nuvelistică a lui Balzac, al că- 
ror prototip rămâne acea ca- 
podoperă unică de fineţă în 
analiză sufletească şi subtili- 
tate a dialogurilor „Le cure 
de Tours”. 

Personajul principal din car- 
tea d-iu Al. Phiuppi:de, anu- 
me ştetan Budu este  repre- 
zentantui tipic al paturii bur- 
gheze din societatea romă- 
nească, funcţionar superior la 
o întreprimdere petrulileră şi 
inteecvual cu diplomă, a cărui 
viață interioară poartă şi ea 
adânc imprunate urmele  de- 
prinderilor rut:niere impuse 
de gesturile vieţii sociale. E 
tipul omuluj predestinat pen- 
tru conformusmul vieţii în co- 
mun, premiant în şcoii şi „om 
de nădejde” ca slujbaz, — „iti- 
mid și indolent în tot ceiace 
nu era ștunţă pozitivă şi viaţă 
cu program”. Aceeaşi indoien- 
ță şi upsă de personalitase îl 
făcea să se lase dominat în 
căsnie de nevastă-sa. căreia 
îi recunoștea  super.oritatea 
definitivă : „Budu nu avusese 
niodată secrete față de ne- 
vastă-sa, Nici nu i-ar fi tre- 
cut pran cap să aibă vreunul. 
Făcea aceasta nu din laşitate, 
slăbiciune sau prostie ci numai 
dn cauza lenii iui interioare, a 

„sărăciei lui sufletești”. 

S'ar putea obieota că un ins 
Mât de neinteresant omeneşte, 
identificat perfect cu  îuncţia 
lui socială şi ajuns la capătul 
evoluţiei sufleteşti, dincolo de 
care orice gest sau iniţiativâ 
în contrazicere cu morala so- 
cietății burgheze pare cu ne 
putinţă, — nu era indicat pen- 
tru roiul unui personaj de pri- 
mul plan. Totuşi, Ştefan Budu 
izbuteşte.să fie ceea ce se chia- 
mă un erou de literatură, 
și experienţa erotică târzie, re- 
velatoare pentru el, care-l 
smulge cu violență din auto- 
matismul deprimderilor şi din 
confortul mediocru al existen- 
ței lui lăuntrice de până atun- 
ci, cuprinde o semnificaţie de 
umanitate ce nu poate rămâne 
fără ecou în sufletul cititoru- 
lui, Mi se pare chiar că în re- 
velația acestui sentiment ado- 
lescențin, înflăcărat şi naiv, la 
o vârstă cu început de burtă şi 
pleșuvie, trebuie căutat şi în- 
țelesul simbolic al titlului căr- 
ţii: dragostea, floare unică a 
sensibilităţii lui Budu, pe care 
0 va culege cu preţul unor 
sforțări pline de riscuri. Lip- 
sit de echilibrul ocrotitor al 
unor deprimderi confortabile şi 
în acord cu normele respecta- 
bilității burgheze, el se va pră- 
buşi cu adevărat, printr'un ac- 
cident desigur, dar într'un fel 
care în cazul firei lui pare ca 
o ptedestinație — atras fără 
să opună vreo rezistenţă, în 
prăpastia simțurilor încinse de 
patimă. 

Există un moment anume 
deopotrivă artistice şi omenesc, 
în această Floare dim prăpas- 
tie, un moment din acelea care 
persistă ca o vagă aromă după 
ce orice urmă concretă s'a 
şters din amintirea despre o 
carte. Este acela în care Mara- 
Dor, aventuriera de care se 


înamorase Ștefan Budu, pri- 
meşte mărturisirea dragostei 
acestuia : 

„Ea îl ascultă un timp, cu- 
prinsă de un ciudat sentiment 
de milă faţă de omul pleşuv 
și cornut care o adora cu atâta 
candoare. Naivitatea lui o în- 
cânta, mai mult poate decât 
s'ar fi aşteptat şi decât ar fi 
vrut. O remușcate u cuprinse, 
ca şi cum ar fi asistat la fău- 
rirea unui obiect frumos şi 
fragil, pe care ea îl ştia de pe 


acum zadarnic şi menit  dis- 
trugerii”. 
Alături de naivitatea  cre- 


dulă a bărbatului, iuciditatea 
tristă a femeii, cuprinse 
deopotrivă în aceeaş largă în- 
țelegere  nepărtinitoare dar, 
omeneşte atentă, pe care o 
simțim abia indicată, cu  dis- 
creţia unei aluzii. 


Umamizarea acestui Ștefan 
Budu este un lucru realizat cu 
mare artă, cu o fineţă în ale- 
gerea şi distribuirea gradată a 
nuanțelor sufletești care atri- 
bue prozei d-lui Al. Philippide 
o valoare de exemplaritate şi 
de criteriu deosebitor, 


MIHAI NICULESCU 








Note românești 


ION: MARIN SADOVEANU: 
ISTORIA UNIVERSALA A 
DRAMEI ȘI TEATRULUI. 


In editura „Prometeu“ a apărut 
„Istoria universală a dramei și 
teatrului“, vol. i „Drama şi tea- 
trul relgios în evul mediu“, de 
Icn Marin Sadoveanu. 

Concepută cu totul original şi 
deoseb.ndu-se de ce.elalte lucrări 
străine, morarea d-lui Jon Mann 
Sadoveanu aduce o ccuir:buție 
românească în discuţia proble- 
mar dn istoria wnuwversală a 
artei scenei. "lor odată, în.reaga 
operă va fi un prețios insthument 
de iniţiere a mareuj pubic, nu 
numai în chestiuni de .speziaul- 
tate, dar şi în cele de istonia cul- 
turii, în cadrul căreia sunt des- 
arse şi anatizate fenomenee dra- 
mei şi aie teatrului. 

In publicistica românească este 
prima lucrare în acest gen. Lipsa 
ei se resimțea. Personalitatea cui- 
turală, aritică şi sori.toricească 3 
d-lui Ion Marin Sadoveanu stă 
chezășie pentru succesu. cărţi, 
oare este rodul s:stematizat io 
CUpr.n5ul unei soda aparaturi 
stințitce a preocupărilor cu cari 
d 1. M. Sidoveanu a ţuut la 
curent publicul bucureştean timp 
de zece zai, prin confenirie sale 
experimeutale depe sxna Tea- 
“muiui Naţional da Buwureşt 

Editura  „Prometeu"  p.ezintă. 
bogat iustrată şi: în condiți; teh- 
„„+0e excepționale, prima taso.cura 
încamata „Drame. şi  1eatruiui 
re&..g.os în evu meailmw”, 

Inscrieri pentru întreaga su= 
crare, aproximabw 30 da tascu- 
cole, se pot faca la editura „Pro- 
meteu“, str. Brezoianu ar. 19, 
Buoureşti. 

Var apare succesiv: Drama mMa- 
gică şi Mimus;, Drama şi teatrul 
extraewwopiza ; Tragedia elină; 
Comedia elaă şi testrul latin; 
Drama şi teatrul profan în evul 
mau; Renu;te:ea, dramă teatru, 
hitectură teatrală; Comedie 
da.l' arte; Drama şi teatrul ger 
Man până la Gryphius; Etsabe 
tani:; Shakespeare; Sp-aia, dea 
începutur, până ua Cadoreu, 
Teatrul francez până la Moliere, 
Moiiiere; Tragedia franceză, 

T'rajul fiind limitat, rețineți 
depe acum exemo'anele de cari 
aveţi nevoie, Editura. „Prometeu“, 
sir. Brezoianu 19. 


N. PAPATANASIU : SONATĂ 
DOBROGEANĂ 


Sonată Dobrogeană se intitu- 
lează recentul roman pe care d. 
N. Papatanasiu îl atrecoară în 
vitrină, la câteva săptămâni nu- 
mâi după romanul de debut: 
Catarge. i 

Apărut în editura Contempo- 
rana, noul roman al d-lui N: Pa- 
patanasiu întregește succesul ob- 
ținut cu întâia carte. 

Răstrângând acelaş decor, be- 
bat în miragii, al Dobrogii,: So- 
nată Dobrogeană surprinde o de- 
licată poveste de dragoste, no- 
tată cu o discreţie rară: 

Catarge și Sonată Dobrogaană 
consacră un romancier tânăr, un 
scriitor care stăpânește — de pe 
acum meșteșugul scrisului. 


REBELIUNE PE ATLANTIC 


Numele scriitorului gmerican 
Jak London a apărut pe coperta 
cărții cu titlul de mai sus, tra- 
dusă de curând într'o românea- 





scă de cea mai aleasă calitate, de 
d. Petru Manoliu. 

Strania întâmplare, plină de 
peripeții, pe care autorul ne-o 
povesteşte în acest volum este, 
pe lângă dovada unei depline 
stăpâniri în meşteşugul scrisului, 
un prilej de-a ne purta în jurul 
Americii de Sud, pe apele schim- 
bătoare ale oceanului, cu trecerea 
indrăzneață şi plină de riscuri 
a capului Horn. Numeroasele 
personagii ce defilează prin fața 
lectorului, sunt așa de bine in- 
dividualizate, fiecare cu particu- 
larităţile sale, părând a fi des- 
prinse  dintrun album ilustrat, 
încât cu greu se pot uita, 


REVISTA BUCOVINEI 


După  spulberarea acelui vis 
urit care a fost cutropirea Buco- 
vinei, timp de un an, de către 
bolşevici, se părea că scriitorii 
acestei provncii, împrăștiați în 
ţară şi tixați măcar vremelnic 
în anumite angrenaje de viaţă, 
vor găsi cu greu hotărirea de a 
se rupe de-acolo de unde sunt 
spre a se întoarce la Cernăuţi să 
reia firul unei activităţi culturale 
la care munrciseră cu râvnă şi 
dragoste timp de două decenii. 

Și totuş, in mai puţin de o iună, 
tineretul bucovinean, în tot ce 
are mai bun ca mânuitori ai con- 
deiului, a pornit la lucru, Socie- 
tatea pentru cuutura și literatura 
română în Bucovina  făcâna să 
apară această Revistă a Bucovi- 
nei, o publicaţie extrem de inte- 
resantă şi cu o ţinută cum nu 
avem multe în ţară, 

Din cuprinsul n-rului 3 (Mar- 
tie 1942) notăm: Augustin Z. N. 
Pop : Din Eminescu inedit; Ade- 
lina 1. Cârdei: Intoaroare; George 
Voevidca: Rugina roade veşteda 
lum.nă; George Antonescu: Sin- 
gurătate; Aurel Vasiliu: Biblia- 
teca gimnaziaştilor lui A. Pum- 
nul; Dragoş Vitencu: Lung, Por- 
tret; George Drumur: Ginduri.; 
Traian Cantemir: In urma anilor; 
ete. 


BEN CORLACIU: TAVERNALE 

In tânăra lirică românească 
numele lui Ben Corlaciu, prea 
puțin cunoscut până astăzi, se 
face. remarcat prin atmosfera 
uşor sumbră ce se degajă din poe- 
ziile sale. Ben Corlaciu se mân- 
drește cu faptul că îşi scrie ver- 
surile prin cârciumi mizere şi 
nu se sfieşte să-şi intituleze vo- 
tumul: „Tavernale“, 

Autorul trebueşte urmărit în- 
deaproape, deoarece chiar în a- 
cest prim volum ostentativ blazat 
şi adeseori înfluențat de poezia 
lui Dimitrie Stelaru, pot fi re- 
marcate versuri aparținând ade: 
văratei poezii. In Ben Corlaciu 
zace un autentic poet. Rămâne 
ca dânsul, prin muncă ceva mai 
serioasă, să izbutească să-l scoa- 
tă cu desăvârșire la lumină 


STRANIUL PARADIS 


In preajma sărbătorilor va apare 
în editura „Un versul“, cartea de 
nuvele a d-iui Laurenţiu Fulga, 
intituiată Straniul Paradis. 
Pentru cine a urmăiit scr'sut 
de până acum al d-iu': Laurenţiu 
Fulga, nu va părea exagerată a- 
firmația că voiumu! său de de- 
but, ce va fi peste două săptă- 
mâni în vitrinele librărilor, va 
insemna o consacrare și un 
succes. : 
0. POSTELNICU 


VIZITA. i 


Mă'ntreb, dacă pentru o în- 
tâ.nue ae ataceri — sau chiar 
mai mult: dacă pentru un cât de. 
ispititor rendes-vous,: unde aven- 
tura te mâna, aproape, până la 
ispravă de nebun, nași îi agitat 
atât de disparat ia fiecare ma- 
şină care îmi trecea prin faţă, 
sau m'ași fi agăţat .-zănatic de 
scara tramvaiului, înghesuit de 
NEZUNOSCUȚI ŞI... „scotocit”' de 
răufăcători, așa cum am făcut, 
în după amiaza unei zile fizice 
de faur rece şi ploios, când tre- 
buia să tiu la d, Al. O. Teodo- 
reanu, acasă!., 

În această curajoasă pornire, 
stă numai interesul deosebit al 
meu — ca a] oricui altcineva, în 
locul meu — de a pătrunde și 
cunoaşte acea „dedesubtă” la- 
cu.nța a auioruui recentei cărți 
apărute ; Bercu Leibovici”, a- 
dâncită la un metru sub nivelul 
„Pământului, din calea Doro- 
banţi 244, unde butonul de sone- 
r.e, aiăturat cartonuiui a.b, pe 
care siă sar:s ca pentru istorie: 
Pastorel, e destinaț să deranjeze 
lin.ştea unt. scriitor, impus vre- 
me.nic reg-mului cu... japite și 
2! grade căidură în casă, pentru 
un afurisit de reumat:sm. 

Păstorel !... Numele acesta a- 
dăogat convenţional. la „domnu- 
le” — şi aşternut pe hârtie, pare 
țărât spre o contuzie de nume cu 
rezonanţe limitate la o anumită 
profesie: bunăoară, profesorii de 
dans... i 

Scris simplu: Păstorei, întru- 
neşte forma cea mai po.rivită u- 
nui nume pătruns și prețuit de- 
atâtea cinsrite minţi cărturăreşti, 
deopotrivă cu numele oricărui 
ambasador al serisuauj stră.n. 

In casa lui Păstorel te întâm- 
pină două vrăji: întâi stăpânul 
și-al doiiea, cărţile. Dacă, insă, 
cărțile le poţi răsfoi ca să afli 
ceeace trebue să știi, apăi cu stă- 
pânul e mai greu, fiindcă trebue 
să știi tu mai întâi ceeace ar fi 
de aflat deia Păstorel, mai ales 
când observ: că te piuveș.e pe 
sub sprânceană de... „vupe“, ca 
să-ţi cântărească vorba și „du- 
hu”, 

Ai fericita inspiraţie a unui 
se.rit de va.oare ?.. L-ai cucerit 
pe stăpân, tot așa cum l-ar cu- 

ceri o carte bună. Şi-atunci e în- 
găduitor cu tot ce spui și chiar 
dispus să treacă peste o greşeală 
— nu mai multe — pe care ai 
scăpat-o, nefiini de domeniul 
cunoştiinţelor tale, dar în cadrul 
enciclopedic Păstorel: medicina. 

Şi-așa afli ce a mai scr:s sau 
ce va mai scri autorul  „Hro- 
nicuiui Măscăriciubui Vălătuc” : 

Căpitanul Al. O, Teodoreanu a 
saris articole din războiul actual, 





(fin și Rar 


Am stat făcuţi ca stelele, ia fereastra albastră a nopții. 


parte publicate în „Universul”, 
iar parte în curs de apariţie. 

Păstorel Teodoreanu, va scoate, 
în curând, o carte întitulată: 
„Pofteşte-mă la masă...” 

Titlul acesta, iscoadă în ale 
bunăvoinţeior omeneşti, a ispitit 
pe un domn profesor, director de 
mare editură oficială, să-i pro- 
pue lui Păstorel tipărirea ei. La 
care autorul volumului „Otravă 
şi tămâe” — care de curând fu- 
sese „preavizat” de directorul e- 
diturii în chestiune, i-a răspuns 
prompt : 

— Cum ași putea să tipăresc 
la dumneata o carte cu un titlu 
ca acesta: „Poftește-mă la ma- 
să” când mă dai afară din... 
casă !... 

Onorându-te cu un autograf 
de 14 carate, apoi câteva „șueta” 
de rară co'ecție şi la urmă cu o... 
bonboană eftină, poți pleca feri- 
cit, lăudându-te că ai făcut o vi- 
zită acasă, la Păstorel. 

Asta e o onorabilă „carte de 
vizită”, 

„COMBATANŢU..,* 


Legea scrisului stă într'un sin- 
gur sfat: când sorii, gândeşte-te 
la tine odată, lar la cititori de 3 
ori.» 

După cum se vede legea acea- 
sta pare pe cât de simplă, pe- 
atât de pretențioasă. în simpli- 
citatea ei e înţelesul; în preten- 
ţiune este înfăptuirea. 

Şi-aici este greul... 

Minţi însă crude, entuziasmate 
doar de tăria cuvintelor şi nici 
de fel de cântărirea lor, ge în- 
scăunează judecători aspri in 
rânduri tipărite, dedesubtul că- 
rora pun câte un nume de mezin 
râzgâiat, pretenţioşi în ate altora 
şi nestijenţi cu ei, pentru a ho- 
tărâ decapitarea unui coleg său 
a unei reviste. 

In scrisul lor stau agăţaţi nu- 
mai scacţi, tocmai ca să sgârie 
şi să supere — urmări eftine — 
iar în problema desbătută cu a- 
țâta risipă de cuvinte, nu-i de- 
cât o totală lipsă de judecată. 

A hotărfii destinul unor reviste 
ca „Familia” şi „Convorbiri lite- 
rare”: a critica un poet de va- 
loarea d-lui V. Voiculescu sau a 
insulta pe unni care — din pă- 
cate — și el suferă de „eritico- 
manie”, tocmai nume cari depar- 
te de-a fi netezite de prestigiul 
unei consacrări, sunt doar nume 
„drăgălaşe” dar necunoscute ca 


Eu şi prietenul meu întru gând curat şi vis. 
Creştea lângă noi liniştea, albă şi-adâncă, 
Am aseniltat în inimi, cântecuj încă nescris, 


și floarea de „cimbai” din Chi- 
n4, însemnează răsturnări de 
legi și de reguli cari echivalează 
cu sinuciderea 'asfixierii cu man- 
„Lăstunii” aceştia veniţi prea 
devreme să „judece”, ignorează 
legea scrisului arătată mai sus 
şi lipsa lor de serioasă gândire 
şi mai ales ambiția lor, procură 
rânduri tipărite, cu îngăduinți 
condamnabile, zilnic sau săptă- 
mânal, unor cititori liniștiți şi 
mai ales cum se cade, cari se vor 
menajaţi și nu torturați cu cri- 
tică de duzină, cuprinse  într'o 
singură formă: nepregătirea,. 

Pe noi aceste nume nu ne in- 
dispun. Fac — insă — să ne în- 
cerce neplăcuta sensaţie a exis- 
tenții unor „temuțţi critici”, ră- 
maşi încă la condee şi tăblițe, pe 
liniile cărora  sgâtie enervant 
s'ove a joacă... 


„MÂRTURISIRELE“,.. 


Să fie oare ecoul stăruitoare- 
lor dorinţi, de-a se ști viața a- 
mănunțită a scriitorilor  consa- 
crăți, ecou ajuns să-l împlineas- 
că a. profesor Caracostea ?,. Sau 
numadi nevoia unui material ine- 
dit, făcut să-l cuprindă paginile 
lunare ale „Revistei Fundațiilor 
Regale“ !... 

Oricum, „mărturisirile“  scrii- 
torilor — imdicați în ordinea pre 
blicării: Minulescu, Arghezi, A- 








gârbiceanu, Nichifor Crainic, Pi- 
Hat, au valoarea. unor lămuriri 
cu prestigiu de istorie, 

Dar vizibil și-chiar stăruitor 
în unele din aceste cuceritoare 
„Sshovedanii“, e rostul diovedirii 
că scriitorul e înfrățit cu pămân- 
tul și că prin această mistică în- 
rudire, opera fiecărui poartă în- 
fluenţa lui. 

Citiţi „mărturisirile“ d-lui Ni- 
chifor Crainic şi ale d-lui Ion 
Pillat, ca să vedeți ice influență 
poartă aburul de azimă al ogoa- 
relor și cântecul câmpiei, în îm- 
plinirea versului, fie în „Şesuri 
natale“, fie în „Pe Argeș în sus“. 

La primul prin însăşi viața lui; 
la al doilea prin amintire. 

In aceaştă deosebire a pus fie- 
care orgoliul nașterii. 

Dar la.ioc de frunte, 
unul și, altul... 

Calda. lumină de. candelă, din 
casa sărată de țăran, care a ve- 
gheat. îa venirea în viață a unui 
copil, are orgoliul ei, așa după 
cum. „pridvorul cu culoare albe 
dela Mioreani”, are blazonul lui. 

în „mărturisirile“  soriitorilor 
nu-i exemplul unei munci. E 
doar prefața unei vieți. 

Și asta. face să : adresăm au: 
torului -neuitatei poezii „Cân:ec 
pe secetă“ cele mai sincere urări 
de grubnică şi completă însănă- 
nătoșire... 


ION MINCU LEHLIU 


stau, şi 


Apare în curând 


ED GA 


R POE 


ILUMINATUL 


de DAN 


PETRAȘINCU 








1 


Privesc teamcul de scrisori, 


Plutea deasupra capetelor noastre un duh nevăzut. 
Revelalorul misterelor ce ne chimue gândul, 


II simţeam peste noi înalt și tăcut, 
In faţa măreției imi vorbele-și pierdeau rândul. 


Aşteptam să cadă. din înaltul cerului 
Trimisul. luminat al celui prea bun, 

Să ne descopere tâlcul adânc al misterului, 
Să au ne mai chinue gândi nebun. 


L GOGA 


“ei, moarie!? 


Hei, moarte ce treci ca un vînt 
Cu zile de cer şi pămint, 
Opreşte trăsura dealatul de no; 
Dealatul atitui gunoi 

Ş: stai ca să bem um cotnar 
Maygnific de bun şi de rar, 
Cotnar bătrânesc 

Din pulpă de lut rominesc. 
Hei, moarte ursuză și rea 

Cu fruntea de negură grea 
Deshamă focoșii cîrlani 

Să bem o vecie de ani, 

Să bem sacadat și urit 

Cu toată durerea de gît! 

Tu moarte nimic nu știgi 

Că noaptea în ochi mi-o înfigi 
Şi-alături de-atiția nebuni 

Un hoit obosit mai aduni. 

Tu moarțe la fel hăueşti 

Cu lupii şi cîmii cerești 

Că omul într'una adastă 

O viaţă mai lungă, mai vastă. 
Ci lasă porunca eternă 

Şi vino cu noi în tavernă, 

La mese bălțate şi mici 

Cu turme de palizi calici, 
Petrece cu. noi şi te joacă 
Bizară, -hidoasă, potroacă, 
Retează-ne: palma, ne fură din bile 
Dar lasă-ne sacul cu zile. 


O! iată și iată — n'asculți 
Ruga atitor desculți, 


Hei, moarte, aceeaşi rămii 
In leg le astea lălii, 

Un rece, tăcut negustor 
Pe-al vieții pridvor, 

Te bucuri să cadă drumețul, 
Dai prețul 

Și-alături cu fraţii şi naşii 
Ii iei ch.uitul şi paşii. 


Hai, trage 'n bătătură 
Să mă sui în trăsură 


ION PENA 


care în ultimele şapte zile s'a 
adumat pe masa de lucru, Îl 
văd cum se înmaiță zi de zi 
sub ochii mei, dar în acest 
ciudat proces, simt uneori o 
strângere de înimă, care vine 
dim mu ştiu ce tainic ungher. 
De când am scris în acest loc 
râmdurile despre poetul Iom 
Pana .— taleni atât de nou şi 
de robust, — afiluența plicu- 
rilor parcă nici nu mai are 
hotar, Ceaace primeam înain- 
te în zace zile, primim acuma 
în două, având, în acest fel, 
toate motivele de a fi, cum 
Sar z:ce, pe depiin mu.țumiți. 
E o-emuiaţie şi o sbatere, a 
cărei încredere nici nu ne dăm 
seama dacă o merităm sau nu, 
dar făgăduim și-acum tuturor 
celor ce ne vor mai scrie, că 
ochiul cu cmre me vom apleca 
asupra creațiilor lor, va fi şi 
mai atent şi mai plin de mi- 
gaiă ca îmaimte. Atâta putem 
face noi... 

Dar dacă poeţii aceștia me 
îngăduie să le cerem ceva, a- 
bunei apelul nostru va fi cam 
următorul: faceți cât mai multă 
poesie, dar scrieţi cât mai pu- 
ține versuri! Nu vă irosiți ti- 
nereţea şi elamul în chip imu- 
til, nu fiți simpli logoditori 
de rime, ci încercați să fiţi a- 
devănaţi poeţi, E drept că pen- 
tru aoaasta mam putea să vă 
dăm rețete şi îndrumări, (și de 
câte ori oare nu ni se cer Wl- 
cruri de acestea, deadrepinul 
imposibile?) dar putem spume 
că nuirim credința că fiece om 
tânăr, în care se sbate um ar- 
tist autentic, poate să-și impu- 
nă acest frâu, căutând să 
scape.de marile primejdii ale 
lirismului diluat. Căci să fim 
înțeleși : poesia nu e nici 
suneț în vânt, asa cum nu e 
nici simfonia mimoră a flaș- 
nettei, Aceste din wrmă auri- 
bute ale ei pot lipsi, pen- 
trucă prin pierderea lor, nu 
am avea decât de câștigat, Și 
nu atâta noi, cât îmsăși Poesia, 
căreia îi s-ujim ca puţini alţii, 

2 

Risipit câțiva ani în foi şi 
foițe literare, isbutind între 
timp să-și creeza „o legendă” 
şi o istorie, poetul Dimitrie 


In curând apare romanul 


CASA AMINTIRILOR 


de MIHAIL ŞERBAN 
în două mari volume 


Un roman al tinereții,un roman al lașului etern 





CANTECE NOUI 





Trei file n vânt 


Stelaru a fost nu numai ceea- 
ce se chiamă „un caz”, ci şi o 
realitate. 

lată că după acest măstimp 
de boemă, el vine să ne dă- 
ruiască „Noaptea geniului”, 
o tulburătoare carte, care con- 
ține dim belșug coratul de 
mare preț al talentului său. 
Nu ştiu în ce măsură Sicraru 
e un poet blestemat, așa cum 
îi place lui să se întituleze, 
dar pentru noi asta nu prea 


prezintă interes: de vreme ce 
este poet, el poate fi fără grije 
ş. biestemat, caci pyes:a va şti 
intotdeauna să înfrângă bie- 
stemul, Vehiculând cu Po&, 
Verlaine, Baudelaire, nu ve- 
dem dese lipsește din acest şir 
marele Nerval. 

Lirica lui Stelaru conține o 
doză atât de însemnată de per- 
somallibate şi de talent, încât 
asociațiile acestea nu vedem 
să aibă prea mare rost. In 
orice caz, ținem să ne mărtu- 
risim convingerea că Stelaru 
e um poet şi că pentru a To- 
tunji această condiţie, nu e ime- 
diată mevoe să şi înnebuneas- 
că, 

3 


Poeţii provinciai ne rezervă 
dim ce în ce mai rar bucuria 
şi satisfacția câte-unui volum 
de vensuri, Dela ploaie am a- 
jums la o secetă totală. Ici- 
colo mai înmugurește. câte o 
plachetă, dar până și primii 
ghiocei de Mărţişor sunt mai 
dârji şi mai numeroşi decât 
aceste ultime producții lirice, 

Și întrebarea noauură în a- 
cest sens, va rămâne fără de 
răspuns, atâta - vrame cât ela- 
nul va depinde numai şi nu- 
mai de pungă şi de zaț. De ce 
oare? 

ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Toţi acei cari au publi- 
cai. ia „Cântese nu, Sunt ru- 
geţi să trimită la redaa,e câle 
o fotografie (pentru Șt. B.), cel 
Ma. ta &u pâna sa LD Apil.e ac. 

Manusysae se. țrim.t la re- 
dăcţie, menț.ionându-se pe pl: 
pentru Ș efan Baciu. Ș: răs„um- 
suri.e: C, Bog, D. D., 1. Bo, 
St, Guran, C. Baim, UC. P.eşa, 
Melmte YV. A., N, D. Fălciu, D. 
Stegys, 1. N. Vot, G. Mirgărit, 
G. Tăcu: NU. Al, Daiu, L.C, 
C. T. A, M, Preicea: Aite.e. N. 
Măiu, Aurel D., Petre lim: Da 


Sau 


PRADO, 
"Stig faza pe CA0-eq NU ic PTiag6a. T_mpul 












şi tinerețea coțilului său adoptiv 


Mariana von Lira, după cum sprneam, 
era ue varsta iuni ÎN:n0, dar părea mut maâi 
tânără. V'am spus cum arâla, aşa tă nu 
trepue să vă m.raţi că 0 socoteum statuie. 
Ta tot atâl de roca ca 0 talie, şi Cu Bitu 
aș putea-o nm: irumoasă, Dar nu sunt 
SOUL por Şi Nut: NU CUNDSE Ceva despe a- 
cesta arti, cu toate că la urma uumtei îmi 
pot da seiima dăza 0 0pzră plasucă e bună 
rea, | 

Dar pentru a nu-i aduce vreun preju- 
diciu, nu vozu mai spune nimic în această 
DoV. nd. j 

Contesa era o strănă, cu toalecă era 
născu sub cerut: Itaiei, Sirei:n.. aceştia al 
tot î-iui da iasente, dar au atât da puţină 
pricupere să se lo.osească de tie, incit nu 
PE zeita DEN. LE Puăce Să Mmveţe U IN 
țuime ae huruii, cu buaiecă şu-u prea b-ne 
că mu ue vor fOUSi La uta, Aşa Intai 
Conuesă se miiyuinia să i sc ceiedscă Lte- 
raura itu..ună lară a avea Vreo preibnţ-e 


"ja: za. exp. ÎN.N0 era MU-junmul ca NU 
“1 sa cereau prea mute dăle şi ceea, cu- 


tdăucandl: dor  pertrocuri cuvinte 
treseu, târă ca Nino să-şi” dea seama, și 
când u-a ceri Să tetm.ne un Câp-toi Care 
Vro.oa pez:e oră, doar spre a nu u lăsa In 


Suvpens-e, a exuomat: „fampul men eşte 


„a Dumneavostra, Domn-şoară”, continuâra 


: Fără ODD30IĂ PisoiutOsa Meserie de :Cetor. 


Dar iată că Şi aces, pisig.u se iein:nă și 


"Nuno Eu Nevuu Să p.eve ură ca 0 C-ipd Dă- 


porta tr.gul 
"Contesci De Lyr 


car intim. tatea a.ntie e, pe câre 0 dureu 
atât, să fi event 0 rediiiiil, 

Zi.e după zi.e a predaL asitel de sarbede 
lecţ.; şi nu înţerex un pulea juca atâl ue 
bine comeda de-a fi profesor. O română 
lar fi descoperit, imedint, Dar streini sunt 
diteraţi, Dică sunt muţumiţi, Îţi peălesc 
multa şi cu te mu. înueaba name, 

lau:o 2, N.no spunea ca era praun Noem- 
bip, Uoa.osa i-a întreg inuedanutriri 
Qcipre Pui neon, 

— Da, rusvunse el, profesorul Grandi 
spune că ar bi Losc Cat penru Dă DtabuuCe. 
Dur des-gur noi toți c:euecm că a fost un 
tema.u, 

— Ai fost vreodată acolv noaptea ? 

-— Nu, ce să caut noaptea? 

= EL mă vor duze asscară ! 

"— A,.0 să aveţi lum-nă de torţe, cum se 
obicinuește la Co.useim. 

— Nu! Ce, în la..a nu este lună? 

— Lună este, Gaâr Gosbuzătura Rotondei 
(acesta e nuince roman ul Panthecniiiu.) e 
avât de mă, incă va îi foarte intuner“c, 

— To.uşi Da VOU duce, 

— Ve: avea mai mută lună, dacă stai în 
Piazza. 

— Voi, italieni nu aveţi sensul frumo- 
Swui, al misuriosuui vreau să spun. 

— Poe, răsouase Nano LM3 Dar daca 
doriţi si merueţ:, vă vo.u ușura eu Wzila- 
rea. Im: permiliţ.? j 

— Desigur, Ii muțţumese foarte mult. 
Dar ha; să coni.riâm lecţ-u, 


Nino a aşteptat cu nerăbdare noaptea a- 
ceea pe cae și-o înch-pua minunată Sa 
îmoăcai pentru acăsta ocăze cu un paton 
de-al meu, foarte că.duros, sp-e a putea su- 
rodţ în compania grunuuuli 
„Luau parie Conie.e, Con- 
tesa, um arisicurat austriac, şi p ruşoaică, 
Son:a Petrowna M.hatiov.ei, care si:ob-se 
atâtea inmi Nino i-a condus în paraclis, 
prin spate.e Pan:heonuiu.,. In ma deschi- 






'zătură de care vorbuse Nino, patnundea 0 


siaba fâşe de iună. Mostiuna stătea în pi- 
'cioare, langă dom, prw.nd în goi, așteptând 
paică să copite ingerii, Şi cura privea ast- 
(ei, razei lunii o acopereau cu o mantie 
aurie, iar faţa ei era toarle tubă și: pură- 
Fiecare şuviţă de păr părea ca un nisp 
străiuzitor. Deodată tăcerea a început să vi- 


„breze şi o voce a răsunat în depărtare, mo- 


date: Sprrito genti de: sogni mei, 
A, sisnorina Muriână, astăzi cunoşti a- 

cezstă voce, dar atuncia nai cunoscut-o. Şi 

inima ta a încetat de-a mai bate, când 


“prima dată l-ai auzit pe. acel om cântând! 


Ce minunat ţi sa părut, dumneata: fiina în 
lumina lunii, car e! în intuneric, 

Astfel Mariana l-a auzit pe Nino cântând 
pentru pr:ma oară. Când c s'a aprop:at din 
nou de grup, ea l-a întrebat cine cântase, 

— DO cunoştinţă de-a mea, 

A fost un murmur de admirație în grup, 
pentru cunoştinţa aceasta imaginară a lui 
Nino. sic 
„.— 'Trebue să ni-l prezinţi, a strigat Sonia 
Petrowna. 


— A piecat imediat după ce-a cântat, răs- : 


punse Nino. 

— Curios, observă De Lyra, n'am auzit pe 
nimeni ieşind. . 3 
„ —. Stătea lângă ușa. păracisului şi a ieşit 
ianeduat, - 

— Se poate. 

„— Im: pare rău, reluă Nino, fiindcă dom- 
tișoara Conlosă aiirma. că noi itaiienij nu 
avem sensul îrumosuiui, 

— Betraciez -totul, spusa Marizna. 
nm Și .ce.măter, adâwză Sonia, să piece 
fără să se.arate, încât mi S'a părul o adere 
de vis Apoi către Nino: Dă-mi braţul du- 
mitec, protesore .Cardegna. Și-apoi, por- 
nind câtre ieșire: Gumneala dai lecţu: dom= 
nișoare. van Lyra? : . 

— Da, aere literatura italiană! 

— Dacă te-aş ruga să pierzi o oră-două și 
cu mine? 

— Doamnă... să vedeţi... se bâlbâi Nino, 
neștiind. om so sooată la capăt cu meseria 
asta la care nu se prea pricepea, 

= Ba.da, ba da,'o să-mi. faci plăcerea 
asta, spuse ea sirângându-i mâna, 

— Dacă aceasla Vă este dorinţa, Doamnă, 
spusz ci cu jumătate sas, 

— Atune,, te-aștept mâine, 

— Voiu trece pula 121. 

„După aceste cuvinte s'au: despărţit. Nino 
era mulţumit de-a fi scăpa! de prea marea 
it.mitate intre el şi Sonia, care-l neniştea. 

Ziua următoare, Mariana nu c-a vorbit 
decât despre cântăreţul necunoscut, în timp 


e me m atm. am aa 





RET sim tie a ceea e aim n 





SIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUC 


REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE 


" Cornâli» Grandi, un bogătaş ruinat începe să povestească copilăria 
Nino Cardegna care era fiul unui fost 
fermier pe pământurile sale. El îi crește şi-l învaţă cu multă sârguinţă, 
Nino îa și lecții de canto cu profesarul Ercole: de Pretis, fiindcă se dove- a 
deşie a fi un telent venutrcabil, Intre timp întâ'meste .pe tânăra contesă 
Mariana de Lyra 'și se :îndrăgosieșie de'-ea, Pentru a-i satisface dorința, 
de Pretis îl intreduce in casa ccestea și aupă o convorbire cu tatăl fetei, 
“um fost militar wruşian, începe să deu tinerei jemei lecţii de limba italiană. 




















ce Nino roșea necontenit. A fost fericit, pen- 
tru puma oară, să soape de aceasiă lecție. 
După aceea sa îndreptat spre casa Sonia, 
unde desigur că era așteptat, fiindcă ser- 
vttoarea după ce i-a afiat nume:e, l-a intro- 
dus imod'at Noua ui gtevă, se ata în bu- 
duar în fața unui piano. Nu era prea multă 
lum'mă şi prin cameră erau fotoiii, canupele, 
perne, într':m stil or:ental, încărcat, erau 
covoare moi, tot feiu: de vase, porcelanuri, 
cărți aruncate, tab'ouri multe, 

— Ah, profesoare! Ai venit a timp. Toc- 
mai încerce să cânt un cântec şi nu pot pro- 
nunța cuvinte:e ita.:eneşti. 

— Vedeţi, Doamnă, în această materie nu 
prea sunt priceput, Nam luat lecţii la con- 
servator, răspunse Nino de teamă să nu-şi 
desvă-uie taientele muz'care. 

— Nu-ţi cer decât să repeţi cuvintele după 
muz.ca mea, i i 

Dar a pronunţa după muzică, este aproape 
a cânta, şi încetul cu încetul N:;no a început 
să îrcdoneze, A să : 

— Te-am prins, exclamă Sonia bătând din 
pam, te-zm prins! 

— Ce vreţi să spuneț.? 

— Dumneata ești tenorul dela Pantheon. 
Asta-i. tot. O ştiam... Dar cred că nu ești 
swpâraţ? întrebă ea cu un glas mai aiintat, 
în tm» ce Nino o privea eu nişte ochi în- 
spă.mântați. 


CAPITOLUL IV 


Nino a rămas înspăimântat, fiindcă des- 
coperirea lui însemna pierderea ființei celei 
ma; drâgi, Nuci lecţii cu Mariana, nici plim- 
bări noaptea a Pantheon, nici pace, nici 
nimic... 


sua he sp ni 
ÎN 
DA Cat păi 


Ei ale 


— Vai doamnă, găsi ei toiuși cuvenit să 
spună, sunt sigur că nu credeţi acest lucru. 

— Dece nu, domnule Cardegna?, a înire- 
bat baroana, privindu=. pe sub gene. Nu 
mi-ai spus unde locueşti, nu ştiu toți ve- 
cinii că nu ești aitu! decât Giovanni Car- 
desna, mai pe scurt Nino, care trebue să-și 
facă debuiul pe scenă dusă anul nou? 

— Dumnezeui meu! strigă N.no din ce în 
ce mai confuz. Di 

—- Pancă ai fi Napoleon la Waterloo, când 
siai așa, spuse ea râzând, 

— Doamnă, începu el cu o voce tremură- 
toare, nu sunt prea bogat și dau lecţii ca 
să trăiesc, E, 

— A, incep să înţeleg, răspunse baroana. 


In: reatitate sendoia, fiind sigură că un ita- 


lar nu sar fi descoperit atât de uşor, din 
Orgoitu. 

— Nu vă închipuiţi că tatăl Marianei nu 
şi-ar lăsa fata pe seama cunoștințeor mele 
dacă ar şti că sunt doar un cântăreț? 

— Nu! Nu cred. Dar poate alţii da! 

— Le Lyra nu... Nino şi-a mușcat limba 
înțetegsând că se poate trăda, 

— Nioi Mariana, edăugă ea râzând. 

— Doamnă îmi permiteți să observ că 


RI) aaa n. Dă 





LITERAR . 


— mea 


=. UNIVERSUL 





are Pe Matea aaa ie 


ma rm 


am venit aici pentru a vă preda cunoştinţe 
de limba italiană, nu pentru a fi eu exa- 
m-nât. Dacă nu vă sunt de folos, îmi daţi 
voe să mă retrag! 

— Stai aici şi fii cuminte, spuse ea fără 
să ridice vocea, dar foarte autoritar, Vino 
lângă mine, ş 

Nino sa supus în tăcere, 

— Dacă ai îi plecat, primul meu drum ar 
fi fost la De Lira, căruia ii-aş fi explicat 
cine eşti. Şi nu cred că ar fi fost mulţu- 
mit să afle că scopul dumitale nu este s'o 
înveți ceva pe Hoedwigia, cât acela că do- 
rești s'o vezi... 

— Ar fi fost o josnică trădare... 

— Nu-i natural să afiu amănunte despre 
persoana profesorului meu, înainte de a în- 
cepe lecţiile? întrebă baroana. i 

— Poate nu-i natural să le î aflat atât 
de grabnic, 

— Timpul « fost şi e! scurt de când am 
iixat aceste ore. 

— Bine, doamnă. In cazul acesta vă rog 
să hotăriţi ce aveţi de gâna să faceţi cu mine, 

— Aşa îmi placi. Eşti mult mai rezonabil. 
Vezi, te tratez ca pe un artist, nu ca pe un 
simplu profesor. 


— Dar nu sunt încă un artist, se simţi 
Nino dator să protesteze, 
— Vei fi; ai o voce minunată. Însă eşti 


tânăr, Apoi privindu-i surâzător, poate iro- 
nic, întrebă : ce vârstă ai signor Nino? 

— Am împlinit douăzeci, 

— Vezi, eu am treizeci împliniţi, spuse 
ea mai încet, aproape râzând. 

— Şi ce importanță 
are aceasta pen:nu mine... 
La urmma urmei, aş dos 
gi eu să am treizeci, a- 
dăuză el. 

— Mai bine să rmmu-i 
ai, spuse ea. Și acum, 
ascultă. Nu te speria că 
Stăm atât de vo.bă. Un 
PDo-esor  nușşi poate 
permite luxul să piardă 
o Gimineață stând de 
vorbă cu o femeie în- 
tr'un salon. Un artist, 
Ca! Insă acest artiat 
este cu totul în mâinite 
mele. Asta trebue so 
ințetegi ! Maiales, când 
eșii a'ât de îndrăgoştit 
de Mariana. 

— „Doamnă“, strigă 
Nino, „asta intrece ori= 
ce... Bună ziua“. 

— „Bine! Mă voiu 
duce la De Lira și îi 
vo.u spune cime ești“.. 

— „Ah! Te-ai oprit ? 
Şezi! Vezi ce uşoa ta 
brădezi. Dacă n'aş ţime 
la tine, ar fi mult mal 
rău“, | 

— „Dumnesvcastră,... 
dumneavoastră ? să ţi- 
neți la mmne? Dar nu 
ne-am văzut până ieri... 
Şi sunteți străimă.... Pe 
de-asupra şi  aristo- 
crată“, 

— „Ce copil ești ! Dar 
domnișoana Mariana e 
care i.aliancă ? Şi dacă 


— „Pentru un caprrti= 
ciu, vă beateţi joc de 
m-me. La urma urmei 
ce vreţi ?“ 


— „Nu pot să ştiu 
nimic ! 


naș face-o! Tot :ce 
vreau, este să ţe am cât 
mai des lângă mine şi 
Să-mi cânți. Nu-i așa 
că ai să vii, micul meu 
tenor ?“ 

= „Imi ceri să cânt 
într'o colivie !* pnotestă 
Nino... Totuşi ştia prea 
bine că nu ge mai poate 
opune. 

„Dacă vai veni 
să-mi cânți, dar numai 
mie, desigur, fiindcă nu 
vreau să-ți compromiţi 
debutul. — vam fi foarte 
buni prieteni. i se pare atât de greu să 
mă distrezi puțin în singurătatea mea? 

— „Nu=i niciodată prea greu pentru mine 
să cânt” răspunse Nino, supus. 

— „In cazul acesta nu mai este nevoe să 
ne înţelegem asupra onorartului pentru leoții 
de iimba itaiiană”, 

Se spune că femeile încep uneori să iu- 
bească numai o voce: Vox et praeterea nihil... 
după cum spune poetul. 

Eu nu știu ce s'a întâmplaţ atunci în su- 
fletul Soniei, dar mi s'a părut foarte ciuda- 
ţă solicitudinea ce-a acordat-o pasiunii lui 


Nino. Afară numai dacă nu ar fi avut o vie 


simpatie pentru el... 

Pentru moment însă îl avea pe Nino în 
mână, și el nu putea scăpa. Era nevoit să se 
ducă deseori la ea acasă, şi nu odată se ve- 
dea chemat, când se aştepta mai puţin. 

Intre timp lecţiile cu blonda lui nordică, 
decurgeau fără intrerupere, dar şi fără a-i 
aduce lui Nino vre-o schimbare în rolul u- 
mil şi banal de profesor. Erau zile când Ma- 
riana refuza să înveţe ceva, cerându-i lui 


= N E 0 O E E e SO e 
UREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în zumerar 


— „Nai noroc să mă. 


_ „Ştii prea bine că R 


„AEZ UECUL get 


cizme 2) Martie 1942 iteme 











prelucrare de ALEXANDRU ȘTEFANESCU 


Nino relațiuni asupra felului său de a cânta. 
Cu greu putea să se stăpânească spre a nu-i 
desvălui realitatea. A observat însă plăcerea 
cu care Mariana câuta să af:e amănunte şi 
Cum roşea de câte ori se amintea noaptea 
petrecută la Pantheon, 

E] nu însemna nimic pentru ea, dar cân- 
tărețul minunat o preocupa continuu. Ro- 
şeaţa care îi cuprindea obrajii părea o pre- 
vesure a trandafirilor primăvăratici pentru 
iubitul ei. 

Inir'o noapte, în timp ce Nino se întor.- 
cea acasă, împreună cu De Pret:s, trecând 
pe lângă Palazzo Carmandola, N.:no a văzut 
o lumină la fereastra dormitorului Marianei. 
La ora aceea târzie trebue să fi fost s.n- 
gură. S'au oprit. | 

— Ce sa intâmplat? 1-a întrebat De Pretis. 

In loc de răspuns Nino, lipit de un zida 
început să intoneze acea melodie pe care 
totdeauna o inchina frumoasei contese. 
Inainte de-a fi terminat primele versuri, 
fereastra sa deschis şi contesa se arătă, 
umbra ei proeciandu-se pe lumina du 
odaie, EL a continuat câteva note şi-apoi 
a încetat brusc, , | 

A doua zi, la lecţie, tânăra fată îi spuse: 
vărul dumitale a trecut pe strada mea 
cântână, azi-noapte. 

— Intradevăr. Dar cum l-ai recunoscut ? 

— Nu sunţ două asemenea voci în ltauia! 

Voiu vorbi cu maestrul său, să-i inter- 
zică de-a cânta noapiea, Iși va strica vocea. 

— Cine este maestrul său? 

— Nu-m, am.nesc prea bine acum, răs- 
punse N.no, nevrand să-l incurce pe De Pre- 
tis, In orice caz, îl veţi putea auzi, oricât 
de des, peste o lună, fiindcă îşi va face de- 
butul, | 

— Atât de curând! — strigă ea. Cel puţin 
îmi poţi apune numele lui, 

—Oh, numele lui... Numele lui este... Car- 
degna, ca şi al meu. Este doar vărul meu, 
o ştiţi. 

Și-au continuat lecţiile. 

Intre tunp, N.no era nevoit să se ducă 
deseori în buduarui Soniei unde se supu- 
nea dorinţei acestea de a-i cânia toţ soiul 
de melodii populare, 
 Intruna an z.ie, ea stătea în spatele lu;, 
pr.w.nd n0€,e pe cae le aexcitra. Părul 


"lui, cârlionţat şi moale, era atât de plăcut, 


încât. aproupe invo,uniar i-a trecut muna 
prin el. 

— E atţât de buciat, spuse ea şi deja își 
luase mâna de pe capul lui. Nino însă deve- 
nise palid și tremura tot. | 

— Vă rog să mă scuzaţi, doamnă, dacă 
vă amintesc că nu ne mai înţelegem acu- 
ma. Eu iubesc pe altcineva. 

— Fericită contesă, răspunse, aproape iro- 
nic, baroana. 

— Nu vă priveşte, Doamnă, să știți pe 
cine iutesc, iar dacă aţi afiat-o, n'aveţi 
nevoe să vorb.ţi despre «sia. intre t.mp cu 
devenuse mai grâvă. Trebue să şi.ți că sunt 
în puterea dumnoavoasiră, atâta vreme cât 
îmi -conv;ne să mă supun, urmă Nino, 

— Ce vrei să spui prin aceasta, întrebă 
Sonia cu oarecare vio.enţă, 


42. Vreau numai să spun că S'ar putea ca 


odată, -şi poale ioarte curând, nu vo:u mai 
dori să dau leoţii Contesei, 

— Sunţem nebuni dacă ne certăm pentru 
nimica. ; : 

Şi astfel a încetat această discuție, care 
părea să devină violentă. Poate că este de 
mirare, cum Soniă. s'a stăpânit atât de bine, 
când dragostea ei pentru Nino era evidentă. 


CAPĂTOLUL V _ 


d să 


Nu voiu uita niciodată ziua primei repre- 
zentaţii a lui Nino. Eu mam suit pe scenă 
înainte de ridicarea cortinei, spre a pPr:v. prin 
deschizătura perdeiei, ce fel de lume era 
în sală. Era o cortină veche, care avea o 
mică ruptură pe partea dreaptă. De Preuis 
spunea că a fost făcută de un tenor străin, 
într'un antract, cu câțiva ani în urmă. Laco- 
vaeci, impresarul, a încercat să-l amendeze, 
pe tenor pentru a repaâra : perdeaua, dar na 
căpătat niciun ban. In schimb, ruptura fiind 
intr'o margine, prin ea se poate zări muit 
mai bine lumea din lojiie de pe acea parte. 
Deaceea, aproape toţi o întrebuințează astăzi. 
De Lyra avea o loje imediat lângă scenă. 
Cu el se găseau, după spuseie lu Nino, toţi 
cei cari luaseră parie la plimbarea dela Pan 
theon, : . 

Când sala a fost aproape plină, repre- 
zentația a început. Nino nu era deparie 
de adevăr, când credea că barba și muslă- 
ţile ce purta în primele două acte l-ar îi 
tăcut de nerecunoscut. trebue să vă spun 
acuma că se juca „La Favarita”. Poate Ma- 
riana să fi fost mirată de asemănarea dintre 
cântăreţ şi profesorul -ei, dar care nu-i spu- 
sese chiar el că se aseamănă mult? Era ri- 
dicol să-și fi putut închipui că pe scenă se 


află altul decât Giovanni Cardegna, vărul 
lui Nino, i 

In țimpce reprezentaţia înainta, devenea 
evident faptui că Nino începea să obţină suc- 
ces. Apo, în actul al doilea, publicul începu 
să-l ovaţ:oneze, iar ovaţiunile la sfârşitul ac- 
tului deveniră delirante. Femeile şi-au trimis 
servitoareie, în grabă, să cumpere flori de 
oriunde ar fi găsit, astfel încât Nino s'a în- 
tors ja sfârşitul ce:u: de al doilea act, cu bra- 
țe.e încărcate de buchete. Ochii lu: străi- 
ceau ca și cărbunii în bucătăria Marivuociei, 
dar era palid, şi aproape înspăimântat. 

Apoi a început actul al treilea. No a 
intrat pe scenă îmbrăcat în călugăr şi a 
început să umble încet: spirite getili dej 
sogni mei. Vocea îi porni ca un murmur, şi 
crescu apoi străiucind ca um cântec de înger, 
fermecând sala întreagă, Atât de patetic, 
atât de sărobitor, încărcat de moarte şi dra- 
goste, de parcă toală durerea Romei îşi a- 
flase ţăimăcitor în glasul său. Și ce, era 
doar un călugăr, murind de iubire... Doam- 
ne, Dumnezeuie, poate sunt mulți te-a- 
ceştia!,., a ode 

Mulţimeă din sală stătea înmărmurită şi 
tiu a Scos nici un sunet până la wbama notă. 
Când a terminat, a fost încă o clipă de tă- 
cere şi de recuiegere, tar apoi sala a isbucnit 
în aplauze, în urlete. 

“Singur pe scenă, Nino se uita doar la 
Mariana, Mi se pare că numai ea din toată 
această mulţime n'a scos nici un sunet şi 
nici n'a aplaudat. Privea înainte, la Nino, 
cu ochii neințelegători, în timp ce inima ei 
bătea mai tare ca oricând, încercând să lă- 
murească misterul, Pricepea prea bine a- 
cuma, că umilul profesor Cardegna care 
părea sortit să tălmăcească dealungul unei 
vieţi întregi pe Dante și pe Leopandi, unor 8&- 
levi nepricapuli, era acest tânăr care putea 
cuceri prin giasul lui, lumea întreagă. Mai 
mult decât atâta, era cântăreţul visurilor 
sa.e, câre dea plimbarea ja Pantheon, îi ră- 
măsese întipărit în minte, 

Nino primind aplauzele, părea să-i spună: 
pentru dumneata am făcut aceasta! 

O temee ar trebui să fie mal mult decât 
de marmură pentru a nu fi tulburată deo 
astfei de cucerire. i 


Mai mult nu vă pot spune asupra debu- 
tului lui Nino. A fost unul din aceie suc- 
cese fenomenale, cari rareori se întâinase 
in viața unui: om, 

A doua zi, când matstrul de Prati4 g'a 
prezentat pentru lecţia de canto la Palazzo 
Carmandola, valetul l-a întâmpinat spu- 
nând : , 

Bună ziua, domnule De Pretis. Stăpânul 
meu doreşte să vă vorbească înainte de a 
merge la domn.şoara, îi 

Maestrul s'a sumţit oarecum prost,. urmând 
servitorul în cabinetul lui De Lyra. După 
toate probabilitățile, âvea să urmeze o scenă 
nu prea plăcută. 

De Lyra era răsturnat într'un mare .to- 
toliu, înconjurat de un nor de fum, cetind 
o cronică militară prusiană, Pe-o masă lân- 
Bă el, cra aşezat un baston, contrastând cu 
săbiile cavalereşti prinse în panopliile de 
pe pereţi. 

— Domnule De Pretis, începu contele cu 
un ton măsuraț şi grăv, dumneata eşti. un 
om de onoare? i 

— După câte cred, da, răspunse maestrul 
modest, şi precum au toți creştinii, am 3. eu 
un suflet, 

— Despre sut'et vei vorbi când vei avea 
răgăz. Acum n'avem timp! 

— Cum doriţi! 

— Am fost eri seară la teatru. Profeso- 
rul pe care l-ai recomandat fiicei mele este 
aceeaş persoană cu noul ţenor. Dumneata 
eşti muzicanti şi desigur că ştii despre acest 
lucru. 

— Este adevărat, răspunse De Pratiş, 

— Ştiu că este adevărat, De aceea ţi-am 
şi cerut explicaţii. i 

— Este adevărat, repetă De Pretis, dar a- 
cest tânăr băiat care era foarte sărac, tre- 
buia să-şi câştige existența prin acest mij- 
loc. Deaceea vi l-am recomandat. Cred că 
a corespuns cerințelor, nik: 

— Am aplaudat cu plăcere acest tânăr 
talent, răspunse conte:e aspru, dar nu mai 
cred cu- putință să plătesc cu cinci lire oma, 
primului: tenor al operei, pentru lecții de 
literatură. 

— Totuşi vă rog să mă iertați dacă v'am 
supărat, încercând să sprijin aces talent. 

— Domnule De Pretis, am avu grije să 
mă conving eu însumi de cunoztinţele sale, 
Dacă era un ignorant, te-aş fi aruncat pe 
fereastra pe care o vezi, de indată ce-am 
descoperit că nu este decât un cântăreț, 
Astea fiind zise, rămân convins de onorabi- 
litatea dumitaie, şi-ţi spun ziua bună. Dom- 
nişoara Mariana te așteaptă, ca de obicei. 


PI N N O 
(Continuare în n=rul viitor). | 


PN a A gap 
conform aprobării dir. G-lo P. 7. T. Nr, 24444938