Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0048

PROPRIETAR: 


„SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 . 25 


DIRECILOR Și AD-TOR DELEGAT, STELIAN +OPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov ă 








n mln e 
: a 


MARTIN HEIDEGGER 


de WALTER BIEMEL 


Am ezitat mult până să îndrăznim a ne comunica im- 
presiiie uespre un mare fîllosoi cunoscut din coniait per- 
sunal, lar această eziiare se datorează iap.ului că insuși 
Condacul viu cu cineva se retuză a fi fragmentat, re.uză 


adică să fie reprezentat priuur'o sere de bucaţi rupte 
anvr'un intreg care numai ca intreg are vaioae. Fkiin 
faptul că Suuvem Sin a re;aia iuciuri neesenţiale și 


pumn faptul ca aceste iucruri neesențiale par a iuu iocul 
lucrului esenţial, atari incercări sunt umbrite, întot- 
deauna, ce un 1el de nesat:sfacpe ; in cazul cei mai bun, 
reuum să aepeptăii uweresul c-uicrului pentru subiectul 
pe care ul avem in vedere, fiind insă sulţi să inchiuem dis- 
cujia tocniuai in momentul cel mai aevisiv. k ca și cu 
romanul ioiieton din cae jpubiici 0 prună 1asCicuiă, NŞe- 
lăivuu- pe cet:tor cu tuate ceielaite 60 ce trebuiau să maj 
puuneze. Soccum însă ca aebinde numai de cetitor dacă 
conacul fugiviv şi supertic.al ce i se uteră aici il va adanci 
și-i va da valiare ae iezauură durabila, căci aceasta O 
poae iace prim aaâncirea uperei Liusoruiul. Și 'n acestea 
ar CUSA u Siapă Justuticare a Celor scrise uci ue nul. 

Nemnuoi0s că unui uinure cei mai de seamă iiioson în 
viaţă, esce proiesorul dea universitavea din Preiburg, 
Maitin lieidegger, născut în 1689 și care e tuiodaiă pru- 
tesorui geimăn universitar cei mai eminent. 

kiev a. lui kdmunăd Husserl, — ca și N. Hartmann, pe 
care l-am puiu asculta in Bucureșu, — Și urmașul 1ă 
catedra cin kreiburg al lui Husse:i, tilosofia lui He.deg- 
ger, filosofie in caie problematica vieţii capătă proitun- 
zime şi ascuţime expresivă nemaiobicinuite, — este una 
din creaţiile spirituaie ceie mai mari aie veacului NOstu. 

Opera iui prnzipaiă e „Scin und &eit“* o cntologie a 
existenţei omenești, — a aceiui basein omenesc  (intra- 
ductibii în- românește). 

ln atară ce acesuea, dl a mai publicat o operă funda- 
mentaia despre Kant: „Kant şi esenţa  metaiizică” 
Want und das Wesen der Metaphysik“), „Vom  Wesen 
des Grundes", „Was ist Metaphysik', „Hoideriin und das 
Wesen der Dichtung'“ (Hoiderun şi esenţa poeziei), iară 
recent o: interpretare a imnuiui hălderiinian „Wie wenn 
am Feiertage...'*. Toate operele acestea au apârut la Nie- 
meyer in orașul Halle. Un număr de alte opere așteaptă 
pupiicarea. 

După o perioadă în care Heidegger devenise aproape 
filosof la modă, deși aproape nici un alt filosof nu scie 
așa de esoteric ca ei și deși nu a făcut pubiicuiui nici cea 
mai neinsemnată concesie, — opereie sale nu sunt ușyr 
de citit, mai aies din cauza preciziunii expresiei, — a ur- 
mat un timp in care anumiie curente l-au îndepărtat 
tocraai Gin căuzăa căiacteruiui esoieiic al filosofie. sale. 
Momentan, Heidegzer deţine iarăși poziţia dominantă în 
viaţa Spiiituaiă ge:mană și, aș vrea so spun, in cea eu- 
ropeană, poziţie pe care nimeni nu i-o dispută. Nu de 
mult a apărut ediția a cincia din „Sein und Zeii“, iu- 
cru de tot neobicinuit pentru o operă filosofică. 

+» 


Trebue să mărturisesc. că am fost de tot încordat când 
într'o aomiradilă zi de April urcând scăriie universităţii 
Albert Ludwig, — o clădue modernă din rocă roşie, cu 
inscripţia ium.noasă: „Adevărul vă va tace Liberiu”, am 
trecut pe lângă cele două staiui, aie lui Platon și Aristote- 
les, ca să tiu prezent, fără intârziere, la aeschiuerea se- 
m.nasuiui despre Kant anunţat de lie.degger. 

Venisem, bineînţeles, muit prea de vreme şi, deoarece 
în sală se găseau puţini studenţi, am început să mă în- 
doiese dacă mă aflu în sala indicată sau nu. 

Deodată ușa se deschise și intră Heidegger. Bronzat de 
soareie Pădurii Negre și purtând un Costum cenușiu, cu 
pantalonii bufanţi scurţi și întinşi, el făcea mai de gra- 
bă impresia unui alpinist, decât aceea a unui filosof. Ni- 
mic ce ar îi putut îi artificiu academist, nici o poză, ni- 
mic din vreo morgă profesorală. In primul moment am 
crezut că nu e el. Când însă a început să vorbească, liniş- 
tit şi încet, privindu-ne cu ochii-i neobicinuit de mari și 


vii din cari radia un foc ce ne aprinse pe toţi, am fost 


copieșiți de marea personalitate a acestui om și filosof. 

El ne punea întrebări, întrebări așa de simple încât 
eram deadreptui uluiţi. La răspunsuri nu admitea nici 
un fel de frazeologie înaltă sau vreo așa zisă propoziţie 





(Urmare în pag. 4-a) 





LUCIA DEMETRIADE BALA CESCU 
(Expoziţia „Căminul Artel“) 


AI VEPSU 








ABONAMENTE: 


autorităţi şi i-.stituții 1000 lei 


de onoare „500 » BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
particulare 12 luni 360 , 
6 luni 190 „ TELEFON 3.30.10 


Rugăciune câtre morţi 


GABRIELE D'ANNUNZIO 


O, morţi ce sunteţi în pământ ca în cer, 
stințească-se numele voastre, 

vie împărăţia duhului vostru, 

facă-se voia voastră peste pământ. 

Pâinea cea de toate zi.ele daţi-o credinţei din noi. 
Ţineţ. aprinsă îa voi ura cea sfântă, 

Precum nici noi dragostea voastră nu vom trăda-o, 
De la noi depărtaţi orice rele ispite, 

De îndoiala cea josnică voi ne scăpaţi, 

lar, dacă este nevoe, : 

noi ne vom bate, nu pân” la uitima 

picătură a sângeiui nostru, 

dar cu voi pân” la cel de pe urmă grăurte 

al cenușilor noastre. 

Dacă este nevoe, 

ne vom bate până ce Dumnezeul cel drept 

va veni ca să judece vii. şi morţii. 

Amin, 


Traducere de ALEXANDRU MARCU 


IN Mil DE FORME 


— GOETHE — 
(West - stlicher Divan) 
In mii de forme te poţi tot ascunde 
Dar, pururi îndrăgito, te cunosc; 
Te poţi în vă. de vrăj: piii oriunde, 
Deapururi întâmito, te cunosc. 


In chiparosul svelt crescut în ramuri, 
Deapururi mlădioaso, te cunosc; 

Şi pa canal în limpezi:e valuri, 
Deapururi alintato, te cunosc. 


Suind când raza apei s> deschide, _ 
Deapururi jucăușo, t2 cunosc; 

Cână nor întruchipat alt chip cuprinde, 
Deapururi schimbaâtoa:eo, te cunosc, 


In vălul ierbii luminos de floare, 
Deapururi înstelato, t> cunosc; 

Şi'n iedera cu braţe-agăţătoare, 
Cuprinzătoareo, te și recunosc, . 


Când zorii ard și muntele roșeşte, 
Inviorătoareo, 'n suf.et te resfir; 
Apoi când clarul cer m: se bolteşte, 
Deapururi vânturato, te respir. “.-. 


Tot ce cunosc în mine Sau afară, 
Invăţătoareo, singură mi-l dai; 

Și când pe-Alah îl chiem a suta oară, 
De-a sută ori pe buze îmi răsai, 


SONEI 


— SHAanBESrEARE — 
Hov like u wuiicr huth my abse nce been 
La fei cu iarna mi-a fost iipsa ta, 
U, tu piăceiea anuuuj ce piure! 
Ce uigiuezăi eram, cum vicmuia ! 
Ce ger pustiu pe wuate Sia 'n putere! 


Și totuşi ada văratic soare 

Ş1 LOaiiiila te spo:ea bogată 'n tort, 
Yurtand o câiua vmecuvantare 

Ca trup de vauuvă când soţu- morţ — 


Dar tot belşugul îmi părea nedreaptă 
Nauejue ia:a iioare, roi sarac, 

Cana bucuria verii te aşteapia 

Și, tu piccav, chiar pâsarue tac. 


Ori de mai cântă, e cu-atâta jale 
Că urunze:e pâiesc pe-a -er.ui cale, 


VINUL PIERDUT 


— PAUL VALERY — 


In Ocean, o bună zi, 

(Dar pe sub care cer drumeţ ?) 
Ca dar neantului Svariii 

Ua pic din vinul făra preţ. 


Nectar, pieirea-ţi cine-o vru ? 
Am astuliăi gias sibilin ? 

Sau sutietul cand mă duru, 
Sânge visand, varsânau-i vin ? 


Cu Impezimea ce i-o ştiu 
După un ium trandairriu 
Se iuminează marea iar... 


Vin risipit, val în beţie !... 
Zării zbucaind prin cer amar 
Intruch pări de veșnicie... 


FENOMEN 


— GOETHE — 


(West - Gstlicher Divan) 
Când pe un zid de nori 
Febus loveşte, 
Pe loc arc de colori 
Tivind l-umbreşte. 


In ceaţă arc le fel 
Şi-îndoaie greul ; 7 
Atb, cercuit de el, i 
M.-e curcubeul. 


i 


Nu vreau, voinic bătrân, 
Ochii să-ţi plângă ; 
Albi, perii de-ţi rămân, 
lubi-vei încă. 


Traducere de ION PILLAT 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 








II 


Apare dc 3 ori pe lună 
PREȚUL 6 LEI 








B'a stins şi a plecat 
pentru totdeauna  qin- 
tre noi, aproape nebă- 
gat în seamă și uitat, 
cum trăise în ultimii 
săi ani, profesorul uni- 
versitar Mihail Drago- 
mirescu, Pentru cei ce 
l-au cunoscut în  acti- 
vitatea şi combativita- 
tea lui ca şi în ultimii 
ani, când vârsta îl fă- 
cuse inactiv, când ne- 
ostenita _primenire care 
domină lumea şi ideile 
îi făcuse opera cam 
imactuală, moartea lui 
determină o sinceră 
tristeţă în faţa plecării 
lui fără întoarcere şi v 
adâncă dar blândă me- 
tanco-ie in faa amin- 
tirilor pe care figura 
lui le evocă deodată, 
Căci nenumărați sunt 
aceia care au măcar 
câteva clips din  vre- 
murile de aur ale tine- 
reţii împletite cu pre- 
zența lui Mihail Dra- 
gomirescu. Pentru cei 
ce nu l-au cunoscut, 
pentru cei prea  ţineri 
în deosebi, omul acesta 
care a trecut în lumea 
umbrelor era un necu- 
noscut sau un răucu- 
noscut, prezentat  ade- 
sea sub aspectul ridicol 
al unui didactism exa- 
gerat. 

Și pentru unii şi 

pentru alţii ax putea 
părea de circumstanţă 
afirmaţia atât de obiş- 
nuită în asemenea mo- 
menite că dispariţia lui = 
Mihail Dragomirescu este o pierdere. 
De tapt, el ceea ce avusese de spus spusese 
şi cam de :an-deceniu îşi încetast de fapi ac- 
tivitatea. Dacă deci, cuvinte mari dar con- 
venţionale socotim inutil să întrebuinţăm, 
este legitim 'ca sentimentul de înfiorare pe 
care-l imprimă solemnitatea morţii mein- 
durătoare să dea prilejul unei prime prezen- 
tări obiective peniru o activitate neobosită, 
pentru o luptă frumoasă şi lungă, pentru o 
dragoste faţă de literatură neţărmurită. 

S'a născut acum aproape 75 qe ani, la; 22 
Martie 1868, în Cucucţi-Plătărăşti (Ilfov). 
După studii făcute la Bucureşti şi unele 
cercetări în străinătate, este numit, ca unul 
ce fusese distins de spiritul sigur al lui Titu 
Maiorescu, conferenţiar de Estetică la Facul- 
tatea de Litere din Bucureşti. 

In 1906 devine profesor de Literatură ro- 





IMAGINI 


de GEORGETA M. CANCICOV 
Prictenei mele Alice H. 


Un gândac, negru, mic, urca 
peretele alb. 

O rază aurie l-a cuprins. Ză- 
păcit, fugea. A ajuns pe por- 
tretul bunicii mele. Apoi s'a a- 
şezat pe nasul ei. Raza s'a mu- 
tat pe fața bunicii. Jucând, pra- 
ful aurit părea că mişcă faţa. 
Gândacul iar a jugit, rămânând 
pe broșa ei mare. 

Bunicul, tânăr, surâdza uşor. 
S'a oprit pe buzele lui. Raza s'a 
mutat pe clanța uşii... 

Ochii mei obosiseră, nemai- 
putând urma drumul gândacu- 
Vuia, 

Mai târziu, în somn, gânda- 
cul se plimba pe fruntea mea. 


DECEPŢII |: 


Prietenei mele Cristiţa $. 


E iarnă grea încă. Spre pri- 
măvară |... 

In oraşul cenuşiu de ceaţă, 
într'o grădină mare cu pelu- 
zele întinse, trunchiurile copa- 
cilor sunt negre de umezeală. 

Omătul sticios învăluie to- 
tul. 

Pe cărările grădinii, spre sea- 
ră, un domn tânăr se plimbă 
singuratie şi trist, gulerul ri- 
dicat acoperimdu-i bărbia. 

E numai el în grădina mare. 

O doamnă îl întâmpină. 

S'au oprit din mers amândoi. 

Un bătrân urcă încet scara 
rezemată de felinar, aprinzân- 
du-l. 

Amândoi s'au apropiat de lu- 
mima slabă. 

Doamna îi şoptește : „E bol- 
navă ! Te chiamă |... Nu vii s'o 
vezi ?“ 





JOI! 


E... 8 


INIHAIL  DRAGOIMIRESCU 





SI IN 


E] 


ANUL LI Nr. 48 
10 DECEMBRIE 1942 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





de G. C. NICOLESCU 


mână și estetică literară, unde rămâne până 
ia ieşirea sa la pensie, în 1938, după patru- 
ztci şi patru ani de activiiate universitară, 
I-au trecut pe dinainte cea mai inare parte 
din profesorii de Limba română ce-i avem 
astăzi în învățământul! nostru secundar, din 
scriitorii noştri, din criticii noştri şi a fost 
o epocă în care ideile lui se impuseseră, 
poate în chip artificial, tocmai prin autori- 
tatea părintească ce continua să o exercite 
asupra foştilor săi elevi, dar și datorită con- 
vingerii cu care îşi susținuse punctele de 
vedere, cu ani în urmă. 

A fost un mare animator, el însuși un 
mare muncitor pe cele mai variate terenuri, 
Incă din primii săi ani de afirmare îl aflăm 
autor de manuale didacţice şi de antologii. 
scriind studii asupra învățământului şi asu- 
pra educaţiei, dând prefețe pentru studiile 
sau operele literare ale unora și scoțând sin- 
gur ediţii do scriitori, aşa cum le concepea el, 
desbătâna probleme culturale sau avântân- 
du-se în ideologie politică. Și toate acestea 
în afara activităţii sale principale care, de 
asemenea, era în mai multe domenii. 

Pentru cei din vremea tinereţi; lui, Dra- 
gomirescu a fost in deosebi un critic. Noi 
astăzi am zice: un critic literar, pentrucă 
ne-am aminti numai de un aspect din 
această vastă latură a activităţii lui. De 
fapt, alături de critica literară propria 
zisă, începută în ;1893 la Convorbiri Lite- 
rare, continuată în 1907 la Convorbiri Cri- 
tice şi strânsă doar parţial, în cele două 
volume de Critică, el a făcut şi critică de 
artă, astăzi: uitată în Convorbiri iCriibice, 
Clipa sau alte periodice, în care dacă nu 
se vădește specialisțul, iese la iveală în 
orice moment omul de gust, spiritul ana- 
litic și cercetătorul familiarizat cu proble- 
mele. creaţiunii artistice. A făcut, de ase- 
menea, fi critică dramatică nu fără oare- 
care vâlvă, cu incontestabilă pricepere, cn 
vioiciune, relevând unele lucrări care au 
rămas ca adevăruri intangibile, critică strân. 
să în două voiume compacte: Critică dra- 
matică (Bucureşti 1904, 397 p.) și Drama- 
turgie momână (București, 1905, 391 p.). 

Dacă activitatea lui principală a fost, 
cel puţin în anii începuturilor, critica în 
general, nu trebue să omilem a aminti că 
volumaşul său de debut este o lucrare de 
filosofie : Relaţ:unea dintre premisele și ul- 
time conkiusiuni ale filosofiei lui Herbert 
Spencer (Buc, 1892, 120 p.), la care se adao- 
gă alt opuscul: O controversă metafizică 
(Buc. 1909, 29 p.), afară de numeroase arti. 
cole care dovedesc contactul strâns cu acea- 
stă disciplină până la sfârşitul vieţii. 

Debutul adevărat al lui Mihail Dragomire- 
scu îl constituese niște versuri, publicate în 
1892 de Convorbiri literere. Versuri el mai 
publică tot acolo, apoi, mult mai târziu, când 
socotea că maturitatea sa critică va putea 
să ascundă lucidilatea şi să dea iluzia spon- 
tanei înfiripări, publică sub pseudonim : Fa- 
buiele lui Radu Bucov (Buc. 1928). Superior 
versurilor, deși tot nu deplin realizat, el a 
fost în proză, pentrucă n'a scăpat ispitei în 
care au căzut mai toţi criticii noştri de a face 
şi literatură, unde ne-a dat Amintir; din 
propag-mda în Rusia (1917) şi, mai cu sea- 
mă, romanul ciclic larg conceput Copilul cu 
tre: degete de aur, vastă frescă eocială ro- 
mânească isvorită din elemente autobiografice, 


e E e 


(Urmare din pag. 4&a3 








TEATRUL NAȚIONAL: „PĂ- 
MÂNT” p'esă în trei acte de 
d-nii N. VLĂDOIANU şi SOARE 
Z. SOARE. 


TEATRUL DIN LIPSCANI: 
„TARZAN 1943” revisiă în două 
acte de PUIU MAXIMILIAN şi 
H, NICOLAIDE, 


Aşteaptă cu multă nerăbdare, 
prenie.a d-iop Viadoiănu Şi 50ă- 
re Z. Soare a avu: un jussificat 
succes. Are frumoase câluăji, in- 
ei piesare aimuanilă,  iuonăre 
la aei, 

desigur că acesti succes se va 
coumiuă Şi in Serile următoare. 

Atcastă GLONCĂ Ga datată. 
însa, Sa indepartat dcia ro:ui pe 
Cartoi dit Guta Nar deieva şi W- 
na siabiciun, ale acestui spec- 
tao]. 

Ş. d-l Viădoianu şi d-l Soare Z. 
Some sun; pura VEcni Uma. Di ut 
teiuru ca să Hiul-și dea seaina că 
esta fuar.e grea ca o piesă să tit 
de.ăvurşiiă şi Ca, Brisi ăalaart, 
apieciei* Numai iaudative Guil 
Su Piâ:i.udum bMEvoi.0uie sau 
o nevuiuţă comodă de a pr.vi iu- 
Crurue mâi deaproape, 

im această iuciare dramatică 
autorii au căutat sa rezoive o it- 
TăĂ 10afte ÎMporabia, acotta i 
desrădăcinării, temă ce se punea 
ap.vabpe IDU UN S.NgUr jel: us 
TaăuăiMavull €ia prezenta; ca un 
ÎN; tai ui Didi ae LON.ALL Dici 
cu ciasa Ge Sus, im care nu poa.0 
să inure nefiind incă aceeptat, şi 
în aceiaşi timp este rupi şi ae 
clasa din cae se ridică, atâi prin 
cul.ură cât şi pr. stări sufle- 
teş.i nou dobândite. 

Pr.n urmare un izolat, un sin- 
guratec. 

lar ca aspect sufletesc a lost 
prezentati inţotăeauna în culori 
Atuuăvite, uoaică tavegIlut Ga 
OMA. iiNĂ uadiucauna ără.âtă 
a ii cea mai ne.njeiegatoare şi 
MA; inuănsigen.a 1ă,ă de cei ue 


35, priviasie „0 i.inuiu-le in- 
drepiă.e uitoide„uza in sus, 
j:e5ă păilatatie” SClunibă  ra- 


por.urile acesiea de situaţie. 

Avoca.0i Cojan wrigore rânâ- 
ne mai geparte plin de dragusie 
fața de mediul din care el şi ai 
lui Său Liuicăt, esta plin ue gs 
DErufaiate şi contacim iu, tu o 
lume bună au ii alierează în.ru 
titi iilathuştă Suilevtăotd Mio 
pa.a. 

rama vieţii lui va fi lipsa de 
Suf:c.eiltă saţeiezere dn partea 
celor cati suut mai apruave. 

Dacă până la un punoţ l-ar du- 
Tea Lăi: DUţiua Lipsa GE sn,eicgt= 
re din pasta soș:€i sale — aaică 
aceia cime lrevua sâ— flo o per- 
îutud tova.ășe de viaţă — sute- 
mința aceasia însă j se accentuea- 
ză câng e vorba Go unicul iur 
copil pe care ar ti'vrut să-l crca- 
sca încr'un spirit Simpiu, păs- 
tbând legă:ura cu reaiiăţ.le, cu 
cecace este curaj şi sănâtos în 
Viaţă Socată, Cu di. Cur. cul 
Viaţa ţăranilor din care cu toții 
Sau aaustăi şi Alia ul Selis Oare. 
cum SIMvOiie, cu Pâmaniui, 

Uri acesca — Pamaiitu” — ar 
fi putu, și chiar ar îi trebuit să 
CON U.e pg:anuoarea p.esei, qu- 
Pâ Cuin pu.ta sa iie şi slăbiciu- 
nea €:: pâman.u, jrebuia să apa. 
să dealungui piesei ca o reaiuta= 
te, ca un elemeni esenţial, care-şi 
Ppruliieaza Liotya în ualiicili Şi piă- 
te oameni, la tot pasul, 

Ambiţiune, însă — recunoaş- 
tem — prea maie, fiindcă dra- 
ma pămâniului nu poate fi prin- 
să aa de ușor, autorul care s'o 
serie cu suflul câre trebue, pen- 
tiu teatru — îl avem pe d. Re- 
breaânu, dar d-sa este un spirit 
emiitatuense epic — nu-l vai şi 
poate că generâţiei noastre nu-i 
este -incă uat să-l aibă. 

In orice caz, chiar prin struc- 
tura suticiească,  aulurii p.esei 
„Yanlani: nu păreau a ti cei mai 
inusăț peniru aceasta, Şi, lu- 
crui ue altiel se veae, 

Incercăieu io.uși nu este de 
nesucoţit pentrucă efortul d-lor 
Suaie £, SUae ȘI Viauu.upu, este 
ăcja important pentru a ti pus 
pioblema acestei vemaiite ttu- 
trale. Chia, dacă vreodată c.n:va 
va ii mai fericit sau mar «ispi- 
rat, ea nu trebuie uitată, fiinăd- 
că u.ci în „Copiii pămănuului“ 
p.esa d-lui Atu; Lui. caauu şi 
nici în „S'astins candela“, a d-lui 
Maao.ache, deşi sun, pr.nui cari 
au căutat să pășească ceva inai 
afund. şi mai autentic în mediul 
rural, tema nu este aceeaşi, d-lor 
atingând mai muit spiritualitatea 
vieț.i satelor, şi peisajul lor su- 
fletesc, iar nu această realitate pe 
care vor s'o prindă şi so facă 
sensibilă d-nii Soare Z. Soare şi 
Vlădoianu, 

Crea că unul din efectele pie- 
sei a fost tocmai această tendin- 
ță care a devenit prea vizibilă 
eroii venind şi debitând tot tim- 
pul o.mulţime de lucruri fru- 


moase despre pământ, în legătu- 
ră cu pământul, 
despre 
etc, 
Toate aceste idei nobile şi ge- 
neroase d-nii Soare Z, Soare şi 
Vlăao:anu, ca oameni de teatru 


despre ţărani, 
îndatoririle faţă de ei, 





ce sunt, îşi dau seama mai bine 
ca oricine că pu au ce căuta pe 
Sociiă, ca dihcoo de rampa lie- 


buie să se incarneze ide.le îx 
vameni, iar nu persouagii:e să fie 
pretexte pentru a se erala prin- 
cipiite şi gândurile autorilor, ori- 
câi. ar îi ele de frumoase. 

La această slăbiciune a piesei 
Sar mai adăoga și iapuul că per- 
sonagiul ei principal, avocatul 
Cojan, care la un inomea. dat 
chiar declară „că acum incepe 
procesul vieţii lui” ny reprezin- 
tă nici un moment acel bronz de 
care eră nevoie pentru a simbo- 
liza puterea simplă şi naturală a 
pămânsului: tot timpul avocatul 
Cojan şi în special în momentul 
crucial al vieții lui abdică delia 
cele mai importanie chemări ale 
unui părinie printr'o totală tipsă 
de voinţă, sacriticându-ş, până 
la urmă tot ce avea mai scump, 
copilul lui, voinţei celor din jo3 
şi uuvr cer.nţe ninicue cu care 
ei cel din.ăi Nu esie da acord, 
fără ca măcar să fie vorba de o 
căătosie care sar fi impus prim 
dragoste, în fața câreia în ade- 
vâr ay fi pusul rămâne nepu- 
tinc'os. 

Pe de altă parte, din această 
piesă nu vedusa să reasă nici 
acea grandoare a ţăranului — 
m; se va Duiea riposua că ţara 
nul nu are o grandoare propriu- 
zisă gar măcar actea a grandoarei 
legâtui€. Ş. a Sentimeiatu:ui ace- 
stuia indestructibil dintre e1 şi 
pâraânt! Ori, nici aceasia nu reese 
din p.esa pe care o reprezintă 
Atat i Caudui Național, Ca Qui 
contră, din moment ce un sat în- 
treg se poate resemha tiinp dz 
treizeci de ani să i se răpească 
pâmăniui! Şi poate ar îi aurut 
şi mai mult, dacă nu se ivea un 
concurs fericit de mprejurări şi 
prezența unui avocat veni; din 
aite părți care să rezolve favo- 
r2bi!l ua litigiu în care diepiatea 
era cu el. 

Dea'ungul piesei nu se vede în- 
tru n:mie acea dârzenie in apă- 
rarea dreptului, nici una din a- 
ceie mau SVărcoliri pe care l6 
creiază in sufieiul unui ţăran de- 
posetiârea lui de pământ, 

Atasă de acesle observați; de 
ordin general, ar mai fi de reie- 
Vât Şi văretări Sliuațuni laişe, 
dar ele sunt de mai puţnă im- 
portanță. Ori piesa aceasta are, 
toiuși, destul de multe calităţi şi 
trecerea în revislă prea amănun- 
țită a unora dinire defeceie ei 
ar pulea lăsa până la urmă im- 
presia că i se contestă indirect 
orice valoare, ceeace nu este ca- 
zul, 

Din contră, In rezumat este o 
piesă b.„mă care are metisui de 
a fi căuiat să rezolve întra sn- 
teză de inailă spiritualitate con- 
flictui dintre inieresele celor ce 
jos şi a celor de sus, deci a pă- 
mânt'u.ui pe de o parte şi a be- 
neficiari!or lui nechomaţi ae altă 
paite, temă care ar fi trebuiţ să 
rețină maj des aențiunea auto- 
rilor noştri înir'o țară in care 
optzeci la sută din locuitori sunt 
țăram şi unue chiar şi r=siul, 
dacă nu sunt ţărani, cei mai 
mulţi sunt fii şi urmaşi ai aces- 
tora. 

Nu trebuie să uităm că teatrui 
romăhese dn ulţimul timp cu- 
noștea numai trei direcţiuni: a- 
ceea a pieselor istorice, aceea a 
prezentării tipurilor de mahila 
adute cu duumul p> scenă de 
Caragiale şi de imitatorii lui, în- 
Că. Său crede că aces:a este ade- 
văzatul nostru elimat sociai şi 
sutieiesc şi, în fine, prezentarea 
destui de artificială a unei ana- 
mite societăţi „înalte“ pe care o 
aduceam pe sro. fălă ca măcar 
să o avem în realitate, de unde 
şi lipsa de autenticitate a unui 
astiel ga teatru, 

Afară de aceasta, cu indiscu- 
tabile calităţi de bună conducere 
a dialoguiui, o expres.e liserară 
rema:cabilă şi în general bine 
închegate, cu  une:e amendări, 
care nu sunt greu de făcui, mai 
cu seamă peniru autorii e, care 
sunt încercaţi oameni de teatru, 
ea msiită toală aienţiunea, iar 
sufiul ei generos o face să îie 
simpatică spectatorilor. 

In ce privește inle:pretarea, ea 
a fosti dintre cele mai bune, con- 
cenirând în d.stribuţie aproape 
tot ce are ânai bun 'ksatrul Na- 
țional, în frunte cu  doamne'e 
Nalașa Alexandra şi Marieta 
Anca, şi cu d-nii Calboreanu şi 
Băliă;eanu, care nu au nevoie de 
nici un fel de menţiune specială 


sau de laude supiimentare, Un 
cuvânt în ce-l privește pe d-l 
Gabor căruia, fără să-i contes- 


tăm meritele, trebueşte să spu- 
nem, poate chia; în propriul 
d-sale inieres, că ar fi bine să-și 
supravegheze şi fe'ul de a vor- 
bi care este prea rigid şi în ge 


neral tot felul d-sale de a fi, ţi- 


nuta, înfățișarea şi chiar felul 
da a umbla pe scenă oare este 
de asemenea, cam forțat. Ar îi 
păcat, dacă nu va lua singur mă. 
suri să-şi corecteze la timp aces- 
le delecte, peniru că ar putea 
cândva să-l siânjenească în ca- 
riera d-sate, 

D-i Florin Scărlăteccu, deşi în- 
tr'un rol de ancamblu, merită o 
mențiune deosebită pen!ru jocul 
d-sale inteligent, întotdeauna 
nuarțat şi cu un humor discret. 

In general, în celelalte roluri 
toţi interpreţii s'au prezentat cât 
se poate de bine — m: se va ier- 
lă dacă nu vom face vre-o men. 
țiune de f'ecare din ei, sunt de 
altfel şi prea mulţi, peste două- 
zeci, — contribuini într'o foarte 
mare măsură la realizarea şi suc- 
cesu! aceste! premiere. 

Direnţia de scenă la înă'ț'me: 
d. Soare Z Soare, directorul de 
scenă, a făcut tot ce a putut — 
şi în cele mai bune condițiuni — 
pentru d. Soare Z. Soare, au. 
torul. 

Decorurile a-_lui Tratan Cor- 
noscu frumoase, elegante, de bup 
gust, 


In scurt, un spectacol pentru 
care Teatrul Naţional, prin ce 
are el mai bun, şi-a dat contur- 
sul cu căldură și punăvoinţă, 

- x 

Revista dela Teatrul din Lips- 
cani aduce pe scenă un Tarzan 
cam anemie. x 

Desigur că nu lipsesc şi câteva 
spirite bune şi unele prezentări 
reuşite, dar verva d-lui Nicolai- 
da — şi poate şi a d-lui Puiu 
Maximilian — părea să se fi sleit. 

Şi acum, o remarcă de detaliu, 
care, însă, pune problema îoar- 
te interesantă, aceca a cuplete- 
lor și tablourilor „patriotice” în 
revistă. 

In ce mă priveşte, suni în con- 
tra lor. 

Una din două: sau ateste cu- 
plete patriotice, câna sunt since- 
re, tind să devie un fel de lecţii 
de patriotism, sau nu sunt decât 
exploatarea patriotismului. 

In primul caz, trebuie să recu- 
noască oricine că lecţii de „pa- 
triotism nu se far pe o scenă de 
revistă, 





GEORGE GRONER 


Iar când se tac şi publicul pri- 
meș.e io.uși cele debiale pe sce- 
nă cu aplauze și Cu un aparent 
en:uziasm, trebuie să recunoaş- 
tem că un astfel de pairiotism, 
al pubiicului din staluri conior- 
tabile,- nu este de cea mai bună 
calitate. 

lay dacă, invers, nu este vorba 
de lecţii de patriotism, ci de o 
exploatare a patriotismului, a- 
tunci aceasta este şi mai grav. 

Dar, indiferent cum Sar rezol- 
va problema aceasta în mod 
principial, un lucru măcar tre- 
byuie să li se pretindă acestor 
„încercări patriotice”: cel puţin 
să fie bune! 

Dar, nu e cazul! 

Căci în definitiv, iată toi ce-au 
găsit autorii reviştei ue.a Tezirul 
Lipscani mai patrioiic: să rime- 
ze „ruşi” — şi dece un „rouge“ 
cu „Cluj” 1 

Şi asia cu aere de a fi ceva 
foarte ech.voc şi chiar subver- 
siv, când în realițate este r.di- 
col şi pueril. 

A face să rimeze un vers — 
aşa cum am văzu: mai sus — cl 
insuşi cu to,ul nesărat şi strecu- 
rai întrun cup'et ei însuși lipsit 
de prea mult spirit „Mi-am pus 
papricaş în ciorbă” care la rân- 
du-i nu e decât o caricatură după 
cunoscusul cântec popularizat de 
Maria Tănase „Mi-am: pus bu- 
su.oc în păr”, într'o revistă şi la 
un teatru care nu sunt chiar de 
mâna întâi, de, e cam prea nese- 
rios! Cred că nu greşesc dacă 
spun că' nu e bine ca, sub pretex- 
tul unor aluzii patriotice, marile 
noastre dureri şi problemele noa- 
stre naționale să fie bagatelizate 
astfel. - 

Dacă nu se găsește ceva în a- 
dovăr bun, socotesc că tăcerea 
asupra unor suferinți mari, care 
sunt ale neamului întreg, este 
preferabilă, 3 





Hi. NICOLAILDE 


Incheind această paranteză, a- 
dang că, cu toate cele spuse 
„Tarzan 1943”, ca revistă în sine, 
pentru cine Vrea să se amuze, in 
definitiv merită să fie văzută, 

Spisiteie şi unele sketch-uri, 
chiar dacă nu sunt toate reuşite. 
în orice caz sunt pasabile. 

Ba'etul e cam sărăcăcios 
slăbuţ. 

Ş: apoi teatrul acesta are no- 
rocul de a-i avea pe Nicolaide 
care ştie să spună un cuplet și 
ştie cu nimica toată să câştige 
oricâng simpatia unei săli şi so 
amuze, 

Atături de gq-sa, revista se spri. 
jină pe câteva nume de femei 
care zu reuşit de mult să câști- 
ge simpatia publică, fie că au 
temperament, fie că au un fizie 
agreabil, fie că dansează frumos 
Sau sunţ decorative, 

E vorba de d-nele Nuţi Pan- 
tazi, Elisabeta Henţia, Valerica 
Cevie, Coca Sasu şi Victoria Me- 
deia cari îndeplinesc fie în total 
fie în parte aceste cond'ţii. 
_George Groner, Luugeanu, Cos. 
tiescu, cu calităţile şi detecteie 
de mult cunoscute. 

Pentru revistă, insă buni. 

Muzica d-lui N. Chirculescu, la 
fel. 

Direcţia coreogratică - S. Slo- 
min. 


şi 


ALEXANDRU DRAGIIIt 








NUMARUL VIITOR zl 


„Universu'ui literari 
(49), de Crăciun, va a- 
pare la 20 Decembrie, în- 
trunind colaborări cn 
cale mai aese și cronici 
despre actuaiititea lite- 
rară și antistică din ţară 
și străinătate. 














CONCERTUL ANTON ADRIAN 
SARVAȘ 


Statorniciţ cu rodnicie la al 
doua po5t de: Comualua VIulo- 
mică um „Filarmonica, d. 
Auion. Adria» Sarva; și-a îngă- 
du:t, după mai miuiţi ani de 
pLăuză”: soi.st-că, săzazul de a-şi 
regăsi: şi carsa de Viziru de con- 
CesuSi, tăltu i Să Pu.uv recu- 
noaște o iegitimiiate demnă de 
re.evat, 

D. Sarvaş reuşeşte să păstreze 
deasunguj imţerprevăriior a-sale 
0 Iimie Stiliscica şi insSiruiimrâlă 
SU.jiiiută cu Cuar.âle și Cunsec- 
Veuă. Şcoaa a-saie «ste de a- 
SCiucul uee.s atirmată, uruiţi le 
ailSsuce ia general b:ne aiin0- 
hi:za:e intre tie. Catcodaiă, parcă 
în ciuăa Suăici Uiicobaae ui 
o.cuestră in ai cărei anambiu 
d. sar.aş, este uuul din conau- 
Ca-0.i, ia ki auticnita”, giwsvul 
ÎȘi aa ruici LOMIDesaţi. d: u;o-re 
[asia  DErvosiuţi sau duvait, 
Kepeiămn, numai câseodaiă, in 
Route preseniâiiie u-iui Sarvaș 
Tâinanâna des:ui de untare şi 
Qe cupa -DU08 cutruunaie, 

Cu wunttaval de Moza, în la 
major, d. Sa.vaz a istuiit să 
Răs-asca ca, raăi edii.ca.or din 
rOmeniele  progiamului gale. 

[. Vligii Gheorsh.u a reveat 
la pian, o .nd:v.uuai.ate de în- 
jeregcre şi reuare muzicala câre 
au mariur.sit o reală sens.b.li- 
tăte nuuzicală. 


RECITALUL RRANCA 
MUSULIN 


Un ialent care, deşi fără spri- 
jinuji maturilăţi ae vârstă, a în- 
ceput să-şi croiască drum p1o- 
priu şi interesant către înălţi- 
mile pe care numai privilegiați 
le pot cuceri ale autenticej arte 
în intempretarea insirumeniaă, 


este fără îndoială tânăra pia- 
nistă croată Brarca Musuln, 

Prin nebulosităţile adolescen- 
ței, Branca Musulin și-a lămurit 
de pe acum gândi, simţirea şi 
măestria cerute de temperamen- 
tu d-sale, în căutarea expresiei 
muzicale cele mai adâncite și 
mai pure. Ara în timpurie qe- 
semnare acea intuiţie a frumo- 
Sului şi acel accent smpiu şi 
dircej în exprimare de care nu- 
mai chemaţii se pot bucura. 

Ştie să treacă dela o lume s- 
noră la alta, dela Chopin la Ra- 
vel sau Manuel de Falla, mime- 
tizându-şi jocul cu acea natura- 
leţe care nu e hărăzită decât 
pr.viiegiaţilor, 

In scurtă vreme, Branca Mu- 
sulin pare să poată ajunge la 
realizarea amplificată a celor 
demonstrate cu acest prilej şi 
care vor însemna penru d-s3 
aceea a unei mari cariere, 

In a,tepiarea cu încredere a 
acestor apropiate per:mect:ve ale 


înzesiratei tinere arts-e, vom 
ascuita oricâna cu viu interes 


interpre.ările d-sale care încă de 
astăzi întrec prin miez muzical, 
sinceră pulaţie emot.vă și deli- 
cată furişare de poezie, multe 
din autori'arele manifestări ale 
unor pianiști de mult mai înde- 
lungaiă experiență și activitate, 

ROMEO ALEXANDRESCU 








mis.erios 


Infiu:nţa teat-uiui este foarte 
simțită în cinematografia ita- 
iiană. - Tehnic: fiimeior itaLiene 
poariă urmele vizibile ae teh- 
nicei dramatice, întrebuințate cu 
cn prestigiu incompirâbit în tea- 
trul pirandeilian. 

Imbrogiio=rile şi intrigile, care 
erau mai a'es-de situaţie în tea- 
“rul lui Carla Gozzi, ajung acum 
să fie de foarte multe ori (după 
exempiul lui Pirandel!o), adsvă- 
rate ş:rade în care se încurcă 
tendințele diverse şi contradic- 
torii ale personalităţii  ome- 
neşti. Odată cu teatrul lui Pi- 
rîndel:o, asistăm Ja o inieriori- 
zare a unor conflicte care în 
teatrul romantic și apoi în ce; 
naturalist se rezo.vau aparent, în 
văzul tuturor. Izvorul confl:ste- 
Jor dramatice este în teatrul mo- 
dern personalitatea omului, în 
cuprinsu! căreia au loc cele mai 
stranii desba:eri, al căror rezul- 
tai contrazice adeseori logica 
bunului simţ pritr'o seamă de 
consecințe paradoxale. 

Filmul care a rulaţ de curând 
la cinematograful Soia, sub 
titlu: „Amantul misterios“  tre- 
bue judecat în această atomosfe- 
ră de ide; și preocupări pe care 
am schițat-o înainte, cu toată a- 
parența dz frivolitate a unei co- 
medii în care comicul pare să 
fie numai de situaţii. 

Poate că înţelesul mai subiii 
şi emoţii profund omenească, de 
o calitate și o intensitate plină 
de poezie' uneovri, se datora în 
bună paste interpretului princi- 
pal, Umberto Melnati, a: cărui 
joc expresiv, nuanţat cu o dis- 
criție desăvârșită a  realzat o 
creație de viață autentică, unu! 
din uceie tipuri cara fac concu- 
rență stăzii civile și pe care te 
aștepși să-l întâlnești în viața 
de toate zile şi te miri chiar 
că nu l-ai întâiniti încă. Acesta 
e dealtfel și rostul cel mai in- 
tim al artei și în acelaş timp 
măsura în care cinematogr:fui 
poate fi el însuşi considerat “ca 
o artă: Ja a ne da o înţelegere 
ma; personală a vieţii și da-a o 
face mai semnificativă, mai in- 
tensă și m:i pasionantă decât 
chiar prilejurile ei” pe care le 
trăim deia o zi la alta. 

Comicu. acestei comedii con- 
stă din crearea unui pzrsonagiu 
fictiv, în a cărui realiiate crede 
insă num:; eroina filmului, cu 
a convingere nesdruncinată. 

De fapt, pe zcest „Amant mis- 
terios“ ea nu-l văzuse vreodată, 
da» primea zilnic dzla el un bu- 
chet de trandaf.ri roșii înzoţii 
de o s.risoare înf:ăcărață., 

Fără îndoială că anonimatul 
în cara se încăpățâna să rămâ- 
nă admiratovui cu trandafiri, 
satisfăcea imaginaţia şi nevoia 
da romantism pe care o s:mte 
sufietul fiezărei femei, mai a:es 
a! acelora a căror viaţă conju- 
gală înseamnă un confort sufie- 
iesc monoton și aproape p.icti- 
vos. în absenta orică:or riscuri. 

Filmul este și o satiră a adre- 
sa bărbaţilor cari nu înțeleg ză 


femeile, mai ales când sunt foar- 
te tinere cu tot atâta nevoie da 
a fi iubite ca și de a simţi ris- 
cul d= a-şi pierde iubitul. 
Umbeto Menati a creat par- 
sonagiul unui fe. de „Cănuţă om 
sucit“, cărui îi merg toate pe 


dos—un maâl:ncontreux, care se: 


res-mnează totuşi de toate lovi- 
turile soariei, primindu-e cu un 
umor egal şi cu aceeaşi fi:ozof.e 
sceptică și resemnită. 

Filmul se desfăşoară cu o gra- 
ție firească și plăcerea pe care o 
dă spectatorului este mai ales de 
calitate şi de finețe chiar dacă 
nu de substanţă. 


CINEMA SCALA: „Bastardul“ 
* . 

Ceeace nz.a plăcut la acest 
film a fost prozpeţimea și inge- 
nuitatea, am spune aproape stân- 
găcia concepției artistice a rea- 
lizării. Fi.mul începe ca un 
basm al naturii, în care peisa- 
jele cele ma; impunătoare și so- 
lemne se învecinează cu aspecte 
de o familiaritate surâzătoare a 
vieții  animaleior, surprinse în 
mediu: lor firesc, în singurătă- 
ție pădurilor Nordului. Partici- 
parea oamenilor 13. această viață 
unanimă nu distonează, ci dim- 
potrivă întregește armonia na- 
turii grandioase, în care cu toții 
se regăsesc înfrățiți prin acelaş 
destin .nepărtinitor. 

Oamenii sunt aceiaşi sub toie 
istitudinile și în orice stadiu al 
civilizaţiei. Cup'ditatea, pofta de 
mărire, invidia, sunt pasiuni 
pe cae le regăsim oriunde oa- 
menii au de a fzce uni; cu alţii. 
Aceasta ar fi în câtva cuvinte 
sugestia su moraia genera! 9- 
menească care o propune 
„Bastard“, Aita mai spicia'ă a- 
ceasta — și firește discutabiiă — 
este că insul omenesc produs a! 
unei încrucișeri de rase diferite, 
cu mentalități şi preocupări di- 
fzrențiate din cauza fe'ului de 
trai dzosebit, este exemplarul 9- 
menesc cel 


3 


mai izbutit sau în 
orice caz, acela în care viaţa 
devine prilejul unor  confiicte 


lăuntrice interesante — pentru- 
că îndimnurile cele mai gene- 
roase ale firii omenești sunt ast- 
fel stimuate. Felul cum se des- 
făşoară subiectul filmului ara- 
tă unele influențe aie teatrului 
natutalist fără să fie totuşi su- 
părătoara, 

Cezace ni sa părut cu toiul 
remarcabi! în „Bastardui': este 
împletirea simfonică a vieţii 0- 
mencști cu viaţa naturii, aerul 
sa.ubru şi iînviorător pe care-l 
respiră eroii filmului şi a cărui 
nostalgie o resimţim și noi cu 
intenşitate. E unul din momen- 
teie ce:e mai frumoaze, nu nu- 
mai ae acestui film, dar putem 
efirma chiar ale cinematografiei 
ewrop=ne, apariţia clanuiui d2 
vânător cu șoimi, în care avem 
parcă spectacoui demnităţii o- 
menești, al naturii regaiiene a 
omului, din care pare să fi dz- 
căzut insul, trăit în mediul civi- 
lizaţiei industriale a veacului 
contemporan. 


ADRIANA NICOARĂ 


“vagon, căci trenul pleca 





A trecut o lună, de când cu 
pasul sfios, am călcat pe scena 
pe care o aoream în toate visele 
ms.c ds eievă de Consarvator şi 
spre care întindeam înfrigurată 


mâinile. O lună de când mi-a 
fost îngăduit să intru în altar, 
să mă las învăiuită, tremurând 
de emoție şi fericre, în :um-na 
imbătătoare a reflectoare:or, în 
tezria rampei, să ating cu deg>- 
te înfiorate faldurile cortinei ce 
avea să se deschidă spre ccea 
ce va însemna pentru mine dru- 
mu: spre izbândă sau prâbuşi:re. 

Domnul Victor lon Popa mi-a 
pr:lejuit ozeastă bucure, pentru 
care cu tot sufletul meu, îi mu:- 
țumesc. 

Am pornit hotărită şi îndem- 
nată de cuvintele pe care tata 
mi le-a scris odată întrun ai'- 
bum: „Să știi că teatrul e fru- 
mos, în primul rând, prin cre- 
dinţa cu care-l slujești și pe care 
a pui tu în frumuseţea lui“. 

Primul spectaco:! 

Jucam într'o sală dz cnema- 
tograf, la Piteşti; scena era m.că, 
dar eu o înfrumuseţasem cu 
loate dorințeie mele. şi ea mi se 
părea minunată. 

Gongu.! 

Inima speriată sa stins în 
piepi apoi a început să bată pu- 
ternic şi încet, încet, Brânduşa 
a început să se înfiripe, la în- 
ceput stângace — mă gâtuia e- 
moț:a — apoi publicul a dispă- 
rut şi nu ma vedeam sutele da 
ochi urmărindu-mă. Eram eu. 
cram acoio fata neînţeleasă a 
lui Moș Rousset, Brândușa c:ra 
râdea și plângea și uitase cu de- 
săvârşire de o fată pe care o 
chema Raluca. 

Totul a mers minunat până 
când dela gaerie au început, în 
gura mare, comentarii, replici la 
veplicile noastre. Toate astea mă 
derutau ș' numai o putere mai 
presus de mine mă împiedica să 
fug din scenă. Finaul actului 
doi l-am jucat în hohote de 
plâns și în disperarea mea, nu 
păseam altă expiicaţie purtării 
pubiicului, pe care eu nu-l cu- 
naşteam, decât că debutul mau 
e o catastrofă, din moment ce 
nu fusesem în stire să ţn atent 
un public, să-l interesez. Dure- 
rca și revolta eroinei se conto- 
peau cu desnădejdea mea și nu 
mai auzeam dacă  saia ascultă 
sau freamătă. Nu puteam stăpâni 
lacrimi:e ce mi se rostogoleau 
pe obrajii înfierbântaţi, Ace] 
„adio“ dela sfârşt l-am str'gat 
cu toată disperarea.  Brânduşa 
fugea de scenă, iar eu mă des- 
pârțeam pentru totdeauna da 
teatru. 

Ropotele de aplauze ce se îm- 
pleteau cu chemările celor din 
sală. m'au readus în scenă şi 
numai când am citit în ochii tu- 
turor muițumirea și entuzi:smu! 
am înţelzs că din sbucium ş du- 
rere am plămădit-o pe Brânăuşa 
şi că însemnasem primul meu 
pas în teatru, de unda nimeni 
şi nimic nu mă mai putea 
smulge, 

De atunci, am îndrăgit pubil- 
cul pe care nu-l înţelegeam. Pu- 
blicu! meu. E:, muncitorul :sto- 
vit după o zi petrecută în fa- 
b::că, era rănit şi se simțea păl- 
muit când Brânduşa, fată cu 
şcoală înaltă, visuri de trai bun 
şi dorinţă de altfel da viaţă, 
răspundea obraznic ș. își băiea 
joc de tatăl ei bătrân și munri- 
tor. Din seara 2ceea nu mă mai 
supărau replicile galeriei: „cu- 
raj, Tănase“, când eram nevoită 
să cer ieriare unui muncitor pe 
cara mai înamte îl gonisem, „Nu 
mai face pe nebuna, că nu 
pieri“, când Brândușa, strigân- 
du-şi durerea, spunea că vrea să 
plece din casa părintească, sau 
„Arde-o că merită“, în momen- 
tul când Moş Rousset își ame- 
nința fata cu bătaia, nici hui- 
duelile cu care eram primtă 
când Brândușa se întorcea in- 
frântă deia Paris, ca să ceară 
iertare părintelui ei. Atunci 
imploram întregul public, care 
nu putea uita jignirile aduse și 
ura: „Nu! no ierta! să se în- 
toarcă la Pars! Nu! Gonsşte-o! 
să fie acolo contesă, că acasă 
nu-i plăcea“. 

Până la urmă, mila li se stre- 
cura în sufiete și lacrimile adu- 
ceau împăcarea pretutindeni. 

. Aşa era de fiecare dată, 

Daa teatru, plecam grăbiţi la 

imediat 


„. 


spre alt ora, 


10 Decembrie 1942 === 


Acolo, viață de vise frumoase 
cancanuri. 
Cumpăram din oraş, din piaţă, 
varză roș'e, 0uă, muștar, meze- 
luri, pentru masa de sesnă pe 
care o luam „la castel“. 
Transformaţi în bucătari, a.er- 
gam pe culoare, să aducem apă, 
să căutăm cuţitele și turculiţe-e 
ce se plimbau dela unul la al- 
tul. Fiecare ave: câte o atribu- 
ție: unul făcea sa'ata, altui adu- 
cea apa în termos. Cel ma ne- 
norocit era osânditul la spăla- 
tul vaselor. Când ne aduceam 
aminte de asta, ni se tăia pofia 
de mâncare. De regulă, necazul 


cădea pe capul lui „Nenea Ghi- 
ţă“. Când ne era lumea mai 
dragă „mărfarul“ sau „găzarul“ 
la care eram ataşaţi, pornea în 
goană nebună să facă manevre 
Când se opintea  îniuriat, gea- 
mantane, fructe, sticle şi tot ce 
aveam în plas> se rostogoleau 
în mijlocul compartimentului 
unde cu greu ne înjehebasem 
„sufrager a“.  Mezeluriie se a- 
mestecau cu cărţi:e, câte o mă- 
nușe cădea în castronul de varză 
*oșie, sarea acoperea cu un strat 
tin boabele de struguri și noi 
râmâneam îrcnărmuriţi, cu câte 
o valiză pe cap sau pe braţe. 
Infuriat, câte un actor ieşea în 
uşa vagonulu', ţipa (la mași:nist: 
„ascultă bă,  bolşevicule,  eşt: 
nebun? nu vezi că no; suntem 
actori, actori bă, nu boi cu care 
eşti învăţat“. Mașinistul răspun- 
dea cam: „Apoi, dă dom'le, ac- 
tor sau bou, mie mi-e tot una. 
Eu am onien să fac manevră şi 
asta fac“. Ca să ne înveţe min- 
te, ne mai tampona odată zdra- 
văn, apoi ne iăsa în pace. 

După ce cu chu cu vai tar- 
minam masa, „Nenesa Ghiţă“ lua 
cele trei farfurii, ridica privirile 
in tavan, ofta sfâșietor şi por- 
nea la spălat. 

Acum, venea pentru mine TĂ- 
gazul de liniște şi de hr:nă su- 
fletească. In patul meu de sus, 
c team, scriam celor dragi, dar 
de mutte ori tresăream speriată 
când mi se părea că întrun coţ 
al ferestre: apare figura lui 
magister şi mă în:reabă cu pri- 
viri mustrătoare: ce face Tacit, 
Ovidiu sau Virgilu?  trăge:m 
pâtura peste cap și adorm=am 
târziu, visându-mă în fața Co- 
misiei de bacalaureat. 

A doua zi, în alt oraş, Acelaş 
lucru. 

La Sibiu însă, zilele au fost 
pentru mine minunate. Acolo am 
vuunoscut pe scritorul care imi 
tuminase mintea şi îmi îmbăia- 
se sufletul cu fiecare rând citit. 

Unul din camarazi ma dus 
acasă la scriitorul Lucian Blaga. 

Ne-a întâmpinat un domn în- 
nalt, distins, cu voce blândă și 
pr etenoasă,. cu ochi mari şi pă- 
trunzători. Am stat puţin, dar 
bucuria din sufietul meu nu cu- 
noştea mârgini, când am pără- 
et casa, strângând ia subţioară 
„Opereie Dramatice“ date mie 
cu autograf. Imi venea să strig 
cerului şi pământului că îl cu- 
nos pe Lucian Blaga, că o să 
scr.u odată o carte întreagă de- 
spre tată! „Nonei“ al „Dariei“ şi 
al „Mirei“, despre toţ ce am în- 
ţeles uitându-mă la biblioteca 
lui, la manuscrisul de pe birou, 
despre mulțumirea pe care am 
simţit-o când l-am văzut la ma- 
tineu într'o 10fe, urmăr.nd spec- 
tacolul atent și serios. 

Mi-a părut rău când în ca- 
bină, m'am despărţit de d. Bla- 
ga. Simţeam că l-am auzit vor- 
Vind prea puţin, față de înțe- 
legerea și lumina pe care i-am 
văzut-o în privire. A fost cea 
ma: frumoasă zi din totul tui- 
neul. 

La Iaşi, am păşit în scenă cu 
îndoită emoție. 

Era acelaș Teatru Naţional 
unde cu 10 ani în urmă — eram 
în cl. II-a primară atunci — am 
jucat pentru întâia oară sub di- 
recţia. de scenă a tatei. Acolo, 
în serile când el repeta, fugeam 
din pat în halatul de noapte — 
locuiam în teatru ș. aveam ca- 
mere'e cu 0 ușe care răspundez 
deasupra scenei — și de sus luam 
parte ia acţiunea piesei, urmă- 
ream jocul actori:or, ascultam 
pe tata dându-le indicaţii. 

De multe ori uitam că fae 
aceasta fără voia lui şi scăpam 
o exclamaţ e sau precipitam un 
gest, care mă trăda. Atunci... 

Jucând la Iaşi, mi se părea că 
de sus, din uşa camerei noastre 
de ieri, tata îmi zâmbește, mă 
îndeamnă şi e mulțumit de 
mine. 


Şi 


RALUCA ZAMFIRESCU 





Do m m rr e ee pa 


m.m. 10 Decembrie 1942 


Cuvinte 
despre 
Cincinat 


Ţin minte. Mi-e cam rușine 
că trebua să încep așa, opr:n- 
du-mă pentru o clipă lângă 
amîntirea lui Cincinat Pavele- 
scu, dar nu pot alifel. Intr'a- 
devăr: țin minie că era o după 
masă la fel de sumbră ca a- 
ceasta în care scriu, cea în 
care a murit, răpus fulgerător, 
trubadumul Cincinat. O după 
masă de toamnă brașoveană, 
în care Tâmpa era de mult 
pregătită de iamă și la care 
becurile lantemelor de pe 
străzi mai purtau încă zăbra- 
zic negru, dela înmormânta- 
rea generalului Florescu, bun 
prieien al poetului. Ţin minte 
totul, cu toate că nu intrasem 
încă în cursul superior al li- 
ceului. 

La Brașov, Cincinat era un 
om trist, chiar când zâmbea 
pe sub monoclu, Trist şi mon: 
dem, ca un sfârt de secol, 
suu ca o serenadă, Cincinat 
Pavelescu a fost nu  numoi 
procurorul Curţii de Apel bra: 
șovemne, ci şi „postul răstăţat”. 
Acesti cu fost însă vliim? «ăi 
ani. Într'o cameră a hotelului 
„Coroama”, sau în locuința sa 
din Lunca Plăeșului și pe ur- 
mă din strada Regina Maria, 
Cino'nat trăia ca um nobil ri- 
sipitoz, între cărți de artă și o- 
biecte rcme. Prea tânăr ca să-l 
pot cunoaște mai bine, l-am 
cunoscut totuşi, așa cum poa- 
te să cunoască un elev de li- 
ce pe poetul răsfăța! și ca- 
pricios. 





*. 


CINCINAT PAVELESCU 


e 


De câteva ori l-am vizital 
chiar, şi l-am văzut între oa- 
memni. Era directorul onorific 
al revisiei „Brașovul literar”. 
eza plictisit şi bolnav. Pe stră- 
zile orașului meu natai, Cin- 
cimat, cu pălăr:a lui moale, a- 
proape crâme, și cu ghetreie-i 
albe, a adus ceva din subțirea 
şi exotică atmosiară a unei 
boerii necunoscute, în felul a 
ces.a, acolo. Nu ştu dacă as- 
tăzi îmi este ingăduit să spun 
că poetul ar îi meritat aliă at- 
mosieră, decât pe aceea 
splendidă și pitorească, dar 
gravă, a unui Brașov nordic, 
sufletește mai ales. Muiţi alții 
l-au cunoscut altfel. Eu nu pot 
să spun însă decât ceea ce 
am văzut Ad;că un om puţin 
îmbătrânit şi trist, un spirit 
sarcastic, o inimă hărțuită şi 
generoasă. Volumul lui de e- 
pigrame, pe care mi l-a oferit 
într'o seară, mângâindu-mi 
fruntea, e o mărturie a aces- 
tor caracteristici, nu atât prin 
conţinutul rar, de toţi ştiut, ci 
prin adnotaţiile autografe ca- 
re întovărășesc. Mai mult 
de-aici, dragostea mea peniru 
Cincinat. 

Ș:-acum un ciob de amin- 
tire. Cred că era prin 1921. 
Unsprezece ami... 

Trebuia să mă duc la Cin- 
cinat, să-i cer mi se pare o 
carte. Am intrat în locuința 
postului, și am bătut în ușa 
odăii sale de lucru. , Timid. 
Apoi am intrat. Intro haină 
neagră de casă, maestrul sta 
la masă și privea în gol, cu o 
privire rece, care m'a intimi- 
dat și mai mult, Deaceea, am 
îndrăsn:t să mă scuz, ardele- 
neșie: „Mă iertați că vă con- 
turb, maestre!” Poetul m'a pri- 
vit amuzat, tresărind ca din- 
trum vis şi întinzându-mi mâ- 
na, mi-a spus răspicat: „Nu 
mă conturbi şi nu mă deran- 
iezil“. A râs apoi amuzat, pen- 
truca să tacă din nou peste o 
clipă. Mi-a vorbit apoi despre 
„«mdelenisme”. Am luat car- 
tea și am plecat, 

Și azi, câmd rândurile mele 
vor parcă să-i tulbure odihna, 
copilul de eri, spune undeva, 
în adânc: „Mă îertaţi că vă 
deramijez, maestre |“ 

Dar nimeni nu-mi mai în- 
tinde mâna... Ă 

ȘTEFAN BACIU 








N0] L 0. at 200 cam în iau 





AFORISMELE 


sau bucurat, din vremuri ime- 
moriale, de cea mai aleasă dra- 
gosie şi preţuire din partea ca- 
petelor cu adevăraţ eminente, 
iar culegerile de cugetări, tie că 
le cuvin in big, ne ca le tau- 
tăm la toţi iriţelepţii şi vizionarii 
Humii, vor rămane, până în ziua 
cea din urmă a conștiinței ome- 
nești, o lectură nu numai in- 
structivă, oi şi foarte plăcută, 
cumulând deliciile pure aie poe- 
muiui și proiunzimile sau ori- 
zoniurile vaste aie operelor celor 
maj mari. 

Vor apune gloriile mulior ro- 
mane, Epictet insă şi Marcu 
Aureliu şi vascal și Nieizsene nu 
vor trece, căci atorismu, pe care 
l-au scris ei e nestemată ţâşnită 
din insăşi lumina centrală a su- 
fletuiui şi rotunjită asemeni mi- 
nunateior stele. 

Ernst Junger (m. 1895), auto- 
rul celebrului jurnal de războiu 
„ln Biănigewiiern” (2920) şi al 
cărţilor „KSampi als inneres Er- 
lebrus" (1920), „Das  Wadchen 
125" 41924), „Des abenteuerliche 
Herz“ (192% şi 1938), „Afrikani- 
sche Spiele (1936), 
MU Ppen” (ay35), etc, are an 
volumul  „Blătter und Steine, 
apărut şi în ieftina dar exce- 
lenta colecție Der  deutscne 
'Tauchnitz (Band 127), un „„Miaos 
epigramatic“. Acest adaos Constă 
din 100 de piese aforistice. U- 
nele nu sunt decât simple note 
Sau titluri, aiţele inciuad umi:ni- 
şuri accesibile şi cetutorilor mai 
puţin deprinși cu modurile elip- 
tice sau hermetice de a se ex- 
prima ale scriitorilor, 

Earnsţ Jiinger trece drept unul 
din cei mai desăvărșiți stiliști ai 
literaturii germane de azi. Nou- 
tatea cu care vine el este, In 
primul rând, o claritate crista- 
lhnă a scrisului, — claritate să-i 
zicem aproape nefirească limbii 
lui Goethe. 

Daca i-am numit pe Goethe, 
nu am făcut-o de dragul celor 
ce obicinuiesc a-i spune „limba 
lui Racine“ irancezej, sau „limba 
lui Shakespeare“ eaglezei. „Lim- 
ba lui Goethe“ vrea să însemne 
„limbă germană ajunsă la cul- 
mea. limpez,rii expresive“. Ori, 
Ernst Jiinger depăşeşte şi această 
culme, Din punct de vedere for- 
mal bine inţeles. Există la acest 
scriitor accente şi flexiuni cari 
îl învecinează nemijlocit cu sti- 
liștii cei mai desăvârșiţi ai seri- 
sului francez. Cu Paul Valery 
prozatorul spre exemplu. Așa 
fi.nd, Ernst Jiinger nu a fost și 
nici nu va fi prea curând recu- 
noscut de amatorii nemți sau 
streini ai scrisului german înte- 
meiat pe dogme şi postulate et- 
niciste. 

Totuși Erast Jinger e um mare 
scriitor. 

Dar să revenim la aforismele 
noastre, 

„Spiritul substanțial — zice 
E. Junger, — îl recunoșiti pe 


„Auf Mar= X 


faptul că e zgârcit cu adjecti- 
vele. Prima propoz.ţie din Fa- 
cere e fără adjectiv“, 

Emst Jiinger e un spirit sub- 
stanţial, îară substanțele sunt 
totdeauna mai bogate în sensuri 
decât ceeace se poe spune de- 
spre ele. Este, deci, mai bine 
să-l lăsăm pe el să-și pledeze 
prezentarea. Şi anume mai di- 
rect ; prin ceeace este faptă şi 
nu numai cuvânt, 

Jată pledoaria : 

— imtr'o proză care renunță 
'a concluzii, propoziţiile trebuie 
să fie ca seminţele. 

— Cine vrea să se apropie de 
ordine, trebue să cunoască arta 
uitării, 

— Nimeni nu moare înainte 
de a-şi fi împlinit destinul; 


mulţi însă il supraviețuiesc, 

— Noţiunea este cuvânt do- 
meşticăt. 

— Demosul e propriul său ti- 
ran. tin a Să 

— Proporţiile morale au ne- 
voie de telescop şi nu de micro- 





— Tolstoi este un „microsco- 
pician* moralist, 

*uosoii inconştientului 
prind în.unesicul cu lanternele. 

— Imcrederea «e o sămânță 
care rodeşte in brazaă rea- 

— La mișcărie de şah cele 
maj ine ale spiriiuiui lunii 
înaintează tigurile cele mai ne€- 
însemnate, 

— Cel mai bum maestru de 
scrmă e lupta pe viață şi pe 
moarte, 

— Robirea spirituală se îm- 
plineşte prin accepiarea felului 
în care eşti înirebat, inditerent 
dacă răspunzi atirmativ sau ne- 
gativ Ja întrebare, 

— Semnul st.lului celui mai 
înalt este întunericul șlefuit. Lu- 
neci peste enigmele âncimii 
cum ai patina peste lacul în- 
gheţat. 

— Sclavajul poate fi imtensi- 
ficat mult dacă-i dai iluzia li- 
beriăţii. 

— kemeile procedează ca Na- 
poleon la impărţirea decoraţiilor. 
Ţin seamă numai de cei prezenţi. 

— Pentru un autor nu există 
tovărăşie rea, 

— La Heraclit fântânile cu- 
vintelor nu sunt încă acoperite. 

— Cine vrea să descrie totul, 
închide ierestrele limbii. 

— TŢrebuie să cunoşti pumetul 
până la care ai voie să dai în- 
dărăt. 

— Puţini merită să-i contra- 
zici, 

— Cine se comentează, cade 
sub propriul său nivel“. 


TRAIAN CHELARIU 


UNIVERSUL LITERAR 








3 == 


larnă pe front NOTE ROMÂNEŞTI 


Intre nămeţi mișcători de ninsoare, 
Pe calea destinului, 

In bocetul lupilor suri, 

Prin păduri 


Și ogoare, 
Departe de fumul căminului, 
Cu ţurţuri de ghiaţă 


Pe haină și faţă, 

Cu mâna pe armă 

Și ochii, prin viscol arzând, — 
Simţi tu, ca un clopot de»alarmă, 
Inima Țării bătând 

Pentru time, 

Frate oştean pe meleaguri străine ? 


Ce te'ncălzeşte mai tare 

Pe tărâmuri barbare ? 

Sângele cald, care-ţi umblă pria trup 

In zumzet de stup 

Sau — strânsă sub haina în viscole ruptă — 
Cartea poştală fierbinte, 

Primită cu un ceas înainte 

De luptă ? 

Suntean cu tine alături, 

Printre furtuni și omături, LA 

Iţi urmărim, ceas cu ceas, 
Puternicul pas 

In câmpia rusească. 
Domnul să te păzească, 
Domnul să te ajute, 

Intre listele slute ! 
Tremură inima noastră, — 
Moartea cu neagra-i aripă 
Bate în pripă 
Și corbii în stol 
Dau rotogol 

La margini de castră. zi 


Insă credința în sfânta datină 7 
Nu ţi se clatină, 

Insă credinţa în sfânta cruce 

La luptă te duce, 

De rele te apără ! 


Sus, pentru 'Țară, pa” 
Tainie veghează, 
Etern tutelară 

Cu limpedea-i rază, 
Steaua ce scapără. 


GEORGE DUMITRESCU 





IMAGINEA OMULUI 


Publicarea „Caietelor lui Leo- 
nârdo da Vinci“ ge află la înce- 
putul unei discuţii avupra omu- 


lui care nefiina lipsită de inte- lian l-a ilustrat prin exemplul 


res în sine, își relevă toată im- 
portanța abia (când me gândim 
că prin ea se pune implicit, chiar 
problema destinului îrancez. 
Thierry Maulnier, piecâna dela 
exemplul lui Leonardo, a relevat 
într'un articol din Figaro, ideea 
nevoii de a se acorda o- 
mului total, așa cum marele ita- 


vieţii sale, un Joc de întâietate. 

Desvoltarea tuturor facultăților 
sale, până îa cea mai înaltă ex- 
presie a lot, — iată ce trebuie să 
facă un om spre a da un sens 
propriei vieţi. 

Aceasta este, în rezumat, teza 
lui 'Fhierry Maulhier. 

Jean de Fabregus i-a răspuns 














Cronica plastică 





Despre Desen și Salonul de Toamnă 


Acest Salon s'a înființat pentru preamări=- 
rea desenului — cel puțin aşa credem. Sau 
poate după cum își închipue unii, albul şi 
negrul te îndrepiățesc să da; mai mult cu 
pensula decât cu un vârf de ac, de peniță, 
sau de creion ?!... 

Dacă am voi să dâm o explicaţie limpede 
noţiunii de „desen“, ne-ar alerga deodată 
gându. la străbunul care în vechile peşteri 
sgâria pe pereţi cu un vânt ascuţit „contu- 
rul” unei vieiăţi. Și cacă, pe lângă gând, 0- 
chiul și-ar aminti şi el, ni sar întăţișa de- 
grab acele desăvărşite chipuri de cerbi, de 
tauri şi de elefanţi înscrişi cu o singură lia 
nie atât de sigură, însă atât de știutoare a 
iormei pe care o cuprind, încât cu toate 
veacurile perindate după, nu sa putut între- 
ce desăvârşirea lor, 

Ce este desemnul, decât „scrierea“ obiec- 
tului văzut pe o suprafaţă plană? Indiferent 
dacă linia-i groasă, subțire, răsleață sau con- 
tinuă. Indiierent daca e repetata, haşurată 
sau suggerată numai, Faptul pentru mine 
privitor, este să vad, să-mi dau seâma de 
delimitarea unei forme, să o simt înscrisă 
pe hârtie. Desenul, spune INGRES — unul 


Gin cei mai mari creatori ai lui — este 
cinstea artei. 
Se pare că noi dăm probă la Salonul 


de toamnă de nesocotinţă. Nesocotim și îor- 
ma și valoarea și linia. Nu eliminăm nimic, 
acumulăm detalii din belșug, Nici o simpli- 
ficare, o sintetizare a obiectului văzut. Nu 
avem curajul sacrificiului, mu căutăm esen- 
ţialul, ci vremelnicul, Privind în ansamblu 
lucrările expuse la actualul Saion, te sur- 
prind efectele de umbră încâlcite, monotonia 
valoraţiilor, ascunzând sub fals aer „pictu- 
ral“ lipsa construcţiei şi formei. 

La aceste demonstrări, excepţie i se cade 
maestrului STERIADI, bună pildă în litero- 
grafiila lui da cunoștine tehnice ale mește- 
şugului. Ca să ai pe un preţ minim, o privire 
mai amplă asupra operei lui, este destul să-i 
procuri în librării frumoasa mapă cu princi- 
palcle domniei-sale desenuri. Această mapă 
conţine două literografii originale, dintre care 
aceea cu LUCHIAN îţi produce o adevărată 
delectare. IBAN STERIADI «sie un modest, 
dar admirabil areator de itipuri, când vrea! 

Elev al tehnicei sale literografice, NICO- 
LAE CERNESCU l-a portretizat pe STE- 





RIADI într'o cât se poate de reușită 1i'ho- 
grafie al cărei succes se poate vedea pe pe- 
reţii Saionului. Ne pare bine de reușita aces- 
tui camarad în tehnica pietrei lithografice, 
i-am ura şi 'n „desen“ . aceeași libertate şi 
ucuzare a caracterului cu care a portretizat 
pe maestrul său. 

" Trecând peste bine cunoscutele şi intere- 
santeie davis-uri ale d-lui BALȚATU şi a 
multor desenatori ce se servesc de această 
tehnică permițând toate licenţele, ne oprim 
la peisasiul lui MIRCEA OLARLAN intitulat 
Funţile deia Clucereasa. lată o perfectă pildă 
a ce este un lavis. 
sică a lui 
BRANDT. O întreagă expoziţie de lavis-uii 
şi desenuri ale acestuia văzută în 1921, ne 
îndreptățește să o spunem. 

Intre cei ca se exprimă pictural în desa- 
nuriile lor (fapt pe care noi îl combatem) cei 
care dă un maximum de randament în acest 
gen este GEORGE TOMAZIU, mânuind cu 


Tehnica este aceea cla= 
CLAUDE LORRAIN, sau REM... 


frumoase însușiri umbra catifelată. Delicate 
şi plăcut colorat desene în peniță trimite de 
la Roma d. BEREA. Cât despre DRĂGU- 
ŢESCU, multă desconsiderare trebue să aibă 
pentru țară, ca să ne expedieze numai iuga- 
re schițe din condei, incontestabil ieșind din 
“comun, 

Vom vorbi apoi de capul portretizat de 
"TIPOIA şi apoi de desenuriie MARIEI DROC, 
bine compuse, amuzante dar monotone 'n va- 
lori, puţin superficiale ; apoi de cele ale lui 
LILI PANCU, ELENA DEȘLIU, MARIA 
PILLAT (cam aspră, cam mecanică) MARIA 
CHELSOI-CRISTEA și un nume nou, 0 
doamnă sau domnişoară MANULESCU ale 
cârei calităţi trebuesc menționate. 

In sala propsiților, pre pe un panou în 
compania domnului ARTHUR VERONA a- 
vem cinstea să ne afiăm și noi, la stânga, 
modest şi cuminte, ne-a delectat fără 
artificii, numai cu un singur creion ANA JI- 
QIDI în ilustrațiile Luminiţei. Nu departe de 
tavoritul nostru TRAIAN BILȚIU, două a- 
cuarele așa de curățele ne-au oprit în loc, 


Parcă sunt făcute de un copil, sunt ale PA-X 


RASCHIVEI POPA-FRUNZA. Ce 
nume românesc ! 

Din păcate, aşa suntem moi, întotdeauna 
ne-au atras candoarea şi modestia în ex- 
primare. 

In sala de gravură, remarcăm cunoștințele: 
tehnice ale tui ION DIACONESCU, FRED 
MICOS, ION ANESTIN (precum şi afișul 
D-sale) apoi gravurile NUTZI DONA, E- 
DITH MAYER, VIVI VARARU, DIMITRIE 
CHECHAIS, NICOLAE BRANA din ce în 
ce mai încărcat, MARCEL, OLINESCU, IO- 
SIF KEBES. Desprindem Zodiile MICAELII 
ELEUTHERIADE, pregnant executate şi apoi 
gravurile excelent colorate în tehnică de 
gravură ale d-luj Hornung şi acele pitorești, 
picturale, cu gust colorate ale iul DOBRIAN 
(poate mai puţin în tbehnică de gravură). 

Gravura în special aleasă de COCA ME- 
ȚIANU, al cărei desen nu ne poate lăsa in- 
-diferenţi, este original compusă și frumos 
“colorată. 

Incheim, menţionând pe HORIA TEODO- 
RU şi AUREL JIQUIDI, doi desenatori de 
mare valoare, de care am uitat să vorbim. 


g.. LUCIA DEM. BALACESCU 


frumos 


-+ 


D-L DUMITRU IMBRESCU 


scriină, în revista Ramuri (Sept.- 
Oct. 1942, Craiova) despre vo- 
lumul Ethos al d-lui AL. Busuio= 
ceanu, face o constatare de tot 
interesantă : 

„Trebue reţinut, ca un amă- 
nunt interesant, faptul că gene- 


_raţia literară, care a început să 


se afirme imediat după Unire, 
a avut de partea ei, pe lângă 
împrejurările prielnice, şi o ati- 
tudine solidară. Toţi sau susţi- 
nut reciproc, indiferent de cu- 
rentul sau şcoala literară din 
care au făcut parte. A fost des- 
tul ca unul „din ei să scoată o 
lucrare, pentruca întreg ansam- 
biul generației să tresară în e- 
logii și recomandări. Nu interesa 
nici conţinutul! și nici valoarea 
operei. Ceeace se urmărea era, 
în primul rând, numele autoru- 
lui, impunerea lui cât maj vădi- 
tă pe firmamentul  actuatităţii, 
după care urma, în chip firesc, 
şi consacrarea lucrării. Această 
metodă a deplinei solidarități a 
dat, pentru reprezentanţii gene- 
raţiei în chestiune, roade dintre 
cele mai bogate. 

Astăzi, pe oricare din ei Jai 
lua, la întâmplare, e un nume 
cunoscut și afirmat, cu rezonan- 
țe în opinia publică, indiferent 
de valoarea producţiunilor sale. 

Nu tot astfe: s'a întâmplat cu 
generaţia care s'a manifestat în 
literatură, după anul 1925; vi- 
ciată de cariul pamfletului şi al 
polemicei, şi-a irosit posibilită. 
țile în inutile dispute de ce:e 
mai multe orj neserioase şi pă- 
gubitoare, atât pentru autorii lor, 
cât și pentru cei cărora li se 
adresau. 

Dacă ar fi însă să luăm în 
discuţie raportul de forţă crea- 
toare dintre cele două generaţii, 
ne-am vedea îndreptățiţi să re- 
cunoaştem că dispoziţia în fa- 
vorul ce.ei dintâi nu e atâţ de 
categorică. Dacă însă ea atârnă 
mai greu în balanța aprecierii 
marelui public, faptul se dato- 
rește, în primul rând şi în cea 
mai mare parte, acţiunii de 
strânsă solidaritate care a exis- 
tat întotdeauna între componen- 
ţii ei, peste orice considerațiuni 
de norme și principii. Aceştia 
sau ajutat reciproc, nu numai 





Note franceze 


lui Maulnier, reproşându.i că 
predică idealul pur intelectuaj al 
domnului Teste. Viaţa, isvor al 
tuturor forțelor se împuţinează 
când faci inteligenței o parte 
prea mare, 

Acţiunea, numai acțiunea în- 
găduie omului să fie el insuși. 
Franţa trebuie să regăsească sen- 
sul acţiunii și să se lepede de 
un ideal care a dus-o ja un ințe- 
lectualism prea exclusiv. 

In definitiv, este chiar pro- 
bilema omuiui care se pune asi- 
fel, în aceiaşi termeni ţinuţi în 
seamă de Goethe, în Faust. 

Verbul e la origine, sau at- 
ţiunea? 

Insuşi caracterul omului nwo- 
dern se reflectă în această dile- 
mă, 

Grecia antică nu s'a preocu- 
pat de problema aceasta, deoa '€- 
ce forma vieții omeneşti, cursul 
destinului omului, îl priveau pe 
zei. Cât despre om, el avea să 
îndeplmească această 'iormă, să 
dea un conţinut destinului său, 
în bucurie şi in suferinţă, în me- 
ditaţie şi în acţiune, 

Cu Socrate, chestiunea ee 
sehimbă, find vorba de a cu- 
noaşte natura virtuţii. 

Evul-Mediu, cu omul trăind în 
religia sa, nu cunoaște altă îm- 
plinire decât aceea în iubirea de 
Dumnezeu. 

In ziua când credința încetea- 
ză de a fi totalitară, omul rămâ- 
ne singur. O nouă epocă Socrati- 
că începe, care, suferind schim- 
bări importante în ordinea so- 
cială, nu încetează de a pune 
whestiunea omului, căci omul, 
“de aci înainte nu aparţine nu- 
mai lui Dumnezeu, ci ci yrea 
să-şi aparțină lui însuşi. Docto- 
rul Faust se naşte la Wittenberg 
iar Don Juan e amantul celor 
1003 fecioare. 

Câteva veacuri mai târziu, 
Goethe poate va relua istoria 
doctorului Faust gi în 1942, 
Paul Valery însuşi va scrie alt 
Faust, Istoria 'omului 'qare-și 
poartă singur destinul, ținându- 
şi viaţa în mâini ca pe un bloc 
de argilă -căreia-i poate da o for- 
mă, rămâne mereu adevărată, 

+ 

(Notăm în treacăt, că Uniunea 
Latină a Editurilor din Paris a 
publicat recent, al doilea Faust, 
în traducerea lui Alexandre Ar- 
noux și Rainer Biemet. Pentru 
primul Faust, a fost dată publi- 
cităţii, traducerea făcută de Ner- 
val la 18 ani. Ea aparține, în a- 
devăr, bunurilor literaturii fran- 
ceze şi însuși Goethe o iubea). 


I. 8. BERVAL 


în literatură, ci peste tot unde 
i-au mânat valurile vieţii“. 

Cuvintele d-lui Dumitru Im. 
brescu exprimă un regret și pun 
a problemă: Regretul că genera- 
ţia de după 1925 şi-a pierdut 
timpul cu polemici negative şi 
sterile până la urma urmelor şi 
problema solidarităţii. celor ce 
se întâmpiă a fi, la un moment 
dat, faiangă de muncitori în la- 
nurile cugetului şi ale simțirii 
sau elita în devenire, 

Negările şi, în general, criti- 
cismele excesive nu duc nicio= 
dată la realizări ce ar putea de- 
păși efemerul. Ele îşi au rostul 
lor la anumite vârste de trece. 
re sau de criză. Psihologia mo- 
dernă, studiind evoiuţia diferi- 
ților factori psibici între 7 ani 
și maturitate a putut înregistra 
foarte semnificativa curbă a e- 
voluţiei spiritului critic. Acea. 
tă curbă, urcând, de tot lent, 
până pela vârsta de 16 ani, da- 
scrie, dintr'odată, deadreptul, o 
protuberanţă între anii 16 și 18, 
spre a recădea la nivelul mediei 
caracteristice maturității. Intre 
16 şi 18 ani, tineretul trece prin- 
tr'un fel de „non-accepi absolut“, 
printr'o renitenţă  încăpăţânată 
față de toate sugestiile şi învăţă- 
turile venite din afara eului său 
pe cât de orgolios, pe atâta de 
bănuitor şi gata de ripostă ve- 
hementă. La 16—18 ani, toată 
lumea ni se pare aşezată pe te- 
meiii greşite, insuportabil de în- 
guste, meschine chiar, — şi la 
vârsta de 16-—18 ani suntem con. 
vinși că numai noi avem drep- 
tate — şi anume toată drepta=- 
tea, — că numai noi cunoaștem 
cu adevăraţ lucrurile și că nu- 
mai noi suntem chemaţi a dări. 
ma idoiii și a înlocui cu însăși 
lumina întunericul celorlalți pe 
cari nu-i aprobăm nici chiar 
dacă trebuie să recunoaştem, din 
când în când, că dispun de 
mai multă știință a binelui şi a 
răului și de m:i multă îndemâ-= 
nare în a-şi susține părerile. In 
faza de fierbere a acestei vârste 
nu putem fi nici ubiectivi, nici 
solidari, căci nu e obiectivitate 
părăsirea terenului în fața unui 
adversar superior nouă și nici 
solidaritate faptul că ne aliem, 
asemeni rebelilor din toate vre- 
murile, împotriva aceluiaș ad- 
versar superior. 

Dacă a fost solidară, „genera- 
ţia“ de după Unire îș; cheltuise, 
se vede, terdințele ebulitive pe 
câmpiile de încleștare şi onoare 
ale războiului trecut. Când a 
păşit, apoi, în domeniul științe. 
lor și al artelor, la realizări per. 
sonale, negativismul nu i-a mai 
putut fi de nici un folos căci, 
bioiogicește, nu mai avea .nici 
un sens. In afară de acestea, 
generaţia de după Unire trecuse 
prin școaia dură a celei mai 
desăvârşite camaraderii, a ca- 
maraderiei victorioase şi bogată 
în jertie. Dacă ar î; dat semne 
de negativism și criticism exce- 
siv, această generaţie sar fi si- 


tuat, fără putinţă de ocolire, în 
rândul vârstelor  neîmplinite 
sau „mai dureros pentru câ, în 


cel al vârstelor neisprăviie. Un 
atare proces de recesiune nu sa 
putut însă produce, căci viaţa 
ne duce, vrând nevrând, înainte, 

Ce sa întâmpiat însă cu „ge- 
neraţia“ de după 1925? Cei de 
după 1925, — mai precis: cei ce 
nu au participat indiferent 
cum — la războiul trecut, au 
trebuit să-şi lichideze în mod 
normal trebuinţele hipercriticiste 
și negativisle caracteristice vâr- 
stei postpuberile. Dacă însă a- 
ceastă lichidare se petrece în 
mod circumscris câtă vreme o0r- 
goliile şi bănuieliie strict perso- 
nale şi firești ale adolescentulul 
rămân simple răspunsuri la a- 
numite provocări sau puneri la 
punct, ca, sichidarea, — ia 
forme excesive şi întârzietuare 
din momentul mutării în vreun 
plan interindividual Ge idealuri 
sau preocupări. „Generaţia de 
după 1925“ şi-a prelungit, cu alte 
cuvinte, adolescenţa, încolţind, 
în dreapta și în stânga, totul ce 
i se părea a fi obstacol. Din a- 
cest „războiu al fiecăruia contra 
tuturora“* — noroc că proporţiile 
destrucțiilor inerente certurilor 
nu Sunt niciodată prea serioase, 
— a rezultat îndrăgirea pamifle= 
tului şi regretata, de d. D. Im- 
brescu, lipsă de solidaritate. 

Să nu regretăm însă nimic. 
Nu-i este dat fiecărui tineret să 
cucerească sau să descopere câte 
un continent. Fiecare însă își are 
ciimatul, — iară zona tineretu- 
iui „de după 1925“ a fost cum a 
fost fără a păgubi prea mult 
OPERA DURABILĂ, 

Ceeace însă merită multă a- 
tenţie de acum înainte, este ne. 
cesitatea consolidării noastre 3 
celor „de după 1925“ şi mai ti 
neri, căci vai nouă dacă vom 
comite eroarea de a ne întoarce 
la sgomotoasele dară, de acum 
înainte, ridicolele unelte ale po- 
lemicii pentru polemică. Gene- 
rația de după acest nou războtu 
va fi atât ae solidară încât oţe- 
lul ei va trece peste noi ca pe- 
ste o pleavă fără preț. 


V. JELERU 











4 











UNIVERSUL- LITERAR 


Holderlin și esenţa poesiei 


(Fragmențtele pe care le publi- 
căm mai jos, în traducere, fac 
parte dintro conferință a lui 
Heidegger, publicată cu titlul: 
„Holderiin und das Wesen der 
Dichtung“, şi ele cuprind intro- 
ducerea și comentariul prime» 
lor două din cele „cinci vorbe 

- ale poetului, cinci leilmotive, 
Asupra poeziei“, invocate în 
cursul conferinței). 


Pentru ce, propunându-ne să arătăm 
ce este esenţa poesiei, am aies opera lui 
Holuerlin mai de grabă decât pe a lui 
Homer sau Sotocie, Virgil sau Dante, 
SDuăaespuare sau Goethe? Esenţa poe- 
siei nu se găsește realizată in operele 
acestor poeţi, cu o bogăție egaiă și 
“chiar super.oară ceiei a creaţiuniior lui 
Hoicerun, atâr ae pretimpuriu, atât de 
b. usc intrerupte? 

Aşa este. Totuși, pe Hâlderlin și nu- 
mai pe el l-am ales. Să i.e oare cu a- 
devărat pos:bil de-a abstrage din opera 
unui Singur poet, esența generală 2 
poesiei? Uceace este general, vaiabil 
adică penuru mulţi, no. nu-l putem a- 
tr.ge decat pe câiea reflexiunei com= 
păraiive. Leniru aceasta e nevoe să ne 
îi propus în prealabil cea. mai mare 
varietave pusibuă de poesii şi de ge- 
nuri poetice. În acest caz, poesia ui 
Hosderuin nu-i decât una prinire altele 
multe. Numai ea nu ajunge ca să Juace 
rolul de măsură penuu detinurea e- 
senţială a poeziei, Drept aceea, iniția 
tva lucrării noastre cuprinde m ea in 
săși raț:unea neisbutiurui sale, Neisbu- 
tme as.gurată, câtă vreme înțelegem 
Prin „esenja pcesiei” ceeace se găsește 
concentrat înir'un concept geneai va- 
labui oricum, pentru orce specie de 
poes:e. Dar acest general, această va- 
loare valab-lă oricum, pentru tot ce-i 
particular, e tocmai inaiierentul in- 
SUȘI: „esenţa” care nu poate deveni 
niciodată csenţiaiă. 


Dar toamai acest esenţial al esenței 
îl căutăm, iiind acela care ne forjea- 
ză să decidem dacă și cum vom lua în 
serios de aci ina-nte poesia, dacă și cum 
presupumer.le pe care le aducem, vor 
isbuti cu adevărat să ne mențnă în 
cuprinsul poesiei, 

Nu l-am ales pe Hâlderlin fiindcă o- 
pera lui reaiiza, ca una printre alteue, 
esența generală a poesiei, ci tocmai 
penwucă ceeace formează suportui po- 
esiei lu. Holuerlin e această determi- 
nare poetică ce constă anume din pue- 
matizărea esenței poesiei chiar. H5l- 
deriin e pentru noi, într'un înţeles pri- 
vilegiat, pottul poetului. lată de ce 
l-am. ales pe el. 

Numai că, faptul de-a mpoematiza 
(dichiten) asupra poetului, nu este sem- 
nul unei rătăciri în contemplarea de 
sine însuș:? Nu înseamnă in aceiaş timp 
a mărturisi că eşti frustrat de plenitu- 
dinea -lumii?... 

Răspunsul ne va fi dat prin ceeace 
urmează. Fără îndoială, calea pe care 
vom obține acest răspuns nu este cea 
mai bună. Nu putem face aici, cum ar 
trebui, înconjurul întreg al poesiilor 
lu: Ho.derlin, explicând-o pe fiecare în 
parte. In loc de aceasta vom considera 
einci vorbe ale poetului, cinci leitmo- 
tive, asupra poeziei. Ordinea de urma- 
re a acestor vorbe, ca și legătura lor 
lăuntrică, ne vor aduce dinaintea ochi- 
lor. esenţa esențială a poesiei. 


Î 


Intr'o scrisoare din Ianuarie 1799, a- 
dresată mamei sale, Holderlin desem- 
nează această ocupație care constă din 
a poematiza, drept „ocupaţia cea mai 
inocentă înue toate”. Cum adică „cea 
mai inoceniă” (unschuldigste)? Ea se 
man.testă sub torma discretă a jocu” 
lui. Fără stavilă, ea îşi născoceşte lu- 
mea €i de imagini şi rămâne absorbită 
în cuprinsul celor închipuite. Jocul a- 
vesta scapă astiel senozităţii unei ho- 
tăriri, cae angajează (schuidig machi) 
mereu, într'un rel sau in altul. Foema- 
țizarea e, prin urmare, pertect inoten- 
sivă, Este şi târă folos in acelaş timp, 
hindcă rămane o pură vorbue, o pzi- 
cese”. Yără nimic comun Cu acţiunea, 
care prinde numai decăt gustuL reali 
tății şi o trânsiormă, koesa e ca un 
vis, ci nu o realitate; este un joc de 
cuvinte, tără se.iozitatea une. acţiuni. 
Fuesia este inoiensivă şi lără etecr, Ce 
ar puiea preunue, mai bine decat Lin- 
Daju. pur, să he iară pericoi? jes:gur, 
pr.vusa pvesia diept „cea mai inocentă 
din Loate ocupapunue”, Nu l-am prins 
înca esenţa. wăr cel puţin ne vom ti 
aratat axuiel unde tiepue să o căulam. 
Pcesia işi crează operele sale, in ca- 
drui Limbajului și ea ie creiază din 
„materia“ limbajului. Ce spune Hâi- 
derlin asupra limbajului? Sâ ascultăm 
a doua vorbă a poetului. 


II 


Intr'o schiță fragmentară, datând cam 
din aceeaș vreme cu scrisoarea din care 
am citat un moment, poetul spune așa: 
„Dar insul omenesc locuiește în colibe, 
şi el se înfășoară cu un vestmânt pu- 
dic, fiind cu atât mai grijuliu cu câte 


(Fragmente ) 


mai intimă fiinţa sa; și faptul că el a- 
dăposteşte Spiritul, aşa cum preoteasa, 
flacăra cerească, arată inteligența lui. 
Și drept aceea, Liber Arbitru și putere 
superioară de-a ordona și săvârși i-au 
fost date lui, cel asemenea zeilor: și 
drept aceea încă, limbajul, cel mai pri- 
mejdios dintre bunuri, i-a fost dat in- 
sului omenesc, pentruca el, creind, dis- 
trugând şi dispărând, și întorcându-se 
la cea veşnic vie, la Stăpâna şi Mama 
— să mărturisească ce este el însuși: 
de a fi moștenit, de a îi învăţat dela 
ea, ceeace are ea mai divin, Amorul 
care păstrează universul“. 

Limbajul, câmp al „celei mai ino- 
cente dintre ocupaţii” e „cel mai pri- 
mejdios dintre bunuri”. Cum se împa- 
că aceste. două afirmații? Să lăsăm 
deocamdată întrebarea şi să începem 
prin a răspunde în prealabil la altele 
trei: 1) Al cui bun este limbajul? 2) 
Cum de este bunul cel mai primejdios? 
3) In ce sens este el, in general, un 
bun ? 

Mai întâi să notăm locul în care se 
face această afirmaţie despre limbaj. 
E în schița pentru o poesie care ire- 
bue să spună cine este ființa omenea- 
scă, în opunere cu celelalte fiinţe din 
Naiură. Sunt numite: trandafirul, lebe- 
zile, cerbul din pădure. Plantele fiind 
del.mitate în raport cu animalele, frag- 
mentul citat începe cu aceste vorbe: 
„Dar insul omenesc locuieşte în co- 
libe”, 

Cine-i deci insul omenesc? Cel care 
trebuie să măriur.sească ce este el în- 
suşi. A mărturisi înseamnă pe deoparte 
a revela, a denunța; dar în acelaș timp 
vrea să spună şi: a răspunde, în de= 
nunţare, pentru ceeace se denunţă. O- 
mul e acela care este, tocmai în ates- 
tarea propriei sale realități omeneşti. 
Dar această atestare nu vrea să spună 
aci că fiinţa omului se exprimă cu în- 
târziere, că această expresie vine în a- 
daos, pe de lătuiile ființei sale; nu, ci 
ea concură chiar la constituirea reali- 
tăţii omeneşti a omului. Dar ce trebuie 
să ateste omul? Apartenența lui la Pă- 
mânt. Această apartenență constă din 
acesa că omul e moștenitor și ucenic 
in toate lucrurile. Dar lucrurile sunt 
în vrajbă. Ceeace desbină lucrurile, 
dar ceeace le îmbină în acelaș timp, e 
veeace Hălderiin numește „esenţiaia- 
intimitate“ (nn'gkeit). Atestarea apar- 
tenenţei la aceasiă esenţială-iniimiiate 
se produce prin crearea unei lumi și 
prin aurora «i, dar și prin distrugerea 
şi crepusculul ei. Atestarea ființei 0- 
mulu:, şi prin aceasta implinirea lui 
autentică, nasc din libertatea deciziei. 
Aceasca cuprinde Necesarul și se anga- 
Jează în legături de un ordin superior. 
Atestarea acestei aparienenţe la ceeace 
există în ansamb;u, esie ceeace se pro- 
duce, se istoriai:zează ca Istorie, Dar 
pentru ca o Istorie să fie posibilă, tre- 
buie ca limbajul să-i fie dat omului. 
Limbajul este un bun al omului. 

Dar cum de es:e Limbajul „bunul cel 
mai primejdios?” El e primejdia tutu- 
ror primejdiilor, fiindcă el este cel 


unei primejaii. Primejdia este o ame-f 
nințare a ființei, prin ceea ce există. 4! 


care incepe prin a creia e o ame 
ij 


mul se găsește expus în general unui 4 


ŞI 
Reveiat, care întrucât este existent a AI 


. - . a . Pi Fi . + 
asediază şi-l încinge într'a sa realitate 
omenească, iar întrucât este non-exis-, 


bajul e cel care creiază mai întâi do- ! 
meniul revelat, în care amen.nţare şi 
eroare apasă asupra fiinţei; el e cel 
care creiază astiel, posibilitatea pier- 
derii fiinţei, adică pr:mejdia, Dar Lim- 
bajul nu este numa priinejdia primej- 
diiiur; el ascunde în mod necesar in el 
însuşi şi pentru el însuşi, o permanentă 
primejue. Sarcina lin:bajului e de a 
tace din ceea ce există, un existent 
revelat în act şi de a-i garanta ca a- 
tare. Prin limbaj se poate exprima tot 
ce e mai pur și mai obscur, dar tot atât 
de bine, contuzul şi comunul. Trebuie 
chiar ca vorba esențială, spre a ii în- 
țeleasă şi a deveni asttel proprietatea 
comunităţii, să se facă comună. | 
Deaceea, într'un alt fragment de H3l- 
derlin se spune aşa: „Lu vorbeai divi- 
nității, dar aţi uitat cu toții că nici- 
odată premisele nu sunt pentru muri- 
tori, şi că ele aparţin zeilor. Trebuie 
mai întâi ca fructul să devină mai co- 
mun, să ia un caracter mai cotidian; 
atunci el ajunge bunul muritorilor”. 
Pur şi comun — formează unul cu 
altul o „vorbire”. Cuvântul întrucât e 





de MARTIN HEIDEGGER 


cuvânt, nu se prezintă deci, niciodată, 
imediat cu garanţia că este un cuvânt 
esenpal său din contră, un vid sonor. 
Dimpotrivă, un cuvânt esenţial are a- 
desea aerul, în simplicitatea lui, de-a 
fi un lucru ne-esențial. Şi pe de altă 
parte, ceeace își dă, prin meşteşugire, 
aparența ue esenţial nu e adesea decât 
iiecâreală şi înnăditură. Asttel, limba- 
jul esve veșnic silit să îmbrace apa- 
renţa pe care-o zămislește el însuşi şi 
prin aceasta să compromită ceea ce-i 
este absolut propriu, — „spusa“ au- 
tentică. 

In ce sens, acum, acest bun cel mai 
pr.meJd:os din.re ţoate este el un „bun” 
pentiu om? Limbajul este proprietatea 
lui... Dispune de ei cu scopu de a-și 
comun:ca experienţele sale, hotăririle 
sase, tonaltayle sae aiecuve, Limba 
ju. serveşie in;elegerii. intrucât e un 
insirumeni ap pentru această funcţie, 
el este un „bun”, Numai că, esenţa lim- 
bajului nu se istoveşte toată în faptul 
de a ti un mij.oc de înțelegere, Leti- 
nindu-i astiv,, nu se ajunge chiar la 
esenţa care-i e proprie, ci se invocă 
doar 0 ccnsecuţa a acestei esențe. 
Limbajul nu e doar un instrument pe 
care-. posedă omui, auâtu ae mute 
altele; limbajul este ceeace, îndeobşte 
şi inaite ce toale, garantează putinţa 
de-a se găsi în mijiucul unm existent 
care să Lie un exisient reveiat. 

Numai acolo unde este iimbaj, există 
o lume, aa:că acei cerc mereu schim- 
băror de înirepu.ndere şi decizie, de 
acțiune și raspunaere, dar şi de arbi- 
trar şi de tumult, de rătăcire şi decă- 
dere. Și numai acolo unae există o lu- 
me, este și Istorie. Limbajul este un 
bun, întrun sens mai original. Că el 
este bunul, chezășia acestei lumi şi a 
istoriei acesteia, vrea să spună că el 
garantează că omul poate fi istoriceşte. 
Lumbajul nu e un instrument dispo- 
nibil; el e, dimpotrivă, acest istorial 
care însuşi dispune de suprema posibi- 
litate a ființea omului. Despre această 
esenţă a limbajului trebuie să ne asi- 
grăm mai intal, spre a concepe cu a- 
devărat siera de acțiune a poesiei şi â 
o cuprinde asttel cu adevărat pe ea 











Prof. Mihail 








10 Decembrie 1942 —— 


Dragomirescu 


(Urmare din pagina I-a) 


din care au apărut volumele: Ogrezeni: şi 
Dărmâneștii, Focul, Sănducu, Război și bi- 
Duilăță. iLăugă această activitate de scriitor 
mai degiabă decât în altă parte, se aşează 
şi străduințeie lui de traducător. Afară de 
traduceri marunte iiin Caraucej sau Uhiand, 
el a dat traduceri îngrijite din clasicii: Sha- 
kespeare (Machbeth, Othello, Romeo şi Ju= 
dieția) şi Sotocie (Antigona, Oedip Hege). 
Activitaiea cea mai însemnată, cea căreia 
el insuşi ni acorda mai muită consideraţie, 


" priviid-o ca o sinteză a tuturor celor împli- 


nite, este cea ge es.ejic.an. Dacă opeia sa ca- 
pitală: Știința litenaturiu, n'a apărut decât 
in 1926, ia ediţia franceză, pe care o soco- 
tea cea detinitivă şi completă, în 1928, ideile 
sale în direcţiile adâncite aici se lăsau în- 
trezănite încă de mult, 

Critica ştiințăică şi Eminescu, apărută la 
1895, este prima manifestare a concepţiilor 
sale antiistorice în interpretarea literaturii, 
Cava ani mai târziu, în 1902, Teoria ele- 
menvară a poeziei, prima formă a celebrei 
de mai târziu Teoria poeziei, adesea ironi- 
zată, din care însă cel puţin caputoiul despre 
ritm, cu siguranţă şi altele, rămâne ca o 
contribuție prețioasă astăzi încă, aducea o 
lămurire ţeoreucă şi practică a chipului cum 
criticul înţelegea să privească opera pottică, 
Mult mai târziu, el şi-a dat lucrarea pe care 
o socotea capitală in esteţică literară: La 
science de la diterailure. La noi, ideile sale au 
fost mai totdeauna ridiculizate, poate din 
cauza unui exagerat didacţicism care maşi- 
naliza cele mai imperceptibile nuanţe. In 
străinătate însă i s'a făcut cinstea să i se 
discute părerile — indiferent dacă erau sau 
nu îmbrățişate — cu toată seriozitatea, de 
pildă în cadrul examinării concepţiilor despre 
studiul literaturii -ale unor personalităţi ca 
Mornet, Van 'Fieghem, B. Fay, Lanson, Bray, 
Farineili, Cysarz, etc, 

Mihail Dragomirescu socotea nedemn de 
inţeres ceea ce nu eră capodoperă. Asupra 
acestora se oprea însă cu toată migala, cu 
a necontestată putere analitică, cu un real 
gust în selecție pi în judecăţi, căutâna, ca 
vechii astrologi piatra filosofală, drumul pe 
care se poate ajunge să identifici şi să pipăi 
esenţialu, unicul imndefinit al capodoperelor 
literare. Bine înţeles că mu se poate îace o 





vină criticului şi esteticianului literar de a 
ii incerca! şi el rezolvarea acestei eterne pro- 
bieme. Ș. este în detinuuv de explicat şi de 
înţeies orgoliul lui, in pasiunea pentru ideile 
ce je Susyiiea, Că a atins acest vueal ai cer- 
cetării luerate și iluzia lui că acest nucieu 
meLaiizic poate ti vreoaatu izolat, Astăzi insă, 
iâră să duscutăm larga lui operă, pe latura 
coninbuţ.ei origina:e în estetica  liteară, 
unde iara discuue se găsesc nenumărate ele. 
mente pozitive, nu puem să nu recunoaș- 
tem eșecul sistemului său, dublul său eșec, 
Ei socotea că e necesar critica să îie ştiinţi. 
fică, adică obiectivă, fntemeiaă pe anu- 
muie €eriicri imuabile, uu pe simple judecăţi 
subiective, beia aceste criierii vine primul său 
eşec: compariimeneareă culioscuLă, excesivă, 
care a dus ia schematism şi la anonatisan 
zece — ceaialtă mare primejuie a criticei, 
mai mare chiar siecăt egocenirismul. Dacă 


însă, cel puţin in anii sâi cei mai roduuci. 


riguditatea s:svemului nu se lâsa simția din 
Cauza Casiei drâgoste peuilru bicravură a ce. 
Jui ce-l aplica, alăia vreme cât el singur e 
făcea, cana deventa miJ.oculj de invesu„guţie 
şi caracterizare ai altuia, sistemul îşi pasura 
vechea lui nemaieabilivate şi totală upsă de 
eioovenţă, Auci se află cel de al doilea eşec: 
a fi crzut că a dal un sistem gti.erai şi ob:ec- 
tiv de caracterizare a literasurii, pe cână el 
fu se dovedea decât cel mulţ în mâna celui 
ce-l crease, i i 

De aici, insă un efect : propriu.zis, în înţe- 
lesul adevâiat al cuvântului, deşi Mihail 
Dragomuwescu a fost probabil profesorul cu 
cei mai mulţi studenţi pe care i-a avut uni- 
versitatea noastră, el n'a lăsat  giscipoli, 
Nimenj; nu mai continuă, investigaţiile lui, 
nimeni nu încearcă să le justifice şi să le re. 
actualizeze, nimeni nu caută ă le mai utili- 
zeze. Şi este cu atât mai impresionant acest 
amănunt cu cât, anai presus de orice, omul 
acesta a fost un profesor, un pasionat, un 
admirabil profesor. Se simţia atât de legat 
de catedra sa încât, ani de zile după ce a 
ieşit la pensie, el a continuat să vină la 
Facultate, în orele ce-i erau obișnuite, xă- 
mânând ceasuri întregi de cele mai multe 
ori sinzur, în cancelaria sa de altădată, care 
cunoscuse afluența miilor de  studanți la 
examebe. 

De ani de zile tăcuse. Chiar înainte de a 
se retrage dela catedră, mai ales după aceea, 
probabil obosit, desigur şi  desamăgit de 
restrânsul ecou ce-l aveau scrierile lui, în. 
cetase de a mai participa la mișcarea lite- 
râră. Dar în tăcuta sa cancelarie dela Fa- 
cultatea de Litere, câţă vreme a fost sănătos, 
a continuat să vină credincios, Ce gânduri 
ii treceau prin minte în orele acelea ? Poate 
nu era mâhnit, dar melancolia nu se poate 
să nu-l fi copleșit, Câţi împreună cu mine 
nu regretă acum de a nu fi mers să-i însu. 
fleţim singurătatea, să-i înlăturăm melanco- 
lia pentru câteva clipe măcar ? 


G. C. NICOLESCU 





“MARTIN HEIDEGGER 


(Urmare din pagina I-a) 


Dar, numai în virtutea limbajului o- 3% 


i 


tent îl amăgeşte și-l desamăgește. Lim- ji: Analiza 2 
e ţi F i intrun capitol introductiv din „Sein una Zeit“. 
m „Intiebarii îi corespunde, in îuncia ei de 


Pi) despre ceva, — un întrebat. (Getragtes). Orice întrebare 


filosofică. Fiecare cuvânt trebuia să-i fie explicat con- 
form ceiei mai stricte accepeţii a lui, deoarece tocmai 
studenții în tilosotie întrepuinţează cu plăcere noțiuni 
cari nu Spun nimic, cu generalitatea sau absiracţia lor. 

văra îndoială câ o mare parte a puterii de a impresio- 
na a iui Heidegger rezidă în faptul că ei dă noţiunilor 0 
pondere nouă, neadmițând invrebuințarea Rici unui Cu- 
vânt în semnificaţia iui uzată şi paudă, ci mergand, la 
fiecare cuvant in parte, până la ințelesul iui originar pe 
care-l opune apui expresiei degenerate sau căruia îi îm 
prumută un inţeles personal. De aceea lectura opereior 
iui Heidegger îi și cade aşa, de greu novicelui, deoarece el— 
incepatorul, —€ sinus auin lumea sa expresivă și nu este 
obivunuit să pătrundă în această iume nouă în cuprinsul 
cârea trebuie să lupţi pentru fiecare pas tăcut. Mai cu 
seamă gradările fine se şterg ușor iar prin aceasta devi- 
ne imposibilă însușirea cugevării lui Heidegger. 

Streunil obicinuiesc să spună că învață mai intâtu nem- 
țeşte şi că apoi trebuie s'o ia dela capât și să înveţe lim- 
ba iui Heidegger, — atunci abia li se deschide inaintea 
ochilor intreaga bogăție a limbii germane. Un exempiu: 
„invrebării' așa cum o imtățișează Heidegger 


întrebare 


ij despre... este, într'un tel oarecare, întrebare la (Antragen 
f bei)... Pentru a intreba este nevoie, în atară de cei pe ca- 


: i re-i intrebi (ausser dem Geiragten), de ceva imvrebat 


= (em Beiragtes). în întrebarea investigatoare, acică în 
întrebarea specific. teoretică, ceeace este intrebat trebue 
“sa fie definit și redus la noțiune (zu Begriit gebracnt 
werden). in „inirebai'“ zace aLunci, — drept iucru principal 
înțeies (als aas eigentlich Intenaierte), — ceeace despre 
ce intrebi (das brtragte), adică ceeace constituie ținta 
întrebari: (kg. 5). Deosebirea  dinvre aceste Ge-iragtes, 
Er-fragtes şi Be-iragtes nu e deloc tăiere in pâtrua tiru- 
lui de păr, ci corespunde unei foarte precise structuri & în- 
trebâaru. 

Dar Heidegger se ridică nu numai împotriva decolo- 
rărli înţelesuiui cuvintelor, ci el insuşi e unul dintre cei 
mai mari creatori de cuvinte în rândul filosofilor ger- 
maâhni. Extraordinarul lui simț al! lirabii, rezultat al uni 
cugetări precise și pătrunzătoare până în uitimele ascun- 
zișuri, îl situiază într'o poziţie specială față de poeţi. In 
ultimele semestre ei a citit despre imnurile lui Hoiderlin. 

9 

Marele amfiteatru cuprinde peste 300 de locuri și toa- 
te sunt ocupate până la ultimul. La apariția lui Heideg- 
ger încep aplauzele. El trece la catedră și, fără patos, 
dară cu o tulburare lăuntrică ce-i cuprinde pe toţi ascul- 
ţătorii, începe să ne călăuzească prin lumea lui Holder- 
lin. Şi câna vorbeşte despre acel foc pe care îl invocă 
Hălderlin „Jetzt komme Feuer“, („Acuma vino, foc), 
simţim cum arde și în el focul. 

Lumea lui Hăiderlin îşi deschide orizonturile înaintea 
noastră şi veacurile. Pornind dela imnul închinat Istru- 
lui, în care trebuie sesizată însăși esența fluviilor, Heideg- 
ger ajunge la Antigona lui Sophokles, pe care a tradus-o 
Holderlin. Lumea grecească şi lumea germană învie în 
toată amploarea luptei lor pentru. iîncetăţenirea istorică a 
omului, 

„Pollă tă deină, koudân antroopon deindteron pâlei“, 
(în traducerea lui Hâlderiin: „Ungeheuer ist viel. Doch 


nichts Ungeheueres als der Mensch“. — „Aducătoare de 
rele sunt multe. Dar nimic mai aducător de rele decât 
" omul'*). 


--. Chiar la cuvântul deinon, care e tradus, deobiceiu, 
prin „aducător de rele“, Heidegger se opreşte mult spre a 
desfășura diferitele sensuri actuale ale cuvântului şi 
spre a delimita totodată spațiul în care se mişcă omul, 


acest om despre care acelaș cor spune că este ființa cea 
mai aducătoare de rele dintre toate fiinţele. 

Heidegger priveşte pe deasupra ascultătorilor cari scriu 
cu infrigurare, cu ochi mari ca şi cum ar privi în lumea 
lui Sophokles, în lumea lui Hiderlin... în împărăția celor 
mari căreia îi aparţine și el. 

Ceeace ţine el nu sunt prelegeri marcate de culmi re- 
torice sau însoțite de gesturi mari. Fiecare cuvânt al lui 


este dăltuit ca în marmoră, iară expunerea capătă ceva. 


profetic tocmai prin ritmu-i lent și prin felu-i măsurat 
de a se desfășura, 

Ultima propoziție s'a stins. Mai domnește liniştea cea 
mai adâncă în sală până la izbucnirea uraganului de 
aplauze. 


Când m'am dus la Heidegger ca să-l rog să mă pri- 
mească să fac parte din seminarul lui, în care se discută 
filosofia lui Hegel și care seminar numără 25 de membri, 
el m'a întrebat cum stau cu cunoştinţele filologice, cum 
stau adică cu limba germană și elină şi m'a mai întrebat 
despre cunoștințele mele în domeniul textelor privind 
idealismul german. Am răspuns fără ezitare numai la 
prima întrebare, spunând că sunt neamț din România. 
Heidegger cunoaște România din spusele fiului său care 
a luptat în Basarabia şi unde a fost rănit stând apol în- 
trun spital militar din Sibiu. România mai are, în afară 
de acestea, buna reputaţie de a îi o țară a filosofilor, căci 
mereu vin de acolo studenţi în filosofie, iar anul acesta 
ne găseara chiar trei fiind singurii reprezentanți euro- 
peni ai acestui seminar din care făcea parte și un japo- 
nez. Pe când bulgarii vin la Freiburg spre a studia econo- 
mile politică, iară maghiarii se lasă văzuţi la facultăţile 
de medicină, românii își reprezintă țara pe frontul spi- 
ritual. 

O oră de seminar. Este imposibil să redai fie și numai 
bogăţia de cugetare a unei ore de seminar, Noi o pără- 
seam, totdeauna ca îmbătaţți. Alfa și Omega seminarului 
este cea mai severă și mai riguroasă cunoaștere a textu- 
lui. Una dintre primele ore mi-a rămas cu deosebire vie în 
amintire. Ne oprisem cu toţii la fenomenologia spiritu- 
lui. Heidegger propusese tocmai o propoziţie de a lui He- 
gel pentru a îi discutată: „Spiritul și natura, cugetarea 
și existenţa sunt cele două laturi infinite ale ideii“. El 
ne-a întrebat ce ne bate la ochi în această propoziţie. 
Nemulțumit cu diferitele observaţii ale noastre, el ne 
spuse: „Cunoașteţi laturi infinite? Cum înțelege Hegel 
aici laturea infinită 2“, 

Deodată se auzi sunetul lugubru modulat al sirenelor 
de alarmă. Trebue să fi trecut printr'un atac aerian mai 
serios ca să-ţi dai seama ce refiexe pot deslănţui acești 
vestitori de nenorocire. 

Heidegger își ridică, o clipă, privirile de pe carte, cuprinse 
cu ochii seminarul și-și continuă mulţumit discuţia. Ni 
meni n'a trădat nici măcar cel mai mic gest de tulbura= 
re. Pierduserăm cu toţii legătura cu lumea în care exis= 
tau bombe și ură și ne simțeam adăpostiţi lângă spiritele 
asupra cărora războiul nu poate avea nici o putere. 

[1 

Inainte de plecarea mea acasă, aveam numai 0 singu- 
ră dorință: Să-mi iau rămas bun dela seminar. Mesele 
la cari am avut, atât de des, desbateri, stăteau liniștite 
și părăsite, Din parcul de afară venea zgomot de copii. 
Am scos din raiturile înalte câteva volume ca şi cum aș fi 
vrut să mă despart personal de ele. Am privit, prin fe- 
reastra din dos, către acoperişurile înalte ale orașului şi 
inspre turnul zidit după stil vechiu și am mai privit oda- 
tă înspre Pădurea Neagră care mi-a adus aminte de 
patria mea. 


WALTER BIEMEL 


mem 10 Decembrie 1942 











Cronica 


literară 
[ic rii] 





Peregrinul transilvan(1835-1844 
de I. CODRU DRĂGUȘANU 


— Ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu — 
( „Cugetarea-Delafras“, Bucureşti 1942 ) 


Cronicaru! literar este rareori 
răsplătit moraLicește pentru 0s- 
teneala şi timpul petrecut (ade- 
sori, maj aproape de adovăr sar 
spuna : pierdut) cu alegerea lec- 
turilor, având a :e propune aten- 
ţei eventuali.or cititori, dornici 
să se informeze când şi câna, 
cum mai stăm cu literatura. In 
prea;ma sfârşitului de an e obi- 
cejul să cuprindem cu o privire 
recapituativă şi să alegzm ceea 
ce socotim că poate fi păstrat şi 


pentru mai târziu, potrivit cu 
îndeletnicirea fiecăruia, din fs- 
Jurimea  întâmplăriior  decurse 


d:alungu! anului. 

O carte peniru mai tărziu € 
negreşit „Peregrinul transilvan“, 
a șcriitorului aproape necunoscut 
I, Codru Drăgușanu,—pentru mâi 
târziu, în înţelesul că odată ci- 
tită, îți făgădueşti să te mai în- 
treţii cu fermecătoarea ei tovă- 
răşie, la cel mai apropiat pri= 
lej — cartea aceasta fiind fără 
exagerare una din acele în le. 
gătură cu care, sfârșind a o citi, 
ideea de a sfârşi nu are totuşi 
sens. 

„Peregrinul transilvan“ a  a- 
părut în primă ediţie, la S.biu. 
în 1864, cu prefața autorului. 
fără să fi avut vreun răsunet 
în publicul cititor depe atunci. 
Sub ingrijirea lui Nu.coiae Iorga, 
care cel dintâi şi-a dat ssama de 
valoarea excepuonaiă a lucrării 
lui 1. Codru Drăguşanu, „Pele= 
grinul transilvan" apire între 
nouă ediţie „prefăcută în sti.ul 
literar de astăzi“, adică dela 
1910, la Vălenii de Munte. Mo- 

ernzarea textului original era 
motivată de stiiul latinizant al 
autorului şi de voc.buiarul său 
împănat cu neologisme, mai a- 
les italienești. Toiuși, nici după 
1910 notorietatea lu: 1. Codru 
Drăgușanu n'a depășit. margi- 
nile unui cerc restrâns de cu- 
noscători, cari au devenit de a- 
tunci lectori frecvenți ai memo- 
rialistuiui ardeiean, Unul din a- 
ceştia, d. Ş=rban Ciocuiescu, că- 
rua îi datorăm de curând, du- 
cerea la bun sfârșit a editării 
lui Caragiae, şi-a luat sarcina 
reducerii în actualitate a lui I. 
Codru  Drăgușanu, Cu o price- 
pere desăvârşită şi cu o îndră- 
gire a lucrului bine făcut, care 
merită cel puţin satisfacția de 
a-şi vedea autorul favorit, bucu- 
rându-se de prețuirea ce i se cu- 
vine în conştiinţa celor șapte— 
apt mii de cititori autohtoni, 
câţi vor fi încă, stăruitori în in- 
teresul cu precădere acordat lu- 
crului literar şi artistic. 

In prefața ediţiei apărută la 
„Cugetarea“, d. Șerban Ciocu- 
lescu scrie că republicarea „Pe- 
regrinului transilvan“ e mult 
maj aproape de textul original 
decât ediția dea Vălenii de 
Munte, în care „sau îniocuit 
multe neologisme cu echivalențe 
neaoșe, fără ca să se realizeze 
totuși o sistematică operaţie pu- 
pistă. Am dorit continuă 
d.sa — să îniesnim lectura ope- 
re, înlocuind din corpul ei nu- 
mai acele neolugisme neîncorpo- 
rate până astăzi imbii noastre, 
cu termeni pe înțelesul tutu- 
ror“, Iir mai daparte, în introdu 
cere, precizează că „lexicul său 
este astăzi nespus mai familiar 
decât părea în 1910 şi îngădue, 
la o nouă retditare, o prezen. 
tare sinceră, în text autentic“, — 
ceea ce lesne se poate verifica, 
din leGtura textului. 

Cele treizeci şi cinci de epis- 
tole care a:cătuiese proza  me= 
moralistică a lui E. Codru Dră- 
gușanu au fost scrize, dacă luăm 
drept adevărată datarea lor, în- 
tre 1835 -— daţă ia care autorui 
lor n'ave: mai mult ca şapte. 
sprezece ani — și 1844, luna S*p- 
tembrie. D. Șerban Ciocuiescu 
contestă autenticitatea datării 
succesive a scrisorilor, cu argu= 
mente convingătoare în amă- 
nuntul cărora nu mai intrăm, 
Cititorului nespecializat în ceri- 
tica  linguistică și filolozică, 
dornic do:r să cunoască  neîn. 
târziat prilejul unei noui desfă- 
tări prin lectură, îi va fi dea- 
juns să afle — ceea ce va putea 
observa 2poi şi singur — că de 
ia prima și până la ultma epis- 
tolă există între toate cele 
treizeci și cinci „o unitate im- 
presionantă d= siil și de car:c- 


ter“, fapt care îngădue editoru- 
lu; să afirme antidatarea me= 
morialului, — Gata reată proba= 


bilă fiind anul 1864, al publică- 

rii în ediția sibiană. 
Surpriza  „Peregrinului 

ailvan" e îndoită: 


tran. 
cartea reve- 


lsază nu numai un scriitor ex- 
cepțional dar şi un Om, nespus 
da interesant omenește, în a că- 
rui societate ai tot întârzia ne- 
săturat, cucer:t. E atât de modern 
uneori, Codru Diăguşanu, ca 
mentaiitate şi alcătuirea sufletea= 
scă, încât îţi vine a crede că 
structura sintactică şi  lexicul 
împestrițat de vosabule și for- 
me gramaticale perimate pe care 
le:td.oseşte nu sunt decât o 
pastișe intenţionată, plină de 
savoare arhaizantă, a unui scrii- 
tor mai aproape de jumătatea 
veacului douăzeci, decâț de anul 
1864, a! publicării volumului. 

Agiiitatea şi agerimea a> spirit 
a scriitoruiui insuflă prozei sa.e 
epistolare o mișcare interioară, 
o spontaneitite şi o vioiciu= 
ne care contribuie la sociabilita- 
tea fermecătoare a „Pelegrinuiui 
traasilv:n“. I. Codru Drăgușanu 
are umorul robust şi verva go- 
neroasă a povestitorulu!: din vâ- 
na unor Creangă sau Hogaş da: 
și zeflemeaua muşcătoare a mun= 
teanuiui, temperată cei puţin în 
expresia formală, aparentă, a 
frazei cu tiparul îngroșat şi rit- 
mul încetinit de aluviunile neo- 
log:smelor. 

Ciudată şi atrăgătoare fizio- 
nomie morală are acest arde- 
Jean, care în veacul maţionaiis- 
melor se simte printre „fiii natu- 
rii“ ce „anevoie se cetățenesc“, 
socotind chiar că „amoarea pâ- 
triei e numai o datină, case, în- 
cet pre încet se debilitează, deşi, 
din când în când, natura te ade- 
meneşte la dânsa“ și care, con- 
temporan ai romantismului în 
apogeu, admiră totuşi pe Vol. 
taire, numindu-l „lumina veacu- 
lui trecut“. E! însuși se ase- 
muiește cu Gil Blas de Şanti.la- 
ns, repede săturându-se de viață 
aşazată și respectabilitzte burgh=- 
ză, nesimțindu-s> făcut „peniru 
o condițiune mecanică“. „Aer îmi 
trebue, libertate“: — exclamă 0- 
dată acest nestatornic al condi- 
ției sociale şi posedat de neas- 
tâmpăr ambulatoriu, — primul 
experienţialist român, dornic, 
cum singur spuna, „să colind lu- 
mea şi să adun experiență“. 

Ce enigmă pasionantă propu- 
ne biografia acestui pitoresc pe- 
regrin, învestmântat Ca un fiu 
de pașe și drept atare întâmpi- 
nat cu temeneli de localnici: in- 
sulei Elba, pe unde-i poartă do- 
rul de ducă, iubăreţ şi uşuratec, 





MIHAIL ȘERBAN: CANI RC 
UITAT 


După succesul înregistrat cu 


“romanele Sanda şi Casa amin- 


ţirilor, d. Mihail Şerban a scos 
zilele acestea, la „Cultura Ro- 
mâmească”, ua volum de nuvele 
ce se intitulează Cântecul utat, 
Activitatea prodigioasă a a- 
cestui tânăr și valoros striitor, 
mânifestată sub ausp cii atât de 
fericite în :oman (Sanda a ajuns 
la a treia ediţie, la un an după 
apariţie), şi-a găsit o realizare 
la tel de aleasă în muvelă. De- 
aceea, nu ne îndom că şi acea- 
stă carte mezină a d-lui Şerban 
va găsi aceeaş bună primire din 
partea numeroșilor săi cititori. 


A APĂRUT 


ultimul număr (6) din revista 
„Muncitorul fomân“, din 30 No- 
embrie a. c., cu următorul cu- 
prins : 

Pan M. Vizirescu: Popas în 
Basarabia și Bucovina; Mario 
Valaperta : Poporul român şi 
misiunea lu; anticomunistă; Pe. 
tru P. Ionescu: Școala şi biseri- 
ca în U.R.S. SS; D. 1. Cucu: Is- 
rael, dușmanul omenirii. 

POEZII de: George A. Petre, 
Iustin Ilieșiu, Lt. V. O. Spineni, 
Octav Sargeţiu, St.  Georgescu- 
Gorj, George Păun și D. Albotă. 


Maj semnează: George  Acsinu 
teanu : Zburătorul;: Ovid  Cale= 
doniu : Note de călătorie în Ru= 


sia; Ion Şugariu: Valoarea mun= 
cii în poezia lui George Coșbuc; 
P. Popescu: Libertatea muncii, 


JORGEN FRANZ JACOBSEN; 
BARBARA 


Romanul care a impus Euro- 
pei literatura nordică a fost cel 


danez. „Niels Line“ şi „Maria 
Grube“,  iucrările lui J. P. Ja- 
cobsen sunt traduse în toate 
limbile. 


Un romancier de egală impotr- 
tanță, care, din pricina ftiziei 
ce-l seceră în plină tinereţe, 


cu umor lucid, autocritic, plă- 
cându-i buna stare și îndestul:- 
rea, dar adaptându-se cu bună- 
voie şi sobrietăţii, descurcăreț la 
nevoie dar neprevăzător cu ne- 
păsare; aventurier „la toată pro- 
ba“. cum ar spune —totuşi fără 
de romantism geografic — şi 
maj ales călător cu predilecție 
marcată chiar dacă nu exciusi- 
vă, pentru  peisaju. uman.zat 
Prin civilizaţie, amator de psi. 
hologii, apreciind imstinctiv după 
proporțiile şi la scara de măsură 
a criteriului omenesc. Nu aiâi 
piiorescul exotic , geograțic, ci 
maj ales „exotismul moral“, cum 


observă a. Tudor Viinu, în „Ar-. 


ta prozatorilor români", caracie- 
rizeazâ or:ginalitatea şi va-oarea 
contribuţiei lui Codru Drăguşa- 
nu, în literatura românească, 

Cum se va îi resemnat acest 
călător—care timp de zece îni a 
cutreierat Europa, dela Bucu 
reşti la Viena, Paris și Londra, 
apoi la Roma şi Neapole, la Pe. 
tersburg şi iarăşi în Oceident,.— 
la o viaţă de cumsecădene, prac- 
ticând cuminte, timp d2 vreo pa- 
iruzeci de ani atâtea demn-tăți 
vespectabile de „secretar al co- 
mitetuiui  scoiastic  granițăresc, 
fost vice-președinte al distric- 
tului Făgăraș, apoi v:ce-comite 
și preşedinte ai sedriej orfanale 
ale aceluiași comitet, membru al 
Asociaţiunii transilvane“ —câte 
i le înșiră necroloagee din anul 
morţi; psregrinuui transilvan, 
1884. 

Dar bag de seamă Că despre 
scriitor n'am spus mai nimic. A. 
cessta, pentrucă :a prima lectură 
a cărţii, ai revelaţia încântătoa- 
re a omului sociabil şi înv:oră- 


tor, a prietenului dincolo de 
vârstță şi epocă. Iată ce este 
Peregrinul transilvan: o carte 


pentru mai târziu şi pentru tot- 
deauna, o carte cu care te poţi 
imprieteni. Dar despre  valoa- 
rea ei literară și despre scriito- 
rul Codru Drăgușanu, altădaiă, 
poate, cu ca mii apropiat pri- 
lej. Acum, să mai mulţumim 
odată d-lui Șerban Cioculescu, 
pentru darul ce ni l-a făcut şi să 
ne bucurăm de norocul  scriito- 
ruiui, care şi-a găsit editurul 
ideal, întrun cărturar autentic. 

Să ne bucurăm, citind și re- 
citimd Peregrinul transilvan, pen- 
tru desţătarea și folosul propriu. 


MIHAI NICULESCU 


UNIVERSUL. LITERAR 





“feverie 


Frumoasă-i cartea asta de pe noptieră, 

Cu cer strivit, cu mădulări de seră. 

O tot citesc şi nu pricep nimic... 

Atât ştiu că privirea, ca un spic, 

Ţi-a flaturat, s'a odihnit la virgule pe-aici, 
Sub literele şubrede şi mici. 


Poute în molcome 


'nserări de tuci 


Visai la toate mincinoasele năluci, 
Pe care un condei flămând le-a prins. a cerne 
Eu văd doar fruntea cufundată ?n perne, 


Gâtul de zăpezi ce 


se ascund, 


Azima obrazului rotund, 
Sânii mici care îi sbate nostalgia, 
Mâinile ce mângâiau hârtia, 


Frumoasă-i cartea asta de pe noptieră 
(Vorbeşte despre nu ştiu care eră...) 
Prietene cu suflet neîntreg, 

Nu vezi câte străbat şi nu 'nţeleg: 


Prietene cu ochiul 


prea firesc, 


Nu ştii cât nu e scris şi eu citesc. 


“Realis 


L CALBOREANU 


IN 


Mă suflete, tâlhar de primăveri, 


De azurii migale şi tării, 


Intoarce şi tu coarda pe averi 


Şi te ridică'm sure clădării. 


Priveşte, am rămas doar noi calici, 
Cu tidva şi cu tolba de imagini — 
Din rime potrivim mereu panglici 
Şi ?n buzunar ne miaună paragini. 


Ce te mai uiţi la acatiste şi iconă, 
La glorii afumate, la candori ? 


Imită larg atâţia histrioni 


Și-om hăuli şi noi între comori, 


Poema noastră mu ne dă nimic 
Nici în gătlej şi nici îmbrăcământ, 
La dracu toată zarea din colnic — 
Mai bună e o traistă de pământ. 


ION PENA 


La poalele visului 


Să poposim o clipă, de-acum suim spre Vis; 
Vezi măgurile albe, cu crestele'n lumină ? 


in jos e zare largă ; în sus 


e cer deschis ; 


Apleacă-ţi lin genunchii, iubito şi te'nchină ! 


Ne desbrăcăm de trupuri, 


Ce ne-a dospit de-avalma, 


De nu mă vezi de raze să 
Şi vino, uite Visul începe 


să nu'ntinăm lumina, 

cu lutul din poeme. 
nu te temi; dă-mi mâna 
să ne cheme!,,. 


Şi-acum deschide-ţi ochii şi umple-ţi-i cu zare, 
Să vezi că țara asta n'o poţi cuprinde'n pleoape; 
Aci lovește cerul, în ţărmuri, ca o mare, 

Acolo sue piscuri, cu liniștea aproape. 


Prin umede coclauri, regină, buruiana 

Iși coace'n cărnuri acre, mireasma blestemată; 
Din izul ei sălbatic, își soarbe versul hrana; 
Apleacă-te spre dânsa iubito şi te'mbată!.. 


In tronul lui de ferigi, în vârf, ne-așteaptă Visul 
— Ne-am înfrățit cu dânsul, ca doina şi oierul — 
Pe măguri albe, luna îşi scutură caisul, 
iar sufletul zănatic, samestecă cu cerul. 


NOTE LITERARE 


n'a putut realiza decât o singu- 
ră lucrare — Barbara — este o- 
monimul lui Jacobsen, Jărgen 
Franz, în această unică a sa 
scriere, Jacobsen își pune între- 
Eul mare talent în prezentarea 
vieţii mizere a pescariior din in- 
sule:e arhipelagului  Faer-Oer. 
Vi:ta aspră și orizonturile cenu- 
şii ale insularilor sunt împărtă- 
șite cititorilor, împletite cu epi- 
sodul de adâncă vatoare umană 
al unei adevărate iubiri, chiar 
dacă eroina dramei acesteia par- 
curge toată gama  bovarismului 
femenin. 


Traducerea, excelentă, a acez- 
tui roman apărută în editura 
Modernă, este semnată de Con- 
stanța şi Ion Frunzetti. 


DIN VIAȚA BASARABIEI 


pe Octombrie—Noembrie 1942 re- 
ţnem Vacanţa bolnavă, poemul 
d-lui Octav Sargeţiu cu acest 
Curat final: 

„Ca n'şte iluzii albastre serile,,, 
Numai aripa ta, frântă, de cocor, 
Pierdută cu toate poverile“, 

Dară şi dorința, conturată prea 
precis peniru a fi sinceră, în ul- 
tma strofă ain Cântecul d-lui 
Virgil Carianopol: 

„O! Doamne, dacă în adevăr 
Este 'mtre mine şi tine o punte, 
Unde « ziua care Să-mi pună 
Revolverul în frunte? 

Ne pare rău, socotim însă că 
uceastă zi e cam deparie, căci 
altiel am avea mut ma: multe 
şi mult mai bune versuri în ţara 
românească. 





HANS DOMINIK: FORȚA CE- 
RULUI 


Construit pe un motiv împru= 
mutat științei, romanul Forţa 
cerului de scriitorul german 
Hans Dominik ne prezintă im- 
portuntu problemă a. electricită. 
ţii captată din-atmosferă și pusă 
în slujba progresului omenirii. 
Lupta pentru supremație, în u- 
cest domeniu, este purtată între 
Qouă mari firme: una germană 
şi cealaltă nordamericană. 

Eroii acestei cărţi sunt niște 
oameni de știință cari mobili- 
zează în jurul lor pasiunile pu- 
ternice aie unor întregi cortegii 
de personagii cât se poate de in. 
teresante. 

Volumul a apărut în editura 
„Gorjan“ şi-a fost tradusă de d. 
Toma Blănaru, 


CONSTANTIN IALEŞ 
şi-a publicat cea de a treia cu- 


iegere de poeme:  „VERSURI'. 
In ordine cronologică au apărut 


ICOANE (editura  ,Flamuri'”: 
Craiovaj, „ARABESCURI“ (a 
„Prietenii Ştiinţei“ (721)-Cr:to- 


va) şi acuma „Versuri“-e (în co- 
lecţia „Pământ şi suflet olte- 
nesc“-Timişoara (2?!1). D-l Const. 
Jateș scrie ușor, iară uşurinţa nu 
esto bună ia orice: 


„A pâlpâit o stea! S'a stins. 
O lacrimă din geana nopții 

sa prelins 
Și lin durerea s'a întins 
Și sufletul mi l-a cuprins 
Şi l-a aprins 
De dor. 
In urma ei, 
Ușor, 
Imagineaați s'a strecurat 
In sufletu-mi îndurerat, 
Și stele iarăși s'au aprins 
Și îar s'or stinge 


uşor, 


ION VINTILA 





Și iarăși lacrimi sau prelins 
Şi sor prelinge 

Din geana nopții și a mea, 
Toţ aşteptâna chemarea ta“. 


Dară CONST. JALEŞ, şi anu- 
me atunci când se încumetă să 
scrie cu mai multă dificultate, — 
nu spunem „greutate“ pentru a 
nu cădea în dublu sens, — rau= 
$cşte să realizeze strofe consis- 
tente: 


Din mejdina satului se urca 
Tăvălug de nouri plumburii 
Și de unde face drumul jurcă 
Vântul a pornit cu prăţării. 


Se încurcă puii 'n bătătură, 
Cdinele în prispă sa chireit 
Stogurile prinse 'n sburătură 
Intro clipă sau desțelenit. 


Cade ploaia ropotind năvalnic. 
Şi se strânge *n şanţuri 
spumegând, 
Peste sat, un bubuit amarnic, 
Din înalt se rupe — Sângerâna 


Strana cerului, nimicitoare, 
Clas coboară spre pămânț — 


trăzninăd — 
La icoane, babe știutoare, 


Lumânarea dela Paști aprind. 


Pruncul sfânt zâmbeşte la 
lumină, 
Maica Domnului privește blând... 
Pătura de nvuri se desbină, 
Cerul înfiripă râs Dlăpând. 


N ARIA IERI aa) 


Ai 
CANTECE NOU! 





Sub zodia vremii 


l. 


Când scriam acele fugare 
note, întitulate „Reimtâlniri“, 
nu ne gşteptaom la un prea mare 
ecou, kk greu să ai ecou când 
vorbeşti în vint şi e şi mai 
greu să fii auzit, când cel ce 
te ascultă, sbiară protestatar. 
Scriem aceste rânduri sub sem- 
nul prieteniei. Totuşi. Zicem 
„totuşi“, fiindcă în ultima vre- 
me am avut plăcutul prilej să 
se discute aceste „Cântece 
noui'“, întrun ton cu care aşa 
numita polemică nu are de-a- 
face întru nimic. Nu ne refe- 
rim la agilele şi pateticele note 
dintro foiţă culturală a unui 
târg simpatic, şi nici ba domnul 
poet care scoate pălăria în silă, 
când ne întâlnim. Exerciţii de 
stil şi de salut de acest fel, 
ne-au făcut întotdeauna plă- 
cere, pentru sâmburele de ne- 
vimovală joacă pe care-l con- 
țin. „Cântecele noui“ nu au 
nevoe d2 apărare. De aceea mă 
mărginesc doar a aminti aici 
amuzantul caz al unui poet-în- 
cercător, care sub un pseudo- 
nim pe care-l reținem pentru 
noi, ne-a trimis zeci de strofe, 
nepublicabile, se înţelege. Poş- 
ta de azi ne aduce o carte poş- 
tală. Am recunoscut scrisul cu 


rotunjimi de chiflă. Era ai poe- 
tului nepublicabil, cu toate că 
alt pseudonim curagios bine- 
voia să semneze. După ce îi a- 
ranja în bloc pe toți poeţii care 
luptă şi muncesc clături de noi, 
adăuga binevoitor și critic: 
„poesiile pe care le-ai publicat 
într'unul din ultimele numere 
ale „Universului Literar“ din 
Septembrie a. c., sunt curate 
prostii“. Am luat la cunoștință 
și-i mulțumesc emoționat ma- 
estrului meu, rugându-l însă 
ca, de data viitoare, să-și 
schimbe scrisul, sau să-şi bată 
operele la maşină. Nu de alta, 
dar slowa poetului seamănă leit 
cu aceea a criticului şi mu 
mai știu cu cine stau de vor- 
bă! 

Dar despre asta, în treacăt 
doar... Răspunzând întrebării 
din numărul trecut, un drag 
poet și prieten ul unor nu prea 
îndepărtate vremi de boemă 
spirituală, ni se alătură, cu 0 
adeziune care ne-a încântat şi 
ne-a întristat în egală măsură. 

Poetul Nic. Amărăscu, ală- 
turi de care am luptat un an 
şi ceva de tinerețe lirică, ne 
tr:miie um mesaj în versuri, 
pe care îl reproducem aici, 
pentru duz, dar prezenta lui 
frumusețe poetică și amicală: 


IMi-aduc aminte frate de ceasurile pline 
De cochatări cu muza când albă poesia 
Dansa o tamantellă pz fila cu terține. 

Găsea in noi visarea, deschisă prăvălia. 


Eram telali de rime în zilele pribege. 
Nespus la lume versul ne'mbobocea chiotoarea ; 
Mureau cu tineretea tristețile betega 
In praful din caete, poemele și zarea. 


Și cime mai adună în vaste scrumiere 
Cântarea de-altădată priatene Ștefane, 
Când adunam din haos atâtea giuvaiere 
In aşternuturi calde de țesături persane? 


Acuma când ne chiamă la întâlnire anii 
Ne bicivwie-amintirea cu asprele-i gârbace, 
Reînflorind în gânduri şi versul şi castanii, 
Sub care poesia avea pe-alunci conace. 


In amfore de Cipru de strângi boema veche 
Cum își adună leacul într'um descântec vraciu, 
Aducerea aminte'n a rimelor pereche 

TȚi-ași ue alle cu ție, poete Ștefan Baciu. 


Iţi mulţumesc, prietene dela 
„Manifestul nopţii albe“, nu 
numai pentru calea noustră de 
azi, ci şi pentru fapiul că mat 
făcut să nu uit că există încă 
prietenie și omenie, dincolo de 


timp... 
A 


Dar prietenia şi 
sunt aproape tot una. 

Astjel de pildă, la îmtâi ale 
unii Decembrie, un grup îm- 
pozant de scriitori de pe toate 
plaiurile României, s'au strâns 
pentru a sărbători un gând şi 
un gest. Cartea de poesii „In- 
toarcere“', a ardeleanului lon 
Th. lea a solidarizat într'un 
singur elan şi într'o unică 
vrere, pura şi eterna floare a 
credinţei. Nimic din sforăria și 
reclama trâmbiţată la răspân- 
zii. Inspirația şi plămada lirică 
a lui lon Th. liea a făcut ca, 
încăodată, sufletele înălțate 
dimcolo de timp să se întoarcă 
spre plaiurile de întotdeauna 
ale țării. Un gând prețuește în 
unele ceasuri cel puţin tot atât 


credința 


Cu drag, 
CONST. AMARASCU 


de mult ca şi o faptă, pentrucă 
din gânduri iau naștere îmtot- 
deauna elanurile ei. 

Deaceea, rândurile acestea 


"puţin întârziate, vin nu ca să 


tie numai o participare, alături 
de camurazii-poeţi, pe care nu 
i-am putut întâlni la acea dată, 
din motive străine de voia noa- 
stră, ci ele vor să fie actul de 
prezenţă dincolo de zile, al u- 
nui suflet și al unei convin- 
geri. Și fiindcă o cronică oca- 
zională ar fi depiasată aici, ne 
alăturăm şi moi celor ce-au fost 
de față, prăsnuind „întoarce- 
vea“! 
ȘT. B. 

N. B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacţie, menționându- 
se pe plic: pentru Șt. B. Și 
răspunsurile : D. Fulea, TI. 
Cergh., |. Mold., Dănuţ C., La- 
zăr L, Șt=fan Băl, Romul E, 
M., M. Cal, M. Horia J., Cos- 
tel M., Sona Anela, N. G. Unt,, 
Melinte V. A., Mircea R.: Nu! 
1. 1. Vint, 5. TI. N: Da. M.D. 
Zissu, Vladimir Lie, A. B.C. 
D.; Altele. 





Dumitru Olariu 


Un anunţ mortuar ne aduce 
vestea morţii unu. al posi pe 
troni: Dumitru Ouaniu, căzut yi- 
ieieşte in ziua de 6 Oct, 1942 în 
frun.ea piuonutui său şi îmmor- 
mântat în qimitiruj eroilor din 
Abinskaga-Caucaz. 

Este al nu şt.u câteea poet că- 
Ziţ eroic Re câmpul de luptă din 
rasăr,t, 

lată un început de serie: 

Pe Ghcorge Vaida ui cunoz;tem 
din acelea;; pagini ale revistei de 
poez:e „Li-orai: pe care D. Ola- 
riu a intemeiat-a împreună ev 
Un g:up de prieteni ia Constan-. 
ţa, „ln ce priveşte prezentarea să 
tehnică, Litoral sperăm să con- 
stitue şi să aducă o inovaţie“ 
imi seria Olariu la 15 Febr, 1939. 
In paginile ultimului rumăr a- 
părut în Mai anul acesta el zee- 
ditează, ca pentru un ultim adio 
adresa ţări, poezia „Primâvară 
Dobrogeană' poezie tipăriiă şi în 
Pruma şi singura sa culegere de 
versuri apărută în pruguu anului 
1940 „Crângurile Cerului“, 

Retipăr.rea dia revista Litoral 
a cestei poezii dă prilej migăloa- 
sei lui griji de formă să mai re- 
tușeze un vers, iar sutletul său 
îndrăgit oa nimeni altui d> pă- 


„ mattui minunaţ al Lobroge:, pu- 


NNE 7 Mpa A apărut: 
| SAREA PĂMÂNTULUI 
| de D. V. BARNOVSCHI 
Lucrare de perspective largi 
"și de întrebări turbură!oare 
în Editura Librăriei 
REMUS CIOFLEC 
Bucureşti, Calea Victoriei 27, 
De vânzare la toate librăriile 
din ţară 





tința de a trăi pentru uliima cară 
fiuru: acelzi pasiuni pe care w 
ma:iuriseşte în scris toi a.âv căt 
nc-o împărtășa vorbind. 

Dobrogea era pentru Oiariu o 
țără nouă, miraculeasă, o ţară d 
busm. Poate pe calea unei pre- 
zen-ări descriptive a e, cae îl 
preocupa, ar ti ajuns să dibuia- 
scă, firul unei mastve donânări 
apice, în care ciobani iranshus 
marţi, din cari însuși: s= ţrăgea, 
aveau să-și rea 'izeze distinsul lor 
mioritic, 

Născut la Poiara Sibiwui, Ola- 
riu fâce stuâiile jleeale în B.biu, 


facultatea de drepi la București 
Şi apoi „vrăjii de-un cast mira] 
răsăritean“ so stabiieşte în Do- 
brozea unde fMmiiia lui se gă- 
sea de ma:nainte şi începe ca- 
riera ge avocat la Constanţa, 

Nu știm cât a scris în afară de 
poeziile publieute în volumul 
„Crângur.le tevuiui“ dar stim că 
cele mai multe din poezitle pu- 
blicaţe aci, suzi din cele mai 
vechi, unele char ce debut. 4Ţi- 
nea uiâi de muii să se adune în 
tru volum 0 şi cum aitel p'âr 
ti patut păşi mai departe). 

A scr. la „aia vârsci“ a pro- 
fesosuiui Axeute Bantu ear. l-ă 
îucurajit cecl dintai, axoi i-am 
găsit pub:icând dela 1929 înicv-ce 
in gevistele: Bilete de Papagal, 
Limba Româna, Gândirea, kun- 
tice etc. 

Drumul lui, acum, sa frânt 
brusc. „Oșteanul amr cu inima 
duioasă“ a căzu ca sublucote 
nent de cavalerie :n irua:ea plu: 
tonului său, în lupieie din Cau 
caz. 

tare ce preţ ar fi dat e] pentru 
răscumpărarea acestei iulgeră- 
toare morţi, pentru trăirea mai 
departe a yisulu. <ău ncimpi:niț? 

In povestea prea scurti vieţi 
a iai Dumitru Oiariu se poze 
tălmăci ceve gin î:suşi desinul 
şi riimul vital al acestu, neam de 
baștină „coboritor cu piimu în 
pâraţi, din piscuri” şi năzund 
spre aceleași „zări de iun alcan“ 
care au vrăjit pasul domo. şi le- 
gânat al ciobanilor noștri carpă- 
tici, deparie spre răsăr t, 

Dumitru Olariu a plecat, pe 
urma lor, spre răsărit, ca rpro un 
„Culcuş al veciniciei“ împ agind 
odată ca voinţa noas'ri de afir- 
mare şi „turmele de gânduri“ ce 
le păstea, 


€. ML 





BEP ata 





UNIVERSUL LITERAR 





10 Decembrie 1942 az 


—ULTIMUL SBOR=— 
AL NIKE-EAI DE SAMOTLRAKE 


de OLGA CABA 


Eșise din Louvre cu un nod ce îi creştea în gât. 
Nu mai avea ochi pentru luminiie ain Tui.erii. 
Inăuntru, în capui scărilor, o văzuse pe Nike de 
Samoirake, aiva Ca 0 Sea inCanuestenta, pe un 
tond de -umină albastră ca miezul nopţii, și o vă- 
zuse stinsă, o umbră neagră, fără cap, cu aripi în- 
tinse, un demon întunecat, profilat pe un ecran 
de luciri portocalii. Se ump.u de frumuseţea ei 
grea, sui a-vinească, pana ră Mile, piTisil O 
copleşise —— îi venea să ţipe, să distrugă —nuo 
putea suporta. Fugi. 

Muitmu, emanat de marmora savant frământată 
a COaDSeuor IN-Rec 0 tăcu Sa SmM-a In Mers pu” 
ritatea propriilor sale picioare; într'un fel, avea 
sensația că și-a descoperit trupul, că l-a înțeles 
Ma p.ne decat în Oase ce.e sia: intizue, ca i-a 
ghicit un elan nebănuit, o libertate de mişcare, ca 
ua inceput de sbor. Lot trupui e: nu era aecat un 
avânt, un sbor proectat peste bulevardele Parisu- 
lui de noapte — părea ca Nik€, demonu: neg.u cu 
arnpiie destășurate, ar vrea să se arunce prin ea 
încaodată peste lumin. le cetăţii străins. 

„Nu, nu e pcs:bil să merg acasă ia ora asta“ — 
se gândi. 

Cobari în culoarele unei staţiuni de metro şi 
așteptă sosirea vagonului. A:ci o sa.utară din ioa.e 


Peer pere TOME ie 00 rm ate TED pr m nare, 
ee g i N, 
pă 





părţile figuriie cunoscute care locuesc în orașul 
subteran, împrimându-i caracterul lor ciudat și 
eterogen. 

O pis.că uriașă şi rotundă, încremenită într'o 
așteptare țeapănă — o reciamă oe şocuată. Un 
presupus Celit, blond şi musculos, cu mustăţi in- 
term.nabile, trăgând cu deliciu dinir'o ţigar_tă — 
reciâma anacron.ca a turului, Utilique. Un tip 
cu păsăria meson trasă peste gânduri indetini- 
bile, şade la masă în faţa unui aperitiv. Fâşii lungi 
abate, ca nișie pânze: ue tcicgi ârne, Cu ati p- 
ţia Dubo-DLubon-Luktonnet, 

H.reşte, o stațiune de metro nu poate fi tapatată 
cu îresce de Puvis de Chavannzs, n.a cu inscripții 
din Biblie. 

Metroul îna:ntă cu un sgomot asurzitor, în tu- 
nelui care tugea sub pieți și ape, sub pu.evarae 
luminoase, la rădăcina catedralelor, în neștire. 
Po;i să treci prin viață tot astfe! de orbește, fără 
să simţi vrecuată pe p.eoape apasarea uuui nor, 
peceta unei stele. 

„Ci.cay" anunţă inscripția unei staţiuni. Sări 
din vagon şi eşi sub stele, sub un meridian sp:cial 
ai lumii care se cheamă Montmartre, Se simţea 
cuprinsă de un freamăt nedesluşit, o dorință de 
sbor parcă. Picioarele e erau acum uşoare-ușoare, 
de pa:că ar fi avut aripi, în fiecare pas trebuia 
să-şi reprime un sat ș. in fiecare susiare înnăbu- 
şea un chiot de bucurie. Un trecător, văzând-o 
astia, îi interpretă: greșit entuziasmnu, și ii „acu 
o ofertă foarte pozitivă. Altădată, sângele ar fi 
încremenit în ea de rușne şi silă, dar acum iz- 
bucni intrun râs prelung şi sănătos, fără echi- 
vocuri. Ce idee! Tooma actm să i se :pue acest 
lucru, când se simțea atât de liberă de toate le-. 
gături.e pământeşti | 

„Du-te pe malul Senei și încearcă să pescuești 
vrăbii cu undiţa !“ răspunse stră nului stupefiar — 
și trecu inainte. Hotărât, francezii aceştia nu sunt 
decât niște obsedaţi sexual: — se gânt: cu ouspreţ. 
„Ei găsesc rezoluții sexuale şi unsi equaţii de gra- 
dul doi”, 

Călcă L.beră pe pietree orașului încins în viciu, 
ca sfântul pe undele mării, fără să-şi înmoae pi- 
cioarele. 

In apropiere de Place Pigalle coti la întâmpiare 
într'o stradă lăturalnică și întunecată. In faţa ei 
cl:peau iuminiie slabe a.e unui locai. Intră. 

Inăuntru o întâmpină un fum gros în care se 
legănau *rescile pereţilor, reprezen:ând scene din 
viața marinărească, pești, flori, tigri, dansatoare 
goale, vapoare. Era o gălăgie inferna:ă- Dincolb da 
rândul meselor, pe parchetul murdar, se înc n-es2 
un bal pe ritmui unei orchestre sgormotoase, dar 
subțiri, compuse dintr'un acordeon şi prea multă 
alamă. , id 

O femee își ridică rochia de dante.ă — avea 
flori în jartieră. Bărbaţi rău imbrăcaţi, gătiţi cu 
eleganță feminină se înfigeau pe scaune ca n:ște 
""cocoși, cu pălăria pe cap, în jirul halbelor de bere. 

Ceru să i se aducă o șocolată. Incercă să for- 
muleze în gând uitima ei revelație, ca să o.abe 
clară, definitivă, pentru totdeauna. 

„Corpul este o puritate de linii, libertate de 
mișcare, bucurie de a trăi. Imperecheriie nu 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERS 


ce tem ese ze 


sunt decât accidente prin care corpul trece ca 
printr'un râu, fără a-i păstra vre-o urmă. Suntem 
ciea i pentru a umbia cu capu: in sus, cu fruntea 
deschisă in bătaia vânturilor — pentru a sprijini 
bosia EMA: gin in Cip Le COvane, Aytiil ua” 
toria de a îi frumoși, dar nu pentru alţii, ci pen- 
tru a îndeplini cea mai înaltă funcțiune — aceea 
de a rid-ca iuminii o oglindă fără greşi“, 

Când ajunse :a această ultimă etapă în evolu- 
ţia ganduiuor 1, un Up una, Voci, se opri 
amen:nţător în tața ei. rurta pe umerio eșa:tă 
de mătase colorată și pe cap avea o minusculă 
pălănie verde, trasă adânc peste ochi. Se sprijini 
cu amândouă mâinile de masa si și se apiecă 
inainte. 

„Alors, ca va, la gosse?'' — se interesă cu 
politeţe condescendentă. Apoi, văzâna că ea nu 
răspunde, adăogă în chip de explicaţie: 

„de me nomme Pepe. Pepe la Vache, Avec moi, 
tu ne dois pas avo.r ie tiac de te rase pusti, 
Ma:s vayons, ouvre ta gueule, la mâme !' Ea con- 
tinuă să-și bea şocolata foarte Liniştită, așteptând 
ca dânsul să plece. Atitudinea aceasta răni pro- 





fund orgoliul masculin al lui Pep&. Cu o mişcare 
bruscă, îi răsturnă șocolata peste fața de masă 
cu careuri aibastre. - 

„Tu vas plus boire Ca. Tu vas prendre un bock, 
avec moi. C'est moi qui paye!“. 

Dela masa vecină, un marinar american fu în 
picioare cât ai clipi din cohi şi trânti în cepul lui 
P&pe o stizlă goală, cu un răsunet solemn şi so- 
nor, ca o lovitură de gong. 

Pepe se cLătină, se scutură şi-și reveni. 

„Sale meteque! — urlă cu faţa congestiona- 
tă, — Saie metcque ! Le nez en naut pusque tes 
americain, hein? Ben mince alors! Prends Ga, 
Dorate de tortue, gueule de salaud, et qa, sale co- 
chon |“* : 





Sunt priețen bun cu maes- 

(rul Lucică, pictor mare. Mare 
in adevărawi înţeles al cu- 
vânsu.ui. 
"An Viisma vreme îl ved-am 
arareoii. Masstrui pregat.a 
o expoziție şi lucra di, secu- 
lare și pană n cuucare. 

Acu, pânzu.e  maestrulaii 
Se râstaţă pe panourile expo. 
z.ț:ei, Sunt protos, la verni- 


Şi cu asta, îi administră americanului doi pumni 
drept în falcă. 

„You futhy dago!“ răcni străinul, aruncându- 
se asupra lui şi vrântindu-i pe podea cât era de 
lung. li înfipse un genunchi în stomac şi-l ţinii 
de pământ imobiuzandu-i amândouă braţele. 
Pepe injură ccpios, se smucea, se riaStucă, in“ 
cercând să-l lovească cu piciorul, dar nu ajungea 
până ca dânsul. Se născu o învăimășa.ă de na= 
uescriS 1n Jurul J0r. Frietenii pe scna. ai lu: repe 
se solidarizară cu naționaliști, și se luară la trântă 
cu partizanii suwă:inului, cuie erau 1n Im:norivase. 
Intr'o ciipă, zeci de mese fură răsturnate cu sticle 
cu tot și o femee în roche neagră de seară se 
aruncă asupra străinului și-l mușcă de urechi cu 
disperare. 

Acesta era ultimul lucru pe care îl văzuse, 
Simţi o lovitură puternică în tâmp.ă şi totul se 
făcu negru în jurul ei. 

*» 

Se deșteptă într'o cameră străină. Era culcată 
în par, au 18yâ UNU geutri We liălibăliud, U.DtuuD 
de care se zărcau acopullşeie case.0r vecine. + ere- 
zi ezau vâruiți in alb. Langă geam, se rldca 0 
eiajeră cu gniveci de cactuzi şi de cuiipe. U pi 
sica ioarte grasă, cu ciopojel la gât, dormmita sub 
colivia de tiesiii unde se puictisea un papagal. To- 
tui era proaspăt, curat, uniştitor, in  Jurui ei. 
„Unde sunt ?” se mura cu vocua tare. O temee cu 
părul aib, imbrăcaă intr.o rochie neagră de satin, 
se ap.ecă asupra ei. 

„Lu eşti femeea lui P&p& ?*“ o înirebă linișiită, 
Ea dadu negaiiv din cap și la aceaslă mișcare, 
s:MyL 0 ușoara ameţeală şi un Vă Cenuş.u 1 se sasă 
O cl.pă peste ochi, 

„A lui Pepe, krepe la Vache“ repetă femeea în 
mod convingător. 

„Nu-mi am.ntesc de a fi „femeea“ cuiva — răs- 
punse ea cu obiectivitate — ş. cu atât mai puţin 
a lui Pepe ia Vache. Cum aș putea eşi de aci?" 

„Nu poji eşi de a.ci — răspuase bărrâna. Intâi 
de tcate, eşti prea siăbită, şi po: ripe mi-a :n- 
terzis să-ți dau drumul. Va veni şi el numai- 
decât”. 

„Ce însemnează asta că „nu pot să ies de aici ?'“ 
Dumneata nu ai dreptul'... încercă să se rid'ce în 
pat dar simţi un jungh.u ascuţit în dreptui tâm- 
pikor și secăzu nire perne, în leşn. 

Urmă o epocă turbure — ani, zile, ceasuri ? — 
cu sensaţii câieodaLă clare, altă dată înnăbușite 
de o moieșeaiă strane, caldă, ca o bae într'o mare 
de cea,ă. Udată işi uuuu bine seama ae un răsărit 
de soare peste acoperișele din faţă, -apoi, fără 
nici-o trecere, soarele de amiază pătrunse în ca- 
meră şi scă.dă toată col:via papagaluiui în aur: 
Din Cani in Cani, 1 se părea că auue an Juruu €l 
vâjâitul a sute de cascade sau erau poate samo- 
vare ? — o pădure de samovare cu ramuri încăr- 
cate cu cești de ceai aburind. Curios — își. zise — 
nu știam că ceștile de ceai sunt fructe care cresc 
pe copaci de samovare, Un moment i se păru că 
vede capul lui Pepe aplecat asupra &. 

„Pepe la Vache, ceştile cu ceai cresc în pă- 
durea ce samovare?“ îl întrebă. Dar Pepe nu 
răspunse nimic. Incepu să-i crească o barbi -ungă- 
lungă și creştea mereu. Pe cap evea o coroană de 
aur și se uită la ea cu telescopul. 

„Pepe, du bist der Erlkâng!' — gemu îngro- 
zită. Geh weg, geh weg !“ Capul lui P&p& se mic- 
şoră, se Gepărtă, ca un pureci an LU unui 0” 
chean. Se rătăci complet în pădurea de samovare. 
Ştia precis că este în căutarea a ceva foarte iumi- 
nos şi foarte depăntat. Se căznea să-şi amintească 





ce căuta. O figură albă ca steaua spintecă în sbor 
o câmpie imensă albastră, ca miezul nopţii. 
aaa i Supă CU 10 SULsEclu alei ui entu= 
ziasm de recunoaştere. 
plain pieiuu. pusola !* răsună prelung răs- 
Pun Lepa BEUTA ua E 1N Spa puita tacLibas oaia Le 
Avunc iși reveni. In fața e ședea !a masă Pepe 
la Vacne, ianga o niuba ue bese şi curăța aiune 
anericâne. ji zambea ca une. vech, cunoşune. 
„lors Ga va, ua gosse ?* inirebă cu superuori= 
late binevuuloare. be aprope de ea şiu puse 
mana pe umeri, SA 
pEepS, iasavlă În pace“, — spuse ea smucin- 
du-se. bar kepe n'o lăsa in pace. Incercă din toa.e 
PULELILE sa, INPngă cul mat uepai te — n.m-c nu 
1 Se părea important 1n Momeitul aceia, aecât 


Să-i nipinga pe Frepe car ma aparte, in tunaul - 


Ocheanuiuu. iuă ingrozitor de apvape. Uenu -iui 
erau r0ș1 Şi turbuii și avea dinu ascuțiți şi mari, 
ca o tară, 

„tepe, pleacă, pleacă imediat !“ îşi auzi vocea 
Stinsa, parcă o scuică ar ti imgnițit-o şi ar îi co 
bora tu eVul €L iN Dutu Laica dtp DE Duaayeă 
sdroi.tă, şi, in jurul ei, ploapele se lăsară ca o 
peraea ntagră, cu Ciucu. 

aid de mupruptă; Fepe stătea culcat în 
lângă dânsa, şi fuma dintr'o pipă scurtă. 

mpii Suparăiă pe Manet o aiuatu sară prea 
mare ingrijorare, Părul îi cădea in ochi și avea 
o tigura de copil bun, [i conwmpă un timp, cu 
tova.a inditerenţă, Ă i 

„Le ce sa tiu supărată pe tine? Ce am eu cu 
tine ! bar acum, insiarşit, înşeleg totul”. 

„Ce inyeiegi 7. i 

brvirea 1 se pierdu pe acoperişul caselor din 
fața. U sumeueuu.e ue posi Vuia uaucău Lat 
Cuaue CUșuruvr şi tumul Iud:că auiuui greu al orei 
tarzii. Căută vorbeie care să poată cuprinde ulti- 
ma ei revelaţie. 

„N avea cap“. 

"E Ciu £ u.ne n'avea c2p ?“ se interesă domoi 
Pepe. 

„Nike de Samotrake. Avea numai aripi. Pentru 
asta sunt acum aici”, 

„Nu cunosc pe dcamna aceea“, răspunse Pâpe. 

„Lu nu eşu cae v.nă. Holul tău in această ara- 
cere nu esie mai mare decât al cuzuiui ca din 
perete. imi eşti atat ue prosutiui inătieseru, uiat 
nu maâş putea supăra pe tine nici dacă aș şti că 
vre. să mă injugnu în momentul acesta. ure- 
şala este in aită parte, o greşală ireparabilă, de 
mecanism. Ce te uiţi la mine așa lung? Ai un 
Cap IGLUNĂ şi :TeXpie3.v, ca Un UVutuli. Și acum 
dă-mi ciorapii, vreau să mă îmbrac !“. . 

Pepe se zudică, pun cam nedumerit, neștiind 
sigur dacă are ce ciasat o victorie sau nu. 

„N ai să pleci de aici — îi spuse. Mă iîntore pe 
la zece şi iși aduc ceva de mâncare: 

„Dacă închizi uşa, am să es prin geam“. 

„Dea etăju, Şipie f ranji robe, tianiindu-şi 
păiăria pe ceafă. „Stai Liniștită, tată trumoasă, 
nare să-ţi pară rău“. Își duse două degete la 
pălărie în chip de saut şi eşiâncu.nd ușa. Li auzi 
cuporind scăriie. Fiuera, 

Fata se ridică şi se îmbrăcă linişttă. La ogiincă 
stătu un INUTENL LE SanUUII Găta SE luce oa se 
fardeze sau nu. Când își deschise poșeta, își dădu 
seama că îi l:psesc trei sute de tranci. Zâmb. puţin 
şi-şi asvârli poșefta în colțul camerei. Se duse în- 
spre geam şi îl deschise. Soarele apunea ş. acop- 
nşele Parisuiui se scăldau înur'o mare de flăcări. 
Din coşuri, se ridica un lum subiure si roz, ca 
un suspin de nostalgie vagă. 

Nu mai avea la cz să se gândească. | 

Se urcă pe pragul ferestrei și își dădu drumul 
în gol. 


pat, 





— Cadavru. L'ai omorit 
şi-acui ţii în casă. Nu se 
prinde, şefule, nu se prinde 
— şi m'apucă de reverui haj- 
nei, să nu (lug. 

— Staţi domile, sunt pictor. 

— P.etor hai? Ţ.-arât ev 
ţie. 

Lumea flueră și huduieşte, 
Serpentul mă  imbrânceșşte 
spe uşa apartamentului m-u. 
Poporul, scai, 


saj. 

Când sa mai rărit iumea, 
după ce-au plecat potentaţii, 
S:;au de vorbă cu Lucică, 

Intrun colț, un tibreu infă- 
țiână doua minunate rațe 
să.bațiee, 

— irumoase rațe, z:c, 

=— Nu-mi mai spune de ele, 
Finumoase or îi, dar m'au cos- 
tat nervi, nu glumă—şi mae- 
Sirui se uită uuit spre pânză, 

— Cum, frate? 

— E o poveste întreagă. 
Mă, cuprină fiori când mi-a- 
duc aminte şi-m. vine să săr 
Cu cuți:ul la tablou să-l fac 
praf, să mu mai am prilej de 
aduceri aminte. 

— E ceva în 
ele? 

— Aşi. Chiar ele, rațele. Să 
vezi. Mi le-a tr.mis un colo- 
ne], Popovici, 

— UI ştiu. Ala cu mustăci- 
oară. 

— Așa, EI, chipurile, mi le 
trimisese <ă le mănânc, dar 
eu, smimtit cum sunt, zic: 
Frumoase rațe. Cu astea să 
fac o pânză. Și n'am mai stat 
pe gânduri, Le-am agăţat de 
gât şi am început să le pictez. 

Când mi-era lumea mai 
dragă, mă pomenesc cu ne = 
vastă-mea în atelier. 

— Nu știi tu Lucică unde 
sunt rațele? 

— Ba da. Le -pictez. 

—— Păi trebuie să le gătesc, 
Am găsit şi măşiine Ia „Dra- 
gomir“, 


legătură cu 


” BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 


— Mâine. Le faci mâine 
după ce termin eu. 

— Ba cu acum vreau. 

— Ba mâint, Am Spas. 

— Ei astaui, Eşti veribil, 
dragă. Ce ţi-a mai venit și cu 
rațe? Aitceva nai mai gas-t 
să pictez,? sunt atatea lu- 
cruri frumoase şi tu nici nu 
te muţi la ele, 

Inţelegi, mi-a sărit mușta- 
rui. Auzi: eu să nu văd ude 
e jruimozul, 

Și de aici, să te ţii: 

— sii upată de gust... 

— Sa nu-ţi permiţi.., 

Și așa nai d-parte, până 
n'am mai putut săbaa şi am 
dat-o afaă din ateiier. 

Am plecat enervat şi dcuă 
zile n.ci nam mai vrut să mă 
uit ta rațe. Am incrat la un 
ptu5aj, că ştii, aşa sunt cu: 
nu lucrez ia o bucată până o 
termiui; lucrez la mai muite 
de-odată, 

Câna mi-am adus aminte 
de ele şi am intrat în ate.ier, 
ma izbit un m.ros grtu: ra- 
ţe.e înţaiegi, trecu. eră ginco-o 
de limita tezanăiăr.i. 

Miroseau, nene, de te durea 
capul. 

Seara, mă pune naiba să 
mă ure în tramvai, la a doua. 
Eram imb.ăcat cu hainele cu 
Care lucrasem. 

Stam în picioare lângă o 
cucoană şi mă uitam lung ia 
ea, E:a frumușică. O văd 
câ-şi face loc prin mulț:me 


şi se duce mai în faţă, strâm._ 
bând din nas. 

— Nu i-o îi plăcut mutra 
mea — mi-am zis. 

Celailţi se întorerau în 
toate părţile adulm-eând ca 
nizte comoi. Un :ndivii, lu- 
ciător dună muiră, mă bate 








) 
prieteneşte pe umăr: 
— Azi câţi ai jupuit? 
— Poftim? 
— Câţi câini ai jupuiţ azi? 
— Ce câini dom'le? 
— Păi nu eşti hingher? 
— Ce hingher, nene? Eu 
sunt pictor. 
— Păi atunci de ce dracu 


miroși aşa? 

Rațele. 

Minor acasă. Văd îmbul. 
zeală în faţa căderii. Când 
m'am apropiat, unu strigă: 
— Dumnealui este — şi m'a- 
rată cn degetul. 

— Cs-i cu mine? 





mea eee iat emca iti 


Un sergent se postează în 
fața mea: 

— Dom'le — zice — ce hoit 
e în odaie la dumneata? 


— Pardon — zic — niciun: 


hait. ... n a 


— Aha ! Vrei să te ascunzi? 


— Ce s'ascund dom'le? Ce 
sascund? 


— Deschide endevitule — 
zic”. 

Până la urmă, ne-am lămu- 
rit, 

Rațe!e. 

A doua zi — trecuseră vre-a 
Șase de când mi le trimisese 
colonelul, — imzram ca să 
termmn mai repede. Lângă 
mine aveam o st ciă cu țucă, 
să-mi mai dres sufiztul din 
când în câni,  Nevastă-mea 
fugise la maică-sa, până ter- 
min tabionă şi arunce modelul 
din care începuseră: să curgă 
penrcLe. R 

Sună c:meva ia uşe. Mă duc, 
deach.i și mă pomenesc În 
faţa a doi domni. ia 

— Suntem dea serviciul 
sanitar — zice unul. 

E o reclamaţie împotriva 
d-voastră: dela un chiriaş, 
Spune că ţineţi în aparsment 
lucruri usît mirostoare cari 
le fac traiul imposbil. 

— Rațele — zic. 

M'a costat cinci mil, afa- 
cerea. M'au ameniat pe loe 
ca pun măctlar oarecare care 
n'are răcitor. i 

Două cucoane nostime s'a- 
propie de maestru și de mine. 

— Bonjur, maestre, 

— Sărut mâimite, coniţă. 

— Superbe rațe. 

— Da... — şi strânge din 
fălci. a 
- => Ce aer de prospeț' me au! 
Par'că acum le-a vânat, 


DORIN ILIESCU 


Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobarii dir. Gle P. 1. î. Nr. 20434939