Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0007

Ta 


cc... 






PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


scrită sub No. 163 Trib. Ilfov 


TON ŞI POEZIE 


Mai mult poate: decât vocabularul, decât imaginile şi 
atitudinea, ceiace distnge pe un poet de alt poet este un 
ton wpersonal, un sunet specific pe care îl dau versurile 








recunoaşte chiar numai! după un singur vers, Poetul ade- 
“vărat își pune pecetea chiaz pe versurile de. umplutură, 
“pe ce ate Francezii numesc chevilles, Cu cât personatiiatea 
anui poet e mai puternică cu atât-tonul lui e mai carac-- 
A teristic şi mai uşor de dist'ns. Şi'iarăş, cu cât personalita- 
"tea “poetul ui e mai slabă cu atât tonul specific este mai 


URA tocmai din pricina aceasta, pentr c „a să fie perceput, 
are nevoie să răsume în intervale mai lungi, în mai multe 
" versuri ; sau chiar în mai multe poeme. Dovada se poate 


"tăce ușor citând pe rând şi la. întâmplare. versuri din. 


“câțiva poeţi : = Fă a, 
“Mergi tu luntre-a vieţii mele pe-a visării lumii valuri. 
“Versul acesta nu exprimă nicio 1deie poetică originală. 
Imaginea nu izbește prin nomiate ; : vorbele nu 'surpririd prin 
vreo orânduire „Imeșieşus şită. Totuş, accentul întregului vers, 
„mișcarea lui, elanul lui, ionul, îns fârşit, are un răsunet 
unic, pe care „orice îndrăgostit de poezie îi va simți ime-. 
diat. E van vers, cules printre alte multe -versuri inedite 
| de-ale lui Eminescu, pubiicate de G. Călinescu. 


Deasemeni, cine nu va recunoaște în versul acesta cules | 


din acelaș Joc : 

 Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele. 
Diferenţa, de timbru se vădeşte şi mai bine când aceia$ 
imagine sau aitelaș complex de imagini apare 12 doi poeţi 


foarte deosebiți sufleteşte şi între care nu poate. fi vorba Î 


teii o înrâurire. lată pe întâiul poet : 


Nu vedeţi că în furtune vă blestemă oceane, .. 
Prmn a craterului gură răzbunare cer vulcane, 
Lava de evi grămădită o reped adânc în cer 
Prin a evului nori negri de jăratec cruntă rugă 
Către zei. 


Şi iată pe al duilea: 
Cu ochi de mări, cu gura vulcanilor, cu frunți 
De stânci, cu nări de peşteri, cu braţ de munţi, cu- 
avântul 
Cutremurului urlă îndurerat pământul ! 
- In rug de cer se 'nalță, pe culmi, ghețari, cărunţi, 
* alba lor dojană e ştie numai vântul.. 


i Coinetdența e desăvârşită în ce priveşte Wmaginile. In 
amândouă fragmentele e aceiaș atmosferă de blestem și de 
revoltă. Totuş, deosebirea de ton e evidentă. Fragmentele 
„nu pot aparţinea decât la doi poeţi deosebiți. Valoarea vor- 
„belor este considerată în chip felurit de amândoi. Este o 
diferență de glas. Cuvintele sună altfel la unul şi altfel la 
celălalt. Fragmentul întâi e luat tot din ineditele lui Emi- 
escu, publicate în 1936. Fragmentul al doilea e dintr'o 
poezie din 1920 a unui poeţ contemporan. 
Cine nu va recunoaşte în acest simplu stib 
Parcam rămas eu singur pe pământ. 
ecoul limpede şi vast al dumin'cilor pustii, al tristeţilor 
provinciale şi al acelui sentiment al zădărniciei cosmice 
care formează nota specfică a poeziei lui Demostene 
Botez ? 


Iată un distih Ip la întâmplare din opera altui poet 
de astăzi: 


Arbori ca crengi tăgăduitor aplecate 
Fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin... 


"Este aici un puternic ton caracteristic, menit să reveleze 
imediat poezia lui Lucian Blaga, poezie meditativă şi mi- 
stică, cu imagini trecute îndelung prin gânduri şi în care 
natura colaborează cu „grăvitate la cugetarea poetului: 


Când pleci, să te'nsoțească piaza bună 
Ca un inel sticlind în dreapta ta... 


Sunt două versuri din cele mai puțin vestite ale lui Tu- 
dor Arghezi. Ciudăţenia lor, felul în care sunt aruncate, ca 
întrun bobârnac verbal, trădează imediat tonalitatea Cu- 
vintelor, potrivite. Acelaş ton răsună și în alte versuri ale 
aceluiaş poet: 


Astăzi soarele prin ceață 
S'a născut din haos, mort. 


Pecetea poetului e b'ne apăsată şi autentică, 

„In schimb însă, care vers singur din Vlăhuţă răsună 
ca un ecou fără pereche ? 

Oricât ne- am încorda atenţia asupra a treizeci sau pa- 
truzeci de versuri, oricât ne-am strădui să gustăm La 'coană 
Sau Din prag, tot n'am putea trece cu vederea sterpiciunea 
iremediabilă a aceste; poezii. Niciun vers nu se desprinde 
“ta o valoare unică şi inimitabilă, Totuş, stilul există şi a ci, 
bine înţeles dar el, chiar în versurile care au rămas, ca de 
exemplu, 


Nu de moarte ană cutremur ni de veşnicia ei, 


ioivelu doar o slabă personalitate poetică, cu::pecetea 
ștearsă ' dela "început. 

Nu acelaş lucru se poate spune despre Coşbuc, al cărui 
accent specific se desprinde din atâtea versuri, banalizate 
poate printr'o -cont'nuă. repetare, dar cu pecetea neştearsă. 

Tonul face poezia. Cheia poeziei pure aici trebue cău- 
“tată. Fiorul -unui singur vers sau al câtorva versuri e destul 
nentru ca în amint rea noastră să răsară dintr'odată o-în-, 
treagă lume de idei poetice. Personalitatea poetului ade- 
vărat se oglindeşte în fiecare din versurile lui așa cum se 
răsfrânge cerul într'o picătură de apă. În tremurul anei 
za freamătă toată pădurea. 


AL; -PHILIPPIDE . 









lui, un accent unic şi inimitab'l. Un mare poet se poate | 


“ areă de! diătins, mai vag, mai uşor de confundat cu altele, y 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 


de onoare 500 , 
particulare 12 luni:360 4 
6 luni 190 „ 








- REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-23 


TELBFON 3.3010 


D. NANU 


scă, s'a oprit asupra lor, în- 
nobilându-ne limba cu câ- 
teva mii de'versuri, care va- 


Singurătatea poeților a a- 
jums astăzi: aproape o legen- 
dă.- Rareori” se mai află câte 
unul, care — din turnul său 

' de fildăş — poate să stea 
deasupra mulţimii, 
nuând şi'n-trai, nu numai în 
vers, o nobilă şi pură vocaţie 
a poetului. 

Mai acum câtva timp, când 
nişte laconice rânduri anun- 
țau" în ziare că poetul D. 
Nanu a încetat din viaţă, 
undeva întrun orășel, am a- 
vut ciudatul sentiment al u- 
nui salt din timp. Poetul D. 
Nanu trăia ca un duh şi nu- 
mai trecerea sa dincolo ne-a 
mărturisit prezența sa prin- 
tre noi, ca un mare şi tainic 
semn. Căci sunt vieţi care se 
sbat în sgomot, spre a trece 
apoi în nimic, așa cum sunt 
altele, care  închegându-se 
din liniște, ard ca o torță 
prin vreme. 

D. Nanu a fost un poet 
clasic. Dincolo de simplul șa- 
blon al acestui cuvânt, tre- 
bue să descifrăm, mai presus 
de toate, înțelesul unei vo- 
caţii şi al unei opere care — 
așezându-se sub acest înalt 
simbol, a știut să fie clasic, 
înainte de a deveni. Căci 
dacă sunt unii poeţi, a căror 
trecere prin timp așează nu- 
mai pe opera lor o pecete 
gravă ca o orgă — atunci D. 
Nanu n'a făcut parte dintre 
aceștia, pentrucă clasicismul 
său era nu o țintă la care se 
ajunge, ci' un sens al. vieţii, 
cristalizat şim poesie. Și. to- 
tuşi, cei ce l-au cunoscut — 
coborît între oameni — isto- 
risesc că D. Nanu. a fost un 
„personaj. straniu,. un .faun 
ciudat, arborând un zâmbet 
etern, de copil, ca un: stin- 
dară în faţa furtunii. 

Din tot ceeace a scris şi-a 
tălmăcit, cristalina muzică a 
formei îimperechiată cu gân- 
„dul, ne poate da imaginea cea 
mai izbutită a acestei fizio- 


nomii -lirice. Clasicii Franţei 


au. fost paate. mai.aproape de 
inima sa și tocmai de aceea, 


— când.s'a.hetărit: șă. tălmăcea=: 


"conti- 


lorează oricând mai mult 
decât ușoara muzică a, cine 
știe cărei caterinci cu notorie- 
tate şi „succes“. Spunem asta, 
pentrucă — la dreptul vor- 
bind — D. Nanu n'a fost, 
trăind, un poet cu notorie- 
tate şi cu succes. A fost însă 
un meşter, un mare meşter, 
care neglijându-şi gloria fra- 
gilă a clipei, şi-a asigurat-o 
pe cealaltă, trainică, a vre- 
mii: Un.premiu național care 
şi-a așezat laurii asupra căr- 
ților: sale, a venit întrun 
târziu, ca o recunoaștere 
pentru poet şi ca o mustrare 
pentru contemporani. Noi 
nu l-am cunoscut pe D. Nanu 
şi nici nu l-am văzut măcar 
trecând printre casele Ora- 
şului, în care pare-se că po- 
posea din ce în ce mai rar. 

La Câmpulungul  Musce- 
lului, acolo unde copaci bă- 
trâni străjuesc un parc de- 
guet, poetul şi-a depănat a- 
cest unic și discret fir al 
vieții, alături de poesie şi de 
sigurătate. Căci dacă mai 
sunt printre noi oameni care 
au acest mare curaj, care nu 
întotdeauna echivalează şi 
cu o împlinire, atunci D. 
Nanu desigur că a fost unul 
dintre primii. 

El a ştiut că liniştea lui 
nu înseamnă tăcere, şi de a- 
ceea a clădit în izolare un 
castel de senior, pe-ale cărui 
trepte trebue să poposim În- 
totdeauna cu smerenie şi în 
tăcere. Pentru că vine o cli- 
pă în care vocea nu mai în- 
seamnă nimic, 

Rămâne numai marele cân- 
tec pe: care-l toarce fiecare 
dintre noi, pentru eternitate. 
D. Nanu a știut lucrul aceşta 
și de aceea: moartea lui eo 
altă moarte, în fața căreia 
cuvântul. simplu şi grav al 
ultimei clipe e poate cel mai 
de preț. 

Ne-a. părăsit un om.. Un 
poet a rămas, şi nici unul nu 
e el fără de celălalt. Deaceea, 
armonia: morții e alta, cum 


alta e şi. acea-a muzicei veș- 


niciei pe care poetul Nanu a 
cunoscut-o de mult... 


îi “IBAN BACIU" 


- mai ieri, 


NIVERSUL LITERAR 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 6 LEI 











ANUL LII Nr. 7 
Miercuri 10 MARTIE 1943 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


e e ti 


Energii necunoscute 








Plugarul condeier Petre Petrica 


Dacă plugarii condeieri Ton Frumosu, Paul 
Tâ.bățiu şi Miron Ghiţa sau lăsat furaţi de 
vraja versului, — Petre Petrica din Cârne- 
cea-Caraş sa străduit în nopțile lungi de 
iarnă să prezinte lumii. românești, satul bă- 
năţean cu poveștile lui, cu şezăţorile lui, cu 
obiceiurile lui. Cine este autorul „Chipurilor 
din -Bănat“, să-l lăsăm să ne-o spună singur. 


„Nu sunt cine ştie ce om vestiţ — îmi scria 
povestitorul nostru acum doi ani. — Sunt un 
simplu plugar bănăţean care-mi iubesc nea- 
mul, limba și legea strămoşească aşa cum 
am moștenit-o dela părinţi şi care pe lângă 
coarnele plugului mă îndeletnicesc şi cu szri- 
sul, în deosebi în serile lungi de iarnă când 
crivățul şueră îngrozitor pe câmpiile troe- 
nite, când boii rumegă odihniți în grajd şi 
truda câmpului mă mai lasă liber. 

„Până în prezent, am scris o serie de ar- 
ticole şi bucăți literare, dintre care unele 
te-am publicat prin ziare și reviste. In volum 
insă n'am putut tipări până acum nici o lu- 
crare din cauza modestei mele stări ma- 
teriale. y 

„Menţionez că de pe urma acestui modest 
scr:s al meu, dar însetat după dreptate, care 
uneori poate a fost, prea aspru și tăios pen- 
tru unii păcătoşi, mi-am câştigat o sumede- 
nie de duşmani. 

„Poveste lungă și tristă, plină de suferinți 
și de lupte duse cu puternicii zilei de până 
politicieni şi bancheri fără suflet, 
poveste ce nu se poate înșira în două, trei 
cuvinte... 

„lată datele cerute : 

„Sunt născut la 11 Oct. 1902 în comuna 
Cârnecea jud. Caraș, din părinți ţărami. De 
profesiune sunt plugar și îndeletnicirea mea 
e numai plugăria. Pregătire școlară mai în- 
naltă nu am, decât 6 clase primare, absolvite 
între anii 1908—1914 la școala confesională 
gr. ortodoxă din comuna mea. 

„Am citit majoritatea lucrărilor scriitori- 
lor noştri din domeniile literaturii, criticei, 
sociologiei, etc. și posed actualmente o mo- 
destă bibliotecă cu cărți cumpărate din bani 
câștigați cu mult amar şi sudori, reținuți de 
la gura familiei mele. 

„Am colaborat până astăzi la următoarele 
publicaţii : 

„Luceafărul“ (Timișoara), „Zorile Banatu- 
lui“ (Oraviţa), „Suflet Nou“ (Comloșul Mare), 
„Cuvântul Satelor” (Lugoj), „Laumea și Țara“ 
(Cluj), „Vestul” (Timișoara), „România Nouă” 
(Cluj), ete. 

Am publicat piesa teatrală în trei acte 
„Păcate' în care am căutat să pun în scenă 
risipa fără margini ce se face de către noi, 
popo:ul bănăţean, prin practicarea luxului 
nesocotit, 

„In manuscris posed până în prezent ur- 
mătoarele lucrări: „Chipuri din Bănat“, nu. 
vele şi schițe din viaţa ţărănimei bănățene; 
„Spovedire“, dialog comic; „Sbuciumări“, ar- 
ticole de probleme țărănești şi sociale, pu- 
blicate prin diferite ziare și reviste; „Comu- 
na Cârnecea“ — o încercare de monografie. 

„Aceasta e toată activitatea mea publicis- 
tică de până acum pe care o veţi putea a- 
precia după manuscrisele și articolele ală- 
turale“. 


Să examinăm acum opera prozatorului no- 
stru. „Nuvelele“ lui Petre Petrica nu sunt 
întotdeauna nuvele și asta nu spre desavan- 
tajul scriitorului. Petre Petrica începe prin 
a descrie un peisagiu din natură, prin a schi- 
ţa atmosfera unei șezători, ca să se lase apoi 
furat pe nesimţite de povestire, uitând de 
toate cărțile citite. Atunci Petre Petrica, ță- 
ranul cărturar, e unul dintre cei mulţi și 
sfătoşi care a luat parte la o şezătoare și 
povesteşte, povestește... 

In „Chipuri din Bănat“, senina provincie 
in Vestul Ţării e prezentă cu trecutul «ei, 
cu amintirea fi-ișpanilor de pe vremuri. (In 
slujba dreptăţii), cu dascălii indrumători de 
popor de altădată (Dascălul Savin), cu super. 
stițiile ce înfioară lumea șezătorilor (Pră la 
Sântoageri), cu luxul nesocotit (Ține, Doam- 


de GABRIEL ŢEPELEA 


ne şetrele), cu şezătorile atât de bogate în 
poveşti și întâmplări. 

O adevăraţă nuvelă din viața satului bă- 
năţean, cu personagii bine definite, cu un 
conflict reliefat isbutește să dea Petre Pe 
trica numai în „Ține, Doamne șetrele“. 

iată suibectul nuvelei : : 

Mitru Vucan din Văleni, om fără prea 
multă stare, are un viespe de nevastă; Eva. 
Ce-i trăzneşte nevestei prin cap într'o bună 
zi, să-și înţolească fata care abia are 13—14 
ani şi so prindă în joc. Dar Eva e preten- 
ţioasă pentru fiică-sa. Nu vrea o haină oare- 
care ci haina cea mai frumoasă, să n'o râdă 
„bogătanele“ pe Aniţa. 

Mitru se împotrivește. Un astfel de pro- 
ect l-ar costa toți banii luaţi pe-o vacă cres- 
cută cu chin şi vai, ba poate, ar trebui să-și 
vândă și purcelul. Atâta avea și el pe lângă 
casă. In cele din urmă gura Evei, mânia și 
p'ânsetele ei înving. Pentruca şă aibă pace 
în casă, omul consimte să dea banii luaţi pe 
vacă pentru sdrenţe. 

La proxima horă, Aniţa se prinde în joc 
cu flăcăii, iar bietul Mitru stă pe gânduri, 
trist, ştiind că „hainele acele de cucoană” 
cumpărate dela șatra evreului nu sunt alt- 
ceva decât vaca lui, Joiana lui, la care ţinea 
ca la ochii din cap. 

— Rău e când ai câte o femeie netreb- 
nică, se gândea beitul om, în vreme ce hora 
își urmează cursul. Ea-ţi risipește pe ni- 
micuri mult-puţinul agonisit cu trudă şi su- 
dori ! 

E o nuvelă specifică din viața satului bă- 
nățean, pe care Petre Petrica a dramatizat-o 
pe urmă sub titlul „Păcate“, dându-i un 
sfârşit moralizator, Autorul pune în scenă 
cu mult realism ambițiile Evei, de a-și prin- 
de fata la horă, deşi e la vârstă fragedă, — 
obiceiu generalizat în Banat prin căsătoriile 
premature, — psihologia speculativă a evreu- 
lui care-și dă seama de naivitatea bietei ţă- 
rănci, şi însfârşit lupta ce se petrece în su- 
fetul bietului țăran, văzându-şi ameninţată 
pacea căminului şi puţina lui agoniseală, 

„Ţine, Doamne şetrele“ este o lucrare de 
care va trebui să se țină seama în judecarea 
producției literare a Banatului de după unire. 

lată o scenă care e în măsură să ilustreze 
intuiţia psihologică a personagiilor pe care o 
are plugarul-condeier. După cearta cu Mitru, 
după ce reuşeşte să-și convingă bărbatul, cu 
banii ce reprezintă costul vacii, Eva se duce 
la târg să cumpere mătasă pentru Aniţa : 

„In ziua următoare, dis de dimineaţă, prin 
mijlocul drumului mare dintre Văleni și târ- 
gușorul Cocoveni, desculță, în cămaşă și cu 
un coș în cap, plin cu pui de găină, Eva, ne- 
vasta lui Mitru Vucan din Văleni, pășește 
grăbită, plină de praf şi sudori, printre şi- 
rele de trăsuri încărcate cu de toate pentru 
târg, p'păindu-și cu mâna dreaptă din când 
în când sânul să vază de-i mai stau băni- 
şorii de pe Joiana ori ba. 

In târgul Cocoveni abia te mai poți mișca 
în vre-o parte. Lume multă mișună în toate 
părțile, intocmai ca într'un furnicar, iar zarva 
mare de voci omeneşti, de mugetul vitelor 
şi uruitul trăsurilor, te asurzesc şi-ţi pare o 
frământare ca'n iad. 

Ajunsă în acest viermăt de norod, femeea 
îşi face cu greu drum printre mulţime, până 
la piaţa paserilor de casă, târguește puii şi 
apoi porneşte cercetătoare prin târg să vază 
la care şatră găseşte mai din belșug, ceeace 
dânsa dorește după pofia inimei. 

Rătăcind astfel printre mulţime, se tre- 
zeşte în faţa şetrei lui Leiba. Goldștein dela 
Orăvicieni, una dintre cele mai mari şi a- 
sortate șetre din întreg târgul. Jupânul vă- 
zând-o cum îi priveşte ca înmărmurită și cu 
ochii înholbaţi pânzeturile pestrițe din raf- 
turi, o întreabă lingușitor : 

— Noa! Nefasta ce pofteşti ? 

— Domnule. ai mătasă da crudă? răs- 
punde întrebător femeea. 





(Urmare în pag. 4-a) 





Peisaj (gravură în- culori) 


TEATRUL „SAVOY“:  FESTI- 
VALUL ECHIPELOR DE TEA- 
TRU ALE M. ST, MAJOR IN- 
TOARSE DE PE FRONT. 
TEATRUL NAȚIONAL STUDIO: 

„TAINA NUNȚII“, piesă în 4 

sote de EDOUARD BOURDET. 

PEATRUL MIC: „JOBENUU 
FERMECAT" piesă în 3 acte de 
BRUNO OORRA şi GIUSEPPE 
" ACHIILLE. ş 


In ziua da 21 Februarie a. e, 
la ora 11 dim, la Teatrul Savoy, 
grație: concursului binevoitor al 
d-lui C. Tănase, directorui acelui 
teatru, a avul loc un festival ar- 
tistie care a impresionat admi- 
rabi! asistența, Ă 

In cadrul acestui spectacol și-au 
prezenta programul echipele de 
teatru ale  Mareiui Stat Major 
Secţia Propagandă, recent în- 
toarse de pe îront, progrâm care 
a fost cât se poata de variat și 






C. TĂNASE 


de atrăgător. 

Speciacoiul a avut două părți. 
In prima parte a fost „Corul Ar- 
mââi”, dirijat de Serg. T. R 
Țioulescu loan, soliști fiind Ca- 
poral T. 8. Enache Dumiiru şi 
Serg. 1. R. Buciu Mircoa. 

Corul ş'e prezaniait bine pus 
la punct iar bucâțiie irumoase 
şi frumos executaie, 

Deasemenea orchestra. 

Au urmat: D-ra Any BAlo- 
tescu „Rugăciunea pentru Româ- 
aia”; şold. Demx gi Georgică, a- 
erobaţi comici; după care a-l 
Diez Danviwschi și Nuţi Paaăeii 
au sxeoutat o polcă, in amuzuil- 
te cosiume de „epucă”, frumos 
atilizaă, din punct da vede:e co- 
veogratic, 

Ua capitol deosebit de distrac- 
tiv ai programuiui, i-au coasii 
tuiţ scamatorii şi Jongieurii, în 
frunte cu d. Anghel Constantin, 
care, neuipsit dela toate  repre- 
zen:Aţiile echipeior du teatru al: 
M. Si. M. Secţia  Propagandi, 
date pe ia spitaieie de răniţi din 

“Capitală, a descreții Aeja nenu- 

măraie trunţi îngândurate; dea- 

semeni Cap. Drăgan Andrei 

soid. Rudi Franz și Cap. kuior, 

care, cu toţi, au adus câte cevă 
şi amuzânt, 

D-i Subit. AL Ionescu Ghibe- 
PICON, a spus, cu deosebitul d-sale 
humor, câi6va snoave câzune, a 
urmât apoi un balet tirolez, cxe- 
cutat îmumos de dansaioareie a- 
cestor echipe în frunte cu fana 
Doljan şi soldaţii Constant şi 
Ghiorghiţă, baiet şi so.işti care 
au fost da un antren m.nunat, 

Numărul de acrobaţii ai soţi- 
lor Matiida Ciocan şi Cap. Cio- 
can, intivulat „Saponezii”, u p:ă- 
cut deasemenea mult și a sur- 
prin3 prin execuţia lui, 

A urmaţ kânică Luca, omul 
care, așa cum a.lâdaă Barbu 
Lăutarul îl minunase pe maree 
Liszt, a reuşii să impresioneze 
nenumăraii vizitatori veniţi am 
toate colțurile lumii ia expoziţia 
daa New-xork, Cot mai muiţi 
dintre aceştia desigur că în faţa 
siatuiior zeu.uj Pan, se vor îi 
gândiţ întotdeauna că naiui este 
ae instrumeni muzica! miioloz.c. 
1egendar, la feat cum ar îi lira lui 
Orteu : ori, iață că aveau ocazia 
să-l vadă în mâiniie nu ale unui 
seu cl ale unui om în carue şi 
0ass, într'ale iuj Fănică Luca al 
aostru. 

La sfârșitul părții întâia au 
putut fi ata câteva fru- 
moase jocuri naționale,  execu- 
fate deasemenea de către dan 
satoârale echipelor do teatru ale 
M. 8t. M. în frunte cu d-ne.e 
Farcazu,  Tonoiu, Balotescu şi 
Duduţa Săbureunu, soliste, cum 
şi -nij Faroaşiu, Milea şi Vasile 
D, Nicolae. 

Partea a doua a programului a 
începuţ cu câtava cântece bine 
alese şi bine executate de „Sex- 
tetul vocal” ai Corului Armaie: 
după care a urmat un vals dan- 
să! cu grâție de d-na Şicianua ş. 
Gheorghe Farcașu şi un cupli 
sbus cu humor de Sold. T.R. Co 
lea Răutu, 

Acrobaţii comici Fri. Mitea ş 
Sold. Ion Pandele, au fost desc 
bii de amuzanţi şi de simpatici 
dracamahea si sold. Stan Dum: 
tru (Sambray) care a execulal 
câteva parodii de dans (aju'ui ş 
de d-na Angela Săbăreanu). 

A urma „Scara morții”, ur 
număr cu totul interesant, pre 
xontat de soții Margareta Tone 
și Cap. Tonciu. A fosţ un numă: 
Du numai Breu dar mal cu sea 
mă, impresionant. 

De altfel, pubiicul l-a răsblu. 
țit cât se poale de călduros, e. 
aplauze, 

Cuplul Fri, Vasile Dimitrin ş. 
Sol. Nicoiae Vasile in „Pai şi 
Piiachon” destul de reuşit, Sa 


cântat după asta să plecat la 
vânăto Agarici” de căbe 
d-aeie Veson Nicolescu şi Viu- 


rica Sibiazu cum și d-nii Colea 
Răuiu, Crisilan  Vaşile şi Milaa 
Anton, după care a urmat cupit- 
tul „Am âreptate” în care d-au 
Jâna Doljan și-a pus verva d-8ăic 
Oaralerisiică,  antrenaniă, cu: 
pioasă. 

Spectacolul s'a teminat ca în- 
4Pun fel de apoteoză cu „Inimile 
noastre bat la ei” cântat de toa 
te echipele, împreună cu toți s0= 
ştii, de orehestră şi de Corul 
Armatei, i 

Direcţia de scenă a avut-o serg. 
T. R. H, Nicolaide, girezția co- 
roogratică Oieg Panovschi, Con- 
tant și Farcașu, iar cotducerea 
muzica!4 Anatol Albin. 

Supă cum se poata uşor de- 
ânce, în totul a fost un apectacol 
cât se poate de smuvzani şi de in- 
terosani, 

Aceasiă bună impresie pu cate 
6 Săzat-o> jmtarome Boca făput să 





ne gândim la toată această asitl- 
vitale pe care o dâsiăşoară MA 
reie iat Major în maă.er.e de 
piupazândă pentru osiași, acti- 
vilâte care esiv bine să fie sem- 
aaiavă, căci nu bebue nilaţ tâ 
ae Vorba de echipe care sau 
m:ors de pe front, prin urma:e 
au avem deaiace huimâi pu iuaa» 
te trutavaseie, ob:CiNuite proecse, 
ci cu Q ăCpyune eieclivă, reală 
utja impiinuiă, 


iuți sui acei care știu câla: 


zeci și suie de mii de exemplast 
de zZ.ure pe sâplămună, a ceuşit 
să tipăiească şi să giiuzeze ca 
presă mulitară, căie ui de foiv- 
gtatu de răzvoiu au 1054 execu- 
tac, totogiaiii pe care tiecare 
d.nue a0i, aproape tără să a 
dam sa.ma, ie-am avuţ in fit- 
cate Zi sub ochii, hie căna ciieam 
ua ziar, be cânu treceam ps lan- 
gă Vrc-0 Vilă a unoț Anumite 
măgazine, tără a mai vorbi de 
ioaie cere pubticare zilnic în a- 
piuupe Loa.6 revisleie  sirăine; 
cite mDij qe meţr: de film sau 
vutaai pe front, servind ia jur- 
na:Ele c.Memaograiice de râz- 
bo-u romune şi geiiane, câte a» 
Cuarei€, deseue, picturi, ei. au 
reaiizat pictorii de războiu al M. 
Şt. di, în tine câte „ore pentru 
osiași“ s'au dat la radio, lără a 
ma: vorbi de Corul Armatei şi 
de eciupele de teatru cari, cum 
aut văzul mai sus, au activai atât 
la unătățila și spilaleia din zoua 
inier.oară, cât şi pe tron. 


Iată o activitate în adevăr im- 


presiodanlă și variată despie 
cate nu se ştie suticieni şi pe 
care, poate, și ma. puşini sunt ib 
Stare so apvsecieze, 

Şi se ntâmpiă câteodată ca 

oamenii simpii, iocmai ai, s'o în- 
țeileagă mai bine, 
„Nusi lipsit aa interes să men 
jionez un singur fapt: prin a- 
pripitlta mea urau două temei 
ma! în vâisiă, femei, aşa, mai 
neoajite, car, venite şi ele la a 
cest spectaro: se vedea că le plă- 
Cea şi Se m.uunău meseu de Loa-.e 
ca.€ ce vedeau, 

Ori, la ua moment gali, numat 
ca le aud spuiână: „Și când ta 
gândești maucă, că ţoaie asica li 
s'au atâta! şi lor! Cât Lrebuie să 
se fi bucuraj săracii” 1... 

Da, acesta este adevărul! 

Or:cine poala să-și dea seama 
câlă drepiate aveiu aceste bie.e 
bătrâne, cate, simple şi buua in 
sutieiul lor, subiiniau asifeli toa- 
tă vasoarea și toi interesul aces- 
tor strădu:nțe. 

iată penuuce M. St. M. şi în 
special Secţia Propagandă, pen- 
tru ceiace a fâcuţ până acum 
peatru osiași şi în general peu- 
tru propagandă, merită toata fe- 
l.citările şi recunoșiință; şi, cum 
oamenii cari pun sufiet suni des- 
tul de rari, xrebue să adaog că 
peitiy aceste rea.izări mai tre- 
buesc lelicitaţi deasemenea d-nul 
Cuionei Adjutant M, Mihăilescu 
Şciui acesiei secţii şi Li.-Lol. G 
bânescu, sub şetul ei, cum şi toţi 
organizălorii și membrii acos.or 
eciiipe care au dus voioșie, bună 
d:spoziția şi, de atâtea ori, ali- 
uăie oii pe unde trec, 


* 

Teatrul „Studio“ a prezentat 
piesa „laina nunţi.“ de tdouard 
Bourdet, 

P.esa nu e nici bună, nici rea, 
este din familia aceia bine cu- 
noscu'ă a lucrărilor de teatru 
frarceze în cari problemele dra- 
gostei ş.. ale inimei sunţ puse în 
lot ielul, intoarse pe toate fe- 
țele, complicate anume de au- 
tor. pentruca tot el să ie rezolve, 
fără că, totuşi, vr'un interes ar- 
tistic sau măcar teatrai să o ne- 
cesite, 

Cât privește „Taina nunţii“ 
mai are şi caracteristica de a-ţi 
lăsa un fel de gust leşietie, cele 
patru acie fiind saturate de pre- 
zenţa aproape permanentă în 


scenă a unei paraltice care ea, 
Ai pa şi desnoadă toate situa 
ile, i 


.. 


central di unei piese, de intere- 
su, 1ezo:vârii cărua să t:e legală 
Bejiuuea, 

speciacolul dela „Studio“ pă- 
călueşie şi prin asia, ia; finauul 
Ș, uesnodămân.ul — pievăzut ue 
tei sierturi d.n pubi:cul da 
Sălă =— banal până la piicuseaă, 
Se anneacă în discursivitâtea, ex- 
plicawue, ps.holog smul cîtin şi 
comentariile  io.ai inutile ale 
Vhui diaiog supl:mentar. 

be aitiel nici d. Soare Z, Soare, 
care a avut durecyra ae scena, ună 
şuiul să dea cât de puţină căl- 
dură şi culoare celor palru acte 
cari sau perindaj asitei nu mai 
Ştiu câte ceasuri în iața specta- 
toriior, 

Şi nici actorii prea mult. 

D-ra Eiiza Petrăchescu — în 
roiui principal, aj paraliticei — 
când îi destăinueşie lui Pierre 
dragostea ei, ii spune „te iubesc“ 
ca și cum ar spune „mi-i ivame” 
Sau. „mi-i sete“ sau „hai să mer- 
zem la un cinematograt“, iar d. 
Critico, la rândul d-sale, prime- 
Ște o mărturisire atât ae gravă 
ca şi cum îi s'Ar anunța că s'a 
Schimbaț mersul trenur lor, 

La fel câna declară şi el că o 
iubeşte pe Marianne. 


Me 





Au tai 


MARIETTA SADOVA 


Sunt lucruri pe cari nu le-a 
văzu, d. Soare Z. Soare, care ca 
Teg:sor, Veiug Să be d-lui pri” 
MU SpECeăior şi, .0.0ua.a, şi cel 
Dia. DainUţ.05. vupă Cum gease- 
mMenea d-sa n'a iacu: să sciasă 
foaia grauaţia dramua:ica pe care 
0 presupune scena — aiitei esen- 
ţ-asă — a piezeutării logodn.cei 
în țoaleta nupţiaiă, grauaţie care 
cuiminează cu acel „destul!* 
Care, altiel, lăsai să cadă aşa, 
esle conplct dustonaant. 

Deasemenea şi in ce pr.veşte 
expiicapia din ac.ul al tre..ea, 
în.re pP.erre şi Marianne; fără 
nici o căldură, par'că şi-ar po- 
Ves.i impresii de călălone, 

Ori, intr'o astlei de piesă, în 
câre esenţialui îl consiituie a- 
ceste jocuri de nuanțe sureteşti, 
lucrurile acesiea lrebuiau mult 
mai bine supraveghate, mult 
mai bine exprimate şi — până 
la un puneţ — mulţ mai b.ne 
exp'oatate. 

Trebuie să recunosc, totuşi. că 
d. Crit.co, ptin jocul d-sale de 
sceaă, ca $. prin experienţa 
d-sa.e teatraiă, unite cu ua fizic 
azreabil, este des.uj de indicat 
in Special pentru piesele mo- 
derne,. . 

b-ra Migry Avram Nicolau, 
Dena.urală şi exagerâiă în aciul 
l-.u, m scenele în care incea:că 


bă 148 O Lălă VaUa.€, poate cilat | 


svăpăiată, îşi recapălă oarecum 
Siguranţa începână cu actul al 
uouiea, oda.ă tu nota ge seriozi- 
ia.e a sen..meatuiui descoperit, 
„D. Mo.oc, desiul de b.ne, mai 
bine ca in alte dăţ. in orice caz. 
Toluşi, scena despărţirej gin- 
tre ei şi Marianne, care nu e 
Tău yucată, ax îi putul să-i dea 
mai mar. satis.acţi, dacă şi-ar fi 
âuus aminte că micşorarea de- 
bitulu, verbai până la in.nieli. 
gibil — deja d-sa nu prea ul 
supraveghează dicțiunea — şi 
pană la ex.incţie voculă nu sunt 
Singura manieră, cred, de exte- 
T.orizâre a 5eaţ.Menstiur, 

Dcşi în roluri mai puţin im- 
portânte, au fost bine d-nee 


Bi uul.y Popovici, Marietta Sadova, 


ELIZA PETRĂCHESCU 


O piesă care nu are — decât 
cu mare bună.voinţă — nici un 
tior dramatic, 

Deasemenea,  ascultând-o, ai 
putea spune că sa utat adevă- 
rata rețetă de teatru şi formula 
îi valabilă în toţ timpul, aceia 
a! unui conflict care să fie axul 


A aparut: 


E :uioare, 





Nelly Dordea şi Kitty Gh.or- 
3hiu-Muşatescu, cari au jucat cu 
multă  naturaleţe şi d screiie 
„aSiiti toi binpui Bota jusua, tul 
i d-nul V. Lăzărescu, care a 
arezentat, poate puţin cam șar- 
„at, totuşi b.ne şi cu destuiă 
figura generalului bă- 
tân, bucuros că, în fine, va a- 
vea o noră ş. moșteniiori. 
Deasemeni bine şi d. 1. Ata- 


: "as, 


In ce priveşte decorul d-lui 


Traian Cornescu — în general 


dm de gust şi de talent — a fost 
de data aceasta, încărcat şi, ceva 
mai rău, urât. 

„Deasemenea — deşi na prea e 
oziceiuj — vou spune că şi toa- 
etele, cu excepţie poate a ce'or 
purtate de d-na Kitty Gheor- 
ghiu-Muşatescu, au toat şi ele 
în mare măsură lipsite de gust 
ceiace, iarăși, m'a fost de natură 
Să impres'oneze în bne. 

In concluzie: nici inspiraţia 
de-a se a'ege „Taina nunţii“ nu 
cred că a fost fericită și! mici 
spectacolul realizat cu această 
piesă nu a fosţ dintre cele msi 
sâlistăcătoare, - 

+ 


GREUL PĂMÂNTULUI 


p'eme 


de ION FRUNZETTI 


Colecţia „Universul Literar“ 





La Teatrul Mic, „Jobenul fez- 
mecat”, 

Este vorba 4e o piesă destul de 
bună, simpatică, o piesă care are 
o ideie teatrală amuzanţă şi ua 
dialog condus Cp destulă vioi- 
ciune, 

Eviaenţ, sunt şi situaţii trase 
da păr,  ceincidențe,  nezolvări 
ntaștepiate, ete. dar nu-i mai 
pujia adevăraţ că piesa este — 
şi poate tocmai deaceia — agrea- 
bilă. O piesă uşoară în orice caz! 

D. Ion iancovescu, despre care 
aproape am putea spune că a ajuns 
inti”o oarecare măsură specialist 
în asttel de roluri, joacă şi de 
data asia foarte bine, ou verva 
şi antrenui a-sale bina cunoa- 
cute, 

In rolul principal 
d-na Maria Magda. 

Cum acest roi nu are nimic di- 
ficil îm el, calitățile d-sale artis- 
țice şi fizice au fost suficiente 
şi sa poate spune că aşa cum a 
fost, a fost gestul de bine. 

De alifei țrebue să recunoay 
tem că nu numai d-sale dar nici 
celuriaiți interpreţi nu li se cerca 
prea mult, pentrucă, în piese ca 
aces.ea, prupriu z5 Du-i decâț un 
singur rol — în cazul de faţă cel 
al d-lui Iancovescu, după cum 
am văzuţ — toala ceieiaite ser- 
vind mai mult ca un fel de de- 
tor personagiului central, roluri 
ca să zic aşa „obligale”, de sus- 
ținere, de ansamblu, roluri nec& 
sâre spre a se putea avea toată 
acea aparență aa teatru, scene, 
dialog, etc. 

De aceea, la astfel de specta- 
cole nu-i surprinzător — și nici 
măcar nu se remarcă — că de 
exemplu d. X nu are talent, că 
u-l Y nu are dicțiune, că d-l Z 
iu are temperament teatrul sau 
că altuia îi lipseşte jocul de 
scenă, 

Direcțiuhea unor astfel de tea- 
tra, de aceea, are o sarcină reia- 
tiv Uşoară: Să-şi asigure o ve- 
detă pentru afiș, iar pentru rest. 
Dumnezeu cu mila t 

Tebue să recunosc însă, că nu 
acesta este oazul dela Teatrul 
Mic şi că, în realitate, în echipa 
ii sunt şi actori buni. : 

Nu-i mal puţin adevărat, însă 
că pentru piese ca „Jobenul fer 
mecal“ putea să fe și altfel, 

Şi fiimacă nu acesta este caza! 
Teatrului; Mic, trebuie să men- 
ționez că din distribuţie s'au re- 
marcat totuşi d-na Marieta Ra- 
reş, al cărei joc de scenă inteli- 
gent l-am subliniat şi în alte 
ocazii, cum și d-nii Niculescu 
Cadet, George Voinescu şi Mir- 
caz Corstantinescu, 

Restul distribuţiei: a-nele Evan- 
tia Peretz, Jeny loaniu şi Ta- 
mara Vasilache cum şi g-nii C. 
Irod. Patre Asan, T. Păunescu și 
Ion Talianu cari, în măsura rom- 
rilor ce Ii s'a încredinţat, au con- 
tribuit onorabil ia reușita acestui 
spectacol. 

Direcţia de scenă a avnt-o d 
Iancovescu şi — că tot ce face 
a-sa — intaligentță, 

Decorul D-nei Cella Voinescu, 
foarte potrivit, foarte plăcut şi, 
din multe puncte de vedere, 
chiar ingenios — în special daci 
se ţine seama de exiguitatea sce- 
ne! „Teatriiiui Mie” și de soluţia 
găsită. 


ALEXANDRU DRĂGAICI 


femenin, 


CUMINȚENIE 


Recunoaştem că ambiția cu 
câre auiorui lucrării dramâţice: 
„Că.ă.oria în intuner;:c” guţelege 
să rămână ascuns sub numele 
de N.coiae Bucur, chiar când 
puzderia de gazete teairale îi dă 
ghes cu atăruitoarele bănusii să 
iasă la iveală, este cusminţeaa 
unui om care are 0 socoteală, 

Şi socoteala ia om — aşa cum 
a spus și omul tuturor socotel- 
lor, Fouchă — ese ca şi... capul 
pe umăr: dacă il ai, saai decât 
Să șiii ce să faci cu el... 

B'ar părea că cu toaiă negrăita 
lui socoteală, „Nicolae Bucur” 
s'a pus — totuşi — de pe acum 
de acord cu spectatorii. Astfel 
că taina adevăratuiui nume — şi 
cine ştie ?... poate și altceva — 
vă avea meritul unei ascunză” 
tori de calitate, 

In „âvant premiera” de Du- 
minică dimineaţa, mi-a stăpânit 
această impres.e actul întâi ain 
„Că.ătoria în întuneric” în care 
didacticismul ca şi abundența de 





prea căutate şi alese fraze, fac 
să dea liber curs unui haz €on- 
strâns de solemnă acţiune, toc- 
mai ja port.ța celor mai emoliva 
scene, i 


Ori poate spectatorii dela 
„Avant premieră” sunt de altă 
calitate !... 

B'ar putea î.. 

REGISORI.. 


Acești meșteșugari ai teatru- 
lui — deopotrivă de merituoși, 
şi poate chiar mai mult decât 
autorii își au ingrata lor 
soartă de-a fi neștiuți și nevăzuți 
de public, întocmai ca sufleurii... 

Doar printre ctilise le e rostul 
şi tot cam pe-acolo și succesul 
atrăduimțelor, jiindcă lumea, din 
moment ce-l vede și-l aplauuă 
pe Vraca sau pe Buzeasca, ce-i 
mai trebue să ştie și de regisor 
Treaba luil... 


— 





SAŞA POPOY LA „FILAR- 
MONICA” 


Energia dirijorală construc- 
tivă și dinamismul muzical de 
vie înrâurire ale maestrului 
Sacha Popov, figură de seamă 
a vieţii muzicale bulgare şi 
forță de realizare mulţumită 
căreia vrednicul popor vecin 
are astăzi o mare orchestră 
simfonică de extepț'onală or- 
ganizare şi activitate, s'au în- 
țâlnit din nou au „,Pilarmoni= 
ca” noastră, întrum concert de 
mare ecou şi raldă primire. 

Imboldului ager și viguros 
al dirijorului, Filarmonica” 
i-a răspuns cu promptitudine 
şi accent, dând  întreguui 
concert o particulară intensi- 
tate de afirmare. 

Toccata şi fuga în do major 
de Bach a fost un impetuos 
exemplu. Ă i 

Dar, între simfonia VIII-a 
de Beethoven şi această meș- 
teșugită transcripție, o noutate 
simtonică a stăpâni în special 
atențiunea generală, câştigân- 
du-şi un succes subliniat de 
întreaga mulţime printr'o vie 
manifestaţie. A fost suita de 
dansuri româneşti pe care 
compoz'torul bulgar  Pancio 
Vladigherov a dedicat-o „Fi- 
larmonicei” şi maestrulu: Geor- 
ge Georgescu, creând astfel o 
nouă apropiere între arta mu- 
zicală a celor două popoare. 
Dansurile d-lui Vladigherov 

sunt compuse și simfonizate 
cu o vervă şi un pitoresc seli- 
pitoare. 
- Iscusitul muzician a știut să 
prindă nu numai trăsături ca- 
racteristice ale folclorului no- 
stru și freamătț de motive și 
ritmuri românești, dar adesea 
şi svon din acea voie bună, din 
acea nostalgie specifică prin 
care cântă dorul, frământân- 
du-le uneori ca prinse în fre- 
nezia unui taraf uriaş. 

In acelaş concert, d-na Vera 
Popov a desvăluiţ del'cate po- 
silibilităţi de interpretare pia- 
nistică  într'o execuţiune a 
concertului în se minor pentru 





pian și orchestră de Mozart. 

Linia nețedă şi claritatea de 
înțelegere în care a fost par- 
curs concertul, cât şi intreză- 
ririle de relief concertant din 
cursul cadențalor de Reinecke, 
vor putea să se exprime desi- 
gur mai variat şi mai liber în- 
tr'un recital pe care vom a» 
vea, sperăm, prilejul să-l as- 
ciiităm cât de curând. 

Orchestra A. C. T. In faţa 
unui public  îmbucurător de 
dens, noul concert al tinerei 
orchestre simfonice A. C. T. 
s'a bucurat de un îndemn di- 
rijoral de mare susținere, mul- 
țumită venirei la pupitru a 
unuia. din cei tai temeinici di- 
rijori români, a  autenticului 
muzician Ionel Perlea. Execu- 
țiuni îngrijite, pline de sârg 
și atențiume și program intere- 
sant, au as:gurat concertului o 
reușită prezentare, la care au 
luat parte și doi soliști: p'a- 
niștii Miron Şoarec și Virgil 
Gheorghiu, în  execuțiunea 
concertului la două piane de 
Bach, 

Rezonanța remarcabilă a to- 
nului pianistic a d-lui SŞoarec, 
muzicalitatea d-sale mărturisi- 
tă şi în ţinută stilistică, şi în 
expresie, au găsit răspuns pă- 
truns de ales simț artistic în 
jocul d-lui Virgil Gheorghiu, 
amândoi intedareții obţinâne 
repetațe aplauze. i 


ROMEO ALEXANDRESCU 








tea 10 MARTIE 1943 


ECOURI TEATRALE 


Iată, însă, că o ferteită idee 
pornită dela cei — sau cei — 
cari au organizat spectacolei2 de 
Duminica dimineaţa, așa numite 
„Inainte de premieră“, a făcut 





ca regisorul să iasă — însfârşit 


— din ascunzătoarea lui şi să 
apară la rampă, chipurile, ca să 
fie văzut și cunoscut de public. 

Așa doar a, știut lumea teatre- 
lor cum arată Soare, ce fel «e 
Sahighian și cum este Bumbești. 
Altfel, trecea pe lângă ei,. şi-ar 
ji crezut că sunt contabili sau 
şefi de gară în permisie. 

Numai că s'a mers până acolo 
încât regisorii au apărut — une: 
ori — în chip de conjg; ari 

L-am ascultat, Dumi pe 
maestrul Șahu şi mi-a fost,greu 
să-i pot găsi o idee în 1oi ce-a 
cetit. 

Netezindu-și gândurile doar 
printr o formă îngrită, maestrul 
Șahu ma isbutit să spună ce 
vrea, 

Ba, dacă n'aşi părea cam rău, 
am avut impresia că... sărea pu- 
ginile. 

Nu era mai bine dacă se con- 
tinua tot cu formu aceea mai 
sigură şi — mai ales — mai in 
teresantă a intarviev-ului.ua 


In chipul acesta Ion Manu era 
inegalabi.., 


PROVINCIA... 


Se cuvine să stabilim o egală 
atenție față de scenele oficiale 
din provincie — precum faţă de 
prima scenă — unde munca și 
grija fiecărui director însemneu. 
2ă rosturi vrednice, făcute să 
capete un şi mai deusebit merit, 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: „Contract cu diavolul” 
şi Jurnal nou de război, 

REGAL: „Seducătorul” şi Jurnal 
de războ. 

ELISEE;: „Clipe de Tăăcire“, tru- 
pă şi Jurnal 54. 

VICTORIA: „Regina de Navar- 
ra“ și Jurnal, 
VOLTA.BUZEȘTI : 
Jurnal şi trupă. 
ROMA: „Absenţțe nemotivate“ 
și Jurnal de Tăzboi nr, 54. 


(CARMEN-SYLVA: „Decădere“, 
Jurnul de război şi trupa de 
reviste. 





„Alarma“, 





- 
cu atât mat mult cu cât netăgă- 
duitele lor înfăptuiri au fost 
obținute cu mijloace reduse şi 
tocmai acolo unde publicul a 
stăruit până mai de curând în- 
tr'o ciudată rezervă, 


Inrudirea temeinică a publicua 
iui cu teatrul, pe care d-nii: N, 
Kirițescu la Timișoara,  Șieţan 
Boțoiu la Craiova şi D. lov ia 
lași. au reușit s'o facă, dă prile- 
jul sublinierii noastre cu toată 
sincera bucurie, 


Informaţia pe cara o avem că 
în curând, cunoscutul director de 
scenă german, d. Paul Mundor? 
va monta ia Craiova gpie- 
sa ui Schiller, „Mana Stuart“, 
justifică suficient dorinţa stabi- 
lirii unei egale atenţii ce se cu 
vine și față de scenele oficiale 
din provincie. : 


. 


AFIŞ 


a, După „Călătoria în întuneric” 
care s'a ştabilit să fie jucată pe 
prima scenă oficială şi nu pe 
anexă, cum se orânduise, va fi 
pe at:ș piesa iul Ed. Rostand: 
„Prinţesa îndepărtată” cu G. 
Vraza gi Marita Anca, în ro 
lunie princ.pale, 

La „S+udo” d. Camil Petrescu, 
auţorul „Sufletelor tari” ya re 
gisa spectucoiul „„Migara”, pie- 
sa d-sa.e care odată a cunoscut 
un adevărat eşec, pus până 
la urmă in cărca d.reciorulu de 
scenă de pe atunci, 

Acum  „găteaia' pe care 1-0 
prezăiezie  îinsuşi autorul va 
reuz: să-i implnească ispânda?i.. 

La teatrul „Comoedia* trium- 
ful lui „Bobiţă“* sa desumflat, 
Timică, inţe.egător, nu mai plea- 
că în turneu cu acest eftin spec» 
tacol. Etcavo, maestre Timică 

Birlic îşi va continua „oste- 
neala“ cu o ajjă farsă, intita- 
lată „Se caută o pereche”. 


vVUvy, 


isa d 


Ia „Teatrul Sărindst“ p'esa 
care va urma afișul, după „Puş- 
lamaua” — repede epuizată — 
este „Sextet“, cu perechile de 
actori tineri Nora - M:rcaa și Ni- 
neta « Beligan. Aşa că tot pe 
aceeaş linie de ușoară cona 
rență cu Binlic. 

La „Municipal“ meritul una 
alegeri cu „Valea Albă” a A-lui 
L, Dauş, stăpâneşte curiositatea 
nterpretănii. 





1. M. LEBLIO 





TRIANON: „FRA DIAVOLO” 


Am exagera spunând că în 
moa strălucit, ținând seama că 
latura comică ce constitue ha- 
zul spectacolului este întru to- 
tul neglijată. 

Esenţialul este că filmul 
place, deși nu iese din tiparul 
vbişnuitelor filme de aventuri. 

Rolul acestui „brigand dar şi 
patriot“, „hoț dar și om de o- 
noare“ — cum scrie'n progra- 
mul cinematografului Trianon, 
este interpretat cu vioiciune 
de Enzo Fiermonte. (In unele 
scene însă prea gen de Făt- 
Frumos pentru un temut bri- 
gand). 








„Muzica sferelor“ 


— sonete — 
de 


Ștefan 


apare zilele acestea 


Baciu 
în editura „Prometeu“ 





Laura Nucci şi Elso de Giorgi 
suni ce.e douu vedete femini- 
ne, jiecare cu misiunea ei în 


vieața acestui erou legendar 


:tattan, 

: Hi 
SCALA: „CONTRACT CU 
DIAVOLUL” 


„Contract cu Diavolul“ mă- 
reşte poputaritatea lui Amedeo 
Nuzzur, ge Piwejur-e Un SuC- 
ces necontestat cinematograjiei 
itaiiene. 

“ratând într'o factură ori 
ginulă o parte din viața picto- 
Tull ine, ANGELO mersi = 
tizul celebrului creator, 

Care dacă nu a avut aceiaşi 
Qlorte ca nemunitorul scutpior 
s'a revanșat printr'o b.ograjie 
cu totul 1eșită Gin comun. 

Amedeo Nazzari, excelent în 
rolul său, (în unele scene repe” 
tând însa interpretarea din 0s- 
pățul Nebunilor). 

Mult schimbată în bine Cla- 
ra Lq.anai, carta îi Sunt în 
avantaj filmele de epocă al că- 
Tor munapo, d deţine actual“ 
mente cinematografia italiană 
cu necontestat succes. 


A Ni 





EXPOZIȚIA DE PICTURĂ DIN 
SALA PROMETEU 


În sala Prometeu, din str. 
Brezoianu 19, expun lon Vlasiu, 
Elena Vaviluna şi Aurel Cojanu, 

Colecţie: Luchian, Petrașcu, 
Junger, Grob, Matuschek, ete. 

La 15 Martie, şe deschidea 
poziția Grupuiui Gralic. 


bă 


ame 10 MARTIE 1943 


NOTE ROMÂNEŞTI 


„CD ACEST NUMĂR Aceștia, încleștându-se în ve- 
-  wVBEMEA"” chile formule, vor căuta să îm- 
DR puțineze atitudinea purceasă din 
'- e tmplinit 15 ani de apariţie“ cu totul alte imperative decât cele 
anunța, în zlua de 28 Februarie în care au fost crescuţi. De altă 
tea, săptămânalul pe care, mâi parte, vor intra în arenă unii noi 
fialea „noi provineiaiii“, îl așlep- veniţi mânaţi de iluzia că univer- 
“wm cu inteigurarea şi OrEoi-U. sul începe dela ultima indicație 
“gustizicate prin însuşi faptul de a a minutarului. De când lumea, 
[putea ceti revista de slovă și ati- se perindează mereu sub alte for- 
! tudine tinerească cel mai bine me atitudini de acestea..* Am, 
„scr.să. Anunțul acesta aniversar transcris aceste prea adepărate 
' sună asemeni  ceiebruui „veni, cuvinte ale d-lui profesor D. Ca= 
vidi, vici'. Intr'ad>văr, VREMEA racostea, din „Prefaţa la Critice 
_g venit întra epocă în care apale Literare“ (vol. 1, de sub tipar) 
. începură să se tulbue, a văzut publicată, sub titlul de Creativi- 
i“oăile pe cari urma să se îndru- tate și creaţie în numărul pei Mar- 
"emeze destinul nostru spiritual și tie nl Revistei Fundațiilor Regale. 
faine şi o învins, adversitățile De „Crediivitate și creație” ne 
* imerente desorientărilor epocii. In vom mai Ocupa. 
f ae toate acestea sau petrecui 
i. cu o eleganță toideauna la uniion IN NUMARUL EI 
ITI ținuta toarte elevată a condee- 
'-dor colaboratoare. Dacă nu ne e pe Marte crt. REVISTA FUN- 
„dat să facem bilanțul prodigioasei DAȚIILOR REGALE vine, in a- 
activități a revistei dirijate de fară de contr:buţiile d-lui profe- 
Vladimir Donestu, două lucruri sor D. Caracostea, — Prefaţa de 
ge cer. totuşi, relevate și Teco- mai sus și „O frescă folclor că 
mandate în semi de deosebită 0- (I11)“ — cu următoarele colabo- 
mmagiere pentru săptămânalul in- rări: Alfred Schiaf.ini (Latinita- 
Arat în cel de ai patrulea lustru al tea și italienitatea în Europa sud. 
wguroasei sale apariţii. E, mai estică), Traan Chelariu (Necu- 
întâi, prezența la pupitru a unul noscute-mi sunteți şi pururi...) 
exotlent dirijor spiritual ca:€, nu C. Săndulescu (Nietzsche păgâ» 
me îndoim, trebuie să fie dotat cu nul), Donar Munteanu (Bisericuța 
speciale şi foarte vaioroase cali- neamului), Santiago  Monterro 
tăți dacă, timp de cincisprezece Diaz (Despre Traian — trad. din 
ani, stăpânind și direcționându-l, span olă de Al. Popescu-Telega), 
a putut scoate maximul de aeasă Ladmiss Andreescu  (Şoarecele), 
contrbuție personală din partea lon Molea (Descântec de ursite), 
unui grup scriito-icese, — și, în Wolt von Aichelburg (Despre nu- 
pândui al doilea e înţelegerea, de vela germană contemporană), A- 
tot importantă, pe care VREMEA iexandru Ciorănescu  (Răzbuna- 
a man festat şi afirmat-o faţă de rea Cidului), George Acsinteanu 
totul ce, în cei cincisprezece ani (Stăpânul Bărăganului), lon Co- 
şi ei, i-a bătut la ușă ca talent mea (Scurtă Mărturisire a Româ- 
sau prob'emă nouă. Când te gân- uiei), Constanțiu Stel'an (Ver- 
deşti că mbzjoritatea revistelor suzi); Ariadna Cameri (Moti- 
noastre îmbătrânesc cu mult prea vul „In ea soțulni înstrăl. 
impuru și când ai în vedere că mutu "1n poana ncoerenca și 7e- 
foarte mu'te dintre eie nu iz mână); Octav Şuluţiu (Pe mar- 
tesc să atingă mici măcar Obiec- gi: de cărţi); Lucian Voiculescn 
tivele justifoz'e ale apariției, (Un nare axtist: George Coşbuc), 
exemplul VREMII „îți IMPUNE. Costin L. Murgescu (Ce vrea să 
Din partea nosstră îi urăm O a- şie mineretul Franţei) — şi 
panţie cât mai îndelungată şi ia Vladimir D pre pie aa 
fel de spornică. mare). Notele sunt semnate de LI. 
Şg., V. Mihordea, Sebastian Po- 
INTERVIEW-ul ACORDAT af 4 Ardei pay ate lt 
de d. Camil Petrescu d-lui V. Ne- Predesca, P. N, Dr. State Drăgă- 
țaa şi răspunsul d-lui Dan Petra- neccu și Cale Jiga. . 
șincu au dus la un „caz. Precum Vom reveni. 
era de aștepiat, aprecierile arun- 
cate cam din fuga condeiului în DIN MIRCEA DEMETRIAD 
vespectivul articol al d-lui Petra- 
şincu au provocat corespunzătoa- 
ve replici. Au răspuns, până acu- 
ma, d-nii Geo Dumitrescu şi Mi- 
hai Niculescu și suritem informați 
că 36; '07ma și alte” nedumeriri, 
precizări și marginalii, Chestiunea 
snerită, întradevăr, toată atenţia, 
căci e necesar, și nu numai fiind- 
că este vorba de un Camil Pe- 
trescu, — d-3a nu are nevoie de 
apărători, — ca din arena discu- 
piilor noastre să dispară insinuă- 
rile. Credem că ieșirea la care ne 
referim se datorează unei prea 
puțin vefleciate luări de atitu- 
dine. in afară de acestea nu ai 
nici un drept să dai verdicte cât 
timp te iai, — precum se pare şi 
se afirmă, — după ceeace crede, 
dară nu îndrăznește să pună pe 
hârtie, o terță persoană întere- dintre plastică și dans. Pătrunşi 
sată. Să așteptăm însă răspunsu- 


(1861—1914) care s:risese și pu- 
bliCuse peste o mie cine sute de 
poezii „pe care le-am găst, citit și 
numărat noi, și pe care el i:e-a 
risipit cu o gensrozitate totdeauna 
de precursor, în toate reviste.e de 
avantgardă a vremii“, d. N. Da- 
videscu alege patruzeci şi trei. Ce 
trecătoare sunt petalele taie ne 
muritoare grădină a versuluii — 


vile. Numai așa vom ajunge la cent ali F.oriei Capsaii, să atragem atenția 


răspunderi, asupra fooaselor ce le-ar putea trage pic- 
torii şi pictorițele lăsându-se inspirați de ml- 
„DINCOLO DE nunatele arabescuri scnhițate a2 cer doi dan- 


satori FLORIA CAPSALI şi partenerul său 
scandalurile literare...“ se nu. graţiosul ș8 sveltul MITIȚĂ MUMITRESCU. 
lor pe tundaluil perdele- 
pr n roiicențele incluse, — foile- lor sobre își desena volulele mai luminos de- 
ton semnat de subtila Doina Pe- cât pensula înmuiată în pasta ulextlui, în- 
teanu îm ziarul „Viaţa! din 5 chipuind tiguri și atitudini de cel mai pur 


Mezie actualul şi interesanţul, —  Coooritui cost 


Maârţie 1943.  Reţinem această efect plastic. 
aserțiune: „Un poti poze spune 


statuia mea, dar nu poate pie 
eu şi veșnicia mea decât în mod 
botării și definiliv au:0-ironic“, 

Și to:uşi, :iecâre dintre noi vii, 
dela pro'ozoar la geniu, pe inse- 
tăm în veșnic e: suntem eterni în 
măsura în care suntem vii şi 
creatori de faptă vie. „Europa“ 


adecvate dansului, 


statuia mea“ decât în „eu şi 


vemicia MEA()” 


cia mea“ o realitate. 


NI SE ADUCE LA 
CUNOȘTINȚĂ 


timp, o de tot ned:eaptă nervozi- turei să o întăptuiască. 
țate taţă de noteie noastre din a- 
ceastă rubrică. Nu am pului COD- 
siata în ce anume rezidă această 
nervozitate. Din simplul motiv 
că acel supliment nu ni s2 mai 
trimite de mai bine de trei luni. 
Dacă e adevărat ceeace ni sa co- 
municat, mărtur:sim că nu 
da nici um fei de satisfacție oame- Fo 
nior ce scriu impotriva cuva Simi P 


picioarelor iuți, 


Gu! e pentru ca strisu, lor să nu 
cadă în mâna celui vizat. 


linii şi forme piastice. 
Am admirat, bucurându-ne, 


„DAR PENTRU DESTINUL 


orimejdios 


făurești: încep răstălmăcirile, 


Tânţ sau tineri, 





Am rslevat în numărul trecut, legăturile 


spuneam, continuăm, cu ocazia recitaiului re-' 


Antologia critică din poezia noa- 
Siră parnas-ană pe care a pubii- 
cat-o de N. Davudescu la Eduura 
Fundaţia Regală pentru Lutera- 
tură şi Artă e insă o carte inte- 
Iesan.â și .nst.uctivă. Până a îi 
discută de cron.cârul nostru li- 
terar, o semnesâm tuturor celor 
ce iubesc, măcar d.n cand in când, 
intoarceriie la scriitozii uitaţi. 


) SALUTĂM 

cu satisfacţa cea mai via veni- 
Tea d-ui TRAIAN LALUAICU sa 
conducerea săptămânaluui DU- 
MUNICA primenit, de a.iiel, cu 
o echipă încercată și desto.nică 
de cosaboraori. 'lraan La.escu, 
poetul pe care l-am aprecat în- 
tovdeauna și cronicarul drama= 
tic <u veche experienţă în rapuri 
cu vârsta d-sale, sa dovedit a îi 
şi un foarte bun cunoscă:or de 
oameni când a procedat la a 
gerea nou.ui grup de  condesri 
pentru grădina DUMINICII. Nu 
ne îndo.m că noua orientare şi 
structurare radacționa.ă a săp- 
tămânalului îi va asigura dali- 
nitiv locui de onstea pz care-l 
merită în rândul periodicelor 
noastre hebdomadare. 


ORIENTĂRILE 

au apărut în număr dublu, pe 
tebrua-ie şi Marue. Amânând 
pentru daia vivoare obicinuita 
insus.are asupra  interesaatelor 
Și documentatelor artuwo.e dan 
acest d.n urmă caiet a. Orientă- 
"or, riținem, de as.ădaă, nu- 
mai sumaru, revisie. şi fapul 
că in comitetu-i de redacţe au 
intmt nume noi, Sumaru. este 
aces: kineorghe Sein (Umul 
in fața justițe), Siroe Butez 
(Originile inte!dependenţei  ma- 
deme economicu-politice), Dan 
Lo.aru (Arhitectura şi mod), 
Radu Oroveanu (Războiul  ner- 
vilor), Eugen Trancu-lași (Drep- 
tul în Căuarea dreptății), Vic.or 
Popexu (Omul şi destinul său, 
il), Mihai Nicuiescu (jean Gi- 
raudouz despre »națiuhea gene- 
vală“ și „napuned politică“ țran- 
ceză); Barbu Nicu.escu (Cronica 
economică), Var Bădaxu (0- 
mul: mozuic de aspecie psiho- 
logice), D. C. (Concursurile pu- 
biice in cadrul programelor de 
construcții), M. Nic. LeAdevăTuri 
țărănești), Şt. C. „Pilot de răz- 
boi“), G. S. (Omul de creaţie şi 
Însemnări zuridica) şi Eugen 
Trancu-laşi î,Le cas Debussy“, 
Opera Română, Concertele şim- 
fonice). 

In noul comitet de redacţie 
figurează d-nii: Stroe  Boiez, 
Ing. Paul Bunescu, Traian Che- 
jariu, Arh. Dan Cotaru, Murcea 
Coandă, Paul Lahova:y, Paui 
M.racovici, . Barbu Niculescu, 
Mihai Niculescu, Ing. Radu Q- 
roveanu, Victor Popescu, Dr. 
Mircea Răducanu, Av. Gh. Sel- 
ten și Eugen Trancu-laşi. 

VALENTIN JELERU 


de cele ce 





CHECHAIS, puțin cunoscuţi dar talentați 
p.ctori din generația nouă. 
Ne pare nespus debine că d-na CAPSALI 








CINE MAI CREDE 


în cele scrise ? Cine mai renaşte 
prinur”'o carte sfântă ? Poate, în 
cazuri rare, un am foarte tânăr 
sau poate bătrân; cei mai muţi 
se tem da spiritul libarator, 
numai de cărți vrăjitoreşti ne 
este, tutorora, dar pe ascuns, 
mai ales în vremuri în cari 
câmpul întunecat din mij.ocul 
sutletului nosțtru ne ameninţă 
mai cu putera ca oricând. (Pag. 
136), 

VINOVAŢIE, 


tu mare și întunecată tovarăşă 
a omului, cunoscută mie din co- 
puldrie, nio de astidată nu te 
voiu renega. Cine vrea să te o- 
coieuyscu pe lim fină pe care se 
cuceresc două legi, pe acea îl 
ajungi, totuși, într'o zi și, de cele 
TRQAi mute ori, în Chip 3nspui- 
MUINIĂLOT,  Piacuţi sunt anii u- 
niștiţi în CaTi n2 se pare ca ne-ai 
UUai j Gara ua suminare nouă și 
la nouă demmiiale ajungem, noi 
ce leguți Ge puTmuni, utili prin 
RUSjUrgel ru pe Care vu Tău 
COUUrI 3 Dutt. (POQ. 72). 


ACEST IMPULS 
D521 B8vGĂLUă 


de a fi tu totu şi unic, dea ra- 
POTI late i lut iNstipi, acea 
tulbure Se pri Cure  Huma 
bunuri Uh OT 1UOu07 ne 
Vie jură  vawure de inuulă ce 
trevua să 0 unparțim cuoa 
ITE4 pPETSOauĂ, Qevusă dușmănie 
Srtâjpub riV0 TUuLurOT SJeretor ce nu 
se iasă modelata de noi, ce-ţi 
doveausc eie? Deswyur numai 
Drupria ta greutae, ramânerea, 
Qreu ca de piumb, în urmu piu 
torului cor ad Jiințelor, (pag. 
133). 


ASCULTAȚI LAUNTRUL 


propriei voastre inimi şi auziţi 
(ăiazuuui, cu suneit, clare și ia- 
junecăte dulbui unii pe eleraui 
aliaț a] In0rţii pa pate-i preamâ- 
Tesc câDiucele vuasire, Mai de- 
arabă ori mai turziu ană4 vi se 
deslușeşie un giâs Drop; ci- 
ne-l aude, va afla ca vrea pă- 
mânșul dela ei. bip cană in câbâ 
unoi, ins rar, va îi vultur şi se 
va desprimdie pentru totdeauna 
de coboritele intinderi ale braz- 
dei; an astfel de om nu are ne- 
voie de nicio indrumare, Ceilalţi 
insă irabuie să aibe o poruncă 
tăcută şi coafidențials dela girâ- 








moși spre o putea trăi. Orice a- _. 


salt, oricât de proaspăt al tinere- 
tului sar isprăvi în gol dacă ar 
trece pe lângă visul celor morţi. 
linda este vorba să reiei firele 
ce au căzut din mâna părianțiior 
obosiţi, unde este vorba de stră- 
danii îndeluiigi, unde muncile de 
fiecare zi rotesc în Jurui unui 
lucru solid întemeiat, unde e a- 
menințată valoarea legilor origi- 
nare, adio e loc destul penteu 
datorie şi participare, acolo îl 
este deschis, fiecăruia,  dramui 
cel mai personal înspre mesfâra 
şirile viaţii. Fiecare să-și paatre- 
za în adâncul sufletului o chilie 
sever îngrădită cu tăcere! Acolo 
să orească, din suferințe și feri- 
cire acele cugeta cari sunt sarea 
hrânitoare a viitorului, chiar 
dacă niciodată nu vor fi puse pe 
hârție | Deocamdată, copil, ține- 
I-vă cu increuera în asociațiile 
voastre şi puneţi-vă gteutăți în 
cale 1 Pentnuy tel 0e are rabdare, 
ailii rodesc cu credință tâcuiă. şi, 
din visul multor suiiete, pâtrua- 
da sua ȘI cuiluie siralucua in 
MD, Fără Bu ii Ve uvea 
pribiem in tpăie zunaie și veţi 
piu, SUL Un cod ăi iuti, iară 
Mluirg geuâce cae al vuniiu, Caci 
Due evul Bia iu pitiţ al 
tuiuiur pPupui lor va cumbale, 
Mliătiă, aataznaei Ul SEBUL QUIDADe 
pe Danăânui UUON i pacubdţii, 
pe îucuu cau 10 Blătuntue să 
Aibliți, &taiţe e CO Cs auVvuuţ? 
dinu: molita up după; apus, şi 
[ăbatiui, Său Și dit aa suită 
Utscuis 1 ati, MOUcapuLuă vu 
Vurus  ITUaititi iat. 

Pentru ao, insa va fi atunci 
SP Uuvuiit Să Dudu du [re 
şi să flu 10Morminiați de voi 
Ap. 182). Ş 


PASAGIILE PE MAI SUS 


sunt luate şi traduse din Ge- 
heimmisse des reijen Lebene — 
Aus den Aujzeichnungen Anger 
manns, carea lui Huns Carossa 
Este una din cărțile cele mai 
frumoase ae literaturii germa- 
a€ consimporane. T:aducerea am 
putea-o pune la dispoziția ori 
cărui editor. Numai că » astfei 
de carte, find lumină pură, nu 
ar putea constitui ceeace vor & 
di, adică tn suwoces de ubră- 
rie. Intrebăm, tomș.: Cine are 
e.eganța unui ris: din toate 
puncie.e da vedere cinstiior? 
Cartea, apărută în insel-Veriig 
dn Lipsca (1936), are 237 de pa- 
gini și ar găsi, ce. multi, o mie 
de catitori. 


TRAIAN CHELARIU 





Cronica plastică 


Plasticitatea dansului și nouile expoziţii 


peri Bucureștiul, cu dezgheţul lui 'a poalele 
deaiuriior! Are și un iel ai danniei sâle de 
a-ţi picta tiovule, buchetaie ue tiandatir: sau 


E rea 
mmanitițitegaiie 


CONSTELAȚII 


INEL DE LOGODNA 


Ine] de logodnă, ramură cu dor 
Prinsă în ciorchinul dragostei cuminte, 
Viersul încântării, tors ca un fuior 
Cine ţi-l alege din litanii sfinte ?... 


Stea rotundă, mică, pe altar de deget; 
Literă de soare în pravila vieţii, 
Liniștea-ţi din zâmbet, somnul dimineţii 
Ca s'o fur în prasnic pentruce să preget ?... 


Flacără de pară, semn dospit în leaş 
Și crescut în vinul vechiului totem, 
Vraja de mister cine ţi-a legat 

Ca s'o toame'n ghinde cu blestem ?... 


Chilim de petreceri, za pentru destin 
Inirăţit cu mersul ciutetor pe creste, 
Betelia de-2aur peste visul lin 

Cine va s'o rupă, făr' să prinzi de veste ?.,. 


Inel de logodnă, creangă de narcis 
Punte peste ape ca o vorbă sfântă 
Sărbătoarea nunţii în adânc abis, 
Ramură cu dor, cine o vrea frântă ?... 


DIN FAETON DE SEPALE 


Logodna fi-va botezul ape'or neîncepute, 
Pândarii lângă stele ascunși în blăni miţoase 
Cu flueren chimiruri, ghirlănzi în cuşmi cusute 
Primi-vor logodnașii în săli de cer, pompoase, 


Cătini înfipte'n prapurii stutoasei, recei seri 
Mireasmă ca un mirt adie pe poteci. | 
Privighetori gingaşe cu flaute în meri 

In baturi rapsodie împart pe unde treci. 


In mirul reavenei lumini 

Scurt, botul umed îi moaie căprioare 
Şi'n sânge jocul florilor de crini 

Le strigă tuga spre apus de soare, 


E gorien livada cu stele răsgătite, 
Odorul scump: inelui de logodnă... 
Tipsia ce pe-o frunză mierluțe spovedite 
O duc în ciocul mic cât o peniță rondă. 


Logodhnicu'n fireturi, logodnica în tote 

Din faeton de sepale şi âmirosuri crude 
Scoboară ca o briză, impovăraţi cu dofe |, 
Spre mânăstirea tainei, cu zâmbetele nude. 


RUGA CĂLUGARULUI 


Doamne, din azima iubirii, cu mâna Ta cea dreaptă, 
Din mustul împăcării, cuies din flori de cer 

Sioboade o tăramă spre gurile ce-așteaptă 

Să soarbă harul Tău, puternice vier. 


Neființa ființei Tale adun-o din icoane; 
Din cartea pusă'n faţă-mi, citește slovă veche, 
Inelui ist sfințeşte-l cu duhul din isoane 

Şi logodește, Doamne, pe robii Tăi pereche, 


DESTIN 


Doamne, am păstorit hulubii și privighetorile primăvara 

Și-am descântat în strigăte dragostea e mâinile 
serii ; 

Cu degetele caișilor am acordat apelor vioara 

Pentru logodna viselor cu luminătorii, 


Pe filele cărților am desenat semne, ucenic flămând ; 
Am adulmecat livezi.e cerului ca puiul de căprioară 
i-am vândut smaragde, mărghidan umbiând 


Infăţişarea acestui dansator de înaltă clasă 
Eu și Europa, poate spune Eu Și care este MITIȚĂ DUMITRESCU, proporțio- 
nat admirabil pentru dans, cu acel. cap mic 
in vârtul trupului unduios, bine legat, fără pic 
de grăsime, este unul din trupurile cele mai 
din câte am văzut. 
bănuești posibilitățile acestui trup, al între- 
gulu Hz în waţa obișnuită, dansul însă, îl 


s'a adresat tocmai acestor tineri și altora al 
căror nume ne scapă acum, pentru COSIAImMe, 
nefolosindu=se de artişti consacraţi. Este un 
curaj pe care !-l prețuim le jusia sa valoare, 
întrucât şi noi, cu umilul nostru stilo, câu-= 
tăm să dăm aci pas, acelora care merită, 
chiar dacă la auzim numele pentru prima 
oară. Scopul nostru este de a lăuda tineretul, 
pe care nu numai îl iubim — avem un cult 
pentru e] — şi ne interesează. nu numa ca 
ani, cl ca entițate de viaţă, ca putere de 
creație, pe care o căutăm în opera artiștilor 
de orice vârstă, susceptibilă de”a conţine „ti- 
merețe“. 

Simţim chiar o deosebită și nespusă plă- 
cere atunci când o găsim în palete de pictori 
adevăraţi, pictori în toată puterea auvântu- 
lui, cum este camaradul nostru Ghiaţă a că- 
rui expoziţie, deschisă la Daiies, ne-a desfăţat 
ochiul azi d'mineaţă. De fapt, domnia sa este 


acele „imor.ele”" ae un gauben şiers con 
jrastand cu verdele uiceiujei și trucul ală- 
turat. ker.cii cel ce a cumparar-ol... 

Pictura ui GHLAJA şi nvreaga expoziție 
se prezintân frumos ansamblu, Cu puii, 
ioare Puţine excepții, nu Voema puse să 
punct, inuegul iu da uupresia unu vin bun 
Dechi, pe care l-ai savura, cum ar spune kran- 
CA „par petites gorgtes”, cu o aroma băs 
trânească de vremuri bune apuse...| Căsuţele 
care apar printie pomi, cartiere cu blocuri 
prezeniate ca niște jarăvulue aestacuie spre 
na, In Primul pian cu poinii varuiți, copii 
care se Gau lana pe ghiuţa m-nusculă an 
cure, ieruiie acelea urasc, cui cerul: a.Băstri, 
mai suculente decăt o vară incârcată de ver- 
deața, ne arata posbuniaţue paleta artist 
hu. intaninau-ne cu un doua CUNLOSCUL 
inăainţea pătrunderii ini expozipe, ne vorbi de 
tonuzile „sumbre“ ale lui GHLAŢA, cu pă- 


dăltueşt= în tiecare pas, dând gesturilor ce- 
si „statuia“ depăşesc, în timp, lor mai neinsemnate un stil şi o linie per- 
dnrata poate prea si ce.u ui „eu, fect adecvate scenei. Silueta dansului spa- 
Es însă mult maj mut orgoliu N-0l de Gronados în negru și argint, a fost 
în „Eu și Europa” şi în „Eu și absolut „fermecătoare“; amintind pe celebrul 
VINCENTE ESCUDERO, MITIȚA DUMI- 

fiinăcă TRESCU cu mijloace extraordinar de puţine 
„Europa“ şi, statuia“ sunț pa- — exact ca şi în pictură — a reușit să ne 
țenie pretenți, pe când „veşni- dea o senzație vizuală de neuitat. Câteva 
mâini r:dicate 'n sus, câteva bătăi din tocuri, 
unite cu mici pași repezi în zgomotul sec al 
castanietelor, închipuite din degete, au fost 
destul să ne redea clocotitorul foc al Spaniei, 
Al acelui foc, al acelei patimi întotdeauna 
că un supliment literar din nor- stăpânită, întotadeauna ţinută sub obroc, Așa 
dul ţării ar manifesta, dela un cum — o putem spune — îi este dat și plie- 


Floria Capsali este întmadevăr, o admira- 
bilă animatoare, flacără şerpuind cu o vioi: 
ciune neîntrecută, în fiecare dans creiat de 
ea chiar atunci când, ca în „vazul etrusc“, 
închipu: staticul mai de grabă, decât dinami 
cul. Are o mimiă, o expresivitate a fiecărui 
putem gest, reliefând linia onduloasă a brațelor, a 

cu o putere nebănuită. O 
rinsă în mrejele jocului, în euforia dan- 
dacă iau, în p:ealabil, toate mă- Silui cu o beţie — mi-aş îngădui să spun — 
întreagă. Este subjugată de ritm, schițând cu 
membreie sale pe ecranul îondului ca pe o 
pânză de pictură nenumărate întretăieri de 


frumoasele 
unei concepții noi, nimic mai costume ce 'Ntovărășeau dansurile și am re 
decât faza ieşirii din smţit şi o vle satisfacţie văzână că 'ncepe şi 
anonimatul în care a trebuit %o se admite și la noi, contribuția artiştilor plas- 
tici =— ca în strenătate — ia alcătuirea cos- 

Acestea vin din două direcții. In tumelor şi, supremă onoarel... li se tipărește 
>rimul rând sunt depăşiții — bâ- şi humeie pe program, permiţându-ne să no- 
1ăm acel al iul NUNI DONA şi a lui TRIXIE 


noaştermn. 


un pictor autentic pentru care culoarea are 
un Suc, o densitate, o savoare; se poate ca Să 
păcătuiască ici și colo, ca omul, dar harul 
Domnului i-a fost îngăduit, trebue să o recu- 


Are un fel al domniri-sale de a-ți desmo- 





rere de rau, pare-se... dar noua, dese nu ne 
pare rau ae vunurile incnise ale sui UHIAȚA, 
au o rezonanță in umbra care ne :ncântă. 
Arta lui Ghiaţa — Qin iericire — nu și-a găsit 
imitatori, ea este arta lui proprie, făurță de 
el și de ma un aitul, are un aer modest tot 
ca vinul vecni, nu te trage de mâneca, nue 
străuceitoare, este orienlată câtre soprtetate 
şi ne e dragu pentrucă „e dela no. 

Despre pictorii rămași vom vorbi în numă= 
rul viitor in atar'de pueto:ui BRANA. 

NICOLAk Bhava este un aamrabil gra- 
vor în lemn și linoleum. Pentru domnia s8 
am avut totdeauna o camaraderie şi o apro- 
bare caidă, iaptui de a bn ţrunsuvănean ni-l 
făcea şi mai apropiat, mai a'es că observasem 
calitățile domniei sale din primele expoziţii 
ş ne-am grăbit să le facem percepute și 
altora. Nu ne explicăm Gece este in lucrârile 
de ulei domnia-sa atât de turburat, de neli- 
niştit, de îmbâcșit — ierte-ni-se expresia — 
nam voi să j:gn:m, Este un mare păcat. 

Simți că NICOLAE BRANA are atâta de 
spus, că par'că-l năpădesc deavalma toate și 
este cotropit. Par'că n'ar şti cărei viziuni să-i 
dea pas mai repede pe panza... Niţel disoer= 
nământ, niţică adâncire a culorii, mai puţin 
compact aşternută pe pânză sar. impune 
Este o datorie pe care o are NICOLE BRA- 
NA de a pune staviă poitei ae a reproduce 
tot ce-l obsedează și de a-și diferenţia pla- 
nurile și materia, de a evita invâimâăşa.a, Noi, 
privind peizajul mare din Crimeea, avem în- 
credere în NICOLAE BRANA Cât de intere- 
sante și de înțelese sunt gravurile şi unnle 
dintre picturi, aștep'ăm să le vedem şi pe 
ce:aalte aduse la acelaş n.vel. y 


LUCIA DEM. BALACESCU 


mea d 


in case cu lumină şi pe drumuri de ceară, 


Astăzi, peste umedul piept batisteie toamnei |, 
Fiutură ca o pelerină de școală normâiă.., - 
Jar mâine, cuminte, în mâini:e reci âle doamnei 


Voiu da manuscrisul cu fila 


cea pală... 


CONST. ENE 
Achtirskaya-Caucaz, Octombrie 1942, 





ROMANA 

„revista lunară a Institutelor 
de Cultură Italiană din Străina- 
tate“, dedică în întregime Româ- 
miei, numărul său din August— 
deplemorie al anului trecut (anno 
VI — No. 8——9): după o scuria in 
troducere semnată de d. Profesor 
Alexandru Marcu, cunoscutul ra- 
mamist Carlo Tagl.ăâvini semnea- 
ză articolul intitulat „La cultura 
italiana în Romania", iar Um- 
berto Cianciolo un studiu în jurul 
„Mărturisirilor cronicarilor  ro- 
mâni cu privire la Roma și la lia- 
la (Testimonianze di croniati ro- 
meni intorno a Roma e all' [ta- 
ta“, 

Numele domnului Cianciolo e 
cunoscut intelectualilor români și 
prin faptul că Domnia-Sa a func= 
ționat câtva timp pe lângă cate- 
dra de Limba și Literatura Ita- 
liană dela Facultatea de Litere şi 
Filosofie din București, dar mai 
ales pentru transpunerea în dul- 
cea Italiei limbă, o poeziilor lui 
Eminescu, 

Ne  uprim asupra studiului 
Domniei-Sale, scris cu multă 
dragoste și cu pricepere: a tratat 
c problemă cure l-a interesat — 
Bibliografia citată arată că auto- 
rul porneşte de la izvoare şi con- 
sultă numai specialiști de mâna 
întâi — și pe care a putut-o a- 
profunda grație cunoaşterii la 
perfecţie a limbii noastre. Nu e 
lucru ușor Pentru un străin să ci- 


Umbertio Cianciolo a făcut-o, și 
pe această lectură se bazează 
toate observaţiile studiului citat. 
Dacă noi, Românii, cunoaștem 
râvna cu care cronicarii Moldovei 
căutau să dovedească în mod în- 
stinctiv şi cu reduse mijloace 
ştiințițice descendența noastră la- 
tină, — „că noi dela Crâm ne 
tragem“, spunea mândru Miron 
Costin — iar mai târziu, lupta 
dusă cu filologii şi istoricii străini 
de către Școala Latinistă, o ştim. 
aproape numai pentru noi: şi stu- 
diul d-lut Cianciolo e cu atât ma 
prețios, u 

Domnia-Sa a ajuns personal la 
concluzii, studiind rând cu rând 
bătrânele noastre letopisețe, și 
nu luându-le gata formulate de 
alții. 

Un alt capitol din acelaş nu- 
măr, întitulat „Impressioni ro- 
meni sull Italia“, cuprinde amin» 
tiri și impresii asupra Italiei spi- 
cuite din operele celor maj mulți 
dintre scriitorii noștri: începând 
dela Dinicu Go:escu și Iancu Vă- 
cărescu până la Octavian Goga. 

Domnul Cuciureanu face o in- 
teresantă dare de seamă a învă- 
țământului nostru primar. și se- 
cundar, 

Reproduceri după Mânăaţirea 
Ho:ez, Castelul dela Mogoșoaia, 
Mânăstirea Dealului și Mânăsti- 
rea Golia, complectează numărul 
din Romana închinat cu atâta 
înțelegere Țării noastre. 


tească pe Ureche, Neculce sau 


Miron Costin în original ! Domnul 


“ GONSTANŢA 'TUDOB 


—— 0 | 





UNIVERSUL LITERAR 








10 MARTIE 1943 ===, 


Pi 


= Viaţa literară fineză = 


Viața literară -a Finlandei, pentru răs 
timpul ultimilor doi ani. nu aduce ele- 
mente de mare răsuneţ menite a reliefa 
efortul spiritual a] ţării întru câștigarea 
unui loc de frunte în'concernul nordic, 
E. drept că mișcarea literară şi artistică 
a fost oarecum stâ:ijenită în mersul ei 
ascendent, dealtfel și aşa destul de leat, 
de cele două războaie pe care a fost 0” 


bligată să le trăiască, la intervale foarte 


scurte. Totuşi, nu se poate afirma că Fin- 
landezii sunt pe drumul luptei spirituale 
și ul unei cfivrescenţe literaro-art.stice. O 
sumă de fapte potrivn:ce acestor îndelet- 
niciri stau în calea unei viitoare prepon- 
derenţe de ordin spiritual Analiza lor ca 
şi prezentarea acestora este extrem de in- 
teresantă, nu numai pentru a satisface o 
simplă curiozitate ştiinţifică, sau de în- 
formaţie în plus, ci pentru că ele privesc 
aproape direct viața remânească şi vii- 
toarea desfășurare a climatului spiritual 
european. Sarcina aceasta o vom duce la 
îndepl:nire întrun alt articol, în momen- 
tul de faţă mulțumindu-ne a înfățișa o0- 
giinda literară şi artistică a ţării, în ulti- 
mii doi ani. 
- Inceputul îl facem cu literatura drama= 
tică şi implicit teatrul, 

Asupra teatrului finez nu sunt prea 
multe de spus, atât calitativ cât și can- 
titativ, aceasta atât pentru literatură cât 
şi pentru teatrul ca funcţiune socială, 

Teatrul finez, sub ambale raporturi, e 
tânăr, ba chiar se poate spune că e foar- 
te tânăr, având la origini opera elanului 
Suedez, ca de altfel tot ce sa fundat în 
Finlanda; lipsit de un repertoriu autoh- 
ton, situaţie care se continuă şi astăzi, cu 
fo:rte mici semne de remediere a mala- 
diei. E drept că entuziaşti ca Alexis Kivi, 
Sillanpâă, Topelius și atâţi alţii, doritori 
de a da viaţă acestui fiu finez al Thaliei, 
s'au eșternut pe scris și au dat la lumină 
an început de repertoriu finez, însă astăzi, 
după trei decenii dela apariția aceştor 
piese, aproape toate sunt uitate în colbul 
istoriei literare, cu excepția a două, trei, 
cari sunt înscrise în repertoriul permanent 
şi jucate în anumite ocazii solemne, mai 
mult pentru amintirea celuia care le-a d:t 
şi a ilustra variata lui activitate. Așa 
fiind, teatrul finez, şi ca el încă atâtea alte 
teatre, trăește din traduceri şi reprezenta- 
rea acestora, încât e un adevărat eveni- 
ment literar apariţia unei piese demnă de 
a fi jucată sau citită. Un caz asemănător 
'S'u întâmplat în cursul anului 1940, când 
ia un concurs instituit de o editură din 
cele mai mari, s'au prezentat mai multe 
opere ale genului dramatic, reușindu-se a 
se decerna premiul l-iu d-nei Maria Jo- 
tuni, reputată scriitoare, cunoscută în li- 
teratură pentru nuvelele şi romanele ei 
consacrate analizei sufletului feminin, 
dar mai ales conflictelor de ondin sexual 
"Și psiho-fiziologic. Deși şi-a sărbătorit în 
acest an, a şasezecea aniversare, totuși 
Maria Jotuni continuă să activeze cu sâr- 
guință pe ogorul literilor, 

Piesa Mariei Jotuni, cea mai bună din 
ultimii douăzeci de ani — aceasta după a- 
firmaţia unanimă a criticilor şi istorici- 
lor literari —- este o tragedie în cinci 
acte, a cărei acţiune se petrece în evul 
mediu suedez, întrun castal din oraşul 
Abo. pe litoralul Bilticei. Miezul piesei îl 
constitue conflictul care s'a iscat între ca- 
valeru) egoist, soț și tată, şi între fami- 
lia lui. Se remarcă şi în literatura fineză, 
ca şi'n alte literaturi, preferința pentru 
decorul şi subiectele istorice, arareori în- 
tâlnindu-se autorul care se'ncumetă să a- 
tace. drama socială. Când o face, el ape- 
Jează la ceea ce-i mai aproape de sufletul 
şi înțelegerea lui, la viața satului. O în- 
cercare în acest sens a dat Arvi Pokian- 

" păă, în comedia sa: „Keisarin Kărăjăt“, 
Care i-a adus premiul al Il-lea în con- 
cursul pomanit. Comadia lui Arvi, una din 


cele mai reuşite ale teatrului finez, și-a 
ales eroii şi cadrul ia ţară, printre ţărani, 


încercând să aducă şi o notă de parfum 


istoric. „Keisarin Kărăjăt“ s'a jucat .în 
cursul anulu. 1941, fiind una din bucăţile 
de rezistenţă ale teatrului din Helsinki. 
Alături de aceşti doi autori, mai poate 
îi pomenit Lauri Haarla, un dramaturg 
emerit, care a debutat în 1923 cu piesa în 
gen romantic,lemmin poika“, şi care a 
dat în 1940, drama „Kunian mies“, un 
episod dramatizat din viața lui Eugen 
Schumann, cel care a ucis pe generalul 
Bobrikov, guvernatorul Finlandei. Drama 


dui Haarla e scrisă întrun stil colorit, cu, 


un vocabular stilizat şi'ntr'o factură ro- 
mantico-expresionistă. 

Vorbele curg, îmbată prin parfumul și 
frumuseţea lor, însă piesa e lipsită de di- 
Numism, de acţiune. 

Lauri Haarla nu pare să fie strein de 
expresionismul german. Acesta a făcut 
multe victime în Nordul Europei şi mai 
ales în Finlanda, unde I.terzfura germană 


a cunoscut o epocă de aur a influenței ei.. 
* 


"Lirica fineză nu s'a bucurat nici ea de 
o mai rodnică fecundare. Manifestările li- 
dice au fost submediocre ca valoare și să- 
race cantitativ, aceasta chiar pentru lirica 
răsboiului. In penuria de manifestare a 
poeziei, Y. Yylehă, cu al său volum : „Eii- 
rastuli“, (Purgatoriul), constitue o notă 
aparte, îmbucurătoare, fiind socotit cel 


mai bun liric al răsboiului din 1939;40. 


Alături de el pot figura la loc de cinste 
Elina Vaara, născut ca și precedentul, în 
1903, cu volumul său „Loitsu“ (Vraja) și 
Paavo Hynysen, un tânăr de numai 3 de 


ani, originar din Laponia şi mort în acest: 
răsboi, care aşijderea lui Vaara, a cântat. 


în versuri poate cam colțuroase, dar sim- 
țite, profund tmane, dinamice şi. pline de 
sevă, pământul şi pe fiii Finlandei care 
luptă din nou împotriva unui vechi ina- 


mic. Ambele volume au apărut în ajunul. 


Crăciunului 1942. 

Alţi lirici ai răsbotului actual sunt; 
Arvi Kivima (1904) şi Unto Kupiainen, un 
tânăr de 30 de ani, doctor în medicină, 
ambii reuşind să se menţină la un nivel 
estetic ridicaț atât ca formă de expresie, 
cât şi ca fond. Desigur, ar fi de amintit 
printre liricii tineri contemporani, Kalle 
Văănânn, un maestru al lircei, cu nuanţe 
de satiră și ironie. Asupra lui nu se pot 
încă formula judecăţi detinitive. 

Dacă teatrul şi lirica nu au dat tot ce 
se aștepta, în schimb proza, recte roma- 
nul, a fost mai fericită. Cel mai bun ro- 
man al anului 1942 pare a fi acel al lui 
Martti Merenmaa: ,„Markkinat Kissapo- 
tissa“ (Târg la Kissapotissa) apărut în a- 
junul Crăciunului, 

Martti Merenmaa este un scriitor în 
vârstă de 40 ani şi care se pare că ar avea 
unele influențe dela Dostoiewski; istoricii 
literari încă nu-și pot spune cuvântul în 
această problemă delicată. In tot cazul, 
datorită manierei lui stilistice şi prefarin- 
ței pentru anumite stări sociale și psiho- 
logice, a primit cognomenul de Hammsun 
8] Finlandei. În nota lui Knut Hammsun 
este ce! mai bun roman al său: „Kuopio 
Savolaz“ şi „Jaakab painii hevea“ apărut 
în cursul anului 1941. Fiind în discuţie 
numele lui Knut Hemmsun, e momentul 
să se sublinieze faptul că scriitorul norve- 
gian a exercitat o foarte puternică şi sim- 
țită influenţă asupra prozatorilor finezi. 

Nu-i deplusat să se vorbească de o modă 


Hammsun, aşa cum pentru alte țări a fost 


o modă Zola sau Proust. 

Influenţei lui Hammsun nu i-a scăpat 
aproape nimeni în Finlanda: unii au pri- 
mit-o direct, alții prin filiera scriitorilor 
autohtoni, victime ale contagiunii cu 
Hammsun. Dintre marii scriitori finezi 


contaminaţi de Hammsun se poate cita: 


F. E. Sillanpăă, un mare romanaiar, poate 





Pugarul copdeier Pele Pelrita 


(Urmare din pag. I-a) 


La anul acesior cuvinte, Le'ba își duce 


mâna dreap'ă la față și apzsă gânditor cu, 


dege:ul arătător pe vâriul nasu.ui, de parcă 
voeşte să.l mai co.oeze de cum e, gândin- 
du-se poa:e și «: „ce fi și cum fl și asta 
noi mălasă“. Se uită lung ia femee, apoi cu 
un surâs şiret pe buze şi cu o voce ductagă 
o întreabă dn nou: 

= D: oare tre, gros o subțire și ce farpa? 

— Aibă şi subţire. Ştii, cât de fină să fe, 
i răspunde femeea. 

— No ia! Chiar numa di asta matsaa faine 

iu are acum. 
_— Apoi iam ad-o so văd, îi zice nevasta, 
şi jidanu, grăbit de îndată aduce un sui de 
pânză subțire, bună de tăcut obrăzare la stu 
pină de groasă ce-i, ziându-i: 

= No! O nu iaz chiar di asta cum fre 
dumita ? Gai. 

Femeaa o mal caută puţin și-i răspunda: 

— Ba chiar de aceea. Şi cât e de scump 
metrul ? 

— Cht me'ăru fre să ia dumita? 

— Vrs.... vre... vre-o patru. 

— Pinie.... Aste mătaşa este tare fain și 
nu d: mult, zo, adus iu p-e e: dintrun aitu 
„ $ara. Pinuru dumita las maj lezna, numa 250 
lei metăru 

F-meea după ce se mai răsgândeşte puția, 
sco'ocește pr.n sân, scoate o cârpă înodată, o 
desface şi numără să vază câţi bani are, a- 
poi iarăşi întresbă:: 

„= Cât face pe patru metri? 

= Ta câţi banii ai dumita? 

= Am 1500 le: de pe Joiana văruța noas. 
tră, 100 strânși de pe ouă și 100 de pe pui. 

— Di tăt 1700 lei... Al disiul şi înche îţi 
ma! ramun, Tot mâtasa fașe numa 1000 lei. 
Să tap iu? 

.— Tae!... poruncește femeea cu o jumă- 
tate de gură şi foartecele jidanuiui începură 
a țăcâni îndată, întocmai ca în:r'o pânză de 
păianjen. 

După acetiă împachetând-o jupânul o mai 


SA 4 


=— Pintru șine ia dumita asta mătase așa 
frumos şi fan? 

— Pen:ru o fată marne, a mea deennula. 

— Ai vei! Atunși să porce sănă:os. Haina 
să se rupe și fata să irăiască ca să fașeţi un 
altu nou. Ascuita, mai ae iu papuiile de 
lac, ştrimfili și manuși di matasa, tăt aşa di 
ian şi tăt farpa este, iu vege che la voi iste 
panii tistui, di șe nu ia și di asia să fașe la 
fata tăt nou, cum nare să fie nime un altu. 

— Nu ştiu, domnule, că eu ași lua, dar 
m'am bani îndeajuns şi or fi scumpi. 

— Tracu î... Nu scump. 500 lei pereche di 
papucile, 100 lai şirimfili și 100 manușili, 
chiar chit râmas la dumita, i 

— Adusi, dez! — ii zice molatec femeea 
— Să-i iau și de asiea lu Aniţa mza, barem 
s'o fac udată toată nouă, din creștet până în 
tălpi. 

Leiba zorit de îndată o sarveşte cu gene- 
rozitaie, iar femeca i: întinde cu mâna t:e- 
murâmdă 1700 le:, bani adunați de dânsa şi 
bărba.ul ei, cu multă trudă și necaz, 

Res.ul bucăţilor dn manuscrisul „Chipuri 
din Bănat“ sunt povestiri, schițe ușoare, a- 
mintiri, 

Acesie povestiri îşi au farmecul lor. In- 
tâmpiările de pe la şezători, ori dela fiertul 
rachiului, Petre Petrica le pyvesteşte ca unul 
ce a luat parte la ele, au savoarea autenii- 
cității Ele crează o atmosieră senmă, da 
sănătate, de impăcare. Petre Petrica poves- 
teşte cu un înţelept, ca unul ce a trăit multe 
şi a văzut multe, 

Natural, scrisul lui Petre Petrica, nu este 
fără cusururi. 

Toate acestea sunt :nici și de neînlăturat, 
când ne gândim la situația autorului, la u= 
Tiașul. lui efort spre lumină. 

Siova plugarului dela Cârnecea aduce sae 
tul bănăţean cu şezătorile și senmătatea lui, 
asigurându-i autoruiui un loc Ge seamă în 
rândurile piugarilor condeieri și în proza 
bănăţeană. 

GABRIEL ȚEPELEA 


“cel mai mare al Finlandei, scriitor din ve- 
chea şcoală -- are peste 60 de ani — dar 
care se bucură de o largă popularitate şi 
Maria Jotuni, prozatoare reputată şi dra- 
maturgă remarcabilă. In operele acestora, 
mai ales în cele anterioare primului răz- 
boi mondial, se pot urmări rădăcinile con- 





Oraşul 


ALBERT EDELFELT 
Borgi văzul de pe înălțimea Borgbacken 


tactului cu Hammsun.Dela aceștia, influ- 
era norvegianului a trecut la imitatorii 
autohtoni a. lui Sillanpâă și Maria Jotuni. 


Romanul lui Merenmaa „,Markkinat 
Kissapotissa“, e, ca majoritatea romane- 
lor fineze, un roman al vieţii țărănești şi 
al începutului. de trecere al ţăranului spre 
oraş. In cea mai mare parte, romancierii 
finezi încă .stau cu mintea şi trupul în 
viaţa satului, pe care-l înţeleg mai bine şi 


pe care-l pot reda mai viguros și mai sim= 
țit, In Finlanda e o situaţie, din acest 
punct de vedere, aşa cum era la noi acum 
trei, patru decenii când literatura își tră- 
gea voate temele de inspiraţie din sat. Deşi 
Finlanda are o viaţă industrială în plină 
ascensiune, aş putea spune chiar în curs 
de comerc:alizare sistematică, totuși, da- 
torită faptului că elementul strein este 
acela care își spune cuvântul hotăritor în 
acest proces social, scriitorii finezi apeiea- 
ză, pentru sub.ectele lor, tot la lumea de 
care se simt legaţi și pe care o pot înţe- 
lege în tot complexul ei. 

Marele proces de industrializare şi im- 
plicit acel de răsturnure soc-ală încă n'a 
pătruns în sufletul scriitorilor, E drept, și 
acest lucru e piin de interes, industriali- 
zarea ţării și începutul furibund de afa- 
cerism în stil american, na dat încă loc 
unui fenomen social atât de puternic prin 
zguduirile pe care le-a produs, cum sa 
petrecut la noi după 1920, în urma avân- 
tului luat de industria petroliferă. 

Țara fiind săracă în sol, nu s'a putut 
vorbi dle o răsturnare a claselor sociale şi 
un început de parvenitism socialo-politic. 

Țăranul a căpătat pământ, dir un pă- 
mânt care nu-l ajută să aspire la func- 
țţiuni ce îi erau până atunci interzise. Sta- 
rea socială i s'a îmbunătăţit, fără să poală 
deveni un arivist, un cuceritor al orașu- 
lui. Realitaţea e că 60% din industrie şi 
marile întreprinderi sunt în mâini sue- 
deze; acei Suedezi născuţi și crescuţi în 
Finlanda, dâr cari se simt Suedezi în toa- 
te actele lor. 

Așa fiind, se poate înțelege de ce proza 
fineză e încă în stadiul inspiraţiei rurale. 

_Un alt roman care a dat loc la variate 
discuţii şi polemici aprinse este; „Ruu- 
miin viisaus“, apărut tot în ajunul Cră- 
ciunului 1942 și datorit unei scriitoare, 
Iris Uweto. Subiectul romanului e foarte 
intoresant și vădeşte că Iris Uweto pose- 
dă calităţi deosebite. „Ruumiin viisaus“ 
e povestea unei femei care se mărită a- 


proape silită, cu um om pe care nu-lii 
bea și pe care simţea că nu-l va put 
iubi. Căsnicia lor a durât un timp, dup 
care soţul a închis ochii. Dar abea dup 
ce a rămas singură, ervina simte că'n ș 
începe să se nască şi să crească iubirt 
pentru defunct. Iubirea care îmboboceş 
şi înflorește o torturează îngrozitor. £ 
retrăeşte cu o intensitate supra-naturii 
trecutul și luptă din toate puterile să pu 
tă stăpâni noua iubire. : 

D.s Uweto se dovedește a fi o foar 
fină psihologă, vădind o deosebită înci : 
națiune pentru analiză, spirit de observi 
ţie şi aducere pe pr.m plan a stărilor «€ 
stau ascunse în străfundurile suflstulia 

criitoarea recurge ulesea cu plăcere, iq 
orima dialogată, arătând că posedă limbn 
şi arta scrisului, la 

Tot Crăciunul anului 1942 a dăruit ctg 
titorilor cartea lui Unto Karri, „Isănmaug 
perijăt“. Unto Kaari este un scriitor d 
vreo 40 de ani, originar din Nord-Estyg 
Finlandei, coboritor din țărani şi care ta 
cum luptă pe front. “a 

„Isărmaam perijăt“ este un roman auto 
biografic şi'n același timp i se poate de 
cema titlul de mică epopee a poporul 
finez. Pi 

In paginile acestui roman. Unto Kaat” 
povesteşte despre bunicul său, ţăran înv 
stărit, cure visa şi voia să-şi vadă fiul ră? 
mânând mai departe la ţară, ducând spnP 
prosperitate sfoara de pământ a familie 
însă ca'ntotdsauna, soarta a voit ca fiul 
lui să ajungă învățător, desprinzându-s0 
de glia strămoșească. Kaari urmărește î:V 
pagimile cari urmează evoluţia tatălui lut 
şi a sa, întreg procesul sufletesc a! acestul 
început de crășenizare. Cartea merge pânie. 
la războiul din iarnă (1939'40) înglobânin 
şi stările tulburi din anii 1919/20. ţ 

Romanul lui Unto Kaari e socotit ca me 
manul unei generații, întrucât îmbrățișea: p 
ză o epocă de treizeci de ani. r 

Heisinki, 1943. : 
HORIA OPRIŞAN d 


e e ai 


DAN PETRAȘINCU : „CORA ȘI 
DRAGOSTEA” (BOMAN) 


Ultima carte a d-lui Dan Pe- 


traşincu, romanul Cora și dra-. 


gostea (Editura Coatemporană, 
1943) ne readuce în iniernui pa- 
siunilor, care-i olimatul caracte- 
mistic ad prozei d-sale epice. Re- 
găsim aceeaș exasperare tortu- 
rană a simţurilor şi a simţirilor, 
până la limita în care psihoiogiile 
ZISE CONvenț.onai „nvmaie“ se 
învecinează şi se confundă chiar, 
cu patologia. Dar spre tieose- 
bire de romanele anterioare 
(Monstrul, Sângele), în care ex- 
cepț.onalul fizioiogic sau sutletese 
era căuiat şi folosit ca âuare, pen” 
tru valoarea lui de „caz”, de astă 
dată, conflictul hrănit numai din 
substanța  dragos.ei lui Mihai 
pentru Cora, aproape în lipsa ori- 
cărui elemenţ de aihecdotică sau 
epică exterioară, poate fi inscr:8 
sub categoria omenesenlui gene- 
ral, obținând dela cititor acea a- 
deziune totală acordată mumai 
scriitorilor cari na solicită invo- 
luntar şi anticipaiv, una n 
virtualităţiie posibile, din şanse- 
la de a fi noi înşine, în ţermeni 
sufleteşti -ai erbilor din carte. 
Romanul „Cora și dragostea“ 
ar putea fi rezumaț anecdoiic, 
pra ceeace sugerează un vers 
faimos al Ini Oscar Wilde, din 
„Balada ţemniţei din Reading, 
saob a cărui invocare începe și 
romanul: „Și fecare din noi 
a0:de ceeace iubeşie..“, Nici au 
se întâmplă alicava in carte, in 
afara dragostei oare-şi ucide 'o0- 
biectul, necondiționată decât de 
logica propr €i desiăşurări şi de 
propria-i febră . mistuitoare 0 
asilel de-iubire m'am ezita să o 
aumim monstruoasă, şi aberaniă, 
dar cine n'ar îi :in stare ge o 
monstruoa tate asemănătoare ?. 
Prin simplificarea anecdoticu- 
lui, ulţima carte a d-lui Dan Pe- 
traşincu atinge un echilibru ior- 
mal ş: o puriiaie lineară care 
lipseau  celorialie romane ale 
d-sale. Aceste calităţi, adăogite 
unor însuşiri recunoscute aui0- 
ruiuil, de analist pătrunzător al 
psihologiilor torturate şi com- 


- plexe, făgăduese cărți un suc- 


ces din cele mai temeinice, 


IN EDITURA „UNIVERSUL” 


au apărut de curând câ:eva opere 
lierare destinate să salisiacă ae 
vo.a de leciură a unui pubiic ce- 
tivor de varste şi cu gumuri va- 
rute, dela capiiul gare a intepat 
să se deprildă a ceii şi peniru 
propria-i plaere, pană la in.e" 
Mectualui rai.nat, cu o indeiwa- 
gată experiență  carturărească. 
dată titilurile câtorva din aceste 
volume ; ! 


G. OPRESCU: „MANUAL 
Di 1SiORIA Aktera"* 
Profesor la Universitatea din 
București şi cronicar plastic a- 
preciat, d. G. Oprescu este și 
autorul unor importante lucrări 
de istoriografie artisiică, dintre 
care amintim pe acelea mai îni- 
portante :. Pictura românească 
in secolul al XIX-lea, primul 
volum din Grafica românzască 
în secolul al XIX-lea (ambele 
apărute în „Biblioteca artistică“ 
a „Fundaţiei Regale pentru lite- 
ratură şi artă“) și excelentul 
studiu Grigoreszu desinator /a- 
părut în „Publicaţiunile fondu: 
lui Elena Simu“ ale Academiei 
Române), 
Manua de istoria arta se a- 


dresează unui altfel de public 
decât acela de specialiști și cu- 
noscălori  exersaji, cărora le e: 
rau destimaie lucrările amintite 
mai sus. Unui public predispus 
prin aţinitate și închinare Spon- 
tană, să primească sugestiile ge- 
meroase aie artei, dar căruia îi 
lipsesc cunoştinţele sistematice 
și uneori chiar elementare asu- 
pra desvoltării artelor în de- 
cursul istoriei. i 

“Primul voum apărut, din Ma- 
Nnuai de isiria ara (concepuli 
în două volume), iStorisește in 
cele două părți ale tu, dexval- 
tarea artelor in kbul Meau şi 
în. bhenașiere. Pagăduiaia uuio- 
ruiui, ae -u înfățișa „un mânun- 
chiu de noțiuni tare, deși suna- 
re" să fie „ciare și precise“ este 
ținută cu jtecare pagină a cărui. 
lucrarea d-lui G. Oprescu râs- 
pune usifel cu adevarat rastu- 
tui de a ji al unui manual: 0 
carte pe care o păstrezi la în- 
demână, ca să te poți. ortoârul fo- 
losi da ea. 


LOPE DE VEGA : „TEATRU 
ALES”, TRADUCERI DIN SPA- 
NIOLĂ PRECEDATE DE UN 
STUDIU DE AL POPESCU-TE- 
LEGA. 


La scurţ răstimp după trada- 
cerea celebrei dame „Viaţa e 
ws" de Calderon deia Barca, emi- 
nentul hspanisi care e d. Al. 
Popeseu-Teiega, membru cores- 
ponduait al Academiei spaniole, 
qă la iveală două traduceri din 
opera dramatică a celuilalt mare 
comed.ozrai şi poei spanioi, Lo- 
pe de Vega,suranumit Fenixul 
gen ilor. Cele două piese de tea- 
inu traduse sunt: „,Cavaierul 
dn Oimed“, tragedie in 3 acie 
şi „Fără taină nu-i iubire”, co- 
meu:e in trei acie., Cea diniâi, 
inspirată diu tradiţia populară e 
de o simplicitate clasică. Acţiu- 
NEA pieselo—faţie traducătorul, 
care o socoteşte superioară chiar 
m hunatei Romeo şi Julietta — 
merge spre desnodământul tra- 
gic, pe care îl presimțim, cu o 
preciz'e matematică. 

Acţiunea celeilalte piese tra- 
duse de d. Al. Popescu-Telega 
se petrece in Itaia, ia Napuli. 
„Deşi 'romantică=—scrie d-sa — 
intriga vădeşte încăodată  măes- 
tria scenică a neîntrecutului co- 
mediograf spaniol... Interesul nu 
scade nicio clipă, dela primele 
scene, până la sfârşit. Comeul 
situaţiitor, personagiile vii, 
șovăelnie zugrăvite, 
sprinten și plin de duh fac din 
„Fară vamă nu-i iubire” o perlă 
din marele colier de opere ale 
jui Lope de Vega”, 

In importaatul studiu intro- 
ductiy care precede traducerea 
celor două piese, d. A]. Popescu- 
Telega caracterizează im acest tel 
opera ilustruiui comediograt spa- 
niol:; „dramele și comediile iui 
Lope suni atât de pline de vieaţă, 
de realitate, de frumos, de ima-” 
ginâţie bogată și sunt construite 
cu atâta îndemânare a tehnicei 
teatrale incât chiar dacă pe 


- alocuri prezintă pete — și soa- 


rele are pete — şi neglijenţe, vor 
rămânea veşnic nemuritoare și 
de actualitate”, 


ne- (9 
dialogul '« Cucerii în romanește a lui Robin- 





CĂRŢI NOUI 


FR DANIEL DEFOE: „VIAȚA 
ŞI NEMAIPOMENITELE AVEN- 
TURI ALE LUI ROBINSON 
CRUSOE“ 


(Traducere integrală din engle- 
zeşte de Petru Counarnescu). 


O carte ca Robinson Crusoe se 
dispensează, desigur, de orice re- 
«omandare. Cine nu păstrează un 
ioc de predilecție, în aminte, a- 
testei nununa.e 1SLOrIsIri, pe care 
0 ctteşti şi O reviteșii cu sncân= 
tare, la orice varstă? La nui, 
Cariea carcula în di,erite udup- 
tări, cu mnult reduse jață ae iexiul 
original, desiinută să ție pusă mui 
uies în matni.e copulor. O ediţie 
integrală gq tu: Hobinsoa, în ro= 
"ăâneșie, era de mută vreme ne- 
cesara. 

Editurii „Universul“ îi revine 
meriiul de-a o ji tiparit, Jăcând 
astței acceşibilă pubucului citi.or 
YOnulnesc de tuate varstele și de 
toate categoriile sociale, povestea 
CUprinzdru „Viața Şi Bama.pu- 
menitaile aveniuri ale lu. Robin= 
son Crusoe", care a tat singur, 
timp de douăzeci şi opt de ani, 
întro insultă Kdin lbaraginile 
Atlaniiculut sud-american. 

Traducerea d-lui Perru Comar- 
nescu, Jucuia „integrat aupă 0 e- 
diție  ciasică  engiezeasca, res. 
pectând stilul şi celeiatte carac= 
teristici ale acestei cărți de 
de neuitat”, înseamnă  negre- 
șit  incetățenirea deținitivă a 
operei lui Deofoe, în limba noa- 
sira, Din cele vreo doud sute da 
volume publicate de scriitorul en- 
glez, nuci unui nu s'a bucurat de 
Tăsunetul ut Robinson Crusoe, 
uceaşta carie „jiind 1nereu, dela 
apariție și pana in zileie noastre, 
—— cum m se spune în cuvântul 
traducătorului — una din cărțile 
de teme: aie omenirii, cartea care 
a fascinat atâtea generații de copii 
şi tineri, din toate ţările lumii, dar 
care a plăcut şi unor spirite stră= 
lucite, ca scrutorul și criticul Sa- 
muel Johnson, contemporan cu 
Dejoe, dar mult mut tânar, și care 
a orânduat-o alături de Don Qui- 
chotte, sau ca  Jean-Jeucques 
Rousseau, care a găsit cu cale ca 
Tmi al sâu să citească, înainte 
de orice, viața și aventurile lui 
Robinson, uma din cărțile menite 
prin exceiență educării tinerttu- 
lui !... Şi tot Rousseau a proorocit 
că „atâta vreme cât gustul nostru 
nu se ba strica, vom yăsi mereu 
Diecere de a o citi“, 


Ceeace sporește încă prețul tra- 


son, sunt ilustrațiile (28 gravuri, 
qsene și coperta) d-rei Mariana 
Petrașcu, ele constituind o ade- 
vărată revelaţie. Fantezia și ţine- 
țea acestor desene şi gravuri 
(unele colorate în tonuri de acua- 
1elă) adaugă nuștiu ce grație 
sprintenă odată cu lumina unui 
surâs, episoadelor pe care le îius- 
trează și pe care cu greu um pu- 
tea să ni le închipuim altfel. Pre- 
zentat în astfel de condițiuni 
optime „fără de care tipărirea 
autorilor clasici devine o împie- 
ate“ — cum observă cu drept cu- 
vânt traducătorul — Robinson 
Crusoe va cunoaște desigur o 
nouă faimă, în versiunea româ- 
nească, integrală. 


PR a m m n PR 27 


SELMA LAGERLUF: „GUSTA q 

BERLING” (ROMAN) £ 
Romanul care a întemeiat fi 
ma scriitoarei suedeze  Selmu, ş 
Lagerioi, supranumit „lliads € 
modernă Suedeză” apare ia 34 
tresa euiție, inur'o bauuccre re i 
văzută prim îngrijirea d-lui D 
Ionescu Morel 


Pubitcată în 1891, Legenda lu 
Gâsta Ber.ing — ui se spute îi 
Pitaăpa os aaa ua eVeuiz 
men! in istoria literaturii um 
vcisale şi a fost tradusă în cu 
rând în toate umbile culte. Ex 
pl.caţia esie, că aces, roman 
DiOdern, in jocul umei acţiuni 
nascocuie și artificiale, ceace 
Măjoriiaţea romauaior răvuește 
să o invedereze prin expuneres 
psiholog.că sau socială, pâșeşte 
pe urmele vechei epopei po 
porane: imprejurul une: jiguri 
individuale iavorite, grupează 
carâxtere țipice, o biogratie cu 
fond  is.orw e întrumuseţată 
prihta'un şir de motive tradiţio- 
naie“, 

Gosia Berlng rămâne desigur 
uua d.n cărţile cele mai atrăgă” 
toare şi maj pline de iarmec ale 
Jiteraturii uiversale, putana ţi 
gustată deopotrivă de citiiorni 
cei mai pretenţios ca și de acela 
care-l sensibil mai ales la pute 
rea de atracţie a unor peripeții 
aventuroase pe care i le ofera cu 
îmbelşugare romanul acesta. 


e 


P. ISPIRESCU: „LEGENDE 
SAU BASMELE ROMÂNILOR" 


Una din cărțile cele mai popu- 
lare ale literaturii noastre e da- 
sigur aceea care cuprinde Bis 
me.e Homâniior de Pere Ispi 
rescu, Nutnele acestui sjâtos po- 


PD OMA om AMA mmm m ma pe 


N a a a 


0-a 


Veşiitor — scrie în prefaţă d. N. . 


Mihăescu, comentulorul acestei 
ediții «— „reprezintă: un pisc al 
literaturii noastre, nu numai 
prin  Jrumusețile  creațiunuior 
Jnlkloistice, de conținut,  rea- 
frânie în chip minunat in bas- 
mele culese și îngrijite de el, 
dur și prin limba neaoș româ= 
neuscă, în care subiecteie. sunt 
învestmântate"“. 


„Legende sau Basmeie Roinâ- 
MNiOr" este al patrulea volum 
care apare în folositoarea colec= 
ție Operele Scriitoriior Români, 
în ediiura „Universul, după „Li- 
rica eroică românească“ (prezena 
tată de prof. Victoria Gavriles- 
cu), „Nuvele“ de Nicolae Fii- 
mon (cu amintiri şi insemnă!i de 
Pr. G. Negulescu-Butiște și dr. 
W. Vătămanu) și „Vasile Cârlo- 
va“, prezentat de Paul 1. Paupa- 
dopo. 

Ediţia de faţă e însoțită de un 
studiu introductiv a! comentato- 
rului, despre valoarea educativă 
și poetică a basmelor, apoi des= 
pre tiuța și activitatea lui Peire 
Ispirescu și despre semnificația 
literară a unor expresii populare 
plastice şi sugestive, desprinse 
din „legende sau Basmele Ro- 
mânilor“, culese de povestitor. 
Un glosar cuprinzând explicarea 
cuvintelor mai puţin cunoscute 
va fi de mult folos școlarilar, 
cărora le este în primul rând 
dostinată uceastă reeditare. 











E RER 





| 


|) 
i Insuşi numele ANIȘOAREI 
ODEANU e un poem. Nu o sp 
nem nici. din complezenţă și nici 
idin vreun alt moiv. Ne-am per- 
imis mărturisirea și definiţ.a de 
“dm începutul acestor rânduri de 
cronică numai fiindcă există și 
“o magie a numer. Magie care, 
țin covârșitoarea majoritate a ca- 
izuri:or, nu e decât reflexul lu- 
minii sufleteşti pe care o eti- 
ichetează. 

Anișoara Odeanu a publicat, 
ipână acum, două romane („In- 
ii”un cămin de domnișoare“ şi 
I„Călător din moaptea de ajun), 
un vo.um de nuvele f(,„Ciudita 
E viață a poetului“) şi două cărți de 
poezie („Pata lui Codru Impărat“ 
işi recentul vo:um „Moartea în 
Cetate“, de care urmează să ne 
ocupăm). Autoarea lor poate pri- 
vi cu mulțumirea cea mai cris- 
dalină în urma carierei d-sale 
literare. In afară da faptul că, în 
. tânduli scriltoaraior noastre ti- 
: nere, d-sa deţine un indiscutabi) 
primat, cărțile cu cari ne-a în- 
i cântat până în prezent sunt îm- 
bibate de acel parfum inexpri- 
| mab'i altfel decât în vers sau 
| mmeiodie și care constituie, întot- 
feauna, titiul de neprihănită no: 
| bleţă și. finețe a sensibilităţilor 
"femin'ne autentice. Pornind de 
; ln stilu-i literar de tot personal. 
| i-am putea schița următorul 
+ portret, — deși nu am văzut-o 
niciodată: Apariție de o suavă 
şi ln'ştitoare eleganţă, cu ochii 
profunzi ca un iezer carpatin 
scrutând norii și consteațţiile ce- 
reuni. Mâni delicate şi totuși 
| pervoase, căci fiecara gest al 
lor e reacțiune. Dominanta psi- 
hică a acestei fiinţe este o extra- 
oiinar de complexă facultate de 
inture a lucrurilor şi procese 
jr ambiante. Inteligența, și ea 
L iemarcabilă, are însă numa! ra- 
lu de a răspunde prompt şi 
edecuat și rolu. de a doza just 
- zăspunsurile... instinctiv  crea- 
toare în cazul scriltparei noastre. 
O de tot nuanțată şi vie viaţă 
emotivă îi împânzeşte foarte a- 
deseg avânturile voinței care, 
' Epaită de acest din urmă obs:a- 
Dl, sar fi manifestat poate prea 
„direct,  Trăsăturiie psiho-fiziog- 
nomice, — chiar dacă ni le-am 
imaginat prea vag. — ne obligă 
să tragem concluzia că Anişoara 
Odaanu e un caracter bine preg- 

; nat, neiubitor de echivocuri şi, 
mai ales, potrivnic transigența- 
tor. Un benghiu de niciodată ad- 
mis capriciu dă permanentă miş- 
care îinillor ei de conduită psl- 
hică închinate în mod firesc spre 
statornicire. 

Rugându-l pe cetitor să ne 
ierte incursiunea în dificilul şi 
incertul doreniu al caracteriză- 
rilor prin ecuaţii cu prea multe 
decunoscuie, ii datorăm o expl.- 
jcaţie: Oridecâteori cetim o carte 
bună şi mai ales una de versuri, 
em sensația ha.ucinatorie <a 
de vorbă cu acela cate 
| p-a scris. La inceput cert.udinca 
a dată difus și tuturor simţurilor. 
Incetul cu incetul se conturează 
însă un ciudat chip speovral cu 















iective şi emotive numite poeme. 

k Lucrul acesta ni se întâmplă a 

proape tuiurora câna îl cetim pe 

un mare vrăjitor cu timbruriie 

şi înțelesurile cuvântului. Așa ma 
întâmplat cu  mediumatica-i 
prezință, şi autoarea vo.umului 
„Moirtea în Cetate“, — șş. anu- 
me char dela inceputui. Cânte- 
cului celor două orgolii, de acolo 
“unde se mărturiseşte Anişoa:a 
Odeanu: „O faiă trecea peste 
câmpuri, în asfințit, Agale tre- 
cea. Și cânta: 

Niciodată m'am îubit, nici- 
odată m'am iubit. Zace in 
aces! leit motiv, mai mult de-= 
cât în cele două versuri ale lui 
Edgar Allan Pot, — puse drept 
motto pentru Preludiu,— aproa= 
pe întreaga comoară de basm şi 
dor a poemelor. Dacă ne-am per- 

m.-s să recurgem la banale.e cu: 
ivinte „dor“ și „basm"” a fost nu- 
-mai pentru a ne folosi deo cheie 
„căci universul poetic al Anișoa- 
tei Odeanu “e o pădure ferme- 
dată sau ur munte vrăjit inacce- 

sibile pribegitorului  nedeprins 

si lăuntruri.e vii și grăitoare a:e 

hicrurilor. 

|, Toate poemaie bune sunt ca- 

un ermetice, Acestea pe cari 
de-am dori prezentate cât mai 
fără rest cetitorilor noștri, ra- 

Mamă însă o prealabilă întoar- 

tera la acele răspântii ale viaţii 

la perspectivele cărora totul e 

Bă m:nune sau ininune posi- 


(7 









10 MARTIE 1943 


„care stăm de vo-bă prin interme- 
[dul frazelor vivifiate la maxi- 
țmum dea.ungul câmpurilor inte- 


Asemenea țării măiestre a stră- 
moşilor ei, începe poezia Ani 
șoarei Odeanu: „Acolo, spre Nord, 
unde paserie serii  Alunecă în 
mai adâncă taină Peste nesjăr- 
şitele câmpuri adormite sub ce- 
țuri, Unde ursul singuratec stri- 
vește sub pașii lui grei Intăile 
frunze ruginite ale toamnei”. 
Cetindu-i cartea, ai impresia câ 
străbaţi un ţinut deștepiat din 
cele mai îndupărtate regiuni a.e 
amintirii. Ritmuriia încaniatorii 
ale strofelor, colorate, când și 
când, cu câte o rimă mai muit 
<cuu melodic decât rimă, poartă 
aidoma unor StQluri migratoare 
imagni:e din cari crește poemul. 
Viziunea finală e cu atâta mai 
adânc sugeraiă: „O, todie arumu- 
rile sunt închise Cu inimile oa_ 
menilor „ucise, O, toate drumurle 
sunt srăbătule De vânturi 7nari 
In care plâng sufletele oamenilor 
pierdute. O, nu mai e niciun drum 
Pe care pasul meu să mai plece 
acum, Și tu, iubitul 7neu, ţi-ai je- 
recaț toate porţile să stai, în sin- 
guratec sfat, cu disperările şi mor 
țile“... MOARTEA IN CETATt) 

„Ochii tăi sunt atât de negri Că 
nbea ii desiușesc în această adân- 
că noapte de vară, Mâiniie tale 
sunt atât de albe Că abea se des. 
prînd din troianul de lumină ste- 
lară, Ești pretutindeni și nu eşti 
nicăeri Și te iubesc astjel, pierduz 
în aceste' urziri nepământene De 
dragoste și moarie .., Eşti în 
toate cuvintele mele Şi doar cu 
G ușoară atingere a mâinii pe 
frunte. Aşa de ușor te pierd. 
Tu nu stai mai mult Cu 
mâna în mâna mea, decât limpe- 
zile ore; Miezul nopţii când sin- 
gurătăţi.e trec doua sprezece ca 
şoimti ae munte, Tu mă tai sin- 
gură să_! ascuu...”, ULTIMA DRA 
GOSTE). 

du vvate poemele  Arişoarei 
Odeanu, — fraginentele iniue nu 
sunt cât mos.ue ua a iimâu” 
Păre, — este prins insuzi pro.e” 
su. de naştere a câniecuiuul, aci 
proces spontan şi stăpâni, nu 
S-aDatult, prin Care, ia concerte: 
de violună 'spie exempiu, uu. Eine- 
scu se aeosepeșae exnpa.menie 
d: cucezulie ienniceșie cucle mai 
pafa.te a.€ oricârui virtuos pur 
și simplu. 

E un pus sub greutatea căruia 
alât ex.outantul câ, şi cel care. 
ascultă dispar ca individuaulați 
distincte,  contopindu-se  întro 
tiinqgă nouă, ingenuu.cniată cu pie- 
tale în faţa minunii ce se intâ.n- 
p.ă și suferindu-i toate .nliexiu- 
nile tulburător de odihnitoare şi 
uiberator de râscolioare în a.e.dş 
timp. Poezia  Anișoarei Odeanu 
ate comun cu muzica „ocmai acest 
câmp, foarte discutat în estetica 
modernă, in cupiinsul căruia ne 
învreducim de harul sensibil.izării 
şi umiliii cclej mai desâvârșute, 
Sirofele scrise d. ea sunt, din a” 
cest punct de vedere, deacrepiut 
fraze, devenite verb, ae acelui 
melos în disovanta și renăscă- 
toarea zara a căruia dragostea şi 
mourtea, — să le spunem eterni- 
tatea, — ne bântue ca un destin 
sufletul şi trupul care, la rându-i, 
se simte numai vis al sufletului. 
Accentele lirice cu cari vine au. 
toarea voumu ui „Moartea in Ce- 
tate” sunt cele ale ființei ome- 
nești de totdeauna. Le întâlnim în 
Cântarea Cântărilor, în cele mai 
geniale cân'ece a'e folclorului tu- 
tunor popoarelor, în cânteceie cae 
mai nemuritoare ale poeților năs- 
cuți iară nu făcuți, Sunt accente 
de rugă, în înţeles bremcadian, şi 
accente de axdere de tot a tuturor 
crgoliilor personay:. Este epif:nia, 
sfimţioare și generatoare de dra- 
goste mare, a sincerității ao:stre 
ultime, Tehnica acestei arte nu se 
învață. Putem analiza întruvăriie 
ei. Putem număra şi clasifica pe 
categorii, cuvintae. Puem face 
tă măciri sintactice urmărind 
descitrarea miș-ărilor psihice de_ 
terminante pentru textul împ'i- 
nit ca dela sine Tehnica, adică 
formularea ştiinţifică a acestei 
arta ne va scăpa însă înto!deau. 
ma  lunecând printre mrejile 
străduințelor noastre cu tă:nuita 
iscusință a lucrurilor nefiitrate. 
Cine vrea să audă şi, mai ales, 
cine vrea să sorie ceeace ascultă 
şi scrie Anișoara Odsanu, trebue 
să se poată cobori sufletește pâ- 
nă .a izvoarele s'ncerității însăși 
A'e fi'nţei sale, lepădându-se de 
toți idolii lumii orgoliiior și în- 
tereseior. E, acesta la urma ur- 
melor, ceasul de naștere al tutu- 
mor poeţilor adevărați. 

„Moartea în Cetate” e orches- 
trată pe cinci cicluri. Cele Două 
poezii de Jules Laforgue, deși nu 
fac notă distonantă în ans-mblul 
compus din Pretuiiu, Ultima in- 
tfi'nire. Moarten iubitului, Post!u- 
cîu şi Toamnă 1942. le considerăm 
ca figurând mai mult drept hotar 
între basmul de dragoste adunată 
în Preludiu, Ultima întâlnire, 





Cronica literară 





NISOARA ODE ANU: Moartea in Getate, versuri 


itura Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă Bucureşti, 1943 


Moartea [ubitului şi Postludiu şi 
intre grupui, Qarecuin divers, ai 
poecme.or dun Toimuă 1942, Cu 
wate acestea cartea Anișoarei 
Ogeanu « de o remarcabiă și rar 
intâ nită unitate lăuntrică, E și 
acesta semnui unei  desăvârșite 
conştiinţe şi malurităț., aiuste, 
căci un autor ajuns la stăpâmn.a, 
fără a cădea în monotonie, a unei 
game lirice din care artivulează, 
in mod absolut personal, o întrea- 
gă suită de poeme și un autor 
care, fără a cădea în repe.ira mo- 
iestă, creează o lume vibrând 
proaspăt, înalt și profund, în toa. 
te dimzuasiuni:e orizonturi.or sale, 
nu mai este autor de poeme ci 
POET! Și numai poetul îi deș. 
teaptă pe poet în sufletul cetito- 
ru:ui său. Socotim că singura re- 
cunoștință sinceră și mare pe care 
v putem exprima Anișoanzi Odea- 
nu este recunoștinţa p:ntru acest 
din urmă fapt, Cartea d-sale e, 
repetăm, o carte de dragoste, — 
cu tot capriciul adorabil al „măr, 
turisirii” din posts-:rptum-ul în 
care ni se spune că „detotce 
v'am spus că iubesc, nu iubesc”, 
Şi cariea de dragoste scrisă de 
Anișoara Odeanu aduce, pentru 
prima dată în poezia românească 
toate limpezimie nostalgice ale 
unui suf'et feminin liber de orice 
poză. . 
E, cu alte cuvinta, cartea de vis 
şi dor şi împâcare a femeii, ce 
simte că nu uwebuz să adopue mo 
Gauri expresve nefeminine, Dacă 
tuate autoareie noasire şi-ar da 
seama de ac.astă siruotură speci. 
fică a sufle.ului :or, astăt de ini- 
mitabil de valoroasă când se ma- 
u festă tără trizări masc.inizan.-e, 
paginile lor de vers  sâu proză 
s'ar sita, — in cazul realizărilor 
bineînees, — întotdeauna alături 
du ce.e mai vii şi mai netrecătoa- 
re izvodizi ale geniului omenesc 
Din păcate însă prea puţini cău- 
tăm să fim bogaţi numai prin 
bogăţiile noaziure. Aces.e bogății 
sunt farecate în acea „foarte ciu- 
aată regiune a suliem ui” nostru, 
regiune pe care poela, mai ț.uta. 
tă să se „gătească in faţa og.inzii"” 
decâr să se întoarcă „in oglinda 
severă a sutletuuu:” n'a 02011.-0, ue 
tapt, in „ceasul Nopții când ușiep- 
tur sa seniumpie minuni, Cuud 
dea un caput ia altul a. lumit, 
Fe sue ue 2 de cuaie de harite, 
Scurţuie peniţee cu gias monoton 
şi subțire Şi poeţu suut muritoră 
cet 20 înutinoşi și Cei mai bun”. 
Acesti Posi-scripuum ia o curte de 
vesuri din care cwâm protesiu- 
rea de mai sus, — fie câ o va ad- 
mite sau nu Anişoara Odeanu, — 
1 a fost insă dicta, de acel carac- 
teriştic seniiment de teamă şi pu“ 
doare cu care adevărata iemeie 
işi îngrădeşte toate tainele. La 
cel: afirmate în versul „De tot 
ce v'am spus că iubeoc, nu iubesc“ 
ii putem răspunde, — precum, 
insienctiv, o face şi d-sa, şi anume 
imediat după punciu. pus acelui 
vers, — că-i apreciem cu aiâia 
mai mult grija cu care-și ascunde 
grădinile deschise numai „auminii 
zilelor, florilor, copiilor şi pove- 
ştilor, — lucrurilor stilizate fim 
şi fără tristeţe”, î 

„Prieteni, vreau să vă fac o 
mărturisire. .” — sorie Anişoara 
Odeanu. MARTURISIRE însă au 
fost toate paginile până la aceasta 
a 96-a :a care începe poemul d2 
încheere al volumului. 

In cartea d-sale d: v.rs Anişoa- 
ra Odeanu are însă două piese 
peste care nu putem trece fără 
a le remarca în mod special E.te 
poemul întitulat „Șah” şi este 
geniala, — da, cuvântu subliniat 
de noi este singura caificare cei 
se potriveşte, -— țracere în revistă 
a destinului personal  întitulată 
„Generaţii”. 

Poemul „Șah"—- cu acel singu- 
lar și omenește adânc dor de 
moarte exprimat în ,Sunt obositi, 
foarte obosită De marea sărbătuu- 
Ye care mi-a fost viața”, — tt 
ad'e ca o ultimă înserare cadă a 
toamnelor ce ni se păstrează, pes- 
te ani şi ani, în pănjenișw lică” 
rin de vagi amintiri al gândur.- 


lor. „Sunt obosită, foarte obosită - 


De marea sărbăoare care mi-a 
fost viața“, — e început de pre 
ludiu vecin cu accentele cele mai 
pure ale Mioriţei. 

Ajungând :a poemul „Generaţii” 
nu ne puiem abţina să-l tran 
scriem integral : „Iarăşi se ayro- 
pie toamna, mamă frumoasă, Ce- 
rui în noaptea asta e atâi de inalt 
Şi stele:e par niște ținte de aur, 
Insuși pământul a adormit grav și 
iainic, Incolăâcit ca un balaur din 
poveste. — In noaptea astu trece 
prin lume, Dela un țărm la celă- 
lait, O înfiorătoare,  nepătrunsă 
veste, Coborâtă în zbor rotund din 
cerul înalt. — Altfel răsună tic- 
tac.ul ceasornicului Acum și simt 
că a surprins-o și o știe, Numai 
eu atât de departe de toate tainz- 
le. Imi culeg sufletul singur şi ara 
gătar Pe albe fei de hârtie. Paste 


UNIVERSUL LITERAR 


n stepa asta 'ntinsă 


In stepa asta 'ntirsă a cruzilor mongoli 
Răsbuiul se întinde — neodihnită apă — Ă 
Noi suntem pentru veacul cel nou puternici soli 

Şi arhangheli pentru altu! ce'n mlaştină se 'ngroapă: 


Plugari din toată lumea ne-am adunat aici 
în țarina scăldată în amiroş de cimbru, 
Dar arme noui in mână purtăm în loc de bid. 
Și steaguri cu pecetie de vultur şi de zimbru. 


Aiăturea zilerii din fabrici şi uzine 

Ne sunt frăţiori de sânge la veghea grea din gropi, 
Să rânduim capcane patrulelor haine 

Precum od.nioară cirezile în snopi. 


Și îruntea brobonată de rouă şi de mană 
Nicicând sub obidire nu ni se vrea plecată, 
In plumbi şi calde schije o trudnicită hrană 
Acuns, — în loc de brazda ce şade nearată. 


Că'n stepa asta 'ntinsă a cruzilor mongoli 

Ne-am revărsat în lupte — nestăviiâtă apă — 

Şi suntem pentru veacul cel nou puternici soli 

Şi arhangheli pentru veacul ce'n mlaștină se'ngroapă. 


V. O. SPINENI 


Seara 


Un cearcăn vinețiu aşterne seara 
Sub geana zilei ce-a trecut din pârg. 
Inmiresnfat un altar, pământul 
Cădeiniţează boarea-i în amurg. 


Suspină baciul norilor din fluer, 

Răzor de ste.e alegând cârare, 

Să-și poarte'n palma cerurilor turma i 
Imbuiucind-o 'n margine de zare, 4 


Iși strânge-a apelor somnie pleoape 
Ințărcuind aleanul ce ascunde 
Același ritm molatec, leagăn, cântec, 
Ce picoteșie'n clipociri de unde. 


Adormi şi tu, tristeţe asfinţită, 

Să fumege'nserarea pe ceru-ţi aromit : 
Cum fumegă amintirea pe rugui istovit Li At 
Al ochilor ce's gata să se 'nchidă. 


Tăceri de totdeauna te-or mirul 

Cu barul vedeniilor nesirînse, 

Să-mi: pot purta făciiiie aprinse 
Atună, când tot ce-am fost va amurgi. 


ENA 8. 


Yntrebare 


Sufletul amar 
Tacen cărți de ceață. 
Suie peste ani 
Care pădurar, 


Care dimimeaţă ? 


Către care seri 

Lăinişti abe urcă, 
Sufiatul de ieri, 
Cântecul nălucă ? 


Toamna ce-o visăm 

Priatene, ne-o scrie, 

Flori de colbărie, — 
Cine știe care 


Albă arătare. 





mormântul tău ca niște fulgere 
upar şi dispar Razele lunii în ul- 
tumu, ei puurar — Mamă, cu ochi 
de copii şi brațe subțiri Zu ai 
păşit pragul de poveste al morții 
La opisprezece ani Şi ai vrut sd 
nu mai ţii de atunci niriiiri, — Și 
totuși. din rădăcinile tale am cres- 
cut Subțire şi aibă, ca un fir de 
fioare sub lumina de lună. Dat, 
desigur nu sunt ale tale, mama 
frumoasă şi bună, Năstrușniciile 
poriru care mi-am piPrduţ tine 

rețea. Nu e al tău chipul ce se 
înăsprește Din ce notpiea spre 
era et cea mai secretă creștz, Nici 
inima asta prin care vițtorele ca- 
riuiuc trec. Numai jirele blânde 
ale dragostei nu se petrec — Din 
mine niciodată nu se va nui naște 
mimic, Sufletul meu no jost al 
uimămati, Mâna mea n'a a.unat nici 
u frunte. In semnele vi purt pece- 
tea sigurătăţii celei mui crunte, 
lar viaţa am vrut mui bine să 
n-o petrec hai-hui Paz acolo pe 
ude ştiam că oamenu niciodată 
nu trec — Nu ştiu din ce revo.tă, 
a tu, Din ce desnălemu? de copil, 
*ălbatecă. Am crescut! ariel, hi- 
cinactă  îmblânzită.  Pierdută, 
apă, lunatecă.— Numai ararevri 
în nopțile line, Când luna caen 
peam și nici o frunză nu mai tre. 
«are. Când îmi descleztez pumnii 
încetul cu "'ncetul Şi simt cum, 
calme, degeteie îmi alunecă In 
voante. ca niște t7vuzre * , râul cr 
mare, Simt plânsui tau cum picu- 
ră încet. încet, în mine. Ușor ca o 
tertare”,.. 

A-€», poem este aşa de implinit 
MCaL nu sUpILIĂ, dipă CON viril” 
rea noasuâ, nici un Le. de inier- 
presare in ataia de acele câieva 
mai muit sau mai puţin nzcontra_ 
dictorii divagâri cu cari diluăm, 
deobiceiu, exnţele renteut suabi- 
le a:e cân:esului să-i zicem neîin- 
țeles când credem a-l îi prinş în_ 
tre coordonaiele logicei şi înţe.e: 
când ne  abandonâm ascuutarii 
pur şi simpiu a rezonanţelor :ui 
emotive. 

Socotim că „Moartea în Cetate” 
ese una din căițiie de ves cele 
mai bune și ma. nogul viadite ae 
eraturii româneșii moderna și 
sunlem convinşi că  Agișoara 
Odeanu este una din ce:e mai 
mari poete ale noastre. 'foiuşi, 
Becentuăm. nu-i suntem recun»s= 
cători atât pentru această carte 
de subtilă şi mare artă cât, înain= 
te de toate. pentru faptu, că ne-a 
revelat, cu graţie desvârşită. toce 
mai acele zări ale sufletului fe- 
menin pe cari prea multe dintra 
consororile d-sale întru condei 
ie neglijează, crezând, probabil, 
că poezia ar fi prilej de întrecere 
cu alții şi nu clipă de tainică 
mărturisire şi reculegere în:ru 
ceeace este mail da preț în pro- 
priui nostru suflet. 

fra ii S 


.. În 


ăia o a TR 


EMIL MANU 


Cărţi 


a publicat recent, următoarele 
volume : 

Suuuui istorico-f losofice de 1. 
Petrov.i, remarcabile  deopo- 
irivă prin concizune, clarilate şi 
eieganţă formată a expresiei, ca 


Şi prn pătrunderea puna ue in- 


țalegere simpatetică şi comuni- 
cativă, in miezul intim al gân- 
dirii unor t.tosoii de structuri a- 
tăt de diferite, cum au tost Des- 
cartes şi Schopenhaucr, Schieier- 
macher şi Wmiie Boutroux, ele. 
Me repnui Sun, Qeascmeni, 
smedaliozue filosviice, ca aceică 
consacraie iui F. wavaisson, sant 
fiiosoluiui-poet Jean Mane Gu- 
Yau prcp.oase s Biezt, cuprnzanăd 
eScuț.aiuu necesar reuaru in tiă- 
Sâturi de ncuuăi a UuOr îiziono- 
ii Spirluae Caracitr Suce, 


„Pedagogia contemporană” 
Wrop.eme gi curenie, de i. G. 
ANLOuescu, Droicur la Liaiver- 
Sităvea gun bucureşti, Această & 
doua euițe revazura şi adă0- 
Biă cuprnue tiVuu Serii de prt- 
leger;, țmuie acum câţiva ani 
peuiru pruiesorii secundari. „Pri- 


ma serie — citim în preiaţa —: 
se reieră la proniemeie ma in- 


semnale ale Peuagogiei timpu- 
lui mostru, cu apuca) la șcuală 
vomaăliească; a uuua incearca să 
desiuşească marile curente, în 
care am putea integra toate ma- 
nifestările mai de seamă ale Pe- 
dagogiei contemporane de pre- 
tuindeni”. Scopul urmărit de 
autor prin această lucrare este: 
„pedeoparte, de a introduce pe 
Ceviiur în scuiiuil miştarii peaa- 
gogice contemporane; pe de aită 
parte, de a continua şi imtensi- 
fica acpunea noastră, manules- 
tată şi în lucrarea anterioară 
„bducaţie şi cuitura”, pemru ar- 
monizarea realităţilor școlare cu 
pridcipiile pedagogice”. 

„Filosohe şi poegie” de Tudor 
Vianu. Volumul întruneşte cu- 
primsul altor două lucrări publi- 
cate anterior: „Filosofie -și poe- 
sie” (1937) şi „Idealul clasic al 
omului” (1934) cărora li sau 
adaos alte două studii: „Perior- 
mânţa frumosului” şi „Semniti- 
caţia filosofică a artei” care apa? 
acum pentru înţâia oară în vo- 
4um. id 

„Aşa cum se înfăţişează astăzi 
noua ediţie, mult sporită, a 
scrierii „Filosofie și Poesie” — 
scrie autorul în prefaţă = ea ur- 
măreşte acelaşi gând în trei pla- 
nuri succesive, in prima parte a 
volumului, raportul dintre filo- 
sofie şi poesie este studiat în 
mod principial. In a doua parte, 


acelaşi raport este urmării în vana, suni de o graţie şi de otoare. 


Vreau să scriu astăzi nu- 
mMaâi despre poeţii, şi: presu- 
pușii poeţi, care de aproape 
doi ani de zile se agită ală- 
turi de noi, mu pentru cine 
ştie ce meschine interese, ci 
numai pentru ajungerea la 
o stare mai înaltă, care trece 
de-asupra frunților noastre 
ca o pură magie, 

Intr'o măsură oarecare, EI 
şi nu NOI au fost aceia care 
umblând pe acest drum, sau 
bucurat de luminile stelei. 
Veninul şi tina cu care am 
fost împroșcaţi cu generozi- 
tate — şi Chiar de către ei, 
— au fost semne de recu- 
noştinţă pentru care le mul- 
țumim. Astfel de pildă, un 
amuzant  aaligraf - liric ne 
punea „la etuvă“ într'o filă 
gălbue <a puroiul, și în ace- 
laș timp ne trimitea. produc- 
ţiile sale, multiplicate. Spre 
publicare, bineînțeles... 

Un fenomen care se re 
petă însă în acest răstimp, 
şi care într'o măsură oare- 
care a avut darul să ne a- 
muze, punându-ne şi pe gân- 
duri, a fost — ca să zicem 
aşa nedumerirea unei 
serii de tineri, care ne îiri- 
meteau versuri cu o regula- 
ritate de cronometru. Ver- 
surile lor poposeau pe masa 
de lucru, erau cetite apoi cu 
foarte multă băgare de sea- 
mă şi, invariabil, luau calea 
opusă tipanului. Vina (dacă 
era o vină!) nu credem să fi 
fost nicicând a noastră. Şi 
totuș, cu regularitatea poe- 
siilor primite, poşta ne adu- 
cea și câte-o „confesională“ 
epistolie, în care poeţii sau 
aşa zişii lor prieteni, care în 
fond erau poeții deghizați, 
ne cereau socoteală, nedu- 
merindu-se de faptul că ver- 
surile lor s'au dus la coș. 
Cum — întrebau ei — se pe- 
trece un lucru atât de ne- 
permis ? Cum le refuzaţi, 
când grupuri întregi de in- 
telectuali și intelectuale din 
oraşele de baștină se entu- 
ziasmează de ele, decretân- 
du-le teribil de publicabile ? 
Sa nedumereau "Timișoara și 
Cermăuţii, urmate la o lun- 
gime de... poet, de Constanţa 
și Craiova. 


Noui 


spera unor cugetători poeţi sau 
a unor gânditori pentru cari poe- 
sia a alcătuit punctul de plecare 
al construcției lor. In partea ul- 
tima, am incercat să câștig, si- 
tuându-mă în unghiul estetic, un 
mod de înțelegere a lumii și 
vieţii, pe care îl consider drept 
prima inchegare a unei filosofii 
generale”, 

„Antologie filosofică” de N. 
Bagdasar, V. Bogdan şi C. Narly. 
Nevoia umei culegeri de texte 
alese din operele marilor îilo- 
sofi ai omenirii era de multă 
vreme res mţită. Publicând-o a- 
cum, antologiştii români fac un 
preţios dar tineretului studios şi 
culturii românești în general. 
Dela Socrate şi până la gândi- 


„tori cont mporani, ca Bergson şi 


G. Gentile, cititorul acestei an- 
tologii capătă o privire cuprin- 
zătoare asupra gândirii filoso- 
tice destășurată în acest lung 
răstimp. Notiţe bio-bibiiograiice 
întovărășesc textele publicate. 
E probabil că prin editarea ace- 
stei antologii, interesul pentru 
studiile filosofice, pentru gândi- 
rea speculativă în general, va 
înregistra o nouă creştere, îm- 
bucurătoare. 

„Poezii“ (balade, imnuri, cân- 
tece, legende) de 1on Buda:-De- 
leanu, pubiicate cu o prefaţă de 
Em. C. Grigoraş. Poeziile lui lon 
Budai Deleanu publicate de d. 
Em. C. Grigoraș scot la lumină 
o țață inedită a rapsodului „Ţi- 
ganiade!”, Descoperirea d-lui 
Em. C. Grigoraş, fiindcă e în- 
twadevăr o descoperire, constă 
ip „o serie Qe balade, ţigăneşti 
româneşti şi de imitație euro” 
peană, cari afară de insăşi ba- 
lada, denumită Țiganiada, com- 
pun un mănunchi neașteptat pen- 
tru epoca, când au fost scrise”, 
Imprejurarea aceasta îl îndrep- 
tăţeşte pe editor să conchidă că 
Rudai a fost „un poet aproape 
compiet,... pentru că e! a scris 


imiuri, balade, cântece, bucăţi 
lirice, erotice, bahice și  legen- 


de, bineînțeles folklorul jucând 
primul rol în opera sa. Le-a 
scris în toate ritmurile, dar și în 
cel popular românesc”. 3 

Apa cea vie de Al. Lascarov 
Moldovanu cuprinde „fragmente 
evanzhelice'“,. interpretate sau 


repovestite de autor, asife! ca şi” 


cititorul cu o minimă pregătire 
cărturărească să se poată îm- 
părtăşi dela isvorul mesecat de 
înţelepciune, blândeţe și indu- 
rare al Sfintelor Scripturi. Na- 
meroasele desene ale d-șoarei 
Lena Constante, care: -Mustrează 
volumul d-ui Lascarov-Moldo- 








5 —= 


CANTECE NOUI 





- Nedumrrirea pozţilor 


_Nu exagerăm şi nu inven= 
tăm nîci o iotă. Toamai de 
aceea ținem să spunem şi 
noi umilul nostru punct de 
vedere, care poate că vine 
la timp. Să ne ierte amicii, 
dar oricât de fideli cetitori 
ne sunt, vensurile de felul a- 
cesta nu-şi pot afla rostul 
printre noi. Admitem „de- 
buturile“, dar oricum, tot 
trebue să le pretindein mă- 
car o liicărire de promisiune! 
Altfel, riscăm să creiem aici 
o inutilă gaşcă, lucru de care 
întotdeauna am căutat să ne 
ferim. Nedumeririle poeţilor 
şi ale bunilor amici, nu me 
emoționează şi nici nu ne 
conving, așa cum nu ne în 
dispun notele și polemi- 
cile pe oare le strecoară, abil 
cred ei, în cine ştie ce publi- 
caţii obscure. Acolo unde e 
prezent talentul, şi doar a- 
tâta ne-am penmis să cerem 
— nedumeririle devin inu- 
tile, aşijderea epistolele pline 
de reproș. Procedeele aces 
tea se situiază dintr'odată în 
afara preocupărilor noastre, 
care, mai presus de oameni, 
au căutat să fie întotdeauna 
la un nivel, unde e prezentă 
numai Poesia şi umbrele ei. 
Fie-ne deci îngăduit, nouă, 
care în decursul celor a- 
proape una sută articole 
iscălite sub zodia stelei de 
care vorbeam la început, 
nouă care am Spus mereu că 
nu putem da „sfaturi poe 
tice'“, să călcăm de astă dată 
peste convingeri atât de 
scumie, fiindcă „odată, e 
niciodată“. Şi făcând acest 
pas, îi sfătuim pe toţi bine- 
voitorii noştri amici să cul- 
tive poesia, nedumerindu-se 
mai puţin în numele ei. 
Pentrucă e o impietate să 
vorbeşti despre un lucru care 
ți-este cu desăvârşire străin! 


ȘT. B. 


N. B. — Manuscrisele se 
trimit la redacție, adăugân- 
du-se pe plic: pentru Șt. B. 
Şi răspunsurile: Lucis P. B,, 
L. Rădan, M. C. Url., Peca 
C. T., T, Enescu. F. Oprea, 
G. Plopşor, A. Mold, L. 
Dan: Nu. G. FL: Altele. 1. 
But.: Idem. 





simplio 'taţe rafinată, fixânăd ast- 
fel, în trăsături de neuitar, sim- 
bolurile nepieriţoare ale Evan- 
gheliei. 


L BOTENI: „MOARA DIN 
VÂRTUP“ (ROMAN) 


D. 1. Boteni a debutat ia „Să- 
mănăio:ul”, cu schițe care „se 
deosebeau prinir'o cumpâiare şi 
preciz.e minunate prin  tixarea 
unei wieţi patriarhale cu  touul 
nOuă”. Apree area esie a reg.eia- 
tului cărturar Nicoiae lorga, de 
a cărui puiernică personautate a 
fost airas, vămânandu-i credin- 
Cios ş. ma târziu, tânărul deou- 
tan de olinioară. Primul vouum 
a. d-iui LI. Bosenu, intitulat „Casa 
din Muscel“, vupr.nzănui nuvee 
şi sch-țe, a tost tipărit la câm- 
puiung, in 1907. 

Deia volumul cu care a debu- 
tat şi până „a romanul „Moara 
dim Vartop”, de curand :eşt de 
Bub teaşcurile tipogratiei „Uni- 
versu.”, d-sa a ma. pubieal incă 
şase volume de pruza li.&ară, a 
căror insp.rape a râmas slatar- 
NCaă Pesag.uiul Și aAMiriuor 
musce.ene. 

lniesesant în scrisul d-luc L 
Bolen. esie procesu. de alierare 
a Vieţii dea țară, dart int.ur 
enţei de cele ma. muiie ari dău- 
nătoare a deprinderilor şi civill- 
zaţ-ei orăzeneşi . „oara din Vâr- 
top* infăț:şaază locnai — aeşi 
fără nicio intenţie demonst.aii- 
Va — UN VAD.0u INpisa.Gian, al 
wrmăr lo nelesicie pe care le-a 
avut amestecul pîliucei: în v:aţa 
satelor, in răstimpul d.ntre ceie 
două războaie mondiale: o ad- 
min:straț:e tip.cară, funcţionari 
prevaricatori și abuzivi, pseuuio- 
cărţurari sau iN+e.ecvuau  nes 
prăviți, etc. in raediul corupt de 
poiiiicianism, bunăvoință şi bu- 
nele intenţii dezinleresate deve- 
neau suspecte. Din cauza intran- 
s.genţei mora-e şi a corectii» 
nei sa.€e, proiesorul An:on Zăr- 
nescu, fiu de moșnean instărit 
din Vâriop, era să cadă viciima 
unei înscenări odioase, riscând 
să-şi piardă chiar situaţia din 
invățământ, numea fiindcă prin 
atitudinea sa corectă şi infiexi- 
bilă stânjenea socolelile mărun- 
te ale danuiui politic :ocal. Dar 
printr'o întâmpiare neașieptată, 
prin apariția ou totui surprinză- 
toare a unui atlevărat „deus ex 


-machina”, Qreptatea este recu- 


noscută, iar meritul răspiătit, 
spre satisfacția deplină a citito- 
rului. ; 

O !ume întreagă trăcește în pa 
ginile romanului „Moara din 
Vârtop”, redată în culorile au- 
tentice ale vieţii. Scrisă  într'o 
frumoasă iimbă literară, cartea 
se citește cy multă piăcere şi cu 
un folos netăgăduit, fiind în a- 
ce.aș timp şi o lectură edilioa- 


În“ 





Seară de Revelion. În micul restaurant al car- 
tierului — decorat festiv cu lampioane și ghir- 


"= Jamde multicolore — petrecerea este în toiu. Mu- 
: zica, dansul, jocurile de confetti, serpentine, poc- 
-_nitorile, vinul, într'un cuvânt, toate au reușit să 
* - creeze o atmosferă de bună dispoziţie, care a cu- 


cerit fără rezerve întreaga asistenţă. 
Dar, surpriză ! In momentul când se părea că 


toate numerele din program au fost epuizate, ceva 


nou şi neprevăzut are darul să redeștepte atenţia. 
generală. 

Câţiva tineri bine dispuși, socotind că e păcat 
să se închee prea curând petrecerea, se urcară pe 
scenă producându-se cu câteva romanțe executațe 


la muzicuțe. Urmă, apoi, un număr de atracție al 


unui presțidigitator, amator precoce abia eşit din 
închisoare, biată victimă a propriilor lui talente... 
După. cele câteva clipe de „încordare“, publi- 
cul fu răsplătit cu un concert de pian executat 
de către soția măcelarului din cartier. 
Dar, surpriză ! De două ori surpriză... 


In clipa când tânăra pianistă atingea cu dege- . 
- tele ei delicaţe clapele instrumentului, 


scoțând 
primele acorduri ale unei melodii vechi și par- 
-fumate, din mijlocul sălii se desprinse un tânăr 
brunet, care cu o voce caldă și melodioasă acom- 
panie cu mult brio pe artista de pe scenă. 

Sala era în delir. 

In zadar mai încercară să « se producă alţi ama- 
tori din sală cu cuplete, drâmbe, îlașnete și alte 
instrumente ocazionale; asistența cucerită de cei 
a tineri ceru. cu insistență continuarea concer- 
tului. 

Serbarea luă sfârşit cu „La şalul cel negru“, 


„.. care stoarse râuri de lacrimi și nenumărate ofta- 


turi în rândurile publicului feminin. 

„ Dar mai fericit dintre toţi din sală părea că 

este nenea Vache Duduveică măcelarul, soțul 

doamnei care executase cu atâta căldură şi măe- 

strie romanţele de odinioară. 
Când ajunseră la garderobă, nenea Vache dădu 


„tu Ochii de tânărul tenor. 


— Să-mi trăeşti, şefule. Imi pare bine de cu- 
noștință. Halal voce mai ai, zise măcelarul strân- 
gându-i vârtos mâna. Uite, să-mi dai voie să-ți 
recomand şi pe mevaştă-mea : Biţa Duduveică.. 

— Născută Falaştoacă, adăogă ea prețios, țu- 
guind buzele. Imi pare bine de cunoștință și mul- 


țumesc. 


"Drept atenţie pentru succesul obţinut împre- 
ună, nea Vache Duduveică invită la masă de Anul 
Nou pe tânărul cântăreț. 


Prânzul de a doua zi avu darul să creeze o prie- 
tenie sinceră între tânărul tenor Lică Năvârlie 


şi soții  Duduveică, amiciție care se strânse tot 


mai mult în momentul când cântăreţul acceptă să 
predea lecţii de canto acestei înamorate de mu- 
zică d-na Biţa Duduveică. 


„. Intâia lecţie de pian şi canto fu inaugurată cu 
un chef la toartă de familia Duduveică, la care 
participă „crema“ cartierului. 

Nea: Vache, vechiu agent electoral, găsi prile- 
jul să ia cuvântul la această masă, în care printre 
aitele-ură tinerilor artiști să întreacă pe... Dinicu 
şi... pe Ciolac, pentrucă țara asta, orișicât, nu 
poate să se mulțumească cu câţiva, cari oricum, 
s'au produs destul... 

__ Şi ridicând paharul, nea Vache închee discursul 
său cu câteva cuvinte de efect, în care spuse că 
așa cum unii oameni politici ca răposaţii... Bam- 
bulete şi Gâjâitu s'au ridicat din mijlocul acestei 
mahalale, e momentul ca să dăm dovadă că noi 
știm să ridicăm dintre noi, care va să zică, şi pe 
artişti... 

— Să trăiţi și dixit!... 


« Exerciţiile continuară obișnuit vreme îndelun- 
gată, când o întâmplare neprevăzută puse capăt 
drumului spre succes al celor doi slujitori ai 
Thaliet. 

Venind mai de vreme decât de obiceiu dela 
abator, să caute niște hârtii, nea Vache intră ţiptil 
în casă, cu gândul să nu deranjeze „copiii“ şi 
rămase cu privirea ca o vită înjunghiată. 


„In loc să se sacrifice pe altarul artei, tinerii 


studioși sufereau acum pe rugul... dragostei. 

Inebunit de mânie, Duduveică scoase pistolul 
din buzunar şi se apucă să tragă în neştire în 
acela care dezertase din templul Thaliei, intro- 
ducându-se în buduarul nevestei sale. 

Lică avusese timp s'o sbughească prin bucătă- 
rie, lăsându-și hainele răvășite în salonul de lecţii 
şi își luase drumul pe stradă, fugind besmetic, 
aproape gol, ziua în amiaza mare. 

După o jumătate de ceas de alergătură, după ce 
fusese ocăriît de femeile în vârstă, fluerat de copii, 
huiduit de căruțașii și birțarii dela colțuri, bietul 
tenor căzu sfârșit la uşa unui amic dela podul S:.. 
Plefterie. |, 

Când își mai reveni în fire, Lică își povesti 
toată întâmplarea care luase o întorsătură atât 
de dramatică, Amicul, om mai vârstnic şi trecut 
prin destule necazuri şi experienţe, zâmbi amar, 

îl mustră şi îmbrăcându-l cu niște haine largi, îl 
depuse într'o birje și-l trimise acasă. 


Lică Năvârlie locuia într'un fund nesfârșit de 


“curte pe strada Cazărmei, într'o cameră veșnic 
oblonită, în care venea uneori să aţipească câteva 
ceasuri spre dimineaţă, sau să se primenească în 
zilele: de 'sărbătoare, ai nopţi întregi o talaalea 


““m chtoWanuri. 








UNIVERSUL LITERAR 


VRAĂARIOIUL 


a nuvelă umoristică — 


.. Prietenii nu-l căutau niciodată acasă, “fiinacă 
îl dibuiau mai sigur prin: unele berării din cen- 


tru, unde-şi făcea veacul: 


La rândul lor, poştarii catadicseau să vină doar . 


rar, când se aduna un stoc mai mare de. scrisori, 
fiindcă pentru a ajunge la „adrisant“ trebuiau Să 
străbată curtea cu bicicleta... 

Doar telegramele erau înţeleși să le predea ur- 
gent, fiindcă acestea ţineau loc de „convocări“ ia 
zaiafetele organizate de amici la vreo. cârciumă 
nou descoperită, sau în vreun oraş din provincie... 

. În aceeaș casă mai locuia un bătrân tuberculos, 
care putea fi văzut doar primăvara și o văduvă, 
spălătoreasă cu ziua. 

Ajuns acasă, Lică Năvârlie, după ce își reaminti 


“scena trăită câteva ceasuri mai. înainte, adormi 


scuturat când şi când de vise ciudate. 

Târziu, spre seară,-i se păru că aude bătăi la 
ușe. Dar stăpânit de clipele dramatice prin care 
trecuse, îşi vâri capul mai adânc în pernă. 


Bătăile, însoțite acum de o ușoară larmă, se în- : 


tețiră. 
Un fior rece îi trecu atunci prin corp şi-i se 
opri în creşștet. 
Gândi : nu cumva au "venit să-] aresteze ? bi 
Dar în aceeaș clipă auzi clar: - 


— Să forțăm oblonul... Poate... 


La aceste vorbe, Năvârlie sări repede din pat . 


şi înarmându-se cu o umbrelă şi cu o potcoavă, 
care zăceau prăfuite într'un ungher, 'se propti în 
uşă luând astfel toate precauţiile. 

— Licuşor, Licuşor! Hai dragă, deschide, ce 
te-ai văvorit așa, că nu vin turcii? auzi un glas 
subțire, aproape copilăresc, de femeie. 

— Drace ! gândi el. Nu mai înțeleg nimic. Asta 


e vocea ei. Ce naiba mai caută la mine după da- 


ravera asta ? 
Dar vocea de afară nu-i dădu răgaz: 


— Licușor, băiatule, deschide că ţi-am adus * 


ceva bun. Haide iubitule, 
odată... 
De data aceasta, cuvintele atât de drăgăstoase - 


îndură-te și scoală-te 


de PAUL |. DANIEL 


și rugătoare ale iubitei îl dezarmară. Se mai li- 
nişti. Şi după ce mai chibzui în tăcere câteva clipe, 


„se hotărî şi deschise. 


Femeia intră. în odaie, urmată de un băiat de 
prăvălie încărcat de sticle și pachete și dădu ocol 
odăii ca o pasăre care face pentru întâia oară cu- 
noștință cu colivia, aruncându-și la întâmplare, 
nepăsător, pe pat, blana, pălăria, poșeta, în vreme 
ce Lică prostit, cu umbrela și cu potcoava în mâmă, 
se trântise pe. un scaun și o privea buimăcit. 

Văzându-l atât de caraghios, ea râse. 

— Bravo Licușor, nu te. bucuri că am venit la 
tine? Spune, îţi nare rău, Bombonelule? Hai, nu 
fii nesuferit şi aruncă: potcoava din mână, îi spuse 
dojenitor şi cu aer copilăresc, chihotind. 

Văzând însă că omul rămăsese înlemnit și fără 
glas, femeia porni iar să-l îndemne : 

— Mai bine ajută-mi să desfac pachetele și sti- 
clele, să te văd ce gospodar eşti |! 

3 bi 

Mâncară. . ă 

După ce goli două pahare. de vin, 
potrivească cuvintele, Lică o întrebă :. 

— Dar cum:de ai putut veni la mine, la ora 
asta, după cele ce s'au întâmplat ? 

— Iac'aşa!... Când vrea femeia... 

Lică amuţi din nou. 

'Tși închipuia că de frica lui Duduveică, femeia 
fugise de acasă şi acum nimerise la el. 

„Dar ce pot face eu cu asemenea belea, când 


căutând să 


deabia îmi duc singur traiul?“ gândi el, care se: 
"dorise amant .şi boem toată viaţa. Și tocmai acum 
când avea atâtea perspective, să cadă ca un scatiu - 


bătrân în laţ?: Făcuse atâtea nebunii în viaţă: 
iubise, suferise, răbdase de foame și de frig, dar 
nu se „tâmpise“ într'atât, încât să se însoare. Și 
acum... 

Isteaţă, femeia ghicindu-i teama îl încercă: 

-— Ştii că e plăcut aici la tine? 'Ţie îţi trebue 
însă o gospodină ca mine ca să-ți înveselească 
cuibul. Așa este? Atunci ce ai zice dacă... 

“Dar Lică îi tăie scurt vorba : 





a VII-a Lua 
mat arată cratița, simțitor golită. 





Intoarcere... 


"Eheu fugaces !.. 


"Da, eram mică pe atunii. Ce dra- 
“goste! Ce scandal! 


Ora de gospodărie. Nimeni nu 


"îndrăzneşte să intre. în: bucătă= 


rie. O elevă ne chiamă. Impin- 
gându-ne una pe alta, intrăm. 


— Așa, ca prințesele, Trebuie 


să fiți poftite. 

— Nam auzit, dion 

— Dumitrescu, se arde ciula- 
maua pe foc. Ah, ce neindemă-: 
natece sunteți! Și marmelada... 

— 9 plătim, domnișoară. 

In fund se aude: — Şi o mân- 
căm! 

Suntem îngrijorate. S'au strâns 
cam multe dela un timp. 

Conducătoarea școalei apare: 

— Așa doamnă, bine c'ați ve- 
mat. lată ce mi-a făcut clasa 
— și cu un gest dispe- 


Doamna. Constantinescu în. 
cruntă sprâncenele, dar zâmbetul 
nu şi-l poate stăpâni: — Cine a 
mâncat? 

— Ele toate, Uite, Lazi Și 
cu- ghiarele. încă. 

— Ei, asta e prea de tot. Ar 
avut lingurițe — se revoltă fe- 
tele. 

— Dece a intrat?: N'aveţi voe. 
Să se pună afiș de-acum înainte, 

Doamna trece mai departe: Tu? 
— şi privește pe Lucy. 

— Nu, doamnă. 

— Nu, zice și Jenneta. 

— Nu, repetă Wally. 

— Nu, dă din cap energic, Spe- 
ranța. 

Şi toate. ca um cor, pe. Sieriie 
voci: Nu, 

— Atunci, cine.? 

— Insfârşit, noi o plătim, dar. 
suntem nevinovate şi... am mân- 
cat cu lingurița. 

Domnișoara aruncă priviri aia- 
bolice: — Veţi plăti!!! 

— Da, domnişoară. 

_— Câte sunteţi? 

— Zece: 

— După masă, aduceți farfu- 
rioare și lingurițe. Auzi, cu 
ghiarele!!! — și Zoica își inspec- 
tează grijulie mâna. 

După amiază, toate fetele vin 
grăbite la școală, i 

Mapele zornăesc. Nu e glumă. 
Cine n'are linguriţă, nu mănâncă 
marmeiadă. 

Din fericire, elevele sunt bune 
ta muzică și clasa răsună de- ja- 
zul Iingurițelor, lovite de bănci 
pi catedră, pe care m'am stabilit, 
cu aer de imperator Roman: 

— Vrem mar-me.la-dă!! 

Am aprins lumina. Facem ba- 
let: Baletul marmeladei. 

Dar Simion ţipă: — Liniște, 
că vă spun la cancelarie. 

Ah! De-am pleca odată! Să 
terminăm şcoala! Să aruncăm 
şorțul ăsta oribil! Să fim odată 
studente... Bucureştii, baluri, se- 
rate, teatre... 

Tresar. Deschid ochii. Sunt la 

mine pe divan, Ce păcat! 
Dar ce are orașul? E aşa de 
mâc! Noroi, numai noroi. Rătă. 
cesc pe străzi, apoi ajung la 
şcoală, Ce urită este! 

S'a schimbat, sa micșorat. Fete 


- străine fac scandal. . Profesoare 


noul. Vreau să-mi revăd clasa, 





dar acolo este acum, un labora-. 
tor întunecos, 


Piec. Drumul nu mă mat cu- | 
“moaște.. Totul îmi pare strein. 
Dar ce are grădina din fața Pa- | 


latului Administrativ? E atât de 
urită,. Și ce liliputană pare. 
“Mai bine să caut fetele. La 
cine să mă duc întâi? Mă strigă 
cineva: Tu?.. . 
— Im față îmi last dpte o 


. mareei elegantă: 


"=: Ce faci, Zoico? Te-ai mări. 


tat. desigur? 


—— A, nu, dragă, sunt funcțio- 
nară aici. Bine de tine că eșii 
la București. 

— Dar ce fact? Te distrezi? 


“Te duci la baluri? 


— Nu, mă plictisesc. Sunt sin. 
gură. i 

— Îţi aminteşti ce spuneaj când 
terminaseși?... 

— EV! Alta e viața. Acum aş- 
tept să treacă o săptămână şi 


apoi alta, poate isbutesc să pe 


la Craiova. 

— Ce mat este pe aici? Pe fete, 
le vezi? 

— Au rămas puține. Nu ne 
mai vedem. Fiecare are viața et. 
Dar voi la București... Speranta 
picteuză? O fi devenit celebră!! 

Zâmbesc: — Nu, nu. Și. ea este 
toț juncționară. 

— Ștă că Mary “a măritat? 

— Cu... 

— Nu S'a terminat totul. 

— Cum, dragostea ateea teri- 
bilă? 

— Era sărac și nu era să mă- 
nânce dragoste. Are și un copil. 

— Dar: Nineta a isprăvit fa- 
cultatea? 

— De unde, nu mai învaţă. 

— Imposibil? Dar ea visa să 
fie profesoară. Și compunea 


„drăguţ... 


_— Ce copilării vorbeşti! S'a 
mărităt cu un moşulică de șaizeci 
de ani, bogat. Duce viață Mon 
denă. 

— Dar biata Gherghina? 

— Biata? E milionară acum. 

— Lenuţa? 

— A fugit cu mu știu cine. lar 
Jeaneta s'a măritat și ea, tot ru 
„un altul. Aud însă că e fericită. 

— Și Lucy? Are pretenții să 
ia vreun campionat? . 


„— Aș! Sa căsătorit şi ea. Este 


funcționară. 

— Dar bine, toate voiseră alt. 
Ceva. Cum. şi-au schimbat gân- 
durile? 

— Eşti amuzantă. Ai trăi pe 
sub pământ, până acum? 

Am plecat. 

Ce era să mai caut? Pe cine 
să mai găsesc? 

Am întrat în cinematograf. 
Fără să vreau, am privit cu tea- 


„Mă în jur, să nu mă vadă vreo 


profesoară. 

„Mu mi-a zis nimeni nimic. Sata 
mi sa părut. urită şi. tristă; un 
film; care se.rupea mereu. In 
Jață, parcă. recunosc o pereche. 





Ii imvidiat, 
Puțin î-a imteresat ce-a zis lu- 
mea şi familia. Deodată tresar. 


„Se șoptea alături: — O vezi ce 


elegantă este? Orbi mal sunt 
bărbaţi! Dar lasă, că şi el... 


_ Cineva ma salutat. Cine şi-a- 


duce aminte de mine? Da, îl 
recunosc. Mă iubise pe vremuri. 
Pare trist și obosit, 

— Cei cu tine aici? M'am 
gândit în ultimul timp mult la 
tine. Nu cumva cunoști pe cineva 
care... O recomandaţie... 

Era prea mult. 

Am fugit pe străzi. Treceam 
prin fața caselor, grădinilor şi 
voiam să găsesc un loc care să-și 
amintească 'de mine, să mă 
cheme. 

Dar pomii își aplecau crengile 
și frunzele tremurau: „Nu te cu- 
noaștem, nu te cunoaștem“, 

Uite, pe aici alergam cu cercul 
și de piatra asta m'am lovit. 
Păstrez și acum semnul. Dar 
drumul șoptea: „Nu te cunosc, 
nu te cunosc“. 

Și am fugit iar. Uite grădina 
mare, Aici am ascultat atâtea 
cuvinte de dragoste! 

Dar grădina murmura: 
cunosc, nu te cunăsc“. 

Şi atunci am isbucnit în plâns. 


„Nu te 


Deodată, un "vânt îmi izbi fața 
şi o negură mi se ridică de pe 
ochi. Eram în București. 

'Unde-mi sunt gândurile? Tre- 
bue să mă duc repede acasă. Mă 
văd încărcată cu pachete. Deabia 
pot merge. Tramvalul mă ener- 
vează. Uf, nu mai ajung, odată. 

In sfârşit! De-aș fi gata. Re- 
pede pomul. Şi lumânărelele nu 
vor să stea... Și vata și beteala... 
Parcă toate au prins viață și se 
revoltă contra mea. Luna de ar- 
gint refuză să se fixeze în tavan, 
străjuită în colțuri de cele două 
pioneze. Să araniez cărțile. Pri- 
vesc prin cameră. Doamne, de 
mar veni acum. Dar dacă. Nu! 
Nu se poate. Ce prostie. Să mă 
gândesc, că nu va veni! Ne vom 
împăca. Sigur. Ridic ochii. Să 
fie oare pașii lui? lau o țigare 
să mă liniștesc. Ce o să spun? 
Mâine plec. Cu ce? Râd. An 
cheltuit tot. Ei și? Ce contează? 

Va veni. Va veni, trebue să 
Dimă. Trebue să ne împăcăm. 

Numai de mar mai baie inima 
așa de tare, căci nu pot să mmri 
aud nimic. Mai bine să închid 
ochii, să mă liniștesc, 


Ce sa întâmplat? 

Mă uit la ceas. 

E târziu. E târziu şi na venit. 

Şi deodată stelele .fugiră din 
„pomul meu şi luna, rânjind, se 
desprinse din tavan. lar camera 
se micșoră. Ce mică este! Ce 
urîtă ! Pereţii 8'au apropiat din 
NOI. 

Machiavelli  zâmbeşte dispre-. 
țuitor de pe rajtul ctujerei. 

Wa venit. 

N'are să vină. 


ȘI, hohotind, i pr. ceată. 


N tube: 
ADA EOACIIRUN * 


Ninge... 


E i 
Taxa poştală plătită Ta numerar contorm aprobatu di. Gie PI. a ia au GB. ÎL. NE. 2049458 Nr. 24.484.540 





| 


VE îi SRR 


10 MARTIE 1943 


] 





E ră sri EN 
: a 
N E pi i, gari a zii Et. 
RIND SA, Sc IE PPP RE pa 
Poli "Da IS PD at 


— Lasă dragă prostiile! se supără el. Tu nu va 
că mi-e rău? Mai bine spune-mi ce a făcut „n 


bunul“ după plecarea mea? 


Femeia devenind mai veselă şi distrată de î * 
torsătura luată, cât şi.de teama lui Lică, : gân 
să-i pregătească acestuia. o nouă lupă 3 


spuse : 


— Apropos Licuşor, ştii ceva? Mâine ești înv 
tatul nostru la masă. Ştii, făcu ea ştrengar t 
degetul, să nu care cumva să nu vii, că mă n 


norocești... 


De astă dată, Năvârlie scăpă paharul din mâs 


şi îngălbeni deabinelea. . 


— Ce ai spus? Eşti nebună? 


— Dar ce ţi se pare așa curios? răspunse 
meia cu glas prefăcut. N'ai mai fost? E destul ( 
simplu ca să înţelegi, adăogă ea: eu și cu Vad 
am hotărît să luăm împreună dejunul, apăsă î 
meia pe ultimele cuvinte, mirată de omul din 


inte-i, care devenise de ceară. 


— Am înțeles, reuşi să spună el într' un târă 
Vreţi să vă răzbunați... Și asta la voi acasă, 1 
să fiţi în siguranţă... Laşilor! tună el ii o voce i 


bas... 


Socotind că-i şade bine rolul, Biţa își contini 
jocul, cu mai multă dezinvoltură ca pe scenă. 

— Vai de mine, Licușor, dar ești caraghios 
tot în seara asta! Cum poţi crede aşa ceva? Tei 
doieşti de dragostea mea? Tu nu pricepi, prostul 
că e nevoie de prezenţa ta: acolo, în casă, cai 


| împrăștiem orice bănuieli? Vrei să-l vezi pe Vi 


che în pușcărie şi pe 'mine pe drumuri ? 
Şi în câteva cuvinte, ea îi explică cum focuri 


_de revolver trase în plină zi de Duduveică, du 


„„un amic de.al casei“, sculaseră în picioare | 
cartierul şi se terminaseră cu o reclamaţie la pă 


i chet. Acum, prezenţa lui Năvârlie la ei avea dan 
să împrăștie orice bănuială, iar împușcăturile i 


le pună pe seama unui chef, când Vache, ca să 
distreze musafirii, trăsese după vrăbii. 
— Acum ai înţeles, prostuţule?, îl mângâie ! 


meia ca pe un copil. 


— Dar el? ridică Lică din sprâncene, EI, nud 


va face nimic? 


— 'Fu nu înţelegi că are nevoie de tine? Căi 
tine depinde libertatea și salvarea lui? Că... înşi 
ea mereu argumente simple şi logice ca să-l cai 
vingă, să-l liniştească pe fricosul amorez. 

— Ajunge! ridică Năvârlie mâna protect 
după ce se lămuri bine, Vin să-l scap de buclu 
îşi Schimbă brusc tonul. Nu merită, dar hai, îi 


Pentru tine o fac, că altfel... 


prinse Lică curaj. 


Intr'un târziu, după ce mai flecăriră despe 
altele şi se mai giugiuliră, femeia plecă acasă, în 
cântată că-i reușise „diplomaţia“ până la sfân 


A doua zi, la ora prânzului, 


la masa frur 


împodobită în chioşcul din grădină, soţii Dud 
veică și cu Lică Năvârlie mâncau în linişte, ca 


cum nu sar fi întâmplat nimic. 


Nea Vache vorbea despre una, despre alta, pt 
vindu-și din când în când vecinul de masăj 
sub sprâncene, apoi spre sfârşit aduse vorba; 
despre nticăloșiile omeneşti'i, la care Lică găsi! 
e prudent să tacă mâlc sau chiar să-l aprobe... 

Mai târziu, când Vache pune mâna pe cu 
un cuţit lung şi ascuţit de măcelărie, să taie pă 
nea, Lică tresări și aşteptă cu teamă pânăt 
mâncară şi băură câteva pahare cu vin, în că 
timp nea Vache nu avu liniște nici el până nt 


strecură măcar câteva vorbe: 


— Fie, că mi-o făcuși, neică. N'am vrut eu! 
vă „stric“: cariera, că altfel, aveam eu ac dea 
jocul vostru... Dar să zicem că am uitat-o, fă 
negustorul cu mâna, cașicum ar fi pierdut | 


vreo afacere. 


După prânz, când Vache puse mâna pe un sili 
cu un gest ceva mai vioi, mai energic, lui Năvk 


lie îi sări iar inima din loc. 


„Cine mă puse să vin în ghiara leului?“ gân 
el, cu inima cât un purice, turnând pe gât m 
reu pahar după pahar, să mai prindă o leacăi 


curaj. 


Dar spre bucuria lui, cum îşi făcură siesta, a 
doi bărbați, aducându-și aminte pentru ce se.i 
tâlniseră, se sculară dela masă și plecară la. pt 
chet să explice judecătorului toată daravera.: 

Cum intră în cabinetul judecătorului, lui Y 
che i se înmuiară picioarele și: începu să înşi 


lecţia învățată dela Biţa: 


— Pardon, eram cu chef şi, ca omul... 


să avi 


iertare, aburit cum eram îmi abătuse pe niţ 


vrăbii.., 
iertare, dom” jude'. 
pe piept, gata să plângă. 


Pă onoarea mea de comersant, să av 
„ minţi Vache umil, cu mă, 


Judecătorul zâmbi, puse reclamaţia la doi 


şi-i spuse: 


— Sper însă să nu se mai întâmple... 
— Ferit-a Sf. Anton, se dădu de gol nea + 


che, îl spintec cu cuțitul... 


$ 


— Pe cine ? întrebă grav judecătorul, care 4 


noscuse întâmplarea tragi-comică,; 


unii Epiagă za lui Vache. 
— Pe... 


relatată i 


Vrăbioi, răspunse prompt Dui 


veică şi te de -și „„amicul““ de braț, eși, răsuflâr 
uşurat c'a scăpat atât de ieftin dintr'o asernei 


daraveră... 


La colțul străzii însă, Lică. Năvârlie disp 


prin mulțime. _ 


“(Din volumul de nuvele umoristice „Un sătul. cad 


ță“ care va apare în curând). 


d: