Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0044

VAIVEPSUL 


PROPRIETAR: | ABONAMENTE: 

BOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 autorităţii şi instituţii 1000 lei REDACŢIA şi ADMINISTRAȚIA 

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare : 500 ,„ BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 
3 particulare 12 luni 360 „ 

inscrisă sub Ne. 163 Trib. Ilfov 6 luni 190 să TELEFON 3.30.10 








ANI VERSARE 
DOMNEASCĂ 


Sărbătorile tăcute sunt de obiceiu cele mai mari. La 
25 Octombrie M. S. Regele Mihai I a împlinit două- 
zeci şi unu de ani. Trecând cu gândul dincolo de tim- 
pul care ne obligă să facem bilanțuri sau profeții, vedem 
în vârsta adeasta bărbătească pe care a sărbătorit-o 
Suveranul, un mare început de viață, un tâle pe ia 
descoperim deobiceiu în simboluri. ta e az 

Timpurile acestea de încleștare şi sbucium, anii care 
se prăvălesc peste oameni și lucruri, au adus cu sine și 
acea inevitabilă stăpânire a Clipei. Dar din vârtejul și 
din volbura timpului, se clarifică înţelesuri care nu ne 
pot scăpa. Un Rege tânăr într'o țară dârză și tânără, 
um Rege care a crescut alături de tineret, iată reali- 
tatea de azi care va. fi, nu ne îndaim, fapta de mâine. 

Trecem prin istorie, așa cum-am trecut secole de-a- 
rândul, şi din goana aceasta se va desprinde: înțelesul 
mare al zilei de mâine. Noi nu luptăm pentru a cere, 
ci luptăm pentru, a relua. Iată dece credem în destinul 
nostru, iată dece Regele de azi, tânărul Rege, e gân= 
dul viu și aspru al unui nenm care ştie să lupte tăcând, 
chiar când uneori aşteaptă cu arma la picior. 

Istoria nau o scriu istoricii, ci înseși popoarele luptă- 
toare, cu dinamismul pe care fiedare din ele îl pune în 
realizarea unei ţinte, care devine în felul acesta um 
ideal. Mihai I e paznicul unei voinți naţionale, care, 
mergând, cu zeci și zeci de ani în urmă, a știut în tot- 
deauna să-și apere avutul și să trăiască din ceea ce a 
fost al său. Ziua de mâine va fi a noastră. Regele o 
ştie, așa cum o știe întreg poporul Său, care L-a săr- 
vătorit cu.un gând fierbinte şi tăcut, așa cum se cu- 
vine în clipe cau acestea pe care le trăim. ; 

„Din oraș în oraș, din târg în târg, din sat în 366, 
poporul și oastea au prăznuit această zi de naștere, cu 
credința pe care o dă numai o mare certitudine. Unde- 
vu, pe-aproape, ne așteaptă un viitor pe care-l întreză- 
rin de pe-acum, și în așteptarea căruia, credem la un 
loc cu întreaga Românie. 

M. S. Mihail este Regele nostru al tuturora... 
Iată dece strigătul tradițional de „trăiască Regele“, este 
al tuturor celor ce stând răzimaţi pe spadă, așteaptă să. 
muncească și să biruiască. 

Aniversarea Domnească de ieri, este pentru. noi cea 
de mâine şi de întotdeauna. De aceea ne-am mb iată "Cer-.. 
când să-i deslegăm înțelesurile eterne. iasa 0 el 


e LA s 
UNIVERSUL LITERAR 

















—Din lucrarea „Munţii României“ — 
| de AL. BĂDĂUȚA 


Ar trebui odată, nu um om, căci munca ar fi peste pute- 
rile unuia singur, ci mai mulţi, să se adune laolaltă, și să 
serie această carte unică, de mari adevăruri și de uluitoare 
revelații de frumuseți naturale: „România care se asci 
de”. O carte, care despre nicio altă țară nu s'ar putea seri, 
mai îndrituit, decât. despre ţara moastră, 

Curiozitatea drumețţilor de pretutindeni a pătruns adânc, 
oriunde exista o frumuseţe naturală: un obicei anevoe de 
sezisat, o vale ascunsă între ziduri prăpăstioase de munţi, 
sau o înălțime care se tăinuia între nouri. Alpii italieni, 
Jura franceză, Pirineii, Tirolul, Elveţia, Tatra slovacă, Al- 
pii iulieni, Bavaria și Munţii Logora din Balcani, pentru a 
nu cita decât aceste ţinuturi de mare turism, nu sunt pen- 
tru drumeţul contemporan, decât simple muzee ale na- 
turii, în care potecile, grumurile, marcajele, digurile şi ca- 
sele de adăpost au înlesnit turistului perceperea fără riscuri, 
a celor mai inaccesibile frumuseți curopene. 

Diminuarea circulaţiei pur turistice, în acâste ţări, con- 
statată în ultimii ani, nu. este, astfel, numai o urmare a 
crizei economice: ci, în. acelaş timp, o oboseală a curiozi- 
tăţii.. Prin efortul. pe care îl obligă, bănesc și fizic, un fapt 
matural,.odată văzut: un peisagiu, un monument sau o par- 
ticularitate einieă, înseamnă cu totul altceva decât, bună- 
oară, un tablou sau o carte, aflate în aceiaşi situaţie; avân- 
du-le la - îndemână, pe aceasta din urmă, le poți reciti cu 
plăcere, ele fiind lângă fine, în viaţa. imediată, pe peretele 
Sau în biblioteca ta, în timp ce un munte, un sat sau o vale, 
impun astfel - de: jertite. 

In această situaţie, România se bucură de un avantaj 
unic; nou venită în turism, cu frumuseți de cele mai ade- 
sea ori departe de drumurile ds fier și de şoselele care o 
brăzdează, ea este, prin raport cu cs se știe normal, o ţară 
pe căre drumețul, străin în primul rând, nu o cunoaşte decât 
într'o proporţie infiniă. România care se ascunde este, pro- 
fumd, o realitate. Marele public dela noi nu a descoperit 
marea, de pildă, decât în ultimii 10-15 ani. Mânăstirile Ol- 
teniei sunt frecventate și. de mai puţin timp. Acelea ale 
Bucovinei nu au, decât, cel multi, cinci ori zece ani de no- 
torietate mai. amplă. "Ținuturile de mare spectacol turistic 
sunt, și „azi, destul de arar străbătue de maşini. Ce să mai 
vorbim de ţara Hațegului, de Munţii Apuseni şi mai cu 
_osebire de acest paradis fără egal: Bihorti? 

Marea carte a pitorescului românesc ne lipseşte, deşi 
scriitorii cari ar putea-o face sunt aci, între noi: iată-l pe 
Nichifor Crainic, al cărui dar descriptiv l-au denunțat a- 
cele viguroase. „Drumuri Basarabene” începute cândva în 
„Lamura”; pe V. Voiculescu, a cărui poezie este, toată 
un ierbar în care stau presate frânturi de peisagiu româ- 
nesc, “peste care s'au scuturat stelele unei înalte sensibili- 
tăţi; pe- Emanoil Bucuţa, povestaş ca nimeni altul al poe- 
ziei apelor; pe Ion, Pillat din ampiul poem-pastel „Florica”, 
— pentru a nu-i cita decât pe aceşti câţiva. E anevoe să 
le. înţelegi: pregetarea şi să mu te miri cum de pot ţine, 
aşa de avar întemniţate în inima lor, atâtea comori adu- 
nate cu ochii, 

E drept că munca unei asemenea cărți e prea multă 
pentru unul singur. Dar închipuiţi-vă, bunăoară, o tovă- 
răşie făcută numai din cei de mai: sus, fiecare având asu- 
pră-şi Capitolul unei regiuni: al Nordului Ardealului cu 
acele semeţe biserici în lemn, al Bucovinei cu Voroneţul, 
Moldoviţa, Suceviţa „al mânăstirilor oltenești sau 'moldo- 
vene şi al cetăților din Basarabia — văzute de condeiul la- 
pidar al lui Nichifor Crainie sau de fraza dantelată a lui 
Cezar Petrescu; ori frământarea de apă şi de piatră a Por- 
ților de Fier, alături de rar spusa taină a câmpurilor do- 
brogene și a Deltei — sub peniţa înflorată şi evocatoare 
a lui Emanoil Bucuţa; sau navigarea, cu loica de vis a ver- 
sului lui Vasile Voiculescu, pe acele ape împietrite în fur- 
tună 'care sunt: Carpaţii şi, în fine, poezia Bărăganului, 
rămasă mută de când o rosti ulțima dată Odobescu, des- 
scrisă: de Ion Pillat — a acelui Bărăgan pe care el îl nu- 
mește atât de frumos undeva : „largul ocean Pacific al pă- 
mântului românesc”. 

De prisos să mai subliniez, măsura în care o astfel de en- 
ciclopedie literară a frumuseţilor noastre ar deschide, larg, 
porţi către această „ţară care încă nu se vede“ !.. 

Intr'o scară pe care s'ar situa preocupările, interesul și 
efortul qrumeţesc din România, cele trei nume de mai sus: 
Haţeg, Apuseni și Bihor, se așează descrescând, în ordinea în 
care le-am enunțat, Bihorul fiind pe ultima treaptă. O po- 
litică turistică sănătoasă spre care se tinde firesc, va avea 
de făcut mumeroase acte de justiţie : niciunul, însă, mai me- 
ritat decât acela pe care îl solicită acest ţinut, uluitor de 


„frumos şi de românesc, care se adună atât de imedit, în ju- 


rul și înlăuntrul Munţilor Bihorului. Adevăr elementar de 


„care ,odaâţă mai mult, mi-am dat seama, anii trecuţi, prin 


monocul unei călătorii printr'unul din cele mai sălbatice dru- 
muri ale Ardealului: Valea cu Izvoare, cale care mână, 





(Urmare în pag. 5-a) 


sa "CIOBAN CU: OILE... | 
Din lucrarea „Munţii României” de Al. “ Băăaaţă) 











APARE SAPTAMANAL 
PREŢUL 6 LEI 


Cu toate că, privită din punct de vedere 
metafizic, moartea constitue pentru om eve- 
nimentul ce] mai tragic, ea sfârşeşte prin a 
îi ceva extrem de firesc, Ne plecăm cu toţi 
destinului, fără să ne mai întrebăm asupra 
cruzimii lui, şi, ceeace e mai interesant, fără 
să ne ma: văetăm. Se întâmplă însă uneori 
ca omul să-şi iasă din matca lui de resem- 
nare și să fie profund impresionat de moarte. 
In această impresionare nu se mai află ni- 
m:c din sentimentul fricii, Locul ei este luat 
acum de o înaltă beatitudine morală, care-l 
ridică pe om spre sferele divine. 

Moartea care impresionează are în ea ceva 
din fiorul operei de artă. Pare o născocire 
genială şi nu o întâmplare aevea. Totul o 
izolează, fiindcă totul o deosebește de comun. 

Deși egali în faţa sorții, nu toţi oamenii 
ştiu să moară. Majoritatea din ei se sting 
banal, asemeni ierburilor depe câmpuri. Nu- 
mai o minimă elită posedă arta de a muri. 
Ca orice artă, arta murir.i nu se învaţă, ci 
se pr.meşte. Ea e un dar al lui Dumnezeu, 
iar deținătorul ei un uns. 

Posesorii artei de a muri influențează pe 
plan moral. Singuri ei sunt eroi. Ero:smul 
presupune sfidare de viaţă și ea e posibilă 
numai în arta muririi. Deaceea, nu toate ge- 
niile sunt eroi. Pe când Byron se jertiea 
pentru alţii, Schopenhauer se ferea și de 
umbre ! 

Şirui celor dotați -cu arta de a muri îl des- 
chide Socrate, Moartea lui pare aranjată de 
un poet iubitor de tragic, într'atâta iese din 
comun. Poetul acesta aranjator. este  însug 
Socrate. Nu în sensul că ar fi fost aşa şi în 
viaţă. Ci numai că el şi-a dorit destinul în- 
văluit în poesie. Ca orice artist, Socrate a 
îost conștient de măreţia sfârșitului său. 
„Cele ce mi. se fac mie azi — spune el prin 
gura lui Platon, judecătorilor din Atena — 
nu mi se Zac din întâmplare; eu sunţ încre” 
aințat că cel mai bun lucru pentru mine, e 
să mor âcum“ 1) — și nu mai târziu, îndrăs- 
nim noi să adăogăm. Intr'adevăr, Socrate a 
ştiut nu numai cum să moară, dar şi când 
să moară. Fără acest sfârșit, filosofia lui n'ar 
fi căpătat atâta doză de nemurire. Genial- 
tatea şi eroismul se îmbină al el într'o ar” 
monie unică. 

Gradul cel mai înalt, pe care poate să-l 
atingă arta de a muri, este al sfinţeniei. Ea 
se găseşte întruchipată în persoana morală 
a lui lisus Cristos. Nici o altă moarte n'a im- 
presionat mai mult, Sensibilitatea umană sa 
sdruncinat atunci din temelii şi continuă a se 
sdruncina şi azi, ori de câte ori o nouă g-ne- 
rațe ia cunoștință de drama Marelui Răstig- 
niț. Fiind cea mai înaltă jertfă, moartea lui 
lisus Cristos nu are nimic din melancolia lu- 
crurilor ce apun. Ea e un veșnic 1ăsâr.t de 
lumină, cars, cu cât ţi se prelinge în suilet, 
cu atât te iluminează mai mult. 

Prezenţa artei în moartea lui lisus Cristos 
se poate dovedi cu fiorul poetic al învăţătu- 
vii sale. Religia creștină nu e numai fiioso- 
fie, ci şi poesie. Cuvântul lui Iisus Cristos 
iaseinează, fiindcă e rostit în imagini și e în- 
soțit de sinceritate, Cele patru Evanghelii ră- 
mân o minune a minunilor. Structura sufle- 
tească a lui Iisus e de poet, Pironit pe cruce, 
EI ştiu să facă din moartea Lui o dramă egală 
în fiori cu cea mai sguduitoare dintre trage- 
diile artistice, neschimbătoare în frumusețea 
lor, 


Arta de a muri se întâlnește pu numai la 
indivizi, dar și la popoaze. Considerate între 
ele, neamurile se menţin sau nu, după cum 
ştiu ori nu știu să moară. Fireşte, nu e vorba 
de o dispariție totală, care să-și a:bă data ei 
fixă, ci de o moarte în timp, care se efectuia- 
ză prin eroi, Uneori numărul lor e mai mare, 
alteori mai mic. Perioada dintâi e a războaie- 
lor, cea de a doua a epocilor de pace, 

In războaie, arta de a muri se află într'un 
mediu excepțional de prielnic. Nu fiindcă ar 
avea o avantajare mai bogată, ci, din contră, 
pentrucă înfăptuirea ei e mai în pericol ca 
oriunde. E știută psihologia omului care lup” 
tă. EI e ispitit la tot pasul de păcatul fugii. 
Eroul adevărat e numai acela care a putut să 
birue în el pornirile vieţii comode, Cuprins 
de iluminare, el se ridică deasupra tuturora, 
simțindu-se mandatarul neamului. Se dăruie 
iricit, fiindcă a rămas numai cu el. In felul 
acesta, eroul din război devine artistul crea- 
tor al însuș destinului său, 

Analizând epocile de pace, constatăm că 
arta de a muri apare, cantitativ, mai puţin. 
Lumea e preocupată acum de alte idealuri. 
Ingrozită de război, sa se îndreaptă insatuia” 
bil spre limanul plăcerilor. Se uită totul, im- 
plicit sensul cel adevărat. Ca o încercare de 
redresare, se ridică, neluat :- de nimeni în 
seamă, noul erou. Batjocorit, schingiuit, și, 
până la urmă, totdeauna omorît, el e început 
de veac, Abia după ce nu mai există, mulţi- 
mea îl prețueşte. Operele sale — dacă a fost 


*scriiţor —, faptele lui — dacă a fost om po” 


mai ARTA DE A 








il A 


ANUL LI 44 


Nr. 
SAMBATA 31 OCTOMBRIE 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








MURI 


de VLADIMIR DOGARU 





litie —, ori credința — dacă a fost întemee- 
tor de religie —, devin, dintr'odată, testament 
de nerăsturnat. Erouluj din timp de pace îi e 
scris să moară regulat. „Acolo unde este un 
testament — zice Apostolul Pavel — trebue 
neapărat să aibă loc moartea celui care l-a 
făcut“ 1), Printr'asta, eroul din timp de pace. 
dev.ne un exemplar și mai rar, Calea lui e 
mai spinoasă, iar destinul său întâmpină 
piedici și mai mari. Insă cu cât condiţiile de 
afirmare vor fi mai vitrege, cu atâta arta de 
a muri va fi mai bogat încărcată de simbo- 
luri răsunătoare. 

Din înlănţuirea celor două categorii de 
eroi, rezultă puterea de trăire a neamubuui. 
Efectuându-se în timp, arta de a muri devine 
asttel suflul mișcător al isțoriei. Epocile de 
afirmare naţională coincid cu lipsa de teamă 
in faţa morții. Chiar și desvoltările culturale 
prezintă uneori acest caracter. Marii scriitori 
și-au consumat adesea, viața până la epuiza” 
re, subordonând-o integral artei. „Dacă aș 
şti că n'am sajung un mare romancies, ex- 


clamă în tinerețe Dostoievski, 
oricând în Neva !“. 


m'aş arunca 
Vorbele lui se întâlnesc 
cu ale lui Rainer Maria Rilke, care, într'una 
din celebrele sale Scrisori către un tânăr 
poet, după ce arată că poesia se hrăneşte cu 
licoarea trăirilor interioare, conchide brusc : 
„dacă împrejurările te-ar împiedica să scrii, 
te-ai omori ?“* Mărturisirea lui Dostoievski 
şi întrebarea lui Rilke dovedesc că, la baza 
creaţiilor durabile, pentru ca acestea să se 
realizeze ca atare,alternativa artă sau moarte 
se transformă în dictonul : spre artă, prin 
moarte. E ceeace am întâlnit şi'n alte dome- 
nii, cu deosebirea că, pe când acolo moartea 
e o dăruire anticipată, aici ea devine o jert- 
fire lentă. 


Ne-a mai rămas să explicăm. dece morţile 
discutate mai sus impresionează. Puterea lor 
de înrâurire decurge înțâi de toate din cârac- 
ferul de întâmplări similare producţiunilor 
artistice. Am spus că arta de a muri e un 
dar al lui Dumnezeu. Mulțimea sesizează tot- 
deauna reflexul divin și se pleacă în faţa lui. 
Moartea celui în cauză e considerată ca un 
semn al puterilor de sus. Contimporânii i se 
închină în taină, fiindcă, lași fiind, nu trec 
n:ciodată la reacțiune. La acestea se adaogă 
și contribuţiile celui uns cu harul unei astfel 
de morți. Can toate artele, există și în arta 
de a muni un efort conștient. El dă dreptul 
la respect, fiindcă, prin el, înfăptuitorul său 
se deosebește de ceilalți muritori. 

Sfârșitul efectuat sub semnul artei de a 
muri mai impresionează și printr'un senti- 
menţ de racunoaștere a micimei sufletești, 
venit din partea mulțimii. Oricât de ingrată 
ar fi, lumea are în adânoc:mile fiinţei sale, și 
un pic de recunoștință. Plină de păcate cum 
e, ea își dă seama că, morţile celor care se 
ivesc la un veac odată, ţintesc răscumpăra” 
rea rătăcirii sale. Fără să se îndrepte, ea se 
cutremură totuși din temelii. 

Arta de a muri conține într'însa infinite 
răsărituri de viaţă. Ea e chipul prin care se 
învinge întunericul. 


1) Vezi Platon: Apărarea lui Socrate, în 
traducerea lui Cezar Papacostea, p. 48. 


1) Pavel, Evrei, V.16—17, cap. 9. 


MUNȚII CEREMUȘŞULUI 
(Din lucrarea „Munţii României” 
gi dl de Al Bădăuţă). -':,. 


e 2 PO aa UNIVERSUL LITERAR 


Cuvinte despre o tralucere 


E un fenomen curios acela că 
în limba română coexistă, în a- 
bundentă gi: egală măsură, tra- 
ducerile exceiente pu traduceri 
mizerab-le. Nu există la noi o 
med.e. Orice traducere din orice 
Lteratură este sau foarte bună, 

" Sau foarte proastă. Cred că nu 
ex stă. ţară unde prăpastia între 
traducerile bune și ce:e proaste 
să fie atât de adâncă. Am citit 
în Ilmba franceză romane poii- 
țiste, traduse din engleză. Ce 
poa:e fi mai stup'd şi mai neîn- 
semnat decât un asemenea gen 
lterar și cine ar putea să se su- 
pere că e negiijent tradus? şi 
to:uși aceste traduceri sunt fă- 
cute cu tot ata scrupul ca şi 
or:ce capodoperă a literaturii 
universale și nam găs'tt în ele 
nicio impeanfecțiune gramaticală 
Şi cu atât ma! puțin stilistică. O 
conștiință îna.tă însufieţește pe 
cel mai modest traducător străin, 
francez ori german, ca şi pe cel 
mai strălucit soriitor care se a- 
pucă de o traducere. Şi: aceasta 
pentru un mot'y b'necuvântat, 

Cu cât literatura e ma: mo- 
des'ă -și mai ușoară, ea străbate 
în cercuri mai larg: de ctitori. 
Ceeace este importint este ca 
msrele pubiie cititor, care nu se 
delectează nici cu „Odiseea“ şi 
nici cu „Faust” să nu-şi fa.șitrce 
limba lui maternă, să nui se stri- 
ce limba pe care o vorbește în 
fiecare zi. E deci poate maj im- 
por ant ca traducerile d> litera- 
tură populară să fie mai desă- 
vârgte decât marile capoilonere 
care mucezesc cu anii în raftu- 
ri'e l:brăriilor, 

E tnist că în România cunoaş- 
terea limb'i române esie coruptă 
de avalanșa de m'zenabile tradu- 
ceri ce i se aruncă pubicuui 
mare. Fiindcă acest public nu s2 
delectează nic: cu admirabila .„O- 
diseie" tradu:ă d> E. Lovinescu, 
nici cu „Dv'na Comedie“ tredu- 
să de Al. Marcu, nici cu „Kaie- 
vala" tradusă de Barbu Brezeanu. 
cât succes ar avea aceste tra- 
duceri, — câteva mii de exem- 
pare — e! nu poate atinga zecile 
de mii de volume vândute dn 
traducerile proaste, 

In asemenea împrejurări, apa- 
riția unei traduceri bine făcute 
este o surprinzătoare şi îmbucu- 
rătoare noutate. Ast'el de sur- 
priză este traducerea făcută de 
către Domnița Ghergh nescu-Va- 
dia românului lu: A'ain Four- 
niar: „Le grand Meaulnes“ și a- 
părută în editura Gorian sub t:- 
tiu! românesc: „Cărarea  pier- 
dută“, 

Traduceri în versuri avem a- 
proape numai bune. E şi expli- 
cabi]. Versuri nu citește nimeni. 
Aceia care le traduc îşi fac doar 
datora faţă de ei şi faţă de 
poezie, munca lor fiind pură pi- 
slune gratuită. Dintre traducerile 
în proză, exce'ente sunt doar a- 
celea de capodopere inaccesib:e 
mare'u: public. Romanele con- 
temporâme n'au însă norocul de 
a fi tă'măcite or'când așa cum 
a fost.tă:măcit romanul lui Ala:n 
Fournier, 

Traducătorul merită cu atât 
mai mari laude cu cât este o fe- 
meie. Ne-am deprins prea ade- 
sea a considera genul femenin 
drept supert'dal şi :incap3bil de 
o muncă durab lă. Domnița Gher- 
gh mescu-Vania desminte această 
priptă generalizare, Această fe- 
me'e îi faze de rușne pe mulți 
bărbați, fiindcă ea a preferat să 
dea o- tălmăcire bună în loc ds o 
sută proaste și a muncit câţiva 
ani cu statornicie pentru glorie, 
iar nu pentru cât ar fi putut câş- 
tga astfel. 


Traducerea Domniței Gherghi- 
nescu-Vania poartă pecetea ara- 
gostei. A dragostei unu: om pen- 
tru o carte. Se vede din fiecare 
tând tradus că autoarea nu sa 
ho'ărit să. traducă pentru a da 
o carte la tipar, ca tradus fi nd- 
că a iub't aseastă carte şi a trăit 
fiecare capitol şi fiecare frază. 
Am spus autoarea, fiindcă rea!- 
mente  Domn'ța  Gherghinescu- 
Van'a nu e „traducătoarea“ căr- 
ți. ci „autoarea“ umei traduceri. 
Traducerea si ma trecut printr'un 
d'eț'onar francez-român, ci direct 
prin în'ma ei. Cartea nu e tra- 
dusă, ci e scr'să a doua oară, în 
limba românească. 

Am rmas uimit de atâta desă- 
vârșită posesiune a limbii litera- 
re române la această traducătoare 
care nu a publicat până acum ni- 
mic or.gina!! E în aceaştă tra- 
ducere o limbă românească ce ar 
face cinste oricăre; opere origi- 
nale! Rareori mi s'a lămurit mai 
b'ne ca acuma condiția pe care 
Andre Gide o punea unui bun 
traducător: anume de a cunoaşte 
perfect nu limba din cure, ci 
pe aceea în care traduci! 

„Le grand Meauines“ este un 
roman fermecător, Nicăeri n'ci 
chiar în acei „Enfants terrib;es” 
de mai târziu, ai lui Jean Coc= 
teau, n'a fost mai cu măestrie 
expr.maâtă starea de aventură şi 
v:s a adoiescenței. Epic şi totuși 
liric, amestec de fapie şi de poe- 
zie, de trăire gi de sugestie sen- 
s b::X a inefabilului, romanul ace- 
sta e poate prea aproape de noi 
pentru a nu înțelege că avem 
de aface cu una din capodoperile 
Literaturii franceze, reușită unică 
a unui scritor francez dispărut 
prea de vreme. Şi desigur că 
Poni câteva eni de ani, între 


lume care va avea arăşi timp 
să se ocupe de liteatură, „Le 
grand Moaulnes" v: fi ca.alcgat 
în şirul valoriior inediat dipă 
„La princesse de Cev.s” și „A- 
dophe“. Era deci dficilă de tra- 
dus această aperă înbibată de un 
lirism d-scret şi cuatât mai pre- 
ţios, 

Domnița  Gherghizescu- Vania 
a reușit să păstreze traducerii 
întreagă savoarea și toată frăge- 
zimea vrăjitorească e or.gina:u- 
lui. Am citit de câva ori în 
limba franceză romanul lui A:a:n 
Fourmer, 'Toiuş, rectindu-l în 
traducere, n'am simțit nici o siu- 
gură ctipă că n'am în faţa ochi- 
lor or'gimalul. Nici cea mai mcă 
imperfecţiune în această tradu- 
cere migăi:tă cu o grijă de har- 
n'că broderie eleganiă. O aseme- 
nea traiucere este o răspiată pe 
care o meritam după atâtea in- 
fecții Iingu stice cărora li ss spu- 
ne traduceri şi pe coperta cărora 
traducătorul-trădătoru are  în- 
drăzneala de a-și o'eri autogra- 
ful (ași zice autogafa), 

Nicium elogiu adus Domniței 
Ghergh necou- Varia nu este de 
prisos. Și imsi:stența mea are toc- 
mai intenția de a sublima acea- 
stă traducere ca pe un eveniment. 
Aș: dori ca rândunile mele să 
treacă şi pe sub ochii domnilor 
editori, ca să înţele gă şi ei ros- 
tul pe care-l au traducerile. 

lar traducătoarei lui Alain 
Fourn'er îi dorim să continue 
ceeace sperăm a fi fost numai 
un încedut, un strălucit început. 


OCTAV ȘULUȚIU 














GUNTER WEINERT 


Tânărul pianist german Gunter 
Weinert prezinlă desigur și alle 
particularități interesante ale ta- 
tentului d-sale, dar aceea care 
ni s'a părut cea mai evidentă este 
desigur personalilatea a-sale în 
liberiatea de joc şi de interpre- 
tare, 

O personalitate care se valori- 
tică în unitatea de accent, de 
expresie, de caracterizare, pe 
care le aduce textelor şi care 
este rea'mente de ap:ecat, în- 
trucât este unită unei exceiente 
judiciozități care o fereşte de a 
deveni vreodaă excesivă, defor- 
manţă,  păsirându-o în perma- 
nenţă in serviciul muzicii. 

In această personalitate, Gun- 
ter Weinert infiltrează un aport 
de simţire poetică şi de concep- 
ţie exteriorizantă care crează 
uneori foarte frumoase clipe de 
trăire şi redare muzicală. 

Sonata de Liszt a fost latura 
capitală a recitalului d-sale şi 
prilej in care d-sa a dovedit în 
special că poate desfăşura o vir- 
tuositate remarcabilă și jocuri 
soxore în intens:tăţ, orchestrare 
a pianului şi culoare pe care nu 
le-am fi putut bănui  ascultân- 
du-l în cele irei din „bagatelele” 
lui Beethoven in care aruistul ni 
S'a părui ma. parc:mon.os în ex- 
primările d-saie, 

In pagini din Chopin, sfârșite 
cu marea poloneză în la bemoi 
maior pe care a sunat-o cu un 
brio viu răsplătit de aplauze, pia- 
nistul găseşte de asemeni pre- 
ţioase afinilăţi temperamentului 
d-sale şi a pus în evidență re- 
surse pianistice capabile să 
reinoiască fericit înfățișarea unor 


. 


——. a erp it — 


mult cuposcute pagini,  menţi- 
nându-le in acelaș timp pe linia 
esenţială a tradiţiei ior. 
Solicitat în repeiate rânduri, 
concertistul a acorcat mai multe 


„bis”-uri sfârşite in sacadările 
ritmice frene.ice și evocările me- 
lodice  învăluitoare ale acelui 
fără de egal „Dans ritual al io- 
cului” de Manuei de Falia. 

lată nu compozitor prin care 
toată poezia, tot pitorescul şi 
toate caldele intempestivităţi ale 
folciorului spanioi vorbesc şi pe 
care il cunoaş.era prea puţin, dia 
concertele noastre. Concertele 
„Filarmonicei” in special, mai au 
foarle mult de adăogat reperto- 
viului lor pentru a-l avea repre» 
zen:at in măsura ce este de ăv- 
rit pe acest mare compozitor con" 
temporan şi admirabil exponent 
al artei muzicale spâniole mo- 
derne, 

e 

Programul concertelor în sta- 
giunea actuală a Filarmonicei din 
Berlin cuprinde pentru acesț ab 
trei contiribuţiuni românești: una 
a maestrului George Georgescu, 
care va dirija un concert, iar ce- 
leialte ale lui Paul Cons.anti- 
nescu, în calitate de compazitor, 
cu  „Dansurile românești” din 
baletul d-sale „Nunta în Car- 
pați” și Dinu Lipatii, înscris în 
program cu concertul de Liszt 
în mi bemol major. 

Această incadrare a României 
muzicale în plnui mar-lor con- 
certe din capitala Germaniei 
subliniază deosebit de măgulitor 
câieva din resursele de valoare 
ale muzicii noastre şi merită să 
fie cunoscută de toţi acei ce-i 
urmărese afirmările pe:te hotare, 


ROMEO ALEXANDRESCU 





BOEMII PARISULUI 


Cetate eternă a culturii, 
Parisul a împrăștiat totdeauna 
în lume o lumină care şi azi 
mai are subtilităț: de vrajă, 
rămânând v.sul tainic al inte- 
lectuatului de pretutindeni. In 
Paris, gustul francez şi dis- 
tincția spiritului: latin vorbesc 
la orice pas străinului avid de 
ined:t. 

Dar farmecul deosebit al a- 
cestui oraș constă în acea ine- 
fabilă atmosferă — parisianis- 
mul — pe care n'o poţi trans- 
pune în cuvinte, dar pe care o 
smţi, difuză şi vagă, cu fie- 
care celulă din tine, atmosfe- 
ră de rafinament şi intelectua- 
lism fin, întâlnită mai ales 
în cafenelele tuuror muzelor şi 
visătorilor boemi. 

Explicația acestei omnipre- 
zențe planante sar putea găsi 
în pregătirea deosebită a pu- 
blicului care formează un în- 
treg cu scriitorii, într'o înţe- 
legere lipsită de acei spirit de 
ponegrire şi blasfemare carac- 
teristic numai culturilor în 
fașă. Cititorul francez, d.mpo- 
trivă, inchină scriitorului în- 
treaga sa recunoştinţă pentru 
frumuseţea creaţiilor cari '-au 
fost dăruite. De aceea, poeții 
trăesc în admiraţia tuturor, 
unii tronând chiar ca niște regi 
pe piedestalul propriului lor 
prestigiu şi talent. 

+ 


Cafeneaua literară a Parisu- 


lui a luat naştere încă d.u se- 


colul al XVlii-lea, odată cu 
ceiebra cafenea a  enciciope- 
diştilor — Procope — şi care 
mai există şi az, fără a mai 
avea însă pitorescul şi faina 
de altă dată, 

in rotocoale albăstrii de tum 
de ţigară, cu gandul ho.nar 
prin iumi ireale, boinav de nâ- 
juciri, pueiui visa intr'un col 
de catenca, aşternând pe hăr- 
tie, absent, stinur:, imagini, şi 
Veşti d.n spaţii lunare. bau, 
întierbanta puțin de băutu- 
Tă, ser-tori a:scutau sgomo- 
tos, acceptând sau reprupand 
anum-le opinii iiterare, cre- 
dincioși princpiuluji că din 
a.scuţ.e iese adevărul, 

Dar, spre a ne face o cât mai 
justă idee despre pitorescul 
v.eţii literare pariziene, e o- 
poriun să coiinaam puțin, dea- 
lungul anilor, prin cateva fai- 
moase cafeneie din Paris, 

Dintre cafenelele mai apro- 
piate în timp de vremea noa- 
stră, cea mai vestită pare să 
fie Closerie des Lilus, rămasă 
vie în amintirea  parizienilar, 
prin figura impunătoare a 
poetului Paul Fort, regele tu- 
turor boemilor cu buzunareie 
piine de luceferi. Cafeneaua a- 
ceasta datează din 1924 şi a 
fost multă vreme o tribună li- 
beră a simbolismului. De aci 
pornește versul liber simiolist, 
maugurat de Gustave Kahn, 
părintele acestui gen. Aici, în 
această cafenea retrasă, în um- 
bra castanilor deși de lângă te- 
rasă, sau stins într'o seară 
partumată de primăvară, cu- 
vintele celei dintâi bătălii a 
simbolismului. 

Altă cafenea renumită s-tua- 
tă în Cartierul latin = Boite 


de la rue de l'Hirondelle, era 
mai mult un fel ae tavernă 
scundă şi întunecoasă, unde 
Anâre Billy, Jean Tharaud şi 
alții au risipit ceasuri bogatie 
din viaţa lor. O viaţă în a- 
murg, care se simţea germ:na- 
tă de zorile noui și de t.nere- 
ţea fragedă a unor perspective 
literare împrospătătoare. Paul 
Valâry şi Francis Carco erau 
şi ei credincioşi ai acestei ca- 
fenele, susținând cu "pasiune 
diverse causerii literare şi fă- 
când din mesele cafenelei, ca- 
tedre şi amvonuri. Carco a scris 
chiar multe lucruri de valoare 
în atmosfera cu miros de ţigară 
şi de alcool a cafenelei. 

Cele mai moderne cafenele 
— Deux Magots, Flore, Lipp 
— se află în preajma bisericii 
Saint Germain des Pres. Ca şi 
cele vechi, ele sunt locul de 
întâlnire al somităţilor litera- 
re parisiene, Aceeași  atmos- 
feră de prietenie, același aer 


de boemă. La Flore, Andre 
Therive îşi pr.mea regulat 
prietenii, Lunea, iar Andre 


Billy, Miercurea. 

In dulcea amețeală a vinului 
și a ţigării, a reveriei şi a în- 
chipurilor, în sbârnâiala mul- 
țimii din jur, o sumedenie de 
poeţi au scr:s capodopere. Aşa, 
de pildă, Paul Fort, a scris 
unele d.n cele mai frumoase 
poeme ale sale într'una din a- 
ceste cafenele, iar multe din 
poeziile din Muse au Cabaret 
a lui Raoul Ponchon au fost 
puse pe hârtie la cafeneaua 
Cluny. ă 





Cei ma: stabili vizitatori ai 
cafenelelor Parisului au fost 
însă simboliștii. Pe rând apoi, 
Paul Valery, Verlaine și An- 
dre Gide şi-au risipit viaţa 
prin fumul cafenelii. Chiar și 
o revistă pornește dela masa 
unea din acesiea, e vorba de 
Action framcaise, tribuna de 
luptă și afirmare a lu: Char- 
les Maurras, făclia duhului şi 
autohtonismului înancez, 

* 


Din aceste cafenele paşii te 
poartă spre bogatele anticării 
ale Parisului, unde negustorul 
e un intelectual de cea mai 
îină substamţă. El nu ma: e co- 
merciantul care nu: oboseşte 

iciodată să-și laude zgomotos 
reclama.  Inţelegându-ţi  res- 
pectul faţă de carte, el nu te 
tulbură niciodată în timp ce 
răsfoeșt: cu evlavie un volum 
prăfuit şi adesea cu filele ne- 
tăiate. Vei întâlni și aici nu- 
meroș: boemi, sorbind cu lă- 
comie înțelepciunea și frumu- 
seţea cărţilor vechi. Sunt mai 
siioşi, mai d.screţi și mai stă” 


pâniţi parcă decât confrații lor 
din cafenele. Sunt cei car: n'au 
atins gloria, mulţumindu-se 
să mai alerge încă după ea. 

Anticăriile î: atrag însă deo- 
potrivă şi pe cei cari și-au sus- 
ținut examenul de maturitate 
literară în fața publicului. In 
penumbra lor colbăită, sufiete 
necunoscute li se revelează și 
tezaure noui îi atrag. Sub o- 
chii anticarului, cresc și se for- 
mează mulţi, ca într'o adevă- 
rată academie a cititului liber. 
Şi: de câte ori, amintirea celui 
ajuns în culmea gloriei nu sa 
întors cu recunoştinţă către 
bătrânul și înţelegătorul anti- 
car. x 


Vin apoi grădinile publice, 
adevrărate colţuri de rai, unde 
visători: flămânzi de cer ai Pa- 
risului merg să petreacă cea- 
suri întregi de uitare. Pe ban- 
ca din colțul parcului, sub va- 
lul de verdeață și mirezme 
prin care doar infime ochiuri 
de cer se mai văd, stă boemul 
vagabond cu o carte de ver- 
suri în mână. Alături de el, 
câteva foi albe așteaptă doar 
minunea inspirației, pentru a 
fi umplute de magia colorată 
a versului. Cine ar putea şti 
câte din paginile cari ne-au 
delectat reverile n'au fost 
scrise sub umbra stufoasă a 
grădinilor... 

* e 


In lumea artiștilor, locul de 
frumte îi deţin deci cafenelele, 
grădinile, anticăriule, muzeele. 
Numai aci poţi distinge atmos- 
îera de rafinament a civiliza- 
ției parisiene. Trăsătura carac- 
teristică a acestui medu o 
constitue măsura şi reținerea, 
amestecate cu acea  desinvol- 
tură şi libzrtate care n-ciodată 
nu j:cneşte. 

Publicul francez e obișnuit 
însă cu ciudăţțeniile - mărunte 
ale art.ştilor sâi şi le iartă, 
căci acestea îi deosebesc doar 
de vulgul profan. Boemii fran- 
cezi, suverani în felul lor, 
oteră un med.u de pură inte- 
lectualitate și devin, prin res- 
pectul de care sunt înconju= 
raţi, crainicii curajoşi ai cre- 
dințelor artistice. Prin ei sa 
menţinut şi se menţine încă 
pariumul proaspăt al literatu- 
rii, stilul ușor și elegant care 
a făcut faima condeelor fran- 
ceze. Eleganța devenită tradi- 
ţie nu le lipsește acestor artişti 
nici chiar când condiţiile lor 
de trai nu sunt dintre cele mai 
avantajoase. Și e mare lucru 
să ştii să-ți păstrezi nota dis- 
tins-elegantă chiar când pan- 
talonii au genunchi şi hainele 
sunt lustruite și roase în coate. 

Dar aceasta nu se întâmplă 
decât în Franţa. In altă parte, 
oriunde, un asemenea stil de 
viaţă ar părea fad și artificial. 
La Par's însă, el e cu toţul 
natural, lipsit de fard şi pre- 
țiozitate ridicolă. Aix:, v:săto- 
rii incurabili constituesc a tră- 
sătură caracteristică, poate cea 
mai caracteristică a cetăţii 
idealului şi farmecului de tot- 
deauna, 


TIB. TRETINEȘCU 


Dee a a ai eee Meme Re 








Intorcându-ne la rubrica noas- 
tră săptămânală, cu acest început 
de stagiune deschidem o proble- 
mă care deşi discutată în majo- 
ritătea revistelor de specialitate, 
wa fost privită decât dintrun 
unghiu ale cărui laturi nu mar. 
cau decât câmpul. anecdotic din 
film-artă, cinema-industrie. | 

Totodată stabilim şi planurile 
din care pentru. viitor se poate 
urmări o traiectorie a cinemato- 
grajiei autohtone; planuri care nu 
se mai suprapun — conturând 
registre majore pentru realizările 
de artă — și care def.nesc gra- 
nițele autenticității unei produc. 
ţii de filme. Cu toate că formu- 
lăm aici lucruri valabile pentru o 
cnematografie ajunsă în stadiu 
industrial, ele vin să explice to- 
tuși eventuala desamăgire jaţă de 
o producţie românească, şi să în- 
tărească criteriul selectiv în va- 
lorile cinegrafice importate. 

Trebuie să accentuăm dintr'un 
început un fapt ştiut: filmul nu 
este o. industrie ci o artă, cu o 
estetică a imaginei; confuza cu- 
rentă fiim-industrie este trecută 


cum: 


31 Octombrie 1942 





Mâşti şi reflectoare 
a 2 x] 


din sertarul financiarilor cine- 
matograjici, în „programul re- 
vistelor cu cronică trasă la mul- 
tplicator. 

Industria cinematografică în. 
“toideuuna aduce caștiguri —— ase- 
Manâior ungr uzine de realizat 
„în serie”, obiectul propus; fîl- 


mul, luat în sensul nostru, des-. 


ch:ide o probiemă: când trebuie 
să interuină industrialul? — ca 
să nu ţie prezudiciată finanța. 
hugtrea . randamentului - duzină 
este un pr-m 5 spre 0 împăcare 
d progucatorutui cu omul ue urtă. 
(Au socostm cazul jewruit când 
producatorul  es.e auvuat şi de 
omu. de gust și priceput intr'ale 
filmului!) Nerespectarea acesti 
cenzuri între jum-inăusirie a dus 
ia retrospeci.vul cinematografiei 
americane, care evidenţiază ma- 
Zunum-ul de randament — îin- 
dusirie-cantiiate — dar care sub 
raportul jiim„artă nu ne-a dăruiţ 
decât cu cateva opere valoroase, 

Filmul când este compromis 
vina nu 0 are decât proaucatu= 
1ul, care în majoritatea cazurtior 
e om de ajacir,, și care dintr'un 





NOTE LITERARE 


ȘEZĂTORILE „VREMEA“ 

O experienţă culturală face 
confratale nostru ,„,Vremea” ca- 
re va organiza începând de 
Sâmbătă, 31 Octombrie 1942, o 
serie de şezători în sala „Ate- 
neului Român”. Programul  a- 
cestor șezători va cuprinde, a- 
laturi de conferințe ale frunta- 
şilor culturii române — 0 partie 
artistică și muzicală. Pentru 
conferințe se anunță concursul 
d-or i; 1. Simionescu, L. Blaga, 
H. Hulubei, L. Rebreanu, [. be- 
trovici, 1. Haţieganu şi numeroși 
alți profesori universitari şi a- 
cademicieni. Programul muzical 
va fi susținut de orchestra „Fi- 
larmonicei“ dirijată de d. Ionel 
Perlea, iar programul artistic 
de cunoscuţii actori: d-nele A- 
gepsina Macri, Elvira Godeanu, 
Madeleine Andronescu şi d-nii 


George Vraca, Pop Marțian, N. 
Bălțățeamu, V. Valentineanu, 
etc. etc. 


Primul ciclu are drept temă 
„Țara“ și va fi -deschis de d. 
prof. lon Simionescu, președin- 
tele Academiei Române, care va 
vorbi despre „Energia romă- 
nească“, 


ION BĂLEANU: ORDIN DE 
MISIUNE 


Războiul acesta a prilejuit a- 
Pariţia unui însemnat număr de 
cărți al căror material era din 
abundență oferit de iureșul sân- 
geroş în care de um ân şi mai 
bine suntem pr'nşi.. Pe marg nea 
faptelor — atât de numeroase și 
Câre de care mai măreţe — se 
poate broda o întreagă literatu- 
ră. Dar cât de la locul ei se gă- 
seș'e fraza sobră şi fără inutle 
înflorituri a scriitorutui-soldat ?! 

„Ordin de m:siune“, cartea 
d-lui Ion Băleanu, apărută nu 
de mult la editura Gorjan, ne a- 
minteşte un sugestiv carneţ de 
bord, ţinut într'un stil ce tră- 
dează pr. ceperea gazetarului dat 
şi siguranța și sgârcena celui 
ce-şi simte pe umeri haina os- 
taşului. Sublocoţenentul aviator 
Băieanu a luaţ parte la campa- 
nia din Răsărit încă din. pr.mele 
zile ale conflictului. Viaţa pe a- 
erodrom, cu aştepiărle şi între- 
cerea de f.ccare clipă, spiritul 
de echipagiu ce uneșie şi sudează 
intrun tot armonic pe cei câțiva 
oameni ce servesc pe un apa- 
raţ; bucuria unei victorii sau 


durerea unei prăbușiri a tovară- 
şilor, iată ceeace inrainim în pa- 
g.n.le cârţi. d-luj Baâleanu, 

Volumul mai cuprinde un în- 
semaat numar de iologralii de 
pe front 


AM MAI VORBIT ACI 


despre una di:A tinerele noastre 
ediuri care, cu toa.e greutăţi.e 
ştrâbâtute de instituie.e de răs- 
pândire a cuvântului scris, şi-a 
inţe.es men.rea ce rev.ne orică- 
cui bun conducător de tiparniţă, 
aceea de a promova scrisul tâ- 
nâr românesc, 

In timp ce une'e edituri im- 
pr:maâu, cu o fervoare demnă de 
o cauză mai bună, lumai tra- 
duceri — e drept, unele vaio- 
roase, — urmăr.nd exclusiv be- 
neticiul material, d. Gh. Mecu, 
preluand în condiții vitrege con- 
ducerea fostei „Naţionala Cior- 
nei”, a gtiut din pr.mui moment 
menirea ce-i revenea, aceea da-a 
sprijini scrisul tânăr şi de zea! 
talent. Ediţile, dn clasicii no- 


ştri, s&oase în Cursul antlui tr&- 


cut pentru uzul elevilor de liceu 
cât și a! celor doritori de-a cu- 
noaște ce avem mai bun ca vers 
și proză din ce sa scris până a- 
cum la noi, dovedesc o ati- 
tudine ce face cinste conducăto- 
rului nouei „Naţ.onala”. 

Din programul editoral anun- 
țat pentru toamna aceasta, n9- 
tăm, pe lângă primul roman din= 
tr'umn ciclu de Barnoschi: Stăvi- 
iare, apariția ed ţ:ei a doua din 
Menuetul iui G. M. Vlădescu, 
În pragul vieții de 1, Agârbi- 
ceanu, Cântecul cel mare, pre- 
Cum și 0 sere de traduceri din 
Karl May (ln valea morți:), L. 
Reymont (Ţăran i), Sigrid Und- 
set (Kr stian Lavransdatter) şi 
H. van Loon ( Geografia ome- 
nirii). 








Expoziția Maria Bănică 
şi lleana Rădulescu 


Spun expoziția și mu expozi- 
țiile, pentrucă cele două tinere 
pictor-țe ce expun impreună în 
Sala Dalles sunt foarte  apro- 
pate atâţ ca sanţi.e cât şi ca 
artă: man:festarea lor are un 
caracter unitar, 

Este o bucurie să descoperi în 
viaţa aceasta de uzură zi.ms<ă 
oameni care își ma: închină su= 
felul lucrurilor, pentru a le 
smulge tainele şi a le exprima 
frumuseție. Arta rămâne un 
leac durerilor noastre. 

Cu toată asemănarea despre 
care am vorbit mai sus, cele 
două tinere pictor:țţe manifestă 
pred lecţii dzosebite, mai ales 
în ceeace priveşte temele. Cea 
dințâi pictează de preferinţă lu- 





cruri ale naturii, acele ființe 
care nu vorbesc prin sunete ci 
prin frăgezime şi: culoare: flori:- 
le și plantele în genere, D-ra 
Maria Bin'că are un deosebit 
simţ al vieţii ce pulsează în lu- 
mea vegetaă şi nm deosebit dar 
d= a exprima plastic fiinţa lo 
tăinuită. Lucrarea „Masă țără- 
nească“ depăşeşte acest înţeles 
ș cu atât ma: rul ceeace se 
numeşte de  obiceiu natură 
moartă, mergând către sensuri 
profund umane. 

Cea de a doua, d-ra Ileana 
Rădu.escu, luc.ează de preferin- 
ţă aspecte ale oraşulu.: ulițe şi 
grupuri de case. Remarcab.! este 
un paisagiu de iarnă ; la fel cele 
două portrete expuse. 

Prin această expoziţie, t'neri- 
le p:ctorițe au atras atența pu- 
blicuhr asup:'a talentului de 
care dispun și sforțării pe care 
o fac în câștigarea unei arte 
proprii. Și acest lucru este cu 
atât mai mult de prețuit, cu cât 
condiț.a de lucru le este minimă. 


EA IDE e E. B 


Artă și industrie în cinema 


spirit firesc de egoism îşi rezervă 
drepturi și de super-vizor la rea- 
lizarea operei cinematografice. In 
clipa când îndustrialul intervine 
în chiar individul-film, verbul a 
plăcea este supus la flaxiunile 
cele mai josnic burgheze. (Ca ni- 
căeri, în film, enunţul lui Louis 
Jouvet duce la anuiarea ilmului- 
artă). 

Inainte ca să trecem la o s0u- 
ționare a problemei artă şi indus= 
trie în cinema, când și de unde 
purcede. realizarea filmului artă, 
găsim necesar să stabilim punc- 
tele de răspundere ale producer. 
ului și punctele de răspundere 
ale regizorului. Vom s'abiii deci 
raportul producător-film pe de»- 
parte — și pe de altă parte ra- : 
portul reg:zor-film. 


Ilj 


Și aici apelăm la o expunere a 
regizorului Luigi Chiarini, direc- 
torul „Centrului experimentai de 
cinematograf.e“ de pe lângă Ci. 
vecittă, care intruna din lecţiile 
ținute regizorilor în devenire, fă- 
cea diferențierea planurilor și 
contura aspectele fundamentale 
ale cinematograf-ei. Luigi Chia- 
rini stabilea realizarea filmului, 
condiţionată de techn:c, de art:s- 
tic şi da comercial- ndustrial. In 
sfera technicului intrând stabili- 
mientele, specialiștii, mașina de 
f.Imat,  developatul, fotografic, 
sonorizarea — sferă pe care noi 
o înglobăm industrialului și pe 
care o servim drept câmp de ac- 
tivitate al producătorului, Aici 
îşi poate desfăşura toată price- 
perea și în special toată finanța. 
De felul cum sunt construite han- 
garele, calitatea aparatelor de fil. 
mat și de sunet, servanţii acestor 
anașini — gradul lor de pregăti- 
re! — celulodul întrebuințat, 
sunt factori cari determină nive= 
lul realizărilor: din acest complez 
tehnic și numai cu el, filmul 
trăiește. Filmul nu suportă ama- 
tor:smul și improvizația; pelicula 
ieșită „la întâmplare“ moare la 
primul contact cu sala de specta- 
col. O producție cinematograjică 
trebuie să-şi reâzime succesul pe 
înțelegerea de om cumsecade a 
producer-ului. Ca să se înfrunte 
bursa cu al ei joc, Statul — ne 
gândim la Staţul Fascist — şi-a 
construit stabilimentele Cinecitta, 
care pot fi utilizate pentru pro- 
ducția oficială şi care se pot în- 
chiria producătorilor particulari. 
Aceștia aduc din afară actorii şi 
veg:zorul. Inlasnirile sunt făcute 
de către Oficial tocmai în pune. 
tul cel mai critic al oricărei pro- 
ducții: technicul, Localizând — 
recte Oficiul Naţional Cinemato= 
grafic — înscriem aici inexisten- 
ța lut ca producător de film. Lă- 
săm deoparte „specializarea în 
jurnale de actualități, colțuri pl. 
torești, cu care am avut curajul 
să ne prezentăm, până 'm anul 
acesta, la Biennale-le dela Vene- 
ţia 1... 

.„Aspectul artistic e legat, după 
cum spune Luigi Chiarini, de rea- 
tizarea f.imului ca operă de artă 
şi nu ca produs industrial. Punc- 
tele de răspundere aici sunt ale 
regizorului, Lui îi sunt subordo- 
nați actorul, scenaristul şi sceno- 
grajul. Sensul în care sunt pre- 
gătiți aceștia e hotărîtor pentru 
valenţele pozitive ale operei, 

In ceeace ne priveşte, aspectul 
artistic la noi nu exstă. Nici nu 
se poate vorbi despre aspect ar- 
tistic, acolo unde nu există tech- 
nicul! Şi technicul chiar find — 
nu are cine să-l exploateze, ne 
gândim la regizori, scenariști, 
scenografi, operatori. Problema 
actorului de film cade odată cu 
prima modelare a regizorului pro- 
fesionist. (In continuarea gându- 
lui, deschidem această paranteză 
cu priv.re la unicul regizor, sce- 
marist, scenograf: Jean Georges- 
cu, pol activ al cinematografiei 
noastre, care totuși se bucură de 
neatenția improvizaţilor oameni 
de f-lm dela O. N. C. Din atât cât 
cunoaștem , realizarea lui Jean 
Georgescu poartă în ciuda vitre- 
giei materialului și  aparaturei, 
pecetea jilmului.artă — care prea 
b.ne ar fi făcut fată onorabilă şi 
românească la Biennala 1942. Să 
ne fie cu iertare, dar premiul 
pentru realizarea „Odessei” a lui 
Gailone, nu își răsfrânge laurii 
asupra figuraţiei actorilor noștri!) 

îmmănunchiate, cele două as- 
pecte sunt prezentate în ambala- 
jul cuvenit, porților industriei. 
Difuzarea inteligentă se subordo- 
mnează activității producătorului. 
Știința reclamei, bunul gust — 
deci se satisface și creativul din 
Domnul Producător — concurează 
la cunoașterea și răsplătireca de- 
voțiunii artistice mărturisită în. 
tr'o operă cinematograţică, 

Succinta noastră trecere în re- 
vistă a avut inevitabile tangențe 
la anestezia cinematografiei au- 
tohtone, Atât: tangențe! Ne rezer- 
văm pentru altă dată ampl fica- 
rea unor note care pot crela dis. 
cuții în jurul unui lucru care nu 
este: filmul autohton ! 


N. ALEXANDRESCU- TOsCANI 


=== 31 Octombrie 1942 


= Greul pământului = 


i Pompa 


Carne ţi-o face și balegă, trupul: 


Abecedar 


Fât-Frumos-fiul-iepei 
N'aude, Na-vede, Na Greul Pământului,... 
Unde is dihăniile, viață ? | ă 


Diminsaţă-i î ecara dimineaţă, 
Rouă roua, semen vântul vânatul. 


Unde ţi-s dihămni: le, viaţă ? N de 

Prea întoamai „măni“ cx „ci și „ieri 
O blestemi, burniţa dlipelo; ţi-i .blestemi 
Anii orbi, cmii suri, Navvese, N'aude. 


te temi ? 


Ți-i a şti uneori. Ții a nu şti și-a plânge, 
Nechazat mângâios de neleapeărta, Mama. 
_N'a'ntiorit până âstăzi, se vede,.năfrema . 
Peste țărmuri și mări, trei petale da sânge. 


FătFrumos-fiuliepei, Făt cu părul de aur 
Înstelând cu tristeji vesperal cerul gândului : 
leslea ta de azur, setea ia de centaur 


Greul Pământului, 


Noapte : câmpul vânăt, oile de aur. 
Paștele, cunoaște-le, învaţă-le 

Măi bucher de zodii, încâlcit în laţele 
Lânei helespontice a stelelor, de aur | 


ne. 


Vers argonsut | Pe mări argonaute 

Vâsle sbaţi, sau inimi spre Caribde chemi ? 
Stânc le ursitei, fără Polifăm! - = 
Munţi învolburanu, de ape, peste plute. 


Peste nimeni altul decât Tu : un plaur 
Năpădi soborul broaștelor — blestem. 
Depănaseși lâma cerului pe ghem 
Tu, ciobanul hoț al oior de aur... 


Poruncă 


Cocoşi de munte ciuguleau CĂPUȘA -. 
Lusefarilor încâlciț. în lâma diminsții 

Şi tr&mbiţele lor siârnind ereţ i 

Topeau, întricoșând-o, plăpândă, Găinușa. 


In iazuri, Intiţă de stelărit sub punte - 
Ingră&mădită'n turbării dospea. - 
Doar gândul înstelări mucegăa, 
Atâtea 'n somn naiezuit sub frunte. 


Zascadă'm scocul măc nărilor de sine 
Porunca matutn și pur căzu: 

— Lumină 

Și-ai fost Tu. — 


Zorilor, Maăriile Voastre 


Domnului Lucian Blaga 


— Bună dimineaţa dim'neţi | 

(Câte dimineţi într'o s.ngură inimă |) . 

Par'că tot eu, câmdva, în adâncul pădurii 
Fedeleș priponisem deun trunch-u Miază- -Noaptea. 


lată, mă ridic dintre perini și plâma : 
Bună diminezţa, Zorilor, Măriile Voastre | 
Sărut purpura hlam delor voastre, şi lâna 
De aur sângeriu a berbecului-soare. 


Îngenunchi ș-mi sărut palmele 

Care-ar fi putut să-i culeagă din tină acutpatul. 
Cu noroaie ca ale paș lor noștri 

A vindecat Dumnezeu ochii orbilor. 


Bună dimineaa, bună d'mineaţa, Osana, 
Cina. v'a tr.mis, Zorilor, cine v'a trimia ? 
Pe umărul stâng îmi mai sing=ră rana 
Stelei pe care-o purtam în paradis. 


Pe umărul stâng îmi adoarme 

Palidă, fruntea iubitei, pur, ca o stea. 
Fheeei]... vâlvăta:a dimineților roșii 
Creștetul stufos al pădurii cum îl ardea! 


Sămut mâiniie de flăcări, Mărie Voastre | 
Craiu Zor.lă'ncotro vă zoriţi, încotro ne zorim ? 
Nu-l mai știți slobozi, nu-l mai ștm 
Porumbelul luminii, alb, ps'ntinderi albastre. 


Toate zilele-au să fie de sânae. 


Cum mă mai dor braţele, umerii cum mă mai dor. 
M'am luptat astă noapte cu îngerul: 

Spada lu. de flăcări mi-a ars, dedemult, 

Aripile până'mn cotor. 


Florii 


Impletește-n'-tesn jurul frunți, rază 
Inspinată cu strălucete stelare. 

Spini ai frumții, sângeraţi-vă cu zare 
Sânge, potcieşte-ţi flacăra cu-amiază. 


Cancer :spitind să gâtuie pe coarde SI 
Lebăda'ncârjată-a tinerei aorte 
Picură'n sfaroaul f ecărei note 

Timpul: vin răvac îmbuchetat cu moarte. 


Dă prn preajmă busna sau târcoale. 
Heil Inghimpă-ni-te'n creștete, lumnă | 
Va să vină, hoit netrebnic, va să vină: 
Ramuri, repede, și flori, și osomale | 


Pe cât asemănarea... 


Pa cât asamănarea mea măncape 
Grădinărită grijuliu, cu chin 

Pa-atât m:-e chipul meu mai novecin 
Și'ndepărtarea altuia aproape. 


Răstrâmt în voi îngheţul meu mă arde 
Precum vă linişteşte albul bont 

Al piscului ptind sub orizont 
Oraterele-i cu tum și salamentdre. 





UNIVERSUL LITERAR 


poeme — 


Durerea voastrămi scurmă, împiatrit 
 Lignitul gândurilor ars, cu lumină. 


Cu. cât mai îngerește cristalină 
„E noaptea 'n lungi vâpăi de stalactit ? 


Psalm 


Domnului. Tudor Arghezi 


Nu-l căuta pe unde s'a fost lăsat: văzut, 
Ţi-a troienit vederea cu slavă şi cărarea, 

Pe slove secol seși, cules, a-l fi băut 

Ca'n fagure amiaza, ş.n vin ca întomnarea, 


Pe cal ce-i luase urma l-a fost ajuns din urmă 
Intâmpină urgia cel ce-i tug: din față. 

La leatul şopte mii cinci sute șo postață 
Acelaș goz de sutiet măr.rea lui îl scurmă. 


Așteaptă |. Dormi ? Mai bine. De-i fâifâie aripa 
Arhanghelului morţi, e doar cacatcesul. 

Tot somn i-ar f. trezia, şi somn ș. înțe:esul. 
Somn fapta, somn credința, somn r.sipa. 


Pe cel ce-și trece ceața prin arbori și prin tâmple 
_ Aşteaptă-l. Dormi? Ma: bine. E Siâm:ui Neculai. 
Așează-ţi lângă vatră bocancii, dacă-i ai: 
-- Va trecem noaplea casta să ţi-i umple. 


O mie şi una de zile 


Polenul fluturelui mort - 
In ce cordle poate sbor rodi 

Când crese ciorchinii clpei, dens acord, 

Pe lira corzilor din vii ? 


Sfântblestemată arșiță, cxrar 
Ajunsă — junghiu stelar și enut — 
Pe trândăvia trupului lănut 

De umbra fiecărui palmier senu oțetari 


E câmtecul losif; tălmaci de vis 

Anilor mei: ani sterpi, ani: vacilor slaba. 
Hulub de colţ i zilelor ucis 

Trecutul : fulgii lui li se'ncleie pe labe. 


Cantilena i inimii 


Dormi. Rumegătură i stea 
Pestelca vreimi.-ți presară 
Peste lespezile câie'nghețară 
Lacrima numai a mea. 


Dormi. Să luneci aşa 

Pe lucii întinderi alene 

Selenar legănemd cantilene 
Spuse de-abea. 


Dormi, Nici un înger să nuţi 
Fâifâe'n jur din ar pă 
Pleocapele, clipă cu clipă 
Somnule, i le săruţi! 


Dormi. Arabesc,... arcbese,... 
De suf.ei... de piatră... de lună. 
Agatele mânii ce azi le adună 
Curând împietresc. 


Floare, mâna prim moarte 

— Omenesc, mai pur omenesc — 
Risipesc melodii, r.sipese 

Aici, pentru mult mai departe. 


Dormi: mai departe glumesc. 


Cantilena minții 


Dormi, frunte geamănă, dormi, 
Braţ surat, sân frățân, suflet, frate... 
Peste lume, lin, și peste toate, 
Aburii tristeţii un tori, 


Dormi, durere geamănă, dormi. 


Visul coviltir împrejur, rotoaol, 

Intre cerul tău şi cerul idol lor, gol, 

Între aândul-nor și norii gândului, enormi. 
Dorm., țărână geamănă, dormi, 


T'mpul n'are cum deozum să-și mai deștepte 
Clipele scălâmbe, Prometei diformi. 


Dormi, țărnă geamănă, dormi : 
Treptele din lut sunt nttimele trepte, 


Pădurea de cântec 


(Cântecul n'are să cânte n'ci azi, 


Nici azi câmtecul n'are să cânte.) 


— A îiost o pădure ds cântece, 
Straniu se mai strigau printre brazi. 


Stran'u se ma! purta pasărea măiastră, 
Pasăre măiastră să fi fost, ori 

Ghionoi coșcovind brazii la subsuori 

Să le cugule, grăv, mslodia albastră ? 


Se'ntroieniee de cântec pădurea, 
Printre crengi stcleau nămeţii sonori, 


_ Ai&tea viori, o, atâtea viori 


Cerești, amuţi dintr'odată securea | 


“Cântecul creștea din — verde — mușchiul de stele. 


De pe cer se'nnălja'n jos, spre stele de mușchiu. 
(S'ar fi zis oglind.rea în cer a pădurii.) 


Să fi putut urca pe crengile cântului, lin, e'neva, 
Ca peun brad răsturnat către mușchiui verde al stelelor, 
Să & putut scobori în înalt... 


a“. 


Pe crengi de cântece, pe crengi de brezi 
Se urca spre cerul din taz 

Printre. stele, Puiul-de-Lele. 

Tot ma adânc-se urca peste brazii din. iara. 








de ION FRUNZETII - 


Ingenunchi.. 


Ingenunch! pentru ceața marilor fluvii 
Pentru taina ascunsă sub csața marilor f-uvii 
În pragul denselor, împ.etritaor mări. 


Ingenunchi pentru boarea câmp! lor 
Pantru boarea f erbinte ca sângeie 
A câmpiilor înjunghiate de soare'n nămiezi. 


Îngenunchi pentru nemeritatele 
Nedrepie.s brume. 

In muguri, tâicul e fraged și plin 

Ș-i ars timpuriu sub îngheţ de cuvinte. 


Hâuit pentru fratele eu 


Nici să cânt nu mai știu. Nu mai știu 

Cum hă&uen sufiet — hătaş — hohotul cântului. 
Gândul vu, pumnul viu, văzul viu 

Şi moartă cu viezurii in ma — Greul pământului. 


Inchina-s'ar, fârtate, lum'nile 
Câte'n răsadn ţa cerului cresc 
Aştepiatului cutez pămâmtesc 
Ca le-ar mai ușura de slavă ciorchinele, 


Hei — hă&i | Mai auzi-ană ? Frate răpus, 
Frate Eu răpus de stivele tăinuitelor păsr 
Creşteie'n=zins din Apus, creşiete stns în Apus 
Asi nţitul cu umbrei uriașă să-l măsuri, 


Gravură 


După G. B. Piranesi 


Apa tare, apele tari ale lunii 

Muşșcând arama verde a nopții, albsau 
Cati de blestem ascuns rugăciuni, 
Otrăvuri aburind lumare, din sbor 
Liliec. prăvălecn 

Baţi ca de soare lăstunii. 


Svon răcoros a busuioc ș-a așternut 
Momea sub punți istovul osândiț.lor lunii. 
Duh a căzut? Pământean a căzut ? 

E țipăt destrămatul nour 


printre scamele lunii ?... 


Vrajă 


Miezul! nopții. Se deschid och'i sobolilor. 
Noaptea lor o vor umple lumini orbitocre 
Din noaptea fiilor Omului. 

Bezna văzută le va fi soare. 


Aşteptaţi prăbușirea stâncilor cerului. 
Lumina poticn tă'n ele să inunda 
Besna luminilor noastre : 

Amiaza de-aici noaptea sobolilor. 


Apocatastază 


— în ziua aceea 

Soarele avea două raze cocllte. 
O singură zi 

Soarele avu două raze coclite. 


In râuri păstrăvii roși mureau, 

Razeie — două — coclite otrăveau apele 
În care-ar fi sclpit aur.u alte dăți. 
Numai două raze cozlite 

Și soarele tot parcă nu mai era. 


Otrava apelor înverzea cerul, 


Atunci se porniră temuiele 
Nebuneștile vânturi. 
Verdale cerului molipsea aerul. 


Curând respirarăm aramă Coclită. 
Pa cerul gurii cocli soarele cântuiui, 


Verdele lui, venin peniru suflete. 
Il. 


— Apocatastaza veni. 
(Ca şi cum n'ar fi desăt un soare pe lume —l) 
Ma: curând decât profeţi.le 


Apocatastaza veni. 

Cineva găsi roza vânturilor desfoială pe drum. 
Cum n'avea gh.mpi, n.ci miros, n ci petaie, 

Un timp și-o puse f.oare la ureche. 

— Sătel) 

Pe urmă şi-o făcu morișcăn vâr” 


Apocatastaza veni | 
Ş. toţi cozoșii coperișurilor roșii 
Ș. nioarseră semsți privea da.a dânsa. 


Târziu, roza vânturilor se rispi. 

Na mai rem=sa decât cu ul de morișcă'n vâctul comsei. 
La capăt, cu ul sângera ca un degei. 

Dar săngala lui era verde: aramă cociiă. 


Autobiografie 


Când m'am născut eram mormântul meu 
Ș: Dumnezeu mi-a pus pa suf.et crucea pieptului. 


Dintre toţ: copiii pământului 
Eu singur mi-am îmtins pe cruce sufletul. 


ȘI sete-mi ma! era de fierea sulițașuluil 


Dar am rămes să mă adăp cu b.volii 
Din baltă. 


— 


Dia volumul ui ace.Aș titlu, care va apare în Curând. 





3 = 

Dia) 

COE eee E 
Pay 


—— Note 


italiene 


INTREBUINȚAREA SUPERLA- 
TIVELOR 


va dat niciodată praz multă 
distincție limbajului cuiva, Se 
spune chiar că ar fi marca pro- 
stului gust. Ca și o casă prea 
bogat împodobită, ca şi o eie- 
Qa;d carce-ș: etaleaza cu grijă, 
dintro dată, blănuri, bijuterii, 
catijele şi alte. „adorabile ni- 
micuri“, acumularea  adjeciive» 
tor, mai ales în forma lor super- 


lavivă e de-a dreptul supără- 
toare. Limba sună falș şi face 
impresia unui proaspăt îmbo- 
gății: îmbogățitul neobișnuit cu 
fastul, limba incomodă de scll- 
pirile de duzină ale superiati- 
velor. Se pare că secolul nostru 
e secolul superlativelor: de ace- 
ea Sirigătul de alarmă a lui 
Oscar  Bugiia G.anfgli, care 
semnează în  Meridiano di RO- 
ma din 13 Septembrie ariicoiul' 
„Dei Superiativi”, ni se pare cu 
totul îndreptățit, 

Contemporanii noştri statia 
au acelaş gust, sau aceeaşi lipsă 
de gust, ca şi noi: superlavivele, 
Gianfigli spune că vna ar fi a 
jurnaliştilor şi a literaților „tro- 
ppo esuberanti“, Fără a arunca 
piatra numai în ei, subscriem şi 
noi păreri de mai sus. : 

Exemplele citaie în „Meridia. 
no di Roma“ sunt destul de a- 
muzante și ar merita să fie re- 
produse. Dar, aflându-ne în- 
irun domeniu unde „avem și 
noi capodoperele noastre“, să 
deschidem orice zilr românesc, 
din orice zi și să cercetăm nu- 
mai reclumele spectacolelor. 





G. PIAZZETTA 
Madona şi Sf. Filip 


Citim: m. cel mai prandios 
spectacol de comedie“, „... dis- 
tracție excepțională, montare 
formidabilă“, „colosalul suoces“ 
„extraordinara distribuţie“ ete, 
ete. Și reclamele nu epuizează 
gursa superlativelor.  Amatorii 
le pot găsi, cu dărnicie semăna. 
je, or.unde. Fiindcă avem tn- 
flaţie de adjective. 

„Pare că adjectivul nu mai 
are valoarea pe care i-o dădeau 
păr.nții noștri. Dacă eri valora 
ov mie, astăzi valorează mai pu- 
lin ca unul. Nenorocirea începe 
atunci când e vorba de definirea 
lucrurilor, care prin natura lor 
sunt întradevăr (clasic vrem să 
spunem) „fantastice! : ce adjec- 
tiv, ce superlativ vom întrebuin- 
ţa atunci? Dacă, de exemplu, 
s'ar vedea astăzi un măgar sbu- 
rând, mam mai putea spune că 
e „fantastic“; ar trebui să spu- 
mem că e „Joarte fantastic“... 

Pierzându-şi puterea lor  au= 
gestivă, adjectivue se desumjlă 
ca niște baloane şi 
un substantiv, acesta nu mai 
câștigă nicio notă nouă în con- 
ținut. 

Poate 


însoțite cu 


nu-i prea îndepărtat 
timpul când ni se vor părea 
jade versurile lui Eminescu nu- 
mai pentrucă au ici și colo câte- 
un adjectiv ca: misterios, melan- 
CoL.c, jrumos! 

Oscar Buglia Gianfigti îşi în- 
deamnă conaționalii să iee încă- 
odată exemplul Romei, cu lim- 
-bajul ei aproape sgârcit. Să a- 
mintim şi noi de existența lui 
Cicero sau Cezar? Dar dacă cei 
mai mulți dintre noi au nesoco» 
tit latina fiindcă-i limbă moare 
tă şi s'au înscris la secția reală? 


CONSTANȚA TUDOR 





4 





HANS W. HAGEN 


a publicat, incă în 1938, și anu- 
me la Volkschaft Verlag din 
Dartmund şi Berlin o broşură de 
i27 de pagini întitulată DEUTS- 
CHE DICHTUNG IN DER ENT- 
SCHEIDUNG DER  GEGEN- 
WART (Scrisul germam în cea= 
sul „„hoțărâtor a! prezentului). 
Examinătă și aprobată de com- 
sia oficială pentru protecț.a seri- 
sulu:,  naţionai-soc:aiist, cartea 
f.gurează în b.bliogratia NSDAP- 
ulu;: şi este o interesantă contri- 
buţie pentru cunoaşterea :dealu- 
riior literare ae Germanie: de 
az cât şi a obiigaţiilor seruto- 
rului faţă ge comuntaiea sa et- 
nică. Dar e. şi o giorificare a pur 
terii binctui în Iepta contra întu= 
nericulhu Hans W. Hagen îşi în- 
che2 conzideraţile cu un poem 
de Kurt  Ezgers, Der ehd!:che 
S'eg (Biruința finală) ce rezumă, 
in plan lirice. dar foarte nimerit, 
întres cupriasul cărţi: 

„Câni «e ridică vreunul cu 
tac!a “în mână spre a goni întu- 
nar'cul rușni, atunoi sa aruncă 
mercenarii din A0api'e asupra-i, 
şi pamnale.e lor se infig în spa- 
tele tul. 

Cână se ridică vreunul, cu Spa- 
da în“pumn, să uc'dă sămânţi: de 
balaur a minunii, țrăda ea-ş: 
ințt'ads îndată laţurile și nădăj- 
dueșta că: puternicul se va în- 
curcă repede în ele. 

Când cade vreunul cars a lup- 
tat pentru liberiate, atunci jub'- 
lează' oame”ii întunericului. Dar 
stai: . Duhul cslui puternic e 
teze! Va reveni el odată, alune: 
i se va lua lum: laşa puterea! 

Vai vouă! cel tare  înv:nge 
chiar!şi atunce când moare! Vai 
vauă!' Armele libertăți aduc 
moarte! Și pedensupra aburuiui 
putreziri, strălucesc acu, birui- 
ţoâte, zorile ! 


POEZIA ŞI SPORTUL 


iu, se. esclud, Dară poeziu ude- 
vărată şi sportul adevărat, 
căci precum urletul nu este vers, 
lu fel nici isteria colectivă a ce- 
lor ce asistă la diferitele mani- 
Jestăși zise sporiive, nu e sport. 
Eşti sportiv numai în măsura în 
care practici sportul. Şi'n acest 
sens uu fost mari sportivi nu 
unul. dintre poeţii și scriitorii 
lumii, Pe Sofocle nu ni-l pulem 
inchipui decâț practicând efec- 
tiv sportul, şi încă sportul de 
cea mai nobilă calitate. Lordul 
Byron, în afară de faptul că era 
un pasionat călăreț, își putea 
permite performanța  înotului 
prin golful dela Spezia, pornind 
dela grota prăbușită ce-i poarţă 
şi astăzi numele, ocolind insu- 
tele Palmaria, Tino şi Tinino și 
atingând ţărmul abia la Lerici 
unde-i vizita pe curatul Ariel, 
pe Shelley, cel înghițit de apele 
deslănțuite.  D Annunzio fusese 
şi el un mare sportiv, şi nu din- 
trei aceia ce-și dispută titlurile 
măsurându-le cu milimetrul, ci 
dintre pasionații amanți ai miş- 
cării și ai purificatoarei arderi 
lăuntrice. In zilele noastre, şi 
chiar.. în rândul scriitorilor ro- 
mâni, sportul se practică ono- 
rabil.. lată dece nu trebuie să te 
surprindă faptul că olimpicul 
Goethe este reclamat și de spor- 
tivii profesioniști. 

Astfel o carte frumoasă, 
închinată pe deasupra baronat- 
lui Pierre de Coubertin, redeș- 
teptătorul ideii și președinte de 
onoare al jocurilor olimpice 
cari au precedat, cu atâta divină 
seninătate,  întunecatele. jocuri 
ale lui Ares înfuriatul, — are 
frumosul titlu de SPORTSMANN 
GOETHE. Cel ce a scris-o este 
H. B. MULLER-SCHONAU Dr. 
jur. Cartea a apărut în editura 
B. G. Teubner din Leip2'9 și 
Berlin şi ilustrează cu prisosin- 
ță faptul că poetul lui Faust a 
jost mai aproape de idealut 0- 
limpic decât am crede, — mai 
aproape adică de ideea care-l 
nvită pe fiecare om liber să-și 
servească, după modelul ciasie 
al antichității, cu cinste neamul, 
să fie, totdeauna, conştient de 
faptul că e dator, că acelaș ser- 
viciu, și față de umanitate, să-și 
dosăvârşească, sub semnul păcii, 
al bucuriei, al frumuseţii, persa-. 
nulitatea psihofizică și să tindă 
să se apropie, cu  pioșenie, de 
chinul ființei supreme. 

Ori, toate aceste postulate au. 
fost si idealul marelui Goethe. 

Miiller  Schănau ni-l poate, 
deci, prezenta pe un Goethe 
snortsman în cea mai liminoasă 
tălmăcire a cuvântului. 

Acela care fusese un turist, 
sau. mai just, un permanent în- 
drănostit de priveliștile naturii. 
a fost şi vânător si gimnast și 
scr'meur şi înnotător și patinor 
și călăreț. EI! care străbate în 10 
zile 450 km, călărind odată 85 
de km. pe zi, nu mai poate fi 
numit di'letant. Dar Goethe a 
scris și lucruri de tot adevărate 
cu privire la alte ramuri ale 
sportului. anticipând cu. decenii 
văreri şi teorii abia târziu des- 
coperite. lată ce spune el dus- 
pre antrenament, spre exemplu” 

„Numai îmoulsul interior, plă- 
cerea și draocostea ne ajută să 
învinoem obstacolele și să ne 
ridicăm,... Oricât de. neverosimilă 
ar fi reuşita. omul curajos înce- 
pe și-și urcă pretenţiile față de 
sine însuși, “chiar dacă cresc 
greutățile, iar. aceasta cu atât 
maj mult cu cât se găsește mai 











aproape de ţintă... „Exerciţiu, 
gândire și statornicie“ — aceas- 
ta e deţiniţia pe care o dă Goe- 
the antrenamentului. 

Lectura cărții lui  Miiller- 
Schânau e un adevărat deliciu 
şi o recomandăm tuturor spor- 
tivilor  ș; tuturor  scriitoriior 
noştri cu dragoste de sport. 


EUROPĂISCHE LITERATUR 


(N-rele 5 și 6 pe Septembrie 
şi Octombrie 1842) aduc ca şi 
până acum, un variat, select şi 
foarte interesant maler:al infor” 
mativ. La Caieiui pe Septembrie 
colaborează Theodor Trajanov- 
Sotia (Poezia bulgară), Moritz 
Jahn (Poezia, trebue ea spusă?). 

Ursula Carl-Ratzlatt (Ada Ne- 
gri) Fricârich Schnack (Patrie 
tranconă şi lumea  Gepăriată), 
Hans Hâmberg (Corespondentul 
de războiu Theodor  Fontane). 
Versurile sunt de Ada Neari, Jo- 
seph Weinheber Hermann Clau- 
dius, etc. 

Pagin'le te mai răsp'ă'esc cn 
un valoraş material informativ 
şi ilustrat. 

Reţinem „Imnul către limba 
germană” al lui Joseph Wenhe- 
ber: - 

„0, cum îţi murmură, trăeşte, 
respiră în sunet adâncul Dumne- 
zeu, stăpânul! tău; sufletul nostru, 
acesta-i, destinul lumii. Tu, a su- 
blimului faţă aspră, ochiu biând 
ul visului, pumn de bronz strâns 
pe spadă! 

Mamă senină, iubită în'unecată, 
maj puternică, mai roditoare, 
mai dulce decât toate surorile 
tale; tu pentru care face să lupţi 
lupiă amară şi să aduci orice 
jerită: Tu-i dai stăpânului puterea 
poruncii şi siiire robuiui. Celui 





ANDRE GIDE ȘI GOETHE. — 
MUZICĂ PENTRU VIIDINEHE 
SAU PREMIUL  APOLINAIRE. 
— VALOAREA TINEREŢII. — 
VLAMINCK IMPOT:EIVA LUI 
PICASSO. „LE GRAND 
MEAULNES“ SI CINEMATO- 
GIHAKUL, MOTIVELE ISABE- 
LEI  RIVIERE. CREDIN- 
CIOȘŞII LUI ALAIN YFOUR- 
NIER SAU VÂNĂTOAREA DU- 
PĂ UN EDITOR. — UN NOU 
EDITOR FRANCEZ: MAXIMI- 
LIAN  VOX. ROMANUL 
ISTORIEI PE CARE DUMNE- 
ZEU L-A SCRIS. 


— 


Anâr& G'da a scris o „intro- 
ducere la teatrul lui Goethe”. E 
un studiu care dovedeşte odată 
mai mult că iranța e ţara care-l 
cunoaşte mai bine pe Goethe, 

Amo:iul iu: „kaust” mărturi- 
sea către sfârşitul vieţii, că re- 
citea în fiecare an pe Moliere, 
ca să ia o baie de adevăr, Gide 
meciteşte la fiecare cinci ani 
„Convorbirile cu Eckermani'*. 

1 sa întâmplat lui Goethe un 
tucru demn de el. Nu este 
papular, ceace  prevăzuse. 
Țoată lumea vorbeşte despre 
„Faust, gar câţi au citit al 
doilea „Faust? Și mă gândesc 
mai ales la cei care-l au. 

Gide îi reproşează lui Goethe 
că a iubit prea mult lumina şi 
că a neslijat zonele de umbră 
ale sufletului omenesc, Ciudată 
mustrare, care-i în fcd, aceea 
a Romanticilor germani. Mai 
ales, Andr6 Gide obiectează lui 
Goethe că na lost un alt H5l- 
derlin. Mărturisim că sub pana 
autorului iui „Paludes“, mustra- 
rea e destul de uim.toare. 


Ar trebuj să vorbim despre 
dezordinea poetică din Franța. 
La Puris, Dricu la Rochelle lau- 
dă arta lui Guilleric şi la Nice, 
hules Calveyrach primește pre- 
Apollinatre, 


miul Guillaume 
pentru  voluni ul său intitulat 
„Guyanes, vent  d'Egquinoze”. 


Henri Agal, un tânăr critic, nu- 
mește această poesie, muzică 
pentru midinete. I-adevărat că 
nu este prea serioasă, E poezie 
tânără, prea tânără. Şi dacă-i 
adevărat că tinerețea trebue să 
văzbească, nu-i mai puţin ade- 
vărat că veacul nostru e primul 
în istoria omenirii, care-a dat 0 
valoare tinereții în sine, 

Cum spune Montherlant, li- 
nereţea nu e nimic. E cet mult 
o filă albă. Glumeţii ar puieu 
adăuga că la prețul de azi al 
hârtiei, e destul de mare lucru. 
Insfârşit, foaia albă e şi speran- 
ţa, care în materie artistică nu 
vimează cu nimic. 


Marice Viaminck e pictor, dar 
un pictor care scrie. Coincidenă 
puțin obişnuită.  I-adevăr-t că 
„Ju:nalul“ lui Delacroix e o ca- 


podoo-ră și  „Corespondenţâ“ 
iuli Van Gogh, 0 operă adânc 
mișcătoare. Dar, în cazul lui 


Viaminck e aitceva. Cărţiie lui 
nu seamănă cu cerurile tabiou- 
rilor lui, Sunt confesiuni scrie 
într'un stil „atelier”, vreau să 
spun fără stil. Dar Vl.minck, 
după ce i-a citit pe Poulaile şi 
Giono, s'a crezut scriitor fiindcă 
avea păreri politice. Era anat- 
hist, dar anarhişti:or nu le tre- 
buia Asta nu l-a inpiedicat să 


intunecat îi dai întuneric, iar 
luminii lumină. Pământul şi ce- 
rul le numeşti germane! Tu, cea 
necoruptă ca și poporul tău! Tu 
ca şi poporul tău de adâncă! Tu, 
grea şi tăioasă ca și poporul tău! 
Yu, ca și poporul tău niciodată 
sfârşită In ţară depărtată, unde 





IOSEF WEINHEBER 


e dureros de singur, fără acope- 
riş deasupra ca,ului şi fără pă- 
mânt sub pic-oare, ty unica eşti 
pământ natal, dulce pămânţ na- 


„ial penbhu fiul puoperului. Tu re- 


fugiu indrepiat spre adâncurile 
inimii, tu, peste morminte, pe 
cete a celor ce vin şi vas scump 
al suferinți eterne! paltrie insin- 
guraţilor dintre noj pe cari nu-i 
cunoşii, — braziă de nezlrunei- 
nat celui fără de brazdă, goli” 
ciunii noastre veșmânt, sângelui 
nostru ult.mă bucurie, chinului 
nostru odihnă adâncă. Limba 
noastră! Pe care o vorbim din 
har, iubită ascunsă! Pe care-o 


UNIVERSUL LITERAR 


tăcem în mamă 
sfântă!” 

In caietul pe Octombrie dăm 
de colaborări  iscălite de Mile 
Budak-Zagreb (Peţitul), Ornuiltf 
Migerstedt-Helsinki (Despre Fin- 
landa), Alfons v. Czbulka (Ma- 
ria Theresia), Georg von der 
Vring (Intâlnire cu fiul), Niebel- 
schuiz, Kari Kraft, etc. 

Aşteptăm pe cât mai curând 
n contribuţie despre scrisul ro- 


mânesc, 


închinare, 


CARL ROTHE 


secretarul general al „Uniunii 
Europ2ne a Suriitorilor“ a avut, 
cu prilejul întrumrii dela Wei- 
mar, o serie de foarte inapor- 
tante întrevederi cu scriitorii 
popoarelor europene ce şi-au 
mamfestat sincera dorință de 
colaborare continentală sub egi- 
da gemană. 

D.Livw Rebreanu a fost săr- 
bătorit, cu acest prilej în mod 
doosebit, preza numindu-l „un 
uriaș a. in:mij şi trupului, cu pă- 
tul ab ca zăpada şi cu och': se- 
Nini”, şi care i-a întâmpinat pe 
nemț intocmai cuim l-au: cunos= 
mat ei ân al său „Erde die trun- 
ken macht? („Pământul care îm- 
bată“ adică „lon”. 


SOCIETATEA GOETHEANA 


din Weimnar organizează, luna. 
aceasta: o „Săptămână-Goethe:. 


Vor fi expuse cărţi în tegătură - 


cu „Goethe în  tipăriturile ar- 
tistice din secolul al XX-lea". 


PREMIUL HERDER PE 1942 


a fost conferit sCriitorutui Ott- 
friead Graft F.nckenstein din Pru- 
sia orientală, iară 


PREMIUL PARACELSUS 


al oraşului Villach scriitorutui 
Erwin Guido Kolbenheyer pentru 
trilogia de romane despre Para- 
celsus, 


TRAJAN CHELARIU 


Note franceze 


scrie ţrei cărţi, în speranța că 
va fi ediiat în America. Bine 
ințeles, de atunci sa schimbat, 
iar astăzi, găsind nedrept că 
Picasso are succes, l-a atacati 
reproșandu-i ră ce... Picasso, La 
care toată lumea s'a. emoționat, 
afară ua Picasso. Au 1ost mManl- 
festaţiuni de simpatie pentru 
Span:0ol, cu Matisse în cap. Za- 
rele din cele gouă zone au pu- 
blicat articole. 

Uitimul cuvânt l-a spus Jac= 
ques Mauchamps, într'o seară, 
la Lipp: 

La ce bun să te grozăveşti că 
eşti negustor, îiiisdca te ocupi de 
cu-tura cartofilor, 

Se pare că Vlaminck, care în 
adevăr, cultivă cartofi în apro= 
p:erea Parisului, na fost deloc 
mulțumit de aceasiă ieșire a bă- 
tăi:ei sale. 


Se întâmplă, periodic, câte o 
dezbatere în marginea romanu- 
lui „Le Grand Meaulnes“, Alain 
Y'ourmer, auorui, a muri tuarie 
tânăr, în 1914. Romanul lui eo 
operă uimitoare, un copil al lui 
Novalis și Jean Paul Richţer 
născut sub cerul Franţei, dar 
misterul omenesc păstrează, în- 
tr'o limbă foarte pură, extraor- 
dinara lui pute:e de vrajă. 

Mulţi din poeţii de astăzi 
poartă urma acestei opere, că- 
reia Giraudoux i-a adus cel mai 
emoț'onant omagiu. 

Dar iată că Marc Alicgret a 
avut, acum câtăva vreme, ideea 
să transpună în film, romanul 
iui Alan Fournier. 

Woştenitoarea autorului. sora 
lui, d-na Isabelle Rivtre sa 
opus. Presa a înregistrat aesba- 
terea și un colabo.ator al zia- 
rului „Present“ a tratat-o pe 
doamna Riviăre, drept soră a- 
buz.vă. La acestea, dânsa a pu- 
blicat un răspuna lung, expli- 
când .că aşteaptă condițiuni mai 
bune pentru interpretarea cine- 
matografică a lui Grand Meaul- 
nes, 


Are sau ru dreptate? Numai 
fiimul realizat ne-ar putea per- 
mite să răspundem întrebării, 
Ja realitate, iondul desbateri 
dovedește că literatura nare 
nicio incredere în  cinemato- 
graf. Cei cari i se opun, nu de- 
sarmează. 

Doamna Isabelle Bivitre nu-şi 
apără numai cultul  peseciial 
pentru opera fra:elui său, dar 
există o numeroasă familie care 
e crldincioasă lui Alain Your- 
nier ;aceasta nu a2raite ușor să 
vadă aducându-se pe ecran, 0- 
pera sa preferată. y 

Iubirea aceasta peniiu cele- 
bru! 1on8: sa maniiestat în 
mai multe feluri. Ia'ă un exem- 
PU. Ain capia ani, edilorui 
lu, Alain Fou'n:er avea mari 
greutăți financiare. El sa văzut 
oblizat să se despartă de un a- 
numit număr din autarii săi și 
nu esa de.oc sigur că va putea 
să-și salveze editura care eră 


grav amenințată. Int'o după a- 


miază văzu intrând îm biroul 
său. o necunoscută în -mare do- 


jiu. Intre cei doi s'a desfăşurat 
oiaicgui urmâior: 

— D-voastră sunteți editorul 
lui Grand Meatines? 

— Da, doamnă. 

— Dmtâmpinaţi dificultăţi ? 

— Da, doamnă. 

— Ei b.ne domnule, omul meu 
de afaceri va trece pe la d-voa- 
siră mâine dimineaţă. Veţi a- 
ranja împreună chestiunea. Va 
avea ordine din parte-mi. Să 
Ştiţi că editorul lui Alain Four- 
nier va avea oricum posibilita- 
tea să-i slujească opera ca și in 
trecut. 

Au trecut mai mult ca zece 
ani dela acest dialog, dar d. E- 
mile Paul n'a uitat vorbele 
doamnei în doliu. De prisos să 
mai adăozăm că ea s'a ţinut de 
cuvânt şi că editorul a fost sal- 
vat ca prin minune. 





La Paris, în strada Bonapar- 
te. este o casă părăsită. Au fost 
puse sigilii pe porţile aceste 
clădiri ce aparține unui gu- 
vern care nu ua, este, dar la al 
patrulea etaj sa născut în 1341, 
vw nouă casă de ediiură. Anima- 
torul „Orizonturiior Franţe." e 
Wlax.milian Vox. E o poveste 
intreigă cu Vox, e chiar maree 
capitol al editurii fraaceze, daia 
iii) la 194U, El este cel care-a 
făcut să piară coperta ga.bena 
cina:nie de războiul trecut, el a 
fost șet de tabricajle la Piazza, 
la Grass=t şi Pon, înainte de-a 
face ia Uniunea tatină cele mai 
irumoase cârţi de sux din lume, 
pe cari prea puţini oameni d.n 
afara Franţei le cunosc. 

Nume aduvărat al lui Vox 
e Monod, dar cum sunt 1200 de 
Monod în Franţa şi tot pe-atâ- 
ţia în străinătate, a preferat 
să-şi ia unul de împrumut. Tre- 
bue adăogat că familia lui a dat 
Franţei numai pastori, d.p.omaţi 
şi i.nanciari. Artistul era aaiur 
să nu își dezonoreze neamul. 

M:x:milian Vox e pentru toţi 
cei cari îi cunosc şi cari îl iu- 
besc, geniul în stare pură. Timp 
de ciiuc-sprezece ani a desenat. 
Iusiraţii:e lui pentru  Mol.ere 
sunt ciasice. Intro zi a desco- 
perit că ştie să scrie. In acea 
zi a făcut, cu prietenii săi, re- 
vista MicromEgas, capod'operă a 
spiritului paris:an. 

Voia mereu să aibă casa iui 
de editură — prietenii lui, dim- 
potrivă, să găsească timp să 
scr.e, Azi este editor, să spe- 
văm că mâine sciiitorul n va 
da cpersle sale. Dar acest ua 
p-in de geniu are un mare cu: 
sur: îi iubeşte pe czilalți mai 
mult decât pe sine. Deacaea își 
trece timpul făcându-și cunos- 
cute iubiri.e, | 

Colecţia sa „Le 'Romîn: de 
IHistoire:* poartă ca epigratf: 











:31 Octombrie 1942 








Note româneşti 


INCEPÂND 


cu numărul acesta al revistei 
noastre, dăm loc de frunte NO- 
TELOR ROMÂNEȘTI. Nu e niri 
înoire, nici târzie aducere amin- 
te, „Universul Literar“ a urmă- 
rit, întotdeauna şi cu cea mai a- 
casă grijă, viața literară a țării. 
I-a inchinat multe pagini de 
scrutare a zărilor și adântire a 
înțelesurilor. A tâlcuit şi prăz- 
nuit, a pus, cu neclintţită incre- 
dere, accentul românesc pe fapta 
românească şi a preţuit-o, întot- 
deauna, după cuviință. Studiile 
şi încercările, cronicile şi: dările 
de seamă, rubricile speciale şi. 
în sfârşit, totul ce-au semnat, in 
coloanele acestui „Univers Lite- 
rar“, iscusitele condee ale coia- 
boratorilor, sunt, în această pri- 
vinţă, în.emeiată; dreaptă şi ba- 
gală mărturie. 

Ceeace însă ne face să dăm, de 
azi înainte, o mai cuprinzătoare 
atenţie rubricei NOTELOR RO- 
MÂNEȘTI este dorinţa de a o- 
glindi, cât mai pe neocolite şi 
mai la zi, pulsul viu al vieţii 
noastre literare urmărind-o în 
toate pâlpâirile sau avânturile și 
în toate sectoarele-i de manifes- 
tare şi afirmare. 

Restrângându-ne insă la spa- 
țiul limitat al „însemuării“, ne 
vom feri de toaie acele dumiriri 
şi nedumiziri, aprobări şi repro- 
bări, puneri la punct și cânțăriri 
câte cad în sarcina criticului li- 
terar. 

NOTELE noastre vor numi 
tapte şi nume. Fără a cădea în 
erezia negativismului, vor spune 
şi „nu“ oridecâleori va fi ne- 
voie. Vor evita însă tonul vehe- 
ment polemic, Suntem convinşi 
că ridicarea glasului nu dovede- 
şte nimic şi, mai ales, nu-l do- 
vedeşte pe nimeni. Vom încrusta 
pe răboj, nu vom înfiera, Se în- 





Nil noti sub sole. Lui Vox i; 
plac mult romanele, dar e! gă- 
sește că Bunul Dumnezeu, cu 
istoria omenească, a scris cel 
mai pasionant roman de aven- 
tură. Nu noi, copiii veacului a- 
cesta, vom spune contrariul. 

Iată primele titluri ale acestei 
colecţii: 

Alexandre Dumas: „Ma Revo- 
lution de 1830“. 

I. Pierce: „Conseils ă Napo- 
leon“. 

Louvet de Couvray: „L'Amour 
tragque“. 

Henri IV peint par lui-me&me. 

L. Gozlan: „Balzac en pantou- 
îles”, 

Toate acestea bune de citit şi 
recitiț. 


3. 5. BERVAL 


P. S, — Iată câteva noutăţi: 
Les  Carnets de Lâonard de 
Vinci, în două volume (1076 pag. 
46 ilustrațiun:) cu o prefaţă de 
Paui Valery (t-aducere din ita- 
teneşte de R. Serricent). Un nov 
Simenon: Onele Charles est en- 
fermă, i 

Pau! Claudel publică la N. R 
F., în tiraj restrâns: Cent phra- 
ses pour âventuai]s. 

In colecța „Clasicii Germanii, 
N. R. F. ne dă Co'espondența 
Betinei cu Goethe, 

Editura „la Toison d'Or, 
franco-belgiană, anunţă un eseu 
de Frenus Deiaisi: La Revolu- 
tion europâenne şi un aitul de 
Bertrană de Jouvenel, despre 
Napolton et YEconomie dirigee. 

Joseph  Cailiaux a început, 
la „Plon“, pubiicarea -memuri:- 
lor saie, din care a apărut de 
cu:ând primul volum: Ma jeu: 
nesse orgueilleuse (1863—1909). 

Tată acum, la „Emile-Paui”, o 
carte de amntir: de ait gen: 
Leon-Paul Fargue evocă tinese- 
tea şi întâlnizile sae cu acea 
lume glorioasă a lui Maliarme, 
a lui Verlaine, a lui Juies Re- 
nard, a lui Touiuse-lautrec. 
Retuges e titlul memoriilor poe- 
tului. 

In rândul cărţilor amintirii 
trebue notată o traducere din 
nemţeşte, de :curând apărută la 
Stock. E una din cele mai fru- 
moase cărţi ale lui Rudolf Kass- 
der, prietenul lui Rainer Maria 
Rilkz ş. oaspele fidel al prinesei 
Maria de Tour et Tax.s-Hohen- 
Whe, în castelele dela Du:no și 
Lantech.n. 

Se pot ati în această carte, 
alături de pagini despre Paris, 
Viena, Europa și India, două 
capitole despre. Rilke care sunt 
tot ce s'a scris mai frumos asu- 
pra marelui poet. 

Grasset amintește că este edi.- 
torul simțirilor lu: Lon Dau- 
det, al părţii celei mai durabile 
din opera acestui autor prolix. 

La „Corrâa“, o resditare a 
cărţii lui Guy de Pourtales des- 
pre Chopin. 





ţelege că, oglindă sau remar- 

când numai lucru bun sau lu- 

crul care, fiind opră de început, 

e mai bine să fie glinăit şi re- 

marcat decât trecu sub tăcere, 

— nu ne vom puta îndeplini 

indatorirea dec) în măsura în 

care acel lucru bin sau de în- 

ceput ne va ajungt ia cunoştin- 

ţă. Rugăm, deaceta, se toţi apro- 

piaţii şi depărtaţii mgtri prie- 

teni să ne dea camawmgereasca 
lor mână de ajutor wimiţân- 
du-ne, la redacţie, dară ve nu- 
mele celui ce semnează NOTELE 
ROMANEŞTI, toiul ce vor crede 
că ar pu.ea servi: drept malerial 
documentar sau informativ. Ca 
să fim dela inceput şi odată pen- 
tru toideauna lămuriţi, subii- 
niem că acest material documen- 
tar şi informativ poate fi carte, 
revistă şi pagină de ziar, din cu- 
prinsul căreia să ne întâmpine 
selipirea metalului preţios şi cin- 
stit după care umblăm. 

Ii rugăm, mai ales, pe contra- 
ţii din provincie să nu ne refuze 
necesarul lor concurs,  Ne-ar 
bucura mult dacă am putea rea- 


liza, în cadrul NOTELOR noas- 
tre, acel ideal loc de iniâinire și 
iniorinare reciprocă pe care-l re- 
clamă, tacit sau pe iață, aproape 
toţi slujilorii scrisului, — care 
loc însă a rămas, până în ceasul 
de iaţă, aoar o pioasă dorinţa, 
Nu vom nesocoti nimic din cec 
ale Capiialei, — dar sunțem hu- 
tăriți să dăm şi provinciei cins- 
tea pe care o merită. La fel nu 
vom trece cu vederea nimic din 
cele ale scriitorilor noştri bine 
afirmaţi sau cu renume, dar 
suntem decişi să evidenţiem şi 
muncă tinerilor condeeri din în- 
treg cuprinsul pământesc locuit 
de români, 

Rugându-i, pe cei nedeprini 
cu predosloviile să ue ierte pen- 
tru  nemeşteșugitele cuvinte de 
maj sus, trecem la fapte. : 

* 


„PREOCUPARI LITERARE“ 


Revista Societăţii Prietenii Is- 
tor.ei Literare de sub direcţia 
d-iu: Viadimir Streinu e, la p:o- 
priu și la figurat, — la propriu 
după culoarea copertei —.0 ex- 
ce.enţă cenușie. Caietul pe Oc- 
tombrie a. C., se prezintă sobru 
Și insinuant, Em. C:omac, Romu= 
lus D-anu, C, Gerota, E. Jebelea- 
nu, Perpessicius, I. Petrovici, Gr, 
Tăuşan şi Radu Tudoran sunt 
nume cari garantează, acu prin 
girul semnă.urii lor, acoperirea 
aur a celor spuse. 

Dl. [. Petrovici, în cele „câteva 
note şi observări“ despre Filo- 
sotia germană în România“ se 
declară, categoric pentru filoso- 
fia idealistă. D.i'enpesit 4 uspun.î- 
că o primă parte dintr'un suge- 
stiv studiu cu titlul: „Sonet şi 
cântec de lume la Eminescu“. D!, 
Gr. Tăușan reia magistral „ca= 
zul“ literar: Ernest Renan, — 
Cc. Gerota, didactic, dar necesar 
şi util, face o savantă paralelă 
între „Nuve'a istorică la Odo- 
bescu și Negruzzi — Mihnea 
Vodă cel Rău şi Alexandru Lă- 
pușneanu“, iar d. Em. C:omac co- 
memorează „Un veac și jumătate 
dela moartea lui Roşsini“, 

Partea literară propriu zisă a 
colaboratorilor o constitue ver- 
surile d-lor Eugen Jebeleanu, 
Geo Dumitrescu, Aure: Tita şi 
George Dan, cât şi “cugetările 
d-lui Romulus Dianu și proza 
semnată de Radu Tudoran. 


CETATEA MOLDOVEI 


Revista lunară de probleme 
actuale, literatură şi critică de 
sub direcţia d-lui Gh. A, Cuza 
este, în orice caz, una dintre re- 
vistele noastre cele mai cu crez 
şi substanță. Numărul 10, pe Oc- 
tombrie 1942, constituie o per- 
formanţă de colaborări şi intere- 
sante și de valoare. Subliniem în 
mod special contribuţiile sem- 
nate de 1 Jrineu Mitropolitul 
Moldovei, Aurel George Stino, 
Gh. A. Cuza, D. Iov, Petre Siati. 
Ton Manolache, Visarion Puiu şi 
Al. Vioreanu. D. Eusebiu Cami- 
lar, pe care-l urmărim cu multă 
plăcere ca prozator gen Pavel 
Dan, — ceeace nu este delac scă- 
dere ci, dimpotrivă, laudă meri- 
tată, — ni se destăinuie, în 
„Bunicul“, ca un viguros poct, 
Revelatoriu, surprinzător de re- 
velatoriu, este articolul d-lui Al. 
Vioreanu despre „Vasile Gheru- 
sim şi contribuţia lui la cultura 
românească“. „Rândurile noastre 
— închee a. Vioreanu au 
drept scop să trezească un inte- 
res faţă de această operă valo- 
roasă şi puțin cunoscută (N. Red: 
E verba de opera lui Vasile Ghe- 
rasi, scriitor, cugetător și cer- 
cetător bucovinean), atât din 
cauza modestiei lui, — cât şi, 
mai ales, din pricina invidiei şi 
răutății  contimporanilor“, Din 
cele destăinutte de d. Al. Vio- 
reanu, rezultă că Vasile Ghera- 
sim a fost un mare nedreptăţit. 
Dece tac bucovinenii?! 


IN BASARABIA LITERARA 


d. Sergu Matei Nica semnează: 


un articol interesant (Comori Ba- 


"mat poet 


teratura basarabeană nu va fi 
piciodată impetuoasă, formalistă 
şi îmventivă, Aici literatura nu 
mai are ce inventa, singurul rol 
ce-i rămâne e să răscolească a- 
colo unde nu se vede şi să prindă 
îm mod veridic și credincios a- 
dâncimile nerăbufnite la supra- 
față. Dovadă e că toți cei ce au 
fost înşelaţi de aspectele exturna 
au denaturut adevărata înțăţi- 
sare sufletească „Basarabiei, năs- 
cocind o Basarabie a lor, bazată 
pe prejudecăţi: și principii“ înven- 
tate şi nu pe pătrunderea acelei 
modestii a durerii şi a zâmbetu- 
tui metalic, specific pământu.ui 
răsăritean dela fosta graniță“. 

„Poez.a basarabeană nu va-pu- 
tea ji niciodată apolinică, ci Nu 
mai confesională și gravă. Peisa- 
giile cu orizont larg și câmpiile 
acoperite de aburii unei rezisten- 
țe atavice nu vor permite ca în. 
spirația noastră să se urce din- 
tr'odată pe vârfurile din imedia- 
ta apropiere a cerului, ci se va 
cobori ca un burghiu în inima 
pământului: în adâncurile $ră- 
mântate ale aparenţei: înșe:ătoare 
şi de acolo îmbogățită v& îrumpe 
spre luminile viitorului“, 

Intre co'aboratorii la aceşti RU- 
măr al Basarabiei Literare E- 
mărcăm prezența d-lor: Ernest 
hornea, G. Bezviconi, Pompiliu 
Freca, Dorin Iliescu, Corneliu Pe- 
nescu, Anton Luţean, Petre Pau- 
iescu, Neculai V. Caban, George 
Nedelcu, B. Iordan, N. Dunărea 
nu, Emil Giurgiuca, Traian Che- 
lariu, Ion Dumbravă, Ion Şiuga- 
viu, ete. 


BUCOVINA LITERARA 


Suplimentul săptămânal al 
ziarului Bucovina din Cernăuţi 
şi supliment ce apare cu concur- 
sul Societăţii Scriitorilor Buco- 
vineni(!) nu ne soseşte la xedac- 
ție. O cumpărăm, totuși, şi «o 
deschidem întotdeauna cu multă 
emoție, căci ni-i dor de roirile 
iconarilor de altădată, Se pare 
însă că primăvara ţării fagilor 
a trecut. Nu mai e un Mircea 
Streinu care să agite, cu antre- 
nanta-i nelinişte cutare ideal 
sau să pornească, dimpreună cu 
bunii lui prieteni, în căutarea 
cutărei ciute regale din fantas- 
ticul său „Tarot“. 





Na e nici dârzul Iulian Vesper, 
nici Neculai Roşca enigmaticul, 
nici alâţia alţii. Tăcutul George 
Drumur, entuziastul Dragoş Vi- 


tencu, bunul! Traian Cantemir, 
delicatul ca o garoafă George 
Fonca „haiducul Teofil  Lianu, 


fragedul ca: un vrej Neculai Tă- 
utu, profundul Sânger, sfătosul 
George Antonescu, promiţătorul 
Bogaci, imcisivul E, Ar, Zaharia, 
fiăvinandrui Fediuc şi câți alții, 
se mai adună ei oareiîn frumoa- 
sele şedinţe ale S.S. B-utui lor? Ii 
mai conduce profesorul C. Lo- 
ghin şi bogaul în experienţă 
N. TFeaciuc-Albu ? Ce vor fi pre- 
gătind ? Ce scriu? Ce crez nou 
vor mai aduce? 

„Bucovina Literară“ e discre- 
tă sau nu are ce spune? Şi to- 
tuși d-nii Drumur, Noveanu, Bă- 
lan, Tcaciuc-Albu, Sebastian Po- 
poviei, Neculai Tăutu, Jon Cre- 
țianu, George Voevidca, Mireea 
Şoltuz, etc., publică lucruri foar- 
te bune. 

Dar cine o fi autorul acelei 
coloane de „paranteze” ce apar 
de un timp încoace în pagina 
întâia ? : 

Nu este indreptățită modestia 
când scrii cum scrii. 


AUREL MARIN 


autorul fecund al vo:umelvr Lu- 
mini (1933), Yodier (1935), In- 
trarea în pădure (1936), Versuri 
(1937),  Poesi: (1938), Insemnări 
de vacanţă (1939), Insemnări des- 
pre lume, prieteni şi moarte 
(1940), Viaţa în munţi (1940), 
Moartea. lui Pan (i94i) şi Manual 
de poezie (1942), publică, în edi- 
tura Institutul de Arte grafice 
„Astra“ din Braşav -a unspreze- 
cea sa carte: COMENTARII 
CRITICE (1942). In ceie 231 de 
pagini d-sa totalizează cincizeci 
de „prime impresii“, scrise sin- 
cer şi atrăgător, Ca:tea se citește 
aproape ca un volum de poeme 
şi e un docvmeni prețios pentru 
temperamentul acestui b.ne afi:r- 
transiivănean, După 
„Manualul de Poezie“, d. Aurel 
Marin dă un manual de lectură 
cum nu se poate mai p.ioresc 


k Aeutgide i instructiv. 
sarabene) din care trebuie citate. $ : 
două pasagii semnițitatine: — pli- - 


-V. JELERU 


———.. 31 Octombrie 1942 


- 











Cronica literară 





Margot, roman de Gh. Brăescu 


( Editura 


„UNIVERSUL“, Bucureşti 


1942 ) 


Hai cu mine, de Al. Raicu 


azi 


Totu! aparţine trecutului, în ro- 
manul „Margot! : personagi, at- 
mosfzră şi epocă istorică, pro”+- 
Gee i= compoz.ţie şi carâcter.zare, 
în scurt, tot ceeace ţine de stilui 
unui szr itor, ca-acterizat în âce- 
laş timp prin tehnică aparentă 
și viziune lăuntrică, organică, — 
reprivire asupra vieţii, sub un 
ungh:u personal, cu un timbru 
şi o aromă care sunt numai ale 
lui, cu un farmiuc ce nar putea 
fi anaiizat nic; formulat. E o 
spiead.tă și melancolică reluare, 
cu un brio inutil de vervă şi in- 
te!.gență scăpără:oare, cu o iro- 
nie gratuită şi irezistibilă, victi- 
mele fiird prin predestinare, de- 
zarmate. 

„Mas-got“ este povestea unei 
provinciale, fată de bani gata, a 
unei Doamne Bovary mo-doven- 
ce, născută ș trăită în puf, care 
neavând altă grijă decât să-şi 
satisfacă râstăţul şi capriciile 3- 
leargă, niciodată înțel.pţ.iă, după 
himera fericirii amoruiui împăr- 
tășit, renunțând la iluzii şi la 
viață abia odată cu ultmii bani 
risipiţi, 

N.mic nu se întâmplă în carte, 
pe care romancierul să nu-l fi 
ştiut mai dinainte, iar cititorul 
să nu-l f prevăzut graţie jocului 
descoperit, cu toate cărțile pe 
față, al autorului. Este neîndo= 
elnic, că d. Gh. Brăescu se pre- 
feră or.căreia din plăsmuirile sale 
literare, se preieră în atitudinea 
observatoru.ui lucid cărua nu-i 
scapă nici una din intențiile per- 
gonajelor sau din semniticaţiile 
întâmpiăr.lor ain carte. Ironia 
știutoare, avertizată își distribue 
nuanțele în observările cele mai 
mărunte, organizând uneori an- 
samb.uri remarcab.ie prin diver- 
statea ş. armon:a tonurilor. fată 
un tsblou de tamiiie, de tericire 
conjugală madiocră şi plată, vă- 
zut cu deașare, dela distanța 
contempiativa a une ironii ÎS- 
preţuiloare: 

„Zâmbza, privindu-l cum doar- 
me. amintindu-și pofta cu care 
mânca la masă, ușor de impăcat, 
mulţumit de toate. Suntem potri- 
viţi ca vârstă, gândea rezonablă, 
are leafă s gură şi cravata am să 
1-0 fac eu, Pe omul bun trebue 
să-l îngrijeşti, să-l imbraci, să-i 
da: să pape fripturică :a tingi- 
TICA, Same mai td Po N Cv l 
Imbătrâneşti repede, când nu ai 
tovarăş. Lângă ei nâm să fiu 
Sngură.... j 

In alt loc, scena este înregis- 
trată cu acezaşi crudă luciditate 
atoateșt:u:oare, într'o perspectivă 
a timpului și cu o adânc.me sui- 
(iee:scă în care mâna scri toru- 
lu: se s.mte mai mut ca oricând, 
modetând — este un fe! de a 0b- 
serva — cu o vervă zef.emitoare, 
conturele t.zice şi aiuaturile su- 
fleteşti, stătute, de ape moarte, 
ale personagi.or saie: E 

„Retrase în odaia turcească, 
bătute în nest mate, purtând lan- 
ţuri de aur ce se inco.ăceau, 
grele, în juru! gâiului d>scărnat, 
bătrâne:e s'râns2 în jurul soa- 
crei şi în corszte, oltau boţite, 
după jurețea lor pierdută. D-for- 
mate, potoite de naşteri, se sim= 
țeau acum în sgurenţă lânsă 
bărbaţii, cuminţi. şi ei, pe care 
1: îngrijeau dsspotic, oprindu-i 
dela mâncări grele, de la cafea 
ş. tutun, fer:ndu-i de răceală“. 

Cu excepția lui Margot, toţi 
ceilalți oameni din car'e sint 
văzuţi fiecare în punztul termi- 
nus sau în ipostaza limită a evo- 
Juţie: ior sufieteşti. Deacesa şi au 
un relef pshologic tot atât de 
puternic, — definitiv — ca şi cel 
p:astic. Pe unii ca eceştia ii smţi 
că fiind incă în viaţă. totuşi de 
mult nu mai tră'esc, își supravie- 
țuiesc doar : 

„E, bătrân, intrat la apă, cu 
păr alb cu mustzţă a:bă, cu băr- 
bută a:bă, ea babă zdravănă, ro- 
şie, rotundă, fără gât, fără talie, 
cu capul mare, trei mere dem- 
neșii în p'ramidă. Se îmbrăcau 
curat, după sezon, 'eșecau în prid- 
vor să s*ea aiături pe două scîu- 
ne de pae. EI gătit, spilcuit, ur- 
mărea ins 'stent, cu pr.viri moar- 
te, m'norele, siujnicuţele durdu- 
Li, ce trecezu spre haie. Ea prie- 
tenoasă,  recunoscându-se dn 
ochi cu trezătorii care o sâlutau, 
bucurcasă că trăeşte să le răs- 
pundă“. 

Toate forme'e bune” dispoziţii 
şi bunelor intenții pentru scris 
sie d-lui Gh. Brăsscu işi găsesc 
expresie potrivită — chiar dacă 
nu to*deauna la locul! lor, potr.vit 
cu întâmp'ările — în acest 
român. Uneori, agerimea obs2r- 
vației deformează caricatural a- 
parențele, ca in acest tablou gro= 


„când 


tesc al mutatuiui gospodăriei du- 
ducâi  Murgmoiuţa, mama lui 
Margot, deia moşie la Iași. 

„In coada convoiului, învelit în 
şaiuri ca un bo.n.v de masele, 
venea incet, cătinel, aşezat pe o 
coastă, într un car cu trei perechi 
de bo., pianul cu coadă ce-și a- 
râta dinţii gaibeni, ca un cal 
mort, străjuit de siugi necăjite, 
care purtau în braţe lâmpi şi 
borcane de murături“, 

Alteori, întâmplarea povestită 
devine simp.u pre.ext de exub2- 
rență  veibală, paranteză dn 
Jocuri de cuv.nte, piacaj curat 
in proza romanului : 

„A-mor | Sunt două silabe, pri- 
ma şi ultima p2 care le rostim 
şi care cuprind toate sufer.nțele 
ce ne aşteaptă in vaea plângerii. 

Aaa... se vaită pruncul când 
desch de ochii la lumină. Mor!.. 
suspină bătrânul când inch-de 
luminile ochilor pentru to deau- 
na, descoperind, smândoi, poiii e- 
ternităţii, continuitatea v.eţii și 
moartea veşnică. 

Intre a şi mor e loc de amor, 
iubeşti; de humor, când 
crezi că ești iubit(ă); de omor, 
când nu te vrea; de amar, când 
te vrea pentru totdeauna. 

Amorul ofic'al începe cu logod- 
na (prom:suuni) şi sfârșește, vai! 
cu o gumă pre.ungită, căsătoria 
(minciuni). 

Amorul moare de prea mult 
amor. Călătoria de nuntă î. scur- 
tează viaţa“. 

Nu lipsesc nici bucățile de bra- 
vură : întâmpinarea Parisului în 
tonui eroului balzacian („ă nous 
deux maintenant”), aforismele şi 
exclamațiile de autor (amintind-o 
pe aceea celebră a lui Flaubert, 
dn scena comiţiilor agricole), ca 
această revelatoare „munca man- 
sardelor“, într'o propoziţie din 
care' prezența autorului putea 
iipsi fără pagubă: 3 

„Peste tot ris:pă de lumină, fa- 
țade, clădiri întregi, înfășate în 
curcubee şi feme, femei, bâlci 
de femei, arborând tot felul de 
pălării, de rochii, de biănuri, 
munca mansardelor, aruncată ne- 
glijent pe umeri“. 

Tot astfel, intâlnm pentru 
compietarea înfățișării cât mai 
măgulitoare a scriitorului, unele 
caracterizări ale vieţii așa cum 
este, văzută „ă vol d'oiseau“, ca 
aceea dela pag. 80—81, sau marea 
scenă a expiicaţiei lui Margot, 
care-i cea msi pregătită șansă 
pentru dalogul sclipitor, cu re- 
plică promptă și tăioasă, — fo- 
losit cu predilecție și cu o mă- 
estrie de cunoszător exersat al 
nuanţelor, pe care cititorii vor şti 
so preţuiască. 

pă 


După câteva plachete de ver- 
sur:, d. Aj. Raicu publică prima 
sa carte de proză: „Hai cu mne“, 
o carte atât de categoric isbutită 
şi avât de potrivit realizată ca 
expresie, pe măsura in:ențiilor, 
incât volumul acesta de proză — 
in rodus cu o generoasă ș. merl- 
tată prezentare a d-iui lonel Teo- 
doreanu —  îndreptăţeşte, mai 
mult decât activitatea poet.că 
propriu zisă, calificarea de auten- 
tie poet a scrii.0ru.ui. 

„Hai cu mine“ este mărturia 
unui bucureștean prin adopţie, 


care a îndrăgit pzisagiul şi as- 


pecteie de viaţă, mai aies acelea 
mărunte şi umile, ae Capitalei, 
zugrăvindu-le în câteva zeci de 
schiţe după natură sau prinse pe 
viu, unele fiind adevărate pagini 
de an'ologie ale farmecului şi pi- 
torescuui bucureşiean. 

Lăsând deoparte cele câteva 
accente de flaşnstă prolețară — 
ceea ca va fi foarte lesne, cu 0- 
cezia unci viitoare ediţii a cărții 
— „Hai cu mine“ este lectura pe 
care am recomanda-o cu cea mai 
că-duroasă stăru.nţă, ca pe o in- 
trcducera în v aţa de toa:e zilele 
a Capitale: noastre. 

E aproape de neinţeles, că la 
o asttel da carte, scrisă mi se 
pare dea o zi la alta, sub formă 
de reportagii impuse autorului, 
prin obiigaţia profesională de zia- 
rst. a putut să co.aboreze într'o 
măsură atât de însemnată, cu o 
grație firească și fără ostentaţie, 
sensibiltațea poetului pe care-l 
știzm că este d. Al. Raicu. Căci 
nu e vorba în această proză, de 
inserții cu tremolo liric, de proză 
poetică amestecată cu proză sa- 
dea, de tertipuri şi capcane meş- 
teşug:t ascunse de care cititorul 
să sa împedice oportun, la în- 
torsăturile de frază menajate a- 
nume d= autor. Tonalitatra su- 
fletească a cărții e lirică fără a- 
fectare și fără a fi căutată. Iată 
ua singur exemplu dn multele 


=» (Editura „Cultura Românească“, Bucureşti 1942) 


câte se pot da; acest moment, în 
timpul unei vizite la „Vatra Lu- 
m.noasă“, azilul orbilor: 

„An sala de muzică. o elevă stă 
şingură la pian şi învaţă... Apoi 
ne cântă o son:tă ş adaugă pri- 
vind spre colţul opus, crezând că 
acolo suntem noi: „E de Bee:ho- 
ven“. 

Prăsături de acestea sunt mul- 
te, în toată cartea. desprinse din 
simpla observare neintenționată a 
celor ce se pot vedea de or'cina, 
pe care totuşi nu oricine le vede 
și le reţine, dar numai cine pri- 
veşte lumea cu ochi poetului. 

MIHAI NICULESCU 





Cărţi noui 


„CIUDATA VIATA A POE- 
TULUI“, NUVELE DE 
ANIȘGALA UDLANU 


Peste câteva zile va apare 
în librării volumul de nuvele 
„Ciudata vaţă a poetului“, de 
Anișoara Odeanu. După  ceie 
două romane publicate până a- 
cum: „intrun cămin de domni- 
şoare“ și „Călător din noapiea 
de Ajun“, care au cunoscut deo- 
potrivă succesul de stimă şi a 
largă popularitate, această a 
treia carte de proză a d-şoarei 
Odeanu, va fi un nou prilei bine 
venit pentru readucerea în ac- 
tuatitate a Nurnetui ș, upaiei 
uneia din cele mai înzestrate 
scriitoare din literatura noastră. 

Nuvelele din „Ciudata  vi:ţă 
a poetului“* constitue o lectură 
din cele mai atrăgătoare, prin 
calităţile de fantezie, umor şi 
plasticitate a expresiei.  Unela 
cele mai multe și cele mai 
isbutite, ascund sub  aparențe 
de epic senzaţional și fantastic, 
o înțelegere pătrunzătoare şi 
plină de simpatie pentru drama 





condiției omenești, pe care nu- 
mai câţiva o trăesc cu toată în- 
tensisateu,  izolându-se din a- 
ceastă cauză de meaul încon- 
îurător și socotiți de aceea „ciu- 
dați“ suu „nebuni“. Dur ciudă- 
țenia sau nebunia acestora se 
datoreşte ingenuităţii lor su.- 
fleteşti, naivității şi candoarei 
care-i face să se s:mtă nedume- 
riţi, nelalocul lor și plini de ui- 
mire în împrejurările cele mai 
simple ale vieţii, pe lângă care 
semenii lor trec cu  nepăsare, 
socotindu-le neintercsante, vbiş- 
nuite, banale. 

Ca şi romanele precedente, 
„Ciudata viață a pos:ului”* va 
stârni desigur interesul unor ci- 
titori numeroși, cari vor fi cuce- 
riți de farmecul și pilorestui u- 
cestei proze inteiigente, de a 
neobosită vervă inventivă, a. u- 
mei scriitoare şi poete de au!en- 
tic” talent. 


„OMUL DE MAINE“, ROMAN 
DE GEORGESCU-DELA- 
FRAS 


Cunoscutul edtor şi scriitor, 
d. Georgescu Delafras a pubu- 
cat de curând un roman com: 
pact, de aproape cinci sute de 
pagini, inţuitulat „Omul de mâi 
ne”. Titlul indică fără nici un 
echivoc sensul preocupărilor li- 
țerare ae  d-.u.  Georgescu- 
D-lafras. Literatura nu este pen- 
tru d-sa o indeletnic.re graiui- 
tă, a unor o:meni cari se Jes- 
inceresează de cesace se p.irece 
în jurul lor, în societate. D-m- 
potrivă, scrisul literar este în 
concepiia roimnancierilui „Omu 
lui d> mâine'“,un act de prezenţă 
în mijlocul preocupărilor socie- 
tății şi de aceea cată să fie un 
act de curaj şi de răspund:ire 
morală. Personajeie din roma 
nul d-lui  Gzorgescu-Deiafras, 
aceie: care reprezintă  punciui 
de vedere al autoruiui sunt în 
suflețite da dorința de a infiu- 
enţa prin scrisul și faptele lor, 
mentalitatea op niei pubiice că- 
reia se adresează. 

Cartea este însuflețită de un 
dinamism generos al încrederii 
în valori.e muncii şi ale onesti- 
tății. Autorul s2 edresează, prin 
scrisul său plin de  îndemnur. 
către o viață morală, mai ales 
generațiiior de cit tori tineri aj 
căror suflet este, fără îndoială, 
receptiv pentru astfel de în- 
demnuri și lesne de modelat in 
sensul Jor, 


UNIVERSUL LITERAR 


Propertius 

(RASPUNS LUI BASSUS, 1, 4 
La ce bun, Bassus, să mă'ncânte-atâta 
Să-mi fure gândua urea dau ei 


WPomeile acestea? Lasă viața mea 
Aceeaşi aplecare-a inimii robite s'aibă, toată. 


Poţi tu slăvi frumuseţea Antiopei. 
Nyciade şi laudă poţi da 
Spartanei Hermiona, pururea 
Duseior vremi ge iarmec... Cynihiel, 


Nu-i pot sta însă-alături numole acestea 
Cu care-asemuită, ştii şi tu, 

Oricât ai fi de aspru'mn juaecată, nu 
Mai prejos va fi trumuseţza-i, cinstea... 


Dar nu e singur farmecul ce'ncântă: 
Bujorul feţei, mulieie-i pudoabe 

Și grația atâior voiuptăţi, se cade 
A spune-ie aici, că mă jncântă ? 


Te străduieşti, măi Bassus, qragostea-mi s'o strici... 
Mai muit, nu vezi, în noi că o ridici? 


Vei ispăşi aceasta: ea afla-va 

Şi chuar făţișă fie-ţi-va dușmană; 

ku nam să-ți mai iu prie.en, că vicleană 
Cercarea ta cunoaște-o-vor şi alţii 


Şi-ţi vor închide uşile în nas, 

lubiia” vai insa, plănze-va la-altare 
Orinds intâlni-le-va, că n'are 

Mai grea pedeapsă dragos.ea-i de-o las 


Eu s'o aiunge altul... Dară eu 

Aşa aş vrea să fie viaţa toaă 

Și de purtarea-i — juru-ţi — nicioaată 
Cu ochii umezi nam să iiu un Zeu... 


In româneşte de NICOLAE PREDESCU 


(litare 


Plecările din noi ne dor ades. Ne doare 
Uiicrea ce pe întmi a așternut troene. 

Și ui mai şiim drumeagul vrăjitevor poene 

Ce ne-iu crescut cu aite mirezme, cu sait soare. 


Din hoitul grazei linişti, cine ne mai răspunde, 
Când soar.be răsure, când suurele apune? 

Tot freamătul vieții stâ'nchis în no, ca'n strune, 
Dar cuupolu —— anniirii tacu sub oavma frunte. 


O, numai tu, poete, strângi urmele de-oialtă 
Ş: și le-ascunzi cu anii sub tâmp-eie bătrâne, 
Unde, jierbimţi, ie-așteaplă o imimă şi-o daită. 


Căci ţie, dintre semeni, uitarea nu-ţi rămâne, 
Când pieptul tău de-atâtea vechi amintiri tresaltă, 
Pe tine nu te-așteaptă seninul cer de mâne. 


TRISTAN DEREME 
o e 

SII... 

> 
Mai ştii cum altădată'n amiezile fierbinți 
In care — ardea răşina din brazi — beat de dorinţi 
imi scăldam mânan păru-ţi can undele — albâstrai 
Iubita mea pierdută pr.n fum de ani, — mai ştii ? 


Râzânăd luai o floare şin hora de petale 

Muşcai adânc cu dinții şi-o'mprăştiai pe cale... 
lar când îmi dădeai gura şi îți sorbeam privirea 
Simţeam toți trandaf.rii cenmirezmează firea. 








5 _———— 


CANTECE NOUI 


Un semn de întrebare 


Mai de multă vreme scriam 
tot în acest colț despre pro- 
blema traducerilor, spunând că 
tânărul poet nu-şi pune pro- 
blema aceasta în nici un fel. 
„Cultura poetului“ despre care 
însemnam tot atunci câteva 
gânduri fugare, a ridicat un 
val de ingurii la adresa noas- 
tră, discuţia obiectivă şi cal- 
1, Tutuniad Cu s0iul uaopar= 
te, Până și în chipul aces.a, o 
parte a celor vizaţi de cele ce 
scriam, ne dădea dreptate şi 
în părerea noastră de rău sa 
strecurat și o bucurie. De astă 
dată, o altă latură a aceleiași 


probleme ne-a dat de gândit. 
Căci dacă în acest rasump 
ne-a jost dat să primim câteva 
tălmaciri, dintre care cele mai 
bune au și apăriut în pagini, 
noi nu am incetat nici o cupă 
de a crede că numai o TOTA- 
LA cunoaștere a poesiei şi a 
precursorilor, face  dintr'un 
versificator bun un poet ade- 
vărat. 


Cultura clasică, în speță 
poesia ei, iată ce ne dă de gân- 
dit. Noi am crescut în liceu în- 
trucâtva alături de ea, dar cu 
ochii în altă parte, nevrând 
parcă să-i dăm nici un fel de 
atenție. Și astăzi rodul acestei 
indiferențe se face simţit. Nu 
aici e locul să punem proble- 
ma învățământului clasic, nici 
să desbatem faptul dacă cei ce 
au avut un interes oarecare, 
nu s'au lovit de „aoristul“ unui 
dascăl sec. Nobiia strădanie a 
d-lui profesor N. 1. Herescu e 
aproape izolată şi din şcoala 
sa au ieșit până acum puţini 
din cei ce ne trebue. Vina nu 
e nici decum a acestui subtil 
anima or și literal, ci a men” 
falităţii cotidiane care domină 
toată viața noastră, Un tineret 
indiferent la armoniile aces- 
tea lineare, e sortit să se în- 
rece în prozaism. Cei ce nu 
ştiu să guste un vers cizelat 
de-o antică mână de meșter, 
nu vor trece niciodată de dul- 
cile susp.ne ale lirei care ră- 


sună în plicul amost pe ca- 
re-l primim zi de zi. Ce ştiu 
ei topi? Nu numai că versul 
lui soraţ.u, Uvuau, Properiiu, 
Tibul, Juvenal sau Catu! le 
este cu totul necunoscut, nu 
numai că iambii lor grațioși 
le sunt, fără să-i cumcască, 
„projund ant.paci“, dar ei 
Mu CUNOSC uuci ps Geleatul 
Eulenberg care î-a reînviat în 
siluetele sale, nic; pe d. 1. M. 
Marinescu,  poei şi profesor 
disiins, care wa fel a ra-reat 
Câueva aniice Siiuele Un gol 
fo.aj s:ipâneşte act, 

Să ne întrebăm, fără a glu- 


m, ce Lucruri se cunosc din 
Cre antice? Sabia lut Lame- 
cles, papucii lu:  Empedocie, 


Ut tesut me LANgerE”, şi poa” 
te nici atât! 

Între timp, comorile acestei 
literaturi  siau prăjuindu-se, 
iar poch tineri cuntă fals pe 
coarde sparte. Nu ne sfiim a 
spune, că în tot răstimpul de 
când ne trudim aici, UNUL 
SINGUR sa aplecat asupra a- 
Ceator gânduri, dându-ne câ- 


Tabă: Îz0Ubire  Lăsmuciri, Unul 
Singur din cele câteva sute, 
care ne-au trecut pe sub 


ochi. Numele tânărului poet e 
Nicolae Predescu şi dânsul 
merită  mulțumirile noastre 
mâhnite, pentru izolarea în 
care se ajiă, Să nu descurajeze 
însă, jiindcă nu are dreptul a- 
cesta. 

Ecou, nu ştim în ce fel vor 
avea aceste rânduri, cum nu 
ştim câți vor fi aceia care țin 
în sertare manuscrise de fe.ul 
acesia. Problema pe care arm 
pus-o, rămâne deschisă și pe 
mai departe, aşa că niciodată 
o sugesiie, o colaborare, un 
imbo.d nu va ji nelalocul 
lui. Scriem aceste rânduri cu 
credinţă, dar şi cu tristețe. Cu 
credință, fiindcă noi credem in 
clasicism şi în marile lui da- 
muri pe care le-am învățat 
dela părintele nostru, şi cu 
tristețe, fiindcă avem impre- 
sia că tinerii confraţi, inainte 
de a cunoaşte măcar un vers 
din Horaţiu, se gândesc cla- 
s.cizant, la Mecena, 


ŞT. B. 


N. B. Manuscrisele se trimit la 
redacț.e, menţ:onându-se pe 
pl: pantiu ȘI E Și răspunsu= 
vi.e: C. Mareş, V. Buţ, Tudor îr. 
M. Preda, V, Pi N., C.P, Codru, 
Gh. Bod, Sicu dela V., 1. St. A- 
dr.: Nu! N. Ver, M. 1. Cos, T. 





In româneşte de ION OANA 


Munti necunoscuti 


(Urmare din paz. 1-8) 


deadreptul, către inima unei reziuni ititu'ată de străini, 
cu mult chiar mai înâ nte ca ea să devie românească: „lii- 
veţia Transilvan ei“, Intr'adevăr, nicio apotozie şi nicitwa ca- 
lificativ oricât da neprecupeţit şi entuziast ar fi, nu sunt 
p.ea mult pentru ceeace daița Ini Dumnezeu a tăiat, feumos 
și eter, în acești munţi, 

Mai întăi o rasă sănătoasă de oameni: înalți și drepţi, 
adevăraţi braz. în mers. Oameni de munte: simpli şi curaţi, 
cu port şi vorbă așezată; muncitori neosteniţi, vânători cu 
ochi ager, pădurari indrăgosiiţi de codru, ciobani cu 
puzderie de turme. Acolo, la îincepuiul Văii Tadului, îi vezi 
când treci, asemen. unor troițe vii, printre fânețe înflorite, 
rezemaţi în coase, în securile de țăiat, sau în bâtele lor cio- 
bănești, 

Caseie, cu ochii ferestrelo+ scăpând zâmbitor de sub inalta 
cușmă de pae a acoperişurilor, printr”un mimetism f.resc, se 
confuadă cu pădurile din preajma lor: toate de lemn, abia 
c'oplit, brazi întregi aşezaţi în ch'p de z-d, sunt ca niște da- 
ruri, pentru oameni, ale munţilor. La fel şi bisericile: de 
lcma, întocmai cum pădurile înşile sar fi creștinat şi ar fi 
ridicat această rugăciune semeaţă, a turlelor. . 

Printre oamenii aceştia dela începutul văii cu Izvoare, a 
pătruns, ţin minte, într'o dimineaţă de vară, mal înainte 
chiar ca munţii să se fi sculat: bătrânii uriteși cu lungi ze- 
gh i de păduri căzând până în margiaea râu.ui, tot mai dor- 
meau, cu crestele rezemate pe larg.le perne aeriene ale ne- 
gurii. Nu se auzea decât cân.ecul apei, neîntrerupt şi aspru, 
la întrecere cu păsările care își stiuneau glasurile, peatru 
concertul zilei. 

Am plecat, atunci, dela o gară mică, aşezată pe malul 
stâng al Crişulu.; de acolo căiătorul ia azi, în locul trenului 
industrial de altădată, cu locomotiva ssomotoasă câre inneca 
valea şi păta întregul peisagiu, cu desenuri p'eritoare şi 
stângace de fum, un fel de automobil montat pe roți de 
tren. Lina îngustă, lungă de 42 m. este una din minwmaile 
pe care le-a făcut, pentru punerea în valoare a îrumuseţi- 
lor din acest ținut, P. S. Sa Ep scopul Frențiu, al cărui duh 
de bunăiate şi de adâncă grijă se împarte, deopotrivă intre 
oamenii pe care îi păstorește şi intre munţii pe care îi iubeș- 
te, deasemeni ca pe nişte fiinţe vii. Prin fereastra auto-tre- 
nului, de o parte şi de alta, pe ambele ilancuri ale văii, cât 
poate să cuprindă vuiturește ochiul, călătorul zărește păduri 
ur așe; atât de îna'te şi frumoas?, încât însuși vântul îşi ţine 
resp raţia, când trece printre crengi. Simţi cum o linişte bă- 
trâmă inscăunată domnește peste înălțimi, adâncă și fără de 
sfârşit, trebue să-și înceapă stăpânirea, de aco!o de unde în- 
cetează glasurile apei. La hotarele dintre ele, de bună sea- 
mă, că [ac de straje toate duhurile păaurii şi legendele care 
populează, ca nicăer;, aceste locuri, Fiecare nume, toate cu 
o rezonanţă curat românească, este aci o poveste: fapte de 
demult, pe care ciobanii ţi-le spun, privind cu fereală îm- 
prejur, seara când străjuesc, cu focurile, îa mijlocul tur- 
melor. 

Linia străbate asifel valea fără popas, până la o măruntă 
dar foarte preţuită aşezare de odihnă, altă dată puternică 
exploatare forestieră, situată pe malul râului care fo:mează 
aci un pitoresc strand natural, sub un înalt perete de mun 
te. Ano! valea se însustează. Luptă continuu cu muntele și, 
unda p'a putut răshi sigură, se vede, clar, cum a carui aju- 





Coman ,$. PT. N. Ateie Fl. L.,E. 
Sut., N. Pr.: Da. 





torul apel; prietenă întotdeauna, în afară de epoca plo lor 
de munie când devine vrăjmaşe tuturor și chiar terasâmen- 
tului liniei, mu odată tupt: ca un pact pe care natura il 
câică, în înțelegerea ei cu omul. 

Până la punctul terminus al drumului, călătoria este o 
încântare : pretutinden: neprevăzut, aer greu, încărcat de 
respiraţia brazilor şi de toate aromele pădurii. Și cascade. 
Toată valea, ca de altfel întregul masiv al Bihariei, este de 
o uriaşe bozăție de cascade şi de isvoare care-și despletese 
şi piaptănă apele printre biazi. Mai întâi. cascada Iadoline.: 
odinioară o impresionantă cădere, a râului cu acelaş nume, 
astăzi mult mai potol tă; totuşi de o majestoasă frumuseţe 
sălbatecă, cu stânci printre care râul îşi sfâșie şi desgoleşte 
tiupul, alb de spume. Apoi Serenada : cascadă la care, după 
ce cad, aproape fără szomot, apele adorm întinse pe uriaşe 
paturi de piatră și prună. Mai sus, se află cascada Vălul Mi- 
resii, în apropiere de care, Ia câteva sute de metri numal, 
râul formează unul din cele mai frumoase locuri de pes- 
cuit, int tulat Livada Dianei. Povestea spune că, atrasă de 
frumusețea locului, însăși ze'țţa Vânătoarei venea să se scal- 
de, aci. Se paie, cel puţin așa mai afirmă şi azi legenda, că 
Acteon ar fi zărit-o, în cl pa în care se imbăia; ar fi căzut 
îndrăgostit de ea ; şi că Zeița Răsbunării, pentru a-l pedepsi 
de această nelegiuire, l-a preschimbat în cerb: locul unde 
s'a împlinit această mânie a zeiţei, un minunat bazin natu- 
ral, se și chiamă, până în zilele noastre: Primejda lui Ac- 
teon. In apropiere, se află „Ecoul lu: Jupiter“: punctul acus- 
tie maxim al munţilor Bihorului, în care orice szomot și glaa 
se mult plică, înviind, de mai multe oii, pe toate vă'le și 
pe crestele vecine. La capătul Văii cu Izvoare, aco'o unde 
€a se oprește în mijlocul unui vast circ înconjurat de toate 
pârțile de munţi, la o alt 'tudine mai mare decât 1100 de me- 
tri, se află o stațiune climater că: așezare de un rar pito- 
resc, cu un aer ozonificat şi continuu primenit de brazi. Pri- 
mitiv înjghebată acum o jumătate de veac, ca loc de odihnă 
personal de către Ep scopul unit Mihai Pavel, întâmplător 
în vizită la stâna pe care Episcopia o avea in pădurile de 
aci, așezarea a progresat lent până la război, 

Adevărata ei organizare, îi rosturi și pe baze nou:, începe 
după anul 1930, și se datorește P. S. Sale Episcopului Fren- 
ţiu, care-şi! stabileşte aci reşedinţa de vară şi înzestrează lo- 
cal tatea cu hoteluri de cel mai modern contort : deschisă în- 
tregul an, staţiunea însemnează sub raport turistic, o poartă 
prin care diumeţul să poată părtunde, direct și oricând, în 
inima acestui ținut de miraco!e naturale, care sunt munţii 
B horului. Fie mergând către vecinătăţile apropiate ale sta- 
ţiunei : la isvorul Minunilor, la Isvo:ul Clocotitor, la acel al 
Păc'i, al Eremitului sau al Narcismului; acestea donă din 


urmă, find de fapt aceiaşi apă, întreruptă numai subteran 
printr'un sorb care înghite întregul pârâu, spre a-l face să 
reapară la suprafaţă, trei sute de metri mai jos. Fie către 
Aria Vulturuiui, către Vârtul Poenii, Vârful Gusturilor sau 
către Moara Dracului, a cărai cascadă mai vorbeşte, şi azi, 
prin glasul ciobanilor, de o zână ascunsă, cânâva, într'un 
palat de ghiaţă, gata s'o fure un smeu. de care a scăpat-o 
insă voini'cul Br'teiu: munte din apropiere, care o mai ve» 
ghiază ş. acum. Dar excursiile cele mai frumoase care se 
pot face, plecând de aci, sunt, de bună seamă, acele care duo 
către Bazarul Someşului, Cetatea Golgotei, Peșterile dela 
Rădeasa și grotele dela Onceasa. Amândouă fără egal cât 
privește varietatea configurației subterane măreția formelor 
plastice și poeza plină de tulburătoare primejdii, a unor 
drumuri către tainele afunde ale pământului. 
Multe încă peexpiorâte de ochi și de p:cior omenesc... 


AL BADAUȚA 











UNIVERSUL LITERAR 


e d e eiga ră 
tu aie ata Elie ue ante idlai tu 





Când a venit Maria să ridice perdelele, am văzut că afară 
ploua. Vitasem că plouase și ieri. Imi închipuiam că, o să mergem 
în curte să ne jucăm, să me facem casă în chioșe sau să facem 
tren cu scăuneiele peste răzoare. Așa, în casă, degeaba m'am mai 
sculat, mai bine dormeam până diseară, 'până mâine. 

— Haide, jos ! ne strigă Maria, haideţi la spălat, la cafea! și 
se duce s'o trezească și pe Marga. O chiamă pe nume, o ia bini- 
zor de mâini, dar Marga doarme mai departe. La, urmă o trage 
de nas. Marga se trezește chiuind, ca în fiecare zi. Noi, eu şi Sanda 
ne uităm 1a ea şi râdem. 

— Haide, nu mai râdeţi ca proștii, că vă iau şi pe voi, spune 
Maria, şi me alungă la bae, unde e frig și mesuferit. 

— Azi mă spăl numai pe mâini și pe obraz, se roagă Sanda, 
azi a venit iarna. i i 

In salon sunt perdelele ridicate, draperia de catifea cu 
ciucuri groși cu care ne jucăm, pe care îi chiamă, pentrucă au 
tustă: Tincuţa, Mariţica şi Titica, e ridicată într'o parte, peste 
pian şi lângă palmier, Ia biroul mic, stă mama, cu spatele la, 
ușe. Are o rochie lungă care atârnă pe covor, în urma, ei, îi se 
văd numai umerii peste scaun și gâtul lung și alb. Intoarce ca- 
pul şi mă priveşte, nu mă ceartă, și mu râde, | 

— "Tu eşti, Dinule? Du-te dincolo, mamă, am ceva de scris. 

Rămân nedumerit dacă trebue să tac scandal sau să pleca. 
Mama. i-a spus întro seară tatii, când fetele dormeau şi ÎN 
mă căzneam să adorm, i-a spus, în dormitor, că are să Dice, a 
București cu Pierrot și cu mine. N'a spus când. Ce bine, se ra 
ar fi! Ce frumos ne-am plimha, ce bime am petrece. Făr 
fără copii, numai eu cu mama, cu Pierrot, în trăsură, la iai 
rant. Când ne-am întoarce, ași avea ce să le povestesc, mi-âș 
cumpăra poate și un cal şi aşi veni călare, în spatele” trăsurii. 
Ași avea un cal alb cane ar merge în două picioare, ca Ambasador 
dela circ. Tata i-a spus atunci mamii: „Ai să, vii înapoi cu pă- 
rul alb, să mă rogi să te iert. Dece Să albească mama, așa de re- 
pede! Intâi o să ne facem noi mari, eu am să fiu marinar, Sanda 
cucoană și pe urmă o să fie mama. pătrână. Așa vorbește tata, ; 
mie îmi spune că am să ajung un mebun, Marga zice că are Să 
slăbească dacă nu mănâncă, și ea e grasă ca un purcel. Şi mama 
aţunci a spus mai tare. „Numai Adela e de vină, ea şi clubul tău. 
M'ai lăsat prea mult să mă plictisesc singură. | 

Pe mătușa Adela nici eu nu pot s'0 sufăr. Ne duce Maris la 
ea Duminica dimineaţa, și ea stă în fotoliu lângă geam, Îşi lus- 


trueşte unghiile. Şe uită pe stradă, se uită la noi, priveşte pe stradă . 


a la noi. Ne pipăe să vadă dacă suntem îmbrăcaţi gros, ne 
lapte gulerele es vadă dacă sunt curate, are pe raza ie 
unghii lungi. Ne întreabă: „tricoul asta ţi l-a împleti: aici A 
sau Maria? şi moi spunem repede: „mama“ dar nu € ăi pu, 
O întreabă pe Maria ce ne dă să mâncăm, dacă mama intră v: 
dată în bucătărie şi -dacă ne învață alfabetul. Pe urmă ne „dă 
bonboane, câte trei de fiecare şi închide cuţia,; Până la masă, ne 
descoase așa, la, masă trebue să stăm frumos și să nu râdem, și 
după masă, când vin cucoane şi tata să joace cărți, plecăm acasă 
cu Maria. Şi acasă e bine. E mama, care cântă, la pian și Pierrot 
care după ce o ascultă se joacă cu Nol. Se joacă şi mama, și pe- 
recem până seara, când vine tata dela mătuşa Adela. 

- Pe Pierroţ îl punem să joace filmul dela cinematograf, să, 
fie Piârrot, şi să stea. în ploae, să cânte la mamdolină și să plân- 
gă. Sanda se sue în balcon, pe un fotoliu și e cucoană. 

— Ti resfeţi, Eugen, spune mama, și ne mângâie. 

Când am fost ia cinematograf, anul trecut, l-am văzut pe 
Piermot stând aşa în ploaie, şi pentrucă semăna cu Eugen, l-am 
botezat pe el Pierrot. E şi mai uşor de spus decât „domnule Eu- 
gen“ cum îi ziceam înainte. La cinematograf se făcea lumină me- 
reu și iar se vedeau fotografii, care se mișcau repede și tremurau. 
Dincolo de paravan, cânta la pian băiatul farmacistului. Era trist, 
era frumos și iar se făcea lumină. 

„Se rupe îtlmul“ ne explica Pierrot. Eu mă uitam mai mult 
în dreapta, unde era alt film, mai mic, la fel cu cel mare, care 
se rupea şi el. Când am plecat, am văzut că era o oglindă şi mama, 
a râs de mine. i 
__ In grădină, o broască mare, verde, sare din apă pe frunze și 
iar în băltoacă. Pe geam s'au făcut râuri-râuri. Maria și Ileana 
cară înăuntru, în geamiâc, hârdaele cu leandrii şi ghivecile cu 
mușeate și indrușaim. 

Aduc înăuntru mușcatele și indrușaimul. : 

Fetele care alergau în jurul mesei, saltă, mai departe şi cân- 
tă: „Inăru-şa-im, indru-șa-im“, Incep și em să alerg înaintea lor, 
să mă prindă, și ţipăm toți trei: „Inăru-șa-im, indru-șa-im“ 
până când Marga cade și începe să plângă și Sanda se oprește 
so mângâie. 

“Au că mama se mişcă dincolo, în dormitor, și mă ducia ea. 
A pus 0 valiză mare, deschisă, în mijlocul patului, fără teamă 
că îl bozolește şi scoate lucruri din dulapurile deschise, pune 
înăuntru, alături. Poate că plecăm, cine ştie! Cum so întreb? 

— Tm] pui şi lucruri de-ale mele, mamă? 

Mama se uită lung, mă întreabă „ce spui?“ şi tot nu răspunde. 
Pe masă sunt o mulţime de scrisori. Vreau să fac o casă ca din 
cărţi de joc din ele, mama, ridică ochii, parcă i-ar fi. somn; 

— Te rog, te rog, du-te dincolo. Vin acum Ia masă. 

Stau fără rost în mijlocul odăii și ea mă ia de umeri şi mă 
împinge, când ajungem la uşe, mă sărută și mă scoate afară din 
odaie. 

Sunt 'gata să plâng, toate azi sunt pe dos, toate împotriva, 
mea, nimeni nu mă ia în seamă, dar Maria ne chiamă la masă 
şi Sanda, îmi arată un pui mic, scos de cloşca ei, primul care a 
jeșit și pe care i l-au adus în casă. E mic de tot, tremură, piuie, 
are putul megru și ghiarele negre. Cum să-l cheme? întrebă 
Sanda. — Tiki, spun eu. 

— El! Tiki! Ce? E maimuţă? Pe maimuța flaşnetarului 0 
chiamă Tiki. 

— Elza |! izbucneşte Marga. 

— Fiza,ca pe mama! Auzi vorbă! Mama! Unde e mama? Să 
vie la masă, cu noi, să-i arătăm puiul. 

Sanda îl strânge cu degetele ei groase şi el piuie jalnic. Vrea 
să-l ţie cu o mână și să mănânce cu cealaltă. Insfârşit vine mama, 
trimite puiul la mama lui, care îl așteaptă și toţi mâncăm supa. 

— Vine azi Pierrot, să-i arătăm puiul? întrebă Sanda. 

— Nu cred, nu știu, spune mama. Mănâncă şi tăeţii. Maria, 
după masă, pe la patru, să înhame. 

Tăcem toţi, cu ochii pe mama. Ne ia sau nu ne la, și pe care? 

— Nu pe tine, spune Sanda neintrebată, tu îi murdărești ro- 
chia cu picioarele şi nu stai locului unde te duce. Pe mine! 

—- Lăsaţi, tăceţi, mă duc puţin singură. Vă iau mâine pe 
toţi, spune mama, şi parcă i-ar veni să plângă. Mă doare capul, 
tăceţi 


Tăcem puțin, dar eu vreau să ştiu unde se duce. 

— La mătuşa Adela, spune Maria, care intră cu farfurii. 

Chiar acolo, chiar la mătușa Adela tot vreau să merg cu 
mama. Mă rog, scâncese, ameninţ; dacă rămân acasă, nu știu ce 
are să se întâmple. 

— Te-a mințit, spune mama încet, te-a mințit ca să nu te 
ţii de mine. Mă duc la doctor. Afară plouă, e urit, acolo n'ai ce să 
cauţi. Stai acasă și am să vă aduc ceva diseară. 

Şi deodată se scoală dela masă şi se duce la geam. Rămâne 
cu Spatele la noi, 

» — Ssst! ne spune Maria, nu vedeţi că o doare capul! Nu 
puteți să tăceți puţin! 

După masă, Marga se suie, ca de obicei, pe genunchii mamei 
şi începe s'o sărute dela decolteu la, bărbie și înapoi pe tot gâtul 
ei lung şi alb. Mama îi cântă, încet şi tace, iar cântă și tace, Pe 
strădă trece îlașnetarul, și flașneta lui cântă și tace şi începe 
dela început. Mama o culcă pe Marga binişor pe pat şi se duce 
dincolo, la ea. 4 

Sanda face cuvinte cu cuburile, scrie „Sanda“ și „Piero“, 
le strică:și le scrie iar. Cum stau jos, pe covorul cu flori mari pe 





N ae demara: 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


4 


margine şi cu şiraguri de flori în mijloc, mi-aduc iar aminte de 
ce pre ali i ochian, la bâlci. Era o grădină, mare, cu flori 
tot așa, în șiraguri, era un castel în fund și în mijlocul grădinii 
sătea, o regină cu coroană pe cap şi cu. rochie lungă şi un om. îi 
înfigea un cuţit în piept. Și seara, când mă culc, mi-aduc aminte 
şi mi-e frică. Şi când ne jucăm eu, mama şi fetele de-a regele 
și regina, îmi aduc aminte și nu-mi mai place jocul. Mama e tot- 
Qeauna regina, şi seara, câte odată, când adorm, mi se pare că 
la ea vine un om cu cu cuțit s'o omoare. I-am povestit mamii 
de ce nu maj vreau să fie ea regină și Pierrot m'a luat în brate, 
m'a ridicat în sus și mi-a spus că era o poveste, că nu fusese 
adevărat și a. certat-o pe Maria că m'a lăsat, să mă uit în ochian. 

— Poate că totuş eram eu, a spus mama către Pierrot, şi pe 
urmă s'a așezat la pian şi a cântat. 

Cum să fi fost ea acolo? Semăna, dar nu era ea. Era 0 re- 
gină adevărată. Câte odată nu pricep ce spun oamenii mari. 
Vorbesc chiar pe românește cum ar vorbi pe franțuzeşte, să nu 
pricepem noi. 

Covorul ăsta e la fel cu parcul, în care se plimba atunci re- 
gina, seamănă la flori. 

In curte, Gheorghe înhamă caii la trăsură. Pe urmă mătură 
pernele, le bate, aduce un pled din casă și-l pune pe perne. In- 
cepe să-mi fie somn, € liniște în casă și soba sa încins tare, do- 
goare pe toată podeaua, până la mine, sub masă, Pe trei părţi a- 
târnă cuvertura, ca trei pereţi; spre sobă am ridicat-o și e aici, 
în casa mea, o lumină gălbue și e bine. Aşi vrea să rămân tot- 
deauna aici, fără Marga și fără Sanda, să dorm aici, să mănânc 
aici, să-mi fac un pat mic, să-mi aduc un scăunel, jucăriile mele, 
calul şi vaporul, şi să nu intre nimeni, e casa mea. Până la Paşti, 
când o să mergem iar în grădină, ce nevoe mai am eu să ies de 
aici? Ca să mă trimeată mama mereu la copii, când mă duc 
după ea ? Nici de Pierrot n'am nevoe, să vie el aici dacă vrea, 
pe el îl primesc în casa mea, avem loc amândoi. Odată, chiar am 
și plănuit cu el să ne facem amândoi marinari, să plecăm sin- 
guri cu o barcă pe mare şi să plutim așa toată viaţa, să nu ne 
oprim decât câte odată în câte un oraș, în China sau În Elveția 
si să venim aici, acasă, numai ca s'o vedem pe mama și să-i a- 
ducem cadouri. i 

O aud pe mama dincolo cum merge în dormitor, cum închide 
şi deschide uşa dulapului. Oare plecăm ? Dece nu-mi spune ni- 
mic? S'ar putea să plece şi pe mine să nu mă ia? Atunci i-a spus 
tatii: „pe Dinu îl iau cu mine“ și el a răspuns: „Nu vreau ca co- 
pilul meu să fie imoral ca tine“. N'am înțeles ce inseamnă: „imo- 
ral“, Acum însă, când tata nu e acasă, mama ar putea să mă ia 
cu ea, nu ne-ar opri nimeni, Când sar întoarce el, noi n'am mai 
fi aici. Aşi fi cu mama, cu Pierrot, îmbrăcat de plimbare, în tren. 
E alttel cu mama și cu Pierroţ. Când sunt împreună vorbesc, și 
pe urmă tac, se uită unul la altul, spun un cuvânt în franţuzește, 
şi pe mine mă apucă o curiozitate grozavă să pricep ce spun, 0 
dorinţă să fiu între ei, chiar când mă roagă să plec, chiar când 
sunt cu copii! şi e jocul mai în toi, lelaspe fete şi vin în- 
tre ei. Aşi vrea să fiu eu mare și să stau de vorbă cu mama în 10- 
cul lui, ași vrea să înţeleg ce spune, ași vrea să vorbească cu mine, 
aşi vrea să se uite la mine, ași vrea, când ei tac, să ştiu dece au 
tăcut. Când mă dau deoparte, trag cu urechea şi când mă 
trimit în altă, odae, rămân lângă ușa salonului, nu mă îndur să 
plec, mă întorc şi mă răstăţ pe lângă ei ca să mă lase acolo sau, 
de furie, fac scandal, „o scenă“ cum spune mama. 

Iar se aude ușa .dulapului în dormitor. Să mă duc să văd. 
Valiza nu mai e pe pat, mama așează la, loc rochiile ei în dulap, 
se mișcă prin odae și parcă nici nu vede că am intrat. Merge de 
la pat 1a dulap, îi stau în drum, se împiedică de mine și mă dă 
la o parte ca pe un scaun. Ajung la geam și încep să mă uit lar 
la ploaie. Simt să mi s'a suit plânsul în gât, n'am nici um rost, 
nu mă iubește nimeni, ce zi urâtă. In curte, Gheorghe deshamă 








i 
4 
a aaa 





caii, îi duce de bat, pe amândoi deodată, în grajd. Ei calcă pros- 
tește în bălți, la nimereală, și îl stropesc pe Gheorghe de sus până 
jos. Ileana ia pledul depe pernele trăsurii şi intră cu el în bucă- 
tărie. Va să zică nu mai pleacă mama. Nu mai iese nici măcar 
în oraş. 

— Nu mai pleci ? 

— Du-te dincolo, Dinule, trebue să scriu ceva. 

Şi mama se așează acum la măsuţa dela capul patului, și 
începe să scrie repede, cu coatele spânzurând în jos, depe masa 
mică, Caut ceva de joc pe masă, scrisorile de adineauri, cu care 
m'am jucat eu, nu mai sunt acolo. Mă uit la ea, mă așez pe scaun, 
mă, duc 1a sobă, mă așez jos şi mă joc cu portița. Inăuntru pâlpâe 
flacări mari. 

— Nu, strigă mama, să nu deschizi soba; are să cadă jarul 
pe tine, e soba plină. 

4 Nici nu mă gândeam s'o deschid de tot. Tot ce fac e prost. 

'am nici un rost, lumea îmi vorbeşte urit, n'am cu cine mă juca. 
Mai bine mă duc dincolo, în casa mea, și nu mai vorbesc cu ni- 
meni, nici odată. Au să mă roage ei să mă împac şi n'am să vreau. 

Mă bag sub masă și trag cuvertura și pe partea, pe care era 


ridicată.. Iles deabușilea şi aduc și o pernă depe divan, o pun sub... 


cap și mă întind tot. Marga doarme și Sanda nu e în odae, nu 








Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării 


31 Octombrie 1942 











de LUCIA DEMETRIUS 


m'a văzut nimeni. Să vezi cum au să mă caute şi eu n'am să spun 
nimic. Să se sperie, treaba lor. Masa trosnește uşor. In odae intră 
Maria cu zgomot și după ea Sanda. 

— Hii, somnoroasa n'ai să mai dormi la noapte, strigă Maria. 
Marga ţipă, pe semne iar a apucat-o de nas. Se aude cum Maria 
pune ceștile de lapte pe masă și le suie pe fete pe scaune. Pan- 
totii lor împuneg cuvertura lângă umărul meu. 

Imi vine să le apuc de picioare, dar mă opresc. Lasă să m 
camte, să se sperie. - 

— Dar Dinu unde e? întreabă Maria, 

— Nu știu, la mama, spune Sanda cu gura plină. 

Aud cum Maria se duce la ușe și strigă: 

-— Dinule, vino .la lapte ! și pe urmă ușa cealaltă, spre sală 
scârțâe. A ieşit. 

— Moaie cornul așa, ca anine, spune Sanda, 

— Mie îmi place tare, zice Marga. 

— "Ţine linguriţa ca mama, de codiță, nude bot, o învaţă 
Sanda. . 

— Nu pot, că e grea. Tu ai caimac? Euam un capac de 
caimac. 

-— Bu am o găleată. 


Au uitat de mine. Nu mă caută nimeni. Până cână am să stau 


“aici ? Dar cum să ies așa.de sub masă singur și ce să spun? 


Să ies singur şi necăutat, ca un caraghios, atunci dece am mai 
intrat ? Lasă să mănânce ele, n'am nevoe de lapte, eu nu sunt 
copil mic. Stau aici și o săptămână, până m'o găsi. E cald, e în- 
tuneric. Fetele vorbesc din când în când. Parcă e seara când noi 
ne culcăm și se aude de dincolo vocile tatii, mamii, a lui Pierrot. 
Când o văd pe mama sub abajurul mare, cu părul ondulat, negru 
care parcă ar fi albastru, cu gâtul alb aplecat peste gulerul de 
dantelă. Intoarce capul spre mine și are ochii așa de negri. Toc- 
mai bleaga de Marga a avut noroc să semene cu mama, Toată lu- 
mea care vine în casă spune : „Vai Elso, cum iţi seamănă fetiţa, 
Are ochii tăi, mari și trişti. O să se facă frumoasă ca fine“ Eu 
am ochi albaștri, ca tata. Părul mi se face mai închis, dar ochii 
am auzit că nu se mai fac altfel, o să rămân totdeauna aşa, ca 
gâștele din curte, In curte, ce cald e, e soare, are să fie la vară... 
e vară, culegem flori, și curtea e mare, e mare, nu se mai vede 
gardul, în 'miţloc, o potecă şi mama departe, cu o rochie albă, 
cu o pb mare, se duce. Alerg după ea, alerg, strig: mamă! 
mamă ! Nu mă aude, alerg greu, picioarele nu vor, mama se duce. 
___— Aici erai Dinule ? spune mama, în genunchi, lângă mine. 

Aici ? Unde suntem ? Pleca adineauri, în grădină. E întuneric de 
toate părțile, cald, vine lumină numai de partea unde e mama. 
he aşi fi sub masă, mama stă pe covor, ţine cuvertura cu o 

— Vino puiule afară, ţi- ? i 
ele » E, ţi-a fost somn ? Ai adormit aici. Nici 
Ei lea plete prin grădină, acum e aici. O iau de gât, o sărut 

— Visam că plecai, mamă, voiam să fug şi mi 

pica ua singe în braţe, plânge și i i ep ei 

— Nu plec Dinule, nu mai plec nicio ; ie fri 
Rai a iu oideauna pie are pie cei dată. Să nu vă fie frică, 

a, și Marga aleargă şi ele ia noi, o iau pe mam 

parcă sunt Bălan din curte, care sare spre ip de Fa CE 
mângâie pe Azor, ca,să-l mângâie şi pe el. O sărutăm toţi pe 
mama și ea pe noi, ne împiedicăm unul de altul, o ciufulim, o mo-. 
totolim. Fetele încep să râdă şi să schimbe în joc întrecerea, asta, 
Mama, se ridică greu dintre noi, se sprijină de masă. Ea nu râde, 
Poate s'a supărat. 

— Te joci cu noi, mamă? strigă Sanda. De-ac 

— DAI „ORrai, jucați-vă voi. S ai iii 

— e, mamă, joacă-te Ol. j | 
Îiiiraa. de pi „j cu noi. Fără tine nu vreau, se agaţă 


mai a ei Voi, zice mama, parcă s'ar tuga de noi. Viu şi eu 

Și mama, pleacă, repede dincolo, parcă ar avea tre f | 
care se lăsase în jos trăgând-o de fustă, cade pe otel. 
mama pleacă așa de repede și ei îi scapă fusta din mâini. Noi 
râdem și râde și Marga. Sanda, vrea să cadă și ea la fel, se agaţă 
de mine, eu mă smucesc din mâinile ei şi ea cade odată buf ! 
pe covor. Râdem şi încercă iar și iar fiecare, cine poate să cadă 
mai caraghios. Maria vine şi aprinde lampa cu gaz, de sus, iar 
ea pe van umbra rândunicii, a lanțului, a pisicii, dar acum 

e juc e-a : cine ce vede pe tava / 
să ne jucăm de-a uliii și acc apa a SAR e ma Ace 

Mama intră în odae, se uită la noi, se duce la. y - 
veşte afară, unde aproape e întuneric, abia se mai EA pal ae 
strada, o ia în braţe pe Marga, o sărută, dar ea e porumbel şi îi 
e îrică să n'o prind eu, care sunt uliul, de picior, pentrucă mama 
a scos'0 din casa, porumbeilor, ţipă şi vrea s'o lase jos. Mă sărută 
și pe mine ; tocmai atunci Sanda sboară cât vrea prin casa uliului, 
Mă pe pai să alerg după ea. Mama se duce iar în dormitor. 

lergăm în jurul mesei chiuind, ne e cald. Totdeaun: 
ne jucăm noi mai bine. De n'ar veni Maria să ne i pai ai ca 
ne strice jocul. Acum e Sanda uliul, și eu cu Marga porumbei. 
Marga e prinsă și eu ocolesc masa să-i dau aripă. Mă izbesc de 
genunchii mamii, care a intrat iar. Se duce la geam, se uită a- 
fară. I-am dat aripă Margăi, și zburăm în cuib. Sanda păzeşte 
la hotar. Mama se întoarce spre noi și se uită drept, cu o mână se 
freacă pe gât şi parcă rochia 1a, piept îi e ruptă. O rupe şi mai 
tare acum pentrucă o agaţă în inelul depe mâna cu care se îreacă. 
Dau s'o „întreb dacă o doare în gât, dar uliul o prinde iar pe 
Marga, și trebue să-i dau aripă. Sanda e gata să mă prinaă și 
pe mine. Chiui și scap. Mă fac că ocolesc masa prin dreapta și 
deodată o iau la stânga. Ajung la Marga, dar ne ajunge Sanda pe 
amândoi și obosim toți de atâta alergat. Să stăm puțin și să ne 
jucăm de-a foc-foc, apă-apă, cu mingea de catifea. Eu îmi ar0o- 
păr ochii, cu faţa la sobă și fetele ascund minge j 
încet și pufnind de râs când au ascums-o, Case a pe ana Mite 
sit-o numai decât, proastele au pus-o sub perna depe divan. Acum 
ascund eu. Ca să fiu mai sigur că nu se uită, o scot pe sală. Unde 
s'o pun? In dormitor, la mama. N'au s'o găsească. Nu prea e voe, 
n'a fost vorba că e voe în altă odaie, dar nici n'am promis că o 
ascund aici, Ușa, nu e prinsă în clanță o împing încet. E aprinsă 
lampa depe scrin şi mama stă cuicată pe pat, de-a latul. Doarme? 
Nu, mişcă mâinile, strânge dantela. "Ţine faţa culcată pe pat și 
ti zi dinții cuvertura. Respiră tare, parcă ar horcăi. Ţine 
ochii închiși. Rochia e ruptă tare la piept. Ii e rău, e: 
Din când în cână, tresare toată. Incep să țip tare. Mama ema 
puțin ochii, li se vede albul, se scutură- ca de frig și zice ceva: 
parcă, ar plânge și ar geme. Parcă zice: pleacă! Strig şi mai tare, 
mi-e frică să pun mâna pe ea. Deodată Marga și Sanda încep 
să rule lângă mine, nu ştiu când au venit și ele. Mama se sucește 
puțin și își îngroapă fața toată în pat. Maria vine şi strigă cât; 
poate pe Gheorghe, pe Ileana. Pe noi ne apucă de umeri și 
ne trage afară. Pe Margot o ia pe sus. Eu mă agăţ de rama ușei 
şi nu vreau să plec. Plâng tare. 

— Ce are mama? Ce are mama? 

— Du-i la cueoana, Adela,. spune Maria Ienii. Du-i repede! 

— Dumnezeu s'o ierte, spune Ileana. 

— Poate mai scapă, dacă vine doctorul repede, zice Gheor- 
ghe. Mă duc fuga după doctor. 

Mama rămâne acolo, pe pat, cu fața în jos. Umerii îi mai 
tremură încă, aduce genunchii la piept. Acum i se aude până pe 
sală răsuflarea, parcă geme și horcăie.. O vedem prin ușe pe Maria 
că se pleacă peste pat, îşi face cruce, se apleacă iar, dar nu pune 
mâna pe ea. Mama sa făcut mică şi Maria mare, peste pat, cu 
umbra ei mare pe tavan. 

Pe noi, în odaia noastră, ne îmbracă Ileana alandala, pe unul 
cu paitonul celuilalt și me trage pe străzi, prin frig, prin bălți, 


„pe, întuneric, la mătușa Adela.. Plângem și alergăm, trași de mână, 


uzi, Nu pricepem nimic, nu pricepem nimic. 


dir, G-le P. T. 1. Nr. 24.484.939 | 


o.