Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0037

UNIVEPSUL II 








> 





ud, 
i 


Pe! 


ot Y 4 


ANUL L e Nr. 37 





E i dea ca 7 ra 7 
PROERIRTPAE. ABONAMENTE: : ca i ti 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 aia aa a Oa ai REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTAÂM. - SAMBATA 6 Septembrie 1941 
torit înstituţ a Dă aci de 
DIRECTOR: ȘI AD: TOR DELEGAȚ,SLEHIAN LOPESCU i iul 500 PUS VERATI 1 Map: Beepieae AS fas DIR 3: UB) Hg Xeci, onsabil : MIHAI NICULESCU 
. COT res : 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov particulare 250 TELEFON 3.3010 p 
- aaa Bouti, aer: e i 


Noi în atenţia 
lui LEOPARDI 


de Prof. AL. MARCU 


Prin curiouitutea menită să extindă în preziuu timpurilor 
moderna cunoștințele asupra lumii, pe care au dovedil.o în 
tot felul, ca niște adevăraţi Neo-Umaniști, camenii delu 


stârşitul veacului XVIII şi în general „enciclopediștii”, aten- 
ția Italienilor se îndrep!'ase din nou, cu un spor de interes, 
către lumea românecscă, atât direct, prin călătmi, precep- 
tori domnești, generali (ca vestitul Conte Marsili), savanți 
ide însemnătatea medicului Spallanzani), istorici (chiar 
Giambattista Vico, sau Muratori), cât gi indirect, mai ales 
prin studioşii cu preccupări filologice, determinate în întrea- 
ga Europă occidentală de începuturile Filologiei Comparate 
şi ale Romonisticei. 

Prin reierinisie timpurii ale acestor siudioşi italieni, la 
cazul, cu totul instruciiv pentru ai, oferit de graiui nostru, 
s'a întrevăzut încă din primele dacenii ale secoiului XIX, 
soiuția paniru a rezolva mult desbătuia problemă a origi- 
nelor dialecteror și Limbii italiene. 

Prin acest multiplu fel ds curiozitate şi de cpiopiere di. 
aștă de rea.itățile românești, s'a precizat, după 1500, cadrul 
în care avea să se perinde mai apoi. necontenit, atenția 
intelectualităţii italiene asupra vieții paporului nostru. 

De aceea, limitând enumerarea lu câțiva reprezentanţi 
de seamă ai acestei intelectualități, nu puţini se dovedesc 
a îi oamenii de cultură ai Italie: pro-romantice, care să se 
& pasionat de studiul Limbii române. În acsastă bună to- 
vărăşie îl vom găsi, întradevăr, pe Scippione Maffei, unul 
din cei mai apropiaţi autori tragici din timpul lui Alfieri şi 
cere s'a putut apropia ta un moment dot de reulităile ro- 
mâneşti, din Verona sa, prin contactul cu Românii Transil. 
văneni din armatele imperiale habsburgice, cu garnizoana 
acolo ; iată-l- apol pe renumitul filolog spominl Lorenzo 
Hervâs y Pamduro, de tormaţie aproape exclusiv italiană, 
dovedind un susținut interes pentru cunoștințele în legătură 
cu graiul „Latinilor” dela Dunăre: sau pe neintrecutul poli. 
glot dela Boicgna, Cardinalul Mezzotanti, cel cu discursul 
academic, încă din 1815, asupra caracterelor cceluiay grai: 
sau iată-l, intine, în preuima acelei epoci şi în cadrul unor 
preocupări similare, interezândwse de viața poporului 7o- 
mân şi de Limba în care se 'exprimă, pe maree poat Gia. 
como lLeopardi. 

Sugestionat, desigur, de interesul crescând în lumea sa 
de HRomaniic, pentru exotismul menit să apropie tot mai 
mult Occidentul Europei de Orient; dar îndemnat mai ales 
de marea sa pasiune pentru studiile de Filologie, în toate 
domeniila, Leopardi (care a trăit între anii 1790 şi 187), a 
consacrat atenția sa în mai multe rânduri Limbii și vietii 


poporului român. 
Trebue să se noteze însă că acest interes al poatului nu a 


iost sporadic; ceri el se încadrează întrun complex ile 
siudii asupra tuturor Limbilor romanice, printre cara el o 
socotit cu convingere, dela început, Limba română, 

Incă de priu amii 1815, pe când Leopardi avea 17-18 ani, 
nefericit din cauza odioasei sale intirmităţi;: constrâns şi de 
austor:tatea casei părintești dintrun mic și singuzatec oră- 
șel de provincie: dar atras mai ales de comorile bibliotecii 
tatălui său, care avea să-i exaspereze până la istovire setea 
de-a acumula cât mai multe cunoștințe, Poetul se cufundase 
în cele mai amănunțite studii de Filologie, fiind temeinic 
familiarizat cu toate Literaturile vechi şi moderne. 

Această predilecție pentru studiile filologice n'avea să-l 
mai părăsească apoi niciodată. Căci cele şapte volume de 
Însemnări zilnice, de fişe mai bine zis, consemnate de 
Leopard; din 1817 până în clipa morții, întrun vast „ma- 
culator” (Zibaldone), în care se îniâlnesc cele mai variate 
gânduri filozofice cu cele mai disparate însemnări literare 
(in aens critic şi erudit), sunt gata să mărturiseoscă în tot 
momentul această pasiune, 

Amintita colecție de însemnări, este în acelaș timp ecoul 
cel mai intim al existenței lui Leopardi, „călăuza cea mai 
sigură pentru cel ce ar voi să cerceteze cu ce s'a hrănit 
gândul și sufletul notericitului tânăr: sau care au iost preocu. 
pătile intelectuale ale genialului poet”. Interesul acestuia 
pentru studiile de Filologie, era insistent mai alea între anii 
1821--1924, 

Cumoșiinţele sale de Limbă veche italiană, de franceză 
şi de sprniolă, apar cât se poate de variate și de temeinice. 
Dar un interes lăturainic arăta în acel timp Loeopardi şi pen- 
tru alte Limbi moderne. ynele accesibile lui, desigur, nu- 
mai indirect, precum era Limba rusă, germana, araba, chi. 
neza, ori sanscrita. 

în felul acesta, lar în cadrul Limbilor romenice tot: 
deauna, interesul lui a ajuns până la Limba română, asu- 
pra căreia şi-a fixat atenția și observaţia de mai multe ori. 

Cel diniâi semn de interes, căt de vag, arătat de Leopardi 
nouă, pe care Lam identificat în notele sale, datează din 
Septembrie 1820, dată la care el făcuse cele mai varizia 
experienţe literare, în sensul familiarizării depline cu întregul 
Clasiciam greco-latin și la care se realizase poetic prin cele 
două ode patriotice, prin capodopera Inlinitui, prin concepția 
Ope:etejor Morale şi a unor idile ca Seara zilei de sărbă. 
toare. Nota care ne privește se referă la „vestigiile cât se 
poaie de importante“ (cum le numește însuș) ale Limbii la- 
tine, ce se pot identifica, printre alte locuri, în Transilvania. 
lar această observaţie o face Leopardi în cadrul unei dis- 
cuții mai largi asupra condiţiilor în care o Limbă poate as- 
pira la universolitatea celei latine. Cesace inseamnă că pen: 
tru. el, cazul Limbii române, între celelalte neolatine, putea 
servi o documeniare și un exemplu curent invocat. 








(Urmare în pag. 4-a) 


m arme op gaerate e 





AUREL DIACONESCU 








Pe urmele pârjolului 





CARNET de RĂZBOIU 


de LAURENȚIU FULGA 


Undeva pe front! Undeva: 
într'o lume -— în care nu-i 
permis oricui să între. O ţară 
inclusiv a bărbaţilor, un alt 
Olymp de zei. Fiecare acțiune 
iși măsoară efectele în procen- 
te majore, fiecare pas înainte 
înseamnă un pas spre cer. Un- 
deva pe front înseamnă unde- 
va înspre moarte. Hotarul de- 
terminat între noi şi voi (cei 
rămaşi în interior) este exact 
unei tăieturi de cap. Ne-am 
despărțit definitiv. Voi sunteţi 
îngrădiţi între graniţe. Noi 
ni'avem nicăieri zări. Unde 
mergem? undeva înainte! A- 
dică spre un punct necardinal, 
dar istoric, al nostru, al tinere” 
ţii, al morţii noastre tinere. 
Noi mavem decât iluzii să 
trăim! Și chiar de moare vreu- 
nul din noi, iluzia nu s'a sfă- 
râmat, Mortul irăeşte încă, e 
prezent în noi. Ne iubim cu 
sarcasm, cu nebunie, cu pasiu- 
ni îndoite — pentrucă prea ne 
excită sângele care se varsă. 
Naivii sau infanţii dispensaţi 





ar spune că tronul e o mize- 
rie. ne ucide, ne subumanizea- 
2ă, ne îndobitoceşte. Nu-i ade- 
vărat. Frontul e un paradis sau 
cu alt înțeles — frontul este o 
apoteoză a vieţii, un prag al 
paradisului dinamic. Trăim 
yalopând, trăim (așa cum spu- 
nea fruntașul Petre N. Ion din 
plotonul meu) cu sufletul la 
gură. Ca'ntr-o adevănată cru- 
ciadă spre un alt  Erusalim. 
N'avem păcate, suntem puri 
ca arhanghelii. E ceva dum- 
nezeesc în noi, Vrăjile frontu- 
lui sunt greu de descurcat. Căci 
frontul te constrânge la o sin- 
gură conştiinţă, la un singur 
suflet. N'ai voe să fugi pe ală- 
turi, n'ai voe să fugi din massă. 
Acesta e frontul: un colos, o 
tară nouă. 

Undeva pe front înseamnă 
undeva pe pământ, în aer. în 
cer sau sub pământ, Teritorii- 
le froniului sunt vaste. Pri- 
mim aici cărţi poştale, dar 
mulți din aceia sunt îngropați, 
sunt svârliţi atunci în văzduh 


sau se pregătese să moară. Cu 
toate subminările acestea ano- 
nime — ne regăsim iute. După 
fiecare atac, întâlnirea cu prie- 
tenii din elte ploioane — e re- 
gală, se îmbrățișează şi se re- 
vine asupra amintirilor ca du- 
pă o înviere din morţi. După 
fiecare atac — soldaţii simt 
nevoia de u se căuta unii pe 
alții şi a-și înumăra norocu- 
rile sorții. Frontul creează per. 
sonalităţi și distinge imediat 
întâmplările mari. Frontul nu 
ucide, frontul glorifică indivi- 
dualităţile mici. 

(Notele acestea încep a fi 
scrise exact undeva pe front. 
Există și aici o libertate spiri- 
tuală. un repaos obligat — 
când lângă armă. lângă sus- 
pinele tale și lângă picătura 
de sânge a camaradului lovi: 
— îţi urlă creionul toate du- 
rerile mute şi toate revoltele 
sufletului fără prihană. Nu fac 
războiul, ca să-mi iau mote. Eu 
trăesc răsboiul, cu sinceritate, 
cu pasiune. Atât! Dar numai 





Despre numitul „bun simț“ 


Se cântă cu punct de exola. 
maăție la chele şi cu accentul 
unei sublinieri aldine pe coloană 
de gazetă. Placa „bunului simț“ 
este hârâită sub diafragmele — 
abdominale sau mecanice — ale 
tuturor retorilor vre-unei etice 
ocazionale (toate eticele de oca- 
zie sunt la fel!), fie ei şi fono- 
grate. 

Bunul simţ nu este al șaselea 
intre semenele sale, nici rezulta- 
tul celorlalte cinci; constituit din 
insondabile realităţi psihologice, 
bunul simţ apare ca 0 inflaţie a 
inefabilului conceptual. Și din 
neputința comunicării conţinutu- 
1ui său, rezultând firese nepu- 
tinţa, experienţei sale vii, spiri_ 
tele care i-au simţit vre-odată 
lipsa au trebuit să se resemneze 
la a-i repeta, silabisit, sonorită- 
țile zimţuite şi perfide. „Flatus 
voci“, bunul simţ există doar în 
dicţionare, care, se ştie, posedă 
meteahna constitulivă, de a nu 
putea transmite odată cu indica- 
ţia pronunţiei corecte, şi. mult 
doritul „mode d'emploi“. 

Neputându.|. învăţa direct, 
pragmatic, de vreme ce practica 
lui sa pierâut odată cu interven- 
ţia maşinismului  binetăcător şi 
progresist, — secondat de capita- 
lismul-mexă şi de etțetera — oa- 
moni! de azi î? învaţă mimele bi- 


2ar (contradieţie în adiecto), şi 
we iluzionează a-l îi putut inte. 
gra experienţei lor intime. Pa- 
guba n'ar fi a nimănui, dacă sar 
putea dovedi că pagubă este. 
(Afară poate de inelştii întârziaţi, 
cărora le-ar apăra un pic ciupită 
de molii doctrina preferată). Dar 
oamenii de azi sunt uneori, din 
plictiseală sau de meserie, mora- 
lişti, Doctori de suflete perver- 
tite, oamenii de bun simţ prescriu 
tuturor produsele propriei lor va- 
cuități cerebrale. Pentrucă, dacă 
legea corelaţiei dintre funcțiuni 
are realilate, relaţiile antagoniste 
ale acestora sunt verificabile in_ 
failibil. Dacă văzul lipsă desvoltă 
tactul şi auzul, de pilăă, tot aşa 
existenţa „bunului simț“ pare să 
fie condiţionată  antagonist de 
„prostul intelect“. 

Bunu! simţ necontratăceut, ne- 
substituit ae eticheta sa, este un 
minereu greu de descoperit din 
pricina unui fapt simplu: întră 
în definiţia sa modestia, rezerva, 
disereția. Auloetichetarea cu che- 
nare conabii sau pembe, copiate 
după. panglica „virtutei sociale“, 
i se pare adevăratului bun simţ 
cel puţin un act lipsit de frânele 
autocrilicei, adică în acelaş lim- 
baj, o lipsă de bun simţ. Iar 
încercarea de a-ţi impune altuia 
normele proprii — botezate glo- 


bai „bun simţ“, — o dovadă de 
inabilitatea tactică sau de „am. 
bâţ“. 

Ambele clasate sub aceleaşi 
coperţi categoriale, în titlul îni- 
țial al cărora intră anagramati- 
zate, cinei litere consecutive ale 
alfabetului, cu sferă extinsă la 
genu! uman și cu conţinut... fără 
(vocabularul cancelariei poliţie- 
nești se impune în materie de 
bun simţ). 

Definiţia bunului simţ dacă ao- 
mezi patefonuil moralist, iese cu 
medie statistică şi consens una- 
nim. Aici ai dreptul să țe găseşti 
în situaţia pescarului constrâns 
să capteze felinele din sacii al- 
tora: confuzia e dovedită. Cine 
argumentează cu „știe oricine“ 
Sau „o ştiu şi copiii“ sau „scrie 
pe toate gardurile“, sau „o piuie 
păsările pe uluce“, acela confundă 
bunui simţ cu simţul comun. 
Deosebirea e autonimică.  Esen- 
țial, ceeace e bun, adiectival, nu 
poate fi „comun“, 

Cu o singură excepţie: -aceea 
a „tocului COMUN“, .care poate 
fi socotit uneori „vorbă de BUN 
simţ“ şi decretat maximă a co- 
munităţii întru acelaş spirit „bun 
simțint“. 


ION FRUNZSTTI 


dacă voiu cădea, ele să fie da- 
te cuiva să se ştie ce e fron- 
tui. să mă blesteme sau să mă 
fericească). 

E una din acele nopţi, fan- 
tastic de frumoasă și senină. 
In noaptea asta nu vom putea 
dormi — pentrucă prea nu 
s'aude nici o mitralieră şi nici- 
un tun bătând. (Cramponați 
cu mâinile în țărână și tot mai 
lipiţi de pământ. spasmodie 
încolăciţi în somn — nu dor- 
min decât sub gioanţe şi sub 
focuri de artilerie). Acum va 
fi cu neputinţă. Vom asculta 
doar depărtările sunând lân- 
gă tâmplă, inimile iubitelor 
bățând — ne vom auzi tine- 
rețile  chemându-ne înapoi. 
Vom îi trişti sau vom melan- 
coliza prea mult? Pe dracu! 
Sentinela va trece pe dinain- 
tea noastră şi ne va aminti că 
mâime din nou atakăm. Atunci 
deabia ne vom trezi şi vom 
veadormi cu adevărai. Ca să 
uităm. 

Acesta e irontul. 

Dar care-i în definitiv, dife- 
renţa dintre omul depe stradă 
şi omul depe fron:? Ce spațiu 
a parcurs el, ce acte prelimi- 
narii de conștiință a trăit, prin 
ce procese sa sbătut — ca în- 
“madevăr să fie un om al fron- 
tului? 

Eroismul conţine o singură 
condiţie: calitatea elanului cu 
care sfidezi moartea sau sfin- 
ţenia cu câre o primeşti. 





Aceasta să fie numai deo- 
sebirea: eroismul? Dar există 
şi um eroism ai zilelor obiş- 
nuite, al lucrurilor mărunte. 
Cetăţeanul se luptă cu moar. 
tea pe stradă. în binou, acasă, 
în tren, etc. Numai că de astă 
dată, conștiința lui mu perce- 
pe actul de luptă imediat. In 
timp de pace moartea e invi- 
zibilă — pe front, moartea vi: 
ne în tanc, în avion, în proec- 
tile — există vie. reală certă 
în fiece atom de materie. 








(Urmare în pag. 4-a) 


„- TĂGEREA 


Tu care măsori respirația 
sfintei gâze care e, uneori, 
sufletul nostru, spune, o 
gânditorule cântăreț cu lira 
și cu toate instrumentele 
deopotrivă, nu e oare tăce- 
rea un nor gros de păianjen, 
care,  împletindu-și firele 
tainic își amețeşte în ele 
prăzile întâmplătoare ? 

Nu e un chervan ale că- 
rui roți împinse trec mereu 


mai departe, nesimțit, de 
par'că ar fi înfășurate în 
pâslă ? 

Sau, dacă asemănarea nu 


e grăbită, n'o fi dânsa (știut 
fiind că de vreme noi muri- 
torii ne temem toți egal !), o 
peșteră fermecată, în care 
această  iscusită zână, dăl- 
tuitoare în cremene, “a în- 
dătinat a-și retrage toate 
clopotele îndelung  sunate, 
stingându-le ușor orice şo- 
pot; o peşteră în care îşi 
cară toate cântecele, faima 
diversă și descântecele iuți 
sau monotone, pentru ca, pe 
rând, acolo, să le taie tutu- 
ror glasurile, făcând dintr'un 
popas adevărată veșnicie ? 

Nu e uneoi tăcerea un la- 
căt, un șirag de neînvinse 
împietriri? O, Gând, cu 
pietate apleacă-te în faţa a- 
cestor forme ale ei, cu mo- 
destele chei ale cuvintelor 
și înfiorat de speranţă ! 

Ce mai poate îi, ce mai 
este, alteori, tăcerea? E 
uneori prin cruzimea i, sa- 
bie neîndurată, alteori pân- 
ză de sveltă corabie pregă- 
tită fugilor din tirania rea- 
lului și, nefericire! cade, a- 
desea, ca o pecete grea peste 
rugile neîmplinite. 

Și, cu toate acestea, cată 
să vedem. într'însa, pururi, 
semnul miilor de mărinimii, 
blând  chezaș al încolțirilo: 
şi al coacerilor ce se săvâr- 
şesc lăuntric în dureri, prag 
de fericiri, ceas al înfloriri- 
lor și împlinirea de roduri. 

Şi cu asta totul, încă, nu 
s'a spus despre tăcere, căci 
dânsa este, poate, neînsufle- 
țită lespede de lună, zare 
noptatecă de vis şi strajă 
la vadurile întunecate ale 
umbrelor; mai poate fi, 
— şi este desigur! — cariul 
neturburat al zidurilor, azi- 
ma pădurilor nesfârșite, pra- 
da huhurezilor în miez de 
noapte, itihna cirezilor în ia- 
zuri şi farmecul domol al a- 
miezilor de vară. 

Singur glas al sevei po- 
mului, nu mai este oare, în 
schimb, tăcerea oamenilor 
şi aliceva? Leagăn al cu- 
noașterii, bunăvestirea naş- 
terilor, punte peste mare 
fiind soră bună a supremei 


răbdări,  seceră care calcă 
spicele pârguite ale cerului 
fremătând de enigme, mare 


întrecere pământeană, înal- 
tă petrecere a duhului, dru- 
mul povârnit ca o vale spre 
Marea Trecere... 

Și în sfârşit cine ar purea 
ști dacă e, numai, răsărit al 
stihiilor, chiagui  multilate- 
ralelor obârșii, zâmbetul din 
suflet al copiilor neştiutori, 
cumpănire matură a celor 
drepţi, reazimul înţelepciu- 
nei şi culoare a porților în 
Cetatea unde moartea dom- 
neşte. 

Și nu, cu mult mai pro- 
babil, mare în Duh dumine. 
că, slavă ce cuminecă oame- 
nii şi trandafirii şi toate 
făpturile fără osebire ? 

Ea ne spală gurile de toa- 
te atingerile şi  înmuierile 
josnice ; din crudele auzuri 
nevârstnice smulge  trudele 
și orice sgomot care trezeşte 
chinuri. 

Ea ne'nalță nările de înti- 
narea oricărei miazme și ne 
închide,  cicatrizându-le si. 
gur, rănile care ne încearcă 
după orişice prihană nedo- 
rită. 


ŞTEFAN STĂNESCU 


—_ 4 


ATATA EDINCOL ODA MDA 


Nimic despre Shakespeare Cronica muzicală 


pr 

Intrunul din numerile tre- 
cute ale „Universului Literar” 
cău:2an să găsesc scuze specta- 
torilor cari evită, în ultimul 
timp, sălile de teatru, umplând 
în schimb, sălie de cinemato= 
graf. căi d 

Şi, după câte îmi aduc a- 
minte, ajunsesem la concluzia 
că vremurile pe cari le trăim 
i-au răpit cetățeanului răbda- 
rea şi priceperea de ctre are 
nevoe pentru a asista la o reu- 
şită piesă serioasă. 

In 'schimb, ce-l aimge pe 
spectator în sălile de cinema? 
Cred că sunteţi de aceeaş pă- 
rere cu mine, când afirm că nu 
calitatea prea extraordinară a 
filmelor ce se prezintă în ulii- 
mul timp constitue punctul de 
atracţie pentru spec.ator. 

Repetăm ce-am spus în acel 
articol trecut: spectatorul se 
duce la cinema peniruca să 
vadă jurnalele de actualitate, 

Şi atunci, ce le mai rămâne 
să fecă, bieţilor directori de 
teatru? . 

Un om prea pripit ar putea 
să răspundă: „să închidă tea- 
trele şi să deschidă cinemato- 
grafe”. 

Dar — vedeţi dumneavoas- 
tră? — directorii de ieatru nu 
sumt chiar atât de pripiţi. Ei 
nu închid teatrele. Ei cawă 
formule pentru a-i aduce pe 
spectatori la teatru. 

Și — iară! — săptămâna tre- 
cută, domnul Puiu Maximilian 
a prezentat formula cea mai 
fericită: revista de actuzlitae. 

Aproape nimic nu e lipsit de 
actuclitaie în această revistă, 
Titlul?... Bucureşti - Moscova... 
Ce putea fi mai actual?,.. 

Cupletele?... Toa:e au pointe 
actuale... 

Doar un sketch (acela cu fe- 
meea şi cu via) ne aduce a- 
minte de anticele reviste dela 
cimematograful Marna sau 
Marconi cari dobândeau fru- 
moase succese cu mult aplau- 
datele pe atunci echivoturi, 

Un lucru, însă, este cert. Re- 





vista „București-Moscova” se 
joacă de o săptămână în faţa 
unor săli arhiplime, 

Pe spec.ator Îl jinteresează 
în chip deosbit evenimentele 
comentate în mod hazliu în re- 
vistele de actualita.e. 

Directorii de teatru vor spu- 
ne că 'ne aflăm în faţa unui fe- 
nomen îmbucurător: a fos. des- 
coperit spectacolul pe gustul 
spectatorilor, 

Suntem informaţi că dom- 
nul C. Tănase pregăeşte şi 
Zânsul o revistă de acelaş gen. 
Și suntem convinşi că şi acea- 
stă revistă va avea succes. 

Ne întrebăm însă dacă în a- 
ceastă avalzmşă de reviste (nu 
numai la Cărăbuș şi la Alham- 
bra se vor prezenia astfel de 
spectacole) şi va găsi un locşor 
şi pentru puţin teatru serios, 

O întâmplare petrecută zi- 
lele trecute m'a pus pe gân- 
duri. 

Discuteam cu un tânăr şi en- 
tuziast acior, Făcuse omul rost 
de ceva parale şi era hotărât să 
deschidă un nou reatru. Imi 
vorbea despre un teatru tine- 
resc, în care să se reprezinte 
piese serioase din repertoriul 
românesc şi strein, 

L'am întâlni: din nou, după 
premiera teatrului Alhambra. 

L'am întrebat: 

— „Ce se mai aude cu tea- 
trul tău?” Mi-a răspuns cu un 
aer degajat,. 

— „Aaa, nu ştii? Mi-am 
schimbat planurile! Deschid 
un teatru de reviste! N'ai vă- 
zut ce parale face Puiu?..” 

Poate că prietenul meu avea 
dreptate. Şi nu m'aş mura dacă 
peste câteva zile voiu fi silit 
să mă dau în lă:uri ca să-l lzs 
să treacă pe prietenul meu in- 
stalat în maşina luxoasă cum- 
păra.ă cu banii câştigaţi de pe 
urma spectacolului de reviste. 

lar  speciatorii vor  ave& 
ceeace merită: revistă, 

Şi dacă voiu încerca să scriu 
ceva despre Shakespeare vor 
crede că vreau să-i înjur. 


TRAIAN LALESCU 











DOUA CONCERTE INTERSTA. 
GIONALE 


Nu putem numi altiel cele 
două neașteptate întreruperi ale 
tăcerii în care este cufundată 
pe vară sala „Dalles“, și care au 
fost întreprinse de tânărul Mir- 
cea Săulescu şi de 3. Vasile Me. 
cea, fiecare titu'arul a unui 
concert care n'a putut nici pre- 
lungi o stagiune de mulţ în- 
chisă, nici inaugura pe cea vi- 
toare, destul de depărtată încă, 

O trăsătură comună ambelor 
concsrie menționate, a fosţ in- 
teresu! remarcabil pe care l-a 


înfățișat, în fiecare din ele, ar- 
tiștii care au împlinit progra- 
mele prin concursul ce l-au dat, 
aducând alături de numete ine- 
dite arătate, pe acelea ate unor 
artişti consacrati: ton Filiones- 
cu. Niculescu-Basu, sag nume 
noteriu desigur la 'Timișoara, 
F'orica Istrate, o remarcabiă 
cântăreață dela Opera C'ajană, 
instituție găzduită vremelnic în 
capitala Banatului. 

Chipvt în care aceşti artişti 
au „pus umărul“ ia obținerea 
suocesu'ui a tosţ hotărâtor şi re- 
comandă foarte frumos un spi- 
rit de colegialitate care ni se 
pare destul de nou și plin de 
consseințe bune pentru fortiţi- 
carea „demarain'ui“ pynor debu- 
tanți sau quasidebntanți câ şi 
pentru pub'ic. Domnul Mircea 
Săulescu, un domn cu pantaloni 
scurti care şi-a lăsat ghiosdanul 
cu cărți liceale, curs inferior, 
pen'ru a sui scena „Dalles“_ului 
învestit cu atribute de violonist 
de conrert. a subordonat rezul- 
tatele materiale a'e inițiativei 
d-sale mnor fotositoare scopuri 
de contribuție Ia nevoi ale mo- 
mente'or actuale de giorios răs- 
boi ai țării, 

E'ogiului firesc pentru actas- 
tă merituoasă faptă. i se poate 
adăoga și acela cuvenit unui tâ- 
năr talent în devenire, pe care 
abia mai târziu, după alţi ani 
d: studiu, îi vom putea judeca 
in fomma lui desvoltată, conclu- 
dentă şi de răspundere, Inre- 
gistrăm în tot cazul favorabil 
această încercare  ţinereasră, 
prin weace făgăduește pentru 


UNIVERSUL? LITERAR 


Sa ientmnemateai ere 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


viitor și pentru o ținută gene- 
rală lăudabilă, 

Intors la clasa pe care o ur- 
mează la Academia Regală de 
Muaică, şi de camera d-sale de 
lucru, Mircea Săulescu se va con- 
centra de sigur asupra munoii 
modeste și rodnice de e'ev, a- 
ceea care, la sfârșitul studiilor 
propriu zis școlare, propriu zis, 
seriem, cărti studiile, în realita- 
te, nu se sfânșese niciodată pen- 
tru un antist, deschid cu adevă- 
rat perspectivele concertului şi 
le asigură un aport temeinic 
și caprinzător, 

D. Ion Filionescu a susţinut 
partea pianului cu mlădioasă şi 
transparentă măestrie şi a in- 
terpretat în „solo“ cu talentul 
pianistic de preț, ce-i cunoag 
tem și iscusită înțe'egere muzi- 
cală pagini de George Enescu 
și de Tudor Ciortea, punânâu- 
le deosebit de frumos în valoare, 


Baritonul Vasile Dinga este 
un cântăreț destul de intere- 
sanț dotat, dar un artist încă 
incomplet format, Unui debit 
vocal, prin vigoare, căldură și 
timbru, demn de atenție, d-sa 
nu-i unește încă siguranţa de 
atac, stăpânirea modului de e- 
misiune, carura ritmică fermă, 
tehnica vocală și muzicală, bine 
armonizate, 

Bine sfătuit şi cu perseveren- 
ţa care trebue să fie tovarăşui 
credincios al fiecărui artist, d. 
Vasile Dinga va reuși de sigur 
să împlinească ceeace este ne- 
eesar unui bun meșteșug de 
cântăreț şi ceace credem că este 
meritat de glasul d-sale, de in- 
evntestabile resurse naturale, 

D. Niruleson-Basu a cântat cu 
admirabilă prestanță dramatică 
și plenitudine magistrală a re- 
surselor d-sale de mare cântă- 
reț şi artist arii celebre de ope- 
ră, iar d-na Florica Istrate, pe 
care am ascuitat-o pentru pri- 
ma dată, ne-a îndreptățit să 
așteptăm cu deosebit interes 
prilejul de a o aplauda şi 1a 
operă, la Timișoara şi chiar la 
București, unde ar fi de dorit, 
odată deschiderea de stagiune 
atâţ. de problemaţică în loc şi 
dată, pe bază de schimb artis- 
tic, cât mai malte din bunele 
elemente ale scenei bănățene, 








6 Septembrie 1941 ——= 





EI Vote româneşii 


CINEMA ARO: Inaltă trădare. 


Adoptându-se timpulue, cine- 
matograjul ARD deschide actua- 
la stagiune, cu un film a cărui 
actualitate ar fi fost ceva mai 
mult apreciată, dacă acţiunea ar 
fi avut complicațiile care se cer 
unui bun film de spionaj. 

Cel puțin, pentru categoria 
spectatorilor cari, ducându-se la 
un film de aventuri, ţin de cele 
mai multe ori să-şi procure 0 
dublă distracție, punându-și la 
contribuție „talentele detective” 
— în momentul când toți inter- 
preții fiimului par a fi crimi- 
nali, sau „spioni şefi”... 

Ori, în „Inaită trădare” situa- 
țiile sunt mult prea clare pen- 
tru un film de acest gen, care dă 
mai mult impresia unei istortoa- 
re demonstrative aq împrejurări- 
lor în care o serie de oameni co- 
recți pot fi târîți — uneori fără 
voia lor — în mlăştinosul miraj 
al spionațului. 


CINEMA BEGAL; 
pădure. 


Yntăinirea din 


„Imtâlnărea din pădure” sar fi 
putut mumi tot atât de bine 
„Prințul Incognito” sau „Picto- 
vița cu talent*' — dacă cei ce se 
ocupă cu botezarea filmelor au 
vrut să schimbe cu orice preț 
titlul romanului, după care s'a 
turnat filmul. „Das  Schuwigen 
im Walde”, (Tăcerea din pădure). 

Titlu care ar fi putut sugera, 
un film mai puţin banal. 

Criteriile susnumiților s'au dlo- 
vedit a fi însă just uplicate. 

Hansi Knoteck, Paul Richter, 
Kathe Merk! și Gust Stark îşi 
dau toate silințele pentru ca 
svectatorul să treacă neobservat, 
des întâlnit caz al subiectului 
ce- aduce cu o0bișnuitele librete 
de operetă. 


ADRIANA NICOARA 





Note teatrale 





Teatru pentru popor 


Cu fiecare început de stagiune. 
directorii teatrelor noastre, îşi pun 
întrebarea : Ce piesă să jucăm, 
ca să atragem cât mai mut pu- 


blic ? ERA 
A'cătuirea repertoriului se face 
totdeauna — chiar pentru sce- 


pese de stat — sub înrâurirea 
acestei devize : „cât mai mult 
public“. 

Nu vom pleda tocmai acum, 
într'o vrem: care pr.mejdueşte 
însăși existenţa teatru.ui romă- 
nesc, pentru un repertoriu la a 
cărei alegere să prez.deze numai 
criteriul artist.c. 

Ştim că publicu: — supus la 0 
permanentă încordare, în vreme 
de război, caută în teatru un re- 
tugiu, câteva ore de binefăcătoa- 
re destindere... şi nimic mai 
mult. 

Dar am voi să solidarizăm pe 
toți fruntașii scenelor noastre, 
înțr'o acțiune, care dincolo de 
impasul actual, să as-gure țea- 
trului românesc o evoluţie nor- 
mală, care să-l aşeze într'o zi în 
râkdul! teatre:or europene de ve- 
che și străluoită tradiţ.e. 

Pentru că abţinerea publicului 
de .a veni a spectacole se va 
accentua — cât timp va dura 0- 
preliștea circuației  ş: nevo-a 
camuflajului — odată cu ivirea 
zie:or pioioase şi a frigului, e 
bine să discutăm probiema ace- 
stei „abţineri“ sub toate aspec- 
tele. 

Nu se poate vorbi: despre o 
i:psă totală de interes a publi- 
culu:i pentru teatru, câtă vreme 
există o nevoie de destindere şi 
câtă vreme, la unele spectaco:e, 
publicul se îmbulzește încă în- 
fruniânăd toate  dficultăţ..e de 
circu:aţie. 

Numai că acest interes, ar tre- 
bui sporit în așa măsură, încât 
nici-o dificultate să nu poată fi 
stavi.ă în ca;ea celor ce ar voi 
să vie la teatru. 

Acest îndemn ar trebui să în- 
coițească însă — mai întâi — 
în fiecare ins, deven:nd o nece- 
sitate. 

Ş.. aci e marea problemă. 

Pentru această educaţie a 
spectatorului, de orice categorie 
socia.ă, care să înmulțească an 
cu an, rândurile iubitorilor de 


teatru, s'a făcut prea puţin la 
moi. 

Au fost neîndoios, începuturi 
pline de făgădueli şi unee îm- 
pliniri vrednice de laudă. Din 
păcate, dese:e schimbări în con- 
ducerea teatrelor româneşti şi 
intervenţia politicii în acest do: 
meniu, au dăunat atât de mult 
continuității pe drumu. început, 
încât orice stagiune nouă, lua de 
ia capăt ideea „educației“  pu- 
blicului. 

S'a făcut şi greșala de a se 
da uneori un înțeies „didactic“ 
oricărui efort de so.idar:zare a 
poporului cu un anumit program 
de activitate teatrală. 

Aiteor:, spectatorul din g:oa- 
tă, a fost :enorat sau disprețuit, 
ca şi cum teatrul pe care îl șt.m 
cu toții — prin origina și men:- 
rea lu: — o sărbătoare a po- 
porului, ar fi devenit un simplu 
joc pentru dasfătarea câtorva 
pri:vi.egiaţi. 

Pentru aceşti puțini spectatori 
al căror „raf.nament“ nu putea 
susț.ne nici măcar activitatea u- 
nor înjghebări inspirate de dân- 
și:, sau înscenat tot felul de bi- 
zarerii, şi-au irosit entuz:asmu: 
nenumărați sujitori ai scenei în 
goană după înnoiri, și s'a pier- 
dut o vreme deosebit de preț:- 
vasă. 

In schimb, sub pretextul unei 
potriviri a repertoriilor, cu men- 
taiitatea marelui pubiic, i s'a o- 
ferit acestuia piesele cele mai 
naive și cele mai vulgare, 

I s'a făcut astfei pub.:cului 
nedreptatea de a-l considera 
naiv Și vulgar, pentru că iubind 
teatrul se lăsa :spitit de afișele 
cu litere de o şch'oapă și cre- 
dea în ta.entul „vedetelor“ con- 
sacrate după anumite considera- 
ț:i comerciale. 

Acestor „abilități“ negustoreşti 
li se datorează şi af.uența de 
pubiic la unele spectacole din 
trecut și abț-nerea de azi a ce- 
vor prea des amăgiți. 

Despre o „opinie“ a spectato- 
rului român, opinie pe care să 
no poată influența nici pubiici- 
tatea şi nici măcar admirația lui 
pentru un anumit actor, nu poa- 
te fi vorba. 

Această „opinie“ nu se expri- 





sinus. 


Profesorul (către fiul „Omului din Neanderthal”): 
— Ia spune-mi, tu, care ești cel mai bun din clasă: Ce 
vrei să te faci, când o să filmare? 
Fiul „Omului din Neanderthal”: — Eu vreau să mă fac fosilă, ca tătiou. 





mă decât în ţările cu vechi tra- 
Giţii de artă, unde cel mai umil 
muncitor se simte îmboliit să 
participe la un spectaco;, şi să-şi 
spue, pe faţă, părerea. 

Vom reproduce din cartea de 
„Amintiri“ a regretatului art:st 
Petre Sturdza, un capitol semni- 
ficativ în această privință. 

dată-l : . 

Inainte de a dispare de pe o- 
rizontul artistic ai iumii, Ernesto 
Rossi, se hotărî să-şi ia rămas 
bun dela publicul din patrie, 
înaintea căruia nu mai apăruse 
de mai bine de un sfert de veac, 


Eul 


fiind veşnic răpit de ofertele a- 
demenitoare ale  impresariior 
străini, 

Anunţă dar pentru vara aceea 
turneul său de adio, cu piesele 
Othello, Ivan cel Groaznic și Re- 
gele: Lear şi Rossi era acum bă- 
trân .— trecuse de 70 de ani — 
Gar, totuşi chipeș şi elegant îa 
înfățișare. 

C& a fost acel turneu în în- 
treaga Italie, ce entuziasm a ri- 
dicat, o pot spune numai cei cari 
au. trăit acele vremuri. A fost, 
mal curând, un marş triumfal 
din oraș în oraș. Cu trăsuri, cu 





PREISTORICE 





căruţe, călări sau pe Jos, venea 
lumea dea sate, din târgușoa- 
rele vecine cu oraşul de reședin- 
ţă unde aveau loc spectacolele. 
Tineretu:, ca să se poată mândri 
că a apucat să-l mai vadă pe 
mareie lor „Maestro Ernesto“ — 
era numit pretutindeni — înain- 
te să dispară, iar bătrânii cari îl 
cunoscuseră și-l aplaudaseră în 


tinerețe, în apozeul gloriei şi al 


talentului său — să-și încălzească 
încă odată bătrâneţele la focul 
sfânt al marei sale arte. 

Un val de fanatism, de entu. 
siasm, de nebunie, cuprinsese 


ARD MALURILE NISTRULUI 


Const..Virgii Gheorghiu, cu- 
noscutu! ziarist şi scriitor care 
a fost premiat anul trecut de 
Fundaţiile Regale pentru volu- 
mul de poesii „Caligrafie pe ză- 
padă”, are sub tipar, la editura 
„Naționala-Mecu”, o carte de re. 
portaj de război intitulată „ARD 
MALURILE NISTRULUI”. 

Autorul a străbătut, ca repor- 
ter de război,peste două mii de 
kilometri prin teritoriile dezro- 
bite, intrând de cele mai multe 
ori, cu primele coloane ale ar- 
matei, în oraşele şi satele incen- 
diate de bolşevici, din Bucovina 
și Basarabia, 

Cele trai sute de pagini ale 
cărții cuprind fapte autentice, 
descrise cu mare talent. 

„Ard Malurile Nistrului” va 
apare în vitrine la 15 Septembrie 
și va fi una dintre cele mai pu- 
ternice cărți de literatură şi re- 
portaj apărute în ultima vreme, 


MIHAIL ROGĂLNICEANU 
ȘI BASARABIA 


se întitwează un articol semnat 
de d. E. M. Dragu în ultimul 
număr” (pe Iunie-lulie) a] re- 
vistei ieșene Cuget Moldovenesc, 
dă sub conduserea d-lui Petre 
Stati. 

Condiţiile în care sudul Basa 
rab:ei a fost din nou smu's Mol- 
dovai la 1878, au determinaţ in- 
tervenţia enegrică dar inutilă a 
marilor noștri bărbaţi de stat 
Mhail Kogă niceanu și Ion Bră- 
tianu, plsdanți ai unei cauze 
mai dinainte pterdute: convor- 
birile secrete între Go'ceacov 
şi Andrassy stabiliseră soarta, 
celor trei judeţe din partea de 
miază-zi a Basarabiei, cu mul 
înainte de întrunirea congresu- 
lu! ce avea să consfințească a- 
ceastă nouă sfirtecare a trupu- 
lui şi-așa, destul de îndurerat al 
Mo'dovei, 

Surprinzător este fapiui că 
Mihai! Kogă nt:eanu, în timpul 
şederii sale în capitala Austriei, 
a putuţ vedea; ce'e două docu- 
mente schimbate între Viena şi 
Petersburg privitoare la aran- 
jamentul lipsit de orlce scrupul 
ca sa efectuase de către aiplo- 
mafți celor două mari puteri, în 


toate păturile sociale, atât cele 
intelectuale cât şi adâncile pături 
populare. 

Era ceva care nu se poate în- 
tâmpla și înţelege, ce nu se poa- 
te vedea decât la marele și nobi- 
lul popor italian, popor trăit se- 
cole, după secole, pe acel pământ 
sfânt, în acel domeniu sublim de 
irumuseţi artistice, unice în lume. 

Turneul ajunsese Ja Bologne, 
la „Arena del Sole”. 

Trei spectacole, trei triumfuri, 
trei apoteoze. De jur împrejurul 
orașului se instalase un lagăr de 
căruţe şi de corturi, cu cei veniți 
de prin împrejurimi, de la Imola, 
castele Bolognese și încă mai de 
departe. 

După spectacol, public și artişti, 
treceau Via Indipendenza și Pia- 
ţa Garibaldi şi se instalau, la 
mese, înaintea nu mai puţin ves- 
tilei Caft& dell'Arena, care, în_ 
fiinţată de mai bine de un secol, 
nu și-a închis porţile în tot răs- 
timpul acesta, decât o singură zi: 
la 1854, cu ocazia revoluţiei care 
a gonit pe Austriaci din Bolog- 
na ; încolo, zi și noapte, ușile ei 
sunt veşnic deschise, pururea și 
larg primitoare întregulu; neam 
actoricesc. Interesant mai e fap- 
tul că dela înființarea ei, această 
cafenea — locul de înțâlnire al 
tuturor artiștilor dramatici ita_ 
lHeni — a fost condusă numa; de 
membrii uneia şi aceleiaşi familii 
Nerozzi — asțăzi stinsă, mi se 
pare. 

In seara aceea se jucase ulti- 
mul spectacol anunțat: Resele 
Lear. Ca de obicei, maestrul fusese 
neîntrecut. Flori, cadouri, dis- 
cursuri, îmbrăţişeri, aplauze, cari 
continuaseră și după ieşirea ma- 
estrului dela Arenă, în mijlocul 
publicului care îl aștepta um- 
plând marea piață Garibailai, din_ 
tre Arena del Sole şi  Cafte 
del!'Arena. 

Acum, la o masă, maestrul cu 
Maria Nencioni — juna primă a 
trupei — câțiva gazetari şi in- 
timj cinau, vorbind şi glumind 
în mijlocul zgomotului şi forfo- 
telei generale. 


Deodată apare lângă masa 
Maestrului, cu beretul în mână, 
un bătrân înalt, slab, figură bron- 
zată, cu o barbă mare albă, îm_ 
brăcat în obișnuita biuză de cați- 
fea — haina de sărbătoare a po- 
porului, 

Era un fierar de pe la Imola. 
Foarte emoţionat, se apropie de 
Ernesto Rossi, se înclină și în 
auzul tuturor, spune: 

— „Maestro Ernesto, nu te-am 
mai văzut jucând de 40 de ani 


dauna noastră, Kogăiniceanu n'a 
consimţit niciodată la acest fur- 
tișag de rind şi putea spune, cu 
conștiința împăcată : „„Csdarea 
Basarabiei nu poartă semnătu- 


Ta mea“. 
In festul numărthui co'abo- 
rează: Gh, A, Cuza, George 


Lesnea, E. Mnea, Emil Diarones- 
cu, Teofil Mareş, 1. Fr, Botez, 
M. Bantaș, Artur Gorovei, Au- 
re] George Stino, Petre Stati A, 
M, Frimu, etc. 


ALEXANDRU ILEA, 


autorul volumului de poeme In 
tovărășia lui Lucifer, apărut în 
cursul anului trecut la „Univer- 
sul“ şi care s'a bucurat de un 
frumos succes, are gata pentru 
tipar o nouă carte intitulată Joc 
de umbre, ea va vedea lumina 
tiparului, în toamnă, la una din 
cunoscutele noastre edituri, 


REVISTA „FAT FRUMOS” 
Spre vo autentică afirmare bu- 


covineană au păşit paginile d-lui 
prof. Leca Morariu ac; la Bucu- 


reşti departe de plaiurile natale, 


în răstimpul unui an vitreg. 

Apariţia celui de-al 4-lea nu- 
măr al Făât-Frumosului consti. 
tue o veritabilă performanţă și 
dă prilej admiraţiei noastre să 
se manifeste. 

Mai ştiu, — şi-aci vorbesc 
mai mult în numele albatrosişi- 
lor — cu câte sacrificii se scoate 
o revistă. Şi desigur că pentru 
Făt-Frumos, d. prof. Leca Mo- 
rariu nu va fi făcut puţine, 

Ii răsfoim paginile de occiden- 
tală ținută technică: Nume de 
bucovineni dăruiţi cu harul scri- 
sului ca Artur Gorovei, T. Bi- 
rileanu, Aurel Stino, G. Ursu... 
-— ne surprinde absenţa lui 
Mircea Streinul —; iar printre 
aceştia, condeiul neostenit al 
u-lui Leca Morariu semnează de 
zor Articole de fond, cronică, 
„Multe şi mărunte“, culegeri de 
versuri, de z:cale bucovinene, etc. 

Se degajă din paginile acestei 


senine reviste o aşa de cinstită ! 


intelectualitate, că trebue să-i 
regretăm apariția atât de nere- 
gulată. 





aproape. De când amândoi, plini 
de foc și de vigoare, eram dogo. 
râți, eu de focul vetrei mele, tu 
de al artei tale neîntrecute. Ii 
mai aduci aminte de Saul al bă- 
trânului nostru Alfieri? Păreai un 
semi-zeu ! 

Am alergat din bârlogul meu 
să te mai văd în marile tale ro- 
luri, să mat simt odată dogoarea 
sjântă a marei tale arte, înainte 
de a închide ochii. 

Azi, în Regele Lear, am plâns 
și am suferit împreună cu tine, 

Ai fost măreț cum numai tu 
poți să fii; dar pentru cinstea 
artei tale, Maestro Ernesto, nu 
mai juca Othello”. 

O tăcere grea s'a lăsat pe co- 
mesenii maestrului, care, emo- 
ționat, strânse mâna fierarului. 
La amândoi bătrânii lacrimile 
străluceau sub gene și în emoția 
tuturor, bătrânul fierar se de- 
părtă mulţumit că a putut să-și 
dea părerea. 

Asemenea gesturi ne pot părea 
stranii, nouă, unde fiecăruia îi e 
îrică să_şi spună părerea, să-și 
afirme gustul, fie că le are, fie 
că nu le are — fie că mai înţâi 
trebue să le audă formulate de 
alţii, înainte de a le adopta 

Dar în Italia — în artă mai 
cu seamă — fiecare își spune pă- 
rerile, cu o justeţe care rar dă 
greș, Am asistat la câteva mani- 
festaţii „spontane” uimitoare, 

Dar aceste manifesații, erau cu 
adevărat spontane, lar nu ticluite 
din vreme, ca la noi. 


Iată impresiile unui artist pe 
care contactul cu teatrul Euro- 
pean din vremea lui, îl îndeamnă 
să colinde propria lui ţr'* a» 
când pretutindeni pilda . ana? 
cepționale probităţi artistice și o 
neistovită pasiune întru formarea 
„gustului” marelui public. 

Petre Sturdza, nu sa sfiit să 
joace în desele lui turnee şi pe 
riscul său personal, piesele lui 
Ibsen. 

Și e păcat că sămânța răspân- 
dită de dânsul şi de alți fruntași 
ai Teatrului Românesc, şi-a îm. 
puținat rodul, din pricina îmbul- 
zirii în teatru a negustorilor fără 
scrupule, cari au coborit gustul 
publicului în vulgaritate. 

Am voi ca actorii noștri să afle 
ei, cel puţin, drumul către sufle- 
tul poporului, care așteaptă încă 
un teatru vrednic să adune mul. 
țumirile, cu aceiași înțelegere şi 
cu acelaș entuziasm, cum le adu- 
nă de veacuri, în jurul lor, slu= 
jitorii teatrului italian.: 


SERGIU DUMITRESCU 


——=a 6 Septembrie 194! 





Un romancier 
italian de analiză 


Ciudata descoperire a unui 
scriitor italian de mare forţă 
analitică s'a petrecut acum 
douăzeci de ani. Necunoscut 
în ţara sa, a trebuit ca. din 
întâmplare, atenţia lui Valle- 
ry Larband să se îndrepte în- 
tr'o bună zi spre romanul 
„Conştiinţa lui Zeno“, semnat 
de Italo Svevo. Au urmat a- 
poi discuţii, deopotrivă în 
Franța ca și în Italia, unde 
„nOul“ autor mai publicase, 
cu trei decenii înainte, încă 
două volume: „O viaţă“ și 
„Senilitate”. 

Deodată criticilor care-l re- 
levase întâi, precum și citito- 
rilor li se înfățișează un pro- 
zator neobișnuit pentru preo- 
cupările și climatul spiritual 
italian, Conştiinţa lui Zeno a- 
ducea în primul plan drama 
sufletească a unui singur om, 
care-și mărturiseşte, după sta- 
tul unui medic, toate actele de 
gândire din viața sa, toate cri- 
zele și tainele sufleteşti. Lip- 
sit de voință și de energie în 
manifestările obişnuite faţă de 
semenii lui, Zeno, în schimb, 
ave în sine o lume bogată de 
sentimente, de reflexii, de tris- 
teți şi de bucurii aparținânăd 
imensului univers moral ce 
poate zăcea în adâncimile spi- 
rițului. 

Deoparte întâlnim ceeace lu- 
crează neîncetat în sufletul lui 
Zeno, de altă parte ceeace se 
petrece în jurul lui. Oamenii 
şi faptele exterioare (în afară 


de cele perindate sub zidurile: 


conștiinței) aduc înfrângeri şi 
înălțări și macină neîncetat 
puerea de acțiune, 

Spre deosebire de alţi ana- 
liști aj timpului, Italo Svevo 
nu obosește cu aparatul său de 
psihologie, ci: destăinuirea, cu- 
legerea datelor sufletești o să- 
vârşește prin limpezi descrieri: 
prin luminoase tablouri ale 
peisagiului interior. Zeno lup- 
tă, cade înfrânt pe drumul pro- 
priei existenţe, ca să se ridice 
din crize şi tulburări cu tărie 
nouă. 

Regretăm că nu este încă în 
limba noastră o traducere a 
acestui roman. Textul francez 
nu-l avem la îndemână, dar 
ce! original, în italieneşte, este 
plin de surprize penru iubito- 
rul de introspecțiuni, făcute 
cu artă, cu marile însușiri ale 
povestirii. Italo Svevo nu cu- 
prinde, în opera sa, influenţe 
venite de aiurea, Nici înrâuri- 
rea scriitorilor ruși, nici aceea 
a prozatorilor francezi din vea- 
cul nostru nu se resimte, 


sul 


bn 


O iume interioară, cum spu- 
neam, pe care autorul o ex- 
ploatează pe seama sa, cu mij- 
loacele sale, fără să apeleze la 
metodele străine. Prin stilul 
de o simplitate ce aminteşte 
izvoarele clasice din care arta 
italiană se adapă necontenit, 
Svevo, triestinul contimporan 
cu D'Annunzio şi Alfredo Pan- 
zini, rămâne tot timpul italian. 

De aceea surpriza a fost ma- 
re; de aceea universul moral, 
clădit cu mijloace latine, fără 
obscurități slave sau iudaice, 
a stâmit atâta uimire citito- 
rilor acestui roman. 

Trist, melancolic, plin de 
ceaţă sufletească, apăsătoare 
și desnădăjduită este romanul 
Senilitate. Şi tot neobservat a 
fost şi volumul acesta cum 
neobservată era cariera lite- 
rară a lui Italo Svevo, până la 
descoperirea  „Conştiinei lui 
Zeno”. 

Cei puţin aceste două cărţi 
ar merita să fie tălmăcite în 
limba noastră. Pentru intere- 
sul tot mai mare al cititorului 
român faţă de autorii străini, 
— pildă sunt nenumărate tra- 
duceri din ultima vreme, — 
literatura acestui analist ita- 
lian ar mulțumi exigenţele 
vele mai severe. 

Jar în acelaș timp sar des- 
vălui o față nouă a artei ita- 
liene, pe care ne-am apropia”o 
cu satisfacţie şi folos. 


C. N. NEGOIŢĂ 





Problema traducerilor şi 
nivelul culturii 


In: cadrul umel cuituri, tradu- 
cerile dețin o funcţie ae termo- 
meţru, ravenindu-le sarcina de 
a ind'aa nivelul intelectual al 
diferitelor sae momente evolu- 
tive. In acest sens, Octav Sulu- 
țiu,seria întrun articol (din re- 
vista Da și nu 1) că, traduce- 
rea e cel mai de căpetenie ele- 
ment al culturi... O cultură nu 
se măsoară decât după calitatea 
traducerilor sale. Ce se traduce 
şi cum se traduce? Răspunsul 
la aceste două simple întrebări 
ne arată stadiul a care a ajuns 
o cultură“. Nu cultura proprie, 
originală, are funcția să mar- 
cheze stadiul cultural Ja care a 
ajuns un popor. Literatura, pro- 
pre este creația unor indivi- 
duaităţi care spun mai puţin 
despre nivelul intelectual al 
timpului or, — pe când tradu- 
cerile răspund unor exigenţe 

“generale, Literatura rusească a 
putut prezenta lumii pe un Tur- 
ghen:ev, un Tolstoi, un Dos- 
tolewskl, într'o vreme când RU- 
sia era o junglă de anafiabeţi. 
Opera câtorva talente m e 
mandatara culturală a unei na- 
țiuni, Poezia lui Em.nestu NU-ș! 
ia delegaţia de a reprezenta 
pivelul mediu al cu turii romă- 
nești, fiindcă îl depășește cu 
înălțimea cu care cuimile do- 
mină văile. 

Szriitor dintrun moment a- 
numit nu. def.nese din punrt de 
vedere cultural nivelul atins de 
ase moment, Căti în aaa 
toți ar putea să profetizeze — 
oală a Păoub-o Stendhal — că 
în înţeegerea publicunui nu va 
adera la opera lor decât după 
un veac. Altfel spus, acei serii- 
tori, = operele lor, nu sunt im- 
perios reclamaţii de momentul 
cuiturai în care trăesc. Avant- 
gardişții importatori at „iSme- 
Jor*: literare apusene din de- 
cenii'e trecute au făcut figură 
izolată a noi, cu tot caracterul 
de frondă ai activităţii lor, 

Dacă însă câţiva traducători 
ar transpune în lmiba română 
opera parnasianismului îrancez 
bunăoară, a:easta ar însemna 
că acţiunea lor e cerută de 
structura morală și profilul 
cultural al momentului. Deci, 
traducerea este congruentă cu 
momentul cutural în care apa- 
te, fiind reciamată de atmâsfe- 
ra morală ş. inteectuală a a- 
celui moment. Cseace impune 
traducerea unei opere este con- 
temporansitatea ei cu o anu- 
mită mentalitate, cu gradul de 
comprehensiune și fizionomia 
enf'm-aască a degchizături de 
vu „i care se plasează. O 
traduczre, în clipa când apare, e 
perfect adtuală, Nu se poate a- 
firma acelaș lucru: despre opera 
originală a unut scriitor autoh- 
ton. Intr'o perioadă de covârși- 
tor romantism de pedă este 
evident că nu se va întreprinde 
tradureg cu precădere a ca- 
podopers:or din literatura, clari- 
că, iar dacă totuși s'ar întâmpla, 
un as:menea, fapt curios, aceas- 
ta ar însemna o simplă sat:sfa- 
cere a gustului unor izolaţi, 

Astfel fiind, se înțelege că e 
fires? ca traducerea unui seril- 
tor să se întreprindă, în mod 
normal, abea după ce opera lui 
a fost recunoșeută de ctitorii 
națiunii sale. Tradurerile nu st 
bucură de favoarea de a desco- 
peri o valoare literară şi le re- 
vine în mică măsură roiul de 
a contribu: la răspândirea ei, 
căci acest fapt stă în mai strân- 
să dependenţă de gradul de 
universalitate al limbii în care 
Sa ivit ea, — grad care, oricât 
de înalt, nu anulează traduce- 


rea, căte:a, îi revine însă misiu- 
nea de a fecundă o cultură 
străină, contribuind ca aceasta 
să asimileze acea valoare 1lte- 
rară, 

Prin urmare, fizionomia mo- 
rală a unui anumiti moment 
cultural se poate defini cu oare- 
care sorți de exactitate şi prin 
îsui şi calitatea traducerilor 
care apar în acel timp. 

Traducerile având deci darul 
de a defini, de a indica coordo- 
natele intelectuale pe care se 
razimă o epoză culturală, 0ri- 
cine poate îi ispitiţ să-şi pună 
intrebarea cum ar fi văzută 
cultura românească actuală, fi- 
zionomia morală a timpului 
nostru prin prisma, traducerilor 
încadrate de momentul actual. 

Deşi eminescologii noștri l-au 
studiat pe autorul „Luceafănu- 
lui“ din diverse punte de ve- 
dere, chiar şi psihanalitie, ceea- 
ce a pătruns în public, qeve- 
nina un bun cultural, sunt vie- 
țile romanţțate datorita d-lor Ce- 
zar Petrescu și Eugen Lovines- 
cu. Tar dintre volumele dedi- 
cate de d. G. Câlines:u marelui 
nostru poet, cel ma: gustat și 
cunoscut — dar totodată şi cel 
mai imund — este acela închi- 
nat. vieţii iui Eminescu, Amă- 
nuntul acesta spune mult asu- 
pra. mentalități., a gradului in- 
teleotwyal al momentului cultu- 
ral românesc de azi. El denotă 
că opina publică dela mol a 
prins gust pentru viața priva- 
tă a oamen.lor cu reputaţie, 
cate o preo:upă mai mult de- 
cât contribuţia lor în: folosul 
culturii, E, în acesţ fapt, dova- 
da preferinței pe care o mani- 
festă pubilcul pentru intim.tă- 
vile unei vieţi lustre, lature 
prin care ea poate fi apropiată 
de condiţia unei existențe co- 
mune. Ficțiunea evenimentelor 
unui roman pur nu mai inte- 
resează în proporția pe care o 
poate face cu brio întâmplarea 
şi amănuntul trăit, real, al ro- 
manului b.ografie, ad vieţii ro- 
manţate. 

Scormonirea vieții private a 
oamenilor celebri a constituit 
în apus o pasiune morbdă. E 
adevărat că ceebritatea celui 
disecat n'a conferit totdeauna 
din prestigiul său autorului 
care-l privea pr.n gaura cheii, 
totuşi se pot cita câteva nume 
ilustre în domeniul acestui gen 
literar. E bunăoară un Andr6 
Maurois, un Emil Ludwig, un 
Siefan Zweg, ete. Abundenţa 
doaumentului scris, o mai fră- 
mântată viaţă politică şi cul- 
turală, au favorizat, înflorirea, 
biografie: romanțate în ori 
dent, Și întrucât gustul epoci: 
noastre se îndreaptă spre viaţa 
privaţă, sa întreprins o adevă- 
rată vânătoare după traducerile 
biografiilor mari apusene. Ori- 
câţ de instructiv un pomelnic 
al traducerior de acest soiu în 
limba moastră ar fi plictistor; 
cu atât mai mult, cu câ e bine 
cunoscut. 


Ne putem pune acum întreba- 
rea care struetură socială a 
iradiat mentalitatea-i avidă de 
senzaţional şi picamterie, de in- 
tim.tăț., setoasă de a vedea pe 
um ilustru personagiu al vieţii: 
publice în halat și papuri, asu- 
pra întregii socieţăţi românaști. 
Pentrucă denumirea acelei 
structuri a societăţii noastre 
care e înzestrată cu cararteris- 
ticile ce corespund atașării de 
azi a publicului la viaţa ro- 
manțată, avem tot drepțul so 
folosim ca etichetă pentm mo- 
mentul nostru cultural. 

E adevărat că satul a captat 
vagi influențe mefaste ale pe- 


r:teriey oraşului. Unul din a- 
cestea e şi curiozitatea de a 
privi peste gard în curtea veri- 
nului, pe furiș pentru a găsi 
un subiect de bârtfeală. La răs- 
pântile drumurior, dumineca, 
se poate redacta un jurnal sa- 
vuros din conversaţia onctuos 
îmbibată cu misi intimităţi des- 
prinse de unul şi: altul din ve 
cîini, în cursul săptămânii. To- 
tuși interesul autenti: al satu- 
iui se îndreaptă însă spre ima- 
ginat.v, In consecinţă, nu satul 
e cel ce ne-ar putea furniza da- 


tele necesare definiţiei pe care - 


o căutăm. Dar satul ne indică 
o pistă de cercetare, îndreptâm- 
du-ne pașii spre per.feria ara- 
șului apropiat, care-i transmite 
și iui gustul degradării numelor 
devenite publice prin activita- 
te, Adevărata sursă dala care 
emană interesul pentru amă- 
nuntul omenesc intim este ma- 
halaua. 

Ce este mahalaua ? „Un a- 
mestec de semidoctism, — răs- 
punde d. Petru Manoliu — și 
prețiozitate ridicoiă: un în- 
demn de a critica orice fără a 
fi în stare să facă ceva; o lași- 
tate eroică de cafenea; o în- 
capacitate totală de creator 
entuziasm; o absență desăvâr- 
ștă a unei solidarităţii coler- 
tive dimpreună cu o pornire că- 
tre indiscreţie, bârfeală şi veș- 
nică nemuițumire“, Iradiindu-ș: 
caranteristicile, între care men- 
talitatea soborului de ţaţe face 
figură dominanţă, mahalaua a 
trasat coordonatele pe care sa 
cr:stalizat climatul moral favo- 
rabil compromiterii numelor Ye- 
nerate, distrugerii miturilor, 
deci romanului b.ografia. Hegs- 
monia reportajului în gazetărie 
era firesc să impună interven- 
ţia reportajuiui istorie în lite- 
ratură. Singura contribuţie 
practi-ă acceptabilă a acestui 
gen hibrid este lărgirea sferei 
cetitorilor, O compensație de- 
Trizorie. 

Romanul biogratic e rezulta- 
tul invazie: mahalagismului în 
cultură. Deci, momentul cultu- 
ral românese actual, a cărui 
caracteristică e iscodirea pe gau- 
ra, cheii, răscolirea scrut.nelor, e 
dominat de mahala. 

Ingrijorător e faptul că, cu 
toată râvna noastră de a mer- 
ge la umăr cu apusul, în time 
ce acesta a abordat de mult cu 
hotârire panta, eseului, despre 
care se zice că măsoară matu- 
ritatea unei culturi, no per- 
sistăm în traduceri de vieţi ro- 
manțate, sau, în orlce caz, din 
autori mediocr.. D. Mircea E- 
Made remarca nu de mult că 
„mibrăria românească, atât de 
copios alimentaţă, cu traduceri 
din autori medioer: și inutili 
europeni... nu se îmbogățește a- 
proape deloc cu traducerile ab- 
solut necesare unei culturi ti- 
nere'. Gânditori propulsiv: ca 
Unamuno, Ortega. Gasset, 
Keyserling, Kesterton, Samuel 
Buiter, Aldous, Huxley şi alții, 
nu sunt încă traduși la noi 
Traducerea unor cărţi ca „Jur- 
nalul de voiaj“ sau „Meditaţiile 
sud-americane“ ale jui Keyser- 
ling, „Revolta masselor“ a lui 
Gasset, studui lui Unamuna 
despre Don Quichotte, ar con- 
Stitui un important fapt cuttu- 
ral: even.mentul ar marca ho- 
tarul unui începuţ de nouă zo- 
die culturală. Dar deocamdată 


pe Olimpul culturii românești 


tronează, sau ce! puţin au fă- 
cut-o până recent—Andr& Mau- 
rois înconjurat. de evreii Emil 
Iudwig, Siefan Zweig,, et tuti 
quanti. E timpul să-i detronăm. 


ION STEFAN 


UNIVERSUL LITERAR 


S/loara de pe “Prut 


Cântă-o moară lângă Prut 
La mormânt sărac de lut, 
Braţe răstignind pe cer — 


Cruce de ostaș stingher, 


Doar un pumn de țărnă zace, 
Moviliţă grea de pace, 


Peste cel căzut lovit 


Cu fruntea spre răsărit, 


Cine l'a 'ngropat aici 
Între ierburi și furnici, 
Unde curge în bulboana 
Apa Prutului cu toane ? 


Nici o cruce, nici o slovă, 
La hotar frânt de Moldovă 
Nu spun ce fecior de țară 
Fu sortit aici să moară. 


Numai aripile morii 

Taie apele viltorii 

Și pe valuri verzi de râu 
Numele lui scump îl scriu... 


„.Cântă-o moară lângă Prut 
La mormânt sărac de lui, 

Prohodind în svon de spuma 
Pe-un osteum fără de nume. 


ION SÂN-GIORGIU 





Note italiene 


CULTURA ITALIANĂ 
MODERNA, 


cea dela 1900 până în zilele noa_ 
ştre, are în ea o agitație, un stt- 
flu de depășire de sine însăşi, 
scrie în ale sale recente „Notizie 
sul secolo”, crițicul italian Carlo 
Bejli. 

Cartea are meritul de a reor- 
ganiza, în lumina unei judecăţi 
critice obiective şi originale, « 
unui gust extrem de hotărit, de- 
cis chiar să-și sacrifice propriile 
exigenţe, pentru a opera numai 
cu elementele verificate și epu- 
rată de sgura aparențelor, ale 
unei istorii riguroase. Dar a ju- 
deca această perioadă sub aspec. 





“Poem 


tul său dinamic, ca pe un feno= 
men care din cauza grabei n'a 
putut produce nimic substanţial, 
— şi aceasta este inevitabila te- 
ză reacționară, — ar fi nepotrivit. 
Faptul polemic, care este prezent 
în toate manifestările sale, nu 
poate induce în eroarea de a 
crede că nu s'au putut produce 
valori stabile”. 





Târziu când ţi-am întins mâna ca de plecare 

Ne surâdea doar toamna ironic pe aproape, 

Amurgul trist şi rece urca încet din ape, 

Murise soarele pe undeva departe iar țimpul galopa pe 


Nu ne-am vorbit. Pe frunte numai vântul ne săruta arar 
Când luna coborise pe dreapta ta: brățară, 
Tăcerea vastă-a serii pornise să mă doară 
Şi apele tristeților din ochi mi le uscam în părul tău: 


La despărţire mâna rămasen gol — semn arcuit spre 


Te mai căutam prin umbră şi te strigam s'auzi 
Cum strâng în braţe noaptea cu sânii-i goi şi cruzi 
Din care mușce sălbatic acum când din luceferi îţi îm- 


Pașii au răsunat prelung și s'au pierdut apoi prin oraşul 
adormit, pustiu. 

In sufletul meu stărui de-atuncea ca op rană 

Şi te-am căutat zadarnice ca pe Fata-Morgană i 

Pentru care am plâns şi-am întârziat deasupra poemului 
pe care îl scriu 


NV oapte în sanatoriu 


Noapte în sanatoriu... 


Noapte grea frântă din veșnicie 
Prin spinii gândului doliul și-l sfâşie. 


Noapte în sanatoriu, 


In salonul impregnat de cloroform. 


Dar nu pot s'adorm : 


Scrijălăturile bisturiului mă dor 
Cât de adâne muşcă din picior. 


Din coridorul mortuar 
Cine mă pândeşte iar?! 


Woapte: liniştile unde s'ascund 

Visul e înecat în spaimă de muribund. 

Și clipele foşnesc ca trenele de doliu 
Noaptea zace frântă în suflet şim sanatoriu... 


PETRU HOMOCEANUI, 


Toamnă 


Falduri mari de doliu vântul le întinde 

, pe case, pe inima mea... 
Plânge'nceţ tristeţea care mă cuprinde 
Când cu glas de clopot, când de cucuveu 


Pe oraș 


Copleșit de gânduri și melancolie 

Dureri ne'nţelese parcă'n suflat port, 

C'am pornit pe-o stradă lungă și pustie 
Şi-am ajuns prin ploaie să petrec un mort. 


minutare. 


CONSTANTIN SCRIMA 


Un mort după care nimeni nu bocește 
Decât «eu, ce ochii pe furiș mi-i şterg, 
Că mă'ntreabă toamna, care mă'nsoțește, 
Cine este mortul după care merg... 


Mortu'n fața cărui plini denduioșare 
Fremătând castanii se pleacă și gem, 
Toamnă €... Trecutul, prietenul cu care 
Am trăit aldată, viața de boem... 


GEORGE FLORESCU 





Polemica apare pentru Belli ca 
unu fapt pur formal, o specie de 
schelet mobil legat de mecanica 
gândirii, ale cărei legi sunt vechi, 
și de altfel destul de cunoscute. 

Două fapte dela începutul No- 
vecento-ului îi se par definitorii 
pentru epocă, lui Carlo Belli, — 
două fapte care au concentrat în 
ele toate gesturile şi mişcările 
suscitate în preajmă-le, dirijân- 
du.le cursul. Aceste două fapte 
sunt : Benedetto Croce, cu revis- 
ta sa „Lia Critica”, și cartea sa 
ce a făcut înconjurul pământului, 
Estetica, pe de-oparte, Revista 
Leonardo, a grupului pragmatist 
în frunte cu Papini, pe de altă 
parte, acest scriitor de energii 
puțin deslănțuite, puțin exaltate, 
puțin violente, dar în nici un caz 
plate, 

In viața —. fremătătoare și 
oarecum diletantă, — a acestei 
reviste, aspectele unei situaţii 
dramatice a minților italienești, 
e tinerilor italieni în căutarea 
wnei  certțitudini, unei credințe 
plauzibile, unui teritoriu sigur 
pentru nevoile lor şi pentru ar- 
doarea lor experiențialistă, este 
o epopee a spiritului însuși, 

Din Leonardo germinează alte 
reviste reprezentative pentru toa- 
tă filosofia literară a tinerilor: 
astfel Hermes, unde poeții, că- 
lăuziți oarecum de cinicul Bor- 
gese, celebrează o orgie specifică 
de filosofie ambiguă și viztonu- 
ră. Tot astfel! Il Regno, în care 
bhteraţii îşi exercită viziunea pro- 
prie politică, anticipând și pre- 
simțind venirea unei noui ordini 
de măreție naţională, visând o re- 
naștere politică pe care războiul 
a adus-o apoi pe planul realită- 
ţii, pe planul voinței pragmatice 
reale a poporului italian. 

Numele ilustre ale unor Pascoli 
și G'Annunzio sunt secondate de 
cele ale unei Ada Negri, a lui 
Alfredo Oriani, Crispi, Baratieri, 
Giolitti, Ettore Tito și De Karolis, 
Umberto Giordano,  Mascagni, 
Puccini, Mantegazza, Angelo Or- 
pieto, Segantini, Papini, Soffici, 
Prezzolini,  Vailati,  Calderoni, 
Vilfredo Pareto, Buonaintti, Mi. 
uocchi,  Foguzzaro și Capuana. 
„poi toate mișcările, toate pro- 
gramele, toate formulele și des- 
cântecele ideologice svârlite pe 
piață de aceștia. Dela socialism 
la passivismul rinunciatist, dela 


3 ear 





individualism la pragmatism, de 
la colonialismul imperialist la 
modernismul religios. Criticul E- 
milio Villa, vorbind despre pro- 
blema aceasta, nu se sfiește să 
spună că poate cele mai inutile 
„isme” care-și fac încă de cap 
în era noastră, au fost lansate în- 
tre 1900 și 1910. 

Agitație, confuzie, polemică, au 
fost  caracteristicele dominante 


ale acestui început de secol tot 
așa de desorientat și tot așa de 
puțin constructiv ca oricare altă 
perioadă de „Sturm und Drang”... 
Și totuși, încheie Emilio Villa, 
fecund, ca premiză și fundament 
a! noilor ideale, mai senine, mai 
Vu, 


PAOLO VERONESE 


artistul atât de definitoriu 
pentru Veneţia şi spiritul ve- 
nețian. dealungul timpului, 
pictorul a cărui mostră din 
1939 a stârnit uimirea admi- 
rativă a lumii întregi, a pri- 
lejuit criticului Rodolfo Pau- 
lucchini, un foarte interesant 
album precedat de un studiu, 
asupra căruia spaţiul nu ne 
permite să insistăm acum. 





Despre calitățile acestui atât 
de modern pictor din trecutul 
luminos al cetății de pe apă, 
sperăm să putem discuta 
mai pe larg întrun alt nu 
măr. 

Semnalăm astăzi doar car- 
vea lui Rodolto Pallucehini, 
apărută la Bergamo, în Ins- 
titutul de Arte Grafice al I- 
taliei. 


SORACTES 





CANTECE NOUI 


Singurătate și poesie 


Soră bună cu floarea regi- 
nei, poesia crește numai în sin- 
gurătate, pe neumblatele şi 
prea puţin cercetatele pajişti 
ale culmilor sufleteşti. Un 
poet, Teodor Scarlat, 'a sesizat 
cum nu se poate mai bine a- 
cest amănunt hotărâtor, bote- 
zându-și un volum de poesii 
cu numele catifelatei și albei 
viețuitoare vegetale. Şi ori de- 
câteori îmi ajung sub ochi ră- 
vașurile poeţilor, gândul mă 
duce la atâtea și atâtea clipe 
de desăvârşită solitudine încât 
mă surprind uneori, rușinat, 
că devin romantic. File în- 
tregi de poesie, pe care vă 
parcurg aproape în fiecare zi, 
chiar dacă în miezul vostru 
aflu destul de rar sclipătul rar 
al metalului pur, tot am o bu- 
curie, gândindu-mă la mo- 
mentele de mare singurătate, 
în care versificatorul stătea 
plecat pe albul hârtiei, şi chiar 
de-ar îi numai taina aceasta a 
elaborării poetice, orice vers 
ar merita să te adânceșşti în e] 
cu smerenie și cu sfială, Ju- 
decata rece şi critică — dacă 
e vorba și de așa cava — mau 
trebue să vină decât după a- 
ceea. 

lată de pildă că mă gân- 
dese — şi nu fără părere de 
rău = la acel necunoscut fra- 
te 'și colaborator, care-mi tri- 
mite mneori versurile lui în 
plic. Nu aflu anai nimic care 
să-mi vorbească despre fier. 
binţeala rece a ceasului în 
care au fost scrise paginile, dar 
gândul mă duce la clipele a- 
celea, în care scânţâitul numei 
uși e în stare să dărâme un 
univers întreg. Nu e vorba de 
acel „turn de fildeș“, la care 
mulți ar putea să se gândeas- 
că. Noi nu îndemmăm pe ni- 
meni să se retragă acolo, pre- 
cum nu chemăm pe nimeni 
din splendida lui izolare, 
Dar simgurătatea și numa; ea, 
poate, e apa vie în care re- 
nasc toate lucrurile, putând 
deveni într'o clipă rimă. ritm. 





melodie sau incantație. Din 
neștiutele ei tainiţi, ies atât 
intimele cântece de amor, cât 
şi durele și viforoasele possii 
de duptă sau de revoltă, cari 
au luat contur în lume dar nu 
pot lua fiinţă decât în afară 
de ea. Acesta, ar putea să fie 
şi el un turn de fildeș, dar u- 
nul care are o cu totul altă 
natură. 

Dincolo de limitele acestei 
rare singurătăţi lirice, mu e 
nici vibraţie, nici creaţie ar- 
tistică, Huruitul marilor me” 
tropoie — dacă apleci urechea 
numai asupra lor — nu va pu- 
iea niciodată să te facă să 
cânţi, chiar dacă muzica vine 
din furnale, precum nici ta- 
langa de pe prăfuita uliţă a 
cătunului nu va învia într'un 
troheu, dacă nu vei dispare în 
această  binefăcătoare mare. 
Noi nu dăm reţete, aşa cum 
unii dintre înguștii noștri prie- 
teni pretind. Fiecare află în 
sine elixirul de care are ne- 
voie, 

Dar dacă migălim la șapte 
zile odată în aceste coloane, o 
facem de dragul celorlalți, pe 
cari îi simţim din tocmai sin- 
gurătatea lor. în acea a noas- 
tră, liniștile unora, îmbinân- 
du-se nu odată cu celea ale al- 
tuia. Evadând dintre oameni, 
ne regăsim între ei. 

Acolo unde nu e singură- 
iate, nici poesie nu poate fi. 
Deaceea, în gălăgia mondenă 
și snobă, n'a răsunat prea des 
un cântec autentic, această ste- 
mă regească fiind rezervată— 
la propriu şi da figurat — man- 
sandelor unde cerul se loveș- 
te uneori de horn, sau chilii- 
lor în care sgomotul rodnic a! 
vieţii ajunge numai după ce 
ai închis ușile amândouă, ză- 
vorând lacătul la ceas de 
noapte. Aici, poesia crește pe 
adevăratul ei pământ, ase- 
meni celeilalte flori. mai pie- 
ritoare cu mult, care caută şi 
ea fderul rece şi rarefiat al 
culmilor. 

Sunt culmile 
culmile vieţii... 

ŞPEFAN BACIU 

NB. — CATEVA CUVINTE 

DE RĂSPUNS: Erica  Auret, 


munților şi. 


- Mania Î, Rodica N, V.I Midal: 


Nu, Radu Ptr : Altele aia. 1. Go- 

ga: Idem, Dem. Păs: Ceva da, 

N. Veron: Da, A Bog: Așitep- 

tăm și alteie. Viadimir Lat: 

Idem. Em. Firs: Ceva se va pu- 

ne. Manuscrisele se expediază 
adresa : Ștefan Bac Btr. 
„ Batulescu 9, Braşov. 





———— « 








Note cernăuţțene 


„In sfârşit putem trece. Ma. 
șia gâtâie luând pieptiș 
pantele drumului care urcă 
şi coboară spra Cernăuţi. Am 
lăsat in urmă Siretu.. Orașul 
a suferit. Case părăsite şi-au 
deschis inter.oareie arse pr.n: 
tre. dărămături. Dară prăpâ. 
dul a bântui numai întrun 
singur sector. Ciina dinspre 
râu e ca şi neatinsă. Ne stre- 
curăm pe lângă Tereblecea, 
Oprişeni, pe lângă aşezări ţa- 
rănești așa de stranii în bă- 
taia moiocoma a soarelui. De- 
adreapta și deastânga hol- 
dele își duc, nestingherite, 
poverile belșugului înspre o 
toamnă Tăspiatitoare. ti aşa 
de multă linişte peste tot, — 
ca și cum ar fi Duminică. 

In faţă mijesc, viorii, con- 
turele unei păduri, Este a 
ceeaşi pe care am lăsat-o in 
urmă, — acum un ân şi ceva, 
— sub prăvălirea de tristeţi 
a refugiu.ui. Numai lumina 
cerului e alta. O, şi câtă 1s- 
torie nu am trăit în acest 
scurt interstițiu al vremilor”! 
Există însă o lege a simetrii- 
lor, o dreptate imanentă p2 
care nimeni nu e în stare să 
o înfrângă, 

La „Franțtal“ ne angajăm 
în serpentină, — încet şi cu 
precauție, — aidoma tancu- 
rilor cari și-au impus supe- 
rior'tatea şi dreoturile Ochiul 
cercetează toate crestele y2- 
cine si toate viroagele. O 
clipă te simți transportat în 
dimensiunea unei alte rea:i- 
tăți. Ţi se pare că motorul 
autovehiculului uru:e dârz şi 
că te găsești într'o cuirasă 
izbânditoare ce înaintează, a- 
smmeni arătărilor  antedelu- 
viene, dealungul caselor îe- 
șite sărbătoreşte întru  în- 
tâmpinarea minunii. 

“De la un ţăran. martor al 
primelor ore de desrobire, a- 
flăm lucruri ce ne umplu de 
bucurie, 

— ȘI să vedeţi, domnilor, 
cum fugeau biestemaţii. Dar 
noi ştiam ae ia început că nt 
mai e departe ziua. La noi 
sa ţinut post negru în fie- 
care Vineri. Au postit până 
Şi vitele. Iar tineretul știutor 
de carte a sitit, zilnic, câte 
douăsprezece psaltiri. Ceteau 
pe ascuns şi se adunau şi al- 
ţii ca să s: roage pentru stâr- 
pirea păgânătăţii...“ 

Gara Cosmin, aruncată ln 
aer cu dinamită, stă ca un 
cuib qe rândunică d'strus de 
mâini ticăloase. Mai e un ur- 
cuş și încă unul şi vom vedea 
Cernăuţii. Iată şi C:ahoru! 
copilăriei. Aici, în casele pă- 
rintelui Berariu, a poposit 
în toamna lui 1918, generalul 
Zadik. Aici am legănat ata- 
tea vise. Poate prea puteri:c, 
poate prea nzfireşti, dară 
toate gata de start ca n'șle 
avionete ale primelor con- 
fruntări cu propriile tale pu- 
teri de realizare sufletească. 

_Si iată şi cupola catedralzi 
cernăuțene, cupola, mai Mo- 
destă dar aşa de cunoscută 
abs:rvatorului liceului Real 
Ortodox, Palatul Administra- 
tiv, cu multele-i ferestre, as- 
cuțişul gotic al turnului bise- 
rii jesuite.., 

La, barieră ne întâmpină, 
ca un „Hristos a înviat!“ rou- 
mânescul „Bine aţi venit!“ 

Va să zică suntem îar aca- 
să, în Cernă:ţi. Ne putem 
revedea cuiburile şi locurile 
aragi. Suntem în Cernăuţi, 
orașul nostru ae totd:auna, 
cetate a soarelui nostru și 
punct inaintat spre septen- 
trion al culturii și vieţii ro- 
mânesti. 

„Prima grije e vizita pe cate 
am promis-o, pe curând, așa- 
zămintelor pe cari, anul tre- 
cut, a trebuit să le părăsesc: 
Universitatea, Palatul Meiro- 
politan, Palatul Cultural, Mu- 
zeul, şcolile, monumentele.. 

Am muncit, ani de zile, sub 
conducerea d-lui profesor 
Alexandru  Ieşan ca să înj- 
ghebăm un laborator de psi- 
hologie. Ce so fi ales din 
strădania cu atâta râvnă ce- 
pusă? Mai exstă biblioteca? 
Mai sunt aparatele? 

FPaculţatea de filosofie și li- 
tere fuses= transformată în 
„Biologhicini Institut“. Peste 
tot inscripţii barbare. Le des- 
cifrezi cu desgust şi resenti- 
mente. Ce neam de oameni 
a hăfăduit pe aici! Da, și ne 
ziceau „bezculturni“, ei cari, 
în afară de o problematică 
broșură numită „Constituţia“ 
şi în afară ae mormanele de 
maculatură politică de sau 
despre Lenin şi Stalin nu ai 
putut oferi nimic sufletului 
omenesc care, oricât de abru- 
tizat, tot omenesc rămâne. 

- Caut înfrigurat o carte ne- 
polit:că. Volumele legate în- 
tun fel de pânză vişinie și 
unsuroasă, ab;:a merită să le 
citeşti titiurils. Lenin, Stalin, 
Stalin, Lenin, Lenin şi Stalin, 
Stalin şi Len:n... ce au aceste 
nume comun cu biologia? In 
sfârşit un Miciurin. Ediţie de 
lux cu portret. Are ceva siul- 


1 


patic în fizionomia lui de 
Ford sau Rockefeller, acest 
mare cercetător şi creator in 


domeniul pomiculturii. Dar: 


Miciurin nu putea fi comu- 
nist. Toată opera lui m:rge 
impotriva sectei nivelatoare 
a  semidocţilor cruzi din 
Kremlin. 

Tată şi un Maiakowski. Des- 
chid cartea. Am înţeles. Poe- 
mul despre Lenin l-a făcut 
prețuit pe acest revoluţ.onar 
al liricei ruseşti. Şi ce poem! 
E sincer sau poză? Intr'ade= 
văr glas de burian și nu de 
aut, — așa cum a mărtu- 
Tisit-o, în altă parte, vaga- 
bondul exilat, cine știe ce diâ- 
bolic desgust, din slăvitul rai 
bolșevic. Dar unde-i Esenin, 
— Serghei Esenin — cunos- 
cutul şi la noi cei „fără de 
cultură“? . 

Poţi convinge pe cel de- 
ment? Poţi înmlădia judecata 
neisprăvitului? Chiar de ne-ar 








glorie „al lui armată roșiu“ 
au fost însă atâtea genii ne- 
cunoscute! Am stat douăzeci 
de ani în acest oraș. Mau in- 
teresat manifestările cultu - 
rale ale tuturor minorțtăţilor 
coniucuitoar?, dar a trebuit 
să vie „soviţii“ ca să-mi arate 
că amorta Kobilanska € rivaia 
lui Gogol! 

Urc etajele fostei noastie 
Facultăţi. Uşile vraiște. Ordi- 
nea cu adevărat bolşevică. Un 
fapt mă mai surprinde: cum 
de nu sunt și pe aici scrumbii 
prăjite?! 


Unu! dintre oamenii noșiri 


imi deschide uşa Laboratoru- 
lui de Psihologie. Nu-mi vine 
să cr=d ochilor. Ce caută toate 
dulapurile acestea pe aci? 
Dară gunoaiele? Dar chipu- 
rile lui Stalin și Voroșilov? 
Biblioteca a rămas. Au îmbo- 
gățit-o năvălitorii? Nu! Au 


-grămădit numai, claie pezie 
grămadă „căriile seminarului 


Troiță ridicată în miilocul oraşului Cernăuţi 


îi cumoscut, bulbacii  comu- 
niști tot superiori nouă sar 
fi cr:gut. Deaceea ne-au in- 
depărtat monumentele. De 
aceea au sfida! colţul, cu bus- 
tul de bronz a) lui Eminescu, 
din grădina „Arboroasa“. O 
așa de mârșavă sfidare însă 
ca aceasta pe care o notez, 
imediat nu se putea născoci! 
Ştiţi d-voastră care e cel mai 
mare poet moldovean? Emi- 
nescu? Nu! Al:csanâri? Fe- 
rit-a sfântul! Vedeţi? Sunieţi 
pezculturni! Poetul mMoluio- 
vean cel mai mare în uriaş 
de putreda culturaimente şi 
socialmente uniune a repu- 


blicelor sovietice a fost, ese. 


şi va fi, — ascultă, şi ia aminte 
popor românesc! — Gherș Ai- 

emfelă. Cuum?! Nu aţi auzit 
de el? 


In Cernăuţi şin părţile 


ocupate mișeleşte de asiatica 


de elină peste cele ale semi- 
narului de istoria filosofiei și 
ale Laboratorului nostru. Ait- 
fel însă exemplarele nici nu 
au fost deschise. Ce să înveţe 
culturalii sovieţi dela un Pia- 
ton sau Kant? Constituţia, 
conţine totul. 

Aparatele, deteriorate şi 
nebăgate în seamă, je desgrop 
dintr'un stog de hârtii. Halul 
e așa de desăvârșit încă nu 

mai îndrăznese să-i tulbur 
rigorile. Alte mâini, mai pu- 
ţin grăbit, vor pune la loc 
ceeace a fost terfelit. Gheor- 
ghiță, omul de serviciu care 
tocmai urcase etajele să mă 
vadă rămâne mut în pragul 
ușii. 

1 Sept. 1941 

(Va urma) 


TRAIAN CHELARIU 





Carnet de războiu 


(Urmare din pag. 1-a) 


Moartea materială! In timp ce 
superstiţia şi frica fac din ce- 
tățeanul cumsecade un cobai 
liniştit şi caraghios — pe front 
soldatul își subliniază. orice 


sentiment primitiv. Să presu- 


punem că şi exis:enţa cobaiu- 


lui e o luptă, eroismul lui e 


prea calm, prea fad față de 
eroismul patetic al omului de 
pe front. - ȘI tea să 

Oricând trupurile  moastre 
reacţionează conira morţii, 0- 
ricând conştiinţele noastre o- 
biigă iluzia morţii la negare: 
Dar în timp de pace, depăşim 
adesea fabula superstiţiei. ba 
angajați de profesii — nu ne 
putem pregăti pen:ru o moar- 
te eroică, 

„Pe front, moi soldaţii — 
nam dovedit niciodată a avea 
frică, spaimă, laşitate — pen- 
trucă vieţile noastre intră sub 
semnul fatalității. Niciodată 
soldaţii nu Pau implorat mai 
duios pe Dumnezeu ca pe 
front, fără să-și dea seama că 
din dată ce „așa a fost scris” 
— nici Dumnezeu nu mai poa- 
te deslega nodul vieţii noastre 
cu moartea. 





Iată plotonul 2 din Compa- 
nia 7-a; pornind la atac. Sunt 
40 de arme îndreptate spre 
inamic, 44 de trupuri enorme 
cât niște cazemate. Ii cercetez 
o clipă. Sunt uriași, extraordi- 
nar de schimbaţi. Există o îe- 
bră a atacului, ți se urcă sân- 
gele în cap, ţi se injectează o- 
Chii, Simţi o căldură în tot 
trupul, nervii cum se răsucesc 
şi sufletul cnm se sbate. (Ca- 
poralului Udrea și după ce a 


murit. mâinile au tras la mi-.- 


tralieră până la ultimul glon- 
te de pe bandă). Toţ plotonule 
o apă și un pământ. Un semn, 
un fluer — pornim!... 

Mi-aduc aminte de cuvinte- 
le colonelului meu: „este o po- 
sibililate unică de a muri e- 
roic”. 

Aşa este pe; front. Eu per- 
sonal mi-am purtat destinul 
meu pe un drum creat numai 
de mine. S'ar pu:ea întâmpla, 
să cad. Totul..ană interesează 
așa de puţin. 

Acum se luminează de ziuă. 
Colo în fund la 700 metri, ne 
aşteaptă  cazematele rusești. 
Le vom ataca. Oare ne este şi 
asta o altă faţă a eroismului 
nostru? (Cazemata e un fel de 
blok-beton armat, pe care nici 
Hercule n'ar fi dat-o peste 
cap. Soldaţii plotonului 2 de 
multe ori). 


Undeva pe front — undeva 
în rai! 
Iulie 1941. 


LAURENȚIU FULGA 


UNIVERSUL LITERAR 





6 Septembrie 1941 amana 


“femeia cea mică Vis ȘI Viaţă 


Acum, totul e negru în mine, 
Nimeni nu sue, nimeni nu vine, 
Omul dela treizeci și șase 

Nu mai poartă scară de mătase. 
S'au îngreuiat roţile mari; 
Boabele ploii sunt goale şi tari. 


Seara pândește în orice ungher, 

Mă prinde cum intru, în ghiare de fier, 
Mă afundă, m'acoperă bine: 

Numai din vis mai mă ajung lumine. 
Cartea cea mare din poveste * 

Nu mai îmi spune, nu mai este. 
Femeia cea mică, ochi mici și verzui 
Mia bătut și mâna cea dreaptă în cui. 


Femeia cea mică, din umbră acum, 
Trece la fereastră, pe drum, 

Mă blestemă iarăși. Mă cheamă, 
Unde ești mamă Marie, mamă! 

Te pomenește pe tine, pe noi, 
Ne-aruncă sufletele în rece noroiu. 
Ne siarmă icoanele, sfinții, 

Ne desgroapă'n noapte părinții. 


De-acolo, de peste șosele şi nuci . 
Când îi simți umbra, unde te duci? 
Cui plângi în singurătatea ta albă? 
Mâna ta, crește floare de nalbă 

Și trece ca un văl să m'alime... 
Acum, totul e negru în mine. 


AL. RAICU - - 


Visat-am că te-am pierdut 
dragoste și prin rosturile 
lumii pornit-am să te caut. 

Intâlnit-am în cale râu- 
rile şi de tine le-am  între- 
bat, dar nebune se rostogo- 
leau în curgerea lor tot mai 
iute, 'să te cuprindă, și văz- 
duhurile huiau de ţipătul 
lor şin cădere chemau : 

dragoste, dragoste... 

Dar ecourile lumii răspun- 
deau : 

Vis, vis... 

e 

Și luatu-m'am după ape. 
le râurilor cu gând să te gă- 
sesc, dar apele lor înfrăţi- 


tu-s'au cu mările și mai pu- 


terhic, fără de odihnă înce- 
put-au a se. sbuciuma. Și 
le-am întrebat de rostul 
tău, dar glasul meu s'a pier. 
dut în hăuri şi numai țân- 
guirile mării se auzeau: 

„vrerile mele nu-s vrerile 
vieţii, dar adâncurile ei sunt 
sorţile mele“. 

Val cât zarea înălțat, co- 
bora'n adâncuri geamăt surd 
și din nou înălțate mări: 

dragoste, dragoste... 

Și ecourile lumii răspun- 
deau : 

Vis, vis... 

e ” 
"- Și, către înălțimile pă- 
mMântului am poruncit pașii 


-cu gând să te zăresc, dar a- 


colo am găsit veacurile pu- 
se unul peste altul, durate 
în veşnicii : stâncile munțţi- 


+ pasul 


neodihna celor patru vânturi 
scormonind văile au strigat: 

dragoste, dragoste... 

Şi ecourile lumii au răs- 
puns : | 

Vis, vis... 


Si-am mers mai departe, 
către soare și către lună, cu. 
gând săntreb cerurile : de 
te-au aflat ; — dar cerurile 
mi-au arătat  bătătorita că- 
rare ce tot duce dela răsărit 
la apus, și tot pământul în 
rostogolirea lui eternă prin 
haos, alergând după tine, 
dragoste. 

Și el tânguia: 

„Inveșnicită taină, te caut. 
In spulberea vremii și de 
când mă știu te caut, dago- 
ste, că fără de tine mi-e su- 
fletul gol de orice nădejde, 
inima mi-e stearpă de orice 
dor, mintea mi-e. stată de 
uluirile soartei, gândul mi-e. 
dus în hău“. iti 


"Ochii mei n'au mai clipit, 
meu s'a oprit, buzele 
n'au mai întrebat, dar ecou- 
rile lumii au răspuns: 

Vis, vis... 
i 05 

Și la marginile lumii cum 
stam, singură în rosturile 
vremii, sufletul a tremurat, 
gândurile s'au temut, şi corn 
am făcut din mâinile mele. 
şi deasupra gurii -. le-am 
proptit, ca răsunet adânc să 





Cântec 


Ţi-a adus țiganca nopții, 

Vraja somnului pe gene... 

Prin moldave de azure 

Vin la nunțile de cântec, 

Mari boeri cu jupâniţe 

Şi-un sultan de-albastru zâmbet. 


lar poporul tău, domniţă 
Și-a gătit departe naiul 
Țării care lung îşi suie 
In caleşti de vis, alaiul. 
Poarta zării ne îmbie 
Inşpre curţi de luminare. 
Prin palat de poesie, 
Intră paşa cel mai mare. 
Strai de urşinic pe umeri 
Au boerii ce desmiardă 
Câte-o mână de domniţă, 
Cu mireasmă de livadă. 
Dar se 'mtoarnă la culcare 
Domnii cu crăeşti copile, 
Că de mâine vor să facă 





lor ce te căutau în zărle lu- 
mii. Şi-am întrebat stâncile 
munților de te-au aflat, dar 





Bairam de patru zile. 

Beau vizirii *ncet cafeaua, 
Stând turcește pe saltele 

Și smerită-i Chihaeaua, 

Când le-aduce narghilele. 
Numai doamna ce valahă 
Basarabii verzi visează 

Că îi trec, precum zefirii 

Plaiuri largi, prin tâmpla trează. : 
Trece prin târziu norodul 

De: luceferi și de taină. 

Peste somnuri, voevodul 

Vine ?n cea mai albă haină. 

— Doamnă, dormi cu trandafirii, 
în valahii lugi de lună. 

Wici-un bei.şi nici vizirii 

Pe la noi n'or să rămână. 

Când suride peste ape - 
Dumnezeu cu ochi de stele, 
Liniştea ce-ţi doarme'n pleoape 
E crăiasa țării mele... 


se pornească în noapte și 
te-am strigat. 

In cele patru colțuri ale 
lumii te-am strigat: 

— Auzi-mă degrabă dra- 
goste. 


Ecourile au tăcut și glas 
de om mi-a adus vântul. 

Inima mi s'a sbătut și tu 
ai ascultat cu răbdare răsu- 
fletul meu de neliniște dar 
tăcerea mea n'ai ştiut ce-i? 

Au, nu-i e teamă .pasului 
ce calcă pentuneic ?: 

Te-am strigat, dar ești tu? 

Ecoul mi-a răspuns: 

Poate că aa, poate că nu. 

Şi am ascultat. Glasul. tău 
unduia lin o melodie cu ră- 
sunet în străfunduri. 

— Vino lângă mine, ţăr- 
murește-ţi visul și dă-i în- 

- trupare. 

— Dar cine ești tu? 

— Eu sunt viața: veşnica 
tăgadă de vis. 

Și ecoul mi-a şoptit: as- 
cultă visul, el e veșnica ilu- 
zie a vieţii. 


FLORIN DUMITRANA FLOAREA FĂRCAȘU 





Noi in atenţia lui Leopardi 


(Urmare din pag. I-a) 


Se consiată apoi că în primăvara anului următor (la 25 
Aprilie 1821, pe când erudiţia i se încumeta spre o catedră de 
Literaturi clasice la Roma şi în care totuș îl rodea cea mai 
neagră neincredere în propriile sale foițe de a realiza ceva 
în domeniul erudiţiei și al poeziei), nevoia sa de documentara 
în ceeace ne privește, se accentuase. Căci fie prin studii 
apărute în revistele timpului, fie prin cărțile călătorilor care 
ne cercetaseră la faţa locului, Leopardi se fixa tot mai mult 
în convingerea despre propagarea Limbii latine în părție 
românești, întemeindu.și aceste convingeri pe existența nu- 
melui generos de „Romania“, pe limba „căreia. — nota în. 
suș — Românii și spun romanește“ şi cure, adăoga el, „atâta 
seamănă cu latina”, sau pe marele număr de antichităţi ro- 
mane, desgropate în aceste părți. 

Convins de temeiul ştiinţific al alăturării Limbii române de 
cele mai nobile Limbi romemice, precum era franceza sau spa- 
niola, Leopărdi putea să noteze câteva săptămâni mai tăr- 
ziu (adică ia 12 Mai 1821), că latina vulgară, oarecum con. 
taminătă de influenţele străine, se menţinuse fără întreru- 
pere în Spania şi în Franţa, ca și în Țara Românească. 


În vara aceluias an (este epoca marii sale crecții poetice 


La vita solitaria) şi anume, în zilele de 8-9 lulie 1821 poate 
odată cu îndreptarea. acelor nemuritoare versuri, Poetul a gă- 
sit totuși timpul să observe nu numai că Limba noastră derivă 
din latină, dar că prin rusticitatea ei, ar îi putut trece drept 
cea mai apropiată de tipul nealierat al Lătinei. vulgare (ceea- 
ce constitue de fapt o observaţie foarte întemeiată, pentru 
însăș Ştiinţa modernă a Filologiei). „Adăogaţi acea limbă ro- 
mânească — scria Leopardi — derivată tot din latină şi care, 
întru cât s'a menținut mereu rustică, este foarte proprie să 
ne dea importante ştiri despre vechea latină vulgară”. 

Această observaţie revenea de altiel în caetui de inserm- 
nări al Poetului doi ani mai târziu, la 9 Octombrie 1823. (Se 
notează, pentru evoluția creaţiei leopardiene în lumea Poe- 
siei şi care se întretaie la tot pasul cu aceste preocupări de 
erudiție, că între timp el compuzese marea poezie Ultimu. 
cânt al lui Safio si o lună mai devreme Alla sua d-nna). Cu 
acel nou prilei, el.constatase că un grai, cu cât este mai puțin 
influenţat de Literatură, cu atât se apropie mai mult de pro: 
totipul său latin. Cazul dialectelor italiene se identitica daci 
cu al Limbii noastre, ceeace avea să formeze, câleva dece- 
nii mai târziu, temeiul convingerii studiilor ce a întreprins în 
talia Simion Bărnuţiu. 


“Leopardi noiase textual: „Acelaş lutru. se poate spune 
deapre limba română, care n'a fost niciodată şi în nici un: 


fl, nici măcar indirect, influențată de vreo literatură, atâta 
cât ştiu eu |”. Dar acest „atâta cât știu eu“, dovedeşte din par. 
tea orgoliosu.ui erudit, candidat lao catedră universitară și 
in Germania, toată certitudinea autorităţii în matorie și tot 
interesul ce ni l-a putut arăta, an de an. De aceea, într'o 
geară târzie din toamna anului 1828 (Operetele sale Morale 


fuseseră terminate şi vagabondajul prin orașele ialici, a 
proape încheiat, se apropia de tragica etapă d sub Ve. 
zuviu), între 10 și 11 August, Poetul găsea din nou timpul 
şi liniștea sufictească necesară, ca să copieze în caetul său 
de însemnări o întreagă pagină care ne priveşte de aproa-. 
pa, dintr'o revistă franceză apărută în 1825. Articolul din: 
Buletinul Baronului de Fârussac, nu era în realitate decât 
un extras din impresiile de călătorie la noi ale Contelui 
d'Hauterive, prin „Tabloul“ asupra Moldovei si al Țării Ro:: 
mânești, înfățișat de Wilkinson. El se raporta în primul rând 
tot la unele constatări privitoare la Limba română și la 
caracterul ei de Limbă romemică, în raport cu celelalte și 
cu punctul lor de plecare comun, adică latina vulgară ita- 
lică. „Graiul moldovenesc — notase Leapardi prin acel 
exiras — pate a fi rămăsița acelui grai foarte rustic”, ob- 
servaţia întemeindu.se chiar pe unale forme verbale româ- 
nești, prin analogie cu Limba franceză, Se ajungea astiel din. 
nou la. constatarea că toate Limbile romanice iormau o sin. 
gură familie cu cea română, direct legate de acelaș sub-" 
strat comun. | ... 

O zi mai târziu, adică la 12-13 August 1828, Poetul afla 
apoi în aceeaș revistă unele date relative la Poezia populară 
a Românilor macedoneni, într'o recenzie la cunoscuta cule- 
gere de cântece populare grecești a lui Claude Fauriel. | 

Ultima urmă de interes pe care am putut-o identifica in. 
caeiul de însemnări al Postului în ce ne. priveşte, datează, 
în fine, din toamna anului 1828 (3 Octombrie) si ea se 
reduce la indicaţia bibliografică a gramaticei române a lui 
Alexi, publicată la Viena cu doi ani mui devreme. Făcând 
această însemnare, Leopardi se va fi gândit, sigur, să-și pro- 
curs acel manual, care să-l pună deadrepiul în posibilita- 
tea de-a cunoaște graiul acelor străvechi populaţii romanica 
dintre Dunăre și Carpaţi, cu care se familiarizase timp de. 
câţiva ani, din ceeace aflase prin tot felul de știri. Astiel, se- 
cretul Limbii române ar fi putut să îie dezlega! de Giacomo 
Leopardi. fie și numai spre a putea discuta mai autorizat pro | 
blemele de Filologie comparată, care atâta îl atrăgeau. : 

Dintre marii pveţi ai Romantismului de început, credem a - 
putea alirma că interesul pe care ni La purtat Leopardi, fie 
şi în acest cadru limitat de preocupări filologice, este unic, 
el oferind și prioritatea cronologică, și diferențierea față de 
interesul determinat la alți Romantici de cadrul exotismului - 
şi al culorii locale. Pe de altă parte, constatările ce am făcut, 
pot aduce coniribuția or la însăși studiile leopardiene, felul 


-cum el se ocupă de un popor ca al nostru, încă din primele 


decenii ale secolului trecut, putându-i caracteriza nu numgi - 
erudiția, dar şi seriozitatea pregătirii filologice, dacă 
nu aptitudinile de erudit, într'o atât de specială chestiune, 
cum putea să tie problema Lmbii române pentru intelectua- 
litatea cecidentală din acel timp. 


ALEXANDRU MARCU 


sasa 6 Septembrie 1941 








Miron Radu Paraschivescu: 
Cântice Țigănești, versuri 


Culegerea de versuri apă- 
ruță de curând, „Cântice ţi- 
gănești“, ar prezenta interes 
mai mare dacă autorul ar 
aparține lumii al cărei 
glas încearcă să-l introducă 
în lirică. In acest caz am 
considera cartea un docu- 
ment și i-am acorda aten- 
ţia ce se cuvine oricărei ma- 
nifestări sincere a sensibili- 
tăţii, 

D. Miron Paraschivescu 
compune „cânticele“ aintr'o 
atitudine contrară celei pe 
care :am bănui-o unui 
autor din neamul cântat. 
D-sa procedează ca un „in- 
telectual“ modern, care se 
„interesează“ de viaţa şi 
mentalitatea: ţiganilor și 
transmite constatările sale 
prin instrumentul poeziei. 

Firește, în principiu, ad- 
mițem orice câmp de inves- 
tigație pe care și-l alege 
poetul, fiind însă vorba de 
o atitudine, ceeace putem 
discuta este metoda. 

In limba vorbită sau scri- 
să, cuvintele de origină ţi- 
pănească, se știe, nu au ac- 
ces, din pricina unei ciuda- 
te forţe interne de a sugera 
vulgarităţii. Fenomenul a- 
cesta linguistic, merită să 
fie privit cu obiectivitate, 
căci neamul din al cărui grai 
cuvintele ne ajung numai 
cu sensuri degradate, pare 
că îndură un blestem. Iată 
de ce credem că d. Miron 
Paraschivescu face o greșea- 
lă când în poemele d-sale 
folosește cu multă libertate, 
expresii, pe carele atribuim 
țiganilor, dar care filologic, 
sunt de altă origine. Vulga- 
ritatea expresiilor românești 
nu dispare dacă o atribuim 
mentalității ţigănești, ci su- 


gerează o atmosferă de ma- 


hala, fără valabilitate lirică. 

Dacă renunța deci la li- 
bertatea de limbaj atribui- 
tă abuziv ţiganilor, și se 
apropia de sufletul acestui 
neam, pe altă caile, reuşita 
autorului ar fi fost deplină. 

Calea adevărată se des- 
copere în unele poeme și 


o a ai PRO, 


— Sigur! Lupșa, n'ai voie să pleci în 


Oraş. 
Lupșa, resemnat: 


ea este umilința. Neamul 
care îndură blestemul com- 
promiterii graiului său, are 
totuși o sensibilitate pe care 
și-o exprimă cum se price- 
pe. Este poate greşit să cre- 
dem că acest neam, nu con- 
cepe iubirea decât în scene 
violente de sensualism, ge- 
lozie, răzbunare, etc... Mai 
degrabă îi bănuim o menta- 
titate primitivă, un dede- 
subt sensibil mai îndepăr- 
tat de manifestările bruta- 
le, dar pe care ţiganii nu 
știu să-l exprime decât prin 
gest. De aici nu deducem că 
viaţa lor sufletească se re- 
duce la memorizarea gestu- 
rilor şi deci expresia ei este 
numai epică. Fondul de u- 


 milinţă ne îndreptățește să 


credem în adâncimi lirice, 
din care vin ecouri în unele 


versuri ale d-lui Paraschi- 
vescu. 

Iată momentul când, la 
nunta boerească, ginerele 


se îndrăgostește de țigancu 
frumoasă : 


Era zi de sărbătoare 

liliacul tot în floare, 

când pornise, grea, pe seară, 
petrecania boiară. 


Stau mândri ca doi păuni, 
mirii chipeși, între nuni, 
şi-i slujea frumos, pe tavă 
neagră o țigancă roabă 
ochii și-i rotec, de smalt 
către mirele înaut. 

iCântic de nuntă) 


Modul! specific de a îm- 
brăca în umilință expresia 
suferinţii, ca în vestmântul 


“cel mai potrivit, îl oglinde- 


ște poema „Fata Necăjită“: 


Din Turnul Novacului 
urci drumul Feleacului 
și pe urmă îar mai treci 
șapte mici îisvoare sect 





și încă şapte fântâni reci, 
risipite pe poteci 


Drum de toamnă și de țară 
ploaie deasă, frunză rară 
du-mi-o fata necăjită 

că rămase neiubită. 


Surprindem din tonul 
trist, parcă teama ca vorbe- 
le să nu pară ridicule; 
exprimarea este frântă, în- 
trun ritm grăbit, lăsând să 
se întrevadă gesturile celui 
care ar vrea să fie crezut, 
deşi simte că nu inspiră 
încredere. De aceia imagi- 
nile folosite sunt banale, 
luate dintr'un domeniu un- 


de toată lumea observă că-s 
adevărate, şi că deci ar pu- 
tea convinge ușor pe oricine. 


Bate vânt, lacrima pică, 
după inima voinică, 
Plânge-l, inimă amară, 
că sa dus în primăvară, 
ca o apă d'a ușoară 

şi ca fumul de țigară. 


Bănuiala despre un fond 
sensibil destul de bogat ca 
să fie exploatat în lirică, 
se verifică în poema 
„Cântic de lună“. Faţă de 
puterile naturii, ţiganii re- 
acţionează cu sufletul pri- 
mitivilor, şi s'ar zice că 
luna le regizează nomadis- 
mul, atrăgându-i spre diver- 
se țărmuri, spre a-i respin- 
ge, „iară și iar“, 

lureşul spre lună, este a- 
semeni valurilor în care ra- 
zele astrului se răsfrâng: 


Fugi lună, lună nebună, 

că țigani-ţi dau de urmă! 

Zlătarii și spoitorii 

pin călări pe podul mori,: 

de te-o prinde vre-un zlătar 

îți îa inima de jar, 

i-o pune pe nicovâle 

să-și facă din ea inele 

inimioara ta cea albă, 

au să mi ţi-o facă salbă. 

— Măi băete, ţi se pare, 

doar eu trec prin noaptea 
Îmare 

gătită de sărbătoare. 


Poema sfârşeşte cu moar- 
tea, „băiatului“ peste al că- 
rui trup cuprins de febră, 
trece iureşul : 





UNIVERSUL LITERAR 
CAFENEA 


Noroc că nwi mai ia nimeni 
în serios. Căci dacă ar fi să crezi 
toate teoriile debitate de „dom- 
nii dela cafenea”, ar însemna că 
nimic din tot ce se face în lu- 
mea asta nu e bun. Și, după pă- 
rerea omului care pune țara la 
cale sorbindu-şi în acelaș timp, 
tacticos, schwartzul, un singur 
om inteligent există în tot uni- 
versul ăsta: Dumnealui! 

Zilele trecute, de-o pildă, un 
actor  rotofeiu şi revoltat, în- 
cerca să desființeze la o masă de 
cafenea, un spectacol prezentat 
de un teatru din Capitală. 

— „Piesa e mizerabilă”  spu- 
nea dânsul, „iar distribuţia este 
sinistră”. 

— „Cum aşa, nene? Nimeni nu 
e bine?” 

—,„Nimeni. X joacă la fel ca 
un picior. Y nare niciun pic de 
talent. Iar Z e deadreptul mize- 
rai)”. 

— „Nu e chiar aşa, nene," a 
încercat isă protesteze, timid, 
unul dintre comeseni, „Z joacă 
destul de bine”. 

iz „Cum poți să spui așa 
ceva?” a isbucnit, mai revoltat, 
actorul rotofeiu „Z e mizerabil. 
Ştiu asta dela cineva care a vă- 
zut piesa”. 

Ce să-i! faci? Asta-i cafeneaua. 


CAPITALISTUL 


Odată cu venirea toamnei, 
au răsărit, ca ciupercile, diver- 
se planuri de nou; trupe tea- 
trale. Fiecare actor speră să 
înființeze un teatru mou, aşa 
cum m'a mai fost, care să în- 
treacă în realizări toate tea- 
trele acţuale. 

Ce! mai emtuziasmat dintre 
toți este simpaticul și talenta- 
tul H, Nicolaidi, care a şi în- 





-.—”. 








plete'n vânt, față de smoală, 

ochii galeși, de migdală. 

Prin nor fuge alb dună, 

Cu un flăcăiaș de mână 

Plâng în poiană zlătarii 

spoitorii, făurarii... 

Regretând imixtiunea vul- 
garității într'un domeniu 
de unde trebuia exclusă 
tocmai ca să-l reabiliteze, 
recunoaștem d-lui Miron Pa- 
raschivescu meritul versuri- 
lor admirabile pe care le-am 
citat. Deasemeni e un me- 
rit că a pus problema ex- 
primării lirice pentru nea- 
mul al cărui grai se află 
sub blestemul degradării. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 








ceput să scrie piesa de imaugu- 
rare a stagiunei pentru teatrul 
său. 

Intâinimdu-l pe domnul V. 
Mamwimilian, H. Nicolaide s'a 
grăbit să-i împăntăşească pla- 
nurile sale. 

— „„Să vezi, nene Maz! Tea- 
trul meu o să fie um teatru 
nou, tineresc! Cu multă muzică 
cu mult dans. D să fie o reve- 
baţie!” 

Soeptic, maestrul Maxtmi- 
lian l-a întrerupt pe entuzias- 
tul comic: 





— „Bine, mă băiatule. Toate 
luorurite astea sunt bune. Dar 
ia spune-mi tu mie? Ai găsit 
un capitalist?” 

Replica a venit promptă: 

— „Vai de mime, nene Max? 
De ce ne-ar trebui nouă un Ca- 
pitatist? Avem timerețea de 
partea noastră. N'avem mevoe 
de un capitalist. Nouă me tre- 
bue numai umul cu bani. 


DISCUȚIE 


Vom reproduce întocmai o dis- 
cuție auzită la ora prânzului, pe 
Calea Victoriei, între trei gaze- 
tari, 


Nu vom comenta această dis- 
cuţie, deoarece ne e teamă să nu 
piardă, astfel, ceva din  farme- 
cul ei. 

lată ce am auzit: 

Primul gazetar: Am o mie de 
lei ? 

Al douilea gazetar; Eu amo 
mie opt sute. 

AA treilea gazetar: Eu am două 
mii cinci sute. 

Primul gazetar: Perfect! Să 
căutăm acum un al patrulea să 
ne plătească o masă la toţi trei. 


SACRIFICIU 


Este cunoscut, cred, marele 
succes dobândit de revista dom- 
nilor Puiu Maximilian și Aurel 
Maican: Bucureşti-Moscova. S'ar 
putea ca una din pricini să fie 
actualitatea revistei din care nu 
Jipsesc înțepăturile la adresa lui 
Stalin și a funestului regim bol- 
șevic. + 

Un lucru este precis: Lumea se 
înghesue la cassă și în fiecare 





seară, trupa joacă în fața unor 
săli arhipline. 

Cel mai fericit este, bine în- 
ales, domnul Puiu Maximilian 
care s'a dovedit a fi câț se poate 
de inspirat, prezentând o revistă 
atât de actuală, 

Duminecă, ide exemplu, sau 
făcut încasări de 300.000 de lei. 

Mai mult chiar, autorul revis- 
tei, trecând prin fața cassei de 
bilete, a fost silit să se adreseze 
astfel, cetăţenilor cari se înghe- 
suiau, distrugându-şi hainele şi 
bătăturile: i 

— „Vedeţi ce păţiţi dacă nu vă 
opriți locuri din timp?  Plecaţi 
acasă, şi mâine să veniţi mai de 
vreme”, 

Nici pe actori nu-i imdispune 
şuccesul revistei. 

Doar actorul C. Sincu, unul 
din interpreţii minunatului cân- 
tec „A plecat la vânătoare A- 
garici”, după ce-a aflat de acest 
record de încasări, sa prezentat 
în fața domnului Puiu Maximi- 
lian, arborând un chip cât se 
poate de tragic: 

— „Știu, domnule Puiu! Vre- 
murile actuale sunt cât se poate 
de grele. Toţi trebue să facem 






.€ 


“e 


sacrificii, iată, și noi, actorii tru- 
pei dumitale, suntem dispuși să 
ne sacrif:căm. Renunţăm la letu- 
rile noastre și în schimb, împăr- 
țim împreună cu dumneata reţe- 
tele pe cari le-o face spectacolul. 
Bune, rele, cum or fi”. 


SUCCES 


Am mai vorbit odată în a- 
ceastă rubrică despre talemta- 
tul romancier Corneliu Popp, 
autorul volumului „Eu şi sta- 
tuia mea”. Marea sa tristețe 
est provocată, după cum am 
mai spus, de faptul că romanul 
său m'a prea fost cumpărat de 
cetitori. Nu vrea să admită de 
loc ca dânsul, autor „cu volum 
şi statue”, să nu fie cunoscut 
de toată lumea. 

Şi, dacă nici dumneavoastră 
ni ştiţi nimic despre volumul 
său, vă votu da un amănunt: 
Cartea „Eu și statuia mea” a 
apărut în editura „Cugetarea”. 

Zilele trecute, domnul Cor- 
neliu Popp l-a întâlnit pe stra- 
dă pe domnul Georgescu Dela- 
fnas, directorul editurei „Cuge- 
tarea”. 

După cum era şi mormal, 
domnul Popp s'a postat în fața 
lui: 

— „Vă salut domnule Dela- 
fras! Ce mai faceţi?” 

Domnul  Delafras i-a dat 
mâna, dar l-a întrebat, politi- 
Cos : 


treba mereu 


— Lasă, Lupșa... 


— „Mă rog, cu cime am 
noarea?” 

Cu ghasul sufocat de indig- 
nare, micul romancier a răs- 
puns: 

— „Cum? Nu mă cunoaşteţi? 
Eu sunt Corneliu Popp, ăla cu 
statuia, autor editat de dum- 
neamoastră !” 

— „Îmi aduc aminte!” a re- 
plicat domnul Delafnas. „Ai a- 
vut un frumos succes de... 
presă!” 

Fără să vrea, editorul îl a- 
timisese pe autor în rana sa cea 
mai dureroasă 


O- 


NU MAI JOC 


Se juca, într'o seară, la Teatrul 
Naţional o piesă istorică, cu mul- 
te decoruri, cu mulțe personagii, 
şi cu tot atât de multe intrări şi 
eşiri. Un adevărat chin pentru 
regisor. De altfel, acesta, cu o 
jumătate de oră înaintea specta- 
colului era lac de nădugeată și 
prezenta serioase simptome de 
văguşeală. 

Și când era mai disperat regi- 
sorul, a apărut în fața lui un 
simpatic şi cunoscut'gctor al pri- 
mei noastre scene. 

Ca o mutră gravă, actorul l-a 
anunțat pe regisor: 

— „Astă seară, nu joc” 

Rezisorul nu-și mai găsea ca- 
pul de atâta treabă. Asta-i mai 
trebuia: să-i lipsească un actor. 

Ingrozit, l-a întrebat: 

— „Dar ce-ţi veni, nene? Se 
poate să-mi faci mie una ca 
asta?” 

Răspunsul a fost acelaş: 

— „Astă seară nu joc!” 

— „Nu mă nenoroci, domnule. 
Cum să nu joci?” 

— „Uite-aşa!  Astă seară, nu 
joc!” 

— „Te implor, scumpule! Joa- 
că . 

— „Nu pot. Astă seară nu joc! 

— „Te-a supărat cineva? Spu- 
he-mi să-l pedepsesc!” 

—— „Nu există! Astă seară, nu 
joc”. 





îi rit i if ai avari aliat da 


— „Fii  înţelegător, domile! 
Uite, îţi cad în genunchi... Nurmnat 
să joci”. 


— „Nu pot, nene! Orice-ai face 
nu pot! Astă seară nu joc, pen- 
trucă nu sunt distribuit în piesa 
asta” 

Regisorul a respiraţ ușurat. Şi, 
pe urmă, a fugit după actor, să-l 
bată. 

Povestea se termină aici... Ur- 
mările nu mai interesează . 


PUNCT ȘI VIRGULA 





— Spune, tuţule, ce să mă fac? — în- 


băiatul. 
Toate au să sen- 


—. Bine, am să stau acasă. Dar atunci 
o rog pe Cocuţa să tacă. Nu pot să'nvăţ 
dacă mă tot bate la cap. 

Cocuţa, victimă: 

— Auzi, tanti? Noi îl batem la cap 

Lupșa, precizând: 

— Nu voi. Tu 

Sil: 

— Ce, ești mama noastră? 

Cocuţa, superioară: 

— Slavă-Domnului, nu. 

Aglăiţa, oarecum jignită 
propriu de mamă: 

— Să mergem în bucătărie, Cocuţa, 
că, pe urmă. or spune că nu i-am lăsat 
să'nveţe. A 

Sil şi Lupșa: cu „hp-hip-urâ“ pe faţă. 
--Aglăiţa ieşi, urmată de Cocuţa, căreia 
Sil îi agăţase la repezeală, în chip de 
coadă, o-pangtică la rochie. 

Lupşa se juca absent cu creionul. 

— De-ac, aă-Doamne-binel — spuse 
Sil. — Să vezi ce-o să ne tot călărească 
pe tema Liuș. 

— Simt în sufletul meu așa, ca şi cum 
întreaga lume ne-ar fi părăsit, — oftă 
Lupșa. 

= Poate că tot sor îndrepta odată 
şi-odată lucrurile, — se-arătă mai opti- 
mist Sil. - 

— Să te-audă Dumnezeu, da' eu unul 
nu cred. Cocuţa nu se va da dusă cu una 
cu două din casă. Mama nu mai poate 
fără dânsa, iar tuţu mare ce face. 

In bucătărie, Cocuţa vorbea cu glas 
atât de ridicat, încât se-auzea până'n 
odaie: 

— „fata aceea e o desmăţată, iar Lupșa 
un stricat. 'Lanti, să ştii că romanele l-au 
stricat. pe Lupșa! Dacă şi mata eşti așa de 
moale... Pe niște draci ca băieţii aieștia 
trebuie să-i baţi în fiecare zi, ca să le 
vină la loc minţile... 

— O auzi, Lupșa? 


în amorul- 


— O aud... ă 
— Imi vine să-i. ard câteva, de să mă 
pomenească! — și, de ciudă, Sil aruncă 


la pământ nevinovata carte de latină. — 
Casa noastră a 'mceput să se prefacăn 
iad, măi omule. 

— Din zi în zi, Cocuţa devine tot mai 
a dracului, — constată obosit Lupșa. — 
Fata asta nu numai că ne face nouă mi- 

4 Că 


Turbinca nu se mai deschide 


zerii, dar și ne otrăveşte. părinții, aţâ- 
țând pe unui împotriva celuilalt, 

Şil senvârti câtva timp prin odaie; 
apoi, se trânti pe canapea și prinse să 
fimere ca'n codru: rephcă la monologul 
din bucătărie al Cocuţei. 

După-amiaza se sfârșea; lumina se tul- 
burase, căci timpul era nouros şi câţiva 
fulgi de zăpadă dânțuiau alene prin văs- 
dun; focul din; sobă se stinsese de mult; 
în odaie începea să fie frig. 

Lupşa era foarte amărit, așa că abia 
aștepta să se facă mai repede noapte, ca 
sa-și cheme prieţenii din turbina lui 
Ivan 

o 


Dură destul până ce toți ai casei se 
duseră la culcare. Cocuţa întârzie cel mai 
mult, căci se mocoşi aproape o oră în fața 


oglindei, ungându-și obrajii cu suc de jă- 


mâie și cremă „Nivea“. Dupăce-și făcu 
cârlionţii, se culcă şi ea însfârșit. Sil ui- 
tase să tragă perdeaua, aşa că luna albea 
peretele. din fund, dând odăii o ireală 
atmosferă de basm, de poiană fermecată. 

„De-ar adormi odată Cocuţa!' — se 
tot gândea Lupșa, dar, ca un făcut, toc- 
mai în noaptea asta își găsise dânsa să se 
tot mocoşească încoace şi'ncolo: ba nu-i 
sta perna bine, ba se ridica din pat să 
bea apă, ba şughița, căci mâncase prea 
mult la cină... 

Pela miezul-nopţii, Cocuţa se milostivi 
de nervii lui Lupşa și — liniștindu-se — 
adormi, ca să mâie porcii la jir. 

— Hai, Ivane, deschide turbinca... 

Lupșa se-aștepta să-i vină bulue prie- 
tenii, dar nu se-arătă niciunul. 

— Mare comedie! : 5 

Intunerie şi lună, o lună ciudată, ames- 
tecată cu ninsoare. 

— vane, cei cu tine? Te-ai supărat...? 
Hai, deschide. turbinca și ţi-ciu da un 
şip cu holircă şi-un pac de tutun... 

Degeaba! i 

Turbinca rămânea moartă. 

Pe Lupșa îl apucă um fe! de frig, deşi 
focul arsese până adimeaori în sobă. 


(Urmare din pag. 6-a) 


„Aşa ceva nu mi s'a'mntâmplat nici- 
odată...“ — se gândi alarmat băiatul. 


Prietenii săi par'că se-ascunseseră'n 
fundul pământului. 

— Ivane! 

Nimic. 


Noar răsuflarea liniștită a lui Sil şi 
sforăitul Cocuţei. 

— vane! — scânei a plâns glasul lui 
Lupșa, 

Nimeni, i 

O sudoare rece îmbrobonă fruntea bă- 
iatului consternat. Umbrele din unghe- 
rele odăii se prefăcuseră în lilieci şi vân- 
tul hohotea batjocoritor la geamuri. Şu- 
ierul unei locomotive din gară părea urlet 
sângeros de lup! 

— Ivane! — strigă cu teamă băiatul. — 
vane, unde eşti? 

Liliecii se-apropiaseră de pat şi roteau. 
în horă muță în jurul lui Lupșa. 

Băiatul se ridică în genunchi, apărân- 
du-se de năvala lor, dar liliecii se-apro- 
piau tot mai mult şi-acum îi atingeau cu 
aripile îngheţate fruntea asudată. 

— Iane! | 

— Hi-hi-hi... — râdea ascuţit în gea- 
muri vântul şi liliecii roteau din-ce-în-ce 
mai repede, ca şi cum ar fi vrut să-l a- 
meţească pe băiat. 

Exasperat, Lupșa se'mbrăcă în grabă şi 
ieși pe furiş din casă, luând-o prin ni 
soare spre gară. Trecu pe peronul pustiu 
și, apoi, se'ndreptă către cantonul dinspre 
Grădina-Publică. Gara părea moartă. Nici 
o locomotivă nu manevra, nici un sem- 
nal nu suna în noapte. ȘŞirurile de va- 
goane făceau impresia unor cadavre de 
animale ciudate, iar luminile roşii şi 
verzi luceau înghețat ca niște ochi de stri- 
goi. Lui Lupşa îi Vunecau sloiuri de ghiaţă 
pe șira spinării. Pentru întâia oară în 
viață îl apucase frica — o frică rea, săl- 
batică, nemiloasă, așa că băiatul începu 
să fugă către canton. Luminile acelea 
roşii şi verzi par'căAl urmăreau, încer- 
când să-l înțape cu ghimpii razelor lor 
îngheţate. Apoi, deodată, un tren vâjâi 


pe lângă Lupșa şi coșmarul se destrămă. 

Când băiatul intră palid, transpirat. 
plim de zăpadă în canton, Gherasim — 
care tocmai îşi răsucea 0 ţigară — făcu 
ochii mari. 

— Ce sa'ntâmplat, Lupșa? 
tine? Spune repede... 

Lupșa căzu istovit pe banchetă. Căuta 
cu înfrigurare cuvinte pentru a istorisi 
toate dramele sale de copil tatălui său, 
însă buzele îi rămâneau nemişcate şi. a- 
tunci, isbucni în plâns. 

Gherasim îl luă în braţe. 

„— Ce-i, băiete? Dece plângi? Nu mai 
plânge, Lupşa... Eşti om în toată firea a- 
cuma, așa că nu se cade să mai plângi 
ea un copil, turcu tatii... 

Lupșa încercă să se stăpânească, însă 
lacrimile eontinuau să șiroiască și Ghe- 
rasim nu ştia ce să facă pentru liniștirea 
băiatului. 

— Nu-mi rupe inima, Lupșa... 

— Nu, tată, nu! Tu eşti atât de bun... 
N'am să te mai supăr... lartă-mă cam 
alergat aşa, în puterea nopţii, încoace. 

— Lupșa, tu trebuie să-mi spui totul. 
Vină aici „aproape, lângă mine. Spune-mi 
ce ai pe inimă. Te-au mâhnit cei de-acasă? 

— Tată, mi s'a'ntâmplat ceva groaznic. 
Tată, cum să-ţi spun ca să mămțelegi mai 
bine... Tu-mi cunoști turbinca, nu? 

— Sigur, Lupşa! 

— Când aveam vre-o supărare, mi-o 
deschideam şi-mi veneau o mulțime de 
prieteni, Cu ajutorul ei puteam face ta- 
tul. Puteam să mă'nalţ până la nouri sau 
să cobor pânăn adâncul pământului, As- 
tăzi, n'a mai ieșit nimeni din turbincă, 
nimeni, tuţule, nimeni, nici măcar Dănilă 
Prepeleac cel întotdeauna vesel. Ce. să 
mă fac, tuțule? Ce să mă fac? 

Gherasim începu să-l mângâie încet pe 
creştet. Afară, sunară câteva semnale. 
Vântul vuia la geamuri și zăpada scrâş- 
nea sub picioarele vre-unui ceferist. Une- 
ori, vântul înceta brusc și, atunci, se-aș 
ternea o liniște de moarte, rea și-apăsă- 
toare. 


Ce-i cu 


drepte. Mâne seară mă voi răiui cu Co- 
cuţa. După serviciu trebuie să plec până 
la Adâncata, dar mâne seara voiu fi nu: 
maidecât acasă. Ai răbdare până atunci. 
Cocuţa nu se va mai amesteca în viața 
noastră. 

Lupșa sărută mâna tatălui său. Lumina 
din canton par'că se făcuse mai veselă şi 
vântul de-afară par'că nu mai sgâlțâia a- 
coperişul, ci sburda a joacă de copil peste 
sine, iar ninsoarea semblânzise și-şi pre- 
făcuse în ghiocei bondarii albi, printre 
cari furişa Jumina lunei dintr'o spărtură 
de nouri 

— Tuţule, îți mulţumesc din tot sufle- 
tul, tuţulet 

— Aşa, turcu' tatii, acuma fii cuminte 
şi du-te acasă. Ai aici douăzeci de Jei, ce 
să bei un ceaiu la bufet, căci tea pătruns 
frigul. De zece lei ia-ţi bomboane și dă-i 
și lui Sil, 

— Sărut-mâna, tuţule! 

Ușa cantonului se deschise şi bezna îl 
înghiţi pe Lupșa. 

Gherasim oftă lung și se lăsă pe ban: 
chetă. “lăcerea prinse să-i ţiuie în urechi 
cum vuiesc stâlpii de telefon într'o câm- 
pie. iar lumina electrică pâtpâia ca aripile 
unui fluture pe vreme senină cu soare 
inșelător de toamnă târzie, Dincolo de 
gară, întunericul se lupta cu zările înză- 
pezite de peste Prut. Lui Gherasim i se 
păru deodată că e singur pe lume şi-un 
val de frig îi scutură spatele, deşi ţinea 
mantaua îmblănită pe umeri. 

A doua zi seara, când veni acasă, Ghe- 
rasim intră liniștit în bucătărie, dar Co- 
cuţa simţi imediat că liniștea lui e mai 
periculoasă decât furia şi, pentru întâia 
oară, se temu de unchiul ei. 

— Cocuţa, — grăi acarul, — te rog 
să-mi lași în pace băieții. 

— Da' ce le-am făcut? — încercă să se 
apere dânsa. 

— Lasă-mi-i în pace, mi'auzi? Că, de 
altfel, întorc foaia şi-are să fie rău de 
tine. Aglăițo, așterne la masă *). 


MIRCEA STREINUL 


*) Fragment unitar din romanul „Bu, Vodă 
Lupşă, clasa IV-a B“. E 


—— 6 








UNIVERSUL LITERAR 





ra 
artrita 


6 Septembrie 194! 


Turbinca nu se mai deschide == 


— Episod inedit — 


Si] îl luase la-o-parte pe Bălașa. 

— Ascultă, măi Ioane... Lupșa, săracu', 
îi tare amărit şi cred că din cauza lui 
Liuș... Ştiu că te pricepi în chestii de 
astea... Cum i-am putea ajuta? 

— Să vedem... la spune-mi... A vorbit 
vre-odată cu dânsa? 

— Nu. au 

— Va-să-zică încă nu şi-au făcut oficial 
cunoştinţa. : 

— Da' ce, de altfel Liuș a auzit de îra- 
tele meu? 

— Am avut eu de grijă să audă! 

— şti un om de aur, Bâlașa! 

— Sigur că sunt... — zâmbi modest Ion. 
— Măi Sil, spune-i lui Lupșa să fie în piaţa 
Unirii la orele patru după-amiază şi să 
aibă ceva bani la sine. da 

— ua ce sa te in piața-Unirii? 

— Mesta-i secretul meul 

— Bine, am să-i spun. 

— Dar să vină numa:decât! | 

— Şi crezi că totul o să fie bine, că 
Lupşa nu va mai ofta ca un motan amo” 
rezat, că n'o să mai spună „bună-seara 
în amiaza mare, că nu va mai uita să-și 
ÎNCae panipru inainte de-a icși Uli stradă 
şi că nu va mai vorbi din senin cu sine 
însuşi? 

— lţi promit solemn! 

Sil se duse la Lupşa. 

— Ascultă, măi frati-miu... 

— Ce-i, Tucu? 

— Piu! Ce naiba, nu vezi că's eu? 

— Iartă-mă.., Mă gândeam la ceva... 

— bine, bine!... şu.u la ce te gândeai! 
Dar să lăsăm asta... | 

— Ba să nu .asam nimik! — se COCOȘI 
Lupșa. — Ce vrei să insinuiezi?.., 

— Nimic, nimic... — bătu în retragere 
Sil. — Ascultă, să fii azi după amiază, la 
orele patru, în piața-Unirii, şi să ai ceva 
bani cu tine... 

— Dece? 

— O să vezi! 

Insistenţele lui Lupșa de-a afla despre 
ce e vorba rămaseră zădarnice, 

Acasă, îi spuse ]ui Sil: 

— Măi, omule, da' n'am decât zece lei. 

— Hm! asta-i prost. 

— Ce-i de făcut? 

Sil oftă de par'că-i sar fi rupt baierele 
inimii, Aceasta însemna că va scoate bani 
din pușculița sa, ținută sub zece lacăte 
în şifonier... Într'adevăr, luă un scaun, îi 
puse lângă dulap şi, săltându-se, ajunse 
cu mânile la pușculiţă... Îi dădu o sută de 
Jei lui Lupșa. 

— ţi mulțumesc foarte mult, Sil... Nu 
m'aş îi putut gândi niciodată că ești în 
stare să faci sacrificii atât de mari pentru 
mine... 

— Lasă, nu-mi mai bate capul! — se 
răsti Sil, roșind de plăcere. 

— Şi-acuma te rog să-mi spui pentru ce 
trebuie să-l întâlnesc pe Bălaşa în piața- 
Unirii. 

— Ai să vezi! 

Lupșa nu reuși nici de astădată să afle 
despre ce e vorba, așa că se duse intrigat 
la 'ntâlnirea cu Bălașa Ion. 

— Pentrce m'ai chemat, măi? 

— Ca să mergem la o cofetărie,. 

— Cum? Pentru asta?... 

— Ce, nu-ţi face plăcere să mănânci o 
prăjitură cu prietenul tău? că, slavă-Dom- 
nului, știi că ţi's prieten bun şi-adevărat, 
— rosti cu imputare în glas Bălașa. 

— Sigur că-mi face plăcere! — şe grăbi 
să-l asigure Lupșa. — Dar, pentru asta, 
nu era nevoie de-atâta mister... 

— Lucrurile frumoase îs întotdeauna 
e ii eta — răspunse în doi peri Bă- 
așa, 

Lupșa îl urmă din-ceîn-ce mai intrigat 
până'n cofetăria din strada Romană. unde 
luară loc amândoi lângă o fereastră. Bă- 
lașa începu să vorbească despre ultimele 
cărți citite, despre câteva filme şi altele. 
Lupșa nu știa ce să mai creadă. 

— Ce naiba, măi Bălașa?! Despre toate 
astea, puteam vorbi și la tine sau la mine 
acasă și... — însă tăcu, ca să vadă pe cine 
a salutat prietenul său. 

Pe toţi zeii | La asta, Lupșa nu se-aștep- 
tase: la o masă din fund era, Liuș în per- 
goană, Liuș cea frumoasă, Liuș cea cu” 
minte, Liuş stăpâna inimii lui Lupșa... 

„Ei? Ce spui la asta? — scânteie vic 
torioasă privirea lui Bălașa. 

Lupșa simţea un fel de ameţeală p.ă- 
cută şi-i venea să chiuie... 

! — Hai să mergem la masa ei, — îl șopti 
on, 

„— Nuuu! —— se opuse repede şi'nspăi- 
mântat Lupșa. 

-- Ba da! — și, luându-l de mână, îl 
duse ca pe-un copil la fată. — Servus 
 Liuşt Dă-mi voie să ţi prezint pe prietenul 
meu Lupa Vodă dintr'a patra B. 

— Imi pare foarte bine... — zâmbi Liuș. 

— Glasul ei — așa cum și-l închipuise 
Lupșa : clopoțel de-argint la gât de mior 
alb într'o dimineaţă de Maiu cu soare 
mult, 

— Luaţi loc la masa mea, — îi invită 
fata. 

Să nu crezi în minuni?! Şi Lupșa par'că 
se țopi de emoție şi de fericire. Ce, e puţin 
lucru să stai cu „fata ta“ la aceeași masă? 
Bălașa îi privea proteguitor-părinteşte: 
“îşi descoperise vocaţie de tată... 

Liuş începu să vorbească. Era desghe- 
ţată şi știa o mulţime de lucruri. Istorisi 
anecdota dela şcoală, vorbi despre domnii 
Constantin Loghin, Zaharia Criţan, Tra- 
ian Cantemir, Aurel Vasiliu - Sânger, 
doamna Geagea, domnişoara Seişanu și 
alți profesori la cari ţinea și-și bătu joc 
de domnii Tătaru și Păru, doi beţivi nu- 
mero ainț, cari erau nenorocirea elevilor. 

— Dar de unde-i cunoşti atât de bine 
pe profesorii dela liceele de băieți? — se 
miră Lupșa. 

— Mă interesează corpul didactic... — 


zâmbi Liuș. 
— Te pomenești c'o să ajungi o Marta 
Rădulescu... — profetiză Bălașa. 


“Timpul trecea vertiginos. Lupșa asculta 
fericit și-o toropeală plăcută îl cuprindea 
pe'ncetul, iar murmurul confuz ul clien- 
ților din cofetărie îi părea o muzică de- 
părtată. Băiatul ar fi vrut să stea până 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătiţă în numerar conform apr 


la sfârşitul lumii aici, așa, lângă Liuș. Bă- 
laşa îl ghiontea din când în când pe sub 
masă şi, când fata se duse să-și aleagă la 
bufet o prăjitură, îi spuse băiatului: 

— Ce naiba-i cu tine, măi omule?! Mai 
spune și tu câte-o vorbă! Vrei ca fata să 
creadă că ești mut?! Fii mai desghiețat!... 
Hai, că, doar, dealtfel, îți umblă gura ca o 
morișcă fermecată. 

Când fata se re'ntoarse la masă, Lupșa 
încercă să se conformeze: 

— Îîî... Tare-i frumoas afară... 

„Bun!“ — se gândi Bălașa. — „Intâiu 
despre vreme... Metoda clasică a conver= 
saţiei de salon!“ 

In continuare, Lupşa îndrăzn: să vor- 
bească despre domnul Păru-bărhosul-te- 
roarea: şcoalei şi despre domnul Grubnei, 
care trântea din principiu elevii români; 
apoi, arătă cât de mult ţine la domnul 
Traian Cantemir şi la domnul Claudiu 
Usatiuc. Pe urmă, nu mai știu ce să spună 
şi degeaba ce-l tot ghiontea pe sub masă 
Bălașa... Exasperat că prietenul său ţace, 
Ion luă Taurul de coarne: 

— Lupşa al meu endrăgostit,,, Ți-ar fi 
trecut prin minte una ca asta, Liuş? 

Vodă Lupșa: să intren pământ, nu alta! 

— Şi știi pe cine iubaște,.? Mânăs- 
tirentr'un picior, ghici, ciupercă.., 

— Bălașa! — strigă Lupșa, cuprins de 
panică. 

— Fie... — cedă Ion. — N'am să spun 
cine e, dar cred că Liuș a şi ghicit... 

Fata îl privea cu atenţie pe Lupșa; Bă- 
lașa încercă să-i citească de pe faţă gân- 
durile, însă ochii ei nu voiau să trădeze 
nici o impresie; ca să-și ascundă turbu- 
rarea, Lupșa mânca — Flămânzilă, ca și 
cum War fi mâncat de-o săptămână... — 
prăjitură după prăjitură. 

Se făcuse destul de târziu, așa că Liuș 
se ridică să plece. Băieţii o conduseră 
până aproape de casă, în tăcuta și'nză- 


pezita stradă a Clopotelor, peste care 


seara cădea calmă şi-albastră, de poveste, 
— Îţi sărut mâna, domnişoară Liuş,,. — 
cuteză Lupșa. i 
— Vai, cât de ceremonios e domnul 
Vodă...! — zâmbi fata. — Am petrecut 
o după-amiază plăcută... Bună-seara, 
domnilor! 


— Ei, ai văzut, Lupșa? 

— Îţi mulţumesc din suflet, Bălașa! 
Asta a fost o zi mare pentru mine... 

— Lasă, c'or veni și altele... Ha: să ne 
cărăm pe-acasă. Uite ce nouri negri vin 
dinspre Țetina! 

Vodă se duse pe jos acasă, ca să se 
poată gândi pe'ndelete la această după- 
amiază minunată, 

Când Lupșa se culcă, Sil îl întrebă: 

— Măi trati-miu, ești fericit? 


— Aşa ai fost tu 'ntodeauna, Barbă- 
Cot... Misoghin... 

Făt-Frumos îi ură multă fericire tână- 
rului, iar câţiva elfi îngânară un cân- 
tec, Până şi don Quijote era bucuros de 
tericiroa lui Laupșa. Barbă-Cot, însă, se 
re'ntoarse furios în turbincă... Scoţându-şi 
pentru o clipă afară capul, spuse lugubru: 

— Tare mă tem că totul are să sfâr- 
şească prost, măi băiete, şi-mi pare rău 
de asta, căci ţin mult la tine... 

— la nu mai cobi atâta! — îi repezi 
Dănilă Prepeleac, aruncând cu pantoful 
cenuşăresei după dânsul, așa că Barbă- 
Cot nu-și mai arătă din turbircă prea 
cinstita barbă, 

Silfii aduseră flori şi-odaia se trans- 
formă în pajiște de primăvară. Puck îl 
hărățea pe Motanul-Încălșat, Aibă-ca- 
Zăpada torcea firele de lună, ca să țeasă 


“ dim ele o cămaşă albastră pentu Făt- 


Frumos, iar don Quijote juca șah cu ca= 
liful Barză. Ceilalţi, îl înconinrau pe 
Lupșa, punându-i întrebări care de care 
mai năzdrăvană despre Liuș. fenușă- 
reasa îl întrebă ce număr are fata la 
pantofi... un urs se interesă dacă părul 
ei este de culoarea mierei sau a sucului de 
mure.,., iar Harap-Alb de cuminţenia lui 
Liuş... 

Lupșa era atât de fericit, încât î; venea 
să-i îmbrăţişeze pe toţi — până şi pe 
morocănosul don Quijote. 

Când sosi Ivan, care-i dăruise cu dragă 
inimă băiatului turbinca, odaia se lumină 
şi mai mult; cu toate că se scorneau a- 
tâtea pe socoteala lui, Ivan avea suflet 
de aur: deaceea, nimeni nu se miră când 
dânsul spuse: | 

— Bravo, Lupşa! Să ştii că am să-i dă- 
vuiesc şi lui Liuş o turbincă fermecată. 
Vreau ca fata ta să fie fericită! 

Toţi îl aplaudară şi Ivan mulţumi mă- 
pulit cu un gest măreț de actor de tra- 
gedie.,. 

A doua zi dimineaţă, Lupşa descoperi 
la şcoală între cărţile sale o 'nimă de 
ciocolată. DI 

Bălașa zâmbea ca un diavol honom 3: 
protector... 

L 

Intro seară, după cină, sentîmplă v 
adevărată minune. Gherasim venise ve 
sel şi bine-dispus dela serviciu. Eviltase, 
prin prezența sa de spirit, o tamponare 
şi faptul acesta îi adusese laude Ain par- 
tea domnului Gavril Burcuteanu, severul 
şef-de-gară, care-i promisese că-l va pro 
pune pentru avansare. Acarul adusese cu 
sine o mulțime de daruri pentru Sil şi 
Lupșa: cărţi, o cutie nouă de şah, cu fi: 
guri roşii și negre, de fildeș, pe care-o 





— Da, suni într'adevăr fericit. Știi la 
ce m'am gândit, Sil? Când vom fi mari, 
vom munci ca şi domnu' Umbră, ca să 
strângem bani pentru a ne cumpăra câ- 
țe-o sfoară de pământ lângă pământul 
dumnealui. Ne-am clăai câte-o căsuţă şi 
vom trăi din gospodărie. 

— Trebuie să-l convingem pe Bălașa 
să facă la tel. 

— Siguri Să vezi ce frumos o 80 du- 
cem! 

Cocuța dormea acu, așa că puteau 
vor 1ară grija. Sil voi sa știe înacama- 
nuny cum să petrecut totul ja coletarie 
şi Lupșa trebu să-i istorisească pe larg. 
Aaa pyLILye Un Vânt aspru care tacea 
Să se Cuatuine luminile electrice din straaa, 
așa Că reilexeie depe soruri tromurau 
ca valurile agitate ae unui tiuviu. Lupșa 
aduse un pacneţ mare de bomboane dela 
coLesarie, ca să le ronță:asca impreună 
cu Sul, care-aprinsese lampa de buzunar 
şi citea o povestire de Umbră în „Uni 
versul copilor'', Povestirea se desfâșura 
la Cernâuţi şi era o înşiruire minunată 
de aventuri. Lui Lupșa îi plăcea foarte 
mult cand Sil citea la lumina albă ca 
varul a jâmpii de buzunar. Lumina acea- 
sta avea ceva fermecător, ca de vis, în 
ea. bra o lumina ca aceea care piace 
piticilor și iasmelor: lunatică şi plină de 
mister. 

—  Şuieră al naibei moş-Crivăţi — 
şopti Sil. 

— 1] sa făcut de hârjoană.., Mai ia-ţ: 
câteva bomboane. Aiestea's cu alune. [i 
plac și lui Liuș... Ascultă, Sil... Dacă nu 
i-aş fi simpatic, crezi c'ar fi venit la co- 
fetărie? 

— Sigur că nu! Ea te iubeşte Nu-ţi fă 
nici o grijă! — și Sil stinse lampa. 

„Să văd ce părere au prietenii mei. 
— se gândi Lupșa și deschise turbinca 
lui Ivan, 

Toţi se-arătară de părerea lui Sil: 

— Îi ești drag lui Liuş! [i ești drag... 
— spuneau ei. 

Numai Barbă-Cot era de alţă părere; 

— Ehei! Eu cunosc femeile... Nu ten- 
crede'n ele, măi băiete! — dar ceilalţi 
râdeau de el: 


găsise de ocazie, bomboane şi „Iniversul 
copiilor“, Băieţii țopăiră un dans indian 
în jurul lui și-l îmbrăţişară. 

— Unchiul n'are pe ce să dea banii?i 
— atrăvi Cocuţa inima Aglăitei, însă 
Gherasim se făcu că n'aude, ci spuse: 

— Hai, băieţi, să jucăm „Lupul si 
oile“! 

— Tată! 

— Tată! 

— Ho, mă turcilor! Ce v'a apucat? 

— Am şi uitat de când n'ai mai jucat 
cu noi „Lupul și oile“. — spuse Lupșa 

— Așa? Apoi rău am făcut! — recu- 
noscu Gherasim. — Hai, cu care să joe 
întâiu? 

— Cu mine! 

-— Cu mine! — sărt şi Sil. 

— Staţi, bre, că nu pot să joc cu dui 
deodată... 

„— Să tragem la sorţi, cu cine .să joa 
întâiu — propuse Lupșa. 

— Perfect, — încuviinţă Sil, 

— Cine din voi alege mâna în care ţin 
ur. chibrit, acela e câștigătorul... 

Sorţii îl aleseră pe Sil. Lupșa se-aşeză 
să chibițeze. Aglăiţa veni şi ea să pri- 
vească, 

— Măi Silache, — spuse Lupșa, mi se 
ag că lupul tatii o să-ți mânânce toate 
oile... 

— Ssst! — se-oțări Sil. — N". cunoşti 
cele trei regule ale chibițului? Să tacă, 
să aibă picioare curate și tutun... în ca- 
zu! nostru, bomboane! 

Aglăiţei îi plăcea mult să privească a- 
cest joc, însă întâlni privirea de desapro 
bare şi de dispreţ a Cocuţei, așa că spuse: 

— N'ai altă treabă, Gherasima?! 

-— Iii, mamă, şi mata! — se făcu re- 
proş glasul lui Sil. Tată, știi că Joci în 
stil de campion? Strașnic! Iar o să mă 
baţi... î 

— Ar trebui să-l învăţăm șahul pe 
tuţu, — spuse Lupșa. Ar fi un jucător 
toarțe bun! Vrei, tuţule? 

-— Cred că's prea bătrân ca să mai în- 
văţ șahul, „Lupul şi oile“, „moara“ şi 
„concina“ -le ştiu încă depe când eram 
de-o palmă. Deh, pe timpul copilăriei 
mele, șah jucau numai boierii. Apoi, am 
învățat tarocul, joc frumos și nobil. Şa- 


hul, însă, cred că nu l-oiu putea dibui... 
Bagă de seamă, Sil, că iar îți mămânc o 
oaie... - 

Sil se'ncruntă, chibzui și iar se'ncruntă, 
dar de geaba; trebui să jertfească o oaie 
în gura lupului flămând... Lupșa, care-și 
rezimase de umărul tatălui său tâmpla, 
par'că vedea aevea o dumbravă de pâ- 
dure cu un țarc în care oile fugărite de 
lupul cel viclean nu puteau intra... 
Aglăiţa își uitase de privirile bozumflate 
ale Cocuţei și urmărea pasionată partida. 
Afară, vâjâia un vânt cumplit, care-a- 
runca în geam pumni mari dn zăpadă. 
Uneori, şuieratul locomotivelor din gară 
se-auzea prelung și melancolic. Viscolul 
făcea să se-atingă firele electrice din 
stradă şi, atunci, lumina devenea slabă 
și palidă în odaie. 

— Bietul Dumitru e de serviciu in 
noaptea asta.., Ştiu că asudă nu glumă, 
cu tot frigul! — îl căină Gherasim pe co- 
legul său dela canton. — Na! i-am luat 
şi oaia asta, măi turcule, aşa că trebuit 
să predai partida, 

-- Mulţumesc, tuțule. 

—— Mulţumesc, Sil. Mâne. puate c'v să 
mă baţi tu. 

— Ai să joci şi mâne cu noi? Bravo, 
tuțule! —- jubilă Si. 

— Dece nu? Sigur c'o să joc! 

—— Asta-i adevărată minune... Lupșa, 
trebuie să tăiem vițelul cel mai gras 
pentru re'ntoarcerea tuţului rătăcitor! 

— O sâ-ți aducem cadou câte-un zece 
la matematici! 

Lui Gherasim îi era ca şi cum ar fi 
băut vin din cel mai bun... 

— Și câte-un zece la franceză, — se-a- 
rătă darnic şi Sil. 

— Numai să nu-mi vindeți pielea ursu- 
lui din pădure... 

— Nuuu! 

— Nuuul 

Cocuţa strâmbă din nas. Norvcul ei că 
băieţii n'o văzură, că, dealtfel ar fi fost 
Dă-Doamne-bine... Ce, tuțu nu era de 
partea lor acuma?! 

— Hai, Lupșa, să joe şi cu tine... 

-— Nu eşti prea obosit, tuțule? 

— Nuuul 

= Na, amu om vedea care pe care, 
lupii pe oi, sau oile pe lupi... 

— N'ai nici o grijă, măi Lupșa, că n'o 
să-l baţi tu pe tuţu! 

Ca s'arate că n'are nici un interes pen- 
tru joc, Cocuţa luase o revistă de mode, 


așezându-se cât mai departe de grupul! 


din jurul lui Gherasim. 

Lupșa juca întrun fel de vis. Lampa 
arunca flori de aur peste frunţile oame- 
nilor. Gherasim părea un fel de Sifântu- 
Petru, iar Sil avea înfățișare de filosot 
chinez, concentrat asupra cine-știe-cărei 
importante probleme metafizice — așa de 
îneruntat și de atent urmărea jocul. 

Aglăița își aminti deodată de brode- 
riile sale și, eliberată pentru un moment 
de influența Cocuţei, începu să lucreze 
harnică, îmbinând cele mai frumoase cu- 
lori pe ghergheful carenfăţișa un buchet 
de flori. 

Era o atmosferă de zile bune în casă. 

Ca înainte de sosirea Cocuţei, care tul- 
burase apele... 

Lumina lămpii era nespus de priete- 
noasă. Focul ardea vesel în sobă, ca şi 
cum ar fi vrut să participe şi el la bucu- 
ria dim inima copiilor. Vântul putea să 
bată nebuneşte afară, iar Cocuţa să stea 
îmbufnată în colţul odăii! Cine să se sin- 
chisească de vânt și de Cocuța când tuţu 
juca iarăși „lupul şi oile“ cu Sil și cu 
Lupșa?! 

— Tuţule, i-ai mâncat toate oile... — 
constată Sil. 

—— Asta, îindcă era tare flămând...! Ce, 
credeți că e puțin lucru să nu mănânce 
timp de mai bine de-o lună...? Cât o fi 
ceasul, turcilor? 

-— Opt și jumătate, — spuse Lupșa. 

— Credeam că e mai târziu... Ştiţi ce? 


- Fiindcă e atât de devreme, hai .să mai 


facem câte-o partidă. 

— Bravo! — țopăiră băieții în jurul 
cantonierului sub privirea îngăduitoare a 
Aglăiţei. .* 7 

— Staţi, măi copu, că mă răstumați, 
— se apără râzând uherasim. 

In cursul celorlalte partide, câştigară 
Sil şi Lupşa. 

Făcuse tuțu ce făcuse, de nu putuse 
mânca aproape nici o oaie lupul cel hă- 
mesi... Paremi-se că era sătul (ori că 
tuțu nu voia să-i mai dea de mâncarel). 
In orice caz, bucuria lui Sil şi-a lui 
Lupșa (a oilor așijderea...) a fost mare! 

Jucară până pela ceasurile zece. Apoi, 


. Gherasim și Aglăița se retraseră în bu- 


cătărie. Băieţilor le luceau ochii de ferir 
cire. Lupșa avea de gând să convoace în- 
treg ștabul din turbinea lui Ivan, ca să-i 
comunice și lui ce bucurie aleasă a avut 
pe ziua de azi, La Cocuţa, care continua 
să stea botoasă, băieții nici nu se uitau. 
In: entusiasmul lor, uitaseră până și de 
domnul Ghiţă Onufri, care devenea, pe 
zi ce trecea, tot mai nesuferit. 

—- Ce spui, Sil? 

— Ce să spun, Lupșa? Nu degeaba am 
visat o pădure verde și frumoasă! A fost 
semn de bucurie visul acela... 

--- Ce bine ar fi ca toate zilele să fie 
ca ziua de azi! Ai văzut cât de fericit se 
simțea tuţu? Ca şi noi! 

— Sigur! 

— Mama amnceput să brodeze din nou, 
Cât timp am jucat „lupul și oile“, a bro- 
dat mereu. Aproape ca terminat ghe- 
mele de mătasă! 

— Buchetul de flori a ieşit minunat. 
Mama are mare talent la brodat. 

— De-ar fi domnul Umbră aici, multe 
lucruri sar îndrepta, — ofîtă Sil. 

Atâta îi trebui Cocuţei — ca sarunce 
a paniţă de vorbe rele asupra băieţilor. 
Dar ei nici nu se uitară la dânsa. 
Intr'o noapte, Cocuţa se trezise brusc 
dim somn şi-i auzise pe băieţi șușotind 
despre Liuş. O bucurie drăcească a cu- 





de MIRCEA STREINUL 


prinsese. Avei, însfârșii, cu ce să-l tero- 
cizeze temeinic pe Lupșa. 

A doua zi după amiază, îi spune Aglăi- 
ței în fața băieţilor: 

— Tuşică, Zenobia Magheru din Cea- 
hor mare cumva o nepoată? 

— Mi se pare că da, însă nu știu cum 
o chiamă. Dar dece mă'nitrebi...? 

— Am dat de-o fată cu numele Liuș 
Magheru şi m'am gânâit că trebuie să fie 
neam cu Zenobia... 

— Amu îmi amintesc că nepoata Ze- 
nobiei se numește într'adevăr Liuș, adică, 
de fapt, Eleonora... 

— Am cunoscut-o la domnișoara Gri- 
gorencu ,o prietenă de-a domnului Onu- 
îri, — reluă Cocuţa. — Cam urâţică fată... 

Sil se uită la Lupșa și văzu că fratele 
său s'a făcut palia. 

— Cam urâţică și prostuţă.. — vorbi 
iarăși Cocuţa. 

Lupșa se ridică şi vru să iasă din odaie. 

— Incotro te duci? — îl întrebă mieros 
verişoara. — Indată vime domnul Onufri 
la lecţie și-o să te găsească nepregătit. 

— Cocuţa are dreptate, Lupșa, — spuse 


Aglăiţa, — rămâi aici şi învaţă. 
— Poate că-l deranjăm cu vorba noa- 
stră... — se'ngrijoră ipocrit fata. — Nu te 


deranjăm, Lupșa? Poţi să ne spui, că nu 
mă supăr... 

— Nu... nu ne deranjaţi, — 
băiatul, stăpânindu-se. 

— Ba pe mine mă deranjează! — se 
revoltă Sil. 


— Dacă nu-l deranjează pe Lupșa, pe 


răspunse 


tine mare ce să te deranjeze! — spuse 
disprețuitor Cocuţa; apoi, se-adresă în 
continuare Aglăiţei: —, Liuş aceea are cui 
semăna... Că Zenobia știu că-i poamă 
bună! 

— Serios? 


— Crede-mă!_ Am atlat destule despre 
dânsa... Și nepoat'sa-i la fel... Sentinde 
cu toți handralăii din liceu... Iși face de 
lucru cu toţi mucoșşii! Lupșa, dece nu re 
peţi lecţia? Fata asta are s'ajungă o des- 
trăbălată... Şi proştii de băieţi se dau în 
vânt după dânsa! 

— Deh, tinerețe... — îi scuză cu un 
oftat Aglăiţa, ceeace nu-i conveni Cocuşei. 

— Tinerețe? Le-aș da eu lor tinerețe! 

Când îi convenea, Cocuţa era întotdea- 
una moralistă... 

— Lasă, că și bătrânetul îşi tace câteo- 
dată de cap! Manovici a divorțat ca să 
se lege de-o femee cu il. — uită 
Aglăwa că sunt și băieţii de faţă. 

Pe Cocuţa, însă, n'o interesa acuma car 
zul domnului contabil Manovici-Singer- 
mann, care, distrugându-și propria căsni- 
cie, o distrusese și pe-a doamnei Scheri, 
fără să ţină cont de băiatul ei, așa că 
reveni repede la eleva Liuş Magheru: 

— Am auzit c'o curtează un elev de 
clasa patra de liceu, da” ea își bate joc de 
dânsul,. Na! Ce-ai făcut, Lupșa?! Ai spart 
bunătate de călimară.., 

— Unde ţi's ochii, băiete?! — strigă 
Aglăiţa. — Uite cai pătat întreaga faţă 
de masă! Numai pagube faci! Nu poţi să 
bagi de seamă? Și faţa de masă era nouă- 
nouță... ! 

— Te pomenești că domnișoru-i în- 
drăgostit, — zâmbi rău Cocuţa. 

— Atâta-i trebuie! 

— Dece, crezi mata, că se chiteşte a- 
tâta dumnealui? Ba își dă cu odicolon 
pela nas, ba îşi calcă tot a doua zi pan- 
talonii... Ş'apoi pe unde tot umblă han- 
dra dup'amiezile? Că doar n'are învăţă- 
mânt în fiecare dup'amiază, dragă tu- 
şică! 

— Ce-ţi pasă, ţie?! — se năpusti Sil. 

— Nu striga la Cocuţa! — interveni 
Aglăiţa. 

— Ba am să strig! Ce-și tot vâră nasul 
unde nu-i fierbe oala? Ce, eu o întreb de 
cavalerii ei? Cocuţa umblă cu toți der- 
bedeii. din Cernăuţi! 

— Sil! 

— E aşa cum spun, mamă. 

Cocuța luase poză de martiră. 

— Vezi, tușico? 

Aglăiţa îl trase de urechi pe Sil, aşa 
că-şi restabili imediat autoritatea ma- 
ternă. 

Lupșa avea impresia că visează, 

„De unde-a aflat Cocuţa despre Liuş? 
De unde?“ — se tot chinuia dânsul sub 
privirea ironică a verișoarei sale, 

Sil senroșise ca un cocoș și-arunea: pri- 
viri de curcan furios Cocuţei. 


„Lasă, cam să-i arăt eu!" — se jura 
dânsul în gând, 
„L-Oiu poteovi eu",— — se-oțăra fata. 


—— „Să știu că mă ia dracu', da! tot l-oiu 
poteovi, că din pricina lui or începe a-mi 
ieși peri albi înainte de vreme...“ 

— Lupșa, de unde-o cunoști pe nepoata 
Magheresei? — prinse să-l cerceteze A- 
glăița. 

— Mamă, de unde ştii c'o cunoaşte? — 
sări Sil în ajutorul fratelui său care, ne- 
deprins să mintă, își și ridicase la tavan 
privirile, ca şi cum de-acolo şi-ar fi aş- 
teptat mântuirea. 

— Nu te-amesteca, răule! Răspunde tu. 
Lupșa. 

— La o cofetărie... 

— La o cofetărie...?! 

Cocuţa, satisfăcută: 

— Aha! Merge cu fata pela cotetării,. 
Ai văzut, tanti?! 

Șil: 

— Ce să vadă?! Că doar n'o fi, crimă să 
cunoști o domnişoară! (subtil, cu intenţii 
de umor:) Asta sentâmplă şi'n cele mai 
hune familii... 

Aglăiţa, consternată: 

— Ce vorbe's astea, plodule?! 

Cocuţa: 

— Glumă cu două înţelesuri.., 

Lupșa, ca să scape de interogator: 

— Mamă, vreau să plec în oraș. 

Cocuţa: 

— Să stea acasă! | 

Aglăiţa: 


ema 





(Urmare în pag. 5-a) 


obăris dir, GQ-le P. T. T. Nr. 24464-938,