Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0014_0015

7 ANULLIV Ne. 14-15 

|“ DUMINICĂ. - 
20 MAIL 1945 

' Director; 


] AL CIORĂNESCU 


NUMĂR INCHINAT LUA ION PILLAT 
| COLABOREAZĂ: | 
Camil BALTAZAR îi a e alta LUGOSIANU i 


_L. BRATOLOVEANU Alexandru: LUDOVIC 
Emanuel CIOMAC PERPESSICIUS 
AL CIORĂNESCU. AL. PHILIPPIDE 
P. COMARNESCU . .  „lon PILLAT 
Ben CORLACIU AL.-T. STAMATIAD 
Victor EFTIMIU „_.. Gonstantin ST ELIAN 
Horia FURTUNĂ Tudor VIANU 
- “Ion M, LEHLIU "V. VOICULESCU. . 





Ul) fragirtat la: martea lui Mircea Streinul : 


sl 
Ca să suge căteva randizi în, catea scriitorului Mir- 
cea Streinul, trebuie ncgreşit .ă pomnești dela viața aces- 


tuia: O viaţă fărâmiţată la fiecare punct: întâlnit, din ne- * 


cesitațea omulu: de sa-și găsitun mod ue reper, pe care to- 
- tuși bu l-a descoperit "ncicăiță:. pi 


Mircea Streinu! a fost un obsedat, uneori un “irascibil 


imcerdiar, der tctâeauna justificat în sine, prin structâra 
sa. ps.chică tenebroasă, determinață o depăşire a vieţii 
imediate, ahodine şi statice. Imgiși .erbii săi sunt o perso- 
nificate v guroasă a poeridianglâr 'saie smane ; rol despre 
uâri şi Gist.nsul pcet “Miron Rad “Paraschivescu (cred că 
rețin bine) a afirmat că sunt sfârțpceți dim ființa autorului 
şi, în consecinţă, trebuiesc cpăsidetaţi reaii, agitaţi şi gran- 
dioşi. Era la apariţia primei gdiţii din „Drâma Qasei Timo- 
teu”, când Gealtie] acelaș poet cu” 'Zină “intuiție criţică şi-a 
mărturisit, în pag'na -Il-a a ziaru „Timpu,* și asocierea 
imediată pe care a făcut-o cu opeza, lui Dostoievsky, cctigi= 
derând romanul iui Mircea Streinui, drept una dințre cele 
mai.bune «cărți apărute la! n&..în ujtimii ani. Părerile” a- 
cesica au fost susținute și de'pertea majcitară a criticel 
româneşti, 

Și dacă reținem faptul că „Drama Casei Timoieu' a iost 
scrisă când autorul său nu depășise încă 28 de ani, cdăsta» 
iăm implicit şi predis în ce măsură talentul lui Mircea 
Sireinul se cristal: zase, se detinise chiar, iatr'o carte până 
la a cărei apariţie a fost cbligat să alerge la cel putin 0 
de editori, întrun timp de 3 sau 4 ani. 

Mai sunt Cator ca în fragmentul acesta obiectiv scris ja 
moartea iui Mircea Stresul să atrag atențiunea şi asupra 
altui roman al său — şi anume ,lon Aluion“. Cât de mult a 
iubit omul simplu în sensul patural, dar complex ca mani- 
iestări firești, se constată „în' cartea aceasta, unde persona- 
giul ceniral, un țărza adolescent de lângă Cernăuţi, este 
spânzurat de către jandarmii auştro-ungari în retragere, 
fiindcă fusese surprins schimbând câteva cuvinte inofensive, 
cu o patrulă de avantgardă a trupelor ruseşti, care eliberau, 
în trecutul război, Bucovina. Analiza cu stil simpiu, dar so- 
bru, participarea directă a autorului la nedreptatea făp- 
tuită eroului său (autentic în fond) au realizat o operă, în 
care lumile se despart în două : bună și rea — cu adeziu- 
nea scriitorului la cea dintâi. : 

Mircea Stteinul a fîpst crescut în priacipiiic a două 
şcoli : austriacă şi ucrâiniană. bela prima a reţinut ma- 
n:era glaciajă în viață, dela ultima. căldura, măreţia și sen- 
sibilitatea umană în.Gperă. Evident, cele din urmă influ- 
'ențe au depășit prima adeziune, după cum era şi firesc, 
la timpul oportun, adică tocmai când copilu. este mai ma- 
leabil şi chiar caută subconștient punctul cardinal a] orien- 
tării sale viitoare. De aceea l-a iubit mai mult pe Dosto- 
ievsky, s'a: âpropiat: de! Lermentov și în urmă îşi atrăsese 


şi opera lui Kypling. Despre Vladimir Maiakovsky, deia. 
Mircea Streinul am. atflaţ ptime)e- amănunte, în. anul 4840. 
Ii iubea realismul poetic. d găsise tangentă cu ej, prin" 


dragostea comună pentru. e vote bule umen 


operă. 

Dar, ca om, Mircea Streinui a iat un desprnăgit. Pri- 
mul :contact sfâșietor şi fatal pentru constituţia sa psihică, 
l-a evut (după cum. gl însuș îmi-a mărturisit). chiar la 16 
sau 17 ani. Aici îşi are începutul depresiunea ea sufle- 
tească, Pe urmă au venit altele. Suficient, ca în câţiva ant, 
să-l muţigăiască obseşiile, Sbuciumul, mizeria. In viaţă, 
echilibrul i se pierduse, pe să-i părăsească într'un .refrac- 
tarism determinat de procesti!* în sine. Singuratec, interio- 
rizat — urmărit numâi de Yalizarea umei opere, dar o 
operă stoarsă din sine, care să vorbească în numele lui, în 
locul omului care.pnu-și tiiai “deschidea aura, decât. ca să 
şi-o stropească”cu un pâhar de coniac. = 

Uneori, Mircea Streinyă a greşit. Era fatal. El însuși 
se pierdea câteodată în confuzii interioare. :Greşala nu a 
fost a sa. Iăsând deoparte principiul imperfecţiunii omului, 
îi găsim totuş circumstanțe de natură să-l treacă peste 
greşală, în reveniriie sale, în dorința” de pătruuidere a ele- 
mentului natura] și mai cu seantă în-x&vărsarea sa ca om, 


urne înţr'o 


în sensul pur al cuvântului, peste 'conglomeratai „necăjiţilor . - 


pe cari i-a transplantat în sfera documentară-a operei sale. 


Iar suprema depăşire ge sine însug.i-a fost rnosrica, Moar- .. 


„> 
* « i Pau 


“autoPuluii, *eîntoarcered' elementului liberat — după 


_ ar trebui + 
vorba despre un roman aproape de aceleași dimensiuni ca - 


“de BEN. CORLACIU 


3 
Ri 


tea, care consacră ori șterge; Moartea pe care eta E 


Streinu! şi-a dorit-o în alt fel, măreaţă şi justificată, ca 
moartea eroiior săi, Moartea aceasta l-a definitivat, deși 
a venft brutală, prematură şi nefirească. în urme sa ră- 
mâne doar ceiace a dat valabil, revelator şi just; In sute- . 
rința din cărțile safe se poate citi oricând propria lui su 
ferință,; acela care-l ridică pe om, care-i demonstrează 
acevăzi şi şi care- -micigdată nu, reuşeșie să extragă concluaii 
e 

Moartea în .concepţiă lui Mircea Streinul este siiperioară 
Gricărei viziuni ; chiar vieţii însăşi. Personagiile din „Viaţa. 
'm pădure“, „Lon Aluica'4 „Drama Casei Timoteu" şi „Soa-. 
rele răgare noaptea” (ca. ţă-i luăm cărțile cele mei repre- 
zentative) știu să moară, chiar. când un anuşait resort jn- 
terior le gnai atrage privirea asupra vieţii. 
neverosimil de uriași, veșnic obsedaţi de tenomegele cos- 


- mice, fie într'o - rațiune primară sau evoiuată, mor nso--t 
bismuit, straniu, fiecare apârte şi totuş vadeva cu un punet” 


A 


comun, ca în problema paralcielor geometrice. Punctul: a- 
pdsta+ de. întâlnire, Ja un capăt nedefinit, reprezinţă esența 
ce-a 
trecut prin trăirea personagiului. 
* Iraj aduc amiate că în iarra 1943/1944, Mircea Sireinul 
mai avea un român, Ere tdemai cules în înţregime şi chiar 
l-am ajutat la corecturi; Cartea avea titlul „Băeţi de fată” 
şi urma să apară într'o editură — „A.B.C”, care dealtfel 
o şi gnunțage. Dar n'am întâlnit-o in nicio librărie. Faptul 
ămurit. cât mai repede posibil, deogrece este 


„Drama Casei Timotew” și, pe deasupra, cu o- anumită doză 
de conflicte sufleteşti în phis, determinate de câteva pre- 
judecăţi sociale, asupra cărora autorul se oprise insistent 
şi le elucidase întrun: mod: just. 

Poezia lui Mircea Streinul am irecut-o voit la sfârşitul 
acestui fragment, deşi constituie prima sa realizare lite- 
rară. In timpul cât şi-a scris poemele . (destul de tânăr) 
era oarecum mai senin, păstra în el mai multă viață. To- 
tuș, poezia îi este suficient de închisă, cu :toate aderările 
spre cer âle poetului. Incă nu ajunsese la efervescenţa a- 
ie psichică pe care i-o întâlnim în,roman. Puritatea se 

menținea întrun suprarealism poetic și ttuş cu o tendinţă 


- de căutare a naturalului și cu inclinări spre o poezie rea- 


listă. Dela o;asemenea poezie a fost. „ogie 
proza pe cart-a seris-g. 

Acum cred că e nimerit să închei cu câteva cuvinte ale 
lui Mircea Streinul, pe cari mi le mai; amintesc în parte, 
deia una dintre convorbirie ncastre. „Nu mai sper în ni- 
mic. Și nu fac aitcexa, decâţ să mă fortific interior, ca să 
mai pot rezista .nenorocirilor și- mizeriei ate căror ghiare 
nu vor să mă eli bereze. 

„S'ar putea întâmpla să rezisţ; după. cum sar putea să 
mă nărui. 

„Pentru cea de-a doua intâmplare aș regreta, fiindcă am 


să ajungă la 


„ conştiinţa .că n'am realizat încă, ceiace simt puternic și 


precis că-aş fi în stare să realizez”. 
ă Era începutul prăbușirii sale morale. 





HEINRICH _HEINE 


„ Corespondenţă 


Un brad singuratic se 'malţă. 

Pe un munte pustiu din Norvegia. 
Somnolează; valuri de ninsoare E 
1] înfăşoară cu-o mântie albă. . 


Visează la un palmier, care, 

Acolo, în Orientul depărtat, | 
Agonizează, singur şi părăsit, E 
Pe panta unti stânci arzătoare. ( 


Al i e DORI „AL. T. STAMATIAD 


Damenii aceia, 


E 
e 


+ 


N 


| 


Gânduri pentru. Ion Pill 


: 


Moariea neașteptaţă: a lui Jon Pillat a trezit păreri de rău 
adânsi şi sincere în rânâsrile iubitorilor de pozzie. Aceștia 
. pierd —.prin dispariţia lui prea timpurie — tot pe ar mai fi 
putut aduce literaturii românești, acest poet autentic, ajuns 
ia maturitatea talentului lui, Ja stăpânirea deplină” a .ver- 
sului și la desăvârşirea unei limbi; românești, « care nu mai 
avea pentru el nici un fel de taine. 


In poesia noastră, care pentru atâţia citi nu este decât. 


“expresia primăverii vieții lor, florile se scutură adesea fără 
să dea recolta bogată a rodului de vară. a: 

Spre deosebire de atâţia alţi, toamna şi iarna vieţii lui Ion 
Fillaţ ar fi fost tot aşa de feciue, ca şi tinerețea și maturi. 
iatea lut. 

Pe lângă. pierderea unui prieten plin de delicateţă, a unui 

” uitplectual de o aleasă cultură, a unui pasionat de artă şi 

Hteratură, cei cari l-au cuboscuţt în intimitatea lui spirituată 

m regretă mâi mult ca oricine pierderea iremediabilă a tezau- 

„ini de posesie nescrisă, care se risipește pentru totâeauna 
odată cu plecarea dintre noi a iul Jon Pilat, 

Intânoplarea a făcut. să ne întâlnim, copii, pe băncile ace- 
luiași liceu bucureștean și mai târziu, adolescenți, în sălile 
de cursuri ale Facultăţii de Drept din Paris și ale Sorbonei. 
E adevărat că aceste săli de cursuri nu ne vedeau prea des, 
nici pe el, pe care arta și poesia puseseră încă de pe atunci 
stăpânirea exolusivă a celor chemâţi, nici pe mine, cațe pre- 


teram cultura mai intensivă a, cărţii și bibliotecii. Eram o . 


mână de prieteni, pe cari. vârsta și norocul ne adusese 1a în- 


vățătură în aceiași anl, în atmosfera de cultură, de artă, de 


. fermentație intelectuală a Parisului. Parcă am fi prevăzuţ că 
suntem: 'pe hotarul a două lumi şi că maturitatea ne va 
rezerva tristul privilegiu să trăim una din epocile cele mai 
turburi ale isioriei moderne. Ne grăbiam , alături de studiile 
uastre să gustăm cit lăcgunee tot ea puteam dobândi zilnte 
„în emoţii artistice și în plăceri spirituăle, în acel Paris al 
ultisailor luni dipainte de războiul mondial, în acel Paris de 
unişte și umanitate, de frumuseţă şi seninătate, de neîncetată 
frământare artistică şi intelectuală, Paris, care va rămânea 
numsi în: aanintârile noasțre fermecate şi pe care nimeni nu-l 

- va mai învia vreodată. Nimeni. pu.a celindat atuuici. mai 

„ multe muzee, n'a, cercetat mai multe teatre, p'a ascultat mai 


multă muzică, m'a cetit anai multe versuri derât noi. In abea” - 


siă atmosferă s'a ascuţit sensibilitatea artistică a lui Ion 
Pillat. Aici şi-a tăcut. el primele încercări în arta, care nu 
î admite mediocritate, a poeziei. Pentru dânsul poezia nu era 
A subiect, o.teimă, o inspiraţie, o formă, Era o tonalitate şi 


climat: trăia în poezie, cum moi trăim în proza vieţii. 
zilnice. Poezia singură avea drept de icetate în sufletul fui. 


Inainte de a-și face primele versuri, I0n Pillat era obsedat 
"de chemarea lui interioară şi vibra sub influența a tot 
teeace este expresie poetică în ]teratura universală, pe care 
o sdância cu o neistovită pasiune, de cele măi multe ori în 
limiba originală, căci adevărata cunoaştere a poesici impune 
această servitute, întro: artă în care fondul şi forma sunt 
indisolubi] legate; ca tlemenele unui produs chimie. Era 
receptiv pentru orice formă de artă şi gata să se îndrumne 
— sub orice influență — spre Srice expresie a poeziei. “De 
aceea primele. lui producții poetice sunţ de o pomplexitate 
ale cărei origini criticul literar al viitorului nu va isbuti 
niciodată să le lămurească în îmregime. Poeţii clasici, par- 
nasienit, simholiștii se îmbulzesc deopotrivă să capteze ims- 


pirația lui Pilat şi remintscenţele, abia recunoscute. aici, 


fac loc ftără încetare. dincolo atora tei 98 de fugitive. 
intradevăr, poetul se caută pe et însuşi” cu o dorință de 
perfecție, caze:hu l-a părăsit nicigdată. Rând pe rând se 
desprinde de "braţul celor, caii i-ău călăuzit primii -paşi în 
țara încântată a poeziei. Iși ptecizează inspirația -Ini pro- 
prie, își cană ferma lui personală, Totul fl face să vibreze, 
totul SI pie în stare de transă poetică. Cum înţeleze tot 
și e sensibii la orice nuanță, acest excea de'imietizență şi 
„:*Mest belşug. de senatbitițate tngremtâză străduința lui de 


e. 2 





p 
PR 


de I. LUGOŞIANU 


construire a propriei sale personalități poetice. A fost în 
Spania, în 'Grecia şi în, Italia și au cântat în el toţi, tii 
cerului şi peisajului mediteran; a: citit, cu nesăţ. pe parna- . 
sieni şi l-au cuceriţ forma lor iopecabilă şi vigoarea lor 
liţerară; a trăit în: intimitatea shinbotigiitor alia lva Medua sub- 
tilitătea lor modernistă, i s 
Pilat trăise astfel mii de vieţi înainte de a trăi Propria 
sa viaţă. Dar toți erau arumai. tovarăşi de drum, pe care: 
i-a părăsit atunci când întorcându-se acasă, 4 luat cohtact 
temeinic şi traimic cu pănântul țării ui, Atunci 9 început 
să curgă în poezia lui acea sevă bogată care'a mutrit: ver- - 
sul românesc al marilor 1ui înaintași. A început să „vorbească 


“în el glasul. pământului, să-1 viziteze strămoşii, să-i lumi- 


neze soarele lui Grigoreşau şi Huma lui Emajnesox, A început 
să cânte zăvoaiele Argeşului și Mioroanii, așa cum Alec=- 
sandri cântase Siretal și lunca din Mircoşti. 

. Această întodrcere la pământ a pus în deplină valoare 
darul lui poetic. Și-a găsiț pe deplin personalitatea” lui 


“atunci când sia întors la cititori, 


„Acolo undem Argeș, se varsă tâul Doamne!” 

„Și murmură pe ape copilăria mea”, . 2: 

„Ca Negru. Vodă, care descălecând. v. 

„Mi-am ctitorit viața pe Eric iapa i : 
cum spunea în acel frumos volum de versuri, „Pe Argeş 
în sus”, care rămâne capodopera lui și în care îşi cânţă 
strămoşii şi Copilăria și peisajul ronrânesc. 

Pe -acest Iom Pillat nu-l cunascusem la Paris. Dar îl pre- 
văzusem. La 18 ani fusesem câteva, zile la Florica, oaspele 
lui, în acea atmosferă patriarhală a umei mari familii ro- 
mânești, care avea cultul iubirii de ţară, dragostea de pă- . 
raânt, zespeotul unei mari tradiții; idealul unui mare viitor. ' 
Trei gemeraţii îşi dădusâră atol întâinire, sub acelas acope- 
ri, îm jurul aceleiași mese, păstrătbare ale aceleiaşi tradiţii, 
credincioase ale aceimiaş culţ: văduva lui Ion Brătianu, lonel 
Brătianu, pe atunci prim ministru şi prietenul: Ion, Pillat, 
o sută de ani de -viaţă românească, | legată de acela bl- 
ment al caldei şi pasionatei iubiri, de ară, „Atenei, mi-am 
Gat. seama de ce trebuie să fie şi ce . va: La tAțe 9 A Ton. 
Pillat. . gata & 
- Când acum trei decenii, lia Pillat ven?a în ăla mea, 
de student să-mi cifească ultimele tui versuri şi să astiiltei: 
uri verdict prietenesc sau sugestiile mele tinerești de critic 
colegial, dar exigent, îl îndemnam adeseori să părăsească - 


“umbrele ilustre. ale literelor universale și să se. întoarcă pe 


acele dealuri argeşene, unde își va găsi irvorul trainic şi 
fecund al inspiraţiei îui «și unde mai „ales se va regăsi pe 
cl. însuși. Ş 

'Finereţea trăeşte în- moi şi ne Conduce magi, “chiar atuzei 
când tâmplele înicep să me încărunțească. Opera unei vieţi 
este de cele: mai multe ori o--idee de tinereță înfăptuită la 
maturitate. Aşa s'a realizat el însuși Ton “Pillat când „cu 
ochii de altă gată, ct de pe buze” legat de mormintele 
strămoşilor şi-a urmat tălăuzele curate spre cel mai drag 
pământ, spre tul unde, odihnesc ai lui, spre pământul 
unde odihnește astăzi şi €], spre afea ţărână a neamului 
său, care-i va fi.pgoară, fiindcă a fubiteo atât-de mult și a 
rântat-o cu avea dragoste caldă, care €e condiția talentului 
şi regula supremă a artei, care, singută pune pecetea cter- 
nității pe' operele 'Wamane „st perpetoiază amintirea Sania: 
prin „e a avut mai ban în satlețuţ iui, 











d. 





Lam, cunacut pe Ion Pillut la Paris, în toamna anului 

1910, cu prilejul unor alegeri de comitet ia. căminul stu- 
dențitor români. D-l C Argetoianu, pe atunci secretar de 
legaţie, adunase în căciula lui, cele vre-o două sute de vo- 
turi exprimate. . Pillat ma: luat ca să serbăm reuşita, la 
Chope latine, apoi am. intrat în Luxemburg, pe. înserate. 
» Am început să ne spunem versuri.- Intre Fântâna Me- 
dicig ,și Le Chapiteau des Baisers, pe,covorul ge frunze 
veșteie așternut de gastanii grădinii, ne-am plimbat până 
*a închis Luxemburgul. Am continuat să Tătăcim pe stră- 
zile cartierului latin, destăinuindu-ne prejerinţele sufle- 
teşti. EI se definea „pasiohat şi sceptic” ca un erou al tui 
Barrâs, Admirația mea .nemăsurată față de Fumând Ros- 
tand, d'Annunzio, Bergson și Wagner din Tristan și Isolda, 
Pilat o cenzura cu criterii subtile: și elegant restrictive. 
Adora pe Gide, Mortas, Claudel, Dante, Gabriel Rosseti, 
'Siwinburne, poeţii persani, prerafaeliţii, ilustrațiile ui Gus- 
tave Dore, tablourile lui Greco, Zu.caga şi. Turner, 

Imqepuse pe vremea aceea, să scrie primele Iyi versuri 


româneşti. Se cprea în loc, pe avenue de vObservatoire, | 


şi, rotimcu- -şi încet bastonașul de vişin, îmi Beciama stro- 
Jele poemului său „Centaurii”. La. rândul meu, îi vecitam 
strofe din „Balaca luni”, pe. care o scriam: atu î.'Se fă- 
„buse două ncaptea., Luna străwcea magnific, sus, poleind 
*u pulbere de argint fântâna lui Carpeauz aşezată pe în- 
tăiul meridian al Parisului, La 

Globu! pământesc shurat-a 

Din fântâna lui Carpeaux, 

Ori, de aur, Cărăbușul -* 

, „Tău, fantastic, Edgar Po ?: 

In clipa aceea am simţit amânăoi că vieţile ROgStre s'au 

legat în cea mai frumoasă prietenie. Pilat mi-o făgăduit 
să-mi dedice „Centaurii“; i-am răspuns că-i închin „Ba- 
lada lunii”, Și ne-am despărțit pentru a ne revedea a. 
doua zi. 
1 4.doug zi şi în toate zilele, La e! acasă, în Bulevardul. 
Saint Michel și apoi în rue Pierre Curie, îmi citea pasogii 
dim Nourritures Terrestree și din Un lomme libre, din 
Lautrtamont şi Jules! Teliier. -]i revăd pe Ion "Pillat la 
cursurile. lui Bergson, la expoziția 'de pictură a lui Albert 
Besnard, la susținerile de teză de doctorat în litere la Sor- 
bona, la cabareturiie din Montmartre unde se amuza enorm . 
de spiritele lui Faliot și Vincent Hyspa, IL vevăa, alăturţ 
de. Ion Lugoșianu, în micul parlament , „care era conferința. 
Molă, în care me Aimprieteniseni cu odrieni ca „Robert. și. 
Henti de Jouvenel, ; 


Imtr'o revistă pe care um scris-o pentru Căminul ştuden- 
ților. din Paris, am payodiat, printre alții, ș si pe Piltat. Re- 


zumalsem, fără șir, preocupările lui poetice din vremeh a-: 


ceea și întrebuințasem expresiile lui preferate. Pilat era. 
încântat <a un copil, când i le repetam : 
Condorti "n berghglii, roteau ținute Poe mp, 
Iar  Sakia-Muni straniu privea, ne:ncrezătorul, 
Moscheea 'verde-albastră cu. steașmă. de șiță | 
Şi marea sunătoare ce sentindea spre Basra, 


Mă voi ruga lui Jizo, hermatroditu” cafe 
"Stă pe divem cu Pictor Ignotus din Bagdad, 

Va isvori atumdăă din coastele. Japoniei. 

“Centaurul de bronz Cu văduva Kwanon: 


Admiraţia, ca şi prieteniă vui, era p; te “selectivă. Nu 
se încânta repede, nu. iubea pe oricine. , va-paliticos şi dia-,. 
tant, îi plăceau suttilitățiie, se delecta de gafele artiştilor” 
țn neîndemânare, prețuia șotia păcătoasă, linia pură, sono- 
ritatea nouă, ca'emburul elastic. Dis uția mai ales îl pa- 
siona. Pariziencele iau înfrumusetat viața, fără să-i capete 
fnima. Pillat se- păstra în întregime pentru poezie. 

In vara anului 1912, eram cu Pillat la Predeal. Am, ru- 
gat pe prietenul Traian Lăzărescu să-mi trimeată „.Noâp- 
tea de D&cembrie” a lui Alexandru; Macedonski, Vream să 
arăt. tui Pillat cât de mare e poetii acesta, de carz:-cafe- 
ntaua literară susținută de Ranetti, își bate joc.. Pillat a 
fost entuziasmat de poemul lui Macedonski şi i-a făgăduit 


să-i editeze biitorul volum de versuri, Iată împrejurările . 


4 


imintiri dăspre Ion Pillat 


de HORIA FURTUNĂ 


în care „Flori sacre” Rea fost dedicat de marele poet ne- 


i dreptăţit, 


In nul 1915, Constantin Banu a încredințat lui Ion 
Pillat, Adrian" Maniii și mie conducerea revistei săptămâ- 


nale Fie ăra. Impreună cu Pillat:am condus-o vre-o două.. 


suni şi la reapăriţia ei după război. 


Prietenia mea cu Fillat me-a unit până și în. epigrameie * 


ce ni se adresau, Ion Pavelescu scria: 
. Por A d 
Poezia ui Furtină 
Ca să fi se pară bună, 
'Trebue neapărat 
S'o citeşti pe-a lui Pilat, 


Și printr'un scrupul de epigramist care: nu ma Spus țot 


gândul, Ion Pavelescu. adaopă, dându-ne iluzia unei :stroje 
noul! | 


Poezia a „Pilat 

Ca să ţi se pară bură. 
Trebue sea pna 

So citeşti. pe-a lui Furtună, 


Revăd pe Pălat în familia. lui, lângă un tată practic şi 
îngăduitor, lângă o mamă entuziastă și darnică îm sfaturi 
bune, lângă o soră visătoare şi veselă, lângă un frate plin 
de umar. și eleganţă, 

Mă Îua cu dânsul la Fioriza, la Predeal, la Miorcănt 
pentiu îesfârşite prilejuri de glumă, dis. uţii literare, vi- 


sare şi muncă pâetică. Când scria, şedea chircit pe canapea, 


cu caetul pe genunchi, cu o'hii fixaţi pe cumpănirea lăim- 
trică a: expresiilor, cu mâna bătând din. când în când, un 
tact - imaginar. : 

Ara condua. cu ej și cu Arghezi, după război, 
„Cugetul. Homâmnesc'. Am s: ris în colaborare cu el versui, 
încă inedite. Am făcut amândoi, truduceri din poeţii frar: 


„cazi. Am fost cu el.depuiat în ace aș parlament, Ii cunâș 


team cultura, astă, caratterul „ferm, talentul în 'veșnică 
reînolre şi, după ăpresia lui, „princiriile dela care pleea”. 

Scţia i-a fost suflet întregiter şi reuzăm' jără egal. Mă- 
tușa sa, Pia 'Brătianu- Alimăniştearuu, i-a fost cel mat scump 
sfătuitor şi partener blajin . în discuții îiflăcărate, Copiii 
au adăogat vieţii lui de uis un țel redlizat. 

„Destinul ne-a smuls din mâini 
Fillat le-ar fi scris de azi înainte. Moartea a furat o parie 
din .tezauzul poeziei românești. Foeme au rămas. nesculp- 
tate, metajore netmperechiate. Cu 
fi fost fața poeziei româneşti de mâine. 


;. În una din cele mai frumoase. poeme: ale sălei În „Act: - 


revista | 


versurije pe. care IOn 


Filat în viață, aitg ar, 


sosi pe vremuri..”, Filat a ținut. să încțusteze dmintirea 


tungiior seri de vară „petrecute împreună cu i) în feri ităn 
de bersuri: 
ui! za 
Iar bn: “n noapte caii pl: fu ine: întiăs sub lună 
Ți-am sue Paiada Lunii de Haze Furtună. : 


Pot cuitiatăt d să dejinească, să uştăfice saw, să blesteme 
îmdeajuns moartea ? Futem noi prin tăcere să ne. ridicăm 
până la înălțimea. ei, spre 40 pălmui AȘA cum tre:ue? 
Care atitudine nu e zadarnică, jalnică său ridicolă în „fată 
morții ? 


"Dragă Ioane, n'o să te mai pederri niciodată 1 
Plânsul Eta noastre e fără slârşie, 


Cine o să ne ransoleze de moartea lui „Giraudonue ? Cine zi 


» să ne mângâie de pierderea tuă, ion Pillat ? 





N, 
„m 


Poetul. bucuriilor ealme 


Dacă e adevărat că opera fiecărui poet corespunde, ca 
tonalitate generală, unei culori dominante sau unui der ti Aca 
de culori, atunci putem spune fără șovăire că poezia lui Ion 
Pillat aă o impresie de alb şi aur. Chiar când în versurile 
lui este vorba de toamnă, de noroi, de frunze veştede, de 
ploaie și de ceaţă, tonul rămâne acelaş mereu: domol şi blând 
ca un vânt de amiază printre coloanele albe ale unui 
templu. 

De altfel, Ion Piliat evita, prim firea lui, priveliştile schi- 
loade ale toamnei, El respingea în general toţ ce în viaţă 
este murdar, penibil, trist sau neisprăvit, Insetat de perfec- 
“ țiune, Pillat, în fața vieţii, era silit desigur, de multe ori, 
să disprețuiască şi să critice lumea aceasta care nu este întot- 
deauna albă și aurie aşa cum sufletul lui de artist ar fi vrut 
s'o vadă. Din cauza aceasta fără îndoială o suferinţă încol- 
țea în suflețul poetului. Dar era. o suferință uşoară și repede 
înăbușită: era suferința artistului jignit de unele aspecte urite 
ale realităţii. Totuş, în. versurile lui Ion Pillat acest desa- 
cord nu apare apreape niciodată, Poetul a găsit că până și 
mceastă suferință, totuş atât de estetică, e urită, penibilă, 
” ostenitoeare şi no merită să fie exprimatţă. El o preferat să 


iuti 





- Despărţire de lon Pillat 


ie Câteva zile, numai, au. trecut deeând am , probodit anul 


morții lui Ion Minulescu și, iată, ne părăsește un alt poet; 
an alt reprezentânt al mare! tradiţii mediteraneene, un con- 


“Anuator strălucit al lui Vasile Alecsandri, Alexandru Ma- 


_c6ădhsiiș, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel, 


CA 


L-am întâlnit pe Ion Pitat, 1a Paris, ude, într'o brassâiiă 
din cartierul: latin, sie-a 3Hit primiele-i versori, Cutreerate 
de mostalgia peisagiilor: hatale. 

Pe ură. ţîâaiu, i-am întâ'mit amintirea la Arhenă, pe 
stâncile Parnasului, ia Delfi, la Fântâna Castaliei, pe căile 
săore ale Greciei, suverane, unde sia cules: „Asfolelg“, - 


Cu tieoare dintre. cel 

De care moartea ne desparte 
Murim şi noi, lăsână o parte 

Ta fiecare dintre el, 

La pragul veșnic, petrecându-l 


“Nu piângejt mortul ce i 
o. CĂ vă'ntreba “ingândura i 
„ Cui dtntte no! îi vine ziiutal ? 


măi int decât Eziinescu, da mai puţin decât „Aleesshdri. 

Va trăi, în eternitate cât amândoi, cu amâr Bun ră- 
nas, pote ! Călătorie bună pe diumurite âzurate. Ai plecat 
dintre of Ca Jean Mortas al tău și-al nostru, pe-o.zi de 
Ayrii. La. revedere, curând în Câmpii-Piyzel 


VICDOR EFTIMIU - 


de AL. PHILIPPIDE 


extragă “din viață cantitatea maximă de. rii: să închidă 
ochii în faţa spectacolelor triste, chiar să creeze el singur 
materialul frumos atunci până fi li și să ae izoleze între 
operă făcută a inu cu dbaca și Fuacăă con- 
tempiare : 


LA tout n'est qu'ordre et emite, | 
Luxe, calme et voluptă... Fi 


Unu! din votumele de “poeme ale lui Ton Pillat poartă 4 
de Grăd:na între ziduri. Un. titla care sr potrivi 
lui poezii. S'ar putea bănui că Bijat şi-a adunat în această 
grădină, înnhsă cu ztâta.: grilă, ptante raze, f-ori ciudate și 
specii necunoscute. Te-ai: să găseşti, în sere pertec- 
țilonate. copaci aduși din țări îndepărtate, flori cate crese 
prin pădurile virgine ale Braziliei, cactuși monstruoți, ca 
niște caracatiţe buboase, bsobabi uriaţi, orcnitiee compițeste, 
lalele negre; trandafiri djbaștri, arbori cu friize multioo. 
Jore. pudice «ensitive. ftori încectivore şi rome floarea gceta 
fabuloasă care înflorește odată Ia o artă de ani; printre 
crenei și pe nâiişti ai bănui poate păsări madestre, pâneasăi 
pestriţi, -marabuți tactiooși, pasărea paraiieulai şi — sine 
ştie — chiar pasărea Roc din. basme și pasărea Fenix... 

Cime şi-ar închipui toate acesţea sar însela. Grădina lui 
Ten Pillat nu e nici seră, nici grădină botanică, nici :muetu 
de istorie naturală. Și să ne grăbim să spunem că- actastă 
înșe'are este o delicioară surpriză. Decâteori hu ni saatâm- 
plat să fim poftiţi în cabinetul de curiozități al tui Des Es 
seintes (Ştiţi, ercul rafinat si boinăvicios din A rebours al lui 
Huysmans !), şi ne-am, trezit în. grădinița ridiculă a lui Tar- 
tarim. din Tarascon! - 

Intre zidurile cu care şi-a iapa senilă. grădina, ziduri de 
piatră veche cu'rressta verde de muschi, lon Pilat a răsă- 
dit flori simple şi care crese prim grădinițele cele mai sărace 
și mai umile.-mieșunele și ochiul boului, gura leului și nalbe, 
maci și albăstre!e. Prin copaci — mesteceni albi, plopi sveiți, 
sălcii. pletease — s'alungă şi cirtpeşe vrăbii şi stigleţi, piţi- 
goi și mmierte. Nimic exoţic micăieri. E o grădină de țară. Mal 
exact, o. grădină pertect imitată după o grădină de țară: o 
Zrădină de conac boerese. Florile sunt simple dar orânduirea 
lor e eavantă şi complicată. Un grădinar meşter a desenat pe 
straturi, cu ajutorii acestor flori simple, arabescuri ciudate; 
4 whdulat patiştile, a tuns frumos jarba, a rotunjit stufișurile, 
a periat aleile, :a retezat arborii. Ba chiar, din loc în to, a 
aşezat, pe un soclu de bolovani colțuroşi, o fină statuetă de 
mafnspră. o urmă antică, un vas prețios. Ce stilizată grădină 
de fară ! Și cât de ciudată e împărecherea aceasta de primi- 
tivisin şi de civilizație, de farmec rustic 'şi de rafinament ! 

„Dragostea de perfecțiunea formată 21 îndemna pe Ion Pillat. 
să-şi netezsască cu îngrijire fiecare stih și fiecare vorbă 

scrisă. Totuş poemele [ui nu dau niciodată impresia unei 
şforțări. La acest artist înăscut şi foarte cultivat în ce pri- 
veşte poezia, forma pertettă 'se crea spontan, fără nicio 
caznă. Versul Ti Pillat curge limpede şi lin, niciodată tor- 
țat fără tenitari de rime silite, mereu proaspăt: şi cutat. 
lon Pillat n'a scris. decât versuri. In puţină proză pe care 
a Compus-Q — eseuri, studii.— a vorbit tot despre poezie și 
poeţi. Proza nu-l atrăgea. Nu se potrivea cu tatentul lui de 
liric „descriptiv şi calm, iubitor de frumuseți pure. Impreju- 
rările în care a trăit i-au îngăduit să scrie numai. din voca- 
ție, în deplimă liberiate creatoare, fără șă fie şilit să-şi faă 
din seria o profesiune în vederea unui câștig din care să 
trăiaacă. Opera lui ru cuprinde nicio rgură. In uHMimele jui 
volusne. orientate: spre clasicismul antic, se observă pe alocu- 
rea o răceală. didactică dar niciodată - platitudine, O. vastă» 
cultură literară „rară nu nwnat la noi ci oriunde, îi permai- 
tea să. vitească în original poeţii din șase sau șapie Litera- 
turi, Era cu siguranță umul din; oamenii cu cele mai întinse 


cunpgtimţi despre poezie, din antichitate până astăzi. O dra- 


7 


“Rieydariie, noastre se răreso din ce în ce. on Pta a trătt - goste de poezie și. enriozitate artist'eă pațin pbisnuită for- 


mau pasiunea dominantă a acestui om cu: gusturi fine, cu 
idealari și apucături nepotrivite epocii actuale; puţin Pie. 
nică unei arte de contembtație și delectare. Versnritle lui pline 
de armohie, de măsură, de echilibru si de linmnerime, fără 
multă adâncime dar de on gust susținut, vor găsi -sufleţe 
care să te cerceteze or'decâtevri oamenii, sătui de zbuolom, 
se vot întoarce spre boeuriile came . ,: 


$ 





ILLAT 


de AL. uIORANEESCI 





âb%ai ga evmnutt vo. 
cenie (: '0355%% Ea di 
De la: cniar înce: 
putul” liricii "noastre 
romantice se pot deo- 
sebi, pentru cititorul 
mai atent, două va- 
lenţe ale. inspiraţiei 
româneşti, două cu- 
„rrente.sau-mai curând 
"două atitudini ; dacă 
' ag. fi. să introducem 
în “literatură termi- 
nologia tehnică aștăzi 
atâţ „de curentă, am 
deosebi acesţe, atitu- 
dini în. pozitivă şi 
negativă, după cum 
una 'din ele vede din 
marile probleme ale 
existenței numai as- 
pectul “lor! solar și 
apolinic; 
cealaltă! se adresează 
tenebrelor. 'frâmân- 
tate de. mari: între- 
biri,. şi. .alege. din 
gustul vieţii, în pri- 
mul “rând, consub- 
? stanțialele  amără- 
a ciuni. De o parte 
Grigore Atexănărescu şi” Emimescu, de cealaltă parte: Ale- 
xandri și Coșbuc sunt jaloanele mari ale acestor drumuri, 
în: trecut. Alături de'ei' şi în umbra-lor „se 'situează- atâţia 
alţii mai” puţin -personali, falsii desperaţi "romantici: în - ge- 
nul: Baronzi saw. Vlahuţă, ori- fragila euforie a atâtor barzi 
uitaţi. Bine! 'înţeles-căro „generalizare atât. de întinsă, nu 
poate: să- ţină seama - de poziţiile intermediare, şi. nici der 
ajterrânțele» comune: chiar. în. sânul „aceleeaşi„ inspiraţii, 
Ea dă însă. o-ideie. destul de. precisă. asupra „drumurilor 
pe. care a pornit-poezia,-'cu mai: bine'de 0: sută de ani-în 
urmă, și pe care continuă şi sastăzi,--deşi- în “genere poetut 
modern se vrea irmentit de 'toaie: prObe Belen înă răs- 
puns. 


Ion Piliat a eri celalt, drum, cel al inopezlerii în, forţele : 


Binelui;! Excursiile -lui pe marea poeziei. au „toate loc sub 
seninul timpului frumos. Departe 'de a iubi, şi de a: îmbră- 
țişa furtuna, el fuge dentot ce aminteşte -zloatar şi: pro- 
motvaca!: Poezia lui: e'un refugiu; dacă nu chiar um turn 
de: fildeș, întrucât:.nu.cdată”r poetul ascultă - şi! sgomotele 
din “afară, în. orice. caz un „parc. cu frumoasă „ordonanţă. 
gospodărit -cu „grije- și. cu pricepere, Aieele exală,, parfu- 
muri discrete; crengile nu se pleacă mai, jos, şi nu seri- 
dică „mai șus;, decât. s'ar -cuveni ;: dela intrare, o privire 
generală -ne previne că.ne aflăm în împărăţia, bunului 
simţ,; unde. nu sunt îngăcuite_ nici, muzele. desplețite, unde 
„nu străbat nici, chiotele, chefliilor, dar . unde-nu se, vede 
pici cuta prefăcutelor- îngrijorări, 

'De unde vine acest fundamental echilibru, această 'lim- 
Beziciune hativă a tuturor! închipuirilor. lui Ion Pilăt? £ 
desigur, în toate. acestea. şi. un rezultat al altoiului moldo- 
valah. Tmâgmaţia Vizătorului moldoveân, capabil de” a- 
dânci daioşii „hrănit! din” substanța unor îndelungate tra- 
“diţii care- T îndeamnă să iubească “totul şi să-şi Simtă! slă- 
„ biciuni pentru “toate! a fost'de bună seamă strunită! „de spi- 
* Titu “critic al cmului de acțiune'de pe' plaiurile Argeșului, 
de heteda conștiință a valorilor și” de realismul lui sănătos 
te: cioban, care nu-și desparte fluerul de- răboj: -Deaceea 
tabloiirite “de viaţă patriarhală ale” lui Pillat sunt deo 
suculență rar întâlnită; alături de vegabondajul înduioşat 
my închiptirii” "inoldovene" se "sitează! în spiritul lui "0 grije 
de gospodar pentru buna rânduială” și "rostul: fiecăruj 'a- 
mâmunt.: Gingăşia ' sentimentelor: răriâne!de fiecare” dată "la 
“fe! “de pură”; "dar" în'expresia: lor se resimte or”rezervă 'a- 
ptoape: “timidă, câși cum'un 6m practic ar trage de'!mâ- 
%ecă hal fiecare pas pe poet, caşi- cândva Sancho Pancă ar 
tempetzi! avânturile |lirice ale” eternului inspirat:! Sensibili= 
tatea” cutrerurată! a cmului, antenele” larg” întinse spre 

viață” ilar'icurânăd „retractile; uimitoarea abundență şi. faci- 
ilEate a versului, totuk:pare dominat de. grija permanentă 
a (Aris de glasul coborit cu un semiton, pentru a nu da 


6 


pe când, 


le meingăduitei strldențe, pe care. puezia tai 
transformat-o în merit şi în atout. 

Povestea celui din urmă sfânt e un joc literar, inspirat 
de Wilde și de Gide. Ea trădează gusturile” şi eplecările ti- 
nerești ale autcrului, îndestul de tinereşti ca să mu fie lib- 
şite şi de, un strop. de snobism literar ; cuvântul nu cu- 
prinde: de allfel întriiînsul nicio nuanţă pejorativă, întrucât 
e vorba de cel mai nobil snobism, acela al tânărului care 
dela 20. de ani, se simte, atât. de strâns legat,de tot ce e mai 
nou în „experienţele literare ale vremii, - In urma acestui 


DyUă 2 


contact pre.ung cu poezia franceză, în care şi-a scris şi el 


primele versuri, Pillat s'a: indreptat spre un parnasianism 
erudit, care ămimntește uneori pe Leconte de Lisle şi pe 
Heredia, dar care. se leagă alteori de umanismul poetic al 
lui Pierre de Nolhac, poetul istoriei defuncte “şi al parfu- 
watelor evocări. In Visări păgâne, "Eternităţi de-o clipă, 
Amăgiri, votumele de versuri publicate de el înaintea pri- 
mului războiu mondial, ceeace isbește mai cu seamă e în- 
«hibuirea alimentată din livresc, cpriozitatea exotică împo- 
dobită cu bizare sonorități. Japonia, Mongolia, Italia Renaş- 
terji ni se perindă dinaintea privirilor, în haine de paradă; 
decorul e mai interesant decât conţinutul, în această ava- 
lanşe “de pitoresc, Scatimentele poetului se. definesc şi se 
fixează pe încetul, dar ;plecsebirea nu e încă petedă între 
cecace e curios, 'şi ceeace e important. Pe alocuri asistăm 
la adevărate reușite, pe care autorul nu l-a socotit nevred- 
nice să figureze în culegerea definitivă a operelor sale: dar 
e în general, în toate aceste volume, cevă factice şi neho- 
tărit, care vine din lipta de lezătură a poetului cu lumea 
lui adevărată, 'din artiticiozitatea inspiraţiilor căutate şi din 
caracterul strict erudit al experienţei poetice. 

Toate aceste lipsuri nu dispar dintr'odată. Grădina între 
ziduri aduce ca noutate nota imtimistă., care nu. e absentă 
nici în celelalte culegeri anterioare, dar care apare acum 
împrospătată prin frecventarea lui Jammes: datorită ei, 
Pillat se apropie de cercul mai strâns al vieţii:sale obis- 
nuite, şi părăseşte abstracţiunile şi ficţiunile exotice, ven- 
try a se întoarce la mediul românesc ai cărui cântăreţ a: 
vea să fie în culegerile următoare. 


Dintre acestea, Pe Argeş în sus e cel mai cunoscut, ŞI 
cel care, cu bună dreptate, i-a consâcrat faima de poet. 
Cu el-poetul, care a rătăcit o clipă pe meleagurile poeziei 
în limba franceză, şi care sa pierdut apoi în meandrele 
universalismului mylticolor,. dar fără substanţă, se regă- 
seşte pe soc, gi îîşi descoperă vocaţia: cea adevărată. Sau 
mai bine zis, ceeace îşi descoperă, este tegătura cu solul şi 
cu strămoșii, o legătură în care, ca poet cel puţin, nu pare 
a fi crezut până atunci. Scriitorul crezuse că viaţa eo 
simplă aventură. care poate fi trăită pe planurile multiple 
ale tuturor meridianelor şi epocilor spre care ne poate duce 
închipuirea*; poezia lui fusese 0 “continuă evadare, menită 
să-l scape de imcmotonia fixaţiunii şi să-i pună la îndemână 

druli larg al fugii, al cavaleadelor nesfârşite, al naviga- 
tiilor fără popas, ali migraţiuinilor cu-orice preţ. Acum însă, 
fixațiunea intervine; poate”fără vota lui. Poetul se simte 
detinitiv reţinut de cadrul de viaţă la care nu se gândise 
şi carezi apărea. cel -mai' banal din toate: pentrucă ema! 
apropiat şirmai-comun Casa. părintească eo mină de desz 
coperiri şi. de- adânciri în trecut. Din fructele-rumenite în 
pomi râde „obrazul: unei, fete. :de demult; 'șeybetul însuşi- e 
n dulce amintire a: vremilor de altădată, şi: popasul: înse- 
răriloz printre cărţi numai înyie-lumile de peste oceane, 
ei-umbrele mari. ale. trecutului românesc. Totul, e: familiar, 
de o blândă si caldă familiaritate, care înyvălnie închipuirea 
într'on duice parcmeală, furând-o. spre; iluzia -că „din „marile 
igecerha rămâne totuşi geva,, și că, gasii nu sunt-cu totul 

isenţi, dintre noi. . 


Adâncirea treptată a legăturilor cu “pământul se vede clar. 


în volumele următoare, Satul meu,:unul din cele mai bume, 
în care fiinţa co'ectivă. a.satului,se alcătuește, din broderia 
măruntă 1 fiecărui portret, în; „parte, Biserica.de altădată, 
în care.totuși poetul s'a lăsaţ încă.cdată. furat de o ideje 
livrescă, nu dintre cele mai fericite, împrumuţând tablou- 
rilor religioase o, naivitate sărbătorească. şi artificială, care 
”'are. nimic comun cu,aceca a.marilor primițivi. Culege- 
rile de mai stârziu, Limpezimi, Intoarcere, Caetul verde, 
Pasărea de lut, se disting prin încercarea de a crea un stil 
propriu.de::poezie,-aliind tradiționala muză, românească=cu 
9, limpezime. de -inspiraţic. şi un echilibru, interior, care vin 
din freeventarea, mereu, mai insiștentă, a isvoarelor plasice. 

Căci :in toată această vreme, Ion Pillat:nu-se oştenise,să 
xegyenteze şi alte literaturi. Cu o- curiozitate, pe..care,; pur 
țini din poeți o au- îndeobște, și cu pos;bilităţi de infor 

mație care depășesc pe cele obişnuite printre erudiţi, el a 
contin Sărise! pregătească, a-și putea spune profesional, 
la școala poeziei universale. Inceputurile lui parnasiene îl 


a 


AȚI 


. 


„ duseseră, prin intimiernul lui Jamres şi Rodentach şi pi 
peisagiul urban şi melancel'e al lui Samain şi Henri de 
Regnier, spre acela entre simtolişti cu care inspiraţia lui 
era în mai mare afinitzte. cu Jean Worcas. După cum pen- 
tru acesta sir.bolismul fi:sese un punct de ple are srre un 
nou clasicism, care transpare în Stanţele lui, tot astfel pen- 
tru Ion Pillat experiența poeziei franceze era o lentă în- 
drumare spre isvoare mai limpezi Din Stanţe el a dat nu- 
meroase traduceri ; și Jean Morâas a fost totdeauna unul 
din scriitorii iuj preferaţi. Evoluând împreună cu el, poe- 
tul a căutat în cele din urmă pâră şi contactul direct cu 
Grecia suverană, şi a cules la isvoarele Castaliei și Hipo 
crenei, la Delfi şi la Sunium, câteva din cele mai fru- 
moase flori ale cununei sale pcetice. Din frecventarea pei- 
sagiului clasic şi a scriitorilor vechi a rămas în opera lui 
acel sentiment de cesfacere faţă de tot ce e mărunt şi nee- 
sențial, acea moarte preventivă a pasiunilor, care singură 
face echilibrul şi dă siguranța marilor judecăţi. 


Clasicismul lui Ion Piilat a fest de ce!e mai multe ori - 


interpretat ca o nouă intrusiune livrescă în cpera lui. De 
data aceasta însă e ceva mai mult decât atât, e o corobo- 
rare a waui număr de stări sufleteşti cete se potrivesc idea- 
lului clasic, o fericită întâlnire cu criteriile suverane. Soarta 
poeziei clasice e însă destul de ingrată în literatura noas- 
tră ; o dovedeşte îndeajuns, dacă nu cazul lui Ion Pillat, 
aceia al lui Duiliu Zamțirescu, şi el poet înzestrat din toate 


MENIRE: că Plita 
5 aida ass, 
Au spus că-i rece şi m'au bănuit 
Ce pat:mă îi clocotaa în vine, 
Au spus că nu-i adânc şi n'au simtit 
Genuniie ce-i dorm sub !:mnezime, iai 


Un răsfățat al soartei l-au Hnut 
Când încordat și dur şi-a dus destinul. 


Stăpân pe fericire. l-au crezut 
Când pe furtuni şi-a așezat seninul, 


E doar un om şi-a suferit și el. . E 
Dar n'a vrut piâns și bocet de mriere. 

Să fii sortit desăvârşirii- i greu — Șe: 
O cumpănă în zite de durere, | “i 
ION PILLAT 


4 iba ui 


6-19-44. 


prth n. 


punctele de vedere, dar care m'a reușit niciodată să djungă - 


: la o edevărată notorietate ca poet. Pricina stă în faptul 
că în cultura românească n'a existat niciodată o epocă de 
clasicism, care să impună contactul mai îndelung cu ma- 
rile texte. și să imculce ace] simț al nuanțelor, fără care 


idealy! clasic se înfățișează ca o floare pictată cu bidi- 


deaua. Deaceea. poezia clasică apare în genere ca o formulă 
de mult depășită, întrucât pentru cei neinițiaţi cuvintele 
nu mai isbutesc, în formulele devenite convenţionale, să 
recreeze acele sensuri inedite la care se gândea Mallarme. 
Deaceea nici poezia lui [cm Pillat, deși unanim apreciată 
şi de mult pătrunsă în conştiinţa pubiicului românesc, n'a 
avut parte de larga difuziune pe care ar fi meritat-o. De 
aici poate și legenda turnului de fildeș al lui Ion Pillat; 
căci e destul să citească cineva Satul meu, pentru a-şi da 
seama că nu e vorba acolo de ficţiuiui gratuite sau de ti- 
puri convenționale, ci de ţărani așa cum sunt, îmbrățişați 


cu dragoste în darurile caşi în cusururiie lor, compătimiţi 


în necazuri şi încurajați în revendicări. 


Asttel, Icn Pilat rămîne în poezia noastră, în același: 


timp, o fericită integrare într'o lungă serie de cântăreţi, 
şi un dar unic şi izolat. Pentrucă de-o parte el prelungeşte 
seria acelora dintre poeții noştri care au încercat să facă 
din poezie o formulă de echilibru sufletesc, pe jinia lui 
Alecsandri şi Coşbuc, dar și pe aceea a lui Duiliu Zamfi- 
rescu şi Anghel; iar de altă parte, alianța realizată de el 
a inspiraţiei tradiţicnala cu calmu! clasic și cu gravitatea 
meşteşugaruiui expert şi stăpân pe uneltele sale, rămâne 
un lucru incă neîntâinit grintre nci. Dist.ncţia şi şliscreţie 
poeziei lui, tenacitatea unei activităţi literare de 30 ce ani, 
in care niciun volum n'a insemnaţ o scădere a curiozităţii 
şi a perfectibilităţii lui ca poet, adaugă' la durerea unei pier- 


. 


„deri, cu aiât mai crude cu. cât se puteau aștepta mai muite | 


“„ roade poetice dele acest îndrăgostit al Pindului şi al 'ceior 


j 2 


nouă surori:, e 


- sfța ai 





a “A 


18-1d-4% 


i 


„ 


Viziune marină 


- i = E 


Nait vrăjitor e somnul peste toate : 

O mare verde şi un cer albastru - 
Si alba palnpitare a iuminii 

Cu aripa întinsă?n zorii lumii, 


"Natalul țărm ! uitatul, Qătnitul. 


Ii calc nisipul, fragedeie ccaice ; 


„Nisipul ela de spumă, încă umed. 


Păgân şi gol iar tu, ca marea goală, 
Turmnată'n tinereţe ca'n lumină 

Și proaspătă de dragoste ; cu pârgul 
Sălbatecelor poame, cu mireasmă 

De mare verde şi de cer aibastru. 


Făptuna ta rușinea n'o cunoaște, 
Nevinovât de pură e ca scoica 

Cu .miezul roz în desmierdarea mării ; 
Nevinovat de dornică-i ca valul 

Când vântul gol l-alintă și î! strânge. 
Și părul tău uscat în luci de sare 
intins pe-plajă e o zigă brună, 


Mă chiamă cu miros de codru virgin 

Şi re'nfloreşte stranie meduză 

Cuprins de valuri ce revin. O carnea 

Prin care palpitau lumini de ape 

Și insule stâncoase şi de-asupra 

Mari sboruri călătoare spre ptmânturi 

Uitaten vremi. Şi luntrile departe i 
Subţiri şi lungi ca trunchiuri prăvătite 

Pirn ape repezi de vâslași ice încă, | 
Stan în picioare got lovint lopata, 


Si braţul tău cu mlădieri de mate - : 
Mă prinde'n joc de ape însorite. - = ; 
Edenic jec şi simplu cum e jocu! : ” 
Văzduhului cu valul și cu vântul! 
Edenic vis și simrlu. Urde-i somnul, 
Inaltul vrac al sufletului bolnav, 

Pe barca-i iegănată nopţi de-arindul, 
In ţara mea natală să mă lase ? 


: Ea AN 
O mare verde și un cer aibastru ! uzul i? | 
Aud murmurul apelor pe pltiă, a 
Simt soare pretutindeni ca un balsam șă 4 
Pe brațe trupui cald, pe fată părul . ) 
Tău negru vălutând primivărzter 

TON PILLAT 


ta e” SABIE Aa 


i 4 


m scrie despre cineva, care ţi-a fost prieten apropiat 
nu este un lucru tocmai atât de lesne, pe cât s'ar părea Şi, 
mai ales. când acest prieten abia a pornit-o pe tărâmul ce- 
lăla!t, cârd lecrimile nu s'au svîntat încă pe abrriii celor 
cărora je-a fost drag. și când mormântu-i păstrează încă 


reovără tărîra cepe raclă. Când, la această lipsă de pers- - 


pectivă în timv si spațiu, se mai adaoză nedumerirea neaş- 
tevtatei d'spariții si coplesitorul gol al uret pierderi irern- 
rahile, se va întelege si mai bine eficienta nor evocări 
întru strădenia centurării pereonalitătii cmenesti A Imi Ton 
Pi'lat. chiar mărsinindu-mă numai la simnla schitnre a 
apestui ilustru prieten dispărut, ca om. în relatiile vietii lui 
cotid'zre. sea crm mi-a arărut timp de rimricpre»ece șni 
— vremn în rare anficiţia dintre noi sa durat neîntrerupt 
şi negeemintit. 

_Dar nenrtru a ne anronia mat mult de n*zuirta care 
ne-am nrorvs-n mentirmarea rftorva data hingrafira nu 
pot fi decât salutare, ela ascunzînăd în-dreul lor pilrnii 
strwrtur'i sufietești a aceluia a cărui icoană încercăm să o 
înfirinăm. 

„Mam năenvt la 3] Martie 1P91. Ja Prruresti — na în- 
creiintanză nnehil. în Măphunisiri.le puhli-ate sem câtiva 
ami în Ponista Furdotiilor. Cînear vtia încă să trnmă din 
orip'inea huomrectrană a omiilmi raprocsri rramina fn:X Ae 
poet, mar înceta amar, Pară +rwnecte m'am măenut ln Phra 
roți suf'oireta evnt nrod“enl onrott 1 Apntuhi Asa PFla- 
rira. » rrâormipi Rin prertma Arremrrii nitartran am etroa 
nrdulată 0'n marrirea Prutului, cu pământul negru dela 
Miorranii Porchatulhii, 

„Arsctn Anwă mrimplicti Ar fot materia mea (a aa-rămtă, 
Roennatii 


țaoiră n 


Armtimimtani. palaag tXant fară de fmemmttea'an rps= 
Ciemnirtaetasi  înravta Ciemiru dn temmnă) cau 


da wizipran evosirni hinpstonia — arropra rwrrta de ma 


hata — f/Pienrion Aa pţă Ameă) mînț n 04% sm în retea 


pin mes penendertii i pet Min partea tatătat- aro mada 
veni Pitătnetii a n nrin'mn hatncahaană Ț,m PDatmsnmi asr 
pară hr mima owa Pic Pifat fiesta pr renrrra url Pilat 
a first sn rn 
măohria: dela 70. a romtrătit în rânduite nrpmate! frno 
cerea Vrei Cartemir neatrinteri rrirtre f-pmitiita ar Forri 
mni'daveni, și rn preci. citate în Pesemierin Madora. nm 
mără ci nb Pilăteati — N srrm ra să trag vrea mirdre 
densehită cirtr'o er'p're evertu»l Foetraccă. iar ca să sfa- 
bileer feptul că neamul părintesc avea vechi Tegăti'ri cu 
năwîntu' We'covei. Punică-mea. Apririna Pilat, r&-mtă 
Cantemir, se înrrdea cu familii din Pasnrahia. Mă fă'esc 
astfel de o origină mo'doveneas-ă din partea tatălui. Bu- 
nicul meu din partea memei era I-n Prăt'anun. Punica mea 
Calicpy (Pia) era născută Fleso'aru. din Râmnicu-Vâlcei. 
Din “partea memei. sunt zrsesezn și ol'arm de-o seamă, 


?m  Aptwrpnsea wi fuma ei mara în time] 


Am. deci, statistic vorbind: Ve sânge moldovenesc, VA mMUun- 


tenesc și MW oltenesc“, +, 

Cu această sinteză strămoşeasră în vine, Ion Plat şi-a 
petrecut, încă dn cea mai fragedă copi.ărie, primăveri!v 
şi toamnele pe mejeaguriie de „scumpe şi pioase amintiri“ 
ale Fioricăi, iegate „indisolubil de mormântui proaspăt al 
bunicului” — unde „Ion Brătianu mai trăia, pentru â' săi, 
o viaţă fantcmatică, dar reală”. Aici, simţurile ascuţite ale 





- Stelă 


Am împlinit 'cu slavă domneasra mea povară 

Eu, cel ce hrisoave semnaâi lon Pillat, 

Am cârmuit poporul de versuri ca pe-o țară A 
Si legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dai: 


funerară 


Acum nu mor... Și nimeni pe grozpă-mi să na geamă, 
Ca'n basmul mioriţei fac nuntă şi mă due 

Pe Argeşul din ceruri, în sus, unde mă cheamă 
Strămoşii: Eminescu, Alecsandri. Coşbuc. 


Ş P i €..v. 


”era 


"mat târziu, 


Ş - 3 : p e 
0 mul prie 
“fad! tr Sobe N a e - aia “- ei PIE di 





tepi ulmi au primit Are ră pi şi cele mat puteri ce impresii, 
fie din peisagiu! larg, ce se desfăşura, în depărtare pînă 
spre Negoiul transilvan. sau contopirea Părăganului, s-re 
Sua. fie „sub belţile de jrurză rle păcuri stropite cu raze 
piezise de soare, în pacea virgiliană, care urca, îmnreună 
cu scara,» din lunca ace! uiaş Argeş, sus pe colină. Airi, în 
atmosfera aceasta, în cultul acesta al amintirii şi al mrrtii, 
în tradiția areasta mistică aprcape, ce lesa adînc pe Bră- 


tieni de pămîntul Ţării — fără n'mic, mecabru sau u- 


gubru. fără nici un f'or ce recmantiem exacerat «i nici te-. 


nebrcese rituri seu svpreratura'e intuitiini, urde regăsim 
„gestul antic si virtua! al rrinfvuli dea tară. în rome- 
nirea aceosta jumincasă a urui mnrt în care viata era pu- 
Yuri: “prozentă”, — aici s'au înfirirat. hrănit «i drevol'at 
îicare!e cele mai puteinire ele viitoarpelrr noeme in Pe 
Arges în Sus. Cu aceeeri atitudire spirituală si-a retrerul 
Ţon Pilat veri'e. la Miorrani. „în casa verhe ci îinacă, elă- 
gită în stilul acela .]-er rmnire” rucere. în m'itneui «nui 
parc frvmnce ri mare. tnorăatt ru un zid ve niatră rare i-a 
inenirat mal târziu titlul simhni- a! Crăginii între zmri. 
„D'o acesti Miorrzni 


san fit le viată mai tîrz'u nt?tea 


„_parme ctrăhătute ae rorfipii! meteasir'lnr mrlânve si nnae 


tina mannmarafin a Cani pom. stpăhăentă si nn da. atâta 
dracrete de, țăren, ce gl: a strămoțească și de tot ceea ce e 


româneer, î.. ; Ă îi 
EEE 70 Sie ri -i See, Ti aig 

"Lurrut, arta, pâ.t oprim si noa îmuă, cară <nune 
ră „eresei 5 roerie e pămînt gpiritnalizat în armeme a 
țin “si mmntariat'oat Em amimtima ma mru Annat at vieti! 
trY'ta ce mire în ronilărie“, Si tcomai fi'ndră aceactă ro- 
pririp prin traditia ?p prra a roes-yt ci ne:eniple ruftatecti 
în.cera s'a Arewritnt -ciua: lărcit radru] famitip! si brtarul 
Woeriei. "a sirehriwl wrmi renm îrtreg si sl vrei țări unite 
—:rrezia ei rămîne va'arhilă si pentru lil. 

Par dară re !îrpă precte eyrrrirnte directe n!e nnpilă- 
roi mri piXtorăm — mm ra moktmrtoeeta tot nortut — si 
„meciul irtetectva! ele Florica ci hihlinta-a fa pra'n hn- 
pată. mai alee. în părti istorica ri penarntfice în 'esătiimă cu 
tara si: trecwtri prstrv“ re prtem da sepma cu re fara dă a 
urmat copi'vl dintre 7 si 14 ani cursul primar și rel g'm- 
nazia! (în tară) si cv ce ford suf'etose a p'ecat ?m străină 
tate (a Peris) să urmeze crren! sunerinr detlireu si rni- 
vereitetea : esa îsi exnliră pceti! rum de n'a atins. ..ca a- 
tâtia altii 'retalati fe t'reri "a Faris. vn .desrădă'inat“, 
în propr:a jor țară, şi un străin în propriul 
lor sufiet”. i ot E 

D'm 1905 pâră în 19H4'2L' cu exceptia vacantelor rhari, 

e care le petrecea tot'deavna în tară — Ten Pilint a rămas 
fară întrerumere în Capitala Frantei. unde — urmând li- 
ceul la Henri IV și voiversitatea ffarultătile de litere și 
drept) Ia Serhera. ardiină profecori ca Perzson si Prun- 
schwicg..Aulard. fe Marton. Merrel Puhoie sau Klotz, s'a 
împărtășit de bogățiile artistice ale orarului. 

Dar — precum am mai amintit — tonte acestea altemau 
vara, în cecsebi. 
cursii în Ţară, despre cere poetul ne._yorbeşte cu încântare 
de vrajă. 

„„Porneam săptămâni întregi, departe de lumea civili- 
zată, cu un întreg calahalâc de certuri, cu trăsura, călare 
sau cu pi'ciorul dela Sibiu la Mehadia si Orşova, peste 
muntii Ciudre'u'ui. bazinul Petroşani. masivul Botezatului, 
Godeanu. munţii și alea Cernei“, „...nt-am suit pe munţii 
Parângului, din valea Jiu'ui ca să ne cotorim pe celalt 
versant, pe Lotcrița şi Lotru, până la Olt, ...ne-am urcat pe 
Negciul și, urmând creasta prăpăst'oasă a munţilor Făgă- 
rașului, ne-am coborit pe Argeş în jos !a -Cumpăna şi C- 
de Argeş”, -S'au adăogat apoi Pucegii., Ciucașul, Ceahlăul 
Moldovei, Bistrița — „coborită de plute” — şi altele. „Ast- 
tel, am inirat de tânăr în tainica intimitate a munţilor. Am 
cuncscut viața tăinuită a plantei, pădurea de îzg, codru! » 





străvechiu. în. care brazii mor de bătrâncţe bună și unde- & 


cu numero?se, ncotos'te si plăcute ex- : 


nul, 


Tai 


-cător al ci. 


-: cdată cu prceesivrea limbi:e 


"Din pasivrea prntru poezie 





poetul 
de CONSTANTȚIN-STELIAN 


puieții crese din trunrhiu! putrezit at părintelui căzut la 
pământ. Am învățat forme!e stâncilor detunate cu înfăți- 
şeri de cetăti seu cele târticare a'e ju'apănului înco'ăcit 


"ea o coadă de balaur... Am zărit zănca”ele în care dorm 


la-uri stră!'mpezi, fără fund. Nu cdată am dormit si eu 
sub stelele cerv'ui. m ijvrul unui fre în care n brad în- 
treg Gcgcrea trczrird din răsiră, Cicbani pre'storici răs- 
tor!, în sarică Jătoasă, cprezu timpul în loc pentru mine, 

„Totul era airi ca la 'ncenvtu: lumii. Sufletul meu des- 
coperra astfel chrazl ePnvErot si atruns al Țării, arela 
dc c'rairteae lui Trater. Cervl ce vară Sci rotea fn roate 
zodii'e ca riste ircare necrreecute hiseriri!'rr de azi. Zeii 
mirte“ui încă m! re arctreerun Cu vira Arar regăream pe 
Drmrezeu ccvele. în wârăstir'le vechi, dt'torite de vremi. 
Aroi. am -rmroert Prrărea. sunt păstorii 
enelnr. să'riila mlârgătoare ei ctutul în-nittor Delta rw ce- 
re ei "Păirferri! cn 7ărite ela. Pribranea cu toate p'a- 
enti'e mării, — Ace-te pyrreriente șif'etosti mai multe de- 
cât rrirere rerta crn îr-Xtătură, miau, determinat Și mm i-au 
hot*=î+ temații'e preziei”. 

SS: ru drent 
Ta-ă 


Certo rrtrerice errirtiri 


peerprii pure, 


ruwvâpt : revenit si etatornicit Arfinitiv îm 


Ţrm Pat ceton hrărit pun emrrare pyrreier m n. 
ri rw depre re*mnromătria Re 
|n Piemaopi Pestre ei Palein Ja îră'timpa nor rermirea 
swnerinrra ri cwhit?n 'mnoereti nu “ay roi ridicat Anrit ara. 
lea rrtren Ain miorita P'atri 
ente 
ne vorhrete roetu. 
deci 
de 


ru prietia! excretor PX 
îm Crerta în anii 1097 ei JA27: vlecnre arrste Pormreţi 
rrmai cu aresssi nrofundă emrtie — 
avra zreracl wârrtă fracedă : : ei roate tonmai 
„.Pyrivalictea Pe "dei. 
inomelor sate. trate nreste mini. deci sarhite ru matimă 
irtersitatea reofituei nu sar fi piînnit atât 
Pe n'ari fi ant vmentry ela rrm- 


my? m7PI 
Por. iri . 
si fra ru 
da por ip e«'f'etul mer. 
prebessirnea mai matfiră a wârcini , răet asa nimeină în 
omnattia m sen rrmantiră. ferurântk Pa apa î4ţ nratir da rv- 
perierta virtii reale şi se cere Ptegauită și desăvârșită prin 


. “ 
sti Ati si lecturi“. ag an aa 


SE a : 
Precenr a donă dinrme del> barkanas ră-turer. ne. so- 


JA rsteeră ri fră la eri 1te- mhiar Tan Piti a i pia tnagnţ 
să "Ark an cun o viată mrdeetă. tihrită 
fosă ffră mweolnităt! Ta o prtevriră mmimenettară “eu 12 wremen 
— JUNăĂ refer ta 
foet foarta rr ră te Anhâpieneră, 


pnrtotntim minteterial. în emerial. 
Aovă Arrorarn î-ar fi 
dată fiind oririnea sa. 
ți la ran cerea 'e swen. A întatpe t 
preziri.ertă. czre. îrainte de trate. crretitirin noctunea ci 
rathrea existertei «ele Si. pertru rredirnina moni. 
nu a fest lucru tecmai v<or. cârd re gândim că Jon Plat 
drermdea, Gură tată. dintro familie de militari. tar dă 
mamă. dirtr'a frmili'e uwrAe <tilnta nazitivă era în cea mși 
mare cinete. Mai toti Prătienti an fost vratematirieni si în- 
gineri. carecmitent cu îrcelctririrea politică Când ca ădo- 
lescewt. Ten Fitat relevă emt'tudini. îndeletririri si: rnai 
a'es. preferinte literare. el nu este mat în'serirs de către ai 
săi — si trebpe să re Găm seama cât sșnirit de sihnedatie 
și de iertfă. i-a insuflat pasiunea pentru poezie, câ 'să. roată 


ca si pocibiițătile oroirte da repeta 


„mă că ca Fedica ru întut 


a fi 


nrestra 


A Mării Face ci A i 


incită „da zm- A 


rezista atmcesferei cstracizente tesute în îv'rul lui muti ani. 


de-a-rândul. Pe această linie nu «<a desmintit niciodată. 


Până la e! nici când nu mi-a fost dat să văd vrevn mai 
mare îndrăgostit Ge poezie. dar si vreun mai rare cUnos- 
ra Icn Filat. Cuvrortea la perfertie pu sumoai 
poezia rcmâră. franceză. germană. engleză si spaniolă 
cr rcspertive, — citind pe porții 
— dar poez'a universală în gcucre. 
sau născut nu: numai cele 
aproximativ dovăzeci de velume de versuri, pe care le-a 
scris. dar şi-ceie. ccuă cărţi cempacte de.escuri (fortrete 
lirice şi Tradiţie şi literară), prin rare se plasează în frun- 
tca. celor zhai distinși şi docţi piedeați și vulgarizatori ai 
artei cuvântului versificat, din scrisul :mostru. Si mam 


respectivi în original, 


> tuma yectă 
tei Ma voirirrre en eriravra r'rtra rurrsruții săi weeh: 


încredințat și mai mult de acest devotement al său pentru 
„_peezie, vEzînrd că atât în feat d cât şi în eseurile în- 
ch-ete pceziei, el se ocupa și elogia pîră şi opera unor 
confrati dintre aceia care se devedise a-i fi printre cei mai 
înversurati advereari. Tot din ace'asi spir't de dragoste şi 
devctement pentru Muze, în casa 'sa Ion Pillat făcea dese 
reuniuni amicale, ru prileiv! cărora. în juru! unui reai — 
ferit cv uită csp'telitate' ci .„fectivne — ri al uror Jec- 
turt și-qisrutii literare, se întîlreav. cunoctesu <? îmrrie- 
terezu scrieri români și stmătri -firemi ci hătrâni. înce_ 
pătrri și corsacreti. Piromizat de arcleaci cent'menta Ion 
P'iizt 2 ecttet îrră ce timrurm si qu pronriile-i mii'oace 
vanma'e Ce verauri ele cortrati!nr săi — înrenînd ru un 
Al. Marceenski si n G. Pacowia. Au -fost rnii crntrati 
care su vnait să mcreriiteze în chipul Imi Ton Pilloţ îmes'nea 
unui cm zgâreit. deră nu:harnaeemin, Nimio însă din a 
cearta ru era corform cu adevărul. P dromt ră rratul era 
mn adversar al înutilului. a! sunerfuu'wi Pacă nrip ctru- 
wo ra sepiritrrală ere in ar'storrat. rrip firmă n fot un 
echitihrat pâră la desăvi ârsire. Nu I.nm nomerit wreniată 
a rrerre în 'vren crferă seu vreo hrană 1 ran re ro rue 
mrete ..0 cinste” sau „un mahar de vin” -:pă num n l-am 
svrrrins vreclată a face vreo creliuirlă ca rri-re. Yrăcwrat 
în fantă ca si în gest, întntdeauna wta n îmbină inte 
corertă fără a face !vx. păstrînd o rd'ra Areă-âr-'lă în 
ce mai mici gcorte'i. Asi rute» 
orarrzt cm re care J-am văzrt: în 
rhiar în ce privecte ordi'rea. Si nu mă înce] cînri «firm 
CĂ areerrei pri!tre Corrra și în întemowt său, 
pifta vrema rât tentă rain sa col'nrerte o r'asică ar- 
monta cs? -X *m 
în pttiine 
fa sloninli- 





mai 
mrrteiinte 


srpre ră a fact „n 


viata rmra 


e fletpit 


nbiriti noa Nae ermemei că ara mim asi rftin 

Tep Pin : ensfnnant 
îrtomeipter a) Persarte 
Titu PWoeierez-u. reetul Limre-irilor ea un în» 
ta aentar,, da n pănă si șaernase ratprală famițiară Fă- 


wintn ppt Airă sar vi 


pu mmminmr? Pormânaii 


tnen "ut 


remi ahstactia da roca encină răreta-i aramtinea. de euil- 
re preedn., Plat er Ta fel de amahi] 
ş sau 
Toui. întpmăreirâm-ri trirezura frazele cit um zâmret rald 
şi cr «râr'tuzle plirre îrcfersive. Prtă Ce rrieterii că? a- 
prorizti era dismpe Ta mrri cacrificii si mergea n?ră ali 


Trn 


te dărui în îrtrerime. Te aici. și plăcerea lui remăren'tă 


de >-i avea rsereti în Gresehi 
la Fe”ric, ru Flcrica, 
emfitricn 'renreșebil. | 

„Foarte wviti cirtre confrații săi literari — începând cu 
Her'> Fvrtuvă. V. Voicuiecru si stffrsind cu scriitorul aces- 
tor rândur:' — sau împărtășit din farmecul acesto* priva- 
listi rântrte de pcet. ca si de rictenia neprecupetită a 
lvi Jen Fitet. Fe lfîrră selcerea sa literară, tocmai aceste 
atriruie cred că explică și mereie rumăr ce scriitori si ad- 
miratori cari av verit săli dea v'timul sut. în ziua în- 
mormâîn!5rii. Ya Piserica Icoarei. Tot acestea cred că ex- 
plică și marele regret urzaim pe care-l lasă frângerca 
pret mpur.e a vieții lui, câna acest scriitor se găsea încă 


vara. fie !a Viorcen:. fie 
unde deasemenea, ştia să fie un 


în plin proces de creație, în jurul căruia broda încă fru- 
mcase prcecte. 





Di i z Tia ă 


pă Ea 
a snt 
- = a Pa 
* “rage p E: yetaesi A” : iba 
„Apleacă-te, auz; iar fu cuvânt, rămâi; ai 


mum întrebat portarii de te cunosc — dar nici ' 
odată vreun cântec n'a mai plecat de-aici... 
Sărută-ne 'ntuneric! Stai, lună, căpătâi! 

Și frânge-ne mijlocul încătuşat cu za, 

iubire! Uite zidul — pizmaş, murdar, dar ud... 
Hristos întrun părete culcat la Polul Sud 

stă răstignit cu fruntea propiită'n. fruntea mea. 


„ALEXANDRU LUDOVIC 
ci 9 


- Cum l-am cunoscut pe lon Pillat 


L-a 'cuiiascut pe Ion Pillat în casa lui Alexandru 
Mucedonski. Vuiu uita vrecdată terijianta cușcă d ss.ării, 
ta ccpătul căreia felinarul aprins până la ceie mai târzii 
ore gie nopţii esa menit să conducă pașii nesiguri cari esta- 
Tudau aces: dijicil urcuş al poeziei : ? Din vestibul se intra 
mimai decât în salonul de prmire, unde maestrul patitena 

„cu solemnitate pe toate cele nouă muze. Alexarmiru Mace- 
„ €znski făcea parie din area clasă de poeţi care pe la finele 
LE “veacului nostrii profesau concepția sacră a unei poezii ca 
taină religicasă. Pentru a înţelege bine marile sale gtilu- 
"dini pontițicale, pasiunea şi chiar fanatismul pe care le 
„= “aducea în unele chestiuni ale metrirei și prosoditi, țelul în 


care-și recita versurile şi care avea ceva din psal modierea . 


închinătorilor orientali şi acea înclinare de a reveni iarăţi 
și iarăși la poezie ca la singurul lucru vrednic de a ji luat 
în considerare în această lume. esie necesară conparaţiu 
„8 cu alți mistici si magi ai poeziei, un Louis Mencrd, uu 
Stephan Mallarrie, un Sar Peadan, un Stephan George în 
Germania. Văg încă gre«sele plușuri roșii asvârlite pesie 
mese, peste scheletele fctolilor adânci cu niște sarcofage. 
Prin fumul țigărilor, devenit nui gros ca fiecure oră a 
nopții, îmi pâlpâe flacăra lumânărilor schimbate pdată și 
de două ori în timpul acestor ritualuri. Iar mai departe. 
: în jund, la capătul ceţii albestre, întrezăresc tronul poeli- 
lor urcând pe trei trapte sub bnaldachinul cu ciucuri, pri 
tre reliefurile în care fiul poetului, pictorul Aleais Macâ- 
A RE donski, figiirase scenele voluptăţii tragice din „Thalussa“. 


i Alexandru Macedonski se înapoiase atunci, de puțină 

a „vreme, dela Faris,e unde petrecuse câţiva ani, în utitudinea 
unui surghiun voluntar, menit să sancţioneze nedreptaiei 

care socotea că i; se face în țară. Câţiva rapsozi înconjurau 

acum pe macstrul care îmtătrânea, întrun front pornit să 

spargă zona indiferenţei generale. Editarea „Florilor sarre“ 

era primul succes al acestei acțiuni concertate. Ion Pillat 

şi Horia Furtună, ascciaţi, ceva mai târziu de Constantin 

=  Bonu la conducerea literară a revistei „Fincăra”, isbuteau 

să publice în coicanele ei, paginile dense ule „Thalassei”, 
versiunea românească a epopeei lirice „Le calvaire du feu”, 

- fără să reușească totuşi a o extrage de-acălo şi a-i da scurta 
aimui volum. In oșteptarea istândei finale, mica trupă de 
conspiratori ai acestei glorii se adunau adeseori, pentru a 

sacrifica pe altarul. poeiziei. Revăd acolo pe tânărul blond 

Oreste, purtând în ochi limpedea privire a „avertizaţilor, 

RA ” vevăd capul de revoluționar rus al lui Dominic, pe fugosul 
Mavcel Romanescu, aud vocea patetică a lui Horia Fur- 

tună, melopeea lui Alfred Moșoiu, maliţiile de timid ale 


-" ee lui Stamatiad, In. această adunare a păşit de câteva 

„ori Ion Pillat, ca un. centaur: rătăcit din miicile hergheiii 

-. „cântate în aceeaşi vreme, pentru a plimba peste cei de față 
-mauBehizl său mare şi oval, lungile-i priviri adumbrite: 

. nm” Atât de ciudată este unevri fesălura istoriei, încât fire 

13... pornite din obârşii felurite se unesc până la urmă în aceeaşi 

„mw urzeală Pentru a scoate o astfel de învățătură, iată-L pe 

îj ton Fiiiat însuşi, care făcâna să. funcționeze acel sentiment 

;:- 00 continuității pe care-l vom „regăsi de atâtea ori muni- 

Yestat în opere sa, s'a complăcut în evocarea inaintaşiior 

«ăi literari. In. poema „Bătrânii“, defilează astjel primii 

E mânuitori ai versului +omânesc, un Dosoftei Mitropolitu.. 


patronii urci concepții occidentale de viață bazată pe re- 
țiune şi încrezătoare în progres si a unei poezii în cone- 


ziune cu modelele Apusului civilizat, printre cari Dinicu. 


: „* Golescu, Eliade, Cârlova, Alezxanirescu şi Bolintineanu. 
Anton Pann, Donici și Mureșanu "reprezintă în această ga- 
lerie nota naţională şi naționalistă, tare în sufletul revo- 
luționarilor dela 48 trăia în tună ormorie cu îndemnul de 

-% împrumuta. formele de vință ale Apusului civilizat. V. 
Alecsandri le umează tuturor acestora. Nu însă și Emi- 
mescu, care reprezintă de fapt un alt dum. Occidentulis- 
mul poeţilor dela 1848, năzuinta ilor către formg unei civt- 
lizații a progresului s'a frânt în muzica lui Eminescu, cu 

zi întoarcerea ei către lumea basmului şi a trecutului, către 

= armoniile mângâetoare ale naturii, către înțelegerea unei 
lumi ca 0 așezare împletrită de rosturi eterne şi imobile. 

Marea Ii figură putea lipsi din această frescă a poetilor 
revoluționari şi bonjuriști. De ce lipsește însă interesantul 

şi bizarul proți! al lui Alexandru Macedonski, care nu 0- 


210. Dr e bd 


vu Adrian Maniu, şăgălniciile hui Ionel Pavescu și fanfa- | 


un Ghenadie Cozianul, un lenăchiță Văcărescu, vin apoi: 


nt INC PEEA VALVAL de TUDOR VIANU 


dată s'a declarat în succesiunea unui Eliade sau Alescan- 
drescu și care-l chema pe Alecsandri ca pe o diviniiale 
tutelară în casa tânără a „Literatorului” său. Ion Pillat 
a sccotit însă că dă o încheere logică poemei suie, făcând 
să apară ca cel din urmă dintre înuintașii săi, nu pe un 
poet, ci pe un pictor, pe Nicolau Grigorescu, cu care privi 
vile româneşti s'au întors cu încredere și încântare către 
această lume care nu este a desnăcejdei, de vreme ce râ- 
țiunea omului o poate stăpâni și transforma după idea- 
huriloe ei. O vedere udemeniloare ne-a propus Ion Pilat 
atunci când u făcut să culmineze galeria renovatorilor cul- 
turii noastre prin figura primului ei pictor de seamă. Aria 
unui pictor a! omului și al peisajului, într'o cultură care 
nu cunoscuse eltădată decât jigurația sfântului hieratic şi 
a crnamentului substruct, este în adevăr cccumentul unei 
moui încrederi dăruite lumii, desigur pentru motivul că TNa- 
teria ei se dovedeşte plastică înv mâinile doritoare de per- 
fecționure şi progres. Noua pictură româneasiă ne poate 
apărea astfel drevt rcdul raționalismului apusean trans- 


= ta p : ă R 


plantat pe pământul nostru. Tot astfel e și prietenoasa — 


poezie 'de imagini, de evocare a pitorescului lumii. de fa- 
miliaritate și încredere față de acest univers a! jrumu- 
seţii, pe care alături de Alecsandri, de Macedonski, de 
Daitiu Zamfirescu şi Anghel! a îlustrat-o Ion Pillat. 

Cc este un poet şi ce devine el, atârnă deopotrivă de 
experiențele şi de cultura lui. Numai dosajul acestor două 
elemente variază dela poet la poet și uneori în cuprinsul 
aceleiayi cariere poetice. Este interesant de urmării cum 
în. şirul volumelor Imi Ion Pillat se succed intuiţiile expe- 
vienţei şi ale culturii, cum. se înldcuesc şi se combină între 
cele. „Visările păgîne“, primul volum a! lui Ion Pillat, con- 
ține numai poeme impersonale. Nota subiectivă este a- 
nroape cu totu! absentă din el. După obiceiul parnasienilor, 
postul coboară în. timp suu se depărtează în spaţiu, pentru 
a-și găsi subiectele sale. „Visări'e păgâne” folosesc într'ao 
cestea o grupare a motinelor în paralelism aproximativ ct 
desvoltarea istoriei universale, așa. cum exemplul a fost 
creat de „Poemele barbare” ale lui Lecomte de Lisle. Ast- 
fe, după evocarea tripticului format din Timur Lenk, Fir- 
dus și Galileanul, ni se intonează cântecele Persiei și ni se 
vrăjese visările budiste, tâlcul adânie al doctrinelor Samsara 


si Karma, frumusețile plastice ale antichităţii greceşti şi. 


fervorile Renaşterii italiene, cu îmbinarea ei de misticism, 
plasticitate și erotică. Ion Pillat, care a dat într'o împreju- 
rare anumită asigurarea 'că ciclul „Centaurilor” a fost 
compus în urna unui vis avut într'o moapte, putea să se 
oprească la acest motiv cu atât mai mult cu cât exeriplele 
literare nu-i lipsenu. Centaurii frizelor şi frontoanelor gre- 
reşti Și a! sarcofagiilor romane au năvălit in poezia Mo- 


desnă a unui Leconte de Liste, Heredia, -H. Regnier, cu un 


„trepot care putea fi auzit şi în visul unui poet tânăr din 


zilele noastre. 

„Eternităţi de-o clipă“, care mrmează după doui ani, 
reia după modelul parnasian motive antichizante, viziuni 
de miază-zi şi miază-noapte. Motivul! stepei şi al nomadis- 
mului care in „Visări păgâne” produsese cele două sonete 


- închinate „Lui Krum cuceritorul”. este reluat și extins de 
“ânta aceasta in „Cântecele Stepei“, unele dintre cele mai 


jrumoase pe care le-a scris Ion Pillat. Dar aci s'a putut 
amesteca și indemnul unei experiențe personale. Peisagiul 
Miorcunilor, proprietatea familiei Pillat și locul und poetul 
şi-a petrecut o parte a copilăriei, așezat pe țărmurile Pru- 
tului, aparține tipului stepei. Ion Pillat ne-a evocat odată 
acest peisagiu în. „Seară io Miorcani” din volumul „Gră- 
Gina înire ziduri” (reprodusă în „Pe Argeș în sus”). Când 
scria „Seară la Miorcani“, Pillat se găsea sub înrâuriri 
simăoliste și, folosind tehnica transpunerii sensaţiilor, el 
putea siiliza peisagiul de stepă al Miorcanilor în forma 
unui peisagiu marin. Această experiență a stepei. l-a în- 
demnat și mai târziu să-şi asume ostenelile tălmăcirii poe” 
mei esoterice „Anabasis"“ de St-John Perse, ale cărei; afinie 
lăți de motive cu „Cânterele Stepei” le-am, remarcat în 
altă parte, 





[a 


“din partea 

















— Intre întoliu 


Patru ani după apariţie  monu- 
mentalei „Istoria literaurii române. 
Dela origini până în prezent”, edi- 
tată de Fundaţia regală pentru li- 
ieratură şi artă, condusă încă de di 
Al. Rosetti înainle de a trece în re- 
simul -de dictatură al d-lui D. Ca- 
racostea — dl, Călinescu dă la 
iveală acea „mică Istorie a  litera- 
turii române“, pe care o anunța în 
prefața din 1941 și despre oare in- 
credinţe „că „nu va rezuma pe cea 
mare, ci va privi faptele sintetic. și 
mai mult, în latura .pazitivă în sco- 
pul, de a informa pe Români şi. „pe 
străini asupra contribuţiei oastre 
la cultura universală”. În ce măsură 
programul acesta, cu atât de precisă 
orientare, a fost sau nu ținut si mai 
ales până! la ce grad a fost el reali- 
zat, iată ce urmează să arătăm, nu 
insă înainte de a nota un sând- două, 
în legătură cu marea ediţie şi cu e- 
venimentul pe care ea l-a: constituit, 
Cu'atât mai' mult, cu cât împrejură- 
ri în afară de voința nchstră, ne-au 
ținut : departe de' desbaterea, mai 
mult său mai puțin academică, stâr- 
nită la ' vremea aceea. Indiferent de 
chiecţiile, de detaliu şi nuanţă sau 
chiar de principiu, cum ar fi de pildă 
limitarea” ' oarecum  procustiană a 
vechii literaturi (până dincoace de 
scoala ardeleană), indiferent de re- 
: zervele  temperamentale, “pe care o 
:parscmalitate atât de magnetică şi 
“de. subiectivă, (in intelesul just a! 
cuvântului, așa cum e definit în pre- 
faţa prezentului compendiu), ca a 
d-lui G. Călinescu, era firesc să le 
favorizeze, ceeace este sisur și. tre- 
huia proclamat cu toată vigoarea e:a 
caracterul cu totul” excepțional al a- 


-cestei lucrări, rod al uaui mare tra- 


valiu ştiinţific si al unui ingenium 
artistic deckotrivă de mare. În locu! 
mai cor de elcisii; în: “care, evident, 
toate vocile oricât de diferite, ar fi 
sfârşit prin a se armoniza, opera 
d-lui Gu Călinescu a cunoscut, din 
parfea olicislităţii, cstrecizarea- iar 
censorilor acreditaţi: ai 
epocei, 'răstălmăcirea şi chiar insulta. 
Cceace n'a impiedicat totuşi''ca - o- 
pera să-şi croiască drumul ce-i era 
menit, un drum triumfal, în care cu- 
wintele de recunoaştere şi preţuire 
au anulat, până în! cete din urmă, 
vociferările, 

Compendiul. pe care d. G. Căli- 
nescu îl dă astăzi la iveală este, spu- 


adevărat că A noramele” divers el cir 
Titeraturi, în care se specializase €- 


„ditura Kra. din Paris au deschis nu- 


mercase apetituri, ceeace se pcate 
presupune şi pentru prezenta „pano- 
ramă” a d-lui G. Călinescu, Este 
adevărat iarişi că' d-sa vorbeşte de 
„un sistein de impresii”, dar fără de 
substanta connexă. şi demonstrativă 


a textelor, crize iniţiere, în speciali . 


a străinilor, e iluzorie. Fără a mai 
preciza”că multe, foarte multe capi- 


: de PERPESSICIUS toic din infoliu (termenul, nemăsurat 
G. ciao ie Istoria literaturii române, 


ed. N aționala Mecu să 


şi compendiu — 


neam, „mica istorie a literaturii ro- 
mâne", anunţată încă de acum patru 
ani şi realizată pe linia încă de a- 
tunci propusă, cum atât de limpede 
reese din paginile prezenței prefețe. 

„El (volumul de astăzi) nu e o 
simplă “ prescurtare a ediţiei rmiiari, 
scrie, d-sa, și nu ital de: lectura 
celei dintâi, dimpotrivă e un adaos 
în scooul de. a rezuma impresiile 
generale...; aceasta nu e altă operă 
ci un indice critic la cea dintâi, 
Acum, eliberat de obligaţia docu- 
mentaţiei intesrale, am privit. litera- 
tura “română din avion,. încercând a 
stabili altitudinile, a properțiana va- 
lorile. La fiecare autor: am scos în 
evidență numai  cezace „este “real. 
mente- valabil .. artisticzste, trecând 
pe cât cu putinţă părţile neizbutite, 
in fiece “capitol am scos. în “frontul 
întâiu scriitori -viabili şi pm 'lăsat 
în umbră pe culturali. In felul acesta 
cred- că citind ediţia cea mare şi. a- 
poi pe aceasta mică, cititorul se va 
lămuri "asupra părții vii din litera- 
tura noastră. - Nam făcut ca alţii 
care în compendii pun numai cifre 
goala şi titluri de opere, ci şi-aici şi 
mai ci seamă aici, am vizionat ma- 
teria organic şi critic, Ndi suntem 
încă puțin cunoscuţi de străini şi am 
voit să le dăm acestora (de, vor 
putea celți cartea, în româneşte ori. în 
traducere) un sistem de impresii iar 
nu un „sec răboj”. lată, formulate cu 


“hotărâre şi cu prestanţă (şi este mo- 


tivul pentru care le-am reprodus în 
litera lar), normele ds cari s'a condus 
în redactarea  comvendiului' di. G. 
Călinescu şi dela . cari. urmează. să 


„pornim în judecata noastră. -Las la 


oparte intenţia. exprimată in ultimele 
rânduri, variantă * puţin retuşată a 
intenţiei din prefața dela. 1941, după 
care compendiul: se adresează, între 


altele, străinilor, cu ca foarte rela- 


tivă cunoaştere ă “literaturii noastre, 
cărara li se, pune la îndemână „un 
sistem de 
răboi” şi aceasta pentru motivul că 
iniţierea străinilor a fac mai repede 
traducerile, antologiile, studiile şi, 
fără doar şi poate, istoriile literare 
de genul. marei Istorii a d-lui G. 
Călinescu,. în care biasrafiile, amă- 
nuntele de istorie literară şi mai cu 
seamă copioasele şi prea minunatele 
citate . solicită, ; îndeamnă şi însta- 
lează pe. cititor in cel mai sigur şi 
mai confortabil 





„dealtminteri, - în 


“nu aibă unele fatale 


impresii iar nu uni sec - 


“transatlantic, Este- 
Mi 


cu centimetrul, 'e .unul de circum- 


stanţă), macerate cum sunt în -căm- 
pendiu fac, cu adevărat, impresia 
unor răbojuri, - din - când în când 


crestate ca nişte bâte: înilorite, dar 
totuşi  răboiuri.  Neîndoios, elimi- 
narea cam a “deuă treimi din ma- 
teria inarei d-sale ediţii şi comprimă- 
rea celeilalte. treimi : ia scara sieşi 
“impusă, nu puteau fi mai artistic 
executate d2 cum le-a operat-d-l G 
Călinescu, Ceva trebuia să :.cadă de 
pe urma acestei dureroase oliviri, a- 
cestei sângeroase rg&zerţii mai exact, 
din nefericire a fost sacrificată 
partea cea mai de preţ, cea mai via- 
bilă, Nu înseamnă că ceeace a rămas 
nu e și preţios şi de calitate, pentru 


- cine a cunoscut însă statua cu bra- 


țele  tefere, . amputaţia acestei su- 
perbe Venere îndurerează. Mai mult, 
can exemplele :des citate în: chirur- 
fie, organele scăzute continuă să 
păstreze memoria . senzafiilor întregi, 
să vtea să apuce ca.taainte şi să su- 
fere văzând că n'o pot face. Este. 
altă formă, exact 
ceeace observă şi dl. G. Călinescu, 


când afirmă că „mica” istorie-„,nu 
scuteşte. -de lectura. celei dintâi, 
dimpeţiivă.... Acesta e adevărul şi 


în chipul acesta se prezintă el şi în 
cazul, poate mai mult de cât într'al 
nostru, al iniţierii străinilor. - 
Lectura în cele două registre, de 
crsă și de violină, a operei d-lui G. 
Călinescu, pe care ne-o propune au- 
torul şi la) care mai. mult .de un citi- 
tor se simte, - instinctiv, îndemnat. 
este “unul din spectazolele cele mai 
instructive şi, ciim'.vom. avea prile- 


jul să arătăm, din cele mai imvresi- 


onante chiar, sub raportul virtuozi- 
tății executantului! „Am privit lite- 
ratura rcimână din avian” scrie, cu 
o admirabilă - intuiție ' o metaforei 
juste, di, G, Călineszu despre felul 
cum se înfățișează. orogratia Brezen- 
tului compendiu, şi constalarea. ce 
se impune este că altitudinea, stra- 
tosferică, unei, dela care a privit 
de astădată! peisagiul nu şe putea să 
inconveniente. 
Sunt, în primul rând, cele câteva o- 
misiuni, cât, de multe n'am putea 
spune: şi nici nu văd la ce ar sluji să 
e facem, cum sunt de pildă numele 
d-lor Mihai Moşandrei: şi Teodor 
Murășanu, ce se bucuraseră, întâiul 
de cinci rânduri şi al  doălea de o 
notițţă mai mare în infoliu,: Sunt, 
după aceea, cele câteva. stagii depă- 
şite, pe cari dl. G. Călinescu nu le 
promovează, eu toate că dela infoliu 
la compendiu s'au scurs patru ani 
încheiaţi, în care timp s'a mai petre- 
cut câteceva (domadă părerea, justă 
incontestabil, a d-lui Tudor Arghezi 
despre „Șun'. şi pe:care autorul o în- 
registrează la locul “cuvenit) şi cu 
toatecă „independent de o nouă e- 


ai A | 


- 





“card nve, 


„capitală. Şi la fel şi cu dl. Ion 


diție, scria dl, G. Călinescu în pre- 
fața din 1941, isteria va fi conti- 
unată în adause-tablou, care vor ur- 
mări mișcarea literară mai devarte“. 
E cazul d-lor G, Banca, Radu Tu- 
deran, Dinu Nicodin,. lon Marie 
Sadoveanu şi desigur și al altora. Şi 
este - viciul de care ne amintim să 
se fi făcut vinceată și „Istoria lite- 
raturii române  contemoorane", de 
acum zece-cinsprezece ani, a regre- 
ta.ului E. Lov:nescu, care în ,„lvo- 
luția poeziei lirice” prezenta un Nli- 
hail Celarianu al debutului, în timp 
ce poeiul elesiilor îlorate .era, la 
vremea aceea, unul din cei mai con- 
turați lirici ai noștri, Despre dl. G- 
Banea, infoliul spune: „Zile de laza- 
re! de G., B, sunt amintirile de cap- 
tivitate ale unui intelectual, fost pri- 
'2cnier în Bulgaria .-iîn marele răz- 
boiu, scrise cu uşurinţă. şi simţ al 
'dramaticului” iar despre dl. Radu 
Tudu-an: „R. “Î. serie deccamdată 
nuvele de magazin foarte asreatbile 
cu inspirații din cele paru puncte 
referindu-se cum indică 
şi b.bl:ografia (pa. 925), la „Oraşul 
cu fete  sărac2', apărut în 19410, 
Comoendiul de astăzi îi comprimă 


-într'o sinsură pronoziţiune: „G. Ea- 


nea, Redu Tudoran sunt încă la in- 
ceputul activităţii” (pag. 428]. Şi 
ic“uşi, în âiul a mai adaus „Vin a- 
pele" (inregistrat, e dreot, la biblio- 
grafie) iar cel de al doilea două ro- 
mane „Un port la răsărit” şi „Anc- 


timpuri”, nu numai citile cu pstimă, 


în toate cercurile, dar gi disziiate, 
atât de mult încât cetitcrul cceiem- 
poran, dornic să aibă o părere auto- 
rizată, va îi foarte dezamăgit. La fel 
cu d-nul Dinu Nicodin, “părtaş la 
un sfert de frază colzctivă şi catalu- 
gat tot pentru „Lupii, când, dacă 
„Ashan ' şi celelalie  opuscule, dar 
„Revoluţia”, de bună seamă că me- 
rita o luare aminte, ve care dl. G. 
Călinescu, atât de _ entuziast şi pe 
bună dreptate cu ,„Danton'-ul d-lui 
Camil Petrescu, ar fi transiu:mat-o 
intrun prilej fie de supremă, jubi- 
luţie, fie de necsegândită secție 

a-= 
rin Sadoveanu, al cărui „Sfârşit de 
veac. în Bucureşii” este una din ilus- 


. traţiile romanului nostru coniempo- 


ran. lay întrebarea ce se degajă “din 
aceste câteva exempiz este dacă nu 
cumva „răbeiul sec", despre care 
varbea dl. G. Călinescu 'în preiaţa 
compendiului și de care se şi lepăda 
cu convingere, nu este totusi in mod 
fatal favorizat, Sraţie  perspectuvei 
prea altitudinare și imperioasei ne- 
voi: de a cu:nprima. Mai e nevcie să 
adăugăm că toate aceaste rezerve de 
detaliu, oricât de întemeiate, nu um- 
-bresc lumina şi Îulse:ele câta.se cu- 
prind în acest compendiu? 
Dear că este totusi un viciu, een- 
genital, al  cc+npendiului însuşi, pe 


„care dl, G. Călinescu îl cultivă iar 


al'eori îl agravează, iată ce se va 


vedea mai limpede din urmărirea, 


in cele două resistre, a unui caz a- 


* nume, să 7i-=m al logoiătului, Cos- 


tache Conachi. 





12 


i pa oct? parai 


+ 
pr A > 


CARNET 


A fost prima carte cu care și-a făcut 
fericita inausurare a sezonului in a- 
cest an Fundaţia Rugele Mihai — după 
ea urmând un buchoi felurit de opere 
de proză şi versuri intra cari cităm pe 
cele ce stou să apară: Qaman:'i viseară 
pâine de Ieronim Serbu si „Cartea Ol- 
lului“ de Geo Bosza, cât şi următoa- 
rele retipăriri: „Estotirn” do 
Vionu, editia Ill-a, Viata- lui „Cara- 
giale!' de Snrhan Cinrnloscu. od. Il-a 
și o nouă edilie din delicioasa rvadara 
în poeml în nr =mrelent: Me ai cu 
mine vântule. & lui Tudor Arsnhezi. 


TEORIA CUNOSTINTEI ' 


Ce de-a dnun tipiritură scoasti de 
„Casa Srnal>lor“ oeta st--tnsul sindiu 
„Tonrin Crnnstintet” n d-lui nrafrcar 
N. Bnadnnmr. roro anmro în rriitin I-a 
dn stă Anfă în! sinsur ci ramnart 
palm. O în'rodnrere în fnorin romno 


pini mea m nmematap „aintomatic“ nu 

7 Lă ._”» [i di ! . 
unu „istoric „ este uni in Cote pri 
pen sa ae Paun ni filamnfina. mănne'n pi 


numai fiindcă lenria runnstintoi <'n 
panntit-f ca 0 îmnnstantă Mierinlină 
filnanntiră. ro mnrYă n fi cunnsem?ă, 
Ime si fiinrei mini întâlnim notinnile 
fi'nznfire Înnromenie?n monite că ne 
r-minoyn asunrn problemelor filozo- 
Fice fundamentale. 


CADEREA PARISULUI 


Intr'o elesantă editie si cu a fnnrte 
smdesfină conertă a apărut. în editrra 
„Forum“ fălmărirea romanului „Că- 
derea Parisului”. 

Srmi:?a” anecilic al lteratnrii so_ 
pintiro prîn ceen co nre cnmhatin <i 
Minier în seireni său cn si nozi- 
fin na caro o Înnt-n în rom-nele si 
pnne=i?o enIn Țiin FEoophrrs e ei ”n 
spirit european căruia i-cu plăcut 
rs?“ nri:lo si anemoptel înfelortyrat rr 
frila dă . limhă IÎntină. înira rari 
Poooin sin bpoment la n arahită lnnre 
aminti MN» o de mirora deci: ră foc- 
mni Ebhranburg a crria o crte a 
răni nrirna op ninsntă în Franta 


„gi emwma În Parie «i p sarmmnifinntfin rr 


r i-n Past nfarif gonora- 
Poole Dio Gmsctia În pizitn no rnro n 
Pănet. n În Moannnm. rr srmătomanlo 


cuvinte „Parisul, n'a căzut niciodată“. 


a CLOCHEMER zi axat 
Satiră a moravurilor unâi orăşel 
de provincie francez, de un spumus 
spirit galic si de o vervă îndrâci.ă, 
carlea aceasta aparține, fantul e vred- 
nic de retinut, scriitorului care lepă- 
dând numele de (:abriel Chevallier 
s'a înrorimen'a!, din primele zile ale 
războiului printre membrii eroii ai 
maquis-ului, unde sub numele de Li- 
eufenont Chris'ovhe, patru ani da-a- 


Țodor 


LITERAR 


din antichitate până în zilele  noas- 
ire, di. Jean Baras ilustrează pagi- 
nile  interesaniulu său volum cu 
planșe menite să completeze. vizual. 
explicațiile tehnice. 


TUDOR „MUSATESCU 


e prezentat în vitrinile librariilor prin 
trei carți, infățişând tot atâia fatete 
ale multipiului său talent „Leatru la 
domiciliu”, „Aceste scumpe rându- 
ieţe' proză şi „biica publiciiate” ro- 
man, in ediția 1-a. 


> JALNA 


se intitulează ultimul roman engiez 
ai sciu:oruui mazo de Lu koche, 
penru praiu Gu tuimMăcii în romă“ 
naşie .şi el a apurut în cdilura RR. 
U.oiiec în traducerea d-lui Jul. 
L.urgcea. 
PUTEREA SOVIETICA : 
Cartea  aceasia, apărut? în anul 
1942, ne infușişează  nouile me.ode 
de viaru din Uniunea sovietică, va- 
zute de un scruior engiez. Autorul 


face comparaiie  inire structura şi 
menialiiaiea socială din Angiia şi 
resiul omenire şi ce a realizat 


U. n. S.S., ajungând la concluzia că 
loate națiunile au de învuțat dela ma- 
rea experiență sovetică. iazele ştiin- 
lifice şi morale ale Rusiei de azi, ne- 
cunoscute la noi, ne sunt redate de 
cure Wecanul de Canterbury cu o 
desăvârşită imparțialiiaie. 

PI e 


FLACARI 
UD 49 -- 


În năvala de traduceri, de tol soiul, 
unele foarte.utile, cum suni cele din 
literatura şi ştiinţa sovietică şi altele 
cu desăvârşire inulile şi parazilare, e 
înviorătoare apariția câie unei cărți! 
bune româneşti, cum e romanul „Flă- 
cări” al d-lui Radu Tudoran. 


EDITURA „VATRA” 


după romanul de atât de mare aclu- 
atiftale .Tineret păgân” de Odon de 
Horvath, a scos romanul ..Castelul 
din deal” a scriitoarei amerieane 


: E lișabeth Coudge. , 


» 


rândul a schimbat floreta umorului. * 


cu sabia. 


dee 
MOBILA 


Într'o admirabilă prezentare gra- 
ficăi n apărut, în editia ..Sacec” mo- 
nnt-afin de mtă „.Mobi'a”, datorită 
d-lui Jean Baras, autorul volumului 
„Parrelanul”. esit în 1976. Studi'nd 
evoluția mobilei în corelație cu arhi- 
fectura, de care este strâns legată, 





E eesti 


 12%ARA ROMANEASCA | | 


Ia ciclul „Cântecul omului” a apărut 

la Fundaţia Regele llihai poemul 

„Tara româneasca”, datazit d-lui N. 
avidescu. “fă atita. 


ing POVESTIRI DIN ANIE 


e ACEŞTIA”: 


caz o | 


Cea mai recentă, cea ma: actuală 
scriere a lui Ehrenburs, oprezeni in 
vitrine şi cu romanul „Căderea  Pa- 
risului” e plachela aceasta de mici 
și ascuțite schițe, rupte din viața 
pnrlizanilor sau a defetiştilor şi îră- 
dătorilor din Uniunea Sovietică şi 
Franta. so  psn>rie din 
făptuite de ocupanți în ţările, pre- 
melnic cutropie. agita a: 


cruzimile » 


Pe, 








D. M. Bârsan, conducând concertul 
dela 14 r, al orchestrei Radio a voit 
„Să aducă un omagiu muzicei franceze 
moderne, al-ătuindu-și programu: din 
" luc.ări ale ei — lucrări de o deosebită! 

“paloare și interes, dar în genere mai 
puţin cunos ute. Căci — spre deosebi- 
“re de faimoasele veariaţiuni s mfonice 
de C. Franck, întrate în repertoriul 
curent — pagini de amptoarea, de im- 
portanţa, de semnificația celor ale 
„Poemului ţărmurilor” Poeme des ri- 
vages” de Vincent dIndy şi de Sim- 
fonia în sol minor a lui Alberi Roua 
sei, au rămas în decursul! anilor, pen- 
tru imensa majoritate a publicului 
nostru  ascui'tător, comple t  inediie. 
Totuşi nu sunt prime audiții. V ncent 
xV'Indy e! însuşi și-a condus la Ater:ul 
„din Bucureşti acum vreo 22 de ani 
/ „Poemul țărmurilor” — iar ' simfonia 
r aceasta a lui Roussel! ne-a dat-o, tot 
cu orchestra Rad:o. d. M. Bârsan şi 
acum un an şi mai bine 
Credem că a fost foarte folositor. în 
afară de plă erea estetică ce am avut 
cu acest pri'ej. să luăm. un contact a- 
propiat cu doi mari maeştri ai muzi- 
cei franceze aproape contemporane 
nouă, cari, dacă poate nu s'au impus 
pe un plan cu totul ex-epțional de 
personalitate inovătoare. ca  Debussv 
şi Ravel, sunt totuși figuri proemi- 
nente în muzica lumii. Şi tocmai fap- 
tul că Franța după Saint Sasns, G. 
Faws, C. Franck. în epoca celor doi 
4 mari impresionişti citați, se poate 
*: mândri cu atâția maeştri diverşi .— 
mai cu seamă în domeniul reinnoit al 
marei muzii simfonice — dovedaşte 
extravrdinara bogăție și 
şcolilur şi individualităților ei, 


In programul acelui concert puteam 


urmări o estetică întrucâtva comună 
rompozitorilor de pe program — ex- 
plicabilă prin faptul că d'Indy a fost 
discipolul (cel mai fervent) al lui C, 
Franck, iar C. Roussel, cel (mai liber) 
ci lui V. dindy ta „Schola Cantorum”. 
„Nu putem trece peste această ilustră 
- şcoală, atât de discutată, cu titiul ei 
latinesc și medieval, 
artistice și mistico-religioase ce nu 
fost rombătute ca scholastice, pedan- 
ie, ducând arta Franţei pe căi înstrăi- 
nate, cari mar fi fast în chip firesc 
ale ei. De fapt şi aici s'a amesiecut 
politica și ea n turburat lucrurile, ea a 
introdus confuzia. Intr'adevăr, dacă 
suntem liberi să nu împărtășim cCOn- 
cepțiile de tot soiul ale animatorului 
Scholei, V. d'indy, cum să nu recu= 
noaștem autentica și nobila frumuseţe 
creută de atâția dintre reprezentanții 
ei? Cum să nu preţuim înalta disci- 
plină și, mai ales, spiritul pur, pe cari 
le-a insuflat celor formaţi de dânsa? 
Aceu „bande ă Frank” de la sfârși- 
tul veacului trecut, —H. Duparc, Ale- 
xis de Castillon, Ch. Bordes, G. Le- 
keu, Guy Bopartz, Ernest Chausson— 
şi stâlpul Şcoalei, cel care «a trăit şi 
activat mai mult, care a s:stematizat, 
şi predicat crezul ei, care la pus mai 


îndelung în practică — V. d'Indy —. 


acea tovărăşie unită în duhul „părin- 
telui ei serațic” C. Franck — a fost 0 
şcoală de dragoste a muzee, şi o mu- 
zică a dragostei — „amour de la mu- 
+ sique et musique d'amour”, precum s'a 


vitalitate. a | 


cu tendințele ei 


Li 





CRONICA MUZICALĂ 


de EMANOIL CIOMAC 


spus, —și în acelaș timp institutoarea . 


unui învăţământ riguros, carea vreţă- 
cut tot spiritul—și-a ajutat și la pre- 
facerea technicei — în arta modernă 
franceză. A îndepărtat-o de teairu şi 
de frivolitate. A voit să facă din eu 
un cult înalt. Mai departe, lumina și 
știința aceasta a radiat peste tot în 
lume. Cei mai mulți dintre compozito» 
rii români oare nu sau împărtăşit cu 
folos din bunurile spirituale ale Scho- 
lei lui V. d'indy?...”. 

Iată ce credeumcă e bine de spusca 
prefață a concertului condus de M. 
Bârsan și dânsul! ucenic al lui d'Indy. 
peneratul maestru despre care a vor- 
bit cu atâta pietate și înţelegere într'o 
conferință ținută la Institutul francez. 

Şi acum, câteva cuvinte despre fiece 
bucată din program. 

Variaţiunile simfonice ale lui Franck 
— titlul însuși ne-o spune — nu sunt 
jăcute ca atâtea piese strălucitoare din 
cpoca în „ore au fost scrise (ia 1885)-— 
ca să pună în valoare jocurile super- 
fie'cle ale virtuozității pianistice -— 
ci desfăşurarea di:pă un plan armonios 
concertat a gândirei din două teme 
contrastante. Instrumentul  solistic şi 
orchestra concurează şi se unesc în 
acest scop. Pianul va expune, primul, 
tema Tugătoare — dir aceea atât de 
carpcteristice lui Franck — melodie 
care se opune cu blândeţea lirismuiui 
ei, voinței îndărătni e, abrupte a te- 
mei, mai bine zis a motivului de în- 
troducere expus în unison de coaride, 

Variatiunile ideilor sunt făcute H- 
ber, fără oprire «i delimitare'a fiecă- 
reia în parte: sunt ca un singur țesut 
cu multe ape de culori.'Plutind la în- 
ceput întro utmosferă de sristeță, de 
opunevre, de încordare chiar, desfășu- 
rându-se sub semnu! unei luple plină 
de dureri, treptat evoluează spre re- 
giuni mai lum.noate —— îar roncluzia 
dinamică, săltăreață, e deadreptul vo- 
iasă şi strălucitoare. ia e 

Dintre 'opere'e lui 'AIndy, numai 
„Simfonia pe tema umui «ântec „de lu 
munte” — „Montagnarda” cu parte 
însemnată de pian — e bine cunoscu- 
tă la moi. Cât de puţin știm de lucrări 
monumentale -a „Fervaal”, de cele- 
lalte apere sj simjonii ule sale, de 
poeme” sau balete 'ca'', Sauge Feurta”, 
ca „Istar”, de muzica sa de cameră, 
compusă într'o carieră, mneodihniiă a 


unui om care a trăit peste 80 de ani! 


„Le Potme des Rivages” 
Op. 


(1852—1931) 
e una dintre creațiile sale târzii. 
77, din anii 1919—1921. 

Are tit'uri ce evocă imagini presise 
— fără a fi nropriu zis înuzică progra- 
matică. Patru părți, ca într'o simfo- 
nie, fără arhitectura ei—ci una de suită 
— larg şi unitar desroltată, Ca întol- 
deauna, d'Indy pune la temeiul lucră- 
rii sale, o idee :onducătoare, domi- 
nantă, faimoasa „celulă creatoare” sau 
„germinatoare” cum îi s'a spus, Pe 
aceasta o auzim în prima și încă ne- 
alterata ci expunere la început, în to- 
nalitatea de fa major. Multe alie teme 
se opun sau se conjugă cu ea -— inte- 
grai sau fragmentar. Teme cantabile 
sau ritmice, de efuziune sau dansante, 
Sentimentul emoţionant' al frumuseți- 
lor firei se unește cu expresia tradu= 
să în ţitmuri vioaie a jocului de va- 


ES 


Ei 


uri, său a jo:wrilor de oameni cari 
dănțuesc. și cu refrenuri de cântece 
auzite pe maluri de râuri şi mai a.es 
ale mării. Avem ind caţii ce ne lămu- 
resc pe deplin asupra subinţelesului 
plastic al Pocmului — suită simitn:că 
în patru mari tablcuri, Intâiul'— Ca.» 


me et lumicre — insp.rat de priveliș- 


tea, minunată — de ambianța spiritua= 
lizată-—de la Agay, pe Cocsta ge Azur 
unde, într'o peninsulă înflotiiă macs- 
trul îşi avea viia luminvasă, în fața 
unor stânri roșii 


s ă!date de nea —:! 


„lmu! dintre cele mai frumoase col-: 


furi ale litoralului, LEtiave). 
rioada de la Agay. spune văduva lui: 
WIndy, sunt două opere importante ale 
maestrului: Dipticul mediteranian și 
Pocmul acesta „ai ţărmurilor“ 
numiăi primul tablou e inspirat de am- 
bianța familiară. Al doilea. cântă e- 
moțiile date de localitatea Mi:amar. 
din Mallorca, însuia smaniolă şi “are 
ca titiu „La îo0ie du B.eu profond” — 
Bucuria Altasirului adânc. — 'T:me 
nQui, întâia cantâbiiă „a doua jucăușă. 
Ca şi peste tof, ritmuri schimbătoare, 
adesea - peregulate, 


Din pes 


Dar: 
si: 


— cochetiării de“ 


compoz:tor modern — sau concesii mo-... 
Gernismului — 9/8 — 5.4 — 3/1 rai 


întregi). 

Tabloul al 3-lea ne duce pe matul 
Adriaticei. Dar, ni se pare că mai mult, 
pământu! este evocai, decât apeie mă- 
ri, în acele „zări verzi” 
verts';— prin care  desluşim giusu! 
mecanic „repidajiunea ritmiz scandua. 
tă, cres ută, arceie:ată. a unei maşini 
Locomotivă, 


„Hoizens.; 


i 


tren ce se pune în miş=. 


care pe coastă sau vapor cti zgomotul: 


lui de motor? Note punciute, 
daie, ce-și răspund la pian, la jagat 
şi țimbale, me sugerează apariţia. în 
peisagiul poetic a motorului, zeul mo-_ 
den, neîndurat. S'a gândit bătrânul 
muestru să cânte această putere nouă, 


Ssuca= = 


de care a'tădată sar fi lepăr dat cu or. 


roare, încă înaintea „Pacificului” lui 
Honegger, al uzinelor din „Pajul de 


oțet: şi „turnătoriilor“ rușilor Prokor.: 


fiefi și Mossolov ? 

Ejectul, ortcum e surprinzător, cu 
nota lui de humor, urmată în curând 
de exrpansiuni venite dintr'o lume mai 
sufletească? Rămâne prima, marea te- 
mă, a simfoniei. Și un apel poetic, 


N 


misterios, de trompetă. Tabicul ultim-. 


e ce! mai grandios — inspirat fiind de 
imens-tatea tainică a Oceanului — pe 
marea coastă a golfului Gasconie: —._ 
ce niciodată n'a fost, o putem spune, 
mai MRițin :gasccn”, 


vin toate ideile; pre um tonie râurile, 


In acest final rex. 


toate apele se regăsesc în ocean, sm- . 
bolic, ele se adună constructiv înir'o 


sinteză impresionantă. E pcute lungă, 
cerând muită încordare, această muzică 
a unui maestru, desigur forma, 
are mereu în minte pe Wagner şi pe 
Fran'k, care, însă, -dovedește că spim: 
ritul lui creator: nu sa înțepenit, ci a 
căutat să evolueze, captând în arhi-- 


ce-l . 


tecturile tradiţecnale respcetate, deşi: 


lărgite ca spirit și ca formă, toate câs= 
tigarile modernismuluţ, 

In vizita şi convorbirea, la cari mă: 
refeream, fă'-ută de Jose Bruyr, vă=! 
duvei lui dindy la Agay, descriind 
casa .și împrejurimile, criticul se o- 
prește asupra :câtorva opere de artă 
—- Rysselberghe sau Bourdele — ort 
fotografii, reprezentând chipul de no- 
bil militant —- am putea chiar spuna: 
de „militar” — al maestrului în vâr- 
stă. Una îl arată „înclinându-se asu» 
pra unei partițiuni de „Albert Rous- 


« fe a 13 


PECEDI SAPUN POSE 


Lu 


7 
3 


CRONICA PLASTICĂ 


de PETRU COMARNESCU. 


iser — Jalea — Dobrian 


Expoziţia actuală a d-lui Iser (Câmi- 
nul Artei. Galeriile Krețulescu) sărbă- 
toreşte împlinirea a patruzeci de ani 
de carieră şi desăvârșirea unei îadelun- 
gate şi interesante activităţi artistica. 
După ce până la primul război mondial, 
d, Iser s'a dedicat mai mult desenului, 
în partea a doua a carierii d-sa s'a for- 
mat ca pictor, interesându-se de proble- 
„mele şi relizările maxime ale exprestei 
cromatice. i 

Şi ca desenator, artistul Iser rimâne 
neuitat. D-sa este portretizatorul gene- 
raţiei politice şi literare de până ia 1914, 
prin diferite desene apărute în reviste şi 
mai ales prin acetea din Pacla și Flacăra, 
unele reproduse, apoi, în volumul 50 Fi- 
guri Contemporane şi întovărăşite de 
textele iui P. I.ovusteaau, care y ele ra- 
zistă anilor, prin pregnanţa caracteriză= 
rilor şi a ţinutei literare. 

Portreteie d-lui Iser conturate Vizu- 
ros, uneori cu cărbunele şi totdeauna 
căutând volumul prin umbră şi lumină, 
înfățișau personajele în aspectul lor ca- 
racteristic :şi multe din ele. chiar dacă 
le-am cunoscut şi în altfel de momente, 
ne-au rămas întipărite tot cum le-a pre- 
zentat artistul, cu chipul îngândurat si 
surâzător, cu privirile vagi sau, dimpo- 


trivă, arzând de dorul creației. Actorii, | 


scriitorii, muzicienii, politicienii portre- 
tizaţi de dq. Ise» au avut şansa, de care 
“urmaşii lo nu sau mai putut bucura: 
aceea de a fi imortalizați de un mare 
portretist. Generaţiile de după 19314 nu 
uu mai fost creionate cu atâta reliet psi - 
hotlogic și în forme atăt de caracieris- 
tice, Le_a iiipsit şi ne-a lipsit portretistul. 


Iasuşi, Iser sa depărtat cu anii de por- 


tret . căutând în lumea Balcicului forme 
şi velaţii da umbră şi lumină, ce-i încru- 
mau chiar desenele către picturatitate. 
Desenele din preajma anului 1920 sunt 
- schițele activității picturate de uniai târ- 
ziu. Iser era interesat în construcția at. 
mosfarii, a volumelor definite de rapor= 
tul dintre luminozitate şi umbre, iar nu 
în liniarismul strict realist, Din ce în ce, 
linia visuroasă şi tranșantă de cdinicară 
ace loc hotarelor dintre diferitele grade 


de lumină şi umbră. Artisiul vede cbiec- 
tele şi lumea ţesându-se din valorile cro. 
matice, diferit intensificate de lumină. 
Ca şi la marii pictori :universali, corpu- 
rile și volumele nu mai sunt lucrate pria 
linie și geometrie, ci prin diferitele den- 
sități ale pastei, prin cât mai vaiiate, 
nervoase și relevante lovituri de penei. 
Pictorul se îndreaptă din ce în 'ce către 
picturalitatea pură, către poloarea cons- 
truitoare de volume, atmosfere și viziuni 
tipice. i 

Desigur, experienţa fosului desenator, 
atât de viuros, căutător de volume şi 
linii larg desvoltate, i-a ajutat pictoru- 
lui de mai îiârziu, care şi acum caută 
corpurile larg asstășurate, grupările 
«complexe, volumele şi suprafeţele vi- 
brante. Dar, în ultimele două decenii, 
tătăroaicele și în genere odaliscele d-lui 
1ser, arlechinii şi înifăţişările ge chipurt 
omenești, toate acestea au o amplă şi 
desvoltată desfăşurare spaţială, consti- 
tuită însă din coloare, iar nu din linii. 

Luchian şi Palacy sunt mult mai 
schematici față de d. Iser. D. Theodor 
Palady înviază suprafeţele, dar dân- 
diwle, uneori, o înfățișare decorativă, 
părând va mai rafinat Puvis de, Cha- 
vannes. D. Iser caută, ca și Velasques și 
ca şi Delacroix, voiumul, spâțiul, pers- 
pectiva, ţesându-le dia valuri de co= 
loare. Andreescu e și el îndrumaţ 
spre un realism spaţial, spre o cât ma! 
largă şi consistentă cuprindere a spa- 
ţiului: și obiectelor, prin gradele de co- 
loare, prin diferitele lovituri ale pene- 
lului. Firește că d. Ier, vînind în isto- 
ria picturii, după orgia de rafinament 
coloristic a ultimelor decenii, e uneori 
mult mai bogat în îmbinările croma- 
tice, mai îluent, rai iuxuriant, 

în actuala expoziţie, cre constilue 
încununarea unei atât de interesante 
experienţe, picturalitatea d-lu: Iser a- 
junge la unele tonalități şi forme colo- 
rate definitive, Sunt galbenuri, albas- 
tiruri, roșuri, vişiniuri, care vibrează și 
jomează arătări ce nu se pot uitu, acte 
unice de ceaţie, cum sunt roşuriie lui 
Delacroix, galbenurile lui Cova, cenu- 


Pati ie pita mg a  ma ag Aa mg ap ip ) a a p  a OR ara aaa pta ECERC 


. 


gel” pe care o (sau îl) descoperise si, 


care îl interesa: mult”. m 
intr'adevăr, deși atât de deosebi, 
arta lui Roussel, decurge în parte și 
din principiile, din atmosfera Schole? 
Cantorum. Roussel a și fost numit, 
după ce a lucrat cu el, de d'indy, a- 
colo, profesor de rontrapunct, în 1902 
Era marinar de profesie — și iubea 
tot atât de mult, marea, călătoriile. 
cât muzica, la care a venit mai târziu 
Nu vom întreprinde aici, din lipsă 
de spaţiu, nici măcar o schițare a figu- 
vei acestui însemnat compozitor fran- 
cez (1869-1937). Putem spune că par- 
ticipând la revelaţiile impresioniștilnr. 
având şi subsiructura solidă de cu- 
noștințe, de tradiţie, de la Schola” -- 
cu o substanță muzicală proprie, el e 
"un maestru divers ce s'a manifestat în 
toațe genurile — timp de 30 de ani at 
carierei scie „Cele simfonie până la 
operetă”, ia 


Ad 


La noi e cunoscul mai cu seamă de- 
liciosul  poem-botet „Le Festin de 
VArraignee”. Dar compozițiile lui sunt 
numeroase și variute -- întotd?auna 
interesante, după noi. A 

Simfonia în sol minur, e din 1931. 
Nu știm a câita e dintre cele pe cari 
le-a mai compus. Nici o literatură nu 
se poate face în jurul oi. E muzică 
pură, în tiparele cele patru ale formei 
tradiționale — întrebuințând un lim- 
bagiu savuros, dens, plin de dinămisn. 
Artă directă, vioaie, ce nu se complică 
inutil cu metafizica — aşi zice ubize- 
tivă și antiromantică — dacă war fi 
străbătută de utâlea efuziuni jerme- 
cătoare sau emoționante în cari se re- 
velează sufletul omului și artiștului 
autentic, aci 

Concertul aresta francez a fost bi. 
nevenit cu noutatea lui intre atâtea 
1nanifestări ştereotipe ule vteţeț, poas- 
tre :muaicale curente. a ma 


Xeiasques, Goya. 


ciur. tai Vulasqueă. "Ochii NOșiii ie 
duc cu ei şi le poartă aşa Cum IMZi= 
calitatea uuvaitră intoricară puartă £ta. 
tea melodii şi răsunete afective din 
compozițiile marilor maeştri. 

Deşi unele tablouri şi compoziții ale 
d-lui Iser au teme orientale sau por- 
nesc dela luxuriante viziuni :de lumi- 
nozitate sudică și răsăriteană — totuşi 
colorile şi tonurile posedă v gravitate, 
tristeţe lăontrică, o întunecare mai 
apropiată de occidentul evoiuat al lui 
Delacroix, Dauinier, 
Roualt şi alţii. 

Inspicaţiile dela - Balcic sau de pe? 
maluriie dunărene trec într'o gravitate 
şi tiisteţe tipică artistului seg, graxi- 
tate pe care o exprimă şi desenele de 
început, figurile de țărani și de scriitori 
de până li 1930. Un Arleguin raliafat 
printr'um puternic contrast da roşu şi 
negru are thiar o expresie iragiră, Ca- 
dânele, născute gain tonuri atât de pre. 
țios îmbinate, cu fei de fel de nuanțe 
şi reflexe cromatice, păstrează iurăși o 
iristete, ca şi peicajele pictorului, fasci- 
nând astia! mai adânc sufletele noastre. 
Parcă toată lumea asta de coloare nu 
îndrăsnește să se separe de neantul, pe 
care totuși l-a învins prin însăși coat 
stituirea ei amplă, largă, curgătoare, 
fascinantă. Prin tristețe, Lu acest cos- 
mos luxuriant, dar nu peste tristețe. 


Sculptoral on Jalea expune îm. 
preună cu d. Iser câteva din huerările 
sale ultime, ca şi schița mai vechi pen- 
tru opere masive pe care le cunoaștem. 
Un Lucifer, un tors, o ţărancă, o com- 
poziție demimugică sunt lucrările mai 
mari, în afară de o ssamă de schițe 
sau fragmente, în care se “poate urmări 
modelaju! uitistului, D. Zon Jalea a 
căutat totdeauna o mărtție bazată pe 
iirism, pe sensibilitate, nemergând spre 
arhitecturalu! 'uitător de simţire. In a- 
cest sens, d-sa nu a trădat învățămin- 
tele artei lui Rodin, 'a care totul esen- 
sibilizat și cântă, chiar dacă într unele 
lacrări sculptorul român sa îndreptat 
către monumentalitatea bourdelliană. 

Se poate vedea cât lirism iniţial con- 
ţin compozițiile d-lul Ion Jalea, privind 
acum acele capete şi fragmente sau nu- 
duri mici, proecte pentru luvrăr: de 
picporții mari. “Tuate vibrează, sunt 
vii, posedă încă suflul cald al crcato- 
rului. Țăranca, lucrare mai mare, po- 
sedă calități de rilm şi decorativitate, 
pe lângă un sensibil modelaj. Lucife= 
rul, mai încordat, este un urmaș mai 
modest ul faimosului Arcuș odihnind 
sau al Centaurilui, lucrări însemnate 
ale d-lu: Jaiaa. ina 

Deşi actualele lucrări, reduse ca nu- 
măr, nu înfățișează decât o parte din 
posib;lităţile și preccupările sculptoru- 
iui Ion Jalea, ele sunt totuși suficiente 
pentru a ne rememora. personatitatea 
acestui artist, de-o aleasă ţinută artis- 
tică şi mereu conștient de rigorile artei, 
pe care o slujeşte cu atâta devoţiurre și 
vocaţie. » e aaa eta, AIDTR 

E Ed va i o pu 9 

La Prietenii Cărţii pune d. V. Da 
brian, remarcabil autor de gravuri cos. 
lorate, din ce in ce mai evoluate ca 
tehnică, mai vibraate ca joc de ritmică 
liniară și colorit psihologic, prezentând 
naturi moarte, peisaje și fiori, cu atmos- 
feră poetică și oarecare melancolie. 
Acum şi d-sa trace, spre temele sociale 
descriind manifestații şi grupări de câ 
meni, Ilugtratorul lui Becovia, Minus, 
lescu şi a altor poeţi românii este și 
cântărețul propriei sale tristeţi, dar şi 
nădejdi, viziunile sale devenind mai 
aptimiste şi mai luminoase în vremea 
din urmă. i E ni 


De vaz e i 


t9 
- 


pe 





_ 


fai 


CRONICA 


„CRIMA DIN LINIA 
MAGINOT*“ 


Interesantă în acest film este, mai 
“ales, partea documentară (dim punct de 
vedere militar) depăşită de mult — și 
cu mult — de realităţile crâncene ale 
războiului — pe lângă acţiunea şi pu- 
ternicul conflict dramatic cu aspect — 
oarecum — de romzn senzaţional. “Li- 
'nia Maginot, puternica centură de apă- 
rare şi preintâmpinare a agresiunii 
germane (considerată ca imanentă cu 

| mulți ani înainte de deslănţuirea celui 
„de al doilea război mondial) — prile- 
| jueşte regizorului Felix Gandera un 
film în care Victor Francen are o pu- 
| ternică apariţie. 

| Azi, desigur. când armele  moderns 
"au arătat că războiul incatează de-a 


i 


Ş i . 


| DECL.ARAȚII... 


1 Na din respect pentru tradiţie ci din 
| stimă pentru toţi cei care urmăresc 
activitatea teatrală, a făcut declaraţii 
— zilele trecute — d. prof. Tudor Via- 
mu, direcţorul Teatrului Naţional. 

Să arătăm tot ce d-sa a spus refe- 
titor la programul d-sale de activi: 
țate?.., 

Ar însemna să producem un nd- 
siuns importanţei celor spuse, daio- 
NTG spaţiului redus care ne este im- 
pus. 

Reţinem numai că unei cauze de 
mândrie naţională, cum este recon- 
strucţia 'Featrului Naţional de care 
au fost preocupați şi d-nii Victor Ef- 


timiu și N. Carandino, se alitură şi 


d. prof. Yudor Vianu. dacă nu cu.o 
mai mare putere de înfăptuire dar 
cl puţin cu acelaşi înteres deosebii 
pentru grija de a se începe — însfâr- 
şit — reconstrucţia. 


„ MONUMEN... 


Singura teumă de rare se leagă grija 
„de-a nu fi repetat preu des, redu- 
cându-l la o aproximativă valoare, este 
cuvântul „prieten“. 

Spus şi — mai ales — strigat de 
prea multe ori, cuvântul acesta își 
pierde din urzeala adevărului. 

Devine un cuvânt tărâțos, căruia sen- 
sul îi face pocinogul minciunii, . 

In ultimul timp am auzit pe mulţi 
vorbind prea des despre „prietenul iu- 
bit Vasilache“, 

A vorbit și Stroe şi Șeptilici şi un 
oarecare Roman, dar nici unul nu sa 
oprit în a stia dreptul cuvenit 'mez 
moriei lui Vasilache. 

Am văzut — bunăoară — lu Buşteni 


un afiș unde chiar Stroe — prietenul” 


„bun“ al lui Vasilache — crea o con- 
„juzie  nepermisă anunțând comediu 
„Picolo“, într'un stil de negustorească 
compun2re. 

Și în timpul acesta se purta pol?- 
mica pe chestia monumentului lui Va- 
silache. 

Vreţi să-i îmălțaţi lui Vasilache un 
monument ?.. 


. De ucord.. 


FILMULUI 


mai fi o artă, el încadrându-se în do” 
meniul vast al ştiinţei, — cetățile de 
apărare, ori cât de fortificate ar fi, 
şi-au pieraut calificativul de imexpug- 
nabile. In lumina acestui fapt, produc- 
ţia lui: Gandera (realizată, după cun 
am mai spus, cu mulţi ani înainte de 
începerea ostilităţilor) îşi pierde din 
interesul de document — deşi tocmai 
partea documentară a filmului e dem- 
nă de interesul spectatorului. 

Fireşte, autorităţile frânceze n'ar îi 
îngăduit turnarea acestui fim, dacă 
el ar fi lăsat să strecoare dușmanului 
anumite informaţii ce-l interesa. Aşa 
insă cum e realizat, filmul se limitează 
doar să demonstreze, să ofere o imagine 
— și acea trunchiată — a spiritului și 
atmosferii ce domnea în interiorul liniei 
Maginot. Partea documentară, deci, ca 





"NOTE TEATRALE 


Dar înainte de toaie, respectați-i — 
VĂ TO — cttm se cuvine Memoria ce- 
lui după urmă cărtia existuţi cu uc- 
tori... 


„CULTURĂ”... 


Un reportaj fotografic apărut în- 
tr'o revistă teatrală, ne arată „o zi din 
viața unei actriţe'“(?)). 

In afară de numele „actriței“, pen- 

su a cărei activitate atâţ de redusă 
n'ar fi trebuit să mai facă  cheltueli 
cu reclama, este ceva care se situiază 
cam la acelaş rang al... sbuciumului: 
cultura, 
” Actriţa a trebui! să pozeze și cu o 
carte în mână, indicând prin aceasta 
că o 2i din viaţa d-sale, nu trece fără 
să nu guste şi din binefacerile jitera- 
turii, 


Numai că fotografui a fost neprice-: 


put. . 
N'a limitat obiectivul dcar la iaten- 


ţia actriţei. I-a depășit dorinţa prin- 
zând și titlul cărţii, 
Şi titlul a făcut să demaşte gustul 


actriței în ce priveşte titeratura : „Miss: 


teriosul don X“, 
Să mai spună cineva că actrițele nu 
citeşe !... 


AFIȘ 


Sortită dela început eșecului ,Ca- 
valrada stelelor“ n'a însemnat altceva 
decât o grăbită scoatere depe afiş, 

Cu această rapidă schimbare „Stu- 
dio-ul“ îşi pregătește primenirea afişu- 
lui, rezervând — după „Ama visează“ 
de d. Anton Bibescu, a cărei premieră 
a fost — piesa „Eşti al meu“ de Je- 
rome K. Jerome. 

Teatrul „Comedia'' are în pregătire 
piesa „Furtuna“ în interpretarea d-ne- 
lor Tanţi Cocea și Silvia Dumitrescit 
și a d-lor Victor Antonescu, Eterle şi 
Miroea Constanitinescu., 

Dorința noastră de-a anunța şi vii- 
ioarele afișe ale celoriuite teatre se 
lovește de lipsa unui interes provocată 
de valoarea pieselor alese. 

Așa fiind rămâne ca publicul să 
hatărască.., EX 

M. LEHLIU 


eement' informativ, eate doar un pue- 
text, fiindcă pe marginea lui Gndera 
a inchp sati un interesat îikn de spio- 
naj. 

E canari e scris după românul „Le 
double crime de ligne Maginot” al! "ui 
Pierre Nord, apărut — mi se pare — 
și în traducere românească, într'o c9- 


“lecţie de a doua mână şi sub titlu 


schimbat, 

In unul dia numeroasele. forturi sub- 
terane ale liniei: Maginot de pe greniţa 
de Est a Franţei, se petrece în împre- 
jurări cu totul misterioase o qublă cri- 
mă. Maiorul D'Espimac, comandantul 
tortului, şi aghiotantul său, căpitanul! 
Dubois, cad victimele unor focuri de 
mitralieră trase din culoarele subtera- 
ne ale fortului. în momentul când a- 
ceştia se aflau în inspecție, 

Inștiimțate de acestă dublă crimă, 
autorităţile civile se deplasează la fa- 


“ţa locului şi pornesc cercetările. Prin 


deducție, bănuelile cad asupra căpita- 
nului Bruchot (Victor Francen), a că- 
rui soţie e orginară din Renania. Un 
presupus incident între Bruchot şi co- 
mandantul fortului, care ar fi avut loc 
cu câteva zile înainte de crimă, fac pe 
judecătorul de instrucţie să stăruiască 


"în presupuneri. Un singur lucru ar mai 


fi de lămurit: mobilul cuimei. După 
depoziția necontrolată a unui ait per- 
sonaj, se pare că judecăţorul n'ar mai 
avea nici un motiy de îndoială. Căpi- 
tanul Bruchot a ucis din gelozie — şi-a 
ucis comandantul pentru faptul de a-i 
fi curtat soţia. 

Dar Bruchot îşi sustine nevinovăția 
şi până la umnă, în momentul când 
trebuia să fie arestat, anumite indicii, 


întradevăr, îl determină pe judecăto= 


rul de instrucție să-l scoată din cauză. 
. Totuşi, Bruchot nu poate trăi sub hă- 
nuiala de a-și fi ucis superiorul. E] e 
un ofițer destoianic, unul dintre luptă- 
tori dela Marna, şi cu toate că sa că- 
sătorit cu o femeie din tabăra dușma- 
nilor, pasiunea lui pentru frumoasa 
Ann nu-l împiedică să-și iubească pa- 
tria., De-aceia, în numele reputației da 
care încă se mai bucură, cere autorită- 
ților militare aa resort să preia asu- 
pră-și anchetarea cr.mei. 

Partea dramatică abia acum începe, 
Asasinul este tocmai fratele soţiei sale, 
locotenentul Kuhnecke, fost ufiţer în 
armata germană și; spion îm serviciul 
țării sale. După cercetări asidui şi după 
o urmărira nu lipsită de peripeții, cri- 
minalul este prins — dar înaințe de-a 
cădea în mâinile autorităţilor franceze, 
ei își curmă viața. cu un foc de revol- 
ver. 

Doamna Bruchot, bineînţeles, nu are 
nici un amestec în activitatea fratelui, 
dar dia dragoste pentru soţul său, şi 
pentru a au-i compremite cariera mili- 
tară, înţelege că e momentul să dispa- 
ră su viaţa lui. = 

Filmul e vechi, cu multe tăieturi şi 
scene disparate, cari stânjenesc și chiar 
supără ochiul — însă el îşi păstrează 
prospețimea întâiei! vizionări. Fotogra- 
fia e clară, lucrată în tonuri sombre 
cari sporesc impresia de senzațional. 

Victor Francen, în rolul căpitanului 


Bruchot. impreșionează prin ținuta şi. 


lipsa de mobiliţate a figurii sale. Pre- 
zenţa iui pe ecran e o plăcută surpri- 
ză, după 9 absenţă atât de îndelungată 
— însă valoarea de documeht a filmu- 
lui, după cum am mai spus la începu- 
tul acestei cronici, e depăşită cu mult 
de :realităţiie crâncene ale actualului 
război. 


| LIVIU BRATOLOVEANU 


âtt, Ea gi ă 





CE ca if in Si Ie ei, ă Ara 


4 
4 
| 
1 
| 





- - ÎNTRE PROZA ȘI POEZIE 


Spre deosebire de proză care-i na- 
turală, e natura însuşi cuprinsăn 
semhiiicatiile ei toiate, poozia esie 
mai artificială, este na.upa redusu ia 
un joc de artificii. 

Proza are aderente directe, mate” 
riale cu realitatea; poezia se insinu- 
iază în zonele oculte ale acesteia, 
surprinzându-i nu cauzaliiuțiie ci me- 
lodiile care o transcendă. 

Praza-i prodigioasă, poezia rare- 
fiantă. 

În. cursul lecturii unui roman, .de 
pildă, şi mai precis la s.drşiiul tec.urii, 
ființa se agită tumiliuos, producând 
nebuloziiuți: cerebraie şi dureri de 
cap. Ă 

La sfârşitul unei poezii sângele se 
opreşte o ciipă, ca şi cum ar îi sur- 
prins în ea imperceptibilui, și urcând 
ca ofranda în aer, desface goluri şi mi- 
nunate dlunecări în inimă, 

Proza-i confluenta unor apa: venind 
din regiuni varii; în poezie realiialea 
devine aer şi cadență misterioasă, 

Proza-i fluviu. Peozia, pasirez ne- 
cunoscută care-i urmează şi câleu- 
zeşte cursul. 

Praza-i răbdare, poezia minuție. 
Proza apasă, poezia destramă, pra- 
za-i durere, poezia tristal2. Poezia-i 
nelinişte, proza resemnare. 


teohar mihadaşs 


PUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE : 
„SCANDAL: 


Noul roman al d-iu: Tudor Teodo- 
rescu-Branişte, apă' ut, nu de mult, în 
Ed. Forum — „Scandal“ — vne cu 
mărtur.a unei maturităţi literare de o 
mult ma: superioară formaţie, faţă de 
celelate cărţi ale d-sale şi în special 
faţă de „Prinţul“, cu care romanul 
nostru so al înregistra un câștig de 
simţi'ă valoare. 

„Scandal“ este tot un roman sociai, 
am putea spune; sporu. narativ însă 
— de data aceasta mai mult — este 
părăsit pentru a face loc profunz' msi, 
în înţeies de analiză psihologică ascu- 
țit aplicată. Terenul sigur de desfăşu- 
rare a talentuiui d-lu: Teodorescu= 
Braniște, rămâne viaţa autohtonă, cu 
problemele care o sbuciumau și cu 
realităţile noastre scciale şi politice de 
până în ajunul răsbuyiuiu: actual. 

Disparaţi, singuri, cu gândurile lor, 
cu perspect.vele lor'de viață și de des- 
tin, răspândiți în spațiul larg al ţării, 
în capita.ă sau în provincie, oamenii 
de aci — cu  vaienţe, l+ urma urmă, 
universal aceleaşi: — sunt inte preți 
nâţivi, fideli, adevărați, ai real'tăț lor 





noastre sociale ş. a: moravurilor noa- 


stre poiit ce, dintre primul răsboiu 

mondial și acest al doilea uriaş răs- 

bo.u mondial. i 
Personâgiile d-sale nu. sunț apocrife 


— sunt oameni câ şi no;, sau ca și cei. 


din ju-ul nostru. câre v.n, se îngră- 
mădesc aci și aduc — nesiiiţi — “oată 
viaţa lor de aiurea. Alexandru Dima, 
preşed.ntele unu: mare partid politic 


aa n E a E E e CR E Pc DR Fc: 
ABONAMENTE : 
autorităţi şi iastituţii 4000 lei 
particulare 6 iuni 2000 , 
sbonamente pe un en nu se fac 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ 
inscrisă sub No, 163 1rib. Ilfov 





16 


NOTE” 


din opoziție și fost prim-ministru de 
rai multe ori, Zoe D.ma, Sonia Cru- 
ceanu, Virgil Cruceanu, Dmitrie Gre- 
cu; Nicolae Ivașcu, întreaza familie 
Preda, Eiena G.u'iad.s şi toate fi:gu- 
rile de miniştri, secretar generali, di- . 
rector: de minister, ziariştii, deputaţi, 
senatori, ne mărtur sesc în inirecg.me 
acest lucru și deopoirivă ș. pute.ca de 
creație a autorului. 

Trăim, cu această carte, în posibili» 
tăp.e de transfgu:ara acts.că ale 
d-lui Tudor Teodcrescu-Branişte. D-sa 


" posedă lorţa pe care o dă o raă ex- 


perienţă a şutietulu: omenesc, forţa 
de a pune în mcartea. lucrurilor nou- 
tatea și scânie.a vieții — a vieţi a-. 
cestea care dărâmă ca să construiască, 
a v.eţii care uc-de necontenit. 

„Scandal“-ul este expres.a Literară 
a unei pe-sonaiităţi creiatoare ce se 
desi.peşie ae n.veiul. 0b.șnuit, prin 
darul de a vedea, in aite, perspective 
aie m-nţii, lucruri.e cunoscute. 


î. gheorghe-grădiştea 
UN TEATRU NOU 


De data aceasta un teutru cu ade- 
vărat nou. | i 

Şi încă un teatru tânăr, bogat în 
sevă juvenilă şi in talente .neaiir- 
mate dar v:gurovast. Va aduce o mo- 
vaţie acest teatru nu prinir'o tor- 
mulă execntrică ci prin teptul că 
roluzile mici şi mari sunt interpte- 
iate de tânăra geneiaţie de scriitori 
şi actori, Sunt cameni mai muit sau 
mai puţin cunoscuţi, dar care au în 
sânge aragostea pentru teatru, pen- 
tru scenă şi care vor cuceri prin ti- 
nerCţea şi spontaneitatea lor lumea 
oraşului nostiu. Să avem încreuere 
im ti căci sunt dintre cei mai buni 
si adue prospeţimi neîntâlnite: vor 
fi cum riu sant alţii, Astiei sub di- 
recția d-lui Al. Popovici vor apare 
cci :na; talentaţi seriitori tineri ca: 
ton Frunzetiii, Valeriu Popovici, Ben 
Corjaciu, Constant Tenegaru, Liviu... 
Bratoloveanu, George Tudor, N... 


Veronescu, Grinevici, G. Pătrăucea- - 


nu, Adrian Rogoz, Lon Blănaru, etc. 
şi d-nele şi d-rele Ruxandra Otete- 
leșeanu, Maria Zita Vlad, Constanţa 
Tudor, Elena Diaconu, Viky Bărbu- 
lescu, Dorina Dămărescu, etc, 
Decorurile vor fi ale d-lui Grine- 
viei iar muzica de Edy Rădeanu. De- 
sigur că teatrul ncu se încadrează în 
formulele noui ale artei şi se va bu- 
cura de tot concursul publicului. 
Ne simţim solidari cu €i..In cu-; 
rând vom vedea tânăra generaţie la 
Pucru a'țru; vom vedea cum vor 
birui; şi-i vom aplauda. 
: i mihai florea 





BUCUREȘTI 1 Str. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA A bare săptămânal 


$ALIYOM 28718 






IN JURUL LUI MACEDONSKI,  .. 


" Intr'un studiu anterior, publicat in 
iaceastă revistă („in jurul” ofifinei 
izăwiQr Wacegdonsta , Ur. bi, ii re 
biuarie-—-i5: rebruarie: 194bJ, am: re- 
luai în d:;scuue intreaga probiemă, 
* eralăud pe baza ue. coniruniur pe- 
nerăle a 1svearelor Că — ju Cele cui 
uzat — Rumai ipuleza sarbeascu a 
pâre Splijullid 1StOtuieze, Lu Litiul de 
Suitipla presupunere, auntară aculuci 
ŞI de: o „eventuala şi indepariuată o- 
ra$ină TUsO-puioneza țde not bre- 
Zeuţa acelui liacedohski inscris în 
yvi9 IN Captittii LODLMEI puuiunazel, 
Cu SCIDOTuI tardive şi  Ovscure in 
i:alcani,., Vaca acestea sun. tapleie 
ȘI îpotezeie idrepiâţie luv.  Llorga 
propunea Şi o descendență  da!mazi- 
Tei], VECSIUNIlE vinuri,  HQccuvuenă, 
sau chiar ruseșii, vor trebui in conse- 
C.nija uideparia e dun Siuduie suie 
nace im Macedonski, * d e 
Astlel, spnjinindu ne pe cercetările 
am.nule,  puem CCinuae Şi cm: - 
de piida, opima umu L. E. lorcuţiu, | 
„Al. Macedonski, , Vianu. şi M, E-*. 
m.nescu, Lony. Lit, iârne 1959, p, 
3424, care preconiza —— din rațiuni 
străine de istacia literară — „origina 
macedoneană după cum spune insuşi 
nume:e.,.. 12 asemenea trebe cortg- 
tată şi alirmaţia d-lui Vladirair Strei- 
nu (istoria literaturii romiine modor- 
ne, vol. |, Buc., „Casa Scoalelor”, 
1944, p. 371|, care crede in „uourşia 
buigaro-sârbo-racedoneană”, drept 
„Singurul lucru  neîndoelnic în pri- 
vința spiței Macedonski...', Cu toate 
aceslea, din micile noastre investiga- 
ţii, se vede clar că obârşiile bulgară 


„sau macedoneană apar ca niste ipote- 
„ze cu totul îndoelnice, nefiind deloc. 


'tundaie pe documente. Actul du 181 
(Qoere, voi. 1, p. XVIII sună clar în. 
această privință: „..„.părintele lor, yi- 
teazul Ştefan Mincio Voevul, cunos-. 
cut în toată Bulgaria, dcscindea din 
neamul «<ăpităninor sârbești, care au 
tămas d.n vechune ca traitori în Ma- | 
cedonia.” A fi însă doar „eunvseut 
in ioa-ă Bulgaria” şi „a rămane din': 
vechime ca traitori în Macedonia” pe 
credem câ nu poate constitui si dova. * 
a ţnei arisin coresnunzătoare. lDin- 
irun interes superic“, afirmaţia d-lui: 
Vlad mir Streinu, la o anuă ediţie a 
isinriei, va trebui —— credem — amen.- 
dată, vărter i At A 
sie Saar nr DUPE ntslelan marina ui: 
: pac . „sui 
'CRATI DELA CURTEA VECHE€ 
In curând editura, „Coresi” scvate 
de subt tipar, într'o ediţie de. mare 
lux, CRAII DELA CURTEA-VECHE 
ao Mateiu Caragiale, cuprinzând 14 
ilustraţii în calori, hors texte, de pic- 
torul 'fomaziu. Tifaj special pentru 
subseriitori, limitat la 120 exemplare 
(cu o suită de ilustraţii). Subserierile 
se primesc la „Studio 42” (Pasajul 
Mujestic), „Prietenii Cărţii” (fost Ha: 
seter), „Căminul Artei” (Galeriile 
Cretzulescu) și la cerere prin telefon 
la ur. 2.7987, zilnie între orele 3-4, 


ci — 





Brexcianu 33—3 i 
PREŢUL 80 LEI 


3