Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0050

Anul XLIV Nr. 50 


9 Decembrie 1928 
5 Lei 








IANCU FLONDOR 


798. — UNIVERSUL LITERAR 


Ctitorii 








IANCU CAVALER DE FLONDOR 


— O VIAŢĂ ŞI O PAGINĂ DE ISTORIE — 


Trecut ca un meteor prin viaţa pu- 
blică a primelor timpuri din România 
retur regită, — meteor gunit de năravu- 
rile învechite ale unui  politicianism, 
care părea că nu avusese nimic de în: 
văţat din groaznica epopee a marelui 
război, — Iancu Flondor, fost ministru 
doar câteva luni în guvernul dela 1919, 
sa retras de atunci ca un adevărat a- 
nahorset, în singurătatea moşiei lui din 
Bucovina, urmărind din depărtare tot 
sbuciumul steril al acelora care nu vu- 
iau să ştie că probitatea morală era 
singura temelie puternică pe care se 
putea dura aşezământul trainic al Ro- 
mâniei Mari, 

Par oricât de scurtă a fost trecerea 
lui prin viaţa noastră publică de după 
război, ea a impresionat adânc şi a ră- 
mas ca o pildă de-apururi vie a omului 
integru, ho'ărit şi impetuos, care nu 
vrea să cunoască umilinţa tranzacţiilor 
împotriva conştiinţei şi care repudiază 
dela sine cu violenţă orice ten'aţiune 
care ar fi cerut concesii fonduiui lui su- 
fletesc de o cinste desăvârşită. 

Pe cât de ager luptător, pe atâ: de 
luminat patriot fost. Viaţa lui Iancu 
Flondor se contundă cu istoria recentă 
a neamului românesc din Bucovina. 

Născut la Storojineţ, în 1865, lancu 
Flondor a fost crescut în atmosfera tra- 
diţională a unei familii străvechi boe- 
reşti, primind 0 educaţiune adevărat 
naţională şi curat românească. Liceut 
l-a făcut Ja Cernăuţi, iar studiile uni- 
versitare le-a terminat în mod str'ucit 
la Viena, unde încă Qin anii tinsveţii a 
jucat un rol de primă însemnătate între 
siudenţii români, 

Abia întors acasă dela studii, s'a a- 
runcat, plin de avânt, în toiul 'uprvlor 
pențtru apărarea neamului românesc 
din Bucovina, împotriva asuprieii au- 
striace. N'a trebuit mult pentruca age: 
rimea minţii sale, patriolismul său îier- 
binte, talentul său oratoric și puterea 
sa de convingere, să-l ridice în capul 
falaugei luptătorilor români. 

Pentru avântul lui, politica partidului 
conservator — care până atunci susţi- 
nea steagul naţional, — părea prea 1n0- 
derată. Convins că lupta de razistenţă 
naţională, nu putea, în vimpurile mo- 
derne, să fie dusă numai d> un nusnăr 
restrâns. de boeri, împreuiiă cu mare:e 
luptătcr Gheorghe Popovizi, a hotărît 
să cheme națiunea întreagă la luptă. 


Astfel, în 189%, înființează „Partidul 
Poporului” ga cărui bază era ideea na- 
ţională democrată. Cu mari jertfe mata- 
male, a scos ziarele „Dreptatea“ şi „Pa- 
tria“, ambele redactate de unul din cei 
mai de elită intelectuali și luptători ar- 
deleni, Valeriu Branisce. 

Mişcarea aceasta de intensă redeștep 
tare naţională, a fost pornită cum nu se 
poate mai la timp, căci Austria înce- 
puse o politică perfidă de prigonire a 
neamului românesc, prin sprijinirea e- 
lementului rutean, condus de iscusitul 
aventurier Coco  Vasilko. Discursurile 
de un patriotism întlăcărat ale lui lan- 
cu klondor în „Landtagul” Bucovinei, 
ridicau o adevărată furtună. Până la 
el, nimeni nu îndrăznise să vorbească 
cu atâta cutezanță guvernatorilor îm- 
părăteşti şi să susțină cu atâta vehe- 
mență drepturile  imprescriptibile ale 
naţiunei române asupra Bucovinei. Pro- 
tejatul guvernului austriac Coco Vasil. 
ko era lovit fără milă şi denunţat ca un 
Catilina în solda politicei Austriei, 
împotriva intereselor neamului româ- 
nesc. Activitatea prodigioasă a lui lan- 
cu Flondor a produs un riviriment pu- 
terr.:* şi a fost hotărâtoare pentru mulţi 
tineri români cari șovăiau între ademe- 
nirile şirete ale guvernului austriac şi 
calea cea dreaptă. Toată lupta guver- 
nului austriac pentru a-l înlătura din 
viaţa publică a Bucovinei, rămăsese za- 
darnică. Inalta biurocraţie care contu- 
cea politica Austriei își schimbă atunci 
atitudinea: fostul  prim-n. stu  depe 
acele vremuri, Kârber, inventă un nou 
sistam pentru a scăpa Austria de aia- 
curile partidelor naționalităților. 

Sistemul lui Korber consta în crearea 
unor noui curente democratice, curi să 
aibă în prima linie în programul lur, 
revendicări de ordin material şi social. 
Desfășurând o moderată h:ptă socială 
ue clasă, Austria credea că vu scăpa de, 
lupta naţională. 

Pentru aplicarea noului sistem în Bu- 
covina. a fost trimis un nou guverna- 
tor, prinţul Conrad de Hohenlohs, ru- 
noscut sub numele de „prințul roşu“. 
Sub egida acestuia, bucovineanul de 
tristă memorie Aurel Onciul, a înființa: 
„partidul democraţ“. Sprijinit din răs- 
puteri de guvernul austriac, noul par- 
tid a putut ajunge la o oarecare desvol- 
tare. Primul pas al acestui partid a fost 
o alianţă politică cu rutenii, evreii şi 


de RAUL CRĂCIUN 


germanii din Bucovina; iar ţinta în. i 
trepei sale lupte, erau atacurile cele mal | 
furibunde împotriva idealului naţional 
românesc şi împotriva lui lancu Flon- 
dor. Scârbit de acest dureros spectacol, 
Iancu Flondor sa retras şi atunci ln 
moşia, sa, mărginindu-se la rolul de fă 
tuitor şi elaborând soluţiuni în situa 
țiile cele mai dificile. In acești aproape 
zece ani de viaţă retrasă, Iancu Flo 
dor a susţinut din răsputeri biserica re 
mânească din Bucovina lucrând mână 
în mână cu marele mitropolit şi apos- i 
tol naţionali Vladimir de Repta. 

Neplecându-și niciodată capul în fața 
guvernului austriac, Iancu Flondor aq-.; 
tepta cu convingere şi seninătate apr 
pierea deznodământului fatal, căci cu 
geniul său politic şi marea lui putere de 
pătrundere văzuse că monarhia hab 
burgică merge cu paşi repezi spre o |: 
chidare dezastroasă, 

Când izbucni războiul mondial, Iancu 
Flondor avu imediat viziunea limpede, | 
că ceasul eliberărei a sosit. El a intraţ 
numai decât în legătură cu oamemni i 
cari conduceau destinele Regatului, în. - 
demnându-i să ridice sabia, şi să nu t- 
deze nimic din drepturile sacre ale Ru- 
mâniei asupra întregei Bucovine, Faţă 
de ruşi, cari ocupaseră în două rânduri 
Bucovinu, sa arătat dârz, susținând cu 
tărie drepturile românilor. După retra- 
gerea ruşilor, austriacii reîntorşi pentru 
ultimma oară, deşi aflaseră din unele 
documente uitate în toamna anului 1910 
de guvernul român ia Bucureşti, legă: 
turi pe care Iancu Flondor le avuset. 
cu Regatul, n'au îndrăznit să ia nlelo 
măsură împotriva lui, atât de covâr-. 
toare era autoritatea lui morală. 

infine, se apropie şi desnodământul, ; 
Austria, se declară învinsă şi împăratul 
dă un manifest, prin care invită naţiw : 
nalităţile să se constitue. Manifestul u. 
junge şi în Bucovina. Aci, situaţia em! 
grea. Cei patru ani de război, produse 
seră o oarecare dezorientare. Unora kW: 
lipsea curajul: iar democraţii lui Aurl' 
Onciul erau pentru împărțirea Bucovi: 
nei între ruteni şi români şi împotrivg ; 
vealipirei la România. Atunci Jancu | 
Flondor reapăru din nou. Desfășurind 
steagul tricolor, el a arătat că nu esta 
decât un singur drum: unirea cu Țara 
Mumă. 

In Cernăduţiul ocupat încă de trupele 
austriace şi de jandarmii faimosului: 


































IANCU FLONDOR 


Să-i zicem aşa, cum îi ziceau ai lui îna- 
inte de 1775, când în ţara furată nu 
plouau asupra boerilor mari și mici tit- 
lurile de cavaleri și baroni, partidele 
nobiliare ale Austriei stăpânitoare: 
Iancu Flondor. 

Purtătorul acestui nume nu se co- 
bora din cele mai vechi neamuri. Incer- 
carea de a lega pe Flondoreşti de un 
Albotă, e greşită. Dar, tocmai fiindcă era 
din mai micii domni de moşie ai Mol- 
dovei-de-sus, boieriei lui, oricât de lus- 
truită prin şcoala şi societatea austria: 
că, nu-l smulgea dintre mulțimile r9- 
mâneşti ale Bucovinei sale. 

Totuşi o anumită demagogie, care a 
trecut la străin în timpul războiului, a 
lui Aurel Onciul, l-a fixat în tabăra bo- 
ierilor. De fapt, ea era înainte de toate 
o tabără naţională, plină de amintiri 
ale trecutului, plină de aspirații către 
viitor. : 

In timpul războiului cei ce făceau 
parte dintriînsa nau avut un moment 
de nesiguranţă. lar şefului lor, de un 
timp de politică prin desgust, i-a fost 

„rezervată suprema bucurie de a prezidu 
- adunarea care a readus Bucovina la 
trupul cel liber al poporului româmesc. 

A şiiut să-și guverneze noul ţinut ro- 
mânesc, cu prestigiu si cu autoritate, 
Cei cari l-au răsturnat o vor recunoaște 
azi, alături cu aceia cari sau folosit a- 

poi de dânsul în tristele noastre discor- 
dii de după război. 

Nu însă în mijlocul lor va rămânea 
amintirea ivi, ci în mijlocul luptei pe 
care a dus-o sincer şi cavaleresc şi în 
mijlocul biruinţii pe care a meritat so 
reprezinte. 


N. IORGA 
PD N MED N INI 
as ce v cureste 


bosr și român 


lancu Flondor a atut un mare merit: 
acela că, deşi boer, el a fost şi mare ro- 


general Fischer, Iancu Flondor înfrun- 
tând primejdia morţii convoacă ronsi- 
liul național român și deschide şedinţa 
cu cuvintele:  „LANȚURILE  SCLA- 
VIEI AU CAZUT". 

Intrun delir de entuziasm poporul se 
rostește pentru unirea cu Hegultul. De 
acolo Iancu Flondor pleacă în capul 
mulțimei la palatul guvernatorului re- 
rând predarea puterii execulue. Guver- 
natorul încearcă să câștige timp răs- 
punându-i că nu-i poulte satisface ce- 
rereu fără să raporteze întâi „locului 
mai înalt“. Atunci Flondor îi răspunse: 

— „LASAȚI ASTEA. LOCUL CEL 


mân. Cine nu cunoaste mijloacele pe 
care Viena le avea la îndemână pentru 
a morni şi adormi conştiinţa şi originea 
boerimei moldovene din Bucovina? A- 
cea boerime absolut nepregătită pentru 
viclenele mreje ale unei politici de ra- 
finate experienţe cum a fost cea austri- 
acă, a îost lesne desființată ca singură 
posibilitate, pe atunci, de afirmare na- 
țională. 

Glasul de protestare care a putut îi 
în asemenea împrejurări dârzul  boer 
Iancu Flondor, capătă astfel o valoare 
cu mult mai mate decât aceia ce î-ar 
acorda-o cine judecă luarurile la supra- 
fața lor, In mersu! către libertate a) 
unui popor, sunt mai multe etape. Pri- 
ma este aceia a afirmărei şi a protes- 
tărei. lar personalitatea politică a lui 
Iancu Flondor este identică cu această 
primă etapă, înţeleasă în Bucovina mai 
întâi de mintea cea ai limpede a vre- 
mei aceleia, care a fost regretatul Gaeor- 
ge Popovici. 


E i 
patriotul 





Nu mult după alipirea provinciilor 
dezrobite la patria-mumă, Iancu Flondor 
s'a retras din viața politică. A fost doar 
câteva luni ministru al Bucovinei în ca- 
binetul Brătianu. Suflet cinstit, idealist 
și patriot, el era pentru un guvern de 
concentrare a tuturor energiilor. Numai 
astfel înțelegea că se poate munci cu fo- 
los pentru patria mărită, 

Spre a se vedet patriotismul său cald, 
povestim următoarea scenă : 

Toţi fruntașii români din Bucovina 
erau de acord asupra unirii. Numai Au- 
rel Onciu, cu al său „partid democrat“, 
se încăpăţâna într'o atitudine ostilă. A- 
tunci, Iancu Flondor, care nu vorbea de 
douăzeci de ani cu Onciu, sa dus la e! 
şi l-a rugat să renunţe la concepţia lui 
de a împărţi Bucovina în două, lăsând 
o parte Ukrainei. Fireşte, că Onciu n'a 
putut fi decat 


Atitudinea lui Aurel Onciu şi a „par- 
tiăului” său, n'a împiedicat însă întru 





MAI INALT SUNTLM 


ASTAZI NOI, 
DELEGAȚII NAȚIUXEI ROMANE" 

A doua 7i Iancu Flondor, ales preșe- 
dinte al Consiliului Nuţionul şi procia- 


mat şef al guvernului provizoriu al Bu- 


covinei, trimite un emisar la, Iaşi, care 


-să cheme armata romini. Și astfel uni- 


rea a fost desăvârzită sub esida simbc- 
lică a soldatului român. Ș 

Acesta este omul, dispărut în plânsul 
plin de recunoştinţă ai unni neam în- 
treg, căruia el i-a închinat cu dărnicie 
toată viața lui. 


RAUL CRĂCIUN 


UNIVERSUL LITERAR. — 709 


nimic realipireu Bucovinei la patria- 
mumă, căci în ziua de 97 Octombrie 19î5, 
«eprezentanţii autorizaţi ai voporuiui rc- 
mân din Bucovina, suu întrunit, la Cer- 
nămţi, în Palatul Naţional din sala „- 
mânia”, şi în virtutea puterei suverani- 
tâţii naţionale, au declarat de Constiu- 
antă adunarea lor și după o scurtă aeli- 
verare, au proclamat realipirea acestui 
"Nut românesc la patria mamă. 

În această istorică adunare, s'a votat, 
n unanimitate, următoarea moţiune . 

1. „Reprezentanţii poporului român, 
din Bucovina, întruniţi ustăzi, în ziua, de 
27 Octombrie 1918, în capitalu Bucovinei, 
se declară, în puterea suveranităţii na- 
tionale, Constituantă a acestei ţări româ- 
neşti, 

2. „Constituanta hotărăşte unirea Bu. 
rovinei integrale cu celelalte ţări româ. 
neşti întrun stat național independent și 
va purcede, în acest scop, în deplină so- 
ldaritate, cu românii din Transiwania 
și Ungaria. 

3. Spre a conduce poporul român din 
Ducovina şi a-i apăra drepturile şi spre 
a stabili o legătură strânsă între inţi Nu- 
mânii, Constituanta înstitue un Coasil:u 
naţional de 50 membri. 

„Acest consiliu ne va reprezenta prin 
mandatari şi la conierinţa de pace, şi în 
afară de el nu reconoaştem nimănni 
dreptui de a hotări sau trata asupra po- 
porului român din Bucovina. 

4. „Constituanta respinge cu hotărira 
crice încercare care ar ţinti la ştirbirea 
Bucovinei, — doreşte însă să se înţeica- 
gă cu popoarele conlocuitoare”. 

Adunarea naţională, după ce a procia- 
mat unirea tuturor Românilor, a cântat 
„Deşteaptă-te Române“. După versurue: 


„Acum ori niciodată, 
Cvoeşte-ţi altă soartă 
La care să se 'nchine 
Și cruzii tăi duşmani... 


«entuziasmul a electrizat adunarea. 

După votarea moţiunii, sa ales un co- 
mitet de 50 persoane, numit „Consiliu! 
naţional! român“, sub preşedinţia lui Ian- 
cu Flondor. 


NOTE BIOGRAFICE 


Iancu Flondor sa născut la 16 Au- 
gust 1865 în Storojineţ. El a fost cres- 
cut în atmosfera tradiţională a unei 
vechi familii străvechi boeraeşti, primind 


„0 educaţiune adevărat naţională şi cu- 


rat românească. Liceul l-a făcut la Cer- 
năuţi, iar studiile universitare la Viena, 
unde a jucat un rol însemnat printre 
studenţii români. 

In 189%, înființează „Partidul Popo- 
rului, a cărui bază era ideea naţională 
democrată. Scoate apui ziarele „Drep- 
tatea“ şi „Patria“, ambele redactate de 
Valeriu Branisece, In acelaş an este ales 
deputat, - deţinând mandatul până în 
1904, când se retrage din viața politică. 

In 1918 după prăbuşirea imperiului 
Austro-Ur ar, este ales preşedinte al 
Consiliului naţional şi proclamat șef 
al guvernului provizoriu al Bucovinoi. 
A fost apoi numit ministru al Bucovi- 
nei în guvernul Brătianu. In Mai 1919 
demisionează însă, şi se retrage defini- 
tiv din viaţa publică la moşia sa din 
Storojineţ, unde moare în dimineaţa zi- 
lei de 18 Octombrie 1924. 





| 
! 


ÎNREE cica 


8). -- UNIVERSUL LPPERAN 








Po e Z a e 





S7EFANIA ZOTOVICEANU 


TOAMNA 


Vântul toamnri sa pornit să biciutască grădinile 


oraşului: 
Copacii îi răspuud cu scrâşnituri stridente, ca râsul 
nevoiaşului. 
Vântul cindos, le smulge-atunci inimile de aur de pe 
rammuri 


Şi izbeşte furios cu ele în geamuri. 

Pe lângă ziduri se strecoară-apoi 

Si face din gunoi 

Câte un mic rotogol 

Care creşte, creşte în gol, 

Y'rombă, ca spadă enormă cu vârt clătinitor de gol. 


+ 
eri 


Cocorii au plecat de mult, 

Şi ieroglifele zărilor ; Rândunicele. 

Corbii, cioeli trimlători, 

Inalţă peste cer, faldurii negri ai norilor, 

Şi le destar panglicile. 

Ochii stinsi ai stelelor 

Plang lucrimi de ploae tare şi rece cu boabele mărgelelor. 
Votul se pregăteşte de înmormântare 

in oraşul în care vâutul toamnei ca o febră sa încuibat. 


Infiorată, plec urechea spre inima pământului; 
Dar ca un leagău cu pruncul şi el gătit pentru sacra 
plecare, 
Inima pământului Sasăşi, pătrunsă de vântul uricios al 
toamnei 
Inspăimântate a stat, 


CRISTIAN SARBU 


SCHIŢA PERIFERICĂ 


In creşteiul copacilor tenebrii 
Tresaltă încă licăriri de soare, 
Ca nişte lumânări în agonie 

[a căpătâiul zilei care moare, 


Pin păcla cenușşie-a înserării. 
Aduşi puțin din umeri, pendelete, 
Doi cetățeni frământă-o ulicioară 
[n vitmal unei clasice flasnete. 


Un îelinar cu geamurile sparte 
Suit într'o prăjină somnuroasă, 
Privind la jocul celor doi prieteni. 
Zâmbeşte m pâcla umedă și deasă, 





TR. IONESCU 


FRÂNTURI 


I 


Ca un pribeag bătut de vânt 
Pe-o mare de nisipuri, 
Cătat-am oaza în zadar: 
Secat e-arginta “n şipuri 


ȘI, cât zărese cu ochi aprins, 
Pustiu, lângă pustiu, 

Potop de flăcări soarele 

Şi singur eu sunt viu. 


ii! 


Prin geam păzit cu gard de-oțel 
Mi-am strecurat privirea : 

In colț bătut de prat si ploi 
Mucegiiia psaltirea, 


lar din tavan, țeseau paingi 
Lirzirile încete... 

Tabloul meu dormia întors 
Cu faţa la părete, 


IN 


Nimic din tot ce-a fost câwlva: 
Tăcere şi uitare. 

Totul e mort, poate și iu 

Esti cruce de cărare... 


Doar singur eu, îmi înfloresc 
Toiag de chiparos, 

Să-mi sprijin dorul şi să *nvinu 
Pământu *ntreg pe jos. 


IV 


Am pribegit atât de mult 
Si te-am dorit atâta, 

Că, înfrățit cu drumul luug 
Cu traista şi cu bâta, 


De te-oi găsi cumva pe drum 
Noi spune un cuvânt: 

Voi trece rtoar pe-atăturea. 
Cu ochii în pământ. 


YV 


Am învăţat să nu mai râd, 

Să nu mai spun o vorbă: 
Strâng trandațiri cu sân aprins, 
Adun lumină “n torbă 


Și când se culcă soarele 
Şi cade cenuşiul, 

Scot inima din tovba men 
Şi luminez pustiul. 











1şi pierduse in răsboi vederea. Dur 
cum avea părinţi cu sture nu fost na- 
voit după acein să lucreze perii şi să 
împletească scaune. Ca să-și ocupe vre- 
mea atâtu de lungă şi ue întunecată po 
seda tot felul de unelte de muzică în 
casă. Fl însuşi era rouzicant. Chiar pe 
vremea când îşi avea ochii teferi sirm- 
țea nai bine armonia sunetelor de cât 
pe a culorilor. Cu atât mai mult acu. 
când nu putea cere de cât auzului pu- 
ținele ini bucurii cu putință. Și cânta 
irumos — nu ajutat de prea mnultă şti: 
inţă, dar cu o senzibilitate sporită acurn 
de infirmitate lui. Cânta frumos si 2 
însuși era frumos. Un bărbat subţire 
abia puţin încăvunţit si cu un profil 
tăiat neted dintro singură linie. Un 
Oedip tânăr, Si ochii închişi îi inohilau 
sarcă expresia feţei. 

Și ar fi avut mult succes la femei, 
dacă nu ar fi fost sau tocmai fiindcă 
ma aşa scos din rânduri. Venea ailes la 
nevastă-sa prietene si el le simţea în 
preujrua lui întotdeauna mişente. Vre- 
chea lui prindea sunetul glasului schita 
bat deodată. Și sub vorbele prietenoase 
sau compălimitoare le phicea ades do- 
rinţa. Nu putea însă nădăjdui mai mult 
și eru mulţumit că cel puţin îşi păstrase 
dragostea nevestei lui. O dragoste poto- 
lită de femee pveoaie şi placidă în jurul 
căreia acdia întotdeauna uu miros uşur 
de bucătărie burehezii, 

Dar cum infirmitateu lui îi reteza or 
ce uvini de cucerire tiebuise să se mâănr- 
ginească până acum la amorul acesti 
mediocru şi unic. Visa insă şi astepta. 
iNu prea ştia nici dânsul ce: =: dar vi- 
 sele lui se ptefăceuu udes în melodii de 
” dragoste. 

Şi înti'o după amiază cânta ca de u- 
bicei. la singur în casă. Nevasta su 
plecase. Și el se bucura de astu. De abi- 









cei mannă-sa o nevastă-sa —— din dru- 
goste, din grijă erau mereu lângă dău- 
sul. Și pe el — prezenţa lor — îl obosen 


dela o vreme. Fa cald. Deschizese ușile 
spre grădină și-și deschisese larg pulu- 
rul cămăsei de mătase. 

Cânta lucruri improvizate și 
pe care le ţineau încă minte. Și pun=a 
atâta patimă în sunete! Vibrau nervii 
li ca şi coardele viorii şi își simţea u- 
meziţi ochii lui opaci. Fra desnădejrde, 
era așteptare cântecul lui? 

Sa întrerupt odată, căci i sa părul 
că nu mai e singur în oduie. A întrebat, 
dar nu i-a respuus nimeni. A continuat 
să cânte, dar nervos, netinistit; căci 
deşi nu auzea nimic, simţea totusi 9 
fiinţă pe aproape. Un oftat usor i-a că- 
lăuzit pe urmă paşii. Cu vioara îu 
mâina sa îndreptut întruculo. Dur su 
simţit deoulată 
timă, pe când ut 


bucăţi 


plus ahia soptit i-a 


spus: „Vino. sunt eu, Nu rmrai cunos- 
cut 2 
Clusul acela fremurat în îi putut îi 


al orcui, dar mâinile lui au văzut îri- 
dată, că trupul ce se lipen fierbinte de 
dânsul, nu era al nevestei lui. A minţit 
indată, dar nu a spus nimic și sa lăsat 
docil, să-l ducă femeia spre carmnera da 
alături. 

Cât a durat înrbrățisavea, care la lă- 
sat inert şi vrăjit pe perne? Nu ştie. 
Censurile put fi atâta de lungi și atâta 
de scurte! Nu-şi dă seuma cât a durat 
imbrăţişarea nici când sa desprins fu- 
meia si a plecat de lângă dânsul. Ii p- 


cuprius, sărutat cu pas. 


UNIVERSUL LITKRAR. — 891 


IN INTUNERIC 


LUCREȚIA PETRESCU 


ruse că a fost târât întrun vârtej de- 
parte -— şi nistuit întreg de patima cu 
care-l inlănţuise. Izi pierduse complect 
conştiinţa fiinţei lui. Nu mai era decâ? 
un gemăt. 

Când si-a venit în fire a căutat — în 
figurat —- în jurul lui trupul care în- 
făptuise minunea unei usemenea îmbră- 
țiseri: dar nu mai păsit nimic. A vrut 
so cheme, dur şi-a dat searuă atunci că 
nu-i ştie numele. A cercetat totusi — îs- 
bindu-se de mobile --- în zadar odăile 
toate. Se oprea la fiecare ungher pipă: 
ind și rugând-o iîncetişor să sarate. Por- 
nise apvi so caute pe atară. când la pi- 
vonit locului, ulusul nevestei lui, care ae 
întorsese. 

Sa aşezat utunei iarăşi pe divanul 
cuve păstra încă parfuntul femeii necu: 
nascute. Si ca să evite întrebările se 
ptefăcea xă doarme. şi păstra astfel în- 
că lacom amintirea îmnbrăţişării. Și 
păreau că simte si ucum pe buze sărit 
tavea ei iar pieptul îi tresărea încă ude 
apăsarea de udineauri u sânilor femeii. 

Se făcuse noaiite, dar în sufletul lui 
eruu minunate scăpărări de lumină. In 
intunericul din jur, îşi uitase acum de 
ochii lui închişi; şi se simţea fericit ca 
nici odată. Avea ceca nou în viaţă. De 
acum inainte uu ză aibă un rost gân- 
durile lui, ceasurile lui, Ii păraa că ese 
dinti hrubă întunecoasă, unde fusese 
inchis atâta vreme! Şi-i era atâta de 
recunoscător femeii misterioase, i 





care-i 
tălmmăcise atâta de minunat amorul. A- 
morul pe care nu-l cunoscuse încă. 1 
ințrezărise numai cu gândul poate. Cât 
ave so iubească! Cât o iubeste chiar! 

Dar cum nar iubi-o? Că nu-i cu- 
noaste nici numele nici chipul? Ce are 
a face? Imchipuirea lui are să-i dăru- 
iască zilnice un chip Nou. Sau idealizat 
si mereu acelas. Căuia să și-o creeze în 
minte. Dur uşa de puţiue clemente are. 

Un trup neastâmpărat întro rochie 
de avătase lucioasă. Părul scurt, o gură 
cârnoasă, mâini cu unghii  uscuţite, 
Atâta stie de dânsa. Ba nu. Mui stie 
că îi iubeşte. Cine ştie de câtă vrema: 
Nu i-a spus nimic, dar cum a găsit pri- 
lejui a venit şi i sa dat toată. Cât tre- 
bue să-l fi iubit de mult, ca să se dăru- 
iugeă aatfel, cu utâta tăcută patimă. Si 
de câtă vreme îşi ascunde dânsa dra- 
gostea ? Dragostea ei care a făcut dev- 
dută să nu mai fie atâta de întunecati 
lipsa lui de luruină, U vede doar pe 
dânsa. UV vede cu ochii dui închiși. Asta 
cun ar dori-o el să fie, aşa cum dexi- 
aur este. Frumoasă, blondă... Nu, nu 
blondă. Și Devustă-sa e blondă, Ar pu 
teu fi vre-o asemănare între  ferneie 
astea două ? 

Nevustit-su.. Are să trebuiască Să 32 
despartă oare 2... 

O picătură rece pe clocolul 
lui. Biată femee. LI jubeşta totuşi. 

Dar a durut mul puţin de un minut 
vernuzcarea, Când viaţa i-a luat atăt, 
de ce nur primii bucuros despăgubirea 
asta minunată ? 

Căci îl despăgubeşte «dle toată drupos 
tea ei... Dar ovare cum o chiamă? Nici 
nu sa gândit, nici vreme ua avut sv 
intrebe, Dur câmi o aveau pe dânsa în 
imi, că-i păsa de un nume? 

Ur cum, când o mai veni. desigur că 
ure Să-i Suună cinei. 

Si a început s'o astepte. Nervas, intri- 
surat in fiecare zi. Se strădueste să 


bucurisi 


fie îngrijit. îşi comundă prabmie ves- 
minte şi cercetează dacă mai e încă 


frumos, 

Işi pipăie atent obrazul, își netezeşie 
mereu părul, Apoi cântă cântecul de a 
tunei, pândind să audă uzu. E nervos, 
rău, Cere să fie inereu sineur şi cânmul 
aude un glas străin aleargă. Dar bă- 
nuitor gândeşte apoi, că femeia şi-a 
păstrat necunoscut şi glasul. 

Când vine ție urmă prietene la ne- 
vasta lui, el le atinge furisat, le respiră. 
li pare că recunoaşte la unu parfumul, 
alta are aceiaşi rochie lucioasă de mă- 
tase şi alta sa apropiat și Va atins mân- 
gâetor cu braţul, 

Care ar puiea să fie? Se upropie în- 
fiorat de fiecare şi aşteaptă dela ele un 
semn. în timp ce pe gură îi tremuru în- 
trebarea: „Tu ai fost? Spune!” 

Nici una nu i-a spus nimica. Odată 
a crezut totus că o cunoaste. Din gru:- 
pul de femei Ta indreptai spre una mi- 
reazma unui parfum cunoscut, Sa ase- 
zat alături, i-a vorbit. Subt un pretext 
i-a pipăit mâna cu unghii ascuţite și 
trupul din umăr pănă în coapse. [ ga 
părut că trupul se înfioară şi rugător 
i-a soplit atunei: „Când ai să mai vii? 
Vino! 

Nu la înţeles fomeia? Na vrut să-l 
înţeleagă ? 

De ce sa 
tinso ? 

Vrea or cum să se convingă. La ple- 
care îi stă în dur, îi sărută lung şi 
apăsut mânu. Dar mâua si rămâne ţea- 
păvă, nesinmiţitoare. Nu respunde cu ni- 
mie întrebărei lui. Dar în schimb a 
doua mână! Ce semnificativ i sa lipit 
de gură! , 

E dânsa! Si vrea 3.0 reţină, Dar îi 
uneacă şi-i scăpă. A treia mână e și mii 
caldă şi mai iubitoare. 

Care din trei a fost? i 

Cer nevestei lui, să le invite câtrmui 
des. Femeile viu mereu, ronțăe prăji- 
turile, sorb ciaiul, glumesc şi vâd. Toate 
pourtă wochii de mătase bcioasă, toate 
au mâăinele cu unghii ascuţite. 

Intrebă pe nevastă-sa care e mai îru- 
moasă ? Dânsa îi spune ursuz un Mint 
adăugând: ce te interesează? Sn 
schimbat şi nevastă-sa dela o vreme. 
Sau poate su schimbat dânsul? 

UL trământa apoi gândul, că poate et 
o străină foemeiu uceia. la auzit cân- 
tând. Pa văzut si a intrat inăuntru, 
Poate că de atunci a mai încercat să 
vină, dar nu a mai fost singur. E 

Năseoceste utuuci tot felul de  pure- 
texte cu să-i îndepărteze == zile in- 
tragi --- nevastu. Și ce lungi suni zilele 
când aștepți pe întuneric simeur! 

Cu geamul deschisa desi e îrig u- 
cur = cântă ca si atunci. Și aude par- 
că ottutul. Se iudreaptă infiorat spre 
locul acela. Nu-i nimeni, De zece ori 
dearândul. 

Dar poate a trecut pe lu fereastră si 


întiorat atunci când u a- 


ua îndrăznit să intre. Deschide peatu 
tot şi strigă înfuriat nevestei, când 


cearcă să se opună. Femeia pleacă în- 
fricoşaută. Incepe să-l creadă puţin ne 
bun. 

Să stea cu geamul și 
în timp ce ninze ufară! 

S'a îinbolnăvit, Trebue să seadlă în 
Lat o vreme. Nu mai poute să cânte, 
Şi-l apasă atâta siupuvătala t Av vreau 


usile deschise 


ai EI aria PA 





802. — UNIVERSUL LITERAR 


DIN CARNETUL UNUIA 


— MOARTEA, INVIEREA ŞI FUGA — 





Murisem în ziua de 20 Martie, în vâr- 
stă de trei luni şi cinci zile. lar în ziua 
de 24 Martie, am înviat! M'am trezit în 
biserică, virit întrun cosciug de nuc, 
cu îlori pe piept și lumânări la căpă- 
tâiu. Când am deschis ochii, primul lu- 
cru pe care l-am văzut, a fost un ban 
de nichel legat cu fir roşu de degetul 
unei mâini. Nam putut să precizez 
nici care deget, nici care mână, fiindcă 
erau încrucișate. Câteva femei se bo: 
ceau, iar preotul bolborosea nişte cu- 
vinte dintr'o carte. 

— la te uită! — zise Vlad cu spaimă. 
A nviat ! 

Nu ştiam că murisem. După  mulie 
sforţări, mă scol! în capul oaselor strân- 
gând în mână hanul de nichel, şi'ntreb 
pe preot carențepenise cu braţul ridicaţ 
în semn de binecuvântare. 


OEI a 





DE. 


să-şi uite. Se îndreaptă sfios către ne: 


vasta, lui. Incearcă o apropiere. 

Femeia nu-l respinge Il iubeşte încă. 
Dar dragostea ei placidă îl desgustă. II 
face să dorească şi mai aprig pe cea- 
laltă. Nu poate fără dânsa. Trebue so 
regăsească. Cere stăruitor nevestei să 
mai invite lume; să mai audă glasuri. 
Dar a devenit atâta de ciudat, că nu 
mai vine nimeni. 

Şi-i pare că-i zidit iarăşi într'o hrubă 
întunecoasă. Și atâta de lungă. de ne- 
sfârsit de lungă a fost pentru el. iarna 
aceia ! 

Dar în primă-vară i-a revenit nădaj- 
dea. 

E cald, e soare. Şi uşile sunt mereu 
deschise. Poate că într'o zi are să vină 
furisat, ca atunci iar. De nu are să în- 
cerce el so regăsească. Căci nu poate 
să renunţe la dânsa. Ii vere, că şi-ar 
pierde lumina a doua oara. 

Şi a pornit so caute. A eșşit într'o zi 
pe stradă, a oprit femei, le-a vorbit, a 
fost chiar brutal cu unele. Na reuşit 
decât să le înspăimânte şi a fost închis 
o vreme. 

Și au irecut iar luni de zile. Iar lunile 
apoi sau făcut ani. Înfirmul intors. a- 
casă îşi trece acum timpul învârtind 
mereu pe degete boabele unor mătănii. 
E atâtu de linistit de când a fost în- 


— Şi-acum se rece apa, părinte? 


— Ce apă, taică?! — se miră el după 
0 pauză. 


— Aceia în care trebuie să mă bo- 
țezi ! 


— Doar te-am botezat odată! 


— Ai dreptate! — zisei, pe gânduri. 
Atunci, pentru ce m'aţi adus aici?! 
— Muriseşi |! — îmi spuse mama şter- 


gându-şi lacrimile, 

Tata mă sărută, iar ceilalţi se 'nvess- 
liră pe măsură ce-și reveneau din spai- 
mă şi uimire, 

— Glume d'astea să nu mai faci, Că- 
line! — zise tata. 


— Ce glume, tată?! 
— Să mori, să'nviezi... Gândeşte-te că 


sunt cheltueli și ne faci să te plângem 
degeaba ! 


— Asta-i bună! Nu poate cineva să 
doarmă patru zile 'n şir, că trebuie să 
moară cu tot dinadinsul!... Şi eu cara 
credeam cam fost adus aci ca să fiu 
botezat ! 


— Dar nu'nţelegi c'ai fost botezat o- 
dată, fine? — zise naşa, cărsia i-se a- 
gravase boala de inimă căpătată de când 
cu'ncăerarea, şi care era cât paci să 
moară în locul meu, văzându-mă că'mn- 
viez ! 

— Mi-aduc aminte că m'aţi botezat! 
le spun. Dar nu ştiu dece am impresia 
că tot eu mam născut şi la 15 Martie 
când trebuia să mă nasc după soroc, şi 
când s'a născut sora mea gemenă! Cu 
naşterile astea 6 mare încurcătură şi 
din pricina lor o să am neajunsuri în 
viaţă, să vedeţi! 


— Iar începi?! — mă certă mama. 


Za |) 


chis! Nu mai cântă. Nu-i place şi nu 
are de ce şi cui să mai cânte. L'a pără- 
sit nevastă-sa. Și numai vina lui a fost. 
Prea fusese cu ea gâlcevitor şi rău. 
Niciodată nu-i intra în voe. Sar fi pă- 
rut că o urăşte. 

Acum pare resemnat şi potolit. Nu 
mai aşteaptă pe nimeni şi nimica. Nu 
mai trasare, când aude un glas străin 
de femee. A oprit şi bătaia pendulei. 
Toate ceasurile din zi și din noapte îi 
sunt deopotrivă de întunecate. 

Nu se mai îngrijește și nu mai păs- 
trează nimic din frumusețea lui tre- 
cufă. S'a îngrăşat mult, nefiresc. O gră- 
sime moale, vineţie. Doarme cât poate 
mai mult şi numai ceasul mesei îl mai 
interesează. E singura plăcere, care i-a 
mai rămas. 

Pe femeia aceia no mai doreşte şi 
n'o mai visează. E încredinţat în sfâr- 
git, că nu are să mai vină. Şi nici nu 
ştie, dacă i-ar face plăcere acum veni- 
rea ei. li pare că a trecut de atunci a- 
tâta vreme! Şi-a uitat cât a iubit'o, n'o 
mai urăște acum şi nici nu e curios să 
ştie cine a fosi necunoscuta, care a răs- 
colit, a nimicii aşa o viață, pentru că 
dintr'un capriciu î sa dat pătimas o 
dată. Sau pentru-că nu i sa dat şi a 
doua oară? . 


LUCREŢIA PETRESCU 


MIRCEA DAMIAN 


— Am spus su că nare s'o isprăveas: 
că bine! — repetă ţâreovnicul. 

— Nu-mi dai mie jucăria 
şi m'aplecai peste dunga 
să-i iau cădelniţa din mână. 

— Ptiu, Diavole! — se cruci omul. 


— Fi bine, dar naveţi de gând Bă 


acela ? 
cosciugului 


mă scoateţi d'aici?! — le spun. 
— Stai bine-acolo, mă! — zise Vlad. 
E comod. 


Fui scos din cosciug gi aşezat pe-o 
bancă în strană. Dar îmi veni rău. 

— Uite, că moare dal doilea! — ae 
bucură Vlad. Preotul îmi turnă pe gât 
nişte vin de grijanie, naşa mă stropi cu 
apă, iar mama îmi făcu un masaj, cu 


palmele, pe faţă. Câteva temei începură 
să mă bocească. 


— Mi-i foame! — scâncii, 


— Ăsta e Satana! — repetă ţârcovni- 
cul, şi-mi aruncă, în bătae de joc, o pres- 
cură uscată, 

— Daţi-mi colivă! — strigai. Cal pu: 
țin cu atât să m'aleg dela moartea mea. 

Imi dădură colivă şi vin; apoi nașa 
mă luă în braţe. 

— Şi-acum ce faceţi cu cosciugul ? — 
întrebă ţârcovnicul. 

— Trebuie păstrat, — zise Vlad, A 
doua oară, poate nu mai glumesşte! 

— Ţine minte, mă, că am să-ţi plă- 
tesc două poliţe! — îi spun. Şi eu nu uit, 

Mă duseră acasă. Mi-se păru că toată 
lumea & decepţionată de'nvierea mea, şi 


asta mă bucură. Tata îmi arătă o listă. 


de cheltueli făcute pentru înmormânia- 
rea mea. 

— Ii place? — se necăji el. Bani a- 
runcaţi în vânt! 

— Cel puţin, să fi murit de tot! — 
zise frate-meu cel mare. 

— Suma asta, trebuie să i-o scazi din 
moştenire ! — hotări Vlad. Căci nu'mnţe- 
leg ca eu să nu fi murit niciodată, și să 
am o moştenire egală cu a lui! 

Ne iuarăm la bătae, eu și cu Vlad, li 
dădui cu piciorul în burtă şi-i spărssi 
în cap al treilea biberon. 

— 0 să.mi scoţi peri albi, ticălosule! 
— se plânse mama. De când te-ai năs- 
cut, mi-ai pricinuit. numai necazuri şi 
supărări. 

— Să ştiţi, că iar plec! 

— Am să te leg de piciorul leagănuw- 
lui! — mă ameninţă tata. 

Incepură să mă supravegheze. Mă ţi- 
neau toată ziua culcat în leagăn, peste 
care, mama, sfătuită de nașa, întinsese 
o plasă de sfoară. 

— Ar fi trebuit o plasă de sârmă! — 
îşi dăduse Vlad cu părerea. 

— De plecat, tot plec, să ştiţi! — îi a- 
meninţam. 

Am fost ţinut prizonier o lună de zile. 
Devenisem furios, şi toată ziua nu fă- 
ceam altceva decât să răgesc şi să stric 
jucăriile. După ce mă săturâm de supt, 
spărgeam biberonul de pereţii leagănu- 
lui sau în capul lui Vlad, care venea le 
căpătâiul meu şi mămntreba dacă n'aş 
avea poită' să mergem la un aperitiv! 

— Să stiţi, că dacă nu-mi daţi drumul, 
iarăş mor! — îi ameninţai într'o zi. 


— Să nu mă faci să mai cheltuesc de. | 


geaba, că te-a luat mama dracului! —- 
se'nfurie tata, 


mi aa i mt 


RP ARB aL PE 


j 
3 
4 
EL] 
1 
iu] 
Li 








— Daţi-mi drumul! 

— Nu! Stai acolo. 

— Daţi-mi cel puţin să beau, ca să d 
şonsoler. Am nervi! 

— Cum să nu, poftim! — Şi-mi 
deau biberonul! 

Tot uitându-mă în tavan, ajunsesem 
să cunosc atât de bine zugrăveala, încât, 
mai târziu, am desenat-o din memorie 
până la cea mai neînsemnată nuanţă!... 

In a treizeci și una zi de închisoare 
forţată, a venit pela noi o rudă, care lo- 
cuia într'un oraş foarte îndepărtat. Când 
a văzut plasa întinsă de-asupra leagănu- 
lui și pe mine sbătându-mă ca un peşte 
pe uscat, sa crucit. 

— Dar pentru ce-l ţineţi aşa?! 

— Se ţine numai de răutăţi, — zise 
mama. 

— Aşa mic? 

— Așa. La botezul lui, sambătat ca 
un porc şi-a spart capul lui frate-său cu 
o atică ; pa urmă a vrut să gâtuiască pe 
soru-sa, odală a fugit de-acasă şi l-au 
adus jandarmii, altădată a murit şian- 
viat... e un ticălos. 

— Şi de când îl ţineţi aşa? 

— De vre-o trei săptămâni. 

— De patru! — corectai eu. Şi'ncepui 
să urlu. 

In ziua aceia, fui scos din leagăn și 
mi-se ingădui să ies până în curte, Dar 
nu mă ţineau picioarele. A trebuit să 
merg mai întâi deabuşilea, apoi să uimn- 
blu sprijinindu-mă de pereţi. Când am 
ieşit în curte, au început să mă latre 
câinii si un gâscan ma doborât jos cu 
o lovitură de cioc. Nu mă mai cunoşteau, 
fiindcă eram nebărbierit şi nu mă vă- 
vuseră demult... 

M'am întors în casă, foarte amărât. 
Mama era ocupală cu mătuşe-mea, iar 
tata era dus în oraş. Mam strecurat în 
sufragerie şi-am luat o sticlă cu vin din 
bufet pe care-am deșertat-o dintr'o siu- 
gură înghițitură! Apoi, înarmat cu sa- 
târui, am ieşit din nou în cure şi-am 
omorât găscanul care mă lovise cu cio- 
cul. După aceia, mi-am sfărmat  leagă- 
nul, şi tocmai pusesem mâna pe revol- 
verul tatei ca să'mpuşc câinii, când veni 
mama. 

— Ce-ai de gând să faci, mă?... 
truce-ai stricat leagănul?! 

— Nu mai... trebuie! — bâlbâii. Deabia 
mai puteam să mișc limba, iar  picioa- 
rele mi-se împieticeau. 

— Ai băut, ticălosule! 

— După ... atâta post... 

Mama ridică mâna să mă lovească, 
dar o'mpiedică mătuşe-mea, care se pră- 
pădea de râs. 

— Lasă-l, dragă |! — se rugă ea. Si mă 
culcă pe o pernă întrun colț al odăii. 

M'am trezit a doua zi dimineaţa, cu 
gura coclită. 

— Mai bei? — miă'ntrebă mătuşa râ- 
rând. Apoi mi-a făcut bae şi mi-a dat bi- 
beronul. 

— Frumoasă e geanta d-tale! — îi 
spun. Nu mi-o dai să mă joc cu ea? 

Mătusa îmi dădu geanta în care, pe 
lângă pudrieră și alte scule pentru tua- 
stă, se aflau două mii de lei. l-am furat 
banii si-am plecat la gară agăţat de ar- 
curile unei trăsuri care tocmai pornea 
din poarta vecinilor de peste drum. Cu 
bilet în regulă, am fugit iarăș la Bucu- 
reşti. In tren, conductorul m'a amendat 
cu 200 de lei, fiindcă m'a pârât o cucoa- 
nă că sunt necuviincios, 


dă- 


Pen- 


— Fumează fără să-şi ceară  vois, 
scuipă ca un mitocan, stă cu picioarele 
pe canapea şi vorbeşte porcării! — so 
plânse. 

— Dar d-ta eşti cuviincioasă când stai 
cu rochia ridicată până dincolo de ge- 
nunchi ?! —— o'ntreb. 

Mă făcu obraznic şi-mi spuse c'ar tre- 
bui să sta in leagăn, nu să mă uit la 
picioarele femeilor !... 

Cum am ajuns în Bucureşti, a. tras 
la un hotel mai eftin din calea Griviței. 
Apoi am făcut o bae, mam bărbierit, 
mi-am cumpărat două biberoane şi mi- 
am făcut un costum de haine-marinar. 
Camera, o plătisem pe-o lună întreagă. 
Toată ziua mă plimbam pe stradă fu 
mând sau sugând biberonul. Imi “ura- 
părasem şi câteva jucării: un aeroplan 
de tinichea, un urs şi un tren. Adesea, 
petreceam noțţile prin diferite localuri, 
până când am îsprăvit banii. Atun<i am 
scris acasă să-mi trimită câteva mii de 
lei, dar tata mi-a răspuas că va trebui 


să restitui mai întâi banii îurtţi  delu 
mătuşa ! 

— Peste cinci zile, expiră abonamen- 
tul! — mă preveni portarul. 

— Nai nicio grije! — îi spun. 


M'am dus la poştă şi-am trimis pă- 
rinţilor telegrama următoare: 


Ion Gdlcă, Severin 


CRAP! 
Călin. 


A doua zi dimineaţa, primii răspun- 
sul acesta : 


Călin Gâlcă, hotel „Paz“, Bucureşti 


CRAPA! 
Tată! tău. 


Dar n'am crăpat! Por'arul hotelului 
ma snoțit însă în bătăi, fiindcă ma lă- 
sat vre-o şase zile pe credit şi nam a- 
vut de unde să-i plătesc. 

— Să nu te mai prind p'aici, excro- 
cule, că te dau pe mâna poliţiei! — mă 
ameninţă. 

Am dormit trei nopţi în Cișmigiu şi 
două în grădina lcoanei. In ziua a pa- 
tra, mi-am găsit un prieten. Era un bă- 
trân de vre-o şaptezeci și opt de ani. A 
dat peste mine dormind pe-o bancă tu- 
tro grădină depe bulevardul Pache. 

— Eşti orfan, băete? — mă'ntrebă. 

— Ce-ţi pasă d-tale?! 

— Nimic! 

— Atunci ?! 

— Am întrebat. Dacă n'ai unde să 
dormi, te iau la mine. Trăim împreună, 
căci nu am pe nimeni, nici eu. Primeşti? 

— Desigur. Dar să nu mă culci în lea- 
găn! 

— Te culc în pat cu mine, 

— Bun! Ai o ţigară? 

— Cum să nul 

Bătrânul s'aşeză pe bancă lângă mine, 
şi-mi dădu o ţigară. Mă luă apoi în poa- 
lă, şi sapucă să-mi spună o poveste! 

— Mă plictiseşti! Lasă-mă'n pace cu 
poveştile. Vorbeşte-mi despre femei şi 
chefuri. 

Prietenul meu, îmi povesti câteva a- 
venturi de dragoste din tinereţe, foarta 
interesante. 

— Unde este aeroplanul meu? 

— Ce aeroplan?! 

— Jucăria. Era aici, pe bancă, 


UNIVERSUL LITERAR. — 803 


— Eu n'am văzut-o. 

Mi-l furase un coșil cu guvernantă și 
se juca cu el pe aleele grădinei. Mă duc 
la hoţ şi-i pun mânan ceafă: 

— Dece mi-ai furat aeroplanul, mă? 
Ti. trag două palme peste obraji şi-un 
pumn în cap. Guvernanta sări la mine 
şi-mi spuse câteva cuvinte întro limbă 
străină, li aruncai o piatrăn umăr, îmi 
luai jucăria şi fugii. 

— Ştii că-mi placi? — mă lăudă prie- 
tenul. Eşti un băiat şi jumătate! 

Mă luă apoi de mână, şi  pornirăm 
spre centrul orașului. 

— Ce-i aici? — întreb. 

— Cafeneaua „Canșa”. 
scriitorii şi gazetarii. 

— ŞI ce fac? 

— Fumează. discuta, înjură, se'nju- 
ră'utre ei, înjură pe alţii şi fac proectel 

— Foarte interesant! 

Ostenisem. Bătrânul luă o trăsură şi 
ne duserăm acasă. Avea o odae mobilată 
pe lingă Ateneu. 

— Așa! — zise el. Asta e odaia. Poţi 
şă rămâi la mine cât îţi va plăcea. £ 

— Multă vreme n'am să rămân, căci 
nu-mi vine să stau locului! — îi spun. Eu 
m'am născut în tren şi mereu am poftă 
să călătoresc. 

-— Foarte bine faci! 

M'am împăcat cu prietenul meu, o 
săptămână întreagă. Anoi ne-am luat 
la bătae din pricina unei jucării! Ev 
i-am jumulit barba şi i-am scrântit o 
mână, iar el mi-a spart capul cu o ceaş- 
că de ceai. 

— Să pleci din casa mea, criminalule ! 
— striga. Te-am strâns depe drumuri şi 
acum vrei să mă omori?! 

— Ce drumuri, mă ? — îl ameninţ. Ce- 
ai căutat la mine, pe bancă? 

L'am înjurat de Dumnezeu şi de gri- 
janie cum mă'njurase pe mine chelne- 
rul deta lăptăria unde n'avusesem „Cu «6 
să plătesc consumaţia, i-am dat cu o sti- 
clă de rom în cap, și-am plecat. 

„In Bucureşti. am mai rămas cinci zile, 
şin lim ul acesta era să mă'nhaţțe po- 
liţia, de vre-o trei ori. In dimineaţa zilei 
a şasea, am lilecat acasă, fiindcă lumea 
era dusă la bii și Capitala incepuse să 
mă plictisească,.. 


Aci se'ntâlneac 








an oma ai OR Ca a a mt == italiana 


404, = UNIVERSUL LITERAR 


REVANSA LUI GHIOCEL 


Despa Grădinăreasa a iubit mult! 

A iubit ca să se răzbune pe ingratitu- 
dlinea soartei, 

Fecioria și-a petrecut-o în Mănăstirea 
Tăntava. 

Era frumoasă coz, dar săracă lipită. 

Ca să-şi păstreze cinstea până la 
ioarte si cum până in anii măritișutui 
unu se ivise încă nici un făt frumos pen- 
tru eu, Despa Grădinireasa, sa dus la că- 
lugărie. 

Acolo însă ponoasele curveau zbornă, 

Nimănuia nu i-a putut trece prin cap 
că aşa frumuseţe div povesti să se înlem- 
niţeze ue bună voe în făţărnicia călugă- 
riei, dacă nu fecioria nu-i fusese pătată, 
sau, dacă nu îmnbrăţisase schiunnicia toe- 
mai pentru a-i da prilejul să și-o păteze 
de acum înainte, pe furis, iu uscunză= 
toarea prefăcută a piubelii! 

In realitate, nu era nici una nici alta! 

Despa intrase lu călugărie ca să scape 
«de o umhara ! 

U ceruse un bulgar bogat, grădinar în 
(Glavacioe, de unde i-a răinas și Dumele 
de grădinăreasa - - hogut, tont şi urât 
foc! 

Preu o ardea la ficaţi să-şi dea zestria 
'rumuseţii după o arătare, numai ca să- 
si acopere sărăcia cu banii unui schiloil. 

Dar nici pe nimica toată nu vrea să si-o 
dea, numai asa de dragul, sau de ambiția 
vre-unui fandosit cu parale! 

Aşa că Despa a preferat să renunţe la 
viaţă si să-si închee socotelile soartei în 
mănăstire ! 

Dar totuşi, lumii nu-i intra în cap ca 
o astfel de nândreţe să intre de bună voe 
în puşcărie, fără ca la mijloc să nu fie o 
pricină ! 

Maica Stariţa Bengliu o sfătuia însă 
să le întoarcă spetele, să-şi vuză de stra- 
nă și să dea frâu liber clevetitorilor. 

Părinţii îi pierduse de copilă. 

O singură. viţă de rubedenie, în sat la 
Potlogi — o soră măritată după un zan- 
ciu cu uare de mână — coana Marioara 
Găiseanu. 

O sfoară de loc moştenezc, era tot 7ne- 
razu rămas, din tată în fiu, Despii şi Ma- 
rioarii. 

Marioara au renunţat lu partea ei, cu 
act scris, şi a dat păniântul întreg Des- 
pii, închelberindu-i, alături de frumuse- 
tțea ei vestită, o fărâmă de  zestrişoară, 
căci şi cu jurnătatea aia de locsor şi fără 
ea, zapciul Găiseanu a preferat pe Ma- 
vioara, așa goală puşcă, cum a luat-o, 
pentru că era vrednică foc şi el cu chiar. 

Despa nu se mai văzuse cu Gâăiseanca 
de vreme îndelungată ! 

Tăntava. cădea în raza Potlogilor. 

Poteca era dreaptă și apărată. 

Sarpele ei scânteetor in lumina pietri: 
sului, pornea cu coada din gangul mâ- 
năstirei şi se termina cu capul prin bo- 
ziile încondeiate, a căror dără mergea 
până în bătătura zapciului. Doar câte un 
drumeţ cu mâncare la cănip, lu secerat, 
iși rotea capul încărcat cu vale spre Des- 
pa, oprit şi el de frumuseţea ei, în loc, 
Mormăia ceva în despicătura cămăşii. 
clătina capul cu coșui încărcat cu tot, și 
intra, pișcat de inimă, în miriştea arsă. 

Despa. aluneca, aplecată de ruşine, 
printre macii stiacojii, ca o viperă nea- 
sră, înspăimântată de uitătura aprinsă 
a Qrumețului. Podoaba câmpului îi fn- 
vea mai înfiorătoaren trunuseţea, 

Comănacul care ii întuneca imaăi pro 
tund sprăucenule de culoarea lui. îi ţineau 


neclintită, d'asupra capului ei cuvios, au- 
reola sacerdotală a fecioriei neatinsă, a- 
șezându-i în văpaia ochilor, scânteia în- 
dumnezeită a curăţeviei spirituale. Giu- 
beaua  deştepta din sonm si lăstunii 
se 'ntorceau de pe sârmele telegrafului, 
spre frumusețea care le turburuu concer- 
tul. Meşii de satin câlcau, precaut, intro 
țarte şi într'aita, ierburile pline de suc, 
ducându-i rostogolirea trupului plin, spre 
ograda cuinnutului — zapciu, 


Dar bulgarul bogat, Ivan prădinarul 
din Glavacioe, afluse smecheriu vizitelor 
Despii spre curtea Găisenilur, Ivan o iu- 
bea din rărunchi, cu toată inconstiența 
uvântului lui de brută înamorată si cul- 
cuşul lui se mutase acum din bordei, în 
tarlauu grădinii din spatele miinăstivii 
Tăntava. 

Ivan iinplorase cerurile. prire înterrutv- 
diul Inuichii stariţe Bengliu, cu nenumă- 
rate serindare, blazoslovenia unirii lui cu 
frumousu mucenică Desia. Citania o tă- 
cea chiar maica stavița Bengpliu si răs- 
punsurile sețulcralci invocări. le da, la 
porţile altarului de unde se înălța ruză- 
ciunea „mirelui înamorat, însăşi prea 
irurmugusa vestală Despa în cântările că- 
reia se aniestecau cuvintele de dragoste 
ule bulgarului Ivan, cu invocările ei. 
pentru împlinirea lor. 

Din poarta mânăstirii Tântava, bulga- 
rul Ivan o lua tivtil după mireasă. 

Drumeţul cu mâncările în cap, i-o a- 
râta, 

Ivan apleca privirea rușinată în ier- 
huri, cârmind într'o parle, fără a-și pier- 
de aleasa din ochi. Când druimneţul se a- 
funda în stoguri, urmiăritorul Despiii iu- 
ţea mersul, căzând iubitei in faţă, în 
dreptul moarei cu aburi din capul Spiri- 
donului. Călugăriţa sărea înspăimântată 
din tufe ca o ţ:repeliţă, poticnindu-se în- 
gălbenită, pe clunţa Găisenilor. 

Ivan rămânea în poartă, mormăind 
peste uluci: 

— „Despină te zarobesc ? 

-— „vane am preferat 
locul banilor tăi! 

— „Eu dragoste iţi dau, că nu-i vorbă 
de parale! 

—— „Ilvane nu-mi trebue nici una nici 
alta! 

Și Desra intra în bătătura surorii Ma- 
rioara Găizeanu, cu buzele ca turta de 
ceară si Ivan sentorcea zirobit la surlă. 

In casă, după masă, Găisenii vorbeau 
despre dragostea lui Ivan pentru Despa. 
Femeea zaţiciului, în cele din urmă era 
de părere tot pentru rmăritişul Despii cu 
Ivan. Zapciul. drept răspuns, trăgea un 
fum de ţigură, într'o purte, ca refuz, în 
vrerne ce călugăriţa își. piranea ochii în 
cărămizile... sufrageriei ! 

— „La urma urmelor eu am renunța, 
la pământ pentru tine Lespă. Ivan fe iu- 
beşte şi cu călugăria ta nu ai să ajunzi 
ia nici o socoteală. Or cât te-i schimnirzi 
cu eu tot nai să astupi gura lumii! Ş'asa 
Şaşa, oamenii tot borabănese prin uliţi 
că tu te ţii cu buligaru, cu toata Tăntava 
ta! lu-l şi siarge puseu! 

Zapciul Găiseanu continua să tragă 
fumurile mâniei din ţigară, iar călugări- 
ţa, să-și cerceteze soarta în cărămizi. 

— Il iau fă Mariţă, îl iau, da e ură. 
bată-l patea să-l bată de bulgar, ca un 
cioc urât, prosti si bleg. Dar mă 
Lanidese ca la ce Vu ua Dat ÎNCcuriui 
cu cu căluzăria 


schimnicia în 





SARMANUL KLOPŞTOCK 


— „lată, ai să te descurci acuși cu da- 
ravera nunții! 


— „Am 50 descurce dacă ziceţi... voi, la 


urma urmelor. 

Zapciul Găiseanu, trase un fum gros 
din ţigară, respingând cu o privire iute, 
acest toi ul Despii în cure se cuprindea 
şi el! 

Ivan habar navea de complotul bucu: 
riei cei se urzea în bucătăria cu cărămi- 
zile zodiei, a zapciului Căiseanu din Pot- 
lozi. Mirosise «doar, de departe, vag, cum 
câ Marioara Găisean, zancioaica, se can: 
da de partea lui—cam întiurase femeia 
multe liț:suri până să-și dea şi ea de zap: 
ciu — băpând în 
grozăvia sărăciei și abundența pe care 
i-o oferea în schimb, Lvan cel ciomuc! . 

De aceea, îu înmurgit, târziu, Ivan tre- 
când dela surtă lu bordei, se oprea lângă 
gardul zapeioaicei petrecându-i peste el 
un coş de trufandale: 

— „Mariţă bre, iacă niscai-va dumade 
si ardei sârbești pentru voi — ştiu că-i 
place lui Ghiţă, bărba-to! 

- Să trăeşti nene Ivane! 

— Și tu să trăeşti bre fă Mariţă şi... 
toată lumea să trăiască ! 

Și în toată lumea asta a lui Ivan, fără 
îndoială că intra şi ursuza Despa. 


+ 





Sărindarile bulgarului Ivan se vede că 
uu fost [:rimite înaintea lui Dumnezeu şi 
mucenica Desța nu le înălţase d'asurda 
cerurilor. 

Zanciul Găiseanu căzuse şi el, în cele 
din urmă, de partea bulgarului. Maica 
stariţa Bengliu a şters din controalele 
Tăntavei pe mucenica Despa şi coana Ma: 
rioara Găiseanu a, schimbat verighetele! 

Bulvarul lvan şi-a cormandat la, oraș, 
mondir nemţesc şi mireasa Despa, toa- 
letă dravată de mohair alb. 

Potloșii în picioare. 

Zainafet la cataramă. 

Nuni : Doamna si Domnul Ghiţă şi Ma- 
rioara Găiseanu, zapciul si zancioaica din 
Potlogi ! Felicitările, în biserica „Vagâtu” 
din Potlogi şi masă cu dar în bătăture 
zapciului şi a zapcioaicei Găiseanu. 

Pe bulgarul îvan nu-l mai ţinea pă- 
mântul de bucurie şi tineretul cavaler 
nu-şi mai lua ochii dela mireasă. 

Pe dunga lăsată de comănac pe frun- 
tea Despii, serpuia, în zâmbetul primă- 
verii care le-a alăptat, florile de lămâiţă 
ale fecioriei imaculute. 

Ivan pufnea în mustăţi de fericirea! 


Mireasa — de ochii lumei — refuza, - 


vând pe rând pe dânţuitorii cari se ofe- 
reau să-i plimbe frumuseţea de talie prin 
nasul invidioşilor. i 

La un an, mireasa  despopită Despa, 
şi-a imortalizat frumuseţea într'un pui de 
zeiţă: Cireşica — leită poleită la faţă, cu 
vestita Despa ! 

Fata. sa rnărit în frica lui Dumnezeu și 
in paza lui Ivan cel izbăvil. 

De teuma mânăstirei, Despa u băgat-o 
repede în horă. 

In horă, frumuseţea moștenită a Cire- 
sicăi a seos din minţi pe un zidar dela 
oras, care se îmbrăca neniţeste şi o tulea 
Dumineca la horă, în Potlogi, unde se da 
drept constructor. După sapca Cu CoOzoro- 
cul țe o sprânceană, cu un echer brodat 
în fir în truntea ei, lumea Îl credeu ! 

Ivan se topea după uşa meseria, iar 
Despa se mândrea cu dansurile orâgu- 
iesti ile constructorului care o cani Tu 


urechile călugăriţei : 


monniamennannăeieni na dd amicii ai autumn mie Ac an i mi rime n Da ari ani, 2 2 at 





nea binişor dinupre partea jazzhundului, 
în ilaritatea jucătorilor neamului. încre- 
meniţi cn nalmele la gură. sub nucul se- 
cu'ar Ain coasta Saharutui. din fața .MA- 
GAZINULUI UNIVERSEL“ al lua .Tache 
Săhăreanu din Potlogi, 

Aventurierul a intrat re sub nielea hă- 
trânilor si un chervan sa înrrentat anre 
oras. ventru târeueli de Jogornă, cu Ivan 
la dârloeii cailor şi cu Despa cocoţată pe 
plăvămi. 

Paeramul Sa aciuiat în bătătura 
sectiei da iandarmi ruvali căruia Ivan 
ii închiriase. rrin Minister, iumătate din 
ernretu! ridicat re locul mosteneac a! PDe::- 
nii. iumătute în dar, ca zestre. dela Ma- 
rioara Găiseanu. 

Asa că, la ronrtă, în zinu lovorinei Ci- 
resicăi cu emustructorul Ghiocel a avut. 
în rlus si onoatea jandarmilor, ca es- 
rortă ? 

Curios însă. rentru nedumeriraa gena- 
rată. că Marioara si Ghiţă Găiseanu n'au 
luat rnvte la lopoină!) 

Intre timn, rână la cununie sa întâm- 
plat să se anuvte un hal la Răcari. 

Cnvstructorul Ghiocel a luat-o înainte, 
re bicicletă. iar femeile au rămas să s0- 
sească cu faitonul. 

Pe run. Cireşica su forrnalizat si Des- 
pa sa nsociat fiica. Gestul lamai: 
ului le-au ofensat romnteet? Plim- 
barea, duvă  văterea tuturora. natu 
ral. trehuia făcută  înuvreună. Ricicleta 
i-a fost fatală constructorului. Femeile 
sau întors din drum, fără stirea lui Ghio- 
cel care u observat cacialmaua toctuui în 
salonul (te dans al Răcarilor! 

La întoarcere mirele a cerut socoteală. 
ferneilor, iar soacra, drent păsvuns a atri- 
cat ?oqodna. rămânând ca Ghiocel să re- 
flecteze ducă nu o intrigă îsi vârâse 
coada. căci chestia cu nlecare înninte u 
femeilor. cu sau fără bicicletă, la bal. nu 
era de natură să constitue pentru DOAM- 
NE drevt un blam ? (2) 

Presurunerea lozodnicului 
nu era livsită de temei. 

Gheorghisor. artilerist pintenog în 18 
Dadilov, feciorul dintâi și de re urmă al 
Găisenilor. rămnise la mâna Civeşicăi cu 
mult înainte de Ghiocel și ucuni, abea as- 
tepta liberarea, la Sf-ta Măria Mare, cu. 
serent instructor, eu examen, pentru a-si 
lua postul în primire la ferma „AGU- 
DUL” din Ghevgani, ca ubsolvent al scou- 
lei de silvicultură din Zărneşti și în tu- 
fișurile căruia omu voia să-si pitească 
gospodăria și aleasa ! 

Până în vremea aceea, Despa precipi- 
tase demersurile şi trântise logodna fără 
stirea Găisenilor al căror vis era aidoma 
cu acela al lui Gbeorghişor, 

Găisenii băgară. zâzunia și ofensa cu 
bicicleta o snheculară în fața doamnelor, 
prezentână-o ca pe o injurie în toată re- 
gula. nemeritată şi prevenindu-le chiar 
de purtările dubioase ale iui Ghiocel în 
viitoarea căsnicie, propunându-le pe 
Gheorghişor drept preţ al înfăptuirii le- 
găturii lui Ivan cu Despa prin interne. 
diul lor! 

Si doamnele se convertiră. 

Ghiocel liberat întră în tratative şi un 
nou chervan pentru tiârgueli de nuntă 
trecu din Potiozi spre oras de data asta 
la Dărlogi cu zapciul Găiseanu iar sus pe 
plinărmi cu Marioara Gâăiseanu. 

Ivan si cu Despu bucuroşi de reparația 
ofensei cu bicicleta întări nuntă inare în 
curtea secţiei postului de jandarmi rurali 
din Potlogi cu serpentine, cofeturi şi pis- 
toale si unde în cuput huculpior stătoeuu 
prutăpiți tiniserii, 


nedumerit, 


* 


UNIVERSUL LITERAR. -— 80h 


Momente dela instalarea noului director 
la Teatrul Naţional 


lurne multă — ai casei toţi -- la înseă- 
unăreu cui Liviu Robreanu in fotoliu! 
lui Ion Ghica, Grune-grure se azită,. 
klonTă staviară nu-si cruţă deloc picioa- 
ee - honmy soit cui malvronse = a- 
lergănrt ln fiscare, râzând si uţiriviad 
drăgălas, în timp ce-și clătina zulufii en 
convingere, 

Sorana Țuona mui novestea încă — în 
permanent extuz — imrresii dela teatrul 
rus („Sunt dumnezeiesti. ma chăre!..), în 
tim» ce „(Ohuul” o tuchinzază de zor. Ma- 
vioara Mohor cochetează întrun colț. Ne- 
nea Stunciu zârmbeste mualiţios, arătând 
unor amici noua ediţie a cărților sale de 
vizită. Un june actor își limbă impor 
tanța pin încăreve, aruncându-şi cu gru- 
vate four l-ul alb roste umăr. 

In alt colţ, mosafirii. Sorbul îşi agită 
războinie ciocul. Cluavnet profită de oca- 
zie să povestească încă o aneclota în 
rrantțuzeşte, îm timp ce Aliloviau senulea: 
7ă câteva hilete de favoare. 

In fine, solemnitatea. Maestrul Nottara, 
sotenin cu n malalia vorhnate din bartea 
actorilor. Cuvântarea d-sule se menţine 
într'o linie de strictă oficialitate, în îsbi- 
tor contrast cu cea a tui Cinrian care cu- 
intindea o notă de faniiliavitite intimă 
După pronunţarea discursului, d. Rebrea- 
nu sa adresat „Onului” mu fără un ae 
ver surâs: 

— „Ca literat te felicit pentru «liscursu! 
d-tale, ca director te dezaprob !'... 

Apropiindu-se de prupul societarilor, 
naul  dirsetor.  privintu-t dur pa Mn 
un 2 

— „Eati un las, domnule Morţun! şi 
cum distinsul comedlian împietrise într'o 
utitudine de nelunierire; --- adause: 

„Este nepermis ca un actar cu  ta- 
lentul d-tale să nu Tucă măcar o singură 
creaţie serioasă în stagiune”. 

Dornei Aura Buzescu i-a exprima! 
vervetul că în trecut Ma fost sulicierit dis: 
ivibuită, promiţăndu-i că pe viitor îi vu 
ia prileg să-si manifeste rarele calităţi 
dramatica, A reprosat deuserneni  d-uei 
Angela L.unvescu faptul că a jucat atât 
de var, da cure actiiți = promt si nio- 
“lest = răspunse: „Dat, recunousteți, ceeu 
ce ant jucat, arm jucat hina! 


Nb 4 IP || 8 


Dar întrun timp, o hodorogeali cu de 
moară în renaus, un tel de zunzet de ha- 
toză în treer, ule căror transmisiunii își 
contenese trământarea până la sosiren 
ultem încărcături, sau în sfărșit, un vuet 
de scvâsniri de ziunţi neunşi de mașină 
în asteptarea uleuiului, întourse dintr'o- 
dată privirile dănţuitorilor «pre gălăgia 
îmfunduiă, care se apropiu îu uitării, Vu- 
ete si pocnituri surde, spre nuntă. 

Zeamotul se rostoguli asurzitor între 
păraţii de praf înălțuţi pe linia cutremu- 
rată a Potlogilor şi niăluca înălbită de 
țărână, alunecă pe la ponrta nuntațilar, 
în saleâmii cimitirului. 


Cousiructorul Ghiocel trecea. cu... mo 
locteletea un Xiteziă, in profi doare ticlut 
ofensete dinspre oras lt tut, bat în Ri 
cari! 


Se spune că, anul trecut, la instalarea 
domnului Corneliu Moldovanu, în timpul 
discursului acestuia, pe câsd promitea 
actorilor multa si multe, toată lumea u- 
yrobu cu entuziast, din cap cuvintele di- 
rectorului. Numai, întrun colţ. amicul 
nostru, d C. Stăncescu („nenea Stancu” ), 
enbnitorul permanent și spiritual al ru- 
bricei noastre „Asa şi aşa”, stătea nemiş: 
cat. De astă dată, în timpul seversi cuvân. 
tări a donmului Rebreanu, domnea 0 cor 
sernare generală între actori. 





D-i LIVIU REBREANU 


Intracalaş colţ, nuraali nenea  Stancit 
aproba, radios, din cap: 

— „Ăsta zic şi eu director !... 

Fiind întrebat dece este împotriva Îm- 
' rumutului de actori, noul director a râs 
puna : 

-— „Fiindcă nu înţeleg ca un om pe 
care îl formez în casa mea, cu sacrificii, 
să se ducă în altă purte şi să-mi facă iot 
ie concurență. Pe de ultă parte, împru- 
utăâna actori dela mine, lovesc în inte: 
vesele actorilor teatrelor particulare, care 
se văd astfel neintrobuințaţi. 

Societatilor le-a spus că respectă cale 
trei turnse în curs, dar că pe viitor le vi 
interzice, 

Pe o tânără și blondă uctriţă, protejată 
a fostei direcțiuni, au scos-o din rolul prit- 
citul al unei trugedii shakespeariene, în 
care abia debutase (fără prea multă stră- 
tucire), dublând pe o societară. 

Din cuvintele domnului Rebreanu e 
depuji o grijă minuțioasă pentru respec 
saveu cât mai strictă a legalităţii... spre 
Mezolarea asistenții attoriceşti și satl$- 
tacția viz u lui nenea Stanciu. 

Aplicând articolul din lege care nu pot- 
mite rejrezentarea pe prima Noastră ste- 
nă decăt a uutorilor străini clasici sau 
wmoderui consacraţi, a scos din repetiţi:. 
riesa bulevardierului Frondaie, care era 
susţinută insistent de o societară. 

Societaru sa prezentat, de îndată ce u 
“ilat, noului director, cerându-i să veri 
asupra măsurii, ceeace d. Bebreanu a re- 
tuzat net. Disperată, sociptara şi-a înnă- 
iritat demisia. 

De niifei, un exemplu puternic al lega 
"ăţii stricte a domnului Rebreanu, este 
tuptul că atunci când soţia d-lui, doamne 
Fanne  Behreanu,  husese sconsă dei; 
teatrul Naţionut, ei. Hebreanu, degi uv 
tosibilita tea, ma pâsit cu cala să fucă ni 
"i alora te favunreag suțiul dsulu, 





806. — UNIVERSUL LITERAR 





c palac ea Halicrcaven 





E. LOVINESCU: 


Evoluţia prozei literare 


In desvoltarea epicei noastre moderna, 
ultimui volum al d-iui E. Lovinescu diz- 
tinge două sensuri: dela rural la urhan 
şi dela subiect la obiect. Adică: proza 
noastră literară, aplicată exclusiv la 
sfera vieţii ţărăneşti, urmează, dela să- 
mănătorism spre zilele noastre, procesul 
de creare al unei vieţi orăşeneşti şi prin- 
de să se ocupe de condiţiile ei sufleteşti, 
de lumea şi eroii ai, iar pe de altă parte 
această proză încetează pe încetul de a 
mai fi o literatură subiectivă, se des- 
parte treptat de lirism şi se transformă 
întro epică obiectivă. 

Discutarea premizelor acestora am fă- 
cut-o altundeva. Am socotit că, princi- 
pial, chestiunea nu interesează (pentru 
o cronică literară bine înţeles) decât cu 
titlul de anticameră, la abordarea volu- 
mului în amănuntele sale. Ceeace ne ră- 
mâne de făcut. 


După cum în fruntea lucrării sale cri- 
ticul stabileşte două afirmaţii, cărora îşi 
ia sarcina, să le ilustreze adevărul în 
discutabil, aproape fiecare capitol ţine 
să dezvolte o temă rezumată dela în- 
ceput şi să o verifice neapărat. Deseori 
capitolul nu începe decât cu o imagine 
(fericită ca expresie şi inventivitate) şi 
continuă apoi să o desvolte Urmarea 
echivalează ca strofele unui poem, scri- 
se numai ca să desemneze mai clar 6 
senzaţie cuprinsă întreagă în cel dintâiu 
vers. 

Nam verificat niciodată până acum 
calitatea de „impresionist“ a d-lui Lovi- 
nescu, mărturisită chiar de d-sa cu un 
orgoliu — după noi — nemeritat. Şi e 
curios că ceeace criticul nu ne făcea să 
vedem, istoricul literar a izbutit: impre- 
sionismul nu îi este a formulă numai, 
e chiar metoda şi sensibilitatea sa cri- 
tică. i 

lată capitolui ce priveşte literatura 
d-lui D. D. Pătrăşcanu, Cităm: 

„O schiță a dlui Pătrășcanu este un 
„film de comedie americană, al cărui u- 
„Mor stă în îngrămădirea unei lungi se- 
„rii de absurdităţi. Surprins în momen- 
„tul când vrea să fure o pâine de pe tej- 
„&heaua unei brutării, un vagabonă o ra 
„la fugă urmărit de agent: şi ce mijloc 
„de urmărire nu e întrebuințat? picioa- 
„rele, trăsura, bicicleta, automobilul, tre- 
„nul, barca ; cei doi fugari răstoarnă co- 
„Şuri cu ouă, femei, copii, cad în apecur- 
„gătoare, în funduri de puț, se caţără pe 
„acoperişuri, se lasă în coşuri de fabrică, 
„prăbuşesce cu ei tavane în capul oame 
„nilor ; în loc de doi, încetul cu încetul, 
„iată acum o sută de indivizi într'o goa- 
„hă nebună, fără să-i cunoască măcar 
„mobilul. Ca şi la filmul american, tec- 
„nica scriitorului se reduce la o identică, 
„acumulare de greutăţi, de piedici, ae 
absurd“, 

Să ni se ierte citatul prea lung. Dar 
6 caracteristic pentru metoda şi atitudi- 
nea criticului şi e semnificativ pentru în- 
tenţiile lui caricaturale. Căci dacă ima- 
ginea i se potrivește oarecum schiţai 
„Domnul Vartolomeu“, identificarea sa 
cu altă schiţă „Intingătorul lui Napo- 
leon“ este deadreptui injustă şi — după 


câte se pare — voit injustă. Nu suntem 
admiratorii d-lui Pătrășcanu. Tragedia 
profesorului Caramfil, terorizat ja miez 
de noapte de umbra ducelui de Weling- 
ton, rămâne însă o bucată de un comite 
superior şi de o observaţie amănunţită, 
care ar fi fost demnă de o altă carieră 
scriitoricească. 

Iar imaginea d-lui Lovinescu îi aste 
pertect străină — deşi d-sa o forțează 
spre caricatură. 

Dacă ar fi încercat să o aplice aiurea, 
ar fi izbutit la fel de bine. lată — cităm 
ia întâmplare — nehunia lui Puiu Fa- 
ranga din Ciuleandra, descompunerea e- 
roului din „Omul d-lui Aderca şi panica 
lui Marcel din Albertine disparue sunt 
descumpăniri sufleteşti, care ar putea să 
intre — nu cu mai multă greutate decât 
scurta, nebunie a lui Caramifil — în cu- 
prinsul imaginii pomenite. 

Cu o metodă atât de puţin critică, d 
E, Lovinescu izbuteşte în schimb să scrie 
pagini de o conciziune şi de o frumu- 
seţe rară. Capitolul închinat d-lui Bas- 
sarabescu este un exemplu elocvent. 


Invecinată prea deaproape cu literatu- 
ra, maniera imagistă a d-lui Lovinescu 
era primejduilă de ademenirea ei plato- 
nică şi dulce. Dacă sever cu sine, d-sa 
ar fi ancorat ferm în observaţie directă 
şi control continuu, legânuu-se de ado- 
văr precum Aenea de scândurile năvii 
în apropierea sirenelor, trecerea ar fi 
câștigat în savoare fără să-şi rătăcească 
drumul. Pentru frumuseţea cuvântului 
şi pentru întregirea unui simbol, criti- 
cul a jertfit însă — fără să-şi dea seama 
poate — cumpăna adevărului. Numai aşa 
poate fi acceptat pasagiul scris pentru 
Calistrat Hogaş. 

Ca de obiceiu, în pragul studiului, o 
imagine : 


„Opera lui Hogaş nu e nici contem- 
„porană şi nici măcar specific naţională, 
„ci pluteşte pesie rasă şi timp. Fa da- 
ptează de cel puţin trei mii de ani din e- 
„poca poemelor homerice şi, prin violența 
„lirică cu care sunt adorate forţele na- 
„turii, de mai de mult, din epoca mari- 
„lor epopei indiene. Bătrânul acesta. 
„n'a fost contemroranul nostru ci un 
„homerid din Ciclade... un aed din fap- 
tul lumii...” (pag. 110). 


Şi furat de frumuseţea simbolului, 
chinuit de nevoia de a-i fi consecvent, d. 
Lovinescu porneşte să ne dovedească, 


“pe patrusprezece pagini că bunul nos- 


tru Hogaş, pe care îl ştiam un savuros 
povestitor, îmbinând - laolaltă calităţile 
lui Sadoveanu, ale lui Galaction şi mai 
ales ale lui Creangă, este un poet hn- 
meric rătăcit între noi şi că epica lui 
dulce descinde din epopee. 
Argumentarea simplă: în câteva ci- 
tate criticul subliniază dimensiunile 
peisagiului, lărgimea orizontului, imen- 
sitatea trupească a eroilor. Un univers 
de ciclopi, rătăciți în păduri uriaşe, zgu- 
duiţi de vânturi formidabile, bătuţi de 
ploi biblice, hrăniţi cu bucate nesfârşite 
gătite în cazane adânci. Unde, în fraza 
lui ilogaş, se găseşte o notație, un ad- 
jectiv, o impresie de forţă excesivă şi de 
dimensiune puţin obişnuită, criticul o 





subliniază, cu credinţa că asta ar ilum 
tra afirmaţia sa inițială. 

Nu ahuzăm de citate, dar de astă dată 
ni se impun. lată, prin urmare, un e- 
xemplu din această tratare a textului, 
din această metodă de subiiniere. 


„In adevăr, Bedreag, un flăcăuan chi- 
„peş cu pieptul puternic și desfăcut, cu 
„faţa dogorită de fierbințeala focului, 
„râdicase de pe lespezi ceaunul uriaș, 
„şi cumpănindu-l pe toartă cu stânga, 
„iar de fund sprijinindu-l cu dreapta, îi 
„răsturnă spre o petică unsuroasă și 
„din tiparul lui negru şi fierbinte se ros: 
ptogoli ca o stâncă ruptă din munte o 
„Jigantică mămăligă, care-şi întinse 
„imensitatea sa rotundă până sub gur- 
guiul opincilor lui Cârţă“ (pag. 121). 


Sublinierile sunt ale criticului. Opera 
ţia însă nu e deloc concludentă. Fiindcă 
nu există scriitor, la care să nu o poţi 
aplica la fel de îndreptăţit şi nu există 
text, din care cu aceleaşi mijloace să nu 
poţi scoate aceeaşi concluzie. 

Dacă spaţiul ne-ar îngădui, ne-am a- 
muza să dovedim aici cu citate, că în 
sensul d-lui Lovinescu toată literatura 
românească dela diaconul Coresi până 
la ultima carte apărută în librărie şi 
nu mai puţin toată literatura euro: 
peană, toată, absolut toată este home: 
Trică, 

Dar să presupunem că utilizarea a- 
cestor noţiuni de dimensiune şi câtimi, 
e caracteristică lui Hogaş. Ar urma de 
aici o apropiere a epicei sale de epopeia? 
Nu. 

Iomer nu se distinge prin dimensiune 
și epopeie nu se definește prin imensi- 
tate. O poveste desemnată pe o scară 
mai mare, neobişnuit de mare rămâne. 
în esenţă acelaş lucru, iar un erou care 
mănâncă, în locul unei mămaăligi mo- 
deste, o mămăligă cât un munte, nu de- 
vine prin aceasta erou de epoţpeie. Gu- 
liver în ţara uriaşilor rămâne între l- 
nutele povestei noastre obişnuite. 

Nu noţiunea de gigantic specifică ho- 
mericul. Eroul de epopee nu e imens cu 
proporție; e universal ca mod de tră- 
ire, El participă la viața pământului şi 
există în bolovanul din drum şi în zbo- 
rul pasării. Face parte din unitatea -pă- 
mântului şi — indivizibil — trăeşte pre- 
tutindeni la, fel și în acelaş timp. Acest 


sentiment primitiv (vezi Levy Bruh)) al - 
unei trăiri în indiviziune trupească i .. 


neîntreruptă cu pământul şi înaltul ce- 
rului, această continuă împărtăşire cu 
viața globului, constitue esenţa genului 
homeric. 

Şi înțelegând astfel noţiunea, chipul 
cum a fost văzută literatura lui Hogaş 
în cartea d-lui Lovinescu, e penibil. Un 


povestitor blând şi un creator de humor -: 


identificat cu un gen, ce presupune tru: 
gicul şi eiimină desăvârşit humorul. Dar .. 
— repetăm — nu e aici o lipsă de în- -. 
țelegere ci un viciu de metodă. 


+ 


In lumina aceloraş consideraţii. ne 
vom ocupa într'un articol viitor de ches- 
tiunea Carageale-Brăescu, pe care criti-.. 
cul o pune din nou şi care de multă: 
vreme he urmăreşte ca o gravă eroare, 


MIHAIL SEBASTIAN 








UNIVERSUL LITERAR. — 807 





m 5 ca săi a c ces 





EXPOZIŢIA DE MARINE ȘTIUBEI 


Expune la Mozart, Cunoscut publicului 
prin repetatele sale expoziţii, d. Ştiubei 
pare că s'a rezervat exclusiv „marinelor“, 

Această restrângere poate fi rezultanta 
faptului că d. Stiubei e locotenent de ma- 
rină, dar ar putea fi şi o înclinaţiuns ar- 
tistică înăscută, i 


In primul caz locotenentul Ştiubei, ar 
avea ca motiv de inspiraţie „obişnuitul“ 
care l-ar consrtânge. 

Ori la d, Ştiubei se observă o degajare 
din această fatalitate, In al doilea caz, 
mar conta în fantezia creatoare, apa cu 
spumă, corăbiile, bărcile sau pescăruşii, 





LT, ŞTIUBEI : Corabie 


„ Imtre aceste două elemente, în aparen- 
ă generatoare unul altuia, există o deo 
isebire de fond. 

Jdeia utilitară din primul și ideia pur 
artistică din al doilea sunt două entități 
bine distincte şi într'un antagonism per- 
manent, 


ci „dorul de aventuri, teama de nemăr- 
ginit, tentațiunea valurilor”, sentimente 
deci. 

La d, Ştiubei se remarcă înlocuirea a- 
cestora cu efecte decorative evocând i- 
magini de o construcţie stereotipă cu ar- 
monii plebeice. 





LT. ŞTIUBEI: In portul Galaţi 


Intre ele ca forţe magnetice, ar fi acul 
preferinţii publicului, învârtit pe axul 
artistului. Acum, ori artistul e lucios şi 
ins, şi acul umblă usor, ori artistul are 
timţi şi astfel angrenează acul determi- 
nându-i poziţia. 

Privind în lumina acestora pe d. Ştiu 
bei, nu putem afirma că „marinele“ sunt 
o anexă a meseriei de navigator, cupă 
cum ezităm să le socotim o emanaţiune 
4 unui psihic artistic cu afinități intui- 
tive pentru mare. 


Incertitudinea plasării şi clasării pic- 
torului expozant, e un semn de speranță 
pentru noi şi în acelaş timp de încura- 
jare pentru artist, 

In plină activitate d. Ştiubei navighea- 
ză în căutarea unui far. 

Gustul publicului ar trebui considerat 
o geamandură indicând pericol. 

Cârma trebue învârtită spre realizări 
artistice în slujba idealului de artă pură. 

Expoziţia actuală marchează un pas 
spre aceasta. D. Stiubei a căpătat oare- 


care independenţă în alcătnirea valuri: 
lor. A început să. uite coloritul incolur 
din trecut, obținut prin miiloace de de- 
coraţie teatrală, înlocuindu-l cu nuanţe 
ce se pot realiza pe retină. 

Apreciată de marele public, fecundă si 
interesantă expoziţia locotenentului pic: 
tor de marine Stiubei se bucură de un 
succes desăvârşit. 

Conţine vederi âe pe întinsul mărilor: 
străine, ca şi de pe a noastră. Deaseme- 
nea preţioase peisagii din porturi. Ceip 
câteva nojţi ar fi puiut lipsi. Ca noutate 
se prezintă câteva îucercări de COLipo- 
ziţie în care d. Ştiubei dispune de însem- 
nate forțe. 

Aşteptăm expoziţia, viitoare. 


ION SAVA 


DEI EN E0ERIE EI ONE 
note 


ADEVARUL LITERAR NU PRI- 
CEPE ŞI DENUNŢA 


Știm bine că toata notițele veninoase 
ale „Adevăruiui literar“ îşi au obârşia 
in dozo!avea cu care această revistă con- 
siată număr de număr cum îi scade îi- 
rajul. De aci notițe meschine şi fără rost. 
In ultimul număr ne denunța că pentru 
paginile menite să îixeze figura marelni 
basarabean „Vasile Stroescu” am folosit 
şi o notă a redactorului Adevărului A- 
I,xis Naur. Se vede clar că Arlevărul lila- 
rar, internațional şi „revoluţionar” vai, 
nu înțelege rostul acestor pagini de enci- 
clopedie a vieţii spirituale a neamului 
nostru, Altfel ar şti că nici un moment 
nu ne gândira să facem paradă de merit 
persona! în alcătuirea tor şi că ne gândim 
numai la tot ce poate contrihui ca să ju- 
nă întro lumină mai frumoasă și mui 
adevărată pe cei cărora le aducem on:a- 
giul nostru. Seiectăm şi folosim deci toţ 
materialul pe care îl cunoaştem, şi in ca- 
drul revistei, căutându-l acolo unde-l Lu- 
tem găsi, preocupaţi numai să sublinicm 
personalitatea de care ne ocupăm. 

Că în numărul închinat basarabeanuiu: 
V. Stroescu am folosit nota publicistului 
busarabean d. Alexis-Nour nu am ştiut 
că va supăra pe eminentul nostru coan- 
frate. 

Se pare însă că supărarea vine de a- 
colo că nota nu a fost plătită. 

Suntem gata so facem și pe asta, de în- 
dată ce-i vom cunoaşte adresa autorului 
notei. 

* 


Marţi 11 Decenibrie, se deschide la Cd- 
minu! artelor „Regina Maria”, a ciniaa 
expoziţie de caricaturi a colaboratorului 
nostru, d. Ion Saca. 











p 


i 
i 
t 
li 
LA 
i 
i 
; 
i 











ROR, - UNIVERSUL LITERAR 





Cu cu Su-casez... 


mumirea_directoruiui... 


La Capya nu se ulcătuese numai gu- 
vernele. nu se numesc numai prefeeţii. 
nu se distribuesc numai rolurile ultimei 
piese și nu se află numai cutremurila 
din Indochina, trei ziuie înuiule dea se 
î întâmidat, La Capşa, cu mult înainte 
de numirea d-lui Rebreanu, se hotărî» 
teja cine va fi noul director al teatrului 
Naţional. Cine stie cancanurila. zvonu- 
rile, dibuirile şi toate celelalta „şuoate” 
cure au circulat în iuvul ucastei chesti- 


uni, înțelege că numirea de la Naţioval. 


ia proporţii de eveniment. 

intrun grup de seriitari d. Constantin: 
Stănceseu = inefabilul Stuneiu — aduca 
ştirea, 

— Stiţi mă... la Naţional vine un actor 
director, 

În prup consternare. 
tează - 

„Păcat. Scriitorul e făcut să cugete «i 
actorul să joace. Rolurile sunt precise. 

— Nu e Nimic, adaugă Stanciu. lasă. 
vă mai facem şi noi pe voi scriitorii să 
jucaţi. 

-— Bine, bine, eu pricep — replică a- 
celaș „cineva —- cum 0 să faceţi pe scrir- 
10 să joace, dar cuui o să vă facem noi 
pe voi actorii să cugetaţi... asta, asta n'o 


Cineva comer 


pricep. | 
Tot Stanciu. Tot Stanciu desigur, 
fiindcă nuruai el poate, prinzând n0- 


meniul cel mai nepotrivit, să iniţieze vu 
miscare de „revendicări actoriceşti”. Si-a 
strâns camarazii şi le-a explicat, ră 
trebue să fie solidari, lucru la cure toţi 
au răspuns cu mare entuziasm. 

Numai că u doua zi au fost chemaţi cu 


toţii în cabinetul directorial. Și — sim- 
plu de tot -— au dezertat, Singur, rev» 
luţionar amăvât. sef de răscoală fări 


răsculați, Stanciu su prezentat. 

A doua zi la Capşa Stanciu împărţia 
cu gesturi discrete următoarea carte -le 
vizită : 





CONSTANTIN STANCESCU 
Dobitoc 








întro_director_ administrativ 
şi şef plasator 


Nu preu e plăcut lucru să fii director 
aurninistrativ al unui teatru. 

Așa cel puţin susține, în urma unui re- 
cent incident, amicul nostru Sergiu Mi- 
durian. Serile trecute. un tânăr din cate- 
acria „oamenilor de tenuru”, adică din a- 
ceia cure frecventează premierele, rasiau- 
rantele de noapia si care vin2 în con- 
iact cu actorii sau cade în extaz faţă de 
comediile d-lui Ilerz, a venit într'o seară ia 
teatrul „Alhambra” unde sa luat la bre 
ță cu usierii, ceeace a făcut să fie uat 
afară. Furios, a strecurat in două ziare 
de diminsaţă !care a doua zi au pubii: 
cat dezminţiri) o notiţă în care-l categr.. 
risea pe Milorian drept „set piasator, 
cerând direcției să ia suneţiuni îmi 
triva ui, 

Sărrnanul) nostru unic ! Are dreptate și 
be dezaolat, din moment ce trebue să in 
măsuri severe faţă de sine însuşi !... 











cu 7 ohNenruesa 





CASA SERPILOR 


Dir 20.000 şerpi ai Institutului Butan- 
„an, din Săo Paolo, conservaţi în bureanc. 
126 syecii sunt din Brazilia. Sa desco- 
perit în!vo insulă în faţn oraşului San: 
tos. 0 sţiecie de şearțe acăţător, care se 
hvăâneste exclusiv cu păsări. Dacă se 
face incizie în stomucul acastui şarpe se 
poute vedea o pasăre înuhiţită complert 
cu cioc și cu țene. 

la Institutul Buramtun. sa s'uiliază nu 
numâi bivlogia seriilor, întreg folklorul 
sunerstiţiilor populare si rernediile era 
pirice. dar mui ales se fabrică serul 
anti-aphidic, care salvează viaţa Ja mii 
de oameni. Dr. Vital Brazil, fondatorul 
Institutului evalua Ja 4%00 pe an, în îni 
tveagu Brazilie. numărul morţilor pro- 
vocile de mușcătura serpilor veninosi, 
și la 19200. accidentele «dntorite acesto» 
teribile vețtile. Ori, serul preparat la 
binanian poate lucra 3 ore încă după 
muscălură si Să sulveze dela cceu mul 
iuspăiruăutătoare mornrte ca se poate i- 
maina. tsmblul Statului Săo Pauo 
este edificator. În 15 ani. vraţie acestui 
Institut, sa obținut o serioasă  dimi- 
vuare a mortalităţii ptiu optiinisru. 

Pentru fiecare sara tits Inst 
tului,  ferminvul  primemste un tul cu 
ser. şi pentru sease, mut primesle si a 
siringă servind să aplice tratamentul 
specific. 

lustitutu) trizoite tuturor npricuitani. 
lor niste lăzi pentru transportul sorpi- 
lor, expenliaţi gratuit de companiile căt 
Joe ferate, ca şi laţuri şi cârlive speciale 
pentru capiura lor. 

Căci ninic no-i mai usor ue cât pup 
turarea unui sarpe. veninos sau ni, Și 
de a-l face nevătărmuălor. 

Contrar eradinţei populare, sarpele ve- 
ninos, nu zboară, nu sare, Si nici nu ur: 
măreşte. EI fuge da vederea omuiui si 
nu se rapeile la el, decât dacă din im- 
jruitenţă, l-ai atins. 

Sarțele însă nu se joule repezi usu- 
pra nousiră, desfăcânitu-se brusc ca un 
vesuri, Mecăt dacă are un punet de spri- 
ji: ccada sa Incolăcită. Este de ajuus 
să i se iu acest punct «le sprijin, de a-o 
nuci cu o vergea dle fier sau «le ler: 
încovoiat si a o ridica în sus. 

In arhiva Institutului sunt parcuri 
cu diferite sţecii de serpi. Veninoşi sau 
nu: cei nui rnulți dintre cei veninosi ut: 
solză în loc de plăci pe cap, cure ese 
plat și triuughiular, şi corpul subțire. 
Apoi serpi cure se încolăcese pe pământ, 
neveninoşi. dar toarte agresivi, care uu 
pură enormă, cu o limbă bifurcată si se 
vesel mereu ja picioavele usislenţei, 

Si Întă un spectacol emoţionant: D-rui 
VWnearal, directorul Institutului aplică 
terul recurhat pe ceata unui teribil şarpi 
cu ciopoţei ;cascallel), al cărui venin, nt: 
mai o fracțiune diutrun miligram, pote 
omori un oi. El apucă capul sarpelui 
intre degetele sule şi, introilucânii fierul 
in gura groaznică, automatic deschisă, 
face să se vadă cei doi dinţi, ca dui siini 
mari de trandafir. Un lichid ţâsneşte la 
u inălţiine de 30 de cui, este veninul. un 
lichid galben. suu albicios care este cules 
intr'o Tarturioară. 








LOUIS PIERARD 


Ateseu se întânuplă ca glanda să fie 
seacă și muscătura sarvelui venit să 
nu fie mortută. Sunt, în sfârsit, specii 
cari au dinţi veninoşi, dar... fără venin, 
fară slandă, stranie existenţă a unui or- 
an cure, ne 1mui funcționând, stârsgte 
prin a se atrofia. 

Veninul șarpelui poriculoa, ciias întru 
farfurioară, se cristalizează roveda. După 
câteva zile este pus întro soţie greci: 
ulă. Sub această tormă este înjeria! cai: 
lor, doza fiind mărită zilnice pănă ve se 
ajunge la 700 miligraru:. 

Procesul de imunizare durează de obi- 
cel uun an. Când animalul a priiuit 
doze foarte puternice de venin. nouă zik 
după ultima injecție, i se extrag din cp 
seuse litri de singe cari suut adunate 
în vase mari sterilizate. 

După câteva ore. serul se izolează și 
este pus în flacoane sterilizate, dunăce 
este concentrat. Justitutul prepară nai 
multe feluri de ser proprii să combată 
efecrele muşcăturei diferitelor sperii. 

Dar seroterapia contra muscăturei şer- 
pilor wa făcut prourese decisive decâ! în 
ureni lucrărilor lui Phisalix şi Bertrand 
In Muzeu. şi ale lui Calmette, la Inatitu- 
ul Pasteur Ş 

Se fabrică la Butantau unu numal se 
vuri antiveninoase, dar şi toate serurile 
comitu diteriei, ciuinei, etc.) i | 

In superhale prujduri ale Institutului 
unt cui ce-uu dat pănă La 900 cuntus de 
ser, eu 
institutul din Sân-Paolv pe lângă enor- 
meta nervicii a'luse milioanelor de vă: 
mini swmulgăndu-i dela moarte, Adesea 
vieti imprudenţei lor. dur nui scuti: 
ază și viaţa şi obiceiurile serpilor, i 

Cercetările cele mai senzaţional: Sau 
făcut în privinţa vieţei sexuale și a ve 
prodlucesei serțiibur, descoperii u-se Dat 
terete vieţei reinoite fără încetare, de ut 
yrotilisn înrgebios si DBobosit, . 

institutul are o sală «le Dol uiciă pOpu- 
lavă. unde sunt catulogate toate ierburi.» 
pe cari oamenii din popor le intrebuin- 
înceveânul să viinlece muscă tiurile, 


ţează : UE 
colecţionsază 


Si cu ocazia aceasta se 
erorile si sugerstițiile. i 
In Brazilia un on mușcat te sarpe din 
suțerstiţie nu spune că-i muscat: el nu 
indrăsnezte sa pronunţe cuvăntul. | 
se spune că serpii pătrund în locui 
jele oamenilor, și profitând de somnul 
mamelor. le sut laptele din san șI Lnis 
teze cei întrobucânău-le coada în guri. 
Dacă întâlneşti un Sare, trehua Să pre 
nunţi un anumit descântec, sau să faci 
un no la cingătoareia rochiei sau la că» 
TOS L 
suni sarlalani cari vihidecă Inuzcălura 
de sarpe „prin simpatie”, 

Alţii recomandă ceai de păr «de lap. 
spărieturile de coarne de corh, pene de 
jutămiche sau de maruco tun fel de în 
Zn. 

Nu este utâr de usor de a CONVINE po 
puluţin din Brazilia, de a avea fiecare ulii 
tub cu serul anti-ophidic, sau cel puţin 
să ia măsuri de precauţiune cele mai e- 
Jetnentare. 

Ineonstiența, îmyrudeuţa acestor vu 








O Secara cle 
cvwvsaaie 


tin veteran din armata lui Cond6 arătă 
într'o zi, lui Martainville. spiritualul jur- 
nalist, un sonet ce începea prin aceste 
versuri pretenţioase : 

„Mariu-lhereza ale cărei virtuţi...” 

„E bine, zise Martainville:; „lar din 
nenorocire, Maria-lhereza nu poate intra 
intrun vers.” 

„Domnule”, se supără veteranul, „spune 
zuvernului d-tale că Maria-Thereza poate 


intra. ori unde!” 
+ 


Triboulet, butonul ui Francisc 1], tu 
zhobit în bătae de un mare senior, pen- 
trucă plumise prea mult pe socoteala lui. 
Plângându-se regelui, ucesta îi spuse să. 
nu se teamă de nimic, căci dacă cineva 
ar ti în stare să-l omoare va îi spân- 
zurat peste un sfert de oră. 

„Ah! Sire, zise Tribhoulet, dacă ar vrea 
Majestatea Voastră să-l spânzure cu un 
sfert de oră mai înainte! 


* 


Când Victor Jugo publică Mizerabili:. 
neliniștit că nu avea nici o veste: dar 
fidel principiului de a faca economie de 
cuvinte, trimise editorului său, câteva 
zile după punerea în vânzare, o foaa de 
hâvtie cu singurul semn: 2? 

Editorul înţelese că aceasta înseninu: 
„Ce veste” şi pentru a-i satisface curiozi- 
latea, îi trimise jnediat o foae de hâriie 
complect albă, ceeace însemna î „nimic. 


i + 


lutr'o zi, la curtea din Tuileries, Na- 
poleon I apostrofă foarte aspru pe 'tul- 
leyrand, care suferi fără să murmurE. 
această furie. Însă după ce împăratul se 
depărtă; dar când putea incă să-i audă 
vocea, Talleyrand zise cu aerul cel mai 
simplu, vecinilor săi: 

„Ati auzit, domnilor? Ca păcat că u' 
un aşa de mare, a fost atăt de rău cres 
cut !* 

20E LECCA 


e) + paie fa TE 


meni din interiorul ţărei sunt extraorai- 
nare. Ei se plimbă şi muncesc fără înca- 
tare, cu picioazele goale, prin ierburile 
inalte şi câteodată se şi odihnesc în ele. 
Și sa constatat că sarpele cu greu par- 
vine să pătrundă prin pielea ghetelor. 

Dar există bestiile „ophiuphage” cari 
mănâncă șerpii periculoși şi sunt imuni- 
zaţi contra veninului ca porcul, ariciul, 
mangusta şi mussurana, 

Un spectacol pe cât de groaznic, dar pe 
atăt de interesant il oferă lupta dintre 
un sarpe cu clopoței şi un Cagamba sau 
Zorillo, care are labele prevăzute cu un- 
ghii îndoite; Sarpele furios zadarnic în- 
cearcă să scape. Zoriilo îi apucă capul 
șarpeiui între unghiile sale şi ducându-l 
la gură, îl ronţăe ea pe o nucă, înghițind 
glandele cu venin şi apoi mănâncă 
restul. 


slicerearea 


bb caz car 


MNENIOFONUL 


Paste inventa” da doctorul Stiller din 
Baalin. Anemotonul, esta un aparat, 
care „snune” vocile ce vau chemat în 
lisă la telefon, Miracolul acasta nu e 
de eri. Principiul se datorește lui Pul. 
sen, savant suedez. care l-a expus în 
1900. Pentru a :erfeeţiona aparatul, 
doctorul Stiller a lucrat la el douăzeci şi 
tei de uni. Pulsen reuşise doar să reţină 
înregistrarea electrică a sunetelor pe un 
fie de oţel, prin simpla variație a mu 
leculelor, deci fără inscripția grafică a 
uurlelor sonore, electrice sau luminoase, 

Vocea înrezistrată putea fi vaprodusă 
uta sau două ora. dar inregistrarea nu 
dura mai mult de (ouă trei zile. Docto- 
rul Stilie, a atacat problema, a rezolvat-o 
si a pus-o țerfect la punct. 

Cercetările lui sau îndreptat în :Do- 
cial asupra compoziţiei firului de oţel, ce 
serveşte la inregistrare. Firul are a 
jiroupe trei zecinui de milimetri în sec- 
iune: este impresionat în mod magnetic 
de către unde, cari sunt conservate în- 
detinit, şi este deajuns ca să fie destă- 
surat peniruca uniale să Tie regăsite în 
toată puritatea și preciziunea lor iniţială. 

Doctorul Stiller, în laboratorul său, a 
tăcut re mai multe ori experiența: în- 
iDarce munivela. apasă pe butoane şi 2 
auile un sbâărnâit moule si un haut-pav- 
laur rețeta cu csle nai mici intlexinni 
cuvintele cari fusesară rostite cu o ju 
mătate de oră mai de vreme. Trecu apoi 
lu un valictafon” si se auzi o conversaţia, 
care nvusese loc cu vre-o cinci-sase ore 
mai înainte prin telaton. 

Magicianul precizează : 


-- Un telefon care-si reaminieşte și 


peste zece ani fără nicio sforțata a me 
moriei !” 










— Cel din aer. — Şoselele nu sunt prea bune, dar cel puţin permit să vezi 


perspectiva peisagiului.., 


VINTVEHSUL LATRA, = SI 








caricatura ziicei 
RECLAMA... 





Pălăvievrul. — FEşti mulţumit amice? 
Vătăria asta îţi vine ca o mănuse... 
(Dimanehe ilustree; 


COINCIDENŢ A 





-- Prietenul. — Ce vrei să te sinucizi ? 


Fii puţiu filosof. 


Filozoful. — Tocmai. Mă sinucid fiindcă 


mi-au refuzat. cartea mea: Arta de-a de- 
veni filosof... 


(Dimanehe îlustree) 


AUTOMOBILIŞTIL... 


toată 
(îmfe) 


| 
Și 
310. — UNIVERSUL LITERAR 





C 








sa reclale în exlzease | 








CONTESA DE CASTIGLIONE 


Frederic Lolice 


Contesa de Castiglione supranumită „divina“ pentru frumusețea sa 


Ssupra-omenească, după ce fusese la 


Tuieleries, vocea secretă, a politicei 


italiene, „favorita“ lui Napoleon Il, cons liera și amica prinților casei de 
Orleans, termină, departe de lume, obosită de toate și de toți, bizara sa 
aventură_de strălucire_șigde cucerire. 





COPILARIA 


Misterul acestei foci celebre începe 
ela naşterea sa. Versiunile despre eve- 
nimentul inițial variau dură dispozitiu- 
nile spiritului său schimbător. Câte odată 
ea declara că nu știe niinic pozitiv în 
privinţa. locurilor cari uvură onoarea 
s'o aducă la lumina zitei şi că ar îi foarte 
încurcată să afirme unde şi de cine. 

Ta varbea adesea de  marchizul de 
Ulaoini, tatăl ei, şi în sufletul ei rezer- 
sa cea mai mure afecţiune filială unui 
prinţ de origină poloneză şi regală. 

In privinţa datei nușterei sale, nimie 
sigur. După ea la 1813 şi după actele 
stărei civile la 22 Martie 1835, 

Ea avarţineu efectiv unei familii * de 
la Spezia, de o antică nobleţă genove- 
ză; ea era fiica nurtând numele mar- 
chizului Filippo Oldoini, primul  depu- 
iaț dela Spezia în resatul Sardiniei. 

Marna sa, o lamroreechi, de o sănă- 
tate fragilă, marchiza Oldoini poseda 
dela natură un farmec, graţia şi ele- 


toate aspectele linistite, iu- 


gunţa sub 
bune 


bind în jurul ei, agrementele unei 
companii, 

Marchizul voiaja mult pentru interese- 
1e sale diplomatice şi pentru distracţiile 
sale personale. Părinţii observară, la fii- 
ca lor, dela început, semnele unei rare 
inteligențe. Fa fu, de timpuriu, în con- 
tact, cu societatea florentină și străină, 

O parte a familiei Bonaparţilor în exil 
locuia palatul strămoşului său Lampo- 
recchi, Cei mai bătrâni o legănau pe ge- 
nunchi pe mica Virginicchia, sau Nini, 
cum o numeau ei. De asemenea, prințul 
Ludovic mai târziu Napoleon III, ridica 
în braţele sale pe cea mai încântătoare 
fetiţă din lume. Şi prinţul Joinville gă- 
sea o plăcere deosebită să-i mângâe bu- 
clele sale aurite. Lord Holand şi soția 
sa o îndrăgeau nespus, numind-o „dar- 
ling beauty”, 

Ea siduia fără metodă şi preleru, iec- 
turi diferite şi meditaţiunile precoce. 

La 12 ani era mare şi frumoasă ca şi 
la 20 de ani. Un cortegiu de admiratori 


pasionaţi roiau în jurul ei şi mica mar: 
chiză, o adolescentă, excita invidia com: 
patrioatelor sale. loată lumea era atra- 
să de frumuseţea extraordinară a Nic 
chiei. De copilă păstrase obiceiul să pri- 
vească în faţă, fără să plece ochii în fos, : 
ca fetele de vârsta ei. 

Foarie tânără se mărită cu contele. 
Francois Verasis de Castiglione. Cere: 
monia îu măreaţă. Contele o instală în: 
ir'un castel lângă Turin şi nu neglijă 
nimic, compromiţându-și averea sa, for: 
ţându-se a-i crea, în fiecare zi, noi plă: 
ceri, dar fericit în schimb că poseda cea 
mai frumoasă femee a timpului său, 
„perla frumuseţilor italiene“. i 

In epoca aceasta Italiu nu era unită; 
totuşi toate aceste diviziuni ale unui sin: 
gur ronor nu aspirau decât să se uneas.. 
că. Cavour avu ideea ingenioasă de a rea. 
lza unitatea italiană, prin frumuseţea. 
unei femei de spirit ca să pledem: 
marea cauză. Inrudit cu familia Ol: 
doini-Castiglioni, el apreciase, Ja sedu: 
cătoarea contesă, o inteligenţă suplă și 
dominantă în acelaș timp; e! întrevăzo 
că ea va fi un auxiliar excelent pentru 
succesul diplomaţiei sale. E o însăreină 
să meargă în branţa, să strălucească la 
Curtea lui Napoleon. De câtva timp, ra 
poriurile dintre soţi se răciseră. Contesa 
trată soțul ei cu o trufie descurajatoare, 
Și astfel înainte de a se decide să plece 
în Franţa nu găsi cu cale să aibă con: 
simţimântul soţului. Şi sosirea sa la Pa 
ris fu anunţată ca un eveniment. lia 
merse către țelul ei cu un curaj şi o în: 
credere superbă, 


PERIOADA TRIUMFATOARE 


Fa sosi în clipele cele mai surâză: 
toare ale Imperiului al doilea. Baluri, 
supeuri, muzică, amor, 0 succesiune: 
fermecătoare de plăceri de tot felul. Da: 
această i'ranţă mondenă şi politică, con! 
tesa nu învăţă mare lucru, decât căj 
o ţară amabilă având misiunea să fur: 
nizeze în restul Europei, vodeviluri, ro 
mane, articole de mode, obiecte de tom: 
lete, și idei. Primul lucru ce-l făcu, în; 
dată ce atinse solul parizian, fu să facă. 
o vizită prinţesei Matilda care avea, 
Curtea sa de oameni de spirit şi ds: 
talent. 

Ca şi prințesa Matilda, drăguţa con 
tesă Walewska, fosta ambasadoare la 
londra şi acum „Ja dame du logis* Ia 
ministerul afacerilor străine, avu plă- 
cerea să primească pe trimisa lui Ca- 
vour, 

Amica lui Cavour sosise la timp pen- 
tru a fi invitată la balul costumat al 
curţei, la acel faimos bal, care făcu să 
se vorbească atâta pe sacoteula împăra- 
tului şi a contesei Castiglione. i 


Era într'o Miercuri seara, ziua ofi- 
cială, când cuntesa de Castiglione intra 
pentru prima oară în sala de recepţie 
la Tuilleries. 

Ce apariţie de teatru! 
se produse! 

Ea sosise târziu. Un freamăt de cu- 
riozitate semnala apariţia sa. Când a- 
păru în sală se produse o astiel de miş- 
care încât dansul îu întrerupt, muzica 


“încetă de a mai cânta. Un curent trecu 


prin sală ca o expansiune magnetică de 
adrniraţiune. Impărăteasa ieşi în întâm- 
pinarea sa. Impăratul înaintă până la 
locul unde eu se aşezase, după ce fă- 
cuse suveranilor  reverenţa obicinuită 
şi-i oferi brațul său. A 

Suceesul contesei fu complet, trium- 
fător. Se spunea că era evenimentul 
săptămânei. 

Efectul extraordinar pe care-l produse 
contesa la Tuilleries, se reretă la balul 
ministerelor si mai strălucit. încât îm- 
păratul fu mişcat şi împărăteasa alar- 
mată. 

Napoleon III se amoreză atât de re- 
pede de farmecul acestei florentine in- 
comparabile, care producea o atare 
fierbere de curiozitate admirativă, încât 
se ridicau pe fotoliuri. fără nici un res- 
pect pentru ceremonial, când o zăriau 
trecând prin mulţimea invitaţilor. Într'o 
seară la Compicque da o reprezentaţie 
a artiştilor Comediei franceze ea nu 
apăru. Se remarcă imediat că împăratul 
părea distrat tot timpul, îşi mușca mus- 
ința nervos și la prima pauză dispăru, 
părăsind împărăteasa în vederea între- 
gei săli. A doua zi toată lumea era în- 
formată că el se duseșe să ia informa- 
țiuni asupra sănătăţii frumoasei străine, 

Contesa îsi aminti ca venit în Franta 
pentru a servi. ca ambasadoare oficială, 
că ea era arentul desemnat al Italiei 
viitoare : Cavour îi dăduse acest liilu, 


mentru a cocheta cu împăratul, de a-l 


seducr dacă ar fi nevoe şi de a-l aduce 
încetul cu încetul, politiceste, încradin- 
țându-i chestiunile esenţiale, în vederea 
unei antante active cu curtea din Turin. 
Și o scrisoare a lui Cavour îi spunea: 
„Reuşeşte, verișoara mea, prin orice 
mijloace, dar reuşeşte”. | 

Şi ea se gândi că ora a sosit pentru 
a face politică, 

Ea avea numai 18 ani. La Paris nil- 

meni nu se mai îndoia că ea este „favo- 
rita“ îmrăratului,. 
"Şi primul efect incontestabil al  in- 
fluenţei sate secrete fu de a determina 
pe Napoleon, care nu se decise uşor, de 
a reclama prezenţa lui Cavour, la con- 
gresul din Paris. Terenul de alifel era 
admirabil preparat. 

Napoleon, din adolescenţa sa, avea o 
dublă speranţă. un scop dublu și vast: 
gă devină împăratul francezilor și să 
fie libaratorul Italiei. Si în anii urmă- 


“ tori. chestiunea unităţii italiene fu rusă 


la congresul din Paris. sub ochiul încu- 
raiator al ministrului lui Napoleon, pre: 
zidentul desbaterilor. 

Contesa de Castizliane profită pentru 
a se eclinsa din Paris. părăsi nentru 


„moment pe „Napoleonul ei“. şi plecă la 


Londra. 
+ 


Ea fu admirabil primită în înalta sc- 
cietate britanică, mai ales la lordul şi 
lady Holland. In tat timpul acesta. lady 
Holland dădaa serbări a căror strălu- 
cire şi ariginalitate aveau o reputație 


'curapaani, Familia repală engleză, su- 


veranii si prinții străini veneau la ace- 
ste garden-parties, pe care le numiau 
„serbări scoțiene” şi a căror origine da- 


Şi ce senzaţie . 


tau din Evul mediu. Sub auspiciile la- 
dy-ei Holland, ea avu spectacolul mag- 
nitic al recepţiilor oficiale, 
Pretutindeni unde se arăta, ea pro- 
voca acea febră de priviri, acea curiazi- 
tate pe care ea era obicinuită să le pro- 
ducă, ca pe un efect cu totul natural, 


UN VIS INTRERUPT 


a părăsi Londra subit pentru a mul- 
tiplica efectele surprizei. Se opri la 
Dieppe.  Curiea şi roată lumea era ui- 
mită şi se intreba: Acest astru parizian 
al unei singure ierni, după ce iradiase 
irecerea sa cu o lumină strălucitoare, 
o să dispară așa de repede de pe ori- 
zont ? 

Contesei Castiglione îi plăcea să se 
facă dorită. Şi ora era favorabilă, În 
camera din Dieppe, pe care Napoleon o 
nunica cumeru criniei, întrevederea lor 
se anunţa sub toate aparențele: el, de 
talie înaltă, robust, ochii energiei, fizio- 
nomia expresivă; ea, înfloritoare de ti- 
nerețe, şi put şi simplu divină. Fa îi 


apărea aomptuos de frumoasă şi stră- 


lucitoare în bijuteri. 

La nu uita motivele serivase ce o a- 
taşau de Napoleon IlI; misiunea sa nu 
era terminată şi chestiunea italiană de- 
venea din ce în ce mai urgentă; ea 
avea nevoe de a pune în luptă un ultimn 
efort al farmecelor sale, pentru reali- 


zarea .sublimei sale idei „patria italia- 


nă“, mobilul exact al cochetăriei sale cu 
Napoleon. 

Contesa era preocupată de înalte și 
mândre aspiraţiuni: Corespundea asu: 
pra politicei cu toată lumea, interpreta 
chestiunile diplomatice, înterţinea proec- 
4e extraordinare, jura un rol, chiar se- 
cret. în chestiunile internaţionale. Apoi 
vizitele, expedia rapoarte, distribuia nou- 
tăţi şi făcea planuri. 

Ya mai era si intermediara deneşelor 
secrete schimbate între Napoleon și 
curtea din Sardinia. 

Acesta tu marele moment al activi- 
tății politice a contesei de Castiglione 
sub al doilea imperiu. 


* 


De când contesa sosise în Franţa, Ca- 
vour, cure de tânăr visa regatul! Italiei, 
Vucra neincetat la realizarea visului său, 

Acum simţia ora apropiată; „noi voru 
forţa cabinetui din Viena să ne declare 
războiu”, spunea el. Cu toate acestea 
Napoleon ezita şi nu se putea decide să 
provoace conflictul cu toate rugăciunile, 
și amenințările, ce nu mai încetau. 

Agitatorii şi revoluționarii italieni 
începură a se irita de această tărăgă- 
nire. Avu loc chiur câteva atentate cari 
riscară de a fi mortale. Navpoleon III nu 
ignora pericolele la care se expunea, 
Cele nai multe tentative îndreptate con- 
tra sa, instigațiunile persistente ale fru- 
moasei Castiglione, influențele de tot 
soiul, precipitară lovitura de trăznet a- 
tât timp suspendată. Şi câteva luni mai 
târziu toată lumea se convingea că: I- 
talia este fiica lui Napoleon IIl. 

M-me de Castiglione triumfa de bu: 
curie. Si Cavour declara în faţa parla: 
mentului: „Părăsesc ultima adunare a 
Camerei piemonteze. Viitoarea şedinţă 
va fi aceea a Cameerei italiene”. 

Dar decerția urma. Li se promiseră 
o Italie întreagă până la Adriatica si 
Nanoleon care abia realizase liberarea 
Italiei. înselat de prusieni şi ameninţat 
de întreaca Germanie. fu nevoit să pă- 
răsească Italia cu toate protestările lui 
Cavour. 

Contesa de Castiglione nu mai era a- 


UNIVERSUL LITERAR, = 811 


cu agreata de odinioară, ŞI împără- 
teasa nemulțumită de rivala ei ordonă 
să se dea jos portretul contesei din ca- 
mera împăratului, 

__Era un început de disgrație care nu 
întârzie să se agraveze. 

Şi începu să se însinueze că frumoasa 
florentină primea pe refugiații italieni 
şi că un complot criminal se formase, 
cu scopul de a asasina pe împărat, când 
va veni ln ea. 

Şi contesa era acum supravegheată 
de poliţie. Era acuzată că întreţine ra- 
porturi suspecte, și că face spionaj. Fu 
condusă la frontiera italiană, plină de 
mânie, şi fulzerând de ciudă contra in- 
gratitudinei jui Napoleon, 

Şi în Florența uride se retrase, se con- 
sacră educaţiunii fiului ei, frumos ca o 
fată și reflecta în linişte la capriciile 
destinului şi la nedreptatea omenească. 
O mare amărăciune îi rămăsese în de 
clinul atât de repede sl ambiţiunilor sals. 

1 se părea că dragostea sa fusese un 
vis urit. 

In această singurătate ea părea re- 
trasă de lume, Şi în această dulce şi me- 
lancolică retragere cunoscu pe tânărul 
diplomat francez d'Ideville. 

Intâmplarea făcu ca e! so vadă în- 
tr'o zi, fără martori. Fu o revelaţie. Far- 
mecul se produse. Intrevederile urmară. 
mai prelungite, Ea începu să devină 
expansivă, şin curând fu o idilă plină 
de farmec, $ 


Contesa de Castiglicne suporta cu 
greu viaţa sa de când fu constrânsă a 
părăsi Franţa. Orele pe care le întrebu- 
ința cu educarea fiului său, nu erau su- 
ficiente a umple golul. 

Fa era prea tânără şi prea plină de 
foc ca să se resemneze în izolarea sa, 

Contesa fu victima unor învinuiri fal.- 
se. Şi voia să se apere. Plecă la Turin 
și încercă să se iutervină în favoarea 
sa. Mai întâi prin rugăciuni, apoi in- 
siuări prin care da a se înţelege că 
avea în mână adevărate secrete de staţ, 
a căror divulgare ar provoca consecinţe 
rave, Și efectul se produse imediat, 1 
se ridică interdicţia, şi nu mult după a- 
ceea ea inauzură întoarcerea la Paris 
dând o mare serbare. 

De atunci alternară plecările sale mis. 
terioase şi întoarcerile sale brusce. Când 
reveni la Tuileries nu se mai vorbea da 
chestiunea italiană. 

Odată, pe când se găsea în trecere 
prin Halia, participă la căsătoria prin. 
țului Amedeu, duce d'Aosta cu prinţesa 
Marie dal Pozzo dei Cisierna. Această 
căsătorie se produse în mijlocul unor 
împrejurări neprevăzute şi celor maj 
tragice. Florile fură storpite de sânge. 
Nenorocirea iniţială fu sinuciderea pri- 
mei dame de onoare. care fu găsită 
spânzurată în garderobă, ţinând în mâi- 
nile sale crisrate, corsagiul  vireinal. 
Prințesa înspăimântată refuză de a-l 
mai îmnbrăca, - 

In momentul acela escorta se formase 
în curte. Colonelul, comandantul corte- 
giulni întârzia să sosească Nerăbdarea 
stănânea spiritele, când se anunţă: că 
din cauza unei insolaţii, colonelul căzu 
mort de pe cal nu reparte de palat. 
Corteziul plecă fără el: dar porţile pa- 
jatului regal erau închise. gardianul ui- 
tase să te deschidă. Porţile fură desfă- 
cute și cortegiul! trecu. Gardianul fu pă- 
sit scăldat în sâncele său. şi rnorţii suc- 
cedară mnrţilor, fără să se rriceapă a- 
ceastă înlănţuire nemaipomenită. Deo- 
dată ofițerul ministerial care readactase 
contractul de căsătorie. fu lovit de un a- 
tac fulgerător de apoplexie. Şi lumea 


SI. = UNIVERRUL LITERALU 
Hu-zi venise încă in 
un foc sle revolver: 
sbuva creerii. Tineri căsătoriţi, conaster 
uaţi voiau să fugă din acnste locuri 
biestemate. In mijlocul urcalalor inuiţi- 

i şi-n sunetul muzicelor, cchipazgiul 


fire, când ae auzi 
primul inartor iși 


mei 
se îndreptă la gară. Şeful de zari care 
apăru, fu <drobit de trenul nupţial. 

Atunci Victor Emanuel, care nu mai 
putea suporta, strigă exasperat: „destui 
morți! Castion, în trăsură de poştă! 
Mi-e frică”, . 

Și cortegiul părăseşte aceste locuri fu- 
neste şi trece în trăsuri. Contele de Cas- 
tiglione se clutină şi cade de pe cal: el 
moare de a congestie cerehrală. Si când 
Victor-Emanuel  nezărind  aghiotantul 
său, întrebă: „Unde este Custiou. 
„Mort” i se răspunse laconic. 

Astiei fu preludiul şi epilogul acestei 
nunţi princiare, urmate de ncuă morţi: 
un asasinat, o sinucidere şi sşeapte morti 
uccidentali, ce dădură loc la nouă în- 
mormântări. 

Si contesa de Castiglione în doliu re- 
veni la Paris. 


IN TIMPUL ZILELOR SALE 
DE STRALUCIRE Ă 


Pentru a ţine în suspensie atenţiunea 
asupra sa, contesei îi plăcea să apară 
si să dispară, fără a anunţa nici plg- 
cările, nici revenirile sale. Esenţialul era 
că ae ocupa de ea, absentă sau prezentă. 

“Când apărea la Tuileries, o mişcare se 
producea, imediat în acest cadru de ce- 
vemonie. Grupurile se destăceau, Se în- 
ghesuiau pentru a o vedea. Contesa a: 
trăgea toate privirile şi ea nu trăcda nici 
u emoție; en primea aceste omagii cu 
răceala obicinuită a surăsului ei unobii. 

Ln aer misterios o invăluia şi-i mă- 
reau imovortanţa. Ira foarte bine infor: 
mată de toate cancelariile europene. Îrn- 
pătratul, recurgea, adesea lu sfaturile 
sale. ia sugera, sau dudea să înţeleagu, 
fără a preciza, că întreţine corespon- 
denţă activă cu personagiile principale 
ale curților străine. Și apoi ea era atât 
de pertectă, încât între ea și celelalte 
femnei frumoase era o distanţă atât de 
mare ca. dela cer la pământ. 


e 


Era obiceiul pe timpul imperiului, ca 
femeile de lume să cultive albumul. Al- 
bumul se aila pe consolele saloanelor. 
Urice persoană ce aparţinea frumoasei 
societăţi avea albumul sau. Contesa d? 
Castiglione, căreia nu-i plăcea să facă 
ca toată lumea, poseda o carte de certi- 
ficate semnate pentru ea şi-n: cinstea sa. 

Astfel, Tiers, Jerome Napoleon, Caro, 
Nieuwerkerke, lord Cowley, certificară 
şi semnară, după dorinţa sa, dar ni: 
meni nu se achită cu mai multă artă si 
căldură ca ilustrul Perryer: 

Ev certific pentru toţi cei de faţă și 
în vitor, că nici ţinuta  strălucitoa- 
re a. contesei de Castiglione, nici ciudata 
ei frumuseţe pertectă., nici tinereţea sa 
înfloritoare, nici situaţia sa excepţională 
în univers, nici buzele sale superke, nici 
achii săi strălucitori sau trişti nu spun 
tot ce este în Fa ca spirit, inteligenţă şi 
bunătate de inimă şi rară pătrundere”. 

Ea era prea frumoasă şi blonda spa- 
niolă pe care Napoleon o îmbrăcă cu 
mantaua de purpură, deşi frumoasă, in- 
vitu rar pe contesa de Castiglioue. la 
uheevvă dela început la italiancă, pre: 
t-npunea unei rivalități directe şi nui 
plăcea mândria ei. In diferit» ocazii, in- 
drăzue:ţa contesă o jignise în santimon- 
tele sale de soţie şi de repină. Impără- 
iasa nu-i ierta de a fi câştigat pirn- 


tunul unpăratului, niri sinenlaritățida 
sale axcesive şi pustul si ce a se in- 
hrăca. Si istoria unei coaturi civale care 
îndepărta rontasa ela orice invitaţie o- 
ficială. 

Ps timpul acela se purta rochiile-cri: 
noline în scheletul lor de oţel. Si contesa 
vrând să se clibereze de umiflăturile ceri- 
nolinci, apăru odata la curte, în mijlo- 
cul unei mari ailuenţe, într'o rochie li- 
pită pe corp, anticipând moda cu patru: 
zeci de ani. 

Contesa aveau multe rivale: o italiancă 
de o frunauseţe strălucitoare aproape e- 
ali cu a sa, prestigioasa Amazilia A- 
mara, fiica compozitorului Puccini; vw 
vusoaică, provocanta borsakof, care făcu 
senzaţie iu lume cu decoltajurile și ne- 
alijeurile sale superbe : zi ducesa Co 
lona de Ciustiglione, care nu o simpatiza 
de fel. 

Intradevăr contesa nu se bucura de 
afecțiunile femenine. lia era invitată în 
diferite case ca o celebritate a momen- 
tului ; ea insă nu se ducea de plăcere, 
sosea totdeauna tărziu și la masă unde 
nu-i plirea să stea, avea un aer poso 
imorit. Ea era foarte invidiată, stârnind 
gelozii pretutindeni, în această lume pe 
care contesa a trata de sus. 

Ea frequenta la început Tuileries în 
ambasada enaleză. La seratele pline de 
atracţie alo ducelui de Alorny, unde 
morga era exclusă, ea era sigură de a 
stârni admiraţia generală printre pic- 
torii, sculptorii si seriitorii consacrați. 
Li urmăreau tente mișcările sale şi ea 
mulţumită de sine, răspundea întrebă- 
rilor minte ale artistilor: „Vreţi să ve- 
deţi braţul rueu ?” și-și arăta perfectiu- 
nea bratele sale. „Piciorul meu? îl 
vreţi ?* Și ridicănd usor rochia, ea des- 
coțerea piciorul ci ireproşabil. Se stia 
că la ea acasă contesa primea, cu pi- 
ctoarele goale. si acesţe picioare erau 
împodobite da încle şi brățări de aur. 

Apariţia ci în saloanele prinţesei Ala- 
tilda, vara lui Napoleon IL, fu o sur 
priză minuuată, Ori unde ar [i fost, la 
Tuileries, în saloanele Luvrului, la Nicu- 
wevkerke, la prinţesa Matilda sau la slu- 
cele de Morny, contesa de Castiglione pre: 
tutindeni era foarte anturată. Sub evan. 
taiul ei, asculta asaltul comnlimenteijor 
+i galanteriilor. 

Contesa de Castiglione în toaletă sau 
costumiată, fu un eveniment în istoria 
viesci mondene pariziene. 

Arta de a se îmbrăca făce imaginaţiu- 
nea sa fecundă în surprize. 

in travestiurile sale seratele lansante; 
la 'Tuilieries, sau ministere, era irepro- 
sabilă îm frumuseţe și eleganţă. se vor- 
bea mult. de costumele si toaletele sule, 

La o scrată strălucită în scop de bi: 
nefacere, se organiză tablouri vivante. 
Acest gen era pe atunci la vodă. Con- 
tesa de Castiglione fu invitată în prima 
linie. 

Ziarele anunțau serbarea și exngerau 
dinaiute cu multă imeinaţie travestiul 
contesei. 

Jienită de aceste indiscreţiuni, ca sc 
decise a răspunde întrun fel cât se 
poate de amăgitor pentru mondenii cari 
plătiseră scump. Ea pregăti scena a tă- 
rui decor era o grotă artificială cu in- 
scripția următoare : „Sihăstria din Pas- 
sy“. Toată lumea işi imagina cele mai 
seducătoare figuraţivni. 

Contesa apăru însă într'o rochie de di- 
mie, în cap cu gluoă, austeră ca și hai: 
na ei călugărească. Apoi dispăru şi nu 
mai apăru de loc. Incepu să se murmu- 
re, Iritaţiunea atinsese mazimul. 

Şi cât de generoasă se arăta altă dată 
când nu admite nici un voal între ea, 


Matun vivantă şi nâmiraţia lo! 

lar tu bată admiraţia pe care o stâț 
nou, 2 amărăciune îi învăluie suflstul: 
va Se gândea că sosise prea târziu în 
lranţa : cu strălucirea frumuseţei sale 
jizice, eu, italianca, ar îi putut uşor lua 
coroana de împărăteasă pentru a juca 
un rol poiitic mui puternic decât spa: 
niola. Și ea nu se va consola niciodată 
că najurisexe la timp. 


ILUZIUNI POLITICE 


Cel mai stsălucit meteor 
regimului imperial se atinse. Parisul 
pterdu strălucirea sa luminoasă, Con- 
losa fe Castiglione dispăruse ca op stea, 

În timpul sşederei sale în Anglia, Ie 
use relațiuni cu prinții casei d'Orlaans, 

La Florenţa unde se rotrase ea se he 
tări să joaca un rol important printre 
marile evenini-uta ce se destăxurau în 
HUuroţ:a. 

Tiers, o considera, cea mai sigură, 
vea mat devotată, şi cea mai inteligentă 
şi adesea uvea nevoe de serviciile sale, 

Această contesă bizară de o legendară 
frumuseţe în timpul regimului imperial 
devenea ucum o aliată sigură, discretă, 
inteligentă si devotată, 


monden al 


SFARŞITUL 

Cuutasei. îi 
rău. 

Situaţia sa materială îi aduceau zi 
nice neplăceri; ea nu voia să se departă 
«le lucrurile sale 
inoasele bijuterii. Numai colierul de 
perle era «evaluat la o jumătate de mi 
lion. 

Into zi, părăsită de servitorii săi, 
pașii săi obosiţi o «luseră înaintea unei: 
ftorării, şi ea își dădu ultimul han cum: 
părând- flori. Si reveni acasă consolată 
de a și fi satistăcut un ultim lux, Flo- 
rile şi perlele erau slăbiciunea ei, 

Contesa «de Castiglione era în, legătură 
cu puternicii zilei; ea se flata de a fi 
vuvernat prinții: se folosise de intali: 
zența sa, dorind să. înfăptuiască pla 
nuri mari: fn admirată pe când lucra 
la resuraeţin politică a patriei sale ita- 
liene si cu puterea farmecului său ea 
stiu să. înfluenţaze pe Napoleon III; i 
nense servicii aduse eu. apoi intereselor 
franceze. 


mergea din ce 


Totuşi, în timpul acestor importante; 


combivaţiuni, proecte diplomatice, co: 
vespondenţe secrete, niciadată. ea nu avu 
ile luptat cu atâtea greutiiţi ca acum 
spre siârșitul vieţii sale, 

„Toţi o părăsiră şi bolnavă ea îşi târa 
zilele plină de amărăciune. Ea fugea, de 
lumina zilei ca şi de lume. Neincrede: 
rea o urmăria ca o umbră; își imagina 
că e înconjurată da duşmani si că-i în- 
tind curse. Lumina soarelui îi făceau 
rău şi-n camera ei era 0 obscuritate con. 
stantă ; nu iesea din camera sa, decât 
atunci când era sigură de a nu întâlni 
pe nimeni. i 

Această izolare în cameră, vătăma 
mult sănătatea ei sdruncinată cât şi 
mintea sa. Un intern era continuu lân: 
gă ea. gata u veni în ajutor. 

Contesa însă își  simţia apropiatul 
sfârșit şi ultimele sale dorinţi fură ca 
moartea ei să nu fie anunţată, înmor 
măntarea să fie anonimă, fără coroana, 
fără flori, fhră discursuri şi fără asis 
tenţă. 


tt 
'dition Emile Paul Frăres. 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU N2. îi 


în ce mai 


de artă, nici de îru- .