Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0049

UJzaaver sul 


Anul XLIV Nr. 49 


2 Decembrie 1928 
5 Lei 


ION 1. C. BRATIANU 





782, — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 








ION 1. C. BRĂTIANU 


de STEFAN BRĂILOIU 


Natura «pre a da dovada întregei sale 
măestrii, creiază la intervale de secole, 
indivizi aleşi, și-i împodobește cu da- 
vuri pe care fantezia sa atotputernirii 
stie să le hărăzească din belșug. 

Fericite sunt neamurile pe cari nu- 
tura le alintă cu cât mai dese aseme- 
nea fantezii şi fericită e omenirea de 


nesc, o izbândă întrează şi vecinică, 

Ar fi suficiente aceste câte-va preci- 
zări, pentru a caracteriza figura impu- 
nătoare a lui lon 1. C. Brătianu. 

O altă faţă însă a acestui mare re- 
mân, necunoscută celor mulţi, trebue 
să fie zugrăvită: 

Blândeţe de ființă superioară, Jon |. 





LA FERMA SA DELA FLORICA 


pe urma giganţilor, cari fac singuri »- 
pera generaţiilor întregi. 
Ion 1. C. Brătianu a fost un gigant. 
Personalitatea sa puternică a impri- 
mat drumul neamului românesc, la o 
răspântie, pe care numai un iluminat 
putea să o tălmăcească. 


Puterea minţii sale, miscată de cel 
mai cald patriotism, a reuşit să domi- 
ne, momentele cele mai determinante, 
în existenţa suilării româneşti. 

Cu o perseverenţă fără sovăire a ştiut 
să dea ţării sale gloria de a fi chezăşia 
existenţei întregului apus al  Europsi, 
amenințat cu foc și ruină de răsăritul 
năucit de ură şi sânge, 

Regele Ferdinand | împodobit cu a- 
celeașşi mari daruri, a putut să înţelea- 
gă. pe cel cu care ajutându-se, şi-a tran- 
sformat domnia în chintesenţa suierin- 
țelar de veacuri ale unui popor, sânge- 
rat. din belşug și a izbutit să făurească 
pahtru prima dată neamului  romă- 


C. Brătianu nu ințelegea să vadă decât 
ceiace era frumos și nepieritor, în 7bu- 
ciumarea vieței de toate zilele, 

Inţelegere poetică și desăvârşită a 
naturii, pe care o iubea cu o nobleţă, 
patriarhală, 


In fermecătoarea sa fermă de la Flo- 
rica, exemplu de disciplină a frumosu- 


lui pus în slujba utiiului, în nepreţui- 


tul conac împodobit cu rămăşiţe sfinta, 
din istoria neamului, în biblioteca sa, 
comoară de sinteză a gândirii univer- 
sale, Ion I. C. Brătianu şi-a plimbat 
gândurile, vecinic preocupat de marea 
problemă a vieţei sale. 


Privirea sa pătrunzătoare, dar totuși - 


de o blândețe catifelată, şiia să citească, 
în selecţiunea pe care o experimentase 
asupra fructelor şi flarilor, sădite şi în- 
grijite cu dragoste de părinte, misterul 
mijloacelor de care natura ştie să as- 
culte și în selecţionarea fiinţelor zămis 
lite în ultima zi a creaţiunei. 


Având vecinic în faţă mărturii vii 
din istoria ţării, pe care a ştiut să o slu- 
jească cum nimeni altul, avea mereu 
treaz în gândul său de nepătruna. acel 
sentiment care-i era crezul:  yatriolis- 
anul. ; 
Din vălmășanul de gândire închis, in 
imensitatea filelor ain biblioteca sa, lonel 
I. C. Briitianu însuileţea, pe acelea care 
supuse judecății incoruptibile a timpu- 
lui, reușiseră să rămână în picioare. 

Acesta era decorul în care își făurea 
hotărârile de nediscutat ; 

Aceştia îi erau sfetnicii, dela care min- 
tea sa neasemuită strângea șoaptele sfă- 
tuitoare pentru a le cristaliza, în înfăp- 
tuiri menite să înfrunte vecinicia ș 

De aci acumula acea energie, care ţâs- 
nea, incovuind orice piedici şi netezind 
orice asperităţi. 

Problemele rezolvate aci în liniștea 
gândului său nu puteau avea decât 
singură deslepare : aceia pe care trâm: 
hiţând-o, punea în umbră toată munca 
acelora care se trudiseră si le rezol- 
ve, inspirați dela sentimente ursite să 
piară odată cu creerul care le zămisii- 
seră. 

Personalitatea lui Ion I. C. Brătianu 
nu este numai o fală a. neamului nos 
tru ; prin calităţile sale de mare creator, 
el rămâne un adevărat exemplu al în- 
findevii geniului omenesc. 

Aşa se explică de ce din clipa morţii 
sale a pătruns în istorie alături de ma: 
vele său Voevod, în cea mai glorioasă 
pagină a românismului, pagină pe care 
au scris-o cu înţelepciune, cu glorie şi 
pentru vecie. 





La moartea lui lon |. C. Brătianu 


ln 1. C. Brătianu, preşedintele cou- 
Sului de miniştri, e mort. 

festea e cutremurătoare. Stă mintea. 
Bloc; mintea unei naţii e învăluită în 
iu. Aripile morţii au fâlfăit deasupra 
Hi mai cuprinzător suflet al ţării, și 
u luat să-l ducă, luând ţării pe cel 
i de seamă dintre fiii săi aleşi, luână 
îmului pe cel mi bun dintre davntații 
După Regele lealităţii românesti, a 
juit ziditorul întregirii, conducătorul 
ncii, luptei și amarnicelor oboseli «le 
irirea ţării şi refaceran ei. 

răsnetul acestei norţi înăbusă, fiind: 
don 1. C. Brătianu era purtătorul to”: 
m; el eru călăuzitorul și pe umerii lui 
Taau toate poverile răspunderii înlă: 
Sirii dificultăţilor și deschideroi dr: 
Vlui întru aşezarea năzuinţelor. 





Şi FERMA SA DELA FLORICA 


B cumpăna vremii, gândul lui stra- 
primejdiile şi liniştea vorbei lui 
nea neliniștea. Inţelepciunea lui a 
Bientru țară şi popor fundament de 
lare şi propăşire. 
sa prăvălit ca o stâncă uriașă, fă- 
lun popas nădejdilor şi  "'ntreru: 
| depănarea gândurilor de înaintare, 
nu mai e el cu energia lui sobră, cu 
iplina lui imperativă, pentru binele 
ki româneşti, cu iubirea adâncă, a- 
d până la misticism a neamului, cii 
mțismul cel mai constructiv, ce a 
uzit țara. Fl nu mai e. In față e mor- 
tul. Mormântul aceluia, care a biruit 
+ piediciie și a înfrânt toate dusmă- 
ta Săi-şi cinstească ţara şi neamul. 
n Brătianu a făcut cele mai glori- 
capitole din istoria României. Sub 
iherea, lui, sau împlinit toate po- 
ile conştiinţei şi ale instinctului na- 


bcălăuza lui, sau înscris în trudita 
E a poporului român, paginile de 
are patriotică ale unirii fraţilor şi 


iduire a hotarelor care umileau is 
și geografia românilor. 


acum, câmd chemarea lui avea rost 


lie întru întărirea zidirii ţării noui 





si tuari, sa prăbuşit. Repede, înspăiunăn- 
tător de repede, doliu! naţional sa întius 
ca o pânză dela un capăt la altul al ţării 

Tragedia a impăinjenit vederile. No. 
uorocul sugrumă o clipă din respirarea 
României, fiindcă Iou 1, C. Brătianu, 
de numele căruia e legată strălucirea 
jomâniei moderne, a mort. 

După durerea morţii Reselui, durerea 
morţii celui mai mure sfetnic pe care la 
avut Coroana. 

Prea sunt mari durerile, jireu suni car- 
nite inimile, 

Zidlitorii au intrat în cripte. 


. ULECRUOPIDE 


_*) Articolul acesta a upărut în ziarul 
Universul, în ziua morţii lui Ion |. C. 
btrătianu, la 25 Noemibrie 1527. 


aa câ e » cuz-eaBe 


patriotul 


Cănl a izbucnit războiul mondial, lon 
| SRR 60 Brătianu, în caliiate de şef al gu 
vernului român, a ştiut, în acele vremuli 
de prea cumpănă pentru țară, să desfă- 
şoare 0 acţiune diplomatică de primul 
ordin, luîni în serioasă considerare. nu 
numai interesele permunente ale statu 
lui, dar mat cu seamă aspiraţiile Jegiti- 
me ale intregului neam românesc, El a 
fost şi atunci, nu interpretul propriei 
sule voințe, ci interpretul voinţei unui 
Hear întreg, care dorea și cerea reali: 
zarea unităţii naţionale întrun stat mă 
tiupen, Dnhare și puternic. Nomânia a 
putut să intre în război, alături de ma- 
rii ei aliaţi din ajius, graţie tratatului 
dela 4 August 1910, semnat din partea 
homăniei, de lon 1. C. Brătianu. 

Numele lui lon 1. C, Brătianu va ră- 
măne înscris cu litere neperitoare în 
cartea de aur a neamului românesc, 
țentrucă el a înţeles, în cea mai însem- 
nată epocă din istorie. ca şi marii băr- 
baţi de Stat şi patrioţi, Take Ionescu și 
Nirolae Filipescu, ceeace dictează inta. 
vesele civilizaţiei și ale neamului româă- 
nesc. 


retorm atorul 


In 1913, dupăce a luat parte la car: 
pania din Bulgaria, ca ofițer de rezervă. 
având gradul de căpitan, a făcut cunos- 
cut prinir'o scrisoare, ţării, că o refor- 
mă agrară se impune, pentru împroprie- 
tărirea ţăranilor. 

Și această reformă. agrară a tost în- 
scrisă în prozramul partidului liberal, 
odată cu aceea a sufragiului universal, 
egal, direct şi secret. Reforma agrară, a- 
nunţată în 1943. na putut fi realizată 
decât, în 1919, din cauza războiului. 

Această mare reformă, care a fost u 
adevărată revoluţie pacinică, a asiguri 
clasei rurale o situaţie economică bună, 
jar ţării, i-a garantat pacea internă. 


diplomatul 


Delia Ianuarie 1914 şi până la Septem- 
brie 1919 — adică în epoca cea mai grea 
prin care a trecut neamul nostru — neu- 
tralitatea, războiul şi tratativele de pace 
— Ion I. C. Brătianu a condus apronpe 
neintrerupt destinele ţării, cu multă, 
chibzuinţă, fermitate şi autoritate. 


UNIVERSUL LITERAR, — î8ă 


În timpul neutralității, el a dirijat ac. 
țiunea diplomatică cu prudenţă, abili: 
tate, pricepere şi  inţalepeiune, aşter- 
tan să sune ceasul României. A jucat 
strâns; a negociut; sa informat; 'a pre- 
narat. A fost o acţiune diplomatică pli- 
nă de greutăţi şi de riscuri mari, dai 
Ion 1. C. Brătianu e condus-o în aşa. 
mod, încât a atins scopul ce-l urmărea: 
intrarea în război alături de aliaţii nos- 
tmi fireşti însă prin asigurarea chesti - 
lor teritoriale relutive la Ardeal, Bana! 
și Bucovina, precum şi la cooperarea ar: 
matelor rusești în Moldova gi Dobrogea 
şi a armatei aliate dela Salonie, comun- 
dată de veneralul Sarail. 

La 30 lunie 1916, contele Czernin, fo=- 
tul ministru al Austro-Ungariei la RBu- 
cureşti, comunica, la Viena, buronului 
Burian, „rd Brătianu nu așteaptă deci! 
ura propice ca să între în Transiltania... 

la 4 August 1916, în casa lui Procopiu 
din Bucureşti, Brătianu semna tratatul 
de alianță cu Marea Britanie, Franţa, 
Rusia şi Italia, prin care se recunoatea 
drepturile noastre asupra provinciilor 
române de peste Carpaţi. Şi în ziua de 
14 August, guvernul Rrătianu declara 
război AustroUnrariei şi ordona mobl- 
lizarea armatei. 

Zarul se aruncase... 

Armele urmau să hotărască Soarta 
noastră. După retragerea armatelor nua- 
stre în Moldova, în Decembrie 1916, su 
constituit, la lași, guvernul de colubo- 
rare lon Brătianu-Take Ionescu. 


UD îi MEN EI ANR 
NOTE BIOGRAFICE 


Ion IL. C. Brătianu. a fost fiul marelui 
om de stat Ton Brătianu. Sa născut la 
20 August 1864. El a făcut studiile pr! 
mare si liceale îu ţară, apoi a plecat le 
Paris unde a absolvit școala politech- 
nică si aceea de poduri si șosele, obţi- 
nând titlul de inginer. Cât timp a stu- 
diat în capitala Franţei. tânărul Bră- 
tianu a stabilit relaţiuni de prietenie cu 
nameroşi francezi, cari mai târziu au 
ocupat situaţii strălucite în viața poli 
tică, literară sau ştiinţifică. Revenit în 
țară tânărul Brătianu a căutat să culti- 
ve aceste prietenii. 

FI a intrat în corpul nostru tehnic și 
a lucrat câtva timp sub conducerea re- 
eretatului inginer Anghel Saligny, 14 
construirea marelui pod de peste Du- 
năre, unde sa distins, nu numai prin 
solidele sale competinţe technice, dar și 
prin spiritul său conştiincios şi camara- 
deresc, zelul şi devotamentul său. A lu- 
erat apoi la lărgirea liniei Bacău-P. 
Neamţ, la dublarea liniei Chitiia-Bucu- 
reşti. i 

lon ]. C. Brătianu a debutat în viata 
politică, în 1895, când a îost ales depu- 
tat al col. 1 de Gorj. La 31 Martie 1597, 
a fost numit ministru al lucrărilor pu- 
blice, în ministerul Sturdza. i 

Chemat la conducerea partidului libe- 
ral în 1909 după retragerea lui Dim. D. 
Sturdza, Ion I. C. Brătianu, a promis 
solemn că îşi va îndeplini greaua sa mi- 
siune prin respectarea doctrinei şi prin- 
cipiilor partidului său, dar mai presus 
de toate, prin luarea în consideraţie a 
dorințelor şi intereselor generale ale 
țării. A fost, pe rând, ministru al lucră- 
rilor publice, al domeniilor, al externe: 
lor. al internelor (1907), apoi preşedin- 
te al consiliului de miniştri şi ministru 
de război. 

Moare la 24 Noembrie 1927, în vârstă 
de 64 de ani. PS 


î34. — UNIVERSUL LITERAR 








Po e Za e | 


MIHAIL SEBASTIAN 


CÂNTEC INCHIS 


Unde acest cântec de seară se spune singur, 
unde aceste vorbe în sinea lor se ascund, 

o tristeţe începe din oricare parte, 

precum în amintire un pământ rotund. 


Eşti tu ceas al meu, întârziat în vreme 
ca o mână subţire pe un umăr, 

şi cobori tu glasuri ştiute şi vechi 

să le cântăresc târziu şi să le număr ? 


Aproprie-se limpede cel din urmă glas 
şi monotonia lui să fie atât de prelungă 


pe cât cuvintele aproape de tăcere 
şi pe cât tristeţea lor tristețea lui s'o ujungă. 


(i. TALAZ 


CUNOȘTINȚA 


Tu-mi preziați un om şi mă laşi cu el; 
Axe ochi albaştri, mâini ca noi la fel, 
Insfârşit cum oameni întâlneşti mereu, 
Dar din omu-acesta ce ştin oare eu? 


Gazdă voi fi bună îi voi da ospăț, 
Datinile casei eu.am să-l învăţ, 

Dar în noaptea lui 

Trepte cum să sui, 

Cum să aflu oare de nu arc gând 

Să se sehimbe'n fiară, omnu-acest plăpiud 2 


Mintea lui dincolo nu pot să-i entreer ; 

Cum să ştiu de n'are cuib de viespi în ereer ; 
Cum să ştiu de nare viperi în rărunchi, 

Şi a urii lepră rană pe genunchi ?... 


N primesc cu dargul ce primeşti un ow, 
Şi-i voi îi ca toamna îrnctul copt din pom, 
Dar de nu-i cum gândul 

Meu îi dete rândul, 

Până mi-i aduce “n casă încă unul 

Câinii mei aşteaptă să le dau dejunul....... 


FOCIONI MICIACIO 
VOM INTÂRZIA 


Vom întârzia spre minunata trecere în tihna după amiezelor 
în i ă „de Oetombrie 

pe drumurile limpezi ce-au ruginit molcumul vis al frunzelor 
căzute. 


Cu stelele de lut, din smalţul cerului de toamnă s'ar cobori. 
lumină din lumină, î în foşnet greu de somn, pasări obosite, 


Mai ştii visa în odinioară, lângă întinsuri reci de ape, 
cu sufletul ce fu atunci freamăt, în cântec şi umilință ? 


Departe eşti şi de aşi putea să cred cum toate gândurile spove- 
_ - - . . [dese 
că iar vei reveni, în cuibul părăsit or licări nădejdii de iubire... 


ADRIAN SATU 


PEISAGIU MARITIM 


Burzuluite valurile mării 

Spală covata "n care zac uitate 

Din ol, nici un surâs nu se abate, 
Să liniştească zvonul de bulboană 

Şi lumea-'nspăimântată-o ia la goană... 


Perdulă din privirea tuturor — o barcă 
Oscilează pe-ascuţişuri reci de val, 

Năzuitoare de-a răsbate pân "la mal ; 

Dar, strânsă "n grebeni — de "nvelişul mării: — scund i 


Săgeta adâncimea pân-la fund... 


Funingeni suri — din hornuri largi — plutesc 
— Roi de albini — peste vapoare ancorate, 
Sub ochiul mat al farului : — singurătate: 
Când marinarii obosiţi — cu şăpeile pe ceafă, 
Zvârl la rişcă, ultimul pitac — din leafă... 


TRAIAN TANA 


SURÂSUL DIAMANTELOR 


Cu diferite unelie Lărgind pereţii subteranei solitare 
Strângeă diamantul cu supremă aviditate 

Și succesele tardiv acuzate 

Aduceau usoara alinare. 





Acolo Sa hrănit cu râme, coropișnițe. scorpioni şi broaște 
Cu aer acru şi întunecat; 

Acolo cu încisivii imposibilului s'a luptat 
Sperând că nouu eră se va naşte, 


Câteodată îşi adormeă crecrul pe braţul gol 

Şi în visul purpuriu vedeă 

Cum podoaba se diumante în razele soarelui se oglin 
Și toată fericirea numai lui îi dă ocol, 


Şi când lumina inimei pământului în saci a fost aduna 
Când eterna noupie întunecoasă a părăsit 

Lumina soarelui Pa orbit 

Şi "m acceaş lumină toate diamantele surâseră decodat, 


2ALPH CHEYNEY 


CERCURI 


Sunt obosit de cercuri — închise destine — 
Ce'n ele mă strâng și mă opresc, 

Cari mă aruncă din nou în mine 

Şi nicăeri nu mă vor duce, 

Vreau linii drepte, 

Chiar dacă formează o cruce. 


trad. C. 1, ţ 


VINOVATUL 









St 1... A adormit... Să nu-l deşteptăm !.. 
Bine ca adormit... Nam alt băiat. E de 
inci ani, dar a crescut "nalt şi cam să- 
iuţ. Nu ştiu cu cine seamănă, că eu sunt 
ju totul attfei. Nici cu măsa nu seamănă, 
4 măsa e scundă şi bondoacă. In nea- 
mul nostru nu s'a pomenit copil bălai şi 
m ochi albaşiri. Am fost cu toţi, și din 
partea mea şi din partea nevestei, mai 
mult oacheşi, totdeauna flămânri, scan- 
dlagii și niciodată bolnavi. Ionică e sub- 
dire ca un pui de plop şi auriu ca toam- 
“ha, Nici nu ştiu din ce trăieşte, că eu 
nâncând nu Lam văzut niciodată. Parcă, 
țiar îi de-ajuns lumina. Ar auzit că sunt 
junele flori care cresc în creștetul de cre- 
mene al câte unui munte și acele flori 
ac din lumina de-acolo de sus, de lâugă 
(cer, şi hrană şi căldură si culoarea, Să tie 
Honică dintr'un neam de onmeni la, fel 
cu acele flori ?... Dar cine poaie lămuri 
„tina asta, când n'o pricep ca care sunt 
tatăl ei? 

Mai încet... St!... Fă-te mai încoa, să-ţi 
vorbesc mai la ureche... Il vezi cum doar- 
me ?... Parcă nici duh nare şi trece ast. 
fel, pe apele somnului, ca un Sicriaş de 
nuc în care doarme o vioară cu căluș de 
diamant. Nu, nu e mort. Așa doarme el, 
Ionică, nici nu se cunoaște: parcă e un 
îit frumos de ceară, 

Adineaori s'a speriat, dar nu se runi 
cunoaşte. Ii pusesem la căpătâi, pe poli- 
tioara ferestrei lampa de petrol dela bu: 
cătărie, lampa cea mică, Li adusesem din 
oraş o carte care avea înfăţişarea unui 
urs ridicat în labele dinapoi și ținând în 
labele dinainte o tamburină. Inlăuntru 
cartea era scrisă toată numai cu urși: 
unii jucau pe vatră cu jăratec, alţii se 
urcau în copaci, alţii își puseseră boab: 
de zmeură la ureche, ca cerceii, alţii — 
albi — se băteau între gheţuri cât mun- 
teje, cu cocoloase de zăpadă, și zideau 
din omăt un alt urs, uriaş, cu ochi da 
cărbune şi o pipă mare în gură, dintr'un 
picior de ren. Cartea se incheia cu 
o vulpe albastră, cu o coadă cât o come- 
tă. Nici n'am spus nevesti cât mă ţine — 
că ea. umblă cu papucii rupţi dela Paşti 

Și cum ziceam... Am pus lămpiţa cu 
petrol, să se uite băiatul în carte până 
o ațipi. 

Noi dormim în odaia astălaltă şi 1ă. 
săm ușa deschisă, Din patul nostru, au 
și nevasta îl vedem tocmai bine în pătu- 
cul lui. 

— Când o aţipi copilu, sting eu lampa! 
am zis nevestei. 

Şi ea a adorrait îndată. 
Cum de-am adormit și eu nu ştiu. Că 


„omul e treaz mereu şi tot treaz e şi când 


se 'ntinde în pat după o zi de muncă a- 
marnică şi pe urmă. se pomeneşte că se 
scoală dimineaţa, fără să stie când și 
cum a dormit o zi întreagă înegurată, din 
amurg pânăn răsăritul soarelui. 

Ce s'a petrecut ? 

S'a sfâşiat parcă deodată pânza noppi? 
Că m'am simţit luminat și dogorât de 
Hacăra soarelui uriaş care stă ascuns 
dinapoi, şi aşteaptă şi el timpul să se ri- 
dice odată cu dimineața în văzduh. Eu 
visuri n'am. Dorm buştean. Şi visul ăsta 
„va făcut să ridic capul depe pernă şi să 
oftez,.. Când am deschis ochii, la nceput 
nam stiut dacă nam deschis cumva 
ochii tot în vis. Perdeaua cea mare şi 
subţire ca firul de păianjen care îinpoda- 
beu partea de sus a ferestrei, dela căpă- 
tâiu! băiatului, luase foc. A fost ca un 
șarpe care a ţâşnit parcă deodată din 
capul lui lonică, a cuprins fereastra toată, 
și s'a, mistuit în tavan. De pe urma tre- 
cerii acestei vipeve de lumină au rămas 
stele pe galeria care a prins să fumeze și 
să ardă. 

Băiatul sărise în picioare, în mijlocul 
patului și privea spre tavan, cu ochii ini 
mari albustri, pe unde fugise balauru: 
focului. L'um văzut tremurând și întin- 
zând un braţ către noaptea odăi mele. 
Mă chema într'ajutor. Se gândise la pă- 
vintele lui si rostise poate si numele ăstu 
mure ul omului care e tată. 

Stiu, ur fi trebuit să mă reped din cul- 
cu, să dau de-oparte lampa de unde por 
nise incendiul, să mă ure pe fereastră, să 
amnulg cu amândouă mâinile galeria a- 
prinsă, si so arunc afară din casă. Bu. 
laurul cure dăduse ocal frunţei lui Joni- 
că şi Lonică îl văzuse, trebuia ucis de 
nâna mea, i tatălui care poate face toate 
vitejiile pentru copilul lui și toate minu- 
nile. 


si nicio minune. Am dat numai un răc- 
net jalnic şi răgușit dintrun gătlej cu vo- 
cile amestecate, ca o vită înjunghiată pe 
jumătate. 

Nevasta a sărit speriată, a dat fuga, a 
luat băiatul, l-a dus la bucătărie și ina 
poindu-se cu scara $i căldarea cu apă, a 
stins galeria şi a stropit scânteile şi căr- 
hunii depe jos. î 

Eu rămăsesem înţepenit la margine 
patului, cu picioarele păroase afară cu 
creștetul gal înghețat într'o sudoare urâ- 
tă, cdănțănind din dinţi. o | 

Ionică mi-a auzit răgetul și ma vă- 
zut în starea asta. 

Când la adus măsa, nam ridicat să-i 
iau în brațe, să-l culc alături de mine... 
Am început să râd și să-i spun hazuri. Ş 

Băiatul na vrut. -A cerut să doarmă 
tot în pătucul lui. | 

Lite-), doarme... Are cartea cu ufși la 
căpătâi. Ş 

Nevasta sa culcat și ea. 

Eu nu pot să dorm, 

Stau de vorbă cu dumneata. E 

Sunt vinovat, de bună seamă, Ar fi tre- 
puii să fiu un tată adevărat. Nam fost, 
Ionică și-a dat seama că focul e mai pu- 
ternie decât tatăl lui. Focul nici nu-l a- 
junsese și tatăl a fost înţepenit de groază 


şi a pemut, i SS i 
Nu e întâia oară când mă simt vinovat 


în faţa lui. 

De ce m'o fi pedepsit Dumnezeu atât de 
greu, dându-mi un băiat de cars să mă 
tem ? Eu n'am cerut un prinț... De ce Du 


Dar eu atunci nam făcut uicio vitejie, 


F. ADERCA 


mi-a dat și mie, ca atâtor taţi, o droas 
de ţânci murdari, gălăgioși şi mâncă- 
cioși. Eu am pe Ionică — unul singur, şi 
care nu ştie decât să privească uimit. E] 
nu râde, Ai mai pomenit copil care să nu 
râdă 2. M'am dat de-abuşilea, de-atâtea 
ori, Dam ascuns sub masă, m'armn ridicat 
cu scaunul în cap, m'am travestit în fa- 
mee, arm scos limba, am făcut ca pisicile 
şi ca măgarul... Ionică, subţire, "nalt, cu 
fruntea lui ca un luceafăr ridicat deasu- 
pra talazelo» verzi în noapte, se uita !a 
mine cu ochii mari, alhaştri şi reci. Mi se 
părea că e un rege minuscul,de bazm, în 
zale de argint că va pune mâna la coapsa 
ui tare şi va zmulge o sabie ca un fulg 
de oțel, să-mi reteze capul ăsta cara- 
&hios... : 

Intâmplarea cu focul crezi că ma 
umilit mai mult decât eram până acum 
în ochii băiatului ?,.. 

Din lumea lui de bazm de unde vin», 
unde nimic nu e pe jumătate, pocit și în 
degradare, unde toate sunt desăvârşite, 
cu puterile lui cele proaspete care-l con- 
struesc de dinlăuntru, întreg, mare și ră- 
sunător, ce însemn eu pentru lonică ? 

Ce-i pot eu arăta în lumea asta ?... 

iți spun Grept că mă simt vinovat ori- 
decâteori plouă si îl duc de mână pe stra- 
dă, ud. Mă prese adesea cu el în faţa ba- 
racei de lemn din fundul curţei; el intră 
înlăuntru si eu i! astept afară, Imi vine 
să fug în lume!. Trei pisici au plâns e 
noapte întreagă pe maidan si a doua zi, 
când am trecut cu Ionică pe lângă leşu- 
vile umede, am întors capul ruşinat si 
vinovat de moartea lor şi i-ane arătat alt- 
ceva, în cupul străzii — unde un căruţat 
bătea cu varga un cal chior şi bătrân în- 
hămat la o căruţă cu opt mii de chilogra 
me de lemne. 

Crezi că mi-e rușine până si de foamea 
cu care în familia noastră ne mândream” 
Nu pot să mui sufăr masa. Mănâne în 
cruntat în fața lui Ionică si aşi vrea să 
por îngniți fără să mestec. In fiecare nr- 
mineaţă mă desgolese până la brâu şi 
trec pielea cu săpun si cu apă '— Ionică 
mă vede, 

Măsa îl spală și pe el în fiecare Vineri: 
seară cu apă fiartă, Iţi spun drept, trec 
în săliță și plâng cu disperare înahiţind 
Jacrimile să nu mă vadă, să nu mă audă 
nimeni. lonică. ştie că e Dăiatul meu si 
că eu nam putut să am un băiat care 
si rămâe de-apururea tare, curat, ca au 
rul si ca cerul, precum nu lam adus în- 
tr'o lume în care legile hoitului, ale pu 
toarei și ale putreziciunei, să nu se ames- 
tece la ficce pas cu legile vieţei lui de 
prinţ si ale luminei Juj cerești. 

Dar să nu mai vorbim. 

De când îl am pe băiat, s'a clintit ceva 
din mine. Mi se pare uneori că asemenea 
lui Isus, umblu pe ape si apele mă lea- 
pănă si nu se destac, Dar tot mai nădăi- 
duesc ca odată si odată paşii să-mi alu- 
uece, talazele să fugă de sub mine și -- 
treci rai încoa” să-ţi vorbese în ureche -— 
să mâ nghită... 





186. — UNIVERSUL LITERAR 


CU AMICUL HANS IN ȚARA LUI D'AUREVILLY 


—,„Ce imbecili, n'au pus pe ele un om. 
ca să-și poată da seama privitorul, fă- 
când proporţia, de înălţimea lor“. 

Seara ne oprim le Coutances şi o im- 
presie neobișnnită ne izbeştie: impresia 
unui oraș părăsit. Cu toată ora, devreme 
— abia nouă  ceusuri — străzile sunt 
perfect pustii, tuminele stinse, numai la 
distanţe câte un felinar palid. Am urcat 
la întâmplare poteci, am colindat prin- 
tre copaci mulţi care lăsau pete de um- 
bră închisă pe pământul cenușiu, am 
străbătut uliţe înguste si răsucite, cu 
surprize la  fiecure întorsătură, apoi 
străzi largi cu case întunecoase, cu 0- 
bloanele albe lucind. Câteodată câte o 
umbră înaltă şi subțire şi bănuiam o bi 
serică, Detaliile gotice  dispiruseră, iar 
turnul apărea vaporos. Paşii noştri iz- 
beau straniu trotuarul, vorbele noastre 
sunau nenatural, iar cei câţiva trecători— 
năluce — păreau în noapte nişte hoţi lu 
pândă. De spuneau ceva, vorbele lor ni 
se păreau dosnice deşi se auzeau dela 
distanță în liniştea perlectă, 

Toate ferestrele întunecate. O armo- 
nică, de nu ştiu unde, u început brusc 
un cântec şi atunci am avut impresia că 
s'au apropiat casele între ele în jurul 
nostru: ca oumenii la o noutate, că ora 
sul sa strâns ca un pumn şi am simţit 
o familiuritate binefăcătoare care mi-a 
descordat. pentru o clipă nervii, Senzaţii 
de frică și totuş de curiozitate avidă de 
complacere, mă transformau într'o me- 
lancolie tragică cu uşurinţa cu care va- 
lul se transformă din verde în albastru. 
Dar armonica s'a întrerupt îndată și tot 
aşa de brusc cum începuse, la mijlocul 
pnei fraze melodioase. Si oraşul de a- 
proape sa desfăcut iarăşi ca mâna des- 
făcută cu deretele resfirate. Aveara im- 
presia că asemenea unui râu, întunere- 
cul lichid curgea pe străzi stropind cu 
spume albicioase pereţii. 

Dela hotelul fără zgomot și lumini de 
lângă pară, mă uit în noapte multă vre- 
îme spre Cvutancas, oraşul celui mai au- 
tentic provincialism pe care lam văzut 
vreodată,  Privesc aţintit drumul urcă- 
tor, pierdut printre arbori dar nu des- 
luşese nimic lămurit și mă întreb ce va 
mai rămâne din toată această  vrajb?, 
atunci când soarele va lumina colţurile 
ascunse și va trezi oamenii, ce transfor: 
mări vor mai lua atâtea linii tremură- 
toare si nezre pe druniul suitor. 


13 Aprilie 


Coutauces este unu ovăsel, de vreo GU0G 
«de locuitori. (llans mi-ar spune poate că 
<unt inexaci, mi-ar arăta tot dezastrul 
unei statistice întocmite de mine şi tuute 
repercuţiile ei economice). Așezat pe un 
vionticul pe care îl cuprinde întreg. De- 
aceiu siruzurile de arbori, strudele în- 


phesuiie sau unele mai Inari, mereu 
ureă și coboară. In raijloce pe vârf, o 
piață mai largă, cu celebra catedrala 


gotică într'o parte, (răseşii din oraş tot 
telul de persțective asupra. cânpiei din 
jur, care se intinde capricios, cu case 
văslețe pe ea. lar de jos, din tren, Cou- 
tunces ridicându-se  ingrămădit printre 
ponii si reusind să se desțrindă dintr'o- 
dată. se îualţă cu forţă şi încordare ca 
n fântână arteziană prin cele două tur 
uri ascuţite ale catedralei, Catedrala 
văzută de aproațea e masivă si fără ara 
ţia pe care golicul o pretinde. Pare lu- 








crată din granit, cu linii simple, geo- 
metrice, tăiate în același bloc. 

In biserica Suin Pierre clădită în se- 
colul al XY și al XVI, întrun rmornent 
de afecţie excesivă, am încercat să ex- 
plic lui Ilans cu ce exactitudine se pot 
data uneori aceste monurmente, exempii- 
ficându-i aici prin detaliile renasterii 
(a mijloc chiar un turn întreg) grefate 
pe tradiția gotică. Ilans a ascultat cu 
bunăvoință o bucată de vreme, strâm 
hând numai la cuvântul, „exactitate“, 
dar o statue din altar care-i alrisese a- 
tenția hipnotic, îl face să mă întrerupă 
brusc. 

— „Cine o fi oare sfântul ăsta cu e- 
cherul în mână ?*. Cum nu știam, între 
barea l-a persecutat multă vreme și 
multă vreme a rămas neatent la orice 
i-aşi fi spus... 

După prânz din nou înspre nare... 
Granville e aranjat admirabil pe o lim: 
bă îngustă şi lungă de pământ înfoiat 
intrat în apă. Astfel perspectiva e une: 
ori minunată. Totuși prilejul na fost 
folosit îndeajuns şi dacă întrun colt, 
lângă plajă, sunt căteva vile şi cazinouri 
elegante, stradele sunt destul de comu- 
ne, înălţimea e acoperită cu uliţe îngus- 
te care înpiedică vederea, iar pe înălţi- 
mea ceu mui înaintată şi mai pilurească, 
0 cazarmă pătrată, cu o curte mare priu 
prejur şi cu un soldat cure păzeşte in- 
trarea. Marea vine domol şi apa —— între 
mare —— este reţinută de diguri ce sea- 
mână cu nişte jucării de copil. Culorile 
mării sunt de o  delicateţă  uinitoare, 
tandre, calde, mereu deschise, alături de 
alb și roz. Amintese oarecum Balcicul 
In faţa unui colorit admirabil între ver 
de şi albastru, întins peste tot şi mat, 
am protestat. contra numirilor «le culori 
prea puţine, când în fața mea se întinde, 
aşu de nemărginit şi de lămurit, o cu- 
loare fără nume. 

Hans mi-a explicat că nu există nu- 
mărul, oricât de mare ar fi, care să cu- 
prindă toate posibilităţile de culoare. Și 
în scurt timp i-am dat dreptate, căci as- 
pectul mării se schimbase  îndreptân- 
du-nii aceeaşi atracție tiranică şi preten- 
ție indiscutabilă, iar eu, la fel nu eram 
în stare să dau un nume culorii noi. 

Pe nisip lângă mare care vine cu- 
ininte până la mine. Soarele deahbea a 
apus, si un colţ din fund sa colorat în- 
trun gulben discret. Și cum își lasă a- 
muruul pe apă o bandă capricioasă 
trancdafirie, subţiindu-se în drum până 
la nisip. In această înserare de nuanţe 
delicate, parcă ar fi o fată îmbrăcată, 
într'o rochie vavoroasă de gazuri multa 
albastru desehis aproape atb si căreia i 
sar vedea prin pânzile striivezii, carnea. 
imdecisă si  tremurâtoare.. Pe  ţărru, 
stâncile masive... 


14 Aprilie 


Am secoburât cu multă greutate inălţi- 
mea Granville pe stâncile dela poale, şi 
acum am ajuns,  strecurându-mă prin 
eranitul titiat  goometric şi cu dese o- 
chiuri de apă. la marea care se sbate tar 
mai aprig si uneori aruncă picăturile 
până la mine. Scoici infime puncteaza 
stâncile, Vântul bate din spate, cerul sa 
inchis, culorile mării sau unificat și 
sau mui închis fară însă să-și îi pier- 
dut frăgezimea de aseară. Hans, după 
ce via acuzat de  iprurdenţi, a plecur 
pe dia spre fur. 


ANTON HOLBAN | 


E atâta mișcare pe mare, și totuşi ne 
mărginirea ei ne arată neputinţa noa 
tră, şi ne înbie la înţepenire. Deaceia, țăr 
murile cu tot pe ele par încremenite da 
mult. Am impresii în genul G'Aurevilly: 
stâncile se indoae și se strâng enorma 
în grimezi ca niște elefanţi doborâţi că 
zuţi la întâmplare cu toată greutatea a 
supra lor, alteori se subțiază în poteci cu 
crăpături mici şi cu reflexe stacojii p 
ele ca niste piei de crocodil. Mă uit me 
reu la apa mereu neîntreruptă, nu-mi! 
închipui marginele ei şi nu mi se par 
că în fața mea sa lichifiat spaţiul. ŞI 
poate din nuştiu ce motive, de privea 
cerul în ziua cea mai clară, nemărgini: 
reu lui mă turbură mai puţin. 

Am ajuns, fără să-mi dau seama, pi 
plajă şi acum impresiile mele au deve 
nit mai convenţionale. „Am luat loc, & 
biceiu de rigoare, pe nisip. Câţiva copiii 
se joacă cu tot felul de forme, mameleși 
privesc dulce odraslele. Decorul se army 
nizează la fel ca la noi, când se ame 
tecă covoarele turceşti prinfre scoarțele 
naţionale, şi în fața valurilor, făcut miţ 


împotriva vântului, cu fularul înodat, 
cu pălăria înfundată, cu umbrela alk& 
turi și buzunarele pline de ziare, mă 


simt un versonagiu comic... 

Hans s'a înfuriat pe mine. I-am spusă 
intenţionez să-l pun în impresiile mele d 
mi-a j:retins să-i citesc pasagiile în care 
l-am pus. 

Bine înţeles, nu i-au plăcut şi a găsit 
totul inexact. M'a făcut răutăcios şi i-am 
replicat că se teme să nu-i strin reputa 
ţia de fante de provincie, Și totuși ar 
dreptate, recunosc că poţi să ai suflet po 
etic şi să întrebuinţezi busolă, că l-am 
zut uitându-se la mare, că. uneori el mr î 
pgea pe stânci în timp ce eu stam locului,” 
si că a. făcnt chiar două imagini: odată a 
comparat o vilă cu o cutie de chibrituri 
(ceace poate sar explica, cu toate varia 
iile formelor vilei, prin cine ştie ce com. 
binaţii geometrice), dar mai ales a găsi: 
o imagine plină de savoare, spunând că 
viţele îi fac impresia a fi Căcute din miez 
de pâine. 

Oamenii sunt complicaţi, se găsesc În și 
toute variațiile. 

Deosebirea între ei o fac cantităţile în 
care se găsesc ele. Si de ce n'o îi vrând 
să. înțeleagă Iluns că exactitatea nu e0 
culitate mat puţin prețioasă ca vagul poe 
tiv? 


45 Aprilie 


Am ajuus aseară Ja Avranches, und 
noaptea arm rătăcit pe sub ploaea cars 
reinceput, fără să fi purvenit să ajungem 
in oras, Și astăzi, de dimineaţă de tot, sub 
un cer minunat si umed încă, am pleca 
«pre celebrul Mont Saint Miche. Un ot 
sel de câteva zeci de case aşezate la, întâm 
piure si înshesuite unele peste altele pe 
o stăucă de pranit cu o circonferenţă di 
4). de metri, se înalță aşa încărcat, sub 
țiindu-se și ascuțindu-se comic prin bi 
serica si mânăstirea celebră, cu turnul fi 
rav în vârf. Imprejurul orășelului nisipul 
împrăștiat pe mai mult de 10 kilometri 
cure la marea maree, e acoperit printrun | 
post fantastic de marea din fundul peisa», 
giului. Drumul înălțat şi subţire cere la! 
Veneţia, se opreşte la norţi iar înfățișa. | 
rea târzului mărindu-se mereu la. apropi 
ere si totuși putând să-l cuprinzi întreg | 
dintr'o privire, este una din minunile] 
lranţei. O stradefă pitorească trece pe, 


CÂRDJA 


Cârdijali era de origină bulgar. Cârd- 
jali în limba turcească înseamnă brav, 
viteaz. Numele lui adevărat nu-l ştiu, 

Cârdjali cu tâlhăriile lui bhăgase groa- 
za în toată Moldova. Ca să dau oare- 


“care idee despre el, povestesc una din 


- 


- tinerimei 


isurăvile lui. Intr'o noapte el și cu ar- 
năutul Mihiilachi, au călcat o colonie 
bulgărească. l-au dat foc din două 
părţi şi-au început să umble din colibă 
în colibă. Cârdjali tăia. iar Mihiilachi 
ducea prada. Amândoi strigau: Cârd- 
jeli! Cârdjali! Toată colonia sa îm- 
prăştiat, 

Cânri Alexandru Ipsilanti a pracla- 
mat răscoala şi a început să-si adune 
naste, Cârdijali aduse la el câţi-va din 
vechii lui tovarăși, Adevăratul seop al 
tteriei ci îl cunosteau, însă răsboiul 
le dădeu ocaziunea să se îmbogăţească 
pe spinarea turcilor şi poate si a Immol- 
dovenilor, lucru care li se părea mai 
sigur decât scupul eteriei, 

Alexandru Ipsilante era întradevăr 
viteaz, însă nu aven calităţile necesare 
rolului, pe care şi-l luase asa de înflă- 
cărat şi fără chibzuială. Nu stia să se 
poarte cu oamenii cu care eta silit să 
comande pe eteristi. ki nu aveau încre- 
dere în el şi nici nu-l respectau. După 
nefericita luptă, unde a vievit floarea 
greceşti, Iordachi Olimbiuti 
îl sfătui să se retragă şi el îi luă locul. 
Ipsilanti fugi la granița Austriei, şi de 
acolo dădu drumul oamenilor lui bles- 
temaţi, pe cari îi numi neascultători, 
fricoşi şi nemernici. Acesti  fricoşi şi 


“sub porţile multe și vechi şi urcă imediat 


la mânăstire, iar pe părţi restaurantele 
la modă şi magazinele cu vase, cărţi pos- 
tale, tot felul de amintiri, şi vânzătorii 
cari ca şi în orient se ţin după tine ca 
să cumperi. Nici un magazin de haine 
sau comestibile, nu e loc pentru aşa ceva 
pe stâncă, Aprovizionarea se face zilnice 
dela 14) kilometri. Mânăstirea cu biserici” 
în mijloc a servit pentru călugări, apoi ca 
închisoare celebră. Biserica clădită la în- 
crucisarea romanicului cu goticul, nu dă 
o impresie unitară, dar detaliile sunt at- 
mirabile. Nişte minuni de graţie şi de pro- 
porţie sunt le refrectoire des moines, le 
r6fectoire des hiites şi le cloître. Dela mâ- 
năstire te poţi cobor? și Qeulungul zidu- 
rilor crenelate care încing micul rmunte 
şi depe trepte ai perspective asupra mării 
si a nisipului, nepreţuiie. 

L'am părăsit pe Ilans. ocupat să cum: 
pere cărţi postale și amintiri, E o vecinică 
întrebare pentru mine cum pune el mul 
mult entuziasm şi grabă pentru niste co- 
pii, înainte de a ti privit mai de uproapa 
însăși originalul magnific. Lun regăsit 
însă iute, strada unică şi mică te dispen- 
sează de multe căutări. 

Amândoi am înconjurat muntele ca să-l 
vedem din toate părţile, dar deabeu ne 
putearmn ține echilibrul pe stâncile mici a- 
şezale pe lutul moale și periculos şi un 
ajuns la porţi înainte de a fi avut prile- 
jul vre-unui minut de meditaţie. Ar ur- 
cat din nou pe ziduri, ca să-i arăt lui 
Hans perspectiva, dar el se uita mui mult 
la fotografiile depe stradă. Am avut pr>- 
tenţia să mănânc întrun restaurant de- 
asupra nisipului, el a vrut un altul une 
să fie lume multă. Am sfârşit prin a ne 
despărţi iarăşi. Dela restaurant am pri: 
vit îndelung la nisipul neted dungat da 


nemernici. în mare parte, au pierit în- 
tre zidurile  mânăstirei  Secul, sau pe 
malurile Prutului, apărându-se disperat 
contra dușmanului, de zece ori mai pu- 
teruic, ă 

Cărdjali se găsea în detasamentul lui 
(iheorghe Cantacuzen, despre care se 
puate repeta cele spuse despre Ipsilanti. 
In ajunul luptei dela Sculeni, Canta- 
cuzen cere autorităţilor superioare ru- 
sesti permisiunea de u intra în caranti- 
nă la noi, Detasumentul rămăsese fără 
comandant; însă  Cardjali,  Safianos, 
Cantagoni si alţii unu aveau nevoie de 
cotuandant. 

Lupta delu Sculeni na deseris-o ni- 
meni, mi se pare, în întregul xi indui- 
șătorul ei adevăr.  Inchipuiţi-vă șapte 
sute de oameni arnăuţi, albanezi, greci, 
hulzari si tot felul de vagabonzi. nea- 
vând idee de arta răsboiului, retrăgân- 
du-se din faţa a cincisprezece rmuii de 
călăreţi turci, 

Acest detașament se strânse la malul 
Prutului şi aseză dinnaintea sa două 
tunusoare mici, găsite la laşi. în curtea 
domnitorului, din care se trăgea în- 
tâmwlător, numai la onomastica dom- 
nitorului sau la anumite serbări. Tur- 
cii ar ti fost bucuroşi să pună în func- 
țiune proectilul. insă nu îndrăznivă fără 
permisiunea autorităţilor rusesti ; pro- 
ectilul fără îndoială, ar ti căzut pe ma- 
lul basarabean. 

Comandantul carantinei, (acum mort; 
care slujise patruzeci de uni în ar- 
mată, nu auzise de când se născuse 


fire subțiri de apă rămasă încă. O insulă 
mică dar cu multe falduri puternice se 
vidică şi eu pe nisiți: Tombalaire. Doi tu- 
risti cu picioarele poale si cu sacul la 
spate porniţi pe jos, sau depărtat înspre 
mare. Sau micsorat mereu. au devenit 
două punete înainte de a dispare cu fo- 
tul. M'am ridicat privitut dintro ochire 
tot 1nuntele cu gândul că nu mai am ce 
face. şi-am cohurit la tren. Ilaus a venit. 
şi el exclamânud triutatător că ma vă- 
zut primbându-uă prevăzător pe lut prin 
luneta Inuzeului din vârf. In.trevul ci 
ne denărta. mă întrebhurn dece după atâta 
entuziast. plecau pripit, 

Poate pentru că înzrănădlirea de case 
şi nisipul neted înni dădeau înnpresia u- 
nei jucării admirabile. Caci unu fusese 
acum avară si numi trimesese Luta 
fascinatoare pe valuri. și mureau Tămit- 
sese departe și cuminte, dungă albastră 
pe orizontul alh si nu se deslănțuise pe 
nisipul gălbui cuprinzând iasula Von 
belaire și zbătându-se pe zidurile dela 
Mont Saint Michel, aducând aici miros, 
lumini şi viaţă. 


16 Apilie. 


Dimineaţa din nvu la Avranehes. m 
sub ploae, si vizităm în îugă orasul înain:- 
te de a pleca spre Paris. O potecă unsă, 
pe deal, câteva străzi, un donjon, grădina 
publică, mândria oraşului, cu alei larat 
si îngrijite, cu straturi de flori partuma- 
te. lar depe terasă, o privelişte magniti- 
că: o întindere enormă verde cu case si 
copaci aşezaţi capricios, cu drumuri ră- 
sucite străbătând întinderea subțire ca 
nişte panglici, iar departe, nisipul cu 
dungi lucioase în mijloc cu Mont Saint 
Miche) care de aici își netezeşte conturu- 





UNIVERSUL LITERAR. — 1787 


LI 


A. S$. PUȘCHIN 


suerătura glonțului, însă aici îi dăduse 
Dumnezeu să audă. Câte-va îi zbârnâi- 
ră pe lângă urechi, Bătrânul se supără 
strașnic şi certă pentru aceasta pe ma- 
iorul de la regimentul de vânători pe- 
deştri, care se găsea pe lângă caran- 
tină. Maiorul neştiind ce să facă, aler- 
gă Ja. râu. peste care se hirţuiau răs- 
culaţii, şi-i ameninţă cu degetul, Răs- 
culaţii văzând asta, “sau întors şi au 
fugit, şi după ei întregul detaşament 
turcesc.  Muiorul care a amenințat cu 
degetul, se numea THorcevyschi. Nu stiu 
ce sa întâmplat cu el. 

A doua zi, turcii au atacat pe eterişti. 
Neîndrăznind să facă uz nici de proec- 
tile, nici de bombe, sau hotărît, după 
obiceiul lor, să facă uz de arma albă. 
lupta a fost sângeroasă. Sau tăiat cu 
jataganele. In partea turcilor sau ob- 
servat lănci,-neexistente până acum la 
ei; aceste lănci erau rusești. 

„Necrasov-iştii” se luptau în rându- 
vile Jor. Eteriştii, cu permisiunea Impă- 
ratului nostru, puteau să treacă Prutul 
și să se ascundă în carantina noastră, 
Ei începură să treacă. Cantagoni şi Sa- 
fianos uu rămas cei din urmă pe ma- 
lut turcesc. Cârdjali rănit în ajun, ză- 
cea deja ţn carantină. Safianos a fost 
omorit. Cantagoni, om foarte gras, a 
fost rănit de o lance în abdomen. El cu 
o mână ridică sabia, cu cealaltă apucă 
laneca dusmanului, o implântă mai a- 
dânc în sine şi în acest fel putu să a- 
jungă cu sabia pe omoritorul său, cu 
care căzu Împreună, 


rile. îşi unifică în sumbru cutoarea şi pare 
conice lângă câţiva palmieri curentele 
calzi ale apei o pirantidă egipteană, iar 
departe de tot, murea... 

Si acum ne întourcem din nou la Pa- 
rizul pe care-l cunouștem prea bine şi 
unde, în diversitatea spectacolului, 
ne-am deprins să vedem numai gesturi 
identice şi să trăim ziluic aceleaşi mici 
evenimente şi unde arm devenit imuni la 
vraja Luvrului singuratic la capătul gră- 
dinilur sau Senei tunitre. O ultimă odă 
deci locurilor, unde dacă nam găsit prea 
eloyueută culoarea locală. normandă, aşu 
de ispititor descrisă prin cărţi mi-a su- 
râs în schimb Sfânta Terezu netezindu-şi 
buclele bionde prea sinuase, şi  Barby 
ne-u descoperit atătea taine pe care sin- 
eur waşi ti tost în stare să le bănuiesc, 
Am văzut o Frunţă pe care ja noi așu 
de puţini o cunosc, provincială, naivă si 
incântătoure, Am văzut bisericile vechi, 
mici şi uneori enorme. Și am văzut nul 
ules marea dela care cun ţi se întâmplă 
când te dexparţi de cineva prea iubit —- 
nam ştiut cum să-uni iau rămas bun, dar 
care mai tremură îucă în mine, 

Noaptea a căzut. iînr ploaia curge me- 
vreu încheind excursia în același îel curu 
începuse... 

Şi-acurmn Ilans, care stai amărât în 
tun colț, de nu te-ar înţeles tot tinipul, 
iți voi fi totuşi recunoscător, nrai făcut 
să văd imaginile dublu dar neidlentie. in- 
mulţindu-mi astfel impresiile, mi-ai ten 
perat lirismul şi ai ajutut, măcar uneori, 
ca observaţiile rele să fie mai exacte. 
Am susit lans, iată gara ticsită, scoate 
bun şi roz Haus busola și calculează pre- 
cis pe unde vom ajunge mai iute acasă. 


ANTON HOLBAN 





788, — UNIVERSUL LITERAR 


Totul era isprăvit. Turcii au rămas 
învingători. Moldova a fost curăţită. 
Aproape șase sute de arănuţi sau îm- 
prăstiat prin Basarabia ; neștiind cu ce 
au să se hrănească, erau, totuşi, recu- 
noscători Rusiei pentru protecţiunea ei. 
Duceau o viaţă fără lucru. nu însă des- 
frânată. Se puteau vedea întotdeauna în 
cafenelele — jumătate turcești ale Ba- 
sarabiei, — cu ciubuce lungi în gură, 
sorbind drojdia de cafea din ceşcuţe 
mici. Jileteile lor înflorite şi pantofii 
roşii mult purtaţi, începuse să se jer- 
pelească, însă scufia moţată tot într'o 
parte era purtată, şi jataganele şi pis- 
toalele se arătau de după brâele late, 
Nimeni nu se plângea de ai. Nu se pu- 
tea gândi că acesti săraci liniștiți, au 
fost renumiții tâlhari ai Moldovei, to- 
varășii lui Cardjali şi că el însuşi se 
găsea printre ei. 

Pașa, guvernator al Iaşilor. află des- 
pre asta și în baza convenţiunilor de 
pace, ceru dela autorităţile ruseşti, ex- 
trădarea tâlharului. 

Poliția încevnu cercetările. Aflară că, 
într'adevăr. Cârdiali se găseşte în Chi- 
şinău, Il rrinseră în casa unui călugăr 
fugar. seara, pe când lua masa, șezând 
pe întuneric. cu sarte tovarăşi. 

Pe Cardiali îl puseră sub pază. El nu 
încercă să se ascundă şi arătă chel 
esie Cârdjali. 


— Insă, adăogă el, de când am tre- 
cut peste Prut. n'am atins nici un păr 
din avutul străin, n'am supărat nici pe 
cel din urmă țigan. Pentru turci, pentru 
moldoveni, pentru bulgari, s'a isprăvit, 
sunt tâlhar. dar pentru ruşi suntoasne. 

Când Safinnos, trase toate gloantele, 
a venit la noi în carantină. luând dela, 
răniți rentru ultimele încărcături, nas- 
turi. cue, lănţusoare şi mânerele iata- 
ganelor, eu i-am dat douăzeci de gal- 
beni si am rămas fără bani. Dumnezeu 
vede că eu Cârdiali am trăit din poma- 
nă ! Pentru ce acum ruşii niă dau Qus- 
manului meu ? 

Dună asta Câridiali 
liniştit voia soartei lui. 

Nu aștentă mult. Cârmuirea nefiind 
obligată să privească la tâlhari din 
partea lor romintică si la dreptatea 
convingătoare a cererilor. porunci să-l 
trimită pe Cardjali la Iasi, 


Un om inteligent și de inimă, în vre- 
mea ceia, funcţionar tânăr şi neînsem- 
nat, astăzi ocurând un post important 
mi-a, descris întocmai plecarea lui, 

La poarta închisoarei stătea căruța 
de poștă, Poate, D-vs. nu știți, cea a- 
ceia căruța de poştă. Acest cărucior 
scund, îmletit, la care încă nu de mult 
se înhamau de ubiceiu sase sau opt gloa- 
be. Moldoveanul rmustăcios, cu căciula 
de miel, șezând călare pe una din ele, 
la fiecare minută striga şi pocnea din 
biciu și globuşoarele lui alergau în- 
tr'un trap destul de mare. Dacă una din 
ele stătea, o deshăma cu înjurături gro- 
zave şi o lepăda pe drum neîngrijindu- 
se de soarta ei, fiind convins că la în- 
toarcere o va găsi în aceluș loc păscând 
liniştit pe cârnpia verde. Nu rare ori sia 
întâmplat, ca drumeţul plecat dela n 
staţie cu opt cai, ajungea la alta cu doi. 
Aşa era cu cincisprezece ani în urmă. 
Acum în Basarabia rusificată sau în- 
trodus căruța și hamurile rusesti, 

Astfel de căruță stătea la poarta închi- 
soarei în anul 1821, în una din ultimele 
zile ale Junei Septembrie, Jidoavce cu 
mânicele largi si cu pantofi ce plescăesc, 
arnăuţi cu îmbrăcămintea lor pitoreas- 
că şiruptă, rmoldovence bine făcute, cu 
ochi negri si cu copii în braţe, înconju- 
rau căruţa. Bărbaţii păstrau tăcerea, fe- 
meile așteptau ceva eu nerăhdare. 

Poarta se deschise şi câți-va ofițeri de 


tăcu și așteptă 


poliție aşiră în stradă ; după ei doi şol- 
daţi aduseră pe Cârdiali în fiare. 

1 părea că are treizeci de ani. Tră- 
săturile feţei lui oacheşe erau regulate 
şi aspre. Era de statură înaltă, Jat în 
spate, şi în general se putea imagina o 
putere fizică  neobicinuită.  Turbanul! 
pestriţ, așezat într'o parte, îi acoperea 
capul, un brâu lat înconjura mijlocul 
subţire : haina din postav gros albastru, 
cutele largi ale cămăşii, căzând până 
deasupra  genunchilor gi frumoși pan- 
tofi compuneau portul lui.  Infăţișarea 
sa era mândră şi liniştită. 

Unul din funcţionari, un bătrân cu 
faţa roşie, într'o tunică eşită, la care se 
legănau trei nasturi, strânse cu ochelari 
nodul vânăt, care la el înlocuia nasul, 
desfăcu o hârtie, și fornăind, începu să 
citească în limba moldovenească, Din 
vreme în vreme el arunca câte o privire 
trufaşă la încătuşatul Cârdjali la care 
probabil se referea hârtia. Cârdiali îl 
asculta cu atenţie. Funcţionarul isprăvi 
cititul, aşeză hârtia, strigă groaznic la 
lume. noruncind să facă loc şi dădu or- 
din să aducă căruţa. Atunci Cârdiali se 
adresă lui şi-i spuse câteva vorbe în 
limba moldovenească ; glasul îi tremura, 
faţa i se schimbase; înceru să plângă 
și căzu la nicioare!le functionarului. zu- 
ruind lanţurile, Funcţionarul, speriat, 
sări îndărăt, soldaţii voiră să ridice pe 
Cârdjali, însă el se sculă singur, îşi ri- 
dică lanţurile, păşi în căruţă și strigă: 


haide:  Jandarmul se aşeză lângă el 
" moldoveanul  pocni din bici și căruţa 
plecă. 


— Ce va snus Cârdiali? întrebă tâ- 
năru! funcţionar pe poliţist. 

— Ei vedeţi, ma rupat. răspunse. 
râzând, polițistul, să mă interesez de ne- 
vasta si conii lui. care trăesc întrun sat 
bulgăresc, nu deparie de Chilia, se te. 
me să nu sufere şi ei din cauza lui. 
Pororu-i prost. 

Povestirea tânărului funcţionar ma 
mişcat mult, Mi-era milă de bietul Cârd- 
jali. Multă vreme n'am știut nimic des- 
pre soaria lui. Trecuse câţi-va ani, când 
m'am întâinit. cu tânărul funcţionar. 
Ne-am vorbit despre trecut. 

— Dar cu prietenul d-tale Cârdjati? 
întrebai eu: nu ştii, ce sa mai întâm- 
plat cu el? SR 

— Cum nu, ştiu, răspunse el, şi-mi 
povesti cele ce urmează: 

Cârdjaii, adus la Iaşi, fu prezentat pa- 
şei care îl condamnă să fie tras în ţea- 
pă. Pedeapsa o amânară până la oare- 
care sărbătoare. Până atunci îl închise- 
vă în puşcărie. 

Pe prizonier îl păzeau şapte turci (oa- 
meni de rând şi în suflet tot aşa de tâl- 
hari ca şi Cârdjali); ei îl respectau și 
cu lăcomia obicinuită tuturor orienta- 


lilor, ascultau poveatirile lui ciudate, 
Intre paznic și păzit se stabilaec legă: 
turi atrânse,. Intr'o zi Cârâjali le spuse: 

— Fraţilor! ceasul meu e aproape. Ai- 
meni nu poate fugi de soarta lui. În 
curând noi ne vom despărţi. Aș fi vrut 
să vă las ceva ca amintire. 

Turcii desfăcură urechile. 

— Fraţilor, acum trei ani, continuă 
Cârdjail, cânâ tâlhăream, cu răposatul 
Mihăilachi, am îngropat în câmp nu 
departe de Iaşi, un cazan cu galbeni. 
Se vede că nici mie, nici lui nui sa cu 
venit această comoară. Aşa să fie, 
luaţi-o voi şi împărţiţi-o cu dragoste, 

Turcii cât n'au înebunit. Se gândeau 
numai, cum să găsească locul tainic? 
Gândiră, gândiră şi hotărâră că chiar 
Cârdjaii însuși să-i conducă. 

Veni noaptea. Turcii luară lanţurile 
dela picioarele prizonierului ; îi legară 
mâinele cu sfoară şi se îndreptară co al 
la câmp. 

Cârdjali îi conduse, ţinâud direcţia, 
dea! un deal la altul. Au mers mult, În 
sfârşit  Cârdjali se opri aproape deo 
piatră, măsură doisprezece paşi spre 
sud, bătu din picior şi spuse; aici, 

Turcii se pregătiră. Patru scoase ia- 
taganele şi începură să sape. Trei răma- 
seră de pază. Cârdjali se așeză pe pia: 
tră şi începu să privească la lucrul lor. 

— Ri, ce e, de grabă? întrebă al; 
ați găsit-o? 

— Nu încă răsnunseră turcii şi lucrau 
de curgeau sudorile de pe ei. 

Cârdjali începu să arate nerăbdare, 

— Ce oameni, vorbi ei; nici să sape 
cum trebuie nu pot. Eu ași fi isprăvit 
treaba în două minute. Băieți! deslega- 
ți-mi mâinele, daţi-mi un iatagan. 

Turcii începură să se sfătuiască, Ei 
ce ? fi deslegăm mâinele, îi dăm un in: 
tagan. Nu-i nevoie ? El e unul, noi şapte, 
şi turcii îi desplegară mâinele și-i dădu 
vă un iatagan, 

In sfârşit Cârdjali era liber şi înar-: 
mat. Ce trebue să fi simţit el. FI începu 
si sape cu îndemânare, paznirii îi a 
jutau.... De odată el înfipse iataganul 
într'unul din ei şi ţinând oţelul în piep- 
tul lui, îi smulse de după brâu două 
pistoale. 

Hestul de şase, văzând pe Cărdjali 
înarmat cu două pistoale, fugiră, 

Cârdijali tâlhăreste acuma irmnprejurul 
Iaşilor. Nu de mult a scris domnitoru: 
lui, cerându-i cinci mii de galbeni şi ame 
ninţându-l, că în caz când nu-i va plăti 
la vreme, dă foc Iaşilor şi va ajunge 
chiar până la domnitor, I sau plătit h 
vreme cinci mii de nalbeni, 

Astfel a fost Cârdjali. 


Trad, din ruseşie 
de CONST. G. NICOLAU 








i 











EUGEN GOGA: 


Cartea facerii 
— Roman — 


Romanul acestu e conceput şi scris 
pe o linie dreapmă cu toate dibuirile con- 
tradictorii dela început: pe linia tutu- 
vor romanelor ce sau scris până acuru. 
Plasat întrun cadru erminainente epic 
— răsboiul — şi tratat cu o îndemâna 
ce te întrighează mai ales că pe alocuri 
siova se prăbușește scurt, cartea pare a 
îi scrisă de doi. Unul care a văzut și 
a notat cu intuiţia sănătoasă, fără ar- 
tificii, ce rupe numai viaţă din viaţă, a 
neliteratorului care mai totdeauna când 
se apucă serios să scrie, cu credință şi 
dârzenie, o himereşte, Si altul, litevatar 
cu dexteritate excelentă care fură  diu 
amploarea vieţii ce se sbate sub slovă 
şi o apasă cu scrupulozităţi de stit, 

Eroul ronianului Andrei Metezeanu nu 
e, cum se obicinuezte mai în toate ri 
manele românesti un desrădăcinat ru- 
ral. Inaintaşii lui, boeri, încă de mut 
nau cunoscut criza aceasta, Psihu- 
logia lui Andrei  hetezeanu suferă 
şi-şi crispează liniile puternic trase, 
de boer autentic, intoxicată de un 
cosmopolitisru romantic de pruovenienț, 
livrescă. E uu intelectual de un «doc 
tism contemplativ care pus în faţa 
Scăderilor ţării sale  reilectează trist, 
pe acest plun. Nu e acea atitudine 
de  umună  intelectuulitate, morală. 
ce a găseşti la eroii romanelor rusești: 
cosmopoliţi şi ei, în fața ororilor ce se 
leagă cu ancestralitate pământului lor, 
Andrei Retezeanu ca bun romin dite- 
raturizează. Emoţiu sa e pe planul este: 
tic şi mai puţin pe cel social-politic, deci 
moral. Nu ştiu dacă Andrei Retezeanu a 
un tip veridic cu realităţile sufletesti din 
preziua răsboiului trecut, dar respiră o 
viaţă minoră. Su întâmplat aci, ceuce se 
întâmplă cu toţi „eroii principali”, Des- 
făcuţi întrospectaţi și puşi totdeauna 
în faţă, se pierd in jumătate din pazgi: 
nile romunului și în special în cazul di: 
urmă jenează — fiind prea aproape -- 
reprezentarea cetitorului si imagineu 
iese difuzată. 

Astfel atenţia se indreaptă spre coiţuri 
epizodice unde viaţa vrăjește nestinghe. 
rită. 

Si nu pot să nu înscriu aci un regret, 
că romanul românesc utilizează chiur 
în cele mai bune cazuri planul romanu 
lui-nuvelă în care totul gravitează în 
jurul unui erou şi orice amănunt e pis 
numai ca, să încercuiască voit. un punct 
convergent. Poate că această insufici- 
enţă să. fie cauzată de cadrul încă sim 
plu în care se shale viuţa românească, 
viaţa diversă si amplă u orasului nefi- 
ind încă deplin cucerită de sufletu! 
nostvu. Arn aminti în această direcţi: 
şi în cadrul romanului d-lui BLugen (i. 
ga, romanul lui Zola „La debâcle“. Eroul 
acestuia fean se mișcă. în mijlocul vieţi 
romanului său de proporţii uriase (câte. 
odată depășind viața reală prin patosul! 
viziunei) epizodic, cum se mişcă arice îu 
viața reulă. 

incolo, romunul d-lui Fugen Cotu e 
vealist. slovă în cure e scris e divectă si 
progisă. 


UNIVERSUL LITERAR. — 780 





cralacea Haslicrcares 





Desprindem câteva tipuri vii si mai 
ales noui pentru epica românească: co- 
Jonelul Stănescu  antipol psihologic 
lui Andrei Netezeanu, fiu de țăran depe 
Ialomiţa, cari păstrează în atiturlirieu 
jui asură, dar umană, dărzenia luptei 
cu ogorul și cu dozoarea soarelui, a stră 
moşilor lui deje Bărăgan. 

Dur peste paginele de sbuciuni şi sân 
gevare pluteste un varfu de alinare 
pornit dintre fustele de fecioară -—- cat 
doare și neliniste — ale Aunei-Mariei -- 
futa sănătoasă de per TOmăn, Sora da 
curitate, 

E o creaţie fericită primire atâtea cu- 
ricaturi de femei române lit Pormianele 
noastre inspirate la mabala. 

Pentru mavea frescă a răsbuiului Dus- 
tru pentru care literatura a adus puţin 
rominul d-lui Fugen Goga umluce o în 
=elinută coleeție de icoane urlevărate. 


+ 


DESPRE CONFERINŢE 


Alt unde decăt lu fundaţia Curol? Li 
văvese  problama  indivirlului”  epnubi- 
nată cu a „irulividualității”, ce chinuie 
je utăţia ilustri domni profesori, cui au 
un Înrens merit, că pe lângă timpi sa- 
criticat înattelor catedre, găsesc cal pu- 
țin «dle două ori pe an prilejul da uși tur 
huta academica Ineiditate cu întrebări 
de sciul acesta... In uulă, la ora lui care 
Uau eu: YUMOALE DLOVOCITA dn nerăh- 
durea cu cute gru așteptată îvireu conte- 
vențiarului, nerăhtare ce se dozese timp 
de o săptărnănă jintervalul dare tote 
rinţe),. Si se făcu că ilustrul contevari- 
țiar începuse: Vurbele cădeau cer o poa 
de tanmnă, Moleomme. saci si grele do 
„cenuziu”. Derolaţi își strănpouu haltoa- 
uele în jurul lor auiitorii si nuul câte 
ubul se strecurau syre iesire Lot raui 
var se uuzia ofiatul de uzura al vro- 
utuui scaun scăpat de greutatea vre-unui 
„imdivid”, Conferenţiurul continua ru a 
seouiuătate iu adevăr acutlenuice. Inagi- 
nuţiu sa complocta locurile ce se goleuu 
treptat cu studenţii „săi obligați să us 
culte până Ja sfârşit ih: sirucii) hal 
tatea işi e vurha aci de o tuntozie) desi- 
gur era cu totul alta. Numai un auditor, 
în a doua baucă cu mâinile înfipte în 
prima. cu capul lungit pe mMiini, cu e 
fiară la pândă, cu dinţii strănşi. cont 
nua să usculhe totus, Inghiţea cu stai 
cisn fiecare varhă si in ochii lui se citea 
o speranță absuntă de eremit. Confe: 
vinţa se sfârşi brusc ca o poticneală în 
acelaş ison cu cure se începnse, Confe- 
vențiarul sterzându-se cu batista da o 
woţie și obidă întrebă iritat pe ciudat, 
auditor : 

- Dia ue ce ui rămas? 

- Ca să reincopeți. 


+ 


Nu zice că între acest crochiu de fuzute- 
zia umoristică și intre telul cum sc ţine 
o conferinţă întru sală, lu noi, amenă 
jută în ucest scuţ, Nu e uteiaş legătură 
ca îtulre Dâmboviţa si marea de Mar 
mara. interesant vu ca eristă inu?) 


Căci, de pildă, un conferenţiar combă- 
fân eancepţia individualităţii istori in 
Curiyvle spunea în a doua frază că „ne 
putând coustrui o inctividualitatea istori 
ă după dutele lăsate de contimporani, 
săi, trebue să o construim în noi”. O altă 
conferinţă în tot de-alungul ei n'a fost 
străbătută de o uleie nouă, personulă. 
Si nu fost onorată cu nicio sinteză con: 
cludentă, care să înveţe, Căci nimeni nu 
tăvăduozte, cred, caracterul prin natură 
didactice al unei contevibţe. 

Asta în primul rând. În al doilea: con- 
jerenţiarul dacă nu crede că e obligat să 
iveueă piu faţa unei oglinzi | nu se ex- 
clude cea de buzunar) înainte de u veni 
în îaţa publicului, nici de a lua pietri- 
cele în guvă ca marele retor grec, nici 
de a pune inânu je 0 „gramatică” de cla- 
sete Țnimate şi o deschide la „acordul 
subicelielui cu predicatul” ave însă alte 
datarii mai simple: Să nu ţuzuie buzele 
si să nu se plivuhe cu mâinile la spate 
pe stradă. E 

(UONST, PACLIE 


p. S.- - Dar auslitosut e ubligut să se 
ducă numai la Fundaţia Carol, 


ES a 


NOTE BIBLIOGRAFICE 


Priinin la redacţie curtea d-lui Vara 
Milur, „Crho-Slorarii în Romănia” serisi 
cu prilejul duplinirii unui deceniu detin 
renusterea poporului ceho-slovae. D-l Va- 
cluv Xhiler, organizatorul legiunei ceho- 
siuvace în România, cuDOscÂnĂ puporul 
nostru de mic, a scris această carte inni 
inult ca un oniazia adus poțiurutui Dus- 
iru pentru larga ospitalitate ce a dai 
niseării cehoslovace în acest sens si a 
suzerut en accastă ocazie buzele una! 
strânse lexături între Noi si ceho-sluvaci. 

Ceace surjrindle este limba corect ro- 
vyănească în cure u fost scrisă carte, 
pentru cari avem îpute motivele să-i nul 
tur, 

+ 


Alice Sturdza: Sora Magdalina”, 
schiţe, Editura literară a Casei Scoala 
lor, 28 lei. 


E] 
Ein. Panaitescu: „Cultură şi  Invă- 
țăumânt, Editura „Cartea Românească. 


* 


(ilia Tudor: „ram lancu”, trape 
die istorică în 5 acte şi 9 tablouri, „Tipe 
erafiile Rornâne TI nite”. preţul 100 io. 

[3 


„VLAȚA LITERARA No. 9 
noătovul cUupritțani 

Anrian  Auniu i Din iapă tut, 
Cdlinesru i Problema scrisului i Î. Va 
teriuun:  Marala ahittuiziior: Mirea Eh 
cade: Lutăli A. Lemne: TOI, N, N. 
Șerbănescu: Teutrul rusesci N. Crerediu: 
Cronici. 

Versuri re 
îroscu, e i 

Note, Poleriei, Hoviste. Lu re )uvreazi 
zeriitarii, ufe, 


ae = 


Male 0 ta Diurui- 


(Grig. 


790. — UNIVERSUL LITERAR 





1 e ca Î sp» ua 








IN LOC DE CRONICĂ DRAMATICĂ 


N'am scris aci, despre piesele, care 
sau jucut în timpul din urmă. Nici des- 
pre „Femeea la 40 de ani, nici despre 
„Romeo şi Julieta“, nici despre Thorăse 
Raquin“. 

Asupra celor dintâi doui, am scris în 
„Universul“, în timpul Jipsei titularu- 
lui rubricei. Cu destulă rezervă asupra 
„femeei la 40 de ani* şi ca piesă și ca 
interpretare ; cu destulă bunăvoință des- 
pre „Romeo și Julieta“, relevâni încă- 
odată talentul d-nei Aura Buzescu si 
pasiunea dramatică a d-lui Vraca, dar 
stăruind și asupra lipsei de unitate a 
veprevzentaţiei. 

Pe „Iherăse ftaquin” nam văzut-o. E- 
zit s'o văd. 

In numărul viitor, voi face însă darea 
de seamă asupra lui „Petronius* de 
Mircea Rădulescu. 


Incere acum săi pun în discuţie câ- 
teva lucruri, sperând că discuţia va fo- 
losi. 

Socot, că în timpul din urmă, două 
pasiuni sunt dominante în opinia pu- 
blică. Pasiunea politică și pasiunea tea- 
trală. 


Pusiunea politică e determinată de 
noutatea votului universal, de amăsi- 
rea ajunzerii oamenilor noui si de fic- 
țiunile, ca să nu zic minciunile pe care 
entuziaștii, cari nu sau ciocnit de duri: 
tatea experienţei cred, că le pot împrăş- 
tia. 

Pasiunea teatrală e rezultată dintr; 
nevoe psihologică de a aprecia cu prio- 
ritate ficţiunea, de a te îndepărta ilu- 
zoriu de realitate. Aceasta mai ales, ne- 
voia de a înfrânge realitatea mână la 
căutarea distracţiei. Și ce distracţie e 
mai aleasă ca teatrul. 

Sar putea ca afirmaţia aceasta să, 
pară gravă. Dar ee alt decât goana după 
divertisment, în special teatral, a îm- 
pius la acea continuă şi fără alegere fa- 
bricaţie de piese teatrale şi crearea a- 
tâtor teatre, oricum înjghebate ? 

Si totuş toate sunt frecuentate, ba în 
unele părţi teatrul mut — cinemato- 
graful — e îmbinat cu reprezentații u 
șoare, cu cântece şi exhibiţii mai mult 
sau mai puţin comice, 

Autorii dramatici, oamenii de teatru, 
experţii şi cronicarii au sporit asa de 
mult, încât ministrului artelor i-a tre- 


buit vreme îndelungată, ca să poată a: 
lee pe unul dintre partizanii poli: 
tici, ca să-l facă director al Tes- 
trului Naţional, spre a se confor- 
ma obiceiului; ca fiecare regim po- 
litic să-si aibă și regimul său teatral. 
Erau aşa de niulţi, de serioşi, de experți 
candidaţii, Dar în sfârsit a fost numit 
scriitorul de mâna întâi, d. Liviu Re- 
breanu,. 

Și apoi înciil ceva, tut. din cauza pa 
siunei teatrale, 

Au sporit uctorii cu tilente foarte va: 
riate, tar cu îmense doruri de a îi ac 
tori angajaţi. Le e indiferent dacă joa- 
că, sau nu, Le trebue cartea de vizită, 
le e necesară eticheta, că suni în teatru, 
secundanţi ai artei dramatice. 

În legătură cu aceastii sporire şi îm- 
Dulzeulă a actorilor în teatru, trebue 
privită mişeareu încercată de câţiva ac- 
tori lu Naţional, pentru sporirea sala- 
viilor, Numărul e baricada răsplătirii 
cuvenite celor buni, : 

Dar pasiunea teatrală se  deslănţue, 
Criteriile se schimbă repede ca şi obiş- 
uuinţele sociale şi ca şi moravurile po: 


litice. 
B. CECROPIDE 





GRETA GARBO 


ARLETTIE MARCHAL 





„UNIVERSUL LITERAR, — 791 





cunematoorafiu! 








FONOFILMUL 


Sa scris si sa vorbit atât de mult în 
timpul din urmă despre filmul vorbitor, 
încât toată lumea arde de curiozitate 
să-l vază. şi să-l audă cât mai în grabă, 
După  iatormaţiunile naastre, primele 
prograrie de fonofilm aduse în ţară vor 
fi prezentate peste vre-o 2 săptămâni și 
puhmicului Capitalei, dacă nu mă însel, 
la Cinema lipscani. Publicul Tinisoa- 
rei a avut cel dintâi în ţară ocaziunea să 
admire această nouă invenție încă da în- 
ceputul lunci Nowmnbrie. In faţa unei săli 
arhipline, fonofihnul si-a făcut primul 
debut ta noi cu vre-o 10 filme scurte în 
câte un act, fiecare reprotucând fie nu- 
mere de varvieteu cu dans si muzică, fie 
bucăţi de muzică vorală, Tie scene și ta- 
Wlouri din natură. Toate acestea san 
proiectat cu aparatele inventate de dr. 
Lee de Forest. 

Sistemul americanului Lee de Foreat 
are avantajul faţă ue sistemul Gaumont, 
pe care l-am văzut la Paris, că sunetele 
sunt fotografiate țe aceeaşi peliculă caro 
reproduce și imaginile, astfel că. sincro- 
nismul perfect e asicurat şi pentru cu- 
zul dacă în urma uzării unei părți din 
film, sar scurta banda prin tăieri, atât 
de frecvente de alteum şi la filmnele 0- 
bişnuite. 


CUM SE FACE FILMUL VORBITOR? 


lată o întrebare, la care toată lumea 
doreşte un răspuns cât mai grabnic şi 
ăi mai Vămurit, cu toate că majoritatea 
spectatorilor din sălile de cinenatogral 
nu cunoaste încă nici tehnica cu mult 
„mai simplă a fotografierii imaginilur 
pentru tilimul obişnuit, Presupunând 
însă că cetitorii permanenţi ai rubrice- 
lor filmului îşi dau seama de greutăţile 
tehnice ale fotografierii imaginilor miş- 
cătoare, aceştia vor inţeleue, de sigur, 





Aparat de proecţiune 


că fotografierea simultană a sunetelor 
pe acecaşi peliculă, pe cari se fotogra- 
fiază tablourile intâmpină dificultăți şi 
mai mari, 

Transformarea sunetelor în unde ae- 
riene e un proces naturul cunoscut din 
fizică (optică). Pentru a putea fotograiia 
aceste vibraţiuni acriene, e necesar a le 
transforma întăiu în unde luminoase. 
Acest jucru se face cu ajutorul unui mi- 
crophon şi al unui număr de tuburi de 
electroni, dintre cari unii Sunt re 


mică, alții de mare frecvență. Cu ajuto- 
rul unei lămpi de gaz și a unot dispozi- 
tive speciale, undele luminoase se fota- 
grafiuză pe murginca stângă a peliculei 
pe o lăţime abia de 2 milimotri, formând 
la proiecțiune o fășie îngustă cu linii 
luminoase şi întunecate, ce se poate a- 
coțeri spre a nu supăra ochii spectato- 
rilor. 


CUAI ARATA FILMUI. VORBITOR ? 


E aceeuşi buudă de celuloid, cure însă, 
privită mai deaproape, se deosebeste «dle 
banda filmului mut prin făşia dantelată 
din marginea stângă, dintre nerforaţie 
Şi fotogratie. Această fâșie de linii mai 
subțiri sau mai groase, intrerupte de 





Pelicula filmului vorbitor 


câmpuri întunecoase, nu ce altceva decât 
fotografia sunctelor produse cu ocuziu- 
nea fotografierii imatinilor pe peliculă, 
sunete fotografiate simultan, adică în a- 
eelas timp cu tablourile, Importanţa în- 
venţiei lui lee ce Forest stă tocmai în 
posibilitatea de a fotografia și sunetele 
odată cu imaginile, sincronizând tonu- 
vile de muzică, voce, cântare sau orice 
alte suomote (hubuitul tunului, trăsne- 
tul, uruitul trenului, vâjiitul aeroplanu- 
lui, mugetul vacei, pâzâitul gâştelor, 
ete, etc.) cu tablourile fotogrufiate pen- 
tru film. 


CUM SE PROIECTEAZA PENTRU 
PUBIIC PONOFILMUL ? 


intrebuinţându-se aproape tot aceleasi 
aparate și dispozitive însă în sens invers. 
liniile luminoase de pe îăşia din margi- 
nea peliculei se transformă din nou în 
unde luminoase și apoi în sunete, ce se 
transmit în faţa sau în dosui ecranului 
printr'un fir electric, de unde apoi ajung 
ja urechile publicului printrun haut- 
varleur, care măreşte intensitatea sune- 
telor recepționate. 


CE NE POATE DĂ FUONOFILMUL? 


Problema tilmului voybitor e rezolvată 
Nu inai rămâne decât ca aparatul de fo- 
tograliat şi mai ales cel de proiecţie si 
fie perfecţionat în aşa măsură, încât să 
ne redea cât mai fidel ioaie sunetele din 
natură, dela cele mai simple până la cela 


mai fin nuanţate, Deocamdată va trebui 
să ne mulțumim adimirând sincronismuli 
perfect. dintre sunete și imagini și nu 
concerte simfonice sau bucăţi de operă 
cu sunete atât de variate şi complicate. 
Cu cât e mai bogat nuanţată o voce sau 
tonurile uuui instrument muzical, cu 
atât mai greu îi este și fonofilmului să 
redea îu mad fidel sunetele. O melodie 
simplă cântată la piau se apropie foarte 
mult de realitate, asa cum o redă astăzi 
fonofilmul. Sunetele stridente abundă 
însă îndată ce e vorba de o melodie grea, 
cântată de a soprană, un tenor, p vioară 
sau o orchestră simfonică, 

Muzetul vacei, cântatul cocoșului, mMă- 
căitul raței e redat aproape la periecţie 
de fovolilmul de astăzi, Nu tot asa însă 
trilurile privigheloarei şi mai puţin ao 
dulaţiiie variate și bogat nuanţate a 
unei primadone, 

Nici aramofounele şi nici aparatele de 
"udio, ce se ziăzesc întrun stadiu cu mult 
mai înaintat, nu pot reproduce Ia perfec 
ție sunetele preu complicate și prea îin 
nuanțate. 

Imcercarea americanilor de a intro- 
duce dialogul în filme a dat greș. La a- 
cest esec a contribuit de sigur şi credinta 
profund eronată că prin vorba omeneaș 
că sar țutea da mai multă viaţă actiu- 
nii din film. Un model de film cu acţi- 
une dramatică bogată şi intensă este fil- 
mu) Răsărit de sonre (Aurora) al casei 
Fox-Film. Acesta este și motivul pentru 
care întreg filnul de anroape 3000 meiri 
luncimne e întrerupt abia de 28 de suh- 
titluri. Acţiunea începe încă din actul I, 
si curge intens și emoţionant până lu 
sfârsit. Fără multă vorbă, fără inseriri- 
ţii si explicaţii de prisos. ]l recomand ct 
cea mai mare ciitdură tuturor cinefililor, 
Ce ar fi dacă la un moment daf persua- 
nele, cari acţionează întrun asemenea 
film, ar începe să vorbească cu giusuri 
metalice și răgușşiie, asa cum vice &Da- 
rat Je poate reda astăzi. Sar împiedică 
numai. și Sar zăbovi acţiunea dramati- 
că. Ba ar fi chiar o adevărată profanare. 
Intr'un film ca acesta sar putea aplica 
fonofilmul doar în scenele cu sunete și 
seomote din natură, ca: vâjâitul vântu- 
Vai, tunetele, uruitul vechiculelu» pe siră- 
zile orasului, ete. 

Acolo însă unde omul prinir'o Miscare, 
printr'un gest exprimă de zaci de ori mai 
mut decât cuvintele, cred şi sunt con- 
vins că orice vorbă-i de prisos sau mai 
pine, cum zice românul: Vorbi mm'tă.,. 
sărăcie. 

De aceca nu cred că existi în tintă 
Europa un singur om de specialitate, 
cate să afirme că filmul y rbliur va pu- 
tea. înlocui vreodată tealrul sua filmul 
mut, asa cut l-am văzut şi-! vedeta per- 
fecţianâudu-se din an În tu. 

Și totusi, fonofilmul va avea o aplicu- 
ție foarte bogată. ia filmele culturale și 
îndeosebi la jurnainie de actuuiitate, cât 
se poate de interesante și instructiv? şi 
ip, i 

Despre asta însă cu altă ocaziune î... 


CH. C. BIRAESCU 


79 — UNIVERSUL LITERAR 





da $ ca Şa-susea... 


Printre numeroasele manuscrise pri- 
uite zilnic la redacţie, am găsit o poezie 
întitulață „Zi de toamnă" şi semnată de 
poetul (?) FE. Lazăr, întovărăşită de ur- 
mătoarele rânduri strict confidenţiale şi 
riguros literare : 


Onor 
Ziarul „Universul“ 
Dir. Scriitorilor (?) 

Vi rog să binevoiţi a mi se publica a- 
lăturata anexă în ziarul „Universul! cu 
conţinutul ce este scris, în caz de nu vă 
vog respectos a mi se înapoia înapoi. 


Vă salut respectos 
TF. Lazăr 
Calea Rahovei No. 1& 
Loco 


Poezia „Zi de Toamnă” începe aşa: 


„ă venit şi toauina iute din ce parte nu 
(se ştie 

So să treucă şi ea iute ca cellalte ano- 
[timpuri 


De sigur că da, donmnule F. Lazăr va 
tvece iute... ai dreptate... dar la noi ma- 
nuscrisele, nu se „inapoiază înapoi“, 


* 


La bunchetul dat în onoarea d-lui Mi: 
hai Dragomirescu, cu ocazia împlinirii 
a 60 de ani, ciracii d-sale literari şi-au 
pus imagibația şi spiritul la contribuţie 
intru alcătuirea următorului 


Menu estetic" 


“Puică, Mastică, Vermouth din „Ermpireu” 
Frivolites suprarealiste 
Consomme€ pailie parmesan — inhibitiv 
Morun moscuvit, cu sos mistic 
Filet grill€ buchetiera.., din Florenţa 
Murături din „Borcanul de spirt” 
Gogoşari... Lovinescieni 
Parfait pralin€ psicho-fizie 
Cats idsologique 
Vin exultant ă la Sorbul 
Apă de Marna pentru armonia dintre 
fond şi formă 
Champagne explosivă în „Talaz'-uri 


* 
Epigrame 
Lui Ion Pilat 


Voi, cereţi omuiui să spuie 

Dacă-i Pillat poet ori nu e — 

Eu, chiar de m'aruncaţi la câini, 

Nu pot să spun — mă spăl pe mâini. 


* 


Părintelui Gala-Galaction 


Dacă furat de Muze el se lasă, 

Cei mari şi Domnul i-or ierta greşala 
Căci prea-cucernicul Părinte Gala 
GaJaction c-un scriitor... de rassă. 


N. CREVEDIA 


Ga Z ONcuraces 








HOOLYWOOD 


Kiaus Mann, fiul marelui scriitor Thomas Mann, 
povestește impresiile sale 


California trebue să aibă ceva asamă: 
nător grădinii paradisului în care s'a de- 
cis soarta primilor oameni. Să ai bani 
şi să trăeşti aici: Cred că e tot ce poţi 
să-ţi doreşti! Nu ştiu dacă dragostea de 
aceste locuri poate fi de lungă durată. 
Aici cresc fructe de o mărime şi frumu- 
sețe nemaivăzută, însă apoase si lipsite 
de orice aromă. Faptul e oarecum con 
promiţător pentru fertilitatea pâmântu- 
lui, şi la fel e toată atmosfera care tn 
încântă însă nu te înlănţueşte. Ii îru- 
moasă, stai si o admiri, dar atât tot. Nu 
cred că uşi suferi vreodată de dorul ei. 

Faţă de această imensă panoramă, îvu- 
moasa Pivieră franceză pare mică și 
meschină. Dealungul întregei coasta stră- 
bate o promenadă lungă şi frunaasă, 
faţă de care toate promenadele Euro- 
pene unu sunt decât nişte bizte jucării. 
Totul este exagerat de mare, lăcut urcă 
să bluff-eze restul omenirii. 

Apusul soarelui revarsă aici un colorit 
cum nam mpi văzut în viaţa mea, Ra- 
zele, sunt violete, voze si portocalii, ce 
enormă orgie de culori. 

Nicăeri nam văzut atâția bărbaţi fru- 
rosi pe străzi ca aici. Cum își ţin capul 
Și cum umblă, ca siluete! Oare acesta 
capete gândesc? Teosoala Annie Basaut 
scrie că atci în Culifornia creşta viitoa- 
rea omenire. Posibil! Pentru că tot cen- 
trul Americii cu New-York, Chicuzo. se 
apropie cu vremea de Los Angelos. 

Au aici tot ca le trehue penru rezene- 
rarea unei oineniri viitoare, 

Tiecare femeie aproape aruii isi cu 
o regină a filmului; le coafunzi Mu fie: 
care pas, aşa de muil szamâni între ele. 
Toate au aceeaş mască da far pe faţă, 
şi din ochii machiaţi aceleasi priviri 
goale dar curioase. (De observat În îm- 
brăcăminte : cu cât sunt mar bogzaie, cu 
atât mai prost îmbrucate. Am canoscut, 
o mare milionară, o femeie de lume, care 
era în stare să-şi schimb» de 29 de ori 
pe an automobilul, dar se îmbrăca cum 
nici o portăieasă nu sar îimbiâca sa, 
noi. In schimb topite vânzătuarele şi 
funcţionarele poartă un lux extraordi- 
har. 

Ue fantastice şi formilahi!e par aceste 
orașe californiene.  Iimonşi sgărie nori. 
Reclamele luminoase, forme de consirat- 
ție, .. e un haos! Haos însă numai ca 
poză ; ca viaţă nun nJuns încă asu de 
departe: 

în Hoolywood seara e 0 iinişte de ci- 
mitir. Un bar artisti» „Henrys“ unde îţi 
treci timpul. Chiar şi în Los Angelos, tre- 
buie să fii cunoscător şi să cauţi mult 
până să găseşti un loc unde te hoţi a: 
muza. Această plictiseală e una dia re- 
corduvile Americanilor, cari vor să aibă 
nu numai orașele cele mai mari, dar și 
cele mai cinstite. De aceea şi toate aceste 
femei iachiate și bărbaţi frumoşi nu 
sunt aici pentru a se amuza, ci doa; 
pentru a câştiga cât mai mulţi dolari 
pe care se duc apoi să-i cheltuiască în 
altă parte, 


Hoolywood, înseamnă : film. Aici totul 
este pus în siujha lui. Toţi sunt subo 
formă san alla interesați Ja realizarea 
lui. Bogiăţiile se pure că zac pretutindeni, 
dar nu oricine le poate ridica, fiindcă 
oferta, fuţă de cerere, este enormă, 

Frunwasele vile cu bazinuri de înot 
ale divelor trezesc invidia imturor. Multe 
speranţe au fost îngropate şi mulţi au 
murit înainte de a fi putut să realizeze 
măcar unul din visuvile lor. Nume ilustre 
nu fac iti o impresie uici. Principi şi 
duci nu înseamnă aproape nimic dacă 
mau buni. Intrun studio, un boer român 
curăţă, parchete şi o prințesă rusă e o 
simplă statistă. Soarta celor cari și-au 
îngroput ilealurile nu mai aşteaptă de 
căt un Balzac cure să scrie ronmanul 
acestui oraş si al vieţii Jur, 

An cunoscut aici un fănăr foarte dră- 
guţ si serios, cuie, schilodit de muncă, 
nici nu se ruai poate ţine drept. Acum 
câțiva ani a venit aici plin de speranțe, 
wa găsit nici o ocupație, a suferit de 
[batne, dovinea prin Parcuri, și toate a. 
coste mizerii l-au adus în stureu lui de 
astăzi. Infirmitatea. lui, îu însă norocul 
lui. Deveni vu „specialitate“ și fu angajat 
ca uconiic”. Acuri contează printre cai 
muri Și Dumea se tăvălexte de râs de 
vuetsul lui, 

Cine vrea si cunvusciu Ilovlywood-ul, 
trebuie să-si piardă tot timpul în marile 
studio-uri. Asa cum la Monte Carlo sau 
Nisan, întreaua viaţii se concentrează la 
Cusincuri, tot asa Iuolywood-ul nu este 
Hoolywood de cât în studio-urile lui, 
Toate celelulte: hoteluri, magazine, stră- 
zile largi, iniensa circulaţie a automobi- 
îolor, totul nu e decât, decor. Adevărata 
viaţă de aici nu pulseuză decât în raza 
violetă a puternicclor reilectoare. 

Tuutastică jupvesie: Un oraş magic, 
o Jiaţă pgălăgioasă, alături de o bize: 
ricuță de ţară, Străzi înguste alături de 
jerspectiva navilur bulevarde. Toate a: 
ceste nu sunt doar culise! Femei în tot 
felul de costume, cavaleri, acrobaţi, o 
îmypestriţare de stiluri și culori, totul 
fascinează. Toată această lume de basm, 
de ireal, pulseazi totuş o viață plină de 
realităţi şi din tot acest bizar amestec nu 
mai ştii ce este și ce nu este realitate. 
Ce vast material pentru teatiul dublei 
personalităţi a lui Wirandelio! 

]n această lume, Conrau Veid, şi lohn 
Havryrmorre își pregătesc nouile lor „0- 
vituri” menite să uimească Europa şi să 
strângă mulţi dolari pentru care vor 
veni să-i cheltuiască în aceeaş bătrână, 
tar frumousă Europă. 

Nu se poale vorbi de film fără să a- 
mintesti de JIloolywood şi în adevăr as 
tăzi totul trăeşte sub influenţa lui, 

Centrul Americii emigrează spre Vest 
şi va veni timpul când tot complexul de 
vrașe ale Los Angelos-ului nu va mai 
fipura numai ca un cantru al filmului, 
ci probabil ca punct central al întregii 
Americe şi poate chiar ca punct central 
al pământului, 





Eni ea'car'ea 





O Secaataca die 
CUvazie 


Henri Etienne povestea despre un ju- 
«decător din timpul săn care avea numai 
v formulă, în materie de proces crimina.. 
Dacă acuzatul era bătrân, pronunţa: 

„Spânzuraţi-l căci a făcut şi alte cri- 
me”. lar dacă era tâniu: 

„Spânzuraţi-l căci va mai face şi al- 
tele“. 


E. 


Un judecător spunea cu naivitate unui 
amic: 

„Astăzi am condamnat trei oameni. Au 
fost doi cari au meritat-o cu adevărat. 


* 


Cardinalul Mazarin spunea despr: pre- 
zidentul Lecoioneux ; 

„E judecător atât de bun, încât scrâşne- 
ste de necaz că nu poate condamna 
amândouă părțile. 


+ 


Ludovic al AlS-lca, avea o idee atât de 
bună pentru D-na ce Muintenau, încât 
îi zise într'o zi: 

„Preoţii sunt numiţi Siinţia Voaatră, 
regii Majestatea Voastră, principii Alteța 
Voastră ; iar D-tale Doamnă, ar trehui 
să ţi se zică Soliditatea Voastră, 


+ 


In Spania, un ovrei vroia să vândă iui 
Alphons, regele Aragonului, o icoană a 
Stăntului Ion, pentru suma de 500 ducați. 

„Eşti mai interesat decăt strămoșii tă, 
îi zise Alphons, „Ei au vândut pe fiul lui 
Dumnezeu cu 30 de arginţi și tu ceri ai) 
ducați numai pe imacinea sertitorului 
său.“ 


+ 


D-ua de Sable cra foarte geloasă pe Dl. 
de Montmorency şi îi impută aspru că, 
la un bal, la Luvru, dansase cu cele mai 
frumoase femei dela curte. 

„Ei, dar ce era să fac?' 

„Să nu ti dansat decât cu cele urâte“, 
îi zise ea orbită de mânie. 


Ei 


D-na de Muvrville, fica Sophiei Arnault. 
fu întrebată ce vârstă are mama sa, 

„Nu știu, răspunse ea, „în fiecare an, 
mama mea se crede reîntinerită cu un 
an; dacă asta continuă, în curând voi 
îi eu cea mai în vârstă, 


+ 


Galba, care era încovoiat de spate, ple- 
du în prezenţa Aucustului şi repeta, în 
fiecare clipă: 

„Dacă vorbesc rău, indreptaţi-mi. 

August plictisit îi spuse: 

„Pot să-ți spun că nu vorbeşti biuie, 
dar ca să te îndrept nu mi-e posibil”, 


ZOE LECCA 


bo caz car 


Pentruce salva de onoare se compune 
din 107 Torituri ? 


Trebuie să credem tradiţia germană, 
care sine că pentru întâiaş dată s'a 
tras la Augsburg 0 salvă de onoare de 
19t lovituri. Pentru a rimi uu împărat 
care se întorcea victorios dinir'o cam- 
panie, consiliul oraşulni Augsburg, de- 
cise că trebuie să se tragă 100 lovituri 
de tun. Ofiţerul de serviciu nefiind si- 
aur de numărul încărcăturiiar pe care 
le jăcuse, mai adăugă una. pentruca, în 
orice caz, suta să fie complectă. Un oraş 
vecin, ţinea să nu pară mai puţin en- 
iuziast, si ordonă să se tragă acelaș nu- 
inăr de lovituri, şi cum asemenea reco- 
iandaţie trecu din oraș în oraş. se sta- 
bili tradiţia. 


COMUNĂ CIA MAI MICĂ 


i.ste comuna Feissal, judaţul Sisteron 
(Basses-Alpes) în Franţa, care numără 
11 locuitovi, 

Această comună constitue o unitata 
adminisirativă şi este considerată ca 
persoană, morală. Ea nu are însă con: 
siliu comunal, 

Această comună. care are două sau 
ivei ferme relativ mari, nu posedă nici 
biserică, nici şcoală, nici primărie, nici 
cimitir. Populaţia ei, este compusă, în 
majoritata, din femei și copii. O coniună 
compusă din Îl locuitori cum este feis- 


sal, nu are decât trei sau patru bărbaţi. 
Ps a 


UNIVERSUL LITERAR. — 19 








caricatura zilei 
LA CINEMATOGRAW 





Ea. — Ah! dragul meu filmul ăsta mă 


zăpăceşte complect. Inchipueşte-ţi: Am 
îmbrăţisat pe d-nul din stânga în locul 
tău, (London Opinion) 


DEZILUZIE 





Hotărât lucru; ziarele astea nu mai 
spun nimic! (Life) 
COCHETELE 





încercând a nouă rochie. 
Ea. — Doamne sfinte! Dar ce modei 
era ? pia: (Judge) 


REGRET... 





Ba : (către soţ). --- Spune, n'am fost o proastă, când am refuzat un om ca ăsta, 


pentru tine ? 


(Judgs) 








104. — UNIVERSUL LITERAN 








| Cenrţa reciatle în exireuse | 








VIATA PRINTESEI MATHILDA 
Ferdinand Bac. 


Odată ea zise: 
„Dacă nu aş avea de vevheat asupra 
propriei mele case, mi-ar fi plăcut, pen- 
tru onoarea familiei, să face pe croito- 
reasa în Palatul regal!” 

Si când mariajul Clotildei avu loc ea 
exclamă : „Să întreb în ce toaletă. buna 
Clotilda va sosi întro zi la cer, unde si 
îngerii se îmbracă frumos!” 

Una diutre fipurile cele mai reduta 
bile ale salonuiui era contele lorace de 
Viel-Castel, supranumit de posteritatea 
răzbunătoare, „gură rea, 

Din primele săptămâni a acestei mari 
vieţi mondene, cusa priniosei cra laru 
deschisă ; cea atrăgea din toate părţila 
curioşi şi avizii de onoruri, întrisanţii 
și snobii. Și deodată un averi?sment Su- 
seşte amnfitriounei. Acest avertisment eră, 
semnat Viel-Custel. El avertiza pe vara 
impăratului ce teribila sa izolare 1Ino- 
rală „în mijlocul acestor crocodili” „Săr- 
mană. prinţesa Matilda! Sunteţi rău în- 
conjurată şi uimeni nu vă dă un sfai 
bun!” „Acei cari vă sărută mâinile, vă, 
va renega, dacă averea ur înceta să vă 
mai surâdă !* fa însăși spunea odată: 
„Câţi oameni mă vor mai îi dacă aş 
lecui într'o mansardă ?* : 

Viel-Castel nu înceta de a se face plă- 
cut amfitrioanei, dar el era considerat 
ca cel mai abominabil dintre oumeni; 
el „otrăvea aerul respirabil”, împrăști- 
ind teroarea în jurul lui. 

La început aceste reuniuni se făceau 
întrun cadru  imypresionunt, plin «le 
fast. Oumenii soseau toţi în sriendidele 
lor găteli, gulouaţi, împudobiţi de tiruri 
încrustate cu diamante. Nu sunt decăt 
demnitari încărcaţi de relicve, purtături 
de insignele meritelor lor. 

D-l de Nieukerke era totdeauna îni- 
brăcat de gală la înălţimea acestei case, 
acest frumos Emilien, un fel de cavuler 
al Renaşterei. Era înconjurat de oamenii 
mari, de artişti și de setriitori, Aprecia 
în special pe [Eugen Giraud, pe care 
adesea îl instala înaintea unui puhar 
cu apă... pentru a face acuarele, 

Viel-Castel era detestat de toată lu- 
mea, El nu-şi ascundea relele sale in- 
tenţiuni și circula cu uerul său de poli- 
țist în mijlocul invitaţilor, Asculta fru- 
moasele doamne şi le întreba. cu un pro- 
îesionist, i 

[1 nu era tomut numai! de femei „cari 
ascundeau în sânul lor un amor vino- 
vat“, bărbaţii îl detestau de asemenea, 
Astiel devenise odios tuturora. Ce den- 
sebire însă de Merimle! Acesta trans- 
punea ironiile şi anecdotele sale pe un 
teren străin. Pe când Viel-Castel flazala 
pe contimporanii săi, Merimee, punea în 
istorisirile sale farmecul său de călător, 
care văzuse şi reţinuse totul, particulu- 
rităţile popoarelor, moravurile gitanelor 
și cosacilor. Ul povestea obiceiurile Fvu- 
lui-Mediu şi sărca cu mii de ani înapoi 
pentru a cita autori greci; și pe cânil 
amfitrioana era ameţită de atâta eru- 
“diţie nuanțată de un comic și un cinism 
fin, ea spunea sdesea: „Stiţi prea mult. 
Păstraţi restul pentru data viitoare“. Și 
data viitoare venea şi mai încărcat, 


(Continuane și sfânşit) 


Viel-Castel spunea de el că este viermele 
solitar al erudiţiei. Era sărbătorit căud 
iuiea, 

— De ce vă utoră atât de mult, îl în- 
treha Prinţesa ? Sunteţi atăt de adozu- 
Vil? Si Merimâe răspundea: 

—— Ceeace ei prețuese la mine, Prinţasă, 
este că vu mi-ar făcut un principiu să 
nu defăimez niciodată, 

Situaţia lui Prosper Merimâe pe lângă 
prinţesiu cra destul de ciudată. Figurând 
la Tuileries ca amic din copilărie. con- 
fident și prim bujou, el venea de bună 
voe la prinţesă pie care o stima mult. 
Prinţesa tuhea la e] spiritul şi îndrăs. 
nelile site. Saint-Deauve îl stima de- 
asenienea şi vedea în erudiţia lui Maru 
ie un eiect al senilităţei, 

In maărea grădină de iarnă, prinţesa, 
contrar gustului său, dădea serbări stră- 
lucite, concerte chiar, ea sare ul 
iubea muzica. „Mie nu-mi place muzica, 
spunea ea, decât în Italia, pe lacuri, Ja 





Neajule. Aceasta este muzica! Aceşti 
oameni cântă cu guru deschisă, 


Gounod veneau adesea, plin de graţie 
și seninătate. Odută se întălni cu Lesejs 
penteu prima oară. Cei rloi mari oameni 
căulau să-si facă reciproc onorurile. 
Gouunodi la un moment dat puse un ge- 
nuchi la pământ și zise: „Ce sunt eu 
înaintea voastră ? L.eseps lua un tran- 
Wafix î) oferi autorului lui Fost şi râs 
unse: 

—- D-voastră 
parfumut”. 

In casa prinţesei mai veneau cele rutui 
mari iustratiuni si interpreţii lore ce- 
lebrii, Nourrit. Paulina Viardot, apoi 
divina Patti si tânăra Christine Nilson, 
re care spunea vă este o Lorelei. 

Ea detestă și teatrul dar cu evantaiul 
său producea multe ofecte. unicul lucru 
nuanțat din viaţa sa: oa știe să-i den 
un aer regal, distrat sau plictisit, duvă 
circumstanțe. Si când ea asista la c0- 
medie, unde împărăteasa ţinuse să se 
producă, Mutiidla îşi închise cu un est 
rapid, evantaiul înaintea acestei de: 
monstraţii și zise: — A fost foarte bine. 
Ea ar fi avut muult succes în provincie. 

Prinţesa Matilda știa de noua legătuvi 
a împăratului cu contesa de Castielione, 
și era puţin ofencată de atitudinea, lip- 
sită de discreţie, a acestei florentine; 
dar ca se arita destul de induigentă 
pentru slăbiciunile împăratului. Văral 
ei putea să-și permită anumite fantezii 
pentru a puteu uita nenorocirea de a 
se îi inselat în căsătoria sa. 

Prinţesa nu iubea spectacolele. 
plăcea la teatru, decât să ajlaude pe 
amicii săi. Nu iubea decât prietenia. 
Nu-i plăceau ficțiunile, prefera realul. 
Si chiar în Dante nu-i plăcea decât elo- 
quenţa sa, iar nu viziunile sale, 

Pela fratele său prinţul Napoleon re- 
crută prințesa mulți amici, astfel pe 
Sainte-Beuve, Flaubert și pe Ernest he- 
nan. 

Un poet care se bucura de o mare fa- 
voare era abatele Coquerean. Fra nu- 
mit duhovnicul dela Ciumați. Privile- 
piul acesta vonia din călătoria între 


sunteți proaspeţimea şi 





Nu-i 


prinsă cu prinţul de Joinville la Sf. 
[lena pentru a transporta în Franţa 
ultiinele rămăşiţe ale Ini Napoleon. Lu 
alt preut, era abatele L.esnes, predicuta- 
rul împăratului, 

Poziţii printsei faţă de biserică, a fost 
au)t denaturată. Ea practica religia sa 
cu acecas regularitate ca si coa mi 
mure parte a Francezilor din societate: 
ca 0 regulă curiincioasd şi nu trebue să 
impingi lucrurile prea departe. 


AMICII : OAMENI DE LITERE 


In salonul prinţesci se remarea un om 
în jurul căruia toţi se grupau. Era 
Sainte-heuve, De o urăţenie provevbiată 
cu 0 chelie acoperită de o mică îichie 
de dascăl și îmbrăcat destul de negli: 
jent. La martie recepţiuni venia în re: 
dingota sa de academician, cu mănuși 
albe, Mergeu cu pașii măsuraţi. „Nu-mi 
ttnintesc, spunea el, să fi îmbrăcat o 
redingotă nouă, decât ca să mă duc la 
fotograf”, De o curtoazie puţin ipocrită. 
când vorbeau prinţesei, în ochii săi se 
ascundea, ironia, un cinism admirabil 
secondat de inteligența cea mai lumi: 
DOasă. cea mai tăteunzătoare, 

U doamnă din anturajul  Matildei 
spuse intra zi despre acest prinț al eri- 
ticoi : „LL aduuir si mă scărbeste”, 

Prinţesa atât de sensibilă frumuzeței 
«meuești, acceptă să primeuscă, pe acest 
„desmoştenit”, ore întregi, să-l aibe in 
fuţa ei, alături «de ea şi acest sacriticiu 
pe care şi-l impunea cu timpul dispăru 
în fuţa acestei lumini extraordinare. 
Căci ochii singuri, fără a avea cea mai 
mică frumuseţe, reflectau inteligenţa sa. 

Udată discuţia căzu asupra lui Victor 
Cousin, 

-— Cousin, spuse prinţesa, a adus ceva 
nou? 

— Desigur! afirmă Sainte-DBoeuve. Un 
asortimeut de panglici pe care le-a pus 
la pălărie şi cari reprezintă toate pă- 
verile sale, EL ne spune: Alegeţi! Mie 
îmi plac toate: Aveţi pe Kant, Fichte, 
Hegel, Care din tyei?* 

Prinţesa care dctesta filozotia îi spu- 
se: „Li hine! Peniru că e pe alese, ţii 
las pe toţi“. 

Se discuta evenimentele zilei, despre 
oameni și lucruri. Toată lumea era tre- 
cută în revistă. Prinţesa chestiona, peo- 
voca răspunsurile și-n special pe Sainta- 
Beuve. 

Se vorbea odată de amintirile diu co 
pilărie : 

—(are esfn. cea. mai frumoasă zi a 

voastră, întrebi ea pe Suinte-Deuve. 
când eraţi băiat? Acesta răspunse : Ziua 
cusătoresei. Mama uita că oxistanmn si 
putean: să fac ce vream. — Dar ce fă- 
creați lu vârsta asta? Nu se spune? 
Sainte-Beuve ridica capul. Amfitrivana 
îl privea înspăimântată, apoi exclama : 
„Deja !* 

Intr'o seară se vorbea de moravurila 
din al doilea Imneriu devenite frivole a- 
tât de repede, și de pericolele publice ce 
deveniau mai amenințătoare. Prinţesu 
spuse lui Sainte-Beuve: — Unde vom a: 























































Wige cu- nebuniile astea? — Nebuniile, 
răspunse el, sunt o stare de sănătate, da 
tare nu trebue să ne neliniştim. Ceaca 
ste grav este atunci când nu se întâmplă 
nimic. Atunci un popor este pe jumătata 
mort. Flaubert, nu iubea acest punct da 
vedere şi zise: — Viaţa popoarelor esta 
drama istoriei naturale. Când ele îşi simt 
iârşitul apropiindu-se, au o îndoită in- 
tnsitate. Se agită, se bat, şi fac dragoste 
u furie. Este frenezia dinaintea cala- 
srofei. 

4 Acest libertinaj constituie farmecul a 
destui salon. Fiecare însă ştia până unda 
i meargă, afară de Giraud şi (rantrit, 
tari se bucurau de un privilegiu ilimitat. 
3 Dacă prinţesa se ataşase de Sainie- 
Beuve pentru spiritul său, alte cahiîţi o 
S:propia de Thâophile Gautier care, prin 
ucentricităţile sale revoluţionare nu pi 
ta să fie desemnat printre intimii săi, 
Când e! intra în salonul prinţesei nu 
e grăbea. Cu capul sus, înainta cu paşi 
inceți. N'avea ochi decât pentru umtitrie 
ană. Şin intimitate, ca un câine se 
Şulca la picioarele sale... „Ceeace îmi 
Mace la Gautier, zicea prințesa e, că pu 
in îi pasă de muarele public. Când var- 
şte, îmi figurez felul pe care il uu zeii 
ind vorbesc în Olimp, vorbesc în de: 
pt, 

£l încânta prinţesa cu poveştile vieţei 
le de boem. banmla lui veselă. 

Cum marea preocupare a prinţesei era 
Werura, Ih6o ştia câtă plăcere îi [ace 
nând în versuri... acuarelele sale. Con: 
biau asupra artei şi urmăriau cu u- 
inție salounele. Gautier găsise o nouă 
kofezie, devenise rrilic de aria. 
Abrinţesa simţia câ plimbările estetice 
e lui theo nu erau decât uu susilu 
unei înclinări de demult. El descria ta- 
burile altora pe care ul însuşi leur i 
ietat. 


n post de rejuos 
Ida ca. 
Prinţesa își iubea casa sa. Dar arlesea 
cepta să ia masa la amicii săi. Pentru 
h aceste ocaziuni nu eruu decăt pretexte 
entru a putea vorbi despre mii de lu: 
Suri. Decorul său, inspira un anumit 
n și pretindea o ţinută. La amicii săi 
knțesa observa că tavanul se lăsa peste 
şi zidurile se apropiau şi pe ăeasupra 
se amuză, şi se supăra când vedea că 
deplasa mobila pentu a se crea o tre- 
e Alteţei sale, 


Marea vedetă a casei era Gustave Flau- 
Sr, care exa jenat de livrele și decor, 
stiind cum să se comporte pentru a. 
ba un maximum de corecţiune şi dis- 
at de mâinile sale, ţinea cu una clacul 
wi o pornea repede spre stăpâna Casei, 
tealaltă în sfârşit şi-o văra în buzunar, 
precipita spre mâna ei, cu evlavie și 
rte încurcat. Frumoasa sa ținută des 
ă, nu căuta perifraze pentru a mena- 
pe ceilalţi ai casei. Faţă de prinţesă 
; plin de curtoazie. Se arăta intlexibil, 
plin de dispreţ pentru public, 
Prinţesa se convinse repede că Flau- 
Si! ardea de dorinţa de a-i fi devotat şi 
Bind să-i încerce curajul, îi spuse: — 
Ai cineva ar vorbi râu de mine, ce a-ţi 
2, d-le Flaubert? Această: într=bare îl 
dură, Se înroşi, apoi faţa sa lua o ex- 
sie teribilă. Strânse pumnii şi o privi 
ochii fixi. Prinţesa se amuză de a- 
stă încurcătură, apoi zise pe un ton 
meţ: — Văd că nu i-aţi face nimic. 
ul Flaubert fu prăbușit. Faţi-i era 
gestionată, d'abia îşi reţinea  lacri 
.. ȘI se îndreptă spre uşe, 
vințesa dezolată îl chemă înapoi, do- 


un ajutor dliseret ce 


Gautier devine bibliotecar al prinţeser,. 


vedindu-i că glumise, şi amicii interve- 
niră pentru a-l calma. 

Sosirea fraţilor Goncourt în saloanele 
prinţesei marchează legătura care uneşte 
vechea generaţie a scriitorilor romantivi, 
și acea din epoca noastră. Prinţesu era 


„pivotul, căci propria sa istorie cuprinde 


aproape un secnl. 

Când fraţii Goncourt fură neezentaţi, 
amândoi erau Benjaminii acestei mici a- 
cailemii. Sainte-Beuvoe îi numea gemenii 
cu opt ani diferenţă. 

Fraţii Goncourt deveniră amicii intimi, 
Amândoi se deosebiau de Gautier prin 
disprețul lor faţă de natură. 

Prinţesa le reproşa câteodată: — Dv. 
nu priviţi niciodată castanii în fiuare 
nici trandafirii mei. Nu priviţi decât gra- 
vuri. Şi Jules răspundea: — Trandalirii 
sunt atât de frumoşi în gravuri. 

— Aceşti Gioncourţi, spunea Sainte 
Beuve, dacă-i scoţi din Watteau și di 
Saint-Aubin al lor, sunt pierduţi în în- 
tunerec. ki nu au lanterne de a nierge 
mai departe. Antichitatea întreagă, ei 
cred că n'a existat niciodată şi că pedan- 
ţii au inventat-o speciul pentru a da de 
lucru Irofesorilor, 

— Numai dacă, răspundea prințesa, 
n'ar susține într'o zi că unchiul meu esta 
o simplă figură de retorică... 

Yraţii (ioncourt adesea după ce pără- 
seau saloanele priniesei, frequentau ca: 
baratele, balurile publice şi alte locuri 
peniru a culege cuvinte, tipuri şi scene. 
Câteodată se denunţau eşirile lor prinţe- 
sei sau se denunțau singuri pentru a-si 
gloritica infamia lor. Aceste ieşiri ruşi- 
noise, ea le califica ca nişie urmări natu- 
rate a bunurilor sale dineuri— Li sunt 
atât de plictisiţi la mine, spunea ea, în 
cât le trebue un mic supliment de dis- 
tracție în scărnăvie. 

Lste timpul a contempla portretul unei 
figuri esenţiale a salonului prințesei, nu 
pentrucă e cea mai remarcabilă, ci pen 
trucă imnprimă marca sa prin dublul cu- 
racter de decun al intimilor şi proconsul 
al artelor. Este contele Alfred [milien de 
Niewerkerke, zis şi „Nieukerke”, re opri- 
pină olandeză, era de mult aclimatizat la 
Paris. Dela început prinţesa legă priete- 
nie cu el. lxteriorul său făcu asupra Ma: 
tildei o bună impresie. Un strămoș al lui 
Lmilien dorminr cu Ludovic XII, însenu- 
nează că din copilărie se îrecase de trep- 
tele 'lronului. Era un motiv suficient. A- 
ceastă prestanţă fizică, toraxul bine bom- 
bat, barba sa, înclinat înainte în faţa 
celor mari și inapoi în faţa celor mici, 
impusese Matildei. Vechi elev a lui Ma: 
vahetti, învățase arta plastică și tânăra 
femee admirase un bust, pe care-l expu- 
sese în anul acela la salon. 

L.a Paris Nicukerke se instală întrun 
atelier de sculptură pentru a inaugura 
dubla sa carieră de artist şi de curtizari, 
l.a 37 de ani, notorietatea sa era câștigată 
prin portretele frumoaselor doamne. Cu: 
noscând pe L.udovic-Napoleon, el fu nu- 
mit director al muzeelor, 

E! locuește la Luvru, ca un rege. Nicu- 
kerke făcuse pentru Mathilda un loggia 
care 0 făcea invizibilă. De aci ea putea 
auzi totul și vedea toatea gesturile invi- 
taților, fără ca cineva să bănuiască pre- 
zenţa sa. 

Un astfel de privilegiu îi descoperea 
multe secrete. In privința intimităţei sale 
cu prinţesa Matilda circulau mii de anec- 
dote, repetate şi la Tuileries. Erau oa- 
meni geloşi, cari făceau naveta între a- 
ceste două case. 

In saloanele prinţesei, nu lipseau pe: 
danţii soporifici, pe cari prinţesa îi tolera 
ca o necesitate a legei echilibrului. In sa- 


UNIVEASUL LITERAR. — 1% 


lonul său era şi colțul blestemaţilor al- 
cătuiţi din cei ce negau Sorbona, apoi 
„Clienţii frigăruiei înfernale cari puneau 
prelații în frigare şi pe cardinali in apu 
fiartă”, Intro zi un astiel de „doctor“ 
spunea : — 'Lotul este absorbit de marela 
Vot, Nimic nu se pierde. Osemintele noa- 
stre reîntorcându-se la pământ. Noi re- 
trăim în vinul vieţei, în foșnetul păduri- 
lor şi în metrii înfloriţi... 

Prinţesa, plictisită de această poezie a 
pământului, întrebă pe lenan, ce crede 
uespre această teorie datorită căreia 
bem și mâncăm strămoşii, fără s'o ştim. 

Autorul Istoriei poporului lui Israel 
spuse: — Ală, tem, prinţesă, că, tot ce voru 
Jăsa într'o zi nu intră într'o solniţă. 

Prin Emile Oliviere cunoseu pe ubatele 
Liszt. Când celebrul compozitor veni so 
vadă în costumul său eclesiastic, ea îi 
zise: — Domnule Liszt, cum trebue să vă 
numesc? — Cu numele meu, prinţesă, 
mă mulţumesc. —- Sunteţi tot atât de bun 
preot ca şi muzicant? Şi Liszt răspunse: 
-— Prinţesă, muzica este o preoteasă şi 
un muzicanti, celebrează slujba în fiecare 
zi pentru gloria lui Dumnezeu. 

Printre figurile cele mai fidele salonu- 
lui era deliciosul Arsene IHoussaye. Talia 
sa înaltă, elegantă și suplă, părul său 
blond, burha sa legendară, izbeau pe toți 
aceia cari-l vedeau apărând în salon, cu 
tot profilul său care trăda, spunea €l, 6 
misterioasă intervenţie rusă în alcovui 
unei bunici... 

El era intimul lui Musset, Gerard da 
Nerval şi Gautier, şi camaradul romanti 
cilor. 

Prinţesa Matilda avea o slăbiciune pen 
tru Arsene llvussaye. Acela însă care în 
curtea sa de artişti, era foarte familiar, 
era Eugene Giraud. Giraud avea o voce 
de cabaret, un vocabular al epocei ro- 
antice şi spiritul cel mai fin. Yâophil 
(iautier şi el, erau singurii, cari verbal 
își puteau permite totul. Giraud era ge- 
niul satiric. Ereu abil în mai multe g3- 
nuri; el iua acest pretext pentru a evita 
un efort necesar unei mari opere. Astiel 
cu creionul său prindea pe invitaţi în a- 
tiludinea în care nu se cunosc şin care 
nu le-ar plăcea să se cunoască. Talentul 
său amuza în special pe Alexandru Du- 
mas care-l încuraja în această vânătoare 
printre ceilalţi, şi el avu astfel o frumoa- 
să colecţie de caricaturi, un reflex prețios 
al timpului său. 

Și după ce Giraud muri, el continua 
totuşi să fie prezent în salonul prinţesei. 
Fa evoca numele său, cuvintele sale, de: 
votamentul său fără margini. 

Alexandre Dumas era printre cei mai 
îndrăsneţi şi adesea vita că prinţesa avea 
legături cu Curtea. 

Dacă se vorbia la ea cu uşurinţă, de îm- 
părăteasă, nu se permitea de a ataca sau 
critica impăratul. Dumas într'o zi îşi per- 
mise de a improviza o epigramă destui 
de răutăcioasă. Prinţesa nu spuse nimic, 
se sculă dela masă, își luă evantaiul 
şi ieşi în seră, exclamând: — El vor- 
beşte despre împărat ca şi Victor Hugo. 
Nu i sa spus cum mă numesc! 

Claudius Popelin, intimul prinţesei, era 
un artist și un pugţ. Ca poet el cânta na- 
tura, arta şi patria; rima sonete pentru 
artişti, madrigale pentru doamne. El ju- 
ca rolul îngerilor în mijlocul „blestema- 
ților”. Claudius Popelin era numit „s0- 
tul morganatic“ al prinţesei. 


SUB REPUBLICA 


Cu prăbușirea imperiului, urmă fuga 
precipitată, însoţită de lectriţa sa, ae fi- 
delui Giraud şi de statornicul Popelin. 


su UNIVERSUL ITTERAN 

Vrinţesiu se instala. la Bruzel umile găsi 
reunită tot ce mai rămăsese din frumoa- 
sa lume din Tuileries. Dar ca nu găsi pe 
imilien, superbul. In ajunul catastrofei, 
acest om, atât de amabil, lugise fără să 
iâcă o vizită de adio amicei sale. Simţin- 
du-se subit redevenit batav, el luă cu sine 
averea sa si marile cordoane. 

Prinţesa Matilla întâlni la frontiera 
belgiană pe nefericitul său văr, Napu- 
leon IIT. 0 scenă penihilă avu loc în faţa 
anuploiaţilor părci germane. 

Prinţesa isbucnind în Jacrituii căzu în 
hraţele înpărutului şi această demou- 
strație violentă de durave îu dezagreabilă 
suveranului învins, EL se ţinu drept, 
foarte rece, îăiă scurt aceastii expansi- 
une, se informă de amănuntele călăto- 
viei şi riunase calm până la sfârsit. 

După două luni prinţesa părăsi ţara de 
exil si veni la Saint-Gratien; casa din Pa- 
vis fiindu-i coniiscată cu bun inperial. 

Salonul prinţesei vena goluri mari, 
cauzate de nioartea aimicilor din zilele 
hune,. Th6o, „cel niai bun din bandă“ cur 
zicea Flaubert, Prosper Merimâe și tata 
Dumas se duseră şi pi: si titanul Flaubert 
câţiva ani după acea, 

Situaţia nrinţesei micsorată prin cădu- 
rea. regimului, o Gbligă să-şi reducă viaţii. 

Ta rămase totuşi bogată în amici, pe 
cari şi-i câștigase în cursul vieţei sale. 

Și prinţesa, acum cocheta cu regiimul 
democratic. Mulţi îi reproşează această 
atitudine, dar ea ținea atât de rnult la 
scumpul ci Paris unde se odihnea cenușiu 
„Zeului“ ei. 

Ea îu sufletul acestui bun han Ia în- 
fălnirile intelhyențelor. 

Nu mai eri societatea pe cate 0 cunos 
cuse sub Napoleon Il; 

Ea primea omagiul diplomaților, acre- 
ditaţi Ia. Paris, continua să iubească pie 
tovii si iterații, continua adorabila za 
grije de a le fi folositoare, de a-i coplesi 
cu surprize delicate, 

Jules de tivucouri, la una din uhimile 
sute vizite la Saint-Gyatien, avu un atac 
de senzibilitate fvarle penibil, încât săr- 
mana prinţesă abia vutu să-l linistenacă, 
EI o îrnhrăţisă subit si-i șopti cuvinte d» 
dragoste. Scena cea mai penibili se pa: 
trecu cu fiuy de Maupasant. Îl avu la 
prinţesă primul său atac de alienație 
mintală. 

Prinţea suspecta pe jurnalisti, accepta 
totuşi de bună vue pe cei mai considera- 
hili. Ei aduceau stinţa Jor cotidiană, sgv- 
motul zilei și al străzei. Cassaqnac, dr. 
Veron, cari umpleau bulevardele cu sen- 
tințele lor, Scholl, divinitate cu monoclu, 
Vilemessant, figură de primul rang şi 
un caustic, Ei amuzau masa, erau gazeta 
vorbită. 

Pe critici prinţesa îi detesia, Ea spunzu 
de ei: — Cine sunt acești incapabili cari 
se numesc critici. Ri nu lasă în urma lor 
decât bale. 

Salanul cunoscu silueta lui Taine. Prin: 
țesa îl admiră. Ea a ghicit în acest om 
atât de savant un spirit nou ca n revo- 
duție. Când apar Originile Tranţei con- 
temnpurane, ea se supără pentru unchiul 
său, trânteşte uşile, apoi aruncă sub ușa, 
istoricului Cartea de concediere. Prinţesă 
Matilda, ierta totul, afară de un atentat 
asupra fumitiei sale. 


SAINT-GRATIEN 


In ucesi doineniu, care devenise curtea 
sa, prințesa, își petrecea toate verile, Nu-i 
plăcea să se deplaseze. Ea.nu schimba 
nici chiar un tablou din loc. Pentru ni: 
imic în lume nar fi variat ritmul obi- 
ceiurilor sale. Viaţa sa era turburată 


nuual se ut gingii lucprr: Cătual citi 
uita respectul său nentru marale împa 
rat. 

Sub republică, prințesa se refugia în 
pictură, In fiecare zi după masă se în- 
dreptu spre atelierul său special si fă 
ces acuarelă. La o altă masă era Clau- 
dius Popelin, desenână şi compunând, 
Și când venia Herbert, el ocupa o a trei: 
iasă, Cand nu Pieta, ceeace era foart: 
tar, atunci broda ascultând o lectură, 
Niciodată nu era văzută neocupată, tot- 
deauna în picioare, inergând, muncind, 
vorbind. Nimeni nn văzut-o întinsă, Du: 
Mnihicu nu se picta; Societatea atunci 
treceu pe vevuudă si conversaţia începea 
alimentată de Alexandre Dumas, Gebhart, 
Henan, Lavisse, Sardou și atâţi alții, ple- 
inna intelectuală a repuhlicei. Promena- 
dele în are, coustituiau unul din obi- 
eciurile casti, 

Societatea prințesei cunoscu şi câțiva 
proprietari, vecinii prințesei. Astfel Ila- 
Vem eta tăndru de „concetăţeanca sa 
Alteță”. Lăuta mii de ocazii de a-i de- 
veui agreabil. Venaa câteodată la Castel, 
Atitutlinea sa Du eva preu protocolară. 
Prinţesa spunea de el:  — Acest bruv 
Iavem, îmi spune „d-voastră“ ca o în- 
jurie. =—- D-voastră vreţi să vă refac îm- 
piejmuirea ? Am să vo fac! 

Un alt vecin, d-l de Barboret, un ve- 
«biu paj a lui Carol X, un gentilom bă- 
trân. Prinţesa îi oferea un flacon din 
parfumut ei ohisnuit. Si de Barberet a- 
ducea prinţesei ofrande pentru operalu 
sale caritabile: ludoviei de aur strălu- 
citori „pentru a ti demne de a fi atinse 
de mâini atât. de irumoase'. 

Prinţesa Matilda avea un cult al os- 
pitalităţei. 

Meuajii! regat spaniol venea so vadă 
iuțesaori. Negina Isabela îi plăcea mult 
si cele «două femei se ințelegeau, Sin 
fundul fandoului prinţesa primea vizi- 
tele prelunuite ale Majestăţei sale. Vizi- 
tiul adornit, ele putonu să vorbească 
fără martori. Prinţesa făcea mult haz 
de aceste convorhiri. [a spunea despra 


regină : --: kste o Dună fermee si foarle 
nostimă. la ma făcut niciodată să su- 
tere decăt... arcurile sale, 


Când Sultanul sosi la Paris. ea, îl con- 
temnplă cu 0 aversiune  înspăimântată 
Civos si scurt, îl găsea mult mai urât 
decât verdutabil. 

După ce se termină recepţia, ea căzu 
ve G cataţea, exclamând: — Oare ln 
serai locurile sunt foarte căutate în a- 
cest moment? 

Vizita Șnhului Persiei, Nasser Eddin, 
îu destul de comică. Șahul sosi, măraţ 
și stvălucitor. Salutări profunde, cuvinte 
monosilabice. Flori, lac, nepoata, omaţii, 
Franța, soare. Văzând afară, doi copii 
dându-se în leagăn sub un copac, repeta 
de mai multe ori: Plăcere? pericol? Și 
când i se spuse că-i numai plăcere — SŞa- 
hul se întoarse către Marele Vizir şi-i 
ordonă să se sue în leagăn. Si astfel, 
acest demnitar începu să se balanseze. 

Când prințesa prezentă pe prinţul Lu- 
dovic-Napoleon, Sahul extrem de uimit, 
se ridică şi repetă de mai multe ori: 
-— Oh! Napoleon! Napo., le on! [şi în- 
chipuia că are în faţa lui pe marele Na- 
poleon, Si Marele-Vizir continua să se 
dea în leagăn. 

Multe furtuni căzuse la Saint-Gratien 
ca şi la Paris, asupra oamenilor încer- 
caţi. Sainte-Beuve, Taine, Edmond About, 
Sardou fură principalii sacrificați, din 
cari Dumas scăpă ca prin miracol prin 
fineţea. spiritului său şi o anumită pru- 
denunţă. Toţi fură executaţi pentru „rime 
politice”. i i 


PO a a a, OO i 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU 


ivdată pe când se reprezenta „Madama 
Sans-Gâns”, piesa lui Sardou, prinţesa 
Matilda când văzu scena cu „disputa cor: 
sicană” a surorilor lui Napoleon, 36 sculă 
subit, împinse fotoliul şi dechise uşa lo. 
jeai cu sgomot. Această ieşire sgomotoa- 
să fu auzită de întreaga sală. Şi prin- 
țesa striga: — Nu pot asculta, vorbindu- 
se astfel de familia mea. Și scoborând 
scara repeta mereu: — Ce nedemnitate! 

Și dacă acum bătrâna Alteță nu mai 
seamănă tinerei prințese de altădată, mii 
de Vucruri au rămas încă: ainceritatea 
sa, sentimentul ei de prietenie, frumoasa 
ei mânie, căreia i se spunea corsicană, 
solicitulinea pentru amicii săi. 

Vltima perioadă a prințesei Matilda 
este marcată prin vizita, suveranilor Au 
siei, 

Inuinte de sosirea în Franţa, Nicolae 
11 preveni puvernul că prima sa vizită 
va fi la mormântul lui Napoleon. 

Prinţesa Matilda primi dela. Repubiică 
favoarea unei cărți de invitaţie, care e 
uirui foarte 1ult. Fără a ezita o clipă, 
va înapoie la cabinetul ministrului a 
ceustă curte, alăogând un bilet cu aceste 
laconice cuvinte ; — Această carte mi-este 
inutilă, Am cheia. Ochii săi de o vrajt 
[lorentină, adânci în liniştea lor, arun 
cau fulgere ca de pe înălțimea unui turn 
Şi cu multă dreptate, era imperială 
această Pompeie care timp de 50 de ani 
fu înconjurată de o perfectă respectabi- 
litate, 

După, două sau trei zile de discuţiuni 
la Consiliul de miniștri, guvernul îi a: 
dresă o invitaţie specială. Şi când Ni: 
colac Îl intră în catedrală, el inaintă 
spre Alteța Sa, îi sărută mâna şi vorbi 


* cu ea, Ţarul searătă plin de deterenţă 


aţă de prinţesă, țarina răspundea prin i 
ionosilabe ; dar cuplul imperial nu găsi | 
un singur cuvânt înaintea acestvi mor: 
mânt, nici o aluzie, nimic. | 

Felix Faure găsi ocazia de a fi la înăl. | 
țimea împrejurărilor și evocă memoria ! 
unchiului.  Imvită apoi pe prințesă în - 
loja pvezislenţială a Operei. Matilda după 
ce declarase că locul ei nu este decât la . 
Invalizi, fu obiectul a noui manifestații, j 
apoi în Suita ţarului făcu ocolul ma” 
imântului, 

Si când Nicolae II si țarina dispă 
rură, o mulţime își făcură irupţia în ca- 
tedrală, în cap cu loseph Reinach, ve 
chiul amic al lui Gambetta, care depus 
la picioarele prințesei omagiile sale. 

Țarul făcu o impresie proastă. El părea 
înfricoşat ca sub impresia unui atentat, 
Țarina destul de frumoasă, dar congestie 
nată de emoție, arăta o timiditate car 
mergea până la stângăcie. 

Salonul prinţesei se reînoi de mal 
multe ori dela Imperiu, Vârsta de aut 
terminată cu căderea sa, arborele retu 
flori cu noui veniţi. Sar putea întit 
salonul ei de la Jules Janin la Barr 
sau de la Merimee la Hourget. : 

Dumas şi Renan dispărură si ei Qi 
tristeţe coprinse prinţesa în singurătataţ 
sa. In jurul ei căuta locurile goale în 
atelier, Și în atelierul unde auzise atâtea 
cuvinte vesele şi spirituale, stăpânea tă 
cerea, 

Prinţesa suind odată scara, căzu 4 
căderea îi îu mortală. O agonie ds mai 
multe luni se sfârşi printr'o paralizie; 
Transporiată la Paris, suierinţele sale 
sagravară și abia după anul nou în 190% 
inconjurată de rute și de amici scapă 
de suferinţele sale. 


SFARȘIT —- 


t. 
Libraivie Hachette