Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0047

/ 


suzi 








ver 
interea 





N 
= 6 
Pa 
> ă 
TI E 

3 
X Ş. 
= 
= 





TRAIAN _OROZĂ VESCU 











700, — UNIVERSUL 


LITERAR 





Ctitorii 





TRAIAN GROZĂVESCU 


Tenorul “Traian Grozăvescu, stins niă- 
prasnic acum aptoațe doi ani ca victimă 
nevinovată a celei mai abominabile ceri 
Je, tăpus de mâna soţiei sale, în mil: 
locul ascensiunei strălucite ce îl purta 
spre culmile gloriei, e tipul veprezenta- 
tiv ul Bănăţeanului nobil îu afitudini, 
«hipes, falnie ca întăţisşare, voios, cân- 
tăreţ, pasionat de muzică, de dans, de 
tacol, bogat în calităţi, dar căruia 
destinul îi smulge cu o mână ce îi dă- 
vuize cu zece. k fiul provinciei romă: 
neşti celei mui închegate şi care, totuş, 
cu singură wa avut parte să-și aducă 
întreaga mostenire la Patria-numă, în 
minunata zi a Umirei, 

Născut. în Lugoj, a copilărit în această 
veche și caracteristică. așezare româneus- 
că de pe Timis în ejoca ei de mărise 
adusă de prestigiul familiei Mocionesti- 
lor si de spiritul animator al marelui 
Coriolau Brediceanu, precuni și de „cu- 
rul Mai Vidu” centru luminos al vieţii 
culturale sociale din Lugajul zilelor 
de uvânt ce au urmat după proclamar 
activităţii politice în Banatul călăuzit 
de Brediceanu, 

Inzestrat de amindoi părinţii cu îvu- 
moase însuşiri fizice şi de temperument, 
tânărul Grozăvesecu era mai ules mân- 
dru de faima tatălui său ca tenor ad- 
mirat al corului Vidu, unde avea să-i 
urmeze. „Traian mă va întrece”, soptiu 
fericitul părinte, iar maestrul Vidu con- 
stata cu bueurie mărgăritarvul de voeu 
si comoura de muzicalitate ce deja m- 
cejea să fascineze. 

Termină liceut în Lugoj 
la război, ea ofiţer de ar 

După Alba-lulia, tineretul venit de pe 
fronturi aleargă la Sibiu, pentru a-şi 
oteri, prin Consiliul dirigent, priceperea, 
devotamentul. avântul, tinereţea, în sluj- 
ba Româmniei-Mari, Bănăţenii erau în nu- 
măr mare, neliniştiţi de soarta provin- 
ciei lor ţinute sub ocupaţie sârbească 
Adunările lor evran urmate de coruri; 
clopot de arzint, doina lui Traian Gro- 
zăvescu ajunsese vestită, cuceritoare ca 
chipul său voinic, cu ochii vii şi inima 
deschisă, 


In cursul anului 1919, Consiliul diri- 
sent se mută la Cluj, Se deschide Uni 
versitatea, Lineretul e demobilizat şi 1 
«is la cale, tUrozăvescu se înscrie in 
Drept, dar urmează şi Conservatorul, cu 
prafesorul 1. Crisan, 

In acelus timp, în Septembrie 1919, 
A-l Constantin Pavel, artist cu nume eu- 
voean, primește manat să organizeze 
Opera. din Cluj, Kra în zilele când în 
întrecere seamăn, tot ce eva de va- 
loare în ţa vâvnea să contribue cu 
ce poate mai bun la temelia instituţiilor 
«iu provinciile alijite : când, desi bătrân, 
suvantul profesor di. Babeş trecu pen: 
tru un timp la V'nivevsitatea din Ciuj, 
«ur celebrul de, Levaditi veni dela Pari 
eu să-l asiste: dela Paris veni, tot de 
dragul Universităţii din Cluj, eruditul 
profesor Hacovitză, iar dim vechiul ra- 
gut trecură dr. Marinescu, dr. Nicolau, 









































Apoi, 
tilerie, 


ia parte 





























profesorii lovea, Pomp ei, 
Teodorescu, Va 
cei iai distinși, 

In acelas val de insuflețire se orga 
nizează şi Operu. Sub ingrijivea şi îi. 
ceperea d- lui Pavel, repizent: ţiile sui, 
strălucite ; artistii pun căldură si avintu 
dare mai ales adruirubilele coruri, for- 
mate din intelectuali și din studenţi: 
dela înce;.ut, publicul distinge în cvuri 
0 voce deosebit de atrăgătoare, care se 
distingea cu o tază întve toate celelalte: 
era vocea nlăvioasă, catifeluii şi dulce 
a coristului-student "raian (ivozăvescu. 

In toamna anului 1920, coristul debu- 
tează ca solist, în „Doumna Buttertiy” 
primit cu extruordinar entuziasm da piu 
blic, Direcţia Operei, unde d-l Pavel pri: 
mise acum ta sef pe Dim. Popovici-Bay- 
reuib, eva feritită de noua putere, și, 
rând pe vrând Truian Grozăvescu cintă 
în Boema, Carmen, Aida, Pagliacci, Ca- 
valleria, “Posea, 

Toate spectacolele cu el erau adavă: 
rate manifestații. Spectatorii îl adoruu . 
sala era totdenuua tixită. După no pre- 
zentaţie, studenţii și publicul îl + 
toreau, îl duceau în cortegiu priit wres 
Clujul răsunu de cântare românzască, 
care se revăwrsa în valuri de raze pesie 
crusul atâta timp înstreinat și se înălța 
sere stele, ca rugăciunea de mulţumire 
a pământului romănese  descătugal. A 


Piţeica, Iulian 
şi ată țin alţii din 















































fost epoca de nur u Operei din Cluj, 
epoca eroică a Clujului, epoca. de fericiri 
a lui Traian Grozăvescu, 






Invidia nu întârzie de a se deştepiu; 
intriaile încep să verse venin eu limhi 
de năpărcă. Era cine să nu se bucur 
de această inflorire românească în Cluj 
Vestea lui Grozăvescu se împrăstia în 
țară 5 ajunge la Bucureşti, la Budapesta, 
la Viena. După câteva concerte ce â 
dat în Banat, la Lugoj, Făget, Timisoara, 
Oraviţa, în Decembrie 1922 e chemat 
penru căteva spectacole la Bucureşti. 
Publicul Cupitalei îl sărbătoreşte la râin- 
dul său ; e solicitat să mai cânte, Intărzis 
dela Clnj. Sevar, directorul îi aplică a- 
vertisment, cu reţinere din salar. 
Răceala dintre artist şi direcţie e istuţ 
alimentată de intriganţi. In Februarie 
193, contlictul devine public, cu ocazia 
unei seri când Grozăvescu urma să cânte 






















„tavallevi: si „Paeliac în ajunul 
cuncertului siuu fixat pentru ua dona 
zi. Urozăvescu a anunţul în scris că 
nu poate ănta în cunâtulouă piesele, 





urmând ! înlocuiască în „Pagliacei” 
tenorul Dr. Olaru. Direcţia nu primeste. 
Sala. era archiplină, Directorul penaru!, 
Dim. Poyoviri-Bayreuth ese pe scenă, 
cileste scrisoarea și acuză pe avlist peu- 
tru seara pierdută ; se restitue banii; 
publicui pleacă decepţionut. 

Au urmut ucuzări reciproce prin 

Comisia de disciplină intervine ; Gero 
vescu e pedepsit. drastic: e exclus del: 
Opera. din Cluj, şi delu orice scenă a 
statului, chiur şi pentru concerte; i se 
reţine salariul. 

Eram în Cluj: 
























împreună cu toţi pria- 


de CONSTANTIN NIDELCU 


tenii lui, am făcut tot. ce n fost posibil j 
pentru îndulcirea conftictului, În nn gr ] 
ticol publicat în ziurul „Constiinţa Do 
vească” (4 Martie 1923), am luat apă 
veu urtistului, pe care îl vedeam foarte 
abătut: deşi se bucura că e liber, și că 
joute pleca în străinătate, ii părea rău 
să plece ca un exilat, și, cred că avea 
dreptate. Opera a rămus inflexibilă, (ro 
văvescu a mai trecut de atunci prin Cluj, 
dar la Operii nu Sa mai dus, deşi sute | 
rea din cuuza accastu, 


A plecat deadreptul la Vieru, A fost 
angajat la Opera populară, si dela în 
ceput si-a cucerit publicul si critica, 

Tri toarna anului 1924 trece la Opera 
Statului. Aci l-am auzit ultima dati, În 
volul foarte greu al Ini Vasco di Gama din 
„Africana: a fost ovaţionat si sări, 
tovit de publicul dificil al ucsstei reluări 
cure era 0 vremieră, căci de zeci bei 
ani nu se mai ciintase, fiind pren gre 
pavtea tenorului. 

„Mulţutuesc lui Dutinazeu că acest l 
nor Român ne făcu din nou parte să] 
auzim „Africana“, se felicita lumea h j 
esire. 

Succesele cresteau  firozăvescu 8 a 
juns ta renume mondial: era aștepiat 
lu Berlin, la Milano, la New-York, Dar 
nu mai eru fericit. li lipseau prietenii 
îi lipsea libertatea : trăia ca un prin 
nier. încătnsat de soția lui, p femea in 
stă, si de tatăl ei, om de afaceri, 
> de naţia noastră, strein de lunea 
lui Grozăvescu, Excesiv de bun și de în 
giduitor, artistul răbia, resemnat, 

lu Lehruarie 16, dă un concert, 
la Ateneu: arii din opere, și doine na 
ționate, Sata a fost, extaziată. Notez un 
detaliu caracteristic : după ce începu să 
cânte, Grozăveseu auzi sgomot la întră 



































rea Ateneului. rau studenţii, cari ni 
puteau intra si me cari vaspinienu 
usierii,  Artisiul trimis ii aducă pe 





Cum nu mui era toc nic 
Grozăvescu avu ideea 
chiar ye scenii, Astfel, și 

cinta în mijlocul lor, ca în zilele de 

buturilov, şi era fericit, Ca să putem 
yetrere câteva momente în cere «dle priz 
teni, după concert, a trebuit 1 aseun: 
dem de soţia su care îl urmărea ca ut 
poliţist. 

A doua zi, Ss 


toţi în sală. 
intre bimcri, 
ji se facă loc 












întors la Visna, Pulee: 
rătoave sosi, în ziua dle 14 Pebruuie, 19%, 
Stivea, că soţie sa L-a ucis, cu focuri de] 
vevolver, în momentul când urina Șă 
ptece pentru ui ungajament la Berii: 

Veomeia. ucigasă a fost uchitată, In 
dignat, poporul a «dat foc palatului jus 
tiției din Viena. 

li priveste. Noi am pierâut ve cal mai 
nave artiat lirice al zilelor noastre, Și 
buunea urteloy a, fost lipsiti de vu fericită 
împreunare de calități cam Araveori 5 
întălmese în atât de desăvăvsită întru 
vehipiure vocea, ten eratuvaut, muzieali 
tate, înfăţişare, tinerețe. 


iii 





















































ca câe vcans-cale 


plecarea lui Grozăvescu 
din Cluj 


Adâne regretabilul conflict ivit în Tu- 
nuarie 1925 între iau Gvrozăvescu si 
divecţia Operei din Cluj. reprezentată 
prin Dim. Ponovici-Beyvruth, et însus 
un mare artist și, până aci, ocrotitor ul 
lui Grozăvescu, a avut ca urmare, pe 
deoparte că Opera din Cluj a perdut 
pentu totdeauna, pe cel mai mare ar- 
tist a) său iar, de attă parte, a înstrei 
nat de țară pe (irozăvescu si a pregătit 
astfel stâvsitul trist al artistului, 

Opinia publică își dădea scama de 











tragicul conflictului, și încerca să pro- 
voace o împăcare. 
Ca document, e caracteristică  seri- 


soavea deschisă publicată atunci în zia- 
rul clujan „Coustiinţa Românească” ile 
4. profesor Constantin Nedelcu, în care, 








după ce evocă exemplele de stăpânire 
de sine ate marilor artisti. ca Moliere 
şi Enescu, încearcă să înlăture bănun: 





lle de rea credinţă, cu ture se acuzau 
reciproce opera si tenorul si lace apel, în 
cuvinte duioase, la o apl: Mor pacinic 





sau măcar la 0 despărţire fără jigniri, 
şi cu posibilităţi de întoarcere. Cităni 
o parte din acest frumos apel impăriui- 


tov : 


Hubile domnule Grozirescu ! 

În calitate de compairiot al d-tale din 
banat şi ca devatat si înţelegător prieten 
al tinerimei, ce nvam silit a-fi totina- 
una, te rog să-mi permiţi a Lămuzi, îm- 
preună, cu d-ta, întimplarea adânc ro 
șretahilă ce patrecut Vineri seara la 
Operă. 

In dau seama de curacterul penibil 
al situaţiei. "Totusi, socotesc, împreunii 
cu mai mulţi oameni «e hine, că nicio- 
dată nu poate fi permis ca pentru a se 
tepuru un rău ou care, să se comit 
alt rau mai diunător, si ca, asttel, 






















tăcirea cea de apoi să fie mai mare «de 
ct cea dintâi... 
Evident, se imaginează uşor. perpleal- 








tateu fără seatmin a unui director ce 
teatru, -- mai ales de conștiinciositatea 
dlui director al Operei ronuâne din Cluj, 
caro îşi vede sala plină de cel mai dis- 
ins public şi cara, deodată, se găseşte 
în strâmtoarea «lesperată, de a nu putea 
incepe spectacolul. Aceasta nu e permis 
% se întâmple nici la un circ, necum 
l Operă, care este poate cea miai pre- 
lenţioasă mavifestare de avtă. 

Se citeşte în hioaratiile uutistilor mari, 
tât de nt i-a preocupat prija de a fi 
tvacţi wecţi-iveprosabilt, întru în- 
deplinivea angajamentelor lor publice. 
Şi se vu admira în toate timpurile pilda 
marelui Moliere, care greu bolnav, su 
ius să joace rolul anunţat şi a murit 
pe scenă. 

La noi, d-l Enescu a dat exemple de 
incomparabil devotament faţă. de public, 























mai ales în Moldova retugiului, cântul 
wnialul nostru artist, purtătorul unui 


ilent extraordinar și pe care toată lu- 
mea. românească doria să-l menujeze, d. 
Enescu, nu vuia de loc să se cruța, și se 
tedea pe firea lui că e guta să se jert- 
fască, fericit, cu vioara în m pen- 
tru acelaşi ideul, pentru care fraţii săi 
sdaţi şi ofiţeri muriau cu zămbetul pe 
buze în tranșee, 

Această atitudine a artistilor 














aderă - 








raţi faţă de îndatoririle lor pullice este 
cu atăt i admirabilă, eu cât dân 
artiştii, totdeauna dan publicului cu zrinit. 
mai mult docăt ceeace pot avea ci dela 
vublie, Lumea îşi dă seama de uceasta, 
deaceea îşi adoră artiștii,cu atât mai 
mult. însă acestia vor căutasă nu ri 
mână niciodată cu nimic datori publi- 
cului lor. 

Dacă. Vineri seara, printro ciudată 
înlănţuire de piedici, nu sa putut veu- 
liza programul asa cum fusese utisat, 
faptul este foarte vceretaDil. 

Insă, după părerea mea, pe 
cred imparţiniă, şi mai dureros 
ceeace sa petrecut dună aceea 
atunci încoace, 

Mai ales war fi trebuit să se bănuia: 
scă de nici o parte. nici de direcţie, nici 
de public, nici de d-ta, că poaie fi rea- 
credință la mijloc ; deasemenea, mar îi 
tebnit. să cudă acele învinniri  greie, 
care Sau a ue veciproc, în auzul pu- 
plicităţii. Scandal şi Operă sunt noțiuni 
cuve se excluil : varieteul trăeşte din in- 

















care o 
este 
de 




















cidente tumultoase, la ope Însă use- 
menca întâmplări aduc, inevitabil, rui- 
na. şi dă oare senmu ce  osândă își 
atrage acela, care, ori cine ar fi el. ar 
impinge spre a ă soartă instituţia 
cu înaltă chemare culturali, ce este 
Opera română din Cluj 2, 


Acun, tă sa 
îrebue să se 
pastia. 

Pentrucă opera îsi are direcţia sa si 
regulamente și consilii, și pentru că ea 
n acuzat, te-am utat pe d-ta, cel în- 
vinovăţit, şi pentrucă cești singur, și tă 
năr, si mai ales pentrucă, ori ce sar fi 
iutâmyplat, nu e permis să fie câtus de 
puţin atinsă, prin nici o jignire ori umi- 


potenţat. conflictul, nu 


sape si mai adâncă pri- 















lire, sensibilitatea d-tale de  astist cu 
talent foarte frumos şi cu viitor sfru- 
lucit, 


„Am mărturisirea u-tale prictenească, 
sinceră, leală, duioasă, şi sunt convins 
că na eşti vinorat, die Grozăvescu, în 
ovi. ce caz nu în gradul în care ai fost 
ucuzat și pedepsit; a fost departe “de 
i-ta gândul să jienoști Opera sau puhli- 
eul: desigur, soluţia ce ai ales pentru a 
esi din impas, na fosti cea mai feri 
dar, mi-aş pune mâna în foc, că ai fost 
de bună credinţă. Stiu câ regreţi inci- 
dentul, nu pentru ai atârna de 
cineva, ci pentrucă el nu se potriveşte 
cu denmitatea. d-tale de apostol al urtei; 
îl deplânge si pubiicul, care cu drag ţi-a 
urmărit si aplandat înilorivea, îl regretă 
si divecţiu, care, ori ce ” crede, era 
măndră de d-ia.., 

După convingerea mea, episodul de 
Vineri seara este cnirea unei stări 
de încordare latentă ce sa produs, de 
un tinp, la opera noastră, între direcție 
și unii artişti: prins în acest conilici 
de după culise, temverameniul d-tale a 
reacționat. mai impulsiv și neînţelegeren 
sa auzit până în public. Insă tensiunea 
uceasta, ss «seamănă eu dezacordul ce, 
mai ales în epoci nervoase, adeseori sur. 
vine și în cele mai bine familii, între 
ărinţi severi și copiii lor svăpăiați. 

motive reale starea aceasta, dacă 
nu i se pune capăt prin nțelegere, 
devine tot mui acută şi duce la conflicte 
dezastroase. E neiudoelnic că si opera 
din Cluj va fi primejduită, dacă nu se 
va restabili armonia. 

Măsurile de perdea; 
tra d-tale, cu excludere, amendă, oprire 
delu orice scenă, chiar şi dela concerte, 
sunt, deci, după părerea ori cui, excesiv 
de severe, chiar draccnice. Probabil au 
fost menite a speria pe ceilalţi. Ele nu 
te vor atinge nici cum pe d-ta personal. 









































ce sau luat con- 














UNIVERSUL LITERAR. — 


Din momentul ce constiinţa d-tale e îm. 
păcată în înțelesul celor arătate mai sus, 
prestigiul d-tale e intact. Dealteum, sta- 
tul român nu va cere amendă dela dta, 
chiar şi dacă ai fost alteuui vinovat. Ne 
vei despăgubi abundent prin gloviu ce 
vei aduce artei româr:eşti cu talentul 
d-tale, dacă vei tinde serios spre culmile 
ce te așteaptă. Sunt şi despre acea con: 
vins, că, chiar i rezilievea contractu- 
lui ce te leagă, Ministerul Artelor, dacă 
i-ai arăta, că interesul desvoltării d-tale 
cere să te duci în străinătate, nu te-ar 
impiedica, ci el îns ţi-ur face posibilă 
plecarea, 

Cuvintele mici ce sau spus în mânie, 
să fie uitate, ca nespuse. Uită întregi 
întâmplarea aceasta. 

Gândeşte-te numai la axvtă şi la cele 
mai potrivite mijloace pentru desăvâr- 
sirea talentului d-tale de artist ronin, 
dela care aşteaptă mult toţi cei ce te-an 
cunoscut mai ales cel ce te-a cu- 
noscut mai de aproape, el însuş artist 
cu nume strălucit, d-l director Popoviti- 
Bayreuth, 

Păzeşte-ţi, 
tul, întru m 
al cărui fiu eşti, 


IE a IE | 
























cultivii- ți, sporestei talen- 
ea neamului rornânosc, 
iubite d-le Urozavescu”, 





NOTE BIOGRAFICE 


Traian Grozăvescu su născut la 1395, 
în l.ugoj. Studiile secundare le-a făcut 
in Lugoj, apoi a făcut războiul cu ofiier 
activ. 

In 1919, după unire, sa 
Cluj. A fost remarcat de profesorul loc! 
Crișan dela Conservatorul din Cluj și 
de Popovici-Beyruth, directorul Operii. 

In 192, în urma unui conilict cu 
Opera din Cluj. pleacă la Viena, unile 
ia lecţii dela profesorul Franz Steiner, 
A fost apoi angajat la opera din Viu; 


stabilit sa 











Pudapesta, Berlin, chţinând mari sic- 
cese, 
In ziua de 1% Februarie 1927, a fost 





„la Yiena, cu un slonte de revolver, 
«de soţia sa. 

Inmormânturea u avut loc, la 23 Pn- 
bruarie, în Lugoj, Au asistat cetățenii 
din Lugoj şi din împrejurimi și deleenii 
lin intreg Avdeulul şi Banatul, precuni 
si reprezentanţii autorităţilor, guvernu- 
lui şi diferitelor societăţi. Deasemeni o 
orchestră formată diu toți lăntarii din 


localitate, apoi corurile român şi ma- 
ghiar dinu Lugoj si Timisoara şi cel 
nemţesc din Caransebeş. 

7 











759. — UNIVERSUL, LTLIERAI 





Po e Za e 





SAADA MOVILA 


SEMNUL 


Uiubra lui călătorea pe cer 

—- prelumgă geană pe un chip stingher —— 
se tot lăsă cu Iruntea asfinţită, 

cu mers adus, cu pleoapa ostenită. 





O lună nouă se îvise jar 

păşiud rotund în visul ei stelar, 

de-un galben clar cu strălucirea rece 
- -cleştar topit la ceasul care trece — 


Eu te petrece din scoarța mea de lemn 
crescută lângă murgini de pământ, 
legate“mi stau picioarele, de lut, 

dar ochii mei cât cerul au crescut 

şi peste timp privesc cerescul semn, 


PETRE STRIHAN 


GLASUL 


Mă chiamă, 

mă chiamă 

un glas... 

Mă chiamă un glas, departe, 

călare pe-o dungă de noapte, 
dincolo de viaţă, dincolo de moarte... 


Ascult, supus, 

în golul din mine, 

glas din apus, 

glas care creşte 

— pământeşte — 

din orga cu amurg pe clape, 
dincolo de cer, dincolo de ape... 


Glasul, glasul, 

în care veşnicia “ngână ceasul 

se umilă şi creşte 

în mine ecouri împletește 

şi mă chiamă, mă chiamă 

să ure înapoi, în vreme, pe-o gamă 
de crepusculară aramă... 


Mă “noi mă frâng, 

cu arama cânt, cu arama plângi, 

Plânsul zboară, 

glasul coboară 

şi se împlântă 

— comoară — 

în inima ce-şi plânge ei când ei îşi cântă... 


Mă frâng, mă “doi, 

suntem unu, sunt doi... 

Glasul şi eu sburăm,. coborim, 
stele țâșnese din caldarâm, 

pe cerul cu-albine, fugare — luna, 
eu şi destinul — una, 








ANDREI TUDOR 


Shbătută peste ape, ca gândul încercat, 
Când tulbure oglinda te cântă depărtată, 
Mai vrei ca, așteptată cândva cu dor bărbat, 
Să mai găsesc figura-acolo adevărată ? 


Când grea te drămuese în linişti şi mai grele 
Sau când aleasă vorba închipue o seară, 
Te cumpăneşti în ochi sau stăruiești uşoară 
În simpla ta fiinţă şi "n gândurile mele? 


Nu știu de eşti aceiași privită 'n unda rece; 
Când tremuri în oglindă te drege o greşală, 
Dar mintea mistuește şi trece prin urzeală 
Şi farmecul nu poate s'o prindă, s'o ferece, 


MIHAIL STERIADE 


BALCICUL 


Vile albe suh acoperișuri roşii, 

țiulă arsă şi ardezie'n lumină, 

cer de azur şi soare 'n chiparoşii 
strânşi în pâlc san singuri pe colină, 


o, Balcicul e-o *mbinare caldă 

de culoare şi mireasmă, briză, svou, 
cadru majestos în care-şi scaldă 
trupul, fot dezgustu-i monoton, 


Marea însă veşnic pare atenti 

şi schimbând argintării pentru dantele, 
deopotrivă potticioasă şi absentă 

Slarmă ceruri să culeagă stele. 


Dar rămâne 'ndată numai cu durerea 
sbuciumului sterp atâtor salbe 
până când — desăvârşind tăcerea — 
veliere-apar în tremur, albe. 


ILIE TOMESCU 


DUMINECĂ 


Sourele creşte prin geam, 

Mai departe vuvuie un râu, 

Satul zumzâie, o cobză, țigani, sărbătoare. 
Cămăşile albe cumpără pudră şi oale din târg, 
Leacuri amare, soarele trece hazliu printre case 
Pitite. Piticii din suflet, în şoaptă, îndeamnă la polte 
De vin, fripiuri se'negrese pe grătare, mereu 
Lăutarii. Lăuta descântă aleanuri 

Din zile atâtea şi nopţi cu duiumul, fumul iabirei 
Deschide durerei drum greu, zbucium pe seară de 
Cântec, umeri stârpiţi de poveri şi de muncă; piepturi 
Uscaie de foame 'mdelungă de lăcrămi, 

Toate se uită, merg toate să treacă, să piară, 
Nimic, e de piatră destinul, e-o vorbă, 





UNIVERSUL LITERAR, — 753 


INTR'UN AMURG DE TOAMNĂ... 





Sfârşit secetos de Septembrie, 

La prepeliţe... 

Vânam departe, în inima Teleorma- 
nului la distanță de un ceas şi jumătate 
de hoşiori-de-Vede, peste apele cenușii 
ate Urluiului, spre ,„Tufele Gongului”. 

Acolo se întinde o câmpie care nu- 
mără zeci de mii de pogoane şi are o 
lungime trecută de douăzeci de .kilome- 
tri, până la cel mai apropiat sat. 

De câte ovi rătăcese prin locurile 
acestea, am impresia că sunt pe vasta 
intindere a Bărăganului, 

E aceeaşi câmpie fără margini unde 
nu vezi sat, unde nu vezi pom, peste 
care bolta corului albastră ca marea, se 
încovoae ca un enorm clopot de sticlă, 
învăluind-o până la orizonturi... 

Miriştele, bogat învestmântate în co- 
voare de erburi ce crese până aproape de 
genunchi și porumburile, cari au depă- 
șit înălţimea de 2 metri, arată că, aici 
e bogata regiune a Cernozionului. In- 
tradevăr, ochiul celui mai pretenţios 
vânător, e fermecat sorbind frumuseţea 
acestor câmyii, iar sufletul lui se înno- 
bilează și cade 'm extaz, privindu-le. 
Până si soarele, parcă'i mai străluci- 
tr aci; lumina lui e mai albă. mai 
dulce. mai vie, și căldura mai uşor de 
suportat. 

Cu toată Dboarea care dogorăste dea- 
supra câmpiei în jocuri de pâcle pluiu- 
toare, totusi câinii caută cu mai multă 
poltă, au uitat ca și noi de căldură şi 
oboseală, căci mai la fiecare clipă sar 
prepelițe si din când în când si epuri. 
Prietenul Cornică, nedespărţitul meu 
is de vânătoare se apropie de mine, 
inpoviirat de cei doi cpuri ce-i duce 
în spate si-mi zice: 

— „Dragul meu mi-am făcut suma. 
Am doi epuri. Am terminat deci cu vâ- 
narea lor. pe ziua de azi. Eu nu mai 
trag în epuri, chiar de mi-ar sări o sută”. 
— „La fel si eu Nene Cornici. 

— „Atunci prietene dragă fiindcă e 
şi târziu, — uite se apropie înserarea şi 
mă simt cam ohosit, —hai să căutăm un 
besor la umbră, unde să ne odihnim 
puţin !* 

— „ldeea d-tale e minunată. Așa să 
facem". 

Mai dăm câteva târcoale, la cari mai 
ueidem ceva prepelițe, apoi ne retragem 
proape de astinţitul soarelui, într'o văl- 
celuşe, în jurul căreia nişte porumburi 
gigante îşi înălţau mândre moţurile, în 
aurul si purpura amurgului. Aci umbra 
e destul de deasii și răcoarea plăcuiă 








și înviorătoare. Dar cât intrăm în vâl- 
celuse, Gordonul, amicului Cornică, cau- 
tă foarte încordat şi se târăşte înserm- 
nând un vânat deosebit. Acelaşi lucru 
face şi câinele meu. 

Ne trece pofta de odihnă şi urmărin 
cu atenţie crochiurile câinilor, cari cău- 
tau dim ce în ce mai înfipt, tot mai în- 
cordat, până când ajung în mijlocul 
vâlceluşei, la câţiva metri numai de po 
vurmuburi, unde se »presc brusc şi cad iu- 
iun aret-ferin, catalantic. 

In vâiceluşe fânul e până la brâu, des 
ca peria şi 'npopistrat cu burueni şi mă- 
văcinişuri. Aci sau oprit câinii. 

Ne apropiem în grabă și le dăm to- 
manda. Se ridică sfârâind o pasăre pes- 
triţă, mare cât o găină. Amicul Cornică 
fiind mai aproape, îmi ia înainte şi tra- 
ue, Un țipăt dureros, o fălfâire greoaie 
de aripă ruptă şi dată peste spate și 
sărea cade mototol. 

— „In ce ai tras nene Cornică ?* 

— „Intro sburătoare fără "ndoială”.... 

— »Intrun „Ciu/”, îl tachinez eu ia 
văudu-mi.,. 





— „Exact. Dar „Ciufii” ăştia sunt can 


rari şi se numesc... Spurcar 

Rărmăsei cu gura căscată privind lung 
și întrebător pe amicul meu, care râdea. 
văsucindu-și mustaţa cu înţeles. 

—- „Da... da. E un spureari... crede-mă! 

— „Oh! Spureaci !? Nu mai spune. 4- 
devărat? Nam mai văzut minunea asta 
de pasăre, de când eram copil:... 

Ne repezim amândei pe urmele câini- 
lor care au înebunit căutând pe sub mă- 
văcinisuri, Când îi ajungem tocmai îl 
prinseseră. Era lovit în aripă. Amicul 
Cornică îl scoate hinişor din gura câini- 
lor cari se certau, cine să-l aporteze mai 
rerede. Mă uit la el: O minune de pa- 
săre, de-a frumusețe rară. Un fel de ilro- 
pie în ininiatură. In clipa aceea de la 
vreo 50) de metri din spatele nostru se 
ridică, stârâind al doilea spureaci, ne- 
greşit perechea, 

Se duce teatăr căci ne găseşte nepre- 
gătiţi. Privesc la cel din mână si nu 
mă mai satur. E atât de frumos! Si au 
stiu pe cine să admir mai întâi: Câi- 
nii? Pasărea? sau pe amicul meu, 
care fericit n mângâie şi o sărută întrn- 
na. ca pe un lucru rar... scump. 

— „Il vezi? acesta-i spurcociul, îmi 
zice el emoţionat. Priveşte-l. E ceva mai 
mic decât o păină, cu pene alburii-p 
trițe, cam în felul celor de dropie. Mă 
uit la el cu admiraţie, şi o întrebare îmi 
încolțeşte 'n suflet. De ce i-o fi dat ou- 
menii acestei păsări frumoase, un nume 
atât de disgraţius: spurcuri?!? Ce urât 
sună și ce contrast între nume și pasă- 
ve. Nume urât și pasăre frumoas 

Dar amicul Cornică, mă tre 
ginduri: 

— „1 mănânci sin ochi? Iţi place 2... 
Te cred amice dragă. Spureaciul este 
o pasăre minunată, care nu-și merită 
numele. E poate cel mai frumos vânat, 
de pe la noi. Ah! măi dragule mă 'nfior 
vând mă gândesc cât de mulţi împuiau 
odată pe aici. Ce vremuri Mi-aduc 
aminte, că numai  îutro singură 
zi, acum vre-o 20) de uni, am ucis —afară 
de alt vânat, — vreo nouă  bucăţii.. 
Nu credeam să-l mai văd. Sunt ani de 
când nam mai găsit nici unul, Condi- 
țiunile de viaţă sau schimbat, moșiile 
sau împărţit și sunt călcate zilnic de 













































te din 




















A GEORGE SCRIOȘȚEANU 


oameni şi animale, 
moarte“... 

Ne retragem lu umbra plăcută a po- 
rumburilor să-l admirăm. 

Soarele, în amurg, scoboară încetişor. 
acoperind câmpia cu mantia lui de pur- 
pură. Un vântuleţ uşor de toamnă înfioa- 
ră paienjenişurile miriştilor cari învăluite 
în purpura amurgului par fire de beteală 
roşiatice aurii, Porumburile se clatină 
și fercamătă usor, discret şi lin, tremu- 
rând moţurile lor  muiate în sânge. 
Umbrele serei se întind alene purtate 
de adieri răcoroase, îmhbălsămate cu mi- 
resme de ierburi coapte, de sulfină, de 
muşeţel, de fân cosit.... 

Din depărtare un dulău vecăjit latră 
a foame răgusşit și rar împrejurul stânei, 
iar dinspre tirlui se aude deslușit mă- 
căitul rațelor cari vin până la noi, 
înpuşecând văzdluhul cu iuţeala  fulge- 
vului, şi pierzându-se în zarea însânge- 
rată. Undeva o potârniche rătăcită, își 
cheamă de zor puisorii, ascunși câteva 
clipe mai "nainte la ivirea vreunui dus- 
me Imduioșaţi, ascultăm, cum îi 
strigă întrunu. desvădăjduită, cu inima 
ei de mamă fricvasă iubitoare : Cişie- 
cilic... cişietărlie... ştârtie.., până ce-o 
înmhite depărtarea si no mai auzim. 
Din porunburile învecinate, ies la lu- 
miniş în spre  vâlcelușe, doi vătuiaşi 
frățâni, sărind şi jmcându-se cu lăbu- 
ţele. Corn îmi face semn să nu-i spe- 
rii. Epuvaşii so apropiau încetișor ascul- 
tând cu atenţie, de parcă ne-ar îi simţit. 
Se opresc la o distanţă mică şi re- 
zemați pe picioarele dinapoi ca pe nişte 
adevărate sraune, ciulese urechile spre 
ascultă. Câinii i-au simțit şi-i 


dușmanii lor de 











































noi şi 
ponte Mă vit ta ei, cum tremură 
varegi. întinsi ca. niste coarde de contra: 





bas. Ii apuc Qe zgardă şi-i ţin pe loc, dar 
cpuraşii mi-au văzut mişcarea şi-au 
şters-o..., 

In urma lor, ceva ruginiu, 
lipit cu pământul, ca un arici 
caută hrana. O recunosc după cojoc: e 
vulpea. (O las să se apropie şi când îmi 
vine hine, trag! O minge roșie-cenuşie, 
sare de câteva ori în aer şi caută so in 
la sănătoasa. Dar câinii au ajuns-o și 
ba. Mă apropii în grabă, pre- 
. să-i cârpesc și al doilea foț, însă 
când ajung la ea observ că nu mai are 
nevoie de serviciile mele: murise. O ri- 
dic. E o puianără, li admir cojocul: e 
roşu-uuriu și curat, Mă uit la botizorul 
ei fin şi ascuţit. Parcă n'ar îi fost făcut 
pentru sfâșiat, atât e de fin. Și totuşi... 

Nenea Cornică. o examinează cu amă- 
nunţime. li cetesc mulţumirea n ochi 
sin sutlef, 

Tei, îmi zice el cam în doi peri, ai 
iuzelal-o că-i tânără, dacă era bătrână 
wa încureai. Jai, bag-o lu, geantă — și 
să mergem prietene. Sa înoptat. Deşi 
parcă aşi mai pleca de aici. 

Pacea blândă si melancolia acestui 
sumurg de toarnă, îmi stredelesc sufle- 
tul. 

Poate [i ceva mui frumos şi mai plă- 
cut. decât să surprinzi natura în toată 
goliciunea ci, în acest amurg de boa 
uă 7. Să auzi freumătul câmpiei, să 
văilor, si asculti 








e târăște 
i care-și 

































vezi  trausifenravea 

soaptele vânatului : să. res murea 
ma diviu parfuinată. care te înviorează 
si-ti dă sănătate, & eşti jocul vâna 
tului ce zburdă voios în umbrele serei, 





iati dragul meu îericirea adevărată, la 


| 





154. — UNIVERSUL LITERAR 


care poute râvni, în deosebi vânătorul 
cinstit si constient. hu, no dau pe ni- 
mic în lume. Aici, în mijlocul naturei, 
lângă vânatul meu drag, numai aici 
mă simt cu cu adevărat fericit. Priveste 
ce splendaare : Soarele a adornrit, după 
iealul acela, hăt... departe la orizont 
înecat. întro bae de sânge, înpurpurăuul 
văriurile dealurilor şi azurul bolților al- 
baslre... 

O lumină violet aliăstrue străluceste 
n văzduh, până ce pata msânacrată de 
la aslințit se pierde cu desăvârşire. Pri- 
veşte ce noian de culori: rosu. purpn- 
viu, vialet, indigo, galben, albastru... 
rând pe rând se schimhă, se prefue, se 
topesc, se 'nlocuese unu pe alta... 

E măveaţa pictură a uaturei, pe cure 
uurmai ca poate so execute. Câtă =pleu- 
doare, câtă frumuseţe! Rămâne nutnui 
so vezi, da! să ui ochi să vezi, suflul 
să sinuţi minte să "'nţelegi, sumimul 
si fericireu ce-ţi sunt hărăzite cu atât 
belsug, ţie vânătorule,. 















Ei 


„„Chuu.., Doomnuleee Inzinecer.. bo- 
omnulcee Georgi „Ub 

= Ne strigă, purcăl cineva. 

— 1 aud! E Tudorache! II uita- 
sem, Sărmanul, cât ne-o [i căutat €12% 
Năspunde-i tu, ești tânăr și al elas 
iai puternic, 

== Măi Fudorachee, măi. Vino "n- 
coace Dbăăă, suntem aici. 

— Viu, viu numai decât, 

După puţin timp auzim un huruit 
din ce în ce mai pronunţat până când 
în sfârșit, distineem în clar obseurul 
uopţei, o rmatahală neagră, care se a- 
propie de noi. Apui, tot mai lămurit, 
zărim căluții lui Tudorache ul nostru, 
precum şi simțatica dumnealui siloetă, 
Muugăreaţă si subţiratecă, cu umerii în- 
convoiaţi şi adusi înainte, cu faţa «de 








ă 











sat si trist, mt cap nicuţ Plone și 
enlben ca o gutue tomnatică.u.. 

Mi-o făcurăţi, boerilor! — Mi-o 
ăţiu. bună 
„Ce ţi-am ficut măi Tudorache”? 

— Ce mi-aţi tăcut? Mai mă întrebaţi?! 
Păi, ce 'nsemnează asta? bateţi joc 
de mine hai? lu, vă cant ca un năuc. 
«de nn ceas şi mui bine şi strig, ae mi-am 
sbart pieptul si d-voastră habar naveţi. 
Stati la taifas, șin mine sfârăie inima 
«de grija Dvs. Tai, suiți-vă colea să Ier 
em mai repede că ne-a apucat miezul 
nopţii, Când mai ajungem noi la Rosiori, 
că € drum, nu jucărie”? 

— sișa-e Tudorache ! Ai dreptate. Dar 
mână şi tu niţel mai repere On inte 
numai decât cu telegurii ! 

Ne ureăm si ne răsturnătn peste fânul 
si trifoiul de cuvând cosir cu care 7] 
«dnrache, avusese erij si umple, păr 
deasupra. loitrelor, dricul postalicnului. 

Apoi, pornim încelişor legănaţi si înu- 
bătaţi de mireaziuta fânului, pe denmea- 
aul «dintre cletele miristilor si-ale porurmn- 
burilor, ce strălucesc în bătaia lunei, 
cure eentilă, ne-a trimes făclierii săi, să 
ne lumineze calea, ce serpueste, albă cu 
argintul, pierzănlu-se hăi... nai departe 
după o cotitură a lanurilor în spre va- 
ica rluiului, apoi spre upele Bratru- 
eului, spre tusea Vasilor si sfârsit 
spre  Boşiorii-le-Vede, a cărui lumină 
proectează, în depărtare, o evoruă pută 
albă-gulbue pe atbustrul innaculat ul co- 
rul. 





tăcut 


















































GEORGE SCRIOSTIE ANU 


GHINEA 








Tot pe uliţa 5 si. dincolo de ca- 
titu suni dughenile Ii Ghinea Spă- 
nul-bacalul. Acum dacă i-am zis Ghinea 
Spănul-bacalul, cred că se înţelege, ci 
Ghinea Spănul nu era vre-un argintur, 
nici Ghinea bucalul nu era vre-un băr- 





boz. 





Că destul 
a tras de u 


Ce băvbos săracul Ghinea! 
it în tinereţe 





Sa ani 
sura nădejde de mustaţa. 

Nu crescut pe obrazul lui tulcele, 
cum nu crește iurba în ocna de sare, Și 
parcă e spin si de sprincene, uşa le ate 
alburii, rave si într'o culoare cu obrazul. 

Ubrazul lui bilau avăsuliu si rotund 
ca o mămâliență turnată proaspăt pe 
fund. 

Ei. parcă numai trumoşii trăesc în 
lume asta? O pentru frumuseţe la 
luat de bărbat pe Ghinea drăcoasa de 
Marghioliţă a bubii Saftii, după care 
oftuu toţi băaţii din Sărărie? Lia luat 
pentru bunătațea lui, pentru cuninţia 
Imi. pentru duzheniţele și paralele lui. 
Și nu i-a părut vău vreodată Marghio- 
liţei,_usa de bun trai a dus cu Ghinen, 
de vâmneuu la ea -- mă vog — toate 
vecinele. 

Și ce copii frumoşi a avut! Când mer- 
gea Marghioliţa Duminica la bisericii 
cu câte şi sase — cei patru băeţi şi două 
fete u lui Ghinea, se minuneazi o lume 
de frumuseţea copiilor. Si îmbrăcaţi toţi 
mândru — Dăeţii la un fel şi fetele L: 
un fe), Dar numai la îmbrăcăuninte sea- 
mănă copii Spânului unul cu altul: câ 
la chip — doamne fereşte fie dui 
lu fel. ti, dar ce zor să semene ittre dân- 
sii când seamănă cu toţii cu tată-său 
(ihinea. Doi fireşte. Fetele fiindcă suni 
fete, Dăeţii fiindcă sunt mici sunt toţi 
spâni ca tată 

Dar nau rămas multă vreme spâni. 
Că uite Iorgu nici na împlinit bine opt- 
sprezece ani ce mai mândreţe de mus- 
taţă neagră u început să răsucească. Și 
uite că-l ajunge din urmă Mitrică cu 
mustăcioara lui bălană şi anoi Costache 
cu bărbuţa lui roșcată. 

Și strădueşte-te Ghineo, cheltueşte şi-i 
însnară și-i pune pe câte și trei la casele 



































său. 








lor, la rând cu oatmenii. Trei iînsurători 
în trei ani. Usor e? Sau dus mai toate 





liseră umândouă 





SPÂNUL 


LUCREȚIA PLETRUSCU 


intro iarnă de văvsut, iar Antonică, bă- 
iatul al patrulea e încă mic și nu s 
gândeşte la mustăţi și însurătoare. 

Dar anii trec repede. Lucă-l si pe An 
lunică de optsprezece. apoi de două zeri, 
apoi de două zeci şi doi. 

Si ce amărât e biiiatul, ce catranită 
e mamă sa! 

Poi cum să nu fie? Cum do sa br: 
dit, ea cel din urmă dintre capii să tie 
tot sân, pareă şi mai spân ca tată său, 
Și de ce nu vrut Dumnezeu să semene 
şi Antonică cu ceilalţi fraţi în neamul 
mane-sei suu în ulte neumnuri. Dar ae 
peahi e tonală amărăciunea băiatului, 
deșgeaba-s toate alifiile si pormezile Mar- 
«hioliţei, că Autonică tot asa a Părmas, 

Si fetele din Siăvăvie — diăcoasele — 
Tau și poreclit: Spânu Jui Spânu. 

Dut Ghinea în schimb îl pierde din 
vthi de draz. Nu se poate spune, că n 
fost tată rău cu ceilalți copii, dar cum 
îi pourtă de grijă lui Antonie 
peste stare îi tot cump 
ii fecior de beizadeu! 

Se miră și Mavghiolița acum de da: 
gostea asta a bărbatului ei pentru băi, 
Poate fiindeă u fost cel din urmă, venit 
tărziu, atunci când Ghinea și Marghio 
liţa etau mai mult cărunţi, poate fiind: 
că e cuminte și potolit cu tată-său și îi 
seaniină leit. In sfârşit. nu stie nimeni 
pricina adevăvată, dar iată pe Ghinea, 
că pofteste într'o Duminică la et pe popa 
Niculae de In. Vovidenie, pe Arghir blă- 
varul și pe Antochi hogasieru! și face =- 
luându-i pe ei martori — danie lui An- 
tonică — dugheuile și casa și gospodăria 
toată 











și ce straie 


de parcă sr 





ă 











Ce a clocit în sufletul lui (ihinea. și de 
ce a nedreptăţit asa pe ceilalți copii — 
Dumnezeu știe, 

Si pentru întâia vară mau fulosit ni 
mic vuagiuninţele si plânsetele neveste: 
sei. 

Ii. acum înai râd de Antonică fetele 
din Săvărie? Ni credeţi că no găsi și 
el o fată curăţică si cuminte tot ca Mar: 
ehioliţi ca să-l ee? 

Bu găseste de o vrea 0 sută. Că toate 
se uită acum după el galeș, jur Tincuţa 
preotesei i-a și trimis vorbă. Și so în: 
sura băiatul si o avea şi el mai la urmă 
vre-un cojiil să-i semene, ca 
isprăveuscă cu totul neamul £ 
de lu Tusi de pe ulițu $ 












Hi să se 














1 Aprilie. 
























In sfă um părăsit definitiv Cher- 
burgul, dar ne-ar oprit curând la mi- 
tul Suini. Sauveur le YViconmte, locul de 
mşteve a lui D'Aurevilly, 

Coborâm lungu şi singura stradă cu 
case vechi, de piatră cenusie. Culoarea 
aceiasi şi casele cu două etaje la uceiasi 
dau o impresie monotonă, 
strada se răsuceşste și se lărgeşte 
uneori formând piețe. In trecerea noastră 
la micul hotel din dosul târgului, oa- 
meni lu ferestre. Am găsit apoi pe Mou- 
sieur Yver care a alcătuit micul muzeu 
DAurevilly și ne-am dus cu el să ni-l a- 
tate. M. Yver este un om ciudat. Mic, cu 
un âs nenorocit mereu pe buze, cu 
othii parcă înlăcrămaţi. A fost douăzeci 
de ani în slujba abatelui Anger, priete- 
nul lui Bavbey, care i-a insuflat dragos- 
tea pentru romancierul normand, 

Del moartea abatelui, nu Sa mat 
vuput decât de Barbey. A strâns cu 0 
i răbdare toate  cărţle lui, 
wate lucrurile lui, manuscrisele, notiţe- 

k, hainele, toate fotografiile şi peticele 
de hârtie, Astfel a izbutit să alcătuiască 
wm muzeu. Acum Poate răspunde la ori 
e chestiune de detaliu, și de nu are poa- 
ke simţul cvitic, cunoaste viaţa autoru 
ii zi cu zi. Ai impresia, vorbind cu M. 
ver, că Barhey trăeşte încă, 

"Mi se conturează imaginea pe care 
i-o dăduse lecturile îndelungate, iar 
silueta, literară prinde viață. 

M, Yver, după ce-și vrepari ă mâncarea 
in singura ciumeră și-și hrăneşte nevasta 
paralizată de 12 ani, care nici nu-l mai 
cunoaşte, porneste zilnic spre muzeu 
+ „C'est un derivatit“, spune el naiv, 
probubil lu fel tuturor vizitatorilor, dar 
vtuși teagic. Fiinţa lui Barbey nu-l pără 
:eşte niciodată. Vede pretutindeni ervii 
omuhelor lui, îi viscază şi le plasează 
în Cotentin toate peripeţiile. 

Şi totusi umilul M. Yver nu are ni 
nic dandy tipul preferat al lui DBarbey 
Dae dacă autorul Normand și-a plimbat 
personalitatea magnific încorsetat, şi cu 
mâna fină — mândria lui — pe $0ld, cu 
brazul uşor fardat, cu părul la bătră- 
neţe iînegrit, cu ghetele dureros de mici 
toți prietenii lui au fost umili, dar nu- 
mai sutlei.  Săgetătorul avusese 1â- 
măr, mal «du cle cu tandrul Musset 
wată viaţi rămăsese singeurutec și tati- 
ru. Fratele său Leon sau abatele Anger 
fuseseră fără prestunţă, dar suflete minu 
isie. Minunat fusese în deosebi, tipagra- 
ful Trebutien, cure sărac si neputineius 
sea totus mijlocul să tipărească desă 
ârsit cărţile prietenului său refuzaie 



























iiurea. Pe Trebutien ni-l aminteste mi 
des M. VYver. În muzeu vedem mohilele 
puţine si neinxemnate ale faimosului 


Dandy ireprosubil căruiu nu i se putea 
impută, decât de n fi excesiv, vedem vo 
lmele si manuscrisele legate savant, 

Asa. lugubra Îlistoire suns nom e lu- 
Medailons de LI Acude- 





pată în negru, iu 
mie în verdele academician. Pe pereţi 


btogratiile tuturor cunosenților și dite 
ritele poze savuroase ale lui Barbevy, fi- 
del murdtelelor de eleganţă celebre, Byron, 





Brununel si chiar... Balzac, deci o coul- 
spție cclectică. asupra modei şi în orice 
caz, împortună după 1830. 





Pe o măsuţă, creioanelo de toate cu- 
brile cu cute trăpeu săgeți biz sim 
Wlice pe toate colțurile manuscriselor, 
sau cu care îşi făceau sprâneenile, poi 





furdurile și pudra. Prin dulapuri, haine- 
le complicate şi, mai ules, vestele de mă- 
ase colorate, celebre, 

Barbev D'Aurevilly a fost, un roman- 
tie întârziat şi de aceeu neînţelegător al 
contimporanilor, şi neînțeles de ei, din 
culezuvia vomanticilor aristocrați şi ca- 
tolici în genul lui Chateaubriand, un re- 
toric cu mare talent (conversaţia lui era 
celebră) şi un temperament de comba- 
tant uimitor de rezistent, cu toate mo- 
mentele lui de delicateţă şi de suterintă 
LNOVA, 


Un Normand impregnat de solul na- 
tal, transplantat greşit la Paris. Imbina- 
vea diferitelor lui caracteristici, nu sa 
făcut însă armonios, de aici savoarea 
persoualităţii lui complexe : fond adâne 
uman decorat cu ornamentajţii deseori 
amuzante. Imaginaţia lui în perpetuă. 
mişcare care vedea numai gigantic, fă- 
cea mereu mizerii catolicului din el, si 
putem găsi din plin, motive de ironie. 
Scuza tui Rarbey pentru subiectele sca- 
broase „Pour en Oter le goât” nu e con- 
vingătoare. 

M. Yver îmi explică multe nelămuriri, 
Dar mă întreb, oare Hans care abia ştia 
un nume propriu învăţat de curând, şi 
care ascultă cu interes cum o fi legând 
el atâtea mici faple împreună ca să-și 
poată. imagina un om aşa de complicat, 
zvăenind de sevă, şi în veşnică vibraţie? 

Apoi, în donjonul din spatele muzeului 
cure a avut un rol principal în imagina 
ţia lui Banbey. Din vârtul lui, ne alune: 
că privirea prin orășel, mai departe la 
mânăstirea Mariei Postel, printre ar- 
borii răsleţi, pe iarbă. Atmosferă de o 
nespusă melancolie, aer suav, culori 
tandre, păs cântărețe. lar M. Yver, cu 
abititate, plasează silueta mândră a lui 
Burbey prin locurile neschimbate de loc 
de atunci, pe potecile, pe drumul mai 
ales pe cure. bătrân, se plimba neobosit 
cu abatele Ange mereu în discuţii 
pioase şi'n efuzii sentimentale. 

legendele aici circulă, iar oamenilor 
le pluc uventurile. Scriitorul Normand 
a găsit în abundență modele și întâm- 
plări pentru romanele lor. 

Imaginaţia a mărit apoi cudre 
început mari. 

M. Yver nu oboseşte — „Voilă la mui- 
son du celebre prâtre mari”, 

Coborâni şi ne strecurăm printre pomi 
cu floarea începută. M. Yver se plânge : 
nimeni nu-i dă nici un ajutor, primarul 
nu ia parte decăt la banchetele ocazionale 
cu Ss ţie impozant discursul, librarii 
îi îu wii plătesc derizoriu publicarea 
manu elor cu atâta greutate străn- 
se și puse la punct, Cu ocazia aducerii 
rămăsiţelor scriitorului dela cimitirul 
Montparuuse — scopul cel mai însem: 
nat, al vieţii lui si care su îndeplinit 
după un plan admirabil, — el a plătit. 
totul din economiile lui infime. Paul 
Bourget, ultimul amice în viaţă al lui 
Barbey, nu scrie decât prefețe senfimen 
tale, iur Ilenri Bordeaux, trimisul oficiali 
la Saint Sauve au citit cărţile autorului 
în tren ca apoi să declaume cu patos şi să 
facă imediat un volum preţios și ridicol. 

Am ajuns într'o grădiniţă cu câteva 
cruci. Printre ele, alături de fratele Leon 
Jules Bavbey d'Aurevilly „le duc de Gulr- 
se de lu litt6rature“. Un buchet de flori 
deasupra, pioasă grijă a d-lui Yver. 

Ne aplecăm plini de emoţiă, tăcem un 
tiup, apoi şoptim câteva vorbe despre el. 
Liniste perfectă, pomi parfumaţi, pasări 














delu 










L 






























UNIVERSUL LITERAR. — 


- 


[Ei 
e 


CU AMICUL HANS IN ȚARA LUI D'AUREVILLY 





cu cântec neîntrerupt.  Săge 
împăcat însfârşit cu legile firii. Ooame- 
nii sunt tot. așa de neghiobi, darelnu mai 
face nic un gest de împotrivire. A renun- 
țat la toate credinţele lui aprige și la 
serupulele de om de lume, la morală in- 
transigentă și lu gusturile rominţioase, 
la gurderoba faimousă. Si-a păstrat nu- 
mai citevu oase firave, doar cu o uşouriă 
îngroşare la genunchi. 


orul su 





12 Aprilie 


Saint 


După o ultimă plimbare prin 
Sauveur le Vicomte ticnit, plecăm iar 
si numai gândul de a revedea marea îmi 
mai alungă părerile de rău. Ne hotărân. 
să ne oprim la toate localităţile mai în- 
semnate, oricât de puţin. Incepem prin- 
trun ocol de câteva ore cu Curieret, 
mică staţiune balneară deseori vizitată 
de Barbey unde ai după asigurările hue 
dekerului, privelişti superbe asupra mii 
rii. Intre două trenuri, fugim prin 0 
selul La Haie du Puits, vizităm biserica, 
traversăm strada principală şi cumpă- 
răm ilustrate. Apoi Carteret.., 

Urcaţi pe falezele capului Cuarterot, 
lângă far. Hans îşi scobeşte în grani! 
numele. Privesc la mareu care se intinda 
nesfârșită, Vântul nu mai şueră cu lan 
Hague iur apu nu se mai zbate aşu de 
puternic. Incet, încet, la începutul mu- 
veei, spuma subţire, duntelată se înpinge 
pe nisipul întins rămas încă umed da 
dimineaţă. Aproape „cerul albastru cu 
bucăţi de vată, iar în fund metalic. Ma- 
vea verde-lăptos. In dreapta stâncilor, 
verdele se preface pe nesimţite in albas- 
tru ce se termină cu făşii de scamă albă. 
N'aud decât marea şi toluşi surprind 
sunetele cele mai curioase. Culorile curg 
și nuanțele lor se înbină în miscare con- 
tinuă. Nu pricep după ce lepi se împle- 
tesc în ființa mea, lu un loc, culorile, su- 
netele, aerul cate mă cuprinde, partu- 




















mul firav și totuşi complicat. Nu 
pricep cum compozitorul a  apro- 
piat armonios atâtea elemente dis- 


parate, şi mă gândesc la compoziţiile o- 






meneşti uşu de simple făcute din ele- 
mente identice. Și nu mai cred întro 
transpunere posibilă u naturii. Arta 





natură 
Nu vâul 
seinene 
fară o: 
de cre 


ave legile ei omeneşti, dur din 
nu-si ea decât elemente de decor. 
vitmul poeziei care ur putea să 
cu ritmul mării ce se frământă 
prire împrejurul meu. Colecţii 
ioane colorate a  Contubilului Bar 
n'ar ajunge pentru însivarea. culorilor 
din faţă. Si umil, înii întore capul dela 
stânga la dreapta, ca să văd pe fășii 
vea prea largă pentru a fi cuprinsă toată 
dintr'o privire. 

Ne întoarcem pe o potecă înpustă 
plajă, marea mereu se depărtează, iar 
nisipul se înlinde fot niai larg. Stâncile 
de granit se eponiază, se înmoae parcă 
în seara ce coboară misterioasă și par « 
fi niște bucăţi imense de plută uscată. 
Hans exclamă : „Stii cam stat în deal, 
exact 35 de minute !“. In oraş cumpărăn 
ilustratele de rigoare cu biserica, strada 
principală, şi soarele contemplativ dea- 
supra măxiii. Hans se indigneuză însă 
impotriva fotografiilor falezelor. 

















ANTON ILOLDBAN 


756, — UNIVERSUL LITERAR 


DIN DOCUMENTELE POSTUME 
ALE CLUBULUI PICHKWICK 


— POVESTEA BATRANULUI SECRETAR — 


Când febra îl părăsi, când cunoștința 
1i reveni, se deşteptă ca să se găsească 
liber şi bogat, ca să afle că tatăl său, 

„ care-l surghiunise să moară întro p 
cărie, care lăsase pe cei ce trebuia 
fie mai seumpi ca propria-i existență să 
piară silniei şi cu acea tristeţe în inimă 
ce nici un meiic nu ţi-o poate vindeca; 
că tatăl său, denaturat, fusese găsit mori 
în palatul său. Nar fi avut curajul sâ 
facă din fiul său un cerşetor; dar orgo- 

| lios, până în capătul sănătăţii și forţei, 
| amânase măsurile de luat pentru acea- 
j sta, până în momentul când era prea 
târziu să o facă: şi acum putea scrâsni 
din măsele, în lumea cealultă, la gândui 
tuturor bogățiilor ce această neglijenţă 
făcu să treacă pe capul fiului său. 

George Heyling reveni să afle norocul, 
să-şi amintească teribilul jurământ ce 
făcuse, să-si dea seama că înimicul său 
era tatăl vropriei sale femei, omul care 
l-a întundat în puşcărie și care, când 
fiica sa şi copilul său se aruncascră la 
picioarele lui, cerându-i milă, i-a gonit 
“ cu scârbă. Oh, cât plângea nenorociti 
Tleyling slăbiciunea ce-l îmnpiedeca 
ridice să urmărească cu hărnicie 
narea sa! 


Se transportă departe de locurile ce-i 
erau martore la mizeria şi la duhta pier- 
dere ce suferise; se retrase pe marginea 
niării, într'o locuință plăcută, nu cu spe 
ranța să recâștige fericireu sau linistea, 
căci una si alta erau pierdute pentru ve- 
cie, dar ca să-şi întremeze energia ahă- 
tută, să mediteze asupra proectului ce 
nutrea cu o stalornicie implacabilă. In 
acest loc chiar, câte-va spirite vele, fără 
îndoială, îi procurară ocaziunei primei și 
celoi mai oribile răzbunări. 

Era vara: cufundat în negrele sale 4 
duri, Heyling eseu spie seară din săluș 
său solitar, urma 0 cărărue, cu piciorul 
pe marginea abruptă a mării, până la vo 
poeniţă pustie și sălbatecă, ce o întâluiso 
în cursele lui vagubonde şi cere plăcuse 
îuchipu sale exultule. Acolo, se aseza 
pe sfărâmiături de stânci și ingropându- 
și faţa în mâini, rămânea ceasuri întregi, 
până ce inaltele umbre ule stanelor de 
piatră ce-i amenințau capul. aruncau 0 
noapte deasă pe toată vecinătatea, 

Intro seară liniștită, stătea ucvlo, în 
poziţia sa ohicinuită, ridicând din când 
în când ochii să urmărească sborul unui 
pescăruş sau pentru a contempla glori- 
casa hruzii. de lumină, cure începând 
din ţări) oceanului, părea că duce pânii 
la punctul extrem al orizontului, acolo 
unde soarele începca să se aplece în apă, 
— când nrofunda liniste a peisajului fu 
turburută de un lung strigăt de primej- 
die, Heyling întinse urechea. ne stiind de 
la început ce se petrece: apoi strigătul 
fu repetat și mai sfisietor, se sculă în pi- 
civare şi se grăbi să alerge în direcţiu- 
nea de unde veneau sgomotul. 

Scena ce se oferi ochițor sii vorbea 
dela sine. Vestininte erau puse pe plajă; 
un cap de om se ridica deabia deasupra 
talazurilor la mică distanţă de mal, în 
timp ce, pe țărm, un bătrân îşi frângea 
mâinele cu desesperave, alergu de colo 
până colo, chemând ajutor. Heyliwg, ale 
cărui forţe erau atunci suficient de slă- 


















































(Urmare) 


bite, smulse hainele de pe el şi se aruncă 
în valuri cu intenţiunea de a se grăbi si 
scape omul ce se îneca. 

— Grăbiţi-vă, d-le, în numele lui Dum- 
nezeu ! scăpaţi-l, scăpaţi-l în numele 
Domnului! E fiul meu, d-le, singurul 
meu copil! zise bătrânul apropiindu-se 
tremurând de emoție. Singurul meu fiu, 
d-le, și care moare acolo, sub ochii tată- 
lui său! 

-— Dumnezeule mare! strigă bătrânul 
dâna înapoi; Ileyling! 

Jleyling surâse şi păstră tăcerea. 

— Heyling, reluă bătrânul rătăcit; 
fiul meu lleyling! Scumpul meu copil! 
Vedeţi, vedeţi... Şi tremurând de neca/, 
nenorocitul părinte arătă locul unde v- 
mul se sbătea cu moartea. 
scultă, urmă bătrânul, a strigat 
iur! Trăeste. încă ! Heyling scupă-l, sca- 
pă-l! 

Heyling surăse din nou și nu făcu nici 
o mişcare. 

- Te-am maltratat, strigă bătrânul 
căzând în genunchi şi vugându-l cu mâi 
nele împreunate. Năzbună-te ; ia-mi toată 
averea ! Ta-mi viața! Aruncă-mă înapoi 
la picioarele tale și dacă natura vă vrea, 
voi muri fără să mă apăr! Milostiveşte-te 
omoară-mă, Heyling. dar scapă-mi copi- 
dul! E atât de tânăr! Atât de tânăr ca 
Să moară ! 

— Ascultă, zise Ieyling, scuturând bine 
mâna bătrânului, vroi să anu viață pen- 
tru viaţă, iată aci una! Copilul meu 
a umuvit sub ochii tatălui său, cl a mu- 
rit într'o agonie mult mai groaznică ca 
uceea a acestui tânăr calomniator al su- 
rorei sale. Ai ; atunci. Ai trântit ușu 
in faţa fiicei tale, când moartea i-a pus 
pecetea e ea ! Ai râs de suferinţele noas- 
tre... ce gândeşti acum? Priveşte acolu, 
privește acolo! 

Vorbind astfel, Meyling arăta oceanul. 
Un strigăt slăbuţ se auzi ; ultimele, teri: 
bilele convulsiuni ale inecatului scutu- 
vară talazurile ce plescăiau : un moment 
apoi suprafața lor se netezi : ochiul nu 
Inul puteu distinge locul unde tânărul 
dispăruse întrun mormânt atât de tim- 
puriu. 


























Trei uni se scurseră, unu gentleman 
scobori din trăsura sa la uşa unui avocat 
din Londra, bine cunoscut, ca să nu-i 
exugerăm susceptibilitatea. Ceru o între- 
vodere pentru o chestiune importantă. 
Faţa streinului era palidă, bătută de su: 
ferinţi, rătăcită și nu trebui toată iste- 
ţimea omului de afaceri ca să recunoas- 
că, că bolile și nenorocirea pustiise fiinţa 
sa, că numai palma vremii nar fi pu- 
1ut. îndeplini această  răvăşeală într'un 
îndoit timp al vieţii. 

„Doresc, zise streinul, să aveţi bună- 
tatea a vă. însărcina cu o afacere ce mă 
interesează mult. 

Avocatul salută cu multă plecăciune 
si aruncă o privire pe pachetul ce clientul 
îl ţinea în mână. Acesta remarcă şi ur 











e o afacere de şir şi hârtiile a- 
nu sunt căzute în mâinile mele 
lungă caznă și are cheltuială”. 
Avocatul examină pachetul cu mai 
mare curiozitate încă și oul său client 








CHARLES DICKENS 






desnodând sfoara ce-l lega, îi arătă o 
cantitate de bilete cu câteva copii de acte 
şi alte documente, 

— Cum veţi vedea, zise clientul, omul 
de care e vorba a împrumutat de câţiva 
ani mari sume pe aceste hârtii, Era con: 
venit tacit cu primii împrumutători, de 
la cari treptat le-am cumpărat toate pe 
întreitul şi împătritul valorii lor; era 
convenit, spusei, ca aceste bilete să tie 
înocite din timp în timp, până ta o epocă 
oarecare ; dar această convenţiune nu 
exprimată nicăeri. Imprumutatul a su 
ferit în timpul din urmă pierderi mari 
și aceste obligaţiuni, venindu-i pe cap 
dintr'odată, îl va trânti în mizerie, 

— Totalul e de câteva mii de lire ster- - 
linge, zise avocatul privind hârtiile, 

--- Da, răspunse clientul. 

-— Ei bine, ce facem noi? 4 
— Ce să faceţi? strigă clientul cu în: 
focare.  Intrebuinţaţi pentru ruina hi 
toate mijloacele legii, toate subtilitățiie, * 
șicanei, toate mijloacele, oneste sau nu, 
ce poate inventa cei mai şireţi proce 
durişti. Vroi să moară de o moarte pre 
lungită, sdrobitoare!  Ruinaţi-l seche ; 
tiaţi-l, vindeţi-i averea, pământurile cu 
toba! Daţi-l afară din casă! Cerșească 

la bătrâneţe şi stingă-se în puşcărie! 

—— Bine, dar cheltuelile, d-le, cheltueli- 
le la toate acestea, observă avocatul când 
își reveni din pyima lui surpriză. Dacă 
pârâtul e ruinat, cine va plăti cheltuelile? 

-— Fixaţi o sumă, strigă Btreinul, ale 
cărui mâini tremurau atât de violent că 
deubia putea ţine condeiul ce apucase; 
fixați o sumă oarecare şi vă va fi pusi 
la dispoziţie, Nu vă temeţi a cere! Ni- 
mic nu-mi va părea prea scump, Dumui 
si numai să-mi ajunge ţinta, 

Avocatul arătă o sumă mare la întâm- 
plare, mai mult să ştie până unde clien: 
tul său intenţiona în mod rea! să mear- 
gă, de cât să se gândească la ceeace i-ar : 
acorda. Fără să ezite, streinul scrise o | 
trată bancherului său, i-o dădu şi se în- 
depărtă. . 

Trata fu onorută cuviincios şi avocatul, 
văzând că putea să conteze pe ciudatul 
său client, se puse serios pe treabă. Timp 
de doi ani, apoi, Heyling veni să-şi pe 
treacă zilele în biroul avocatului, curbat 
peste hârtiile care se îngrămădeau'ps 
măsură ce urmărire după urmărire şi 
proces după proces se desfășurau. Citea 
cu ochii scânteetori de veselie cererile ds j 
amânare, scrisorile cu rugăminţi far. 
binţi, obiecţiunile de ruină sigură ce par: 
tea adversă invoca. La toate aceste ru 
gări pentru niţică indulgență, nu era 
decât un singur răspuns: trebue să plă- 
teşti. Pământurile, casele, mobilele fură 
vândute unele dupe altele şi însu-și bă 
trânul ar fi fost pus sub veriga unei în 
chisori, dacă nu reușea să fugă, înge 
lând vigilenţa gardei însărcinată cu cap- 
turarea pradei. 

(Sfârșitul în n-vul viitor) 


Trad. de GH. [. CRIVĂȚ 


UNIVERSUL LITERAR, — 757 


ce aiacen Nslcrcareu 





UN CRITIC SĂRBĂTORIT 


Societatea Scriitorilor Români a săr- 
bătorit prin discursuri omagiale şi prin 
prezenţa. unui mare număr de scriitori 
şi admiratori pe criticul Mihail Drago- 
mirescu, care a împlinit, anul acesta. 
vârsta de şaizeci de ani. Nu greşim dacă 


vacterul transcendenta! al „capodoperei“ 
care nare nici un fel de contingente cu 
viaţa de toate zilele şi reulitatea curentă. 
Numai simboliştii deveniți în urmă mo- 
dernişti — îndrăgiţi de lebede, azur și 
zăpezi imaculate mai aveau cultul me- 









D. MIHAIL DRAGOMIRESCU 


alirmăm că mai bine de jumătate din 
aceşti ani au fost închinaţi unei neo- 
bosite strădanii critice, pe care nu știi 
subt ce aspect so admiri mai întâiu. 
Căci puţini dintre criticii noștri au pus 
atâta pasiune preseverentă și atâta se- 
ziozitate convinsă în studierea fenome- 
nului literar ca fostul director. al „Con- 
vorbirilor Critice“. Pe când majoritatea 
criticilor noștri mai mult sau mai puţin 
improvizaţi, au aerul degajat, și amahbil 
dezolat, al unor amanți pe cure lite- 
ratura, sa nu-i lăsa'n pace (căci, din par- 
ta lor, au atâtea de făcut...) criticul Mi- 
haii. Dragomirescu iși consideră — fără 
Jicio ipocrizie — îndatoririle ca o mi- 
siune şi o divină favoare în acelas timp. 
Puţini critici mai cred că d-sa în ca- 


sianie al poeziei. (Și iată dacă vreţi a- 
propiind pe d. Mihail Dragomirescu de 
Mallarme încă o dovadă că extremită- 
țile se ating). 

D. Mihail Dragoniirescu are şi o „Este: 
tică” proprie, menită să facă un fel du 
sinteză între Estetica deductivă moşte- 
nită dela Platon şi cea inductivă dusă 
mui recent la inflorire de Fechner. Uni- 
versitarii noştri, oficioşii dela departa- 
mentul esteticei refuză însă pentru mo- 
ment să ia cunoștință de această nouă 
producţie în domeniu) specialităţii lor, 
fie că prudenţi nu vor să se strice cu 
un superior de care au nevoie în Con- 
siliul profesoral, fie că, şi mai prudenţi 
încă, nu se ocupă de cât de chestiunile 
despre care sau publicat deja studii în 





” antologii 


streinătate. Nu e de mirare deci că d. 
Mihail Dragomirescu a căutat să le taie 
vetragerea şi din partea aceasta şi şi-a 
publicat „Ştiinţa literaturii“ în franțu- 
zeşte. Vor apare probabil câteva sentinţe 
despre ea aculo și atunci se vor predu 
și oficialii noştri, 

Trebue să menţionăm aci însă şi cea- 
laltă latură a activităţii d-lui Mihai! 
Dragomirescu : cea didactică.  Liăsâni 
gluma lu o parte putem afirma că „In- 
stitutul de literatură“ e, dacă nu o pe- 
pinieră de critici, cel puţin una de vii- 
tori buni profesori de limba română. 
im privinţa aceasta, manualele «de 
„Limba Homână“ ale profesorului de li- 
teratură sunt până astăzi cele mai bune 
româneşti şi singurele surse 
de informaţie promită şi în generul ex 
tă. Sunt cu totul superioare subt unghiul 
didactic. E de altfel un fapt peste care 
nu se poute trece uşor: d. Mihail Dra- 
aomirescu este cel dintâi profesor uni- 
versitar care s'a ocupat oficial de lite. 
vatura românească de azi, în vreme ce 
atâţia alții se refugiază circumspecţi în 
zone mai puţin stabile. 

E adevărat că de atâtea ori sa înşelal 
destul de dezolant. Că a ajuns la con- 
cluzii care au stârnit hilaritate. Dar e 
cert că până acum după război, când sa 
pornit pe inexplicabile concesii, văzuse 
destul de just în domeniul prozei şi al 
teatrului. I cel care a pregătit pasionat. 
drumul lui liviu Rebreanu şi a impus 
„Patima Roşie“ a lui Mihail Sorbul, 














Și când la prezidenţiu Societăţii -scrii- 
torilor rumâni se găseşte scriitorul, care 
acum 15 ani bătea siios şi necunoscut la 
ușa casei din strada Gramont, iar la 
prezidenţia Societăţii autorilor dramatici, 
autorul j:e care criticul căuta să-l impue, 
tot pe acea vreme, cu încăpățânare şi 
entuziasm teatrului Naţional, sărbători- 
rea d-lui Mihail Dragomirescu de către 
aceste două societăţi, e şi justă și morală 
si elocventă, 


CAMIL, PETRESCU 








798. — UNIVERSUL LITERAR 


TRADUCERILE 


(Cu prilejul tăimăcirii poemelor lui Carducci) 


Pourte precise lucruri semnează d. FE. 
Lovinescu în prefața volumului, pe care 
i-l datorăm îndrăznelii și muncii dom- 
nului Giusepre Citarelli și foarte util 
lucru a făcut traducătorul cerându-le, 
De două ori util: pentru că impune a- 
tenţia cetitorului neprovenit (care alt- 
minteri ar pătăsi poate dela întâile pa: 


vini o carte greouie — și încă de ver: 
suri) şi mai ales pentru că se reia a- 
colo în mud special o problemă — nu 


streină de o eventuală politică a cărţii. 

Intrucăt un poem este traductibil în 
unitatea lui emoţională sau  întvucât 
trecerea lui dintro limbă întraltă limbă 
echivalează cu o reală tvecere dela un 
nod de sensibilitate la alt mod, iată 
robleine vechi, pe care discuţiile „poa- 
ziei pure“ le actuulizează abstract dar 
nu fără tolos. Prefaţa traducerilor d-lui 


Cifirelli pleacă dela premizele acestei 


celebre lupte literare şi — cu scuza măt- - 


turisită au unei scheme —- distinge din 
pumetul de vedere al traductibilităţii tor 
deo parte poezia clasică, realistă şi ideo- 
logică, de altă parte poezia romantică 
tînțelegând cu acest cuvânt întreaga ez- 
tetică a versului suggestiv, muzical, in: 
dependent: estetica versului — entitate 
transcendeută și de artă).  Discutabilii 
deosebire. Ni se pare insă câ deşi datele» 
chestiunii au fost puse cu deplină pra- 
cizie, totusi prefața nu le-a utilizat îa- 
tregi sau în orice caz nu a, mers până 
la precizarea ultimelor ei consecințe. 

Inceteăm, Există un moment preala- 
bil al creaţiei poetice, a anticameră un- 
de așteaptă fără ierarhia potenţelor lor 
sensibile, vagi, inconsistente. neaduse 
încă la Jumina modului liric și indiviza 
ape toate elementele viitoarei ren 
aproave întreaga schemă a ve- 
sului viitor. Și acestei clipe preliminare, 
îi urmează fenomenul inefabil si de na- 
elinit al acestei profunde dospiri, c 
uleăinoste sensul pvezisi, al acestei înăl- 
țări pe un plan — care nu se dispen- 
seuză de olementele precedentului, da. 
le supune unui mister ce va avea să le 
svhimbe duritatea, transparenţa si con- 
turul. liste momentul unic al fcum foar- 
te frumos au scris d, T.ovinescu undeva, 
imi de mut) ut „convertirii inorganicului 
în organic”. 

UOwi există poeţi, care nu depăşesc îu- 
tiiul minut al acestui proces de taină 
şi create, ci rămân etern pe locu! prim 
ul posibilităţilor nedefinite, uzeazi de 
muteriulul lor poetice, fără să-l înalțe 
dincolo de ei! şi fără să-i desprindă din 
adâncimi singurul fir de rădăcină ce 
leagă pămăntul de ceruri. Am spus cu- 
vântul: material poetice. Imensa parte 














u literaturii versului se identitică cu a- 


cest lot de estetică nedeplin realizată si 
se părăseşte pe sine între marginile unci 
tări învecinate și cu povestea și cu sa- 
tiru si cu arama si cu orice altă disei- 
plină, căreia cuvântul îi ajunge ca 
haină eroită bine. Poezie minoră? Nu. 
Doar o altă puezie decăt aceeu, cute si-i 
urcat toate treptele destinului său. 
Acest criteriu ni se pare, că trebue uti- 
lizat atunci când vrei să desparţi — în 
vers — traductihilul de  netraductibil 
Si cu acest sens se vede Jamurit de ce 
Racine — clasice — este inaccesibil ult 
undeva decât în limbă franţuzeasi 
de ce dimpotrivă Victor Ilugo — roman- 
tie — poate treacă dintiun vocabu- 
lar în alt vocabular, ca dintro odaie în 
ata orlaie. 











1 şi 

















Afirmația este verificabilă chiar și în 
mica literatură de triuduceri. pe care i- 
Desigur 
Nacine 





brăvia românească o posedă, 
traducerile d-lui D. Nanu din 
sunt mai mult decât preţioase, Nu însă 
pentrucă ar fi izbutit să prindă sensul 
poetic al versului rucinian, ci pentruciă 
aceustă lipsă poate trece lesne neohser- 
vată, între replici -- cu adevărat susţi- 
nute, si în versiunea d-sale, intro mis 
care lentă si praţioasă, 

Ori gândiţi-vă ce admirabile versiuni 
Tames.  Cino 
„lutăia elegie” tăhnăcită 
egulează originalul, 
acesta — dacă 








românesti are Francis 
își aminteste 
la nui ştie că eu 
Cum explicuţi luerut 
îl puneţi mui ales în apropierea tradu- 
cerilor din Beaudelaire ? Și cum expli: 
caţi deasemeni faptul că Valery în ver 
siuneza Neniţească a Tui Nilke este sub 
Francis James în versiunea tot neru- 
fească a unui traducător oarecare ? 

le moustre de mai. sus dez 
între- 














Iusetuti 
leagă se pure răspunsul ucestoi 
bări. Jar exetuplul. lui Janis, adranbra- 
Bil seviitor de muterial postic si bogat 
tetmpetatueut liric, le întregexte. 





Devenind la traducerea recentă a 
d-lui Cifarelli, este Cardueci din pune 
tul naztru de vedere truductibil ? 
sit întăia etapă a fenomenului de 
i în consecinţă, poate să ne fie 
transinis întreg sau măcar în esenţă ? 
D. 1.0vineseu se crede  înmlreptăţii să 
răspuudă afirmativ. la drept vorbim, 
sarcina soluționării acestei chestiuni îi 
revine întrează d-lui Ciiureli. Si volu- 
mul d-sale a dat răspunsul. pe care și 
noi înmai puțini informaţi decăt sl. Lu- 
vinesen) l-am fi îndrăznit. Anume: c- 
xistă o bu parte din opera acestui 
balian, În aniczaneia poe 
ziei şi utilizând elemente prime, ne poa- 
te fi trecută în romăneste Lără mari pier- 
«eri. Și « ă v alla cure este  ulolul 
inubordabi 








dei 
creaţ 































răni 










Un exemplu pentru întâia afirmaţia, 


Dree fe uiţi, bătrâne pacient, 

Colo prin gardul de qheorghine n floare, 

Prin crengile de soc, spre uricat 

Cn pleoape dmedă lucind la soare? Pur 
gina 49) 


Uraţioasă strofă, cu un ultim vers de 
o frumoasă precizie vizuulă și cu un 
ritm suplu mai mult decât îademânu- 
tec. 

Si um exemplu pentru u doua obser 
vaţie. 


0. vacilor cereşti, ce din păşunile 
marine cati urcat, nori albi, rărsuți-vă 
di uyerele voastre-umflate laptele 
pe lanuri, pe coline, pe tot verdele 
pădurii care anceput să fâşie?)  Pa- 
gina 11, 


Vedeţi, aici, imaginea, foarte îrumoa- 
să prin ea însăși, se vulearizează și 
scapă înțelegerii la prima lectură, Ex- 
presia greoaie şi  versiticaţiu complet 
inaceeptabilă.  compromit un poem — 
poate —. realmente frumos. 

Dar munca d-lui Cifarelli trebuia men- 
ţionată, Liste un serviciu mare, pe care 
îl face bibliotecii românești şi i se cu: 
vine acestor bune intenţii şi îndemnul 
și recunoştinţa noastră. 





MIHAIL SIBASTIAN 


P.S Observaţi jenanta asemănare 
intre ideea strofei mui sus citată și imu- 
ginea, pe vremuri, celebră u d-lui Blaga: 


„spre munţi trec nouri cu ugerele pline? 


Uuui poet care exersa în poezie ima- 
pinea pentru imagina, nu i-ar fi fost 
îngăduită o astfel de surprinzătoare a 
propiere, Vai! dacă exemplul d-lui Ce 
jareli ar fi urmat şi traducerile sar 
ininulţi, câte exemple tot utât de peni- 
bile sur uta? 


RE GR DR EI 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


VIAȚA LITERARA No. 93 aduce un 
variat şi bogat sumar: 

Nemurtăm: Adrian Maniu: Statul 
parazit ul culturii; G. Călinescu : Epoca 
monumentulului ; £. Valerian? De vorbi 
cu Sabin Drăgoi: il. Bădăuță : Mihai) 
Dragomirescu i lar Maleiu:  Sehiţă 
banală Crocediu: Cronici: Po 
de: A. Sava: Puruică Dau, A. Lambrino, 
ete. ete. 

Un judicios articol în chestiunea cul- 
ii româneşti găsim în „Ministerul 
Cap. 

VASILE DOBRESCU: „Pe lati 
museelene”. versuri, preţul 30 Jei. 

[. LUDUO: „Hodge Pordlge”, nuvele umo- 
vistice, preţul GU lei. 




















a 





Ei 





UNIVERSUL LITERAR. — 759 





p 5 ca sI a c es 








FILIP MARIN 


Pe o zi călduroasă, în vara trecută, 
o mână de prieteni petvecură pe bietul 
Filip Marin la poarta locasului de ve- 
cinicie. 

Generiţiu tânără ce se ridică azi din 
vălmăsugul frământărilor încărcate de 
griji prea mateniale, şi căreia nu i sa 








FILIP MARIN 
în atelierul său 


























prea lăsat vreme pentru ceasuri de vise 
şi contemplaţiuni. nu va fi cunoscut de 
sizuv pe Filip Marin: iar crâmpee din 
citeva gazete ce ununţau înmormântarei 
wui artist, na putut iudrepta o na- 
dreptate, când chint pentru mulţi care-i 
cunoscuseră, ultimul tin 
un uitat, 

Vreme «le mai bine de 10 ani, o hoaiă 
îngrozitoare îi intunecase mintea, îi pră- 
pădise corpul, îi gonise prietenii. 

Puţini mai rămăseseră dintre acoiu 





devenise în 


te-și aduceau aminte din când în 
că undeva... într'o casă aproape închisă... 
e stingea un artist de mare valoare, 
se stingea între păreții reci ni unui ate- 
er, ocolit de clienţi, se stingeu o viaţă 
Iământată de cel muti cura! şi înalt cult 
îl artei care de timpuriu sădise in su- 
letul lui o activitate de Tantul, o sumă 
te iluzii mari, dar şi de umarnice des- 
nădejdi. 

Și totuși, cel ce a cunoscut întriudle- 
văr pe sculptorul Lilip Marin, stie că 
nau de modeste năzuinţele lui. Nici 
damă, nici răsplată, 
0 bucată de pâine în pace și un blos 
te piatră rece, iată ce-i irebuia lui zilnic, 
Departe de srâreolirile coteriilor, al se 
inchidea în bisericuţa Imi plină ce amiu- 
li duivuse ascultând melodia tainică 
i unui cântec dulce, purtat pe unda 





Rd, 


























veacurilor artei mari, în tov. 
pei sule soţii, singura fiinţă 
priceput, care l-a îmbărbătat, care l-a 
mângăiat. şi pe chipul căreia el ştiu 
să culeagă atâtea expresiuni de nespusă 
«Wuioșie și să le pietrifice în operele lui. 

Și de aci, din liniștea şi tăcerea pie- 
tvelor văsăriră una câte una, opere pline 
«de viaţă neperitoare. 

Dolores. Erato, Gândirea, Tinereţea, 
chipul blândului Crist... şi câte altele... 
sunt jertie plămădite cu trudă în taina 
altarului, 

Si când 


ia scum- 
care l-a 





aceste opere trecură pragul 
casei în lumina expozițiilor ele nu cunos- 
cură poate faima sgomotoasă a recla- 
mei ticiuită cu socoteală, iar amatorul 
dus de curente pregătite nu se va fi 
al poate destul de binevoitor. 

In schinib insă, versonalităţi cu alttel 
de pregătire, şi adânc convinse că opera 
de artă nu e numai marfă ce se cum- 
pără cn să fie revândută, l-au răsplățit 
iudeajuns. 

Si regele Carol, care se ştie cu câtă 
fineţe de colecţionar de rusă, preţuia 
arta cinstită, arta rezultată din înaltă 
chemare şi adâncă cunoștință a meseriei, 





ali 








MASCA LUI EMINESCU 
Imutii în Ospiciul Pantelimon, de seulp- 


torul Filip Mavin, prieten ul poetului. 


fu cel dintâi care ştiu să-l privească, 
preţuiuscă. 
Si exemplul 


să-l 
suveranului înţelept, fu 
urmat mai de ioţi membrii familiei re- 
cule, ceeace face ca astăzi operu lui 
Vilip Marin să o regăsim mai înfrează 
iu culeeţia regulă de cât în galeriile sta- 
tului, 


Sub degetele lui vânjoase, lutul isbit cu 
nervoziiatea celui ce ştie ce caută, prin- 
dea în câteva  modulaţiuni  neşovăila 
pecetia vieţei, 

Urmau după acea zile întregi de reflec- 
tare, ceasuri mute de examinare, iar 
materia primea încetul cu încetul o îu- 
vestmântare nobilă, curată, plină da 
probitate ca formă, și do adevăr cu ex- 
presivitate. 

Ira natura lui de gânditor amorezat 
cure urca... urca... culmea spre taina 
cea mare. 

De i-ar fi oprit cineva braţul în faza 
nervoasă a Jucrului, opera ar îi rămas 
tor atât de interesantă ca şi în faza de 
nespusă  delicateţă a modelatului hui, 
atăt de savant. 

Iată cine au fost Filip Marin pe care 
generația tânără nu-i a fost dat să-l cu- 
noască ; iată cine fu artistul care a stiui 
să pună atâta dar de viaţă în chipurile 
ce eşiră Qin dalta lui, care știu să în- 
truchipeze ca nimeni altul sufletul lui 
Hininescu întrun proect de monument 
cugetat și muncit ani de zile... pornit 
dela el. fără știrea nimănui, fără spri- 
jinul nimănui... căci modestia și timi- 
ditatea lui de copil nu-i îngăduia să cer- 
şească. sprijin şi încurajare. 

Opera deci rămâne neterminată — ca 
multe alte vise acoperiie de praful uni- 
lor şi uitate prin ungherile atelierului. 

Să nădăjduim însă că aceeaş generuţie 
care azi e învinuită de nepisare pentru 
artă, nu va întârzia să scuture praful 
uitării, să aşeze în locul ce se cuvin2 
opera lui Filip Marin, 

Si gândindu-mă la ceasul acela, parcă 
văd chipul bictului artist cu ochii lui 
masi ce-i rotea timid şi întrebător, că- 
tând parcă să prindă pe chipul celui 
ce-i privea lucrarea, efectul produs, fără 
să scoată o vorbă, fără să înşire expli- 
caţii de doctrine sau intenţiuni de în- 
dividualitate ! 

Si când privitorul părca vădit satis- 
făcul, ochii lui mari sc acopereau de 
strălucirea lacrimei de bucurie, fără să 
mai scoată o vorbă măcar. 

Tată artistul! 











COSTIN PETIUIESCU 








760. — UNIVERSUL LITERAR 








Gea Z Ohenrnez 








_REPETIŢIE GENERALĂ 


DIRECTORUL DE SCENA 
(sosind grăbit) 


Cei rare joacă, m scenă... Ceilalţi, poitiţi pe sală. 
Iei, Maneciu... dă lumina,.. aprinde tot... egală. 
Prea multă : stinge îundul Rivalta doua nu... 
Mai creste rampa... Incă... Dă-i roşie acu. 

Ce taci ? Ce faci ? Nu aia: aprinde refleetorul.., 
Aşa... Ce msearmnă asta ? De ce naţi pus decorul 
Cum l-am fixat aseară ? Ia uite-ten ce hal!... 
S'aducă altă ușă... Să lasă alt fundal 
Și mobila ? Atară cu ea, la magazie... 

Ți-am spus că actul ăsta e la castel, Ilie... 
De ce mi-ai pus în scenă fotolii de salon ? 
„„Recuziter !.. Băcte, de ce-ai pus îielefon ?!... 








NECUZITERUL 
Aţi spus can actul patru să-l pun... 
DIRECTORUI. DE SCENA 


„In actul patru — 
Si-acu-i de-abia întâiul, măgarule ! La teatru 
O „generală” 'ncepe cu 'ntâiul regulat. 


RECUZITERUL 


Stiu — dar credeani că 'ncepem, ca eri, cu ce-um lăsat, 


AMOREZUL 
Mantaua ceia verde mi sa părut prea mică -— 
Stapoi culoarea verde nu-mi place, zău, mă strică 
Aşa că am schimbai-o — stă bine, nu-i aşa? 
Eu singur am ales-o — mai bună uu era... 
DIRECTORUL DE SCENA 


Ce, eşti nebun ? Dar asta e mantie romană, 
De senator !... Băete, nu;gupe : dă o cană 
De lut şi trei ulcele..., 


AMOREZUI, 
Păcat !.. 


DIRECTORUL DE SCENA 
Cortina jos! 


AMOREZUL 
La sigur cade piesa că nam costum frumos! 


COCHETA 


Ya uită-te ce haină, ce rochie de babă! 
Să ştii, nu ies cu dânsa nici moartă... 


DIRECTORUL DE SCENA 
Fugi degrubă 
Să ţi-o aşeze Ana cai pus-o strâmb. Altfel 
Văd că-i destul de bună şi-ţi stă... 


COCHETA 
„imi stă... model !... 
Cum să apar în actul întâi co vechitură 
Şi-apoi în celelalte... 
DIRECTORUL DE SCENA 
Dar tocmai: €e-o figură 
Ce-a pus-o autorul anume... un contrast... 
COCHETA 
Da, parcă sânt o ciumă ! Mersi de-aşa.... 
DIRECTORUL DE SCENA 
E fast 
Destul în celelalte trei acte... Primul cală 


Să fie cât mai sobru... mai strâns... mai... Dute-odată 
Si 'mbracă-te, că 'ncepem... 


CAŢIVA PIGURANȚI 
Noi punem bărbi, peruci ? 
DIRECTORUL DE SCENA 
Nu, câte-o mustăcioară,.. 
UN EIGURANT 
Stai mă, pe und'te duci ?... 
ALT FIGURAÂNT 
Nu văel nimic. e beznă, 
ALI PIGURANT 
Ta seama. clatini cerul” 


DILIECTORUL DE SCENA 


Să bată gongul... gata ?.. rece în sulă. Cortina se cidică), 


COCUETA 
în scenă 


Păi... na venil suflerul 
AMORIEZUL 


Ba uite-l, e în cușcă, 
COCHETA 


A, da... Li, ce zic eu? 
DIRECTORUL DE SCENA 


Dudue... Domnişoară... eu ţi-am tot spus mereu 
Să 'nveţi ca lumea rolul, 
SUPLERUL 
„Din mila ta regală”, 
DIRECTORUL DE SCENA 


Cum o să joci în public când nici la geuerală 
Nu știi ce spui! 2, 
COCIIITA 


„tin mila — cum ? = ta regală”... Știu, 
Vitasenu doar. 


DINECTORUL DE SCENA 


„Cinci sute“ eu n'am să uit să-ţi scriu 


Amendă,.. Stinge proba !.. 





AMOREZUL 


o inimă ce speră +, 


DIRECTORUL DE SCENA 


Poftim !... Si mâine seara spectucol, premieră !... 
Am spus: la „speră“ vorbă afară, regizor 1, 


REGISORUL 
țcu cartea în mână, scoțând capul pe după decoruri! 


Da, tocmai... (face senin figurației înprămădită în culise) 
“Toută lumea vorbeşte... Daţi-i zor! 


DINECTORUIL DE SCENA 
Prea mult... prea mult 1... Prea tare! 
REGISORUL 


Vai, tare... .; barbă rară", 











| 
| 





NuHcencarea 





UNIVERSUL LITERAR. — 761 








0 secinaci dle 
cvvinie 


Ludovic XVIII-a, ca şi fratele 
dovic XVI, se interesa mult de ştiinţă. 
După ce redobândi tronul, îşi puse în 
gând să se dedea studiului chimiei şi 
pentru aceasta, chemă pe profesorul 
Carvisart, arătându-i dorința ce avea 
de a urmări experienţele sale. 

Celebrul pvactician se grăbi să asculte 
de ordinele regelui si după ce pepe 
totul peutru demonstraţia sa, începu ast 
fel prima lecţie: 

„Sire, aceste două corpuri vor avea, 
onoarea de a se combina în fața Majes- 
țiței Voastre... 











Ei 





Un preot, «in imprejurimile Parisului, 
rugă pe un cântăreț comic de u-i du 
concursul la 0 audiție muzicală, dată în 
folosul unui orfelinat. Artistul primi 
mumai decât şi auditorii fură încântați 
de el. 

După concert, executanţii şi organizu- 
torii acestei serbări, se reuniră la un de 
jun. Unul dintre cele mai bune tocuri fu 
rezervat, de urept, artistului, care găsi, 
sub şervetul u, un ou a cărui coaje 
fragilă se rupse, lăsând să cadă cinci 
ludovici. 

„Ah! părinte”, zise vesel artistul, „nu- 
mi cunoşti gusturile. îmi plac ouăle: 
dar nu mănânc decât albuşul. Nu to 
mira. deci, dacă voi Jăsa giilbenuşul pe 


















* 


Compozitorul N... nn putea suferi suc: 
tesele confratelui P... L.a orice ocazie îşi 
arăta desgustul pentru muzica sa pe 
tare 0 socotea gălăpioasă și reclamisti. 

P.., care cunoştea aprecierile răuvoi- 
lare ale lui N..., nu aştepta decât oca- 
sia pentru a-l pune la loc. Intr'o seară, 
întâlnindu-se la Operă, N... i se plânze 
că, de câtva timp, se află în prada unei 
grozave plictiseli. 

„Maestre, răspunse celălalt cu un asr 
naiv, „te asculţi prea mult". 


ZOL €. LECUA 














Bo cazare 
PUEPRELE PREŢIOASE ȘI PERILELE 


Piaţa de diamante brute este la 
Londra. Ea e supraveghiată cu 0 
ritcare si cu v metodă remarcabili 
de sindicatul zis „de la De Neers”, cara 
grupează toate minele din Transvaal, cole 
mai bogate mine în pietre preţioase, din 
hume. Se mai miăsesce deasemeni mici 
diamante în: Guinea engleză, 214.090 
carate în 1993; în fosta colonie germa- 
nă Sud-list africană, astăzi controlată 
de Anglia, 400.000 carate pe an ; în Congo 
belgian, 445000 carate; în Angola, 
100.000 carate. etc. Insă minele din Tran- 
svaal, conţin pietrele cele mai preţivase. 
Ele au fost descoperite în 1567, și sunt 
exploatate de soc. „de la De Beers“, care 
posedă, astăzi, instalaţiuni permanents, 
cari extrag zilnic 23.000 tone minereu, cu 
un randerment în medic de 5.501) carate. 
suu 1,100 grame de diamante. 

Sa socotit că, în toată lumea, se vând 
anual 140 milioane de diamante brute, 
în valoare de 600 milioane franci (fran- 
vezi), Stutele-Unite ale Americei,  cum- 
pără cele mai multe. Bogăția mondială 
în diamante, esie evaluată la 55 tono, 
vejrezentând o valoare aproximativă de 
50 miliarde franci-aur. 

lată preţurile cătorva specii do pietre 
preţioase : un briliant de 30 carate „blanc 
bleu”, de calitate extra, 120.000 franci 
carata ; rubinul de calitate superioară, 
240.000 franci carata, preţul fiind deter 
minat de puritate şi de culoare ; preţul 
safirului, variază între 3.000 la 10.00) 
franci curata ; cele mai frumoase, ating 
15.000 frunei curata.  Smaraldele suni 
foarte rare ; le furnizează minele din Co- 
lumhia şi din Munţii Urali. Ele ating 
preţuri fantastice. 














DIRECTORUL DE SCENA 





Ho ! staţi... Ce e acolo ? Nigali-vă la gară 
Siuibuși, la primărie... Nimic naţi priceput ! 

Aici nu-i „Nloşi“, e teatru. Din nou... de lu 'ncepul. 
Să știți, dacă mă scoateli lin fire... nu-i d'abună : 
Am să vă tin aicea pân'o să meargă strună. 

Am spus ca gălăgia să crească 'ncetişor, 

să pară de depurte... De ce urlaţi ? Usor, 

Să nu vă simtă lumea că staţi între culi 
Asta-i menirea noastră — * creaţi iluzii, 
Si publicul — orlată ce-acumpărat bilet — 

Iţi cere n schimb putinţa Ce-a crede... R-un poet. 
In orice om «in sală, cu nuultă fantezie... 

Si când se 'ntoarce-acasă el trebue să fie 

Cât mai convins de cele con scenă a văzut... 

— Să lase jos cortina... Vă rog: de linceput !.,, 
Și cu vioiciune — nu staţi aşa... de ghiaţă... 

Să văd mişcare multă, vă rog mai multă viaţă... 


VALERIU MARDARE 





















caricatura zilei 
„DATA VIITOARE" 





— Să mai pofteşti „şi, altă-dată să ne 
plimbăm cu aeroplanul! (Liefe) 


CONTRAST 
„e „Piţi 
(4 (Es 















2 


ana 


Spectatorul : Domnule, vam admirat 
cum vaţi aruncat îmbrăcat în marea 
infuriată, pentru a scăpa pe acest ne- 
norocit. 

Salratorul : Ida, dar eu aşi vrea să 
Stiu cine-i imhbecilul care mi-a dat brânci 
în apă (London Opinion) 





LA CAFENEA 





Actorul cel bătrân: Ţi-aşi împrumuta 
hucuros 100 de frunci dacă mi-i înapoezi 
cândva, 

Tânărul uctor: Să ţi-i înapoez?! Dar 
nu ştii scumpe maestre, că la primul 
act al piesei în care voi juca, câştig 3 
milioane. (Lieje) 

















702. — UNIVERSUL LITERAR 


Cesria recialc în exirase | 





VIATA MARIEI WALEWSHA 





Binet- Walmer 


Maria Walewska, soția poloneză a lui Napoleon ], a fost unica Jemee 


care a știut să-l iubească ca o soție adevărată. 


Citind memoriile epocei, Maria Walewska apare ca o victimă a pa- 
triotismului, şi a frumuseței sale, căci acest copil-jemee de o frumusețe or- 
bitoare şi foarte castă, la început a iubit pe Impărat numai în speranța de 
a-i salva patria și a Țace să renască vechiul regat polonez. 


WALEWICE 


Im castelul singuratic din  W'alewice, 
Anastase Colonnu de W'alewice-Walew- 
ski, un bătrân septuagenar care avea 
pe pieptul său Cordonul albastru al Vul- 
turului alb, primea în seara aceu, pe tân- 
eă nobilii din provincia sa, şi câţiva 
vfiţeri ruşi din gurnizoana din  apro- 
piere, 

UI surădea tinerilor polonezi cari dan- 
sau mazurka. 

In special îi plăcea această mică Marie 
Laczinska, una din fiicele scumpului și 
defunctului său amic Laczinski, cea mai 
fermecătoare, gtaţia însăși, Ochii săi, 
cura sa, dinţii săi erau admirabili. Nă- 
sul ei era atăl de cristalin, privirea sa 
atăt de dulce, ansamblu! figurei sale a- 
1ât de seducător în cât această blondă 
delicioa îţi reaminteu figurile de Gre- 
uze. Liinţa aceasta fermecătoare, mică 
«dle talie, viouie şi sunlă, avea o toaletă 
bă, şi foarte simplă. 

Pentru bătrăuul Anastase Colonna de 
Wualewice-Walewski, această nedioeri- 
tate nu cra un defect. Din contră, ucesi 
lucru îl făcea să spere că ii va fi vân- 
dută lui copila. 

[ra mai bine ca eu să-i încălzească 
patul, de cât să facă bucuria unuia din 
meri ofiţeri ruși, elepanţi şi se- 
ducători cuceritori, duşmanii patriei, 

In seara acea, 0 seară de toamnă, 
marele salon al Castelului din  Walz- 
wice, strălucia de lumină, si în mijlo- 
cul salonului se vedea Maria Laczinska 
si splendidul ei cavalet, terminându-se 
jocul, frumosul cavaler îşi conduse par- 
tenera la Joc, o salută profund, în timp 
ce Muria, în turburarea ei, uită de ai 
face reverenţa tradiţională. 

Ba era turburată, ea îl iubea, pe acest 
tânăr cucerite”, şi el îi spusese, câte-vn 
momente mai înainte, de a accepta să-i 
devie soție. 

Să se căsătorească cu un Rusi... Ma- 
via, îsi dădu seama, de imprudenţu ei. 

'Trebue să plece. Si nu va mai dansa 
niciodută, 

Trebue să nu uităm că Maria ate IV 
ani. Fa tocmai iesise din pension, unda 
îsi făcuse educaţia ; a învățat franceza, 
puţină. istorie şi geografie şi literatura ; 
u fost educată în speciul în credinţa ca- 
tolică, "Toate exaltărite sale le-a orientat 
către Sfânta Fecioară, patroana sa, și 
câtre patria sfâșiată, 

Si de când dansase mazuvka cu acest 
îvumos dansator ea începu să înţeleagă. 
că în afară de biserică şi patrie, msi 
este şi amorul. Nu este amorul divin, 
nu este amorul patriei, este amorul. Şi 
ea are dorința să plângă... 
































Și isbucnezte în lacrămni, acext coni! 
hăcăzit nenovocirei, când mama sa îi 
făcu cunoscut cererea în căsătorie a bă 
trânului Anastase Colonna de Walewi- 
ce-Wulewski. 

“| a vrut să-şi bată joc de noi, ue 
mă, (1 este prea Dăwân, nu este po- 
sibi. 

Brusc preludiu al scenei pe cura î- 
toria o va numi ,,Walewska”! Scenă ui 
troce şi brutală : o mamă care-şi viile 
copila şi nu admite ca fica ei să pro- 
testeze. La început eu pledează. Bătr 
nul este foarte bogat, ivebue si ităiască 
toată familia. 

Si să ne gândim la acest copil de 1 
ani, cure primeşte lovituri de lu mana 
ei, pentru că nu vrea să se ur” unui 
bătrân de 70 ani, la acest cojni cae 
sade bolnav de o „febră infecţiousă” ci 
rămâne patru luni între viaţă si inoarte, 
la ac ă mică săriaună convalescentă 
care e tărătă lu altar. e 

Marie sa rugut mult Sfintei Fecioare. 
lia are sete de puritate; nu nai crede 
în auor, 

Aceasta este o murdărie, este bătră- 
nul care se forțează, Și amorul divin 
exaltează pe Marie. 
hesemnarea însă nu este un aliment 
ficient pentru suflet şi excesele rugaă- 
ciunilor nu reabilitează de fel trupul. i 
trebue să iubească fiinţe cari  locuese 
pământul. la iubea Polonia şi utu pe ti- 
vunii săi. Totuşi Polonia nu este decât 
o idee sublimă. îste necesar ca ideia să 
se incarneze îutr'o fiinţă pe care so iu: 
hească, 

Posedăm o dată sigură. Fu lan | la- 
nuarie 1807 când Maria întâlni penuu 
prima dată pe Napoleon. 

Primul Consul devenise a-tot-puterni- 
cul Impărat, 

Pentru mica soţie a bătrânului  Wu- 
lewice-Walewski Bonaparte este un tri: 
inis al Cerului. EL nu este numai în 
păvat al rancezilor şi rege al Italici, 
el este, în special, unicul erou predesti: 
nat a salva Polonia martiră. Și câni 
Maria îngenunchie şi se roagă, îmapi- 
nea sa apare; rugăciunea se  îucorpo- 
vează în el; la el se roagă Maria când 
se udresează Madonei. 

Un acces de gută reţine pe bătrânul 
Anastase în cusă și Marie singură îsi 
fuce acum intrarea în lume. Pentru că 
soţul are podagră, tânăva soţie vu mer 
ge singură după vești. Insoţită de o vo- 
vişoară, însufleţită ca și eu pentru cauză 
sfântă a patriei, ea nu mui părăsește 
saloanele d-nei de Abramovitz, una din- 
ire cele mai francotile poloneze. Și îvu- 
museţea ei atât de «dulce radiază de o 
strălucire neașteptată când soseşte nou- 

















































































tutea oficială a întrărei Tui Napoleon la 
Posen, 

Murie a uitat că este soția unui oct 
uenar, căruia in dat nn fin care ară 
ius ucolo, lu Walewice, ă 








oa este fericită, 
Nu este «dle cât fața ei drăguță cu părul 
bloud. şi ochii albastri, faţa veselă a 
Poloniei logodită cu eroul. 

Si că, primul regiment francez îşi 
tăcu intrarea în Varsovia, Maria se du- 
ce în stradă curioasă, şi eu să vadă pe 
Francezi. Dar ea iubea pe toţi, le tri: 
îmitea sătutări si ci surădeau acestui 
chip drăgălas de al lor, căci W'alewska 
semăna unui (iveuze, 

Poporul ridică arcuri de triurai, pre * 
pură iluminaţiuni, femeile împletesc e 
voane și pregătesc Dhanchete: Impăratul 
a-tot-puternic, trimisul lui D-zeu. își fă: 
cea u doua zi intrarea sa triumială în 
Varsovia. 

Anastasie Walewski nu asistă la au 
dienţa imperială, dar veztile vele nu 
miău niciodată secrete: Napoleon nu Ya 
tace nimic pentru Polonia. dacă Polonia 
nu parvine să-l seducă. 

Napoleon stătea închis în castel și 
n primea țe nimeni, 

Trebuia cu orice preţ e dea lui Na- 
poleon, solitarul, o metresă poloneză, 
ture să aibe asupra lui o influenţă, ca 
si favoritele regilor Franţei, Nu mai vă: 
mâneca de cât să sc alează fomeea. 

Maria găsea 0. eramtoare nouă în i70- 
lurea în care se comnplăcea Napoleon, 
Misterul aţiţa amorul mixtic al acesti 
tiuere femei, EL nu se arătase mulţimet, 
nu ţiuuse un cere pentru doamne. Și 
când el plecă contra Muşilor, Marie îs: j 
bucneşte in lacrămi. „Dacă-l omoară!” 
pândia ea, inainte ca să-l vadă, săi 
vorbeus cum uP Voi pentru a-l con 
vine că el trebue să. libereze Polonia: 
Și când Marie află că el va veveni, e 
vrea să-l vadă cu orice preț, si pentru 
că acest lucru nu este posibil la Varşo- 
via. ea îşi va convinee verişoaru sa pre: 
ferută de a o însoţi până In Bronie, şti: 
ind că va trece prin acest punct. 

Eva un timp groaznice. Țăranii, mese 
riusii, tot poporul ieși la drum. 0 mulţi: 
me intensă în ploaie. Toţi vor să-l vadă şi 
usteptănul, vociferă, uelă, actamă şi Dat 
jocurese, Nu este răutute, este vulgaritate + 
si vulgaritatea înspăimântă pe Maria, te 
nica imagine de Greuze, 

Dar lumea nu se mal ocupa de ele, tră- 
sura împăratului sosise. Marie scoase un 
jipăt şi anai sfâsietor, O barieră de pa 
ineni O sețara de acela care se ascunde 
in fundul cupeului. 

Țipătul ei fu auzit, Duroc, amicul şi 
confidentul lui Napoleon se apropie de 
Marie cure leşinase. Bevenindu-și, se 


















































dresă ofițerului: — ceţi ca să-l văd nu- 
mai o clipă, la ridică ochii si miracolul 
irisului albastru şi al pupilei dilatate se 
produse. Cât sunteţi de frumoasă, 
murmură Duroc. Veniţi, linpăratul vă va 
asculta. 

Si Duroc trebue so susţină. Picioarele 
sale refuză so ducă, ea aude pe insoţito- 
vul său care anunţă: — Vă prezint, Sire, 
je acea cure a bravat pericolele mulţinei 
pentru voi. fa intinde braţele şi fără 
vedea în penumbra cupeului an 
pe care-l imploră, apoi recită fruzein 
care le prepurase: — Fiţi hiuevenit, de 
o mie de ori binevenit pe pământul nos 
tru... pământul acestei patrii care vă as- 
teaptă pentru a se ridica. 

Cuvinte sonore şi banale. dar acea care 
le pronunță este atât de tânără, atât «de 
fragilă, atât de blondă... Dupărutul atra- 
ge pe această fetiţă, mângâie mâinele 
sale îngheţate, și nmiiâinile Mariei devin 
calde, tremurătoare şi se agaţă de braţul 
cuceritorului: — Sire, salvaţi-ne. noi va 
i Si în penumbra cupeului Navo- 
vută pe Maria Walewska. îi puse 
țe un buchet de flori şi-i zise: 
straţi acest buchet, doamnă, — bsi: 
delicios, acest copil, constată împă atul. 
si semi-zeul se apleacă pentru u reveilea 
pe deticiosul copil. avitându-si pălăria 
sa legendară. 









































+ 


Dela. sosirea împăratului la Castel, a. 
tovităţile poloneze, asteptuu Suveranul 
cu neliniste. De data aceasta Napolevu 
fu simplu calm şi aproape vesel. — li 
bine ! noroiale voastre au salvat pe Nuși, 
trebue să așteptăm ingheţul, spuse el. -- 
Peutrucă nu ne-am putut bute, vrenu să 
etreceni. Și imediat, se anunţă că va fi 
un Cere pentru doamne, Şi cânil înupăra- 
tul, de mult asteptat, apăru. mai multe 
doamne încereară a-i vorbi, dar el părea 
nemulțumit, nu răspundea de cit în 1mo- 
nosilabe şi după un salut binevoitor en 
Maria, intră în apartamentele sale. Si el 
spuse lui Durvoc: -— Aveui dreptate. la nu 
este printre celelalte! 

Căte-va minute mui târziu toate doanu- 
nele veunite in marea sală aflară că în 
păvatul este amorezat de 0 polonezi ne- 
cunoscută. 

Marie refuzase, cu toate 
soului ei «de au. se duce în ce 
Fa devenise tăcută și cânta 

Mica verişoară nu putu țină s 
tul, Această necunoscuti care o 
Murat, Taleyrand, Poniatowski şi toţi 
marii seniori nu este decât Maria Wu- 
lewska. Lu serviciu imens tăcu Polonis, 
această mică verisoară. Prinţul losei Po- 
niatowski este un soldat hotărit. Wa- 
lawski-Walewaka este o veche si mare 








vugăciuniie 
reut taimo 
ingurâtat 

























iamilie, dar luţin iimpoi viitorul pi 
bici poate să se hotă întrun alcor. 
Poniatowski ii cerea pur și simplu să 





vie la balul ce-l dă, din ordin, Talleyran!, 
Napoleon va apare şi va fi fourte fericit 
ă vadă patrioata pasionată care veni 
să-l sulute la Bronie. Fa refuză să jur 
ticipe la bal motivând sănătatea soţului, 
şi doliul Poloniei, acest doliu pe care-l 
purta. în alb sin negru, si care nu-i per 
mite a dan 
Poniatow 
mure 

Si când bătrânul Watewski insistă ca 
să primeuscă, Marie zise plângătul: — Nu 
este nimeni care mă apere ? Toţi, o 
soiţi, Toţi 1... vă voi asculta. 

Se îmbrăcă simplu. şi nu puse nici v 
bijuterie: — Eu sunt în doliu după patriu 
uoastră. 














i primi lecţia fără să mut- 














si ea va merge la Dal pentru a afirmă 
doliul Poloniei 
La bal împăratul se arată vesel), chiar 
dansă puţin. Când Walewska apăru, făcu 
senzaţie. Rochia ei albă ii venea de ni 
uune. 


hupăratul 











devine nervos. Ma nu 
-l yrivea „ Walewska iinvarce 
si trebue ca vecinele sale să-i facă 
semn cu cotul ca să se ridice cărul Mu- 
jestutea Sa. se opreşte inaintea ci. 
- Albul pe ulb nu merge, doamnă, 7i- 
se Napoleon tare. Apoi încet: --- Nu LU) as 
tepianu la pini î. aceast 
întrerupe. rămase nemiscat 
cea. lil se uită lu ea o clip? cruntă din 
sprincene şi pi locul. 
Toată lumea vrea să ştie ce i-a şoptii 
Suverunul. Soţul ei o întreba lu rândul 
lui, cari sunt cuvintele secrete pe care i 
































te-a spus îm] 
—- Aide să mer v fi trebuit să 
i punse ea. aca came- 





vista îi dădu biletul urnrător E 

„Nu Van văzut «le cât pe av. Nu vam 
aulinirat de câl pe dv. şi nu vă doresc 
«de cât pe di. Un uns țentru a cabina 
avdoarea nelinistită a lui „> 

Nu mai era o impertinenţă, 
jurie. 

Prinţul Poniatowski aştepta ră 
în stradă. Camerista se duse spuse 
că nu are nici un răspuns. Poniatowski 
avu itudlrăsnealu pătrundă prin canie- 
va de serviciu pănă la apartamentele Ma 
viei. Prinţul roagă, imploră. ameninţă si 
cu riscul unui scandal, se eternizează ce 
jumătate de ură în faţa porţei închise. 
UI pleucă îusfâvsit furios. 

Duţă cum lusese seducătoare în Siri- 
plicitatea ei. cu rochia albă, tot astiel ea 
este si mai excitantă în refuzul şi cură- 
țenia sa. 

Camerizta, 
serisoare, ea ii 








erau o în- 








spunstu 





























cuteza să 
ordonă 


care 


aducă 








notă 
poeze. 

Bătrânul Anastase intră. — Ridi 
scumq.a mea! Toată noblețea Varşoviei, 


te aşteaptă în salon 
Ai milă de n 
plini de lac 
se imbruce si ventrucă este suferindă va 
sta lungită ve un tatoliu şi va trebui 
primească pe prinţul Poniatowski și de- 
legația nobleţei poloneze. 

Polonia aştepta înapoia us 

Si ea ascultă cu resemnare pe prinţ și 
«delezaţi “Votul trebue să cedeze, 
doamnă, în împrejurările atât de însem- 
mate pentru întreaga naţiune, Și mag- 
naţii polonezi erupuţi în juvul celui mai 
bătrân, şi prinţului Poniatowski vor sem- 
na 0 suplică, către Maria. — Această seri- 
soare faimoasă ii fu remisă de Mme «da 
Vaubau, metresa prinţului Poniatowski 
sin acelaş timp abila Ahramoviez îi : 
«duce un nau bilet «de la Napoleon: 

















sa. — 
























O îmi răpiti vdibua! 07 dați pu 
țină bucurie fericire, unei sărmane î- 
nimi ata să rd ndore. Cu răspuns este 
atit de greu ste obținut? Or, imi delorati 
două, 

N 














Un bilei de licean. Și sufletul Mariei e 
mai liniştit de forma resjectuoasă u u 
cestui pueril bilet. 

In timpul dineniui este plasată lăuziă 
Turoc, de cealaltă jarte Napoleon, stahi- 
teste eu Duroe un la! de couvarsaţie multă. 
Si Duroe îi spuse: — lmpăratul ama în- 
tweubă ce a deveni! buche:ut deia Bronie. 

Această tânără femee cure mure 2) de 
ani şi pe care Mine Potocka o 
nulă ca spirit, s,uude că buchetul il 
ăstrează cu religiozitate pentru fiul ci. 




















declară. 


UNIVERSUL LITERAR, — 703 

După dineu, oaspeţii anturară femeea- 
copil, şi printre ei şi soţul ei. Apoi Mme 
de Vaubau o luă la ea. Şi ea observă că 
soţul ci dispăruse, nu asista la lovitura 
de teatru preg atit de Mme de Vaubau. 
Duvoc uţare i Stuse: — Împăratul 
ura însărcinat de a vă remite acest nie- 
aj: 








Uh? reniți?! veniţi? Toale dorințele 
constre cor fi implinite. Patria voastre 
îmi ta Ți mai scumpă când de. veți uveu 
milă de biata mea inimă. 

a, Mea 





Măria tace. Brusc isbucnește în lacrămi 
si Mme .Abramoviez sfătueste pe Duroc: 
— Lasaţi-o şi spuneţi împăratului că ca 
va veni la rendez-vous. Maria se indiguă, 
protestă, car Duroc plecase. Si Mie de 
Vaubau îi spuse: — Dacă urmaţi statu- 
rile noustre. Polonia e salvati. — Darcu 
nu pot, doamnă, sunt măritată. — Ah! 
ce naivitate. — Ce drăguță e! râde Min 
de Vaubuu. Și Marie cedează, — Fa ceţi cu 
iute ce vreţi, Și însfârşit tu introdusă la 

Castel, pătrunde în budoar unde împăra- 
tul o lusă să aştepte câteva momente. Il 
lucra în camera vecină cu secretarul său. 

Mă duc să fac dragoste! zise Nupo- 
leon. Și când el apăru găseşte o femee 
care nu se scoală pentru a-l primi. Erani 
sigur că vei veni. zise el. El înainteuză 
spre femeea-copil şi o apucă de umeri. 
Dar ea este atât de mică și fragilă, că lui 
ie teamă să nu sfarme această jucărie. 
Doamnă, nu plăngeţi? zice impăratul 
ruțin iritat și Marie îi răspunde: — Dar 
nu plâng. EI surâde: — Pentruce vă as- 
J.acrimile voastre sunt foavte 
lăsaţi-mă să culeg aceste 
































* 


Prinţul Poniatowski cât şi confidenţii 
împăratului voiau o legătură durabil: 
singura capabilă a crea domnia unei fu- 
vorite. 

Marele-Marezal le spusese că împăratul 
era. satisfăcut de cuceriri el şi în- 
tincrit. Și dăduse ordin să găsească lu 
biiutieri o agrafă, amintind buchetul d» 
flovi, si doria ca Marie înainte de a se 
destepta să aibe darul. 

Portretul lui Greuze, femeia blondă 

care nu mai este femeia-copi!, refuză cu 
intienare datul. 
i jentrucă secretul deveni public 
d-nei de Abramoviez: — Nu este vina nu 
că i-am devenit metresă. Ascultă-mă, u- 
mica meu! îl iubesc, l-as iubi chiar 
lipsit de gloria care-l înconjoară. Dar s- 
cest lucru este secretul meu, secretul nos 
tru. a lui Napoleon, al tău, şi al mau. TPro- 
bue ca toţi ceilalţi să creadă că nam sa- 
crificat pentru scumpa noastră partie, 
niaş sacritica dacă ar fi necesar, 
dar nam avu! ne avoe de au mă sacri ca. Lan 
braţele lui vream să servoxc Polonia, di 
“dacă Polonia pur fi avut nevoe de mine 
si dacă el nu ar fi fozt Impărat, as fi fost 
mult suai mulţurit 

In timpul zilei, Marie Walewska, făcu 
ucenicia existenţei oribile şi false u favu: 
ritelor. Casa ei tu ca asediată de vizita- 
tori, primi chiar vizita soțului ei. Singur 
ană ce îu rău primită fu mica veri- 
ă. Toţi ceilalţi sunt uimiţi de amabi 
litatea acestei femei care deveni atât de 
curând speranţa şi Suverana tuturoe îni. 
milor roluneze. 

Delicoasa Marie nu rifuză totuşi să plo- 
deze, în orele alcovului, cauza sacră a 
patriei sale. — Voi face 10t ce voi putea 
peniru patria ta, ţi-o vromit, o asigura 
el. Lui Napoleon nu-i plăcea simplicita 
tea cu care se înbrăca Walewska. și a- 

































784, — UNIVERSUL, LITERAR 


ceasta sub infiuența losefinei,  femeeu 
poate cea mai elegantă ce a existat. Dar 
Marie continua să se îmbrace cât de 
simplu. 

Ea nu accepta nici un cadou dela îmn- 
părat. Chiar polonezii cari-i reproșau de 
a fi căzut tot atât de repede ca şi fortă- 
reaţa din Ulm, se simțeau mândrii de 
dezinteresarea ei. 
nd Napoleon plecă la armata sa, 
Maria Walewska era lângă el; 

Ea devine ambasadoarea Poloniei pe 
lângă împărat. 

Impăratul îi preparase un cabinet lân- 
gă camera sa de lucru. Şi cu începerea 
ostilităţilor, Marie se reîntoarce la Wale- 
wice pe domeniul ei. Inainte de despăr- 
țire, Napoleon i-a spus: Oamenii voşiri 
sunt bravi şi devotați, femeile frumoase 
şi dezinteresate. Aceasta face o frumoasă, 
nație. Iţi promitţ mai curând sau mai 
târziu de a restabili Polonia... Ah! acest 
cadou, îl vei primi !... dar așteaptă, tre- 
hue răbdare, nu se face politică cum ui 
câştiga bătălii, acest lucru nu-i tot afât 
de uşor şi cere timp. 

Și acum începe pentru Marie un timp 
de beţie și de teamă; Ea nu părăsi Wale- 
wice de cât la ceremonia drapelelor celor 
trei legiuni ale prinţului Poniatowski, și 
cum prinţul voia ca doamnele, să îm- 
plânte fiecare câte un cui în lemnul dra- 
pelelor, Marie făcu plângând gestul sim- 
bolic. : 

Când Napoleon fascinat de frumuseţea 
reginei Luisa a Prusiei îi făcu dar Sila- 
zia, Walewska se simţi atât de jignită în 
inima ei, în orgoliul ei, încât ea anunţă 
pe Napoleon pe un ton denin, că se retra- 
ge intro mânăstire. Persoana sensibilă a 
lui Napoleon suferă şi se roagă ca mica 
poloneză cu părul blond, cu pupile dilu- 
tate, că irisul albastru să nu-l părăsească, 
Şi Marie are milă de el. 





De aci înainte mila va fi partumul a- 


morului său, şi din milă a promis Marie 
de a veni după Napoleon la Paris: „Am 
netoe de tine“ îi scrie Napoleon, Şi Marie 
trebue să se ducă, 

— Vreau să-ţi dau încă o grije, micul 
meu scump spune într'o zi Walews- 
ka, sunt însărcinată. Si Marie nu mai 
plânge; ea a plâns de doi ani atât de mult 
incât lacrimele i sunt aproape secate în 
ochii ei candizi. 

— Ti mulțumesc, Marie, scumpa mea 
porumbiţă. N'ai nici o grije, îi răspund 
Napoleon, nu te voi părăsi niciodată, nici 
copilul tău, nici pe tine. Şi ea pleacă și 
mai îndrăgostită, şi mai fericită. Ea, se 
reîntoarce acasă la Walewice, pentru a 
naşte. 

La Paris Napoleon convoacă, o „Adu- 
nare de familie“ în saloanele palatului, 
şi el anunţă voinţa sa de a disolva, căsă: 
toria cu Iosefina, soţia sa sterilă. 

“In timp ce Iosefina părăsia Tuileries, 
Marie Walewska aşteaptă cu teamă naș: 
terea copilului. 

Amândouă plângeau, împărăteasa re- 
pudiată şi metresa care nu va fi nici- 
odată soţie, amândouă victimele, nu ge- 
niului lui Napoleon ci al slăbiciunei sale. 

In timpul acesta el negociază cu Aus- 
tria, cu Meternich, căsătoria sa cu archi- 
ducesa Marie-Luise, „prima prinţesă a 
Europei“. Aflarea acestei veşti produce 
tuturor doamnelor reunite în saloanele 
unei poloneze contesa Lanckoronska, a: 
tacuri de nervi și Napoleon era aproape 
nebun de bucurie. 

Si cât de mâhnită, deziluzionată şi jig- 
hită fu mai ales Marie Walewska. In 
timpul acesta ea năştea la Walewice. Ea 
primeşte dela Napoleon o pensiune şi 
Marele-Mareşal, „amicul“ Duroc, are or- 






dinul de a satisface toate dorinţele sale. 
Ea nu pare nenorocită, hu suferă nici de 
ambiţie, nici de gelozie, nu încearcă nici 
ruşine, nici plăcere din cauza situaţiei 
sale excepţionale, trăeşte modestă, evi- 
tând orice scandal cu grije de a nu pro- 
voca mânia Mariei-Luisa. 

Napoleon are grije de copilul Mariei, 
creîndu-i un majorat format din bunurile 
situate în domeniul Neapole. Până la ma- 
joratul micului conte, Marie avea uzu- 
fructul acestor bunuri. 

Marie nu mai poate aştepta la chemă- 
rilg atât de pasionate, ea părăseşte Pari- 
sul şi se reîntoarce pe pământul scump. 
Și la Varşovia era privită ca o împără- 
teasă. La marile dineuri era cea dintâi 
servită, ocupa locul de onoare şi primea 
toate omagiile. Ea dobândise un aplomb 
modest greu de susţinut în situaţiunea 
echivocă în care se găsea. Ea inspiră res- 
pect. Dar este acuzată că-i proa virtuoa- 
să, şi nu destul de inteligentă de a nui 
ştiut să profite de şansa de a avea un co- 
pil de la el, In epoca aceasta Marie Wa- 
lewska remarcă pe tânărul colonel d'Or- 
nano care o iubește în tăcere. Văr al îm- 
păratului şi „soldatul“ său, el este un 
tânăr frumos... Dar nimeni nu face vre-o 
atuzie răutăcicasă privitoare la prietenia, 
acestor două fiinţe cari trebuesc să se 
unească mai târziu. Marie Walewska a 
trecut prin saloanele, capitalele şi pro- 
vinciile Imperiului fără a fi atinsă de 
calomnie. 

Campania din lusia se sfârşeşte prin- 
tr'o groaznică retragere. Polonia nu va. 
fi niciodată liberată şi inima Mariei sân- 
gerează. Invincibilul Impărat este învins. 
Şi Austriaca este vinovată. Adesea ea l-a 
umilit în viaţa lor intimă care nu fu 
niciodată, fericită. Marie Walewska cu- 
moaşte toate amănuntele. Şi dacă Napo- 
leon n'o chemase lu Cartierul general pe 
unica sa amică, îu de teama de a nu face 
geloasă pe Majestatea sa Impărăteasa, 
Intro seară un curier sosi la Walewice. 
Marie primi o scrisoare prin care se a- 
nunţa apropiata sosire a împăratului, El 
vrea să se repauzeze lângă acea care-i 
cunoaște calvarul său. El are nevoe de o 
noapte liniștită în braţele amicei sale. 
Inaintea ei el va putea plânge armata 
sa, Și visul său distrus. Şi Marie deodată 
îl adoră din nou. la îl iubeşte. Ce o im- 
portă dezastrul. Şi ea este fericită. Pe 
toate drumurile din Walewice se aprind 
focuri imense. O a doua scrisoare soseşte 
în care spune că-i teamă de a nu fi acu- 
zat că si-a părăsit armata. Dar Marie 
știe că nu vine ca să nu jignească pe Ma- 
vie-Luise, 

Lupta sa angajat, lupta decisivă, în- 
treugă, Europa contra unui singur om. 

Și în timp ce Napoleon, stabileşte so- 
lemn pe Maria Luisa, ca regentă a Impe- 
riului, Walewska începe să iubească pe 
Contele d'Ornano. 

Dar abia, simte născându-se în inima 
ei acest sentiment natural şi ea vrea să-l 
distrugă în numele idealului ce a păs- 
trat-o curată. 

Ta nu poate părăsi pe Napoleon, învin- 
sul dela Leipzig, unde prinţul Poniatow- 
ski avu 'o moarte eroică. Ce lecţie pentru 
Walewska. Poate că prințul Iosef s'a în- 
şelat, ca şi ea, încredinţând lui Napoleon, 
invincibilul!, destinele Poloniei. 

Napoleon pierdu Imperiul său; nu mai 
păstra de cât o coroană de comedie; a- 
lungat din Franţa, el pleacă să domneas- 
că însula Elba. 

Intr'o scrisoare către Walewska, scrie: 

„N'avea nici o grije, găndeşte-te la mi- 
ne cu plăcere şi nu te îndoi niciodată de 
mine“. 









Maris Walewska însă, serie iubitului: 
că doreşte să-l vadă şi dacă-i permite va: 
veni. i 

Napoleon îngădue, dar cere ca voiajul - 
și convorbirea lor să rămână secrete, Ek 
nu vrea să jienească pe cealaltă, să-i î: 
ţâțe gelozia, şi să-i dea un pretext de rup- 
tură, Mereu acelaș iucru, ea trebue să se 
ascundă, să fie primită câteva momente 
într'o semi-obscuritate și să plece înainte 
de a se face ziua. 

In zadar Marie imploră amantul ei de a 
consimţi să rămână lângă el. 

Și la despărţire Napoleon ridicând în 
braţe bastardul său, spune destul de tare 
ca să fie auzit de cei din jurul lui:—Adio, 
scump copil al inimei mele, Se despăr- 
țiră, Amica, devotată nenorocirei se văzu 
îndepărtată din consideraţiune pentru 
soţia intidelă. . 

După dezastrul lui Napoleon și abdica- 
rea sa Maria Walewska obţinu permi. 
siunea de a-l vedea; cu ce exaltare îl roa: 
gă, îi propune din nou: „trebue să trăâac 
lângă ţine, orice sar întâmpla, ori unde 
vei merge... Dacă te părăsesc, ce voi de-i 
veni eu!* In clipele acestea el însă se 
gândeşte la losetina. — Ea este modestă, 
ea este fericită, răspunde Maria. — Tu 
trăeşti, şi vei fi fericită, replică împăratul. -. 
Și trumoșii ei ochi se umplu de lacrămi, -i 
apoi întorcându-i spatele, uitând eticheta, : 
dispare... Austriaca a alungat-o din viața » 
lui Napoleon. 

Creola îi dispută memoria împăratului -; 
şi fantoma ei triumfă. Ce-i mai rămâne? 
Dar în anticamera palatului, ea întâlneş. 
te pe colonelul d'Ornano. Ă 

— Sunteţi foarte mișcată, doamnă! Ce ..: 
va spus împăratul? 24 

—- Mi-a vorbit de Iosefina... Este îngyo- ! 
zitor, nu mai pot! Prusienii înaintau şi :; 
Parisul capitula. Marie părăsi oraşul pen și 
tru a nu cădea în mâna aliaţilor. Contele , 
d'Ornano fuge în Belgia ca și Contesa d 
Walewska. i 

Marie este liberă, se simte eliberată. Și 
colonelul d'Urnano, o iubea. Marie avea 
o reputaţie incomparabilă de onestitate 
şi fidelitate. 

Se căsătoriră la Liege. Dar colonelul 
d'Ornano nu putea suporta idea de'a lua 
succesiunea lui Napoleon. : 

Și cu cât sărutările Mariei erau mai -* 
pasionate, cu cât ea se arăta mai volup- 
toasă și arzătoare, cu atât mai mult ei 
îi striga, şi-i amintea că fusese nu soţie 
ci metresa împăratului. a 

Si când la Sf. Elena, Napoleon, află de 
această căsătorie, fu profund turbura:, 
căci el păstrase totdeauna o afecţiune ex- 
tremă pentru Maria Walewska..., i 

E! vorbise, așa dar, de ea, sa gândite ; 
ea; Si ea nu mai este a lui, ea l-a înșelat. 4 
Fa se prețuește acum mai puţin decât | 
Austriaca, şi chiar mai puţin decât Iose- 4 
fina, care cel puţin nu trăda un învins, „i 

| 
| 

















De ce să mai trăiască, 

Sau ea iubeşte pe Napoleon. sau își iu- 
heşte soţul. Dar nu este soţul care ste 
iubit. Deci vrea mai de grabă să moară. 
Este foarte ohosită. Nimic nu i-a reușit 
Polonia nu este liberată, şi Napoleon nu - 
este fericit, 

Ea voia mai întâi ca Polonia să fieli:. 
berată, şi apoi ca Napoleon să fie fericit, + 
Si acum el este singur, acolo, părăsit de - 
toţi, trădat, de toţi, chiar şi de ea care 
plânge. Trebue ca ea să moară pentru a 
înlocui acolo fantoma Iosefinei, 3 

Si pentru prima dată în trista ei viață 
Maria Walewska reuşi; ea muri la, 15 De-. 
cembrie 1817. Si nu avea încă 30 de ani. 





PIE, „za 
Editura Ernest Flammarion. pi 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL, STH. BREZOIANU Na, 11.