Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0011

mul XLIV Ar. |! 


3 Lei 


11 Martie 1028 


















eter arce Di stetinjet ui 
CE gAEE BI De ee dea pata ini 
ala ci ee ea er e at e E EET capra REA eri e 
= E ga Ea caca cette ce e reia E i aa aiaei 
ot RR a a 
au me ea ee e 
rana ee a 
Ep ai ae po item ceai 
aia e CAE a acea : eee 
pete ș i POT ee Peene neon NA Ade mean ein aaa 
m. a i 











aa e 
msn ni ei pe te 
Re iei oa acad 
ice portii E 
poa 














catia 
o d acute tt a i : 
a a ta are e e te ie tai 
imnul Era ea e pe e e EA 
ea a e e ratia se eetetaeaa ta i 
iegiei e iice pa PE ete mat eat pe 
Ea tea te e e at o ao a ae e 
ză DE paie ee ee are îti : 
Ni Ea eat a de e E m e d e ae aria 
= ari ct e a rea aere deci ZE re aa 
d urate ardea e i ca „d 
EEE Ea ee idee re TE a 
EEE E ae pete a erai at tea E E E 
PE aere eter e Eta aaa ee ae E at N 
pe ae E E CA aa ae ei te ae ia a 











E paote e ie re e E 

i = pe le ea lee tea 

[i i ia iei aie ada a 

fr Fat ee DRctct E ac a i 

: oaia A e ia 

î F 3 
E. 

Za 

E. 

E 








aere. 
erau 


peabacă 


nai 
e e 


ze 
Ci 
sa 
a 
pa 
ci 





i aaa 
E cane an 
e DE ZI e 





Pui 


ste 
e 


pe e ae 

PT e ate e eră 
E aaa 0 ee Rae” 
tai aa e ere E 
ate rc 
a n ECE 
i e 





bi 





rare 
ete «e 


aa 
De e 
at 
îi 
ii 
a 


îi 
Curta 
m 
adi 
ra 
a 
sa sn 
pă 


= 


i 

i 

E 
a 
E 
e 
să 
a 

















= = 
zi 
LE 
Ser 
ji 
teară 
isi e it 
iu i Ac eat e a ete IN 
i i TI ao e e că 
erai * Saca: e eu eta OR 
i ce se e E ta Doe 
îi e se 

i de 





aa 


coc facă 


DECANIUL 





116.— UNIVERSU LLITERAR 





suileiul romanesc | 








DECANUL 


S'a spus despre Goethe, cred, că 
era alăâl de sculptural ca înfăţişare, 
în căl părea propria lui statue. Pro- 
filul clasic ul maestrului Notara are 
fără îndoială, în liniile lui accentu- 
ate de Jrămânlarea unei jumătăți de 
peac, ceva dinir'o efigie. 

[ azi o glorie de nimeni  conles- 
tată. A pornit odată cu începuturile 
leatrului Paţionul, pentru ca să a- 
jungă aslăzi decanul teatrului romă- 
nesc în care exercita o domnească şi 
spirituală autoritate, 

De altfel a întrupat aproape pe 
toți domni ţărilor române. In el s'au 
regăsit toți, cu orgoliul lor de  câr- 
mujtori şi cu înțelepciunea lor de 
cronici. In ziua când Nottara ur dis- 
pare voevuzii noșiri ar muri încă 
„dată. i 

Dar, mai mult de cât toți, ar dis- 
pare pentru ochiul nostru, cel mai 
drag din câți au stăpânit cu cinste 
țara Moidovei. Se vor mai găsi şi 
alții să puie pe umeri mantia dom- 
nească a lui Ștefan cel Mare, vor 
lua și alții buzduganul domnesc ca 
să amenințe în tealrul românesc, așa 
ale 
neamului. Sufletul lui Ștefan, cu bă- 
lrânețea sbuciumată de sufletul mă- 
reț şi tânăr, cu regala lui familiari- 
tate, cu. neomeneasca lui 
cu înfățișarea aidoma 


cum gândim întâmplările mari 


umanitate, 
celei de pe 
scoarța evungeliei bucovinene, va fi 
însă de nereconstituit. 

In aceaslă galerie a „sufletului ro- 
măneşc” Noltaru e purtătorul de cu- 
vânt al întregului trecut. 


CAMIL PETRESCU 





CONST. |. NOTTARA 


Să serii despre actorul a cărui carie- 
ră se confundă cu însăşi evoluţia tea- 
trului românesc dela începuturile sule 
şi până astăzi, e totdeodată una dintre 
cele mai uşoare şi mai grele sarcini. 
Uşoară pentru că simpla înşirare a ro- 
leilor create definitiv, tără posibilita- 
te de dublare, de către decanul scenei 
vomâne e suficientă spre a convinge pe 
vizitatorii Teatrului Naţional, chiar nu- 
mai din ultimii 15 ani, că e vorba de 
actorul cel mai desăvârşit, cel mai di- 
vers, cel mai complet al primei noastre 
scene ; grea sarcină însă îndată ce în- 
cerci să lauzi după merit cu cuvinte nc- 

întrebuințate, nebanalizate, necompro- 
mise încă prin ridicarea în slăvi a atâ- 
tor glorii false, efemere, lunsate de mo- 
de trecătoare sau străvezii combinaţii 
de culise — şi mai grea problemă încă 
de cauţi să pătrunzi taina creatorului 
Notiaru, de încerci să desfaci, să ana- 
lizezi, să clafirici mecanismul intim care 
face posibilă o atât de mare varietate 
de realizări toate deopotrivă de neindo- 
joase şi de convingătoare. 

Nottara a fost, timp de 50 de ani, cel 
mai fidel servitor al literaturii drama- 
tice originale. Teatrul clasic românesc, 
atât cât există, nu cuprinde piesă (dacă 
exceptăm Scrisoarea pierdută şi Noap- 
tea furtunoasă) care să nu fi fost dusă 
la izbândă, înfăţişată unei' întregi serii 
dea generaţii de către decanul scenei 
române. Despot-Vodă, Octavian August 
din Ovidiu, au fost creaţi de Nottara. 
Dacă, reprezentate astăzi, aceste două 
piese şi-ar mai găsi poaie interpreţi cari 
să înlocuiască pe Nottara (ba, de nu ne 
îmşelăm, Despoi Vodă a fost cândva ju- 
cat de Aristide Deimetriad) apoi nu ve- 
“em în cuprinsul teatrului românesc pe 
nimeni care să poată încerca să-l du 
bleze în rolul lui iloraţiu din Fântâna 
Blanduziei. Aci. îşi are loc o amintire 
personală : când nu de mult după ce 
văzusem pentru întâia oară, la o vârstă 
fragedă pe Noitara întrupând pe poetul 
senin al antichităţii, am găsit întrun 
manual de istorie o fotografie după un 
profil antic reprezeniând pe lloraţiu, 
am exclamat: Dar ăsta-i Nottara! Ade- 
vărat c că pentru eroul Pântânei Blan- 
duziei decanul. Teatrului a adus o ase- 
mănare de profil şi de statură extraor- 
dinară cu figura poetului aşa cum ne-au 
lăsat-o sculptura şi mărturiile scrise ale 
contimporanilor săi. 

Nottara a creiat şi pe Vlaicu-Vodă al 
iui Davila. Dacă pentru rolul acesta 
maestrul a găsit în Aristide Demetriail şi 
acum în urmă şi în acel sirălucit re- 
prezentant al tinerei generaţii române, 
George Calboreanu, demni continuatori, 
apoi e dureros, cert că, atât cât putem 
omenește prevedea teairul lui Delavran- 
cea va muri odată cu Notiara. Odată 
mai mult devin de neîntrebuinţat orice fel 
de elogii, de neincercat orice fel de a- 
năliză. Stefan cel Mare dim Apus «e 
Soare. luca Arbore din Viforul, consti- 


“tat pe bucureşteni cu interpretarea 





tue culmi în teatrul românesc, culmi 
se confundă cu însăşi figura lui No 
Pentrucă repetat am pomenit nu 
lui Demetriad, permisă să ne fie o 
ranteză ce-şi are aci desigur locul] 
Cunoscut este că teatrul romă 
are foarie puţini actori cari să ştii 
adevărat a spune vărsul. Dar pe 
altă partie avem în Nottara şi | 
triad doi desăvârşiţi reprezentanţi : 
mai ai acestei arte de a spune ve 
şi încă reprezentând fiecare câte || 
dintre cele două capitale genuri, si 
în a reda versurile: clasic, desi 
analitic, fără considerațiuni de rimăi 
senţial psihologie — iată versul A 
de Nottara, romantic, visător,  avâţ 
esenţial, liric e versul la Demetriad, 
e locul să analizăm aci cum Demet 
a reuşit în neuitala 'sa creaţie din |! 
cu-Vordă să unilice minunat cele £ 
genuri opuse). În poemul drama 
lui Zaharia Bârsan, Tranmlulirii roşii 
doi maeştri ai versului românesc au 
faţă în faţă. Inaintea zetirului fr 
palid, păşind spre moarte cu draţi 
în suflet, al lui Demetriad, muzi 
inflexiunile glasului voalat, în mi 
trupului svelt, în zale de mătase al 
ridica iimpresionant tragică în shi 
mu-i continuu, în marea-i rănit 
de părinte de ţară şi copilă deo. 
de amenințate, figura Ipăratului! 
Nottara. Incoronarea acelui speciaci, 
mare artă: ultimele versuri; ale pu 
lui, ce, în glasul şi accentul iui Noi 
He-au rămas neşterse în amintire: 


m E 


„Spune crailor să plece şi să vie pă 
af 
lu 
„Împăratul plânge astăzi — nimeni 


. I] 
se mal cununi 
= 


Câte sunt capodoperile literaturii 
versale, tălmăcite definitiv publi 
românesc de către Noitara ? Să nel 
țumim, din lipsă de spaţiu, de ai 
ti de acel formidabil Oedip, care alu 
stituit spectacolul triumfal ce-a sia 
torit 40 de ani decarieră: de Polyaj 
lui Corneille, alături de Phedra Mae 
rei Ventura, cea mai desăvârşită | 
zare în domeniul tragediei clasice ! 
— şi de ucel rege Lear în carei 
bămuiiă virtuozitate scenică se un 
o profundă înţelegere omencască a 
sonagiului shakespearian, așezând 
ţia lui Nottaara alături de a unui 
nenthal, Novelli, Monmnet-Sully. 

Multilateralitatea artei lui N 
care nc-a făcut să-l pecetluim lu 
putul articolului drept cel mai 
actor al nostru, se vădeşte, de ne 
tim de incursiunile maestrului, în 
una extrem de savuroase, în duu 
comediei. Nu mai departe decâl 
nul trecut, Nottara a surprins și! 














traordinară a lui Sir Patrich Culls 
Medicul în «dilemă al lui Shaw 


cache v carsceaie 








Hieniment mare la Sulina : „Soseşte 
(Estul Nottara să joace „Hoţii“. 
[seara reprezentaţiei. Figuranţi or- 
hivțele ofițerilor de marină. Actorii 
înşi cu săbiile ofiţerilor. Ă 
in artist, cheamă de o parte pe una 
hordonanţele care figura pe un hoţ: 
[- Ştii ce ai să faci tu aici? 
! Pă oţul, așa a spus don loocotinent. 
| Atunci să bagi bine de seamă, că 
Mâzcară toţi suntem hoţi. Cu ochii ia 
ia lui stăpâină-tău, 
“Las pe mine! 
iutozentajiu începe. Intr'o scenă ar- 
ul care purta sabia lui „don locoti- 
ul începe tirada;: 
L „Nu mai pot sta între voi! Plec! 
i uluc! Vă las în rătăcirea voastră ! 
and să iasă pe scenă, ordonanța — 
“de ocazie, — îi aţine calea: 
“Ia stai musiu! Te duci, hai? Cu 
Ma lui don locotinemt ? 
Ce ești nebun ? —- îi suflă la ure- 
artistul. 
„Ce nebun! Dă sabia 'ncoa, şi pe 
bă du-te şi la dracul! 
Himai prezenţa de spirit salvă situa- 
lescingându-se artistul încheie dis- 
pu: 
E Tine-o! Nu-mi mai trebue nimic 
N voi ! . 
“Aşa te nțeleg şi eu! încheie ordo- 
nța/ noastră. 


Autentic, 
[5 - C-dor A. NEGULESCU 


i 

DC. Nottara, pe lângă un mare in- 
put, este şi un excelent regizor. Indi- 
țiunile pe cari d-sa le dă actorilor 

ai adeseori întărite de povaţa : 

Faceţi, măi băeţi, cum vă spun eu, 
șa p bine. 

i. Dar bine, maestire, eu cred... 

i, Ce crezi ? Să nu crezi nimic dum- 
Ca Am discutat eu cu autorul cum 

în jucată scena, asta... 

ale bune până când într'o zi „mae- 
Ia pus în scenă „Regele Lear“ de 

țin asjeare. Probiştii şi stagiarii au 


L 
gală 





N RT o SEPI: AI 
î- 2 + pă 
0 cs) A 
ARE 3 e 
3 TET 0 pl 2 a 


faci [ie zis o nouă întâlnire, de astă- 
i in proză, Nottara-Demetriad, ne- 
iuti (sfârşitul actului doi!). 

Hl)icanul scenei române“ nu e un sim- 
jilu gol de conţinut. Decan astăzi 
in vârstă, Nottara e de mult şeiul 
iuzei actoricești din România, prin 
aurile sale de mare artă, atât de 
iuise ce-l aşează deopotrivă alături 
Jaiirii actori europeni, contimporanii 






MIHAIL ORASCU 


imceput linguşirile, pentru a obţine ro- 


„duri cât de mici, numai pentru cinstea 


de a juka alături de Nottara. 

— Maestre, mie îmi puteţi încredința, 
orice rol, îi spuse într'o zi un actor tâ- 
năr. Eu nam ca ăia „concepţii“! Eu fac 
cum mă sfătuiţi dumneavoastră care aţi 
vorbit cu autorul... 

Maestrul a înmărmurit şi 
blajin : 

—  Nevinovatule, nu sunt chiar atât 
de bătrân, 


a răspuus 


actorii şi „fivili“ 


D. C. Nottara iubeşte mult teatrul 
neo-clasic. Din multe consideraţii, dar 
și din aceasta că superbele costume is- 
torice convin de minune grandilocvenţei 
sale. Deaceea pesemne, cu ocazia vastei 
și documentatei anchete întreprinsă de 
ziarul Rampa printre figurile importan- 
te ale scanei româneşti, „maestrul“ a 
povestit şi următoarea poveste: 





„Când am debutat eu acum cincizeci 
și trei de ani, lojile de rangul întâi se 
continuau până în scenă: trei pe o 
parte, trei pe alta. Pe mine mă plicti- 
seau foarte lojile astea. 

Intr'o zi, am întâlnit pe Ion Ghica, di- 
vectorul general al teatrului şi i-am 
spus verde: 

-—-Domnule director, actorii ar juca 
mai bine şi mai liberi, dacă aţi desfiin- 
ţa lojile din scenă. 

— Dar dece, tinere, crezi asta ? 

-- Fiindcă, domnule director, treabă 
bună n'ai să faci dacă ai să amesteci 
actorii cu ţivilii. 

Ion Ghica a râs şi a desfiinţat lojile. 

L-] 


* Nottara şi Eminescu 


Tot din interviewul bogat ca un colier 
acordat d-lor Tudor Mușătescu și Romu- 


UNIVERSUL LITERAR.— 171 


lus Dianu, în Rampa găsim şi. această 
revelatoare mărturie: 

— „Ţin minte că veneam regulat la 
Bossel. Pe o scară lungă, te coborai jos 
în tipografia Timpului. In toiul verii, 
venind pe aici, observai la o masă în 
redacţie mereu și mereu acelaş tânăr 
plecat peste masă, scriind şi asudând. 
Fiindcă era arșiță, rămânea numai în 
jiletcă. Cine credeţi că era ? Tânărul cel 
muncitor de care n'am îndrăznit să mă. 
apropii mai mult, era Mihail Eminescu, 
singurul care rămăsese să scrie toată 
gazeta în timpul verii. 

El a fost una din marile pilde de 
muncă 'ce am primit“. - 


L 1 
Nottara, Caragiale şi Regiua 


Când Caragiale a terminat de scris 
D'ale Carnavalului, a citit-o în Bucu- 
veşti în toate saloanele de literatură. La 
Maiorescu în primul rând. Regina Eli- 
săbeța a vrut să audă şi Ea piesa, Cara- 
giale avea o vervă grozavă, lăcea dis- 
tincţiune de voce între personagii, aşa 
fel încât dacă nu te uitai la el, aveai 
neta impresie că asculţi piesa la teairu. 

A citit Reginei piesa, dar se vede irea- 
ba că Majestatea Sa n'a făcut prea mare 
baz, nefiind familiarizată cu persona- 
giile lui. 

După asta, o a treia lectură a avut loc 
în casele boereşti ale familiei Nottara. 
A asistat şi o doamnă plină de ifos, 
bună prietenă cu inimicul lui Caragiale, 
Stăncescu, din comitetul de lectură, Toţ 
timpul doamna sa abținut să râdă, 

Caragiale enervat închise deodată cae- 
tul cu piesa și isbucni vehement: 

—- Dacă nu râde toată lumea, eu nu 
mai citesc. Eu am făcut Reginei o con- 
cesie, să nu râdă. Altora nu permit. Re- 
gina a fost sinceră, dar la dumneavoa- 


stră e ifos,.. 





NOTE BIOGRAFICE 


Maestrul Nottara s'a născut în Bucu- 
reşti la anul 1859. Părinţii săi, oameni 
cu dare de mână, voiau să-i dea o edu- 
caţie cât mai aleasă. A urmat la început 
ca extern cursurile pensionului: „Codrea- 
nu“, Acolo a cunoscut pe lulian, cu care 
mai târziu sta întâlnit în teatru. De la 
„Codreanu“ l-au internat la  instituul 
„Liberatea“, unde fu coleg cu Gion. A- 
colo a jucai întâia oară la o produeţie 
de fine de an piesa „Mihai şi Călăul“. 
de Bolintineanu. Vestitul actor de pe a- 
tunci, Andronescu, care punea piese în 
scenă, i-a dat să joace un rol de fată. 

In 1875, îşi constitue împreună cu 
câțiva prieteni, prima trupă de teatru 
iar în 1876 joacă. la „Grădina cu Cai” şi 
mai târziu la „Steaua Roşie“ din Văcă- 
reşti. Tot în acest an întră în conserva- 
tor la clasa maestrului Velescu, împreu- 
nă cu colegii: Popovici Beyrent,  Cos- 
tescu, Catopol, Petre Sfetescu, etc. Pro- 
ducţia de sfârșit de an a conservatoru- 
uli se ţinea la Teatrul Naţional unde l-a 
văzut ]. Ghica, directorul Teatrului Na- 
țional şi l-a angajat. Era în anul 1877, 


179— UNIVERSUL LITERAR 








PB o e 7 E € 





G. CIPRIAN 


DOLOFANUL 
Micuța lighioană ce-mi spuse întâiul tată 
Mi-a dat fiorul tainic de tainic creator, 


Şi fiindcă lighioana cu păr bălai nu-i fată 
Sălbatecul din mine slăveşte pe fecior. 


De râde mica gâză, natura întreagă râde, 

Iar când scânceşte ţâncul se-întunecă decodat. 

In loc de soare, 'n ochi-mi, fâsnesc priviri de gâde 
Şi gem şi vorbesc singur şi'n piept cu pamnii bat 


Dar iată că micuțul deschide ochişorii 

Şi maichi-si, plecată pe leagăn, i-a zâmbit. 

— Să-mi dea să beau nevusta ! Şi mă apucă zorii 
Privind la dolofanul ce doarme liniştit. 


A) ii — 


PAUL MORAND "tai A 


UZINA UMANA 


Aşa cum o putem vedea aici 

Este compusă dintr'un cap-stundard 
În care sprintene telefoniste's instalate 
La centrala Glandelor 

La centrala Muşchilor 

La centrala Nervilor. 

Le circulă, pe sub picioare 

O complicată fevărie 

Vânoasă sau arterială 

Roşie pentru oxigen 

Albastră pentru acidul carbonic, 
Intreg popor de emigranți asudă 

In ateliere ; 

Intestin 

Stomac 

Rinichi 

Ficat, 

Sub cranin 

Gtă la biroul său directorul uzinei 
Ordinele-'şi dictează în două dictaloane : 
in stânga: Jurtecata 

In dreapta: Inteligența. 

In astfel de condiţii 

Este asigurat 

Succesul întreprinderei. 

Ce spune Directorul ? 

Reţine locuri pentru Europa. 


Trad. de IOSEPH IGIROŞIANU 





C.I. ȘICLOV ANU 


NU-S CÂNTECE 
ALE DURERII 


Nu-s cântece ule «durerii... Spre care cer încăpător 
Atâta suferință e din trup crescută ? 

Mâini veştede doar vă mângâe pale comori, 
Dureri cuiundate “n nemărginirea singură, mută. 


Strâns este vechiul verde amar. 

Duhul nu se încheagă în cor, în vâltoare, “m granit, 
Svâcnese în trupuri, glasuri năbușşit, 

Cum zace focul ascuns în amnar. 


Şi nici un geamăt formă n'o să ia şi nici răspuns 
Din spaţiul sce, mut strigătul va recădea “napoi. 
In fiecare gând, un spasm al morţței e ascuns — 


Nu ne rămâne doar nimic din nui. o. 
Vreau zale mai grea pe răni cicatrizate. 

Trist ca pământul ce îşi frământă durerea obosit, 
Recazi în spusmul ce“nconvoaie. Gândul din țare 


(răzbate: 
Pluteşte sus un înger alb ce-a “ucărunţit. 





INCEPATORII 





VICTOR STOE 


IARNA PENTRU NOI 


Cu aur vechi, sunt tapisaţi pereţii, 
Iu umbră violetă şi tăcere. 
Aceuş seară de demult străveche 
Coboară peste noi, ca o părere. 


Din gura sobei, a pornit un drum 
De sâuge, scuturări de aur, cântec 

5 Și-l ascultăm tăcuţi, ca un descântec 
Pentru un bolnav cu gândurile fum. 


Și stăm aşa — înfioraţi în seară 
Şi aşteptăm ceva ce nu va îi 

lar gura-mi sta lipit de gura ta 

Și pleoapele ascund suflete pustii. 


A poposit, vrăjită de “ntunerec, 
Deasupra noastră vremea călătoare 

De trupul tău, vreau gândul meu să-l ferec 
Impătimit de alba lui mirare, 


Tu pescăruş — cu aripi moi de seară 
Adormi legată, mărţişor de gât 

Şi sufletele nu mai vin în trupuri 
De atâţa noapte grea, de atâta urit. 


4 
RP m ep 





UNIVERSUL LITERAR,— 179 


A MINTI RE 
Gh. Brăescu 





ș Să tot fi avut pe atunci șase ani. Răz- 
ni din șaptezeci și şapte era în toiu. 
ilo se scurgean trupe rusești, soldați 
o: ovani, îmbrăcați în mantale petecite 
Bau cazaci cu plete. oameni fioroși. cari 
Buran pâine dela brutării, rachiu dela 
Frâsme si aruncau — spunea bunica — 
opii de țâţă în aer, pentruca să-i prindă 
aivârful sulitelar. Răsuna mahalaua de 
Hânteoele lor sălbatice : 
| Mă paidiom. maladoi! 
Dealul Tătăraşilor furnica de oaste ce 
intorcea încoace şi încolo numărând: 
«4 


pi 


lin, doa, tri... iar seara, când stăteam la 
pu rti cu dădaca desculţă cu tulpan alb 
$ herzhină la ureche, ruşi hoinari um- 
lau după ciordit, cereau de mâncare şi 
ji irjoncau cu femeile cari îi scuipau în 
hi când se întreceau cu gluma dar nu 
[idea duse dela poartă. 

tras de corturile albe împrăștiate pe 
asta dealului, ce păreau de departe că- 
ie făcute din cărți de joc. de caii cu 
Pune şi coade lungi. de sulitele legate în 
hopuri ce luceau în soare de-alungul ta- 
ru. am fugit de-acasă când sa luminat 
ziuă si mam urcat fără să ştie nimeni 


e dealul Tătăraşilor, să due rusilor — 
porti dună tutun — mucurile de ţigări a- 
ate dela coana Catinca, dela coana 
[ighioala şi dela ţaca Frosa, vecine ce 
strângeau de mai multe zile la noi, să 
că scamă din cârpe vechi de  olandă, 
Falru răniți, 
im ăsit acolo pe toţi copiii din maha- 
Ha noastră: pe Costică, băiatul cisma- 
În tartorul smeelor; pe Gheorghiţă al 
moş Niculae, care trăgea clopotele în 
fica mortului; pe Vasilică singurul din- 
noi, care avea patine; pe băiatul spă- 
[loresei, al căldărarului şi pe bădia A- 
iu, coscogeamite coblezan, care nu mai 
ja carte, începuse să-i dea mustaţa şi 
a calea fetelor în ciuda bunicii care-l 
&tha ori de câte ori îl vedea: 
— Ce mai faci caşcavalere ?... 
Huşi erau buni, ne dădeau chitan — 
ine uscată, neagră ca pământul — ne 
icay șăltându-ne până la cer și ne pu- 


Cu cea de întâiu schiță publicată d-l Gh. Brăescu a suprins şi a 


neau pe cai. Ne plimbam prin tabăra lor, 
ca prin împărăţia noastră, fermecaţi de 
șeile cu oblâncul de alamă, de harapni- 
cile cu conda senrtă, de săbiile curbe pe 
cari abia le ridicam cu două mâini și tre- 
muram albi ca varul. de loviturile date 
cazacilor, întinşi cu fața în jos, ţinuţi 
fără nantaloni. de mâini și de nicionre. O- 
sânditul suferia loviturile fără să crâc- 
nească, numărând suerăturile cnutului cu 
fălcile  înclestate, şi. sub ochii noștri, cel 
de jos se ridica apoi să ţină de cap pe to- 
varășul ce îl ținuse până atunci de pi- 
cioare. 

Ofiterii în bluze albe, scurte şi cu deco- 
rații lunsi. încau cărți la umbră. pe toba 
mare, cu sticla de rachiu lângă dânşii. 

Tot văzduhul era parfumat de borşul 
de sfeclă ce fierbea cu leuştean în cazane 
mari de aramă asezate pe cotloane. 

Strânsi în cârd ne îndreptam cu toți co- 
piii spre un cort mare cât o casă, pe care 
— cu mințile furate de cai şi arme — nu-l 
băgasecm în seamă nici unui. Pe măsură ce 
ne apropiam de el ni se muiau picioarele. 
Dela usa cortului deschisă si snrijinită pe 
doi nari lustruiti, se auzia vorbe aspre, 
gemete  înibuşite şi vaete de durere. 
Ne-am strecurat câte unul. morți de frică, 
pe sub poalele cortului. Nu se uita nimeni 
la noi. Pe masa din mijloc se urcau răniții 
iar doctorii gătiți cu şorțuri albe, cu mâ- 
necile suflecate, cu luleaua în gură, tăiau 
cu ferestrae scurte, piciorul ce şi-l ţinea 
bolnavul singur, cântând de durere cân- 
tece jalnice, domoale. din satul lui. După 
operaţie, medicii porniră cu unul mai bă- 
trân în capul lor, să cerceteze bolnavii 
ce zăceau întinşi pe rogojini, înveliţi cu 
mantale jerpelite, la poalele cortului. La 
căpătâiul lor, lângă traista plină de boar- 
fe ce le servia de pernă, avea fiecare un 
număr de ordine, scris mare, în loc de nu- 
me, pe cartoane înfipte în crestătura ţă- 
rusului bătut în pământ. 

Printre doctorii şi bolnavii ruşi se aflau 
doi, trei români, în 
albastre de dorobanț. Treceau dela un 
bolnav la altul, dându-le să înghită amă- 


uniforme cu bentiţe 


câștigat prin dialogul său scurt, acid, viu. S'a recunoscut atunci scrisul 
unei cursivități dramatice, care se rezuma în notație precisă. Schița pe 
care o publicăm în numărul de fată, aduce trăsătura nouă a unei remar- 
cabile evocări epice, o frază densă de povestire. Se bănuește aici mâna 
sigură a romancierului. 


răciuni, pe. cari oamenii le dădeau peste 
cap oțărându-se cu scârbă. 

Deodată se opriră în jurul unui ţigan şi 
doctorul rus ce părea şeful, schimbă două 
vorbe frantuzeşti cu cel român, exprimân- 


du-şi mirarea. Bolnavul. cu burta um- 
flată, zăcea verde la faţă şi trăgea să 
moară, 


— Ce are No. 1, Adamache? întrebă 
doctorul român. nedumerit şi el, pe sani- 
tarul său moldovan ştirb, nebărbierit de 
o lună. „Ieri l-am lăsat mai bine, ce are ?.. 

— Apăi dă, eu ştiu ?! 

— A mâncat ? 

— De mâncat, o mâncat... o o îi; 

— Ce a mâncat? gr 

— O mâncat o leacă de mămăligă. 

-- Nu i-ai făcut nimic ? 

— Să trăiţi don” doctor, lămuri alt bol- 
nav român de alături, d-voastră când aţi 
plecat, ați lăsat vorbă lui d-l Adamache 
să pună un clistir la No, 12 şi mă tem 
că d-l Adamache 'când o explicat rusului, 
rusul n'o înteles bine și v pus douăspre- 
zece clistire la No. 1.... 

Curând după aceasta m'am îmbolnăvit 
de scarlatină. Când au plecat rușii nu 
ştiu. Dar multă vreme s'au scurs în urma 
lor, oameni slabi, sdrenţuiţi, cu bărbi de 
apostol, ce trăgeau piciorul şi tăiau lemne 
pe la casele celor milostivi sau cărau apă 
pe ce da Dumnezeu. 


Rucar 


AARE 








174.--- UNIVERSUL LITERAR 


VIATA EMILIEI ANNA HAIG 


Nu mă mai gândesc la nici o femec. 
De o săptămână n'am mai deschis nici 
o sârisoare. Portarul îmi aduce  dimi- 
neaţa sticla cu lapte şi ziarele, curieru- 
lui îi place să-mi surâdă când îmi predă 
corespondența, servitorii se miră că de 
atâta vreme nam mai părăsit conacul. 
Nopțile se târăsc greu ca nişte larve, 
dar zilele trec repede. In orele albe ale 
veghei mă gândesc la o fată cunoscută 
de mult la moşie pe malurile Bistriţei. 
Aş vrea să ştiu ceva despre familia «ei 
şi nu se poate. Cât despre fată, ea a 
căzut răpusă de salva unui pluton de 
execuţie în România răsboinică şi sfân- 
tă, la 1917. i 

Este singura amintire care mă mai su- 
pără. Încolo, las să-mi crească în  voe 
barba și mă plimb liniştit pe moşia ne- 
cultivată, lăsată păkune caprelor satu- 
lui. De o lună nu mi-am mai văzut fi- 
gura în oglindă și mi se pare că trăese 
nu ştiu unde, fiindcă nu mă mai văd. 

Mă aşez frumos la masă, cu cerneală. 


penițe şi caete. Vreau să scriu şi să 
dorm. 


Nu sunt eu adevăratul THobhs Corne- 
lius Haig. Purtătorul acestui nume a as- 
tăzi în Alger şi așteaptă de un an să- 
rutul unei femei pus în plic scris, care 
să-i comande reîntoarcerea sau sinuci- 
derea. Dar Maria Capri Ta uitat şi din 
nume, că aşa se întâmplă. 

În 1919 mi-am petrecut vacanţa între 
familie austriacă, la un camarad 4e u- 
niversitate. Dar mă simțeam stângaci. 
Intâi pentrucă nu ştiam să dansez. apoi 
penirucă nu vorbeam nemţeşte. Eram 
bucuros să mă furişez în fiecare după 
amiază în camera ce mi se rezervase. 
şi să răsfoese precizele mele de medi- 
cină, până sub scară, la 6, când se ter, 
mina somnul digestiv şi austriac. Atunci 
auziam două ciocănituri slabe în 
mea. ! 


ușa 


-- Esti ocupat. domnule Daniel ?... 

Era Emilia Anua Haig. sora lui 
ilobbs, o fată lungă ca o trestie. cu bă- 
trâneţi vinete şi fără cauză sub 
dureros de domoală fecioară. 

— Intră, Emilia Anna... ş 

— Vin de la heleşieu. Am prins broaş- 
te cu undița... Când ai să-mi arăţi, dom- 
nule doctor, cum se disecă o broască ? 

Asta mă. întreba întotdeauna. Nicioda- 
tă nu-i răspundeam. Cerca la masă stă- 
vuitor să stea lângă mine. Imi intra 
singură în odae şi-mi broda “monogra- 
mul pe batiste. 

— Un inel să-mi aduci, domnule doc- 


ochi, 


tor, unul la fel cu al Mariei Capri... 

— Un inel, ca pentru tine, Emilia 
Anna îţi voiu trimite, dar te rog să nu 
mai intri niciodată la mine. 

Au început chinurile. In excursiunile 
cu trăsura. ce făceam, voia să-mi stea 
pe braţe. Bărbăteşte şi sistematic încer- 
cam s'o desgust: 

— Treci tu, Emilia-Anna, 
dinainte. Vreau să povestesc lui Hobbs 
niște porcării... 

Seara, după ce toţi se ridicau dela ma- 


în trăsura 


să, mă conducea până la mine. 

-— Nu-mi săruţi mâna, domnule «doc- 
tor ?.. 

— Te potfesc să ie astâmperi.... 

Mi sa întâmplat de două ori so gă- 
sesc la ora de culcare, în patul meu, 
şi sto dau afară ca pe o slugă. O săptă- 
mână după aceea nu i-am mai vorbit 
un cuvânt. Observai doar că Maria Ca- 
pri, nu știu din ce pricină, lipsea, con- 
trar obicinuinţelor, zile întregi la orele 
noastre de seară. Mă răsbunam arătând 
fetii asprime. 

lăcusem cunoştinţă 
vecinătate şi jucam şah împreună. In 


unui inginer din 


timpul unei partide Emilia Anna a iîn- 
trat 
o undiţă şi u trebuit sto pansez. A doua 


în salonaş ţipând. Se zgârâiase cu 


zi am plecat la vânătoare cu inginerul. 
Mă gândeam că nebuna se va  astâm- 
păra. Dar după scurt timp de şedere la 
locuința păduratică a inginerului, pri- 
nuii două rânduri disperate ale bătrânu- 
lui Ilaig. în care mi se anunţa că Emilia 
sa împuşcat din imprudenţă la o mână. 
Asta nu mai putea dura... 

— Cum su întâmplat asta ?, o între- 
bai. 

— Domnule doctor. aş vrea să aud că 
m'ai iertat... Am dorit să te văd şi să-ţi 
arăt că eu singură am putut diseca și 
albi o broască. 

l-am usturat rana cu nitrat şi cu acizi, 
opt zile dearândul. Noaptea mi se făcea 
un dor vag de ea. Aş fi pălmuit-o şi aş 
[i sărutat-o.* Dimineaţa. l-am spus că 
pled şi a început să plângă. 

— Domnule doctor, nu încă până nu 
mă fac bine. E mult mai grav decât vi 
se pare... 

Trecuse vara. Ca să mă mai ţină Emi- 
lia Anma a invitat într“o seară pe Maria 
Capri. Amândouă mai slabe ca în lunie 
și mai ttiste. Nu se mai iubeau. Zadar- 
nic Hobbs a încercat să le apropie un 
sărut,  îmbrăţișându-le. Emilia sa re- 
tras devreme şi a plâns în patul ei până 
a adormit. Eu am aşteptat dimineaţa, 
viocnind cu Hobbs pahare mici și la 


„ ROMULUS DIANU 


răsăritul soarelui am plecat. Pe 
soţi Haig îi sărutasem de-cu-s 
Emiliei nu-i spusesem. mimic. 
după o săptămână primeam la 
o scrisoare închisă în care citiij 
ceste vorbe: „la revedere 
doctor. Emilia Anna“. 

In ajunul răsboiului familia 
lui meu. se mută la Viena, u 
revăzut uliima oară, stând ze 
odihnă şi amintiri. Emilia 
schimbase mult. [i sărutam mâ 
grăsase puţin. Glasul i sc lust 
însticloşase. 

— Cunoşti, domnule doctor. a 
let de broască... Mi l-ai cură 
neata acum doi ani aproape. 

I-am amintit că se înşeală şij 
i-o. Purta pe deget inelul cei 
sem şi nu a uitat să mă întrebă 
nia Capri. 













Toate astea se întâmplau până 
când a isbucnit răsboiul. Sunti 
doctor Daniel Octav şi am vital 
te cele trăite altădată. Ca săi 
bilese un echilibru şi o liniște, 
toate legăturile ce mai păstr 
o cicatrice albă ca un bumbas| 
neşte nasul cu urechea dreaptă 
de un duel de sabie 


aminti 
tulbura dd 


femee, nimic m'ar 
mea. 

Vindec rănile cu privirea 
dința celor răniţi Nimeni nu! 
consideră ainic şi trivial, ca | 
tele unde am trăit. In câteva! 
făcut o figură de mucenic i 
corupt. 

SE arii 

O fată sa “mpuşceat din greşi 
mână... Domnule doctor, e ij 
grav decât vi se pare... Sunt bă 
heleşteul nostru... Bistriţa a » 
moi la Viena.. Hobbs spune d 
si ele îl iartă. Sunt cinci în] 
cl tace mult şi ele râd. 
propun, ţipă una de un alb n 
Să facem o vizită casei lui Ilo 

Sau adus cinci cai şi fetele 
ră. Râdeau toate, în trap, pe 
ce curgeu ca un lapte din lun 
nătoare în principiu cu 
draperia cerului pudrată cu st 
steag. Dar când sau apropiat 
bărbatului, clădită din scându 
la marginea pădurii unde vin 
Ilobbs zări cul 


0 m 


vadă răsăritul, 
lumină în lui. Cin 
plecat la dobitocul 
prelung şi luă galop înaintea 


fereastra 
urechea 


sai speriate potoleau caii... Când au a- 
iuns ele la casă, lumina din fereastră 
"dispăruse. Calul înfierbântat se plimba 
liber. Hobbs iese în întâmpinarea fete- 
d, cu capul descoperit, cu pușca lui 
ie vânătoare întinsă. Fetele râd ca o 
Tha de clopoței, dar el trage un foc 
sus. Caii se sperie, chiotul lui îi 
iduă înapoi, la castel unde fetele leşi- 
wie în şea, vor fi luate pe braţe de ser- 
vibbri şi de părinţi. 
Maria Capri... 

ii noaptea la mine ?.... 


Maria Capri... ce 


Am avut un vis absolut idiot. Neroe 
ci m'a trezit din vreme ordonanța mea. 
ram chemat în grabă la comandament. 
lim pansat în silă mai mulţi prizonieri, 
izire cari unul deosebit de frumos, oti- 
mul Hobbs Cornelius Haig, care mi-a 
iaplăcut fiindcă nu s'a purtat ostășeşte: 


Tu, Daniel ?.. 


Cum vă numiţi, domnule  loco- 
lenent ? 
Nu mă mai recunosti, Octav ? 
Numele... Nam timp... 
mea e E 
Vârsta ?... - : 
95 ani... ii i 


Profesiunea ?.... 
_. Vai. Daniel. nu mă mai recunoșii... 


1_— Vă rog, domnule locotenent, am 
evoe de toate aceste date la facerea 


natricolei  dumneavoastră...... profe-, 
iunea... . 
— Avocat... (și plânge după obiceiul 


ui: cra foarte duios). 

SARII meu e săpat în pământ uscat, 
sit cu pari de mesteacăn. Munte- 
le îi faţă se chiamă Momâia. La şase 
ilomeiri de aici e punctul Varnița 
unde între rețelele noastre şi ale lor 
i mas o casă pustie, nici a noastră 
ii a lor. Mitralierele au fost suite în 
imi la schitul Moşinoaele, am în satul 
Verdea depozitul de medicamente și cai 
I schimb la Răcoasa. unde e herghelia. 
Pinese scrisori dela două cocote de 
afâ-santan, pe cari le tratam cu țisări 
le dădeam consultaţii medicale gra- 
nite. Orice plic roz îmi face rău. Am 
Vordin la comandameiit să mi se re- 


Scor 


p! "US 


ină scrisorile. 

Asa imi trece vremea. Intro seară mi-a 
oi! bătrâneţea ca o pasăre cu penele 
de. Aflu printr'un curier că astănoapte 
ifost prinsă trecând reţelele fata Emilia 


ma Haig, în vârstă de 19 ani, care 
usine că mă cunoaşte... 
— Nu o cunosc — răspund aspru co- 


nelului. 
— Nu-ţi amintești cumva de o fetiţă 
i aşa... 


Ă... așa şi 
1— Nu-mi amintese nimic... 





sfâşiată de smucitura soldaţilor. Numai 
fruntea ca o marmură cu vinişoare al- 
bastre mi-o rai aminten. Imi spunea in 
neştire numele, epuizată. 
Nu o cunosc, domnule colonel.. 

Azi pot spune lucrul pe faţă. O iu- 
beam şi m'aș fi zvârcolit la picioarele 
ei ca o râmă tăiată de plug. Dar fata 
asta mă umilea cu tot ce făcea. Trecuse 
reţelele fără nici o probă de trădare sau 
spionaj. Venise să mă vadă. Aş fi putu- 
t-o scăpa cu o vorbă. Privirile ei țipau, 


sângerau spre mine, ca atunci când 
pansând-o, îmi spunea, sărutându-mi 
mâna : 

— Domnule doctor, e mult mai grav 
decât crezi... 

M'am chinuit toată noaptea şi a doua 


zi m'am dus la ofiţerul însărcinat so 
apere în faţa Curţii Marţiale: 

— Fata e însărcinată. Vei uza de acest 
certificat, ca să amânăm execuţia. Fă-i 
curaj. Propune-i fără ruşine singura po- 
sibilitate de scăpare. Poariă-te delicat cu 
ea. Dacă eşti cumva bolnav, săsesc alt 


ofiţer... Spune-mi... 
Dar fragila Emilia Anna Haig a  res- 
pins cu brutalitate pe seraficul ofițer 


care cu gând dela Dumnezeu se apro- 





ci ai 


UNIVERSUL LITERAR.— 175 


pia să scuture fecioria... În a şasea zi 
de prizonierat, a căzut la rădăcina unui 
pom din pădurile Putnei, sângerată în 


amândoi sânii. 


Astăzi tot o mai iubesc. Am rătăcit 
nopți întregi prin cabarete, am văzut 
femei cari aruncă în becuri cupa de 


şampanie în timp ce chelnerii cuvim- 
cioşi, retrași între draperii înseamnă cu 
creionul paguba. Am văzut cum poate 
cineva muri cu mare viteză, într'o sin- 
cură noapte. Cunosc femei multe, vechi 
si noni Aici am obosit. Zăpezile albesc 
dealurile si munţii. In păduri nu se mai 
and topoarele. Eu am luat numele lui 
[lobbs Cornelius Haig și 
din “viață. Nu mă mai gândese la nici 
o femee. De o săptămână n'am mai des- 
chis nici o scrisoare. Ultima a fost o 
stire scurtă : bătrânul Karl Haig a des- 
gropat din pădure pe fecioara lui atât 
de iubită și mă invită să-i acopăr oasele 
capului și ale picioarelor cu o cămașe 
a mea, aşa cum e datina îndrăgostiţilor 
despărțiți prin moarte. Dar nam  răs- 
puns. E destul că m'am gândit azi la ea. 
Intriatât mă îmbolnăvește întunericul, 


mam retras 


că viața mă refuză și soarele îmi trimite 
Somn... 





PEPI "re. PEDRO IP pi TREI 


ELOGIUL CACOFONIEI 


Cacofonia— una dintre cele mai mari 
piedici în calea profesorilor de limbă 
matemnă — la noi. Și aceasta numai din 
cauză că majoritatea copiilor vin de a- 
casă cu un formidabil bagaj cacofonic. 
Do unde-l au? In primul loc dela fa- 
milia din sânul căreia au eșit. Se ştie— 
desigur — că singurele chestiuni care 
nui preocupă familia românească sunt 
chestiunile de limbă. Ocupată peste cap 
cu petrecerile și cancanurile, cu jocul 
de cărţi si cu flirtul, vorbind ea însăși 
cum dă Dumnezeu româneşte sau exe- 
crabil frantuzește, familia se ocupă 
foarte puţin de educaţiunea  propriu- 
zisă și mai de !oc de materialul lin- 
guistic al copiilor. Urmarea: aceştia vor 
fi lăsați să-si exprime ideile cotidiane 
prin intermediul unui stil de suburbie 
care, de cele mai multe ori, nu trece de 
nivelul cultural al oamenilor de servi- 
ciu. 

Nimic. nici o observaţie nu vine de 
nicăeri să stăvilească această alunecare 
spre prăpastia linguistică. Sar părea 
chiar din poltrivă: odată intraţi în via- 
ță -- totul vine să le confirme definitiv 
înclinarea spre cacofonie. Si iată: cole- 
gii, cartea de scoală, profesorii, serie 
rite literare și ştiinţifice, gazeta, revis- 
tele — toți şi toate par'că sar grăbi să 
înalțe conştienţi un impresionant imn 
de laudă. un elogiu, cacofoniei. 

In publicistică lucrul ar părea para- 
doxal. Si totusi. în locul unei reacţiuni 
care să tindă la stăvilirea cacofoniei 
bavharizante. tipăriturile se "trec să-i 
dea, care mai de care, adăpost, so .îÎn- 
multească. s'o confirme şi s'o transmită 
eternității. 


F.--- fără îndoială — o operă negativă, 
o ruşine linguistică — din nenorocire — 
nu inconștientă. 

Citate: 

Dintr'un final de coloană: fără sa-l! 
pese că colegul său; pentruca cu atât 
mai mult; care nu se împacă cu acesti; 
nici nu bănueşte că cu mărirea... şi că 
CU eeeee 

„Şi din revista săptămânală (sau din 
simpla gazetă de provincie) cacofonia 
se ridică mai sus; ea ajunge, în felul 
acesia, în cumsul universitar și în car- 
tea de litewatură — singurele domenii 
în care limba trebue să fie corectă și 
scrină. Iată dintro cante cu. versuri 
traduse ediiate luxos de „Cultura na- 
țională“: 

„trandafir mai 
nuit... 

Strălucirea chipului 
ca cutit; 

Ochii mei au văzut că cel mai puter- 
nic stăpâneşte lumea. 

Și cazurile se pot înmulţi la înfinit. 

Ce să mai adaog? Redactorul unei 
cuncscute foi literare mergea până a- 
colo. încât căuta să justifice teoretic 
astfel de insanități linguistice. 

Cauza? Cutare scriitor pe care amin- 
titul critic îl adoră nu se poate desbăra 
de ea. 

Şi astfel, conştient sau  imeonștient 
din neglijență sau din îngăduință, swb- 
scriem toţi !a elogiul celei mai mons- 
truoase insonităţi linguistice — cacofo- 
nia. 


mare ca cel obici- 


tău străluceşte 


PAUL I. PAPADOPOL 


176.— UNIVERSUL LITERAR 








MIHAIL 
SADOVEANU: 


Hanul Ancuţei 





Mihail Sadoveanu e un povestitor. 
Paginile d-sale din „Hanul Ancuţei” se 
întorc, una după alta, întrun ritm şer- 
puitor şi cald, de evocare a unei Moldo- 
ve romantice găsită, la noi, dela Emi- 
nescu încoace, și folosită ca motiv liie- 
rar, de Radu Rosetti, şi, într'un fel, de 
Calistrat ilogaş. Aceşti precursori ai 
d-lui Sadoveanu însă, cu toate cunoştin- 
țele celni dintâi, şi cu toată vioiciunea 
şi firescul celui de al doilea, nu au dat 
pagini de abilitate literară şi, apoi, de 
pregnuntă descriere a naturei egule cu 
ale d-lui Sadoveanu. 

Genul povestirei, fireşte, e interme- 
diarul demn de luat în consideraţie în- 
tre roman, sau cel puţin nuvelă propriu 
zisa şi între lirică. Personagiile nu se 
mai definesc prin aciele lor proprii, sau 
prin mişcare, ci prin descripţia lor. Ele 
irăesc, astfel întrun soi de ceaţă” pală 
ca visul de dimineaţă. Se mișcă nedes- 
luşit ca larvele nocturne, unde-va, de- 
parte par'că ; au însă avantajul de a fi, 
tocmai prin aceasta mai susceptibile de 
a colabora cu cetitorul, la întregirea 
lor proprie, şi de a lăsa joc imaginaţiei 
descătuşată «de lanţurile unei prea pu- 
ternice conturări, a ori cui, de a com- 
plica lipsa lor de contur, aspectul lor 
fantomal, cu culorile favorite ochiului 
său. 

„Hanul Ancuţei“, în speţă, e locul în 
care mai mulţi moldoveni de vreme ve- 
chie, umblați şi iubitori de aventură, de 
vowbă frumoasă şi de poveste romanti- 
că, se întrec în istorisiri. Şi aici stă me- 
ritul întreg al talentului d-lui Sadovea- 
nu. Unul spune, de pildă, împrejurarea 
în care Vodă a admirat iapa cu care, 
acum venise el la han, sau cam aşa ce- 
va ; un altul povesica unui biserici eşită 
pe urma faptului că „a vărsat sângele 
părinţilor său, care curge şin  vinele 
sale“, al treilea povestea de dragoste a 
unui sanchiu boer grec, petrecută sub 
auspiciile unei zodii care amesteca cu 
rafinament ideia de moarte cu  simţă- 
mântul de iubire; un altul lupta cu o 
şatră de ţigani în care, de dragul unei 
ţigănci, îşi pierde un ochi; un al cin- 
cilea, în sfârşit, povesteşte despre „Cea- 
laltă Ancuţă“ mumă a hangiţei Ancuţa 
de azi. Este vorba, apoi, de un fel de 
haiduc al munţilor, împărţitor de drep- 
tate şi” descălicător din pustnicie. Subiec- 
tele, în sine, nu au nimie excepţional. 
Dumnezeu ştie ce lucru, în aparenţă, 
fără importanţă, ia, sub pana de povesti- 
tor exclusiv a d-lu Sadoveanu străluciri 
misterioase, capătă rezonanţe, specifice, 








€ walacenă: Naicrrenraa 


deşteaptă nebănuite miragii. lată de pil- 
dă intrarea, ca mireasa, a celei de a 
treia soţie a unui grec care, până atunci, 
îşi îngropase două neveste. 

„lar Bolomir a luat-o, frumuşel, de 
„două degete de la mâna stângă şi-o pur- 
„ta ca pe un odor de mare preţ, pe 
„treptele de piatră, aşternute cu covor, 
„Dar n'a apucat a o duce până sus, că 
„numai sta întors către dânsul, râzând, 
„a clătinat din cap, şi parcă a vrut să-l 
„împungă cu nişte cormnuțe; sa despris 
„de el şi-a fugit singură înainte“, 

Nu mai este azi de cât um lucru foarte 
banal recunoaşterea talentului de scri- 
itor al unor anume peisagii în raport cu 
corespondentul lor sufletesc, din talen- 
tul d-lui Sadoveanu. Nu e mai puţin ade- 
vărat însă că totdeauna trebue să se 
insiste asupra lucrului acesta, pentru a 
explica mijloacele de redare ale acestui 
scriitor. D. Sadoveanu nu-şi mişcă per- 
sonagiile, şi nici viaţa efectivă nu le 
poate însufla. Sufletul; d-sale e liric. Îşi 
iubeşte, sau îşi detestă personagiile şi, 
ca atare, simpatizate sau  detestate, la 
reflectă în oglinda din afară a unei fru- 
moase, a unei spăimântătoare,a unei us= 
cate, a unei calde sau a unei reci pri- 
velişti de natură. Prin aceasta însă in- 
trăm în secretul existenţei literare a 
d-lui Sadoveanu. Nopțile d-lui Sadovea- 
nu, zorii d-lui Sadoveanu, zilele d-lui 
Sadoveanu, ciripirile d-lui Sadoveanu, 
sunt, întradevăr aşa cum le vrea d-sa. 

Romanul d-lui Sadoveanu, nuvela 
d-sale, au fost motive de povestire, iar 
povestirea, însăşi, minunat prilej de a 
înflori cu zăpadă sufletească wm capăt 
de peisagiu. Totul, întrun roman ca 
într“un poem, întrun poem ca în- 
tr'un sonet“ a spus Edgar Poe, întrun 
moment când vroia să definească necesi- 
tatea de a concentra. D. Sadoveanu pro- 
cedează, dacă ţinem seamă de identita- 
tea. anoloagelor într'o emaţie, în chip 
similor, Un sonet naşte la d-sa o poves- 
tire, o povestire o nuvelă, o nuvelă un 
roman, 0 serie de stări de pei- 
sagiu, ca să spunem aşa, se adaogă suc- 








românești 


MULUS DIANU. 





Romulus banu 


i 


„UNIVERSUL LITERAR“ va + A cbiliea începând din numărul viitori 
roman care constitue prima frescă sinceră şi pitorească a vieții lumăy 
palate, conace şi colibe, 





Romanul celei mai pasionate existenţe 
din veacul al XIX, a fost 
scris de d-nii SERGIU DAN și RO- 


o ere 


a a 


cesiv, îl întristează sau îl entuzias 
îi umple ochii de lumină, rând pe 
de zori, de răsărit, de amiază, dea 
de înoptare, şi în cadrul lor, urmbi 
lungesc sau se scurtează, se inlu 
sau se rarefează, capătă chipuni | 
meni, nume proprii, se întâlnesc) 
ele, se ciocnesc, şi ajung gen literă 
desubtul acestei preocupări însă, 
manifestă în roman sau în schiţă.) 
vestire sau în nuvelă, trăeşte, su 
nându-şi totul, poesia lirică a pi 
lui. Fireste că la aceste carad 
trebue să mai adăogăm şi pe acei 
nei foarte frumoase limbi literari 
za d-lui Sadoveanu ştie să fie! 
sau tristă, să lie monotonă sau ci 
să fie plată sau alambicată după) 
şi tot după nevoe, să se încorde 
ritmuri complexe sau să cadă în: 
cități de bucolică. 

„Hanul Ancuţei“ caracterizează, 
sintetic o operă şi o activitate, j 
că lucrul poate merge mai depat 
nă la lărgirea sferei lui simbolică 
adevărată caracterizare, de vreu 
regiuni, de psichologii. Lucrul 4 
însă depăşeşte limitele unei simpli 
nici, pentru a trece în cadrul pre) 
rilor de deplină cercetare, a unei 
nalități. Noi ne-am imaginat, în j 
privință, să amintim doar că d. şi 
nu aparţine frumoasei familii sp 
a lui Creangă, Radu Rosetti, i. 


Hogas avându-și, cu toţii,  obâri 
geniul fecund al lui  Eminese 
„Sărmanul Dionis“ din „Făt Și 


e 


din Lacrimă“ şi din cele mai mul 
poesiile lui de dragoste. O aceia 
mosferă, isvorâtă ca negurile din i 
coama dealurilor moldovenești, - 
fletul romantic al locuitorilor acea 
nut, prin codrii şi prin luminișui 
și, apoi, o aceiaşi întoarcere cu 
ție spre trecut, întâlnim şi la ac 
itori. Povestirile d-lui Sado 
astfel meritul de a-şi cinsti cun 
vine înaintaşii tradiţiei literare 
sau desprins, 








N. DAVID 












Sergiu Pa 


UNIVERSUL LITERAR.— 177 


she Li 





PAUL MORAND 


















































bumt puţini scriitori, cari să stăpâ- 
ască cu atâta virtuozitate şi profum- 
Me, talentul de a melinisti cum îl 
pâneşte Paul Morand. 
“Nu este o inteligenţă dinectivă şi nu 
Empune dogme. 
[și bate joc de dânsul, râde de fraţii 
i oameni, plânge şi se cutremură a- 
flo unde altul ar spange geamul în 
bohote de râs. Iți prezintă o fiziono- 
mie în semn de întrebare; încearcă 
Fi se definească prin lux de paradoxe 
W-ți scapă apoi abil lăsându-ţi în a- 
Mintire un zâmbet dureros și crispat, 
Ar fi să-l ofensăm,. să precizăm ce vrea. 
Nu vrea nimic și vrea tot. Este toto- 
Wati stoicul cel mai înverşunat şi omul 
infinitul în dorinţă. 
LE Nu stim ce vrea; cizelează un lucru 
e trimete sfidător săgeți soarelui. Bate 
a ciocanul într'un obiect  insozisabil, 
k scântei şi fuleuraţia te împiedică să 
imzi formă: culoare sau relief. Din no- 
Anul de impresii rămâi cu credința 
Pi eroii sau personagiile lui Morand re- 
jumă conștiința si inteligenţa modernă 
hiftuită de mașinism. de satisfacţii 
a repezi și usoare și în deosebi chi- 
ită de o masturbare intelectuală care 
târneste haos în lumea senzaţiilor. 
5 (e mai doreşte un astfel de individ? 
ite odată să meargă cu picioarele în 
jus ; este prea la îndemâna oricui. prea 
tomod și prea vulgar. Mai preferabil 
ar fi să facă semn trăsnetului. care să-l 
Brmeze apoi. ca un căţeluş în toate a- 
enturile terestre, cum urma racul de 
re pe Gârard de Nerval, când înte- 
Enia îi intrase în cclipsă. Dar Ner- 
N Îl trăgea de aţă; trăsnetul are toate 
pisi să renunțe la această u- 
Did. 
De aceea. atmosfera în care se mișcă 
pturile lui Morand este tragică prin 
iși excesul de hurlesc. 
Sunt persoane îmhătrânite timpuriu 
Puniformitatea vietii. Ziua se scurge 
Borotică. individul e pus să gândească 
isi voiască atumci când vremea este 
iploae și când spleonul cel mai crân- 
în serveste drept miilocitor sinuciderii, 
Btua, Mintea ţipă sfâsietor după dis- 
Actie, după nou, inedit. Dim aluatul 
stor pemsonagii se plămădese „.vo- 
„ii“, psichonpatii de toate categoriile 
Filoti cari se recomandă printr'o lentă 
islvare mintală. Desaxaţii îl atrag 
N Morand: se ioacă cu ei cum se joacă, 
marecele cu pisica. Dânșii ascultători, 
oferă nevestele cunoscuti!or de o oră, 
fținjind satistăcuti. în dosul perdelei 
Mu la gaura msei de naivitatea sau 
neăcia inexpertilor. 
Nu estni o simplă emumțare. Subiectul 
scormonit. adâncit âe o tragică și 
tilă pătrundere. Retranșaţi în anor- 
| nu revin decât pentru a-şi mani- 
Ba mai violent deseustul de cotidian. 
Pun intelirențe morfinomamnice cari su. 
eră îm: căutarea recâștigării virginităţii 
merfinice. 
“Sar duce orisiunde numai să nu se 
mai întâlnească cu „eul“ lor plictisitor. 
Se oferă generoşi să trăiască câteva 
mânduri de vieţi, fie ele ale unui cer- 
getor sau rândaș, 
* Toate resorturite sunt frânte; acum 





pretind evadare, obiectivare şi o mo- 
bilitate vertiginoasă pentruca să-şi piar- 
dă conştiinţa de simie sau să-şi sporeas- 
că ituzoriu vitalitatea, 

Dim punctul acesta de vedere, Morand 
face operă de disperat, de singuratec 
moral ce nu are curajul să-și încarce 
revolverul. Este însă latura cea mai im- 
presionantă din cărțile lui şi cea mai 
bogată în efecte stranii şi deseori su- 
blime. 

Voiajează ca să-şi ucidă obsegiile. A- 
tunci când nu isbucnesc cu mai multă 
furie, spiritul lui se scaldă într'um cald 
primitivism. Reţine coloare, şi așchii 
din realitate pentru ca să şi le încor- 
poreze căpătând senzaţia că trăește un 
altul, asasin al primei personalităţi. 
Când însă pare mai voios craterul ră- 
cit, lava tresare, năvăleşte îm cascadă, 
acoperind toată recolta de senzaţii vir- 
gine. Atunci observaţiile sunt impregna- 
te de parfum exotic şi de o rafinată 
tristețe, convertită repede în disperarea 
ce nu cunoaşte limite. 

O vagă nostalgie îl îng*munche. Do- 
reşte atât de mult și nu poate face mi- 
mic. Imaginaţia perfidă trișează ; îi năs- 
cocește ceva şi după realizare, îi arată 
imensa distanţă dela ce i-a dat la ce-i 
mai poate da... Deocamdată această dis- 
tanţă e! o umple cu nelinişta, cu o în- 
doială ce atinge uneori culmii metafizice 
și mai deseori morbiditatea. 

Cel mai mare duşman al omului este 
inteligenţa. 

Nu găseşti otravă mai puternică, mai 
perfidă, mai insinuanită ca dânsa ; este 
acidul prusic care otrăveşte toate îs- 
voarele şi principiile de viaţă. Bine în- 
țeles nu este vorba de inteligenţa cu- 
minte, burgheză, sigură de ea, ci de 
aceea travestită în trubadur rătăcitor, 
veşnic doritor de alte orizonturi este- 
tice, nemulțumit de locul unde a anco- 
rat şi trăind în prezent, cu intensitate, 
decepția peisagiului ce va urma. Beti 
de inteligenţă, acţionează în absurd, 
mânaţi de impulsii bizare. Din aceeaș 
familie spirituală cu Rimbaud, „moran- 
diștii“ cerşese vocale colorate, idei sau 
gânduri violete ori mauve. 

Lui Morand îi repugnă sănătatea fi- 
zică sau sufletească. Bănuim că Rubens, 
cu mormanele de cărnuri din tablourile 
sale, cu sănătatea furioasă ce se des- 
prind din arta lui, ar fi fost strangulat 
de rafinatul modernist. 

Are sensibilitatea ascuţită 
contrarietate îi sfâşie nervii. 

Morand este amantul pătimaş care a 
trăit cu sine însuşi până la saturație. 
Acum nu mai simte decât gustul cenu- 
şei care-i inundă laringele. Citindu-l, te 
gânteşii !a Nerom, care a dat foc Romei 
din pur diletantism şi a ucis pe maică- 
sa. din plictiseală. Sunt constatările nu 
ştiu cărui istoric, cărora astăzi, Morand 
voeşte să le dea um caracter de verosi- 
militate. 

Operu lui Morand şi viaţa sa sunt a- 
tât de intens contopite încât, trecând 
dela una la cealaltă, ești urmărit pre- 
tutirdeni de eroii cărţilor sale, cari-şi 
amestecă insinuant viaţa cu aceea a 
creatorului lor, făcând cu neputinţă o 
separare sau o diferenţiare. 

Nu ne interesează intriga sau anecdota 


şi orice 


cărţilor lui Paul Morand. Am înregis- 
tra, simple impresii sugerate de un spi- 
rit care pare ţâșnil dim albie. Materia- 
lui trebue coordonat, sistematizat şi 
acel care ambiţionează să-l studieze pe 
toate laturile,  n'o poate face întrun 
spaţiu restrâns de cronică, 

S'ar putea bunăoară insista asupra 
filosofiei lui Morand. Intrebuinţăm un 
termen impropriu ca să arătăm mai 
mult că dânsul i-a dat vizită cândva 
în peregrinările lui intelectuale, L-a 
preocupat antiteza dintre spirit şi ani- 
nal. Astăzi, fuge de dogmatism, se ru- 
șinează când îl prinzi în flagrant delict 
și-și aruncă repede ochii să vadă dacă 
a plecat complect îmbrăcat de acasă 
sau dacă este descheiat undeva, Nu este 
sceptic din cochetărie, dar nu vrea să 
fie filosof, când viața este destul de se- 
rioasă ca s'o ia și dânsul în serios. A- 
bandonând cugetarea disciplinată, stă- 
ruie asupra năzuințţelor permanente ale 
sufletului omenesc. A întâlnit deseori 
manifestările violente. ridicole și tra- 
gice ale voinței de a trăi. Totul este inu- 
ti! în viaţă, inteligența te avertizează la 
orice pas de prezenţa decepţii. Totuş, 
pare că există ceva care-ţi pledează tal- 
mudie de insinuant că pămânul estiei 
preferabil  neantului şi oricâte dureri 
vei încerca aci, totul se răscumpără 
prin fericirile viitoare sau prin însăși 
conştiinţa că trăești. Cu alte cuvinte, 
mai bine să simți degetul că ţi-l pră- 
jeşte jăratecul, decât să nu simţi nimic. 
Inclini să crezi că această concepție pa- 
radoxală i se pare stupidă lui Morand. 
Nu preconizează fericirea mirvanică, dar 
insistenta afirmare a vietii îl scârbeşte 
ca o vulgară îngehrsuială la o masă 
unde nu, găsești nimic. Aceasta însă 
nu-l îmniedică să nu vadă si să mu fie 
liric atunci când dezolarea. lui se isbes- 
te de un invalid de războiu, fără mâini 
și fără picioare, care-și câstieă existen- 
ta cântând cu nările dintr'un clarinet. 
II iartă pentru desgustul ce i-a Provo- 
cat, îi agaţă eticheta „crustaceu uman 
cramponat de viață“ şi aceiași splendi- 
dă. dezolare, trece mai departe... 

(.„Boudha Vivant”), 

C. NESTOR 





178.— UNIVERSUL LITERAR 





Te 





ea Î m «a 








CP OBB1c ca cârcazancaăze es 


TEATRUL NAŢIONAL 


PAVILIONUL CU UMBRE de Gib 


Mihăescu. 


Directorul Teatrului Naţional din Ca- 
pitală trebue felicitat. Şi peniru rân- 
duirea reprezentaţiilor cu marea artistă 
Marioara Ventura. Şi pentru stăruința 
reprezentării celor din urmă două piese 
originale, — „Meşterul Manole“, de Oe- 
tavian Goga, şi „Pavilionul cu umbre“ le 
Gib Mihăescu. 

Din punct de vedere al scenei — ca 
reprezentații — aceste două piese au în- 
semnat strălucite succese, la care au 
colaborat desigur şi Marioara Ventura 
şi directorul teatrului. 

„Din punct de vedere al! literaturii 
dramatice originale, „Meşterul Manole” 
şi „Pavilionul cu umbre“ constituesc iz- 
hbânzi hotăriîtoare în evoluţia dramatur- 
gieii românești. 

Peste traducerile şi alcătuirile de pie- 
se ldupă scheme uzitate până la. uzură, 
Octavian Goga şi Gib Mihăescu au adus 
piese noui, cu concepţii moui, cu posibi- 
lităţi de realizări originale. Şin această 
direcţie a fost şi „Luminiţa“. 

Despre: „Meşterul Manole“ am scris 
intrun mumăr trecut. 

Despre „Pavilionul cu umbre:, îmi voi 
ingăduu să însemn acum câteva note, 
care nu pot fi decât în cea mai strânsă 
legătură cu aprecierile pe care le-am 
făcut asupra tuturor nuvelelor pe care 
le-a scris Gib Mihăescu. 

Cred, că dintre prozatorii tineri, Gib 
Mihăescu e cel mai viguros, cel mai în- 
treg, cel mai limpede văzător, cei mai 
stăpân pe stil. Şi aceste însușiri de vi- 
goare, de viziune clară, de stil literar 
le-a pus şi în piesa lui de teatru „Pavi- 
lionul cu umbre“. 

Cine n'a citit volumul de nuvele al lui 
Gib Mihăescu, „La Grandiflora“, n'are 
destule elemente de apreciere a puterii 
acestui seniitor, care-şi duce 
frământaţi de pasiuni, turburaţi de moș- 
teniri, de care nu-s cu nimic vinovaţi, 
pe scenă și-i pune la dispoziţia artiştilor 
să-i interpreteze, dar cărora, oricât de 


de talentaţi ar fi artiştii — nu le pot 
comunica, nu le pot insufla toată drama 
low epică, — aşa cum a creiat-o literar 
scriitorul. 

NE ala i Cine Be SR Dalia Ba RE i magie 7 


„Pavilionul cu umbre“ se resimte de 
lipsa intensificării ritmului mişcării dra- 
wmatice. Dialogul, — admirabilă  litera- 
tură, — nu susţine în pas egal mişcarea 
şi definirea personagilor. : 

Totuş leagă, țintueşte pe 
Poate tocmai atmosfera de imprecizie, 
poate nuanţarea dialogului, poate sub- 
stratul sufletese care nu se arată plat 
şi mat, — al personagilor, — toate a- 


eroii lui. 


spectator.. 


cestea dau piesei „Pavilionul cu umbre“ 
o tonalitate de îndrăsneaţă originalitale 
şi impozantă ţinută literară. 


Boexul Ilarie trăeşte la moşie, necăjit 
şi izolat. Acum 22 de ani a prins pe 
Angela, soţia sa, înşelându-l cu prietenul 
Miti. l-a prins întrun pavilion. Pe el 
l-a împușcat. Ea a fugit. 

Boerul Ilarie are o fată, Liana. O cre- 
şte în aproape supraveghere. Nu i-a 
spus niciodată povestea mamei sale. Fata 
însă a aflat-o dela doică şi dispreţueşte 
pe mamă-sa. 

In casa boerului vine Marius, student 
aşezat şi harnic, care pleacă la Paris să 
îşi ia doctoratul în drept, ca apoi să ia 
în căsătorie pe Liana. Mai vine în casă 
şi tânărul Geo, — Liana îi zice Jo. 

Acesta stă aproape toată vremea cu 
Liana, care iubeşte pe Marius. 

Geo iubeşte pe Liana. Şi o dăscălește 
astfel ca Liana să ajungă un fel de 
„băetană“, să-i făgăduiască lui Geo că 
după ce se va căsători cu Marius, va fi 
amanta lui. Pune la cale întâlnirile, — 
în casa mamei Lianei. Liana e perverti- 
tă. Geo este exact Miii, care a fost a- 
mantul mamei Lianei. Boerul Ilarie ve- 
de aceasta. Mama Lianei venită în casă, 
după 22 de ani, apreciază la fel. E co 
moştenire fatală la fată. Şi Angela îşi 
dă seama le accasta. Dar boerul Ilarie, 
ca «ă îvf-imgă o nenorocire, ori ca să 
pedepsească în Geo, amintirea lui Miti, 
care i-a distrus căsnicia, mărită pe Liu- 
na cu Geo. 

Şi „bătetana“ Liana, — pervertită de 
Geo, — ajunge, după scurlă vreme, a- 
manta lui Marius.  Compensaţiile sau 
recompensaţiile vieţii ! Amanţii se iniâl- 
neau în acelaş pavilion, unde a fost 
omorit Miti. Şi Geo, care inbea adânc 
pe Liana, dar vede unde a dus-o învă- 
țătura lui detracată, se sinucide. 


Partea impresionantă a piesei a fost 
legătura strânsă a lui Geo cu persona- 
jul căruia semăna şi ale cărui atitudini 
le continua, Miti. Geo a apărut scene 
întregi ca o dublură perfectă a lui Miti, 
ucisul. Geo  întrupa umbra  netreb- 
nicului. Așa-l vedea boerul Ilarie. 

Aşa l-a văzut Angela şi a fost dobo- 
cîtă de viziune. Anume atitudini, anu- 
me purtări, anume metode însușite pe 
leplin dela cei cari mu mai sunt, îi re- 
aduc în scenă, îi fac să trăiască în opro- 
briul de altădată şi să atragă. duşmăniile, 
care le-au stârnit, 

Sfârşitul piesei este de-o impozantă 
naturaleță. Hoadele şcoalei le culege cel 
“are a făcut şcoala. Ai pervertit un cv- 
pil. Simţi și suferi tu însuţi  uriciunea 
pervertirii, 

Piesa lui. Gib Mihăescu a înfrânt şa- 
bloanele comode. Are noutate. Are scâu- 
teieri de invenţie. Are cugetare orginală. 
: Marioara Ventura a fost Liana. Naivă 
la -început.:„, La garconne“ mai apoi. Per- 
vertită pe urmă. Nervoasă şi iubitoare. 


Sfâşiată de durere sinceră în cel 
urmă. 

D. Bulfniski a fost boerul Jlari 
fect în rol. Adevărat boer necăji 
nuit, implacabil cu cei cari i-au 
cinstea. 

D. Pop Marțian a fost Geo. Rol 
susținut însă cu destule şi ampl 
loace. Interpretarea. d-lui Pop 
i-a dat un, foarte frumos succes, 

In roluri secundare d-nii Calh 
şi Mărculescu. Am avut impresia 
Fugenia Zaharia (Angela) era 
Uneia din cele mai importante 
(întâlnirea Angelei eu Liana) i-a 
tot dramatismul. 

Punerea în scenă la înălțimea 
că a putinţelor de realizare alei 
zităţii d-lui Soare. 































B. CECRO 
„Stoa 
re! <S spa PR 


O MICĂ AMÂNA 


Răspunsul meu la afirmaţiile d 
ale unui îndoelnic confrate, apăr 
trun ziar, nu-l mai putem da în ni 
actual al revistei, încheeat încă def 
curi. Căci afară de note, greu se 
adăoga material nou, în asemene 
diţii. 

Din această cauză acest răspuns wi 
mâine, în „VIAŢA LITERARA“ 
mărturisesc că sunt şi cu nerăbdă 
aduce unele precizări. 

Cel mult pot să-i arăt încă de pă 
însă d-lui Petrescu Cezar ce 
neplăceri mi-a provocat şi mie as 
rea de nume cu d-sa. Cu prilejuli 
întâmplări penale, destăinuite de 6 
vinescu, îi pot spune azi cât dei 
mi-a fost să fiu confundat cu d-a 


CAMIL PET 
* 


note 


Duminică 11 Martie ora îi 
va avea loc în sala Teatrului N 
şezătoare artistică şi literară o 
tă de d-na Sarina Casvan-Pas. 

D-na Lucia Sturza Bulandra 
despre teatru şi Aristiţa Roman 

Contribuese la reuşita acestei 
tori d-nele Tanizi Cutava-Baro 
rietia Sadoveanu, Dida Solomon 
na 'Țopa, Cleo-Pan-Cernăţeanu și 
Manolescu. 

Lecturi vor face d-nele: Mia 
E. Marghiita şi Sarina Casvan-P 
zătoarea se va bucura deasemeni 
țiosul concurs al d-rei Mario 
tura. 

Biletele se găsesc la librăria 
sală Alcalay şi la cassa  teat 
ziua şezătoarei. ” 





PORTRETE 


Ii. pictură portretul e... un gen. 

In literatură e o artă şi în critcă o 
“geometrie. 

O geometrie psihologică. 

Pornind dela datele precise — trăsă- 
“ile fizionomiei — şi dela cele axio- 
"vii subsequente -— mobilitatea, trăsă- 
"umilor, fluidul care circulă sub aceste 
“trisături provocându-le acea mobilitate 
i —cobori perpendiculare e pe punctul gec- 
metric pe care trebue să-l afli în co- 

nurile de umbră proectate de elemen- 
"țule precise ale fizionomiei. 

locul geometric «ste în speţă. cheia 
"da boltă a presonalităţii. 

Când e vorba de oameni pe cari îi cu- 
osti de mai aproape sau mai departe— 
uuest loc geometric este uşor de găsit 
“oarece negura conurilor de umbră 
+ străvezie și întâmplări nenumărate 
„i prelins în acest străveziu, insistente 
itltraţii de lumină difuză. 
Personalitatea unei celebrităţi 'poli- 
“ce o surprinzi în prielnicul împreju- 
vărilor în care se manifestă spontan : 
11 o întrunire, în anticamera unui mi- 
fiser sau pe culoarul şi chiar îm in- 
inta parlamentului, 

Porsonalitatea unui artist o cutlegi 
“n văbdare din paginile sau pânzele în 
tii: a risipit-o cu dărnicie şi senină- 
pita, 

isonalitatea unui actor, deformată 

ncavul şi convexul oglinzilor nes- 

€ cari alcătuesc labirintul roluri- 
“sale, o reconstitui din privire, dim 
az din gesturi şi dim sinceritatea de 
uupă dela un spriţ, o bere sau. o cupă 
ii șampanie. 

Dur personalitatea unei vedete a 

iranului pe care nu ai upropiat-o nici 
4, Du-i știi nici glasul, nici felul 

în 4 merge, de a privi, de a râde în a- 

ri de lumina orbitoare a soarelui ar- 

viitial de studio ? 

“Un astfel de portret paria o absurdi- 

tate 

Absurditatea însă este doar aparentă, 

Un astiel de portret se ohţine prin 
ccordonare întocmai ca portretul grafo- 
logic. 

Se scot întâi toate elementele carac- 
lprislice ale scrisului, apoi 3e coordo- 
Imizi după logica curentă a semtimen- 
lor — căci Ribot a demonstrat că este 

— şi astfel personalitatea necunos- 

i desfăcută în cioburi. se reconsti- 

din ele și devine perfect cunoscută. 
“In portretele cinematografice se adu. 
= caracteristicile rolurilor — nu ale 

onagiilor interpretate, ci ale roluri- 

— şi după aceasta se) coordonează. 

cerul este cu atât mai ușor cu cât 

9 tot mai răspândit procedeul 
aoializărei, perfect explicabil de alt- 


Lya de Putti. 
idt — de pildă — nu joacă decât un 
umit gen de roluri. 

" [aplicaţia stă în corespondenţa psi- 

hilogică și în cutele wi secrete trebue 
+ căutăm locul geometric al portretu- 

Ir. cheei de holtă a personalităţii. 


l1OSEPH IGIROŞIANU 


Vivian Gibson, Conrad 


UNIVERSUL LITERAR.— 179 





camesmneito orasul 


CELIMENA 


VIVIAN 
GIBSON 





Da, Celimena... 

Dar nu aceea ce a crescut din trage- 
dia vieţei marelui comedian, nu aceea 
pe care Moliăre a încremenit-o în ne- 
murire, cu răbdarea colecţionarului care 
fixează cu vârfuni de ac pe panoul de 
plută, fluturii cu aripi strălucitoare, 
fluturii cari sboară din floare în floare, 
fără să sc dăruiască definitiv nici unei 
corole. 

Nu Celimena care a răsărit din lumina 
dansantă a candelelor înşirate dealungul 
rampei aurite dela Versailles, sub pri- 
virea ostenită a Regelui Soare, Celi- 
mena pe care gloria crepusculară a lui 
Cecile Sorel a purtat-o triumfal prin 
țara dolarilor. Ci o Celimenă modernă 
căreia secolul i-a adăugat toată com- 
plexitatea pe care nu o avea aceea pe 
care a cunoscut-o şi pentru care a su- 
ferit atât Moliere. 


Personalitatea lui Vivian Gibson esie 
un conglomerat. 
In ceeace Abel lHermaut numeşte 


„eternul femenin“, ca într'o pastă sau 
cimentat solid, frânturile, cioburile de 
preciziune şi duritate svârlite, în  vâr- 
tejul său, de ritmul vieţei moderne. A- 
ceste elemente moderne îi dau lui Vivian 
Gibson o aparenţă de personalitate pe 


care nu o are şi e firesc să fie aşa de- 
oarece ceeace caracterizează pe  Celi- 
mena este tocmai lipsa de personalitate. 

Intradevăr personalitatea implică o 
voinţă, o preferinţă. Or Celimena, ușu- 
vatica nu are preferinţe, sau dacă le 
are, ele sunt momeniane şi niciodată 
motivate de ceeace se poate numi per- 
sonalitate. 

O singură deosebire: şi aceasta de mo- 
bil. Celimena clasică era îmboldită de 
spiritul iinconstant, acel spirit străluci- 
tor care ca în unele comedii ale lui Sa- 
cha Guitry acopere inexistența fondului. 

Celimena modernă e purtată de rit- 
mul nervilor. 

Vivian Gibson e un pachet de nervi, 
o pisică sălbatică, un superb animal de 


vasă şi de lux, incapabilă de orice ata- 


şament, de orice duioşie de orice 4ra- 
goste. 

Pe ecran ? In realitate? La fel. 

O dovedese momentele; caracteristice 
ale rolurilor, cari chiar şi atunci când 
se vede clar că au fost concepute altfel, 
când reese astfel din ansamblul acţiunei 
sunt reduse touşi la aceeaş manieră pe 


care o dictează temperamntul  catego- 
ric. i 
Vivian Gibson nu cunoaşte  reacţiu- 


nile sensibilităței pe care ea le reduce 
la reacţiuni intelectuale — sau mai cu- 
când — raţionale, sau sensoriale 

Apoi cele mai bune întruchipări le-a 
avut în rolurile cari reprezentau mal 
desăvârşit acest tip al Celimenei moder- 
ne, căci nu mai era vorba aci de com- 
poziţie, de construcţie ci de confundare. 

De aceea, nu creațiunea, ci libera ma- 


nifestare din „Liebelei“ şi din „Bărha- 
tul care se vinde“, rămân figurine ma- 
gistral croite din granit. IL. IG. 


e Ri 7 








180.— UNIVERSUL LITERAR 








 GeiZeBNenra 





4] $ dă $ a-4a36 GEloo. 


Simpaticul şi tânărul nostru  confrate 
Joseph Igiroşianu — cunoscut între prie- 
toni sub diminutivul baroc şi de bizară 
filiaţic, Pupu, — lucrează de câtăva vre- 
me regulat la Rampa. Pentru cei ce îl 
cunose lucrul acesia este un fenomen 
deoa:cce spiritul său diletant și vaga- 
bond îl făcea să se plictiscască repede 
de fiecare redaelie. lar acelaş spirit la 
„Rampa“ îşi păseşte satisfacţie printr'o 
plimbare săptămânală prin toate rubri- 
cile. Ultima rubrică abordată, dar cu to- 
tul neaşteptat, a fost accea a femeii. In- 
tr'adevăr litulara rubricei  îmbolnăvin- 
du-se grav şi având să lipsească mult, 
ca trebuia înlocuită imodiat. Cine era 
cel mai puţin ocupat deci cel mai indi- 
cat pentru aceasta? Desigur  lgiro- 
Şianu. , 

Pus în imposibiltate de a refuza, tâ- 
nărul confrate se substitui în pscudoni- 
mut titularei şi primele articole-scri- 
sori, apărură. Dar incidentele se ţinu- 
ră lanţ. Imtr'adevăr cunoscula  distrac- 
țic a colaboratorului nostru făcea ca re- 
pulat terminaţiile femenine să fie nmus- 
culine. 

Şi în loc de: „am fost impresionată, 
uluită, epaiată, etc. cititorii citeau regu- 
lat „am fost impresionat, uluii, epatat“* 
etc. 

Până ce într'o zi într'o scrisoare de 
tragice confidențe scrise „am rămas 
însărcinat“. Dar culmea fu zilele trecute 
când plictisit şi preocupat de o chestiu- 
ne importantă, nu găsia subiect pentru 
articolul pe care secretarul de redacţie 
i-l cerea stăruitor. Cum răsfoia desperat 
„Femina“ o reclumă a  încăltămintei 
„Cecil“ îi sugeră o idee. Pe reclamă era 
fotografiată o apetisantă pulpă de femee, 

„Elogiul pulpelor” 
şi condeiul alunecă rapid fără ca tânărul 
nostru confrate să se găndcască la pe- 
ricolul punctului de vedere. 

Jscăli — evident cu pseudonimul fe- 
menin. La tipografie însă i se mai ceru- 
ră câteva rânduri pentru a încheia cele 
două coloane. 

Despre pulpă spusese tot cecace ima- 
ginea îi sugerase. Trecu la genunchi — 
apoi — cum tot nu era destul — se urcă 
şi deasupra de genunchi. 

A doua zi secretarul de redacție ci- 
tind articolul se luă cu mâinile de păr. 

— Domnule dar îţi dai seama cc ai 
scris ? 

— Ce mi-a venit să scriu — răspunse 
senin Igiroşianu. 

— Dar pentru numele Domnului, sem- 
nează o femee. Dacă în coloanele noas- 
tre o femee scrie ce ţi-a inspirat d-tale 
pulpa de femee apoi o să ne înjure presa 
că am transformat rubrica Femeei în 
rubrica Prizonierei. 


a-i | EPIGRAMA 
i di ps CAPŞA“ 
„La Capşa“, unde vin toţi seniorii, 
E un local cu două despărţituri: 
Intr'una se mănâncă prăjituri, 
Șintralia, se mănâncă... scriitorii ? 


N. CREVEDLA 


MATCHUL BOOL-BURDON 


. r 


„Iti voi vorbi acum de un oarecare 
Clownston, îmi spuse într'o zi un om din 
California, care, pot spune, şiie să orga- 
nizeze un match de box într'un mod ma- 
gistral, care să dea satisfacţie oricui, do- 
vedind că e adevărat american. 

Cunoaşteţi desigur vechea rivalitate 
care există între albi şi nepri ? Pescurt, 
Joe Mac Burdon lansă o provocare lui 
William RBool, colosul negru, a cărui re- 
putație nu era cunoscută până în ziua 
aceea. | 

„Clawston, domnule, care dracul știe 
de unde avea darul să organizeze specia- 
cole atât de senzaţionale, se amestecă în 
afacerea asta și puse să se contruiască 
un ring la Utah, în sala de danţ a „Ligii 
alcoolice pentru distrugerea alcoolului“. 

Era întro Duminică, domnule, o Dumi- 
nică bine-cuvântaiă între ioaie, când ne 
fu dat să asistăm la acest match, cel mai 
faimos din lume. Erau în sală 20.000 
de spectatori, de două culori, cărora po- 
liţiștii, din precauţiune, le pusese cătuşe, 
ca să pervie orice manifestaţie. 

Clawnston, cu cămaşa suflecată, arbi- 
tra el însuşi, în mijlocul ringului. Când 
cei doi campioni îşi făcură intrarea, ni- 
meni nu puiu să aplaude, pentru că fie- 
care avea mâinile legate, cum vam mai 
spus. 

Negrul William Bvol reprezenta cu si- 
guranţă tot ce poate fi mai extraordinar 
în genul acesta: 1.95 îm. picioare super- 
be, umeri splendizi şi un păr tot aşa de 
gros, ca frânghiile. Cu toate acestea, pri- 
sit de aproape, dădea impresia unui om 
jenat, care nu ştie ce să facă cu cele 
zece degete. 

Cât priveşte pe Joe Mac Burdon, nn era 
mai mare decât un copil de 10 ani şi 
care avea pe deasupra şi o întățişure 
studioasă, iar capul îi era mai mic ca al 
unui ac de gămălie. 

Pe scurt, în primul rând, domnule, — 
Joe dădu 18 croşeuri în falca lui Wil- 
liam, sărind ca un îndrăgostit, care vrea 
să prindă o creangă de liliac. 

La al doilea round, Wiiliam primi 124 
croşeuri în maxilar şi alte lovituri zdra- 
vene. 

La al treilea round, Joe Burdon reuși 
să plaseze 160 croşeuri la maxilar și 3 
duzini bune de lovituri ad libitum. Ne- 
grul nu slăbi însă şi era aproape evi- 
dent că, dacă va continua să „incaseze“ 
în felu] acestia va eşi învingător din 
aceasiă întâlnire emojionantă. 












PIERRE MAC OR 


Dealtfel. în urma acestei icons 
toți negrii cari erau în sală, își 
obiceiul de a închide modest pl 
pe ochii lor albi şi s'o şteargă, în 
prudent, unu! câte unul. 

In timpul acesta, la al (20-lea E 
cofosalul William, care nu ripos 
loc şi care părea că-i lipsit comp 
cmersie în atac. căzu în genunchi, 
ând ar fi cerut iertare lui Du 
că a făcut toată viața pe lâmpitul, 

La al 1%0-lea round, ncgrul pr 
fără să-şi fi întrebuințat pumnii, u 
măr atât de mare de croşeuri la ma 
încât pielea obrazilor săi, încălriţin 
frecare, luă foc. cum ar fi luat o 1: 
de ziur. „El căzu şi în 10 scecunil 
întinse pe podea şi fu declarat 
ck-out“, 





Aici omul din California se op 
povestit, puţin visător. In sfârşit, ne 
din umeri; apoi îmi aruncă o pd 
lungă şi dureroasă, de om cinsti, 
prins în ercdința lui sportivă. 

„Ei, da! domnule, nenorocitul 
fu făcut knock-out, fără să fi avut 
pul să dea o singură lovilură şi, 
dind binc, observând bine şi mai 
ținând seama de inferioritatea fiii! 
lui W. Vool, rezultatul acesta mi să 
normal ; căci, trebue să vă mărtun ; 
domnule, că era cu adevărat o ide. 
negru să se lase a fi boxat, când eh. 
atât de ciung, ca şi un pinguin. 3: 
ta cra, domnule, cazul lui Wi 
care, după cum sa aflat mai târză 
vea braţele tăiate dela vârsta def 


Trad. PAUL B. MA 













oua aim. mm ulii ei a 


i 





Secuizeci die 
Cvisaie 


Intro alocuţiune pe care o pronunţa 
“curând, actualul mult cunoscut mi- 
Simu de instrucţie publică al Franţei, 
E ldouurd Ilevriot, fixă un punct de 
iunie : 

— In calitate de dansator, spuse el, 
îns pentru prima dată porţile mi- 
ului Instrucţici publice, 

e mult timp de atunci : eram elev 
ole normale“. Când avu loc ba- 
inisterului de Instrucție publică, 


Bi dintre noi cari ştiau să damsrize fură 







e 


h 


itați, astfel că nici o doamnă sau 


Homnișoară n'a rămas fără cavaler. 


făceam' parte din această echipă 
nsatori“, 

| E] 

jiCătre sfârșitul secolului XVIII, trăia 
“jurnalist suedez Lindbergh, care, la 


Beeistă cpocă, avu partea sa de cele- 


Pi 


tate prin două poeme pe care Ik pu- 
iică, intitulate „Visurile mele“ și „Acolo 
olonelul Carol Lindbergh, eroul A- 


nțicului, el asemenea de origine sue- 
EZĂ, este demnul descendent al acestui 
în versurile 


kdepărtat strămoș, care 
pă pomenea de pe atumei da acel 
ACOLO sus“. 


- 


E 2, 


na ei 
Si = 


jicoiebrul pictor flamand Rubens că- 


( 

La dela Maria de Medici, văduva 
i) Henric al IV-lea şi regina mamă a 
ii Ludovic XIII, o însemnată sumă de 
pi pentru executarea celor douăzeci 
junul de tablouri mari întitulate „Hen- 
lada”, cari se află şi astăzi la Louvre. 
Mai târziu Mania fu izgonită de fiuil 
și veni ca o reine en exil la Antwer- 
ED, unde îşi puse amanet giuvaerele la 
ibens, 


a timp ce îi înmână banii, el zise cu 


oliteță : 

= Mă simt fericit că soarta mne-a 
Mitrbat o singură dată rolurile. 

E e 

Din humorul lui Sacha Guitry : 

0 doamnă se găsea in patul său cu 
E domn. Bârbuiul său intră. Domnul 
spare imediat sub  cuvertură, Soţul 
Fculcă foarte liniştit, 

Puțin timp apoi, soţul, incomodat de 
Mduă, trage  plapoma şi  de-odată 


“Ce curios, eu număr şeasa picioare 
inu suntem decât doi în pat, 

= Seuse picioare ? Eu nu văd decât 
ru răspunde soţia sa, 
d inci soțul sări jos din pat, se duse 
picioarele patului, numără din nou 
isconcluse potolit ; 
e ai dreptate, nu sunt decât patru. 


[ Ș 9 
afară de interesul pentru pictură, 

ubens se mai interesa mult de fizică 
chimie, precum şi de alifel a excelat 
Dire toți pictorii prin cele mai dura- 
e culori. 

li ro zi un alchimist englez încarcă 

-invețe cum se face aurul. 

- Ah. zise Rubens zâmbind, această 





fă am descoperit-o de mult, cu pen- 


iu, mea“, 1 
( 


LI PE mt 








saloon si 





UNIVERSUL LITERAR.— 18i 











io caz cam 


AUTOMOBILUL. UCIGATOR 


Avem şi noi accidente de automobil. 
Putem, insă să ne consolăm, la gandul 
că in Statele-Unite numărul acestui 
soiu de accidente este fantastic de 
mare. 

Dintr'o recentă, statistică, reiese că au- 
tomobilul a cauzat în cinci ani, în A- 
merica de nord, moartea a 100.000 de 
persoane, dintre cari 3U.UUU copii. 

In ceeace priveşte pe răniți, nu sa 
ajuns a li se face o numănvătoare pri» 
cisă... Spitalele continuă să primească 





caricatura zilei 
MODA ROCHIILOR SCURTE 


Pet NI | 
E dela Ță 








Milioane de răniţi, în această bucată de 


vreme. 

Există — de altminteri — în Statele- 
Unite, nenumărate companii de asigu- 
rare, cari nu sunt ocupate decât cu fap- 
tul de a regula litigiile automobilelor. 


E. HERRIOT MELOMAN 


D. Edouard: Herriot prezida de curând 
la Casa ziaviştilor, banchetul „Criticei 
sihăine”. Unul dim vecinii săi era un 
eecmpozitor român şi ministrul fu în- 
cântat de a putea discuta despre mu- 
zică. aj 

In timpul mesei, el vorbi cu penetra- 
ţie, emtuziasm şi lirism duspre muzică, 
aşa. precum 'obişnueşte totdeauna. Chiar 
îredonă câteva teme, cele mai mMişcă- 
toare din Beethoven. - 

— Vedeţi, spuse el, că eu înckewe ne- 
voia de a fugi de politică; în muzică 
mi-este refugiul. 

D. E. Herriot, ca şi colegul său Louis 
Baithou, frecventează regulat marile 
ccncerte pariziene Totuş el poate să-și 
facă dim muzică o vraje fără să-şi pă- 
răsească locuinţa. D. Herriot cântă, în- 
ir'adevăr, la pian cu o manieră mai 
mult decât onorabilă... 


a A AU De Me 
PUI A, 


il 


— Fii bun Jean și caută în progam: 





— Nevastă-mea e uimitoare. Mi-a fă- 
cut o cravată admirabilă dintro rochie 
veche de-a ei. 

—A mea şi-a făcut o rochie 
cravată de-ale mele. 

(Dimanche illustre 


dinir'o 


N 


ps IN CUSCA LEILOR 


pat 


2. 


O. 


*, 
e, 


2.0. 





— Laşule, vii tu afară, ţi-arăt eu ţie. 


MOMENTUL DRAMATIC 





la cine a făcut rochia asta? 





182.— UNIVERSUL LITERAR 





"Cena resiale îm exirease 





ROMANUL LUI FRANCOIS VILLON 


Francis Carco 





Francis Carco 


pia a 


COPILARIE... 


In acea seară, de cum îl văzu, Regnier 
propuse lui Francois să mănânce împreu- 
nă şi pe urmă să întâlnească pe Colin în- 
irun loc pe care-l ştiau. 

— O să mergem, zise Re&gnier, să te 
cerem unchiului. 

Şi începu să râdă. 

— Ce-am lăcut, se informă timid Fran- 
cois, că-ţi baţi joc de mine ? 

— Lasă, răspunse Râgnicer cu un aer 
misterios. Trebue să ne întâlnim noaptea 
asta, şi vei veni. 

A doua zi, Francois dormi pe jumătate 
în timpul lecţiei de gramatică şi se aşe- 
ză la masă fără poftă. Mina rea de care 
toată lumea se mira îl trăda. Era galben. 
Ochii îi luceau de febră şi când nu pu: 
lea să-şi reţină un fior— dacă cineva ob- 
serva, vorbea printre dinţi, şi se scutura 
Işi deschise cărţile groase şi luându-și 
[runtea în mâini, încercă să citească. Dar 
literile dansau în faţa ochilor, se incurcau 
şi. în locul lor se substituia dulcea ima- 
wine a acestei Marion, pe care bietul şco- 
lar nu putea s'o gonească. | 

Tatăl lui murise de mult şi un unchiu, 
Guillaume îl luase să-l înveţe gramatica 
si să-l crească. : 


Pi 


LECȚIILE ŞI SEARA 


Câteodată Francois avea atâta poftă:le 
învătătură, încât bunul său unchiu, şti- 
indu-l excesiv în tot ce întreprinde, se 
păzia să-i micşoreze zelul prin vreo »b- 
servaţie. Dar ce fel de băiat era acest 
I'rancois, când leneş, când activ? Meș- 
terul Guillaume putea să-l cunoa- 
scă cât de bine, dar îi scăpa totdeauna 
ceva, care îl deconcerta. Cum să-l con- 
duci ? 


„x 


Cunoscutul poet Francis Carco reînviază Parisul medieval și | 
înflorește în jurul vieții poetului legendar Francois Villon un ade- | 
vărat roman și nu numai o biografie, care dealtfel ar fi impo- 
sibilă. Interesează deci în această carte și întâmplările imaginate 


ingenios ale vieții lui Villon, primul mare poet al Franţei, 
mai ales creația cunoscutului poet şi prozator francez, în afară 


de limitele biografiei. 


dar 


Impotriva obiceiului nustru dăm alăturat portretul autorului | 
cărții, fiindcă se pare că niciun pictor nu s'a interesat în acele 
timpuri de portretul meşterului Villon. i 


Meşterul Guillaume, capelanul, depar- 
te de a se bucura văzând pe lrancois 
că urcă câte patru trepte spre camera 
lui, se gândea cu tristeţe că, cu un astiel 
de caracter, te poţi aştepta la orice. 

Era în Noembrie, întruna din acele 
zile posomorâte care, spre trei ore, nu 
mai au nici-o putere şi lucesec mai mult 
decât luminează. Din acoperişurile ve- 
cine, cu ardezie plată, curgeau lungi re- 
ilecte. Radiau sub un cer plin de apă, 
loarte jos, de un cenuşiu opac, care pă- 
rea că îneacă toiul. Gninzile dela fațade 
formau ca nişte vine aparenie împreju- 
rul cărora se întindea umiditatea. 

— Ha, ha! se-apropie seara, gândea 
Francois. NR 

Se apropie de fereastră şi privi a- 
fară. 

Nu insistă. Se retrase  asemănă- 
tor animalelor care stând ziua culcate, 
atente la un vis interior, adulmecă noap- 
tea ca pe un stăpân şi deodată sforăe. 

— Da, da, făcu el. Il voiu căuta pe Co- 
lin ca să-i spun că a știut săi mă înveţe. 
O să râdă. 

TOVAĂRĂŞII SUSPECTE 


Francois auzea de multe ori pe pric- 
tenii săi Colin şi Montigny vorbind în- 
u'un limbaj secret. Nu putea să se 
oprească de a se înfiora de  fie- 
care dată când auzea cuvântul „maă- 
rieur“ revenind în conversaţie, care 
înțelegea că  însemnează  călău. Ce 
desbăteau deci acești amici ca să se 
ocupe mereu de el? Nici înşelătoria la 
zaruri, nici comerţul de fete nu justifi- 
cau întrebuinţarea aşa de repetată a a- 
cestui cuvânt. Vedea măsluitori şi pun- 
gaşi amestecați în combinaţiile lor. Un 
tip enorm, prost îmbrăcat, totdeauna 
murdar şi puţind mai rău ca un ţap in- 
spira dintre toţi lui Frangois, o mare re- 
pulsiune. Acest personagiu întrebuința 
un jargon înspăimântător dar îl întovără- 
şea de gesturi şi asta îi dădea un sens 
pe care Francois il înterpreta înmărmu- 
rit. Acest înfricoşetor individ. răspundea 
la porecla de Piez Blans şi nu era un 
bandit neglijabil! Opera spre Orleans, 
în câmp şi în păduri, și comanda o ban- 
dă de răufăcători. 


Cu el dispăru odată Colin mai m 
vreme. Intre timp Franqois fu ba 
reut şi Colin întorcându-se se buc 
căci îl iubea pe Francois şi îi voia 
felul lui tot binele. Dar, bacalau 
când sângele îi ardea de cele mai € 
pofte ! [ 


MARGOT ŞI POEZIA | 
H întrebă într'o seară pe 


M onti 
unde merg. 


— La hotelul groasei Margot. 

— Adevărat ? 

—— Şi iată pe Janeta, urmă, trăgăn 
lângă el. 


Francois surâse şi murmură ; | 
— Regnier mi-a vorbit adesea de d 
neata. y 


— Şi de mine? se informă o plat 
roasă creatură ai cărei sâni rotunjiţii 
nişte globuri ieșeau mai mult decât ju. 
tate din rochia-i de velur. Regnier, 
ţi-a spus nimic ? i 

— O, zise Francois, n'ar fi putut 


spună nimic care să fie îndestul dep 
ticos şi desfătător. iu 


— Hm, răspunse ea flatată, are at. 
aspru şi vorba lui e miere. 7 

— He, e (cred eu) chiar diavolul,ă 
jocori Colin. 

— Tăcere! strigă femeia care sti 
se facă ascultată în acea casă. Diavol 
nu, nu-mi pasă. 

Și apropiindu-se, adăogă, mângâind 
rul tânărului : 

— Eu sunt Margot. ; 

— E, zise atunci Colin. Francois, 4 
te'ndeşi, locul e bun. 

„Dar Francois se întorsese spre Mi 
Și se lăsa mângâiat fără să îndrăsn 
să-i vorbească, căci ea râdea, foarte 
pertă în a prinde oamenii, şi nu sef 
bura de nimic. 

— Dar... îndrăsni Francois, arătâ 
fundul sălii pe bărbatul hangiţei c 
observa vulpeşte. Și 

— Ce? făcu Margot. Nu-i ne SI 


— Antoane, ordonă ea, adu-ne v 

Anton luă numaidecât o bărdacă,! 
mânare şi cheia pimniţii şi cobori 
de. Era făcut pentru capriciile femă 
Asta îi permitea să se facă bine UT 


















































calunţii ei. chit că i-ar bate sdravăn 
i «a sar despărți de ei, şi i-ar arunca 
r: dacă ar mai vrea să se întoarcă. 
it despre Francois, el şiia că Colin 
elos de a-l vedea aşa de bine plasat. 
a, şi în pat când se desfăta mân- 
în. pe Margot, se bucura de a fi ocu- 
wideauna cea mai bună cameră. 

rin extravaganțele lui,  încânta pe 
riut. Şi într'o seară, în timp ce Colin 
Rrzuier erau aşezaţi lângă femeile lor, 
recită deodată — mimând-o — „Bala- 
pioasei Margot”, Fu un moment de 
șiernare căci toți se recunoșteau în 
surile lui Francois şi nu ştiau cum 
i exprime mirarea. Se priviră pe rând 
Tu eşti poet ? zise iasfâ: git Regnier. 
0! răspunse Francois, am încercat 
„să descriu cât am putut mai bine, 
ar loc, 

ur Margot îi întoarse spalele. 

rancois o luă în braţe. 

Nu, se apără ea.'Nu şi nu! 

Margot ! 

Fu sunt supărată. Auzi să mă facă 
[rânaiă ! 

i se duse foarice demnă să se culce în 
p te Anton şi Colin întrun colţ se în- 
incau misterios asupra acestui eveni- 
mt. 

rancois, foarte încurcat, nu îndrăsni 
se ducă după Margot. Deci, apropiin- 
sc trist de tegnier îi spuse: 

Unde e răul Regnier? Tu mă con- 
ani ? 

[sti tânăr, făcu Regnier. 

Poate. 

Și Margot care e femee ar fi prefe- 
să o compari cu vre-o doamnă cum- 
ade. 

- Aşa 7. 

)-. zise Regnier. Femeilor nu le pla- 
“i le tratezi cum sunt. Le trebuesc 
LID 
De care? zise Francois. De-acelea 
uite şi ridicule pe care când le spui 
re ci-ți baţi joc? 

Chiar aşa. Și adăogă mai încet: 
essurile tale sunt excelente. Au con- 
ență, relief și tot ce descriu are ac- 
tul vieţii. Continuă fără să te mai 
wești la Margot. Vei avea alte satis- 
ii. Esti poet. Ai încredere în line şi 
o zi te vor sărbători. 

Dar numele meu nu mai e Frangois 
Moncorhier. . a 


“E Dar care? . - 
Francois Villon sună mai bine la 
che. 


i ascunzându-se de unchiu, 
i scrise multe poeme. Frau versuri 
me murdare, baroce şi pline de cara- 
iulâc, în care şcolarul vorbea de tipi 
stradă şi din taverne care îi deştep- 
răutatea prin ridicolul lor. 


PETRECERI ŞI NOROC 


îba timp mai târziu când Frangois 
câştipuse oarecare celebritate prin 
surile lui, şii mergea întro zi iar 
e Margot, îu înconjurat de o ceată 
wvarăși, o bandă de şcolari care îl 
izară să rămână cu ei, 

Dar, zise Francois, unu mă trageţi 


Inainte, inainte îi strigă Tabary. 
po: 

Tăceţi, tăceţi. Francois Villon vor- 
IL. . 
Vreţi, zise ['rancois, să vă «luc la 


Francois * 


> 


iale ? Cunosc acolo taverne unde vom fi 
primiţi. A 

— Da... da... La Hale! Aşa! Ilai Fran- 
cois, du-ne. 

Banda îl urmă. In curând pe străzi se 
auziră râsete şi mugiri stranii. Unii imi- 
lau strigătele fiarei sugruimate. Alţii câv- 
tau din toată inima. Infricoşaţi de stri- 
găte, burghezii sc arătau la ferestre și 
protestau contra şcolarilor. 

Francois îi aţâţa: 

— Accastă firmă, zise, rupeţi-o ! Inain- 
tară, 

— lei 
ni-c sete. 

— Eşti în pat? 

— Daţi-mi păstrăvul! strigă cineva. 
In adevăr de-asupra capetelor lor, o vas- 
tă placă de fier, tăiată după imaginea 
acestui nobil animal, ţinea loc de firmă 
și părea că-i sfidează. 

— Ei, scara, scara ! 

In acest moment garda venea spre ei 
armată cu suliți şi precedată de torţe. Cei 
care ţineau scara dădură drumul şi şco- 
larul. care nu sărise încă, se zdrobi de 
pămâui cu un zgomot „greoiu. Intr'un mo 
ment toţi fugiră lăsându-l. 

De a doua zi Villon se lăcu că nu ştie 
nimic. Stătu tăcut câteva zile în camera: 
lui... 

Pe urmă luară prizonieră o ţărancă. pe 
care o numiră „Regina Universităţii“. 1 
se spusese că hotelul unde o ţineau era 
al ei, ca să primească să locuiască în 
pimniţă, unde, noaptea, Francois şi prie- 
tenii săi, în mare mister, veneau să o vI- 
ziteze. 

Pe urmă furară o mare piatră legată 
cu lanţ, dim fața unui hotel al nobilea 
dommişoare de Bruyăres. O încoronară 
cu frunze şi flori. Se strânsesc atâta lu- 
me că nu se mai putea circula. La feres- 
tre, pe acoperișuri, curioşii. Toată ziua 
nu fu vorba decât de râs şi dans în jurul 
ei. Venii şi „Regina Universităţii“ păzită 
de fratele Balde. Fra beată şi încoronată 
-u flori. Şi le smulgea, le săruta şi apoi 
le. distribuia. 

Rezultatul fu că totul se află. Domni- 
şoara de Bruyăres făcu plângere. Sta- 
rostele cetăţii, Roberi d'Estouteviile ca- 
ve-l cunoştea pe unchiul Guillaume, pro- 
mise că va aranja afacerea ducă Fran- 
cois se va obliga să se liniştească. 

— Trimete-l la mine, zise cl sever meş- 
terului Guillaume. [Il voi certa şi va fă 
cel mai bun lucru. = 

Dar Francois refuză sub pretextul că 
n'avea decât să-l cheme prin mandat da- 
că voia să-i vorbească. Nu voia să se 
ducă el însuşi, fără garanţia că la urmă 
va fi liberat. 

— Dar starostele nu-ţi vrea deloc răui, 
îi explică exasperat meşterul. Crede-mă. 
E un om bun şi pacilic.. 

Când se convinse, chiar în acea scară, 
Villon, rimă o oarecare baladă în onoa- 
doamnei lui Robert d'Esiouteville şi 
din joc poetic scrise primele versuri în 
aşa fel ca ea să-şi citească în achrostih 
propriul nume. Ea iubea mult poezia. 
Dădea în casa sa mari recepții şi toată 
sodictutea timpului era primită cu sem- 
nele cele mai grațioase curtoazii. 

Cu balada în mână, îngrijit dar mo- 
dest imbrăcat, Francois se prezentă deci. 
la bogata locuinţă a starostelui şi spu- 
nând că cra aşteptat fu dus prin ma: 
multe camere pictate şi decorate luxos 
până în aceea unde alături de doamne 
sta Robert d'Estouteville care nu înţelese 


hangiule,  sirigară, deschide, 


UNIVERSUL LITERAR.— 183 


întâi «e ce e vorba. Pe urmă prezentân- 


“du-l doamnelor : 


Aflaţi — zise el surâzând — cine ce 
acest şcolar. E cel mai turbulent şi mai 
rău din Parig. 

l'ranşois replică : 

--- Dacă aşi fi ştiut că mă veţi ruşina 
în fața unai uşa de strălucitoare adunări... 

—— Da zise starostele. Dacă ași fi şiiut ! 
E, abil. Dar ce ţii acolo înfăşurat în hâr- 
lie. E vreo petiție? 

— Domnule, bâlbâi Francois, nu în: 
drăznesc... 

— Dar ce, sunt versuri ? Tu eşti poel? 

Citi încruntându-se balada şi fu mirat 
că e aşa de bine întoarsă şi convenabilă. 
Privi pe şcolar în ochi şi declară: 

— Unchiu-tău nu mi-a. spus nimic. 

— EI nu ştie, făcu încei Francois Si 
văzând că Robert d'Estouteville întinrlea 
femeii sale balada ca s'o cilească : 

— Doamnă — zise înclinându-se — arm 
încercat cu numele vostru nobil să far 
să-mi vină inspiraţia'n ajutor. 

-- Dar versurile sunt frumoase — strigă 
surprinsă doamna. Şi ele îmi lac onoare. 

— Ca, şi mic; zise starostele. Acest fru- 
mos băiat, ziua scrie poezii în loc să stu- 
dieze şi noaptea asediază tavernele, um- 
blă după fete, fură şi şterpeleşie. 

Yrancois răuşi să fie admis să ia parte 
la receplii și făcu prietenii cu tineri bo- 
gaji care-l învăţară cele mai alese ma- 
niere. Pa oale Pl NE MA A id E epaiAe Sa a 


PE 





[ 


Dintre lemeile care veneau acolo, tina, 
care se numea Marta, îl cucerise aproape 
deodată. Francois nu-i făcea curte dar 
devorând-o din ochi, ei îi păru rău cănu 
se poartă cu ea ca toţi ceilalţi. Totuşi o 
necăjeau aerele lui baroce; o făcea să 
râdă. 

Când fu dus la ea, Franqois crezu că 
visează. Marta îl primi aşa de bine că se 
desgheţă și răspunse în felul săn, care 
era fiu şi pitoresc pentru un astfel de 
loc. Marta îi surâdea şi curând, între ei 
se slabili un fel de camaraderie de care 
[ură încântați. 

— Nu e prost —— spunea — nici vulgar. 
Se plimbau câteodată împreună cu prie- 
tenul lor comun la Barre până la cimi-! 
tirul Înocenţilor. Locul nu era macabru. 
Pe morminte librari, mici negustori își 
întindeau mărfurile şi cu toate că în a- 
ceste lungi poleci putrezeau morţii, pe 
pământul plin de iarb㔺i gras se întâl- 
neau mai puţini jalnici decât galanţi, cu 
doamnele lor sau cu fete care sub pre- 
text că vând lenjerie îi atrăgeau peniru 
un alt comerţ. 

— lată — zicea Francois — privind 
lungu frescă a personagiilor roase de 
viermi şi jumătate putrezite, ar fi exce- 
lent de cunoscut cum vom fi toţi, peniru- 
ca să ne bucurăm dinainte. 

Duscria grămădeala  hidoasă pe careo 
făceau groparii scoțând din gropi ca să 
luse loc altora. Aceste descnieri erau în- 
fvicoşătoare.  Villon  înfierbântându-se 
din ce în ce, făcea un tablou sombru şi 
oribil al locuinţelor mizerabile cu osc- 
minte. 

— Ai vreun necaz ? zicea la Barre. 

— O, nu! răsuundea Marta. Ce necaz ? 

La-i arunca lui Francois o privire lungă 
unde el citea o tandreţe puţin tristă şi 
batjocoritoare, nelinişiită,  deconcertată. 
Ah! ce extaz simţea! Ea înțelegea. Ea 
deosebea foarte bine că tot ce zicea, era 


184.— UNIVERSUL LITERAA 


adresat ei şi cât era de sincer! Dar 
Francois își dădea seama că la Barre îi 
plăcea şi aşa dedemult că nu ne putea 
nimic schimba. 


FEMEIA FATALĂ: CATHERINA 


Francois cunoscu la Marta o femee 
foarte curioasă numită  Catherina de 
Vausselles, care mai puţin frumoasă de 
cât provocatoare, îl irită îngrozitor. 

Catherina îi Lăcea avansuri, el trubuia 
să se apere. Femeia constata : 

— Cel puţin unu cşii prea vorbăreţ. 

Pe urmă lu furios când îl respinse și 
mai dornic ca oricând jură de a o reve- 
dea. Dar Catherina nu se arătă. În van 
Francois o aşteptă mai multe nopţi la 
uşa casei ei, târându-se, suflet în des- 
nădejde. In Paris, fie la Inocenţi, fie 
spre Notre Dame. Villon rătăcia în căuta- 
rea Catherinei, observa oamenii cu Lris- 
teţe întrebându-se dece femeia nu mai 
ieșca la plimbare. Câteodată fete care îl 
cunoşteau, surâdeau trecând, îl chemau, 
râdeau de acrul lui posomorât şi cl le 
lăsa să râdă. fără să răspundă îndepărtat, 
preocupat. 

O intâlni odată în treacăt înconjurată 
de un grup de admiratori. Pe nesimţiie 
isbucni o ceartă între lrancois şi unul 
din ci, preotul Sermvisc. Gelozia. Preo- 
tul întoarse spatele şi plecă scrâşnind. 
Dar Catiherina lu cochetă şi iar îşi bătu 
joc de ei plecând cu altul. EL se intoarse 
atunci iar la hanul groasei Margot. A- 
colo petrecu mai multe nopţi. Decorul 
sălii şi prezenţa fetelor, a lui Anton, a 
fostei lui metrese, îi aduceau atâtea a- 
minliri pe care le credea pierdute! Dar 
nu mai uvea avântul de-altădată. Il ve- 
deau venind noaptea, aşezându-se, ţi- 
nându-şi capul în snâini. 

Şi deodată Catherina îl chemă printr'o 
scrisoare. Dar nu stătură mult de vorbă 
când saiocanul de jos dela intrare Dăiu. 
Il ascunse sub pat şi trebui să audă 
mângâierile lui Sermoise şi vorbele -pe 
care le debita mizerabilul împingând-o 
spre pat. Fugi lurios. Ar fi vrut so bra- 
veze pe Cathenina, so umilească. O în- 
iâlnea câteodată şi-i răspundea salutului 
printr'un mic surâs ironic. Dacă no ve- 
dea mai mult timp tânjea, era profund 
abătut, sc plimba noaptea sub ferestrele 
ei, pândea pe trecători până îl observa 
pe Sermoise. 


OMORUL 


Şi în sfârşit, odată Scrmoise i! sur- 
prinse sub ferestrele ei. Se bătură. Ser- 
moise fu aruncat la pământ înainte de 
a fi putut să-și scoată sabia. Nefiind 
înarmat Francois îl lăsă. Dar lupta era 
declarată. 

Chiar de adouazi Francois își cumpă- 
ră un pumnal pe care-l ascunse sub hai- 
nă hotărit să-l folosească dacă ar fi [ost 
nevoe. Nu-l mai ocupa Catherina acum 
ci Sermoise. 

Seara pe când stătea pe banca din faţa 
casei, apăru întradevăr Sermoise. Cu 
pumnalul ridicat atacă pe poet, il răni 
aşa de furios la buză încât i-o smulse 
aproape. [i plântă pumnalul în inimă şi 
fiindcă încă trăia, se aplecă, luă o piatră 
şi-l prăvăli brutal. 

Omor, omor ! se anzi. | 
Francois se întoarse şi spuse: 
-- Nu e greşeala mea. 

— Fugi, îl stătui cineva. 

— Nu, unu e greşala mea. 


Se duse atunci la un bărbier care-i 
pansă rana. Şi în acea seară fu arestat 
pentru omucidere. Fu la un pas de spân- 
zurătoare. Dar Robert dilstouteville, 
interveni şi obținu numai o sentință de 
expulzare. 


TÂLHĂRII 


Peste vuţin timp îi veni și grajierea 
cu ajutorul Mariei. Rătăcise între timp 
in tovărăşia lui Colin şi a lui Picz 
Blans în bande masate împrejurul Pa- 
risului amestecat în agresiuni prin pă- 
duri şi alte afaceri care-i fură profita- 
bile, Ii trebuiau bani și împrumutân- 
du-se dela ei, aceştia îl băgaseră în 
combinațiile lor. Dar îi lipsea Parisul 
si zile întregi stătea postat pe-o înăl- 
țime de umle putea să-l vadă. Sc întoar- 
se înrăit şi trist, cu gura însemnată de 
cicatrice, cu ceva ncliniştitor în mișcări, 
cu privire de hoţ. întunceată, care im- 
presiona, 

La Paris trăi câtva timp mulţumit, cu 
un gust de femei pe care nu-l mai ma- 
nifestase până acum niciodată. Marion 
ştia ceva despre asta. Și altele. Brune, 
blonde, roșcate îl aşteptau seara în piv- 
niți şi el le muiţumea pe toate. Juca în 
zaruri şi câştiga destul. Lra totucauna 
vesel. Pe urmă întro scară fu întrebat 
de Colin. : 

— E adevărat că în sacrislia colegiu- 
lui Navarre, e plin culărul comunitițiă 
şi că sunt mai multe ieşiri practicabile ? 

— Sigur — răspunse — dar credeţi- 
mă e mai Line de şărit zidul. Dar cine 
va sta de pază ? 

—— Cine? Tabary. Și la urmă-i vom 
da donăzeci de scuzi. 

— Visezi ? cinci. 

— Fi nu. Ilai să-i dăm zece. 

In seara hotărită se duseră. ra un 
cufăr cu mai multe benţi de fier, 

— He! încet! recomandă Villon. 

— Dacă vine cineva ? întrebă unul. 

— Lasă-l să intre şi omoară! 

Şi după o muncă de trei ore fiecare 
avu partea lui, numai Tubary  încasă 
scrâşnind cei zece scuzi. 

Francois plecă din Paris pentru o că- 
litorie de câteva luni. Rătăci spre Cr- 
Icans, făcând versuri şi minubând ţă- 
ranii. Dar necăjit că nimeni nu înţele- 
ge în ce sens vorbeşte privea aceşti ţă- 
rani stupizi şi se simţea așa dc singur pe 
lume, că ar fi vrut să se întoarcă îna- 
poi. 

La Angers, oraşu-i plăcu, fiind foarte 
animat de prezența repelui Renc care 
se aşezase acolo dupăce îşi pierduse rc- 
gatul de Neapole. In taverne se lega cu 
şcolurii cari rimau şi ei în felul regelui 
şi îl puneau să spună poezii. Faima îi 
merse repede şi fu chemat la castel. 
După un scurt răstimp excortă pelerini, 
călugări, burghezi, care fără să-i in- 
terzică de-a merge în urma lor, se scu- 
lau disdedimineaţă şi plecau cei diniâi. 
Orice încerca, lumea fugea de cl. Şi nici 
nu ştia măcar să vândă, se lăsa convins 
ofcrea fetelor dantelcle, copiilor imagi- 
nile si ducea restul în taverne. Niavca 
decât o speranţă : să se prezinte la Blois, 
ducelui Charles de Orlans, cu vreo 
bucată rimată pentru cl ăi 


LA CHARLES DE ORLEANS 


Căci întradevăr cânta încă acest 
prim mare poet al Franței. Îşi cânta ne- 
nvrocirile proprii şi viaţa altora. lar du- 











«ele irecea drept mare poet şi se in 
jura de poeţi. Fu uimit de talentul: 
Villon, îi dădu bani şi-i oferi ospital 
mult timp, în lux și bogăţie. Dar 4 
nul lui rătăaitor îl împinse şi var 


găsi la Nevers. 


ULTIME ÎNTÂMPLĂRI 


Pe urmă se duse la Montpipeau 


laverniă unde 
mângâiase de cele mai m 


întro scară o femei 


ari nenort 


Află pe drum — şi lucrul îl înfior 
groază — că Colin şi Picz Blans! 
seră de mult prinşi şi spânzurați. ( 
hătu la ușa tavernei târziu apăru w 


care-l întrebă ce caută. | 


se spuse 


femeia murise. Apoi fu suspectat bă 


tor. Îşi zise: 


— Ducă scap şi de-această dată, 


o minune. 
Dar nu făcu nici trei 


paşi şi 


insoţit de un sergent îl ajunse Se 


strigă, dar îl duceau şi curând 


enormă clădire cu ziduri 


apă 


mari, 


Inţelese. Il băgară într'o celulă joa 
cum striga întruna, doi temniceri || 
tură până amuţi. Dar curând i se 


chise iar ușa: 
— Eşti liber, Ducele de 
tervenit în favoarea ta. 
Se lârâ atunci până la 


Orleans a 


Meung și 


eunoscu pe Colin, ințepenit, negri 
spâuzurătoare, cu gâtul rupt, cu j 


plină de muşte şi sub 
gă, burta umilată. Retrăi 


cămașa | 
mult timp 


ceastă oră tragică. Aliă că Colin în 


prins jefuind cu mulţi oa 
că cu cufere pline şi odo: 
pe când îl contempla pie 


deodată prins, luat pe sus. Il ares 
doua vară acum drept complice. 


Colin. 


ANCHETĂ ȘI TORTURI 


urmară. Mărturisi aproape 


cu încăpățânare unele lucruri. f! 


cat pe patul de fier unde 
membrele. Era îngrozitor. 


meni o bi 
vre de a 


rdut, ses 
î 








tot, d 


i se întif 
Pe us 


ce-l strângeau totul se rupea în 
Braţele trase de sori, încet, încet,j 
dcau ca focul. Simţea capul pocniul 


avea impresia că sângele 


îi umplea 


corpul, năvălind. Avea un voal în 
ochilor, în urechi i se avcelera un 
cănit şi pe limbă avea pământ. To 


tul lui corp dislocat nerv 


cu nerij 


cu fibră. Aceasta se repetă de mai £ 


ori într'o lună. Până când 


nicerii deschiseră uşile tuturor 


lor. 
— Dumnezeu vă ajută. 
— De ce? 
— El a condus 
Franţei, Ludovic XI. 
leşi în curte unde era 


nenorociţii aduşi la lumină, nu 


ncau încă să se bucure, 
nu-şi vorbeau nimic, 


imn SPARŞITUL 


la Meung pe 


într'o zi! 


soare şi 


se priv 





Rătăai aşa, ca o umbră, calculis 


bisul păcatelor lui până 
zi în casa unui  bărbier 


Bourg-la-Reine, ca să în 


nemeri i 
trădăta 
tâlnească 


Blans urmărit de mult de soldaţi: 


deci omoriţi amândoi în 
prin surprindere. 
Astfel trăi şi se sfârşi 
al Franţei. i 
(Editura Librărie 


aceiași | 
un mare 


i Plon-Pe 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No. 11 k