Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0027

% 








H ve 





Li 
- 


Cl 





au 


% Lei| 


1 iulie 1928 


Anul XLIV Nr. 27 





CHIRURGUL 


40. — UNIVERSUL LITERARA 


C iitorii 





PROF. DR. THOMA IONESCU 


Acum «oi ani, în ziua de Florii, a fost 
scutit de sufeninţile unei boli chinui- 
toare, un gigant al culturii românești; 
peste două zile, în majestuosui hall al 
Facultăţii de Medicină, în jurul catafal- 
cului său, veniră miniştrii şi: foști mi- 
niștrii, reprezentând toule paytidele po- 
Vitice din România, veniră cele mui stră- 
iucite figuri ate intelectuațităţii noas- 
tre să-i proslăvească memoria. In spa- 
tele tineretului miscat de atâta slavă, 
prin colțuri, lăcrimaw cei mai distinși 
profesori ai noștri, ca niste copii lip- 
giți de tatăl lor. Lam peste câteva zile, 
toate revistele medicale închinau Prof. 
Thoma Ionescu, articole pline de cele mai 
frumoase elogii. Societăţile savante, din 
toată. lumea, au preamării, prin cele 
mai ilustre graiuri, meritele marelui 
savant şi marelui român. 

Imir'adevăr, Prof. Thoma Ionescu în- 
tro rodnică activitate ştiinţifică si po- 
litică a produs o operă uriașă. la se 
imparte în două părţi: lucrările făcute 
în timpul când a aparţinut Universită- 
ţii din Paris, wulică până în 189, gi de- 
atumei incoace, cât timp a dominat cu 
sleălucire Medieina românească, E su- 
iicient să menţionăm că merele Wal- 
deyer, când i sa prezintat la Berlim, 
inirat văzându-l aşa tânăw, întâi nu a 
voit să 'areadă că el este faimosul Io- 
DOSCU, care lucrase atât de muli şi ale 
căruia opere, el la admira de multă 
vreme; sau să amintim că opera lui Tho- 
ma Ionescu e cuprinsă în vre-o 700 de 
lucrări şi publicaţiumi, în diverse re- 
viste şi societăți româneşti şi străine. 

Puterea sa de muncă, încă din jine- 
reţe, o miai dovedeste faptul că, la Pa- 
ri a urmat Medicina si Dreptul, în 
acelaş timp: a dat concursul de exter- 
naţ odată cu examenul de licenţă în 
drept. şi la, ambele examene a fost prin- 
tre primii. 

Ca intern laureat al spitalelor din Pa- 
Tis, a obținut premiul Laborie, 'a Aca- 
demia de Medicină, care a considerat 
lucrarea, sa despre hermiile interne re- 
troperitoneale, drept o lucrare care a 
contribuit la progrisul chimurgiei, De- 
venea, astfel şi laureat al Academiei, 

Ja 1891, în uma unui strălucit con- 
curs, a fost numit primul, ca prosector 
definitiv, la Facultatea. de Medicină, din 
Paris; acolo, aceasta este cea mai înal- 
tă situaţie, afară de cea de profesor; în 
acest post, care conduce la agregaţie și 
la locul de chirurg al spitalelor în 
aiară, de Panas (1862), nu a putut ajunge 
nici nu străin, decât Thoma Ionescu 
(1892), 

Doctor în Medicină, în aclaş an, sa 


prezimtat la concursul de agregaţie pen 
tru Anatomie şi a fost primul din 15 
canti daţi. Ministerul Instrucțiunii Pur 
blice, din Paris, îl tiimise să studieze 
si să maporteze asupra modului cum se 
iace învăţământul anatomic în Germna- 
mia și în Ausinia, 

In 1894, împreună cu Profesorul Poi- 
rier, Prof. Charpy, Prof. Nicolas şi a- 
gregaiul Prenamt, a colaborat la cel mai 
mare tratat de Anatomie, care a apărut 
în Fwamţa, Acest fapt ilustrează cât preţ 
pumeau francizii pe valoarea științifică 
a tânărului prosector, care cu 5 ani mai 
înainte, fusese naturalizat francez, 

In 1895, invitat de profesorii din Bu- 
cureşti, a venit aici şi a luat dinecţia 
Institutul de Anatomie topografică și 
de chiruwvgie experimentală, create anu- 
me penwu dânsul, precum şi «direcţiu- 
nea celinitii chirungicale dela Colțea. Incă 
din 1896, pentru a pune în valoure lu- 
crările româneşti, a înfiimțat, la Paris, 
o revistă „Archives des Sciences Medi- 
cales"“, impreună cu profesonii Babeş şi 
nalinderu, cu colaboratori dim toate ţă- 
rile, iar în Bucureşti, a înființat Revista 
de chirurgie, 

Membru ul Academiei de Medicină 
dim Pawis, membru al Soc. de Chiwurgie, 
al Asociaţiei de Urologie din Franţu şi 
numero:use alte ţăni, a făcut un huuig 
şir du comemicări savane, în divense 
capitale ; în 1897, la Moscova, între al: 
tele, a vorbit, despre rezecția simpatţicu- 
lui, în gușa exoftalmică și în epilepsie; 
în 1895, la Marsilia, a v:orbit despre cas- 
traţia abdominală totală pentru leziuni 
seplice uteroanexjale; în 1900, da Paris, 
a făcut 5 comunicări asupra simpaticu- 
lui; în 1902, la Roma, a maportat despre 
cancerul uterin; în acelaş an, la Pasis, 
a fost solicitat de prof, Pozzi să facă 
inaintea membrilor congresului del chi- 
rurgic de acolo, operaţia sa de castraţie 
abdominală totală; în 1903, la Lisabona, 
a raporta, asupra simpaticului cervical; 
în 1905, la Bruxelles, a fost desemnat 
ca raportor asupra tratamentului afec- 
țrunitor necanceroase ale stomacului; în 
1908, tot la Bruxelles, a vorbit despre 
rachianestezic, despre cancerul sânului 
şi al uterului; în 1909, la Paris, a vor- 
bit despre mitoda sa de rachianeslezie; 
de-acolo, a plecat în Anglia și în Ame- 
rica, pentru a demonstie afirmaţiunile 
sale 

A operat la Londra, în serviciul lui 
Me. Gavin, cu rezultate excelente, In A- 
merica, a făcut 11 operaţiuni în New- 
York, d în Filadeltia, 4 în Chicago, 3 la 
Rochester. Fraţii Mayo, iluşirii chirurgi 
americani, aw rămas entuziasmați de 


neîrchipuita abilitate chirurgicală a ma: 
relui hnostru operator şi i-au arătat de 
utunei, cea mai călduroasă prikitenie, 

In urma acestor isbânzi strălucite, ode 
maj mar! reviste medicale, dim Paris, 
Lor:clra și Boin, sau grăbit să-i publice 
ariie le despre rachianestezie, 

A fost invilat şi la Berlin, de pl, 
Sonnenburg pentru a vovbi în îvanţu- 
zeşte despre anestezie şi să facă expe 
rienţe, în divowse spitale, în servizăle 
iui Sonnenburg, Israel și Bier, In toat 
aceste săli de operaţie, unde în fiocan 
an, sute de chirurgi, din toată Jumea 
solicită cinstea de a agista ja operaţii 
Thoma Ionescu era invitat, pentru & 
dânsul să arate, să instruiască. Celebrul 
Bier, care mai înainte nu fusese de pă 
rerea lui Thoma Ionescu, a făcut armen: 
dă onorabilă zicând : „când m'am pre 
nunţat contra acestei metode nu o ce] 
nozleam; acum recunosc că am greșil, 

In ţară, la Societatea de Chirurgie, 
pe care el o înființase şi unde a rapor: 
tat toate lucrările sale, prezida cu o in | 
teligenţă exiraordinară, înţelegea pe [i 
care din <omunicatori. îl completa și 
încuraja. Plimba peste băncile amfitea 
trului dela Colțea, umide stau străluciți 
lui elevi, toţi chirurgi cu renume mor 
dial, o privire caldă de printen iubitar, 
ia căârmd discuţiile dintre elevi deveneau 
aprinse, cu o logică fără pereche, cub 
îndemânare fără seamăn demonstra fie 
căruia, partea de merit sau de lipsă; toți 
%e potoleau înțelegându-se şi iubindu-&. 

In spital, elevii săi aveau toată vo 
să-şi pună în evixtenţă însuşirile lor mi 
namale, cu o condiție foarte grea: ă 
șilie perfect amaiormia şi să fie deși 
căci dispreţuia, ca nimeni altul, stângk 
cia şi lipsa de inteligenţă. 

In preajma războiului s'a manifest 
ca, un. mare patriot: „Când toate pe 
poarele lumii civilizate, mari şi mi 
își jertiese bunurile lor cele mai soul 
pe întru apărarea dreptului şi: aspir 
țiunilor lor naţionale, neamul român 
nu poate lăsa să treacă acest monsti 
unic pentru înfăptuirea idealului săi, 
sau „servindu-se neamul, vom seri h 
ad'haş timp şi umanitatea, contribuia 
la curmarea cumplitului măcel ce d 
zomorează veacul nostru. 

Intr'o scrisoare către săteni, publica 
în 1916, spunea : „să mergem cu toții d 
ne împlinim datomia şi la întoancati 
viatonioasă, veţi avea şi pământ şi dep 
tur politice agale cu noi“. 

„„Săteni, preoţi şi învăţători, uniţi 
gândui, aprindeţi-vă inimile la. focul & 
cru âl patriei celei mari, al Români 
Mari şi gândiţi-vă că dela voi depiă 





















THOMA IONESCU ȘI STRAINATATEA 


Prof. Jean Louis Faure: 


„Venia la toate congresele noastre, 8i-l 
vedeam apărând la tribuna Academiei 
d Medicină sau al Soc. de Chirurgie 
mai adesea chiar decât mulţi dintre noi”. 

„„ăvea toate însuşirile unui chirurg 
&k rasă. li plăceau operaţiile grele ale 
marti chirurgii viscerale. Nici o opera- 
ți nu-l făcea să dea înapai, fiindcă :50- 
litateu cunoştinţelor sale anatomice ii 
dădeau conştiinţa drepiului, ce-l avea 
pentru a le executa, Chirunpia simpaii- 
eului nu mai avea taine pimntru dâriul”. 

m Oi, toţi ehiruagii trebue să salutăm 
pe acest om care a înălțat la o aseme- 
nea treaptă cultul artei dificile, căreia 
n-am consacrat viaţa”, „lonescu a ținut 
dei un Joc eminent printe chirurgii go- 
wrațici noastre, Cu elevii Săi a. ihus- 
bat acea mare scoulă de chirurgie To- 
mână ce reprezintă în mod glorios acea 
chirurgi» latinii — aşi zice chiar acea 
chirurgie franceză, came pune deasupra 
| dogmelor şi a teoniilon. claritatea, sim- 


P 
Ha 


a acest foc să nu fie numai o simplă 
vipae, ci un foc nestins care în veci 
lumineze şi să încălzească pe toți 
mmânii de dinepace şi dincolo de Car- 
pați uiţi şi întăriţi astiel ca să poată 
mmista pe vecie vrăjmaşilor cari ar vrea 
să distrugă neamul românesc“, 
Lua cuvântul cu înflăcărare în întru- 
niri publice, în Parlament, contimuân- 
duși opera  șiiințifică, completând-o 
„pei cursuri speciale, in cari ne învăţa 
„ dirurgia ude război. Ci cazi am avut 
| cinstea să-l auzim la aceste cursuri mu-l 
wm uita Niciodată; termminându-și mi- 
ma prelegere, ni-a spus: „Vârsta mea 
m-mi mai îngăduc să fac mare lucru 
penbiu răniții glorioşi ai războiului TVOs- 
bu, care twebue să vină, prin puterile 
mele slăbite de ani; am însă, satisfac- 
ţa să fac prin voi, prin sferţările voas- 
te tineve mai mul. chiar decât aş fi 
pulu, face singur”. Cu lacrimi în ochi 
sa despărțit de roi, cari eram atunci, 
Wtima, seria a elevilor săi. - 
După război, a trebuit să se exileze 
în Franţa, căci nemţii nu i-ar fi. extat 
xlivitatea, războinică. La Paris, a publi- 
i lucrarea sa despre rachianestezie, în 
9. In 1922, a operat în capitala lumii, 
email, de Vaquez, un caz de angină de 
pp. În acelaz an a tăcut cormunicări la 
bongresul de chirurgie din Paris şi a 
ii ales membru asociat al Academiei 
tanceze do Medicină şi membru asociut 
4 Soc. de Chivurpioe, titluri excepţio- 
die, 
In 1923, a publicat în Franţa, un tra- 
kt de mare importanță asupra siznpa- 
icului cerivico-toracic. 
În timpul războiului şi după război, 
m sa. mulţumit să atragă atenţia lumei 
şiiuțifice asupra valorii unui învăţat 




































bat roman, cum 


străluciților 


plitatea și virlutea auverană a bunului 
simţ”... 

„.„Fie ca aceste câteva cuvinte să co- 
respundă acelona pe cati le-ar fi dorit 
dânsul pentru & i se consacra memoria, 
aici, în acest amfiteatru, unde a vorbit 
așa de des, în acest locaş venerabil plin 
de aducerea aminte a sa, în această Fa- 
cultate dim Paris, al căreia fiu intelec- 
tuat era, şi care îşi va păstra mândria 
că i-a format spiritul, si fără îndoială, 
de-a îi păstrat, până în ziua în care a 
încetat de a-i bate, puţin din inima a- 
cestui om, care a fost mai mult decât 
un savant ilustru, mai mult decât un 
mare chirurg, cane a fost un Marc ce- 
tăgean al căruia nume va trăi în istoria 
Patriei sale“. 


(Din discursul pronunţat la ceramo- 
riia comemorativă în onoarea lui Thoma 
lonescu, la Fac. de Medicină, din Paris, 
în 4 Mai 1996). 





vomân, ci a făcut o vie propagandă po- 
litică, pentru dreptele cerori ale Bornâ- 
niei, în diverse ziare şi reviste franceze, 
A făcut conferinţe la Paris şi în provin- 
cie, conferință publicate în 1920, cu o 
prefaţă de Poincare. A mai publicat 2 
volume intitulate La Question roumaine, 


destinată să facă cunoscut publicului 
îtaucez și străin, trecutul lNomâniei, pre- 
zentul ei şi justele-i revendicări. In 1920, 
a fost numit primul delegat al nostru 
la Soc. Naţiunilor, unite a şi fos ales 
president al unei secţiuni. 

Revenit în ţară părea reîntinerit; fe- 
ricirea de a-și fi văzut țara întregită îi 
da noui avânturi. Chipul său „de împă- 
i-a zis marele Prof. 
j. LL. Fawre, își regăsi zâmbetul cală, 
dar, Maestrul venerat de unanimitatea 
săi elevi, avu si suiere, 
după 90 de ani de viază științifică glo- 


rioasă, fiziceşte din pricina chinunillor 


uriei hoale crude, moralmente din pri- 
cina ingratitudinii unui eloy care îi fu- 
see drag, Jumea medicală a voii să-l 
mângâe, publicând un splendid  velum 
jubiliar şi poate că, în pante, a isbutit 
să aline, câteva luni înaintea morţii, 
suferinţele aceluia, al căruia nume va 
rămânea, pentru vecinicie, legat de cele 
mai importante regiuni al corpului 0- 
mem:sc, pe care l-a studiat în cele mai 
mici amănunte, a aceluia care a Îndrăs- 
nit cel dintâi să înfrunte dificultăţile 
celor mai :primejlivase operaţiuni, a 
aceluia care şi-a iubit Țara cu o patimă 
mestinsă şi care a dat Patriei lui iubite 
şi întregite, poate cea mai frumoasă 
pleiadă d echirungi din câte a putut da 
cineva pe luna, 


Dr. V. TRIFU 


UNIVERSUL LITERAR, — Îi 
sa câce vearcate 


Din discursul vinul de Thoma lonestu, 
in Parlamentul francez, la 24 Ianuarie 
1915: 


„„Hentru noi Românii, chestiunea se 
pune limpede : vrem unirea într'o singu- 
ră fară a înturor Românilor ce gem sub 
un jug strein, Nu luptăm pentru simpla 
autonomie a Transilvaniei, Nu pentru 
aceasta am făcut sacrificii enorme, am 
îndurat suferinţe ne mai auzite. Noi sun- 
tem siguri de a putea conta pe aliaţii 
noştri, de a cărora victorie nu ne în- 
daim, pentru a realiza anitatea naţio- 
nală cu Bucovina, Pransilvania şi Ba- 
natul, Voi termina, Domnilor, redeştep- 
tând ecoul acelor voci tinere, pline de 
speranță şi de vitejie, din cari multe 
Sau omorit în somnul cel veşnic, şi a- 
cest ecou repetă: „Trăiască Franţa li- 
beratoare! Trăiască România Mare“, 


Din discunsul pronunţat. la Congresul 
de chirurgie dela Paris, în Oet, 1918: 


* 


. 


„Voi reaminti uumai un cuvânt care 
ni-a mers drept la inimă, spus de ofi- 
țorii francezi, văzând pe somlaţii noştri 
la asalt: „on dirait les porlus de 
Yrance !* Ce apriiciere mai frumoasă 
Sam fi putut face soidaţilor români, de 
cât comparânitu-i cuj cej mai mari S0l- 
daţi ai lumii 2* 





NOTE BIOGRAFICE 


Născut în 1860, la Ploești, mort în 
Martie 1926, da Bucuruşti, suferind de 
angină de piept. A făcut liceul la „Sf. 
Sava”. Bacalaureat în 1879, licenţiat în 
drept la Paris, în 18882, doctor în medi- 
cină în 1892, 

Intern al Spit. dim Paris la 1886, aju- 
tor de anatomie în 1887, prosector în 
1N88, definitivat în 189%. 

Medalia spitalelor din Paris și laur 
weot al Academiei de Medicină, în 1890. 

Proiesor în București, în 1899. 





„— UNIVERSUL TITERAN 


Poe za e 








ARTUR ENĂȘESCU 


PRIMAVARA 


CÂNTECE 


|. 


Coperiş de trestioară 
Tu, căsuţă din cătun; 
Pe deasupra-ţi un lăstun, 
Aplecă din aripioară. 


Aplecă de drag, să moară; 
Goana glonţului nebun, 
Ii străpunse“n ceasul bun, 
Când luceferii coboară. 


Când şuvoiul dela moară, 
Lin, doineşte “ntr'un susur, 
Lunecându-ţi împrejur, 
Castă, sfântă, căsicioară. 


N. 


Liliecii'n floare 

Râd sub cerul clar, 
Ceru-i le-o culoare, 
Cu ciorchinul rar 
Ce azur savântă ; 


Frunzişul cuvântă ! 

In juru-ţi, cu mii guti 
Intonând o rugă 
Nebilci naturi. 


TU. 


Liliecii'n floare 

Trec peste zăplaz, 
Ingropând sub soare, 
Rumenul vbraz 

AL unei îctiţe. 


Veciniin portiţe 
Au ieşit de drag, 
Dragul primăverii. 
„Un acropag 

De cumetre“n curte 
Se cutremur merii... 


IV. 


Vântule nebmn de sară 
Arde sutlu-ţi ca de pară 
Când eu îrcc prin dumbrăvioară 
După mândra bălăioară ! 


Vântule, de dimineaţă 

'Ţi.e suflarea, ca de ghiaţă 
Când mămntore fără de viață, 
Dela mândra, prin fâncaţă, 


Primăvara când veni 
Cu amurgul sur, 
Tot pământul. înflori, 
De jur împrejur. 








(. Î. SICLOVANU 


CARNET INTIM 


Ochii-au închis, strânse, drumuri şi depărtările seci, 
Strigătul lor răsucit pe chinuite poteci. 

Un voiaj nou adunat în priviri, denpănă 

Tristeţea mea, numai aut şi patimă. 


Nam să nit dansui trupului tău strâns în brățări, 
Nealinată “ndoială în veghea cu păreri şi chipuri — 
Când vremea şi calmul se sirâng între zări, 

Ca dintrun aluat, din spaţiu fe închipui. 


Și când se-amestecă văzdluhu'n dimineațu'uteeagă, 
Când totul doar pare, capul cn frică mai mi-l întorc, 
Tot ce trupul nu poaie să spună, privirile store; 
[Lumi nevăzute în spaţiu se încheagă. 


ANDREI TUDOR 
NUME 


Clădeşte-te din destrămatul veac 
Şi strânge-te întreagă mtr'o chemare. 
iencheaugă între drumuri ce desiac 
Și te alege într'o singură cărare, 


Căci, dacă despărțită, încgală, 
te-ai dumicat cu fiece clipită. 
acum în liniște sfârşită și serală, 
sezâui şi dia atacă eşti privită. 


Intreagă întâmplarea asta veche 
vecade moale, fără de îndemn. 
Chemarea nu mai stăruen ureche. 
ci sfeânsă ce aci: sicriu şi senin, 


CONST. PACII 
SEARA 


Soarele pe munte departe sa siîns 
Din fluer oierul din vale l-a plâns 
Joc de comoară pe zări violete 

Un fir de lumină încearcă regrete 


Pentru ziua ce moare pe lacuri... 
Prin parcuri. 


Vino ! e timpul să intrăm în grădină 
Din crengi să culegem cea din urmă luminii 
Uşor ca pe-un vis în mână s'o prindem 
Şi'n suilete-adâne so închidem 


Că'm noaptea ce zarea. s'o spargă. apasă 
Cine stie vre-o stea de-o să iasă, 








UNIVERSUL LITERAR. — 433 


DANSUL MORTILOR 


Leon Donici 


A fost una dintre figurile cele mai interesante pe care întoarcerea Basarabiei la 
albia românească le-a adus culturii noastre. 
În Rusia, după mărturia celor care au cunoscut viața literară rusească de azi, era 
socotit ca un scriitor de frunte. Arta lui, pe care noi am cunoscut-o în fragmente 
traduse de el însuși și unele scrise direct în româneşte, ne face să socotim întemeiată 


această opinie. 


Și ce campanie inteligenti şi pasionată a dus acest formidabil boem la Paris, în 
polemicile lui cu naționaliștii ruşi. Socotim că mai puternic decât orice, ne evoacă acum 
după doi ani de la moartea lui, propriul lui scris. 





Şliopăinid agule din guloşi pe irotua- 
nl vi şi mişcându-şi lâneced picioarele 
dăbite, Filatov se apropia de cinema- 
beratul „Melpenieha”, cu acel desgust 
și cu acea oboseală suiictească ce se 
pelingea în fiecare seură în inima lui 
dn lampivanele  elecurice, orbitor de 
dălucivoare, rânduite în semicerc lu- 
tinus deasupra ivtrării în cinermnutogra 
e afişele colorate, de iusuzi cuvântul 
AMepomena“, uvzind cu tocuri rotun- 
i și moarte în intunenecul serii, din 
țindul că va tiebui patru ore dearân- 
di să zmulgă din pianina spartă val- 
mi, marșuri, polei si potouriuri. Du- 
ce cânta zilnic la piano opt ore — 
fitov urma conservatorul) măinile-i 
Hibite păreau a ț'pa de dunere și ii 
sa greu să miste dinu degete, — atât de 
mut î Păriseau puterile. 

„ASiăzi program nout, — citi Fi» 
lov în vilriba luminată de la intrare. 
lideri» Diliactiii. vosii şi vevzi, desem- 
pb cu coarde lungi si strămbe pe su- 
pa întinsă a cantonului, păreau 
ie serpi încolăciți.. „Intenţionând să 
distracţiile cele mai interesante, şi 
imbațe cât mai dos — continua să 
iasă el cu 0 tristă inditeronță — 
Epomena“ si-a asiugrat aparatele 
e mai scumpe si mai bune în lume 
celei nai m0u; construcţii europene și 
«ricane, cu ajutorul cărora produce 
resiile ccle mai frumoase și zeurui- 
1 Partea I. Povestirea grandioasă, 
emurând suiletul privitorilop, a ex- 
tării nevusinoaze unei naturi de fa- 
i fără voinţă, Serie de Proțagarilă, 
socând impiesii zeuduitoare, edita- 
în Turin de o societate italiană foar- 
cuncscută pentru apărarea mmoralită. 
femeii”, 


































Dracu ştie ce o tai fi şi asta! — se 
gândi Filatov, şi ceti mai departe : 

— Max Su păcălit! Hâs homerice! 
Situaţii sphemdide..."* 

Filatov intră în cineanulogruf. 

lu primu cameră, aranjată cu 0 Io- 
bilă dărăpănată, cu catifea sfâşiată și 
unsurciusă, cu palme artificiale prăfui- 
le, c- frunzele aplecate. el văzu pe soția 
pioprietarului, Mavra Ivanovna, o bDă- 
trână enorm de grasă şi pe nepoaele ei, 
Tecla şi Dariu, sau Fanta şi Dora, cum 
se Humeau el, 

Fania Slăteu in faţa unei vplimzi. luu 
gi, xăsfrângând turbure— cu o tipsie de 
samovar — faţa ki, gi-şi aranja pe 
frunte un smoc de păr blond, iar Dora 
sedea alături de mătuza su pe 0 canu- 
pea, şi căscând cu gura închisă încât îi 
eştau lucrămi pe ochi. asculta, ceea co îi 
spunea Mavra Ivanovna, 

Văzâtd pe Filutov intrând, Mavra I- 
vanovna încetă să vorbească și, dăcând, 
ii întinse degetele scurtu. groase, stăni- 
noa:se, 

Mătuza a primit o Semisoare de pe 
front, — zise Dora, făcâud grimuse, -— 
ni se comunică  ultimide noutăţi. Şi 
iropăi încetişor pe dușumea, cu picio- 
vul în ghete cenușii, de postav, 

— Dar Aumniata Alexandru Cuzmiri, 
ai cunmuscuţi la războiu ? 

— Nam, — răspunse Filatov,  salu- 
tând pe Fania, care fără să se întoarcă 
spre e], îi întinse mâna stângă, şi se 
așeză la masă în fața Mavrei Ivanovna. 

Dora făcu o grimasă de indiferenţă şi 
dispreţ şi-şi scutură cârlionţii mărunți. 
săvind în jurul feţii. 

—. In schimb cu cu Fania avem foar- 
te mulți ofiţiri cunoscuţi. Ne scriu nu- 
mai despre lupte, 

Filatov stia că ele nu aveau nici un 
fel de ofitiri cunoscuţi, că nimeni nu 
le scrie și că ele vorbesc despre asta 
probabil imitând pe cineva, și îuchi- 
zânâu-și ochii de Qesgpust. care în tot- 
deamna tresărea în el la asifel de con- 
vorsatii, zise încet: 

— Nu ofiţiri, ci ofițeni, Daria Panfe- 
leevna 

Fata Dorii se roşi de supărare. iar Fu- 
mia. întorcându-se de la oglindă, rosti 
cfensată : 

— Mă rog. mu Daria Panteleevna, ci 
nadmazel Dora şi apoi te rugăm să nu 
ne corijezi. Gândegte-te, mă rog, că din 
memabt ce înveti în consevvator... Fa 
nu-si sfârși gândul ci numai bombăni 
supărată : „la uitaţi-vă la erbt.. 

— Bine, bine — se amestecă împăchui- 
tor Mavra Ivanovra. miscându-si obnra- 
jii atârnaţi și bărhia creţoasă, ce semă- 
na a puşi de curcan. — Ajunpe! Nu 
nai trăncăni, madmazel. Ea se întoarse 
spre Filatov si continuă amical: „Vo- 
senea mi-a trimis o senioare. Imi scrie 
acolo : „stau în şant, Inămico“ —Mavra 
Teanovna clipi iute din ochișorii Ta- 





tunzi, de peşte şi — şi trase nasul, — 
Stă drăguţul mamei, şi ţine pusca în 
mână. Scrie : „cum o fi voia lui Dum- 
nezen, Mămicu”, — Mavra Ivanovna își 
clătină capul, izbucni în plâns şi, stă- 
părindu-zi lacrărnile, îucepu să caute 
in buzunar batista. 

Dora, şi Vania se priviră, strângându- 
şi buzele şi fără să se poată slăpâni în- 
cepură să râdă. 

— Nu vă e vuzine! — rosii Mavra 
Ivanovna mMâniousă, ştergându-și ochii. 
De-aşi fi avut ucuma fier în mână. Vas 
fi bătut cu fierul. St chiamă că sunteţi, 
nepcate. ka îşi înclină capul spre Fi- 
latov, și înghiţindu-si Iaerămile, 'conti- 
nuă mai încet: îmi scrie el, si-mi po- 
vestește cum dusmanii ăşiia ai moşiri 
au eșit tărându-se din șanțuri, iar aj 
noştri au Păgui de seamă şi aui inceput. 
să tragă! 

Mavra Ivanovna se înfierbântă şi izbi 
cu pumnul gius în masă, un pumn ce 
semăna ca o Mică peniță bine îndiesa- 
tă,  Oehii ei mici si repezi. înnecaţi în 
grăsimea lucitoare a 'obrajilor, Vuciră 
de răutate, 

Nepnatele  începură să râdă tare. 
Mavra Ivatovna se uită la ele, «leschise 
gură vrând să spună ceva, dar mu spuse 
nimic și dădu din mână. 

In sală, unde era ecranul, străluci e- 
lectricitatea şi se auzi soapla publicului 
ce-şi ocupa locul, 


NI 


Yilațov ştia că nu-i nimica rău in fap- 
tul că el cântă în cinematograi ; trebuia 
să câștige cincizeci de ruble pe lună, 
ca să plătească chiria uncii camere mici, 
să bea, să mănânce şi să închirieze şi 
piano. Dar în fiecave seară, așteptând 
clopoțelu! răsunător înaintea începerii 
filmului, simţia o ruşine tainică, ascu- 
țilă, ascunsă adânc în sufletul lui. 
Vroila să se îucă în sadă cât mai curând 
înlunerac. să înceapă să hârăie apara- 
tut, fiindcă minutele de așteptare erau 
triste, greoaie şi infinite, 

Dar astăzi din pricina schimbării. pro- 
zramului speciacoiul nw mai începea de 
muli. Filatov stăiea în faţa terestrei și 
privea în stradă prin geamurile întune- 
cata, tulburate de pulbetea de ploaia. 
dar nu vedea nimic afară: de petele al- 
băstrui ale felinareloi din stradă. Iși 
simţia. suftelul scârbit, si atât de întris- 
tat ca măcicdată până în seara aceia. 

Alături, lângă un buft cu limonadă 
şi cu bomboane stătute, de ciocolată, 
stătea Fania și strecura prin dinți: 

— Dumneata pari amorezat... de altfel 
există o fată. care te simpatizează mnult. 

Filatov ştia că fata aceia era chiar 
Fania. rare îzi cam bătea joc de el în 
prezenţa străinilor. iar când erau între 
patru ochi făcea aluzii la sentimentele 
sale, El nu răspunse nimic, ci sirân- 


434. — UNIVERSUL LITERAR 


gându-şi puternic buzele începu să pri- 
veaşcă şi mii stăruitor pe fereastră. 

—- Alexandru Cuzmici, ascultă : 
xandru Cuzmici! — zise Fania şi mai 
încet. CR i i 

— Ce vrei ? — întrebă crud Filatov, 
târă să se uite la ea. 

Tania își apropie de el faţa şi îl privi 
semnificativ. 

-> La dumneaia 
zită ? 

Filatov nu răspunse, iar Fania dând 
din cap şi zâmibnd din buzele întinse 
şi vcpsite începu să fredoneze um cu- 
plet. 

In sală, deasupra usii sună clopoţelul, 
Se făzu întuveric și aparatul începu să 
hărâie tăios, cu întreruperi. 

Filatov se duse grăbit la locul său, 
tăie torentul de lumină albastră, ce se 
revănsa pe ecran şi se aşeză da piano 
pus pe platformă, scundă de lemn, la 
stânga ecranului. 


vin doamne în vi- 


— „Fammiecul fatal“, — pronunţă de 
la spate, tare şi răspicat, o voce răgu- 
șită şi atentă — „Chinurile inimii“, 


Filatov își puse  degetole pe clapele 
umedi>. ce păreau acoperite de o mucoa- 
să rece şi începu să cânte un vals în- 
cat, gingaş, încântător, 

Din primele sunete, dispăru înccl 
jena şi. amărăciunea de mai "nainte. 
Dorul din el s2 asternu, apăsă mai cu 
greutate. Gânduri negre, chinuitoare, 
începură să se înlănţuiască unul du- 
pă altul — ca ttactele  valsului, Pe 
ecranul, tremurând de micile lente cine- 
matogratice, începură să apară oameni, 
să facă ceva, să meargă, să dea din 
mâini.  Cemtele făcea dedlarațiuni de 
dragoste. strângându-şi mâra la piept, 
iar cu cealaltă  apucându-se de cap. 
După aceia pleca, se urca în automobil. 
cara zbura pe o stradă largă. cu copaci 
pe o parte şi alta. 

Filatoy apăsa. clapele. şi sumetele ho- 
doropite, banale ale pianului prosti, se 
contopeau întrun motiv nesfârşit, ca 
valul mării. 

Cineva suspina sgomotos în sală, pri- 
vind Ja ecran, altcineva, înduioșat, își 
sufla masul. 

„Și ca o să fie mai departe, ce o să 
fie mâine ?* — se gândia Filatov cân- 
tând. Viata i se înfăţişa ca şi ecranul 
lângă car” se afla, al. Aceiași muzică 
aici şi mâine și poimâine şi, Dumne- 
zeu ştie câtă vremeîncă. Lafelvor sta 
la spatele ui oameni tăcuţi și atenti. 
vor tuşi la fel şi vor şopti între ei, Și 
oare nu tot da fel trec lângă el, ală- 
turi do viața lui -- fără de sfârșit — 
oameni necunoscuţi, strămi, reci şi ni- 
măm-ii did ei nu-i pasă de el], de viaţa 
lui, de dorul itui iapăsător şi de trista 
lui singurătate ! 

Işi aminti de Mavra Ivanovna cu du- 
rerea ei de mamă. cu chinurile: ci de 
mamă. de cari îşi bat joc nepoatele. 
Ce ridicol ar fi devenit şi el dacă ar 
fi apucat să povestească cuiva suferin- 
țele sale sufleiești, 

Ce rece si groaznic şi insuportabil 
este să 1răeşti singur întrun oraș mare, 
singur printre miile de oameni indife- 
remi. Ca viaţă crudă. 

In sală se făcu lumină. 
tăcu, 

Filatov şșiia că acest antract e scurt, 
între două părţi: ale dramei, și nu-şi 
părăzoa locul dela piano, In răstimpul 
acesta el stătea cu ochii închişi, ascul- 
tând la spatele său vorbirea turbure, 
mută, care se revărsa spre el şi apoi ia- 
răși înapoi, şi i se părea că o singură 
voce a cuiva, răsună în toate convor- 
birile, în toate celelalte voci, — o Vo- 


Aparatul 


Ale- , 


ce vesnică, neschimbată, întotăcauna a- 
ceiazi, o voce înspăiinântătoare. 

Din nou întuneric, din nou hărăiala 
aporatului, din nou muzica, muzica, 
Muzica... 


NIL 


In timpul antractului mare, Mavra, 
Ivanovna ckhemă pe Filatov la un pahar 
de ceaiu, 

Intr'o cameră mică, unde atârnau pal- 
toane  Dorei și Faniei, pe o măsuţă 
scorojită, stălea, un ceainic burtos, albas- 
tru, de smalţ, scorojit şi el pe ici pe 
colo. 

—- Bea un pahar de ciaiu, Aleaxndru 
Cuzmici : Ia uite cum te-ai înfierbân- 
tat, cântând. — a suspină, — Grea 
meserie şi asta! Degetele trebuie să-ţi 
fie bătătorite, ca. labele de șobolani. 

Uitându-se da Filatov, ea își clătină, 
tăcută, capul și smspimă.: 

— Mă uit la dumniata şi mi se pare 
că în faţa mea stă Vasecnca al meu.— 
Ta izbucni în plâns, ştewpându-şi ochii 
umezi cu palma murdară şi grăsulie, 

— Când a plecat, îmi spunea : „să nu 
uiti, mamă, pe Vasea al tău, să-ți aduci 
aminte mamă, de Vasca al tău“. Vroiam 
de mult, Alexandru Cuzmici, să le în- 
treb da ceva, dar aşa mi-e caracterul, 
uităcios. Numai fetelor mele să nu le 
spui nimic. Ea privi în spre uşe, și se 
apropie de masă împreună cu scăune- 
lui. Vreau să-i scriu lui; Vasca al meu. 
să-i scriu tot, până în punct; să știe 
cât mă sfărim și mă prăbușese după 
cl. Eu scriu prost. iar dacă nepoatele 
vor afla, vor râde de mine, Pentru Dum- 
nezeu,  scrie-i  dumniata,  AJexandru 
Cuzimuei. ţi-oiu povesii eu toate“, 

Tn sufletul lui Filatov tresări ceva 
cald, ceva milos. 

— Bine, dar când? 

— Yrei mâine? Voiu veni la dum- 
niata. în casă. Fii atât de bun! 

Mavra Ivanovna îl privi cu ochii plini 
de rucăminți. 

— Vino mâine, la orice oră vrei, Mâi- 
ne toată ziua stau în casă. 

Mavra Ivanovna îşi încreţi fruntea, 
şi gândindu-se o dlipă, zise cu hotă- 
răre : 

—- Peniru adest serviciu, îți voiu da 
o rublă. 

Filatov tresări şi se încruntă dar ui- 
tându-se la fața Mavrei Ivanovna, în- 
cremenită de așteptarea răspunsului. 
întelese că ea nu poate alfel, si ar fi 
fost ciudat ca, ea. care şi-a trăit toată 
viața cu gândurile la ruble. să nu a- 
mintească si acum de ele, — și răs- 
punse posomorit : 

— N'am nevoie de bani. Scriu şi asa... 

Mavra. Ivatovna zâmbi, — obrajii i 
se tăjară, de păreau că să revarsă în- 
lături, 

— Să te ajute Dumnezeu? Vin mâi- 
ne' dimineaţă, când mă întorc de la 
piată. 

Şi din nou fugărindu-se unul pe al- 
tul, apărură pe ceran tablourile, conții, 
viconţii. doamne din lumea mare din 
„Tarmecul fatal”, vederi din Australia, 
vânătcare de tigri în Golful Bengalic. 

„Ce rost au toate astea ? — se gân- 
dia Filatov, cântând. Dece « făcut în 
așa î-[ că un om nu înţelege pe celălalt, 
după cum Dora şi Fania nu înțeleg pe 
Mavra Ivanovna, cum Mayra Ivanovna. 
nu la înțelege pe ele, cum el însuși nu 
înţelege pe aceia, cari stau la spatele 
lui în sală, a căror răsuflane o simte 
și ale căror şoapte aprobative ît fac să 
i se strângă inima ca de durere ascujită 


şi necrvţătoare. De ce e aşa 2* 


In sală se auziră şoapte, vesele, Fila 
tov fără să-şi întrerupă cântul, privi 
o €lipă pe ecran şi ceti litere mari, roșii, 
tremiw ătoare : „Max sa păcălit”, 

— „lată ce le trebuie, — so gândi d, 
— lumea asta vrea să vadă cum unii 
merg cu picioarele în sus, cum aliă 
cad voios din al treilea etaj peste ca: 
petsle trecătorilor, cum şed pe pălkii 
străine”... 

Mâinile lui Filatov tresăririi. Se opri 
o clipă In liniștea din prejur se auzia 
clar iroscăitul aparatului și râsul vel, 
uşor-înnăbușit al publicului, încântat de 
favoritul său, un ghiduș cu mustățile 
răsucite, făcând pe ecran mutre am 
zante, Trebuia să cânte o polcă veselă 
sau un marș, dar Filatov se simţi în 
clipa aceia ca iluminat de o lumină 
străluci poe neaşieptate, și degetele lui 
îns pură să evidentieze încet fictacul 
Tristierios, de miez de noapte al pendu- 
lei. El începu să cânte „Da:rse Macabr 
al lui Snint-Sacns. 

Un cimitir uitat, pesfe care se retar 
să luimna verde. twistă şi înspăimân 
tătoare a lunii ; din morminte se nah 
mortii și întrun dans furios, turbat, În 
făsuraţi în albe giulgiuri funebre, m 
fugărese  pirntve socluri  fărimate și 
cruzi rupte, lar ditiasupra umbre negre 
ala copacilor frunzoşi, umbre groaznie, 
în care se ascunde și răde colțos mor. 
tea cârnă, inevitabilă pentru toţi, D&% 
chinuitoare, elernă, veșnic una și 
ceiaş..i 

Muzica sălbatică. groaznică chema 
fanteme noui si noui, însufletind Boa 
tea tăcută cu dans de schelete, cu ci 
nirea oasalor de oasele moarte. 

In sală răsuna hohotul do râs al sper: 
tatorilor. întrerupt de admiraţia, de b 
pătul femeilor. Se auzi voci: 

— Ah, ce frumos e. 

— Bravo... 

—- Vai, nu mai pot! biruia țipăt. 
terie de femeie. i 

Filatov sc simii îngrozit. Simţia cum 
O vijalie rece trecea prin muzică, îl a: 
prindea, îl învârtea împreumă cu Um 
Deete mortuare, dansând în tăcerea 
nopții întrun cimitir părăsit, printre! 
morminte uitate si părăginilte, 

Gâmdurile îi săriau în toate părțile 
iluminate de o lumină groaznică, ful 
pgerălcare şi printre ele pluica un a 
singur, vag. deabia înţeles, zburdând în. 
coace şi încolo: gând-întrebare, gânt 
văspuna : 

-— „Cum oare nu înţeleg aceştia? & 
poate să fie veseli ? Doar ăștia dansa 
stia ăştia 1... 

In toate colţurile sălii, lumea se pr 
pădea d râs; pe ecran necontenit fl 
cea felurite mutre faţa voiasă și fl 
griji, cu mustăciori negri și răsurii 

„Sfârsil* -— ceti Filatov, uitând 
la ecran. 

Publicul năvă!i din cinematogral, în 
ehesuindu-se si îmbrâncimdu-se în u 
strâmtă. Pilatov merega în urma ti 
turror. 

Vrhin mai repede să rămână sing, 
să se vadă în odaia sa. să-i vâre& 
pui sub perină. ca să nu vadă nimia 
să nu atidă, nimie. să adoarmă şi $ 
doarmă, să doarmă !... 

-— Ca poleă frumoasă ne-ai cântati- 
îi zise Famia, când cl își îmbrăca, pă 
bit, maltonul. — chiar foarte simpatic! 

Filatov nu răspunse nimic și eșitl 
stradă. 

Pe drum. în semiîntunericul lumini 
a! străzilor, se simtia urmărit de o 
meni-umbre şi de umbre-oameni şi 
era. groază, 


Trudi, din ruseste de G. M. IVAN) 



























































Astăzi ușa prăvăliei e închisă; doi 
drugi de fier, înfipţi în zid, se încruci- 
șează peste uşă ca o cruce neagră cu 
care cincva înseamnă sfârşitul vieții — 
oi cât de umilă, dar totuşi viața — a 
celei mai modeste prăvălii din piaţă, lu 
adevăr, [oarte modestă ; un fel de cori- 
dor lung, întunecos, înăbușit între două 
prăvălii largi, luminoase și bogatie cari 
sriveau înlre coate pe mica lor tova- 
iși, una in dreapia, cealaltă în stân- 
şa, repetându-i parcă de-o mie de ori 
pe zi: „Pleacă de aci; nu vezi că nu e 
le peniru tine; șterge-o de aci, dacă 
vei să nu te strivim“, 

O cruce neagră deasupra uşi, şi nici 
= a de înştiinţare : „Inchis din cauză 
e doliu... 


Și totuș, prăvălia era închisă din cau- 
4 de doliu. 

Ceva, murise într'o seară; a doua zi, 
uridorul cel întunecos nu mai revăzu 
[e cucoana Cristina,  unica-i locaiară. 
(ucoana Cristina nu se ruşina că pră- 
sălia, în care îşi petrecea ea zilele, e 
nică, nici chiar când se gândea la pră- 
văliile vecine. fie la cea din dreapta a 
bogatului anticar, Biancotti, fie Ja cea 
din stânga „a lui Furlani, specialist în 
imitatuini de stil din material vechi, 
Mn: De ce să-i fie rușine? 

Priviţi doar piața orăşelului dela poa- 
lle catedralei: în mijloc. sub bătrâna 
lntână, un covor de iarbă. la fel cu 
w covor într'o sală bogată sub masa 
din mijloc: şi de jur împrejur, dealun- 
aul prăvăliilor, dar mai cu seamă în 
aja prăvălioarei cucoanei Cristina, co- 
vru de iarbă e aşa de bătătorit, cu- 
proiie calci pe pietrele moale. Asta ce 
imcamnă 2 Înseamnă că lumea preferă 
d treacă prin faţa prăvăliilor, decât să 
laverseze piața ; toți fac la fel. afară 
de câte un ștrenwar care fnge şi se a- 
gală pe glhizdurile fântânei ca să pri- 
veuscă în [undu-i umed şi umbros, apa, 
şi ca să-şi răcorească fruntea arsă de 
soare... 

Prin urmare, se gândea Cucoana Cris- 
îma, slacă lumea preferă să treacă pe 
«i, inseamnă că vitrinele noastre atrag 
m streimi. Meritul revine desigur şi 
«lolalți ; e, firește, al vecinilor cari 
tpun în vitrinete de cristal stofe si jil- 
ti, şi fotolii de piele îmnadobite cu 
figuri istorice. puțin păsându-le de an- 
imiicitatea mărfei lor ; dar e întru cât- 
v şi meritul meu. care am Duțină mar- 
drept e, însă toată prețioasă şi au- 
tentică ! 

Negaţul din piaţă făcea parte din cele 
două bunuri pe cari soțul  cucoanei 
(estina, murind. i le lăsase moştenire. 
la averoa morală a vădutei, trecută 
ke 50 de ani: cealaltă. averea materi- 
di era alcătuită dintr'o proprietate a- 
ktă din oraş. pe malul apei şi cu toate 
d miă de o puteau “neriji două per- 
sme, totuşi atât de rodnică încât asi- 
pia existența la trei fibnje;: stăpâna 
ş tei dvi țărani arendaşi, Calmaccia şi 
mrastă-sa. Desigur, numai să, fi vrut 
mană Cristina, ori când ar fi putut 
d renunțe la negoțul de anticărie. Pu- 


tea să se retragă la mioşioară și să tră- 
iască din venitul ei. Dar de unde! Se 
«imjca legată, ca o stridie de carapace, 
de cei patru pereţi cojiţi ai prăvăliei; 
toată viaţa ei era acolo: trecutul, tine- 
reţea, amintirea soțului, fericirea ci. iar 
azi, întreaga rațiune a vieții sale. Dacă 
bărbaiu-său isbutise să cumpere moşi- 
oară, apoi a făcut-o cu banii strânşi din 
câleva mici afaceri puee la cale în pră- 
vălioara aceia...  Avusese norocul să 
vândă pentru câteva hârtii de-o mie, un 
San Cristoforo din veacul al XV pe care 
abia dacă-l plătise cu câtera suie de 
lire; după această afacere, mai făcu 
alele, fiindcă se mută la Roma, să 
iacă-aşa pusese deoparte atât cât să-i 
îngăduie azi Cristinei să-şi petreacă res- 
tul zilelor în fundul prăvălioarei, în 
cure începuseră să agonisească, şi să nu 
se mai sinchisească dacă face dever. Nu 
că marfa de azi n'avea valoare... înghe- 
suite, înghesuite, dar aveau şi mai mare 
vuloare antică, şi mai mult gust, acele 
douăzeci sau treizeci de obiecte adu- 
nute pe galantarul de cristal din vitrina 
ei, decât toată bogata și strălucitoarea 
marfă din vitrinele lui  Biancotti sau 
Furlani. Şi când te gândeşti, că Furlani, 
un omuleţ rotofei și îngâmiat, seara, 
* ainte de-a închide oblonul, îndrăznea 
să-i spună cucoanei Cristina, cu  glaa 
blajin a cărui ironie bătrâna o înţe- 
legea : 

EI, coană Cristinv, făcuşi ceva vân- 
zare azi? Tăcuşi vre-o treabă? 

Nu! în ziua aceea  vându-se nimica 
ioată ; abia o pereche de cercei, cari se 
purtau pe vremuri, pe la 1830, şi a că- 
ror modă pare că revine. judecând după 
stăruința muşteriilor.  Vându-se puţin; 
dar ce-are aface ? De vândut i-ardea ei? 
La avea vu ali scop în viaţă: chiar de 
nu vindea nimica toată ziua. ea tot sim- 
țea acca scânteie de mulţumire care îi 
intreținea întreaga existenţă... Fireşte ! 
«hi-te şi spune lumei. În-te şi fă pe aliii 
să priceapă taina fericirii fiecăruia! 
Toţi te-ar lua în râs! Dacă ar fi încer- 
cut aşa ceva Cristina, toţi şi-ar fi spus: 
„A înebunit!“ Ba nu zău, cum ar fi 
putut biata bătrână să povestească unui 
strein tainică hucurie cu care ea. Cris- 
tina, privea, din fundul coridornlui în- 
tunecos unde şedea, pe trecătorul ce sc 
oprea în fața vitrinei sale? Păi, asta 
cra toată mândria ei, singura! N'apuca 
vre-unul să se oprească dinaintea pră- 
văliei, şi bătrâna se ridica încet-încet 
de pe scaunul pe care sta ghemuită ca 

a pisică. însă nn se il or grăbită 
epre lumina vitrinei şi a piejii, cu ba- 
nala frază pe huze: „Ce doreşte dom- 
nui ?* sau „Preţuri modeste” sau „Pof- 
iţi tnăuniru*.. 

Aş! din potrivă! Cucoana Cristina 
praceda liniştit. Se ridica încet, după ce 
mai întâi lăsa pe mescioara de alături 
ghemul şi iglițele cu Incru. şi după ce 
mânpâia, ca de obicei, blana pisicii ; a- 
poi. tot încet, parcă fiindu-i teamă să 
nu trezească pe cineva, înainta în vâr- 
ful picioarelor dealungul peretelui, pen- 
truca ascunsă apoi în spatele vreunei 
mobile să poată spiona, liberă, pe trecă- 
turii cari priveau curioşi în vitrină. Asta 
era singura ei fewicire : să ghicească, să 


UNIVERSUL LITERAR. — 435 


VITRINA CU ANTICHITĂTI 


FAUSTO MARIA MARTINI 


alle, care anume din obiectele expuse în 
galantarul de cristal, atrăsese atenţia 
t.ecățorului: poate că inelul episcopal, 
care cu toate qă nu era prea vechi a- 
vea totuși nişte reflexe ultramarine în 
fundul nietrei, încercuită în  filigran ? 
Sau noute frumoşii cercei de lapislazuli 
ce-ar fi putut împodobi urechile unei 
ecoane ? Sau pvute acele dantele vechi 
şi îngălbenite ca foile unei cărţi bă- 
trăve. de-o lucrătură aţât de rară și de 
migălită încât alcătuia un joc de umbre 
si lumini cum numai luna singură, ştie 
să făurească uneori jucându-se prin 
fn nzişul salcâmilor din piaţa catedra- 
lei? O singură curiozitate o aţâța pe 
Cristina : care anume din obiectele ex- 
puse, ispilise pe trecător deşi acesta 
poate nici nu se gândea să-l cumpere. 
Ce vreţi Işi avea şi ea ambitia; vam 
<pus-0: modestă din cala afară, dar 
care dăruise țotuş de-atâtea ori, vieţii 
sale monotone, clipe de adevărată exal- 
iare ! 

Gândiţi-vă ! De câte ori nu se întâm- 
plase, ca trecătorii cari, trecuseră dis- 


trați, pe dinaintea vitrinelor lui  Bian- 
criti şi Furlani, să se oprească, în 
schimb. mai lung. în faţa vitrinei sale, 


de ai fi zis că irotoarul e cu lipici!... 
Şi priveau, priveau... iar bătrâna, care 
din umbra vieții şi a ascumzătoarii sale, 
căipătase acea intuiţie sigură ce o făcea 
să cunoască sufletul trecătorului privit 
în plină lumină, bătrâna nu se înşela, 
nu, când i se părea că vede pe fata 
vreunuia fulzerând un zâmbet larg de 
satisfacție. „ Fericirea ei atingea atunci 
cca mai înaltă treaptă. Dar cui putea 
oare, Cristina. să povestească toate a- 
coslea ? Oricine i-ar îi răspuns cu des 
tulă ironie în glas: „Eh! da. dumneata 
ie poţi multumi și cu atâta, că doar 
ivăiesti din venituri 1“ 

Mai bine. deci, tăcerea : mai bine să-şi 
păstreze taina în înimă şi să continuie 
obişnuita-i viață, lăsând curioşii să se 
întrebe nedumeriți dece cucoana Cris- 
tina preferă să tânicască în umbra co- 
ridorului en tencuiala cojită. în loc să 
se bucure de aer. de lumină, în livada 
hii Colmaccia. care pe vremea ircera- 
tului. în Ilie, treera la doi paşi de râu. 
ai să simtă, îm toiul călkturei, în aerul 
ca o pulbere năhuşitoare de aur, toată 
răvoarca apei curgând alături printre 


Dar într'o seară, acel fir subțire de 
fericire de care era legată umila viață 
catidiană a hătrânichi fu rupt cu o lo- 
viitură: un nimic, un gest. o revelaţie 
în o privire ; și fericirea ii fu ucisă pen- 
tru totdeauna... 

Intro scară. ca de ohicei, 
sedea în fundul prărăliei. Nu ieşise de 
loc toată ziua fiindcă fusese o zi înă- 
buşitoare de August, şi Dâtrâna nu în- 
drăznise să se mişie din colţul ei de 
umbră îu cave se refugiase de groaza 
căldurei. Piaţa rămăsese pustie dela a- 
miuză, dar Cristina se gândea că poate 
şi în seara aceea va uvea satisfacția ei 
de fiece zi, ca să se înapoieze acasă mul- 
țumită, 


Cristina 


438, UNIVERSUL LITERAR 


"Spre seâră. îsi zicea Cristina, tat are 


să treacă niscaiva lume., Cine nu iese 
să se răcorească- vara diipă . asfinţit? 
Cine renunță la binecutântarea  lim- 


pede şi răcoroasă ce” colioară peste în- 
treuga fire în clipa înserării schimbând 
tot orastil înir“ o itriaşă biserică; nemiş- 
cată într'un senin extaz. 
-:Si Cristina nu grescu. 
jul :pieţii apare o tânără cucoană îm- 
hrăeată în albastru. Unde se duce? Nu 
cumva se îndreaptă spre prăvălia antică- 
vesii ? WDaoamne! Ce mers usor? Nu! 
n'o gă se oprească: o să treacă mai de- 
parte. Prea e grihită! Ce face? Se în- 
toarce? Nu. traversează piata; treceprin 


Jată că din col- 


fața. prăvălilor. Na ajune încă în fata 
vitiivei” cu antichități. Să fi intrat la 


Turlani? O fi admirând stofele, sipe- 
tele. -jilțurile ?... „Nu“ ar vrea Cristina 
să stiige, „mu e marlă de preţ, accia. 
Nu -moriiă să te apreşti si so priveşţi..“ 
Și Cristiana dă busna până aproape de 
Gelap de unde spioncază pe necuonscu- 
ta trecătoare... Ba nu zău! Adică și în 
ziua accea, în care nimeni nu vânduse 
nimic. Fnrlani să aibă totuşi norocul să 
vândă cova ?-Și nu streinilor. ci nnoi 
tinere fete ce pare mai de grabă de 
prin vecinătate... mima Cristinei bătea 
tăre... Nu. trecătoarea n'a intrat la Fur- 
lani, şi nici în fala vitrinei lui na în- 
târziat prea mult. 

Şi-a reluat drumul de-alungul zidului: 
însă încet-încet, cu o ciudată căutătură 
fu priviri. Parcă nu sar grăbi... Inceti- 
nează pasul ca şi cum ur vrea să fîn- 
tâvzie. | cu nenntință — gândește Cris- 
tina — să tmeacă. pe aci și să nu-și a- 
runce o privire, una singură măcar. PE 
comorile ce-am râniluiț azi dimineță în 
vitrină ! Ah! pomana unci singure pri- 


viri pe vechile relicve de cari își agă- 
țase Cristina toată viața ei! 

Jat-o! necunoscuta a ajuns în usa 
vrăvăliei ? Oh-t dacar nuica Cristina, 


înto-iute. si 
lată cu 


nevăzută, să 
mâna printre 


mai treacă 0- 
comorile ci. să 


Tusiiutască nuțin filixrama inelului. să 
dea mai imită. strălueire pietrelor dela 


evrcei. în sfârsit să le facă cât mai alră- 
gătoare pentra privirile vătăcite ale fe- 
ici 1... Dar nn se piitea misca, Dacă sar 
mișca ar distra poate pe tânăra femre 
și ar sili-o. prin prezența ei. să între în 
prăvălie ca să-i cumnere_ ceva, dar în 
acelas tim» ar sili-o < şi plece îndată. 
Deci Crierina asteavtă  nemiscată. Si 
ce vede? Vede că fata se onreste; da. 
sa npreste chiar în fata vitrinei! Ce 
ciudată privire. rătăcită, fi plateşte în 
achii limpezi. limpezi... Dar ce fnce? 
Priveste. admiră... Lung, lung! Privirea 
ci plutește. însă nu se opreste pe nici 
nn obiect. Oare să nu păsească nimic 
în vitrina en antichităţi care «ă merițe 
atenție ? Și tatus fata continuă. să pri- 
vească... Nu, Cristina nu se înşelase ; în 





clipa aceia. chiar în -clipa aceia. ne 
fnţa tinerei fete upăru un zâmbet de 
mulţumire. zâmbet pe care  deatâtea 


ari anticărcasa îl descoperise ne chipn- 
rile atâior alţi trecători. Ce zâmhet ve- 
scl și cum Îumina chipul tânăr al fetei. 
Uristina gândeşte: toată ziua vitrina nu 
căpătase încă pomana unei priviri: dar 
acum. si-a: găsit, în sfârsit.  admira- 
toarea ! Şi fata un se misca de loc! Sia 
pavcă întepenită : aproape în extaz... 
Tar deodată bătrâna tresare... Dam- 
nezcule ! Ce-i văd ochii? Parcă i-ar fi 
dat. cineva o lovitură pe prumazi! Vede 
cum tânăra fută scoate dela piept nn 


petec de olandă cu care se şterge pe 
sub ochi, lung, fără să-și ridice privi- 
rea din vitrina cu antichități; apoi, o 
vede, cum îşi potriveşte părul. e cu mâna, 


continudnă să zâmbească şi în line. o 
vede pornind îndepărtându-se. grăbită. 
ca adineoari când apăruse, în colțul 
pieţii. 

Cristina se înfioră toată. prinsă de 
neasteptate friuuri: un gând tiranic îi 
trecu prin minte ; Cristina e cea mai 


Ținistită femee din tot oraşul, dar ia pri- 
viţi-o acuma străbătută din cereştet până 
în tălpi de v furie oarbă. În furia ci, 
nu-si mai dă scama ce face; nu-şi dă 
scema că și-a pus  pălăriu strâmb pe 
cap si că a pornit-o în fugă pe urma 
felei... O fusăreşte din urmă, fără să 
scoată o vorbă, cu o arsură îu piept, eu 
inima zbuciumată ; dur dacă i-ar „putea 
vorbi. ar şti ca, cocoana Cristina ce i-ar 
spune, 

lar spunc-.- răulăcioasa. 
dece ai făcut asta. dece ai 
nglindeşti în vitrina mea? lu care-nl 
făceam iluzii că trecătorii sc opresc 
să-mi admire bijuteriile şi dantelele, si 
emuletele pe cari. în fiece dimineață, le 
vânduiam cum se cuvine! Ah, abia a- 
cum înțeleg dece sc opreau toţi de pre- 
ferinii în faţa celei mai modeste vitri- 
ne din piață: vilrina mea! Se opreau 
să se ogliudească... Ab! fată rea. cu va- 
niiatea ta ai rupt firul tiuzici care mal 
jinca încă în picioare viata unei băirâne 
cu zilele numărate !... numai din pricina 
vaiităţii tale ? S 

Dar chiur de-ar Îi izbutit să-i spună 
icate acestea, tânara lătă nu i-ar îi pu- 
iut răspunde fiindcă la colţul străzi nn- 
de ajunsese o astepta un bărbat; şi incă 
cine ştie de când! 


răuiăcioacu | 
venit să te 


TONITZA ; 


Apoi. la ce bun să-i varhească? De 
acum Cristina ştia tot. De acum Cristina 
nu-și mai făcea iluzii. Se înapoiă deci 
cn un simțimânt de liniştită deznădejde, 
si ajunsă în dreptul prăvăliei, se opri o 
clipă în faţa vitrinci şi se privi în 
trînsa... Da. ăsta era adevărul: Cati- 
feaua din spatele cristalelor pe cari.e 
rau rânduite obicetele făcea ca fiecare 
sticlă să văsfrângă imagina acelui ce se 
privea, cu strălucirea precisă a unei o: 
alinzi adevărate. Și pentru prima și ul- 
tima. oară Cmisiina îşi contemplă chipul 
reflectat în cristalul vitrinei. 

A dova zi doi dusi de fier fură în- 
crucisați pe usă și anticăreasa nu se mai 
înapoie la nrăvălia închisă peniri Moar- 
tea unei iluzii. In schimb. cele două în. 
gâmfate prăvălii de alături. a Int Bian. 
cati şi a lui Vurluni, cari o încheaniu 
de-vpadie şi de ala. aveau parcă aerub 
să-i strige nrăvălioarei închise : —- Hai 
de pleacă de aci: ce mai cauţi, nu vezi 
că nu-i loe pentru tine? 


Văzuta-ti vreodată pe banca unei gră 


dini publice doi  roscogeamite burtă 
verzi cu grele lanturi We aur ne pân: 
lece. stând alături de mn om slab și 
tăcut. ivist si dus pe gânmdluri ? Burtoşi 
vorhese. râd. [ipă: iar cet tăcut, ca 


cum nici nu i-ar vedea. ca şi cum niel 
nu t-ar anzi, cu vândurile în ch îneuşi, 
stă la mijloc între cei doi gurailvi. me 
mişeai, cu guri închisă... 


Traducere din original de 


TIILODOR SOLACOLO 





COPI. 





UNIVERSUL LITERAR, — 497 


cmalinc ea Isicrcuree 








UN FRAZEOLOG 
FRENETIC SI MISTIC 


Tânărul Mircea (nu ne face nici o plă- 
tere, dar țineia să amărâm cât mai pu- 
(in pe acest june care are obiceiul de a 
tata familiar pe scriitori mai în vârstă, 
şi are pe deasupra pretenția să i se res- 
pecte obiceiurile) prin urmare Mircea 
cel tânăr e foarte amărât, că ne-am per- 
is să arățăm că nu stie să serie și mai 
ses nn stie să gândească. Cetitorii nostri 
tor rămâne surprinsi poate de tonul a- 


cestui articol —. când stiu cât de obice- 
tă a fost demousțraţia noastră. în nui 
mărul trecut — ocotim însă că trebue 


să vorbim cu fiecare în craiul pe care 


si-l alege. Răspunsul lui Mircea cc tâ- 
măr al tinerii generajii are vre-o trei 


fire împletite. Unul de  vecuviincioase 
trăsături nersonale pe care le-ar fi dorit 
dezagreabite Ta adresa celui ce scrie ace- 
de rânduri. altul ar fi o îngătmare de 
răspuns logic, şi restul obicinuitul sos li 
Tie şi nuislic. 

"Să începem cu întâiul, şi cerem iertare 
dacă i-am acordat can mult spatiu dar 
și problemele de ordin ntoral işi au in- 
teresul ho. 
Mircinlică misticul mă denunii ovintei 
publice că. i-am răspuns. unui personaj 
ta (sa numai ca să-mi dan importanți: 


„Deslezând distrat nodiirile  diseuției. 
ii sileşti adi cersarul să reia dela început 
mea și să-[i citeze numele la fie-care 
RS, 


Aici mia prius. Căci nu şiiii de ce o 
k seriind ccilalii scriitori. dar cu. sin 
mai spus-o. scriu numai ca să-mi dau 
importanță”. Dacă. după ourecare activi- 
tite de scrib român, mi-am permis să 
shi și desore Miron cel iune si misiie 
“ete numai ca să afle în sfârsit lumea și 
„de mine, Ce e drept si aici cum vedeți, 
“a nimerit. 

: Cunoastem acest inofensiv lu liierar 

u d-lui Camil Petrescu si îl tolerăm” 
|ronfitnă fânărul Mircea. întrun ton de 
| omunicat oficiul, 

Eta de prisos însă această afirmare, 
Şiani că îl cunoaste decând în câteva 
biletoane sta renezit la vre-o câţiva 
critei fruntasi. Tânărul Mirciulică e de 
a modestie neașteplată când declură că 
I „tonoșiea” numai acest fie. |) mânucsle 
ma măestrie de arivist literar fără pe- 
tere, 

No l-am tolerat si fără declarații so 
mur si fără s* luăm Fnropa martoră a 
nărinimiei noastre. 

Mărtucissm că nam bus niciodată preț 
pe modestia scriitorului. Seriitorii  adr- 
ăraji nu an fost niciodată modezii. De 
acea n'am socotit necesar să dăm vre-a 
“echraţie adhac. când acum un an, subt 
sieălitură. cuzelarul Mircea Fliade vor- 
"ea cae adintenti» de geniul lui Mircea 
| Eliade nus elistut, 

i Această denmnlare a lipsei de mode. 
ile“ pe tare ar fi dos eehi-o unii dintre 


scriitori, c un lamentabil şi vulgar mij- 
loe de a linensi mulținea. care din mo- 
tive lesne de înțeles, nn poate concepe 
pe marele scriitor de cât modest. (Toute 
biografiile convenționale făcute pentru 
uzul publicului, încep cu această trăsăiu- 
ră-poncil). Acest trivial procedeu e de 
alitel practicat numai prin sudul Caura- 
zului si într'o paste lin Balcani (o zonă 
care îrcce pe la N, F. de Tirana, urcă 
Vardarul. urmează puiin Dunărea şi pe 
urmă o îa în Înngul Carpaţilor). Ca elc- 
vii de scoală leneşi şi licheluţe, prin a- 
ciste părți. scriitori se pârăse  ridicânul 
două degeie : 


„— Domunle. îmi daţi voie să vă spun: 
Vasilescu citeste aliceova. Domnule pu 
Alice îmi daţi voie să vă spun : Camil Pe- 
îvcscu nu ce modest ca mine. Donmnule 
publice îmi daţi vote să vă spun: Comil 
Petrescu merge lu cafenea și ameninţă 
pe tii Nhhhescu. 

Comparaţi deci pe Mitcea Eliade care 
lesină de admiraţie în puble. pentru o 
pagină pe care a publicat-o în „iiniver 
sIil Literar” (trecut) cn cel care mă de- 
nuntă că nn snui uiodeat și veţi descoperi 
0 trăsătură de caracter care c€ tu totul 
esenţială ..tinerii generaţii“. 

Na. tinere Mircea nu e chiar o spiri- 
fnaitate nonă” în asta. E veehitură rân- 
cedă aprenpe. 


Alt motiv de necaz ba femele Mireca e 
wrturisirea mea. că după ce dili cet 
vre-o două foiletoane. am renunțat, «le 
ut să-l mai ettese, 

Am avut a bituă voință imensă. o dra- 
gasţe de ain care a trecut prin încercări 
erele, petiiru vte-o căţi-va dinire setiito- 


vii tinevi, pe cate — spre inele acestei 
țări — î-ași Fi dorit alfel de cât au fest 


cei dinaintea lor. 

i bine, declar încă odată şi sustin că 
voiu puiva dovedi de câte ori va fi ne- 
voie că, aulimatiasul  tanăiilui Mircea 
este absolut ilizibil si desfil pe cineva să 
declare că în afară de asticolele paro- 
dice. în care excelează ca si d. Sevasios. 
civera a nutut înțelege vre-unul diutre 
foiletoanele mistice ale acestui frenetic 
frazeolog. a cărei încoherenţă de carac- 
ter îşi are echivalentul în scris. E o În- 
câlcive apocalipiică. de călugăr în piciou- 
vele goale care blesicamă pr grămada de 
viniredin marginea sosele: din îccture ăi 
diuerate. nume si date îndesate întrun 
ca mărunt ambițios în interminabile lec- 
inri din care na priceput cu adevărat 
nici o Prază. san a prieeput-o rău, De 
mult ne-a preocupat un anumit fenomen 


intelectual si pe care l-am denumi : cl 
psendo înțelegerii”. Tânărul Mircea. cu 
i““cul tut de Dalailama balcante. Inspl- 


at. are impresia că acordul gramatical 
inscamni si acordul logic. 

Mai nuteam bi silit 
imavulinura acestui 
că te convingi vă o puiină de brânză e 
slricală nu ce nevoie să q pnănânci toată, 


inert toată 
serie 7? Cu 


ti) 


lei pe muckeu cuţiiului o felivară, o guşti 
şi restul îl arunci, 

Şi acum să analizăm şi partea de răs- 
pun propriii zis. 

Citum în numărul trecut între altele 
această frază care mi sa părut uu wmouu- 
ment de aproximativ şi ridicol. 


„Valorile pur spirituale — avân- 
du-şi inpotenjele einice numai un ve- 
hicul -— sunt siugurele care ne stăpâ- 
nesc“, 


Aftitâni cuvânt cu. cuvânt verbalismul 
săunos al acestei fraze, 

Can credeji că răpuiide la aceașta tâ- 
birul Mircea ? Cu vre-un atgiment ? Cu 
vre-o analiză strictă 2) Nu. Cităud pe 
Raui fără nici-un rost (e şi acest abuz de 
cute. mulie necontrolate, o apucătură 
de seiniduct pe care Titu Maiorescu a 
siigmatizat-o pe vremuri, când în stiut 
jui V. A, Ureche şi ulți aglomeraţi evi- 
denţi, făcea ravagii). Nu numai că a citat 
pe Kant fără unici un rost, dar și total 
jiv ir we înţelegere, ignorând parcă fap- 
iul ci sinr azi trei patru şcoli filosofice, 
cari Fiecare prerind că au înţele=, singure, 
metafizica acestui gânditor. 

Peatefel însăşi suffelenia cu cate var 
beşie d, Mircea Eliade, e o dovadă de 
igvaranţă neașteptată. 


Iu nenutiiavate urticole şi fragimen- 


am cercetat. fixat i dlustrat coucep- 


jia personalităţii. 


te 


Si e surprinzătoare această pretenție 
penirucă dacă din tuată filosofia lui Berg- 
son nu va rămâne în viitor numic, acest 
pânidliio» va fi adus totuș un apuri con- 
siderabil ştiinţei urătând că nici concep- 
tele sociale, nici cele psihologice nu se 
pot „fixa“. 

Dar junele Dalailuua balcanic trece cu 
seninătate si candleure chiar peste legile 
pănelisii, După n rază ca asta mat poate 
ți cineva obligat să-l citească? Cum, când 
vine la tine un înveniator cn plete, ca 
să-ți explice proectul lui peniru un pal 
peste ocean şi când începe adunând 4 
zi cu 2 fac şupie, şi cu 5 fac zece, 
opi cu unu, șapte, eşti obligat oare să-i 


*) De altlel fapiul că această „stăapă- 
nire” nu împiedicii pe auior să colaborc- 
ze la Găulirea care are în program loc- 
mai valorificarea potențelor etnice e 6 
dovadă şi de falsitatea afirmației și de 
lipsa de caracter a tânărului nostru în 
acelaş timp. 


438. — UNIVERSUL LITERAR 


citești un vagon de planuri şi cifre până 
să ai dreptul să-l dai pe ușă afară ? Şi ca 
să închei cu un domn care declară că a 
fixat concepția (?) personalităţii, e ne 
voie să-i înghiţi sute de foiletoane şi să 
citeşti un milion de pagini sanserite ? 

D. Mircea Fliade se plânge că n'am ce- 
tit în deosebi fragmentul „Apologia vi- 
rilității( îmi dă şi numărul ziarului : Cu- 
vântul No, 982). 

Am trimis să mi-l aducă. pentru că îmi 
pretinde în dcosebi să-l citesc, oricât de 
speci mi se par aceşti apologi ai si- 
rilităţii verbale, 

Sunt acolo consideraţii neașicptat de 
uoui, nu tăgăduesc: 


„Orice mascul e dalor să 
Fecundarea sexuală u fost 
semnul ursitei cereşti (?)“, 


creeze. 
poate 


după ce mai sus afirmase că: 


„A trăi în permanentă primejdie— 
aceasta e porunca virilităţii. Nu-mi 
spuneți că viaţa modernă exclude 
eroica primejdie ete, ete. 


Ca să ajungă la concluzia, nouă crede 
d-sa, căi: „Există primejdiile duhului“ 
Și urmează şaptele colonade de platitu- 
dini alternate cu  incoherenţe 
„dionisiacului şi criticului“, asupra con- 
flictului „carne-duh”. 

E aproape dela sine înţeles că acestea 
nu aveau de aface cu „generaţia de azi”, 
mai mult decât are de a fuce istoria Chi- 
nci (vezi gândacii de mătasă) cu lupta 
dela Podul Inalt. 


tin singur 


asupra 


moment încearcă numai, 
«. Mircea Tliade  (hotărit e prea vul- 
par „d. Mirciulică”) o schiță de 
puns pe două colonade şi ue este imposi- 
hi] să nu cităm acest răspuns, căci ilus- 
irează deopotrivă şi incapacitatea de a 
gândi coherent a neseriosului tânăr, şi in- 
solența lui verbală şi falsa lui erudiție, 
Jată cum începe acest răspuns: 


» 
văs- 


„D-sa se întreabă : î. Dacă e nea- 
părat nevoie ca în tânara generaţie 
să fie o spiritualitate nouă ? 2. Dacă 
e nccesar ca ca să fie colectivă, 

Răspundem : întrebarea I descalifi- 
că pe autor cu o dovadă de ignoran- 
tă penirucă orice generaţie sc angre- 
unează în îstarie şi istoria e un dina- 
mism spiritual (crede d. Petrescu alt- 
fel ?...), iar formele spiritului reali- 
zânduse în funcțiuni sociale şi eve- 
nimente istorice se depășesc. Orice 
generaţie efectiv nouă, aduce o spi- 
ritualitate nouă, 


Pertecţ ce o teorie ca oricare alta care 
se poate susţine sau nu. Depinde de factori 


pe care nici odată, absolut nici odată nu 


i-a bănuit d. Miccea Eliade ca să o ac- 
cepți — mai ales cum so accepţi — sau 
vu Dar d. Mircea Eliade o accepiă hotă- 
cît : Absolut orice generație aduce o spi- 
ritualilate nouă şi a te îndoi numai de a- 
cest lucru e să fi descalificat ca o dova- 
dă de cunoaştere a istoriei. Perfect. 

Dar uliima frază a aliniatului d-lui 
Mircea Fliade răstoarnă categoric acea- 
sta de teorie, cu o înconstiență de iree- 
ponsalil, căci concluzia aliniatului can- 
trazice îndârjit, eu sublinieri, afirmaţia 
precedentă : 

„Orice generaţie efectiv nouă, aduce o 
s; iritualitate nouă“. 

E scris de d. Mircea Eliade, 
cu inte subliniate de d-sa. 

Prim urmare : 


are trei 


nu orice generație aduce 
vb spiritualitate nouă (aşa cum cere «lina- 
mismul istorie, ete) ci mumai generaţiile 
„efectiv noui“. 

Că prin urmare ducă peneralia nu 
este efectiv nauă nu aduce o spirituali- 
tate nonă. că deci sunt si generaţii (care 
nu aduc o spiritualitate nouă) că e pro- 
Dabil chiar ca numărul acesta e cel mai 
mare. De minune. Cum rămâne însă 
cu descalificarea mea peniru că mam În- 
trehat numai acest lucru ? 

Mfă condamnă atâtde violent d. 
Fliade numai ca să-mi dea dreptate peste 
10 rânduri mai jos? (exact zece şi un 
sfert). Dur am mai spus. O discuţie cu a- 
cesț tânăr frazeolog  incongruent e Îm- 
posibilă. Tot ce spune, înte'o formă de un 
ridicul sentențios. e în fond aproximativ, 


volume 


Mircea 


confuz susceptibil de întregi 
Fără 


logică. lăsat la deriva unui verbiaj mon- 


de scene. nici o consțrângere 


Vâiuire de  căluzăr 


de elev de liceu 


struos. oferă înir'o 
wistie. citate nebgerate 
semidoct. 

Ce să ne mai mirăm că are curaţul să 
verbească de sus. de parcă ar avea pi- 
cioroange ? Acest tânăr, a cărui îÎngărn- 
fure aţi văzut, crie frenetic acuzându-mă 
că nu aduc soluţii definitive. 


A isbutit să se vădească inapt în 
critica filosofică. neinformat în isto- 
vie (0) subieciiv (?) şt superficial. Din 
problemele esenţiale n'a  soluţionat 
nici una. 


„Inapi în critica filozofică ?* (de, poa- 
te.  văzură-ţi) neinformat în istorie? 
(când ? că nam afirmat nimic) subiectiv 
(la misticul şi freneticu! d. Mircea Eliade 
acest punct de acuzare frizează incon- 
sşteiută), superficial (mai mult sau mai 
puţin desigur), „Din problemele esenţia- 
le n'a soluţionat nici una. Asta da. E per- 
feci adevărat, dar iau martori pe toţi ci- 
litorii câţi îi am, că n'am avut niciodată 
pretenţia asia şi desf să-mi dove- 
dească oricând, contrariul, Să fiu bătut 
cu vergi în piață dacă sc va arăta căam 


susținut, că am soluționat vre-o dată vre-o 
problemă esenţială, Că le-am discutat da, 
că le-am svluţionat însă nici odată. Las 
d-lui Mircea Eliade gloria de a fi „solu 
ționat“ probleme esenţiale aşa cum le 
cnumără cu mândrie ; Concepţia, genera- 
ției, a experienţelor, a personalităţii, a 
sensului“. Patru. 

Un asemenea caz a fost posibil la noi 
numai datorită ignoranței care domneșie 
în literatura noastră de azi, când tonul 
de sus şi orice pretinsă erudiție intini- 
deuză şi când educajia gazetărească (în 
sensul rău) a majorităţii scriitorilor 
noştri, crecază teren ferţil pentru orice 
soiu de bălării freneltice erudite şi mistice, 


CAMIL PETRESCU 


P. $. Chiar în exemplul de cinci rân- 
duri confuziile de date şi nume abundă: 


„Aleg încă o pildă: generaţia ro 
mantismului german din jurul anilor 
1790-—1800. Nu vădesc trăsături &- 
mune  Schbiermacher,  Fichie, cei 
«oi Schlegel, Herder, Novalis, Licek 
(licck probabil) Shelling”, 


Fichte na fost din generaţia lui Schel 
ling care i-a fost elev şi căruia i-a lăsat 
in 1708 caledra. ]lerder putea să fie bu 
nicul celor citați mai sus, chiar lu 
Viehte. In schimb e lăsat deoparte Ilir. 
derlin, cel de-o vârstă. dar upus lui No 
valis, pociul cel mai caracteristic al tim. 
pului, dacă exceptăm pe Goethe şi Schi 
ler, mai bătrâni, care şi ei trăiau ină, 


E IE 


note 


ITALIA DE AZI 
| 

E foarte puţin cunoscută la noi acea - 
tă lalie modernă care înţelege să preia 
— imperial — toate tradiţiile de mart ; 
cultură ale glorivasei peninsule. E & 
colo, în ţara care-și trimite steagul și 
cuvântul peste oceane şi pustiurite pr | 
lare, O mişcare litewară, pe care mul ; 
o consideră aproape o rerastere. Alaşa- 
tul de presă. al legaţiei noastre dela Ro 
ma, care nu e decât scriitorul atât de 
preţios Theodor Solacolu, se oferă să e 
înfăţișeze treptat, câte uma din figurile 
literare ale acestei Italii moderne, h- | 
cepe în numărul de față cu mult apre : 
ciatul Fausto Maria Mariini. 


! 
Din lipsă de spaţiu, continuarea m: 


manului „Viaţa minunată a lui Antas |! 
Pann“ se amână pentru numărul viitor, ; 





NEA SĂPeanaacac 








UNIVERSUL LITERAR. — 439 











FAUSTO MARIA MARTINI 





VĂUSTO MARIA MARTINI 


Despre Fausto Maria Murtini sa ocu- 
pat, pe larg, acuun câţiva ani. revista 
„Roma” u d-lui profesor  Romiro Ortiz, 
Prezentând azi cititorilor „Universului 
literar” nuvela de mai jos, jinem să pre- 
cizim locul de frunte pe care Fausto 
Maria Mantini îl deține în literatura ita- 
ană modernă. Aa + 


Expunent tipic al poeziei intimiste — 
crepusculare cum o numesc în ltulia — 
F. M. M. influențat de poczia franceză 
vemprrzota tă prin Verlaine, Samain, RO= 
deubach, aduce în literainra italiană o 
artă neafectată, necomplicată, sufletească, 
plină de subtile flori de stil, o artă de 
suggestie în care armonia sentimentelor 
înprumută ceva din priveliștea asfinţi- 
urilor provinciale. Fausto Maria Martini 
îşi cercetează croit în amănuntele unei 
vieţi tihnite, triste, fără orizonturi, în 
afară, dar cu nelimitate zări înelse în 
suflet şi în visuri 

lroii lui be, M. M. sunt însă 





si întrucehi- 
nara, siflatului autorului, îm situnţii rai 
totdeauna identice, rareori diferite ; trec 
prin viață ca prin un vis, rătăcirul întro 
lume ircală pe cure ei sinauri o înțeleg, 
în timp ce legăturile cu lumea şi Incru- 
rile ce-i înconjoară se topesc şi se des- 
traumă, devenind  străvezii ca zările în 
ecața înoptării. 

Veșnic nelinistiţi, veşnice doruri ncizbă- 
vite, iluzii spulberate,  nădejili chinuite; 
ard în sufletele eroilor lui Vausto Maria 
Martini. ca o flacără miisiuţitoare cure, 
[fără să le distrugă înfăţişarea, îl lumi- 


ncază mistic purtându-i prin viaţă ca pe 
nişte lantome dintro lume fără sfârşit. 

In poezii, în nuvele, în romane sau în 
teatru, Fausto Martini întrebuinţează to- 
nuri în surdină, şi un stil nepretenţios, 
limpede, clasic. 

Romanele și nuvelele sule sunt pagini 
de proză lirică pline de o lentă și fină 
întrospecțiune, 

Totul e personul, intim, liniştit — ecou 
viluwft al tristelog  ranseedentale  — 
bucuriile şi durerile încercate de autor 
păstrând, în acelaş tinp, un caracter de 
eternă şi universulă umanitate. 


Ti. S. 


SCRIERILE LUI F. M. M. 


Poezii Proviuciule (1910). 

Poaria ruiului (nuvele). 

Crinul negru (comedie 1914). 
Floarea de sub ochi (comedie 1920), 
Vitrina cu antichităţi (nuvele 1925). 
Inima ce mi-ai dat (roman 1925). 


DI Dia MNEIA IRENE UCENICI UNII IENEI IRU NNE MRS) ERE EIEDII 





JEAN STERIADE : OSMAN 


TAKE 


SOROCEANU : DRUMLȚUL 


440. — UNIVERSUL LITERAR 





Ca Ş sa $ a-casea... 


un membru de onoare 





Acudemiu romănă u; fost zilele ucestea 
în mare încureătură,. Trebuia să aleagă 
un nou tmembru în bocul lui Vasile Pâr- 
van, la secţia istorică, Alegerea părea că 
Hu prezintă nici 0 greutate pentru că 
era aproape fixat viitorul ales: r'ofeso- 
vul delu Univtusitateu din Bucureşti P, 
p. Negulescu, autorul câtorva opere în 
domeniul istoriei filosufiei cari fac cin- 
ste <cultunii universale, 

In ultimul mvoment apare însă un 
candidat necunoscut, pe cune se pare că 
venerabilu instituţie era, obligată să-l a- 
leagă, Incurcătura savanților noştri era 
considerabilă, Să lași în afară de Aca- 
demie o peisonalitate de atâta valoare, 
când d-uii Rădulescu Motru, D. Gusty 
si 5, Mehedinţi sumt de atâta tinrp a- 
tezi, nu se putea parcă, Să nu-l ulegi pe 
vel necunoscut se pare că cra tot atât 
de dificil, 

Solutia genială a venit fireşte de lu, 
unul dintre acei membri ai biroului 
hărţuiţi în  araujamente.. A fost ales 
membru activ domnul necunoscut „iar 
d. P. P, Negulescu a fost proclamat. 
membru: de vonvarb. 

Se ştie că Acudemia poate ulege mem- 
brii de onoare anumite personalităţi po- 
tice și unele dintre personagiile stre- 
ine, 

Iată-l deci pe profesovul P. P. Negu- 
leseu ales la acaileimme pentru. meritele 
politice s'au asimilat cine ştie cu Ras-ul 
Abisiniei, care se ştia este membru de 
onoare al venerabiiei instituţii, 


snsceptibilitate 


Nu se poate spune că ultima şedinţă a 
S. A. D, R. a fost somnolentă și ceremo- 
nioasăi. 

Mai întâiw afost foa»te populată, De 
'ând sa înfiinţat se pare că niciodată 
numărul de membrii prezenţi, ma fost 
atins ca Duminică. 

Incidente oarecum dramatice,  (fireş- 
te) au tulburat, însă o ședință atât de 
importantă. Fiecare articol al „Regula= 
meniului“ pentru Biroul, pentru perce- 
perea drepturilor de autor, era votat 
după amuzante şi pasionate discuţii. E 
imuti! să spunem că fostul președinte d. 
Catom Theodorian a făcut propunerile 
cele mai juste şi cari au fost mai toaie 
acceptate, Fireste că asta nu convehea 
avocaţilor din sânul societăţii, d-nii C. 
Aslan şi I. Sabaru. Aşa, încât acesta din 
urmă, nu pierdu ocazia să răspundă. la 
întrebarea d-lui Caton Teodorian „dacă 
are dreptate“ cu promtiludine. 

— "Sigur, Mi se pare chiar că uveţi 
mai mult talenţ «e jurisconsult de cât 
de autor dramatic. j 

D. Caton Toodorian si-a luat pălăria 
şia plecat. Autorul lui Cain a regretat 
cel dintâiu incidentul, 


_GeaZelcar-aee 


IMPRESARUL LUI DUMNEZEU 


ETIENNE REY 


Dumnezeu Văzând că vantul se în- 
tove dela el şi că uită până și munele 
său, reveni intro zi pe pământ peniru 
a le aduce cuvântul adevărat, 

EL începu cu Framţa, pentrucă ea este 
fiica cea mai vârstnică a Bisericii, și, 
pe deasupra, cea mai eununcițxută, Dar 
zadarnice  parcutse diferitele  ţianturi, 
pretutindeni își băteau joc de e], Era 
îmbrăcut cu un sărac si el predica ca 
şi uhtădată disprețul bogățiilor, uitarea 
vumei, înfrăţirea si virtutea. Şi nimeni 
nu voia să-l aseulte ; el își închipuia că 
umulţimile o să se ridice la treceovea lui ; 
dar peste tot e] mergea sinzur, ignorat, 
vebăgat în seamă ; fu luat drept vaga- 
bord şi copiii asvârleau cu pietre când 
trecea prin satu Se decise să facă râ- 
teva minuni şi vindecă mai mulţi bol- 
navi condlammaţi de şiiință. Dar fu ur- 
mărit că profesează ilegal medicinu, 

Era aproape deseurujat când sosi Ja 
Paris; şi, delu început. în mijlocul i- 
mensului Oras, se simți pierdut, fără 
ajutor, lipsit, chiar de oiice speranţă de 
a se face recunoscut. Parcurse totuși 
mahalalele şi alcele luxoase si pretu- 
tindeni îu. rrspins; în casele bogatilor 
em oprit din prag de portarii galonaţi 
şi imipozanți înaintea cărora, el se siani- 
tea cu totul intimidat, şi în cartierele 
sănace ce prefevau pe cântăreițull anDu- 
lant care scărțăe la mandolină prin fun- 
dul curților și! căruia i se aruncă câţiva 
sole gani dulu ferestre. 

Intro dimineaţă pe când reflecta trist 
ja mizerabila mansardă pe vare o închi- 
riasa, auzi în usi două lovituri pulter- 
mica şi auiaritare, şi imediat după a- 
coea întră um or îmbrăcat cu pretenţie, 
purtând în degete inele masi şi cu obra- 
zul îngrijit ras 

-- Dumnezeu ? întrebă el. 

-— tu sunt, răspunse Domul cu sin 
plicitate, 

-- Şi eu, mă numesc James Hydemamn, 
cetățean ul liberei Americe, Iată des- 
pre ce e svcibu: mi sa vorbit de 
D-voastră ; num iufonmat; Vam  tur- 
mărit ; ştiu motivul pentru care uţi re- 
venit printre oameni; sunt în curent de 
sfortările ca si de eșecurile D-voastră și 
dacă am venii să vă caut este ca să 
vă ujut în opera d-voastră. 

— D-voastră, asa dar, 
mine ? 

-- Asculiai:-mă bine. Găsese proccieie 
Dv. foarte înteresanie, dar nai j'roce: 
Qut Dina. E atâta vreme de câni ri 
v'aţi mihai coborit pe pământ încât nu 
înțelegeți bine timpurile noastre, Ori, 
să știți bime, aste imposibil, ca în ziua 
de azi, să răuşeşti fără o savamtă pu- 
blicitate. Vă închipuiţi oare, pentrucă 
sunteţi Dununezev. să vă puteţi lipsi de 
acest luu Crescală. Dumnezeu sigur 
nu poate nimic; îi trebue, si lui, o pu- 
blicitate. Pentru unceasta mă ofer ca iim- 
presar, si răspund do reuşită, - . 

—- Vorbi;i ca străin foarte bine fran 
puzeşte, zise simplu Dummtizeu. 

—- Intre noi fie vorba, pot să vo măr- 
turisese, sunt născut la Courbevoie;; 





credeţi în 





prin 


dar mi-am luut un pseudonim american 
pentrucă usta de ajută în afaceri, Con- 
vinui : D-voustră purtaţi un nume foar- 
te cumoscut şi foarie veclui, numai că 
nu Şliți să vă folosiţi de el. Dacă ne în 
țelezem, Imă însăvcinuz cu. do a vă 
«oi o reclamă admirabilă. Mai întâi o 
să umpiu capitala de ufişe imense, pe 
curi se va putta citi cu Jitene mari roşii 
aceste siinple cuvinte : 

Dumnezeu se află 
noastre. 

- Asta va, produce ui efect enorm; 
e-> spuneţi ? 

— Continuuţi, vă rog. 

— Pe urmă, voi închiria sula Operei, 
d> varece lu Paris nu se ajunge decât 
teatru. O să ţineţi câtevu confe- 
rințe la care o să alerge cele mai ele. 
gabie dintre pavisitmele noastre, Și. mă 
pândese să cev directorului Operei să ne 
ie prutmunte pe Mefwtoleles, în serile în 
care nu se joacă Faust. Conferinţele con- 
tradictovii se bucură in acest anoment 
de o mure reputaţie. Si am să vă oier 
după program pe murea vedetă, 

— Sunteţi foarte amabil, 

--- Alfeeva : Ştiţi să faceţi ninuni. 

--- Vindec bolnavii. 

-- Pi! Ştiţi, bolvauvii aceștia nu inle- 
vosează pe ninveni. Mi-ar plăceau mia 
de grabă altceva, De exemplu, fabricați 
diamante, să faceţi seamatonii, să mer. 
geţi pe tavan cu capul în jos Asta ar 
izbi mai adânc masele. Aceasta. mu vă 
împiedică, pe ummă. dacă ţineţi, să reoo- 
mundaţi virtutea si voligia. Dar, înainile 
de toate, irebue ceva nemaivăzut. ceva 
neasteptat, Dumnezeu ave nevoc să fie 
si nitel excentrice. Hi bine, sunteți dis- 
pus să trataţi cu mine. 

— D-voastrii m-aţi inderesat mult. răs- 
punse Domnul, dar nu cred a: vă con- 
veni, 

— Arătaji condițiunile D-voastră şi l6 
voi accepta dinainte. 

— Ascultaţi-mă și la rândul d-voastră, 
Vreau să continui să sătăcesc prin lume, . 
sibgur şi disprețuit. Imi va trebui, fără 
îndoială, ani mulţi până să răușese a 
văscumpăra pe oametni pentru a doua 
oară, Dar, după anii uceştia de mizerie 
și mucenicie, in care voi continua să - 
predic mila și iubireu, atunci poate că 
domnbia lui Dumnezeu va reveni pe pk- 
mânt, 

- D-voastră uv.ţi un program ridi: 
cul, zise Janis lijdeman, care nu fate 
mici un ban, Cu alât mai rău pentru 
D-voastră, eu plec, A 

Și se îndrepiă spre uşă dând din 
meri, Dar, înainte de a păşi pragul, a 
sunprinse privirea lui Dumnezeu, care 
era îndrepiată sme el, şi această pi 
vire era alât do dulce, atât de curată, 
atât de luminoasă, că, fără voia lui «i 
se simţi peste măsură de turburai, Iei 
deamdaratele, şi, când fu în josul scă 
rei, observă că ţinea încă pălămia în 
mână. 


printre zidurile 


trad. î. 4 





HaHoreara 





oseamacde 
cvwvanie 


Lordul Cuszon, pe când cra vice-rege 
al Indiilor, discuta într'o zi cu un înalt 
luneționar, un veterau, care, pentru a 
întări punctul său de vedere voi să in- 
voace „cei treizeci de ani ai săi de ex- 
rerienţă*, 

Atunei, lordul Curzon răspunse cu to- 
ul lui semeţ: 

— fu nu sunt aci ca să mă îuchin 
in fața unei experiențe de treizeci de 
Ani, ci pentru ca săi îndrept erorile! 


Socrate, în urma rugămirței unui île- 
car, ca. să-l înveţe retorica, îi ceru un 
preţ de două ori mai mare ca celorlalți. 
Palavyragiuil intrebând de ce trebue sii 
plătească îndoit. Socrate și răspunse : 
—— Fiindcă pe tine trebuc să te 'văţ 
şi să vorbeşti și să taci! 


în serie calda de vară, Dante avea 
diceiul să stea lângă Piața Sfânta Ma- 
Tia del Fioro, întrun loe care — mul 
pe unnă —- sa numit Stânca lui Dante, 
iulia zi se apropie de elun necu- 
roseut și, ştiindu-l om învăţat în toate, 
rugă să-i ajute să răspundă da între- 
hrza pe care, și lui, i-o pusese cineva, 
tare-i hrana cea. mat bună ? 

—Vul! zise Dante, 

După un an, necuroseutul sosi diu 
mu în acelaş loc şi fără nici 0 intro- 
dare îl intrchă dendată : 

—Cu ce? la care Dante răspunse: 

— Cu sare ! 


ui 


io zi,  Aluhieri întrebă pe ua ţii- 
m: câ, oste ceasul ? 

— Este ora când oile se due să bea. 
punse acesta majiceşte. 

— Si tu do ce rămâi aci? replică 
tul ? Ș _ 


Auber se afla odată în socielalea unui 
Wetant tânăr și foarte Dogat, 

1 întrebarea cu ce se ocupă, tânărul 
ipunse cu iîngâmtare : 

= Compun. o cpevă, în două mari acte 
Yatra Opera comică ! Dar dumneata ce 
Lili 

— Eu, răspunse Auber cu o prefăculă 
întă, tocmai am terminat cinci acte 
Whale pentru Opera Mare! 


bo caz:ca» 
COMORILE GOLGONDEI 


De curând, guvernul ture şi-a asigur 
TAţ Serviciite u doi experţi francezi pen- 
tru a pune în oudine comorile lăsale de 
către sultanii  Coustantinopolului, 

isa Siarnbul, comorile vechiului serai 
sunt păzite de enunci înarmaţi, Se vede 
aci, primire altele o foarte frumoasă 
serie de figuri de ceară —— în mărime 
naturală — reprezintând pe sultanii de 
altădată, magnitie înveşimantaţi şi coa- 
faţi cu  tunbane strălucitoare de dia- 
mante, rubine şi smarakle. 

Un iron de aur poartă, în încrustaţii, 
douăzeci de mii de perle, rubime şi sma- 
rahile. 

In pivnițele nuinisterului de finanţe 
din  Angora, se mai găsesc asemenea 
comori, printre cari colecţia coroanelor 
de roze ale Islamului, făcute în îniregi- 
me din perle de o grosime şi o periecţie 
incompâvabilă. 

CELEPRU PRIN URAȚENIE 

lu general, artiştii sum atraşi de 

cinematograt, pin faptul că se cred pu- 


Resorii unui aspeci mai mult saw mai 
puțin estetic, 
otusi, sinematograful a dat ccazia 


unui anume louis Wolheim, care în 
timpul celor zece ani ai vieţeij sale a a- 
vut să suporte  miumirea de „cel mat 
urât om din lume”, să se folosească de 
pe urma urâţemiei sale, 

EI solicită o austieriţă la marele megi- 
sor Griffith si când acesta, se arătă ștu- 
pefiat, neputând să-şi fn ochii de la a- 
coastă faţă, l-onis Woleohim începu Să 
spere. i 

Și speranţa sa nu a fost înșelată, Lo- 
vis W'olheim este actualmente angajat. 
de Griffith și se nădăjdueşte că va, ule- 
veni în curând o vedetă, 

Evident, noul ariist de cinema nu VA 
interpreta moluri de amorez, nici nu are 
această pretenție. louis Wolheim este un 
înțelept. 


RILOMETRI DE... CARȚI 


Pentru sportivi, cari sunt obişnuiţi să 
vadă defilând pe drum pietreie kilome- 
trica, un kilometru înseamnă puţin lu- 
cru, chiar dacă este făcut cu piciorul, 

Nu tot astfel pare kilometrul, gardie- 
nilor Bibliotacci Naţionale din Paris. 

Intradevăr, fiecare dintre aceşti gar- 
dieni au de enpraveghiat 7 kilometri, 
vu de drum, ci de cărţi aliniate umele 
lângă altele. 

hilometrul este unitatea, «lo măsură a. 
acestei Biblioteci Naţionale, Cele 4200.00 
de cărti strânse aci reprezintă o lun- 
pime de 91 kilomatri.,, 

Unui automobilist, mergâni cu 60 de 
kilometri pe oră, pentru a defila. înain- 
tea acestor cărţi, i-ar irehui o o0ă. şi ju- 
mătate, și unui biciclist, rulând 30 ki- 
tometri pe oră, i-ar trebui: 3 one, 

Cât timp ar trebui însă unei persoane 
ca să le citească ? 

Considerânl o carte pe zi ar trebui 
10.000 de ani 


UNIVERSUL LITERAR. = AL 








caricâtura zilei 
CINISM 





— Nu ţi-a fost teamă când ai urat 
portofelul ? 
-- Ba da. Mam temut să nu fie pol. 


(Carieatară de Ton Savu), 


NUANŢĂ ! 





— O pereche de ciorapi de mătase. 

— Da... pentru ncvasiă-mea, un cadou. 

.— Ce nuanță doriţi ? Preferaţi + beige, 
gris perle, mauve, tendre, horizon, cen- 


dre, melon. argente, clair de line vu 


la ir-obseur... 


SPECULA 





SERVITOAREA. — Domnul dela Nr. 14 
a căzut într'o găleată de lătnri pe care 
o uitasem pe coridor... Ce să facem? 

PATRONLI.. — Dă-i un servet curat 
şi pune-i în socoteală o bac, 


44. -- UNIVERSUL LITERAR 








Ceara reclale în exizease | 





VIATA LUI OSCAR WILDE 


Frank Harris 


După propria sa mărturisire, Oscar Wulde a fost un elen sosit prea târziu în lume. 
Eleganța spiritului său precum şi aspectul său atrăgător l-au impus societăței londonic- 
ne ca pe unul dintre cei mai preluiţi causeuri şi răsfăţaţi „dandy“. Inconjurat de asa 
numiții „esteți“, tineri bogaţi şi cutti dar în acelaș timp viciați, Oscar Wilde se simte 
încetul cu încetul supravegheat. Prietenia sa pentru Lordul Alfred Douolas, a adus, 
ceeace deja se aștepta: scandalul. De aci condamnarea lui Oscar Wilde. În închisoare, 
sufletui acestui „întârziat elen“ simle adierile unui aaânc creștinism, cristalizate în „De 
Profundis“. Escaladând stări sociale şi alacând toate genurile literare, Oscar Wilde 
și-a consumat întradevăr geniul în viață şi numai talentul în operă. 





Oscar Wilde 
UN SCANDAL LA DUBLIN 


În ziua de 12 Decembrie 1854 orasul 


Dublin era în fierbere. Un scandal de 
mult timp numai şopiit se arăta însfâr- 
şit în faţa tribunalului; toţi îl așteptau 
cu nerăbdare şi curiozitate. 

Froii. acestui scanda) ucştul de piperat 
aparțineau  societăţei bune.  Acnizatul 
cra un doctor şi ovculist celebru, inobilat 
recent pentru lucrările sale ; nevasta lui, 
scritoare cu reputaţie, Își câștigase sim- 
patia pooporului, prin pasiunea cu cure 
susținea şi apăra drepintile Irlanulci. 

Plângerea cra intentată de tânăra [iică 

a unui profesor. de jurisprudență medi- 
cală în „Trinity College”. - 

Se poreșteşte că d-ra Lravers, în vâr- 
sii de douăzeci de aui a fost sedusă: de 
dr. William Wilde în timpul îngriiirilor 
ce a fost chemat să-i dea. Câţi-va atr- 
mau, că adormită cu: cloroform, a fost 
violată. 

Juriul deliberând timp de două ore, 


hotii de verdict plire de umor. Pro- 
fesorul FR. J. Tyrrell a rezumat îniro 
scrisoare savnroasă opinia generală a 
epocei. După părereu lui procesul cun- 
[irma pur şi simplu cceuce toată lumea 
şiia : „Sir William Wilde era un tip de 
n senzualitate rar întâlniiă, Nevusta lui 
femee prelenţinasă şi atectulă cu idei şi 
concepţii extravagante, bazată pe câteva 
poeme nu prea bune îşi lăsa chiar când 
era tânără, locuinţa în umbră, peutru a 
mu i se vedea grosimea fardurilor“, 
Această soveră judecală a unui con- 
limporan, corespunde jurnalelor cporti 
Obţinem, astfel, dupe cât se pare, un 


portret destul «de realist at lui Sir Wal- 
liam şi Lady Wilde. i 
Aceştia au Jost părinţii lut Oscar 


Wilde. 
OSCAR IN IACEU 


Soții Wilde au avut trei copii, dor fii 
şi o Lică. Cel mai mare născut în primul 
un dupe căsătoria lor, cel mai mic ivi 
uni mai târziu ; pronumele ce le-au: pri- 
mit crau inspirate de îullăcărarea pa- 
iriotică a mamei lor: Oscar, Fingul, 
O'Thaheriie, Wils, 

Dinu acesti doi copii, Osear părea mai 
puţin vioi, mai puţin seducător. mai pu 
țin frumos decât fratele său Wils, Au 
primit amândvi ceu mai bună educaţie 
posibilă în aceea epocă. 

Detalii culese asupra lui Oscar Wilde 
școtam, sunt foarte puţine, D, Edward 
Sullivan contimporanul lui Oscar, a lă- 
sut. o deschidere vie şi interesantă asu- 
pra lui Wilde: 

„L/am cunoscut pe Osear Wilde în a- 
nul 1366: Avea treisprezece sau patru- 
sprezece ani. 

Părul lui lung blond şi drept îi dădea un 
aspect particular. Fra Qupe alun, cum 
a mai rămas mulţi ani încă vesel, plă- 
cându-i jocul, agitai chiar. Era de pe utanci 
uni admirabil pavestitor. Durarile sale 
descriptive, şi felul umoristic de a ne re- 
da incidentele şcolare ne disirau foarte 
mult. 

In serile de iarnă pentru a vorbi în 
voe, elevii aveau obiceiul să se strângă 
în jurul sobei, Aci Oscar era în clemeon- 
iu) său. “Jimi amintesc că întro seară pe 


la 1570, o discuţie sta ivit Su jurul um! 
proces, atunci în curs; Oscar fiind de 
faţă şi foarte impresionat, ne-a mărto 
risit, că nu i-ar plicea nimic mai mul 
decât să fie mai târziu, eroul unei 
„cauze celebre“, 

Mult mai târziu Wilde a fost intrebat 
dacă nu viața de internat din liceu, a 


fost în parie canza  depratărei hi 
sexuale, 
— Voţi cuglezi v cred ..- răspunse el 


„eu nu ar Însă nici o experienţă pers 
nală, Până la 16 ani treceniji, eram foarte 
copil. Bine înţeles, cram şi en curios și 
senznal, de multe ori urmărit de ima 
gini, fără totuşi să mit oprese prea mult 
asupuu lor. In scoala, Noastră, nouă 
din zeci hieţi, se gândeau numai la gin 
nastică și sperts; „cerum ca nişte tincă 
sălbateci, Foarte sănătoși şi nimnie alt 
ceva“, 
















DUBLIN ŞI OXFORD 


lu „Vriniity College” Oscar Wilde a 
obţinut succese şi mai mari, A inivat h 
19 Oclombrie 1871, trei zile dnpă a şapte 


sprezecea aniversure, 
„De atunci, Oscar era admirabil şi 
strălucitor” serie Sir Edward Sullivan, 


si personalitatea lui devine din ce în ce 
mai caracteristică, 

„]şi consacra cea mai mare parte d 
timp stadiului și preparându-si exane 
nele asupra clasicilor. câtea totuşi cat În 
frigorare cei mui bnui autori englezi 
Era admirator înflăcărat al lui Sin 
burne. 

Frecventa în acel timp, rliterite cercuri 
molerne din Dubin şi persoanele la can 
se dneca primeau cu bucurie acest mo 
safir, extrem de distractiv. i 

Nu se putea găsi atunci în universe: 
tea, in Duhlia un timp mai perfect ală: 
telectualului. Nu-i plăceau să: hea, nui 
plăceau jocurile «te cărți ; totuşi când 8 
prezenta otazia, ca să fie amabil sep 
forea să joace, să bea, împreună cu ce 
Jegii studenţi. 

Toţi cei ce l-an cunoscut în epoca 
ceea erau uniţi de umorul lui și de 
ceea „curăţenie sufletească” dupe 
presia d-lui Fdward Sullivan care eram 
degrabă natura lui particulară de cât wm 


mlinată. Nimeni nu a auzit vre-odată 
pe Oscar istorisind o poveste scabroasă. 
Ori ce expresie grosolană sau vulgară 
il desgusta. Părea să-şi cousacre vocea 
pentru a exprima numai frumosul, 


POFESOR DE ESTETICA 


In timp ce studia la Oxford sa produs 
cvenimentele cele mai importante din 
imerețea Jui. Tatăl său muri în anul 
15%6, lăsând aproape tot ceace avea s0- 


ței sale, sumă ce abia asigura Ladyei 
Wilde o existenţă mijlocie. Puţinul ce 
ia revenit lui Oscar, la întrebuințat, 


să-şi achite câteva datorii de student şi 
să facă o călătorie în Grecia, Aceustă căli- 
wrie in Grecia, făcută la vârsta de douăzeci 
şitrei de ani i-a confirmat ideea ce-şi for- 
mase despre viuţă. Şi este impusibil de 
a-l înțelege pe Wilde dacă pierzi din ve- 
dere faptul că cra un păgân născut, pen- 
tu care după expresia lui Lheophile 
Gautier „doar lumea sensibilă există” 
înzestrat cu tot senzualismul antic, in- 

drăgostit de frumuseţea plastică, întoc- 

mai ca Nietzche şi lheophile Gautier, 
| păgâu cu antipatic vădită faţă de creşti- 
nism. 

Altă caracteristică a tânărului Wilde 

e înclinarea ce o simțea pentru teatru. 

Din tinereţe cvhiar a avut pentru scenă 

» atracţie nestăpânită. Era nu numai va- 

gitatea actorului, dar cecace star putea 

numi, pasiunea vmului de teatru pentru 

viața multiplă ce oferă scena; avea a- 

arţie spre decoruri, cosurie, dragoste 

pentru grandilocvenţă şi amplitudine. 
Cu moartea tatălui lor William Wilde, 
sa sfârşii şi viaţa laniliară din Dublin, 

Lady Wilde veni să se instaleze la Lon- 
| dea, Fratele lui, Willie, jurnalist la zia- 

m monden „lhe Workt”, a contribuit 

iu mare măsură la celebritatea lui Oscar. 

„Requiescat” primul volum de poeme 
al lui Oscar Wilde a fost publicat în me- 
moria sorei lui, moartă tânără. Şi iată 
că Oscar Wilde începe să  uevină un 
i personapiu ; fiecare gesi al lui trezia 
curiozitatea şi era viu discutat. 
Cheltuindu-şi cu călătoria făcută în 

Grecia, puţinul moştenit, se văzu nevoit 
să-și caute o carieră; îul acest scop se 
pută și el la Londa. Poet, cu o natură 
d artist pentru care numui prezentul 
ne valoare, îmbibat' de o încredere ne- 
imitată în propriile lui mijloace, decis 
gconvins să cucerească lumea, „Daţi-mi 
lcrul nefolositor şi las celorlalţi nece- 
rul” avea obiceiul să spună. 

Încercând totuşi să-şi reducă  chel- 
tuelile şi să ducă o existenţă laborioasă, 
chiriază două odăi modeste în Salis- 
„bury Street, cartier mizerabil peniru un 
inăr elegant şi îşi începe cariera de 
iumalist. Articolele lui, nu au însă la 
ineput decât un foarte slab succes. Ele 
m se adresau decât celor mai subiile 
iteligențe — peste iot greu de găsit — 
şi producţiile lui erau îucă prea acade- 
pice și literare, Cu tendinţe mai vulga- 
r Willie, fratele lui, părea mai bine e- 
tipat pentru acest meşteşug. 




















inceput succes. în societate. Seducea ru 
mmai prin darul lui de admirabil po- 
testilor, dar şi prin felul lui de a fi, 
airizător, atent, plin de expansiune, prin 
tehetăria lui, prin felul de a lăuda, 
ră rezervă oamenii şi lucrurile ce-i 
plăceau, Această facultate de udmiraţie 
wiwiastă era una din caructesisşiiccle 


m 


Oscar a avut totuşi şi în Londra, dela 


i. : Pa : ură 

lui cele mai atrăgătoare şi arată în ace- 
laș timp şi strălucitoarea lui inteligenţă. 
Aceasta a fost cu siguranță darul ve l-a 
servit cel mai multi în viaţă. 

Totuşi succesele mondene nu-i sporea 
deloc venitul, ci contrariu îi epuizau 
toate resursele. Complimentele nume- 
roşilor mondeni îi sporiră încrederea în 
el însuși ; începu să vorbească iai mnali 
şi să scrie mai puţin, Mănuşile, irăsurile, 
pantalonii şi ciovapii de mătase costau 
mult; se văzn deci nevoit să-şi ipote- 
cheze pămâniul din Irlanda iar mai 
târziu chiar în plin succeş să se umi. 
lească prin a cere bani mamei lui. Şi 
atunci în 1881 publică volumul de poeme 
pe care critica l-a primit cu răcculă, dar 
care a avut un succes de librărie ce nici 
un alt volum nu cunoscuse până atunci. 
Primele patru ediţii sau vândut îu doară 
săptămâni. Acest succes îi asigură pen- 
tiu un moment ceva bani, celebritatea 
lui se mări, totuşi nu câștigă Nimic sau 
aproape nimic. 

Cariea nu conține nici o expresie 
demnă de reţinut, nici o cadență nouă, 
nici un strigăt sincer. 

Oscar decepţionat de critici, dar încu- 
vajat de vânzarea volumului, şi de ră- 
sunetul provocat, rămase mai mult ca 
nici odată hotărit să reuşească, 


CONFERINŢE IN STATELE-UNITIE 


Prima repriză în duetul cu destinul a 
rămas nedecisă. In doi ani Oscar a îu- 
văţat multe lucruri asupra vieţei, mai 
mulie asupra lui însuşi, a reuşit să se 
facă şiiut, să se vorbească muli dez- 
pre el, dar şi-a cheltuit toţi banii sa 
indatorat, fără însă să găsească posibi- 
litaea unui câştig pentru a trăi conve- 
nabil ; viitorul părea îngrijitor. Îşi, deie 
seara că pentru el, îi este mai uşor să 
vorbească decât să scrie. Obţime atunci 
dela fraiele său, să-i publice în „lhe 
Worhl” : „în unma extraordinarului suc- 
ces al poemelor sale, d. Oscar Wilde a fost 
invitat să ţină o serie de conferințe în 
America“, 

Invitaţia cra imaginară. 

Avea totuşi posibilități de succes în 
această nouă încercare, gustul sumerican 
fiind format de gustul englez şi dacă 
Oscar, ar fi fost mai pregătit e probabil 
că extraordinara lui elocvenjă i-ar fi asi- 
gurat succesul, 

Răspunsul lui funcţionarilor vamali, 
când a debarcat: „Nu am nimic de dc- 
clarat decât geniul meu" l-a pus în 
lumină şi a hrănit conversațiile  ţărei 
întregi. 

Conferenjiarul de frumoasă prestanţă, 
cu pantaloni scurţi şi ciorapi de mătase 
ohţine succese, cari nu sunt însă departe 
de ceeace numim blulf. Spectatorii îi 
imitau îmbrăcămintea şi îi mimau silu- 
cla. În August 1585 se întoarce în An- 
glia, unde începe o nouă serie. de conte. 
rinţe : „Impresii personale din Amce- 
rica“, 

Dragostea de o mai mare cultură l-a 
adus peniru mai puţină vreme la Paris, 





PRIMELE SUCCESE 


Este perioada când se dezvoltă în 
Wilde, personagiul faimos, legendar dar 
poate şi cel adevărat. Puradoxal, iubitor 


UNIVERSUL LĂTERAR. — 443 


de aplorisme, volumele sale de versuri 
şi proză, începe să aibă succes, Desigur 
mai întâi în lumea „esteţilor”  viciaţi, 
arbitri ai înaltei socictăți londoniene, 
formată din cea mai înaltă clasă a bur- 
gheziei şi din nobilime. Dandy şi genti- 
lom perfect antrena totdeauna prin darul 
său de causeur. Articolele sale dacă nu 
erau copii slabe ale causeriilor sale, 
crau rezumate ale acestora. Poza, Rugat 
de exemplu, să dea o listă de o sută din 
ccie mai bune cărţi el răspunede că „nu 
ştie să enumere cele o sută de cărți mai 
Duue, pentrucă până în prezent, el nu 
a scris decât cinci, 

De acum Oscar Wilde, sau mai pe 
scurt Oscar cum îl numea societatea 
Londrei, atrasă de infinitele sale daruri 
de poet şi om de lume, cu drept cuvânt 
începe să îşi consume geniul în viaja şi 
numai talentul în operă. Cu o mare au- 
credere în viitorul său de scriitor, Wilde 
încearcă Um Dow Cn, în tare crede că 
sa găsit pe sine, teatrul. Succesele pri- 
melor sale piese, precum şi. numeroac 
oierte de presă, îi măreau veniturile, Tră- 
md şi chitaind, asttel precum a dorit 
intodeauna, pentru el moneda unu nai 
are decâi valoarea unui jeton, Dar orice 
ligură iu mscensiune la Londra este 
pândită de ceva inevitabil: scandalul. 

Wilde se găseşie acum înconjurat de 
o bandă de admiratori, tineri culţi, dar 
în acelaş timp viciaţi. Nare numai darul 
de a placeci şi acela de a seduce, Alin- 
tat îu cele mai renumite saloane mon- 
dent, deja încep să circule anumite zvo- 
nuri pe socoteala lui. Numeroșii săi duş- 
dani caută ca prin fiecare rând scris 
sau gest al lui Oicar să întărească a- 
ceste zvonuri, 

„Porteetul lui Dorian” Gray şi „Salo- 
mea“ contribuese ca zvonurile lansate 
în public să se întărească, Se atribue pe 
socoteala lui anumite înclinații de or- 
din intim,  Însistenţa lui de a interpreta 
dedicaţia lui Sheakespeare din iruntea 
sonctelor sale erau o semnificație şi 
pentru cei mai buni prieteni ai lui, A- 
nume „W. IL“ inițialele numelui căruia 
Sheakespeare îi dedicase sonetele sale, 
după Wilde nu erau cele ale protectoru- 
lui său Williams lierberi ci acele ale 
unui tânăr şi frumos actor, Wiliam Ilu- 
ghes. Se părea că acetsor inclinaţii de 
ordin ințim, Wilde le căuta o scuză prin 
apropieri cu Sheakespcare, Socrate, Pla- 
ton sau David. 

In orice caz ralineria sa nu cra cu 
toiul cea obişnuită. Lucrurile acestea 
însă se murmurau şi reputaţia lui ofi- 
cială era neclinită. „Evaniaiul doamnei 
Windermevre“ constitue un nou succes în 
teatru al lui Wilde; presa care la înce- 
put opunca rezistenţă, cedează. 


LORDUL ALFRED DOUGLAS 


„My ownhy boy“, 

„Sonetul tău este întru totul adorabil 
şi este o minune că buzele tale roşii ca 
petalele rozelor sunt făcute nu mai pu- 
țin pentru nebunia muzicei şi a cânte» 
cului, ca pentru beţia sărutărilor. 

Sufletul tău de aur fin se zbate între 
pasiune şi poezie. Nici un Hyacint din 
timpul grecilor na urmat dragostea în- 
irun mod atât de ncehunesc ca tine. De 
ce rămâi singur la Londra şi când vii la 
Saliabuzry ? Vine aici să-ţi împrospătezi 
mâinile în crepusculul clădirilor gotice. 





ii, UNIVERSUL LITERAT 


Vuei rămâne cât timp îți va plăcea. ste 
uuw loc delicios, unde nu lipseşti «decăt 
tu. Vino deci la Salisbury. 

Pentru totdeauna cu o iubire! neperi- 
tuore* 


„Al tău 


„Oscar“ 


Acesta este textul unei scrisori udre- 
sată de Oscar Wilde lordului Douglas, 
către era în vârstă numai de două zeci 
de aui, scrisoare cure aveu să dea în- 
trcagu culoare a procesului de mai târ- 
ziu. Ce legături erau intre scriitorul în 
plină maturitate și efebui, al cărui nume 
de veche nobleţă încânta buzele rali- 
natului poet, murmurâudu-i  silabele ? 
Pl pretindea că nu erau decât upropie- 
rile sufleteşti dintre ci şi calităţile ar- 
tistice ale tânărului lord. Desigur şi a- 
cesta calităţi au contribuit :a, aceste lo- 
gături, dar Wiilde se încăpăţâna să re- 


cunoască şi inHuenţa frumuseţei fizice. 


a lui Douglas. Scrisoarea reprodusă, pre- 
cum şi altele pierdute din cauza negli- 
jenţei lordului Douglas au format obiec- 
tul unor încencăni de santaj asupra lui 
Wilde. Poliţia chiar începuse să îl su- 
pravegheze, 

Este văzut în comapuia unor tineri 
dubioşi, cărora le lăcea nuneroase ca- 
douri şi le vorbea despre jocurile olim- 
pice, cm se luptau ofebii înveșmântaţi 
în nuditatea lar numai cu soare şi Îru- 
museţe, aruncând discul,  disputând 
cursele şi câştigând coroana de mirt. 

Cel care nu vedea cu ochi buni prie- 
tenia dintre Wilde şi lordul Alfred Dou- 
gias cra iatăl acestuia din urmă, mar- 
clazul Qucusberry. La toate ameninţă- 
rile acestuia de desmoștenire, Dionglas 
răspunde prin ameninţări. Scandalul 
este inevitabil. Qucnsberry recurge la 
insulte, astfel încât Wilde se vede ne- 
voit să-l dea în judecată, Dar probele 
strânse de reprezentantul  minieterului 
public precum şi martorii. citați întorc 
lucrurile contra Îmi Wilde.  Quensberry 
este achilat, iar Oscar Wilde este arestat 
şi, dat în judecată pentru atingerea hunc- 
lor moravuri, 


DOL ANI DE MUNCA SILNICA 


In jurul lui Oscar Wilde se găsesc 
strânşi adevărații şi marii săi prieteni : 
Bernard Schaw, Andre Gica. Frank Iar- 
ris, autorul acestei cărți, lordul Alfeed 
Douglas, fratele acestuia, lordul Perci 


Douglas și chiar mama lor Tady Quens- : 


berry. 

In timpul eliberărei sale pe acțiune, 
un. iachi, oferit de bună voie, se afla sub 
pesiune să-l treacă dincolo de estuarul 
Tamisei. Dar Wilde eva cuprins de de- 
ze lave şi descurajare. „Imi vor da cel 


PO n i PO E cr 


mult nn an de inchisoare, căci nu tor 
uita că cel condamnat este Oscar Wilde” 
spunea cl. Şi ştia că pe dinaiulea unui 
usemeuca tribunal trecuse și Socrate, 

Dar încărca în contra 
poetului. Numele de „Oscur” ajunsese 
cea mai odivasă înjurătură a plebeului 
englez. 


utmosfera se 


Instârşit afacerea vine îuuintea juule- 
cătorului Wills la 21 Mai 1895, Wilde 
stăluce prin spirituulitatea  răspunsu- 
tilor sale, nu lipsite însă de cchiwcuri. 

[ată cătevu părţi din interogatoriu : 

„— Domnul Wilde a colaboral la o 
publicaţie numită Phe Chameleon ? 

— Da, 

—- liste al autorul uei povestiri inti- 
tulate „Preotul și alcolytul”? 

— Nu, 

- - ste povestirea, iinorală ? 

— Inainte de a fi imorală este prosţ 
scrisă. 


Domnul Wilde a considerat vre-o- 
dată că operele sale ar avea o faţetă 
de imoralitate ? 

Wilde declară atunci, că nu a vizat 
nici spre bine, nici spre rău, ci a îr- 
cercat numai să serie lucruri frumoase, 
Piind întrebat dacă inspiraţia autico:n- 
lui din „The Chaaneleon” era inorulă, 
răspunse : inspiraţia nu comportă uici 
o idee imorală sau morală, Un mirmur 
de aprobare se ridică în sală şi lovituri 
cu lovitură el respinse victorios tone 
insinuările -procueorului: 

„- Nici 0 operă de ară nu 
principii. Prineipiile nu 
dilor, 

—. lu Dorian Gray vorhiţi de un ata 
care aloră pe uultul ? 

-— Aţi adorat vre-odață un bărbat? 

— Nu, răspunse placid Oscar. Nu 
mam adorat. niciodată decâtţ pe min. 

oată sala izbucni în râs“ 


admite 
aparţin arti: 


Interogatoriul devine însă un chin: 

— L-aţi primit pe Tagior Ja d-voastra? 
în unul sau aul din «lomieiliurin dv? 

.- Da, 

—- Aţi fost la Taylor la-anumite re- 
uniuni „do cnni“? 

-- Da, 

-— Apartamentul lui Taylor va frant 
prin vre-un caracter special ? 

—— Era frumos, 

--- Teaţi văzut altfel luminat derât cu 
lumânări, chiar în timpul zilei ? 

— Mi se pare, darinu sunt sigur, 

— Aţi întâlnaut acolo un tânăr nuriit 
Word ? 

— Da, o sigură dată, 

— Naţi întâlnit niciodată 
Sidney Mavor? - 

— Posibil, IE: 

— Curi erau legăturile vostre cu Tar. 
lor ? 

— Taylor era un bun prieten, un tâ- 
năr imteligurt, cu Wunii creştere; a fl 
crescut întruna din cole mai înalte 
scoale erigloze: 





aclo: pe : 


„= Ştiaţi că “Faşlor eva supravgaiat 
«de poliţie ? iati 

— Nu, ă 

== Stiaţi că Ţaylor, în Liimpul unei ra- 
zii poliţienasti, a fost arestat, anul tre 
cut, intro cusă din Fitzroy Square î- 
preună cu "in anumit Parker ? 

— An aîhi "lin jurnale, , 

- - Când aţi întâlnit pentru prima oară 
pe [wuest Scurte ? 

— în Decembrie 1895, 

— Cine vi l-a prezeulat ? 

- Taylar. 

-— Searle cra lără serviciu, nu-i așa? 

— Nu știu. 

-- Aţi tăcut cadou lui Scarfe o taba- 
chere ? | 
— Du Am obiceiul să fac 
cadouri vricăruţ 
pătie. 

— Când aţi făcut cunoştinţă cu Maver? 

— In 1893. i : 

—- Imi i-aţi dat bani saa o tabachere? ! 

— OU tabachere. 

— I-aţi cunoscut pe Walter Grain: 
ger? Nu l-aţi îmbrățişat niciodată? 

— O! pe Dumnezeu nu! cra un tânăr 
urit, cn totul urit. Fram cu totul dez 
gustat de el“, | 


astfel . de 


tânăr care mi-e sim. 


Si noi nume izvorau fără sfârși, 

Urmarea a fost că juriul a adus -e 
sentință în baza căreia Oscar Wilde era 
cendamnat la doi ani muncă silnică pen 
tru motivul  anuintit 
tolului precedeut. 
“De-acum sufletul lui” Oscar Wilde, 
aliaj de putennie păgânism şi profund 
cvestinism, se va dezvălni în toată com 
plectitiuulinen lui, 


la sfârşitul câpi: 


(Cautiunare în numărul viituri, 


Mercure de France, Paris, | 








TIP. ZIARUTUUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr, 11