Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0002

mau 














6 ianuarie 1923 
5 Lei 
N, LEONARD 





UDnanver sui 


Anul XLV Nr.2 





i8. — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii 





LEONARD | ă 


Cine sa gândit vreodată să cerceteze 
de ce e frumoasă marea argintată de 
seara ? Cine a întrebat vre'odată de ce 
te cutremură susurul izvorului, care şer- 
nuește cristalin între stânci sălbatece? 
Cine a căuitat să pătrundă frumuseţea 





„în Contele de Luxembarg 


neusemuită a lanului sângerat de matii 
vărateci? i 
Sunt frumuseți a căror vraje se impuna 





Leonard şi Maximilian în 
O mie şi una de nopți 


fără să poţi preciza ce anume calităţi o 
1etermină, 

leonard era frumos, de o frumusețe 
ve care armonia căutată de sculptor în- 


io masă de lut, nu ar putea să o tăl- 


măcească. 

Din cauza acestei trumuseţi radioase, 
din cauza complexului de graţie minu- 
nat echilibrată, toțt ce făcea Leonari 


* încânta ochiul şi vrăjea sufletul. 


Râdea ca o expresie pe care nu o ar pu- 
tea descri decât penelul unui Wat- 
teau. Ochii lui luminoși cu lumina in- 





„În Suzi 


4 


terioară a statuetelor transparente, fixa 
nrivirile şi obsesia, acelor ochi, se impri- 
ma şi rămânea mult timp după ce, 
contele, studentul, bărbierul, împăratul 
ta cuvânt Leonard dansa ,„fina- 
ul“. 

Atitudinea sa, mişcările sale, mersul 
său erau definitive, ochiu! cel mai pre- 
tenţios nu îndrăsnea să ceară mai mult. 
Ar fi fost să. ceară imposibilul, fiind-că 
Leonard nu avea graţia studiată a celor 
ce sunt mai întâi oameni şi apoi ac- 
tori. Leonard se purta pe el însu-și pe 
scândurile scenii şi vioioiunea sa, fine- 
jea sa şi mai aies ingeniozitatea sa şua 
să marcheze puţinul acela necesar, care 
determina o replică să nu se înmormân.- 
teze ci să treacă dincolo de rampă. 

Leonard era şi tenor, Era tenor nu în 
sensul clasificărilor ce se fac după cri- 
teriile conservatoaralor. Vocea sa făcea 
parte din mănunchiul frumuseţii săle. 

Nu sar fi putut concepe ca un exem- 





7 
plar omenesc atât de impecabil reuşi! 
Bă nu aibă şi vocoa, vocea lui Leonar 
care Încălzea dela primul suflu audita) 
rul şi-l subjuga scenei. 

Acesia a fost Leonard actorul, 

DBunătatea lui Leonard însă era ma, 
mare decât frumuseţea lui. 

Deşi îndvrăsneaţă, această afirmaţiunt 
poate totuși fi confirmată de toţi aceia 
pe care mizeriile vieței i-au îndrumat 
să bată la uşa lui. 

Nu am auzit ca vre-unul să fi pleca; 
altfel de cât alinat de mâxna generoasă 
u aceluia, pentru care banul nu avea 
altă însemnătate decât în raport cu aju- 
torarea aproapelui. 

Viaţa acestui mare artist şi-a curmat 
firul prea de timpuriu, groaznic de tim- 
puriu, 

Totuşi sunt anumite măsuri nedrepte 
ale naturii care-si au o explicare. Lev- 
nard trăia pentru două idealuri să fu- 
cânte jerttindu-şi sănătatea şi sufletul 


pi 





„în Floarea de Stambul 


sectă de seară şi să aline suferințele 
risipindu-şi banul, produs de neînlăturat 
a! artei sale superioare. 

Cunoaștem înţi vremile de pe urmă. 
unul dintre idealuri îi era în parte în- 
lăturat, cellalt începuse să se transfor- 
me în himeră şi atunci leonard, marele 
Leonard, a ştiut să iasă şi de pe cena 


vieţii. 
ȘT. B. 





1 717% 2 Leonard şi Maximilian codireotori 


uţini artişti în ţara noastră, cu fost 
t de iubiţi şi răsfăţaţi de public, cum 
st iubit Leonard. 

vestanța, frumuseţea, teinperamentil 
viu. vocea lui ci-llă și sonoră, cuce- 
u sufletele ; cuvântul lui întraripat, 
rețea şi avântul cu care-și însoțea 
1 de scenă, dicţiunea, nataraleţea. şi 
ialitatea, zâmbetul şi mai ales priva- 
lui, acea privire duiosă şi tristă 
e fascina,—înebuneau publicul, îl rl- 
4 în Sus, îl cucerea, îl lua cu el și-i 
de el. 

fost singurul artist pe care nimeni 





„La 25 ani 


l-a înjurat, nimeni nu la boicotur. 
l-au iubit. 

rinţ a fost în operetă şi în teatru în 
eral, prinţ a fost și în vicţă, Generos 
darnic până la exagerare, bun și 
d cum nu se poate închipui, mărini- 
„sflet ales şi mare artist de come: 
cu un umor sănătos şi natural. 
-ain cunoscut când avea 17 ani. 
frumuseţe uimitoare. 
ra, elev în clasa V lu Institutul „Otte- 
i. (D. Ottescu e unchiul său) unde 
3 şi eu. 


Fra 


l-a chemat nici odată Nicu (cur 
it se scrie despre el din dorinţa de a 
i senzaţionaliza, în nwd stupid viaţa 
felul romanelor de mahala ă la 
jeica cea frumoasă sau Cartuş hegele 
lor, cum scrie o gazetă în foilegonul 
), ci „Leonarâ', care este adevăratul 
nume de bolez, şi nu a venit în Bu- 
ști la 17 ani cu legăturica cu un 
pur schimb ca un pui de hamal și 
| nu a murit în mizerie ci în casa ta- 
ji său, care e slujbaş al Statului şi 
prietaril unei averi de peste un mt- 
1 şi jumătate 
„am iubit pe Leonard, mi-a fost co- 
„şi mai târziu am jucat în trupa lui 
Dteteleşanu în combinaţia „Mazimi- 
ee şi-i cunosc bine toată 


aceea vreu să stabilesc adevărul 
cum €e, fără nici o exagerare, care 
j-i întunece memoria. 
ponard san născut. la Galaţi în ziua 
B Decembrie 1886. Tatăl său era func: 
r la tracțiune în căile ferite, 

câtiva ani după nasterea lui L.eo- 
U, tatăl lui a fost mutat la Buzău. 
lo a copilărit el ci nu la Focşani. 
plele primare tot acolo le-a făcut. E] 
pidera şi iuben! Buzăul ca pe adevă- 
p li oraş natal (deci n'a putut veni 
'T ani dela Galati), Liceul l-: început 
la Buzău, si din cl. II a trecut la Bu- 
ști în pensionul „Ottescu” unde a 
it gimanziul complet. In clas: Va 
at, mânat de demonul artei care-l 
tea, 


sețe neînchipuită şi de-o veselie rara. 
N'a fost nici odată sfios, 
nic, era un temperament vioi, însă dell- 
cat, îin, nobil. Dezinteresat şi boem cun 
nam întâlnit altul. 

Prima dată a jucat teatru la Buzău în 
clasa 1V primară, la o serbare şcolară, 
în .„Şoldan Viteazul“. 

A tascinat publicul şi 
venit ideea să se facă actor. Dar primul 
rol mai importemt care l-a decis să se 
apuce de teatru, a fost rolal chelnerutui 
din  „Anticarul* opereta d-lui Non 
Ottescu (scrisă la 17 ani de către autor). 

Pensionul Otteacu în fiecare ou dădea 
v serbare la „Edison“, unde se produ- 
ceau elevii. 

Leonard a jucat frumos și a cântat 
cupletele și valsl ca un zlevărat artist. 

Atunci a venit maestrul Ştefănescu de 
la Conservator, care se afla în sală şi l-a 
felicitat : 

— Să te faci artist. Eu îţi prevăd un 
viitor de aur. Ă 

Tot atunci l-a văzut şi d-nu Davila 
care l-a încurajat mult. Acecsta l-a 
decis. 

 părăsit pensionul fi sa angajat în 
compenia li „N. Poenaru“. Primul 


spectacol a fost la Focșani. Juca rolul bă- 





„în Povestirile lui MHofimann 


trânului „Klapper“ din „Fetiţa dulce“. 
Fire: rin anul 1903. In toamna lui 1904 
intră în trupa Bărcănescu și joacă rolul 
tenorului din „Vagabonzii“”. Succes mare 
cum nu se mai pomenlse. 

Mziestrul Bărcănescu făcuse o desco- 
perire şi-i indicose şi genul. De unae 
până aci jucase bătrâni, acum joacă ro- 
luri de amorezi, e tenorul trupei. Avea 
18 ani. 

Dură aceaz: succesele curg în operetele: 
„Curse grătăre“, „Vânt de Primăvară“, 
„Vugabonzii”, „Pericola“, „Mascota“, etc. 

Atunci se înjgheba trupa Grigoriu. E 
angajat imediat şi în 1905 jucă rolul te- 
norului din „Moștenitorii veseli. Succes 
mare. Toată lumea îl ovaţioneeză. Cor- 
tina se ridică de zeci de ori. Apoi succe- 
acle curg: „Frumoasa din New-York", 
„Văduva Veselă", „Liliacul”, „Prinţ şi 
bandit”, „O mie şi una de nopţi, „Con- 
iele de Luzemburg“, „Dușmanul Femei- 
tor”, „Dama în Roşu“, etc. 

In 1909 pleacă la Paris şi ia lecţii de 
muzică cu profesorul De Resqu€. Era în 
plină voce. Se întoarce însă peste câtva 
timp în ţară şi îşi reia activitatea în 
Cumiania Grigoriu. Această compame 


“era  subvenţionată de 


dar nici obraz-: 


de atunci i-a- 


UNIVERSUL LILERAR., . i 


INSEMNĂRI ȘI NOTE BIOGRAFICE 


Parcă îl văd şi acum : era des îramu. 


stat să joace 
și spectrcole de operă, Şi Leonard cântă 
în „Porestirile lui Hoffmann“ rolul te- 
norului, apoi în „Cavaleria. rusticanăd“, 
în „Werther“, „Doina Helveţiei“, „Cur- 
men“, „Pagliaci, etc. 

Toată presa îl laudă, îl ridică în slavă. 
In fiecare zi, sunt câteva gazete care 
scriu despre el. E perioada de zur din 
cariera lui. Avea 24 ani. E consacrat şi 
în operă. Şi ani dearândul cât a durat 
Compania Grigoriu seara la seara, în 
grădină sau în teatru închis, cântă și joc.- 
că întruna. După moartea lui Grigoriu 
Compania e dusă înainte; acum însă se 





„în Periocola 


numeşte compania Leonard-Mazimiliuin 
E codirectorul ei. Dar opereta epedric. 
Cade. Incepe Opera Română. Se înjghe- 
bează, se înfripează pe zi ce trece. Li-se 
ia. teatrul Liric. Maximilian, tovarășul şi 
minunatul lui partener se duce la „Re- 
gina Maria“. El rămâne înainte. Nu se 
poate despărți de operetă, în care sufe- 
rise ctâta,. dar unde avusese și atâtea 
succese, unde-şi  rosese seară la seară 
tinereţea. Merge înainte cu trupa lui. 
Ultimele spectacole le joacă în Bucu- 
reşti, dar mai ales în provincie: „Prin- - 
tesa Maritza”, „Bayadera“ pe care a 
jucat-o cu succes şi la Paris şi Lyon 
„Prințul Orlov", etc. 

In 1925, joacă. la Sofia cu succes mare 
„Floarea din Stambul“, etc. E în bune 
dispoziţii vocale şi înebuneşte pe bulgari. 
Toţi intelectuzlii în cap cu prefectul po- 
liţiei din Sofia îl ţin pe palme, se dau - 
banchete în onoarea lui, presa îl laudă | 
ca pe un mare cântăreţ şi eirtist. Ă 

Ultimu! lui rol e Fritz, creiat la tea- 
trul Alhambra care de acum înainte va 
purta numele. lui. 

Leonard a fost nu numai un cântăreţ 
neobosit, dz şi un mare comedian. 
Frumos, cum rar se vede în teatru, de-0 
frumuseţe distinsă, cu ochii cari elec. 
trizau publicul și cu o dicţiune impe- 
cabilă, et a fost un artist în toată puie- 
rea cuvântului, pe care natura il înzes- 
trase din belșug cu calități mari. 

A murit la 24 Decembrie, la ora 7 sca- 
ra în sânul familiei la Câmpulung. Tea. 
tru! românesc, 7tât de resfrâns în artişti 
de valoare pierde prea de timpuriu un 
element de mâna. întâi. i. 


G. SCRIOŞTEÂNU- 


36. — UNIVERSUL LITERAR 








poe zane 





CAMIL PETRESCU | 
AMIAZĂ DE VARĂ 


Am obosit... 

Şi-acum stăm lungiţi pe căpiţele de fân copt. 
Bolta cerului a devenit prea vastă 
Şi-acopere şi părți pe cnre nu le vedem. 
Privim prelung, 

De pe coastă, 

Pârâul de frunzişuri negre care curgen fundul văii, 
Poşta mică pe şoseaua albă, 

Bate pralu'n loc, | 

Dar ajunge până sus la noi, 

Material, 

Cu zurgălăii. 


In tund, 

Depărtarea cu nori albi sembină, 

În aerui molatec încălzit 

Fierb mărunte ochiuri de lumină. 

Lângă noi spre stânga, sau spre dreapta, 
Şi fără orânduială mai departe, 

S'au risipit afară din livezi, 

Copacii cu coroane prea puternice, 

— Subt ei e iarba verde şi dulce ca răzoarele — 
Şi cât vezi, 

Toată valea 

E acum în mod firesc o carte, 

In care'nfierbântat citeşte soarele. 


Rar de tot, 

Trec pe lângă noi devale, 

Pe poteca din fânețele ţepoase, 
Ţărani cu chip sărac 

Şi talpa piciorului crăpată, 
Ca o coaje aspră de copac. 


Privim aiurea 
Tot mai tăcuţi... 
Răscolitor pătrunde'n noi miros de tragi trecuți... 
Şi-aşa cum stai culcată,. 
“Rupând între „dinți un fir de iarbă 
Ți-se văd sânii albi strânşi între coate. 
Lumina prinde tot mai mult să fiarbă... 
Și nu pricep 
e ce te arde Soarele mai malt pe tine. 


“204N « GEORGESCU: 


“GRAVURA DE TOAMNĂ 


Toamna şi-a strigat sângele timpului. . . 
din pământ, . 

să strice cu foc învârtitor în vânt 

chipul pomilor cutremuraţi 

“— năsilnie semn — - 

pentru slovele frunzelor smulse 

şi uscate'n lemu.. 


„Din anii i oa căi cum e o:rană, 
SA vaietul pasărilor întârziate 

A) „operă câmpi lipsiţi de mană... 
şin umerii dimineții ce se'inalță 
ca o temelie 'n delungată de lumină, 
rămâne privirea streină.. 


Se călătoreşte vara : navă cu mărgăritare | 
- poposeşte'n amintire lîngă vechile morminte . 
“şi trecutul mi-l sporeşte... Luminişul — ce mă are — 
- sihkăstria şi-o descuie vîntului să i-o alinte... 


„Au murit învăluite'n nerostirea lor — cuvinte 


EMIL RIEGLER-DINU 


FLOARE DE EVLAVIE 


Nu pot să-ţi zic: prietenă ! Imi eşti 

Cu mult mai mult. Penel duc vechiul nimb 
Al iconarilor. Mişcări copilăreșşti 

Cu inima în sfinte le preschimb. 


De-mi spui că de abia ne presimțim 
Că sufletele noastre se -arată 
Oglinzi brumate'n care ne privim 
Mă'ntore şi zic în şoaptă : adorată! 


Faci rai din preajma ta căci din părinți 
Eşti floare de evlavie şi bună 


De bunătatea marei umilinţi 

Pe care nici n'o auzim când sună 
Ci o simţim doar cum se împreună 
Cu fluviul de sânge'n suferinţi. 


Spre cine te înalți aşa'n genunchi ? 
p aş 


ADRIAN SAVU 


CASCADA 


Zgomot tăios din lunecuş de apă 

Coboară trepte de cristal cu margini mate, 
Şin drumuri bruse-necercetate 

Invăluiri brutale, se resfrâng şi ţipă, 

Ca o săgeată cu "'nvelişul otrăvit 

Zvârlită, unei zburătoare "'ntr'o aripă... 


Troscăt greoi-se'ntinde peste maluri 

Şi forfotul bulbucelor de spumă-n rotogoale ; 
Alunecă — veşimânt — peste hataşuri goale, 
Când malu'n tainica surpare — se frământă 
Să 'nghită în ciuda valurilor, cât mai mulţi 
Din cei ce singuri, îngroparea'n gol şi-o cântă, - 


HAR. MIHAILESCU 


SE CALATO REŞTE VARA 


pentru flori necunoscute — 'ce se sting ca fiecare... 
)ragostea rămâne strajă într'o lume de plecare 


chinurile viitoare mi le-ar, face mai amare. . .... 
Cît nu-i vremea înfrățită cu fatala-mi dărimare, 
drumurile nasc de-aicea... pretutindeni e 'nainte |.., 





rr U ra 


—- 
Mă - oi 


DD D= gi 


DB 


Pa nf i II nm 


i 3 3 


k- 
PE de-i a 


Miu ww) 


= 


> pm A m i Dap -u 


SERPI ES a 4 


„şi de soarta ei se teme suiletu-mi ca un părinte. 


“ Toate'n jurul meu și'n mine mai frumoase şi mai sfin' 


UNIVERSUL LITERAR. — 21 


DESAXATII 


“Fulga Apostol 


In ce măsură, autorul paginilor care urmează, va putea să realizeze 
tot ce ale făgăduesc, nu putem şti. E în ele însă un accent. de viață auten- 
tică, asemeni unni fragment de roman realizat. | 

Ia vremurile acestea de proză şcolărească, aemoniacă şi ieftină, care 


ace deliciul tutulor adolescenților, debutantul Apostol Fulga aduce un scris 
matur în care câteva imagini — din domeniul psichologic — perfect adecvate 


întregului, prețuesc fiecare în parte cât o nuvelă din cele care se fabrică 


în serie. 























S'au cunoscut. Si au vorbit mult, ca 
i prieteni vechi, întâluiţi după o lungă 
lare, care-şi au de povestit furtuna de 
enturi, de încercări grele, de iiumi- 
ri, prin care a trecut fiecare, despărţit 
celăleit. Dar în frazele Jor, rostite 
mţit si frumos, respira copleşitor şi 
tuş abia vizibil „desamăgirea. Sufletele 
r prea înfruntaseră multe stropşiri de 
Îșelăciuni, pentru a nu se înţelege ins- 
ntanev, printro intuiţie sfredelitoare 
tainele celuilati. Se găsiau față'n faţă, 
luptători încercaţi, ştiutori să sur- 
indă aintr'o ochire, loviturile care-i a- 
eninţă, — doi luptători  predestinaţi 
3.0 experienţă culeasă suferinţă, 
ntru lupte mari. 
Si tutuş sau iubit o lună încheiată, 
"au iubit tumultos, vulcanic, spasmoaic, 
ntrucs fiecare să-şi consume iluzia 
ve şi-o făcuse despre celăltalt... 
O cunoscu de-aproape. Lucia ducea 
iati de femee „lansată“. O găsi insta- 
tă întro cameră pe cire închipuirea 
ui n'o bănuise niciodată asa de luxoasă. 
in când în când, foarte des, veniau co- 
iclonari cu buchete de flori, cutii cu 
mboane si alce multe pachete si puche- 
“Jele, cu conţinuturi scumpe. Uneori o 
rprinse companând cu grijă, scrisori 
ngi, pe hârtie fină. Observă 2pri că 
ilnic primeste o coresrondenţă bogată, 
u plicuri artistice şi uneori simţitor par- 
umafe — desigur scrisori de aragoste. 
ar nu vedea pe nimeni — în existența 
i nu se ivia niciun bărbat în carne și 
se. Totus umbra unei vinovăţii era ne- 
espărțită de dânsa. 
Lucia Dăianu era studentă la faculta. 
tea de Litere, în anuit întâi. Dar viaţa pe 
care-o ducea nu era înăbușită de niciuna 
din mizeriile studenţeşti. Mânca la can- 
tina facultății. dar nu mânca din sără- 
rie, ci numai fiindcă mânca. prost și ast 
fel îsi rutea feri corpul nedeformat de 
istreturile de grăsime. care încercau s'o 
„cuprindă. Cu studiile se ocupa numai 
fiindcă erau o noutate în viață si de fapt 
nu se interesa de ele decât din ziua când 
remarcase printre studenti. persoane lui 
Stetan Voinescu „cu mult mai distinsă 
şi mai seducătoare decât a. onlegilor săi“ 
-— zicea dânsa. Ceva mti mult. mărturi- 
sia o plictiseală nesuferită pentr şcoa- 
34 si chiar intenţiona s'o nărăsească de- 
Tinitiv, ca să se facă cctriţă de cinema, 
fiindcă era fotogenică. 

Iar când corbul ei n'a mai fost pentru 
dânsul o însăilare de nresupuneri — și 
n'a trecut mult până. ia această relevrţie 
—.sa trezit aiurit de apucăturile pe care 
i le încrestase în carne, trecutul ei vinn- 
vat. A răme uimit de măestria aţâţări. 
lor ei, de rafinamentul senzaţiilor pe 
care ştia să le provoace, de adâncimea 


cu 


Faites votre destin, Ames desordonees, 
Et fuyez Vinfini quc vous portez en 


VOuy i 


destrâului pe care-l trăia, urându-l to- 
tuş. Si când într'o mnapte. ambiţionat de 


priceperea ei, îşi desvălui şi dânsul toa-. 


tă arta pe care-o poseda în desfășurarea 
țe teme noi a sexualităţii— l-a îndureret 
teribil admiraţia snontană pe care i-o 
mărturisi, fără nicio îngrădire. 

Aceiaş viaţă ca şi a lui ! Aceiaş degra- 
dare în răsfăţatul senzaţiilor şi totuş şi 
ja ea, ca si la el, se întrezăria cceiaş nes- 
trămatată aspirație către nevinovăție, 
prin sugrumarea patimilor nesănătoase. 
prin alungarea. tentaţiunilor corupătoa- 
re. Intocmai ca și fumătorii, care cu ţi- 
gara în gură hotărăsc să se lase de fu- 
mat, carnea lor se cutremura de nesaţ, 
iar sufletele alunecau spre lumină... 

Dar cu Lucia deafrâul însuş era mai 
captivant, deşi era mai intens și prin 
urmare mai înjositor. Era frumoasă si-i 
plăcea așa de mult încât Ștefan Voinescu 
prefera să facă un pas mai mult în pră 
pastia de sub dânsul. decât so pără- 
seacă. 

Sau despărțit exact peste o lună. 

Intr'o dimineaţă, după o noavte £prin: 
să de dragoste, mut, cu isvorul graiului 
serătuit parcă de încordarea hotăririi pe 
care-o luase. Ștefan îşi răsturnă din fla- 
ranul ei de parfum — pzntum de liliac— 
în batista scumpă de mătase pe care-o 
purta. întotdeauna la piept, scoasă afară 
<tregăreşte — îşi răsturnă într însct piin 
de grijă ca un chimist tipicar, nicături 


Apoi fără un cuvânt de explicaţie, fără 
un cuvint de adio, a plecat... 


Despărțire prevăzată totuş şi îndelung , 


prezătită'n norptea îniscută a sufletelor 


care refuzau 8% se înfrăţească şi să se, Iprirea unei rude cu 


—- Charles Baudelatre — 


piere cât de fugară, cât de supraveghiată 
le putea iarăș împletici trupurile pentru 
ca între ele sfletele strivite, să-şi pra- 
lungiască prigoana. 

Totuş se interesau unul de altul. Ast- 
fel Ştefan află în curând, că Lucia a 
inceput o nouă dragoste cu un poet de 
hutant. student tot la litere — o fire 
angelică, nepătată, o sensibilitate acută, 
fină, un idealism întraripat pentru nâ- 
limitate înălţări. Nu era supărat pentru 
asta. Din contră — îi doria prin acea- 
stă iubire, a cât mai prabnică și mai 
deplină isbhăvsire. Mai mult. O respecta 
pentru hotărirea ei temeinică, de-a se 
desbiira din  încarcerarea simţurilor, 
căci era convins că aceasta era ţinta 
apropierii ei de nevinovăția apoteozată 
a unui poet. 

El însă, sa păstrat singur. Avea şi ne- 
voe de singurătate. Se apropia exame- 
nul de licenţă şi idealul său îl silia 
să-și aibă şi această formalitate înde- 
plinită, pentru ca apoi, bun pentru ca- 
riera de profesor, să plece în provin- 
cie. Şi-acolo, între oameni simpli, fără 
atmosfera îmbâcsită a depravârilor mon- 
dene şi cosmopvlite, să-şi continue nes- 
tingherit, calea spre astâmpărarea căr- 
nii, prin înfrânarea ispitelor ei. 

“Fa deasemeni se interesa de dânsul şi 
neîncetat se informa ia un prieten in- 
tim de-aţ hui, ce scopuri mai urmă- 
reşte, ce necazuri îl hărţuese, ce lip- 


a A suri îl îndepărtează dela realizărite ţin: 
multe. muite, Gin licoarea mirositoare... 
| lea. mulțumită că-i poate fi de folos nu- 


tite. De două ori chiar, i-a ușurat ca- 


mai ca îndreptarea dorită să se înfăp- 
„tuiască fără întârziere. Odată a inter- 
„„venit într'o chestiune gcolară prin mij- 
influenţă ; altă 


salveze recinroc... Ducea cu e! însă. îm-ij dată i-a dat prin mijlocirea aceluizs 


presurat în batista de mătase, : 
văsuflet al dragostei pe care i-o INtă 
păstra... Acolo era parfumul ei, acolo era 
ceeace mi rămăsese din draaostea pen- 
tru az... Sincet, încet, în batistă rarfu- 
mul se înăbuși. iar în suflet dragostea se 
sterse... A reapărut apoi neste puţin timp 
pentru câteva. zile, însufletită de buche- 
tele de liliac din coşurile florăreselor de 
pe stradă si din boschetele Cismigiutai... 
Si-apoi când s'au sfoliat şi florile de li- 
jiac si i-au dispărut din cale, în suflet fi 
rămăsese doar icoana înțepenită a unsi 
jubiri. pe czre nicio flacăre .n'o mai pu- 
tea arde, ca so trapsiormen vibrație... 

Deaci încolo)  dispăru din calea ei, 
hotărît să termine pentru totdeauna cu 
viața înăclăită” ndesfrâu, pe care-o în- 
tâmrinase încselat până sin îmhrăţisarea 
de vrajă a Luciei. Na mai apăru nicinda- 
tă pe-arolo pe unde er fi putut veni și 
dânsa, ferindu-se s'o vară şi să fie văzut. 
Când se întâlneau întâmplător taţăn 
față. Stefan punea ochii în pământ şi 
grăbia paşii, iar ea făcea la fel. O apro- 


ultimut Li 


prieten intim, “n ajutor bănesc de care 


“avea absolută nevoe si-a cărui lipsă l-ar 


fi risipit toate năzuințele si Lucia t-a 
dat toate aceste ajutoare, fără ca el să 
stie de unde-i vin. pentru ca nădejdea 
în prietenia. destinului să-i însutleţească 
avântul, iar paşii îndreptaţi spre eul- 
mile triumfătoare. să-şi repezească măr- 
sal. 

Apoi de îndată ce Stefan şi-a luat H- 
cența şi a plecat în provincie, nau mai 
știut nimic unul de altul. 

Si târziu, tocmai după doi ani si ceva, 
într'o zi de toamnă îniăcrimată de ceaţă 
şi de tristeţe, s'au întâlnit întâmplător, 
în acelaș București. în care altă dată, se 
despărțiseră certchi. S'av întâlnit pn 
fața cinematografelor de pe bulevarâul 
Flisabeta, ne unde priviau amândoi, plic. 
tisiți, coniile scenelor mai interesante 
din filmele care se jucau. 

Inserarea scobora plamburie pe străzi. 


Sau oprit unu! în fața celuilatt, și 
depărtarea, necunoscutul în care se învă: 





„22, = UNIVERSUL LITERAR 


duise liecare, curiozitatea de a-şi afla 
unul altuia tainele care dela despărțire 
le îmbrâneise viaţa înainte, mereu înain- 
te, i-au împins aproape, unul lângă al 
tul, prieteni  neschimbaţi. Sau privit 
ling şi buzele învineţite de vânt le-au 
înfiorit întrun zâmbet de bucurie. Si-au 
strâns mâiinle mulţumiţi, și apoi Sau 
îmbrățișat frăţeşte ca dpi exploratori ne- 
ubosiţi, pe-acele&y căi, către acelaş mis- 
ter, ye care în sfârşit lau descoperit a- 
mândoi deodată. 

Și încet, încet, involuntar, fugind parca 
de mulțimea indiscretă, care voia să le 
soarbă fiecare cuvânt furişet dintre buze 
-— ca doi îndrăgostiţi care într'a clipă 
de sinceritate aveau să se unească pen- 


tru totdeauna scta să se despartă fără 
putință de impăcare, au scoborit pei 
alene, spre Cişmigiu, braţ la braţ, ca doi 


îndrăgostiți pentru vesnicie, 
„_ImSerarezi intră şi ea, neobservată, în 
pare... Din arbori se prăbuşesc, vâjiină 
supărălpr, frunze ruginite, pe care le 
priude lacom, în lipicioasa lui suprafaţă, 
nisipul umed de pe jos... Si pretutindeni 
în posomoreala sufletelor stinghere, cre- 
dința'n reclitatea morţii, îşi striveşte ge- 
nuchii în mătanii nenumărate, pe asfal- 
tul eternității... 

Se asşezară deoparte. întrun rond pus- 
tiu, pe un trunchi plouat şi se priviră ca- 
viosi ta.faţă, la îmbrăcăminte... Se găsesc 
mi îmhătrâniţi acum si bătrâneţea lui 
sc tărăzte în ridurile de pe faţă. iar bă- 
trâneţea ei se lătăeste în plina! obrajilor 
înurăsaţi, în rotunjimea şoldurilor impli- 
nite, în voluminoasa proeminență a sâ- 
nilor molosiţi. [a are înfăţişare de 
doemnă dedată re gospodărie şi pe viaţă 
burghezească ; el pare un actor ratat, cu 
expresie interesantă, dar fără suflul 1ă- 
untric care să încălzească această expre- 
sie. Imbrăcămintea însă le este foerte ele- 
gantă.—ultima inovaţie a modei—coche- 
tărie devenită rentru amândoi, de multă 
vreme, 9 necesitate. 

S'au așezat prea depărtaţi, unul de el- 
tul. In locul liber rămas între ei. o tăcere 
stingheritoare sa culcuşit nepoitită. Ob- 
servară şi ei această învăluire dusmă- 
noasă. şi se zpropiară îndată, lipiţi chiar, 
dând la o parte oaspetele plictisitor... Vor- 
biră... | 

Parcul pustiu care îe sileşte să ocoleşti 
prezentul şi să retrăesti trecutul cu mai 
mult soare, cu mai mult sbucium, cu mai 
multă hame... Toamna mărturiseşti ori- 
cui, orice, chiar ceeace nu interesează, 
chiar ceeace supără.—mărturiseşti ca s% 
nu.fe doboare tainele, aşă cum în pod: 
gorii, butaoiele menite să rămână atară 
peste iarnă, se polesc ca nu cumva să 
plesnească de îngheţ... 

_— Parcă mă întore diutr'o expediţie 
inutilă, fiindcă nu mai era nimic fe 
aflat, peste ce stiam... Voiam să-mi puri- 
fic viata de toate rerversitățile care mi-0 
secătuiau de sevă... Si rentru sta te-am 
ales pe. tine,. dragă Lucia... Şi-am ales 
gresit !... Tu erai ca si mine, o crucificată 
a cărnii furnicată de virii.... Imi aduc 2- 
minta noaptea înfierhântată, în care 
nii-am arătat toată priceperea în rafină- 
viile senzualităţii... Imi aduc aminte. şi 
aimiraţia pe care mi-ci arătat-o tu... 
pentru asta... Atunci mi s'a lămurit ful- 


gerător. alegerea proastă pe care o făcu-. 


sem... calea greşită ne care apucasem.., 
O tăcere grea podidi îmnreiuarimile şi 
pe suprafata ei neclintită. hătăile încete 
ale cetor donă inimi nărăvinite, serpniau 
usor, ca doi înotători în largul mării. 
— Si eu am ales la fel greşit, Stefane, 
dragă... Ți-am înselat aspiraţiile aşa cum 
mi le-ai înşelat si tu pe-ele mele... Venr- 


sem detracată de aprinderi bolnave, de- 
acasă, din orăşelul meu... şin Bucureşti 
doriam doar o încoronare a prăbuşirii... 
Dar în curând, de undeva, dintrun colţ 
de suitlet, neatins de boală, încolţi în 
mine ca şi în tine poate, o poruntitoare 
nevoe de indreplare.. Te-am întâlnit, 
te-am cunoscut !.. Si credeam că în tovă- 
răsia ta, va rămâne depewte de mine tot 
sdruncinul simţurilor... Până te-am văzut 
pe tine, cântăream bărbaţii după cadou- 
rile pe care mi le afereau... după înflăcă- 
rarea bestială pe care o arătzu în anu- 
mite momente... Pe tine te măsuram alt- 
fel... După înălţarea pe care puteai să 
Mi-o dai... după linişte pa care puteai să 
mi-o aduci... dură drăgălăşiile pe care le 
aveai... Si mam înşelat... amar, ca şi 
tine! Dela șrimele cuvinte, pe cari mt 
le-zi spus... am observat că mă înşela- 
sem... că erai si tu ca si mine... uu pier- 
dat... Și am preferat... să fiu sinceră... sa 
rămân ca mai înainte... ca şi cu ceilalți... 
o per... o pervertită.., 

Din cxrhori cad statornic sălbi de frun- 
ze ruginite, 

— Viaţa care ni sa descoperit prea de 
timpuriu, dragă Lucia!... 

Se opri. Simţi cum sub pleoapele ochi- 
lor durerea pe care nu si-o cunoscuse 
niciodetă aşa de ascuţită. căuta un lumi» 
niș ca să izbucnească în lacrimi. 


— A trecut atâta timp, Lucia, de când 
ne-am despărţit !... O clină uneori e de 
ajuns ca vicița să-ți răstoarne pe suflet 
toată beţia posibiliă a fericirii şi totus, 
ciipa aceasta, pentru mine, ma apărat 
încă... De mult, din copilărie aprope, 
mă tiranizează icoana traiului cuminte, 
modest. nlin de dragoste şi de înălţare, 
al părinților mei. de-acolo din orășelul 
meu natal... Vreau acest trai simplu. 

Pnră co mi-am brat dicenta. am 
plecat proteser în provincie, întrun araș 
vatriarhal. Acalo dornic de viaţă aseza- 
tă, mam Jogodit ca fată ncvinovată—un 
înger numzii de saptesprezece ani. pentru 
care soarele strălucia pe cer, iar împre- 
jur, oamenii trăiau în voia lor... Atât 
ştia ?... Ţineam la dânsa ca la o salvare, 
pe care în sfârşit o câştizasem,.. Dar 
abia trecură câteva zile dură logodnă și 
căzu !... In bratele mele, corpul ei trăt 
sresmul  senzaţiei. lacom, halucinat... 
Imi era logodnică !... în curând avea să 
urmeze căsătoria... Ce-avea să urmeze 
dumnă căsătoria. etiam-=trainul linistit, cu- 
minte, al părinților mei... Dar ceva din 
acest trei, pustasem-—poate ce era mai 
bun... Mă onrii pe bc... Nu ştiu de cel... 
Poate fiinăcă în viata care avea să ur- 
meze, bănuiam amestecate si unele nell- 
nisti. unele amărăciuni,.. Poate fiindcă 
tineretea din mine se cerea liberă. asa 
cum liberă fusese aici la Pvenreşti. În 
timnaul studenţiei... Poate fiindcă era n 
doprindere la misloc, care mă mâna dela 
n aventnră la alta... Cine stie ?1.. Sl-rmt 
slecat. fără să anunt pe nimeni. pe nu- 
asfertatea. aiurea în alt co'tde ţară. unde 
îm nătit arroape la fel... De atiiuci alerg 
din loc în lac. din oras în oras. nennta- 
Vit. si cant ceva... Stiu ca!... In multe lo- 
curi găsesc ce-mi trebue. dar nu mă pot 
decide... In clipa când trobite salar. simt 
că e mai hine fără alegere... Si timpu) 
trece repede. ca o nrimăvară.. Ci exem- 
plul nărintilor. rămâne numai ca 0 a- 
mintire frumoasă... 

Se opri. lin fior de indignare îl stră- 
bătu. Nu se bănuise niciodată asa «le 
sentimental ?... 

Învăluiri întunecate li se încrustară pe 
suflete si re chipuri. ca o asprime ce 
brumă pe un alb de floare. 


Dar într'un târziu din revărsarea ! 
teții care le copleşise însuşi răsufi 
vieţii, de pe buzele nu ştiu căruia dir 
o întrebare vag:bondă, venită parcă 
uiurea. odată cu noaptea şi cu vân 
răsturnă într'înşii o şi mui mare pot 
de durere... 

— Ce să facem acum?.. Să no ul 
pentru totăecuna ?,,. Să ne căsătorin 

O altă tăcere li se propti pe buze, ca 
nister, subliniind gravitatea clipei, 6 
borâtă între ei. “Si deodată, cu un ecou: 
cele mai întunecate adâncimi de suf 
de-acnlo de unde pornesc toate ma 
răspunsuri la neînduratele întrebări 
vieţii, ea răspunse deodată — „na!“ 
„mu!“ convins; un „nu!“ care înse 
na în tocul haosului suileteae de pâr 
cum, 0 dârză împotrivire, poate, 
contra ue noi greseli--un nu!” Sp 
ca un irezistibil adio unui tovarăș 1 
despărţit. i 

—.- Dece Lucia ?... Căsătoria cu mi” 
te-aduce 'n braţele unui om nesuferit * 
Nu ai încredere în cuminţenia mea ?.. * 

— Nu, Stetane! Nu! Dar, vezi tu, 
trebui să mă avâut întrun alt necuno * 
cut 3i nu vreau--mă tem... Suntem asa - 
bine acum!... Bucuria revederii, prictlt 
nia aceasta dintre noi. amintirile: ci, 
mune din trecutul nostru, sunt bunuli 
de mare preț, peste care nu putem trei 
cu ochii închişi... In căsătorie, cine şti 
poate ne aşte:ptă fericirea, dar ferictret 
aceasta e numai într'o lume a așteptănte 
lor, pe când acum, uite, de nicăeri nu A 
iemeniuţă niciun neajuns care să ne înc 
donărteze unul de altul... e 

In noaptea ploioasă de finâmnă, lacni 
mile jor serpuiră multă. vreme pe obra] - 
ca niște licurici sglobii, 

Mirajul visului nerealizat. încă începi 
iarăs să tresalte printre  vagabondările 
sufletului lor. Si multă vreme poate, a 
veau să rămână îsifel, la poalele unu 
ideal condamnat. cerșină desnădăjduiţiy 
ca «doi cersetori flămânrziţi la poarta une, 
case pustii... 

— Stefane! A mai rămas şi pentru no 
fericire adovărată ?... 

— Na Lucia! Nu cred! Sa dus odată 
cu iluziile. i 

Vorbela li se cutromură usor, ca o mu 
turisire tărăgănată sub o iluminare dt 
candelă, ul 

Intrun tâvziu sau ridicat -- amândoi 
deodrită, mecanice, ca asvârliți de aceiaş 
explozie. Ajunşi pe stradă, afară din 
parc, opriră cea dintâi mașină care le 
iesi în cale si urcară grăbiţi ca şi când 


paşii i-ar fi ridicet întraltă “lame pe 
unde visurile lor de totdeauna, erau reu- 
lităţi. 

— Unde să vă ducem. mă rog ? se în 
elină soferul. 

— Oriunde ! 


In nehunia vitezei care acum, le văjâie 
ve la urechi, deslusiră gânduri nol. în: 
jelesuri pe care înţepenived de până. a 
cun te păstra închise în denăriări. Tre 
ceau ro străzi pe care parcă nu-le ma 
văzuseră niciodată și care dansan tvaTis 
figuriite an dans cu mii de şerpuiri. Dis 
tanta, resnirată lacom, le alunecă pe su 
flet ca o Mânzâecre.. 

— Stefane ! Stii cev a? Am găsit încotre 


ne mână goana vieţii 
"— Incotro ? - 
„- Inainte ! 
— Bine, dar căsătorie: no-ar duce - în 
dărăt ? - 


- A! Nut! Dar. vezi tu, 
Pg drumul nostru... 
Automobilul îi ducea spre Sosea. 


pe-acolo nu 


FULGA APOSTOL, 


— Sunteţi ds mult în orașul nostru ? 

— Da, doamnă. 

— Aveţi multe legături de prietenie ? 

— Na, doamnă. 

— Așa dar, trăiţi retras? 

— Da, doamnă. 

— Părinţi aveţi ? 

— Nu, doamnă. 

'— Cunoaşteţi pe d-na Manolescu ? 

— De, doamnă. 

Pauză şi priviri pe furiș. 

— Serviţi ceai. 

— Da, doamnă, 

— Să mai torn rom? 

— Nu, doamnă. 

— Serviţi şi pişcoturi. 

| — Da, doamnă. 

„— Sau nu vă plac? 

— Nn... da, doamnă. 

Altă petuză. Doamna Cleopatra Flo- 

ian şedea în fața mea, şi eu  şedeam 
fața ei. Intre noi, — o măsuţă. O- 

linda unui garderob îmi arăta' ceafa 

i spatele amfitrioanei şi o figură cât 

poate de nenorocită, în care nu izbu- 

am să mă recunosc! Doamna Cleoptr 

a, avea la treizeci de ani şi o aluniţă 
rădăcina nasului, în partea stângă. 

chii mi Sau părut odată vineţi, odată 

erzi, şi-a treia oară dlbaştri-verzui! 

inţi albi, braţe albe, umeri albi... 

-— Aţi devenit melancolic! 

— Hi... da, doamnă! 

Şedeam cuminte şi ţeapăn pe dunga 

aunului, ținând mâinile pe genunchi. 

n piciar îmi amorţise, iar de subsiori 

rniseră câteva picături de sudoare, Ii 


























riviam în oglindă ceafa, dar nu-i ve- 
eam decât ochii. 
| — Nu spuneţi nimic? 

— Nn..n.. da, doamnă! 
| Picăturile de sudoare se prelinseră 
ână aproape de brâu, reci ca două 


obe de grindină. Mă gâdilau. iar pi- 
iorul înţenenise. Mă răsucii pe scaun şi 
ârmii puţin piciorul spre stânga, apoi 
ipii, strâns, braţele de corp. Din joglin- 
ă, cineva care mi-se păru că-mi sea- 
nănă, se strâmba la mine, 


— Vă dor măselele? — şi zâmbi. 

— Nn... da, doamnă! 

— Aveţi o fisură foarte interesnută. 
— Am, doamnă. 

-— Se răceşte ceaiul! 

-- Se răcește, doamnă. 

— Serviţi. 

— Da, doamnă. 

Prinsei. şovăind, paharul. 

— Si piscoturi. 

— Şi, doamnă! 

Mă servi ea, dându-mi un pişcot în 
ână ca la conii. Mă priviă ţintă, cu 
chii vineţi-verzi-albaștri-verzui. Uneori 
i micşora, strecurând printre gene pri- 
iri lungi ce răzbeau în suflet. 

=— Mie-mi plac oamenii timizi ! 

— Da, doamnă ! 

Ii simţii pulpa caldă și tare, pe pi: 
iorul cel zădravăn, carencepu să  tre- 
ure. Ceva îmi bătea năvalnic în coşul 
ieptului şi-mi era sete. In oglindă, 


ă'mroşisem ca o fată mare dinainte 
e Cristos ! 
Doamna Cleopatra Florian, strecură 


n suspin printre buze, și, printre gene, 
privire care mă amorţi. 
-— Spune-mi ceva. Orice. Vreau saud o 
rază întreagă din gura d-tale, 
Era numai ochi şi simţuri. 
| — Spune? 


| 


UNIVERSUL LITERAR. —"23 


IN VIZITA... 


MIRCEA DAMIAN 


— Sp... spun, doamnă ! 

Dar na spusei nimic. 

Servitoarea intră și strânse depe masă. 

— Să ne-aşezăm, pe cznapea. 

—Să ne-aşezăm doamnă. 

M'așezai pe canzipea la stânga ei, cu 
sufletul pe buze, cu mâinile pe genunchi 
ca un copil stupid şi corect, cu ochii 
țintă în ochii mei, în oglindă. Mă uitam 
drept, ca un soldat în ochii superiorului, 
cu bazele strânse, cu cerul gurii în fla- 
cări. Simţii pe ceafă două degete fine. 
Mă'nfiorai şi zâmbii. Degetele porniră 
în sus, prin păr, apoi le simţii lângă u- 
reche. 

— Hâu. hf... mă gâdil. 

— Te gâdili ? 

— Da, doamnă. 

Cel din oglindă rânjea palid și mă pri- 
vea, hleg. Lângă el, ochii amfitrioanei 
erau înfipți în ochii mei. Mi se păru că 
privirea-i scapără printre gene. Un mo- 
ment, nu mai știui de mine. Când îmi 
venii în fire, oglinda îmi ekătă capul 
culcat nătâng pe umărul amfitrioanel. 
Umărul era rotund, îaţan vâlvătăi şi 
ochii verzi cu irizări albăstrui, 

— Eşti fericit ? 


TOA 


Quantum multatum ab îllo! Veţi între. 
ba — poate — despre cine e vorba ? 


Răspund: din nenorocire — vai — 
despre mine, cel care semnează—astăzi— 
aceste rânduri, pus alături de proprieta- 
rul aceluiaş nume de acum 15 ani când, 
sub ceiaş titulatură, semna una dintre 
cele dintâi înseilări stilistice în paginile 
răposatului „Curier al liceului“ din Plo- 
eşti. 

Natural că nu voiu merge până acolo 
încât să iau lucrurile în trazic, nu voiu 
apela nici măcar la cunoscutele versuri 
ale marelui Eminescu: 


Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de 
[rost 
De-mi ţin la el urechea şi râd de câte- 
[ascult 
Ca de dureri streine ?... 
Par'cam murit. de mult 


Mă voiu mulţămi numai — în calitate 
de cronicar hârşit — să arăt motivul pen- 
tru care detest acelaș anotimp al des- 
trunzirii, în fața căruia cei 20 de ani ai 
mei se închinau cu perfectă evlavie... 


Așa dar astăzi consider toamna ca pe 
una din marile nenorociri căzute asupra 
lumii (S'o spun ?) cetitoare. 

Toamna nenorocire literară ? 
şi nu numai odată, Detalii: 

In primul loc toamna este anotimpul 
care a. atras mai mult decât toate cele- 
alte pe scriitori. Vă aduceţi aminte de 
„Antologia toamnei" — câteva sute de 
pagini de versuri — toate având acelaş 
şi acelaş moțiv. O lucrare tot atât de res- 
pectabilă despre celelalte anotimpuri 
(chiar la noi) ar fi imposibil să se încro- 


Desigur 


— Da, doamnă, 

Cel din oglindă, îmi zâmbia perdut și 
şters. Era un zâmbet venit foarte de de- 
parte. - 

— La ce te gândeşti? 

— RH... 

Corpul îmi era moleșit si cald. 

— Poftim ? 

— Laaa,,,. 

Şi tăcui. 

Fa repetă. întrebarea şoptit și dulce. . 

-— Spune, la ce te gândeşti ? Imi mân- 
pâia părul abia simţit cu vârfui degete- 
lor, Mă pâdila puţin, dar îmi făcea, bine. 

— La ce te gândeşti ? 

- Mă văzui în oglindă cu ochii împăeje- 
Diţi şi cu un zâmbet satisfăcut, încreme- 
nit în colțul buzelor. Ea stărui pătimas: 
— Dar spune odată : la ce te gândeşti? 
— Mi-i somn! 


Resorturile canapelei o svărlise? Că 
se'nfipse, palidă, în faţa mea, întinse bra- 
țul în direcţia uşei, şi, fără să mă pri- 
vească, sucră : 

— Eşi... eşi afară !.... Prostule! 


IN RĂASPAR.. 


MNA 


pească. Și nu uitaţi că aici ni se prezintă 
numai producţiile lirice ale toamnei. Ima- 
ginaţi-vă la ce sar fi ajuns, dacă lor li 
sar fi asociat poezia epică şi dramatică, 
proza, Satira, fabula și — poate — orato- 
ria legată, de acelaş obiect? 

Şi dacă ceiace vom fi obţinut nurnai 
până aici ne va fi dus la 1000—1500 de 
pagini — nu vă feriţi să mergeţi și mai 
departe: gândiţi-vă că atât poetul Ion 
Pillat, cât şi celălalt antologist ((care ar 
încerca să întregească începutul celui 
dintâi) nu vor fi pus în cărţile d-nealor 
decât bucăţi alese, opere sau fragmente, 
care li se vor fi impus prin anumite ca- 
lităţi. In astfel de împrejurări și admi- 
ţând că măcar la 2 opere a îost găsită 
una bună de antologie — vom ajunge 
foarte lesne la respectabilul număr de 
3000 de pagini tipărite — produsul literar 
al anotimpului împricinat. 

Natural că din această cauză pot să 
detest toamna care apare în mintea mea 
ca o protectoare a maculaturii şi a rota- 
tivei. Nepăsătoare şi ironică, toamnă, a- 
ceastă cochetă cernită, își ascunde faţa 
enigmatică, după voalul de nepătruna al 
unei dureri care-i şade bine. De aici ro: 
lul ei de Sirenă care-şi întinde şi. ţese 
mrejile în calea vizionarilor cânțăreți 
cari, vrăjiţi de farmecele ei, îi. înalță.ode 
și ditirambi pe întrecute... a 

Ce păcat, însă, că 1 la 10 din aceste 
scrieri sânt atât de departe de limitele 
celui mai elementar simţ-al frumosului 
şi — iarăşi — ce păcat că majoritatea 
acestor prăznuitori grăbiţi nu sânt decât 
produsul anonir și. hibrid al unei voințe. 
nedisciplinate și a unei încrederi .nemu-: 
tivate. a : 


GEL 


ana man chia DA 
PAUL |. PAPADOPOL . 


24 '— UNIVERSUL LITERAR 








cralacen Halcepcearas 


CĂÂĂTIVA MONSTRI 


fatâia greutate de care m'am lovit, 
când am voit, scumre coleg, să îmbin 
câteva reguli de conduită intelectuală 
şi morală care să creeze şi să susție în 
viaţă un bun literat, e că dumneata aj 
putea fi un geniu. 

Această monstruozitate sufletească nu 
se supune întradevăr niciunei reguli. 

Din potrivă! 

Chiar legile pe care întâmplător le'n. 
tâlneşti în cale îşi face o plăcere sadică 
din a le desminţi, înbiba, în chip ne- 
prevăzut încurca şi batiocuri. de și 
întreagă societate de buni literați îşi 
câştigă existența şi repateția prin siric- 
ta lor aplicare. 

Profesorii de literatură şi în genere 
filosofii evoluţiei genurilor se găsesc tot- 
deauna în mare încurcătură, ei fiind 
nevoiţi la fiecare ediţie a operilor lor 
critice, alcătuite pentru pedagogi, să 
schimbe aproape cu desăvârșire cuprin- 
sul și totdeauna steaua lor polară, căci 
un monstru ivit pe neaşteptate la a- 
trage atenţia că au locuit până acum 
în Carul Mare. 

In asemenea împrejurări trebue să rs- 
cunoaştem că un Manual al bunului li- 
terat e sortit de la început să fie o în- 
selătorie, ca şi un Manual de fizică în- 
temeiat pe principiul că la ora 8 fără 
un sfert dimineața și la 5 jumătate după 
amiază legea vaselor comunicante nu 
se mai aplică şi nici legea căderei cor- 
purilor, palatele începând să umble pe 
stradă si petrolul din conducte  întor- 
cându-se acasă, încărcate cu apă de 
mare. 

Și totuşi această știință capricioasă şi 
țâinoasă a literaturii nu se lasă nicio: 
dată bătută : toate cursurile de litera: 
tură, toate tratatele de estetică literară 
vor să se întemeieze tocmai pe fenome- 
nul geniului, pe această îngrozitoare 
descumpănire şi aberaţie, cu neputinţă 
de formulat sau pus în ecuaţie. 

Autorii literaturii teoretice nu se in- 
timidează de condiția ciudată în care-i 
pune dorinţa de similitudine cu autorii 
manualelor de ştiinţă, aceştia căleând 
pe blocuri de granit şi aceia echilibrân.- 
du-se pe valuri. Și nici nu bagă de sea- 
mă că legiferând genurile sau geniile, 
sunt tot atât de ciudaţi ca magistraţii 
care ar încerca să creeze un cod penal, 
pornind de la coniiţiile cele mai favo- 
rabile pentru apariţia: şi favorizarea u- 
nor mari asasini. 

Dar tirania societăţii care vrea să-și 
tacă educaţia pe de-a'ntregul, începând 
cu funcţiile fiziologice, sa impus şi în 
artă, silind anumiţi domni cu joben şi 
ochelari să urmărească, să prindă se- 
cretele, dacă vor putea, și să populari- 
2eze apoi cea mai bună metodă pentru 
ca, aricine să poată crea oricând opere 
literare geniale. 

Ce ne poate învăța bunăoară pilda 
unui Edgar Po6?... Este evident că un 
Manual al bunului literat care sar ho- 
tărt. ținând seama de moralitatea du- 
Wioaaă a numitului Pos, să nu-l pome- 
naaacă şi să nu extragă măduva geniu: 


„iubire excesivă şi 





lut său în scopuri pedagogice, ar îi ne- 
desăvârşit și nepractic. Cu toate a- 
cestea e excls să recomandăm vra- 
olată cuiva imfilelitate față de soţie, 
bolinăvicioasă  pen- 
tru vre-o Eleonoră, abuz de alcool, va- 
gabondaj, insomnie prelungită şi deli- 
ririum lremens. Din tocfe aceste ele- 
mente, în doze ce ar urma să fie bine 
precizate, bine ţica'e, amestecate. clă- 
tite şi luate câte o lingură la ceas, Edgar 


"Po& a creat cea poemă întunecată, ne- 


liniștită, stăruitoare ca un vis chinuitor 
şi totuşi fermecătoare, Nevermore, 

Ce să extragem din cellalt american 
Wult Whitmann, diametral opus lui 
Edgar Poă deasemenea cu neputinţă de 
lăsat la orarte la alcătuirea puitului 
nostra literar... Nu vom recomenda 
nici frenezia unui optimism fără busola 
nici chefurile sănătoase şi puternice cu 
marinarii, în cârciumile de pe cheiuri. 


Nu te teme de "mine, de 
mare şi gol. 

Apropieate, prietene : sunt eu"... (NOUL 
ADAM). 


Poetul . marei democraţii  umericane, 
prupune însuşi moravuri şi se îmbată 
de plăceri, pe care nu știm dacă toţi con: 
frații noştri le-ar adopta, chiar dacă 
piida lui Walt Withmann ar duce, — 
precum se vede — ja acest mare destin: 
posibilitatea da creaţie a unui nou epos. 


e 


trupul meu 


Dar să părăsim America, atât de greu 
de adoptat și să trecem cu cercetarea 
noastră în Fremţa, unde găsim un po- 
Por iubit, latin ca şi noi şi de la care 
am lat de-atâtea ori pilde politice, su- 
Viecte literare, ba chiar, în zile grele, 
îmnrumuturi şi armament. 

Ce putem lua de la Baudelaire, bună- 
oară ? 

Să nu ni se spună că alegem, anurne, 
pildele cele mai grele şi mai penibile. 
Baudelcâre e drept, na scris decât o 
cărwulie cu vre-o sută şi ceva de strofe: 
dar toți iubitorii și înţelegătorii de poe: 
zie vor declara că lirica lumei senparte 
în două eroci: înuimte și duvă arariţii 
volumului Fieurs du Mal. Baudelaire este 
deci, cn să vorbim în termeni proprii, 
un întemeetor de poezie, un întentator 
de lirism, precum alții sunt inventatori 
de parașute, de telegrufie fără fir sau 
de nasturi automaţi. 

A nu ţine seamă de Baudelcire la al- 
cătuirea unui Manual al bunului literat, 
e ca şi cum scriind un Manual al bunu: 
iul electrician ai omite descorerirea şi 
jecția lui Ampere sau tratând Despre 
Paratrăznet, ai omite fulgerul. 

Monstruozitatea sufletească a lui Bau- 
delaire e însă o creaţie a unor forţe cu 
neputinţă de provocat la noi... Ar trebui 
să recomandăm unei mame să nască un 
băiat frumos şi simţitor, extrem de sim- 
țitor şi care s'o iubească exclusiv: să 
provocăm moartea tatălui și să impu: 
nem mamei căsătoria din nou, cu un 


09) 


F. ADERCA 


domn sever. Să cerem ca micul .nostr 
Baudelaire să primească o educaţia ce 
tolică întrun oraș mare — să-l arul 
căm prin Orient, apoi din nou în Aput 


să-l dăm pradă unei mulntre cu sein 

siziitățile aromate, să-l îmbibăm dn 

haşiş și cu lecturi speciale, ii 
E greu! 


Oricât am preţui pe Baudelaire şi 0! 
cât de mare ne-ar fi dorința să aaadd 
găm 1radiţiei literare românești un At 
semenea fenomen pogtic., Manualul bu 
nului literat trebue să renunţe şi li) pi, 
da lui. 

Dar chiar în cazul când lecţia une! 
astfel de monstri ar constitui un mat 
rial didactic literar. fiecare din ei cole 
stituind un centru de nebuloasă, un cău 
de cometă, o amibă literară garabilă s 
se multiplice la infinit, o fabrică c 
ape gazoase cu un rendement precis d! 
a mie de sifoane pe zi — băcăm de seic 
mă că alți monştri unulează unitatev 
regulei !.,. te 

Căci există persoane înzestrate, simi 
tan -sau consecutiv, cu genii maltipiC 
uneori perfect contradictorii—cu nep!i$ 
tință de luat drept puncte de plecare. ii 

Cum au încerut unele forţe noetice + 
cum au isrrăvit?... Ce lecătură e între 
Ibsen care a creat Comedia iubirei sa 
Pretendenţii lu tron și cel care a cre: 
Peer Guynt san Când ne vom înnăl 
dintre morți ?... Cine ar crede că Tolstie 
evanghelistul comunist de la  stfârgiti€ 
vieței a ruvrces de la Ana Karenina 
mai cu seamă de la Război şi Pace?.. 

Fabrica automată de donuri geniale al 
runcă deci în denozit, atunci cânt vret 
nu numai dopuri. dar ce nici n'ar pie 
tea trece t'rin mintea unui profesor pu, 
să sunravechaze dehi'ul roetic: ciii d 
conserve,  Vergissmeinnicht boabe dc! 
linte. aâste, ochelari de soare Simfoni 
Alpilor le orchestra mare, un abonti 
ment pe c. f. r.. ] 


Se'nţelege de la sine că sub nici o foi 
mă si în nici o condiţie aceste arariţ.. 
anti-logice și anti-umame nu pot const 
tui pentru noi îndrentare valabilă per! 
ru alcătuirea .unor reguli de bună-nui: 
iare intelectuală si deci de  literatur 
demnă de a fi premiată, 

Monștrii sufleteşti. arar nu ştii. câni 
nu stii unde, nu ştii Ade ce. 

Unii spun odată la un vene alţii î 
fiecare zece ani, inr cometa lui Stanie: 
ducă na fost secetă s'a ivit exact de 
asupra Ministerului de Justiţie. 

Se susține că geniile au mulţi cop 
sau niciunul. 

Copiii lor, cercetaţi de-aproane nu dai 
nici o regulă : sunt sun oameni de treg 
bă. sau de-afrertul tâmniţi. 

Sa recomandat pentru favorizarea e 
pariției veniuiui tot telul de metode 
unii sunt nentru abstinentă. altii rece 
mandă  destrâul, Unii căsătoria într 
neamuri deosebite, alţii căsătoria di) 
amor, adică firă zestre, lunii  propu 
stăruitor munca la câmp şi umblatu 
pe jos, etc. d | e 

Scumpe coleg. deşi n'am ajuns pân: 





DRUMURILE UNEI GENERAŢII 


INTRE JEROME COIGNARD ȘI BRAND 


bi 
Se poate spune despre generația noas- 
R ră tânără că e mai conştientă de sine 


empnsăși ca multe alte generaţii. Rareori 
Căntâlneşti mai des ca astăzi atâtea ten- 
dințe de lămurire a puterilor unci pe- 
neraţii şi o mai limnede cunoaștere a 
xdidealului de ajuns. Discursuri, articole 
gae ziar sau revistă, mărturisiri publice 
biide orice fe! sunt tot atâtea probe că ge- 
Pifheraţia aceasta se caută mai mult pe sine 
„jsnre a-şi valorifica puerile crantoare, 
„td. Această excepțională conștiință e în 
omlegătură cu grudlul deosebit de inteler- 
cațtualitate al contemporaneităţii. Părinţii 
SInostri erau mai naivi, mai sentiruentali, 
mai romantici, mai itealiști. Noi arm ră. 
edit în frizoriferul — din acest punct de 
tegvedere — al războiului. Ca stare sufle 
tească, răceala aceasta e în bună con 
> cordanţă cu intelectualitatea măsurată 
»jşi pedantăi. Ne interesează cunoştinţele. 
- Țiaeile, opiniile, curentele. fără prea ma- 
ş re entuziasm. Căci ştim dinainte că după 
cunoașterea lor un nou zâmbet ironic 
va înflori în colţul purii. 
1 Epoca aceasta luată în rmare și extinsă 
tă european e vremea lui Anatole France 
E Opoziţii, contraste, non-sensuri işi dau 
7 întâlnire fără să se ciocnească violent. 
Omui se mulţumeşte si îmbrăţiseze ali- 
A tudinea de guarda e passa, să ironizeze 
i superior şi să fie ca Jerâme Coiznard 
Uj a] lui France sceptic cu o nuunţă de 
cochetărie feminizantă. 
In mare parte, aceas!a, este fizionomia 
| intelectualului român din noua gene- 
raţie. 
E o superioritate a civilizaţiei contem. 
'porane faţă de cea trecută, dacă ar îi 
să credem cu Fruul Valery. Faptul exis 


1 15 3 


- acurn la nici-un rezultat — sau la unul 
„trist de tot!. — în ce priveşte alcătuirea 
Manualului nostru, te Țnevin că toate 
'Btudiile întreprinse pentru explicarea 
geniului şi toate reţetele prescrise pen- 

| tru favorizarea apariţiei lui — inclusiv 

| înainte de concepție alimentarea mamsi 
cu castane și duşul cu upă rece înainte 
--de culcare sau înnotatui în apă curgă- 
toare, tatălui — au «tat Rreş. 


Ca și asasinii crunţi, incendiatorii 
„ve orase, violatorii cu sistem, poeţii, 


dramaturaii şi rornarcierii fără pereche, 

„nu s'au lăsat niciodată presaţi în vre-o 

” boianică, pentru extragere de sucuri far- 
maceutice și didactice. 

Ei sunt poate dureroasele experienţe, 

” teribilele încercări pe cze geniul vieței 

omeneşti le face în întunerec, către ceia- 


tenţii în acnlaș moment istoric ul celor 
mai contradictorii opinii şi curente ce 
trăiesc în aproape bună gospodărie chiar 
in celag cap. e — fără îndvială — o 
dovadă de maturitate ce rezuniă și ve 
ritică valorile trecutului spiritual, 

Numai că nu trebue să ne grăhim cu 
echivalenţela, păcat ce ne cam urmărește 
ve noi Nomânrii. Să observăm cu Valerv 
că pluralitatea de tendințe opuse ale unei 
epoci înseamnă  suțerioritate, progres 
dar să nu uităm că ideea se aplică mi 
nunat numai într'o societate în care uni- 
tăți epocale nau lipsit. 

După secolul lui Ludovic al XIV-lea 
cu un anume stil bine închegat, după 
epoca romantică, realistă seu artistică 
din veacul trecut având, fiecare, bime lă- 
muwrite caractere, acest inventar cu co- 
recturi care e vremea, noastră rerrezintă 
v fază de ascensiune si poate şi de re- 
pâus. 

Numui pentru Franţa însă şi neamu: 
rile în felul ei. Şi nu e aci numai o 
chestie de istorie culturală, ci și una 
de psihologie naţională. Spiritu) fran- 
cez e mai muleubil, se adaptează mai 
uşor împrejurărilor felurite ca i se ofer. 
Cici nu se poate spune acelaș lucru des: 
pre Germania, ţura lui Nietzsche care 
socotea că lipsa de unitate a culturii 
contemporane lui e un semn clar de de- 
cadență. Spiritul germanic disciplinat 
până lu mecanizare lucrează numai în 
unităţi masive, 

Venind la noi, atitudinea „franciană" 
a intelectualului  nouii genenruţii, care 
prinde cu atât mai mult cu cât concordă 
cu anumite moşteniri istorica, nu e deloc 


"potrivită cu realităţile noastre culturale. 





ce na rai fost. vătre ceiace ar putea să 
ție, alepându-și după o voinţă a lui, pe 
marii blestemaţi si osânditi. ei însişi, 
neştintori de gloria destinului şi osân- 
dei lor. 


E] 


Dacă deci, iubite confrata, te socoți 
una din acele miraculoase unele ale 
lui Dumnezeu, iar atmoniile dumitale 
poetice din ckoiași familie cu muzica 
unui Po&, Withmann, Baudelaire, Ibsen, 
Tolatoi—nu mai citi Munuatul bunului li 
terat. El nu te va învăţa!) nimic. 

Manualul acesta, scri: de un om simn- 
plu, se adresează unor oameni la fe) 
cu «el, 

F. ADERCA 


UNIVERSUL LITERAR. — 25 


aa săpesa sacrale 


Perioadu imitaţiei noastre culturala 53 
prelungeşte prea niult. În loc să ne fa- 
cuumileze exclusiv posibilităţile locale, în- 
fluenţele străine exagerate până la sno- 
bisrn ne-au scertizat în parte. Oporlunis- 
mul politic nu e decât un corespondent 
al inrțiferentismului produs direct al 
scarticismului. Noi n'am avut mari eroci 
unitare ca să ne rormitem luxul de a 
face un inventar în felul celui francez 
și să jonelim apoi cu asj'ectele contra 
dictorii ala culturii. 

Avem nevoie de o solidă unitate cu)- 
turală granitic plămădită. Nu ne rutem 
năcina  farţele în ironie și seanticism. 
Trebuie să denăşim cu o clină mai de 
vreme perioada de imitare si să învin 
gem cu sniritul nostru srecific creator. 

In prazul adevăratei noastre vieți cul- 
turale, fivura de scertic îmbătrânit a lui 
Jerâme Coignard poate înseamnă cel 
mult o curiozitate exotică, ci nu un în- 
demn. 

Unitatea unei culturi tinere se contra- 
zice cu scenticismul. Ea trebuieste clă- 
dită pe o concație de viață originală şi 
mini ales întemeiată pre o etică eroică. 
Intuiţia poru'ară ne Qă materialul tul- 
hure al acestui funtamen, Gândirea cui- 
tă a și încorut să-l clarifice si să-l în- 
chege în cristule. Personalismul energe- 
tic al d-lui C. Rădulescu Motru. de pilâă, 
e o astfel de filosofie carac'eristică ela- 
borată dintrun fond naţional într'o for- 
mă europeană. 

Mai rămâna crearea unei etice româ- 
nești cerută dela repele Carol şi până 
astăzi. Aci e însă tot greul, Căci nu e 
atât vorba de o formulare teoretică a 
eticii, cât mai ales de o trăire sinceră 
a ei, 


O etică a personalităţii creatoare, o 
etică a sacrificiului şi eroismului, iată 
ceeace ne trchuie, 

intre scepticismul hui Jerâme Coignari 
şi eroismul lui Brand, tânărul imtelec- 
tua! român nu poate ezita o clipă. 


AL, DIMA 





26. —" UNIVERSUL LILERAR 








A : 





le a [ru 





OCORONICA TEATRALĂ 


In rubrica acesta, am însemnat 
aproape săptămânal, câte ceva despre 
teatru. 

M'am ferit şi de critica aspră şi de ge- 
nerozitatea lăuadării. Mam condus de în- 
datorirea relevării muncii, ce sa desfă- 
şoară, a talentului, ce se ivește si am 
preferat să nu scriu despre piesa şi tru- 
pa, despre care ar fi trebuit să scriu nu- 
n:ai rău. 

A încerca, acum o recapitulare, mi se 
pare de prisos. Poate că e mai nimerită 
o trecere în revistă a tectrelor și actari- 
lor, care sau distins, 


+ 


Spun unii, că ar îi în Bacureşti, teatre 
iulte, Nu mi se pare. Teatrul e cel mai 
direct mijloc de educaţie și cultură, Tea. 
trul înfățișează aspecte de viaţă, pune 





Liviu Rebreann 


sub formă acceptabilă probleme si le re- 
zolvă fie prin aplauzele, îie prin jacri- 
mile, fie prin indionarea spectatorilor. 
Așa, că diu acest punct de vedere, tectre 
nus multe. Sar putea spune, că nu-s 
teatre : corespunzătoare artistic. Poate, 
fiindcă înjehebările teatrale au obişnuit 
un. temeiu capricios artisiic si o râvnă 
seducătoare, — sprijinul ministerului 
artelor. 

Capriciul artistice face ca trupele de 
teatre să. fie foarte variate ca talent, ca 
îndemânare și ca posibilităţi de a face 
faţă unor spectacole ret onorabile ; iar 
ajatorul ministerului artelor, larg şi 
fără alegere, 'rentru oricine şi oricum, 
sporeste parazitismul teatral. 

Teatre nu-s multe, der lipseste spiritul 
organizator, tocmai din cruza dărniciei 
ministeriale. Nu stiu, dacă chiar la tea- 
trul Naţional na sar putes. pune în for- 
ma tare, problema : având local, lumină 
și alte avantaje oficiale, nar putea oare 
să funcționeze prin propriile-i mijloace, 
fără subvenţii de milioune? Poate aşa, 
sar scutura de multe inutilități si ar fi 
mai dârz în ce priveste îndatotrirea de 
încurajator al pieselor originale. 

Actualul director, d, Liviu Rebreanu, 
care are destul curaj si remarcabil spt- 
rit orgenizator, noate se va opri o clipă 
asunra chestiunii, examinând-o în toate 
amănuntele. 

Și poate, că exceleniul literat d. Ion 
Minulescu împreună cu adevăratul orn 
de teatru, d. Ion Marin Sadoveanu vor 


cerceta de aproape chestiunea mereu ac- 
luată și mereu combătută a faimoaselor 
turnee teatrale, 

Teatrul trebue desvoltai şi se desvoltă 
firesc prin sine, dar nu pe molozul dăr- 
niciilor necontrolate. 


€ 


La Teatrul Naţional, au continuat în- 
cercările serioase de z! se reprezinta ple- 
se mari. Ritmul izbânzilor a variat. Po- 


„7 
| // 


95) 


hit 
Aura Buzescu 


sibilitățile de manifestare şi interpretare 
artistică su încrucişat uneori. Când a 
biruit regizorul, când aa putut să stea 
pe planul întâi, actorii. Mai nici odată 
însă nu sa realizat unisonul artistic şi 
por'că mai totdeauna regizoratul au 
mat-o înainte, chiar atunci când a tins 
să impună spectaculosul. 

Notez cu plăcere, că pe scena Naţiona- 
ului, am văzut „Mult sgomot pentru ni- 
mic“, „Femeea îndărătnică', — ctât peu- 
tru regie, cât şi pentru interpreţii prin- 
cipali ; „Romeo şi Julieta“ pentru ambii 
susținători ai rolurilor ; „Principesa Tu- 
ranilot“, „Femeea mării” şi apoi câteva 


fiii A 


/ 


2) 


NN 
a a a 
R. Bultinschi 


piese originale, care au bătut la uşa ge- 
neroasă a repertoriului teatrului Na- 
ional. i 

Dacă înregistrez, că şi-au afirmat ros- 
tul de primași ai scenei d-nii Vraceu, 
Ton Sârbu, Calboreanu și d-nele Marioa- 
ra Zimniceanu şi Aure! Buzescu, trebue 
să însemnez că nu s'au dezis un moment 
d-na Maria Filotti şi d-nii Morţun şi 
Bultinski. - : 


S'au afirmat d-nele Maria Mohor, Cl 
Pom-Cernăţeanu și d. Marius. e 
şi 

+ A. st 

pl; 

La teatrul „Regina Maria", repertorip 
foarte variat. Criteriul nu se poate prti 
ciza. Melodrame a succedat comediei nl: 
stilizate ; drama veche a fost pusă dup! 
o piesă uşurică, Dar parcă nici zIdţu 


i 


NI N 
"i 

îi) . 

Tony Bulandra ă 





= 





protagoniştilor și directorilor acestut. 
teatru, nu l-a putut ajunge nici un tă 
năr. Conducătorii teatrului sunt preai 
mari actori, ca să încerce adolescenţiii 
dreimaturgiei să se apropie de ei. Totus; 
e un frearmnăt de emulaţie între d-na Stes 
rian şi d. Gorner. '€ 

e i 


i 

Teatrul Mic a dat prilej d-lui G. Tin 
mică să-şi afirme talentul, marele talente 
de actor de comedie şi acelaş teatru B8ăr 
se hizue necontestat pe foarte buna actri-] 
ţă, d-na Leni Câler. N 
E] i 

Ii 

Teatrul Intim e necontestat numai du 
Toneanu. Y 


ba 





Za 


C. Toneanu 


Şi teatrul „Carmen Sylva“ a fost ca- 
priciosul, nestatornicul şi nu ştim, dacă 
nu înfrântul Puiu Iancovescu. : 


e 


Ce va fi anul acesta? 

O criză nici în tedtru nu se rezolvă 
teatral. ; | 

Experienţa pe deoparte, autoritatea 
neşovăitoare pe de alta, poate vor îmbi- 
nătăţi unele stări. 

Mă refer la experienţa teatrelor parti- 
culare şi văd autoritatea la Teatrul Na- 
ţional. 

B. CECROPIDE 


“UNIVERSUL! LITERAR. — 27 


canemalooratul 





CUM E PRIVIT CINEMATOGRAFUL IN FRANȚA 


d; Dela războiu încoace a mai scăzut și 
ic. noi numărul acelor intelectuali atot- 
gitutori“, cari văd în cinematograf în 
azul cel mai bun o distracţie uşoară 
pentru populaţia dela mahalele, dacă nu 
pb școală pentru bandiți şi hoţi de buzu- 

are. In ţările mari ale Apusului lumi- 

ghat şi îndeosebi în Fran. şi Germauiu 
"a recunoscut de mult importanţa cul- 
urală și rolul educativ al artei tăcute. 
a mijloc de propagandă reliziorăă sa 
folosit mai întâi în Statele Unite ale 

AAmericei, iar acum în urmă şi în Faro- 

wa. In Franţa sa constituit o societette, 
ompusă in majoritate din clerici, asa 
isul Comitet catolic pentru  cinemutu- 

graf. A 
- La congresul ţinut în luna Noembrie 
pub președinția cardinalului Dubois, 
rhiepiscppul Parisilui, sau rostit cu- 
inte, ce vor rămâne strise cu litere de 

ur în istoria primelor decenii de viaţă 

nouei arte. 
Monseniorul Julien, episcop de Arras, 

1. spus între altele următarele ; 


44 „După părerea mea puterea filmului 
'aplă în limba ce o vorbeşte el prin ima- 
tigini, cari ne redau viața cișa cum este. 
facultatea de a vedea e în sine o bucurie 
9-A vedea însă lucrurile aşa cum ni le d- 
ată filmul „a vedea trecutul transpus în 
prezent şi desfășurat în imagini vii îna- 
_ntea ochilar, a-l vedea întrem şi de două 
i-pri mai bine decât cum l-am putea în- 
1tțelege din cărţi, a-l vedea lămurit până 
Xfn cele mai depărtate veacuri, aşa cum 
I-Și vede cel măi genial istoric, cu ochii 
ufleteşti, luminaţi de geniu, a însoţi pe 
ălătpri şi exploatatori pe drumuri și 
prin regiuni umblate și neumblate, în- 
i.prun cuvânt a te face părtaş la tpate fru- 
viseţile lumii — este împlinirea unui 
vis frumos, pentru este trebue să-i fin 
profund recunoscători... filmului. 
_Și oricine, fie.om “de ştiinţă, fie laic, 
ie bărbat, femeie sau copil, care ar dori 
ă vază tot ce până acum putea vadea 
pumai prea puţini privilegiați ci sorții, 
Rumai câțiva pioneri ai ştiinţei sau civi- 
izâției, în scurt oricine ar dori să-şi sa- 
isfacă dorul de ştiinţă sau nevoia de 
listracţie, n'are decât să intre într'un ci- 
pematograf şi să-şi deschidă ochii tru- 
si ești şi sufleteşti în faţa lucrurilor, pe 
sșari miuunata invenţie a cinemittografu- 
ui i le rulează pe ecran. In lipsa unei 
imbi comune, care de altcum nu însea- 
bă încă o comunitate a, ideilor, cinemeto- 
ralu] oferă prin lmba-i universală pen- 
ru toţi oamenii de pe toate continentele 
posibilitatea unei apropieri mai intime, 
Filmul mijloceşte tuturor spectatorilor 
in tocte ţările” şi continentele aceleaşi 
“mpresii şi emoţii şi tocmai pentru a- 
foea a cel mai porivit mijloc peniru a 
divela deosebirile şi chiar dusmăniile 
intre rase și naţiuni, iar întrun grad 
arecere creiază conştiinţa comunităţii 
Be sentimente și aspiraţiuni omenești. 
Când şi la noi în ţară adevărurile de 
mai sus, exprimate cu atâta căldură de 
n" înalt prelat francez, vor intra în con- 


Ştiinţa tuturor cercurilor conducătoare 
atunci și filmul românesc își va aveu 
viitorul asigurat, 


LILALEILE RUSIESȘYL IN FHANȚĂ 


Cenzura franceză ne admis până as- 
tăzi decât un singur film rusesc din 
producţia mai nouă de provenienţă bol- 
sevică şi anume drama istorică „Ivan cel 
groaznic". Cu toate acestea ru mai rulat 
câteva filme rusești în capitala Franţei, 
dar nu numai de origine ci chiur cu ten- 
dinţă bolşevică. Aceste filme însă n'a 
fost reprezentate în cinematograte publi- 
ce, ci în localuri particulare anume in- 
chiriate în acest scop de către sociotatea. 
„Amis de Sparircus”. o socirtate subver- 
sivă subvenţionată de comunişti. 

Prefectul poliţici din Paris a interzis 
de curând orice spectacole ie acust fel, 
organizate de numita societate în Scop 
de propagandă comunistă. 


CONTINGENTAREA IMPORTULUI 
DE FILME IN PORTUGALIA 


După ţările meri producătoare de fil- 
me, şi statele mai mici, în cari produc 
ţia e abia în fașe,iau măsuri de apărare 
si incuvajare a industriei proprii. 

Astfel o lege portugheză de dată nouă 
contingentează importul filmelor străine 
în proporţie de 101, udică obligă casele 
de filme să scoată în comerţ, iat cinema 
togrufele să .ruleze cel mult 10 filme 
străine pe lângă unul indigen. Pe când 
vom avea şensa să vorbim și lu noi des- 
„re vu astfel de lege ? 


PRODUCȚIA DE FILME IN ANUI, 1927 


Anul trecut Sau prods pe întreg glo- 
bul pămăntului 1340 de filme, în acestea 
nu sunt calculate filmele de metraj 
scurt: jurnale, comedioare etc. în 1—4 
acte. 

în America Sau fabricat în anul 1927 
un număr de 750 de filme. dintre cari 
700 în Statele Unite, iur restul în Canada, 
și în țările Americei de. Sud. În acest 
timp s'au fabricat în Europa 520 «de fit 
me de lung metraj. In fruntea praducţiei 
europene stă Germania cu 220 de filme, 
în locul al doilea vine Rusia cu 100 de 
filme. iar în“al treilea Franţi. cu 70 de 
filme. Uwmează pe rând Anglia (25), Aus- 
tria (20), Italia (15), Cehoslovacia (15), 
Polonia (10), Suedic (10), Spania (8), Da- 
nemarea (6). Portunalia 15), România 
vine abia la locul al 10-lca cu 3 tilme. 

12 state curopene, în c.iri întră si lu- 
goslaviu, Bulgaria, Purcia. etc., nau pro- 
dus în acest an nici un film. 

Si Incru curios, tocmai jiublicul din 
ţările, în cari industria filmului e ca și 
inexisistenţei, are pretenţiile cele mai 
mari. In vreme ce în cinematografele 


ari din Londra. Paris, Berlin. ete, mai 


trec si filme de-a dpua mână, vai de ca- 
pul directorului sau. propriotarului unui 
cinematograf central dela noi în zilele, 
în care — de voia, ne nevoe — dă publi- 
«ulii şi câte un program de a doua 
nidnă!u. 


ARTIȘTI MABL SI VEDETE LA MODA 


Pe firmamentul cinematografului ră- 
sii în fiecare an stele noui, cari de cari 
mai sclipitoare. heclama cimericană mai 
ales ridică de multe ori la înălțimi ăme- 
țitoave artişti şi artiste, cari de multe ori 
unu lucosc decât un an doi, ca apoi deo- 
dată să dispară în neant. Luceferii mari 
talentele adevărate se susțin însă 12 su- 
prataţă chiar și atunci când soarta îi 
aruncă iu braţele unui regisor de a doua: 
sau a treia mână, 

Astfel de luceferi răsar mai mult în 
luropa, mai săracă în dolari, dar mai 
bogată în suflete. Societăţile mari de 
filme din America știu să aprecieze ta- 
lentele adevărite ce răsar în Europă şi 
nu se dau înrtărăt dela nici un sacrifi- 
ciu, când e vorba să-şi achiziţioneze un 
artist, un. regizor sau un scenarist cu 
renuine mondial, Astfel societatea „Pa- 
vamounti, bine cunoscută și la noi mai 
ales după aetiştii Harold Lloyd, Adolphe 
Menjoa, Pola Negri etc., produce anuei 
50 --G0 de filme, dintre cari cel putin 20- 
35 sunt cu plăcere văzute şi de publicul 
european. La acest rezultat sa putut a- 
junge însă numai în urma sucrificiilor 
pe cari numita societate le-a făcut pen- 
tru a-şi asigura colaborarea unor regi- 
zori şi artişti de prima mână din Eu- 
ropa. 


GII. C, BIRAESCU 


EEE OR ID 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


In editura Librăriei „Socec. & Co. S$. 
A. au apărut în condițiuni tehnice ire- 
proşabile : 

PR. Delavrancea: Apus de Soare. 

B. Delavrancea: Viforul. 

R. Delavrancea: Intre vis şi viaţă. 

RP. Delavrancea : Patria şi patriotiam. 

Eminescu : Povestind coniilor. 

Creangă: Povestind copiilor. 

Carageale: Povestind copiilor. 

Odobescu: Povestind copiilor. 

Negruzzi: PoVputAnA copiilor. 


Cele mai” frumoăse şi mai potrivite 
cărți pentru cupiii mari şi muci sunt 
DOMNIȚA LIA și ZANĂ LACULUI po- 
vesti traduse de d-ra Eliza Marian. 

Cărţile se vând lu toate librăriile din 
pară “cir 50 lei fiecare, - 

fu curdhad: a 

Poctui Ion: tieorgescu, colaboratorul 
nostru, pregăteşte un volum de versuți. 
cu titlu: „Drumul Umbrelor, care vu 
arate În curând. 


38. —. UNIVERSUL LITERAR 








CN Ș a Șa-casaz... 


candoare ? 


Un tânăr cara iscălind notele de pu- 
blicitate ale revistelor, are iluzia că face 
critică în coloanele unei gazete destinate 
memecureuselor, rentierelor libere şt ac- 
torilor de provincie — vorbind despre 
„Anul literar“ face constatarea „mali- 
țioasă“ că am publicat „fără să le ceară 
publicul“  ecricaturile colaboratorilor 
noștri la încheerea anului trecut. Fi- 
vește că „maliția“ e deplasată şi bâl- 
bâită. Toate gazetele şi magrvinele lite- 
vare din lume publică chipurile colabora- 
torilor lor. Ba e la noi o revistă care 
iscăleşte orice articol, jos, în loc de nume 
cu ctfricatura colaboratorului. Aga că 
acel care în „Opoziția“ dă, între articole 
cuviincios scrise, de o pagină insipidă ca 
o notă de reclamă de săpun, dacă nu 
ghicește din prima clipă că e scrisă de 
d. Romulus Dinu, destușeşte numai de 
cât la locul norma! aj semnăturii, un 
fel de insectă, ca o scabie văzută la mt- 
croscon. Și atunci sa şi lămurit asupra 
autorulai. 3 


la Sofia. 


Un impresar îl angaiează în 1925 pen- 
tru câteva spectacole, la Sofia. La repe- 
tiţiile de rigoare de acolo (juca cu an- 
samblu bulgex), Leonard zice muzică, 
nu-o cântă. 

Artistii bulgari, intervin prin impresa- 
tul lui să-l roage să cânte. E! nu vrea. 

Primul spectacol este „Floarea din 
Stambul”. Leonard în fericite  dispozi- 
țiuni vocale cântă romanțe dumnezeeşte. 

Sala în delir aplaudă în picioare mi- 
nute întregi. In seara aceea e scos în 
triumf. din teztru, iar prefectul poliţiei 
din Sofia, colonelul Petroif, întovărășit 
de o seamă de intelectuali bulgari, dă un 
mare banchet în onoarea lui. 

Succesele curg în serile următoare şi 
în loc de 4 spectacole i se acordă 7. 

Der zilele trec şi iată-l în gara Sofia 
îmrreună cu nedespărţitul lui adminis- 
trator Louis Cazes. 

Toţi artistii de seamă ai Sofiei sunt 
în pară. Fiecare îi fac un cadou, ca să 
nu-l uite. 

Trenul e gthka de plecare. Artiştii bul- 
pari se pregătesc să plece flaturânăd ba- 
tiste, dar vrimadona lor, diva a rămas 
)ângă Leonard, i-a întins pe furiş un 
obiect de valozre (o tabaeheră de aur) și 
cu lacrimi în ochi i-a soptit: 

— 'Ține-o Leonard. Am închiş în ea tot 
sufletul meu... 


Epigramă 
Contesei de Noailles 


Franţujii spun ca lor e poatesa 

Că e grecoaică, dânsa-afirmă încă. 

Şi nu ştim cum să 'nchidem paranteza 
Căci noi când i-arhintim că e româncă, 
Contesa noastră face... pe chineza... 


N. CREVEDIA 





ca Zelcaraes 


DESPRE BOGAŢI ȘI SĂRACI „ 


— Bogaţi sau săraci, cea mai urâtă 
mizerie ce ni se poate întâmpla este ca 
acest caracter occidenteă să devină de- 
finiția întregului nostru îns. 


* 


— Sunt oameni care ştiu să-şi cheltu- 
iască atât de amuzant banii, încât Je 
doreşti să-i aibe totdetuna, 


* 


— Sărăcia nu-l împiedică pe pom să 
orate ceeace are nobil în el, dar pentru 
a dovedi ce are fermecător unui ora îi 
trebesc bani. 


— Plăcerea unui om bogat, cere își 
face testamentul nu e de a se pândi la 
cei pe care îi îmbogăţeşte, ci la cei pe 
care îi păcăleşte. 


— A cheltui şi a cumpăra nu sunt 
plăceri egale. Este în cheltueciă un soiu 
de beţie uşoară ; ce primim în astfel de 
împrejurări nu interesează de loc; plă- 
cerea noastră este să ne convingem, 
pentru un moment că suntem bogaţi sau 
mai ales să facem haz, în timpul cestor 
sante saturnale, de acești bani, pe care 
trebue să-i socotim atât de economicos 
în celelalte zile. 

Cheltuelile nocistre ne schimbă o clipă 
aspectul vieţii, ca acele focuri  bengale, 
pe care te îmuzi aprinzându-le, în se 
rile de vară, într'o grădină îngustă pen- 
tru a-i da aparenţa fantastică a unui 


parc. 
* 


-- Când vezi cât îi necăjeşte pe anu- 
miți bogaţi şi îi face să sufere o cheltu- 
ială, chiar atunci când e vorha de como- 
dităţile sau plăceriie lor, ești surprins 
de sinceritatea durerii lor. Iți amintești 
atunci acele povești răspândite prin 
toate ţările pământului, în care un per- 
sonaziu își are inima ascunsă în afara 
lui, întrun lucru, pe care nu-l poţi a- 
tinge fără ca el însuși să nu fie bolnav, 
să se disirugă sau să moară. Poate că 
sunt oameni atât de strâns legaţi de a- 
verea lor în cât — de cum își simt bemii 
sfârşinau-se — simt cum le piere viaţa. 

Ceeace pentru noi nu e decât o chel- 
tuială, e pentru ei o hemoragia. 


* 


— Sportul este mijlocul cel mai să- 
nătos şi msi simplu de a evada din să- 
răcie ; le dă săracilor orgoliul și plăce- 
rea. de a avea un trup ce mate fi mai 
nobil şi mai frumos decât al bogaţilor, 
KI le dă toate bogăţiile ce nu depind de 
cât de bani. Un sărac tânăr respiră şi 
își dă seama că tot aerul este al lui, 
până la curatele înălțimi curite de lu- 
mină ; merge şi îşi dă seama că tot pă- 


" mântul îi aparţine până în văile tainice 


gâtuite Ge izvoare și plante: învaţă şi 


îşi dă seama că brăzdează și mişcă di 
pă bunul lui plac o comoară enormi 
din care lasă să-i treacă printre degal 
și safirii şi diamantele. 


e 


— . „m 


— Dacă vrei să pătrunzi în firea, unu! 
om câ de ales: ori să-l observi timp d“ 
ani de zile, ori să-l cunoşti întrun cea? 
făcându-l. să yoace pe bani. 


e E: 


— Trebue neapărat ca șeful unui g: 
vernământ să sc priceapă în finanţe u 
să nu fie financiar. 2 


i 

— Sunt o2meni întru atât de nevred 
nici să posede operile de artă, pe cart: 
bogăţia le-a dat putinţa să le dobân 
dească, în cât se poate spune că le-a, 


furat cu bani. 
Y 


— Operile de artă clu pe oamenii bor. 
gaţi drept soți și pe cei săraci drept e 


manţi. 
* 


— Când ai prilejul să dai un dar unu 
om sărac este mai delicat să-i dărueşia 
lucrul nefolositor, care îl ispiteşte, di 
cât lucrul util, de câire are nevoe. 


* 


„m _ 


— Ar trebui ca din când în când, ul 
poet să aibe o avere de cheltuit pentr 
ca să e arate bogaţilor ce să facă &, 


cu banii, 
. i 
t 
— Numai poeţii si femeile ştiu să s; 
poarte ca banul aşa cum merită. + 
+ 
— A cheltui e o plăcere de poet. 
e 4 


€ 
— Aţi băgat de seamă că atunci cân ţ 
aveţi de atace cu duşmani fanatici £] 
societății burgheze demnitatea lor nu-.r 
împiedică să primească bacşiş ? aceasti 1 
ecută demnitate fi opreşte doar să mul + 
țumească. 
+ Ia 
_— Dragostea şi banul sunt ca -acek! 
persoane, care simulează că nu Be cu, 
nosc pe când în realitate îşi dau teinla: 
întâlniri. = 


— Sunt unele femei, care primesc da.: 
rurile cu o plăcere, ce îl răsplătesc pri: 
dăruitor ; sunt altele care le consumi. 
fără ca nici o mişcare la suprafaţe. apei 
să anunţe că o compară a descins în a 
dâncimi. . 
e ! 

Trebue ca omul bogat să aibe inimi ; 
destul de puternică, pentru a se lipsi di... 
plăcerea ce v încearcă dărnind. 





Sedsanaai die 
cvwvsntie 


“ Sptritualul academician Labiche pri- 
ni, într'o zi, vizita unei doamne care-l 
ştiinţă că soțul său își pusese cândida- 
ura la Academie. O indispoziţie îl re- 
inea, în pat și ea venea, în locul său, să 
auge pe Labiche, să binevoiască, să-i a- 
arde votul. Cum aceste. părea că are de 
biectat câte ceva, doamna îi zise cu la- 
rimi în ochi: 
„Dacă soțul meu nu va fi numit, va 
uri !* 
„Alegerea avu loc şi soțul doamnei avu 
n singur vot, acela al lui Labiche. După 
câteva luni, o nouă vizită a doamnei, 
căci un nou loc devenise vacant la Aca- 
demie, 
„Vă rog d-le, de data asta mă veţi aju- 
ţa să fac să triumfeze candidatura...“ 

„A soțului d-v ?* întrerupse Labiche; 
„dar eu îl credeam mort. 

Doamna plecă ochii şi nu răspunse 
nimic, 

„Atunci nu şi-a ţinut făgăduiala ce 
mi-ai făcut-o î* 


Bassompierre, mareșal de Franța, ce- 
ilebru prin brewura şi devotamentul său 
“pentru rege, era totuşi un inamic temut 
-al lui Richelieu, care pentru a se feri de 
un asemenea adversar, il închise la Bas- 
tilia, unde-l ţinu zece ani.  leşind dela 
închisoare, Bassompierre se duse la re- 
gele Ludovic al XIII-lea, care-l întrebă 
câți ani are. 

„Sire, am cincizeci de ani“. 
- „Cum ?* zise regele surprins, 
pare că ai cal puţin şaizeci!" 

„E adevărat, Sire“, răspunse Bassom- 
pierre ; dar scot din socoteală cei zece 
ani pe cari i-am petrecut la Bastilia, 
pentru că n'au fost întrebuinţaţi în ser- 
viciul Majestății Voastre“. 


+ 


„mi 80 


Se povesteşte că Alexandru Dumas, la 
un mare dineu, a fost aşezat de stăpâna 
casei, alături de un mare general căruia 
îi lăudase spiritul - marelui romancier. 
Dar în tot timpul mesei Alexandre Du- 
mas nu deschise gura decât pentru a 
“mânca. Doamna se crezu datoare săl 
scoată din acest -mutism extraordinar. 

„Nu 8 gentil din partea dv, scumpe 
maistre. Generalul se bucura atât. că va 
avea ocazia să vă audă vorbind!” 

„ „Dar oare eu l-am rugat să tragă cu 
tunul ?* răspunse Dumas. 


+ 


In 1892, când Primul Consul Bonaparte, 
vroia să-și schimbe titlul în acela de 
Consul pe viaţă, un general, adunân- 
du-şi trupa, îi ţinu următoarea cuvân- 
tare! 

„Copii, e vorba de a numi pe genera- 
lul Bonaparte consul pe viaţă; opiniu- 
nile sunt libere, dar vă previn că voi 
împuşca În fruntea regimentului său pe 
oricare ar vota contra consulatului pa 
viaţă. Trăiască libertatea !* : 

- ZOE LECGGA 


LOC 















fo caz car 


CARE ESTE ORIGINA POMULUI 
CRACIUN ? 


DE 


Cele dintâi popoare, aveau pentru ar- 
bori o mare venerație, şi pădurile, a- 
ceste temple primilive, le socoieau locul 
fuvorit. al divinităților. Si trebuia să se 
atribuie fiecăreia din ele o predilecție 
pentru cutare sau cutare arbore. Astfel 
au consacrat stejarul lui Jupiter şi Cy- 
belei ; pinul maritim lui Bachus şi lui 
Pan: măstinul Minervei: Laurul lui 
Apolon ; cedrul lui Eumenides; palmie- 
vul Muzelor, etc.. 

Creștinismul, substituind superstiții 
lor păgânismului o religie pură morală, 
ridică arborilor, orice semnificaţie rali- 
gioasă. Dar popoarele moderne, continu- 

ară să-i considere embleme, 


Sărbătoarea de Crăciun se celebrează 


cu predilecție la popoarsle din Nord, de 
origină scandinavă şi germanică, care 
aspiră cu nerăbdare ia întoarcerea fru- 
mosului sezon. Şi în Norvegia, deobi- 
ceiu, trebuie observată în detalii vesela 
cereinonie, reprezentată prin arborile de 
Jule. Acest nume se găsește la toate po. 
poarele nordice. 

Căci Jule nu este altceva decât simho- 
lul solstițiului de iarnă şi arborele, ra- 
muru sau arbustul care îl reprezintă, 
înfăţisează renașterea unui an plin de 
promisiuni. Sărbătorile lui Yule duc până 
la epoca preistorică. le găsim la scan- 
dinavi, mult timp înaintea introducerii 
creştinismului. 

Regele Olof le-a proscris ca reprezen- 
tând păgâniemul, Mai târziu, fură rez- 
tabilite. Coimcidenţa lor cu crăciunul, 
aşa de scump în tot nordul Europei, le: 
păstrat ierite de persecuții. : 





„ Cred că te înşeli 


scaumpul 


ovtytasti, ran — 2 











— Dumnezeule ! o congestie. 
—— Aşi, nu î... rachiu de portocală 1... 
(Show) 


PACE... 


că o - & 


PA: 
seara , : gi 


___— Aşteaptă să înceapă numai războiul 
şi p să vezi tul. 


(Lieţe) - 


SANGE-RECE 


meu, n'am nimerit la hanul indicat în.ghiă 


(Liefe) 





30. — UNIVERSUL LITERAR 








| Cesrți re 


VIATA LUI ALFRED DE ViIGNY 


ciesice îns 


4 





Paul Brach 


Marele poet, Alfred de Vigny, nu s'a bucurat în timpul vieții de prea 
multă glorie, dar a avut prieten.a celor mai mari scriitori ci timpului: Victor 
Hugo, Saint-Beuve, Alfred de Musset, Balzac, etc. Nenorocit în căsătorie, 


exirase 





e 
. 
Y 
Ei 
tă 


trăind cu o soție pururi bolnavă, pe care mama lui n'a iubit-o niciodată, a 
suferit şi din pricina numeroaselor sale amoruri. După ce a fost martor la 
moartea mamei sale, a soției şi a câlorva amuei scumpi inimei lui, s'a sfârsit 
într'o dimineață de Noembrie. 


„Viguv, te Saci, visezi!” 

Micul şcolar era vecinic întrebat astici 

intradevăr, Vieny visa. Pâr acesiu 
eva un senin că si-a sfârșit temele, căci 
punea datoria înainte de toate. Se simţea 
foarte rău în a'mosiera şcoalei şi se pră- 
bia să ajungă acasă unde l-aștepta o 
bibliotecă bogetă, Din acest înotiv profe- 
sorii îl tratau de lenes, deşi totdeauna 
stia mai bine ca alţii. Vigny însă visa, 
mereu : Işi revetea tatăl venind în di- 
mineaţa de 21 Martie 180%, înspăimân- 
tat şi cu lacrimile în ochi: aflase da 
moartea ducelui d'Enghien, împuşcat, în 
ajun. incerca să-i tacă pe fiul său, de 
şapte ani, să înţeleagă crima ce se să- 
vâărşise. Tatăl său scoase dintrun cufă- 
ras crucea Saint Louis prinsă de un 
petec de stotă albastră și întinzând-o spre 
Alfred îl puse so săruie în genunchi. 

„Astfel mi-a pătruns în suflet dragostea 
pentru Bourboni”, scria Vieny după 31 
de ani în jurnalul său. 

Niciodată na putut uita taptele bru- 
tale ale lui Napoleon. 

Mai târziu, în pension, noblețea sa și 
faptul că lua premiu în fiecare an i-av 
atras imvidia și ura colegilor săi, Acolo 
i se născu dorința de a doveni militar, 
Intrebat ce va deveni, răspundea inva- 
viabil: „Vreau să fiu general“. 

Tânărul elev devenea din ce în ce mai 
trist, tristeţe care. astumlea însă muli 
dor de viaţă: 

Isi adora mama, d-na L.eon de Vigny 
o femee minunată, şi lângă dânsa Al- 
fmed îşi simţea forțele. întărindu-i-se. 
Numai după ce scăpă de profesori, Vieny 
își îmcepu adevărata educaţie, citind 
muult : Traduse pe Homer din grecește în 
englezeşte, încercă să serie comedii, frag- 
mente de roman, etc.; dar nu fu mulţu: 
mit cu ele, căci avea mult simţ critic. 
Im cele din urmă, 'se hotări să intre la 
politechnică. Familia lut şedea prost, 
pământurile erau numai cu numele ale 
lor, iar pensia tatălui său prea mică. 

Intro după amiază din Martie 151, 
Alfred și cu prietenul său Emile Des- 
champs aduseră vestea că ţarul e la por- 
țile Parisului. Talleyrand trădase încă 
adată. Napoleon abdică şi Ludovic al 
XVIII-a fu îmtronat la Pouilleries, Mânat 
ie destin, Alfred de Vigny întră în ar- 
mata, regelui cu gradul de sublocotenent, 
în aceea zi în care Emile Deschumps 
intră, şef de biurou ta Ministerul de Fir 
namţe. La plecare mama dădu lui Alfred 
o cărticică învelită în marochin Ilmi- 
tation de Jesus Christ. Când o deschise, 
fiul citi alături de titlu: „Lui Alfred. 
Singura sa prietenă”, 


La îneeputul. anului, Ludovic trebui. să. . 


piece, Din escorti făcea paste și Vianvy, 
cu toate că avea un picior rupt întrun 
accident de călăsie. Fra prima sa mi- 
siune. Î.a Bâthumne escorta primi ordin 
să părăsească, cortegiul exreselui. 

Pămaşi în oraş, Alfred văzu  într'o 
seară un om puternic dar cu privireu 
iristă pe care ofițerii îl salutau dela dis- 
tanță. Intrehânăd, i se spuse că era vi- 
contele de Chateau-Rriand care  mer- 
gea la Lille să-si găsească venele, Pură 
cantonaţi în regimentul > Infanterie şi 
în timp ce pe câmpiile Franţei se în- 
tinea hătătia,  Viuny suspectat fu în- 
iernat la Anvers timp de o sută de zile, 
în care trăi adevărata viaţă de garni. 
zoană. Neincapu să viseze şi încercă să 
facă poezii. D-na de Visuy îl sfătuise 
să nu devină jucăria pasiunilor, să 
creadă în D-zeu și în nemurirea aufle- 
tului, să se ferească de actriţe; dar nu-i 
interzisese să facă versuri, Credincios 
preceistelor mamei sale, Alfred ceti bi- 
blia, apoi scrise o poemă „Dryada“, 
după care încercă o tragedie, „Julian 
Apostatul“, 

La Vincennes, Viany îşi găsise un ve- 
chiu coleg de şcoală în Savigny de Mou- 
corps. Nedespărţiţi, hoinăreau prin pă: 
duri atrăgând privirile tinerelor fete. Fu 
găsit de Jaques Daschamps care îi :Huse 
vestea că tatii său era grav boinav. Ple- 
cară înnpreună cu trăsura şi-şi găsi pă- 
rintele în agonie, După câteva ore, tatăl 
său nu mai era. 

La Courbevoie, unde se găsea cu regi- 
mentul, Vigny luă contact cu lumea li- 
tera.ră, Cunoscu pe Sommet, Guirod, con- 
tele Jules de Nesseguiner, Pichet, fraţii 
Hugo Ahel şi Victar, Victor Hugo însuşi 
în vârstă de 13 ani, Aceştia, împreună cu 
alții, formau cenaclul  Toulouzenilor 
unde Yigny fu invitat în fiecare seară. 
Işi petrecea timpul când la Nodier, când 
la Duz O'Reilly şi părăsi în urmă redac- 
ţia „Conservatorului literar“ pentru sa- 
lonul prinţesei Bâthume. Cu dor poetic, 
drăguţ, nobil, cu uniformă frumoasă, 
Alfred avea sucees pretutindeni. Intr'o 
seară de Noembrie, în salonul contesei 
Doremont, se îndrăgosti de D-ra Del- 
phine, fica D-nei Sophie Gay. In luptă cu 
dragostea sa pentru Delphine și cu ră- 
măşiţele principiilor mamei sale, când 
D-na Leon de Vigny, care aflase de a- 
ceastă lexătură, îi chemă la Stirassbourg, 
crezu că va muri. în Alsacia, poetul găsi 
amintirile copilăriei și ca întotdeauna 
când se simțea turburat, găsi refugiu în 
poezie. In 1822, Alfred publică prima sa 
culegere de versuri, Volumul, ca și altul 
care-l urmă, apărute fără semnătura au- 
torului, fură: primite cu răceală. Perse- 


veră insă, căci nu scria pentru public ci 
pentru Deiphine, pe care o vedea fără 
știrea mamei sale. 

in Mantie 1523 fu numit căpitan în 
reg, 25 Imfanterie, care pleca spre Sud- 


Vest. Colindă Bardeaux, apoi Oloron, în . 


care fu primit în toate cercurile literare, 
scrise diferite poeme şi poezii și rugă pe 
Juso să publice Satan, Plecând în per- 
miste ia Paris, Vigny regăsi pe Delphime 
Inti drăgăstoasă ca oricând. In zadar 
căută să câştige de partea lor pe mama 
sa suferindă. Aceasta îl convinse de tra- 
gicul unei căsătorii fără avere şi astiel 
se sfârși această frumoasă aventură. 
La 16 Septembrie, Ludovic XVIII muri. 
Cu rnai mult timp liber, Viemy realiză 
romanul istorie „Cinci Martie“, apoi 
„Stelo", anoi „Laurette“. Intre timp, se 
împrieteni cu poetul Picot, la care se du- 
cea zilnic şi cum acesta avea o harphă, 


Rom am 


Vigny învăţă să cânte din ea. intâmpli- 


rea făcu ca într'una din zile să cadă! 
bolnav. li veni ideea că are holeră şi că 
va muri. Incepu să-şi revizaiască hârtiile 
din sertare. Trei opere dramatice: No- 
land, Jalien Apostatul și Antoniu şi 
Cleopatra, făcut la 18 ani, fură recitite, 


ie păsi odioase și le aruncă în foc. Picot! 


venea să-l vadă adesea. Ii vorbea de poe- 
zie şi de progresele sale ca harpist. Cre- 
dința-lui Alfred că va muri, nu sa în- 
deplinit. Insănătoşit îşi urmă cursul 
vicţei sale sbuciumate. După dregostea 
nenorocită pentru Delphine Gay, Vigny 
nu se mai putea ataşa de nicio femee. In 
această dispoziţie 2 spiritului său, îna- 
inte de a întâlni pe aceca ce avea să-i 
ție tpvarăşe tristă a vieţei sale, întâlni o 
tânără fetă cu şapte ani mai mică decât 
ei şi se îndrăgosti de ea. Tatăl ei însă, 
abatele de Mantesqueu, nici nu vroi să 
audă de o eventuală căsătorie a  ficei 
sale cu un simplu ofițer. Acest fapt um- 
bri a clipă vit4a lui Vieny. 

Două fete, englezoaice. veniră împre- 
ună cu tatăl lor, să viziteze Parisul. Al- 


fred le făcu cunoștința şi fu atras către - 
Bumbury, | 


cea mai mare, Miss Lydia 
care avea 26 de ani şi călărea de minu- 
ne. O ceru în căsătorie. La 3 Fehruare 
avu loc cununia civilă şi după trei zila 
cea religioasă. Mama lui Vigny consim- 
țise la această căsătorie. Tatăl L.ydiei 
eva de mai multe ori milionar şi fata 
aducea, îirpreună cu altele şi proprie- 
tatea unei imsule din Polinezia. Vigny 
fu încântat că va domni peste antropo- 
fagi. Incepu pentru Alfred tradiționalul 
cortegiu al obligaţiunilor conjugale, 
După călătoria de nuntă, vizită rudele 
din Anglia şi în timp ce soţia sa se o- 
cupa cu odihna şi toaletele, el vizita tea- 





















































e,. adorând! piesele lui Shakespeare. 
ataşă foarte mult de poporul englez, 
cunoscu arta şi îu înicântat de poezia 
„Nu-i mai place decât tonul englez, 
pda englezi, parfumul englez. Vor: 
pte cu soția sa englezeşte și seara se 
wopie de ea cu fraze de dragoste tot 
englezeşte. 'Trebui îusă sa piece un 
anţa, unde urma să avară romanul 
„Cimei Martie“. In Mai 1826, lucra- 
p apăru la librăria Urbain Canal. 
Fu vorbit de bine; iar cei cari îl vor- 
ă de rău, o făcură totuşi cu multă 
ă pentru autor. In „Globe“, un tâ- 
critic publică un studiu foarte ne- 
icut al lui Cinci Martie, Criticul era 
ieten bun cu Victor Hugo şi-şi semna 
pa cu numele ridicol de Sainte-Beuve, 
jii însă aduseră elogii cărței şi prin- 
aceştia și Lamartine. „Cinci Martie” 
mare succes de librărie şi pentruca 
biicul să nu fie distras, Canel sfătui 
Alfred să publice imediat Poeme an- 
e şi miodeme'. 22 zile după articolui 
Sainte-Be vo, Victor lluzo prhhi a 
otidiemne din 30 iulie, un articol de 
evăret amic. Vieny era ceiehru. Dar 
-i fu dat să fie fericit multă vreme. 
ţia sa se înbolnăvi în urma unei sar- 
hi nenorocite şi trebui să stea numai 
lcată. Alfred şedea cât mai mult lân- 
] dânsa, cu toate că ea îl silea să iasă 
să se distreze. 
Încă sub  imfluenţa  englezismului, 
eny încercă să traducă pe Shakes- 
pre în versuri franceze. Emile Des: 
amp îi propuse să traducă împreună 
Romeo şi Julietia. Vigny acceptă şi-şi 
jarvă dreptul de a adopta singur pe 
hello şi Shylock. După ce prima sa o- 
ă fu gata, Alfred convocă prietenii 
tru a asculta lectura lui Romeo. 
psa avu mare succes, 
omitetul de lectură al Comediei Fran- 
pe primi cu unanimitate Romeo şi Ju- 
a, piesă în versuri după Shakespeare, 
jcontele Alfred de Vigny şi Emile Des- 
ps. Vieny ajunse curând cel mai 
amic al lui Sainte-Beuve. Vechiul 
icol fu uitat şi vecinic erau împreună, 
la Nodier sau. Deschamps, unde se în- 
mezu cu toţii: Hugo, Vigny, Sainte- 
ve, Armand Beriim, Balzac, Louis 
ulanger, Achilie si tucen Deverio, 
xandre Dumas, Eduară  Turquetz 
vid d'AÂngers, Delacruix si un tanăâr 
şi blond ca. și Vigny, spiritual, câts- 
tă prea vesel, în vârstă de abia 18 
Alfred de Musett. 
n Iunie 1829, Othello intră în repetiţie 
Teatrul Francez. Piesa trebuia să se 
“ice înaintea lui Hugo, căci piesa aces- 
a Marion de Lorme fusese interziaă 
cenzură. Prima reprezentaţie fu anun- 
i pentru 17 Iulie. Vigny îşi luă în se: 
& rolul de autor dramatic. Deveni ner- 
Hugo ambiţionat prin interzicerea 
Marion. de Lormse, prezintă o nouă 
ă: Hewnami, Othelo suferi o amânare 
24. Octombrie. Spectacolul se ter- 
“bă cu aplauze frenetice şi repetate. 
cii înconjurară pe autor sil cople- 
cu laude. In afară de teatru, Othalo 
i ci gomnt. Vigny cunoștea suc- 
gloria. 
£ în pir 1830 fu încoronat Ludo- 
Filip. Ofițerii trebuiau să-şi facă da. 
a şi Vieny avu de servit pe acela care 
inlocuit pe Bourboni. La 27 August, 
“Movie Filip, pe când trecea în revistă 
Pda naţională pe câmpul lui Marte, 
mri calul în faţa lui vizny, iși scie 
Siria şi zise: 
Domnule de Vigny, sunt bucuros de 
ă vedea aci. Batalionul Dv. e foarte 
mos; spuneţi aceasta, din partea mea, 


tuturor acestor domni, pentrucă n'o pot 
face eu însumi“. 

Alfred scrise în jurnalul său despre 
rege: 

„L-am găsit frumos si semănând cu 
Ludovic al XIV, aşa cum l-a socotit D-na 
de Sevigne, ca cel mai mare rege din lu- 
me, după ce a dansat cu el“. 

Mai târziu, în Noembrie, cină la rege. 
Vieny îşi notă. impresiile: 

„Figură sa seamănă cu Ludovic XIV-a. 
iar felul său dea fi cu al unui ţăran 
parvenit“. 


Intr'o seară, la cafenea, prietenul său 
Dumas, îi prezintă pe D-na Marie Dor- 
val, seducătoarea artistă dela teatrul 
Ponte-Saint-Martin, pe care poetul o ad- 
mirase atâta în „Marino Faliero“. Ca. 
urmare, cu toate că Alfred lucra un ro- 
man nou „Stello“, începu să-l preocupe 
mai mult piesa „Mareşala D'Ancre“ în 
cinci acte, în proză, sorisă pentru D-na 
Derval. Işi petrecea serile  ascultând-o 
într'o dramă de B. Autier şi B. de Cam- 
brousse, numită  „L'Incendiaire“,  Neţi- 
nând seamă de sfaturile date de mama 
sa, Alfred încetează de a mai privi pe 
artiste numai prin larguetă, Găsea o be- 
ție nebună de a sta cât mai mult în loja 
D-nei Dorval şi într'o seară o prinse în 
braţe şi o sărută. 

Vagabond neobosit şi bineînțeles a. 
venturos, Dumas descoperi pe coasta 
Normadiei un colțişor drăguţ și izolat 
unde termină „Charles VII chez ses 
grands vasseaux“ şi cum directorul că- 
ruia îi arătase piesa, îi atrase atenţia că 
i-ar fi convenit mai bine în proză, auto- 
rul, trimise câteva cuvinte lui Vigny ru- 
gându-l să vie la al pentru a-i da câteva 
sfaturi. 

Alfred primi. Trăiră amândoi întocmai 
ca doi studenţi, în singurul han din 
Trouville. După puţin timp însă, Alfred 
plecă la Paris să vadă pe Maria Darval, 
carea avea succes în rolul Antoni din 
piesa lui Dumas. Vigny îi aduse elogii, 
zicând : „Suflet melancolic şi  taniru 
care te face să simţi fiecare gest, fiecara 
suspin al D-mei Dorval.... Ea cere secre- 
tul celor mai pătrunzătoare lacrimi, esle 
mai puternice emoţii ale tragediei și 
dramei... Inaintea, acestui rol, aceeasi 
antistă a arătat o ştiinţă cu totul variată 
şi profundă care constă în a se ţine me- 
reu anroape de natură şi mereu în artă“ 

Lydia, soţia lui Alfred, mergea spre 
bine. Vigny se ocupa de ea. Cu toată pa- 
siumea lui, el n'o neglija complect, In: 
tr'o seară, renunţă chiar la teatru pen- 
tru a se duce cu ea la bal. Vigny lucra 
la masa sa într'una din zile, când o fe- 
mee de serviciu începu să urle: „Doam- 
na moare! Doamna moare!“ Alfred a- 
lergă şi găsi pe Lydia sufocată, în pra- 
da unui fel de apoplexie fulgerătoare. 
Vroi să se apropie de ea: di! căzu si el 
fără cunoştintă. Medicul diaenostică un 
început de holeră; dar nu era grav. In 
timpul boalei sale, D-nii Charles Gosse- 
lin şi liusene Renânel se insărcitiară 
să-i tipărească „Stelio“, 

Intre culise, în cafenele, după teatru, 
artiştii, scriitorii şi criticii, nu vorbeau 
decât despre legătura lui Alfred cu Ma- 
rie. Ei se iabeau ca orice amanți. Si în 
timp ce această pasiune stăpânea pe Al. 
fred, Victor Îlugo, care avea în repetiţie 
„Lucreția Borpia'", se îndrăgosti de Ju- 
liette Drauet. Poeți, artişti! E o tradiţie 
veche şi care probabil nu va înceta. Dar 
în loc de a se apropia, amicii de altă- 
dată se îndepărtau într'atât, ajungând 
să se ferească unul de altul. Căci amân- 
doi erau însuraţi. Curând încetară chiar 
de a se mai vedea. 


UNIVERSUL LITERAR. — 


Viony făcea critica dramatică la Re- 
vuc des deux Mondes unde totdeauna se 
vutea, ceti: „... D-na Dorval e de o ori- 
pinalitale neș:revăzută.,. Cea mai bună - 
actriţă în cea mai bună cometie. n'ar îi 
putut să fie mai bine... Trebuie remarcat 
la ea darul preţios de a conserva o în- 
spiraţie....“* 

Artisteloe le-a plăcut întotdeauna si 
li se facă reclamă. Pentru D-na Dorval, 
Alfred a sunat în toate tromnetele pe 
cari i le-a oferit renumele său. Pentru 
ea sa umilit şi a devenit ridicol. Se ştia 
că femeile nu iartă bărbatului pe care-l 
iubesc — chiar de-ar fi să le servească 
pe cie — să se plece prea mult în faţa 
lor. Vigny, după atâţia alţii, bineînţeles 
înaintea altora, trebui. să facă această 
banală experienţă. 

Cu toate că no iubise po Marie nici 
odaiă mai mult şi niciodată nu suferise 
atât, Marie deveni odioasă, imputându-i 
că nu făcuse destul zzomot în jurul ei. 
Nu că ar fi avut nevoe de elogii literare; 
dar dorea un angajament bun. Căci, 
vorbind drept, ea nu juca la Paris decât 
roluri neînsemnate. Fără să stea pe gân- 
duri, se decise să plece în turneu în pro- 
vincie, unde ştia bine că Vigny n'o poate 
urma. Alfred nu putea crede această 
veste. Plânse, rugând-o să nu-l părăseas- 
că. Ea răspunse tăios: 

„E vina ta că la 35 de ani, după a- 
tâta succes, trebue să alerg în provincie. 
Dacă ai fi uzat de relaţiile și influenţele 
ce ai pe lângă Taillor, pentru a putea să 
intru la Comedia Franceză, naş fi ne- 
voită să te părăsesc”, 

Si plecă, promițându-i vag că-i va scri. 
<osind la Nouen., prima Plan rr 
rarului său, Marie Dorval jucă Antonie, 
apoi Clotilda, apoi l-a Tour de Nesles. 
Avu mult succes. Era atrasă de atenţia 
publicului şi mai mult poate, de un tâ- 
năr comedian, Gustave, care avusese o- 
cazie so ţină în braţe în toate trei dra- 
mele. După o reprezentaţie unde Gustave 
era un „Buridan“  sălbatec și drăguţ, 
Marie îl primi în loja sa. Fără multă în- 
troducere Gustave începu so sărute şi 
ea. se lăsă. Incurajat, acest bărbat tăcut. 
şi violent, care plăcea comedianei, îi de- 
veni amant fără să-i îi adresat um cu- 
vânt. Gustave nu era artist prost. Marie 
se decise să-l ajute spre a fi angajat ln 
Paris. Pentru protejatul său nu se gândi 
la Vigny ci la Dumas. In adevăr Gustave 
fu angajat la Porte Saint-Martin, unde- 
şi schimbă numele, devenind D-l Melin- 
gue și ajunse celebru. 

Marie nu scrisese nimic lui Vigny, 
timp de opt luni, cât a dukat turneul 
său. Cu aceasta își atimse scopul, căci 
Alfred începu să stărue pentru angaja- 
mentul ei şi în adevăr, Marie Dorval = 
angajată la Comeiiir Fraiicn” iar i 
ceasta o făcu să, scrie lui Alfred şi Să e se 
întoarcă la Paris. 

Alfred ştia că fusese înşelat; dar nu-i 
păsa de nimic şi cree un mare rol pentru 
Marie în „Chattertou'“: Maria va fi su- 
blimă în Kitty Belt. [îl o iubea mat mult 
ca oricând. Dar intrigile începură, căci 
rolul era prea important și se cădea 
D-rei Mars. Vieny fu asaltat. Fapt unic 
în istoria teatrului, după ce primi ata- 
cul ministrului artelor, autorul iui 
„Chattertou“ fu sfătuit de însăși regele 
ca să dea rolul D-rei Mars. Vieny mut 
cedă. La 12 Februarie 1835, avu loc pri- 
ma renrezentaţie: Din fevicire piesa se 
bucură de mutt succes; D-na Norval fu 
aclamată: Vizny nu putea scoate un cu- 
vânt şi când Marie atât de fericită de 
succesul său, ii sări de gât, crezu că vu 
muri. Bucuria nu dură mult. Această fe- 





= UNIVERSUL LITERAR 


mea uşutatecă plecă din nou în turneu, 
Pirăsea, Comedia Franceză unde, pentru 
a intra, făcuse atâta rău aceluia ce ave 
slăbiciunea să creadă în ea. 

Vigny începu să se lase pradă accese- 
ior de gelozie; iar dură terminarea re- 
prezentațiilor lui Chatterten, Marie nu 
incertă su-i inşele. Dezolat, Alireil îşi rea- 
minti de Anglia, se hotări să plece, ple- 
că şi se instală la West-Hill, unde își re- 
găsi tinereţea. 

Se ducea în ficare zi ia Lonira, În 
teatre, muzee şi pe străzi. Nu putu însă 
rămâne mut acolo, trebuind să se îu- 
toarcă ia Paris pentru a se îngriji da 
averea mamei sale care era sufewirulă 
de trei ani. 

Marie şi-a reluat cursa. Din ordş în 
oraş, din rol în rol, mergea în căuiaren 
unui destin. Suferinţa atinse la Vigny, 
Stadiu: cal mai înalt. Suieraa de moarta 
şi în :urnaluil său din 6 Decembrie 1835, 
scria . 

„Viata mea e o dmamă perpetuă. Aşe» 
zat între mama mea pe car2 0 apopexie 
mi-o va răpi în urma umnr accese de 
supăvave şi soţia mea pe oare mama 0 
urăște fără motiv, așteptând moartea u- 
peia şi iertarea celelilalte, neputând 
face să înceteze aceasta uin ciuza u- 
nei averi destul de mari. Având în faţa 
meu seismul mMiiionar al socrului me, 
aie cărui venituri annuae sunt de 40 0) 
live ster.ine, şi cane nu dă nimic con: 
lor săi, trebue să cheltuese tot ce câștig 
din lucrări, înt”o casă căreia îi aduc 
fericire, şi care-mi dă numa: ncmorociri” 

Cu credința că o va pierde, Afrad DĂ 
răseşte tot mai puţin pe mama sa. Sim- 
(indu-se mai bine, acasta crgzaniză n 
serată de Crăciun. Văzând-a asi, Aifriri 
proiită de ocazie, părăs: casa pantru că- 
teva cre, dnrcâmidu-se la Marie pe care 
no mai văzuse de un an şi pe care v 
iubea mereu. Când imiră ta dânsa avu 
impresia că se miră de a-l vedea şi că 
nu era aşteptat, Era desbrărută, ga de 
a se cui în pat și nu era *ngură. D-na 
Sand venise să-i țină de urât. După câ. 
teva va, Alfred trebui să piece. Afară 
suspină şi fără să ştie de ce simţi că-. 
supără prietenia d-nei Derval  pemtrun 
George Sand şi mai suspină căci îşi 
dădu seama că Mara nu-l inai tubeşte. 
Zărobit suf.eteşte, se înlreptă spre casă. 

a să meargă în odaia lui, Alired tare- 
buia să traverseze o sală ce trecea prin 
faţa uşei mamei și soţiei sare. Mergon, 
totdeauna, în vârful picioareor, pentrii 
a nu deştepta pe nimeni. In noaptea A 
cuasta, însă, se auzi chamat de mama sa. 
Intră și o găsi cuicată. 

„Nu ştiu ce am“, zise ea, „mi-e praa 
cald și prea frig“. Nejimiştit, Alfred dq 
terti pe Lydia şi pe Cecilia, domnișoa- 
za de companie. Chemă, în grabă, pe 
d. Mayistel, tâmărul med care îngri: 
jea pe dma Vigny. Dar rău! se mărea. 
Ivcupu agonia. D-na Vigny își chemă 
fiul şi îndepărtă pe medic; apoi fără 
un cuvânt, fără o convuisiune, lăsă să.. 
cadă capul pe umărul lui Aifred. Acrsta 
înspăimântat căută flaconul de  ether. 
Tctul era inutil! Fu rândul lui să-si 
piardă cunoştinţa. Murindu-i mama, A'- 
fval s:imţi că pienduse totui, 

După moartea mamei sa€, Vigny se 
inmală întro proprietate a sa, Maine 
Giraud, o locu'miă de țară, fără proten- 
ţii, cn mobile puţine, unde el și soția sa 
sperau să găsească, repaos deplin. Dar 
în momentul când se simţea mai bin= 
în această viaţă sănătoază, moartea lui 
Mr. Bumbury, îl sili s'o părăsească şi 
să plece la Londra, împreună cu Lydie. 


TIP. ZIARULUI „UNIVLRILL 


Dar în primăvară ge văzu silit să pâ- 
“ăsească Angtia, tără să fl obţimurt solu- 
tia procesuali său, 

Viuny nu mai „ra tâmărul svelt de 
altădată. Are 43 de ami. Fruniea i se 
lămgise ; se îngrăşase; poartă părul 
ung, lăsâmdu-l să-i cadă, în bucle, pe 
gât 

Din Febmuarie 1842, ara candidat la 
fotoliul lui Frayssinaus, care îl ocupa 
din 1922 şi care murise la 12 Decembrie 
184). Lui Alfred i-ar fi plăcut mai bine 
să ia pe acela al evecului d'iHlermopo- 
is, dea Universitate. 

V:anx are ds concurent pe d. Pas: 
quier, care era sigur de 22 de voturi, 
lucru pe care-l spunea tuturor. 

Un ait fotoliu rămase vacant: acela 
al lu: Alexanilve Duval, autcr dramatice 
destul de renumit şi came murise în 
Tanuarte. La, acest fotolu 3 un singur 
concurent : d. Baliauche, autorul scrie. 
re; „Lssais de palingenesie sociale“, şi 
buni prieten al d-nei Râcamier. Vigmy 
avea partizani de cari nu se putea în- 
doi . Somiiat, Guiraud, Ancebat, îm au 
cărui salon ocupaze atădată un fota- 
'u uproape academic, Nodier şi însfâr- 
șut Lamartine, Dar acestia. nu erau peu- 
uru a-i asigura victoria. 

La 1 Februmrie avu loc 
Procesul-verbai al şedintei, 
tatele următoare : 

Pasquier 23 voturi, ales. 

Toici.uiFrayssinous: Vigny 8 votur. 

TFotoliui Alox. Duval: Bollauche 1? 
voitu'i, ales. 

Vieny 5 voturi, 

9 ubiinuţi dela vot. 

Pasqurer fusese modest * spusese tu- 
buror că va avea numai 22 de voturi. 
Visny nu se lăsau descurajat de aceasta 
şi murind Fnancois Roger, se prezimtă 
din nou. 

Rezuitatul fu următorul ; 


Potu 21 votauri, 
Vizny 9 voturi. 
Sainte-Beuve 3 voturi, 

Vailou!: 2 voturi, 

La aceste înfrângeri, Viany răspun- 
dea prin opere. „Revue de; Deux Mon- 
dez” incepu publicarea unei nou! serii 
de „Poenre filozofie”, 

Apărură succesiv : la 15 Ianuarie 1843, 
la „Sauvage” ; la 1 Februarie, „le Mort 
du Loup'”; la 15 Martie, „la Fhîte'; la 1 
Iunie, le Mout des Uliviers“. 

Lydia continua să fie bolnavă ; se pier- 
dea între o rugeolă şi o pleurezie. Proce- 
sul din Londra nu dăduse nici un rezul- 
tat. Vigny nu mai avea bani. 

In urma morţei lui Etienne, autor dret 
matic şi membru al Academiei Franceze, 
Vigny iu ales în sfârşit, cu-20 de voturi, 
contra 10 date lui Empis şi 4 lui Pmile 
Deschamps. 


Recepţia fu fixztă pentru 29 Ianuarie 
1846. D. Mol6 trebuia să primească pe 
Vigny sub cupolă. Discursurile fură în- 
țepătoare. Spectatorii putură asista la 
un pugilat. oratoric în mânuși albe. 
Vigny era: mânios, Nu găsi alt mijloc de 
a-si manifesta seritimentul, decât prin a 
scri d-lui Villemein, secretar perpetuu al 
Academiei, că nu se va supune uzului 
care spunea că nouii membri să fie con- 
duși la reze de către directorul £ctual, 
în consecinţă d. Mol6. Adăogă că na va 
asista la ședințele particulare ale Aca- 
demiei, atâta timp cât o va condure d. 
Alole, adică până la 1 Iulia. 

Bineînţeles această afacere avu răsu- 
net în Paris. Salocinele aveau subiect de 
conversaţia. La curte, emoția nu fu mai 


alegerea. 
dădu rezu:- 


ales. 


mică. Ludovic-Filip aprobă atitad 
lui Vigny şi nu se jenă să spună: 

„Sunt foarte nemulţumit de felul c 
Q.. Molă a primit pe Viany. Un om oi 
vot în toată ţara, nu trebuia pri 
astfel“. 

Şi Vigny încântat, tu condus la Tui 
ries, de către 5alvauuy. negele ul 1 
cât putu mai bine. 1 se dăuuse repară, 
oticială, 


Viuny crezu că ar fi bine să intre 
poliuca. I]şi puse candiuătura ae utj 
tat; dar nu zu ales, neserunat 237 cur 
nUă Vicţa de țară ia Malne-utrauu. 

D-na borval muri Subit ta ku Msi 1% 
Vizny nu purta zăcir 80 titoțădrayeas 
pâna la mMurmănt, lata ce scrie ei, a-i; 
du Plessis: 

„De şapte ani no văzuscin, când ti; 
citat ca a părasit subit această viuţă | 
care Q Btupuniea cu atata aruvare şi sul 
lucire ; şi am ajlat-o, cam ? ca şi uv., 
tociă lumea, yPihtr un Jurual, cum 
atiă totul m ziua de azi. : 

1onul e intianculuc, iutuş Vizny nu: 
reanintea de Maria Lurval decut ca și 
tistă, nu cc: aceeu pe care o iubise at 

Lyuia era tut bolnavă. rentru ea ni 
fost uvuă zile tăra Suatrinţa. Vigity vi 
griji veghind nopţi întregi, la căpătâi 
el, ApOl U duse la waris, ciezătd ca Bet 
de ţară nu i-a tăcut bine, Aci Abreu 
NOScU O lenlee ue itcre, u-tiă ut, 
care incepu so iubeuscă. Era laureata 
Acadeimniti iranceze, scrisese potuie, | 
Măne, iute de calatorie, SLAVII i cm 
piese de teatru. ru udmisă curâna 
rangul de metresă a acadenuicianul 
L-na Colet era irumoasă şi măuură 
a aveo în mânecile sale, braţeie lui Y 
nus uin Milo. U scrisoure a lui Al,reu € 
tre Louise volet, exyrumă indeaywas, 
rnestecul de taudreţe şi literatari ce €| 
între ei: 


„boetă greacă pe care o iubesc! A iu. 
e. atlinira, a stuuia, iată cele trei acte a 
serilor petrecute lângă line. Wăsire 
ză-mi această triplă fericire, acas 
triplă consolare pe care mi-ai dat 
Hoagă-te pentru mine, zelior tâi, ru 
când spre ci, frumaoasele-ţi. breţe ali 
adevărate braţe de Nivhe, cari când 
acoper de sărutări, îmi par mereu că 
întind, ca şi ale ei, pentru a ieri ze 
ce- i sunt dragi, de săgețile destinulu 

5i în timp ce-şi împărțea timpul înt 
soţia, sa bolnavă şi aminta sa, pe care 
ţinea mai mult cu scrisuri căci nu vre 
să: lipsească, prea mult, dela căpătâi 
1.ydiei, află cu emoție moartea, Delpl 
nei, care devenise d-na Girardin. Muri 
de cancer, la 29 Iunie 1855. 

Moariea domnea în jurul lui Vigr 
D'Orsay muri si Brizeux de asemen: 
FI însuşi se îmbolnăvi. Slăbi repede 
deveni palid, din cauza violentelor d 
reri de stomac. Ținea dietă, făcu cură 
Vichy ; zadarnic. Avea cancer. Casa | 
deveni un spital. In Decembrie, Lydia 
cuprinsă de o sufocare bruscă şi mv 
în brajele soţului său, afirmându-i : 

„Bunul meu Alfred, nu mai sufer!” 

Vizny o îngropă la cimiiirul Mo 
martre, în cevoul unde se afla şi mar 
sa şi unde îşi păstră și pentru el un l 

Alfred suferea mai tare. Starea sa 
agrava. Crizele deveniră mi dese.; 
simţea murind. La 17 Noembrie, Alfr 
de Vigny petrecu o noapte mai rea. 
totdeauna. Spre mirttrea tuturor, sp 
ziuă, putu să bea o ceaşcă cu lapte. AJ 
un fir de sânge îi răsări între buze. 
având aerul că adoarme, Vizny muri 





d. L 


STR. BREZOIANU Nr. [i