Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0020

UNIVERSUL LIIIRAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOLANU a3 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Lascrisă sub No. 163 Trib. [ifov 


ANDRE BELLESSORT 
IN ROMANIA 


de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Deși foarte numeroşi în cursul veacurilor, călătorii străini 
ia noi n'au fost, de cele mai multe ori, călători pentru nol, 
Ceeace-i aducea prin părțile noastre, nu era curiozitatea turis- 
tică, sau psihologică, sau științifică, a pământului sau a omului 
de aici. Veneau de obiceiu pentrucă pe aict țreceau drumurile 
cele mari, de la Viena sau dela Varşovia la Constantinopol, Până 
în secolul al XIX-lea, niciunul n'a trecut pe aici ca să se opreas- 
că, sau ca să afle ceva despre noi. 

N'aşi putea spune sigur dacă Stanislas Bâranger, cu lucra» 
rea lui intitulată „La Keroutza“, care nu e altceva decât neaoșa 
maatră căruţă, a fost cel dintâi călător la noi venit de dragul 
călătoriei. In orice caz, mi se pare sigur că, dintr'un punct de 
vedere mai general, vei dintâi au: fosţ Francezii, O ideie gre- 
şită, pe care o au de altfel şi foarte mulţi francezi, a făcut să 
se crează că Francezul nu e făcut pentru călătorii, şi că le 
preferă de departa tihna căminului şi confortul de-acasă. O 
asemenea bănuială nu rezistă la cercetări mai atente, Sau poate 
că aceea ce ne înșeală, e intensa circulaţie şi intensa răspândire 
a Francezilor în prima jumătate a secolului al XI-lea, care ar 
putea să fie şi o urmare directă a emigrației pricinuite de Re- 
voluţie, d atat ură A 

Oricare ar fi însă pricină, care l-a pus în mișcare, Francezul 
e prin esenţa iui călător. Călător nu pentru aventură, pentru 
intrepiditate, pentru setea de orizonturi noi, ci pentru judecata 
şi înțelegerea călătoriei, pentru fructul meditațiilor scornite de 
ea. Deaceea Toledo nu mai e pentru noi Toledo, ci e ceva mai 
mult, oraşul lui Maurice Barrâs. Deaceea din icoana pe care 
ne-o facem despre Constantinopol, fie că l-any văzut sau nu, nu 
pot să lipsească nuanțele pe care le-a pus! într'insa Pierre 
Loti. Chateaubriand în America sau în munţii Libanului, Victor 
Hugo pe valea Riuului, Prosper Merimâe în Spania sau Gustave 
Flaubert în Orient, nu sunt simpli călători într'un hotel, ci niște 
scriitori la adevăratele isvoare ale inspiraţiei lor, 

Călătoriile acestea sunt devi, de fiecare dată, nişte inter- 
pretări, Ceeace ne interesează şi ne reţine în ele, e mai puţin 
portretul unei regiuni, cât înțelesul ei, concluziile şi generalităţile 
pe se pot extrage dintro experienţă care în mod fatal trebuie 
să rămână limitată. Din câteva elemente de amănunt, din câteva 
întâlniri incidentale, şi poate in. realitate inconcludente,, călăto- 
tul extrage «esențe, ajungând la caracterizări de ordin general. 
care singure pot da impresia nu numai de viaţă trăită, dar şi 
înţeleasă şi apreciată lucid. Deaceea pătrundem cu e atât de 
adânc în sufletul celor pe care-i cunoaștem odptă cu dânsul. 
* Călători noi înșine de atâtea ori, nu odată ne-am dat seama, că 
nu suntem, în mijlocul Vumii vaste pe care ue străduim s'o cu- 
Hoaştem şi s'o îmbrățișăm dintr'odată, decât nişte nautragiaţi ce 
re străduiesc să cucerească oceanul dintr'o barcă; puţinui 'pe care 
suntem în stare să-l vedem şi să-l strângem cu mâna, nu com- 
pensează pentru noi imensitățile pe care nu le cunoaștera, 

Meritul călătorului francez e de a şti să surprindă carac- 
terele generale din crâmpeiele de viață adevărată pe care 16 
are sub ochi, să reconstituie din câteva fragmente un intreg. Cred 
că asemenea generalizări nu sunt exagerate, şi că un tip al 
călătorului francez există cu adevărat, ușor de idenţificat în fie- 
care scriitor. 

Aceasta e şi meritul şi interesul călătoriei lui Andre Bel: 
iessort în România. Scriitorul el însuşi e, şi din alte puncte de 
vedere, un ţipic reprezentant al spiritului francez de totdeauna. 
De-alungul unei vieţi îndelungate, — căci a murit acum câteva 
luni, în vârstă de 77 de ani, — activitatea lui beletristică s'a 
bucurat de cele mal alese recunoaşteri, Premiat de Academia 
Franceză, incă din 1896, pentru un volum în versuri, titular al 
cronicii literare a marelui Journal des Dâbats, secretar al vene- 
rabilei Revue des deux Mondes, şi dela 1935 membru al Acade- 
miei Franceze care îl distinsese în tinereţe, Andre Bellessorţ a 
fost „după cum se vede, o mare personalitate în viața culturală 
a Franţei. Lucrările lui de critică şi de istorie literară, şi mai 
ales monografiile despre Virgil, Balzac, Voltaire şi Sainte-Beuve, 
fac autoritate în materie; cea din urmă din toate, închinată 
secolului al XVIII-lea și romantismului, aduce, cu câteva luni 
înainte de moartea autorului, aceleaşi calități ge claritate, de 
pătrundere şi de tineţe, care-i disting toată activitatea de critic. 

Ceeace se remarcă în aceste lucrări, care sunt princivalele 
titluri ale autorului în faţa posterităţii, nu e nici căutarea ine- 
ditului, nici noutatea de concepție, ci imaginea de o surprinză- 
„toare limpeziciune care se degajează precis şi neted despre tot 

ce face obiectul interesului lui Bellessort. Se vede din cea dintâi 
clipă că autorul e un om care ştie să vadă, şi aoar lucrut acesta 
nu + atât de uşor pe cât s'ar putea crede. 

Aceasta e şi caracteristica relațiunilor lui de călătorie, Andre 
Bellessort a fost un călător din vocaţie; şi mai înainte ca anii 
să-l fi redus orizontul ja cheiul des (Grands-Augustins, pe care 
a trecut în fiecare dimineaţă, până acum câteva luni, a umblat 
din Chili până in Japonia, şi din Suedia până în Ceylan. Din 
toate aceste călătorii ne-au rămas câteva volume de însemnări, 
care au îmbătrânit desigur, pentrucă aceasta e soarta povestiri- 
lor de călătorie: e păcat însă că au îmbătrânit, căci cuprind la 
fiecare pas observaţii şi concluzii de cel mal mare interes, chiar 
astăzi, când împrejurările au încetaţ pe alocuri a mai fi aceleaşi 
ca în trecut. 

Nu ştim ce-l va fi îndemnat pe Andr& Bellessort să se în- 
drepte spre România, Fără îndoială că înainte încă de a adunge 
aici, va fi avut destule legături printre Românii care formau 
colonia pariziană, la fel de numeroasă atunci ca şi acum, In 
treacăt trebuie adăugat că primii Români pe care i-a cunoscut 
a fost şi Iulia Hașdeu, cu care Bellessort a fost coleg de studii 
la Sorbona, în cel dinţâi an de facultate, și gespre care păstraşe 
o vie amintire, ca despre o palidă şi albă apariție tantomatică, 
plină de poezie, şi ca și poezia, dispărută curână. 

Pe cine va ti cunoscut după aceea Bellessort, printre Ro- 
mânii dela Paris, nu se poate preciza de-ocamdată. Destul că 
se vede a nu fi coborit la Bucureşti ca un străin, ci înconjurat 
din prima clipă de lume cunoscută,  De-alungul drumurilor 
străbătute nuniai pentru dorinţa de a ne vedea şi a ne cunoaște, 
ochiul lui ne-a privit cu o curiozitate cercetătoare, aşa cum 
ochiul nostru îi urmărește acum, curios să-i afle impresiile şi 
să-i adune părerile. 

Părerile acestea ne interesează cu atât mai mult, cu cât 
avem atace cu un spirit de rasă, cu un călător de o distincţie, 
de a pregătire intelectuală şi de o fineţe de judecată, cum n'au 
trecut pe-aici în fiecare zi. Prin el vom putea să controlăm im- 
presiile şi judecăţile celorlalţi. Călătorul acesta care a străbătut 
patru din cele cinci continente, cercetătorul acesta care a expli- 
cat în maestru cea mai bogată dintre literaturile lumii, va pro- 
nunţa desigur asupra României o judecată care nu ne poate 
lăsa indiferenți. 

Astfel, nu e lipsit de interes faptul că omul acesta insem- 
„__mează în primul rând, după trecerea frontierei, tocmai luctul 

care nu scăpase niciunuia dintre călătorii ce-l precedaseră pe 
același drum. Pretutindeni, ceeace isbește e latinitatea neamului 
nostru, o latinitate pe care alţii o exprimaseră, dogmatic, dar 
care, dacă ar fi să credem pe acest călător plin de fineţe şi de 
sensibilitate, e un lucru care se vede şi se simte dela primul con- 
tact. Dar ceeace a văzut mai bine călătorui nostru, e forţa im- 
pulsivă a ideii acesteea latine, e interesul național ce se leagă 
de conștiința descendenţei romane, „Popoarele, spune el, nu cred 
în destinele lor, decât întemeindu-se pe generaţiile moarte. Ele 
nu-și clădese vitorul decât cu pietrele scoase din vechile mor- 
minte. Niciodată sensul patriei, ideal sau real, wa fost mai ascuţit 
şi mai conștient. Omul merge cu un pas mai veseli, dacă poate 
să-şi dea seama, intorcând capul, că urmează un drum pe care 
alții l-au început“, 

Asupra acestei latinități se poate glumi, cum o face şi 
autorul, pentru a masca printr'un zâmbet emoția reală care-l 
pătrunde : „Imi plac Românii care, la soarele tânăr al patriei 
lor, recunosc în umbra lor silueta colonilor lui Traian. Ei pre- 
lungesc gloria romană până la Carpaţi şi până la Marea Neagră. 





(Urmare în pag. 5-a) 


ABONAMENTE: 

autorități şi instituții 1009 lei 

particulare 12 luni 300 , 
6 luni 400 „ 
3 luni 210 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-23 
TELBFON 3.30.10 





Peisagiu 





FIGURI SCUMPE 


Tinerețea literară, în începuturile ei, 
este fierbinte, frondară, intolerantă, con- 
testatoare. Am trecut şi noi pe sub arca- 
dele ei, incandescenți, teribili, necruțători, 
cu praștia în mână. Am înălțat rachete de 
entusiasm și am slobozit contestaţii, ne-am 
propus formule noui de artă, am scos ma- 
nifeste-program, am visat să spargem ori- 
zonturile cu mari târnăcoape de bronz, 
am atacat și am negat pe unii înaintași, 
pentru ca, astăzi, cei mai mulți să cumpă- 
nim. fraza scrisă, să învăţăm, deopotrivă, 
prudenţa simetriilor şi liniștea îngăduinţei, 
și să înlocuim, uneori, bulgărele scăpat 
din praștia necruțătoare prin obiojirea u- 
nor răni nemeritate. 

Dar, dacă tinereţea literară a fost, a- 
proape întotdsauna, violentă și agresivă, 
risipitoare în aprinderi și în sentințe gră- 
bite, dispusă să nege și să facă tabula 
rasa întregul trecut al culturii și artei, — 
ne întrebăm: ce-a construit prin trondă și 
negaţie? Violenţa și contestaţia au izbu- 


tit, oare, să impună o-nosuă-ordine în-lite-- 


ratură, să „selecționeze“, cu strașnică ri- 
gurozitate, valorile, și să „epureze” ca- 
drele? 

Vom răspunde că nici vesta roşie a lui 
Thâophile Gautier, arborată ostentativ, 
nici vacarmul balcoanelor care vociterau 
şi manifestau, bombardând cu coji de por- 
tocale lojile și parterul, în seara iaimoa- 
sei „bătălii” de la premiera dramei „Her- 
nani“ a lui Hugo, nici pamiletele și agre- 
sivitatea romanticilor împotriva „bătrâni- 
lor” partizani ai clasicismului, n'au luxat 
valorile teatrului clasic, n'au moditicat, 
pentru muliă vreme, ordinea literară și 
n'au impus, prin insurecție sonoră și tă- 
gadă violentă, nouile formule de artă ale 
romantismului. 

Impunerea acestora s'a datorat nu ma- 
nifestelor războinice și agitațiilor sgomo- 
toase, ci — dincolo de ele — realizărilor 
literare, paginilor dogorite de poezie și lu- 
craie în strung de suilete ale unor A. de 
Vigny, Victor Hugo, A de Musset sau Gau- 
tiei. 

La fel s'a întâmplat cu tinerele cercuri 
decadentiste — Le chat noir, les Hirsutes, 
les Hydropathes, les Jementoutistes —, sau 
cu; fulminantele maniteste simboliste, ca 
„ L'instrumentisme ”, „L'impulsionnisme “, 
„l'intens6isme“”, ș. a.: n'au construit nimic. 





de RADU GYR 


Creaţia a venit de dincolo de atitudinile 
de stearpă contestaţie, de dincolo de ori- 
ce verbozitate incendiară. Experienţe de 
aceiași natură au fost și agitaţiile unui 
Marinetti, a unui Majakowsky, a Zirich- 
ului din 1916, ale expresioniștilor germani 
sau a Parisului suprarealismului din 1924. 

Selecţionarea și ordonarea valorilor în 
artă şi în literatură nu sunt, niciodată, re- 
zultatele entusiasmelor spontane, după 
cum denunțarea contratacerilor, elimina- 
rea sau aşezarea la periferie a operelor 
palide, lipsite de fiorul autenticităţii, nu 


sunt impuse, pentru durată, de trondele și 


negațiile juvenile. Ele reclamă recea cum- 
pănire, în locul rachetelor multicolore; în- 
aelungata experienţă și cultura adânc se- 
dimentată, în locul aprecierilor tulgaran- 
te; obiectivitatea, prudenţa, liniştea inte- 
rioară, în. locul rechizitoriilor spumoase şi 
grăbite şi-al temperaturii ridicate; puterea 
de comparare şi ierarhizare, şi maturitatea 
gustului artistic, în locul facilului și sono- 
mului „nu“ şi'a locul stindardului de popu- 
ră înfipt pe redute de celoian... ] 

Am avut şi noi, nu de mult, „negativiștii” 
noştri. Timpul a trecut, i-a sdrențuit, i-a a- 
coperit. 

Astăzi, se pare că asistăm la o resurec- 
ție a contestațiunilor agresive, a violențe- 
lor de stil, a bombardamentelor cu invec- 
tive. Mulţi dintre predecesorii noștri întru 
scris sunt ironizaţi, molestaţi, — tăgăduiți 
ca existențe literare. Expansiuni juvenile 
hrănesc, din nou, intoleranța, fronda, dis- 
preţul. 

Dacă poziția cea mai comodă este a- 
ceea de tiondă şi intoleranță, și dacă « 
nega sonor înseamnă a voi să te impui 
ostentativ și-a „epata“ vremelnic publicul 
cetitor, noi ne mărturisim tristețea pentru 
aceste practici literare, din care fructul 
mustos nu va fi niciodată cules. 

Există în trecutul literaturii noastre fi- 
guri de scriitori de diterite dimensiuni. Nu 
toate s'au acoperit de genialitate, nu toa- 
te pot străbate veacurile cu statornică in- 
candescență de luceatăr. 

Sunt unele talente mai modeste, sunt u- 
nele contribuții rămase numai la onesti- 
tate, — sunt unii înaintași cari nu s'au pu- 
tut realiza pe deplin. : 





(Urmare îș; pag. d-a) 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 10 LEI 


Dr i E > 


ANUL Lil Nr. 20 
MARȚI 20 IULIE 1943 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





+ E. LOVINESCU 


In dimineața zilei de 15 Iulie, în lo- 
cuința sa din Bulevardul Elisabeta, 
criticul şi scriitorul E. Lovinescu a în- 
chis ochii, doborit de-o boală care-l 
chinuia de mult timp, și pe care 
trupul său slăbit, n'a mai putut s'o 
învingă. E. Lovinescu moare la 62 de 
ani, lângă masa de lucru, cu conde- 
iul alături, migălinăd ultimul volum 
din seria privitoare la Titu Maiore- 
scu. In acest fel, E. Lovinescu dă oul- 
timă pildă a unei munci și-a unei 
conştiinţe literare, pe care—plătind-o 
cu preţ de viață —a slujit-o până la 
ultima-i suilare, fără nici o clipă de 
odihnă. 

Când, acum patruzeci şi unu de 
ani, E. Lovinescu își face debutul în 
literatură, tânăr protesor fiind la lice- 
ul din Ploeșii, el a pășit la drum cu o 
dizertaţie asupra Perșilor lui Eschyl. 
Așa, cel puţin, ne iniormează o în- 
semnare de ziar, pe care am văzut-o 
reprodusă în mai multe cotidiane. 
Sub pura pavază a clasicismului şi-a 
început calea acela ce, îmbogățind 
literatura noastră cu atâtea zeci de 
volume de toate genurile, n'a încetat 
până în ultimii ani de a îi și unul din- 
tre clasiciștii cei mai aleși. Aşadar, 
un început cu valoare de simbol. 


Moidovean, având în sine toate a- 
tributele acestui neam de români, E. 
Lovinescu a fost mai presus de toate, 
un critic, un critic care la un moment 
dat a polarizat în jurul său toate sim- 
patiile şi uriie lumii literare, așa cum 
îi și șade bine unui critic . In 1904, 
când a început a deţine foiletonul li- 
terar al „Epocei”, E. Lovinescu a 
inaugurat la noi un gen de critică, o 
atitudine şi un crez, care — ca orice 
atitudine și orice crez — poate fi slă- 
vit sau hulit. Criticul Lovinescu, por- 
nit atunci în lume , a izbutit în de- 
cursul anilor, să se realizeze și să se 
afirme pe o poziţie, de care nu cu 
prilejul morții sale va trebui să fie 
vorba. Oricum, cele câte-va — destul 


de numeroase — volume de critică 
impresionistă, precum și mult discu- 
tatele și revelatoriile sale „Memorii“, 
fixează în istoria noastră literară, nu 
numai un nume, ci și o pasiune. Că 
uneori această pasiune a lui E. Lovi- 
nescu a și greșit, iată un lucru pe ca- 
re nu-l vom putea spune azi în chip 
de imputare. 


Dar munca neintreruptă a lui E. Lo- 


vinescu, risipită nu numai în critică și - 


pe tărâm clasicist, ci în egală măsu- 


ră în memorialistică, roman și teatru, 
a tost toi timpul vieţii sale închinată 
literelor și irumosului. Intemeind ce- 
naclul „Sburătorul“, Lovinescu «a 


strâns acolo în jurul său o nenumă- 
rată serie de scriitori şi scriitoare, 
dintre care, de bună seamă, câțiva 
vor rămâne definitiv în viața noastră 
spirituală. Nu atât „descoperitor“, de 
talente, cât mai ales promotor al lor, 
Lovinescu prin al său „Sburător“ a 
dat lumii noastre pe Hortensia Papa- 
dat Bengescu, Ion Barbu, Camil Pe- 
trescu, Dinu Nicodin sau Gh. Brăescu. 
Numai aceștia de-ar îi, dar mai sunt 
alții câțiva, prezenţa lor permanentă 
în literatura română, răscumpără pe 
cutare sau cutare, care, forțând ușa 
unei case ospitaliere, deschisă tutu- 


rul paginilor. 


Criterii de valorificare in critică 


Toată lumea este de acord când se 
încredințează intuițiej răspunderea ca- 
pitală în critică. Totuși, se visează la o 
disciplină științifică în critică, la o ca- 
nonizare a îintuiției, a acelui sentiment 
global cu care rămâne criticul de vo- 
caţie în urma unei lecturi, şi se fac 
eforturi în această direcție sau se în- 
cearcă a se pune jaloane. Ne-a dat de 
gândit ideia unuia, cetită intr'o revistă, 
de a se studia foate motivele existente 
în literatura noastră dela începuturile 
ei, ca să se vadă cum au evouat ele 
şi'n acest chip să se aşeze ca niște ora- 
tite de bucătărie pe un fel de spalier, 
ajutător la judecata de valoare. Moti- 
vul inadaptabitităţii, motivul suferinței 
celui ales în mediul coborit, motivul 
logodnei spirituale ete. etc., cele 100! 
de motive dintr'o literatură, frumos în- 
şiruite la rând, ar duce, în cel mai fe- 
ricit «az, la cunoaşterea psihologică din 
înclinațiile artistice ale neamului, dar 
niciodată la stabilirea ierarhică a va- 
torilor de artă. Criteriul, sau criteriile, 
de valorificare în critică, aiurea tre- 
buiesc căutate decât în jocul întâm- 
plător al unor potriviri de motive care 
există din cauza registrului redus al 
sentimentelor umane, oricât de extins 
ar părea «el. Când toată lumea este de 
acord în a predica tăria intuiţiei în 
procesul critic şi întâietatea ei necon- 
testată, bine ni s'ar părea să nu ne de- 
părtăm de dânsa şi să extragem câ- 
teva criterii din puterea ei, care nu-i 
chiar atât de fragilă, sau din vecină- 
tățile până la care îi ajunge lumina. 

Spiritul critic prezintă câteva oarac- 
teristici. Nevoia, necesitatea primordia- 
tă a unui spirit critic, care lasă în 


umbră pe celelalte, este aceia de re- 
ducere la unitate a elementului de stu- 
diat. 

Acest lucru provine dela migearea in- 
tuitivă a inteligenţii critice care sur- 
prinde raporturi nevăzute profanilor, 
sesizează legături şi impinge căutarea 
până la unul, două sau mai multe nu- 
clee, din care se împrăștie, nadiază, în- 
tneaga operă. Cel dintâi criteriu de va- 
toare, in judecată critică trebuie să se 
sprijine pe această facultate a intuiţiei 
critice, care este reducerea ta unitate. 
Şi anume: cu cât un scriitor este mâi 
ușor veductibil, cu atât talentul său 
este mai lipsiţ de. enigme, mai puţin 


ermetic, cu un cuvânt mai limpede şi 


mai uşor de adunat pe-o singură axă, 
cu atât ne găsim în faţa unui scriitor 
mai mic, Scriitorul complex, este greu 
de descifrat, greu de prins, pentru pă- 
trundera căruia se cer eforturi, reve- 
niri şi o specială (eventual) pregătire, 
este, pe scara valorilor, superior celui- 
lait. Este mai mare. Dostoiewski, atât 
de complex, atât de impunător, este 
aşa, tocmai pentrucă-i greu de prins 
într'o formulă, aproape imposibil de 
redus la unitate. Intre doi scriitori 
francezi, Stendhal şi Flaubert, care a- 
mândoi, au scris literatură puţină, ul- 
timul este mai mare ca primul, deoa- 
rece Stendhal poate fi ușor redus la 
două, trei formule, evidente în La 
Chartreuse de Parme, ca şi în Le 
rouge €t le noir, pe când Flaubert 
schimbă în  L'6ducation sentimentale 
modul (nu e vorba de modul formal) 
din Madame Bovwary, iar în La 'tenta- 
tion de Sainț-Antoine mu este acelaș 
cu autorul lui Salammbâ. 


de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


Mateiu I. Caragiale, mare pe o di- 
mensiune, este mai mic decât Liviu 
Rebreanu cu o dimensiune uriaşă şi 
altele mai mărunte. |. Al. Brătescu Voi- 
nești, ușor reductibil, esta de tălia lui 
Mateiu Caragiale. Iată un criteriu care 
ajută la stabilirea de ierarhii, spriji- 
nindu-te pe o judecată de valoare. Să 
se observe că nu mai punem accentul 
pe intensitatea estetică a operei. Acea- 
sta impune opera atenției critice. To- 
tuşi şi intensitatea estetică este de luat 
în considerare. Nu ca un criteriu prin- 
cipal, ci ca unul ajutător. Cineva a scris 
puțin dar prin intensitate trăește mai 
mult ca altul care a scris mult. Exem- 
plul lui Cârlova în faţa lui Boliati- 
neanu. Exemplul lui Mateiu Cariagiale, 
în fața nu ştiu cărui romancier în vogă. 
Totuși, o operă de dimensiuni miei este 


uşor reductibilă Ja nucieele sale. Adică. 


cine a scris puțin pare și sărac esteti- 
ceşte, sărac în teme, în substanță. Vic- 
tor Hugo, câre a sc.is mult, a avut şi 
şansa de a propune posterităţii o su- 
medenie întreagă de fomnule, de nu- 
clee, spre deosebire de Alfred de Mus- 
set, care a produs mult mai puţin și de 
acela este mai mic decât contempora- 
nul său. Voltaire, foarte puțin poet. 
foarte puțin mare scriitor are șansa 
de a trăi, pentrucă a umplut secolul 
cu producția sa variată. Sunt și excep- 
ţii. Una este Baudelaire, care întro 
operă redusă propune o poetică greu 
de prins într'o tfommulă sau două. De 
aceia, criteriul expus al reducerii la 
unitate, nu ţine seama de cantitate, ci 
de totalitatea Zomulelor poeticei pro- 
pusă studiului, indiferentă la numă- 


Și fiindcă la dispoziţia 
criticului se mai găsește analiza, pro- 
cedeu demn de toată considerarea, el 
va proceda, aşa zicând, la o verificare 
a datelor obţinute prin forma sintetică 
a intuiției sale. Criteriul de control, 
proba pe care urmează s'o facă, mai 
laborioasă și care cere o pregătire spe- 
cală este constatarea totale; organici- 
tăți a operei, totala corespundere a 
mijloacelor artistice, metafore, compa- 
raţii şi altor forme stilistice la nudleuil 
sau nuclecie aflate. 


SP d a a Pia 


(Urmare în pag. II-a) 
PIONEER Re EEE zrp Să 


SORIN IONESCU 


tor, a înşelat nu numai pe amiitrionul 
ce nu precupețea un cuvânt bun, ci 
un domeniu, în care locul său nu era 
cel pe care — smulgându-l, l-a pier- 
dut... Cei douăzeci și ceva de ani de 
viață spirituală dela „Sburătorul“ din 
Câmpineanu (căci acesta a iost ade- 
văratul) constituie pentru cercetăto- 
rul atent, dar și pentru omul ceva mai 
grăbit, un bun, care acum, cu moatr- 
tea criticului, se stinge ca realitate 
materială. Căci, mui întâi de toate, 
Sburătorul a fost E. Lovinescu însuși. 

In ultimii cinci-șase ani ai vieții 
sale, Lovinescu se dedicase studiului 
aproiundat al epocii „Junimii“, dându- 
ne pe acest tărâm, câteva masiva 
cărţi asupra lui Titu Maiorescu și P.P. 
Carp, zugrăvind şi-o întreagă treacă 
a contemporanilor lor, plină de iînte- 
res și de puritate. Neintrecut portre- 
tist, E. Lovinescu a realizat acolo pa- 
gini care — încununând o atât de bo- 


gată activitate, care n'a lost ferită 
nici de inerente greșeli sau lipsuri — 
vin să așeze peste opera lui semnul 
unei depline limpezimi clasice. 

Și dacă vom parcurge anii dintre 
1904 şi 1943, dela prima la cea din 
urmă carte a sa, vom întâlni la acest 
scriitor un continuu drum către un a- 
devăr, pe care uneori nu-l aflăm, 
poate tocmai fiindcă îl căutăm prea 
mult, 

Obosit, E. Lovinescu a lăsat pana 
și-a dat mâinile odihnei, mâinile de 
scriitor care o viață de om au ținut 
condeiul, unică armă, șubredă une- 
ori ! 

* 


Nu ştiu în ce măsură „obiceiul” 
îngăduie să punem aici pe hârtie o 
întâmplare mai de mult, care nu ştiu 
de ce îmi revine tocmai acuma mereu 
în minte. Sunt însă în toate lucrurile 
lumii unele înțelesuri ascunse, pe 
care oricât ne străduim să le 'desle- 
găm, e zadarnic... 

Era acum vreo opt ani la Braşov. 
Lovinescu, om sedentar, tip de biblio- 
tecă, destul de mizantrop şi de închis, 
descinsese la poalele Tâmpei, să se 
plimbe. Vroia să viziteze şi împreju- 
rimile, unde auzise că există ruine de 


castele medievale, din vremea năvă- 
lirilor turcești. Nu știu nici acuma ce 
anume vedea E. Lovinescu, spunând 
aceasta. Ţin însă minte cum, împre- 
ună cu Octav Șuluţiu l-am însoțit în- 
tr'o plimbare cu mașina. Era primă- 
vară, Lovinescu era volubil şi nespus 
de povestac. Ajunşi la poalele Cetă- 
ţii Râșnovului, am început urcuşul, pe 
jos. in vâriul dealului ne așteptau 
ruinele, pietre iără glas. La văzul lor, 
Lovinescu sa întristat foarte, şi a în- 
ceput să ne mustre foarte serios: „Dar 
bine, ăsta e castelul? Unde-s adăile, 
unde-s scările și porțile?” Uluit, am 
surprins ia acest copil bătrân, dezi- 
luzia că sălile de arme, panopliile și 
contraforturile i se răpiseră... Și-așa, 
întristat de acest iucru pe care nu 
putuse să-l prevadă, E. Lovinescu a 
continuat să ne mustre, ca și cum noi 
îi furasem un vis, făcând calea în- 
toarsă, fără să mai arunce o căută- 
tură spre soarele care „de după un 
munte, scălda în aur greu toată minu- 
nata Țară a Bârsei. Noi am tăcut sur- 
prinși, şi nu l-am putut împiedeca 
de-a se întoarce la București, cu pri- 
mul tren. Panopliile și armurile care 
nu mai e:au de muli, dar pe care îi 
plăcuse să le știe acolo, ia locul lor, 
îl impingeau parcă din urmă. 
* 


Nu știu de ce, tocmai acum, aceu- 
stă stăruitoare aducere aminte, când 
mai sunt şi altele. Poatecă la îsi de 
mâhnit a plecat E. Lovinescu de-aici, 
la fel de înșelat în visele sale. Cine 
ar mai putea să ne-o spună acum? 


ȘTEFAN BACIU 








> 4 








“RONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL STUDIO: „SCRISORI 
DE DRAGOSTE“, piesă in trei 
acte de GHERARDO GHE- 
RARDI, 

YEATRUL MUNCA ȘI LUMI- 
NĂ : „CAZEMATA VOLUN- 
TARILOR”, piesă în trei acte 
de I4.-Col. în rezervă RADU 
IONESCU şi N. NEAMŢU- 
OTONEL, : 

TEATRUL COMEDIA: „VITA- 
MINA M”, comedie în trei 
acte de NICUŞOR CONS- 
TANTINESCU. 

TEATRUL NOSTRU;  „DOMI- 
NO”, comedie în trei acte de 
MARCEL ACHARD. 

O piesă dintr'o familie cu care 
publicul nostru este de mult 
obişnuit — Henri Batailie, Paul 
Geraldy, etc. — care dau apa- 
renţa unor probieme interesante 
a unor idei şi conflicte teatrale 
serioase, cu pretenția de a ti şi 
noi, originale, dar, in realitate, 
destul de departe de aşa ceva. 

„Scrisori de dragoste“ este 
una dintre aceste producţii ono- 
rabile ale teatrului contemporan, 
nici bună nici rea, dintre acelea 
care ar vrea să fie ceva dur mare 
luciu tot nu este, care crede că 
a descoperit ceva nou şi, în grice 
caz, că a găsit o rezolvare abilă 
unc: teme mult prea cunoscute 
și tratate până acuma în toate 
felurile, aceia a omului care, în 
tinerețe. sărac și necăjit, este 
plin de entuziasm şi de elan dar 
care, după aceia, după ce a reu- 
şit in viață, este cu totul altul, 
temă câre, evident, ocazionează 
intotdeanna scene destul de dra- 
matice pentru a mulțumi pe unii 
şi destui de dulcege pentru a sa- 
tisface pe ălţii, astfel că sunt din 
toate punrteie de vedere destui 
de potrivite pentru acel aşa zis 
„anumit public“ (dar care, în de- 
tiuitiv, are şi el dreptul să vadă 
teatru! Și să vadă teatru cu 
piose dintr'acelea care-i plac şi 
lui 1...) d 

Formula, ca să zic așa, abilă 
ș:. marea. descoperire de tehnică 
dramatică a acestei piese, — 
ceva ca nu sa mai văzut până 
acuta Nici în „Vinovatul“ lui 
ranco: Coppte şi ici in atâ- 
ie cite romane şi filme conti- 
nentaie sau transatlantice în 
care, la un moment dat, se sus- 
penâă cursul filmuiui început 
PERLE CĂ cineva inccpe să po- 
vestească şi să se reia o altă ac- 
țiune ăi câpăt, — constituie 
obligaţia pentru eroul principai 
de a-şi ceti nişte serisori de 
dragoste, scrisori care astfel sunt 
prezentate publicului în tablouri 
succesive după binecunoscuta 
lehnică a cinematografului, re- 
constituindu-se astfel, pentru 
noi, viaţa eroului. Acesta, revă- 
zând-o, îşi dă şi el seama cât 
de mult sa schimbat, și se în: 
tristează foarte ! 

Formula, în felul et, „abilă“. 

Dacă în „Ultima noapte“ a- 
veam o îndrăsneață proiectare a 
unei vieţi în viitor, aici, din con- 
tra, vrem desfășurarea filmului 
unei vieţi în trecut. 

“Bune sau rele — unele în a- 
devăr bune, altele mai puţin in- 
Leresante — aceste piese prezintă 
tutuşi un mare avantaj în spe- 
cial pentru actori: în astfel de 
piese actorul are cele mai mari 
posibilități de a-şi da măsura în- 
treguiui lui talent sub diversele 
lui fațete. 

lar dintre toate, cred că me- 
lodrama oferă mijlocul cel mai 
sigur şi pentru public și pentru 
oamenii de teatru ca să verifice 
valoarea unui actor. 

Dar să, revenim la „Scrisori de 
dragoste”. 

Interpretarea a fost bună, toată- 

D-na Lily Carandino, pe care 
n'am mai văzut-o de multă yre- 
me, a avut un frumos joc de 
scenă, bine dozat şi întotdeauna 
adecuat epocilor, aderă tablouri- 
lor în “care a apărut. 

O reintrare frumoasă după o 
absenţă mult regretată. 

D-na Marieta Sadova a jucat 
cu discreţie și bun gust, cu nu- 
unţe extrem de bine prinse, ro: 
ul mătușei, domnișoară bătrână. 
romantică şi... cam îndiseretă, 
iar d-ra Corina Constantinescu. 
în rolul scurt al modelului, a â- 
vut'o plăcută siguranţă şi desin- 
voltură. 


D. Critico a jucat bine, cu în- 
ţelegere a rolului dar sar pu- 
tea spune că personagiul ii oie- 
rea posibilităţi mult mai mari, 
rolul, cum se spune, fiind chiar 
mult mai „gras“ decât acela al 
personagiului principal femenin, 
așa că sunt în drept să cred că şi 
d. Critico ar îi putut să dea mult 
mai mult, 

Şi apoi cred că ar fi fost nece- 


. sar să se prezinte ceva mai pu- 


țin retoric, cu ceva mai multă 
nuanţare, cu mai puțină emfază 
avogantă în prima parte — pen- 
tru că, în definitiv, cână iţi vezi 
v mare diagoste după atâţia ani, 
chiar dacă vrei s'o impresionezi, 
nu-ţi iei atitudini chiar așa, ein- 
fatice (deși recunosc câ în mare 
parte vina aici este şi a piesii, 
iindcă în adevăr, se simte ceva 
artificial şi forţat in toată eco- 
nomia  personagşiilor) — după 


cum deasemenea spre sfârșitul 
piesei d. Critico ar fi trebuit 
să fie mai natural şi mai ome- 
ucște invins! 





MARIETA SADOVA 


D. M. E. Balaban a adus v notă 
comică personală rolului lui Fra- 
teschi, un personaj care altfel, 
fără contribuţia d-sale, nu sar fi 
menţinut; d. Uimeni a fost foarte 
potrivit în rolul lui Antoni, bine 
distribuiţi deasemeni şi d-nii M. 
Gingulescu și N, Motoc în Gio- 
vani Dala şi Silvio, atât d. UI- 
meni cât și d. Gingulescu şi d. 
Motoc susţinându-și rolurile în- 
tr'o tonalitate și culoare plină de 
justeţe. 

In ce privește direcția de scenă, 
d. Soars Z. Soare, nimic deosebit. 

Intr'o oarecare măsură chiar 
inabilă în acea prezentare a- 
proape barocă a lui Doria și a 
Annei, cu spatele la public, la 
inceputul şi în faţa fiecărui ta- 
blou, presupuși asttel a ceti ccri- 
searea pe care acel tablou o re- 
prezintă (9!) 

Deasemeni şi tablourile acelea, 
cucoţate aşa sus, sus... dar în 
fine. 


Decorurile d-lui 'T, Cornescu, 
la fel, merg mână in mână cu 
regia. 

Să fie oare d-nii Soare Z. 
Soare şi T. Cornescu, așa de 
„inegali” ? 

Inventivi și chiar de gust şi 
de talent uneori iar alteori, ca 
in „Scrisori de dragoste”, aşa de 
terni şi banali? 

Să fi vrut să trântească piesa ? 

Că vorba ceia, parcă anume au 
iăcut toate !... 

Sau c o atenţie pentru d-na. 
Lili Carandino, pentru revenirea 
d-sale ? 

* 

La Teatrul Mamcă şi Lumină 
se dă „Cazemata Voluntarilor”, o 
piesă care are destul de multe 
merite. 

Este in acelaș timp morală şi 
patriotică fără ca aceste caracte- 
ristici să aibe ceva ostentativ. 

Mai mult? piesa are şi nenu- 
mărâte şi bine reușite scene de 
humor cum şi o oarecare schi- 
țare de conflict dramatic, o îmti- 
ripare de idilă de dragoste cu 
scene de duioşie, ete, cari dau 
acestui spectacol o culoare des- 
tul de simpatică. 

Mai cu seamă când ştiut este 
că formula pieselor patriotice rar 
poate să reuşească. 

Interpretarea bună, caldă, dis- 
tribuția fiind alcătuită în geme- 
ral dim tineret. 

Trebuie menţionată în primui 
rând d-ra Eugenia Bădulescu, 
vioaie, cu destulă căldură, aju- 
tată şi de graţia vârstei pe care 


n Ra a n N m ea a a nn a nr ED oa Pa E ta OR 


Criterii de valorificare in critică 


(Urmare din 


Analizându-se cu atenţie dacă scrii 
torul demonstresză puterea de expresie 
organică pe întinsul operei, d.secân- 
du-se şi controlând intuiţia primordia- 
lă, dai un suport rațional, să-i zicem 
quasi științifie, acelui travaliu de re- 
ducere.'la unitate. Ultimul lucrează în 
adâncime, primul în întindere, Redu- 
cerea la unitate caută miezul; -contro- 
tul organicității, dacă nu cumva pute- 
rea centrifugală a exprimării a rupt 
bucăţi, dezechilibrând întregul. Aceasta 
se poate verifica, analiza, fie că este 
vorba de o poezie, de un volum de poe- 
zii, sau de un roman. Criteriu) organi- 


pag. 1-a) 


tea determina o scară de valori în care 
să pttem avea incredere şi unde să se 
întâlmească intu't.a cu interpretarea 
rațională. 

Activitatea rlasică a celor două fa- 
cuități de care sa abuzat în critică, de 
analiză şi sinteză, are şi ea o înfăţi- 
şare specială ce merită puţină oprire. 
Bizu'ndu-se pe imtuiţie, ariticul care 
parcurge a operă, utilizează în <hip fa- 
val analiza; aceasta-i înșiră, ca pe un 
drum nişte stâlpi din distanţă în dis- 
tanță, fapte izolate, repere pentru ac- 
tivitatea sintetică, de reducere la uni- 
tate, care intervine cu-o forţă împătri- 


cităţii ajută la stabilirea judecății destă în jocul de pătrundere, imediat ce 


valoare. Când Scriitorul nu se desmin- 
te nici în parte, nici. în tot, când mij- 
loacele:expresive sunt cele cerute, când 
îigurile de sțil se încadrează în ritmul 
operii, când nicăiri nu se arată o fis- 
sură, 0 -;umplutură, un adaus necon- 
form cerinţelor operii, ne găsim, desi- 
gur, în tâţa unui creator de totală, com- 
plectă realizare. Dacă ope:a sa este şi 
greu reductibilă laro formulă, dacă p:e- 
zintă o complexitate de nuclee. de do- 
minante, atunci creatorul este de mâna 
întâia. Şi'n acest chip mutânăd mai sus 
şi mai jos, mai la dreapta sau mai la 
stânga, greutăţile acestui, să-i zicem, 
cântar critic, înțelegem noi că sar pu- 


sa găsit în faţa celor dintâi date. Prin 
intensitate, viteză și mobilitate, facul- 
fatea sintetică depăşeşte cu mult pe 
cea analilică, redusă la a exista prin 
faptui discursiv al lecturii. S'ar zice că 
în prima operaţie, a reducerii la uni- 
tate, activitatea critică se sprijină 70% 
pe sinteză, 

Când se consideră, apoi, că în con- 
trolul organicităţii, care vine ulterior, 


operația se sprijină pe analiză, se -a- 


junge la stabilirea paradoxală a aotivi- 
tății în critică, unde sinteza activează 
înaintea analizei. 


MIHAIL CHIRNOAGA 


o are, A fost o interpretă foarte 
nimerită peniru rolul pe care l-a 
avut, de fată tânără de care este 
îndrăgostit Radu Balotă. 

Foarte bine d. Marin Stoienes- 
cu în rolul soldatului Marin Cio- 
cârlan, cu multă naturalețe, cu 
mult humor firesc, plăcut, plin, 
savuros, fără ca, totuşi, să fie 
exagerat. 

Bine deasemenea, şi d-nii Ni- 
colaie Mihuţă şi Dimitrie Mugur: 
au avut scene frumoase şi, deşi 
periculoase pentru un actor, pu- 
tându-l trage pe panta declamă- 
rii patriotarde, au avut ambii 
multă sinceritate, elan şi căl- 
dură, 

Deşi într'un rol cu totul episo- 
dic d. Traian Vărășteanu a putut 
să aducă şi d-sa în scenă câteva 
clipe: de emoție sinceră. 

D. Nicolaie. Vulpescu la rândul 
d-sale a reuşit să pe dea în Doe- 
tor Nerva Alexandrescu un per 
sonâgiu viu, amuzat care a câş- 
tigat repede simpatiile publicu- 
lui. 


Dim restul distribuției — citez 
după program — mâi fac parte, 
c-nele și anii: Coca Ştefănescu, 
Romulus Neacșu, Const. Vurteja- 
nu, Iulian Necșulescu, Cristofor 
Vitencu, Niculaie Șietănesecu, lun 
Hiescu, N. Nicolau Valentin, Ni- 
culaie Ene, Al. Petrovici, Gheor- 
ghe Gheorghiu, Cost, Atanasiu. 
Xenia Beza și Elena Mihuţă, care 
au constituit um frumos ansam- 
blu, omogen și bine pus la punct 
dovedind cu toții un joc îngrijit. 

Direciţa de scenă a avut-o a. 
Marin lorga : sa dovedit bună şi 
meritele acestui spectacol, ară- 
tate mai sus, i se cuvin desigur 
şi d-sale în mare măsură. 

XX 

„Vitamina „,M” este o comedie 
sprintenă și, în general, foarte 
actuală, cu o intrigă reușită, şi, 
in special în primele două acte, 
bine condusă, 

Actul al ţreilea este drept că 
se termină ceva mai convenţio- 
mal, cu situațiuni cam nenormale 
cum ar fi revenirea. prea greu 
de închipuit chiar a unui Radu 
Stănescu Malaporta iîntr'o casă 
căreia era pe punctul să-i dis- 
trugă liniştea și fericirea, apoi 
rezolvarea artițicială a comediei 
prin acele cecuri elveţiene, „mu- 


şamalizarea” prea ușoară a unul | 





VASILIU BIRLIC 


scandal financiar așa. de mare 
care ajunsese Ja cabinetul de ia- 


strucţie şi — coincidență aşa de . 


rar întâlnită în viaţă — titu- 
larul unui asemenea cabinet 
să fie în acelaş timn şi om de 
curaj și om de omezie şi om de 
inimă și om de înțelegere şi să 
mu caute să aplice legea ci să 
judece numai după... curăţenia 
omului pe care-l avea în faţă 
punându-i imediat în libertate 


şi clasând — el ştie cum!... — 


taată afacerea ! - 

Dar nu-i nimic : sunte-i, totuşi. 
în faţa unei comedii bune. 

Ca gen ea se înrudeşte în a- 


celași timp cu acel minunat „To- | 


paze“ jucat de q. V. Maximi- 
lan cu mulți ani în urmă și tot- 
odată şi cu acea îndrăcit de 
vioaie „Afacere Kubinski“ ere- 
iată pe vremuri de d. Ion Ian- 
covescu, 

„Vitamina M” sa bucurat deo 
cu totul bună imterpretare, fie- 
care fiind distribuit cât se biata 
de nimerit, 


D-na Virginica Popesmu a fast 
spumoasă şi delicioasă — pretuim 
o știm cu toţii — în rolul fiicei 
d-rului Frangulea, d-na Săndina 
Stan rezervată, demnă şi, totuşi, 
când a fost mevoie, cu căldură şi 
înțeiegătoare duloşie. 

D-ra Mimi Enăceam justă şi în 
adevăr naturală in rolul de țată 
bătrână — cumnata Jui Dr. Fran- 


gulea — rol care o prinde în mod | 
deosebit dar în care ar fi fost şi - 


mai reuşită dacă m'ar avea mania 
să țipe aşa de tare în scenă şi 
întrun mod câre devine până la 
urmă obositor; d-ra Viorica 
Vrioni a adus stil şi distinoţie — 
care, de fapt, întrun rol de ser- 
vitoare, aici mai mult o dezavan- 
tajau — d-sa davedind totuși 
multă inteligență scenică. - : 


In ce-l priveşte pe d. Mișu Fo- - 
tin d-sa a fost un admirabil ar, - 
Frangulea ; de altfel și rodul pste.. - 
dintr'aceiea în: care d-sa are, ca: 
să zic aşa, o adevărată „dexte- - 


ritate“, de mult căpătată; inter- 
pretări de personagii care pre- 
zintă alternanţe de comic, duio- 
șie şi naivitate. 


D. Vasiliu Birlic a jucat Gime: 


prinzând. admirabil! câteva nuan-. 
ţe caracteristice augrosistului de. 
porci, propriețar de cai de. curse, 


în fond şi el om de treabă. 
Bine de data aceasta d. Ion 


Talianu, întrun rol care se poate “ 


spune că. era tăcut anume pen 
tra d-sa 


înțeles dragostea 


UNIVERSUL. LITERAR 


Interesantă şi plăcută dease- 
menei, apariţia a-lui Monel 'Ță- 
ranu pentru bonomia simpatică 
pe care o aduce în scenă, 

Bine deasemenea şi d-nii Ni- 
culescu-Buzău pentru firescul pe 
care-l pume în ori și ce interpre- 


tare şi în orişice ro! indiferent | 


de întinderea lut; N. Antoniu 
care ne dă cele mai bune tipuri 
de contabili, de oameni ai da- 
toriei, modeşti întotdeauna dar 





MIŞU FOTINO 


întotdeauna 'detreabă, de un hu- 
mor sec care, pe meleagurile 
Dâmboviţei, Sar putea numi — 
deşi recwioso că-i impropriu — 
engiezese cum. şi Ștefan Decu 
care a prins admirabil culoarea 


echivocă a curiosului inspector 


Dăndulescu. 
_ Distribuţia, încă dată, nu se 
putea să fie anai niumerită. 

Regia d-lui Nicuşor Constan: 
tineseu de asemenea bună. 

Decorurile semnate de dna 
Cella Voinescu şi d. Vasiliu Falte 
— în.special cel din actul doi — 
îngrijite şi pline de gust. 

E 

La „Teatrul Nostru” o cazne- 
die de Marcel Achard. 

Bună. 

Se situiază pe o linie pe care 
a mers în general cam tat tea- 
trul francez din ultimele dece- 
nii. o linie pe care unii au mu- 
mit-o „a inimii“, 





CINEMA SCALA: „SECRE. 
TUL DOAMNEI IN ALB“. 


Tema filmului „Secretul Doam- 
ne! în alb” tinde la lămurirea 
„secreului“. datorit căruia băr- 
batul preţueşște prea puţin fe- 
meia care are ghinionul de-a fi 
de câtva timp nevasta lui și pren 


mult pe ceg a altuia... sau a al- 
tora. 
Numai dacă — bineînţeles —: 


soția: lut, femee refractară genu- 
lui vamp, își vede molcom de 
casă făcând imprudența de-a nu 
înceta să-i ara bărbatului cu 
şi'n ziua cea dintâi a menaţu- 
lui — că lumea începe și se sfâr 
şește odată cu el. 

la începutul menajului bine- 
sau vanitatea 
bărbatului este fiatată. 


Spun. „dragostea sau vanita- 
'ea“ flindcă aceste două elemen- 
te sunt strâns legate între ele. 
foarte mulți bărbaţi neștiind de 
foarte multe ori, unde sfârşeşte 
dragostea și unde începe vanita- 
tea şi invers. 

Şi cum spuneam, dacă la ince- 
putul menajului, bărbatul este 
flatat, peste um timp, ce variază 
după gradul lui de poligamie, a- 
tențiile towarăşei lui de viaţă 
— cari se încăpățânează să ră- 
mână  monoyamă — încep să-l 
apară întâi exagerate, apoi de» 
rect obositoare... 

In fond, toate au o limită... 

Cozonac în fiecare zi.? 

Mario Mattolli îmbrăcând în- 
run scenariu  glumeţ. această 
'veşnic'de actuatitate poveste, iz- 


-- buteşte 'să prezinte o comedie al 
2" cărui” succes 


ar fi fost cu totul 
altul dacă rolul principal -ar fi 
jost încredințat unei actrițe u- 
vantajate — mu de un fizic ex- 
traordinar ci... acceptabil. 

Eisa Mertini, în afară de stân- 
găcia care nu-i foloseşte decât 
în anumite scene, handicapează 
serios succesul filmului. 

Intrucât având avantajul unor 


replici din care o artistă de cali- 


tate ar fi putut scoate efecte ad- 
mirabile, Elsa Merlini, le spune 
pur şi simplu atenuând humorul 
dialogului. * 

Sau cine știe, poate că regiso- 
vul. a fost bine intenționat îm- 
credințând rolul 'Elsei Merlini. 
vrând să demonstreze soțiilor 
neglijate că indiferent de asper- 
tul lor fizic, în momentul când 
izbutesc să dea numai vaga im- 
presie că ar interesa-o alt băr- 
bat decât cel „autentificai“ de 
njițerul stării civile, legitimul re- 
devine mat atent decât chiar în 
timpul logodnei. 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Gameni de - âcttiau 18) 
jurnal de război - 

REGAL: Macario Yiconte şi. jur- 
na) de . război 

VICTORIA: Intoarce-te, sia 
mea, și jurnal de război 

“jurnal 


ELYSEE:  Aventuriera, 


nou şi trupă de revistă 


VOLTA BUZEŞTI: Miliardarul 
cântăreț și trupă de revistă 


ROMA: Pionierul junglei, jurnal 


și trupă de revistă 








“xantajat 'de grima 


In asemenea piese inevitabilei 
intrigi de dragoste i se asigură 
in totdeauna o anumită doză de 
sentimentalitate care variază 
după intențiile şi temperamentăl 
autorului, 

E drept că, la un moment dat, 
reţeta începe să „clocheze”, şi 
aparenta ei originalitate începe 
să nu mai impresioneze pe toată 
lumea, totuşi succesul ei de pu- 
blie este întotdeauna asigurat. 

Mai cu seamă când și subiect 
Kăsit este ingenios ca în „Do 
mio” : un tip care se închiriază 
de soţie ca Să deruleze, îndrep- 
tându-le spre el, bănuielile soţu- 
lui gelos, dar de care până la 
urmă — ceeace ar vrea să aibe 
aerul că nimeni nu se aştepta pe 
scenă dar... se aşteaptă toată Iu- 
mea din Sală şi încă dela pri 
mul act! — de care ea, cum zic, 
până la urmă se îndrăgosteşte în 
detrimentul, aşa dar, şi al soțului 
și al amantului. 

Cum se vede, lucrurile nu-s 
tocmai rău „aduse din condeiu” 
in ce priveşte interpretarea, 
bună. 

D-na Dina Cocea şi distinsă şi 
femenină, joc de scenă nuanţat. 


îngrijorările bine redate, mimica | 


adecuată. 

D-na Mimi Udrea deasemenea 
bine în cele câteva apariţii epi- 
sodice. 

Admirabil d. Florin Scăriătes-. 
cu (dela Teatrul Naţional) în 
Mirandole : o prezentare a rolu- 
lui întotdeauna inteligentă, de un 
comic fin, deosebit de nuanțat 
şi de foarte bun gust. 

D. Flory Etterle bine în „Do 
mino”, dovedind însușiri pe care 
i le-am remarcat adesea ori; 
bine deasemeni şi d-nii Sire- 
teamu, 3. Constantinescu şi G. 
Comănescu. 

Regia d. Jon Sahighian bună. 

La fel şi decorurile semnate 
St. Noris. 


ALEXANDRU DRĂGHICI 


majoritatea 


întrucât 
bărbaţilor par a nu fi înteresan- 
:e decât femeile cari au diplo- 
mațina de-a le da iiuzia că nu 


pentru 


sunt niciodată complect  cuce- 
răte. 

Toţi ceilalți actori sunt conș- 
tiincioşi în rolurile lor. 

Destul de puţin  intrebuințate 
priveliştele din pitoreasca  s.a- 
țiune alpină cure-i prilejueşte lui 
Mario Mettolli din motivele a- 
rătate un alfel de film decăt 


cele cu care ne-a obişnui: 


CINEMA REGAL: 
RIO VICONTE“. 


„MACA- 


După fiecare film al lui Ma- 
cario, ducem dorul creaţiei din 
„Pirati Negru”. 


Dacă studiourile italiene vor 


_jace greşala să-l întrebuinţeze în 


prea multe filme şi toate de-ace- 
laş gen, riscă să-i asigure lui 


“ Macario o soartă asemănătoare 


altor vedete italiene Lot atât de 
mult întrebuințate. O bruscă 
simpatie în rândul spectatorilor 
aa o tot dtât de bruscă u- 


i 


Filmele într'adins scrise pen- 
tru a fi jucate de un com. 
— cât de bun ar fi el — tre-= 
buesc întocmite în aşa jel încât 
să îi se ofere prilejul de-a înve- 
seli spectatorii prin alte mijloa- 
ce decâ! cele precedente. 

Ori, în cazul când ţi se încre- 
dințează acelaşi fel de roluri, 
de-acelaș comic urmărind  ace- 
leaşi efecte în filme pe acelaşi 
calupod intervine acea „dlefor- 
mație profesională pe care am 
putut-o recent observa la tânăra 
Lilia Siwvi... : 

Cu toate că Macario este a- 
care-i face 
hazlie simpla apariție pe ecran, 
actuala realizare prezentată de 
cinematograful Regal:  „Maca- 
rio Viconte” face parte din co- 
tegoria scenariilor prea evident 
intocmite, pentru a face publi- 
cul să râdă. i 


Idee lăudabilă întru cât foarte. 


mulți dintre spectatorii noştri 
nu găsesc reușite un film sau o 
piesă decât ducă... se râde... 

Categorie cărora Macario V:- 
conte le-d plăcut... 

Sunt însă și alții cari ar v- 
biecta cum că în  Macario Vi- 
conte vezi o mulțime de scene 
pe'care le cunoşti dar' pentru 
moment nu şiii de unde să le "iei 
(intercalate cu altele de-un ine- 
dit distractiv). 

Că începutul 


câtorva scene 


principale sunt atinse de-o şarie 


inaădmisiblă şi... 

Im:rucât categoria spectatorilor 
cari cer în Primul rând unui 
spectacol, 
să râdă, e mult mai numeroasă 
decât a celorlalţi cari ţin la ine- 
dit, sunt pruwdentă şi închei. 

a „Macario Viconte“ se râde 
cu lacrămi în trei sau patru 
scene... - 


ADRIANA NICOARA 


însușirea de a-i face: 








20 IULE 1943 








Scrisori de vacanţă 


IUBITE COLȚ DE STRADĂ! 
âi să crezi poate, că te-am luat, 
pentru a te reaminti nu numai 


mie, din „planul Bucureştilor“, : 


unde ţe afli de-a-valma cu o su- 
medenie de alte colţuri și răs- 
pântii, anonim, prăfuit şi fără 
nici un fel de importanţă. Şi dacă 
ai putut să crezi asta, atunci să 
stii că te-ai înşelat amarnic, Noi 
oamenii uităm cu mult mai greu 
decât pietrele, şi ne reamintim 
ceva mai ușor decât fierul. Tu, 
iubite colţ de stradă, care ești 
obicinuit şi cu mâţele, cu câinii 
și cu mușştele, poţi avea despre 
oameni o nu tocmai bună pă- 
rere. 


Să ştii că impreună cu mine 
mai trebue să fie cineva, pe 
undeva, un zâmbet sau o la- 
crimă, care în clipa când te evoc, 
sau când va ceti, va întoarce pu- 
țin timpul, ca pe un ceasornic de 
tată-mare, ca, să se afle — fie nu- 
mai pentru o ffrântură de secundă 
— lângă fruntea ta pietruită şi 
însemnată cu bidineaua, 

Te-am visat, fără a te cerceta. 
Se făcea, ca într'o nocturnă pa- 
gină de Mateiu I. Carasiale, că 
luna (0, luna lui Gore Pirgu și a 
tui Poe, a tuturor lunaticilor fără 
de ziuă) venise jos de tot, pe-o 
tufă de liliac, mai aproape decât 
oamenii şi felinarele. Și numai 
o singură umbră, întrun roman- 


tic balon, de-asupra iederilor în- 


câlcite, privea de dincolo de 
mine. în jos spre tine, colț ae 
stradă, sugrumat între un cântă- 
reţ şi un făcător de cântece. 
Umbra ma scos nici un cuvânt, 
ci a ridicat numai un braţ, che- 
mător şi nesizur, vrând parcă să 
rupă o frunză din cele care, că- 
țărându-se pe fierăria balustra- 
dei, vroiau să intre în odaie şi 
de acolo mai departe... Era un 
joc mut, pe care nimeni în afară 
de mine nu-l mai înțelegea. era 
un dans de intenții. pe care-l] tăi- 
nuiam până şi lunii. care sa ri- 
dieat încet, pe un fir de păianjen 
sau de stea. Și-a! rămas — nentru 
câtă vreme oare? — iarăşi un 
colț. la fel cu verinul, c* cel de 
al zecelea, cu altele, multe. 

A fost o noapte ciudată. Mi-am 
reamintit dintr'odată (ştii oche- 
larii fermecaţi ai lui E. T. A. 
Hoffmann?) de zăpezile pe care 
le călcam, un șoșon mare şi unul 
mărunt, croind potecă de seară, 
spre un mare foc de vreascuri şi 
spre un ceai cu rom. Am văzut 
apoi vântul serii, ploile primă- 
verii, soarele dimineţii, torpoa- 


rea amiezilor de vară și pânda 
4: aie lată 3 


toamnei ruginii, salii încet-în- 
cet, le trăgeam în piept ca pe un 
tutun auriu, amețiior de partu- 
mat, dintro pipă de lemn de 
castan, încărunţit de un fir de 
amurg. Dar vezi tu, iubite colţ 
de stradă, nu e numai aţât. 0 
amintire e ca o roză presată în- 
irun dicţionar, ca un cântec în- 
ghesuit într'o trompetă de copil 
— şi noi avem în faţa noastră, 
și alături de tine, acest câmp al 
lumii, din care se desfac atâtea ; 
priveliști, câte ai să vrei tu, atâ- 
tea vechi şi noui colţuri de 
stradă, câte nai să poţi să în- 
ghesueşti în toate ghidurile pla- 
netei, pentru doi drumeţi care 
călătoresc fără ţintă, pentrucă 
ținta lor a înghiţit-o un balaur, 
intr'o ceţoasă zi. Dar nu poţi oare 
călători ca să-ţi cauţi ţinta? 

Prieteni tăi, îi ştiu. Eu și inima 
scrisorii. Eşti scris pe un plic de 
azur, pe unul de floare, şi poate 
că ai fi putut să (fii aşezat şi în: 
tr'o carte, care nu trebuia să fie 
cu tot dinadinsul de telefon. Ai 
apoi nin şir de rude: florăresele 
rătăcite cn levănţică, oltenii ru 
cobilița, coșarul cu noroc, facto- 
rul mustăcios, ordonanța lipa- 
lina, pensionarul cu jurnal, ado- 
lescenţii de pe balcon,  găzarii 
guralivi şi slujnicele de după 
garduri. Pe toţi aceştia îi ştim, 
pentrucă i-am învățat din car» 
tea ţa de cetire, iubite colț de 
stradă, şi nu-i mai putem uita. 
Căci se uită oare „a, bâ, c$,: 
dâ-ul“ atâtor zile ae copilărie; 
acela al atâtor ore copilărești, de. 
febră și de calm? Din tine am 
invățat un alt înţeles, pe care 
nimeni nu mă va putea face să-l 
uit. E înţelesul unei lumi care, 
plecând de lângă tine, ar fi pu- 
tut să se işte! 

Şi-acum, în miez de vară, de- 
parte de umbra de sub lună, taci 
şi tu. Copii desculți, cu ţipete 
cunoerute, joacă același șotron pe 
care-l jucau şi atunci. Veșnicul 
șotron al copilăriei. Unul îusă s'a 
oprit, lângă tine, colţ de stradă 
iubit, și s'a aplecat să culeagă o 
garoată roșie. Dar când a dat s'o 
rupă, a curs sânge din ea şi co- 
p:iul a fugit. Din inima ta de pia- 
tră, această garoafă care nu se 
poate smulge fără să sângere, 
își scrie ursita, fără s'o uite pe-a 
acelo:2 care au sădit-o, cândva. 
ȘI unei, garoafa sângeră, nebă- 
gată în scamă decât de copiii 
străzii. Apoi creşte mai departe. 
In pământ. spre soare şi spre 
lună, an de an.. E 


ŞTEFAN BACIU 





ARTĂ... 


Nu ştiu dacă arta răbdării e 
doar preţul unei impuse voinţi 
a omului, dar, în orice caz, 
stabileşte o valoare pe care am 
dori-o alăturată oricărei arte, — 
fiindcă atunci, pe înţelesul te- 
meinic a tot ce reprezintă ea. 
sar sprijini şi îndreptarea celor 
grăbiţi. 

Priviţi numai la tinerii cari 
dintr'o singură ispravă vor să 
tie declaraţi genii şi vedeţi că 
lipsa unei răbdări duce la c în- 
grijorare serioasă, penirucă ma- 
cină inutil forţa unei munci care 
ar folosi altfe! dacă nar fi as- 
unsă de orgoliu. 


Pe mine nu m'a impresionat 
nimic mai mult decât acei „ar- 
tişti” cu vârstă crudă cari de 
îndată ce au auzit dela câţiva 
binevoitori că sunt în stare să 
facă sau să ajungă ceva, au şi 
sfârșit cu muncă, începând să îa 
aere de consacraţi, ca şi când 
" n'ar mai avea nimic de învăţat. 

Ii întâineşti pe undeva şi cauţi 


- să afli ce far, 


E o grije sinceră de-a cu- 
nsaşte cum o duc; dar tinerii 
aceştia iţi răspund cu ifose: 

— Am plecat dela cutare că 
nu m'am înțeles pe chestia ga- 
jului, iar la cutare nu mă duc 
fiindcă nu-i pentru talentul 
meu... 

Ii priveşti cu compătimire și 
de le-ai spune despre vorba bă- 
trânilor că: „măsura muncii e 
doar aţa răbdării“ ţi i-ai face 
duşmani, 


PI:OCESE... 


Pe condica se termene a tribu- 
nalului câteva procese au atras 
atentia săptămânalelor de teatru. 

Notisele apăruie au arătai doar 
numele împricinaților, nu însă şi 
cauza pricinilor, 

Acum, fie că dreptatea o vor 
avea actorii-reclamumţi, fie că vu 
"a avea partea adversă, un lucru 
este neînțeles: aceste cauze nu- 
mui justiția le poate rezolva?... 
Pentrucă, ori ce Sar spune, în- 
(run ieatru neînțelegerile ori- 


„câtă legitimătate ar avea, capătă 


-— parcă — ceva din ale veci- 
nătății cu arta  și-atunci obțin 
soluții mai potrivite ei, decâ: 
votrivile delicvenţilor de rând. 


SALARII... 

Şi zeii cer jertic,  dar-mi-te 
actorii 'efuri!... 

Dar şi aici în domeniul acesta 
al pământeştilor preocupări 
muncea și plata, nedreptatea sau 
— dacă vreţi — neuniformitatea 
re“r.buţiitor atrag o duşmănoasă 
coco:cală, mai ales când e vorba 
de-a preţui ta:entul societariior 
dela Naţional, cu — să ni se 
ierte comparaţia — taientele de 
la un teatru particular, 





Există un control oficiali a: sa: 
ariilor plătite de orice întru- 
prindere. Bănuesc că sub acelaş 
con:rol intră şi aşa numiteie în- 
ircprinderi teatrale. 

Ei bine, cum e posibi! ca 9 ac: 
lriță, cum ar îi de exemplu d-ra 
X. să ccară și să i se plătească 
peste o sută de mii lei lunar, în 
timp ce d-:ui  Calboreanu i se 
piăeşte, cât?.. Maximum 50.000 
de lo), 





In vina oricărei pretenții, e în 
primul rând lipsa unei juste auto-. 
aprecieri, dir atunci nu pot să: 
scape răspunderii cei cari neso- 
cotind și timpurie de azi şi. Te 
gulile şi vatorile -adevârate - dar: 
nefolosite, „acceptă să. plăteastă 
— bunăoară — “capriciile unei 
alte actriţe cu 200.000 de lei lu- 
nar. i 

Și în acest timp, d-na Tilda 
Radovici primește : 20.000 de lei 
UNA, 


AFIȘ... 


Ş Nu cunoaștem o mai serioa- 
să problemă a teatrelor maţiona- 
le, din provincie decât aceea a 
aciorilor. 

Direcţia generală a teatrelor 
nu poa:e să intervie să se sfâr- 
șească odată și cu acoasta?., 

* 


e In sprijinul fiecărui actor 
stă uncori şi câie un critic. 

E tot ceeace poate fi de ajutor 
atunci când e vorba de un taleni, 


nu de altceva... 
* 


9 Luni seara, la ora 9, posturile 
noastre de rad» vor transmite 
comedia „Biândul Amedeu“ în 
interpretarea d-lor Victor Anto= 
nescu, Costache Antoniu şi V. 
Lăzărescu, toți dela Teatrul Na- 
țional. 
1. M. LEHLIU 


Pop o po Dai O 


A apărut 


în teascurile editurii „Publicom!'. 
în traducerea  domnișoarei  Li-- 
via Poenaru, excepționatul .ro- 
man „Robert Koch“ al lui H. 
Unger. Carte cure a făcut vâlvă 
în toate ţările în care a văzul 
până azi tumina tiparului, „Ro- 
bert' Koch“ va fi și pentru pu- 
blicul ceti.or românesc o sur. 


priză dintr cele mai alese. 
Teztul românesc este de— ţi- 
nută literară dintre cele mai 


pure, constituind o garanţie în 


"plus. 


=== 20 IULIE 1943 


OPERE VOLUMUL 11: MIHAI 
EMINESCU, EDIŢIE PER- 
PESSICLUS 


va apare în aurând în editura 
Fundaţiei Regale pentru Litera- 
tură și Artă, în aceleași condi- 
țiuni tehnice excepţionale ca şi 
primul volum, pe aceeași hârtie 
şi purtând filigramul poetului. 

Volumul va avea 450 de pagini, 
numeroase facsimile, acelaş for- 
mat ca şi volumul | și se va vin- 
de cu prețul de iei 2.000 exem- 
parul. 

Actualele greutăţi ale tiparului 
neputând satisface toate cerenile 
publicului, mai ales că acest al 
doilea volum este tipărit într'o 
ediţie foarte redusă, Fundatia 
Regală pentru lite:atură și Artă 
invită pe această cale pe admira- 
torii poeziei marelui Eminescu, 
care doresc să-şi cumpere al doi- 
lea volum să se înscrie la Fun- 
daţia Regală pentru Literatură şi 
Artă, B-dul Lascăr Catargi No. 
49, Bucureşti, achitând  imtegral 
sau parţial costul volumului pen- 
tiu a putea fi reținut. Inscrierile 
se fac până la data de 1 Septem- 
brie a. c. 


IN CADRUL 


bibliotecii „Scriitorii Români 
Vechi”, Fundaţia Regală pentru 
Literatură și Artă a tipărit într'o 
ediție completă, CAZANIA Mitro- 
politului Varlaam. 

Intâmplarea face ca la împlini- 
rea a 300 ani dela apariția primei 
ediții a Cazaniei tipărită în 1645 
„cu toată cheltuiala lui Vasile 
Voevodul și Domnul Ţării Moldo- 
vei”, cum afirmă chiar Mitropoti- 
tul Moldovei, — să apară această 
nouă ediţie în tiparnița regală. 
Faptul semnifică grija continuă 
pe care voevozii și regii noștri au 
avut-o totdeauna față de cultura 
naţională și, în special, față de 
cărțile fundamentale pentru viaţa 
noastră religioasă. 

CAZANIA este, — după propriii 
termeni qi predosloviei, — „carte 
românească de învățătură dume- 
necele preste an și la prasnice 
impărătești şi la svânți mari”. A- 
ceastă operă, de mare însemnii- 
tate culturală pentru noi Ronut- 
ni, a fost tălmăcită din limou 
slavonească pre limba româneas- 
că de Vartaam, Mitropolitul de 
ara Moldovei, în tiparul dom- 
nesc, în Mârăstireu Trei Sveltitele, 
în laşi, dela. Hristos 1642”. 


Această ediție completă care, 
pentru « putea fi la îndemâna 
critui, se vinde cu preţ redus 
faţă de proporțiile ei, — împli- 
nește un mare gol în cultura noa- 
stră. CAZANIA se află de vânzare 
la toate librăriile din capitală si 
provincie. 


SCURT TIMP 


după apariţia volumului „EX: 
PRESIVITATEA LIMBII RO- 
MÂNE', o carte de amplă ana- 
liză ştiinţifică prin care se re- 
stabileşte valoarea limbii ca in- 
struinent al creaţiei literare şi 
după apariția primului volum de 
„CRITICE LITERARE”, — d. proi. 
D .Carâcostea a tipărit, îm edi” 
lura Fundaţiei Regale peniru Li- 
teratură şi Artă volumul „CREA- 
TIVITATEA  EMINESCIANĂ”, 
care închide în paginele lui cer 
cetările și îndelungatele studii 
ale profesorului şi îndrumăto- 
rului critic D. Caracostea. Auto- 
rul înţelege prin „creativitate ro- 
mânească ansambluj acelor fat 
tori care au dus pe eci mai aleşi 
poeți ai meamului la a expresie 
unică şi care intrucât ne recu- 
noaștem în ea, eSte deopotrivă cu 
insăşi fiinţa moastră. Implicând 
limba, astfel de plăsmuiri sunt 
stâlpi ai caracteriologiei naţio- 
nale”. Aga fiind se wa înţelege 
unghiui de judecată estetică in 
care este analizaţă opera celui 
mai mare poet al nostru care 
asttet, prin acest studiu, poate fi 
înțeleasă şi că o expresie a spe 
cificului nostru creator. „CREA- 
TIVITATEA EMINESCIANA”, 
este studiul care permite inţele- 
gerea poeziei lui Mihai Eminescu 
nu numai ca element de emoție 
artistică ci şi ca expresie a ge- 
niului românesc. Tipărită în ca- 
drul bibliotecii „Scriitorii Ro- 
mâni Contemporani”, — „CREA- 
TIVITATEA  EMINESCIANĂ” 
se află de vânzare la toate libră- 
riile din ară. 


A 


IN EDITURA FUNDAȚIEI 
REGALE 


pentru Literatură şi Artă a apă- 
rut volumul „LIMBA ŞI CUL- 
TURA”, datorit d-lui prof. TH. 
CAPIDAN. In această carte, care 
numără 442 de pagini, sunt reu- 
nite căteva studii asupia liunbii 
noastre. Tcete laolaltă au ia bază 
ce: cotarea fenomenului, lingvistice, 
in legătură cu istoria și cultura 
română. 





Sufletul Românului 


Tendința de a defini sujietul unui 
neam în co are el mai caracteristic și 
mai propriu este veche și a dat nuș- 
tere la numeroase încercări, lu noi și 
aiurea. Metoda adoptată pentru a a- 
junge la acest rezultat nu era totdeauna 
aceeași, cercetătorii adresânilu-se pen- 
tru a obţine răspunsul ce-l căutau mai 
totdeauna domeniului ce era fiecăruia 
mai familiar, cu sentimentul că numai 
de acolo şi nu din altă parte e! poate 
ji obținut. Fireşte însă că, aşa cum se 
întâmplă adesea, când se priveşte prin- 
i”o anumi.ă optică, datele ce uti- 
lizau pentru rezolvarea problemei erau 
incomplet obiective sau concluziile muă- 
car parţial forțate. In deosebi se îm- 
puta în asemeneu cercetări autentici- 
tatea materialului Ge baza căruia se fă- 


ceuu uprecieriie, caracterul lui lipsit de 
generalitate umană, pentriu a se putea 
nfirma că și constatările finale, din 
rare rezultau anumite trăsături parti- 
culare de caracter și sufletești ale în- 
divizilor dintr'un același neam, sunt 
reale și definitive. 

In vremea din urmă, s'a recurs şi la nvi 
la o agită concepție în această privință. 
Anume s'a înţeles că nu se poate a- 
punge la definirea caracterului gene- 
ral al unui neam, dacă se poate ajunge 
vreodată și Qacă esistă cu adevărat în 
trăsăturile etern umune asemenea deo- 
sebiri sesisabile de la popor la popor, 
decât pe baza unui material a căruia 
autenticitate să nu poată fi pusă la în- 
duială şi a căruia valabilitate în cercuri 
cât mai largi să nu mai poală face U- 
biectul vreunei discuţii. Acest material 
este folclorul, privit sub toate aspectele 
pe care le poate prezenta, el: literatură 
populară, datine, credințe, etnografie, 
etc. 

In anti din urmă am avut câteva a- 
semenea lucrări. Astfel, d. O. Papati- 
ma a dat acea interesantă lucrare: O 
viziune rornânească a lumii, în care, pe 
baza materialului foleloric foarte bogat 
și foarte variat, s'a încercat, vrintr'o 
foarte ingenioasă compartimentare, să 
se ajungă la elementele caracteristice 
ate concepției de vieață şi lume speci- 
jice româneşti. Incă mai înainte, într'v 
broșură intitulată : Omenia românea- 
scă, d. Petru Iroaie urmărea, înteme- 
îndu-se pe materialul mai ales literar 
din folclor, să scoată în relief trăsătura 
de caracter a „omeniei“ ca una specific 
românească. Broşura aceasta nu era de 
Japt Aecăât un capitol dintro lucrare 
mai mare, apărută recent în limba îta- 
Hamă: Vita e poesia populare romena, 
în care utilizând materialul după ace- 
iuşi concepție, lărgeşte cadrul pentru 
mui multe aspecte decât acela al ome- 
miei. Ă 

Cum pe uceeași linie de preocupări, 
recent a apărut lucrarea d-lui prof. D. 
A. Vasiliu: Sufletul Românului în cre- 
dimţe, obiceiuri şi datine (78 p. + VIII 
pl.). Spre deosebire însă de colegii săi 
de cercetări, d. D. A. Vasiliu nu pleacă 
dela un material cert, a căruia auten- 
ticitate să nu poată fi pusă la îndoială, 
pentru a scoate d-sa însăși o sinteză în, 
care totuşi să între, cu sau fără voie. 
poziția sa faţă de acest material, incli- 
națiile, subiectivismul şi gusturile sale 
personale. Reţuzând speculaţiile uneori 
foarte spectaculoase, d-sa a preferat să 
dea o contribuţie aparent mai modestă, 
a cărei obiectivitate să nu poate fi sub 
mici un, motiv pusă la îndoială. Căci în 
asemenea studii în deosebi, unde este 
vorba de elementele etnice, sentimen- 
tele fireşti die orgoliu național sunt pre- 
dispuse să iasă la iveală chiar fără voia 
şi fără știrea cercetătorului. 

Ținând seama de aceste lucruri, au- 
torul volumului: Sufletul Românului 


în credinţe, obiceiuri şi datine urmărind 
să scoată în relief aceleași trăsături ca- 
racteristice ale poporului român face 
un loc mult mai mic sintezei sale, dâi.d 
ceva ce pentru mulţi va fi de un mare 
înteres adică maienialul propriu zis, 
aşa citim a fost ei cules, repurtizat în- 
irun chip organic și metodic, pentru « 
putea fi cu uşurinţă găsit și folosit de 
cei ce sar preocupu de aceleași pro- 
bleme. Materialul este prezentat însoțit 
de scurte comentarii ale qutorului, ccea 
ce nu alterază cu nimic autenticitatea 
lui. D. Vasiliu declari că l-a cules per. 
sonal și cin anume regiuni „cu 0 popu- 
lație mai caracteristică și mai păstră: 
toare, atât din punct de vedere al fol- 
clorului cât şi al etnografiei”. 

Toţi cercetătorii folclorului nostru 
sau cei care urmăresc anumite proble- 
me pe baza materiahilui folcloric vor 
ajla in lucrarea d-lui D. A. Vasiliu o 
interesantă și prețioasă contribuție nu 
numai la revelareu unor noui elemente 
jolcivrice şi etnograjice, dar și la posi- 
bititatea adâncirii acestor studii atât de 
actuale asupra „sufletului Românului“. 


G. N. 











TE 


Coasiderâna iimba ca un ins- 
trument al conştiinţei, ca nu ni 
se înfățișează mumat ca un ref:ex 
al spiritului, ci reprezintă şi ox- 
presia soartei unui popor. Deaceia. 
uumai prim limbă, — afirmă d. 
prof. Th. Capidan, ne putem da 
seama de cecace am ajuns și sun- 
lem în mijlocul popoarelor ce ne 
înconjoară. In ea se răsfiânge 
sutietul poporului și intreaga rea- 
tate a vieţii noastre spirituale 
de aceia ca trebue preţuilă ca cea 
mai de seamă moştenire a sufle- 
tului nostru de totdeauna. Stu- 
diile publicate in această carte 
sunt redat: într'o formă uzoară 
astfel că pot i: cetite de oxiciae 
se interesează de rolul pe care 
lunba, ca fiitor de creaţie. l-a 
jucat în istoria şi în eulttura noa-= 
stră naţională. 

Volumul „Limbă și cultură”, a- 
păiut scurt timp dela publicarea 
ediţiei româneşti a cărții „MA- 
CEDOROMANII”, — constitue o 
prețioasă contribuţie pentru cui- 
tura noastră întrucât este scris de 
pevsonatitatea ştiinţifică a p-ote- 
sorului 'Th. Capidan. 


POETUL PETRE STATI 


me trimite, dela Iași, volumi- 
noasa d-sale carte de poeme înti- 
tulată CHEMAREA SOARELUI. 
Volumul a apărut în Edit. Casu 
Şcuatelor, 1943. D. PETRE STATI 
este unul dintre poeții noștri ti- 
neri cei nai valoroși. Dacă, în loc 
te Iași, sar fi stabilit în Capi- 
ala țării, numele d-sale eru mult 
mai cunoscut. Vom reveni la cro- 
tuica literară. 


„MÂNĂSTIREA PUTNA” 


textul românesc, francez şi 
german pe care îl publică proie- 
serul universitar cernăuţean Dr. 
S. Reli, e um util ghid pentru vi“ 
zitatorii acestui lăcaş de pome 
nire şi reculegere românească. 


„EU NAM LUPTAT IN CAU- 
CAZ” 


este titlul cutegerii 9,2 poeme pe 
care ne-o trimite, din Braşov, d. 
Victor Calmur. Cele 17 bucăţi â- 
dunate în piachetă nu sunt ree, 
Dimpotrivă. Remarcăm, totuși, că 
d. Calmuc este unul din talentaţii 
roştr: poeţi t.nari care crcă că vi- 
gcarea sau frumuseţea unei p2e- 
zii se reduce la vocabulizul în- 
tebuimțai. D. Calmuc, vrând să 
fie tare şi mai ncaoș decât toţi 
confrații, întrebuinţează cu duiu- 
mul cuvinte ca: vorovit, muieriie, 
kârfoască, droaie, vânjoasa. văi. 
ue, cărăpăci, cârjile, coveţi, mă- 
nia, janţul, stanțul ov.denii, pos- 
tăți, behăitul, verde baladă, ur- 
vnăsauii, buznind şi imagini ca: 
„umânări de cetini”, „sa-şi upit- 
ce fiornic pleoapele lui de cor- 
neălă”, „când oiu chiui deaiolo 
să maudă Moldova toată, elu, 
dară şi versur. precum este a- 
cesta: „Pârâul se răstoarnă în 
isheab ca o fată desbrăcată”. EU 
NAM LUPTAT IN CAUCAZ” ce, 
totuşi, o culegere de poeme muit 
mai bună decât mulle a.e celor ce 
au abordat, până în prezent, tema 
războiului, chiar dacă au fost lup- 
rători. 


D. ION POGAN 


autorul voiumelor LINEIȘTI DE 
COMORI (1929), RELIEF (1932) și 
ZOGAR (1936), me trimite a pa- 
tra d-sale recoltă ue poeme: LA- 


UNIVERSUL LITERAR 


VINE (Cartea Românească, 144). 
Ne vom ocupa de aceste Li- 
VINE la cronica literară. 


„MORMÂNTUL URIEȘILOR” 


se numește volumul de” nunele 
ai d-lui Mihai Constantinescu, 
«părut în editura Cartaa Moldo- 
vei, Iași. ]i vom da cuveritul loc 
în cronicu literară, 


DE „LOGICA POLIVALENTĂ" 


a d-ini Anton Dumitriu, (Bucu- 
rești, Eait, „Viaţa Literară”, me 
vam ocupa într'o rubrică specială. 


EXERCIŢIILE FIZICE 


(Extras din Revista Fundaţii- 
lor Regale Nr. 6, pe Iunie), se în- 
titulează partea introductivă &in- 
tr'o huz:are de proporţii mai mari 
a d-lu: Ovidiu Papadima 


A REAPĂRUT 


revista SYMPOSION. Reţinem a- 
ceste rânduri din Prolegomenele 
iscălite de d. Nieciae Găgescu, 
unul din cei patru conducători ai 
publicației, (în afară de d-sa con- 
ducerea SY MPOSIONULUI o mui 
girează d-nii 'Consantin cu, 
Dumitru Isac și Romulus Vulcă- 
nescu): „Apariţia revistei Symno- 
sion ta Cluj în anul 1935, nu a 
fost o simplă întâmplare sau un 
capriciu legat de numele vreunei 
persoane. Rațiunea de a fi a a- 
cestei reriste trebue să o desco- 
peri în atitudinea pe care a 
iuat-o față de o serie de fapte și 
nioțite de ordin, cultural, dirijate 


Da OI RI O 
o am re 











PatOrilor SUmpOsiOi ului jicercau, 
în paginile revistei „Freamătul 
scoalei”, să ia poziţie față de acea 
itireciivă culturală cu o atmos- 
feri saturată de misticism și iru- 
ționalism... Astăzi, când revista 
noastră îsi deschide iarăşi pagi- 
uite, aici în Bucuresti, porneşte 
pe acelaș plan de gandire şi ali- 
inuline juţă de problemele nods- 
*re culturale. De data aceasta 
on stărui smai niuli îni domeniul 
jilosojiei, Judcă prin filosofie, 
UȘA CUM 0 concepem nui, se pre- 
cizează și ritmul vieţii cuiturule. 
Afirmăm. aceasta, luând în con- 
s.derare că pe planul istoric al 
Jioscfiei se situiază, în planuri 
baralele, și celelalte aspecte cul- 
tarate... Din cele arătate putem 
desprinde că sturea de confuzie 
îm culturu unui popor nu este 
cetemninatlă numai de faptele a- 
normuie create de istorie, ci, mai 
ales, de conțuzia de gândire ţilo- 
sofică ga timpului. Și atunci ur- 
meazii să continuăm a opune a- 
ccaşi rezistență față de misticis- 
mul confuz, printr'o filosofie care 
să aibă ln bază rațiunea, spiritul 
critic şi realismul, singurele în 
măsură să clarifice problemele 
noastre culturale. Mai mult, pen- 
iru a scăpa de tentaculele meta- 
jorelor mistice şi  intuiţioniste 
cari continui să sape la temelia 
valorilor noastre culturale destul 
de fagile de alifel în paginile 
revistei noastre se vu deschiile 
ur nou compartiment pentru ba- 
zele filosofice ale științei. In *e- 
tul acesta miraculoasa metodă 
intuiționistă, accesibilă oricărui 
Hric, ca o posibilitate de desco- 
berire a adevărului, za fi înfrântă 





pe o linie de iraţionalism și intui- 
ționism, "Toate aceste motive uu 
constituit un obiect de meditatie 
încă de când majoritatea colabo- 


În dim i 


de metoda ştiinţifică sprijinită pe 
armăturu gândirii logice în ca- 
drul realismului. Așa că exvada- 
rea în misticism « avelor oameni 








TISULLUS (II 19—1V 13) 

(Cântec de d [ 

Din preajma ia vreo alta nu m'o răpi vreodată, — 

Chezaşă, Venus însăşi tăpadă-i îndoielii. 

Tu singură mi-ești dragă şi ochilor nu li-i 

Afar' de tine 'n Roma o mai îrumoasă fată... 

O, de-ai putea doar mie măiastră să-mi apari, 

Să nu te_admire alţii, o, ce ferice-aş fi! 

Nu-i gândui pismăreț, nu-i vorba — precum știi — 

Doar de iălirea stearpă nutrită de vulgari... 

Cumintele-și găseşte în sine împăcarea 

Și unul eu, de pildă, aş duce-o bine chiar 

in tăviuiri de codru, pe unde-atât de rar 

Un călător cu pasul și-a însemnat cârarea... 

Doar tu de griji pucderii mi alungi și'm negre nopţi 

Lumină mi-esţi și froamăt în mari singurătăti, 

Zădarnic lui 'Tibullus dc î-ar trimite Cerul 

Ar fi, vreo iubită, — că Venus ştie-i feiul: 

'Țio jur pe-atotputerea Junonei ce-o cinsteşti 

(Ea pentru mine este mai mare printre zei)... 

Dar ce-am tăcut? Vai mie ! cuvântule, să piei! 

Aşa'n neştire acuma juratu-ți-ara că-mi ești | 

Dragă doar tu, dar bine era să te 'ndoiești... 

De-acuma mai adesea vei fi chinuitoare i 

Şi mai nestinsul doru-ți mă va ţinea'n strânsoure... | 

Nesăbuită vorbă, ce nu te stăpânești?!... i 

Orice vei vrea de-acuma voi face după placu-ţi i 

Și-apururi voiu rămâne supus și niciodat' 

De sub atotstăpânei puterea ce mi-e dat | 

Să o cunosc, n'oiu prinde cu fuga a scăpați... 
Ci 'nvins voiu sta 'naintea  Venerii la altar: ! 

Ea pe nedrepţi îi mustră, celor pioşi dă har. 


In româneşte de 


NICOLAE PREDESCU 








de știință cari nu mai găsesc un 
ideal în cadrul ştiinţelor, va pu- 
tea descoperi, totuşi, în ultimile 
date aie ştiinţei, concepte, îar nu 
metafore sterile cari ascund ne- 
sniința, pentru ca prin ujutorul 
ucestor concepte să poată să a- 
șungă la un sistem de gândire 
vaţional şi reat. Nici pragmgtis- 
nul filosofie nu va fi scutit de 
discuția noastră fiindcă și în el 
găsim aceeași tendinţă de degri- 
dare a gândirii ţilosofice ca şi la 
misticisrn.. Dacă misticismul 
creează o lume de metafore și de 
extaz accesibilă pentru toule 
wiinţile, pragmatismul coboară 
gândirea la practic și materia= 
lism. Și ma și alta nu pot să facă 
diferențe, fiindcă le lipsește cri- 
teriul raţional și critic pentru a 
stabili ierarhia diferențelor. Dacă 
aceste sisteme de gândire duc la 
omaogemizarea minţilor, raționa- 
ismul şi criticismul cultivă ete- 
rugenitatea formelor de gandire. 
în ultima amaliză, nu ne vom 
lăsa tărâţi — cum spune prof. ]. 
Petrovici, de moda intelectuală 
care merge într'aită parte, ci păs- 
trăm neatinsă convingerea noas- 
ură si în justețea punctului nos- 
tru de vedere și în utilitatea lui 
pentru nevoile culturale ale țării 
noastre. Aceasta nu numai din 
spiritul de conservare, ci și din 
faptul că în sistemele amintite 
găsim un pericol de degradare a 


oiE 


CATOLICISMUL 


a fost nota predominantă, în- 
totdeauna, a literaturii italiene 
şi. începând dela pre-catolicul 
florentin Dante Alighieri tra” 
sătura caracteristică a celor 
mai de seamă scriitori ai pe” 
ninsulei. In legătură cu acea” 
sta 


GIOVANNI GENTILE 


face interesante mărturisiri 
intrun trecut număr din „Me- 
vidiamo 'di Roma”, (11. IV. 943) 
în articolul „La mia religione” 
(Religia mea). 

«Repet deci profesiunea 
mea de credință, placă sau nu 
placă celui care mă ascultă: eu 
sunt creştin. 

Sunt creştin penirucă eu cred. 
în religia spiriuului. Dar, tre- 
bue să adaog imediat pentru 
îndepărtar?a oricărui echivoc: 
eu sunt catolic, Şi nu de astăzi, 
să fie înțeles şi acest lucru. 

Catolic cu adevărat, am fost 
din lunie 1873, adică din mo- 
mentul venirii mele pe lume. 
Şi, sunt de aceia nemângâiat, 
pentrucă nu-mi pot trâmbița 
nici-o criză, nici-o furtună Su- 
fletească, nici-o  conversiune 
neaşteptaiă, nici-un  trăznet. 
Străbat, în chip prozanc; din 
ziua naşterii mele chiar, calea 
Damascului. Merg, de atunci, 
gândind şi aprojundându-m: 
în fiecare zi ideile (nulia dies 
sine Linea); şi, dacă ureg cine- 


up să vorbesc numui decăt de. 


conversiuni, pot să spun că a 
mea se cunjundă cu istoria fie- 
cărei zile, de totdeuuma”. 
Mărturisirea făcută încă din 
1926, întregit repetată în 1943, 
veiese cu mai luminoasă clari- 
tate din însăşi opera lui de fi- 
losoj şi de pedugog (Introdu- 
zione alla filosofia, Teoria ge- 
neraile deilo spirito come satto 
puro, Sistema di logica come 
teoria del conoscere, La filoso- 
ia dell'arte — Sommario, di 
pedagogia come scienza filoso- 
tica, La Riforma dell'educazio- 
he, Soritti pedagogiei, etc.). 





Cronica plastică 








PICTURA FEMENINA LA „CAMINUL ARTEI“ 


In actuala, expoziţie a interiorului 
la „Căminul  Arei“, sala de sus e a- 
proape toată compusă din  expozante 
iemenine. Se cuvine deci să le consa._ 
crăm o cronică, mai ales că lucrările 
infăţișate sunt de o deosebită impor- 
tanţă. Credem că ună dintre cele că. 
reia „interiorul“ îi convine de minune 
e MICAELA ELEUTERIADE. Cele 2 in- 
tericare ale domniei sale „vorbesc“. 


Nouă, poezia lucrurilor  neînsuifleţite 
ne-a fost întotdeauna dragă, și am gu- 
stat_o ca pe un pahar de vin de preţ. 
Nenumăratele dialoguri dintre obiecte 
nu ne-au scăpat şi le ascultăm deseori, 


cu ureche atentă. Sunt minunate mici 
conciliabule, între peria de cap țâşnind 
ca o albă mărgică, .a picioarele oglin- 
zii fumurii, închizând în apele sale a- 
tâtea invitări spre vis. MICAELA în 
perdeluțe imaculate şi reci deoparte şi 
de alta a oglinzii, a ştiut să dea at. 
mosiera, cuvioasă a unei câmăruţe cu- 
rate, pe al cărei divan gălbui ești ispi- 
tit să te întinzi citind o carte dragă. 

Altfel văzut, dar nu mai puţin bine 
pictat, este Micul interior cu măsuţa 
bătrână, alăturată de fereastră, pe 
îond culoarea ceaiului de tei, aflat în 
stânga, cum urci scara spre palierul 
doi. Locui nu e ia vezare, dar lucrul 


bun atrage ca un magnet, oricât sar 
strădui alte tablouri să te agațe, ochiul 
revine odihnit aci, în tăcerea, colţule- 
vului străbun, fermecat de  discreţia 
câtorva pensule, ce au știut prin înbi_ 
nări de tonuri armonioase, să creeze 
acel „stimmung“ cum zice neamțul, 
necesar unui tablou de interior. 

Un alt interior, de o intensitate de 
tonuri puţin obişnuită, închipuind o 
masă de cărţi cu scaune de un violet 
albăstrui închis, de jur împrejurul «ei, 
ne-a atras atenţia, oprindu-ne în faţa 
lui. Gama intregului tablou, bine sus- 


ținută, e sumbră ca într'o biserică, aza 
cum se cuvine înaintea oficierii cultu_ 
lui celui mai mintai dintre jocuri de 
cărți „bridge-ul“. Scaunele, arhaic de 
tepene, îşi așteaptă invitaţii, sub ochirea 
de pietre scumpe a buchetului stră. 
juinăd în mijlocul mesei. Pe perete o 
icoană cu sfântul €i cam strâmb ve- 
ghiază, aşa cum se cuvine unui sfânt 
modernist, cultul laice -ce i se va des. 
făşura sub priviri, în aceeaşi tăcere şi 
cu aceeași evlavie, ce sar cere cultu- 
lui adevărat. | 

Tabloul se datorează  ELVIREI GE- 
BLESCU, credem o deosebit de dăruită 
pictoră în „ulei“. Ne întrebăm „cât“ 
de gustate îi sunt te către publice ta- 
blourile; ne îndoim să_i fie „înţelese“. 
Sunt prea pictură pură. Defectele ilor 
nu ne scapă, dar nici nu ne fac să îm- 
părtăşim părerea unui camaraă care 
le-a alăturat epitetul de „mediocru“, 
întru totul nedrept. Culorile în mâna 


ELVIREI  GEBLESCU devin „tare“, 


„preţioase“, ochiul se plimbă pe întreg 
interiorul pictat de d-sa, cu o crescân_ 
dă, desfătare. 





ELVIRA GEBLESCU este un tempe- 
rament, de sine stătător, rămas cu 
toată alăturarea Parisului, puternic 
autohton, frust, nediseiplinat, adică 
mai bine zis, lipsit de orice școală, do 
orce academism (cu toate că e elevă a 
lui Andre Lhote, cu a cărui manieră, 
nu are nimic de împărţit). Este 0 „co- 
loristă'* care a rămas și va rămâne 
intotdeauna independentă. Celalt ta. 
blou cu peisajul cu figură, nu e echi- 
librai.  Atragem atenţia asupra contu- 
rului, uniform  împrejmuind trupui, 
care e tare stângaci desenat, fie din 
voinţă. fie din neștiinţă, Un contur ne- 
gru, uniform peste tot este cât se poa. 
te de antipictural, o spunem din pro- 
prie experienţă, duce imediat la deco- 
rativ. Monotonia lui nu c grafică, e ca- 
ligrafică și rece. VAN GOGH își coniu. 
ra aproape orice lucrare dar conturu-i 
era, sensibil, întrerupt. De altfet cum 
explică â-na GEBLESCU conturul păs- 
trat numai pentru figură, în timp ce 
aleia cu pomi este total dispensată?.. 
Prea insistat aci, total absent dincolo, 
iată un fapt care creiază dezechilibru şi 
e păcat ce frumoasele daruri ale picto. 
viței, ce nu ne 'ndoim se va impune 
atenţiei genrale, curând. 

Regretăm că d-na BACULESCU nu 
ne-a trimis o mai adâncită lucrare, 
d-sa știe cât i_am prețuit pânzele până 
acum. 

Iată şi pe amica noastră NUNI DO- 
NA din ce în ce mai acidulată. Oare 
galbenul de pe covor nu i-a străpezit 
cumva dinţii când la aşternut pe 
pânză? 

Rugăm privitorul uitându-se la fi- 
gurina în fotoliu, în uşa balconului, 
(fieurină în portocaliu) să acopere cu 
mâna pusă 'n dreptul covorului, por- 
țiunea colorată gaiben. Va vedea cum 





T 


îndată, se armonizează totul. Sunt prea 
multe strune stridente. Toate ţipă lao. 
laică, suprimâăm cea mai  puiernică, 
râăman celelalte ușurate. Avem un 
văbiou cu galben, violei, portocaliu şi 
verde; dacă voim să nu producă 0 ca- 
cotonie (exaci ta 'n muzică) trebue 
neapărat să modificăm puterea lor, 
stingem unele, ca să rămână celelalte 
în picioare, sau stingem 3 şi rămâne 
una, Sau atenuăm două, ca să rămână 
aive două, bineînţeles și între aceste 
două, una trebue să aibă prioritate. 
Toate laolaltă nu pot cânta. 

Mai armonică, deşi nu prea, desenată, 
este ligurina LUCIHI VASILIU. Intre 
micul, dar bine aşezatul interior al 
NUŢIEI DRAGANESCU și  turcoaica, 
airgătoare a IOANEI GIOSSAN, un tâ- 
năr pictor se află între atâtea cuconi- 
ve, un pictor sensibil şi delicat, înfăți. 
şandu.ne în tonuri de calitate (vezi 
roşul cărţii cu cadre, atât de bine gă- 
sit) un studiu după COCA FARAUGO, 
fin schițată în bluză albastră. Este 
pictorul SORIN IONESCU, natural cu 
daruri femenine, atunci când camara- 
dele d_sale vădesc energii virile în pân- 
zele lor. Legea compensaţiilor. Ne în- 
trebăm dacă și alţii. au  adulmecat 
vagul parfum francez din pânzele lui 
SORIN, frate îndepărtat al delicatului 
între delicaţi, LAPRADE. Pe noi nu ne 
supără reminiscența franceză, în pic- 
tura română, așa precum pe unii lite- 
raţi ai noștri, noi nu avem nesăbuinţa 
să. considerăm (ca orice străinignas) 
Parisul vinovat de lupanarele sale (ca_ 
re de altfel sunt un admirabil subiect 
de pictură, precum și pentru întreaga 
pictură olandeză veche, au fost  ace- 
leași locuri şi aceeași lume interlopă, 
model de pictură), noi ştm că întreaga 
sevă plastică din omenire este origina- 
ră din Franţa şi din Paris şi că pictorii 
cei mai mari ai lumii, fără școală 
franceză „astăzi“ n'ar fi existat. 

De aceea remarcăm și interesanta 
doamnă, proaspăt colorată a COLET- 
TEI PARASCHIVESCU_BOSNIEF,  re- 
gretând numai, că aşa bine începută 
pânza nu a fost terminată. 


LUCIA DEM. BALACESCU 


gândirii sub toate formele ei de 
manifestare”. 

Numărul 1 al acestei noui se- 
rii de apariţie a SYMPOSIONU- 
LUI care se găsește în anul al 
treilea, are următorul Cuprins 
semnificativ: Nicolae Găgescu, 
Prolegomena: Prof. I. Petrovici, 
Misiunea filosofului; Constantin 
Micu, Raţiune și ivaționelism ; 
Dumitru Isac, Lucian Blaga și 
Marele Anonim; Gh. V. Găgescu, 
Inţelegerea filosofică și Supra- 
omul lui Nietzsche; Florian Ni- 


_colau, Atitudinea ca modalitate 


dogmatică în filosofia actuală; 
Romulus Vulcănescu, Stilul ho- 
ral, Prof. St. Bezdechi, Fragment 
cin Symposion. Partea de Cro- 
nici, Rviste şi Insemnări o iscă- 
lesc d-nii Dumitru Isac, Romu- 
ius Vulcănescu şi Florian Nico- 
lau. Vom reveni. 


„PROBLEME DE CONSTRUC: 
ȚIE IN DRAMĂ 


in Juunina psihologiei modeme, 
studiul d-lui C. CALAVREZO. 
(Extras din Revista Fundațiilor 
Regale Nr. ?, — Iulie 1943), este 
o lucrare care aruncă multă lu- 
mină monă în cercetarea configu- 
răționistă (gestalttheorie) a exer- 
ciţiilor fizice, Ceeace ne-a mai 
impus Ja tânărul mostru savant 
este superiorul d-sale stil gtiin- 
țific. 
V. JELERU 





Catolicul Giovammi Gentile, 
cel care-a redat şcolilor, pe pe- 
retele dinspre răsărit, silueta 
severă a crucifizului, aplaudat 
de tot clerul Italiei, fu, puțin 
mai târziu, şi de acelaș cler, 
blestemat: refuzase preoților 
amestecul în şcoala medie. Era 
prin 1923. Au trecut douăzeci 
de ani repede. Giovanni Genti- 
le a mai îmbătrânit cu  două- 
zeci de ani, dar a rămas tot 
creştin, tot catolic. i 

„O, desigur își închete filo- 
soful mărturisirile — nu cred 





ALFREDO ORIANIi 


să fi trădat prima învăţătură 
religioasă împărtăşită mie de 
mama mea, a cărei voce mai 
răsună încă în mine) deşi poa” 
te ea m'ar găsi astăzi foarte 
schimbat. Schimbat, se înţele- 
ge, pe dinăuntru, așa după cum, 
schimbată mi-e înfățișarea. 
Pentrucă atâția ani nu puteau 
trece fără să lase urme”. 
Catolic de-asemeni a fost şi 


ALFREDO ORIANIĂ 


cutorul acelei utopice „Rivolta 
ideale”, solitarul dela Cardello, 
cel care obișnuia să-şi chinuia” 
scă de multe ori cititorii cu 
fraze încărcate de mister. ,E 
greu să crezi, dar e mai greu 
să nu crezi”, | 

Despre catolicismul lui Oria- 
ni vorbeşte Luigi Donati în- 
iun articol — Cattolicită di 
Oriani — din „Meridiano d! 
Rima” din 7 Martie a. ce, însise 
tând asupra morţii scriitorului 
şi încercând să spulbere o le- 
gendă: că Orimni, pe patul 
morţii, îm momenţul când prie- 
tenul îi dădea să sărute cruci- 
fizul, ar fi spus: „Magna con" 
solaziome !”, (,,Slabă  consola- 
re!”) ceiace ar fi echivalat cu o 
iurburare a credinţei sale, cu 
0 renegare a ei. Autorul arti- 
colului publică un fragment 
dintr'o scrisoare adresată lui, 
de Lorenzo Costa Priore, : cel 
care l-a asistat pe Oriani până 
în pragul veşniciei. Văzând 
crucifixul şi dându-şi seama că 
moare. Oriani a răspuns, „Non 
asta“, (nu ajunge!) la îndem- 
vul preotului de-a încerca să-și 
indrepte ultimele gânduri câ- 
tre Hristos. 

„Pentru el, — spune Lorenzo 
Costa Priore — care în plină şi 
lucidă imteligenţă exclamase cu 
profundă durere şi perfectă 
convimgere : — Imgintea lui 
Dumnezeu nu avem decât pă- 
cate: — acel — nu ajunge — 
nu însemna „„Slabă consola“ 
re!”, ci aceia că, nu ajungea să 
oferi lui Hristos o viață plină 
de durere, de desamăgiri şi de 
scrieri, imsuficiente, după el. 
iertării greşelilor în fața lui 
Dummezeu, ci țrebuia oferită o 
viață de creștin trăită, pe care 
el în momentul acela poate că 
nu 0 găsea în el însuși”. 

Alfredo Oriani a murit în- 
doindu-se nu de  ejicacitatea 
creştinismului, ci de creşștinis- 
mul vieții sale. El, care-l plân- 
gea pe Carducrci şi pe Panzac 
chi că muriseră fără să cunoa- 
scă asistența unui preot, el ca- 
tolicul toată viața lui, Alfredo 
Oriani, a trecut în moamte ct 
îngrozitoarea temere că poate 
n'a trăit ca un adevărat creș- 
tin. Departe de-a însemna 0 
1enegare a, credinței, temerea 
aceasta e tocmai suprema ei în- 
tărire. i 


CONSTANȚA. TUDOR 


> A 











UNIVERSUL LITERAR 








PŞ 


———— 20 IULIE 1943 


RR RA 
——— 


IN TARA de BASM a BUCOVINEI 


—- Cu studenţii, în excursie — 


Visez, uneori, şi aeuma :că mai. sunut elevă. 
Că port uniformă cu număr şi stau la sfat și 
vâs cu prietenele, acolo în colțul nostru pe zi- 
dul gros ca un eta ce da înspre grădina plină 
de stânjinei și de caişi. | î 

Mă daia. însă, o frică ciudat de intensă 
când, îmi dau seama câte ore de latină mat! 
am de făcut şi cum va trebui să dau biacailatu - 
reatul, O frică mult mai mare decât ace pe 
care am avut-o vreodată în. realitate. Și» a- 
tunci, mă trezesc reluând fericită cunoștință 
de existența mea de astăzi, când diploma de 
licenţă stă așezată frumos și muti alături de 
alte asemenea hârtii întrun plic pe care stă 
scris: — acte şcolare. 





Aşteptâna semnalui de plecare... 


Și, totuşi, de curând am trăit um vis de tine- 
reţe, care frumos ca visul a fost de data a- 
eeasta... aievea, Am fost 'din mou studentă — 
nu elevă — dintr'o Sâmbătă până într'o Joi. 


AM FOST DIN NOU STUDENTA !.. 


Și, în fond, este mult mai frumos să îii stu- 
dentă decât elevă. Viaţa ae studentă este un 
amestec de copilăresc și serios, o îmbinare de 
didactic şi înclinare spre extravaganţe, o no- 
țiune elastică între fetiță şi domnişoară, care-ţi 
permite nesfârș:ite nuanţe în purtări, Poţi im- 
brăca o rochie simplă ca la școală dar ai voie 
să ai un aaorator, poți ține lucrări pedante la 
seminar și poţi fuma la un ceai, poți face în 
sfârșit, tot ce tinereţea este în atare să născo- 
cească, ştiind dinainte că cei mici au să te ad- 
mire iar cei mari au să te îngăduie cu soco- 
teaia că la vârsta Jor vei fi totuşi ca ei, adică 
vei purta umbrelă când plouă, nu vei călca 
unde scrie „trecerea oprită“ gi vei privi lu 
rândul tău îngăduitor apre altă tinereţe la fe! 
de sburdalnică. 

Așa dar am foat din nou studentă, dar nu la 
examene ci doar într'o excuraie pe care am 
iăcut-o cu Societatea studenţilor în Istoria 
literaturii române vechi. 


Cum, nu interesează, dar într'o Sâmbătă 
după masă m'am trezit cu o valiză în mână 
urcând treptele unui vagon pe care era scris 
școlăreşte cu creată — Excursia Facultăţii de 
litere. — Mare şi citeţ aşa cum sa scris în 
copilăria fiecăruia și se scrie mereu pe toate 
tablele di lume ain când în când, 

Vine vacanţa. Lipseau doar obişnuitele com- 
pletări în imagini cu ghiozdanul aruncat sub 
pat și aritmetica arzând pe rug. Ar îi fost naiv 
să se desemneze aşa ceva, dar în ochii tuturor 
celor dela geamuri strălucea un „vine vacanța 
luminos şi flăcările pe cart arseseră cursurile 
peaante de istorie literară sau filologie, ardeau 
acum doar în privirile și zâmbetele studente- 
lor, căci excursia aceasta din păcate, ca in 
mai toate împrejurările de astăzi, număra mai 
mult fete. 

Băeţii, cei câțiva cari apăreau printre capr- 
tele cu aulufi și bucle, aveau aerul desorientat 
şi timid a! celor cari nu ştiu cum să facă faţă 
unei împrejurări fericita Să pleci la drum cu 
atâtea fete când ai douăzeci sau abia peste 
douăzeci de ani este plăcut, dar te întrebi de 
vei putea să le fii pe plac tuturor ? 

De aceia mi-am strecurat foarte discret va- 
liza cam mare în compartiment, pentru ca să 


nu se întristeze careva găndind că va îi poate 


vreodată obligat să o poarte, 

Şi trenul s'a desprins da intotdeauna la a- 
ceiași oră când pleacă spre Cernăuţi. Pentru 
noi însă altfel, căci eram toți nerăbaători şi 
zâmbetele și fluturările de mâni de pe peron 
ne îmbătau de bucuria plecării, a depărtărilor 
și cunoașterii. Foamea de ceva nou — nemai 
trăit,., 

Când am coborit din acelaș vagon pe care 
mai stăruiau literele scrise şcolărește şi alb în 
cretă deși prin munţi fuseseră de mult ori 
plouate, eram poate ţoţi cam nedormiţi şi ne- 
spălaţi. 

Florile pe care Irina de abia le ducea în 
brațe erau desigur ofilite şi ţigăncile Capita- 
lei nici nu le-ar fi privit măcar, dar fusese cu- 
lese în ajun din pământul drag al Bucovinei, 
purtau în ele versurile atât de cunoscute : 


Dulce Bucovină 
Veselă grădină 


şi eu le ştiam parfumul pe care îl răspândi- 
seră în compartimentul nostru care ne deve- 
nise familiar întocmai ca o casă. 

Eram toți puţin ameţiţi de lumina atât ae 
stridentă a Capitalei, ne înăbuşeau aburii cari 
se ridicau din asfaltul proaspăt stropit şi sunt 
sigură că în sufletul fiecăruia cânta o toacă de 
mânăstire şi fiecare ar fi dorit să poarte în 
braţele ostenite un buchet în care să-şi culce 
obrazul și să găsească ceva din aerul şi 00l0- 
ritul pe care l-a părăsit, 


ACOLO, UNDE PESTE VEAC AU POPOSIT 
DOMNIŢELE... 


Ce_aș putea scri pentru alții din ce a fost 
marșul nostru prin ţara amintirilor? Prin lo- 
curile sfinte ale istoriei noastre? Aș vrea să 
prind doar câteva imagini, disparate, așa cum 
îmi vin în minte, pentru toţi cari au cunoscut 
Bucovina ca şi pentru cei- cari vor să o cu- 
noască. Mai ales, vreau să scriu pentru prie- 
tenii mei de compartiment şi de excursie, 
pentru cei cu care am împărtăşit câteva zile 
pâinea, canapelele înguste și râsul, Pentru 
prietena mea  Rolanda, studentă şi doamnă 
în acelaş timp, pentru ochii ei negri şi vese- 
lia care a împrăștiat-o. Această fetiță doam- 
nă pe care poate n'am s'o mai văd niciodată 
şi care acuma desigur undeva în București 
se joacă de-a casa cu păpuși pentru un băr. 
bat care o ia în serios. Pentru Tancred Bănă- 
țeanu, cel mai politicos şi cuminte băiat care 
desigur lua premiul I în școală și nu-și supă_ 
ra niciodată părinţii. Pentru el care ne-a 
făcut rost de casă şi pat într'o clipă când a- 
veam mare nevoie, și ne_a dat prima masă 
când pofta stârnită de aerul de munte se a- 


răta alarmantă. Pentru lon Diaconescu, ani- 


matorul excursiei, asupra căruia a apăsat 
toată grija reuşitei şi care mai avea timp să 
cânte şi din acordeon și mai aies pentru pro- 
tesorul Dan Simionescu, tânărul și neobo. 
situl nostru îndrumător pe care nici ploaia 
nici nesomnul nu l-au împiedicat să fie pri- 
mul în toate părţile — pe ruinete cetăţii Su- 
ceava, ca şi în clopotniţa bisericii armenești, 
la toate întreprinderile serioase ca şi la circul 
care ne-a distrat pe toţi într'o seară şi la alte 
asemenea toane ale noastre. 

Imaginile mele sunt ca oglinzile. 
în cari se resfrâng lumini. 

Suceava. Un pare langă o biserică, Băteau 
clopoteie că era Duminică dimineaţa. Și noi 
aşteptam sâ ium încartiruiţi. este arum un 
restaurant Și o coretărie. Acolo am petrecut 
clipele ceie mai piâcute, când ne-am putut 
odihni picioarele şi aranja impresiile atât de 
ingrămadite. 

Ruinile cetăţii Suceava: ziduri vechi cu a- 
mineri multe şi poezia trecurului. Cu șanțul 
înconjurător de apărare, cu scările cari duc 
m fosta inchisoare și frânturi de viaţă pe 
care le reconstitui... Stai culcat în iarba înal- 
ta şi te gândești ce pași au călcat altă dară 
acelaș loc. Bate un vânt călduț şi-i soare. 
Acelaş soare a încăizit in acelaș loc domni- 
ţele istoriei noastre. Cobori cu impresia că te 
privesc din urmă umbre. Te temi să calci o 
tivare. Poate tocmai floarea pe care şi-a 
prins-o în păr prima soţie a lui Ştefan cel 
Mare ! 

Bisericile Sucevei — podoabele altor vre_ 
muri, 


Moaştele sfânţului Ioan cel Nou te 
midează. 

Mânăstirea armenească unde era o babă 
voibăreaţă care avea pui de găină galbeni şi 
rotunzi ca pufurile de pudră. Și stâna Qin 
vale ! 

Ne-am încăpăţânai să așteptăm apusul 
soarelui acolo pe deal. Dar cei puţini cari s'au 


Cioburi 


inti- 


Mânăstirea Dragomirna 


dus la stână s'au intors cu urdă şi potia de 
mâncare a întrecut dorinţa de contemplare. 
Dumnezeu care ştia câţi kilometri  făcusem 
după o noapte petrecută în tren — ne-a ier_ 
tat Qesigur. 

Și, totuși, seara eram în fața circului şi ne 
tucmeam studenţeşte. Mai mult din plăcerea 
tocmelei, în gura mare, decât a economiei. 
Când ne-am culcat la unu noaptea, se în- 
vârteau în cap turle de biserici și dansatoa._ 
rea pe sârmă. Pelinu! pe care l-am pus ziua 
in pat contra puricilor ne-a continuat și în 
somn mirosul câmpului, aşa că odihna noas- 
tră a fost mai ţare ca piatra cea nesimți. 
toare. 





„.ȘI CLOPOTELE TE CHEAMA 





MEREU: — 
ȘTEFAN-VODA — ŞTEFAN VODA 


Să vorbesc despre mânăstirea Dragomirna ! 
Ar trebui să fiu poet pentru asta. Sileta ei 
subțire ca a domnițelor din vremea în care-a 
fost zidită, alţii o pat spune. 


ww 





Eminescu la Putna 


Eu țin minte cum am ajuns aicolo întrun ca- 
MUN MUTE AESCOPEru, în Care 0 parte stam Jos 
pe măntăâile de puoaie și alții în pictoare, spri- 
pnimau-ne reciproc, La conturi randul din pi- 
cioare se apiecg antT'0 parte şi noi ne aşteptam 
să-i primim în braţe așa cum s'a şi întampual 
de vreo două ori intro învalmășeală dim care 
nimeni nu mai ştia unde să se anime. 

Cam 4a o astjel de întâmplare tocurile Ro- 
langei au jost gara, gata să imtre în prâgturue 
pe care e pazisemn cu atâta grijă ca sd ie mun- 
cam iq Manastire. 

Drumul şerputa printre copaci şi crengile ae 
nuc smutse în treacat râspanaeau, parțumui or 
umar care-ţi dadea fiori vacanţelor cu dege- 
leie negre şi genunchii sgâriți. 

Acoto unde crengile erau prea joase cinevu 
striga: 

— „Capul bg cutie“, şi toți își plecau capui 
jos la adapost, Ş 

Dragomirna a fost la sfârşitul drumului, mai 
frumoasă decât drumul, în aer curat și vesele 
tânără, 

Și capela cea mică în care străjuia un poli- 
candru strălucitor dăruit de Caterina Cea mart 
a Rusiei! 

Marţi dimineață plecam în Gura Humorului. 
Plecam din Suceava care fusese adăpostul nos- 
iru unde ne întorceam ta mese sau ta adinnu. 

Plecam dmuneaţă tare dintr'un oraş adormi, 
în oare janerti, puțini Câţi or fi țost, wiSau ponie 
la cele multe jere care le aduseseră dorul ae 
Capatală, de oraş mare şi de avânturi. 

Plecau fetele necunoscute cum veniseră şi 
fiecare poate era un mister, 

Din Gura Humorului am bătut patru kilo- 
metri până la mânăstirea Voroneţ:"dar in ge- 
nunchi să fi făcut drumul și nimeni nar ji 
regretat, 

Cine-a fost, oare, pictomi care a știut să 
pună în culori stropi de sujlet și de poezie! 

Din mâna pictorului, mort acum sute de ani, 
trebuie să fi răsărit jnumoasele albăstrițe din 
câmpul prin care am trecut, 

Este destul să închid ochii şi revăd fondul 
aceia de floare albastră pe care sfinții 2ugră- 
viți în cărămiziu şi aur cajeniu şi verde se 
mișcă în gesturi atât de naive și simple, încât 
te înduioșează amintirea oamenilor cari anu 
gândit și pictat așa, 

Trebuie să fi fost pe atunci mai mare iiniş- 
lea care şi acum Strâjuește biserica. Dim de- 


părtările verzi cobora în spre seară miros de 
jân cosit şi noaptea pe dealuri ardeau jocuri. 

La praznice veneau în caleştile domneşti 
mărimi încoronate şi poale şi cei de-atunci ca 
şi moi cei de-acum ascultau dela un bătrân po- 
vestea sfinților zugrăviți. Cum a fost chinuit 
Sf. toan cel Nou și cum a fost adus la Suceava. 
cum a păcătuit Eva şi Adam şi cum au fost 
isgoniți din rai. 

Atmosfera de vrajă crește la Voroneţ odată 
cu dangătul ciopotelor cari strigă prin glasul 
ilor de bronz neobosit merew: Ştejan-Vodă, Şte- 
jan-Vodă. Ne 

Aerul pur de munte vibrează mai puterni 
decât în alte părți şi sunetul poate ajunge pe 
unde acolo în cripta dela Putna la somnul de 
sute de ani ul marelui Voevod, apărător al 
Creștinătăţii. 


LA PUTNA LANGA EMINESCU ȘI BRAZII 
SUFLETULUI... 


La mânăstirea Putna, 
zorile, | 

Ne petrecusem noaptea fiecare în comparti- 
mentul în care ne alesesem loc la plecarea din 
București. 

Al nostru era poate cel mai vesel, sau îie- 
care şi-o fi închipuit la fel de al lui, dar pro- 
fesorul și conducătorul excursiei noastre, d. 
Simionescu, ne povestea atâtea întâmplări hazlii, 
d-ra Stroescu Sabina găsea comicul în orice 
cu atâta ușurință, încât fără să vrei te molip- 
seai și erai în stare să râzi de orice și să nu 
te superi chiar aacă s'ar fi făcut haz de pro- 
pria-ţi persoană, 

Din plasa în care se vărsaşe o pungă de 
bomboane ia plecare cădeau în braţele câte 
unuia ca să nu spun altfel, la toate zguduitu- 
rile și tamponările fireşti unui tren care se 
spunea că duce şi mariă, câte o bomboană co- 
lorată, pe care fericituj ales o inghițea, în faţa 
celorlalți cari așteptau resemnaţi altă sguaui- 
tură. 

Dormeau cu rândul sau toţi odată preocupaţi 
fiecare să-şi găsească odihna cea mai comodă 
pe spațiul cel mai restrâns. 

Singură Alice Cartojan, atât de politicoasă 
încâț te făcea să te gândești mereu la „Feti- 


am ajuns odată cu 





Mânăstirea Putna 


țele cele Bune''* — din Biblioteca Rose a Con- 
tesei de Segur, pe care le-am admirat în copi- 
lărie, dar a căror purtare credeam că este un 
ideal pentru cănţi doar, în toate cele trei nopţi 
petrecute în tren nu și-a depăşit o clipă locul, 
n'a întins picioarele și nu şi-a scos pantofii 
niciodată. 

A fost mai ales pentru mine care abia o cu- 
noscusem. o sumpriză extrem de plăcută să 
văd că în secolul nostru de fete sportive, băc- 
oase și pretenţioase se mai găseşte cineva care 
să facă o fericită excepție cu lirea rezervată, 





FIGURI SCUMPE 


A-i nega cu violență, a le contesta orice 
merit, a le arunca, de pe trapeze de stil, 
injuria și disprețul, înseamnă a batjocori 
trecutul literar, cu ani atât de grei şi col- 
țuroşi la suișuri, înseamnă a tăgădui orice 
ardere în suiletele acelor predecesori și 
orice efort din partea lor pentru desiunda- 
rea unor drumuri atât de aspre, cum sunt 
acelea ale formării limbii noastre literare. 
Să nu uităm că'n ţiecare dintre aceşti îna- 
intași a scânteiat noblețea unui efort, a 
tremurat pasiunea pentru ciocănirea mi- 
găloasă și chinuită a cuvintelor, a trăit 
gestul unei dăruiri calde. Să nu uităm, 
iarăș, că mulți dintre acei cari nu s'au pu- 
tut rontunji într'o expresie deplină dato- 
1ează nerealizarea lor completă și unor 
circumstanțe de viață aprigă, cărora scrii- 
torul român le-a fost întotdeauna, rob. Pe 
foarte mulţi i-a îngenunchiat viața în plin 
urcuș, le-a retezat elanurile și, uneori, 
chiar tinerețea abia ieșită din adolescen- 
ță. Fiuzia și mizeria, ajutate de indiferen- 
ța și, adesea de persecuția contempora- 
nilor, au făcut ravagii printre predeceso- 
rii scrisului nostru. Multe clopote de argint 
au fost stinse mai înainte de a fi putut 
vibra cu toată intensitatea. 

Istorii literare străine, incomparabil mai 
bogate, mai întinse decât restrânsele pa- 
gini ale evoluţiei literaturii noastre, păs- 
trează, permanent, nu numai stemele 
scânteietoare ale marilor personalităţi, 
dar și firidele unor talente mai modeste, 
care, cu toate la un loc, au contribuit la 
desvoltarea curentelor înocitoare „a evolu- 
ţia expresiei literare și la dinamica unor 
epoci de mare amploure artistică. 

In trecutul nostru literar cel mai OpIro- 
piat „scriitorul român a tost nu numai chi- 
nuitul cioplitor în roca amoriă a expre- 
siei încă neformate, dar și vasalul tutu- 
Ior intemperiilor vieţii și schismaticul ars, 
fără milă, pe rug. Pe Traian Demetrescu 
l-a doborit ftizia pe Ștefan Petică mize- 
mia și itizia, pe Andrei Mureșan l-a siă- 


(Urmarea din pag. I-a) 


rîmăt, înainte de vreme, persecuția poli- 


„tică, pe Ilarie Chendi l-a măcinat, în 


bună parte, obligația scrisului gezetăresc, 
Gârleanu, Oreste și D. lacobescu s'au 
irânt, secătuiţi de boală... 

„Trăesc, astăzi, printre noi, o serie de 
soriitori aparținând generațiilor mai vechi. 
Ca și mulţi dintre predecesorii lor, nu toți 
sunt genii, nu toți au pretenţia că dela ei 
începe literatura română. Dar chiar şi 
acei cari nu depășesc condeele onora- 
bile, au ars, cândva, de-o siântă dragoste 
pentru pagina migălită seara, târziu, s'au 
dăruit tierbinte şi dezinteresat, au cărat, 
în spinarea lor, ciment pentru treapta de 
beton pe care, azi, stai dumneata, juve- 
nile arcaş cu săgeata muiată în otravă 
și cu disprețul negaţiei pe buze... 

Dramatica soartă a scriitorului nostru 
a îngenunchiat pe mulți dintre ei. Nu sau 
schimbat prea multe dela Ștefan Petică 
și până azi. Unii, prinși în crâncenă trân- 
tă cu viaţa, au renunţat, cu o sbatere de 
aripi care se sting în piept, la ambiţii și 
la glorii literare; alții, supți de ventuzele 
gazetăriei, — și numai cine a făcut ga- 
zetărie zi de zi știe ce înseamnă această 
amară obsorbție — şi-au cheltuit febrele 
prin redacția cotidiană; adţii, obscuri 
funcționari, în diverse servicii, privesc cu 
jind, cocârjați de munca biroului, spre ire- 
cutul lor literar; alţii, — în fine — continuă 
să scrie „culegând cu penița numai amă- 
aăciune și zădărnicie. 

La câte renunțări n'au fost obligaţi bă- 
trânii noștri scriitori! Legenda privighe- 
toarei oarbe, noi o socotim o simplă mon- 
struozitate. 

Și, iată că acești „bătrâni“, cari au vi- 
brat, au ars, s'au risipit în entuziasm și'n 
nobilă pasiune — unii se mai dăruese 
şi-acum — pot fi atât de comod și radicai 
tăgăduiţi, lichidaţi și depozitaţi la gunoi. 
Şi, alături de ei, nici scriitori de întâia 
mărime nu sunt teriți, «adesea, de praștie: 
şi invectivă... 





Pentru noi, sunt figuri scumpe, îiguri în 
tața cărora ne emoționăm totdeauna. Fi- 
guri scumpe, pentru că și-au trudit nopțile 
și tâmpla pe condeiul fierbinte, pentru că 
au cunoscut toată amărăciunea scrisului, 
pentru că, unora, le-a fost dat să adune 
nu satisfacțiile, ci renunţările vieții, pentru 
că s'ar putea ca soarta lor să îie însăși 
soarta multora dintre noi, cei de azi... 

Câţi dintre noi, în anii aceia fremătă- 
tori ai liceului când fiecare carte ci- 
tită săpa în suflet o mare emoție, n'am 
trăit tuiburătoare zile lângă lectura cu- 
tăruia sau cutăruia dintre „bătrânii, re- 
negaţi în prezent ? Câţi dintre acești „bă- 
tr&ni” nu ne vor fi stimulat lecturile, nu 
ne vor fi aprins elanurile pentru meș- 
teşugul de mai târziu, nu ne vor îi sedi- 
mentat dragostea pentru irumos? Dispre- 
țuindu-i, lovindu-i, negându-i total, acum, 
— e a ne disprețui, totodată, amintirile 
dragi și inima caldă cu care i-am iubit și 
i-am prețuit, cândva. Dispreţuindu-i și ne- 
gându-i, acum, —e o mare, o nespusă 
tristețe... 

Vom mai spune că unii dintre ei au 
crescut, în jurul lor, la vatra scrisului lor, 
tuleele bălane ale domnului adolescent, 
candidat la poezie și glorie; pe-atunci, 
erau numiţi „maeştri” și erau adulaţi ; as- 
tăzi, inuansigentul polemist și necruțăto- 
rul negator — domnul adolescent de ieri— 
anunţă lichidarea definitivă a foștilor pa- 
troui. Repetăm : o mare, o nespusă tiis- 
teţe.... 

Pentru, cel puţin, o onestitate a inimilor 
noastre, acești „bătrâni” scriitori — indi- 
ferent de realizările lor integrale sau par- 
țiale — rămân figuri duioase, figuri dragi. 

Dincolo de frondă, intoleranță și contes- 
tație juvenilă, adevărata ordine, adevă- 
xata selecționare a valorilor estetice revin 
obiectivității lucide și cumpănirii mature. 


pan să RADU GYR 


Note scrise de ZOE FELEA 


cu sensibilitatea ascuţită şi cu încercarea de a 
face mereu pe alţii fericiţi uitându-se întot- 
deauna pe sine, 

Dimineaţa ne-au intâmpinat mumţii şi noi 
ne-am spălat somnul în îsvorul pe care ei ni-l 
trimeteau la poalele lor acolo unde vagonul se 
oprise ca o cutie de jucării. 

Invioraţi, am încuiat casa noastră pe roate 
care avea să se plimbe fără noi până seara şi 
ne-am îndreptat către saț. 

Putna, la ora somnului și a zorilor, este co- 
pleșită doar de munţi. De munţii împăduriţi 
cu brad, de mirosul lor pătrunzător, de aburul 
ireal care stăruie spre vârfuri. a 

Intrăm pe aleia care duce la mânăstire vor- 
bind mai încet, pătrunși parcă de apropierea 
lui Dumnezeu sau a unei vrăji pe care nu 
vrem să o rupem, 

larba umeaă de rouă ni se pare sfinţită şi 
nu ne miră că prima figură pe care o întâlnirii 
este accia de bronz a lui Mihail Eminescu. 
Poetui Doinei noastre, veghează aici şi noi îl 
vogăsim mai întreg decât ori unde, 

Toate versurile lui plutesc în jur. 

In biserică sunt doar sfinţii şi subit lespezi 
de piatră cel care a fost neinfricatul Domn ul 
Moldovei, 

In jurul lui, cele trei soții împăcate prin 
moarte. 

De afară începe să bată mărunt o toacă. 

Ingenunchiem. 

Când vraja se rupe şi toaca îşi amuţeşte gla- 
sul, afară lumina este albă de zi plină. Câlu- 
gării îşi poartă sutanele și bărbile de coltu 
până colo iar studenţii cu puterea celor tineri 
de a trece cu ușurință dea o stare la alta, mă- 
nâncă cu mare poiltă din cașul trimis dela bu- 
cătării. 

Până la prânz, paşii noştri au colindat cără- 
“ție Putnei, kecare colţ ni se părea o amintire 
pe care o trăiam. În peştera lui Daniil Sihastru 
ne-am gândit la momentul de omenească şo- 
văire pe care Şiefan cel Mare a avut-o cândva. 

Ne-am închipuit ce pustiu trebuie să fi sunat 
iropotul calului care purta un Voevod aproape 
învins și ce sonor o ti fost galopul lui la îu- 
toarcere când Ștefan vroia să fie din nou Cel 
Mare! 

Am urcat pe munte și am stat mult la soare 
întrun luminiş frumos ca un tablou de Grigo- 
vescu. 

Şi fiecare clipă pe care am lrăit-o ni sa pă- 
zut:o0 puveste pe care am fi vrut-o cât mai 
lungă, 


CARARILE DE VIS ŞI POEZIE AU ŞI ELE 
UN SFARȘIT !... 


Cea din urmă intrunise sa masă a fost mai 
veselă ca oricând. Poate şi din cauza berti 
pe care fuma casierul excursiei, cel mai v- 
riginut câster din lume care a 156 Sa cnel- 
tuască şi Qin banii lui proprii numai ca tu_ 
tul să jasă bine, ne-a dat-o. 

S'au făcui urări pentru cel care ne-a dal 
besca şi iși implinea cu încă un an viaţa, 
pentru ceilalți cari sau ostenit în folosul 
tuturor şi pentru orice alt pretext de voie 
bună, 

Am ascultat ecoul acestei veselii culvată 
pe un trunchi de brad la soare. Mirosea răşi_ 
na din coaja lui și se învârteau piuind pe 
lângă mine pui putuieţi de pasăre. 

De jur imprejur străjuiau munţii cu brazii 
și aş ti dormit acolo ca într'un leagăn delli- 
niște şi odihnă deplină. 

Dar somnul și în noaptea carea 
l-am fărâmiţat în tren. 

Plecările toate dacă nuunt triste, sunt 
grele de maiancolie. Niciodaţă nu știi daca 
ai să te mai intorci acolo de unde trenul te 
desprinde. > 

Și totuşi s'a cântat şi râs ca în primu 
noapte de drum, când aproape nimeni nu 
vroia să adoarmă. 

Dela Dorneşti au început despărțirile. Ple- 
cau siudenții în vacanţă cei cari nu aveau 
nevoe să se întoarcă până 'n Bucureşti. 

Rămâneam mai puţini şi ne gândeam că + 
doua zi fiecare vom fi la casele noastre doa: 
cu amintirile. 


urmat 


După zece ore dormite în București şi cure 
nau kost suiiciente să şteargă toată oboseala 
şi impresiile învălmăşite ale zilelor de drum, 
am asistat — obligaţii profesionale! — la v 
reprezentaţie de teatru dată pentru presă. 

„niram din nou intr'o sala piină de lumini 
și oglinzi, cu fotolii căptuşite în catifea şi 
doamne imbrăcate in mătase. 

Se prezenta un fel de revistă, din numeroa- 
se tablouri. 





Troiţe bucovinene 


Către sfârşit, oboseala mi se urcase în cap 
ca un fum şi fiindcă se cânta o melodie duice 
cu sala abia luminată, fiindcă un loc lângă 
mine era gol, o clipă am uitat că sunt la 
teatru și m'am crezut din nou în comparti- 
inentul cătătoriei noastre cu becul albastru 
deasupra şi sunetele depărtate ale acordeo- 
nului, m'am crezut cu bocancii plini de no- 
roiul sfânt al Bucovinei și dacă lumina nu is- 
bucnea odată cu aplauzele, desigur că aş fi dor- 
mit cuminte în fotoliu, spre indignarea doam- 
nelor cu vulpi argintii cari nu ştiau pe ce că- 
rări de vis şi poezie umblau gândurile mele, 


mem 20 IULIE 


1943 - 








Cronica literară 


MIRCEA ELIADE: Insula lui Euthanasius 
EMIL VORA: Înalte vânturi 


1, D. Mircea Eliade este, fără 
discuţie, scriitorul nostru cel 
mai prodigios. Până la vârsta 
de 36 ae ani, pe care a împli- 
nit-o sau o va împlini în 1943, 
d-sa a publicat o bibliotecă de 
opere literare, esseistice, filo- 
sofice şi ştiinţifice, şi a scris a- 
tât de mult încât, dacă şi-ar 
aduna toate plăsmuirile minţii 
extraordinar de mobile şi poli- 
valente, lista cărţilor d-saie ar 
spori cu aproape încă odată pe 
atâtea . lucrări. Nu oricui îi 
este dat să presteze ce a pres- 
tat şi prestează acest Aldous 
Huxley al nostru al cărui verb 
— după justa expresie a unui 
admirator mai tânăr, — îte pi- 
rogravează cu tatuajele cele 
mai neaşteptat complexe și 
semnificative şi te îmbogăţe- 
şte. mai mult ca orice carte. 

Mircea Eliade e într'adevăr 
un Aldous Huxley al nostru şi, 
ceeace seria el caracterizându-l 
pe ziaristul, poetul, romancie- 
rul, nuvelistul, autorul de im- 
presii de călătorie, de opere îi- 
losofice şi piese de teatru, i se 
potriveşte în mare măsură: 
„înţelegi, cu cât te adâncești 
în lectura volumelor, că nu 
scrie decât o singură carte, pe 
care ţi-o oferă când anecdotic, 
când schematic, acum  întro 
versiune romamească, acum ca 
o controversă“. D. Mircea Eli- 
ade mai spune, în continuare: 
„Nu ceteşti decât bruiloanele 
unei opere pe care Huxley o 
ratează la fiecare compunere, 
şi o începe din nou cu cea ur- 
mătoare, Nu numai că rue 
complex şi variat; e monoton. 
Sau, ca să nu fim rău înțeleși, 
e monoton ca um ziar, care e 
plin de fapte noi, sensaționale, 
de alte psihologii și alte perso- 
naje, în fiecare 2i vorbind des- 
pre altceva — şi totuşi rămâne 
întotdeauna acelaşi, un cere 
închis, Dacă nu mi-ar fi teamă 
de toate superstiţiile pe care le 
evocă acest cuvânt — aș spune 
că Huxley e un ziarist de ge- 
niu. Numai că trebuie să ne în- 
ţelegem: el are şi geniul direc- 
torului de ziar şi cel al repor- 
terului, serie articole de fond, 
schițe umoristice şi foiletoane; 
e legat de funcțiunea aceasta 
civilizatoare (în - Anglia, fire- 
şte) a ziarului, organic iar nu 
întâmplător. Jumătate dim o- 
pera lui a fost scrisă pentru 
ziare şi .reviste... Huxley este 
unul dintre cei mai talentaţi 
grăbiţi ai timpului”, (Cf. In- 
sula lui Euthanasius, paginile 
233—234). 

Am transcris poate mai mult 
decât ne este obiceiul când re- 
curgem la citate. Cum însă e- 
nunțarea asemănării dintre cel 
caracterizat și caracţerizatorui 
său ar fi fost prea vagă, am 
preferat să spunem prea mult 
decât prea puţin. In fond nici 
Aldoux Huxley nu este întoc- 
mai acela pe care ni-l dese- 
nează d. Mircea Eliade, — fi- 
indcă atât Huxley cât şi Elia- 
de, foarte departe de a fi 
monotoni, sunt extrem de in- 
teresanţi, Un lucru e însă cert 
şi trebuie remarcat: Nici Hux- 
ley nici Eliade nu scriu pentru 
cetitorul de rând, pentru con” 
sumatorul, pur şi simplu, de 
pagini distractive, — ci pen- 
tru intelectuali. | 

„În seria operelor d-sale es- 
seistice Insula lui Euthanasius, 
(Fundaţia Regală pentru Lite- 
ratură şi Artă, 1943), e, mai 
degrabă, un registru de jurna- 
Jiere a problemelor, oamenilor 
și cărților ce s'au impus aten- 
ției pururi vii a d-lui Mircea 
Eliade, decât volum clădit pe 
temeliile unei singure preocu- 
pări.  Compartimentarea în 
„Câteva probleme“, „Câţiva 
oameni“ şi „Jurnal de lectură“ 
pe care i-o dă autorul nu este 
mai puţin arbitrară de cum ar 
îi fost, de exemplu, cataloga- 
1ea după alfabet a respective” 
lor articole. Totuşi, la Mircea 
Eliade, arbitrarul îşi are far- 
mecul său, acel fanmmec pe 
care-l comunică cetitorilor săi, 
desordinea aparentă a frag- 
mentelor din Fragmentariurn, 
tot. operă a d-lui Eliade, sau 
desomdinea din acel nevolumi- 
nos dară neplicticos Sacco del 
Arco al lui Papini. 

Si la Insula lui Euthanasius 
revii ca la un zbornic. de texte 
ce te intruesc, te orientează și, 
mai ales, îţi oferă, la tot pasul, 
nebănuite prilejuri de gândire. 
şi răsgândire. Mircea Eliade e- 
ste un extraordinar tehnician 
al sugestiei. deshizătoare de şi- 
pote şi fântâni, 

Credem că nu poate fi fără 
interes, — chiar dacă ne-am re- 
zuma la aspectul "publicitar al 
faptului, — să prezentăm ta- 
bla: de. materii a volumului. 
(Când prezinţi o cante de esse- 
uri diverse, reproducerea ta- 
blei de materii e aproape ne- 
cesară.) lată, deci, în ordinea 
Llor.-:cele 43 'de studii, încercări, 
schiţe şi note care o constitue: 

I-. Insula lui Euthanasius, 
„Treptele“ lui Julien Grem, 
Folklorul ca instrument de cu- 
nvaștere. Barabudur, templul 
simbolic, Concepţia libertății 
în grădina îndiană,. Despre o 

„filozofie“ a lunii, „Locum Te- 


frigerii'“, Inainte de,miracolul 
grec; Inainte și după miraco- 
lu] biblic, Intre Elephantine şi 
Ierusalim. Simbolismul arbo= 
relui sacru. Un savant rus des- 
pre literatura chineză, Vechi 
controverse, Muzeul satului 
românesc, Istoria medicinii în 
România, Un nou fel de lite- 
ratură revoluţionară. Despre o 
etică a „puterii”, Lucian Blaga 
şi sensul culturii, Un amănunt 
din Parsifal. II. Despre Italo 
Svevo, Despre Samuel Butler, 
Dtspre Aldous Huxley S. K. 
Chesterton, Unamuno şi mitul 
spaniol, Ananda CoomaraswWa- 
ta La moartea lui Rudolph 
Otto, Papini istoric al literatu- 
rii ițaliene, „D'Annuzio necu- 
noscut'', D'Anmuuzio ' postum. 
III, Note despre arta indiană, 
Note de iconografie indiană, 
Por oposicion, In Spania și la 
noi, „lLaminile“ secolului al 
XVIII-lea, Bernard Shaw şi fe- 
cioara neagră, In jurul lui Go- 
bineau, Barballion, Jurnale de 
pictori, Jurnalul doamnei Sei 
Shonagon, Gioacchino da Fiore 
Spania lui Unamuno, Teme îol- 
Klorice şi creaţie artistică, O 
nouă viaţă a lui „Gianfolco“. 

Deşi esseistica d-lui Mircea 
Eliade e punctul unor preocu- 
pări ce nu pot fi numite ge- 
nerale, — o serie dintre ele 
limitându-se la orizonturi ne” 
accesibile celui neiniţiat în pro- 
blematica pe care, ja noi o re” 
prezintă numai autorul mane- 
lui studiu despre Yoga, — to- 
tuși selipitoarele intuiţii şi a- 
propieri, stilul plin de vervă 
şi lumină, cât şi concluzile, 
întotdeauna originale şi suges- 
tive la cari ajunge d-sa, îac şi 
din Insula ui Eu-hamasius o 
neprețuită mină de frumuseți 
şi gânduri, Repetăm însă că a- 
ceastă carte presupune din par- 
tea cetitorului, acel rival inte- 
lectual superior fără de care 
rezonanţele textului, — chiar 
şi ale umui Mircea Eliade, — 
ar rămâne sunde. 

* 


2. Ne-am mărturisit în mod 
spontan entuziasmul la prima 
lectură a culegerii de versuri 
7nadte Vânturi. (Edit. „Bucovi- 
na” 'Torouțiu) pe care ni-l tri- 
mesese d-i Emil Vora, autorul 
volumelor Floare amară (1936, 
Fântânile Tăcerii (1940) şi 
Cartea plecărilor (1943). 

Dacă la a doua cetire nu au 
rezistat toate poemele, nu în- 
seamnă că ne-am îi înşelat cu 
privire la delicata lor substan- 
ţă. D. Emil Vora este un de tot 
interesant vrăjitor cu sunetul 
veolian al versului. Fără de fi- 
zionomie precisă, fără direcţie 
precisă, poemul d-sale te im- 
presionează asemeni albastru- 
ui îndepărtat al munţilor. Ai 
sensaţia că percepi ceva neobi- 
cinuit de pur şi frumos, ceva 
situat aproape dincolo de pra- 
gul simţurilor, ceva, în orice 
caz, limpede şi neconturat în 
acelaș timp, — cum sunt nu- 
mai visele cari ne lasă o dis- 
poziţie nespus de plăcută în 
suflet. Cum însă încerci o ana- 
liză cât de cât rațională ob- 
servi că vedeniile se distramă, 
se reduc la contururi de nor 
transparent, pierd din  conți- 
nut şi atmosferă. Toate acestea 
nu pot fi considerate drept 
semn rău, căci poemul nu este 
şi nu poate fi poem decât în 
funcție de insesizabilul pe. ca- 
re-l exprimă sau caută să-l 
exprime, — în funcţie tocmai 
de ceeace se refuză raţiunii și 
te cucereşte cu atâta mai mult 
cu cât te face să uiţi de raţiu- 
ne şi de mumeltele ei. 

Iată cum simte d. Emil Vora 
o primăvară, — e o Primăvară 
pe Don (căci, trebuie s'o spu- 
nem, volumul Inalte Vânturi e 
o culegere de versuri trăite şi 
scrise pe front): 

Scuturând peste viață lumina 


pământului 
Insorittele zile ne întâmpină cu 
flori: 

Numai inimile bat fără 
margini 
In această pământească primă- 
vară, 


Pretutindeni prospeţimea lu- 
tului creşte o floare 
Lângă obrazul de vis şi tăcere; 
Flori albe, flori roşii, flori 
albastre 
Și printre ele îngerii pămân- 
tului”. 
Aceste două strofe, detașate 
de orice gravitate a cuvântului 
înrădăcinat în sensuri concre- 
te, — detașate de orice conţi- 
mut, să-i zicem, teluric, — plu- 
tesc ca un acord de sunete ce 
nu încep şi nu sfârșesc nimic, 
ci te fac atent sau te leapănă, 
câteva secunde, întrun dans 
teeriic. Aştepţi să se întâmple 
mai muit, vezi însă că scopul 
poemului pare să fi fost pro- 
vocarea acestei așteptări și mu 
mai mult. Undă de vânt stâr- 
nită şi stinsă până ce ţi-ai dat 
seama că s'a stârnit: 
„In vecimătatea rece a morții 
Cerul înstelat mă tulbură ca 
un viscol; 
Tu, cântec și timp — ai rămas 
Apropiatul meu idol. 
Peste umărul timpului palid 
Poeme dragi îmi mai aduc 
aminte 


De „Cartea orelor”. Şi'n suile- 
tul de necuprinsă stepă 

Fluviu şi prieten mă ştiu cu 
Rainer Maria Rilke”. 

(In paranteză fie subliniat că 
Rainer se serie cu ai şi nu cu 
ei, cum cred foarte mulţi cefi- 
tori şi admiratori ai lui Rilke 
şi cum i se pare şi d-lui Emil 
Vora). 

Vagul, nesubstanţialui, nu- 
anța, accentul abea început, 
anticiparea eternității, teama 
de pestrița diferențiere, muzi- 
culul înainte de toate, — aces- 
tea le iubeşte şi le realizează 
autorul inaitelor Vânturi. Ci- 
tibe izolat, poemele d-sale se 
disting și le guşti ca pe o bău- 
tură imaterială. Citite odată, 
da capo al fine, te alegi cu im- 
presia unui ce luminos, calm, 
sufletesc. Dacă însă insişti sau 
reiai, struna începe să vibreze 
monoton şi ajungi ușor la sa- 
turație. De fapt cartea d-lui 
Emil Vora e mai bine să fie 
privită ca un singur poem. In 
acest caz cele 40 de fraze” 
incantatorii ale lui sunt sau 
prea multe sau trebuie consi- 
derate numai drept variante 
ale unuia şi aceluiaș motiv: 
Obsedante și pilduitoare pen- 
tru cele ce am dori să eviden- 
țiem sunt ciclurile Pământ, 
Vânturi şi Stele cari, toate, nu 
sunt altceva decât variaţii pe 
acelaş motiv. 

Deşi poemele din războiu ale 
Q-lui Emil Vora sunt cele mai 
originale din câte s'au scris la 
noi până azi, — originale în 
ințelesul că nu se aseamănă cu 
nici ale unui alt autor, — 
Radu Gyr, spre exemplu, — 
originalitatea d-lui Vora este 
mvoluntară ; D-sa, — precum 
a fost cazul și cu alţii, — nu 
și-a putut depăși modurile ex- 
presive. Numai că acolo unde 
confrații au rămas în pagubă. 
d-sa sa ales cu un câștig: 
Harfa oarecum  rilkeană a 
d-lui Emil Vora s'a dovedit a 
fi mai potrivită pentru cânta- 
rea sufletească a războiului, 
de cum au putut fi clarineţele 
sau viorile sau cobzele altora. 

Găsindu-se la cel de al pa- 
truiea volum, poetul Emil Vo- 
ra prezintă toate garanţiile 
cari îi dau dreptul unui stihui- 
tor să nu mai fie o frumoasă 
dară, totuși numai frumoasă... 
promisiune. 

Poemele d-sale din ciclul fi- 
nal, întitulat Țări, sunt blazo- 
nul unei nobleţi pe care ni- 
meni nu i-o mai poate disputa. 
Cităm această suavă şi suges- 
tivă Franţă: 

„Ca o floare dintr'un pământ 
al inimii 

Sufletul meu te-a crescut ca 
pe-o lumină, 

Plină de taina albă a cuvin- 
telor 

Auzi-ne, auzi-ne | 

Aplecată peste atâta veştedă 
însingurare 

Semne în vreme încă de mai 
turbură; 

Din mormintele ce nu ne în- 
cap pentru Transilvania 

Auzi-ne, auzi-ne |“. 


TRAIAN CHELARIU 





UNIVERSUL LITERAR 


REVISTA DE PSIHOLOGIE 


(Sibiu, Aprilie Iunie 1943; ai- 
rector Prof. FI. Ștefăneseu-Goan- 
să) aduce, pe lângă imteresanțe 
recenzii, două studii: Organiza- 
rea ştiinţifică a muncii (la Nico- 
tae Mărgineanu) şi Elevul con- 
ducător (de Lucian Bologa). 


DIN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ 


(Buletinul oficial al Ministe- 
ului, București 1943), reținem 
colaborările: I. Petrovici (Cuvâat 
rostit la deschiderea Salonului 
Oficial), 1. C. Petrescu (Invăţă- 
mânt practice pentru toți) şi G. 
Vișoiu (Pregătirea profesională 
prin școală). 


TRANSILVANIA 


(Iunie 1943) organul Astrei din 
Sibiu, închină, la 50 de ani dela 
moartea lui Gheorghe Barițiu, 
un articol în cara, d. Z. Pâclișanu 
ni-l prezintă pe marele Barițiu 
ca ziarist. Tot în acest număr pe 
iunie al revistei Transilvania, d. 
Valeriu Moldovan, punând pro- 
blema regionalismului sau arde- 
lenismului (cf. Regionalism sau 
ardelenism?), face următoarele 
constatări: 

Regionalismul politic la noi a- 
parține trecutului, iar cel admi- 
răstrativ, dacă se va mai ivi, va 
fi dictat numai de exigenţele unei 
mai bune administrațiuni pe baza 
unei largi descentralizări. In vii- 
tor ne-ar putea amenânţa o sin- 
gură formă de regionalism, anu: 
me cel economic. In ce privește 
„ardelenismul”, e! reprezintă o 
poziție activă în bilanț. Singura 
lui parte umbroasă ar fi etalarea 
prea ostentativă a unui orgoliu 
provincial. Acesta însă nu poate 
fi dăunător întereselor naționatp.. 

In deosebi în zilele grele prin 
care trecem când toate energiile 
noastre îndividuale şi colective 
sut încordate întru așteptarea 
răzeptății care va să vină un „ar- 
delenism” viguros este în mod 
fatal centrul de cristalizare al tu- 
turor aspirațiilor şi mădejdiilor 
noastre de mai bine”. 


DIN „FAMILIA“ 


Revista bilunară de cultură 
(N-rele 3-4, 1943) reproducem a- 
ceste clare versuri ale d-lui Pe- 
tru Manoliu: „Visele-mi sângeră 
visul, — Singur să-l apăr, nu pot! 
— Unde. găsi-voiu deschisul Vad, 
să trec moartea înnot?*“ E prima 
strofă din frumosul d-sale Cân- 
tec. 

Tot în FAMILIA remarcăm 
colaborările literare ale d-lor: 
Ton Minulescu (Roma del Rio — un 
act în proză), V. Copilu-Cheatră 
(Peţitorui), £C. Gerota (Mihail 





Poveste de carnaval 


Tu îpţelegi ceva 
Ady râse. 


„Pe mine m'au înhăţat tocmai când am um- 


flat un obiect”. 


„Tu ştiai că te prinde dacă iei ce nu e al 


tău?” 


„Sigur că ştiam că mă vor căuta, dar nă- 
dăjduiam să nu mă prindă”. (Adică asta este 
legea jocului — se gânai Călin) „Sunt și dintre 
aceia care nu sunt prinși?” întrebă. 

„Parcă tu nu ştii că sunt. Dar ascultă Călin, 
față de mine nu trebue să faci pe chinezul. 
Suntem camarazi de suferință, ce Dumnezeu”. 

„Ac care nu sunt 
prinși. Oamenii sunt jucători proști. In cărți, 
așa ceva nu se întâmplă, decât cu începătorii. 
Auzi Ady, mie nu-mi place de loc lumea asta 
proastă, Cum aș putea scăpa de aixi?” 

_Ady se ridică și în vârful picioarelor, se în- 
dreptă spre gratii. „Uite, vezi — zise — de 
trei săptămâni lucrez la geamul ăsta”. 

Cărămizile din jurul gratiilor nu mai ţi- 


„Adică sunt şi dintre aceia 


neau. 


i „Și dacă eșim de aici, am scăpat de iegile 
jocului acestuia și nu ne mai caută nimeni?” 


„O să ne caute tot timpul”. 


„Bime, dar nu este frumos din partea lor. 
Noi nam vrut să venim aici, ei ne-au adus cu 


forţa. 


Aay ridică din umăr, apoi incepu în liniște, 
să scoată cărămizile, 
Peste o oră erau pe chei, Ady în vesta lu. 
cu indispensabilii 


suflecați. Lumea făcea haz de ei și le.arunca 


Călin trasă peste cămaşe, 


panglici de hârtie și confetti... 





din toată treaba asta?” 














E 


CĂRŢI ȘI REVISTE 


Eminescu), Ion Potopin (Inscrip- 
ţii pe trunchiul bradului), Sebas- 
tian Popovici (Visul meu) şi Cos- 
tin d. Murgescu (Doi actori). 


IN MERIDIAN 


(Anul VI, 20, 21,22), d. Pericle 
Martinescu iscălește versuri ver- 
laineiene scrise deadreptul în 
franţuzește, d. Al. Balaci se o0- 
cupă de Tendința poeziei pasco- 
ltiene, d Dim. lamandi de Un 
ironist irlandez, d. Marcel Saroș 
despre Rainer Maria Rilke, d. 
Mihnea Gheorghiu despre Vla- 
dislav Reymont și d. Ion Schintee 
despre Giono și clasicismul greco- 
latin, Sumarul au se putea șă se 
închee mai bine decât cu Come- 
dia umană a d-lui TPiberiu Iliescu. 
Cu toate acestea Meridian e o 
revistă românească bine scrisă și, 
mai ales, cu un nivel de preten- 
ţii foarte ridicat. Ce ar fi dacă 
meridianiști ar încerca să-și re- 
găsească europeismul și în me- 
diul nostru etnic? 


IN REVISTA SCRIITOARELOR 
ŞI SCRIITORILOR ROMÂNI 


de sub direcția d-nei Aida 
Vrioni întâlnim nume și colabo- 
rări din cele mai alese. Remar- 
căm: Alice Voinescu (Idealul de 
viață umorist), Const. Tonegaru 
(Amurg), Maria Ioan (Destrăma- 
re), Taina  Palasto (Asociația 
„Iotta Swănd”) Emest Verzea 
(O stea moare fierbinte), Elena 
Diaconu (Interior). 


IN PAGINI LITERARE 


(Amul IX, N-rele 7-8; Redar- 
tor: Teodor Murășanu) poetul 
ardelean Emil Isac publică, după 
lungă tăcere, două poeme din 
câri reținem aceste strofe: „Ace: 
lor ce suferă acuma Departe de 
liniște și de somn, Acelor ce nu 
visează, Acelor ce stau de pază, 
O, cum aş vrea, să le cânt Cu 
hartă de aur, cu strume d'argint 
Și să le răsară din pământ Al 
visului minunat Domn”. (Acelor 
ce suferă); şi: „,„—după ce gura 
lui vânătă se va deschide, Poate 
pumnul jui se va'ncleşia. Dar 
mânia în ochii lui fot mu se va 
aprinde Şi ca să uite, va începe 
şi va cânta.” (Fiului meu). In a: 
celeaşi PAGINI d. lon Miclea 
pledează şi d-sa pentru o filoso- 
fie ealistă (Principii de filoso- 
fie realistă), d-nii Ion Țibâna D. 
Rădulescu, Radu D. Moldovan, 
Luciana Valea, Tudor Zuca şi 
d-nele Letiţia Papu și Delia Cră- 
ciun semnează versuri, iară d. 


fllrmare din pag. 6-a) 


în cărți nu există, 
„N'aveţi legi 


Polsky“. 


Unde e contele ?:: 


Vino să vezi“. 





„Acum întradevăr nu mai înțeleg nimic — 
se gândi Călin din ce în ce mai nenorocit — să 
te poţi plimba așa de liniștit în afara legilor! 
in afara legilor franceze mai există o groază 
de spaţiu în care poți să faci ce vrei! Aşa ceva 


pe măsura voastră — strigă 
mulțimii — şi sunteți nişte jucători îngrozitor 
de tâmpiţi! V'am păcălit pe toți în seara asta! 

Un pumn de confetti îl izbi în obraz şi un 
domn îi turnă o sticlă de șampanie în guler. 
Ady fu smuls de lângă el de aouă îlorărese 
ciufulite. Işi continuă drumul singur în mijlo- 
cul mulțimii înnebunite, cu şampania curgân- 
du-i în şuvoae de ghiață pe spinare, sub că- 
maşe. N'avea decât un gând: Rose, S'o scoată 
pe Rose din grădina asta de nebuni şi să se 
întoarcă împreună înapoi, în lumea cărților. 
Ajungând la hotelul Savoy, se duse la portar: 

„Am venit s'o iau pe sora mea dela contele 


„Poftiţi sus“. Bătu la ușa apartamentului 87. 
Rose veni să-i deschidă, singură. Faţa ei era 
răvășşită şi tremura din tot corpul. O strânse 
la piept cu toată puterea. 

„Rose, draga mea — şi-i acoperi faţa şi mâi- 
nile cu sărutări — nici nu pot să-ţi spun prin 
ce-am trecut. Dar ce este cu tine? Tu tremuri! 


„Cred că s'a sfârșit cu gel — zise Rose. — 


3 
vă 
Rodautiză Demetrescu face o fru 
moasă prezentare volumului Din- 
colo de Pădure al poetului Emil 
Giurgiuca, 


CĂ UN ANUAR 


poate însemna mai mult decât 
un simplu bilanț, o dovedeşie 
ANUARUL Liceului Naţional din 
laşi pe anul 1941—1942. Partea 
ştiinţifică Literară excelează prin 
contribuţii din cele mai intere- 
săate. Atragem atenţia cetitori- 
io noştri asupra contribuţiilor: 
Gh. Ungureanu (N. Iorga şcolar 
Wa Liceul Naţional din Iaşi), Pe- 
tre Stati (Spre viitor, poem sim- 
bolic în două tablouri, versiune 
nouă), Zoe Claudian (Psihologie 
contemporană), Mihai  Costă- 
uhescu (Ştiri vechi) şi Traian 
Gheorghiu (Contribuția Acade- 
miei Mihăilene la creearea con- 
științei noastre naționale). 


BUCOVINA LITERARĂ 


și-a îmbunătățit foarte mult 
calitatea colaborărilor. Condeele 
unor Melania Livadă, Aurel Va- 
siliu, E. Ar. Zaharia, Nec. Tăutu, 
îi fae cinste. D. Drumur poute 
ji mulțumit. In numărul din 11 
Iulie crt. mai întâlnim colaboră- 
vile înteresante a? unor Ion Mun- 
teanu, G. Sidorovici, Ben. Mi- 
haescu, S. Anton, I. Mandiuc, A- 
Gelima 1. Câ.dei şi Nic. Istrati. 
Scriind despre Soarele răsare 
noaptea, romanul, d-lui Mircea 
Sireinnul, d. George Drumur con- 
chide: Romanul recent a! d-lui 
m, Sir. „este scris în acelaș stil 
limpede, curat și atrăgător care 
predispune pe cetitor la lectură. 
Uşurinţa aceasta de stil e desi- 
gur una dintre rarele caracteris- 
tici ale operei lui M. Str., deși 
toate cărțile cuprind probleme de 
subconștient, care dau vieţii un 
sens pariicular, de o rară mu- 
zicalitate. Deasupra tuturor, M. 
Str. se evidenţiază ca unul din 
marii epici contemporani”. 


PERPESSICIUS 


se numește articolul d-lui De- 
metru Iordana apărut în revista 
PĂMÂNTUL (Călăraşi, lulie art.). 
Este unul din cele mai juste por- 
trete despre acest critic român 
fin și afabil. 

4 PRIMIM 

regulat două ziare de pe zonă 
editate de luptători: Bravii din 
Caucaz” şi Ecoul Crimeei, Ie ur- 
mărim cu cea mai mare simpa- 
tie. 


DESPRE POEZIA 


patriotică scrie, în „Graiul Ro- 
n.ânesc” (Timișoara Iulie crt), d. 
G. M. Ivanov accentuând asupra 
purității esteţice din poemale pa- 
triotice ale lui Volbură Poiană 
Năsturaș, Grigore Bugarin: și Flo- 
vica Ciura Ştefănescu, 


BACĂUL 


(13 Iulie 1943) închină pagina 
a doua scriitorului Laurentiu 
Fulga.  Semmează: Ion Șingariu 
(Laurențiu Fulga un mare scriitor 
tânăr), Coriolan Gheţie (Lauren- 
țiu Fulga, un ciudat izgonit), și e 
publicat un fragment (Strania 
D-şoara Ruth) scris de cel! oma- 
giat. 


DINTRE TOATE 


revistele elevilor primite Ja re 
dacţie, o imagine grafică deose- 
bit de frumoasă ţi-o lasă NĂ- 
ZUINȚI-le elevilor Lic, Naţional 
din Iaşi publicată sub auspiciile 
Oficiului de Educaţie a 'Tinere- 
tului — Ministerul Cult. Naţ, şi 
Cultelor. Cuprinsul e și el plin de 
promisiuni, 


CONCURSUL DE SONETE 


al revistei Vremea a provocat o 
serile de discuţii. In numărul vii- 
tor vom arăta, în mod succimt si 
documentat ce este sonetul. Tot 
atunci vom face şi unele conclu- 
zii asupra sonetelor premiate. 


REPRODUCEM 


din Seara (Miercuri 14 Iulie crt): 
„Unul dintre tinerii noștri poeţi 
cei mai îmchegaţi, autorul acelei 
fascinanțe culegeri de poeme 
„Primăvara în țara fagilor” din 
care am citit într'o zi cu bucuria 
unei rari descoperiri, în afară de 
alțe cărți de poezie pe cari ne 
propunem să le citim cândva spre 
a verifica impresiile şi opiniile 
ndastre, lucrează la un roman în 
ciclu al cărui prim tom se va în- 
titula, „GABRIEL“, Ii mulțumim 
anonimului redactor dela Calei- 
doscopul Serii pentru preţioasa 
d-sale informaţie. 

[N rugăm totuși să recitească 
fascinanta culegere de poeme 
„Primăvară în ţara fazilor” şi să 
ne comunice confidențial şi cln- 
Stit impresiile. 





Nu mai cra frumos de loc, avea gura căscată, 
mare, neagră, în jurul căreia se învârtea o 
muscă, Călin se cutremură de scârbă. 

„Ce e cu el?“ 


„Cred că din cauza acului pe care i-l-am în- 
îpt în piept“, răspunse Rose gânditoare. 


„Ce e asta?“ Călin își puse un deget în li-- 
chidu! roşu care i se prelingea pe plastron. 

„Nu ştiu — gemu Rose — dar este atât ce 
hidos! Cum am putut eu iubi aşa ceva?“ 

„De ce i-ai îmfipt acul în piept ?“ 

„Nu pot să-i spun — zise Rose, întorcân- 
du-și capul cu silă — voia dela mine ceva așa 


de îngrozitor, încât nu găsesc cuvinte să ţi-o 


o bae'“. 


povestesc. Spunea că așa iubesc oamenii, Când 
am văzut că nu vrea să mă lase, i-am înfipt 
acul în piept. Atunci sa liniştit“. 

„Bine i-ai făcut, Rose. Şi acum, vino. Ne în- 
toarcem în lumea cărţilor. Dar înainte, facem 


Spălaţi, pieptănați, dama și valetul de cupă 
ieșiră pe *poarta hotelului Savoy şi se întoar- 
seră în lumea lor. Se culcară fiecare în cartea 
sa și dormiră până a doua zi la ora jocului. 
Se găseau împreună în mâinile baronesei von 
Lindheim, când o auziră pe gazdă zicână: 

„Săracul Polsky! E de neinchipuit ca să fii 
ucis în felul acesta în cel mai frecventat hotel 


din Monte Carlo! Parcă am trăi pe o insulă 


fără poliţie, fără legi. Nu ştii cum să te mai 
aperi, cum să-ţi închizi casa, ca să te păzești de 
răufăcători“. 


Valetul şi dama de cupă schimbară un surâs 


umperceptibil pentru toţi cei de faţă, în afară 
de mine, care eram „ghibiț“ pe lângă baro- 
neasa von Lindheim, Mi-am dat seama imediat 
de cum stăteau lucrurile şi m'am hotărît să le 
scriu istoria, liniștită cu gândul, că dama și va- 
letul de cupă au scăpat pentru totdeauna le- 


gislației din Monaco. 


In salonaș, sub figurile mitologice, contele 


zăcea pe jos. Era el și totuș parcă era un altul. 





ANDRE BELLESSORT IN ROMANIA 


vă îndreptaţi cu toţii ?* 


OLGA CABA 


ay 


de lâncedă şi de stăruitoare, ţărani care păreţi a veni de atât de 
departe prin vreme, și care păstraţi şi sub soarele lui Cuptor 
căciula pe care au nins iernile ruseşti, țărani, spre ce zări noi 


Din asemenea însemnări în fuga condeiului nu lipseşte de- 


(Urmare din pag. l-a) 


Și atât de mare e puterea fantomelor, că mă surprind eu singur 
comparând pe țăranii ce-mi trec pe sub ferestre cu veteranii lui 
Cesar aşezaţi pe o moşioară, iar preotul de-alături, în picioare 
în grădina lui de legume, cu anteriul lui lung şi negru şi cu 
toca lui de avocat, pare că ține discursuri unui forum de verze“, 

Gluma ascunde un sentiment, dar nu o realitate, pe care 
de altfel autorul nici nu se gândeşte să şi-o ascundă, Din senti- 
mentul moștenirii care trebuie apărată cu ardoarea de odinioară, 


din iubirea tradiţiilor amenințate, a crescut patriotiemul româ- 
nesc. De aici vine sentimentul neted şi senin al unităţii naţionale 
de totdeauna, de care Bellessort şi-a dat seama și el, într'o în- 
tâmplare care merită să fie povesţită : 

„Avem o servitoare bătrână din Transilvania, mărunţică și 
vioaie, care surâde cu toate sbâreiturile obrazului ei plin de 
fineţe. Știe franceza, maghiara, germana, cine ştie, poate şi en- 
gleza; știe tot atâtea limbi, câţi stăpâni a avut în viaţă. 

— Ce eşti dumneata, o întreb, Unguroaică, Austriacă ? 

— Ba nu, eu sunt Roimâncă. 

— Dar din Transilvania, nu-i aşa ? 

— Da, din Transidvania; dar sunt Româncă, 

Ea își bate joc de diplomaţii și de geografii care au însem- 
nat culmile Carpaţilor cu linii aegre şi groase, Echilibrul euro- 
pean nu cântăreşte pentru ea mai mult decât basmaua galbenă 
cu care umblă îmbrobodită“. Şi era firesc să fie așa, pentru o 
nație care păstrează cu liniște fermă şi cu demnitate conştiinţa 
adevăratei sale unităţi. 

Puţini dintre călătorii care au trecut pe la noi, au descris 
cu atâta dragoste şi cu atâta, interes peisagiul românesc. Iată. 
de pildă, Delta Dunării, descrisă de acest om care a mai văzut 
desigur şi alte minuni: 

„Regiunea aceasta e extraordinară, Pentruce am mai pleca 
in America sau în Australia ? Priviţi mai bine an apus de soare 
în apele Dunării care moare, Am văzut, printre stepele ei de 


trestii care par a fi nişte turnicare de săgeți de aur, pe acest 
bătrân rege barbar al fluviilor euopene, cărând in amurg milioane 
de petale de țrandafir. Inchipuiţi-vă tot aurul, tot argintul, toată 
arama, tot fierul pe care năvălirile barbare le-au cufundat în 
valurile lui, Ce de arme şi bijuterii, ce de diademe îngropate 
în patul lui de nisip! Cerul purpuriu al înserării urcă din nou 
pe obrazul lui palid şi obosit, tot sângele ce-a cars în vechi 
măceluri“. 

Iată, de altă păârte, Bucureştii: „Oraşul e vesel, cu acea 


sigur simpatia, dar nici înțelegerea. Incotro merg ţăranii aceștia 
și încotro merge România ea însăşi, Bellessort a înţeles-o din 
simpla alăturare a relațiunilor istoriei, de realităţile prezente, 
Progresul, şi mai ales rapiditatea progresului, au uimit pe acest 
călător, care văzuse cu toate acestea Japonia, renumită prin re- 
peziciunea cu care a ştiut să alingă nivelul celorlalte mari puteri. 
Stforţările eroice, şi dintr'un punct de vedere aproape nebuneşti, 
ale generaţiei dela 1848, ca şi opera serioasă şi stăruitoare de 
constructor a Regelui Carol I, găsesc cele mai alese cuvinte de 
preţuire sut! pana scriitorului francez, Dorinţa de mai bine, tra- 
dusă printr'o silinţă aplicată pe drumul pre:;“esului, e o garanție 
de viitor cu atât mai prețioasă cu cât îi vin în ajutor calităţile 


bucurie plăcută pe care o dau orașelor înverzite, brâul lor şi rasei, așa cum le vede Bellemort, 


vălul lor de verdeață. Văzute prin tremurarea copacilor, aco- 
perişurile cele mai aspre par că zâmbesc şi ele. Şi Bucureştii 
zâmbesc pe o întindere de trei mii de hectare. Orașul e vesel 
până şi in neregularităţile şi în contrastele lui. Are ceva din 
lenea orașelor orientale, care se lungesc și se întind, şi adorm 
copleşite sub povara cerului“, 

Şi iată mai departe, pe un drum pierdut de ţară, o atât de 
simplă întâlnire a ţăranului român: „Cât de minunată era sia- 
gurătatea acelor sălcii, lângă care ne-am oprit ca, să adăpăm 
caii la puţul care scârțâia prelung din cumpănă! Fântânile au 
în România un suflet al lor, care răspunde din umbră behăitului 
turmelor, fiautului păstorilor și șirelor de care ce călătoresc pe 
sub stele. Nu vă inchipuiţi că Grumurile acestea tăcute sunt 
pustii?! Abia trecuserăm de marginea unei păduri, când ne-am 
întâlnit cu un şirag nesfârşit de căruțe. Boii aromeau cu nările 
in ţărână. Pe căruțele pline cu lemne sau cu fân, oameni și femei 
dormeau cu faţa întoarsă spre cer, De multe ori am trecut noap- 
tea în maşină pe drumurile românești; de fiecare dată mam 
întâlnit eu asemenea convoaie aţipite. Câte odată pornesc la 
drum, apoi adorm din nou, şi iar pornesc, și din când în când 
câte un ţăran care nu doarme, cântă cu o voce foarte dulce şi 
tărăgănată, pe lângă boi, Românie a amurgului şi a serii, atât 


călători. 


3 


in termeni mai măgulitori;, 


Despre tipul rasial românesc, scriitorul nu se putea exprima 
decât asemănându-i cu cel căruia 
îi aparţinea el însuşi. Nu pentrucă acesta din urmă ar trebui, 
înţeles ca un ideal de umanitate, ci pentrucă nimic nu e mai 
greu unui călăter, decât să se identifice cu lumea nouă în care 
a pătruns, până la a confunda mediul cel nou cu cel de acasă. 
Bellessort pare că face mai mult încă, atunci când acorăă ti- 
pului românesc o notă mai mult: 

„Marea zonă franceză a națiunii române e una dintre cele mai 
frumoase oglinzi în care ar putea să se complacă vechea noastră 
mândrie, Ideile şi sentimentele noastre capătă aici o nuanţă ne- 
spus de atrăgătoare. Nu. mai suntem noi, și totuși suntem tot not: 
suntem noi, cu o curtenie poate mai primitoare, cu o instrucţiune 
femeiască uneori mai răspândită, şi cu ilustrul de nedefinit pe 
care-l dau acestor Latini de pe cel din urmă cap al coatinentu- 
lui, luminile apropiate ale Orientului“. 

In felul acesta, Bellessori se identifică cu ceilalți călători fran- 
cezi care ne-au străbătut ţara, 
obiect și prin fineţea psihologică cu care se interesează de el, 
dar şi prin simpatia ce-i hrănește curiozitatea şi care nu se des- 
minte, îmbrăcată intr'un fel sau în altul, la nici unul din acești 


nu numai prin apropierea de 


ALEXANDRU CIORĂNESCU 


săi 


UNIVERSUL LITERAR 


20 IULIE 1943 === 





A fost odată, ca niciodată, a fost odată un 
pachet de cărți. Lumea ştie foante puţine des- 
pre cărțile de joc. Chiar jucătorii inveteraţi, 
pentru care o partidă de bridge sau de poker 
nu are niciun secret în afară de acela al șan- 
selor (cunoscut numai de zei) ignorează viaţa 
interioară a figurilor de cărţi, veşnicul lor dor 
de aventură, gândurile lor ascunse şi puternica 
lor personalitate. Aceşti domni nu știu de 
exemplu că două dame de pică din aceeaș pe- 
reche de cărți. oricât de asemănătoare ar fi ele 
la înfăţişare, au păreri cu totul deosebite des- 
pre dragoste, guvern, felul de a purta o pă- 
lărie şi majorarea impozitului pe venituri. 
Pentru un jucător, este tot una care damă de 
pică îi pică în mână când are nevoe de una 
din ele, întocmai cum bărbatului pornit pe dra- 
goste, îi este indiferent cine îi cade victimă și 
ce părere ar avea ea despre reglementarea pro- 
ducției de zahăr. Deaceia, cărțile cârtese foarte 
mult împotriva jucătorilor şi le pregătesc niște 
farse de toată minunea, când ie este lumea 
mai dragă. i 

Pachetul de cărți despre care vorbeam, apar” 
ținea unui bancher, care își petrecea iarna la 
Monte Carlo. Musafirii plecaseră, gazdele s'au 
culcat şi servitorii, somnoroși, au lăsat cărțile 
așternute pe masă, ca să le culeagă mâine di- 
mineață când vor face curăţenie îm salon. 
Dacă ar fi văzut cineva cărţile răspândite pe 
masă, ar fi rămas desigur foarte mirat. Pen- 
trucă fiecare carte era un  cartonaș ab și 
lucios, de pe care figura lipsea, așa cum arată 
cărțile la fabrică, înainte de a ajunge sub 
clișeul colorat. Figurile stăteau întinse pe ca- 
napele, pe fotolii și covoare, rupte de oboseală 
ca după o luptă grea,  ronțăind pprăjiturile 
uitate pe masă. Desigur, gazdele, dacă vor ob- 
serva vreodată lipsa prăjiturilor, vor fi con- 
vinse că le-au mâncat slugile, o șleahtă de 
oameni despre care se poate presupune tot ce 
este rău. Deaitfel, cărțile mănâncă foarte pu- 
țin, şi o fac numai din snobism, ca să-i imite 
pe oamenii adevăraţi, despre cari şi-au făcut 
o părere foarte înaltă. 

Valetul de carreau stătea răsturnat pe un 
chaise-longue şi își pipăia încheeturile îndu- 
rerate. 

„E groaznic să ajungi pe mâna unui jucător 
prost, care habar nare unde ţi-e locul — se 
plângea. Toată seara am stat ca pe spini în 
mâinile doctorului Laroche, strâmtorat între 
un as de cupă și un cinci de treflă. N'aveam 
nimic de căutat acolo. Asul mi-a stat tot 
timipul pe bătături şi cinciul mirosea a ustu- 
voi și mânca seminţe. Nimic mai demoralizant 
decât să ai de atace cu fiinţe din clasele de 
jos“. ; 

Cărţile mici stăteau ascunse sub canapea, 
de ruşine, pândind din întunerec, printre 
ciucuri. la cei mari cum stăteau la taifas fă- 
când pe grozavii. Ştiau că orice nemulțumire 
în capul lor se sparge și preferau să fie mereu 
afară din drum. Regele de treff, ce] mai bă- 
trân dintre taţi regii, scoase o pipă lungă ae 
porțelan: de sub mantia de hermelină şi în- 
cepu să fumeze. Desigur, dintre jucătorii de 
cărți foarte puţini ştiu că regele de treff as- 
cunde o pipă lungă de porțelan sub mantie, 
deoarece încă nu s'a întâmplat în istoria jocu- 
rilor de cărţi ca un rege e treff să-și fi uitat 
bunele maniere chiar în așa hal. încât să lase 
ca vreun jucător să-i ghicească tabieturile şi 
micile lui slăbiciuni personale. 

Dama de cupă stătea îngândurată la geamul 
care dădea spre peluza bătută de lună. Părul 
roșu îi cădea în valuri calde pe umerii goi, nasul 
ei cârn, spiritual, avea o constelație de pistrui 
mici şi aurii, care îi dădeau un aer amuzant 
şi oarecum, ștrengăresc. Ochii verzi îi luminau 
în întunerec, ca pupilele de pisică şi rochia ei 
de atlas, de culoarea mărului necopt, se modula 
în jurul unui corp foarte svelt, cu sâni foarte 
„mici, foarte obraznici, care n'aveau nimic ain 
maestuoasa masivitate a sânilor protocolari de 
regină. Pe piept, purta o inimă mare cât palma, 
de catifea roșie, în care păstra ace şi alte mici 
nimicuri care zângăneau când se mișca. Vale- 
tul de cupă era pajul ei acceptat de eticheta 
cărţilor. Fiecare regină are un valet care are 
datoria să o petreacă în toate părțile și să o 
amuze, un fel de „cicisbeu“, asupra prezenţei 
căruia, regele închide un ochi tolerant. Ceea 
ce nu însemnează că figurile de cărţi nu sar 
îndrăgosti şi ele. Dumnezeu când a creiat căr- 
ţile, a uitat să le spue însă: „Mergeţi și vă în- 
" mujiţiți“* cum i-a blestemat pe oamenii adevă- 
raţi, și astfel, cărţile cunosc foarte puțin din 
dragostea care trece la fapte. Valetul de cupă 
se apropie dar de regina lui, fără ca bătrânul 
rege să-și închipue că ceva n'ar fi în ordine, 
ba că prăjiturile mâncate în seara asta i-ar 
face rău la ficat, ba că seceta îi va scădea 
acţiunile la bursă, ba că îl strâng cismele noi 
de lac, aşa cum au obicei să creadă bărbaţii 
legitimi atunci câna gelozia pune stăpânire 
pe ei. 

Valetui de cupă era un adolescent blond, de 
vreo 18 ani, de toată frumusețea, Sub pielea 
lui mată de o puritate îngerească, se puteau 
ghici vinișoarele delicate pe pleoape şi în ju- 
rul tâmplelor ; ochii lui erau mici ca migdalele, 
calzi și căprui și trupul său subţire, puternic 
şi ager în scurteica de catifea verde, era mobil 
şi iute, ca argintul viu. In după mesele când 


WI: / 


es 
| | 


Li 
4/4 ce: 
PA 


II 
| 4 a, 


: A (77 


R- 


Mr 
pir) 7 /, 
 IECRIE 





gazdele nu erau acasă, valetul de cupă avea 
obiceiul să dispară pentru ore întregi. Juca 
rugby într'o echipă de mahala, dar acesta era 


un secret despre care nu ştia nimeni în afară 


de dama de cupă. 

„De ce așa de îngândurată, Rose?! o întrebă 
pe regină, sprijinindu-se lângă ea pe fereastră. 
„Tot îl mai iubeşti: pe contele Polsky ?' 

„Il ador şi mă gândesc că în seara asta i-am 
făcut foarte mult rău“. 

„Te-ai ţinut de el?“ 

„Da, chiar când nu trebuia. In teanc, am 
sărit pe nesimţite înaintea altor cărți de care 
avea nevoe numai pentru ca să mă ţie în mâini 
şi să mă pot uita în ochii lui“. 

Jucătorii care nu cunosc psihologia cărților 
şi romanticul atașament pe care îl simte câte-o 
figură pentru dânșii, adesea blestemă cărțile 
netrebuincioase, de care parcă nu mai pot 
scăpa, şi nu-și dau seama că și ele, ca şi oa- 
menii, au simpatiile lor şi a foarte desvoltată 
“sensibilitate, că le doare și le jigneşte dacă 
sunt îniurate de jucătorul lor iubit, şi suferă 
când sunt tratate cu brutalitate. 

„A pierdut contele în seara astă?” 

„Da, a pierdut din cauza mea. Și nu este 
bogat. Mi-e foarte frică să nu șe sinucidă !" 

„Dece-ţi faci gânduri frumoabă Rose? — 
valetul de cupă îi aranjă panglica din păr, nu 
pentrucă panglica s'ar fi cerut aranjată, ci 
pentrucă el era un adolescent stângaci şi ză- 
păcit care nu ştia să consoleze cum ar î vrut 
şi simţea nevoia să-și exprime cumva zelul şi 
participarea. O adora pe Rose. 

„Să nu crezi că-mi fac gânduri din senin. 
Am auzit-o pe baroneasa von Lindheim când 
s'a ridicat dela masă vorbind în șoapte cu gaz- 
da. I-a spus: Săracul Fritz, de data asta nu 
are altă scăpare decât să-și tragă un glonte 
în cap sau să plece în America de Sud. Călin, 
dragul meu, ce mă fac eu dacă el moare ? 

Valetul: întradevăr nu știa ce va face Rose 
dacă moare contele. Aceasta era o întrebare 
pe care nu o poţi pune altuia fără să simtă că 
mâinile sale nu sunt la locul lor şi sunt fără 
îndoială prea lungi, ca să nu mai vorbim ae 
picioarele lui care devin deodată prea nume- 
roase, fără ca vreunul din ele să-ți ofere po- 
sibilitatea de a sta comod pe el. Călin îşi 
schimbă piciorul de vreo două ori, își drese 
glasul tot de atâtea ori, dar fără să scoată o 
vorbă, deoarece îi părea că uită mereu ceeace 
avea de spus. De fapt, nu avea nimic de spus. 
Ce să facă Rose dacă moare contele? Ce poate 
să facă ? Nimic, Desigur, lui îi părea foarte 
rău pentru Rose, dar femeile au totdeauna 
obiceiul de a pune întrebări atât de imposibile. 

„Călin, dragul meu — zise regina — eu am 
să plec de aici. Am să merg să-l caut pe con- 
tele Polsky. Nu-l pot lăsa să moară“. 

„Cum vrei, Rose, Eu viu cu: tine, nu te las 
să pleci singură. Dar dacă află regele, va fi un 
tărăboi groaznic“. | 

„Regele a băut licheur în seara asta — zise 
dama de culpă — toţi au băut licheur de cireşi. 
O să doarmă ca morții până mâine la ora jo- 
cului, Dar ce e scandalul acesta?” 

Vaietul de carreau maltrata un nenorocit 
doi de cupă. Ii apăsa capul între umeri cu 
toată puterea și-l lovea cu fruntea de podea. 
Doiul de cupă se lăţea, se lăţea și se strapșea, 
ca un mizerabil broscoi roșu ce era şi scotea 
un scâncet subțire și tremurat ca de căţei nou 
născut, 

„Uite că-l umilă pe unul de-ai noştri, ne- 
mernicul !” ţipă Călin şi într'o clipire de ochi, 
smulse broscoiul înmuiat ca o gelatină roşie, 
din mâinile tânărului domnişor. Apoi îl apucă 
frumușe| şi pe acesta de mijloc şi-l trânti în 
cartea sa ca întrun pat. Domnișorul nu se îm- 
potrivi. Era beat turtă. Nu peste mult, toate 
figurile se culcară în pătucurile lor şi în liniş- 
tea calaă sforăitul lor continuu și subțire măr- 
turisi că au și început să viseze, în felul lor 
necunoscut, cărțile de joc. i 

Rose şi Călin ieşiră prin geam pe terasa vilei, 
de unde au alunecat pe balustradă, de unde 
au sărit pe o tufă de rose, şi de-aci și-au dat 
drumul în jos, 

La Monte Carlo, carnavalul era în toi, Oa- 
menii pe care i-au întâlnit, erau toți mascaţi şi 
costumaţi și astfel nimeni na găsit nimic ciu- 
dat în rochia verde de atlas pe care o purta 
Rose şi dacă unii se opreau la vederea ei, o 
făceau numai pentrucă ea era atât de frumoasă. 

„Unde mergem de fapt?“ întrebă Călin. 

„La hotelul Savoy“, zise regina. „Am, auzit 
când contele a spus gazdei noastre îmainte de 
piecare : 

„Mă găseşti oricând la hotelul Savoy“. 

„Dar unde este hotelul Savoy ?'* 

„O să întrebăm pe cineva”. 

Opriră din drum pe un domn foarte vesel, 
care le răspunse: 

„Hotel Savoy“. In direcția nasului, la lungi- 
mea pasului, înmulțit cu trei, la Sud-Vest”. 

„Spune te rog încă odată” îl rugă Rose, „în 
direcţia :cărui nas? A] nostru, sau al d-tale?" 
Domnul o privi lung înainte de a-i răspunde : 

„Asta aepinde de părerea pe care o aveți 
despre rolul femeii în istoria civilizației  fe- 
niciene”. 

„Jur că în clipa asta nu am nicio părere des- 
pre rolul femeii în istoria niciunei civilizaţii 
din lume“ îngână regina aproape plângând, 





ŢIPOGEAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI STR. BREZOLANU 23 








„sau dacă trebue să am vreuna, am să o ac- 
cept orbește pe a d-tale. Dar spune-mi rogu-te, 
cu vorbe mai simple dacă se poate, unde este 
hotelul Savoy. Este vorba de viaţa unui om“: 

„După părerea mea, lumea este suprapopu- 
lată de mişei și decât să-mi întind un deget 
ca să mai salvez pe vreunul, mai bine îmi tai 


degetul şi-l pun în ciorbă. Jos cu oamenii! 
Trăiască scrumbiile cu coarne! Mă nuimese 
Fcuchet, scumpă doamnă. Fouchet, anticar şi 
bacteriolog. Mi-a părut nespus de bine“. Plecă, 
dar se opri din mers, parcă și-ar fi adus amin” 
te de ceva. „Clădirea asta mare, albă, dintre 
palmieri unde intră lume multă, este hotelul 
Savoy”. Şi cu asta, plecă deabinelea. 

„Bine; dar de ce nu ne-a spus-o dela în- 
ceput ?” se întrebă dama de cupă. 

„Poate că oamenii înţeleg greu ce vrei dela 
dânşii — reflectă Călin — m'ai observat cum 
își frământă capul şi la masa de joc ce să 


facă cu noi? Cred că nu sunt prea atenţi“. 


„Poate că nici nu pot fi mai atenţi săracii. 

“Ajunseră în: faţa hotelului. Pe treptele ilu- 
minate ieșeau și intrau domni și doamne, 
costumați, cu faţa acaperită cu măști, o veselie 
nervoasă îi încorda, frânturi de cântece, sunet 
de viori, ritm de muzică de dans pluteau în 
noapte în valuri fugare, aerul era încărcat de 
promisiunile primăverii, de mireasma florilor 
impurii şi a mării care se sbuciuma în spumă 
albă în lună, sub palmieri. 

„Toţi oamenii aceștia pare că așteaptă pe 
cineva” zise Rose. „Poate pe regele lor”. 

Călin întrebă pe un domm în domino negru 
care fuma o havană : „Când vine regele ?” 

„Nu știu” zise domnul cu havana. „Sunt re 
publican”. 

„Și republicanii n'au rege?” 

„Vezi-ţi de treabă” zise domnul cu havana. 

„Nu zău, dacă n'au rege, cu cine stă regina?” 

„Nu avem nici regină”, 

„Dar valeţi ?” 

„Valeţi avem. Dar ia ascultă, șterge-o de 
aici. royalist infect, că de nu, te învăţ eu cu 
una cu două să dansezi dansul nevestuicelor”. 

„Aș învăța foarte bucuros dansul mevestui- 
celor dela dv. — zise Călin politicos — dar 
acum n'am vreme. Doamna care este cu mine 
trebue să vorbească urgent cu contele Polsky”' 

„Doamna care este cu d-ta, să aibă .bună- 
voința să se adreseze portarului. în această 
privinţă”. Domnul cu havama dispăru. 

„A. și aici este un portar, ca şi la jocul de 
rugby” se însenină Călin, „şi eu care nu mi-am 
adus mingea! Dar unde-o fi portarul? Care 
e portarul aici ?” fugi după un domn cu barba 
albă. „Uite, acela cu galonul de aur. D-ta eşti 
din provincie ?” i 

„Care provincie ? Acela e portarul ? Şi n'are 
minge ?* 

„Tinere — zise domnul cu barbă — nu uita 
respectul pe care il datorezi celor în vârstă”. 

„Dar ciudaţi sunt ăștia toți — se miră bă- 
iatul — poate o fi rege bătrânul și ar fi tre- 
Euit să-i sărut mâna”. Se îndreptă. înspre 
portar, 

Domnule portar, doamna trebue să vorbea- 
scă cu contele Polsky”, i 

„Pe cine să anunţăm?” 

„Pe dama de cupă” se grăbi Rose să-l cla- 
rifice. , 

Portarul zâmbi și peste câteva minute,. un 
tână. care părea ofițer de cavalerie îi pofti 
la ascensor. P 

„Etaj trei, apartamentul 87” zise tânărul. 

„Călin, eu nu intru în mașina asta infernală“ 
zise Rose. i 

„N'ai teamă, că am mai văzut şi pe alţii 
ieşind de aici și nu păreau că suferă de cava“. 

Rose își închise ochii și intră, O senzație de 
ameţeală, un țipăt, şi se găseau pe un coridor 
intre oglinzi şi covoare moi, albastre. Se în- 
tâlniră faţă în față cu contele Polsky, în frac 


Un bărbat frumos, repezit în mișcări, cu ochi . 


neliniștiţi, cu um început de zâmbet încruntat 
în faţă, expresia omului care râde și loveşte 
în acelaş moment. Femeile iubeau în el acea- 


“stă suprafaţă șletuită sub care licărea o umbră 


de dârzenie și brutalitate chiar. Rose simţea 
un leșin ciudat, găsindu-se pentru prima dată 
faţă în faţă cu el, pe picior de egalitate, şi. 
se părea că toate acele înfipte în inima de 
catifea, devin săgeți într'o imimă adevărată, 
săgeți subțiri, delicioase, şfâșietoare. „Contele 
Polsky ?” 

„Doamnă ?" Contele se opri. Era cu un cap 
mai mare decât ea. 

„Nu mă cunoşti ?” 

Contele o privi îndelung. O undă de amin- 
tiri nebuloase se chinuiau să iasă la iveală 
din labirintul întortochiat al gândurilor sale. 

„Ba da, doamnă, vă cunosc foarte bine, dar 
nu pot să-mi dau seama de unde. Și d-ta îmi 
eşti cunoscut — se întoarse către Călian — 
sunteţi fraţi, nu-i aşa? Imi pare că v'am cu- 
noscut împreună. CEI 

„Încearcă să-ți . aduci aminte“ — îl rugă 
Rose. Contele îi pofti. în apartamentul său. Se 
așezară în jurul unei mesuţe de mozaic alba- 
stru, întrun salonaș discret luminat, înfundat 
în covoare moi și penumbră. ă ă 

„Nu vă supăraţi doamnă, Imi pare că v'am 
văzut în vis, da, parcă mi-aţi eşit în caie în- 
tr'um vis îngrozitor — își țrecu mâna pe frun- 
tea joasă şi netedă de băiat frumos — sunt 
cam deranjat în seara asta, memoria nu mă 
ajută cu nimic“, i 





„tul ingenios — răspunse, dar vă rog 


— nuvelă inedită — 


„Eu sunt dama de cupă”. 

„Să nu spuneţi asta, tresări contele, dacă 
am vrut să scap de cineva în viața mea, asta 
era numai dama de cupă. O femee perfect im- 
fermnală, vă jur. Un whisky ?* 

„Nu bem whisky, mulțumim — răspunse 
Rose abătută. — Eu am venit să vă spun că 
vă iubesc”. 

Vă jur, domnule, că regina vă spune ade- 
vărul — se grăbi Călin să o ajute — ea vă 
iubeşte din toată inima, mi-a spus-o și mie”. 

Contele se uită dela unul ia altul, apoi bău 
un pahar de whisky fără sitom. 

„Știu că ţi-am făcut un mare rău în seara 
aceasta — continuă Rose, dospindu-și batista 
între palme — doream atât de mult să ajung 
in mâinile d-tale încât am sărit mereu în fața 
altor cărţi în teanc şi din cauza asta ai pierdu: 
partida”, 

Contele zâmbi crud cu dimţii săi frumoși şi 
ochii umbriţi, dar nu ei. ci pentru împlinirea 
unei măști pe care o dorea întinsă peste clipa 
asta penibilă. 

„Informaţiile voastre sunt precise și pretex- 
să vă 
întoarceţi la cei ce v'au: trimis și să le spuneţi 
că farsa este de prost gust, Și transmiteţi com- 
plimentele mele baronesei von Lindheim, Ea 
are obiceiul să se uite în cărţile altora”. 

Rose simţi o căldură necunoscută în gâtlej, 
o pânză de prisme tremurătoare îi juica în faţa 
ochilor. Işi duse mâna la ochi şi îi găsi umezi. 
Se sperie. 

„Nu știu ce e cu mine — îngână — d-ta ești 
atât de frumos și nu vorbești cum ar trebui. 
Asta îmi face mult rău. Te rog cel puţin să 
nu te omori”. 

„i-ar părea rău în adevăr dacă aș muri?” 

„Grozav de rău”. Rose se înecă în plâns. 
deabinelea. Ce putere au oamenii de a-i 
stoarce inima. Jocul acesta e foarte periculos. 

Contele se mai umaniză. 

„Am pierdut în seara asta 100.000 de franci. 
N'am de unde să-i plătesc“. 

„N'aveţi prieteni să vă ajute?” 
Călin, 

„Mi-am epuizat creditul”. 

„Ce înseamnă credit ?” 

„Am de aface cu farseuri sau copii?” — un 
început de zâmbet licări în ochii contelui — 
„credit înseamnă încrederea pe care o au alții 
în tine în chestiuni bănești”. 

„Și de ce şi-au pierdut oamenii încrederea 
în d-ta? 

„Pentrucă nu mai am de unde să-mi plătesc 
datoriile și lumea ştie acest lucru“. 

„Eu nu pot înțelege dece iau oamenii banul 
aşa în serios — medită Rose privind frescoul 
mițologic din perete. Eu am văzut bani. Sumt 
numai niște bucăţi de hârtie”. 

„Sunt de hârtie, dar au acoperire de aur”. 

„Ba eu n'am văzuţ să fie acoperiţi cu nimic”, 

„Ințelege că au valoarea în aur”, 

„Cine spune “asta ?” 

„Preşedintele republicei”. 

„Şi d-voastră îl credeţi ?" 

„„Trebue să-l credem”. 

„Mă iertaţi, dar nu înţeleg cum vă puteţi lăsa 
păcăliți în halul acesta — ripostă Călin — dacă 
numai unul dintre dv. ar avea curajul să spue 
că banul ăsta de hârtie nu âre nici-o valoare, 
nimeni mar mai trebui să-și plătească dato- 
riile”. 

„Asta nu se poate, pentrucă ar fi în contra 
intereselor celor cari au de încasat. Şi ei con- 
duc lumea”. 

- „Penţrucă au de încasat?" 

„Da, exact”. 

„Dar ciudat vă mai complicaţi dv. viaţa”. 

„Acestea sunt legi simple de joc, cum sunt și 
legile jocurilor de cărți. Este prea târziu să vă 
pot explica mai multe acum. Cu ce vă mai pot 
sta la dispoziţie ? i . 

„Eu mă auc să vă cauţ banii aceia” se ridică 
valetul” pe mine nu mă cumioaşte nimeni şi de 
aceia am și credit. Mă întorc după un ceas, 
două. Rose, rămâi?” 

„Da” zise Rose” sigur că rămân. Mă simt 
foarte bine aici”, 

„Atunci, pe curând“ se înclină Călin și eși. 
Nimic nu i se păru. mai firesc, decât ca primul 
om pe care îl va opri, să-i dea banii de care 
avea nevoe. Jos în hall îl descoperi din nou 
pe domnul cu barbă și se duse deadreptul la 
el: „Domnule, vrei să-mi dai: 100.000 de 
franci ? Un prieten al mem care nu are credit. 
are mare nevoe de ei”. și 


întrebă 


„Niciodată în viaţa mea nam văzut aseme-: 


nea obrăznicie — răspunse domnul cu barbă — 
nu ţi-am mai spus să nu te ţii după mine?” 

„Doriţi poate să vă sărut mâna — şi Călin îi 
apucă mâna dimpreună cu gazeta pe care o 
ținea. 


„Portar ! strigă domnul bătrân —  condu-l 


" afară pe tânărul acesta nebun, dar imediat!" 


„Da, domnule general !” 

Călin se pomeni afară pe cheiul luminat de 
lampioane colorate, care se reflectau în apele 
negre şi tremurate ale mării, împreună cu ste- 


lele focurilor de artificii, plouate în dungi scân-. 


teetoare verzi, albastre şi roşii, din nu știu ce 
cuptor fermecat ascuns în intunerec, care cer- 
nea văpăi şi zmei şi șerpi de pară. Luna, ruși- 
nată, ba se cocoţa între crengile palmierilor, ba 
se ascundea după ziduri. Nimeni nu sar fi mirat 


dacă ar fi găsit-o pitulită în fundul unei tufe. 


de magnoli;, printre flori, ca pe un iepuraș ro- 
tund şi înfricoşat, tremurând în putul ei alb 
de lumină. Pe mare pluteau bărci cu lămpi în 
toate culorile şi purtau frânturi de romanțe de 
mandolină şi chitară. Toată lumea părea că aș- 
tepta ceva, ca și doamna brumă; tânără încă, 
îmbrăcată de păstoriță şi cu un mielușe] de 
lână în braţe, care se plimba în jurul fântânei 
arteziene, i 

„Doamnă — i se adresă, foarte cuviincios; 
Călin — d-ta nu poţi să-mi: dai 100.000 de 
franci ?“, 

„Ce impertinență — răspunse doamna foar- 


te de sus — nu vezi că.sunt fem-e tânără?" 


„iar am mai învățat ceva — medită Călin —- 
şi anume că femeile tinere nu au bani sau da- 
că au, nu obișnuesc să dea şi altora. Dar din 
ce cauză oare? Tot legile jocului de care vorbi- 
se Polsky. Nu mai înțeleg nimic, Viaţa trebue 
să fie mult mai complicată, decât toate Jocu- 
rile de cărţi în care am figurat până acurn. 

„Domnule, nu vrei să-mi dai 100.000 de 
irannci?“: întrebă pe un domn cu burtă. Dom- 
nul îşi scoase havana din gură, apoi își scoa- 
se şi ochelarii. 

„O sută de mii de draci — îi răspunse — 
ce ţi-a venit la ora asta?“ | 

„De ce o sută de mii de draci — întrebă Că- 
lin — nu pleca te rog, spune, de ce 100.000 de 
draci?” dar domnul dispăruse într'un boschet 
de magnolii. „Am să-l opresc pe domnul ace- 


de OLGA CABA 


sta îmbrăcat în drac“, îşi zise apoi. Ni s'a spus 
că vii d-ta, dar credeam că o să fiți mai 
mulți”. Dracul se opri. „Eşti din banda lui 
Fritz Morgan?“, întrebă. 

— „Eu sunt valetul de cupă. Nici nu te mai 
întreb dacă vrei să-mi dai 100.000 de franci 
pentrucă știu că m'ai refuza“. „Dai dovaaă de 


o uimitoare perspicacitate, — „Dute şi dă o 


lovitură pe cont propriu“. Și plecă. Veni o 
doamnă în vârstă cu foarte multe diamante la . 
gât și în părul vopşit roşu. și ca 

„Mi-a spus dracul să dau o lovitură pe con 
propriu — îi povesti Călin — Știu că nu-mi 
dai 100.000 de franci. Dar spune ce-ai face da- 
că ţi-i-aş lua cu forţa? 

Doamna. începu să tremure, să se umfie din 


„piept, să scâncească, apoi se desumflă în țipe- 


te, ca un cimpoi. - 

„Dar urîte sunete știi să scoţi  — îi reproșă 
Călin desgustat — nu mai țipa că nu ţi-am fă- 
cut nimic”. : 

— Am învăţat ceva nou — reflectă lungind 
cheiul înflorit. Oamenii refuză să-ţi dea bani 
când le ceri, dacă vrei să-i iei cu forța, atunci - 
ţipă. Deci nu există decât un singur mijloc de 
a scoate bani: să-i iei fără veste, când nu se 
uită nimeni la tine. la să văd, ce este aic de 
intră atâta lume”. Dus de un val de domino- 
uri, întră într'o sală luminată unde stăteau oa- 
meni. încordaţi în jurul mesei de ruletă. Călin 
cunoștea fețele acestea chinuite pe care pielea: 
obrazului prea întinsă părea că le strânge ca o 
mască. O mască prea strâmtă pentru imensa 
putere a cupidităţii umane, în adevăr. 

„Uite, valetul de cupă — îi zâmbi o femee 
tânără — Stai lângă mine, te rog. Valetul ae 
cupă mi-a purtat totdeauna noroc”. Călin se 
postă în spatele ei și ea începu să câștige. Un 
teanc de bancnote se strânse pe colțul ei de 
masă, Dar nimeni nu se uita la dânsul: ochii 
sticloşi nu urmăreau decât mașina care se în- 
vârtea în mijlocul mesei. „Acum a sosit mo- 
mentul să fac ceva — zise Călin. Se uită în 
jur şi văzând că nu-l observă nimeni, trase 
frumușel teancul de bani și-l ascunse în aante-_ 
lele mânecii sale. Nimeni nu se uită la el, dar 
în spatele său, doi domni cu mustăţi schimba” 
ră o privire rapidă, şi în clipa urntătoare două 
mâini i se plantară pe cei Qoi umeri. 

„In numele legii” spuse unu! aintre cei cu 
mustață. „Acum, explicați-mi, în numele că- 
rei legi, că nu mai înțeleg nimic, îi rugă Călin. 

„Fără spirite, te rog și fără scandal”. 

Lumea se strânse în jurul lor şi un detectiv 
îi scoase banii din mână. Valetul începu să râ- 
dă cu hohote. „Asta îmi place — zise — cum 
se chiamă jocul dv? Se ţine tot de jocul cu ma» 
şina care se învârtește?”. 


„Ai să afli d-ta cum se chiamă — zise de. 


tecțivul. — Acum înainte. fără mofturi”. 

„Unde mergem?”, 

„La poliție”. 

„Dar eu nu vreau să merg”, 

„Trebue să mergi, de vrei sau nu”. 

„Domnilor,  înţelegeţi-mă, eu nu joc jocul 
acesta”, 

Parcă vorbea pereţilor. Il luară de braţ și îl 
puseră într'un taxi. Coboriîră la o clădire mo- 
horită, 

„Mie nu-mi place casa asta, nu-mi place de 
loc. Nu vreau să intru aici!” Dar nu era chip 
să-i facă să priceapă. Se împlântă pe călcâe și 
nu mai vru să facă nici-un pas. Fu târit așa 
pe călcâe, patinând dealunguj parchetului, pâ- 
nă ajunseră în fața unor domni plictisiţi care 
şedeau la un birou. - 

„Ceva nou?“ întrebă unul dintre ei, som= 
nOTOS, 

„Pe individul acesta l-am prins tocmai când 
voia să plece dela Casino cu 100.000 de frane: 


în mânecă”. 


„Nu' voia să-mi dea bani nimeni” explică va” 
letul „și dracu mi-a spus să încerc o lovitură - 


„pe cont propriu”. 


„Ce acte ai aswpra d-tale? Călin privi în sus 
şi văzu o inscripție pe perete: „Fumatul oprit”. - 
„FPumatu oprit” răspunse, - 

„Lasă glumele” zise comisarul „Fred, te 
rog, percheziționează-i buzunarele”. Un tânăr 
şaşiu cu părul creț, care mesteca un fir de pai: 
între dinţii galbeni, îl scotoci prin buzunare şi 
scoase din vesta lui, cu un aer tare satisfăcut, 
un pergament. Comisanil despătură foaia. Era 


o scrisoare de nobleţe din secolui 17, pe nume 


le de Valetul de Cupă. 
Domnii dela masă 
mate, 


schimbară priviri ani- 


„Pergamentul pare un original“, comisarul 
“îl “întoarse pe toate feţele și ridică în 


dreptul luminii. „E foarte ciudată întâmpla- 
rea asta. Fără îndoială, acest inâivid este iden- 
tic cu celebrul spărgător care lasă după ispră- 
vile lui la faţa locului câte o carte cu un valet 
de cupă. Lăsăm interogatoriu) pe mâine dimi- 
neaţă, ca să fie de faţă şi comisârul şef“. 
„Acum pot să plec? întrebă Călin. a 
„Im cei douăzeci. de api care urmează, nu 


„cred că vei putea pleca, fiule” zise comisarul 


răzână „de un an vânăm după d-ta”. | 
„Nu vrei să-mi spui că mă vei ţine aici 20 
de ani?”. 


„Cel puţin”. +93 


„Dar asta este pur și simplu groaznic. Ştil 
că eu trebue să joc mâine rugby”. 

„Hai, lasă glumele. Știm noi că ești băiat 
deştept, dar la noi nu prind fleacurile astea”. 

„Niciodată nu mă lăsaţi să joc rugby?" 

„Destuj — zise comisarul — duceţi-l la cul- 
care. Se face că e nebun dar o. să avem noi 
griije să-i scuturăm minţile la loc. Ce mai aş" 
teptaţi — se întoarse către doi sergenți — du- 
ceți-l în celula 15”, 

„Nu vraau să mă duc în celuia 15 — urlă 
Călin dealungul coridoarelor — nu vreau să 
mă duc în celula î5! E 

Eu vreau să mă duc să joc rugby!” 

Şezu pe călcâe și fu tărît dealungul dalelor: 
de piatră, ca o sanie. 

„Rugby, rugby, mug-by! urlă din toate pu- 
terile, cu capul lăsat pe spate şi pleoapele 
strânse de furie sub care mijeaui.cercuri de foc 
și dungi de scântei verzi şi roșii, întocmai ca 
în jocul de artificii văzut deunăzi. Fu trântit 
într'o celulă pe un pat de fier. Cineva se aple- 
că asupra lui şi o voce cunoscută îl strigă pe 
nume. Deschise ochii şi în clipa următoare ît 
veni inima la loc. În fața lui stătea Ady, por- 
tarul din propria lui echipă de rugby! 

„Tu cum ai ajuns aici?” 

„Nici eu nu înțeleg — răspunse Călin — Am 
pus în mânecă. un țeane de bani și doi domni. 
dela spatele meu s'au supărat, deși nu erau 
banii lor. M'au adus aici deși le-am explicat 
că trebue să joc rugby mâine, 





(Urmare în Pag. 5-a), | 





1axa poștală plătită tn numerar conform aprobării dir. G-le P. T, T. Ne, 24.494.938 


TE RET P9 me ati ne 





| 
| 


„ăn caca o oa ai ia ae da a 


LN Aia 2 ee 


A atei i LI