Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0052

22 Dacembria 1929 





9 Lei 








LUCA DELLA ROBBIA: Madona şi Pruncul 





818. =. UNIVERSUL LITERAR 


ISTORICUL SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI 


In primele timpuri ale Creştinismului, 
sărbătorile religioase nu era atât de 1ă- 
marite şi de precis fixate, ca în zilele 
noastre, e 

Cărţile vechi stabilesc că la sfârșitul 
lunii Decembrie, se serbau Saturnaliile 
romane, zima li Mithra, (al cărui , enlt 
venise la Roma din Persia) şi Nașterea 
lui lisus, 3 , 

Contopirea Suturnajiilon cu ziua lui 
Mithra, era cu atât mai natural să se 
producă, cu cât cele două serbări era! 
concomitente ca dată, şi ambele constau în 
ospățuri îmbelşugate şi băutură nu prea 
cu măsuri. ae 

Adeseori. atât Saturnaliile cât şi ziua 
iui Mithra. au fost citate ca exemplu de 
îimbuibare a stomacului și de desfrâu. 


VONOTIEISMUL CRESTIN ȘI PANTI- 
ISMUL PAGAN 


Găsim scris că ultima zi a Saturna- 
Viilor, 24 Decembrie, fiind ziua cea mai 
ecurtă, se numea, „dies brumalis“, îar îu 
ziua următoare era, sărbătoarea „tenaș- 
tevii soarelui” sau a Soarelui neînvins. 
sărbătoare numită „dies natatis” sau 
„dies solis invicti“, 

Lumea veche, în dorința de a opune 
monoteismului creștin o doctrină tot atât 
de impunătoare şi de serioasă, concen- 
trase în aceste sărbător; de iarnă cntul 
soarelui întrun fel de panteism unitar. 

Pentru creştinii din acea epocă, soare- 
le. adorat de toată lumea ca izvor de 
viaţă şi de energie, nu putea fi altul de 
cât Iisus, cara avea să, arunce asupra 
Pimântului o nouă lumină, - plină de 
strălucire și de binefaceri. 

Observaţiunea, Sfântului Ioan Gară. 
de-Amr, în această privință, este foarte 


interesantă. El spune: „Păpgânii şi cres- - 


tinii aveau o sărbătoare care coincida. 
Ei o serbau în acelaş timp, însă conte- 
peau rostul ai în mod cu totul deosebit. 


CRĂCIUNUL NU SA SERBAT TOT. 
DEAUNA LA 25 DUCEMBBRII 


Multă vreme, aproape doui secole, ni 
s'a stiut precis în lumea creştini dacă 
Crăciunul, sau Naşterea Domnului, se 
cuvine să fie serbat la 25 Decembrie sau 
ia 6 Ianuarie. 

în anul 350, Episcopul Julian, — spre 
a dovedi ci data cea bună esta 25 De- 
cermbrie, puse să. se caute în arhive date 
sigure asupra recensămiântulu: făcut în 
timpul lui August şi voi să stabilească 
din ce pricini Fecioara Maria fusese si- 
lită să fugă la Bethieem. , 

Pe această cale sa atlaţ adevărata zi 
n Naşterii lui lisus, care e 25 Decembrie. 

Cu toata aceste elemente precise fur- 
nizate de cercetarea, întreprinsă, din or- 
dinul Episcopului Iulian, multe din Co- 
muwităţile creștine continuau să sărbă- 
torească Crăciun] la alte date, serbând, 
unii de exemplu, Nuşterea şi Botezul la 
6 Ianuarie, alţii Naşterea la 259 Decem- 
brie şi Botezul la 6 Ianuarie, iar alţii şi 
Nasterea şi Botezul la 25 Decembrie. 


IMPĂRATUL JUSTINIAN ȘI DATA 
NASTERII DOMNULUI 


impăratul Justinian, rugat de episcopi 
şi de mulţimea credincicşilor creştini, a 


ținut să pună rânduială în chestiunea 
sărbătoririi Crăc'unutui, 

Deaceea. după ce ordonă săi se facă 
nouâ cercetări ale textelor vgchi şi ale di. 
verselor mărtarii, dădu, în anul 350, un 
edict, stabilind data de 25 Decembrie ca 


de EM. ELEFTERESCU 


“i a Nașterii lui lisus, iar ziua de 6 Ia 
nuarie ca zi a Botezului, 

In mrima acestei hotăriri, Crăciunul a 
rămas definitiv fixat pentru ziua, de % 
Decembrie, așa cum se serbează şi azi. 


LEGENDA CELOR TREI CRAI 
DELA RĂSĂRIT 


Magii alcătuiau, in trecut, în lumea 0- 
rientului, o clasă aparte, considerată 
drept castă de oameni învăţaţi și — 
prin aceasta, — privilegiați. în sarcina 
cărora cădea exerciţiul ceremoniilor şi al 
datinelor religioase. Perșii si Merii suni 
cele dintâi popoare cari au avul elusa 
Magilor. 


CEL DINTÂI MAU, ZOROASTHL 


Inclinaţia populară spre superstiție și 
matea credulitate a maselur făceau ca 
Magii să se bucure de un prestigiu spe- 
cial, exercitând o mare infiuenţă nu nu- 
mai asupra poporalui, dar şi a conducă- 
torilor, cnri-i consultau adeseori. 

Numele celui dintâi Mag îl întâlmnin 
în ncrdul Mediei, cu 600 ani înainte de 
lisus, adică pe timpul profetului lere- 
mia. 

Acest prim mag este Zoroastru și e 
cons derat ca reformator ul religiei Me- 
ilor şi întemector al castei, prin scrie 
rea sa „Zend-Avesta“ sau „Cuvântul cel 
viu”. 

Adversar al corupţiei şi al decăderei 
merale care pusese stăpânire pe condu- 
cătorii din acea vreme. Zoroastru a avut 
un mate răsunet, învăţăturile: lui pă- 
trunzână la Perși şi la alte popoare ve- 
cine, 

In orânduirea făcuti de Zoroastru era 
vrevăzută o ierarhie pe trei clase; her- 
bet, sau discipol; mobed, sau maestru, 
și. destur-mobed, sau maestru desăvârșit. 

In anul 588 înainte de lisus, Cârus, re- 
zele Perşilor, a declarat religia Mezilor 
ca religie de stat, și sa înconjurat de 
Magi din cari a făcut stătuitori ai săi 
și învățători ai copiilor din familia re- 
gală. Magii eruu consultaţi în toate ches- 
tiunile de stat. Organizarea lor. în acea 
epocă, prevedea mai multe clase, după 
îndeletniciri, şi anume: explicatorii serie. 
rilor sfinte şi ai imaginilor ; astronomi 
sau ctitorii în stele: naturaliştii şi vră- 
jitorii : prezicătorii viitorului și ai naș- 
terilor copiilor supranturali. 

Mai târziu, când instituţia a trecut şi 
la poporul chaldeean, Magii au fost de- 
semnaţi prin numele general de Chaldei, 


DESPRE MAGIA ALBA ȘI MAGIA 
NEAGRĂ 


Jar în epoca mai apropiată de noi, nu- 
mele de Magi sa dat şi se dă acelora 
cari se ocupă de practicile oculte, făcând 
ceeace <e numeşte magie. Magia, la rân- 
dul ei, este împărţită în două: Magia 
albă, ennstând în învocarea spiritelor 
bune, şi Magia neagră, bazată pe invo- 
carea spiritelor rele, 

In legătură cu Naşterea Mântultoru- 


iui, Evanghelişţii menționează că Magii, 
văzând că a apănmut un astru excepțio= 
hal, au înţeles că sa născut Regele Re- 
gilor şi impăratul Impăraților, şi au 
pornit să-l găsească şi să i se închine. 

Despre ucest astru, Sf. Ignatie, Episcop ; 
al Antiochiei și discipol al sfântutui Ioan 
*vanshelistul, spune: 

„se arătă, în acea vreme, pe cer, 0 
Stea care în strălucire întrecea toate ste. 
lele ce se mai văzuseră, şi lumina Bi nu 
e putea deserie, iar ivirea ei a pricinuit 
mare și uespusă uimire..,.“, 


CE SPUNE BĂTRÂNUL ERODOT 
DESPRE MAGI 


Evodot vorbeşte şi el despre Magi. Că | 
despre niște bărbaţi distinși, arătând că, 
e: se ocupau în genere au ştiinţele pro- 
fane si sacre, nelipsind din îndeletnici- 
rile lor sludinl stelelor, care-i ajuta să ] 
vrevadă marile evenimente sociale. Prin 
exiensiune, Magi; începură mai târziu 
că ghicească viitorul prin cercetarea, măi 
vantaielor pasărilor și ale animalelor a- 
duse pentru sacrificare, ori prin nter- 
pretarea viselor. 

In această privinţă, ei făceau același 
lucru ca şi Augurii romanilor, ei înşişi 
socotiți ca oameni învăţaţi şi înzestrați 
cu puteri supra naturale, dobândite prin 
cunoaşterea legilor tainice ale vieţii și: 
ale morţii. . : 

Despre magi se credea că au puterea 
de a fnen ca spinitele superioare să îe. 
supună voinţii lor, aducând, — prin po.. 
runcile lor și prin formulele misterioase 
pe cari le cunosteau. — spiritele bune. 
Si geniile rele. 
















EXODUL ȘI FAPTELE APOSTOLILOR, 
DESPRE „CEI TREI CRAI" 


In lixod, la cap, VI, versetul 11, găsim; 
scris că Faraon chemă le curtea sa pe, 
Magi, să stea de vorbă cu Moisi şi să-ţi 
urate puterea pe care o au, 

Ta ininunile pe cari Moisi le făcu în: 
fața Yaronului, Magii răspunseră și ei 
cu minuni, prefăcâr:d imediat în serpii 
toiagele pe cani le purtaa în mână. Î 

Faptele Apostolilor, cap. VIII, verse 
tele 8 -12, menționează puterea pe carei 
avea un mare fermecător Simon Magiull 
care, pe lângă asemenea însuşiri, o av 
și pe aceea de a fi serios cercetător 
stiinţelor natunale. 

Numele lui Simon Magul este | 
de cea dintâi încercare pe care a făcu 
omul de a se înălța de pe pământ 
mijloace mecanice, astfel că acest vrăji 
ue este un precursor al aviației de 

Zi. 


UNIVERSUL LITERAR. — 819 


DESPRE MILENARA DATINĂ 
A POMULUI DE CRĂCIUN 


E rnultă vreme de când obceiul Po- 
nului de Crăciun sa înrădăcinat serios 
i la noi, fiind adoptat de foarte multe 
anvilii. Lumea, creștină catolică, l-a adop- 
at însă mai de mult: după cum româ- 
sul nu poute concepe Paştile fără ouă 
'03i, asemenea, încă din vechime, ca- 
olicii legau pomul de sărbătoarea Cră- 
unulu, 

Astăzi, Pomul de Crăciun străluceşte 
n nenumărate case. şi la noi, cu o0ca- 
iunea serbări Naşterii Mântnitorulu: 
liaua 


PALMIFERUL FERICIRII: LA VECINII 
EGIPTENI 


Cercetători serioşi au stabilit că, tra- 
tiția acesta; pom, departe de a fi de v- 
rirină gevnianică, cum îşi închipuiese 
unii. datează încă din «poca dinaintea 
veştinismului. Vechii Egipteni aveau o 
ărhătoare în care, la iniez de noapte. 
arma, aduceau în casă un palmier tă- 
năr, pom pe trunchiul cărrtia în fiecare 
ună creşte o creangă nouă, Când pal- 
uierul are 12 ctengi, adică vărsta de un 
n, are o înfățișare foarte frumoasă. 
Atunci, când el capătă cele 12 creugi, 
ând anul era, încheiat, toată lumea din 
asă participa la o mare serbare, învo- 
ându-se zeii şi rugându-i ca anul ce 
rma să fie un an mai bun şi mai fe- 
cât, 
Acest obiceiu vu. trecut, în forme deo- 
ehite, şi la unele din popcarele înveci- 
sate, păstrându-se în decursul veacurilor 
i ajungând până la creștini. 
” Astfel, credința că datina pomului de 
răciun ar fi de origină germană. este 
iu totul falsă 
|! Lamea veche latină a primit această 
tumoasă serbare, fixată în mijlocul 
“ ernii, si a păstrat-o, ea menţinându-s 
"ţi la popoarele de origină romiună 


n 
- CINE EHAU ȘI DE UNDE VENEAU 
„CEL TREL CRAI DELA RĂSĂRIT" 


Sfânta Scirptură nu ne arată precis 
cre era ţara de orgină a „Celor trei 
“rai dela 


năsărit“, plecaţi la drum să 
a încline Marelui Impărat nou născut. 
Unii inelină să creadă că patria lor ar 
ii fost Babilonia, fiindcă în acea epocă 
abilonienii cultivau astrologia, si fiinul- 
-X în religia babiloniană sa păstrat cre. 
„linţa despre vestiveu Naeteri lut Mes- 
„ia printr'o stea, . 
” Profetul care anunţase cu mult Înu- 
nte ucest eveniment se numeau bylian, 
i tră'se în vecinătatea Eufrutului, deci 
n Pabilonia. 
i. Sfinții Vusile cel Mare și loan tură: 
“e. Aur afirmă că patria celor trei Magi 
ste Persia, iar Sf. lustin Muntirul, mort 
n 166, SI. Tertulian, nurt la anul 240, 
i Sf. Ciprian, mort în anul RO8, cred că 
teii au venit. din Arabia. Părerea aces- 
jora pare să tie mai aprapiată de ardle- 
si, întâi: avându-se în vedere vechimea 
3i seriozitatea, mărturiei şi al doilea, a- 
sîndu-se în vedere că lucrurile aduse de 
„ja gii veniți la închinare se găseau a- 
unci numai în Arabiu. 
= Desrre unmele celor trei magi, 







- (ya 


ză 


VECHTA ROMĂ ȘI „POMUI, NOIUO- 
CULUI" 


Vechia Romă şi toată lumea lativă, 
până pe ţărmul Mediteranei, în Africa, 
avea cbiceiul ca, în ajunul anului nou, 
<ă aşeze în casă 0 masă bogat împotohi- 





tă şi plină de toate bunătăţiie, masă nu- 
mită „tabula fortunae“, “ca 0 vestire « 
belsugului. ce urmează să se simtă în 
acea casă, 

Vegetaţia avea totdeauna rolul «dle au 
întruruuseţa masa. si în acest. scop se u- 
ducea verdcaţa. 


par Melchior şi Baltazar, — găsim caa 
mai veche menţiune într'o lucrare a in. 
văţatului Nada-cel-Venerabil, mort în 
anul TD, 

In „Minsele” Biserici. noastre pe luană 
Decembrie se găsesc menţionaţi, ca Tui 
multe ori, Magii, precizându-se că „cai 
trei inş: au pornit dela Răsărit, ter 
gând după stea. închinindlu-se lui Iris 
10s si aducându-i daruri aur. smirnă si 
timâle”, 

Alte scrieri ii arată cu fi tul „rel mari 
învățați de la Persida“, iar în altele îi 
vede pomeniţi ca .mult înţelepţi şi ci- 
titori în stele, veniţi din părmântulChal- 
deei“ 

Călugării catolici. către anul 740, au 
afirmat că numele „celor trei” uu suni 
cele ştiute. si că ei sar fi unui Ma- 
xalachi, Galvzalatu si Sanchedin. far mai 
tărziu, în anul 1106, Petru Comester u- 
răta ci a descoperit. corpurile celor îvei 
Mazi, uiunse în anul 1162 în păstrarea 
Mitropoliui de Colonia, pe vreme lui 
Hainold, 

Cei trei ar fi fost unul repe al Persiei. 


altul al Nubiei, iar celălalt al Sabei. 


EM. ELEETERESCU 


lixpilcaţia verdeţei mai este şi alta: 
l'emeile remane, ca şi femeile vechilor 
aermatii, aveau obiceiul de a ghici vii. 
torul, după număru! şi poziţia frunzelor 
de pe crengi. 

Dacă egiptenii aveau ca „pom al-noro- 
cului” palmierul, locvitorii Romei aveau 
laurul şi măslinul, cari jucau un mare 
rol, Eie erau aduse din pădure şi, ca 
verdeaia şi mirosul lor împodobeau și 
inveseleau casa în „Seara Sfântă“. 


O TUADIȚIL PĂGÂNĂ, ADOPTATĂ 
DE. CREȘTINISM 


Punturile din „pomul norocului“ sau 
lransruis dn generaţie în generaţie, din 
lumea păgână, până la creştini, îiapt 
care ui şi făcut ca, în primele timpuri, 
frutagi» bisericii creştine să le socoten- 
«că drept un ob'ceiu care trebue nimicit. 

Sinodui al Vi-lea ecumenic  orândii 
chiar pedepse împotriva celor ce păcă- 
tuiau prin păstrarea acestei datini pă- 
aâne, dar mult din credincioşi: nu voiră 
să se lapede de eu, ci o legară strâns, în. 
cadrând-o în  săvbătorile  ereştira de 
iarnă. 

Cum ces mai importantă din aceste 
serbări pate Naşterea lui lisus, dat'na 
pomului fu strâns legată de Crăgiun şi 
prelungită până la sfârşitul anului, po- 
mul uorocului “rmând să. vestească în- 
ceperea unui nou an. mai fenicit şi mai 
bun decât cel ce se dusese. 


NOAPTEA CRĂCIUNULUI, NOAPTE 
MIRACULOASĂ 


incă din primele timpuri ale Crăciu- 
nului, noaptea Nasterii Domnului e so. 
cotită ca noapte miraculoasă, în cursul 
ei intâmplându-se numeroase minuni, 
„in această, nuapte se și răsădesc plante 
Și ramuri de pomi cari, înverzind peste 
an, vor aluce binecuvântare în casa 
unde se măspsc. 

„Până în ziua de azi, la multe popoare, 
și char la poporul nostru, există cre- 
dința că la ora 12, în noaptea Crăciu- 
nului, oarnenii buni aud cântând coru- 
vie de îngeri cari. Ia. Naşterea lui isus, 
an cântat: „Slavă lui Dumnezeu, în ce- 
ruti, şi între oameni bună învoire !: 
Poporul crede totodată că în această 
Noapte Sfântă, Dumnezeu trimete bine- 
euvântaren Sa copiilor şi face să înver_ 
reazcă, pentru anul ce va începe, pomii 
si toate răsadurile cavi vor înveseli și 
vor hrăni pe oameni anul următor. 
Frumoasă şi mișcătoarea datină a po- 
mului de Crăciun este în cinste şi la. 
noi, românii, 

pe lângă meritul de a împodobi și de 
a învesel: casele, ea are şi meritul de a 
constilui o dovadă în pius a latinităţii 
noastre. 


EM. ELEFTERESCU 





S40. UNIVERSUL LITERAR 





Poe Za e 





SPRE BETLEEN.. 


Se duce încărcată caravana 

Cu aur, mirodenii, stofe rare, 

Spre ieslele din Betleem, în care 
Zâmbește pruncul așteptând prigoana... 


Se duce'ncet, știind ce țintă are, 
Prin dune de nisip tăind savana: 
Pe cer, amurguri sângeră ca rana 
Roșind imensitățile barbare. 


O văd, prin vis, cum trece legănată: 
Așa pornit-a inima-mi bogată 
Cu daruri scumpe și avânturi sfinte, 


Sub steaua blondă, palidă și rece... 
Și'n noaptea vastă, printre vechi morminte. 


| 
SONETUL UNEI HRUBE | 


Hrubă întunecată şi murdară 

Culcug de cerşetori. schilozi şi hoţi 
Răsnflul tău ca dintr'un smâre îl scoţi 
La cei ce-ţi calcă pragu'mtâta oară. 


Ţi-a pulrezit pământul de trei coți 

Cu mucegui în bârne şi pe scară — 
Şi "n sânul tău loc bun își mai eflară 
Păiamjeni, molii şi gândacii toţi. 


Dar iată, dintro urmă de tufar:, 
Pom înflorit, vărsat în noi vlăstari 
Pe uşă parcă-ar vrea ca să-ți pătruuză. 


işi pune ceru în ramurile-i mari, 
Smarald şi Soare'n floaren lui şi'n frunză, 


Șacalii urlă, — caravana trece! 


Ca ochiu "'ntunecat să ţi-l ascunză ! 


MIRCEA DEM. RADULESCU 


Un țărm umbrit... 
Crepuscul infinit 
își cerne scrumul... 
— Și ape line 

mă iau, blajine, 

şi cald mă sealdă 
undire caldă... 


Nălueci plutesc ca fumul, 
alunecă 'n convoiu 

himeric... 

Atingeri moi 

de buze fine 

simt că "mi sărută pleoapele... 


MONOTONIE 


SOMN 


Fugit din mine, 

sunt: pace şi 'ntunerec... 
— Și apele 

mă duc... 


Abise 

revarsă-azur 

mat înstelat 

de vise — 
Decoruri înflorese... 
/agi umbre 'n jur 
se 'nlănțuie 

şi dănţuie 

grotesc... 


Una după alia zilele se scurg 


G. TALAZ 


„Lumi se urzese 
— şi se destramă... 


Cernite iilamuri cheamă, 
Timide adieri aduc 
parfum de moarte — 
Respiră beznă valurile... 
Fug malurile 

departe, mai departe.., 
„Şi apele 

mă duc... 


GEORGE VOEVIDCA 


TOAMNA 


Pe stradă luciul upei oglindește aburit tăcere 
Impinsă în case prin şivoaie de penumbră. 
Arar, tie-tacul surd şi regulat de ploaie sumbră 
Cădelniţeaziă ruginit amurgul serii cu putere. 


Deşi trecută în amintire stat întoarsă 
Şi-mi câuţi din lied-urile tainice de-odinioară 


lar cu cuprins de-acelaș negrăit mister, ca 'mtâia oară 


lți strâng în încăpere mută, fluturare ştearsă. 


NUMA CARTIANU 


Ingropând în ele gândurile mele. 
Cârduri de cocoare tremură 'n amurg — 
Gândurile mele, lin, se duc cu ele. 


Una după alta zilele se scurga... 


Sboară 'n aer, moarte, frunze ruginite 

Dorurile melc “s doruri rătăcite... 

Bate vântul toamnei, rece, de departe, 

Frunze rusine sboniă "n aer, moarte. 

Neînţeles de uimemni mă strecor uşor 

Şi ntă due cu dorul pe alei deşarte... 


GEORGE NEGREA 


CRĂCIUNUL DIN 


Trăim zile făr' de sărbători. Clopotele 
a mai sună la biserici, fiindcă au fast... 
ih ziționnte de nemți, Xe-a spus Rul- 
dacă, jandarmul ungur, că le vor turna 
1 țevi de tonuri și ca ghiulele. 
„Acum fierul e mai ue preţ ca aurul !* 
vaca de fier, mi se pare făcută dintro 
sche sină de căruţă, căci are mai multe 
duri ne ca, e curbă si tocită, a rămas 
i mai sune singură chemarea lu D'se. 
că. pentru ziua, de azi: Naşterea Dcm- 
ului +. E soare afară, iar pământul e 
ln de praf. Na nins zăpadă nici de 
răcinnul nestra, căci cel porune't. de 
chensen. de acum 13 zile nu l-a serbat 
ii pona, care sa făcut bolnav de moar- 
: Lumea umblă în „cipici“, niste pan- 
ti făcuţi din pălării vechi. ori din pe- 
ce de pnstav. Toţi suntem trizti, iar cei 
ai mulți navem porci de crăciun, u 
su Juat Nemţii d» crăciunul lov!... 
Fu am avut o purcea, clar sinițind c'o 
i strângă poreii, am tăiat-o re furişi 
ră din Noembrie. Când au sosit cu că- 
ia și la mine și au tras la coteţ să in 
xcul, nau păsit ntmic, 
— Aaa... dracu tu.., rumenizi 
"de-i porc ?... începu  neamţul 
ine. 
— Ce porc? întrehai eu prosteşte. 
— Parcul tău gras?., 
-- Nix pore ras la mine!?... 
— Dracu, hoţ... 
Rt sreate un cnrnet si mă 'nireabă cum 
4 cheamă... 
- Iancu Viasarion,.. 
— Vite seria,. primar... ai porc gras... 
ade-c ? 
— Minte primari! nam avut, 
- Ba minţi tu... nu ţi-e ruşine să mă 
d mincinas ?... Tu dascăl. care înveţi 
pi; carte să snut minciuni ?.. se resti 
„n Iancu ]ni Costache la mine... 
Yeamţul se sculă rosu dela uşa cote. 
ui si mă măsură cu ochii, 
- Kinderii primanele... Kinderii... Dum- 
or... nau conii., Kânderii... 
îneurul — alt jandarm tar na Bul- 
acă -— trase vergenua pueci. 
- Her!,.. Her!,.. si-i arătai neumţului 
unzur, i 
Yeamţul se reasti pe Ungur şi plecară 
'd cum veniseră. 
vedeam cam scăpat numui cu atât. 
Wimarul însă vrea să mă Increze. Uri 
ainnul Crăciunulvi. nesocmne ca să 
„mi ticnească sărbătoarea. am fost 
mat ta nrimărie. Acolo Bulhracă. sta, 
masa nrimăreasră, cu pusca rezernată 
marine» mesei, fuma si râdau cu 
marul. 
- Ha... dascălu 1... protosaru.-, 
- Pwmă ziua. zisei eu. 
- A! hani ori mergi cu mine? ni '- 
4 e! în loc de răspuns la „bună ziua” 
4. : 
- Bani !? Vai de mine... Stiţi că. leafă 
mi dă nimeni... De unda?.,. Griâul sa 
Hziționat.,. Ce să vârd?,. Porumbul 
sa fhcut... pe ca bani? 
- Atunci mergi la muscărie... Esi a- 
xdat 100 de lat... nentrucă ai sustras 
pore dela richiziţie... Noi rontasem 
100.000 de nordi pentru Puterile Cen- 
e. si voi vaţi sustras... 
vmai atunci sosi şi fina Neaga. a 
* de un politist... dai nostri.. Tăiase 
2 vorcul pe furis și fusese pârâtă de 
d-său ca avut porc şi l-a... topit! 
"Ei femee... de ce ai tăiat porc? 
e TYar "ar Dumnezeu să  saleasă 
a... 


hoţ... 
către 


— Haitt Hait!... mergi!,.. Nu venit aici 
să blestemi !... Scoate o sută de lei min- 
tenaşi !.., Amenda, pentru porc... 

Se sculă inaalt și crunt spre ea, 

Finn Neaga se stârci spre uşă. 

— Scoate! N'ai spus polițist pentru 
ce chemat aici?..,. Basamegua!... 

— Da, da... am spus... dar de. siel 
inălţă din umeri, că asa e femeia. 

— Bărbatul ei e în răsbui ... 

— Aa!.. luplă contra Puterilor Cen- 
trale !.., 

Fina Neaga scoase o hârtie de-o sută 
de lei și încet saprupie de masă, O puse 
pe an colţ... 

— Lina Lisnveti ma pârât... 

— Ba fratele tău... 

— Dar "ar. 

— Marş afar!,, 

Scosei şi eu o sută de lei, căci poliţis- 
tu) îmi spusese şi mie pentruce sunt che- 
mat. Pusei hârtia pe masă, 

— Mar3 şi tu!.. se rosti Bulboacă,. 

— Chitanța ? întrebai eu. 

— Nu se dă chitanță... la noi nu se 
fură bani Statului... 

Salutai din cap şi plecai. 

Azi facem şi noi Crăciunul c1-carne a. 
îumatiă, 

lina Lisaveti — adică a aţi Lisaveti, 
cumnata bunicului — sa lăudat că o să 
aducă pe Bulboacă să ne ia untura... Că 
de-o găsi copii plini de untură pe la 
gură, o să scotocească şi o să ia tot... 

Cred, fata asta, adică fomă fntă până 
mai înainte de ocupaţie, e de-o răutute 
grozavă. Fire de femee publică: minte 
făra rusmne. cu îndrăzneală şi de faţă; 
tură de svântă, pârăște, se dă, oricui pe 
bani... 

I-am spus nevesti că să-mi dea voe să 
mi-o fac amantă... 

— Asta nu!.. Asta nu! 

— Altfel... ne persecută rău! 

— Fşti ebrasnic şi păcătos). Te cpâ- 
resc cu apă fiartă! 

— Mă gândii că nevasta avea (treptate 
şi că sur putea chiar să mă opărească,.., 
Femeile obișnuite să opăreuacă pui de 
găină tăiaţi, socotesc că nu e mare fartă 
a opări şi pe bărbaţi, când sare gardul 
la vecin!.. 

Auzii câini dându-se... Mă uitai pe o- 
chiul de geam din fundul casi... 

— Bulhoacă ?... 

Farfuriiie cu bucăţi ajung 
Copiii se miră,,. 


sub pat. 


— întră tu Voltainică sub pat de le, 


păzeşte de pisică, 

Copilul intră, 

— Dar să na mănânci bucăţile! îi re- 
comandă Lenuţa, 

Gurihaldi, mic şi lacom, întră si «el 
dună îrati-său. 

Jandarmul se duse însă la Sunda, ne- 
vasta lui Iorgu. fiul ţaţi Lisaveti, 

— Să mâncâm repede. 

Scoaserăm farturiele și cu 
geam. mâncarăm lupeşte. 

Auzirăm chiote. 

— Le bate?.. i 

Văzurăm că ele: Sanda și cu Lina 
chimiau ca la nuntă cu Bulboacă de pât 
zi arătau spre casa mea. 

Jandarmil. umilat de îngâmfare, pri- 
via crunt şi da din cap... 

Ghiorghiţa se uita şi ea.. 

— Lite-le... ne pârăse. 

— Vremea... femei publice... vremea 
punzașilor.., Vremea, itâlharilor... Gunoa.- 
icle dela fund le-au ridicat d'asupra vol- 
borile războiului... 


ochii pe 


UNIVERSUL LITERAR. — 


1917 


de IL. C. VISSARION 


Sa 


A ajuns cdesu cap si buricu pârcă- 
tabu. 

— Ai văzut tu cât adevăr adevărat si 
veşnic cubrinde zicătoareu asta pcreoasă? 

-— Ah! Ah! 

Jandarmul plecă pe uliţă înspre mine. 

— Vine! zise Ghiorgh'ţa. 

Tăcui. Trecu spre Safta... Un câine 
scăpat să-i gardul în uliţă. Puse pusca 
la ochi şi.l trăsni de n'a zis nici cau... 

— Câinele !... ne-a 'umuşcat câinele!.,.. 

—. Bine dete!.. strasnic ochitor?,.. 
Stătu în loc crunt uitându-se spre casă. 

— Nu eşi afară, că trage şi n tine! 

Scoasa catrnetu şi însemnă ceva. 

— Ne-a sc văită nevasta, 

Trecu spre Safta, se plimbă pe bătă- 
tură. Nici dela ea nu eși n'meni. Se 'n- 
toarse îndărăt şi intră iar la Sanda. 

Nu eşirăm din casă până pe seară. 
când văzurăm că plecă el. Trecură câte- 
va minute cât ar f: ajuns el la primă- 
rie,.. 

Sosi Costea,.. polițistul... 

—-Te cheamă la primărie ? 

— Cine? 

-— Bulboacă. 

Nevasta începu să tremure, 

— Ei, ce vrei?,. taci... Du-te Costeo 
înainte, că viu, 

— A z'3 să mergi cu mine. 

— Să-ţi fie ruşine, Pleacă !.. Sunt în. 
văţătorul Satului, 


Costea plecă. 

Luai 0 haină veche pe mine, a sută de 
lei în buzunur şi plecai, Safta era lu puț, 
adică lina, Lisaveti, căci numele ei era 
Safta, dar si-l schimbase ea în Lina, în- 
demn psihologic al nouei profesiuni pu- 
blice. 

Ii zâmbii şi-o atacai. 

— Cât ești tu de frumoasă şi cu nam 
îndrăsnit nici să-ţi fac cu ochiul! Si 
de frumusețea to, Bă aibi parte alții de 
nu ştiu unde, i 

= Dacă te-ai ținut mare!. 

—FEu ?!. Dai şti tu cât de 
mi-ești |... 

— Ni împuşcă câinele... 

— 0. javră !., L-aşi fi împuşcat și eu 
dac'ast [i avut cu ce, 

— "Te cheamă la primărie... 

— Vrea să-mi spuie probabil ceva... Dar 
lasă asta... vrea şi eu să stăm mai mult 
de vorbă... 

— Unde? 

— Nu ştiu... 

— Vino la noi... diseara... i... 
mai duce la primărie. 

— Se poute!? 

-- Mă duc eu şi te scap... Te-a amen- 
dat co sută de lei fiindcă ai ţinut câi- 
nele slobod.. Nu te mui du, că mă duc 


dragă 


nu le 


eu... 
— Bine, dacă vrei, fă-o... dar diseară 
viu — dacă nor veni ej... ungurii... 
— Ce zor ai? 


— Se poate! Geloși... îmi înc mai 
rău... 

— A3s el... 

— Mă “ntre îndărăt Lina neică Lină ? 

— Dute acasă, că eu acolo plecasem, 
vream Să-ţi văz păţăul... i 

— Tocmai ta, tocmai tu !... Pe cine îu- 
hesc cu foc, să-şi bată de mine joc! 

— Te țineai mare... 

— Părere.,.. 

— Pute acasă, Plecă pc fuga. Venii 
îndărăt. * 

— Nu te-ai mai dus? 

-- 'Teimesei pe... Linu! 

— Eşti nehun ?.. 


322. — UNIVERSUL LITERAR 


Peste zi nu mă urii din grădina pă- 
rintească. Mă oprise înaintea lrunchiu- 
lui negru, putred, ce mai rămăsese din 
nucul cel bătrân. L-am atins cu mâna 
și sub degetele mele țesătura lui moartă 
se măcina. curgea într'o pulbere gălbue. 
Si.mi păru deodată că văd cenusa în 
care se va schimba, nu peste mult. tru: 
pul meu. în sânul pământului, Mă de- 
părtai scârbit, cu sufletul plin de-o apă 
amară, şi-mi întinsei oasele bătrâne pe 
najiştea de subt mărul cel domnesc. 4)- 
bida din suflet începu să mă înece, și 
în răstimpuri deschideam gura după 
aer, 

„De-aş fi fost și eu vu nuc!“ înui zi- 
ceai. EI n'are gând, na ştie că trăeşte. 
nu stie că moare. Chiar ilacă ar avea 
simțire, — . fără gând. simţirea muri pri- 
laj de desnădejde ! Vai, dacă gândul n'ar 
fi zadarnic. dacă ar putea pătrunde şi 
lumina până la marginile lumii, dacă 
ne-ar puiaz spune de ce trăim. de ce 
suntem meniţi morţii? Ar fi, atunci cel 
mai mare dar al omului. Slăbănog cum 
pate. si e pricina nenorocirii noustia. 
Nici aă nu te poţi târi în voe pe părmâut, 
nici să poţi zbura până la cer, iată sour- 
ta cea mul tristă şi mai heînțeleasă... 

Şi pornit să alunec. am retrătt toate 
ceasurile vele din vieaţă. Toate se adu- 
naseră în ceasul de acum să-mi sfâşie 
sufletul cu întrebări şi răspunsuri, ut. 
iând că sunt pe prazul mormântului, 
ca si când de-acum aş începe o vieaţă, 

Ci. căzându-m: din nou ochii pe trun- 
chiul negru al nucului bătrân, îmi a. 
mintii deodată că mă voiu tmăcina cu- 
rând întio făină cenusie, şi mă trăzni 
gândul limepede care-mi apărea mai ne- 
îudurat ca orizicând: Chiar, cugelarea 
e zădărnicie 

Da. asa trebue să fie! Dacă am ajuns 
lânaă pragul! cel din armă. tără să pot 
sti ceva, tără să înțeleg mai mult docât 
în ani: tinereţii şi ai bărbăţiei, — nici 
gândul nu poate avea ali preț lecât cele_ 
îulte lucruri ale lumii. 

Și, din clipa aceea, am zăcărit în grii- 
dină ca un hustean, până seara. Spiri- 
tul se acouvnsese undeva în adâncuri, 
strivit de-c grea povară. 

Ilarie, rubedenia mea. ajuta în ziua 
aceea În clădilvl unui stog de grâu, li 
un vecin. Era meşter mare în clăditul 
stogurilor. si vecinul ţinea rachiu vechi 
de nrune. Slarie nu mergea la lucru cu 
plată ; ajuia de omenie şi din prietenie. 
Avea din ce trăi. 

Pe semne. divă ce se înălțase stogul 
de-asupra pomilor. de către scară, mă 
zărise subt mărul cel domnesc. Abea îs. 
prăvi în vecini, abea îşi băuse rachiul, 


DE DI DEE E ED 
La 


— Taci... Ai încredere... O s'o duc cu 
zăhărelul până voi obţine ceva dela Von 
Tulf.... Mă duc la Virgi! Arion, la Mar- 
ghiloman şi o să obţiu porunei speciule... 

— Mai Dine aşa decât altfel... 

— N'ai grijă... 

— Yancule!., 

-—— Doar mă cunoşti. 

— Păi tocmai daia... 

Seara Lina spuse: 

— N'ai grijă! 
Ji trimesei o bezea gi intrai la neva- 


stă, 
I. C. VISSARION 


TÂLCUL 


INSEMNĂRI 


de |. AGAÂRBICEANU 


și mă trezii cu el în grădină. lână 
mine, 

— Credeam că dormi. bădiţă Vasilie. 
îmi zise cl, şi ai putea răci acum subt 
măr, Pentru oamenii de vrâsta noastră. 
o niuuica toată poat» grăbi paşii celei cu 
coasa in spinare. Te rog scoală să mer- 
vrem în cază 

Dar când mă văzu lu faţă se turbură. 

— Ți-e rău? 

— Nam nimie , 

— Nu s0 poate! Eşti uşa de schimbat, 

Mă desțelenii cu mare pilă şi 1nă ridi- 
cui în caimul oaselor Când trecurăm pe 
lâupă buturuga nucului, mă oșrii. 

-- Da ce-l mai ţii aici? 

— Ce? 

— Putregaiul ăstu! 

EI avu un zărmbet trist, 

— Nu strică nimănui, Iucetul cu în- 
cetul vreniea-l macină şi se va intouree 
si et în pământul din care a fost zidit. 

-— Apoi toemai de aceea ar trebui să-l 
tai. FE un semn al inoeţii. 

— Pentru mine e un tovarăs bun. De 
câie nr; îl văd mi-acduc aminte că ioate 
trec în humea asta. că toate sunt deser- 
tăciuni, 

Eşiud din grădină i-am destăinuit că 
putreguini acelu a făcut să mă vânreac 
zi la cumplita deşertăciune a vieţii, că 
siu pairina lui ma găsit azi asa da 
schimbat 

— Nu, bădiţă Vasilie, nu buturugu e 
de vină, ci firea noastră. Ea nu se poat? 
împăca cu deșertăcitinea vieţii, cu giăn- 
dul de a trăi în zadar, în lume”, 

După ce ne aşezarătu pe poilinul. ru 
Vedeniu meu. cum eu tăceam rnareu. 
începu lar: 

-— Toţi oamenii spun odată că vizaţa 
e desertăciune, Nu-i mirare că eu sau 
duuneata vorbim aşa, Noi, până am fost 
tineri ca si mulţimea cea mare a ourme- 
nilor „ce-an putut avea. din tot ce-am 
dorit ? Noi um fost muşcaţi de eveutăți 
Ain cea mai fragedă tinerețe. Cu şi alții 
ca noi. ne-am strecurat cu tristeţe prin 
vieaţă : ce-i frumos şi dulea. în cu, n bu. 
val pe lânaă noi ca o pasăre călătoare: 
cea fest amar și povară, am sustat. Şi 
cricât te-ai mângâia cu nădeidea, nu-l! 
wma înhămuat din pruneie la carul greu 
al vietii. să nu ducă cu cl un fel de tris- 
tețe până In moembânt. Asa suntem noi: 
suflete slibe. care nu ne putem îmvrie- 
teni cu gâuclul că venim în lume pentru 
cuferință şi jate Sar putea cvede ră 
noi. cei obidiţi. să ajungem a mărturisi 
zădărnicia vieţii, peateucă nam putut 
pusta. din fagurul ei cal dulce câtă vre- 
me suntem în depline puteri. J.a hătri- 
neţe dorințele noastra seacă. după ce-au 
fost arse de vântul cel uscat al lipsei. o 
viouță întreasă. Si când ni sar îmbina 
acum plăcerile vieţii, ui sar părea o bat- 
jocură.... 

Dar ajunge la aceeaşi tristețe şi 
alții cari s'au înfruptat din belşug din 
ivate hucuriile vieţii, şi cari, din miilo- 
cul -ospățului celui mare s'au ridicat 
«cârbiţi gi hetegi de supărare, Să ne pân- 
din. bădiță Vasilie, la marele împărat 
Solomon. EL u pus în cartea sfântă vor- 
bele: .„„Desertăciunea deşevtăciunilur si 
toate sunt deşertăciuni“. Frumos, puler- 
nic, temut. înţelept, slăvit de toţi. în 
mijlocul bozătiilor nenumărate, în mij- 
locul petrecerilor şi al plăcerilor. în pli- 























nă tinerețe, el a priceput că bunurile lu 
mii sunt trecătoare şi: că nu pol da fer 
cive stutornică omului. 

Il ascultam pe Ilarie şi gândul, duh 
meu, se "nea cu greu din adâncul un 
de 1 strivis» suterinţa acelei zile. 

=-- Nu-i mirare că noi veleni deşer 
tăciunea, bădiţă Vasilie. Mirurea ar îns 
Dui să fie că la acelaşi gând și addevi 
ajung și “amenii pe vari vieaţa j-e 
'"intat si i-a desmierdat, Si totuşi, nu 
mirare nici din partea asta. E scris 
mai de vreme sau mai târziu să vede 
loţi ailevăvul, 

— Nu-i mirare! răspunsei îu Sfârşi 
fără nici un gând, ca o muşină, 

— lată, mărturiseşti acum și dumnea 
Sp. zise bucuros Ilarie, raibedenia mea, 

—— Da nu rmăvrturisese nimic, omule 
înţelega-mă ! Am spus şi eu după (i 
niste verbe. Ce-mi pasă mic de Solon 
împăratul sau de altul? Nu gândul 
lucrurile vieţii. bune sau rele, sunt îm 
cătoare, si dei, deserlăciuni. -— MB 
întristat! de morte. Nu-mi pare rău 
nam avut bucurii mari. și aa nuă plă 
de suferințele prin curi ani trecut, In 
trebarea răinasă vecinic fără  riispuns 
pentru ce trec toate, pertru ce murim 
iată izvorul durerii celei sari, de can 
nu se poute mâutui neamul  otuene, 
N'avem tăle, iată ce ucide pândul. Îl 
rie, și. întanecă sufletui omului. Dai 
am putea ști, deşertăciunea vieţii na 
nui nenorociti pe nime. Nu am mai Num 
vieaţa cu lucrurile ei deşertăcitmne. ci ai 
fi nentru noi uu luciu firesc, care ni 
na-ar mai da întristări de moarte Da 
n stbn. si nu vom şti niciodată. 

—- Ba stim, Dădiţă Vasilie. zise cu îni 
suflețire rubedenia mea, şi ocbii lui Duce 
de o ftucără Muntrică-—.,Dacă omul n! 
putut afla taina. acelu care stie toate av 
nit. pe pământ să ne spună. EI, izvorul ad 
vărului! Il ne-a spus că nu suntem zi 
diţi pentru pământ ci pentr cer, că nt 
avem nici cette stătăteare. că sunte 
nurnai în călătorie, în trecere prin lu 
mea asta, pentru puţină vreme. Că lu 
mea, cu toate lucrurile ei. suni făcu 
să piară. Degertăciune, cir spune scripe 
tura. Si. dacă-i așa, orice neînțeleger 
cade, orice mirare e zadarnică. Ce roi 
ar avea Săi pară rău după frumase 
țite nrintre cari trezi zburând pe ce 
cel de foc? L.a întrebarea veciulc nede 
legată de mintea omenească : de ce mu 
vim ?. cum zici dumneata, adevărul 
vecinie ne-a răspuns limmede: nu mi 
riți. Dacă poţi crede, bădițul mem, într 
barea cea zrea nu mai rămârie fără 7ă 
puns. Si răspunsul care ni sa dat ast 
de altfel singurul care-l malţumeste d 
plin pe om. Pentrucă niciodată el nu 
va maulțunii cu un răspuns care i-ar vor 
bi de moartea desăvârsită. Chinul nu 
risipeştn decât prim credința în viaț 
cea veşnică n sufletului. Omul nu 
va îmwvăca nici odată cu alt răspuns. 

— Q! Doamne! Vecinic aici ajun 
cu înţelepciunea ta! Să stii, Ilarie, 
ai supărat! Popă eşti tu ori călug 
să dai un sngur tâlc tuturor lucrurik 
din lume? Nu vezi, nu înţelegi căi a 
surd ? = 

Narie clipi din ochi, înţelesei că n! 
priceput termenul din urmă, dar între 
barea mea o pricepu. 

— Popă nu voi fi, Dădiţă Vasilie, d 
la scripturi mai mă pricep şi eu, $ 
























HOLOFERN CU DOUĂ 


Istorivara de mai la vale am descitra- 
i-o dintr'un manuscris vechiu egiptean, 
0 traduc fără să o cred... 

Pacea domnea pretutindeni. Hăzboiul 
pierise de mult din închipuirea oameui_ 
lor. Zidurile cetăților se sfărmau sub 
dintele vremii, neinprijite de mâini har. 
nice de soldaţi, căci nirueni nu se mii 
gândeu la ziua de mâine dle penicol, 

Când cieadată, o veste proaznică se lăţi 
în Egipt. Din adâncul pustiului de nisip 
poeni la drum ea o furtună o armată dp 
soldati sălbatici, în frunte cu un căpi. 
tant crunt și neiuvins Sut după sat și 
oraş după otaş cădeau sub stăpânirea 
armatei. lar pe unde wecoau duceau 
moartea și pustinul. 

Nici o cetate nu li sc putu impotrivi. 
Nici un ercu mi-l putu învinee pe căni. 
lanul armatei pustiului. Intreaga ţară 
se deschise ca două braţe neputineiouşe 
în faţa năvălitovilor. 

Svonuri ciudate circulau în jurul per 
soanei sefului învingătorilor. Unii spu- 
neau că ar avea sapte cupete, Alţii i-au 
numărat o sută si chiar urai multe, 

Iuvăţaţi: se arătau vătrunşi de înţe- 
lepeiune si încercau să explice minunea. 

— Pe vremuri — spuncau ei 
menii aveau două și mui multe capeie, 
Ințelepciunea lor era făvă margini. Ve. 
denu toate și toate le auzeuu. Inelieleau 
li ochi si lianu deschişi alţi zece. Și 
se țăia un cap și în loc să li se roato- 
zoleuscă trupul pe nisip. te tulverau ru 
in braţ puternice, 

Zeii văzând trufia i-au 
atat în atâtea pănţi câte capete uveau, fă- 
"ind tot mâţia bărbaţi si femei. De a. 
unci se crută capetele vari se înțele. 
'eau. Uneuri se potrivesc în toate, sunt 
apetele cari au zăcut pe acelas trunehiu. 
Altele se par că se cunose si se înțelug 
şi în urmă săsesc că sau înșelat, Sum 
capete de pe trunchiuri deosebite: căsă- 
torii lipsite de fericire. 

Hr svonuri si filozofia invăţatilar a 


prea bine că dumneavoastră, cei um 
bluţi prin şcoli mari, nu preu voiţi să 
vă gândiţi la vieaţa de dincalo. Dar fără 
această credinţă în nemurire, eu, «drept 
Să-ţi spun. nu înțeleg cui puteţi trăi. 
Tu, on fără curte, cu Sbinţirea mai «lin 
potâng, şi totuşi stiu, sințtesc, că fără 
vieaţa de dincelo, noi oamenii am fi cea 
mai mare batjocură a lumii. Ceeacc te 
întristează pe dumneata, neputința de-u 
sti pentrice murim, pe mine mar uc'de 
într'o zi. Ar fi cei mai prostesc lucru de 
subt soare. să trăești cu gândul că vei 
putea miri cu desăvârșire, fără sigzu- 
vanța în viaţa viitoare... Popă, ori călu- 
găr, nu sunt, bădiţă Vasilie, dar wân- 
deşte şi dumneata! Dacă oamenii ar fi 
putut afla un răspuns linistitor la între_ 
harea cea giea, ei l-ar îi dat de bună 
seamă în miile de ani de când faremn 
umbră pământului. Răspunsul cel mare 
ni Va dat descoperirea duaunezeiască. și, 


— ou 


Oeste aseă. 


tât rămânea atlevărat. Căpitanul vastei 
hivuitcare avea rouă capete. Si de aceiu 
era de neînvinz. Nu dormea niciodată. 
căci doi ochi îi avea totdeauna, treji. Nu 
se îmbăta nieivând căr: o limbă îi cra 
«deslezată si ziua si noaptea, Nu obosea. 
căci în timp ca un vap veghea celălalt 
detticu Și apoi îsi schimba râudui, 

Un om en două capete nu putea să fie 
invins tn viteaz vesnic treaz. întotdeau. 
ua pata de Ligtă. nu putea fi surprins... 

Păun când eroul cu două capete ajun- 
se în fața cetății Hoşie, Cănpeteniile cv- 
tății adunându-se la sfat ca în fața unui 
mare pericol. sau certat două zile si 
două nopti de-arândul si nau ajuns la 
nici o ho'ăriro, 

Când să se dizolve soturul, un bătrân 
cu barba ulbă se ridică si vorbi cu multă 
ivicleyelana 

— Viteazul pusiuluj nu va putea fi 
invins, până ce vu fi stăpân pe două ca- 
pote. Noi suutem uici o sută de capete. 
dar toţi zândim deosebit ce ceilalți. Pe 
câud el are două capete, ascultând de 
ucelas stâpin. Dacă am veusi să-i des- 
pică util, ur asemenea nouă 
şi itunei nu ne vu fi ereu să] invinbern, 

— Voarte înțelept --- av răspuns cei 
adunaţi -— das cutu ăi despicăm ca: 
pul. cânt nu donrine niciodată si în tota 
dauna e cata de răzioi, 

Pătrânul îsi măngăie Raba şi le ras 
punse : 

-— Ori câte capelu va avea un bărbat 
in faţa unei femei frumoase si le +: 
pierde pe toate. Să o trinitem pe Anil: 
în tahăra duşniană si vă asizur că până 


owa 


în zorii zilei se va raintomee cu un cap 


al sefului dusmati. 

Astfel Anila plecă în tabăra inamică. 

Seful armatei barbare văzătul-u, a. ră- 
mas e pateu ochi dloschisi mar! de ad- 
miruţie, Ducând-o în cort. a inceput să c 
sărute cu natimă, Si cum mavea rlecă! 
0 singură inună, o pierdu în faţa zătube- 
fului Auilei. Cele două cupete urmură 


iată, dumneavoastră cei invătaţi nu 
voiţi să-l primiţi, si asa teăiți și rnuriţi 
Denotociţi. Nimic nu vă poate mântui 
dacă nu voiţi, Niunic unu vă poate scăpă 
din petre, Nămâneţi îu întuneric când lu- 
mina a coborât de două iii de ani pe 
pământ, Si rămâneți în chin si suferin. 
(ă zadarnică, Vă întrebaţi de ce muniţie 
când sunteţi nemuritori! Of!  bădiţul 
meu, şi pentru alţii măi supăr 
văd necredincioşi, dar pentru dunineatu 
mi se rupe inima. Cauţi țâlcul: tâlcui 
e dat si nu vreai să-ţi pleci inima, Vei 
trece dincalo, orb. surd si mut? 

Uarie îzi întoarse repede obrazul de 
către mine şi își zbici o lacnimă... „Vei 
trece dincnlo, orb, suri si inut %,.. Intra- 
barea lui Ilarie mă ţinu treaz toată noap- 
tea... Dincolo! Dar poate exista dincolo > 


1, AGÂRBICEANU 


'ând îi. 


UNIVERSUL LITERAR, — 833 


CAPETE 


de LON MUNTEANU 


drumnul ininei şi spre zorii zilei căpitu - 
nul neînvins dormea fericit, pe sânul fe- 
cioarei. 

Anila râse hucuroasă văzând leul îm. 
blânzi. Aducânda-şi aminte de datorie 
îi tăie an cap şi apoi în gâilejul arun- 
când sânge, înfipse o cglindă rotundă 
de aur Inşelână vizilența santinelelor, 
ajuuse fără pericol acasă, 

Dimineaţa căpitanul se sculă nai 9- 
bosit ca întotdeauna. Simţi în gură o c- 
cleaJjă amară, iar vinete dela gâtlej um- 
ate. 1 se păru că nare decât un sin 
sur cap, dar răse bucuros când uitându.- 
se la stânga îl zări şi pe al doilea. O. 
glinda îi reflecta imaginea, dar el nu 
observă înselăciunea. 

Credicios datoriei, căpitanul se pregăti 
sti cucerească cetatea. La un semn al 
lui. oștirea se înşiră ca o pidure de su- 
iți si porniră lu atac. 

Au njuns în faţa cetăţii. Un urlet pre- 
lune şi se pregăteau să spargă porţile. 
când oroare. de.asupra lor văzură capul 
i pitanului, 

Nimeni nu stiu ce să crearlă, 
chiar căpitanul, care se uită din 
«pre stânga sis! văzu capul în ogtinră 
Un soldat mai îsteţ privind însă în spre 
capul de pe parți și în spre căpitan, 
văzu înşelăciunea cu vplinda şi nu se 
putu stăpâni să nu ishucnească înteun 
nohot puternic de râs. Ceilalţi dumirin- 
du-se și ei, au început cu tcţii să râdă. 
Si au râs până sau tăvălit la pămăunt, 

Cei din cetatea Roşie prinzând 1nv- 
mentul au eşit la atac, Și în o jumătate 
de ecas au curăţit terenul! dinaintea ce- 
tiţii de duşmani. 

Anilu fu aleasă regină drept răsplată, 
Zeii an încercat-o însă şi pe ea. 

In noaptea nunţii. căci Anila îşi găsi 
vepede un bărbat — îşi aseză în dormi- 
tor o ogliniă de mărimea unui om. Pe 
atunci oglinzite erau necnnoscute şi co- 
chetele nu se vedea? decât în ochii u- 
manţilor. 

Deci în nuaptea nunţii. alesul reginei 
se strecură în dormitor tremurând de 
fericire. Când. Westem! în cameră 7ări 
ut alt bărbat în haine de nuire ca şi el. 
îndreptându-se spre patul fecioarei. Fra 
imasivea sa reflectată în oglindă, 

Mirele se opri cu lovit de trăsnet în 
faţa apariţiei înselătoare şi căzu mort 
de durere. Se credea trădat si inima i se 
frânse. 

Regina îl plânse până în zorii zilai, 
cănd sparse oglinda si se omori pe ca. 
davrul iubitului. 

> 


Nici 
NOU 





324. — CNIVERSUL LITERAR 


SPIRITUL DE ECONOMIE 


în anumite Înipre- 


Upele calităţi sunt, 
în al- 


iurări, ci tatul primejrlioase : iar 
ete nimicitoare, 

Dovadă cundaronareu faimosului thi- 
mis, n erui afucere o cunoaşte toată 
vimea: e! a fost fictinu spiritului său 
de eecnoriie p2 vrenniri lăudat te icată 
inahaiauu. 

Primejdivusă pentru cel cate u avea, 


această cahtate a folosit tetus cuiva: 
dreptăţii. 

Ghimis a bust toată viaţa lui, ut oi 
ELONONI. 


Tu adevăr, din spirit. de economie, ei 
Sa născut numai de scapte inni (Dacă 
părintele său. bătrânul tuhimis a fest de 
vină, apei nu încape îndoială ca eccnu- 
mia e ereditară în familie). 'Foţi ver 
două urechi. Despre Ghimis se spune 
că e atât de ecuncuu încât e... cam intro 
"veche, 

Românul învaţă cel puţiv putru clase 
primare, când uu are de gând să uiunsă 
om mare. Ghimis, îndetunat de eternul 
său apirit de economie. a asclvit un 
mai una. 

Armata ar fi trebu't so încă trei am. 
dar el — ca să nu-si risipească tinupul 
preţios —. a stat o singură luni la cazar- 
mă și apot a dezertat, 

Când părintele său, Ghiruiz senior, în 
dădea buni să se ducă la bae. amicul 
mostru îi băga în buzunarul celălait și 
întrebuința următorul siretiic: venind 
înspre casă. iuţea hinisar pasul, pănă î 
treceau nădușelile. Cu chipul acesta. în 
cela ochiul unchiasului. cate socotea că 
sa roşit uin cauza hăei. 

Când îl trituetea tatăl său să faci vreo 








piată. reanlat „perdea pe urmau” cinei 
veci de bani sau chiur un leu = Sume 


mari pe vremea acea Cei mai mulţi îi 
ertau dar unii îl dernunţau mosului. A- 
tunci Ghivis făceo cunustință cu centi- 
ronul familiei, 

Cum setul faniliei nu se putea lăuda 
cu calițățile ulese ale ului săi. n'aveu 
uici spiritul de economie atăt le des- 
voltat si îi trăgea acestuia la curele 
până îl lăsa lat, 

Băiatul nu se îndrepta însă : curelele 
ivecetui, banii economisiţi” vămăneau. 

Acela spirit de economie îl îndenunau 
să poarte pantaloni scurți si  strâmţi, 
hate mici — adevăvate fabrici ude Dătă- 
turi —- pălăviuțe pe vârful capului. că 
"n clown. ete, 

Ghimisş are acu tretreci de unt si 
ste soțul unoi fermei bogate. dar ram 
«jăbuţă si cau urâţică. (De vârstă nu 
mai vorbim : spiritul de econoruie l-a în- 
temnat pe Ghimis să-i dea câţiva ant 
mai puţin când a luat-o). 


Fomeea se rredea tuberculoaci si n 
semnat un testamint prin care lăsa 
toată starea ei unei rude îndepărtate. 


bărbatul ei fiind prea economii ca să aibă 
co tace cu atâţia bani, 
Intro zi plecură la Sinaia în speranţa 
câ femeea se va întrema cât die căt. 
Acdlo Ghimiş a stiut să fie atât de 


drăeăstos cu doamna încât ea a rupt 
testamentul cel vechiu, făcând un altul 


în favcarea erunlui nostru, 

—- Curios, îşi zicea Ghimis. mă pricup- 
sesc, însă nu mulțumită spiritului rneu 
de ccononiie, de care sunt atât de mân- 
drua ! 

Nu stia că acest srit de ecouemie a- 
vna 8ă-! pinraă în curând, 


(AFACEREA GHIMIŞ) 


Odată asigurat că intresga uvere a s0- 
ției sala va trece în mâinile lui, Ghi- 
miş ar îi vrut să facă o nouă economie: 
econornie de țin. 

Intr seară de tcamnă Ghimis sa în- 
tors singur la locuinţa lor din Capitală. 

--: Dar coniţa ? l-a întrebat madama, 
9 femee fonrte risipitoare — ca toate... 
madarele — și deci adversară hoţărită 
a oamenilor economi. 

— A mai rămas câteva zile. că nu se 
prea simţea bine şi nam voit So expun. 
aga bolnavă, la o călătorie obositoare cu 
trenurile noastre păcătoase, 

Pentru întâia oară d. catadicsea să 
dea atâtea explicaţiuni unei netrebuice 
adversare u spiritului de econontie, 

Domnul su culcat iar madama a ple- 
cat foarte încrijată de sănătatea coniţei 
și mormăind că nu irebuia so lase dom- 
nul singură, 

A doua zi pe când Ghinuiy se afla In, 
club, matamă sa dus după el acolo și 
i-a dat p telegramă ce sosise ucasă : 


GHIMIS-Bucuresti 


„Corpul doamnei găsit furd prăpastie. 
Veniţi păstrăm cameră”. Hotetierul. 


this a plecar ca un Nebun, cu 
rul vulvoi. răsturnăând mese cu 
cu cârți. călcând pe jucători, 
pe scări 

Cât o iubeste! 
— Bi disperat! 
- Să nu se onoare! 

— Săracul Ghimiş! 

Când a ajuns lu gară a, băgat de sea- 
nui că. în emoția lui. plecase tără pălă- 
ie! 


pă- 
tabla și 
alunecând 


Asti nu se mai întoarce, ziceuu prie- 
eDii săi, cunoscându-i disperarea, Sau 
cade din tren. sau face vreo prostie... 

Numnal mardania, slugă necredincioasă, 
vratibdea că se pretace. 

In cumera dela hotel. lungită în pat, 
biurânicu dormea semnul drepţilor, 

Priznu risipă pe cure a făcut-o Ghimis 
in Wuţu sn, a fost de lucrămi: a plâns 
ore întregi. cu sughițuri înduioșând în- 
treeul hotel. i 


Călătorii veniţi de curând, care nui 
cunoşteau, spuntuu văzându-l: 
—Uite bietul hăiat cum își plânge 


matnă ! 

Fra tuacit pe cadavrul — cu care stri- 
zu că ar vrea să-l îngroape — când un 
serpent de oraş il bătu pe măr: 

— Vă poftește domnul judecător de in- 
strucţie pentru niste informaţii. 

Ca să Tacă economie de expresii, Ghi. 
niz nu-l trată după cum merita pe cel 
vave îi profana astfel durerea — și îl 
urmă fără nurmur, 

- Ce părere aveţi? — îl intrebă jude- 
cătorul, fixându-l cu niște echi da hipno- 
tizatoe, 

— Nici 
ls, 

-- Să tie o nenorocire? 

— Poate. 

-— Să fie o sinucidere? 

-— Poate. 

— Să fie o crimă? 

Na cred, - 
judeciitopul de instrucţie se incruntă 
si îl rugă că fie mai lămurit. 


- De ce să se fi sinucis d_na Ghirmniș? 
—  Ottica. 


una. ăspunse. economn, Ghi- 


de CONST. HIULEŢ 


— Cum oftica? Ce voiţi să ziceţi? 
„— Se credea atacată ? 
-— Si-a făcut testamentul ? 
— ha. 
= Ci i-a lăsat milioanele pe cure le 
avea ? 
— Neunurilor', 
-— Cum hu vu 
— Nu! 
„- Se poate? 
29 


spus uiniie ? 


— Ce vârstă avea Unu? 

— Nu ştiu. 

—.. Si-a exprimat vreodată 
intenția de a se sinucide? 


d-na Ghimis 


— Da. 

-- Si anime în ce împrejurări ? 
— Adesea, 

— Cum aşa tam-nesam ? 

— ba. 


—— Si Atu ce-i apuneai ? 
—— Măngâieri 

— De ce aţi plecut siupur lu Biicu- 
resti ? 

Aici Ghimisş păru încurcat o clipă clar 
îndată surâse si renunţâni la. economia 
de vorbe răspuise cu tonul cel mai îl- 
vesc pe care ar putea să-l aibă mun băr- 
bat a cărui nevastă a murit în împreju- 
vări atât de tragica: 

-- Să vedeţi d-le judecător, Sezonul 
sa terminat de mult, traiul e foarte 
scump la Sinaia. îax în Capitală mă che- 
mau o mulțime de afuceri însemnate. De 
ve să facem cheltuială dublă aici, când 
acasă avem de toate? De felul meu sunt 
cara econarn, am Plecat rămânând să vie 
si răposata când s'o face înni bine. 

Nu sa mai întors săreca !a— Aici Ghi- 
nus se crezu dator să dea drumul lacră- 


milor consblatoare, 
Cu un surâs fin judecătorul de în- 
strucţie, se aprapie de Ghimiş şi ji zise: 


— Sinuciderea este exclusă şi cred că 
uu poate fi vorba de un accident. 

Corpul ar fi căzut iai uproape de 
drum şi sur fa târşiit până jos. prin 
țărână. Am fost acolo, Tărșşiitura începe 
prea de departe si, în drum nu există 
absolut nici o urmă, ceeace înseamnă 
că sărinuna a Sos. aruncată, 

—- Cine ar fi putut so facă? O temee 
inofensivă, încezică Ghimiş să  ripos- 
teze. * 

- "la rog să taci. strigă judecătorul 
cu un ton cate îl îngheţă pe Ghimiş, 

Mui ai ceva. Sa găsit un testament 
care îți lasă d-tale întreaga avere, 

— Mie? Bâlbâi Ghimie. Si ce voiţi să 
viceţi cu asta? Mă insiliaţi! 

Judecătorul. netulburat, adăogă : 

-— Am însă pentru d-ta o surpriză și 


nai framuvasă, lată două bilete, pe care 
ni le-a procurat direcţia văilor ferate, 
Unul e al d-tale: de dus şi de întors. 


DBucuresti-Sinaia șă Simaia-Bucuresti: al- 
tui e al victimei, numai de dus, Bucu- 
vești-Sinaia, atat. De ce erâi să iei d-ta 
om econom, bilet şi dle întors aceleia care 
nu trebuia să se nai intoarce niciodată? 
Ghimiş îngălbeni. 

Ai premeditat crima si spiritul de e- 
economie ţi-a fost futul de astădată. 

„„Si pe când judecătorul dădea ordin 
să fie arestat și condus la închisoare, 
îi pai zisc! 

—- Sunt ariice Ghimis, 
costă scump! 


econcinii care 





PPE e 





OVIDIU HULEA : 
„Jerbe matinale“ 
(Tipografia „Ardcalul“,— Cluj 


Volurmval d-lui Ovidiu Hulea prezintă 
: personalitate literară marcantă şi în- 
ide activitatea poetică mai îndelun- 
pată şi foarte puţin cunoscută până a- 


m. 

Ciclul: Răsrrătivi, cu care se deschide 
olumul aduce nota specitică a liricii 
ale. 

DI. Hulea în literatura română nu este 
in izolat. 

FI este un inspizat continuator a! cân- 
ărețulai „pătimirii noastre“, 

D]. Oct. Goga primit cu lauri la Aca- 
bmia ltomână în 1906 cu ocazia apari- 
iei primului său volum de versuri în. 
jtulat : „Poezii imprimace  cântecilor 
ale suferința ardeleanului. invocată pe 
motivele râurilor. pădurilor, satului cu 
iteritele Iai aspecte: seară, noapte. ete. 
i tipuri: dascălul, plugarul, liutarul, 
ie. punând anroape în fiecare temi ex- 
mezia unui lirism elegiac, de tristețe mi. 
snară petsieă, obiclă. resemnată și deci 
SA putinţa unei speranţe mai apro- 
nte : 


„Pe boltă sus e mai aprins 
Le noi bătrânul soare 

De când pe plaiurile noastre 
Nu pentru noi răsare. 


I.c noi de jale poreslesc 
A coarilor desişură 
Și jal> duce Murăşul 
Și duc tustrele Crişuri, 
(Poezii, La noi. pag. 9). 
iu: 


Să verşi, păgdn, potop de apă 
“ Pe șesul holdelor de-aur 

Si piară glina care poartă 

Instrăinatul nost tezaur: 


Tărdiua trupurilor voastre 
S'o scurmi de unde ne 'nqropară 
Si: să-ți aduni apele toate 
Să ne mutăm în altă ţară! 
( ibidem pag. 14) 


Pariumul nostalgic al altor vremi, ce 
: degajă din poeziile d-lui Oct Goga. 
+ cheamă spre reluarea lecturilor mai 
+ demult. Aceastii obsesie e pecetea o- 
prei de artă. îmdiferent de timpul în 
re a fast elaborată, Am stăruit asupra 
Hui Goga, ca să putem vedea întrucât 
| Hulea e hrănit de aceeaş substanță 
“specificuti ardelean, în filoanele de 
wiraţie si să-i putem preciza atitudi- 
a sa. 

Intre anii 1914-1919. ziarul Românul” 
in Arad. de sub diresția d-lui Vasile 
»wdiș, trimitea anroare regulat cetito- 
lor colaborarea acestui poet. D-nii Ior- 
2 Densuşianu si alții si-au spua cu- 
intul la vreme. Avem în față adunate 
wleasi poezii. 

(e se desprinde ca notă personală ? O 
"anţă împeratică, tendința «pre descă_ 
sare. si explozia unui suflet, în care 
itea pulsul unui glas din marea mul- 
„me a Ardealului rohit de veacuri: 


„lar brațelor ce tremurd de ură 
SA le redai puterea desaltădată 


Căn sufletu.mi ca 'ntrun  vezuv se 
sbate 
Durerea noastră neagră, ne "npăcată!" 


Di braţelor piterei lui Sunson paug.t9) 





sau : 


„A cui ar [i cântarea biruiuţii 
In luntu mare, groaznic de păgăriă?! 
Că nu-i încape lumea neființei, 
Pe sâţi îi cere umeda țărână!? 


Şi care steag l-o ridica tăria 
In răsăritul soarelui mărit?! 
A cui va fi nespusă bucuria 
In 'oaerul acestu nesfârșit?! 


„Stăprine, şi ne laşi lu cerşelori 

Po cesi re-am plâns şi.am aştevtat o 
viață 

Să vină mâine fermecaţii zari 

Si marea, scumpa, sfânta Dimineaţă ! 


Mai bin atunci dărdme-se pământul 
Ce ne-a "'ncleştat în oarbă sbnciumare 
Cu el alături să găsim mormantul 

Crozind, crezând în mareu Sărbătcare, 


Că prea ne-omoară plânsul asteptirii 
Şi prea suntem, și cerşetori şi goi «. 
„„Făreţi e ceasul maresal închinării 
Stăpâne ştiu că Tu Te 'nduri spre noi... 
(Anul nou (1915) pag. 10—11) 


Bacăţi de antologie, gest larg, reali- 
zare personală cu ridicare la universu.- 
litate a sentimentului naţional sunt ca- 
lităţi de serioasă promovare. Corul fue 
nerar Blestemul codrului, La râul Babi. 
Tonului, Dă bratelor puterea lui Samson, 
ete... dum lecturii o savoare cbsedantă, 

Volumul mai cuprinde un ciclu de 
miscătaare elegii în metru poporan. 

In Awpţi de veghe. tragicul nastaleic 
nl tmilor veşnic necunoscute e admira- 
bil prins: 


„Mie vința tristă ca o haltă 
Dintrun desert fără de cale, 
Doar ruginite ciocănele 

Rat nicorala de semnale. 


Imi uvuiesc în creer trenuri 
Păyâne, crunte, călătoare. 
C1 n halta mea nu stă nici unul 
Să um și eu o sărbătoare... 
(Mi-e viaţa tristă ca o haltă pag. 87) 


DI. Ovidiu Hulea. afară de unele șovăiri 
de limbă. repetări de cuvinte, prezintă 
calități de care istoria literară, va trebui 


să ţină seamă. 
GABRIEL DRĂGAN 
+ 


GIORDANO 


Sfârşitul lunii Octombrie ne-a. adus 
vestea trecerii întru cele vecinice a ace- 
Vuia care — pentru publicistică — se 
ascunsese sub pseudonimul de mai sus. 
Că — pentru mulţi — Giordano continuă 
să fie un necunoscut — nu e de mirat: 
prea a fost credincios înclinărilor de a- 
devărat artist pentruca să se mal pgân- 
dească şi la reclamă. Si apoi pe Gior. 
dana himic nu l-a putut smulge din 
mijlecul prietenos al Esenilor cu cari a 
trăit timpuri atât de fericite. 

Su totuși numele său trebueşte memu- 
rat, Qacă nu pentru vasta activitate de 
ziarist si om de cultură (a colaborat la 
„Contemporenul“”, „Arhiva“, „Opinia“, 
„Miscarea”, etc.) desigur: pentru spiritul 
săi în continuă mişcare. viu si bietui- 
tor, pentru ironia sa permanentă, pen- 
tru sarea atică, pentru spiritul de ob- 


UNIVERSUL LITERAR. — 825 





cr'uliscau UslcwauPes 





servație, pentru fineţea şi noulateu atâ- 
tor apropieri, pentru îmaginaţia sa. fer- 
lili, pentru versurile sale lapidare şi 
perfect artistica, 

Am —— dia opera epigramatică a lui 
Giordano ultimul volum (din 1925) în va- 
ginile căruia se pot foarte usor verilica 
afirmaţiunile de mai sas. 

Iată — de-o pildă -—— ce-i spune Gior- 


dano: 
LIMBUTEI C. 
Să te-asemăn unui clopot..., 
Prea e sia” asemănare; 
Ştii, deşartă eşti ca dânsul 
Par ti-i limba. mult mai mare, 


Si cu aceiaș cruditate caracteristică se 
ulresează : = 
D-REI W. 
Da bine-oscunzi orice pistrue, 
Când Țeţa ta de pudrăi plină; 
Eşti scumpă, dragă, la tărdțe 
Și eflină eşti la fain... 


Ca altădată Haşdau, spiritul lui Gior- 
dano se va răsboi mai cu seamă cu 
sexul slab, căruia va găsi atâtea să-i re- 
prozeze. Interesant e că — totaşi — pen- 
iru acolaş cusur — el va găsi destule 
pointe — "na mai nouă decât alta. una 
mai reușită şi mai fină. lată — de exem. 
plu — tema de mai sus, în legătură cu 
care spiritul Jui Giordano va mai năs- 
coci un catren: 

DOAMNEI X. 


Docă dai cu pudră [fata 

N'o faci donră în zadar; 

Ştii — de lut sdntem noi, scro, 
Și pe lut se dă cu var, 


Si inversul ei (ceeace însemnează că, 
chiar nesulemenită femeia nu scapă de 


invectivele lui): 
DOAMNEI * 


Că vai faţu la cu dresuri, 
Spue camenti, că-s răi, 
Totu-i natural la tine, 
Până şi copiii, tiu. 


Cu câtă duioșie — apoi — se adresea- 
ză el „Ninei” pa cara o părăseşte tocmai 
„Pentrucă e... scumpă“ — şi câte altele. 

n capitol tot atât de iîntovresant îl 
constituesc „epitafurile“ dintre care le 
veproducem pe cele mai reuşite: 


BOGATEI F.. 

Aici zace o bogată 
Rea lu inimă cumplit; 
De-a făcut vreun bine-cdată 
Este. numai... ca murit, 
Sau: 

UNUI CÂNTĂREȚ 
Aici zace-un straşnic nume 
Cântăreț vestii în solo; 
De-ar mai fi şi-o altă lume, 
Apui, vai de cei de-acolo? 


Terrmin cu lapidarul distich: 

UNUI LATINIST 
E latin, In gură pcartă, 
Totdeuuna, limbă moartă. 


şi cu afirmaţiunea că în cadrul epiera- 
mei româneşti. Ginrdano «tă pe primul 
plan -— alături cu A. C. Cuza, Radu D. 
Rosetti, Cincimat și Ionel Pavelesca. 


PAUL I. PAPADOPOL 





926. -- UNIVERSUL LITERAR 


Rua Siperaraea Nei 





MARCEL PREVOST 


AMacă am uvea curiozitatea, cândva. să 
foiletăm vre-un manual de istorie lite- 
rară, vom remarci uşor că activitatea 
unui talent. înregistrează în curba su. 
evolutivă, diferite sinuozități provocate 
tiind de unele tuvburări de ditenite or- 
dine, 

Aceiaş temareă o vorm face şin nebu- 
loasa carieră a lui Mazeri Prevosi, 

Si nu-i o afirmuţie gratuită. 

Cor, că există o concordanță în tot 
tuterialul cpenilur sale. 

Dar unu e mai puţin adevărut că Ii 
teratura sa postbelică nu se potriveste 
dacă nu în esenţă, dar în valoare cu 
cealaltă de dinainte de răsboiu. litera- 
tură tusuară si pentru «lesfucere, 

Putem oare compara. ubu! din romia- 
vele sale de debut ==. „but ronfessiun un 
semant, de pildă- - cu „home rirrge”, 
ultima lui. carte ? 

Ar fi prea niscunt, 

Literatura lui de debut n fost ron 
nescă, fără graudaţie, făra nuanţe. Lo- 
nrane cu: Domnu Îounet, Lhrurrur 
menege, „Coaine Lecura”. le mariage 
de Jultienne”,,. trebuiau să placă si să 
nibă suceas de iwiăria. 

Când și când, câte unul cearcă să ri- 
dice valuta ler abisnaritii :  ealouine 
Pune femel“ les demi-tierges“, „Les 


vierges fertes* ete, . 

Exnlicabil “dar, dece valoarea. lur e 
inegală. 

imunându-se literaturii realiste - - na- 


turatiste a vrut să serie romane. cu fac- 
tură romeneseă. Spirite romaneşti. pen- 
ru care, prin predestinaţie, prohlemole 
vieţii se puu ct multă. violenţă. cormole- 
xitate, situaţii care du acestor pr'oble- 
ine mai mult pitoresc si gravitate. Na 
ulergat, nicidetum.. după sisteme, rupă 
dogme «e morală. nici wa cercaf să pună 
vre-o teză romanului său, EI creiază 
personazii Gu suflete alterate de-o mo- 
rală îndoe!nici: amante. derimendene. 
fecioare nebune... caractere și moravuni 
exprimate într'o intrică amestecată sa- 
vant și dozată ile realism. de psihologie. 

Cărţile care sau succedat în timp. au 
accentuat tot mai mult nota pe care 
Prâvost era. sortit so ahordeze. 

In această atmosferă. creată au apă- 
vit cărțile valorounse care trebuiau să-i 
fixeze numele pe frontispiciul istoniei 
literare Iranceze. si, mai ales. săi fi- 
xeze numele în snemoria publicului ca- 
pricios, 

Astiel au apărut cunoscutele : „Le/(rrs 
de femmes", „Nouvelles letires de foame 
mes" „Lelires A Frunuenise” ete. 

De rândul acesta drumul lui Prâvost 
este serioa si neşovăitor tăiat. 

Si el o ştie, 

Serisorile -— si mai alea scrisorile «le 
femei. în care abilul și finul autor exca- 
lează --— wor face plăcută lectura citito. 
rilor săi, i ă 

Femeia. din toată opera sa proaspătă, 
se va oglindi fidel, cu spiritul câ migă- 
los. capricios. ascuns, A fost numit un 
savant nsiholos femenin ; și 
envânt, 

Dar Suu lansat şi uuele pripite pi- 
veri, Că 'ar fi analizat sentimentele fe- 
meilor, pentru a putea defini locul pe 


cu drept 


care femeia îl puuie cere și ocupa Îi 
societatea modernă, ? 

Si el sa exprimat: 

„Ami deseria o lume prea puţiu Liri- 
tată, înrudită în multe punete cu eos- 
mopolitisniul.  Carnciteristica. acestei 
luni ? Idei veligioase şi imorale întrinsi 
nu sunt îudei direetieare. Lutrînsa nu se 
aprobă nici nu se comandă în numele 
unui principiu superior, imfiitibuil, ci în 
numele conrenientelgr“. 

Sieu, 

Dar aceasia nu ue indvitueşte, nici «dle 
cura, 3ă credom că arta lui Marcel Pr6- 
vost, a avut un scop dinainte propus. 
Pvevost ui seris de dragul artei. Sublinie- 
vou se tinpune de îndată ce vorm răstei 
scrisoşile lui sevise cu atata sunț de pri- 
cepere a sufletului delicat și fragil 
sufletul fernenin, 

Va imimiaturize în toala vuditateu lui, 
<ufietul deticat al femeii sl va expune 
asa pol. cu tuate colțisoarele lui chiar 
cele mai Ghacare, mai impenetruhile, 

Nici chiur copii — cu predilecție feti- 
tele -—- suflate frugede și goluse. uu vor 
scăpa se coudleiul atent înregistrator ul 
lui Prâvost, 

Răsboiul vonit pe neusteptule. mar- 
chează în cariera sa scriitoricească 0 ve- 
voluţie radicală şi-i va ventila sitnţitor 
ideile și concepţiile. 

Aceasta si al o recunoaste întrun în- 
tepview acordat revistei „les Annales”: 

„Eu ered că răsbholul mi-a permis si 
evolutlionrz, Am aut cenința iumperioa- 
să să nu pieri contuctul cu noua seno. 
vaţie“. 

FT clar, 

Si asttel cu marele uragan Omenese. 
prima parte a activităţii sale literare va 
lua stircii : va începe o a dou parte cu 
nai nule sanse fericite, cu o perspec- 
tivă mai novocită. 

„Lrhomine rlerge* ce 
reprezenlutivă din noua sa 
imcepulă cu See miditresse pl 
Tar zetruite ordenle“. 
Tehnica rămâne acelas din serisorile 
sale vanuimite care până în acel niuruent 
vru notoaba vitrinei, 

Aceinş precizare a almosterai, uceleus 
suflete nuroioase. uceias psihologie catu- 
rată. 

Nun că de râmlul acesta. materia- 


sarileu cea mai 
activitate 
moi si 


ln nu va mai fi un simplu ohieet de, 


crt, ci va fi subordonat unei problem 
ardlâme psihologice. pe care va cerea 59 
trateze pe toate feţele. 

Astfel se va prezenta „homme vier- 
e“, 

Subiectut complex. cotit Numai trei 
personagii vor ilustra paginile ronanu- 
lui : um unchiu. fiul său, si o nepoată. 
Ileryă. —- culpabilul. Sinonie. — capliva. 
Arnal, judecătorul : Contele jos învins 
de simţuri va abuza de nepoata lui care 
deşi îl mulţumeşte. va fi cu  snfletaul 
vesnic undițat de chipul vărului ei. cu 
care, a copilărit. 

Din „Î/homme vierge“ un erou va a- 
vea trăsături isbilor de comune cu in. 
fantilul și timădul suflet din „La pierre 
loreb“ a lui Georges Duhamel. 

Aceias ființă dehilă, ignoraută, pe care 


de V. DAMASCIIIN 


viaţa o va anemia, turburată puternie 
de unele veminiscențe sensuale. 

Carnea cravnşată de Sinan 
nosatisfă cute, 

Acesta vu fi contele Ierve. IL iubeștă 
heconsulat toate fosile. Reinarea acea- 
sta 0 von fuce gin „CHimuls* a lui An 
«re Maurois, In maniera sufletească a 
acestui erou von uhsevva un fenome 
particular : transformarea lirică și sen 
timentală, care-i de origină pur Ben. 
=uală, melamorfozată prin plăcerea. Tău 
lui, ceeace dă drugosielor sule repetat 
o extremă frăpezime si. în acelas timp 
w Duternică renuzteră, când gelozia o 
va doza, 

Marcel Prâvost u trebuit să staudieze 
atent ție eroul său propus, cu atât mai 
mult. cu cât, acest personasiu, exte au- 
pus legii declinului din cuuza evoluţiei 
“răbite a (imnului, 

Cu Sidonie aduce dar pe tapei psiho 
login 1uituţioasă si delicată a sufleța 
lui femenin. 

Aceuztă neinţelegere intre Arnal şi Si 
donie este ușor lichiiată. Pe măsură & 
Arnul se depăetează privtro  neînţele 
zere naiurală a vârstei de Sidonie, tatăl 
lui Arnal va avea sorţi de câștia, NI a 
coastă cucorire progresivă se va BfârgĂ 
prin căderen fetii., Unchiul, temporar, va 
fi. desigur, victorios. Dar Sidonie, care 
numai un timp î-au lucit vuhili lunuinakă 
inatur de dragostea cituţuagenarulu, 
mascilul, în dauna fizir:ului de adoles 
cent a lui Arnal, îl va iubi to pe acel 
cu care sin înflorit copilăria. Sidonig 
snotivează căievoa ci prin mărturisiri 
sincere : .... pentrucă am fest o femele 
ca aproape toate femeile. Nu nutnai 0 
intelizenţă pură. ea tine. dar o fire îm- 
presionubilă la culme. prin ochii, prin 
urechii, prin nări, prin toate sianţuriie,, 
Dacă tu. atunci, nu ai fi îtubrăţişat cun 
hăieţii înihrăţisează fetele...“ 

Arnal si-a cu martiragiul 


uprină 


mână la 


capăt. Si-a făcut-o fără ealeul prin [. 
vaa sa definitiv cuuturată, Principiul 


lui Freur care-l va ajunee în scoală, i 
inediul îmhiesit de acest principiu va 
utea 0 iuliuenţă holnăvicioasă. Căci d 
nima jui era plină de chipul angalic al 
marei sale. si-al Sidoniei pcetiznt, idea 
lizut.., Frondismul câteodată naiv, pei 
Wantese, îi dădea senzaţia morții, ceva 
dement nacnbru...? 

Moartea. bătrânului va țiune sfârși 
dramei şi va apropia din nou sufletele 
din copilărie îmbrăţisate, care au fostă 
um timp. fatal despărțite si uruneate i 
lunea simţurilor, 

Vom observa că puterea rcmanului, în 
reeave priveste redarea artistică, stă tot 
în stilul fin şi elegant a scrisorilor sale, 

Sunt, scrisori duse la o extremă și mi 
nunată expresie de artă. închegate pu- 
ternie, printr'o psihologie serioasă ci cu 
rivnă studiată, întrun roman. 

Cu ..L honimae vierge” Murcel Prâvoat 
sia afirmat, puternic talentul său, car 
o viaţă înlreagă. si-a dihuit cărarea sor 
tită A i îi 
Şi „homme vierue” este un iriarofi 


» 


bine meritat. 





UNIVERSUL LITERAR, — 827 





po E ca su c es 





EXPOZIŢIILE ACTUALE 


— CELINE EMILIAN ŞI OLGA GRECEANU (SALA ILEANA) — 


D-NA CELINE EMILIAN expune pen- 
tru prima oară la nci în ţară, După stu- 
dii îndelungate şi cu ahil tate dirijate de 
maestrii apusului, a căutat să atingă 
perfecţia artistică dintr'an început şi a 
reuşit să se impuie prin această expo- 
ziţie cure o consacră, 

In sculptură ca şi în pictură, genul 
dificil și foarte pretențios al portretelor. 
arată măsura artistică 3 compozitorului. 
xupleţa şi stilistica în redarea fidelă a 
realităţii studiate. Mai mult decât alâtu. 
ele arată gradul do pătrundere şi pri- 





CELINE EMILIAN : Bourdelle 


cepere psihologică precum si arinoniziu- 
rea înternului cu externul. 

Starea sufletească de continuă conmoin:- 
plaţie. sau privirea pătrunzătoare și 
maznifică, alături de o seninătate uin- 
waşă şi candidă apare pe rând artistice 
vedate în portretele muiestrului lour- 
delle, maiestrului G. Georgescu, domni- 
soarei Neamţu. etc. 

Sunt şi câteva capete «e expresie lo o 
factură severă ca înfăţişare, insă bine 
studiate cu Tinii şi contururi, simţite ca 
vust și analiză estetică. 

Printre compoziţiile d-nei Celine timni- 
lian găsim un nud-stuliu, în proporţii 
reale. a cărui poziţie bogată în atitudini, 
prilejueste artistei o stilizare mai mult 
decât îngrijită. închinată cu o severă 
încordare a mușchilor celui îngândurat. 

Dansatoarea — cu o notă specifică de 
tratare "antică, — Lectura — corect ca 


studiu al formei — precum şi Faut, în 
care nota fantezici domină  stilizarea, 
pun ve sculptor întro lumină de pro- 
nunțotă posedare a fehnicei statiare, 
Două baso-reliefuri; Rodia de aur și 
Saint Vincent de Paul (executat pentru 
biserica Saiut-Remy din Neinus), aduc a- 
minte prin compoziţia bogată ca perso- 


naeii si miscare. ile haso-relieturile lui 
[.. 4, hourdelle. 
De altfel artista Câline Emilian este 


o convinsi și demnă continuatoare a 
maestrului: Pourdelle care scria în ter- 
menii cei mai elogiosi despre expozanta, 
le astăzi: „A lu toute travailleuse ele 
„rand talent, ă Celine Ewiilian, en grau- 
„le estime 'ârt et en protonde affection“. 

Doamnau [miliau prin debutul său 
vuăarchează  uu succes ce-l merită cu 
prisosință fiind o deținătoare măia- 
steă a coucențiunii statuare ; Ha ca și pe 
viitor să triumfe in aceias superioritate 
»pitstică 

+ 


OLGA GRECEANU 


Vot în sula Heana expune și leamna 
Uluu Greceanu, cure prin preocupările 
sule de inalt maodarnism, prezintă un 
gen nou -— mult apreciat aiurea — ce 
vrooste să-l introducă. şi la noi, 
ste pictura murală decorativă. în 
care ochink trobuc să fie impresionat nu 








CELINE EMILIAN : Dansatoare. 


de subiect. ci «le armonii culorilor şi 1it- 
mul liniiior. 

O linie principală repetată de trei ori, 
veprezinlă prin definiție ritnvul decora- 
(iv iuipus frescei „Intr'o compoziţie însă, 
arbitrul poate nuanţa miscarea și armo- 
niz cadrul şi prin completarea liniei su 
cutu unei draperii, sau exagerând repre- 


zentaveoa realităţii prin deformări „ceru- 
ie“ și „căutate“ în pictura murală deco. 
rativă. i 

In acest nou gen --. care după şrofe- 
sorul dela Paris, E. Delbhos este consi- 
derat ca un „.„primitivism şi bizantinisimn 
modernizat“, — figura omenească în ge- 
nere este evocată și nu pictată ; în ana- 
liză şi reprezentare artistică spiritul dic- 
tează, nu natura, , 

Astfel privind: Fuga in Egipt, Isus pe 
cerute, scoborirea de p2 cruce, la izvor, 





OUGA GRECEANU : Scoborârea 


de pe cruce 


ete... remarcăm sindierea sumară a detu- 
“iilor —— și în deosebi ale feței — care: 
sunt marcate prin simple linii, neavând 
darui Mecât da a evoca o realitate în 
«ufletur nostru şi nu de a picta ceva fi. 
del şi conştient în studierea codipoziţiei 
artistice. - _ : 

Coloritul picturei marale — numită de 
nemți .„intelectualizaită“ — are o notă 
atrăgătoare şi plăcut în eiumplicitate. 
Abundă gris-ul de toate nuanțele; iar 
pe alocuri esta înlocuit în măsuri pro-. 
porționate cu roșul, bleu-ul sau marron- 
ul: negrul este exclus cu desăvârşire . 
din coloristica acestui gen. 

Expoziţia doamnei Olga Greceanu a-. 
duce un curent nou, prin care compozi- 
ţia şi atitudinile stilizate, apar sub o. 
formă evocativă şi nu reprezentativă a 
unei realităţi evidente. , 

Mişcarea,  gesticularea,  dramatismul 
în genere. se relevează prin mânuirea: 
abilității în aranjarea formelor. Nu lip- 
seşte însă nici sentimentul care este re-. 
dat printr'o aleasă simplicitate a, liniei 
şi culoritului compoziţiei, 


MIHAIL GH. CONSTANTINESCU 








828, — UNIVERSUL LITERAR 








ca $ LI? ] $ s-ci$ ca... 


DINTR'UN INTERVIEW AL D-LUI MI- 
HAIL SADOVEANU „..nu-mi aduc a- 
minte să-mi fi plăcut vreodată ceeace 
am sfris, Nu-mi plac volumele unele, 
Sant mai ales multe dintre primele mele 
usual în care nu mă mai recunosc de 
oc... 

Imi place toţi scriitorii  timeri cari 
păstrează iradiţia,... Natural, nu-mi plac 
place unii scriitori cari îşi  închipuiese 
că literatura, începe cu ei... 

„arest roman nu este decât unul din. 
tr'o serie care are drept început Neamul 
Şoimăreştilor şi drept sfârşit Venia o 
moară pe Siret“, Intre aceste două in 
tră : Şoimii, Zodia Cancerului şi altele 
pe care le voiu mai scrie...“ 


IARAȘŞI TRADUCEREA „VIEŢII NOUI” 
Trec peste execuţia technică într'adevăr 
clasică şi reproduc din „introducere“ ur- 
mătoarele modele de exprimare româ- 
nească : 

„In acea parte a cărții amintirii mele, 
dinaintea căreia puţine fapte sar putea 
ceti, se află o rubrică ce Spuntuu 

Și apoi: 

„Sub creastă rubrică găsesc scrise a- 
cele cuvinte pe cari am de gând să le 
transcriu în această cărticică, și dacă 
mu pe toate. cel puţin înțelesul ler. 

Autorul unei asemeni traduceri se nu- 
meşte... ], Leonara. 


POFTUL AL. MACEDONSKY este rea- 
ds cu evlavie, în paginile „Flamurei" 
dela Craiova, sub semnătura poetului 
Al, Iacohoscu. După o interesantă schiţă 
biografică, se analizează cu pricenere 
uperile mai de seamă ale regretatului 
poet cure „si-a risipit viaţa între ură și 
ideal“, 

In acelaş număr: „Fpitat pentru pă- 
mântul meu” al a-lui R. Gyr: o duioasă 
„poveste': semnată Leonard Divarlus, 

Cronica — bogată și variată. 


MIHAIL LUPESCU. cunoscutil folclo- 
rist care semăna „ciudat cu Ion Crean- 
ză şi la chin şi la suflet” şi „a Ivat par- 
te la întemeerea revistelor: Sezătoarea, 
Ion Creansă, Miron Costin și Vestitorul 
satelor Why necruţându-sși niciun sacrifi- 
ciu de niciun fel. pentru succesul aces. 
tor publicaţii. care sunt acum temelia 
tuturor studiilor de folclor“ — formează 
obiectul unui articol de fond semnat de 
d. G. Tutoveanu în revista Scrisul no- 
stru"” (8—9), Justă și duiousă caracteri- 
zarea acestui credincios al sufletului ro- 
mânesc : 


„Crescut în atmosfera de basne, cimi- 
Jituri, cântece şi snoave. dela clăcile u- 
nui sat din ţinutul Fălticenilor, el a fast 
încălzit toată viaţa de o dragoste neîn- 
frântă pentru bogăţia sufletească a ţă- 
rănimii noastre, i-a închinat, fără pici 
an preget, toate puterile lui de muncă... 

„ințelevător adânc al literaturii popo- 
vane, el păstra neatinse în culegerile-i 
de folclor. şi fantazia, si avântul, şi hu- 
morul Rpecijic acestei literaturi, pe car: 
mai toţi folcloristii de profesie nu le pri- 
cep şi nu le pot reda", 

Negreşit că lectura uncr, 
pagini. astăzi, nu poate îi decât folosi- 


asemenea, - 





Cea ZOlcar-aes 


toare. Ce păcat că tocmai cei ce ar avea 
nevoe să şi le asimileze — le ocolesc, 
Celelalte colaborări locale-- dar ono- 
rabile. 
Cronica — “necri: prea generoasă. 


„PROLOGUL” ce.laboratorului nostru 
Horia Furtună, ne amintește, prin d fe- 
vitele lui pasagii pe autorul poemului 
„Lunei”, al lui „Aghiuţă“ şi „Făt Fru- 
Mos“, 

Redăm pazasiul cel mai mişcător: 


In serile de vifor, prin geam vedea no: 
rodul 
Cum Vicleimu-aduce Isusul şi Irodul, 
Poveștile de clacă. poveștile de steu 
Trădiuu în vis can leutru — iur ziua când 
albia, 
Pe umeri Sdn.Vasile își potrivia 'n frig 
burca 
Sin soi râdeau Vasilca, Brezoaia. Capra, 


Turca, 
(Ad, lit, 466). 


DIRECTOR DE TEATRU se intitulează 
spirituala nuvelă umoristică pe care co- 
laboratorul nostru. d. 1. Dongorozi, o 
publică în ultimul număr (8—9 at „la- 
muri'.lor. E povestea rlină de amără- 
ciune a unui asemenea demnitar de pro. 
vincie numit la nemereală și pus în tri- 
sta situaţiuna de a nu se putea achita. 
Bine prinsă mentalitatea provincialului 
care face politică, 


PEATRICE CENCI — drama lai Shel- 
ley, în traducerea d-lui Al.  Iacobescu, 
continuă să fie publicată în „ Propilee 
Viterare“. (No. 4-—7). 


VECHILE CADRE continuă să se ma- 
mifeste ca acetaş sinceritate şi cu destu- 
lă tinareţe. E vorba despre d. Cincinat 
Pavelescu, autorul a 4 strofe melancolice 
„Simholul neantului“ publicate în ului. 
mul număr al „Ecoului“. 

Sunt momente de fericire, oaze care 
ne fac să uităm pustiul saharian al po- 
eZIpl românești sau plantațiile ei de car- 

n. 


ARTA ŞI POLIȚICA e titlu! mut arti. 
col pe care d. I. G. Duca, neîndoira cu 
toată competența. îl publică în ultimele 
numere ale aceleia3 puhlicaţiuni. Ideia 
jundamentală pare a fi următoarea: 
arta si politica nu pot decât să se apro- 
pie. aceasta si ca o „caracteristică a 
vremurilor noastre de a contopi. întro 
sinteză supremă, toate rnanifestațiunile 
activității omenesti“, căci: „azi. hotarele 
an căzut privhegiile au dispărut. dome- 
niile activităţii omenesti, se apropie «- 
mele ile afltele. se inflnențează reciproc, 
omul, tinde univeraalizarea si armoni- 
zarea tuturor cunostintelor şi tuturor 
însușirilor sale intelectuaale...“, 


DINTR'UN NOU INTERVIEW al d-lui 
M. Sadoveanu: 

„Scriitorul din Apus care, ... găseşte o 
timbă pe deplin formată şi un bogat pa- 
trimoniu. de valori morale. în mod fatal 
trebue să fie superior scriitorului nostru 
care... trebue să creeze totul, Dar el are şi 
alt mare avantaj... nu se epuizează atât 
de curând, fiindcă, pentru zămislirea 
unei opere, el are nevoe de mai puţirie 
sforțări“,. 

Deapre literatura nouă : 





„O literatură, ca să existe, trebue să 
aibă la hază talentul, indiferent de cre- 
zuri sau mode literare. Pentru m'ne nu 
există literatură nouă. ci literatură seri. 
să cu talent..., şi iiteratură serică, pen: 
tru epatarea milţimii, literatură care, 
nefiind opera tnlentilui, nu-i literatură“. 

Literatiră naţională ? 

„Literatura cu tendinţă e simplă ga. 
zetărie Literatura nu trebue să fie o. 
giinda <uiletului unui popor fără nicio 
altă picerere, Literatura. ncastră... tre- 
hue să-şi păstreze caracterul ei etnic 
care sn individualizeze în ansamblul |i- 
teraturii universale”. 

Prototipui românesc. „este “n ames. 
tec de pătruazălor umor In formă desă- 
vârşită îl avem în literatura ronulară, 
dar îl avem și în..., onerele lui Emine- 
scu. Caraziale. Creancă", 

(Adev. 1it, 24/X1. 929). 


MARTIAL,. cunoscutul poet şi epigva- 
mist latin. formează obiectul unei inte. 
reannte cevectări semnate de d. ]. M. 
Mavinescu. Ni se comurică momente în- 
teresante din viaţa nnetolvi si. ici cela. 
unele epigrame minunat traduse. Iată 
două din acestea: 


Mosicara din Nomentum, 
Mă'ntroebi ceami oduce. Line? 
Fa-mi aduce doar atâtn.: 
Că nu te mai văd pe tine. 


Sau 


Peniru-a rade pe Lurercus 
Părhterul se căsneste, 

Dar vu falcă pân' săi radă, 
Pe cealaltă par iar crește. 


Ne gândim : nu se poate presăti. o tra- 
ducere românească mai completă a ore- 
rei lui Marţial 'D-] Marinescu Increază 
oare la ea? Cele câteva exemple ne în. 
drentățeac so credem si so asteptăm. 
Lucrl ar fi de mare folos. la no! unda 
sa ctie atît de putin, se c'teste și mai 
putin vatinesta, îar adevărații eniera. 
misti se ivesc atât de rar, maior'tatea 
vânând snirite de suburbie sau calambu- 
vuri cu efect mărginit. 


P.I.P. 
+ 


FAUST IN ROMANESTE. Distinul no- 
stru cnlahorator d. Jon Fat. a terminat 
traducerea cel=hrei trazeiii a lui Goethe, 
Ifivenia în Tanrinta. dună o muncă err, 
mă de mai multi ani. Se cl'e că acenstă 
trazerhe are rentru artistele eermane în, 
ce nriveste ennsacrarea. areaşi însemnă- 
tata. ca şi Phedra lui Racine. 

Tracnecerea este în versur: alhe si în 
forma ortetnalului, care imită tragedia 
greacă, 

Mai amintim că al. Im Fati a tradus 
din orisinal faimoasele tragedit ale lui 
Fachil : Prometeu întănțuit si Perșii. în. 
tr'o formă imperahiiă. în ritmul origi- 
nani si într'o limbă de o măreție, ad- 
mirată de cunoscători, 

Niciotată limba românească n'a îost 
sunusă unui jug nobil de disciplină cla- 
sică şi de sublimă imfiripare ca în aceste 
traduceri, modele de limbă românească. 


SN. 








Nsienearea 





O Secsiaai cie 
Cu vamile 


Tristun Bernard e foarie mdâncăcios. 
Intro zi fiind învilat lu masă într'o fua 
milie modestă, toale rudele gazdei lua- 
seră loc în jurul ei, ca să preânseus= 
„că în torărşia marelui scriitur, 

Ca fel de mâncure deosetii, gazlu u- 
vea lu "nasi un pui „en casserole*, Pu- 
„iul era fourte mic, mai ales în proporție 
cu numdrul mare ul învtiațitor, 

— Ei bine, scumpe Maestre, 
gazdu  uuresânuu-se lui Iristan 
nard, cum găsiți acest pui? 

—- Sud redeţi, puiul acesta e foarte a- 
petisant, dar parcă are de spus certau, 
— Are de spus cera??7., Ce anume? 
— Ia uilaţiavă bine la el, nu zi se 
pare ci spune: „Ce, de lume e la masă, 

ce de lume 
e 


!'n wrieten reproşa lui Erasme că nu 
mănâncă post în Vinerea Paștelui, Eras- 
me îi răspunse: 

— Să tezi, am sufletul catulic, dar 
stomucul meu e de aleu!? 


spuse 
bey 


tin bancher bogat, fast ministru al Ar- 
telur pe vremea lui Napoleon ul Ilea, 
ținea cu orice preţ sd aibă în guleria 
su de tabiouri o pânză de Eugen De- 
lurroiz. De uceea, chemă pc marele pic- 
tor şi îi spuse că il vu plădii cu c sumă 
reqald, 

— In cevace pricește subiectul, adrioe 
jă Ministrul, ias aceasta ta  înspiraţiu 
d-iule, Acelaş lucru şi cu dimensiunile 
tabloului cere rămân lu latiludinea 
d-tale, Singurul lucru ce doresc, cr să 
am un tablou dc dela... Sper că nu roiu 
azea nici un fel ue neințeiegere!.,, 

— Sper şi eu, răspunse piclorul zăâm- 
bind. 

— Totuş uși avea să-ţi [uc o vbserta- 
ție şi le rog sd-mi faci şi mie un hatir! 

— Cu toată plăcereu, ce anume? 

— Fii bun şi schimbâ-ţi maniera pen- 
tru tabloul pe care îl pictezi pentru 
RÂRR |, 


+ 


Un umutor, comandase pictorului Lan: 
tara un tablou care trebuia să înfdlişeze 
întericrul unei mânăstiri, Lantara, fiind 
peisagist, nu ştiu să picteze figuri, de a- 
ceea pânza lui reprezenta interiorul mda 
năstirei fără nici un câlugăr, 

Cumpărătorul îi spuse: 

— Lite ce este, domnule Lunlara, ta- 
bloul d-tale e foarte frumos, are mult 
pitoresc, dar nu văd nici un călugăr! 

— Pă, să vedeţi, călugării, la ora 
când am luat eu schițu, erau tocmai în 
biserică, lu stujbă, 

— Atunci, ştii ce, replică, şiret cum- 
părătorul. am să cumpăr tabloul când 
se termină slujba şi când o să iasă că- 
lugarii din biserică !u., 


bb caz ca» 


SOVIETELE AU DECLARAT RĂZBOI... 
CRĂCIUNULUI 


O telegramă primită din Moscova 
ne iniornicază că Uniunea  Urainiană, 
a atellor a pornit o sust.nută campanie 
contra Crăciunului. La Kharkov a apă- 
rut de curând un nou ziar intitulat: 
„Ateii războinici” care a şi ajuns la un 
tirtj de o sută de mii de exemplare. 
Spre a dovedi că proletariatul îa o parte 
activă în această m.şoare anti-reiigioasă, 
oficiosul' ate,lor serie că iucrătorii din 
mai multe oraşe au declarat, din pro- 
prie iniț.ativă, că sunt dispuşi să cedeze 
salar.ile ce li se cuvine în zilele de Cră- 
ciun pentra fondul  propăşirei indus- 
triale n Suvietelor, Acelaş ziar pretinde 
că și țărani ar fi îusufleţiți de aceiaș 
pornire nontna bisericii, hotărând în 
multe părţ, ale Rusiei să închidă bise- 
vicite şi să dea clopotele la topit pentru 
a fi trunstorruate în obiecte de utilitate 
casnică, 

„Mitul religios dispare“ scnie „Prau- 
da” înr'uu articol intitulat „Război con- 
tra religiei”. Autorul articolului adaugă 
însă imediat că se recomandă exercita- 
vea unii control asupra grupuntlor de 
lucrători şi coloniilor de mancă pentru 
a împiedica să se oficieze slujbele reli- 
aioase în taină şi pentru a demasca 
congregaţiile clandestine“, 

„Pravda“ propune ca în ziua de Cră- 
ciun să se răspândească în toată ţara 
misiuni de alei în scopul de u strânge 
semnături în vederea inchidlorii bisenir 
cilor, şi interzicerii de a mai trage clo- 
potele. In scopuri de propagandă anti- 
rel gioasă, comitetul central al Uniunii 
Ateilar a publicat două cărţi: Una este 
intitulată : „Campania antiretivioasă în 
oraşe* ; cealaltă: „Campania  nntirel:- 
vioasă la sate”, 

Coniitetul central al sindicatelor mun- 
vitoreşti a dat un ordin prin care in- 
pune lucrătorilor să muncească în zina 
de Crăciun. cerându-le să facă cotizaţii 
pentru a se construi un număr de trac- 
toare care vor i botezate cu numele de 
ateu. Zilele trecute postul de radio dela 
Moscova a emis o conterință în care se 
arată că scopul pr:ncinal al Uniunii A- 
foilor este acela de a obține un decret de 
închidere a tuturor bisericilor, sinagogi. 
lur şi moscheelor, 

Conterenţiarul a afirmat că azi se mai 
pot încă. face slujbs raligicase în unele 
ținuturi sovietice şi în închecre declară 
că războiul! Sovietelor contra religiei ar 
fi privit cu cea mai mare simpate de 
casele muncitoreşti din întreaga lume! 


CONSTANCE TALMADGE NU MAI 
FILMEAZĂ 


Cel=bra veretă a ecranuliui, Constance 
Talrmardge, a luat hotărirea de a renunţa 
la urta mută, roirăgându-se pentru tot- 
deauna dn industria cinematografică. 
Această hotărire n renumitei „stele* a 
ecranului a fost adusă la cunoștința 
presei, şi e pusă în legătură cu ultima 
căsătorie a Constanţei Tulmadae, care 
e azi soția bogatului bancher din Chi- 
casa, Townsend Netcher. 





UNIVERSUL LITERAR. — 8% 








caricatura zilei 
NENOROCOS.... 





— Nu ţi-e ruşine să ceri pomană? 
— Ah! Doamnă. ași fi preferat să dau, 
dar norocul a fugit de mire. 


SENSIBILITATE 





— Dacă vă temeţi de paraziţi.,, 
— Oh! Nici nu e vorbă, am pielea aşa 
de sensibilă !... 


DEFECT 





— Cum nu vezi cu un ochi? 
— Exact! Cu dreptul din cauza mo- 
noclilui, care mă jenează.,, 


(Dimanche ilustre) 








830, — UNIVERSU LLITERAR 





Pagini uitate 





O DAT A!... 


(e îvumoase erau zilele de Crăciun 0- 
dată ! Cum aşteptam, Doamne, ză cadit 
cele de pe urmă frunze din grădina lui 
Vodă Sturdza, să contenească picăturile 
reci de ploaie, şi să se acopere cerul cu 
norii cenușii, buclaţi ca lâna, din care 
aveau Fă se cuboare. liniștiți, fulgii în: 
foieţi de ninsoure! In ziua când iarna 
porneu să cearnă, puzderie, ne sus, 
ştiam că se scutură floarea albă a unei 
primăvevi cereşti : 

— Lude or fi copacii ce:a, mamă ?? 

Departe. drăguță, tocmai după nori! 


Cât ai clipi din ochi, șesul Copoului 
se invălia în pânză albă de sărbătoare. 
Toţi erau bucuroşi ; numai grădina lui 
Vodă, din îaţa casei noastre îşi tremu- 
ra rathurile ca de îvig, —- mi se părea 
că-i ture mâhnită, 

Cum venise omătul, rât nai 
vene şi Crăciunul, - 

— „Stii tu ce e mâini?” mă întreabă 
mama. 

Cur. să nu fi ştiut. dar tăceam căci 
îmi răspinuea atât de dulce glasul 
seunip ce parcă-mi aburia faţa: 

„k ajunul Crăciunului, puiule“. Si 
mă săruta. 

in sean aceea mă culcam de vreme. 
Inchidean: ochii strânşi-strâuşi, done voi 
adormi ; sua ei se deschideau cu înce- 
tul, se făceau ntari, şi peivirea întâlnia 
iuminiţa dle aur a candelii, din faţa. pă- 
tişoruliui. Mare ciudă aveam pe candelă 
în noaptea aceea! La urma, urmei mMă- 
hoiăram să stun treaz. Atunci, de după 
îmbrăcă mintea. de argint a sfântului Ne- 
culai, mi se deslușia, chipul senin ul bă- 
trânului : înni surâdea, iar cele trei «d»- 
gete împreunate mă binecuvântau... 

Adormiam târziu, târziu... 


gândi. 


In ajun porţile erau lăsate deschise în 
larg; umblau colindătorii. Mult nii-au 
mângâiat copilăria glasurile uşoare, sub- 
ţiri ca, clinchetal unor clopoței de argint. 
ule copilazitor colindători : „Fiorilo dal- 
he !* 

ia tiecare rând mă duceam la foren- 
stră, mă lipiam de mama care îmi pu- 
ne, mâna, pe cap, cu degetele pe frunte; 
aşa ascultam melodia duioasă ce poves- 
tea naşterea Mântuitorului. 

Pe colindători îi plătiam eu; le dă- 
deam gologani noui, strălucitori ca jă- 
ratecul, 


+ 
în fundul ogrăzii noastre, intro căsu- 
ță, stăteau: mătușa, Smaranda, — shu- 
gă bătrână, credincioasă ; bărbatul ei.— 
03 Tosuler, —- şi ran copilas, mai de-o 


vârstă, cu mine — Petrache, îl creșteau 
de suflet. Cu Petrache răscoliam toată 
eprădina, ridicam omătul cu picioarele 
de par'că viscolia. i 

Aşa îngrijia şi văruia, mătuşa Smaranu 
da, căsuţa. ceea, că iarna nici nu 0 deo- 
seblai de nărneții ce se îngrămădeau în- 


bd 





de EM. GÂRLEANU 


tr'acolo. Numai pe hogeag flutura, usor, 
caerul albăstriu” de fum... 

Imi amintesc: era întrun Ajun; pri- 
vind fumul cum isvora de-azupra acope- 
remântului căzutei, mi se făcu dor de 
Petrache: „Ce-o fi făcând oare?” 

— Mamă, Dai la mătusa Smaranda. 

-— Haidem. 

Şi-a pus Maha un sal pe spate, a uru- 
plut un săculeţ cu smochine, stafide. 
migdale, — cu «le toate, si-am pornit. 
areă-i răul. Mâucau, Din mijlocul rnâ- 
suţei joase, se împrăștia imirodenia cin 
brubui presărat pe friptură. Mătusa Sma- 
rauda. sa sciilat repede: nos  Londer 
mai stângaci a răsturnat scăunuzul când 
sa ridicat ; Petrache aleargă lângă mine, 
Nu stiu cum, dar si mama era stinghe- 
rită : se înroşise şi nu isbutia să vera 
pe masă bunătățile din săculeţ. 

N iertaţi,.. Mătusă Smarandă... uite 





am venit să vă urăm şi noi sărbători 
fericite“, Si glasul mamei tremura așa 
cum de multe ori l-am auzit pe armă. 
Bătrânii, fără să poată scoate o vorbă, 
ii sărutară mâinile. Pe Petrache l-am 
sărutat eu. 

Era atâta seninătate în odiăiţa ceea! 
[i .. + i . Pi a a E Ş 

Sa ruinat casa în care am ascultat 
cele dintâi colinzi, şi totuşi o văd încă; 
sa dărimat căsuţa albă ; au murit şi bă- 
trânii. şi Petrache, şi parcă tot îi zărese 
Ja măsuţa lov. deasupra căreia flutura 
mirodlenia de cimbru ; sa, stins de mult 
surâsul duios, fermecător ul mamei, şi 
totuşi el e ruza ce se strecoară până la 
mine, dezi topeşte strălucirea în lucrima 
ce mi-a căzut din ochi. Doar fulgii se 
cern aeven, liniştiţi, ca-si atunci... Nu se 
atuul la fereastră „Florile daiha 2 


CMR ME A MR 
FLOAREA LACRIMILOR 


Poruncise Irod; dela un capăt lu al- 
tul al' Betleemului mişunau călăii. Fie- 
rul săbiilor se pălă de sânsele copiilor 
nevinevaţi. Mamele își sfâşiau sânul 
care îi hrănise; înnebunite de durere 
strângeau la pi=pt păpuși de sdleenţe si 
strigau : 

„Mi l-ați luat 
altul! 

Din fundul palatului Irod nauzen pu- 
metrle de durere, nici  scrâșnirile de 
furie, nici suspinela de desnădajde, Dar 
jrod cremdeă că printre copii ucişi fi-va 
şi cel a cărvia naştere cei trei crai dela 
răsărit o vestiseră, 

In vremea aceasta osii străbătea 
pustiul, ducând de căpăstru usinul pe 
cure călătorea Maria cu Isus în brate. 

Fugeai: de uirpie, 

Spaima îi gonea ; arziţa le topia pu- 
tarile, nădejdea îi chema, 

In miezul zilei soarele prăjia nisipul: 
asinului i se muiară genunchii. losif îl 
opri o clipă. ajută Mariei să se sc.- 
boare şi o stătui să se odihnească vre-o 
câteva ciipe la umbra rară a unor spini. 

Maria se aşejă jos să hrănească prun- 
cul: Iosit rămase în picioare, cu pri- 
viriie la copil: iar usinul se apropie, 
adulmecând cu botul umed spre fecioa- 
vă. ca şi cum ar fi uvirosit şi el izvorul 
laptelui binefăcător. 

Pruncul sugea dormind: îi era 'ohra- 
zui îraged; eura rumenă ca măiaca- 
nul; de supt scufiţa albă părul. valhou 
ca aurul. ieşeă aruncând parcă o cu- 
nună de raze de jurimprejurul cipului, 

Si cum îl priveă, ochii Marici se urme. 
7iră, Co le făcuse copilul oare? Cu ce 
le araș:se ? 

De ce-l prigoniau ? 

hidicându-si privirile Maria, şi le 
ținti în zare. De colo, departe. ela întâl- 


pe unul, acuni atu 


niseră o vedeneie prozavă, Muma îre- 
sări din adâncul măruntaielor ei şi, 
fără să spuie un cuvânt, izbucni întrun 
plâns sfâşiotur. 

Căzând pe obrazul copilului lacrimile 
fievbiuţi îl treziră.  Zâmbind, Isus îș 
duze atunci mânuţa la obrazul mamei. 
Iar Iosit o întrebă: 

— De ce plângi tu, Marie ? 

femeia nu răspunse, dar fiindcă nu 
vvea cu ce să-şi şteargă lacrimile, luă 
secufiţa copilului, și-o duse la ochi. 

Intr'un târziu, când să plece iar la 
drum, Maria văzu că, scufiţa îi udă de 
lacrimi, Şi căutând. zăni tulpina uscată 
a unui spin și puse scufiţa în vârful ei 
să se rsuce, 

Iosit mângâie asinui, ajută upoi Ma. 
riei să se ridice, das când Maria se în- 
toarsa, să ia scutița, rămase locului 
uimită ; tulpina spinului se pretăcuse 


în lujer verde, şin locul scufiţai strălu- i 


ceă o floure albă ca zăpada, deschisă ca 
un potir de cristal, 

Şi pruncul iar zâmbi; iar Meria Văsă 
pe losif să potrivească. înainte căpăs- 
trul asinutui, şi nu-i spuse nimic des 
pre floare, de teamă să po rupă. 

Si plecară, ă 

Matia îşi destăcu părul, care parcă 
luase ceve din mireasma neasenmănată 
a floarei, şi feri capul lui Isus în umbra 
hui... 

Si de atunci până astăzi crinul culege 
în potirul floarei lui, cele dintâi lacrimi 
de roti le diminaţii, 


EM. GĂBILEANU 











alta 


« 


UNIVERSUL LITERAR. — 85| 





cearța reciale îm cxirase | 





VIAŢA TITANULUI BEETHOVEN 


de EDOUARD HERRIOT 


Uriaşe d-scăluşare a spiritului de legile trecătoare ale trupului, a 
Î fost întreaga existență a iui Beethoven.  Esenfa vieţii a fost, peniru el, 


! romanțale. 


; Intro iruimtnasă Zi de vară Penană, o 
iresul Bou apare ca, 0 însulă de piatră 
“in mijlocul unsi imensităţi se verdețuri. 
stu toate că orusul se 1rausfuvrină înce- 
„tul cu încetul, el a păstrat linistea sa 
pbătrână. şi în senipătatea grădinilor sale. 
“farmecul geniului său. 
In casielul elevforilor 
„Unirersitatea, care uhsourbe aproape 
toată activitatea din locurile acestea : 
ea populează străzile cu studenţii săi. 
mâvlvi de caschetele lor de culori dite- 
rite. Aici. în a doua jumăti Meu secolu- 
duij XIX-lea va veni să iucreze fiul unui 
“păstor saxon, cure, pentru a interpgeta 
personagiile helenismului. va evuca fara 
„depărtată şi albastră” unde se imiscă 
ifvumoasele şi luiminoasele divinităţi. U- 
“vasul Bonn păstrează. încă. in nfată de 
urmele pusilor iui Frederic Nietzsche, si 
mormâniu! lui habart Schumann. For 
„ le aproupe de aci, lu Endenich, în casa 
“le sănătate a doctorului Richurtz. a mu- 
„vit el lu Sfârșitul lui Iulie IND. după 
i câţiva ani tmizerabili. 
Familia lui van Beethoven vine din 
Flandra, Ha aduca în această societate 
electorală, imaginea Muliu-ului. a An- 
vers-ului si a Louvain-ului, Ludwig bă- 
trânul se născuse la Mulines în 12 și 
“fusese admis la scoala te coruri a bi- 
“sericii metropolitane Qin Saint-Hombnudl, 
După aceea intrase în serviciul catedra- 
iei din Liâge. ca has-cântăreţ. Ciutre 1î 
se instalează ca biuzieatt al Curţii la 
i Bona şi aci se căsătorezte cu 0 tânără 
| fată de 19 ani, anume Maria losepha 
Poll. Este epoca lui Clemens, cel fastuns. 
i Comedianii și cântăreţi din toate ţă- 
rile aleargi pentru rafinumentul artis- 
tie ai prinţului Fiul al cdleiea at lui Iul 
wig, luhabn va deveni şi 0], deasemenea 
muziciun ul Curţii. foarte rău retribuit, 
după cipriciul tradiției. EI se căsălo. 
roște cu o tânără văduvă. Maria Mag- 
salena heverich, fiica unui bucătar Ca 
De acvuată dată, femeia meriti utenţi- 
unea cea mai mare, prin grija cu care 
— cu toută sănătatea ei subredă - stie 
să conducă menajul, 
lohann este brutal, nutoritar. și bea 
Din șapte copii ai lor. patru au murit 
puțin după naștere. 0 adevărată gene- 
raţie de alcoolici. Copilul care a fost bo- 
tezat lu 17 Becembrie (si care cate ge- 
nialul muzicant) îşi datoreşte calităţile 
<nte de sensibilitate, înclinațiunea sa că- 
tre duiazia şi amorul pentru fiunilia sa, 
nu acestui moustru, cât mai ales buni. 
cului său, bătrânul muzicant flamand 
şi mamei sale, Maria Magdalena, servi- 


este Pustalută 


muzica, în care a transpus toată neliniştea temperamentului său poetic. 
Edouard Herriot ne reflectează în lucrarea de față, imaginea acestui 


creator neîntrecul, 


cu o artă cum rar s'a văzul la autorii de biografii 


(Editura libr. Gallimard) 


toava, Mai tărziu, int al siselea caer «li 
conversaţiune. el va da un suvenie forte 
văz relativ la naso sa mânia Biumă, 
but vecină a Var. 


E 


se discută cu foarte multă relativitate 
primele incicaţiuri asupra. lui Ludwig. 
el însu-şi, Tată. înaintea unui pian, un 
copil de patru ai, cu ochii plini «de la- 
cvinu care este constrâns Să repete la 
intinit. exerciţiile sala. Se încearcă, si 
se facă din cel un virtuas, ceeace nu în- 
semnează un muzician. Bunul macsiru 
ul lui l.udwig cel tânăr a fost Lobias 
Pfcitfer, muzicant fantezist şi nestubhil. 
Aţi îl suceodari ; fratele aruanist Wil- 
libald Roch, claviristul flamand van P- 
ecdan, 

In vrice caz, se pate. nimic orlonui 
in instruirea lui muzicală, până În ziua 
când tânărul prodigios, care a urmat 
neregulat cursurile din Tiroanium şi na 
reţinut dim cunoştinţele elementare, dia 
căt 1. latină, găseşte în Uristian Gottlieh 
Nenfe. călăuza inteligentă și sigură, că. 
reia ii. va datora prima sa orientare. 
Neofe. este un om cultivat, un teosician 
instruit, 

Şi asttel  cunostințele muzicale ale 
tânărului Beethoven uu apucat calea 
cea bună. grație spirilului. muzical al lui 
Naefe, cute l-a îndrumat ca tot devola- 
inontul, 

Tinere je simplă și armonioasă ! Udată 
muti mult orizontul începe să se Lărpeu- 
scă, înnintea lui Ludtowig van Beetho- 
veri, Viena. unde Electorul îi permite Ade 
a se duce în Primăvaia, anului 1787, estr 
Uupitala ui Iosif [i-lcu și densenenen 
este Capitala lui Mozart. Muzica acestuia 
incăută vlita acestei secetăţi  amabile, 
pusionute de tealru si de concert, Mo- 
zurt avea 30 ani. Coumprehensiunea pre 
care a exerditui-u aureola dui Mozart 
asupra, lui Î-a niutit un tinip orice îm- 
bl muzical, Stiuea în acest imens pa- 
viliou nruzicalal Vienti ca si cel mai umil 
intre spectatori și sea închina înaintea 
ilolului adoret care era Mozart. 

Trebni totus să părăsrască Viena peu- 
tru ca să vadă murinul d fiizie şi poate. 
“le durere. mana sa Maria Magdalena 
Maraa lui W'sher va nui de areas a- 
imărăciune. Mizoria se cuibărise în locu- 
ința fnuniliei lui Beethoven. 0 asa aprigă 
mizerie încât Beethoven fu novoii să 
vândă vestmiutete celei care fusese „pen 
mai pună amica“ 





O vizită a lui Haydn la Bonn deter- 
mină plecarea lui Beethoven, Licenţiat 
a doua zi delu moartea, prințului Nicolas 
Esterhazi, bătrânul Haydu se duse in 
LA nglitera. HI este cundus acolo de viu. 
Jonistul loham Petev Salomon. care u- 
parţinea ordinului electoral din Bonn si 
care după un triumfal turneu de cun- 
certe, se instalase la Lunudra unde se pro- 
duse ra solist fa violină. quartetist și 
sef ide orchestra. Hayuln reprezinta o 
generaţiune aiterioară cu mult celei câ- 
reia aparţinea Beethoven, Din Bonn, ei 
conservă mai mult decât nişte simple 
amintiri. EI u publicat o primă seria 
de opere muzicale. Fapt remarcabil: a: 
cest muzicant care a încercat  atâten 
piese scrise pentru scenă, îndrăzneşte si 
serie teatru, Il se consacră muzicii pure. 
Prod'homme a aranjat catalogul produc- 
ţiei sale. In 1753, după noul variaţiuni 
asupra unui mars de Dossler si o fupă 
pentru orgă, Beethoven conipnsese deju. 
trei quatinors pentru „pian. violină, violă 
si hassan”: către 1î7&0 un Concart în re 
mejor. pentru piano si orhesiră şi două. 
zeci si pateu variațiuni pe toma Wen 
Amore ; apoi multe jicd-uri şi versuri 
dedicate lleonorsi Breunie, prima sa 
elevă. Astiel, cu tonte sforţările istoriei - 
lor specialişti, prin perioadă a vieţii 
artislice u lui Beethoven rămâne încă. 
într'o bună parte, rău cunoscută, Ceaace 
este sigur. e că. el sa exersat în va- 
raţiuni. în sonate si cu toate influ- 
enţele pe cari le-a snferit, în mod cons- 
tient și înconstient. personalitatea su 
apare întro înclinura către nielodie. în- 
tun gust adoptat pentru expresie, ru 
mternanţa. axa de sensibilă în toată 
upera sa vosterioară, a sentimentului de 
tristeţe și bucurie, în sinceritatea unui 
patetic încă diserei, Nuanţa care îi sa- 
pară da Nlozart se obsearvă, Sonatele 
din 1753 nu sunt încă decât exerciţiile 
unui col: câteodată, se obseavă acolo 
si suspine, Mai uiulte cin ideile cari se 
schițează în aceste prime producţii vor 
reapare în cormnhoziţiile viitoare, La Cun- 
tate conține nu anni indicaţiuni carii 
vor fi reluate în f'idelio da» şi tema care 
va fi regiisită mai târziu în finalul Sin- 
funiei a. noua, Nimic nu rezumă şi nu de- 
fineşte mai bine posiţiunea lui Beetiu- 
ven cănd pleacă pentru: Viena la sfârsi- 
tul anului 1792, decât acest hilet al lui 
Fischenich pentru Charlotte von Schil- 
ler: 

Vă trimit a compoziţicne a lucrării ju 
Fuerbachk si as dori să am opiniunea 
dv, [Este datorită unui tânăr de aici ul 


839. -- UNIVERSUL IATERAR 
cărui talent muzical va deveni celebru 
si universal“. 


+ 


Beelhoven se insialează la Viena la 

începutul iernii din 1792, câteva luni 
după somptuoasa încoronare la Franc- 
fort a secului şi durului Francois II care 
arma. să domnească patruzeci şi trei de 
ani asupra poporului austriac, Era toc- 
mai în timpul războaelcr cu Napoleon. 
împotriva căruia se uniseră toţi suve- 
ranii lumii ca să-l îngenucheze, Dar din 
păcate cra tocmai în culmea gloriei a: 
ceatui mare general al omeninii. Marea, 
rapsodie a războiului era imposibil să 
nu tenteze și pe înflăcăratul nostru mi. 
zicant. Astiel Beethoven ccnipune mai 
multe imnuri naţionale în cari strigă 
tul de revoltă se îmbină cu calda şi du- 
ioasa evocare aervxemului luptătoriler. 
Nimic nu noate fi mai mişcător decât a- 
ceste fr-urnase pagir i de muzică şi 'poezke 
cari conlucrează împreună pentru îm. 
binarea acelui sentiment artistic etern si 
general. Și din aceşt panct de vedere be. 
ethoven se apropie de Novalis, poetul 
german, Dar din această apropiere poe- 
zia, nu poate decât să piardă. Căci orga 
melodivasă a lui Beethoven poate să 
miște mai mult simțul estetic decât poe- 
zia genială. a lui Novalis, 
„Este ceva la Beethoven care seamănă 
foarte bine cu un sentiment nou cars 
sar putea numi: ecluptafea durerii, Ca. 
litatea, pateticului ţine de desăvârșirea 
acestui suflet așa de sincer, aşa de con- 
centrat. Dacă arm fi tentaţi să cunoaştem 
omul, nu am fi recompeneaţi, pentrucă 
l-am găsi cast, rezervat, armonios până 
și cu violenţă, Cu el, inspiraţia nu su- 
primă tehnica, da: o domină pe aceasta 
din urmă. Nu există artă mai degajată 
de elernentele materiale, Dar pulerea de 
creaţie propri uzisă, a lui Beethoven în- 
tepe ab.a cu simionia doua, intitulată: 
Eroica, dedicată unsi femei în care spe- 
rase mult, dar care sa măritat cu un 
altul, Aici se exaltă tinereţea şi optimis- 
mul sincer al vieţii, Dacă la urmă o u- 
şoară “undă da tristețe întunecă puţin 
cadrul siraplu şi cald al acestui optimism 
exagerat este regretul cej mare âl Mae- 
Srului de a nu-s fi putut realiza uni- 
cul, superhul și mântuitorul lui vis da 
iubire. Terminarea acestei compeziţiuni 
rriaşe avu loc în primăvara anului 
1804. Câmpul de acțiune se mutase ia- 
răş pe frontul lugubru şi vijelios al răz.- 
boiului. Era tocmai în timpul când Be- 
eihoven compunea pe libretul lui Boully 
această minunală operă muzicală care 
se numeşte Fidelio, Iurăș acelaş decor 
iragic al războiului abia deslănţuit ; din 
nou aceiaş patetică şi vibrantă chemare 
pentru apărarea ţării şi acelaș spirit 
de jertfă divină. Şi centrul de gravita- 
țiune a! acestui Teatru ftern era tot 
Napoleon al cărui sceptru îngrozise toată 
lumea, aza numită civilizată. 


* 

Simfonia războiului, exaltarea senti- 
mentului de datorie sunt leit-motivele 
acestei grandioase epupei, Rând pe rând, 
după aceia urmară la scurte intervale 
celelalte simfonii şi sonate cari avântă 
urechea subtilă Ja amatorului de mu- 
zică superioară, până la celebra şi cul. 
minanta Simfonie a noua, grandioasa 
capo d'oțoră heethuviană. Toată viaţa sa 
Beethoven se arăta foarte preocupat de 
progresul moral. Tânăr încă, în plină 
iorţă a celor treizeci de ani, el exprimă 
doctorului Wegzeler dorința de a reveni 
o zi în patria rhenană, aproape pe eşar- 
fa albastră a Rhinului, mai mare decât 
plecase la început. În centrui morale: 
«ale, o dragoste Binceră pentru umani 
tate, dluioşia pentru cei săraci si neno- 
rociţi. Cu toată starea mediocră, el lu- 
crează pentru cei cani suferă, Autorii cei 
mai preferaţi ai lui, pe cani î-u ir 
talizat în operele sale nepieriteare. au 
fost Schiller şi Kiopstock, etc. Dela Schil- 
ler împrumută pretutindeni, pentru a 
uminortaliza 1 'Hymne d la decir, publi: 
cat în 1785. în al doilea caict din Thata. 


* 


Situaţia fizică a sa mergea din ce în 
ce mai rău. Beethoven se gândi, în anul 
1819 să plece pentru Anglia. Se înţelege 
rațiile pentru cari vcia acest lucru. 
Dar împrejurările l-au silit să se retragă 
întrun colţ retras unde şi-a purtat a- 
cecaş nedesminţită dragoste pentru îru- 
mos şi simplu. Tvenimentele cari urma- 
ră au fust sărace în conținut puternic, 
Numai concertul din 7 Mai 1524 aduse 
un nou avânt inspiraţiei lui Beethoven, 
"mde se cântă multe din operile maes- 
trului cu cea mai mare exactitudine și 
pasiune ce către Karl II., elevul acestuia. 
Succesul din ce în ce mai crescând al 
lui fideliv îi dădu lui Bcethoven urii 
imbolduri pentru teatru muzical. Mul- 
țimea entuziastă şi nebună aclamiă vi- 
guros pe Maestru, Dar el închis în lu- 
mea creaţiunii sales nu preţuia aceste 
recunoaştere unanimă, căci el nu scri.- 
«ese pentru ea, ci pentru a-si potoli fo- 
cul lăuntric care îi mistuise toată ti. 
ncreţea,. a 

Din acest moment care marchează cel 
mai culminant punct unde ajunsese ge- 
niul creator al lui Beethoven, începe pe- 
rioada de slăbire a forţelor sale fizice. 


SFARȘITUL 


In luna August din anul 18%, Kan! 
voi să se sinucidă, din disperare de n 
nu fi reuşit la examenele sale, dacă tre- 
hue să credem pe Schindler. Sosind la. 
Baden, el urcă pe ruinele din Ranheu- 
stein şi îşi trase două foouri în cap, iără 
să se plângă de alt rău decât de ou. 
șoară amețeală. Se itransportă rănitul 
la spitalul general din Viena, Scanda- 
lu! fu mare: poliţia, şi justiţia interve- 


| 


| 


niră. Beethoven ertă în numele acelor 
principii pe cari nu le dezavuase | 


dată. 

Dar starea sa se înrăutăţise şi îi mer 
zea din ce in ce mai rău. Prietenii lui 
defilan la căpătâiul. bolnavului ș$ sl 


exprimau cele mai sincere urăni de să- 
nătate. Beeihoven nu înceta să-și trans. 
crie această :nspirație târzie, Mai mulţi 
editori ii cerură pe rând manuscrise 
pentru noile colecţii icari rtrebuiau să 
apară în acel timp. Pe măsură ce ine- 
vitabilul se apropia, creștea şi nervozi- 
tatea si exasperarea lui Beethoven. Nu 
maj iugăduia nimănui să-l srizilenei.. 
certa pe cei din jurul său și în special 
pe harl şi pe tratele său, Doctorii se a: 
rătau destul de entziaşti, la început. Dar 
entuziasmul le scădea fulgerător cu cât 
inainta boala 

Hurmme! veni să-l sală şi.l găsi sculat 
dar incă neras. Beethoven se certă şi 
cu acesta cum se certase cu atâţia alţii. 

Moartea îi surâse la îneenut calmă şi 
apai din ce în ce starea sufletească i sa 
turbură, Sfârşitul şi-l dădu în mijlocul 
unei agonii lente şi brusce, Era ultime 
melodia pe cara 6 scria cu  saferințale 
sale, 

Dintv'un sentimeet de delicată justiție 
Austria voi să usocieze prestigioasei 
me:norii a lui Beethoven și amintirea 





lui Griltparzor: o sală. plină cu portre-l . 


tele sale, «lin toa'a vâvstele îi fu vezer 
vată în Fpoziţia din Rathuus. 
Prin Beethoven Germania a 


n. 


aspiral. 


la libetarea ei naţională. Spiritul revo- Pi 
luționar era în el şi îi inspira contre 


neliniştii o ardcare asa de generoasă 

rațiuuii de a demasca ridicolul şi abeiit 
raţia tuturor despotismelor. Credinţa su.| 
în triumful păaii care trebuia să lecu-, 
iască naţiunile şi toate rănile războti-i; 
lui, fuc din el co figuvă nare din gale. 
ria pacifiştilor. Dar mai presus de tontal 
acastea, Beethoven tronează :toută mu- | 
zica contemporană fiintei a stiut eă | 
elimine din inspiraţia sa toate Slot vele | 
trecătnare, toate lacunele evidenţiate la 
început. Geniul muzical al celui care a 
font Deethoven va predomina toată ix- 
toria muzicii. Va f:i ca un afins uriaș 
pe lângă care Sfinxul din Egipt arti 
un piumean, unde toate spiritele nobile 





își vor răcori sufletul încărcat si vor 
sorbi adevărata, unica şi  desăvârşiia 
licoare a artei: MUZICA, 


N. CAR. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr, 11 


» 





luminii tera 


. 


E SP Sci E