Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0037

Le) 
d ni 
Marea ee rent dm ST A] 


"e e e 


UINEVERDUL 
RESEEAL 






„APEI Sea OCT PONI PT 
MAHIUI BUNESULU: COR AaBil LA VALUCOYV 


In acest număr: SARMANUL KLOPȘTOCK, MIHAI, CELARIANU, SARINA CASSVAN PAS, MIRCEA ELIADE. 
FLORICA MUMUIANU, CAMIL PETRESCU, |. AL. STEPA NOVICI-SVENK, EDMOND ROSTAND, GEORGE DUMA, 


PAUL I. PAPADOPOL, ANDREAS LATZEO, MIRON GRINDEA, JEAN MOREAS, M. NANU, MIHAILESCU 5. DUMBRA- 
VA. RUD. A. KNAP, B. CECROPIDE şi N. N. TONITZA. 


An. XLIII Nr. 37 


11 Septembrie 1927 | | Lei 5 


N 


UNIVERSUL LITERAR 


30 Octomvrie 


In noapie, o noapte fără argint 
In care teama sue prin colțuri 
şi te mint ochii de pisică 
în care vântul bate la fereastră 
umbrele calcă una pe alta 
păsările mor. îrunzele pleacă 
şi apele seacă, 
în care e mai mică nădejdea şi lumea. 
In noapica asta Dumnezeu a făurit 
încă un om. 
Un prune mirat şi necăijit 
pe care nu Fa întrebat — vre” 
si fără să Îi avut dece “i-a aninat 
de umerii şubrezi povara unui suflet. 


Lumea amenința, sarâdea si chema! 

Era întunerec, ca să rămână toate fără de răspuns. 
Pruncul țipând împingea în toate uşile vieţii. 
O, va fi la fel, la îel până la urmă 

Vor ţipa în el măruntaele şi sângele 

după viață, după viață, 

Gol şi orh va fugi după această năzare mereu. 


Astiel pruncul fără paşi înainte 
în mijlocul poverilor şi întrebărilor 
Intâi sa speriat de umbra lui 

că cra învățat cu singurătalea, 


Sub mori sta aprins îngrijorată încă o stea. 
Pustie luminiţă. Viaţă măruntă 
Incă şi încă... 
FLORICA MUMUIAANU 


Fără prihană 


Trup bicinit de izbâuzi şi înnălțat de înfrângeri 
Astăzi când dormi, luminat de surâs, şi senin, 
lată-mă negru “'ngenunchi, între palizii îngeri, 
Stau priveghiând şi mă "nchin. 


Pentru albul picior, ca o roză în daniclele albe, 
Lângă cure_orice gând e mai negru ca orice păcat; 
Pentru albele mâini. mai curate ca rozele albe, 
Ce pe rozele în floare ale sânilor albi s'au lăsat, 


Pentru blândul surâs, ce din visuri îşi scutură crinii 
Peste plcoapele-adânci, ne “ntinate ca Hoarea de măr, 
Pentru zâmbetul tău mai curată de cât serafimii, 
Mai mărită decât heruvimii; — pentru negrul tău păr. 





Lângă trupul ce doarme înilorit în dantelele spumii, 
Peste care plutesc aurori şi lumini viorii, 

Ne rugăm: izbăveşte, Curată. păcatele lumii, 

Dela dreapta *n etern fericitei Fecioare Marii! 


Floarea schimbată 


M'am perdui cu floarea albă m linii diafane, 
Orb, din dramă în dramă. din romane *n romane, 
Dar când am văpiti-o, acoperită de speranțe, 

Să fi-o dau, sa 'mpurpurat în vagi nuanţe. 


Şi când mâna-ubia fi-a “ntinsto “niâia dată 
Era în marginile roşii înconiurată. 

Primu floare, care-am smuls-o şi ţi-am dat-o 
A fost albă, însă tu mi-ai turburat-o, 


Şi ţi-am strâns cu-această mână păgânească 
Flori pe picpt, în păr să te îmbogăţească, 
Fruntea ţi-am încins în roşii salbe. 

Lanţ de sânge peste albastrul tâmplei albe, 


Floarea roşie, ca spectrul nebuniei, 
Floarea vânătă, ca duhul viieliei, 
Floarea neagră, smulsă «n ora blestemată. 
Floarea albă, dar însângcrută. 


MIHAIL CELARIANU 


UNIVERSUL LITERAR 


lubirea care nu trebue să moara 


Lutzi cunoşteau iubirea de roniane, din 
familie şi din confesiunile colegolor de 
şcoală. 

Răsadul amorului ei se înălța desori- 
entat pe tulpina fragedă a nehotărirei 
turburătoare şi care mai tâziu avea să-i 
ceară sacrificarea pentru ce/ vrednic de 
adoraţiunea ei virgină. 

Şoaptele de dragoste treceau pe la 
urechea ci ca nişte perle vaporoase de 
[ăgăduinţi mistice şi altoiul iubirei din- 
tâiu, se prindea nebănuit de sufleiul ei 
sortit supremei jerttiri. 

Se tânguia chiar. de cele mai multe 
ori, că iar lipsi ceva şi că un goi nelă- 
murit, apăsător, chinuitor îl simţea în 
inimă, ca un preludiu straniu de pră- 
buşire apropiată, 

Visa o cădere pentru ca să curme tor- 
tura nedefinită a unui vis mai nedefi- 
nit — aştepta o durere care să lămu- 
rească pe cealalilă, — durerea hiimnerei 
îndelung chinuitoare ; — năzuia la o su- 
ferinţă care să înlocuiască o alia — su: 
ferința unei pasiuni nimicitoare care 
întârzia — se ruga pentru o înfrângere 
frumoasă, pentru un devotament sfinţit 
de curăţenia neclintitci aşteptări, pen- 
iru o apropiere divină de suflete ne- 
ştiutoare a căror reciprocă înflăcărare să 
fie despăgubirea tiranici răbdărei de a 
se fi izbăvit atât de îndepărtat! 

Și Lutzi continua să-şi trăiască visul 
în mrejele acestei educaţiuni de vrăjită 
îndârjire, preamărind frumuseţile împli- 
nirii Îmi! 

Celelalte şoapte 
turburau răbdarea. 

Le asculta sedusă — seducţia mândriei 
de a rezista — împrăştiindu-le zâmbete, 
flori şi vagi promisiuni, 

Le asculta din cochetărie, din bunăta- 
tea de a nu le îndurera mai mult, din 
orgoliul de a se complace într'o atmos- 
feră de suavă beatitndince şi în care su- 
[letul ei nu avea răspunderea vreunei 
remuşcări. 

Le asculta în fine, prin fatalitatea îm- 
prejurărilor, le asculta din complezența 
de a nu reactiona cu vreo mustrare ne- 
meritată pentru un madrigal bine me- 
ritat, care i se adresa. le asculia pentru 
exercițiul prăbuşirei pe care o aștepta 
ca pe o definitivă şi deapururi regene- 
rare a ei morală, ca şi pentru revanşa 
unei dreptăţi cereşti pentru toţi câți se 
svârcoliseră la picioarele €i. 

Dintracolo se apropia mântuirea ei— 
intriacolo apuneau toate şoaptele zadar- 
nice de iubire. de aci! 


nici pe departe nui 


se 


S'a îniâmlat ca. dintr'acolo să'i sosea- 
scă pajul aşteptărilor ei înfrigurate — 
dintracolo unde apuneau şoaptele de 
mărturisire arzătoare ale sătuilor de dra- 
gostea de aci şi pe cari Lutzi le deju- 
gase cu atâta superbă fineje — dintr'a- 
colo unde'şi găsiseră naufragiul lor ire- 
mediabil — şoapte pentru cari Lutzi a- 
plecase urechea ei. înbujorată de focul 


lor fals. numai din mândrie. din milă 


sau din batiocură! | 
Dar ceea ce cra îngrijorător pentru 
irgmusețea realizării care avea să împo- 


SARMANUL KLOPŞTOCK 


doveuscă titanica ei ăbdare, credinţa şi 
resistenţă, era întâmplarea care hotăra 
apropierea idolului dintr'acolo unde se 
înmormâniase minciuna,  deşeriăciunca 
iluziei şi răutatea pământească. 


Li E) 


iŞ toiuşi a venit. 

Lutzi ia aşteptat în alb — amantul a 
ingenunchiat în negru. 

Un zâmbet alb poleit cu lucirile albe 
ale dinților, un zâmbet de heruvim plă- 
mădit din soare. un zâmbet pe care 
Krist la aşternut pe pleoapele lui Lazăr 
pentru a'l învia din morţi, umplu îndată 
de lumină hainele cernite ale amantului, 

Apele verzi ale privirilor Lutzii, înecă 
upele albastre ale privirilor amantului. 

O mână cuprinse talia domoală a în- 
drăgostitei şi o palmă de fildeş purtând 
in căpătâiul fiecărui deget câte un bob 
de rubin, se opri în dreptul inimei în- 
drăgostite. 

— „Te asteptam ! 

Lumini fragile se desprinseră din in- 
tâlnirca privirilor înlănţuiţilor şi din in- 
ucilarea lor orbitoare se rostogoli pe ca- 
petele aprinse de jurăminte nimbul uni- 
int, 

„Te aşteptam dia faşă ] 

O altă mână de fildeş se indoi pe 
wrumazul celui doborit de dragoste şi 
celălalt braţ al îndrăgostitului se întâlni 
cu cel dintâi, în dreptul taliei încinsă 
de răspunsurile mărturisite ale îndră- 
gostitei. 

— „Te aşteptam dela a treia ursitoare! 

Amantul puse mirul întâiului sărut pe 
fruntea sărutată întâa oară, şi miozoti- 
sul din privirile iubitului prinse în co- 
rolele lor albastre, zmaragdele verzi din 
privirile iubitei. 


TEI] 


— „Te-am iubii sugând la sânul ma: 
mei | 

Pieptul înboldit de suspine al aman- 
tului, îngreună adânc pieptul. amantei 
văpeiat de îndurerarea lor ! 

— „Te-am păstrai în cuget, în suflet şi 
in şoaptă până la împărtăşania dinţâi ! 

Talia ascunsă în frunzişul broderiilor 
umplu de zvâcniri palmele amantului 
încremenite în jurul ei. 

— „Si acum soarta mă trimite la bo- 
tezul dragostei ! 

* * * 

Apele verzi din ochii miresei se re- 
vărsară subit peste marginile irisului. 
Din bolia fierbinte a orbitelor se des- 
prinseră luminile turburi ale lacrimilor 
şi pleoapeie pătaie de plânsul bucurei 
îşi iînclinară fuioarele de mătase ale ge- 
nelor, pentru a ascunde ruşinea slăvi- 
ciunei, Sângele lovi aprig în păreţii fini 
de gumilastic ai vinelor, şi bătăile ini- 
mei umplură pieptul miresei de impun- 
sături cari răspundeau în pieptul sire- 
delit de îndurerare al mirelu. Mărgele 
pline de apă caldă cădeau răcite depe 
fruntea înamoratei  încropindu-se din 
nou intre sănii inălţaţi. Un răget se des- 
prinse din coşul pieptului cuiremurând 
drumui inimei şi se topi apoi in poticoeli 
de fericire. Buzele păliră amar intr'o în- 
cremenire îndumnezeiiă de lumina unei 
jumătăţi de zâmbet. şi alte câteva iacrimi 
înboldiră ploapele, deslipindu-le într'o 
lucire agonică. Apoi genele se iîmbinară 
domoale, strivind în colțurile ochilor a- 
dormiţi, bucuria  plânsului. braţele se 
prelinseră întk'o scurgere anemică de 
oboscală fericită, dealungul trupului cu- 
tremurat şi talia se frânse în două. Ge- 
nunchii trosmră din inchecturi, propti 
anevoios o vreme minunată alcatuire a 
fiinţei care se prăbuşea de dragoste şi 
intro sincopă a une. spirituale volup- 
tăţi se rostogoli la pământ „lUBIREA 
CARE NU TREBUIA SA MOAHA !* 


SARMANUL KLOPŞTOCE 





C. BACCALU; TARG 


DOBROGEAN 





Maica .Fevronia 


DIN CARNEPUL UNEI CALUGARIŢE 


Sarpele palimii mi-a muşcat sfârcurile 
sânilor şi am ţipat de durere, în aşter- 
nutul neprihănit, în care odihnește trupul 
meu păcătos ! 

Când” am jurat credinţă lui Christos, 
săndul mi-era curat ca un porumbel şi 
în suflev îmi sălăşluia numai dragostea 
în Dumnezeu. 

Acum privesc la icoana Sfintei T'eciga- 
re cu-gând necurat. Şi ea a păcătuit. Din 
picatul ci s'a:născut un Dumnezeu. 

Trec la: icoana Fiului Domnului şi bat 
mătănii : 

„tu cure eşii născut din păcat, izbăve- 
şte-mi sufletul, căci numai el a păcătuit“, 

Privireu lui blândă îmi potoleşte năva- 
la sângelui, care se fuce glem şi se opre- 
şte la inimă. 

les din biserică şi o iau pe un drum 
luinic spre o portiţi, care mă scoate din 
curtea mânăstirii. 

Pe pajişiea din dărătul  urhondăriei 
pasc vitele gospudarilor de prin împreju- 
rima, 

Mă uit lu vacile placide, cari mătură 
iarba, cu ugerele asemenea unor saci le- 
vați la capete şi mă gândesc la materni- 
tate... Bine cuvântare pământească, de 
care nu voi avea niciodată parte. Incon- 
ştieuța cu cure îşi poariă izvoarele de 
viață mă face să  reped uncia din ele 
un punmn între coaste. 

Vitei îi tresare carnea la suprafaţă, dar 
pare că senzația dureroasă ce locală, fiin- 
că paşte înainte a lene, fără să-şi întoarcă 
măcar capul. 

Mă aşez drept în faţa ei, încercând să-i 
deştepi cel puţin în chipul acesta spai- 
ma sau simpatia, dar ochii ci mari, îmo- 
bili, mă privese cu indiferență. Din ci 
se preling lacrimi cari ajung până aproa- 
pe de botul negru cu nările vinete. Incep 
să. mă înduioşez. | 

Vita îşi goneşie droaia de muşte «le pe 
spinarea cu sfârcul cozii şi rumegă nepă- 
săloare înainte. 

Enchişi într'un şare vreo câţiva iauri 
îşi tremută nervos carnea, 

Un gând vrăjmaş îmi înțeapă trupul cu 
ace ascuţite muiate în otrava păcatului. 
Strâng mătăniile în palmă şi  murmur 
printre dinţi o rugăciune, 

Paşii mă poariă înaiute printre dobi- 
toacele inconștiente şi inofensive. 

Mă retugiez de gândul cel rău, dur pă- 
catul pluteşie în atmosferă, ori unde in'aş 
afla. Să-l port cumva în mine? Nu ştiu. 
Ştiu doar că m'am născut din păcat. Toţi 
ne naştem din păcat. Atunci ? Atunci de 
ce teebue :să mă pociăese ? 

Intrebuvca asta care mă chinueşie, nui-a 
venit pe buze, într'o seară pe când mă 
inchina în laţa icoanei unui sfânt cu 
chipul oval, cu. ochii în migdală şi cu 
buze întredeschise, printre cari se ghi- 
ecuu mai mult decât se zărveau, dinţii, 

Muawm înălțat în vârful picioarelor, am 
sărutat dinţii lui închipuiţi şi nimeni n'a 
ştiut de ce um postit apoi o săptămână... 


Toacă de uirenie. Sunetele clopotelor 
văzbesc albe, în întunericul chiliei. 

Bing! Bang! Bing! Baang., 

Deschid încetişor ochii, dar pleoapele 
imi cad, înveliş cald, peste retina împă- 
enjeniiă de somn, 

“Toacă de utrenie şi mie 
prin minte tluturei de vis pământesc. 


îmi zboară 


. 


Mă întind puţin în aşteruut şi dau să 
mă scol. Scot puţin vâriul piciorului de 
sub cergă şi mi-l retrag repede, Un tre- 
mu îmi scutură tot trupul şi-mi strâng 
picioarele speriate. Dogoarea pulpelor mă 
încălzeşte şi-mi goneşte sângele în obraji. 

Ciopotele îndeamnă prelung de parcă 
ar vorbi. 

În biserică e aerul muced şi miroase 
a ulei rânced. Slujba de utrenie ce lungă 
şi plieticoasă, nu atrage decât pe schim- 
nice şi pe maicile mai bătrâne. In așter- 
nut e cald, în chilie întuneric şi-mi pot 
depăna gândurile cari încep să alerge 
nebune. , 

Când m'au adus la mânăstire n'aveam 
decât opt ani. Bunica mă promisese de 
mult unei mătuşi, care fusese pe vremuri 
stareța mânăstirei, 





SARINA CASSVAN PAS 


Ea a murii şi ma lăsat urmaşei, al că- 
rei copil sufletesc sunt, cum a fost şi ea 
mătuşei mele. 

La rândul meu am căpătat, în ziua când 
m'am călugărit, o urmaşă. Casa mătuşei 
i-a rămas maicii, care sa strâns într'o 
singură chilie lăsându-mă stăpână peste 
toate. Gospodăria mea numără două ca- 
pre, câteva păsări şi un război de țesut 
ştofă pentru vestminte. Urmaşa inca, sora 
Agata, îngrijește de gospodărie, iar maica 
frământă mătăniile între degete şi hol- 
bolboroseşie toată ziua rugăciuni. Sora 
Agata e orfană şi a crescut pe lângă zi- 
durile mânăstirii. Copil de pripas sa a- 
propiat repede de mine şi îmi e pe rând, 
copilă supusă, slugă şi câine credincios. 

Ea are optsprezece ani, eu două zeci şi 
doi şi totuş sunt mama ei, 

Mamă ! Ce ciudat! După cât îmi aduc 
aminte din viaţa mea de mireancă, alifel 
iți câştigi dreptul la numele de mamă. 

Domnul a spus : „Crede şi nu cerceta!” 

Şi Sfânta Fecioară a fost mamă din po- 
cunca lui Dumnezeu. 

Din porunca lui Dumnezeu voi fi şi eu 
mama acestei biete orfane. 


UNIVERSUL LITERAR 


Sora Agata e cucernică şi uu lipseşte 
dela cea mai neînsemnată slujbă. 


De altfel e bună cântăreaţă şi nici nar, 


putea lipsi. 

Mi se pare că-i şi aud pașii prin cori- 
dor. Se oprește in dreptul uşii mele şi 
ascultă. 

Imi ţin răsuflarea. Mă crede plecată 
şi-şi vede de drum. Apriud un chibrit şi 
scot de sub pernă o oglinjoară în care 
îmi place să mă privesc ori de câte ori 
sunt fără culion şi camilafcă. 

Părul îmi cade în voe pe umerii goi şi 
albi, sânii mi se lasă şi se ridică ritmic, 
după bătăile inimii. Mă simt mică şi u- 
şoari ca un fulg, numai în cămaşa albă 
ca o spumă. 

Incet, încet se luminează şi trăsăturile 
sfinţilor de pe icoanc încep să se limpe- 
zească, Dinţii sfântului din faţa patului 
meu lucesc ca fildeşul. Duc mâna în 
dreptul ochilor. Nu! Nu mai trebue să-i 
privesc, Am jurat. Trag pătura peste cap, 
dar îi simt înfigându-mi-se în umeri, 
muşcându-mi sânii, pătrunzându-mi în 
carne şi uriu de durere şi voluptate, 


Sora Agala s'a întors dela biserică şi 
mirată că nu m'am sculat încă, intră cu 
paşii ei mărunți şi uşori în chilie. 

Se miră că mă găseşte înfăşurată in 
cearşat ca un copil şi se dă înapoi înspăi- 
mântată la vederea ochilor rătăciţi și a 
buzeiur mele vinete. 

Cu c mână îmi pipăc fruntea şi cu cea- 
laltă îmi apucă brațul, 

Cearşaful se dă în lături şi Agata scoa- 
te ur strigăt de spaimă. 

Braţele mele poartă urme de dinţi mici 
și ascuțiți. 


Azi miau dus peutru prima oară la hi- 
sencă după ov săptămână de zăcere. 

Maica stareță m'a prisit drept în ochi 
şi a clătinat din cap. Am roşit fără de 
voe şi am plecat ochii, luând privirea ei 
drezit vu mustrare... 

Dar ce făcusem ? be unde ştia Maica 
stureți că nu respect toate canoanele ? 

Agata îmi ținea «dou întoticauna locul 
la altar, la toacă. la uprinsuli lumânărilor. 

Agata şi maica îmi spuu că am fost rău 
bolnavă şi că vorbeum într'aiurca de lu- 
cruri blestemate. Schimuicele şi maicele 
mai bătrâne mi-au descântat şi au aprins 
mereu tămâe să punească duhurile rele 
din iruput meu. 

Biaia Agata se uită şi acum speriată la 
mine şi face cruci în urma mea când sint 
cu spatele 

Fusesem bolnuvă, de bună seamă, alt- 
fel nu mi-ar fi dat priu gând să-mi sfâgii 
carea cu dinţii. 

Ochii sfântului meu drag sau întristat. 
Sunt pienduţi ca în ceaţă şi nu li se mai 
distinge de loc culoarea. Cu toate că eu 
nu i-am sărutat decât cu gândul, De ce 
sunt din zi în zi mai şterşi ? 


k fierbere mare în curtea mănăstirii. 

Maicile fortfotesc de colo, până colo şi 
se ccupă mai cu sârg de gospodărie. Sta- 
reța a plecat cu trăsura să facă nişte 
cumpărături. jar clopotele sună a sărbă- 
toare. 

Agata şi-a pus vestmintele cele mai cu- 
rate, şi mă priveşte mirată că nu man: 
gătit şi eu. 

N'am întrebat-o ce se pregătește, uici 
nu vreau să ştiu. M'am săturat de atâtre 
slugărnicie în faţa lui Dumnezeu şi a 
lumii ! Nu mai ascult decât de îndemnu- 
rile inimii mele şi ea mă îndeamnă să ră- 








“UNIVERSUL LITERAR 


Les Stances 


JEAN MOREAS 


Când toamna reveni-va la noi cu frunze muarte 
Acoperind întinsul lac de lângă moară ; 


Când vântul pretutindeni 


vârtejul o să-şi poarie 


Oprindu-se la poarta mea deschisă larg, să moară, 


Eu mă voi îndrepta spre țărm şi răzimat 
De zidul vechii mori cu frunze-acoperit 
Am să privesc pierdut în ape, turbura! 

Cam soarele şi umbra se sting în astințit. 


TE 





mân nepăsătoare la tot ce sc petrece în 
afară. 

Agata a eșit. După ca a plecat numă- 
rându-şi mătăniile și maica. 

Pe dinaintea ferestrei mele se strecoară 
una după alta maicile, iar după ele. ca 
nişte umbre întârziate pe pământ, după 
cântatul] cocosilor, schimnicile. 

A plecat până şi paznico cimitirului şi 
am rămas singură în toată mânăstirea. 
Sinpgură ? Nu. cu sfântul meu. 

pr - cos 

O soră a venit să mă cheme. Maica sta- 
reţă a poruncit să iasă toate maicile în- 
tru întâmpinarca Domnitorilor, cari ve- 
neau să viziteze mânăstirea. 

T-am spus surorei că voi asculta de po- 
vunca Maicii starofe și am intrat cea din 
urmă în biserică, 

Nu mi-am pus camilafea cea uouă şi 
nici rassa cea hună. Maica stareta mă 
vări şi îmi făcu încruntată semn să mă 
ascund. 

Imi găsii un loc printre maicile ma; 
bătrâne cari stăteau smerite în fund şi 
nn îndrăzneam să ridic ochii. In strana 
din dreapta ascultau în picioare slujba 
Domnul si Doamna țării, iar în cea din 
stânga. o domniță tânără şi alături de ea. 

Plecai şi ridicai de câteva ori ochii. 
apoi îi pironii pe chipul unui tânăr care 
semăna aidoma cu sfântul meu. 

El îmi surprinse privirea și-și fixă ochii 
într'at mei. Slujba era mai lungă ca de 
obicni. Nu mai ştiam ce să fac. Mă dădui 
en câțiva paşi îndărăt. 

Aș fi vrut să fug din biserică. dar ochii 
fiului de domn. mă țintuiau locului. Tre- 
bue să fi făcut ceva nepotrivit. căci mai- 
cile din apropierea mea îşi sopteau necli- 
nistite. 

Vocea Apatei. care dădea răsnunsurile 
mă trezi deodată. Auzii un „Doamne mi- 
lueşte“ cântat pe două slasuri și îmi a- 
dusei aminte, că mă aflam în biserică. 
[ngenunchiai lângă icoana . Maicii Dom- 
nului şi rămăsei asa până simiii o mână 
atingându-mi uşor umărul. Ridicat cu 
greutate capui. Biserica sc golisc si lân- 
pă mine sta fiul de Domn şi îmi zâmbea. 
Zării dinţii aceia minunati pe cati i-am 
sărutat la icoana mea dragă şi mă cu- 
tremura. 

Tânărul se plecă spre mine şi încercă 
să mă ridice. Atunci... nu mai stini ce fac 
şi-i căzni moale în brațe. 


Sora Agata mi-u adus veslea că e vor- 
ha să fiu permuiată la o mânăstire în- 
depărtată. „E ordin de sus !“ spunea mis- 
terios maica econoamă și ridica dreapta 
spre cer. 


trad. de M. M. NANU 


P/, 


1 


Da. era ordin de sus se vede, să mă 
întorc. la sfântul meu. iar tânărul fecior 
de domn. care de atunci da târcoale mâ- 
năstirii. la domniţța lui. 

Plecai singură. Agata auzise de nele- 
giuirea mea şi nu vroia să mă îusojească, 
iar maica se siinsese dohorâtă de ruşine. 

Stareța nu-mi îngădui nici să-i sărut 
mâna şi-mi făcu semn să plec mai repe- 
de. Maica stareță avea şaizeci și patru 
de ani, cum putea să înțeleagă că îmi 
sfâşie sufletul. îndepărtându-mă de locul 
unde am înțeles pentru prima dată ros- 
tul vieţii. 

La maica econoamă mă gândii cel mai 
târziu. Trăsura mă astepta la poartă, 
când intrai să-mi iau rămas hun de la 
dânsa. 

Cu danăzeci de ani mai tânără doecâ: 
stareța. cconoama nu se călugărise de 
bună voe. Se şopiea de o căsătorie silită, 
de o fugă tainică şi de o mulţime de pc- 
ripeţii cari au silit-o să intre în mânăs- 
tire. 

Maica Varvara se uita uncori lung în 
ochii mei. apoi ofta şi mă mângâia pe 
frunte. Ochii ăştia frumosi n'au ce căuta 
la mânăstire, şoptea ea maicilor, când 
credea că n'o aud. 

Acum maica cconoamă îmi sări înaiute, 
mă îmbrățișă şi trase 7zăvorul în urma 
mea. Părea foarte tulbruată. Imi dădură 
lacrimile. 

-- Ne despărțim, maică Varvaro ! 

— Ne despărțim. copila mea! 

O uşă se deschise brusc și în cadrul ci 
zării silueta feciorului de domn. 

O clipă de şovăire din partea amân- 
durora, apoi chipul maicii Varvara sc 
şterse. chilia dispăru dinaintea ochilor 
noştrii si ne crezurăm din nou în bise- 
rică. în fata icoanei Maicii Domnului. 

Econoama ne trezi din beţia îmbrăți- 
sării arătându-ne o uşiţă. 

El o deschise. Scosei un strigăt de bu- 
curie. Prin uşita aceasta 7ăream câmpul. 
cerul. libertatea. 

Bine strânsă în haincle mele. e “- 
liona] tras adânc peste ochi. Mana -va-- 
vara urca treptele trăsurii, care avca s'o 
dacă în locul meu la mânăstirea îndepăr- 
tată. 

Se simien mai tristă şi mai singură ca 
oricând. Îi spusesem că-i dau în achim- 
bul sacrificiulni ei. tot ce aream mai 
scump, un dar, pe care îl. ra găsi în tră- 
sură, 

Maica Varvara desfăcu cu înfrigurare 
pachetul aşezat la picioarele ei. Era icoa- 
na sfântului cu ochii trişti şi cu buzele 


-decolorate aproape de buzele mele. 


581 





Regele Christian IX iubea foarte mult 
pe artiştii buni, der disprețuia pe cei 
lipsiți de talent care, graţie unor spriji- 
nec de complesenţă, sc bucurau de o re- 
putațic usurpată. 

Intr'o seară regele, căulând să distreze 
în mod plăcut pe arhiducele moștenitor 
al Austriei porunci să î se aducă un vio- 
lonist. I se prezentă însă un violonist 
tânăr, fără merit, care, căsnindu-se să 
execnte o bucată, îl cupriuseră sudorile 
care-i inundau faţa. Când acesta ter-- 
mină. monarhul se apropie de dâusul, 
și-i spuse : Ă 

— Am asculiat până acum pe Sara- 
sate. Sivari... dar nici unul din ei... 

— Oh! Sire! întrerunse scârțâitorul 
zăpăcit. căci se aștenia la cine știe ce 
comparație neplăcută. 

— Dar nici unul din ei. 
Christian IX. n'a asudat mai 
d-ta... 

Şi întoarse spatele violonistul 
rămăsese înmărmurit ca o statue. 

+ 

Voltaire si Piron se lotăriră să își 
scrie scrisoarea cea mai scurtă posibilă. 
Piron aştepta, limba fiină la alegere, 
Voltaire gata să plece la ţară. scrise 
lui Piron aceste cuvinte: Fo rus“ (mă 
duc la tară) crezându-se sigur pe vic- 
torie ; dar Piron îi răcpunse imediat 
prin această scrisoare de o singură li- 
teră : „1“ (du-te). 


reîncepn 
mult ca 


care 


Li 

Un critic trimise lui Cuitrv manuseri- 
sul unei piese cu următorul bilet: 

„Scumpul meu Lucien. 

„Vreţi să pariaţi pe un ludovie că nu 
veți ceti această comedie? 

A doua zi Guitrv îi trimise manuseri- 
sul cn un mandat de 20 de franci și 
acest răspuns : 

„Ati câștigat. 


Da 


.. 

Doctorului Hernethv nu-i plăcea să fie 
«culat noaptea. Odată după ce sa culeai 
la ora unu Qimineaţa, fiind prost dispus 
deoarece fusese sculat la miezul nopții, 
el aude din nou soneria sbâvnâină. 

— Ce este ? strigă el supărat. 

-— Domnule doctor... repede... repede!.. 
Fiul meu a înghiţit un soarece. 

„— Ei bine. spunei să înghită o pisică 
și lăsaţi-mă în pace! zise doctorul cul- 
cându-se. 


RUD. A. KNAPP 





Sfântul nu semăna cu tânărul fecior de 
domn, decât în imaginaţia mea. Semăna 
însă foarte binc cu iubitul maicii Var- 
vara. care își curmase - zilele pentru 
dânsa. 


Îndată cc ajunse în noua ci chilie mai- 
ca Varvara, care purta acum numele mew 
îl agăţă cu sfințenie deasupra patului. 
apoi îmi scrise toate acestea şi adăugă: 

„Fii fericită precum sunt şi eu. darui 
tău mi-a redat ceeace viața îmi răpise. 


SARINA CASSVAN-PAS 





582 


Cutreerând Oxford-ul, Cetatea Colegiilor 


Prin imprejurimile lui Isis, 
cului. — Hârţueli între „Town“ 


Tamisa oxoniană. — Crâmpee din istoria lo- 
şi „Qown“. 


— Rădăcinile medievale ale 


Colegiilor. — O dumbravă cu cerhi, un țare de oi şi... studenţi cu pipe tolăniţi 


a 


în luntrii în umbra răchitelor. 


Inchin aceste rânduri excursioniş- 
tilor români în Anpglia în tovărăşia 
cărora am cercetat în Mai vechea 
cetate unirewsitară ; precum şi ti- 
nerilor oxonieni români:  amabilii 
soți Rovenţa. 


Trenul porneşte din staţia  Padding- 
ton : belsug de fum de cărbune ameste- 
cat cu umezeala înecăcioasă a cetăţii ce 
înegreşte şi mai mult zidurile ceruite şi 
asfaltul amestecână par'că întro sineu- 
ră masă agitată mulțimea trecătorilor 
grăbiţi, 

Preţ de vre-o două ceasuri masina tâ- 
tăşte în fugă după sine şirul de cntii al 
vagoanelor, până să ajunsă în Oxînrd, 

După stupul de cărămită şi tencuială 
a Londrei cronice bântuită de fumul ei 
industrial ce-i dă acel unic caracter po- 
somorât si viril în acelasi timp, după 
miile de vechirnle care mai de care mai 
mecanice. verdele peisajului. bine hră- 
n't de darul ploilor britanice. cetele de 
oi si vaci ce pase din loc în loc îti dan 
o sănătonsă senzatie de nrospetime şi 
mânvâiere că la urma urmii masinile de 
tot felul ale vencului de fier în care 
vietrim n'au sters cu desăvârsire vră- 
jile firii. ci si enlo mănunchinri de co 
paci. ce si-an îmhpăcat sehnletele lon- 
nrase în frnnzisnl frneed al lunii lui 
Maf. se nrofilează solitari pe bolta sură 
a cerului... 

Dună vre-o dnuă ceasuri de alorgare 
dibanin motalică a ]ui Stephenson se o- 
precte în Oxforă. 

Prin câteva strate — a căror 'cenuşie 
înfățicare reaminteste călătornini atmos- 
fara orasului Taviatanie Ada unde vine— 
nivnei în partea ce cuprinde mândria 
Oxfordulni : multimea de cnlesgii  uni- 
versitare. cu zidurile lor vechi ne care 
se eatără în fiarare an noi eencratii de 
nlante asătătoare. iederă mai ales, — 
frecmentate an de an da nronsneta pe 
neratii de tinerime enelază. ce învață 
suh straia acestor ziânri ridicate de 
strămaci odată cn stiinta vcaonlui nos. 
tru cinatirea nnei wlorioase tradiţii 
seculară învățătură, 

Căci Oxfordnl — ca si Cambriiee de 
altfel — e înainte de toate o cetate u- 
niversitară de o speță necunoscută aiu- 
rea. 

Cine ar putea dună a zi petrecută gră- 
hit în această minunată cetate mndastă, 
cetatea de clădiri gotice. durate de mâna 
răbdătoare a veacnrilor. cn najistile si 
parerile lar vemzi hine hrănite Me Tate 
(numele Tamisei oxoniene) si Chirwell 
(en tributarii lor). cine ar nutea. zic, du- 
nă o mână de cenenri să descrie tot re 
trecntul a însrămădit ne acest unic loc?t 

Inceputul Oxfordâului se pierde hăt 
departe în neeura veacurilor. Înscrintii 
pe monede bătute în secolul al ontulca 
sunt mima voce istorică ce rosteste nu- 
mele locului acestuia : Os sau Oxnafor. 
da, 1) cuvânt (compus) ce pare a însemna 
Vadul boilor. 





1) O seamii de date istorice le datoiesc 
lui Encyclopedia Britanica, Autorul. 


Pela î1%5 se aminteşie de intemeierea 
unor cursuri teologice, 

In 1221 veniră dominicanii a căror aşe- 
zare prin aceste locuri se păstrează în 
nume ca Blackiricars Street, Preacher's 
Bridge etc., ce—ca atâtea alte nume 
păstrate cu sfințenie de duhul conser- 
vativ al englezului — sunt tot atâtea 
medalioane istorice presărate în calca 
omului de azi. 


Meditaţi o clipă asupra acestor două 
numiri — Strada Călugărilor Negrii, Po- 
dul Predicatorului — şi veţi simţi mi- 
rcasma trecutului cuprins între ele cum 
sc păstrează gândul oamenilor ce-au 
fosti în slova nfilită a cronicelor. 

Și Carmelitele — ele sunt acelea cari 
când trec în haine cernite prin coridoa- 
rele pocomorite îşi amintese una alteia 
cu glas funeral: 


Vei muri sora mea ! — da. şi Carmeli- 
tele au trecut prin „Oxnaforda'“ dar lo- 
cul lor a fost luat de Benedictini pela 
1315 pe vremea lui Edward al II-lea. 

Din aceste două ordine s'au recrutat 
„profesorii* ce-an adapat cu învățătura 
timplui pe studenţii lor: studenţii şi 
„don“-ii de azi ai colegiilor oxoniene 
păstrează încă haina neagră cu mâneci 
largi ce aminteste .„roba“(gown-ul) îna- 
intaşilor lor în bătrânele colezii. 

lavoarele vorbesc de o .„chartă“ a lui 
Henric al TII.lea ce hărăzeşte studentți- 
lor însemnate nrivilegii pe socoteala lo- 
cuitorilor orasului cât priveşte ocrotirea 
lor personală si financiară, ceeace dă 
naştere unui şir de conflicte între Ceta- 
ie şi Rabă sau ca să cităm cuvintale ri- 
mate engleze : between Town and Gown 
(Urma palidă a acelor medicvale privi- 
legii se regăseşte în îngădninţa cu care 
Oxonienii si restul lumii britanice nri- 
voso la isprăvile  îuvenile ale stnden- 
ților ce se hrănesc azi din vechiul izvor 
de carte a! Oxfordului sau hunăonră la 
mada sacilor de Oxford (Oxford bags), 
pantalonii largi şi cenuşii pe cari ei îi 
poartă de o vreme). 

Nu are rost să înşir aici numele celor 
mai însemnate colegii. dar de voiţi un 
exemplu care să ilustreze viu horația- 
nul vers Eheu cum fugit irreparabile 
tempus, iată New College... Colegiul nou 
în 1379! 

LL] * + 


. 


Dacă e un popor care să se atârne de 
pulpana Mos Crăciunului vremii cău- 
iând parcă să-l țină în Joc, acel popor e 
cel englez. 

După cum spuneam mai sus gown-ul 
studentilor oxonieni reînvie [a (ie ce 
pas amintirea profesorilor şi studenților 
monachi ce dorm de veacuri în crintele 
bisericilor gotice, Din Turnul cu Clopot 
(Bell Tower) ai colegiului .Magdalen 
(cit. Modlin). în fiecare an în prima zi 
a lunei lui Mai se cântă gi azi la ora 5 
dimineața un imn latinesc, — ca pe vre- 
muri. E 

La Colegiul Reginei (Quceu's College) 
lu fiecare Crăciun, capul unui mistreţ 
« adus cn alai pe o tavă și i se cântă 
vechi cântece de Crăciun, — cu pe rre- 


UNIVERSUL LITERAR 


muri : iar la Anu! Non. fiecare membru 
aflător în marele Hall primeşte un ac 
provăzut cu un fir de aţă, cu cuvintele 
Take this and be thriftf ! (la acestea şi 
fi cruțător )),... tot ca pe vremuni. 

Lă + Li 

De pe acoperişul bibliotecii ce se 
chiamă Bodleian Library (ca bogăţie a 
doua bibliotecă după Britis Museum 
din T.ondra), ochiului se deschide o pri- 
veliste de neuitat : de jur împrejur tur- 
nurile de clădiri gotice ale muliimilor 
de Colegii şi Biserici (acestea cu săgea- 
ta cc arată din timpuri imemoriale spre 
bolta cerului); cu verdele grădinilor şi 
parcurilor lor. cu zidmrile lor îmbră- 
cat în iederă. lar dincolo de clădiri, pă- 
duri şi coline. 

Lă e Li 

In tovărăşia unor studenți, voioşi să 
arate străinului minunile omasului, am 
cutreerat de-alungul lui lisus. Iei si colo 
se leagănă pe apă confortabile vapora- 
se. iar în umbra răchitelor odihnesc lun- 
trii curătele în cari câte doi sau iret 
studenţi citesc pentru exams' sau stau 
toliiniți dusi în lumea visurilor de fu- 
mul ninei. prietenul ge ceată şi de soare 
al Anglo-Saxonnlui. Fi sunt îmbrăcaţi 
în usoara haină de sport de culori des- 
chise şi în cămaşa de tenis ce îngădue 
vântulni să le desmierde gâtul robust. 
[n legănarea molcomă a valurilor lui 
Isis ei citesc st se odihnesc pe rând în 
tovărăsia cărților și a ninelor. 

Mai la vale alți studenți se muncese 
de zor să vâstească după indieatţiile tri- 
nise stentorial printr'un megafon de un 
iune instructor cocoiat pe o bicicletă. 

[n drum ajungem la un tare cu oi bu- 
enlice — ce amintese oile din Ilyvde 
Pavkul Londonez — iar mai încolo în- 
tr'o dumbravă niște cerbi vătăcesc nes- 
tânleniți pe pajistea verde : 

A herd of sweet deer (0 ceată de 
cerhi dulci) îmi atrage luarea aminte o 
siudentă. cu acel sentimentalism în voce 
ce se întâlnește asa de adesca la fe- 
meile și chiar la bărbăţii englezi de câte 
ori vorbesc de animale. 

Marea casă de automobile Morris (H. 
Ford-ul Angliei) a adăugat Oxfordului 
un întreg cartier industrial pe care îmi 
pare bine că nu l-am văzut. Am zărit 
la o răspântie doi copii rătăciţi din a- 
cea parte a oraşului, cu foamea după 
pâine arzând în ochii lor trişti. 

Și mi-am amiutit de Ruskin, locuitor 
multă vreme a) Oxfordului, cu spaima 
lui la gândul sluţeniei industriale a 
veacului nostru. 

Ci-mi place să văd în Oxford numai 
ceeace am văzul: 

O cetate de frumoase clădiri vechi, o 
cetate de grădini şi parcuri umezite de 
ba 2Je curgătoare ale lui Isis şi Chir- 
well. 


O ceiate demnă de profesorii ce 
muncesc cu religiositatea călugărilor 
medievali  precedenţii lor la glorioase 


cutedre ; un loc fericit de recreaţie și 
invățătură pentu cei mai fericiţi şi mai 
sănătosi dintre studenţii lunii. 


|. AL. STEFANOVICI-SVENSK 





UNIVERSUL LITERAR 


Omul care a voit să tacă 


In dimineata aceia, coborând din tur- 
nul bisericii — s'a hatărit să tacă. 

A trecut prin străzi cari rup sufletul, 
Aur prăfuit pe cărămizi înverzite, pe te- 
melii întunecate : bămci umede în stâncă 
albă : garduri sângerii. Izvoare izvoran 
în sufletul lui. îmblânzindu-l. Dumini lu- 
minau. Icoane se chemau una după alta, 
turburându-l. Icoanele se fugărcau, se 
risipean, se încercuiau. , 

Sar fi oprit alături de trectitori — şi 
le-ar fi revărsat tot avutul cules dealun- 
pul străzii îmbătrânite. Trupul lui înno- 
tase flnid în ploaia cn care dimincaţa 
deştentase olanele zidurilor şi înfrăge- 
zise Jianele. In suflet inundase micre 
dulee şi picuri  parfumați. Comoară 0- 
dihnitoare si răcoroasă ca un covor de 
aliar — pe care ar fi dăruito celor ce 
cutreerau strada. 

Dar a voit să tacă — și lichidările s'au 
ofilit. și aromele san irosit. 

Apoi a coborit şi mai ios. în pivte 
fumurii. Vântul străbătea printre oa- 
meni. printre sacii răvăşiţi. pe deasupra 
bărăcilor. Carnea se înfrigură. și răsu- 
flurea eră tot mai fierbinte. In mijlocul 
oamevilor — se simțea mărunt. umil. 
gata să se lipească de zid. lăsând pe 
toți să-i treacă înainte. Isi tupilă simță- 
mânint acesta și se prefăcea senin, Dar 
oamenii cei mnlți îl stăpâneau ca un far- 
mec. Ar fi strigat aceasta tuturor, Sar 
fi ridicat şi le-ar fi spus: Oameni. sunt 
robul vostru. mă căleați sub mpieloare, 
luaţi-mă. stăpâniti-mă. 

Atunei, star fi liniştit şi nu ar mai fi 
păşit ca inima strânsă, 

Dar a tăcut. 

Veşted. s'a deşteptat ochi în ochi cu 
marea, Apele verzi îl chemau. îi biciu- 
iau auzul. îi desfătau ființa ca un viciu. 
Tzi simțea sufletul amur. Nisipul i se 
eudură la glesne. Tepii prăfuiţi ît îm- 
hiau, cu zâmbete de cârpă. Și-a ridicat 
braţele. coprinzânid în largul lor marea 
și cerul. A vrut si strige strigătul tânăr, 
asa cum îl strigă în toate dimineţile. 
când lăsă seninnl apelor să i se adune 
în snflet. Dar a înteles acum cât de ne- 
pntincios eră strixătul şucrat printre 
dinți. Din gura caldă. se înălță gângăvit 
sărman. care se stinecă deasupra valu- 
rilor. Coniurul meschin al trunubui prin- 
tre înfe uscate. îl sugrumă. Braţele a- 
Imnecară reci pe solduri. Gestul nu fu 
nici măreț. nici tragic. Durerea cră ome- 
nească. eră obosită. Nu muscă în carne, 
nu otrăveă sufletul ca durerea pe care 
n simțeă în platani, în brazi. în pietre. 

Vânt tăios sa strecurat atunci de pe 
coaste vrăsmașe. ponindu-l.  Alergă pe 
nisipul limpezit de spumă. Umbra se 
sfâşiă printre bolovani roscati. chinnin- 
du-l. Ar fi vorhit cu umbra și i-ar fi 
destăinuit flacările ce coprindeau sufle- 
inl odată cn vântul învrăibind xalurile. 
Dar a trebuit să tacă. Senzaţii iuți 
sau înfipt în nervi. în vine — ca un mu- 
suroiu de cârii. Lăcrămă, Si atunci în- 
repu să cunoască durerea grea de vo- 
luptăţi a tăcerii — pe care o aștepiă. 


Păsceă singuratec. FI voia să rămână 
pe totdeauna singur. Şi voiă ca nimeni 
să nu-i bănuiască anul sufletului. Şi 
tot ce se afla înlăuntrul lui — preţios și 


Lui HAIG ACTERIAN 


rar — trebuiă să rămână aseuns până 
la moarte. Trebuiă să tacă întreaga 
viață. 

Orice rostire, orice gest, orice pagină 
scrisă — lar fi chinuit cu chinul faptu- 
lui îmbucăţit, limitat. sugrumat.  Nici- 
lată nu sar fi dăruit tot cuvântului, 
Trebuiă să tacă. 

El voia să făurească un om care să 
nu semene cu nimeni altul. Voia să se 
pătrundă în sine, să se pipăie ca un 
frate, să se mângâie şi să se ascundă 
de ceilalţi. batjocoritor ca un zâmbet. 
Voia să tacă. 

Rostul vieţii nu poate fi decât tăce. 
rea — gândeă el. Moarica cr zeomot. e 
dans sălhatec de sunete și culori, c obs 
cenă destănuire dela suflet la sufler. 
Peniru că moartea e evadare din trup, 
e risipire totală în ape. în stele, în co- 
nușă., Dar viaţa nu poate fi decât croică 
tăcere, aspră înfrânare a slăbiciunilar 
cuvântului şi fapiei. Rostul vieţii e să 
fie trăită până în fund. deplin sorbită, 


secătuită. consumati până la cca din 
urmă fărămătură pe care o dăruiește 
lumina şi pământul. Tăcare — deci. Tă- 
cere flămândă de sânge. de tinereţe, de 
zâmbete. 

Patimile ce răsar. licărind ca stele în 
lacuri calde — rămân mânjite, închir- 
cite. sfărîmaie de fapt şi de cuvânt. Co- 
movile ce se revarsă în suflet — trebuesc 


stinse, călcate în picioure. Fle se topese 
atunci și fierb ca întrun cazan vtăji- 
torese — şi se scurg în vine. și pătrund 
în carne, şi ajung carne şi sânge. Cuvân- 
iând și făptuind — oamenii se piperni- 
cese, Deaceia puterile lor rămân copi- 
lăreşti. Omul nu va ajunge Dumnezeu 
decât tăcând. Tremură gândind aceasta ; 
dar aşa eră: el voia să ajungă Dumne- 
zeu. 

Bucurti sălbatece. neaştepiate, îi zdrun- 
cinară fiinţa. Ar fi alergat pe strada 
tristă cu trupul dârz ca o pornire, gâl- 


583 


gâindu-şi — cu grumazul răsturnat pe 
umeri — biruința. Dar tăcu — şi jăra- 
tec țepos îl străbătu, aplecându-l. Sufe- 
rințele lui nu se puteau alătură celor 
îndurate de semeni. Erau amare şi rii 
ca o răzbunare. Omul din el. pe care 
voia să-l ucidă. se răzbună. Dar aceasta 
nu dură decât brațul, cu ochiul — se 
dăruise lui. | 

Invia la o nouă viață. 

Urmară zile și nopți stranii. Într'o că- 
mară înfrizurată la umbra catedralei, 
cu fereastra rănită de zăbrelele smulse 
(răbrelele mângâietoare şi calde ca un 
sân...... ce tristi sunt oamenii cari vic- 
fuiesc în cămări fără zăbrele..), cu un 
pat rece. Câteva flori se ofilean alături 
de .ciirţi. Omul petreccă ceasuri la fe- 
reastră, chinnindu-si libertatea. Suvoaie 
de viaţă îl ameţeau. cerându-şi revărsa- 
rca furtunatecă în lume. Si nu se revăr- 
san. Și nici un cuxânt de usurare nu 
murmutrau buzele albe Atunci făptura 
omului creșteă. tot mai fantastic. tot mai 
înspăimântător. Și el aştepta mereu la 
fereastră și enlegeă sucul revoltei și do- 
rului de libertate. 

Nopțile ecran chinuitoare. Duhuri stră- 
vezii îl ispiteau. Cântări necântate îl 
desfătan, împrăştiindu-i voința. înmuin- 
du-i inima. S'arfi smus că se ridică să-şi 
strige  coamoara lănntrică. să se des- 
tănute umbrei. Tar patimile şi pornirile 
și tot cciace înțelegea nou în lume și 
află nou în viată — se dăraiau făpturii. 
Și astfel omul se apropia de Dumnezeu. 

Erau nopţi dulci. când tristeţi se ridică 
de pe câmpuri parfumate lunar. Nopți 
tainice. stăbătute «le lumini vrăţite. cari 
aleargă din căpiță în căpiţă, tresărind. 
Atunci, pe marginile lacurilor calde, se 
arlună zâne, Ochii lor sunt ca fânlânile 
lângă cari se privighează morţi streini, 
Părul lor poariă mircasma finului fer- 
mecat. iar sânii lor îngheaţă mâna pă- 
mântenilor, - 

Toate acestea le cunoscu, în primăvara 
petrecuiă aproape deiurn. cu privirile 
deasupra câmpurilor. lacom ca un prins. 
Dar nimeni nu le află — nici umbra, 

Și iată că întrun amurg dela începu- 
tul verii, se petrecu o minune — pe care 





LEON VIORESCU: 


PEISAJ DIN 


MANGALIA .-- 


584 


de mult o aşiepia. Din peretele cel mai 
întunecat al cămării. se desprinse o ve- 
denie. Emoţia fu atât de crâncenă, în- 
cât omul suferi cumplit ca să nu sitige. 
Tăcu, totuş, cum tăcea de atâtea luni. 
Vedenia, ca un abur, se apropie, se în- 
chegă, se făcu carne şi îi vorbi. Cuvin- 
tele răsunară straniu în celula singu- 
ratecului. Ele înviau o lume de mult 
înmormântată Pereţii tresăriră, ca secri- 
jelați cu vârt de cutit argintat. Florile 
se îmbrumară de lacrimi, 

— Eu sunt făptură făptuită de gânadu- 
rile iale... Şi omul tăcu, dar spaima, bu- 
curia, nebunia puterii pe care o simți — 
îi stoarse trupul. Se răsuci, înjunghiai. Și 
din puterile sorbite în această ultimă su- 
ferință, răsăriră alte făpturi. tot mai 
stranii, tot mai sticloase, nenumărate. 

Acolo, lângă fereastra fără gratii. o- 
mul se încovoia sub biciul argintiu a! 
suferinții. Puterile lui îl chinaiau până 
la nebunie înainte de a creia Tăpturile 
nemaivăzute cari îi umpleau cămara. Ca 
să nu cuvânte, ca să nu-si întindă bra- 
tele spre câmpuri — își acoperi ochii. 
Dar făpturile i se aroniau, îl mângâiau. 
li vorbeau. Flacările lăuntrice erau toi 
mai crunte. Omul strânse pumnii, sorbi 
aer si sări fereastra. Din curtea cate- 
dralei mai privi odată încăperea cu du- 
huvi cari se făcuseră trupuri, apoi des- 
bhise poaria cea mare şi alergă prin 
străzi, adăpostit de seară. 

Li * + 

Incepu atunci  rătăcitoarea viaţă. din 
cetate în cetate, dela reze la rege. In 
jur, neviăzuţi pentru ochii celorlalți, se 
îmbulzeau pururi făpturile create de tă- 
cerea lui. Omul suferea ziua. suferea 
noaptea — şi suferințe lui. neimărtiri- 
sită, crescută trapic sub încleştarea din- 
ților. îl păstra Dumnezeirii. Și nimeni 
nu bănuia Îumea pe care el cu puterea 

„mi o plăzmauia, şi care acum î se po- 
gortse alături, însoțindu-l în viaţă. 

Nu-l cunostea nimeni. Şi totuş, El eră 
stăpânul lumii, el era omu! care sa în- 
trecut, ajungând Dumnezeu. Gând pe 
care tăcerea grea ca uitarea. îl ascuţea. 
Si gândul! se făcea carne, şi fiinţa omu- 
lui crestea. 

Numele lui încenu să fie cunoscut prin 
târguri, pe malurile apelor. printre mun- 
ți. El era omnl care voise să tacă în- 
treaga viață. ÎI batiocoriau, sau îl plân- 
geau sncotindu-l nebun. Unii șopteau că 
e un sfânt, care-şi apteaptă încă porunca 
dumnezeiască de a propovădui în lume. 
Se fereau de el, sau îl înconjurau curiosi, 
ca pe o fiară nemaivăzută. Si omul tă- 
cea. cu privirile alunecate deasupra mul- 
țimilor. 

— Vorbeste. dacă eşti omul lui Dum- 
nezen... 

— Răspunde, dacă eşti purtător de a- 
devăr.. 

— Imvaţă-ne. Invățătorule... 
îl rugau oamenii. Dar el ştia cât de săr- 
man e cuvântul şi cât de neputincioasă 
este fapta. Şi tăcea, în fața oamenilor. 
Atunci, oamenii au căutat pietre, și cu 
pietre l-an Îngărit. Fugea printre co- 
paci mărunți, cari îl loveau cu ramurile 
tepoase şi ipocrite. Fugea printre arături 
ce sângerau călcâiul. Coboră aproape 
de pâraie repezi, cari îl stropeau. lin- 
pusindu-l. Şi înapoia lui, auzea căzând 
pietrele şi risipindu-se râsul oamenilor. 

Până ce, într'o zi, ajunse în cetatea re- 
gelui orb.  Orbise regele în sfârşit de 
luptă. prin farmecul vrăjmaşului înfrânt. 
vestit vreciu cu întunecate priviri. Şi 
toată durerea norodului rămase fără rod 


şi toate leacurile doctorilor adunaţi se 
dovediră zadarnice.  Deatunci, tristeţea 
ca o negură stăpânea cetatea regelui orb. 

Plingea sufletul înțelegând durerea ce- 
tăţii. şi durerea regelui, şi durerea dom- 
niţei. Dar omul nu lăcrămă, nu se bătea 
cu pumnii în piept, nu şuera vaete. Tă- 
cea. Câi de curată. de înireagă, de în- 
spăimântătoare era durerea sufletului 
nemărturisit — nimeni nu o va putea, 
niciodată, înțelege. 

Şi auzindu-se la Curte de acest sitein 
ciudat, care de ani nu-şi descleștase gura 
şi nu-şi rotise brațele — regele trimise 
slujitori să-l poftească. Dar nici como- 
rile ce-l îmbiau pe iilturi de lumină. 
nici ruga regelui, nici ochii curtezanelor 
goale, nici palosele călăilor — nu-l fă- 
cură să vorbească. El tăcea. cu privirile 
«fredelind ziâul. hotărît în hotărîrea lui. 
Sala reșelui se întunecă. cu aur şi ne- 
stemate. alături de cetele însorite ale 
făpturilor izvorite din gând. Tăcea. 

Dar. dintr'un tron împodobit cu șaluri 
albe şi ciucuri de aur — domnita. ase- 
menea duhurilor pe cari numai e) le ve- 
dea, se înălită. revărsând O treăriri. Şi 
domniţa lăcrămă. iar degetele ei îl che- 
mară ca o rugă. N'a cuvântat, nu s'a 
tânguit. nu şi-a Javit pieptul. Farmec ciu- 
dat covrinse sufletul omului care voise 
să tacă. Ca o vraiă în puterea lunii vră- 
jită, apropierea domniții îi risipea vre- 
vile si îi întunecă mântea. Zadarnic își 
amintea  înspăimântătoarea  Îni voinţă, 
nopțile de asteptare.  înfrânările neîn- 
rhipuite cari îl sfâşiau si îl îmhborățeau 
de ani. Alunecat în ochii domniţei — 
făptura mi se prefăcuse. si toată truda 
i se părea de mult viețuită. aproape vi- 
sată. Între năbmcile înviate cu apa vie 
a minţii Îni —- domnita adumbrea toate 
fețele. 

Şi atunci vorbi. Glas straniu. cutre- 
murări nemaiauzite. cu rostiri limpezi ca 
unda. «clipind argintiu în cuvinte sprin- 
tene. înfierbântând în cuvinte coante ca 
aurul, strângând sufletul în siruri sop- 
tite întunecat ca umbra. 

Vorbi despre fermecata împărăție a 
tăcerii. în care nu aţung decât drumeții 
cu vointa încercată şi cei cari iubesc nrea 
mult viata ca să o poată victui după 
chipul! celorlalti. Povesti amara ni si- 
hăstrie. și ispitele lui. şi. sângele pe care 
nopțile î-l scurgea din vine. Sar ajnneână 
la ceasul când din ungherul de întunc- 
rec s'a desnrins cea dintâi: nălucă — or- 
bitele îi scânteiară. desfăcu larg braţele 
și strigă: 

— Tată. aceasta este lumea pe care cu 
am văpitio tăcerii. tărîm mai înalt ca 
norii si mai greu de ajuns decât plain- 
rile morții... Acestea sunt fecioarele tă- 
cerii, şi aceştia sunt bătrânii. Iată: ei 
nu sunt asemenea nouă. ci feluriţi. Sunt 
sprinteni. luminaţi și fără de moarte. 
Tar aceştia sunt schilozii tăcerii. aseme- 
nea fiarelor re rătăcese în pustie. Fi 
urăsc fecioarele, si muscă din carnea ti- 
nerilor frumoşi. fugărindu-i. lar aceştia 
sunt înţelepții. și acestia bufonii, și a- 
ceştia cavalerii... 

Atunci, Regele orb. tremurând, se ri- 
dică şi strigă înfiorat. 

— Văd, văd... fată fecioarele, și iată 
schilozii, şi iată înţelepţii!... 

Şi tot norodul fu cuprins de o nestă- 
pânită bucurie, şi strigă, arătând un colţ 
al palatului. 

— Şi eu văd!. Si eu văd!.. 

Domnița lăcrămă şi ochii ei mulțţumeau 
omului venit din împărăţia Tăcerii, Dar 


UNIVERSUL LITERAR 





ŞT. DIMITRESCU: PEISAJ 


ca nu strigă — pentrucă făpturile ce 
cutreerau acum sala şi erau de mult pri- 
etene şi o întovărăşeau pretutindeni în 
visurile ei. fără ca nimeni să știe. În- 
țelegând, însă. că farmecul streinului 
coborîse nălucile din vis si le dezvăluise 
regelui şi mulţimii — inima ei se lovi 
mai puternic. Şi temându-se ca nu cum- 
va să afle ceilalţi țipătul inimii— se îm- 
bujoră şi-şi plecă ochii. 

Omul care voise să tacă, vorbea. ŞI 
Regele lăcrămă. 

— Văd, văd !... 

Atunci,doctorul curții se apropie de 
tron şi spuse, arătând pe sirein, 

— Omul acesta e un fermecător josnic 
şi primeidios. Tot ce vă arată el sunt nă- 
luciri. Lumea lui nu viețuieşte ca acea- 
sta. a noastră. EL vă înșală cu vrăjile 
lui, silindu-vă să credeti lucruri cari nu 
ființează. Tot ce spune, sunt minciuni, 
Fu nu văd nimic din această închipuită 
împărăție a Tăcerii. Deci, ea nu există. 
Feriţi-vă de el. Măria Voastră, rânduiţi 
poruncă să fie aruncat în beciuri, iar 
apoi peste hotarele țării noastre cinstite 
si cumpănite. 

Dar Regele nu-l ascultă. 

-. Eu văd! se împotrivi. 


— Si noi vedem. şi: noi vedem!... 
murmură norodul. Incrâncenat, doctorul 
gândi : sunt toți nebuni. Și se apropie 
de strein. 

— Fă-mă să văd şi eu Împărăţia Tă- 
cerii, si atunci voi crede într ânsa... 

Streinul îi vorbi despre viaţa fără de 
moarte care stăpâneşte acele tărîmuri. 
În împărăția Tăcerii, toți se nasc —: dar 
nimeni nu moare. 

— Năluciri, năhiciri, se împotrivi doc- 
torul. Viată fără ae moarte, erezie este: 
penirucă însăş viaţa este. moarte, Şi 
omul care voise să tacă. îi vorbi despre 
sunetele, culorile, gândurile, cuvintele 
ce sunt acolo şi nu sunt pe pământ. 

— Nebunie. nebunie. Una este lumea, 
şi câte culori are lumea, atâtea sunt; 
iar câte sunete se aud, atâtea sunt. 

Obosit de încercări, streinul răspunse: 

— Lecuitorule de oameni. Cunosc în- 
trun târg, departe, pe maluri de mare, 
o celulă îninnecată în care s'au coborit 


(Continuarea în pagina 586). 


 DWIPERSUL LITERAR 


EDMOND ROSTAND 


CIRANO DE BERGERAC 


TIRADA NASULUI 
Actul Î (scena IV) 


DE GUICHE 
Şi nimeni nui răspunde ?.. 
VICONTELE 


y j Aşa zău, nimeni, nimeni? 
„La staţi! că“i zvârl eu una în faţă, să n-o poarter.. 


(Inaintează către Cyrano, care-l observă și se postează 
în fața lui) 


Aveţi un nas... ştiţi... unul foarte... 


CYrRANO Ă 
Foârte, 
VICONTELE 
Ha.ba ! 
CYRANO 
Aceasta'i tot ?, 
VICONTELE 
Dar.., 
CYRANO 


Hm !.. tinerei puţin! 
Puteai să spui atâtea... şi să îi fost chiar fin... 
Schimbându'ţi tonul — uite, să iei exemplul meu : 
Cam arțăgos: „Gigantica tu cârmă să fi avut-o eu, 
Aş ciopărți-o “ndată, de fel n'aş aştepta!“ 
Mai amical: „Aţi întră şi'n ceaşcă, nn'i aşa ? 
Pentru băut e bine săi faci hanap aparte“. 
Desecrii apoi ;  „E-o stâncă! ce-apare de departe... 
Un cap!.. ce zic?.. mirajul l-arată ca un pisc!“ 
Mai curios : „La ceva, e bun ciudatuți plisc? 
Vre-un toc de foarfec pare 2... penar de călimare 2“ 
V'aţi prins cu “nsuflețire duioasă de părinte, 
Să “ntindeţi o prățină la ghiare. dinainte?“ 
Emfatic : „Când tutunul în piept îl tragi din pipă, 
Şi tumul ca o trombă pe nas în scoţi, o clipă, 
Vecinii nu aleargă săţi stingă coşu-aprins 2“ 
Prevenitor : „Ţi-e capul ăe un antren cuprins 
Spre lestul dinainte, — să nu săruți pământul 1.“ 
Şi tandru: „Da, să-i faceţi un parasol, ca vântul 
Şi soarele, culoarea să nu i-o coşcovească !..“ 
Pedant: „Aristofane. a scris să se numească 
Un animal — Hippocampelephantocamelos, 
Fiind ca avut la carne sub frunte. cât pe dos!.* 
„Agăţătoarea asta creată e de modă 
Săți spânzuri pălăria ?,. hm... o găsesc comodă !..“ 
Cu ifos: „Nici odată vre-un vânt — nas magistral! 
Nu te'nguturăeşte, afară de mistral!..* 
Dramatic : „Marea Roşie“i, când sânge dă săi vie î...” 
Admitativ : „Ce firmă pentru-o parfumerie !.' 
Mai liric: „E o scoică, — sunteți cumva friton ?..“ 


Naiv : „Vre-o piramidăi ?... mormânt de faraon ?.. 
Respectuos : „Să'ți placă, când lumea te salată, 

E ceea ce se cheamă: ai trenă canoscută 11.“ 

Ca un țăran: „Nas oarei?.. he-he! că nu e mic!.“ 
Parcă“i un nap de-aceia,.. ori pepene chitic!..: 
Milităreşte : „Ţintă drept în cavalerie 1.“ 

In practică : „Să-l puneţi, doriţi la loterie?.. 

Pe cinste, vă asigur, ar fi un mare ]lott..* 
Parodiind în fine, Pyram, în plâns netot: 

„Dezarmonii aruncă în liniile fine 

Ce capul tău le are... Roşeşte.. îi-c ruşine?..“ 

— Vezi, cam aşa, iubite, mi-ai îi putut vorbi, 
Dac'ai fi fost cu carte, şim apirite-ai glumi: 

De spirit, cât fiinţa cea mai de plâns n'ai parte; 
Și nici nu-s semne'n tine cât un atom de carte; 
Cinci buchi cunoşti, prin care grăeşti cuvântul: prost ! 
Aj fi avut de-altminteri, aşa de n'ai fi fost, 
Puterea sarunci farmec şi duh, nebune glume, 

In faţa-atâtor nobili, să-ți meargă vestea “n lume; 

Și nebunii. atâta de țriste şi duioase. 

Pe care sfert din sfertul de glume-orgolioase, 

N'ai fingăimat ; prin verva'mi vreau să'mi arunc săgeata; 
Nu vreau ca dc la altul să o primesc de_agata. 


DE GUICHE 


(voindă să ia pe viconte, care a rămas înmărmurit). 
Haide-ţi. viconte ! 


VICONTELE. sufocat. 


Doamne ce acre-arogante ! , 
Fără mănuşi.„ pe faţă... un boernaş! un fante! 
Ce-mpare fără fioncuri şi fără decoraţii! 


CYRANO 


Eu am o eleganţă morală chiar în graţii; 

Nu e'mpopoţonare la mine de paiaţă; 

De nu-s cochet, eu toiuşi mă fin curat la faţă; 
N'aş cuteza în lume să ies din neglijenţă 
Cu-atronturi nespălate ; şi-apoi în somnolență 
Cu-un cuget, pe al cărui ochiu pleoapele-s umflate ; 
Cu-o cinste cam pătată, — rigori îndoliate, 
Dar merg cu paşimi siguri pe pantă sănătoasă; 
Sunt liber, nefățarnic şi-am vervă somptuoasă ! 
Tinuta'mi nn croită, aşa... pe mlădiei; 

Drepi sufletul meu este, ținut cantrun corset; 
Isprăvile m'acopăr ca nişte decorăţii, 

Şi spiritu-ascuţindu'mi ca spicele mustăţii, 
Când mă avânt în lume. spun verde adevărul, 
Aşa cum sun din pinteni, când opintesc piciorul. 


Trad. de GEORGE DUMA 


4-44 A AA de 4 d AAA) 
SCS IRAITILC ACICOTIR ST IC IL 





586 


. 


(Omul care a voit să tacă) 
continuare 
cele dintâi făpturi din Impărăţia Tăce- 
rii. Numai ele te vor putea hotărî să 
crezi. Insoteste-mă. 

Şi dăruind multimii darurile dăruite 
de Rege, îndurerat în crâncena despăr-- 
țire de ochii domniței — streinul pur- 
cese calea înapoi, cu doctorul alături. 
Si au mers, şi au mers. din zi de zi şi 
până în seară. Doctorul se bucură de 
Iume, de hanuri. de hangițe. 

— Om al bni Dumnezeu şi al Tăcerii, 
îi strigă cl. alege-ți slujnica sau slă- 
pâna, rupe coastă de mistreţ şi umple-ţi 
ulcica. 

Dar striuul tăceă. Printre vederile lui, 
stăpâneau doi ochi. 

Și într'o amiazi de toamnă, când pla- 
tanii Gela marginea cetăţii își dăruiau 
cele dintâi frunze vântului si mării —au 
ajuns. Se prefăcuse mult cetatea. Zidu- 
rile căzusenă si vile albe, sau întunecate 
clădiri cu râniete de fiură se ridicaseră 
în loc. Păşiră pe străzi tot mai lazai, tot 
maj curate, Omul privea uimit, fără să 
înțeleagă, Intrebă un trecător pe unde 
se deschide drumul căire catedrală. Tre- 
cătorul nu-i răspunse, ci trecu cu frun- 
tea anplecată şi umerii înghemniţi. Și ce- 
rând lămuriri altora, nu căpătă. 

Yar. către seară,  recunoscu Piaţa din 
umbra catedralei. Alergă. Clădiri până 
în nori, şi zpomote drăceşii de cazane, 
și fum, şi magazii mari. fără fereştri. Nu- 
mai într'un unghor, prinsă între ziduri 
otelite, mai viețuiă o cămăruţă subredă, 
deasunra căreia stoteă scris pe o tăblie: 
Muzeul comunal 

Streinul își recunaseu chilia. [ră îm- 
prejmuităi acum en un grilaj, şi avcă un 
paznic. Voi să intre, tremurând. Dar paz- 
nicul îl opri şi îi ceru un ban «le argint. 

— Eu sunt stăpânul chilici. In ca am 
petrecut luni si luni, de mult. E chilia 
mea. 

Paznicul îl nrivi cu teamă. 

— Aici e Muzcul. nu o chilie de nc- 
bun. i 
Şi apoi, întorcându-se către docior. 

— Fsi strein, fireste. Află dar că în 
chilia aceasta s'au găsit acum cincisnre- 
zece ani cei dintâi robi cari an făcut 
de atunci rodnicia cetății noastre. Sunt 
făpturi ciudate și harnice. La început. 
Inmea eră înmărmurită. Dar învățații au 
izbutit a le cunoaşte trupurile şi le-au 
fănrit în ateliore si în fabrici. Toate ce- 
tătile au cumpărat. si negotul cu robi a 
inflorit si ne-a îmbopăţit. Vechea cetale 
s'a întins până la fluviul ce curze din 
munți. Ca să încapă toți Tucrătorii. si 
toţi negustorii, şi toți robii ce eşeau din 
fabrici — stau 'stricat grădinile şi s'au 
smuls pomii. Tar în cămara în care sau 
găsit cei dintâi robi — s'a făcnt Muzem. 
Mai târziu, sau adunat aici toți robii 
găsiți, cei adevăraţi, şi sc păstrează ca 
să-i vadă multimile. 

Doctarul se lumină. mulțumi. și şopti 
către celalt, trăgându-l înăuntru, 

— Acum, înțeleg și explic: Naiura e 
întotdeauna aceias. Geniul e o nălucire 
iar lumile suprafireşti se nasc din igna- 
ranță şi dir teamă. Asa dar — erezie și 
nebunie. Să intrăm... 

In celulă. sub eusii de sticlă, se cân- 
duiau robi: înţelepţi. fecioare, schilozi. 
cavaleri, fiare, vrățitori — toți din îm- 
părăția 'Tăcerii. 

— Iată, iată: acum îi văd şi eu, îi pi- 
păi. îi număr, îi alătur. îi măsor, îi 
cântăresc, Așa înțeleg. Făpturi din cav- 


UNIVERSUL LITERAR 


RUSTICĂ 


In fulguirea lămpii cinează gospodarii... 

Din sat. şi de pe țarnă mireazmă creşte noapte 
De grâie pârguite şi de cireşe coapte, 

Când luna poleieşte cuprinsul lurgei arii... 


Se furişează umbra, se strânge prin cotloane 

Și stăruice pe îunduri adânci de văgăună... Rr 
La han fânarul pare un licuriciu sub lună 

Şi hanu-arată lunii pereţi de nea, obloane... 


Prin curţi 


în blăni tărcate vin dihorii ca furii 


Si câinele din cuşcă l-înconjoară cu teamă, 
Sub şură iau din puii primăvărateci vamă, 
Găiuele dorm toate pe grinzi în podul şurii... 


De-alungul căii stâlpii de iclegrat lin sună 

Și calea merge“ zare, tăcerea o astuni... 

$i noaptea pune îlorii argint de rouă şi de lună... 
De-o 'ndoaie în holda plină de rouă şi de lună... 


De către sat prin lanuri — în alb  vestmânt de zână. 
Răsare o Îecioară şi grâele colindă, 

Se pleacă'neet sub cerul senin ca o oglindă, 

Deşartă cupa îlorii'n pocalul ei din mână... 


fubisea ca un nufăr în ochi îi înfloreşte... 

Cu rouă-și spală îafa, dur umple vasul iarăş— 

La vrăjitoare merge cu gânău-i ; scump lovarăş - 
Să-şi vadă'n vouă dragul ce prin străini tânjeşte... 


„s-— Revino din oraşul în care tu te tângui — 
Cu suiletul ein fraiul de sat să te cumineci? 

Şi soarbe bucuria cinstitelor Dumineci 
Infirigând idile — când plin de floare crângu-i !... 


Sub pomi siadaşti o fată — când luna cer se ntoarnă 
Si ciuruie lumina pe pajiştea pestriță -- 

Ori — flucrând o doină — săli treci pe la portiță 
Visând o nuntă mândră“ câşlegile de iarnă !... 


Ca soţii tăi ce-l ară-eşti vână din pământul 

Acestor văi, pribege, — care'n dureri te vânturi, — 

Dar floarea -- care-i smulsă şi-o due departe vânturi — 
Se'stinge fără vreme şi-o mbrăţişă mormântul !... 


MIIIAILESCU-IAR.-DUMBRAVA 





ne. născute din carne. Ce răspunzi sire- 
iune ? ; 

Dar streinul rămăsese  inspăimântat 
lângă usă. Din cuştile lor de crisial, robii 
îl priveau fără să-l recunoască. Lu erâm- 
peie fulgerătoare, viaţa îi lrecu prin 
fața ochilor. Intunerec se făcu îndără- 
tul frunţii. Se înăbuşca. Firă puteri, 
căzu. Doctorul se grăbi să-l ridice, în- 
griiortat. 

— Ce ai? Ce ai?.. 


Cu ultima răsuflare, acel cure u voit 
să tacă — şopti. , 

„— Vezi, toate făpturile acestea nu sunt 
ale mele. Sunt false. asemenea celor fău- 
rite îu fabrici. Sunt robi, iar nu... 

Si muri. 

Descoperindu-se, doctorul cugută, ulă- 
luri de un zâmbet. 

— Omul acesta a fost un nebun. 


Gentve, 21 August MIRCEA ELIADE 





UNIVERSUL LITERAR 


“Tramvaele noui 


Când m'am întons din vacanță mi s'a 
părut în seară o clipă, că nu cobor de 
pe peronul gării în Bucureşti. ci întrun 
oraş, aliul. Pe noul bulevard. veneau 
întins şi coborau. ca de ani de zile şi 
totus neastepiate. vapoanele făcnte din- 
trio jmmătate albă si o jumătate rosie, 
mai greu de lămnrit în întuneric, dar 
cu casete vii de sticlă luminoasă. care 
alergau în sus sin jos: R. m. s. Belve- 
dere. Un tramvai nan într'un cartier ve- 
chiu are un caracter strict inedit. Ceva 
dintr'o arariţie. o sensație violentă de 
uimire. Ai xoluntatea asociatiilor altele 
şi îti silesti imaginatia să dea un exa- 
men intim: să-ti facă o altă icoană a 
stăzii Berzei pe care ai cunoscut-o 15 
ani cu case mici. prin dreptul cărora 
trocra. pe rând. fără egrahă cutiuta gal- 
brnă cn un cal. Pa uneori se 0onrea în 
loc rână ce un semnal. care acea de 
departe cu semnalizările scolarilor între 
ci: vine nrnfesnrul. anunta că nu vine 
vagoneta dimnatrivă si linia e liheră ne 
damă snte de metrii. Acum apraanne cât 
casele de mari. vaconul cu etainl alh 
de îoa turtit de etatul rncu de sus ha 
Ri cu ramorcă. urcă metalic. fără să Han 
la o rarte din drumul nimărui. Cn stâlni 
şi eârme aduse de-arncă. ca niste cuie 
si frânghii de-a lui Nastratin, a ocupat 
tatul. 


Isnita e nare si 
pe canră pentru că din 


roe biriarul nlictsit 


canza serii nn 


mai ranle nnmăra  roastele cailnr să 
snhimha Arwmnl  outanit si să alerre 


dum tramwai hatămit în sînan men en la 
nernia că-l laa st Anoă sineum harnini 
acasă iar en să mă nre în salonacul cu 
perechi da fatalii da trestia, Cări mai 
sunt atrăzi multe rare acum nar Îarri, 
căi rrindnale. Când ernm mie tramvai 
era. sonnteam au. numai ne străzile largi 
si ung. pe străzila în caro dădean ce- 
lelalte ea niste pârâinse întrun râu. În 
orice caz acnla se adunau firele dn ară 
ale cirenlatiei. Tar când am învătat arit- 
metica ratinnată în liceu eram convins 
că re străzile înguste nu poate circula, 
repezit. tramvai. 

Acum Stiu însă că toate străzile pe 
rare trece tramvaiul sunt larai : căi, la 
fel cu calea Mosilor. pentru că la ea mă 
gândeam. povestind  îmnresiile dintâin. 
Și cum traseul nauii linii e lung, asi fi 
vrut să ştiu cât s'au lărsit toate străzile 
pe care le-a unificat într'o cale. Vream 
să stiu dacă an şi exit înaintea vazoane- 
lor la răsnântii. hăcăntile vesele cu da- 
ruri aparente: zahăr. butoiase cun mas- 
line, saci cu orez scosi pe trotuar. 

Incontestabil cea mai simplă călătorie 
în străinătate e călătoria cu un tramvai 
nou în orasul. vechin. E o senzatie al- 
toită ne care n'o ai nici în toată Eu- 
ropa de-ai cănta-o. E sinzura dată când 
are sens inscripția brumărească : „MDom- 
ni; călători sunt rugați să aibă bani mă- 
runti“, Căci dacă. oricât te-ar învăța 
d-nii administratori ai tramvaielor nn 
poti snune: am călătorit (cu tramvaiul) 
până la Universitate ca să-mi iau un 
pachet cu ţigări. noti foarte bine să pri- 
vesti de la geamul încadrat în rosu. pe 
o limie nouă. casele si trocătorii. fără să 
ai zândul să cobori imediat si fără să te 
satuți en toată lumea. conditiile se pare 
mai de temei ale oricărei călătorii. 

Dar birjarul e încăpățânat şi se abate 
la stânga. Mă resemnez, însă tot întore 


587 


Răzbunarea 


La ora şapie dimineața, începuse bom- 
bardamentul în portul Victoria. Bubui- 
turile pătrunseră şin pivniţi, sdrunciz 
nând ferestrele. Prin tot oraşul se înăl- 
jau drapele, ce fâlfâiau în lumina soa- 
relui de dimineaţă, 

Victoria.... 

Cei mai mulți oameni nu ştiau încă 
ce se câştigase. totuşi chipurile le erau 
înseninate de bucurie: fiecare avea 
simțimântul de a fi mai mare, mai în- 
semnat şi îşi cerea partea sa la această 
veselie obştească. Negustorii şi funcţio- 
narii, nevoiţi să stea închişi din cauza 
treburilor ce le aveau, îşi revărsau deo- 
dată sentimentele patriotice şi chiar 
pâlcurile de oameni cari se duceau la 
lucru în tramvae. aveau un aet mai mă- 
reț. Totul părea mai gălăgios, mai plin 
de viață şi mai strălucitor. 

Numai în vechea clădire a şcolii nor- 
male superioare. rechiziţionată ca adaos 
pentru ospiciul de alienaţi, veselia nu-şi 
găsia răsunet, Nu s'auziau decât qeschi- 
deri de uşi, înjurături şi din când în 
când strigătele unui bolnav. i 

In fața uşii portarului stătea infirmie- 
rul şet, c'o cană de apă în mână şi c'o 
cămaşă de foriă pe umeri. Faţa-i roşie 
ca de rac, şi nasu-i turtit, te făceau să 
crezi că esti în fata unui mops. 

— Bombardamentul a pus toată casa 
în mişcare mormăia el. Cineva i-a con- 
vins să îuceapă bombardamentul pentu 
a celebra pacea şi acum dracu le-ar mai 
putea scoate ideea aceasta din cap... 

Portarul aprobă cun semn din cap. 


— Ei ! Lasă că ştii d-ta cum să-i pui 


cu botul pe labe. Atâta timp cât vei a-. 


vea supravegherea, nu duc nicio grijă!... 
Dacă dimpotrivă, ar fi fost vre'un doc- 


tor tânăr, n'aş mai fi cutezat să mă'n- 
vârtesc pe-aici. A 
Măgnlit, infirmierul voia tocmai să-i 


răsp'indă. dar poarta se deschise şi ce 
fată măruntă. învăluită în negru trecu 
iute printre dânşii, salutându-i în fugă. 
Portarul făcu o repectuoasă plecăciune. 
Mopsul mârâi o salutare de nepriceput, 
urmări din ochi femeea şi abia când ea 
ajunse. în mijlocul scării. îi spuse: 

— Aveţi timp, domnişoară Horst! 
Domnii doctori sunt încă la biserică, la 
slujbă. 

Portarul ridică sprâncenile şi îndreptă: 

— La Te Deum. 

Dar infirmierul nu se lăsă turburat 

— De alifel. nu vă mai duceți în ca- 
mere, înainte de vin eu! Detunătura de 
azi dimineață mi-a făcut o întreagă hăr. 
mălaie aicea ! Dar cred că n'o să mai 


meargă astăzi tot aşa cu îngerașul di. 
Domnul Weiler... 

Fata roşi sub văl. şi făr'a spune o vor- 
bă urcă mai departe. lute îşi îmbrăcă ha- 





capul din trăsură înapoi : la o răspân- 
tie par'că necunoscută mic, adusă se 
vede dela Budapesta; a început un cadril 
de etichete în casete de sticlă luminată : 


traversez ! 
CAMIL PETRESCU 


de ANDREAS LATZKO 


latul şi se zori să ajungă la al ireilen 
cat, făr'a tine seamă de vorbele infir- 
mierulni. Căci de mult încă îi pierise 
orice frică. Yiica rectorului, ea ajutase 
la transformarea aşezământului, şi ră- 
măsesc apoi aici, după rugămintea me-= 
dicului-maior. care voia sto aibă de aju- 
toare. de oarece doamnele nu s'apropiau 
de secţia nchbunilor. Singura femeie în 
tot. spitalul, ea stăpânea aicea totul, de 
aproape doi ani şi nu i-ar mai fi fost cu 
putinţă să-şi închipue viaţă fără această 
ocupațiune. 

Cu două zile înainte de sosirea boina- 
vilor, ea primi ştirea morţii logodnicu- 
lui ci şi fusese la spital în loc să meargă 
la cimitir. La început, ea îşi [ăcuse ser- 
viciul, tot aşa cum alţii se duc să depună 
flori pe un mormânt, în anintirea celv! 
dispărut. Acum, avea simţimântul de-a 
fi ajutat pe oameni, de-a fi făcut adesea 
bine prin vorbe alinătoare, atunci când 
infirmierii bruiali se gândeau în orice 
clipă să apeleze la cămaşa de forță. De 
aceea se prăbia acum înspre camera Il-a 
către băiatul acela blond pe care pără- 
tosul de infirmier îl numise drăguţul ei 
ca să-l linistească mai “nainte ca bruta 
aceasta să aibă ceva împotrivă-i. 

De-altfel ea nu-şi ascundea de loc pre- 
erinta pentru sărmanul acesta bolnav, 
„melancolic, care părea. cu sşuvițele sale 
blonde, un chip de Crist. Incă din prima 
zi. înainte dea şti ceva despre dânsul, 
ca se simti atrasă către el. Ca atâţia 
al i, el îşi pierduse judecata în luptele 
piept la piept de pe front, nu mânca, nu 
dormia, ci rămânea veşnic așezat pe pat, 
vorbindu-şi singur, în timp ce i se pre- 
lingeau pe obraz, lacrimi dese de copil! 
Mai târziu, când prietenii cari se intere- 
sau de starea lui. vorbiră de talentul 
său pierdut şi îi aduseră cele două vo- 
-ume ale sale de poeme. Poetul la anan- 
ghie începu să ia parte Ja visurile și la 
tristețea sa, cu o uşoară duioşie cari 
inunda chipu-i uscat, c'o scânteiere de 
iubire maternă. 


De cum detunăturile o treziră, ca şi 

fu îngrijată de dânsul. Neliniştea ei în- 
tărită şi de spusele infirmierului o făcea 
să alerge iute prin coridor şi să e o- 
prească în dreptul sălii din mijloc pen- 
tru a asculta ce se petrece 'năuntru. Nu 
era chiar vocea lui ? 
Se-adunaseră se vede în odae mai mulţi 
bolnavi decât era îngăduit. Un murmur, 
sgomot de pași... strigăte... şi.., în mijloc 
Era chiar el!.... 

Fa deschise uşa tremurând şi rămase 
locului, încremenită. Veniseră bolnavii 
din toate caturile. aducând cu dânșii 
mese din trei ori patru odăi şi le aşeza- 
seră unele lânpă altele ca peniru o 
consfătuire. Nebunii cei mai periculoși 
acei cari nici o clipă nu erau pierduţi 
din veghiere, toţi se adunară aici. Idio- 
tul, cu ochii săi lucitori de răutate şi 
cu faţa-i buhavă de ţăran, lângă dânsul, 
un altul poreclit avocatul, din cauza 
profesiunii sale libere în timpul vieţii 
civile, prezida, c'o hârtie albă dinainte-i 
şi cu călimara directorului. Erau cu toţii 
atât de adânciţi, încât nici unul, afară 
de idiotul, care începu să bâlbâie „Sora 
Mally“ nu o luă în seamă. 





588 


Dacă doctorii sar întoarce dela bise- 


rică mai “nainte ca ea să-i poată potoli 


puţin, ar fi îngrozitor, mai ales că maio- 
rul nu ştie de glumă. Incerca să s'apra- 
pie, când ocrotitorul ei sări din celalt ca- 
păt al odăii. Chipul fi era schimbat, 
obrajii slăbiţi, stacojii şi tremurul tru- 
pului îi scutura şi bluza mumwdară ce-o 
purta. 

Sora Mally simţi apăsarea unei mâini 
de ghiaţă. Ce voia el, de ce țipa aşa. 
dânsul, cel mai liniştit din toţi, de-obicei 
cuprins de o umilinţă temândă ? Ca lao 
fiară sălbatică pusă în libertate, aşa ieşi 
din pieptul său un răcnet îngrozit şi ră- 
gusit, atât de puternice încât bietu-i trup 
părea că se năruie sub sforțarea aceasta 
prea mare : 

— Mai vreau să strig. urla dânsul. 
Tasă-mă să scriu. n'auzi ? Vreau să scriu 
Vreau... 

Cu gura  semi-deschisă,  infirmicra-l 
privea și asculta acest „Eu vreau”  ur- 
când. triumfător, străbătând tavanul şi 
luându-și sborul tot mai sus, asemenea 
unei pasări pe care-o urmiăreşii. pân'ce 
te podidesc lacrimile. 

— Oh... Lasă-mă să scriu! repeta el. 
Intinse mâna de-asupra celorlalţi pentru 
a lua condeiul ce-l ținea avocatul între 
degete : Lăsaţi-mă să arăt vina căpita- 
nului... a căpitanului meu... Ştiu ce me- 
rită... l-am găsit pedeapsa... Lăsaţi-mă 
să scriu !... 

Vorbele sale cântau. încântau. Glasu-i 
1zbia zidul, se poticnea şi se pierdea 
apoi prin odae. Sora Mally simţi nevoia 
de-a merge spre dânsul. de a-l atinge: 
degetele-i tremurară, îl atrase cu tărie 
de mânecă, simția svâcnirea regulată a 
sângelui și-i spuse încet: „Nu vă necă- 
jiți atâta, domnule Weiler“. EI se depăr- 

tă aspru de dânsa şi răcni: 

n — Să nu mă îrit?.. Acuma ?.. Dar se 
vede că nu ştiţi ce sta întâmplat? Sa 
declarat pacea ! Inţelegeţi, pacea ! 

Infimiera se întoarse, Nu ; mai degra- 
bă să-ți muşti limba, sau să-ţi pierzi 
mințile. dar numai să nu-l contrazici. Să 
nu-i nimiceşti credința. Cânta atât de 
măreț cuvântul acesta de pace, îl asvâr- 
lia afară ca pe-un mănunchiu de m- 
mină, ca pe-o vânturătură de aur și 
strângea cu atâta căldură mâaa pe ca- 
re-o respinse. cu puţin mai înainte: 

- Pacea, soră Mally, pacea. Ştiu poa- 
te ce înseamnă acest cuvânt ? Libertate! 
Răzhunare ! E rândul nostru !... 

Fa sowbia vorbele acestea, cu bărbia 
înaine şi buzele strânse, caşi cum for- 
inulau un adevăr sfânt, Acun: nu-i mai 
vedea chipul, întors şi aplecat asupra 
mesei. 

Inapoia lui, ea ghicea ficcare tresări- 
re a guvii sale, fiecare mişcare a ochi- 
lor săi. gesticula împreună cu dânsul, îl 
următria, într“o complectă nitare de sine, 
transfigurată. 

— Trebue să-mi daţi în mână, pe că- 
pitan. se ruga el. Judecata lui e gata, am 
lucrat la dânsa zi şi noapte. Am nevoie 
de dânsul ucuma. Scrie, doctore: Cipi- 
tanul von der Qite!.. Aşa e?..,. Von der 
Otte. Ai scris ?.. 

Sudoarea-i acoperi fruntea și trupul 
începu să-i tremure când rosti numeie 
acestea disprețuit. Insoţia cu capul orice 
mişcare a condeiului, până ce se ispră- 
vi de scris că von der Otte trebuiu să 
vie în faţa tribunalului de pace. Salis- 
făcut şi plin de cruzime,cl citi ca glus 
tare, urmărind rândurile scrise : 


— Von der Qtte. Să se prezinte. Ser- 
pentul de-asemeni mi-a făcut mult rău. 
Dar lui, îi iert: Pe când, pe acestălalt, 
irehuie să-l am! Trebue să-l am! Dar 
ceilalți ?... 

Cu o consimțire regească, înălță din 
umexi, surâse ca cineva ce aruncă dv- 
mâncare unui câine şi apoi îşi încrucișă 
brațele strigâna cu voce sunătoare : 

— Să intre domnul căpitan von der 
Oitte. M'a amenințat cu darea în jude- 
cată în consiliul de războiu, «deoarece 
eram mai slab decât dânsul. Acum « 
vândul meu să-l chinuiesc... Acum e pa- 
ce... Acum, noi orânduim legile... Fiind- 
că a fost războiu. a trebuit să muncesc 
ca un țăran, să due poveri ca un hamal, 
Yiindcă era războiu! Bine. Dar acum e 
pate. Acum se întoarce roata. Să vie, 
deci, 

Se opri o clipă, și aruncară în jurui 
lui o privire triumfală. 

Chipul i se lumină la vederea infir- 
mierii, care părea a fi în culmea fericr- 
rii, apoi, cu ochii îndrepitați în sus, 7u- 
cepu să-şi cânte cântecul de răzbunare, 
cu un plas ce mângâia pe sora Mally, 
întocmai ca nişte mâuuşi de catifea. 

— De trei ani tot aştept. De trei sau 
de cinci ? Nu stiu. N'am uitat nimic. Va 
vedea el, In genunchi l-am rugat, i-am 
imrat “că voiam mai de grabă să mă o0- 





UNIVERSUL. LITERAR 


moare, că n'am ucis vre-odată nici « 
muscă, că nu miam bătut “niciodată, la 
scoală, ca alţii. Voluntarul de-asemeni, 
l-a rugat ca să-l mai lase mai în urmă, 
ca secretar. Cred cacum e mort. Mi-a 
strigat în faţă: „Laşule, laş ce ești!" 
Vecinul meu, negustorul din Lipsca, care 
în timpul somnului vorbea despre copiii 
lui, era întins de-asemeni cu pântecele 


'spintecat, soarele se furişa printre mă- 


vuntaie şi fui nevoit s'alerg cu bietele 
mele picioare, învătate a fi totdeauna 
îndoite sub o.masă — asta înainte de 
războiu. „Înainte, domnule poet“ strigă 
dânsul. cu revolverul dinapoia inca. Aha 
eşti va să zică poet. Nu! cşti un laş! 
Inainte. Şi eu alergam. călcam peste 
inorți, pe jumătate năbuşit, cu inima 
bătândă, ce-și ieşia par-că din locu-i, îmi 
săria în față. Căpitanul striga înainte: 
„Laşule !“* Iată pe prietenul meu, mar- 
tor e şi căpitanul, Îl zării de departe, 
înghemnindu-se în transee, de unde nu 
i -se puteau vedea decât ochii albi de tot 
și spaima privirii sale. „Nu-mi face nici 
un rău, păreau. a-i spune ochii, ași vrea 
să trăiesc”, Oh.! Eu nu voiam să-l o- 
mor, dar căpitanul nu m'a slobozit o 


clipă înainte de-a mă prăvăli în. trangee, 
și omulețul cela palid, strigă: Dumne.- 
zcule, şi mă privi cu niște ochii atât de 
mari. atât de mari! 


M'am prăvălit, nn 


PAUL MOLDA: NUD | 3 


UNIVERSUL LITERAR 


o mai puteam duce; m'am rănit, vo jur, 
am căzut pe povârnis fiindcă: inima mi-a 
ieşit din trup şi fiindcă nu mai puteam 
răsufla. Nu eram eu vinovat că priete- 
nul ge găsea înaintea mea! De trei ani 
a mereu cu mine şi totdeauna strigă: 
Dumnezeule ! Eu am plâns când i-am 
vârât baioneta în piept. Și asta din 11- 
na voastră, Voi m'ați silit s'o fac. 

Voiaţi să mă împingeți şi mai departe. 
Incă mai departe. Eu am omorât un om 
şi voi mă numiaţi laș fiindcă nu mai 
puteam scoate baionetă. Vedeţi? o mai 
are. şi-acum înfipță în piept. Fu nu pot 
“să i-o scot!.... 

Vocea-l părăşi, i se schimbă în plân- 
sete, şi-şi acoperi faţa cu mâinile. Sora 
Maliy suspină cu dânsul. Voi să s'apro- 
pie de el. să-l liniştească, să-l ducă în 
odaia sa. Dar el se ridică, încetă de-a 
mai suspina și strigă: 

— Vom vedea domnule căpitan, care 
dia noi doi e mai laş. Vom vedea, Am 
stiut cum să lupt, Am ştiut să omor. 
Vom vedea însă dacă o să ştiţi să fa- 
ceți pacea. Veţi fi uşezat la masa asta, 
cu hârtie şi creion. Intr'o oră, va începe 
atacul. Inainte, domnule căpitan, înainte. 
Gata, sa isprăvit războiul. Trebuie acu- 
ina să ştiţi să faceţi de toate. Tot ce ştiu 
eu ! Totul. În mai puţin de-un ceas, ire- 
buie ca să fi scris un poem: aici, la ma- 
sa aceasta, amenințat cu revolverul pe 
la spate. Nu-i prea tare greu. In tot ca- 
zol, deloc mai greu decât. a ucide un 
ou, Haidem. înainte, Nici o iertare, nici 
o îngăduire. Trebuie să faceţi aceasta, 
îmtocmai ca mine. Am hotărit-o doar, 
francezul şi cu mine. Il vedeţi, aşezat, 
cu baioneta în piept.. Inainte. Când va 
lrece ora, voiu trage. Tremuraţi ?... Vă 
trec sudorile ?... Vi-e frică ?.. Aha, în- 
că !.. Ce sunteti dară? Un căpitan? 
Bn nu, un laș, asta sunteţi. i 

Urmă un strigăt. Ţipete și iar ţipete 
atât de ascutite, încât săriră cu toţii de 
pe scaune, atraşi de funia sa şi intonară 
în cor: „lLaş! .laş!"* Țăranul agita o 
stmahe de scaun, aducântd-o în faţa 
fiecăruia și strigând : Bum, bum !“ 

Woileaw stătea în picioare, sfârşit de 
puteri, privi în ijuru-i şi merse către in- 
firmieră care stătea impietrită . întarun 
calt 

.— Găsiţi poate: că e crud? o întrebă 


cl. Dar n'o să-l omor. Eu nu pot ucide. 


Iranțuzul îi va trage un glonte în cap. 
Atunci, va fi răzbunat şi se va-- putea 
duce Ja culcare. Nu-i aşa, soră? Nu va 
mai sbuue „Dumnezeule“ ! Dar căpita- 
nul l-a ucis. nu cu. 

Printre lacrămi. sora Mally văzu. ochii 
aceia întrebători şi făcu un semn de 
consumțire. Ar fi dorit atât de mult să-i 
[âgăduiască că francezul se. va' duce la 
culcare. Dar gâtlejul i se năbuşi și nu 
muea decât să-i mângâie mânecile. El 
i «căpă, se duse în mijlocul celorlalţi, 
lăcând un gest poruncitor cu mâna și 
rugând să fie linişte: 

— Tribunalul păcii intră. în delibera- 
re. Î.a voturi. domnilor. Incepe votarea. 

Zadarnic. Ei nu-l mai ascultau. Jucau 
în jurul lui, făceau sărituri, izbeau în 
mcbile îşi siviau de gât umil altuiu și 
strigau fără -: 
lasule“ ! 


Deodaiă se deschise uşa:  sgomotul 


încetă : Ca in: povestea cea.cu zâne, ră-. 


mânea fiecare: locului şi pleca. ruşinos 
aclii. Doar țăranul întindea stinghea do 
scaun înspre bşă, mormănind' „Bum!“ 


e mai plictisi: „Laculc,. 


Maiorul stățea. pe pragul uşii, în: nare 
ținută $; spute pe-un ton 'mâniat: 

— Dar ce va apucat ? Nu vom inter: 
zis să v'“dunaţi cu toţii în aceiaşi odain? 
Cine-a sbierat aşa ? Răspundeţi, ori de 
nu. Vă pec ecnsi pe toții prinivun duş 
de apă rece, pană ce-o să vă învincţțr. 

Privirea-i umbla dela un chip la al- 
tul. Înamoia uli crau ceilalți doctori, in- 
firmieri şi în primul rând mopsul, cu 
găleata de apă şi cămaşa de forţă pe u- 
meri. În odaie se făcu o tăcere de moar- 
te. Ce nişte câini bătuli. nebunii pri- 
veau pe furiș înspre Wexler. Acesta stă. 
tea drept, întors către chipul strălucitor 
al sorei. 

Sângele năvăli pe fruntea : maiorului, 

— Așa, va să zică asta ce? Adineau- 
rea, urlați încât se auzia din stradă! Și 
acum sar zică că nu ştili să numărați 
până la irei. Fiare ce sumteți;” 

Weiler se desprinse din grup. 

Nu mai sunt fiare, strigă el. De-ai 
înainte n'o să ne mai lăsăm batjocoriţi. 
Nu știți că s'a declarat pacea? 

Un doctor tânăr surâse, dar» Weiller 
nu-l observă. Capul îi era dat pe spate, 
palid, supra nacural şi vorba Pace mer- 
se drept înspre tavan ca sunetul unei 
trâmbiti. 

-— E pace, domnule maior. Pace. Şi vă 
aliați dinanitea iudecătorilor, 

Maiorul făcu un gest de plecare şi un 
serun către infirmierul şef, arătându-l 
pe Weiler, care tremura de emoție. Dar 
deodată s'auzi un țipăt. Sora Mully, cu 
chipul descompus, alerga înspre ieșire 
îmbrâncind pe doctorii cari-i împiedicau 
drumul. 

— A. erațţi aici, spuse maiorul, sur- 
prins. De ce n'aţi tras ctopotul de alar- 
mă ? Și văzându-i groaza din privire, a- 
dăugă : Păcătoşii aceitia sau arătat 
cumva violenți față de dv? 

Infirmiera nu răspunse. Se aita țintă, 
la biațul musculos care cra gata să 
prindă figura firavă și strălucitoare a 
lui Christ. Mai scoase un tipăt, îmbrân- 
ci lumea şi ieşi afară. Două ore mai târ- 
ziu intră, palidă şi calmă în odaia din 
marginea coridorului, aducând mâncare. 
„Ingeraşul“ ei stătea sub o pânză muia- 
tă în apă zece, ca într'o baie. Prin des- 
chiderea care-i strângea mai uşor gâtul. 
capu-i alb se ridică, livid,.cu buzele în- 
vineţite, asemenea capului sf. loan. Idea- 
supra ialerului de argint. 
 Privea înspre zid, cu păru-i  încâlcit 
pc frunte. cu buzele-i tremurătoare, vor- 
hindu-şi sie-şi: „Nu sa declarat încă 
pacea ?...: Când sora: i-aduse prima îm- 
bucătură între dinti, abia atunci o băgă 
în seamă şi începu să-i surâdă, necu- 
noscând-0. | 

Inecată de plâns, ea-i depărtă, ușor, 
cârlionţii de pe frunte. Weiler dădea din 
cap. Apoi ochii îi scăpărară, privireu 
străpunse zidul se înfipse departe de 
tot şi buzele-i: vinete, murmurară : 

— „Să mai aşteptăm... Trebuie să mai 
așteptăm... 


ANDREAS LATZKO 


[n româneşte de Miron Grindea 


589 
NOTPIŢE 


Tainele succesului 


Se vorbeşte atât de insistent de succe- 
sul de librărie al unor anumiţi scriitori 
încât traiarea unei astfel de chestiuni 
devine o necesitaie. 

In gencral lucrurile stau cam în felul 
următor : o primă distinețiune trebueşte 
făcută între operele care se impun delu 
sine şi operele care sunt impuse cu sila 
de anumite foruri interesate. Cu cele 
dintâi lucrurile se petrec în mod natural 
— în curs de ani, cle îşi capătă pecetia 
Acfinitivă a celebrității artistice: intră 
în domeniul public. Cn celelalte lucru- 
rile se schimbă: o reclamă interesată 
şi continnă, susținută prin notițele, alu- 
ziile şi recenziile unor prieteni, rude 
său numai copărtaşi ai ceaiului amfi- 
trionului generos, reuşesc să planteze în 
conştiinţa publică. atât de nesigură, ar- 
tistul unei glorii efemere și întâmplă- 
toare. E o fortare vinovată a normalului, 
o siluire a Naturii care nu întâvzic să 
se răzbune... 


VUitarea le închide'n sein 


Cin mâna ei cea rece... 


Cât de mare este artistul recunoscut 
în timp de ani, intrat definitiv în con- 
ştiinţa publică, faţă de aceşti pigmnei; 
faţă de aceste creaţii de laborator ale 
unei critici ad-hoc! 

Şi dac'ar fi numai atât! Intervine însă 


un al doilea factor: moda. care — și în 
literainră — face aceleaşi ravagii ca şi 
în viata domestică. Se  pulsează — 


în felul acesta — gustul public şi, odată 
ghicit. se dau numai opere care să-l sa- 
tisfacă, să-l măgulească. De aici până la 
obligaţiunea operei de artă de a formă, 
de a reformă sau numai de a introduce 
simțitoare modificări tocmai în acest 
gust totdeauna nesigur, neorientat sau 
rău orientat — e o distanță considera- 
bilă. Scriitorul se coboară în masă şi — 
în loc ca, prin sfântul Îni dar, so ridice 
fa el, prin mijloacele ce-i stau la înde- 
mână — rămâne acolo. se complace în 
mijlocul ei, se răsfață vorbind şi gândinu 
ca ea, fiind apitat de aceleaşi îndemnuri 
şi pasiuni, deropgă «dela calitatea de 
„preot al puterii cuvântului“. In felul a- 
cesta — public şi scriitor — se satisfac 
reciproc, „îşi fac gusturile“, se împacă 
de minune într'o atmosferă care — având 
unele elemente de adevărată arlă — nu 
atinge totdeauna întregul conținut al a- 
cestei notiuni, 

Dar vai! Vine mâine: moda e capri- 
cioasă şi schimbătoare. Gustul publivu- 
lui în continuă şi necurmatăi cvoluţie. 
Ce-a plăcut eri, cade azi în cea mai 
dureroasă  desuetudine. E de mirat — 
deci — că atâtea opere, impuse aşa cum 
am văzut, vor îi acoperite pentru tot- 
deauna cu: cel mai gros văl al uitării € 

lată la ce trebue să gândească tinerii 
noştri scriitori în momentul în care nă- 


zuesc să creeze... 


PAUL |. PAPADOPOL 








INTRE SPECIFIC “ROMANESC 


ŞI 
FUTURISM 


— Jalnica tragodie a unui 
român — 


june pictor 


IX 


Prietenul îşi urmează astfel scrisoarea; 


„musa. Românul nu trebuie să se plângă 
nici odată de noroc: generalul — ginc- 
rele boierului Manolache — se recunos- 
cu, în drum, fost camarad de şcoală cu 
prietenul meu, medicul, iar principesa 
cra cumnata generalului, adică una din 
surorile Signorei de Santacosa ţinea în 
căsătorie pe un frate mai mic al gene- 
ralului, actualmente directorul uneia din 
cele mai înfloritoare întreprinderi de 
pressă din Milano. 

Silvia de Santacosa era o blondă,...... 
cu părul negru şi achi albaştri. 

Deşi trecută de irgizeci de ani, şi vă- 
duvă — avea în toată figura ci, în ges- 
turile mâinelor albe, în rotunjimea ca- 
stă a coapselor, în râsul deschis şi cald, 
nu ştiu ce puritate din alte vremuri, lao- 
laltă graţioasă şi gravă, care te cople- 
şea de simpatie fără să-ți trezească to- 
tuşi gânduri prihane. In preajma ci a- 
vea; simțământul că te afli în cuprinsul 
unui bătrân parc înfiorit,. cu adieri de 
lăcrimioare şi glasuri de şipote, reci. 

Ceia ce însă m'a fermecat până la 
voluptate în femeia aceasta, străină, pe 
care întâmplarea mi-o scotea în cale, 
era surprinzătoarea perfecțiune cu care 
vorbea limba mea maternă. 

— „Ah !,.. spuse ea, ca să-mi răspundă 
ochilor mei, mirați peste măsură... „am 
învăţat-o tare uşor. acum șeaptesprezece 
ani, după o gramatică pe care tata, in- 
giner, mi-o trimisese din Constanţa, un- 
de cra însărcinat, de statul român, cu 
nişte mari jucrări maritime, Călăuzită 
de gramatică, şi ca să fac o plăcere 
neașteptată tatei, am început să-i scriu 
în româneşte, mai întâi cartoline postale, 
pe urmă bileţele scurte, însfârşit lungi 
scrisori afectuoase la care bătrânul îmi 
răspundea punctual, având grija să mă 
corijeze în bine voitoare.. postscriptu- 
muri, 

In vremea asta întâmplarea vru să fac 
cunoştinţa unui tânăr student — fratele 
generalului — care avu geniileță să ne 
predea, mie şi surorii mele, actuala lui 
soţie, primele lecţii de pronunție — și să 
ne deschidă sufletul la frumuseţile, așa 
de adânc expresive; ale literaturii popo- 
rului dv. Când — după cinci ani — bă- 
trânul se întoarse din România, vor- 
beam, încă de mult, tot aşa de corect 
româneşte ca şi astă-zi... Vă puteţi închi- 
pui bucuria lui !... Tatăl meu avea pen- 
tru dv. o dragoste nemărginită — şi. 
în aceiaşi măsură — rezerve...“ 

Cum nu eram sigur dacă ultimile cu- 
vinte ale Silviei de Santacosa erau o 
simplă scăpare din vedere sau o aluzie 
directă şi prea la năravurile noastre na- 


ționale, cu cari, de bună seamă, se iz- 
bise şi în alte rânduri — încercai o di- 
versiune ; 

— „Limba unei naţiuni, doamnă, este 
o înfăptuire artistică, Prima dintre înfăp- 
tuirile artistice născute din cfortul co- 
Jectiv și pentru voluptatea  colectivi- 
tăţii | 

— „Cred, zise medicul, că primul om 
a simţit trebuinţă să grăiască singur tot 
aşa cum a simţit nevoia săşi cioplească 
singur o bărdiţă de cremene pentru vâ- 
nătoare, sau să rupă o foaie de brusture 
ca sio folosească drept evantaliu. Nece- 
sitățile sufleteşti şi cele trupeşti s'au 
manifestat, in om, simultan şi au sporit 
nedespărțite“, 

— „Domnule doctor, făcu surprinsă 
Signora,... d-ta te rânduieşti de partea 
acelora care pretind că omul este creiat 
după chipul şi asemănarea lui Dumne- 
zeu ?|,.. 

— „Nu pot să sufăr, doamnă, pentru 
demnitatea mea personală, să mă ştiu 
descendentul unui urangutan sau al unei 
molusce....* 

—,Dar d-ta diseci.... 

— „Chirurgia este o meserie umnilă, ce 
repară — şi nimic mai mult — extraor- 
dinara maşinărie, care e omul. Hepară, 
Gar nu poate reface, şi, mai puţin încă, 
nu poate işcodi nimic în afară de cle- 
nentele date...“ 

— „Și totuş sunt oameni de ştiinţă 
care iscodesc pe fiecare zi atâtea neaş- 
teptate minuni, de cari Natura înseși 
pate înmărmurită, fiindcă-i contrazic le- 
gile....“* i 

— „Doamnă... cunoaştem o așa de ne- 
însemnată câţime din legile firii, ţncâţ 
e sigur că, atunci când credem că am 
contrazis una din cunoscute... ne punem, 
fără ştirea noastră, de acord cu mii din 
cele necunoscute. Dar orgoliul savanţi- 
lor e, îndeobşte, nemărginit. Deci, vă a- 
sigur, Doamnă, că savanții n'au inventat 
şi nu vor inventa nimic... în afară de 
ceia ce le este îngăduit de fire. Ei nu- 
mai vor utiliză multipla, complexa, in- 
comensurabila moştenire ce ne-a lăsat 

Creatorul,  adaptând-o necesităților 
noastre meschine, de animale superioare, 
dornice de confort... Invenţiunea este 
privilegiul exclusiv al artistului...” 

— „Ha!.. hal. ha!“.. izbucni gene- 
ralul, cu francă bonomie... 


UNIVERSUL LILERAR 


— „Colonelui nostru, e un exemplar 
bizar... zise Silvia, privind atent şi cald 
în ochii, cu răsfrângeri  lăuntrice, ai 
medicului meu. 

— „Arta nu e, în ultimă analiză, de 
cât pură invenţiune. Mai mult încă: duş- 
mana de moarte a naturii — şi a regle- 
mentelor ci în vigoare, Chiar o operă 
de artă cu cele mai evidente, pentru 
noi, aparenţe de copie a realităţii vizi- 
bile, o operă de artă născută însă din 
laboratoriul etern misterios al unui a- 
devărat artist... va fi cel mai elocvent 
document de revoltă împotriva Naturii, 
Artiştii sunt din neamul lui Lucifer: în 
nehodihnit conflict cu opera lui Dumne: 
Zue. 

— „Si cu spiritul Lui...“ 

— e,Şi cu spiritului Lui, fireşte, fi- 
indcă, spiritul acesta, al bătrânului, e 
excesiv de ordonat, obositor de constant, 
exasperant de autoritar... 

Maşina îşi domoli viteza. ca să sco- 
boare o pantă dulce, unde, la poale, se 
desfășură priveliştea sprintenă a unei 
lunci, cu clipiri de aur şi estompări de 
verduri — prin mijlocul căreia, ca un 
capricios cântec de fluier, şerpuiă, incan- 
descent sub soare, firul de argint-viu al 
Săbărelului. 

Deodată, cotind repede pe prundul ji- 
lav, se ivi, pitit în răcoarea frunzişului 
proaspăt... conacul. alb ca un bloc de za: 
hăr, al boierului Manolache. 

Cerdacul nalt şi lamg, ierestrele toate 
erau doldora de lumea casei, stăpâni şi 
slugi, ce ne aşteptau cu nerăbdare. 

Când ne dibuiră, dintre bolțile de ver- 
deață sub care vehiculam,.. baiisie ne- 
numărate prinseră a flutură, acolo de- 
parte, încât cendoc şi ferestre păreau că 
liberează. către noi albă armată de po- 
rumbei albi, vestitori de bună sosire — 
şi pace. 

— „Ah !... şopti Silvia de Santacosa, cu 
ochii umezi de o bucurie mare... „ce ne- 
istovită dragoste ne poartă bătrânul,... 
bătrânul acesta ordonat, constant şi au- 
toritar !“ 


Prietenul meu medic zâmbi ascuţit — 
şi tăcu. 


N. N. TONITZA 





UNIVERSUL LITERAR 


O) OLE IS 





TEATRUL NAŢIONAL 


După foarte interesanta deschidere cu 
„Răsvan şi Vidra“ lui Ilusdeu, — ntemo- 
riei căruia i sta adus astfel omagiu -— su 
jucat „Comedia fericirii” de Ewreinoit. 

Aducerea pe scenă a acestei pisse u- 
șoare, vesele, frumoase şi distractive con- 
stituc un vădit merit pentru d. Corneliu 
Moldovanu. directorul teatrului, în ten- 
dinţa. de a face să vie din nou la na- 
țional, publicul, aşa cum obişnuia altă 
dată. 

Şi cred, că a. Moldovanu va izbuti. Am 
văzut publicul aplkiudânil voios la repre- 
zeataţiile din cursul săpiămânci. lar me- 
rite vădite an şi d. Soare, directorul de 
scenă, — care a făcut o montare frumou- 
să, ușoară,  carnavalescă,—si artiştii. In 
special d-nii Morţun. Vracca, Victor Au- 
tonescu, Mărculescu şi d-nele Agepsina 
Macri-Eftimiu, Toto Ionescu, Miorlescu 
şi foarte iscusita d-ra Didi Teodorescu. 
Piesa în sine e dibaciu alcătuită. Ewrei- 
noi? e un meşter ingenios în alcătuirea 
actelor şi însiruirea Qialocului. 

Un doctor, ca să amăgească pe oameni, 
că-s fericiţi, sc transformă în ghicitoare 
și le spune că o să [ie numai bine. Pe ur- 
mă îşi angajează o trupă de actori, ca să 
înveselească pe o profesoară, de care nu 
sur apropia Nici cimpazeii; să determine 
înlivrările amoroase într'o fetişcană a- 
mărâtă şi să risipească meluncolia unui 
tânăr de 20 ani. 

A căuta profunzimi de explicații ale 
acestei piese, ca şi cum ar [i alcătuită pe 
o temă filosofică umanitaristă, mi se pa- 
te inutţil., E o piesă, care dislrează, fiind 
că directorul teatrului a ştiut să alcagă 
actorii cei mai corespunzători, E o ulcă- 
tuire dibace de farsă, care permite şi li- 
bertate de acţiune şi de joc actorilor, E 

o alegere nimerită de personagii, ca să 
se preteze la glume şi la situații comice, 
dialogând sprinten şi cureni,. 


Remarc încă odată admirabila apari- 
ție a maestrului lon Morţun. 
la teatrul „REGINA MARIA“: „D-ra 


Nastasia“ de George Mihail Zamiirescu. 


Tânărul autor dramatic George Mihail 
Zamfirescu a cunoscut dintrodată izbân- 
da şi-a deschis porţile celui de-al doilea 
teatru din Camitală, cu succes. 

D. Zamfirescu are însuşiri remarcabile 
de dramaturg. Ştie să susţie Malogul, a- 
riginal. Dar stie mai ales să creeze per- 
sonagii şi să le conducă, potrivit menirii 
lor iniţiale. Nu şovăe să le imprime dra- 
matisimmul, care distinge o acţiune drama. 
tică teatrală de oronsitele întâmplări ba- 
nale din: viată.  Constitue aceustă însu- 
şire, ceeace obişnuit - se zice iscusinţa 
tehnică. Și este aceasta tocmai partea cea 
mai interesantă în dramaiumeie: e inte- 
ligenţa. sau dacă vreţi talentul de a erca 
o lume mică de câteva persoane doar, 
cara să-şi trăiască viața ei, alături de 
tăvălucul vieţii de toate zilele. 

In „D-ra Nastasia“ e ceva din sufletul 
romantice al vieţii din suburbiile orașu- 
lui, — suflet scuturat de atmosfera voit 
comică, sau căutat uneori  burlescă. E 


ANI 


Premiile Academiei Române 


Academia Română a început să pri- 
meuscă lucrările autorilor cari vor să 
candideze la premiile cari se vor acor- 
da în sesiunea generală din luni 192, 

lată lista acestor premii: 


Premii generale 


Premiul Năsturel se va da în sesiunea 
gencrală din 1928 unci cărți scrise în 
limba română, cu conținut de orice na- 
tură, care se va judeca mai meritorie 
printre cele publicate dela 1 Lanuarie pă- 
uă la 3L Decembrie 1927, 


Premiiel secțiunei literare 


Premiul Statului Eliade Rădulescu de 
5U.6C0 lei se va ucorila pentru o seriere 
literară sau de filologie care se va ju- 
deca cea mai meritorie printre cele pu- 
blicate în anii 1926—1927. 

Marele premiu dr. C. Păcuraru-Bianu 
de 10.000 lci se va da pentru o scriere de 
liiezratură sau de filologie. apărută îmtre 
1924—1927. 


Premiile secţiunii istorice 
Premiul dr. Aurel Cosma de 100 mii 


lei se va acordau pentru cea mai bună lu- 
erare istorică, cu preferință naţională. a- 


poi universală, a autorilor români sau 
șlrăini — dacă lucrările acestora con- 
tribue la cludarea oripinei și a tre- 


cutului poporului românesc — precum şi 
pentru Jucrări relative la siiinţele auxi- 
liare istoriei. ca: numismatica. heralâica, 
arheologia. ifragistica, cpigrafia. paleo- 
grafia şi altele. 

Premiul Statului Gheorghe Asachi de 
50.000 lei se va da pentru o scriere isto- 
rică, economică, juridică. filozofică apă- 
rule între unii 1926—1927, 

Premiul Adamachi de 5000 lei (divizi- 
bil) se va da pentru scrieri istorice, ec6- 


RONI JOASE) 


ceva Qin vigoare proaspătă a sentimenta- 
lităţii, care nu sa buhăit de rafinamen- 
tul, scepticismul şi totala îngăduinţă li- 
beraiă de pasiune, a centrului. E o înfă- 
lisare a  temperamentelor pasionale, în 
care mocneşte tenacitate şi viforeşte răs- 
hunarea cu caracter primitiv aproape. 

„D-ra Nastasia“ a fost salutată cu în- 
sufleţire. 

„D-ra Nastasia“ a dat prilej foarte ta- 
entaici artliste d-ra Sorana Ţopa să-și 
afirme însuşirile dramatice şi să găseas- 
că în frământările eroinei. linii de dra- 
matism aproare similare unui personaj 
femenin din literatura clasică. 

D-ra Ţopa a înălțat pe „d-ra Nasta- 
sta“ şi pentru aceasta-i aduc omagii, căci 
a contribuit la frumoasa afirmare a pie- 
seci, așa de îndrăsneie a d-lui Zamfirescu, 

D-nii Storin şi Maximilian sunt artiş- 
ii de prea mare autoritate, ca să uu fi 
contribuit şi de astă dată la afirmarea 
unor roluri de căpeienie. 

Apoi sau distins  d-nele Stefănescu- 
Nădeide. Sofia Ionescu. liana Consianti- 
nescu. Cocorăscu. d-nii Talianu, Enescu, 
Constantinescu,  Gărdescu, Georgescu, 
Grner. Demetru. Puntrea. în scenă adini- 
rabilă. 


B. CECROPIDE 


nomice, juridice, filozofice, cu cuprins 
moral, apăruie între anii 1926—192. 

Premiul Neuschotz de 35.000 lei se vu 
da în sesiunea generală din 1929 peniru 
scrieri istorice, economice, sociologice, 
cari se vor judeca mai mevitrii printre 
cele publicate dela 1 Ianuarie 1927 pâna 
la 51 Decembrie 1928. 


Premiile secțiunii ştiinţifice 


Se vor acorda premiile Gh. Chițu de 
1000 lei si Demostene Constanlinide de 
4000 lei. 


PREMII PENTRU LUCRARI PUSE LA 
CONCURS CU SUBIECTE DATI, 
Premiile secţiunii literare 
Premiul At. Tancoviceanu de 5000 lei se 
va da celci mai bune lucrări cu subiec- 
tul: „Indrumări în chestionar pentru mo. 
nografia linguistică sau etnografică a u- 

nci comune“, 

Premiul Adamachi de 5000 lei (divizi- 
Dil) se va da celei mai bune lucrări scrise 
în limba română despre: „Activitatea și 
ideile lui Gheorghe Barit. 


Premiile sectiunii istorice 

Premiul Al. loan Cuza de 20.000 lei se 
va acorda celei mai bune lucrări scrise 
în limba română despre: „Istoria româ- 
nilor delu Aurelian până la fundarea 
Principatelor“. 

Marele premiu Regele Ferdinand de 
10.000 lei se va da pentru cca mui bună 
lucrare despre: „Viaţa şi faptele lui 'Tu- 
dor Vladimirescu şi starea socială şi cul- 
turală din timpul său“. 

Premiul Functionarii C. F. R. din Bu- 
curesti de 6000 Iei. în efecte se va da ce- 
lei mai bune lucrări despre: „Drepturile 
funcţionarilor publici faţă de Stat“, 

Premiul Basarahici în memoria lui I. 
C. Brătianu de 5200 Jei se va da pentru 
cea mai bună lucrare despre: „Istoria a- 
părării drepturilor Românici asupra Ba- 
sarabiei şi rolul oamenilor de Stat ai Ro- 
mânici în această luptă“, 

Premiul Episcopiei Argeşului de 10.000 
lei se va acorda pentru: „Monografia mâ- 
năstirei şi episcopiei din Curtea de Ar- 
goes“, 

Premiul Năsturel de 5000 lei se va da 
pentru, cea mai bună lucrare cu subiec- 
tul: „Onomasticon Thracicum'. 

Premiul Eliade Rădulescu de 5000 lei 
se va da pentru cea mai bună lucrare 
cu subiectul: „Preistoria Olteniei şi Mun. 
teniei“. 


Premiile secţiunii ştiinţifice 


Premiul Statului Lazăr de 50.000 lei se 
va da pentru cea mai bună lucrare cu su- 
biectul: „Studiul taxonomie, biologic şi 
Zoogeografic al unui grup din fauna unei 
regiuni naturale a României“. 


Premii speciale 


Premiul Toma si loan N. Socolescu de 
5000 lei sc va da celei mai bume lucrări 
cuprinzând: „Cercetări asupra oiiginei 
Arhitecturei și Artelor decorative româ- 
neşti“, cu cât mai multe ilustrațiuni, 


ECOURI 


SEY ASTOS-TANDALER 


Nu, cetaceu nu vom zice pisicei, nici 
câinelui, insectă. dar vom, aplica oricărei 
orătănii, fişa de clasilicare a găinei, ti- 
pică reprezentantă a placidităţii domesti- 
ce, după cum vom spune, vitele conului 
Enache, înțelegând nu doar vacile şi 
boii, ci, (ne având să delimităm scolas- 
tic), oile, de-asemeni caprele, caii şi se- 
vastoşii aistui gospodin. 

Să nu insistăm. D-l Sevastos are cu- 
vajul unei mărturisiri. El nu pricepe şi 
gata, O declară. Cu infirmităţi, şi de 
domnia-sa destăinuie, să ne ferim a 
rosti că, ajutat de .Adevărul literar“, a 
căzut în stare de idioție, aceasta fiindu-i 
şi după constatările noastre, şi după re- 
cunoaşterile lui, starea permanentă. De 
ce, însă. paznicul didaciicismului primar 
se irită, când botezăm pe Rolet ocoțcar şi 
cornută, pe Sevastos? Nu vrea el, oare, 
să risipească orice confuzie? Ne miră. 

Ne miră mai puiin dovada, pentru a 
nu ştim câtea oară, că imbecilitatea se ra- 
liază, ca naturale înrudiri, pornografiei. 
Gluma lui are savoare din Popa Nan, și 
în interiorul imaginaţiei orduriere. cu in- 
geniozitate de coană Mandă, saltă și se 
satisface. Exuberanţa bunei sale dispo- 
ziții e de calitatea beţiei, cu godriolă și 
hohot, a valejilor  nesupraveghiaţi și 
fără disciplină, Poriretului moral şi de 
literator, interpretat de ncrozia lui „au 
pied de la Lettre“, dar conturat de noi nu- 
mai cu o violență pe care o  îndreptă: 
teşte sarisul  folicularului, «le râncede 
glose, deşi veninoase, de dugminii nea- 
ripate, rampante. de iaine descoperite cu 
urechea, la ușa stăpânilor, ei îi răspuu- 
de cu gură stercorară de rânduş. Să a- 
preciem cum trebue  redactările sale. și 
să ne făgăduim un dispreț mai puţin ex- 
pansiv, de-acuma, faţă de indivi. pen- 
tru a evita. de la el la noi. desgustătenul 
pamflet de lacheu indispus. 

Să mai relevăm şi frusa pitită sub de- 
zinvolura măsărei, şi să punem uces 
tei  disproporționate polemici. pentru 
totdeauna punet, L-am lăsa învăluit ne- 
liniştea. de, nu ni l-ar fi înfățişat şi sub 
aspectul bufon al paladinului din cpo- 
peea lui Budai-Deleanu. excesul de pru- 
dent lichelism. 

In prima notă iscălită de Tundaler. 
suni doamnă, pentru a-mă vedea în a 
doua. designată de trei ori domnişoară 
şi, înainte de a-şi ascuţi epigrama. cu 
slovele toate (să.i aţâţăm verva pentru 
nou joc de: cuvinte). Cine nu vede aici 
nobila grije de a ocoli o altercaţie. cine 
ştie cu ce soț năzdrăvan. iute la mânie. 
de care închipuirea lui bravă, se teme? 

Pentru că ne-a oferit o minunată ocu- 
zie de haz sănătos, îl fortificăm: în... su- 
burbia noastră. nu batem nici pe slugi, 


Domnule. 
ELENA PROTOPOPESCU 


STUDI RUMENI 


Sub acest titlu. cunoscutul Institut pen. 
tru Earopa Orientală dela Roma, începe 
editarea unei reviste ştiinţifice consacra- 
tă exclusiv problemelor culturale româ- 


neşti, pusă sub eminenia direcţie a tână- 
rului filolog Carlo 'Pagliavini, autor al 
unei Antologii şi a unei Gramatici a 
limbei Române, pentru a nu mai pomeni 
de meritele sale ca cercetător al proble- 
melor filologice orientale în general. 

Revista, semestrială, se publică în fas- 
cicole voluminoase şi substanţiale de câte 
160 pagini, cu colaborarea celor mai re- 
numiţi specialişti din Italia, Franţa, Ce- 
hoslovacia şi —bine înţeles — România. 
Studiile copminse în primul fascicol de 
curând apărut (Roma, Anonima Romana 
Faâitoriale, 1927, pp. 1604, lire 8) şi anume: 
C. Yagliavini-Proemio;  V. Pârvan-Con- 
cepțtia istorică despre lume; M. Bartoli- 
Accentuata individualitate a limbei ro- 
mâne; R, Ortiz-Evul Meaiu românesc: 
AL. Marcu, V. Alecsandri şi lialia (|; C. 
Pagliavini-Postilă eminesciană, precum 
și abundeniele recensii dela urmă, cous- 
tilue o primă garanţie a realizărilor vii- 
toare. Acestea ne apar încadrate, dela 
început, în următorul program de lucru, 
care cinstește principial revista și pe di- 
vectorul ei: 

„Studiile Româneşii: vor fi călăuwzite 
de criterii pur Ştiinţilice, streine de ten- 
rlinţe propagandiste; vor constitui singu- 
ra revistă italiană. care să trateze ex- 
professo problemele culturii nvasire; vor 
intensifica opera începută în această di- 
recție de revista O „Puropa Orientală“ 
(care va continua să se ocune în ce ne 
priveşte-— de chestiunile politice şi eco- 
nomice): vor coneacra alenția cuvenită, 
în special problemelor suscitate de filolo- 
gia, literatura şi arta românească; dar 
mai ales celor filologice, dat fiind că 
romaniştii apuseni se dezinterescază încă 
de limba românească, din pricina mari 
lor greuiăţi pe care şi le vede în faţă cel 
ce se apropie de accustă limbă romani- 
că (aprofundarea paralelă u chestiunr- 
lor dependente de complicata „filologie 
balcanică): punerea în valoare a parti- 
cularităților de seamă ale limbei româ- 
neşti, de mare însemnătate peniru lin- 
puistica generală: studierea literaturii 
româneşti vechi. în vederea nevoilor a- 
cestor româneşti occidentali. aplicaţiuni 
comparative la folklorul nostru; ilustra- 
rea legăturilor culturale dintre Italieni şi 
Români. şi arătarea înrâuririlor italiene 
asupra limbei. literaturii şi. artei româ- 
neşti; aceleaşi  înrâuriri, din punct de 
vedere al vechilor legiuiri şi pravile, cte. 


TEATRALE 


Cl Premiera piesei  „Cyrano de Ber- 
gerac“ a rămas definitiv fixată pentru 
Vineri 16 Septembrie. 

CI La Teatrul Naţional au inceput re- 
petițiile piesei „Invierea“ de Bataille du. 
pă romanul lui Tolstoi. 

Piesa va fi pusă în scenă de dl V.E- 
nescu. 

Distribuţia numără 63 de persoane. 

O La Teatrul Naţional din Cernăuţi 
se repetă „Viforul“ de Delavrancea. 

Cl Săptămâna aceasta încep la teatrul 
Naţional repetițiile piesei: „Păpuşile“ de 
Pierre Wolf. 


EDITURA „UNIVERSUL: 


„Bulgarii“, secene din captivitatea ro- 
mânilor în Bulgaria de C. Vlădescu 


„Ce am văzut la Moscova“ de 
Henry Bcraud 


Domnişoara Celina (Roman) de 
]. Greculescu 


„Găsta Berlina“, roman interesant din 
viaţa norvegiană de S. Lagertoif 


„In America pentru cauza românească“ 
de V, Stoica 


„Juliette Rossignol” de Louis Dumur 


„Măcelarul dela Verdun“ = 
„Nach Paris" RF 


„Vieţi zdrobite“ (roman) V. Demetrius 


In nordul Cenuşiu al Europei M. Negru 


(AAC AE) 


[Ea a a e ui 


Se vu relua şi „Patima Roşie“ de M. 
Sorbul. 

D "Teatrul Nostru din Calea Griviței 
a închis stagiunea Duminică seara, 

DI Teatrul Naţional din Craiova va re- 
prezenta în actuala stagiune comedia Imi 
Molitre .„Burghezul geniilom“”. Piesa va 
fi pusă în scenă de d. Em. Bobescu. 

(i |n foayerele teatrului „Regina Ma- 
ria se repetă „Scrinul“ dramă în trei 
acte de Edmond Guiraud, 

II La Teatrul Naţional se repetă zil- 
nic comedia d-lui G. Ciprian „Omul cu 
mârţioagă“. 

Dl Stagiunea teatrului „Caragiale“ din 
str, Sărindar se va deschide la 15 Sep- 
tembrie cu piesa „Ministrul“ de d-l Gh. 
Brăescu. 

CI Pe scena teatrului Mic se fac ulti- 
mele repetiţii ale piesei „Doctorul“ de 
Fodor Laslo. 

In primele roluri. d-na Maria Filotti 
şi d-b Bulfinski. i 


OPERA 


Li In loayerele „Operei Române“ se 
repetă „Răpirea dia Serail de Mozart 
sub direcţia d-lui 1. Nona Ottescu şi 
„Walkiria“ de Wagner sub conducerea 
d-lui E. Massini. 


D Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „Uni- 
versului Literar“ : d. Perpessicius. 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No. îi, BUCUREŞTI.