Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1925_041_0046

ANUL XUI.— No. 46. | 4 LEI EXEMPLARUL i Duminică, 15 Noiembre 1925 J5 Noiambre 1925 - 








UNIVERSUL: LITERAR 


Supt conducerea D-lui N. IORGA 





îi; 
şi 
$s 
îi 


at 





Clonotnita bisericei Manea Brutaru din Bucureşti. 
Dsşep de Hozla Tsodoru 


2 








Concepția romănească a creştinismului 


Idei dintr'a conferinţă la Galaţi (8 Noembrie) 





Orice religie influenţează na. | matic. Un agent al propagan- 


de N. IORGA 


ţia care o primeşte, dar nu e|dei catolice s'a amestecat. Dar 
ea mai puţin adevărat că naţia | opinia publică nu s'a lăsat cîş- 


însăşi împărtăşeşte ceva din su- 
fletul ei religiei pe care a pri 
mit-o şi care, astfel, se trans- 
formă pentru a-i sămăna. 

Creştinismul romănesc, în a- 
mindouă înfăţişările lui, cea or- 
todoxă, mai mare şi mai veche, 
cea unită, mai mică şi mai 
nouă, a suferit şi el prefaceri 
adinci îndată ce. şi l-a însuşit 
naţia noastră sau, mai bine, 
prin aceasta unele însuşiri au 
ieşit mai tare în lumină faţă 
de altele. 

Să observăm în adevăr ace. 
iaşi religie a lui Hristos, în 
această formă răsăriteană, la 
alte neamuri şi uşor se va ve: 
dea că aceia ce au luat 
ele  dintrinsa, aceia ce au 
desvoltat mai ales, aceia ce âu 
adăugit nu se întilneşte şi în 
forma pe care am dato noi 
acelei „legi“ dumnezeieşti a 
neamului nostru. 

Pentru Greci, ca popor, şi reli: 
gia e un prilej de nesfirşită discu' 
ție filosofică, de cercetare asupra 
noţiunilor, de rafinare a for 
mulelor, de apariții a interpre- 
tărilor. Vechiul Bizanţ cu acea- 
sta şi-a trecut vremea, de şi 
supt înfăţişarea certei dintre 
Arieni şi Niceeni de ai lui Ata: 
nasie, dintre cei pentru Hristos 
„homoiusios“* şi Hristos „ho- 
moiusios*' se ascunde o veche, 
o neîmpăcată rivalitate între 
provincii. 

Pe noi însă aceste arguţii 
şi gilcevi ne lasa indiferenți. 
Un exemplu: cînd, acum ci 
țiva ani, anume patimi au pus 
faţă în faţă pe episcopii Safiron 
şi Atanasie, unii teologi buco- 
vineni, crescuţi la şcoala ger- 
mană, au vrut să dea acestui 
incident pe care o mînă ener- 
gică putea să: suprime imediat, 


tigată, ci s'a dat cu scîrbă îna- 
poi. 

O pompă splendidă întovă- 
răşeşte, după străvechi practice 
bizantine, biserica Grecilor de 
pretutindeni. Din iubire pentru 
frumos, şi Rominilor li place 
această strălucire. Dar, soco- 
tind.o şi cuvenită unor anume 
trepie arhierești, ei nu vad în- 
nainte de toate ceremoniile VIă- 
dicilor: mitre de aur, engolpio- 
nuri cu pietre scumpe, azi falşe, 
aurul odăjdiilor, sculptura de 
metal a cîrjei. Temeiul pentru 
aceşti oameni, cari nu sînt de 
cetate, ci de sat, rămîne smte 
ritul prest, bietul popă de sat, 
adevărat şef al obștii înaintea 
căreia slujeşte și în fruntea că- 
reia stă de drept înnaintea tu- 
turora. Se vede că de acolo de 
la ţară vine toată vlaga nea: 
mului, şi astfel Biserica însăşi 
de acolo și trage toate puterile. 
Nu e o întîmplare că întâiul 
Patriarh românesc e fiu de ţe: 
ran din părţile Bistriţei arde: 
lene şi că, precum a spus-o cu 
mindrie, șia început ca dascăl 
de sat strălucita carieră. 


Despre Bulgari s'a spus că 
religia e la dinșii lucru secun: 
dar, și, cînd se gîndeşte cineva 
la ofertele, din motive politice, 
de a trece'la catolicism, precum 
şi la alte manifestări, trebuie să 
admită, cu toată splendoarea 
catedralei din Sofia, acest fel 
de a judeca. La Sirbi, Patriar- 
hul era la Carlovăţ, pe pămîn 
tul Suveranului habsburgic şi 


soborul care | încunjura sta supt 


aripile vulturului apusean cu 
două capete. Răscoala lui Ca: 
ragheorghe, care, începînd de 


la 1804, a lucrat la întemeierea 


Statului naţional sirbesc din 


un caracter de antagonism dog- ! epoca modernă, a fost făcută, 


i 


| 





UNIVERSUL LITERAR 


cu o singură excepție, de ţer. 
rani laici, fără preoți. 

Pe cînd Rominii au primit 
totdeauna de la Biserica lor ini- 
țiative pentru viața politică şi 
socială. De aici, Mitropolitul în- 
dreptînd pe Domn; de aici, preo- 
tul sătesc ducînd mai mult de- 
cit odată pe ai săi la luptă. 

La Ruşi, Biserica oficială era 
favorisată, încărcată de ono- 
ruri, copleşită de daruri fiindcă 
servia ţarismul. Alături, o fru- 
moasă încercare de a da un 
creştinism popular liber, ca în 
scrierile preotului Petrov. Apoi, 
azi, libertatea s'a refugiat în 
vechea Biserică roabă, cum a 


fost pănă la moartea Patriar- 


hului Tihon, iar sovietismul 
şi-a fabricat o falsă Biserică 
«vie», care e pentru dinşii un 
instrument de domnie. i 

In ţerile noastre niciodată, 
chiar în greșelile reformelor 
laice din ultimele timpuri, n'a 
fost o astfel de aservire a re- 
ligiei naţionale şi n'a fost deci 
nevoia unei oposiţii plecate din 
nemulțămirea poporului. | 

Avem deci un creştinism e-. 
rănesc, democratic, deschis ori-: 
cui, aşa cum cere şi tradiția: 
noastră politică. Avem un crești: 
nism care dă poporului şi ce dore: 
şte acesta, din care causă şi pănă 
azi Umrea cu Roma, făcută pen= 
tru. scopuri de interes ale preo: 
țimii, n'a putut izgoni nici ritul 
nici limba, nici vechea rugă: 
clune, nici chiar formula pur- 
cederii Sfintului Duh, în Crez: 
Avem un creştinism care nu 
se închină Statului şi nu cere 
Statului a i se închina. lar, priu 
nesfirşita iubire de frumuseţă a 
acestui neam, avem un creşti- 
nism care a dat în construcţii, 
în icoane, în odăjdii, în odoare, 
în cârţi acea sintesă interesantă 
de artă pe care, ieri, o privia 
cu stimă și simpatie critica cea: 
mai exigentă a Europei apu- 


sene. 
N. IORGA 


——] ——— 
ZI 


UNIVERSUL LITERAR 


PLECARE 


Lut Dimiteiţă 


Supl un Suris de toamnă timpurie 
Zyvirliam cu bâțu "n nucul din ograaă. 
Să cadă unele din crengi grămadă 
Cu suieie, pin” se'mplima o mie. 
Imi zise tata: 

— Lasd-le“acum, 








după niște hirtii în sertarul mesei 
sale de seris. 

Andrei şi Vilma nu putură spund 
multă vreme un cuvint. Se uitau 
cu priviri:e duse in mari depărtari, 
Nic ..e ei nu se vedeau. 

Vilma, după î; tilmrea cu Andrei 
la pădure, incepu să-l urască pe 
Vasrle. Întiiu crezu că ura '2vorâşte 
dm teama că Vasile va atla câră- 

A rile ei. Dar dupăce inrepură ploile 
de toamnă. ofițerul nu mai 'eşia la 


Gâteșle-te ca să pornim ta drum: 
Ţu Ştii că mergi, ta tirg, (a "'nvătălură, 
Flai, Suie-le alturi în trăsură. 


Și, pe cind lata da cu biciu 'n cai, 
Simfam cum crește-al tacrumilor val 
Îndurerat de ce lăsam acasă; 

dar soarele, de ciudă ca mă duc, 
Legindu- şi fringhia lui. de mătasă 
Se spinzura în crengile de nuc. 








Dar căldura aceia bună din inimă 
îu*: mai pără-ia, dimpotrivă creş 
tea mereu. Se simtia :zbt de pa: 
mint. supt o piatră de moară, şi 
totuşi mu se prăpădia: căldura a: 
Cea, din care țișniau mari raze 
de lumină, nu-l] lăsa să moară. De 
odată amţi o uşurare: Cine ridi 
Case piatra? Un gind ii veni lim: 
pede: „Tu eşui nimic, dar E; este 
totu', Scoala te!“ 

Vasile rămase uimit: văzu gin- 
dul aceta. îl ct ca mm slove de iu: 
mnă. Se ridică dela pamint, dar 
de-odată il umplu o negrâită duio- 
ge Se lasa in genun:hi, cum făcu 

-a îtea ori in -eminar, ŞI înzepu 
să pling” cu amar, 

u ext şi eşti cu mine, 
Doamne“, şopti fost.i cleriz, apoi 
se cuiundă intr'un plins nepotoir-. 
Din cind in cind se auzia cite:un 
cuvint din acele pe care le spuhea 
în c-ină celui a cărui: aingere 0 
Simiise in nenorocirea lui fară ho: 
tar. M: ad=seor; se puteai țelege 
cuvimele: „Tu eşti toiul, eu sint 
mmica !“, 


* 


Li e 
Ja dimineaţa următoare. ploua 
mărunt şi d=s o ploaie vece, Ince= 
puse Noembrie. Norii gr.i şi plum: 
burii plutiau greo'. Vasile se sculă 
în zorii zilei. Merse la birou, lucră 


Vremuri şi oameni 
" „Biraința lni Vasile Grecu“ | 


Volbură Poiana 






de i. Agirbiceanu 





cuinta părintească, puse pe-un pri: 
sonier rus să inhame caii ia trăsură. 
ş! se opri cu ea ina! tea locuinţi 
sale. 

— E nevoie să mergem numai 
decit până la oraş, Viima, zise el 
cu glas răsunător. dar plin de 
voinţă şi de seninătate. 

Vuma păli. Andrei se uita mirat 
ia Va île; nu-l ma: recunoștea, Îşi 
tinea trupul drept, și privirile lui 
era limpez! acum. Nimic nu mai 
ordea in ele Numa: o voinţă ne- 
ci:ntită, ca n tă'uş de oței lumina 
ta ochii lui negri. 

— Nu te speria. Nuii nizi un rău 
zise e! Vilmei. Mamă-ta are să n: 
vestească ceva foarte insemnat. Dar 
Vilma nu se sperase de vestea mer. 
gerii la oraş, ci de infărişarea schim- 
bată a lui Vasile, 

' =— Poate să-ţi spuni şi ție, Nu 
mă duc, zise Vilma m să. 

— Voiam să:ţ: cruţ o durere 
Dar văd că nu-m: fo'oseste min: 


vu a. Mimăta e bolnavă, Vilma.: 


Am primit acum un avis la telefan. 
Și vrea să te vadă numa: dect. 
Căruţa astea tă în drum. Te rog, 
să te pregăteşti în grab. Eu am 
să-mi caut mşte s.risori. Şi Vasile 
eşind, intră in odăiţa lui. Vazu sticla 
cu rachiu neatinsă pe masă, şi se 


dănă la noyă, apoi se duse la lo-'eutremură, Apoi incepu să caute 


vină'oare. Parăs: vinatul ar ina» 
inte d:-a incepe vremea rea: Vlma 
porma aproape în fiecar. zi după 


dinsul. Nu câuta cărări dosr:e, nu 


se ferma de oameni, ţinea morţiş să 
se intoarcă alăturea de dinsul, la 
ora.ul lui char. 

Andre: nu putea 'nțelege nepă= 
sarea Vilmei. Czzuse dintr'una dia 
cea mai curată nevinovâție în pră- 

a tia desfri ivi, în care nu se ge 
junge decit după ani de amorţirea 
s'miului moral prin căder: mereu 


IA IADDIDADU | repetate ? Se ascunsese din n3ş- 


tere, ceva bolnăvizios si corupt In 
femeia a-easta atit de puţnucă ? 
Sau Vima 'n-ă nu-ş dădea sama 
de fapta sa? 

Trebuia să iea dinsul măsuri de 
prevedere Şi nu era greu să le 
găs ască. Notaru: dădea tot mat rar 
pe acas”. lar vremea cit o petre» 
ea în crşma Morgineanulw, cei 
doi ştiau că sint in depimă sigu- 
ranță, 

Numai de jelea Ana era mai Ai 
să se pâzească. Batrina își făcea 
tot mai des de lucru pe la locu nța 
Notarului, intra totdeauna tără să 
bata la uşe, şi adeseori ochn ei 
cercetători se îviau în dunga gea- 
murtlor care dădeau inspre curte 
şi orădină, 

Viima, după întiiul păcat, crezu 
ca ura e: impotriva lui Vasile naşte 
din teama ca el sâ nu-i afle cără- 
rile. Dar s mţia îndată că teama 
aceasta nu era decit o adere de 
vint trecător, o undă fără viaţă care 
nu tulbură adincul, fi ndză nu por= 
nia din adincurile finţi sale. Se 
convinse că ea nu se teme nici 
spio;:ărle soacrei sale, pentru că 


nu află de ip:ă să seanctomk 


sură de apărare. Putea incuia în 
orice vreme uşa odă :or, ar fi putut 
astupa fereştile, dar ea nici nu se 
gindia să se ascundă. 

Ş! :otuşi ura faţă de Vasiie creş- 
tea mereu. Dala o vreme începu 
să-) s'mţeas:ă 'zvorul: il vedea pe 
Notar ca un bolnav greu şi în- 
gheţat în cal-a fericurii sate, Nu-şi 
putea da seama cum 0 'mpieieca 
Vasile in drumul fericirii! Dar sme 
ţia că dacă nar & el, ea sar pu- 
tea cufunda cu mult mai adiaz ia 





valurile acele senine de lumină şi 
căldură, | 
Erau întiile licăriri ale renașterii 
de conştinţ:, ale glasului lăuntric 
ce-i spunea că greşeşte, Aceste li- 
căriri crescură cu trecerea vremii, 
dar Vilma nu le inţeiegea conştient, 
€i numai supt forma ure: mereu în 
creştere, față de bărbatul său. 
Cina se hotări să-i pună la inde: 
mină intiia sticlă cu băutură tare, 
Viima simți întiia teamă adz=vărată 
în waţa ei. Se bătu cu gindurile, 
se îrămintă ziua intreagă. lar seara, 
deşi era întuneric bezaă în :atac, ea 
intră tiptil, cu multe precauţiuni, ca 
şi cind ar fi avut conşiiinţa că să- 
virşeşte o crimă. | | 
„Andrei Vasil'evici Petrov trăi eî- 


teva săptămini cufundat în deliciile 


iubirei proas-ete, tinere. Erau cea: 
suri cind uita de stuaţia reală in 
care se află, uta de războiu, uita 
de Rusia. În conştimnţa lui avea o 
mingiiere, afla o desvinovăţire în 
faptul că el se impotrivise, lup= 
tase din răsputeri împotriva aces» 
tei. iubiri. Numai Vasile ca o ară- 
tare de groază pentru ohţer, deşi 
nu l-a înfruntat o singură dată, il 
trezia uneori ia re„litate, | 
Cu trecerea vremii insă Andrei 
incepea să se giîndească, tot mai 
des la nenorocirea patriei sale. Ve- 
niau, pină ia ei, ştiri tot mai rele, 
tot mai pline de gro:ză din Rusia. 
Indepărtările lu trecătoare, Vilma 
le. simția numai decît. Ii făcea mus- 
trări, după cari flacările iubiru iz- 
bucneau şi mai mistuitoare, El îi 
jurase că nu-! însurat, că va lua:0 
cu dinsul in Rusia, şi Vilma începu 
să inveţe cu sirguinţă ruseşte, 
Ofiţerul însă simţia tot mai po- 
runcitor indemnul de-a părăsi de 
acum, cu Vilma, locuinţa lu: Vasile, 
Un simţămiînt de bărbat şi o sen- 
sațe tot mai puternică de proprie 
ticăloşire nu-i mai lăsa liniştit. Dacă 
în locul Notarului ar fi fost alt bar: 
bat! Dar aces a, cu resemnn:rea iui 
superioară, cu noblețea iubiri lur, 
nu era vrednic sz fe bătaie de joc, 
Ş incă aici în casa lu. Lui An: 
drei i se părea că murdăreşte ceva 
foarte curat. Dar niciodată nu cu: 
teză să-i spună Vilmei gindurile 


sale, Unde sar fi dus cu ea acum?: 


Numai după ce Vasile se dă u 
la băutură, Rusul se mai linişti. Işi 
zicza:; Penttu el e tot atit! Pentru 
el nu mai există mînture! Va bea 
poate şi mai năprasnic dacă vom 
pleca no: de aci. 

Andrei şi Vilma rămaseră multă 
vreme tăcuti după ce Notarul pă- 
răsi odaia. Amindoi aveau sentimen- 
tul că s'a petrecut ceva de-o în: 


a... amSUL LITERAR, 


„d = 








timen'ul acesta se născu din im: | şi le dădu foc. il arse ceva ş' pe 
presia adincă ce li o făcu noua în-/el, ca un fier roşu, în inimă, şi 


fAţişare a lui Vasile. Da, era tot 
slab şi deşirat, dar părea că mai 
crescuse, părea că intreaga lui 
fiinţă e incordată de o putere no.ă, 
de o voință care nu ştie ce-i în- 
toarcerea. ŞI totuşi niciunul nu se 
sperie de această nouă înfăţişare: 
vocea lu: era limpede, fără nici un 
ascunziş care să arate urmă de pa- 
timă. O, de sigur, Vasile nu se gin: 
dea să-i ucidă pe mei unul dnei! 


peste pragul hotăririi, pentru ce: 
doi nu mai putea fi nigi o indoială. 
— Găteşte-te de drum ! zise în: 
tun tirziu Andreiu Petrov. Poate 
se va lămun intrun fel intreaga 
situaţie în care ne găsim“, 
„Vilma avea eu totul acelaşi sen- 
timent. Incă de mult aştepta şi ea 
o lămurire, dar ce anume şi cum 
se va produce, nusşi va putea da 
sama. aid 
Incepu să se imbrace, - 


XI 


Vasile Grecu nu avu să câute 
mult in masa lui de scris pe care 
o ţ:nea mereu incuiată. Află intrun 
co.ţ, unde le ştia legare ci fundă 
albastră singurdle trei scrisori pe 
care le avea dela V'lma, și în care 
el crezu odată că descopere dra- 
gostea ei. Erau din vremea logod- 
nei lor, şi trimise lui Vasile dela 
oraş, în răstimpul cit stătuse Vilma 
la mătuşiea sa. In ele Viima ii scria 
cit a înaintat cu pregătirile pentru 
cununie, de unde a comandat mo: 
bila, cît e de îrumoasă şi de solidă, 
cit e de harnică mătuşica, cum mur- 
mură în casă maşina de cusut. Erau 
SCcr.sori cuviincioase, in care : fata 
abia-l întreba ce ma: face şi dacă 
nu avea vr'un drum la oraşi. 

De cite ori nu le cetise el şi îna- 
inte şi după căsătorie, voind: să 
descopere în rindurile acelea con: 
venţionale un semn al dragoste 
Vilmeii Le cetise de citeva ori chiar 

| după ce incepu să se dea băuturu 
de rachiu. Deşi în timpul din urm. 
nu ma! descopen în ele nimic, şi 
le simţi întreg pustiul, totuşi nu 
putu să se despartă de ele. Părea 
că tot mai sperează în ele, părea 
că tot mai pot ascunde o taină! 





Dar acum nu mai avea nicio! 


pădejde. Pustiul pătrunde. din ele 
rece. îngheţat, incit Vasile nic: nu 


maicutează să le desthida. Leţinu un 


tim în mină ca pe niște fru: ze moar- 


te, uscate. Lacrimi grele, curgin i în 
tăcere, picurară cu sunet pustiu pe 


plicuri, | | 
Apoi, cu paşi şovăitori, se apro- 


Dar ce voia să facă? Că 'trecusei. 


gemu îanăduşit. 

— Sărac de mine! Să' mane ser,- 
sori ! Zise el ridicindu-se. Cind pă- 
răS odaia avea sensaţia că se des- 
parte pentru totdeauna de Vasile 
Grecu cel eare a trăit pănă în clipa 
asta. 

Cit ce trecu pragul însă, trupun 
lu se indreptă, in privir: îi apârl- 
lumina aceia de oţel sur, aspră, tă- 
joasă, 

“— Dumneata, domule Petrov, mă 
vei aştepta aici... spuse el ofiţeru- 
lui intinzindu-i mina, 

„ leşiră în mizguirea de afară. A- 
jută Vilme: să seurceiîn trăsură- 
apoi se avintă şi Vasule lingă dinsa, 
Sluga ridica e biciul, 

— N'aţi mai îi putut amina ? Pe 
o vreme ca asta !, zise Andreu, sim- 
pnd o lungă infiorare de fng. 

— Nu se poate, e lucru grabnic!, 
zise Vasile. 

Caii porniră., Andrei urmări că= 
ruţa până dispăru ia o cotitură, 
Vilma nu-şi :ntoarse o singura dată. 
capul. Credea intr'adevăr că ma» 
măsa era boinavă, şi îngrijorarea 
făcu să nu se ma! gindească la aceia 
că el a'ămastn drum, ma: aşteptind 
un semna? Era pătrunsă, ca şi 
e, că are să se întimple ceva hota: 
ritor pentru amindoi ? 

Oflţerul ntră in casă, gin jindu-se: 
cum s'a sclumbat aşa de:oda:ă Va- 
sile ? Parcă a căzut de pe el un 
vestmint greu de lut. E mai tinăr, 
e ma: bărbat, e chiar simpatic a- 
cuml  Frumuseţa bărbitească o 
imorumulă hotărirea ? Din taţa lui 
radia acum ceva superior şi inpere 
ceptibil, care 1 tăcea nespus de -a= 
trăgător Şi in aceiaşi vreme in: 
demna la r-spect. Dar ce voise să 
spună cu cuvintele: dumneata să 
mâ aştepţi ac? 

Abia ieşiră dintre fineţe, pe dru- 
mul înnegrit de ploaia deasă, şi 
Vasile,  pipă:ndu=se in buzunar, 
scoase un strigât de uimire 

— Of! cum mi-am uitat! O.reşte, 
Nicolae. Tu să te uitorei cu suri- 
soarea asta, z:se el, scoţind o epis=” 
totă- din buzunar, şi mergi cu ea aţă 
| la părintele, E o şure de la -tra- 
te-mieu. Ei a sosit pe o zi la Sebeş. 
Incă azi trebuie să fie pâr ntele 'a- 

olo, dază vreau să se intilnească. 
Treci prin ocoale, caii părintelui: 
sint la pășune. Pnindesi şi îndată! 
să fii în sat, 

— E, şi dumn'ata o să aştepţi 
aici în mijlocui hotarului până mă 
înnapoiez ? zise sluga de pecapră, 
cu capu! înturs spre Vasile. Să aş- 
teptați aici în ploaie ? 


semnățate hotăritoare penjru €), Sen” ! pie. de guptor, aprmie ua chibrit! — Coboaiă-te şi porneşte ! zise, 


"A UNIVIROT Tr enAR i di Ta ei | sa 


2 e adi aia = 








SO N ET E 0 mănat în ele, Vorbiră despre ploaia 
. în ta "“ ee se pusese. Apoi tăzură. 


Peis . „i Lotni mai deuarte intre cer doi soţie 
ăi Și FN ia Ș aj. î e da Vasile vorbia din cînd în cînd cu 
ză Înfiple “n zări, căpițele de fin cani, indemniadu-i. Din porumbişti “ 

Îmi far călugări îmbrăcați în rase i „. V'drumul apuca la deal. Se apropiau 
Ce își trimit cîntările Sfioase, - . i „„„| de padurea Valea-Plopului, unde 
ss rai Du S= a ăi “Lincepea hotarul Secuenilor. Coama 

Spre ceru: nevăzuluini stăţi i ate ratei : 
pin. ar ei ruginie se ivia de după muchia 

a, „a ealuiui. 
Din larguri, respirînd ca un plămin, „A Vilma nu-şi făcu niciun gind 
Nem ărgenirea "n disele-i frumoase dei „cmd Vasile trimisese pe slugă in 
A tresârit, și șoapteleii pioase - * i. ea ta ga Mi aan pad pia 
>? . Pi ? E, .. 

S'au contopit întrun fior păgîn.. Fa | misese pe Nicolae în sat? Nu era' 
A - EVA Sa minciună scrisoarea aceia ? Lra tri- 

Voluptos semnaltăn zări parfumul „mes pentru ca să rămină singuri ? 
Atitor flori ce-au împinzil CĂNAOa a Vila ui cr loci isi a ai 

N I ; , „bolnavă, dar acasă totuşi se 

Și stelele mi-au argila tot drumul i * Îomaona Na ar & "cu neputinţă. Dar 
SI în tan | e ia în Chpa asta simţi hotărit că nu 

Cu ochii nChişi celesc ca într'o carte pentru mamă-sa o porm Vasile de 

Și Simi cum sfufioară depărtarea,  Jacasă, Ce voia cu dinsa? 

ar înmna-și zvirle vălul într'o parte... Nu-şi putea lua ochii dela pă- 


durea ce se vise pe deal, Poate... 
: vrea să mă omoare acolo în pă- 
Năzuinţă pr dure ? Pruvi jur-imprejur: nu văzu 


O, cit de -strîmtă este eoiivia, suflet de om. Intreg hotarul era 


În care sufietu-mi nebun se zbate muri in piept. Se ințepeni pe perna 
Ca un vultur cuaripele late “- Îerasurii ca şi cind, în felul acesta 
Pe care ba învins zădărnicia.;, Ai “lar fi putut să o oprească, 


Vasile lăsă caii la pas, 


Pe fruntea mea e scrisă veșnicia — E greu drumul, zise ei. Voa- 
cea=i era clară, bniştită, limpede. 


De zbucium, de îubire Şi p acăie; Vorbi cu glasui lui de azi dimineaţă, 
Cu cile-uu Strop eu mă răsfring în toale, | Vilma se mai linişti, Tievme să-i 


„Și soră “mi-este nestatornicia... lăsăm la pas. De altf:i o să ajan= 
gem destui de rapede. Am venit 


O de-ași putea, povara mea de dul, bine pină aici. 
ape | i.  Vuma îl privi cun fel de recu- 
4 
Ca ti îi it vama AMP il, “ imoşuinţă: nu era nimic duşmănos în 
So zoiri în Jața cetui ce nu iartă, — Se glasul lui, Un suspin de uşurare 


se in. Alţă din pieptul ea deleat. 


Stăpin, în infinit maş înnăița, Na dea putem vorbi in Iişte, | 
? j j i im intem numa! amindoi şi 
rile da DE ue iata D iese de-asupra. Şi, mau iataiu 
As încrusia pe cer iubirea mea... y : 4 4 
a în. pențru a te linişti deplin, te rog sâ 


Dem. Gâlman. “Îmă erţi că am minut şi a doua: 


PRINDA RENE RAE ADS TD DATE ATTA ZA IS NRERZA PRI Ioa aEaea | Mamă-ta nu e bolnavă, 
e | Vilma îşi înclină capu ?n piept» 
Notarul cu asprime. D= noi nu purta | toare scurte. Unde şi unde pira. |ca şi cind ar fi zis: Am ştiut, Am 
gr ! Parcă eu nu ştiu mina cai? | mide de jipi ma dadeau viaţă pus- | simţit că e vorba de ceva mal grav. 
Dă haţurile ! tie. Xţii hotarului, Pe una un uliu | Caii inaintau ia pas. Lrăsura nu 
„Siuga-i dădu hățurile pe care le! mare, cenușiu, şedea de veghe. La | tăcea niciun zgomot | 
ţinea. intăşurate in jurul minii, sări | apropicrea căruţii filfu larg ş rar! Vasile vorbi de la inceput cu 
de pe apră, iar Notarul, nem:şcin- | din aripile-i lungi şi trecu pe=o | destulă uşurinţă. Dar, cu cit tiecea 
du-se de lingă Vima, dădu biciu | piramidă mai depărtată, Ciori sin: | vremea, giasul lui era tot ma si- 
Callor, guratice :receau uneori pe aproape | gur, mai armonios. i A 
Vre:o iumâtate de ceas fugarii | de pămint cu un fifiit domol, — Ştii pentru ce trebuia să pleci, 
fură ţinuţi în trap. Cernerea ploii!  Drumulera tot mai tinos, plouase | Vilmo? Nu puteam să te las să 
contenise, dar negur! mari, Î-ptoase, | m + bine pe aici. Tina neagră se | ajungi o crimi:ală,. lubirea mea,— 
plutiau aproape pe pămint. pe u: | prindea de roţi, îngropind pănă lasă nu te superi că mai pomenesc 
merii dealurilor. Intrară în mriş- | diformitate raturile de fier, obezile. | de ea—nu te putea lăsa să cazi 
tite triste. ruginite, nverzite căl-! Până la plecarea slugii, Vasile [aşa de jos. Nu m'aş fi putut min- 
cate în picioare de ci:ezile satului, și Vilma schimbară citeva cuvinte. | giia nici în mormint. Înţelegi la ce 
Ajunseră intre lanurile unde fusese | Vorbi ă desp e moșiile pr nție care ! fac al.sie, nu aşa, Vilma € 
porumb, şi care arătau acum co: 







Dupa ce. sluga porni, tăcerea stă-. 


pustiu, Voi să ţipe, dar glasul îi. 


treceau. ale qui: erau, ce fusese să-l Femeia inlemnise, Nu putu avea 


6 


NICIO m şcare, nu putu râspiun e 
cu o singură privire. 
'mţiam că ai început să mă 
urăşti, continuă Vasile. Dar ura aş 
fi putut-o indura Era: vorba de 
mine, da suter.nia mea. Dar vad 
Ca ai început să-m: pu' la indemină 
rachiu: nu ma! «ra vorba de mine: 
Era în joc tu, cu tot sufletul tău 
cu toata viata ta. Era gata săi 
incarce! sufletul cu o crimă. Atunc 
am simţit că a sosit chpa sa dis 
par din drumul vosru cu d:să- 
Viczire, sâ nu vâ ma pun nicio 
piedică iubiri. Nu ma lasă sutietui 
să te văd cazind aşa de jos. 
„Vilma tacea mereu, Devenise pa: 
lidă ca o moaită şi respirarea .bia 
1 se ma simţia. Vasile nu-i punea 
întrebari, nu 1 aştepta răspunsurile, 
Hu 0 privia, ci în răstimpuri, ca şi 
cind sar fi obosit, tăcea, indemna 
cu voace blinda cai, şi aporconti- 
nua. 

»— Eu trebuia să plec mai de- 
rabă din drumul vostru. A tost o 
atatitate să va intilni? A îost un 
noroc? Cine ştie! Eu, copila mea, 

miam d:t prea tiiziu s ma că tu 
nu mă iubeşti. Nu ești vinovată. 
tiu, Iubirea nu se poate porunci. 

i apoi tu era: o copilă poate nici 
nu ştia! ce este iubirea, poate nici 
nu-ti dâdea' sama de mă iubeşt 
ori ba. Te rog, Vima, daca poţi 
vorbi, dă: mi o mingi'ere: Nu aşa 
că, de ştiai că nu mă iubeşti, nu 
vena: după mine? 

Pentru intiia oaiă Vasile işi co- 
bori privirile intrebâtoare asupra 
nevestei sale. Vima rămase multă 
vreme nem:şcată, cu .apul în pamint, 
Numai în răstimpuri: zgudui ite tra- 
surn b claunau trupșurul inţepenit. 
lat'un tirziu Îşi ridică incet capul 
- Ştei trimise Jur Vasile o privire de 
o nestirşită tr'steţă. Apo: capul “i 
se plecă din nou, şi bărbatul abia 
auz: în fa aa : 

u 


. 


„= Ii mulțumesc, Vilma. Dar pe 
iubire mime.u nu e stăpti.. Cum nu 
Ma tubit tu, aşa te-am iubt eu 
dela întuele intilniri. Şi adevăratul 
vinovat sint eu: eu trebuia să văd 
din bună vreme că-y sint die 
rent. Dar, p. dragoste nimen nu-; 
stapini Şi, cupa ce incepuiu să bă 
nue-c, tot ma; nădiiduiam că mă 
înşei, tot ma: speram că poate mă 
vei 1ubi. Minciuna dintre no: trebu a 
să inceteze de mult. 

Viima îşi ridică d n nou capul, şi 
aceaşi pr vre de adincă tristeţă 
dim carc spaima se topise acum cu 
totul, 

=— Eu nu. cred în căsătorii inte: 
meiate pe minciună. Nu le-am rlorit, 


Nimen ame dreptul să neno'o 
cească pe de a roaele său, să se 
facă stăpin pe s fletul uiva, -dacă 
acela nu e. dat de bună voie. Vina 
mea. grea şi tărk putinţă de in: 
dreptare, este că, de și aveam a 
ceastă credintă această convingere 
iubirea nu m'a lăsat să dârim m 
de viem=minnuna. Voința era slab? 
Şi din voința slabă pornesc neno- 
sosrile vieţi, copila mea! 

Vilmei îi părea că Vasile îi vor- 
beşte une or: din mari depăstări. 
Vorb:a el, intr'adevăr, sau visa 
dinsa? Dacă era bărbatul său, cum 
it putea vorbi atit de liniştit, așa 
de imater:ai parcă, despre lucruri ca 

cestea, care, iată, pe ea, de inu se 

gind-se vr'odată Ja ele mai amă- 
nunţit. începeau s'o ardă, punin- 
du“ săm'nța focului in fi:care păr- 
ticia: din trup? Ea, cind se văzu 
singură cu el, cind zăr: pâd-rea, 
se ingrozt de moarte. Şi iată omul 
care şedea lingă dinsa n'o atingea 
nici cu o vorbă aspră! Voacea lui 
era aşa de biindă! Era bărbatul său 
care-i vorba? În răstmpuri îşi ri- 
dica ochi ş-! privia in tană. Dar 
poate nu este Vasile! Niciun fel 
de miiogeală, de nepitinţă nu șe 
mai deprindea din tata asta plină 
de energre şi luminată pareă de 
ceva metalic. 

Vasile tăcu un răstmp, privind 
intins pe de-asupra ca! 07 Carr se 
opintiau, arcumndu-şi spinările, pe 
dealu! că!re pădurea din Valea Plo- 
bului. Nu mai era mult pină dea: 
supra. 

— Deci vinovatul de căpetenie 


cit o singură desvinovăţ re: 'ub.rea 
vea mare mă iăcea să credcăm. 
insel, sau că nădăjduesc în viitor. 
Şi mai era ceva... 

Ei tăcu, şi voacea lui se întunecă 
de odată. Vilma îşi ridică instin=tiv 
priviile spre el. 

— Nu puteam avea voinţa tre- 
buin0oss5, fiindca nu era vorba de 
mai puțin decit de insăşi viața mea 
Lămurind situatia, Simbam că-m' 
<mul!g rădăcinile vieţii mele. Am 
fost laș! Mai preiuiam viata, m“ 
preţuiam pe mine insumi. Până cind 
tu mi-a: arătat că nu s nici cit un 
fr de nisip, că nu am preț nciuit 
o mină de rnă. Din despretul tău, 
din ura ta, din do n'a de-a term:na 
mai răpede cu mine, am înțele; câ 
rădăc nile aceste: vieti pot fi, foarte 
bine smulse, fAră să se v'mească lu- 
mea că i-ar lipsi ceva. Ş simtiam 
că pentru tine merită să fie smulse: 
Nu puteam să te las să cazi atit 
de jos: piea must adorasem asvest 


nu le doresc, mu :e pot incuvunia. | suflet; 


IV Bt! CIIRIAR 


Vasile işi deschi e larg gura 
| iubă aer. Crezu că se inneaca. 
Pentru 'n dia oară, în intreg dru- 
«aul, Vima avu o pornire de ură. 
Teama de necunoscutul spe care 
!pormse de acasă, apo: gro za de 
! Vasile cind se văzu si gur. cual, 
asteptarea de a se descoperi odată 
|ra:na acestu, drum. trimise undeva 
in tundul sufietulu smymintul ei 
de ură, 





(Va urma) 
— 





Cocostircii flutinilor 


La răspintii vechi de dară, 
În amurgul Toş de vară 
Cumpenele de Jintîni 

Isi atîrnă peste piscuri 
Singeratele lor ptiscuri 
Lungi, de cocostirci bălrini.., 





La răscruci, visînd Supl cer, 
Cumpenele din ripor, 
Cocostirci cu plisc de fier 
Stau înfipți într'un picior 
Și; privesc în depărtare 

La apusul voș ae singe 
Cum îmbujoratul soare 

[și rostogolește-o minge 

De vâpae — pe râzoare... 


Negri cocostirci bătrînt,, 
Ginaitori şi singuralici 


si-teu Vilna. pentru tot ce aur- | Priveg/und tingă fiutini, 
mat, ințeleg+? Pe tru tot. Nam de-! Cing aud glas de buraltici, 


Prin stufisuri verz de girle 
S'aaîncesc în mlaștină: 
Dupa broaște şi șopirie 

Și napirca de baștină. 


lar apoi din ierburi coaple, 
Speriah din vis chimeric, 
Cind dă soarele în noapte, 
Cocostirci de întuneric 
Își zau zborul câtre piscuri, 
Peste cimpul swmguratic, 
Fulger ind supt zâru,din pliscuri 
Sărpi cu solari de Jâralic.. 
Ion Buzdugan 
DIE OCE AC O ic AES REIESE E ARLES 


Cu No. 30 s'a încheiat seria 
cupoanelor de premii. Cititorii 
noştri sunt rugaţi a le trimete 
administraţiei ziarului „,Univere 
sul“* pentru a li se libera bonul 
de pariicipare la premii. 

[iz Cara zi pei e ana Rai aut aa arce ne ta vu] 


UNIVERSUL LITERAR 








. Regina noastră 


de N. IORGA 





„Așticolul de mai jos ni-a sosit 
Pre8- urziu pentru a fi trecut în nu- 
inărul din revista noastră inchinat 
"Ronianiei. | publicăm astăzi ţinind 
Gu tot diandinsul ca măcar azi citi- 
tgrii să cunoască frumosul studiu 
inchinat Suveranei sale in „Revue 
iranqaise“. 

E citva timp, nu voiu spune ciţi 
ani, dar nu e de ieri, de cînd a ve- 
nit din Anglia îndepărtată printre 
Români o princesă, care cunoaşte 
fără îndoială geografia, îndrăznim 
să spunem chiar istoria; dar atit 
cît se poate şti cînd ai abia şeapte- 
aprezece ani, cind eşti de naţiune 
engleză şi mai mult încă, atunci 
cînd ești princesă, nepoată chiar a 
unei mari regine, a împărătesei In- 
diilor. 

Nue nicio îndoială că nimeni la 
Curtea Romăniei nu su crezut da- 
tor să spună noii sosite că această 
țară cu văi umbroase, cu largi ţa- 
rini bogate, adăpostite supt zăpezi, 
cu codrii bătrîni putrezind uitaţi, 
are o frumuseță proprie numai ei, 
9 iroeelăa care trebuie descope 
rită. 

Nimeni nu a luat de mină pe 
atrăina care ar îi putut rămânea o 
Străină ani îndelungaţi, ca să o du- 
că în cutare colţ plin de taină şi de 
răcoare pentru a-i lămuri farme- 
cul bisericuţei care își înșirue sup, 
streaşina de şindrilă stilpişorii fa- 
tadei, desvăluind cu modestia unei 
flori cîmpeneşti covorul învristat cu 
chipuri şi vederi sfinte. 

Nimeni nu a îndemnat-o să vor- 
bească ţăranului care trece pe 
drum, purtind pe plete străvechea 
căciulă frigiană, sau să întrebe pe 
fetita sprintenă, care îşi îndoeşte 
la fiecare pas talia sveltă în căma, 
şa împodobită cu flori fantastice, 
„strînsă în cingătoarea care prinde 
fota cu desenuri arhaice. Nu cred 
că l-a mărturisit cineva faina că 
aici se vorbește o adevărată limbă 
romană de rost bun latin şi că sînţ| 
aici oameni, cari, fiindeă nu au a- 
vut guvernantă, nu ciripesc cituși 
de puțin cu o sută-două de cuvinte 
franțuzeşti învăţate, frase de o pre- 
tenție copilărească. 

Maria, principesă a Romăniei, 
veşnică scolăriță, supravegheată de. 
aproape într'o curte, în care regu- 
lele convenienței monarhice erau 
aspre şi dure, a descoperit singură 
toate areste lucruri. | 





Nu vom spune că posedă un ac- 
cent romănese desăvirsit. nici că 
poate spune pe dinafară seria de o 
sută can două de domni ce au stă. 
pinit în tară. 

Un lucru e sigur, că ea cunoaste 





mâi 
mai frumoase locuri din! Rogatui 
'ău şi care este deasemenea cea 
mai de valoare dintre lucrările de 
artă pe care le adăpostește schitul, 
în care nu intră, de cele mai multe 
ori, decit un ciudat erudit şi cîțiva 
țărani lipsiţi de orice cultură. 
De-ar fi numai atit gi încă ar îi 
deajuns ca să merite să fie iubită 
cu acel fel da stimă pe care oricine 
e liber să o dăruiască sau nu.. 
Insă aceşti naivi fabricanți de lu- 
cruri frumoase, trăind într'o țară, 
care are uneori o strălucire aproape 
ca în basme, sint făpturi omenești 
al căror suflet nu-l poţi cunoaște 
decit în contactul cu o mare durere 
au o grea încercare. Erau fără în- 
doială, în anturajul acestei prin- 
țese : destui oameni, cari, fiind Ro- 
mini, sau pentrucă erau Romiîni, 
nu se îndoiau de calităţile acestui 
suflet. i 

Şi iață că veniră fără veste două 
războaie. Unui pentru libertatea 
sud-estului Europei, altul pentru 
unitatea rasei, 

Aceia care nu se inspiră din bi- 





La hanul din văscrice, 
Aseară m'a oprit 
Cărarea care duce, 

Pe șesul nesfirșit, 

Spre casa unde plopii 
De strajă la cerdac, 
Uitaţi, își scutur' stropi: 
Pe florue de mac... 


Era și lăutarul: 

Zicea șiacum de dor 
Că se "ucleșta păharul 
De gura iuturor, 

Si stau învinși flăcăii 
Cu sufletul răpus, 
Privind spre largul văi 
La soarele "n apus.,. 


Cu valuri de răcoare, 
Veniau de pe livezi 
Suspinuri de mioare 

Și mugel de cirezi; 

Și ianurie grele 

Și finul, ca şi-atunci, 
Pornise câtre stele 

Mi easma de Prin uncie 





DAI APR NIAA 


Acum vioara plinge 





——————_—— 


bliotecile noastre, avu ideia de a-şi 
apropia urechea de această viaţă, 
care supt liniştea ei înșelătoare în- 
cepea deodată să fiarbă. A înțeles 
de ce e vorba și, cum pentru dinsa 


bine decit oricine, cari sint cele | a înțelege însemnează a lucra, s'a 


apucăt de treabă cu curaj. 

Noua regină a fost în tot timpul 
acestor mari şi grei ani 0 foarte 
bună camaradă. A fost o foarte 
bună camaradă în spitalele unde 
biîntuiau boale 'de care putea muri 
— şi a fost greu bolnavă cind a pă- 
răsit cel din urmă pat de soldat în 
| agonie — a fost o foarte bună ca- 
maradă în tranșeele, în care vitejii 
anonimi se svircoleau în noroiul 
însîngerat, a fost o foarte bună ca- 
maradă și atunci cînd în fața. biru- 
inţei trufaşe a năvălitorului sa im- 


pietrit nebiruită întrun suprem 
gest de dispret. mii 
Dealungul istoriei va întovărăşi 


cu vraja, cu truda grea. cu mila ei 
dulce momentul suprem sai naţiu- 
nii, căreia îi bănuise gîndurile ne- 
grăite, sentimentele tainice. 

Si toate acestea alcătuesc pentru 
gloria sa mult mai mult decit ni- 
micul aurit pe care îl poate dao- 
biectul, foarte banalisat astăzi, care 
.se numeşte coroana. Ă 

rad. din „Revue franraise“ de 
V. Cîrlogea 


AU 


Dar tot mai trist apasă, 
Mai trudnic, mai barbar, 
Pe fiecare masă, 

Pustiul din umbrar; 

Și /runlile se *nclnă 
Săibatice, şi ni-i 

O dungă ae lumină 

În ochii nimănui. 


Clipiau lunalec zorii 
Pe culmi, cînd am piecal, 
Sin urmă *nsolitorii 
Zbărindu-se-au ofial 
Dea prins să curgân spume 
Pirdul adormit... 
Si nu mai știu anume 
Pe unde am rălăcul... 
Cu dragostea mi se Slinge 
Și han și lăutar... 
Acum woara plinge 
Și vinut îi amar. 

G. Tutoveanr 


—— 4 pi 


8 


ra 


Sir ingindueşi tartanul vechiu pe 
umeri, cucoana Sâfi-a luă pe turiş 


de după sobă o sticlă goală şi ieşi. 


din atac, lăsiadu-l pe bătrin singur. 

In vremea asta in odaia fetelor 

se aprinsese ceară cu desvaluiri 
de lucruri şi cu urmări afară din 
cale nenorocite, Nora intrase tu: 
nind și .fulgerind: 
Auzi dumneata ?, se ginde- 
şte boierul să ma. imi facă şi 740: 
rală, după ce că n'a fost vrednic 
să n: stringă un ban de zestre. 
după ce ca prăpădit şi tot ce-a 
mai avut!... Damblagiul!... 

Mioara, de pe canapeaua pe 
Care-o țintuia boala, se ridicase 
dintre perne, cu glasul stins, intre: 
tăiat de. tusă ; 

— De ce vorbeşti aşa; Nora ?.. 
Nu-i trumos. Te pedepseşte Dum- 
nezeu, Ni e tată. El ni-a dat viaţă... 
şi ne-a crescut cu dragoste, pe 
toți. Dată azi e bolnav şi sărac, nu 
e vina lui. 

— Nu-u-u ?.. Dumneata a: face 
mai bine să-ţi ţii gur-, miorlăito !.. 
Ma: bn te-ai scula dintre perns, 
g-a: căuta o slujbă şi ţi-ai cîştiga 
astfel laptele şi ouăle pe care le 


— 


Dela fereastră, unde cetia un 
roman, Viorica sări încruntată : 

— Nora, ai inebunit? Ce căşu- 
nezi acum pe Mioara? 

— Las'o, lao să zică tot ce-i 
place, scinci bolnava... N'am să mai 
măviînc nimic, nic n'am să vă mai 
stau povară, acasă. Mine chiar, 
mă duc la spital, da... la spital... 
ca orice sărac! 

— Du-te unde-i pofti! 

— Nora, isprăveşte!.., neruşi- 
nato |... 
„— Tu că isprăveşti. Sa nu-mi 
ţipi şi să nu mă judeci pe mine, 
că pe urmă e rău. Am un dinte 
otrăvit cu care pot muşca pe toată 
lumea. 


mănine. de pomană | 





FETELE BOIERULUI DUMITRACHE 


unde w'aţi întilnit, te condusese la 
el acasă şi-acoio,.. şiii mai bine 
ca mine, ce sa petrecut acolo... 
De unde ştiu ? Eram în urma voastră, 
şi mie nu mi-e ruşine so mârtu= 
r.sesc, M'am dus v:s-a-v;s la Micloş 
Papavanopol, cu care trăiesc de două 
luni 

Urmă o clipă de tăcere omori: 
toare. Viorica se nărui pe pat şi-şi 
infundă capul în perne gemind. 
Boinava vru să strige ceva, tuşi, 
se inecă şi înroşi batista. Cucoana 
S:ftica, intrind în aceiaşi cl pă pe 
uşă, cum dădu cu ochui de batista 
insingerată, se răpezi spre canapea: 

— Mioara. fetița mamei!... Ţi-e 
rău tare?,. Vai de păcatele noastre! 
Sariţi, fetelor..., daţi o mină de a- 
jutor. 

— Aier, duce-ţi-mă.,. ia auier! 
Mă-'nec |... 

+ i Li 

In ietăcelul rece eu miros de 
doctorii, — ca un cîntec de candelă 
pe sfirşite, respirarea greoaie a 
Mioarei punctează aierul cu făşii 
scurie de timp. 

S'a lăsat dusă cu canapeaua lingă 
fereastra deschisă şi, infofohtă pină 
la git, respiră cu lăcomie dureroasă, 
aierul proaspăt, Afară e o zi caldă 
de isrnă cu soare firav. Strașşin le 
picură len+voase, iar de pe crăcile 
pomilor vrăbiuţe rebegite, eiripind 
în soare, scutură în aier căciulițe de 
zăpadă afinată. Boloava pare ca 
uitat tot ce-a auzit rostindu-se mai 
ad neauri în iatac. Cum se uită 
afară, în neştire, simte doar în git 
un nod amar, iar în minte ti piipire 
o singură lum miţă: să moară mai 
răpede. Din gindul ăsta, o trezeşte 
voacea Norel. 

— Veniai să ni spui ceva, mamă? 

— Doamne, doamae!.. Cu răui 
ce-i fuse biete: Mioara, chiar că 
uitasem. Adevărat, veniam la voi 
co rugăminte. Dac'aveţi schmbat— 


— Cum ai spus?.., Cum aijspuseea către ce.e două slujbaşe— 
spus ?... Domnişoară, te 1og să mă | daţi-mi citeva piese să-i cumpăr 


lămureşti! 

— Numai decit, dacă-mi ceri. 
Mă rog, dumneată care-mi faci pe 
sfinta, spune-mi: unde te găsiai... 
asea'ă la ora unsprezece ?,.. Pof- 
tim ?... N'aud răspunsul. 

Viorica pali. Işi prinse timplele 
în mini şi abia putu ingiima: 

— Eşti nebună de-a binelea |... 
Aseară... pe la... unsprezece... da... 
plecam dela Farmacie. 

— Er bine, Nu. leşiai dela avo- 
cati] Bănc'ulescu din Uliţa Zorilor, 
„Farmacia o'nchiseşi la nouă. Dom: 


nul te astepțaşe în dosul bigeriii 


dumnealui nişte,,, 

— Nu-i nevoie să ne mai spui ce. 
Poftim !,..,: fi întinse Nora două 
piese a cite cinci lei. Batrine: i se 
lumină chipul, strînse bani: în pumn 
şi plecă cu grabă spre uşă. Cind 
să treacă pragul însă, un ciucure 
dela tartan i se agăţă ia ivorul de 
fier, şi tartanul i-alunecă de pe u- 
meri, Ceia ce ferise ca de obiceiu cu 
grijă, stringind la subțioară — sti- 
ela — acum o da de gol. Se roşi ea 
un copil şi trecu grăbită pragul. 

Intorcind c+pul, Nora întilni pri: 
virye. umede ale Mioarei şi a- 


UNIVERSUL LITERAR 


celaşi gind făcu să li se infrățească * 
immule : „neamul Gorgănenior se 
stinge în chip nemernic? „“ Cuvin» 
tele de fo: cu care moşul lor, 
Andrei Gorgăneanu, |i eşise pentru 
cea din urmă oară dn casă, acum 
doi ani cind venise să ceară soeo- 
eală lu: văru-său Dumitrache pentru 
vinzarea pădurii dela „Feţele» 
Crasnei...“ di 
ŞI, pe dată, îndirjirea se rupse 
din inima Norei, asemeni une! coarde 
prea întiase, Se. aruncă de giîtul 
Viorichii, o aduse pe canapea lingă 
Mioara și, dind drum curat laari- 
milor pină atunci stăpinite, li aco- 
peri obrajii cu sărutări : | 
— lertaţi-mă fetelor... mai ales 
tu, Mioară. tartă-mă, Sintem nişte 
nenorocite !... Adecă, toți in casa 
asta sintem nişte nenorociţi. Acum 
aţi văzut “şi vo! acesa ce ni. era 
rușine să mărturisim c'o știm, 
fiecare din noi: mama bea. În hece 
zi ni cere Supt diferite motive, 
banii... şi cu aceşti bani nu-şi cum= 
pără altceva decit bautură pentru 
ea: vişinată, rom, l'queur sau co- 
niac, in sticla pe care 0 ascunde 
veşnic supt tartan. Bea pinâ se a- 
meţeşte, apoi se cu'că și doarme, 
doarme ceasuri intregi, să uite de 
noi, să uite de iata, să uite de 
sărăcia în care ne-a aruncat 1spră- 
vie fratelui Voicu şi slăbicmnea 
lor... Plingeţi, sur'oare dragi! 
Lacrimile ai sînt singura avere. 
E 


* + ă 

De cele petrecute în iatacul fe- 
telor, boier Dumitrache nu şiie ni- 
mic, Zidurile cubulw bătrin sint 
prea groase ca să poată auzi ceva, 
Şade buimac in jeţ şi-şi deapână 
in minte intreg firul vieţii. Boală, 
nenorociri, un copii rău — singurul 
urmaş bărbătesc, pe care, tot nă- 
dăjduind să-l indrepte, l-a pierdut: 
şi cu el şi averea. lar acum, acum 
Nora, care-i necinsteşte numele; 
Nora, care-i ingtoapă în ruşine 
mindria şi cinstea celor c.nei sute: 
fără za'e ani, în cari wuorgănent 
toți au fost fruntea boierimi mun: 
teneşti... In jurul lu pustiul unei 
dureri şi ma: mari: cele mai multe 
din vechile neamuri de boieri mun- 
teni, s'au stins ca şi neamul Gor- 
gănenilor. Pricina ?... Pentru unii 
Parisul, cărţile ori femeie. Pentru 
alții nenorocirile, copiii răi. Și 
pentru toţi, slăbiciunea cu care S av 
Jăsat pe mina argaţilor ajunşi clocoL 
Despreţul lor de lumea cea nouă, 
care i-a îngropat după un an, tără 
umbra unei păreri de rău. Şi-odată 
cu ei, s'a dus toată eurăţenia, toi 
sufetul și toate obiceiurile cele 
bune de demult... În tirgul copilă- 
riei Îmi, az. stau puștii Gurțue și 


UNIVERSUL LITERAR 


grădinile Z4gănenilor, ale Joimă- 
reştilor și Bordeenmlor, ale lui Şte- 
fănache Ursu şi Costache Bărăţ anu. 
dm cu bul adormitului bor r Ma- 
nolache L.poian, treti-locotăt, 
“Beznea măcelarul şi-a făcut han şi 
coteneață de porci la drumul mare. 
* Doamne !... Doamne!... Ni se sia: 
Timă cuiburile şi n se fring ari: 


pile... Mor Vulturi şi Şoimii, iar 


“peste ei şi euiburile or se fac 
“tot mai negre şi ma: mari: cîrdurile 
:de ciori ; corbi flăm nzi, stinci tără 
-şoimi,.. cuibun sfărimat= |... Stări- 
mate, da. La fel cu mulţi dintre a 
“ui; trebuie, grabnic, s'o sfirşească. 
„Dup'o astfel de cădere şi ruşine, 
“un boier de neam nu mai poate 
tră . Trebuie să moară aşa cum s'a 
născut, cum a trăit. şi cum credea 
să inchidă ochii: Viţă muntenească, 
mindră şi curată, singe dia sîngele 
vornicului Gorgan. Decit ruşine la 
batrineţe, mai bine în pămtat, ală” 
tur, de oasele celor adormiţi, moşi 
Şi strămoşi cari-l așteaptă acolo în 
bolta de lingă altarul bisericii 
Sfintului loan. 

lată-l că se ridică din jeţ şi se 
tirăşte cu hotărire spre sicriu. Des- 
chde Psarea pe paginile că: 
rea în atiția an de suferință şi-a 
odihnit sufletul, caută un loc alb, 
netip-rit, şi scne grăbit patru 
rînduri rare: 

„Mi-am tăcut rugăciunea, Dum- 
„Nezeu, care-mi vede durerea, să 
„„ma ieite. Îngropaţi:mă lingă taica. 
„iarăşi, să nu mă plingeţi pe mine 
„Şi sufletul inegurat în ruşine ai 
„Notei, care mura fost cea mai 
„dragă dintre fete. D.“, 

„Fără o lacrimă se orreşte în 
faţa icoanelor, spune Tată! Nostru 
şi se'nchină larg, bătind tre: mă- 
tănii. Apoi se'ndreaptă spre pat. 
Panoplia grea de arme vechi iii 
zimbeşte cu sclipiri prietenoase 
de oţele și colori calde ale chilimului 
Strămoşesc. la pistolul cu două 
ţevi pe care-l păstra totdeauna în- 
cârcat, îl încearcă cocoaşele şi cap: 
seie, apoi vine în faţa oglinzii 
punea în păretele opus icoanelor. 

esface vesta şi cămașa î1 drep- 
tul immei, apasă ţevile rea pe 
carne şi trage amindouă piedicele, 
Un riu de îoc pare că-i sbucnește 
supt ţiţa stingă, o moleșeaia dulce 
îi cuprinde tot truuu', o perdea 
de catifza neagră i se lasă peste 
ochi, e uşor, uşor ca un fulg şi.,, 
trupul i se rostogoleşte, zgircin: 
d.-se seurt, pe covor. Prin ochiul 
de sus al îerestrei, un colț de 
soa-e i-aruncă pe fruntea albă o 
coroană de raze. Urmașul celui 
mat vech:u neam de boisr: munteni 
adormia pe veci... 


| 





| Acum ciţiva ani, între zi de 
(toamnă, mă  întorceam în trăsură, 
cu tata, dela v:a părintelu: Macarie 
Saftu, din Mâlăeşti, Cind, ajunşi! în 
Vâlen:, am dzt cu ochii de cuibul 
boierul Dumitrache Gorgăneanu, 
mi-am simt inima strinsă ca'ntr'un 
eleşte de ghiaţă. In ciţiva ani nu- 
mai, în Cari viața mă fup:ese de 
leagănul copilăriei, ce prăbuşire... 


Porţile dărăpănate, curtea vraişte, | 


ușile și ferestrele czzute, păreţii 
umezi cu tencuiala coşcovită, prin 
crăpăturile zidurilor tufe de sacbă, 
odăile caselor, pustii, mini străine 
tăaseră şi podoaba de nuci şi 
c'reşi a grădiniței ce străjuiau o: 
dată în fața pălimarului cu cerdac 
de piatră. Singuri teii rămăseseră 
lingă porţi in picioare, bâtrini şi 
girbovi, cu frunzele pălte de 
brum.- nopţilor reci. 

— Mai ştii ale cui au fost cur- 
ţile şi casa asta ?..., mă întrebă 
tata, văzindu-mă pe ginduri... 

— Curule.,., casa ?... 

— Da, da. la aduți aminte! 
Veniam de multe ori aci cind 
erai mic, 

— Așa e, tată. Veniam de multe 
ori aci. Eu mă jucam cu nişte fe- 
ve cuminţi, alergind în lungui 
pălimarului aceluia pustiu, răscolind 
toate colţurile grădimţu şi-a gră- 
dimi ce:ei m.ri din fund, iar dum- 
neata cu mama Sfătuiați ceasuri 
intregi eu doi bun: bătrini colo, 
ia umbra cerdacului, azi dărapănat,., 

Sa-l odihnească Dumnezeu în 
pace pe bietul nenea Dumitrache, 
vărul bunicului... Dar, dumneata 
mai ştii: Fetele, fetele ce-i su 
făcut ? .. 

— Apoi, cea mititică, Mioara, era 
ofticoasă. A murit la citeva. luni 
după ce s'a împuşcat bietul taică- 
său, Celelalte s-au îmbrobodit min 
tea mai .ăsii, au făcut-o să vindă 
tot ce mai aveau aei şi... şi-au luat 


lumea n cap. Aud că bat străzile 
| Bucureştiului. Haimanale |.. 


Viziunea îndepărtată, pe care-o 
credeam mistuită în noaptea trecu- 
tului, se limpezi cu puterea şi ade- 
verirea lucrului petrecut în clipa 
de faţă, căci în copilărie 
am trăit o întimplare căreia îi da- 
torez cea dintiiu lecţie de amâră- 
ciune şi pătrunderea celui dințiiu 
adevăr din acele, nespus de pu- 
ţine, pe. care le închide viaţa. 

Scena aceasta am. văzut-o repe- 
tindu:se apoi mereu. În mi- 
hoanele de forme ale întimplărilor 


| 





9 





Şi tata privi în lături, întristat, 
neputind împărtăşi ceia ce-i înegu- 
rase sufletul... leşisem din tire fără 
să-mi dau sama, c nd hinu, Vasile, 
birjarul nostru, îşi zoria fugarn cu 
chiote şi plesmturi de biciu, S2 te- 
mea şi de noaptea care ne putea 
prinde pe cimpul Teizanilor, . dar 
mai ales de munţii vineţi din miază- 
noapte, €ari fumegau a vreme rea. 

Tata, după o lungă tăcere, in- 
toarse capul indârăt spre tirg. Şezu 
aşa citeva clipe, apoi, oitind greu, 
aruncă în aier un: 

— Saăracu ? nenea Bumitrache Î... 
Săracu' Î... Și-şi îngropă două la- 
crimi, grăbit, în batistă, 


Sandu Teleajen 
ai aoeeeteae ÎN8 


Desnădeide” 


Ploaie și vu, i 
Lacrimi fe geamuri, 
Frunze și ramuri 
Toate-s pămini. 











Ce drum S'apuc ? 
De-atita ploaie, 
Lutul mă ndoaie, 
Toate se duc. 


Din tol cea fost 
Nimic nu vine, 

Regrele, SUSpine 
Sint jăr ae rosi. 


Să umil a mă fringe 
Mă duc... şi beau. 
Dar fără să vreau, 
Iuma-mi plinge. 
G, Nikita 


1) Din volumul de poesii „Prăbuşire* 
supt tipar, 


n. 





————_— 


vieţii mam deslegat decit esenţa 
celor imprimate pe simţirea copi” 
|lului care eram atunci. 

De-asupra şi spre apusul Tecu- 
ciului, se întinde un podiş care se 
prăbuşeşte în grindurile Siretului. 
Intr'o margine a platoului se in- 
pinzia pădurea Falcenilor, A 
Tatăl mieu, om cu ginduri de 

gospodării mari, dar mijloace pu- 
ține, cosia de ani poienile pă- 
durii. Timpul coasei era prilejul 
; celor mai multămiţe zile ale mele. 





d net 


Săptămini întregi rătăciam prin tai: | ca două gămălii de bolduri, 
nițele pădurii, în aromirea îinului ! fringeau priviriie cele mai îngruzite 
inflorit, gîndind cele dintiiu ginduri | pe care le-am văzut sau mi le-aş 
din lungul şir al celor care aveau | fi închipuit vre-odată... 


$ă-mi hotărască soarta, mai tiziu.. 

„Era 'nt”o dimineața caldă, cu 
cer senin și cu o boare care abia 
susura piin frunz'şul stajărişului. 
Apucasem pe o cărare care undoia 
mai tare ca toate acelea pe care 
le cunoşteam. 


Deparie, în urma mea, ciocăniau 
bătuile cosaşilor, cari-și ascuţiau 
uneltele, Batăile lor sunau din ce 
în ce mai slabe, mai nelâmurite. 
De ia o vreme nu mai auziiu decit 
zumzănitul solemn al pădurilor, care 
pare o rugă sau un îndemn la tă: 
cere. 

Sufletul mi-era liniştit, gol de 
orice înfiorare,... în goliciunea a: 
ceia a copilăriei, urzită parcă 
anume să poată primi în ea intre- 
gul unei privelişti, unei înriuriti, 
cu toate amănuntele, cu toate vi: 
brările, cu toată puterea lor de in- 
tipzrire 

De-odată, dinaintea mea, dintr'un 
tufiş, țişaira două chițcuituri, 
Împârecherea sunetelor, ori șirul 
- girdurilor şi vorbelor omeneşti, nu 
pot prinde nici cind adinca 
realitate a unui fapt! ... Desnădejdea, 
spaima chemări; stişietoare a celor 
două ţipete păsărești nu le vor 
putea zugrăvi, nu le vor putea face 
pricepute toate nuanțele vorbei, a- 
dunate din toate graiurile de pe 
păm at... 

Ma urmărit totdeauna gindul 
că, din negura vremurilor cele 
două ţipete. pe care le-am auzit în 
dimineaţa aceia, au fost accentele 
cele mai complexe, cele mai stişie 
toare, cele mai zbuciumate, din 
toate cite au răsunat vre-odată supt 
cerurile tutulor lum lor... 

Și se facu tăcera.,, O tăcere grea, 
plină de întrebări, de temeri, de 
nehotăriri... Doua ţipete mistuite în 
imensitatea hăurilor |... 

incremenisem Inspăimintat sfre- 
deliam cu privirile Jocui une nu 
se vedea, de unde nu se mai au- 
zia nimic. In tufiş, între ramurile 
întreţesute, nu se auzia nici o 
mişcare care. să:m: deslege taina 
celor două strigăte. 

Apoi un ram începu să se mişte. 
Atunci zăriiu doi pui de măcâlean- 
dru cari tremurau uşor și abia ză: 
rit. Ferindu-se costiș se ridicau pe 
creangă, încet, cu puteri din ce în 
ce mai sleite. Aripile. încă în tu: 
leie, li căzură răsfirate, tremurînd. 
Capetele li se plecaseră pe spate 
Piiscurile, încăşuite, se deschideau 
cu mişcări silnice, dureroase, ca şi 
cum Sar fi innăbuşit, Octui, mici 





E (NI N N E N OO O N N a RI II II N ON 
“A 


râs: 


Vor fi întrezârit ceva, în mintea 
lor de pâsăruici nepricepute ?... Vor 
fi așteptat vrceun ajutor. de unde- 
va?... li vor fi n: dăjduit dela mine?... 
Nu știu! Dar în stropii aceta de 
smoală se schimbau în fulgerări 
cele mai grâitoare priviri de invo- 
care şi de groază desnădăjduită. 
i vedeam rotindu-se, cercetind 
golul din preajmă, apei înţinduin- 
du-se grozavi cu ape de ghiaţă, 
ca ipnotisaţi, undeva, în jurul ra- 
murei, pe care o clătinau din ce 
în ce mai tare, ca pe 0 vergea 
de oței, mişcată printr'o vibrare 
crescîndă. 

Înima- mi zvicni, singele îmi nă- 
văli de citeva ori spre cap,a- 
poi,,„, parcă mi se slei cu totul 1... 
Pe același ram se prelingea un 
earpe... 

Se înctlcia ațit de încet, muşchii 
i se zgirciau cu atita stăpinită miş- 
care! Capul i se învirtia ia o atit 
de nepreschimbată depărtare de 
creangă, în cit nu rai părea ine 
truparea unei ființe vii, ci cel tai 
p'ecis resort al unei maşinării de- 
săvirşite!... Doar ochii, cu priviri 
metalice, ameţitoare, stăpinitoare, 
îşi păstrau neclintirea punctului de 
privire, față cu mișcarea chinu- 
itor de înceată a trupului... 

Puii tremurau din ce în ce mai 
încet, mai pierduţi în somnul care-i 
cotropia, iar şarpele se apropia, 
se apropia mereu, ca cea mai oarbă 
sentinţă a peirii]... 

Distanţa se micșorase aproape cu 
totul. Şarpele se opri!... Apoi, cu 
aceiaşi încetineală, incepu să se ri- 
dice şi să se încovoate innapoi, în: 
cercuind ramura îa inelele cozii. O 
ultimă scuturătură de aripi şi o 
singură înfiorare a trupşoarelor a- 
bia impănate !.. Piepturiie ii se um: 
fară. Al fi zis că,în clipa urmă: 
toare, corpurile lor firave trebuiau 
să zbucnească, fărimiţindu:se în 
puzderii... Și aripile li se înmuiară 
brusc, iar capetele ii se aplecară 
unul spre altui, îngeztănindu-se, ca 
moarte. | 
Tivda lată, pâtată de cele două 
scintei, .. de ochii aceia ai tiritoarei, 
se opri, şide odată cu plecarea căp 
şoarelor lor, ii ţinti cu priviri gro- 
zave|.., 

Nu ştiu de unde am avut puterea 
aceia, dar pădurea clocot de ţi: 
pătul pieptului meu strimt!,.. Mă 
prăbușisem peste tufiş! 


DN PN OI N RR N N RR CR N a a a aa ae, 





. » - “ rI a L] . Lă [] . Li] La | 
Cînd, după ctteva zile, am retrecut : 
pe acoio, supt acelaşi fiunzat, pe | 


UNIVERS UL LITERAR 


acelaşi ram poate, fluiera un forian... 
Cinta vesel, sătul, plin de sănătate, 
bucurindu-se de razele soarelui, 
care se prelungiau printre trunze, 
într aurindu-i penele de borangic. 

«De atunci am trecut ant. ani 
mulţi, grei și furtunateci. Dar pri: 
veliştea aceia m'a urmărit cu stăe 
ruința indărătnică, apăsătoare, ne* 
înlăturătoare a unei sentinţe..., glâ- 
suită o dată cu întâptuirea celei 
dintăiu părticele de viață de pe 
pâmintul acesta care o  ocrotește 
şi o distruge! . 

Privirile acelea, ochii aceia, amin» 
tirea mi-i zugrăvia cu puterile gro- 
zave ale celor dintăiu întipăriri pu 
ternice din viaţă... 

Și de-odată trecutul peri. In ure» 
che-mi tremură ca 0 șoaptă: 

— Eu sint! | 

Sâriiu îngrozit şi privii spre tabiou, 
dar chipul perise şi, ca dintr'o 
prăpastie ce se deschisese în pă- 
sete, se desprindea un șarpe uriaş... 
Șarpele, inmiit de mare, al amin- 
tirli mele, de pe tivda căruia stre- 
deliau ochii din trecut, îngemă- 
nați privirilor care se desprindeau 
din portret. . 

Trecuiu în odaia alăturată... Ace- 
laşi şarpe |... 

Cind mi-am revenit, femela a: 
prinsese luminările și sta aplecată 
asupra mea. 

— Ţi-a fost rău! 

Priviiu Spe tablou. Din rama bron- 
zată ochii mă ţîntulau necruţători: 
Eu sînt! 

Femeia mă întrebă iarăşi: 

— De ce nu te culci 2. Poate, 
ţii rău? 

— Ochii... şarpelui 1... Uite-i! - 

In zilele următoare, ea mă privi 
și mai nedumerită. Stăruia mereu: 

— Ai slăbit... Poate nu ți-i bine?,. 
De ce nu vrei să spui 2... Vremea 
Sa potolit, N'ar fi rău să pleci!,,. 
Aici e casă afurisită, nici eu nu 
mai stau... Mor de uriti Am 
să mă 'ntorc acasă, la laşil iar 
Zilele treceau, 

Crivăţul amuţise. Troienii se'm- 
pinziau nămornici, albind întinde- 
rile și ștergînd totul supt nesfirși- 
sea albului lor, 

Eu nu mai plecam,. Stam cea- 
Suri întregi privind spre portietui 
de deasupra patului, țintuit de 
ochii aceia pe cari de-abia acum 
i înțelegeam în deplinâtatea pu- 
terii lor disirupătoare.., 

In vraja-lor, mă pierdeam ca'n- 
to nouă Nirvana. 

Il 

După zilele vis -olului, urmă un 
r/stimp de linişte, Parcă şi firea 
obosise de atita zbu:ium Nu se 
mai clintia un ram, o sitluţa de 


put PB 


zăpadă nu mi mia din lorul ei 

Daca ţi-ai fi ţar._uit privirile, aşa! 
sa sâ nu mi vezi n'mc din in-! 
:ocmirile omeneşti şi ţi-ai fi în- 
pinzit vederea numai pe sălbăta: 
ţia necuprinsuriior mute ale troie- 
nelor, neindoios, ai fi avut innain- 
tea ochilor cea din urma infâțişure 
a pămintului!.. Mţenia întinde. |! 
tilor albe te fâcea să vicţuieşti 
tăstimpul cela, ca:e va dura 
poate . o veşnicie, după ce viața 
se va fi stins îatre margenile lumii 
noastre pămintești. 

Apoi începu să ningă grozav 
ie liniştit. Din neştiuturi scoborau 
fulgi mari, ca niște pene presă: 
rate din aripile vinturilor înlăn.! 
țuite. Ca o moarte albă îmbrăţişa 
pămintul, 

intr'o după-amiază, cineva cio: 
căni în ușă. Giza mea întră. Mă 
orivi tot atit de rece, cu ot:hi tot 
stit de muţi, ca şi atunci cind îl 
văzusem pentru intiiași dată. 

Se aşeză întrun jilţ, în fața mea, 
şi mă privi lung, 

— Dumneata eşti bolnav, dom. 
nule  Udrea!, hotări el. Dum- 
neata ești... foarie boinav!.. N'aş 
vrea să trec peste daioria mea faţă 
de un... oaspete, dar trebuie să 
pleci de-aici !... Eşti prea tînăr ca 
să înţelegi unele lucruri şi să poţi 
înfrîna unele ginduri,. De aceia ar 
trebui să te duci, ca să-ți linişteşti 
îndurile acestea, domnule lJdreal... 
oate ai vre:o boală ascunsă,.... 


poate .. 
— Eu ?, izbutiiu să-l întreb. 





— Dumneata |... Mi-a spus fe: 
moia.., 

. Uritul |... Mi-era urit. . Mă chi- 
auia un gind! 

— Tocmai gindul acesta... poate 
să fie de vinăl!, mă curmă Ne: 
culai Virnav. — ŞI.,, aici, pot porni 
unele ginduri !.. in casa asta tră- 
lesc numai... ginduri... 

De ce l-am curmat ?,, Poate ca 
să-i ridic o bânuială ?,,. Dar, de- 
odată, începuiu să-i povestesc în- 
timplarea de demult, trăită în 
copilăria mea, in pădurea Fur: 
cenilor din ţinutul Tecuciului, Vor- 
biam răpede, nespus de răpede. 
Am povestit mult, grozav de mult. 
Cred că, în ceasurile acelea, prin 
gura mea a ieșit cea mai adevă- 
rată, povesi'rea cea mai apropiată 
de adevăr a unei întimplări. 

Neculai Virnav mă asculta cu 
privir: pline de înţelegere. Pe chi- 
pul lui se desfăşurau toate amă- 
nunţimile istorisirii mele, Din cind 
în cind, privirile i se 'nţintuiau pe 
tabloui de de. asupra patului., 

Isprâv:sem de mul: El părea că 
wrmârtşte un gind şi-o nâlucire, 


1. 
cai a 050 iii 


Ai vorbi: | EPIGRAME 
— Dumnrata nu maieşti-bolaav ! 
Ai ajuns pe marginea acela:a pră- Dcăsuitie 





past ei de unde te poţi prâvăli... | | i 
ori unde!.. Acum tu. înţeleg şi mai; Ma'ntrebi, ce e o epigramă? 
bine. peniru G3, inaintea [+] mitale, | E, mile-aşa, 7) telegramă 

am ințeles insumi aiît6a lucruri i Concesa, sprintena — şi eata rd 


pe care, dacă le-ai trăit. cindva Fi A 
citeva clipe; eu le zilesc aproape | Și Plefăleare ca săgeaia. 
Antichitatea 


de-o atata 

— Ce-ai înţeles ? dia a tre i 

Bătrinul ma privi lung, stăruitor Antichitatea nui ruină, 
O urmă de mila i se taie in ochi | Pe care crește muschau 1nodler ut: 
apoi peri în fringerea unei chpiri ! Aptichitatea- o grădină 
care-i und! privinle ca supt trimba | (4, for: care zimbesc clern, 
unor lac-ămi. 

Epigonism 


— Domnule Udrea.., du-te! .. Ca 
să înţelegi de ce te aiung, am să-ţi! PDappu-a gusta filologia 
Ce s'a făcut după Faşdeu, 


spun ceva..., dar, cele ce ţi voi po- 
vesti, p'ai să le spui ia nimeni, cel st A să : 

, 4 4 Ar trebui să-l mil. pe-acesta : 
O face ea, dar no pot et. 


puțin... cît voiu trăi eu... 
Tăcu, lşi prinse capu "ntre palme, 
apăsîndu şi ochii supt degetele stră- Unui 'atinist 
vezii. Stătu o vreme așa, ca şi cum îi A 
ar fi voit să-şi limpezească şirul| Cunosc un dască/ ae latină 
gindurilor. inti'un tirziu, începu să Sever. den lunie Samân u'aye: 
Examinare sa dimă 
EI a facul... exanimare. 
V. Bogrea 


vorbească atit de încet, incit de- 
RTAT ATACATA AI ATATIA CR A RURALA LAT AL 








abia îi auziam: 

— Pe mine... nu mă chiamă Ne- 
culai Virnav. Numele acesta l-am 
împrumutat... Ai să înţelegi de ce. 

«„Cindva, pe locurile acestea ale 
dumneavoastră a trăit un rege ne- 


norocit .. Pe-aici au trecut mulţ 


prinsul neamului nostru şi... ne În- 
torceam, 

Poţi înțelege d-ta, ce vra să 
zică: să te întorci „acasă“, după 
ani de pribegie ?... Nu!... chiar 
dacă ți-aş pu'ea spune, cit de lă- 
murit, ce simți atanci..., tot n'ai să 
mă pricepi, — pentru că niciodată 
nu poți înțelegein deplinul lui 
lucrul nevăzut, fapiul netrâăit... 

Ma intorceam acasă, în țara bra- 
dului verde, în care sutletele oa- 
menilor sint curate ca zăpezile ier- 
nilor, și ochii lor.. limpezi ca a- 
pele străvezii ale lacurilor nenti- 
mărate, care impinzesc locurile 
noastre |... 

Ne întorceam.., o mînă de oa- 
meni, ducînd în sutletele noastre 
din mărirea trecută doar lumina 
amintirii ei. | 

In sufletele acestea întrezăriam că- 
minele îndepărtate, ca pe alte lu- 
mini mintiitoare, spre care zoriam 
cu aripi de erete... 

Dar, atele ce-s „date să fie“. 
se întimplă !,,* . 

Aşa povestia, - dragii mei, acel 
pe care noi toţi îi ştiam drept Ne- 
culai  Virnav, şi așa işi urmă 
el istoria vieţii : 

„Pe vremea aceia, atît de înde- 
părtată, pe aici nu erau alte dru- 
muri decît părţile  schimbâtoare 


oameni de felul lui! Poate pentru 
că-i îngâd ia ,. sufletul larg al nea- 
mului acestuia moldovenesc, călit 
în vitejii şi vitregii şi prețuitor al 
mărirei înfrinte de izbelişti,,.. Poate 
câ... ; Dar, c ine știe s: descoase tal- 
na celor ce-s date „să fie aşa“, 
— şi cine se poate încumeta să 
răspundă: de ce-a fost să se în- 
imple astfel, şi nu altfel 2.. Ce l-a 
adus pe-aci pe Hatmanul Maze- 
pa ?... Ce furtuni l-au minat aici, 
şi nu în alte părţi pe... lacob Basi: 
likos... şi pe atiţi alţii 2... Cine s'a 
gindit ca avîntul regelui miieu avea 
să se iringă şi să se stingă pe 
plaiurile acestea ?... 

Poate, vrei să ştii care a fost 
numele mieu cel adevărat?,, La 
ce folos ? N'are să-ţi servească la 
nimic,—căci niciodată m'am să pot 
fi cel ce am fost, sau cel ce ar fi 
trebuit să fiu !... Azi nu-s decit un 
om, ca oricare altul, și: nu-mi 
astept de cit acelaşi stirşit,... al 
pămintului care nu te întreabă nici 
cine eşti sau ai fost nici cum te 
chiamă, cind te priveşte în sinul lui, 

Ei!—dar nu despre asta înce- 
pusem să-ţi vorbesc! 

Venisem cu regele mieu , Lăsasem 
departe, în ţara mea de ia Miază- 
noapte... dar, cîte nu lăsasem acolo? | aproape dela an la an: cărări de 
La ce să-mi mai aduc a ninte ?., | picior, ori tăieturi de șleau, Pe așa 

Pribegisem îndelung prin cu: | diumun intimplâtoare ne intorceam 





oi Î Pio ne, Cat eo ir, pe ta at prea ia uim ot 
noi, cei puţini, dintre mulţii ple- 
caţi odinicară | 

Ajunserăm prin părțile acestea. 
Calea trecea pe de-asupra unei rup- 
turi .. Şi «datul» s'a împlinit 1... Ca- 
lul mi-a.răpăgat. Sa prăvaălit. Cind 
l-am riditat, piciorui îi era zdrun- 
cinat. Codrul ne încunjura de toate 
părțile. Nici urmă de locuință ome- 
nească. 

— Vedeţi-vă de drum !... Vă a- 
jung eul. Aşieptaţi-mă la înțiiul 
popas!  Şi-am rămas în urmă. 
Dar, dupa ce i-a trecut fierbin- 
țeala, calul a început să şchioapete 
mai tare. Cu încetul se opri... 
Noaptea venia, Descălecăiu şi-l Iuăiu 
de îriu... 

Cum a fost ?... Ce fel am rătă- 
cit calea? — Nu știu... Dela o vre: 
me, o lumină se încrustă în beznă. 
Am luat-o spre ea şi,., am ajuns 
aici. 

Purtam mondirul strălucit al oș- 
tii regeşti şieal rangului mieu, şi 
porţile mi s'au deschis pe dată, la 
vremea aceia tirzie, de noapte. 

Pe stăpini nu i-am văzut. Mi 
Sa arătat un iatac şi am rămas 
singur... 

A doua zi, cînd m'am deşteptat, 
era tirziu. Soarele se urcase Sus... 
Abia atunci mi-am dat sama că 
locuinţa aceasta era una din rarele 
case, la fel cu cele în care nu mai 
păşisem de-atiţia ani: un cuib iarg, 
în care se îngrămădia tot ceia ce 
se putea rîvni.,. 

Cineva mă scoase din ginduri... 
Stapina mnă aștepta în cerdac, 

ancepuiu să-mi pregătesc cuvinte 
de mulţumire, ca pentru împreju- 
rări de-acelea şi faţă de oameni is- 
teţi, în cumpânirea spuselor, cum 
ji ştiam pe boierii noştri... Am 
ieşit. 

Dar, gura mi: -a rămas mută, Paşii 
mi s'au oprit..“ 

Neculai Varnav făcu. Zvirli o 
piivire fugară spre portretul din 
părete şi rămase pe ginduri ci- 
teva clipe. 

„Trebuia să vezi,... ceia ce eu 
am văzut trăind aievea, pentru ca 
să poți înţelege de ce-mi uitasem 
cuvintele de mulțămire, pe care mi 
le pregătisem... pentru că mă în. 
cremeniseră ochii aceia, cari mau 
țintuit aici pentru vecie]... Lucru- 
rile acestea nu se pot povesti, ci 
doar sa trăiesc, arare. 

— Măria-Voastră e încă obosit ? 

Cine-mi vorbise în limba mea ?.. 


i i titi 


Iuia, infiorindu- mă așa cum nicio- 
dată nu mai simţisem puterea  fio- 
rilor... :Soarele ce ne scălda 
în tumina: lui, strecurată printre 
frunzele - xăuruştii, ori ochii a- 
ceia ? — ochii pe care nimeni nu-i 
va mai. întilni niciodată printre 
oameni ? 

Micai istorisit o. împrejurare din 
copilăria dumitale, și asta m'a fă- 
cut, poate, să-ţi povestesc şi eu o 
întîmplare, căreia dumneata i-ai în- 
ceput trăirea în simburele ei, eu 
i-am desăvirşit-o în zilirea cea mai 
mistuitoare. 

Dacă te-aș întreba azi, după a- 
tita vreme: ce te-a făcut să te pră- tt 
bușeşti peste tufa aceia, din care 
țişniau privirile uluitoare ale ră: 
punerii, ai să-mi răspunzi... Hei! 
ce-ai să-mi spui, nu va prinde nici 
pe departe adevărul puterii care 
te-a aruncat spre cei dot ochi... Nici 
mila, nici simțul jerttei pentru filn- 
țele care-şi aşteptau răpunerea nu 
te-au năpustit într'acolo!... Însu-mi 
am întiinit asemenea priviri, şi, sub 
vraja lor, m-am prăbuşit tirind după 
mine pe toţi ai miei, poate, şi cine 
ştie ce rosturi ale multora, care-şi 
puneau încă nădejdea în viaţa mea ! 
Eu i-am răpus pe toţi și atitea, supt 
chemarea unor asemenea priviri... 

— Măria voastră, nu călătoreşte 
mai departe ? mă intreabă înts'o zi 
gazda mea. Şi un zămbet tăia pri- 
virile şi chipul. 

Tăcuiu. Ce poate să răspundă acel 
care nu mai voiește nimic? Acel 
care-a uitat cu totul cine şi ce era ? 
De unde venia și incotro se în: 
drepta ?... 

O urmă de dârzie, cea din urmă 
din viaţa mea, se răscoli — o aliă 
dată — din rămăşiţa, care fusesem 
odată „eu“ și înginăiu: 


— Ba da!.. Am să plec! Dar 
dacă miar îi întrebat: unde? N'aş 
fi ştiut ce să răspund, 

— Măria Voastră poate să ră- 
mină cit Vrei dacă-i plac locurile 
noastre!.. 

Zece ani am trăit astfel. Şin ră- 
stimpul acestor zece ani s'au în= 
timplat atitea iucruri!,.. Eu, cet de 
pînă atunci pcrisem, ca mistuit 
de puterea unor vrăji, iar în locul 
celui pierit, firea, în tainicele ei 
cumpăniri, făcuse să se ivească 
omul care sint şi pe care toți mă 
cunosc. Neculai Vinav., preiă- 
cutul în boier moldovean şi băr- 
batul celei din urmă femei dintr'o 


Avuiu pe-o clipă vedenia ţării spre | spiță aleasă a neamului acestuia, 


care năzuiam !, 
atit de curînd?.. pă 


Cind îmi orindui gindurile, eram ! luma.. 
şi nu! pămintui, toată lumea, se restrînsese | 


dinaintea ei, lingă ea, 
ştiu ce căldură ciudată mă învă: 


. Cum ?—Ajunsesem ! printre care trăiesc acum,.. 


Viaţa “mea era ştearsă pentru 


in două frîingurele negre, cu răs- 





rile curţii, după cum, azi, 


LITERAR 


UNIVERSUI 


iringeri verzi, cu punctări de aur 
din care formau nişte priviri groza-. 
ve! Totul încăpea numai între latu-. 
toată 
viața de atunci s'a îngrămădit în 
cutia asta a capului mieu, în care:şi: 
mai are fiinţă, ca o chinuitoare a- 
mintire,. Sa 

Aşa a trecut vremea aceia, . 

Intr'o zi, nevastă-mea a perit. 
Nimeni nu ştia încotro plecase 
Din curte nu lipsia decit un rădvan. 
işi vizitiul bătrin, care de mult se 
cerea să se tragă spre părţile lui, 
către munte. 

La -o masă găsii un petec de hir- 

„Aşteaptă: -mă!* 

pică, să-ți mai spun ?.,. Am aştep- 
tat mereu !... Şi tinji aşa  boie- 
rul Neculai Virnav, care se îm- 
prejmuise de toate nimicurile găsite. 
pe urma nevestei plecate, care răs= 
colise sipetele și saltarele adunind 
rate, însemnări, ginduri pe care 

a şi le limpezise în scris, şi din 
cai am priceput că o chemaseră 
largurile lumii, pe care le colindase . 
cu ani în urmă. 

Aștepta neclintit boierul Neculai, 
către care se'ndreptau din cind în 
cind portrete de acestea de care-mi 
vezi casa plină, chipuri zugrăvite 
de meşteri mari, de prin ferile pe 
care ea le cutreiera. lar, de lao 
vreme, nici ele nu mi-au mai venit. 
Şi eu "aşteptam, pentru că de. pre- 
tutindeni ochii aceia mă  ţîntuiau, 
şi niciun grăunte din suflet nu 
putea să mi se desrobească de supt 
stăpinirea lor neînțeleasă“. 

Neculai Virnav tăcuse, Tărziu, 
cînd lumina iatacului începu să se 
păinjenească, el se ridică şi privi 
spre părete; ochi portretului stră- 
pungeau întunericul, care nu putea: 
să-i umbrească. Apoi se'ntoarse spre 
mine : 

— Drumurile sau uscat |... Co- 
drui a inverzit !.. Du-te! 

Şi a ieşit, 

Am rămas sigur, împreunindu-mi 
gîndunle cu spusele bătrînului. 

Luminile s'au aprins, apoi s'au 
stins, iar eu mă zbăteam în groză- 
via visului, 

Pe'ntinderila lumii, între car şi 
pămînt, hăul era cotropit de un 
şarp= uriaş, care mă încercuise, 
înnăbuşindu-mă. 

Ma zvircoliam în silinţi grozave. 
lzbiam. Mă sfirşiâm.. lachideam 
pleoapele, lovind in neşiire, lovind 
mereu,.. să nu mai văd “ochii a- 
ceia,... miile de o:hi care strapun- 
geau noaptea, lemnul, piatra...; să 


Aici nu -venia nimeni. Tot! | getile acelea de flacări se îngramă-: 


diau, totuşi, în doi ochi, cari nu 
erau ai nimănui, ci plutiau în a= 


UNIVERSUL LITERAR 





dincimile une: nopţi fără de ființă, 

Tresăriiu. Zorii străbătuseră prin 
ferestre. Priviiu in preajmă. Imi ri- 
dicăiu ochi: spre tablou... O gaură 
păta locul privirilor de pănă aseară. 

"Ce-a fost? Line i-a rupt din 
pinze ?... Sudorile imi îmbrobonau 
fruntea. Ridicăiu mina să-mi şt rg 
faţa... O arsură mă săgetă. Din 
pumnul mieu căzură nişte gogoloaşe 
de pinză uscată... 

M'am îmbrăcat. Am ieșit. Mi-am 
Căutat vizitiul, de care, în ceasul. 
acala mi-am adus aminte, ca de 
un om de care, parcăi mă despăr: 
țisem abia în ajun 

„Şi am plecat... 

Grigore Udrea tăcu. şi trecu 
mina uscata peste frunte şi privi 
undeva, departe,... spre nişte zări 
văzute doar de ochii lui. 

— Şi ce sfa făcut, cucoane Gri: 

gore, cu Neculai Virnav ?... E mult 
de-atunci?, intrebă cineva, cu un 
zimbet uşor de neincredere. 
i —— Azi am optzeci de ani, răs- 
punse boierul. Pe atunci aveam 
douăzeci... Şi, cind am piecat din 
casa lui Neculai Virnav, el tre- 
cuse de vsista pe care o am eu 
acum... 

— Dar... ei, ce sa făcut? Mai 
sînt curţile acelea ?,., Le-ai mai vă- 
zut vre-odată ?... 

— Tirziu, am afiat că le-a mis- 
tuit focul. Am trecut pe-acolo, 
după mulți ani... Pe vatra curţii 
de-odinioară e un cătun... Poves- 
tiau bătrinii că, atunci cind casele 
au luat foc, boierul Neculai n'a 
lăsat pe nimeni să se apropie, sau 
să scoată ceva din flacări... Singur 
bătrinul alerga pretutindeni, în.e- 
țind focul, unde-i părea că-i prea 
slab, bombânind mereu: Așal,, 
Aşa!... Să nu mai rămină nimic!. 
Să piară tot! apoi a incălecatpe 
un cal, care aștepta înșelat... 

Br, 

—— Si, încotro a apucat, nu a ştiut 

nimeni şi nici nu s'a putut afla !.. 


Eug. Boureanul 
La] 


Universul! Literar pa 


Cuponul Nr.30. 


3trângeţi complect aceste 
cupoane și veţi lua parte 
ia premiile „Universului“ 
printre cari 2 CASE. şi 
ZI 2 VILE, ———— 
— Tragerea în toamnă - 
Citiţi în „Universul“ lista pre 
0 








e — —. 





13 





lapa popei Vasile 





—- Ce zu, i tutiro; de :iupa noa 
stră, întrebă cu glasul uşor indu- 
ioşat, preotul Vasile. Melinte; din 
Uirligi, pe soţia sa. A':tam îmbă- 
trinit, e chioură de ochiul sting, se 
coseşte la picioare şi sa mutat de 
tot la mers. 

— Apoi, dă, păriiite, “răspunse 
cucoana I'rofira preoteasa,  cusu- 
ruzile istea i le cunosc- cam de 
mulț. Ni facem trebhuşoarele: cu 
dinsa mai bine de zece ani. Ar fi 
vremea s'o vindem cuiva,  laca, 
mîni e zi de tîrg la Piatra, Pleacă 
cu iapa disdedimineaţă și trage în 
pazdă la hanullui Aităr Baraf. Ji- 
danul cela e om de treabă şi vechiu 
prieten al nostru. Poate ţi-a găsi 
el vreun” 'geambaș să ni cumpere 
pe Luţa.... Da, zău părinte, să-ţi 
spun drept, tare-mi vine greu, 
oarecum, să mă despart de ea. 

— Îta, Proliro, și 'mneatu îi tot 
dai cu cele petrecute . de demult! 
Mi se rupe inima ?n două cînd îmi 
aduc aminte !... Cu Luţa am dus a- 
casă la ginere-mieu, la Şerbeşti, pe 
lenuţa noastră, mireasă. Cu Luţa 
îi aduceam Ilenuţei, cind era fetiș- 
cană, străițe și jucărele. Cu Luţa 
am îngropat pe biata maica... lapa 
asta a fost faţă la toate lucrurile 
mai de samă din casa noastră. Nu 
știu, zău, dac'oi vinde-o, chiar așa 
degrabă. | 

Preotul Vasile, cum era pe la 
sfirşitul -cinei şi golise o ulcică, 
cam  bărdăhoasă, cu tămiios, îşi 
şterse cu -podul palmei o lacrimă, 
ivită în colţul genelor. 

— Părinte, zise cucoanu Protira, 
cu sprincenele  încruntate, eu, de 
şi-s o biată femeie slabă, da-s mai 
tare de suflet decit mata. Mă due 
să-ţi fac cafeaua. Pe urmă, să știi 
cam să-ţi pregătese  bucceluţa de 
mers la drum. Să le culci mai de 
vreme astă sară, fiindcă, mini, ai 
să porncști, cind s'0 crăpa de ziuă, 
„la Piatra. CER 

A doua zi, la revărsatul. zorilor, 
preotul Vasile a plecat cu iapa la 
oraş. Luţa nu-şi schimba de loc pa- 
sul. La trap poate să fi mers acum 
vreo zece ani, la galop și mai de 
mult, la zile mari. Acum, unublă 
„lrei-trei,  trei-trei“,.. după, vorba, 
Moldovenilor, așa ceva între  -tra- 
pul mic şi pasul domol. 

1 Preotul o lăsa în voia ei şi ținea 
| hăţurile, doar ca să eîrmească pe 
| drumul cel bun la vrezo.răgeruce, 
iar Diciu nici navea,. .. .. 

De ce să baţi biata iapă? Ce, 
* parcă era. să meargă mai repede ? 


n i i 


ri rar 








4 


lui. Avea năravul să zrirle tare, 
dacă îndrăzniai s'o croeşti pe. spi- 
nare. Preotul, cunoscindu-i firea, a 
moţăit pe capră tot drumul de!vre-o 
poştă şi jumătate, de la Cârligi 
pănă la Piatra, 

Aproape de rohatca “orașului, 
lîngă podul de peste Cuejdiu, e.un 
loc destul de mare, unde sc ţine 
iarmaroc de vite in fiecare Dumi- 
nică, - 

Pe drum popa-şi făcea socoteală 
cite parale să facă iape. Să ceară 
trei, patru sute de lei ? Oare n'a fi 
prea mult şi s'or speria muşteriii 2 
Cum să ştii cînd te paşte norocul ? 
Apoi, după ce va vinde pe Luţa, 
are să-și cumpere un cal nou, ti- 
năr, - voinic, așa de vre-o patru, 
cinci mii de lei... 

Nu-l cunoaşteţi, poate, pe părin- 
tele Vasile Melinte de la Cirligi ? 
Om de vreo şaizeci de ani trecuţi, 
se ținea, bine. Mic de stat, roșcovan 
la faţă, cu barba albă-roșcată, cu 
| ochii mici, negri, vioi, preotul este 


un o:n foarte bun la inimă, răbdă- 
tor și iertător. Sătenii săi îl iubese 
ca pe un sfint. Cucoana Profira, 
preoteasa, destul de iute şi mini 
casă în tinereţe, se mai domolise 
cu vremea și greutatea vîrstei. Gos- 
podăria, lor e vestită în tot ţinutul. 

"Luţa, se opri de la sine la hanul 
lui Altăr Baraf, cunoscînăd locul. 

Hangiul, cum zări pe preotul Va- 
sile Melinte, sări ars, din fundul 
dughenii şi, lăcindu-și drum. cu 
coatele prin mulţimea mușteriilor, 
salută cu deosebită grije pe vechiul 
său prieten. 

— Bună diiniucaţa, părinte. Da, 
ce mai faci ? Da”, cucoana Proti- 
rita-i sănătoasă ? Da”, duduia, lle- 
niţa, cum 0 duce cu copiii ?... Vai 
do mine, dă-te, răpede, jos de pe 
capră ; nu vezi c'ai îngheţat de 
Îvig ? Acuma-i toamnă, vremea su, 











răcit de tot. Hai înăuntru, să-ţi 
dau un păhăruţ de drojdie, să te 
! mai încălzești. Ori, dacă ţi-e foame 
„Cumva, am niște pastraină cuşer 
proaspătă, bine potrivită din chi- 
periu şi usturoiu,.. He, he, dWapoi 
| mustul ce-am căpătat aseară dela 
| via lui cuconu Leon, dela Bozieni, 
— chihlimbar topit, zău, să n'am 
parte de fata mea Rebeca, că bala- 
| husta, dă, e cam bătrină acuma, 
taman ca şi preoteasa matale, cu- 
coana Profirița, să-i sărut miînile... 
Preotul intră în circiumă şi trecu 
în odăița din fund, unde erau trei 
mese. La una. neocupată. a luat loc 
Sfinția Sa, La masa din faţă, stă- 





Nici nu suteria Lufa: sfircul biciu-i teau  Afilache Puia, plutonierul 


14 


CC a manei .—— 


jandarmilor din Budești, cu nota- 


cane d caiete et 


o iapă neagră ca pana corbului,! 





” UNIVERSUL LITERAR 


Preotul Vasile a rămas încre. 


pul 'Voader Hunzanu. La altă masă | cu coada scurtă, bine ţeseiată, cul menit. 


erau mai mul svrei bătrini din 
Piatra, Moise Alamaru, beiba ja- 
răs, Herşcu Badraganu şi vestitul 
samsar Lupu Geambaşul, 


Hangiul Altăr Barat sosi, cu- 
rînd, cu o strachină de pasiramă 


friptă şi o oală cu must, aşezin- 
du-le pe masa preotului, cu carea 
cinstit un păhărel, două. 

Convorbirea dintre oaspeţi, vechi 
cunoştinţe, deveni generală. Toţi se 
plingeau de scumpetea vieţei şi de 
netrebniciu, ocărmuirii. După cej 
preotul li povesti dorinţa sa de a-și 
vinde iapa, la un moment dat, Lupu 
Geambaşul s'a sculat tiptil şi a dis- 
părut. 

Preotul Vasile, după ce sa sătu- 
rat bine cu de toate, a plecat i să 
vadă cum merg treburile prin iar- 
maroc. 

Lume multă. Vite şi cai frumoși. 
Pa tonduri de culoare brună şi ce- 
nuşie răsăriau petele viu colorate 
ale vestitelor cojoace moldoveneşti, 
cusute cu arniciu roş, negru şi bro- 
date cu fluturi auriţi. Oumenii erau 
voioşi, vorbăreţi, mulţumiţi. 

Iată şi juvin Lupu Geambaşul. 

— Părinte, cât ceri po iapa ma- 
tale ? Am auzit, adineaori, la han, 
că vrei so vinzi. Poate să-ţi gă- 
sesc vre-un muşteriu, 

— Bine, Lupule, mă duc să aduc 
iapa şi, dacă mii putea-o vinde, 
am să te mulţămesc îndestul. Lupu 
Geambaşul sa uitat puţin la iapă 
şi, auzind de preţ — cinci sute de 
lei, — a strimbat din uas, i-a spus 
popei că nu face și a plecat. 

Preotul, cam supărat pe sine de 
prețul prea mare pe care îl ceru- 
se, era gata, să se reîntoarcă la. 
han. De-odală doi Evrei tineri se 
oprivră in faţa sa.. 

— Ai iapa de vinzare, părinte ? 
Ce frumoasă iapă! Dacă vrei o 
mie de lei, noi ţi-o cumpărăm 
chiar acum şi putem să-ţi dăm şi 
un cal bun în loc. 

Popa a rămas înmărmurit de 
bucurie. O mie de franci pe Luţa 
lui hodorogită ! Se vede co fi de 
neam atăpesc. 

Tirgul s'a isprăvit răpede. Cum- 
părătorii au plătit preţul, apoi 
şi-au dat întilnire cu preotul spre 
seară Ja han, ca să-i aducă un cal 
tânăr şi frumos în locul ispei. 

Toată ziulica popa a umblat te- 
leleu Tănase prin Piatra. i 

Pe  înserate, se întoarse la ha- 
nul lui Altăr Baraf. Cei doi Evrei 
tineri îl aşteptau in cerdac, mîn- 
cind săninţă de floarea sozrelui. | 

Au plecat cu toţii la grajd, unde 


copiteie văcsuite glanţ, — pentru 
tre. mii de iei ultimu: preţ. 

Evreii au inhămat iapa la tră-! 
surică  popei şi, cind i-au dat un | 
biciu, ciiwmad şi strigind „bi, îru- 
moaso“ ! a pornit deodată întrun 
trap nebun : de abia puteau tustrei 
so ţină de hăjuri. l 

— Ei vezi, părinte, iaca ce sai | 
grozavă ţi-am adus noi. Parcă a 
inincat jăratec, curat iapă năsdră- 
vană, pe legea mea, zise unul din 
cei doi tovarăşi, mic la stat şi ne-! 
gricios. 

— Taică, răspunse popa, abia, 
răsuflind și gifiind pe cînd se sco- | 
bora din trăsurică, nici nu mal 
siau la tocmeală. Haidem în eră 
să vă număr banii gi să beau al-! 
dămaşul, 

Cit ai clipi din ochi, jupinul 
Altăr Baraf, li-a adus ouă  răs- 
coapte, saramură de obleţi şi pir- 
joale cu murături pipărate, înso- 
țite de o cană mare de must pro- 
firiu. 

Tirziu popa Vasile, turla dea- 
binelea, a pornit la drum și, după 
o scurtă noțăială, a adormit 
hățurile în mînă. 

Incepuse să bureze binişor. 

Prin ce minune se va, gici mnu- 
mai de cit, iapa cea nouă, cu ude- 
vărat năsdrăvană, s'a oprit drept 
la casa Sfinţiei Sale, din Cârligi, 
deşi popa dormea dus. 

A doua zi dimineața, cucoana 
Profira, preuteasa, trezi dintr'un 
somn adînc pe preot, scuturindu-l 
cu putere. 

— Hai, scoală, Vasile, scoală şi 
du-te la grajd să vezi ce scofală 
mi-ai făcut eri, la iarmaroc, 

In grajd, era desastru. 

Tapa cumpărată de popă drept 
neagră ca pana corbului era, 
acum, vărgată de dungi galbene şi 
negre. Fusese vopsită de geambaşi 
şi, din causa ploaici din ajun, 
boiaua, se prelingea pe podele. 


cu 





— Bine, bre, omule, răcnia cu= 
coana LProfira tremurind de ini- 
nie, — la virsta ta, să te lege de 
gard doi jitănaşi geambaşi la găi- 
nări ? Nai văzut că e tot Luţa 
noastră ? Am recunoscut-o aseară 
după o crestătură la urechea dreap 
1ă... Te-au chiorit cu mia de fran- 
ci, ca pe urmă să-ţi şteargă trei 
mii... YVa'să'zică drumul de ier.la 
Piatra, ne costă două mii de lei şi 
o bătae de gioc... Ce bine te-au 
vrăjit cu vintul luat de iapă la, 
'ncercat, d'apoi, 'mneata se vede 
că nai mai auzit de geambași, cari 
dau miez de pinecu rom şapoi li 


pune rogojina n cap și-i bati 
ceasuri întregi, ca pe urmă la. 
ham, speriaţi, să rupă  hăţu- 


rile in goana nebună... Vai, — 
vai, Vasile, ce-are să ne mai ridă; 
Inmea, cînd va afla de păţania: 
noastră. i 

Preotul asculta aspra dojană a 
soției sale cu un suris de nesfir= 
șilă, bunătate, ș 

— Lasă, dragă Profiriţă, linig= 
tește-te, aşa, vrea  Dunnezeu, ca: 
Luţa să moară de bătrineţe in 
grajd la noi. Ar fi fost chiar pă- 
cat să se sfirșească biata iapă 
ruptă ?n bătăi la cine ştie ce Co- 
tiugur din Piatra... Doar, cu Luţa 
mergeum la oraş de aduceam stră- 
ițe şi jucărele Ilenuţei cînd era 
mititică. Dar... vezi.... urmă, preo-. 
tul Vasile cu glasul siişiat, pe vre- 
mea aceia, fata noastră era ps 
lîngă noi. Acum e măritată, de- 
parte, si-am rămas singuri, singu-. 
rei, să ne sfădim dela nişte biete 
parale... | 

Cucoaua Profira se uită lung, 
cu o jale nespusă, la bărbatul său, 
apoi, deodată, se aruncă în bra- 
țeie preotului, plingind cu hohote 
de dorul fetei. 


N. N. Lenguceann 


Ar cultară, la Înlrițitea spirituală a omev:rei 





Alături de sforțările, mai mult 
sau mai puţin sincere ale diploma» 
ților în direcția consolidării păcii ! 
intre popoare, se observă, de la răz- 
boiu: încoace, tendinţa tot mai pu- 
ternică.a unei apropieri între inte- 
lectualii de pretutindeni, în acelaşi 
scop a! asigurării păcii. 

Tot felul de asociaţii intelectuale 
internaţionale : cluburi, ligi. fede- 
rațiuni, însufleţite de ceu mai no- 


crează în toate părţile lumii pentru: 
a adinci în conştiinţa uriversală 
ideile noii evanghelii sociale. 
Niciun mijloc însă nu poate ser.. 
vi cu mai mult folos la durarea 6-. 
perei pentru  înfrăţirea spirituală 
a neamurilor, — operă ce răspunde 
unei generale şi adînc resimţite ne. 
voi sufletești, marcînd caracteristi- 
ca cea mai de samă a epocei noag- 


i tre — decit cunoaşterea cît mai de- 


i-au oferit preotului, în locul Luţei, ! bilă ideologie umapitaristă, — în- ! aproape a popoarelor între ele, în 


UNIVEHSUL LITERAR 


i le 


ceia ce viața fiecăruia in. parte are | că a pregătit calea apropierii sufie- 


mai intim şi mai adînc omenesc. 
Cunoseindu-se aşa cum sint, cu pă- 
caiele şi virtuțile lor, şi nu aşa cum 
au interesul să le arăto oamenii de 
afaceri, politicienii, oficialitatea, — 
popoarele se vor înţelege; şi înţe- 
legindu-se se vor simpatisa, se vor 
iubi gi stima, 

': Popoare cunoaşteți-vă 
trebuie să fie lozinca tuturor lup- 
tătorilor pentru  întrăţirea  spiri- 
tuală a omenirii, peritru pace... 

E. 


De nicăiri nu poţi cunoaşte mai 
bine sufletul intreg al unui popor 
decit din operele artistice  izvorite 
din adincul misterios al vieţii lui 
naţionale. Artiştii sint tipuri re- 
presentative, caracteristice şi resu- 
mative ale neamurilor cărora apar- 
ţin ; opera lor va fi astfel, în chip 
firesc, chintesenţa unitară și armo- 
nică a datelor sufleteşti ale unui 
popor, potenţarea la cea mai înaltă 
expresie de etern omenesc a carac- 
terului specific naţional. 

Ne gindim mai ales la operele li- 
terare care, prin natura lor, pot fi 
mai totdeauna accesibile şi altor 
popoare decit. aceluia căruia apar- 
ţine originalul, prin mijlocirea tăl- 
rnăcirilor. 

(îm casul în discuţie, nu vom stă- 
rui nici asupra rostului estetic al 
literaturii în genere şi implicit al 
traducerilor — punindu-ne în con- 
tact cu cele mai desăvirşite produc- 
țiuni potice ale omenirii din toate 
timpurile ni se desvoltă şi îmbogă- 
țeşie gustul frumosului, — şi nici 
asupra celui pur educativ — ni dis- 
ciplinează şi inobilează sufletul 
făcîindu-l mai bun, mai simţitor, 
mai ințelegător: —, ci, vom sem- 
nala atenţiunii marele rol social al 
literaturii). 

Nicio propagandă nu va duce 
mai sigur la acest resultat al cunoa- 
şterii şi apropierii între popoare de 
cum o poate feca popularisarea o- 
perelor representative ale fiecării na- 
țiuni, prin traduceri bune şi ieftine 
în toate limbile vorbite azi în lar- 
sul lumii. 

Polonii ar fi însemnat, poate, şi 
astăzi pentru restul omenirii un 
popor care a sirălucit odată în is- 
torie şi nimic alța, — dacă nar fi 
dat scriitori ca Sienkiewicz ale 
cărui opere, traduse în toate gra- 
iurile. au arătat lumii  ferinecate 
că trăoşte încă un nobil popor ne- 
norocit, trezind simpatia și tntere- 
sul Europei întregi pentru dinsul. 

Mă'ntreb dacă, fără marii serii- 
tori, musşicanți, pictori, ieşiti din 
sinul ponarului nolon, ar fi mai 
fost posibilă, astăzi, reînvierea Sta- 
tului polonez. 

Aşa dar, arta şi în special opera 
de creaţie literară, prin însuşirea de 
a circula lesne; datorită traduceri 
lor. a îndeplinit in totdeauna un 
măret rol social, constind din aceia 





!— “aceasta ) „anchete“ asupra mişcării 
„din diferite 


Această însuşire, am spune mili- 
tantă, a literaturii trebuie să reţină 
în clipa presentă  atenţiunea tutu- 
ror factorilor preocupaţi ue marea 
problemă a pacificării popvarelor. 


| teşti între popoare. 


Marile reviste din Apus între- 
prind în cuprinsul paginilor lor 
literare 


peri, urmărind prin a- 
ceasta să informeze şi mai ales să 
intereseze marele public pentru 
producţiile artistice ale străinătăţii. 
Traducerile ce so fac an de an, pe o 
seară foarte întinsă şi în condiţiile 
cele mai bune, vin să comyplecteze 


| această mare operă moral-socială a 


|întrăţirii spirituale dintre popoare. 


Intelectualii noştri şi în deosebi 
scriitorii şi oamenii de litere, cari 
sint aşa de încredințaţi că participă 
la concertul cultural al Europei 
contimporane şi că trăiesc în ace- 
laş ritm de viaţă spirituală cu în- 
telectualitatea apuseană, sint datori 
să dovedească aceste pretenţii cu 
fapte. E timpul să vedem pe intelec- 
tualul romiîn participind serios şi 
activ la marea operă de construciie 


pa visatului „regat al umanităţii”: e 
|timpul să se integreze în curentul 


ideologie al acestei vremi zătnieli- 
toare de mari prefaceri morale. ..Fe- 
deratia  Wniunilor  întelectnale“, 
„P.E.N. Clubul“. așteaptă aportul de 


AAA ADI A ADARIA AAA RAT AA AAA 





suflet, de entusiasm și credință al 
intelectualităţii romăneşti, 

lar acest aport nar putea găsi o 
expresie mui fericită decit în înţele- 


gerea spiritului în care activează 
astăzi soldaţii păcii şi în realisarea, 
la noi acasă a desideratului prin 
cultură, prin cultivarea literelor ca 
forță moral-socială militantă, la in- 
frăţirea spirituală cu restul lumii 
civilisale. 
Un începul, pe cît de lăudabil pe 
atît de necesar, ar îi îmbogățirea li- 
teraturii naţionale cu traduceri în- 
gri)ite din scriitorii străini, şi mai 
ales din operile scriitorilor aparţi- 
nînd popoarelor vecine: Unguri, 
Bulgari, Sirbi, Cehi, ete. 

A Luînd contact cu asociaţiile de 
intelectuali şi scriitori din străină- 
tate, cărturarii noştri vor putea găsi, 
pe de aită parte, mijlocul de a ne face 
cunoscuți străinătăţii, îngrijind cu 
binevoitorul concurs al acelor aso- 
ciaţii traduceri din operele literare 
romăneşti. 

Și astfel. mai mult decit orice 
= politică, va ajuta la a- 





propierea popoarelor această coo- 
nerare a intelectualilor de pretutin- 
doni, prin mijlocul culturii şi al ar- 
tei, singurele instrumente în stare 
să înalțe templul înfrățirii între oa- 
meni, prin însăşi forţa lor de pro- 
pulsie moral-socială. 
N. N. Vasiliu 






CRONICA 


Aspecte din iiteratura bul- 
gară: prosatorul Elin Pelin. 


Cunoaştem foarte puţin literatura 
popoarelor balcanice, deşi  adese 
ori această literatură merită să fie 
cunoscută. Așa, spre pildă, din seri- 
sul Bulgariei moderne, abia dacă- 
au răshătut cîteva crîmpeie din o- 
pera poetului şi romancierului 7van 
Vazov, — care este pentru litera- 
tura națională bulgară ceia ce era 
pentru literatura, noastră, âcum 
vre-o cincizeci de ani, Vasile Alecs- 
andri ; din literatura greacă contim- 
porană nu cunoaştem. de asemeni, 
decit prea puţin, — iar despre pro- 

| ductia literară a Sirbilor se poate 
spune că nu avem nicio cunoş- 
tinţă. 


Lucrul nu poate să fie indiferent, 
fiindcă trăim foarte: aproape. de a- 
ceste popoare balcanisa şi așa:fiind. 
trehnie să ne iriteresăim Aa viata lor 
sufletească, cel puţin tot atit cit ne 
interesăm de viaţa for politică. As- 

| pirăm dle-sigur cu cea mai legitimă 
| îndreptăţire la hegemonia cultu- 


'vală în această partea lumii; de 
; aceia trebuie să ni şi apropiem a- 


ceastă lume, cunoscîndu-i viaţa su- 
fletească, obiceiurile, caracterul. 
A” 

Literatura buigară modernă s'a 
născut în exil, odată cu începutul 
luptei pentru independenţă. Pe la 
1850, cind regatul bulgar de astăzi 
era o miserabilă provincie turcea- 
scă, orice putinţă de viaţă naţională 

fiind cu totul exclusă, luptătorii 
pentru trezirea conştiinţei naţionale 
căutau peste granițe răgazul și si- 
gurania, necesare operei lor de re- - 
vendicări naționaliste. Și astiel, 
mulţi dintre acești luptători au tre- 
cut la noi, în țară. Aci au găsit, nu 
numai obișnuita ospitalitate romi- 
nească, dar în oarecare măsură şi 
condițiuni mult mai prielnice da 
luptă. lar, după suirea pe tronul 
Principatelor Romine a Prințului 
Carol, naționaliștii bulgari s'au sim- 
țit mai la largul lor pe teritoriul 
nostru. 

Incă pala 1852, unul din pre- 
eursorii literaturii culte bulgare, 
Raco Slaveeicov, publică la Bucu- 
reşti opera sa „Pesnopoika“. 'Tot 
aci îşi publicară poesiile lor, Bo- 
qov şi Stimbulov, prin anii 1873. 
lar în 1870. unul din raarii cîntăreti 

Lă 


16 


bulgari anume Poiho Zinzifov; ti- 
pări la Brăila opera su de frunte. 
Cam la aceiaşi epocă marele prosa- 
tor Liuben Caravelov, creatorul jur- 
nalismului bulgar, scotea la Bucu- 
reşti faimosul ziar „Libertatea“, 
care a Jucati un rol determinant în 
pregătirea independenţei bulgare. 
E) 


Dela Caravelo» la Elin-Pelin, li- 
teraiura bulgară a tăcut cam acelaşi 
drum pe care l-a făcut literatura 
noastră, dela „Alexandru Lăpuş- 
neanu'' la, prosa d-lui Brătescu Voi- 
neşti gi a altor contemporani. Ra- 
portul acesta exemplifică stadiul de 
evoluţie la care au ajuns astăzi iite- 
rile bulgare. i 

Tar, dacă ar fi să căutăm vre-o în- 
rudire între opera lui Elin-Pelin şi 
acela a vre-unui scriitor romiîn, am 
găsi multe puncte de contact între 
M. Sadoveanu şi acest pictor al 
satului bulgar. care este Elin-Pelin. 

Vom spicui mai .jos cţteva din 
datele caracteristice despre viaţa şi 
opera scriitorului aceșta, servindu- 
ne de studiul d-lui Doncev publi- 
cat în europenescul cotidian bulgar, 
în limba francesă, „la Bulgarie”. 

Dimitrie Ivanov, cunoscut în lite- 
râtură supt pseudonimul de Elin- 
Pelin, sa născut la 1878 întrun să- 
tuleţ, Bailovo, de lingă Sofia. Incă de 
copil arăta o puternică aplecare spre 
lecturile romantice; ceia:ce' îl făcu 


să neglijeze foarte indatoririle sale | Jocurile de frunte. Prin istorioarele ; 


şcolăreşti. De aceia nici n'a putut 
să urmeze la şcoală decit cursul 
primaăr şi două clase gimnasiale. 
A mai încercat el să pregătească, în 
particular, şi clasa a treia, dar fără 
succes, întregul lui: suflet fiind ciş- 








amanta aeaeianaanai:i 7 2. UNIVERSUL, LITERAR. : 


Biblioteca Naţională unde lucrează 
şi astăzi. 


aproape de loc izvorul de inspira- 
ție al poeţilor bulgări. EI, cel din- 
tiu, l-a descris cu o superioară, in- 
unea. şi intensitatea. Satul bulgărese 
a găsit în Elin-Pelin pictorul cel 
mai inspirat, iar țăranul bulgar pe 
adevăratul purtător de cuvint al 
sentimentelor sale şi al filosofiei 
sale practice, Cum era şi firese, pei- 
sagiul ține un loc de căpetenie în 
operile lui Elin-Pelin. Peisagiile lui 
se disting printr'o mare simplici- 
tate, prin coloritul lor patriareal, 
prin plasticitatea primitivă a des- 
crierii, 

Niciun alt scriitor bulgar nu dă- 
duse încă acele tablouri de-o ele- 
ganță aşa de simplă, ale naturii şi 
ale vieţii cîmpeneşti bulgare. Elin- 
Pelin a dat literaturii bulgare ade- 
vărate perle de artă, produse ale 
unei  creaţiuni libere şi spontane, 
făeînd din viața ţărănească un iz- 
vor bogat, de meditaţiuni şi crea- 
(iuni artistice, înainte de apariţia 
lui Elin-Polin, acest ciîntăreţ dulce 
și emoțţionant al vieţii rustice, satul 
bulgar era cu totul ignorat. străin 
de orice interes literar, 

De. asemeni trebuie să. amintim 
că în domeniul literaturi: pentru 
copii, Elin-Pelin ocupă unut din 


şi poesiile sale a devenii favoritul 


“copiilor. EL le-a dat două volume de 


versuri, dintre cari unul, „Cărţile 
de aur“ se bucură de o mare popt- 
laritate. 


Acesta este în trăsături mari seri- | 


tigat; cu totul, îndeletnicirilor lite- | itorul bulgar Elin-Pelin. 


rare. | | 
Cum însă aniii treceau şi el ajun- 
sese la o vîrstă cind lrebuia să se 
gindească şi la mijlocul prin care 
să-și asigure existența, se „hotări să 
se facă învăţător, carieră căreia se 


vonsacraseră de asemeni cei doi 
frați ai săi Mai MAL. o, A 
Elin-Pelin de mai 


Şi iată-l pe i den 
tirziu dascăl: la şcoala primară din 
satul său natal. Aici trăi mulţi ani, 
de-avalma .cu flăcăii de-o virstă cu 


el: scoată însă mu simţi el mai 
mult ca în acest timp) vocalia 
pentru creaţiunea „ literară. Seria 
şi 'cetia mereu. ÎInir'o bună zi în- 
drăzni să trimeaiă 0 nuvelă la o 
revistă literară. Nuvela apăru. Soar- 
ta lui Dimitrie Ivanov era hotărită. 

Povestirile care: urmară îl im- 
puse atenţiunii - lumii literare. In 
1904 publică primul său volum, care 
se bucură de o primire binevoitoare 
din partea publicului. Acestui suc- 
ces se datorește nuriirea sa în pos- 
ţul de bibliotecar al Bibliotecii Uni- 
versitare din Sofia. Puțin după-a- 
ceia, e trimis de ministrul Instruc- 
țiunii. care-l prețuia, la Paris, In- 
torcindu-se din străinătate, ințră le 


Traduceri din opera lui ar îm- 


-podobi literatura: traducerilor în ro- 


măncşte, literatură peste măsură de 


Pînă la Elin-Pelin, satul n'a fost | 


țelegere artistică, în toată profunzi- | 





i supraveghere a d-lui lorge, a cărui 
grijă şi bua gu:t se observa la 
toate lucrările :eşite din atelierele 
„Datinei Romăneşti“, Ultimele pu- 
blicaţii ca „Mâianges“, „„S risori 
de Negus ari“ şi „Ca'endarui Ligei 
Culturale“ sint adevărate pilde de 
execuţia tehnică. 
Ss. 


„La Vie“ din 1 Oct. 1925. Nu= 
măr special pentru Romănia. — 
Rewisa parisiana „La Vie“ pu- 
blică un nou număr închinat Ro- 
măniei, la a cărui alcătuire a con 
îmbuit în -bună parte d. profesor 
Şerban. D. Louis Marin, intr'un - 
articol prim se ocupă cu primele 
principii ale relaţiunilor politice între 
Romănia şi Franţa. D. Mario Roques, 
profesor la Sorbonna, publică o 
statistică a războiului, din care se 
vede că Romănia a mobilisat un 
milion de soldaţi, la care a avut 
250 000 oameni m-rţi și dispăruţi, 
ceiace constitue procentul: cel mai 
mare dat dintre toate ţările care au 
tăeut războiul. Profesorul Ed. de 
Martonne, un cun.scător şi un bun 
prieten al nostru, <e ozupă de felui 
cum S'ar putea stringe şi mai mult 
relațiumle tranco:romine, D. de Mar- 
tonne crede că aceasta s'ar putea 
realisa atrăgînd în Franta un nu- 
măr cit ma: mare de învâţaţi, pro- 
fesori, artişti şi studenu romini şi 
trimuţînd în Romănia cit mai nu- 
Meroşi  representanți. ai culturei 
francese, D-sa arată că un început 
sa şi făcut prin întemejerea [stie 
tutuhu franzes de studii la Bucureşti, 

Numărul e complectat cu tradu- 
ceri din Eminescu, Goga şi P iat, 


aservită operelor bulevardiere fran- | cărora h lipseşte în-ă, mult prea 
mult din . earacterul orginalului. 


cese, i 

La Universitalea din Bucureşti 
studiază cîteya zeci de tineri romiîni 
din valea Timocului. Unii sint la 
litere. E de dorit ca dintre aceştia 
să se găsească cițiva, cari să trans- 
pună în limba noastră .operele de 
samă din literatura bulgară. 


Sprijin şi îndrumare; vor găsi, | 


sîntem. sizuri. 
N.N. YV. 


Un aşezămiînt tipografic. — La 
Valenii de Munte v chea tipogra- 
fie întemeiată de d. [orga în 1928 
şi-a reluat de aproape un an acivi- 
tatea, în aceiaşi clădire în care o: 
din-oară se tipăriau primele nu: 
mere ale ,;Neamului Romăresc' 
şi sumedenja de cărţi cu care d. 
lnrga a dăruit. cultura romăneşti. 

ochea tipografie, „Cultura Nea- 


mu'ui Românesc“ refăcută şi adăo- | 


gită cu nou material technic, a de- 
venit astăzi „D tina Romănească'. 
Activitaţea ej se află supt dire.ta 











OGLIND 


vă va spune că : 


fa Creme Simon 


NICE USCATĂ, NICI GRASA 
nu tardează dar fiind u'.suroasă 
pătrunde. într'adevăr în porii piele 
mviorează epiderma, o mmlăiază 
Și avantajează luciul națural 
al tenului Dv. Ea menţine 

pudra Dv. 
Pudra Simon 







1.9922 ao...