Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0026

VAIVIDSUL LIILPAR 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Ins: ri ă “ub No. 163 Trib. Ilfov i 


ABONAMENTE : 


Lei 229 pe 1 an 
„ 120 pe 6 uui 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500; 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


ANUL XLVili e Nr. 26 


REDACȚIA! ŞI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezolanu 29-25 
TELEFON 3.30.10 








Pentru 
cunoașterea naţiunii 


de VASILE BĂNCILĂ 


Omul a început să cunoască întâiu lumea din afară, 
non-eul, și apoi să se cunoască pe sine, lar.în cunoașterea 
de sine a dat atenţie, cum era și tatal, cercetării conștiinței 
individuale și numai după aceea cercetării conștiinței co- 
lective sau comunitare. ldeia de conştiinţă comunitară ca 
realitate pozitivă, esențială, și-a făcut chiar greu curs, deși 
ea a fost simțită vaa și cu mari efecte de ordin practic încă 
din vremea totemismului. Acel „cunoaşte-te pe tine însuţi” 
a] moralei socratice se referă la individ, la om ca realitate 
individuală, iar nu la realități colective, cu caracter organic. 
„Sutletul“ individual era ceva mai ușor de înregistrat decât 
„Sufletul“ general, comunitar. Ca structură şi duită, oa- 
menii au debutat printr'un fel de comunitarisi haz, necri- 
tic. Când au început însă să studieze sufletul, n'au făcut-o 
avâ;nd ca obiect „sufletul comunitar, ci pe cel strict indi- 
vidua). Înseși religiile s'au ocupat de indivizi, de soarta și 
de mântuirea lor, cu toate că în Evul mediu exista un „rea- 
lisrn metafizic”, ce conta cu ide! generale. 


Această prioritată, în cunoaștere, a sufletului individual, 
a făcut să se întârzie Welegerea autentică a realităţilor co- 
munitare cum ar îi naţiunile. Astăzi logica se preocupă însă 
mult de aceste realități comunitare. Se tinde acum către un 
comunitarism de altă natură. La început, a fost un comu- 
nitarism structural și vag, căruia i-a urmat o conștiință pre- 
cisă dar pe baze individualiste, iar viitorul se îndreaptă 
poate către un comunitarism de ordjn critic. E în această 
succesiune o dialectică a istoriei, care nu se putea evita. 
Important pentru noi e însă că în acest moment, când se 
trece dela conștiința individualistă la comunitarismul critic, 
se implică studiul națiunilor, ele fiind forma cea mal tipică 
şi mai respectabilă a existenţei comunitare, 


Această trecere de la conștiința individualistă la comu- 
nitarism critic lasă însă urme, obişnuințe, cari, atât cât vor 
dura, vor îi piedici serioase pentru cunoașterea naţiunilor. 
Astăzi încă sunt mulți aceia, cari nu pot să înțeleagă cu 
adevărat o realitate de ordin comunitar. Pentru ei națiunea 
e, din punct de vedere ontologic, o existeniă precară, e o 
sumă de indivizi sau o combinaţie care depinde de jocul 
între aceștia. Pentru ei etnicul este o realitate derivată, sin- 
gurele puncte cu existența adânc reală fiind indivizii. Ei 
combat viziunea organică în sociologie, fără să ia în con- 
siderare că în afară de organicismul biologic, poate exista 
şi unul spiritual mult mat adânc și mat suplu. 

Pe măsură însă ce vor trece aceste urme sau obișnu- 
inţe individualiste, se va putea cunoaște temeinic națiunea. 
In detinitiv, aici cercetătorul trebuie să poată avea o apti- 
tudine dublă: pe deoparte, să aparțină structural, profund, 
realităţii etnice, pe de alta, să aibă conștiință critică. Adică 
să aibă ceva din psihologia omului vechiu, care era con- 
fundat în comunitate, dar să aibă și ceva din psihologia 
omului din epoca individualistă, când conştiinţa aunsese 
la o mare luciditate. E vorba de două aptitudini cati, cu tot 
caracterul lor de opoziție până la un punct, trebuie să se 
unească, pentru a duce la cunoașterea acestui mister suve- 
ran care este etnicul. 


Presupunând că această condiţie se realizează, întreba. 
rea e cari sunt principalele metode, prin cari se poate ajun- 
ge ia cunoașterea națiunii? Notărn patru din aceste metode: 
intupa sau mspiraţia, metoda istorică, metoda tolclorică şi 
monoaratismul, 

Exasiă o iniipe care se contundă cu ceeace se cheamă 
ubservarea externă. Nu ne-am gandit însă la aceasta, ci la 
9 intuine intelectuală, care se apropie sau uneori se con- 
fundă cu „inspirația“, E un tel de cunoaștere, pe care l-a 
întrebuințat, de exemplu, Blaga atunci când a avut ideia 
„Spaţiului mioritic“, Expunând, la pateton, scriitorului Hugo 
Marta, în Elveţia, o doină românească, acesta a spus că parcă 
ar ii ceva slav, ceva care îi sugerează întinsul stepei. Atunci 
autorul „Spaţiului mioritic“ a replicat, printr'o iluminare 
subită: „nu, e mai degrabă ceva ondulat!“ Sămburele care 
a dus la creiarea uneia din cele mai ademenitoare opere 
a lui Blaga, fusese găsit. E un caz absolut specific de intui- 
ție inspirativă. Acest fel de a cunoaște etnicul e întrebuin- 
țat și de Nichifor Crainic, în legătură cu teologia, atunci 
când vorbește de teandricul românesc, și în atâtea din pa- 
ginile lui, în cari intuiţia poetică tecundează o gândire în 
continuă activitate. In opera lui N. Iorga, în gândirea lui Ră- 
dulescu-Motru mai ales din faza „ldeii Europene”, deaserme- 
nea intuiţia în chestiune are un rol dintre cele mai însemnate. 


Metoda istorică cercetează etnicul în felul cum s'a ma- 
nifestat în timp ceeace am numi, fie şi mai mult metaforic, 
„caracterul lui inteligibil“, caracterul lui adânc, ultim. lorga, 
Pârvan, mai înainte Hajdeu, Kogălniceanu, Bălcescu, s'au 
apropiat de sensurile noastre etnice pe calea aprofundării 
»storiei. Trecutul explică atât de mult fenomenele actuale, 
încât el e ca o metafizică a prezentului. Sociologii și filo- 
zofii culturii cari știu multă și autentică istorie, au un mare 
avantaj asupra acelora cari ştiu istorie cel mult din trata- 
tele de... sociologie sau din eseurile filozofice. Prezentul e 
confuz și ipocrit. Istoria chiar dacă nu e întotdeauna lim- 
pede, dar e mult mai sinceră. Națiunea nu se poate cu 
noaște fără istorie, cum nu sar putea cunoaște un râu îg- 
norându-se drumul pe care-l face de la izvoare și până la 
locul de unde- privești. 

Metoda folclorică, la care trebuie să se adaoge și cea 
stnogratică, cercetează spiritul etnic în realizările lui obtec- 
tive, în datini, artă, poezie, muzică, în tot ce a dat creiația 
culturală a poporului fără știință de carte sau întru cât a 
creiat după o logică, ce nu e aceea a cărţii, E o metodă că 
reia trebuie să i se acorde mai multă atenţie decât admit 
unii sociologi. Valoarea folclorului e în faptul că el rezumă 
în esenţa lui o parte din istorie, el fiind și un fel de prect- 
pitat al timpului, și mai e în faptul că folclorul e foarte re 
prezentativ pentru un neam. Folclorul e anonim și totuș e 
foarte specific, pe când creiaţia cultă are întotdeauna un 
nume, dar adesea e lipsită de specificitate. La noi un Ovid 
Densușianu, un S. Mehedinţi au cercetat „sufletul” naţiunii 
pe bază de folclor sau de etnografie, iar în ultimul timp ca- 
maradul O. Papadima a dat chiar o sinteză de ansamblu, 
care se reazemă mai ales pe cercetări folclorice şi care 
așteaptă încă lumina tiparului. 


(Urmare în pag. 7-a) 





Camu Ressu: 





Mătrăguna 


Dintre toate plantele pe care vră- 
jitoarele, femeile şi fetele din Româă- 
nia le caută pentru virtuțile lor ma- 
gice sau medicinale, niciuna nu în- 
chide atâtea elemente „dramatice“ în 
ritualul culegerii ei ca mătrăguna (1). 
Tehnica dezgropări! ei este mai com- 
plicată şi mai stranie decât a tuturor 
celorlalte ierburi care joacă un rol 
de seamă în vrăjitorie sau în medi- 
cina populară. Urme de rituri stră- 
vechi s'au păstrat, cu oarecare pre- 
cizie, numai în operaţiile misterioase 
împlinite cu prilejul dezgropării mă- 
trăgunei. De altfel, după cum se va 
vedea în cartea noastră, La Mandra- 
gore, unele plante magice şi medi- 
cinale au imprumutat elemente din 
ritualul culegirii mâtrăgunei. 

Virtuţile magice ale mătrăgunei ex- 
plică, întrun anumit sens, singula- 
rizarea acestei plante. Intr'adevăr, 
rădăcina de mătrăgună poate influ- 
ența direct centrele vitale ale exis- 
tenţii umane : ea are puterea să mă- 
rite fetele, să aducă noroc în dra- 
goste și fecunditate în căsătorie; 
poate face să sporească laptele va- 
cilor ; influenţează favorabil aface- 
rile, aduce bani în casă şi, în general, 
promovează în orice împrejurare 
prosperitatea, buna înţelegere, bogă- 
ţia, ete. Pe ae altă parte, proprietă- 
țile magice ale mătrăgunei pot îi 
îndreptate, în chip negativ, asupra 
unei alte persoane. Bunăoară, impo- 
triva unei fete, ca să nu mai fie „ju- 
cată“ de către flăcăii satului la horă; 
împotriva unui dușman, ca să se îm- 
bolnăvească sau chiar să inebuneas- 
că, etc. 

In afară de aceste însușiri vrăJi- 
torești, mătrăguna are și proprietăţi 
medicinale. Dar chiar când e culeasă 
pentru folos medical, mătrăguna e 
desgropată cu acelaș straniu ritual. 

In comuna Vad, din jud. Maramu- 
reş, mătrăguna se aduce din „pădure 
surdă“, adică suficient de depărtată 
de sat, ca să nu se audă cântatul co- 
coșului. Femeile și „babele meştere“, 
care caută mătrăguna, pornesc de- 
acasă în zorii zilei, înainte ca să se 
fi deşteptat cineva din sat, şi merg 
cu grije să nu fie zărite de nimeni. 
Dacă sunt simțite de vreun câine, 
sau se aud cumva lătrături, vraja 
se risipește şi operaţia își pierde efi- 
ciența ; mătrăguna culeasă în aseme- 
nea împrejurări nu are nicio putere. 

Timpul sortit „aducerii“ mătrăgu- 





Dorinta 


în România 


de MIRCEA ELIADE 


nei este dela Paști la Inălţarea Dom- 
nului. „Babele meștere“ când peacă 
Gupă mătrăgună iși iau mâncare: 
ouă slujite (la biserică), plăcintă, 
pască, varză umplută, ţuică, vin, ete. 
Cu o săptămână înainte, mătrăguna 
e „sorocită'“; e căutată și legată cu 
o panglică roșie, ca să poată fi găsită 
ușor în dimineaţa „aducerii“. Când 
ajung în pădure, femeile merg dea- 
dreptul la ea ; „nu trebuie să o cau- 
te“. Apoi o sapă, o scot cu rădăcină 
și o așează jos, pe pământ. In jurul 
mătrăgunei, de jur imprejur, se aș- 
terne masă cu toate mâncărurile a- 
duse de acasă. Apoi „babele meștere“ 
beau şi mănâncă, „se sărută, se dră- 
gostesc“. In cele din urmă, încep să 
vorbească despre cel pentru care se 


aduce mătrăguna, și despre scopul , 


ei; dacă se culege pentru ca să aibă 
noroc la afaceri, sau să fie bine vă- 
zut în sat (primari, consilieri, etc.), 
sau să aibă noroc, sau pentru ca va- 
cile să aibă lapte din belșug, etc. 

Când se duc două fete ca să cu- 
leagă. mătrăguna, ele se sărută și se 
drăgostesc, spunând : 


„Mătrăgună, mâtrăgună, 
Mărită-mă peste-o lună 

Că de nu m'ăi mărita 

Oiu veni și te-oi ciunta (rupe). 


Tot fetele care vor să se mărite, 
spun : 


„Mătrăgună, mătrăgună, 
Mărită-mă veste-o lună. 
De nu 'n asta 'n cealălaltă 
Mărită-mă după-olaltă“. 


Se mai ia mătrăguna şi de „femeile 
drăgostoase“, ca să fie iubite de băr- 
baţii lor. Femeile cu o purtare mai 
puțin cuviincioasă, „femeile lumeţe“, 
sapă mătrăguna desbrăcându-se în 
pielea goală, pentru a aprinde dra- 
gostea bărbaţilor. 

In groapa rămasă după scoaterea 
rădăcinii de mătrăgună se pun câte- 
va bucăți de zahăr, câteva monede 
şi se toarnă vin. Tot în vin se scaldă 
și mătrăguna. După ce sa terminat 
masa şi descântecul, se ia rădăcina, 
se pune "n sân şi se aduce acasă. Ni- 
meni nu trebuie să ştie că femeia 
sau baba aduce mătrăguna, și de 
aceia acestea vorbesc cu toată lumea 
„frumos şi dulce“ şi salută pe toţi. 
Dacă cineva ştie că ele vin cu mă- 
berbinţele. Se duce la closet, și a- 
runcă înăuntru pietre şi bolovani, şi 


PREŢUL 5 LEI 


SAMBATA 1 


luiie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Vineri nouă Iunie, curent, 
a încetat din viață poetul Al. 
Obedenaru. 

Personalitatea lui reprezin- 
tă în lumea noastră literară o 
înfățișare singulară de ins ră- 
tăcit de prin alte vremuri şi 
de prin alte locuri printre noi 
și, înalt, masiv, de imagină 
romană, cu. trăsături regulate, 
parcă sculptate, avea totdea- 
una aerul că, în “acelaș timp, 
se interesează de totul și ob- 
servă totul dar și că neconte- 
nit se refugiază din tot şi din 
toate în depărtarea ţinuturi. 
lor sale de origină, lăuntrice. 
Privirea îi era sigură şi înde- 
părtată, mersul greoi, de cal 
normand, și niciodată nu râ- 
dea sau nu surâdea, 

S'a născut în București în 
1865, 13 Iulie şi a intrat junc. 
ționar la Academia Română 
în 1894, al cărei pensionar a 
fost până la urmă. In tot 
acest timp a rămas de fapt, 
un retras. A frecventat, to- 
tuşi, cercurile din jurul li 
A], Macedonski și din jurul 
lui Mircea Demetriade, unde 
citea din când în când câte 
una din poeziile sale, partici. 
pa la discuţiile literare pre- 
lungite regulat până în zorii 
2iei, pătimaşe sau înăițătoa- 
re, stropite cu venin pentru 
adversari şi încărcate de bu- 
năvoință pentru prieteni, dă- 
tătoare, toate, de încredere, 
de îndemnuri și de ortentări, 
creatoare prin grija care se 
punea în Cercetarea unui 
vers, în sculpturalitatea unei 
rime, în amploarea unei stro- 
fe, sau în arhitectonica unui 
poem. 

Alexandru Obedenaru era, 
în aceste momente, totdeauna 
grav şi, în acelaş timp, pre- 
venitor. Citea din când în 





Alexandru Obedenaru 


d= N. DAVIDESCU 


Erau de obicei sonete sau 
poeme scurte, de culoare par- 
nasiană, lucrată cu grije, cu 
stranii luciri de imagini bo- 
gate și rare, închise într'o 
limbă şi într'o versificaţie so- 
noră și masivă, fără rafina- 
mente de detalii. Deos-biren 
dintre poezia parnasiană insă 
Şi aceea a lu: Obedendru siă 
în faptul că, pe când cea 
dintâi este exterioară, deco- 
»ativă şi impersonală, cea din 
urmă este mai ales și p2rs0- 
nală, lăuntrică, directă, Fap- 
tul acesta este mai mult de- 
cât important şi explică, în 
bună parte, soarta vitregă 
prin neînțelegere a acestei 
Opere. Obedenaru a putut 
astfel trece drept un poet li- 
vresc, cerebra). Imaginile lui, 
luate mai toate din mito'o- 
gie, din istorie, din cultură, 
în general, rămâneau, pentru 
cei ce îl citeau și se OCuUpIU 
cu opera sa ca nişte descope- 
riri mai mult sau mai puțin 
interesante, mai mult sau 
mai puțin iabut'te de arheo- 
log în câutare de ciudățenii. 
Obedenaru însă trăia cu ele 
în sine, şi numai prin ele 
particpa şi la viața prin care 
trecea. Grecia veche și Ro- 
ma, Egiptul, Africa, Asia de 
odinioară, cu zeitățile lor, cu 
obice uri!e lor, cu concepțiile 
lor despre lume, despre om, 
despre femee, erau tot atâtea 
lumi în care poezia lui Obe- 
denaru își căuta desăvârți- 
rea nu numai formaă, nu 
numai de artă, ci și, prin a- 
ceastă artă. a însuși autoru- 
lui răsfrânt în ea, Obedena- 
ru, în opera sa, se vrea bun 
ca un roman, își iubește pa- 
tria ca un roman depe vre. 
mea lui Caton pământul, vi- 
sează așezarea dragostei în- 
tr'o reprezentație rațională a 


când și el din poeziile pe ( 
care Ri putitiza AR prin sai lucrurilor socratic, ca şi cum 
riodicile care erau javorabile Sar adresa necontenit ina 
acestor cercuri literare, pe Ne cine știe cărei prezente 
vremuri, Diotime, preotese din Man- 





trăgună şi dacă, după ce-au trecut 
pe cărare sau pe drum, se apucă la 
bătaie, la ceartă, la înjurături, dau 
cu pietre unul după altul, răstoarnă 
toate lucrurile, — atunci se întâmplă 
tocmai invers, decât pentru scopul 
cu care a fost adusă. Acelaș informa- 
tor din comuna Vad, povestește: 
„Mama unei fete aducea odată mă- 
trăgună. Slujnica noastră, după ce-au 
trecut femeiie, mă apucă la bătaie 
Mă suduie, mă trage de cap, mă bias- 
tămă, mă alungă cu bulgări. Eu în- 
cep a plânge, că nu știam ce are cu 
mine. Apoi se duce în cămară, și răs- 
toarnă toate vasele, toate coveţile și 


(Urmare în pag. ultimă) 





tmnea. 

Atitudinea sa de poet este 
aceea a lui Empedocle din 
Agringete. Concepția sa despre 
viață pieacă dela cunoaștere 
şi gând rea sa e de geometru 
în sensul, deosebit de etimo- 
logia  cuvăntu.ui pe care l-a 
dat  cugetarea greacă. de 
virtuos al rațiunei, al rațiu- 
nei care construește din ne- 
cesităţi jăuntrice de echilibru 
și nu din constatare simplă. 
Poezia lu: Obid'rani cr 
tă, încearcă, în această lume 
dela care a moştenit un în- 
treg sistem de procedee em.- 
pirice, să-și justif.ce prin re- 
sursele inteligenței și ale 


“Urmare în vag ultimă! 





Ynterfludiu 


Acolo unde luceşte încă prima zi a Creiaţiunii, 

Unde gândurile înainte de a deveni lumină, sunt izvoare. 
Unde fiuviile se revarsă în neţărmurite tăceri, 

Am văzut fața Duumnezeului meu, asemeni spaţiului, 
Şi-am ascultat vocea Sa, asemeni durerii: 


— „Inchinaţi-vă, stăpâni ai pământului, 

In izvoare de lacrimi veţi păși către mine 

Şi ?n lucrul mâinilor îmi veţi auzi glasul. 

'Țărmuri sărace v'aşteaptă și ceruri scunde vă caută, 
Lângă mormânt Yaţi născut și veţi muri lângă leagăn. 
Ce va fi să nu ştiţi şi anii mereu să vă înșele, 

Ca negura nopţii, fericirea vă prindă 

Şi stinsul orgoliu în veci vă înfioare. 

Nădejdea morţii vă fie limanu 'nvierii !“ 


— Munca nu e o libertate a cerului, am zis. 
Nu vom avea firmamentul nostru de stele ? 
Pătrunşi de uimirea zilei vom trezi bolțile 
Luminând lucrul nostru nemărginit. 
Drumuri vom deschide peste genuni de mormânt. 
Şi azi se revarsă oceane în cuvânţul dintâiu 
Şi limpezi aşteaptă avânturi stelare. 
Nedomolite dorinţi se apropie de viaţă 
Despicând noaptea cu necunoscutele lor tării. 
Când biruinţele gândului vor lăuda cerul 

Nu vom păși liniștiți peste moarte ? 


Spaţiul închis în strălucitorul sicriu 
Ciipea cun ochiu de safir puterilor din adânc. 


e N ae 


Eu însumi eram un început de tristeţe 


Peste-o lume ce nu se născuse 


Purtând spre un viitor incert plăsmuirile ei florale, 


IULIAN VESPER 








UNIVERSUL LITERAR 








1 lulie -1939 === 


CRONICA LITERARA 


Cercetare asupra poeziei noui 


III. „Somnul, sângele, pomul... 


In interpretarea metafizică a 
artei, d. Lucian Blaga a deschis 
porţile spre o pajişie de lumi- 
nă, în care, cu cât pătrundem 
mai greu, cu atât răspiata e mai 
rodmcă. O lumină spirituală 
smulsă din revelarea misterului, 
adică din presimţirea că la un 
moment dat ne aflăm apropiaţi de 
mister, pe cât e cu putinţă struc- 
turii noastre ontologice. In artă, 
misterul se iasă a fi convertit 
prin metaforă şi prin mit. Ve- 
nind de departe, din adâncurile 
inconştientului şi creind stilul 
prin categoriile abisale, metafo- 
rele și miturile revelatoare aduc 
în spirit plenitudinea luminii eu- 
forice din preajma Marelui Ano- 
nim. Metafizică a misterului, 
metafizica a-lui Lucian Blaga se 
declară deopotrivă o metatizică 
a inconştientului. In inconștient 
stau forțele unei cunoașteri ca- 
tegoriale, mult mai rodmice, poa- 
te, decât cunoaşterea categorii- 
lor conștiente. Tot din inconşti- 
ent țâșnesc năzuinţele spre acele 
elemente ale lumii cari para 
purta in sine transparentă ma- 
rea taină a luminii, a echilibru- 
lui, a împăcării. Inconştientul în- 
suşi, domeniu ascuns dar atot- 
puternic şi creiator de stil cultu- 
ral, se aseamănă cu acele ele- 
mente despre care știm că exis- 
tă şi că dețin misterul vieții, 
dar care, indată ce le vedem, își 
încetează existenţa. Condiţia lor 
este să existe, fără a se arăta, 
Așa sunt: sângele, rădăcinile po- 
mului, — starea somnului, se- 
vele... In eiementele purtătoare 
tainice de viaţă, sălășlueşte lu- 
mina primordială din preajma 
Marelui Anonim, ca principiul 
focului în pietre și al procreaţiei 
în ape. Gândind astfel elemenţe- 
le, d. Lucian Blaga le încarcă cu 
cea mai înaltă sarcină mitică şi 
revelatoare, Cu câtă venerație 
compară stilul cu „sângele“ sau 
cu „rădăcinile pomului“: „Feno- 
menul stilului, răsad de seve gre- 
le, își are rădăcinile împlântate 
în cuiburi dincolo de lumină. 
Stilul se înființează, ce-i drept, 
în legătură cu preocupările con- 
știente ale omului, dar formele 
pe care le ia, nu țin decât prea 
puţin la ordinea determinaţiilor 
conştiente. Pom liminar, cu ră- 
dăcinile în altă ţară, stilul își a- 
dună sucurile de acolg, necon- 
trolat şi nevămuit“ (Orizont şi 
stil). Cum vom fi noi însă cât mai 
mult „sânge“ și cât mai multi 
„rădăcini“? Sângele tainic cre- 
ște în însuşi trupul nostru, iar 
rădăcinile le are pământul. 

Marele fluviu al vieţii curge 
prin înseşi trupurile omeneşti, 
iar pământul cu „apele“ şi „ră- 
dăcinile“ ne poartă la sânul lui 
iără să ne putem despărţi vreo- 
dată. Din el am venit și în el ne 
vom întoarce. Din altă parte nu 
poate purcede lumina decât din 
această închinare pământului, 
și tuturor stihiilor lui. Ne stă- 
pânesc tăriile elementare, sti- 
hiile. Lor trebue să ne plecăm, 
fiinăcă de alt undeva nu se în- 
dură a veni lumina. Lumina tră- 
ește în ele și moare în cenușa 
lor. Deaceea lor se cuvine cre- 
dință şi evlavie. Pentru a cu- 
prinde cât mai mult din taina lor, 
poetul se roagă pentru un trup 
uriaş — încăpător ai marilor e- 
lemente: 


Daţi-mi un trup 
voi, munţilor, 


mărilor, — 

dați-mi alt trup să-mi descarc 

nebunia 

în plin ! 

Pământule larg, ţii trunchiul meu, 

fi pieptul acestei năprasnice inimi, 

prejă-te'n lăcaşul furtunilor cari mă 

strivesc, 

fii amfora eului meu îndărătnic, 

(Pașii Profeiului) 


Iar altă dată, când, în faţa ju- 
decăţii divine, pustnicul are de 
ispășit păcatul de a-şi fi desfiin- 
tat trupul, el exclamă  înspăi= 
mântat: 

Pământule, dă-mi trupul înapoi, 
Pămaântule tâilhar, dece mi l-ai furat, 
dece mi l-ai ascuns în sânul tău 
de sloi ? 
De l-am hulit, 
a fost al meu: 
dă-mi trupul, trupul înapoi. 
(Op. cit.) 


Alături de pământ, în trup se 
aprind făcliile liniştei : 
Eu zac în umbra unor maci 
jără dorinţi, fără mustrări, fără 
* cdinți, 
şi Jără îndemnuri, numai trup, 
și numai lut. 
(op. cit. pag. 107). 


Conștiinţa lirică a tinerilor din 
cea mai nouă serie de poeţi, cu 
a căror prezentare ne ocupăm, 
este stăpânită cotropitor de acea- 
stă Semnificație metafizică a ele- 
mentelor. In poetica cea mai re- 
centă, cuvintele nu au un conţi- 
nut emoțional sensibil, ci ele 
sunt utilizate numai ca purtă- 
toare a unei sarcini metafizice,— 
numai pentru funcția lor mitică. 
Deaci lipsa lor de coeziune plas- 
tică, simplificarea sintactică în 
beneficiul abstracţiunii, — înlo= 
cuirea armoniei interioare cu un 
retorism intențional, secarea is- 
voarelor afectivității în avântă- 
rile sterile către transendenţă. 
Dar iarăși trebue să amintim 
de paradoxul influențelor. 

Epigonilor le scapă totdeauna 
ceva din formula de creație a 
marelui înaintaș. Un mic ele- 
ment, o frântură de „trăire“ im- 
ponderabilă lipsește din combi- 
naţia chimică a precipitărilor li- 
rice, și ceeace oferă recipientul 
emoţiei pare simplu surogat. Ce 
a lipsit lui Vlahuţă în soarta lui 
de epigon? Pentru ce au căzut în 
erezii arghezienii și barbienii? 
Răspunsul se află în legea ob- 
scură a întuiției, forţa sufletea- 
scă autonomă care aduce în con- 
ştiinţă structurile artei. 

Tema cea mai răspândită în 
poezia cu a cărei descripție ne 
indeletnicim, este aceea a „ele- 
mentarizării“, a căutării Semni- 
ficaţiilor metafizice în elemente: 
sânge, pomi, ape, vânt, somn, şi 
în primul rând în „pămânț“ ca 
o sinteză a tuturor stihiilor in- 
fluente asupra destinului uman. 
Germinaţia e cântarea pămân- 
tului pe care se întrec s'o ascul- 
te poeţii. Seva plantelor, printr'o 
clară analogie, este căutată și 
încărcată cu atribute ca şi sân- 
pele hrănitor al vieţii animale. 
Trecerea analogică de la incon- 
ştientul uman dotat misterios cu 
categoriile revelației mistice, la 
anorganic și vegetal se face tot 
prin funcţia metafizică. 

Iraționalul anorganic și vege- 
tal desvălue așa dar un potenţial 
de lumină, analogic cu organiza- 
rea vastă a categoriilor abisale, 
producătoare de matcă stilistică, 
din inconștient. S'a vorbit mult 
despre „misticismul“ sau „pri- 


mitivismul“ poeziei d-lui Lucian 
Blaga. Poetul este mistic în chip 
aparte totuși, fiindcă la intuirea 
trăirilor din iraționalul vegetal 
sau „elementar“, ajunge pe calea 
unei lucidităţi dialectice. 'Trece- 
rea dela „tristeţea metafizică“ la 
lumina convertită, este o opera- 
ţie de dialectică a inconștienţului, 
a acelei rezerve a ființei în care 
trebue să avem mare încredere. 
Cât pentru primitivism, cuvân- 
tul are un conţinut teoretic inte- 
ligibil. Spontaneitatea experien- 
elor elementare decurge la d. 
Lucian Blaga din puritatea in- 
tuiţiilor, din originalitatea lor 
intransmisibilă. Poetul este în 
căutarea luminilor din început, 
din prima zi a creaţiei și a întâ- 
iului paradis, 

Dar aceasta este o năzuință 
metafizică, și nu un artificiu 
psihologic, (primitivismul poeți- 
lor modernişti întorşi din opor- 
tunitate ia legendar) și nici 
o preferință experimentală a ci- 
vilizaţiilor preistorice (o analiză 
a acestor valori a făcut-o d. Șer- 
ban Cioculescu în articolul „Des- 
pre poezia d-lui Lucian Blaga“, 
în „Revista Fundațiilor Regale“, 
an. VI, n-rul 2.). 

Natura, în preocupările tine- 
rilor poeţi, este departe deci de 
a avea o funcţie sensibilă de ca- 
dru emoţional, ci ea este sche- 
matizată în abstract, pentru un 
randament ţranscendentai. In ea 
curge fluviul sevei şi al sânge- 
lui, ea se leagănă în marele 
somn al misterului, în care to- 
tuşi ştim sigur că Se întâmplă 
ceva, ca în propriul nostru somn, 
când viața nu încetează. In na- 
tură sălășlueşte Marele Ano- 
nim. Nu-l cunoaștem, el stă în- 
conjurat de mister, dar ştim că 
există, ca sângele, ca rădăcinile, 
ca viaţa în somn. A asculta me- 
lodia sevei, a sângelui, destăinu- 
irile stării de somn însemnează 
a primi semne de dincolo, reve- 
latoare semne. Aproape toţi pa- 
eţii ascultă murmurul sevei. D. 
Aurel Marin o ascultă în ora 
nopții propice tainelor: 


Doar noaptea câteodată, când visele 
mănunchiuri, 

Pe cărțile umile se prăbușesc uitate, 

Imi aplecam urechea saud cum 
urcă 'n trunchiuri, 

bogata sevă, —'n mare şi grea 
singurătate. 
(Versuri, pag. 15) 


D. George Constant, luând a: 
e 


nalogic „sângele“ pentru „sevă“, 
vede cum: Ă 


Uliţele doar, strune.îubirilor şi 
durerii, 

Flutură imnul crud al sângelui 
primăverii. 


(Țara Visului, pag. 41) 


La d. Traian Chelaru: 
Ingerul tutului, marele 
deschizător de stihii 
Vede nimina pământului ' 
proaspăt ca 'n ziua deatunci..... 

(Mircea Streinul, Poeţii 
tineri bucovineni, pag. 31) 


Un îndemn de a surprinde 
cum creşte porumbul îl dăd. 
George Drumur : 

Aplecați-vă spre umilinta porum- 
bului 


să-l auziţi în nopţi cum pocnește 

din bălegar și singurătate, spre 
temelii 

de întuneric și cu ce chiot creşte. 


(Loc. cit. pag. 57) 


La d. Lucian Blaga întâlnim 
aceste versuri : 


sau poate pe pământ e toamană 
și miște fructe coapte-mi cad 
mustoase, grele 
pe mormânt, 
desprinse dintr'un „ care a 
crescut din mine. 


(Pașii profetului, pag. 42) 


La fel şi d. Mircea Streinul 
se mărturiseşte: 


„„. Vrea robul tău să moară, 
Doamne. 

Vrea *n arbori iar să treacă, tar în 
i grâne 
să circule, spre lauda ta, și 'n rouă 
să-și aburească răsuțiarea, pâne 

să-i fie inima, ca *n două 
să î-0o frângi. 


(Poeţii tineri bucovineni, 
pag. 124) 


D. Iulian Vesper ne sfătuește 
să iubim ogoarele, ca Iisus: 


Pentru  înfrățirea  duminicală a 
oglinzilor cereşti cu faţa 
întunecată a pământului 

Pentru rănile de seară, de noapte 

și de ai, 

Pentru sărbătorile țărânii atât de 

aproape de frunțile şi 
privirile morților, 


(loc cit. pag. 144) 


La d. Grigore Popa triumfă 
lumina: 


Am trecut desculț peste obrazul 
pământului, 
Sărutând florilor creştetul sfint. 
Simțeam suflarea Domnului pe ape 
şi'n vânt 
Cum clătina roadele coapte ale 
pomului. 
Ghiciam din frunză legile lumilor 
Şi voia stihiilor de sus, 
Eram în seară iarba luminii din 


apus 
Aşteptând să  înflorească vatra 
luceferilor. 
(Cartea anilor tineri, 
pag. 49) 


D. George Fonea jinduește: 


M'aş vrea ca seva odihnind în 
în ramuri 
Ori sub pământ în bobul de secară. 
Ca să nu-mi știe omeneasca vrere 
Neliniștea ostatică din mine 


sau în alt loc: 


Mi-am lipit obrazul de țărînă 

Ca să simt în carne urma lui 

Cum ghiceșii în piatra timpului 

Dumnezeul vechi care ne mână. 

(Intoarcere în vreme, 
pag. 25 şi 50) 
O simţire revelată îl bucură și 
pe d. Emil Giurgiuca: 


In larga pace când mirat auzi î 
Cum sug aitoii somn de-argint din 


grâu, 

Ca pe un drum de flori şi muguri 
cruzi, 

Simţi duhul codrilor umblând pe râu. 

Vreau să renasc din  purități 
de cremeni, 


Din ploaia de miresme să-nu adun 

Un suflet proaspăt macului asemeni 

Ce se trezește *n zori mai Stud, mai 
un, 


(Anotimpuri, pag. 23) 
O transfigurare la fel încearcă 
şi d. Ernest Bernea, care își po- 
tolește neliniștea metafizică prin 
întoarcerea lângă pământ: 
In sufletul meu crește o ţloare de 


lumină, 
Ca o putere nouă de înțelesuri plină. 


Mă reazăm în țărînă, urechia mi-o 
aplec, 

Prin trupul serii calde tot alte 
svonuri trec, 

Din latura pădurii plutind spre văi 
se lasă 

Un cântec plin de jarmec din fluer 
de mâtasă, 

Și mișcătoare valuri ridică bolți în aer 

De-ascult și văd aevea a vremurilor 
caer. 
(Gând și cântec, pag. 89) 

La dq. George Vaida Seva este 

spiritualizată : 


Sub clopotele pure de ceruri vegetale 
Asculţ străbunii cum se 'malță din 


pământ 
Și brațele înflorite îmi leagă pe 
umeri, 
De parcă sunt un mugur ferit de 
orice vânt. 


(Calm exterior, pag. 13) 
D. George A. Petre aminteşte 
pânda în vegetal a lui Pan, din 
„Paşii profetului“: 
Pun la pământ genunchi și frunte 
Ca 'm primitiva rugă, 
Şi-aud rodul trezit în grăunte 
Cum cere să sugă. 
sau 
Pândesc iung, cu urechea culcată 
Pe piept de pământ. 
Rădăcini fug sub scoarța 'ntunecată 
Și sperie somn de cuvânt. 
(Umbrele şi lespezi, pag. 
20 şi 29) 
Iată-l şi pe d. M. D. loanid, 
căutând tâlcuri în anorganic: 


Dar pe când pe Jrunie palmele 
mi-aştern 


de CONSTANTIN FANTANERU 


S'alung din piatră somnul ce-o 
sufocă, 
Străbate 'n pieptul meu fratern 
Sens milenar adulmecat în rocă. 
(Meandre, pag. 93) 


D. Grigore Bugarin aşteaptă 
o revelație din viața paradiziacă 
a animalelor necuvântătoare: 


E sărbătoarea strungii și a turmelor; 
— Zi caut în mit obârșia urmelor. 
Im încălzesc tot sufletul ce-l um și 
Pam avut 
La focul marelui ei început. 
(Ameaz liniştit) 
D. George Meniuc se dărue în 
strădania de a înţelege călătoria 
materiei: 


Tânjesc svâcninăd în sângele din alba 
mână 

Culorile soarelui și aroma din grădină. 

Câte plante, încă neroaite, azimă 
o vor! 

o cheamă. 
Dă-i-o lor. 


(Interior cosmic, pag, 51) 


Iată o altă circulație a mate- 
riei la d. Alexandru Baiculescu: 


Știu bine — apoi : voi ji întat stejar, 
Ori poate un isvor într'o pădure... 
Voi sprijini în creștet cerul clar 
Și "n unda mea seninul lara să 
murmure,.. 3 
Și turma mea poate-o veni într'uh 
târziu 
Să-mi soarbă umbra tainică şi lină 
Sau hoinărind pe urma 'mi cu 
sufletul pustiu, 
Și-o căuta măicuța la umbra nea, 
hodină, 


Cale lactee, pag. 22) 
(Va urma). 


Toate minunile lumii 


Un studiu despre d. Mihail 
Dragomirescu 


D. Tudor Vianu a tipărit în- 
tr'o broşură lecţia de deschidere 
a cursului de Estetică şi critică 
literară, ţinută anu! acesta la 
facultatea de litere şi închinată 
d-lui Mihail Dragomirescu. Sunt 
în prelegerea d-lui Tudor Vianu 
toate elementele indicate spre a 
orienta un studiu cuprinzător a- 
supra operei criticului şi esteti- 
cianului român. Punctul de ple- 
care al cercetării îl constitue Ti- 
tu Maiorescu. Teoreticianul ju- 
nimist asigurase autonomia es- 
tetică a artei, — constată d. Tu- 
dor Vianu, iar d. Mihail Drago- 
mirescua mers mai departeși a 
întemeiat critica autonomă, spri- 
jinită numai pe principiile este- 
ticei. 

„lată de ce astăzi, — scrie A. 
Vianu, — când denumirea de 
critică literară trece pentru în- 
tâia oară pe eticheta unei cate- 
dre aparţinând învățământului 
superior românesc, se cuvine a 
recunoaşte în personalitatea 
d-lui Mihail Dragomirescu, nu 
numai pe un înaintaș, dar pe un 
deschizător de drumuri (pag. 6). 

Spre a întări cât mai viguros 
temelia criticei literare autono- 
me, d. Mihail Dragomirescu a 
aşezat-o pe stâlpii esteticei, iar 
estetica a sprijinit-o pe filozofie. 
D-sa se desprinde din şirul me- 
morabil al esteticienilor idea- 
liști, în care se numără, în vre- 
murile moderne, Kant, Scho- 
penhauer şi Hegel. Conform 
gândirei filozofice idealiste, o- 
pera de artă este produsul unei 
idei. Idea are o funcţie filozofi- 
că şi rezultă din întâlnirea su- 
fletului cu natura, după alte 
forțe decât ale psihologiei em- 
pirice sau al presiunei mediului 
ambiant. Psihologia care dă na- 
ştere operei de artă nu este cea 
obișnuită, comună la artist cu a 


tuturor indivizilor, — ci o altă 
psihologie, — care poate fi de- 
terminată cu numirea de înter- 
mitentă, după propunerea d-lui 
Vianu. Dar psihologia intermi- 
tentă se aşează dincolo de viața 
socială și istorie, și ea explică o- 
pera de artă numai în absolut, 
adică în domeniul esteticei pure. 

Este drept că unele opere se 
lămuresc prin condiţiile istorice, 
prin viaţa artistului și momen- 
tul social, dar acestea sunt cele 
care nu ating tipul perfect al 
creaţiei artistice, nu sunt capo- 
“'opere. Obiectul propriu al cri- 
ticei literare îl formează însă 
capodoperele. Cu operele ce re- 
zultă mai mult din talent și vir- 
tuozitate se va ocupa în deosebi 
istoria literară. In sistemul d-lui 
Mihail Dragomirescu istoria li- 
terară cade pe un plan secun- 
dar, ca una ce nu poate explica 
esența capodoperei, (apariţie dis- 
continuă), și care e condiționată 
eteronomic, în timp și în spațiu. 
Liberă de contingent, capodope- 
ra este un organism, în care se 
încheagă armonios năzuința for- 
mativă a spiritului. Organicului 
operei de artă îi dă d. Dragomi- 
rescu denumirea de psihofizic, 
pentrucă spiritul este cel care 
ordonează aparența sensibilă și 
materială, după legile psiholo- 
giei intermitente, 

Rezumând prezentarea ideilor 
critice ale d-lui Dragomirescu, 
d. Tudor Vianu arată cum acea- 
stă concepţie raționalistă şi ana- 
litică a apărut într'o vremea 
raționalismului și intuiționismu- 
lui, deci foarte neprielnică abso- 
lutismului estetic. 

Dar intransigenţa criticului dă 
măreție doctrinei sale, al cărui 
triumf va fi într'o altă epocă, de 
idealism filosofic. 





Cronica ideilor 








Realitate şi unificare 


Constatarea ultimă la care am ajuns 
în cronicele precedente și care se pare 
că este totuși primordială metafizicei, 
se poate formula astfel: realitatea, așa 
cum ne apare, este haotică, variată și 
mai cu seamă variabilă la infinit. Scho- 
penhauer, postulâna acel principiu al 
individuaţiunii la baza cunoaşterii, a 
recunoscut implicit prin aceasta desti- 
nul trist şi implacabil, care apasă asu- 
pra omului. Pe deoparte, intuind idea- 
lul, deci nădăjduind într'o împlinire a 
unităţii cosmice în stare să pună ordi- 
ne definitivă în sufletul nostru şi să ne 
dea o fărâmă de certitudine, omul în- 
setoșează după acea unitate mult dori- 
tă, încercând s'o realizeze în toate pla- 
nurile existenţiale: etic, estetic, reli- 
gios, biofizic. Omul își dă seama, cu 
alte cuvinte, că unitatea lumii trebue 
reconstituită, că fericirea şi soarta lui 
depind de gradul în care isbuteşte să 
se apropie de centrul însuşi al lumii, 
de Dumnezeu sau de altceva. 

Pe de altă parte însă, nu este mai pu- 
ţin adevărat că, așa cum este făcută fi- 
ința umană, posedând deopotrivă, pe 
lângă tendinţa de unificare (aceia care 
i-ar putea revela certitudinea, absolu- 


de MIRCEA MATEESCU 


tul) şi vocaţia tehnică a diversificării 
realității, — cunoașterea noastră va fi 
întotdeauna atenuată, mereu relativă, 
lupta între cele două tendințe ambiva- 
lente ale spiritului omenesc, continu- 
ând fără întrerupere. 

In plan etic, lupta se duce între bine 
şi rău, după cum în planul teologic fac- 
torii se numiau Dumnezeu şi Demon, 
în plan metafizic certitudine (absolut, 
fapt în sine, etc) şi incertitudine (rela- 
tivul, lumea fenomenală, etc.). 

Incercările moderne cu privire la au- 
tonomizarea esteticei şi la fundamen- 
tarea frumosului ca ştiinţă proprie, se 
caracterizează deasemenea prin analiza 
paralelismului metafizic dintre cele 
două principii, ale oricărei estetice: fru-. 
mosul și urîtul, care ar putea să tra- 
ducă, iarăşi, termenii de mai sus, fru- 
mosul fiind condiționat la rîndu-i, de 
legea desăvârşitului echilibru formal, 
cu alte cuvinte, repausând tot pe voca- 
ţia paradisiacă a unităţii, în luptă cu a- 
ceia demonică, a varietăţii haotice, a 
lipsei de simetrie. 

In sfârşit, în plan juridic, realitatea 
are a fi cunoscută tot în raport cu i- 
deea originară, a unificării. li revine 





profesorului Mircea Djuvara meritul 
incasabil de a fi observat, într'un ad- 
mirabil esseu cu privire la „Realitate, 
Adevăr și Drept”, publicat în „Anua- 
rul Institutului Internaţional de Filo- 
zofie a Dreptului”, corelaţiunea inti- 
mă și genetică dintre Cunoaştere și Re- 
alitate pe deoparte, ideea de adevăr și 
aceia de justiție, pe de alta. Metafizic 
vorbind, „scopul” dreptului nu pare a 
fi de cât unul: de a restabili unitatea 
cunoașterii (realității), în stare să abi- 
liteze în spiritul omului certitudinea. 
Cum se dovedește însă legătura din- 
tre realitate și adevăr? Cum putem în- 
depărta obsesia tristă, moştenită de la 
Schopenhauer: anume că vocaţia pree- 
minentă a omului, în virtutea acelei 
voințe pământene de a fi cât mai va- 
iat, de a exista felurit în exterioritate, 
este individuarea, fărămiţarea haotică 
a realităţii, iar nu sinteza, unificarea, 
apropierea de realitate? Trăind sub o- 
sânda unui atare blestem metafizic, e- 
vident că Schopenhauer nu putea de- 
cide, cu privire la posibilitatea de cu- 
noaştere a omului, decât că aceasta este 
foarte mărginită şi sortită a se relativă 
la infinit, a se depărtă tot mai mult de 
centru. De aici şi credința că numai 
prin suferinţă, adică prin negarea vio- 
lentă a vieţii, ne putem apropia de rea- 
litate. Este evidentă apropierea dintre 
concepția schopenhaueriană și nirvana 
vedică, la care de altfei Schopenhauer 
trimite expres de atâtea ori, mai ales în 


„Fundamentul moralei”. Nu trebue de- 
asemenea uitat, că însuși Kant se ară- 
tase foarte sceptic cu privire la posibi- 
litatea omului de a cunoaşte lucrul în 
sine (numen), deci de a se reface uni- 
tatea lumii. Din acest punct de vedere, 
cum am arătat într'o cronică preceden- 
tă, Schopenhauer este un fidel adept al 
tezei kantiene. 

Intreg efortul metafizicei moderne 
se caracterizează prin încercarea de a 
atenua  concluziunea negativă a lui 
Kant din „Estetica Transcendentală” și 
de a-i contesta vigoarea implacabilă. 
Sub o formă sau alta, se tinde către a- 
cea nesperată unificare a realității, în 
stare să confere omului cunoașterea 
certă. Lăsând deoparte autorii de spe- 
cialitate, ale căror opinii le-am semna- 
lat până acum, tendinţa de unificare 
se regăseşte deopotrivă şi la baza lite- 
raturii actuale la scriitorii cei mai „ha- 
otici“. (In cărţile unui Aldous Huxley 
de exemplu, a cărui recentă lucrare 
„La fin et les moyens” nu este de cât 
un apel continuu la echilibru și la uni- 
tate). Atunci când am discutat cartea 
de esseuri a lui Huxley, am arătat însă 
cât de sărace sunt posibilitățile de in- 
vestigație metafizice ale acestui scrii- 
tor, altminteri un excelent creiator de 
beletristică. 

* 

Revenim la realitatea juridică și la 
raportul dintre aceasta și ideea de a- 
devăr. In ce mod se implică reciproc? 


<a ri i aa 


Care este fundamentul metafizic al i- 
deei de justiţie? Dar adevărul, pe ce se 
întemeiază? Și, prealabilă atâtor între- 
pări, următoarea: care este modalitatea 
cunoaşterei acestor idei, deci ce este 
cunoștința, ce este realitatea? 

in lucrarea citată, prof, Mircea Dju- 
vara demonstrează astfel] unitatea rea- 
lităţii juridice: „Obiectul unui adevăr 
este întotdeauna o realitate, iar o reali- 
tate, atât cât poate fi cunoscută, este 
întotdeauna obiectul unui adevăr” 
(pag. 84. Il-e Annuaire). 

Această afirmaţiune, pentru a fi în- 
țeleasă, trebue pusă în legătură ideativă 
cu următoarea: „dacă există o contra- 
dicție (între diferitele specii de reali- 
tăţi) aceasta înşemnează că unele din- 
tre ele nu sunt adevărate, adică nu sunt 
realități. Trebue deci ca o unificare, 
prin sistematizare, să fie posibilă între 
toate realităţile posibile”. De aci con- 
cluzia că „orice cunoștință cuprinde 
virtual în sine toate adevărurile şi toa- 
te realitățile posibile”, (Ibid. pag. 85). 

Va trebui să continuăm a expune în- 
tregul concept despre teoria cunoaşte- 
rii, pentru a puțea ajunge la concluziu- 
nea anunţată, eu privire la ideea de 
unificare în raport cu realitatea. Se va 
vedea cum ideea de Jusţiţie, ca și ideea 
de Bine, ca și ideea de Frumos, — a- 
ceste esențe fenomenologice în sensul 
„valorilor” lui Max Scheler — operează 
o sinteză și o reducţie logică neîntre- 
ruptă între cunoaștere şi realitate, 


== 1 lulie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 














Din viata boierilor 
basarabeni de altădată 


Una din marile lipsuri ale Istoriei noastre naţionale, este sără- 
cia de amănunte ale vieţei zilnice de altă dată. Oricum, oamenii 
aceia din trecut, cu ale căror fapte vitejeşti ne mândrim, nu au 
trăit numai ca eroi, dar și ca oameni. Ar Îi interesant să ştim de 
pildă despre ȘTEFAN CEL MARE nu numai cum se purta în bătălii, 
dar și cum își petrecea ziua, în timp de pace, în încăperile Cetăţii 
dela Suceava. 

Lipsurile acestea le coplectează în deobşte Istoria, prin Me- 
morii sau prin Corespondenţe. La noi, în vâltoarea unei vieți chi- 
nuite, boerii nu au avut răgazul trebuincios pentru a scrie memorii, 
iar o lipsă de respect pentru trecut, a făcut ca de cele mai multe 
ori corespondențele să nu fie păstrate în familii. 

Cu atât mai preţioase sunt aşa dar cele câteva însemnări care, 
sfidând vremea, au ajuns până la noi, ca de pildă pitoreștile Efe- 
meride ale Banului Caradja sau rarele scrisori care se mai află 
în arhivele unor neamuri boiereşti din Moldova sau Muntenia. 

Voi spune azi câteva cuvinte despre o corespondență basara: 
becmă din preajma Eteriei - - revoluția grecească din 1821. 

Corespondenta e bogată. Sunt peste 200 de scrisori. 
politice sunt menţionate numai în treacăt şi foarte pe scurt. 

In schimb toate amănuntele vieţii de acum 100- 120 de ani se 
desprind din acele scrisori cu un foarte deosebit pitoresc. 

Din netericire ele sunt trimise dela Petrograd la Chişinău, pe 
când mult mai interesant ar fi tosi dacă ne-ar fi rămas acele expe- 
diate dela Chişinău la Petrograd. Oricum, e vorba în ele de viața 
zilnică a unor boieri greco-molodoveni şi ca atare ele prezintă pen- 
tru trecutul nostru un deosebit interes. 

Un prim pachet -— datat 1816 — conţine scrisorile Catrinei Kru- 
pensky, născută Comnen, către soțul ei Matei. Celelalte pachete 
conţin scrisorile Mariei Comnen, născută Moruzi, către fata şi gi- 
nerele ei, Catrina și Matei Krupensky. În aceste din urmă, care 
încep în 1816 şi se sfârsesc în 1826, e deseori vorba de Alexandru 
Ipsilante, șeful mișcării eteriste, şi de prietenul acestuia, Generalul 
Cantacuzino. Vom vorbi altă dată de această corespondență dintre 
anii 1821—22; astăzi însă vreau să ne mărginim la micul episod 
familiar pe care l-a constituit plecarea la Petrograd a lui Matei Kru- 
pensky, care, în April 1816, se ducea din Capitaia marelui Imperiu 
al Țarului Alexandru, la Chişinău, spre a-şi lua în primire postul 
de Vice-Guvernator al Basarabiei, ce-i fusese încredinţat. 

Matei Krupensky, născut în 1776 şi mort în 1856, era fiul ma- 
relui Vornic IORDACHI KRUPENSKY, şi al Marisi Millo, fata lui 
Iordache Millo şi a Elisabetei Rosetti Rosnovanu. * 

Având moşii întinse în Basarabia, după răpirea acesteia de 
către Ruși în 1812, el, ca atâţi alți boeri Moldoveni, cooptă pentru 
cetățenia rusească și plecând la Petersburg făcu acolo cunoștința 
trumoasei Catrina Comnen, fata Generalului Christofor Comnen şi 
a Mariei Moruzi. În vara anului 1815 el o luă în căsătorie, îndată 
după moartea generalului, întâmplată prin Mai-lunie al acelui an. 

Matei Krupensky avea atunci 40 de ani, iur tânăra lui soție 
abia vreo 20, ceace nu i-a împiedecat să se iubească ca două rân- 
dunele. Dar, iată că în prim&vara următoare, şi tocmai când era 
coana Catrina să nască, boierul Matei e numit Vice-Guvernator al 
Basarabiei. Nevoit să plece îndată la Chişinău spre a-şi lua postul 
în primire, el îşi lăsă nevasta în grija mamei sale, Maria Comnen, 
urmând ca îndată după nastere să se întâlnească cu toții împreună 
în Capitala Basarabiei. 

Din ziua aceea, a piecării lui Krupensky din Petrograd, începe 
corespondenia despre care vorbiam. 

Prima scrisoare e datată din 6 April 1815 şi începe cu vorbele: 
„Mult adoratul meu prieten” (scrisorile sunt redactate parte pe îran- 
țuzeşte şi parte pe rusește). Citim în ea toate amănuntele „zilei 
celei grozave” când, pentru întâia dată după măritiș, îndrăgostita 
nevasiă a rămas singură în luxosul ei apartament dela St. Pe- 
tersburg. 

Catrina era, dimineața, încă în pat, când servitoarea ei Na- 
talia i-a adus biletul ce-i scrisese soțului ei din primul sat din: apro- 
pierea Petrogradului. Se înțelege ce bucurie pe capul ei. 

[] citeşte, plânge, r&de, se scoală din pat şi se duce în odaia de 
culcare a bărbatului. Găseşte pe patul acestuia halatul lui cei ce- 
nuşiu, începe să-l sărute şi se miră singură „cum o bucată de pânză 
poate să-i aducă atâta fericire”. la un ceai, se îmbracă, şi la 12 fix 
iese din casă pentru « merde la rnătușa ei, Catrina Sturdza, al cărei 
bărbat, Scarlat, murise cu două zile înainte. Pe copiii acesteia, verii 
ei, Alecu, Maria și Ruxandra nu-i găseşte acasă, căci erau plecați 
să întovărăşească trupvl tatălui lor la Nevski. (În treacăt să spun 
că vara aceasta Ruxomdra Sturdza este cea care va îi mai târziu 
vestita coniesă Edlina). Catrina Krupensky rămâne apoi toată ziua 
ia mătușa ei, netntorcându-se acasă decât seara la 9, când se 
aşează la biurou „penru a scrie bărbatului ei”. 

„Si iată cum a trecut ziua” scrie ea însăşi. „Adio fericirea, viața, 
mângâierea mea, Te sărut, scumpe prielene, și te strâng la piep- 
tul meu”. 

Urmează o corespondență ziinică, 7, 8, 9, 10 Apri! si aşa mai 
departe. Era în săptămâna Patimilor, Catrina se duce dimineţile la 
biserică, se spovedeşie şi se impâutăzește. Se duce deseori şi la 
Prințul Constantin Ipsilante, fostul Voevod al Munteniei. Fiii aces- 
tuia, Alexemdru, eteristul, Nicolae și Gavril, vin şi ei, aproape zilnic, 
în casă la coana Catrina. În ziua de 8 Aprilie, ei iau chiar masa la 
ea, împreună cu tatăl lor, Constantin Vodă. La 9 April, ea se duce 
cu mam-sa În oraş s& cumpere ouă de Pașii. Are la masă pe 
duhovnicul ei, care a venit cu colanul Sf. Ane, spânzurat de gât. 
După macă vin din nou, să ia cafeaua cu lapte, Prințui Constantin 
Ipsilante şi îiul său Alexandru. La Il seara se duc cu loiii la mă 
tuşa Catrinca Sturdza pentru a o lua la Biserică, la Inviere, 





Faptele 








De a e 


Poem pentru 


anii mei ciobăneşti 


Doamne, iată anii mei 

Fără nici un strop de viaţă în ei: 
Copaci uscați şi putregai 

Pe marginea drumului spre rai. 





Au crescut spre bolți 

Inalţi și drepţi ca luminile, 

Dar în pământ le-au putrezit rădăcinile 
Și în azur mugurii învolţi.. 


In singurătatea lor 

Mai visează seninul ceresc al piscurilor, 
'Tăria herculeană a cedrilor 

Si taina de basm a codrilor. 


Doamne, anii, anii mei, 

Au rămas singuri, cu tomna şi oile 

Şi cad mereu, mereu peste ei 
Singurătatea, uritul, trăsnetul, şi ploile. 


GECRGE PU 





La 9 Aprilie, Paştele! Scrisoarea Catrinei începe cu: „Hristos 
an estia, scumpul meu prieten! Unde eşti tu acuma? In ce sat înde- 
părtat pe care nu-l cunosc? Ce nesuferit îmi este gândul acesta”, 
Deși a fost seara la Inviere, se mai duce la biserică și în dimineaţa 
Paștelui. Masa o ia cu mamă-sa la contesa Bobrinsky. Era foarte 
elegantă: purta „un capot alb” deosebit de frumos, însă „uricioasa 
asta de croitoreasă” mi-a cerut grozav de scump pe el. Poţi săi 
închipui, dragul meu: mi-a luat 70 de ruble. Şi poate crezi că mi-a 
pus dantelă? Deloc! Doar o panglică albă şi un brâu de mătase, 
iată toată podoaba rochiei. 

Croitoreasa aceasta era o franțuzoaică, și Catrina făgăduiește 
soțului ei că nu-i va călca niciodată în prăvălie. 





Cristofor Comnen (1745-1815) 
fiu! lui Marco Comneno 


Maria Comnen (+ 1826) 
fiica lui Alexandru Moruzi și a 
Eufrosinei Suţu 


La 11 Aprilie cucoana noastră ia masa, împreună cu mamă-sa. 
la; prințul Ipsilanti, şi întâlnește acolo pe contele Capodistria, vesti- 
tul Cancelar al Țarului Alexandru şi sprijinitorul Eteriei. Pune cu 
el un rămăşaag pentru un fleac de nimic: dacă pierde îi va lua lui 
Capodistria 10 portocale, iar dacă ea va câștiga, va căpăta dela e! 
un kar. de castane — „marons glaces”. 

Dsaltiel Capodistria era un prieten de al Krupenştilor. 


de C. GANE 


Buller, Caliarchi şi Alexandru Ipsilanti. — Bătrânul fost Voevod 
Constantin era şi el poltit la masa aceea, dar nu a putut veni, fiindcă 
îl invitase mai dinainte contele Romazioif. S'a băut atunci în sănă- 
iatea lui Matei Krupensky, iar după masă au jucat cu toții „bos- 
tonul”. care pare-se că eră un joc de cărţi. 

Mă rog şi aşa mai departe: mese, petreceri, joc de cărți. Să ară- 
iăm doar că în afară de ruşii de vază pe care îi frecventa coana 
Catrina, prinții Gagarini de pildă şi alţii, în afară de grecii acum 
rusificaţi, Catacazi, Negri, Moruzi, ea vedea uneori şi persoane care 
ne interesează pe noi deadreptul, ca de pildă pe Manuk-Bey, sau 
pe ION CUZA, care era în 1816, nu ştiu dece, în trecere la Petro- 
grad. lon Cuza, era taiăl Domnului de mai târziu, ALEXANDRU 
ION CUZA. 

Viaţa aceasta a ținut exact o lună, dela 6 Aprilie la 6 Mai 1816, 
La 7 Mai a început coana Catrina să se cam simtă obosită și la 
$ Mai dădu naștere unui fiu, Gheorghe, bucuria și mândria nea- 
mului Krupensky. 

„E atât de frumușel” scrie bunică-sa Maria Comnen. „Are aro: 
piţe în obraz, ca unchiul său Matinka. Și e bun și liniștit. Mama 
nu a suferit mult, decât 6 ceasuri, dar nu e cuminte; vrea să mănânce 
de toate, iar doctorul nu-i dă voe să ia decât supă“. 

La 12 Mai i se dă voe Catrinei să scrie soțului ei. Dar nici 
atunci nu e cuminte, căci pe când n'are învoirea să scrie, din pat, 
decât două rânduri, ea scrie patru. Mamă-sa Maria o ceartă. La 15 
Mai se scoală din pat şi la 17 Mai se face botezul. Nașii sunt Capo- 
distria și mătuşa Catinca Strudza. Dar pe copil îl ţine în braţe fata 
Catincăi, Ruxandra, fiindcă bătrâna Sturdza „n'ore mâna fericită 
şi copiii pe care-i botează ea, mor”. De altfel plodul e atât de cu- 
minte, încât nici nu tipă când îl bagă popa în apă. După botez, masă 
mare, cu Capodistria, cu Sturdzeştii cu toți Ipsilanţii. Mai e acolo şi 
Elena Ghika. 

Dela | Iulie încolo încep pregătirile de plecare, Trebuesc bani 
mulţi și Catrina începe a fi înarijorată s& nu li se încurce averea 
cu toate cheituielile acestea de călătorii. 

La 30 Iunie, împreună cu copilul, cu doica, cu slujnica Natalia 
şi cu alţi servitori, Catrina Krupensky părăsește capitala Rusiei, 
pentru a pleca într'aceea a Basarabiei. Despărțirea de mamă-sa 
e duioasă, dar tânăra femee e lotuşi fericită, căci în curând, peste o 
lună, va fi în braţele adoratului ei soț. 

Vom vedea altădată cum a fost traiul lor mai departe, la Chi- 
şinău, luxul pe care-l desiășoară acolo domnul vice-guvernator, şi 
cum adoratul Matei „fericirea, viaţă, mângâierea” Catrinei -- după 


Ia 14 Aprilie el ia chiar masa la Catrina, împreună cu baronul 





vreo zece ani de căsnicie, a divorțat. 





Meditaţie aeriană cu prilejul unui sbor Bucureşti-Cernăuţi 


Până acum omul — in dorința-i tot- 
deauna vie de a străbate ţărmuri noui 
şi de a-şi desfășura mica poemă a 
vieţii în decoruri cât mai diferite — 
găsise un frumos prilej de evadare pe 





întinsul nesfârşit al mărilor. Dar muit 
mai curând decât ar fi prevăzut ima- 
ginaţia celor ma: îndrăzneţi explora- 
iori, marea a devenit pentru om tot 
atât de neîncăpătoare ca și vastele în- 
“inderi de pământ ce formează cont:- 
nentele. Ochii omului au fost aţintiți 
de multă vreme asupra căilor aeru- 
iui. Astăzi au fost cucerite şi acestea. 
Ceva mai mult, au fost depășite și 
ele. După Vasco de Gama, a vent 
Liodberg — şi după Lindberg a apă- 
rut îndrăznețul Picard. Şi, de bună 
seamă, evoluţia nu se opreşte a-i... 
Ca simpiu cetățean a! continentu- 
lui, am admirat multă vreme marea 
și oamenii ei. Intr'o bună zi mi sa 
părut însă că în natură există ceva 
care merită aceeaşi admiraţie nestră- 
mutată a omului, ca şi marea — fiin- 
țele aeriene. Aceste ființe, deia libe- 





iulă până la aviator, sunt înzestrate 
cu ceva particular, au o structură 
specială, mai delicată şi fragilă, o si- 
iuetă aparte, sveltă şi nervoasă şi un 
destin admirabil predispus Libertăţii 
şi aventurii, Dacă vamenii mării, de 
pi!dă, sunt interesanţi tocmai prin com- 





piexele lor ascunzișuri sufleteşti, în 
cutele cărora sunt depuse enorme can- 
tități de material psihologic, tocmai 
bun pentru romancierii naturaliști sau 
realişti din sec. XIX-iea, — oamenii 


aerului pur creați din lumină şi z: 
sunt fulguranţi ca niște himere, lip- 
siți aproape complet de poverile ce-i 
leagă de pământ şi sunt transfiguraţi 
de mediul în care-şi desfășoară e 
:ența — sborul. Romancierii sec. XX 











ar putea descoperi în ei, eroii ficţiu- 
nilor lor, fiindcă av:atorii sunt cores- 
pondenţele materiale ale spiritualită- 
şii secoiului nostru. Ei sunt oamenii 
epocii noastre şi mai cu seamă vesti- 
torii civilizaţiei de mâine. Iată pentru 
ce, de câte ori am în faţă un aviator, 
am viziunea clară a omului de mâne, 
stăpân absolut al pământuiu: şi al a€- 
vului, al măriior și a! norilor, care își 
va săvârşi cucerirea sa cu ajutorul 
vitezii și singurătăţii 

Când am primit biletul meu de bo- 
ez aerian, aveam în față un om al 
nerului de cea mai perfectă croiaiă a 
mediului. Inalt, sveit, flexibil, cu ges- 





uri nervoase şi sigure, cu faţa ușor 
bronzată de cele mai limpezi vânturi, 
“u privirile aibastre și agere de pa- 
săre a înălțimilor, cu fruntea boltită 
frumos. fără a sugera nici meditaţia 
nici reveria — nașul meu aerian pă- 
rea creat din moleculele de libertate 
structurate între ele prin pinze de 





zefir şi era însufleţit de un inefabil 
delir spiritual așternut pe figura lui 
în modul cel mai discret. Mi-a dat 
biletul de călătorie, mi-a 'ntins o 
mână prelungă și delicată, de blândă 


himeră, m'a înfăşurat cu privizile lui 
albastre ca azurul şi mi-a urat cu o 
voce entuziastă ca un cântec şi stric- 
tă ca un sbor: 

— Voiaj bun! 

O zi şi o noapte am trăit ceasuri 
pline de emoție și nerăbăare. Gândul 
că voi străbate înălțimile — străbă- 
tute, câteodată, numai în vis — şi că 
voi atinge mirajul copilăriei mele 
sburând cu avionul, această creaţie 
sceni-legendară, aproape nepământea- 
scă pentru cei ce n'au călătorit nic:- 
odată prin văzduh, mă umpiea de o 
plăculă şi adâncă înfrigurare. 

1 dimineaţa sortită sporului, auto- 
mobiiul „L. A. R. E. S“-ului ma trans- 
portat la aeroportui Băneasa, în faţa 
aero-gării albe şi selecte, cu aspect de 
vamă a văzduhului. De pe ferestre'e 
sălii ge aşteptare, negăsindu-mi! locui 
de nerăbdare, priveam terenul de a- 
terisaj şi decoiări, albastrul senin ş: 
nesfârșit al cerului, soarele dimineţii 
ce incendia hangarele în care erau 
ascunse miracuioasele creații de sbor 
— şi fiecare clipă mi se părea imens 
de lungă, nerăbdător de a gusta ma: 
repede senzația decolării. In sfârșit, 
svelta siiuetă a unui „LARES“ D. V. 
K.-618 (semne cabalistice!), îşi făcu a- 
pariț:a pe pistă, doi piioți cu acelaș 
prestigiu sobru şi elegant de oameni 
ai acrului, se urcară în carlingă, gă- 
dură drumul motoarelor ale căror 
eiice vânturau iarba dimprejur, ns 
urcăm apoi şi noi, câțiva călători, por- 
tiera av:onuiu: fu închisă bine, def:- 
nitiv şi scara trasă la o parte de per- 
sonaiul care a şi început să capete 
aspect de insecte și intrarăm cu ape- 





hensiunea vagă dar prezentă în sufle- 
tul fiecăruia că poate pentru totdeau- 
na. în regiunea  neantului, desprin- 
zându-ne de lume, 

Ca o imensă lăcustă cu aripile des- 
făcute larg, aparatu. s'a întors încet 
spre răsărit, a alunecat peste iarbă 
până la “capătul terenului neted, s'a 
sucit apoi încet cu botul spre apus, 
a stat o ciipă pe loc, ca pentru a mă- 
sura terenul din faţă, apoi, luându-și 
viteză, a început să alerge cu roţile 
prin iarbă şi coada ridicată în aer 
spre coustrucțiile aero-gării din faţă, 
în care credeam că intră ca un taur 
înfuriat, făcându-le praf , Deodată 
însă, ca sub bagheta unui vrăjitor, 
aero-gaăra începu să se scufunde, să 
rămână sub noi, în urma qoastră, tot 
ma: depărtată; parcul şi clădirile din 
jurul ei, apoi câmpia, pădurea şi ora- 
şul întreg au apărut sub privirile moa- 
sre mirate ca o hartă fantastică, dând 
dintrodată d:mensiuni noui spațiului 
şi aspecte neverosimile perspect:velor. 
Intr'o clipă doar, fărăca nimic să se 
întâmple, fără să fim cutremurați de 
cea mai mică senzaţie, neliniște sau 
teamă, lumea luase o aită înfăţişare. 
In clipa următoare, avionul aplecân- 
du-se într'o parte spre a apuca o di- 


recție nouă, am avut impresia că pă- 
mântui a devenit vertical și mă aş- 
teptam ca oraşul cu imensele-i clă- 
diri, atât de mici acum, să se prăbu- 
şcască în corpore ca niște basorelie- 
furi învechite; mă aşteptam ca lacu- 
rile să se răstoame peste noi, inun- 
dându-me, iar pădurea să ne striveas- 
că sub greutatea vegetației ei întinsă 
ca un imens perete în dreapta noas- 
tră... 

Primul moment de spaimă, de nău- 
cire, în care organul de receptare a 
senzaţiilor spaţiale a fost compiet a- 
nihilat... 

Numaideocât însă, ţoate și-au reluat 
poziția iniţială, spaţiul sa cuminţit şi 
pământul a devenit iarăşi orizcatal, 
când avionul s'a întins, în sborul pa- 
ralel cu pământul, 

Dar ce străin apărea acest pământ 
acum. Nu semăna deloc cu pământul 
despe care evadasem noi. Nu recunoș- 
team nimic: mici aeroportul, nici mar- 
ginea Bucureştilor, nici lacurile pe 
care ne-am plimbat adeseori cu băr- 
ciie. Totul şi-a pierdut caracterele 
reale, părea doar un decor imens, din 
ce în ce mai imens, pentru 0 poezie 
vagă, fără sfârşit. Nu se mai văd oa- 
meni, vehicule, ambiţii, agitaţii, totul 
e înfășurat într'o impresionantă tă- 
cere. Sub noi parcă se întinde un co- 
vor scump într'o încăpere pustie. Dar 
pe un covor, oricât de sompluos ar 
fi, tot sc mai zăreşte un fir de praf. 





o gâză mișcându-se. De aici. nu se 
distinge nimic ce ar putea da un semn 
despre viața depe pământ, Parcă ar 
fi trecut un val de aer rău care a a- 
morţit viaţa și a pustiit lumea de sub 
noi. Momentul e impresionant 

Insfârşit, cineva  zăreşte o reptilă 
neagră, târându-se calm, abia miș- 
cându-se pe lângă o bucată de muș- 
chiu verde. 

— E un tren, stimală doamnă 

— Ah! un tren... 

Ingrămădirea aceea de cărămizi și 
ciaburi de sticlă spartă ce străluce- 
şte la stânga aoastră. e un oraș, Pio- 
eşti, de nu mă înșel. 

— Pioeşti! Vai, ce mic oraş. 

Fâșia de argint care brăzdează de- 
corul în cotituri dese și capricipase e 
un râu, iar petele de dincolo, înşi- 
rate la rând ca nişte seminţe de pe- 
pene pe un eșichier, sunt casele unui 
sat înstărit de moșneni... 

— Vai, ce mică-i lumea! iţi vine 
să exclami. 

Lumea «e la fel ca întotdeauna însă; 
nimic nu sa schimbaţ, ci doar un a- 
vion și-a luat sborul în înălțime pe 
deasupra ei. Fapt banal şi cu totul 
lipsit de importanţă pentru toţi locui- 
torii lumii; dar pentru ce: din trupul 
lui, ce măreț prilej de meditaţie, ce 
iformidabilă revoluție cosmică... Pri- 
vit de jos, avionul pare minuscul în- 
cât abia îl poţi zări pierdut în zare. 
Privit de sus, pământul pare un ac- 
cesoriu al avionului nostru cu vas- 


de PERICLE MARTINESCU 


tele-i aripi desfăcute în zare. El e 
măsura universului acum. O aripă de 
avion cuprinde o provincie întreagă. 
Admirabilă și magnifică iluzie ! 

1 Poezia pământului a dispărut, sa 
risipit cu desăvârșire. Poezia: crângu- 
rilor, poezia lacurilor, a drumurilor 
cu plopi, a pădurilor  majestuoase, 
poezia vieţi: patriarhale s'a pierdut 
cu totul în priveliștea fără limite a 
perspectivelor aeriene. Deasemeni, 
poezia, pitorescul şi romantismul 0- 
rașelor și satelor provinciale s'au re- 
dus la simple puncte, prozaice şi ab- 
stracte, colorate în galben sau roșu, 
ca nişte semne făcute să marcheze a- 
şezările omenești pe această mache- 
tă imensă. Nu se vede decât pămân- 
tul parcelat cu semănături şi arături. 
cu zăvoaie şi lacuri, străbătut de râuri 
subţiri ca niște fire de borangic, sau 
îmbrăcat în mușchiul verde și plă- 
pând al pădurilor bătrâne. Piscurile 
munţilor, unele necălcate de picior o- 
menesc, și-au pierdut măreţia şi 
împerialitatea lor, confundându-se cu 
spinările pleșuve ale stepelor. Din a- 
vion spaţiul are o singură dimensiu- 
ne — lungimea — și viața o singură 
voluptate — viteza, 

Beţia cea mare a sborului o cunoaș- 
tem însă abia după ce toate acestea 
au dispărut din faţa noastră. 

Din faţă ne întâmpină o cohortă 
groasă de nori. Pilotul ridică apara- 
tul deasupra lor, evitând contactul cu 
aburii reci ce vagalbondează prin văz- 
duh. De data aceasta orice urmă de 
materie a dispărut complet; sub noi 
se întinde un giulgiu imens de o ima- 
culată albeaţă, ca spuma înghețată a 
unei mări, Deasupra, în albăstrimea 
nesfârșită, presimţi duhurile veritabile 
ale Infinitului, Suntem în imperiui 
celei mai mari singurătăţi, nevizitat 
nici de vânturi, nici de păsări, nici de 
privirile oamenilor. Dincolo de lume, 
peste nori, nu există decât o singură 
vietate, sbârnâind prin soarele ce nu 
cunoaşte umbră, ca o plăsmuire ce- 
rească ce nu îndrăzneşte să se apro- 
pie mai mult de pământ. Avionul ca- 
pătă în această regiune independen- 
ţa. unei planete, căci e singurul frag- 
ment de materie rătăcit în eter... 
Umbra lui formează în pătura noriior 
ce aleargă lin sens contrar la câteva 
zeci de metri mai jos, un reflex im- 
presionant: o circonferință formată 
din cele șapte culori ale spectrului so- 
lar, şi o cruce neagră în mijlocul ei. 
călătorind paralel cu pasărea de me- 
tal pe spinarea norilor. 

dn această singurătate fabuloasă în- 
cere pentru câteva clipe emoția unei 
vieţi noui, surprinzătoare. imi dau 
pentru prima dată seama că, născo- 
cind aeroplanul, mintea omului a în- 
vins pentru totdeauna tirania senti- 
mentelor. In inima  văzduhului nu 
mai e loc de poezie, de meditaţie şi 
mister. Aici totul e voluptate, o beţie 


DD a a i a OO CI 


(Urmare în pag. 5-a) 








4 











UNIVERSUL LITERAR 








Papini si câmpia toscană 





Giovanni Papini 


Atitudinea pe care o are Papini față 
de natură este dintre cele mai carae- 
teristice. Ea ajută, cum era și natural, 
la explicarea marei sale personalități şi 
confirmă încăodată adevărul că firile 
lirice au iubit totdeauna priveliştile di- 
vine. Papini adoră natura întrun grad 
ce nu cunoaște margini. Însă admiraţia 
ai nu se îndreaptă către orişice fel de 
natură. Una singură îl încântă mai cu 
osebire, ca să nu zicem exclusiv: cea din 
ținutul Toscanei. Inainte de a fi italian, 
Papini e toscan: „Orice-aș face — mău- 
turiseşte el — sunt un om născut în Tos- 
cana, între toscani, între peisagiile și va- 
lorile toscane...” Adevărata patrie a tie- 
căruia nu e regatul sau republica din care 
lace parte, ci locul unde s'a născut. lta- 
lia e prea mare pentru Papini. Pentru 
temperamentele de felul lui, patria natu- 
ral& nu poate fi decât mică: satul sau 
orașul unde ai văzut întâia oară lumina 
ochilor. Simţindu-se adânc toscan, ve- 
nețienii şi napolitanii îi sunt străini lui 
Papini: „mu mă atlu bine laolaltă cu ei”, 
El adoră și iubește Toscana. Dar nu tot 
ce este aci îl încântă; ci numai „munţii, 
povârnișurile, apele — orizonturile aces- 
tui ținut care începând cu tremdafiriile 
turnuri ale Apuanilor, sfârșește în vasta 
și singurateca Maremă, întinzându-se 
între culmile înalte ale Ape'inului și ră 
suflarea verde a Tirenului”. Îl mai încân- 
tă pe Papini „acest cer (al Toscanei) așa 
de frumos chiar când e urit, această 
paloare răsucită a măslinilor, aceste 
lănci negre ale chiparoșilor, aceste ghir- 
lănzi pline ale vițelor de pe dealuri, a 
ceste văi pustii și pietroase unde întlo- 
resc numai scaetele siniliu și ginestra 
galbenă”. 

S'ar părea că avem de a face mai de 
grabă cu o curioasă nostalgie decât cu 
o mare admiraţie a naturii: prea mult ni 
se vorbeşte de locurile natale („Un om 
sfârșit” — cartea din care sunt extrase 
citatele de mai sus — abundă de astfel 
de descrieri) şi lucrurile prea sunt închi- 
se mereu în acelaș cadru. Totuşi, numai 
nostalgic nu e Papini. Natura pe care o 
iubește el — pe lângă faptul că păs- 
trează în veci fiorul celor dintâi trăiri: e 
leagănul copilăriei și tinereții sale — mai 
are şi alt miragiu: face să-i renască în 
suflet un cmumit fel de spiritualitate, o 
anumită viziune despre lume, cu care se 
simte în deplină armonie. În mijlocul ei, 
Papini se regăsește pe sine și se pune 
în contact cu geniul italian. Toscana nu 
e numai un colț din natură, frumos, și 
în care el să se fi născut întâmplător. 
Toscana e patria lui Dante, a lui Michel- 
Angelo, a lui Leonardo, Carducci şi alții. 
Toscana e leagănul spiritualităţii italiene 
și nimeni nu s'a crezut născut cu mai 
multă misiune ca Papini. El e omul care 
a voit să schimbe radical lumea — pe 
care, așa cum e, na acceptat-o întru 
nimic — să indice drumul unei noui cul- 
turi, sacrificând pentru aceasta orice. 
Povestea Unui om sfârșit e povestea pro- 
priei sale tinereți. Revoluţionarismul său 
spiritual, frate bun cu cel mai feroce 
negativism, indiferent că mai târziu — 
odată cu trecerea oficială la catolicism 
— se va transforma într'o ferventă cre- 
dință, are ceva din misiunea oamenilor 
mari, meniţi să schimbe fața pământu- 
ui. Credinţa într'o asttel de misiune pro- 
vine la Papini din faptul că se știe toscan. 
Amintirea originii sale, a locurilor de baş- 
ină, îl umplu de mândrie creatoare. Tos- 
cana e pentru el Italia întreagă. Cei care 
s'au născut aci, au coborit cu mirul ge- 
niului pe frunte, creind opere titanice. 
Pentru asta iubește Papini Toscana. Ea 
nu esie numai o provincie de rând, cu 
ape, cu livezi și câmpuri; ci un fel de 
țară a destinului și geniului italian. Ne 
l&murește singur, căci iată ce scrie: „în- 
țeleg, când zic Toscana, pe marii toscani 
(citește și italieni) şi geniul lor. Dela pă- 
rinţii etrusci, tolăniţi ca de veghe în mor- 
mintele lor, liniștiți şi spirituali ca niște 
profețţi; dela etruscii care aduseră din 
răsărit iubirea viitorului și siguranța artei; 
dela etruscii cari dădură romanilor pilda 
civilizației și înscriseră în gramiţele lor 
pământul care trebuia să fie Italia, cea 
mai rodnică în oameni mari — până la 
violența lui Dante, la netezimea lui Ma- 
chiavel, le măreţia înfricoșetoare a lui 
Michelangelo, la curiozițatea lui Leonar 
do, la. pătrunderea lui Griileu. Veţi simţi 
în toți acești oameni vigoarea, un anume 
simț plebeu al realismului sănătos, so- 
brietatea, limpiditatea, măreţia fără um- 
flătură şi îngâmfare, austreritatea fără bi- 
goterie și rigiditate. E un geniu toscan de 
aici, cu însușirile sale, care se desprinde 
de toate celelalte geniuri italiene și străi- 
ne şi cu care mă simt în deplină ar- 
monie.” 














in afară de motivele de mai sus, Pa- 
pini mai iubește câmpia toscană și de 
altceva: l-a educat: Pe lângă cărți și 
morţi, mi-au plăsmuit suileiul pomii şi 
munții. Câmpia m'a educat ca şi biblio- 
ieca. O anume câmpie: tot ce e poetic, 
melancolic, întunecat și singuratec în 
mine l-am avut dela câmpia Toscansi, de 
la câmpia din jurul Florenței”. 

Papini e produsul câmpiilor toscane. 
Tatăl său, om tăcut și cu înclinări inte- 
lectuale superioare concetățenilor săi, își 
ducea fiul afară din oraș, Astlel de plim- 
bări aveau loc mai în fiecare Duminică. 
Mergeau singuri, după amiază, fără să 
vorbească. Tatăl era îngândurat și căuta 
să-și uite de necazuri. Copilul rumegă 
în sine supărări precoce ori ingenue schi- 
te de idei. Apoi privea natura. Un fior pu- 
ternic îi străbătea ființa. „Mi se părea că 
renasc — povestește el mai târziu. Nu- 
mai acolo, cu vântul în obraz, fără pălă- 
rie, fără gând hotărit, simțeam că trăiesc 
cum ași fi vrut să irăiesc mereu. Când 
coboram să ne întoarcem în oraș, triste- 
țea îmi stringea inima și tăiosul crepus- 
cul al serii întovărășea nostalgia mea cu 
suneiele slabe ale clopotelor neasculta- 
te”. Rare ori s'a analizat cineva mai bine 
ca Papini, El şi-a descurcat personalita- 
tea cu trăsături de maestru. Morţii, căr- 
țile și câmpia din jurul Florenței au fost 
educatorii săi. Școala n'a avut nici o în- 
iluență în bine. Nu pomenește nimic 
despre ea. În schimb, când îşi aduce a- 
minte de al treilea dascăl al său — adică 
de câmpia toscană — are numai cuvinte 
de laudă. Stilul devine de o frumusețe 


rară și destăinuirile pe care le tace te pun 
Jintr'odată pe drumul adevăratei înţele- 
geri: „Eu nu sunt născut pentru grădinile 
bogate, luxoase, meridionale şi tropicale, 
nu sunt născut pentru florile vii și pariu- 
inate, pentru fructele cărnoase, pentru 
soare. Câmpia pe care o simt, câmpia 
mea, e aceea a Toscanei, aceea unde am 
învăţat să respir și să cuget; câmpia 
goală, săracă, mohorită, tristă, închisă, 
tără lux, fără beţie de culori, fără miro- 
suri și festinuri barbare, ci intimă, fami- 
liară, potrivită sensibilităţii delicate, gân- 
dirii solitarilor, Câmpie puţin cam mona 
hală și franciscană, puţin cam aspră şi 
puţin cam neagră, unde simţi scheletul 
de piatră sub pojghiţa de iarbă, și unde 
mari munţi cenușii şi  pustiiţi se ridică 
deodată, aproape ameninţători din văile 
placide și fructifere. Câmpie sentimentală 
a copilăriei mele; câmpie excitantă şi 
morală a tinereții mele, câmpie toscană, 
slabă și uscată, făcută din piatră tare, 
flori modeste şi țărănești, din chiparoși 
drepți, din stejărei şi tufe fără nici o moi- 
nă, cu cât mi te înfățişezi tu mai frumoa- 
să decât vestitele câmpii ale sudului, cu 
palmieri și portocali și smochini de India 
și pulbere albă și soarele nimicitor de 
vară!” 

Au mai afirmat și alții iniluenţa naturii 
asupra omului. Puţini însă au ajuns la 
sinceritatea lui Papini. El nu discută teo- 
relic, nu lansează teorii şi nu tinde să 
întemeeze nici un fel de sistem pedago- 
gic. Papini scrie din trăite. Frământările 
suflelești din tinerețe conțin adevăruri in- 
discutabile și pe ele clădește el ameste- 


de VLADIMIR DOGARU 


cul acela de poezie și metafizică care te 
cucereşte dela prima pagină. Legăturile 
cu câmpia toscană sunt aşa de profunde, 
așa de înfipte în suilet, încât iără ele 
creaţia artistică ar fi enorm de atenuată. 
Papini simte permanenti nevoia naturii. 
Multe pagini — dintre cele mai bune de- 
sigur —- le-a scris la ţară, ghemuit în- 
iro odaie „mai mică decât o chilie”, la 
lumina candelii | Istoria lui Crist, cum 
singur mărturisește, a scris-o aproape în 
întregime în sat; dela ferestrele odăii de 
lucru, vedea în zare munţii, codrii, apele 
şi stelele... Natura e pentru el un perma- 
nent stimulent. O nevoe de aprofundare, 
de reqăsire de sine. Adevărata lui locuin- 
ță nu este la oraș, ci la țară, în sihăstria 
dela Bulciano. Aci, în pustietatea munți- 
lor dela isvoarele Toscanei, pe cel mai 
sălbatec pisc, şi-a zidit în piatră o casă 
în stil țărănesc, în care își petrece cea 
mai mare parte din timp. De jur împrejur 
nu sunt decât colibe de păstori... Ziua, 
soarele sare de pe un vâri pe altul, pier- 


zându-se printre desimea brazilor; noap- 
tea se aprind stele, odată cu focurile de 
la ciobani, oglindindu-se în isvoarele de 
sub stânci. Intr'o astfel de natură trăiește 
și scrie Papini. Acest colț e bogat în a- 
minliri ilustre și întrece prin frumusețe 


întreaga Toscană. Pe aci a colindat Dan- 
le, aci s'a născut Michelangelo, Leonar- 
do, și mai aproape de timpurile noastre, 
Carducci. Nume sfinte ce-ţi umplu sufletul 
de admiraţie creatoare. lată pentru ce iu- 
beşte Papini câmpia, apele, munții și ce- 
rul Toscanei. 








Cartea străină 





Maurice Maeterlinck: „La grande porte“ 


Meditaţiunile lui Maeter- 
linck despre problemele vie- 
ţii şi ale morţii nu pot să in- 
tereseze pe cugetătorul me- 
tafizician și nici pe teolog. 
Există o tehnică a gândirii 
filosofice ca și una a celei re- 
ligioase, cu câte un număr 
de probleme speciale, siste- 
matic înlănțuite dealungul 
unui itinerar obligator, Ati- 
tudinea celui care gândește 
nesistematic, în afara aces- 
tor stricte încadrări ale pro- 
blemelor metafizice sau re- 
ligioase nu poate fi altfel 
calificată decât ca diletan- 
tism. Este tocmai aceea pe 
care o ilustrează  preocupă- 
rile ilustrului poet belgian, 
în operele publicate de câţi- 
va ani încoace, mai cu sea- 
mă în cele mai de pe urmă, 
adică Avant le grand si- 
ience, Le  sablier, l'ombre 
des ailes şi Devant Dieu. 
Dar atitudinea amatorului în 
filosofie, cu toată libertatea 
desăvârşită pe care o presu- 
pune, a gândirii nestânje- 
nite de autoritatea vreunei 
dogme sau tradiţii, se pare 
că nu e totuşi atât de mlădi- 
oasă și de subtilă pe cât 
ne-am fi aşteptat, ca să-l 
prevină împotriva unor sim- 
ple jocuri de cuvinte, de fe- 
lul acestuia: 

„Decouvrira-t-on quelque 
Jour pourquoi nous vivons? 
Est-il possible de l'imaginer? 
A quoi bon? Vivre c'est âtre, 
et €tren'a pas raison d'âtre”, 
(pagina 25). 

Sau cel puţin să-l facă să 
renunţe la publicarea unor 
platitudini de logică și bun 
simţ, întristător de corecte, 
cum se poate citi una, la pa- 
gina 20: 

„Nous  n'emporterons pas 
nos yeuzx dans notre vie d'ou- 
tre-tombe, par consequent 
ROUS n'y verrons rien de ce 
Que nous Voyons aujour- 
d'hui. Ce sera autre chose 
dont nous n'aurons jamais la 
moindre idee sur cette terre“. 

In măsura în care amato- 
rismul poate fi numit—prin- 
tr'o simplificare a limbagiu- 
lui — „filosofie”, aceea a 
lui Maurice Maeterlinck es- 
te o filosofie practică, a ex- 
perienţei și bunului simţ. Ba 
chiar, e mai degrabă o apo- 
logie a bunului simţ cugetă- 
tor şi a raţionamentului silo- 
gistic, aşa cum s'a putut ve- 
dea din propoziţiile citate: 
după moarte nu vom lua cu 
noi ochii noștri de-acum, deci 
nu vom mai vedea nimic din 
ce vedem astăzi, ci va fi cu 
totul altceva, despre care nu 
ne putem face nici o idee— 
ceea ce-i foarte corect ca ra- 
ţionament și nu poate decât 
să capete aprobarea bunului 
simţ. Neavând alte resurse 
decât ale raţiunii, controlată 
și sprijinită prin adeziunea 
bunului simţ, poziţia lui Mae- 
terlinck în problemele cu- 
noaşterii nu putea fi decât 


scepticismul înțelept, foarte 
„esprit de son age”, ştiindu- 
se numărul anilor autorului, 
mai aproape de optzeci decât 
de șaptezeci. 

lar întrucât  argumen- 
tarea acestei poziții  de- 
curge dintr'un conţinut ex- 
perimental, ceea ce ne vare- 
ține interesul va fi aspectul 
precumpănitor etic şi nor- 
mativ al gândirii maeterline- 
kiene. Definirea ei se face cu 
toată claritatea, în termenii 
următori: 

„„Heureusement on ne sait 
pas, on ne veut pas savoir 
aw'on lutte en vain. Toute 
notre liberte n'est que dans 
notre ignorance. Il faut en 
user comme si l'on savait; 
comme si Pon pouvait modi- 
tier  l'immuable.  Agissons 
comme si nous &tions libres, 
nous  serons aussi heureux, 
aussi courageux que si nous 
ne savions pas que le but est 
dejă atteint; et par sureroiît, 
nous saurons «uelque chose 
que ne savent point ceux 
cui se croient libres. Nous 
aurons un fond plus ferme 
et une grande certitude qu'ils 
ne possedent point, car sa- 
voir qu'on ne sait pas est la 
plus belle certitude. Cela se 
verra dans nos yeux. Moins 
qu'eux, nous nous agiterons 
dans le vide. Nous ne ferons 
que l'essentiel, pour nous 
defendre et &chapper ă no- 
tre sort. Les petitesses dis- 
paraîtront, care ce qui est 
essentiel est toujours grand“. 

Să ştii că nu știi nimic 
e cea mai frumoasă certitu- 
dine“, — în acelaș timp, ex- 
presia aforistică a dramei 
scriitorului, la care putem fi 
sensibili, cu toată indiscreţia 
publicitară care întovărășe- 
şte tirajele în zeci de ediţii 
ale unor scrieri de felul a- 
cestei „Le grande porte“. 
Drama lui Maeterlinck con- 
stă în ariditatea și resemna- 
rea scrisului său, ros de can- 
cerul îndoelii, în proza asta, 
stoarsă nu numai de nădej- 
dea dar și de amintirea poe- 
ziei. 

IRVING SCHWERKE: „VIEWS 
AND INTERWIEWS” 
(Studii despre muzică şi muzi- 
cieni) 

Sub denumirea generală 
de „păreri şi convorbiri“ d. 
Irving Schwerke, un critic 
muzical american care se 
bucură de o largă audiență 
peste Atlantic și în Anglia, 
şi-a strârs laolaltă 27 de stu- 
dii despre muzică și muzici- 
eni, apărute în anii din ur- 
mă, în publicaţiunile de spe- 
cialitate engleze şi ameri- 
cane. 

Materialul acestor „păreri 
și convorbiri“ e foarte variat 
-- dela „influenţa franceză 
asupra începutului vieţii mu- 
zicale în America“ la „gâr- 
duri despre muzica moder- 
nă“ şi dela „scurtă aprecie- 
re asupra lui Paul Dukas“ la 


„afacerile și arta“ — pagini- 
le care-l alcătuesc nefiind 
scrise, desigur, cu intenţia 
de a fi retipărite toate în vo- 
lum. De unde și caracterul 
provizoriu al câtorva păreri, 
al celor mai puţine, e drept. 
Autorul lor, prezentat în 
cuvântul introductiv ca un 
pianist şi profesor reputat, a 
avut privilegiul să se afle în 
societatea unor compozitori 
şi concertiști celebri, ale că- 
ror portrete sunt schiţate cu 
o sigură intuiție a detaliu- 
lui caracteristic, revelator. 
Paginile consacrate lui 
Paul Dukas, de pildă, sunt 
cu totul remarcabile şi pre- 
țioase pentru opiniunile ci- 
tate, ale autorului „Ucenicu- 
lui vrăjitor“, despre învăţă- 
mântul muzical, despre ti- 
nerii compozitori şi muzica 
modernă — opiniuni care ar 
trebui îndelung meditate şi 
folosite, de toți iubitorii ar- 
tei sunetelor. Despre  exce- 
sul de-a teoretiza al compo- 
zitorilor moderni și despre 
sterilitatea lor, observa cu 
pătrundere Dukas, că „azi, 
oricine e specialist și sunt 
prea mulți meșteșugari dar 
nu destui artiști. Oricine are 
tehnică, și mulți au chiar 
belșug de idei. Ceea ce lip- 
seşte nu e însă compoziţia 
ci motivul de a compune“. 
Iluzia fiecărei generaţii, 
de a fi dat deslegarea defi- 
nitivă problemelor care fră- 
mântă pe înaintași, de-a fi 
spus ultimul cuvânt, e de- 
nunțată de acelaș compozi- 
tor, prin următoarele cuvin- 
te: „In studiul istoriei muzi- 
cii, nimic nu este mai izbitor 
decât credința fiecărei epoci, 





P 


In sbor de frunze veștede şi ude 





Maurice Maeterlinck 


că scopul a fost atins, că ni- 
meni nu poate merge mai 
departe. Adevărul este că 
tot ce s'a petrecut înainte de 
noi avea să pregătească lo- 
cul pe care ne aflăm acum, 
şi aşa trebue să fie mereu“. 

Punctul de vedere propriu 
al autorului „părerilor și 
convorbirilor“, ca  profesio- 
nist al criticei muzicale, e 
exprimat tără pedanterie, cu 
o sinceritate  comunicativă, 
și el nu se deosebește de a- 
cel bun simț sănătos şi ne- 
sofisticat al melomanului o- 
nest: „oricare ar fi rosturile 
muzicii, e o presupunere în- 
dreptăţită că raţiunea ei de 
a fi nu este să plictisească 
sau să obosească pe ascultă- 
tor“. E acelaș punct de ve- 
dere pe care-l exprimă Saint- 
Sa&ns când observa că ,„au- 
dierea muzicii, care odini- 
oară era cea mai plăcută re- 
creaţie, tinde să devină cea 
mai laborioasă ocupațiune“. 


MIHAI NICULESCU 


1 lulie 1939 





Cronica muzicală 





Producţia muzicală a 
„Academiei regale de 
muzică și artă dramatică” 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Este cu muit mai greu decât se crede în 
general, să se poată prevesti, fără rezerve, 
un viitor artistic, pe baza unor demonstraţii 
muzicale şcolare, unuia sau altuia dintre 
aspiranţii la carierele artei muzicale, care se 
perindă în scena încercărilor de fine de an. 

Elemente care par sortite isbândei artisti- 
ce se pierd, din împrejurări de tot soiul. Sim- 
ple schițări de înzestrare sunt urmate alte 
ori de desvoltări artistice armonioase. Pro- 
gresui urmează uneori traectorii surprinzător 
de capritioase. 

Evident, când forța unui talent tânăr nu 
lasă nici o îndoiaiă, concluziile ce se pot 
trage sunt mult mai lesnicioase și legitime. 

Aceste cazuri sunt însă, oriunde, rare. De 
aceea, numai o strictă analiză a chipului de 
prezentare şi a posibilităţilor momentane ale 
participanţilor la o audiție muzicală școlară, 
cu simple deduoţii pentru viitor, notate mai 
mult ca o indicaţiune de cât ca o chezăşie 
și numai acolo unde se justifică logic, sunt 
ceace se poate aștepta în aprecierile critice 
adoptate cu justeţe acestor manifestări. 

Producţia muzicală generală, dela „Ateneu', 
a Academiei regale de muzică şi artă dra- 
matică“ n'a părăsit prea mult o linie mijlocie 
în calitatea prezentărilor ei. Ar fi fost poate 
mai nimerit ca în loc să ascultăm pe unii din 
elevi în trei sau patru piese, să fi putul 
lua parte la audiție mai mulți elevi, chiar 
din alte clase 'superioare decât din ultimul 
an. De asemeni, pe cât posibil, este de prete- 
rat o înscriere în program â tuturor claselor, 
chiar cu câte un singur nume la nevoie, ales 
bineînțeles cât mai reprezentativ. Am  re- 
gretat astftl absența totală dela producţie a 
claselor d-nei prof. Muza Ciomac şi a d-lor 
Enacovici și Stroescu, clase excelente unde 
nu putem crede să nu se fi găsit nimic in- 
teresant de înfățișat, 

Producţia a început cu concertul în do 
major de Haydn, executat la fagot de d. 
Alexandrescu Dumitru, pe care, începerea 
punctuală a producţiei, faţă de jumătatea 
de oră de întârziere din anii trecuţi, ne-a 
împiedicat să-l ascultăm, ceace nu sar fi 
întâmplat dacă ora aleasă ar fi fost anun- 
țată drept absolut fixă. Măsura este de luat, 
de altfel, la toate concertele, pentru a se 
sfârși cu neregularitatea extrem de supără- 
toare a începerii lor. 

D-ra Erlich Nelly, d-nii Dismacek și Wall- 
fisch în piese pentru trio de Schumann, au 
păstrat îngrijite condițiuni de execuţie (pian, 
clarinet, wiolă, clasa d-lui prof. Mihai! An- 
dricu). 

D-ra Berlescu Annie, pian (clasa d-nei 
Cionca Pipoș) inu fără conștiinciozitate şi 
muzicalitate şi d-na Cioranu-Sarvaș, vioară, 
(clasa d-lui Adrian Sarvaş) cu joc destul de 
rotunjit şi atenţă rostire, d-na Ionescu Eu- 
genia, pian, (clasa d-lui Paul Jelescu) cu 
remarcablă finețe în claritate și bună linie 
muzicală, d. Vespasian Cristescu Gheorghe, 
cu oarecare anevoinţă, (vioară, clasa d-lui 

Constantin Nottara), d-ra Coloigian lEliza, 
pian (clasa d-nei Sylvia Căpăţână) cu lăuda- 
bilă sârguinţă dar insuficientă încă în ade- 
rența degetelor cu tasta, d. San  Marina- 
Tache, canto (clasa d-lui Romulus Vrăibiescu) 
cu vădite însușiri de expresivitaţe, dar cu 
registrele încă incomplect degajate și d. 
Lucaci Ion, pian, (clasa d-nei Aurelia Cionca 
Pipoş) cu unele desvăluiri de temperament 
şi aptitudini concertante, au înjghebat prima 
parte a programului. 

In partea următoare au fost  aplaudate 
silința exemplară a d-rei Strahilevici Ghitea, 
pian (clasa d-rei Florica Muzicescu) sonori- 
tatea și ținuta tehnică promițătoare a d-lui 
Kertesz Iosif, vioară (clasa d-lui Adrian 
Sarvaș) posibilităţile vocale încă nu deplin 
stabilizate dar cu afirmări  favorawile ale 
d-rei Tâlmăceanu Ana și mai ales s:mţirea 
delicată și comun:cativă şi glasul cu remar- 
cabile frăgezimi ale d-rei Lupancea Gabriella 
(clasa d-nei L. Vrăbiescu-Vălianu), 

Audienţa s'a încheiat cu o meritorie, prin 
disciplină și conştiinciozitate de ansamblu, 
dar cam lipsită de relief, execuţie a quin- 
tetului de Franck de către d-ra Şova Maria 
(pian) și d-nii Miruţ, Kertesz, Wallfisch și 
Garotă. 





om desfrunzit 


Pe al uitării ocean polar, 


De lacrimile norilor, ce crud e 

Să vezi fiinţe ce te-au părăsit 

Azi una, mâine alta... De-au murit, 
Sau dacă mai trăiesc, îţi e tot una, 
Destul că lângă tine nu-i niciuna. 
Fiinţele de altădată, foi 

Ce fug în vânt şi lasă pomii goi, 
Fiinţele cu sufletul ghețar 


Sau cu pârâul trupului intrat 

In matca veche-a morţii şi secat, 
Fiinţele ce'n jurul tău uşoare 

Săltau în adieri moi şi pe care 

Le scuturară vânturile grele, 
Lăsându-te cu dorul după ele, 

Pom desfrunzit visând o primăvară 
Cu-aceleaşi frunze verzi de-odinioară... 


PETRE VICTOR POSSEA 


Oraşuf învăluit 


Priviţi! Ceruri de granit, insule de foc 
Peste apusul etern cad în marele Nenoroc, 
Mare incandescentă — oraşul — demonică, 
heruvică întruchipare 
Strânge în el apropiata destrămare. 


Priviţi! Slava de-Acum, negurile lui, 
Curg printre inimi calumina mormântului. 
Drumuri. de fier, săli de abis, 

Rătăcesc în tristețea avântului nedescris. 


Oraşul învăluit nu mai e. Doar gând. 
Zeul Nopţii cutremură timpul flămând: 
Daţi-i voi, daţi-i morţilor, glas! 

Din toate vedeniile numai Eu am rămas. 


DIMITRIE STELARU 


— 1 


lulie 1939 


Zi de toamnă cu cer lăsat și burniţă, 

Pe şosea, dinspre Colanu, venea zorit un convoi 
de căruțe cu țigani. O şatră în mers, 

Cimitirele vesteau marginea de oraș. 

Un șuerat preluna scutură tot convoiul ca un bici. 
Prima căruță opri şi după ea toate ca un singur 
trup de armonică pe marginea drumului. 

Caii pestriți întoarseră capetele înapoi spre că- 
ruțe şi înţeleși, fiecare se trase cât mai aproape 
de codirla din față şi începu să cate cu botul lun- 
git de foame, ca'n iesle. 

Opriseră în faţa cimitirului catolic. 

— Hai fă, dărte jos, uite colo o groapă, Aruncă-l 
dracului în ea, 

Țiganul vorbea cu capul întors în coviltirul fără 
tund, ca 'ntr'o gură de tunel și cu coada biciului a- 
răta peste gard mormanul de pământ proaspăt şi 
galben, alăturea de care groapa se ghicea : tavă de 
aur scoasă proaspăt din inima pământului. 

Cu mișcări de pisică speriată femeia țâșni de sub 
rogojina coviltirului, se propti cu o mână în șoldul 
calului și sări jos într'o clipă, cu copilul la subţi- 
oară, 

Țiganul își scutură pletele, trase căciula după cap 
o trânti alături de el pe scândură căruţii şi scăpă 
ușurat, o înjurătură, printre dinți. 

Apoi scormoni sub brâu, scoase luleaua și legă- 
tura cu tutun, îndesă buruiana cu buricul degetului 
cel mare, sc&pără Într'o așchie de iască, aprinse și 
începu să duhnească îngândurat. 

Femeia lipăise potecuța, se strecurase pe poarta 
cimitirului și umbla furișată şi îndoită printre cruci 
şi morminte, 





Nu văzuse niciodată un cimitr boeresc aşa de 
aproape ca acum. 4 

Crucile albe și negare de marmoră lucioasă ca 
oglinda lacurilor în care se pieptănase ea când i-a 
iost vremea, se ridicau mândre, de două ori cât 
statul omului. 

Căsuţe adevărate, de zid cu ferestre şi uşi. 

Ispitită, țiganca se apropia câte-o clipă sub gea- 
murile lor, cu mii de culori ca basmalele noui nouţe 
din târg, îşi punea mâinile strașină sub frunte şi is- 
codea cu inima ticăindă liniștea cavourilor, 

Vedea înăuntru așternuturi de preț, pe jos, scau- 
ne, măsuţe cu flori proaspete în oale și chipuri de 
oameni agățate pe pereți. 

Dar unde sunt gropile -- se întrebă țiganca şi 
întricoșată trecea mai deparie călcând cu lereală 
potecile din care apa îi mustea sub tălpi. 

In aită parte dete cu ochii peste un fel de pivnițe 
cu scări de fier învârtite în loc şi cu chepengul din 
zăbrele. 

Incercase o fereastră, un ivăr de ușă și peste tot 
îi r&spunsese limpede zăvoarele trase, încuetori 
sdravene de oraș. 

Nici asta nu putu pricepe mintea ei. 


Și ca sub o licărire de fulger văzu cosciugele 
cscunse la loc sigur sub pietre și morţii din ele puz- 
derie, cu degetele doldora de inele, cu cercei în 
urechi, cu napoleoni și cocoșei sub pernă. 

— Așa da, își desnodă ea gândul cu ochin 
patru. 























Umblase năucă incoace și încolo şi se trezi cu 
copilul în braţe, aproape de poarta cimitirului. 

Uitaşe de el. Uitase pentru ce venise aici. 

— Bată-mă, să mă bată, se văicărea ea. 

Și hotărită, se îndreptă de șale şi apucă înainte 
pe o cărare mai lată: aleia capelei. 

Deoparte şi de alta castanii tineri își împreunau 
ramurile și frunză cu frunză, venite de peste drum, 
se cuprindeau ca două mâni prietenoase. 

O tunie groasă, atârna până jos în drum, ca un 
pripon. 

Sub frunziș jârâiala ploii suna dulce ca un cân-. 
tec al depărtărilor mistuit clipă cu clipă, zi cu zi, 
sub copitele cailor, sub roțile căruelor, un cântec, 
altul chiar decât cântecul coviltirului sub care văzu- 
se ea lumina zilei, 

Nisipul uscat și călduț al aleei,: o ducea înainte 
zorită, 

La mijlocul drumului se opri. 

O clopotniță scundă, așa cum văzuse ea prin 
sate, sta călare deacurmezișul aleei. 

Priponul clopotului atirna pe jos și lângă el o fe- 
tiță bălaie — can vis. 

Țiganca făcu ochii mari. 

Fetița albă ca laptele, cu părul mătase de po: 
rumb, inele, inele, imbrăcată cu rochiță, desculță 
ca şi ea, căuta să cuprindă cu mânuțele funia clo- 
polului. Vrea să se joace cu el și să-l facă să vor- 
Lească, așa cum îl auzea vorbind mereu cu tăticu. 

Frânghia — de necuprins —-. îi ştergea palmele 
cu usturimi și clopotul, de colo de sus, din cer, răs- 
pundea neînțeles ca în somn. 

Țiganca își privi cu inima frântă copilul din braţe. 
Ochii lui negri închiși acum, au privit-o şi i-au vorbit 
până ieri. 

Părul lui negru tăciune era mai moale și mai mă- 
tasos până ieri, 

Trupul lui uscat ca iarba pe arșiță, era tot așa de 
plin cum e faţa bălaie și nu'ncăpea de neast&mpăr 
în toată căruța, 


Ochii femeii trecură apoi lacomi dincolo de fetița 


bă&laie și iarăși se 'ntoarseră la țâncul ei, care nu 
mai era. 


— Sânt de-o seamă, gândi ea, 


Și privirile i se aprinseră ca un foc în care începe 
să bată vântul și nu-și mai găseau astâmpăr, hagind 


când la fetița dulce ca zahărul, când ia ţigemul ei 
mut și greu ca pământul. 


Un gând ca un cuţit îi umblă prin creeri, Ii ţine 
răsuflarea în loc. 


Stă gata să se repeadă în visul din faţă. 





UNIVERSUL LITERAR 


— Puica |... Puică, chemă cineva din fundul cimi- 
tirului. 

— Vin'la maică frumoase, vin la maica scumpo, 
se roagă în şoapte țiganca, 

Puica râde și-i întinde o mânuţă. 

Țiganca tremură ca varga de fericire şi frică, 

— Puica, Puica... se aude mai aproape, chemarea, 

— Mă cheamă mămica... explica fetița bălaie 
țigăncii, cu care mergea de mână voioasă şi cu- 
minte. Țiganca îi strânse și mai tare mânuţa și o coli 
cu eu pe o potecuţă la dreapta. 

— Mergem noi la mămică, suflețelule. 


Trebuie să scape cât mai repede de povară: 
copilul din braţe. 

Târăște fetița după ea în neștire. li dădea brânci 
cineva dela spate și clipele i se păreau lungi cât un 
conac. 

Trandafirii după un mormânt i se prinseră de 
fuste și țiganca zăpăcită nu mai știu în care parte 
s'o apuce. De cine să se ferească. 

O ridică și pe Puica în braţe. Țigănuşul în dreaptă, 
fata în stânga, 

Fetiţa blondă nu-l văzuse pe copil până atunci, 
Legănată, în fuga țigăncii, eari pipăi cu un deget 


piciorușele uscate, pântecul desvelit și sec, 
închiși. 


ochii 


— Doalme ? întrebă ea ţiganca, 

— Doarme maică somnul îngerilor | și ce și cum 
i se luminase mintea, femeia se opri lângă un mor- 
mânt. 

Pe o placă de beton joasă, sta de pază cu ari- 


pile întredeschise ca și cum atunci ar îi venit din cer, 
un înger. 


Ştia să vorbească. 

Apa ploilor îi alesese în buclele de piatră o cărare 
dreaptă. 

Țiganca îngenunche pe lespede. și deslipi dela 
sân pruncul, îi trase după el cămășuica neagră și 
gol așa cum îl făcuse, îl așeză, proptit, între braţele 
îngerului de piatră. 
și în- 
cepu să plângă, sărutând în neștire picioarele înge- 
rului și ale ţigănușului. 

Din şosea se auzi o șuerătură şi căruțele înce- 
pură să se miște încet... 


Tiganca se ridicase gata să plece cu fetița, li 
rămăsese în mâini cămășuica. 
— Lo fi frig săracul— zise ea și destăcând-o, înveli 


cât putu mai bine şi pe fie-său şi genunchii de mar- 
moră ai îngeraşului... 








Cântecul 


Drumul de țară mergea umbrit de 
înserare, drept în sus, spre pădurea 


Ca la un semnal, de undeva, nu știu 





— Puica | Puica | se auzi la câţiva pași. 

— Puică, n'auzi, vin la mama. 

Țiganca se și văzu încolțită ca o vulpe. O vulpe 
pe care nimeni și niciodată nu a stat să o întrebe 
de ce fură. 

Tot în fugă ie scăparea. Caută șoseaua din ochi 
și nălucă se repede spre poartă, 

Sărea peste morminte și se vedea ajunsă din 
urmă, Crucile îi aţineau calea şi mușuroaiele mor- 
mintelor se ridicau sub săritura ei, gata să o răs- 
loarne, 

Iarba îi înoda gleznele. Căzu odată. Căzu de două 
ori. Dacă n'ajunge mai repede la poartă își dă su- 
Hetul. 

Nişte câini începură să latre din senin. 

Se isbește în gard năucită. Unde e poarta? S'a 
rătăcit. Sare gardul ca o veveriță, lasă un petic de 
lustă într'o țjepușă şi tristă cum n'a mai fost nicio- 
dată în viaţa ei se prinse istovită de ultima căruță... 


A doua zi de dimineaţă, ploaia se oprise. Soarele 
scăpat dintrun nor bătea pieziș în liniștea cimi- 
tirului, 

Fetița blondă ieși din casă și se luă după tăticu 
pe potecuţele aburite, pâș... pâș, râzând florilor din 
răzoare, flori despre care ea nu avea cum să știe 
că sunt crescute din inimi de oameni. 

Puica trecu din nou pe la clopot. 

Funia era aninată şi nu mai ajungea la ea, 

Se uita în sus după clopot cu atâta dragoste, cu 
atâta prietenie, încât clopotul rău a făcut că nu i-a 
răspuns. 

| iubea atât de mult Puica. Nu avea nimic mai 
scump pe lume decât pe tăticu, pe mămica și clo- 
potul acesta la care de câteori privește, i se umple 
ochii de lacrămi. Atât e de sus şi departe. [i place 
ei cum sună, de acolo de sub nori, rar și frumos. 

E singurul ei prieten în tot cimitirul, 

Amărită, Puica se depărtă şi apucă fără să ştie 
pe drumul pe care mersese şi eri, de mână cu 
tiganca. 

Mergea pe cărăruie lin şi râdea soarelui fără 
să-l știe cine e şi fără să-l iubească așa cum iu- 
bește clopotul. 

Ajunse la mormântul cu îngerașul şi Puica dete 
un țipăt care tăie în două cerul morţilor de aici. 

A deschis ochii în braţeie lui tăticu... 

— A mân..cat.. câi...nii un îngur... spuse ea lui 
tăticu printre  sughiţurile aspre ale  plânsului și 
spaimei. 

Şi, tăticu văzuse şi el un copil siârtecat de câini. 
Câini nărăviţi la untdelemnul din cande'e. i 

Cămășuţa jig&nușului sta pe placa rece a cavou- 
lui ca un șervet murdar pe un colț de masă. Praz- 
nicul câinilor... 





Fetița blondă cu părul inele, cu ochii albaștri 
și râsul în gropițe s'a stins în braţele lui tăticu și 
mămica până în seară. 

Trei zile clopotul n'a tăcut. Se certa şi îi spunea 
văzduhului cât a fost de nedrept cu Puica. 

A treia zi s'a oprit. O moviliţă proaspătă şi o cru- 
ce îi rădeau de jos împăcate. 





greerilor 


de 1. C. CONSTANTINESCU 


cirea pură a diamantului acesta din 


abil, șerpeşte, printre perechile, gru- 
purile, de bună, selectă, societate, 
Vidom s'a așezat şi el întrun colţ, 
ferit de priviri. Na atins prăjitura 
comandaţă. De patru ori s'a ridicat 
de pe scaun și-a măsurat, peste ba- 


fricat, al vietăţii, 


De ce nu cânți? 


Se reașeză pe scaun, 
pumni, urmărind mersul calm, neîn- 


— Cântă, se rugă Vidom, năucit. 
Vreau să te aud 
pentru ultima dată. Atât 





cu capul în Ridică pumnul, să-l turtească. Se 
opri încremenit, 'Gângania nu mai 
mişca. Și parcă ? — Dumnezeule, re 
e asta? A ros programul lui de 
cinema uitat aici, acolo întrun colţ 


şi nimic Și stă acum ca o simplă gravură, 





de brazi a stațiunei. 

Braţ la braţ suiau liniștit prin col- 
bul moale, de catifea, al șoselii. 

Nu vorbeau. N'aveau ce. Dar noap- 
tea, atmosfera de tuș, de singurătate 
din jur, Oltul cu vâjâitul lui de le- 
gendă, le pătrundea în duh, îi vrăjea. 

Fusese o cunoștință trecătoare, o 
glumă, un nimic, Nici mar fi serezut 
sajungă până aici. 

Vidom mângâia cu degete speriate 
mătasea braţului ei, inelarul cu dia- 
mant tăiat în rozetă, reflectând în 
întunerec. Ii admira profilul brun de 
castilană, mândru, sobru, ochii ei de 
măslină cu străluciri de agat. 

Ar fi cuprins-o de mijloc, să-i 
simtă încercuit bustul, de al lui, ră- 
suflarea caldă alături de buzele lui 
— dar no făcu; îi era teamă de ri- 
dicul. Ar (fi căzut, ca toți alții, în 
banal şi derâdere. De aceea se mul- 
țumi să suie mâna, ca în vis, pe umă- 
ru-i de puf, acolo unde pielea se 
rotunjeşte ca un căpşor de nou năs- 
cut. Umărul tresări, se c:.spă. 

— E puţină răcoare, noapte aceasta, 
spuse ea. 

— Da, este, afirmă ei în neştire. 

Și nu mai spuseră nimic amândoi. 
Işi continuară drumul, 
gemene, sufletele înfrăţite. 


cu inimile 


Ajunseră sus, acolo unde șoseaua 
se strâmtează şi se termină. In stânga 
cobora o vale, Se opriră. 

— Să ședem aici, dacă vrei, zise ea. 
Să ne odihnim. 'Am obosit. 

Şi trase aer mult în plămâni. Trase 
toată noaptea şi necunoscutul din jur, 
în plămâni. 

Șezură pe niște pietre vechi 
construcție, aruncate 
părăsite 


de 
acolo de ani, 


de unde, grecri sentimentali începură 
să cânte. Era un concert campestru, 
de 'sălbatecă armonie, de abia susu- 
rat, ca o invitație mută la o totală 
scufundare, integrare în natură, în 
momentul acela faustic, de fericire 
supraterestră. 

Luna, în acea clipă, presără con- 
fetii de aur peste capetele lor. Vidom 
își stăpâni cu greu bătăile inimii. 
Avea 35 de ani şi îi fu rușine de 
această deșurubare de sine, de această 
inexplicabilă emoție, nenormală vâr- 
stei, existenței sale de auster inte- 
lectual, 

Cum putuse să se piardă până în- 
tr'atât ? Râse să-şi stăpânească tulbu- 
rarea, din ce în ce mai crudă, mai 
apăsătoare. 

Ii apucă cu 
strâns, genunchii. 
retrase. Era grotesc 
nu spusese nimic. 

Ii simţea umerii vibrând, duhul răs- 
colit de așteptare. 


amândouă mâinile, 
Dar, ca ars, şi le 
şi nedelicat. Ea 


Greerii își continuau, nestingheriți, 
concertul. Era acuma mai aprins, 
mai sălbatec. Parcă îi suia la cer, din 
culcușul lor de sub pietre. 

— Nu fac un păcat, dacă te sărut, 
spuse el? 

— Nu; sărută-mă. 

Și-o sărută. Nu ştie cât şi cum. 
Nu-și aduce aminte. Atât știe doar: 
că din acea clipă, viața i se legase 
de a ei, cu mii de liane, că uitașe tot, 
dar absolut tot: existenţa-i de hiber- 
nală pustnicie, cu munţi de cărți şi 
singurătate, disprețul de lume, necre- 
dința într'o dumnezeire extra-mundă 
şi antropomorfă, 

Acum apele secate ale vieţii nor- 
male, pământene, îi reveneau la 
matcă, înviarate, limpezi ca strălu- 


degetul ei de incomparabilă 
tocrată frumuseţe. 


și aris- 


După şase luni de zile, greerii în- 
gheţaţi de iarnă şi intemperii, mu- 
riseră. Muriseră şi jurămintele şi să- 
ruturile, 

Primăvara schimbase multe. Ples- 
nise mugurii pomiior și-ai altor spe- 
ranţe, aitor visuri...  Cocorii întâr- 
ziau să vină. Şi poate bine făceau, 
De acolo, din ţinuturi toride, alaiul 
lor în monom ar fi părut prea con- 
stant, prea sincer. Nu sar fi inte- 
grat mersului variabil, zigzagat, al 
speţei noastre omenești, N'ar fi putut 
sta coroană deasupra capului ei ado- 
rat, care clătinase un „nu“ categorie 
şi bărbătesc. 

— Imi văd de casă, dragul meu. 
Gândeşte-te ce-aș îi însemnat eu 
după câțiva ani ? 

— Dar greerii...? 
amintească ? 


îndrăzni el să-i 


— Ce copil! Ai aproape 36 de ani. 
Cum mai poți crede în asemenea 
prostii ? 

El socoti că ea are dreptate. De 
aceia o sărută. O sărută ca un de- 
ment, cu ochii în lacrimi şi duhul 
descompus. 

Ea râse amuzată. 

Diamantul tăiat în rozetă strălucea 
atât de pur şi aristocrat, încât el nu 
băgă de seamă buzele ci strâmbate, 
la vederea pantofilor lui oarecum to- 
ciți și a pantalonilor 
căleată. 


cu dungă ne- 


— Totdeauna fumezi 
cestea proaste ? 


țigări de-a- 


Etajul al şaptelea al cofetăriei „Ra- 
damez' are o terasă largă, foarte ospi- 
talieră. Mese adăpostite sub clopot 
de umbrele, gem de lume. Chelneri 
stilați, de local mare, se strecoară 


lustrada de beton, distanța până jos 
în stradă. Trebue să fie cel puţin 30 
de metri, Tocmai bine. 1și golise 
acasă toate buzunarele. Rupsese mo- 
nogramele cu inițialele lui depe fular, 
literele de metal depe banda de piele 
din lăuntru a pălăriei. Proprietăresei 
ii spusese că pleacă lîn provineie, [i 
plătise ou o lună înaințe chiria. La 
redacție lăsase vorbă că 'e posibil să 
nu se mai întoarcă multă vreme, 
deoarece se simte foarte surmenat şi 
slăbit. 

Se uită la ceas; şease și jumătate. 
Trebue să mai aștepte cel puţin o 
oră, până se face întunerec orb. Şi 
apoi...? Cu capul drept înainte, să 
sară în gol, în nimic, peste apărătoa- 
rea de beton a balustraciei. 


Şapte și douăzeci, 

Işi stăpâni bătăile inimei şi se ri- 
dică. Iși închee un nasture al hainei, 
îşi potrivi cravata. Râse ! Toate aces- 
tea erau inutile, In gând îi tresări o 
clipă fragmentul unui vals. Dece 
tocmai acum ? Și ia ce bun? 

Șapte douăzeci și cinci. 

Aprinse o ţigare. Ce plăcută și ce 
prietenă ! 

— Haide, Vidom, curaj, ce naiba! 
Doar eşti bărbat.., 

Trase scaunul în lături ca să poată 
trece. In această mișcare, fără să 
vrea, scutură scrumul de ţigare pe 
fața de masă. 

Socoti că e civilizat să-l curețe, 

Oh! cra să omoare această biată 
vietate neagră care umblă pe masă. 
Retrase palma ca ars. 

— Ce gânganie să fie aceasta?... 
Dumnezeule, e greer. 


Așa dar amintirea îşi  trimesese 
solii până aici. 
— Cântă, iubitule, cântă... 


acum, în *lipa aceasta... 


Cântă 


mai mult. Cântă !.. Cântă! 


Aşteptă curbat peste masă, fixând 
gângania cu ochii măriți, ca pe cea 
mai mare curiozitate a vieții lui. 

Greerul tăcea, Iși freca încet pi- 
cioarele de aţă, antenele mobile, tre- 
murătoare. 

— Cântă, pentru Dumnezeu, cântă! 

— Cân-tă, scandă el, apoi, imediat, 
țipând ca'n junglă. Cântă că te stă- 
râm,! Cântă! 


acolo întrun colţ. 

Il pipăi, Greer plat, hârtie, desen... 
Va să zică asta a fost... Desen... Și 
el ? Ia scos din moarte, din neființă, 
și l-a făcut să umble, aici, pe această 
față de masă. 

Râse,,. 

— Aşa dar?... Cât e ceasul ?... Opt 
fără douăzeci ? 

Făcu un salut buton 
încălecă balustrada. 


gravurei și 





Meditaţie aeriană 


(Urmare din pag. 3-a) 


continuă. Un neîntrerupt delir spiri- 
tual, o permanentă stare de euforie 
străbate făptura. care a atins culmile 
acestei lumi abstracte de albeaţă 
aestârşită şi de albăstrime insonda- 
bilă. Abia aici, deasupra norilor, în- 
țeleg pasiunea  sburătorilor şi cauza 
care-i transfigurează atât de frumos, 
făcând din «i niște ființe fulgurante 
pe figura cărora rămâne imprimat 
delirul spiritual al sborului, Abia aici, 
deasupra norilor,  presimt civilizaţia 
de mâine, sompiuoasă și implacabilă, 
ca o fatalitate ce va învinge însăși 
puterea conștiinței. Construind avio- 
nul, omul și-a ctreiat cea mai splen- 
didă eliberare, dar și cel mai îndâr- 
jit rival! al destinului său. In avion 
se pare că omul scapă de rigorile des- 
tinului, dar formidabita lui libertate 
îi deschide pofta cuceririlor din ce în 
ce mai mari, din ce în ce mai stră- 
jucitoare și mai riscante. Intr'o zi 9- 
mul va ajunge la cer și va zări dea- 
supra lui alt cer şi va încerca să în- 
treprindă o altă cucerire. Avionul va 
daveni condeiul celei mai bogate ima- 
ginaţii. In urma lui rămâne scrisă cea 


mai temerară şi mai superbă epopee 
a gândului omenesc. Deasupra nori- 
lor se deschid primele pagini albe aş- 
ternute în fața fanteziei sale... 

Beţia noastră, adevărata voluptate 
a sborului, sa sfârşit odată cu scu- 
fundarea avionului în nori și cobo- 
rirea lui spre pământ. Iată, iarăși, de- 
corul variat și multicolor al patriei 
omenești. Am impresia că mă trezesc 
dintrun vis uluitor şi constat în ju- 
rul mew vechile obiecte cunoscute, 
viaţa obicinuită, fiind stăpânit de sen- 
zaţia unei condamnări de a trăi mai 
departe între aceleași Aucruri, dintre 
care evadasem o clipă, 

Pe pisia aero-gării din Cernăuţi 
ne întâmpină câteva straturi de flori 
şi trei oameni cu mâinile fixate la 
tâmple, în salut: 

— Bună dimineaţa ! 

— Bună dimineața florilor ! 
dmineaţa, oameni buni ! 

In șase sferturi de ceas am străbă- 
tut câteva sute de chilometri, dar to- 
tul mi se pare că n'a fost decât un 
scurt dialog cu serafimii, 

PERICLE MARTINESCU 


Bună 





6 





Greoiu, ca un hama! copleșit de pa- 
vară, Coriolan Racotă urcă scara scâr- 
țâitoare a birjei de târg moldav. De 
unde s'o fi strâns atâta plumb în el?... 


Cerul mohorit de toamnă stăruia 
deasupra-i, greu, ca un gigantic ciocan 
concav de nituit, 

Privi peronul, gara: cenușie, ucigă- 
tor de sumbră. Părea că o putere de- 
monică a smuls de pe gravuri istorice, 
sau poate din legendă, chipul lui Ivan 
cel Groaznic — și l-a proiectat mărit, 
ca să cuprindă gara, târgul prăfuit, 
cerul, sufletul... 

Gara... cerul... sufletul... Plumb... 

Intrun timp, totul parcă se oprise 
în loc: pasagerii coboriţi din tren, tor- 
sul birjarului de pe capră, trăsurile, 
trenurile, gândurile... Au adormit Par- 
cele pe ghemuri.., 

O tresărire nervoasă îi sgudui tru- 
pul: a trecut, probabil, moartea pe-ală- 
turi,,, 

-— Du-mă la un hotel! 


Văzându-l singur — și fără bagaje, 
birjarul îl iscodi şiret: 

— Cu fete? 

Coriolan nu-i răspunse. Drama ca- 
re-i hărțuia sufletul — și ritmul saca- 
dat al roţilor pe şine, — o, acel ritm 


care avea în el ceva din ropotul copi- 
telor în trap, ceva din cântecele de 
leagăn scandinave, ceva din tam-tam- 
ul războinic al negrilor și din bocetul 
funebru al tobelor în marş de 'ngropă- 
ciune, dar şi ceva din danţul diabolic 
al toamnei peste ciupercile de tinichea 
ale mansardelor din anii costelivi ai 
studenției, — îl osteni. 

Simţea nevoia să stea orizontal: să 
se adune. 

Legănat de birja bolnavă de reuma- 
tism, încerca să reconstituie pelicula 
de-atâtea ori ruptă a drumului cu tre- 
nul: desprinse, vag, silueta neagră a 
unui taur care făcea mătănii, luând în 
coarne cerul și pământul... semnele de 








UNIVERSUL LITERAR 











Se trezi culeat pe spate, cu mâinile 
— pernă — pe perna bălțată a unei 
camere de hotel, cu ochii aţintiți spre 
tavanul care se volatiliza treptat. In- 
cerca să şteargă rugina evenimentelor 
suprapuse barbar, nebulos, peste su- 
Flet și gând —- ca de pe o monedă ve- 
che: să poată ceti în el... 

Se 'ntorcea cu luni de zile 'n urmă, 
în răcoarea inviorătoare a atelierului 
său de sculptor: unelte de lucru, schi- 
țe, machete, studii abandonate pradă 
colbului şi paianjenilor prin unghere, 
geamlăcul dreptunghiular de fier, prin 
care chema soarele și muza — și go- 
nea melancoliile, silueta etruscă a gla- 
strei, cu mereu prospetele garoafe ro- 
șii, puse de mâna ei... 

Mâna ei... 

Lelia... 

O reveda, pozându-i pentru tors, — 
stângace, pudică. Lumina care pătrun- 
dea prin geometricul geamlăc, se adu- 
na parcă — aureolă — în jurul ei: 
care cra adevăratul soare?... Profilul 
ei de statuă antică, sânii — două ca- 
pace de cupă sportivă, pârul — fuior 
de mătase, ochii — două ceruri de 
April... 

Apoi, pasagii şterse, ca 'ntr'un per- 
gament... 


„Maestrul meu drag... Cât de bun 
ești, maestre... Sunt mândră că te-am 


tile-i naivităţi — și-acum  păşește pe 
drumul prunduit al celui de-al patru- 
lea deceniu, cu sufletul avid de chipul 
celei care n'a venit: reflexe de iubire 
părintească neglijată, svâcniri de pa- 


timă și gelozie maură, timidități și 
stângăcii de-adolescent miop, — acest 
conglomerat sintetic de  spiritualităţi 
opuse — Goethe, Proust, Destoevschi 
— îngrămădite anapoda în acelaş lut, 


— sguduie suflete, doboară moral, 
creiază capodopere,  nimiceşte, naşte, 
ucide... 


Cu câtă venerație caldă, rituală, a 
făurit torsul ei?! Cu câtă teamă îl fe- 
rea de ochi străini, de [ricu profană- 
rii?! Ura pe Raphael, pentru madone- 
le-i mercerizate. Ingenunchea  adese- 
ori, pios, pe scândura tocită a podiului, 


ca la altar — și cu veneraţia primului 
creștin prigonit, psalmoaia spiritual 
imnuri de slavă ghipsului inert; a- 


tunci, parcă, cerul își strângea din ce 
în ce mai mult faldurile mantiei alba- 
stre — și îl învăluia, ocrotitor; îngerul 
de pază evantaia din aripi duh de 
sanctificare. Pe undeva, din neguri 
pâcloase, se deschidea mormântul lui 
Chopin — şi slobozea celestele ecouri 





pe care marele minor nu le-a putui 
fixa pe portative... 
Și a venit furtuna, care l-a smuls 


din atelier și l-a aruncat în patul sărac 
al unui hotel provincial: lurtună în- 


exclamare ale plopilor cari tremurau 
un  nouraş 
jână nespă- 
de-asupra ori- 

obraznic, în 


de frică... şi-apoi... apoi... 
sburlit, ca un cocoloş de 
lată, fixat la o suliță 
zontului, stăruia mereu, 
ecranul ferestrei de vagon... 
Norul prevestitor de 


tului chinuit... 





turtună: fur- 
suna toamnei ruginite... furtuna sufle- 


tre“... 


eternitate: a 


nic... 


cunoscut, maestre.. 


Da, maestrul ei drag... 

Cerul îi răsplătea anii deșerţi ai a- 
dolescenței, prin acest heruv răpit din 
iubit-o cu toată intensi- 
tatea unui sentiment 
O, iubirea aceasta a unui om care 
și-a gâtuit adolescența cu dumnezeeş- 


Te admir, maes- 


chisă întrun plic pătat de cercuriie tu- 


șului poștal. 


integral, vulca- 


BUTINARII 


— Apoi măi Grigo, gată-te că 
la noapte om pleca. Om mere 
p'aici pă la Băşcoi, că ne ducem 
cu trinu, cum ni-o fost tomala cu 
Strul. 

— IYapoi, știu eu ce să zic? Oa 
să ne lăsăm pă Duminecă-sara ? 
Ce zici? Că mai am o hoştoroagă 
de fân de-adus dipă Valea Jeză- 
rului, Şi-un ar de lemne, cel 
puţin, ar trebui să aduc. Obsă 
nu-mi pot lăsa, măi Ște, casa fără 
nici un bâț de lemn. Li-e frig la 
coconi, 

Astfe] :se sfătuiau Stefanul Pri- 
ponului cu Grigore din Prund. 
Stefan era încredințat de Strul 
de Zgaibău să-i strângă vreo 
20-25 oameni la lucru de pădure. 
Să fie toţi, butinari bun: şi în- 
cercaţi. Dar cât mai iute, că tre- 
bue să plece. 

Jidanul era îngrijat că mu se 
vor găsi așa la repezeală, atâţia 
oameni. Grija era de prisos. Sar 
fi dus întreg satul, numai să aibă 
unde. Cu lucrul câmpului aproa- 
pe au gătat și acum în preajma 
iernei ce să facă bărbaţii pe-a- 
casă. Să stea degeaba nu puteau. 
N'aveau haine și m'aveau mân- 
care. 





Plecarea sa amânat pe Dumi- 
nică. Sau adunat aproape toţi la 
Priponul. El avea casa ceva mai 
mare şi era așezată cam la mii- 
lacul satului. Odată cu venirea 
serii au început și oamenii a se 
aduna. 

Au avut şi o leacă de horincă. 
Puţină, nu ca în vremile celea 
bune. Vre-o şapte inşi au adus 
fiecare câte o jumătate de litru. 
Care cum intra punea cotizaţia pe 
masă și se ducea să se așeze pe 
laviță. Stidlele le puneau, tăcuţi, 
pe masă, aproape cu gravitate. 
Stăpânul casei mai avea şi el 
cumpărate de mai înainte, 2 kilo- 
grame. 

Aproape toţi .erau  iînsuraţi. 
După ce sau adunat toţi, au de- 
stupat prima sticlă. După primul 
sau a! doilea pahar, a început a 
se mai desmorţi atmosfera. Care 
cum bea un pahar de horincă 
căpăta glas. La început tuşea una. 
O tusă ușoară, voită. O tusă de 





prezenţă. Pe uimă fumătorii îşi 
făccau câte o ţigară și dia'ogul 
începea. 

Mai târziu li sa deslegat vorba 


de tot. Timidă. vinovată par'că. la 
început, mai târziu vioaie şi în- 
călzită, 

Când a intrat Petru Pipirigu- 
iui. a fost primit cu icniri şi ex- 
clamări. Era așteptat, căci era șu- 
gubăţ şi cânta din fluer. Cânta 
frumos. 

— Ni-l şi pă Pătru! Apoi şi tu 
vrei să meri cu noi? — Ști tu du- 


cra? — Ști tu purta țapinui măi? 
Nu e așa de ușor fărtate? — Da 
nu «ești la nuntă, că doară ţi-se 
însoară vecinul și prietenul? — 
Ai adus fluerul? 

Toate întrebările cădeau roiu 
pe capul lui Petru. Stăpânul ca- 
sei însă a pus rânduială. I-a tur- 
nat un pahar şi i-a dat să bea. 
După ce l-a dat de dușcă s'a șters 
cu mâneca hainei și s'a aşezat și 
el pe laviţă, lângă ceilalți, 

— S'adecă vrei să zii şi tu la 
butin? 

— D'apoi ce să fac, măi Ioa? 

— Apoi ori că cum, măi Pă, eu 
să siu ca tine nu mi-ași lăsa nc- 
vasta. 

El are doamnă după răgulă, 
complectă un aitul pe lonul Bâl- 
tagului, 

— Ce să lucru. Nam ce să-i 
dau de mâncare... nici eu n'am ce 
mânca. Vezi că voiu aveţi pă- 
mânt şi tot vă duceți pe lume, da 
eu că n'am de fel. 

— Ce hasnă de pământ dacă nu 
s'0 făcut nimic pă el. Lucru de 
pomană! Mai bine durmeam as- 
vară decât să ne si imblătit atâta. 
Eu am arat în patru zile şi aam 
avut mălai pă o săptămână. 

— D'apoi eu c'am arat în șase 
și n'am avut nici de o coleșă! 
Nu s'o copt și pace. 

— Roadă gândești că ar si fost 
da nu i-o ajuns vară. 

— De nu tăt grăi măi Grigo că 
nici grăunțul n'o fost încheiat. 
Era cocianul gol. O tost pre frig. 

— Frig o fost nu-i vorbă. O 
fost rece şi colo în jos, în tară, 
cum spunea feciorul lui Gheor- 
ghe din Coastă, da păla noi că's 
numai munţi. 

— No, lăsați mălaiul şi să mai 
bem câte-un pahar. Dacă n'o dat 
Dumnezeu n'o daf. Noi ce putem 
face. Mai be-l şi p'aiesta măi Pă 
și ne zi una din fluer. 

— E: că nui'i de zis, că-i supă- 
rat că'i rămâne doamna. - 

— Lasă să rămână în foc că 
și-a aduce alta! Și noi ar trebui 
să facem aşa. Să le mai schim- 
băm. De Pătru nu te îngrij: tu, 
că-și are el grijă de cap. P'aiasta 
cum a adus-o. Numai l-am văzut 
cu doamnă și gata. 

Toţi îl necăjeau cu „doamna“ 
lui. Povestea era simplă ca și a- 
tâtea aitele. Ei, Petru, sa pripă- 
şit de mic copil în satul Băicani. 
A venii. dinspre Ardeal dar nu 
sa dus altul înapoi. Era numai 
de vreo opt ani. Aci a crescut, 
a umblat mai mult pela vite. In- 
grijea bine de ele. Era slugă, 
când la unul când ia aitul. 

Mai târziu, după ce a mai cres- 
cut, a fost văcarul satului, Vre-o 
şapte an: a stat în această func- 


de V. CHINDRIŞ-DÂMBU 


țiune de care el era mândru. Cât 
avut i s'a dat pe mâna lui, doar! 

Când i-a sosit vremea, după so- 
coteala lui, sa dus de bună voe 
să-și vadă de cătămie. Acolo, în 
Braşov, unde slujea pe Impăra- 
tul, a întâlnit-o pe Liza care a- 
cum îi este nevastă. El spunea că 
sa cununat după lege cu ea. La 
început i-o spus ei că este fecio- 
rul e:or mai bogați oameni din 
sat și au cea mai frumoasă casă. 
Liza a crezut şi-a venit cu el, 
Când a intrat în comună i-a a- 
rătat el, nu-i vorbă, o casă mare, 
albă. Era a lor pe vremuri dar a 
vândut-o tatăl său. Aşa spunea 
el. Casa de fapt, era a unui fost 
primpretor în vremea ungureas- 
că, Mai târziu a aflat Liza tot a- 
devărul. Sunt atâtea guri rele în 
sat. I-o fi părut rău că a venit, 
dar era prea târziu, 

Oricum, fată în casă la nişte 
domni bogaţi, nu-i era rău. Cum 
o făcut, cum o dres Pătru, treaba 
lui, Destul că acum avea o neves- 
tică cum rareori vezi. Umbla cu- 
rată, era aibă la obraji şi avea 
voubă bună cu oricine. Deși nu 
era de mult venită în sat îşi şi 
făcuse prietene. Oamenii credeau 
că a doua zi se va duce înapoi, 
Ea nu sa dus. Poate îl iubea pe 
Petru. 

Aeasta este povestea iui Petri 

ip'rigului. Acum cânta din 
fuer. Îşi cânta jalea. A lui şi a 
tuturor din casă, Vreo patru- 
cinci sau luat cu glasul după el, 
iar ceilalţi mormâiau şi ei ceva, 
său ascultau. 

Viad Găvrilă, poreclit Cujbă, 
sta cu capul ciocan şi-și canonea 
mustaţa sură și afumată între 
degete. După un timp sa scuiat 
de pe scaunul cu trei picioare 
scurte. A oftat una şi s'a îndrep- 
lat spre ușă. Oftatul iui era un 
geamăi jos, zugrumat oarecum şi 
înfunaat. Poate-i gemea sutietul 
apăsat şi gârbovit de-atâta greu. 
Ii era ostenit ca și trupul. Sau 
poate mai mult. Ori ceva aduceri 
aminte zvâcneau de sub cenușa 
vremilor. Sau fiuerul vrăjit a lui 
Pătru chema crâmpee din tinere- 
țea lui. 

















E era fecior pe vremuri, nu 
șagă. Era tare cât un bou. Sa bă- 
tut şi cu jandarmii ungurești, A 
luat o sobă şi le-a trimis-o în 
cap. Era să-i omoare. Le-a luat 
şi armele, A căpătat şi ei, nu-i 
vorba, dar oricum era fecior. 
Când intra el în joc, oricât de 
mare zbenguială era, odată îngă- 
duia, Inceta. Apoi iar începea 
după cum spunea el. Dar nu era 
rău, nici bătăuș. Numai dacă îl 
scoteai din sărite sau era beat, 

Irina lui încă era o femee și 


„Sunt atât de 
drag, încât nu-mi pot 
rile: aşi vrea să-ţi spun totul de-odaţă, 
să te poţi bucura şi dumneata de feri- 
cirea mea, — dumneata, 
bunul meu maestru“... 

„Il iubesc atât de muit, maestre. 


fericită,  maestre 


ordona gându- 


scumpul şi 








Frumoasă, harnică și 
bună. Erau de mult toate acestea. 
Pe urmă tot greu. Muncă multă 
fără folos. Abia și-a hrănit casa 
cu munca palmelor şi a boilor. 


jumătate. 


Nici acum nu-i este mai uşor, 
'Trebue să meargă, așa bătrân 
cum €, la lucru de pădure, că n'a- 
veau nepoții lui ce mânca. Fe- 
ciorul, care l-a avut, i-a murit, 
iar nora, femee, ce să facă. Au 
rămas cinci copii, toț: mici — „ca 
ulceleje“, cum spunea el, 

A eşti afară lăsându-i pe cei- 
ialți în toiul cântului. S'a uitat în 
sus să vadă cum e vremea, Era 


cerul sedin şi era rece. Chiar 
frig. Ceva zgomot, asemănător 
cu uruitul rotiţelor dela plug, 


auzea el pe sus, prin aer. Demă- 
zut nu vedea nimic. 

Sa întors iar fîn casă, Şi-a 
luat cu mâna goală un 'cărbune 
din vatnă și după ce l-a pus în 
pipă l-a mai apăsat cu unghia 
şi s'a îndreptat iar spre locul lui. 
A mai tuşit odată, Şi-a luat pipa 
din gură și-a scuipat flegma jos. 
EI tușea serios. Iar și-a pus pipa 
în gură. 

— Măi feciori, ar trebui să o 
îndemnăm la drum că-i, târziu. 
Să nu pierdem ghezăşu. 

— Lasă unchiule, că nu-i așa 
de târziu... mai stăm o  leacă 
Ș'apoi merem. 

— Ei, ba-i târziu. "Cunosc eu 
după Găinuşă. Ar si bine să por- 
nim. N'om mere singuri, că mai 
avem soție, Am aurit nişte grue. 
Să duc și ele. Ca şi noi. 

— Dare unde să duc unchiule? 

— La America, unde să margă. 
Să duc acolo că-i mai cald. Acolo, 
zice, că amu se face vară. 

— Or si gruele în capul un- 
chiului a lui Găvrilă, că mi-să 


pare c'o băut mai mult cu un 
ciocan-două decât trebue. 
— Ba nu măi nepoa, nam 


băut mai muit, da îș gruele. As- 
cultă ce-ţi spun cu, ripostă un- 
cheşul care auzise ponosul deși 
era spus mai încet. 

Pătru s'a oprit şi-şi udă flue- 
rul cu apă, Sa uscat şi nu poa- 
te arăta toate trilurile dorite de 
măestru. Sau oprit și ceilalți, 
Incă mai înainte. Flăcăii cari au 
fost în altă parte de-au petre- 
cut, acum se întorceau. 


Da a) 


(Urmare în pag. 7). 


E frumos, ca o statuă de iuptător ro- 
man — şi tânăr, tânăr ca un semizeu'“.. 

„Bucură-te, maestre, de fericirea 
mea. Vino de binecuvântă unirea 
noastră“... 

Furtuna se deslănţui, necruțătoare. 

Oare Lelia nu i-a surprins focul pri- 
virilor, tremurul mâinii pe daltă?... 

Oare... oare... 

Bezna îi cuprinse raţiunea, 
rând fiara ferecată 'n lanţuri. 

Tot filmul evenimentelor i se perin- 
da acum în faţa ochilor larg deschişi, 
în această mizeră cameră dc hotel pro- 
vincial. i 

Cineva îi fâlfâia în faţă, diabolic, o 
flamură roşie. 

Pe undeva, cu sgomot de 
prăvăliţi, crăpau catapetesme. 


eliba- 


munţi 


O ciocănitură timidă în ușă, îl des- 
metici întru-câtva. 

Bătea toamna cu degetelu-i galbens, 
în geamul care lăcrăma? 

v— Intră! 

Ușa se deschise încet, discret: 

— Domnul mai dorește ceva? 

Surprins, Coriolan privi spre cadrul 
ușii: vedea, înceţoşat, un chip cu mâi- 
nile oprite, armonic, în pervazele vap- 
site în verde, — învăluit, blând, în 
mantia gălbuie şi tremurătoare a lu- 
minii sărace de lampă. 


— Nu, nimic, domnişoară. Mulţu- 
mesc,.. 

Apoi adăogă, sincer: 

— Mă gâtuia singurătatea... Sunt 


bucuros că ai venit... Ta loc, te rog... 

Fatu se așeză, cu o prefăcută modes- 
ie. 

Coriolan o privi mai atent: destul de 
tânără și drăguță, în halatul acesta in- 
im, de alcov. Sânii îi sburdau ca mieii 
de primăvară. Gamba goală avea ceva 
din pântecul etrusc al giastrei din ate- 
ier, în care mâna Leliei punea, în fie- 
care dimineaţă, buchete de garoate ru- 
binii. 

Suprapunea, peste chipul vulgar al 
etei de hotcl, chipul ideal al Leliei... 

— Cum te cheamă, domnişoară? 

— Leni, domnule... 

Tresări, după prima silabă: atâta i- 
dentificare?... 

Imgână moale, cald: 

-— Dacă nu veneai dumneata, dom- 

nișoară Leni, — aş fi plâns de uril... 
Fata surprinse, intuitiv, momentul. 
Trecu lângă el, pe pat. Li puse mâinile, 


profesional, pe frunte, pe obrajii î 














călziţi. li mângâie claia părului răvă- 
Șit... 
Coriolan o văzu mai clar: aureola 


“a risipit. 

Fata se forța să zâmbeuscă: o schi- 
monosire, un rictus vulgar. 

— Să sting lampa? — tatonă ea, 

— leşi afaaaarrăăt!!... 

Urletul aproape dement al omului 
care strângea sălbatec, convulsiv, grâ- 
tiile patului de fier, într'o încordare 
de epileptic, — se izbi, ca o minge, de 
tavanul văruit al camerei, ricoșă în pe- 
reţi, în dușumeaua tocită — și năvăli 
pe ușa cu tăblii exagonale, târind și 
umbra îngrozită a femeii... 

Cu pumnii încleștați, cu fața vârită 
în osânza puhavă a pernei bălțate, Co- 
riolan plângea, cu svâcniri isterice... 

Plângea un om de treizeci şi opt de 


ani, într'o încăpere de hotel provin- 
cial, ferit de ochiul glacial al scepti- 
cului implacabil: „Literatură eftină... 


Livresc'... 


Plângea un om de treizeci şi opt de 
ani, peste cenușa dragostei târzii — și 
undeva, pe câmpul ruginit al plaiului 
moldav, plângea cu el bataurul de fier, 
care gonea în noapte... 

Cu lacrimi mari, ca boabe de mă- 
sean, plângea cu el, agonie, cerul toa- 
mnei, peste îngândurarea târgului cu 
umbre și salcâmi... 


e 
Când deschise ochii, soarele îi zâm- 
bea prin geam, senin — ca un copil 


îmbăiat. Doimise?... Câ 

Privi, straniu, interiorul 
merei. Unde se afla? 

Treptat, îşi adună gândurile şi le 
rândui — ca volumele unei biblioteci: 
simplu, uşor... Cineva, totuşi, îi mân- 
gâiase sufletul. Plânsul? Somnul? Soa- 
rele?... 

Părăsi hotelul, tăcut, sobru, demn, 
— spre uimirea halucinată a portaru- 
lui, care se aștepta să 'ntâmpine un 
svâcnet de cicton. 

Un pomuşor priponit cu rafie de 
arac, îi dădu bineţe. O iavră costelivă 
îl lătră, de după gratiile unui gard... 

—- Vă rog, strada Paltinului, — in- 
tevpelă el pe-un trecător grăbit... 

Sgâlţăi de câteva ori clanța portiței 
cochete: broasca plânse metalic, 

Trec clipe, care se prefac în ani, în 
secole, milenii... 

— Pe cinc căutați dumneavoastră? 

O umbră sdrențuită se-apropia, în 
pas bolnav, de poartă. 

— Pe  domnişoara 
Neagoe... 

Umbra se însenină: zâmbi, parcă. 

li deschidea portiţa, servil. 








ărac al ca- 











Neagoe... Lelia 





1 lulie 1939 





— Nu, nu sunt sculptor, — minţi Co- 
riolan. 

= Nuuuu ? 

— Nu! Sunt o rudă a domnișoarei... 
Vreau s'o văd... Plec acum cu trenul... 

— Sunt încă la biserică, la ,„Vovide- 
nie“.,.. De ce nu rămâneţi şi dumnea- 
voastră la nuntă?... Poftiţi în casă. 

— Nu, nu! Mulţumesc... Sunt gră- 
bit... Vreau doar s'o văd... La reve- 
dere... 

Umbra mai stărui la portiță, privind 
cu mirare, peste gard, în urma celui 
care se depărta, clătinat de vânturile 
sufletului... 

Din când în când, vânturile toamnei 
îl necăjeau, trăgându-l de pulpana 
pardesiului, de borul pălăriei... 

Agonia toamnei îi lovia obrazul, cu 
palma frunzelor ucise. 

Cât de greu urci treptele tocite ale 
bisericii, cu pacostea păcatului în 
cârcă!... 

Pașii lui Coriolan alunecau de pe 
piatră... O nouă Golgota. 

Privi peste umăr: unde e 
grea ? 

Un demon smuls din beznă îi rânii, 
hâd. 

1 întâmpină un val de aer cald, cu 
miros de tămâie și irizări de oliu jert- 
fit în candele... 

Pătrunse în biserică, strecurat ca un 
fur. Cineva îi învârtea un glob imens 
de sticlă, în faţa ochilor larg deschiși: 
simțea că ameţește... 

Se ţinu, instinctiv, de piciorul unui 
trilob, cu tencuiala roasă. Iși reveni, 
puţin. 

Se strecură anevoie prin mulţimea 
cuminte, în direcţia stranei, — mătu- 
rând cu privirea tabla de şah a pardo- 
selei. Nu cuteza să privească spre altar, 

Se opri flasc, descompus — sac cu 
nisip. Simţea nevoia unei mișcări. Vâri, 
dârz, mâinile în buzunarele hainei 
trezește-te, lut!,.. 

Ingrozit, retrase brusc mâna dreaptă 
ca la atingerea unci reptile. Cine a în- 
cuiat gerul, în buzunarul lui ?. 

Dar, oare, gerul se poate pipăi? In- 
cercă: mâna aluneca, sfioasă, contu- 
rând forma unui revolver. Cine i l-a 
pus în buzunar? Cine? Când?.., 

Se smuci, decisiv — şi ridică frun- 
tea. Privi hotărît spre altarul mutat 
sub candelabru, — cu gând de moarte. 

Mulțimea din biserică se 'nceţoșa. 
Clădirea se măcina încet, roasă de apele 
supremei concentrări — şi în faţa me- 
sei de altar, învăluită în duhul de tă- 
mâie, — se conturau heruvic mirii : 
grup statuar de marmoră, în alb și ne- 
gru... 

Coriolan se cutremură. Atâta dum= 
nezeiască simfonie de forme și culori, 
îl împărtăși: murea omul din el. 

Eliberat, artistul privea cu ochii iarg 
deschişi de admiraţie, spre capodopera 
Eternului: Mărire Ție, Doamne... 

Fugi... 

Fugi, ruşinat de gândul ucigaș, care 
îi profanase spiritul. 

Fugi, cu braţul artei — peste ochii 
sufletului... 

— „(Quo vadis, omule?”... 

Pe undeva, în vre-un coclau de ţinti- 
rim, îl jinduiau groparii, 

Bumm!... Bumm!... Bummi!... 

In tact de marș funebru, Coriolan 
urca cele trei trepte tremurătoare ale 
podiului din atelier. 

Privi seninul îngheţat al torsului : 
shipsul se mişcă, zâmbi parcă... 

De ce zâmbește ghipsul de pe 
destal ? 

— „Lelia, de ce ai râs"?,.. 

Torsul hohoti cu gura toamnei coco- 
țate în pomi. 

Mureăţărtistul,.. 

Furtuna clocotea în sufletul bolnav 
al omului, care 'ntindea spre nemuri- 


crucea 





pie- 


rea albă, mută, — o mână criminală 
încleştată pe ciocan. 
Buh!!! 


Sufletul ghipsului răcni dogit, maca- 
bru... 

Crima ciocăni — ca grindina — în 
scândurile podiului: bucăţi din sânul 
ei... bucăţi din el... 

Furtuna ridică zdreanța omului nau- 
fragiat, o tări de guler prin uşi cari 
plângeau — și o aruncă --- otreapă — 
într'un colţ obscur. Oboseala îi închise 
ochii, matern... 

Din rama-i de azur, Maica Domnului 
veghea ocrotitoare somnul celui pră- 
vălit. Strângea, parcă, mai cald, la sâ- 
nu-i plin, lumina ce-o ţinea în braţe... 

„„Au trecut ceasuri — poate ani... 

Cine ciocăneşte iar, cu degetele 'n 
ușă ? 

Ta-ra... Ta-ra... 

— Intră! 

Trra-trra.. 

— Intră! 

Trra-trra... Trra-trra.., 

Coriolan sări în picioare. Deschise, 
furios, o uşă. Linişte. Smuci usa atelie- 
rului... 

Mătua — cu mâna servitorului — 
rostogolea pe scândurile sure ale atelie- 
rului, bucăți de ghips: trra-trra... trra- 
trra... 

Se irecă la ochi. Privi, înspăimântat, 
spre sânul spart al torsului: Cine a în- 
fipt sulița în coasta rece a martirei ?... 

— Opreşte, bestie!!! — răcni el. 

Se desmeticea. 

Rana neagră depe piedestal, plângea 
slâşictor: 

— „Inehide-mă.., Inchide-mă... 

Trânti, brutal, în lături, cercevelele 
geamlâcului: atelierul răsuflă uşurat... 

Cuminecat, se-apropia patern de pic- 
destal.,. 

Se întorcea artistul la uneltele sale. 

Pe undeva, în vre-un coclau de ţin- 
trim, îl suduiau groparii. 








lulie 1939 


— 1 


Cronica dramatică bDin carnetul unui s 





TEATRUL „MUNCA ȘI VOE 
BUNA”; „OMUL CARE ȘI-A 
SCHIMBAT NUMELE”, comedie 
polițistă de Edgar Wallace 


Teatrul „Muncă și Voe bunâ“, 
e calificat : teatru pentru mun- 
citori. Totuşi, exceptând Naţio- 
nalul şi anexa, sa, e singurul tea. 
tru intelectual. 

Scos de sub imperiui coșma- 
ruluji „public la cassâ“, e sin” 
gurul teatru care-și poate per- 
mite luxul de a urmări o ideie, 
și realizarea, unui ideal de artâ, 
— cu care chiar dacă nu eşti de 
acord, îl accepţi, urmărind re- 
zultatele pozitive, 

_Deaceia, la „Muncă şi Voe bu- 
nă” n'am asistat la nici o că- 
dere ; dacă spectacolele nau 
fost excepţionale — ca „Volpo- 
ne“ — au fost măcar corecte, 
aşa cum e ;de pildă, actualul. 

Actualul e o comedie vag po- 
Jiţistă : „Omul tără identitate“ 
de Bdgar Wallace. Scenele de 2- 
devărată tensiune sunt rare şi 
interesul se situează pe planul 
interpretării, 

Subiectul este, în rezumat, 
suspectarea, conţinuă, de la ora 
8.30 până la 22,25, a unui sin- 
gur personagiu : sir Selby Clive 
te, mă rog, o piesă cu sir-i) și 
pe care-l realizează cu excelente 
mijloace și autentic stil domnul 





Marce! Enescu 


"Mai mult încă: Selby Clive nu 
e suspectat numai din public, ci 
şi de pe scenă — de către soţia 
sa, Mistress Anita, recte 








Vivi Vlasin 


care, fiind englezoaică, a fost 
obligată de împrejurare să-şi 
planteze o  perucă, oxigenată, 
(De ia „Iubire stranie“, perucile 


blonde au devenit tradiţie în 
teatrui românesc de teroare). 
Lânsă Mistress Anita, îm- 


preună cu aventura, d-sale ex- 
tra conjugală domnul 





Geo Maican 


travestit în Mister Frank O' 
Bryan, și care, băiat frumos și 
deștept, cam pescuiește în apă 
turbure, deoarece nu urmăreşte 
altceva, decât să pună mâna, 
prin Aniţa, pe niște terenuri 
din Canada, ale lui Sir Selby. 

Se pare însă că, contrar obi- 











ceiului stabilit de comediile pa- 
riziene, bărbatul legitim, deși 
încornorat, e mai deștept decât 
tânăra pereche şi a început sâ 
bănuiască aventura, ceiace pro- 
duce culpâbililor oarecare pani- 
că. In plus, un alt Sir, Ralph 
Whitecombe, bătrân maniac, iu- 
bitor de procese senzaţionale și 
amator de vudkă ruseasră au- 
tentică, — pe care l'a realizat 
destul de bizar, domnul 





Valentin Gustav 


povestește Anitei și lui Frank 
un caz petrecut cu ani în urmă 
în Canada patria. lui Sir Seiby: 
Un oarecare Denis Sanderby, a- 
îlână câteva lucruri neplăcute 
despre soția sa, necredincipasă, 
o ucide împreună cu amantul — 
dar cu mijloace atât de subtile 
încât nu poate fi dovedit, Lu- 
cerurile se complică și mai mult 
când Anita, găsește intr'un ser- 
tar secret, un act de schimbare 
a numelui: Sir Selby Clive, se 
numea înainte Denis Sander- 
by! 

Dar astea, sunt lucruri, care se 
petrec intre 8.30 şi 9.00. Ne o- 
prim aici, ca să vă mai lăsăm 
încă o oră şi jumătate de ne- 
prevăzut. 

Vă anunțăm doar că dacă iu- 
crurile or să vi se pară și mal 
complicate, aceasta » s'o dato- 
raţi şi d-lui 





Aurel Rogalski, 








a cărui figură impecabil stili- 
zată, de valet, merită dealtfel să 
fie îndeosebi menţionată. (Ca 
să fim drepţi, d. Enescu şi Ro- 
galski, sunt singurii englezi din 
toată distribuţia), 

Iar aacă lucrurile se vor lu- 
mina la ora, 22,25, atunci qe vină 
e numai domnul 





Vasile Bulandra 


și ultimele dumisale replici, 

Ne-a plăcut punerea, în scenă, 
datorită d-lui Const, Georgescu, 
Spectacolul e însă prea clar, în 
timp ce ar trebui să pară mult 
mai nebulos, Sunt însă intenţii 
de eleganţă și stil. 

Decorul, sobru, 3] salonului, 
deasemeni ne-a plăcut. 

Tar dacă nu toată lumea e de 
englezi autentici „aici nu mai e 
de vină, q. Georgescu, Sunt atât 
de mari geosebiri temperamen- 
tale | 

Totuşi, d. Valentin Gustav, 
care e dealtte! un excelent ac- 
tor să nu se mire că există 0 
mare diferență între Mitică și 
Sir Ralph, chiar atunci când 
ambii s'au îmbătat cu vudkă. 
In orise caz, șarja dumnealui e 
colorată și plină de haz. 

Și qacă e nevoie să punem 
concluzii, e un spectacol frumos, 
curat. Nu fţe urmărește după, ce 
ai plecat din teatru, şi n'o să-ţi 
ofere nici o problemă artistică, 
pentru meditaţiile dumitale, cu 
sau fără, oră fixă, Dar îţi ajută 
să, petreci o seară agreabilă. 

GEORGE VOINESCU 





POȘTA REDACŢIEI 





D. Năsăud. — O singură pocmă 
nu-i de ajuns ca să pu- 
tem risca o opinie asupra 
talentului d-tale. „Omul 
lunecând pe cruce“ singu- 
rul sând bun. 


Șt. Căldăraru: In răbdare se 
găseşte secretul multor succese 
în viaţă și... ma: aies în poezic. 
Deocamdată aşteptăm ca taientul 
vădit pe care.l ai, să se mai ro- 
tumjească puțin. 


A. Ve.: Schița „Baronul tatei“ 
nu-i lipsită de caiităţi; ba este 
chiar promițătoare. Tema plină de 
duioşie, — fără digresiunile puţin 
cam obositoare şi anumite pro- 
Lxităţi inerente tuturor începăto- 
rilor — poate constitui oricând o 
agreabilă bucată literară. 

Mai încercați, ținând seama de 
sugestiile noastre. 











I. ÎI. Dumitrescu: în „Grădina 
răstignirii“ am găsit iucruri ac- 
ceptabile, uneori expresii fericit 
alese, însă ortografia este o ca- 
podoperă a ceeace nu trebue să 
fie acel mănunchi de reguie cu 
care ne-am luptat cu toţii... : în 
claseie primare. 


loan Teodorașcu: versurile din 
„Secerătorii“ dovedesc drumul 
bun pe care sunteţi. Persistă încă 
unele asperităţi şi disonanţe care 
n'au ce căuta într'o poesie, mai 
ales când face parte dintr'un vo- 
Vum „care se va tipări în curând“. 

Mai aşteptaţi şi între timp în- 
cercați o revizuire a manuscri- 
sulu:. Poete ne veţi da dreptate. 

S. M. (elev): Redacţia „Revistei 
Ciasice“ este la d. prof. N. 1. He- 
rescu, str. Maria Rosetti ar. 6, 
București. 


GH. M. POPESCU: Versurile 


primite nu se pot publica. 


UNIVERSUL LITERAR 


Acum, când mă gândesc în 
câte grupuri ar putea, fi împăr- 
țiți spectatorii, noștri cinemato- 
grafici, chipul prietenului meu, 
amator de cinematograf dar 
mai ales de bileţe de favoare, 
iși face, din ce în ce mai in- 
sistent loc, în mintea mea. 
Mai mul chiar, parcă şi acum, 
aud soneria energică şi repe- 
tată care m'a trezit pe la ora 
5 a unei după amieze călduroa- 
să ca o mansardă, dintrun 
puiu de somn în care mă zvâr- 
lise o carte recent apărută și 
pritocită,. 

Prietenul meu nici nu sa 
gândit că s'ar cuveni să-și cea- 
ră, scuze pentru hipul brusc 
in care mă sculase din somn. 
Nu stă în obiceiul lui aşa ceva 
şi nici nu m'am gândiţ să i-o 
pretind. 

Ceeace apreciez la prietenul 
meu, este tocmai disprețul lui 
pentru așa numitele maniere 
elegante. Nu știe să facă curte 
ia fete — mai alaltăeri l-am 
surprins pe sălile facultăţei flu- 
erându-și fata despre care se 
spune c'o iubește — și, drept 
să spun, nici nu prea îl văd 
maimuțărindu-se pentru ca să 
facă o declaraţie de dragoste. 

Cam acesta e prietenul meu 
şi am, fost încântat să-l primesc 
la mine. :Cu gesturile lui largi 
și pripite mi-a aruncat depe 
masă, cu mâna stângă, foto- 
grafia fetei pe care o iubesc, 
iar mâna dreaptă a vârit-o în 
buzunarul stâng al hainei de 
unde a scos cinci ţigări „Ca- 
mel“ și le-a aruncat pe masă, 
acolo unăe, cu o secundă înain- 
te stătea o fotografie: „Na-ţi- 
le“. Nam ştiut cum să-i mul- 
tumese. Gestul lui îmi făcuse 
tot atâta, plăcere cât imi pro- 
ducea atunci aroma țigărei en- 
glezeşti pe care mă grăbisem 
s'o aprind. L-am poftit să ia 
loc, dar el se agita prin odae, 
parcă ar fi avut să-mi spună 
ceva, 

A lăudat un tablou la care 
aproape că nici nu sa uitat, şi 
a gâfâit apoi, s'ar fi putuţ spu- 
ne că de călaură, dar eu sunt 
zigu că de nerăbdare. A mes- 
tecat de trei ori cuvintele şi pe 
urmă, a pornit la atac: 

„Azi mă duc cu fata mea, la 
sinemă,  Așă vrea, aşă i-am 
promis“. 

De astă dată eram cu totul 
lămurit asupra, scopului vizitei 
făcute de prietenul meu. 

Avea. neapărat nevoe de un 
bilet de favoare. Făcea. parte 
din. acea grupă de oameni că- 
rora, li se pare că se înjosesc 
plătind un bilet de cinemato- 
graf. Toţi acești indivizi odată 
intraţi în posesia unui bilet de 
favoare, se umflă în pene ca 
niște curcani de rasă şi sunt 


ceeace ca poate numi oameni 
fericiţi. 
Cu părere de rău, am fost 


insă nevoit să-i spun prietenu- 
lui meu că în momentul acela 
nu aveam nici un bilet de fa- 
voare. 

Sa uitat strâmb la mine, 
parcă ar fi vrut să mă între- 
be ce fel de cronicar cinemato- 
grafic sunt, dacă n'am nici un 
bilet de favoare. Buza, inferioa- 
ră care i se lăsase ușor în jos 
imi arăta că începuse să regre- 
te cele 5 ţigări „Camel“ pe ca- 
re mi le dăduse. 

Dar cum prietenul meu nu 
este un om care se descurajea- 


Pentru cunoașterea naţiunii 


(Urmare din pag. I-a) 


în stârșit, metoda monografică cercetează unităţi sociale 


zele lui, căci acestea deformează adevărul chiar când e 


vorba de talentul unui Guizot, 


In metoda folclorică, e nece- 


ale etnicului ori anume fenomene ale acestuia. Ea a fost 
împământenită la noi mai ales după războiu ajungând 
acum, sub impulsul d-lui D. Gusti, le o mare extindere. Fără 
a îi o metodă logică originală, ci mai mult un mânunchiu de 
metode, ea are meritul că, bine aplicată, oferă cunoașterea 
unor fapte pozitive. Accentul ei cade pe aspectul documen- 
tar, ceeace face ca sinteza să se amâne pentru mult mai t&r- 
ziu. Extinderea pe care a luat-o la noi această metodă, se 
datorește, între altele, tocmai faptului că aplicarea ei a coin- 
cis cu nevoia, de care vorbeam, de a se trece dela con- 
știința pur individualistă la aceea « studierii realităţilor co- 
munitare,. 

La aceste metode se pot adăuga altele: studiul cultu- 
rii critice, scrise, al artei „culte“, metoda comparativă, etc. 
Oricât de mult am căuta însă metode în acest domeniu, tre- 
bue să înțelegem că nu vom găsi niciuna, care să fie sufi- 
cientă în ea însăși. De aceea cearta înire partizanii unora 
sau altora dintre aceste metode o socotim justificată numai 
până la un punct, iar în fond, o socotim absurdă. O socotim 
justificată până la un punct, în măsura în care între meto- 
de poate ori trebue să exsite un tel de conștiință de joc: 
iecare își joacă rolul cu onestitate, cu talent, urmând ca a 
devărul să rezulte din tuncţiunea tuturora. Oamenii de ştiinţă 
vor aplica o metodă sau alta, eventual un grup de metode 
sau altul, după felul aptitudinii fiecăruia, așa cum se în- 
amplă și în metodele pe cari le întrebuințează psihologii. 
Postul medic devenit psiholog n'o să facă psihologie spiri- 
ualistă, după cum psihologul cu aptitudini de metafizician 
n'o să se apuce de psihotehnică | Tot aşa, în cazul nostru, 
n'o să cerem lui Blaga să strângă material documentar, după 
cum n'o să cerem tânărului monogratist să se avânte în 
eorii, ci să observe bine şi să aibe ordine în fişe. Unde apa- 
re partea de absurditate, e când reprezentanții metodelor 
uită complect conștiința de joc și pornesc să se suprime 
între ei. Acest caz de canibalism intelectual se întîmplă ade- 
sec, dar el n'are nimic de a tace cu cunoașterea dezintere- 
sată. 

Altceva e mai important : ca cel ce aplică o metodă, să 
fie în stare să o aplice bine. Astfel, intuitivul sau omul de 
inspirație trebuie să fie un om de talent şi să fi avut un 
contact îndelungat cu manifestările neamului asupra căruia 
se pronunţă. Cel ce aplică metoda istorică, trebuie să fie om 
de viziune, iar nu un arhivar pe care-l ispitește gândul de a 
face qeneralizări pe baza micilor fapte înumărate de el, după 
cum, pe de altă parte, trebuie să fie un om care să-şi uite te- 





sar un respect adânc pentru geniul creiator al poporului res- 
pectiv și nu un spirit de citadin îmbibat de apusenism, care 
consideră poporul ca o existență inferioară, când de fapt 
„Poporanul” şi „cultul“ sunt echivalente, dacă fiecare au 
tos! lăsate să se desvolte în voie, lar în metoda monografică, 
se impune darul de a distinge faptul autentic de faptul ne- 
autentic, puterea de a cuprinde toate manifestările unei uni- 
tăți sociale și, în cele din urmă, generozitatea față de „ad- 
versari”, față de cei ce dau interpretări cari nu rezultă din 
aritmetica faptelor. Căci sinteza nu se poate amâna la infi- 
nit ori prea mult și, în detinitiv, fiecare epocă are sinteza ei. 
A strânge docymente e foarte util, dar nu ne putem pierde 
în moloz de fapte sau să confundăm mijlocul cu scopul, pe 
motiv că sinteza se va face când faptele vor fi adunate com- 
plect. Niciodată faptele nu sunt adunatecomplect, iar sinteza 
nu rezultă niciodată nuinai din fapte, ci și din ceea ce a- 
daogă spiritul. Acesta e un adevăr în științele pozitive şi e 
unul mai ales în cele ale spiritului. Atară de faptul că se 
poate întâmpla ca nu cei ce adună documentele, să le şi to- 
losească. Interpreiarea de ansamblu sau „teoria o va da 
cel chemat pentru aceasta și care va fi un om de mare con: 
strucție. 

În chipul acesta, se va ajunge în adevăr la „știința ncrțita- 

ii”, la acel „cunoașie-te pe tine însuţi”, care să se aplice 
comunităţii naţionale și nu numai individului. Nu ne intere- 
sează dacă „știința naţiunii” e o știință nouă din punct de 
vedere logic sau o etichetă justificată din punct de vedere 
practic. Esenţialul e că ea poate creiaadevăruri și că de a- 
ceste adevăruri avem nevoie atât pentru satisfacerea cu- 
noaşterii noastre în sine, cât şi pentru servirea destinului 
neamului nostru, Căci atunci când pledăm pentru cunoaște- 
rea națiunilor, ne gândim mai ales la nația românească. Să 
nu uităm că această nație a făcut un sal! mare în istorie 
atunci când și-a cunoscut originile, cu cronicarii și mai ales 
cu școala ardeleană. Alt salt îl va face când își va cunoaște 
esența ei de totdeauna sau acea armonie unică de esențe, 
cari-i formează tainica ei muzică existențială. Desigur, nicio- 
dată nu ne vom cunoaşte complect căci adâncul nu poate fi 
cunoscut integral. Ne referim la anume aproximaţii generoa- 
se şi critice tot odată, Pentru aceasta, trebuie să înțelegem 
că nu ne putem mulțumi numai cu documente, cari uneori 
nici nu sunt măcar autentice, şi nici numai cu fantezie, care 
alteori nici nu e măcar poetică. 

VASILE BĂNCILĂ 








II 


ză, iute, a. găsit, destul de repede 
altă soluție: „Mă duc la voi, la 
redacție. Il cunosc foarțe bi- 
ne pe redactorul vostru. De 
altfel mi-a mai dat o dată un 
bilet, când i-am, adus un miel“. 

Am sărit depe scaun, mirat: 

„Cum? Un miel pentru un 
bilet de favoare?“ 

Dar prietenului meu i se pă- 
rea lucrul acesta, ceva foarte 
normal. 

— „Da, un miel!“ Mi l-a tri- 
mes tata dela țară și eu i l-am 
dat lui. Mi-a dat un bilet la 


[i 


Aro, unde am văzu un film 
grozav, ăla cu... 

Nu l-am mai lăsat să  ter- 
mine, mi-am luat pălăria din 
cuer şi l-am întovărășit la re- 
dacție. Bine înțeles, pe drum, 
prietenul sa oprit la o tutunge- 
rie și a cumpărat 10 ţigări 
„Camel“. Am înțeles prin a- 
ceasta că mă prețuia cu 5 ţi- 
gări mai puţin decât pe redar- 
torul prim. 

Dar era parcă ceva tăcut în 
acea zi ca prietenul meu să 
aibă iar ghinion , 





— Cinematografele — 


SCOALA: „Cuib de fericire” 


Pentru cei pe cari căldura nu 
i-a gonit încă la mare sau la 
munte, sau mai bine spus, pe 
cari nevoile i-au reţinut în 
Buzurești, filmul prezentat de 
cinematograful Scala, acum la 
un sfârșit de sezon, a însemnat 
o mare suprpriză, şi în acelaș 
timp, două ore de adevărată 
desfătare.: Numai la noi, în 
București, oraş a] celar incureate 
și neraţionale lucruri, se poate 
prezenta, la sfârsitul unui sezon 
in care au abundat filmele 
proaste și plicticoase, o peliculă 
de talia acestui „cuib de ferici- 
re”, care merită mai mult decât 
niște săli aproximativ goaie în 
acest amotimp în care grădinile 
de vară sunt preferate sălilor 
inchise de spectacol. 

E atâta poezie în întâmplările 
acelei familii de oameni cum- 
secade, în cât, chiar după ce ai 
părăsit cinematograful, te simţi 
mai bun, mai mulțumit, 

Costumele „de epocă” explică 
toate acţiunile eroilor cari, par 
oarecum nenaturale în aceste 
timpuri de veșnică frământare. 

In fond, tot filmul este o cât 
se poate de banală  povesie, 
sfârșitul este scontat de toţi 
spectatorii, și totuși, acţiunea 
este urmărită cu interes, sunt 
scene la cari se plânge, după 
cum sunt şi scene la cari se 
râde cu hohote, 

Şi toate acestea din pricina 
multului „omenesc” de care este 
străbătut tot filmul şi mai ales 
din cauza naturaleței cu care 
joacă toţi interpreţii. Și dacă 
Ann Shirley ne-a obișnuit cu 
roluri minunâţ jucate și perfect 








studiate — nu în genul Luisei 
Rainer la care urmările studiu- 
lui îndelung al rolului sunt ne- 
numărate  schimonosituri / — 
ne-a mirat în schimb modul 
mai mult decât mulțumitor în 
care sa achitaţ de rol Rubby 
Keeler, o actriţă pe care ne o- 
bișnuiserăm; so vedem doar 
dansând. 

Dar Americanii, intotdeauna 
ne fac astfel de surprize plă- 
cute, Minanată este şi interpre- 
tată, după cum amuzant este 
un țâne de vre-o 5 ani, un fel 
de Shirley Temple în pantaloni, 
dar cale pare prea „precoce” 
pentu vârsta lui. Nu-i prea a- 
greez pe „copiii geniali” de pe 
ecram. Ii plâng mai mult. 

Filmu] însă rămâne unul din 
cele mal bune din acest sezon, 
lăsându-ți aceeaș impresie pe 
care ţi-o face o carte bună, scri- 
să pentru tineret, 


[i 
ARO: „Mânej” 


Un film in viaţa circului în- 
teresează prin pitorescul lumei 
pe care o prezintă. De astădată 
conflictul eroilor este abia sehi- 
țat, acțiunea. se petrece pe două 
planuri, ajungând la um mo- 
ment dat să ia aspect de film 
poliţist. Scene prea palpitante 
nu întâlnim în film, cu toate că 
intervin chiar revolvere şi cu- 
țite; în schimb ni se oferă câ- 
teva minunate numere de circ. 

La un film cu care un cine- 
matograft își închee stagiunea, 
ne mulțumim cu atâta. 

Și mai remarcăm râsul unui 
clown. care reprezintă minunat 
artificialitatea și mizeria vieței 
din circ. 

TRAIAN LALESCU 








pectator 


de TRAIAN LALESCU 


Redactorul prim n'avea decât 
un bilet la „Marna“ care i-a 
fost refuzat cu energie. Vână- 
torii de bilete de favoare mai 
au un principiu: Nu merg de 
cât la cinematografele din cen- 
tru. Acolo, cerberii dela intrare, 
se ploconese în fața ta, dacă ai 
un bilet gratuit. Inseamnă că 
ești „cineva“. Pe când la peri- 
ierie te înjură: „Incă un po- 
managiu“. Ultima soluţie a 
prietenulmi meu, era să se ducă 
la un cunoscuţ care avea nu 
ştiu ce slujbă la cenzură. A 
schimbat țigările „Camel“ cu 
„Luchy Stricke“, fiindcă i se 
părea lui că primele îi aduc 
ghinion. 

Cunoscutul însă plecase din 
București şi, fiindcă prietenul 
meu nu fumează, am mai că- 
pătat încă 5 ţigări englezești 
absolut de pomană, 

Ne  intoreeam snre casele 
noastre și nu mai ştiam ce să 
spun prietenului meu ca să-l 
fac să  zâmbească. Deodată 
ne taie drumul un alt prieten 
care începe în mijlocul străzii 
să scoată zgomote curioase și 
să se bată cu mâna dreaptă 
pe gură. Era, un salut pe care-l 
învățase dintrun ultim film 
american, 

Ma intrebat dacă vreau să 
mă duc la cinema și, fără să 
aștepte răspunsul mi-a dat un 
bilet galben, pentru cinemato- 
graful „Carlton“. II căpătase 
dela un unchiu care e „mare și 
bare“ la. prefectură, 

El văzuse filmul, așa că n'a- 
vea, ce face cu biletul. M'a mai 
salutat odată în chipul acela 
curios și a plecat. Scurt şi cât 
se poate de americănesc. Pri- 
mul meu prieten a avut însă 
timp să vâre mâna în buzuna- 
rul meu și să-i 'dea trei ţigări 
„Came!“ și trei „Luchy Stricke“. 
Mie nu mai mi-a dat decât 
mâna, profitând în acelaș timp 
să-mi ia şi biletul, și a plecat. 
Era un om mulţumit. Intre 
timp pe un petec de cer senin, 
apăruse luna, parcă  nelalocul 
ei printre atâtea biockuri... 

Pe prietenul meu, l-am întâl- 
nit după o jumătate de ceas, 
agăţat de braţul unei dudui cu 
doui cențimetri mai înaltă de- 
cât el, inuţil ca un fulgarin pe 
vreme CU Soare. 

L-am întrebat din ochi ce i 
se întâmplase. Ma lămurit: 
Biletul de favoare nu era vala- 
bil decât până la ora 8 seara. 
Şi trecuse, de mult, de 9. lar 
banii cu cari ar fi putut cum- 
păra două bilete îi dăduse pe 
țigări englezești. 

Era, incontestabil, o 2i nefe- 
ricită pentru prietenul meu. 


rr a pa 


aa 

Citra mijlocie a tirajului săptă- 
mânal în 1938, conform certifica- 
tului wliberaţ de Subsecretariatul 
de stat al Propagandei, Dir, Pu- 
blicităţii nr. 11215 din Aprilie a. c, 
socotită numai pentru timpul dela 
15 Iunie până la 31 Decembrie 
1938, a fost de 6.733 exemplare. 

Veniturile și cheltuelile acestei 
publicaţiuni sunt cuprinse în to- 
talul vemiturilor şi cheltuelilor 
Soc. Anon. „Universul“, al cărei 
Bilanţ și Cont de Profit şi Pier- 
dere sa publicat în ziarul „Uni- 
versul“ nr. 121 de Sâmbătă 6 Mai 
1939. 








BUTINARII 


Să nu plece ceilalți mai înain- 
te. Să meargă toți deodată. Beu- 
tura era pe sfârșite. Trei inşi, 
dintre cei veniţi proaspet, se pre- 
găteau să mai aducă, fiecare 
câte o jumătate. 

— Să nu mai aducă nimeni 
nici un strop, ce să îmbucăm 
ceva şi să pornim, hotări gazda 
casei, Pune ceva pă masă, tu 
Măricu ! 

— Da nu ştiu cum om încă- 
pea toţi. 

—Pune numa! în blide, să sie 
gata, că mă duc şi-adue scân- 


dura cea lungă din pod şi cât 
baţi două e gata masa. 
Ştetan a adus scândură, a 


pus-o cu un capăt pe masă, cu 
celătalt pe o capră de tăiat lem- 
ne şi gata, I-a mai pus și la mij= 
loc o întăritură, 

Măricuţa, stăpâna casei a pus 
mâncarea pe masă. Niște cartofi 
făcuţi cu zăr, fasole și lapte. Fă- 
cuse și pâine caldă de mălai. 

După 'ce au terminat sa sculat 
fiecare. 

— No, apoi să ne gătăm de 
ducă, spunea Ștefan. 

— Apoi ne-om porni, că-i hăt 
departe până la Brezoi. 

— "1 departe, 

— Măi şi când te gândești că 
noi avem pădurile noastre. Nu- 
mai să eşi din casă şi-i numai 
codru, cât vezi cu ochii, 

— Pot si câte păduri. Ce has- 
nă avem de ele?! Vezi că moi 
merem pă lume pă la alte pă- 
duri. 

— No lăsaţi povestile, c'apoi pă 
drum om tăt povesti. Să ne 
luăm sărsamele în spate şi gata! 
Le-aveţi tăți ia voi? 


(Urmare din pag. 6-a) 


— De bună samă că le avem, 
măi Ste, că fără ele ce putem 
face, Ele îs armele noastre. 

— Numai Pătru ar trebui să-şi 
eie flueru, în loc de țapin. 

— D'apoi ce gândeşti măi Vasf, 
că eu nam văzut pădure ? 

— Ai văzut da ţi frică de e. 

— Lăsaţi-le amu și să pornim, 

Și-au luat toţi instrumentele. 
'Papinul pe un umăr și desagii pe 
celălalt, Şi așa, cu toate în spa- 
te, dădeau la nevestele lor, cari 
veniseră între timp acolo, ulti- 
mele porunci, ultimele sfaturi. 

— Daca făta Ruja, vinde zi- 
țălui și te mai folosește cât de 
puţin. Da dacă a si zițea nu o 
vinde. Om ţinea-o ori cu câtă 
trudă că-i tare bun fel, 

— Pă Vasile mai dă-l și anu 
aiesta la o școlă. Să mai âmibile 
o glasă, că poate i-a prinde bine 
mai târziu. Și-l pune pă el să-mi 
scrie câte o carte aşa cum ști, 
Mi-a mai ţrece de dor de-acasă, 

— Lui Mendăl să-i plătești 
mâzda după banii aceia.  Amu 
păla Sâmedru îi termănușul, Pa- 
tru sute treizeci de lei trebue 
să-i dăm. i i-0i trimete câci oi 
sosi acolo și-oi căpăta bani. In 
capul banilor nu da nici un leu, 
Amu nu putem. Om vedea mai 
târziu. 

— Ai grijă de coooni ca de 
ochii din cap! Mai ales de Ion, 
că-i tare zbrăhuietec. 

— Pă la Crăciun să nu ne aș- 
teptaţi că n'om zini. Numai așa 
dacă nu ne-a âmbla bine. Poate 
pă la sfintele Paşti dacă ne-a 
ajuta bunul Dumnezeu,  ne-om 
trage cătă casă. 

Au dat mâna ca nevestele, şi 


cu copiii cari nu erau  culcați. 
Pe urmă s'au pornit, Douăzeci și 
cinci de bărbaţi eșeau în pute- 
rea nopţii din satul lor. 

Ceilalţi din sat dormeau, Dor- 
meau un somn greu, de oameni 
necăjiţi și osteniţi. In sat orice 
mișcare era ogoită. Butinarii s'au 
luat pe drum în jos, pe lângă 
pârăul satului, Nici el nu dor- 
mea. Își mergea calea cântând 
acelasi cântec, Acum, noaptea, 
se auzea mai bine. Aci susurea 
pe şoptite, aci ridica vocea. Avea 
de furcă cu pietrele cari îi aţi- 
neau calea şi nu-l lăsau să 
meargă. Să meargă mereu. 

Au eșit din sat. Un cântec a 
început a se înfiripa. 

— Hop! En tăceţi! Nu știu ce 
să aude pă sus. 

— Or si mășini de zburat. 

— Taci odată, măi Grigo, s'au- 
zim ce-i. 

— Mă-i axealea-s grue! 

— V'am spus eu, da n'aţi vrut 
să credeţi, 

— Ai dreptate unchiule, ele-s. 

Cântul era cu jale, cu necaz şi 
cu reproşuri. 

Maramurăș păduros 
Pica-țar pădurea jos 
Că n'avem nici un folos. 
Ş'ar creşte păraele 

Și țar mâna lemnele 
Să rămâie pietrile. 

Mergeau cântând, Cântau şi 
cocorii în cerul nopţii.  Cocorii 
se duceau să caute căldură şi 
lumină. Se duceau să caute soa- 
re. Soare mult şi fierbinte. 

Butinarii se duceau 
pâine, 

V. CHINDRIȘ-DNAMBU 


după 





8 











UNIVERSUL LITERAR 








1 


1939 


iulie mea 


Literatură, arta. idei... 


In legătură cu critica 


Nu de mult, într'o revistă din 
provincie, — am numit Jurnalul 
literar — s'au pus bazele, însfâr- 
şit, sa presupus câ se pun ba- 
zale, unei critici demne de a 
pura acest nume. 

Pentrucă, se spunea într'un 
articol lung și documentat, pr!- 
cepereu de a discrimina vulo- 
re căârț.lor ce apar este inezis- 
tentă, spiritu. critice e înezs- 
tent, şi încă aite multe înesxis- 
iențe, din care reeșea un haos 
cumplit. Acest haos trebuia să 
fie ordonat. Iar  ordonurea iu, 
pe dept, revenea revistei atâL 
de viguroase care avusese şi fa- 
cuitutea de a observu Jenume- 
mul și curajul veacțiunei împo- 
triva lui, Pe de altă parte se mai 
afirma în amintitul articol că 
se citește deavalma, fără compe- 
tenţă şi pricepere în alegere prin 
urmare. 

Cu drept cuvânt articolul era 
cât se poate de promițător, în- 
semna că mai mult Su mai pu- 
țin se lua seama la literatura 
vomână, care în fond, suferă 
de multe deţecte. 

Faptul că acea revistă, cu pu- 
țină, foarte puțină modeste, 
îşi asuma rolu, de îndrumătoa- 
re ea singură, nu atrăgea prea 
mult atenţia. Era un fapt însig- 
nifiant, ca atâtea alte :abucnri 
dc egocentrism. Și din moment 
ce nimeni nu avea de gână so 
ia în seamă, rămânea, liberată 
de orișice micimi, intenția, fru- 
moasă în năzuirea ei, dea 
formuia câteva precepie, și de 
a încerca lansarea câtorva din- 
tre ele, pe cari oamenii comve- 
tenți în materie să le întrebuin. 
țeze când vor avea ocazia. 

Dar numita revistă n'a știut 
să-și păstreze nici măcar bru- 
ma de decenţă ce-i mai ră- 
măsese, D.n s:mpiele enunțări 
de păreri, cari nu neces.tă prea 
multă muncă, fiindcă puteau fi 
extrase și din activitatea altor 
oameni de litere ea a încercat 
să ruaiizeze ceva, Sa apucul de 
critică. 

Multe năzărăvănii Sau scris 
acolo, sub această denumire Să 
le cităm pe toate ar fi ridicol. 

Nu de mult, cu ocazia unul 
studu asupra lu: Macedonski, 
Jăcut de autorul „Cărții Nunții“ 
i bineînțeles director al revistei 
n chestie, d. C. Fântâneru a 





remarcat tot la această rubrică, 
inadvertențe  nepermise unui 
critic notoriu, 

Am socotit faptul destul de 
Compromițător. Cine a cercetati 
problema își poate da seama. 
Aşa încât n'am mai luat aminte 
la revista aceea. 

Acum însă suntem datori să 
luăm apărurea, —. dacă poate ţi 
apărare împotriva incorecțiior, 
d-lui Ion Biberi, care cu drept 
cutâni poate remarca scârbit, 
— cel puţin să-mi citească ro- 
tunul anaunte de a, ser-e despre 
e] 

Câtă atenţie ar trebui depu- 
să în citirea cărţilor, credem că 
nu numai noi 0 ştim. Este ele. 
mentar, pentru răspunderea pe 
core un om şi-o ia, de a prețui 
o muncă scumpă ș: înaltă ca a- 
ceia a scrierei unei cărți, de a 
fi cinstit, 

Dar mai poate fi cronică, a- 
ceea în care se acuză desnodă- 
mantul carți drepi: p.oceaeu 
de  fiim american, pentrucă, 
Nerom (eroul principal N. R.) 
îrdtăuneşte intr'o zi pe frumoa- 
sa Vera Spineinu, temea na- 
mulțumită de existenţa ei ba- 
nâiă un cadrul orașuiw. de pro- 
viuncie, se indrăgcstește subit de 
ea și o cera in căsaterie. Vera 
află insă că purtările lui Neron 
sunt compromițătoare și răs- 
punde otense: pur'o0  pamă 
dată tot pe meaștentate. 

Ce mai este pe neașteptate, 
ca să îndreptățească pe d. cro- 
nicar să spună tot, nu știm, dar 
neașteptat este pentru oricine 
care a citit romanul, desnodă- 
mântul citat mai sus. Mult am 
vrea să știm unde scrie că Vera 
Spineanu dă o palmă lui Neron. 
Acest sfârșit inventaţ schimbă 
cu desăvârșire substanța roma- 
nului. Când eroina, dimpotrivă, 
se ceartă cu prietena ei, care din 
proprie iniţiativă și din motive 
pur personale, îi dă o palmă wi 
Neron şi la moartea acestuia 
este singura la căpătâtul lui, iar 
revista de vritică obiectivă şi 
competentă spune cu totul alt- 
ceva și pe buza acestui altceva 
atacă o carte, suntem îndrepiă- 
țiți să credem că ori mintea vrea 
îngustă a recenzentului nu a 
putut pricepe subiectul, ori cri- 
tica, făcându-se pe baza acestui 
„alteava“, de origine proprie re- 
pistei, s'a dejinit pe sine cu o0- 
biectivitate. 


Dacă mai luăm în seamă şi 
faptul că nu s'a pr.ceput struc- 
tura romanului, de a fi static și 
nu dinamic, de a aicatui o 1re- 
cere în revistă a unor stări, şi 
nu dea ordonu un conflict, 
pentru care se spune că roma- 
nul nu este închegat, că: serii- 
torni îș: închide tuate drumuii- 
le, că eroii nu pot ajunge 
eci da roman, utânau-se exis- 
tența unui astjel de soi de li- 
teratură, în care subectul este 
înezistent şi inutil, romanul fi- 
ind o frescă tăiată din viaţă, și 
intrerupta cand sa spus assiul 
pentru a caracteriza personagii 
şi nu pentru a-i purta prin în- 
tampiuri  nenumarule, atunci 
credem a putea socoti şi afir- 
maţia finntă : lată de ce roma- 
nui d-lui Ic Bbai, bizuit pe 
abstracții şi golit de orj şi ce 
conţinut e o construcţie în ucr, 
ca Ţi.nd isvorata tot d.n cerce- 
torea acelui „altceva“, și deci 
atribuită numai şi numai re- 
vistei care sa autodejinii fără 
voe. 


VICTOR POPESCU 





ACADEMIA ROMANA 


a primit de curând, din partea 
d-lui arhitect profesor Petre 
Antonescu, o donaţie de lei 
400.000, in scopu. dea institui 
wa premiu  amu-ă pentru cea 
mai fiumoasă lucrare de arhi- 
tectură ridicată îm cursul anu- 
lui de un arhttest român. 

In expunerea de motive care 
însoțește donația, d. profesor 
Antenescu prenizează centumu- 
rile acestei arte nemâneiti, care 
t:ebue să ţină seamă în primul 
rând de tradiția ţări: reastre, 
și de a grefa această tradiţie 
pe ceinţeie consizurțiiicr mo- 
deme, 

Având îm vedere ritmul în 
came se transtormă arhitectira 
craşelor noastre, domazţiia amin- 
tită are posibilitatea de a adu- 
ce un real folos. 


DELA MOARTEA LUI EMIL 
GÂRLEANU 


s'au scurs donăzeri şi cinci de 
ani. Printrun parastas ceiebrat 
la Biserica Albă, un grup de 
rude, admiratori și prieteni, s'au 
recules întru amintrea lui. 
Doamna Marilena Gârleanu, so- 
ţia scriitorului, a fost înconju- 
rată cu admiraţia ce se cuvine 
aceluia care a scris „Nucul iui 
Odobac”. Pentru noi, acest scurt 
popas pe margmnea unui mor- 
mant, este un gest care meriiă 
să fie reţinut, mai ales că el de- 
vine întru totul semnifizatiy, 
când ne gândim că azi, când 
bubuie tunul, s'a comemorat un 
seri-tor-ostaș, care a avut însă 
marele dar de a scrie despre 
durerile celor slabi, oropsiţi şi 
muci. Rememorăm intr'o singu- 
ră clipă opera lui Emil Gâriea- 
nu și ne oprim înduioșaţi în 
faţa „Bătranilor“, a,Lumiu, care 
nu cuvântă“ și a atator alte 
cărți pline de suflet și gând. 
dată dar, că dincolo de mor- 
mânt, numele lui Emil Gârlea- 
nu trece în timp, cu f.na lui 
aură. Inaintea crucii dela Bellu, 
gândul nostru se pleacă smerit. 


DOMNUL ARON COTRUȘ 


a tipărit în cadrul „Lunei Bu- 
cureştilor: un interesanţ poem 
intitulat „Eminescu“, Poetul 
Aron Cotruș c:oplește în v-gu- 
roase versuri amintirea ace.u.a 
care a, scris „Luceafărul“. Plină 
de imagini noui şi de sugestii, 
cartea domnului Aron Cotruş, 
înzser.e o contribuţie interesan- 
tă la „momentul Eminescu" și 
în opera autorului lui „Horia. 
După „Maria Doamna“, „Emi- 
nescu“ întregește în sens liric 
galeria marilor umbre ale nea- 
mului nostru. Domnul Aron Co- 
truş merită omagiile noastre, 
pe care le aducem aici. 


NU PREA ÎNŢELEGEM 


cum se pot tipări în reviste Ii- 
terare, pe prima pagină, la loc 
de cinste, producții vers:ficate 
de acest fel: 


„Ţin capul între mâini; îmi e 
(fierbinte. 

„Razele reci ale lunii, ce clipește 
[cuminte 

Sunt negre ale 
[mării maturi 

„Zbuciumate aleargă spre mine 
[maltele valuri 


„Mă  potolesc. 


„Ca închegat din valurile spu- 
Imoase, 
„Se ridică Neptun din mare-ilu- 
[mânat 
vocea valurilor 
[sgomotase 
„Le mână de-un tainic dor re- 
[chemat“. 
Etc. 
Oare să fie poesie, proza asta 
prost versificată, banală şi goa- 
lă ? Suntem miraţi că într'o re- 
vistă de „critică și informaţie 
literară“, cum e „Jurnalul lite- 
rar“ pot apare asemenea ver- 
suri. Dar dacă producția citată 
e poesie, ne închinăm, așteptând 
altele de aceeași formă și de a- 
celaș calibru. Li 


OCTAV ȘULUȚIU 


„Nepăsător la 


criticul, romancierul şi eseistul 
dela Brașov va apare în toam- 
na câre vine cu un roman: „Un 
om caută mântuire“, Suntem 
curioși de a cunoaște ultma 
realizare a autorului; lui „Ambi- 
gen“ şi deaceea am ţinut de a 
noastră datorie de a anunţa, ro- 
manul. Oztav Șuluțiu mai are 
în lucru un masiv volum, de cri- 
tici despre poesie și un altul în- 
titulat „Eroi trans'lvani“. Izo- 
lat de cafeneaua Bucureștiului, 
organic integrat în atmosfera 
Brașovului. Octav Şuluţiu e unu! 
dintre cei mai fecunzi autori ai 
t.nerei generaţii. 'Trudei sale 
rodnice. admiraţia noastră vie 
și totală ! 


DOMNUL PAUL CONSTANT 


subtitlul umorist dela Sibiu a 
dat în vileag, nu de mult, un 
volum de povești șugubeţe, înti- 
tulat „Oameni cu cioc“, în pagi- 
nile căruia am întâlnit acelaşi 
robust și sănătos umor, pe care-] 
știam din cărţile d-sale ante- 
rioare. Trecând uneori la şarje, 
domnul Paul Constant isbutește 
totuşi să pună înaintea cetito- 
rului fragmente vii de provin- 
cială și mahalagească frescă. 
Dela „In litera legii“ şi „Mişti 
pentru Muzeu“, condeul dom- 
nul Paul Constant a urcat me- 
reu, isbutind în cartea de faţă, 
pagini de antologie. 


ZILELE VIITOARE 


va apare o foaie de poeste, ciu- 
dat botezată „Prepoem“. Lom- 
nul 'T. Mihăilescu o conduce și 
ne promite că va aduna în pâgi- 
nile ei o frunte lum:noasă a li- 
ricii tinere româneşti. Ne inte- 
resează realizarea şi deaceea aș- 
teptăm curioși. 


D. TUDOR VIANU 


distinsul gânditor şi scriitor, a 
tipărit în editura „Ramuri“ un 
volum de portrete şi figuri lite- 
rare, scrise cu o desăvârşită 
artă, care-i caracterizează toată 
opera. Ne grăbim să subliniem 
apariţia acestui volum care con- 
stituie un frumos popas pe mar- 
ginea momentului aztual. De in- 
dată ce vom avea timp să răs- 
fo:m cartea, cu luare-aminte, 
vom serie mai pe larg. 


D. IANCU BREZEANU 


a dat în „Amintiri, Vinurile 
meie” o carte de rar și mare 
suzces. Vinurile D-sale, pritocite 
de conătiu! lui Gaby Michaile- 
scu, aicătuieee 0... podgorie bo- 
gată și plină de-un farmec au- 
tentic. Atâtea aduceri aminte, 
scose din lacul vinului și al şpri- 
țurilor, constime un eveniment 
de care va trebui să se ţie sea: 
ma. Cartea asta e un vin de zile 
mari. Bucuroși că putem sub- 
linia un popas, recomandăm 
cartea! 


UN VECHIU TOVARAȘ 


întru v:se şi pom, a tipărit o 
carts ds versuri, pentru care m: 
se pare că inimile noasire au 
bătut în braşovene ors, cu a- 
cssaşi rezonanță. Cu toate câ 
ds-atunci au trecut ani, noi am 
păstrat o neștirbită admiraţie 
versului său rar, atât la pro- 
priu cât și la figurat. Rânduri- 
le noastre vor să fie reproș pen- 
tru o recs tăcere de!oe justifi- 
cată, Inima e și azi — cu poe: 
tul, paste orice izolări da grup. 
Poetul semnează: Mircea Pave- 
lescu; aude ? 


„FLOAREA REGINEI“ 


volumul de poeme al lui Teodor 
Szarlat e o carte de poesie a- 
davărată Pentrusă noi cunoaş- 
tem încă de mult pe autorul 
cărții ae faţă ca pe un foarte 
viu și prețuit poet, comentariile 
noastre var fi aproape inutile, 
mai ales că d, Const. Fântâne- 
tu, criticul revistei noastre s'a 
pronunţat cu competință asu- 
pra cărţii. Dar vom pune pe 
hârtie un poam plin de muzică 
şi miez, care ne-a reţinut cu 
dsossbi luarea amin:e; el se nu- 
meşte „Nocturnă“: 


„Printre ierburi reci, 
„licuricii -anină 
„boabe de lumină, 
„stinselor poteci. 








Mătrăguna în România 


(Urmare din pag. 1) 


zicea că ea nu aruncă pietre ci a- 
runcă pe cutare tată și femeie, ca 
să nu fie iubită şi să fie impinsă (res- 
pinsă) de feciori şi de oameni... La 
vreo câteva săptămâni, fata femeii 
care adusese mătrăguna și fusese 
văzută (de slujnică) — a fost bătută 
şi scoasă afară dela joc (horă). Ma- 
mă-sa, se plângea în toate pârțile că 
nu știe de ce iata ei e urită de toată 
lumea şi de feciori. Ea nu bănuia că 
slujnica noastră a știut că aduce mă- 
trăgună și i-a făcut contra”. (2), 

In Maramureș, fetele se duc la 
câmp, în tovârăşia vreunei vrăjitoa- 
re, și după ce mânâncă, dansează a- 
proape goale, în jurul mătrăgunei, 
zicând : 


„Mătrăgună, poamă bună 
Mărită-mă peste o lună, 

Că de nu m'ai mărita 

Da de dulce oi mânca; 

Că de nu mi l-oi aduce (pe saț), 
Da eu oi mânca de dulce“ (3). 


In judeţul Turda, fetele care vor 
să fie mai mult jucate de feciori și, 
deci, să se mărite printre cele dintâi 
— se duc în miezul nopţii, strângân- 
du-se în braţe, până ajung la o mă- 
trăgună. Acolo se desculță și fac trei 
mâăvânii fiecare. De acasă au venit 
cu un ban de argint fiecare, pe care-l 
bagă în gură, aşa ca să stea și pe 
dinți şi pe limbă. Se pleacă apoi spre 
mâăvrăgună fără să o atingă cu mâi- 
nile, şi taie câteva frunze cu dinţii 
pe banul de argint. Se întorc acasă 
tot imbrăţișate şi jucând, luând sea- 
ma să nu tie zărite de cineva, și să 
nu le prindă lumina zilei. Dacă păs- 
trează frunza de mătrăgună — fără 
a o atinge vreodată cu mâna — în- 
tr'un petrec de pânză, și o poartă la 
ele, fetele vor îi jucate de feciori și 
nu vor întârzia să se mărite. (*). 

Tot în jud. Turda, îetele sau ne- 
vestele merg întotdeauna câte două 
la mătrăgună, în miezul nopţii, des- 
pletite și în pielea goală, strângân- 
du-se în braţe și sărutându-se tot 
drumul. Când ajung la mătrăgună, 
fetele se aşează una peste alta și iau 
cu mâna o frunză. Apoi se întore a- 
casă jucând și sărutându-se, și pun 
frunza de mătrăgună să se usuce, 
până ce se starmă și se poate pul- 
veriza. Dela moară, fetele fură făină 
cu mâna întoarsă, o cern pe dosul 
sitei și amestecând frunză de mătră- 
gună cu miere de albine, fac un a- 
luat pe care-l lasă să se acrească. 
Din acest aluat se poate pune fie în 
rachiu, fie în ceaiu, fie în cafea, sau 
în plăcintă — și se dă feciorului, ca 
să se indrăgostească. (5). 

In comuna 'Tritenii-de-Sus, judeţul 
Turda, ritualul culegerii mătrâgunei 
este diferit. „Patru fete care vor să 
joace în frunte culeg mătrăgună, 0 
descântă şi o îngroapă în mijlocul 
uliței unde o joacă în pieile goale. Pe 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


când o joacă, stau pe lângă ele patru 
feciori şi le păzesc, şi zic: 


Mătrăgună, Doamnă bună, 

Mărita-mă 'n as.ă lună, 

De nu *n asta, în aialaltă 

Numai să nu mai fiu țată. 

Mătrăguna o aduc la biserică în 
postu mure, la Joi Mari, o duc sub 
Şury, Sau sub suman și o pun Sub 
piatra bisericii până ce e siujită, și 
la Sf. Gheorghe o joacă“, (+). 
Prezenya wnerilor alâturi de fete, 

în „ruvuaiul” maâtragunei, nu se mai 
intamește decav Spuraaic In 101x10- 
Tui rumanesc, rormulă cea mai 001Ș- 
nuută este să plece două fete sau două 
neveste, cu v bapa sau vrajitoare. In 
unele locuri, perecnea de temei ti- 
nere poate ti iniocuută cu o pereche 
de tacă. Așa se obișnueşte in Jud. 
Bacău. O bapă pleaca cu două tete 
sau doi flăcăi în padure, dis de di- 
mineaţă, ca răsântul soarelui să-i 
surprindă în vecinătatea mătragunei. 
Pleacă cu mâncare și vin. „Dupa ce 
descoperă planta, vrăjitoarea incepe 
să descânte, iar tinerii mănâncă, 
beau şi-și vorbesc cuvinte de dra- 
goste, strângându-se în braţe și săru- 
tandu-se. După ce baba a terminat 
de descântat, tinerii joacă iîmpreju- 
rul piantei, iar baba o sapă cu muilă 
atenţiune, ca să nu-i rupă nici o bu- 
cățică din râdâcină“, Astfel se pro- 
ceaează câna mâtrăguna e culeasă 
„pentru aragoste''. Dacă se sapă „pen- 
tru urit”, aaică pentru a aauce ne- 
noroc și boală asupra unei persoane, 
tinerii în loc sâ se drâgostească și 
să se sărute, se ceartă, se scuipă şi 
chiar se bat. (). 





(1) Speciei  Atropa  Belladonna, care 
creşte n România prin pădurile umbroase 
dela munte, şi întioreșie în lunie-luiie, 
românii îi dau următoarele numiri: Ci- 
reașa-iupului, Doamna codrului (Transil- 
vania, Braşov), Doamnă Mare, Floarea- 
Codruiui (jud. Gorj), Iarba-codrului (Tran- 
silvania), Impărăteasă, Impărăteasa-buru- 
eniior, etc, CE. Zaharia  Panţu, Plantele 
cunoscute de poporul român (ed. II, Bucu- 
reşti 1929), p. 171—172. 

(2) Archiva de Folklor a Academiei Ro- 
mâne, ms. 963, f. 28—32, comuna Vad, jud. 
Maramureş; cules de Grigor Vasile, învă- 


țător; informator, Grigore Muntean (40 
ani; 1937). 
(3) T. Papahagi, Graiul și Folklorul 


Maramureșului (Bucureşţi, 1925), p. XLIV, 

(4) AFAR, ms. 407, f. 23, comuna Bis- 
trița, jud. Turda; informator, Ion Mucea 
(60 ani 1932) culegător Iuliu Coroiu, în- 
văţător. 

(5) AFAR, ms. 407, f£. 28—29, comuna 
Bistriţa ; informatoare, Elena Plic (30 ani; 
1932), culegător luliu Coroiu, 

(6) AFAR, ms. 383, f. 9—10, comuna 
'Tritenii-de-sus, jud. Turda; informator A. 
Petrovan (70 ani; 1932). 

(D AFAR, ms. 852, f. 49—50, comuna 
“Pg.-Ocna-Vâlce'e, jud. Bacău, informatoa- 
re Elena Moisă (72 ani; 1936), cuiegător 
C. Pâslaru, învăţător. 


MIRCEA ELIADE 










sensibilităţii, normele către 
care a fost mânat de obser- 
vație și în reveriile ei ab- 
stracte, în mișcările ei im- 
pulsive, struciuralitatea ei se 
organizează și se întărește 
prin rezultatul acestor sfor- 
țări desinteresate de orice 
preocupare practică. Idealul 
acela grec, apoi, care a fost 
dragostea abstractă pentru 
ordinea eternă a lucrurilor, 
de altă parte, a determinat 
și a dus în chip implicit la 
sufletul de larg şi organic 
panteism care străbate fiece 
strofă a lui Obedenaru. Un 
ins care a trăit clipă cu clipă 
acest ideal antic, care s'a 
conțormat lui, şi care se sim- 
te străin în lumea actuală, 
fireşte că ţine să caute le- 
găturile lui de neîntrerupt 
contact cu un trecut organic 
ajuns să îi fie familiar şi să 
îl găsească într'un concept 


Po 


Alexandru Obedenaru 


(Urmare din pag. 1) 


totalitar de panteism în ca- 
drul căruia totul poate fi cu 
putință, dincolo de spațiul și 
dincolo de.timpul concepute 
de noi. O astfel de poezie 
poate foarte natural să spună 
că: „peste trudita mea cenu- 
șe va plânge chiar și Proser- 
pina“ şi să culce orice senti. 
ment persona! în leagănul 
aurit al oricăror imagini, In 
ele se simte tot atât de acasă 
ca şi Grecul deopotrivă de 
la e! în Marea Ionică şi până 
în fundul Asiei lui Alexandru 
Macedon, sau ca romanul lui 
August din Galia până în E- 
gipt. Prin aceasta însă poe- 
zia lui  Obedenaru, parna- 
siană în formă, este şi rămâ- 


ne poezie personală, lăun- 
trică, a sa în care fiecare lu- 
cru constitue un act intim, 
o sforțare de cunoaștere și de 
redare de sine prim mijloace 
care numai aparent sunt mi- 
tologice şi care rămân în re- 


alitate ale lumei interioare 
în care poetul s'a creiat pe 
sine, a suferit, s'a bucurat, în 
sfârșit a trăit, 

A tipărit un volum de „So- 
nete“ cu poezii publicate în. 
tre anii 1886 și 1916, un poem 
întitulat „Dacia Noastră“ în 
1919, și în 1927 două poeme: 
„Pantheia“ și „Himere“, Toate 
aceste lucrări tipărite în 


„Impânzește lanul 

„foc de lună nouă, 
„Tiptil de prin rouă — 
„Suie 'n spice anul. 
„Svon mărunt de greier 
„leagănă fâneața, 

„Dână când la treier 
„bine dimineaţa“, 


„VRAJITOAREA“ 


cartea de nuvele a tânărului 
nostru am:c Theodor Consiant.n 
a fost pentru noi o surpr.ză piâ- 
cută. Bănu.nd în ceace ne-a 
dat azi Theodor Constantin, pe 
seri:torul de mâine, nu se poate 
să nu-i strângem mâna cu 1ră- 
ție. Dela „Stanţe pentru nemu- 
r.rea altora“, Theodor Constan- 
tin a parcurs o cale plină de nă- 
deja; și victorii, i 


DESPRE „ARDEALUL CARE SE 
DUCE“ 


am însemnat nu de mult câ- 
eva gânduri, Astăzi vrem Qoar 
să menţionăm p2 un foarte 
preț.os cronicar al acelor ro- 
maniice vremi: Bănuţ, care a 
adunat în câteva volume un 
trecu nu prea îndepărtat și 
drag. Pentru talentul frane al 
domnului Bănuţ, precum și 
pentru hărn:cia sa atât de grâi- 
toare, îugarzle noastre rânduri 
vor să fie un omagiu, „Achim 
Filărul“ și toate aduserile a- 
n nie ne-au dus cu gândul in- 
n Heidelberg“ nu pre: 
altădată, ş sc că 


„FRONT LITERAR“ 


se numea, o revistă care apă- 
rea la Brașov, inlocuind acea 
frumoasă şi dârză publicaţia 
care erau „Friza“-le. Râvna lui 
V. Spir:donică, poet și gazetar, 
a dat viaţă timp de trei ani de 
zile „Frontuiu.“, 

Nu ştim încă, dacă revista 
și-a, incetat definitiv apariţia 
sau dacă lunga tăcere e numai 
temporară, Dar în orice caz, 
cuvintele noastre vo: să fie nu 
un panegeric, pentrusă aczstea 
ne-au displăcut întotdeauna, ci 
un îndemn sincer spre conti- 
nuare, Fiindcă noi cunoaștem 
drumul amar al tuturor pubii- 
Caţiilor provinciale, îi dorin 
amicului V. Spiridonică să bi- 
rue obstacolul care i sa pus în 
druaa și să meargă mal depar- 


Luminite, întotdeauna au pâl- 
pâit cu jertfe, i 


ȘTEFAN BACIU 





foarte puține exemplare, as- 
tăzi nu se mai găsesc aproape 
de loc. 

A colaborat la „Literatorul“ 
(1890); „Duminica“ (1890), 
„Telegrațul român“ (1892), 
„Liga Literară“ (1893, 1894, 
1895); „Revista Poporului“, 
unde a fost câtva timp și di- 
rector (1892, 1893, 1894, 1895); 
„Tribuna liberă“ (1896); „Li- 
teratură și Artă Română“ 
(1901), „„Adevărul“ cu o sea- 
mă de amintiri literare şi ar- 
tistice asupra epocei din tine. 
rețea sa (1924), „Propilee Ii- 
terare“ (1926, 1927, 1928) „U- 
niversul“ şi multă vreme, dar 
foarte intermitent la „Con- 
vorbiri Literare“, 


N. DAVIDESCU 


ezii de “Alf (Obedenaru 


FLORALIA 


UMBRA DE BITUM 


Lângă funestele ruine, 


Sub învrăjbiri şi uragan, 


Tenebrele unui ocean 


In zori, s'au deslipit de tine. 


Zdrobit sub ziduri bizantine 

Cu gândul prins de-uh cânt romea, 

Nu vream, ca doborit titan, 

Nici moarte, nici al vieţei bine. Li 


Pe sânul meu tânguitoare, 
Zărit-ai zilele-mi de-oroare 
Fără Penaţi şi fără drum. 


Deşertul, neagră te trimise, 
Cernind cu umbra-ţi de bitum 
Cele din urmă paradise. 


SECOLULUI AL XIX 


Ai răsărit mărinimos * 

In generoasele-ţi torente, 
Lovind în lupte vehemente 
Tot despotismul nemilos. 


Brutal, ridicol, sângeros, 
Cu hărţueii inconştiente, 
Cernind superbele momente 
Te-ai prăvălit fără folos. 


Lăsând pe ţărmuri învrăjbire. 
Instinetul cinic de răpire, 
Ai scos plugarul la mezat 


Născuşi o tragică paiaţă 


Cu gest teribil, disperat 
Un demon răpitor de viaţă. 





— Secolul al 11 


după Christ — 


De brute consulare provincii sunt prădate, 


In crunte revoluţii Penaţii 


au zburat, 


Imperiului putred tot sufletul i-am dat, 
Năvala marcomană Italia străbate. 


Floralia mai lasă pe Roma voluptate, 

O, nimtă, smulge-mi gândul prin dansul tău ritmat. 
Ai glasul de sirenă pe-ocean îndoliat, 

Despici tot ca Pamnthea vis, nopţi, eternitate, 


Asvârle după tine vărgatele vestminte, 


Sculptură svăpăiată dobori 


şi lut şi minte, 


Tu pari acum Nemesis, Bellona ori Trivia. 


Ne chiamă la masacru şi zeii şi destinul, 
Sau stins pe buze râsuri, pe harpe melodia, 
Văd corbi pe-al meu cadavru, în ochii-ți ca veninul, 


FAT FRUMOS ŞI DOROBANȚUL 


Zarea de safir trimise Făt Frumosul din poveşti 
Plaiurilor Pau dat munţii, brâu al ţării Românești, 


Patria în multe rânduri Wa 


făcut viteaz s'apară 


Vrând a dezrobi tot neamul, închegând întreaga ţară. 
Radu, Mircea, Dragoş, Petru, Vladislav, Mihnea, Ştefan 
Au zdrobit cu lungul paloş păn la ultimul duşman. 
Zea lui Mihai Viteazu răsărită din Carpaţi, 


Dacia nepieritoare, a pornit 


viteji soldaţi 


Către Nistru, către Tisa, către Istru, către mare 
Şi spre ţărmul macedonic vor întinde largi hotare 


Cum Traian din Alpi aduse 


până'm Pontul Euxin, 


Cu insignele romane întreg sufletul latin. 


Horia martir aşteaptă, ţară, 


rege, luptători 


Peste rănile de-obuze vor sclipi auguste zori. 

In războiul libertăţii resfințişi latina cale 

Fiu al Dunării, lăstarul vechei Romi imperiale, 

S'a urcat în fortul hunic, cu Valter Mărăcineanu, 
La Oituz însă rămase de granit — Peneş Curcanu. 
Au dus Milcovul, Siretul undele împurpurate 

De cohorte numeroase din turanicele sate. 

Şi cu Dacis, pe secoli, Dorobanţe te'nsoţeşti 
Doborind cetatea Plevnei şi'nvingând la Mărăşeşti, 


AL. OBEDENARU 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 24464-939