Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0027

PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă zub No. 163 Trib. Ilfov 











Charles Maurras 





Charles Maurras 
la Academie 


de TOMA VLADESCU 


Am citit discursul de recepţie al iui Charles Maurras 
la Academie, dar în faţa acestei rare pazini de elocință, 
de nobleţe încă mai mult, sentimentul meu a fost că omul 
cra aproape prezent, că mă găsiam eu insumi în faţa lui 
auzindu-l, ca atunci când l-am văzut întâia oară la „Per- 
manenţa“ Acţiunii franceze din rue Saint Andr€ des Arts, 
sau mai târziu când mi-a fost dat să-l cunosc în patria 
lui Mistral, la Maillane. 

„„Minute care rămân, care nu se mai pot sfârşi! 
Dacă aş isbuti să redau acum emoția care nă ţine cână 
aceste zile de pline fericiri spirituale îmi revin atâta de 
vii, şi dacă, așa cum spuu oamenii cari nv fac mult iux 
de cuvinte, dacă mi-ar fi într'adevăr posibil să exprim a- 
tâta cât simt — probabil că şi aici ar putea să apară mai 
sigură, așa cum este, bogată de raze, figura marelui om 
pe care vreau să-l evoc,.. 

Pricep încă mai bine cuvântul lui Valery când, soii- 
citat să colaboreze la un omagiu pentru poetul Musicii 
interioare, a esitat un minut, a esitat spunând că de Maur- 
ras nu sar putea vorbi „qu'ă la maniere d'un sonnet,..“. 
Și eu cum aș înce-ca acuma s'o fac? Cu ce fior! 

Ştiam desigur despre Charles Maurras, acum 10 sau 
12 ani, esenţialul — din fericire... In linia spiritului fran- 
cez îl vedeam prestigios venind să ducă mai departe, dar 
cu o strălucire particulară, flacăra unor glorioase vieţi 
care sau chemat Bonald, de Maistre, Taine sau Renan, 
“rance, Bourget — aceste „beiles, cheres ombres“ pe care 
el acum le zăria par'că, le iînsufieția din nou subt ilustra 
cupolă care-l primia... 

| 
Qu'est le destin qui nous sepdre 
Et saura-t-il nous reunir ?... 


Era aşa-dar, Maurras, acest om din istorie — dar viu! 
Predestinat, el, să depositeze atât trecut încărcat de lucru 
nepieritor — dar bogat el însuş şi deopotrivă, de promi- 
siunca certă a aceluiaș spirit ascendent, în magnitica lui 
durată, Franţa, în ce ar ea esenţial, Franţa care creează 
=— gândind, simțind, cântând... Şi în acest miracol, Maur- 
ras, una din expresiile cele mai dominante şi sigure! Îm- 
preună cu Maurice Barres, nu va fi dat el, Maurras desi- 
sur, din tot timpul nostru, cele mai pasionante răspun- 
suri inteligenței şi inimii, și într'o epocă atât de febrilă 
în care totul era negaţie, nesiguranţă, stridență, nu va 
fi instalat el câteva puncte fixe de gravă lumină, în care 
să ne putem regăsi? N'a visitat toate extremele, nu sa 
plimbat pretutindeni — cu acele avide priviri damnate 
pe care le spune Psyche! Iată ce mă exalta mai mult, de 
câte ori mă gândiam, în omul acesta făcut par'că să arate 
vanitatea din atâtea lumi de fum în care am crezut, — 
dar care mai ales nu s'ar fi resemnat fără să ne spună 
tiparele sigure, câteva adevăruri „dans une haute evi- 
dence'“, laborios câștigate, depărtatul sesret după care fu- 
gise.. 

Apoi criticul Acţiunii franceze, polemistul,.. Dar 
poetul mai ales, artistul: pe acesta, mai mult decât tot, 
ardeam de dor să-l cunosc... Refugiat din simplicităţile 
extraordinare, stranii și insidioase ale lui Edgar Po&, din 
Dostoiewski sau Gide, din Ibsen, din Baudelaire tot atâta 
de mult firește — aceste mari umbre aeriene, apăsătoare 
sau grele! — se va pricepe mai bine fervoarea cu care 
priviam, cu jind, această adevărată ramură de măslin a 
quietudinei interioare pe care Charles Maurras ştia atât 
de înalt s'o arate ca un fel de nouă figură a lumii! 

Dar cu toată această severă şi luminoasă rigoare care 
pure să-l definească, oricât mai ales am vrea să-l pri- 
vim inflexibil şi grav —, acest Charles Maurras care, la 
20 de ani, își făcea apariţia în cenaclurile din carţierul 
latin „revant d'heileniser le monde“, — cu dragostea lui 
de Mistral, de Mediterană, âe tihnitele vieţi ale ţăranilor 
şi pescarilor în pitoreştile mas provenţale, pe acest Char- 
les Maurras într'adevăr eu îl compuneam mai mult în 
telul meu, după chipul acelor rapsozi de cari aminteşte 
Platon, cari colirdau vechea He'adă cântând pe Homer 
și încercând să descifreze înţelepciunea din versurile 
sacre, 

+ 

Şi 'ce-mi spuneam în acest <alm Octombrie, când co- 
boram spre rue Saint Andre des Arts ? Ce versuri atâţ de 
mult cunoscute mă purtau pe bulevardele sgomotoase — 


VAI VII 


ABONAMENTE : 





Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 


Autorităţi și instituții — Lei 500 





REDACȚIA: ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI L Sir, Brezoianu 23-25 


TELEFON 3.30.20 





Cultul mătrăgunei 


8 | 


In Munţii Apuseni, măirăguna se cu- 
lege „pe dragoste“, ,„, pe măritat“, „pe joc“, 
„pe băutură”, pe „urit“, etc. O culeg 
două femei mai în vârstă, Marţea şi pe 
nemâncate, pornind  disdedimineaţă, ca 
să nu întâlnească pe nimeni în drum. 
Planta trebuie să se afle departe de sat, 
ca să nu se audă nici cântatul cocoşilor, 
nici pisicile miunânad. Pe drum, temeiie 
nu-şi vorbesc. „La culesul ei se duc cu 
pâine, sare și cu un ban. O caută spunând 
rugăciunile în gând şi găsind-c, în locuri 
mai ferite, procedează la culesul ei. Cule- 
gătoarele trebuie să se desbrace și să facă 
trei mătănii cu faţa spre răsărit. O încon- 
joară apoi de trei ori, în timp ce-i des- 
cântă sau o vrăjesc. Mătrăguna este apoi 
scoasă cu sapa, şi culcată către răsărit. In 
locul de unde au scos-o, femeile aşează 
pâinea, sarea şi banul, cari  constituiesc 
„plata mătrăgunei“. Ea trebuie plătită 
căci altfel pe lângă că nu-i de leac, dar 
noaptea va striga pe cei care au cules-o 
să o ducă de unde au adus-o, iar dacă 
nu o duc, se răzbună. In cele din urmă, 
femeile aşează pământul săpat în locul 
de unde au scos mătrăguna şi apoi fac 
cele trei mătănii cu fața spre apus. Aces- 
tea fiind terminate, femeile se aşează 
spate 'n spate, una cu faţa la răsărit iar 
cealaltă la apus, iar cea care-i cu faţa 
spre apus ridică mătrăguna și o predă 
celeia cu faţa în spre răsărit. Cu aceasta, 
culegerea ei se termină“ (8). 

Când se culege „pe dragoste“, cele două 
femei se strâng în braţe, se sărută şi își 
vorbesc cuvinte înflăcărate. Invârtindu-se 
în jurul ei (urme, probabil, din dansul 
ritual pe care l-am întâlnit în alte părți 
din România), femeile descântă: 


„Mătrăgună, Doamnă bună, 
Nu te iau de bolunzit 

Ci te iau pe îndrăgit; 

Nu t2 iau să bolunzăști 

Ci te iau să îndrăgeşti“ (9). 





de MIRCEA ELIADE 


Dacă e culeasă pentru măritiş, se cântă 
descântecul cunoscut pretutindeni în Ro- 
mânia, cu mici variante : 


„Mătrăgună, Doamnă bună, 
Mărită-mă *n astă lună. 

De nu *n asta *n haialaltă, 
Să nu fiu nemăritată, 

Că s'a ras .0ada de beartă, 
Degetele de inele 

Şi grumazii de mărgele“ (10) 


Când se culege „pe urit — adică, 
persoana căreia îi este adresată vraja să 
nu fie nici îndrăgită, şi nici măcar sim- 
patizată de altă lume — culegătoarele se 
întore cu faţa dela mătrăgună şi scărpi- 
nându-se la spate, spun: 


„ku te îcu, 

Pe ce te iau? 

Pe urit, nu pe plăcut 
Nici pe văzut. 

Cine te-o lua 

Sau te-o bea, 

Numai cu dosu te-o vedea, 
Cu fața ba“ (11). 


Atunci când se culege „pe joc, — adică, 
persoana căreia îi este adresată  mâătră- 
guna, să fie necontenit poftită de flăcăi 
la horă — cele două culegătoare se in- 

„vârtesc de trei ori în jurul mătrăgunii, 
strigând : 


„Hop, hop, hop, 
Cu mine 'n joc, 
Mătrăgună Doamnă bună“ (12), 


In Moldova, judeţul Vaslui, mătrăguna 
— căreia i se mai spune Doamna mare, 
Impărăteasa — slujeşte îndeosebi pentru 
făcut dragoste. Fetele și femeile care o 
întrebuinţează, trebuie să se primenească 





(Urmare în pag. ultimă) 





(Cântec pentru Franţa 


poetului lovan Ducici 


Plecăm, plecăm, ne deslipim de toate 

Ne rupem sufietul de tot ce-am strâns aici. 
Ca 'n amintiri ne vede depărtarea 
Plutind mereu, din ce în ce mai mici, 


Ne 'ntind "nainte țărmurile braţe 
Si braţele uscate cad 'napoi... 

Oraș după oraș ne ia de mână 

Și se 'ntristează şi zâmbesc cu noi, 


Nu ne oprește însă nici un loc 
Ne ducem fără ţintă, fără drum. 
San Marc, ne bate miezul vieţii 
Şi toate pân” aici au fost de fum. 


Plecâm, plecăm şi 'n fiecare zi 
Ne ruginește "n suflete speranţa. 
In urmă e trecutul neguros 

Și inainte, ca o ceaţă, Franţa. 


d a i re ta rd a a a a a a a a eta a 


VIRGIL CARIANOPOL 


ce „musică“ într'adevăr pe care am de altfel orgoliul că 


şi astăzi o pot sgune pe din atară! 


. . . . . . . . 


Psyche, vous 6tes ma souffrance 
Vous nous mourez au vent d'Ailleurs 


Vos yeux sont las (le Lapparence 
Et vacillants comme des fleurs 
Et, Psyche, vous 6tes mon râve... 


Chemam de departe ţărmul voluptuos şi fertil al mării 
pe care poetul a văzut pentru prima oară ziua — 


Le vent d'oue:il, au seuil beant 
D2 ta maison 'sur le rivage, 


încercam să cuprind tot acest „destin“ în exaltanta fi- 


gură pe care acum 0 vedeam! 


Evarma în faţa lui... Conferinţa începuse de câteva mi- 
nute, conferinţa unui student de Acţiune franceză, Maur- 
ras asista... Am intrat tipril în fundul sălii — şi îl pri- 
viam. N'aș șţi aproape nimic din tot ce sa spus! N'am 
făzut decât să-l privesc... Capul acesta liberat „des noc- 
turnes horreurs“, această frunte înaltă şi liberă, cette „tâte 
de lion'“ de care vorbeşte Daudet, și privirile lui mai ales, 
aceste priviri de flacări pe care le înnecau nu ştiu ce 
adânci depărtări marine... Eu le primiam acum, pe toate, 
ca să nu mai dispară nici până azi, dar le primiam în 
concertul grav de aceste somptuoase cadenţe ale musicii 
interioare pe care nu încetam să mi le repet — şi pe care 
mi le-am spus în seara asta până târziu, pe bulevardele 
singure, când numai dimineaţa m'a întors acasă puțin 


melancolie, dar entuziast. 


In numărul viitor: „Amintiri despre Charies Maurras“, 


Andr6 Lagrânge 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


UL LIIIPAL 


ANUL XLVIIlI e Nr. 27 
SAMBATA 8 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


lulie 








Perspective critice 


de ION BIBERI 

Examinând critic condiţiile elaborării artistice, a părții 
de meșteșug scriitoricesc ce intră în înjghebarea operei lite- 
rare ca și a conținutului de viaţă care alcătueşte substanța 
şi adâncimea actului artistic, nu ne putem interzice surprin- 
derea în fața operelor masive ale scriitorilor de excepțio- 
nală fecunăditate. Este în această producție susținută și în 
xceastă periodicitate regulată a elaborării, un element care 
neagă principial mecanismul integrării psicholozice, al se- 
dimentărilor şi limpezirilor interioare ce ajung ja maturaţia 
slaborării artistice și la creaţia conturată. O producţie hiper- 
irofiată cantitativ, presupune gestaițe lăuntrică neindestulă- 
toare, diluţie, prelucrare grăbită şi realizare artistică, în ge- 
nere, deticientă; ea implică mai ales utilizarea până la is- 
lovire a unor formule şi scheme formale, care inlocuesc prin 
comoditatea repetiției lor nevoia permanentei și reinoitei ela- 
borări a mijloacelor litsrare. Putem, întradovăr, admite cu 
greuiate ca un scriiior care are un ritm de producţie de trei 
sau pairu cărți ps an, continuată pe o lungă perioadă de 
timp, să poaiă inchide intre scoarțe:e cărţilor astiel scrise, 
o experiență reinoiiă de viață și o menţinere la un nivel ar- 
istic superior, Desigur, caiitaiea producţiei unui atare scrii- 
tor va li inegală ; alături de realizări puternice, se pot înșirui 
producți: aa serie, incontestabil interioare, sau ce e și mai 


rău, aeadreplul meziocra. Dar nu asupra acestui punct avem 
a insisia, jnegalitaiea presupune încă un nivel artistic: o car- 
te susiinuiă poate coinpensa o intreagă serie de volume ra- 
tate. Dar ceia ce trebue să ne reţină, este că deprinderea 
acesiei activităţi incontinenle, evoluând către succes de li- 
brărie și conceşii faţă de gustul public, minează însăşi re- 
sursele de creaţie aie unui autor. Acestia își reproduce în 
manifestări în aparență variate, dar în realitate identice, un 
acelaș tond de viujă interioară. Un atare artist, prin repeta- 
rea aceloraşi motive şi prin exploatarea neobosită a ace- 
lorași resurse, va prezenia dealungui operei monotonia re- 
luărilor şi reproducerilor în serie. Lipsa răgazului contem- 
plativ, a adâncirii interioare, a zellecţiei asupra propriei 
tehnici artistice, dar mai ales a unei primeniri a experienjei 
sale de viajă, îl condamnă unei veșnice şi obositoare auto- 
pastișări. Isioria literară iînregisirează astfel opere de mare 
întindere cantitativă, rămase. caduce prin iipsa unui suflu 
creator inițial, și bemnalizate prin repetiţia câtorva teme fun- 
dameniale. 

Suntem îndreptăţiți să presupunem că destinul acestor 
ope:e ratate deopouivă prin lipsă de primenire interioară 
a creatorului, și prin lipsă de meșteșug eluborat, ar îi fost 
altul dacă în loc de a se risipi intro producţie dezordonată 
și iără auiocontrol critic, autorii şi-ar îi îngăduit reculegeri 
şi revizuiri, care i-ar fi condus la câteva creaţii durabile. In 
acest caz, experiența de viață și autenticitatea de simţire 
pe care o avem liecare din noi sar îi putul exprima cu relief 
și putere înir'o operă de mare iniensitate, în loc să se îi di- 
luat nesubstanţial în zeci de volume insemnificative. În a- 
cest sens,cuvântul marelui romancier, căruia îi plăcea să 
spună că fiecare om este destoinic să scrie un roman pu- 
ternic, romanul propriei lui vieţi, este plin de semnificaţie. 

Exemple din istoria artelor și a vieții literare vin în spri- 
jinul credinței noastre. Cazul lui Eugene Fromentin, atât de. 
des menţionat, ni se prezintă în minte, probant. lată un ar- 
tist, în acelaș timp pictor și scriitor, In activitatea lui plastică 
a avut o producţie aproape prestigioasă: câteva mii de de- 
semne și numeroase tablouri. Sensibilitate vie, cu ascuţimi 
și nostalgii, încadrat însă unui meșteșug artistic rămas în 
lungul anilor egal cu ei însuși, incapabil de evoluări şi a- 
dânciri, pictorul Fromentin este un artist de serie. Calitățile 





(Urmare în pag. ultimă) 








Au pays de Ronsard (Vendomois) 
(Salonul de pictură 1939, Paris) 








UNIVERSUL LITERAR 








8 lulie 1939 === 


CRONICA LITERARA 


Gercetare asupra poeziei noui 


IV. „Strămoșii — cenușa, satul — destinul”... 


Cititorii au observat că, în cer- 
cetarea noastră asupra poeziei 
noui, ceea ce am numit influența 
d-lui Lucian Blaga, ne-a slujit 
abundent la determinarea şi des- 
crierea obiectului. Am urmărit 
într'adevăr temele din creaţia 
poetică a d-lui Blaga, precum şi 
corespondentul lor din gândirea 
teoretică şi am căutat să arătăm 
cum ele formează preocupările 
esenţiale din producţia lirică a 
tinerilor. Cum se explică acest 
fenomen ? Ni se va răspunde 
poate că revista „Gândirea“, în 
al cărei curent se încadrează par- 
țial d. Lucian Blaga, a exercitat 
global o influenţă determinatoa- 
re de nouă structură lirică. Nu 
vom discuta acum o asemenea 
întâmpinare. Exprimăm în trea- 
căt credința noastră că în lite- 
ratură nu deslănţuesc stări epi- 
gonice decât personalităţile ex- 
cepţionale în a căror formulă 
creatoare intră totdeauna un ele- 
ment de mister, inanalizabil şi 
inexplicabil prin compoziţia teo- 
retică a ideologiei de „curent“. 
Incadrarea într'o mişcare, a ma- 
rei personalităţi, se face întâm- 
plător şi cu aproximare. Aşa ni 
se pare a fi situația d-lui Blaga 
față de „Gândirea“, revistă care 
are indiscutabil prestigiul de a 
fi impus  „tradiţionalismul“ ca 
măsură a culturii românești ac- 
tuale. Insuşi d. Lucian Blaga nu 
caută în filosofia culturii, o 
„matcă stilistică“ românească, 
iar poezia lui nu ţâșneşte dintr'o 
năzuinţă magică, ce o înrudeşte 
cu folklorul, cu experienţele sti- 
hiale ? Ceeace ne face însă să nu 
raportăm producţia lirică nouă 
la influenţa globală a „Gândirei', 
ci s'o descriem mai „metodic“ 
prin personalitatea d-lui Blaga, 
este noima accentelor ei. Ce ac- 
cente apasă în lirica tânără? Ce 
intenţionalități? Am constatat 
cum trăirile ei au trecut din spa- 
țiul psihologiei conştiente cauza- 
liste, în irațional, în problematic. 
Consecința a fost „tristeţea me- 
tafizică'“, şi apoi „elementariza- 
rea“, găsirea magică a tainelor 
în stihii: sânge, pomi, seve, 
somn, etc., etc., deci înrădăcina- 
rea în inconștient, în arhaic, în 
primordial. Dar drumurile din 
inconștient vin şi mai de departe. 
Ele isvorăsc din copilărie, din 
vatra mistică a satului, din ce- 
nuşa morților, din sângele stră- 
moşilor. Şi ele sue și coboară ca 
destinul. Accentul ce l-a dat d. 
Lucian Blaga cuvintelor „copilă- 
rie“, „sat“, „cenuşă“, strămoşi“, 
„destin“, a îmbogăţit considera- 
bil conţinutul tematic al liricei 
tinere. Nuanţele lor noui, inten- 
ționalităţile, le îndepărtează ae 
obiectivitatea pastelică sau de e- 
motivitatea evocării, şi le dau o 
funcţie abstractă de itinerar me- 
tafizic. Nu s'a străduit d. Lucian 
Blaga să legitimeze culturei ro- 
mâneşti vârsta „adoptivă“ a co- 
pilăriei, și să-i fixeze cadrul teo- 
retic în spaţiul mitic al satului ? 
N'a rostit discursul la Academie 
despre satul „nemuritor ?“ Dacă 
în gândirea sa filosofică, satul 
asigură specificitatea culturii au- 
tohtone, în poezie el este sufletul 
veşnic : 

Eu cred că veşnicia s'a născut la sat. 
Aici orice gând e mai încet 


şi îmnima-ți svâcneşte mai rar, 

ca și când nu ţi-ar bate în piept 

ci adânc în pământ undeva. 

Aici se vimdecă setea de mântuire 
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele 

te aşezi pe un podmol de lut. 

Uite, e seară. 

Sufletul satului fălfâe pe lângă noi: 
ca un miros sfios de iarbă tăiată, 
ca o cădere de fum din streșini de pae, 
ca un joc de iezi pe morminte înalte. 


(În. marea trecere, pag. 31) 


Copilăria petrecută în sat, are 
înţelesuri, primordiale, originale. 
Evocând copilăria, se jinduește 
de fapt o perspectivă metafizică, 
o metodă de cunoaştere : „„Amin- 
tirile noastre din copilăria petre- 
cută la sat coincid de sigur cu 
ale celor mai mulţi dintre citi- 
tori. Ne aducem aminte: vedem 
satul așezat oarecum înadins în 
jurul bisericii şi a cimitirului, a- 
dică în jurul lui Dumnezeu şi al 
morților. Această împrejurare, 
care numai târziu de tot ni s'a 
părut foarte semnificativă, ţi- 
nea oarecum isonul întregei vieţi, 
ce se desfăşura în preaima noa- 
stră. Imprejurarea era ca un ton, 
mai adânc, ce împrumuta totuiui 
o nuanţă de necesar mister. Lo- 
calizam pe Dumnezeu în spaţiul 
ritual de după iconostas, de unde 
îl presimţeam iradiind în lume... 
„„„Tonografia satului era plină de 
altfel 'de locuri mitologice. La 
fiecare pas perspectivele se adân- 
ceau şi se înălțau. ...Astfel sa- 
tul era situat în centrul existen- 
ţii și se prelungea prin geografia 
sa nemijlocit în mitologic şi în 
metafizică. Mitologia şi metafi- 
zica alcătuiau pervazul natural 
și dela sine înțeles al satului. ...A 
trăi la sat însemnează a trăi în 
zariştea cosmică şi în conștiința 
unui destin emanat din veșnicie“. 
(Geneza metaforei şi sensul cul- 
turei). 

In opoziţie cu satul, orașul fa- 
vorizează alte atitudini faţă de 
viaţă şi lume. A pierde însă con- 
ţinutul interior al trăirii în sat, 
însemnează pentru cel ce a avut 
copilăria aici, sau a venit în atin- 
gere cu el, — o devastare a su- 
fletului, întocmai ca destrămarea 
mitică a întoarcerii din valea 
„tinereţii fără bătrâneţe şi a vie- 
ţii fără de moarte“ ; 

După douăzeci de ani, trec iarăşi 
[pe-aceleaşi uLiţi 
unde-am fost prietenul mic al 
[țărânii din sat. 
Port acum în mine febra eternității, 
negru prundiş, eres vinovat, 
Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el 
[singur, sau plopul 
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut 
[asemenea fusului, 


Nedumerit turnul se va uita două ore 
[în urma mea 


până m'oi pierde din nou subt dunga 
[apusului. 
(La cumpăna apelor, pag. 4-5) 
Risipirea vrăjilor care ţineau 
sufletul înlănţuit magic de ca- 
dru, adâncește la d. Lucian Blaga 
un gol al desnădejdei metafizice: 
Cineva wnveninat Jântânile omului. 
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu 
[mâinile 
în apele lor. Şi-acuma strig: 
„O, nu mai sunt vrednic 


să trăesc printre pomi şi printre 
[pietre. 

Lucruri mici, 

lucruri mari, 

lucruri sălbatice, — omoriţi-mă“. 


(In marea trecere, pag. 29) 


Vom întâlni în producţiile 
noui pe care le analizăm aceleaşi 
accente date noţiunilor „sat“ şi 
„copilărie“ şi acelaş ton impri- 
mat sentimentului de destrămare 
metafizică sau de regăsire în în- 
toarcerea abstractă. 

D. Mihail Beniuc anunţă cu 
luciditate pierderea sensului mi- 
tic al copilăriei. în sat: 

Nu afară, în mine sunt urmele 
[copilărei. 
Dar ce folos. Nu mă pot închide în 
[trecut 
Ca omida în gogoașa de mătasă, 
Vieaţa urlă'n mine ca un lup flămână, 
Rătăcind prin pustiul codrilor, 
Deaceca, poate colindai pământul. 
Și nam găsit nimic. 
Numai graniţe, granițe peste tot 
Şi porţi zăvorite cu lanțuri și chingi 
[de oțel. 
Voi, stând aici pe loc, vă găsirăţi 
[rostul. 
(Cântece de pierzanie, pag. 71) 


D. Emil Giurgiuca încearcă 
tălmăcirea zodiilor sub cerul u- 
nui sat: 

Ai gurile de-argint, străvechi sătuc. 
Dorm în pământ prooroci pe piept 
[cu jrunze de soare. 
Iar sufletul ce-a ruginit în galbeni 
[îl usuce 

Din porţile dospite 'n vânt când 

[prinde-a lăcrimare. 
Aici mănjrupt din mierea zilei ca un 
[stup. 
Copil îmi da mama zeamă de mac — 
[aţipeam. 

Din verile tolănite pe răzoare am. 
Adunat tot grâul să-mi murmure *m 
[irup. 
(Anotimpuri, pag. 27) 

D. Ernest Bernea se închină u- 
nei alte zări: 

In satul cu lumină 
AL zărilor de ieri 
Cresc pete de rugină, 
Curg florile de meri. 


Ingenunchiez cu-o floare 
In roua dimineţii, 
Mănchin șin altă zare 
Incerc tăria vieții. 
(Gând și cântec, pag. 60) 
Iată o exclamaţie sinceră la d. 
Teodor Al. Munteanu: 


Copil de-odinioară, strop clar de 
i infinit, 
Oricui te-aş cerși dacă ași afla unde 
[ești ! 
(Viori de lut, pag. 26) 
D. 1. O. Suceveanu deformează 
chipul satului prin propria-i tris- 
teţe : 
Cum ți-aş putea mângâia tăcerile, 
sat trist ? 
Tu, ce ești zugrăvit pe copilăria-mi 
Ş [mică ! 
Adună-ţi puterea din urmă şi ridică 
Glasul, spre cerul tău de ametist, 
(Vibrări, pag. 21) 
Sentimentul de spaimă a des- 
trămării îl stăpâneşte şi pe d. 
George A. Petre: 
Aici am răsărit odată cu iarba nouă, 
Cu bobul legănat în humă. 
Adăpat, cu prigoriile, cu picături de 
[rouă 
Și primenit la cules cu zăbun de 
[brumă. 
Acum arunc chiot și nimeni nu 
[răspunde 
Din pământ, din apă, din stele, 
Cine putu prin veac a pătrunde, 
Să secere holdele mele ?... 
(Umbre şi lespezi, pag. 19) 
La d. Constantin Salcia vraja 
sa topit ca o corabie: 
Șin fiecare seară spre apus 


Se ridica o pânză 'nsângerată, 
Ca o corabie care s'a dus 
Și nu se mai întoarce niciodată. 


(Logodna apelor, pag. 14) 


D. George Fonea se roagă fra- 
ților din sat: 
O, prietenii mei din sat, fraţii mei, 
Cu mâinile negre, mâini de cărbuni, 
Semănaţi în câmpuri grâu şi mei, 
Că ţine de culd la străbuni.. 
Pe-aici e foamete și oamenii mor 
Cu jruntea deschisă spre o taină mui 

Imare... 


(Intoarcere în vreme, pag. 62) 


In schimb, d. Grigore Popa 
cheamă prietenii spre a le arăta 
minunile satului : 


Prietene generos ca vântul 
[primăverilor 

Vino să-ți deschid porţile câmpului 

Și noaplea privighetorilor. 

Vârstele tale poartă rodul 

Anilor întorși spre apus, 

Ochii tăi lumina ceasului de sus. 

Vreau să-ți arăt pietrele grăitoare, 

[copilăria, 
farba albastră a dumbrăuii, 
Cuiburile mele, visătoria.., 


(Cartea anilor tineri, pag. 44) 
e 


In cadrul mitologic al satului, 
se deşteaptă în inconştient înţe- 
lesurile deopotrivă de adânci ale 
vieţii în necontenită trecere, cu 
rădăcini în duhul strămoşilor, și 
fructele în urmași. Ca şi pămân- 
tul, sângele nu-și pierde. rodni- 
cia: el o moşteneşte şi o lasă 
moştenire. In „părinţi“, în „nu- 
me“. ca şi în „sânge“, şi în 
„somn“ viaţa este totalnitară, ne- 
turburată de puţinătatea cunoaș- 
terii. Strămoşii, cari au trecut 
pragul în moarte, nu ştiu oare 
tot ? Nu deţin oare taina ? Moar- 
tea este marea transformare, a- 
jungerea la esențe, la pacea cu- 
noaşterii. A trăi în vatra strămo- 
şilor, însemnează o învecinare cu 
misterul, putinţa cunoașterii lui 
cât mai concrete. Strămoșii par 
a ne spune ceva din taina exis- 
tenţii, când vrem să-i ascultăm : 
Imchis în cercul acelecași vetre 
fac schimb de taine cu strămoșii, 
norodul spălat de ape subt pietre. 
Seara se 'ntâmplă mulcolm s'ascult 


în mine cum se tot revarsă 
poveştile sângelui uitat de mult. 


(Lauda somnului, pug. 5) 


Legătura cu strămoşii se face 
mai ales în somiă, în starea de 
vis, când viaţa creşte întreagă : 
Dăinue un suflet în audieri, 
fără azi, 
fără ieri. 

Cu suonuri surde prin arbori 
se ridică veacuri fierbinţi, 
In somn, sângele meu ca un val 
se trage din mine, 
înapoi în părinţi. 
(Op. cit. pag. 9) 

Tema „strămoşilor“ se înţâl- 
neşte deasemeni foarte des la 
poeţii noi, cu accentul deosebit 
pe amestecul morţilor în rândui- 
rea vicţii concrete, în limpezirea 
opacităţii existenţiale. La d. Mi- 
hail Beniuc viaţa se supune mor: 
ţii care stă deasupra ei: 

Aveţi voi sus, pe deal un cimitir. 
Nu-i îmgrijit prea mult. 

Prin gardul de spini 

Trec vitele şi pasc neturburate 
Printre crucile căzute. 

Natura, fără s'o stingheriţi, 


Resoarbe în sânul ei morţii, 
Ștergându-le amintirea. | 
Imi place însă că l-aţi pus mai sus 
[ca satul. 
Doar moartea-i mai presus decât 
[viața. 
(Op. cit. apg. 72) 


Pe d. George Meniuc îl cotro- 
pesc umbrele : 


„.„Nu-s ale noastre: 
Leyendele, vocile, întristările, pașii ? 
Ale cui sunt stepele albastre ? 
Mâinile noastre sunt mâini streine, 
Sunt mâinile morților din câmpie. 
Umbre mai vechi sunt umbrele 
[noastre 
Și nimic nu-i al nostru, nici o făclie. 
(Interior cosmic, pag. 43) 
Turburat de fantome este și d. 
George Vaida : 
Poate'n sânge a fost tumult 
La cei ce au fost înaintea mea; 
Şi eu doar ecoul Vascult 
Ca pe un om ce-și poartă liniştea. 
(Calm exterior, pag. 24) 
Totodată autorul anticipează: 
Şi cine ştie, poate în vreo dimineuţă, 
Imi voi auzi strănepoţii venind, 
Să mă secere și să mă plămădească 
Pâine, în cuptorul lor de pământ. 
(0p., cit., pag. 21) 
D. Alezandru Baiculescu se 
vede tot atât de clar, circulând: 
Și-aşa vom dormi când pe noi, 
Imtinse, vor paște cirezile 
Și când, după sulbe de ploi 
Cădea-vor molcum zăpezile. 
Șin Martie, când ţipă cocoarele 
Dar setea de cer ne rămâne 
Cu trupuri de oarze şi grâne, 
Străpungem cu capul ogoarele... 


(Cale lactec, pag. 42) 


de CONSTANTIN FANTANERU 


Destinul îşi are deasemeni co- 
respondenţele sale cu inconștien- 
tul. Spre a-şi împlini destinul 
sufletul urcă şi coboară, fără în- 
trerupere. Linia sa ondulată este 
tot atât de misterioasă ca şi me- 
andrele inconştientului. Clare 
pentru noi nu rămân decât sufe- 
rințele sau bucuriile soartei. In 
„doină“ a văzut d. Lucian Blaga 
accentuându-se un destin româ- 
nesc: „se exprimă în ea melan- 
colia, nici prea grea, nici prea u- 
şoară „a unui suflet care sue şi 
coboară, pe un plan ondulat in- 
definit, tot mai departe, iarăși şi 
iarăşi, sau dorul unui suflet care 
vrea să treacă dealul ca obstacol 
al sorții, și care totdeauna va 
mai avea de trecut încă un deal 
şi încă un deal, sau duioşia unui 
suflet, care circulă sub zodiile 
unui destin ce-și are suișul şi co- 
borișul, înălțările şi cufundările 
de nivel, în ritm repetat, mono- 
ton şi fără sfârșit“. (Spaţiul mio- 
ritic, pag. 19). Acelaş lucru îl ex- 
primă d. Lucian Blaga în ver- 
suri: 


Poteca de-acum coboară ca fumul 

din jertfa ce nu s'a primit. De-aici 
[luăm iarăși drumul 

spre ţărna şi valea, irădate 'nmiit 

pentr'un cer chemător şi necucerit. 
(La cumpăna apelor, pag. 67) 


(Va urma) 


NICOLAE VELIMIROVICI: 


Cugetări 


despre bine și rău 


Traducere din sârbeşte de B. Pisarov 


D. B. Pisarov, harnicul lector 
de limba sârbă la universitatea 
din Capitală, ne face acum cu- 
noștință, după prezentarea impu- 
nătoarei personalități a d-lui Io- 
van Ducici, cu numele unui alt 
scriitor iugoslav, de astă dată un 
cugetător ortodox, doctor în teo- 
logie şi episcop al Ohridei, P. 8. 
Nicolae Velimirovici. Se pare că 
străinătatea apuseană cunoaşte 
destul de bine numele acestei 
strălucite fețe a bisericii sârbe. 
Episcopul Nicolae Velimirovici a 
propovăduit în Anglia şi în A- 
merica, mai ales în timpul răz- 
boiului mondial, când apăra re- 
gatul ortodox de la Dunăre, cu 
armele duhului. Numeroase o- 
pere publicate în limba engleză 
i-au atras din partea universită- 
ților din Glaskow și Oxford, de- 
cernarea titlului de doctor hono- 
ris causa, 


Lucrarea tălmăcită acum în 
româneşte, a apărut în 1922, şi, 
după cum arată titlul, ea cuprin- 
de reflecţii despre „bine şi rău'“, 
isvorite însă dintr'o contemplaţie 
a vieţii aşezală sub ocrotirea spi- 
ritului creştin ortodox. Scrierile 
Sfinţilor Părinţi ai bisericii, ale 
primilor părinți apostolici, for- 
mcază modelul compunerilor e- 
piscopului Nicolae Velimirovici. 
Căldura 'micilor fragmente, ca- 
racterul lor de filozofie morală, 
tonul de sinceră convingere du- 
hovnicească, le dau spontaneita- 
tea şi originalitatea şi le fac de 
o actualitate strict modernă. Un 


exemplu din numeroasele „cu- 
gctări“. Sub titlul „Adevărul este 
fiinţă“, autorul serie: „Adevărul 
nu este nici idee, nici cuvânt, 
nici o relaţie a obiectelor, nici 
lege. Adevărul este ființă, Ade- 
vărul este o putere dătătoare de 
viață; este ceeace dă viaţă la tot 
şi la toate. Adevărul este ca şi 
cerul, — deşi nu este aer în care 
trăiesc toate fiinţele; ca şi lumi- 
na, — deși nu este lumină, — în 
care strălucesc toate fiinţele, în 
cer și pe pământ. Adevărul este 
ființă; este ființa care rămâne 
totdeauna la fel, neschimbătoa- 
re“, 

In prefața pe care o scrie căr- 
ţii, părintele Gala Galaction spu- 
ne între altele: „Cartea Vlădicăi 
Nicolae este departe de a fi o re- 
capitulare pedantă și rece a măr- 
turisirii creştine. Nu repetând 
statuările dogmatice isbuteşte au- 
torul să ne odihnească inima și 
să ne reasigure în pacea noastră 
creştină. El face altfel: el ne 
lasă azi, mâine, poimâine, să pri- 
vim cu fericire cum înfloresc, în 
grădina evlaviei, acele flori mi- 
nunate, pe care numai rădăcina 
credinţei poate să le ridice spre 
ceruri și numai soarele lui Iisus 
Hristos poate să le dăruiască mi- 
reasmă şi coloare. lar această 
bogăție de răzoare, cu trandafirii 
Crucii şi ai Răstignirii, ai Invie- 
rii şi ai Mântuirii noastre, co- 
vârşeşte în preţ cea mai sistema- 
tică şi mai erudită expunere dog- 
matică“. 





Cronica ideilor 





Cunoaștere și existenţă 


Discuţiile cu privire la teoria cunoaș- 
terii trebuesc prezentate în raport c4 
obiectul și cu modalitatea cunoștinței, 

Ideea unificării realităţii. la care ne 
oprisem în cronica precedentă, pare să 
fie comună tuturor preocupărilor me- 
tafizice. Metodele întrebuințate pentru 


a se ajunge la acest postulat suprem. 
diferă însă într'atât, încât fiecare din- 
tre ele au putut forma curente distincte 
în istoria gândirii. Toate pretind a con- 
duce către acea sinteză a realităţii, în 
stare să ne confere certitudinea, să ne 
apropie de absolut, de lucrul în sine. 


Pentrucă am pomenit de „lucrul în 
sine“ — este locul să precizăm că dis- 
tincțiunea dintre fenomenalismul logic. 
al cărui autorizat exponent este Hegel 
şi celelalte curente din tetoria cunoaş- 
terii, pe care le vom expune în conti- 
nuare, de aici începe. 

Numim fenomenalism logic direcția 
hegeliană în teoria cunoașterii pentru- 
că acest autor, renunțând cu hotărîre 
la tot ceiace i-a putut apare lui Kant 
incognoscibil (lucru în sine), a transfor- 
mat metafizica în logică şi, cum foarte 
corect observă Heidegger !), contestând 
existența oricărei realităţi ascunse, a 
considerat realitate, deci obiect al cu- 
noștinței, doar fenomenul accesibil in- 
telectului. 

Care este obiectul cunoştinţei? In 
mod general se va răspunde: realita- 
țea. Dar, care realitate ? Ce este reali- 


de MIRCEA MATEESCU 


tatea ? Pentru logicianul empirist, rea- 
litatea se traduce prin fenomenul cog- 
noscibil. Ceiace nu ne este dat de expe- 
rienţă şi perceput ca atare prin rațiune, 
nu există, deci nu poate îi obiect al cu- 
noașterii. Faimoasa axiomă a filosofiei 
oficiale o găsim aşadar formulată sin- 
tețic : adaequatio rei et intellectus, 


Afirmâţia că realitatea ne este dată, 
în mod exclusiv, prin rațiune, însușită, 
dela Hegel, de mai toţi autorii idealis- 
mului postkantian, se bucură încă de 
un prestigiu puternic şi, în chiar croni- 
ca precedentă, am văzut cât credit îi 
acordă un emerit profesor român. 

Noi socotim însă că nu fără dreptate 
o asemenea teorie a ridicat numeroase 
obiecţiuni. 

Heidegger, în lucrarea amintită, re- 
marcă din capul locului că Heggel, eli- 
minând lucrul în sine din teoria cu- 
noașterii şi oprindu-se comod doar asu- 
pra fenomenului, care are a îi cercetat, 
din punctul de vedere metodologic, con- 
form exigenţelor rațiunii practice, a 
incetat, el cel dintâi, a mai face meta- 
fizică. lată rândurile lui Hegel din 
„Wissenschaţt der Logik“: „Trebue se- 
sizată logica, drept sistem al Raţiunii 
pure, ca domeniu al Gândirii pure. A- 
cest domeniu este adevărul, așa cura 
este, fără voal, în sine însuși și pentru 
sine. Astfel încât, ne putem exprima 
zicând că acest conţinut este prezenta- 
rea lui Dumnezeu, astfel cum este în 


eterna Lui esență mai înainte de crea- 
rea naturii şi a spiritului mărginit... 
(op. cit. p. 35). 

Nici nu se poate o mai totală coniu- 
ziune a planurilor existențiale. Hegel 
crede că ne putem face o ideie despre 
„esenţa eternă“ despre Dumnezeu, cu- 
prinzându-l. și pricepându-L, cu raţiu- 
nea suficientă. Heidegger are drep:ate 
să scrie că o „uitare crescândă“ a lup- 
tei metafizice dusă de Kant în „Critica 
rațiunii pure*' — caracterizează idealis- 
mul hegelian. Punctul de vedere al 
„raţiunii practice suficiente“ a fost sub- 
stituit de Hegel „raţiunii pure“, logica 
fenomenală, a circumstanței accesibilă 
intelectului, depăşindu-şi domeniul li- 
mitat, al lumii finite, fixat de Kant, a 
pretins a lua locul metafizicei. Și, pen- 
trucă metoda logică era cu totul impro- 
prie obiectului metafizice: (lucrul 1n 
sine) Hegel a contestat pur şi simplu 
existența unui asemenea obiect în iec- 
ria cunoașterii, sfătuindu-și, comod, 
discipolii, a se interesa ce singura rea- 
litate posibilă, de unicul obiect al cu- 
noştinţei: lumea fenomenată. 

Monismul hegelian, cum era de aş- 
teptat, a degenerat curând în materia- 
lismul cel mai manifest. Conjugat pe 
doctrina lui Feuerbach el a fundamen- 
tat dialectic marxismul, jar în Franţa, 
prin invitaţiunea expresă pe care a a- 
dresat-o minţilor de a considera reali- 
tate doar fenomenul, nu este de mirare 
că a ocazionat apariţia acelei şcoale 
pozitiviste de înalt prestigiu sociologic 
însă fără de nici o legătură cu metati- 
zica ori cu realitatea însăși. (Aug. Com- 
pte, Durkheim, Bougl6). 

Insuficienţa raţiunii de a cuprinde 
realitatea a fost denunţată însă, vehe- 


ment, chiar de contemporanii lui He- 
gel, în special de gânditorul danez 
Kierkegaard, a cărui tristă trăire inte- 
rioară, dăruită dramatic cetitorilor în 
„Traite du Desespoir“,,,Crainte et Trem- 
blement“, „Le concept de Langoisse“ 
(traduse în limba franceză, ed. Galli- 
mand şi Aulier) a fost de natură să în- 
vedereze „realități“ pe care logica fe- 
nomenală le ignorase voluntar. Dealt- 
fcl Kierkegaard l-a tratat întotdeauna 
pe Hegci ca pe un „profesor de filozo- 
fie“ tăgăduindu-i violent dreptul de a 
sc consideră filosof?). 

In această foarte fugară discuţie des- 
pre cunoaștere nu pulem da relaţiuni 
mai ample asupra operei lui Kierke- 
gaard. Este cert însă că autorul cel mai 
de frunte al filosofiei existențiale, Hei- 
degger, nu este străin de tristeţea me- 
tatizică a marelui danez”). 

O constatare rămâne câştigată, de pe 
urma introducerii punctului de vedere 
existențial, in teoria cunoașterii ; obiect 
al cunoștinței, deci realitate, are a fi 
considerat nu doar ceiace ne este dat 
prin rațiune, pentrucă „datele raţiona- 
le“ nici nu cuprind şi nici epuizează 
calitativ realitatea întreagă. Dimpo- 
trivă, cunoaștem foarte puţin prin ra- 
țiune, rcvelările radicale ale realității 
fiind străine de orice dialectică. Astfel 
încât prin obiect al cunoștinței, reali- 
tate, trebue să înțelegem tot ceiace e- 
zxistă şi aceasta prin raport la acea „,on- 
tologie fundamentală“, racordată către 
lucrul în sine, de care vorbește Hcide- 
ger, 

Am mai scris despre cărţile lui Hei- 
degger şi vom reveni asupra operei lui, 
în cadrul constatărilor pe care le von: 
face întrun studiu mai cuprinzător. 


DI Sa a e ee] 


Prin urmare atât din punctul de ve- 
dere al obiectului cunoștinței cât și 
considerând metoda aplicată cunoaște- 
rii, fenomenalismul logic se dovedește 
insuficient. 

Realitatea însăşi, rămâne în afara 
cunoașterii raționale, O veritabilă umni- 
ficare a realităţii nu obţinem dela au- 
torii absolutismului... fenomenal, sinte- 
za logică fenomenală neavând nici un 
contact cu „realitatea însăși“, ezisten- 
tă, chiar când este ascunsă. Ideile de 
Bine, Justiţie, Frumos, Adevăr, înte- 
meiate pe o atare teorie a cunoștinței, 
nu pot pretinde o validitate obiectivă 
tocmai peatrucă „obiectul“ însuși, rea- 
litatea originală, era ignorată. 

Să cercetăm deci alte metode, o altă 
direcţie filosofică, care a venit ca o 
reacțiune împotriva logicei formale şi 
despre care s'a vorbit foarte mult. nu 
numai în teoria cunoașterii: îintuiţio- 
nismul bergsonian. 

Jules de Gaultier precizează într'o 
lucrare destul de veche („La Phiipso- 
phie officiclle et la Philosophic“, Al- 
can, Paris, 1922) că este nevoie să deo- 
sebim între sensul foarte original pe 
care il acordă Bergson intuiţiei și intu- 
iția intelectuală, clasică. 

Vom numi această direcţie școala 
psihologică şi vom vedea dacă „dura- 
ta“ bergsoniană isbutește acea unifica- 
re a realităţii, la care nu am putut a- 
junge prin reducţie logică. 

1) Kant und das Problem der Methephysik, 
trad, fr. pag. 227-228. 

2) Chestov: „Kierkegaard et la philosuphie 
existentielle“, 

3) 1. Wahl: „Etudos kierkegaardiens“ Pariş 
1939 şi Kierkegaard et Heidegger. 





== 8  lulie 1939 





Obrailor mamei le mai cunosc şi astăzi coloarea. 
Părea că dincolo de ei arde veşnic o lumină vie, 
care se transmitea cu acelaș cur plin tâmplelor și 
gurii și bărbiei. Mărunţică, subțire, semăna mai de 
grabă cu un copil îmbătrânit prea din vreme. Se 
mișca cu gesturi line, fiecare desvelind o puritate cu- 
rioasă peniru firele argintii din păr. Vorbea arare- 
ori, dar și tăcerea ei se asemăna cu o liturghie pe 
care trebue s'o asculți îngenunchiai, desfăcut de le- 
ea pământească. De era furtumă, de era pioaie, de 
înfloreau salcârnii — mama cânta limpede şi armo- 
nios, umplând odăiie cu o mireasmă nevăzulă de 
cuminţenie şi tinerețe. Chiar când tata se întorcea 
obosit, chiar când venea beat sau posomorit — 
mama cânta. Era pentru bucuriile noastre mărunte, 
ca și pentru viața cețoasă din noi — o frumuseţe ne- 
cunosculă sau arbitrară. Pentru toate chinurile, pen- 
tru revolta tatii, pentru demonul rău care ne veghea 
pe furiș din umbră — cântecul venea ca o binecu- 
vântare. Dar cu simțurile mele minore sau mai re- 
pede cu instinctul, îmi dam seama că fiecare undă 
şi svon de cântare purcedea leneș dinir'o tristeţe a- 
dâncă, tutelară peşte mişcările și vorbele ei. Până și 
=mbstul aducea între buze o licoare amară. 

Cesace însă vedeam unic la mama, erau mâinile. 
Neobișnuite, aproape nsomenești. Nu finețe comună, 
ruci albeață lunară. Aveau ceva din curăția aburu- 
„ui ds tămâie. În fiecare degel, părea că stă ascuns 
un înger boinav. Deqetele mamei erau triste. Mama 
suterea, se sbătea. Ochii nu plângeau însă, gura nu 
sa impresiona. Doar mâinile primeau ia încheetură 
reccțiunile simţurilor. Şi de se 'nficra de vreo vede- 
nie, de vroia să-L cheme pe Dumnezeu, de încerca 
să se mărturisească — gura rămânea mută, ochii 
imobili — doar mâinile !&cr&mau, se închinau, vor- 
biau neauzite. 

Pentru asta îi iubiam cu frenezie mâinile. Credeam 
căn căuşul lor se află o taină mare, inumenă, o cu- 
minicare a tuturor minunilor, că de-acolo pornesc bu- 
curiile, neliniștile, cântecele și odihnele mai ales. Nu 
mă durea nimic, n'aveam nevoe de nimic, dar de 
câte ori o găseam singură, mă retrăgeam între căl- 
dura și zejirul palmelor ca întrun liman. Stam așa 
cre întregi fără să cuvânt. De multe ori începea să 
povesiească (senină şi cucerită de propria ei irans- 
întreaga mea 
ființă o aureolă de mucenică. Li priveam chipul de 
sus în jes (mi se părea atâta de irandafriul), dar a- 


formare), radiind peste creștetul şi 


ceeași amărăciune ascunsă îi stăpânea fibrele. 

Aşa am cunoscut-o cu adevărat. Primele impresii 
despre ooneni, primele legături cu lucrurile din jur 
se făceau sub protecția ei. Alifel nu puteam să 
dorm, să vorbesc, nu puteam să umblu. O căutam 
clipă cu ciipă, chemat în urma ei de o forță ocultă, 
căreia mă supuneam fără şovăială, 

Casa noastră mi s'a părut dela început înăbuși 
toare. Tata era voinic cât un haiduc, greoi la vorbă, 
încruntat, mereu ursuz. Nu credea în nimeni, nu fă 
cea cruce, ura oamenii. Muncea pământul ca un 
rob. Atât iubea: pământul. Noi nu eram nimic pen- 
tru dânsul, nu ne prețuia nici sângele, pe care-l pur- 
tam ca o osândă sau ca o mântuire din sângele lui. 
Îşi ferousa din pământ: o pasiune. Nu cunoștea nici-o 
lege, refuza orice sfat. Bra o contrazicere violentă 
a cucerniciei mcunii. Bea, cașicum în rachiu ar fi gă- 
si! o salvare sau o liniște mai omenească. Il oco- 
lsam întotdeauna. Mi-era teamă de palmele lui enor- 
me, de mirosul luciferie a pămân: plin de rod (în- 
cu:bat şi sub unghii şi sub pleoape), mă intricoşau 
ochii grei de tăcările alcoolului. 

Mai era un frate slăbuţ, cu faţa galbenă. Părea că 
suferă mult. Inchis singur într'o cameră din fună, 
nu-l văzusem decât odată, intrat acolo din curiozi- 
tate. Alături de el nu dobândisem o cunoștință nouă, 
nu deslegasem nici miracoiul existenţi lui, mă sim- 
țecun străin, Camera era plină de flori și tablouri. 
CO cendelă ardea pe o măsuță în colțul de răsării. 
Pe-aici umb.au toți încat, vorbeau pe șoptite. Chiar 
taia se ascundea, după ce trecea rar prim odaia lui. 
Nu puteam să-mi explic singurătatea și renunțarea 
obosită, pretimpurie a acestul bomav, cenușiu, firav, 
Vedeam bine că numai pentru el sunt oprite toate 
mângdierile. Mi se furau până și cântecele şi zâm- 
betele — purtate ca pe-un triumi lângă patul lui, 
cdată cu îndepăriarea mamii. 

Era o atmosferă greoaie și critică pentru copilăria 
mea. Nu ştiu de ce (după aceea) mă sbătea un gând 
turbure de înviere sau îngropământ. Mă cuprinsese 
și mă copleșise o tristețe îngerească. Aveam certi- 
tudinea că port cu mine în adânc o rană subțire, 
pe care n'o puteam pipăi, pe cure n'o puteam ve- 
dea, dar care mă măcina ca un cariu, Șiiam că ea 
purcede de dincolo de mins, dela alţii dinaintea 
mea. Cu fiecare zi mă'ncredințam că'n mine se-os- 
cunde un bob de aur sau de otravă, că el a mai fost 
undeva, în inima sau în camea vreunui strămoș 
necunoscut. Cum mai puteam trăi în casa asta? 

Atunci am încercat să evadez. 

O zi plină de soare abundent. O primăvară care 
începea atunci. Ca um fur am trecut prin grădiniță, 
aplecat pe sub trunchiurile merilor, să nu mă ob- 








UNIVERSUL LITERAR 














OSAND A 


serve, să nu mă cheme nimeni înapoi. Am deschis 
portița cu tremur și frică. Basmele, spuse de doica 
bătrână şi neagră, începeau să prindă viaţă. Pași: 
oamenilor, ochii, cuvintele lor — toate se deformau, 
devenind uriașe în înțelegerea mea. Aceasta era 
prima mea atingere cu viața reală, cursivă. Treceam 
prin lumină ca printrun rai prea tânăr. Nu cunos- 
cusem altceva înainte. Azi, mă deslegam de anii 
petrecuți între pereți. Stam cu ochii deschişi spre cer. 
Păsările formau sus o măreție a înaltului. Le-am 
privit până s'au stins înspre apus. Pe câmpuri am 
hoinărit, chiuind, dansând, râzând. Am îmbrățișat 
tulpinele florilor, le-am zâmbit lângă obrajii de ca- 
titea. Le-am spus și o poveste cu un fiu de împărat. 
Mă înfrățiam, mă unificam cu trăirea, cu visele și 
buouriiie lor. Mergeam tot înainte. Spre nicăiri, spre 
un punct nedefinit. Spre capătul pământului, acolo 
unde cerul se 'mpreuna cu frunțile pădurii, mânat 
de vântul răscoalelor, să descopăr adevăratul meu 
destin -- înaintam toi vesel. Mi-erau prieteni păsă- 
rile şi drumul. Imi plăcea cântecul sălbatec al de- 
părtărilor. Dece să mă mai întorc ? 

Târziu (nu știu câte ceasuri trecuseră), mi-am dat 
seama că se petrece ceva nelămurit, ceva  totuș: 
grav şi înfricoşetor pentru mine. O zi întreagă irăi- 
sem sub scutul iuminii, cu lumina ca o împărtăşanie 
ps buze. Și de-odată, acum dinspre răsărit, se năză- 
rise un cnimal întunecos, greoi, adulmecând înspre 
mine — zările. Înghițea lumina, porumburile, lanu- 
rile de grâu, fiemtânile. Peste o clipă, peste două va 
îi aici. Tot mai mult pământul se cufunda sub forța 
lui. El era stăpân peste liniştea, peste bucuria mea, 
peste frăgezimea florilor. Uram această dihanie e- 
normă, care avea să ucidă și păsările și depărtă- 
rile, care avea să mă prăvale, să mă tortureze. Mă 
chinuiam fără să știu ce-o să fac. Ţipătul groazei se 
opri în grumaz, mâinile îmi începură să tremure, o- 
chii căutau o lumină în care să mă refugiez. Nicăeri 
nici-un liman. Mi-era ciudă pe strămoșul care lă- 
sase in mine aminiirea unui blestem, mi-era frică de 
întoarcerea lângă trupul schilawv al fratelui. Și totuși, 
cu un ultim efort, am început să fug înspre casă. 
Priveam înapoi. Era tot mai aproape smeul acela. 
Căci numai smeu putea, fi. Incepusem să lăcrămez. 
Groaza creștea în mine tot mai rea și mai apăsă- 
toare. Treceam pe uliți alergând, țipând, dar nedu- 
merit mă gândeam la ceilalți copii, la ceilalţi oa- 
meni. Toţi erau calmi, nepăsători cașicum nu bă- 
nuiau ce-o să şe întâmple. Panica numai pe mine 
mă svârcolea. 

— Smeul! Ascundeţi-vă că vine smeull 

O bătrână s'a uitat chiorîş la hainele mele pră- 
iuite, a scuipat şi sa închinat. 

Obosit, înfricat — numai în braţele mamei mă gă- 
seam în siguranță. Acum era lângă mine. Teama 
p.erise ră&pune  smeul, 
Pânsa va cânta sau va face un semn magic cu mâi- 
nile şi smeul va pieri. Ocrotirea ei îmi făcea bine. 

— Smeul, mamă | 

Mă privise cu ochii blajini. Nici-o cută pe obrazul 
ei, nici-un surâs, măcar, M& apropiase mai mult de 
piepi, legănundu-mă, alintându-mi tâmplele. 

— Nu, Luca, mu te temel Nu e smeul. Noaptea! 
Ea vine întotdecuna, e timpul când oamenii dorm, 
visează lucruri măestrite, 


ca prin farmec. Mama va 


— Dece e așa urită, mamă ? 

— Nu, Luca, e mai frumoasă decât îţi poţi închi- 
pui tu. Acum apar luceferii, îngerii coboară din cer 
lângă pătucul copiilor, apar stelele... 

— Stele.e...? 

— Da, Luca. Hai să le vedeml 

Mă liniştisem. Afară pe verandă, ochii mei por- 
niseră în direcția degetului mamii. Sus pe boltă, ca 
un cur r:sipit cu belșug — cerul părea o comoară 





minunată. Altădată aș fi țipat văzând stelele. Dar 
astăzi, în această dintâi noapte simțită de mine și 
trecută în seria lucrurilor obișnuite, mă limpeziam, 
mă treziam din viața mea primară. Până atunci, lu- 
mina și întunericul erau tot una. Astăzi, lângă prie- 
tenia mamii — se desfăceau, însemnând fiecare o 
nouă realitate. Taina tor se confunda cu basmele. 
Știam că groaza mea pornește tot dela sâmburele 
de aur sau de otravă al stră&moşului necunoscut. 
Dar simţeam cum mă desfac de legătura aspră din 
trecutul meu amar. 

Pe cărarea grădinii, tata venea ca'ntotdeauna îm- 
pleticindu-se. Duhnea tot a rachiu, 

— Ce e băete? Mi-o spus niște femei c'o intrat 
diavolu 'n tine. 

M'am strâns mai mult lângă trupul mic al mamii. 
I-am privit și ochii. Nu mă mai temeam de focurile 
lor viclene. Căutam să-l înving, să trec peste depra- 
varea lui, să mă sfințesc prin lupta aceasta neșstiută. 

— L-a întricoşat întunericul! spuse mai mult 
pentru tăcerea dintre noi, mama, 

-— Haidude și'nchide ochii odată. N'ăi vrea să mă 
ucizi, poate ?| 

Și cuvintele fură urmate de un râs grotesc, ani- 
malic. Aveam impresia că nu pornește dela tata, din 
keția minții, ci tot din noapte, din depărtări, din e- 
nismatica apariție a beznelor. Nici după plecarea 
lui, ecoul râsului nu dispăru. Stăruitor, cu coli răi, 
el tăia în mine o altă groază. Vroiam lumină, aș- 
teptam dimineața, să mă vindec de vedenii şi de dis- 
perări. Ce moștenisem dela tata? Ce-mi lăsase în 
vine mama? Sâmburele acela îl sguduie, îl roade 
şi pe fratele bolnav? Aparentul meu calm fusese 
sdrobit de greaţa pe care mi-o împlântase în suflet 
— râsul tatii, 

— Mi-e frică, mamăl 

Și mama, parcă simțea ceva din neașteptata în- 
toarcere a crispării. Ne retrăsesem, tot unul lângă 
altui, împliniţi sub acesași zodie funebră. Aprinse 
lampa. Așteptam un miracol. Nu venea de nicăiri. 
Nici chiar sfințenia mamii nu adormia în mine sim- 
țul primitiv, arhaic al beznelor care mă învăluiau ca 
niște șerpi. Mai aprinse o lampă. Febra începuse 
să mă umple, însă, cu tenebrele ei dureroase. Incer- 
cam să ațipesc. De departe întunricul mă absorbea 
ca un baiaur, cu o gură groasnică, apocaliptică, 

— Stai lângă mine mamă, mi-e frică! 

Râsul tatii se învălmășea cu obscurităţile și mă 
înjunghia. Simţeam lacrima mamii prelingându-se 
după obrazul ei pe obrazul meu. Ce puteam face să 
scap de teroarea nopții? Plăcări mori îmi ardeau 
tâmplele, gura și sufletul, Vorbeam despre lucruri 
neşiiute, străine de mine. Mă frămâmtam, mușcam 
domtela pernii. 

O clipă, mama eși. Doica intră somneroasă. N'o 
vroiam pe ea. Mama trebuia să rămână. Senzaţia 
de înăbușeală tot mai mare. 

— Doică, bate cineva în aecaml 

Tresărind, dăduse perdeaua laoparte. Intumeric, 
Incerc să mă ridic, să mera până acolo, să sparg 
geamurile, să pomesc din nou spre zările de azi 
dimineață. Simt din unghii până la glesne ca un șu- 
voi cald, aceeași durere, mai aspră, mai atotpiuter- 
nică. Urmă o tăcere simplă, apoi un gol care ră 
mase încremenit în adâncurile mele. 

Când m'am trezit, zorile mijeau în spre capătul 
satului. O bătrână cu chipul răvășit şi sbârcit des- 
cânta întrun pahar cu apă neincepută. Mama tot 
l&crăma. Doica adormise pe un scaun. Gura vrăji- 
toarei, cu buze subțiri, cuvânta fraze neințelese. Am 
gustat din apă. Cu un tăciune stins, mi-au udat frun- 
tea. Mama mi-a făcut o cruce pe piept. Somnul ve 
nea leneș peste mine, aromitor. 

lăbisem mult. În oglinzi de mă uitam, îmi ve- 
deam chipul transparent și încercănat de dungi ce- 





iz AUTOBIOGRAFIE 


de GEORGE PETCU 











(+) George Petcu 


Ca o armonică, fereastra a ră- 
mas deschisă spre drum, cu buto- 
nierele perdelelor plecate. Orașul 
stă închis în el ca o legendă cu 
iele și vraci. Astăzi plecăm spre 
țări netrecute în atlas sau cărţi geo- 
grafice. 

Auzi pașii cari vin spre tine din 
adânc, din fundul lumii, din toate 
cele patru puncte cardinale ? A- 
pleacă-ţi, vântule, urechea peste 
pieptul pământului şi-o să-mi auzi 
inima Numai inima! E acolo un 
svon de torturi şi înfrângeri, ca şi 
cum în sângele meu sar fi înecat 
o fată cu gecmă de melc și frunte 
de algă crudă, 

Alcoolul, care urca în mine ne- 
cântat în nici o vioară și n nici: 
un poem, se chema copilărie, Ursa 
cea mare rămânea în fiecare seară 
la gsam, veghind ca o doică necu- 
nunată cu somnul palmelor și-al u- 


merilor din leagănul făcut de bunic. 
Era câteodată atât de aproape ce- 
rul, că pomiam cu îngerii hai-hui 
prin «cartierele dela marginea E- 
denului să jucăm ţintar sau bar: 
but, 

Tata purta ţoiul cu rachiu în tu- 
reacul cismei ca un haiduc. Mâi- 
nile lui miroseau curat a țărână 
și-a grâu nesecerat, 

Toate calendarele au file albe 
și file roșii. In fiecare ceasornic, 
orele dohâmdesc o viață proprie 
și inedită. Câteodată minutarele se 
suprapun șin identitatea lor e o 
oră fixă. Marea furtună a timpu- 
lui ne va găsi tot cu tâmplele spre 
soare-răsare şi cu orbitele mobi- 
late de viermi. 

Anii mi-au rămas uitaţi undeva 
pe pântecul Bărăganului, cu smeul 
şi praştia îndreptate spre soare ca 
un curcubeu. 

In cărţile din şcoala primară am 
învăţat rugăciuni și poezii, îar 
peste pozele abecedarului am răs- 
turnat călimara cu cemeală să nu 
mai văd gherghinele și liliecii plân- 
gând. Pe scoarţele cuetelor am 
mâsgălit chipuri de arhangheli, 
baţi de nemurire. Am cetit despre 
Gutenberg, despre continentele ne- 


&zute, despre lisus, despre tria- 
tele plecări fără întoarceri. 

Şi întro zi m'ai luat de mână, 
vântule, și m'ai dus spre răsăzi!. 
În orașul acela oamenii mâncau 
seminţe de iloarea soarelui și scui: 
pau printre dinți, La fiecare ferea- 
stră — pisici cu blămile închise 
încinse de polca samovarelor — 
se găsea câte-o iată bolnavă de 
melancolie, pe fiecare stradă câte 
un rhăturător care aduna nostal: 
giile uliței în roabă. 

Anii nu mai au nicio culoare, 
Păsările, în țară, au aripile albe 
şi ude. Peste penele subțiri şi o- 
vale stau desenate călătorii vaste 
şi colorate. E o oră anume, când 
oamenii se roagă îngenunchiaţi în 
templu, iar păstorii adună cețurile 
toamnei în tulnice de soc. Mai 
sunt și astăzi 'amuguri frumoase 
ca un obraz de fată minoră, mai 
sunt și astăzi sicrie călătoare prin 
ploi înalte și reci. | 

Am pornit cu toţii spre un liman 
fără soroc. În urma noastră pădu- 
rile ard.  Se-cmde de-aici țipătul 
vieţii. Ne-aşteaptă totuşi undeva 





(Urmare în pag. 6-a) 


de LAURENȚIU FULGA 





nușii. Părea că prin mine, se vede dincolo altă lume. 
Toate mișcările, toți ochii erau concentrați asupra 
mea. Nici fratelui meu (care se bucura înainte de 
toate avantagiile alintării, nu i se mai rezervaseră 
atâtea ore de taină cu mâinile mamii, cu poveștile 
doicii. 

Tata a intrat azi în odaia mea. Stângaciu, aproa 
pe tremurând, cu pleoapele și obrajii gălbeiiți, trist 
sa apropiat de mine, mi-a prins pumnişorii în pal 
mele lui şi m'a întrebat stins, rugător: 

— Cine bătea în geam, atunci? 

— Cineva ! 

l-am. răspuns ca hipnotizat. Era stăpân pe voinţa 
şi pe gesturile mele. Credeam că vrea să treacă prin 
mine să afle un anumit lucru, vroia să-i destăinui o 
taină pe care eu o știam în sufletul meu, în viața 
mea secundară. El nu putea bănui însă că'n adânc 
mă ards, mă strânge ca'ntrun clește, un om as 
cuns, un demon. 

— Cine? stărui aprins, închircit. 

— Nu știu tată, nu știu, sau nu pot să-ţi spun, nu 
mi-e permis, 

piam căzut pe perini, nemaiștiind nimic, nemai: 
recunoscând pe nimeni. 

Intr'o dimineață m'au îmbrăcat cu haine de săr- 
bătoare. Nu înţelegeam ce vor face cu mine. Po tata 
nu-l mai văzusem din ziua aceea. Acum fugea dân- 
sul. Pe drum toți se uitau la mine cu alte chipuri. 
Vorbeau între ei și poate se minunau. De-abia când 
am ajuns la biserică, am aflat că mama rugase pe 
bunicul-preot, să facă o slujbă pentru mine. Nu mai 
fusesem niciodată aici. Inăuntru nu mai era nimeni. 
O liniște suavă ca de crini plena peste strane şi po- 
licandre. Pe pereți erau văpsiji oameni tineri, bă- 
trâni, schilavi, obosiţi, dar radiind de-o însuflețire 
inedită. Purtau câte o carte pe braje sau câte o 
lance. Și femei erau. Femei care semănau cu mama. 
Mi se păreau așa de cunoscute, așa de apropiată 
această lume, aceste întățişări. Le mai văzusem un- 
deva? Mai trăisem cu ei? 

— Ce sunt aceștia, mamă? 

— Sfinţi, Luca! Ei sunt mai presus de noi, stau a 
lături de Dumnezeu, 

li observam cu curiozitatea unui început de înţe- 
legere mai firească a lucrurilor. Vedeam în ei niște 
prieteni. Ochii lor erau plini de bunătate. Părea că 
fiecare are să-mi spună ceva, fiecare vrea să mă 
mângâe. Ei stăieau acolo imobili, dar pentru mine 
trăiau, se mișcau, vorbeau. 

— Să mergem, mamă | 

— Dar ce-o să zică bunicul. Am venit să ne ru- 
găm, Lucal 

— Nu mamă, sunt liniştit acum. 

Şi 'ntradevăr, ceva ca un duh, ca un abur a tre: 
cut din mine, printre gratii. Era ca un fum cenușiu. 
Pe ziduri — oamenii aceia — zâmbiseră larg şi înăl- 
țându-şi cu toții frunţile spre Dumnezeu, rămaşeră 
plini de extaz și măreție. Eu mă simțeam ușurat de-o 
povară. Parcă fugise strămoșul din mine. 

Mirată, mama totuși, n'a mai zis nimic. Sa oprit 
l&ngă icoana Maicii Domnului, îngenunchind. Buzele 
ei mișcau întrun ritm de psalm sau de cântare. Şi 
eu am îmgenunchiat. Și eu am spus ceva. Nu ştiu 
ce anume. După semnul mamii am tăcut și cruce, 
am sărutat și picioruşele mici, albe ale unui prunc 
ce se chama lisus. 

Un imn de slavă, pur, melodiat de gurile oame- 
nilor de pe ziduri, trecea peste icocme, peste trupurile 
noastre. 

Așa ne-a surprins bunicul. Şi poate că logodirea 
mea pământească făcută cu sfinţii el a înjeles-o de 
departe. Șiiam că şi-a dat seama de asta, Bunicii 
mi-a mângâiat buclele de păr, m'a privit atent, ca 
şi cum or fi vrut să vadă dacă duhul cel rău a ple- 
cat cu adevărat. 

— Vezi sfinţii, Luca? 

— Da, bunulel 

— De-acum încolo să crezi în ei, să-i iubeşti nu 
mai pe ei. 

„— Da, bunulel 

Biserica toată era cuprinsă de lumini, Lumini care 
purcedeau egale depe fețele celor zugrăviți, pe pe- 
reți. Pătrundeau în mine (sosite din alt veac, din altă 
lume), sălășluindu-se acolo ca 'ntrun golf. 

Când am eșşit afară, mă descătușam ca de bles- 
tem. Viaţa începea cu sfinţii, mama semăna cu sfin- 
ţii, bunicul rămăsese înăuntru să vorbească pentru 
mine cu sfinţii. Am luat atunci mâna mamei și i-am 
sărutat încheetura. 

Mâna ei mirosea curat a liliac şi-a tămâie, 





4 





Imagine şi 


Cei cari au încercat — la noi sau 
aiurea — să precizeze rostul imaginei 
în poezie, sau isbit dela început de 
un obstacol pe cât de evident, pe a- 
iât de nebulos : imaginea a capitulat 
ușor sondajiilor critice, dar odată cu 
ea, cercetătorul a abservat surprins 
că dispare însăși poezia. 

Separând-o de imagine, de efectul 
disociativ, poezia rămâme de multe 
ori o simplă înşiruire de intenţii mai 
mult său mai puţin realizate. 

Cum comentariile în jurul imaginei 
în poezie au fost pretutindeni inspirate 
de acel „utomatism psihic” preconi- 
zat de Braton și experimentat de școa- 
la suprarealistă, totdeauna criticii au 
fost lipsiți de obiectivitatea necesară, 
din cauza avântului ce părea că-l ia 
o mișcare jpoetică structural negati- 
vistă și categoric emarhică. Astfel, ros- 
tul imaginei în poezie a fost nesoootit 
de critici, care pledau pentru o con- 
tinuitate a emoliei estetice în rapori 
cu ideea călăuzitoare, contrariu supra- 
realiștilor care vedeau în discontinui- 
tatea cât mai perfectă, a poemului, 
intervenția posibilităţilor adormite în 
inconștient și deci, calea spre adevă- 
rata realizare a poeziei noui. 

Deși ambale poziţii păreau deopotri- 
vă de justificate, prin exemplele une- 
ori la fel de strălucite ce şi le opu- 
neau, ca: Hugo-Rimbaud, sau Musset 
Lautreanont, totuș între tradiție și ino- 
vaţie conflictul dăinuia, pentru « com- 
plica și mai mult o chestiune deve- 
nit& problemă, numai prin zelul exa- 
gerat al  teoreticianilor  beligeranţi. 
Cert este însă, că ambele tabere au 
neglijat toamai ceeace intenționau să 
lichideze întrun fel sau într'altul: da- 
că imaginea ca scop în sine poate 
contura o realizare poetică, sau este 
numai un auxiliar al unui tot, consi- 
derat ca atare. Acceptarea primului 
caz ar fi dus la poemul simfonic, o în- 
t&lnire, cu alte cuvinte (mai mult sau 
mai puţin incidentală) a unor motive 
diverse, în scopul condiționării unei 
beţii sensoriale. În al doilea caz, con- 
fundaiă cu metafora, imaginea devi- 
ns fatalmente un auxiliar, a cărui pre- 
țiositate depinde nu atât de viziunea 
plastică a postului, cât de alambica- 
rea până la absurditate, a unsi plati- 
tudini oarecare. Din acest punct de 
vedere poezia ermetică a fost și este 
suspectă de șarlatanie. Presupunând 
o cerebralitate voii sonoră (şi uneori 
sensibilizată) ermetismul deseori a fost 
privit ca „0 farsă” — A, Thibaudet — 
ca şi suprarealismul. 

Obsedaţi de probleme și expresie, 

poeţii în speţă rareori au fost con- 
ştienți de efectul cu adevărat „„poetic'* 
a! creaţiilor lor, de unde şi îeluritele 
interpretări şi confuzii la care s'au de- 
dat acei cari țineau să le dovedească 
autenticitatea. Greşala pe care o lac 
poeții, de a nu pune preț pe magia e 
vocativă a cuvântului, a dus la un fel 
de aparhie socotită distructivă ; căci, 
zornăirea inconștientă a cuvintelor 
plasate la întâmplare, numai de dra- 
gul ruziluţei versurilor, poate să în- 
cânte urechile profane, dar este depar- 
te de a se chema poezie. 
" Câmd Paul Valery milita cândva 
pentru o arhitectură conștientă a poe- 
ziei se gândea, desigur, nu la o cmu- 
„mită technică poetică, ci la conştiin- 
ciositatsa artistului întru realizarea o- 
perei de artă, valabilă în primul rând, 
pentru înțelegerea propriului potenţial 
de creaţie. 

Incântaţi de sonorități îniâmplătoa- 
re, cure le dă&decu iluzia unor specu- 
laţii interioriste, când în fond nu aveau 
deaface decât au un text voi: poetic, 
lără aderențe afective, mulți poeți au 
siârşit prin a considera poezia drept! 
o distracţie intelectuală; dar pentrucă 
până la urmă s'au convins că n'o pot 
realiza, au sacrificat această luxoasă 
îndeletnicire, teoriilor de estetică. lată 
de ce la ora actuală majoritatea poe- 
ilor sunt și esteţi, când bine înțeles nu 
se mulțumesc să bată zadarnic apa 
în piuă, scriind poezele zaharisite. 

Puţini sunt acei cari ajunşi la o în- 
țelegere a poeziei să vadă în aceasta 
o transcendență, ci nu o finalitate şi 
să-și „spânzure lira 'n cuia”, din pro- 
orie inițiativă. 

Şi acum să ns întoarcem lu imagi- 
nsa în poazie, pentru a vedea întrucât 

zeasta o 'ssrveşte, ori dimpotrivă, 
Vom aminti câ adeseori: efzciul pos- 
tic naște din simpla îngemânare a 
unor cuvinte dsştul da uzuale: 

„Au tras cu puşoa 'n aer de pe la vii, 
pândarii“ 
(Adrian Maniu) 


„E toamnă, mstalic s'aud 
Gorniştii în fund, la cazarmă” 


(Gh. Bacovia) 

Dar dacă aceste realizări trăesc prin 
ele, prin forța lor de sugestie (d. lon 
Pilat -a isbutit în „Poema întrun vers” 
să ne [dovedească odată mai muli 
primatul „momeniului dat”) cpoi nu e 
mai puţin just că efeciul poate fi une- 
ori cu mult mai cuprinzător în ceeace 
privește orgomicitutea emoției. 

„Cităm pentru orice altă justificare, 
o alegantă suită poetică din Arghezi: 


: „In. depărtarea noastră, Lio, 
Imi sboară gândul ca un corb, 
Prin ploaia unei toamne sure, 


efect poetic 


de TEODOR SCARLAT 
Prin solitudini de pădure 
Pe unde sufletul e orb 
Și vântul, un amar cadiol...” 


Se observă din aceste puţine citate 
ze rol covârșitor are cuvântul călăuzi! 
de emoția conșiientă. Ne amintim, în 
legătură cu aceasta, cu cât etect folo- 
sește Eminescu bemalul „etern“, cu: 
vânt ce pare atât de fixat în versul 
său, încât înlocuirea lui este cu ne- 
putință. 

Indiferent deci de technica întrebuin- 
țată de poet, indiferent de curentele 
poetice în care l-ar integra tempera- 
mentul său, ori judecata critică, un 
lucru nu trebue uitat : cuvântul nu este 
numai un vehicul al gândului. De vre- 
me ce are o magie proprie, imaginea 
nu mai e meșşieșua la îndemâna ori 
cui, ci elaborare artistică, Atenţie la 
cuvinte, deci. 











UNIVERSUL LITERAR 


“Printre vârfuri 


Desprins din basmul lutului și din pravile 


Ridic pânzele de sub frunte pe catarg, — 


Că drumul sufleţului e tot în stavile — 


Şi plec 


Printre vârturi, duc sângerând, picioarele 


după taină în larg. 


Gândului mai înalt decât soarele, 


că 


vreau s'ajung la turnul încuiat 


Dincolo de porţile ochiului descîntat... 


De-ar îi să intru cu luna pe brânci 
Dar să fur visul: tâlhar din somn, 
Din temnițele azurului: Domn... 


Sculptat în nopţile luminii adânci. 


SILVIU LAZĂR, 








8 lulie 1939 





Cronica muzicală 





Producţia claselor de cânt 


Romulus Vrăbiescu — Livia Vrăbiescu Vatianu 


Nu pentru prima dată sa putut 
constata, din cuprinsul unei produc- 
ţii, că în clasele de cânt Romulus 
Vrăbiescu şi Livia  Vrăbiescu-Va- 
tianu, munca elevilor e călăuzită du- 
pă norme serioase de învățământ 
vocal, 

De mai mulţi ani, fiecare din în- 
cheierile ciclurilor de cursuri dela 
„Academia regală de muzică“ a fost 
urmată de câte o producţie particu- 
lară a claselor Vrăbiescu și Vatianu, 
de obiceiu separate, anul acesta în 
aceeaş seară, întotdeauna cu mare 
număr de elevi atent formaţi pentru 
cânt și nu arareori promiţători. Cât 
este totuş de departe dela capătul 
agonisirilor școlare de cunoștințe 
artistice, până la isbândirea viselor 
de carieră lirică! Atât de departe, în- 





Cartea străină 





Louis Ferdinand Celine: „Mea culpa” 


::Mea culpa“ se intitulează 
cele douăzeci de pagini dela 
începutul unei cărţi care cu- 
prinde în restul ei „Viaţa și 
opera lui Semmelweis“, me- 
dicul ungur ale cărui indica- 
iuni asupra mijloacelor pro- 
filactice de luat împotriva 
infecției puerperale au fost 
deplin confirmate de anti- 
sepsia modernă. 

E greu de crezut că aceas- 
tă biografie, scrisă cu o ve- 
hemență nestăpânită, și ca- 
re-l prevestea întreg pe ro- 
mancierul neuitatului „,Vo- 
vage au bout de la nuit“, nu 
este altceva decât... teza de 
doctorat în medicină a auto- 
rului, așa cum a fost publi- 
cată în 1924. 

Mai greu va fi să aşezăm 
„Mea culpa“ în vreuna din 
categoriile literare știute, cu 
toată lipsa de preciziune a 
marginilor acestora, — im- 
precizie care îngădue lune- 
carea lesnicioasă a rubricilor 
unele către altele, 

Scrisul lui Celine are aici 
violența necruțătoare a unui 
pamflet și patetismul unei 
drame — de fapt o monodra- 
mă, al cărei personagiu unic 
e omul în toată goliciunea și 
mizeria condiţiei lui, desvă- 
luite cu sinceritatea tulbură- 
toare a unei confesiuni pas- 
caliene. 

O viziune pesimistă se des- 
prinde din lectura acestor 
pagini abrupte asupra desti- 
nului: omenesc ajuns la răs- 
crucea tragică de unde înce- 
pe aventura comunistă. Pre- 


țul lor nu stă în ineditul la- 
turei informative ci în pute- 
rea de pătrundere a intuiţiei 
autorului, mai sigură şi mai 
revelatoare decât preciziunea 
metodică a unei argumentări 


dar mai ales în neliniştea 
atât de comunicativă isvorilă 
din presimţire unei catastro- 
fe de neînlăturat, a unei boli 
fără leac, 





Iisus binecuvântând pâinea şi vinul 





Consecințele  funeste ale 
aplicării doctrinei comuniste 
decurg toate — după Celine 
— dintr'o  necunoaştere a 
psihologiei omeneşti, nu nu- 
mai în momentul actual din 
evoluția omenirii dar şi în 
trecutul ei, idealungul Isto- 
riei. 

O mentalitate omogenă, un 
„Spirit comun'“ începuse să 
prindă (ormă în Evul Mediu; 
dar corupţia politică, exalta- 
rea egoismului individual şi 
a spiritului de revanșă, apoi 
„toate îmstinctele rele exer- 
citate în cincizeci de veacuri 
de servitute“ au săpat urme 
adânci în alcătuirea sufle- 
tească a omului modern, din 
care se încearcă a se face un 
martir. 

„A fi marea victimă a Is- 
toriei nu înseamnă să fii nu- 
maidecât un înger !... 

Ba chiar, dimpotrivă!.. Şi 
totuşi, aşa e prejudecata, 
mare, neclintită, dură !..“ 

Marea impostură a comu- 
nismului constă din absurda 
„pretenţie la fericire“ pe 
care o propune omenirii, o- 
rientând-o exclusiv asupra 
înfățişerii materiale a pro- 
blemei : 

„...Programul comunismu- 
lui ? Cu toate tăgăduirile : pe 
dea'ntregul materialist ! Re- 
vendicările unei brute pen- 
tru folosul brutelor!... Indo- 
pare! Priviţi mutra lui Marx, 
îndopat !... Poporul e rege!.. 
El are tot! Ii lipsește căma- 
şa...“ 

S'a speculat cu cinism şi 
cu 9 rea credință ce nu poate 
fi tăgăduită, deosebirea arti- 
ficială—, chestiune de şansă 
şi de moştenire“ — între 
două clase sociale, spre sa- 
tisfacerea instinctului de a 
ucide şi totdeauna pentru 
motive facultative. 

Adevărata natură a omu- 
lui ? „Omul e omenesc cam 
așa cum găina sboară. Când 
un automobil o face să ţopăie 


se ridică până la acoperiș, 
dar cade numaidecât în no- 
roi să ciugulească băligarul. 
Așa îi e felul şi pofta. Pen- 
tru noi, în Societate, este 
exact ia fel. Încetăm să mai 
fim gunoi numai sub ame- 
ninţarea unei catastrofe. 
Când țotul se linişteşte, na- 
turalul reapare. De aceea, o 
revoluție trebue judecată 
după doutizeci de ani“, 

„Mea culpa“ se închee cu 
o anticipare întunecată a 
sfârşitului civilizației:  în- 
vrăjbirea va continua pentru 
motive nenumărate, faculta- 
tive. „Războaie fără ca ni- 
meni să ştie pentru ce !.. Din 
ce în ce mai formidabile! 
Care nu vor mai da pace ni- 
mănui!.. Pe urma cărora vom 
crăpa cu toţii... Vom ajunge 
eroi pe loc... Şi apoi pulbere! 
Se va fi liberat pământul... 
Totul va fi fost în zadar... 
Pieirea prin 1dee..,* 


JEAN FONTENOY : „L'ECOLE 
DU RENEGAT” 


„Penser vite c'est un fâte 
pour l'esprit“' — scriă undeva 
H. Taine. Repeziciunea aso- 
ciativă şi sprinteneala idei- 
lor sunt însuşiri remarcabile 
ale cărţii lui Jean Fontenoy, 
în care dealungul risipei de 
amintiri mișcătoare — auto- 
rul însuşi nu se sfiește să se 
arate îduioaşat  povestindu- 
le — se schiţează conturul 
unei etici şi al unei filosofii 
personale. 

Un „renegat“ protestează 
şi se revoltă împotriva Inte- 
ligenței pe care o denunţă ca 
„artă de a înșela“, de-a com= 
plota împotriva Fericirii. E 
vorba aici de inteligenţă în 
înțelesul pe care i l-au dat 
şi l-au folosit în practică e- 
ducatorii generaţiei autoru- 
lui, iar nu de inteligenţa în 
sine, neutră, obiectivă. Im- 
potriva pretinsei superiorități 





Olga Greceanu 





„Amărită turturea” 





a acelei inteligențe asupra 
virtuții — în termenii auto- 
rului, a adevărului asupra 
utilului — se îndreaptă re- 
criminările sale. 

lată acum în ce constă 
etica personală a lui Jean 


Fontenoy şi în ce măsură se 
întemeiază pe ea concepția 
unei etici de o valoare şi ex- 
tensiune socială. 

Există o serie de adevă- 
ruri, de pildă: „„Putregaiul, 
urâţenia, murdăria“, — toa- 
te acestea sunt numai ade- 
vărate, Adevărate sunt deo- 
potrivă: „sănătatea, graţia, 
curăția“; acestea mai sunt 
însă şi utile, „E util să fii 
vesel şi bun“. Atunci, ceea 
ce propune şi caută autorul 
e paradisul pierdut al unui 
„Climat de sănătate veselă. 
îngăduitoare“. 

Concluzie : a îace politică 
nu înseamnă doar a prescrie 
un sistem de reformă socială 
care ar face massele mai 
conştiente ci „a organiza 
gustul vieţii“, fără de care 
aceasta nu înseamnă nimic. 

Acel gust sănătos al vieţii, 
de care ne-a desobișnuit prac- 
tica principiilor francmasone- 
riei, care proclamând „omul 
liber“, afirmă triumful final 
„al ştiinţei şi al conştiinţei“ 
împotriva oricărei discipline 
și a oricăror tradiţii: religioa- 
se, naționale, etc. 

Acel gust natural, perver- 
tit de practica marxismului 
— pe care autorul îl acuză 
de „crimă împotriva omu- 
ui“ — parodie a intelectua- 
lismului, care a distrus orice 
gingăşie „a ucis sentimentele 
materne și filiale,  duioşia, 
credințele, ...„„a omorît tot ce 
semăna cu fericirea“ — cu 
fericirea celor simpli, făcută 
din virtuțile şi bucuriile sim- 
ple, din respectul tradițiilor 
şi a] disciplinei, care dădeau 
„gustul vieţii. 


MSHAI NICULESCU 





Danaidă 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


cât puţini ajung vreodată la capătul 
drumului ales. 

Astăzi, mai greu încă decât ori- 
când, în anumite proporții, ori unde, 
dar în tot cazul, foarte accentuat, la 
noi. Nici n'ar putea fi altfel, când a- 
vem numai două opere de Stat, în 
care posibilitățile de acces sunt de 
zeci de ori mai reduse decât le-ar 
revendica numărul absolvenţilor ie- 
şiți pe porţile „Academiei regale de 
muzică“ şi a Conservatoarelor din 
tară. Cariera de concert, este, cel 
mult, o oarecare completare a acti- . 
vităţii unui artist. De asemeni postul 
de radio, unde în genere muzica bu- 
nă nu poate prima, în loc să se caute 
formarea gustului public, se urmă- 
rește mai curând satisfacerea lui, 
dar unde chiar de nu s'ar cânta de- 
cât muzică serioasă, tot nu sar pu- 
tea îndestula nici pe departe, cu un 
singur debuşeu, cererile de toate ca- 
tegoriile instrumentale și vocale, ca- 
re se aglomerează în jurul unicului 
microfon. 

De altfel, „radio“ nu poate fi con- 
siderat nici ca o ţintă de eforturi, 
nici ca o tribună muzicală ce sar 
putea apropia în importanţă și va- 
loare cu manifestările muzicale ai- 
recte, dar ca o modestă variantă la 
căile normale, ca un mijloc de exte- 
riorizare auxiliar. 

Aceasta fiind situaţia, credem că 
cel mai bun sfat care ar trebui dat 
candidaţilor la profesiuni muzicale 
practice, ar fi acela care i-ar îndem- 
na să nu se decidă prea lesne, să 
nu-şi creeze iluzii primejdioase, să 
nu pornească la drum fără a-și ve- 
rifica fără cruțare forțele și fără a 
privi în faţă dificultăţile aspre ce-i 
așteaptă. Pe cântăreţi în special, 
pentru că locurile ce-i așteaptă sunt 
cu mai mare parcimonie limitate, 
pentru că arta lor este una din cele 
mai fragile și mai exigente. Nu este 
de disprețuit nici actul de prudență 
care consistă din pregătirea preala- 
bilă sau simultană cu studiile muzi- 
cale și a unei alte cariere, pentru a 
avea un retugiu asigurat, în caz de 
infrângere. Dar toate cele scrise ar 
deveni aproape inutile dacă nu sar 
îndrepta către muzică decât talen- 
tele conștiente, adevărate, comple- 
te, care sunt întotdeauna rare. De 


aceea, nici o chibzuire a elevului şi 
strictețe a profesorilor, nu pot fi de 


prisos. Sunt chiar imperios nece- 
sare. 

Trecând la audiţia cu prileiul co- 
mentării căreia am crezut nimerit să 
arătăm o situație absolut reală și 
consecințele ce impune, vom subli- 
nia, în producția foarte îngrijită as- 
cultată, contribuţia a două elemente 
de talent: d. Petre Munteanu (clasa 
d-lui R. Vrăbiescu) și d-ra Gabriella 
Lupancea (clasa d-nei Livia V. Va- 
țianu). 

D. Munteanu uneşte unui glas de 
expresivitate cald nuanţată și emi- 
siune de delicată calitate, un simţ 
muzical ales și o reală înţelegere 
poetică. Execuţiunile d-sale au avut 
acel aport de interpretare artistică 
pe care nu-l putem întâlni la orice 
elev corect și care denotă o natură 
vădit înzestrată. 

D-ra Gabriella Lupancea are o 
Qeosebită sensibilitate lirică și glas 
remarcabil prin prospețime și ten- 
dinţe spre fineţe. D-sa merită să-și 
poată desvolta interesantele posibi- 
lităţi de cânt dovedite. 

D. Ion Mărgineanu, bariton (cla- 
sa d-lui R. Vrăbiescu) sa distins 
prin temperament ferm și glas de 
lăudabil accent dramatic. 

D. Buciu-Mircea (clasa d-iui R. 
Vrăbiescu) desemnează calităţi vo- 
cale foarte făgăduitoare. 

Expuneri cuprinzătoare de sincer 
simț artistic și glas cu afirmări în 
parte pozitive, a susţinut și d. San- 
Marino Tache (clasa d-lui R. Vră- 
biescu). 

D-rele Gluia Eugenia și  Galin 
Florica cu menţiuni aparte, d-rele 
Popescu Angela, Nicolau Maria şi 
Neghina Florica și d-nii Dimitriu 
Teodor,  Muncioiu Puican 
Ion, au împlinit cu meritorie silință 
audiția. 

D-na Oiga Costin şi d-ra Pupa 
Popovici au ţinut  acompaniamen- 
tele cu pricepere şi muzicalitate. 


Ion și 


=== 8 lulie 1939 





GHEORGHE L. RAÂSȘCANU- 
Dervjinski, fost mareşal al no- 
bilimei în Basarabia (Intemeie- 
torul târgului Râșcani, lăngă 

Bălţi) 


In vremea de demult, Chi- 
șinăul era abia un sat cu câ- 
teva case în jurul bisericii 
ctitorită de boerul V. Maza- 
rachi pe locul mânăstirii 
Vărzăreșşti. Satul  Chişinău- 
lui fusese, în vremea de de- 
mult, al mânăstirii Sfta Vi- 
neri. Dar, cu multi mai îna- 
inte de aceasta, la 1466, Chi- 
șinăul aparţinea — ne spu- 
ne d. Gh. Bezviconi (în re- 
vista sa istorică .„Din trecu- 
tul nostru“ A. IV Nr. 31. —34 
Aprilie-lulie 1936. pag. 1) .— 
lui Vlaico, vestitul părcălab 
de Cetatea Albă, unchiul Jui 
Ștefan cel Mare. In 1576, o 
strănepoată a acestui Vlaico, 
Vasutca, vinde moşia Chiși- 
nău vornicului Dragoș. In 
1617 soţia lui Dragoş — Sa- 
lornia — vinde Chișinăul vi- 
stiernicului  Constandin, A- 
bia în 1641 Chișinăul ajun- 
ge proprietatea mânăstirilor 
St. Vineri și Balica din lași. 
Alături de satul Chişinăului 
cu biserica lui Mazarachi, 
pe spinarea aceiuiaş deal ce 
domină valea Bâcului, erau 
Buiucanii, al mânăstirii Ga- 
lata, cu cele trei biserici: Si. 
Arhanghel  (Saborul), Buna 
Vestire şi Sf. Die. Dincolo de 
apa Bâcului, spre Răsăriţ, 
tăcând vis-ă-vis, erau Visti- 
ernicenii şi Gheţăuanii. A- 
ceste patru sate, așezate de 
o parte şi de alta a Bâcului, 
ocupau o suprataţă liniară 
de 2250 stânjeni"). Satele 
Vistierniceni și Ghețăuani e- 
rau, pe la 1800, ale Stolni- 
cului Dimitrie Râşcanu ?). 

Chişinăul, devenind târg, 
a cuprins, cu vremea, în ra- 
za sa, nu numai Buiucanii 
de alături şi Gheţăuanii. 
Zamfir Arbure în „Basara- 
dia“ î) ne spune că Vistier- 
nicenii și „„Râscanovca' sunt 
niște suburbii aie Chişinău- 
lui dincoio de apa Bâcului și 
ne lămureşie că pe acele 
„slobozii“ sau stabilit acei 
locuitori din Chişinău refu- 
giaţi când au năvălit Tătarii, 
precum şi unii dintre negus- 
torii armeni din Căușani cu 
invoirea proprietarului Râş- 
căi, boerui moldovan Râş- 
canu. Zamfir Arbure zice:. 
„Râşcanovca'“ în loc de Ghe- 
țăuani, deși, sub oblăduirea 
rusească a Basarabiei (1812- 
1919) se spunea, obişnuit, 
„Râşcanovca“ numai Visti- 
ernicenitor, unde proprieta- 


1) Halippa. „Tpyabe“, III. (pran- 
şă). 

2) Ghibănescu, „Surete“ vol. X, 
pag. XX. Ildem. Gh. Bezviconi, 
„Din trecutul nostru“. A. IV. Nr. 
31-—34. April—Iuiie 1936, 

3) Pag. 252. 














UNIVERSUL LITERAR 


din Chisinău 


tea Râșcănească era mai ve- 
che decât la Gheţăuani. 

Intr'adevăr, proprietatea 
Râșcănească începe, la Vis- 
tierniceni încă la anul 1745 
Februarie 3 când  jitnicerul 
Teodor Râşcanu (ginerele lui 
V. Mazaraki, ctitorul biseri- 
cii din Chișinău) cumpără 
jumătate din  Vistierniceni 
dela Neculai postelnicul, gi- 
nerele lui Durac Lozonski *). 
Mai târziu, Vistiernicenii au 
intrat în întregime în pro- 
prietate Râşcănească sub stă- 
pânirea lui Constantin Râş- 
canu, stolnicul, fiul jitnice- 
rului Teodor”), lar mai târ- 
ziu, şi Gheţăuanii ajung pro- 
prietate Râşcănească sub stă- 
pânirea lui Dimitrie Râșca- 
nu, fiul lui Constantin €). 

Dar deși sub stăpânirea 
rusească în Basarabia se spu- 
nea obişnuit Vistiernicenilor 
„Râşcanovea'“, după numele 
proprietarului 7), vedem . că 
Dimitrie Cantemir descriind 
ținutul Lăpușnei$) spune că 
în acel ţinut se află „târgu- 
şorul“* Râșca pe apa Bâcului. 
Negreşit, pe apa Bâcului era 
o moară (râșcă) şi în jurul 
acelei mori a luat naștere 
târgușorul...  Presupunerea 
noastră este întărită de un 
document din 1754 Octom- 
brie 15, semnalat de Ghibă- 
nescu ?), şi în rare se vede 
că stolnicul Constantin Râş- 
canu, proprietarul Vistierni- 
cenilor, „poartă proces cu 
mânăstirea Căpriana pentru 
iaz şi moară !%). 

Dacă „târguşorul Râșca pe 
apa Bâcului“ pomenit de 
Dim. Cantemir era aceiaș lo- 


calitate cu  Vistiesnicenii 
Râșcanului, nam putea spu- 
ne. Se pare —- indiferent că 


Râșca „târguşorul“ de pe Bâc 
şi cu Vistiernicenii boerului 
tâşcanu ar fi ori nu locali- 
tăţi deosebite — că numele 
Râșcăi nu vine dela numele 
boerului (mai probabil ar ti 
contrarul) ci dela moară (râş- 
că). 

Dar, spre a nu ieși din ca- 
drul strict a] preocupării 
noastre din rândurile aceste, 
lăsăm pe altădată cerceta- 
rea mai amănunţită cu pri- 
vire la acel târgușor Râșca 
de pe Bâc pomenit de Can- 
temir. 

x 

Delia 5 Februarie 1745, 
când jitnicerul Teodor Râş- 
canu, ginerele lui  Mazara- 
ki 11), cumpără  Vistiernice- 
nii, moşia şi satul ei au ră- 
mas în proprietatea neamiu- 
lui Rășcanu până la 1892, a- 
dică vreme de 121 de ani. 
Din stipânirea lui Teodor 
Râşcanu, jiinicerul de ia 
1690, Vistiernicenii au tre- 
cut în stăpânirea fiului său 
Constantin !?), care i-a între- 
git, apoi în stăpânirea fiului 
său Dimitrie şi, în fine, în 
acea a fiului acestuia, Con- 
stantin, care a fost ultimul 
proprietar al  Vistierniceni- 
lor. 


4) Gh. Ghibănescu, op. cit. paz. 
XXII (în notă). 

5) Ghibăneseu, Op. cit. idem. 

6) idem. pag. XX. 

7) Cum am spune noi „Râșcă- 
neasca“, ori  „Râşcăneşti”, ori 
„Râşeani”. 

8) „Scrisoarea Moldovei” (laşi 
1851, pag. 20). 

9) Op. cit. pag. XXII în notă. 

10) Jumătatea cezaltă din Vis- 
tiernicen:, a lu: Daniil Mihnea, 
monahul, feciorul  părcălabului 
Mihnea, fusese lăsată prin testa- 
ment Mânăstirii Căpriana, după 
ce prin judecată fusese scoasă de 
el din stăpânirea ace.eiaşi mână- 
stiri. (Ghibănescu. Op. cit. pag. 
XXII în aceiaş notă). 


Constantin Râșcanu, dela 
1700, feciorul  jitnicerului 
Toader Râșcanu, a zidit în 
satul său  Vistiernicenii bi- 
serica ce se vede și azi pe 
delișorul de peste apa Bâcu- 
lui, în marginea Chișinăului, 
dominând suburbia Vistier- 
niceni căreia, sub oblăduirea 
rusească, i se zicea „„Râșca- 
novea'“. După cum arată in- 
scripţia de pe ea (pe zidul la- 
tera], din dreapta, ce pri- 
vește spre Chişinău) biseri- 
ca Râşcanului (Râșcanovca) 
a fost înălţată la anul 1777, 
și astăzi este declarată mo- 
nument istoric. 

Iată textul inscripției seri- 
să cu slovă chirilică: 

„Această sfântă bi- 
serică din temelie s'au 
zidit cu cheltuiala ro- 
bului lui Dumnezeu 
Constantin  Râșcanu 
biv vel spătar, 1777. 

Ea priveşte, de pe dealul 
Vistiernicenilor, biserica mai 
veche, a lui Mazaraki, de pe 
dealul Chişinăului; aceste 
două biserici sunt, am putea 
spune, înrudite. Căci — zice 
Ghibănescu — „una. (Maza- 
raki) vorbeşte de socru și 
bunic, alta (Râşcanovea) de 
ginere şi nepoți“. 1) Vasile 
Mazaraki, ctitorul bisericii 
din Chişinău, era socrul lui 
Teodor Râşcanu jitnicerul, și 
bunicul după mamă al lui 


Biserica Vistierniceni 
(Râșcani) 


Constantin Râșcanu ctitorul 
bisericii din Vistierniceni. 

De jur împrejur biserica 
este  împresuraţă de mor- 
minte şi cavouri pe ale căror 
pietre stă scrisă, cu slovă 
chirilică sau latină, o pagină 
de arhontologie  basarabea- 
nă. Râşcani, Krupenski, Do- 
nici, Russo, Rallii, Catargii, 
atâtea neamuri de vechi bo- 
ieri ce au jucat cândva un 
rol în viața politică şi cul- 
turală a Moldovei dintre 
Prut și Nistru, dorm somnul 
de veci în cimitirul bisericii 
din Vistierniceni. 

Chiar sub zidul 
pe care se citește 
ctitorială, lângă intrare, la 
dreapta, sunt mormintele 
iâșcănești, patru la număr, 
îngrădite cu grilaj de fier. 
Numai patru, adică al fiului 
şi al nepotului ctitorului cu 
soțiile lor. Tocmai mormân- 
tul biv vel spatarului Con- 
stantin Râşcanu — ctitorul 
dela 1777 — nu se află acolo, 
sub zidul bisericii sale. Un- 
de a murit și unde a fost în- 
gropat Constantin Râşcanu? 
Nu se ştie. În interiorul gri- 
lajului negru, de fier, sunt 
numai trei lespezi funerare 
cu inscripţia în limba ru- 
sească ; 


bisericii, 
inscripţia 


„Zdies  pacoitsia 
praâhu  nadvornâi s0- 
vietnic Dmitri  Râș- 
canu  scanceavșeisia 
1831 goda, avgusta“. 

(Mormântul lui Di- 
mitrie Râşcanu, fiul 
ctitorului şi care, du- 
pă răpirea Basarabiei, 
a fost, dela 1816-1821, 





cel dintâi mareșal ai 
nobilimii provinciale). 

A doua lespede, la picioa- 
rele ei, poartă inscripţia; 

„ Zdiesi  pocoitsia 
prahu  nadvornâi s0- 
vietniţă Marii Râşca- 
nova urojenna Sturd- 
za, sconceavşeisia 1832 
goda avgusta 28 us- 
la“. 1%) 

Pe această lespede a Ma- 
riei Râșcanu născută Sturza, 
soția mareșalului Dimitrie 
Râșcanu, stă scris, tot pe 
rusește, „aici zace fericirea 
mea“. 


Alături de mormântul ma- 
reșalului, în dreapta, se a- 
flă un monument — un sim- 
plu obelisc de marmură 
neagră — pe care stă scris, 
cu slove aurite şi în bună 
limbă românească : 


„In memoria lui 
Constantin Dimitrie 
Râșcanu, fiul lui Du- 
mitru și al Mariei 
Râșcanu, născut la 15 
Februarie 1845, să- 
vârșşit din viaţă la Pa- 
ris în 7? Decembrie 
1882. Regrete eterne. 
1900“. 


Așadar, nici nepotul de 
îiu al ctitorului bisericii din 
Vistierniceni nu este îngro- 
pat la biserica  strămoșeas- 
că. Murind la Paris, Cons- 
tantin D. Râșcanu a fost în- 
gropat acolo, iar pe locul 
unde trebuia să doarmă de 
veci alături de părinţii săi, 
i Sa simulat mormântul cu 
un monument. Inscripţia cu 
siovă latină şi în limbă ro- 
mMânească pe acest monu- 
ment ridicat în memoria lui 
Constantin D. Râșcanu la a- 
nui 1900 când Basarabia era 
gubernie rusească — şi în 
mijlocul tuturor celorlalte 
inscripții în limba rusă—are 
o notă de ostentativ naţio- 
nalism. 


La picioarele monumen- 
tului de marmoră neagră a 
lui Constantin D. Râșcanu, 
doarme, sub lespedea albă 
cu inscripție rusească, scum- 
pa lui soţie, Ecaterina, năs- 
cută Ermolinski şi carea 
murit la 1841 în vrâstă de 
21 de ani. 

In numerile din 25 și 26 
Octombrie 1912 ale ziarului 
„Opinia“ din laşi, cercetăto- 
vul Ghibănescu, a făcut o 
descriere amănunţită a bise- 
ricii şi cimitirului „„Râşca- 
novca'“ din Chişinău. Astfel, 
Ghibănescu mai dă încă 
două inscripţii de morminte 
Râşcăneșşti în afară de acele 
patru (suscitate), dinnăun- 
trul grilajului de fier de lân- 
gă peretele cu inscripţia cti- 
torială al bisericii. Şi anume: 

„Stolniceasa Sofia 
Egorovna (?)  Râşca- 
nu, 1794-—1827 Oct. 
28“. 

și 

„Spătăreasa Pulhe- 
ria Ivanovna Râşca- 
nu, 1813 lunie 18— 
1876 Oct. 25“ 15, 

Ghibănescu spune că ace- 
ste morminte sunt „în faţa 
bisericii din jos umbrite sub 
bătrânii copaci“, dar când 
noi, scriitorul acestor  rân- 
duri, am vizitat biserica și ci- 
mitirul Visterniceni—hRâşca- 
novea, în Septembrie anul 
trecut, nu am mai găsit ace- 
ste pietre. Intrebând pe cu- 
noscutul genealogist și cer- 
cetător al trecutului, d. Gh. 
Pezviconi, un fiu al Chiși- 
năului şi redactorul revistei 
„Din trecutul nostru“ ce a- 
părea până deunăzi la Chi- 
şinău, d-sa ne-a comunicat 


că aceste morminte  într'a- 
devăr azi nu se mai pot i- 
dentifica, pietrele lor fiind 


deteriorate. 


Și mai este în cimitirul 


Monumente istorice 


Biserica „lHâscanovea“ 





de THEODOR RAȘCANU 


„Maria Donici, 1886, 
decedață la Paris în 1 
Mai 1897“. 
„Emanoil Donici 
1838—1892*. ş. 
„Ecaterina Donici, 
moartă la 21 Dec. 
1878 de 72 ani“. 
„Neculai Donici, 
mort la 29 Martie 
1878 de 8l ani“. 
„Alexandra Russo, 
(fiica acestuia) năs- 
cută la 15 Oct. 1845 
și moartă la 2 Oct. 
1884“. 
Pe piatra ei funerară sunt 
săpate aceste versuri: 
Fatala cruda soartă 
Tot ce e drag în lume 
Curând din lume piere. 
Ferice care lasă 
Măcar un dulce nume. 


Tot în cavoul Doniceştilor 


este îngropată şi Elisabeta 
Harting, născută Donici, 
1831-1908. 


In „Trecutul nostru“ (no. 
31-—34—1936, pag. 14) d. 
Bezviconi scrie: „nu departe 
de biserică se observă două 
morminte, unul fără lespe- 
de, iar altul cuo lespede 
spartă în două. Vreo trei ani 
în urmă, puteai încă citi şi 
lespedea stricată a primului 
mormânt sub care zace spa- 
tarul lordache Râşcanu năs- 
cut în 1784, fiul stolnicului 
Matei, şi el un copil al pita- 
rului Teodor Râșcanu. Al 
doilea mormânt aparține so- 
ției sale, spătăreasa Pulche- 
ria (1813—1836) fiica pita- 
rului Casian Suruceanu, zi- 


ditorul mânăstirii  Suru- 
ceni“. 

Când Gh. Ghibănescu, a 
vizitat, la 1912, cimitirul 


Râșcani de la Chișinău şi a 
descifrat inscripțiile fune- 
rare de pe morminte, (Vezi 


„Opinia“ a. 1912. loc, cit.) 
aceste lespezi  „„Râșcănești” 
nu erau încă deteriorate. 


Ceea ce este curios însă, e- 


ste că pe când Ghibănescu. 


spune că pe primul mor- 
mânt era inscripţia „.Stolni- 
ceasa Sofia Egorovna Râş- 
canu 1784—1827'*  d-l Bez- 
viconi spune că în acel mor- 
mânt „zace spătarul Iorda- 
che Râșcanu născut la 1784“. 


ina regizat ma e 0 00 





CONSTANTIN D. RÂȘCANU 
mort la Paris, la 1882 (Cel din 
urmă proprietar al Vistier- 
nicerilor) 


Să îi descifrat greşit Ghi- 
bănescu? Ceeace e mai cu- 
rios este că „Egorovna“ este 
„Egor'“ (Iordache) și că anul 


[eee 

















Poarta de intrare la biserica Râșcanu din Chișinău, 
(Colecţia Comisiunii Monumentelor Istorie, secția Basarabia) 


naşterii „Sofiei“ — 1784 — 
corespunde cu acela al nas- 
terii lui Iordache Râșcani, 
pe care-l dă d. Bazviconi, 

Inclinăm a crede că acela 
care nu greşeşte este d. Bez- 
viconi și că Ghibănescu a 
redat greșit inscripţia. Apoi, 
în genealogia Râșcanilor ba- 
sarabeni nu este nici o Sofia 
„Egorovna“ soția unui Râș- 
canu; este o singură Sofia, 
dare fiica lui Constantin, cti- 
torul bisericii (1777) şi ea, 
prin căsătorie, nu mai era... 
Râșcanu ! 

Și inscripţiile acestea, în 
limbă românească și cu li- 
tere latine de pe morminte- 
le Doniceşti vădesc la acest 


neam de  boeri moldoveni 
dârzenia simţimântului na- 
ționalist, 


Dar cel mai frumos, mai 
impunător şi grandios chiar, 
este cavoul Catargiilor, lân- 
gă uşa de intrare în biseri- 
că, despre nord. Subt ace- 
laş acoperiş cu arcade susţi- 
nute de coloane subțiri, Ca- 
targieştii Basarabiei răposați 
întru Domnul, dorm aliniaţi 
sub lespezile lor funerare, 
în cripta familială ce seamă- 
ră cu terasa unei vile de 
unde vederea se deschide 
larg asupra Chișinăului. 

Acolo, printre inscripțiile 
Catargieştilor, este și un 
Krupenski şi  polcovnicul 
Semeon Semeonavici Maza- 
raki-Deboltzev. Atât acel 
Krupenski cât şi polcovnicul 
Mazaraki-Deboltzev au in- 
trat în cripta Calargiească 
fiindcă se înrudeau prin ne- 
vestele lor cu Catargieştii. 

Inscripţiile lor sunt alătu- 
ri de ale soţilor: 


Maria Egorovna Ma- 
zaraki-Deboltzeva 
născută Catargi 
(decedaţă — cum spune les- 
pedea — la 3 Ianuarie 1900, 
la Menton) şi 


Alexandra Egorgyna- 
Krupenski 
născută Catargi 

(18 Iulie 1846—7 Sept. 1907) 

Tot în cimitirul Râșcani 
mai sunt îngropaţi și baronii 
Stuart, neamuri de-ai Ca- 
targieştilor. Apoi, cavoul fa- 
miliei Ralli și acel al fami- 
liei Cohanovski, cu inscrip- 
ţii în limba rusă. 

In cimitirul bisericii Râş- 
canovea — cum spune Ghi- 
bănescu („,Opinia“ No. 1723 
din 26 Oct. 1912) „mormin- 
tele se pot clasa în două fe- 
luri; morminte izolate, de 
persoane fără nici o impor- 
tanţă şi cavouri mari fami- 
liale ale celor mai ilustre 
familii din Basarabia“. Prin- 
tre mormintele izolate este 
al lui Mihai Th. Semigradov 
1879-—1903, al lui Alex. V. 
Şeptelici, răposat la 1866 lu- 
nie 20, al unui Iamandi „Co- 


lejskii assesor** 1827. Noem- 
brie 20. Pe o piatră, o in- 

scripție interesantă : 
„Aice odihneşte robul 
lui D-zeu postelnicul 
Măcărescul leat 1188”, 
Această piatră — scrie 
Ghibănescu !?) —- adivereş- 
te spusele preotului Gh. A- 
băgeriu că biserica din Vis- 
tierniceni — azi Râşeanov- 
ca 15) — a fost zidită dintru 
început la 1777 de spatarul 
Râscanu de unce şi-a luat 
și numele de Râşcanouca'“!”), 
O altă piatră cu inscripţie 
rnoildovenească (săpată abia 
după trei ani dela răpirea 
Pasarabiei) este acea a lui 

joniţă Duca : 
„Aici în pământ 
supt această piatră o- 
dihnește robul lui Du- 
mnezeu Ioniță Duca, 
au răposat la anul 
1815, lunie 30%. 

Chiar alături de mormin- 
tele Râșcănești, lângă zidul 
bisericii, împreimuite cu gri- 
laj de fier, sunt lespezile cu 
slovă rusească ale mormin- 
telor lui Alexandru  Petro- 
vici Constantinovici (1832 
Aug. 26—1903 Sept. 12) și 
soţiei sale Sofia Antonovna 
Constantinovici (1840 Sept. 
13—1896 Aug. 20). Alex. P. 
Constanţinovici a lost guver- 
nator al Basarabiei iar soția 
sa era moldoveancă. Bătrâ- 
nul dascăl care, împreună 
cu tânărul și amabilul fiu al 


părintelui Aronov, actualul 
paroh al bisericii, mi-au a- 
rătat cimitirul şi mi-au dat 


toate lămuririle, îmi spuse 
că l-a cunoscut pe guverna- 
tor şi își aminteşte de dân- 
sul. 

Acum, biserica  ,„Râşea- 
novca“' se cheamă „a Sfinţi- 
lor Împărați Constantin şi 
Elena“ (căci ctitorind-o, spă- 
tarul Constantin  Râșcanu 
i-a pus hramul la ziua nu- 
melui său) și este declarată 


monument istoric. Cu toate 
acestea, o duce greu căci e- 
pitropia ei n'are fonduri su- 
ficiente pentru o mai bună 
întreţinere. Și, tânărul Aro- 
nov şi bătrânul dască) îmi 
arată — drept dovadă -— zi- 
dăria din roșu a unei proec- 
tate case parohiale (lângă 
poarta de intrare) care stă 
neisprăvită.... Încă un monu- 
ment istoric care — lăsat şi 
el în părăsire---se iroseşte!!!,, 


17) Ioc. cit. 

18) Ghibănescu scria aceasta la 
1912. Azi, Râșcanovea și-a recă- 
pătat numele vechi, Vistierniceni, 
deşi sar fi putut respecta amin- 
tirea Râșcanitor  zicându-i-se 
„Râșcani“ sau „Răşcăneasca”. 

19) Când a fost Ghibănescu la 
Râşcanovea, parohul bisericii era 
păr. Ahâzeriu iar inscripția ce se 
vede azi pe biserică, nu era. A 
fost găsită mai târziu în clopot- 
niță. 





// epământeanuf peregrin 


In inimă creștea un strigăt clar, nepământesc, 


Cum bolțile ţăcerii transparente 'ntrun cristal 
Şi-atât de caldă floarea unui cântec nefiresc 
Se deschidea în fiecare seară triumfal. 


Din ce în ce, un dor de sbor înalt, mai desluşit 
Triumfător se ridica peste avânturi mici... 
O, steaua totdeauna căutată 'n infinit. 


bisericii „Râșcani“ cavoul 
Doniceştilor, în partea des- 
pre miază noapte, cu urmă- 
toarele inscripțiuni în limba 
română : 





11) In privința acestui Teodor 
Râșcanu, Ghibănescu face o gra- 
vă eroare genealogică, atribuin- 
du-i o filiațiune fantezistă şi ne- 
documentată înrudindu-l cu „Răş- 
canii” dea Fălciu cari nu sunt 
„Râşcani” aici neam de boeri şi 
nici, măcar, din acelaş neam, cum 
nu este nici boer n:ci „Răşcanu”, 
un oarecare doctor evreu din Tg. 
Frumos care se numește „Aurel 
Răşcanu”. 

12) Jitnicerul T. Râşcanu a mai 
avut, în afară de Constantin, încă 
doi fii: Ioan și Alexandru, şi. o 
fiică 'Peodosia, măritată cu Ioniţă 
Cuza. 

13) Op. şi. pag. XVIII. 


O, limpezimea niciodată întâlnită-aici. 


Dar pasul către depărtări încrezător porni. 
Era atâta bună-dimineaţă 'n ochii lui 

Şi-atâta rugăciune de fântâni în zarea gri. 
Ca un copil îngenunchia pe lângă cărărui, 





14) Maria Râșcanu, soția mare- 
șalului Dim. Râșcanu era fiica lo- 
gofătului Dimitrie Sturdza, (Vezi 
și Gh.  Bezviconi „Din trecutul 
nostru” fascicola nr. 36—39. Sept.- 
Dec, 1936). 

(Adem. nr. 31—34. Aprilie-lulie. 
1936). 

15) Născută Surucean, fiica lui 
Ioan Surucean, măritată cu spat. 
Iordache Râşcanu, (Bezviconi. Op. 
cit. a. IV. 28—30. lan.-Mart. 1936. 


Şi cum trecerea printre ispite largi privind spre cer 
EI niciodată capul nu şi l-a întors din drum, 

__Ci totdeauna, zărilor albastre cavaler, 
Era simbolul setei de azur râvnit acum. 


ION ȘIUGARIU 





(Cavoul Catargi) 


Cimitirul Râşcani din Chișinău 








6 





Cine nu cunoaşte pe Pavlică, func- 
ționar la o bancă ae scont, într'un 
oraş cu renume industrial, Este firav 
la trup şi de paloarea cearei la faţă. 
Dealtfel și când era copil, tot aşa era: 
gălbejit şi custură. La părinți erau un 
roiu de copii — vreo cincisprezece, 
unul după altul, ca gama notelor la 
cavir. 

Toţi — purceluşi grăsuni și cu bu- 
jori în obraji, numai Pavlică era cos- 
teliv ca o nucă seacă, supt la chip și 
cu burta lipită obeală de şira spinării. 
Şi ce nu le căra bietul tătâne-su: nu 
le aducea mălaiul cu ciurul, ci cu sa- 
cul dela moară și nu le da păstăi fierte 
de fasole la masă, ci câte un ciubăr de 
ghiveci cu carne de mânzată grasă și 
o boalcă mare de ciorbă cu toate ver- 
dețurile în ea, acră, făcută cu borş din 
huşti de tărâţe. Ce folos însă, că toţi 
mâncau, numa! Pavlică, nu. Strâmba 
din nasu-i lung de gaiţă, bumbuţa 
gura strânsă pungă să nu intre nici 
mirosul în ea şi cerea mamă-sii să-i 
dea brânză lui, să mănânce, că nuci 
piace acru, gras şi fo:oștini de zarza- 
vat. Muma îl ascuita: îi da un boţ de 
vacă şi un tcodruieț de pâine — coltuc 
de care ştia că-i place şi — așa clefc- 
tia și el la masă. 

Ceilalți vărau linguroaele de lemn. 
vârtos în strachinele de lut cu ciorbă 
şi hăpăiau zeama, ca groşani: terciul 
de irimie dia găvan. Pavlică mai mult 
iingea bucata de brânză, decât mânca. 

Şi, totuși, iată că a crescut mare, a 
făcut şi cătănia, n'a duhnit precum se 
temeau toți a: iui. Se vede treaba, că 
țesuturile musculare și cartilagele în- 
cheeturilor, s'au uscat clei, sgârciu 
tare şi așa a putut să se ţină bine în 
oştire şi s'o treacă, să iasă :a mal. 

Cât a fost mic, nu se atingea nimeni 
de ei, nici cât d'un deget, că se aprin- 
dea foc şi orăcăia ca o broască, de 
schimba casa în eleşteu. Tatăl și cu 
miuma îi ţineau de rău petoţi, să-l lase 
in pace, că el nu-i ca ei, e mai bi:a:cu 
și nestrujit în carnea de peel, otânce- 
şte de grabă. Frăţiorii, fetele, roboteau 
încolo și încoace, să ajute prin curte, 
în casă, goniau după târgueli la pră- 
vălie şi în piaţă, pe când Pavl:că îmi 
sta pietroi pe vatră, lângă mâţă, pi- 
rotia în capul oaselor, în timp ce hâţu 

2 cotoi torcea pânza de păianjen 
pesle geneie lui închise. 

Câte unul din ceilalţi, 
câte odată; 

— „Da! noi alergăm, crăpăm sur- 
cele, aducem apă cu cofa şi el doarme, 
sforăe pe piităl“ 

— „Lăsaţi-l maică, bine că l-a furat 
somnui şi pot să-mi văd de treabă, că 
acuşi se suie soarele chindie, vine ta- 
tă-tu şi mă găsește cu mămăliga ne- 
pusă pe masă și cu ulcele:e nedaie în 
clocot şi-o să se facă foc și pară“. 

Ea era bucuroasă când Paviică otân- 
ja în somn, altlel o ţârâia ploaie în 
băziială, toată ziua şi îi încurca pe 
toți. Atunci nu putea nimeni: să-i intre 
în voie. Numai poruncia și cerea: 


ma:  cârtia 


— „Vreau pâââne! 

— „Na, la maica! 

— „Nu-mi place, că nu-i co.tuc! 
Fa rupea atunci altă halcă de pâine. 
— „Nu e moale, au vreau! 

— „Azi n'a copt brutarul pâne, 
maică, 

— „Ce, dacă n'a copt, mie să-mi dai 
pâne caldă. 

— „Aşteaptă, co să primeşti calca- 
vuri împărăteşti. 

Şi-l lăsa baltă în toanele pârţagului 
dui. 

Apoi să ţe ţii pârleo, să nu te rupi 
pânză. 

Incepea: „Dă-mi pâne-e-€... mă foa- 
me-e-c-“.,. 

Şi-o ţinea așa din zori până la 
prânz, când venea tatăl cu jimblă 
caldă subsuoară, atunci luată din cup- 
tor, încă aburind, când îi rupea col- 
tucul pentru Pavlică — „mă foame“, 
care imediat se oprea din plâns. Şi-i 
erau ochii eșiţi din orbite de plâns şi 
roşii rac, 

Așa de mult plângea, că la urmă 
numai sughița, ca o găină bolnavă de 
ţâvaă. Tatăl, ca să-l liniştească, îl 
lua în braţe brotăcel şi-l tat dondănia 
cu vorbe blajine şi cu glume, adieri 
dulci de cuvinte, 

— „Lasă, că o să-ţi aducă tata bigi- 
bigi, turtă dulce și la ceilalţi n'am 
să ie dau. Numai aşa, na, să-şi puie 
pofta în cutu! 

Pavlică, făcut covrig pe pieptul ta- 
ţii, ascuita atent ce j se spunea și 
plimbând ochii rotogol împrejurul lui, 
să vadă dacă aud ceilalți, zâmbia în 
ochi și în gropiţele înflorite în 'obra- 
ji: umeziţi de lacrimi, 

Tatăl, cu gura mânecii minteanu- 












dui, îi ştergea năsucul ascuţit cioc 
şi în jurul ochilor plânşi, 

— „Daa! Să "'ndrăsnească numai 
vr'unul să ceară să-i dau eu lu:: Na- 
na-na, băiaie! 

Pavlică, acum râdea de-a-binele, 
cu hohot de bucurie. Atunci tăcea şi 
el, era liniște în casă, în coo, ca o 
cobe-cucuvea, se storcea toată ziulica 
de plâns. Te miră pentruce. Ineori 
pentru fiece fieac de nimic. Nici nu 
mai ştiam cum să umblăm cu el. 

D> ou să fi fost şi tot nu se spâr- 
gca așa repede, 

Şi acum, când e mare, că a trecut 
atâta vreme şi tot se mai aminteşte 
câte o poznă pe scama lui de copil, 

Se vorbeşte că era în ciasa III-a 
primară, în vacanţă. Inălţase un șoim 
da smeu turcesc, cu aţă subţire de 
maşină de cusut, Nu știu cum sa um- 
fiat vântul în pânze odată, tam-nesam, 
că i-a smuls smeui cu aţă cu tot din 
mână şi l-a dus nene, zece poşti: pe- 
ste apa Ialomiţei, Prahovei, Buzăului, 
ş a. m. d. Pavlică a stat pe loc „de 
lemn Tănase“ şi s'a tot uitat ung după 
smeuiu! lui, cum se ducea uliu pe lin- 
sul zăritor, fără să-și fi luat barm 
rămas bun dela stăpânu-său. Paviică 
fiert, gaiben ca ceara, cu suspinul 9- 
prit pe buze, isbuani odată în plânset 
ieşinat, de parcă ar fi murit cine ştie 
cine. Și plângi... şi pângi.... boceşte... 
jeleşte, că se 'nvârtea cerul cu s0a- 
re:c, umbrelă împrejurul pământu-ui 
şi se desghcţau apete în pâraie-șiroale. 
N'a fost chip să-l liniştească şi să-l 
oprească din plâns, nimeni; nici 
muma cu vocea ei caidă de îuger. 
Numa: iată că vine tată], In timp ce 
Pavilică prohodea înainte smeuţul lui, 
acesta îi face unul nou, îi înădsește 
coadă dintr'o otreapă de vasc, îi pune 
gură şi cumpără un mosorel cu âţă 
de'a prăvălie. Cât ai număra caci, 
smeul era in nouri, sus. Pavlică, iu- 
mina: a ochi şi străiucilor de veseli, 
ca soareie şi curcubeul după ploaie; în- 
cetă  smiorcăitul plânsuiui şi luă 
smeul âin mâna lui tătâne-său. 

La școaiă copiii îi ziceau „Pavlică 
Bâzâiă“. 

Toţi se jucau, alergau în curtea de 
recreație a școalei, ca porumbeii şi 
flutrii în sbor; făceau gă:ăgie, harai- 
man mare de bâciu, numai Pavlică 
sta înghemuit întrun ungher, bâzâia 
sau sfornăia ca un ariciu. Nu-i plăcea 
să lege cu nimeni prietenie, fugea de 
copii cum căţelui câmpului d= lume. 
In clasă se aşezase în banca cea ma: 
din spate, singur-singurel. 





Invăţătorul i-a observat că este o 
tigoare sălbatecă și deaceea îl cam 
lăsa în apee lui, îi părea bine că se 
ține cel puţin de şcoală și vine — cu 
chiu, cu vai, regulat. 

Intr'o zi îl găseşte ţâroăind pe abe- 
cedar bureală de lacrări. 

— Ce este Lăcrămescule cu tine? 
cine te-a bălut şi nu ţi-a dat mai b:ne? 

— De cum a venit în clasă, se fleor- 
căește, domnule, răspunse boambă un 
copil. Spune că nu-și găsește condeiul. 

— Ai pierdut condeiul Lăcrăme- 
scule, de aceca plângi? Lasă, că-ți dau 
copiii. condei. Iată! ia-], 

Pavlică ridică ochii peste cap, sus 
spre învăţător, cu două lumânări stin- 
se la nas de piâns şi troană. 

— N'ai batistă să-ţi ştergi coşul na- 
sului ? 

Pavlică, cu ochii inunâaţi în lacrimi 
— licărind de bucuria condeiului, 
scoase din surtucul de pe el o coadă 
lungă de cârpă şi o şterse jur-împre- 
jurul masuiui, ca sticla de lampă, de 
funingine. 

Deaiticl, citia bine pe abecedar, cu- 
noștea fiecare buche pe numele ei, o 
lega cu aite buchii în silabe şi pro- 
nunța apoi întreg cuvântul și aşa, ci- 
tia cu ușurință. Invăţătorului îi plă- 
cea de el la carte — era bun, ba încă 
„prea bun“ față de alți puştani, cari 
se uitau în abecedar ca mâţa în calen- 
dar; țârâiau sioavele pe litere „târiş- 
grăpiş“, ca pietrele de moară pe cal- 
darâm. 

Pavlică şi la artimetică avea mintea 
descurcată bine. Tabia înmulţiri: 0 
ştia. „Tatăl Nostru“ pe degete. Adu- 
nări, scăderi, împărțiri, făcea cu uşu- 
rință, nu se împotmoiea ca cei ma: 
mulţi din clasa lui, pe car: abia îi mai 
scotea învățătorul din încurcătură cu 
macaraua .Pe Pavlică, însă, nu. Ta” 
msn de aceea și dascălui îi trecea cu 
vederea toate țâvnele și miercăneleie 
lui de copil râzgâiat şi mofturos. 

Când s'a dus tătâne-său la şcoală, 
să vadă cum îi urmează ţâvna, învă- 
ţătorul i-a spus numai vorbe bune 
de el. 

— Că este bâzâit, ursuz şi ciufiit, 
mare nimic, zise acesta. In locul tu- 
jeelor urite, mărindu-se, cu anii îi 
vor crește pene frumoase şi va ajunge 
băiat de viitor. 

Tatăl se linse pe buze de muițu- 


mire, învârti ochii în roua nădejăii, 
salută pe învățătorul copilului și 
plecă, 


De atunci se înfiripă în inima iui de 


UNIVERSUL LITERAR 


ICE. în, 
rocgonir Pehai 


CA 


părinte o rază de încredere şi de spe- 
ranță pentru ciocitul de Pavlică. 

Mai avea un obiceiu acesţ țârcă: 
toată ziua sta cu mânile vârite în 
manșonul buzunarelor dela pantaloni. 
Nu le scotea din nădragi decât când 
mânca, încolo şi când dormea, era: cu 
ele toartă, la pantalonaşi. Odată, s'a 
împiedecaţ de un ciot în poarta școa- 
lei şi a căzut trunchiu, curmeziș la 
intrare. Care copil venia, se uita ia el 
lung, bufuia în râs și-l pășea ca pe 
niște moaşte sfinte — făcătoare de 
minuni, — apoi se opria în curte și 
privia crucit ca la un monstru arun- 
cat în poartă. 

Se strânseseră în curte roiu, toţi 
copiii din școală, ridicau o hărmălaie 
asurzitoare de a: fi crezut că sa în- 
tâmpiat cine ştie ce lucru maie de 
basm, cu balauri şi smei, 

Când colo era un biet copil, căzut 
butuc în poarta școalei, 

Hop și domuul Costică Condurăţea- 
nu — învăţător, apare cu statura iui 
îrumoasă şi dreaptă, în gura porții. 

Se uită mirat la mototoiul aceia de 
omuleţ trântit jos și la grămada de 
furnicar a copiilor. Păși şi el peste 
pragul de suflet omenesc, se opri pe 
loc, împinse cu piciorul tâvăiugu.-a- 
riciu, care se rostogoli  bucuea de 
roată, afară îm uliţă. Zări şi dascăiul 
că este Paviică-,,Lăcrămescu“, cum îi 
z.cea el. 

Copiii râdeau, să p'esnească de râs. 

— Hai! terminaţi! Așa aț: invăţat; 
când vedeţi pe cineva că a căzut, vo: 
râdeţi în loc să-l ajutaţi să se ridice. 
Puneţi mâna şi-l săltaţi în sus! 

— Tu eşti „Lăcrămescule“ ? Ce-ai 
păţit? i-a dat careva brânci? 

Pavlică, cu mânele tot in buzuna- 
reie pantalcailor cum căzuse, cu gura 
ş: nasul pudrate de țărână, ochii 
piânși şi cu oblajii mârzăliți cocă de 
pământul amestecat cu lacrimile curse, 
sta ciuşdit, cu faţa de ciovn micuţ 
speriat, bătut parcă şi numai ţâvaia 
înghițind lacrimile ce-i isvorau din 0- 
chişori pe obraji. 

— Apoi, Lăcrămescule, nu mai bâ- 
ză: de-asurda, ca proasta, scoate mâi- 
nile din buzunar și şterge-ți mai bine 
fleanțele după tine de praf! 

Pavlică însă, parcă nici nu auzia 
ce-i spunea învățătorul. Se scremea 
înainte, în p:âns. 

— Ia puneţi mâna, măi, şi scoateți-i 
toartele din pantaloni. Scuturaţi-: hai- 
nele de pe el şi haideţi în clasă, -a 
leaţii, 


AUTOBIOGRAFIE 


o foae de calendar, pe care nu 
vom mai putea scrie nimic. 

Nu ţie hică, vântule, de ochiul 
lui Dumnezeu ? 

Mi-aud copilăria "n amintire și 
tresar. Tot n'a mucegăit, Se scoală 
tot cu păunii și-alunecă pe drumu: 
zile satului cu ceața și cântecul 
surorii, însbunită într'o noapte. O 
spaimă mare ca ua nauiragiu, îmi 
rupe inima în două. Cu un sufle! 
mă 'ndemn spre periferia cu în: 
gsri a lui Dumnezeu. cu celălalt 
aș vrea să mă 'ntorc flăcău în pă 
dure. 

Orale sunt umede și-au miros 
tare de caduvre uitate în ploae. 

Vântule, dece te uiţi atât de trist 
la mine? Iţi pare rău că plec? O, 
nu-ți fie teamă, că nui aproape 
mei nimic, E-adevărat: prin plă- 
mânul, vecin cu sahara inimii, a- 
gonizează un corb ca un prohod 
de toamne sinucise. lar de pe pe: 
rina, pe care-mi culc alba obo- 
seală a celor douăzeci de crini, 
luna soră de caritatea îmi adună'n 
fiecare zori de zi sufletul roșu şi-l 
aruncă în latrină, 

Dar uită te şi tu în oglinzi. 

Vâniule, ai umerii obrajilor scoși 
în afară şi inelatele-ți degete des- 
cărnate. 


m a a a a a a a ci a a a a a Ta Tg 


Lă 





D. Zghibarțev (Bolgrad) : 


Sacale cu boi 


(Urmnare din pag. 3-a) 


Ei și | 

Ce-ţi pasă ţie ori ce-mi pasă 
mie | 

Tu tot vei dansa în astă seară, 
cu o femee desplatită, pe maida- 
nul dela marginea orașului și la o 
baţie luciferică vei aduna toți vi 
sătorii de ps stepă. lar eu. până 
când lampa va consuma tot gazul 
ca pa-o înimă, voiu silabisi mereu 
numai pentru mina, din „Cuvinte 
potrivite” şi „Poemele luminii”. 

Nu-i fie frică, nu-ți fac niciun 
rău, 

Ce ochi frumoşi are corbul din 
plămânul vecin cu sahara inimii, 

Dar vezi, eu nu voiu pleca la fel 
ca ceilalți de până acum. Nu. Mă 
voiu risipi ca o briză prin toate 
ungherele. Voiu îi în ceasul acela 
o ceață, o melodie. Intre cearcea- 
tuzi, tu, singurul meu prieten, nu 


CEORCGE 


A venit pe lume când oamenii ju- 
cau hora mnebunească a războiului. 
Ziua când începea viața lui a fost ho- 
tăvîtă pentru 13 Ianuarie 1917, iar lo- 
cul, în satul Grindu, din judeţul Ialo- 
mița. In timpul acela, tatăl său, Ale- 
zandru Petcu, murea pe undeva, Tă- 
pus de schije, apărându-și țara. 

Copilăria lui, sbucium de viață mi- 
că în care bătea o inimă mare. Ochii 
lui sau deschis pe siepele Bărăganu- 
lui şi-a învățat de mic să privească 
în depărtări, dincolo de zidul albastru 
al cerului, unde auzea chemarea șă- 
galnică a fetei morgare. 

Educaţia liceului miiitar dela Mână- 

stirea Dealului n'a pului să-i îndrep- 
te aspiraţiile către o curicră ustășeas- 
că. Firea lui  indepenueutiă  usculta 
glasul libertății, al imensităţii zăritor, 
a! fetei morgane cu curu se logodise 
încă din copilărie. 
De aceea el n'u rămas în militărie, 
ci a pornit pe drumul literelor şi-al 
gândurilor. In mediul studențesc se 
simţea ca 'n elementul său. Putea 
să-și dea frâu liber sufletului. 

George Petcu nu s'a împotrivit des- 
tinului. l-a primit loviturile cu jrun- 


vei găsi dscât bat'sta cu prea mult 
sânge neuscat și plaivasul. lar pe 
masă : lavaliera, o ceașcă de ca- 
fea murdară și-o țigară netermi- 
nată, Si nu mă voiu transforma în 
animal sau planiă, ci “nitro carte 
de bibliotecă sau poate într'o stea. 


O. vântule, de ce tremuri |! 

Tu ai fost intotdeauna bun cu 
mine. 

E o oră anumaz, când oamenii 
mor și vânturile nu mai bat, 

O inimă se târăște ca o broască 
spre casa unde copilăria a uita! 
să se sinucidă. Imi sunt ochii plini 
de neguti și totuşi îl văd pe Dum- 
nezeu. 

Vântule, du-mă înapoi să-mi iau 
inima, s'o duc pe biletele de pa: 
pagal ale palmelor — ca pe-o zo: 
die— Maicii Domnului în cer. 


PETCU 


de MARIN COSMESCTU 


tea senină. Cu fiecare sforțare peste 
puterile lui fizice, îşi simțea sfârșitul 
mai apropiat. Și nu se 'mgrozea, cu- 
noscânu-și ereditatea. Pierderile mem- 
brilor din familia lui nu-i înspăimân- 
cau mai mult decât orice fapt divers, 
Nuel preocupa nimic  lumesc, ci se 
încăpățâna să-și trăiască primăvara 
vieții sale cu închipuirea. Acolo sus, 
deusupra lumii acesteia stăpânită de 
demonul materialismului, el putea să 
întrevadă adevăratul sens al vieții, 
cu'tivând idealul în sufletul său şi 
întreținându-se cu iluziile. 

Când se cobora printre semenii săi, 
privia cu desgust sclavismul conveni- 
țiitor sociale, îroniza mândria  pros- 
tească a celor care-l oculeau și 'nehi- 
dea ochii când goliciunea spirituulă 
a omului i se arăta sub variuie as- 
pecte. 

George Petcu nu s'a gândit să scrie 
poezii „pentru toți orbii pământului“. 
S'a tălmăcit doar pe sine, adolescen- 
tul rătăcit pe stepele Bărăganului în 
căutarea iuziei fata-morgana. Şi a 
murit înainte de a 0 găsi. 

In poeziile sale (,„Tălmăciri din mi- 
ne“ şi „Fata-niorgana“) a spus cre- 












Altă dată, era iarnă. Afară ningea 


plotoace mari de scame de zăpadă. 
Jos, pământul înghețase și prinsese 
luneicuş. Paviică, nu ştiu ce treabă 
căta prin curte, că a alunecat şi sa 
dus târiie pe spate, cu mâiniie cobi- 
uţe în buzunare — ca de obiceiu, 
până sub pletele albe ale unui dud 
bătrân, 

La început nimeni din casă — din 
ai lui, nu i-au observat lipsa. Era la 
vremea prânzului. Muma trintise o 
dură de mămăligă aurie pe bradul 
mssei, care fumega, înăiţând spre po- 
diră aburi cu miros de măla: prăjit. 
Copiii, aduimecând în sec, o păzcau 
de jur împrejur cu ochii, ca pisica 
şoarecaie, ori copoiul epureie. Aştep- 
tau numai să pice tătânu și să sc a- 
şeze grecește pe rogojină, roată la 
masa scundă — pe trei picioare şi a- 
poi so dumice ca pe un pacodişpan. 

Iată și tatăl, clanț pe poartă. Arun- 
cându-şi privirea orizont pe cearcea- 
ful da zăpadă, din curte, observă un 
ţa. negru sub dud. Se duce de-a mi- 
rare într'acolo, să vadă ce este. Sco- 
toci bine cu ochi: lucrul bucucaș: o 
'cușmuliță d2 oaie, o pereche de bot- 
fori şi între ele un petec de postav 
învelia ceva care sufia foale. Pipăi 
cu mâna lucrul și-l întoarse cu fața 
We jos, îm sus. Sa cruci tot, când des- 
coperi că era Pavlică. Il ridică în 
braţe și-l duse în casă — lemn de 
înghețat. Se aperiară toţi, când îi vă- 
zură. Muma pod'di în plâns de mia 
lui. Se îngrămădi toată ciurda de 
copii — fraţi şi surori — să-l vadă. 
Muma îi desbrăcă de ţoalele ferfen.- 
ță-rupte. îl descăță de gheteie jer- 
pelite şi-i luă oaia jupuită din cap. 
I! înfășură întrun plozat gros de lână 
ş.-l aşeză 'ângă cămaul cald. Pavi.- 
că, desmorţindu-se 1a că'dură iși se- 
veni încciul cu încetul, ado:m: şi a- 
cum răsufia regulat. Muma sta sfeş- 
nic de veghe lângă el și cu ochii st10- 
piţi de roua inimei ei de mamă, în- 
găima rugi către Maica Precista, se 
închina şi-i muiţumia că nu i sa pră- 
pădit pruncul; Cel da sus a scăpat-o 
de așa durere mare. 

După două ore de somn, Pavlică sa 
deșteptat şi s'a ridicat în capul oase” 
lor. Ceilalţi copii se gudurau în ju- 
rul lui de bucurie că a înviat. Muma 
la fel: i-a luat în braţele ei caide, 1-3 
strâns uşor la sân și-l săruta ca pe 
o bucăţică dulce de zahăr. Cei mic, 
fericiţi, cereau mumei să-i lase şi pe 
e! să-l pupe pe Paviică, frăţiorul lor. 





dintele generaţiei lui,.a frământat cre- 
zul ei şi pe el s'a uilat, ori sa înfățișat 
ca un închipuit, dar nu dinamic, cere- 
bral, cum era. De aceea viața lui a 
rămas ca o enigmă pentru prietenii și 
colegii săi de facultate, în clipu când 
i-a părăsit. 

Ca unul dintre cei 
prieteni ai lui George Petcu, 
spus-o și lui când trăia şi-o afirm și 
acum —- că ducea o viață dublă, secre- 
ță, prin una din fețele ei. Dur cum lui 
nu-i plăcea să se afle cine este, mă 
ruga adesea să nu vorbesc nimic des- 
pre el şi întimitatea lui, colegilor ori 
prietenilor... 

Dar munca lui migăloasă, nervoasă 


apropiaţi 
— i-am 


mau 


am putea zice, de laborator, din care 
au izvorât cele două volume de poezii 
ale sale şi alte creații literare pe care 
le-am găsit ascunse în manuscrise a- 
proape ilizibile, sau preocupările stu- 
dioase din care se poate vedea necon- 
tenita lui foame de a cunoaște, până 
în preziua morţii? Sun, capitole din 
romanul, vieții lui, cari aduc o limpe- 
de desiegare enigmaticului, confuzului 
și întunecatului Georye Petcu, pe care 
l-au cunoscut colegii și admiratorii 
săi, capitole despre cure nădăjduesc 
să mă ocup pe larg, în viitor, urmă- 
rind prin aceasta recunoaşterea per- 
sonalităţii literare a lui George Peicu 
locu! 


şi așezarea lui la cuvenit, în 


antologia liricei noastre, 


8 lulie 1939 


ȘI, întâmpiarea, cu vremea — ca 
otice lucru omenesc, a trecut în nean= 
mul uitării. Paviică, tot aşa cu mânile 
mânere la buzunare, umbla toată 
ziua. Fraţii, muma, tatăl îi aminteau 
mereu, dar el, te-a feri sfântul, cu 
mânile toţ în buzunare. 

Acasă, doatfel era cuminte. Nuci 
plăcea să umble pușlama, să hoină- 
reasă potaie pe utițe, prin târg şi 
vara prin zăvoae. Avea şi frică de 
Copii, se păzea să intre în droaia bor. 
Rămânca singur acasă, în timp ce cei- 
lalţi frați sburătăceau ca păsărite în 
toate zăriie oraşului: pe maidane vi- 
râne, la „șanțuri“ atară din oraș, aşa 
se numea islazul de vite şi prin desi- 
Şul ciângurilor de pe malurile Ia:0- 
m:ței — după cuiburi de păsărele. 

Pavlică se retrăgea în odaie, iar 
dacă era vară, sta jos pe prispa prid- 
voru.ui. Scotea din hâină mai multe 
pietricele — ma: mari Şi mai mici, 
de culori diferite sau peticeie de co- 
joacă. Lua într'o mână o pietric.că ori 
o petică de cojoacă şi în cea'altă alta; 
ie repezea una spre alia, :ar ei mâ- 
râia ca un căţel: schelălăia, 'ătra şi 
hălălăia, de credeai că este o adevă- 
rată încăerare și tărbăceală de căţei. 

Pav.ică mai iubia mult şi orătăniile 
Win bătătură. Bucuria lui cea mai 
imaăre era când le aducea cât: cineva 
dela ţară — neamuri, vreo pareche 
de pui. Apoi îi ţinea numai în odaie, 
iegaţi cu o coadă de cârpă dz pitio- 
rul patuiui, Ii: hrănca <u bonbz, firi- 
muri dipe la masă şi le punea în- 
tr'o cutie goală de vax, apă. Toată 
ziua şi-o petrecea pe lângă pui, Dacă 
uiu din €i era cocoș și cânta, lui îi 
săria inima în c. de bucurie și striga 
la mumă-sa: „I-auzi mamă ce frumos 
cântă săracu' și ce fuigi frumoşi arc. 
Uite cum se uită la mine, cum ciuguie 
pe jos şi cum calcă cu răs-hiloarele 
ui, 

Odată, găsi a doua zi dimineața, co- 
coşelu! mort sub pat. Atât i-a impre- 
Sionat, că a început să pângă cu hc- 
hot. 

— „A murit Costică a 
ta mereu și piâugea. Mama 
lalţi copii au dat să-l liniştească: 
„Lasă maică, că o să cumpire tatu 
un ali cocoș din piaţă“. 
| — Da: Dar n'o să fie ca Costică, 


meu”, rEpe= 
CU LE 





așa vu penele iînforite, cu bămbii — 
mărgeiuţe roşii şi cu creasta — fe- 
restrăiaş, Of! Costică a. meu s'a 
duuuuus, 


Piecând în oraș, nu știu dipă ce, 
unu: din copii a luat cocoşu: de un 
picior şi l-a svâtiit peste gard. Pa- 
vl:că, la înapoere, întâiu în odaia cu 
cocoşul mort a măvăiit, să-și vadă 
idolul iubit, Peste toi a căutat: pe 
sub pat, p> după  cotloaneie sobei, 
dar Costică nu ma: cra nicăeri, 

i — Unde este puişorul Imtu, mamă. 
cine mi l-a furat? 

— O ţ.gancă maică, a intrat în o- 
daie şi l-a luat; eu cram în magazie, 
afară şi n'am văzut-o, că o păruiam 
de coade, 

Cum a auzit, a începul să bocească 
cocozeiui lui şi so blesteme ps ţigan- 
că, să moară și ea cum î-a murit lui 
cocoşelul. 

ȘI, de atunci — după ce cra stafidă, 
apoi: se usca în fiecare z! şi mai rău, 
de focul puiuiui. Nu mânca, du se 
culca, nu dormia; sta așa mereu trist 
şi cu gândul mânnit, numai ia cocoș. 
Taţăl, dacă a văzut așa ceva, a cum 
părat un alt cocoşe! dia piaţă, aproa- 
pe la fel cu cel care a murit. Pavlică, 
cum l-a văzul, l-a luat în braţe 
şi a început să-l d=smierde cu mâna: 
pe cap, pe coadă, pe bărbuţe, pe 
creastă și de focul celui mort îi 
pupa  gușulița,  aripioarele și pe 
picioare și i-a zis tot Costică, L-a îm- 
perechiat cu pucui:ța văduvă și-i ţi- 
nea. pe amândoi tot în odaie cuel. A 
trebuit să-l descânte mumă-sa, tătâ- 
nă-su şi ceiialți, că deaceca mor puii, 
Kiimacă îi ţine în casă. Că ei sunt în- 
văţaţi să trăiască afară şi să doarmă 
pe cumi, în coteţ, 

Numai așa au putut să-l facă pe 
Pavyiică să-i ducă într'o zi, pe seară, 
în coleț cu celelalte găini, Diminea- 
țu însă, uim s'a scuiat, prima lu: gri- 
je a fost să meargă ia coteţ, să-i vadă 
ce fac. Ședeau amândoi, singuri — 
unul lângă altul, mai la o parte de 
celeialte găini, pe o ştângă. 

Pavlică s'a băgat în coteţ, i-a prins 
şi i-a adus iar în casă. 

Vecinele, care veneau pe la mumă- 
sa și vedeau acestea, îi spuneau că 
Paviică 9 să fie inimă bună de om 
în viaţă, fiinăcă arc milă ge animale... 





D. Zghibarțev : 


„Micii inchizitori'“ 


1939 





8 


Cronica dramatică 


TEATRUL „MUNCĂ SI VOE 
BUNĂ“: „STRĂ-STRĂMOȘUL“, 
COMEDIE IN 3 ACTE DE CAR- 
LO  VENEZIANI, TRAD. DE 
PROF. ALEX. MARCU 


In rândul premierelor cari 
se reprezintă pe scenele 
bucureştene vara aceasta, 
am văzut de curând, la tea- 
trul de sub direcţia d-lui 
Victor Ion Popa, o comedie 
destul de hazlie a scriitorului 
italian Carlo Veneziani. 

Subiectul acestei piese este 
cules dint”o închipuire, din- 
tr'o ficţiune, pe care autorul 
şi-o face, o închipuire stra- 
nie, de care fiecare ne putem 


7 cinei eee = 2 





Maria Mohor 


da seama la câtă curiozitate 
poate da naştere. Fiecare 
dintre noi neam pus cel 
puţin odată, în faţa ritmu- 
lui vieţei moderne, întreba- 
rea ce-ar zice strămoşii noş- 
tri dacă sar scula din mor- 
mânt ? Ei bine, din această 
premiză s'a înseilat acţiunea 
comediei  „Stră-strămoşul'. 
Baronul de Montespano, pri- 
mui nobil al unei familii cu 
urmași chiar în zilele noastre, 
blestemat la anul 1000 să se 
trezească la viață din 300 în 
300 de ani, renaşte, printre 
alte ocazii, şi în secolul nos- 
tru. Iar fiindcă piesa este 
pur şi simplu o comedie, lu- 
crurile nu sunt luate prea 





Ion Iliescu 


în tragic. Apariţia acestui 
stră-strămoş aduce nenumă- 
rate încurcături familiei sale, 
adică unui  stră-strănepot. 
Dar toate nu sunt decât hi- 
bride fiindcă lumea își dă 
seama de starea anormală a 
baronului. 

lar când, conform bleste- 
mului, sărutul unei femei îl 
adoarme pentru o nouă pe- 
rioadă de 300 ani, nimeni nu 
va lua seama la acest mic fe- 
nomen trecător, ce-a fost 
traiul de câteva zile al unui 
om din alt veac, în cadrul 
modernismului nostru. 

Comedia, dacă ne gândim, 
este cât se poate de reuşită. 





Situaţiile hilare abundă. In 
faţa tehnicei moderne, în 
fața automobilelor, radiofo- 
niei, telefonului, lămpii elec- 
trice, etc., precum și în faţa 
raporturilor complect schim- 
bate dintre oameni, baronul 
de Montespanto se poartă cu 
o naivitate uimitoare. 

In fond, o comedie de si- 
tuaţii. Ceeace este deplasat, 
tocmai prin faptul că e co- 
medie de situaţii, sunt tira- 
dele prea retorice, prea em- 
fatice, prea pretențioase pen- 
tru ritmul vioiu de farsă al 
piesei, pe care baronul le 
ține de câte ori are ocazie 
să se plângă din pricina cu- 
riozităţilor moderne. 

In ceeace priveşte  inter- 
pretarea, credem că n'a fost 
la înălțimea piesei. 

Artiştii nu şi-au păstrat 
seriozitatea dealungul desfă- 
şurării întâmplărilor. 

Trebue să precizăm chiar, 
că piesa, cu toate că este co- 
medie, actorii nu pot să râdă 
asemeni publicului, de felul 
jocului lor.  Cecace pentru 
public este un mijloc de a se 
înveseli, adesea pentru ei ră- 
-mâne pur și simplu ocazie 
de mirare. Şi atunci, în caz 
concret, dacă baronul de 


Montespanto este prilej de 
râs pentru public totdeauna, 
în lungul celor trei acte, 
pentru d-na Maria  Mohor, 
nu este adesea decât mirare, 
sau spaimă. Or, aceste efecte 
sunt distruse când încununa- 


rea lor o formează vreun su- 
râs abia reţinut! 





Cezar Rovinţescu 


D-nul Eterle, care este 
realmente un element de ta- 


lent, a interpretat cu inteli- 

genţă rolul domniei-sale. 
Din restul ansamblului, 

nimeni nu s'a distins. 


VICTOR POPESCU 








Apel 


Foştii luptători din răz- 
boiul cel mare 

Decorații de război 

Invalizii de război 

Foştii voluntari de război 


Apărarea ţă:ii este încredin- 
ţată armatei şi este o cinste de a 
face parte din rândurile ei. 

In toate ţările din lume ele- 
mentele de elită ale națiunilor 
dau dovadă în mod public de in- 


tegrarea lor perfectă în spiritul 
ostășesc pentrucă numai întă- 
rind armata, fiecare națiune își 
poate mai bine apăra și păstra 
bunurile sale, 

La noi în ţară, foştii luptători 
din războiul cel mare, trebue să 
arate că au rămas bravi și cre- 
dincioși ostaşi ca şi pe frontu- 
riie de luptă din 1916-1919. 

Făuritori de țară atunci, 
datoria ca să lupte pentru țara 
lor, — integral pe frontiere şi 
înăuntru, — dând exemplu îine- 
retului și dovedindu-i că cei al- 
biţi de vremuri cată a fi în frun- 
tea acelora pe cari naţia se poa- 
te bizui în vremuri de restrişte. 

In acest scop mulţi camarazi, 
foști luptători, s'au adresat in- 
sistent asociațiunei noastre ca să 


au 


intervenim ca şi ei — eşiţi din 
cadrele armatei din cauza  vârs- 
tei, — să fie utilizaţi în cazul u- 


nui eventual război și să fie puși 
de pe acum pe ţabeieie de mobi- 
lizare. 

Onoraţi de aceste cereri, ne-am 
adresat Marelui Stat-Major al 
armatei care prin ordinul No. 
20462/22 Mai 1939 ne arată că: 
„apreciază și aduce elogiul său 
patrioticei noastre iniţiative“, şi 
aprobă în principiu utilizarea fo- 
știlor luptători eşiţ: din cadrele 
armatei în servicii militare de 
lucru. 

Profund mişcaţi de onoarea 
ni se face, ne-am adresat  Mi- 
nisterului de Interne cu rugă- 
mintea de a se aproba apelui no- 
stru către camarazi. Ministerul a 


ce 


FABULA Ă REBOURS 








— Dacă te urci sus pe cracă, îţi arăt una bună! 


către — 


cu ordinul N9. 12702 A/ 





aprobat 
1939. 
Aşa fiind, facem un apel la toţi 
camarazii din războiul cel mare, 
ofițeri de rezervă, grade inferioa- 
re şi soldaţi, cu toţii, fără nicio 
deosebire să se înscrie pe tablou- 
rile ce întocmim,  arătându-ne 
conform ordinului M. S. M., vâr- 
sta ce au, meseria sau profesiu- 
mea, iar la ofițerii de rezervă şi 
cunoștințele tehnice ce au, 


Repetăm că putem înscrie pe 
tablouri numai pe acei camarazi 
cari nu posedă ordine de chemare 
în caz de mobilizaire, 

Noi vom întocmi tablourile pe 
categorii și fiecare dintre cei ce 
vor avea onoarea să fie reţinuţi 
de Marele Stat Major, vor primi 
înştiinţare de rolul lor în caz de 
mobilizare, 

Camarazi ! Fiţi mândri ae o- 
noarea ce vi se face! Fiţi demni 
da însărcinarea ce vi se dă! Fiţi 
la înălțimea nume:iui de foşti 
luptători din războiul cel mare! 

Trăiască REGELE ! 

Trăiască ROMANIA ! 

Trăiască ARMATA ! 

Preşedintele U. N. A. L —U- 
niunea națională a foştilor lup- 
tători şi „CASCA DE OȚEL, 
Dr. Virgil  Serdaru, avocat. 

Vice-președinţi : General rez. 
Petre Dumitrescu, inginer V. 
Coman, cpt. rez. Aurel Ștefăne- 
scu. 

NOTA.— Toate cererile din toată 
țara se vor trimite direct la U. N. 
A. L. Uniunea națională a foştilor 
luptători, în București, strada C. 
A. Rosetti nr. 40. Camarazii din 
ținuturile alipite la patria mumă 
se pot înscrie dacă au făcut parte 
din cadrele armatei române sau 
ale fostelor armate austro-ungare 
sau ruse sau au fost voluntari de 
război, 

Societăţile de foști luptători, 
etc., sunt rugate a invita pe mem- 
brii lor să se înscrie pe tablou- 
rile ce întocm:m sau să ia contact 
cu noi în vederea întocmirii ta= 
blourilor. 


Paznicul muzeului: 


UNIVERSUL LITERAR 





Din carnetul unui spectator 


1V 


E un lucru de mult știut că 
„mu se discută gusturile”. şi 
totuși există în lumea asta 
mulți oameni cari nu se pot lă- 
muri dece o carte, o piesă sau 
un film nu i-au plăcut. Oame- 
nii aceştia, încearcă să-ţi aducă 
sute ae argumente în speranța 
că, îţi vor schimba părerea. Aşa, 
de-o pildă, un cunoscut a în- 
esreat, timp de. un sfert de ceas 
să mă convingă de miile ge ca- 
lităţi ale unui film care mie nu 
imi plăcuse. Și văzând că cu 
rămân nepăsâtor, în faţa entu- 
ziasmului cu care îmi vorbea 
despre interpreţi, regisor, deco- 
ruri, și, ânsfârșit tot ce mai are 
un film, m'a privit furios şi a 
păsit necesar să mă întrebe şi 
pe mine dece nu mi-a plăcut 
speatacolul. I-am TĂSPuns 
calm: „Fiindcă stăteam lângâ 
un domn gras”. 

Nu aş fi crezut niciodată 
până atunci că pot să existe 
ochi aţât de mari ca aceia pe 
cari i-a făcut prietenul meu. 
Da obiceiu ochii mari sunt 
comparaţi cu două cepe. De as- 
tădată comparaţia nu ari fi fost 
potriviță, Doui pepeni erat. în 
momentul acela ochii prietenu- 
lui, Şi nu două îleacuri de can- 
talupi pe cari-i ţine negustorul 
într'o mână; doui pepeni verzi, 
mari şi bine copţi, După ce o- 
chii au revenit la torma lor; no:- 
mală, prietenul meu a constatat 
că nu mai poata vorbi cu mi- 
ne, fiindcă, sunţ neserios, Şi to- 
tuşi ţin să-l asigur aici, că am 
iost cât se poale de serios. Se 
vede că el ma stat niciodată 
lângă un domn gras. Sau dacă 
a avut ocazia să stea dângă un 
asttel de domn care mută cât 
mai spre dreapta acul câantaru- 
lui a avut nenotrocul să ninie- 
rească un domn liniștit: unul 
dintre acei grâsani cari-și aşea- 
ză burta pe genunshi, cum şi-ar 
pune o pâlâr:e sau o carte, și 
priveşte calm filmul. Asfel a 
spectatori grași sunt însă des- 
tul de rari, 

De obiceiu omul gras este o 
persoană mereu sbuciumată. O- 
dată instalat în fotoliu incepe 
să transpire — omul gras tran- 
spiră și când e cald, şi când «e 
îvig, și când umblă, şi când stă 
jos. Odată cu transpiraţa în- 
cepe și sbuciumul. Burta îi ca- 
de pe genunchi, se lasă Usor 
spre dreapta, căutându-zi Joc 
pe genunchii tăi. După ea por- 
nesoc 'umerii, capul, picioarele, 
toate părţile trupului. Nu mai 
poţi spune că stai pe un loc, 
deoarece stai doar pe o jumâ» 
tațe. Remarci apoi că ţi-e ioar- 
te cald. Crezi Ja început că ai 
găsit un 102 chiar de-asupra 
caloriferului. Iţi dai însă ime- 
diat seama că în toiul verii nu 
se poate tace foc. Și deslegi i- 
mediat enigma. Caloriile pe cati 
le emană domnul gras iţi ţin 
şi ţie ae cald. Nu știu dacă aţi 
observat dar mai toţ. domnii 
graşi sunt și astmatici. Oftatu- 
rile lor țin isonul lamentărilor 
de pe ecran. 

Deodată te uiţi furios la ve- 
cinul tăw corpolent. i se pare 
că sa întrecut cu gluiaa. Intro 
sală din centru nu se face să 
flueri. Constaţi insă imediat că 


LEDA ȘI PUII DE LEBADA 


Î 


te-ai înșelat. Domnul gras nu 
flueră intenţionat. Chipul lui e 
prea senin și nici nu poate flue- 
ra, fără să mişte din buze. In- 
țelegi că aerul care, pentru ca 
să iasă din plămânii doinnului 
gras trebue să-și facă cu greu 
loc prin kilogramele de osânză, 
produce acel sgomot ce. se poa- 
te numi fluerat. Lânsă un ast- 
fel de domn am stat la filmul 
care-i plăcuse amiculu: racu. 
Nick domnul prea lung și prea 
slab nu e un vecin prea comod: 
Pentru dânsul e o probiemă 
cum 'să-și aşeze picioareis. Le 
întinde fin dreapta dar duduia 








de lângă el îl socotezte obraz- 
nic. Atunci, disperat, le trimite 
spre stânga, unde te nimereşte 
pe tine, pașnice spectator, care 
înduri cu stoicism, oasele in- 
trate ca niște surubelnițe în 
carnea, coapsei, 

Pe ecran se petrec lucruri co- 
mice și se uită lumea ia tine, 
mirată, de ce nu râzi. 

Dar ces lucru mai drăgălaş e 
pe lumea asta, decât un copil. 
Pz mine mă cunosc toi, ţâncii 
mahalalei că le dau parale şi 
bomboane. Şi totuşi, sunt copii 
pe cari-i urăsc, Ei n'au la urma 
urm?i, nicio vină. Nu-i cunosc 
și nici nu mă cunosc. Dar pă- 





Cinematograiele 





SCALA : 
„PARADA VEDETELOR“ 


Pe cât de încântat am fost 
după ce-am văzut filmul „Cui- 
pul fericirii”, tot atât de plic- 
Visit am părăsi sala aceluiaș 
cinematograf Scala. după pre- 
zentarea ultimei premiere: ,„Pa- 
rada vedete:or”. Acest film cu 
multă muzică și dans ar fi fost 
icante la lcaul lui acum  4—5 
ani, vârstă pe cara, socoti 
după coafuiule vedetelor, p are. 
In ultimul timp însă s'au făcut 
atâtea progrese în „filmele-re- 
vistă” imcât nu ne mai putem 
mulțumi cu câteva decoruri 
sărace, cu „un număr de re- 
vistă, cu măşti de „vedete cu- 
noscute”, număr pe care l-am 
văzut acum vreo doui ani pre- 
zenitat într'o revistă a lui Tă- 
nase, cu un cupiu idesiul de 
reuşit de comici fantezişti cari 
nu pot însă să-i ajumeă pe 
îraţii Ritz. Nimic nou Du aduce 
filmul acesta pe ecran, chinu- 
rile pe câme le indură o vedetă 
americană find prezentate și 
in alte filme mult, mai reușite. 

Se vorbeşte apoi în flim me- 
xeu de 13 fete înumoase, actriţe 
pe cari o casă producătioare 
vroia, pe semne, să. le lanseze, 
ceeace, cred, a fost și singurul 
rost aill acestui film. Cu toate 
Că știut este că cele mai îm 
moase fete se pot vedea într'un 
fim american, această „Para- 
dă a vedetelor” face excepție 
prezentându-ne 13 fete urite, 
de 0 lipsă de grație pe care 
Numai la actrițele germane o 
mii întâlneşti. Sar putea, ca 
toaletele și coafunlle să le fi 
desavantajat. Dar faptul că, cu 
toată, vechimea fumului, distri. 
buţia nu cuprinde niciun nu- 
me femenin cunoscut, dor ede- 
şte că cele „13 fete frumoase” 
au însemnat un „blufi”. De 
altfel, şi ch'pul în care au ară- 
tat num știu să joace în acest 
film nu le putea lansa. 


CAPITOL : 

„DOAMNA DIN MALACCA“ 
Un ftim cane are la bază un 
roman de aventuri ca acela al 
lui Francis de Cro:sseţ, nu putea 





_— Iar...Nu se mai liniștese ăștia doi, 
domnule! i 


decât să ţină încordată aten- 
ţia spectatorului care ia parte 
cu toată pasiunea la aventurile 
tinerei  englezoaice cu griji 
mărunlţe dar idealuri mari. Un 
scenariu atât de bogat ca al 
acestui ultim film framicez, în_ 
cănut pe mâna unui regisor de 
talia lui Mare Alegreţ nu poate 
decât, să intereseze şi să placă. 
Marc  Allegret a știut, prim 
niiici amănunte să redea bine 
starea sufletească a eroilor, 
dându-le în acelaş timp acto- 
rilor destulă libertate să-și in- 
texpreteiza rolul, așa cum îl simt 
ei, mu ceaun îl vede regizorul, 

Am avut astfel ooazia să ad- 
mirăm. o Edwige Penillâre mai 
frumoasă ca niciodată şi cu 
destulă pensonalitate, şi sun 
Pierre Richard Wim mai liber 
îm gesturi, mai puţin terorizat 
de regisor, 


T. L. 


de TRAIAN LALESCU 


rinţii lor vor să-i distreze şi-i 
duc la cinema. 

Sunt sigur că aţi avut și dum= 
neavoastră ocazia să staţi în 
faţa sau în spatele unui copil 
pe care l-a adus mama la cine- 
ma, Și cel mai liniştit prune 
devine în faţa filmului cur:os* 
„Mamă, ce-i asta?... Mamă, ce-i 
aia?” Și mama trebue să-i dea 
explicaţii: „Astai o casă... Aia-ij 
o doamnă”... La filmul „Grăi- 
na, lui Allah”, la scena în care 
Charles Boyer o sărută pe Ma- 
rilene Dietrich, o feţiţă aiu spa- 
tele meu vroia să știe „ce-i fa- 
ce domnul acela doamnei”, 
Răspunsul a venit imedit: ,O 
sărută, nu vezi?” Dar fetiya era 
„Şireată”: „Bine, bine, dar ţine 
cam mult”. 

Mame!e sunt apoi obiigate să 
citească cu glas taie cale scrise 
pe ecran. Spectatorui de lângă 
els e supus atunci la adevărate 
chinuri. Trebua să observe că 
tânăra mamă graseiază puţin, 
că zice „ă' în loc de ,â', că 
vorbeşte pe nas și alte muite 
încă, Râde în sine cână mama 
sare câte un cuvânţț pe zae co- 
pilui nu trebue să-l audă. Şi la 
un moment dat iși dă, seama că 
nu mai înţelege nimic din film. 
Ştie în schimb că „domnul a- 
cela a căzut fiindcă n'a mai 
putut. să stea pe picioare” şi că 
„Mickey Maus vine îndată, pu- 
iule”,.. Iar când copilu! sa plic- 
tisit și începe să țipe ca din 
gură ds şarpe, Sspectaiorul ke 
alături e incâniat. Ştie că ma- 
ma 0 să-și ia odrasla ca pe un 
bagaj și o să părăsească cine- 
matograful. 

Să nu credeţi însă că numai 
copiii vorbesc la cinema. Se în- 
tâmplă câteodată să te așezi 
lângă un grup de tineri specia- 
tori. Sunt şi fete, și băieţi, Băe- 
ţii, ca să placă fetelor, 5> simt 
datori să fie spirituali, Râd cu 
hohote, cânid sunt scene triste, 
plâng când sunt scene veseie, şi 
mai fac şi comentarii: „Asta 
parc'ar fi profesorul nostru 
de fizică!” Fetele se prăpădesc 
de râs: „Vai tu, ce haz are Je- 
nică”. Ceilalţi băeţi, constată 
cu ciudă: „Al dracului Jenică”. 
Şi tu, biet spectator, trebue să 
înghiţi neghiobiile lui Jenică. 
Fi.nldcă ide aia. ai dat 170 e: pe- 
un bilet. Ca să te distrezi, 





POȘTA REDACŢIEI 


Românul e născut poeţ, Lucrul 
acesta se cunoştea până la Helia- 
de, De când acesta a mai dat și 
ceebra „bulă“ de încurajare care 
sună cam aşa: „Scrii, băieţi, 
oricât, oricum şi oriunde, numai 
să seriți“, — toată lumea își gă- 
seşte o subită vocaţie pentru tot 
de:ul de genuri. Nimic nu rămâ- 
ne neabordat, Este o concepţie 
care nu dispare, spre mare bucu- 
Tie a cronicii de haz. 

„Vom transcrie ma: jos, respec- 
tând întocmai: punctuaţia şi or- 
tografia, următoarea „poesie“ pri- 
m.tă zilele acestea ; 


Regele cu-Armata Țării 
Dud lupta neobosiţi, 

Și Regina României 
Este mamă la răniţi, 
Dar ân luptele grozave 
care fot ân cale sfarmă, 
Cade şi Ecaterina 
Alături de scumpai armă. 
Şi cu zâmbetul pe față 








In a morţii agonie, 

A șoptit: Acum sfârșit-am 
Pentru Sfânta datorie, 

Noi din când în când s'aprindem 
Candelă sau lumânare, 

Pentru toți care-au murit 
Pentru România mare. 


liie Păunescu: „Jalbe și Tă- 
fueli“, — după cum singur d-ta 
0 Spui, — o încercare, care nu se 
poate publica. 

Scenele cu copii precoci, la rari 
replicile  scânteietoare abundă, 
rămân ca o ingiscutabilă specia- 
litate a d-lui Ionel Teodoreanu, 
a cărui Olguţă mu poate fi decât 
admirată, nicidecum caricaturiza= 
tă. Influenţa acestui scriitor se 
oglindește limpede în cele două 
pagini (mari) de manuseris. Mai 
Stărue d-ta și vei găsi oricând la 
noi înțelegere și bunăvoință, 

C. POSTELNICU 





SUBIECT DE :CONVERSAȚIE 


— Mimi e o femee consumată, 





1 Ș 





„ORTODOXIE ȘI CULTURA” 


este intitulată cartea de es- 
seuri a domnului profesor Ni- 
chifor Crainic şi care va apare 
în această toamnă. Cunoaşten: 
câteva capitole nespus de inte- 
resante şi suntem convinși că a- 
pariţia, ei va produce numeroa- 
se discuţii şi polemici ca, de alt- 
fel, toate operele domnului Ni- 
chifor Crainic. 


POETUL GEORGE GREGO- 
RIAN 


lucrează pe indeiete la un ma- 
siv volum de poezii, care va în- 
corona mult frumoasa domniei- 
sale operă poetică. Fpăcâna partie 
din acea, falansă definitiv inte- 
grată în istoria poesiei noastre: 
Lucian Blaga, Nichifor Crainic, 
Adrian Maniu, V. Voicuiescu, 
Ion Pillat, domnu! George Gre- 
eorian va da la i.nina zilei un 
volum de versuri, care va fi un 


moment poetic, ce va trebui să 
[ie reţinut. Deocamaată, ne-am 
luat voie să vestim cortea cate 
va apare mai târziu, după ce va 
fi definitiv pusă la punct. 


IN ULTIMUL NUMAR 


a „Vieţii românești”, vom re- 
marca intre alte lucruri ce me- 
vită să fie discutate, un foarte 


just și documentat articol al 
d-lui Al, Philippide, despre 
„Poeţii germani de astăzi“. 
Foarte informat și tot atâţ de 
actual, acest mie studiu, a- 
cuce in diszuţie una din cele 
mai vii şi mai arzătoare pro- 
bleme literare, Subliniind n0- 
ta de „monotonie“ ce stră- 
bate tânăra lirică germană, 
domnul Al, Philippide remarcă: 
„desfacerea din tonul tradiţio- 
nal este foarte grea”. Ignorând 
voit precursorii, chiar când ei 
sunt un Rilke, George, Trakl, 
poeții germani de azi merg un 
drum a-lirie și riscant. Sub- 
scriem constatările postului Al. 
Phillipide şi, împreună cu Dom- 
nia-Sa, așteptăm rezultatele a- 
costei ciudate experienţe poetice 
dirijate. 


INȚELEPCIUNEA ORIENTALA 


a rodit fruct autentic şi pe pla- 
iurile noastre. Domnul Emil 
Muracade, tânăr poet sirian sta- 
bilit temporar la Bucureşii, a 
tipărit la Vremea un mic volum 
intitulat „Pulbere de stele”. In- 
teresant şi plin de sugestii, vo- 
lumașul lui Emil Muracad€ ne-a 
adus o boare de țărm însorit şi 
— dece nâm spune-o — ceva 
din romantica nostalgie a unui 
apus de soare. Cartea, în forma 
ei românească, e îngrijită de d. 
Gabriel Bălănescu acel fin şi 
subti! prozator, cuprinzând câte- 
va, cuvinte de prezentare de 
d-nii Ion Pilat și Radu Gyr. 
Din frânturile lui mil Mura- 
cade, vom da.câteva mai la 





vale: „Biblia este un palat de 
oglinzi, oricum te mişti, îţi gă- 
sești chipul”, Sau: „Durerea 
niciodată, nu e copilărie. Ea este 
grea chiar dacă o simți în vis”, 
De bună seamă că broșura lui 
Emil Muracade va îi o bucurie 
pentru iubitorii de gând, așa 
precum a fost și pentru noi. Re- 
mareabii e faptul că Muracad6 
nu se mărgineşte numai la crea- 
ție originală, el a tradus din E- 
minescu și Coşbuc în limba în- 
depărtatei sale ţări, pentru a- 
cest gest el merită felicitări! 


PROFESORUL CANDID Cc. 
MUȘLEA 


din Braşov, este unul dintre cei 
mai harnici cercetători ai cetă- 
ţii sale. Am mai însemnat când- 
va cuvinţe de meritată preţuire 
pentru rara Domniei sale muncă 
şi ceeace facem azi e sublin:e. 
rea unui studiu ințeresant și 
nou, apărut în paginile unui 
săptămânal din Capitală. Dar 
dela, d. Candid C. Mușlea, aș- 
teptăm încă multe și frumoase 
surprize, în ceeace privește ora- 
șul pe care il cinstește prin con- 
deiul său harnic și atent, 


DIN OSCAR WILDE 


neintrecuti! maestru al para- 
doxului și tot atât de neintre- 
cutui scriitor, vom da pentru 
uzul lectorilor noştri câteva, cio- 
buri  desprimse din „Portretul 
lui Dorian Gray”, carte pe care 
o răstoim, căutând în ea lectu- 
ra unei adolscenţe poetice, Prie- 
tenii noștri vor putea să medi- 
teze cu mult folos pe marginea 
acestor gânduri. „Să te firuinat 
cu poezia, este o distincție pli- 
nă de merit”. Mai incolo: „Ce- 
teze cănţi cu mult prea mare 
plăcere, ca să am poftă să scriu 
ună”. Sau: „Tragediile altor oa- 
m&ni au intotdeauna ceva nes- 
pus de comun”. Alţa: „Imi spu- 
ne lucruri care mă indispun. 
Imi dă sfaturi bune”. Sau în 
cele din urmă: „Ca să recapeţi 
tinerețea, e nevoie doar să-ţi 
repeţi nebuniile”, — In cursul 


lunilor de vară toridă, ne vom 
permite să mai transeriem 
așchii de felul acesta, nu ca să 
subliniem spiritul unor oameni 
mari, ci ca să dăm, uneori, pri- 
lej de meditaţie celor ce ne vor 
ceti între un ceas de flirt şi o 
partidă, de volley. Avem convin- 
gerea că această metodală, este 
eficace şi plăcută; doctoriile a- 
mare servite în cafeaua turcea- 
scă sunț înghițite intotdeauna 
cu un zâmbet! 


»ALCIBIADE” 


este titlul unei drame istorice 
în cinci acte în versuri, al cărei 
autor ieste d. 'C. Constantinescu, 
Este interesant și remarcabil €e- 
fortul pe care-l face domniasa 
de-a reînvia luminoase siluete 
ale antichitălții. De îndaţă ce 
vom fi avut răgazul necesar de 
a, ceti cartea, vom insemna des- 
pre ea câteva gânduri. Până a- 
tunci, trimitem domnului CO. 
Constantinescu lauda, noastră. 


Perspective critice 


(Urmare din pag. 1) 


lui de inteligență și sensibilitate nu i-au îngăduii o realizare 
plastică de mare prestigiu; arta lui a fost limitată de rigidi- 
iatea unei formule de artă; artistul nu a avut îudestulător 


elan sufietesc pentru a sparae 


cadrele unui meșteșug impus 


și a-și elabora sing'ir o nouă formulă artistică ; în acest mod, 
tributar unei aceleiaș viziuni artistice, el nu s'a putut depăși 
sau impune. Dar iată că, părăsind pentru un moment pro- 
ducția picturală la care lucra conștiincios și țintind o pro- 
ducţie comtitativă, Fromentin a început să scrie după în- 
demnul lui Baloz, după cum ne precizează Giraud întrun 
studiu recent, un roman, romanul propriei sale vieţi. Acum, 
datele sunt schimbate. Fromenitin lucrează cu greutate, huni 
întregi, la un text rebel, pe care îl părăseşte un moment 
pentru a reveni asupra mai târziu, reușind a contura astfel 


in scris curba unui destin şi tumultul unei viei, 


Forţa de 


creație şi durata pe care posteritatea le refuză unei pro- 


aucții plastice abundente înjghebată după rețete, o 


acordă 


unsi lucrări literare trăită cu dramatism și înfăptuită cu în- 


dslungi străduințe. 


Moiivul adânc al acestui 


fapt, care prezintă de fapt o 


intinsă generalitate, nu este numai lipsa de timp al „gesta- 


ției” 
pare 
turie 


„ilerare sau rapiditatea execuţiei, Factorul timp nu ni se 
esențial. el este mai mult un coeficient, decât o măr: 
absolută. „Le temps ne fait rien & l'affaire” 


răspunde 


de altminteri Alcesie, personajul lui Molidre, importunului 
Oronte. Dar factorul timp, mai ales referitor la timpul de ma- 


birație al operei, este totuși o 


condiționare majoră a elabo- 


rării artistice, Într'adevăr, o operă de artă se judecă nu nu- 
mai după echilibrul formal şi sugestia puterii ei expresive, 
dar și după intensitatea și autenticitatea ei de viață. Numai 
'ălăzuirea interioară, drama de conștiință și substratu! emo- 


iv al creatorului pot da unei 


opere iradiere și forță. O lu- 


care Literară sau o operă artisiică vor trebui să exprime cu 
precădere un moment interior de mare intensitate de viaţă. O 
curt> sau o operă plastică trebue să răspundă în genere 
unsi noi etape sufletești a creatomului, a unei crize de con- 
știință răscolitoare, pentru a avea intensitatea şi dinamismul 
„nterior care să o impună contemplaţiei. Dar cum viața uma- 


nă nu e 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


o permanentă tensiune și dramă, ci prezintă mo- 








DADEA UL. E UNI FIILOR 


autorul era „Finister”, 
poetul Aurel Chirescu, nu-şi :des- 
minte talentul în ciuda, răuvoi- 
toarelor „critici”, pe care unii 
indivizi i le aruncă în faţă. 
Domnul Chirescu este un poet 
adevărat, lucru pe care ni-l 
întăreşte, din nou, o poezie re- 
centă. 

E vorba de „Haiduc de vis”, 
apărută în ultimul număr (Iu- 
nic) al revistei Gândirea”. 
Pentru bucuria iubitorilor de 
poezie românească, vom lua 0 
strofă în coloanele noastre: 
„Şiretele poteri  pândesc pe de 

[lături 
„Cu rânjet nemernic să-mi sân“ 
[gere visul 
„Dar, dîrz, din frunzarul de pure 
Jomături, 
„Eu sviri cu luceferi, de-auie 
[abisul“* 

Limpezimea „dârză” a strofei 
de mai sus este, credem, o ilu- 
strare a spuselor noastre. De 
altfel, paginile volumului său se 
menţin mai întotdeauna la a- 
ceeași notă 'de poezie. 


AUREL MARIN 


retras în umbra munților și a 
gândului, lucrează la un nou 
volum de poezii. care probabil 
că va fi tipărit la toamnă. Au- 
torul lui „Jodier” al „Versuri- 
lor” și al atâtor alte armonii 
clare, ne va prezenţa, nu ne în- 
doim, o culegere din cele mai 
frumoase; câteva poezii apărute 
în ultima vreme, mărturisesc. 


„POEMELE ADOLESCEN- 
TULUP 


se numește cărțulia de versuri 
pe care ne-o trimite domnul 
Mircea Papadopol, redactorul 
revistei „Festival”. Am apreciat 
întotdeauna râvna și truda sa 
pentru scris și poezie, însă „Poe- 
male adolscentului”, sunt doar 
o palidă promisiune pentru un 
viitor nedefinit. Din poemele 
cărţii, am desprins rareori o 
imagine fericită, care sclipea în 
posmă, în general însă atmos- 
sra „Poemelor” este de dibuire 
şi incertitudine. Pentru sârgul 
postic al domnului Papadopol! 
vom lua o strofă inchegată: 
„Uite, a sburat din sufletul meu 
„Peste noapte — ca berzele — 
[cântecul tinereții. 
„Șin această dimineață cu frunze 
[de carton 
învins, ursuz, bă- 
[irân şi singur”. 
In clipa când toți stihuitorii 
își vor da seama, că arta, poetică 
nu e numai înşirare de imagini 
și cuvinte, vom ceţi nu numai 
nenumărate versuri — ci şi 
poezie! 


„Mam trezit 


„AM PLECAT DIN SAT” 


confesiunea autobiografică a 
sculptorului Ton Vlasiu, apărută 
în tiparnița rară a domnului 
Miron Neagu dela Sighișoara, 
este o carte din cele mai pito- 
rești și mai vii. Satul ardelean 
trăeşte în aceste pagini, așa 
cum nu a trăit de mult, în vreo 
altă carte. Simplitatea și since- 
ritatea rurală a lui Ion Vlasiu, 


UNIVERSUL LITERAR 


au isbutit în „Am plecaţ din 
sat”, pagini cutremurător de 
autentice și de frumoase. Tre- 
când dincolo de limitele „litera- 
turii”, Ion Vlasiu a intrat în 
viața, imediată, cu tot talentul 
său nediformat. Acesta, este su- 
premul elogiu ce i-l putem adu- 
ce noi, mai aleş în epoca acea- 
sta, de voită preocupare de „stil”, 
„originalitate” şi alte asemenea 
plăsmuiri pur livrești, 


UN FIN POET 


am numit pe d. Gherghinescy 
Vania, a isprăvit un volum nou 
de poeme: „Privighetoarea gar- 
bă”, Asteptăm cu justificată în- 
credere apariţia acestui nou po- 
pas liric, mai ales că dela ulti- 
mul volum al poetului, au trecut 
destui ani. Prietenii scrisului 
d-lui Gherghinescu Vania, vor 
avea o nouă bucurie în toamna 
ce vine. Noi am căutat să ie-o 
îimpărtășim cu un caas iaai de- 
vreme, 


CU BUCURIE MULTĂ 


anunţăm ca în lunile viitorului 
„sezon _ literar“,  domnișoara 
Leanca Dumbrăveni va tipări o 
culegere de poesii. Noi, care cu- 
noaștem frumosul şi proaspătul 
har poetic al acestei fete, sun- 
tem mulţumiţi că în cele din 
urmă versul €ei va putea fi gus- 
tat nu numai de cei doui sau 
trei prieteni. Timiditate sau tea- 
mă, nu a mai rămas nici o justi- 
ficare, pentrucă, în curând car- 
tea va fi în vitrina librăriilor 
noastre. Pentru talentul Leancăi 
Dumbrăveni, am pariat. 


AŞTEPTĂM DIN CĂLDURI 


apariţia toamnei, a acestui ano- 
timp, care sperăm că va fi mal 
puțin vitreg cu vieţile poeților şi 
mai rodnie în ceeace priveşte 
volumele bune. Melancolia aces- 
tei așteptări este pentru noi o 
tristă voluptate, mâi ales că în- 
totdeauna ne-am pus speranţele 
în necunoscutul nostru frate, 
care ar apare într'o bună zi, cu 
manuscrisul plin de talent sub 
braţ și cu buna credinţă, în ochi, 
Ne-a fost dor întotdeauna de 
curăţenia, inimii, pe care o a- 
flăm atât de rar între semeni, 
Iată dece toamna lui 1939 va 
trebui să ne dea ceeace aștep- 
tăm ; căci și noi ne-am săturat 
de lichele, de compromisur:, de 
îngeri căzuţi şi de înfrângeri. In 
orice caz însă toamna asta va 
da un aer de nouă atmosferă, 
printr'un act de „curaj şi de sin- 
ceritate, pe care trei sau patru 
tineri îl făuresc, în taină, unde- 
va în umbră. Pentru purul lor 
curaj, nu ajunge cerneala con- 
deiului nostru. 


DOMNII AUTORI ȘI EDITORI 


care doresc ca lucrările lor să fie 
discutate sau anunțate în coloa- 
mele acestea, sunt rugaţi să tri" 
mită câte-un exemplar, pe tot 
timpul vacanței, pe adresa: Ștefan 
Baciu, Str. Dr. Baiulescu nr. 9, 
Brașov. Aceasta, fiindcă dorim: 
să menţinem cadrul viu şi injor- 
mativ al rubricei noastre și în 
lunile de vară, 


ŞTEFAN BACIU 


PI NI N N OO NI NI N 0 OI N N N A RO 


mente de ritm încropit, monoton, întrerupte în răstimpuri de 
răscoliri şi drame, vom înţelege că o producţie artistică ce-și 
ia izvorul în trăirea imediată a creatorului, în experienţa lui 
vitală, nu poate îi continuă, ci va coincide sau va urma ime- 
diat perioadelor de iluminare seu criză interioară. Orice pro- 


ducţie care nu ascultă de această ritmică vitală, 


mai frec- 


ventă la temperamentele neliniștite și dinamice, mai rare ler 
contemplativi și flegmatici, este destinată unei nereușite ar- 


tisiice iremediabile. 


Izvorind deci din experienţa de viață a creatorului, pro- 
ducția artistică nu va putea prezenta periodicitatea regulată 


a sezoanelor... 


literare. Ea va asculta de o dinamică lăun- 


trică diriguită de legi particulare, care interzic hotărît poli- 
grafismul şi supra-producția incontinentă. 

Cazul marilor creatori, Shakespeare, Dostoiewschi, Bal- 
zac, Goethe, nu ne infirmă observaţia. Ne aflăm în fața unor 
exemplare de umomitate atât de bogate și de multilaterale, 
încât pentru a se exprima integral acești crutori sparg ritrnui 
şi periodicităţile care comandă elaborarea oamenilor obiş- 
nuiţi. Universul lor interior a fost atât de vast, tumultul lo: 
creator atât de irezistibil, încât creaţia lor a fost în acelaș 
timp spontană şi permomentă, desfășurându-se impetuos și 
încălcând regulele la care sunt supuse spiritele de factură 
medie. Pentru a reda adecvat lumea de simţire și gând care 
îi stăpânea, ei au variat neobosit mijloacele de expresie, au 
atacat genurile cele mai diferite, dăruindu-se integral și ne: 


condiţionat operei lor literare. 


Inir'o poziție analogă se găsesc artiștii sau gânditorii 
care creiază în stări de mare exaltare interioară. Un esseist 
austriac arăta cândva rapiditatea cu care în perioada de 
exaltare maladivă lucrau Nistzsche şi Van Gogh. Și întrun 
caz și în altul, maturaţia și execuţia operelor celor doi ne- 
fericiţi creatori se făceau cu o iujeală care va trebui să în- 
mărmurească pe cercetător. Van Gogh, care în câteva ore 
picta câteva tablouri, trecând dela o viziune la alta, neobo- 
sit, și Nietzsche care în timpul ultimei lui perioade creatoare, 
toamna anului 1888, a« realizat într'o sucoesie uluitoare un 
mare număr de lucrări, îmboldit de aceeaș iluminare exta- 
tică și maladivă, sunt exemple de excepție. 

Dar cazurile morbide sau exemplele creatorilor de mare 


suflu nu pot alcătui modele 


pentru artiștii obișnuiți. Neso- 


cotirea legior și condiţionărilor lăuntrice ale elaborării ar- 


tiştice, interzic în genere 
damnă la caducitate. 





producția hipertrofiată şi o con- 


ION BIBERI 








8 


19 39 


Pemeua, 


lulie 


iteratură,. arta. idei... 


Concursul cu premii în memoria 
scriitorului Th. D. Sperantia 


In numărul 3 din 21 Ianua- 
rie, acest an, al revistei noa- 
stre, am anumţat condiţiunile 
concursului cu premii pe care 
familia lui 'Th. Sperantia de 
acord cu „Universul literar“ 
il instituise, cu prilejul împli- 
nirii a zece ani dela moartea 
regretatului scriitor.  Intrucâi 
din motive neprevăzute şi in- 
dependente de voința iniţiato- 
rilor acestui gest de pioasă re- 
runoştinţă pentru memoria 
unuia din cei mai fermecători 
prieteni ai copilăriei noastre. a 
tuturor, concursul nu s'a mai 
putut ţine în condiţiunile a- 
nuntate, le reamintim acum, fi- 
xând şi un nou termen pentru 
depunerea manuscriselor: 

Pramiile sunt destinate tine- 
retului şi anume elevilor de 
curs secundar. Ele se vor iîm- 
părți în înțelegere cu redacţia 
„Universului literar” şi anume 
celor mai hune lucrări tratând 
despre „Anecdotele lui Th. D. 


Premiile sunt în număr de 
trei: 

Cel dir“âiu constă din suma 
de lei trei mii în numerar. i.u- 
crarea premiată va fi publica- 
tă în „Universul literar”, iar 
dacă va prezenta o deosebită 
valoare va putea fi, eventual, 
extrasă şi n; broșură spre o 
cât mai întinsă răspândire. 

Două premii de încurajare, 
în sumă de câte o mic lei vor 
fi oferite altor două lucrări 
merituoase. Textul acestora va 
fi deasemeni, publicat în re- 
vistă, parţial sau în întregime. 

Dacă împrejurările ar cere-o; 
unul din cele două premii de 
câte o mie de lei va putea fi 
împărţit spre a se atribui la 
doi concurenţi de merit egal. 

intinderea textului va îi de 
cel mult 12 (douăsprezece) pa- 
gini (ministeriale) idactilogra- 
fiate. 


„Universului literar”, menţio- 
nânduse pe plic că sunt desti- 
nate „Pentru premiul Th. D. 
Sperantia“. Concurenţii, nu-şi 
vor pune iscălitura pe lucra- 
rea trimisă ci o vor înlocui cu 
un „moito”, alăturând însă un 
mic plic închis pe faţa căruia 
se va scrie acelaş „motto” iar 
înăuntrul lui se va indica nu- 
mele concurentului, adresa, 
şcoala la care urmează şi clase. 

Termenul ultim pentru: pri- 
mirea lucrărilor este la 1 No- 
embrie 1939, iar rezultatul 
concurcului se va publica la 15 
Decembrie 1939, 

Comisia core va ceti şi apre- 
cia luecările va fi alcătuită din 
trei persoane: un preşedinte a- 
les dintre cele mai cu vază 
personulităţi zle lurnii noastre 
literare şi !doi imembri: unul 
din partea revistei „Universul 


Sperantia (analiză literară). 


trimite prin 





Lucrările se vor depuna sau 
poştă la 


literer” ţi altul din partea ia- 


redacţia miliei Sperantia. 





Cultul maâtrăgsunei 


(Urmare din Dag. LI) 


când umblă cu mătrăguna, măcar să-și 
schimbe cămaşa ; deasemenea, trebuie să-i 
vorbească cuviincios, ca față de o iarbă 
sfântă. Ea se recoltează în luna Aprilie şi 
Mai, înainte de Rusalii; căci, se crede, 
după această dată, virtuțile magice ale 
plantelor se risipesc. Femeia care o culege 
trebuie să fie îmbrăcată curat, şi să nu 
fi avut raporturi maritale. Aceasta, ne- 
văzută de nimeni, tăcând, se duce în pă- 
dure, sapă mătrăguna şi în locul ei pune 
pâine, sau mămăligă, miere sau zahăr, 
spunând : „Eu îţi dau miere, pâine și sare, 
tu dă-mi leacul Sfinţiei tale“. Dacă femeia 
trece, în drum, peste un pârâu, aruncă 
o fărâmă de pâine sau mămăligă, ca apa 
să le ia pe acestea, şi să nu „ducă“ virtu- 
tea magică a plantei. 

Culegătoarea potrivește astfel încât să 
fie în acea zi lună plină. Firele de rădă- 
cina mătrăgunei sunt strânse câte 5, 7 sau 
9 laolaltă, spunându-se numele persoanei 
pentru care au fost culese. Firele astfel 
strânse la un loc se numesc „gherbe“. 


Intr'o zi de dulce se iau primele trei 
„gherbe“ şi se pun într'o oală nouă, adăo- 
gându-se miere şi zahăr, pâine şi vin, şi 
rostindu-se cuvintele următoare : „Iţi dau 
aceste bunătăți, tu să dai leac și frumu- 
sețe lui N.“ In oală se toarnă apoi apă 
neîncepută, adusă dela 3 izvoare, spunân- 
du-se: „Cum izvorăşte apa limpede și 
curată, așa N. spălându-se, să fie lumi- 
nată şi de toată lumea întrebată“ (adică, 
să fie poftită de flăcăi la joc, să se afle în 
frunte, etc.). Oala se astupă cu aluat, și 
se pune la foc să fiarbă înfundat până 
seara. Persoana pentru care e sorocită, face 
atunci atâtea închinăciuni câte „gherbe“ 
au fost puse în oală, bea din fiertură un 
număr identic de înghiţituri — apoi se 
duce la marginea unui pârâu, se spală cu 
zeama din oală pe la închecturi, iar restul 
şi-l toarnă pe cap, în așa el încât lichi- 
dul să se scurgă numai pe corp, şi de acolo 
să fie luat de apa pârâului. Plecând dela 
pârâu, nu trebuie să se uite înapoi, căci 
altminteri piere virtutea magică a buru- 
enii. Alteori, operația aceasta se face lângă 
un pom înflorit, iar buruenile din oală se 
agaţă printre crengi, rămânând acolo până 
se usucă şi se prăpădesc dela sine. 

Se mai obişnueşte să se poarte rădăcina 
de mătrăgună în căciulă, sau cusută un- 
deva în haine, şi atunci persoana aceia 
este întotdeauna cu vază în lume. Când 
mătrăguna se culege „pe urit“, atunci 
după cum am văzut că se petrec lucrurile 
pretutindeni în România — culegătoarele 
procedează exact invers ; se duc la cules 
murdare, rostesc cuvinte urîte, făcând 
mișcări grotești cu capul, cu mâinile și 
ochii, ca să orienteze în mod negativ vir- 
tuțile magice ale mătrăgunei. Cine gustă 
dintr'o mâncare sau un vin în care sau 
pus fire de mătrăgună astiel vrăjită, îne- 
bunește. (13) 

In jud. Hotin (Basarabia), mătrăguna 
e „cinstită“ cu sare şi rachiu, înainte de 
a fi culeasă, Apropiindu-se de ea, se spune: 
„Bună dimineaţa,  Mătrăgună“. Ducân- 
du-se acasă, fierb planta (nu ni se spune 
Gacă se fierb frunzele sau rădăcinile) și 
cu apa aceasta se spală pe faţă, „ca să 
fie frumoşi şi cinstiți“ (14), 

În Ţara Oaşului, de unde a. I. Mușlea 
a recoltat un bogat material folcloristic, 
mătrăguna e culeasă de fete tinere înso- 
ţite de o babă. Se culege în Vinerea de 
Rusalii (comuna Cărmăzana). Fetele merg 
cu palincă, pun un leu la rădăcina mătră- 
gunei, şi apoi încep să se sărute şi să 
joace în jurul plantei. După ce desgroapă 
rădăcina, o pun jos şi joacă iar în jurul 
ei. In urmă, fetele umplu paharele cu 
palinca, închină una alteia, ciocnind pa” 
harul şi spunându-şi : 


Să trăieşti de mă iubeşti, 
De nu, să te sodomiești! 


Deasemena, în asemenea împrejurări 
se mănâncă plăcinte aduse de-acasă, Fe- 
tele iau mai multe rădăcini de mătrăgună, 
ca să le ajungă pentru tot anul. Când se 
duc la joc, țin o bucăţică din mătrăgună 
în batistă, şi sunt jucate necontenit de 
tlăcăi. (15). 

în altă comună, din acceaşi regiune, 
Boineșii, fetele se duc câte două cu pa- 
lincă, pâine, slănină, miere, pască sfinţită 
la Paşti, ca să culeagă mătrăguna, Nu 
trebuie să se atingă de buruiană până ce 
nu-i „închină“ cu palincă, şi nu i se spune: 
„Laude-se Iisus Hristos“, și: „Aşa să mă 
cinstești, cum te cinstesc eu“. Apoi se udă 
planta cu palincă. Mătrăguna e scoasă 
afară din pământ, iar în locul ei se pune 
pâine, slănină şi pască sfințită. După a- 
ceasta, fetele încep să joace în pielea goală, 
pe groapa de unde a fost scoasă mătră- 
guna. (16). 

La Moişeni, fetele se duc cu baba — 
până la Sânziene şi la Rusalii — cu pa- 
lincă și plăcinte, să aducă mătrăguna. „Se 
dezbracă şi beau palincă şi închină una 
la cealaltă, se drăgostesc, se strâng în 
braţe, joacă, saltă ca la joc“, 

Fata care poartă mătrăgună, e mereu 
jucată de feciori. (17) 


In Vinerea de Ispas, în comuna Că 
măzana, tot în ţara Oașului, fetele se duce 
cu o babă la „grădina Milostivelor“ să 
adune burueni întocmai cum se duc după 
mătrăgună. Beau palincă, și joacă în pie- 
lea goală până la răsăritul soarelui. ler- 
burile consacrate cu apă sfinţită sunt apoi 
fierte, şi în acest timp li se recită descân- 
tecul „de dans“. Iar cu apa aceia îşi dau 
pe cap, să le crească părul. (18). 

In altă parte (comuna Racșa) fata merge 
singură cu baba în pădure, baba ducând 
palincă şi plăcinte. Ajungând lângă mă- 
trăgună, încep să joace amândouă în pie- 
lea goală. Apoi baba spune cunoscutul 
descântec : 


Mătrăgună, doamnă bună, 
Mărită-mă peste-o lună, etc. (19) 


In Moldova, se mai întâlneşte mătră- 
guna şi întrun alt cântec: 


„Frunză verde mătrăgună, 

pasere ce eşti nebună, 

de-mi tot cânţi sara pe lună!“ (20) 

Tot în Moldova, flăcăii strigă cu irv- 
nie, în timpul jocului, următoarele ver- 
suri, pline de aluzii la fetele rămase ne- 
măritate şi care încearcă să-și găsească 
bărbat cu ajutorul farmecelor mătrăgunei: 


Mătrăgună, poamă bună, 
mă mărită ?m îiastă lună; 
de nu "n iasta, în cealaltă, 
doar m'oi mărita odată. 
Mătrăgună de sub pat, 
toată vara te-am udat, 

şi tu nu mai măritat, 
fată mare m'ai lăsat“ (21). 


(8) Valeriu Butură, Cultul mătrăgunei în Mun- 
ţii Apuseni (Extras din „Grădina mea“, an. II, 
nr. 10—Li, Oct.-Nov. 1936), p. 2. Informaţii culese 
din comuna Sâlcina-de-jos, judeţul Turda, 

(9) V. Butură), ibid, p. 3 

(10) Butură, ibidem, 

(11) Ibidem, 

(12) Ibid. p. 2 In general, mu e bine să bată 
vântul când se cwege mătrăguna. 

(13) Apărătorul Sănătăţii, II p. 202, citat de Ar- 
tur Gorovei și M. Lupescu, Botanica poporului 
român -(Folticeni, 1915), p. 79—80 (of, Șezătoarea, 
XV, n. 5, August 1914). 


(14) APAR, ms. 187, £. 10, comuna Hodorăuţi, 
jud, Hotin; informmatoare, IMiana Bordeianu 87 
ani; 1931), 

(15) Ton Mușlea, Cercetări folositoare în 'Țara 
Oaşului. („Anuarul Arhivei de Folklor“, vol. 1. 
Cluj, 1982, p. 117—237), p. 207. 

(16) Mușlea, ibid, p. 207—208, 

(17) Mușlea ibid, p. 208, 

(18) Ibidem, p. 207, Descântecul „pentru joc“, 
la pag. 208, 

(19) Ibid. p. 208. 

(20) A. Gorovei şi M. Lupescu, Botanica popo- 
rului român, p. 8]. 

(21) Gorovei și Lupescu, op. cit, p. 8]. 

MIRCEA ELIADE 








Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P.T. T. Nr, 24464-939