Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0005

UNIVERSUL LITE 


PRIETAR 
PROPRIU AR: ABONAMENTE; REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA ANULLIII Nr.5 
SOC. AN „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU ay - a; — Sa ta er 4 d ja 
DIRECTOR Si AD-TOR DELBGAT, STELIAN POPESCU einer iodul 1900 iei PUCUREȘ IL A Bleu Ioenaleiev, ete pârt ap: Ioa Pena Duminică 20 Februarie 1944 

i : ; = 0 PC: 3.29, : 
inscrisă eub No. 163 Trib. Ilfov FĂ er 0 * ri ă ii iti PREŢUL 20 LEI Hedactor responsabil: “TRAIAN CRELARIU 
u - 








a e i 





Dap aa OD 


OLGA GRECEANU 








7 Boerul Amza-Jianu 
(din „Haiducul“ de Bucura Dumbravă) 





Privighetoarea oarbă 


Li se datoresc esteţilor „artelor poe-. 


tice“i, din Renaștere şi din cel de-al 
AVal-lea secol trancez anumite  pre- 
cepte morale impuse scriitorilor de 
aliădată. De preţiozitatea de-a oferi 
norme de conduită etică artistului-om 
mau scăpat nici Pierre  Ronsară, nici 
Vauquelin de la Fresnaye, nici — mai 
als —- ioileau. 

Dacă in „Abrege de l'art pottiqgue 
francais” Ronsard condiționează cali- 
tatea inspiraţiei lirice de virtuule rno- 
vale ale poetului, socotind „muza” a- 
şezată numai întrun suflet „bun, 
stânt şi virtuos” şi mergând până la 
dictarea comportării artistului faţă 
ce conîraţii săi, şi dacă Vauqueln ue 
la Fresnaye, în al său tratat de „art 
pottique en vers", nu aumisc Cetâc 0 
poezie şi o tragedie de esenţă creștină, 
cel care ajunge până la legiferarea ra- 
porturilor scriitorului cu societatea, 
intolerantţ şi sever preceptor, este dog- 
maticul Boiieau. 

Printre atâtea canoane morale cu- 
prinse în faimosul „Chant 1V” — față 
de care un La Fontaine, un Verlaine, 
un Rimbaud, un Gauguin sau un 0s- 
car W.ide nu pot rămâne decât etern 
„damnaţi” — se întâlneşte şi celebra 
iozinră: „Travaillez pour la gloire”, a- 
tât de vșuratec aruncată scriitorului, 
de pe estrada unsi vieţi comode, ue 
către bine întreţinutul Nicolas  Des- 
prâaux. 

Pe cât de solemn formulate, pe a- 
1âţ de ridicule in esenţa lor, versurile 
unde Poilcau impune artistului renun- 
ţarea la foloase materiale și travaliul 
pentru o exclusivă glorie albă, sunt, 
de: mult, ceiace și trebue să fie, pen- 
tru scriitorul apusean : ipocrite și inu- 
tie. 

De multă vreme, scriitorul din ţă- 
rile de veche cultură — şi chiar scrii- 
torul de peste ocean — își asigură 
existenţa prin literatura sa, fără ca 
nimeni să-i mai arunce în faţă ipocri- 
zia unor precepte căzute în desuetudi- 
ne. și în grotesc: 


* „Travaillez pour la gloire, et qu'un 
soniide gain 

Ne soit jamais l'objet d'un illustre 
iai: 6crivain..,”" 


__ im Franţa, în Germania, în Anglia, 
în ţările nordice, relaţiile dintre scrii- 
tor. şi editor au vechime de înţelegere 
armonioasă, iar colaborările la. ziare 
şi periodice se aşează sub eleganța 
unor onorarii demne de prestigiul 
scriitorului. 

Ca imorale sunt privite, astăzi, în 
țările amintite, numai eventialel= ten- 
tative de a trusta pe scriitor în dreptu- 
rile şi onorariila sale. . 

Invins şi alungat din apus, legiuito- 
rul conduitelor poetului aspirant la 
imaculaţii lauri ai gloriei și nu la 
„câştiguri murdare”, şi-a aflaţ adă- 
post de refugiu la noi, unde mitul 
„privighetorii oarbe” dăinue încă, 

Intr'adevăr, numai aici, la noi, mai 
poate supravieţui penibila legendă a 
operei” condiţionată de aprigă sufe- 
rință, a cântecului incapabil să se ză- 
mislească cecât între gratiile coliviei 
unde tânjește privighetoarea oarbă. 

Impropiie şi ignchilă zilelor de azi, 
această legendă circulă încă pe sub 
nasul subțire al culturii actuale, lă- 
sând să se stinză pe aroturile destun- 
date ale unui pat de spital hoitul pu- 
tred al poetului, pl'mbâna pe ulița 
Capitalei striroinl Ti Arţur Enă-asnu, 
ori îimbuibând pe editorul şi pe l'brarul 
rotofei din cărțile fraudate ale bietu- 


de RADU GYR 


lui scriitor, care e dator să munceas- 
că... pentru glorie şi nu pentru tică- 
losul câștig. 

Aşa se face că, pe meleagurile pri- 
vighetorii oarbe, autorul e silit să serm- 
neze contracte prin care i se oferă 
20“, ba ehiar şi 18 şi 15 la sută, din 
preţul imprimat pe care, în timp ce 
librarul puimoşzte 50, 30 şi, tuner, 30. 
la sută din acelaş preţ. (Câna scriito- 
rul tânăr a avut fantezia să-şi tipă- 
rească opera în „editură proprie", a- 
tunci librarul se transformă îv verita- 
vii pangster, smulgându-i între 40 şi 
50 la sută pentru colportaj). 

Şi tot aşa se întâmplă — în tinutu- 
răe unde canoanelor morale ale lui 
Boileau li se acordă încă binevoitor a- 
zi — cu jalnicele onoratii, prin care 
2ăm'nistraţiile cutăror gazete sau pe- 
rioiice  ofensează pe  colaboratorul- 
scriitor, invitat (ori numai nevoit) să 
le urce treptele pentru a le hrăni pa- 
ginile cu manuszrisele luai. 





iUrmare în pag. 2-a: 





RENA 


ŞTEREA ITALIANĂ  Unimins 


VĂZUTĂ DE BURCKHARDT ŞI PAPINI 


„Renuşterea şi-a asigurat o neobișnuită 
răspândire, schimbată cu timpul într'o 
ndevărată contagiune, fie că a jost vorba 
de cultul pentru Artă, de pasiunea pentru 
Știință, de dragostea pentru glorie, sau de 
toate celelalte pasiuni care au bântuit-o. 
în tot felul. | 

„De aceea, oricât su străduit fiecare 
exponent al Renașterii să înfăptuiască de- 
plin şi definitiv acel ideal de armonie în- 
terioară despre care vorbeam, nici unul nu 
va putut sustrage unei dramdtice crize 
spirituale, provenită poate tocmai tintrun 
dezechilibru între idealuri: între cel estetic 
și cel spiritual, între cel moral și cel naţio- 
nal, între atâtea altele câte a cunoscut 0 
epocă de variate năzuinţe ca aceasta. lar 
criza a fost exasperată şi de disproporția 
dintre pasiunea cu care a fost urmărit pro- 
gramatic idealul suprem de care s'au lă- 
sat însufleţiți aceşti oameni (în primul 
rând refacerea existenţei lor, spre a putea 
fi la înălțimea vieții marilor străbuni din 
Antichitate), precum și de contingențele 
locului şi momentului trăit de dânşii“. 
(Alexandru Marcu, Valoarea artei în Re- 
naştere, pp. 13-14). 

Astăzi, un secol după apariţia cărţii el- 
vețianului Burckharăt: Die Kultur der 
Renaissance in ltalien, valoarea acestei 
epoci, cea mai strălucitoare a artei şi a 
culturii poporului italian, este pe calea 
unei fundamentale revizuiri și a unei de- 
finitive puneri la punct. 

Jacob Burckharat, cu a înțelepciune și 
o înțelegere artistică de nediscutat, pusese 
în lumină toate elementele clasice procla- 
mate și aclamate cu atâta tărie de Renaș- 
tere. Astăzi, cercetările făcute în jurul 
Renaşterii tind mai mult la descoperirea 
originilor religioase și a aspirațiunilor 
creșiine ce îi stau la bază. 


In Germania, contrar lui Burckhardt, 


care consideru Renaşterea ca o operă a 
Omului nou, înfăptuită de el și desăvârșită 
în armome cu realitatea ce-l înconjoară 
şi-i aparţine, Burdach, în aceeași “tenaștere 
vede un curent de origine religiousă, a că- 
ru primă maniţestare ar fi ae căutat în 
predicile lui Gnoacchino di Fiore şi în 
enunțarea acelei „renovări integrale“ în- 
deplinită sub semnul şi ocrotirea Spiri- 
tutui. 

Problemu este reluată de Papini, cure 
iui”o culegere de studii ce conţin pagitii 
de originalitate şi concepţii sugestive, se 
întreabă: întrucât se deosebește Renuște- 
rea de Evul-Mediu ? 

Răspunsul dat în Memorie di Dio (1912) 
este de o luminoasă precizie. 

Evul-Mediu, spune el, a fost domeniul 
raționaliştilor, al intelectualilor, al dorito- 
rilor de tot ce e abstracție și verbalism. 
Metaţizicieni scolastici şi contemplativi 
mistici sunt de acord în a uita și a supr:ma 
sensaţiile curente sau formele corporale 


de DOROTHEA CHRISTESCU 


i a za _ 9 
ale lumii vremeinice. Pentru ei, nu con- 


tează decât eul logic și eul extațic. Omul, 
după ce a negat tot ce este pământesc și 


- sa desprins de el însuși, este redus la v 


stare de spirit pură; universul, urmându-i 
pilda, devine — după aceiaşi scolasticii — 
o maşină spectrală de idei, de esențe şi de 
simboluri verbale. 

Atâta vreme cât această puternică dom- 
nie a intelectului vieţuește şi produce capo- 
d'opere, reacţiunea naturilor poetice şi 
clasice este extrem de moderată și împă- 
ciuitoare. Dur când geniul creator se vo- 
iut'lizează, când misterul devine o prolizi- 
tate pu” cerebrală, ascetismul v predică 


mecauiiu ă şi scolastica un interminabil joc 


de întrecere între călugări mai mult ca- 
pabili să înderine la scepticism decât să 
insufle credință, atunci nouile generații se 
văzvrătesc în contra ucestei „lichidări“ a 
omenirii, în contra sufletelor uscate şi a 
vieței golită de semnificația ei înaltă. Ele 
se îndreaptă — cum era dealtfel şi de aș” 
teptat — către virtuțile contrarii, acelea 
tocmai sacrificate până mai ieri. Intelectul 
abstruct va fi înlocuit de imaginație, ob- 
servuția va ocupa locul dialecticei, artu 
va detrona neobosita cercetare a divinu- 
lui. Natura recucerită şi transfiguratu, 
acum. operă de creaţie divină, va fi îm- 
preună cu inteligența, mijlocul de a se 
ajunge !a Dumnezeu. Astfel — şi aceastu 
este în rezumat teza lui Papini — Renaş- 
terea constitue 0 răscumpărare a poeţilor 
asupra adepților abstractului. 





(Urmare în pag. 2-a) 
EEE fie 0 Ciara 20 Eau FOT a AO AN SE ae Capa SERE TI 


1. PUPIŢI Autuporiret 





SECRETUL LUI CHARLES MORGAN 


Am recitit cele trei romane ale 
tui Charles Morgan („Portret intr'o 
oglindă“ — „Fântâna“ — „Sparken- 


caractere bine conturate. 
sunt acelea obişnuite ale vieţii şi 
ale literaturii: 


Temele 


iubirea, pasiunea, 


sale preferate : artă, iubire, moarte, 
— Ch. Morgan le-a hrănii din sub- 
stanţa cugetărilor sale, când plato- 


de MELANIA LIVADĂ 


oglindă“ este pictor, Lew Alison din 
„Fântâna“ — „seriitor-filosof, iar 
Sparkenbroke, un mare poet. 





broke') care l-au făcut celebru şi 
care au găsit și în țara noastră cea 
mai entuziastă primire. Sentimentul 
cu care am închis ultimele pagini, 
a fost acela pe care îl resimţi atunci 
când, ascultând o simionie, ea iţi 
devine familiară, cunoscânadu-i nu 
numa: facuura muzica.ă, dar putând 
chiar să urmăreşti elanul şi desă- 
vârşirea de sine a creației. Petso- 
nâiitatea literară a lui Morgan se 
împielește armonios şi crescând — 
dela „Portret“ 12 ,Sparkenbrake“ — 
până la capătul unui drum pe care 
sau întâlnit, într'o fericită îmbi- 


nare, poetul și filosoful, artistul şi! 
gânditorul, sensibilitatea şi cugeta- . 


rea. RE 

Romanele mari cu adevărat dato- 
resc întotdeauna ceva hotăritor şi 
deologiei lor, teoriilor asupra omu- 
lui, vieţii, artei, iubirii, prieteniei, 
morţii, războiului și atâtea alte mari 
experienţe umane, pe care le fac să 
trăiască cu emoție și dramatism în 
discuţiile și meditaţiile personagiilor 
lor. Să ne amintim în treacăt de 
„Muntele magic“ și de „Condiţia u- 
mană“. Acest lucru este chiar la 
modă şi romanul s'a văzut deodată 
filosofic după ce fusese rând pe 
rând : eroic, realist, naturalist, so- 
cial, psihologist etc, 

Romanul! filosofic este însă genul 
cel mai dificil. Dacă ideologia iui 
pluteşte artificială şi moartă deu- 
supra vieţii şi întâmplărilor, dacă 
ea nu are aderențe adânci şi orga- 
nice cu personagiile, atunci roma- 
nul este fad şi lipsit de valoare. 
Dacă însă ideile, filosofia trăese ca 
nişte flacări vii în sufletele eroilor, 
dacă aceştia nu sunt un pretext doar 
ci. dimpotrivă, luminează de vieaţă 
şi dramatism interior povestea din 
roman — atunci acesta rămâne cu 
adevărat roman. 

Charles Morgan a ridicat acest gen 
pe cele mai înalte culmi posibile. 
Oamenii lui gândesc, sunt fiinţe vii, 


talentul, prietenii şi conflicte între 
oameni, împrejurări de război, so- 
cietatea. Ca să dea însă tuturor a- 
cestoră aureola unei filosofii şi £- 
nume ale uneia idealiste, veracita- 
tea şi intensitatea unui crez perso= 
nal despre vieaţă și despre temele 


M. MANOLESCU 


niciene, când mistic-creștine, când 
estetice. 

Pentru ca toate să respire într'o 
iume mai potrivită și să scape de 
pericolul monotoniei sau al sterili- 
tăţii — el şi-a ales eroii dintre ar- 
tişti. Nigel Frew din „Portret înir'o 





Războiui 


Vieaţa contemplativă, setea omu- 
lui de-a se regăsi pe sine în orice 
act important al existenţei, extazul 
1răit sub cele trei forme ale sale: 
iubire, artă, moarie, fuga de soli- 
tudine şi veşnica ei regăsire, — 
sunt drame delicate dar profunde. 
Dacă romancierul n'ar poseda se- 


cretul motivaţiei lor literare, dacă 
mar fi cu adevărat un artist, un 
poet, un imaginativ, poezia lor li- 
terară sar înăspri în filosofarea 
despre ele. Ar deveni iremediabil 
iluzorii şi abstracte prin dialectica 
lor. Dar ia Morgan dramele acestea 
se subi.mează în lumea arte. şi a 
iubirii. Gândul și visul sunt atât de 
puternice, atât de consumator tocul 
lor încât, paradoxal, ele conduc pe 
eroi la o desăvârşită împăcare cu 
sine, la o linişte supremă. Deşi am 
vorbit de drame, atmosfera acestor 
romane nu e nici dinamică, nici clo- 
otitoare, ci calmă, aproape senină 
si de-o melancolie cu adevărat en: 
gleză. E 

Personagiul cel mai dramatic este 
ofiţerul german, rănit de moarte în 
război, care-şi trăeşte ultimele clipe 
descoperind iubirea soţiei sale ado- 
rate pentru Alison. Dar von Nar- 
witz trăește pentru cetitor nurnaj 
din gând și vis. Din gânduri febrile 
schimbate cu Alison și din visul 
frânat al iubirii lu: pentru Julie. 

Durerea fizică este depăşită de cea 
mora.ă. Chinui acestui om este cum- 
plit dar viziunea morţii și a înfrân- 
gerii totale, nu-l revoltă, nu-l fac 
nici să strige, nici să urască, nici 
să blesteme. Apropierea morţii, vi= 
ziunea ei, îl transfigurează. îi aduc 
suprema liniște, aceea a renunțării 
definitive, a singurătăţii pe care a- 
vea so continue din vieaţă în ma- 
rca călătorie pentru care se pre- 


gătea. 


— e a tt 





a mia 


iUrmare în pog 3-a) 






















de CONSTANTIN-STELIAN 


a 


Aceia cari au atins vâr- 
* sta maturității își mai rea- 
mintesc poate cu multă 
plăcere de nostalgica ro- 
manță „Călugărul din ve- 
chiul schit”, cu care ne-am 
desmierdat primii ani ai ti- 
i nereţii. Puţini, însă, îşi mai. 
: aduc aminte de. făuritorul 
i acestor subtile versuri: unii 
i chiar îl vor ti ignorând. şi, 
pe - drept cuvânt: Traian 
i Demetiescu sa stins din 
viaţă încă din 189% și, oda- 
tă cu aşiermnerea țaranei 
peste trupui neienciiuiui. 
poet, s'a așiernul și coibul 
uitării peste numeie sau. 
Precum Singur o consta- 

: tase şi o deciara, ei a îiost 
un învins și destinul său literar nu sa despărţit cu 
mult de viaţa sa pământească. Foarte puțui aintre 

“ mâmnuitorii condeiului a avut o viaţă atât de ase- 
manaoare cu opera lor. O adâncă duioşie se desprin- 
de din intreaga operă, și o adâncă duioșie încercăm 
când ne aplecăm supra scurtei și chinuitei sale vieți 

Născut în ziua de S Decembrie 1866 dintro familie 
de oameni modești din Crăiova, Traian Demetrescu a 
iost sortit, încă din primii ani ai copilăriei, suterinţei. 

Foarte inteligent și cu o sensibilitate excesivă, pâ- 
nă la patologie chiar, cei din jurui său cu greu îl pu- 
teau înțelege. latăl său, fire severă, absorbit de aia- 
cerile cârciumei sale de mahala, care îi xăpeau și o- 
reie de odihnă în timpul nopţei; mamă-sa, iemee des- 
tul de iubitoare, dar harnică, muncind din zori pănă'o 
seară să conducă o gospodărie destul de grea şi o 
pusderie de copii — erau părinți cari nu se puteau 
transpune în situaţiile suiletești ale unui exempiar de 
elită, cum era acest copil, răsărit ca o floare ae seră 
în mijlocul unui ogor arid, bătut de soare și intemperii 
puternice. 

Dacă primii ani ai copilăriei poetului au tost scutiți 
de nevoue materiale, ei au tânjit, totuși, după o mân- 
gâere şi o înțelegere mai deosebită, de care precoci- 
tatea unei minţi aşcuţite și sensibilități malauve era 
setoasă. Cât de mult o cereau cruditatea și lucidita- 
tea acestor ani, o putem bănui din rândurile unor pa- 
gini intime ale poetului: 

„Guvernanta mea din copilărie nu știa englezește, 
nici clavirul; dar mă iubea. Era o temee dela țară care 
povestea basme cu farmec neînchipuit și mă adormea 
sub cântece naive și dulci”. 

Farmecul acestor desmierdări n'a ţinut mult. Odată 
cu trecerea timpului, realitatea s'a impus imuabilă, 
încă de timpuriu. Traian Demetrescu urmează, în ora- 
șul natal, şcoala primară şi liceul, pe care nu-l ter- 
mină. 

Fire contemplativă și visătoare, ca majoritatea poe- 
ților, nu se poate împăca ușor cu învăţătura oiicială și 
în deosebi, cu abstracţiunile ştiinţelor matematice. Tot" 
Gin pricina firii sale, înţelegem pentru ce nu poate ră- 
mâne amploiat comercial într'o instituție particulară 
din capitala Olteniei, slujbă pe care a încercat-o încă 
la vârsta de 15 ani spre a nu-şi îngreuna familia cu 
susținerea sa. 


Spirit setos de cultură, de a se instrui și educa ar- 
tisticește cât mai mult, departe de a se mulțumi cu 
ceeace îi oferise cele câteva clase de liceu, Traian 
Demetrescu cilește neîntrerupt, fără alegere și fără 
şistematizare, dar cu o aviditate și pasiune demnă de 
invidiat de oricare autodidact. 

In anu! 1882, își ia inima în dinţi și fără vreo altă 
avuţie decât aceea a talentului, concretizat în câteva 
poezii nepublicate, ss îndreaptă spre București. A- 
lexandru Macedonschi îl primește cu brațele deschise, 
punând mari nădejdi într'ânsul. Astiel, Traian Deme- 
trescu devine colaborator și chiar redactor al „Liie- 
rator'-ului. 


Desigur că noua sa situație nu era una dintre ace- 
lea care să-i asigure, cel puţin, strictul necesar ul u- 
nui adăpost și al unei mese. Postul de redactor la o 
revistă, care deabia înjgheba fonduri să poată apă- 
rea, nu putea să-i garanteze existenţa și cu toată bu- 
năvoinţa și ospitalitatea directorului său tânărul poet 
oltean nu putea spera mare lucru dela emeritul cântă- 
reț al „Nopţilor” și „Rondelurilor“. Gazetăria, care din 
depărtațul oraș al Banilor, îi surădea într'o perspecti- 
vă trandafirie, nici ea pu putea contribui mai mult la 
întremarea situației pecuniare a celui de care ne o- 
cupăm. - 

Viaţa de lipsuri, de neajunsuri și, uneori, de excese, 
pe care poetul a dus-o în acest timp, a iăcut din piep- 
tul său f&gașul celei de a doua curtezane a poeziei, 
tuberculoza. Cu o debilitate înăscută și puterile de re- 
zistență diminuate, se vede nevoit a se reintoarce în 
orașul natal, la casa părintească. - 


Dacă la Bucureşti, viața prezenta necazurille pe care 
le-am amintit, neajunsuri care priveau în primul rând 
starea lui sanitară, în schimb în acest oraș avea alte 
satistacții de ordin spiritual, care îl făceau să se simtă - 
în elementul său. Casa părintească, aiară de un adă- 
post și o mâncare mai îngrijită, nu-i puteau oferi alt- 
ceva. Pariea sufletească era cu mult stingherită, în 
mijlocul unui mediu care era departe de a-l înțelege 
şi aprecia. 

Simţindu-se mai întremat fizicește, în 1888, scoate cu 
bunul său prieten, avocatul Pencioiu, Ravista Olteană, 
pe care o conduce cu întreruperi până în 1892, câna 
publicaţia își încetează apariţia din lipsă de fonduri. 

In tot acest timp, Traian Demetrescu, însă, scrie cu 
multă febrilitate, publicând versuri și proză prin dife- 
rite reviste și ziare și, îndeosebi, în Lijeratorul. 

Tot în acești ani, dă la iveală şi volumele: Poezii, 
Freamăte, Amurgul, Evoluţia în literatură, Cartea unei 
inimi și Săracil, primul cu o prefaţă semnată de Alex. 
Macedonschi. : 

Pe măsură ce reputația sa scriitoricească se măre- 
ște, pe atât dezacordul dintre sine și mediul înconju- 
rător se face mai accentuat. In acelaș raport, se des- 
voltă suferința și sensibilitatea-i caracteristică, 








(Urmare în pag. 2-a) 


ir iti i i n. 











e 





= UNIVERSUL LITERAR 


DC 





20 Februarie 1944 —— 


CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL COLORADO: „ȚUŞ- 
CA“ comedie iocalizată de d. 
TUDOR MUȘATESCU. 

TEATRUL MUNICIPAL : „PA- 
RAZIȚII“, piesă în trei acte de 
d. IOAN POPOVICI după 
BARBU DELAVRANCEA. 


„Ţuşca“ este ua dintre actele 
delicioase comedii cari pornesc 
dela fapte şi observaţii reale dar 
cari se realizează in pură fante- 
zie, un fel de vis în at:mgere per- 

“ manentă cu pământul şi wa fel 
de-a da cu ţii.a la tot ce-i con- 
venţional sau raţional, şi în via- 
ță dar chiar zi în teatru, procla- 
mându-se dreptul şi primatul ne- 
prevăzutului, farmecul prospeţi- 
mei și a... iraționaluiui.! 

Dacă se mai adaogă că această 
localizare este deosebit de spiri- 
tual făcută, spiritele parcă ve- 
nind unui după altul sub pana 
d-lui 'Țudor Muşatescu,  cetace, 
!a drept vorbind, dă câteodată 
impresia că printre ele mai 
scapă și unele dintre cele cari ar 
fi trebuit să mai fic șlefuite — 
Se înţelege că avem în „Țuşea“ 
o comedie deosebit de vioae şi 
de antrenantă. In privința sub- 
țirimei spiritelor ţin să mai a- 
daog — şi fac această menţiune 
pentrucă am mai văzut şi oare- 
cari spectatori foarte „sensibili“ 
arătând a nu prea gusta unele 

- „muşatisme“* — că între Plaut 
şi Terenţin istoria teatrală s'a 
pronunțat de mulț în favoarea 
celui dintâiu cu toate că (sau 
poate tocmai de-aceca) glumele 
acestuia sunţ mai puţin pieptă- 
nate decât ale celuilalt, mai pli- 
ne, mal robuste, într'un cuvânt 
spus, mai „populare“. Dar asta. 
după cum se vede, m'a însemnat 
nimic, Totul e să ai talent: dacă 
ai talent poţi să-l denășeşti pe 

Plaut poţi să fii mai rabelais-ian 

decât Rabelais ! 





TUDOR MUȘALESCU 


Autorii mari, fie că s'au numit 
Aristophanes, fie Shakespeare. 
uu s'au speriat de cuvintele tari 
sau chiar impudice şi mici de u- 
cele glume prea... „mustoase“ 
sau prea deochiate. Şi slavă Dom- 
aului că nu înseamnă că din 
cauza asta Shakespeare nu mii 
este mare! Totul numai să fii 
Shakespeare. Aşa şi cu â. Tudor 
Mușatescu: este cert că vinele 
glume de-ale d-sale sunt mai 
„comune“ dar dacă e plia de ta- 
lenţ ! Atât de plin de talent în- 
cât, dintr'un anume punct de ve- 
dere este regretabil că și-l iro- 
sește de prca multe ori pentru 
ca, datorită spiritului d-sale să 
dea o haină oricum, de strălucire 
unor lucrări gi minore, și străine, 
ia tot felul de localizări, sau, mai 
exact „la toţ felul de „comenzi“ 
cari au mai mult caracter co- 
mercial decât artistic. 

„Ţușca“, însă, cum am spus 
mai Sus, cu oarecari rezerve 
deja tăcute, are însă calități deo- 
sebite, care socot că, prin unele 
rezonanţe artistice, o ridică peste 
localizările pe cari mhele teatre 
ni le servesc de obiceiu, 

In ce priveşte interpretarea, 
menționăm fn rolul principal pe 
d-na Sereda Sorbul, plină de 
viaţă şi de vioiciune; pe d, Virgil 
Vasilescu foarte natura! şi cu un 
coniie plin, firesc; foarte bine, d. 
Gh. Măruţă, um joc frumos dozat, 
frumos echilibrat, cu măsură şi 
chiar cu distincţie; bine dease- 
menea  d-mii Marcel Emilian şi 
Ion Gheorghiu; amuzaat d. N. 
Vulpescu, deşi poate câte odată 
cam exagerează; foarte potrivită 


pentru rol d-ra Elena Brătuianu, 


care, însă, ar trebui să încerce 
să-și corijeze defectul d-sale de 
pronunție, oricum destul de su- 
părător, lucru care, cu oarecare 
efort se poate totuși înlătura; 
deasemenea, destul de bine d-rele 
şi â-nii Lucica Georgescu, N. Dă- 
nescu, Lucica Dumitrestu, Des- 
pina Pelin, Anca Surăianu şi Io- 
landa Copăceauu. 

Direcţia de scenă a d-lui Tudor 
Mușatescu bună: a reuşit să dea 
întregului spectacol un ritm viu, 
amuzant, antrenant. 


e a ii 


PREZENTARE DE VAL. 
SURI CELEBRE COMEN- 
: TATE 


Sâmbătă, 26 Februarie, 9- 
rele 4 p. m. va avea 100 în 
saia Ateneului Român 0 pre- 
zentare de valsuri celebre 
zomentate, organizată, de 
Asociaţia Creştiră a Tineri- 
lor. D. Emanoil! Ciomac vă 
vorbi despre istoria valsului 
comentând realizările mai 
importante. 

Exemplificările vor fi fă- 
cute după următorul Dro- 
gram: 

1) D-na Magda Nicolau va 
executa la pian: a) Liszt- 
Mephisto-Valse; b)  Saint- 
Săens — studiu în formă de 


vals ; 2) Orchestra A. C.I. 


dirijată de d. Theodor Ro- 
galski: a) Sibelius-Vals trist; 


b) Brâhms — Vals la bemoi 


major; €)  'Ischaikowski — 
Vals din serenade pentru o0r- 
chestra de coarde: d) Johan 
Straus — Poveşti din Pădu- 


rea Vieneză şi Vals Impe- 


rial.- : 


hi 


Decorurile şi costumele d-aei 
Cella Voinescu în general bume 
şi — unele dintre ele — chiar a- 
muzante și originale. 

In rezumat ua spectacol plă- 
cut, mai cu seamă pentru vre- 
murile acestea când veselia şi 
buna, dispoziţie sunt articole des- 
tul de rare, 
mai are meritul că pentru înce- 
put, reprezintă în orice caz o 
frumoasă promisiune şi, ca atare, 
taţă de bunele intenţii şi saori- 
ficiile ce se fac, ar trebui să 
dorim cu toții să-i poarte noroc 
nou! formaţii teatrale. 

* 


Noua premieră dela Teatrul 
Municipal ar fi să puie câteva 


un Spectacol care 


probleme în legătură pe deopar- 
te cu literatura dramatică autoh- 
tonă şi, pe de altă parte, cu ra- 
porturile intre ea şi cronica 
dramatică. 

Este preterabil, însă, ca aceste 
notații să le folosesc cu alt pri- 
lej iar în cronica de faţă să tree 
direct la piesă şi la spectacol, 

Despre lucrarea dramatică în 
sine, tot ce pot spune, este că se 
prezintă cu totul s'abă deşi se 
văd în ea nenumărate bune in- 
tenţii. 

Atât numai că teatralmenţe ea 
nu reprezintă mimic; cât despre 
bunele intenţii, arta de mult este 
sătulă de ele: încă din timpurile 
lui Heliade Rădulescu sau ale lui 
Eugeniu Carada! 


ÎN a a a o i No 


Recitalul de dans al lui 
PETRU BODEUŢ 


sm+O  prejață de Monsieur 
France, 4 jJranci... Tablouri de 
Madame iemaire, 4 jranci... 
Muzică de iteynaldo Hahn, 4 
franci...  Prozu de mine, un 
frau... Câteva versuri de mine, 
cincizeci de centime... Total 
treisprezece franci cincizeci...” 

Cuvinvele acestea erau ironic 
atribuite lui Murcel Proust 
intrun  skatch întocmit de 
„prietenii” lui, după apariţia 
volumului său de debut, „les 
pluisirs et les jours”. Acesta 
costa joarte scump pentru vre- 
mea acea (1856) și se bucura 
intradevăr de colaborarea lui 
Anatole i'rance, Mudeleine Le- 
maire şi R. Hahn. 

Debutul de astăzi ai lui Pe- 
tru zoatuţ ar părea să pcală 
isca asemănătoure reacţii (şi 
incă mărtte căci, păstrând chiar 
toate proporţitie, Nadia Che- 
bap e o aristă autentică fuţă 
de „mondunitatea” Madelenei 
Lemaire). Enervarea e expli- 
cabiiă, reuşindu-se în reciiutul 
lui Bodeuţ o rară conjuncţie 
de elemnte exterioare favora- 
i.e. Dur, după cum biruinţa «ui 
Proust n'a jost hotărită ci doar 
pusă pe bun drum de numele 
ce-i întovărăşenu debutui, tot 
așa tânărul dansator român 
prin el însuși s'a afirmat şi a 
pus serioasă temele carierei 
sale, lăsându-se doar ajutat de 
muzicienii interpretaţi, de d-ra 
Cnebap şi de c. Tomaziu. 

De data usta publicul (neo- 
bişnuit de ales, e drept) e a- 
cela care și-a manifestat sim- 
țul iui sigur, răspunzând en- 
tuziast chemării tot mai con- 
vingătoare în cursul progra- 
mului recitalului tui Bodeuţ. 
Se pare însă că preferințele 
specijice bucureștene merg că- 
tre nume străine ori măcar 


spre manifestări minore, când 
nu e vorba de consacrări an 
discutabile (ca admirabitu Flo- 
ra Capsali, cea care a îniţiat 
prunii pași ai lui Bodeuţ). 
Tânărul artisi a cuceri prin 
adânca su convingere a unei 
vocaţii îmnperioase. Poate că 
tracul inevitabil Sa manijesiat 
lu ei într'o formă neușiep-ută 
(în toc de nesigur, u just mai 
degrabă „jige” an unele stili- 


zări), dar uceasta na dăunat 


demonsirațici umpezi a feltuui 
precis în care a tuțelius vinia 
esențială a fiecărer bucăţi an- 
terpretate, 

Serioasa pregătire de scenă 
a debutantului într'un spectu- 
col personal, l-a Jăcut să în- 
frângă piedica grea a une: sce- 
ne mici și înupruprii. Şi nai e 
vidente au fost  postbilităţile 
lui Bodeuţ ae a evoiua încân- 
tător într'un spațiu ce ar per- 
mite realizarea  săriturti lui 
ușoare. 

Reuşiia deplină a recitalului 
sa datorat şi vurietăţii de stil 
în care dansaiorul a arătat că 
nu are necunoscute. ji sunu ies- 
chise drumurile către oricare 
direcţie de dans, dinire care va 
alege desigur  (incandescenţa 
flăcării lui lăuutrice este ga- 
ranție) aceca care va fi întitu- 
lată: Petru Bodeuţ. Până a- 
tunci a făcut deplin dovada se- 
riozității, bunului gust, forţei 
şi a stăpânirii prin muucă a 


» tuturor cunoștințelor tehnice. 


Prea rar este atit de fericit 
un debut, pentruca toate aces- 
tea să nu fie spuse răspicat, 
lar dansul românesc are numai 
de câștigat prin munifestări ca 
aceasta a lui Bodeuţ. 


GH. TOMA 





In ce priveşte regia şi jocul 
actorilor — dacă se mai poate 
vorbi de regie şi de jocul artişti- 
lor în asemenea condițiuni ?.. — 
au fost destul de bune, dar, nici 
vorbă că acestea nu pot ridica 
valoarea spectacoiului care, ori- 
cum, rămâne întotdeauna legată 
de calitatea piesei, 

Voi menționa totuşi, pentru 
munca și osteneala lor, numele 
interpreţilor,. 

In primul rând a-nii și d-nele: 
Dinu Macedoischi, care a avut o 
deosebită sobrietatea și discreţie 
în jocul d-sale, foarte potrivite 
personagiului; Ioa Aure] Mano- 
lescu, destul de elocvent in unele 
momente; Dorel Urlăţeanu, pre- 
zentând, poate, unu! dintre rolu- 
rile cele mai realizate ale spec- 
tacolului; Puica Stănescu, care a 
lăsat în câteva rânduri să îi se 
întrevadă frumoase posibilităţi 
artistice, precum şi d-na Elvira 
Petreanu care, deasemcenca, sa 
situat destul de just pe linia ro- 
ialui, 


In restul distribuţici d-nele şi 
d-aii "Elena Zaharini, Gheorghe 
Patrichi, A. Stambuliu, Alfons 
Brusetti, V. Ilașcganu, Jean To- 
mescu, Sian Iorga, Teodora Mi- 
tulescu, Tatiana Grossu, Tulzy 
Cojocaru, Alexandrina Ioan, Do- 
ra Nistria; Pierretie Abegg, Flo- 
rence Lupescu, Gabriel Florea şi 
Melania Cernica, cari, deși in ro- 
luri de ansamblu, au făcut ade- 
seaori o figură deosebit de bună. 

Direcţia de scenă a d-lui Mi- 
hail Zirra, a fost, aşa cum am 
spus deja mal sus, destul de rea- 
lizată, 

Decorurile d-lui Tra:an Cor- 
nescu, dasemenea bune. 


In gemeral un spectacol despre 
care du s'ar putea spune că n'a 
tost suficient de îngrijit, Dacă, 
însă, textul ar fi fost altul... 
Căci vorba ceia: şi munca 
actorilor şi cheltuiala şi timpul 
pierdut sunt în detinitiv aceleaşi 
şi pentru o p'esă bună ca și pen- 
tru una slabă... 


ALEXANDRU DRĂGHICI 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA : Buze însângerate și 
jurnal nou. 

REGAL: Sau înâinit şi »uu 
iubit şi jurnal. 

VICTORIA : In umbra toricirii 
şi jurna. 

ELYSEE : Don GQuichotte și 
jurnal, 


VOLTA BUZEȘTI: Haina fate | 


pe om, jurnal şi revistă. 


ROMA : Prima drazoste, prima 
durere şi jurnal. 


CARMEN SYLVA: Hoj cu ari- 
ce preţ, jurnal şi. revistă, 


ae n 0 a cane aaa, 














DOLIU... 


De curând ne-au părăsit doi 
artiști: Ion Livescu şi Getta 
Kernbach, pornind pe drumul 
singurei găsiri cu veșnicia,.. 

Im viaţa lor, fiecare şi-a avut 
rangul cuvenit ; pentru noi, însă, 
n'au reprezentat decât una şi a- 
ceeaşi dragoste de teatru, una şi 
aceeaşi putere de muncă şi — 
ceeace e atât de rar — una și a- 
ceeași calitate — marca ca itate 
— de-a preţui cum se cuvine 
arta. 

Ion Livescu a însemnat un nu- 
me şi o viață dăruite teatrulu: 
românesc, 

Din munca și priceperea lui, 
s'au ridicat generaţii de actori ca 


A 


să completeze cu merit iocurile 
cuvenite, 

Aşa cum din talentul lui, o sea- 
mă de roluri s'au ridicat, ca să 
arate contribuţia unui mare ac- 
tor. 


Getta Kernbach a însemna! nu- 
maj un nume — şi în același timp 
— a mii insemnat și o mare ne- 
dreptate în teatru. 


Cu un talent pe care şi stân- 
găcia modestiei :-a ținut — poa- 
te — departe de tot ceeace se 
cerea impus, Getta Kernbach n'a 
ştiut să facă decât să aştepte și 
să sufere, fără să ceară şi tără să 
abdice Asia ceeace îi dicta firea 
şi caracterul său. 











Câteva... 


Rolurile Geitei ?... 

A rămas însă în iiecare an: 
prenta unei interprete de mari 
calităţi. 

Azi, pe ce baze de postumă 
dreptate să i le aşezăm 7... 

Pentru morţi, doar pe respectul 
altimei lor dorinţi: crtarea. 


TEATRUL-RADI0... 


Recunoaştem că  străduința 
d-lor Mugur, Hodoş, dr. Voicu= 
lescu, Victor on Popa, Val Mu. 
gur şi Psatia, de-a satisface cât 
mai mult dreptee cereri, pro- 
gramând piese clasice şi moder- 
ne semnate de autori străini bi- 
ne Cunoscuţi, e totuși oarecum 
paralizată de lipsa lucrărilor o. 
rigina.e. 

Auditorul apreciază ceeace i 
se oferă, dar vrea şi texte de 
autori români. 

Și-atunci, unde sunt 
noștri ?... 

Dece nu scriu piese pentru 
radio d-nii: Tudor Mușatescu, 
Mircea Ştefănescu, Aslan, Cos. 
tăchescu, Horia Furtună, „Kiri. 
ești”, şi atâția alții? 

Are, dreptate d. Hodoș când 
spune: „Ni se aduc critici că 
navem plăci. noi sau că nu dăm 
la microfon piese originale. Cre- 
de însă cineva că înainte de-a 
ni se spune de alții, nu știm şi 
noi lucrul acesta!,.. Dar plăcile de 
unde să le luăm, iar piesele cui 
să le cerem să le „fabrice”, când 
autorii dramatici români întâr- 
aie să răspundă la cererile nvas. 
tre”... 

Sperăm, totuşi, că dramaturgii 
noștri se vor conforma în cu- 
'ând. 

Dar numai de nu le-ar „fabri. 
ca” în serie, așa cum a începul 
să facă un domn „autor”. 


autorii 


„APE”... 


Nu înțelegem dece autorii de 
pie:e respinse de comitetul de 
lectură al 'Teatrului Naţional, 
îş îngădue fantezia de-a publi. 
ca în rev stele de specialitate in- 
formaţii că „au fost primite” 

Pr Sistemul aces'a da-a se 
creea confuzii, nu se face — î'n 
păcate — decât un pro:t servi- 
ciu,. și primul care are de zuterit 
este char ce; care strecoară ase” 
menea not-ţe. 

Adevărata reguiă în informa- 
rea publicuui nu poate îi aita 
decât anunțarea sinceră a unui 
fapt, 

Neadevăru., ori cât ar fi clă- 
tit în mii şi mii de ape, tot de- 
gcaba... 

O scadență a procesului de 
!mpezire v:ne dea sine... 

Dece nu sar teme „domni!” 
aceștiă, tocmai de această sca- 
dență ?!... 


PORTRET... 


Cărui alţ chip de om | sar fil 
putut da o asemănare atât de a- 
aropiată sufietului, cum i s'a dat 
doctoru ui, poetului şi dransatur- 
gului VASILE VOICULESCU ? 

Figura domnici-sale este ex- 
presia, justă a bunătăţii, a mo- 
destiei şi a iubirii aproapelui. 

E stema unei cul:uri la care şi 
talentul s'a adăogat, casă existe 
şi să avem în țara noasiră un 
poet mare şi un dramaturg de 
valoare. 

Piesa d-lul Dr. Voiculescu in- 
titutată „Fata ursului“ și jucată 
acum câțiva ani pe scena Teatru- 
lu Naţional, n'a fozt o piesă, a 
fost o real'zare ventă de d'nao- 
in de convenţionaluil teatral, şi 
de unde trebuia să deslușm o 
mstică nouă în legea creaţiunii 
âramat:ce. i 





Ca scriitor gramatie, d. Dr. V. 
Voicuiescu ne-a cat în u'lma 
vreme două volume: .„Demniur= 
gul” și „Duhul pământului” pe 
cari, citindu-ie. le socotim dc-o 
biruitoare realizare scenică, dem- 
ne de-a prilejui oricând un suc- 
ces cxtezoric de adovărată artă. 

Dar despre asta, trebue să se în- 
grijească numai Teatrul Naţional, 
căci altfel vom afla că succesul 
lucrărilor dramatice ae d-lui dr. 
V, Voculescu vine mai întâi Gin: 
alte ţări. . 


AFIȘ... 


După piesa d-lui Camil Pe- 
tmescu, intitulată: „lată femela 
pe care o iubesc”, Teutrul Na- 
țional pregăteşte premiera piesei 
„Fedora”, în prelucrarea d-lui 
Dem. Theodorescu, având pe 
d-na Marioara Zimniceanu în 
rolul principal și NU d-na Ma- 
mioara Voiculescu, aşa cum sau 
grăbit să anunțe unele reviste 
de specia itate. 

La „Studio” va intra —— după 
piesa d-lui Soare Z. Soare, „Co- 
media inimii””—o nouă piesă ori- 
ginală „Domnişoara nu se mări. 
1ă», semnată de 1. C, Aslun. 

Teatrul „Comoedia” face 
schimbare de afiş cu piesa „A= 
devărul gol, goluț...” jucată pe 
fimpuri la „Regina Maria” cu 
Puiu Iancovescu în rolul prin- 
cipal. 


Privighetoarea carmbă »:% 


(Urmare din pag. I-a) 


Şi tot din cauza biestematei legenrle 
a privighetorii cu luminile stinse şi a 
reminiscenței unor precepte ipocrite, 
există pensii lunare de 8000 lei, premii 
ale Academiei, de... 1000, 3000 şi 5000 
iei, scriitori mucezind în posturi de 
simbriaşi periferici, actori înmormân- 
taţi cu dricul primăriei, şi absența ori- 
cărei largi comprehensiuni oticiale. 

Şi, dacă auzim cu toții chiotul trium- 
fător al editorului și al librarului, în 
schimb nu cunoaștem nici un azil, nici 
o casă de odihnă pentru scriitor, şi 
nici o posibilitate ca acesta să poată 
locui un cămin propriu (ah, ce rare 
excepţii!), nccum să dobândească o 
vilă, undeva, la munte, o mâăruntă 
fermă la ţară, ori un petec patriarhal 
de vie, sub dealuile de purpură ale 
toamnei... 

La Paris, până şi un Maurice Deko- 
ora ducea o viață de prinţ în luxoasa 
și fantezista lui vilă în formă de pa- 
chebot trausoceanic; la noi, iniţiativa 
de a împroprietări pe scriitori în 
câteva cartiere mărginașe ale Capi- 
talei s'a oprit, cu ani în urmă, la 3 sau 
4 vile oferite privilegiaţilor de atunci, 
un rudimentar cămin de odihnă la 
poalele Bucegilor s'a topit, deodată, în 
aburi fumegzând al munţilor, iar bie- 
tul Mihail Dragomirescu a fust nevoit, 
în ultimele luni de viaţă, să-şi vândă 
şi micul ghioc al vilei sale dela Buș- 
teni (construită, cândva, din  econo- 
miile carierei lui universitare, nu din 
cărți !) după ce, aproape toată viaţa, 
visase cuminte și burghez un colţ de 
vie în preajma Bucureştilor şi o... bici- 
cletă pentru excursii duminecale ?... 





Este penibii, e din cale afară dure- 
ros, de-a mai găsi şi astăzi susținători, 
dcosepit de solemni, deosebit de incdo- 
paţi cu formule, ai Qegradantei opinii 
că scriitorului ai convin de minune ră- 
uile necicatrizate, lipsurile și crâncenă 
mizerie, singurele care... asigură  ela- 
borările supreame ! Astiel, de dragul 
mitului privighetorii oarbe, se uită că 
însuși Boileau, canonizatorul ipocrit 
al formulei gloriei albe, a dus o viaţă 
comodă, deopotrivă servită de averca-i 
personală și (de solicitudinile regale, 
prin care a obţinut chiar iuncţia de 
istoriograf monarhic; că Lamartine a 
fost ministru şi ambasador; că Victor 
Hugo şi A. de Vigny mw'au cunoscut, 
nicicând, mizeria sau grija  exis.enţii 
cotidiene; că marele Uoclhe a tesţ 
răsfățatul ducelui de Weimar, că pen- 
tru Gabriele d'Annunzio luxul, vilele 
somptuoase şi satisfacerea tuturor ca- 
priciilor erau ceva curent; că un Va- 
lâry, un Claudel, un Montherlani, un 
Cocteau şi-au asociat și un prestigiu 
"de viaţă prestigiului lor de scriitori; că 
un Mistral și un Francis Jummes au 
trăit şi elaborat în patriarhalele lor 
domenii însorite; că romancierii mo- 
derni americani culeg venituri  fabu- 
loase dapă operele lor, şi că — în fine 
—— procesul creaţiei artistice e prea pu- 
țin germinat de factorii externi, dar 
că se atlă în strânsă dependenţă de 
bogăţia interioară, de arcul voltaic al 
suflețului scriitorului,.. 

Pentru zilele noastre, dăinuirea le- 
gendei privighetorii oarbe e o ruşine. 
Ea dezonorează cultura actuală, 


RADU GYR 





Ktenașşterea italiană 


văzută de Burekhardt și Papini 


(Drmare din pag. I-a) 


Evul-Mediu erc. teocentric; epoca Mo- 
dernă este ateistă şi egocentrică. Renaște- 
rea, susține Papini, la o egală distanță, a 
cunoscut perfecțiunea penirucă era „teo- 
andrică“, Epocile în care se încearcă su- 
primurea omului — cum a fost Evul Me- 
diu — sau a Divinităţii, sunt epoci de de- 
cadență ; în timp ce Renaşterea, care a 
ştiut — cel puţin prin cei mai de seamă 
reprezentanți ui săi — să restabilească un 
echilibru între unitatea divină și cea pă- 
mântească, care a fost creștină fără a fi 
„antiumană“ și modernă fără a fi „tita- 
nică“, a creat, ajutată tocmai de această 
înțelegere pământească și creștină în a- 
celași.timp. una din civilizațiile cele mai 
strălucitoare pe care lumea le-a cunoscut 
preodată. Renașterea —- este și explicaţia 
titlului dat de Papini cărţii sale — este 
imaginea Divinităţii văzută prin caleido- 


scopul artei; imugine deformată dar evan- 
ghelică și înalt-creştină.., 

Că Papini a apăsat dinadins pe sensul 
ascuns al distribuţiei rolurilor și pe .na- 
tura acestor distribuții, este adevărat. Nu 
trebue însă să pretindem că Evul-Mediu 
văzut astfel ar fi în întregime o lume de 
iubitor, de abstract, nici Renașterca o 
lume de contemplaţie artistică! Papini a 


vrut dour să atragă luarea aminte asupra 


unui fapt îndelung controlat de el; şi a- 
nume că nu departe de o scolastică înghe- 
țată, plină de silogisme şi de un ascetism 
ce își pregătea singur sfârșitul, Renașterea 
a adus generațiilor noi revelaţia unei lumt 
necunoscute și sublime, ce a făcut să îs- 
bucnească dintr'odată din seva înăbușită 
a geniului italian, opere de artă și de fru- 
museţe tot atâta de înfloritoare ca și cele 
din vremea lui Pericle. 


DOROTHEA CHRISTESCU 


Nu-i uşoară sarcina celor cari 
au răspunderea teatrului ta mi- 
crofon. 

Deunde până acuni câtva timp, 
auditorui se mulțumea cu ceeace 
putea să se numească o „piesă 
radiofonică”, azi a devenit four- 
te pretențios, cerând să i se dea 
lucrări cât mai valoroase, 


lin invins: Traian Demetrescu 


(Urmare din paz. L-a) 





vio 





Pentru moment, îi surâde o slujbă la Ministerul In- 
strucțiunii, o ameliorare a stării materiate. Motivul a- 
cesia îl determină să se instaleze ain nou în București. 
Fatalitatea, însă, nu încetează de a îi neîndurătoare. 
Protectorului său, cunoscutului om politic Take Ione- 
scu, îi mai fusese prezentat de către un club politic 
încă un tânăr cu acelaş nume. Fire mai practică, o- 
monimu! postului, fiind mai insistent și cu mai puţine 
scrupule decât veritabiluil poet Traian Demetrescu, a 
obținut numirea, spre îndurerata resemnare a sctriito- 
rului oltean și spre satistacţia deplină a lui Take lo- 
nescu, care fusese încredințat că postul a fost numit 
şi, în felul acesta, oarecum adăpostit de nevoile ime- 
diate ale vieții, 

După reeditarea aceleiaşi ocupaţii de ziarist, care 
numai pentru un temperament ca al lui nu era potri- 
vită, după întâmpinarea acelorași lipsuri și manites- 
taţii ale ftiziei, pe care poetul le brava cu o demnă 
atitudine de stoicism, s'a reîntors, cum era și de aș- 
tepiat, lu Craiova. | 

De astidată, existența poetului ne apare și mai în- 
duioșetoare. În romanul „Însemnările lui Serafim”, de 
curând apărut, N. M. Condiescu descrie întrun mod 
minunat de plastic și sugestiv viața pe care Traian 
Demetrescu o duce în aceşti ani în orașul său natal, 
întocmai „Albatrosului” din faimoasa poemă alui 


_ Baudelaire: 


-„Tiscea. parcă plutind, cu ochii pierduţi în depăr- 
tări, în'1lt şi uscăţiv în largu-i pardesiu, cu fața de o 
bolnăvicioasă paliditate, sub pălăria cu borduri neo- 
bișnuit -d& mari. Un pelerin venit de pe alte meleaguri 
în această cetate de parveniţi, robiţi aurului. Un zâm- 
bet trist flutura pe rhipu-i tăiat în linii subțiri. Ceva 
"din lisus, ceva din Heine”. 

"în răstimpul ultimilor ani ai vieţii, mai încearcă de 
vre-o câteva ori o stabilire la Bucureștii, fără să se 
poată jixa; deasemenea face mai multe călătorii prin 
țară; între altele, în străinătate, prin Germania și Aus- 
tria, şi din nou în țară prin Bucovina, căutând liniștea 
și aerul curat atât de trebuincios și binefăcător sănă- 
tăţii sale istovite. o 

Abstracţie făcând de modul de viață, pe care Tra- 
ian Demetrescu l-a dus în această vreme, constatăm 
că poetul dă la iveală încă o mulţime din operele sale. 
Inregistrăm astiel: Profile literare, Intim, Șensitive, lu- 
bita, Priveliști din viață, Aquarele, Simplu, la care tre- 
bue să mai adăugăm și operele publicate postum, și, 
îndeosebi, romanul Cum iubim și piesele traduse din 
Franșois Copee, afară de activitatea ziaristică. 

Dar ftizia pune stăpânire pe dânsul cu totul. Ultimele 
puteri îl părăsesc. Deacum înainte, trebue să se strân- 
gă detinitiv depe drumuri în modesta-i odăiță de dea- 
supra cârciumei, între pereţii casei părinteșii, „in zdu- 





Teatrul „Maria Filotti” a a. 
nunțat piesa lui George Mihai 
Zamfire:cu, intitulată „Domni- 
şoara Nastasia...” 

La celeialte teatre, un... „Ca= 
muflaj” perfect: în ce privește 
intocmirea afișului viitor, 


I. M. LEHLIU 
Pa Ra A apa nf ag a aia OMORI ua tip Sata Pa e opta 


pările spărgătoare de dușumele ale bețivilor”, pe care 
le auzise de atâtea ori, încă din trageda copilărie. 
Când forța cotropitoare a primăverii sosi peste me- 
leagurile oltenești, să cheme natuia și oamenii la o 
nouă viață, autorul „sensiiivelor”, trecu în lumea ce- 
lor drepți, încă pe când nici nu împlinise 30 de ani. 

Dar noaptea de 16 spre 17 Aprilie a anului 1896 nu 
constituie încă epilogul calvarului inadaptabilului 
Tradem. 


Cu privire la acest iapt, reproducem tot din volumul 
“mințit al lui N. M. Condiescu: 

„Câţiva ani mai târziu, un grup de literați au ho- 
tărit să-i ridice o statuie în orușul natal. S'a ținut 
pentru strângerea fondurilor, șezători în toată țara. La 
acea din orașul lui, asista şi bătrânul Ciupitu (taăl 
său), care niciodată nu se lămurise deabinelea cam 
ce îndeletnicire avusese fiul său, cum nu s'a lămurit 
zici atunci: 

— Nu credeam c'a iost așa mare pricopseală de el, 
ca să-l vorbească oamenii în teatru... 

lar când a fost să-i așeze primăria bustul în maha- 
lcua lui, s'au revoltat băștinașii; îndeosebi, femeile : 

— Auzi bia, ce rușine pe noi, zice că să pună mona- 
ment lui feciorul lui Ciupitu, aici la noi... 

— Păi vezi, beţivului ăluia, de trebuia patru oameni 
să-l dea jos din birje, când venea turtă acasă. 

Şi municipiul a înapoiat statuia comitetului care i-a 
găsit ioc, apoi, în grădina Ateneului Român din Bu- 
curești, de unde a fost luată, împreună cu altele, acum 
câțiva ani, 

Dacă ne oprim puţin să încercăm o conturare a per- 
sonalităţii lui Traian Demetrescu, e cu neputinţă să nu 
tin: surprinși și adânc impresionați, nu atât de traiul 
pe care l-a dus acest romantic întârziat, întrun secol 
de materialism atroce și întrun mediu cu totul nepo- 
trivit lui atât ca mentalitate, cât și ca receptivitate a- 
fectivă, Raportat la familie, mahalaua, timpul și toţi 
ceilalţi factori, din care a eșit cea mai mare sensibi-- 
litate poetică olteană de până acum, suiletul autorului 
„Se asitivelor“” ne pare un fenomen aproape enigmatic. 
Un amestec ciudat de tristețe calmă și 1esemnată, de 
contemplativitate şi reflexie, de vibrantă sensibilitate 
și adâncă duioșie. O ciocnire violentă între viața ete- 
rică și cea reală a cotidianului de o puritate feciorel- 
nică și sensualism, oscilând între dispreţ și cea mai 
avidă dragoste și sete de viaţă. 

Tot acest mozaic suiletesc cu o unică și generală 
ca acteristică de aristocrație. Insăsși înfăţişarea îizi- 
cului său trăda această noblete a unui rar exemplar 
de elită care era poetul. „Liniile unui trup plăpând, 
finnțea mâinilor cu degete de iemes, făcute parcă pen- 
tr desmierdări aproape aeriene și așa nostalgică fi- 
gură, luminată de niște ochi de o expresivitate impre- 
sionantă”. 

Care era adevăratul suflet al acestui pelerin idea- 
list, trecut prin viaţă ca printr'un vis urit, dintr'o noap- 
te cu un iirmament cu totul sublim, numai scrisul lui 
Traian Demetrescu ne poate face să întrevedem, în 
care, dacă arta nu-i o realizare de prim ordin, since- 
ritatea mărturisită e zdrobitoare până la uluire... 


CONSTANTIN-STELIAN 


DZ 20 Februarie 


NOTEA 


NE CHEAMA ARDEALUL 


Cântarea pâtifhirii din ună”, 
umtologia pe care o publică 
(Bucureștii, 1944), scriitorul 
GEORGE TOGAN cuprinde 
mărturisirea, întru eternitatea 
eaiNaNească a Fransilvariei, a 
45 ds să Elena  Ancua, 
Wlaicu Bârna, Mihai Beniuc: 
Emil Botta, Peţpe Bucșa, Vasile 
Bu. ur, Yruâan Chelanu, ti22or- 

s M. Ciobanu, Florica Ciu- 
Ta-Ştetănescu, Y, Copilu-Chea- 
tră, Aron otruș, “Dimitiie 
Danciu, Romeo Dăscălescu, 
*ralan: Dragoş, Victor Uevrge 
Dumitrescu, B. Frunte. Emil 
Giurgruea, George (ăregorian, 
Huu Uyr, N, |. Herescu, C. 
DD, lancuiescu, Ion th. lea, 
Iustin Llieșu, D, lov, A. Maan- 
dru, spsit  Moruţan, Teodor 
Murășanu, Ad. Negură, Do- 
mcă uprea, George raun, te- 
re Pauiescu, Î. PD, piemari, 
Pitharj bwuea, George kopa, 
Grigore Popa, A, Xwozueahu- 
Nepus, raman yusu-piiianu, 
Dumitru Savu, lon Șiugariu, 
ÎI, V. Spirsdon, 1. U. Suceveanu, 
Gegraş 'Loauran, Lucian Va- 
dea, ran , Vizirescu, Vasile 
Voten.escu ȘI Esi Zegreanu. 

Alături de aniwiogiile alcă- 
tuite die poeţii SUD Val1:g:ucă 
și Wişiei Auexandrescu, VOu- 
TU îupazii, în al pavruica al 
ge retuglu, ge caițt d. Gera? 
iggan, indepiinește ţonie COR 
dxpiue upei antologii vaOroase 
nu numai că expresie a CIe- 
snţe, nadejdiei și adevârulu: 
româneşc în ceeace privește et- 
Niceibădred  ATOPALULUL OTU 
ivdivizibil, Antologia  deuui 
George 'logan, — despre care 
vom mai ivea prilejui să vor- 
bim, — este o ioarte bună an 
ţojogie Juacă şi în cee.e pri- 
Veşte prezăniarea unor pucţi 
noi, Din acest puncţ ge ve- 
de.e notele bic-b.bliog-atice, 
Bustrațe de gravurile d-lui 
Maiel Olhaescu, se qovege 
a fi de tot binevenate, 


NECULAI V. COBAN 


epreciatul autor al eulagerilor 
de versun »turte de incepuţ” 
(1936), „Casa pe Prut” ivi), 
„Câmtiece de ucasă“ (1941), o 
publicat, la editura „iaca 
fraiană” din Chișinău (1944), v 

nauă carte de poeme: „,SFĂk- 
ȘITUL NORD“. In suotitlu 
d-sa îi spune „Ciclu por” 

Volumul wmmănuchează 2] de 
piese hiperboreeme asupra că” 
7oTa ne pom spume pă'erea 
intruna din cronicele viitoare 


_OGOARE ȘI LUCEFEBI 


se numește prima carte de 
versuri a d-lui B. Frunte, 
poetul luminos şi suav pe 
care l-am apreciat din cele 
publicate în diferite reviste 
ce au înţeles să-i aprecieze 
scrisul, Cartea d-lui B. Frun- 
te, apărută, în superioare 
condiţii tehnice, ia Cernăuţi 
(1943) echivalează cu e a- 
gânc simțită autobiografie li- 
rică a poetului legat de braz- 
da dela care a pornit, pur- 
tându-o, cu mare dragoste, 
în toate fibrel2 suiletului său 
sămănător de lumină și me- 





lodie bună. Cităm deocam- 
dată acest „motiv emines- 
cian“: Când ceru! inimilor 
poartă  Covoare-albastre de 
senin, Pe-a vieții: ruginită 
soartă Trec. primăveriie şi 
vin... —— ȘI când spre zarea 


violetă Avide sufletele se'n- . 


trec, Cu înflorită siluetă Vin 
primăverile şi frec.. lar în 
povestea amintirii Vedem 
CUM Pier şi cum iat erose, LU 
timerețea trandafirii, Când 
primăverile sosesc... Şi.un 
ciin de vis da:ă nomnaă, 
Plutim, sajivaţi, peste destin ! 
Zăpada vieţii-i mai curată 
Când primăveri se duc și 
vin“. 


INCHHINATA 


M. Saie Regelui Mihai, pla- 
cheta de versuri „Aripi de 
foc“ (Bucureşti, 1943), pe care 
ne-o trimite d, Fane Gevrge 
Pajişte, conţine bucăţi patrie 
tice inspirate de actualul raz- 
boiu, şi poezii lirice propriu 
zise, Cea mai realizată ni se 
pare „Toimna“ din ciclu! „Că- 
rări sufletești“, D. Fane Gzor- 
ge Pajişte se găseşte la a treia 
carte de versuri. Preceltentele 
au fost: „Imcătuşări“ 1937) şi 
»Inerustări în mine“ (1940). 


REPRODUCEM 


din „Album — Versuri — 
(1933—1943)*  vot'umul d-lui 
Hie Radu Mirinde acest „Sfâr- 
șit“: „U-hu-hu! Cine căzu” 
Cântec, tu? — Eu creden:n că 
soarele Și-a vărsat ulcioarele 
Peste causa De mătase Unde 
crește 'Impărăteşte Dragostea: 
Parosten de pălărie Vişime: 
Scăpătatul logodi Sborul cu 





iristețile, Peste  diminețiie 
Fără de cercei... Unde-o ji Au- 
roma Tuturora? E-he-hei! U- 
hu-hu! Cine căzu? Cântec, tu? 
Cântec, tul U-hu-hu!” (Cuvin- 
tele scrise cu mazuscuie mar 
Chează îinceputuri.e de vers). 


Voiumul d=ui lite Radu Mi- 


siade a apărut a Sigtina. 
INTALNIREA CU FOCUL 


se numeşte frumosul voiurii 
de poeme al d-lui Jon Sotia 
Manoiescu. Prezentă cu 
muit gust şi ornață cu un 
portrev al autorului desenat 
de prctarul Drăguțescu, car- 
tea Q-lui Ion Soţia Mano- 
lescu, poetul care sa întâlniţ 
cu tocul acolo unde iJacările 
lui pătrund până an cele mai 
ferite linişti ale suriețuiui o- 
Meneşe, — poemele d-lui Ion 
Sofia Manoiescu sunt pocime 
de războiu, — aduce o notă 
personală pe care o vom re- 
eva la timpul său. 


—RNtnaa 
ALMANAHUL 


ziarului Bucovina pe anni 
1944 este, orice s'ar spune, o 
biruinţă a tuturor acelora ce, 
muncind cu obnegație sn re- 
dacțile ziarului „Bucovina“ și 
pestei „Bucovina Literara“ 
din, Cernăuţi sau pe terenul 
cultura] bucovinean, au înţe- 
les că nimic nu trebuie să tul- 
pure manifestarea solidară a 
sutetului românese acolo unie 
acest suflat este şi ramâne s0- 
lidar cu giia şi trecutul ei. La 
acest Almanah şi-au dat ne- 





precupeţita coluborare serce- 
tavon şi iiterau ca: IL. Man- 
die, traian Cautermi, A 
Dragu, A. Câruei, 1. Mun- 
teanu, E. Cosea, i. Drumur, 

A, "Pudor, A, Bogat, N. BICșă, 
e Sever, A. Danger, ]. Sur 
ceveanu, N. tâulu v. LognH 
Î, Diaconescu, 5. au, A Va- 
sijiu, VW. Sesăn, 4, Feodoran, 
A, Boionău, Seat, Dascauu, O, 
buzneanu, W. AV. Zaharia, . 
buvotaru, V. Vintilescu, B. Șe. 
san, Suv. Coroamă, Și. Bia- 
ne, |. V. Daşkeviei, Al, Bă- 
dauța, S. Antwa, Gh. Novaunu, 
ete, Aimananul are, în ue de 
pretaţa, cuvintele d-lui Mare- 
ŞauL 1, aautunescu adresate Du- 
covmenuor gezrobiţi, 

aaa 


DE VOLUMUL 


„Am văzuţ războiul“, pe care 
i-a scos, în edhtura „Univer- 
sul“, d. Dumitru Smeu, Pe 
vom ocupa întru din CTONi- 
ciie cee mai apropiate. 


D. N. 'TCACIUC-ALBU 


a scos, in „Colecţia Societăţii 
Scriivorilor bucuvineni”* 4uct- 

năuţi, 1544), un interesant 
volupi ce povestiri scrise n 
Cernăuţi, asntre Septermaprie 
|ya] şi Augusc 1945, după in- 
voarcerea auioruiui fin re- 
fugiu. Vom reveni. ivt ia 
Cernăuţi, şi, dava nu ne in- 
şeiam, in aceeaşi colecţie, a 
Apă ui ŞI O CUILBELE Ve Du- 
vele scrise de d. A. Sănger, 
poetul iielopeeior. Nu le-am 
primit la redacție. 


SAECULUM 
ma 07 te 
revista de filosofie condusă 
de maree nostiu cugetator și 
poet lucian Biaga, a aparut, 
pe lunile Ianuarie-Feb-uarie 
1944 cu următorul sumar: Lu 
cian Blaga (Fenomenui isto: 
ric), Victor lancu (Opera de 
artă și tomma artistica), Nico 
lae Tatu (Preciziunea in filo-- 
sofie), I. Negoiţescu (Descar- 
tes moralistui), George Han- 
sanu (Struc.ura sensibilităţii 
lui Paul Verlaine), V. Ianu 


(Ştefam Gecrge şi depăzirea 
estetismului), Ştefan Gaorge 
(„Lauda femeilor“, versiune 


românească de Lucian Bluga) 
Recenzii și note semneaza: 





V. Iancu, St. Aug. Doinaș, De- 
liu Petroiu, Radu Stanca, L. (u- 
cian) B.(laga), 1. Negoiţescu şi 
N, Tatu. intrând în a-uij al 
doilea, revista SAECULUM in- 
fruntă, cu demnitatea la ca- 
re-i dau dreptul seri a-ele 
studii şi comentarii apărute 
până acum în densele-i pa- 
gini, — toate atacurile cu care 
a fost primită dela o v:eme, 
Nepartizipând, principial, ia 
o polemică, oricât de ispititoare 
ar fi ea, care-i privește exclu- 
siv pe filosofi, ne permiem, 
totuși, să ne aducem aminte 
de un adevăr: Nu este om 
oarecare acela împotriva că- 





puia se coalizează mulţi. Și 
mai ştim că, decaând există cu- 
getare  omeuuuscă, teți cei 
mari au fost ţintă pentru cei- 
lăți. Uri, jintele cuincid, mai 
ales în aces domeniu, cu a- 
cel ceat.u de graviaţe cue 
dă ținută până și celor mai 
pevăzuţi asteroizi. Noi fi păs- 
tram CUgeraoruiui și poctuuui 
Lucian, Blaga aceeaşi mare 
stimă, 


Ci i af n a at at, 


KALENDE 
revista de critică, literatură şi 


ESTOrIE ivErari pi Cat cui 
duce 9, Vladimir Sireinu se 
situiază în rumwdul prin d pe- 
riQiteLor noastre de cea mai 
bună calitate. Cuietul pe la- 
nuarie şi Februarie 1941 gq 
Kalende-lor e deadreptul ex- 
cepțiunal, Colaboruiori sunt 
basi Whunteanu, Anișoaru O- 
deanu, Const. 't'onegaru, Di- 
mitrie Sieiaru, ladu 1uuoran, 
George Dan, Moat (rana, 
Ştef. Aug. Doinaș, Aurii ti. 
Cros muș, tirnest Vverzea, jlir- 
cea Popovici, lon  Vintiiă: 
barbu  Cwbueseu şi  maris 
Deşitu, FPaprere şi comentarnie 
le semnează: Vladimir Sire- 
IRU, APULUMUS, Baruu Lut- 
neanu, etc, Lapidare sunt cel 
sense de d. prof, busul, Muu- 
teanu despre drumu şi ttuge- 
die m stuuiu d- sale „Corneuulc 
şi altruismul grec“; din toate 
Pivtuctee ue uuure renureuuli 
e poemul Moment semnal die 
Anişoara Uupanu; îm inte 
gime ciTabil pueneul <aritia 
tără ferestre dl d-nii Auy st, 
jtonaş șI ba exenuplură N6- 
jeme brcă versurue cu car! 
qu contribuit £. Verzea, Cont. 
Pomegaru, lon Vintila, Dim 


Stetaru. Noi atitudinile poe: 
ților George Dan, Min. Cruma, 
Mircea Popovici>: Barbu Lio- 
cwlescu.  Homancierul hau 
Tudorumn publică o plină de 
Şimosieră nuvelă (Ospăi cu 
vane buni) Cava jace arie 
din materialul adăugat ia edi- 
țiu nouă a volumului l-sfile 
de nuvele „Orașul cu fete să- 
race“, 


sehiica g 
DESPRE MASCA 
și miscare, — studiul pe pa- 
re-l publică, în TRANSILVA- » 
NIA (Anul 75 Ianuarie. Nr. 
1—1944—Sibiuș d. IL. Negoi- 
ţescu ne pune în fața unui 
foarte subtil estet, psiholog 
şi cunoscător al problemei 
dansului. Il remarcăm cu să- 
țisfacţie deosebită. Acest nu- 
măr al Transilvaniei aproape 
octogenare mai cuprinde co- 
tiborăplie d-lor: Prof 1. Lu- 
(Preocupări istorice în 
Îl uatea literară a lui Ho- 
ria 'Țeculesc), Şt. Manciulei 
(Fuga lui Timoteiu Cipariu 
în Ţara Românească, în 1849) 
ion  Berciu (Noile săpături 
arheologice din Ardeal), P. 
N. Panaitescu (Satul bătrâ- 
nesc) şi Traian Marcu. (Căi 
de comunicâţie în arcul car- 
patic). Cronicile și Insemnă- 
rile foarte serioase, 


V. JELERU 


A H 
CA ati n , 








în legătură cu studiul „Stefan Geor- 
ge şi denăşirea estetismului“ pe care 
l-a publicat d. Victor Iancu în revista 
Saeculum (Ian.-Pebr. 1944), dară şi în 
„dorința de a oferi totuși un exemplu 
de poezie georgiană și cetitorilor, că- 
rora originalul le este inaccesibil“, d. 
Lucian Blaga a ales poemul „FRAUEN- 
LOB” (din volumul „Die Biicher der 
Hirten und Preisgedichte, der Sagen 
und Sănge und der hăngenden Găr- 
tan“ — Georg Bondi, Berlin — pag. 
52—53), dându-i titlul de „Laânmda fe- 
meilor“, D. Lucian Blaga a ales acest 
poem deoarece, fiind scris în vers li- 
ber, i-a îngăduit să fie asimilat mo- 
dului d-sale poetic. „Avem credinţa, 
-— spune d-sa, — că am făcut această 
operaţie fără de a cobori prea mult 


nivelul originalului”. Iată cum se pre-. 


zintă originalul: (Il transcriem con- 
form textului georgean care evită 
scrierea cu majuscule a substantive- 
lor.majusculele servindu-i numai pen- 
tru marcarea începuturilor de vers). 
„In der stadt mit alten fristen un 
giebelbiidern, Den schneckenbâgen an 
gebălk und tiir, Gemalten scheiben, 
turmen die an die sterne rihren, Mit 
Fohlen gângen ună verwischten wap- 
penschildern, Bei den brunnen wann 
morgen und abena graut Bei der ge- 
jăchter und der wasser silbernem laut: 
Ein leben vol! zăher biirden Bin ganzes 
leben dunkien  duldertumes War ich 
der herold eurer wirden War ich der 
sănger eures ruhmes: — Weisse kinder 
der bittgeprânge Mit euren kerzen fah- 
nen băndern, Fănrerinnen der heitren 
klănge In  farbigen lockeren gewân- 
dern. Bleiche freundinnen der abenă- 
mahie, Patriziertăchter stoize hochge- 
nannte Die unter heiligem portale Die 
schweren kleider falten der levante — 


UNIVERSUL LITERAR 7 


Solstiţi 


Când ai să mă cauţi ca înti” un răsturnat 

Joc de fântâni, din care nu mă vei ghici 

—Când vinul nopţii ?n cupe pe care l-am turnat, 
Curgând pe şoldu-ți tânăr, încă va străluci. 


Ca întrun anotimp prea vast ai să-mi colinzi 

Cu svonul tău de bronz și primăvară, 

Prin viaţa mea topită cu auru'n oglinzi 

Vei fi precum un vânt frumos ce mă 'nconjoară. 


Vei răscoli cu braţul oceane-adânci şi verzi 
Unde lasciv dorm șerpii iubirilor rămase, 

In cercuri de tristețe plângând ai să te pierzi 
Că nimeni n'o să-ţi cânte refluxul de mătase. 


Asttel ai să mă cauţi să-ți fiu amant şi rege 
Pe-un continent de vise şi alge, însă eu 
Voi bate din aripă, lumină să se 'nchege 

Şi ca un duh deasupră-ţi voi stări mereu, 


- 


N. VERONESCU 


(Cântec de DrimGvară 


Te-aştepi cu mugurii mușşcaţi de 'ngheț, 
Cu soarele-adormit în peşteri verzi, 

Cu iarba cuibărită sub zăpezi, 

Lăstax de fag în preajmă de desmăţ. 


Te-aşteanptă fiare fără de stăpân 
Şi dorul codrului ivit din stânci 
Să plângă doar răchitele din lunci 
Cu cimitire sure 'n joc păgân. 


Te-aşieartă, Primăvara. mâuidra mea 
S'a duc în munţi să-i cânt de drag, să-i cânt... 
Să spună Ceru 'n versul meu cuvânt, 
Că mi-a cioplit izvod vieţii: Ea, 


GR. POPIŢI 





Singurătate 


Strunește-ţi cântecul, vioară! 
Nu vezi? E-atât de trist sub zări. 
Din cer argint nu mai coboară: 
Doar frunza geme pe cărări... 


Struneşte-ţi cântecul! Mă doare 
Melodiosul tău suspin. 
Privește: nici un sirop de soare 
Pe singuratecul anin... 


A'ncremenit în goluri clipa 
— Petală iragedă'n herbar... 
Sujletu-și spânzură aripa 
De stinsa zi din calendar, 


„„Se lasă noaptea, tristă, rece, 
Pe-ui lumii ochi de doruri frânți. 
O 1 nimeni, nimeni nu mui trece 
Și tu, vioară, tot mai cânţi... 


LEONIDA SECREȚEANU 


Titlu mic 


Ce sor fi făcut 
Anii noștri buni ? 
Fruntea cu minuni 
N'am s'o mai sărut. 


Prea îndrăgostit 
Voi fi fost de zări 
Calde 'nsingurări 
De m'au prăfuit. 


De prin nopţi senine 
Cade câte-a stea 
Tremură, "n perdea 

Şi mă ia cu sine! 


Trist, ca un şcolar 
Toamna, îţi desfoi 
Din caete noi 
Zâmbetul amar... 


di ȘTEFANIA STÂNCĂ 


FRAUENLOB 


Und habe mâner tâne sanze kunst 
“epflegt Fir euch ihr zierden im test 
und jubelsaale, Herribhen măchtig und 








caten falduri 
arta sunetului m'am deprins prin pri- 
măveri şi toamn Pentru voi, ce'mpodo- 








3 


| Secreta lui Charles Morgan 


(Urmare din pag. I-a) 


Iubirea — marea temă a roma- 
nului de totdeauna — este pentru 
Morgan tot o tormă a exiazului, o 
tema mistică : „acel elan câtre iru= 


museţe, care cutundând pe contem- 
piator în esenţa eternă a frumuseţii 
pe cape o admiră, crează în dorință 
o iluzie de nemurire şi se numește 
iubire”, Prin ea, ca şi prin contein- 
Pplare și moarte, omul devine 2lar= 
văzător,. Ele sunt „împăcarea impre- 
ună a suferinței şi a bucuriei“, sau 
cum Spune Syparkenbroke „un extaz 
in care diferențele intre iunțe se 
supruna'*, 


Meditaţii ca acestea în Jurul ac- 
tului celui; mai spiritual dar și :nai 
Omienesc ai Vieţu, ar putea dege- 
Nera 11 NeSiaşue Uistriai. var 
Wiorgan este prea arusi ŞI vunagina- 
via iul, Cum un Spui, Iace ușur sal- 
tari aeia gana lă vs şi cea vis ia 
vieaţă şi oameni. Iubirea aqoiescen- 
tulul N:gel pentru Uiaire din „bor- 
tret”* are un” accent ae ticune și 
de Supră-spirivuuu. LATE, Ca şi co 


lalte iubiri ale iui Morgan. Accen- 
futi acesta vine aela 1niuența pla- 
tonică. Dar cat omenesc, cata traire 
Vie ui torvura ei, în Jucul pe care 
îl încearca de cand lumea cu tine- 
reţea crudă a inamii f 


Lew Alison iubeşte pe Julie şi 
Sutra tvoalăa Bâiud SON UENULUuI * 
taidreje, adorat, pasiune, geiozie, 
Dar ceeace este tourte frumos şi 


foarte în nota lui Morgan este că 
leneue tui, Julie mui aies, dar şi 
Claire şi Mary, und catre o dragoste 
absoluta, câwe spirtuaiizarea ei şi 
duc cu ele nu șiiu ce gust amar și 
melancolic al siurșitului, al dorinţei 
consumate și al condiției efemere a 
pasiunii, 


Singur spiritul poate triumta dar 
şi el & surd și orb iără materie. iu- 
birile iui Morzan au ceva ireme» 
diabil, legat de trista condiţie u- 
mană, Ce uşor ar luneca şi această 
temă în curată și absurdă liiosoiare! 
Dar femeile lui Morgan sunt atât 
de femei, atât de frumoase și atât 
de vu şi de umane, incât sensipiii- 
tatea filosofică, face loc cu discreţie 
imaginaţiei şi poeziei. 

Dospre „Sparkenbroke“ spuneam 
odată că este romanţa luciterită a 


omului de geniu. Prin subiect, priza 
compoziție, prin stil — „Spark“ este 
un roman poetic. Autorul gândeşie 
iot timpul ca un mare poet și pis 
tic, preocupat de misterui creaţie: 
şi „al transcendentului. 

Drama se desfășoară într'o cou- 
tinuă transiigurare arustica. setea 
de qesavarșuv a artistuul trăsgle 
pentru noi cu o transparenţă admi- 
rabiiă, în acest personagiu. Cu atâta 
intensitate işi trăeşie ei destinui 
creator, incât ţoate iucrurile pe care 
le venea sau le gângea „pierdeau 
valorile proprii şi câştigau altele în 
raport cu arta, care este o iormă 
a Cungașterii mai aproape decât 
vieața isași”. bimicolo de aparenţe, 
arta prmue adevărata natura a iu- 
crurulur, ka ese „o imagine a uui 
Dumnezeu, săpaă ae ei m timpul 
somnului artisuuiui“, 

Micul tratat de estetică pe care 
i cuprinde „Spalat! eg 
buia deasemeni cu gingâășie desvol- 
tat. Recitiţi definiția pe care o dă 
ari ŞI Mspirației şi Ouservayi incă 
odată secretul lui Morgan, 

Despre romancierul acesta și opera 
lui sau scris nenumărate pagini. 
Scriitorii francezi, în special, i-au 
încninat pagini entuziaste de critică 
subtiiă şi excesiv spiritualizată, cum 
numai ei știu s'o iacăâ. De altul, cu 
cât un roman este mai reflexiv și 
mai int or:t de luminişuri tiosotice, 
cu atât critica sa prinde şi ea un 
colorit metafizic mai viu. 

Pentru Morgan ea a trebuit însă 
să fie deosebit de atentă şi dibace 
ca sa-i smulgă secretul, pe care şi 
noi ne-am încercat fugar, să-l în- 
țelegem în rândurile de tață. El e 
cuprins ca într'o cupă fermecată a 
spiritului, în aceste cuvinte pe care 
Alison le spune Juliei vrând să dis- 
iinga doua luni deosenite, uuuă 
„fântâni“ ale sufletului şi două 
feluri de oameni : 

„Acei în care gândirea este o în- 
sușire a sentimentului şi acei în 
care sentimentul este o însuşire a 
gândirii. Eu simt pentrucă mi-am 


închipuit, dumneata îţi închipui, 
pentrucă ai simţit“, 
A ; MELANIA LIVADĂ 


Pa 





“Prietenă, eternă “Poesie 


Cu fiecare pas pierdut 
In timp, în loc șin mine 
Te simt tot mai aproape 


Ca pe o grea armură, 


Tot mai întreagă. și mai pură. 


Cu fiecare pas pierdut 

Te simt tot mai adevărat 

Ca pe-o minune alături de păcat, 
Cu semnul amândurora 

Pe trunte și'n surâs săpat. 


- Cu tiecare pas pierdut 


Tăcerile sunt mai aproape 


Şi mai curate, 


Ca liniștea întâiei lumi 


A primei stele 

A celui dintâi cer 

A primei deziluzii 
Şi-a primului mister. 


Aeriană plăsmuire 


De mâna unui demon 


Şi-a unui Dumnezeu, 


Pentru durerea celor trecătoare, 
Tu eşti întâiul pas necunoscut 


Și ultimul ştiut 
Sub soare. 


Purtând acelaş zâmbet de o veșnicie 
Care atrage și înșeală, 

Arzi tocuri mari în ceață 

Prietenă, eternă Poesie, 

Ge încălzesc sau ne înghiață 


In sufletul păgân, 


Pe care-l strângi la sân, 


[1 crești și îl ucizi 


Cu-aceeași pătimașă dragoste 


Cu care te iubim. 





RADU PATRAŞCANU 


Li 


ei 


de faptul că, pe nemţește, echivalentul 
cuplului de cuvinte „Lauga femeilor“ i 
se spune Lob der Frauen (—deşi Ste- 


tan George, în calitatea-i de mare în- 


grec,  levantine.—Si'mn 


noitor de 
spună, şi Frauenlob-—), nimic din con- 
ținutul acestui profund omenesc poem 


limbă germană putea să-i 


unbewegt.—Wer von euch aber reichte 
mir 7im grusse Den Becher una den 
vichenkranz enteegen Und sagte mir 
dass sie mich wiirdig wâhne Ihr leich- 
tes band gehorsam ânzulegen? Woiche 
trăne und welche milde busse Gab ant- 
wort je auf msiner laier trânen? Ich 
tiihie friedlich sehon des todes fuss. — 
Bei der glocke klage folgen jungtraun 
und brăute sacht Einem sarg in diistrer 
tracht. Nur zartg hănde reine und he- 
hre Diirfen inn zum mânster tragen 
zum gewolb und grab Mit kâniglicher 
Den toten priester ihrer schonheit 
zu verklăren. Mădenen und miitter un- 
ter den zăhren CGemeinsamer witwen- 
schaft giessen edle weine Blumen und 
edelsteine Fromm în aie gruît hinab“. 

Traducerea d-lui Lucian Blaga sună 
astfel : 

„În orașul cu străvechi şi înalte co- 
perişe. Cu'ntortochiate spirale. peste 
uşi, sub pârnele piezișe, Cu zugrăvitele 
îerestre şi cu turnuri, ce la stele-ajung, 
Cu steme spălăcite peste gangul lung, 
Lângă fântâni, când seara umple-se de 
svonuri, De râs şi de-ale apei argintate 
tonuri : O vieaţă suferinţei închinată, 
O vieaţă 'ntreagă de mucenicie 'ntune- 
cată, Eu fost-am vestitorul demnităţii 
voastre de poveste Şi cântăreţul gloriei 
ce-a voastră este: — Voi albi copii în 
lungi procesiuni Cu lumânări şi pan- 
glice, şi steaguri, Și voi fruntaşele unor 
cântări senine In colorat vesmânt pe 
praguri, Voi palide amice ale nenitaiei 
cine, Voi mândrele patriciene prostăvi- 
ţe, Care sub sfintele portaie Purtaţi bro- 


biii cu sărbătoare sala, Puternice şi ne- 
mişcate doamne. — Dar care dintre voi 
ca un salut mi-a 'ntins Vreodat' poca- 
lul sau cununa de stejar Spunându-mi, 
spunându-mi înadins Că vrednic eu aş 
ii să-i leg brățara'n dar? Ce lacrimă, ce 
blândă ispășire A dat răspuns vreodată 
lacrimei din liră? Eu simt de-acum Al 
morții pas pe drum. — Sub dangăt jal- 
nic şi târziu Fecioare şi mirese aline 
Urmează sumbrului sicriu. Mâni albe, 
numai pure, fragede, sublime P'ăgăduite 
sunt să-l ducă spre mormânt In cate- 
arală'n cor,. Transfigurând cu mută şi 
regească slavă Pe mortul preot al fru- 
museţii lor. Cu lacrime amare Fete si 
mame, plângându-și părăsirea, 'Toarnă 
vinuri scumpe în adânc, Toamnă în 
criptă Flori și pietre rare Cu .evlavie 
fără, cuvânt“, 

Traducerea d-lui Lucian Blaga este 
cam nu se poate mai bună odată ce aj 
în vedere dificultăţile textului georgean 
care cere şi din partea cetitorului neamţ 
o apreciabilă storţare până a i se des- 
tăinui. Si este cât se poate maj bună 
această traducere deoarece poetul  Lu- 
cian Blaga a reuşit să găsească multe 
corespondențe de sunet, transferând 
timbrurile textului original în sistemul 
de ritmuri şi sensuri al versiunii d-sale 
românești. Lucrul acesta este enorm 
de greu din cauza texturilor intime ale 
limbii germane altfel structurate decât 
este țesutul graiului nostru românesc. 
Toemai de aceea, nu am înțeles dece d. 
Lucian Blaga şi-a intitulat „Lauda fe- 
meilor“ splendida tălmăcire. In afară 


“ Vamda femeilor“, 


stefangeorgean nu justifică titlul de 
Dimpotrivă. Stim 
însă că a existat un Heinrich von Meis- 
sen supranumit Fraueniob, — adică 
Lăudătorul femeilor, sau, mai bine zis: 
Lăuâătorul Doamnelor, întrucât el a 
iost acela care a dat o celebră luptă 
pentru adoptarea cuvântului Frau (fe- 
meie, doamnă) și eliminarea celui de 
Weib (muiere, femeie). Acest Heinrich 
von Melssen (1250--1318) este unul 
din cei doisprezece Meistersinger-i. Se 
spune că, la înmorrtântare, sicriul lui a 
fost purtat de femei. Versurile lui Ste- 
tan George spun acelaş lucru în strofa 
de încheiere a poemului tradus de d. 
Lucian Blaga. 

Propunem deci schimbarea titiului 
de „Lauda femeilor“ și înclinăm a cre- 
de că titlul cei mai potrivit rămâne tot 
cel ales de Stefan George, adică 
Frauenhob. In cazul acesta d. Lucian 
Blaga nu poate fi obligat să facă nici 
măcar menţiunea subsidiară, cu privire 
la semnificatia numelui de Frauenlob, 
căci poezia lui Stetan George nu este 
pentru oricine. Ne-am permis să facem 
această notă pentru a restabili, pe deo- 
parte, un fapt, iar, pe de alta, pentru 
motive psihologice de tot speciale în 
ceea ce privește poezia de dragostea 
lui Stefan George, Ar fi o gravă eroare 
să i se atribuie acestui poet cecace 

8], — glacialul zeu a] versului german 
celui mai fără lacune închegat,—vede 
în destinul ciudat sal meistersingerului 
Heinrich von Meissen. 








ai a 








S'a mai născuto carte și parcă nici n'aţi băgat 
“ de seamă. Evenimentul a fost consemnat lapi- 
dar și indiferent, sub forma unei notițe, la: 
“ eronica măruată a unei gazete de dimineaţă, 
ca orice act de stare civilă — pe urmă notiţa 
a fost reprodusă de câteva reviste de specia- 
litate, la fel de succint dar însoţită ici-colo de 
câteva elogii scrise în goana condeiului, şi tă- 
cevea care a urmat s'a lăsat grea, crâncenă, 
apăsătoare, ca uitarea pe lespedea unui mor- 
mânt. 

Asta în materie de „presă”. 

În vitrina librăriilor însă, cartea n'a murit 
„de tot”. Stângace şi timidă ca o fetiță de şcoa- 
lă, continua să îmbie trecătorii. Glasul ei parcă 
şoptea : 

— Nu fii rău, nu mă lăsa pradă uitării. Ia- 
mă cu tine şi nu vei regreta gestul. Voiu fi a 
ta, te voiu sluji cu credinţă, şi din tainele pe 
cari le port în mine îţi voiu spune multe lu- 
cruri frumoase. 

Dar trecătorul mavea vreme pentru cartea 
care se oiîilea in vitrină. Privirile lui cautau cu 
totul altceva. Un moment, i sa părut că se va 
decide asupra ei. Dar nu. A fost o amăzire. 
Omul a intrat în librârie, a răsfoit un timp re 
v.stele ilustrate atunci sosite cu poşta şi a ple- 
cat strângara ia subțoară un roman polițist. 

Şi ea, biata, tot acolo a rămas. în vitrina Ii- 
brăriei. Printre căsți cari îi ienorau existenţa. 
Sub privirea distrată ori nepăsătoare a trecă- 
torilor grăbiţi. 





Dar nici acolo n'a stat multă vreme. Imbă- 
" ţrânise. Se ofilise. Actualitatea ei trecuse. kra 
o carte oarecare, la îel de anonimă şi ia ie] de 
inactuală ca în prima zi de apar.ue,. 

Când a simţit mâna vânzătorului c'o prinde 
uşurel de mijloc, a crezut că va fi trecută la 
„secţia ambalaj”, pentru a fi predată cumpâ- 
rătorulu: necunoscut. 

Dar nu. 

Amăgirea a fost de scurtă durată. 

Din vitrina cu frumosul geam de cristal, s'a 
pomenit aruncată întrun colț de pod, printre 
hârțoage şi tomuri prătuite, în tovărăşia guz- 
_ganilor şi-a negrelor coşmare. 

Un singur om, o singură inimă i-a împărtă- 
şit durerea. Singur şi nefericit în mijlocul unor 
semen: cari nu-i înțelegeau chemarea, pierduse 
orice nădejde în spiritul de apreciere al con- 
temporanilor săi. 

Era autorul. e ra 

Şa va! cae visuri, câte frumoase iluzii nu 
plămădise ei mu nopule de singuratate, la lumi” 
na cmoară a lampi. cu gaz. . 

Penţru a-l înţelege mai bine, să facem o 
scumâă incursiune in viâţa iui de om veșnic 
neințeles, adică sâ încercăm a da contur ngcoa- 
solatei lui dureri. 


LA INCEPUT A FO-T IDEIA 


Da ! La început a fost ideia... Incolţise în 
el, in noaptea gândurilor lui ca o vază şi 
sioasă luminiţă. Nu știe cum i sa nazaaii, 

zin se pLrcucs ue iluruinare l-a apărut pe 
ecranul minţii, dar a purtat-o m e! luni şi 
ani ge-aranaul. 

— &i, cană ai de gând să me dai cartea 
promisă ? il iseoaeau tovarășii de breas:ă, 
seara când se adunau ca niște umbre la masa 
uiti caeneie. | 

— Aveţi răbdare! le răspundea. Cartea e 
ca pi serisă. Nu aştept decat să se conţureze 
detimitiv :n munte, ca pe urma că-i dau dru- 
mul. Dacă n'am scris nici un rând până acum, 
astă Nate LIjUrtanţa. XIincipalul esse că aa 
ideia. 





Da, avea ideia ! Capul lui era plin de idei, 
de 'visuri care mai ue care mai trandaririi 
şi mai itealizab.le, 'dar un singur lucru nu 
prea. avea tânărul autor îă devenire : bani. 

Ori, e ştiut că fără bani de chirie și pâinea 
cea ue vwwate LuiuțuvMiSurile, viaţa nu nai 
prezintă mici um interes. i 

Măcar de sar fi găsit și pentru ei un Me- 
cena, un singur om care să-i asigure banii 
Ge ţigări și iaurtul ziinic, > 
"Dar asemenea oameni nu pot fi găsiţi în- 
trun oraş unde singura ţintă in viaţă nu este 
decât lupta pentru găleata cu apă și nutreţul 
zilmic. Pe cei mai mulţi, golul din stomacul 
tânărului autor îi lăsa ină.ferenţi, fiindcă 
ei nu ştiau ce inseamnă să mănanti odaiă 
pe zi şi nici nu-i interesau artele. 

— siegret, nam niti o posibilitate să te 
ajut. Vino mâine şi poate îţi dau o scrisoare 
Ge recumuanuațe Lăue prietenul X, cate la 
rându-i te poate recomanda lui Y. 

Şi Lileie wreceau, Și noptile 1 apăsau. Şi 
trizul din odaja cu tavanul scund îl chircea 
ca pe-o arătare pe scaunul beteagz de picior, 
făcând să-i îngheţe mâna pe toc. 


AH! PROPRIETARESELE... 


Intro dimineaţă, stăpâna mansardei i-a bătut 
energic în ușă. , A Ă 

— Intrăi a fost răspunsul chiriaşului, 

Şi a intrat. 


El îşi sufia în pumni co. să se încălzească. Ea 


l-a fuigerat cu o privire ghețoasă ca vânturiie 
aordului, i i 


— Dacă până mâine seară nu-mi plăteşti 
chiria — i-a zis — să-ți îei catrafusele și s'0 
ştergi. 

Fireşte, răspunsul chiriașului a avut darul 
so mai liniştească. Nu avea de unde să-şi pro- 
cure banii într'un timp atât de scurt, dar peste 
două săptămâni, cel mult trei. are să-i dea — 
sigur — pe toţi. 





Proprietăreasa. nu i-a răspuns decât atât: 

— Bine! Aştept s'o văd şi pasta... 

„Și a piecut jurioasă, trânvind ușa, cu hotă- 
rirea fermă ca la dara promisă sa nu-i auai 
facă mici o concesie, să fie — adică — reva 
mâi energică. 

In ziua uceea, parcă mai tristă decăt celelalte, 
cuwtorul și-a părăsit turnul de jiideș și-a luat-o 
razna pe sirăzi. Spre seară, s'a 1hiors cu câțiva 
goiogani în buzunarul pardesiuiui (îi ciupise“ 
dela gazeta unde jăcea pe corectorulj și cu do- 
rmţa nâvuinică de-u se aşterne pe tucru,. 

Şi cu toate că în cameră era frig, până a doua 
zi dimineața nu s'a ridicat dela masa de scris, 

Momentu, cel mare sosise, Cartea își cerea 
dreptul la viață. Romanul primise botezul in- 
tâiuiui capital. 


O CARTE CARE NU SE MAI 
TERMINA 


Săptămâni şi iuni de zile apoi, autorul a m:- 
gălit la opera care avea să-l consacre, să-i adu- 
că mut râvnita glorie. 

„Va fi o carte cum puţire se scriu în zilsle 
noastre !” cântau gazetele unde tânărul autor 
avea acces”, 

Puțin câte puţin, se creiase o legendă. Con- 
fraţii îl priveau cu respect. Prietenii aşteptau 
cartea cu :nteres. 

Dar cartea întârzia. Şi lunile treceau. Şi spe- 
ranţele amicilor deveneau tot mai tulburi. 

— Numai să nu fie o poveste! cuteza câte 
unul să-l iscodească. 

Nerăbdarea era fireaşcă. Se împliniseră doi 
uni de când tânărul autor le împărtăş:se ves- 
tea şi roadele muncii nu se vedeau. 





Din cauză că nu putea să-și plătească churia 
ia timp, proprietărtasa i-a făcut bagajele şi l-a 


„poitit să plece. Zadarnice au fos. rugăminţile 


lui, zadarnice promisiun-le că odată cartea ter- 
m.raiă, se va achita de Gatorie până la ulțimul 
siânț şi-i va arstic-pa chiria pe câteva luni. 
Nyaptia următoare, şi-a petrecut-o în casa 
urui prieten poet, iar a doua zi: s'a mutat în 
subsclul ui-ui vasi imobil, intr'o odăiţă nu mai 
mare decât o carceră. lângă camera calorite- 
Tutui. 

Lumină nu prea avea, așa că era ş.lit să iase 
uşa deschisă pentru a o prim: dela gura cup- 
toarelor. Și în măsura în care nu era silit să 
facă corecturi ia ziarul unde lucra, dădea fuga 
acasă şi scria la romanul care avea să-l coa- 
sacre -— sera cu un îndemn mereu sparit, daia 
ora unu noaptea până a doua zi dimineaja la 
cinci, Lipsit de confort.şi hârţuit da zgomotul 
cuptcarelor sub presiune. 

Dacă de cele mai multe ori se cutca fiămând, 
el «vea în schimb o mângâiere. Mângâierea că 
într'o zi: cartea lui va fi un fapt împlinit şi 
atunci... atunci viața îi va surâde într'alt tel, 
drumuri nou: şi luminoase i se vor deschide şi 
SAE lui va flutura pe toate buzele, 


„VIAȚA NU-! ATAT DE 
SIMPLU DE CUCERIT 


„Și nu-i atât de simplu de cucerit, pentrucă 
pe lângă talent și voinva de-a învinge, se mai 
cere și altceva. 

În primul rând, se cere ca mamuscrisul odată 
-terminat să fie dat la mașina de scris. 

Omul nostru terminase cartea, dar îi lipseau 
banii pentru a o transcrie, 





Atunci, printrun resort firesc al memoriei, 
și-o. amintit că undeva, întrun fund de pro: 
wincie, avea o palmă de pământ rămusă moş- 
tentre delg părinţi. i 

N'a mai stat pe gânduri. A dat fuga acasă, 
a vândut pământul și cu puţinii bani ce i-a 
luat pe el, s'a întors la Bucureşti şi a dat ma- 
nuşcrisul unui birou de copiat acte. 


UNIVERSUL LITERAR 


(Des 





— Reportaj cu aspect de necrolog, scris pe marginea 
unor speranțe indoliate de literatură — 


Lucrul mergea cam greu. Daculograjin era 
mereu distraiă, mânca din cuvinte sau hu 
punea virgula la locul ei unic și potriiil, aşa 
că romancierul trebuia să-şi piardă timpul dict 
tându-i şi făcând îndreptări în fiecare pegină 
nou transcrisă. 

Două săptămâni și mai bine a durat calva- 
rul. Când insfârşit manuscrisul u fost bătut, l-a 
nat la subuoară şi plin Ge îircrej re a sunat 
La marea unde ma: mare deca: toate mări- 
mite 22 pe pământ, era 


MARIA SA EDITORUL 


— Ce dorești ? l-a luat acesta repede în 
primire, fiină convins că în raporturile cu 
scriitorii nu trebue să aibă meapărat o ati- 
tuiline din cate-afară de prietenoasă, 

— im roman! i-a răspuns noul venit, și 
fiindcă Măria Sa Editorul făcuse o grimasă 
de nemulțumire, el repede a adăugat: — 
St:u. 'aveţi toate motivele să vă îndoiţi de 
talentul unui scri:tor tânăr, lar romanul pe 
care l-am scris :eu este... 

Gmul mu l-a lăsat să-şi termine vorba. 

— Bine, lasă manuscrisul aici, şi peste o 
ună treci pentru răspuns, 

Exact peste o lună, scriitorul surra scările 
editurii. De data aceasta nu l-a mai întâm- 
pinat, cum se aștepta, Măria Sa Editorul, ci 
un oxvrecare funeţionăraș cu atribute de sc- 
cretar, care în ore!e l:bere se mai ocupa și 
cu serviciul, 

— Sun irsărcinat din partea domnului 
director — şi-a început acesta funebrul dis- 
curs — să vă ccmunic Lă mânaserisul dvs. 
uu € lipsit Ce calităţi, ba chiar e foarte bun, 
insă dn lipsă de etc. etc, și dat fiind faptul 
că programul editurii noastre este așa ş. pe 
dinco:o, nu-l putem publica, 





Uitime:e cuvinte au fost ca o loviţură de 
ciocan, Asmzise el (Şi chiar Scrisese im ne.au- 
mărate rini.mri) că editarii se feresc ca de 
ciumă de l:teraţura originală, însă nu şi-ar 
ti inchipuit că tocmai el, care «n der:n.tiv 
trecea arept băiat de talent, să tie actuzat, 
şi încă întrun moi atât de neașteptat. 

Dar reiuiul acesta a fost numai inceputul, 
Rând şe rând, editorii cărora li se adresa 
nil uitau să-i recomande o lună de aşteptare, 
ca după aceea să treacă din nou pela ed.tu:ă 
pentu a piimi.. refuzul, 

— Nu-i nimic, și-a zis el ca o consolare, ain 
să vă dovedesc eu cine sunt şi ce pot! 

Hotărirea olată luată, a trecut la ac- 
țiuns. În ziaul la Care lucra, a inceput să 
arate „negru ţie alb” umilinta la care sunt 
supuşi scriitorii tineri, cerând în toncluzie 
sprij.nul Statului și intervenţia Sesere-ului, 
Dacă faptele acestea ar fi fos! expuse în- 
trun singur articol, treagă-meargă, Dar ar- 
ticoiule se succedau înjurăturile nu mai 
conteneau şi campania de „lămurire“ ame- 
n.nța să devină interminabilă, 

Intro zi, unul din cei vizaţi, hotărît să pu- 
Dă capat „S-andutulii” şi Simţindu-și ame- 
nințată  „cota” de hârtie, l-a luat binişor 
deoparte şi i-a spus: 

— Dar Line, nenişorule, ce ţi-a venit de 
ești așa de pornit împotriva noastră? Dacă 
ai vreun manuscris şi nu găsești editor, vine 
cu el la mine și ţi-l publice bucuros. Fiindcă 
cupă cam știi, eu intotdeauna am încurajat 
scriitorii tineri. 

De bucurie, omul nostru simțea că i se 
clatină pămantul sub picioare. Și ca să şi-o 
manifesit căt mai „din plin”, adică să ale 
Şi cafeneaua ce bucurie a dat peste el, în 
Seara accesa A tăcut-o „lata“ cu cațiva prie- 


teni ș. cu căteva halbe servite de cheineri 
îm trac. 


PRIMUL CONTRACT, PRIMA) 
DECEPȚIE î. 


Ca în orice afacere cu caracter comercial, pu- 
bhcarea unei cârți nu se poate face tâiă un 
prealabil angajament scris intre ceie două părţi 
interesate: aulor şi editor, 2 

Autorul, în o persuană care se ocupă ex» 
clusiv cu vânatul îiuturilvr şi care: nu se pri- 
cepe deloc, sau aproape deloc în mztene de 
aritmetică existenpală, era firesc ca să-şi pună 
semnătura cu ocnn închişi, fără a ţine seamă 
ca st:pulaţiiie din hârue nu erau câtuși de pu- 
țin în favoarea lui, ci însemnau o seamă de 
obligaţiuni cusute — cum se zice — cu aţă 
albă. 

Dar ce importanţă pot avea lucrurile aces- 
tea în ochi: unui scriitor grăbit, care vrea să-şi 
vadă tipărită „cu orice preț” întâia operă şi 
care — mai ales! — e tânăr? 

Așa se face că din banii luaţi drept „aconto”, 
scriitorul nostru sa întors acasă cu o sumă 
care nu reprezenta nici a doua pante din banii 
cheltuiţi cu transcrierea manuscrisului. 

Ei însă era fericit. 

Şi era fericit nu pentrucă nu avea ochi să 
vadă că întâiul lui contract de editură însem- 
na 0 decepţ:e, e: pentrucă ţipa prea violent 





de 


Liviu Bratoloveanu 





bucuria în el ca să se mai simtă și... decep- 
ționat. 
Știţi, desigur, cântecul ; 
Tinerețe joc de vrei 
An din patru primăveri... 
Nu ştiu însă dacă e într'adevăr un cântec, sau 
l-am citit într'o carte al cărei nume nu mi-l 
amintesc, dar de un lucru sunt sigur: acela 





că se potrivește de minune tinereţii — aceleiași 
tinereţi care delirează într'un imens „hip! hp! 
hura !” la meetingurile da foot-ball, sau se iro- 
seşte deasupra unei coli albe de hârtie, potri- 
vind în taină cuvinte ce din coadă au să sune. 
a Jâle. 


SCRIITORULUI il STA BINE 
CU INSOMNIA 


De cânâ a aflat că i s'a pus cartea sub ti- 
par şi editura ii va trimite primele corecliuri, 
nu-și mai găsea astâmpărul, 

Numă.a zilal> și le tăia cu câteo linie 
groasă în calenidar, ca să i se pară timpul 
mai scut. 

O stare de neliniște, frenetică şi perma- 
nentă ca o obsesie îi alungase toată tihna 
somnului, 

Nu mai putea dormi. Avea insomnie. Se 
perpelea in aşternuturi ca un cartțot în 
spusă. Slăbise ca un ogar. 

Spre dimineaţă, când îl copleşea somnul şi 
înch.dea pentru un ceas-aouă uchii, avea 
cozmare, Se visa că editorul i-a anulat con- 
t.aciui, că Gun pricini nelamurite i se amă- 
nase apariţia cârţii sau că cenzura nu voia 
să-i dea „bun de :mprimaţi“, 

Au trevut insă (numai el ştie 
nopțile acestea de insomnie şi 
așieptată a sosit. 

Sa sculat, s'a îmbrăcat le repezeală și a 
dai tuga ia tuitură. Curecturile incă nu 80- 
siseră, Şi decăt. să aştepte până ce vor veni 
deta tipogratie, sa oterit să facă el un Grum 
până aculo. 

— „E un ridicul, un adevăraţ om 
de milă și ridicat! şi-a zis editorul. 

Şi l-a lăsat să pleze, 

bela tipograhe, cu corecturile încă ume- 
He sub braţ, scriitorul a rupt-o la fugă spre 
casă. Era nerăbdător că le citească, să le în- 
tindă pe masa şi să simtă gadiiându-l plă- 
cut în nări mirosul proaspăt de cerneală, ' 

Nu era un vicios, uar acul îniarcat de 
esențe tari al subsolurilor tipografice era 


cum !) și 
ziua mult 


vrednic 





singuvui lui viciu, Ar fi stat zile intregi în 
atener, n mijlocul lucrăturilor şi în zzomo- 
tul neîntrerupt al mășiniiur plane. Deşi co- 
rectură era singurul lucru care-i scurbea 
peste masură, probabil unite traia de pe ur- 
ma el, toiuşi, (de data aceasia o tăcea cu 
plăcere, 

buuă iuni ma mai știut ce înseanină odih- 
aa, ziiasă la tump, somnul la Qre zixe, 

Viuncea ca un catâr. Se istovea ca un ha- 
mat. Alerga ca un cal at curse. Ă 

La autiebările prieienilor răspundea dis- 
trat, fară, să-i asculte. be el nu-l preocupa 
uecat un singur lucru: cartea. 

Cartea care trebua să apară, cartea în 
care își pusese toată nădejdea şi care avi 
sa-i auucu mulţ râvniia glurie, - 


O Zi CA TOATE CELELALTE 


Când s'au tras însfârșit ultimele voale şi car- 
tea a imbrăcat — ca pe-o haină — coperta poli" 
cromă cu numele lui gravat pe ea, a crezut de 
bucurie că pimântul se va opri o clipă în lo, 
să: vadă ce minunăție s'a născut. 

Mai muti incă. kra convins că în ziua aceia 
oamenii vor renunța la ocupaţiunile lor, pen- 
tru a sărbători cum se cuvine evenimentul. 

Dar spre dezosarea lui, nu s'a petrecut nimic 
dinu ce și-a inchipuit. 

Nici pământ nu s'a oprit în loc, nici oame- 
mii mau renunţot la messninele lor preocupări 
diurne. i 





Ziua care trebuia să însemne o dată memo- 
rabilă în analele literaturii, a trecut fără a lăsa 
nici cea mai mică urmă. 

Era, cu alte cuvinte, o zi obișnuită, o zi ia fel 
de monotonă şi la fel de indiferentă ca toate 
zilele din calendar. . 

Dar mâhnirea va ţinut mult. S'a consol'at 
spunându-și că omenirea nu l-a decretat eroul 
zilei, pe motivul că volumul nu luase încă dru- 
mul librăriilor, a, 

Şi e firesc să şe întâmple așu: cum poți 
dumneata, sau eu, sau oricare altul să ne pro- 
nunțăm ăsupra calităţilor sau defectelor unui 
scriitor, încante de-a lua contact cu opera lui? 


RE 


Din acest punct de vedere autorul! nostru 
putea fi liniştit. Peste două zile cartea lui va fi 
in vitina librăriilor — şi atunci... atunci în 
treaga lume întelectuală va sărbători fericitul 
eveniment. 

Fiindcă (dacă ar fi să dăm crezare celor măr- 
turisite într'un grup de prieteni la cafenea), o 


„Carte ca a lui nu se scrie decât la o sută de ani 


odată. 
PRIETENII SCRIITORULUI 


Mi se pare că de capitolul acesta al priete- 
nici, sa ocupat (bineînţeles ceva mai pe larg 


şi cu mult mai mult humor decât noi) şi Aeagu . 


Rădulescu, 

Aşa, de pildă, cine i-a citit Turnul Baba, 
a avut prilejul să constate că cei mai înverşu- 
naţi colecționari de cărţi noui apărute („pe de- 
gratis”, bineinţeles), sunt... prietenii scriita- 
rului. 

Constituiţi în breslă, dar lucrând fiecare pe 
cont propriu, şi înarmaţi cu îndrăsneala ca uni- 
ca lor armă de achiziţie, ei sunt cei mai cons- 
tanţi furnizori ai anticarilor şi răsar când nici 
nu te aștepți. Și sunt atât de mulţi şi atât de 
issistenţi, încât dacă ar încerca să-i satisfacă 
pe toți, bieţii autori s'ar vedea nevoiţi să tragă 
in pius, peste «diția obișnuită, câteva mii de 
exemplare care să fie distribuite disecr !a do- 
miciliu. printr'un serviciu amenajat în acest 
Scop. 

Nici eroul nostru nu s'a putut sustrage unor 
A icâea plăcute obligaţiuni, intrate în tra- 

iție. i . 

„Pe stradă, acasă, la cafenea, în tramvai ca 
și pe sălile redacţiilor, prietenii l-au Juat în 
primire : 

— Am auzit că ţi-a apărut romanul. 

— Da, mi-a apărut. 

— să nu uiţi să-mi trimiți un exemplar! 

— Fii sigur că n'am să te uit. 

— Şi mie, că vreau să-ţi trântesc o recenzie! 

— Şi ție, că doar ne cunoaștem de când 
lumca. 





— Dar mie mi-ai rezervat un volum ? 

Până și frizerul unde se tundea de două ori 
pe an, a ţinut să-l onoreze cu o astfel de cerere. 

Pe acesta mai ales nu-l putea refuza. li pro- 
misese omul că-i va face reclamă, că-i va re- 
comandă cartea tuturor clienţilor care treceau 
pe sub briciul lui. 

— Va fi un succes, un adevărat succes! l-a 
asigurat acesta. 

— Să dea Dumnezeu! i-a răspuns clientul, 
fericit de urare şi gândindu-se că a ucua zi 
cartea lui îşi va face intrarea triumfală în vi- 
trina librăriilor. | 


ILUZII ŞI NIMIC ALT 


Socoieala din târg nu se potrivește cu 
cea de acasă, spune o cunoscută zicală ro- 
mânească. Mai ales când ești scriitor român 
(şi pe deasupra tânăr) și numele tău nu 
prezintă mcă o garanţie în ochii cetatorilor 
pretenţioşi. (Ştiţi, desigur, și d-voastră cam 
ce fel de „gusturi” au cetitorii noștri). 

A doua zi, așa dar, când s'a dus să-şi ad- 
mire Gpera, cicueă ca valutuil Vor jace coa- 
dă în faţa librăriei. Era, întradevăr, o forto- 
tă puţin obişnuită, dar nici unul dintre tre- 
cători nu şi-a îngăduit răgazul să se opreas- 
că o singură clipă în faţa vitrinei, pentru a 
se informa (cel puţin după titlu) de ulti- 
mele cărți apărute. Ş: chiar dacă totuși s'au 
găsit câţiva care să facă un scurt popas în 
tața vitrinei, aceia erau cu totul străini de 
intenția pe care le-o atribuise tânărui nos- 
tru romancier. 

Cel dintâi care sa oprit (căci timp de-o 
oră m'a putut număra mai mult de trei per- 
soane), a fost un elev de liceu. Remarcase 
printre cărți o frumoasă figurină de porţe- 
lan, reprezentând o femele în pielea goală, 
și se oprise să-i facă... anatomia 





Următorul era un june excentric, cu o 
cravata de toată frumuseţea și cu v pere.he 
de pantofi aşișderea, Se oprise să-și admire 
frizura şi faţa albă, prelungă, osoasă, cu ur- 
me de pudră sub nas, aducânăa foarte mult 
din profil (cel. puţin aşa i se părea lui) cu 
un oarecare... Amedeo Nazzari. 

Instârșit, ultimul din cei trei a lost... o 
doamnă, Din neglijenţă sau poate că nu avu- 
sese timp să-i întărească cusătura, i se rup- 
sese pori-jartierul şi se oprise să-şi riuace 
ciorapul care ameninţa să-i strice... reputa- 
ţia. (Aceasta, ce e. drept, ca să nu atragă 
atenția celorlalți trecători, își mai arunca 
din când 4 când privirea asupra cârţilor din 
vitrină, dând impresia că e preocupată cu 
trecerea in revistă a „ultimelor noutăți“). 

Decepţionat de spectacol, sceriițurui nustru 
a făcut stânga împrejur şi s'a pierdut in tor- 
fota de iarmaroc a străzii. - 

Din colţișorul ei modest, timidă şi stiousă 
ca o fetiţă de şcoală, cartea continua să im- 
bie trecătorul grăbit: 

— Nu fii rău, pa mă lăsa pradă disperării, 
Ja-mă cu tine și Hu vei regreta gestul. vou 
ti a ta, te voiu sluji cu credinţă, și din taine- 
le pe cari le port în mine îți voiu spune 
multe lucruri frumoase, 

Dar trecătorul n'avea vreme pentru car- 
tea nou apărută. 

Privirile lui erau vagi, distrate, indiferen- 
te, ca și viaţa care îşi urma mai departe — 
ia fel de distrată şi la fel de indiferentă — 
cursul ei firesc, 


ema 20 Februarie 1944 





Cronica literară 





RONSARDA CASTRO: Marea Impăcare 


Cu „Marea Impăcare“ Ron- 
sarda Castro se găseşte la al 


treilea volum de versuri. De: 


„Orchidee Negre“ culegerea 
d-sale de debut „editată, în 
1935, de „Cartea Româneas- 
că“ din Cluj, ne aducem a- 
mi te ca de o apariţie care 
sporea, cu încă un nume, nu- 
mărul scriitoarelor noastre. 
In acele „Orchidee Negre“ 
își căuta însă formele expre- 

_sive potrivite o conştiinţă 
artistică bântuită de ispitele 
unui  cerebralism  renitent 
convertirilor la ceeace, în 
general, trece drept poezie— 
deşi nu este decât poezie mi- 
noră. Anumite stângăcii, ine- 
rente începuturilor, îţi lăsau 
chiar impresia că pentru 
Ronsarda Castro alcătuirea 
unui poem e act de pură 
voință. „Opal“, volum apă- 
rut, acu doi ani, în „Colecţia 
Convorbiri Literare“ din 
Bucureşti, situat şi el pe li- 
nia căutării, indica anumite 
direcţii şi predilecţii. In „O- 
pal“ puteam constata pre- 
zența unui vector, prezența 
unei orientări cătră teme |i- 
rice rare şi prezența unei a- 
finităţi speciale pentru cu- 
vântul simţit nu numai ca 
semn ci, deopotrivă, şi ca su- 
net desbrăcaț de semnificație 
verbală. Ca şi „,Orchideele 
Negre“, „Opolul“ nu impu- 
nea încă prin ceva personal, 
sau, mai bine zis, prin ceva 
deosebit de personal, ddeşi, 
comparat cu volumul prece- 
dent marca o vădită limpezi- 
re în planul resurselor teh- 
nice ale poeziei d-nei Ron- 
sarda Castro. 

„Marea Impăcare“, car- 
tea pe care am citit-o cu toa- 
tă atenţia, păstrează, în cea 
mai mare parte, totul ce fu- 
sese bun în „Orchidee Ne- 
gre“ și „Opal“, adăogând o 
mai amplă rezonanţă şi o mai 


complet articulată ritmare - 


poemului po care autoarea 
l-a căutat şi găsit. Trebuie 
să mărturisim însă că uni- 
versul liric în care se găseş- 
te, actualmente, d-na Ron- 
sarda Castro, nu este prea 
uşor comunicabil, ceeace nu 
vrea, câtuși de putin. să în- 
semneze că acest univers li- 
ric ar fi absolut inaccesibil. 
Comunicabilitatea facilă le 
lipseşte multora dintre poeți, 
şi. chiar unora foarte mari 
dintre ci. Comunicabilitatea 
vestitei „La jeune Paraue'“ 
sau a celebrului „Cimitir 
marin“ ale lui Paul Val6ry 
sunt inexistente pentru lec- 
torul superficial sau  nepre- 
venit .Poale oare cineva a- 
vea dreptul să nege valoarea 
acestor mari opere ale lite- 
raturii franceze moderne ? 
Sau, în acceaşi ordine de idei, 
poate oare fi atât de sigur iu- 
bitorul versului clasic că se 
găsește exact pe linia sensi- 
bilităţii eminosciene auten- 
tice  oridevâteori  reciteşte 
„Mortua est“ sau „,Luceafă- 
rul“? 

Constatând  pluralitatea 
universurilor poctice suntem 
datori să admitem că toate 
îşi pot avea frumuseţile lor, 
chiar dacă, la început, ne 
simţim tentaţi a le nega a- 
colo unde „înţelegerea“ sau, 
poate mai just, afectivitatea 
noastră nu se simțe solicitată. 
Şi cu atâta mai datori sun- 
tem să admitem acest lucru 
cu cât trebuie să fim prin- 
pial adversarii hotărâți ai tu- 
turor tendinţelor de normali- 
zare, adversarii tuturor ten- 
dinţelor de îngustare a li- 
bertăţii în artă. 

D-na Ronsarda Castro are 
o lume poetică a ei şi con- 
form geometriilor şi calităţi» 
lor acestei lumi vom încerca 
să o înțelegem și apreciem. 

Volumul „Marea Impăca- 
re“ e alcătuit din trei cicluri: 
1. „Poetul cu ochi de anemo- 
ne“, 2. „Missa Solemnis“ şi 
3. „Marea Impăcare“, Jude- 
când acu după titlurile aces- 
tor cicluri ce-și restrâng lu- 
minile boreale în caratele 
numirii poemelor în parte, 
trebuie să concedem că d-nei 
Ronsarda Castro îi place 
extraordinarul, îndepărtatul 
în timp și spatii, nelimitatul, 
însfârşit neobicinuitul şi in- 
definitul. „Hlamida regelui 
singuratic“, „Numele tău ne- 
muritorul vis din poeme“, 
„Turnul luminii“, „Poetul cu 
ochi de anemone“; „Dansul 
orelor“, „Din nevăzută pia- 
tră“, „Curcubeul diminetii 
eterne“, „Ciuta  zărilor“, 
„Ard închinările“ nu pot fi 
decât poeme în zarea cărora 
simti mai mult decât vezi 
pâlpâirea unor forme şi cu- 
lori ce sunt mai aproape de 


tărâmurile visului decât de 
severa realitate care ne în- 
conjoară nu numai în prei- 
mele familiare ci şi în arta 
multora dintre poeţi. Ronsar- 
da Castro se găseşte, oride- 
câteori scrie un poem, într'o 
stare de transă poetică prea 
asemănătoare visului. Numai 
că viziunile ce o copleşesc nu 
se conturează, nu devin i- 
magini propriu zise, ci, plu- 
tind în sunetul cuvintelor, 
trec pe dinaintea ochilor ca 
o fugă de făpturi aeriene. De- 
aceea poezia d-nei Ronsarda 
Costra câștigă foarte mult 
când este ascultată şi pierde 
foarte mult când o cetim cu 
voce interioară. Pentru de- 
monstrare, iată câteva fraze 
lirice cari sunt, deadreptul, 
fraze muzicale: 


„Trece mare'e cântec 
Peste penajul ruginiu al zărilor, 
Trece singuratecul cântec, 
Curcubeu înaripat, | 
Peste violoncelul singurătăţii, 
Al înserărilor“, 

" (Poetul cu ochi de anemone) 


„Iubitule, 
Numele tău, superbă aureolă, 
Incunună singurătatea  frunţii 
mele.“ 
(Numele tău nemuritorul 
vis din poeme) 


„Pe vâsla corăbierului 

Lamele. vântului cântă vals 
magiei lunare — “ 
(Dansul ore:or) 


„Sufletul vânt, vânt înmiresmat, 
Să-l aştepţi, iubitul meu, singu- 
ratecul meu, pe 'nserat. 
Cas'anii murmura-vor în semn 
de toamne 
Printre frunze suci'e pe-ale mel- 
cilor coarne“ 
(Domnul meu) 


„Lunarele ape lunecau încet, 

Printre  spadele  întunecate:or 
plete. 

Aripa liliacului mă ducea, 

Cum duce o mână pioasă un ciob 
ulcea 

Fumegând — “ 

(Cea din urmă iubire) 


„Cât de adânci sunt înseta'ele 
tale oceane? — 
Cât de frumoși sunt prinții tăi 


năieri 
Cu vâsla din mărgeanul bopate- 
lor veri? 
Moarte, 


Cetate cu ziduri de aspre tăceri, 
Cântecul adormirit din urmă —— 
(Missa Solemnis) 


Aceasta este puritatea că- 
tre care tinde  Ronsarda 
Castro în poemele d-saie, 
gară această puritate nu o 
poţi sesiza decât prin adap- 
tarea lecturii tale la sinuoa- 
sa linie a versului d-sale ca- 
re-l înşală pe cetitoru! g.ăbit 
printrun ritm în aparenţă 
săltăreţ. Poezia d-nei Roasar- 
da Castro se cere cetită lent, 
vers cu vers, sau mai bine, 
ascultată cum citeşte cineva 
care nu se lasă furat de stac- 
catto-urile la prima impresie 
prezente ale ritmurilor sau 


- de accentele la prima im- 


presie abrupte ale rimelor. 

In fond orice poem trebuie 
cotit lent dacă ţii să-i guşti 
toate nuanțele. Că în aceste 
condiţii de lezie o poezie 
bună poate evoca sau chiar 
plasticiza în mod aproape 
halucinat coeace a vrut să 
spună poetul o şiiu toţi cu- 
noscătorii farmecului pe ca- 
re-l produce asupra audito- 
rului cuvântul spus con- 
form adevăratelor lui pon= 
deri expresive. Iară cei ce 
nu o ştiu, să-şi aducă aminte 
de sluţirile strigătoare la cer 
ale pocziilor memorizate pe 
cari, — dacă nu ei, atunci 
unu sau doi din colegii lor 
de curs primar sau secundar, 
— le debitau cu toată graba 
în fața profesorului exami- 
nator. 

Poezia d-nei” Ronsarda 
Castro i se comunică numai 
celui ce o citeşte cum trebuie. 
Astfel cetită, sau, mai bine, 
spusă cum trebuie, Missa So- 
lemnis, piesa centrală şi de 
rezistență a volumului „Ma- 
rea împăcare'* devine rugă- 
ciune şi spus cum trebuie 
poemul  Tunarul  Asiminei 
Gheron o adevărată viziune 
a sfârşitului unui erou. 

Fără îndoială că „Marea 
împăcare“ prezintă şi lipsuri 
de împlinire formală, precum 
şi lucidităţi ce dovedesc că 
d-na Ronsarda Castro nu s'a 
eliberat de acuzatul cerebra- 
lism şi volitionism din volu- 
mele „Onchidee negre“ şi 
„Opal“.  Cerebralismul rezi- 
dă, în prima linie, în prea 





marea diversitate a materia- 
lului verbal utilizat ca ma- 
terial plastic. 

D-na Ronsarda Castro ca- 
ută cuvintele şi anume cu- 
vintele rare ca sunet şi rare 
ca semnificaţie. lată o serie 
de astfel de termeni: damasc, 
rodii, violă, atlazul, violetul, 
milenii, condurii, opalul, har- 
fă, nestemată, camee, sma- 
rald, caratele, tunici, iadul, 
catapetesme, etc. Am cules 
la întâmplare. Considerate 
la fel de sonore, dară abstrac- 
în parte, aceste substantive 
nu au nimic apoetic, ba dim- 
potrivă, privite însă în an- 
samblul propoziției pe care 
trebuie s'o anime, s'o colore- 
ze sau s'o moduleze, ele pierd 
şi periclitează vibrația vie a 
versului d-nei Ronsarda Cas- 
tro, iară aceasta deoarece 
d-sa le îmbină cu adiective 
la fel de sonore, dară ab- 
stractizante... E, însă, aces- 
ta, un aspect care dă totuşi, 
timbru specific poemelor 
poetei noastre. 

Comparată, spre exemplu 
cu arta unei Anişoara Odea- 
nu, Coca Farago, Magda Isa- 
nos, poezia d-nei Ronsarda 
Castro se derobează ancoră- 
rilor în afectiv, iar aceasta, 
probabil, chiar împotriva vo- 
inței autoarei. Comparată 
însă cu arta poetelor mai 
sus citate, poezia din „Marea 
Împăcare“ călăuzeşte înspre 
regiuni lirice neexplorate în- 


că de seriitoarele noastre de - 


poeme. Aceste regiuni sunt 
cele ale intelectului care. 
dacă se manifestă în toată 
puritatea lui, compensează pe 
deplin climatul suav al po- 
eziei sentimentale. Nu «ste 
încă, bineînțeles, cazul d-nei 
Monsarda Castro. D-sa e un 
suflet în plină zbuciumare şi 
căutare de liman linişiit. 
Acest liman poate fi o împli- 
nire a inimii sau a sufletului. 

Deaceea poeta cântă cu 
atâta sete dragostea şi moar- 
tea, deaceea le şi confundă 
şi deaceca universul liric în 
care îşi poetizează cumpenile 
sufletului este un univers 
desmărginit. 

Ca volum „Marea Împă- 
care“ este o carte foarte bine 
compusă, ciclurile supunân= 
du-se unei simetrii alese în 
mod savant. 

Suntem convinşi că, evo- 
luând către foarte periculo- 
sul arum al poeziei rezultate 
din arderile de tot ale inte- 
lectului d-na Ronsarda Cas- 
tro va fi o poetesă şi origi- 
nală și singulară în literatura 
noastră. Dacă insă o vor 
tenta mai mult zăvoaiele cal- 
de ale poeziei cu dulci și pure 
duioșii, căci, în afară de ur- 
cușul către poemul născut 
asemeni superbei Palas-Ate- 
na, numai această altă cale 
îi este deschisă, dacă, deci, 
o vor atrage pe d-na Ronsar- 
da Castro ma: mult zăvoaie- 
le luminate şi calde ale poe- 
ziei sentimentale, îi recoman- 
dăm să se ferească, pe cât 
poate mai mult, de ispitele 
cuvintelor abstracte, abstrac- 
tizante sau neîncărcate de 
binevestitoarele tresăriri ale 
afectului. 


TRAIAN CHELARIU 





FATA BĂTRANAĂA 


nu cele mai multe dintre ele au sau vor avea destinul 
Titei Constantinescu ? 1 p 

Aictor Culbecea se simte vinovat. Obrajii parcă î-s  chipuit. 
pălmuiţi. Priveşte speriat, pe rând, la fetele din birou, 
parcă s'ar desvinovăţi. In ochii lor citește o desapro- 


— Argumentul acesta afirmă indirect că toţ ceeace 
spune aci, despre noi toate, Ţuca Ionescu, este adevă- 
rat... rosti cu furie crescândă Tita Constantinescu. 

— Trebue să facem deosebire când cineva vorbeşte 
serios și când glumește... 'Țuca Ionescu glumeşte ade- 


sea şi voi vă supăraţi... 


— Ii iei apărarea. Mci nu se putea altfel. După astfal 
de femei vi se scurg ochii, muriţi. Acestea vă sucesc 
gâtul și fetele cuminţi așteaptă. Treceţi pe lângă ele cu 


ochii lipiți... 


Culbecea râde. Ce-ar putea să mai spună ? Celelalte 
fete din biurou încep și ele să râdă și asta o înfurie 
peste măsură pe „cârtița“. Tot sângele îi năvăleşte în 


obraji și începe să tremure. 


— Sunteţi toate la fel, ca 'Ţuca Ionescu. Sunteţi 


niște... nişte... 


Nu găseşte cuvântul cel mai rău sau l-a găsit şi nu 
are curajul să-l spună și se îneacă în plâns. Iși ascunde 
îaţa în palme şi plânge ca o disperată. 

— Asta dacă nu se mărită mai repede, înebunește... 
îi şopteşte la ureche, Didiţei Cristu, Aurelia Vântu. 

“Deşi toate îi cunosc apucăturile și nervii, totuși sfâr-- 
şitul discuţiei trezește în suflete milă și tristeţe... Oare 


UNIVERSUL LITERAR 


DACA REVISTEI 


„Convorbiri Literare“ : s'ar 
putea aduce „învinuirea“ că, 
ajunsă în cel de al 77-lea an 
de apariţie, nu mai are, asupra 
publicului, priza pe care v a- 
vea pe timpul lui Titu Maio.- 
rescu, și nu mai publică poe- 
zie şi proză creatoare sau. cel 
puțin, răsturnătoare da ai- 
recţii, nimeni nu-i poate aega 
valoarea de publicație îutre 
copertele căreia întâlnești, în- 
totdeauna, câte ceva ce s'a 
spis, dar sa uitat, câte ceva 
ce îusese flacără, dară a râ- 
mas căldură susținătoare ce 
viaţă, câte ceva, înfine, ce ze 
stabileşte anumite adevăruri 
lămurește anumite legende și 
în orice caz, aruncă lumină a- 
supra trecutului; 

Ori, toate acestea nu s'a; 
putea fără de prezenţa, cu- 
riozitatea şi răbdarea de bene- 
dictin a d-lui prof. [. E. îe- 
rouţiu. Convorbirile Literare 
trăiesc datorită acestui neobo. 
sit . cercetător şi neadormii 
scrutător a tot ce esta scris 
românesc. Numărul pe Fe. 
bruarie crt. al venerabilelor 
Convorbiri Literare cuprinde 
colaborările alese ale unor 5. 
Mehedinţi (O familie sfântă), 
Traian Săvulescu (Prof. Ion 
Simionescu), G.  Tutoveanu 
(Numai tu), Mihai Beniuc !No- 
rul cu o stea lângă sân), T. Al 
Munteanu (Slovă de toanmnă;, 
Elena Rădulescu - Pogoneanu 
(Mama), Ion Negoi (Cămaşa), 
leon  Diculescu  (Ruggier> 





Bonghi şi critica retorică) 
Nic. Untărescu (Cerul furat), 
A. Cuuiemu  (Lainuva), avan 
Micu (Invocaţie), Al. Ionescu 
ui laeglee jul 4. Mo 
rescu), 'teodor Balan (lmpă- 
mântenirea ţăranilor din Bu- 
Cuvulă Mu anul sotd) vi. E 
Torouţiu (Insemnări documaiu- 
tare: ion top Retegănul. — J 
W. Zinxelseu. — Lamuriri is 
toriogratice). Cronice.e,— plas- 
tică, sievară, cronica rev.ste- 
lor, — bine“susținute. Ciam 
„Sova de toamnă”, pvemu! 
d-iui Teodor Al. Muaeanu: 
„Ne soarbe vremea, uiie, pe-a. 
mândoi Incet, incet, de par- 


“am fi o navă Uitaiă'n ia-gu: 


apelor,  bulnavă, Sub ceruri 
joase, cu priveghiu ae ploi, — 
Ascuită cat de straniu şi de 
ud Şoptesc salcâm.i nopţii ia 
fereastră Şi cum senunoadă, 
lim, deasupra noastră, becali 
stoluri peutru Podul Sud. — Ce 
cântec tulbur gâigâie, arzând! 
Ce vânăt vânt prin steieie răs- 
leţe|! "lu nu simți că-şi 1au 
sbor din tinerețe 'Loţi şoimu, 
draga mea, pe rand, pe râna?" 


VICTOR PAPILIAN 


scriitorul a cărui proză reve- 
lează, pe zi ce trece, tot mei 
multă substanță şi semnifica- 
ție, a publicat, în „Fanulia“, 
revista asociaţiei scriitorilor 
români din Ardea| — No. ] 
(Januarie) 1944 — o bucată 


deosebit de interesantă din 


punct de vedere literar: „Gân- 
duri crude”, D. Victor Papi- 
lian se situiază, în literatura 
noastră, în rândul puținilor 
prozatori cari nu brodează în- 
genioase nimicuri pentru de- 
lectarea sau bătaia de cap a 
unei specii de cetitori iitera- 
turizaţi până în măduva 0a- 
selor. ci scriu bărbăteşte, fi- 
indcă au ce scrie. 


TOT IN FAMILIA 


aL Al. T. Stamatiad publică 
o. sintetică schiţă biografică 
şi critică despre Omar Khay- 
-yam, Cronica literară a re- 
vistel o.deţine, în mod con- 
ştiincios, di C-tin Stelian. 


BASARABIA LITERARA 


„a ajuns la cel de al sntăiea 
-mnumăr de apariţie. Data ae 10 


Februarie 1944 marchează. 
pentru această revistă, un ju- 
bileu demn de toată atenţia. 





a te a ma a ere rii aaa ama at în e 





o Ir e rar 
tt 


LE 


Pa a 


CĂRȚI ȘI REVISTE 


Reproducem din nota. redac- 
țională, întitulată „Nr. 100%, 
aceste pasagii: „Cu numărul 
de faţă, „Basarabia literara” 
împlineşte o sută de săptă- 
mâni de apariţie. Aceast mie 
jubileu e un punct de hotărire 
pentru mai departe. Ştrămu- 
tată în Chişinău dela 15 No- 
embrie 1943, „Basarabia hte. 
rară” a încetat să fie „auro- 
peană”, devenind mai MUL- 
DOVENEASCA, mai aproape 
de necăjitul destin al norcdu- 
lui basarabean. Credem că nu 
e o greșală, fiindcă nu fiecare 
revistă este obligată să dev. 
nă „pârghie de orientare” in 
literatură și să fie scrisă pen. 
tru  gurmanzi  hipersensibili 
sau esieţi irizaţi, când „Basa 
rabia literară” se află într'un 
pământ unde li se spune lu: 
cerurilor pe nume, preferând 
superficialităţii importate sin- 
ceritatea gândului autohton, 
„Basarabia literară” n'are drep- 
tui să delireze. Modostă, iu- 
rită de pretențiuni perculoa- 
se, ea are o misiune, despre a 
cărei împlinire mărturisesc ce- 
titorii ei”. 

răm „Basarabiei literare” 
să mai apară de cât mai multe 
sute de ori situându-se cât mai 
aproape de necăjitul destin al 
norodului basarabean. Chema- 
rea ei este să fie ogorul și 
plugul și grâul şi brațul care 
pregătesc belșugurile cu adc- 
vărat  hrănitoare. Chemarea 
„Basarabiei literare” nu poale 
fi, în nici un caz, să fabrice 
kakesuri. four-securi sau foi de 
plăcintă. Din acest al o sutălea 
număr al „Basarabiei literare” 
reținem poemul  „Intâmplare 
aleasă” iscălit de a. Sergiu Ma- 
tei Nica, „Iuliu Cezay Săve- 
scu” de Robert Cahuleanu, 
„Serisoare” de N. V. Cchan, 
„Hotinau” de D. Iov şi d tot 
interesantul studiu (1) „Viziu- 
nea nunţii, emoresie de baștină 


a morții” de Tatiana Găluşcâ-, 


Crâșmariu. 
- TIMOCUL 


revista de luptă naţional cul. 
turală și organ al societăţii 
„Timoc” a Românilor din va 
la Timocului și dreapta Dună- 
rii, se menţine la acelaş nive! 
> obiectivă, demnă şi romă- 
mească informaţie în legătură 
cu viața fraților noștri ain 
dreapta Dunării, Caietul IV 





X-—1913) aduce colaborăriie 
d-lor FI. Florescu, N. A. Con- 
stantineszu, Dr. P. Petrinica, 
V. V. Haneş, St. Romansky şi 
A. Andrei. Pagina tradiţiei şi 
ioiktorului timocean sunt 1u- 
strate de contribuţii preţioase. 
Remarcăm: „Poezia populară 
a Românilor din Valea Timo- 
cului” (N. Cartojan) și Fol- 
klor aromânesc și  timocean 
(N. Caraiani). Cronicile şi In- 
semnările sunt bogata şi inte- 
rogsanie. 


JURNAL FILOSOFIC 


lucrarea domnului Constantin 
Noica acest caloros şi un gân- 
ditor, va apare peste nu multă 
vreme în teascurile editurii 
„Publicom“. Păstrând o linie de 
autentică imtelectualitate, acea- 
stă tânără editură se impune, 
pe zi ce trece, în rândul insti- 
tuțiilor culturale de frunte. 
„Jurnal filosofic“ va fi o carte 
de care se va scrie şi se va 
corbi mult. 


REVISTA  FUNDAȚIILOR 
REGALE 


a apărut cu următorul cuprins 
pe luna Februarie 1944: 

D. Caracostea: 1. S:minnescu; 
C. Rădulescu-Motru: Mănturi- 
siri; Petru Manoliu: Versur; 
Victor Papilian: Poaca ?n cer; 
Ion Pillar: Versuri regăsite; 
Prof. Dr. Gr. T. Popa: Despre 


substanța vie și proprietăţile 


vieţii; Otilia Cazimir: Note de 
drum; G. Oprescu: Ceva despre 
Geneva romantică şi letăturile 


bare a purtării lui. 


— D-ra Constantinescu... o strigă ei 
plânge. Nu fii copil. Nam vrut să te supăr. 
Ea nu-i răspunde, ci continuă să plângă cu disperare. 
— Las-o 'n pace că se linişteşte... îi spun semnele gurile şi gheţurile. 
scurte ale fetelor. Dar nu le ascultă. Se ridică, ocoleşte 
biroul şi se duce lângă ea. 
— D-ră Constantinescu... o strigă și glasul îi frea- 
mătă de ruga fierbinte a împăcării și a iertării. Dar 
ea pare că nici nu-l aude. Atunci el întinde mâinile, 
o cuprinde de mâneci, s'apleacă asupra ei, în atinge 
părul cu obrazul... | 5 
— Tartă-mă, D-ra Tita, am fost brutal, o recunosc.. 
Fetele privesc scena cu uimire, 
E o slăbiciune din partea lui Culbecea, pe care n'o în- 
țeleg în dreapta ei pornire..O spcotese altceva. 
„.„„Poate...“ și bănuiala se înifiripă la îaceput timidă. 


pe cea care 


contrariate chiar. 


oraşului cu câțiva dela noi; 
Owd  Caledoniu: Din ciclul 
„Grădini despletite”; C. Săn- 
dulescu: Fragmente din legile 
lui Piaton; Zoe Verbiceanu: 
Versuri; lon Conea: Ce esie şi 
ce se chiamă Oitenia; N. Ca- 
ranica ; Cântec de iubire; Lu- 
cia Demetrius: Poveste vecne; 
C. 1. Siclovanu: Versuri; Aurei 
Chirescu: Cercuri; D. Caraco- 
stea: Caracter şi critică. 

TEXTE ȘI DOCUMENTE: lon 
Sân-Giorgiu: Leziconul româ- 
nesc-nemţesc al lui lon Buaai- 
Deleanu. 

COMENTARII CRITICE: Pe- 
tru Comărnescu: Lucrări de [i- 
losojie românească; Ion Şiu- 
gariu:- Viața Doeztei. 

CRONICI: Anton Dumitru: 
Logica Polivalentă de FI. Tu- 
țugan; „Yilarmonica” în lumi- 
na începuturilor simfonice de 
Tudor Ciortan; Probleme de 
filosofie a culturii folclorice 
de Melania Livadă. 
CRONICA BIBLIOGRAFICA: 
da George Buiculescu, 

Autorii și contribuțiile nu 
au nevoie de recomandaţii. 
Nu putem, totuşi, trece cu 
tăcerea peste frumusețea poe- 
melor d-lui Petru Manoliu 
peste frumusețea Versurilor 
regăsite, purtând dati prei 
fericitului am 1910, ale poetu- 
lui lon Pillaţ, şi peste pro.- 
peţimea poeziilor semnale de 
Aurel Chirescu, C. 1. Şiclova- 
nu, Ovid Caledoniu, N. Cara- 
mica, peste măestria tradureri- 
lor din Francois Villon făcute de 
Zoe Verbiceanu și peste proza 
d-şoarei Lucia Demetrius și a 
d-lui Victor Papilian. Din „Ca- 
racter și Critică”, de d, D. Ca- 
racostea, cităm: „Foiletonismul 
curent mau înțelege de ce un 
Maiorescu, de pildă, care cu- 
noștea aproape tot ce se pu- 
blica mai remarcabil în țara 
sa, a fost, totuşi, atât de so- 
bru şi măsurat, când a vorbit 
de poeţii tineri. lucrederea lui 
robustă în valoarea ce se im- 
pune dela sine îl făcea sceptic 
asupra criticei care stăruieşte 
în comentarii destinate publi- 
cului larg. 

Și apoi el reprezenta o reac- 
țiume aristocratică împotriva 
proclamărilor şi proorocirilor 
anterioare, mult mai înrudite 
cu baterile de tobă de azi de- 
cât sar crede şi ar trebui”. 


(pg. 389). 
„STĂRUINŢĂ”.— 


Cârutva și-a găsit îndemânarea 
și în ale scrisului, apărând în 
vitrine cu un VOLUMAȘ intitulat 
„Imi plact”. 

Mai târziu am văzut„o pe sce- 
ră aături de Puiu Iancovescu. 
La început mi s'a părut că pro- 
mite. 

Azi, însă, când am văzut-o în- 
imun rol de cântăreață din pie- 
sa „Omul care nu crede în ni- 
sic” ne dăm seama, că orice aș- 
teptare din parte.ne e zadarnică. 

La rândul nostru rejuzăm să 
maj credem în ceva... 


D. A. VASILIU : FOCUL VIU IN 
DATINILE POPORULUI RO- 
MÂN IN LEGĂTURĂ CU 
CU ALE ALTOR POPOARE. 


Autorul nu de mult apărutei 
lucrări : „Sufletul Românului în 
credinţe, obiceiuri și datine”, a- 
stpra căreia ne-am oprit în a- 
ceste pagini, d. D, A. Vasiliu, 
jolelorist priceput și cercetiătur 
harnic ne-a dat acum 0 noiă lu- 





crare plină de largă informaţie 
asupra unui aspect din folclorul 
românesc, urmărira legăturile 
lui multiple în afara spațiului 
național. Este vorba de lucrarea 
sa „Focul viu”, publicată în fru- 
moase condiții grafice în editu- 
ra Casei Şcoalelor. 

Focul viu este focul care se 
naște nu în chip — să 2icem —- 
științific, modern, ci prin freca- 


rea a două lemne anume pregă- 
tite care aprind o bucăţică de 
iască, de pildă, sau prin alte mij- 
loace care mai de care mai în- 
genioase şi mai neaşteptate, du- 
pă epocă, popor și regiune. An- 
torul urmărește problema acea- 
sta — aparent ieșind din cadrul 
unui studiu de folclor, dar cu în- 
teresul ei — a producerii focului 
viu la diferite popoare, pentru a 
ajunge apoi la partea centrală 
şi cea mat însemnată a cerce- 
tării sale. Focul viu este un obi- 
ceiu păstrat încă și azi. El face 
parte din anumite tradiții (cine 
dintre noi nu-și amintește că în 
copilăria lui a sărit peste foc, la 
1 Martie, chiar dacă nu era un 
adevărat „foc viu 2”), cu anumi- 
te rosturi bine stabilite. D. D. A. 
Vasiliu: înfățișează rezultatul 
cercetărilor sale, arătându-ne, în 
legătură cu această tradiție a- 
proape ieșită din uz, care este 
motivul ei, care sunt epocile în 
care se obișnuiește. pentru ca, 
apoi, după un capitol consacrat 
„divinităților, geniilor și cultului 
focului”, să consacre ultimul ca- 
pitol al lucrării „credințelor, o- 
biceiurilor și superstiţiilor des- 
pre foc”, unde un bogat mate- 
rial folcloric românesc și străin 
îi stătea la dispoziție. 

O prețioasă bibliografie între- 
geşte lucrarea. 


AM CITIT CUVINTE NE.- 
DREPTE la adresa „Basara- 
biei Literare“. Nu are impor- 
tanță unde le-am citit. Se spu- 
nea acolo că, de când sa în- 
tors acasă, acestei reviste îi 
lipsesc colaborările scriitorilor 
bucureșteni ce-i dăduseră pre- 
siigiu cât timp apărea în Ca- 
pitală. Aprecierea e nedreptă- 
țitoare: „Basarabia Literară“. 
așa cumapare, este o revistă 
ce-şi justifică pe deplin rostul 
de a fi, — chiar Qacă „parea 
fi stăpânită de o tendinţă de 
închistare într'un regionalism 
de strâmt orizont“ — ceea ce, 
bine înţeles, nu este cazul. 


În Ca bi 
SI a N e 


„Basarabia Literaă'“, „Buco- 
vina Literară“, („Ardealul Li- 
terar““, „Banatul Literar“, Mol- 
dova..., Muntenia..., Oltenia. 
şi „Dobrogea Literară”) vor 
putea fi cu atâta mai bune, cu 
cât vor ogindi mai fidel su- - 
fletul regiunii pe care o repre- 
zintă. Desigur nu din perspec- 
tiva broaștei, dar nici din înăl- 
țimea zeniturilor streine. Toţi 
domnii aceştia cari doresc, mai 
ales azi, altceva, fără a avea 
curajul să spună ce anume şi, 
ma ales, fără a putea fi mai 
mult decât nişte „închistaţi în 
orizonturi strimte” la rândul 
lor, greșesc când cred că nu- 
mai germanul, francezul, en- 
glezul, italianul și spaniolul 
sunt europeni și au orizont 
larg, iară kLasarabenii, bucovi- 
nenii, moldovenii, muntenii, 
ardelenii, dobrogenii, oltenii, 
bănățenii, sau, cu un cuvânt, 
românii nu. Aşa de puţină geo- 
grafie cunosc dumnealor? 
Domnii alceştia sunt domnişori 
delicaţi. Au gusturi afinate şi 
rafinate. Oaia nu le mai mi- 
roase a oaie ci a „0inonă“, iar 
de bătătura din paălma părin= 
ților le este deadreptul rușine. 
Ei bine, să ştie dumnealor că 
viitorul nu este nici al celor 
ce-și pocesc gurile şi minţile 
umblând să arate că'n Rhodos 
săreau mai abitir ca lăcustele, 
ci viitorul, aici .pe malurile 
Dunării de jos, este al româ- 
nului muncitor, — al muntea- 
nului şi moldoveanului, al ar- 
deleanului şi bănăţeanuiui, al 
basarabeanului și bucovinea- 
nului, al provincialului român 
din toate ţările românești. Și 
ni-l vom clădi aşa de viguros 
încât dogorile lui vor arde ca 
un corp incandescent pojghi- 
ţele de obraz pseudocivilizat al 
pseudoeuropenizanţilor noştri. 
Până atunci le atragem aten- 
ţia că și în. România este Eu- 
ropa. 


Pa i ee poe EL oege i e ea i e a SN TE a E Ice aa CERE 


apoi dârză. „Sigur“... rostește acuma gândul lor... „Sa 


întâmplat sub ochii noștri şi n'am văzut... 


“ își zic. 


— Ah şi cum o făcea pe mironosiţa!.. strigă revolta 
în banda Neguţ, care, ca şi altele din acel birou, cre- 
dea că Victor Culbecea îşi oprise privirile, dela început, : 
asupra ei. Ii vine să se repeadă între cei doi, să-i des- 


partă, să-și înfigă mâinile în părul prefăcutei şi pe el 


să-l pălmuiască; ca să pedepsească trădarea de neîn- 


[i 


Tita Constantinescu a auzit, din noaptea în care sa 
scufundat, chemarea lui, venită ca din altă lume, dar 
nu-şi mai dă seama dacă trăeşte aevea suferinţa cum- 


plită sau e numai un vis urit, care nu se mai sfârşeşte, 


în care.se sbate ca'n smârcurile unei mlaștini ucigașe. 


Când însă mânile lui i-au atins umerii, soarele a ră- 


doarmă... 


cumeta s'o strice... 


sărit brusc în sufletul ei alungând noaptea, topind ne- 


Nu mai plânge și ascultă înfiorată viaţa care revine 
într'însa şi creşte ca un clocot în sânge. Răsuflarea lui 
caldă o vede ca un vânt al tropicelor. Simte strângerea 
lui ca pe o îmbrăţișare întreagă, ca pe o dăruire. 

Atât a fost. Apoi, fără altă vorbă, cu ochii aburiţi de 
fierbinţeala dintr'însul, Victor Culbecea s'a întors la 
biroul lui şi s'a așezat liniştit pe scaun. Ea a rămas cu 
capul pe braţe, parcă i-ar îi fost somn și ar fi vrut să 


In birou era o liniște desăvârșită și nimeni nu se în- 


Mihail Șerbaa 





„Victor Culbecea era singurul bărbat în biroul cu 


nouă fete. Fusese mumit odată cu ele și faptul că era - 


unul singur ii crease dela început o situație specială, de 
favoare și de răsfăţ. Intre fete fusese o întrecere ge- 


" nerală pentru a-i câștiga prietenia, pentru a și-l însuși 


parcă, în faţa căreia e! trebuise să lucreze cu mult tact 
„şi. multă prudenţă reatru a nu jigai sentimente și pen- 
tru a nu răni irimi., ză 

Iși împărți ateaţiile în mod egal pentru toate, ca să 
nu provoace gelo-ii şi dușmănii. ! -.- 

— Nu vreau nici să mă iubească, nici să mă uras- 
că. Să fim prieteni în limite:e camaraderiei... 

Din când în când trebuia să se prefacă surd sau 
orb ; ca să nu audă vorbe:care shunzau prea mult sau 
ca să nu vadă-priviri care ar îi vzut să spună ceeace 
vorbele n'aveau . curajul. 

„Fiindcă nu aveau ce face, stăteau mai mult de vor- 
„bă. Glumeau, râdeau. Discutau şi probieme serioase, 
„din orice domeniu, pe care le ataca 'țuca lunescu, Vic- 
tor Culbecea le lăsa să discute, până ce se împotri9- 
leau bine, apoi intervenea. El vorbea cu o iron, care 
se împrăștia în atmosfera biroului ca un prat de. stră- 
nutat, care iriţă şi enervează. In discuţii, chiar cele 
care îl simpatizau mai mult și deci sperau mai mult, 
erau pe poziție cu cele care-l combăteau. 

—: Femeile întotdeauna sunt solidare în erori... le 
spunea în faţa rezistenței lor gălăgioase, uneori dusă 
până la îndârjire, pe care n'ar fi putut-o înfrânge cu 
cele mai puternice argumente. O răsturna însă foarte 
uşor cu o glumă. Râdeau și se împăcau. 

In aceste discuţii, adversarele lui cele mai aprige 
erau Didiţa Cristu, cu logica ei sănătoasă, isvorită din- 
tr'o judecată clar-văzătoare, ascuţită, — şi Țuca Io9- 
nescu, care, cu mai puţină logică şi uneori fără nici 
o logică, încerca să-l împotmolească în argumente per- 
fide și în nou sensuri năclăite într'o vorbărie înspăi- 
mântătoare. In fața acestei guri-mitralieră, adesea el 
renunța ca :să-și mai susție punctul de vedere, aco- 
perindu-și fața cu un surâs de indulgență şi compăți- 
mire. - i 

— Vezi că nu mai ai ce spune! îi strigau fetele. 

— Aveţi dreptate, dar nu contează cât spui ci con- 
tează ce spui. La ceea ce am spus,-nu' mai am nimic 
de odăogat. O discuţie se poartă cu argumente, nu cu 
vorbe. Una din marile pasiuni ale femeei este să per- 
siste în eroare. Am ajuns la convingerea că femeea a 
născocit eroarea sau că femeia sa născut din eroare... 

— A... ești deştept... mare deștept... îl ironiza 'Țuca 
Ionescu, inciudată. 

Din colţul ei, Didiţa Cristu a și dat tonul și corul 


începd : 


Măi Culbec, Culbec, Culbee 
Tare eşti prostuț şi bleg... 


Victor Culbecea nu se supără. Râde cu poftă fiindcă 
ştie că refrenul acesta este expresia neputinței lor de 
a mai aduce un argument împotriva teoriei lui. 

Supărarea lor are însă o durată cu totul efemeră. 
In clipa următoare, satisfăcute de răzbunare, contami- 
nate de râsul lui, isbucnese şi ete în hohote de râs. Era 
un semnal de armistițiu. : 

Explozia râsului lor detună în ziduri şi plafoane ta 
o bubuitură de tun. Pe sală s'aud uși trântindu-se ca 
în panică. Ușa dela biroul lor se deschide şi un cap 
sbârlit, cu părul căzut pe frunte și peste ochelari, 
apare în crăpătură. Figura congestionată, cu privirile 
parcă înspăimântate, cercetează biroul dintro ochire. 
Gura are o mişcare ca într'o sforțare de a rosi. o vio- 
lenţă, pe care însă n'o poate articula. a RI 

In clipa aceasta în birou e o liniște de mormânt. 
Fiecare are ceva de lucru, un lucru care n'a fost cerut 
de nimeni, care nu trebu:u nimănui, dar care la nevoe 
ar putea masca inactivitatea... 

„Sigur la început că aici s'a auzit sgomotul, convins 
acum că s'a înşelat, capul din ușă, roşu ca para focului, 
se retrage fără să mai pue vreo întrebare. 


—:0O so păţim înir'o zi... zice Tita Conşltantinescu. . 


— Nu mai cobi şi tu... răspundea 'Țuca Ionescu. Pra- 
lea nu-i om rău, deși sbiară toată ziua şi trânteşte și 
izbește... Să vedaţi ce ochi: dulci îmi face când:mă vede! 

— Nu mai spune! se miră teaie prin glasul „dom- 
niţei“. 

— Parole d'honneur, fetelor. N'aţi observat, când 
am vre-un telefon -în biroul lui, vine singur și mă 
cheamă. E 

— Da, am observat. Pe noi nu ne cheamă niciodată. 
Pe mine m'a căutat fratele meu la telefon şi i-a râs- 
puns că nu este nici o funcţionară în Minister cu a- 
cest nume; aa i | AȘ 

— Pe mine m'a căutat tăticu la telefon și la, fel ia 
spus... declară. şi Florica. Leonte, care se. întâmplă să. 
fie în birou. Tăticu s'a supărat foarte tare şi-o să-] 
mustruluiască rău dacă-o să-l mai. minţă. zl tă eh 

—.Eu îi dau dreptate lui Pralea... intervine Victo! 
Culbecea. Pralea nu-i telefonistul nostru. E cogemitea 
şeful de serviciu... Dacăvi sar potrivi vouă, ar trebui ca 
ziua întreagă să facă naveta dela ușa lui la a noastră ca 
să vă cheme la telefon. Omul nu stă toată ziua degea- 
ba, ca noi, SRI 

(Siă-l ia în ghiare, nu alta. Toate au sărit cu gură 

el. Ă 
gi Se putea să nu-i: ţii parte ! Sigur, corb la corb 
nu-și scoate ochii. :Dacă aţi fi puţin.mai delicați... - 

-— In cazul acesta delicateța ar însemna slugărni- 
cie... Și-apoi citiţi. ce scrie pe toţi :pereţii Ministerului: 
convorbirile telefonice particulare sunt oprite... : 4 

“—"Pieeare funcționar. are dreptul să. dea. un telefon 
două pe zi... strigă: Diaiţa Cristu.. E -umilitar să ni se. 
interzică aceasta. Avem pretenţia că trăim într'o lume 
civilizată. Civilizaţia ne oferă acest beneficiu, peste 
toațe ordinele date de oameni care tocmai ei nu le 
respectă. 25. 

— Punctul acesta de vedere e just... răspunde Cul-. 
becea. Un telefon două pe zi, da, și chiar mai multe 
când sunt absolut necesare. Orice om are un interes 
şi un telefon te scuteşte de drumuri inutile, cheltuială 
cu tramvaiul, oboseală, aşteptări, întârzieri, ca abea să 


ți se spue să vii a doua zi. Dar trebue să recunoașteți  - - 


că” femeile ahuzează de:telefon; ea: de. toate 'celelalte. 
— N'o mai face pe moralistul... se stipără Sandâ:Ne-. 
Buz, 


TIPOGRAFIA 











— N'o fac pe moralistul, fac constatări... 

— Lasă-ne cu constatările. Fă-le în tăcere. Şi ca să 
nu le uiţi, scrieţi-le în notes... îl zeflemește Didiţa 
Cristu. | 

— Pentru toate nimicurile, repede puneţi mâna pe 
telefon... şi vorbiţi câte un ceas... abea poate să conti- 
nue Victor Culbecea. N'a fost telefon la început în 
birou ? A fost! Şi vi l-a luat tocmai din cauza asta. 
Toată ziua eraţi cu telefonul în mână. 

— O să cerem di:ectorului să ni-l dea înapoi... stri- 


gă Ţuca lonescu. 


„—— Ar trebui să fie nebun ca să vi-l dea... Dacă m'ar 
întreba, -m'aşi opune. 

— N'ai imoresia că te întreci cu gluma, tinere ?! în- 
toarce capul, privindu-i cu dispreţ, Țuca Ionescu. 

— Nu! Am impresia că mă aflu în Capitaliu în 
noaptea aceea istorică... ş 

Toate s'au ridicat de pe scaune, agitând mâinile, stri- 
gând la el, ameninţându-l.., 

Şi el iar râde, râsul lui care ar trebui să întărite și 
mai tare, dar care lor le strecoară în inimă o îndoială... 
poate a glumit, poate a vrut numai să le necăjească 
Incep și ele să râdă și să-i cânte refrenul. 


Măi Culbec, Culbec, Culbec 
Tare ești prostuț și bleg... 


Sub formă de glumă le spune Victor Cuibecea cele 
mai crude adevăruri trase din observațiile lui asupra 
vieții, care şi-a trimis aici atâtea ambasadoare, ca s'9 
reprezinte. In acest birou, retras în colțul lui, a dos- 
coperit Culbecea multe ascunzişuri și cute noui ale 
sufletului femeii, de care o singură dată, înainte de-a 
veni aici, se apropiase cu gingășie cu care un fluture 
s'apropie de floare. Crezuse că-i floare, dar era foc, 
căci îşi pârlise aripile... 

In primele zile ale prezenţei lui în acest birou, îşi 
privea colegele mai mult cu ochi critic şi observa- 
țiile lui erau necruțătoare. Atenţiile şi prietenia lor îl 
îmblânziseră. Işi găsise aici un reazim existenţei lui 
atât de pustie altădată... Intervenea în discuţiile lor, 
le contrazicea, le ironiza, dar niciodată nu întindea 
prea mult coarda, ca să nu plesnească. Nu voia să se 
certe cu niciuna. Cu timpul începu să le socoată ca 
pe niște surori ; formau într'adevăr o familie omogenă 
și, în fata oricărei ameninţări de dincolo de ușă, ar fi 
fost perfect solidari. Uşa era o graniţă. Biroul lor era 
ca o insulă necunoscută într'un ocean misterios, înfri- 
coșetor. Oceanul! acesta era Ministerul. Câteva luni de 
zile stătuseră în birou ca între niște ziduri chinezeşti. 
Fusese epoca în care trebuiseră să se cunoască ei între 
ei, Nu-i interesa nimic ce se petrecea dincolo. „,Din- 
colo“' era o lume streină, cu misterele ei, haotică, en- 
pleșitoare. Nimeni n'ar fi avut curajul să plece în ex- 
plorarea ei.. 

Şeful de serviciu Radu Pralea, care-şi avea biroul 
drept în ușa lor, ca o sentinelă, era pentru ei proto- 
tipul acestei lumi îngrozitoare, formată de toată ierar- 
hia gradelor superioare, șefi de birou, șefi de serviciu, 
subdirectori, directori, consilieri, secretari generali, 
până la ministru... 

Uneori pornea câțe o şoaptă pe săli, „vine ministrul 
în inspecţie“, și svonul trecea din birou în birou dus 


de o undă nevăzută. Taifasurile se destrămau pe loc, - 
coştile de cafele negre dispăreau în sertare, siluetele - 


s'aplecau înfrigurate peste mesele de lucru, peste ace- 


leași hârtii de ieri şi de alaltăeri și atenţiile pândeau - 


încordate ușa. Unele chipuri păleau cum pălesc frun- 
zele când le înfioară vântul înghețat al toamnei... În 
așteptarea încordată clipele se scurgeau greu, obosi- 
toare. = | 

După o oră, două, cineva își spunea părerea... 

— Nu mai vine... 

Părerea aceasta înviora. Cei din birou răsuflau. ușu- 
raţi şi chipurile se luminau. Vorba se lega din nou, la 
început timidă, apoi sporea, se înădea, se transforma. 
încetul cu. încetul în lamă. Dintr'un birou trecea în 
aliul, evada pe săli, se întindea, umplând clădirea ca 


-zumzetul unui stup uriaş... 


In biroul nouilor numiți — așa îi spuneau toţi şi 
după șase luni dela numire — Lenuța Măgureanu, tre- 
zită din somn la anunţarea vizitei ministruiui care nu 
mai venea — își lăsa iar cadul pe claviatura maşini 
şi începea să. viseze sau să doarmă deabinelea. 

Când era linişte, în biroul lor plutea o pace .blândă, 
melancolică, ca întrun cămin fericit în care nu bat 
furtuni. Liniştea le învăluia sufletul ca o lumină care 
întremează și însănătoșește. Conştiinia nemărturisită, 
că sunt acolo într'o luptă comună, pentru a-și asigura 
existenţa, îi înduioșa și-i apropia şi mai mult unul da 
altul. Viaţa biroului înfiripa o poezie care-i urmărea 
şi dincolo de zidurile Ministerului, ţesând o legătură 
care nu sar fi putut rupe fără sguduiri ale sufletelor. 


..- -În--pacea aceasta, .ca o. primăvară, câte iluzii înflo- 


reau! Uneori din cele începea să curgă un cântec pe 
care-l cântă una, tărăgănat, cu privirile pierdute în 
gol, parcă ar fi urmărit întruchiparea în năluci efe- 


mere, a unui vis. Celelalte încetau să mai lucreze şi 


ascultau, ca într'o reculegere, cântecul care le tulbur> 
fiinţa... 
* 
„„Aprdape” în “toate diseuţiile ce se legau în birou, 
Victor Culbacea era în contrazicere cu 'Ţuca Ionescu 


care avea un fel al ei, prea liber, de a judeca. Nimic 


nu-i plăcea, totul era prost, rău, numai ca era deș- 
teaptă şi bună, numai ea putea să pătrundă lucrurile în 
miezul lor. Era în felul ei un spirit critic, dar com 


_plect subiectiv, subiectivism dus până la patimă. Din 

'“acăastă cauză foarte rare ori judecăţile ei erau lo-  * 
gice „Coiegele' de birou îşi dădeau ' seama mai: îrtot- -“- 

"'deauna Ce absurdităţi suţine, dar, din spirit de solida- - 

- ritate, erau de partea ei. Căci Victor Culbecea, spuneau 

„ele, susținea întotdeauna, înaintea lor, punctul de ve- 


dese al bărbaţilor. Deci, în discuții, îl socoteau rival. 
Ceeace admira Victor Culbacea la 'Țuca Ionescu era 
sinceritatea şi curajul opiniei. Nu se sfia deloc să spue 


co avea de spus. Ce avea în suflet avea şi pe limbă. Cu 


această sinceritate, ea spusese pe nume atâtor lucruri, 
ceeace nimeni din acest birou n'ar fi înarăznit s'o facă. 


Pentru aceasta singură Tita Constantinescu o judeca -: 


aspru, dar numai când 'Țuca nu era de faţă, 


"Tita Constantinescu vedea, îi fiecăre bărbat pe care-l 


UNIVERSUL. -LITERAR 


- „celelalte. fete, le ura;fiind- . 


.: cunoştea, pe viitorul și atât de mult așteptatul logodnic, : i iGă: unele -erau “mai tinere a 


UL” 5. A. BUCUREŞTI SIR. BREZOLANU 5 








"27. Pareinu mai anărea. Zilele trăite formau un lanţ de 


iluzii și deziluzii, a cărui greutate începuse s'o. simtă. 
Șe temea. de bătrâne!e și se îngrozea la gândul că ar 
Putea să rămâe fată bătrână. Işi păzise până acum fe- 
coria cu credința fanatică, nesdruncinată nici o clipă, 
că slujește un precept de morală într'o lume imorală, 
decăzută, pe care o dispreţuia, o ura. Avea un cult 
pentru ea însăși, fiindcă rămăsese așa cum credea că 
puţine mai sunt. Iși vedea chipul. încununat de n:mbul 
eroismului, în noaptea când totuşi o va sacrifica în 
«patul căsniciei şi cel fericit s'o aibă, va exclama: Tu 
ai fost așa ... Atunci va fi cea mai mare bucurie a ei... 
Pentru ea luptă și se chinue, într'o lume în care la 
fiecare pas apare o ispită și te prinde de mână, che- 
mându-te: Vino | 
Nu! Așteaptă chemarea visului: 


Vino vin a mea mireasă... 


Închide ochii și aude cântarea corului de heruvimi. 
Obrajii i s'aprind, inima îi bate mai repede. O flacără 
sălbatecă îi fuge prin trup odată cu sângele. Toată 
săptămâna caută prin ziare anunţurile de nunţi şi, Du- 
mineca, e cea dintâiu la biserică. In a'mosfera mistică, 
ascultând cântările. preoţilor, înfrântă de taina care 
plutește în aer, visul se suprapune pe realitate Și-o es- 
tompează. Trăirea ei devine halucinantă în aceste clipe. 
Ea e mireasa, simte pe obrazi focul tuturor privirilor. 
Cântarea preotilor şi a corului vine ca din ată lume.» 
El, mirele, e lângă ea. Nu îndrăznește să ridice pleoa- 
pole... E atât de emoţionată, că-i tremu-ă picioarele. 
Peste priviri i s'a lăsat o ceață, o pânză de lacrimi... 
Cântările s'au terminat demult. Mai aude o larmă care 
se îndepărtează, apoi se stinge... 





-nuv elLă= 
de Mihail Serban 


„> D-ră, nu pleci? 'Trebue să închidem biserica. 

Tresare. Priveşte fără să înţeleagă ce s'a întâmplat, 
la omul din faţa ei; Işi. aduce aminte. 

— A fost o nuntă aici ? şoptesc buzele ei. 

— Da, a fost... răspunde omul, dând din cap, cu milă. 

Tita Constantinescu coboară repede din strană şi 
iese, aproape în fugă, din biserică. i 

— Săraca ! șoptesc buzele dascălului bătrân. 

Aerul din stradă, fără fum de lumânări, fără miros 
de partumuri, de busuioc şi de oameni, îi tace bine. 








„Dar sutletui î-i gol, un goli dureros, ca o cangrenă. 


Merge pe lângă z:duri, clâtinându-se, cu ochii phni de 
lacr:mi incât abea vede pe unde calcă. Şi, câna ajunge 


acasă, învâite che:a în ușă, se trântește cu capul în. 


perne și plânge ca o disperată, ceasuri intregi, pană ce 
se linişteşte, 

Nimeni nu-i cunoaşte suferinţa. E prea mândră ca 
_S'o poată mărturisi chiar ce:ei mai bune priaene 

De când. însă e în acest birou, de mai mulie ori nu 
s'a mai putui stăpâni, | | | 

Se vorbeau în acest birou de toate, cu o libertate, 
care adesea producea panică în rândul celor mai tinere. 
""Țuca lonescu dădea tonul şi Auieiia Vântu îi ținea iso- 
nui. Se luau la întrede:e în a spune năsdrâvănu. in gura 
lor, fiecare vorbă avea dci, înţelesuri. Pândeau cu plă- 
Cesc dadonca €fec.ui Vorveor lor asupra ceioria.te 
fete, care, de rușine, să intre în pământ, nu alta. Fe- 
c:oara din Orleans se tăcea la faţă stacojie ca postavul 
de pe măsă ş.-şi acoperea ochii cu palmele. 

Aceasta se in.âmpla la început, căci încetul cu în- 
cetul lhmbile celor mai multe se deslegară. Se arătară 
că știu și ele destule, chiar dacă nu atâtea câte știau 
Țuca Ionescu şi Aurelia Vântu... Numai 'ieodora biân- 
du-Fecioara dn Orleans, nu descn.dea niciodată gura, 
nu ridica privirile mai sus de ma:ginea mese. rovunda 
şi continua să se. înroșească şi să-și acopere ochii cu 
pa:mele, când celelalte spuneau câte una mai boacănă. 

Când biroul expioda in râs, la giume;e '[ucâ 1o- 
nescu,; Tita Constantinescu nu râdea. Stătea dreaptă, 
mândră, cu mâinile la .piept, privind ostentativ pe fe- 
reastră, afară, sau cu-un surâs dispreţuitor spre cole- 
geie ei. : 

— D-ra nu râde? Ne dispreţuește? o întreba "Țuca 
Jonescu, ironic şi fetele râdeau pe înfundate. 

ua Constantinescu nu-i răspundea şi in.orcea capul. 

— la'n ascultă, ce-o faci pe nebuna? Sau a: înghiţii 
- un par ? se stropşea la ea Țuca. Fetele nu se mai puceau 

Stapăni ŞI: Tăsuu CuLgea că O Iavarsaie 0€ ape cae 3 
“rupt -zăgazul întâhnit în cale... Tita îşi lua. geanta şi 
ieșea d.n- birou. Cutreera sălile ministeruiui, 1eșea în 
“stradă, înconjura clădirea ca într'o plimbare iiniștită şi 
'se înitorcea după o oră.sau două. Iși relua locul, parcă 
n:mic. nu s'ar ti întâmplat... In birou era liniște, hecare 
“îş. găsise eeva de-jucru:. una scria -0 scrisoare, alta 


" croşeia, alta citea o carte, Lenuţa Măgureanu cu mâi- 


pele și capul peste mașina de scris, dormita. Cuibecea 
citea ziarul, Aurelia Vântu se uita pentru' o noua oară 
la fotog:afiile teiijei... 

- Erau însă alte zile, cu furtuni mai mari, care tulbu: 
rau cu violență adâncurile stătue ale finyei 'Litei Con- 
stantinescu... Avea Țuca Ionescu un dar deosebit, ca 
prin vorba cu două in'elesuri, să provoace discuţii ero- 
tice. Nici o discuţie nu se iega mai uşor. Vorbele își 
descărcau în vce' otrava, care pătrundea în toate, 
creind: o plăcută stare lascivă. krau numai urechi. 
Parcă şi porii se deschideau să asculte vorbele și să 
soa:bă minunata otravă. Fecioara din Orleans uita să-şi 
mai ascundă faţa în palme, ochii i s'aprindea dela scân- 
teile adâncurilor ae iad ale trupului. Nările îi tremurau 
uşor, trădând înfiorarea cărnii. 

In Tita Constantinescu începea arderea cea mare. Ea 
însă nu mai avea cei optsprezece ani ai Teodorei 

Blându. Avea treizeci şi doi și atâția ani de așteptare 


în groaza că îmbătrâneşte cu fiecare clipă și cal mult. 


aştepta. nu se mai arată... Nervii i se subțiaseră şi se 
întinseseră, cea mai slabă adigre venită din afară îi 
făcea să vibreze. Vuetul lor creştea: în intensitate până 
la stridenţă, fără ca să mai aibă însă acea plenitudine 
şi căldura pe care le simţea într'însa învăluindu-i fie. 
care cută a sufletului și fiecare celulă a trupului, altă 
dată. Işi analiza cu spaimă simţurile, în faţă cu spec- 
tirul îmbătrânirii premature... 


pi 


Discuţiile acelea din birou, la care nu lua parte, o» . 


" încălzeau. Incremenită pe scaunul ei, cu privirile pier- 
dute în gol, parcă n'ar fi văzut şi n'ar îi auzit nimic, 
din jur, recepționa totul. La început flăcările bântuiai 
numai sângele, dar apoi se întindeau și asupra nerv 


lor. O furnicare cumplită îi străbătea atunci întregui. 


corp. Ii venea să ţipe, să sară, să muşte, să plângă. De 
ruşine, sestăpânea, Vâlvătăile se stingeau brusc în- 
ir'nsa şi rămânea ca un 
sac dă scrum care sa ră- 
„cit; Sim.ea fiori. de. ghiaţăe 
în umeri. Privea-în jur, -- -- 
toţi 3i-apăreau' streini... ii 
„ura. Pe Țuca Ionescu și pe 
“Aurelia Vââtu le ura 
fiindcă fuseseră măritate, 
cunoscuseră toate plăce- 
rile vieţii, pe Eugenia, 
Banea o ura, fiindcă avea 
bărbat, îşi închipuia că -:. 
vine din pat şi când se 
„duce acasă intră în pat; pe 


7 














20 Februarie 1944 === 


decât dânsa, li se vedea tinereţea în priviri, în ges- 
turi, în fiecare mişcare, iar altele, cu vârsta neştiută, 
fiindcă le credea ca 'Țuca, deşi ascundeau. Țuca nu 
ascundea nimic... 

— Asta-i ceva atât de necesar, ca și apa, ca şi hrana, 
ca și aerul... spunea ea, fără înconiur, când fetele se 
mirau că-şi destăinue aventurile. E rușine să mă- 
nânci, e ruşine să bei apă? i | 

„Numai pe Victor Culbecea nu-l ura Tita Constan- 
tinescu. In prima zi, când intrase în birou şi dăduse cu 
ochii de el, nu-și putuse stăpâni o tresărire. Ii plăcu. 
Poate... După un „poate“ se ascundea destinul ei. Li 
veni în gând că S'ar putea să fie însurat şi avu o strân- 
gere dureroasă de inimă. Dacă n'ar fi |... Poate că Dum- 
nezeu le-a condus pașii unul spre altul... — Mai fru- 
moasă ca mine nu-i niciuna în acest birou... și apoi, 
le cercetă pe toate, pe rând şi ochiul ei confirmă anti 
ciparea gândului. 

ioarse capul spre colțul în care se afla Culbecea. 
Voia să-i vadă mâinile, dacă avea verighe:ă. Dar el ci- 
tea ceva și ținea mâinile după birou. Curiozitatea creş- 
tea într'insa. Se ridicau întrebări tot mai numeroase: 
Poate că avea numai n logodnică? Poate numai o sim- 
patie ? S'ar putea să fie vreo fată din acest birou! Ro- 
tește iar privirea în jur, mai atentă acum în ce.ce- 
tarea ei şi rezultatul o mulțumește și mai mult. Nu, 
nu-i n-ciuna vrednică de el. Pare băiat serios. Şi pe ea, 
în priv.nsa asta, n'o întrece nimeni. Care bărbat nar 
fi fericit să-și găsească o femee ca dânsa, întreagă ! 

O mișcare a lui i-a atras privirea. A ridicat mâinile 
pe masă și scrie ceva. I le vede. Emoţia acestei clip 
e cut.emurătoaze. Mâinile lui sunt l:bere, nu are ve- 
righetă pe degete... E clipa iluziei. Succesul i se pare. 
atât de uşor de câştigat... . 

Din clipa aceea, toate gândurile şi toată simţirea Ti- 
tei Constantinescu au fost la Victor Culbecea. Ii asculta 
glasul, fermecător, parcă ar fi auzit într'însul chema= 
rea mirelui, de către corul de heruvini: 


Vino vin... a mea mireasă... 


Ii urmărea fiecare pas, fiecare mişcare. Când el în- 
târzia câteodată, îl aștepta cu înfrigurare, înspăimân= 
tată că i sar fi întâmplat ceva rău. li auzea paşii prin 
trei-patru uși, când el urca scările. Dacă venea cu as- 
censorul, îl ecunoştea după felul cum izbea ușa, : 

]l lua cu ea acasă, în gând, în simţuri, în toa.ă ființa. 
ei. Nu mai era singură. Trăia visul cu intensitatea cu 
care ar fi trăit realitatea. 

In birou suspecta toate privirile celorlalte fete, sâ 
vadă dacă nu se îndreptau spre el. O revoitau gesturile 
de intimitate ale 'Țucăi Ionescu, care-l prindea de gât, 


îl trăgea de păr. O privea cu dispreț pe Aurelia Vântu, 


care voia să-i cuce.ească cu ochii el... [și dădea seama 
că dinte toate, cel mai mult îl iubeşte Sanda Neguţ, 
cămila, spălăcita. Dar de ea nu-i era trică. Cul- 
becea nu-i daaea nic: o atenție... Cine sar putea uita la: 
o astfel de fiinţă ! își zicea Tita, privind-o cu compăti= 
mire pe Sanda, scoasă parcă atunci dintr'o bae de clo- 
roiorm. O porecliseră cămila, dar mai bine i sar potrivi 
porecla : englezoaica. săi 

Fiindcă nu ia parte la discuţii, Tita Constantinescir 
vorbeș.e puţin cu Victor Culbecea. Simţea însă că nu-i 
este indiferentă. Câteodată, în imp ce vorbeşte cu ce- 
lelalte, privirile li se întâlnesc. Deocamdată nici nu se 
poate să-i spue prin vorbe Victor Cuibecea, mai mult 
de cât, îi spune prin această privire. Nu se indoește că 
la prima ocazie, când vor fi singuri, el va vorbi alfel... 

Zilele trec... Așteaptă mereu ocazia aceea... 

Astăzi de dimineaţă, în faţa ogl.nzii, Tita a descope- 
rit o strălucire străină în bucle.e ei. Sa aplecat ma: 
mult, curioasă și speriată de o bănuială care i-a ful- 
gerat prin gând. Degete:e au smuls o şuviţă din bu= 
clele negre, apoi au ales fire.e albe. Le-a smuls și acum 
le priveș.e prostită : două fire de păr alb. — Vasăzică 
au apărut firele albe... şopiesc buzele ei ca în faţa unei 
nenorociri ireparabile. Castelul fermecat, plin de vise, 
sa prăbuşit a.ntr'odată la pământ și sa făcut pulbere 

Se priveşte aiurită în ogi.ndă. Acesta-i chipul ei? 
Faţa i-i plină de creţu:i. Linia buzelor, plină, arcuită, 
s'a rupt parcă. Privirile au început să se stingă. 

Nu, aceia nu- Chipul e, pe tare l-a priv.r veri în 
aceeaşi oglindă. Sau poate sa schimbat oglinda ? Va fi 
trecut o vrăjitoare pe aici? 

— Au îmbătrânit! Cum voi mai ieși între oameni! 
îşi spune cu disperare. 

Gânaul îi zboară la fetele din birou, la Victor Cul- 
becea, care, desigur, e mai tânăr ca ea. S'a isprăvit| 

Se îmbracă în silă. Niciodată n'a fost atât de descu- 

rajată. 
„Când intră în birou, i se pare că toți o privesc cu 
alți ochi. Unii parcă-şi stă,ânesc râsul. Pe une.e chi-. 
puri flutură o umbră a compătimirii. Ea deabea astăzi 
l-a descoperit, dar cei din jur poate știu demult că 
avea păr alb, 

— Fată bătrână! 

Poate când nu e de față şi vorbesc despre ca, aşaii. 


spune. Parcă o şi aude pe 'Țuca Ionescu. Ridică privi-. 


rile şi n'o vede. Nici nu-i observase lipsa. E ca ame- 
ţită. O doare capul, o dor ochii. Trebue să facă o sior- 
țare neobişnuită, ca să înțeleagă ce se vorbeşte. | 
_— Eu o admir pe Țuca pentru sincerita:ea ei şi cu- 
rajul opin-ei... îl aude pe Victor Culbecea. 

Ura îi aprinde sufletul și isbucneș.e năvalnică. 

— Nu-i ea în măsură și nici în d.ept să judece pe 
alţii, cum îi judecă. Cine-i? Ce-a fost? Și as.ăzi o 
face pe moralista. Nimic nu-i place! Nimic nu-i bine! 
Să ne mai slăbească cu teoriile. 

Intervenţia ei în discuţie i-a surprins pe toți. O pri- 
vesc miraţi. După o mică ezitare, căci bruscarea ei l-a 
derutat, Culbecea spune : 

— N'ai dreptate, d-ră Constantinescu, prin gura re- 
lor răi aflăm mai repede adevărul. Adevărul se reve- 
lează mai greu celor buni. Oamenii care au trecut prin 
toate, au o experienţă şi o perspectivă, mult mai în- 
tinse, asupra vieţii. 


(Urmare în pag. 5-a) 






















Taxa Dostală piată tn numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939