Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0001

COLABOREAZA: 


Camil BALTAZAR 


Liviu BRATOLOVEANU 
Emanuel CIOMAC 


Ben CORLACIU. 


lon FRUNZETTI 
Magda ISANOS 
Ion M. LEHLIU 


lon Sofia MANOLESCU . 


Basil MUNTEANU 


Florian NICOLAU . 
Ruxandra OTETELEŞANU. 


PERPESSICIUS 

Camil PETRESCU 
Al. ROSETTI 

AL. T. STAMATIAD 
N. STEINHARDT 


lonel TEODOREANU 
| Eta. - 





Ecespior L-: ii 








"ANUL LIV Nr.]i 


DUMINICĂ 
2LIANUARIE 945 


Director: | 
AL. CIORĂNESCU | 


Coşmar metajizie 
- "0, horrort horror” 
:, (Shâkespearr) 


Doamne, cine-o fi râzând? da ea a 
Parcă'n hohotele lui tremură spaimele noastre pe rând! 


Am adormit cu toţii şi visăm... 

Cineva ne puiveşie u:n Aiară * De - Noi, 

Ni s'au desvelit tiinele şi-am rămas goi. 

Cineva !sarcă ne priveşie... Va.urue sau spulberat, 
Mici şi searbezi eșim la lumină înspăimântați! 
Doamne, prea muit nimic vede Sirăinul în nui! 

Ce sa-i arătăm, boamne ce să-i arătăm ? 


| „„(Cine-o îi râzând? 
Parcă în hohotele lui tremură spaimele noastre pe râna ! 
Cine sgâlțâă:e pereţii gciaiui, cutremurând? : 
De unde tot cade atâia năpastă, transpanentă, senină, 
Cine-a iscat atâta gol și-atâta lumină ? « 


Viermii din noi  forfotesce. în văpaia asta senină, 
Cască gurile lutului şi seneacă de atâta lumină! 


Tainele noastre fug să se-ascundă... 


Unde, unde Doâmne, hohotul Străinului n'o să mai 
pătrundă? 


Ne încenjoară mereu râsul haotic şi îndepărtat. 
Deşteptate din somn, spaimele noastre şi-au desfăcut aripile 
| ; [şi. au sburat 
Să cadă mereu trăznite de fulgerile râsului, isbite de culmi... 
Cine-o fi râzând, Dozmne? Şi din ce lun? - 


Pârghia veacurilor s'a rupt, a pleznit.... 
Undeva, râde lisus — Care-a'nebunit! 


" FLORIAN NICOLAU 


y//4 oarlea Boului 


Cuţitul, când s'a 'nfipt între cerbice, 
S'au auzit prin sânge numai bice. 

Sa potienit, sa prăvălit uşor, 

Peste canalul dela abator. 


Fugea pământul negru "n ausfinţit,.. 
In trup se răsucea un alt cuţit, - . 
Sub fiori de sânge 'n pajiști adormite 
Suia 'n auz un ropot de copite. - 


A încercat atunci să-și amintească 
Livada n eare-a început să -păscă, 


Izvorul alb, copiii văcarului din sat,.- -. 
Sau cântecul de seară prin linişti revărsat, 


Acum se 'nalță sângele-abarind. 
Pocni de pâele ?n ochi i. se aprind, 
Prin ierburi, amintirea, fosnet crud, 
Ca un sărut îi svântă botul ud. 


Sărată, pielea, prinsă în cârlige, 
De astă dată parcă nu-l mai frige, 
Doar carnea se mai sbate caldă, vie, 
“Sub un îngheţ ce încă întârzie. - .. 


ION SOFIA MANOLESCU 





OSCAR WILDE 





+ 


DOUĂ POEME 


VULTURUL ȘI BROASCA ŢESTOASA 


Se povesteşie că cel mai mare din poeţii tragici ai 
Greciei câruia Pythia din Deiii si prevestise că va pleri 


prin căderea unei case, se ause să trăiască în singurâiate, 


deparie de ziuurile oraştior şi ale sătelor, ca să-şi scrie in 
liauşte tragedilie, şi'n acc:aş timp să scape de tuncbra pr- 
vesiire€, Sita 

Or un vultur caren zborul său răpise o broască ţestoasă 
so ducă iovarăşti şi puilor săi, din ncbăgare de sezmă o 


scăpă uin gh-are uircpi în capul portului. Capul se sparse 


ca un ou. 

Asifei oracclui se 'mplini. Eschyi muri prin căderea 
unei cuse, prin carâpacta unti bruaște țestoase, câci u:- 
mănui nu-i e dat să scape destinului său, 


Martorii Acestei drame alerpară în jurul cadavrului 


d 


văitându-se şi zicâna: „Astăzi, am pierdut un mare poti? Aaa 


Vulturul, speriat de oameni, sentoarse la cu:b şi spuse 
tovarăşei şi puaivr siu, care-l aşteptau cu ciocurile câscate: 
— phsăz am pierdut un prânz bun!” 

l-r tardul olicial al Greclei îşi închce oda funebră cu 


aceste cuvinie: „tin vuuiur nu pucca sa piară decât omo-.. 


rit de un vultur!” 
CELE TREI SULIŢI 


în timpurile străvechi trăia în pustiul de aur al Arabiei 
fericite un războinic cu numele de „Acela care nu se teme 
de nimic”, 

Intr'o seară, întorcându-se călare, când soarele prelun- 
geşte pe pământ umbra împrăștiată a lucrurilor, văzu dea- 
supra unei stânei trei suliţi. Lrei oameni stăteau acolo de 
pază. „Acel care nu se teme de niniic” se hotări să-i aş- 
tepte şi să-i infrunte. Suliţile străiuciră în curând sub 
cornul de argint al lunii. - 

Drept pe calul său, războinicul, care veghia în aşteptare, 
îşi zise: „Cine să lie cei trei stăpâni ai suliițelor și de ce 
stau nemişcaţi ?” 

O oră trecu, apui alta, şi'nstărşit, a treia. Ridică ochii, 
cerul eta înstelat. Miezul nopţii nu trecuse încă. „Acel 
care nu se teme de nimic” simţi deodată sub câscă o su- 
doare rece; teama începu să-l cuprindă. 

— „Oare voi putea să rezist până dimineaţa? De ce 
mi-e îrică, mie căruia nu mi-a lost frică de nimic 7 

Crezu atunci că-şi aude umbra răspunzându-i: -— „Nu 
este vagul necunescut care tentricoşeăză, dar ceca ce 
irehue să fie, neînduplecat, şi care-aşteaptă. Nu nai sta 
in cumpănă, porneşte, ie urmez!” 

Dând pinteni calului, războinicul se năpusti 
stâncii păzilă de cele trei suliţi, 

Și când aurora răsări, ea văzu pe „Acela care nu se 
teme de nimie” împreună cu calul său, zătând într'o baltă 


asupra 


„4 


de sânge, lângă stânca de pe care veghiau cele trei suliţi, 


uitate de vreme. 
Traducere de 


AL. T. STAMATIAD 


ma 


Paul Zarifopol 


de AL. ROSETTI 





L-Om cunoscut pe Zarifopol prea târziu, în 1929; din 
primul moment, m'a impresionat asemănarea sa cu Jacques 
Copezu, marele actor francez, dar cu masca lui chinuită și 
slăbită Qe veghi, în genul lui Voltaire. 

Era un învins. Dezastrul economic şi financiar al Germa- 
ni€i, după 1918, îi înehiţise, odată cu averea, toate pusibi- 
litățile de a se mişca liber într'o socicizale de oameni cul- 
tivaţi, pe care a fosi obligat să o părăsească, întorcându-se 
în ţară. La Leipzig, unde se stabilise cu ani în urmă, ținea 
casă deschisă; aculo a scris excelentele sale studii asupra 
lui Flaubert, Mâupassant şi Renan, care, publicate mai 
târziu în Viaţa româneasră, i-au adus o notorietate meri- 
tată. 

Siudiase aproiundat literatura franceză medievală, ma- 
terie în care a obținut titlul de doctor în litere, şi pregă- 
tirea sa de filolog era să-i servească mai târziu, cu prilejul 
ediţiei Operelor lui Caragiale. 

Odată cu întoarcerea sa în țiză, au început zilele grele, 
Instreivarea bibliotecii sâle a fost pentru dânsul o grea lo- 
vitură. Activitatea lui era privită pieziş, şi tolerată. Lumeu 
în care căzuse îi era streimă. 

Savant, dar fără gencrozitâte în scris. Fără îndoială, ex- 


cesul de simţ critic a contribuit la zceasta, O mare mcno- 


graiie asupra unu; scriitor, înfăţişarea unei epoci ar Ei 
putut oieri o desfășurare necesară geniului său. S'a mul- 
țumit, însă, cu frânturi. Este, în acesstă restrângere, ceva 
din tragicul ocaziilor pierdute sau din neşansa ucâturului 
care rage mereu numere mici, 
Întreg personajul, cuprins de un autentic splcen, era 
A 2 E . . 
wexirem de interesant şi de o conversaţie scânteietoare. Ît 
* pasionâu chesiiunile sociale, ca socialist din vechea gardă a 
lui Gherea. Dar nimerise, la noi în fară, într'o epocă de săl- 
batecă represiune a mișcărilor de stânga, când plăpânda 
îlnacără a social-democrâţiei româneşti era pata să se stingă. 
Pregătirea ediliei critice a Operelor luj Caragiale, ce i-u 
fost încredințată în 1929 de editura „Cuitura Naţională” a 
constituit, pentru dânsul, e mare bucurie şi i-a adus o reală 
mângâiere în tristele zile bucureștene, ultimele ce-i 
erau hărăzile. Dar lucrarea esenţiulă asupra lui Caraz:aie, 
pe care îl cunoscuse atât de bine, în anii dela Leipzig, şi îl 
iubise, a rămas nescrisă. Frânturi au apărut în prefeţele 
celor 3 tomuri, câle a apucat să publice, din Operele lui. 
Caragiâle. i : 
Lucrarea constitue prima ediţie critică a unui autor 10- 
mân contemporan, făcută în baza cunoașierii profunde a 
operei și a scriitorului. Comentariile şi notele sunt, de cele 
mai dese ori, revelatoare, | 
Din bogata corespondenţă cu Î. L. Caragiale, purtată 
un lung şir de ani, nu ne-au fcst păstrate scrisorile lui 
Zarifopol, cre ar îi putut să figureze printre scrierile 
sale de seamă. Din scrisorile lui Caragiale se desprinde, 
însă, fizionomia inteliventului şi spiritaalului său cores- 
pondcnt. Ele ne trânsportă într'o lume în care oamenii; 
aveau răgazul să cugete şi să se entuziasmeze pentru d 
carte sau un concert. Din acest paradis, a căzut Zarifod 
pol într'o lume de care s'a simțit întotdeauna sirein. 
Procesul creaţiei. la dânsul, urma căi piezișe. De aceea 
impresia de tortură şi de nei:zbutit a unora din rândurile 
sale. Aci, unii critici au văzut strâmbătura, dar ea apărea, 
cel mult, uneori, pe buzele sale. A fost un sceptic şi o vie 
inteligență; lectura cărților sale este, de cele mai dese ori, 
savuroasă. Mort prematur, la vârsta de 55 de ani, a lăsat 
v operă în devenire, dar suficientă pentru a asigura supra- 
viețuirea numelui său, 






MOMENTE | 
DINTR: UN 


„ DIRECTORAT 


de CAMIL PETRESCU 


Cyrano nici dincolo 
— De nas 
Cyrano Ce-mi va purta... 
——. fub trombă. 
Cynano să-mi vâr, 
—— Nasul 
Cyrano | să-mi ardă... 
.— Peste nară. 
Cyrano Besnă îmi dă... 
—— Un bobârnac. _ N 
Cyrano veste că mă aflu... 
Saare Nas în nas 
Cyrano a ceapă 
—— In nas 
Cyrano va merge 


a iz „cu nasun vânt! 


Priviţi mai de aproape fragmentul de mai, sus, Mă 
indcesc că stie toată lumea despre ce e vorba. Poate 
că bănuiește oricum că e vorba de Cyrano de Bergaiac, 
al lui Rostand, in traducere românească. Etectiv este 
vorba de una dintre cele mai „faimoase” scene din nu 
mai puţin taimoasa piesă, anume scena. ,„Nasului” din 
actul doi, dintre Oyrano şi Cristian, ma! precis este T0- 
lul lui Cristian în această scenă „scos“ pentru uzul în- 
terpretului respectiv... | 

Până la 1939 la Teatrul Naţional și de sigur la oricare 
teatru din România, aşa se „scoteau rolurile“ și aşa 
erau împărţite interpreţilor, Anume se scriau dar ulti- 
mele cuvinte din replica precedentă, cu indicaţia per- 
sonajului, care le pronunţă, iar alt rând după e se 
arăta prin lintuţă că intervine actorul nostru, urma 
propria lui replică, în întregime. 

Prin urmare orice interpretiîn clpa când se punea o 
piesă, în repetiţie primea de la regizorat, ca toţi cama- 
razii săi, un asemenea, „rol“ adică vreo câteva pagini de 
text neinteligibil pentru el, deoarece ca să-şi priceapă 
bropriul lui rol avea nevoie de textul partenerului, ap:a 
de știa despre ce e vorba. In afară de acest „roi“, 


_din întreaga piesă nu mai știa în mod normal decât tit- 


iul ei, rareoni şi numele autorului. Avea să afle și restul 
încetul cu încetul, de la scenă la scenă, de la act la 
act. Dacă avea însă reală bunăvoință, căci altfel de 
obiceiu, mai ales interpreţii rolurilor secundare se pierd 
printre culise pe la bufet şi nu vin de cât când îi strigă 


E regizorul ajutor. Atunci vin în grabă aiuriţi, întră în 
“scenă ca la o chemare de şei de orchestră și spun au- 


tomat cesace le şoptește sufleurul. Ceva, mai târziu „în- 
vaţă'“ pe dinafară rolul, atât cât le apare dintrun text 
cum e cel Ge mai sus. De fapt scena citată, aşa „enig- 
mistic“, din Cyrano, cuprinde câteva pagini, cu frag- 
mente de tirade ale eroului întrerupte cu spirit de â 
propos de Cristian. Aceste întreruperi sunt uneori scân- 
teetoare tocmai în raport cu ceeace spune Cyrano. Ca 
se întâmplă însă, ce se poate întâmpla adică ? Ne a. 
vând şi textul partenerului și privind doar cele cinci 
sase cuvinte pe care are să le epuwe, actorul e indignat, 
adesea că a fost distribuit întrun rol atât de mic și 
că „rolul“ înapoi. plângându-se că a fost nedreptăţit. 
Vreau să spun că acest fapt -se întâmplă de nenumă. 
rate ori în cazuri similare. Necunoseând piesa în între- 
gime, uneori niciodată, dacă de pildă nu joacă decăt în 
actul întâiu (căci se grăbeşte apoi să plece acasă) ac- 
torul nostru nu cunoaşte caracterul funcțional ai re. 


__plicelor sade, nu are sensu! structura: al toțalității, nu 


5 











« 


ştie cu ce alte parți i piesă, | rolul său e în corelațiă 
strictă și cum anume. Dacă mai târziu a apucat să dea 

v interpretare, după capul său și cât a înţeles din ce- 
ia a avut dinainte, mai totdeauna fireşte greşită, nici 
măcar regizorul nu mai poate schimba nimic. 

Mi-am amintit de aceste lucruri după o scurtă con- 
vorbire cu actorul de talent Marius, reintegrat acum 
de curând în “cadrele Teatrului Naţional pe cate l-a slu- 
it totdeauna cu cinste și devotament. L-am întâinit 
acum vre-o două zile pe stradă. Avea un caiet gros de 
vepetiție în mână și arătându-mi-l, mi-a mulţumit 
călduros. Eram foarte nedumerit căci nu pricepeam de 
ce îmi mulţumeşte. După o mimică întrebătoare și a- 
decvată, m'a lămurit: Vă mulțumesc pentru toți ca 
marazii mei, pentru că d-voastră aţi introdus la Tea- 
tul Naţional această mare şi folositoare reformă, ca 
îecare interpret, dela cel ce are de spus două vorbe 
până la personagiul principal, să aibă textul întreg al 
piesei, el personal, proprietatea lui, putând să-şi facă 
insemnările pe care le crede necesare pe text... și păs- 
trându-l apoi definitiv acasă,“ 

Poate că am făcut eu câna împrejurările mi-au per- 
mis „reforme“ mai mari şi mai dificil ae realizat. 'To- 
tuși întâmplarea m'a amuzat. Ma amuzat mai ales 
să-mi amintesc şi împrejurările în care a fost, realizată 
această întoarcere a unei tradiții. 

Se greşise decorul unei piese istorice de mare mon- 
tare. Am luat de scurt pe directorul tehnic al teatrului 
Mi-a. răspuns dezolat: „Domnule director nu suntem nni 
de vină. N'am avut textul piesei“. 

Eram uluit... 

— Cum e cu putinţă asta ? 

—— Nu ni l-a dat directorul de scenă, 

Chemat să se justifice directorul de scenă a explicat 
sincer : 

-— Dommule director, avem în totul trei texte scrise la 
maşină: Unui pentru sufleur, aul pentru Tegizor 
(ajutor), altul pentru. direcţia de scenă. Câteodată dau 
direcției tehnice textul meu. Acum mi-a trebuit tot 
timpul. Mi-am făcut pe el însemnări regizorale. 

— Numai trei exemplare ? Cum e cu putinţă asta ? 

— Așa se face la Teatrul Naţional de 70 de ani de 
când s'a înființat el... şi la fel la teatrele particulare. 

— Dar ce fac actorii ? 

— Pentru ei sunt rolurile, „scoase“, 

„Eram tocmai în conferinţă cu girectorii de scenâ. 
i-am explicat că așa nu mai merge. Trebuie să avem 
un număr suficient de texte la orice piesă. Mi sa răs- 
puns că ar fi foarte costisitor. Am replicat stăruitor : 

„Prefer să cheltuiesc 30 de mii de lei cu transcrierea 
unei piese decât să pierd sute de mii de lei cu decoru- 
rile greșite“. 

Am anunţat hotărârea să cumpăt o mașină de mul. 
tiplicat și am chemat pe 1cc pe administrator, 

„Domnule Administrator te rog să cumperi neîntâr- 
ziat un aparat mecanic de multiplicat textele“. 

Administratorul a stat puțin pe gânduri si pe urmă 
a spus vag: 

-- Cred că avem unul... 

— Unde e? 

— Poate prin pod. A fost cumpărat acum vreo șase 
ani, 

Nu-mi venea, să cred, 

—- Si de ce nu e folosit? 

A răspuns mirat și el. 

- Nu pot să ştiu ae ce directorii dinaintea d-voa- 
stră nu l-au folosit, dar bănuiesc că din pricină că ar 
îi prea, costisitor. Trebuie înoite maşinile de scris, căci 
la cele actuale nu se poate scrie pentru Gestethner. Sa 
emis părerea, acolo, că se poate scrie și la mașinile ac. 
tuale. Am luat hotărârea să chemăm un reprezentant 
al casei vânzătoare. şi chestiunea s'a lămurit. Se poate 
scrie la orice mașină pe o anume hârtie cerată. 

: Rezultatul a, fost că am dat ordin ca orice piesă să 
ție scrisă, în cinci zeţi de exemplare. Două la dispoziţia 
directorului, două la. dispoziţia. . directorului. de scenă 
pentru notele lui personale, unul pentru direcția, teh. 
nică, altul pentru regizor, de asemeni unul pentru elec- 


4 


tricieni, apoi pentru suiieur, pentru bibliotecă (2) și 
bineînţeles câte un exemplar de fiece interpret. Ce prt-__ 
soseşte să rămâie depozitat ca rezervă. 

Surpriza a fost că această ,reformă” n'a fost nicl mă. 
car costisitoare. Toate csle 50 de exempiare, broşate se- CA 
micartonat, costau atunci, la un loc, nu 30 de mii de +. 
lei, ci trei mii. E o măsură care a fost păstrată și de 
directorii care mau urmat şi ea astăzi constitue o ne- 
cesitate firească la orice înscenare. 

Căci totdeauna ceeace era necesar şi e realizat pare 
apoi nespus de firesc, 








Arthur Rimbaud 





ves. 


Adormitul văii 


Unde cântă-un pârâu, în culcuș de verdeață 

Şi priu ierbi argintiile zdrenţe şi-anină, 

Unde 'ntâmpină soarele munţi cu creasta semeaţă; 
E o vale micuță ce musteşte lumină. 


Un soldat, capul gol, gura mută deschisă, 

Ceafa traged scăldată *n albastru-aişor, 4 
Doarme : palid pe iarbă întins, şi sub nor dt 
Plouă 'm patul său verde lumină de vise, 


Printre irişi, picioarele. Doarme. Suav 
Surâsul lui : zâmbet de înger bolnav. 
l-e frig : natură strânge-l și leagănă-l la piept. 


Parfumurile nara nu-s destul s'o 'mfioare ; 
Doarme, cu mâna pe piept: Şi 'n plin soare 
Liniştea-i vată pe rănile —două— din şoldul său drept. 


.., 


Mișcare 


Miscare în zig-zag pe bavârulsai căderilor fluviului. 4 
Vâltorile la eârmă - 
Repeziciunea râpei : 
şi treucătul uriaş al curentului 

Duc, prin luminile nemaiauzite 

și noutatea chimică, 

Pe călătorii înfășuraţi în trombe de val 
şi de strom. 


Sunt cuceritorii pământului 
Iscodind noroace chimice personale, 
Sportul şi confortul călătoresc cu dânşii? 
Ei aduce educația 
Rasselor, claselor și fiareior, pe vapor: 
Odihnă și turburare 
în lumina diluviană 
a groaznicelor seri de studiu. 
Căci, din convorbirile printre aparate, sânge, flori, 
foc, giuvaeruri, 
Din socotelile vânturate pe corabia asta fusară, 
Se văd, — restosolindu-se ca un stăvilar dincolo de 
ruta hidraulică-motrice— 
Monstruoase, lămurindu-se neîncetat, — stocurile lor 
de studii. 
Fi, izgoniți din extazul urmonie 
și eroismul descoperirii. 


In calea accidenteior atmosferice celor mai 
P surprinzătoare 

Un euplu de tinerete se izolează pe arcă, 

— E iertată sălbătăcia asta veche ? Sta 

Şi cântă şi rămân. 


Trad, de ION FRUNZETTI Și 


d 





e A 


ROMANUL 


POSTUM AL 


LUI 


IBRAILEANU 


ELI 


Când scriam în 1953, în „Român:a literară”, următoarele 
rândui despre „A dela” nu știam de exiztența unui ju.țal 
postum: „Am retit cartea lui Ibrăileanu cu sentimentul 
salutar şi îmbucurător că mă împărtășesc de un- lucru ro- 
tura, perfect în «implicitatea lui și de un farmee unic, 
singular. Ştiu că dragostea desuetă a acestui erou roman- 
ţic Şi de veche moaă, — are un vag iz de ridicol şi de imac- 
tual pentru un om al epocei noastre : pe care bărbat de 40 
de ani de astăzi l-ar cpri rezerve și reticențe să iutiească 
deschis o fată de douăzesi ? Dar marea frumiw'cțe a „Ade. 
ici” aici e. Gratuitatea acaslei iubiri neîmplinite şi ne. 


„Lrăite până la capăt, plutirea ei pe marginea de prăpastie 


a incertitudinii, care o face să crească, să se eleveze și ţine 
pe e;oul ei pe muchea de. vis a unei continue îndoieli ; asta 
face zestrea de stelărie interioară și farmecul ei une. Știu 


"că eşafodul de fragilități și subțiri căpriori ai acestei ar- 


hiecturi sumare, sar fi putut înălța până la edificiul epic 
complet al unui deplin roman. Dar ce importanţă are că 
stările afective au rămas în starea lor pură primară și 
neesploatate ? Ce importanţă are că, în loc să fie o lucra- 
re de mare întindere epică, suculentă în amănunte şi di- 
vagaţii exte' iioare, Adela” e abia un jurnal intim obiecti- 
vat de o ușoară schelărie psihologică, pl'nă de observaţii 
subtile !.. Cartea insă acuză un principiu de viabilitate in- 
contestabilă. 

„Povestea maivă te prinde. obrervatiile pritice și analitic 
se încadrează admirabil şi fer tovărăşie bună cu clipele de 
elevată afectivitate, penajul naturii participă organic şi 


"cup poezie de aleasă calitate, totul se petrece sub o zodiear- 


Y 


monică, ce te cucereşte prin stilul curgător, prin plastici- 
zarea miemeniclor importante din drama acelor eroi, îţi 
place și îti dă o indefinită împăcare etică cu tine însuţi. 
Pentru plăcerea mea personală aș putea transcrie zeci de 
pagini în oare creionu-mi a însemnat dâre iaterale. Adevă- 
ruri spuse eu un ton minor. părând banale. dar care subli- 
niază atât de perfect o stare afectivă: obrervaţii pe pare 
fiecare le facem în accidentul unei exoeriențe sentimen- 
tale. «unt transpuse în „Adela” cu o subtilă pană de psiho- 
log înamoret care le dă o savoare spec'ală ; toate acestea 
întregite de descripţii de natură ce ating prin frumusetea 
lor rimplă. necăutată, perfecțiunea paginilor naturiste din 
„Pan” de Knut Hamsun. 

Aşa dar nu ştiam de existența în <alțar a unui alt roman 
cu mai accentuat caracter biografic. ba chiar de spoveda- 
nie. Imediat dună moor'tea criticului. mi-a fost dat să ci- 
tesc manusericul acestei nnera inedite, din care „Adevărui 
ltanar” 3, pblicat prin 1937-38 mai multe fraomente. Cum 
biblioteca dimworeună cu manuscrisele criiicului a ars, — 
după cât am fost informat. găsesc interesant şi instructiv 
spicuirea acortui iurnal-roman. 

Amintirile de copilărie și adolescență încondeiate în ma. 
nuseris datează din 1911 şi ele au fost red:etate sub forma 
unor scrisori către un prieten, în casa căruia au fost și 
scrise, Cum scrisorile acestea nu erau destinate apariţiei, 
ele se prezintă sub prima redactare, ca un dicteu franc, 
fără corijarea formală strict necesară. Aceasta le dă toată 
savoarea unei confesiuni directe, nefalsificate a sufletului 
sensițiil al unui adolercent a cărui viaţă conține straniul 
experienții unui personaj din tulburătoarele romane ale 
marilor scriitori ruși. 

Cum e un roman intim cu mari accente simfonice sufle. 
teşti, găseşti la tot pasul prilej de oprire și desfătătoare 
spicuire. Frumuseţea nudă a paginilor cât şi valoarea de 


document moral pentru înțelegerea fizionomiei psihice a 


unui om ale cărui resorturi sufletești pot fi descoperite din 
aceste pagini. — şi a unei epoci — au prețul unor revelații 
de fapte necunoscute chiar de mulţi dintre prietenii apro- 
piați ai lui Ib-ăilearu. 

Amintirile încep dela Roman, când spoveditorul n'avea 
decât cinci ani. Copilul îşi aminteşte că a trăit într'o fa- 


de CAMIL BALTAZAR 


milie de mici burgheji cu tradiţii, cuo viaţă de  fa- 
milie compusă din sentimentul datoriei, din iubire şi din 
spirit de solidaritate — și crede că ceeace va fi având bun 
in caracterul său,de-acolo provine. Dar partea revelantă a 
vieţii evocate este că etapa de viaţă de familie, trăită la o 
vârstă aproape inconștientă, a ținut puţin, întrucât mai pe 
urmă, trăind fără familie, copilul a rămas fără creştere și 
a trebuit să 0 înlocuiască, mai târziu cu mintea, să iu- 
dece „ce fre bbgie și ce nu trebue să facă”. 

„Creșterea”, recunoaște autorul spovedanilor, „îţi dă 
deprindere, aşa că te porţi cum trebue în chipul cel mai 
natural, fără sforțare şi în fiece mioment. Mintea însă 
uneori de te părăseşte nu poți fi atent la infinit: Apoi sfor- 
țarea conştientă te oboseşte”. 

Prima icoană luminoasă ce se iveşte în calea copilului 
este mama, dar o mamă încadrată de o aureolă tragică. 
„Eu n'o țin minte cum era la față decât foarte vag. Am 
mai mult :o impresie nclămurită despre ființa ei suiletea- 
scă, despre ceva cald și lipit de patimă de copilul acela 
care sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea adăo- 
gâtă cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea 
mea o ființă vie pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit 
la vârsta de 31 ani'şi eu o văd ca'o fată. Mama mea, acum 
când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi 
apâre într'un chip foarte curios pe care e greu să-l exprim: 
Mama .mea este mai tânără decât mine. Dacă ar maifi 
trăit, dacă ar trăi acum, mi-ar fi rămas imâginca unei ma- 
me ca toate mamele. Dar mama mea este o fată: Nu știu 
dâcă înţelegi sentimentul ăsta. Sentimentele mele pentru 
dânsa au ceva deosebit și din câuza aceasta «e singura răs- 
plată pe care mi-a dat-o natură pentru moartea ei timpu- 
rie. Astăzi ar aveu 66 de ani. o femeie bătrână, fără fru- 
musete, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment. nti- 


-zerabil poate mă îace să simt că e mâi bine că a murit în 


floarea tinereţii. Ea a FOST de mult, de foarte mult şi sen- 
timentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o 
femeie frumoasă câre a sufevit mult de sărăcie. pentru o 
ființă care n'a avut când să guste viaţa, pentru cineva care 
a trăit toată poesia lucrurilor din îndepărtatul trecut”. 

Ibrăileanu părăsește Ja 5 ami casa părintească pentru a 
se duce la țară unda tatăl său luase în arendă o moșioară. 
Trăind la ţară, se împrietenește cu țăranii. Copilul: își 
amintește că în toate impresiile lui de atunci intră, în cea 
mai mare parte, misterul şi traiul halucinant în mijloca! 
naturei, evocată cu mare putere şi ascuțime şi cu oarecare 
haz, cum e întâmplarea cu cocostârcul: Toate mi se pă 
reau foarte depărtate. în toate direcţiile mi se părea că se 
sfârșește o lume după care începe regiunea basmelor”. 

Fie că povesteşte joaca cu Zimeii, sau o călătorie cu tatăl 
său, care între timp se căsătorise a doua vară, autorul no- 
lațiilor găsește mijloace de pură frăgezime de a ne evoca 
peisajul şi natura. Ele sunt uneori descrise cu o simplici- 
tate. cu o uşurinţă curgătoare : deasemeni balada naivă a 
copilărie: trăită eu ochii larg deschişi, ni se oferă în toată 
halucinația ei, prinsă da antenele ascuțite ale unui mare 
seneibil. 

Pe la 11 ani când copilul era în clasa patra primară, 
tatăl se îmbolmăveşte și pruncul preia, cu mult curaj, gri- 
iile gospodăriei Dar conditiile cauzate de boala gravă a 
tatălui său îi produc o curioasă pechihopatie: la şcoală nu 
putea începe să spună lecţia. Devenea mut. Ca să se încre- 
dinteze de adevăr, profesorul îl punea să scrie lecţia pe 
tablă. O seria Aar nu d putea rosti. Această infirmitate a 
ținut multă vreme şi a suferit de ea și în liceu. „Ba chiar 
până și azi, mărturiseşte criticul, în jurnalul său, „în anu- 
mite ocazii, şi azi. când sunt mulţi într'o cameră, oameni 
mai streini şi trebue să spun: bună ziua, adesea mu pot, 
ori îl opun repezit, comic, exploziv, fiindeă îl spun într'o 
mare sforțare făcută asupra mea și accasta are ca bază 
timiditatea”. 


E) 








Pentru proporția personali.ății criticului şi: giosatorului 
social, mărturisirea aceasta e plină de o umilitate EBEN 
sionantă şi de semnifirație. 

Plin de savoare e episodul trăit de SEE PRR, de 16 
ani, care, gelos pe niște tineri selivisiți, telegrafizti cu re- 
dismote şi jobene, se teme că i-ar putea fura pe Esteila, iu- 
bita. kui de câtva timp. Jurnalul povesteşte o întâmplare 
care prin ineditul hazului ce implică, trebue reprodusă : 
„Dar un lucru aproape extraordinar. sa întâmplat, nu din 
gelozie, ci dintr'un fel de invidie... Ba nu, aproape din 
nimic. Estella era prietenă cu altă fată f:umoasă și asta, 
poate mai frumoasă, dar nu așa de picantă. Era pe atunci 
la Roman un tânăr grec care uneori se plimba cu ele prin 
grădină publică. Şi nu gelozia, dar fericirea lui de a putea 
fi cu ea, mă cam indispunea. Într'o seară eram cu un prie- 
ten, un băiat carn ţicnit, aare a murit de mult. In glumă, 
i-am spus : „Ai putea tu să-i tregi o palmă acelui cavaler?” 
Lucrul părea imposibil — imposibil agică să nu fie prins, 
bătut, dus la poliţie. în urma unui astfel de scamda! ne mai 
auzit. Prietenul eu care era sub influenţa romamelor de 
senzaţie şi cam apucat, se simţi rfidat de vorbele mele. 
Era în joe acuma curajul lui. Deodată se repezi prin: 
lume, dădu o paimă sonoră cavalerului, izbucni ca un ful- 
ger printre oameni şi fugi acasă. Fluerături de sergențţi, 
scandal... Dar lucrul mu s'a aflat n'piodată. A doua zi ga- 
zetele 'looale manau Ja informaţii întâmplarea. Noi, cu ae- 
rul de conspiratori, ne socoteam lucru mare, tipuri din ro- 
manele de sensație. Azi cavalerul pălmuit e un domn că- 
runt în Iași, Esteila femeia unui doctor din București. 
Amorul sa isprăvit cu plecarea mea din Bârlad”. 

Şi apoi : „Dar sfârșitul șederii mele la Roman a fost în- 
tristat. Tatăl meu era acuma bolniv. Simţeam o milă şi o 
tristeță — şi întâia oară am simţit lumea. Cu ce lericire, 
înainte de a pleca la Bârlad, i-am dat două sticle de cog- 
niac, cumpărate din leafa mea dela o lecţie, — căci i se 
spusese că cognacul îi va fece bine. Tatăl meu.nu mai pu- 
tea să-şi facă slujba. Situaţia era teribilă. Trebuiam să mă 
duc ia liceu. Eram un elev 'aşa de bun, cunoscut în oraşul 
acela mic, încât au :contribuit la o Listă de subeeripţie mulţi 
cetăţeni. Cavalerul medieval era umilit. Trist de boala 
grea a tatălui meu, numilit de lista acesa, îngrozit de lu- 
mea străină unde aveam să plec, —— acuma nu mai era vor- 
ba de -amor — şi nici vreunul din celelalte romanţisme... 
Atunci am început viaţa...” 

„Tatăl meu m'a iutit foarte mult. Avea obiceiul să mă 
ia cu dântul pe la treburile lui şi-mi aducea. întotdeauna 
ceva când venea acasă. Rămași amândoi orfani. oarecum, 
la moartea mamei mele, se făcuse între noi o legătură de 
prietenie, de camaraderie. Eu îl iubeam cu amor, cu o iu- 
bire fizică. Imi. plăcea să-l sărut pe barbă... Parcă am și 
'acuma .pe buze: senzaţia bărbei ui.” 

Adolescentul cunoaşte upoi tribulaţiile necesare pentru 
a-şi câștiga singur existența: preparaţii la oameni antipatici, 
scurte .evadări în huzur şi apoi vubiri temporare -cu fete 
între 12 şi 14 ani. („Rar cm să fi fost mai dispus la amor 
decât mine. Amor care idealizează, care face scumpă ființa 
iubită care lasă o melancolie intensă la despărțire !... Si 
asta, din cea mui îndepărtată copilărie”), 

„„ Partea de nobilă contribuţie si participare la sbaterea 
socială de pe atunci ocupă un loc respectabil în aceste a- 
mintir:. Grupul de tineri, genercși. ce formau cercul criţi- 


cului în devenire, alcătuiau societăți literare şi se ocupau : 


-cu critica: „Foută vremea discutam şi puneam omenirea la 
cale. Ceteam ca evanghelii cărţile putine ce le aveam. Pu- 
ține, fiindcă în provincie nu găseam cărți şi nici nu mi le 
puteam procura decât cu mari sacrificii, săraci cum eram, 
Od»tă, cumpărându-mi o carte de 25 franci a lui Haeckel, 
despre Origina omului, a trebuit să mă mut fa altă gazdă şi 
să mănânc la un casap un fel de dejun şi un fel seara, aşa 
că trei lumi am suferit necontenit de foame, mai ales seara, 
Eram oameni mari pentrucă aveam idei, un ideal pentru 
care trăiom şi el era singurul lucru Împortant în viata 
noastră. Niciodată n'am mii dus o viată asa de plină de 
idei. SF CAT ERA DE RINE PE ATUNCE CAND AVEAM 
RASPUNS SI DEȘI EGARELA TOATE PROBLEMELE. PE- 
TRECERILE NOASTRE ERAU, TOATE, INTELECTU- 
ALE”. 

Vremuri patriarhale, vrednice de invidiat, față de tim- 
purile pe care le trăim acum. 

Criticul de mai târziu mărturiseşte deasemeni că- făcea 


6 


"poezii influențate de Eminescu, dar recunoaşte că „celite 


peste 18 ani, îmi par ridicole”. Și referindu-se la întâm- 
plări de mai tâ:ziu, scrie: „Numa: cdaiă in viaţă stăpânit de 
o nemăsurată pasiune am putut s'o exprim în seris, atunri 
când toată ființa mea se tira în genunchi, săutând” urmele 
pașilor unei femei adonate. Incă odată : poeziile dela 18 
ani, expresia sentimentelor mele de atunci, expresie scrisă 
și tipărită, este o pată pe inteligența mea, mă cfensează es- 
teticeşte, este încă unul din acele lucruri care 2ş dori să fie 
şerse din trecut. 

Rar şi vigilent spirit de scrupul care arată pe viitorul 
critic. 

In alt loc jurnalul-roman are aceste rânduri : 

„Dar trecând peste toate acestea şi luând în; bloc 
activitatea de publicist din acea vară,— Ce semn de putere, 
de viață, de idealism! Credeam cu tărie în bine, în adevăr, 
simțeam că fiinţa mea e un mijloc pentru realizarea, ferici- 
rii omeneşti şi a triumiului zdevărului. Cred că scepticis- 
mul ironic încă nu apăruse la mine. Eram mai niv, dar 
mai puternic, mai bun şi. într'un fel, eram fericit”. 

Ce actuale par gânduri!e acestea acum şi ce ectuală p: :0- 
fesia aceasta de credinţă, ar sentimente:e exprimate expli- 
că simpati şi drugostea de caie sa bucurat omul [brăi. 
le-a, o 

După revelaţia apariţiei romanului „Adela”, arătând o 


faţe.ă nouă, nirunu «ulă a personalității criticului, paginile . 


acestea” de jurnal vădeze o altă faţetă din vârsta atât de 
preţioacă a adolescentului Ibrăileanu. Minereuri cari prelu- 
crate ar fi dat desigur un excelent roman. 

Dar i-a fost dat sufletului acestei figuri nobile să rămână 
fixat de însăşi mâna lui stângece și înemirată în aceste 

pagini memorialistice, care învederează fizionomia lui spi- 
rituală, ascensiunea aceidentţată, punctată de atâtea g:eu- 
tăţi şi, mai aies sulietul de aleasă, ură valoare, ce a col 
căit in trupul prea de tmpunu năruit. 

Paginile acestea crez figura lui Ibrăileanu în omenescul 
ei şi, ştiind că timiditatea neverosimilă ap-oape şi sfâşieioa- 
re, cât şi toate tribulaţiile acestui cm, transcrise cu sinte- 
ritatea unui Dostoevski din scrisori și amintiri, aparţineau 
marmorei de finețe și gingăşie pe care am cunoscut-o, tre- 
bue să alături pe criticul ieşean în galeria lui Titu Maio- 
rescu, care a refnut, în mai mare și mai tragic experiența 
umană a lui G. Ibrăileanu. 











PE ui a iți Pia 
YJrebuie să plec astăseară 


Trebuie să plec astăseară 
suu mâine. Un înger de pară 
lângă patul meu va veni. 
Seoală- te, nu zăbovi. 


Inger, lasă-mă pe pământ, 
Strânge-ţi aripile pline de vânt 
si priveste: 

totu 'ntloreşte şi creşte. 


Lasă-mmă să-mi mai tree umbra pe-aici, 
peste ape 'n tremur si potiei, 

să culeg flori, să 'mpletese cununi. 
Iată, nu cer multe minuni. 


Ta o ramură și prefă-o 'n femeie. 
Du-o 'maintea Dumnezeului tău să steie. 
“a va răspunde nevinovată 


MAGDA ISANOS 


despre viaţa mea toată, 





ae 


) 


leii IRI IE RENI 


i 


' NEBUNUL 


Nu mă turbură nimic. Sau, mai corect spus, nu mă mai 
poale lurbura 


Câtă vreme aveam cui să mă închin, pe cine să ador, 
identificându-mă cu esența sa, mai puteam spera, ştiam să 
ridic, după orce indignare Iruntea; aveam de fiecare dată 
un drum nou, pe care urma să-l încep şi întotdeauna desco- 
peream ceva altfel decât înainte. Aceasta era, în fond, o miş- 
care continuă, un echilibru inferior. un itinerar “al orelor. 
Dar pe atunci, exista pentru mine un monument, o sculptură 
cu viață, o lumină. 

Vorbesc despre cel din urmă exponent al propriei mele 
existențe. Și când spun aşa, nu înteles numai ultimul, în 
sensul că ar mai pulea fi, ci un 'element care sa dizolvat 
ceva care s'a pierdut. In plus, o anumită stare, care nici nu 
mai poale reveni. 

„Fiindcă mereu am crezut în oameni. În fiecare zi imi 
legam existenia de altcineva — un om în care mă oglin- 
deam, pe care încercam să-l' pitruni ca să mințele4 pe 
mine însumi, pe care-l divinizam, tocmai ca si gisesc în 
făptura mea, ceva de adorat. Și, de fiecare dată, descope- 
riam nimic. Un om înfâlnil dimineața, mă descuraja seara. 
Imi arăta lipsa unui om. A rloua zi. însă, reincepeam cău- 
tările. Finalul era acelaş. Totuș, până acuma, nu m'a putul 
împiedeca nimeni să cercelez mereu. 

Spun pâna acuma, pentrucă din ceasul acesta nu mai sânt 
in stare să fac aşaceva. Simt. In mine, s'a cuibărit neincrede- 
rea perfectă. Ar însemna să mă sinucid, continuând. Speran- 
(ă nu există — și abia in noaptea asta inteleg că totul este 
in trecut. Deși n'am XWecut cu mult peste două decenii. Deşi 
eu însurhi am scris cândva, o baladă a sperantei. 

Cel despre care vă vorbesc, trăieşte “incă. Pentru mine. 
însă, nu. Păcatul este că nici 'măcar nu l-am pierdut. S'a 
rătăcit el însuș de mine, tocmai când ne țineam mai strâns, 
când mă convinsesem că în sfârșii, era ceiace căutasem. 

Când il vedeam, îmi tremura inima. Privirile îmi pâlpâiau 
în jar. Braţele. mele cuprindeau toate planetele.. Cu palma, 
rotunjam soarele. Urechea îmi intercepta o simtonie diver- 
să şi nouă. Eram cu tolu!, o fântână a zilelor. curi aveau 
să mă împresoare, 

Dacă îl părăsiam pentru un anumit timp, se negurau ză- 
rile, țâșnia întunericul, spatiul se aduna uriaş imprejurul 
meu. Nu trăiam decât ca materie. 

Revăzându-l, mă regăsiam. 

Dar, cu câteva ceasuri înainte de-a vă povesti, nu l-am 
mai descoperit, deşi am fost doar la un pas de dânsul. Re- 
devenise om. A fost peste puterile mele. M'am prăbușit. Am 
simţit numai un gol tot alât de perfect şi de nesfârșit, ca 
neîncrederea, care mă înlintuieste acum. 

Oglinda mea și a universului arăta de data asta, un chip 


schimonosit, un cera static, un munte fără temelie. Mă bi-. 


cinise. Fără să ştie 'că nu eu îl căutam, ci demonii din mine. 
Fără să-și' deie seama, că ar fi pulut trăi într'o luma, pe 
cari numci eu jusesem .naiv să cred că vo păttunsese. 
; Omul redeveni om, deşi niciodată nu fusese altceva. 

Duvă ctiderea mea, s'a năruit el insus. (Prin mine, totul 
piere). lar eu nu reuşiam să rămân în afara corespondentu- 
lui. (Cu mine, cade o cortină). 

În ora aceasta, sânt o toamnă în doi timpi. Fantastice 
cărări  șerpuiesc, unindu-se. Mai  mulţ: —  senco- 
lăcesc. Și nu mai găsesc sfârșitul, Sau, poate, un mii ştie 
el. Orcum, - nici măcar singur nu-mi pot spune, Fiindcă 
nu mă mai posed nici pe mine. 


Getaee: e mai trist: —. niciodată nu mă votu regăsi. Pen- 
trucă dm renunțat la căutări. Și, renunțând, înseamnă că 
nu voiu descoperi nicicând înțelesul propriei mele călătorii. 
Așa fiind, eu însumi nu exist. N'are decât să spună oricine, 
altfel. Nici nu mai aud. Ar fi posibil așaceva? 

Ca să vă daţi seama, cât am ajuns de pulin viu, puteţi 
afirma că aș îi singurul vinovat. 

Vă iert. şi de .dala aceasta. 

Dacă aș face in alt vel; ar însemna că mă contrazic, Ca 
lotuș trăiesc, 

Și nici voi n'aţi mai ți Nu v'ar conveni. Pentrucă v'ar fi 
ruşine. 

ze 

De câtua timp, nu mai sânt mulțumit de nimic, lată ma- 
tivul, pentru care nici nu mai beau. M'am săturat de orce 
euforie. i 

Toltuş, uneori, mă revăd în cârciumă. Galben, absent, iîn- 
câlcit ca o nebuloasă şi încovoiat deasupra paharului. O 
umbră cu mai puțină formă, decât celelalte. Trecând pe di: 
naintea. unei taverne, mă zăresc prin vilrină. Tresar. Imi 
înalț până la soare pleoapele. Pupilele mi se dilată. Și iar 
privesc, mai pătrunzător, mai aprig, mai nelămuril. Acelaş 
subiect, dincolo de geamul fumuriu, acelaș om singur şi 
pierdut: eu insumi. Şi uit că nam intrat încă. În schimb. 
mă pot privi. 

Dementul duce la buzele palide paharul. Se uită în adân- 
cul lui. Trece dincolo de fund şi se pierde, cine știe unde. 
Târziu abia, soarbe. Intr'un colţ, i-se pare că îi fălfâie ci- 
neva o privire. Zâmbeşie, dar nu ştiu cui. Ridică pumnul, 
i! Hutură; apci, îl desface şi, restirându-și degetele luminoa- 
se prin păr, închide ochii. Se pleacă mai mult asupra me- 
sei. Incă puțin — şi fruntea i-se lipește de scândura umedă. 
încinsă de mirosul alcoolului. 

Câteva minute, totul se rosiogolește undeva, înir'un cerc 
fără circonferință, într'un univers. inexistenl. 

In jurul său, oamenii beu ca porcii. Se sărută cu privirile 
se pălmusc pentru un motiv pe care-l vor uita numaide- 
cât. Psalmii înjurăturilor se arcuiesc în aier și numai uno- 
ori, țiganul reuşeşte să-și impună strident şi — (hm!) — 
lasciv,. pretextul la .o melodie. 

Incolo;, numai cârciumarul, Toarnă şi niciodată n'are timp 
să-și niumere banii. De aceia e lurios. Şi mai e necăjit, pen- 
trucă unul dintre beţivi i-a cerut să nu mai ture la măsură. 
El e singurul sacrificat. Dealttel, are să termine şi cu negu- 
storia asta. Fiindcă, în definitiv, căștigul i-s'a transformat 
intr'o. vacă pe care-o va putea mulge tot restul zilelor, 

Omul. care nu-i măi aude, încă sărută, întrun coșmar 
friguros masa. Se'nuintește. Tremură. Agilă de-asupra ca- 
pului, bratele. Buzele, ca nişte zaruri, i-se rostosolesc în 
vorbe fără şir şi albe; Și urlă, nu strigă.. Nu ştie ce face, 
deşi s'a ridicat în picioare, Ochii încă nu și i-a deschis. 

Cineva răstoieşte'n gând un calendar şi-l repede cu un 
slânt. - 

Cârciumarul se avâniă la el. n ridică în brațe, face câțiva 
pași, deschide ușa, şi-l aruncă afară, pe cele câteva trepte. 

(— Ţi-a plătit băutura? — întreabă unul, înăuntru. 

— I-a rămas pălăria, dă-l... şi face mai mult). 

In stradă lângă mine, omul încovoiat il priveşte pe fie- 
care. Nu recunoaşte nimic. 

“ Mult mai târziu, se întoarce cu spatele spre soare și rân- 
jeşte. - 

— Trebuie să-l păsesc numaidecât pe Diogene — mor- 
măie — altfel nu voiu ști niciodată unde să caut omul. 

Și se pierde înir'o cascadă de râs infect. 

Infricoşat, îl măsor mai atent cu privirile. 

Sânt eu însumi. 


A BEN. CORLACIU 
Martie, 1944. Si 


îa.. pă 


: bi ae Plc Rae iN ști 

i Considerâna sociabilitatea franceză ca'um fapt, şi ca un 
fat demonstrat, vom încerca aici să studiem câteva din 
consecinţele lui. 

Dacă sociabilitatea .e într” adevăr unul din factorii for. 
rhativi ai perscnalităţii oamenilor care o practică şi ai lita- 
raturii creiate de acești oameni, mijloacele de expresie fi 
vor purta pecetea neîndoelnică și vor confirma tendinţele 
ei disciplinare. „Prin însăşi funcțiunea ei cea mai impor- 
tantă, expresia ne apare ca um element social, de vreme ca 
numai prin expresie opera literară devine comunilcabilă; 
Intru cât 'privește literatura. franceză, 'ceă mai -comunica- 
bilă dintre literaturi, calitatea socială a. formelor expresi- 
ve. legate prin numeroase raporturi de formeie de socia- 
bititate inerente personalității creiatoare, se înalță la gra- 
dul suprem. j 

Acesta este, credem, sensul „compoziţiei: îm literatura 
franceză. Se recunoaște în deobște acestei literaturi meritul 
suveran al ordonării ideilor într'un plan coherent de su- 
premă eficacitate. Nu e vorba, de sigur, de smpria o:dine 
şcolară, dasificatoare și metodică, pe care o predică pâră 
astăzi cu incontestabil succes numeroasele tratate și ma- 
nugle de retorică. E vorba de xordinza aceea despre care 
Malebranche putea scrie că „La beaut& de l'ordre est plus 
aimable qie toutes les beautes sersibles“, adică de ord'ne 
ca penfecțiune a spiritualităţii. și ca echivalent al frumosu- 
lui; ordinea intrinsecă, vie, adâncă, uneori subtilă, care in- 
teresează, nu numai inte.isenţa rece și calculatoare, ci în- 
treaga, personalitate a scriitorului. Aşa încât. metodele re- 
- torice se adresează în Franţa unor oameni convinși cu an- 

ticipaţie, pentru care compoziţia, mult mai mult decât un 
obicei impus şi câștigat e un fapt spontan şi o fatalitate 
organică, In „compoziţia“ franceză se topesc armonios şi 
se realizează viu toate atributele spiritului francez — mă- 
sura, proporţia, justeţa, claritatea : ea figurează punctul 
geometric unde se întâlnesc liniile de contur ale personali- 
tăţii franceze, dela sentimentul împăcat cu s'me, al limitei. 
până la cerințele unei inhibiții sociale unanim admise. 

De origine socială este de asemeni calitatea „vorbită“ a 

limbei franceze. Vawgelas, în ale sale Remarqus din 1647. 
scria : „La parole qui se prononce est la premiăre en crdre 
et dignite, puisaue celle qui est 6crite n'est.que son ima- 
ge, comme lautre est image de la penste“. Intre gândire 
și limba scrisă cxiștă aşa dar un intermediar ideal, şi anu- 
me ,;cuvântul“. Lacrurile se întâmplă ca și cum, la Fran- 
cezi, înainte de.a se scrie, gândirea se vorbeşte, Nu doar 
că se vorbeşte cu glas tare în fața unei sucietăţi totdezuna 
prezente, ceeace de altminteri se întâmplă deseori chiar în 
liteartura clasică ; ci numai că, în singurătatea lui creia- 
toars. autorul francez își vorbeşte gândul în fata unei so- 
cietăţi ideale. care-i impune formele ei de simplificare. de 
filtrare, de clasificare, de ordine. Forma scrisă va fi rezul- 
tatul acestui proces oarecum social. De ai, acea suverană 
inte-igibilitate a scrisului francez din toate epocile, precum 
şi, în general, excluderea la maximum a termenului ten- 
nic sau de şcoală ; de aici, tonul „ușor“ (ais6). cursiv, fără 
pretenţie, întru câtva familiar, care surprinde până şi în 
literatura, cu falsă reputaţie de rigiditate, a unui Racine. 

Există, în serisul francez, un element concret de socia- 

bilitate care confirmă aceste vederi: dialogul. Desvoltarea 
şi calitatea dialogului în literatura framceză nu pot fi în- 
tâmplătoare, nici dipsite de semnificație : ele sunt rezui- 
tatul unei vieţi de societate care, în mod firesc. se mani- 
festa prin conversație. Ştiinţă şi artă, conversaţia îşi are 
tehnica. ei subtilă, apoi îndelung deşbătută în veacul ur- 
mător de numeroşi educatori francezi care colaborează la 
formarea lui „honnâte homme'“. Se precizează rând pe 
rând subiectele cele mai favorabile conversaţiei şi se stu- 
diază cu mare lux de amănunte modul cel mai eficace al 
expunerii — adică tonul, proporțiile, gestul, mimica... To- 
tul, în funcţie de pregătirea, de calitatea. de concepţiile 
participantilor. precum și” de timp, de Ip, de tot felul de 
împrejurări posibile. 

Despre virtuozitatea conversaţiei. ah vechiul regim, 
“Taine a scris pagini spirituale, unde conversaţia apare ca 

un fel de instrument al fericirii: „Il cause donc, ă Laise 
et dispos, et il eprouve du plaisir ă causer. Car-'ce quiil 
faut. c'est un bonheur d'espăce particuliere, îin, leger, ta 


e: 


LIMBA ȘI ST7 


CA EXPRESII 


p'de, inceseamment renouvele et vari€, ou son ini elligence, 
son amur-propre, toutes ses vives et symathiques facul- 
tes trouvent leur pâture; et cette qualite. du bonheur,. 1] 
n'y-a qua le moride et la conversation pour la fou:nir” 

Doamna de Luxembourg percepe ceie mai subii.e nw. nţe 
şi arbitrează în med expert aceste mici triumfuri de f-e- 
care clipă, acordând triumfăterilor înalta ei "protecţie : 

„Sur un trait fin, sur un silerre, sur un „oh!“ dit ă pro- 
pos au lieu d'un „ah !“, cn recoit d'elle, comre Monsieur 
de Talleyrend, le itrevet de parfait savoir-vivre qu: est.]e 
commencement: d'vne renommâe et la promesse d'une for- 
tune“. Taâine tratează accste lucruri delicate cu o: umbră 
de zâmbet. E drept că ai se referă cu deosebire la veacul 
XVIII, cârd aleasa a şi alte arpecte ale veacuui, 
inzând să alunese pe panta frivolităţii, cunoștea un îrce- 
put de decădere, 

Oricum, o bună conversaţie implica şi, în același tim> 
desvelta, prețioase aptitudini de pătrundere ps hoicg că; 
în lipsa cărora dialectica s>cială ar fi rămas fără ecou și 
fără aderenţă. Conversaţia devenea o reprezentare și prâ“ 
Supunea o adevărată punere în sceră. Intre teatru şi so- 
ciabilitatea „conversată“, ex'stă înitr'adevăr stricte rapor- 
turi de dependenţă, justificârd plăcerea, nu numai iite- 


NOCTI 


S'au scuturat castanele sălbatece și nucile. 
Acuma nu mai picură decât ulucele. 

Zaplazu-i răsturnat şi nu mai apără ograda, . 
Căruțele cu taine nu mai vin tărăgănat pe strada / 
Ce-a fost odată ulița copilăriei. Oare 
Se pregătește cerul iarăși de ninscare? 











Cra — craaa... 
Pe unde ești, copilăria mea? 


Odinioară și ninsorile clipeau naive la fereastră; 
Roiau în zbor hulubii, noaptea cădea albastră, 
Și mai albastră floarea de vânăt liliac 

S'ardea cu glob lunatec o lampă în etac. 


(Sculaţi, sculați, boeri mari... 
Să se scoale cine? 

„Că vă vin colindători... 

Nu mai vine nime). 


Casa e'ntunecată ca o hârtie arsă. 

lată și banca de subt liliac; acum, întoarsă, 
Putrezește întru veșnică hodină. . 
- Şi scrânciobul sa năruit subt nucul din grădină. 
Via s'a uscat și nu mai dă struguri, 

Creng'le livezii nu mai așteaptă muguri. 

De când a trecut dricul, 

Poarta a rămas ca spartă. 


S'a dus dintâi bunicul 

Pe lumea ceialaltă. 

Intr'o zi nici bunica n'a mai fost nicăeri, 
Ș'au început să crească bălării și tăceri. 
Acum bunicii dorm întrun amin. | 
Acolo nui nici; întristare, nici durere, nici suspin i 


ALE. 





IILE: 


E SOCIABILITĂȚII. 





09 





FRANCEZ: 


de BASIL MUNTEANU. 


jecțirală, ci chiar artistică întru câtva, care se cerea și se 
afla în exerciţiul conversației. Inţelegem de ce până și ur 
Pascal e aşa de sensibil la farmecul ei, iar entuziasmul 
lui La Rochefoucăuld ne surprinde mai puţin. 

Inctrument :al conversaţiei în societate, dialogul e şi un 
admirabil instrument de expresie literară. Mai muit ca 
oricare alta, literatura frarceză e o literatură dialogată, 
nu numai în teatru. ci în roman și chiar în poesie. Roma- 
nele Madeleinei de Scudery, Cyrus şi Clelie, sunt așa de 
„Aicăreate de conversaţie. încât romanciera, spre a le re- 
îmiprospăta succesul, s'a gândit la un moment dat să ex- 
tragă din ele părţile dialogate și să le'publice a part:: 
între 1680 și 1692 apar nu matţuţin de zece volumașe de 
Conwersâţions, în care se condensează partea cea mai sub- 
stanțială a romanelcr amintite. Muit mai surprinzătoare 
este prezența dialogului în lirism: în Contemplations, de 

idă, ca şi în întreaga sa operă lirică, Victor Hugo în- 
fie duce dialogul pe o scară foarte întinsă. 

Versul francez re apâre de asemenea ca un puternie 
instrument de sociabilitate. S'a spus cu draat cuvânt că 
"ritmul poetic e rezultatul unui compromis între nevoia 
de comunicabilitate și nevoia de varietate. Pe câtă vreme 
: varietățea, în stagiul ei iniţial, e un element individual 


'URNĂ 


Ingerul locului 
S'u înegrit și s'a uscat ca firui busutocului. 


Dar parcă mai era cineva... 
Haide, spune. 

„Tatăl nostru, Cel din reruri...” 
Un nume, srune-un nume, 

Nu o rugăciune, 

Copilul acela, eu, 

Unde-o fi? Pe unde? 

A fugit ? a murit ? se ascunde? 


— Tuuu!' Eu sunt! Te strig! 
N'auzi ? 
Răspund doar picăturile din brazii uzi. 


„, Podul e fără jucării, 

=: Ulița nu mai are copii, 

Nici ograda bucurii, 

Cresc bălării! Cresc bălării ! 
A murit dimineața, 

A trecut coasa, 

Incepe ceața... 


Cra — craaa... 


lubirea mea, la tine mă gândesc 
i Cu rana spartului ulcior lumesc. 
Cra — craaa... 
Aşa *ntr'o zi de toamnă sau de iarnă voi striga: 
Iubirea mea, iubirea mea, 
Pe unde ești? M'auzi? 


Si vor răspunde numai ciorile şi ploile din brazii uzi. 


RE m n IONEL TEODOREANU. 


și inovator, comunicabilitatea e un element de stabilitate 
și de conservâre; deci nifi'Slethent? 08: ntatan ă soriabiță!-1in 
"versul francez; elementul” conservator şi: saciabi| «doraină 
pe celălalt. De aici,“ dificultăţile pe care versul. libez:.je 
întâmpină în posia franceză până în zilele moastre, pretuim 


"şi calitatea argumentelor câre se aduc în favoarea versu- 


lui “strict. Pentru Paul Valery, de pildă, prosodia -rigu- 
roasă transformă limbaţul. comun . într'un “material . rez:s- 
tent. giropice duratei și intensității. Numărul silabeiar, -ri- 
melor, formelor fixe, întreg acest: arbitrar aparent ocăâtă 
admis, capătă o personalitate propr.e, apusă prepriei .noa- 
stre personalităţi, şi un fel de frumusețe „filoșofică“:-,;Des 
chaînes qui se roidisserit â chaque mcuvement. de notre 
geânie, nous rappelient, sur le momerit ă tout ie măpris 
que mârite, sans aucum domte, ce familier chacs que-'le 
'vulgaire apaile pensce''. -(Variăte, 1924, p. 64—66), Regu- 
laritatea necesară a poemului inspiră lui Thierty "Masul- 
nier o pagină pătrunzătoare din care reiese odată mai niult 
că. pentru Francez, singurul poem este poemul cu feimă 
riguroasă, care să impună neprevăzutuiui caracterul n&- 
ces'ității. (Introduction â la poâsie frincaise,: 1939; p. 3%), 
'Corelația dintre acest sentiment al necesității. și calitatea 
sodiabilă a prosodiei riguroase se vădește în judecata -pe 
nedrept indignată a lui Paul Claudel: „La mâ&me horreur 
du hasard. le mâme besoin de l'abzolu, la m&me defianre 
de la sensibilits, qu'on retrouve encore aujcumi'hui dans 
niptre caractăre set nos anrangemenis seciaux, out înodele 
notre grammaire et, notre prosodie”. (Positions et Proposi- 
tions, 1928, 1, p. 21). Dacă facem abstracţie de terninţa ca- 
ricaturălă a termenilor întnebuifţaţi, caracterizarea ver- 
sului clasic de către Claudel rămâne justă: supus măsurii. 
versul clasic are misunea să articuleze „decretele“ bu- 
nului s'mţ. şi se inifătişează. ca un: om caze discută, «diso- 
ciază și explică, răspunzând astiel cerinței.naţioriale de: a 
rezuma 0 situație printr'o sentință bine: articulată. (16. 
p. 24). Dar „bunul simț'' nu este rumai o arhivă de locuri 
comune şi de adevăruri primare. In accepţia: lui: carțe- 
siană, mereu valabilă, . „Pumnul simţ“ își are nobleța.tui,. pe 
care i-o conferă în parte fucțiunea: lui socială. 

Riguros, prin excelență comunicabil şi tinzând la asimi- 
larea neprevăzutului, a varietăţii şi a inovației, “deci la 
„necesitate“, versul francez în genere ne apare ca "una din 
expiesiile habitudinei sociabile. : 


Acesași habitudine se oglindește în limbă. Orice limbă, 
de sigur, este în oarecare măsură un fapt social, de vreme 
ce ea nu exprimă din ființa individuală decât aspectul ei 
accesibil cunoaşterii celorlalți. Charles Bally, analizând a- 
cest fapt în deobşte admis, constată că, vorbind .induvidul 
îşi adaptează expresia la calitatea persoane? individuale sau 
colective căreia se adresează. Cu sau fără voie, vorbiiorul 
îşi reprezintă condiția socială a acestei persoane, situatia 
ei supericară sau inferioară situaţiei noastre, relaţiile exis- 
tente între ea şi el. De aici, o serie întreagă de nuanțe, 
czre atenviază sau întăresc, în orice caz colorează fondul 
sufletesc ca și expresia vorbitorului. Există asfel un con- 
flict latent între sentimentul individual şi sentimentul so- 
cia!, ultimul fiind un facfor de inhibiţie de comprimare 
şi de modalare a celuilalt. Fiecare din elementele acestui 
conflict luptă pentru a-și asigura supremația. Invinge când 
unul când celălalt, dar nici unul nu învige complet. Intre 
elementul individual-afectiv 'şi elementul scrial-inhibitiv; 


„echilibrul rămâne nestabil. Totul e o chest:une de dozaj. 


In limba franceză, conflictul acesta se rezolvă în gene- 
ral prin maxima dominare a factorului social şi inhibitiv 
asupra celuilalt. Nicăieri reprezentarea persoanei căreia ne 
adresăm nu este mai vie, mai exigentă. mai modelatoare. 
Ţeoreticienii „omului qnest“ şi ai civilizaţiei clas'ce, des- 
voltând la maximum indicaţiile educatorilor italieni ai 
Renașterii, au precizat cu subtilitate diferitele pozitii rv- 
sibile, cu infinite nuanţe, ale  vo:bitorului față de 
persoana receptoare. Mânaţi de instinctul lor sociabil. în 
dorința de a difuza mijloacele sigure de a plăcea în. secie- 
tate şi în conversaţie, educatorii fraricezi au năzu't să des 
factorului social o cât mai mare putere de presiune asupI2 
expresiei. De aici. un spor de perspicacitate psholegică 
dar şi o maximă socializare a limbei. Când Charles Baiiy, 


n Tate 


9 


râpuesentadrea persoanei zeceptoare în spiritul vorbitorului 
aste un. fattor. alcătuitor al limbei, ne: gârdim la teoreti- 
cienii francezi ai „onestității“ (hommâiet€) şi ai conversa 
ției, care tindeau să transforme aceste fatal-tăţi spontane 
în recomandaţii dogmatice, destirate să devină normele 
unei cât -mai perfecte sociabilităţi. Un Pascal, un Mere 
atâția alții, teoreticieni, moraliști și :dhiar romansieri, ex- 
perţi deopetrivă în arta sociabilităţii și în, arta cuvântului. 
au“stabiliţ între una și cealaltă gmuternice corelaţii, înte- 
meiate 'pe condiţiile psthologice comune amândurora. 

- Astfel “încât, sub raportul sociabilității, limba franceză 
a câștigat aupra celcrlalte limbi o superioritate unznEna 
recunoscută, pe care un linguist modern o comentează în 
termenii: următori: „Ce n'es pas en van gue tro's siccle y 
ont travaille avec une erdeur inccmparable. Depuis Mal- 
herbe, le -gânie de la nation frangaise a travaille pus cu 
moirs censciemmnt ă en 6limior ce qui âura't pu rendre 
difficile le cortact social riar la langue. Ce long travai! a 
fait de la langue francaise une langue de communication 
dont la pius haute ambition est da rendre possible et 
agreable la vie sociale”. (W. von Wartburg, Evolution et 
structure de la langue frangaise, 1934, p. 231). Pentru a- 
tingerea acesti scop, limba franceză face o remiareabilă 
economie de mijloace, In veacul clasic, această cconcmie 














se explica pertect, de vreme ce „contimpornânii lui Vau- 
gelas, mai puţin sensibili- Ja culoarea -și la savoarea ex- 


presici decât la puritatea, justeţea şi regularitatea ei nuan- 


țată şi. clară, concepeau conversaţia ca un mijloc de-ana: 
liză -a ideilor genera'e: și puneau mult preţ pe manitestu- 
rea naturilor particulare. Limba lor ne pare săracă: ea 
satisface perfect nevoile vremii”. (M. Magendie, La politesse 
momndaine..., 1925, t. II, p. 811). Expresia metaforică se 
evita, îm proză ca şi în versuri, nedevenind admisibilă de- 
cât atunci când îşi pierduse neprevăzutul şi calitățile ei 
sugestive, Aşa gândește, între alții, părirtele Dominique 
Bouhours,, în 1671. adică în plină desfășurare a tragediai 
lui Racine, a prozei lui Bossuet şi a Literaturii moralistilor, 

Stă 'mai presus de îndoială că limba franceză păstrează 
şi astăzi caracterul ei clasic ae sociabilitate. Este sigur. de 
asemeni. că această scciabilitate a limbii, fie şi numai în* 


tr'o măsură mai atenuată decât pe vremuri, se reflectează |. . 


încă asupra literaturii, impunându-i anumite forme, un 
anumit grei de ebstractie, o anumită orientare către in: 
teriorul uncr suflete privite mai mult. în comun'tatea lor 
venerală decât în particuParitatea lor concretă, şi oferin- 
du-i mijloace de expresie mai faverabile temelor psiholoa 
ice decât temele mistice, metafizice, cosmice. 





de N.STEINHARDY 


„CEVA DESPRE HUGH WALPOLE 


Ă Nu vreau să. par, făcând elogiul lui Walpole, că intru 
in categoria celor ce ţin să învieze “cu dinadinsul artişti 
obscuri: ai “trecutului: seu să pună în vileag oameni de 
mâna doua ai actualităţii. Am văzut la un critic inteligenț 
că Lton Daudet afirmaţii uluitoare deimre scriitori desi 


interesanţi, dar evident lipsiţi de genialitatea pe care, fără . 


ezitare și cu exclusivitate, el le-o atribuia. Există o afecta- 
țiune după care cel mei mare autor al veacului al XVIII-lea 
se numeşte Restit de la Bretonne; cel mai de seamă roman- 
cer francez, Chederlos de Liaclos; cel mai adânc poet, Lau- 
treamont. Nu admit nici că, în pictură, locul dimtâi îl neuoă 


Goya seu, în muzică, Vincent d'Indy. Imi-place mult Emily 


BrontE, dar când, cetesc că întrece pe toți fruntașii genu- 
hui, suțâd: ştiu prea bir că nici nu se apropie măcar de 
un. Flaubert, de un Dickens, de un Dostoievski. 

Nu, operile consacrate sunt cu adevărat mari. Daniel 
Mornet, după ce a cetit pe absolut toţi romanaierii veacului 


trecut, a putut spune că na înâlnit nimic remaroatil care - 


să nu fie cunoscut. Criticii amatori de paradoxe şi de pre- 
țioare . descoperiri vor continua desigur să susţină contra- 
riul. Dar nu vor înceta să greșească, _ 

„Sunt totuşi talente puternice pe care contemporanii nu 
le, recunosc (așa cum sunt atâtea glorii pe cât de.stră- 
lucite pe atât de efemere). Cazul lui Hugh Walpole dove- 
deşte că un foarte mare romancier poate să nu fie înteles 
„la: justa: lui valoare. E surprinzător: Walpole nu respinge 
nici un cetitor. Stilul lui e simplu, e fecund. e variat, căr- 
ţile lui îrep sub eticheta celor pe care casele de editură și 
un. anumit public le rumesc atât de impropriu: romane 
de acțiune. Sau prate tocmai! deaceia; pare ușor, pare 
banal. Lumea aleargă după stupiditătile unui Charles Mor- 
Ran. pentrucă sunt înveștmântate în fraze eterice, după iun 
Maurice Baring care e pur și simolu nul, fiindră ia drevt 
bună fandcseo”p lui lirică. Quvă volumsle ucirător de 
plictisitcare ale Virginiei Woolf. rare par subtile. Sno- 
bismul excentricitătii si al atitudinitor nsfiresti îndepăr- 
tează de un om ca Walpole, destul de viu pentru a nu fi 
silit să recurgă la trucuri naive. 

Im prefața la romanul Catedrala, Walpole explică: nu îi 
e teamă să pară melodrematic. Literatura de astăzi, spune 


el. e o literatură în şoavte. E rafinată, e cizelată dar e. 


prea sublimată. Romanul e un sen care are nevoie de 
fapte, fie e'e brutale, fie ele vulgare. £lții se întrec cu 
subtilitatea şi cu reticenţele. El, Walpole, preferă să pre- 
inte eroi rnojici și acțiuni tari. In otice 'căz nu mai'e 
„dispus să“ înregistreze murmure, să insimueze, Persona- 
viile omebelor-ă cât's'a scurs până aeum -din veagulpiș- 


“10 


ru au suspinat și s'au analizat destul. E timpul să făp- 
tuiască, mai binie melodramatic, ca la el, decât deloc. 
Exynagerează, firește. Literatura lui Walpole nu e un na- 
turalism wou. Nici un populism. Nu derivă din Zola, ru 
se leagă de a unui Andr6 Thârive sau a unui Eugene Da 
bit. Se încadrează desăvârşit în compromirul ajuns azi 
clasic al psyrhologicului şi al socialului, (Căci după înr 
delungi discuţii şi labotioase încercări romanul a reu= 
şit să-şi fixeze un echilibru între cele două componente 
majore şi să lare totdeodată un spaţiu suficient de larg 
între ele scriitorilor care ar tinde spre una sau aita din 
extremităţi): Romanul hi nu€ „intelectualist”, dar nici nu 
renunţă la acele digresiuni personale. acele formulări ge- 
nerale. acele treceri teoretice în revistă care au devenit şi 
el6 un drept câştigat al romanciruluii modern. Dealtfel. 
câri pretinde că a renunţat la „șoapte” nu înseamnă că 
a părăsit analiza cu toate posibilitățile ei nesfârşte. Por- 
tretele canoncilor dn Polchester sunt f*rute după cele 


"mai perfectionate procedee de imvestigație. Sccrmoneşte, 


cotoceşte, fără milă, fără pudoare, fără rezervă. Ni-i pre- 


“ zintă cu cele mai pregnante detalii, prin cele mai rile 


insinuări; Nici. un Lion Feuchtwanger, un Jacob Was- 


sermann. sau un Willism Faulkrer” mar Îi mers:mai de. . 


parte, mu ne-ar fi obligat să-i înenţim în labirinte mai 
sirrere Iar cât privește metoda, e clar că Proust are încă 
wn elev destoinic. 

Dar ce-l deoseleşte de ceilalți analişti ? Ce-i dă dreptul 
să susțină că nu se fereste de mel-dramă? F. faptul că 
cercetarea, oricât de împinsă şi de întortochiată, nu depă- 
şeşte niciodată cadrul ce i-a fost desemnat: detaliiie ru 
covârşes- acţiunea; explicaţiile nu împiedică depănarea 
firului. Walpole păstrează regulele compoziţiei, şi peisajul 
psychologie — oricât ar fi de ademenitor — nu-l oprește 
mai mult decât îi e necesar ca să-l lămurească sau să-l 
întuniece, după voie. Faptele. după cprirea ..artistică”, re- 
vin, și personagiile îşi joacă rolul până la sfârşit. caşi cum 
autorul şi cititorul n'ar şti totul (totul psycho'osic. fireste) 
despre ele. Cunoaşterea „aci, nu omoară impulsul, 'Inţele- 
gerea intelectuală nu e suficientă; rămâne, după satisfa- 
cerea curiozităţii stărilor sufleteşti, aceia a întâmplărilor. 

Viaţa pentru Waipole, nu e numaidecât brutalitate. Viaţa 
pentru unii pcate fi ceva foarte gingaş şi foarte vag. In- 
ir'o ființă omeneară ea poate fi redusă la o imagine sau 
o impresie Cu o imagine seu o impresie — 
pentru ' ea sau împotriva ci — un om poate 
dăinui până la sfârșit. In Capitain Nicholas, eroina luptă 


- pentzu.neaţinerea unei seri de primăvară. The battle for 


> 


the spring evening e rostul ei social, menireăzei familiară... 


De când într'o seară clară de primăvară. ea â înţeles far- 
mecul carei ei, imecrtanţa miks'lui grup sot'nă căruia 
aparține, datoria ei de a ocroti meniile inofensive -și cu. 
răţemia sufletezscă a soțului, copiilor şi fratehui ei. devine 
o visătcare conștientă şi o luvtătoare neosteniță. Blândă 
şi inocentă, va şti să strige şi să fie rea. Va isgoni de lângă 
ea o ființă pe care o adoră. Va umili: se va înjosi; Dat 
va apăra seara de primăvară, neîntinarea ei Atât timp cât 
vor fi astfel de seri, supne ea, viaţa îşi va avea-rostul. 
Pentru alţii. dimportivă, un fapt mesqhin e determinat. 
Cureul vieţi lui Mr. Perrin, mic profesor provincial, e 
pecetluit de o ceartă. încheiată cu păruială, pentru o um- 
brelă. The battle ot the umbreila ce termină cu o încercare 
de crimă și cu o sinucidere. „Şi, pe deasupra, să nu eare 
cumva să-și închipuie cineva că astfel de Jucruri. nu sunt 
cu Putinţă. Acoastă bătăiie pentru wmbrelă înseamnă mai 
mult decât răifuiala însăși. Aci sălăşlueşte. întreaga răs- 
vrătire şi chemarea acelor suflete îngrămădite și înăbușite, 
îngropate de bună voia lor sub teancuri de hârtii mâzgă- 
lite, care-și blesteamă soarta dar nu sint în stare s'o 
schimbe, care văd că la bătrâneţe nu le va mai rămâne 
decât să se târască grăbiţi și frânți spre groapa to: 
mună, fără demnitate și fără dutoşie, care n'au aiiciplină 
nici caracter, cu nervii rupți asemenea coardelor unei har- 
pe ha doregite — așa încât nu-mai încape nici speranţă 
n:ci mângâiere în viitor, nimic altceva decât decamăgirea 


“trecutului și umilinţa lui, şi conştiinţa amară, Velurgigae 


â înfrângerei în prezent. 


Walpole a reușit în ultimul timp să cucerească un pu- 
blic tamg cu romanele ce formează ciclul familiei Herries. 
Mărturisese că aceslea îm: plar mai puțin. Sunt unele care 
tind prea mult spre fantastic (Portrait of a man: with: red 
hair), altele (The Bright Pavilions) care pun prea mult. ac- 
centul pe bucuriile elementare ale existenţei. Lia aceste 
două capete. Walpole nu e la locul lui. Cât privește prima 
terdinţă, sunt marii“ ereatori ai genului, dela Hoffmann 
la Kafka; cât priveşte a doua, se loveşte de neîntrecutui 
“Thomas Mann. 


Il prefer în oraşul Polchester, (a umbră turnurilor: cate- 
dralei. (Sir Hugh e dealtfei fiul unui 'episcop 'anglitan). Îl 
iubesc când trecs, ca A:modeu, prin casele cu cărămizi ro- 





_ [A — 








CRONICA FILMULUI 


- de LIVIU BRATOLOVEANU 


“după lurigi oc bluri şi nenumărate rezerve, e silit 





“şii ale:-Lqndrei, unde sunt femei capatile.să-- lupte -pentru 


spiritul “unei. seri de primăvară. 

Ştiu şi pame.e slăbiciunea acestui romancier. Adevărul e 
că melodrama e prea precisă pentru el, se fereşte de ea. 
Și -cade în soluţii medii. Şoapta, deseori, precede sau ur- 
maază o sinucidere, un furt sau alt fapt destul de „tare”. 
(De umde şi nemulțumirea cetitorului, puţin perplex). Ca- 
racterele -neprecizate îl atrag. Respectă regula pe care 
„Gide o derluseşte la marii romancieri; eceia de a nu pune 
toate personagiile, deopotrivă, în evidență, de a distribui 
umbra și lumina în aşa fel ca niciunul să nu pară perfect 
inteligibil. Dar se teme de ,.complieaţii” şi ţine să explice; 
când. vrea să ne lămurească prea bine, strică. totul. 

Walpole a scris mult: romane istorice, sociale, de pshy- 
cholegie imfantilă, de atmosferă provincială. Nu-l rezum. 
Doresc doar să îndemn la lectura lui. Firsște'că nu vor fi 
mulţi cititori atât de încântați ca mine. Mă las cucerit 
fără împotrivire de nuvele ca The green masque, unde 
oroarea urbană e prezentată cu atâta dezinvoltură și gus- 
tul meu pentru misterul cotidian e aşa satirificut) Sunt 
convins că toți nu vor regreta contactul cu un scriitor de 
calitatea lui. | 

Nu încape iarăși îndoială că le va fi uşor să deosebească 


- înapoia bunătătii lui indiscutabile și sub Cerăvârsirea lui 


narativă, spiritul demonului, acela care e prezent în orice 
creaţie aaevaraiă. Chiar dacă auvorul se da decparte și se 
face că nu ştie. Pentrucă nu e vorba de demrrii iegendelor 
din Comnwall — pe aceia îi recunoaşte și ii întăţişează 
des — dar de altul, care stă cu mult deasupra temelor re- 
gionaliste și inspiraţiilor locale, care se piimbă prin ma- 
rele oraşe şi'n seri calde de primăvară, care se arată celor 
ce pot să vadă nu o pereche de ochi ci cu acele zeri de 


_perechi de ochi despre care Cestov spune că Ingerul mor=- 


ii inzestrează pe cei vizitaţi de el, lăsându-i pe vezi altfel 
decât ceilalți oameni. Pe scurt, după cum Lytion Strachey, 
să admită 
că Macaulay — rnaestrul. povestirii — stă-şi e], cu tnt 
nesuferitul lui verhalism, pa muntele Parnas, tot astfel 
încerc să.spun că Walpole cu toate scăderile lui (care nu 
pot ri cuniesiate sau măcar scuzate) şi toate artifietile fără 
îndoială demodate —- ca ale lui Mr. Oddy, care e un au- 
toportret — ni se pare, hotărît, unul din cei mari. 








mai mult sutfieteşti, a neglijat (sau poate 
la un moment dat n'a mai vrut să ţină 
seamă), de obiectul iniţial urmărit. In fe 
- dul acesta, s'a ajuns la un compromis e. 
vident. Pe deoparte, insistarea — în pri- 
ma parte a fiimarui — asupra laturii 
psihologice, fapt care a atenuat lipsa ge 


„SCALA : ANTONIO ADVERSO” 


Romanul cu acglaș titlu apărut și în 
traduzere  român:ască, - prilejuieşte um 
fim de lung metraj, cu deosebirea însă 
că transpunerea pe ecran are unele „tă- 
ieturi” şi adnotări străine de operă. Fap- 
tul nu mai coastituie, desigur, de mut 


un abuz, de vreme ce în materie de fim 


„colaborarea”  scenaristului a devenit, 
careu, o tradiţie. Spunem aceasta nu 
pentru cinefili, ci pentru spectatori: cari 
întâmplător au “citit cartea şi vor fi ră- 
mas desi'uz'enaţi 'de unge „denaturări”, 
inevitabile. dealtfel. 

Prea puține sunt romande cari se pre- 
tează, „sută în sută”, la traneprmerea lor 
pe ecran, şi dacă autorii nau avut în 
vedere acest lucru când şi-au scr:s o- 
pera, atunci rezizorul trebue să inter- 
vimă cu pronria-i fantezie, acoro umde 
anumite „lungim.” sau „eoluri” nu pot 
vonstitui materialul epigenic dorit. 

Totuşi, aşa cum ne-a fost prezentat, 
filmul dea „Scala” 'zbutește să intere- 
seze și întrucâtva să ne rețină. El se 
adresează îndeosebi umor aniwmite cate- 
gorii de svectatori, aiși de „aită”, cari 
au aderență cu cartea şi cu suibtilităţile 
arțist'ce în: genere. Cei cari caută în 
Antonio Adverso senzaționalul sau aven= 


„tura, vor fi până la urmă decepţionaţi, 


fiindcă în cea mai mare parte filmul se 
sprijină pe tablouri suspendate în timp. 
umeori fără o steceșie epică în're ce, 
în care se caută a se pune acpentul -pe 
drama imtericară a: eroului. Motivarea 
sufleteazcă dată de regizor, lui Anton:6 
Adverso e însă deficitară faţă de operă. 
„Nudnţele” se pierd, sunt şterse, insu- 
ficient . ereionate pentru a ne reda mă- 
rirea şi Roca unui suflet atât de 
COMER. 


Fredrih March, care deşi părea ce 


mai indicat pentru rogi lui Antonio Ad- 


verso, e “totuşi în opoziție cu aşteptările 
ncaz re. Nu ştiu dzcă deficiența provine 
dintr'o falsă :ntuire a raului, însă cert 
este că regia fiind ocupată prea mult cu 
ciemente.. :extericare improprii  umui 
fiu concebut a se desfăşura pe planuri 





dinamism a scentor, — pe de altă parte 
sistarea oarecum bruscă A tonăiictului su- 
fletesc — atunci când el s'ar fi cerut cu 
ma. multă pregnanţă răsfrânt — în a- 
vantajul . punerii în evidență a. elemen- 
telor exterioare. De-aici, inegal'tatea şi 
lipsa de logică. Um intermezzo ar fi fost. 
desigur necesar, nu atât pentru „suda- 
rea” rupturii dintre cele două mari mo- 
mente ale filmului, cât pentru îmibina- 
rea fezicită, mai bine zis pentru atenva- 
rea celor doi contratimpi. Cu ate cu- 
vinte, se cerea ca regizorul să mizeze pe 
un smngur tabiou: sau ducând până la 
capăt, în măsură egată, drama sufle- 
toască a eroului, sau renunțând la jocul 
acesta pericu-os „de.a ntanţele“, spacu- 
lâmă doar latura senzațională a roma- 
nulut. 

Ca şi primul său partener, Olivia de 
Havilland a fost vi:ciima aceleiaşi imter- 
pretări: greşite din partea regizoru.ui. 
Graţia, frumusețea, prospețimea și inge- 
nuitatea vocii ei nu i-au ajutat decât 
să-și pună 
niale, dar fără a siuji, aşa cum ar fi fost 
de dorit, interesele jocului de ansamblu. 

Pe scurt : um film interesant, dar care 
e mit prea siab față de titlul lui atât; de 
preteni:os. . sobei 


L 


Lă 


în: ev dență cattăție perso- . 





“Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor 


Vianu: 


1 


Tipărindu-$., acum mai bine de 
două decenii, lecț'unile profesate la 
Universitatea din Cluj („Istoria lite- 
raturii române moderne. Întâi poeţi 
“munteni”. 1923), studiosul explorator 
al junglelor noastre  istoriografice, 
G:; Bogdan-Duică, definea încă din 
prag nu numai propria sa lucrare dar 
şi unul din tipurile, cel mai frecvent 
poate, de istorie literară. Limitând 
“estetica și aplicaţiile ei numai în ca- 

"drul discuțiunilor de seminar, istorio- 
"graful își închina, toată energia ace. 
lei trude de benedictin, pe care fami- 
liarul bib'otecilar şi autorul de mo- 
ncerafii o vădise cu prisosinţă : acu- 
mularea cât mai multor date mate- 
Fiale pentru .reconstitu'rea adevărului 
istoric, înainte de a se trece în planul 
sintezelor sau în instanța, supremă a 
„ judecăților de valoare, operaţiuni ce 
1 se păreau premature. Căci deşi la 


vremea aceea, şi chiar după mărturia” 


„lui, posedam „o mare operă”. cele trei 
"volume din istoria literaturii române 
„a secolului XIX, de N. Iorga, cursul 


„universitar al lui O. Densușianu, ce 
tocmai începea să vadă lumina tipa- 
rului dar era o veche cunoştinţă a lec. 

“ torilor 
bun număr de monografii, din rândul 
cărora şi printre primele erau chiar 
ale sale, perioada lucrărilor premer- 

"gătoare nu i se părea ajunsă la, ter- 
men. „Noi, toţi cercetătorii de astăzi. 
scria, dânsul, suntem numai solii ace- 
lui istoric literar, care, ocupându-se 

„de aceiaşi scriitori, va desfășura unei 

„generaţii mai fericite, valuri de fru- 

-moase sentimente si de ide! gene- 

„YOase, cate au contribuit ia înălțarea 
morală și intelectuală a neamului 
nostru etc.”, Iar perspectiva aceasta 

„mu o credea cosibilă decât peste 40— 
50 de ani, „după alte multe lucrări”, 

_pe cari le simtia „absolut necesare”. 
Atunci, în sfârşit. „un spirit sinteti- 
zator ne-o va da (istoria literară) 

_cum trebne să fie: o psihologie lite- 
rară, evolutivă. sigură a curentelor şi 
a scrittorilor fixaţi exact în ele; o 
expunere — până acum roglijată cu 

- desăvârșire — a mijloace'or arțistice- 
tehnice; o informație dep!''nă despre 
influențele străine, adică despre con- 
tactul nestru cu Tteraturile străine 
din Est şi Vest”, 


„12 


bibliotenii academice și un - 


Istoria literaturii române moderne, |, 
Casa Școalelor, 


1944. 


de PERPESSICIUS 


Așa gândea, acum douăzeci și mai 
bine de ani, G. Bogdan-Duică şi în 
convingerea aceasta și-a urmat lu- 
crul său e adevărat arheolog literar. 
Altfel au gândit însă, în tot acest 
timp, istoricii literari cari n'au aștep- 
tat zorile anilor 1960 sau 1970 ca să 


“întreprindă construcţia unor edificii, 


mai mult sau mai puţin cuprinză- 
toare, toate însă situate pe înălțimi 
de unde ochiul răzbate până în zare. 
Dacă secolul al XIX-lea a cunoscut 
istoria literară, (ne referim la litera- 
tura noastră) de tipul „conspectelor” 
şi celorlalte tabele cronologice, lucrul 
se datorește mai puţin lipsei mate- 
ralelor, cât spiritului constructor, 
ce nu se ivise încă. Cu sfârşitul seco- 
lului XIX şi începutul celui al XX-lea, 
noul Amphion — e vorba de Nicolae 


Iorga — își face apariţia şi, odată cu - 


întâile note de liră, lespezile' se ur- 


nesc dela, sine și "Teba, istoriei literare -- 


prinde să se înalțe. O tipăritură re- 
c&ătă, asupra căreia vă, trebui să fe- 
ven!m, publică tezele celor două con- 
cursur! universitare, dela, 1894 şi 1895, 
susţinute tie tânărul Iorga şi dim ele 
ca şi. din tevelatoarea, activitate foile- 
tonistă, din preajma anului 1890, dela 
„Lupta”, ce Sar cuveni cât mai neîn- 
târziat editată, se desprinde mai mult 
decât memoria puțin. comună sâu 
nesăț'oasa sete ae. știință, ce. uimi- 
seră, deopotrivă. Yânărut istorieşi tot 
atât: de tânărul critic şi istoriograt 
lerar vădesc, dintru început, o voca- 
ție. de gânditor, menit spaţiilor şi 
înălțimilor. Nici o mirare aşa dar că 
după cele aouă volume închinâte isto- 


"viei literare a secolului XVIII, dela 


1901, el a adacs pe cele trei rezervate 
două pentru literatura contemporană. 
mergând până 4n 1934, în cate timp 
n'a încetat să publice nenumărate 
studii de specialitate, fără a mai 
aminti de acea scânteietoare „intro- 
aucere sintetică”, dela 1929, când su- 
plinește catedra de istoria titerâturii 
române, ce avea să se scindeze în ca- 
teară pentru vechea și catedră pentru 
moderna literatură românească. „Nu 
este nevoie să vă spun, afirma cu acel 
prilej, că admir tot așa de puţin eru- 
diţia care nu merge către înțelegerea 
totalului, a ceeace se numește an- 
samblu. cât de puţin preţuesc și ace- 
ste rătăc'ri zădarnice în regiuni nu 
neexplorate până la acela care umblă 


22. "VOR: Sl: 


în care se înfățișează, 


pe acolo, dar neexplorabile, care nu 
niciodată -explorate”, Aluzie 
evidentă la, aaresa tendinţelor. esteti- 


". zante. în studiile de literatură („deor 


parte călăreții tuturor. norilor”), pe 
care le considera deopotrivă de dău- 
nătoare ca și erudiţia fără orizont 
(„de.altă parte adunătorii tuturor 
nispurilor”) şi în fața cărora zidea 
cetatea, bine întărită şi. cu vaste ve- 
deri panoramic?, către toate zările, a 
discipynei sale istoriografice. De 
bună seamă, istoria literară a lui Ni- 
colae Iorga riu e lipsită de unele nea- 
junsuri derivate din chiar excesul ca- 


“aităţilor ei. Indrăgina crice fapt de 


cultură, istoricul nu ostenește să-l 
descopere şi să-l pună în lumină şi 
dacă, pasiunea aceasta pentru orice 
rragment de ceramică înobilează pre- 
istoria, mai puţin bogată în monu- 
mente întregi, pentru veacurile: din 
urmă, şi cu osebire dela jumătatea 
veacului trecut înajinte, când şi perso- 
nalităţile creatoare şi tehnica literară 
sporesc și se conturează, o temperare 
a elementului cultura! se impune. 
Este tocmai ceeace-și propun istoriile 
literare selective, în care sita critică 
şi prisma valorilor universale funcţio- 
nează, în același timp şi-şi comunică 
sugestiile. E cazul istoriei literare a 
G-lui G. Călinescu, la câre_ încă va 
trebui să adăstăm pe îndelete, e cazul 
celei din urmă din lucrările de acest 
fel, prezenta Istorie a literaturii ro- 
mâne n:0derne ieșită din colaborarea 
d-lor Șerban Cioculescu, Vlad: mir 
Streinu și Tudor Vianu, 

.Intr'o: densă notă, de. bibliografie 
erit: că, cu care se închee introducerea 
(„Etape în desvoltarea literaturii ro- 
mâne”, Extras din Transilvania, anul 
15, Nr. 2—9, Sibiu 1944) a iminentei 
sale lucrări Literatura română în 
epoca „Luminării”, din care un copios 
capitol („Difuzarea ideilor „Lumină- 
rii” în țările române”), cu specială 
privire la Budai-Deleanu. a găsit în 
Studii litecâre, III, Sibiu, 1944, 6.D. 
Popovici trece în revistă, o parte din 
istoriile literare, câte: se cunosc; înce- 


„pând cu aceea a lui N. Iorga și cău- 
“tând să degajeze nota specifică a fie. 


căreia, criteriul monografic, cronolo- 
g.c sau de sinteză, și în deosebi felul 
când «e cazul, 
marile deviziuni, epoci sau etape, ale 
evoluţiei literaturii române. Cum se 
prezintă din acest punct de vedere, 
lucrarea de față, apărută 
articolului citat și, implic“t, absentă? 
Operă în colaborare, și anume pe sec- 
țiuni autonome, Istoria literaturii ro- 
mâne moderne se intinae pe spaţiul 
a cinci decenii, între 1830—1880, de'a 
Cârlova, până. la inclusiv Macedonski, 
şi-i alcătuită de tapt din tre studii 
de proporţii şi caractere diferite, de- 
terminate de temperamentul critic şi 
istoriografie al fiecăruia dintre autori. 
Distincte, dela natură și deosebite și 
Drin execuţia lor particulară, cele trei 
studii îsi trimit totuşi unele fire de 
rădăcină, ce se împletesc cu fermitate. 
Este dintru întâiu mărturia progra- 


„matică la, care subscriu autorii, hotă- 


în urma. 


ra 


ap 


- „doielile, 


riți să supună literatura română fru- 
moasă a ultimului veac, unz2i noi lec- 
turi, „pentru a controla solidaritatea 
judecăților estetiee ale trecutului şi 
pentru a le înlocui, când va fi fost 
cazul, după indicaţiile gustului ac- 
tual”. Este în al doilea rând cadrul 
genera! în care:se înscriu cele trei 
studii, al cărui sigiliu inţim transpare 
până şi în titlurile fiecăruia din ele. 
Cele 14 portrete — adevărate extracte 
monografice — de scriitori ae întâia 
mărime, câţi se aliniază dela Vasile 
Cârlova până la Ion Codru Drăgu- 
șanu, în studiul d-lui Şerban Ciccu- 
lescu, alcătuiesc o galerie de imagini 
venerabile, pe-care d-sa a denumit-o: 
„Inceputurile literaturii artistice”. E 
o retrospectivă din cele mai sugestive, 
în care gustul și spiritul de selecție se 
manifestă în marile linii ca şi în mi- 
cile detalii. Căci pe deoparte d-sa 
exclude toate acele „figuri de dimen- 
siuni mai curând culturale” proprii 
med'ului Literar în devenire” dintre 
1830 și 1867, la care zăbovesc de pre- 
feri.nță  istoriile literare şi care „şi-au 
asumat rolul de îndrumători, făcând 
ocazional și literatură”. Iar pe de altă 


“parte chiar din scriitorul „verificaţi cu 


vremea şi anume notabili prin perma- 
renţa cperelor”, din scriitorii, cu alte 


"cuvinte, „clasicizaţi prin trecerea ani- 


lor” d. Şerban Cioculescu (căci deși 
pluralul ţintește să fie colectiv este, 
și se va vedea mai Jos pentru ce, unui 


de majestate) nu va primi totul sau, 


cu prea frumoasele d-sale cuvinte, în 
care mâi mult de-o imagină scânte- 
iază printre rânduri: „vom reține edi. 
ficiile durabile, relevându-le frumuse- 
țile, dar nu vom întârzia în preajma 
venerabilelor grămezi de moloz, cu 
ingenioase căutări de crâmpee de ver. 
Suri sau de proză citabile, ca acele 
cartușe de pe cărămizile ruinelor ro- 





. 


mane, an care se e piidieaizău. ingerip- 
ţa”. Studiul” d-lui Vladimir Streinu 
se intitulează „Estetismul” și fixează 
în una din cele mai papă planșe 
toată acea galaxie. esteţizantă din a 
doua: jumătate a veacului trecut, cu 
pârâul ei:de aur nespălat din care 
avea totuși să se aleagă şi să crista- 
lizeze constelația poeziei din Alexan- 
dru Macedonski. Iar studiul d-lui Tu- 


dor Vianu consacrat Junimei — unul 


din cele mai ample dar și din cele mai 
substanțiale din câte sau închinat 
societăţii ieşene și renașterii lterare, 
legată de numele ei — este, prin de- 
finiţie, unul de literatură frumoasă, 
Junimea fiind, în consensul deobște 
al istorfografilor, sinonimă cu Sfânta 


Sfintelor Estetice. Și totuși, faptul că, 


în aceste două din urmă studi; apar. 
ca la un tribunal al reabilitării lite- 
rare, atâtea nume de împricinaţi ai 
scrisului, nu constitue cumva 0 uşoa- 
ră derogare dela norma pe care piu- 
ralul colectiv 21 d-lui Șerban Ciocu- 
lescu o instituise ? i 

Ceeace retușează, însă, micile dis- 
tincții şi abateri  aeia linia comună 
adoptată de autori, (şi este cel de al 
treilea și cel mai putemic fir de rădă- 
cină ce-i uneşte), e mai cu seamă 
inalta ţinută ştiinţifică şi literară a 
acestei Istorii a literaturii române 
moderne. Personalităţi active şi gene- 


roase ale scrisului. nostru contempo- 


ran, cu lungă ucenicie critică şt edito- 
rială, cum.o doresc retipăririle ex- 
perte din Caragiale, Macedonski, Ho- 
gaș și Ion Codru Drăgușanu, a-nii 
Serban Cioculescu, Vladimir Streinu 
și Tudor Vianu au realizat una din 
cele-mai frumoase şi — cum vom âvea 


„prilejul să arătăm — mai bogată, în 


sugestii dintre lucrările de acest gen, 
ale tiropului din urmă. 








Cronica muzicală 


Comemorarea lui Gabriel Faure 


La 13 Mai 1945, se vor împlini 100 
de ani dela naşterea lui G. Faurâ, — 
la Pamiers în depârtamentul Aricge; 
la 4-Noembire 1944, s'au împlinit 20 
de ani dela moartea acestui mare com- 
pozitor francez. E potrivit deci să ne 
aducem 2cum aminte, cu deosebire de 
el şi să-l slăvim,  interpretându-i în 


“ amândouă inţelesurile cuvântului, via- 


ţa și opcra. 

Despre cea dintâiu sunt puţine de 
“spus, Nici o extravagantă întâmplare 
romantică ; contrastele, pâsiunile, în- 
evenimentele  sensaţionale, 
lipsesc în această carieră netedă de ar- 


“ist liniştit. Drumul pe care l-a urcat, 


s'ar zice, cu o siguranță conştientă şi 

cu seninătate, ma cunoscut decât prea 
puţine piedici. A fost adoptat dela în- 
ceput şi de profesori şi de coniraţi şi 
de public. Nu de marile mulțimi, dar 
de o elită, care singură îl interesa. To- 


de EMANOIL CIOMAC 


tuși. până la urmă clasicismul numai 
al unor:Jucrări ale sale, cum e mai 
cu seaniă Requiemul, cucereş- 
te prin. riobleţea și adâncimea. simță- 
mântului său colectiv, un tot mâi ma- 
re număr de suflete. Şi sensul său ge- 
neral e. de o actualitate impresionantă, 
mângâietoare pentru omenirea sbuciu- 
mată şi chinuită de azi. 

Pentru a atinge inimile, Faurâ n'a 
fost niciodată dintre acei care au ridi- 
cat sau umflat tonul. Nu e retor, nici 
erandilocvent. Și nici în viaţa-i parti- 
culară n'a fost un om demonstrativ. 
„Cache ta vie, semble-t-il dire, elle im- 
porte peu, montre tes oeuv:cs, scules 
elles  int6ressent les -hommes”, scriu 
despre dânsul'acum 35 de ani G. Pioch. 
'ar un lt critic admirator din aceeaşi 


“«pocă, Julien Torchet, explică prin a- 


ceastă trăsătură traiul său, care n'a 
fost deloc aventurosi „Au composi- 


tour qui n'a pas zei un | danii Ii. 
rique, pas: mâme le moindre acte d'o- 
pera, il n'arrive aucune histoire,,. Cu. 
vinte de sigur paradoxale şi de sigur: 
inexacte finalmente, deoarece Faure a 
compus porțiuni destinate teatrului: 
Muzică. de scenă pentru Schylock, Le 
voile du Bonheur, Caligula.  Prome- 
the, Pellas și Melisande şi ciiiar o 
dramă lirică, în anii băirâneţii „Pens- 
lopa”, care a surprins mai ales pe acei 
ce-l cunoşteau mai bine, dar nu se aş- 


-1eptau ca el să arate geniu şi îndemâ: 


nare în această categorie ; operă străi- 
nă parecă, de spiritul şi mijloacele sa: 
le. Fiindcă teatrul întrebuinţează, 
deobiceiu, mijloacele mari, are  viziu- 
nea hipertroliată. Pe când arta - lui 
Faure urmează o tradiţie eminamente 
îxanceză, o tradiţie pe câre D-lJ. 
Mouton, directorul Institutului de Inal- 
te studii; din Bulevardul Dacia, a nu- 
mit-o în chip votrivii „une  tradition 
de la pudeur”. Ea îi ijace adeseori pe 
frâmcezi să întrebuinţeze litota: prin 
care se spune puţin pentru a afirma 
mai mult. Acest obicei care face ca 
Chimene voind să-t convingă de dia- 
postea ei pe Rodrigue, să-i zică: „Va 
je te ne hais point”, Artă care vrea 
economia mijloacelor şi care, peniru a 
exprima o gândire, în domeniul sune- 
telor, de pildă, preferă muzica de ca- 
meră, simfoniei”. — S'ar putea coniir- 
ma această tendinţă estetică la Faurâ. 
Dânsa îl leagă şi de o altă tradiţie cla- 
sică franceză pe care a reprezentat-o 
în literatură Anatole France, con- 
temporânul său ilustru cu care a 
fost adesea comparat, cu care Faur e] 
însuşi îşi simţea afinități şi ca un des- 
tin paralel, mergând până la moâriea 
lor în aceiași lună a lui Noembrie 
1924... (Fie zis în treacăt, cânu vestea 
agoniei lui Anatole France: îi veni lui 
Faurc, el îşi arătă convingerea că va 
muri foarte curând şi dânsul...) Carac- 
teristice comune : O proprietate 'a ter- 
menilor în expresia artei lor făcută din 
ordine, limpezime, armonie Attică.... 0 


'graţie subţire, un ton de bună societa- 


te, ce reacţiona atât împotriva umilă- 
turilor romantice, cât şi a vulgarităţi- 
lor naturaliste. Un simț al formei lu- 
minoase, al limbajului ales, al purită- 
ţii de linie, al îndrăznelii camuflate în- 
tr'un stil de o absolută corectivitate, al 
unui lirism subtil — şi dulce" adesea 
numâi în aparenţă, ca la Racine, ia 
Poussin, la Ingres, şi facultatea de a 
face să isvorască din alăturarea terme- 
nilor uzuali, scântei nebănuite aşa: cum 
isbutea s'o facă Voltaire alăturând -cu- 
vintele vocâbulărului curent. - | 
Să nu încercăm a-i caracteriza su- 
mer maj departe arta, până nu vom fi 
concentrat datele principale âlc carie- 
rii sale. Bunicii săi, ai celui mai aris- 
tocratic om şi artist, după tată, fusese- 
ră măcelari, Părintele său, institutor. 
In şcoala părintească din Mânăstirea 
desafectată, unde se făcea totuşi sluj- 
ba sfântă în Capelă, la Foix, întrun 
splendid peisaj urban şi de n2tură tu. 
xuriantă, copilul cu fizic de meridio- 
nal mediteranian care mai târziu -va fi 
comparat cu un frumos „Palicar”, : se 


“va simți atras de: harmonium,:se .. va 


exercita singur pe acest instrument, și 


13 


Va atrage a râidul său asupra duru- 
rilor sale atenţia unei Doamne din so- 
cietate, și datirile îi vor fi recunoscu- 
te şi de celebrul Niedermeyer, care-l 
ia la Academia lui de muzică relig?oa- 
să din Păris.. Aici va avea buni prote- 


sori, între cari şi pe Saimt Saens.mae-: 


stru eu zece ani mai în vârstă. Lui 
Saint  Saâns, mărturiseşte constant 
Faurâ, că-i datorește „totul”. Şi mai 
mârele său îl! va sprijini şi iubi toată 
viaţa, lucru peescâre nu l-a prea făcut 
cu alții. Deși fără evenimente răsună- 
toare, trăind - o'viaţă ascunsă, Faure 
cultivă prietenii intime, îi place socie- 
tatea bună şi interesantă, şi chiar me- 
diul special al saloanelor. Nu e câtuşi 
de puţin ascet. Pare-se că are o dra- 
goste pentru una dintre surorile Viar- 
dot. In familia de faimoşi artiști, e pre- 
ţuit de animatorul ei, ilustrul şi sensi- 
bilul romancier rus Ivan Turghenieti. 
Renunţă "a această iubire şi la mediul 
ei cultivat şi drag şi la căsătoria proec- 
tată fiindcă nu se poate notări, așa 
cum i se cere, să devie muzicant de tea- 
tru — de oarece numai teatrul, se cre- 
dea pe atunci, poate duce un compozi- 
tor la stare bună şi la glorie. 

O trăsătură de caracier care desigur, 
confirmă cele ce le-2m spus asupra na- 
turei intime a inspiraţiei sale. Acea- 
sta îi va dicta capo'd'opera pe tărâmul 
muzicei religioase — Requiemul — 
din 1888 — iar pe tărâmul liric, Cân- 
tecele. cele peste 80 de melodii care 
l-au făcut nemuritor — isvorite din 
ambiânța saloanelor — fără pejorativ 
— pe care le frecvenia cu plăcere și 
10los. însfârşii, admirabila-i muzică de 
cameră. mrâ puţin practicatele piese 
de piano câri — ca Balada, merită o 
admiraţie egală. 

Faur6 a fost organist. La biserici din 
Paris ca: la Clienancourt, Saint-Ho- 
nor d'Eylau, mai târziu la Madeleine 
şi la Sâint Suplice, - 

In provincie, la Remncs, îşi pierdu 
postul pentru că într'o Duminică di- 
mineaţa se prezentă în frâc şi cravată 
albă la sfântul oficiu, la orgă. Era rău 
văzut pentru că în timpul predicilor 
a fost surprins fumânud țigarete . sub 
uşa bisericil. Un mic scandel puse vâri 
la toate. Directorul Teatrului: din loca- 
litate îl rugă pe Faure, organistul bi- 
sericii să ţie partea harmoniumului în 
scena faimoasă din Faust-ul lui 
Gounod.: Compozitorului nostru nu-i 
era permis să frecventeze teatrul. Pe 
ascuns totuşi, Faur€ se duse în culise- 
le unde se gășea harmoniumu-ul şi în- 
cercă să-l pue în mişcare, Cum instru- 
mentul m'avea pedale, îi rusă pe pom- 
pierul de serviciu să-i ție UT-ul grav, 
DO de jos, în timp ce Faure organistul 
Parnhiei, executa Preludiul  „Reli- 
gioso”. d Z II, 

Mare scândal când a fost aflată în- 
tâmplarea. J. Torchet, serie că pompie- 
“vul şi muzicantul 2u fost dați afară: 
„Le pompier fut oblige de rendzre son 
easque, et Faur son orgue”. 

„Felix culpa” adăusă acelaș po- 
vestitor' deoarece astfel se întoarse 
Faur în 1870 la Paris unde lucră cu 
spor și unde personzlitatea sa a fast 
recunoseută. Răsboiul franco german 
ishucni în vara acelui an. Tânărul mu- 


4 A 


ziciab „voltigeur de la tarde”, luă 
parte la luipi'ele de la Bourget, Crâteil, 
Cluămpigny, la cele a ased.uiui Capita- 
lei, De aci inainte istoria vieţii lui e 
aproape numai cea a lucrărilor sale. 
Membru au Societăţii naţionale pentru 
muzica franceză, Preşedinte măi târ- 
ziu ai celor două Societăţi rivale — 
fiind unanim recunoscut şi de oficioşii 
Academiei şi de cei dela .Schota 
Cantorum şi de  impresioniştii! ca 
Debuszy și Ravel. Acesta din urmă i-a 
Îost discipol în aceiâşi clasă unde co- 
municzu în cultul bunului maestru, 
compozitorii ce aveau să devie celebri 
apci: G. Enescu, Florence Schmitt, R. 
Ducasse, Max d'Allonne, Gh. Keochlin 
etc. in 1556 Faure ii succedase unuia 
din puţinii săi dușmâni Th. Dubois la 
postul de la Mzdeleine și lui Masrenet 


“la clasa de compoziţie de la Conservă- 


torul din Paris. Devenind direclorul a- 
cestei Inalte Instituţii în 1905, unde 
creă, mai ales prin sugestiile emanând 
din personalitatea sa, o almosferă ar- 
tistică de neuitat și pentru care toţi 
discipolii săi, pe care el şiia să-i alea- 
gă şi să le vadă meritele „în devenire, 
în putere”, îi păstrează o mişcătoare 
recunoștință. Faur a îost şi membru 
al Institutului Franţei — unde 
toată secţia Belte-Artelor îi era favo- 
rabilă şi graţie faptului că avea de so- 
czu pe sculptorul Fremiet (autorul fru- 
moâsei statui a lui Ștefan cel Mare din 
Iași). Anii din urmă ai marelui compo- 
zitor i-au fost amăriţi. de o relativă 
surzenie progresivă care poate i-a fost 
şi mai dureroasă decât lu: Beethoven 
și Smetana, deoarece auzea fals sune- 
tele — şi orice muzică audiată sau fă- 
cută de el însuşi îi era un chin. Şi une- 
le grabe manifestate ca să-i ia locul: de 
director, au fost v rană pentru &ceastă 
lire sensibilă şi de elită. 
la fel cu firea. 

I sa putut obiecta, mui mult în 
străinătate decât în ţara lui, cănue 
universal. Lucrul nu ce adevărat în sine 
— dar e un fapt că asemeni unui-Ra- 
cine, precum o recunoaşte și Lando:- 
my, Faur€ nu e înţeles şi iubit peste 
marsinile Franţei, aşa cum âr tr. bui. 
fenomen similar cu cel a lui Brahms 
în afara ţărilor germmice. 


E un fapt de asemeni ă, făcut nen- 


tru anumită viaţă de societate („pe ca- 


re unii au mers până s'o numească 
mondenă”) restrânsă, intimă şi aristo- 
eratică. Faurâ e un fenomen artistic cu 
proeminenţă îrancez. Nu poate îi ex: 
cesiv de popular. N'a fost un maestru 
rigid şi. tradițional care: să nu exterio- 
rizeze -şi care să nu-şi aprople '-toate 
câştigurile modernismului. Fraza. lui 
muzicâlă, fără a se frânge, se mlădie 
după mnervozitatea şi  frcamătul  mo- 
dern. Ritinica lui fără să se fărămiţeze 
poate îmbrăţişa capriciile vieţii  mo- 
derne. Armonia, extraordinerele lui 
modulaţții, caută să pună în vâloare, 
precum s'a spus — ca şi subtilele-i 
fraze melodioase, atât de înlănțuitoare 
de la modurile arhaice până la colori- 
tul cel din urmă âl impresioniștilor 
nuanţaţi, o expresie aşa de mobilă, aşa 
de franceză — în măsura, în puterea 
ei selectivă. i 


Muzica ii e 


Note teatrale 


NORA PLACENTȚINI.., 


Cu ce judecată poţi înspăca uneori 'du- 
rerea ajunsă să doboare până şi senti. 
mentul de viaţă, atunci când orice nă- 
dejde din tine este distrusă ?... 

Cu judecata unor cuminţi socoteli care 
să-ţi acopere doar grijiie, dar să-ți facă 
ponosul c'ne știe căror aitor iluzii ?.., 

Sau cu aspra hotărire a sfârșitului? 

Doamne, de câte neindurătoare renun. 
țări s'o fi jovit Nora Piacentini ca să 
accepte porunca unui tragic destin ?,.. 


Şi — poate — de câte ulte dureri a 
vrut să fugă ca să-și găsească liniştea 
in veșnicie ?,. 

Prinsă de-o meserie a cărei izbândă 
era in râsul şi în veselia ei, Nora Piacen- 
fini trebuia să se impotrivească oricărei 
urme de tristeţe, numai ca să-și păstreze 
nemicşorată dispeziția cu care îşi obiş- 
nuise publicul. 

Pe forța neegat'abilului său talent co- 
mic, drama sufletească urma, să-şi capete 
întâietatea. A 

Şi a murit, 

A reușit impreunârd azi durerea a'â- 
fire în gândul că Nora Piacentini a miu- 
Tit, 

"A murit râsul, a murit vesel'a şi — ce 
e mai dureros — am pierdut talentul 
a-iriţel care ne dăruise etalonul valorii 
ii muncă şi nedesmințită pasiune de 
a 


„SCRIS”... 


Un actor a; primei noastre scene oficia- 
de, dastăimmindu-şi „pasiumiie” unui re- 
porter dela o gazetă de teatru, a ţinut să 
spuna că singura sa pasiune este scrisul 
cu care — aealtfel — a avut de-afa:e, 6- 
dată, demult, și cu care speră să se re- 
întâlnească în paginele unui caet ru mpoez:i. 

Am fi putut dovedi o mare răbdare tot 
așteptând noua sa operă dacă actorul dela 
scena oficială nu ne-ar fi pregățit din 
timp „spunând că — din păcate — „e 0- 
bligat să renunte la noul volum din cau- 

„2a crizei de hârtie“. 

Pe cât de grea ni sa părut până eri lip- 
sa de hârtie, pe atâ de binefăcăteare se 
simte acum lipsa ei. 

Nu de alta, dar prea am fi riscat mult 
dacă sar fi găsit pe piaţă; 


AFIȘ... 


Răspândilă pe alte două scene, activita- 
tea Teatrului Naţional capătă o variaţie 
neîntâinită până azi, 

Ca viitoare premieră care va fi găz- 
duită pe scena sălii liceului sf. Sava, se 
anunță lucrarea lui Goldoni intitulată 


„LOCANDIERA“ și va fi pusă în scenă | 


de Fernando Cruriatti. 


Teairul „Comoedia“ îşi wa schimba în 
curând afișul cu tit'ul piesei lui Guido 
Cantini, „Am visat paradisul“ având pe 
Eliza Petrăchescu și Radu Baligan în 
fruntea distribuției. 

Teatrul „Municipal“ şi-a fixat premiera 
ru piesa „Manasse“ având în distribuţie 
pe Ion Manolescu şi Talianu. 

Teatrul „„Nostru'“' care poartă încă afi- 
șul cu „Ncaptea Regi:or“ şi-l va schimba 
cu ,„Duşmamca“ de Paul Antoine, având 
pe d-na Dina Cocea în rolul principal fe- 
menin, 

Restul afișelor, au_ rămas la ceea ce 
“poate constitue încă un succes. 


"1 M.- LEHLIU 


Fa 


i 


4» 


TEATRUL NAȚIONAL, (SF. SAVA): 
ŞCUALA FEMEILOR de MOLIERE 


E în Moliăre o pasiune sinceră pen- 
tru adevăr, pentru sănătate, naturalaţă, 
instinot ncdeformat. Tot ce se depăr- 
tează de acestaa, merită să fie ridicu- 
lizat, biciuit chiar. In schimb, atunci 
când întâlnește un personagiu ech/li- 
brat, îl împodobește cu toate calităţile, 
il aduce în prim plan. 

In „Școala Femeilor” nu avem dea- 
face însă nici cu tipuri ca  Tartuife, 
Harpagon, nici cu modele de echilibru 
sufletesc. Arnulf și Agnes stau pe prim 
pian, deopotrivă de complexi, deopo? 
trivă de umani. Dacă sub o privire mai 
fugară Arnulf ar putea trece drept un 
caraghios bătrân inebunit de dragoste 
şi Agnes o prostuță șmecheră (noţiu- 
nile nu se exclud — dimpotrivă) foarte 
curând observi că și unul și cealaltă zu 
adâncimi mai mari decât bănuiai. Au- 
torul îi ia în serios. 

Arnulf, îndrăgostit de copila pe care 
a crescut-o, își trăeşte dramatic situa- 
ţia. Nu are răgaz, nu trebue să uite. 
Servitorii, Hcraţiu, prietenul, toți stau 
la pândă să-i amintească ce prost, ce 
crud, ce bătrân e. E] cere n'a înţeles 
o viață întreagă decât ce cuprindea în 
raza privirii lui strâmte, nu poate să-și 
mâi întoarcă fața. Oginda îl urmăreşte 
pretutindeni purtată când de mâ:nile 
unuia, când de mâinile altuia — re 
flectându-i imaginea, nu cum 0 credea 
Sau ar fi yrut să fie, ci cum este — 
obiectiv — pentru ceilalți. Agnes îi 
servește adevărul pentrvră e inuman 
de sinceră, Horaţiu pentrucă nu știe 
cui vorbeşte, pristenul pentrucă vrea 
să întâmpine o catastrofă, Adevărul în 
orice clipă — ori bietul Arnulf — bur- 
ghez și egoist nu e câtuși de puțin fă- 
cut să primească adevărul. De ari 
drama. 

D. Finteșteanu a înţeles perfect mo- 


“mentele dramatice — a zrcentuat cum 


trebuia momentele de umilință, cu a- 
tâț mai. dureroase cu cât Arnulf n'ar 
vrea să se recunoască învins. Mai mult: 
d-sa a știut să suprapună atunci când 
trebuia surâsul de circumstamţă peste 
crisparea interioară,  subiniind ura 
sau durerea interioară prin contrestul 
cu mata. D. Finteşteanu a spus ver- 
sul cu 0 fluență oare creia impresia de 
cursivitate a vorbirii. Dacă a reușit să 
e|mime orice pathos declamator din 
dicţiune, nu a ştiut totuși să remunţe și 
la jocul de scenă traditional întorcân- 
du-se de fienare dată nonștireios cu 
fața la public, ca să-i împărtășească 
monoicagete sale interioare. 

Agnăs putea să nu fie deloc intere- 
santă. E una din acele femei peste care 
viaţa trece deobicei fără să le pecet- 





luiască, să le iă în seamă măcar, pen- 
trucă nu se ivește nipicdată prilejul 
sau pentrucă nu știu să-l surprindă Ja 
timp. Dar Arnulf pleacă la ţară.: Pe 
sub fereastra Agnes-ei trece 'um tânăr 
care îi face o reverență, Agnes îi răs- 
punde, tânărul mai face o reverență ș. 
a- m. d. Când peste două zile Arnult se 
întoarce, Agnes e o altă ființă. Ozi a 
fost dea juz:s ca s'o maturizeze suflete- 
şte. Copuia naivă a învăţat, ca prin far- 
mec, toate isteţimile, iscodiziie și înşe- 
lăc:unile femeii. Ştie să reziste, ştie să 
pareze, Truda de ani a lui Arnulf a fost 
înlăturată ca un joc de cărţi cu o sin- 
gură suflare a dragostei. 

E un miracol pe care Moliere nu-l 
subliniază, nu se opreşie asupra lui şi 
totuși îl simți. Dealtfel, nimic nu e în- 
cărcat, eubulniat atzi, irfriga rămâne 
Spumoasă, personagiile secundare me- 
canizate, sfârşitul adhoc nu surprinde 
dureros, ca în celelalte comedii. 

D-na Eugenia Popoviri a simţit acest 
lucru; <leaceea a jucat cu finețe, cu iro- 
nie, cu graâţie — așa cum cerea rolul. 

PD. Moţec a-reuşit, în ciuda cadrului 
şi a textului, șă ne reaminească pe 
Cavalerul Rozelor. | 

Decorul lui Jouvet, pe. care l-a co. 
piat d. Tr. Cornescu, era simetrie cons- 


“truit, pe o axă centrală —— proectat pe 


un fundal de tolonade și lipsit de orice 
podoabă florală” Sublinia astfel im- 
presia de puritate — de abstract chiar 
din ăccastă comedie. Decprul copiat 
nu a respentat simetria, bănuind ze 
vede, că astfel nu va mai semăna cu 
orig nalul. E v greşeală care se repetă 
prea adeş la noi, Ar trebui să ti agem 
îinvăţăminte. 

Privitor la dansuri — reamintim că 
ia Curtea Regelui Soare, comediile lui 
Moliere erau 'ades întvvărășite de dân- 
Suri. Uneori, însuşi regele oouducea 
„menuetul”, „gagliaxda”, sau „couran- 
ta”. Aceste trei 'dansuri erau preferate 
la curte, în timp ce poporul dânsa mai 
ales „bourreul” „auverganda”. Cred că 
ar fi fost nimerit ca dansurile puse în 


- lare ruseşti. 


scenă să reămintească pe unul din a- : 


cestea, ori să utilizeze vocabularul dor 
de mercări — bine cunoscute de altfel. 

Bine intenționată, regia nu s'a oste- 
nit' totuși să-și: împlirearcă până la 
capăt rolul, înlăturând contradicţiile şi 
inadvertentele. . 

„Scoala Femeilor” e un spectacol că- 
ruta îi lipseşte puţin ca să fie reușit. 


ANSAMBLUI.. ARMATEI ROŞII 


Ansamblul artistic al armatei roşii, 
care s'a prezentat Sâmbătă 13 Ianua- 
rie, în sala Aro, este o emanaţie a 
„Amsamblului -arţistic . Alexandrow. 


constituit acum-15 ani, în Uniunga So- 
vietică, din trupele de artiști amatori, 
câr executau dansuri și cântece popu- 


Dansul şi cântecul popular 
sunt de mult cunoscute și preţuite! în 
înțreagza “Europă — de data aceasia 
insă,- pentru prima oară. la noi, Sau 
prezen/at dansuri! și câniz2a so)iă- 
țeşti, adică un repertoriu compus .din 
producţii artistize de dată recentă. 
Trebue subliniat că acettea se integrea- 


ză perfect în cântecul şi dansul popular 


rus, în măsura în care un: ochi mai 
străin le-ar putea contunda. 

Corul condus de d. cpt. Scoinic sa 
menţinut tot timpul la nivelul muzi ical 
artistic pe. care și l-ar dori orica Uperă 
de Stat. Dintre soliști, s'a deosshit prin 
calitatea vocii şi naturaleța jocului de 
scenă, şoldatul P. Davidov. 

In ce priveşte dansul — reamintim 
că dansul rus are un caracter bărbă- 
tesc, Cere, înainte de toate, forţă, elan 
şi dragoste de. viaţă, dusă până la |i- 
rism — deaceea poata „Dansul iuptă- 
torilor din toate armele” — executat 
numai de bărbaţi — a întrecut cu 
mult dansurile populare unde interve 
neau şi Qansatoarele. 

In compazițiile noastre, aha 
slujeşte de fundal -dansatorilor primi 
şi solistului. Dansul ruzese concepe alt- 
fe! ansamblul: fiecare din „dansatorii 
colectivului” poate fi un solist — pan- 
trucă își stăpâneşte tehnica până la 
virtuozitate, pentrucă are un mod 
personal de a interpreta mişearea A- 
ceasta însă, nu împiedică pe niciunul 
din ei să se imtegreze pertect în an- 
samblu. Dimpotrivă: nicicând nu am 
văzut ansambluri mai omogene, mișcă- 
ri mai sincronizate. 

Apoi, rând pe rând, dansatorii s'au 
Gesprins din grup, — deobiceiu în pă- 
rechi, — au venit în prim plan execu 
tând salturi acrobatice, înșutubări în 
spațiu, mișcări de o amploare sau de o 
agerime inumană — fără să smţi o 
clipă măcar oboseala ori asha: — lă- 
sându-ţi impresia că. improvizează şi 
se iau la întrecere, că jocul acesta îi 


„rusesc 


. 


captivează, i-ar putea ţine sub vraja 


lui până la. ziuă. 

Nimic stilizat în dans — desăvârși! 
artisticeşte însă. Aşa și trebuia, căci o 
mce stilizare în arta populară e de 
prisos. Simpla transmitere prin tradi- 
ție dealungul veacurilor 'a unui cântec 
sau a unui dans popular îl stilizează 
mai bine decât cel mai iscusit dintre 
meșteri. 

"Nimic ştilizat în fiinta dansatorutui. 
Artist. numai prin calitățile lui, pare 
să fi scăpat de stigmatele creației. E 
om şi om sănătos — fără sensibilitate 
exacerbață — fără complexe. (Nu tre- 


" bue generalizat desigur), 


Cuvântul de laudă pe care îl merită 
neapărat acest smentacol e că s'a menţi- 
nat pe linia unui realism fără vulea- 
rități, — artiştii au fost naturali, fără 
să se sublinieze felul de a fi degajat, 
prin care păcătuese deobiceiu răsfățaţii 
publicului — și desiaur după cele 300 de 
reprezentații pe cari le-a dat numai 
anul trecut — cântăreții și dinsatarii 

armatei roșii au câștigat simpatia 'celar 
care îi CUNOSC. 


RUXANDRA OTETELEȘANU 
i5 


O.NOUĂ UNIVERSITATE - 

Ti : număr -de. cărturari "bănățeni, - în. 
frunțe cu inimosul Sever Bocu, a vrut să 
drate că Banatul, care-i fruntea în zicMă 
ca şi pe teren conomic,.nu e cel din urmă 
n'ăi în ate culturii. Pentru aceasta ei sau 
constituit în Comitet de iniţiaţivă -și s'au 
înfățișat la București cu propuneri con” 
crete, graţie cărora, la. câteva. săptămâni 
deia intervenția lor, Univers-tatea dela 
Timişoara a puvut lua fiinţă. legală. 

*- Paptul acesta merită să ie subliniat cu 
4ot :interesul. Ma: întâi pentrucă, astăzi, în 
imprejurările. grele care fac să tacă atâtea 
preocupări permanente, populația - unei 
provincii întreg, îşi cere drepcui „a'culu.ă, 
şi înte'ege să facă satrificii pentru a-l că- 
păta. Pentru prima oarâ, o Universitate 
va ti :creată şi susținută, în mare. măsură, 
de acei pentru care e destinată. Lucrul nu 
poațe să fie decât îmbucurător, ş: subl.- 
niază mai b.ne decât orice altă arzumen- 
tare necesitatea inaltului institut de în- 
ş "Văţământ. ai 

„In al doilea rând, inițiativa e binevenită 
pentrucă adăogând descentralismului atât 
de necesar astăzi, ca va pune în valoare 
“forţe locate, şi va fixa un aport cultural 
qare până acum nu era poate mai puţin 
preţios, dar apărea în orice caz ma: I'psit 
'de umitate şi de organizare. Şi ch'ar dacă 
Sar admite că numărul studenţilor noștri 
era suficient, ceeace ar îi o aberaţie, încă 
„Mniversitatea de Vest ar avea un 10: c.e- 
mentar, acela de a decongestiona pe cea 
din Bucureşti, lipsită astăzi de pos'bilita- 
tea, une: funcționări normale, şi suferind de 
20 de an: d= o suprapopulare care-i îngreu- 
nează considerabil bubul mera. 

De: altfel, gestul şi reuşiia intelectuali- 
tăț.i timişorene deschia dn nou problema 
univars'tăților noastre, Craiova ne amin- 
tește iarăşi vechiut e: desiderat; şi se pare 
că o iniţiativă particu'ară similară celei 
din Timișoara va consimţi ca'erzi coniri. 
huţii locale, care să facă posibilă o reali- 
zare cât mai aprop'atţă Patru ani de viaţă 

“universitară au transformat pe de-a între- 
gul S biul şi ar fi păcat ca acest factor 
„esenţal al prosperității culţurale, să fie 
desfiinţat odată cu transferaraa Univer- 
„Sităţii Napocense. Cu toată nwa creaţie 
dela Tim şoara, Universităfle noastre nu 
sunt încă prez humeroase, şi descentaali- 
zarea lor ar pu'ea să fie împinsă și mai 
departe. fie chiar şi în ciuda câterva umi- 
” verșitari geloşi de drepturile. lor. 
e A a c. 
DOUĂ PIERDERI 

„En t'mp ce se lua măsura aceste: b'neve- 
n'fe comnetări a învățământu'ui nostro 

_supe”'or Universitatea din București suta. 
rea două pierderi simţitoare, în persoana 
„orofesor'lor Nicolae. Cartojan și lot An- 
" drieşescu. Nu voi insista asupra profesoru- 
„Îmi nepretuit: care mi-a fost cel dinţâi. 
- Voi: spune numai că intrând întro fa- 
„„cmHate Aomimată da două concepții isto- 
ice : una reprezentată de N. Iorga sin- 
Bur, Fi privind întoria ca o creațe 
„ multi-formă- care nu poate fi înste- 
- '1ă decât dară-i comunici ceva din sufle- 
tul 'tăm și a Qona aânnată în jurul lui 
-. D. Russo, şi privind știința ca pe o vastă 


NOTE 


necunoşceuţă, din câre nu ne e hărăzit să 
Ounvaşcem ma, maic decât uestopera litera 
aooinentulu, săcrosanct; venina in contucţ 
cu aceste doua paatide care nau con.enit 
să se hârțuasca, mi-am Simţiu dea înce- 
put o atracţ.e către sstemuu iui N. Carto- 
jan, care cons.sa intr'o umanizare a fex- 
tu-mi, o pă.rundere a spiritu,ui lui, şi deci 
o cale de mij:oc între ceie doua antazo- 
nisme., in, med:0 ver.tas. Ce, trei pruiesuri 
sau dus p; vâna, dar metodele lor au ră- 


;mas, folos.te mai departe de giruri de 


profesori și de cărturari. In felul acesta, 
dâra lăsată în cultura noastra de Carto- 
jan nu e numai aceea a cercetăr.lor şi 
a publ.eaţiilor lui, ci şi aceea a suile- 
tului lui, 

Ion Andrieşescu, care n'a fost bucu- 


-reştean decât în ultimii ani ai carierei 


sale universitare, era un dascăl la fel de 
mudest şi de pre,u.t, Desch zător d> dru- 
Duur; in îndelung nezi.jata preistorie ro- 


„mânească, numele iui na pătruns sn pu- 


blicul mare, şi pentrucă disciplina lui nu 
e dintre cele care se pot aduce în mj- 
locul mulț mii, dar şi pentrucă el însuşi 
nu sa preocupat niciodată de aceasta. 
Laborios și modest, boiav de multă 
vreme. sa stins neştiut aşa cum trăise, 


” rezumâbdu-și întreaga existență în capi- 


tolul cu care a înzestrat ştiinţa româ- 
nească, i 

ac 
ȘI ALTFEL DE PROFESORI 


Morţii cu morţii, şi viii cu viii. Ce: vii 
se agită, căci aşa e dat sbuc'umatei noas- 
tre fiinţe. Printre cei mai sbuciuma;i tre- 
buie pus numărat desigur şi d. N coiae 
Şerban, doctor în literatură ital'ană d! 
Paris, profesor de fran“eză la Iași și de 
literatură comparată la București. 

In ajunul sărbătorilor se găre-c to- 
deauna de vânzare pe străzile Bucureşti- 
lor, acele amuzante păpuşi de celuloid cu 


- plumb în p'c'oare. şi care, oricâte bobâr- 


nace I-ai; da peste nas. revin la poziţia 
verticală. cu grav'tatea imperturbabilă a 
nor oameni de stat: 

Nu se sparge, nu se strică 

'Şim pie.oare se ridică 
ar trebui să fle deviza d-lui Șerban. La 
fiecare nouă sch'mbare de regim numse 


-2ui, care. nu se întâlneşte nictodată sub 


articolele de specialitate, revine cu rezu- 
lar'tate sub un număr fix de reclamaţii 
și de contestaţii, care fac din el o victimă 


“A trecutului şi cum spine scritorul, un 
-erou al timpurilor noastre, Eroul de după 


primejdii e întotdeauna cel cu gura mai 
mare; căci e firesc Bă se teamă de clipa 
când pernele pe care se odihheşte vor 


începe să-l părăsească una câte una. ca. 


pe ţiganul care isbând se asupra ba auru- 
lui mort, 

Afară numai dacă di. Şerban nu vals- 
buti şi Qe data aceasta să „aranjeze“ ceva. 
Căci cit'm cu sinceră admiraţie în ziarele 
de zilete acestea că manualele de limba 
franreză. care sunt cea mai bănoasă d'n- 
tre intreprinderile profesorului ieşan. și 
care fuceseră cnndamnate ca primejă'oa- 
se de M'nisteml Educaţiei, pot fi reco- 


mandate în școlile secundare, ca și în. tre- 
cut. E adevărat că Ministerul sa văzut în 
situaţia de a da o desminţire publică; Qar 
par fi de mirare dacă tălpile de plumb 
ale a-lui Şerban l-ar aduce Am nou la po- 
ziia vertica'ă, ” 

| a. €. 
CRITICĂ ȘI DILETANTISM 


Cu toate că, în general, în ziarele noqs- 
tre se şimte mai mul decât'oricând Lipsa 
unei pagini închinate culturei, totuși, ci- 
titorul poate găsi toideaunt, în mai toa- 
te ziarele, o serie de note, articolașe, în- 
semnări, polemici, cu privire la viața de 
toate zile'e a literaturii noastre. 

Subeslimarea și  disprețuirea acestor 


“note „ab iînitio“ este desigur o prejude- 


cată, și cu totţ aspe'tul lor modest — ma- 
terial și spiritual-—, ele au totuși o mare 
importanță dacă ne gândim la faptul — 
descurajant poate — că majoritatea citi- 
torilor aceştor notițe „scurte“, nu merg 
mai departe și nu ajung până la critici 
care se ostenes” să ana'izeze mai pe larg . 
o carte apăruiă de curând, ci, nevoia lor 
de informuţie se declară perfect satisță- 
cută cu aceste ronfuse si sincovt'p, dar 
mai ales capricioase „dări de seamă”. 





Deobiceiu, astfe! de note, nu cuprind 
mai mult de cinci până la cincisprezece 
rânduri, dar se ocupă de orice fel d2.lu- 
crări, oricât de vaste proporții şi ori-dtă 
însemnătate ar avea. Ele sunt mai tot- 
deauna turnate după un tipar analog: se 


PP] 


a 


anunță cartea, articolul, poezia. si autorul T 
lor, îar după aceea — nu totdeauna —0 |! 


parte din cuprins. Se emite upoi vo părere 
generală asupra cărții, articolului, poeziei, 
etc., sub forma unei sentințe irevocabile 
şi definitive. i 
Ar fi normal ca astțel de „note“ așa de 
s'urte și definitive să fie semnate de cri- 
ticii noștri cei mai infurmați. In realitate 
însă ele sunt scrise de tineri poeți (şi cu 
rare excepții şi de altfei de tineri“) cu 
temperament, impetuoși şi. core urmăresc 
apariția cărților ca femei'e apariția mode- 
lor, și criţi ă, așa cum bârfeşte o domni- 


șoară sau doamna rochiile celorialie. A. 


Nu me”rrotatea ne care auturii acestor 
mote o săvârșesc față de operele analizate 
prin rapiditatea sensibi ităţii lor capricioa- 
se — și de multe ori inexistente din punct 
de vedere estetic — este fenomenul cel 
mai împor'ant. 

Ele falsifică în primul rând informația 
și oviniile cititorului modest și anonim 
și în a! doilea rând pervertesc structura 
psiho ogică a celor ce scriu asemenea 
note, şi care în general, nu sunt ziariști 
consumati şi de profesie, ci „tincri scrii- 
tori” care, prin practica unui asemenea 
„gen de informaţie și critică Literară“ 'se 
obişnuesc prea de timpuriu cu diletantis- 
mul steril al „nor manifestări de tempe» 
ramenţ ce duc în mod inevitabil la ra are. 

î.n, 


PROPRIETAR:. ABONAMENTE: 
"500. AN AUNIVBRSULu autorităţi și instituții 4800 iei 
particulare - 12 luni 2400 „ 


lascrisă 


sub No. 163 Trb.:Ilfov 


man - za 









6 innt î300,, - 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI | Str. Brezoianu 23—3% 
TELEFON 230.1 


Apare săptămânal 


PREŢUL 60 LEI