Viata Rom. (R.), 1945, 37.1

ULUI LL 


e 00004! 19569 
Periodice 


1945 — ANUL XXXVII No. 1-2 IANUARIE-FEBRUARIE 


Viaţa Romînească 


REVISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI D. L SUCHIANU 


SUMARUL: 
1 

MIRON CONSTANTINESCU  Comemorind pe Lenin (p. 3). 
AL. PHILIPPIDE Viziune (versuri) (p. 7.) 
GEO BOGZA intimpläri pe marile Inäljimi (p. e) 
ION D. GHEREA Simetrii şi disimatrii Intre spațiu si fimp (p. 16) 
DEMOSTENE BOTEZ Natură moartă (versuri) (p. 22), 
ŞTEFAN ENESCU Un cal sigur (p. 23). 
ANDRE! ŞERBULESCU Prestigiul banalului (p. 70). 
DAN FAUR Mama (versuri) (p. 85). 
LUCIAN RUGA După-amiezile Căpitanului von Schwindt (p. 88). 
FLORIAN NICOLAU Politică şi filosafie (p. 108), 
GEORGE MAGHERU Arberela vieţii (versuri) (p. 111). 
AL. PIRU Insemnări despre G. Ibrăileanu (p. 113). 
MARIUS CONSTANT Muzică mecanizată (p. 118). 
Dr. |. FLAVIUS Cronica externă (p. 121). 
ION BISERI Cronica ideilor (p. 131), 
Dr. 5. A. STURDZA Cronica științifică (Ritmicitataa la om și animale). (p. 135) 
G. M. CANTACUZINO Cronica plastică (p. 140) 
TUDORA A. POPESCU Cronica juridică (Copilul natural în legisi, soviet.) (p. 144). 
MARCO l. BARASCH Cronica secială (Libertatea sindicală) (p. 149). 


MISCELLANRA: (p. 156). Nu suntem singuri. — Logica de clasă şi D-na Tobours, — 
Ironie și Humor. — Filosofia rominească a norocului, — Afaceri ştiinţifice de familie. — Hit- 
lar şi Bonaparte. — Liberté, liberté, cherie. 


RECENZII: (p. 172). Lucrețiu Patrascanu: Sub trol dictaturi ed, Forum — (D. |. Su- 
chianu), — Viaaimir Streinu: Clasicii noștri ed. Casa Scoalelor (Ad. Marine). — tonel 


Jianu: Pallady ed. Căminul Artelor „Gh. Cantacuzino). — Tudor Vianu: Filosofie şi 
poezio ed. Casa Şcoalelor (Ad. Marino). 


CEEE 5 — e PERIE Dă i DE e SI EI PE 
REDACŢIA ŞI PUBLICITATEA: STRADA SFANTUL CONSTANTIN Nr. 5 
ADMINISTRAȚIA: LIBRARIA SOCEC & Co. S$. A. R, BUCUREŞTI 


COMEMORIÎND PE LENIN 


„Mergem intrun mie grup atrina 

„be un drum prăpăstioe şi geu, 

„ținindu-ne pulernic de mină. Sun- 

„tem împresurați din toate părţile 

„ile duşmani și trebue să mergem 

„Aproape intotdeauna sub focul lor” 

seria, în 1902, V, T. LENIN 
in „Ce-i de făcut?” 

Astfel începe vicaja politică a marelui Lenin. Şi ca o 

piatră de hotar stă aici o execuție capitală: asasinarea, de 

către farism, a fratelui său Alexandru Ilici Ulianov in ziua 

de Ș Mai 1857, pentru participarea la pregătirea atentatului 

impotriva țarului. ca membru al unui grup terorist narodnic 
din Petersburg 

Destinul tinărului Vladimir Mici Ulianov, cel.ce va de 
veni Lenin, este decis: lupta revoluţionară împotriva auto- 
craţiei şi exploatării omului de către om. 

Dar peniru atingerea țelului va merge pe alt drum. nu 
pe drumul luptei individuale, ci pe drumul just al luptei ma- 

or, al marxismului. 

Sfirşitul secolului al MIX-lea şi începutul celui de al 
XX-lea înseamnă o etapă nouă în desvoltarea societăţii ome- 
neşti: stadiul imperialismului. Noua formă pe care o luase 
societatea necesita și un partid revoluționar de tip nou, o 
altă strategie şi altă tactică revoluționară, 

Făuritorul acestui partid. creatorul strategiei şi tacticei 
acesteia noui a fost: Vladimir Ilici Lenin. 

El ridică steagul căzut vremelnic din mâinile lui Frie- 
drich Engels, cel mai apropiat colaborator al lui Karl Mars. 
şi îl înalță încă mai sus, vurtindu-l spre biruință şi con- 
struind sub faldurile lui tilfiitoare primul stat socialist al 
muncitorilor şi țăranilor. 


in şi alături de el marele său discipol Stalin, sunt 
genialii conducători ai luptei popoarelor din Rusia ţaristă, 


unde se deplasase centrul mișcării revoluționare şi unde se 
cocea cea mai mare revoluție populară 


4 VIAŢA ROMINTARCĂ 

Mali ăreţii ducători şi înfaptuitori 
i: in suni măreţii COn i 4 ori 
dee din Octomvrie, prima revoluție socia 
a deschis o nonă eră în istoria po- 


Lenin şi Stalin 
ai Revoluţiei Socialiste 
listă învingătoare care 


sarelor. E = «4 alia. fost crea- 
Po" Tenin și. alătură de el. apoi după SI. Sogicee statul socia- 
ii Uniunii Republicelor Socialiste »owmenict, "7 A tă 
torii rata taranilor. care prin eroica sa Armata 
list al grea nl et EA jugul de fier ucigător al fas- 

salva ari n 
aluh a eliberat noroadele do spootri masacrelor fără 
ape r + . Pe îi » -> 
sfirsit si al pipote el cum Wa cunoscut lumea 

e ez Aaa viit ideologie marxismul pe baza ex- 
dela Marx: El a îmbogăți ro, l-a ridicat pe o treaptă 
perientelor din noua etapă istorica. ȘI l-a ridicat pe 
casa aE molie pină la economie politică, dela -srar eg 
inā la matematici și chimie el a studiat ani d ințel „si 
ea udincit, lar ceea ce a afirmat apoi. an eva ti lucruri E 
finitive. În Siberia cetea a A pecete A hig? runaro Pitol 
solii materialisti ai see, , deroi. Helvetius, d 
ea în Elveţia studia pe Hegel. Kant, Heraclit şi mape 
docle, Apoi, a supus unei critici pătrunzătoare tanne 1 
Ostwald. Mach, Avenarius, Helmholz. Duhem, part, 
Boltzmann. folosind o srp 70 a temeinică și profundă a 

turor stiințelor si principiilor lor, ie 
A “To isa pă cât pen eg lucrarea sa: „Imperialismul, ul- 
timul stadiu al capitaemalat, este singura continuare Va- 
ilă a „Capitalului”. Oz a 
i în "Statul si Revoluția”, el precizează noile baze 
sirategice si tactice ale societății socialiste. E 

In toate domeniile: chimie, fizică. matematici, ştiinţele 
naturale. sociologie, aprecierile şi ideile lui sau dovedit ge- 
neratoare de noi orizonturi. Ele au înlăturat superstijiile 
idealiste ale trecutului si au opus misticii înselătoare a reac- 
jiomarismului claritatea de otel a dialecticei materialiste. — 

Lenin a fost un neintrecut geniu organizator. O uriaşă 
forță de muncă. o viziune care străbătea negurile viitorului. 
o cunoaştere temeinică a realităţilor pe care-şi clădea a a 
nizația. o perseverență dirză. unică, în faja vremelnice or 
infringeri. modestie si prudenţă în toiul victoriilor, o_adincă 
principialitate. o intuiţie unică a tendințelor și aspirațiilor 
maselor. o dragoste nemărgimită faţă de popor — iată ne- 
număratele însusiri care îl detineau. 

Cind Maresalul Stalin a vorbit deputaţilor în 1957, le-a 
cerut să fie oameni politici de tip leninist: „să fie. tot atit 
de clari și preciși, cum a fost Lenin: să fie tot atit de cu- 
rajoși în luptă şi necruțători cu dușmanii poporului, cum a 
fost Tenin; să nu cadă în niciun fel de panică. să nu ma- 
nifeste nicio umbră de panică, atunci cînd lucrurile încep să 


COMEMORIND PE LENIN 5 


se complice gi vreun pericol se ipeşte la orizont; să nu mani- 
feste umbrä de panică, precum n'a manifestat nici Lenin: să 
fie tot atit de înţelepţi şi negrăbiţi în rezolvarea problemelor 
complicate, cînd trebue să ştii să te orientezi în toate direc- 
fiile și să ţii cont de toate laturile pozitive și negative, — așa 
cum a fost Lenin: să [ie tot atît de drepţi și cinstiți, precum 
a fost Lenin, să iubească poporul cum l-a iubit Lenin”. 


Este o caracterizare completă a lui Lenin și a omului 
de stai de tip leninist, 


Fiind cel mai fidel și devotat marxist, Lenin a fosi în 
acelaşi timp cel mat nou şi cutezător creator marxist, pen- 
trucă „noi nu privim de loc la teoria lui Marx ca la ceva ter- 
minat şi intangibil: dimpotrivă suntem convinși că ea a pus 
numai pietrele unghiulare ale ştiinţei pe care socialiștii fre- 
bue so ducă mai departe în toate direcțiunile, dacă nu vor 
să rămină în urma mieții”. (Lenin „Programul nostru”), 

Această judecată ne dă cheia uriaşei personalități şi 
creații leniniste. Și tot aci vom găsi posibilitatea înţelegerii 
pari gigantice, ca teoretician și om de acţiune. a lui 
Stalin. 


lată ce spunea acesta în 1917: „Trebue rex insă ideva 
învechită că numai Europa poate să ne indice calot, Există 
marxism dogmatic și marxism creator, Eu stau pe terenul 
acestuia din urmă”. (Istoria P, C. (b) al Uniunii Sovietice). 
ra lui Lenin este o culme în istoria popoarelor lumii. 

După cum Marea Revoluție Socialistă din Octomvrie şi con- 
struirea Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice reprezintă 
cele mai strălucite înfăptuiri ale istoriei. tot asifel teoria 


leninistă este opera culminantă a culturii celei mai avansate 
a umanităţii. 


Lenin a murit la 21 lannarie 1924. D in trăi 
i i 2 24. Dar Lenin trăieste. 
Trăieşte în genialul său colaborator şi continuator, Stalin. 

Trăieşte în marele şi oielitul său Partid, Partidul Co- 
munist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. 

La 22 Ianuarie 1924 Comitetul Ceniral al P, C. (b) 
adresa popoarelor sovietice și lumii întregi înstiinjares 
moartea lui Lenin: 

_ _ Nièicînd. dela moart 
cări de desrobire a prolet 
de gigantică, cum a 


1 despre 


ea lui Marx, istoria măreței miş- 
ariătului, n'a ridicat o figură atil 
e gi í fost defunctul nostru conducator, dascăl 
şi prieten, 1 ol ce etariatul are cu adevărat măreț și eroic: 
gindire ncînfricată, voință de fier, nestrămutată, îndirjită, a 
tol învingătoare; ură, sfintă ură de moarte împotriva robiei 
și asupririi, pasiune revoluționară care mişcă munţii din 
loc, credință nemărginită în puterea de 


- i ' j > creație a maselor, un 
uriaș geniu organizatoric — toate acestea şi-au găsit o În- 
fruchipare măreaţă în Lenin, al cărui nume a devenit sim- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


PE , 

bol mii noui dela Apus la Răsărit și dela Miazănoapte 
Wiara g i: cei mai avansați din lumea 
ma peria n oamenii cei m 


: i i a P i țăra- 

Lenin eee e nivel ridicat a muneitor oe Ea sa- 

nil în cele mai îndrăznete si zur uncimat a Ostaşilor 

re” Se în elanul şi Fr sr peniru nimicirea hitlerismului 
1 aaa a »Lătorilc A 
Roţi și tatuar IN, al culturii. 


an al omen SCG 
dusm MIRON CONSTANTINESCU. 


VIZIUNE 


Visez o răsorătire a lumii vegetale, 


Dela lichenii palizi ai cercului polar 

Pin'la giganți arbori ai zonei tropicale, 

Ciuperci sau flori, mlădițe sau trunchiuri colosale 
Pornesc să 'nfrunte Omul, uzurpator flecar 

Al mutei lor domnii primordiale. 


Păsările călăloare 

Au dus din continent în continent 
estea cea mare, 

i-acum, în orice prej, în orice Floare, 
demonul revoltei, subtil şi violent. 


Fucalipţi și cedri cu ramuri uriaşe 

Şi baoba saca bubonici cu trupul mn noduri 

Se nă esc năprăsnici spre marile oraşe 
Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri, 


Din ecuatorialele coclauri, 

Lianele cu brațe de hidre şi balauri 
Se furișează și se'ntind, 

Își iau avîntul 

Si 'nir'o rețea de funii vii cuprind 
Pămintul. 


Si arbori fără nume, giganţi cu brațe-căngi, 
Jes fioroşi din junglă cu uraganu 'n coarne, 
Purtind drept coliere şerpi boa și drept goarne 
Maimute urlătoare împleticite 'n crăngi, 


Un pile de mari sequoia pornește la asalt, 
Si înghițind distanțe de ceasuri dintr'un salt, 
Vijelios ajunge drept la țel: 

i iat'un zgirie-nouri de piatră şi oțel 
Se prăbușește, alb, inert, înalt, 

itan tembel, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


j isà purced oştiri de pini, ALE. 
P ic nu d şapte poşte săltind cu rădăcini 
'a nişte strimbe picioroan ge, T 
iair de deşi o întore din cale 
Í ile flupii ecuatoriale Ţ í 
Largie z girlă seacă dintr'un Gange. 


i i é te 
in crengi ca din ascunse catapulte. 
Qin boa, întregi svirlite lu depărtări de stele 
Şi cad peste pămînt atii de multe 
Incit astupă mările subt ele. 


Păduri de fag aleargă pe cîmpie 

S?n urma lor, ca dup Xa, papan AA 

Rämine totul neted şi gol ca o M ; 

Sr oole deşi de brad i punigi se smulg 

Si spulberă 'ntr'o verde pijefie : 

Palatul ca pe-un flutur și omul ca pe-un fulg. 


Ciuperci poenëse grânate. și macii copfi împroaşcă 
Din măgălii şrapnele subtile ca un scrum: 

Si floarea, ieri tăiem 

Işi otrăpeşte dulcele parfum 

Si-ţi mîngiie obrazul cu cleşte de radașcă. 


In orice fir de iarbă ua aie încolo 

In fiecare frunză un ochiu dușman , 

Şi rr pămini, tuberculi şi bulbi scobesc hoțeste 
O boştiură perțidă ce-i gata să te 'nghită. 


Nicio torpilă, nicio rachetă, nicio bombă 
N'asvirle lovituri atit de grele 

Cum dă poporul paşnic al Plantelor rebele Dă 
Pornit să pedepsească, într un virtej de trombă. 
T'rufia Omenirii viclene şi mișele. 


O lorța 'năbugită de mii şi mti de ani, 
Ascunsă 'n pulsul molcom al sevei, îşi ia vint 
Cu sbucium de cutremur şi clocot de vulcani: 
Si era vegelală rencepe pe pămint... 


„Ca să dureze piw atunci cînd, poate, 
În piitoare vremuri depărtate. 

Metalele din beznă gi pietrele scuipate. 
Surori cu-acelea care ard în stele, 
Din noaptea nemișcării se por trezi și ele! 


AL PHILIPPIDE 


INTÂMPLĂRI PE MARILE INĂLȚIMI. 


Şase oameni, trei bărbaţi şi trei femei, urcau într'o după 
amiază spre crestele, atit de fantastic apropiate de cer, ale 
muntelui, Privirile le erau bintuite de spaime, iar trupurile. 
sleite de oboseală, abia mai inotau în altitudine 

Totuşi, nu se opreau o singură clipă, Inşiraji unul după 
altul, urcau. Fără răgaz. fără să piardă nicio mişcare, urcau. 
Mereu urcau. 

etagin, greu de suii a unei stînci, abia era eliberată 
de piciorul unui om, și cel din urmă, şi-l şi punea pe al lni, 

intro secundă. lar în secundele următoare, ceilalți pe rind. 

ără o singură oprire. Formau un lanț uman, din zale de 
carne chinuită; singerindă aproape. Păreau trupul unei omizi 
uriaşe, rău lovită, svircolindu-se de durere deasupra siincilor, 
şi tirindu-i-se înebunită, spre virful pustiu al muntelui, 

In felul acesta urcau. Mereu mai departe, fără oprire 
fiecare angrenat în ritmul satanic, al tuturor. O singură 
clipă nu se opreau. Cine era de vină? Toţi la un loc, fiecare, 
niciunul. Miini după miini, genunchi după genunchi, şase 

rechi, cățărau pe stinci, suiau spre înălțimi, plămîni fier- 
inți. clocotitari, sase perechi. Cumplit gifiiau, 

tind după stinci, sau luind-o drept în sus, urcau că- 
lăuziţi de firul Oltului. urmindu-l întocmai. lrăgindu-se pe el 
ca pe o Îringhie acățată de sus, înfăsurind-o în ei înşişi, pe 
mosorul adine al oaselor, Cu ochi avizi, cu respiraţii fierbinți, 
se sileau să-l înfäsoare pe tot și să-i ajungă mai repede la 
capăi. Limpede, subțire, Oltul pătrundea în ei, călăuzindu-i, 
Şi ei urcau. Pe cerul îndepărtat și senin. soarele abia trecuse 
de amiază, 

Cei șase oameni nu formau un grup. Erau o haită, Pä- 
rean lupi goniti de o spaimă cumplită, 

Erau trei bărbaţi și trei femei. Doar privirile le pilpiiau. 
Obrazurile crispaie, cu cute adinci, de piatră, le dădeau lor 
înşile, înfăţişarea unor stinci. abia rupte din fundul pămîn- 
tului de un cataclism geologie, și svirlite în înălțime să se 
sdrobească, peste stincile mai mari ale muntelui, Ati de 
cumplit urcau, 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Seara, primiseră vorbă în sat, că vitele lor aflate pe 
1 


culmile Hăäsmaşului Mare sunt bolnave şi trag să moară. 
acum intr'acolo, fără odihnă, bintuiţi de spaime, urcau. 

In frunte, mergea cel mai bätrîn dintre ei, aspru şi dirz, 
cu mustăţile sburlite şi cu obrazul acoperit de perii tari ai 
bărbii. El ţinea în mină o bită groasă, in aşa fel, incit părea 
că se așteaptă să-i iasă în faţă, din clipă în clipă, un duş- 
man. Purta pe umeri un cojoc vechiu și plesnit, iar în picioare 
o pereche de bocanci sdrențuiţi de tăieturile stincilor. Toţi 
aveau o îmbrăcăminte asemănătoare, ciudată, desperechiată 
şi roasă de stinei. Omul din urma lui, cel mai tinăr, și cu 
lata mai mult tristă decit aspră, era îmbrăcat cu haine de 
oraș, dar el ducea în spate, peste acest costum, o grosolană 
iraistă țărănească, iar pantalonii îi dispăreau dela genunchi, 
intro pereche de cisme mari şi grele, Al treilea om, atit de 
scund încît părea pitic, și cu faţa strinsă ca un pumn încît 
nu se i se putea bănui virsta, era încălțat cu opinei făcute din 
anvelope de automobil. Hainele îi erau ţărăneşti, dar el avea 
pe mină un lucru care lipsea celorlalți: un impermeabil. Ţi- 
nea de asemeni pe umăr o traistă, iar în mina cealaltă o bită. 
Doar traistele şi bitele le aveau la fel. 

Picioarele femeilor păreau deasupra stîncilor nişte trun- 
chiuri de copaci. grosolan cioplite cu toporul. Incălţate cu 
opinci, ele erau atît de înfăşurate în obiele, pină aproape de 
genunchi. incit deveniseră enorme: o hipertrofie de cîrpe 
şi de bucăţi de sac, legate ca nişte baloturi, cu tot felul de 
sfori. Din aceste mormane de cirpe vechi, ferfeniţite. restul 
piciorului pornea în sus, atît de subțire, încît părea un vrej 
de care atirnă un fruct monstruos. gata să se esprindă. Dar 
în felul acesta, în lipsa ancilor alpini, femeile reușeau 
să-și apere picioarele, de colțurile tăioase ale stâncilor. în 
acea cumplită ascensiune. 

Traista o purtau. cu frînghia trecută peste amindoi 
umeri, incit toată greutatea părea că le vine în beregată, 
dindu-le inflățișarea ciudată, a unor spinzurate, 


Știuţi în tot ţinutul. ca si satul lor. Voslobeni, vestit de 
a se afla, izolat ca o insulă în mijlocul secuimii. aceşti ţă- 
rani ardeleni trăiesc, crescînd vite pe inălțimile aspre ale 
munţilor. Acum, vitele lor erau bolnave şi trăgeau să moară. 
Spre crestele inalte ale Hăsmaşului Mare, urcau, 
, Lorniţi de pe cînd nici nu se luminase de ziuă, cu bite 
IN mini, iar în traistă cu mîncare pe trei zile, ei nreaseră 
pe Mureș, trecînd prin păduri peste colinele din care izvo- 
sita, si coborind in valea Oltului. urcau acum spre izvorul 
ui, de-a-dreptul, pe deasupra stîncilor, intre prăpastii adinci 
şi virfuri ameţitoare. 


nşirafi unul după altul, urcau. Cind rar scoteau o 


INTÂMPLĂRI PE MARILE INĂLȚIMI ti 


vorbă, era atit de aspru rostită, încit ecoul ei părea al unor 
stinci rostogolite în prăpastie. Nu vorbeau. Cu sufletul la 
gură, urcau. Stinci după stiuci striveau sub picioare, trun- 
chiuri de copaci prindeau în braţe şi apoi le impingeau în 
jos; tru ca iot mai sus să-şi tă duce trupurile, istovite 
de ală şi bintuite de bu ză aa 

O singură clipă nu se opreau. Un ee intilnit, era lo- 
vit cu bila de dintii, iar ceilalți îl rostogoleau de pe 
stincă, din mers, cu pici Pentru nimic nu aveau timp, 
deci! peniru mersul lor aspru spre înălțimi. Urcau. 

Munţii îşi ridicau crestele semeţe în înaltul cerului, sau 
îşi duceau pereţii netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. Din 
acestea din urmă, ei urcau spre cele dintii. Inşiraţi unul după 
altul deasupra stincilor, urcau. Mereu urcau. Să ajungă cit 
mai repede sus, aceasta le era străduința. Oltul îi călăuzea. 
Ca şi apele lui, o singură clipă nu se opreau. Soarele era la 
jumătatea drumului între amiază şi astinții. Fi urcau. 

era aproape de marginea colinelor, pregătindu-se 
să apună, cind au ajuns în fine deasupra, pe podiș. Atunci 
mersul lor s'a încetinit. Eliberaţi de greaua povară a urcuşu- 
lui, plămînii respirau uşuraţi. Intro parte şi alta, în jurul 
lor, zările începeau să se deschidă. Lumea din care veneau 
se vedea în urmă, pe fundul îndepărtat al văilor. Erau în 
sfirsit pe crestele înalte ale Hăsmaşului Mare. 


De aici mai departe incepea întinsul podiş. Privirile lor 
l-au cercetat, pilpiindu-i deasupra, asemeni unor flăcări ne- 
linistite. Cînd au fost îndreptate spre răsărit, ei au scos din 
gitlej citeva sunete aspre, răgusite. Și au porni! într'acolo, 
aproape fugind. 

colo, aproape de izvorul Oltului, între foile late ale 


a 


unor brusturi, se zăreau citeva pete roşii. Frau vitele lor. 
Cind au fost lingă ele, una din femei şi-a recunoscut vaca, 
şi îngenunchind. a început să o mingile. vorbindu-i. Vaca 
părea că stă culcată acolo, de o lä. Dar cel mai bătrin 
dintre oameni aplecindu-se, dădu la o parte brusturii care îi 
acopereau picioarele. 

Copitele vacii erau putrede și descompuse, iar în carnea 
plesnită de deasupra unghiilor colcăiau sute de viermi albi- 
cioşi. ca intro mortăciune, În aceeași clipă un miros greu, 
de hoii, se răspindi în aer. Infiorafi si scirbiți. oamenii se 
dădură cijiva paşi înapoi, cu desnădejde, 

Doar stäpina vacii, rămase lingă ca, revărsindu-şi în 
plins toată jalea. Celelalte femei priviră țepene şi năuce, cu 
traista mereu după gît, cu ciudata lor înfățișare de spîn- 
zurate, 

Bărbaţii şedeau mai departe, încremeniţi, ca niște stane 
de piatră. Siincile aruncate asupra muntelui de cataclismul 


12 VIAŢA NOMINEASCĂ 


geologic păreau că și-au terminat drumul și au înţepenit 
acolo pentru totdeauna, Nu făceau o singură mişcare, 

Nu departe de ei, se afla acea stîncă întunecată şi sbur- 
litä, dind înălțimilor o înfățișare sălbatică, aproape dușmă- 
noasă, asa cum părea un dinte rău al muntelui, desvelit de 
acesta. miriind. 

lar vaca, întinsă între brusturi, privea spre acest grup 
de oameni nianjo cu un aer mîndru și dezolat. Ei nu îi 
putea fi de niciun folos. Erau acolo fără leacuri, veniţi să o 
asiste numai cu durerea şi jalea lor. Avea să moară. 

Treptat, ea luneca din vieaţă spre moarte, sub chiar 
privirile lor incremenite. In faja acestui slirşii care se pro- 
ducea, ei şedeau, Morţii. inevitabilului. ei îi opuneau şederea 
lor. devenită în acea clipă, de piatră. 

Faţă în faţă cu vaca lor care aluneca spre moarte, cei 
sase oameni şedeau încremeniți, ca nişte stinci, parcă pentru. 
a-i oferi un punct de care să se sprijine şi să-şi oprească alu- 
necareu, răminind mai departe în vieaţă. eau încreme- 
niji. i 

Timpul trecea peste ei, ca un fluviu imens fără să-i 
clintească din loc, Și norii se încrucișau cu crestele munţilor, 
asemeni unor uriaşe corăbii, fiecare pornită în altă parte a 
lumii, Ei singuri şedeau, încremeniţi. 

Dar vaca aluneca mai departe. fără să se poată opri în 
stilpii de piatră formaţi din Hinţele şi dirzenia lor interi- 
vară. Pe acele creste de munte, ea aluneca spre moarie, ne- 
oprindu-se în ei, ca o apă care se scurge printre degete. 

Afară de ci, incremeniţii. desnădăjduiţii, totul aluneca 
in clipa aceea: spre moarte, spre funduri, spre scopul final 
al lumii. După nori, ei vedeau cît de inevitabilă şi de neo- 
prită e alunecarea: iar după pereții drepți ai munţilor, cit 
de adinci şi fără intoarcere, prăpăstiile. Dar ei păreau că 
mai au de încheiat o socoteală cu lumea, şi în pofida acestei 
generale alunecări, ramineau. Pe virful muntelui, pe stincile 
aspre incremeniți rămineau. 


Aceste ciudate stane de piatră, fiind zărite de păstorii 
care se aflau pe celelalte culmi, ei chiuiră prelung. și apoi se 
aprupiară. Aşa cum veneau, sărind cu bite în miini pe dea- 
supra stincilor, părură şi ei, de asemeni, o haită. Urcaţi aici 
la începutul verii. singuri pe munţi inlățişarea lor mai aspră 
era incă, amesiecindu-se în ea sălbăticia și spaima de a se 
fi aflat departe de restul lumii, faţă în faţă cu molima și et 
moartea. Îmbrăcaţi în cojoace vechi şi plesniie, ca blănurile 
unor ursi, ciuruite de gloanțe, cu opinci enorme în picioare, 
urmaţi de ciini gata să latre şi să se repeadă. ei sosiră şi 


se alăturură celuilalt grup, stînd astfel zece oameni acum, 


INTÂMPLĂRI PE MARILE INĂLŢINL 13 


aspri şi sburhiți, în faja vacii care lunecind mereu în spre 
moarte, îi privea cu același aer mindru şi dezolat. 

Dar foarte curind, cel mai bătrin dintre păstori, în cap 
cu o căciulă veche prin care îi ieşea părul, făcu să îi se audă 
vocea, vestind celui mai aspru dintre oamenii sosiți. că unul 
din boii lui tocmai slirşise să moară, În marginea din spre 
prăpăstii a podişului. 

Cu toții, urmaţi de ciini, iră în partea aceea, de 
unde văile se vedeau mai adinci, pînă în fund, iar munţii 
păreau mai singuratici şi mai desprinsi de restul îndepărtat 
al lumii, Podişul era populat cu grupuri de brazi. astfel pre- 
sărate, încit păreau că fac parte dinir'o misterioasă conspi- 
rafie. Amurgurile împrumută uneori virturilor de munţi, ase- 
menea nelinistitoare intenţii. In această lume în care um- 
brele începeau să se întindă, lungi şi fantastice, păstorii și 
oamenii din sat pătrunseră din nou gifiind, și bintuiţi de 
spaime, y 

Acolo, lingă stincile masive şi înalte, care de jos pă- 
reau că fac de veghe asupra prăpăstiilor. asemeni unor ca- 
pete demente de ciclop, boul se afla întins deasupra podi- 
sului. Era atit de mare, încîi părea enorm. Era unul din acei 
boi puternici şi roşcaļi, mindria cea mai de seamă a Ardea- 
lului. Märit parcă şi mai muli de moarte, el se afla intins 
pe coaste. cu capul dat în mod tragic pe spate. si cu un eorn 
înfipt în pămînt. Incă odată: părea enorm. 

R Omul cel aspru, care urcase toată ziua in fruntea haitei 
şi-l recunoscu. Apropiindu-se îl privi îndelung. In botul 

ului, asezat pe pămînt, greu și nemișcat, fără suflare, se 
aduna tot tragicul morţii pe care o suferise. După nări se 
vedea că vieaja l-a părăsit. Omul le mingiie cu palma lui 
aspră, bătătorită, roasă de stinei, Și cu o voce sugrumată de 
emoție, rosti prima lui frază în scara aceea: 

— Era frumos, cum sunt ouăle roşii, cind le încon- 
deiază fetele de Paşti. Şi așezindu-si capul pe pămînt, lîngă 
botul. atit de tragic lipsit de răsullet al boului, începu să 
plîngă încet. Femeile şi ceilalți oameni. îl urmară pe rind. 

Astfel se sparse, p, are pi manAR în acest plins de jale, 
încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. 

Spre apus, soarele incendiase cerul de eee coline- 
lor. Era pentru munţi timpul în care, cel mai mult, îsi pu- 
teau arăta măreţia. La ora aceea, aceste eresie de piatră 
ale Hăsmașşnlui Mare. se aprinseseră de sigur ca intotdeauna, 
răslringind asupra cimpiilor miile lor de reflexe roșiatice, 
şi oferind lumii uimite, spectacolul famtastic al unei cetăţi 
cuprinsă de flacări. 


14 VIATA MOMINEASCĂ 


A doua zi dimineaţă. ieşind din cejuri asemeni unui 
transatlantic, Ceahlăul se ivi uriaș. în depărtarea lui răsări- 
teană. Oceanul de munţi era liniştii ṣi albastru. O nouă zi 
incepea, glorioasă, cîntind parcă din mii de trimbiţe, 

Din coliba păstorilor de lingă izvorul Oltului, voșlobe- 
narii apărură pe rind, şi în lumina puternică a zilei, ei fură 
deasupra stincilor bătute de soare, asemeni unor vietăţi puse 
la microscop: adinci li se vedeau cutele de pe frunte și de 
pe obraji, nenumărate tăieturi aspre ca pe un perete de 
munte, şi grele le păreau capetele și privirile, de ginduri și 
de tristeţe. 

Ei porniră răzleţi, liecare să-şi caute vitele. Erau ciu- 
daţi cum se depărtau pe supralaţa misterioasă a podișului. 
atît de apropiată de cer încii păreau că n'au să se mai poată 
intoarce niciodată. Doar omul al cărui bou murise în ajun, 
nu se depărtă: el îşi lăsă bita în coliba păstorilor, şi luînd 
în locul ei un topor, intră în pădure. Se aflau acolo o mulţime 
de brazi uscați, smulşi de furtună sau loviți de trăsnet, și 
el îi adună într'o grămadă mare. la marginea pădurii. 

Cînd vremea prinzului veni. se aşeză pe un trunchiu 
de copac, să se odihnească, Avea cincizeci de ani. Il chema 
lon Suciu, 

___ Din traistă îşi scoase cuțitul, bucata de piine şi de slă- 
nină. și mincă. Fălcile și le mişca rar. oprindu-se de multe 
ori, urmărind parcă un gind care nu mai înainta, şi pornind 
apoi din nou, odată cu el, In cele din urmă ridicindu-se. 
merse spre izvorul Oltului și își muie mai întîi în apa lui, 
ca toți oamenii acestor înălțimi cînd voiau să se răcorească, 
vinele umflate din dosul palmelor. - 

Singele voșlobenarului, gros de vieaţă şi de atitea în- 
ra ace) svieni prin şuvija de început a Oltului. incredin- 
pan e m ar pnesai apelor ei cre porneau în lume. Ca şi 
lung zările spre care Oltul ae i Biu, privi înde- 
ce mai adinci si mai d ul pleca. prăpăstii şi văi din ce n 

e ma i gi 1 depărtate, dincolo de care se întindeau 
cimpiile nestirşite. 

A ii poi porni din nou să-și isprävească treaba. Cără pe 
e aee cl pădure gre Bari en podiului, acolo unde 
Mana i gä prăpăstii, boul lui se afla mort. Avea să 
PRR man acestui inalt podiş, nu era cu putință să [ie 

Kropi La citeva palme numai, sub pămîntul “are 
crestea iarbă, începea piatra si tări po. car 

À si tăria d 
Fiecare voslobenar cind i s : iai se god a muntelui. 
murit, era dator preia 1 se Fâniitea vorbă că vita lui a 
teri, cum muriseră dela A aceia e creste, să o ardă. Alimin- 
boi. S 1 inceputul verii aproape două suie de 

1, înălțimile aspre si a x x x 
fosi prefăcute intro n propiate de cer ale munților, ar fi 

i intro mocirlă de pntreziciuni. şi molima în- 


INTÂMPLĂRI PE MARILE IRĂLŢIMI 15 


tinzîndu-se; le-ar fi dat înfăţişarea de pe vremuri a țărilor 
bintuite de ciumă. 

Pentru a feri munţii de această groaznică înlimplare, 
oamenii, de îndată ce erau vestiți, soseau, şi după ce îşi plin- 
geau vitele moarte, începeau să clădească deasupra lor, re- 
semnaţi, inaltele ruguri de brad, necesare. Cind erau gata 
să dea foc, tăiau cu toporul un brad tînăr, pe care îl aruncau 
întreg deasupra, ca un rămas bun, vieţuitoarei de care se des- 
părțeau. Focul izbucnea, si pină spre seară nu mai răminea 

it un morman cenuşă, pe care vintul marilor înălțimi 
se grăbea să-l poarte, încă fierbinte, peste prăpăstii şi stinci. 

Aşa a fost şi acum, dar ceea ce urmă, păru că întoarce 
vremea cu mii de ani în urmă. pînă la cei dintii oameni 
care se vor fi suit pe aceste piscuri. În marea singurătate a 
culmilor de piatră, gesturile cu care voşlobenarul intocmea 
rugul. şi silueta lui solitară proiectată pe cer și pe fundul 
mileniilor, părură ale unui om dela ini aia a lumii, ale 
unui pigin îndräsnej şi exaltat, suit deasupra acestor dra- 
matice înălțimi, pentru a aduce zeilor nemiloși. o jertfă grea 
şi supremă. 

Peste boul. întins pe stinca dela marginea prăpastiei 
ca pe lespedea unui altar uriaş, lemnele fură îngrămădite 
pină ce nu se mai zări nicio pată din coloarea lui roșie, min- 
drie şi fală a Ardealului. Ea avea să se mai ivească odată, cu 
totul desnădăjduii, în însăși coloarea focului, care puţin mai 
tirziu păru el însuşi un bou roşu. jucînd deasupra stincilor. 

` Astfel. un foc temeinic se încinse acolo deasupra mun- 
iilor, și fără îndoială că din depărtările acestui vast spaţiu 
de piatră, el păru al unei jertfe ciudate și extraordinare. 


Treptat. seara veni, şi in mirosul de răşină si de carne 
carbonizată de deasupra culmilor, păstorii începură să adune 
vitele de pe întinsul podișului. spre tarlale. Citeva sute de 
vaci şi de boi trecură pe lingă rug. privindu-l îndelung, și 
umplind aerul cu mugete grele, desnădăjduite. Din vinăta 
lui depărtare, Ceahlăul părea că le răspunde, fiind el însuşi 
în seara aceea, un mugei de piatră, urias, al pămîntului. 

Totul părea atunci că face parte dintr'o mare dramă a 
lumii, surdă. nebănnită. Noaptea veni. şi în vastul ei întu- 
nerec, rugul continua să ardă, svirlind peste piscurile mun- 
telui. mari pilpiiri roşiatice. 

Puțin mai departe păstorii adormeau în colibă, şi ca un 
vis al lor Oltul continua să plece în lume, coborind pe în- 
tunerec, în prăpăsiiile de dedesubt. Putea fi acum, sau cu 
o mie de ani în urmă. Nu mai era timp, Nu mai era decît 
impărăția munţilor scufundaţi in noapte: iar pe unul din 
ei ardea un foc roşu şi singuratic, ca un ochiu bolnav de 


ciclop, 
GEO BOGZA 


SIMETRIL ŞI DISIMETRII 
INTRE SPAŢIU ŞI TIMP 


In chip natural, spiritul omenesc se încrede Gehais în 
simțuri, atit timp cit nimic nu le contestă afirmațiile. Un tu- 
net gi fulgerul ce-i corespunde sunt percepute totdeauna suc- 
cesiv: în consecință oamenii ar fi convinsi că asa se si petrec 
aceste fenomene. dacă consideraţii de ali ordin nu ar dovedi 
că sunt simultane. Un băț din care o parte e băgată în apă 
se arată frint; nu te-ai îndoi că chiar aşa e, dacă experienţe 
de alt fel n'ar arăta că băţul e drept. 

Acestea fiind stabilite. să încercăm a răspunde la urmă- 
loarea întrebare, care e mai grea decit s'ar crede: „ce vezi. 
cind te niji împrejur în toate direcţiile?" — Te alli ve o cîm- 
pie imiinsă; în orice parte, privirea poate urmări locuri tot 
mai depărtate pină la cele „foarte depărtate“. la orizont: şi 
invers. din orice punct al orizontului privirea se poate în- 
toarce trecînd peste ierburi şi tufișuri tot mai apropiate: dar 
de fiecare dată, privirea apropiindu-se mereu. va ajunge la 
același corp. la trupul propriu. Acesta e în centrul cereului 
pe care îl desenează orizontul, 

„Nu totdeauna te afli pe o cîmpie, nu totdeauna lumea 
dimprejur are forma unui cerc. Ades ea se restrânge foarte 
muit şi ia formele cele mai diverse şi mai neregulate. Dar 
totdeauna, de ai fi în piaţă, pe stradă sau în odaie, ai convin- 
gerea că obstacolele dimprejur împiedecă privirea să perceapă 
cercul orizontului, că dacă n'ar fi ele. cercul ar deveni vizibil. 

i A cerc măcar virtual, al că- 
rut centru nu încetează de a fi ocupat de trupul propriu. 
Aşa dar o afirmaţie a văzului sună astfel: „lumea are un cen- 
iu si în centru se află mereu acela i corp, trupul propriu; 
şi dacă se află totdeauna în centru, deci în același loc, el nu 


„Stiti prea bine că noi oamenii nu credem această afir- 
mație; după Convingerea noastră lumea și spațiul nu au 
onim, si „trupul meu îşi schimbă locul ca oricare alt corp; 

r am spus adineaori că spiritul omului crede în simțuri, 


SIMETRIL ȘI DISIMETIII INTRE SPAȚIU ȘI Tir 17 


cit timp nimic nu le-a dovedit greşelile; trebue prin urmare 
ca ceva să contrazică acea afirmatie a văzului. şi să-i dove- 
dească neadevărul, Să încercăm a găsi acest cepa. 

prima vedere solu ia pare copilăros de ușoară : trupul 
propriu se poate deplasa. căci pot să umblu: și. evident. un 
corp nu poate rămine în acelaşi loc, adică „in centru”, şi 
totuşi să-şi schimbe locul, Dar să vedem: oare simțurile sunt 
cele care imi în ap că trupul meu se deplasează? Să ne în- 


toarcem cu ul pe acea cîmpie întinsă, unde e loc din bel. 
şug de Sari as Mă ui i 


că e, ca şi adineaori aci, şi că deci el nu sa deplasat. Voiu 
constata în schimb că toate celelalte corpuri pe care le ob- 
servasem adineaori şi-au schimba: locul: piatra care se afla 
la opt paşi în faja mea („in faţa mea“ înseamnă „în faţa 


la paşi în spatele meu e acum departe de şapte paşi, ete.: 
„toate corpurile sau deplasat paralel în direcția înapoi cu 
cinci paşi, iar trupul propriu a rămas la mijloc”, asta îmi 
alirmă văzul, 

Să facem acum altă experiență, să cercetăm ce văd 
chiar în timpul umbletului. nu după. Inaintez iarăşi câţiva 

i și în rae tinip mă wit isa penlite, atent la: „ce văd?” 
'ăd lucrurile din faţă apropiindu-se „de mine” (adică de 
centru), lucrurile din dreapta şi din stinga defilind pe lingă 
mine, iar dacă mă uit îndărăt. văd cum totul se depărtează 
de mine. Dar niciun moment nu pet vedea trupul propriu 
apropiindu-se sau depărtindu-se, deci deplasindu-se; el rä- 
mine invariabil aci, la mijloc. Dacă în timpul „mersului“ îmi 
plec privirea spre trupul propriu, acesta rămine rar e 
prezent, sub privirea mea. Văd, ce e drepi, cum picioarele 
execută mişcarea lor pendulară. în sens invers unul altuia. 
dar peniru văz această mişcare nu are şi nu poate avea drept 
efect deplasarea trupului propriu. ci defilarea sub paşi a 
iețbei în direcţia „înapoi“, ca si cum ai impinge pămîntul 
îndărăt cu picioarele. Aşa dar „mersul“ sau „Pașii ar în- 
semna, dacă ne-am încrede văzului, deplasarea paralelă şi 
simultană a obiectelor înconjurătoare. 

Tot asa cînd imi rotesc capul sau ochii, cind îmi în- 
torc privirea spre dreapia sau spre stinga, aliceva decit văzul 
trebue să-mi dea convingerea că se etrece o rotire a unei 
părți din trupul propriu: ceea ce văd cu adevărat e rotirea 
obiectelor din jurul meu. Să zicem că-mi întore capul dela 
dreapta spre stinga: voiu vedea obiectele care erau adineaori 
în centrul viziunii clare descriind un arc de cere spre dreapta 
și tinzînd sä iasă din cîmpul vizual, iar obiectele care erau 
la periferia din stinga al acestui ci mp le voiu vedea descriind 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acelaşi are spre dreapta si prezentindu-se ps ria cor 
clare, Nu pot pedea capul sau ochii mei roti €, pei 
: fe POI Rra | nici ochii nu-mi suni vizibili. 
simplul motiv că nici capu ka că toate etelalie simini 

Puţină chibzuială ne va arăta că toate celelalte : 

'u văzul în această privinţă: toate îmi arată, 
sunt de acord cu văzul în : p ; Pe: A el 
cum se zice, „unde sunt lucrurile re ativo cu mine g ică, : 
imi arată poziţiile și mișcările dimprejur faţă de van 
central”, de trupul propriu: deci ele nu pot arăta şi depla- 
sările acestuia. Este drept că pot constata mişcările unei părți 
din trupul propriu, pot vedea de pildă cum se a ropie rima 
depărtează mina mea de ochi: dar astfel de mişcări nn de- 
plasează trupul în întregul lui. | d Si 

Pe linga celelalte sensaţii cunoaștem și cele „de mișcare”, 
numite și „cinetice”. a căror sediu e în muşchiu şi în încheie- 
iuri. Aceste sensajii omul le consideră ca întovărăşind mişcă- 
rile trupului propriu: după cele ce preced putem conchide 
insă că, dacă ne-am încrede în simţuri, am considera aceste 
sensajii, sau măcar unele din ele, ca întovărăsind nişte depla- 
sări paralele a tuturor obiectelor din jurul trupului propriu, 
acesta rămînid veşnice În centru, AA 

Spre pildă: deplasarea „irei paşi inainte” corespunde, 
evident. unor sensaţii cinetice bine determinate (altfel n'ai 
putea să faci trei paşi pe întuneree). În interpretarea obiş- 
nuită a oamenilor, aceste sensaţii inseamnă dep asarea trupu- 
lui propriu într'o direcţie ṣi pe o distanţă anumite. Dimpo- 
irivă, dacă am crede afirmaţiile simțurilor, am interpreta 
acele sensaţii cinetice ca semnificind o deplasare a tuturor 
obiectelor înconjurătoare, egală cu deplasarea de adineaori 
si în sens invers cu ea. Căci niște sensaţii localizate în muşchi 
şi în încheieturi, deci în interiorul trupului. nu pot să-mi do- 
vedească, prin ele înșile, că trupul “a deplasat. Ele pot fi cel 
mult semnul unei astfel de deplasări: altceva trebue să-mi 
arate că deplasarea are loc, 

Astfel simțurile mele îmi prezintă un spațiu foarte deo- 
sebit de cel în exitența cărnia cred instinctiv, Spaţiul in- 
fățisat de simțuri e cu centru, deci nu e omoget; în acest 
centru se află trupul propriu, care nu poate părăsi locul său. 
Dimţurile mele singure nar putea în niciun fel să-mi arate 
că acesi centru t 5 Aak relativ, că prezenţa veşnică a trupului 
propriu care îl deosebeşte de toate celelalie corpuri, nu e o 
inxsușire absolută. intrinsecă lui. ci are loc numai „pentru 
mine”. La fel, încrezindu-se în simţuri. oamenii şi-au închi- 
puit multă vreme că pămîntul e în centrul universului, unde 
stă imobil. 

Dar spaţiul simţurilor nu e numai prin aceea eterogen 
ca are centru. Să considerăm un loc oarecare. de ildă acel 
ce se află acum la doi metri de mine. în faja mea, loc ocupat 
de o masă, Caracterizarea lui de mai sus (anume „doi metri 


SIMETIUL ȘI DISIMETRI INTRE SPAȚIU Si TIMP 19 


în faja mea”) e nu se poate mai irecătoare si mai ncesenţială 
în spaţiul „real“ omenesc. Intr'adevăr, locul ce se află acum 

2 meiri în faţa mea poate să ajungă a fi, dacă trupul 
meu se deplasează, la 5 metri spre dreapta, la 5 metri spre 
stinga, sau să ocupe orice altă poziţie faţă de trupul men. P 
cul admite deci orice caracterizare de acest fel, niciuna nu-l 

te defini; şi cum putem spune acelaşi lucru despre orice 

` toate locurile sunt echivalente şi aceasta constitue omoge- 
neitatea spatiului „real“. In spaţiul simțurilor, tocmai dimpo- 
trivă, Cum aci trupul propriu e imobil prin esenţă, locul care 
e „doi metri în fața mea“ va rămine veșnic acelaşi, Sensa- 
țiile cinetice numite „umblet“ menţin trupul propriu imobil 
in spaţiul simțurilor: deci locul care ¢ acum doi metri în 
faja lui își va păstra vesnic această situație. „Umbletul“ va 
deplasa masa care ocupă vremelnic acest loc. va face ca el 
să fie ocupat cînd de un obiect, cînd de altul, sau să rămînă 
gol. fără să inceteze de a fi „doi metri în faţa mea“. Această 
formulă îi este o definiţie esenţială. Şi la fel. fiecare loc va 
avea În spațiul simţurilor o definiţie similară: unul „trei me- 
tri spre dreapta“, aliul „cinci metri spre stinga”, ete. Fiecare 
mp a spațiului simțurilor avind o natură specifică. acesta 
o „e 4 

Tot astfel: în spaţiul „real“ direcția „spre dreapta“, de 
pildă. devine „spre stinga”, dacă îmi rotese trupul cu jumă- 
tate de cere: toate direcțiile fiind echivalente în spațiul „real“, 
zicem că el e isotrop. | Dimpotrivă. în spațiul simțurilor trupul 
propriu nu se poate roti, si deci „Spre is va apare ca 
o direcţie vesnic aceeasi şi toate direcțiile la fel: „spre 
dreapta” va fi o caracterizare esenţială acestei direcţii. Spa- 
tiul simţurilor ar fi eterotrap (în sensul că în el direcţiile ar 
fi esențial distinete), 

Acum întrebarea de adincaori se pune cu mai multă in- 
sistențţă încă: dacă spaţiul pe care ni-l prezintă simțurile e 
asa cum am spus, atunci de ce spațiul în care credem e atit 
de deosebit de el? Ce contrazice afirmaţiile văzului, ce mă 
face să „degradez“ spaţiul simțurilor la o simplă a seri, stă 
Căci, după cum şiiţi, un instinct îmi spune: „fi se pare doar 
că te afli totdeauna la mijloc, fi se păre că lucrurile defilează 
în jurul tău, în realitate pripirea fa se rotește”, ete, Care e 
reazimul, care e originea acestui instinct? Răspunsul va părea 
paradoxal: corectivul spatiului simțurilor mele sunt simțurile 
celorlalți, simţurile semenilor mei. 

Intr'adevăr oamenii (si poate numai oamenii) au o éx- 
perienţă de o extremă importanță şi foarte deosebilă de ex- 
periența specific individuală: fiecare din ei află ce se petrece 
in conștiința celorlalți. Să-i zicem „experiență socială”, opu- 
nind-o astfel „experienței individuale“, . 

Experienţa socială îmi spune că în celelalte constiințe 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 
- 


se petrec percepții foarte asemănătoare cu ale mele, acea 
iiile proprii şi cele din conştiinţa străină își Corepa upi 
o lege care s'ar putea formula astfel: orice semen al meu v 
obiectele materiale cum le-aşi vedea eu, dacă trupul meu 
“ar afla unde este trupul lui. Mai mulți oaspeţi ne aflăm în 
jurul unei mese; eu ştiu că oaspetele de lingă mine are, ca 
si mine, în faja lui, viziunea unei mese cu același număr de 
larturii si de pahare; totuşi cele două viziuni nu sunt iden- 
tice căci, cum se spune: „el vede masa din punctul lui de ve- 
dere”, adică asa cum aș vedea-o cu, dacă trupul meu sar 
afla unde se află trupul lui. | 
Această experiență socială poate primi două interpretări 
foarte deosebite, şi omul trebue să aleagă intre ele. Să înce- 
pem cu interpretarea respinsă de oameni. Aş putea zice: 
„există tot atitea lumi materiale cite conștiințe sunt, şi fie- 
căreia din aceste lumi i se iveşte în toate detaliile descrip- 
tia de mai sus a universului simțurilor. După această inter- 
retare posibilă, spaţiul şi lumea înfățișate mie nu sunt ace- 
ași spaţiu şi aceeaşi lume cu cele percepute de un semen al 
meu, Cele două spaţii îşi corespund punet cu punct. și fie- 
cărui obiect din una din lumi îi corespunde un obiect omolog 
in cealaltă. Totusi aceste spaţii nu suni identice și nici măcar 
asemenea” (în sensul geometriei), căci centrele lor nu-și co- 
respund, fiecare centru aflindu-se unde e şi irupul propriu 
respectiv, De aci urmează o disimetrie a celor două lumi şi 
spaţii: de pildă un obiect care, în spaţiul meu, se allă „la o 
mică distanță spre dreapta” corespunde în alt spaţiu unni 
obiect similar, dar care nu se află niciodată în acelasi loc ci. 
să zicem „la o mare distanţă spre slînga“, Să ne întoarcem la 
exemplul de adineaori, Si eu şi oaspetele de lingă mine avem 
viziunea unei mese: dur, după interpretarea examinată acum, 
masa din spațiul meu nu e aceeaşi, nu e numeric identică 
şi nici exact la fel. cu masa din spaţiul comeseanului. cu toate 
că ele îşi corespund. La fel cu toate corpurile, fără excepția 
celor vii. Astfel trupul comescanului meu este. în spatiul meu, 


un obicei oarecare, remarcabil doar prin faptul că e un fel- 


de semafor ale cărui semnale mă fac să aflu ce se petrece 
în aliă conștunță: în spațiul comeseanului dimpotrivă, corpul 
torespunzător este „trup propriu” si e deci centrul universu- 
HI sau, 


Această tălmăcire are avantajul de a nu denaiura nici 
experiența individuală, nici pe cea socială: spațiul men ră- 
mine așa cum mi-l prezintă simțurile mele. adică cu centru 
eterogen, etc. spaţiul fiecărui semen al meu rămîne aşa cum 
1 prezintă simțurile lui. In schimb tălmăcirea schițată are 
desavanta jul de a fi foarte putin comodă. Nu mi-ar fi chiar 
imposibil să, trec cu gindul. de cîte ori e nevoie, dintr'un 
spațiu într'alul. căci as cunoaşte legea care stăpineşte rapor- 


SINETRIL ȘI DISIMETRII INTRE SPAŢIU SI TIMP 21 


tul dintre ele; dar lucrul ar fi complicat şi greu, oricît l-ar 
uşura obișnnința. De aceea spiritul omenesc alege o a doua 
şi mult mai practică interpretare a experienţei: spiritul to- 
pește spaţiile individuale multiple întrun spaţiu social unic 


şi ý ea ar 
rincipiul acestui spaţiu e cel ul unei societăţi demo- 
cratice; experiențele individuale sunt echivalente; experienţa 
naa, deşi e a mea, nu e iniru nimic mai îndreptăţită ca cele- 
e. 

Să vedem ce însuşiri trebue să aibă spațiul social, să 
vedem dacă ele sunt aceleaşi, cum e de asteptat, cu însușirile 
spațiului „real“ omenesc, 

Spaţiul social nu poate avea un centru, căci trupurile 
vii sunt multe și cu drepturi egale. Din experiența socială 


. e 


adică din spusele semenilor mei) aflu că atunci cînd percep 
sensaţii cinetice, ele îniovărăşesc, în ochii celorlalți, nu de- 
plasarea lumii înconjurătoare, ci deplasarea trupului men: 
căci pentru ceilalți trupul meu se miscă, după cum tru- 
purile lor se mișcă pentru mine. Astfel trupul propriu de- 
cade, ajunge un corp oarecare; prezența lui veşnică nu mai 
e decit o simplă aparență, datorită „punctului meu de 
vedere”. Centrul spaţiului social ar putea fi oriunde, după 
cum oriunde pot fi trupurile vii; ceca ce înseamnă că 
spațiul social nu are centru. Locul care se afli la doi metri 
în faja mea ie ocupa, în spaţiul social, poziţiile cele mai 
diverse faţă de trupul meu (după cum mă deplasez faţă de el) 
răminind totuși acelaşi loe. Formula „doi metri în faţa mea“ 
zero de a fi o caracterizare esenţială locului şi devine o 
nsușire trecătoare şi aparentă ce ar putea reveni, în prin- 
cipiu, oricărui alt loc, Astfel toate losurile devin echivalate. 
şi deci senin social este omogen. Tot din spusele semenilor 
aflu că e rotații generale ale obiectelor în jurul trupului 
propriu și care sunt întovărăşite de anumite sensații cine- 
tice", corespund pentru semeni simplei rotiri a ochilor mei 
sau a trupului meu; astfel se naste echivalența directiilor, 
care constitue isotropia spaţiului social. 

E straniu! Cum se face că spaţiul simţurilor mele îmi 
rămîne totuşi un lucru ca şi necunoscut? Spaţiul în care mă 
mişc. sau mai exact în care îmi gindesc mişcările, spațiul 
„real”, rezuliă dintr'o alterare a spaţiului simțurilor care mi-e 
dat în chip nemijlocit, şi totusi cel dintii îmi ascunde pe acest 
din urmă. astfel că e necesară o sforțare mare, pentru a re- 
veni în minte la spațiul primitiv. Dar lucrul te miră doar pină 
ce îți dai seama că vieaţa sufletească e plină de fenomene 
similare. Ceea ce ştii, acoperă și îți ascunde ceea ce vezi. ba 
chiar mai pete ceea ce percepi. Să dăm cîteva exemple 
din James (Prâcis de Psychologie), cităm din traducerea fran- 
ceză: 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Le gazon que je vois en ce moment de ma fenâire me 
semble du même vert au soleil et à l'ombre; et cependant 
ur reproduire exactement ma sensation, un peintre auraii 

à colorer le vert ombré en vert foncé et le vert ensoleillé en 
jaune vif". (pag. 200). — „Selon les calculs de Helmholtz. 
dans un tableau représentani un effet de lune sur un mopu- 
ment, le marbre peint est, vu à la lumière du jour, d'un blane 
de dix à vingt milla fois plus brillant que celui du vrai mar- 
bre vu au clair de lune, et cependant les deux marbres 
passent pour ctre du même blanc” (pag. 201). — „Quand, me 
trouvant à table je regarde autour de moi. je ne tiens aucun 
compie que les assiettes el les verres de mes voisins m'appa- 
raissent plus petits que les miens, car je sais qu ils sont en 
réaliié de mčme grandeur: et cettd connaissance... éclipse de 
son importance les sensations réelles d'incgales grandeurs, sen- 
sations que j'ignore en les percevani“ (pag. 4556—57). j 

In toate aceste exemple, ce ştiu îmi ascunde ce văd. Mi 
se pare că văd iarba la fel în soare şi la umbră. pentrucă 
ştiu că coloarea ei e uniformă în realitate: monumentul pic- 
tat și cel real mi se par la fel, pentrucă ştiu că e vorba de 
acelaşi monument; știu că farfuriile vecinilor sunt egale cu 
a mea, şi asta face să amuţească deosebirile perceptive între 
ele. Fi bine, tot astfel știu că sensajiile cinetice Înioväräsesc 
deplasările mele, şi dc aceea mi se pare că văd cum trupul 
meu se apropie sau se depărtează de obiecte; ştiu că s tiul 
adevărat e fără centru. de aceea în conştiinţa mea totul se 
petrece ca şi cum nu aş vedea totdeauna trupul propriu pre- 
zeni si la mijloc. ete. Și după cum. cînd pictezi, îți trebue o 
sortare mare ca să regăsești „inocența ochiului“, cum zicea 
Ruskin. tot asa îţi trebue o slorțare mare ca să regăsești ino- 
cența simțurilor în ce priveşte s țiul, 

Acest scaun îl văd enorm (de a roape) și minuscul (de 
departe) fără să-mi dau de loc socoteală de asta. căci simultan 
trăiesc într'o lume în care scaunul e invariabil; nu e deci de 
mirare că spațiului perceput i se suprapune. corijindu-l, un 
spațiu gindit, atit de diferit 1), 

A Să rezumăm oele de mai sus în termenii spațiului „so- 
cial". Organele simţurilor sunt părți din trupul nostru, prin 
urmate ele nu pot arăta decit pozitia unui obiect față de 
acesta, Dar cum omul crede instinctiv în simțuri cît timp nimic 
nu le contrazice, el ar fi convins că aceste poziții nu sunt 
relative ci reale, absolute: el ar crede deci intrun spațiu in- 


_5 Tatarin vhumialirii spațiului așa cum o “Xpuuem poi e ihcomplectă: va 
pleacă doln o eaporienți vizuală desfigurată prin adaptarea la experiența 
vinetică. Dola acegata ar trebui să pornim ew să fim on totul corecti; aga şi 
proomlim în Ze Mai et le Monde icap. O și 10), In schimb văpmuerea de mai 


SUA e mai uşor de înțeles cici in chip natural să i i 
i 3 i Imiâțisezi apati 
procentäri viannte și nu rinetive : ! pomeni gt pica 


SIMETRUL ȘI DISIMETRIL INTRE SPAŢIU şi Timp 25 


dividului” (Spaţiul fiind un „sistem al pozițiilor”. dacă mar 

interveni cunostința lui despre simţurile celorlalţi, adică ex- 

periența socială. Spn aceasta poate, evident. să corijeze 
e 


percepțiile individuale. 

E n se explică continua nereușită a psihologiei, care în- 
cearcă să explice spațiul prin sensaţii: ea îl consideră ca un 
produs individual, cînd în realitate el e o construcție socială. 
Cu alte cuvinte, psihologia caută să deducă spaţiul numai 
din sensaţiile mele, şi nu recurge, cum ar [i nevoie, şi la sen- 
sāții străine, 

Trebue să adăugăm că edificarea spaţiului mai presu- 
pune o altă operaţie, o altă identificare similară celei descrise 
mai sus. Simţurile imi prezintă o pluralitate de continuități, 
străine calitativ una de alta, dar care îşi corespund punct cu 
punct. Cutia asta e pentru ochi o continuitate vizuală, pentru 
pipăit o continuitate tactilă: între sensaţiile” vizuale si cele 
tactile nu é, de sigur. decit puţină asemănare; cele două con- 
tinnităţi işi corespund însă element la element: experința 
mi-a arătat că ele sunt solidare în sensul că. dacă una devine 
mai mare sau mai mică, şi cealaltă variază în același sens şi 
în aceeași proporție: dacă una prezintă o soluție de continui- 
taie (0 „gaură”), şi cealaltă prezintă o întrerupere simetrică, 
ete, Spiritul găseşte comod să contopească cele două continui- 
tăți întrun singur loc spaţial, și la fel procedează cu toate 
locurile, cu spațiul întreg. 


+ 
+ * 


Dacă ne intoarcem acum spre timp, vom descoperi o 
evoluţie dela timpul individual la cel social, simetrică cu cea 
a spațiului şi foarte asemănătoare cu ea: mulţumită acestei 
asemănări, vom putea fi de data aceasta mai succinți, 

Ca şi pentru spaţiu, să incepem prin a ne restringe la 
experiența individuală, si să facem abstracţie de cea socială. 

‘u alte cuvinte, să nu ţinem seamă de stările conştiente ale 
tuturor fiinţelor vii. afară de conștiința proprie. Datele acestei 
conștiințe formează o succesiune pe care psihologia o numeste 
„durată conştientă“. Aceasta nu se prezintă totdeauna sub 
forma de „durată“, deci de succesiune. ci. citendată, sub aceea 
a unui flux unitar, Alte ori unele fragmente ale ci formează 
un fel de blocuri nedifcrențiate (lucrul se întimplă cînd 
voința și atenţia sunt foarte moleşite): dar orice act de atenţie, 
chiar retrospectiv, le precizează și le descompune în clipe 
rinduite succesiv, Cu alte cuvinte conștiința. asa cum mi-e 
dată primitiv, e făcută din elemente succesive, dar şi din părți 
care apar ca mase compacte în care nu se distinge niciun de- 
taliu. Dar prima alterare suferită de aceste mase, cind 
consideră atenția retrospectivă, e că devin succesiuni, lan- 


24 VIAŢA BOMINEASCĂ 


asemenea cu celelalte fragmente. Capetele lanțurilor piper 
prinse de extremitățile altor lanțuri, şi toate formează sia 
„lanţ” total care e „durata conştientă, Astfel aceasta nu e 
un fenomen primitiv, ci rezultă dintro modilicare a unor 
date imediate, Previn aci pe vreun eventual cetitor al cărţii 
mele Le Woi el le Monde, că istoria eului şi a lumii, pe care o 
povestesc acolo, începe abia cînd acest lanţ total e gata: na 
nu începe deci cu începutul adevărat, care, de altfel, e 
nici nu există (Valéry zice: „au commencement était la fable- 
elle y sera toujours”). a R 

E clar că durata aceasta, în care nu se ştie nimic despre 
existența celorlalte durate. cores wunde spaţiului individual: 
propun să o numim „timp indivi ual”. ; Taea 

Tipul individual nu e isotrop: direcția „Spre viilor” e 
esenţial distinctă de direcţia „spre trecut” . şi una nu se poate 
preface în cealaltă, In ce priveste omogeneitatea, lucrul e mai 
complicat. În spatiul individual un anumit loc, de pildă „doi 
metri spre dreapta” cra uneori ocupat. alte ori gol (bine în- 
teles, dacă nu ţii seamă de aer; dar nimeni nu crede în aer. 
in experiența naivă, în vieala zilnică, ..neştiințifică”: nimeni 
nu zice „în cutia asta nu e decit aer", ci zice „in cutia asta 
nu e nimic”); dimpotrivă. în timpul individual nu poli avea 
experiența unui interval temporal gol, adică lipsit de date 
conștiente, si aceasta, oarecum, prin definiţie: durata con- 
ştientă cuprinde toate datele aló conşiienie, deci întreaga 
mea experiență, prin urmare nu pot cunoaste direct durata 
goală, care ar fi o succesiune fără elemente succesive. Astfel, 
ceea ce se numeşte „intrerupere (trecătoare sau definitivă) de 
conștiință” ar fi o noțiune de neconceput. dacă am fi reduși 
la experiența individuală. Lucrul e cu deosebire evident în 
ce priveşte moartea, despre care sa putut spune: „cette chose 
qui marrive qu'anx autres*, 

pă cum vedem. timpul individual nu se poate deslipi 
de „conţinutul“ său. In acest sens el nu e omogen, căci pentru 
ca să aibă această însușire irebue să apară ca un receptacol. 
ca o teacă a duratei conştiente atii de eterogene, Mai e de 
remarcat că timpul individual, ca și spațiul individual. are 
şi un centru: prezentul. Dar acesi centru nu e imobil: timpul 
irece: toate clipele lui devin centru pe rind. 

Să facem acum să intervie experiența socială: aceasta 
ne arată că sunt nenumărate alte durate conştiente asemă- 
uătoare in esenţă cu a mea. Toate își corespund clipă cu elipă. 
ŞI această corespondență e mai „simetrică“ decit cea dintre 
spaţiile individuale: pe cînd în acestea centrul „Meu cores- 
punde unui punct oarecare din spațiul „altuia“, în timpurile 
individuale toate centrele. adică toate „prezentele” işi cores- 
pund. Tot asa un loc care. în spatiul meu. se defineste „trei 


juri"; ele capătă un început, un sfirşit și inele intermediare. 


SIMETRII ȘI DISIMETRI INTRE SPATIU ȘI VIMP 25 


metri spre stinga”, poate corespunde unui loe din alt spaţiu 
avind cu totul altă definiţie, de pildă „cinci metri spre 
dreapta”. Dimpotrivă, clipa care e peniru mine „un ceas de 
acum înainte” corespunde, în oricare ali timp individual, unei 
clipe admiţind aceeaşi definitie, 

„În bună parte aş şti ce se petrece de-a-lungul timpurilor 
străine, mai ales a acelora a căror trupuri corespunzătoare se 
află în preajma mea. Experienţa socială mi-a arătat că în 
duratele străine se petrec fenomene asemenea unor fenomene 

durata mea. De pildă, cind în durata mea se petrece o 
„percepție acustică” (un „sgomot”), stiu că ceva asemănător 
se petrece în durata oricărui semen al meu, dacă trupul său se 
află în apropiere; iar clipele în care se petrece percepția 
mea corespund clipelor în care se petrece perceplia similară 
din timpul semenului, adică sunt „simultane“ cu ele, Tot 
astfel cînd am anumite sensații vizuale („perceperea unui 
obiect”), ştiu că în durata altuia a cărui trup se allă în apro- 

iere, se petrec sensaţii vizuale care diferă de ale mele con- 
orm „regulelor spaţiale” (cum se zice: „el percepe același 
obiect din alt punct de vedere”). 

„Aşa cum a procedat pentru spaţiu, spiritul nostru fopește 
on individuale întrun timp" unic, social şi imper- 
sonal, 

Timpul social seamănă mai mult cu timpurile indivi- 
duale decit spaţiu social cu spaţiile individuale. Intr'adevăr, 
centrele acestora nu-şi corespund, astfel că rezultatul con- 
topirii lor nn are centru; dimpotrivă, centrele timpurilor in- 
dividuale (adică diversele „prezenturi”) îsi corespund, de 
aceea Timpul are un centru, un Prezent. Acesta e mişcător 
ca şi cel al oricărei durate. Tot de aceea Timpul total e 
eterotrop ca și duratele lui componente, pe când Spaţiul e 
isotrop. 

„Am văzut cum contopirea spaţiilor individuale se face 
prin identificare: un loc din spaţiul meu și unul din spaţiul 
altuia devin unul și acelaşi loc, Ele aveau definiţii e ca 
bite (de pildă unul „doi metri spre dreapia”, celălalt „trei 
metri înainte“), iar locul rezultat din fuziunea lor nu mai e 
piin esenţă nici aşa nici altminteri, te fi însă în tot felul 
după „punctul de vedere”, Acelaşi îl joacă identificarea şi 
la timp: două clipe din timpuri individuale diferite devin 
aceeaşi clipă; dar ele au aceeași definiţie. De pildă, clipa 
„acum o oră” din durata mea fuzionează cu toate clipele 
avind acecaşi definiţie, din duratele celorlalţi, și rezultatul 
e clipa de acum o oră din Timpul impersonal, social. 

Totuşi timpul social e omogen, şi iată de ce, Mai intii 
prezentul e mobil, orice clipă a fost sau va fi prezentă, astfel 
că definiția „acum o oră” se potriveşte oricărei clipe după 
cum te referi la un prezeni sau la altul. Dar afară de asta, 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


: ge “e nă ca conţinut şi, după cum 
rea ae de cr mă seal SC ediia ca dea rgeută de el; dar cînd 
toate duratele sunt topite împreună, calităţile diverse ale feet 
ținuturilor se anulează între ele și Timpul poate fi considerat 
ca un receptacol independent de ce se petrece în el. A 

Dar identificarea clipă cu clipe nu e atât de ușoară ca 
cea loc cu locuri (vom vedea mai tirziu de ce). Ca să reu- 
şească, e nevoie de un truc”, de o smecherie care e Reali- 
zarea lumii materiale, Să vedem întradevăr. 

Experienţa individuală începe prin aţi prezenta un 
haos de impresii. haos care se organizează cu încetul, prin 
aceea că descoperi legi ce stăpinesc aceste impresii. Una din 
legi e că anumite impresii („sensafiile externe) formează 
grupe invariabile, astfel că una din sensaţiile woui grup pro- 
ducîndu-se, celelalte depind de condiții ce_ țin de voință 

(aceste grupe vor deveni „obiectele materiale”). Sensaţiile vi- 
zuale pe care mi le dă, de pildă, floarea aceasta, fac parte 
dintr'un grup în care mai intră şi alte sensaţii vizuale. apoi 
sensaţii Mactile. olfactive, etc. (toate sensaţiile de care se 
spune: „sunt datorite floarei”) si care au loc cînd fac anu- 
mite mişcări. Experiența socială î e age considerabil 
acesi grup: ea îmi arată că sensajiile grupului au loc în toate 
duratele conștiente. Acum viitorul obiect material e un sistem 
de sensaţii posibile ce se petrec sub aceleaşi condiţii în toate 
duratele conştiente, El apare astfel ca indicat pentru a servi 
drepi legătură între ele. Ceea ce îi lipseşte încă peniru a 
putea “juca acest rol, e că el nu curge concomitent cu du- 
ratele. că nu durează. Intervalul dintre două linii paralele le 
desparte, dar el constitue şi un drum dela una la cealaltă: 
mulțumită lui, cele două linii pot [i proiectate una pe alta 
sau pe o paralelă cuprinsă între ele, şi astfel ele pot h iden- 
tificate. Grupul de care e vorba își are elementele în dura- 
tele pe care trebue să le unifice: dar aceste elemente — degi 
durează. fiind sensaţii ṣi deci segmente de durate — sunt 
trecătoare, ele nu urmăresc neîncetaţ duratele constiente, asa 
cum face intervalul dintre paralele, interval care le e nein- 
cetat concomitent. Afară de asta. sensaţiile însăşi nu sunt 
propriu zis comune duratelor. Și eu si un semen al meu pri- 

vim o floare roşie: au loc două sensații „roşu“, una în du- 

rata mea, alta în durata lui. Sensaţiile pot fi calitativ iden- 
tice, dar nu numeric. Dar am văzut că obiectul poate fi ca- 

racterizat ca o posibilitate de sensații, Această posibilitate 
nu are defectele sensaţiilor însăşi: experiența arată că con- 
trar sensaţiilor, posibilitatea lor nu încetează niciodată (cit 
timp există obiectul), şi pe de altă parte e vorba de sensații 
posibile în orice durată conștientă. În schimb posibilitatea” 
nu e decit o idee si deci nu p aa S Pe cînd duratele. de care 
e vorba să fie contopite. curg. „vremuese“ neîncetat, „posi- 


SIMETRII ṣi DISIMETBIL INTRE SPAȚII ȘI Tip 27 
->b 


bilitatea”, ca toate ideile, rămine străină de orice succesiune 
temporală. Inir'adevār, care ar fi deosebirea între o sensaţie 
electivă şi una doar posibilă, dacă nu că prima curge, e com- 
pusă din clipe succesive, pe cind a doua face parcă parte 
din. altă lume decit ce a chimbării? Astlel, așa cum e dela 
natură, posibilitatea de sensaţii n'ar putea face legătura in- 
tre durate, Dar spiritul omenesc. lipsit de scrupule cînd e 
vorba de interesu lui, recurge la o $mecherie de care nu 
i fi crezut capabil: el acordă vremuire simplelor posibi- 
tăți de sensaţii, ca și cum ele ar fi sensaţii adevărate. Spre 
pildă „roșul“ acestei flori, care de fapt nu e decit o sensaţie 
vizuală, efectivă sau posibilă. i se acordă și o devenire pro- 
prie, exterioară duratelor conștiente. Rosul floarei continuă 
paralel cu duratele conştiente, chiar atunci cind nimeni nu 
îl prepa: Și ca şi roşul vremuese toate „însușirile“ obiec- 
tului, adică toate genurile de sensații posibile din grupul care 
constilue obicetul, Această devenire este identică cu cea con- 
ştientă: după simţul comun „eu văd floarea asa cum + ea 
în pică să, Și astiel „există“ obiceiul. j 
; Uşor de văzut cum Licţiunea „duratei“ obiectului îsi 
îndeplineşte misiunea de a contopi duratele constiente. Aa 
spus că vrenmirea obiectivă (roșul ca insuşire a obiectului) și 
vremuirea subiectivă (roșul ca sensație) suni identice: du- 
rata obiectalui se identifică astfel cu duratele conștiente, 
identificindu-le între ele, Bineînţeles, cele spuse se aplică 
nu numai Obiectelor materiale, ci şi sgomotelor, luminilor 
intregei lumi exterioare. 
Durata obiectului seamănă cu durata mea conştientă 
ca o copie cu modelul ei. Ea curge simetric, adică simultan 
cu dinsa; ca e succesiunea „stărilor“ obiectului, după cum 


sirile mele, Datele mele conștiente sunt de feluri foarte deo- 
sebite, unele sunt ginduri. altele sensaţii. etc.; totuşi ele for- 
pCâză o singură succesiune: durata „mea“ Tot astfel di- 
feritele „stări“ ale obiectului formează o singură durată, şi 
A ii constitue unitatea. ş 
ată un obiect roşu şi neted. Unii ginditori gi- 
roblema: „ce înseamnă să consideri insusiri atât gi lea 
ite ca ale aceluiași obiect?“ De obiceiu cercetătorii răspund: 
pinseamnă că roşul şi netezimea le localizăm în acelaş loc 
în spaţiu“, Dar acest răspuns nu face decit să înlocuiască 
problema de adineaori cu alta similară: „îminderea vizuală 
si cea tactilă fiind atit de deosebite, ce sens are identificarea 
lor intro singură întindere spaţială ?”. Răspunsul adevărat 
e: „şi roșul şi netezimea vremuese în aceeași „durată” pentru 
spiritul nosiru (asa cum și sensaţiile vizuale şi cele tactile 


* 


VIAȚA ROMINFASCĂ 


28 


se petrec în aceeaşi durată. anume în durata mea) şi aceasta 
constitue unitatea și identitatea obiectului. pe 

Aşa cum am spus, Și Numai aș, se poate explica feno- 
menul atit de straniu care e realizarea în afara conștiinței a 
unor fenomene conștiente. Ascult huruitul ploaiei pe aco- 
peris: ceea ce resimt e o sensație continuă. Ei, am er bre Ata 
instinctivă că „sgomotul” corespunzător. care e identic cu 
uceastă sensație (căci simțul comun zice: „aud ceea ce rà- 
sună”) e independent de sensația mea sau a oricărui semen 
al meu, incât sar putea lipsi de orice martor, Deci simţul 
comun admite ceva identic cu o sensaţie, deci cu o stare con- 
stientă. dar care nu e stare coştientă. Ca să ne dăm seama 
cit de stranie, de barocă, de absurdă e această presupunere, 
dacă o desbraci de banalitatea datorită obișnninţei, să o 
aplicăm unei stări conştiente căreia simțul comun nu o ap ică. 
Cetesc un vers şi resimt admiraţie pentru frumusejea Ini; cât 
de stranie. de barocă, de absurdă ar fi ideea că această ad- 
miraţie ar avea loc şi în afara oricărei durate conştiente şi 
că ea sar putea peirece asa cum e chiar dacă n'ar simţi-o 
nimeni i Ă 

E clar acum că închegarea timpurilor individuale in- 
trun timp social e mai dificultoasă decit ia corespun- 
zătoare aplicată spaţiilor: pentru a duce prima la bun sfîrșit 
e nevoie de realizarea unei lumi întregi. 

Intre timp și spațiu e o disimetrie esențială şi foarte cu- 
rioasă. lată despre ce e vorba. 

Confundarea duratelor multiple întrun timp unic im- 
plică o mare contradicţie. Să reprezentăm pluralitatea du- 
ratelor printr'o pluralitate de drepte ele. Fascicolul de 
paralele se desfăşoară pe o suprafață; el nu ar încăpea in- 
tro dreaplă san în orice ir ni cu o singură dimensiune. 
Bine înţeles, prin anumite mișcări de translație, poţi face să 
coincidă eat at d într'o singură dreaptă: dar în acest caz 
ele işi pierd individualitatea, ele sunt o singură dreaptă, nu 
mai există în chip distinct. Tot astfel, duratele nu „încap“ 
întro durată unică (adică în timp), sau atunci ar trebui 
să-și piardă fiinţa individuală. Asa dar la baza noțiunii de 
timp e contradicjia între pluralitatea duratelor și unicitatea 
timpului, 

Ni Sar putea răspunde: „faptul că paralelele nu incap 
într'o dreaptă unică nu dovedeste că duratele nu încap în- 
tr'o durată unică; nu _tot ce e adevărat despre paralele se 
potriveşte duratelor”. De aceea, peniru a desarma orice îndo- 


ială. e nevoie de demonstrarea contradicției care fondează 


ideea de „timp”, Această demonstrare am prezentat-o întrun 
articol întitulat „Două curse ale filosofiei“ (Viaţa Romi- 
nească, Noemvrie 1939) și îndrăsnim să credem că e tot atit 
de riguroasă ca demonstrațiile matematicei. Rugăm asa dar 


SIMETHIU $1 DISIMETAN INTRE SPAŢIU 31 TIMP 29 


pe etitor sä consulte acest articol, şi considerăm lucrul do- 
Te-ai aştepta ca de partea spațiului <ă găseşti o contra- 
dictie similară, simetrică; dar mi astfel; i ORAA că in ain 
tiul simțului comun se confundă, pe de o parte spaţiile indi- 
viduale, pe de alta diverse continuități sensoriale (cea vi- 
zuală, cea tactilă, etc.) el nu se prezintă ca contradictoriu. 
aşa cum se prezintă timpul. Veji h ispitiți să daţi explicația 
următoare: „timpul conține duratele, pe cînd spatiul nu con- 
ține nici continuităţile sensoriale nici s tiile individuale: si 
unele și celelalte nu sunt decit aspectele spaţiului“. Credem 
cel ce vorbeşte aşa are o intuiție justă, că e pe calea 
ptă, dar că n'a ajuns încă-la țintă: căci war putea încă 
să explice de ce o durată nu anare și ca ca un „aspect“ al 
timpului, Care e în fomd sensul noţiunii de „aspect ?“. Dar 
pentru a găsi răspunsul, trebue să atragem atenția asupra 
unui fapt interesant, Obiectul material e rezultatul unor pro- 
cese asemenea celor din care rezultă spațiul. Am văzut că 
obiectul poate fi considerat ca o posibilitate de sensaţii 
să restringem această posibilitate la sensaţiile mele, şi 
vom avea ceea ce sar putea numi obiectul individual. 
Experiența socială îmi arată că obiectul „meu“ corespunde 
altor obiecte individuale, cite unul de fiecare conştiinţă 
lea îmi arată, cu alte cuvinte, că semenii mei au sensa|ii ase- 
mănătoare, şi pre care zicem că corespund aceluiasi 
obiect). Pentru a avea o punte între duratele conştiente, 
topim obiectele individuale corespunzătoare întrun objec 
social unic. înzestrindu-l cu o durată proprie. Și, ca si în 
cazul spațiului, contopirea aceasta nu pare a implica nicio 
contradicţie, avem intuiţia că obiectele individuale suni doar 
nişte „aspecte“ ale obiectului adevărat, care e cel social, 

_ Tot „astfel posibilitatea de sensaţii care corespunde 
obiectului ar putea fi divizată în posibilitatea sensațiilor vi- 
zuale. a celor tactile, olfactive, etc.: deci am putea avea un 
obiect vizual altul tactil, ete. Dar e mai comod să le contopim 
toate inir un singur obiect real, localizindu-le toate înir'o sin- 
gură durată: lucru care nu implică contradicție, căci avem 
a face doar cu as etul vizual sau tactil al aceluiaşi obiect. 
De ce? În cazul obieciului răspunsul va fi mai uşor de dat 
decit eoii spaţiu, - 

M osibilitatea sensajiilor mele faţă de posibilităţile sen- 
sațiilor oricui, e o parte dintr'un tot. Ei, spiritul poate face 
din fragmentele unni tot unități parțiale, deci „toturi“ se- 
cundare, prin faptual chiar că îşi fixează privirea asupra ace- 
stor „părți, Astfel orice tot poate fi privit și ca o sumă de 
intreguri, fără nicio contradicție. Asa dar pot considera „po- 
sibilițatea de sensaţii pentru orice conștiință“ (care cores- 
punde unui obiect material) ca un tot sau ca o multiplici- 


x) VIAŢA HOMINEASCĂ 


tate de unităţi parţiale. Durata e atribuită întregului, nu 
fragmentelor, ca să se facă legătura între conștiințe, după 
cum am văzut. Să presupunem că am atribui cite-o durată 
fiecarui obiect individual (adică fiecărui fragment); atunci 
obiectele individuale ar exista numai ele. Dar să mergem 
mai departe cu presupunerea şi să admitem că am atribui 
cite-o durată şi obiectelor individuale şi, alta, obiectului 50- 
cial; in acest caz afirmaţia devine contradictorie, căci în 
limbajul obişnuit sar traduce: „obiectul văzut de mine e 
altul decit cel văzut de semenul meu, şi totuşi vedem acelaşi 
obiect”. Ai afirma deci că o multiplicitate de durate esie o 
singură durată. 

K Ob ieatul aşa cum mi se poate prezenta mie („obiectul 
individual”) nu e decit o parte din posibilitatea totală de care 
e legată durata (care ar putea fi numită esența existenței); 
o astfel de posibiliiaie parţială constitue un aspect al unui 
obiect i 

Tot astfel ai putea considera separat posibilitatea sensa- 
țiilor vizuale (ale obiectului), posibilitatea sensaţiilor tac- 
tile, ete. şi ai putea înzestra fiecare din ele cu o durată 
particulară; atunci obiecul vizual ar avea altă existență, 
ar fi altul decii cel tactil; și în acest caz ar fi contra- 
dictoriu să atribui o durată și posibilității totale, căci atunci 
obiectul vizual şi cel tactil ar fi obiecte distincte şi totuşi 
același. Astfel posibilitatea sensaţiilor vizuale rămine un 
simplu „aspect“ al obiectului. s 

Am înțeles de ce „obiectul material“ nu e o noțiune con- 
tradictorie*); să vedem acum de ce „timpul“ este. 

După cum am spus, multiplicitatea obiectelor indivi- 
duale considerate ca reale ar fi incompatibilă cu realitatea 
obiectului social; și anume pentrucă asta ar însemna să afirmi 
că o multiplicitate de durate sunt o singură durată. Cind 
gindim un „obiect“ nu facem decit să atribuim o durată 
unică unei idei complexe, pe cînd gindind -timpul“ acor- 

äm o durată unică tuturor duratelor; chiar această formulă 
face evidentă absurditatea -timpului”. 

In ce priveşte spaţiul, cazul lui e la fel cu al obiectului. 
Și spațiul e o posibilitate de sensaţii (de sensaţii vizuale tac- 
tile, cinetice, etc.); și acestei posibilităţi totale îi atribuim du- 
rată (de aci convingerea că spaţiul există, ba chiar ar con- 
tinua să existe chiar dacă toate conştiințele ar fi anihilate). 
De aceea posibilitatea sensațiilor spaţiale numai ale mele 
„t-spaţiul individual”), sau posibilitatea numai a sensaţiilor 
vizuale, sau numai tactile apar ca aspecte ale spaţiului real. 


1) Mai exact: nu eo noțiune contradictorie în aocaată prirință; căci ea 
implică nlite contradicții. 


SIMETRII ȘI DISIMETRII INTRE SPAŢie şi Tiup 5i 


ia: “ua de aceea spaţiul nu è contradictoriu în această pri- 
Am văzut, cînd ne-am ocupat de s iu, că experiența 
individuală și socială admite po. tălme Red co a linni e 
sunt tot atitea spaţii cîte conștiințe. sau to ti spaţiile indi- 
viduale într'un spaţiu unic impersonal, Niciuna din aceste. 
tălmăciri nu e contradictorie, Dar ar fi contradictoriu 
„să le admifi pe amîndouă, adică să pretinzi că există gi ne 
număratele spaţii individuale și spaţiul social care le inglo- 
bează, Tocmai aşa procedează spiritul cînd construeşte 
„timpul . Pe cînd spaţiul individiiai e. pentru simțul comun, 
pumai o aparență, durata mea conştientă e o „realitate“: dar 
fel reale sunt celelalte durate şi timpul care le cuprinde, 
SĂ „Ace ași lucru sar putea exprima şi astfel: simţul comun - 
unifică atit apți cît şi conţinutul lui, adică obiectele: spa- 
ul ocupat de masa asta e unul singur, și unică e şi masa, 
chiar dacă e percepută de mulţi oameni. De aceea spaţiul nu 
e contradictoriu, Cu timpul dimpotrivă: simţul comun unifică 
timpul, dar nu unifică conţinutul lui. Cineva suferă şi si- 
multan icineva se bucură: cele două sentimente ocupă ace- 
“i interval de timp şi totuși ele sunt două realități, nu aspec- 
tele unei realităţi unice, Astfel timpul e contradictoriu. De ce 
simțul comun nu poate unifica conținuturile timpului ca pe 
ale spaţiului? Pentrucă „unificarea“ înseamnă tocmai acor- 
unei durate unice; şi acordarea unei durate unice unor 
durate multiple nu le poate anihila multiplicitates. 
Spuneam mai sus că edificarea timpului e mai grea decit 
cea a spațiului; acum se vede de ce: cea dintii implică în- 
tunecatea și ștergerea din minte a contradicției temporale, 


ION D, GHEREA 


NATURĂ MOARTĂ 


În mine însumi ciclul meu natural se "nchide 


Realizat ca toamna cînd frunzele se sculur; 
Mă duce în spre larvă, sbor obosit de flutur 
Sinechid natura moartă a unei crisalide, 


S'au slins înalte focuri ce-au ridicat la cer 


Fantastic joc de flacări şi umbre, cu tumult, 


Se stinge ncel magia de vieață şi mister 
Si totul e ce este, şi nu-i nimic mai mult, 


Ce mi-a părul gigantic și-am admirat odată 
A tot scăzut cu oremea şi azi îmi pare mic, 
Ființa mea cu umbra, sub mine-i adunată, 
Si dincolo de lucruri azi nu mai e nimic. 


Nu cred nicio legendă și nicio epopee, 
Misterele stau moarte ca cețile pe văi, 
Sunt astăzi împietrite efigii de cameie 
Figurile iubite din pieaja mea dintii. 


E tot prelung preludiu de moarte animală, 
Nicio celulă 'n mine acum nu măi visează. 
În jur întreaga lume e tristă şi reală. 

Si peste toate cele, afară înserează. 


DEMOSTENE BOTEZ 


UN CAL SIGUR 


I. 


Ghidu Faibiş nu suferă sărbătorile. Mai ales astea de 
acum. De o săptămină, toţi beau şi mănîncă, Şi de abia au 
ajuns la jumătate. li e silă de glasurile tot mai dogite, care 
le va auzi, de ochii mai ceţoşi şi mai stupizi ca oricind, pe 
care îi va vedea. Rost de făcut vreo afacere, sau de discutat 
ceva mai serios, nici gind. 

In casă la Popeşti, cheful n'a stai o clipă. Goldman ca 
să le antet sub piele, le baie în genezei iat MASSID — ce 
inconştient — nu mai vrea să şti imic. 5 că j 
venit fatalist şi bea. Bea Sona ag Re VAR Sa de 
ST ag tot aşa o să fie încă şapte-opt zile, pînă după 

„Gerul înlemneşte şi măduva din oase; un ciîine sgri- 
bulit îți seacă inima de milă; iar lumea forfoteşte smintită 
pe străzi, înghesuie prăvăliile, şi parcă nimeni nu mai ştie 
că e războiu, şi că atifia şi atiția jinduesc un dram de 
căldură. 

Intunerecul coboară zorit în zi. s 

. , Vitrinele se mohorăsc. Contururile îşi părăsesc pe fu- 
riş lucrurile lor, spre a se aduna şi topi, într'o întinsă pată 
cenușie, Becurile se aprind pe rind şi înapoind din drum 
fugarele resemnate, imbie obiectele amorţite, cu palide lu- 
ciri şi umbre negre, prelungi. 

nde te mişti vuiet de viespar. 
Din capul de sus al străzii Smirdan, ochiul vede o clo- 


cotire de lavă, răscolită din mii și mii de cratere, revărsîn- 


du-se peste tot, în neştire. Inainte şi înapoi, se întinde com- 
pactă; bulbuceşte; suflă şi răsullă; se impiedecă; se răsu- 
ceşte; suie și coboară; pufăie; oftează; vuieşte de departe 
şi de aproape. Pe nesimţite se aşează şi alia îi ia locul. 
Pentru toţi, ajunul de An Nou este artificiul unui su- 
pranatural fabricant de jucării, care are darul să amăgească 
păpușşile sale supuse, cu o nălucire de vieaţă. 
E, — 5 


34 ' VIAȚA ROMINEASCĂ 

Pentru Ghidu. e o zi obişnuită. Toate zilele sunt la fel, 
pentrucă în toate se loveşte de greutăţi, toate îi aduc amă- 
răciuni, Altele şi altele. 

Are şi o alcătuire vinovată. Tatăl lui a reparat, o vieață 
întreagă, ceasornice, 

Din cauza asta suferă, Nu are aplicaţii practice şi nu 
ştie să ciştige. 

li place geometria, biblia şi metafizica. 

Un exces de sensibilitate îl asvirlă ulară din rosturi şi 
combinaţii, aşa cum o maşină centrilugă trimite la periferie 
tot ceea ce esie inadecvat materiei comune. 

In plus, sensibilitatea asta exagerată îi produce şi un 
fel de desechilibru. 

_5e încredințează, pentru nimic, şi cu toată pasiunea, 
unei fiinţe sau lucru cu care se contopeşte. Pentru ca apoi 
la prima grea izbitură. acea ființă sau acel lucru să se rupă 

in el ca o carne moartă, dintr'odată. 
= A incercat mai multe feluri de negustorii; stofe, con- 
serve, sticlărie. Nu i-a mers, Și doar învestise i. 

Lucrurile fiind prea reale, nu le percepea; nu le putea 
prejui calitatea, nici supraevalua, şi toată marfa îi era con- 
curată din capul locului. 

„Era şi prea măruntă pentru el, negustoria de tejghea. 
Cumperi, vinzi; iar cumperi, iar vinzi. Tot aia şi tot aia. 

Chemări adine îl îmboldiseră spre alte rosturi. Să po- 
runcească, să ucă, Să înalțe sau să dărime. Să fie soli- 
citat și să refuze: să trezească o nădejde, apoi s'o sufoce, 
ca pînă la urmă, lăsînd să „treacă dela el”, să cedeze mări- 
nimos, Ne Mail, bansi ta mulțumi, dar şi bucuria celui 
caruia i-a implinit nădejdea, Şi tare-ar sti să-si i 
n adere dn ş şi drămuiască 

Director de minister pe la i 

Be i pașapoarte; şef de cabinet 
la vreun serviciu de autorizaţii de import... Numai că metope 
“e astea uşile Statului sunt ferecate. Doar portițele de din 
ide, ai scărțiie din cînd în cînd, timid şi pe ascuns, ca pă- 

Se făcuse într'un timp Bookmaker | i 

j j n j a a curse. Mai merge. 
Meserie cu satisfacţii. Dai ponturi, cui îţi place; COMA hki 

ri yei şi mäptaegti anul imea, ceia nesfirşită şi naivă 
are ifi face, oarbă, jocul inte «Li mini iciunile 
ep banil poza j reselor. li mîni slăbiciunile 

eee un an însă, l-au mătrăşit. x 
„a = O atunci se ocupă cu un soiu de combinatii din 

câştigă mai puţin, dar îi place; cumpără şi vinde mărci 

postale. I] moşteneşte pe tatăl său; se ocupă cu | i i 
stai a A e au; pă cu lucruri de di- 

mg i tonaal a ate şi el pensetă; întrebuinţează şi el o lupă: 
ocm. um roțile ceasornicelor aveau zimți preţioşi, 


UN CAL SICUA 35 


mărcile lui au la fel zimţi şi sunt tot atit de preţioşi. Cu 
avantajul faţă de tatăl său, că se simte şi puţin diplomat: 

— „Italia? 

— „Da, am ltalia, dar nu vă recomand, nu face... Vă 
dau în schimb Elveţia, convenabil; nu v'o poate oleri ni- 
meni la preţul meu... Dacă aşteptaţi pînă săptămîna vii- 
toare, am Germania, chilipir; sunt în tratative”, 


Ghidu Faibiş a ajuns în Piaţa SI. Gheorghe. Aici vintul 
de ghiaţă e la largul lui. li biciuie obrajii şi-i umilă pe de- 
desupt, hainele largi și roase. 

„Vai de lume, ce mai frig pe aşa timpuri”. 

Cuminte ar fi s'o pornească spre casă. Nu are bani cit 
trebue, nici perspective pentru două-trei săptămini. Şi to- 
tuşi trebue să-i cumpere ceva Otiliei. Să o bucure. Ei îi place 
vieuța. li plac atenţiile. Pentru ea zilele nu-s la fel, pentrucă 
nu în toate se loveşte mereu de greutăţi, nu toate îi aduc 
mereu amărăciuni. 

De trei ori Otilia îl oprise în faţa vitrinei lui Susman. 
Un inel cu piatră mare de opal, îi clipea mereu din cutiuja - 
din spatele geamului. Otilia tine mult la podoabe. Si destui 
îi poartă Simbetele... Kelerman, Bubi, Nadler, Armand Au- 
reanu, loină... Şi nau umerii strimbaţi şi girboviţi ca el; nu 
statura stircită şi ghemuită, de atitea tremurări şi închir- 
ciri. Parcă el nu-și dă seama? 

Ah, loină, ticălosul ăla, omul prefectului care stoarce 

i dela bogat şi dela sărac. Aşa mizerabil dar vorba e: se 
racă tot cu stofă englezească lină în lină? Se îmbracă. 
Poate să dea el cadou şi o bijuterie întreagă! Poate. 

i apoi, singura bucurie, pe care o poate simţi, e so 
vadă la alții. 

E prea deschis la durerile mari de deasupra, prea de- 
pășit, ca să şi-o mai poată hărăzi în el, 

Bucuria e pentru cei mai puţin hirşiţi. 

Nu-i rămîne, decit să fure dela ei, cite o amăgire, pen- 
tru cîte o clipă. 

Trebue să-i cumpere Otiliei inelul. 

Mult mai bine era să semene cu unchii lui. Raphael 
Grossman a lost mare angrosist de linoleum şi chiar acum 
după trei ani de războiu, de cînd nu lucrează nimic, e tot 
plin de bani. Numai că nici nu vrea să ştie de el. Ceasorni- 
carul pirlit a fosi ruşinea familiei, iar Ghidu... un lunatic, 
un neisprăvii. Celălalt, John Mac Allan e mare er în 
Argentina. A plecat în lume, dela optsprezece ani, fără un 
ban în buzunar. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


30 


Dacă ar face ca ei, poate i sar îndrepta gheba; şi chiar 
dacă pentru asta ar fi prea tirziu, croitorul cel mai bun i-ar 
ascunde-o cu măestrie. 

Dacă ar putea... 


* 
+ $ 


Ghidu a ajuns în faja vitrinei lui Susman. 

Inelul cu piatra mare de opal îi clipeşte şi lui în fel de 
fel de chipuri, îi arată mii şi mii de fefe; îi surîde, îi face 
semn, 

Prăvălia geme de lume. 

— Aş vrea să-mi arătați un inel, din vitrină. Acela în 
platină, cu piatra de opal", 

___— „Un moment, vă rog" răspunse cu politeță afanisită 
i jutisral, care trecu grăbit la un domn gras, cu palton îm- 
nit. 

— „Sigur, eu n'am fason“ gindi amărit Ghidu. „Nici de 
luat, nici de dat“, 

„Vreti chiar să cumpăraţi, sau numai să vă intere- 
safi? Il mai întreabă, într'un tirziu, bijutierul, cu aer de 
curiozitate lără părtinire. 

_„— „Dacă o să-mi placă, am să-l cumpăr“, reproşă 
Ghidu, logic şi cu glasul tremurător, puţin ridicat, 

„|, > mÂsa un inel costă patruzeci şi şase de mii“, vru bi- 
(stiai pă scape, 

U doamnă învecinată îi privea țintă miinile. Ghidu 1 
îndesă în buzunare adinc, să nu se mai vadă mînecile mă ag 
iu Chibauise Arot Ropiptorah, cind l-a întrebat dacă vrea 
è umpere, Ar fi caraghios, ca unul ca el, Hi 
tia bani, pentru un inel. j Eia 900 aao 

pna îi luă şi ea rindul. 

„mie să pierdem vremea cu un golan“, îi simţi 
amindoi, tălmăcindu-şi un singur gind. DE A iale pe 
— „Nu sunt golan“ protestă Ghidu. cu vi ăi 

: golan p x „ cu violen l. 
„Am să-i cumpăr într o zi zece inele. Şi cînd o să aliere: 
Ac cu paltoane îmblănite, n ai să ştii cum să te iei bine, dom- 
nule Smin. me er peie am să-ți cumpăr“, 

— „De a t e ` i .. . 
bitutieri, ca pri mezi acesta este cam rezervat“, hotări 

— „Adică încure locul“ se întoa Ghid in visuri 
„C mar a S rse Ghidu, din visuri. 
aid zeci de mii l-aş lua chiar acum“, se pomeni că spune 
— „Patruzeci e ultimul“ găsi sti iiuti 
= ruzeci e ultin găsi stimulat bijutierul, 
într'o prä ai ȘI cinci auzi Ghidu, simțind cum alunecă 

— mhegret. La noi suni prețuri fixe", 


UN CAL SIGUR 37 


— „Treizeci şi opt. Mai mult niciun ban”. 
— „Poftim. Nu-mi place tocmeala”. 


"O frigare îi pirjolea inima. Nu, n'a spus el asta. 
Cind banii se cişiigă atit de greu, cind nu mai pridi- 
deşte cu birurile şi cu sperțurile, iar acasă n'are ce da, ar fi 
o nesocotință. Pentru ce? 
Pentru o bucată de metal şi o piatră care nu fac nici 


pe jumătate? ; 
Işi scutură capul și ceața din ochi se imprăştie. Intr'a- 


devăr el a oferit atita. Doamna îl îmbie, bijutierul îl pri- 
veşte respectuos, 

A oferit. Sa terminat. Pentru Otilia mu se poate face 
de ris, nici [aţă de sine însuşi. 

Un val, îl cuprinde pe dedesupt, şi-l fură. 

— „Am numai zece mii la mine. Să meargă un ucenic 
acasă și primește restul”. z 

Gairon rece de pe spate il amorţise, iar valul uriaş îl 
poartă spre alie lumi. 

„Cotizaţia pentru muncă am s'o plătesc după Anul Nou, 
Dau cinci mii în plus şi m'aşteaptă plutonierul trei zile. 
Vind colecția şi gata”. 

2 
t + 


Tramvaiul către splaiu opreşte chiar în laţă. 

— „Staţi departe?” întreabă insoțitorul cu inelul. 
— „Ciţiva paşi. Şi-i sănătos pe vreme de-asta”. 
Apoi în sine: 

— „Economie, domnule, economie. Altfel nu merge”. 


După vreo douăzeci de minute, şi unul şi altul erau 
două bucăţi de ghiaţă. 

— „Spuneaţi că e aproape” — protestă disprețuitor în- 
soțitorul. „Pentru un tramvai...” 

hidu îi tăie vorba, 

— „Am şi mers jumătate”. Şi bolborosind: 

„Firaţi ai dracului de golani... De-asta nu ajungeţi 
nimic în vieaţă”... 

Crivăţul îi năucise. 

$ 
$ $ 


Ruşinat de maică-sa, Ghidu numără pe ascuns însoțis 
torului, banii rezervaţi pentru cotizație şi piti inelul sub 
pernă. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Il durea capul şi şalele; frigul îl pătrunsese tot. Se ghe- 
mui în pat. 

Cit are să se bucure Otilia... Un inel cu piatra cit nuca... 

Poate să arate şi a o sută de mii... Toată lumea are să 
vrea să afle. cine i l-a dat... Și toţi, neavînd încotro, au să re- 
cunoască ; „Bravo cadou, se vede că e dela un gentleman“. 

loină are să înghită în sec. 
„ , Şi totuşi bucuria lui Ghidu era curmată de un gol, care 
îl simțea peste tot; în stomac, de parcă pica vertiginos de un- 
deva de prea sus; în inimă, care îl sguduia aşa cum ar sgu- 
dui o corabie ale cărei sbaturi lovesc, odată în plinul apei, 
odată în aer; în plămini, care cind se umflau de prea mult 
oxigen, cînd se închirceau de lipsă, sufocindu-], 
„Se simțea mare şi stăpin, mic şi ridicul; o simţea pe Oti- 
lia, cind pitită la pieptul lui ocrotitor, cînd diformată de o 
oglindă convexă şi răzînd de el, cu ton de megafon dogit. 

Nu, nu era mulțumit. 

Să fie vina firii? Ceasornicele tatălui care se a 

3 Hah - se apucă să 

bată toate, deodată, în capul lui? Sau poate instinctul care 
adulmecă ceva neştiut, aşa cum orătăniile adulmecă cutre- 
murul care mocnește dedesupt? 

Doarme adinc. Niciun sgomot nu l-ar mai trezi. S'a 
rupt de rînduelile de pe aici. E în alte părți. 

„O lume agitată, mai reală parcă, dar clădită din scîn- 

duri, eas şi vopsele de studio, 

“roii sunt el şi Otilia. El, Ghidu. frumos si d 

r t HIA. 44, Gh . şi drepi. ca un 
Monsieur Beaucaire, trăit numai în puf şi brocart, iar Otilia 


za ni de Rosalindă, mai frumoasă, mai sveltă, mai aleasă 


Şi bun în lumea asta nouă, ei ibili 
„Si bun în a a ă, e insensibilitatea la durere. 
Sa într'o piesă romanțioasă, aleargă după Otilia printre tu- 
işuri şi trandafiri, şi spinii nu-i injeapă; pietricelele nu le 
ovon picioarele goale: căzăturile pe coline nu-i, dor. Sunt 
mn arialisedi de dureri; plăcerile pure. Trăiese numai sim- 
urile sentimentelor, subjugind natura. Vieaţa lor e fru. 
moasă pentrucă e liieraturizată. Marea pasiune, e fila de 
ai gere Chiar dacă ai rupe-o, färämijezi doar litera: 
res asez bd in care chiar dacă străpungi inima erou- 
; eră, Para = ăsta 
fit gera, nu se opreşte, ci îşi urmează neatinsă 
Numai ameninţ inji 
e nințarea luminii le pindea ferici : 
aie, pentrucă era convenţională. a 
lorile albe se luau la înt ] 
j rile se recere cu întunerecul. i i 
pierdură, Lt ame cast cuprindea odaia, din ce în era ie 
— „Hotärit, că Ghidu duce în e] i i 
; orarit, uce in el ceva, in contrat z 
tot scuza taică-său de cite ori îl borborosea madam Rog Fay 


- 


UN CAL SIGUR 39 


II. 


Otilia petrecuse revelionul la o prietenă, pînă dimi- 
neaţa. S'a bătut sampanie, n'a dansat, s'au descoperit afinități, 
Evenimentul festiv a înlăturat convențiile intre sexe. 

Căpitanul Suru a condus-o acasă şi penirucă era frig, 
a intrat înăuntru să ia un liqueur. Madam Blum n'are preju- 
decăţi. Mai ales acum, în timp de războiu şi prigoană, un că- 
pitan e cinste mare şi mare binefacere... Cine ştie ce necaz 
vine, Doamne fereşte... Poate să iasă şi vreun ban, dacă se 
iveşte vreo cunoștință, cu interes de militari. 

Şi apoi Otilia are nevoie de bărbat, căci a trecut de 
mult cei douăzeci de ani. Şi a fost atit de precoce... Ca şi ea. 

Chiar dacă o să-i păzească gepulația, la ce bun? Cine 
s'o ia pe Otilia? Evreii n'au parale acum, şi cei cari au, n au 
să se impovăreze cu ea, fără cămaşă... Mai ales deochiate 
cum sunt amindouă... Ce să mai umble cu visuri... 

Cind n'o-mai merge în niciun fel, îl chiamă pe Ghidu. 

El e sigur. Atita aşteaptă, Şi e nobil. Nu se bagă. Nu răs- 
coleşte, nu jigneşte, 

Doar e femeie cu judecată madam Blum. 

Ea cu ce sa ales? | 

Să povestească cui o ascultă: „Vezi, ăla de-i acum mi- 
nisiru antisemitra dormit, pe vremuri, cu mine. A simţit o 
plăcere... Acum nu mă mai cunoaşte, Dar ce să-i faci? Bine 
că a fost bine, cind a lost. Lasă fata să trăiască. Și dacă i-o 
place, poate mai vine căpitanul. Şi dacă e delicat, poate mai 
uită cîte o hirtie, sau aduce o pereche de ciorapi, ori ceva 
lenajuri. 

A mai pus lemne în sobă. l-a tot îmbiat pe căpitan cu 
liqueur, a dat fuga la madam Blechner, să-i împrumute ceva 
cafea veritabilă, peniru musalirul de seamă... 

— „Așa să am bine, dacă nu e mare cinste” borborosea 
madam Blum, de cite ori se rotea cu lemnele, cu liquerul 
sau cu cafeaua. 

Se făcuse cald ca în baie și încordarea din timpul nop- 
jii, se cerea risipită. Căpitanul, sub plumbii alcoolului? 
atima greu. Radiațiile lui musculoase furnicau din ce în ce 
mai adînc carnea grasă şi albă a Otiliei. Prezenţa-i masivă 
în odăița supraincălzită îi sensibiliza pielea, asa cum, la un 
aparat medical de raze, simpla apropiere de cimpul acţiunii 
aprinde becul electric, fără a se produce vreo atingere; sau 
cum căldura prea mare de afară, face acul barometric să se 
miște singur, în cutiuţa lui ermeltică, 

Mirosul alcoolului. fumului şi porilor care se deschi- 
deau mereu îmbia tot mai mult a pat, 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— „Zău domnu căpitan” — bodogăni madam Blum. — 
A N aşa de cald. Faceji-vă comod. Ca la dv. acasă; fără nicio 
jenă. 

Tresele de căpitan aparţin acum unui scaun, iar cravata 
franțuzească zace încolăcită la colțul dulapului, ca un 
ucis. n cămaşa deslăcută sus, pornesc rädicíinii gitului 
gros, atletic, şi mai jos spre piept. începe o floră ată, 
neagră și creajă. vor 

„Ochii rotunzi, împăienjeniţi de rejele roşii, se rotesc 
avizi, mulţumiţi, siguri. 

Otilia sa lungit pe divan şi rochia s'a tras pînă dincolo 
de genunchi, în sus, pe pulpe; între ciorap şi marginea cen- 
turii, răminînd o fişie de carne, grasă si albă. . 

Intro mişcare de destindere a ridicat mîinile în sus şi 
pentru ca nicio încordare fizică să n'o obosească, a prins pal- 
ez ajib p: Ava două puncte de sprijin; braţele desfă- 
cu a - À, . . >. 
paser a aag iu, săltau pieptul şi încordau şira spinării, pe 

Căpitanul se aşeză pe marginea divanului şi i 

E t 8 pe şi mÎna-i tre- 
murindă atinse genunchiul gros și rotund. Podul crea bă- 
tătorite se mută pe rotută, se închirci, apoi se desfăcu şi alu- 
necă Dă sus, a tras de magnet. 

t a a a - 
NAS. eget A e se incleştau adînc, în carnea mereu grasă şi 

— „Mamă, ce-ai făcut cu lemnele?“ pe Ouli 

a Pa kamt Li tilia, 

— „(Că bine zici. Pe mine să mă i 26 
Madam Bhun iesi era să mă scuzați... am treabă“, 

oua mînă a căpitanului urmează alal 
le că “prin J ză pe cealaltă. Pul- 
ae a oik din ce în ce mai mult de sub ascanziş şi 

__ “Cu braţele vînjoase, înclesti du-l 

ri ia. anaon de pe pensă "în ge one Do sub a 

ă sub ovan. Rochia rămf ay i _ 

pn umflate coboară E ee yen E e a iia 
ă îinile căpitanului, dibuind recul pi i ä 
Sti nou, mai departe, spre sini, în Ehe eias aeni, pere 
alee ir ne niptiy sg ppcep voluminoase abrupte aa ac 

Simful militar al căpitanului. renasi tă. N 
portă opoziție. Cu mişcare enorel PAOS onini, i casă 
cu pese mîinile, și o spintecă, Bray plagi: ~o 

„E mulțumit ṣi mindru, e 
ind ultimul bastion al fortificației, tronează baik poro 3 

- äm kag 2 : EFSA ipa 
am 5u : îne ca la tactica infanteriei — decât să exploa- 
„„_ Madam Blum, sgribulită în dai i el: 

9 în minte frămintă multe, foarte ar: gar d elipeşte rar 
A Za 


UN CAL SIGUR 4i 


Vintul se înnăbuşise sub clopotul de plumb, ermetic. 
Fulgi por i şi mulți, albi ca zăpada, coborau într una. Covo- 
rul gros, întins peste toi, imprumuta 


emnilate. 
ge cremă cu umbrele sale rare şi mute, privită dela căl- 


dură prin ferestruică, părea o stampă dinir'o gălbenită carte 
italiană, ale cărei personaje de creion, Încep să trăiască, 
timid, texiul. 

Acul ceasornicului se lenevise şi el de Anul Nou. 

După amiaza nu mai venea. Ghidu își pierduse 
rea. Răsucea ati cutiuța cu inelul, ca şi cum, pe ea 
'ar fi depănat timpul. 
: Bacaria îl ea. El nu poate ține bucuria în el. Trebue 
s'o împrăștie: altfel îl stringe, îl sufocă. 

u mai e bucurie, dacă nu se împărtăşeşte. 

Se bărbieri, se dichisi, cu toată grija. 

Numai că timpul hodineşte prea mult. : 

Răsfoi ziarele festive. Aceleaşi de acum un an, de doi 
şi de totdeauna. Aceleaşi clișee, aceleaşi chenare, aceleaşi 
articole, ş 
Se opri la o poezie ocazională, dar dela primul vers 
convenţional, Otilia se aşeză geloasă în faţa literelor. 

— „Nu e ea o poezie mai cu înțeles pentru el? il mustră 
şi apoi fugi, puţin jicnită., i 

Intoarse pagina, la un bilanţ economic, dar cifrele chi- 
lomeirice rupseră gindul, începură să danseze şi iureşul îl 
ameţi. 
Schimbă cu o rubrică teatrală, de cancanuri. 

Era mai frivolă. mai pitorească. Dar îl plictisi şi asta. 

Tot inelul cu piatra de opal are să-i umple aşteptarea. 
Ca în basmele arabe, scînteierile lui, au să-i tălmăcească 
prin imagini, scene frumoase din vieața care îl aşteaptă, ne- 


răbdătoare. 


Amiaza a sosit, în sfirşit. 

Dejună sărbătoreşte, ciocni cu maică-sa un pahar cu 
vin şi porni grăbit, 

In niciun caz nu făcea să se ducă mai de vreme de şase, 
O să-i găsească bucuriei, alte momeli. pină atunci. 

Ajunse în Piaţa Sf. Gheorghe şi se îndreptă pe bule- 
vard în sus, spre Capul Podului. 

Se opri în hallurile cinematografelor, cercetă fotogra- 
fiile vedetelor; îşi propuse să facă o numărătoare a specta- 
torilor. Număra persoanele. care cumpărau bilete la cassă, 
dar pe rînd, cinematografele supraaglomeraie, închideau 
uşile şi cei fără treabă. aciuaţi la căldură, erau trimişi afară. 


42 VIATA ROMINEASCĂ 


Dela Capul Podului se intoarse pe Calea Victoriei pină 
la Bulevard, Vroi să vadă cît poate merge de incet, dar un 
motor nevăzut, îl împinse in douăzeci de minute. 

„Nu era decit patru, Incercă aceeaşi numărătoare și la 
cinematografele de pe Bulvardul Elisabeta, dar peste tot în- 
ghesuiala era prea mare şi trebuia să iasă mereu în stradă. 

Intre timp se inseninase şi frigul începea să-l pătrundă. 
i Obrajii îi ardeau și în degetele amorţite simţea joc de 
” Soarele palid, întrigurat şi el, cobora grăbit 
mapas s aşternut, A A ee 
şi îndesă mai adine mîinile în buzunare si stri i 
tare, p cu inelul. | ae i oaae 
In de initiv, nici la cinic nu e prea de vreme. 
Emst spre casa Otiliei. 
— „Am să merg încet, să fac pină acolo măcar un ceas“ 
La patru şi un sfert, Ghidu era în colțul străzii. a 


* 
w * 


Nimeni pe toată întinderea. Că ichisi 
i . Căsuţele dichisite. - 
dele a rejea la geamuri, sunt alineate drept, ca la militärie. 
i ] amai pe ici, pe colo, cîte un bloculej răsare deasupra, 
Pr aeru trufaş al unui licean rătăcit în mijlocul unei 
oane ge copii din şcoala primară. ie 
Asia măruntă şi albă, cu două uri 
stradă, upa de un bloculej ingimfat, a da p eria aa 
' Ara rile je. ue pine, a clipeşte supus şi şugubăţ 
A 4 ugubă. î i ii 
se I Sa devin ea iei. | F Sem CREA OR papii 
Il prinde frica. Casa se î l 
4 nsuflejeşte. Nu e un pitie 
gubi, È 9: da de om fără trup, diform, care face res ul 
RA re ca i uri și grimase, erestrele sunt ochi care cli- 
tru ez den >a caer pe me sprincene stufoase; mai sus o 
abroga a Şi deasupra păr aspru de olane. TOŞ- 
Cu cit sea i 
i | propie, vede mai desluşit. C ără 
nu-i e prieten, Ochii îl mustră, sprincenele n ma f ies 
E] . - it, i f 
A > pribugegte dintr'un vis şi cade în altul adevărat 
simti A A a se credea mare în fiecare clipă. Acum 
infatisa, e tot şi parcă își urmäre te ca un sclav y opri S 
işare: mărunt, slab ca scheletuj, cu umerii căzuţi. in. 
» palton ros. pălărie fără 


- E ridicul... Mai bi ă x i 
ia dn 5 s A Me Naa se ducă departe, fără 


UN CAL SIGUR 45 


li e frică acum şi de Otilia. Il sperie dinainte, alura ei 
e vocea ruginită, fără flexibilitate; privirea fără 
expresie. Visul singur fusese vis... par MR 

Miinile i se cca şi simte marginile cutiuței, 
curmindu-i degetele. i $ 

Nu. nu se poate, Işi face curaj. Unelteşte frica din el, 
trecutul din el. Piata rea unelieşie... Sufletul bolnav... 

Nu se mai prinde. . 

Bate în pr: Lemnul putred răspunde înfundat. Mai 


tare. Nici un răspuns. > 
— „Doarme? E destul de tirziu”. 


Inelul îl arde ca jăraticul e t Nu-l mai poate ține. 

Apăsă clanța si poarta se urni, dar i se opuse iar. 

O siita; a hirjoni sgomotos de ghiața de dedesupt, 
scirții ruginit din balamale şi în cele din urmă se deschise. 
Intră în curte. Bătu în uşe. Niciun răspuns. 

Bătu în geam de trei ori. Apoi de patru ori. | se părea 
numai că loveşte cu toată puterea: sgomotul abia se auzia, 
Mai tare. 

— „N'or fi acasă?" Di 

O umbră se strecură dincolo de perdeaua afumată şi 
auzi şoapie. 


— „Sigur că au dormit pină acum”. 
Incă o aşteptare şi doamna Blum- deschise uşa cu bucu- 


rie prefăcută. . 

— „Ce faci Ghidule? Aşa de vreme?” w 

— „La Mulţi Ani, madam Blum. Poate dormeaji? 

— „Ba de loc. La Mulţi Ani". 

— „Ce face Oti?“ 

— „Aveam mosafiri”. Fri 

— „Am o surpriză pentru Oti... Un inel... Mata îţi spun: 
cincizeci de mii.. O frumuseţe... Arată a dublu... d 

Madam Blum se lumină dintr'odată: „Să-l văd Ă 

Ghidu desfăcu repede cutiuța: „Opal natural”. 

— „Splendid“. 

— „Are să-i placă?” 

— „Ce, nu-i de plăcut?” A i 

— „Și pe curînd două, madam Blum... fără pietre... sim- 
ple şi groase... de cununie... cu aur mult... 

— „Ascultă Ghidule... să nu ţi se pară curios. Avem un 
căpitan... Înţelegi?.. Un căpitan.. li face pulină curte, dar 
nu-i nimic... Să nu fii gelos.. Otiliei nu-i place... Inţelegi?.. 
Să fie acolo... Cine ştie ce nevoie ai și tu pe vreme de asta... 
Ascultă... Tu să faci pe niznaiul, că e mai bine... Otilia pină 
la urmă e tot a ta...” f 


— „Pină la urmă”... 
Ghidu e confuz. Un cuțit sboară prin aer şi îl străbate 


în goană nebună, Asa de repede că n'a simţit cînd i-a intrat 


H VIAȚA ROMÍNEASCĂ 


in piept. Doar în inimă l-a simţit, săgeti i 
SE AA SARI „ Săgetind-o, ş : 
tr'un dă pag in durere. Nu pricepe. P a a rr 
i şi în ere i-a şuierat capul. Scurt de tot. E iar pe 
Işi scutură ză . ~ 
rind cravata. ă zăpada de pe palton şi-şi potriveşte tremu- 
Madam Blum deschide u idi 
i: ad im de șa camerei din faţă. uhoare 
fieehina, Fran i a nm a dat de o ilie O, duboare 
: £ e. >ñ- dea peste ca i ii f 
o fi în deşert pe timp d P „ ŞI mai mulie nu, Aşa 
e + pe ümp de simun, cînd treb ă d isi 
ermetică a cetăjuei, ca să-ți dai « ue să deschizi uşa 
i ta fost un acord furt ama mai bine dacă ţipătul 
strigarea de urmă riunii, numai de ea înţeles, sau 
pan pară pri a a a unui inexplicabil rătăcitor, sfîrşit 


U . j . l . t ] T i 
è ] , | P ii s l li if | l 


uă pahare dorm i 

b $ l pe masa oval ij j 

anra ping a fana, iar celălalt, pe răi aerieni pusee 

raiului Ekin inal are e un deget vin purguriu, asemeni 

: roderia ruptă, alun intr’ 

nirul saaa: scorojit de s PES PARIA In iraan tape 

de piceeiieeubt, pe joala Vverzue, aşezată strimb şi mototolită 

pac a . Ar dop, pe trei sferturi goală, şi sa si- 

pari imetioeisia c pe Jos, par încremenite din tim- 

Pe div 
tivan, o cuvertură subțire de bumbac cu păstor | 

, a 


mijloc, boțită dar înt; pi 
care ţipă de iodat T în grabă, vrea să învălue secrete, 


Alături pe IO, = 
polichromă « jos, o sticlă de liqueur „vanilie“ ; 
cin ae detiene ponina a ani ca tat 
uje, nu de tot băute, uleioase Încă, Dă 
a, pi 


acum după cărțile di : 
in spatele Seria e din colecţia celor 15 lei, de pe etajera 


„~ Ceştile de cafi i 
cilor de fum, ce eae mr anapa în 


UN. CAL SIGUR 45 


Căpitanul, zace sătul pe scaunul, mic sub el. Buza de 
jos îi atirnă răsirintă; ochii bulbucaţi, injectaţi. privesc fără 
să vadă, văd fără să înțeleagă, înțeleg fără să le pese. 
Cravata lranţuzească, sa uitat dormind, jos la picior. 

Natura moartă i se părea atit de desăvirşită, incit 
Ghidu. la început, spectator, se simte acum apartinind 
tabloului. 

Parcă stau de un secol, încremeniți instantaneu de pe- 
nelul magic al unui vrăjitor. Şi totuşi, n'a fost decit o clipă. 

— A venit Ghidu” descoperă madam Blum, vrind să 
rupă vraja sinistră. 

Toţi văd, dar vraja nu se rapt 

Madam Blum nu se lasă şi duruie mai departe. 


— „Foarie drăguţ că s'a gindit să felicite de Anul Nou... 
Asa îi place lui să facă surprize... Ce mare bucurie... Fru- 


mos din partea ta"... ; 
Vraja se desface şi prind să se miște. S'au trezit. Incep 
să înțeleagă. Le revine şi graiul. e j 
— “drui mina Oti si La Multi Ani“... 
— „La Mulţi Ani, Ghidule” şi vocea Otiliei se curmă 


în gol. 
— „Acum de Anul Nou”... bigui fără să ştie ce vrea să 


spună. 
— „N'am făcut prezentările. Imi dai voie să-ți recomand 
pe logodnicul meu Ghidu Faibiş”, îl arătă Otilia Căpitanalai 

— „Căpitanul Suru“, întinse mina, flase şi fără inte- 
res, căpitanul. 

— „Nu vreau... nu vreau să deranjez”, biigui Ghidu. 
care înțelegea acum tot, cu stăpinire, cu răceală nebănnită, 
de credea că-i altul. 

— „Ce să deranjezi?“, interveni încurcată Otilia, dar 
încercînd să stabilească. fără mare speranță, că nu ar fi ni- 
mic anormal la mijloc. 

— „Pe mine unul?!“ clinti din umeri căpitanul. 

— "Am venit doar să felicit si să plec imediat. Mă în- 
tilnese cu niste colegi“... inventă stingaciu Ghidu, cu gîndul 
lămurit de a o şterge cu inelul. cit mai repede, 

— „Ce să pleci?“ sări madam Blum. „Se poate? Aşa un 
băiat atent... Să vezi Oti, ce surpriză are pentru tine”... 

Nu mai are încotro. Ghidu scoate cutia. In definitiv, o 
piatră moartă, care nu spune nimic. O stupiditate să te pră- 
piept ones pietre, Nici nu luceşte... 

r îi e ruşine. Se simte umilit, caraghios. 

EEE „Splendi “caută să facă punte madam Blum. Nu- 

mai să vezi”, 

Ghidu deschide, tremurind, cutiuţa, ca un vinovat ți- 
nind în mină revolverul, cu care trebue să-și reconstitue 
omorul în faţa anchetatorilor. 


46 VIAȚA ROMİNEASCĂ 


Ochii Otiliei se măriră, iar căpiianul îi aruncă o pri- 
vire batjocoritoare, care parcă-i tălmăcea strigătul dela in- 
strucție: „timpitule”, 

Otilia suci inelul pe deget și rămase cu ochii ficşi, 

A uitat tot. E în regulă. E bine cu amindoi. Fiecare cu 
rostul lui. Mai ales că Ghidu nu contează. E al ei, face ce 
vrea cu el. I] are în mină. 

Işi născocise griji de geaba, ~ 

— „Merită o sărutare, nu-i aşa Pufuşor?” 
~ „Pentru aşa pomană, merită orice" tăie Pufugor obo- 
sit, scărpinîndu-şi părul de pe piept şi dînd să înțeleagă că 
nu se opune la nimic. El n'are nimic cu alţii. Numai cu el. 

Otilia îl apucă de git și-l sărută pe frunte, în faţa lui 

ufușor. 

„__ Buzele groase şi umede, îl scrijilară ca o muşcătură de 
viperă. Arde locul. Sărutul ei. i-a injectat o tonă de venin 
clocotit. „li înfierbîntă sîngele, îl învie, îl însuteşte; aleargă 
acum nebuneşie prin tot corpul: îi năvă î : să-i 
prase enaA a p rp îi năvăleşte în cap: să-i 

— „Bestiilor” urlau în el toate mădularele. î 

E il el te ele, în cor; dar 
strigătul s, “părgea de, pereții fiecărui organ lovit, 
` M n»i oi fi gelos” încercă ironic ilia, după ce se 
smuci inapoi, pirjolită de fierbinte ii ă ă 
ec în lege cl ein ințeala frunjii, străpunsă de 

Locul muşcăturii nu-l mai fri i 

= - igea, Numai că särutările 
se înmulțesc ' äi ă ii si mii i 
ad i ar peste tot, parcă îl muşcă alte mii şi mii de vi- 

Singele țisneşte prin milione d 
toi alice muşcături, avide, PRA tacna naate; 

imte cum trupul vlăguit îl lasă Se depiărte 

| trupu i . az 
Rămine in urmă, Nu-i pasă. Ce i-e tru ul acei e e buda 
ecit carne de bătut sau de scuipat? E] să fie 4 E. 
Și în braţu-i descărnat şerpueşte ION a i 
umflă z magii de atlet, și din vinele moi face drugi s Br ra 
meS ruşinatelor” icni din adîncuri şi o svirli ca pe o 

Cit era de mastură, o văzu intri 
aa i „O văzu intrînd cu 
divanului și apoi rostogolindu-se peste cap, ca o minge. 


Gr « - 
d rămada de carne desgolită, de pe divan, despustător 


degetelor, sdrobită d rudă 
> e maiul picioarelor K 
cută una cu și i i » ca sub tăvălug; fă. 
rile sărite. nge Și oase: cu sdrenjele mototolite şi cu telu- 
Timpasele îi aud din ce în ce mai aproape: 
urăște şi bafeestituezi fără ruşine cu ciinele ksta, 
7: PaiJocoreşte; care te spurcă; cu nesătulul i-ai ama 


- 
UN CAL SIGUR 47 


i i i t de singe” 
Vocea i se taie brusc. Simte în gură gust săra sin, 
şi un piriiaş, că se strecoară pe e er buzei. O eczemă în- 
insă îi i urechea îi hurue. 
tinsă îi arde tot obrazul şi u e tii căt 


alma grea a căpitanului îl mutase | 
_ „Ai să vezi tu comunistule” îi şuieră sacadat urechea. 


— „Comunist? biigui Ghidu aiurit. 

— „leşi afară, jidane” răcni Otilia. ; IF, 

— popular aha intreabă iar, Ghidu: singur întrun 
pustiu amarnic, cu groaza Ea primejduit, „pentrucă 
toţi i joe de mine; pentrucă ... j 
ma vă bateti că te-a dat afară?” şi simțind desțelenire de 
cismă în spate, se pomeni trecînd prin uşă, ca ọ minge de 
football. | 


— „Mama voastră de jidani, că vă arăt eu la toți”, mu- 
gea er peron glasul de geamandură desfundată al căpita- 
Bulei. tu se propti apăsat pe picioare și își restabili echi- 
librul. Deschise uşa de afară şi ieşi în eurte, 

Aierul rece îl trezi. Se frecă la ochi spre a-şi da aseza 
mai bine, dacă nu cumva visase şi într'o secundă reconstitui 


tot ce sa intimplat: 
Nu era ruşin - 3 f 
Trupul îi eaa de departe durerea și greierul urechii 
isi strunea mereu arcuşul. De el însuşi nu se atinsese nimeni. 
Ce bine e afară! Parcă se naşte acum. Carnea i s fră- 
gezeşte, sîngele s'a răcorii, plăminul respiră adine şi-l pri- 


meneşte iot. i ta SA 
Cum poate cineva să spună că există frig şi cald? Cînd 
întotdeauna nu e decit răcoare plăcută? ; 
Cum pot spune unii că există dureri, cind vieaja nu-ţi 


dă decit stăpiniri? Depăsiri? : 
Aude scirțiitul zăpezii sub paşi. 


aen eg raid putred se deschide, dar se poticneşte 
imediat. O sală: se hiriiie iar de ghiaja de dedesubt; plinge 
din nou rugina din balamale. 

Se pomeneşte în stradă. a. 8 

Prin geamul deschis străbate un muget, același de adi- 


"e Miine dimineaţă jidane, la şapte, să te prezinţi la 


i l A i 5 Fi A 
pie 7 Toti ochii să vadă dacă e cineva prin jur. Nimeni. 


icăiri. nici sef SI oz 
ina pd ge colţ, din căsuţa cea mai mică şi 
necăjită, se aud dela un radio prea mare, sunete ritmice de 
muzică de dans, pe care zidurile costelive nu le pot stăpini. 


48 VIAȚA ROMINEASCĂ 


. — „Intr'adevăr, în lume nu se întîmplă nimic, Cită 
linişte”, 

Pașii se deapănă automat, 

Cupola cenuşie presară iar, grațios, petale de zăpadă... 
Petale albe... 


II, 


Mama lui Ghidu se vinzolea peste toi şi nu-şi mai gă- 
sea firea. Ce-a păţit băiatul ei? Sigur că vrind să facă pe 
voinicul, nu şi-a pus pantaloni de Îină, a umblat descheiat 
mă git.. Vintul s'a strecurat pe dedesubt şi i-a aprins plă- 
minii, 

Dinţii îi clănţăneau, ochii se împăinjeniseră şi buzele 
scorojite cereau mereu apă. 

— „Aşa nu vă păziţi ăştia tinerii. Pneumonia mai lip- 
sea pe N An de-astea! 

— sN am nimic mamă“, şopti Ghidu cu glas stins. 
„= „N'ai, n'ai! Cum să n'ai? Să te vezi în ce hal ești... 
li mai trebuia doctorului Rosman, două mii de lei peniru 
poker la noapte“, bogodănea bătrina, 

— „Ce doctor?“ iresări Ghidu. 

— „Că n'am să te las să te prăpădeşti”... 

— „N'am nimic; linişte îmi trebue“... 

— „Să faci bine să bei un ceaiu rusesc cu aspirină“,.. 

„— „Bine, dă-mi, dar nu-i leac... Oamenii... Pe ei dacă 
poți să-i Cect De ce nu m'ai făcul ca ei?“ 

— y 1af descoperi îngrozită madam Faibis. A 
mamă pentru tine. Ce iba mai Pent animala vodă du 

Ghidu o trase lingă el, pe pat, şi-i povesti tot. 

— „Cum nu vreji să ţineţi seama?“ î] mingiie cu milă. 

<u pot anteni re Fourie anig., Am iubit-o..." 

Nemh ea o să te vindece, Curind ai să te bucuri că s’ 
întîmplat așa... Ai so uiţi mai î i i 
cu căpitanul s'o scoatem N ode aia oa: Namal 

— nasaat mă trimite în Transnistria, s'a terminat“, 

Hi ga „Of, mamă, mamă „Şi-şi înnecă vorbele de dojană. 
„Hai bea ceaiul Şi ia aspirina să ie încălzeşti şi să dormi 
Dă miine găsesc en ce-i de făcut. Cât mai irăiesc, nu mori 


Ghidu a căzut într'un somn gren. 


vea o crescătură š si A 
gătea ză doar ă de carne moartă şi un medic se pre- 
mare. De jur-îm rejuru-i : e 

i A „A Ul îşi aşteptau rindul. fe 
unelte: cujitaşe, ierăsiraie, ace, orin N îi folda tel da 


-urind a adormit si n'a, i a: i : 
ceva nelămurit. de ek = mai ştiut nimic. Visa numai 


EN CAL SIGUR 49 


Trebue să fi ținut o vesnicie, ja. A 

Acum E ile ee afin rocă, amro ochii. E pe o 
brancardi, în drum, din spre sala de operație. Sa trezit mai 
de vreme. Un infirmier duce afară, pe o tavă, crescătura 
moartă scoasă din trupul lui. i 

Priveşte, cu nedumerire, cum inlirmierul o aruncă în 
cuveta camerei din faţă. 

Nimic nu-l doare, 


Madam Faibiş, a umblat toată noaptea, Pină la două a 
stat la Otilia şi mama ei. A mai venit pe acasă să-l vadă pe 
Ghidu cum doarme; l-a învelit; a plecat iar, de sa întors 
dintr'un loc cu treizeci de mii de lei: iar l-a mai privit, l-a 
mai mingiiat în somnu-i adinc; sa dus iar la Otilia şi la 
şase dimineața, închideau amindouă poarta căpitanului. 


+ 
a i = 

Cind Ghidu s'a trezit, avea la pat, ceaiu fierbinte şi 
piine albă cu unt. 

Vitase că la şapte trebuia să fie la cerc. E ri 

Mădularele se alintau singure în căldura patului şi 
după o operaţie atit de grea, nu aveau curaj să se mişte. 

Lumina pătrundea din ce în ce prin fereastră, gonind 
întunerecul spre unghere. 

Cind şi cind se auzea cîte un scirţiit în zăpadă, apro- 
piindu-se. Cite o umbră trecea prin dreptul ferestrei şi scir- 
țiitul se pierdea iar, depărtindu-se. 

umina cuprinsese totul. 

Fiinţele şi lucrurile prind poftă de vieaţă. Mădularele 
vor să se mişte, nerăbdăioare. Să-l dea jos. ca pe un conva- 
lescent, după o boală ţintuitoare. 

— „La şapte, neapărat, la cerc,“ îşi aminti. 

Giîndul nu-l speria. Se va duce. Se va întoarce, 

Se îmbrăcă liniștit, ca un slujbaş care se pregătește să 
meargă la birou, într'o zi oarecare, din cele nenumărate. 

i trecu prin faţa ochilor, turbure, chipul Otiliei şi toate 
cele întimplate ieri. 

Foarte ciudat. Numai o noapie a trecut şi amintirea ei 
se şiersese, 

i li era tot atit de străină, ca şi carnea moartă, operată 
n vis, 

Parcă ce s'a întimplat, s'a întîmplat de mult, şi nu cu 
el. A cetit undeva sau a văzut la cinematograf. 

Nu există decit el. Restul e un şir de i uzii, cărora min- 
tea le dă citeodată aparența de realitate. 

Aşa a fost şi cu ea. 


0 VIAŢA ROMINEASCĂ 
-a cam uitat rangul, sa crezut ea in- 


i că iluzia şi = ă 
Numai că i S să-l depăşească, să-l sufoce, să-l 


săşi realitate şi era cit paci 
Sai a trebuit să curme iluzia, fără intirziere; să ră- 
mină numai cu sine însuşi, pentru sine însuşi. 

Otilia e amintirea unei biete năluciri. A DE 

Poate că şi taică-său ar fi trebuit în vieaţă să-şi taie 
vreo carne moartă şi n'a avui curaj. De aceea o fi rămas 
ceasornicarul pirlit. 

Unchii lui, poate au făcut-o: ul | 4 

Acum se simte mai aproape de ei, Cine știe ce indu- 
striaş mare încolțeşte în el. E altul. 

Asta de An Nou. Azi, nu ieri. 

Are să fie bine. N'are să mai cetească metafizică, ci are 
să numere bani. Femeilor are să le dea numai ce merită. / 

Şi cu căpitanul o s'o scoată, într'un fel, la capăt. Nu ştie 
cum, dar va găsi, Să 

Vor trebui bani. va da bani. li va cere vreun serviciu, 
vă face orice serviciu. , 

Tot lui îşi va da banii. Tot pe el se va servi. 


IV. 


In faţa porții cercului de recrutare, Ghidu aştepta dela 
şapte şi acum era nouă jumătate, Picioarele i'atirnau butuci, 
buricele degetelor ii amorţiseră de tot. Intindea si înclesta 
pumnii, dar articulaţia se făcea greu. 

Parcă scirțiiau şi se au oasele între ele, aşa cum 
se hirjiîie piulițele, a căror unsoare sa solidificat. 

De obraji îl stringea un cleşte înroşit. 

Il ochiseră fel de fel de indivizi, cu bucurie neascunsă, 
că nu-s numai ei cu încurcături, 

Un cocirjat roșcat, după citeva tircoale, intră în vorbă 
şi fără prea multe ocoluri, îl întrebă ciţi bani are, ca „să-i 
aranjeze orice necaz”, 

— „N'am bani şi n'am necaz” tăie scurt Ghidu. cu toate 
că tare ar fi vrut să-l treacă mai repede. Dar cum să stea de 
vorbă cu oricine? Dacă la pepeni şi la oameni no cunoaşte? 

Sunt atiția, care în loe să te scape de un rău. umblă să 
te prăvălească sub altul şi mai mare, pentru cîteva mizera- 
bile hirtii pe lună. Ce-o fi de făcut, o să facă singur, 

umai de sar vedea scăpat şi din greutatea asta, ca 
despovărat de iubirea semenilor, sigi croiască o cale nouă. 
Pentru el şi peniru bani, totul. N'o să-i mai pese de ni- 
meni şi de nimic. 
za raba S petreute pe Otilia, care sa rupt singură din el, 
gretul ei n o să-l intereseze, decit ca o măsură a puterii lui. 


UN CAL SIGTN 5i 


l-ar plăcea ca după vreun an să treacă cu un Buick- 
sport de opt cilindri, prin faţa căsuţei oropsite şi să clacso- 
neze, enervat şi tare, Fa să-l vadă, să-l privească din urmă 
cum dispare, să-l regrete şi să socotească: „Numai automo- 
bilul singur face mai mult decit toată magherniţa asta mu- 
cegăită”. 


Nu vrea altceva. 

Pe la zece apăru la colțul străzii, căpitanul, inaintind 
greoiu ca un tanc, pentru care aerul e o redută de înfrînt. 

Șuşotelile încetară, grupuleţele se risipiră, fiecare lu- 

u-şi aerul că trece pe stradă, pe partea de vis-a-vis. în- 

timplător. Numai cei cu rosturi prea limpezi, rămaseră pe 
loc, luînd poziția de „drepți“. Căpitanul înainta suveran 
printre civilii, ridiculi în atitudinea militară. 

Ghidu salută respectuos, luind și el poziție, 

Trebue să salveze situația, cu orice preţ. 

Și asta n'o să poată, nici prin dreptate, nici prin dem- 


tate. 

Nu înțeleg dreptatea cei deprinşi cu abuzul de putere; 
nici demnitatea, acei pe care îi cunoşti din disprețul fiinţei 
tale intime. 

Atit poate interesa un astfel de om: cît să nu te distrugă. 

Căpitanul îl tinti cu coada ochiului şi colțul buzelor se 
crispă puţin în jos, a dispreţ. 

tinelele deteră onorul și personajul suveran dis- 
păru în dosul porţii de fier. 

Ghidu încercă să intre. Sentinela îi puse baioneta, ob- 
stacol: 

— „Fhei. selule...“ 

— Am ordin dela dâmnu căpitan să mă prezint la 
domnia-sa în birou. 

F z -La douăsprezece, cu toată lumea: nu singur ji- 
ane"... 

— „Mă pedepseşte dacă nu execut ordinul“. 

— „Lasă şoalda: se ştie pontu...” 

— „Dacă am ordin...“ 

— „La rînd; la rind cu toţii“, auzi un cor din spate, şi 
cînd privi înapoi, vreo douzăcei de perechi de ochi, îl seru- 
tau bănuitori şi sălbatici, ca si cum i-ar fi jecmănit de cine 
ştie ce drepturi. 

Ce să facă? N'are încotro. 

Trecu pe trotuarul de peste drum. Aşteptatul să-i fie 
răul cel mai mare. 

„Numai să n'o păţese, că nu m'am prezentat la ordin“. 


Mai va pină la douăsprezece. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


52 


Porni la dreapta şi numără o sută de paşi: altă sută îna- 


i. 7 i jumătate. > $ Er 
ET Sa Ta Saro două sute de paşi, alji două sute înapoi; şi 


i odată; şi încă odată. CE 
pen Segni Tes în Buickul lui sport de opt cilindri, tre- 
cînd pe strada Otiliei şi clacsonind tare. Ea să-l privească 
din urmă cum dispare, şi să-l regrete. O. 7 

Dela un timp, nici picioarele, nici mîinile nu-l mai 
supără. Au amorțit. 


* 
S + 


La douăsprezece fix, Ghidu năvăli cu plutonul în curte 
şi urca scările pe nerăsullate, pînă la cabinetul căpitanului, 

Işi scoase pălăria. Būtu în ușă. i ge ui 

— „Să trăiţi, Soen căpitan“, bravă Ghidu, țeapăn în 
colț. cu picioarele lipite. - : f 

| Căpitanul era încremenit asupra unei fascicule, iar ală- 
turi plutonierul în picioare, plimba ochii pe coloanele unui 
ziar. 

— „Aici cred că Bandit II...“ reflectă de unul singur 
căpitanul, ridicînd puţin capul, şi privind parcă prin zid, 
undeva departe. Apoi creionul, care i se frămînta într'una 
în mînă, începu grăbit, o lungă socoteală, pe hirtia din faţă. 

In ochii lui Ghidu licări o rază, aşa cum altădată, 
piatra de opal licărise, la lumina gălbue a becului electric. 

— „Sigur“ explodă căpitanul, trîntind creionul. 

— „Gazeta Sporturilor dă  Firfirica” contrazise sub- 
alternul. 

— „Ce Firfirica?“ bombăni căpitanul. O gloabă... Ban- 
dit II... La fix. Nu vezi că l-au „tras ungaşii? 

— „Nu-l dă nicio gazetă, domnule căpitan“. 

— „Bine, mă. prostule, ţi-a ieşit {ie vreodată austriac, 
după gazete?” 
rep „Şi dumneavoastră aţi cîştigat vreodată cu Bandit 


~ „Odată şi odată am să cîştig. Il urmăresc de astă- 
vară. Mă costă trei sute de mii; trebue să-si scoată banii. In 
lotul ăsta iese cum te văd şi mă vezi... Dar tu ce tot stai 
acolo jidane?" 

— „Mi-aţi ordonat domn căpitan“... 

„a „Bine, bine; lasă că te aranjez eu comunistule... Nu- 
mai, să termin"... şi aducîndu-și aminte: — „E ceasul opt, 
ace A sa e şi ai să vezi tu”... Apoi continuind cu plu- 

— „S'o băgăm şi pe gloaba de Firfirica, dar ne ridică 


la paisprezece mii... 
— „Austriac fără ea nu văd...“ 


UN CAL SIGUN 53 


Ghidu adulmeca norocul, pe aproape. Norocul iţi iese 
în faţă, nu pe drumul mare, ci din potecuţele neştiute, 

— „Hai Murgule, scrie-o şi pe ea şi în pas alergător la 
pariu tă se inchide. la o maşină ... 

— „Și banii?” întreabă timid plutonierul, împăturind 
buletinul. 

— „Dă dela tine”... 

— „Mai sunt vreo şaizeci”... şopti vinovat plutonierul. 

— Şi n'aşi merita dela tine atita lucru? Numai șaizeci 
ai făcut tu după urma mea?" 

— „Am înțeles domnule căpitan“... răspunse plutonie- 
rul scurt, trăgind cu ochiul la Ghidu. 

— „intrun sfert de oră să fii înapoi cu buletinul“... 

— „Să trăiţi domnule căpitan”, 

Plutonierul dispăru pe uşă. 

— „Asaa... Va să zică jidane, imi trimiseşi pe mă-ta cu 
piere, sä mă mituiţi cu treizeci de mii... Drept cine mă 

uați voi?,.. Treizeci de mii pentru un comunist... Rămii aici 
la arest şi miine te cărăbănești cu plutonul la Moghilev”... 

— „Nu sunt comunist. domn căpitan”... 

— „Da cine, cu sunt?” 

— „Domn căpitan“... 

— „Gura... Să şiiţi dela mine: unul nu rămineţi... Să 
mai însănătoşim niţel ţara asta nenorocită... Treizeci de mii 
sperţ... corupătorilor”... 

— „Niciun şperţ. domn căpitan“... 

— „Dar pe mă-ta eu am trimis-0?*%,.. 

— „Să mă iertați“,., 

` ie pă nu Sasiu p t hi t mine cine 
m. că sunt pină în git plin de datorii... Voi vă umpleți 
de bani cu A eh = şi noi de abia ne cirpim cu o pr aia 
norocită... Am o jumătate de milion. numai pe polite..." 

— „Eu n'am i. sunt sărac”, se desvinovăţi Ghidu. 

— „Dacă eşti timpii“... 

„= „Domn căpitan, mă pot împrumuta de cincizeci, pînă 
în două zile”... 

„_— „Ce cincizeci... Numai austriacul de astăzi mă costă 
paisprezece... Dar eventul, dar martingalele. dar simplele“.. 

— „Să mă iertați domn căpitan, dar nu trebue să faceţi 
austriace mai mari de trei mii, maximum Sa 

_— „Nu te băga unde nu te pricepi... Cu o sută cinci- 
zeci te scap, pentrucă mi-a făcut milă mă-ta, cât s'a smiorelit 
dimineaţa“... 

— „Nam domn căpitan; de unde să scot, dacă nu mi 
se dă voie să muncesc“. : 

— „Jidanul pînă nu se tocmeşte, nu trăieşte“... 

— „Să n'am parte de ce vreţi dumneavoastră, dacă am... 
Dar voiu face să fiți mulțumit... Am o idee... Am fost book. 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


? i i i ături 
„pînă nu m'au gonit de pe hipodrom. Mai am legă 
gene T cu antrenorii... Merg cu dumneavoastră şi vă pia 
un cal sigur. Il puneţi „solo“ în austriac și | jucaţi şi z 
casă... Vă găsesc cal la cotă de o sută şi mizaţi cincizeci de 
mii în secret. E bine, domn căpitan? k 

— „Mā jidane, să nu mă duci cu preşu că dracu te-a 
luat... i 
„Pe cuvînt că vă plătiţi datoriile de pe urma mea”... 
„Bagă de seamă. Te pun la încercare". 

„La sigur”. N 

„După masă să fii la hipodrom“... j i 
„Dar cu Transnistria cum rămîne domn căpitan ?",.. 
„Dă-o dracului... Mi-a făcut milă mă-ta”... 

„Şi plutonierul ce-o să spună ?”... 

„Tu să nu te bagi în meseria mea. Pe tine să te văd 
la cai... Dar să nu mi-o scrinteşti, că moartea te mănîncă... 

— „E'n regulă, domn căpitan”... 

Ghidu străbătu în goană culoarele întortochiate, cu mi- 
ros de iult şi mahorcă, cobori în goană scările descheiaie 
din ziduri, trecu pe lingă sentinele fără să-i pese şi se văzu 
iar în stradă. De data asia n'o să scape norocul, Prea i-a 
ieşi! în cale, pe neaşteptate. 


A EIA 


Wi 


Suni două ceasuri după prînz şi soarele tot n'a izbutit 
să dea de o parte norul era n ses din faja lui. Zăpada sciîrțiie, 
nările se lipesc şi un ger mai cumplit vestește seara. din 
miezul zilei, 

Tramvaiele, înghesuite, cu pluguri în faţă, înaintează 
greu, de parcă unsoarea solidificată, în loc să inlesnească 
alunecarea roților. le înţepeneşie mai tare. 

Oameni ieşiţi dela slujbe, grăbiţi spre case, năpădese 
puhoiu staţiile, de crezi că peste tot s'au intimplat nenoro- 
ciri, care au deslundat mahalalele. 

: Vagoanele liniei trei, copleşite de povară, gata să se 
împrăștie în bucăţi şi cu arcurile vizibil plecate într'o parte, 
se mişcă viscos, ca melcii, 


Ghidu abia se jine cu buricele a două de rete, de sco- 


bitura unde geamul stă fixat în uşa deschisă şi din scară are 
un st cam cit jumătatea de pingea a piciorului drept. 
ei dinăuniru, nu se ma pot strin e, i i 
scări, împing în fanat = piei mpi: păzi 
enorociţii de jos încearcă să se atime şi ei de umerii 
celorlalți, dar văzind că trebue să mai rămînă un rînd, în 
frig. dau ghionturi şi înjură: 


UN CAL SIGUR 55 


— „Curse vă trebue, fir'aţi ai dracului de nebuni... Că 
nu vă mai adună nici gerul de pe drumuri. 


* 
* + 


Dacă nu ți-ar îngheţa pină şi măduva din oase, şi dacă 
ai putea să-l priveşti prin geam, dintr'o odăijă, cu jar în 
vatră, hipodromul ar fi încintător iarna. O intindere albă, 
curată, pe care se desenează un oval regulat, asemănător 
pace unui tren de copii, dintro vitrină cu vată şi moş 

răciun. 
-~ Totul este ireal. Mişcaře fără sgomot. Ca în poveste. 

Căleşti cu două roate, trase de cai frumoşi şi minate de 
cavaleri înveşmîntaţi în mătase lucitoare, roşie, albastră, vio- 
letă, alunecă în toate direcţiile. 

Sgilţiitul e numai o părere, căci iată, caii aceia, cu 
coame frumoase, dansează ritmat, potolit, cu mişcări libere, 
iar cavalerii. strălucitori fac cu cărucioarele lor de joacă, 
fel de fel de piruete. Și aşa este. Nimănui din jur -nu i-e 
frig. Toţi privesc absorbiți jocul cailor, cetese alundaţi pro- 
grame; calculează senin buletine. 

E şi sgribulitul de Davidescu, care cum dădea prima 
zăpadă, nu mai scapă de guturaiu, pină în Aprilie. Si Rosen 
care nici azi nu ştie că fooiballul se joacă cu mingea! Şi Po- 
pescu dela fisc; şi Bernard procuristul; şi popa Diaconescu; 
şi nenea Georges, şietarul dela Trocadero; şi Mitică zugra- 

ite-l colo, şontic-şontic şi pe „domn prezident“, im- 
prumutindu-se cu doi poli pentru event. Nimeni nu lipseşte. 


* 
* * 


Fără să-şi piardă timpul, Ghidu aleargă spre grajduri. 
Pe acolo trebue să fie şi Mehr, 

Caii, aşezaţi pe două rînduri, întorc, din cind in cînd, 
capete nedumerite şi apoi văzindu-şi de treabă, rumegă mai 
departe rațiile de orz. 

i e cărarea din mijloc. agitație, Proprietari. antrenori, 
jockei, amatori. Unii cu treburi şi taine; alții chibiţi, gură- 


In colțul din fund, Bonţoi antrenorul, şi Mehr, book- 
makerul, pun ceva la cale. 

— „Ce-i cu tine Faibiş? N'ai mai fost pe aici de ani de 
zile. Ifi merge filatelia?" ? - 

— „Prost. Ascultă Mehr, îmi trebue „un cal sigur”. . 

— „Stai mai încet“, 

— „N'am timp. Dă-mi calul“... 


56 VIATA HOMINEASUĂ 


— „Imposibil. E un control”... 
— „Neapărat Mehr“... 


a AN am s. : ri t i 
— "Dacă nu-mi dai „cal sigur” plee miine în Transni 


stria, Chestie de vieaţă... Căpitanul mă aşteaptă la bufet 
ide cu securea”... ua 4 

= aT) „iar militari... Mai sunt vreo cinci... Unde ajun- 

gem? Meserie mai e asta?... 

— „Mehrule, soarta mea e în calul tău... Ai să mă ai 

conștiință”, b 
iĝ AAT sp facem Bonțoi, cu Faibiş? A 

— „Azi nu mai am nimic, Am dāt"... 

— „Măcar de „convingere“ şi pentru duminecă să aran- 
jăm de acum un „outsider“ mare... se rugă Ghidu. Sp 

— „Ce să fac dacă am vindut?... Eu sunt om cinstit“... 
se căină Bonţoi,. i y z 

— „Cit de puţin, să-i iau ochii... Uite dau şi zece mii... 
Nu-i glumă... Trebue neapărat să ies din încurcătură. i 

— „Atunci joacă trei mii pe Cartuşel... Dar să ştii că 
nu e cotă"... 

— „Am plecat“... 

— „Stai, stai”, îl opri Bonţoi,.. Ce facem duminecă?"... 

— „Fără două sute de mii nu se satură”.., 

— „Pentru asta trebue extrem „outsider“... constată 
Mehr. l 
— „Și aşa ceva fără o sută de mii nu se poate"... re- 
fleciă nenorocit Bonţoi. 

— „Cît? holbă ochii Ghidu. 

— „Păi, fă socoteala... Treizeci la conducătorii de pe 
favoriţi, să-i „tragă“; zece pentru cel de pe outsider; zece 
lui Mehr: avem contract“... 

— „Eu pentru Faibiş, renunţ la cinci“... 

— „Bine“ — hotărî Benţoi — nouăzeci şi cinci”. 

— „N'am, n'am"... 

— „Nici un ban mai jos"... 

— „Doar să joc şi eu şi să plătesc din ciştig”... 

— „Banii dimineaţa, la “Bolta Rece"... 

— „Decit Transnistria“ cintări Mehr, grav. 

— „Mă întorc şi mai stäm de vorbă. Acum o şterg că 
turbează gidele“. 


+ 
+ * 


Ghidu e din nou la tribune şi-şi caută căpitanul, pier- 
dui în furnicarul de oameni, care au ochii plecați pe pro- 
grame şi cifre, scot calul cîştigător, cu virful creionului din 


regula de trei simplă. 


UN CAL SIGUR 57 


— „Domu căpitan, azi e tirziu“ — gifii Ghidu — „Sa 
dat dinainte la alții... Puneți trei mii pe tuşel... Să giti 
insă că nú eo cotă... Peniru duminecă avem timp şi 


lovitura... Numai pentru noi”. 


— „Pe onoarea mea, domn căpitan... O 
— „Bine, să te vedem... Scoate trei mii şi joacă-mi pe 
căruţe 
hidu se bilbii. 
— onan p nia bani... pan ințeles... ; 
— „Bine mă, pilule“... — se nlurie căpitanul. — 
„Cum vii la curse fără bani“? >: 
— „Am crezul“... 
— „Să nu crezi nimic, comunistule... Să te faci trei mii 
de lei cum oi şti, ai înțeles?“ 
— såm.. Am înţeles domn căpitan“, 
Cu sufletul la gură, Ghidu se intoarse în cinci minute, 
cu trei mize a o mie. 
că — „Poftiţi domn căpitan — să mă iertaţi dacă am gre- 
— „Bine, bine... O să vedem noi ce-i de făcut cu tine, 
anarhistule. 


— „Mă englezule, să nu mă duci că atita-ți trebue“... 
să vedeţi 


* 
* + 


Conducători la start... Intindeţi benzile... Pregătiţi-vă 
de plecare... Luaţi locurile... Unu... Doi“... sai 
vaca începu sglobie, 
caii alunecau pe întinsul alb, traşi de un fir nevăzut. 
Colorile vii şi strălucitoare ale conducătorilor, se suprapu- 
neau, se întretăiau, se inversau, formind nesfirşite figuri de 
variat panoptic. 
Au ajuns la prima tură prin faţa tribunelor. 
Haide Hakalere + strigau toți în pia ' 
; era era În cap, cam truzeci tri Înain- 
RES: Ea p a patruz e metri Înain 
Căpitanul, nervos se uită neincrezăt la Ghidu si-i 
ceru din ahs, socoteală. TET i: 
— „Nici o grijă. domn căpitan... Asta-i demonstraţie 
peniru cei cu calculele... Pînă la urmă galopează“... 
Căpitanul ridică sceptic din sprincene, arăiindu-i că 
așteaptă verificarea, 

i cogi acum pe pariea cealaltă şi Hahalera era 
tot în frunte. Căpitanul îi aruncă din nou, o privire, de astă- 
dată mai categorică. 

— „Răbdare, domn căpitan“... 
Dintr'odată, la ultima turnantii, Hahalera sări lung. 


58 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— „Huo, pungaşilor, huo“... răbulniră sute de piepturi 


ocolitoare. * =: i A 
z Hahalera rămase în coada plutonului şi Cartuşel, ino- 
cent, înainta la pas, singur, spre potou. 

Apoi strigătele se potoliră, uimite de ceca ce 
numeşte „glorioasa incertitudine”. 

— „Aţi văzut domn căpitan? N AR 

Căpitanul mormăi ceva. bucuros şi acum nerez tor. 

— „O să vedeţi ce bine am să vă servesc ~. Apoi prin- 
zind curaj. stăpin pe situaţie: o À 

— ipin eu om de Transnistria, domn căpitan?” ... 

— „Examenul cel mare îl dai duminecă. Asta aigats 
numai proba preliminară” — rise cu poftă căpitanul. — 
„Deocamdată ai notă de trecere ... ii ca 

— „Dar miine, mai mă prezint la cerc, domn căpitan! .. 

— "Nu. Ai să vii aici, să urmăreşti rosturile. Ve-am 

ae i i 
mobilizat la hipodrom”... 
a 
% * 


Calea era bună. 

Are poftă de vieaţă şi de luptă. Lat A 

— „Lucrurile grele se fac cel mai uşor”, gindea Ghidu. 

E schimbat acum. pi i 

Bucuria nu e amăgire, furată dela alţii, pentru cite o 
r e E atit de plină bucuria, cînd te gîndeşti numai la tine 
si lupti numai pentru tine, - 

Cu o singură condiţie: să nu vrei chiar aştrii de pe cer, 
sau pe regina Amuzoanelor. A 

Imaginaţia îi fusese cămaşă de forţă. Acum a lepădai-o. 
Mai bine cu pieptul gol, în soare şi vînt, A 

Dar să treacă mai iute ceasurile pină duminecă. Acum 
nu e nici mori, nici viu: se simte suspendat, ca întrun scrin- 
ciob, care sa înțepenit tocmai cînd a ajuns el sus. Trebue 
să zibovească înlemnit, în risul copiilor, pină cînd nepri- 
ceputul de mecanic, va repara motorul. 

Ajunse acasă, fără grijă. încrezător în steaua lui. > 

De sar sfirsi odată cu afacerea asta păcătoasă, ca nici 
un balast să nu-i mai îÎngreuneze aripile, atit de repede 
făurite, 

Mai ales că totul, e numai chestie de formă: să se 
alerge cursa. 

Maică-sa îi puse ventuze — junghiul nu trebue nici- 
odată nesocout, — îi dete iar ceaiu rusesc cu aspirină şi amîn- 
doi ridicară planuri. pînă tirziu, în noapie, 

Un singur lucru îl nedumirea: de unde îi tot făcuse 
rost zilele astea, bătrina, de piine albă şi unt, 


pe turf se 


UN CAL SIGUR 59 


o tot Sei mas impresiona. 

irziu stinse lumina, Buickul-sport îl aştepta la poartă. 
Se aşeză la volan şi porni. Trecu pe strada Giliei, în goană. 
Se uită pe furiş şi o zări cum îl urmăreşte tristă, de după 


Ochii i se închideau mulţumiţi. 
e cu maşina, pe coline, prin Anzii Argentinei. 


VI. 


„Cind deschise ochii duminecă dimineaţa. un soare cald 
îi mingiia obrajii, prin fereastră, 

Se spălă, se îmbrăcă, bău ceaiul şi porni în grabă spre 
„pariul grer „ să mai audă şi acolo cite ceva, iar la unspre- 
zece să fie la „Bolta Rece”, 

„Dacă i-ar fi plăcut natura şi ar fi avut superstiții, di- 
mineața însorită Gi azi, ar fi socotit-o ca un semn. 

pentru el, natura este indifereniă, Ce au socote- 

lile omului cu toanele naturii? Omul si i voi i 
Asa e eră ul singur şi voința lui. 

4 upă atita ger, frigul molcom, părea mai de grabă, 
plăcută adiere de căldură, Străzile erau pline. Ochii tutu. 
ror, mai lucitori și veseli. 


+ 
* + 
Birourile „pariului oraş“ zumzuiau ca u Fi 
„B ” i j n stup, Fiecare 
a Madona de altul şi ca să Dema trebuia să te întorci 
e, e propteşti cu forjă şi i să ră i 
po macha i Ş ră şi apoi să răsuceşti cotul 
Expresiile-formule te zăpăceau peste tot: 
: — „La fix cu Herold”... „Biciuşca uşor“... Bandit la 
mină... „Bébé la pas”, 
„Oameni bogaţi, oameni săraci, cerseau cite un „cal si- 
gur“, ținindu-se de vreo rudă de antrenor. sau gidilind cite 


un îngimfat şi important prieten de jocteui ciulind ure- 


chile la şoapte, sau trăgind cu coada oc 
buletin, cite un vechiu handicapeur, 


Grupurile se agitau, creşteau, se desfăceau, apoi 
. + . 3 1 e y pa so fă- 
ceau şi mai mari. ratele d f i i 
nege die pa Gy pa e perforat buletine, nu mai 
i ehr şuşolea cu un „domn bine“. Tratativel 
că merg greu: că diferențe mari îi de iii 
Ghi u îi făcu semn cu ochiul. Mehr ridică mina, dindu-i 
ax înțeleagă  zastenptă să incheiu şi viu”. Pină la urmă, „dom- 
ul bine” a at: strinse cu încredere mi i i pri- 
virea lni arăta recunoştinţă. iti 


iului, la ce scria pe 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ifa Ta 

__ Ei. Faibiş, ai făcut rost de bani? E 

E E e face altceva? Măcar, e în rope zh AR 

-- "E şi nu. Bonţoi îl are pe Hoţoman. Ar fi o lovi b 
dar mi-e frică de apr rata i 

a ăi 1, ci cf + . . à . 

a AE ik, dar dacă animalul şi-o ia în cap, şi 
merge singur”... e 5 

— „Să-l dea în galop... că doar nu-i pe gT Ă 

— E Sase credincioasă gloaba... Dacă se bagă de 
seamă? Ne pierdem piinea... 

— „Cine-i în sulky? 

— „Cervenko”... 

SP. „Pungaş ..- Să bi e" 

— „Păi asta-i... Să nu ne lucrez e ti aaia Tii 


— „Hai repede la „Bolta Rece”, 1 
putem s'o a ja E doar chestie de vieaţă şi de moarte, 


* 
* * 


Bolia Rece, statul major delibera dela nouă. Pe ci- 
it cele goale, sifoane răsturnate, pahare sparte, m 
risipite, ca vestigiile de pe o cîmpie, pe care s au dat bătălii 
multe, fără victorii, Adversarii buimăciţi, rămaşi pe teren, 
se priveau chioriş, bijaitog, cu gînduri negre. 
v i-o plătească. A 
Aveau ră ti ea tavanul, cu un nor de ceaţă artifi- 
cială, întrebuințat de fiecare din beligeranfi deodată şi pe 
i pas izbea ghemotoace de hiriie, pline de cifre, 
care săreau — mingi — spre colțuri. 
Mehr şi Ghidu, năvăliră înăuntru, cu sufletul la gură. 
— „Domnu Bonţoi, am venit pentru chestie”... 
— „Dă-o dracului... Nu mai gi nimic... Mam săturat 
e atiția pungaşi. Nam cu cine ucrez”,.. À 
4 isagă Cai oate rev Bote, ibineveni Mehr. „Ai 
romis şi omul sa angajat faţă de câpitan . e 
P BRS situația mea Ti mijloc... Se poate?... Pentru mine, 
calul dumitale, e vieaţa”.. l 
— „Mă încurcă Harnica”, răspunse preoeuet Bonţoi. 
— „Păi aranjează maestre, ce aştepţi? Să mă vezi mort 
şi pe urmă?,.. Ă 
— „Nu wreau să-mi stric reputația de om cinstit... Eu 
cind spun „da“; „da“ trebue să fie... Vă dau pe faţă un se- 
cret... Harnica e a lui Raicu numai de formă... De fapt e a 
colonelului Stoiceanu, şi fiul meu e mobilizat la el în regi- 
ment.. Mi-a cerut azi dimineață „să-l trag“ eu pe o- 
man... Pot să nu i-o fac?“ 


UN CAL SIGUR ói 


— „Promiie-i data viitoare... i a“ 
a Male. Să mai aştepte odată“... 

Bonţoi rămase înduri şi apoi se hotări: 

— Ai adus banii? ada i 

— „Nouăzeci şi cinci în cap“... La Mehr în mînă... 

— „Dar mai rămii dator douăzeci“... 

— msi de Aa = 

— „E greu... Sa ivit acum şi chestia cu Harmnica“,.. 

— „Atunci să-mi dai zece ile răgaz“... iig 

— „Bine, ţi-o fac... Pe ăștia adu-i încoace"... 

— „Ai încredere, maestre“. 

ea: „Lrebue să-i dau colonelului, cînd vorbesc cu el.. 

Şi Joi. „8 o trag” pe „Comtesse Axtell“... Fir'ar a dracului de 
„cauză hipică AS 

— „Și dacă cumva“... 

— „Odată ce ţi-am luat banii, insemnează că s'a făcut... 
Doar sunt om cinstit”, 


La toaletă, Bonţoi după ce numără banii, îl bătu pe 
umeri: 
— Fii liniştit... Te-am servit... Dar să ştii că e bătaie 
de cap şi mă costă... Cit mi-o lua colonelul, ce mai dau şi 
petice alewska, care are ceva şansă, rămîn cu nimica 
— „Dela oameni mai puţin, dela Dumnezeu mai mult“... 
— „Lasă-l pe. ezeu şi ai grijă de datorie“, 
— „En regulă... Să trăieşti maestre“... îi strinse feri- 
cit, mîna, Ghidu, 


VII. 


Timpul frumos a făcut din hipodrom, un furnicar. Mii 
de oameni, transfiguraţi, aşteaptă norocul, care l-au visat azi 
noapte şi de atunci le dă mereu tircoale. Toate grijile s'au 
scuturat riă, ca zăpada de pe haine. 

Nu mai erau slujbe cu obligaţii, nu mai erau şefi, nu 
neveste, nu griji de coşnije, nu războiu, nu teamă de bom- 

a proaste nimic, 
umai cai vrăjiți, soli ai norocului, care v - 
taroa Leat NE jit ul are vor aduce tu 


Astăzi, fiecare va pleca acasă cu „austriacul“, Unul va 


Cumpăra nevestei astrahan de Persia. ca să scape de gura ei, 


i se va aranja cu armata; altul va susține un poker 
a o sută de lei ca să cumpere apoi o casă; altul va plăti 
iria, altul îşi va îngriji copiii; altul va deschide o băcănie. 

umai „calul sigur” poate aduce fericirea, pe care 
munca, supunerea, cinstea, suferința, au refuzat-o amarnic, 
sgircit întotdeauna, 


62 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ciîştigul nu este o intimplare, ci investiție, răbdare; un 
joc matematic, care bine tăcut, nu poate să dea greş, Deirac- 
torii şi mărginiţii n'au cum să înțeleagă. 


+ 
2 + 


Căpitanul şedea, dela unu, la o masă dintr'un colț. cu 
ochii aţintiți pe program. Făcuse o înmulțire cu zecimale, 
verificase împărțirea și acum era la regula de trei simplă. 
pede. ca un tabel dela mobilizare. 

Pe potou, în soare, ciliva cai inhămaţi la caretele de 
jucărie sburdau de colo colo. Lumea îi urmărea atentă. Lo 
Sleipnir s'a uşurat tocmai în faja Tribunelor. A 

— „Perfeci”, strigă unul, care privise opera lui Lord, 
ca un chimist, prin eee pi E 3 

— „Asta-i cu noroc... Hai Lord, la lovitură”, strigă al- 
tul si fugi spre „cassă. 

PE N are sansă la hirtie. Nu-i de clasa lui Bandit”. 
făcu altul, nepăsător la opera Lordului. è 

Cu coada în vint şi inocent, Lord Sleipner, porni în 

goană ocolul pistei, iar conducătorul lui, îhviorat de aerul 


Î . cp. . 


rece cu biciuiri încălzite, îl mina desinvolt. 


* 
* + 


— „Domn căpitan. să staţi tot timpul, ori aici, ori la 
tribună în colțul din stinga. Eu fac naveta între grajd şi 
dumneavoastră. Lovitura o dăm la cursa.a cincia. Toţi ii 
pe Hojoman“'... 

— „Bagā de seamă că am luat din şilonier pilacii ne- 
vestei”. . 

— „li puneţi diseară la loc. Nici n'o să afle". 

Cursele începură. Ca să-și mărească suma ce avea so 
mizeze pe Hoţoman, căpitanul pontă cîte cinci mii, pe caii 
calculelor matematice şi pierdu tocmai douăzeci de mii. Mai 
avea patruzeci. Prea puţin. Să mai scotocească Ghidu, ceva 
prin fundul buzunarelor și cit n'o ajunge se împrumută cu 
dobîndă de 20%, pentru jumătate de ceas. Datorie de onoare, 
plată sigură. RA 


+ 
$ + 


Clipa cea mare s'a apropiat. Increderea din ultimele zile 
il lasă. Pulsul bate tot mai speriat. Prea ţipă după vieaţă, 
toate din el, ca să poată privi cu nepăsare ajunul celor 
clipe, în care ochii aceia străini, aveau să-i hotărască soarta. 


i vinele timplelor; inimii nu-i 


t 
pas încă în lumină, 


UN CAL SIGUR 


63 


ll cuprind fierbințelile. Nu-şi mai 


_ lerul e un laj. care se stringe mereu. § suferā paltonul; gu- 


ingele vrea să 
i mai ajunge cutia, mpeg 


Cel mort nu sa pierdut încă în intunerec; cel viu ma 


Intre cei doi, el biet fiu de ceasornicar, rătăceşte sin- 


| gur în haos, fărămiţat, împrăștiat. 


Moare şi în el cev ü i 
Mo a, odată cu muribund i i 
ati il dor; se naşte şi în el ceva, odată sea haiena n 
ep pere a Arsena zămislirii îl dor cec 
$ s + - N y Lă 
ae n ro va îrşitului. pruncul îşi eroieşte drum, lo- 


jinile se rotesc ca aripele unei mori de vînt şi muşchii 


„ Tejei se contorsionează epileptic. 


Vrea să ăpi í : = 
ERE se stăpinească şi nu ştie dacă nu se strimbă 


Muribundul s` ž A ă 

să. prävale ul sa încleştai de gitul lui. Atirnă greu: gata 
re d r k 

fata Ec aa lie caraghios. ca un cocoş ţinut de aripi, în 


v 
* E 


Ghidu priveşte amețit j ù 
jocul fără sens al cailor. 
2 ied aa Hoţoman. Model de statue. li venea să sară 
gar a ki îs a DAES să-l mîngiie pe coamă şi să-l privea- 
e ir a re i; r explice cu amănuntul cum stă chestia, 
sami eta A înduioşeze. să-l facă să înțeleagă cil in- 
însăşi. ojoman nu e un cal, ci înger înaripat, salvator, vieața 
Nuu, Hoţoman n'are să rămînă ăsă 
F amin "pă $ ini i 
mil Nu RA ă nepăsător; are inimă şi 
„1 privea transportat. Ce frumos! Nici nu contează cei 
- - - .. > . S < ~ i- 
Jalpi; Ce crapä! Ce linie! Ochii lui împrăștie bunătate şi în- 
psi n, în clipa asta l-a privit şi i-a făcut semn. 
- s: 
N tine” Lasă-te în seama mea. Te-am înţeles. O să am grijă 
C siao îndreaptă spre partea cealaltă. 
espărjire, parcă şi-ar fi dai mîna cu un om de bine 


şi din strinsoarea ferm . 7 
rea cea mai plină. ă a palmei, ar fi trecut în el încrede- 


Glasul speakerului răsună sonor: 


|. — „Caii se due la start, cursa începe d : sai 5 
caii se duc la stari. cursa începe după krei ap oaa 


b4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


case lumea se imbrincea iru bilete. 

m „Şapte de şapte a e două ori; şapte de zece 

; odată; iar şapte de zece ori. 4 

> s nt i Arii pe şapte: Bandit. Ceva mai puţin 

trei: Harnica. 

pi Colo un necăjit, ochind pe geam ce se cere desfăcu 

pumnul cu singurii bani şi-i miză pe numărul cr A 

: Uragan. Fără hirtie, fără matematică, „la lovitură”. 
Fot sărac era şi cu și fără cei singuri două sute, 


+ 
+ * 


Căpitanul făcu semn lui Ghidu şi-l luă repede: A 

— PNu mai am decit ireizeci; dă-mi repede douăzeci 
că începe cursa... 

— „N'am", incremeni Ghidu., i > 

— "Lasă acum; nu-i timp de discuţie... Ți-i dau înapoi . 

Ghidu scoase banii. | 

— „Fiţi atent — şopti pe nerăsuflate —, postaţi-vă la 
casa de două mii şi nu vă mişcaţi. Lăsați pe alții să cum- 
pere, să nu se vadă cit şi ce mizaţi, că se iau după dumnea- 
voastră si strică cola. Cereţi biletele în ultima clipă”. 

— „Stiu mişcarea; mavea grijă”. 

Ghidu se amestecă în mulţime şi dete fuga la altă casă, 
să joace şi el ceva clandestin. Chestia asta cu căpitanul l-a 
calicit. X 

Să mai pună ceva la loc. Mai are cincisprezece în bu- 
zunar. Uliimii. 

Toţi discret pe Hoţoman. 

Glasul declamator se auzi din nou: 

— „Conducători la start, întindeţi benzile; conducători 
la start, întindeți benzile”, 

In clipa aceasta căpitanul se plecă pe ghişeu şi ceru 
pe Hoţoman de cincizeci de mii de lei. Pină ce casierul să-i 
rupă biletele, să i le perforeze şi să numere banii, ceilalţi 
jucători nu mai au timp să mizeze. 

Din megafon se auzi sacadat, rar, ritmic: 

„— „Pregătiţi-vă de plecare... Luaţi locurile... Unu... 


Ghidu împingând adînc în buzunar ultimii bani, trans- 
formaţi în bilete, aleargă la tribună să vadă cursa şi să trä- 
iască din plin, în cursul celor două minute, toate fazele în 
care paşii calului îl trec dintr'un tărim în altul. 


+ Li 


VA CAL SIGUR 65 


In cap a poni Ulm: a doua Harnica; al treilea Hojo- 
man; favoritul Bandit, al patrulea: Bébé şi Dulcinea după 
el; şi în fund departe, Uragan., 

Uragan il sgindārea puţin pe Ghidu, dar se gindea la 
Bonţoi. la suta de mii și se mai liniştea. 

„Dim primii metri, Ulm si-a mărit avantajul: iar favo- 
ritul a dat un lung galo 

— „la te uită la Ulm!, făcu pripit căpitanul. 

~ „Ăsta e tactică” — răspunse Ghidu, bucuros că e maj 
meali în strategie. — „După o mie de meiri e gata. Nare 
„finish". io i 

— „Huo, pungaşilor” — vui hipodromul. de galopul lui 
Bandit. | i eaomh ni 

— După ce rămăsese destul de mult in coadă, Bandit 
isi reluă mersul regulat și sgomoiele se poioliră. 

Pe măsură ce ritmul trapului se accelera, iar paşii punc- 
tau mai grăbit secundele rămase, inima lui Ghidu bătea și 
ea mai repede, mai repede; din ce în ce mai greu de stăpi- 
nit, ca însăşi să nu dea în galop. 

prima turnantă, Hoţoman „lorțează alura”, urmat 
de Bandit, care-și refăcea vizibil. terenul pierdut cu galopul. 
„Pe linia dreaptă „Uragan“ pornit din lundul plutonu- 
lui, cu paşi Scari, depăşi pe „Bebe” şi nu mai era decit la 
o lungime de Bandit. 
prima trecere prin faţa tribunelor, căpitanul seirții 
involuntar maxilarele si muşcă fără să-şi dea seama |igarea, 
k Ghidu pe virf de haos. simţi virtej privind «pre adine; 
in gură îi isvori gusi amar, iar spatele parcă încremenea în- 
ir'un cornet de fier, care se stringea automat, s 

Hoţoman era totuşi in avantaj; al treilea, inaintea 
favoritului și conducătorul se străduia vădit, să-l împingă, 

— „E cam măgar, domnu Hoţuoman, ăsta, „Parcă a uitat 
ce am vorbii adineauri ... 

Conducătorul îl plesni cu biciul. 

— „Asa; mai adu-l la realitate... Idiotul”... 

— „Haide Hoţoman“, se pomeni strigind. 

— „Ce ai innebunit?" îi tună un vecin. 

Plutonul a ajunsBacum la turnanta din dreapta. 

— „Un ticălos... la te uită cum i-o ia inainte Bandit”... 

li venea să-l ardă cu un fier rosu. Nu, hotărit, nare no- 
roc, Băiatul ceasornicarului nu lasă pe nimeni să trăiască, 
Soarta îi era împotrivă. Totdeauna i-au luat-o alţii înainte. 
Dar pînă într'atita, ca şi un cal să-și bată joc de el, e prea 
de tot. Cu toate astea, cursa nu era terminată, Poate galo- 
pează toți ceilalţi şi rămîne Moţoman, singur. O putere su- 
pranaturală trebue să existe, E greu, chiar şi pentru puterea 
supranaturală să facă să galopeze toţi caii, dar el n'a fost ni- 
ciodată un om rău. 


2074, —5 


66 VIATA ROMINEASCĂ 


» - so - ' . > - l-a 

La registru trebue să se vadă. Doar pe Grinştein 

lucrat ai dihai. dai ta ai insă. sullindu-i o afacere, 
niru care n'a muncit, Atit | 

a De jos în sus, pieziş, cătă spre căpitan. I| atinse fără 
voie şi se cutremură. Stilp de fier, rece și ruginit: era o ghi- 
lotină, d i EAE RON 

Cūpitanul îi aruncă o privire și ochii lui siringi i se pä- 
rură. una, alungiți ca o lamă tăioasă, gata să se prăvale asu- 
pri-i; să-i despartă capul de trup. l 

O suliță sfredel l-a împuns pe cel nenăscut. 


Pe partea opusă, plutonul sa strîns. Hoţoman dema- 
rează, îl ajunge pe Ulm şi pînă la turnanta următoare îl în- 
trece, dar şi Uragan ca o nălucă, îi prinde pe rind, 

Deodată. în turnantă sare. Tocmai la timp. alilel se su- 
focă. 

Se vede că puterile de sus sau trezit. 

Respiră adine şi priveşte spre căpitan, care-şi aprinde 
tigarea. 

Ochii. îl văd ca o pastă de mulaj. lungindu-se, läțindu- 
se, iar lungindu-se. onciuoasă. Cînd redevine om, cînd în- 
cremeneşte în drug de ghilotinä, cînd iar se topește în formă 
omenească. 

Dar iată. Uragan se „repune“ și înaintează în „trombă” 
pe dinafară. 

Hoţoman e încă inainte şi luptă din greu. Distanţa între 
ei, scade vertiginos. Incă o sută de metri; donă secunde. Ura- 
gan l-a ajuns. 

Ghidu nu înţelege nimic, nu judecă nimic. A uitat de 
căpitan. 

Simte numai desgust pentru dregătoria aceea supra- 
naturala, care nu exisiă, dar îl scirbeşie pînă întratita, că 
i-e silă acum şi de el. 

La potou, Uragan întrun fulgeu nebun, e urmat la „un 
git” de Hojoman, care a vrut să facă ceva, dar dacă n'a pu- 
iui. nu-i nimic, 

Poate altădată, 


* 
+ + 


Mii de sulițe înțeapă globul. agăţat de cer, la orizont. 
Singera. S'a învineţit, 

Se rostogoleste la pămînt, 

Nu mai înțelege nimic, Nu-l supără nimic. A cuprins 
zarea cu o privire şi s'a îmbătat, ca stupeliant, 

Dinir'odată un cleşte îl că de braj şi-l stringe. Ri- 
dică ochii. Ghilotina mişcătoare, înaltă, cu ghiare, se con- 
torsionează să-l prinda, prins. || irage după ea. 


= 


— a 
UN CAL SIGUR 67 


pa De sus, lama ascuțită si lucitoare, e gata să cadă şi să-l 
Abia că mai Stă în ghinturi, 

Braţul sa smuls singur. 

Ghidu fuge nebunește. printre oameni, lovindu-i. îm- 
brincindu-i. 

Fuge, fuge pe sus impins de vint, călcind pe aer. 

A sărit peste uscături. ca o veveriţă. 

— „Să vadă domnu Hoţoman cum se fuge... Lite aşa se 
fuge... Să înveţe ce e trapul... Şi să vadă şi domnul condu- 
ciitor cum se ia o lurnantă”... 

À şi ajuns pe partea opusă şi nu simte nicio oboseală... 
O să bată el recordul... 

In capăt. spre înjehebarea din dreapta, către care se 
indreaptă celălalt nan ducindu-şi agale careta, o 
umbră fi afine calea... Unealtă, care vrea să-l „tragă”, ca să 
nu rige: Pungaşii 

onțoi îl prinde de braţ. 

— „lartă-mă... Ne-a lucrat ticălosul de Andreevici,.. A 
mers şi el la sigur cu Uragan, pentru un colonel, ca să-i pre- 
lungească pașaportul... Altfel il expulza... Licălosul n'a spus 
nimic şi Uragan e mai bun cu cinci secunde, Dar data vii- 
toare, sigur şi gratis"... 

Prostii... Nu te poţi bizui pe nimeni.. Singur trebue 
să-ți faci cursa... 

Se smulse iar. 

Fugea acum peste cimpul alb. Nimeni nu-l mai poate 
trage pe sfoară. 


VIII. 


Numai linia ferată stişia întinsul zăpezii. Lui Ghidu i 
se părea că e tot pe pista de cursă, iar el e tot Hoţoman, care 
aleargă la cîştig; aleargă, dar pista nu se mai termină la po- 
tou, ci altundeva. departe... In neființă probabil... Numai ne- 
fiinţa e reală şi trebue s'o ajungă cit mai iute... Lumina nu 
aleargă şi ea, zorită, în întunerec?... Măcar acum să fie mai 
iute... E sătul de ficțiuni... 

Dar iată: calea se mărgineşte, capătul se vede în zare. 
Pista se înalță din fund şi se întoarce spre el, înfăşurindu-se 
ca un sul. Are doi ochi roşii şi se apropie, ca balaurul din 
copilărie, 

Se întinde pe jos ṣi aşteaptă ca tăvălugul să-l cuprindă: 
să se termine odată. 

— „Cind se termină, se termină pentru totdeauna” îi 
vue pămintul la ureche, mereu, in acelaşi riim, tare şi sa- 
cada. A 


68 VIAȚA ROMINPASCĂ 


— „Şi niciodată nu se termină îi răspundea sceptic şi 
sfredelitor, un glas de sus. prin urechea cealaltă. 

Nici acum mare pace. SE 

Glasurile se iau la ceartă, se răfuese în capul lui. Ce 
mai vor? iii 

Urechile i-au asurzit. j Ă 

L-au rămas mădularele. Au prins ele auz şi toate ţipă 


dendată întrun ritm şi mai tare: E T n Ea 
— Cinci mii de ani... cinci mii de ani... cinci mii de 
L-au biruit. Se trage de o parte și se prăvăleşte în ză- 
pada mingiietoare din sanj. | : 
Balaurul a trecut pe lingă el şi a dispărut în partea 
cealaltă, 
Totul e tăcut. împăcat. 


ani 


IX. 


Trebne să fi fost tirziu, cind a ajuns acasă. 

A mincat tot ce i-a dat bătrina. Şi-i pregătise sărmana 
vreo trei feluri, deşi n'avean niciun gust, S'a întins pe pat 
și a început repetiție cu moartea. 


* 
* + 


A doua zi, dimineaţa, la sapte. plutonierul bătea în 
poarta, 

Privi prin geam. 

— „Te rog mamă, chiamă-l înăuntru, să nu aştepte în 
frig. Trebue să merg cu el întrun loc”. 

In cinei minute, Ghidu se îmbrăcă şi trecu în antreu. 

— „Sunt guta, domnule plutonier”. 

— „Domnule Faibis, — începu plutonierul — îţi vor- 
besc sincer. Să nu te sperii de mine. Sint plutonier, pentru 
că am lost sărace şi nam carte, a trebuit să mă reangajez 
după militărie. In colo sunt um om cu bunele şi relele lui. 
Cind pot să ciupese un ban, îl ciupesc, spun drept: dar dacă 
e vorba să fac un bine, îl fac şi fără bani”. 

— „Eu nu mai am nimic” preciză Ghidu. 

— „Nu-mi trebue. domnule Faibiş, dacă n'ai... Sunt 
bun la Dumnezeu. 

Mă supără el citeodată: fratele mi-a murit luna trecută 
la Rostov într'o încăierare cu Nemţii: dar citeodată mai mă 
şi ajută... leri am luat austriacul: un milion si jumătate... 
Am mers cu uragan singur, la sigur.. Fără sfaturi şi fără 
calcule.. Aşa mi-a venit inspirația... Altceva am să-ți cer 


UN CAL SIGUR 69 


dumitale, că sunt oltean deştept şi-mi dau seama, mai bine 
decit ăi mari, cum merge cu războiul... Dar chestia mea 
la urmă... lată care-i situaţia: 

Domnul căpitan mi-a ordonat să te trimit la Moghilev 


_pină diseară... Știu ce înseamnă asta şi e păcat... Am să-i 


raportez că te-am trimis, dar dumneata rămii acasă. Căpi- 
tanul e sub anchetă discretă, de o săpiămină. A fost prins 
cu afaceri, prea din cale afară... Aseară am fost și eu inte- 
rogat, în secret. Vrind să excrocheze pe un nesupus, fără 
să şiie că e protejat de un general, a fost dat în git | sau 
aflat toate matrapazlicurile. Intro zi. două, e la Curtea Mar- 
țială. După asta ai să faci cinci zile la zăpadă şi ai terminat, 

-- Ai care e cererea de care vorbeai adineaori?" 

== „Eh, o vorbă bună la maestrul Bonţoi, după războiu. 
Milităria n'o să mai meargă și cum sunt dela cavalerie, poate 
as căpăta un loe la grajd. la hipodrom. Mai ales că mă 
chiamă şi Murgu. 


ŞTEFAN ENESCU 


PRESTIGIUL BANALULUI 


„Lotul e relativ”! lată o propoziţie relativ ă, de 
dată relativ recentă şi care nu are nimic einsteinian. Este 
expresia constatărilor simțului comun, în domeniul cinema- 
ticei, Cu teoria relativităţii, care presupune axe absolute 
de referință şi viteza constantă a luminii. nu are evident 
asemănător deci numele. Prima alirmaţie se bucură însă 
de prestigiul celeilalte, aşa încît, spusă cum trebue, parcă 
ar zice „Păzegte-ie că dau”! 

cendența omului este alt subiect stiintific, cu inter- 
preiare la îndemina oricui. Nici o sută de ani nu sunt, 
cind oamenii au aflat cu stupelacție că se trag din lemu- 
rienii superiori, peniru-o mie şi unul de motive, asupra că- 
rora nuturaliştii nu sunt de acord, Totuşi, o singură propo- 
ziție transtormistă a ajuns pînă în cele mai îndepărtate col- 
turi ale lumii: „Războiul? Este lupta pentru existență”! 
Probabil că Darwin ar îngălbeni să afle această ştire. Cu 
excepția termitelor, nicăiri în regnul animal. nu se semna- 
lează lupta între grupuri de animale din aceeaşi speţă. Sin- 
zur omul a descoperit acest mijloc bizar de selecțiune natu- 
rală prin glonț. 

Exemplele de mai sus sunt numai un început. Majorita- 
tea muritorilor se mulţumesc cu imaginea dată de simțul 
comun sau transformă orice cunoaştere în imagini ale ace- 
stuia, Astfel, pentru Nietsche „eterna revenire” era concluzia 
necesară a laptului că, universul fiind compus dintr'un nu- 
măr finit de elemente. numărul combinațiilor posibile este 
limitat și prin urmare, orice situaţie trebue fatal să se re- 
producă. Alt ginditor, mai puţin prolix decit Antecristul dela 
Leipzig. spune lucrurilor pe nume „Istoria se repetă Dom'le”! 
Și aceasta înseamnă că redescoperim America, aşteptăm 
invazia lurcilor, Paşa din Vidin şi alte evenimente la or- 
dinea zilei. 

Pentru înțelegerea unei legi ştiinţifice, trebuesc multe 
cunoştinţe şi un efort deosebit de gindire. De aceea. recur 
la banalitate — căci despre dinsa este vorba — ca fiind un 
mijloc facil şi sigur în lupta pentru existență. 


PRESTIGIUL BANALULUI Zi 


lată o cugetare: „Nu-i nimic nou sub soare!” Este drept 
că ginditorul utilizează în fiecare zi lumina electrică auto- 
mobil, radio, celofibră şi alte cħeva fleacuri, dar acestea 
o contează pentru urmaşii lui Zenon din Eleu. Observaţia 


Fclesiastului, plină de sens peniru civilizațiile vechi, care 


sufereau schimbări la intervale mari de timp, ezte un non- 
sns evident pentru Europa contemporană. Continutul a 
dispărut, expresia şi prestigiul ei au rămas. 

De altfel. eleatul cel de toate zilele, are, după interes, 
propoziții adaptate oricărui subiect, „Asa a fost de cînd Iu- 
mea, bogaţi şi săraci, slabi şi puternici!” Bine înţeles, acea- 
siă extindere a darwinismului la raporturile sociale, rezistă 
atita vreme cit ginditorul nu este înghesuit în tramvai. În 
fine, dacă discuţia lunecă asupra problemelor de cultură san 
politică externă, atunci umbra filosofului imobilităţii rea- 
pare: France cternelle. Dom'le!" De ce nu „Le Portugal 
diernel!"? Amindouă există de cind lumea şi amindouă au 
aceleaşi şanse la veșnicie. Este drept că Franţei i s'a acordat 
un drept special la eternitate pentrucă poporul francez a fä- 
cut revoluția dela 17809, Pet ucă a scris cu singele lui .„de- 
claraţia drepturilor omului” și pentrucă a luminat omenirea 
vreme de secole. Cîţi tenori ştiu însă de ce Franța si nu Ja- 
maica este eternă? 

După cum era de aşteptat. gindirea eleată are o con- 
traparte de origine heracleitică, „Panta rei” se traduce în 
limbajul simțului comun prin „nu te necšji, totul trece! 
sau prin varianta naţională „Fii serios Dom'le, au trecut ati- 
jia peste noi...!” Sursă înțelepciunii noastre obişnuite este 
clară: transacţia cu Heraclit! unde la d-sa totul este însă 
supus schimbării. aici, personajul vorbitor şi anturajul lui, 
sunt exceptaţi. Riquet, cățelul d-lui Bergeret spunea: „Toui 
passe et se succède, Moi seul je demeure“, Uneori, această 
concluzie se chiamă „robust bun simi”. | , 

In domeniul moralei, simțul comun nu este mai puţin 
categoric decit în al ştiinţei, filosofiei sau istoriei. Impresio- 
nat de măreția morții, cugetătorul te consolează „Ce vrei 
mai de vreme sau mai tirziu, toji murim!” Parcă ar raționa 
în chipul următor: Omul avind sensul morții, adică uitind 
repede pe cei dispăruți. eu fiinţă morală, iți recomand să 
uiţi la iuțeală pe mort, căci şi eu voiu proceda làa fel. Bine 
înțeles, reflectia nu priveşte propriul deces al emietățârilui 
„La mort, cette chose qui m'arrive qu'aux autres” (Pau 
Valéry). , a N 

Altă observaţie. din aceeasi bogată familie: „Ce tim- 
puri! „Pe vremea mea“, adică a aceluia care fiind tinăr a 
suportat mai uşor sărăcia și cu foarte mare plăcere bogăţia, 
„lumea era alifel!” O. tempora, o mores: . 

Arta militară ca si ştiinţa economiei, oferă podoabe, nu 


72 VIAŢA NOMISEASCĂ 


mai pajin ornamentale, pentru marea frescă a banalului. De 
pildă, după războiul Crimeei (1734) şi mai cu seamă după 
cel ruso-japonez (1904), cind racilele farismului au apărut 
la suprafaţă, devenise limpede că armata rusă, bazată pe ser- 
vaj. nu mai putea susține un războiu de lungă durată cu 
marile puteri occidentale, Ceea ce, in limbajul simțului co- 
mun, se enunța „Rusul nu-i soldat, Dom'le!” Caracteristica 
unui regim social trecător, spusă cum trebue, căpătase iz 
de eternitate. Apoi a fost Sialingrad, Cotul Donului, Uman 
si Bucureşti. Invers pină în 1040, armata franceză era invin- 
cibilă, deşi în cursul istoriei nu cîștipase mai multe bătălii 
decit pierduse. Bine înțeles armata germană nu suporta nicio 
comparaţie. „Neamţu Dom'le”! 

În apărarea regimului agrar dela 1554 care desliința 
iobăgia, prin consfințirea dreptului de proprietate al lati- 
fundiarilor, boierii au anunțat că „In Rominia nu moare ni- 
meni de foame!” Observaţia era de sigur exactă, dar nu 
numai pentru Rominia. În toate regiunile agricole nebintuite 
de secetă. războiu sau inundaţii catastrofale, aproape nimeni 
nu moare de inaniţie. Nu este mai puţin adevărat că țăranii 
voiau pămînt, voiau să trăiască omeneşte pe pămintul lucrat 
de dinșii, să nu le moară copiii de desinterie şi tuberculoză 
și alte multe motive pentru care sau răsculat de atitea ori. 
Pină aici nimic extraordinar: o inexactitate în apărarea unui 
regim. Formula boierilor s'a încetățenit însă şi a servit drept 
justificare pentru orice măsură economică, chiar şi du 
reforma agrară din 1915. Tot aşa sa intimplat cu parola fă 
beralilor care. în apărarea politicei „prin noi înşine” au gă- 
sit că , Romiînia este o țară bogată”, Deşi inire timp am aflat 
că nu avem alte bogății naturale comparabile cu ale vreunei 
țări în adevăr bogate: decii braţele de muncă, ecoul afirma- 
tici liberale sa prelungit dincolo de granițele țării, a durat 
şi trebue multă caznă pentru a demonstra funciara noastră 
sărăcia, 

In fine, un exemplu cu reputaţie; „Gurile Dunarii au 
o însemnătate europeană”! In adevăr, după tratatul dela 
Adrianopole. Romiînia devenind un centru însemnat pentru 
aprovizionarea cu cereale a Occidentului și centrului Euro- 
pei, era natural ca marile puteri să apere gurile Dunării, 

upă 1870 şi mai cu seamă după 1915, țările transoceanice 
au devenit însă principalele surse de aprovizionare cu pro- 
duse agricole ale Europei, în timp ce exportul Rominiei a 
ajuns neînsemnat. Deci chiar si în ipoteza că Marea Neagră 
si Dardanelele ar fi complet libere. gurile Dunării nu mai 
au pentru puterile occidentale decit o importanță secundară, 
loinsi formula a rămas. 


htv”. 


PRESTIGIUL BANALULUL 73 


Gindirea banală prezintă un mare avantaj: este eco- 


nomicoasă. Satisfacţia omului de ştiinţă este răsplata peniru 
un imens efort în luptă nu numai cu materia, dar şi cu obiş- 
 nuinţele simțului comun. Dela pămintul supralaţă plană și 
centru al lumii, pînă la continuul quadridimensional, nu au 


fost necesare numai milenii de muncă. dar şi mii de victime, 
Tar marele prestigiu al ştiinţei este consecința imenselor ser- 


vicii aduse omenirii. In schimb, nu trebue mai mult de o 


clipită pentru a afirma, cu acelaşi prestigiu, că „totul e re- 


De sigur, procedeul simțului comun este, în parte, da- 
torii inculturii. Au fost suficiente trei secole pentru a-l face 
să treacă la imaginea pămîntului rotund sau al omului- 
maimuţă. Va trebui mai puţin pentru a-l obişnui cu discon- 
tinuul şi multe altele. Totuşi. sub straturile succesive puse 
de educaţie și ambianţă, rămîne, de cele mai multe ori, re- 
prezentarea gregară a lumii. Mai cu seamă atunci cînd există 
un interes. „Nimic nou sub soare”, „| otul trece”. vor rămine, 
probabil. valabile multă vreme după ce majoritatea muri- 
torilor va fi aflat că electronul „sunt ecuaţiile lui Dirac“. 


v 
+ * 


Aplicat. cum trebue, artei, simțul comun o digeră după 
un procedeu similar. În adevăr, frumosul pare să fi fost 
cîndva necesar conservării spelei strămoşilor noștri, lemu- 
rieni care, de altfel, sunt sensibili la sunet, ritm, colori şi 
simetrii. Pentru noi „ceea ce seamănă cu speța e frumos. 
ceea ce se îndepărtează dela ea este urit . „Biologică la ori- 
gine, realizarea frumosului devine socială şi umană mai tir- 
ziu“ 1). În acelaşi fel în care copii desenează un profil de om, 
insă cu doi ochi şi totuşi alirmă că este „tata , probabil cà, 
primitivul, urmărind asemănarea (cu un animal, un apari 
nu poate realiza copa. dar ajunge la portret. ac iok ceva 
care. în reprezentarea colectivă a grupului, are semnificația 
dorită, Face impresia, ca şi cum primitivul, în cătitazea v- 
tograliei in colori a tipului comun. a descoperii i p aré 
„Afară de citeva exceptii, toate statuile sau basso-rehetunie 
egiptene sau babiloniene și în bună parte cele caise 
se aseamănă, reprezentind un tip generic lipsit de partic u 
lăritaie“. Indiferent de cauzele care au lăcut după acate e 
frumosul să fie specific. pentru simţul comun a ro pr 
sii însemne model curent gi copie după model. B acey sens, 
idealul artei primitive se află în vitrină la Ju sAr area y 
explică altfel că în toată lumea. popoare e uo în 6 ii a 
atîta usurință arta populară prin produse indusiriale lips 


——MM 


1} Mihai! Ralea. Intre doui lumi”, pag: gs5 080, 


74 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de orice fel de originalitate? Icoane, jucării, țesături, totul 
vine dela Meissen, Niirenberg sau Manchester. Pentru care 
bărbat. neartificializat prin cultură, există alegere între 
Mona Lisa şi Greta Garbo? Cum se face că Gioconda este 
frumoasă şi nu place, în timp ce Giocondita o fi, n'o fi fru- 
moasă, place? Care femeie poate afirma că, un portret de 
El Greco este mai frumos decit Rudolf Valentino? In căuta- 
rea frumosului, fără efort şi educaţie, omul nimereşte copia 
cu siguranța instinctului. Muzica neagră, deşi simplu sgomot 
ritmat, a rupt inima a cinci continente în mai puţin de două 
decenii. ceea ce nu sa mai întîmplat în tot lungul istoriei, 
niciunei alte mode sau şcoli muzicale. Place simplu. direct, 
ca halvana, așa cum ne-a fost dat dela natură. Numai un ne- 
bun ca Nietsche a putut afirma că fără Tristan şi Isolda, 
vieața lui ar fi fost alta! Media statistică constitue un ideal 
estetic atit de profund încît şi astăzi, în unele țări, frumosul 
recomandat este tipul comun. Asifel, iată ce spune Hiller 
despre această problemă: „O artă degenerată, ne-a obişnuit 
atit de mult cu vederea unor personagii schiloade, perverse 
şi străine de rasă, incit repulsia noastră naturală împotriva 
acestor fiinje respingătoare, a fost tocită şi” adormită, ceea 
ce capătă importanță mai ales în alegerea soțului. Insă o artă 
care are ca obiect şi model omul sănătos, nobil şi natural, 
produce în opinia publică şi în gîndurile şi dorințele indi- 
vidului, speranța de a-l imita și de a-i fi partener”. 

sigur, industria peliculei sau radiofonia nu sunt 
străine de frumosul consumat, Dacă nu am avea însă nevoie 
de o anumită artă, nu s'ar produce. Ne naştem cu o anumită 
sensibilitate, iar industriaşul o exploatează ca foamea său 
frigul. Odată publicul consumator găsit. fabricantul îl obiş- 
nueşte numai cu „produsul de calitate“. De pildă, stambă. 
Aceasta se bucură însă de prestigiul artei şi de aceea o con- 
siderăm chiar operă de artă. Cum se explică aceasta? 

„De cind există istorie scrisă şi pină spre sfirşilul evului 
mediu, arta și ştiinţa erau destinate numai stăpinilor, deşi 
realizatorii erau uneori meșteșugari liberi. Diguri, fortifi- 
caţii, palate, statui. tablouri, muzică. dans, filosofie, mate- 
matici, toate erau comandate pentru cei de sus şi făcute să 
placă lor. De altă parte, mii de ani activitatea intelectuală a 
ost legată, în special de calitatea de slujbaş al cultului. 
Astfel, Irumosul. adevărul, inteligența, au căpătai prestigiul 
instituţiilor, care le-au apreciat şi impus, De aceea au va- 
valoarea putari executive sau a bisericii. 

_ În timele două secole, extrema specializare și unifor- 
mizare a muncii a îndepărtat creaţia artistică şi ştiinţifică de 
masa oamenilor, În principiu, oricine poate participa, dar 
majoritatea muritorilor nu are timp şi cultură. Cum însă 
reznltarele materiale ale aplicării științei şi artei au fost 


PRESTIGIUL BANALULUI T9 


igioase, prestigiul lor a ajuns considerabil. Expresia 
„ştiinţa spune”. are de multe ori, efecte mai serioase decit 
jandarmul. Pe vremuri. niciun cuceritor barbar. care a 
pustiit sate şi oraşe, nu a îndrăznit să treacă pe lingă un 


obied de artă sau o femeie frumoasă. lără să le fure. De 
atunci, obiceiurile nu sau schimbat, Cu toate că frumosul 
a devenit simetrie, copie și spromot cine ar îndrăzni să se 


» împotriva lui? 
im nd sale. procesul de formare a bunalului estetic 
constă în trecerea dela caracteristic la comun. dar atribuind 
acestuia prestigiul primului. 
* “ > 
Adevăratul teren de vinătoare al simțului comun, este 
însă morala adică ansamblul comportărilor destinate că 
apere existența societăţii. Orice acţiune sau simplu giad, A 
cind parte din iei cerea sau răului. cîmpul lui de 
ivi ractic nelimitat, 
mint Azi etenă de tendinţe între care are de ales sufle- 
tul nostru. ar trebui să constitue o piedecă de netrecut în re 
ganizarea unui ideal unitar. Istoria arată iotuşi pe ts u 
comun a realizat ṣi acest lur de forţă. Este para aar 
jeta construcției e simplă. Se elimină din cp rara ac im prin 
elementele neplăcute şi se adaugă imagini e Sga pruni 
mai vechiu. Odată tabloul terminat, legea morală se aanp 
astfel: comportă-te ca acolo! Milenara suferinţă a Stepa 
este însoțită, rind pe rînd, de imaginea țării nane e Bocas 
lapte şi miere“, de „Schlaraffenland™- de „armoniile ar E 
le ale ocoli Darul de a alege între bine si rău apar 
aceste formulări? Darul de a alege u ra apez: 
inînd tuturor animalelor sociale. tot la lemurieni pi Sa 
i rile moral. De altă parie, din faptul eE fone 
tățile primitive sunt nediferențiate, de upaa n ea jaga 
unor comportări identice pentru toți membrii prupuni e 
vremea aceea nu putea exista decit o sapari pare Mai 
tirziu, odată cu formarea claselor, sa arig ei pe 
ral. Nu revolta sclavilor, cum, își închipuia Ale roadă de i 
stența lor, implică două atitudini, una a y ăpinite OR e ee 
a stăpiniților. Prima este manifestă pentrucă loa ak la 
in timp ce a doua rămine latentă. ascunsă în 4 Arete 
decadenti Imperiului Roman și apariția lui isus, , 
sclavii şi-au impus idealul moral prin luptă, E aia ai sii 
Au trecut aproape două mii de ani și o fier 
tut readuce unitatea pe pămînt. Educaţia, o ever la pa 
ga zeu au dai amor gamerilor“. Dubia 
cs EA moral sa manifestat in apariții spec- 


taculare. în revolte şi revoluții. 


76 VIATA ROMINEASCĂ 


Intre două asemenea apariţii, simțul comun şi-a con- 
struit un ideal propriu. Parcă ar fi raţionat în chipul ur- 
mător. De vreme ce ceea ce este trebue să fie, pentrucă altfel 
ar fi luptă, lumea să lie organizată așa cum este, minus păr- 
tile ei desagreabile, In loc de efort pentru a contura un ideal 
şi de luptă pentru a-l realiza, simțul comun retuşează mo- 
rala dominantă, adaptind-o la dorințele imediate. De altă 

arte, stăpinitorii găsesc această imagine, conformă cu rea- 
itaieu. Este aproximativ vieața şi comportările lor, mai pu- 
țin pericolul celeilalte morale. Acordul astfel încheiat are 
un nume: paradisul local. 

In secolul al XIX-lea, imaginea idilică a societăţii 
fosi consolidată prin apariția păturilor mijlocii (mică bur- 
ghezie) și mai cu seamă, printr'o imensă literatură apologe- 
tică. Citind „Les Harmonies Universelles” a lui Bastiat. ai 
impresia că puţină bunăvoință, o nimica toată de înțelegere 
şi totul sar petrece în lume ca întrun uriaş „Voyage en 
Cythere”. Ciobanii ar deveni viobănaşi vaporoșşi, muncitorul 
un personaj decent şi sobru. patronul un patriarh mo- 
dest și înţelept munca o deslătare, Mă rog, totul ar fi bine 
şi tot rominul ar prospera. 

Dela Bastiat an trecut încă o sută de ani. Deschidem 
des și larg ochii si vedem pe pinză şi hirtie idealul cel de 
toate zilele: cei buni sunt răsplătiți. cei răi sunt pedepsiţi. 
Aşa este la cinema, la fel in romanele lui Cronin, Parcă mira- 
colul s'a intimplat: avem din nou unitatea morală! 

Prin urmare, armonia universală este forma modernă 
a moralri. Se bucură de prestigiul idealurilor impuse prin 
luptă şi sacrificii şi este economicoasă ca orice produs al ba- 
nalului. Specific este numai titlul paradisului în care se 
cintă boston, 

La temperaturi înalte, cind suntem între vieaţă și 
moarte, descoperim împărăția noastră cea de toate zilele. 

upă ce omoară, criminalul se refugiază în obişnuit. Îşi 
aduce aminte de dezordinea lăsată acasă, de ghetele mur- 
dare sau isi numără pașii. Înaintea execuţiei, remarcă inde- 
cena veșmintelor sau lipsa nasturilor. Cei închiși visează 
frumos, ca în paradisul lui George Ohnet. Totul se întîmplă 
ca și cum vicaja nu ar accepta excepţionalul. Dacă apare. 
ne aruncâm la fund. Bine este iot ce exisiă: resiul este rău. 

Astfel, simţul moral. devine un instrument esențial de 
conservare a societății. Sentimente caligrafinte, idei sablon, 
el gr caldă a prezentului, suni flori de toate anotim- 
purile, Ele au avut un mare cintăreţ, pe Anton Cehov. Din 


dureri mărunte si din cumplita mohoreală a comunului, a 
făcut artă. 


PRESTIGIUL BANALULUV 77 


Trebue subliniat că banalul nu este identic cu obişnui- 
tul. Degradarea specificului la nivelul simțului comia nu 
inseamnă simplă revenire la punctul de plecare. Imaginea 
banală este dilerită şi de caracteristic şi de obişnuit. “ue a 
tii, pentrucă păstrează lorma primului şi prestigiu cemi 
lalt. Apoi. paea tion influenţează direci sau indirect, 

sibihiăţile simţul comun. ii RL drac 

pi ăi e al en vizibil mai cu seamă în ştiinţă şi lite- 
ratură. Oricine a absolvit citeva clase de liceu, pie nenu- 
mărate lucruri inimaginabile pentru Aristot. in a panti 
Eminescu, în Rabelais, în Caragiale sau in fior e sun $ 
mulțime de texte care ni se par cam demoda e, se si Ru de 
zicem banale. Intro anumită perioadă însă. huns u recent d 
zintă tot ce poate crea simţul comun prin degra area iP oe 
ficului. Este starea ye pe probabilă a excepjiona A 
! riu Í se cuvine a : 
za depuna SACA ai si evul mediu, banalul pare ro fă fost m 
puțin extins decit astăzi, pentrucă distanţa între diana Şi 
specific era foarte greu de parcurs. Sfunenii ere air se 
puține lucruri şi contactul cu mediile crea dara ms aira 
slab. incit e greu de înebipeit ca banslissioa e i e r 
' ă i irivă, in seco al AIX- al A s 
a, plai aa lumii. Cauzele acestei expansiunii sunt Cvi- 
paie, Circulatia de proporții n de aa a vame- 
i idei i i ï a ma , Po sa 
ao ideilor Pe en enropoailot şi americanilor au nyájat să 
serie, să citească şi să se ducă la cinematograf, 


= Munca sa specializat şi unilormizat la extrem. 


ă zini odus banalul. lată 
La urmă a apărut marea uzină de pr 


p e ulei anemia SE este enorm. „Serie la gu- 
restigiul cuv ipării e a ga 
zeti. are aiak wnei certitudini Neate S w Shae ear 
cu mina, nu se ceteşte decit de arhi ni, ain E aes s 
ceva din lumina zilei. iar tipărită, capa ă ps ioaren I 
şi prestigiul autorității. Imprimat, cul ol peri 
mentară. pentrucă „de nu ar fi piete a an ae ale A 
Orice reticență dispare în fața literei. ee inas pia rata Eia 
persoană vorbește cetitorului direct € in pog i i Pe sg 
tiei tipărite suntem cuprins de un pute ir 9 poupe CoA 
ferioritate, Ca să critici, trebue voință, obicei a Aare 
fel. sia i teres particular de a cânta pricina sau o em Ra 
si Siniä de luptă mpotriva operei linoi ypnu, Ss car 
aeriene alinează în viesa e peoe Andrea pulicități 
atit de greu să presupui că cineva Yie un efort deosebi 
äri certitudinea, adevëzn ai insă cuvintul ic repeta- 
pä lut Polidianā vreează rellesul conditional. 


TR VIAȚA NOMINEASCĂ 


De altă parte, libertatea individuală cucerită în secolul 
al XVIII-la a pus oamenii în faja unor lucruri prestigioase 
ca ştiinţa și aria. Complexul de superioritate al celor care au 
realizat revoluția burgheză, nu putea lăsa în afara stăpinirii 
lor un singur domeniu de activitate care aparținuse cindva 
celor învinşi. De unde, apariţia jurnalistului care stie toi, 

Uniformizarea muncii şi specializarea. limitează spiritul 
critic și creaţia la compartimente mici. Inăuntrul fiecăruia 
se produce ceva specific sau nimie. Niciun fizician nu se va 
convinge „pe cuvint de onoare”, de existența electronului. 
In schimb, va admite fără ezitare, zece explicaţii contradic- 
torii cetite în ziar. Întii pentrucă are interes să uite ce a 
čelit eri și apoi, fiindcă ce e scris la gazetă, este prin defi- 
niție, adevărat, 

Piaja banalului a fost descoperită de marea industrie, 
care a oferit omului tot ce-i dorea sufletul: stambă frumoasă. 
fotografii frumoase, muzică frumoasă, știința materiei şi so- 
cietății, morală. Bine înțeles, singurul ei scop a fost profitul. 

i cum profitul este cu atit mai mare. cu cit producția este 
mai normalizată şi cantităţile vindute mai mari, era naiural 
ca industria să obișnuiască toată lumea cu consumul mărfu- 
rilor sablonizate. Uneori, concurența a jucat singură; alte- 
ori, stamba a fost introdusă cu forţa. şa au procedat pe 
rind industria textilă, a tiparului, industria construcţiilor, a 
cinematografului şi toate care se ocupă de satisfacerea cerin- 


țelor spirituale. La un loc, constitue marea uzină de produs 
banalul. 


Astfel, marile tipografii au înțeles încă din veacul tre- 
cut, sufletul nosiru. „Cei trei muşchetari“, „Misterele Pari- 
sului”. Contesa Cerşeloate“, „Renata sau fugită în noaptea 
nunții”, în toate se dovedeşte negru pe alh că totdeauna cri- 
minalul este prins şi moare în chinuri cât mai groaznice po- 
sibile, în timp ce nevinovaţii supraviejuesc fericiţi. 

Chinwitoarea noastră sete de armonie universală, nu a 
fost stinsă nici astăzi, deşi producţia a ajuns enormă. Stiți 
ce cetese oamenii în vremea celui mai cumplit räzboiu din 
istorie? In tranșee, în oraşele devastate, după masacru, ac- 
torii marei tragedii, caută aventura în „Mina care ucide“, 
iar frumosul în Cronin! 

De altfel, de mult am bănueli 
veşte lectorii subțiri. Propun următoarea experiență: Cind 
vrologiul bate ora crimei, stingeți lumina, apropiați-vă de 
literat şi soptiţi: „Pe cuvînt de onoare, cite pagini fără dia- 
log ai sărit din Flaubert, Tolstoi şi Thomas Mann?” Dacă 
răspunsul pare nesatisfăcător, puneţi-l imediat să spue. 
„Zău”! ȘI. uşa apartamentului de jos a sufletului omenesc se 
va deschide larg. Probă că intuiha este exactă, e faptul că 

dintre marii cetitori de literatură aleasă. puțini sunt aceia 


grave chiar şi în ce pri- 


PRESTIGIVL BANALULUI 79 


care recitesc un roman ṣi încă mai puţini acei cărora nu le 
| ele detectiv. A 
pise Dela satora] anonim al romanului songeliogal, pini la 
Henry Bordeaux şi Georges Ohnet, industria m sei a 
meri fel de ingineri ai scrisului sira indie eee 
obisnuite. Meseria devine posibilă de in 0 ear ami eal 
etică î mnă ce au spus şi cum au tăcut eron, iar sii 
periei Ca iarna cu povestirea dramelor, La Miszitel viepi, 
vine ecluv À mag l luptei pentru exi- 
ralisi Darwin, descoperitorul lup 
ele asia guvernului englez să interzică romanele fără 
it fericit! j | 
aia re peliculei este ali producător de pomană 
iernice. Ritm. melodie, formă. etică, tot ca ne Mo A pro 
fund de acolo vine. Am uneori impresia AN Dvete pe 
fosi creat nu de oameni. ci de Dumnezen, e arte i bau 
e aritori happyv-end"-ul. Cei buni “nt şi, hir ihai y Pei 
az Ixa 2 ai răi iți la chip şi aun 
e x : cei răi sunt urifi ia Chip ŞI tOta i 
sifi. Pe pei pătrundem peohesevah, n baitabtntea Aara 
eS 'enturi aşa cum trebue sà île "a lui 
aa, fa atu inel ol pres enter ci 
ru | iar de dreptate. Dorim rak 
iöstri ae de, ne cu bine! Filmul care na eate barek 
de satisfacţii morale. cade. Sunt sigur că hotul din : ü 
cu poliția ca orice alt spectator. iii ia aşa: akit 
Cinematograful şi fotogralia au mâri SAA nutalai 
stiriul cuvîntului „frumos“ şi l-au supape e deori 
a A l dă simțul comun, încit trebue un itura.. Greco 
Pe bişnui cineva cu pictura său s utp rele hose 
[ace oameni strim igi îndurerați. Rodin ji “Nu seamănă 
ma b ictat numai „baleize şi ba e A) Aire 
iar Runne u adevărat frumos, este Rudolf ' a epodo 
cot si! În ublic, place fetițelor si mahalalei, pori complet 
ua persoanelor serioase care au urmat un 
le istori să-i fru- 
su "Dine ario sA ce învăţăm cu greu să woo la pes 
y eead lac al banalului, în rers 2e "Lambeth 
toţii. inculți și culți. Tuturor ne place emerinoh Pin emotia 
toji int Tii am învăţat să ascultăm Parsi . torte 
ali cind moartça rotii ră ER i fonicele ar ien un 
? ŢI = „duc că sim = ice". 
anaig tnsoțite de ceva acrobații gi dans A 


i rezista efectelor ma- 
"unei iră incapacitate de a aforoa e 
: iv and 2 ee şi-a găsii expresia în apariție ve Des 
a fecte devastatoare: reclama. Există m 
saci, i ictime ca: 
i € sii fi făcut atitea vi 
nacu Oricit ai fi de exigent, Kenit? 
Atwater Kent e Atwater Kent: 


80 VIATA NOMINEASCĂ 


Acum. cind firma Atwater hem este de domeniul isto- 
riei se poate desvălui un secret: aparatul Atwater Kent nu 
era nici mai bun nici mai rău decit alt aparat american. 
Citi din cei posedaji, sau vindecat fără să treacă pe la casă? 

Asupra eficacităţii nouei arie este inutil să insistäm, 
Pe tot globul, aceeaşi tehnică și acelaşi succes. Persil, bleibi 
Persil! Este imbecil. dar a torturat ani de zile Germania. 

lată alte teme. din care rezultă că. omul este singurul 
animal care sucombă în faja cuvintelor: „A zis că eşti prost”! 
Cine rezistă? „A zis cù eşti urită”! Care mindrie nu capi- 
tulează la şoptitul infernalei formule? 99 dintre o sută de 
oameni cu mintea întreagă. preparaji simplu, sunt loviți 
mortal de cea mai elementară intrigă. De multe ori parăm 
mai usor la atacul armelor combinate si minnite cu înde- 
minare. Atenţi la stilei, nu ne lăsăm surprinşi de intriga 
subtila. însă decedăm cind suntem înțepaţi. în obisnuinţele 
noastre profunde, cu un cuţit de carton, 


De sigur, reacţiunea noastră este datorită unui com- 
plex de inferioritate, Ca acesta să existe, trebuia să preexiste 
instituția inteligenței și a lrumosului. care, dacă nu orin- 
duesie cele lumeşti, constitue un „tabu“ esențial al vieţii 
noastre pe pămint. Istoria curopeamă a ridicat la rangul de 
mare putere, capacitatea de a stabili raporturi între feno- 
inene, deși inteligență nu inseamnă întotdeauna şi reuşită, 
Este în fiecare din noi și nu poate fi atinsă sub niciun alt 
pretext decit al laudei. „A zis că esti prost”! nu este o in- 
sultă adusă unei persoane, ci unui cult legat de persoană. 
Nu tu, ci societatea cirpeşie pe preopinent! „A zis că eşti 
inteligeni”, valorează mai puţin. Este insă o ofrandă inje- 
leasă si acceptată cu demnitate, după virstă şi poziţie pica 

Al exemplu, Negustorii nu au o sensibilitate specială 
pentru clientul care intră pe ușă. Totuşi. primul venit este 
ntimpinat cu surisul pe buze, „Este cel mai bun. Costă 550! 
Pentru D-voastră 525°! Ciji rezistă nobilului gesi? Sau, cine 
se îndoiește de afirmația categorică: „Este ultimul'!? Pro- 
fundul nostru „sim moral“, care cere pedepsirea vinovatului 
indicat de poliție, aşteaptă pe „Zău”] pentru a presupune 
buna credință si n întinde capul. Cine mai poate pretinde 
urcarea salariului. unni pairon tare a jurat „pe cuvint de 
omoare” că pierde? 

De sigur Confederaţia Generală a Muncii poate face 
aceasta. Dar ea nu reprezintă o cunoaştere banală ci una re- 
voluționară, A nu crede in cuvintul de onoare al patronilor 
este primul semn al emancipării de siajul comun. 

„Poate aceste combinnjii de cuvinte și multe altele, oa- 
menii de acţiune le găsesc ininitiv. In ulmele două decenii, 
deslänjuirea tropismelor la „homo sapiens". a devenit o teh- 
nică. Marele fiziolog Pavlov. a destăinuii lumii secretul. co- 


PRESTIGI BANALULUE SI 


merțul l-a experimentat, şi în line. politica l-a transformat 
în instrument al magiei de stat, 

Din anchetele făcute înainte de războiu. rezultă că. 
din masa votanțlor, aproximativ 10% erau partizani con- 
ştienți ai diferitelor partide politice. In jurul acestora, se 
stringeau încă 5—10%, asa numiţi simpatizanți. Restul, con- 
stituia o masă amorfă, lipsită de orice orientare. Pentru 
oamenii politici, problema consta deci, în polarizarea celor 
50% dintre alegători. Obisnnit, o parte dintre aceştia nici 
nu se prezenta la vot. In line experienţa dovedise că, în 
pofida argumentelor, evoluția politică a alegătorilor era 
extrem de înceată, iar masa indiferenților apreciabilă. (50— 
50% dintre votanţi). T 

Asupra acestora din urmă, Sau concentrat discipolii 
conştienţi şi inconştienji ai lui Pavlov. ') Arta reclamei, pre- 
stigiul tiparului „uzina de vise”, arta luminatului, amplifi- 
catorul. totul a fost pus în mişcare, Scùldaie în lumina pro- 
iecioarelor, roduse la nesfirşii de simbol, cîntate de fan- 
fare, paradisul și neputinia simlului comun au devenii forje 
elementare. Fixate în parole lapidare. idealurile se imprimă 
în gindul indiferentului ca sì în fruntea gazetei. De aici 
incolo nimic nu le şterge. Sunt certitudini, obsesii, amok. 

Astfel se crează o logică specială, Fiecare înţelege bine 
ce i se spune. pentrucă este la nivelul simțului comun, insă 
niciodată nu ar fi în stare să facă legătura dela cauză le 
efect, de exemplu înire obiectul urii şi nemulţumirea dela 
care a pornit, sau între acţiune şi cauză, pert- Braa a gisi 
la primitivi o judecată similară și a numit-o judecata 4 
cca: reee A acesi sistem a fost utilizat mai întâi în 
alegerile din Statele Unie. unde l-a impus pisetica, e i 
mei comerciale. Rezultatele fiind edificatoare, meta. a gat 
adoptai de Fu ni. În timpul războiului, propagan an 
venit o armă redutabilă, ca tancul sau avionul. Sc 

Marile mişcări populare, nu se sustin cu iale capia niser 
tile. ci prin afirmarew la neslirşii a aceloraşi paro pe pe Bă 
lesul tuturor. Ce este amorf. capătă contur, im aiye í ei n 
marea pulemică şi simbolul. Reflexul cone grer Dife- 
creai, are exaci valoarea aceluia „constant a ayr ias 
rénļa este că, aci conţinutul acțiunii este < eorna Ca a 
tele sotiale existente si munia. a Pe tabula añ fie com- 
fixată ca la patrupede, Idealurile propuse 


4 r 5 Ê: a ni se 
patihile eu interesele noastre suu cel pujin cu a tipărit, 
ar a fi. Adăugaţi puterea elementara a (win: lsi Mar 
ari hasului profetic care porunceste din cutia Ini - 


î A at "ste SI 
coni. care blestemă şi amenință. cure laudă şi ponegreşte $ 


> cpt i mt, 
i Veri Tehahotine. ae Viol de Ia Foule“. edit Paya 


g2 VIAȚA RUMINEASCĂ 


veți injelege misterul templelor, de ce au plecat oamenii în 
zdrenje să cucerească Sfintul Mormint, ce înseamnă spaima 
şi delirul extazului. Hitler a înţeles acest lucru. El are ge- 
niul banalului. TU 

Niciodată in istorie cuvintul magic şi simbolul nu au 
avut puterea pe care le-a dat-o tehnica secolului al XX-lea. 
Forţele latente ale societății, organizate şi deslănțuite după 
rejetele laboratoriilor de fiziologie, sunt atit de mari, incit 
cineva nepregătit poate avea impresia că oamenii au înne- 
bunit în masă. Doctorul Watson, marele teoretician al com- 
portării umane. este însă de altă părere. Citez un caz ima- 
ginat de psihologul american. 

„Să presupun că educ un cîine aşa incii să evite car- 
nea bună dar să se repeadă asupra peştelui putred. (Acest 
caz s'a prezentat). Il învăţ (prin şocuri electrice) să nu mi- 
roasă cățele la o distanță mai mică de trei metri. (G. B. Mor- 

an a realizat o experienţă de acest fel cu șobolani). Apoi 
il fac homosexual, lăsindu-l să se joace cu căţei mici şi pe- 
depsindu-l dacă se urcă pe căţele. (F. A. Moss a obținut 
efecte de acest fel la sobolan). In loc să-mi lingă mîna si să 
mă primească dimineaţa amical. muscă, latră, măriie şi arată 
colții. În loc să vineze guzgani şi alte animale mici, se în 
părtează prompt şi manifestă frică. Doarme pe cenuşă, înlă- 
tură propriul său culcuş. urinează oriunde sau la fiece ju- 
mătate de oră. In loc să miroasă la fiece trunchiu de arbore, 
miriie, sare și scurmă pămîntul, dar nu se apropie mai mult 
de trei metri de copac. Nu doarme mai mult de două ore pe 
zi, lipit de zid în loc să se culce în cerc, cu botul în spre 
coadă. Slăbește căci numai mănîncă grăsime. Salivează 
intrerupere |pentrucă a condiționat salivaţia), ceea ce-i tur- 
bură digestia. Atunci îl conduc la un psihopatolog al cîini- 
lor. El constată că rellexele sale fiziologice sunt normale, Nu 
se găsește nicio leziune organică. Ciinele, pretinde psihopa- 
totoga], este un bolnav mintal, un nehun adevărat, si con- 
chide că trebue închis într'un azil de cîini nebuni. 

După ce comunic patologului secretul, încerce să corec- 
tez turburările cîinelui meu cel puţin pînă incepe să se acu- 
pleze cu căţele frumoase din vecinătate. Dacă este suficient 
de tînăr și învaţă uşor, întreprind reeducarta lui. |] decon- 
diționez. apoi îl recondiţionez. || reinvăţ să mănince carne 
proaspătă, readucindu-i pofta prin ubsirucția în obscuritate, 
a căilor ollactive şi alimentare, Nu-l flämînzesc, şi-l hrănese 
numai cînd deschid dimineaţa cusca: nu mă mai servese de 
biciu. In curind va sări de bucurie la auzul pasului meu. la 
citeva luni, vechile obiceiuri suni lichidate şi altele noi do- 
mină. Acum pot să-l expun la apropiata expoziție canină, 
unde va obține panglica albastra”. 

Să fie adevărat? 


PRESTIGIUL. BANALULUI N5 


Am cunoscut în inchisoare pe cineva cu numele de lo 
sif Kalisch. Putea fi identificat ca făcind parte din grupa 
„homo sapiens” după faptul că mergea în două picioare, une- 
ori vorbea articulat şi fusese arestat de poliție. Suferea nu- 
mai cind se îmbolnăvea sau îşi vedea copilul. Dar nu ştiam 
niciodată sigur, pentrucă simula. De pildă. era epileptic si 
“în acelaş timp simula epilepsia. Donunţa, cu sunt) pe buze. 
Nu avea sensul răului sau binelui. Era alogic și amoral. La 
“înfățișare era monstruos. Cred că era precursorul omului de 
: erthal. 

proces i-am aflat povestea. Hvreu din Soroca, căzuse 
prizonier la austriaci în 1915. In 1916 era directorul unui sa- 
natoriu. undeva lîngă Viena. In 1917 îl chema Giuseppe Ka- 
lisch era consulul Italiei la Odesa. In 1918, Raskolnikova. Co- 
misară a Poporului peniru Justiţie în Ukraina. da ..cetățea- 
nului Kalisch” un certificat prin care îl recomanda „ca unul 
ce a binemeritat dela Revoluţie”. In 1919. soseşte cu o barcă 
la Constanţa împreună cu o dansatoare de o rară lrumuseţe. 
O iubea. In opt zile organiza un spectacol la Ateneu. In 1920 
era condamnat la 18 luni închisoare însă nu la Bucueşti ci la 
Praga: făcuse mari furnituri militare, În perioada 1921—1925 
“era dictatorul neincornorat al Basarabiei alături de generalul 
“ Broşieunu. În 1927 punea varză la murat peniru generalu 
- Mircescu, îi era prieten intim, participa la furtul documen- 
tului Foch-Sikorski. nu i se întimpla nimic şi continua să fie 
„persona gratissima” în toate cercurile militare din Bucu- 
resti A murit de diabet în închisoare. condamnat pentru 
spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. 

Cîţi europeni deştepţi şi culți au avut o asemenea ca- 
rieră ? Misterul lui Kalisch l-am înţeles în ziua cind l-am vă- 
zut stind „drepți“ în faja unui tinăr sergent orua n pacea 
Să trăiiţi Dom'le General”. Asta se plătea: Kalise K ținea 
un ziar pe care ni-l inchiria la citit cu 20 lei bucata. Pe urmă 

i ică- de bani şi țigări: o asigu- 
l-am văzut golind-o pe maică-mea de privat 
ea pe „ON vint. de omare poala 7 d | i din Neanderthal 
iusepe Kalisch. precursorul omulu 
avea sensul banalului. 
a 
e Lă 
: i îi utilizează 

CAUER ara jae de 5 manipa prea ape al simplu 
originea plină de prestigiu şi protita de vista. Cultul ex- 
edi: d, mii. oară api si CR Cina, catentă posibi- 
cepjionalului și incapacitatea de a-l imi pina "ildä obiectul 
lităţi nemărginite omului de acţiune. tau de dé 
de valoare asezul de hoj pe masă este că ră 

PP E Ma cel ai bizare. Tot aşa, in 
tectivul banal. în colțurile CER 30 steaptă din partea ina- 
meniul strategiei. militarii savanţi asteap | ema eră 


, . r pa că i 
micului cele mai neobisnuite mișcări. pentru 


VIAŢA ROMINIASCĂ 


54 


la fel de savant. Mr. Chotard înțeleptul profesor a lui Pierre 
Nozitre, coment ind un text latin, spunea: „Un des siratag&mes 
qu'il faut recommander, s'est d'attirer l'armée ennemie dans 
un defilé et ly écraser sous des quartiers de rocs.“ La care 
Anatole France adaugă: „Il ne nous dit point si l'armée 
ennemie, avait souveni l'obligéance de se prêter à cette ma- 
noeuvre.” 

Este exact poziția estetului care găseşte ridicolă utili- 
zarea mijloacelor banale şi plăteşte birul cuvenit primului 
om de acțiune. Mr. Chotard avea dreptate, Care general în- 
vățai. dacă a lost învins, nu a căzut victimă unui defileu de 
un fel sau altul? De o parte, obișnuiți să vedem geniul com- 
portindu-se ca un licenţiat în filosofie, nu ne așteptăm din 
partea lui decit lu ceea ce am pulea face noi înșine. De altă 
parte, îl bânnim capabil de lucruri extraordinare şi... cădem 
victimă stratagemelur cunoscute! Cine şi-ar fi închipuit că 
în veacul tancurilor, sar mai putea utiliza metoda calului 
troian, atit de cunoscut absolvenţilor unei clase de liceu? 
Totuşi. în cel mai mare războiu din istorie, calul troian a cu- 
ceri țări. Norvegia a lost cucerită cu soldaţi ascunși în va- 

are de comerţ ș. a. m. d. Bine înţeles, numai cu geniul bana- 
ului, se pot ciştiga bătălii, nu însă si războaie. Nu esie su- 
licient să spui unei feme) A zis că esti urită”! pentru a o 
determina să omoare san să se omoare. În ultimă analiză, 
raportul real de fome, decide de partea cui este victoria, 
Probă Germania si Hitler. 

Aplicațiile practice ale banalulni sunt neslirsite; For- 
mat din tendințe gregare şi obişuuințe puternic condiționte. 
este pus în mişcare de excitanţi foarte simpli. Se bucurii de 
prestigiul excepționalului si de înţelegerea siminlui comun. 
Acestea îl impun vieţii noastre de toate zilele. O regulă esen- 
lială domină utilizarea lui: se prinde numai cu mijloace 
banale! Pescuitul în marea baltă nu se face en Voltaire. Voi 
care gindiți, lăsaţi năravul la intrare! 


* 
ka “` 


Ce esie privit la microscopul inteligenţei sau topit la 
focul pasiunii, are valoarea excepționalului. Pentru foiograf, 
dragostea mea seamănă cu tonie celelalte: pentru mine, este 
unică. Lumina, apa, aduse in laborator, pierd pentru totdea- 
una simplitatea atribuită de simțul comun. Fizii, pheboşii, 
măscăricii, monstrii anonimului cioplitor dela Notre Dame 
au formă şi coloare vesnică. Creatia nu salnră să nu se 
epuizează. Fiecărui secol îi deschide orizontul magnific al 
ideilor și de fiecare dată umanitatea strigă: încă! 1), Singură 
ea, poartă pecetea eternității. 

ANDREI ȘERBULESCI 


9 Phul Valera 


d 


MAMA 


Maică-mea m'a născut pe cimp, usure, 
cind au doborit-u pos E a facerii, sa lăsat pe pine. 
su lăsat pe brînci, lingă un tufan, 
şi ma lepădat plod singeros, dolofan, 
în niște rugi, înrourate, mure, 
Cind am scos capul la lumină, th 
am tras un țipăl sdravăn, de sa auzit pină la cer, — 
de. îmi um/lasem bojocii, ai naibni!... 
Eu nu ieșeam simplu din găoace, ȘI 
cum făceau. spărgind smalțul, bobocii, 
tupilați, după aia, Za. 
în căciula călduroasă a lui Culae, | 
cînd se umplea de răcnete și de coji sparte, odaia. 
Su chirăiam. pe jumătate ieşit, | 
a chiria zi chirăiam ca un apucat, ca un bezmeolic, 
mama se gîndea, poleită de sudoarea care curgea 
pe ea, 
ca o ploaie de vară. 
b „tulai, poola 
> copil năsdrăvan, = | ada 
încă a ati de tot. încă ma gilatit. 
încă nu-i pământean, mai ui 
si s'a makr de plînset, de chiräit!.” 
„Și mam nice ce-i face, acusi, de alean”. 


Si cum chirăiam ca un fulgerat, | | 
nara ată, s'a 'ncrincenat, să cutremurat, 

sa îndoit, speriată, ca un orense, că O creangă. 
-ca a trestie sa ndoi pe rear 3 A 

| X v i i Li e$ e y P, 

si n'a smuls cu niște 

și ma apucat în palme, cà pe-o floare, 
m'a săltat în sus, fericită, iloare 
ca pe-o floare mirositoare, agāļätoa B: 
m'a cuibärtt, apoi, la sînul carg OR g Bs k.. 
si mi-a pirt sfircul dulce, cu duda 


pe-o streașină mică-micuță” 


dintre picioare; 
surizătoare, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Uliu! liu! cum am mai tras, lacom, de țiță.. 
între timp, mama sa linistit, 

cu o foală, ce-o avea în desagă, m'a învelit, 
şi se tot uita la mine cum sug, 

şi nu se îndura să se sature, 

să se mai oprească din privit, 

și mă tot privea 

şi mă rizgiia cu privirea de miţă torcînd. 
și mă tot privea cum mă frămint 

cu picioarele, ca un vierme albicios. 

și 0 sug... 


Intr'un timp, câm cătră seară, 

hop! că şi cumătru Ghiorghiţă veni p'acolea: 
măre, ca vulpea, pișpiit, 

printre grinele coapte trecea, 

și cam din nebădgare de seamă, din întimplare, 
pe lingă noi, paproape de ruga de mure. 
umbra lui mare și creată a poposit. 

lingă ruga de mure sub care stau tupilați. 
sub coperișul cerului cu smalțuri sure. 


Cind sa tot apropiat, 

cînd m'a văzut și-a aflat 

ce fel de miez de om sînt, a scuipat, 

odat', 

încăodată m'a privit şi-a glăsuit. 

cu vorbă greoaie și cam răgușit, 

cum obișnuia el pe la ospețe, 

pe la nunți, pe la horă şi pe la clacă, 

— Caga Dorbea, în cimilituri, 

și şlia că și lui maică-mea, 

vorba lui dulce, o să-i placă—: 

— Păi, bre, Mărie, după cum văz şi auz, 

ai un plod cu pielita netedă cum e frunza de cucuruz, 
cu ochii lui tas-o ('neca-s'ar toi cerul albastru, în ei!), 
și cu gura ca o floricică de gura leului, 

cu unghișoarele mici şi lucioase ca bobul de mei!... 


Si după asta, iar a scuipat; 
a rupt, a ciupit a frunză de mure "ntre dinţi, 
ca o lăcustă mare, 
ca fumul, printre varze i aan agp 
i maica m'a cuprins cu dragoste, cu duioşie, 
Di mi-a înfundat capul între filele calita, cupa 
ca pe-o gutuie mai mare, 
ca acolo să adorm totdeauna, 


MAMA 87 


mereu să rămin, 

ca o așchie vorbitoare, între fițele calde... 

Apoi sa crucit că mam născut așa de frumos 
şi os, ` 

m'a cintărit în braţe, cît îs de dolofan, de greuleţ, 
m'a cîntărit în palme... „acu 
şi tot nu se 'ndura să se sature din privit... 


Cu Sima prea, 

cu şuvoiul singelui curgindu-i ca printro cigmea, 
m'a lăsat apoi iarăşi la sîn, 

şi laptele, dulcele! pe lingă buze îmi ginaurea!... 


Si cum mă pregăteam tocmai de adormit, 
maica m'a alintat, mi-a cîntat, mi-a şoptit: 

— Nani! Nani! pui de om, buzişoare de miță, 
nani, la mama)... 7 

C'o să vie acușica şi taica, 

să ne ia acasă, cu o căruță... 


DAN FAUR 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUI 
VON SCHWINDT 


Saţiei mele 
| 


Monica a intrat pe ușa salonului şi sa apropiat de pian. 
schide încet capacul şi-l propteşte tăcut. E o după amiază 
de sfirsit de vară, Prin ferestrele larg deschise se vede bo- 
gălia de frunze a castanilor ce mărginesc strada liniştită şi 
plină de soare, 

Monica şi-a güsit singurătatea şi tăcerea. Părinţii sunt 
lecaji. în casă nu e nimeni. Odăile sunt mari, mobilate cu 
ucruri puţine, iar ușile inire odăi sunt larg deschise. Co- 

voare groase, răcoare și umbră. Va fi singură şi va putea 
să facă muzică, 

Atinge mingiietor clapele. Amestec de gamă Îngară cu 
crimpeie improvizate: urcuş grăbit pină spre culmile de cri- 
stal ale claviaturei: apoi rostogolire trepiată pină în no- 
tele adinci şi triste ale basului. După aceea o idee din Mo- 
zari: un început de uvertură. Pe urmă, nerăbdătoare, iarăşi 
jocuri ciudate peste clape. armonii noi. reamintiri de me- 
odii. sbucium, ginduri, tremurări ca de ape pe întinsul mu- 
zicii, cascade de sunete.., 

Monica are douăzeci de ani. Muzica i-a stapini pe de-a 
întregul copilăria, apoi adolescența şi acum luptă cu tine- 
rejea ei. Pentrucă alte înfiorări decît cele ale simfoniilor îi 
străbat în ultimul timp simţurile. Prea mulți ani grei si chi- 
nuitori petrecuți girboviă peste clapele albe si negre, peste 
vrà jale: picurătoarele, fermecatele, sirăfulgerătoarele clape 
de fildes. Anii de asceză, ceasnrile de studiu, după-amiezile 
e conservator, serile de conceri!... „Copilul minune“, vir- 
tuoza, concertista. poate Salle Gaveau cindva!.. lumea. vi- 
surile. dar acum nimai singurătatea. 

Sufletul ei. o harfă gingasă, sa înălțat prea mult către 
Dumnezeirea rece ca o colunadă de templu. a muzicii, Ea 
a lăsat astfel în urmă dragostea. a pierdut-o. a rătăcit-o, 


DULĂ-AMIEZILE CĂPITANULUL VON SCUWINDY 


39 


linărul cu care a concertat acum doi ani a plecat. La 
fel a dispărut şi celălalt, cel nemuzical. dar voinic. tăcut şi 
sălbatic. Este undeva, peste graniţi, nu stie unde. Nu sau 


ințeles; o nepotrivire de o clipă. Al treilea, indrăzneţul, se- 


ducătorul, cel cu escapada nocturnă în antomobil. Atunci a 
fost sărutată şi imbrăţişată pentru întiia dată: o mină cu- 
tezătoare i-a răvăşit părul şi i-a slişiat bluza. Atit. 

Acum este războiu. Monica poartă în suflet feciorelnice 
văduvii, Tinerii sunt trişti, umiliți. sărăciți. sdrențe ome- 
nești robhotind prin taberele de muncă. Ea s'a reintors la mu- 
zică. Biruitoure, tiranică. muzica o cutreieră şi o turbură 
acum mai mult decit dragostea cea misterioasă, netrăită, 
neajunsă. 

Rondo capricioso... Degetele sar sprinten, ca un salt 
de gazelă. pe pietriș, pe clopote de sticlă pe care le sfarmă, 
sfarmā amintirile. ameţirile. spaimele. presimţirile, izgo- 
nese războiul din casă, din suflei, din lume... Dansează peste 
imaginare prăpăstii... După care mîinile coboară greoiu, isto- 
vite, şi cad într'o pădure umedă. deasă, de note tragice, 
sumbre, prelungi. unde întîrzie şi râsul, k 

Au trecut ore. După-amiaza se înclină; pogoară uşor 
seara albastră. Monica îşi scuturā pletele castani, E ca o 
trezire din gindurile rele. In sfîrşit, trebue cintat ceva! De 
aci, din notele sumbre: da, „Valse serenade” de Ceaicovski... 

“Începe aproape ca o gamă, de jos câtre înalțimi, se 
opreste o clipă aproape de culme, apoi încă doi pasi, o reve- 
nire, după care o nouă treaptă spre mai sus, în ca enya rară, 
E un cîntec nobil, vechiu, o cadră dintrun castel p dara 
rusesq un vers melancolic din Pușkin. Dane rotund, vais 
incet, legănător. printre candelabre, oglinzi. mătăsuri. n 
m, ză ; 

s cineva. ey A K 

Monica “a ridicat dela pian si sa imireptat către gu 
Cine poate fi? Părinții nu vin atit de devreme. Şi apo ha pa 
sună, ei au cheie. Cineva străin de sigur. Işi orindnieş 
stinctiv părul şi rochia şi deschide usa. 

In prag se află un ofijer german. atit Ol 

Monica a rămas numai suprinsi. rs şi rată cop intai 
cum, mai locuiau vecini la etaj, şi în fond. ce ide mătul casei. 
ofiţer german la usa ei? De sigur cu tijă in trebe pe cine 
Va cere scuze şi va pleca. Dar nu apucă si-i H 
căută, că ofițerul se şi pboentă foarte corect: 

ES n i von Schwinn + E, A za 
a ia e răspunse, din  deprinsă politeță. în 
nemțeşte: A b 
pay „Mă bucură, Montos ranan isi caută cuvin- 
Căpitanul pare stingherit. se ros 
tele, apoi începe timid: 


Q) VIATA POMINEASCĂ 


— „Stimată domnişoară, vă rog să nu o luaţi in nume 
de rän, ştiu, e prea îndrăzneţ din partea mea, vă cer mii de 
scuze, dar vin de pe front. Inchipuiţi-vă, patru ani de front... 
Am trecut prin faţa casei Dvs. şi am auzit muzică prin fe- 
reustră. Stau de o oră afară și asculi. Nu am mai putut re- 
zista şi am sunat la ușă. Sunt un pianist pasionat. Vă rog 
să mă lăsați să intru şi să cînt. Numai un sfert de ceas! Nu 
aveţi teamă, Sunt doar un von Schwindi. căpitan în armata 
germană!” 

Monica avu citeva clipe de şovăire, apoi îl invită în 


Se făcuse aproape întunerec în salon, Monica aprinse 
lampa, potrivi perdeaua de camuflaj, apoi se aşeză într'un 
fotoliu, adresindu-se oaspetelui: 

— „Domnule căpitan, vă rog să luaţi loc pe taburet.“ 

Von Schwindt își scoase centura, stiletul şi impreună 
cu chipiul le aseză pe pian. Apoi. în picioare în faţa pianu- 
lui, îi atinse clapele cu degetele. Părea transfigurat. Mingiia 
claviatura. fără să o apese. ca şi cum ar fi desmierdat un 
animal de rasă drag, 

Incepu apoi să cînte, 

Monica îl privea. Germanul era de talie mijlocie, sub- 
lire în trup şi părea să aibă treizeci de ani. Un profil sec, 
tăios, fruntea mare, părul blond pieptănat peste creştet, Alt- 
ceva decii un simplu ofițer. cu siguranță un intelectual, 
poate un mare muzician! 

Asa o fi arătind şi „ceilalți“, cei care au ucis? îşi 
şopti temătoare Monica, încercînd ciudate sensații în apro- 
pierea acestui exemplar din neamul atit de vrăjmaş ei. 

Dar continuă să-l asculte, Beethoven. Puternic, mult 
prea puternic, nesimţitor la subtilele, ascunsele desnădejdi 
ale maestrului: dar ce strălucită tehnică, ce şcoală magi- 
strală! Ei da. de sigur. Hochschule fiir Musik din Lipsca, 
fără îndoială! 

Căpitanul termină sonata, cu viguroasele ei acorduri 
finale și lăsă să-i cadă mîinile pe genunchi, rămînind ne- 
clintit un timp, cu privirile pierdute în nelămurire. Apoi 
tresări, se întoarse către Monica şi-i spuse accentuat, plin 
de recunoștință: 

— „Vă mulțumesc, domnişoară, vă mulţumesc. Nu vă 
puteți închipui ce-aţi făcut pentru mine!” 

— „Dar n'am făcut nimic deosebit. Dimpotrivă. cred 
că este de datoria mea ca să vă mulțumesc. Nu prea avem 
prilejul să auzim. în ultimul timp mai ales. astfel de virtuoși 
pe aici. Cîntaţi. pur și simplu, minunat, minunat... Al cui 
elev aţi fost? 

— „Am lucrat cu Cortot la Paris şi mulţi ani cu Rie- 


DUPĂ- AMIEZILE CĂPITANULUL VON SCHWINDT 94 


mann la Lipsca. Dar războiul a întrerupt totul. Imi simt de- 
getele ca de ghiaţă.” 

— „Lrăieşti din muzică, domnule căpiian?“ 
i — „Nu, am cîteva hectare de vie lingă Münster, în 
Westfalia. Moştenire familială. Le cultivam; dar acum...“ 
j — „Nu pierdeţi nădejdea. Totul se va sfirşi odată.“ 
H — „Fireste, dar durează. De pairu ani nam mai fost 
fpe acasă. In sfîrşit, iertaji-mā domnişoară, e tirziu. abuzez. 
vă, x 


— „Nu-mi mai mulţumiţi!” 

gapis se incinse, luă chipiul în mină, trecu în hall 
şi se îndreptă spre uşă. Monica îl urmă. In prag, ofițerul se 
întoarse și privi către pian, zîmbind cu tristeţe: 

— „De patru ani...” 

Monica îl consideră cu admiraţie. lată cu adevărat un 
pătimaș al muzicii! 

Lumina slabă din hall îi lumina oarecum spectral pă- 
rul, statura dreaptă, epolepi de argint, vulturul cu svastică 
de pe piept şi privirea nostalgică îndreptată către instru- 
mentul ce trona larg în salon. 

Fetei cuprinse de un nelămurii sentimentalism, i se făcu 
milă si-i spuse:: x À a 

— „Dacă vrei, mai revino, domnule von Schwindt! 

La auzul acestor cuvinte. ochii îi stieliră ca luminaţi 
de o nemăsurată fericire, 

— „Adevărat, adevărat?” 

— „De sigur, domnule, dece nu?” 

— „Suntem aşa de puţin primiți in societatea bucure- 
şteană! Imi făcusem altfel de păreri despre ospitalitate in- 
tr'o țară aliată. Dar în sfîrşit, e tirziu! a 

şi potrivi chipiul pe frunte, ciocăni călciiele și întinse 
braţul d în faţa lui, exclamînd securi: 

S „Heil uert 

upă care plecă, za. : 

Map învirti cheia în uşă, înciudată. Trebuia să se 
aştepte la salutul acesta, la sfichiuirea aceasta de biciu, De = 
l-a lăsat să intre, de ce l-a chemat din nou? Ce fată nebună 

vor spune părinţii, cind le va povesti întimplarea, 
bunii ei Clara şi Jacob Munteanu? 


II 


A i. Ziua 

o ie de toamnă sa abătut deasupra oraşului. 
este A a pp vintul încovoaie crengile şi scutură gr aces 
castanilor. Monica şade lingă fereastră şi priveşte afară, 
dar vede strada şi casele turburi prin pinza de apă ce se pre- 


linge în josul geamului. Işi întoarce privirile şi le 


92 VIAȚA ROMINEASCĂ 


peste impleritura de lină la care lucrează. Miinile-i zorese 
undrelele mari de os alb. Gindurile se împletesc şi ele, 
ochiu cu ochiu. într'o înlănțuire neastimpărată şi fără sfir- 
it. 

k A vorbit părinților despre vizita germanului, A descris 
simplu faptele, asa cum sau întîmplat. Nu sa mărturisit 
vinovată cu nimic, Dar de ce vinovată”? Nu a putut fi vorba 
de nicio vină. În graba cu care sau întimplat lucrurile, pu- 
tea ea sù se opună acestui musafir insistent şi să-i taie dru- 
mul? Si mama ei a fosi de aceeaşi părere: a bătut un om la 
ușă. l-a lăsat să intre și fiind însetat de ceva, de o dorință 
sufletească, i-a potolit-o. Omeneşte! 

Tatăl a fost mai aspru. În primul rind o fată singură nu 
lasă pe un străin să intre pe inserat în casă Și Încă pe un 
german, pe un dusman al evreilor. 

Dar apoi s'a înduplecat. Nor fi toți nemţii aşa cum se 
povesieşie. Mai ales după cum spune fata, acesta era un 
„von”, un muzician. Și apoi. în Bucureşti, în multe case evre- 
iești, unde au fost incartiruiţi, sau purtat corect. Rece dar 
corect! Dar totuși, în casa lui. i sa părut ciudat să intre un 
astfel de personagiu. Pe urmă a recunoscut că, dacă ar fi fost 
chiar el la usă în acel momeni. tot l-ar fi lăsai să intre. Asa 
suntem noi, a continual end Munteanu. umiliţi, înfrico- 
şafi, prea blinzi! Bine înţeles că merita să-i trintească uşa în 
obraz. Dar nu noi putem face aceasta, nu acum, cînd suntem 
în mina lor si poate că niciodată. Numai Dumnezeu le va 
răsplăti! 

Monica le dădu dreptate. In totul. îniimplarea nu me- 
er atita atenţie, Și începu să le povestească despre alte 
Hceruri, 

Faptul că l-a mai invitat să revină, l-a trecut sub tăcere, 
Ce-ar mai fi spus atunci părinţii? Mai bine asa. Nici nare 
să mai revină. Cine ştie unde o mai fi acum! A trecut o săp- 
tămină. Nici nu-şi mai aminteşte bine cum arată. Doar fi- 
nalul acela <guduitor din Beethoven nu-l va uiat niciodată, 
Nici mîinile germanului, albe, vrăjite, 

Priveste din nou pe fereastră. lar se apropie ceasul 
serii. Părinţii, ca de obiceiu, nu sunt acasă. Inchid tirziu ma- 
gazinul si zăbovesc de multe ori după orele opt seara. Ploaia 
răpăie în geamuri, Se întunecă. 

Sună cineva la usa de intrare. Monica iresare, Ar fi ab- 
surd, nu poate fi el. Chiar dacă ar fi, nu-l va lăsa să intre. 
Orice pretext e bun. Nu trebue să intre. Dar poate nici nu 
e el. Se ridică, aleargă spre ușă şi deschide. 

In prag, îmbrăcat în manta albastră de cauciuc, lucie 
de apă, stătea căpitanul von Sebwindt. 

onica îşi peirecu repede mina prin păr, neputincioasă 
să rostească vreun cuvînt. L-a invitat. deci e în drepi ca să 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUI VON SCHWINDT 95 


fie aici. Să-l alunge ar fi darea în vileag a unei slăbiciuni, 


` a unei spaime, a unei „prejudecăţi”. Incercă să biizue citeva 


„vorbe, dar ochii ofițerului o priveau rugători, albaştri, cu 

oarecare duioșie. ca orice om, ca orice tînăr. larăși a căzut 

“pradă politeţii. sentimentalismului. Ce putea face? Il pofti 

„si intre. Îl va ruga să plece de îndată şi pentru totdeauna. 
oată intimplarea devine neplăcută şi supărătoare. 

Von Schwindi iși scoase mantaua de pe care se seur- 

a apă pe mozaicul vestibulului. Monica începu să se gin- 
scă la minciuna ce va trebui să scornească atunci cînd vor 
veni părinții şi vor găsi podeaua udă. Ah, da factorul poştal! 
Dar unde e scrisoarea? Atunci, cetitorul contorului de curent 
electric. Perfect. Povesti ridicole, pe rare nu le-a folosit ni- 
codată. Toate din pricina unui cuvint de prisos adresat 
neamiului acesta ciudat şi la drept vorbind, cam prost cres- 
cut, cu toată particula lui nobiliară. 

Intre timp au ajuns în salon. Ofiţerul îşi scuză prezenţa 
cu obişnuitele cuvinte de conveniență. Monica era agitată. 
neliniştită. A aprins lampa de pe pian si încăperea sa lu- 
minat slab. i 

— „Știți, domnişoară. era să fiu trimis de aici, spre Cri- 

_meea. apoi a intervenit un contra-ordin. Voiu mai rămine aci. 
Fiecare clipă în oraș înseamnă vieață. liniste. şi cu voia 
D-tale. din cînd în cînd. cite un ceas de muzică. După 

amiaza trecută a fost pentru mine o încîntare. Clipe pe care 
nu le-am trăit de cdi n şi pe care nu ştiu dacă vreodată le 
voin mai trăi. Nu vă voin nita niciodată, domnişoară.” 

Vocea-i era caldă. parcă plină de onestitate si cutreie- 
rată de presimțiri. TSSA 

— „Rindul trecut cînd am trecut prin faja casei, afi 
cîntat din Ceaikowski. Valsul. E frumos, El m'a atras înă- 
untru dindu-mi prilejul ca să vă cunose, Vreţi să-l cîntaţi 
din nou? pă puiu 

Monica se uiiă la ceas. Era destul de tirziu. Părinţii ei 
puteau veni dintro clipă întralta. Dar totuşi, să încerce. 
Cind va mai întilni ea un astfel de ascultător, un critic de 
valoarea acestui oaspete? Se supuse împotriva voinței ei po- 
runcilor lăuntrice ale artei şi patimei muzicianului: acestora 
stia că nu poate rezista, aceste impulsuri nu le putea apă 
husi. Sau poate numai cabotinismul: să fie ascultată, lău- 
dată, aplaudată... 4 C 7 

Monica incepu valsul. Von Schwindt se ridică din fo- 

toliul în care se asezase şi se apropie de pian. Ea ridica rac] 
ari capul către dinsul. A cuprins-o emoția, panica. vîrtejul. 
Simjea că nu mai cîntă pentru artă. peniru dinsa, L-a 
visurile ei, ca pînă acum. ci deodată pentru o altă fiinţă, 
nespus de înțelepătoare, de apropiată şi de vie, pentru Un 
bărbat. Cinta privindu-l insistent. serutător, intrebător. Un 


94 VIAŢA MOMINEASCĂ 


om era aproape, omul venit de departe, artistul, duşmanul, 
trecătorul... Sub lumina slabă a lămpii de pe pian. von 
Schwindt era frumos- 

Monica ridică mîinile de pe clape şi închise sgomotos 
capacul pianului. Se ridică. Se apropie de ofițer, 

— „Trebue să plecaţi, e tirziu! 

— Stiu, nici nu trebuia să viu. Lotul a fost neobişnuit, 
chiar neonest ce-am făcut. Pur şi simplu viol de domiciliu. 
Am depăşit, ca să spun asa, regulile războiului. Vă inchi- 
puiți că acasă la noi n'ași fi intrat aşa la străini. Dar trebne 
să înjelegeți ce-au făcut vremurile din oameni. 

— „Nu vă învinuiese cu nimic și Yam înţeles. Dar tre- 
bue să plecaţi şi să nu mai reveniţi. 

— „De sigur, nu voiu mai îndrăsni. Ca pretutindeni, 
şi în tara aceasta suntem uriți si nu ne primeşte nimeni. 

— „Nu e ură. e aliceva. Nu vă pot spune, iertaţi-mă, 
domnule căpitan. 

Obrajii fetei zvicneau. tot ce vorbea pornea parcă din 
ali suflet, din altă fire. Omul acesta, din tabăra cea mai dug- 
mană, atit de aproape acuma de dinsa. legat de ea prin firele 
diafane ale muzicii. trebuia totuşi îndepărtat, izgonit. E dela 
sine înțeles. Dar îi simțea respiraţia și raza pătrunzătoare 
a ochilor, şi-i adulmeca mirosul aspru al uniformei şi 
curelelor cu care era încins, Un altfel de bărbat acesta. Alt- 
cineva decit prietenii anemici şi obraznici ai AEREA e 
Părea cavalerul viselor ei. atil a celor curate. cît şi a celor 
păcătuitoare, pătruns, pe căi misterioase, în vieața ei. E 
monstruos, ce simjea ea acum, ce ar fi în stare să facă, ce-a 
incoljit într'insa. De unde atita patimă, din ce străfunduri 
“a ridicat acest virtej, pentru acest străin, pentru acest 
necunoscut suspect? Ah, nu. e nebunie, el trebue să plece! 
l-o spune din nou, rugător. 

Von Schwindt îi luă mina şi i-o finu strins într'a lui. 

— „Inţeleg domnişoară. Îţi mulțumesc incă odată pea- 
tru totul. dar mai presus de muzică, este omul, este sufletul. 
Cîntecul sa sfirsit. dar rămii D-ta. Și cit voiu mai sta aci, 
vei fi D-ta. Trebue să vă mai revăd, chiar dacă nu se poate 
in casa aceasta, In altă parte, oriunde!... 

Monica ascultă tăcută. înfrintă. nemiscată, invitaţia lui 
la intilnire, locul şi ara unde spunea el că se va găsi a doua 
zi. Părea o chemare către o reinoire de vieață, Işi auzea 
în sfirsit şipotul gilgiitor al firii şi al tinereţii ei. Ah, de nar 
simţi el totul ce fierbe în sufletul ei! Dar interpretul imar 
terial al lni Beethoven nu e decit un bărbat. un vinător care 
o pindeste, care-i pregăteşte viclean capcana. Dumnezeule, 
trebuia tocmai un venetic, un duşman, să-i aprindă astfel 
inima și încă atit de bruse, atit de neingăduit? Ea, Monica, 


| 


DUPÄ-AMIEZILE CĂPITANULUI VOX SCHWINDY 95 


fecioara pină atunci nebintnită de nicio patim lumească 

ată tremurind infiorată, în faţa acestui intrus. a ace. 
stui fascinator. prin fizic, prin nume, prin talent. 

ha” „Veji veni, domnişoară. nu-i usa? 
Ă Monica işi ineleştă umnii, trupul îi tremura, simțea 
cum i se sparge pieptul lovit pe dinăuntru de inima ce se 
shâtea cu putere şi nu putu răspunde decit atit: 
$ — „Nu vă promit nimic, nu stiu nimic. vă rog lăsaţi-mă 
singură. 

E} părăsi salonul. Monica auzi dim hall fosnetul man- 
talei sale de cauciuc şi apoi sgomotul clanței care zăvori 
pe din afară uşa ce ducea în stradă. 


Monica a petrecut noaptea cu somn puţin şi zvircoliri 
istovitoare. Dimineaţa a trecui incei. Acum, ea se priveşte 
“în oglindă. Ochii îi sunt obosiţi. Părul castaniu, lucios, îi în- 
cudrează fruntea mată și obrazul tras și palid. La fel îi sunt 
yi buzele, pline dar prea palide. Le va înroși puţin. Aşa, 
acum e bine, E iarăşi Monica, cn trăsăturile desenate gin- 
gas ca un pastel. Nimic izbitor, nimic comun, o lrumuseţe 
pentru cunoscători, cum i se spunea. Nasul pulin încovoiat, 
"nasul rasei. cu nara,fină, vibrindă. 

Se va îmbrăca cu tailler-ul gris. cel simplu. E atit de 
odihnitor să te gindești la îmbrăcăminte! O bluză albă. Mă- 
Car roşii. poșeta la fel. Putin parfum sub reverul tailleur- 
ului. 

Afară bate un vînt uşor şi nu e cald. Un început înso- 
rit de toamnă. E ora 5. Nimeni nu ştie nimic, pap n'au 
aflat nimic mai muli. decit ceea ce sa întîmplat la prima 
vizită. Monica pornește singură pe un drum notu, 


Schwindt o aştepta în fata unei vile, departe, spre sfir- 
şitul soselei Kissele 
„E frumos că ai venii. Monica. 

— „ Dece-mi spui asa? In sfirşii... dar pe D-ta cum te 
chiamă? 


— „Frich, şi te rog să mă numesti numai astfel.” Mo- 
nica tăcu. Prin fata lor trecea soseaua, în jurul lor se aflan 
vilele și pădurea. 

Trecătorii erau rari, 


orasul era deparie. Incepură sá 
meargă alături, stingheriți. Orice cuvint ar fi rostit ar fi 
fost melalocul lui. Aştepiase ceasul întilnirii o întreagă 
noapte nedormită, o întreavă dimineaţă plină de ginduri 
şi de impulsuri. Toate îi porunceau să reziste. să renunțe să 
cugete, să fie demnă, să nu se ducă: dar toate aceste îndem- 


96 VIAȚA ROMINIASCĂ 


nuri se spulberau sub acea ametire a dorintii, a curiozității, 
a tot ce poate însulleţi o femeie tînără chemată de simţimin- 
iul ce izbucnește o singură dată in vieată. 

In pofida tuturor acestor lrămintări, fajä'n față acum 
cu acesi tinăr, ca nu mai poate vorbi, Ar putea să-l înirebe 
de atitea felurite lucruri, numai ca să deslege vorba: despre 
iara lui. despre războiu, despre șirul de aripi de aluminium, 
ce se prolilau pe gulerul lui de uniformă. sau iarăşi despre 


Beethoven, sau despre Cortoi, dar la ce folosesc toate ace- 


stea? Stăpinitoare nu erau decit două lapte, groaznice amin- 
două: ea Monica, fiica lui lacob Munteanu. umblind cot la 
cot cu un ofijer german, și tot ea în tovārāşia unui om pe 
care nu-si explica, nu cuteza să cuprindă cu mintea cit de 
mult o domina. lar şi mai înfricoşător. era drumul de neo- 
colit al acestor premize, care nucruţător duceau în spre ace- 
tasi concluzie: Monica iubeste un german, 

Ofiţerul i-a cuprins braţul. Atingerea lui i-a risipit 
tot stolul de ginduri, lăsind trupul să se trezească, I| sim- 
tea aproape și puternic. Mergind, el a întors capul în spre 
“insa, privind-o cu oarecare tristeță. , 

— „Monica, eu cred că nu mai suntem oameni, noi cei 
care facem războiul. Ni sa smuls iot ce a fost mai preţios în 
vieaţă, Tocmai ceasurile acestea cînd poţi fi singur în parcuri 


deşarte şi pasnice. alături de o fiinţă ca tine. De patru ani, - 


numai tancuri, bombe, gloanţe, singe morți, şi în răstimpuri 
beţia si îndobitocirea. Am lost svirlit de colo pină colo, din 
norouiele poloneze în smircurile bielo-ruse. din văgăunile 
Epirului în pustiul dela Benghazi, apoi Franţa, Belgia... 
„Cum te-ai simțit în Franţa ca dusman? intrebă fata. 

— „Mai întii am lost foarte mindru de victoria noa- 
stră. Dar pe urmă, ca vechiu student la Paris, am încercat 
o oarecare stringere de inimă. În seara cind am sosit la Pa- 
ris, mi-am schimbat repede uniforma de cimp și am alergat 
la locuinţa fostei mele gazde, mere Blanchot, aşa îi spuneam, 
o bătrinică tare cum se cade, Locuisem la ca trei ani în şir, 
in timpul studiilor. Am sunat, a deschis, a văzut în lumina 
albastră a coridorului un om în uniformă germană si a trin- 
tit speriată uşa, Am strigat: M-me Blanchot, sunt eu, Erich. 
nu vă amintiţi? Erich dela Conservator! Mi-a răspuns aspru, 
să trec aliidată, că e tirziu. La fe! am fost primit şi de Le- 
Fèvre, un coleg. l-am întins mina, dar ma vrut să mi-o 
stringă, Și ce prieteni am lost! Ce n'am făcut noi împreună! 
Parisul, pentru mine, devenise astfel pustiu. Alţi prieteni 
erau morți sau prizonieri în Germania, sau în lagăre, ca 
Lévy de pildă. solistul dela Lamoureux. 

— „Cum ai spus că-l chema? 

— Levy, Gustave Lévy, 

„Evreu. nu? 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUI VON SCHWINDT 97 


Pie: „Da, dar n'a aflat nimeni că l-am căutat la domi- 
— „Continuă, şi ce-ai mai făcut după aceea? ze 

| Istorisirea fiecărei întilniri a germanului cu oameni 
din Paris o înfiera ca o cange de foc, ca o lecţie binemeritată 
şi aspră.” Asa trebuia să mă port şi eu. Aşa se tratează dus- 
manul, peste orice considerent de politeță, de prietenie, d, 
camaraderie intr'ale artei“, şi cînd se pîndea dinsa, nu 
putea să nu rostească în sinea ei: „ce laşitate, ce nerusinare, 


„ce feminitate josnică!* 


Dar cînd ridica ochii către Schwindt şi îi privea obra- 
zul şi ținuta dreaptă şi semeaţă a capului, i deosebea de tot 
ce a fāptuit neamul lui, îl ierta ṣi îi compătimea suferințele 
şi singurătăţile de pe toate cimpurile de bătaie, incercind 
să se ierte şi pe dinsa. 

— „Ce-am făcut? răspunse ofițerul. Beţii şi lucruri 
despre care nu trebue să ştii tu, Monica. Vieaţă de soldat. 
N'am mai rămas mult în Franţa, am fost trimis în diferite 
misiuni, după care am venit în Rominia. 

— „Aci vei mai rămîne, Erich, nu-i aşa? 

— „Trebue, voin face tot ce este cu putință ca să mai 
rămin. Pentru tine. Ti-e frig, Monica? 

Într'adevăr se lăcuse răcoare. linărul o strinse mai 
puternic de braţ. Corpurile lor îşi comunicau acum căldura. 

— „Spune, Erich, dar împotriva evreilor ce aveţi? 

— "Ab, aceasta este o chestiune închisă, Evreul trebue 
să dispară din vieaja noastră. Dar de ce te preocupă evreii? 

— „Nu mă priveşie în de aproape, dar este o problemi 
de care se vorbeste în toată lumea. Se pare că i-aţi înlăturat 
din vieaja ării voastre. i 3 

— „Se exagerează mult. l-am invitat să plece. Cei care 
n'au înțeles au trebuit să tragă anumite consecințe. Nu se 
poate concepe o Germanie SMER şi unită, iaga ea atei 

r străin, semit. Știu că a fost greu pentru unii, am de- 
pere i eu cîțiva colegi din Berlin, foarte inteligenţi băieţi 
de altfel, dar. Germania mai presus de tot, Monica, hai să 
vorbim de aliceva. In ce chip ciudat ne-am cunoscut noi! 
Ce soartă ne-a sait drumurile, unul spre celălalt! Vrei să 

em bancă? E încă timp- p 
te pinner] El îi petrecu brațul după umeri. Ea se pă 
puse fără împotrivire îmbrăţişării lui. Nu e mai Vasa 
cât altul. Şi dinsul nu e decît produsul unei anumite edu- 

caţii, a unei dresări politice. ce bintue asupra arero ȘI 
inimilor unui întreg popor de zece ani incoace. Ce pu pes a 
avut liceanul de acum zece ani să se opună unui talaz sis rs 
tic de ură, unei gande diavoleşti! Erich nu te i 
za | l Lavy la Paris? Nu s'a 
nevinovat. Nu -a căutat el pe D vi 
întristat el de soarta prietenilor dela Berlin? Dacă ar vorbi 


MAD, — 7 


VIAŢA ROMINEASCĂ 98 


de dinsa. dacă ar spune că ṣi dinsa e evreică? Atunci, de si- | 


gur s'ar dovedi adevăratul lui caracter: tolerant şi binevoi- 
tor, iar toate îndoielile și caznele ei morale sar risipi. Ar pu- 
tea să iubească liber. senin, pe un om prieten. Dar e absurd, 
ar stîrni, pină la lămurire şi mărturisire din partea lui, 
probleme neplăcute, complicaţii, ar întina întilnirea acea- 
sta romantică, idila aceusta atit de bizară, de frumoasă. Nu, 
Erich von Schwindt să nu ştie nimic. El nu trebue să ştie 
nimic. Ea a venii azi penru altceva, pentru încîntări ale su- 
fletului ce nu se pot rosti cu vorbe, nu pentru procese de 
rasi. Dacă ar fi interesat-o aceasta atit de mult, trebuia 
să nu vină. Acum e cu Erich, alături de un bărbat, de un 
ne-german, de un om mare și puternic, Evreii şi tragediile 
sunt atît de departe.. 

Monica îi atinse mîinile. 

— „Erich, ai mai cîntat vreodată peniru o femeie? 

— „Da, de mult, dar nu astfel, nu era totul aşa, nici 
clipa nici farmecul, nici femeia, Numai tu eşti nespus de fru- 
moasii, Monica, 

— „Despre asta nu se vorbeşte, Erich! 
__— „Noi nn suntem subtili, germanii, suntem simpli şi 
SINCem. 

— „Știu, aveţi inimile largi, sunteţi prietenoşi, fideli... 

— „Aşa se spune. în deobşte fideli. 

— „Erich, să ştii că te iubesc pe tine, nu muzica ta, Mu- 
zica a lost pentru mine doar o turburare a simțurilor şi o 
ademenire. Te iubesc de cînd, fericit că te-am lăsat să intri 
în casă, ţi-ai scos chipiul şi centura şi le-ai depus pe pian. Se 
întîmplă astfel de lucuri uneori. Ce vom deveni noi, străini 
unul celuilalt, tu fugar, gonit de pe un front pe altul? 

Ofiţerul îi apropie capul de pieptul lui şi începu să-i 
mingiie părul. Apoi ea simţi gura ui caldă, cum se apropie 
de buzele ei şi cum braţul lui i-a cuprins talia. A închis ochii 
și lacrimi ușoare începură să-i umezească pleoapele. Simţi 
ca o alunecare în noaptea tuturor fericirilor. 


IV 


Monica are de o săptămină cheia apartamentului căpi- 
tanului von Schwindt. Poate intra înăuntru oricind, chiar 
atunci cînd dinsul nu-i acasă. Atunci îl aşteaptă pină se în- 
toarce spre seară dela serviciu. Rămin împreună puţin timp. 
După aceea ca se duce singură pe întunerec în spre casă. 
Von Schwindt nu o însoţeşte. E mai bine aşa. Seara cînd îşi 
revede părinţii, e înirebată de ce pare atit de obosită, deceri 
sunt pleoapele vinete. Răspunde ceva, despre drumuri lungi 


. ve’ 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUL YON SCHWINDT 99 
ce are de făcut pină la eleve cărora le dă lecţii, | la 


A espre 
o stare rea a sănătății pe care nu o poate explice, shr cre 
de sigur că se va îndrepta. 3 


a 
~v 


— î.- 


Şi acum în după-amiaza aceasta ea se află E ocuinţa 
ofițerului. singură. E de vreme. Ştia dinainte că mâl va găsi 
acasă și că va trebui să-l aștepie. Apartamentul Și care se 

şte, nu e mare. Un hall mic şi o cameră. In se află 
iroul lui. Pe masă, citeva reviste şi o mapă de iar în- 
iro ramă mică, fotografia Fuehrerului. In came locuit, 
mobilă simplă ca în toate odăile de închiriat. 

În două rînduri, în celelalte zile cînd a fost ea aici, a 
sunat cite cineva la uşa de intrare, iar Schwindt se ducea să 
deschidă. Auzea prin uşa despărțitoare a celor două camere 
cum intra cineva şi vorbea cu căpitanul, Păreau toţi militari, 
după subiectul convorbirilor: rapoarte de serviciu sau cu- 
sui cu pg i (Căpitanul îi zorea să plece. după care intra 

n nou la dinsa. 

Și acum putea să vină cineva în lipsa lui. dar ur suna 
în zadar, eu n'ar deschide. Nu poţi şti cine este, Nici lui nu 
i-ar folosi să se alle că o străină se găseşte în casa lui. 

Sunt ceasurile sase. Monica a isprăvit de răsfoit revi- 
stele şi acum privește îngîndurată prin fereastră spre oraș. 
Se văd valuri de acoperișuri şi hornuri pină în zare. E li- 
nişte, sgomotele nu ajung atit de sus, iar crestele caselor 
sunt loite de aurul apusului. ; TA | 

Orașul, privit de sus în toată măreția lui, fără oameni, 

poartă gindurile departe, limpezeste întunecimile sufletului. 
a fel ca priveliştile nemărginite ale mării sau ale văilor 
adinci din munţi. ni = uta "e 

| se pare atit de uşoară şi senină noua ei er. e Trep- 
tat cu prefacerea trupului își ierta căderea ṣi la fel, Henare 
clipă de pierzanie, fiecare gest de dăruire sau de prea a abă 

împotrivire în faja dorinţei şi posesiuni iubitului. li p cea. 
în clipele de reculegere, să reclădească agitatul proces we 
rior al justificării ei faţă de ea însăşi, faţă de tanak oar E5 
şi acuzatoare pe care o simjea instinctiv că se ri hotärttä, 
nințătoare împotriva ei. Mai întii, își şoptea Sa er ti în. 
am făcut-o pentrucă sunt o femeie si oian A x es bre 
terzici deslegarea trupului. Mai toate prietenele mele, y 
continua ea şirul auio-spovedaniei, e sigur, soana arn iai 
să înțeleg că-și trăiesc vieaja. Unele au pre seri Ari 
chiar în vremurile acestea. Ce amestec are ret ca s a 
cătoarele schimbări politice? Despre aceşti iubiți de ini 
lege, prietenele nu povestesc decit că sunt sinceri #1, p 

as ag ii i toți teaptă decit schimbarea 
de atenție şi cuviință. Mai toți nu asteapta de A Sega zi va 
vremurilor ca să întemeieze căminuri alături de pri i 

: : i q Erich e străin. e un sol- 
lor evreice. Asa că si eu... bine. dar 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dai care a pierdut orice nădejde a unei vieţi tilhnite, orice 
instinct de statornicie în dragoste. Un soldat care a găsit o 
femeie intr'o garnizoană pierdută, undeva în Balcani şi care 
se bucură de ea pină în zori, pină cind goarna regimentului 
il chiamă spre noi şi îndepărtate cavalcade, Pie, dar eu il 
iubesc peste orice calcul. peste orice nădejde de viitor... 
Această mărturisire desinteresată ii dădea aparent o clipă 
de satislacţie morală, dar neintirziat, ca din tainice adincuri, 
izbucnea necruţător marea învinuire: iubeşti un german, 
Monica, o unealtă a lui Hitler, un vrăjmaş al evreilor! De ce 
nu-i destăinueşti că eşti evreică? De ce te adăposteşii mi- 
şeleşie în dosul numelui de Munteanu. care de abia că mai 
ascunde pe umilul Bergher, cum se numea tata şi bunicul şi 
tot neamul tău imprăştiat prin tirgurile moldoveneşti? Daca 
ar ști von Schwindt pe cine îmbrăţişează, te-ar alunga pe 
uşă. ca pe o căţea, şi încă loarie indignat că i-ai pingărit rasa 
şi blazonul lui westfalie! Milioane To evrei din toate ţările 
au pierit de mina ucigaşă a camarazilor lui Erich, ofiţeraşi 
la fel de frumoși, la fel de talentaţi şi de manieraţi ca acest 
fercheş „von“. De ce mai rămii lingă el, Monica 

Ea asculta în tăcere acest groaznic rechizitoriu ce se 
rostea ca un Mane Tekel înlăuntrul ei. La acestea toate nu 
mai putea să răspundă. Simjea că nu există nicio apărare, 
niciun argument, nicio scuză, Cind porneau gindurile pe fä- 
gaşul acesta, nu mai putea să le înnăbuşe, năvăleau ca pale 
de foc în obraji, în frunte, făceau să-i vijiie urechile, să-i 
cutremure trupul. Apt şti tu, Monica, ce-a făpinit însuşi 
iubitul tău, stăpinul trupului tău tînăr, cu evreii întilniţi 
prin satele poloneze, prin suburbiile Harkov-ului, prin uli- 
fele bucovinene, poţi şti tu Monica? întreba necruţător vo- 
cea conştiinţei și a singelui ei. 

Erich? îngăima ea sufocată, nu e cu putință; cine in- 

beşte astfel muzica, cine desvălue astfel pe Beeihoven, nu 
a batojcorit, nu a schingiuit, nu a ucis un om desarmat... 
nu, ni.s. 
„Apoi furtunile se linişteau, Și pentru citeva ore Monica 
isi așternea o grea uitare peste aceste sfişieri, Va merge mai 
departe. E un destin, El va pleca. Nimeni nu va şti. Va rä- 
mine în vieaja ei o amintire de păcat, de miselie, de trădare 
de fraţi, dar şi de scurtă şi femeiască fericire. 


Monica priveşte ceasul. De ce întirzie Erich? In curind 
va fi seara. Oraşul în amurg e albastru palid, Sa îndepărtat 
de fereastră, s'a aşezat pe colțul divanului. A schimbat pei- 
sajul imens, cel răvăşitor de ginduri, cu aspectul mobilelor 
simple din odaia îngustă, iar gindurile ei au devenii astfel 
şi ele obişnuite şi imediate. Va întirzia el oare mult? Poate 
că ar fi bine să plece, să vină miine... 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUL VON SCIWINDT LO 


„__ Deodată se auzi un sgomot de cheie la usa de intrare 
şi voci bărbătești. lar vreun militar nepoftit cu vreun raport 
de serviciul Asta va reţine pe Erich în birou cine ştie cit, E 
atit de tirziu! Oricum, să închidă repede usa despărțitoare, 


„să nu zărească străinul ceva, să nu se simtă vreo adiere de 


um. 
„Dar se pare că nu e vorba de serviciu. Prea sunt vocile 
vioaie şi cuvintele pline de entusiasm şi de prietenie. Acum 
au intrat înăuntru. Graiul lor a devenit mai puternic. iar 
ica, din dosul uşii. aude fiecare cuvint. 


w 
+ 


— „Cum ai aflat, Krause, că sunt în Bucureşti?” se auzi 
intrebarea lui Erich, 

— „Din pură întimplare, Schwindt, răspunse camaradul 
străin. Mă intilnesc astăzi la prînz, la restaurantul Wehr- 

tului cu maiorul Löhner, de care ştiam de altfel că 
trebue să fie prin Bucureşti; nu-l văzusem de mult şi primul 
lucru, bine înțeles, a fost să-l întreb despre soarta băieţilor 
noştri din escadronul pe care-l comanda el pe vremuri. Am 
aflat astfel despra bieţii Schuster, Linders şi Jörg că au că- 
zul. Apoi mi-a spus de tine că te afli aci. Îţi inchipui bucu- 
ria mea. Scurt timp după masă am pornit să te caut, In slir- 
şit ne-am întîlnit. Spune Schwindt, cum o duci? S. 

— „Perfect. Totul conform programului. Serviciul în 
garnizoană îl cunoşti, e uşor, plin de agremente, Pină aici 
a fost cam greu; Africa, îţi imaginezi cam ce a fost pe acolo, 

canii cu faimoasele operaţii împotriva bandiţilor bos- 

niaci. Groaznic! In sfirşit, mă mai odihnesc puţin. Cum fi-a 
mers ție? ; y : 

— „Mai tot timpul la Varşovia, detaşat pe lingă Co- 
mandantura oraşului. 

— „Mult de lucru? PRE 

— „Potrivit, timp destul şi pentru distracții. Polone- 
zele nu suni de lepădat. ashe 

— „Făceau nazuri patriotice?  _ : “i i 

— „La început unele da, dar se găseau şi mai Aparate 
toare. A fost o i destul de agreabilă. Am avut de alife 
şi distracţii în afară de program. 

Ce fel? 


H 


— „Povestea cu răscoala evreilor din Ghetto. _ 
— „Parcă am auzit ceva. Au îndrăznit, pare-se, să tragă 
în oi. ii. . . . 

t -— Aaa kar fi nimic. Dar in prealabil sau organizat 
în toată regula împreună cu ciinii aceia de poluat şi cu 
prilejul unei perchezitii în ghetto, au deschis focul. 

— „Și ce-aţi făcut? 


102 VIAȚA HNOMINEASCĂ 


— „lji închipui că n'am stat cu miinile în sin. Am in- 
irat cu tancurile în cartier şi după ce am secerat ce sa putut 
secera cu mitraliera, i-am încercuit în citeva blocuri de pe 
Nalevki, unde s'au baricadat, 

— „Au rezistat mult? 4 

— „Nici n'ai să-ţi închipui, 5 săptămîni. 

— „De unde au avut hrană, muniții? 

— „Polonezii le-au furnizat, bine înțeles, au devenit 
deodată buni prieteni împreună. tilharii. Dar noi n'am pier- 
dut răbdarea. SS-ul a lucrat minunat. l-a înconjurat. i-a 
izgonit din casă în casă. din etaj in etaj, şi pină la urmă i-a 
îngrămădit întrun singur bloc. Acolo, le-am pus o porție 
dublă de dinamită în pivniţă şi i-am aruncat în aer. Aşa sa 
terminat cu evreii din Varsovia. 

— Foarte rău! 

— „De ce, dragul meu Schwindt? 

- „Pentrucă nu trebuia să ajungem aci. să le dăm oca- 
zia să se organizeze și să pierdem timp, material şi vieţi ger- 
mane pentru represiunea lor, Intreaga populaţie evreiască 
din oraş trebuia exterminată în primele zile, asa cum am 
procedat eu la Komarov, un tirg infect la sud-est de Lublin. 

— „Chestiune de metodă! 

— „Poate, dar şi de număr. N'au fost prea mulţi, e ade- 
vărat, mi-a fost mai ușor decit vouă în Varecvia. capitala 
cea mai evreiască din Europa. 

— „Și cum ai scos-o la capăt? 

— „Pusesem numit. imediat după ocuparea oraşului, 
imputernicit peniru reglementarea chestiunilor evreieşti din 
localitate. Am avut ordin să formez ghetto-uri şi să-i con- 
centrez pe toți stimabilii acolo. Găsind sistemul prea com- 
plicat și prea pulin sigur, am poruncit să înşire pe tofi evreii 
în coloană de marş şi să-i scoată într'o luncă la marginea ora- 
șului, M'am urcat întrun car blindat si în 10 minute i-am 
trecut pe toți „în revistă”. cu neveste, copii, toată banda, ce 
mai discuţie... C că-ți reaminieșii, dragă Krause, că la 
regiment, pe poligonul de tir, obțineam întotdeauna premiul 
întiiu la tragerea cu mitraliera... După care am raportat co- 
lonelului că în tirgul Komarov nu există evrei. Seful a cli- 
pii amical din ochiu și a clasat chestiunea. 

— „Bravo. Schwindt, excelent. Asta înțeleg şi eu tempo 
german. Ai noştri dela Siatul Major, fac prea multe mena- 
jumente şi birocraţie cu turma aceasia: ghettouri, înregi- 
sirări, stea galbenă, recrutări pentru muncă... ah! pac, pac, 
asta-i sistemul potrivit! 

— „Dar cred şi eu, altfel nu termini cu hidra asta in- 
ternațională. O calci în picioaso la Varşovia, răsare la Salo- 
nic, o smulgi la Belgrad, îşi ridică nasul coroiat tocmai la 


Bucureşti. Crezi că aci sunt puţini? Deocamdată avem or- 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUIL VON SCHWINDT t05 


dine să ne facem că nu-i băgăm în seamă, dar le va veni şi lor 
"rindul. Nu ştiu dacă voiu mai fi eu aici... Ar fi păcat! 


— „Locmai tu, premiul întîi la mitralieră, mai impor- 


„tant astăzi decit premiul tău de muzică. 
| 


— „Ah, muzica, aceasta este un capitol aparte. As des- 


fiinfa-o. pentrucă umanizează, imblinzeşte pornirile, înlă- 
tură curajul rece al omului războinic. Necontenit trebue să 
lupt impotriva ei, ca Să nu mă sustragă dela îndatoririle 
mele de ostaş, Fuga şi toccaia în mi-bemol la mitralieră cu 
acompaniament de obuzier şi brandt, iată muzica prezentu- 
lui, Krause, Nu caut S = 


re jeftine, dar este realmente 


ceea ce lipseşte urechii mele, ceea ce mă vant ra şi dă 
tile vieţii mele acolo, afară, în linie. Dar să lăsăm asta, 


Krause, mai rămii mult în Bucureşti? 

— „Citeva zile. Aş dori să petrec undeva astă seară. 
Aveţi ceva interesant pe aici? 

— „Da, ar fi, dar cred că nu te pot însoţi, 

— „Ah, înţeleg, ceva „privat“, nu? 

— „Ai ghicit. 

— „Nu te desminţi, Casanova. 

— „Ulanul tot Ulan rămîne. 

— „Cind ne mai vedem, Schwindt? 

— „Mă găseşti în fiecare dimineaţă la Oberkommando! 


V 


Monica a alergat prin străzile intunecate spre casă. A 
intrat în odaia ei şi sa prăbuşit pe pat. i , i. 
N'a mai aprins lampa, nu-i mai trebuiau ochilor nici 
lumina, nici obiectele familiare pe care lumina le smulge 
îniunerecului. In întunerec ultimele refugii mai suni încă 
posibile. a . 
Trupul îi arde, miinile îi sunt reci și tremură toată ca 
sguduită de friguri. Gindurile nu mai pot fi potolite ci sparg 
rțile creierului, se revarsă în beznă, o înconjoară ca în 
lanțuri de flăcări şi în jocul lor pilpiitor îi măslueşte 
a judecată. Monica simte cum ultimul rest de rațiune 
piere iar primele semne ale nebuniei îi cuceresc cugetul: 
ce-i mai par limpezi sunt doar ultimele cuvinte ale 
lui von Schwindt, auzite din dosul uşii: şi nici de cir ale 
nu e sigură. Cind a început să audă istorisirea măcelului 
la Komarov, inima a apucat să-i bată violent și a încer- 
cat să-i liniştească sbaterea apăsindu-și pieptul cu ponei 
două miinile. Cuprinsă de scîrbă şi de groază a mai putu 
asculia gifiind, convorbirea pină la sfirsit. A auzit caza ce- 
lălalt ofiţer a plecat si după ce Schwindt l-a însoțit pan M 
ascensor, s'a întors în apartameni şi sa apropiat ince 


104 VIAȚA MNOMINEASCA 


odaia de locuit, acolo unde se alla ea. În aceeaşi clipă ca a 
deschis ușa şi a fugit prin faja lui către ieşire, L-a mai au- 
zit pe dinsul strigind: Monica, Monica, erai aci? de ce fugi? 
Atit. Pe urmă a alergat în goană, ca o nălucă. în josul scă- 
rilor, pină'n stradă, pină acasă. 

Aci s'au sfirsit faptele. Acum o chinuesc frigurile, fă- 
carile şi delirul. 

Unghiile-i tremurinde sau înfipt adine în cearcealul 
patului şi încearcă să-l sfişie. Gitlejul secat îi arde de sete 
de parcă ar fi înghiţit nisip fierbinte. Ti țiuie urechile pre- 
lung și sub fruntea întunecată se desprind din beznă pete 
mari şi rătăcitoare de lumini albastre, umbre informe şi 
amețitoure, ce prind apoi întruchipare, se prefac în arătări, 
in mulți oameni, înir'o coloană în marș. Aude răpăit de mi- 
traliere și ţipete înliorătoare, după care iar lăcere. Ji 
deşuchiat al petelor albasire, începe din nou, dar se pierd în 
[acările ce-i ard creierii și ochii şi casele închipuirii. fiş- 
nesie locul din ferestrele negre şi în case sunt oameni care 
joacă în flacări, cu carnea pirjolită, cu ochii arşi şi cur 
de pe ei sfiriitor grăsimea lucitoare. In jurul ruinelor fu- 
meginde, nemţii, cu baioneta la armă, privesc, iar lumina 
flacărilor le roşeşte obrazul şi le face să le sticlească ochii 
de lupi. De pe baionete se prelinge sînge, Deodată pleacă 
toate baionetele singure de pe arme şi se împlintă în tru- 
puri, în capete. în burji goale de oameni. lotul piere apoi 
în -i able ce-i încreţesc pielea și iarăşi se prăvale întune- 
recul. 

Parcă su aprins lumină în odaie. Dar e altă odaie, alte 
mobile. Faţa de masă a bunicii şi sfeşnicele de argint şi du- 
lapul ei cu ceşti aurite. În jurul mesei se află oameni ne- 
mişcaţi, împietriți. Un neamț trece incet dela om la om, îl 
caută prin buzunare, apoi îl îmbrinceşte spre scară unde se 
aud impușcături de armă şi prăbuşirea trupurilor ce se rosto- 
golesc pe treptele de scindură, ca niste bolovani. Mai suni 
cinci oameni, mai sunt patru oameni, mai sunt trei oameni. 
apoi toate trupurile se prăbuşesc pe scară împreună cu al ei, 
pe o scară fără stirşit, şi la fiecare treaptă simte loviri în 
tot trupul şi alte cadavre cad peste dinsa, o acoperă şi-i 
innăbuşă răsuflarea. 

Acum îşi înfige unghiile în gît, Aer, aer! Corpul îi e 
cutreierat de frig, picioarele sunt în zăpadă, cineva o loveşte 
cu un pat de armă în cap. Judith, Judith... Cine o strigă aşa? 
Eu nu sunt Judith... Trebuia să ucizi, Monica! Nu să te îm- 
preunezi cu fiara! Judith a ucis, dar tu n'ai vrut nici măcar 
să fugi din calea dușmanului, Nicio piatră nu va fi prea grea 
pentru tine! Niciun blestem prea infiorător! Pînă şi iadul 
te va svirli afară, Miriam, fiica lni Jacov, tîrfa tîrfelor, tră- 
dătoarea irădătoarelor! 


DUPĂ-AMIEZILE CĂPITANULUI VON S5CHWINDT 105 


Monica gifie și geme ca un animal înjunghiat. Unghiile 
i-au intrat adinc în pielea gitului. le simte umede şi fier- 
hinți. Miros a singe. Uruie trenurile, hurducă roţile, se des- 
thid ușile vagoanelor şi cad afară morţii grămadă, se înşiră 
de-alungul traverselor, unul după altul. Unii se lovesc cu 
capetele de pietrele kilomeirice şi atunci ţişnese creierii ca 
minja din dovlecii răscopţi. Un kilometru, un cap... pacl, 
un kilometru, un pi pan pac! Schwindt goneşie după tren cu 
tancul, sare alară, aleargă pe jos, săltind din hoit în hoit, o 
urmăreşte, e aproape, foarte aproape, îi smulge rochia de pe 
trup. și cămaşa, îi înşfacă sînul cu o mînă, îi desface genun- 
chii cu cealaltă... Erich, Erich. iarăşi... dacă ie mai apropii. 
mă ucid... 

Monica a tipat. 

Sa aprins lumina în odaie, chiar în odaia ei adevărată, 
Ea se sperie de lumină. Lumina e spaima. e blestemul expri- 
mat limpede, e osinda. 

In pragul uşii se află părinţii. Se apropie de pai. 

— Ce e, lată dragă, ce e cu tine?” 

Monica a deschis ochii sălbatic, încât i se vede mai mult 
albul decit pupila. N 

— „Lăsaţi-mă, Lăsaţi-mă, nu vedeţi că e aici? MES 

„A sărit din pat, sa strecurat printre părinți, a fugit in 
spre odaia de baie, Ei aud cum a ajuns acolo, cum a trintit 
cu putere uşa după dinsa. Părinţii sau apropiat de camera 
de aie. Dinăuntru se aud sgomote de mişcări desordonale, 
clinchet de obiecte de sticlă și țăcănit de metale. A căzut 
un pahar, apoi încă o sticlă. Sau spart. Apa curge în şu- 
voaie. 

— „Monica, Monica, deschide! i 

Nu răspunde. Nu se mai aude nimic. Doar un țipăt uşor, 
de neauzit aproape, din pricina apei ce țișneşte din toate 
robinetele. Usa e închisă. Dar are un geam de cristal mat. 
Să-l spargă! Tatăl fuge în vestibul şi se întoarce cu bastonul 
cu care izbeşie în geam. Țările cad cu sgomot asurzitor 

i - inții privesc untru. _ i 
a a rca paie jos. Cimentul e o baltă de singe, pe 
braţul stîng al fetei se vede o rană subțire, prelungă, fú- 
cută cu o lamă. 

LUCIAN RUGA 


Bucureşti, Octomvrie - Nocmyrie 1944 


POLITICĂ ȘI FILOSOFIE 


Tendinţa de a justifica dintr'un punct de vedere filo- 
sofic un regim politie, nu este de sigur nouă. dar mu e mai 
puțin adevărat că a devenit o modă exagerală pină la pa- 


roxism — în ultima vreme. De sigur, în cazul unei prime 
pas nimic mai îmbucurător decit o asemenea justificare: 
ilosofia. 


se pare, este de natură să ofere doctrinelor politice 
un fundament mai temeinic, mai lipsit de prejudecăţi şi erori. 
Filosofin are perspective mai largi, mai adînc omeneşti şi se 
situiază pe planul unei înțelegeri mai permanente a socia- 
lului. Jocul aparent şi adeseori confuz al instinctelor indivi- 
duale și sociale ale omului, nu poate fi decit clarificat si în- 
jeles în cadrul unei mentalități mai critice şi i mai obiec- 
tive, cum pare şi pretinde să fie cea filosofică. 

sigur nimic mai adevărat decit o asemenea credință. 
Numai că adevărul nu este unilateral, el are adesenori as- 
pecte multiple şi greu de precizat. Şi dacă, întradevăr filo- 
sofia oferă politicei o perspectivă mai largă şi mai înţele- 
pătoare, ea îi transmite în schimb și o mare doză de rela- 
tivism, ce se itaduce într'un mare desavantaj: concepțiile filo- 
sofice oscilind pe teme şi solutii foarte variate în ce priveşte 
formularea și rezolvarea nroblemelar. prilejueșie oricărui re- 
gim politic o justificare”, Si cum hiciun filosof nu poate 
pretinde că el este posesorul unicului adevăr. fără a cădea 
prin asta într'o atitudine pe care însăși matura filosofiei o 
infirmă, este clar că un regim politie poate alege din mozaicul 
atit de variat al sistemelor filosofice. pe acela care îi con- 
vine și îl „justifică“, 

Și dacă îm filosofie măcinarea diferitelor sisteme ce se 
infirmă și se exclud reciproc, poate fi interpretată, cu o doză 
mai accentuată de optimism, drept „creatoare“: în politică 
posibilitatea de a găsi asa de usor o justificare filosofică ori- 
cărui regim fie el cît de hazardat, nu reprezintă deci decit o 
sursă de prăbușiri. Fiindcă extravagantele şi comfuziile fi- 
losofice aparent inofensive pe planul idealizant al cercetă- 


rilor intelectuale. devin primejdii reale şi mai ales palpabile 
pe plan social şi politie. 


POLITICĂ SI FILOSOFIE 107 
Războiul actual ne-a făcut pe toți să simțim din plin, 
de ce sunt în siare anumiți politicieni, pentru a impune so- 
cietății o doctrină nefastă. 
Dar nu am ajuns încă la aspectul cel mai gray, pe care 
il prezintă problema raportului între filosofie și politică. 
deoarece nu posibilitatea de dispută și deci relativizarea doc- 
trinelor reprezintă pericolul cel mai serios pe care justifi- 
cările filosofice îl transpun mt) ae apr In definitiv, lupta 
pentru idei, chiar cu prețul sacrificării vieților omeneşti, este 
încă susceptihilă de a primi o justificare, Pentru triumful 
adevărului şi al binelui, chiar dacă oamenilor le este foarte 
greu să atribue un sens acestor două cuvinte de foarte multe 
ori goale, dar cu atit mai răsunătoare, speranța — "e sigur 
puțin justificată — întrun minimum simi al cepe apr vii pe 
care poi să-l aibă atit cei ce îsi dispulă adevăru a s Tag 
ce pretind că vor binele societăţii, îngădue si poate ndrep- 
täti lupta pentru adevăr sau pentru binele colectivitäjii. _ 
In acest caz, pentru ca optimismul de care vorbeam să 
nu devină inconștiență, se impune ca oamenii paige şi ma 
ales cei ce se văd sortiji să lupte şi să militeze pen a P > 
gresul social al unei colectivităţi, să fie mult mai prut sa iti 
mai conștienți decit filosofii. care, după, cit se peca tisa, i 
cut din ara și din elaia dea: orina sta cons an E 
losofia pe alte baze, o adevărată ii ee în E 
ori necontrolată și temperamentală, Dacă unei aser por era 
tivilăţi principale. filosofii pot cădea ei însăși victime s 
ÎN ăi pansa VOMA ix propria lor Iagruaicote,. te 
politică un astfel de spirit combativ ela Minti aria e 
răspunderi de astă pudra ei ŞI mMal:ai0s ac 
i rta întregei colectivități. | PEPI TA 
ia ta pe selativietaul teoriilor filosofice, și Apei 
care un asemenea ice nspă cre e eia justificare 
B E aia — dar întrun anume 
ecesa rogresară progresului, no y 
sens Din a por însă. relativismul Aa Arte 
malia foarte arak n prine Tenia a filosofiei si deci, nici cea 
epre “a ca Eger seu care o poate mosteni, dela filosofie, po- 
mai gravă co ; 
n ii è e 
hitia imposibilitatea sau dificultatea erans Bi bur p i 
rezolvarea problemelor înir'un sens unitar ṣi co aste. dă 
sade reală a sistemelor filosofice. Gorcetaree, şi ică mă- 
adevăr. chiar nerealizate pe deplin san in, fose, Mă unei 
sură, aduc prin ele înşile un pro absolut, această fantoma- 
pscensimi rapide spre AC Evita filor. cel pulin întrun se a 
prs o para € educare ireptată a fortelor noa 
mai resirins şi mai :0e 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


stre intelectuale și deci odată cu aceasta o mai deplină posi- 
bilitate de dominare a naturii şi ceea ce este mult mai de 
folos, o posibilitate de a stăpini şi dirija prin cunoaştere un 
domeniu mult mai necunoscut dech microfizica: ființa noa- 
stră, sub multiplele și complicatele ei aspecte. 

ar, din păcate, filosofii nu au numai obiceiul de a-şi 
disputa soluţiile, ci ceea ce este mult mai grav și mai ales de 
niciun folos, au şi pe acela de a formula problemele în chip 
incoreci, ignorind și falsficînd exigenţele rațiunii şi ale lo- 
gicei. Din cauza acestor confuzii fundamentale. siluate chiar 
în formularea problemelor, goana filosofilor după adevăr, de- 
vine o tentativă iluzorie și făuritoare de false aspirații, ostile 
oricărui progres, 


De astădată răul este iremediabil şi orice corectiv este 
exclus. De aceea nu există altă posibilitate de a salva filoso- 
fia în acest 


caz, decît înlăturarea radicală şi completă a unor 


asemenea concepții ce au la bază o problematică iluzorie și 
absurdă. 


Din nefericire însă, dacă sau găsit savanţi și filosofi 
care să pornească lupta împotriva acestui obscurantism al 
problemalicei metafizice, în schimb au fost numeroase ca- 
pete confuze ce s'au lăsat atrase de ademenirile facile dar 
fastidioase și orgolioase, ale unei psendo-problematice, ce 
nu numai că nu rezolvă de obiceiu nimic, dar niei măcar nu 
ştie ce are de rezolvat. 

asemenea carență a filosofiei din toate vremurile. a 
căpătat însă proporții impresionante în filosofia actuală, de- 
venind o modă spăimîntător de preienjioasă şi necruțătoare: 
este vorba de acea zornăitoare şi pompoasă „filosofie“: 
iraționalistă, intuijionistă, existențialistă, ete. O asemenea 
modă filosofică a transformat absurdităţile verbale în „expe- 
riențe creatoare” și a ridicat confuziile cele mai neobisnuite 
a rangul de mituri. Este vorba de un fanatic si necontrolat 
triumf al obscurantismului, de o stranie izbucnire a comple- 
xelor celor mai întunecate si mai nesănătoase dela asa zisei 
„spiritualității“ omeneşti, 

asemenea filosofie iraţională a declarat o luptă în- 
dirjită și oarbă adevărului, ştiinţei şi mai ales rațiunii, pro- 
movînd un adevărat doemaiism al absurdităţii. 

i u e de loc greu să ne închipuim pină unde poate îm- 
pinge dezastrul unci societăți, un regim politic ce are drept 

undament și justificare o asemenea filosofie. 

„ Dogmele iraționaliste, atit de categorcie şi de incontrola- 
bile, vor justifica o dictatură absolută. o constringere cu atit 
mai 'răprasnică cu cît nu are nevoie argumente şi con- 
vingeri raționale. De sigur, că filosofia raționalistă. dar dog- 
matică, putea favoriza o constringere a maselor, însă pe 

za unor principii raționale ce se impun prin evidenţa lor. 


POLITICĂ ȘI FILOSOFIE 109 


Astfel de dogme suferă aşa dar un amendament, o con- 
dijionare: evidența rațională a principiilor, 

Ce ame ent, ce control poate oferi însă un regim 
politie, ce nu admite decit revelații unice, iraționale şi din 
această cauză chiar intransmisibile? 

După cum filosofi ca Heidegger, Kirkegaard, Bergson 
chiar, își justifică construcţiile metafizice prin anumite re- 
veluții de natură iraţională și nesupuse girului verificator 
al logicei, tot astfel doctrinarii politicei de dreapta vor im- 
pune şi construi formele dogmatice a unei societăți care prin 
însăşi caracterul ei ancorat în irațional, are o singură justi- 

re: dreptul. pe care îl dă politicianului asemenea con- 
cepţii filosofice, de a ignora orice limită. de a nu admite 
niciun conirol. de 3 avea o credinţă oarbă în revelajiile per- 
ale „fiihrerului”, ? 
eie ai mult decît atit, pe ce bază se va consirui o ast- 


menea societate? Pseudo-problemelor filosofice, doctrinarul 


iticei de dreapta îi va substitui o artificială şi iluzorie te- 
S socială s; politică. Inainte de a realiza o asemenea 
societate, el nu va putea să vadă că problema fatati ei 
eonerete nu se mai pune, deoarece punctul de plecare e: eo 
pseudo-problematică socială şi pote un „ideal res sbg 
politic“, care, mai înainte de a fi sau nu realizat, este i 
lizabil din motive principale, deci arii d tt 
T construcție socială ṣi politica, care) "t 
să PS Area forță, dar de o forță oarbă, prin ce mijloace 
ï se impună? 3 ai 
ăi jp a răspunde la o asemenea întrebare, rea okunan 
mai întii să solutionäm o alta: Prin ce niijioace de - p 
losofia care iusiifică o asemenea aberaţie politică 2 a 
Evident că nu prin argumente; ea promovea din bai 
i revelații iraționale, ce îşi vor găsi aderenti, și, ies 
Heike nu în deajuns de puțini, printro acliune i. arges e 
ce va avea ĉa instrumente arp o parie manika, n siia pupe 
iii iniinați în praia citea O -astfel de filosofie a 
un aaeoa jutezaediaz între semnificația rajională a ști 
și semnificația sentimentului artistic. dili sii o astă 
Instramentele gi metodele unii! recip ofit t de aceleași 
de justificare „filosofică“, au imitat şi profita 
ăbiciuni şi ziuni hibride. ati 1 ci 
bin ai enda de o abilitate greoaie si mărginită la clisee, 
aptat aderenţi — sau mai bine zis complici. — PE n 
ns tiile unui „fiihrer”, posedat de mituri obsc 
popoarelor i roare. CE de a e 
Sub E ulăui unei astfel de pisc E măgar 
ci discipline a spiritului tifos în nebunia ce i-a 
au falsificat-o pentru a se putea justifica 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cuprins, fanaticii impostori, pe baza acelor dogme decretate 
de filosofi pe care i-au ales să le ascudă instinctele cu extra- 
vaganțele lor teoretice — au profetizat printrun lanţ de 
crime superioritatea unei rase, pornind la o acţiune uriaşă de 
distrugere a celorlalte societăţi, 

lăsăm la o parte acum partea grea de răspundere şi 
de crimă faţă de umanitate ce revine unni asemenea regim 
politie, Ea are o evidenţă prea concretizată și prea ne apasă 
încă prin amintirea urgiilor nu de mult trecute, pentru ca 
să nu fie saneţionată imediat. cn toată asprimea pe care 
dirzenia adevărului pus în umbră și justiţiei încălcate o cer 
în chip imperios. 

Să ne gindim însă si la consecințele pe care extravagan- 
jele filosofiei existenţiale. iraționale, ș. a., le-au determinat 
și le-au provocat, Oricît ar vrea astfel de mistificatori ai 
filosofici să se degajeze de strivitoaren răspundere morală ce 
e revine, invocînd libertatea de a gindi și „desinteresarea “ 
inerentă cercetării adevărului, ei nu vor reusi să mai con- 
vingă pe nimeni dintre cei care au suportat povara unei ex- 
periențe atit de covîrşiloare şi care, după ce an văzut tot 
ce au văzut, după ce au suferit tot ce au suferit, vor mai 
păstra o încredere neclintită în puterea adevărului de a în- 
făptui binele si vor consimţi, și de aci înainte, să creadă în 
destinul omului. 

„Justificările” pe care asemenea impostori ai filosofiei 
le-au prilejuit criminalilor de războiu, necesită revizuirea for- 
mulării libertăţilor intelectuale în sensul condiționării ace- 
stei libertăţi de obligaţia de a respecta legile stricte ale lo- 
gicei. Trebue să se sfirsească odată cu lipsa de răspundere 
pe care cei ce militează anumite idei san o anumită „filo- 
sofic“ an afisat-o si o mai afişează încă. 

Filosofia lor mistificatoare, pe care. peniru a o putea 
modela, nu s'au dat în lături dela încălcarea loricei și în 
cadrul căreia de sigur că „tezele“ lor ar fi fost dela început 
excluse, a dat o justificare nefastă și odioasă tuturor cri- 
melor pe care fascismul si hitlerismul le poartă și le va su- 
porta răspunderea la ziua judecății. 

Numai cînd acești iranti morali ai criminalilor de răz- 
boiu vor fi tăcut pentru totdeauna și vor trage consecințele 
acțiunii lor de mistificare a culturii. numai atunci, presti- 
giul filosofiei îşi va recăpăta dreptul de a justifica aspira- 


tiile unei doctrine politice ce îsi va asuma rolul de a re: 


clădi din non civilizația și cultura pe urmele dezastrului 
prin care am trecut, 


FLORIAN NICOLAU 


BORELE VIEŢII 


Sub pămint, 

Intrun [und 
Profund 

De mormint, 

E al nopții neam 
Neplunian, 

Fi tirăse în tirșiit, 

Piriit şi răpăit 

Braţe negre precaute, 
Ca să caute. 


Sus în ramuri pesele 'n rumoare 
Sunt făpturi ce clocotesc în soare; 
Ele intr'un monstru instrument 
Prind străpungerarea solară = 

In svîrcolire perpendiculară, 
Prind pămîntul mîntuit Ei 

Şi-l evaporează pină n seară 
Şi-l trimit spre zei ca pe un must, 
Oferit întrun holocaust, 

Ca din energia 'n vibrațiune 

Să creeze Noua C'reaţiune, 


Sub pămint 

Intr'un fund 
Profund, 
Braţul 
Negru 

la de-a-rindul 

Tot pămintul 

i-l preface n 
Suc. 

Ei îl duc... 


112 


VIATA NOMINEASCĂ 


Sus deasupra, metamorțorate, 
Zece roze 'ncoronate, 

Zece felo în extaz formate, 
Zece surioăre cu-aripioare, 
Cată liniștite în spre soare 

Si "n suire n plăsmuire sfintă 
Fără nicio țintă, cîntă. 


Sub pămint 

Ca 'n mormint, 

Toţi, pasiva 
Sepä 

O aruncă 

Intr'un mare tub 

Ce-i subteran. 

Și 'n pom pare 

O pompare 

lar viscoasa sevă 
Urcă 'n vase. 


Sus în cerul lor apare-o fată 

Sa mărită gi Meriana, 

Se prosternă în genunchi şi pură, 
Fa deschide urna si prefiriă z 
Din săminja pomului, prin cînturi 
Către raza celor patru vinturi, 
Tainicile, sfintele iise 

In pämint de rădăcini promise. 


Sub pămint, 
Intr'un fund 
Profund 
De mormiînt, 
E al nopții 
Neam 
Neptunian. 


GEORGE MAGHERU 


[À 
INSEMNĂRI DESPRE G. IBRĂILEANU 
ORIGINEA, FAMILIA, PĂRINȚII. 


„Nicio îndoială nu există asupra obirşiei armene a lui G. 

eanu, Actele, ca şi propria mărturie, o confirmă. Con- 
temporanii ne atestă chiar că „in intimitate era mindru de 
originea lui — cu drept cuvint, fiind dată vechimea naţiei 
şi a culturii armenești. — dar în public se pare că se cam 
rușina de nnmele lui cinstit armenesc, de Garabet“ (8). 

Un orgoliu rasial nu se constată însă nici în opera, nici 
în împrejurările vieţii criticului. dorinţa de a se integra nea- 
mului arzînd în el mai vie decit turburile chemări ale sîn- 
gelui, Și ca unul ce nu punea preţ pe factorul biologic, Tbräi- 

u se socotea — complet asimilat sufleteste — drept romin 
adevărat. „Intr'un rind — mărturiseşte Mihail Sadoveanu — 
a spus zimbind că. probabil. e cel mai vechiu moldovean 

i noi toți, căci strămoşii lui stau aici dinainte de descă- 
lecarea Moldovei“ (7). Cum Alexandru Vodă Bătrinul a re- 
cunoscut întradevăr privilegii ale neguțţătorilor armeni află- 
tori în țară — aserțiunea pare, pînă la un punct, îndreptă- 
țită. Totuși divagaţiile pe tema provenienții impure din punct 
de vedere etnic nu lipsesc şi curiozitatea e că vin din partea 
unor alogeni, Aşa, considerind că „are capul mare, ochii mari 
şi lunguroşi în forma mi ei, umerii obrajilor puternic ie- 
siji în afară, nasul tipic hetit, braţele ceva mai lungi ca de 

iceiu, în proporție cu picioarele — toate. dar toate carac- 
tore tipic hetite, vestasiatice; de asemenea temperamentul, 
amestec cu totul caracterisite, de impresionabilitate vibrantă 
de scepticism glacial“, — Sanielevici conchidea că are 

„toate însuşirilie ca să reprezinte nu numai întreaga arme- 
nime de pe glob, dar chiar toată Asia anterioară“ (5), 

Trăsăturile feţei, ce-i drept, caracteristice, sugerau por- 
niri interioare pe care — înir'o măsură — omul le avea; dar 
cu criteriul somatie deducțiile devin fabuloase, iar fantazia 

biologului duce la curate extravaganje. Aceluisgi Saniele- 
vici „nasul proeminent“ îi vorbea despre „avintul dinaricu- 


114 VIAŢA MOMINEASCĂ 


lui“ „miga bărbie ştearsă” despre „retragerea îm sine a vest- 
asiaticulai”, „visătorii ochi languroşi despre, „ardoarea şi 
fanatismul arabului”. „părul vel blond roscat despre „pa- 
tosul epic al dalicului”. lată-l asa dar pe icoreticianul speci- 
ficului național exponent al continentului profeților, Asia, 
unde — după vorba lui Gobineau — în fiecare om se ascunde 
un sacerdot... (9). | 

Spirite mai dușmănoase îi dădură denumirea de Ovanes 
(A. Vlahuţă), Arţibur (M, Theodorescu), ba Chendi îi proleră 
cu subințelesuri formula munas parof paregam baro Garabet, 
Prin analiza numelui N. Torga insinuă o extacție portuară, 
cosmopolită, poate otomană a criticului și fără îndoială că 
nu animat de bune intenţii. Stere îl numeşte în romanul său 
„circasiamul Spiridon Ciorbadgioglu”. Ga 

In vreme ce ascendenja brăileană și caucaziană rămin 
ipotetice, rădăcinile familiei se întind în pămîntul Moldovei. 
Astăzi ramificațiile sunt destul de răspindite şi pină nu de 
mult ni se semnalau: um doctor Ibrăileanu la Focşani, un pro- 
fesor de limba germană (tot Garabet). Ibrăileanu la Galați 
cu doi fii: Aurel, avocat si Virgil, inginer la C, F. R.; un Cri- 
stea Ibrăileanu si un Mihai Ibrăileanu, inspector judecăto- 
rese, un Grigore Ibrăileanu, fost funcţionar în Bucureşti, în. 
fine Varteris Ibrăileanu negustor în Tecuci. Alte rude se 
mai aflau la Roman (2). A 


Dacă după tată coboară din Botoşani. spița maternă e 
originară din Romaa Bunicul din spre mamă, Andronic Mar- 
covici, ar fi fost un om foarte deştept (5). pe care însă ne- 
votul nu-l apucă, mnrind. «e pare, înainte de cincizeci de ani. 
Fusese căsătorit cu Vartenia Marcovici, femeie fără carte si 
săracă. după toate aparențele, venind dintr'o clasă de jos unde 
nu există „creşterea în bumbac” (5). Fire naivă, sentimen- 
tală și curioasă. vieaja nu-i oferise Varteniei multe bucurii. La. 
70 de ani îi plăcea să afle multe despre lume. ispitind totul 
gi punind felurite probleme. „Pentru ea lumea exista şi era 
veşnic nouă şi plină de mister. Stelele, cerul, vieața plantelor, 
a animalelor, cauza tuturor lucrurilor — o interesau necon 
tenit“. Bătrina visase poate condiţii mai bune, dar avea și 
melancolia lucrurilor duse. Plină de grijă peniru Garabet, îl 
va fi petrecut de multe ori la gară cu nostalgia unor noi ori- 
zonturi, căci această femeie incultă simțea „poezia subtilă a 
unui tren (a unei adunături de oameni necunoscuţi) care a 
stat o clipă în stație şi apoi sa dus departe, tot mai 
parte...“ (5). Cum era bunica vedem dintr'o fotografie din 
1883, Resemnată, cu adincituri de suferinţă pe faţă. e îmbră- 
cată întrun palton modest cu minecile şi gulerul blănite eco- 
nomicos. Poartă un capuşon cu marginea tot de blană şi gin- 
găşie tardivă! — ţine în mînă o floare. Văduvă şi paralizată 


A 


INSEMNĂNI DESPRE C, IBRĂILEANU 


t15 
spre sfirsitul vieţii, muri la Roman prin 18%. do i de 
ani după ce ingropase pe Maria filaj prea za ga & 


i a. adai Marcovici avu trei copii: pe Maria, Teodor și 


După actul de naștere al lui Garabet ni 2 
că Maria Marcovici sar fi născut în 1986, îi bile, 26 de 
ani cînd l-a născut. Actul de deces însă presupune ca an al 

işterii 1542. lata dintii ni se pare totuşi mai sigură, Ibrăi- 
sa cra afirmînd în Amintiri că mama lui a murit la 
Portretul mamei lui Codrescu din Ade i 
al Mariei. Murind tînără (la 17 Air dan iNO dept 
pilul avea doar cinci ani, Garabet n'o tinu minte si imaginea 
ei şi-o făuri mai tirziu după o fotografie decolorată şi din 
auzite. Fusese „o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu 
ochii căprui” (5, 4). Moartea surveni din cauza unei naşteri, 
la Roman, în zorii unei zile de toamnă. 
„Al doilea copil. Teodor Marcovici, veni pe lume în 1849. 
Foarie inteligent, deşi nu terminase mai mult de patru clase 
„(așa cum se făceau prin 1360), Teodor e un tip inte- 
resant si avu asupra lui Ibrăileanu o influență considerabilă. 
Neavind mijloace de a învăţa mai multă carte, se instrui 
singur și reuși a ajunge un „om modern” cu toate că unicul 
lui mediu era cafeneaua, În stare să explice fenomenele na- 
imrale ca orice manual de fizică, priniro sforjare intelec- 
tuală proprie. devenise, fireste, ateu. Natura îl mai înzesirase 
cu o mulțime de talente: croia cu îndeminare rochii femeiești, 
repara ceasornice. colora fotografii. In vieată se ariita însă 
ca un sceptic (nu era cu nimeni în politică), și mizantrop. 
primea pe nimeni acasă. nu întretinea legături cu rudele 
are, avea spirii critic şi ironist. Dacă în Rominia sar fi 
făcut un partid nou. revoluționar, dar nu utopic, ar fi aderat. 
Aristocrat din fire. umbla bine îmbrăcat și se ferea de mul- 
jime. Nu suferea atingerea nimănui şi în discuţii îşi combătea 
adversarul cu violență. Distins, izolat. cu răspunsuri la toate 
problemele, trăia din citeva mii de franci pe care le da cn 
ndă, pricepîndu-se la mînnirea sumei în aşa fel incit să 
producă un venit cît mai mare. De suferinta celor la care 
ținea se induioşa și el, dar pretindea oricui o purtare demnă. 
„Cred că a fost omul cel mai bine înzestrat din toată familia 
noastră — notează Ibrăileanu. Se zice că eu îi seamăn, Se 
poate. Dar cu sunt el amestecat cu o mulțime de lucruri de o 
valoare... inferioară, Aurul lui sa amestecat la mine cu multe 
metale inferioare. E ceva greoiu, e o stingăcie, e o li de 
gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la din- 
sul” (5). La i şi şase de ami, după moartea sorei 
sale, Maria, se înamoră de o doamnă din Roman, 
fiică a Eleonorei —, proprietară de moșie la Poiana lui Iu- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


116 


ste îi cauză multe neplăceri, de unde 

lui ciudate, In August 1876 îşi rupse 
bolnăvi de inimă, 
de trei 


rascu. Această dra 

probabil şi purtările In. 
donă degete la un ferestrău mecanic şi se imh d 
Muri peste doi ani îm lanuarie 1888 în vîrstă numai 
zeci și opt de ani. i Di E 
fasia (Tasica) Marcovici se măntă cu Isaia Trancu, om 
blind şi de treabă, casier de mărfuri în gara Roman, apoi 
şef de staţie în Iveşti (Tecuci), Galbeni. Buhuşi si Taşi. 
foarte frumoasă. foarte delicată, foarte poetică şi, peniru 
aristocrată”, căci nurhai ea trăia mai bine, mai „înalt — 
mosul meu era funcţionar la căile ferate, — mătuşă-mea ort 
cineva foarte deosebit şi cînd venea la Roman era un event 


ment. Fu o iubeam cu un fel de entusiasm pentru căldura 
pentrucă mă iubea 


ei sufletească, pentru ochii ei frumoşi, i 
şi ea, pentrucă-mi dădea lucruri bune” (5). Intr'o fotografie 
mătuşa are însă ochi pătrunzători, buze strînse, bărbie 
voluntară. încît aerul e mai de grabă al unei severe supra- 
veghetoare de pension, Rochia neagră cu guleras alb brodat, 
sub care a legat un papillion inspiră o gravă eleganţă indi- 
cată de altfel şi de finetea trăsăturilor. | 
Muri în laşi. nu demult, după o vieaţă îndelungată și 
fericită. | 
Ce fel de oameni var fi fost bunicii din partea tatălui, 
nu putem sti, E cu putință ca strămoşii lor să se fi tras 
prin părțile dunărene dacă ne gândim că lui Teodor Ibrăi- 
leanu, i se mai zicea şi Brăileanuj Ca şi Marcovicii, părinți 
lui Teodor erau armeni, dar din“ Botosani. Se numeau şi & 
Garabet si Vartenia. Cind se vor fi, stabilit acolo e greu de 
spus. Cert este că pină la 1662 documentele nu pomenesc de | 
armeni în Botoşani. Abia la acest an e pomenit un David 
_nemesnicul“ (6). Armenii trebue să se fi aşezat totuşi în oraş 
cu mult înainte. La 1639, Vasile Lupu dă unui Cristea Brăi- 
leanul mosia Rusilor dela Botoşani „pe care o hotăriseră mai 
mulţi tirgoveţi“ (6). Nu putem însă face nicio legătură între 
acest Cristea Brăileanul si bunicul lui Ibrăileanu. l 
Conform actului de dedes (1), Teodor Ibrăileanu se 
născuse în anul 1842. Invățase si el patru clase primare și rä- 
mäsese cu cle, La 28 de ani se căsători cu Maria Marcovici şi 
după sase ani. pierzind-o, se însoti pentru a doua oară (in 
1877) cu o Chita. Dar nu iubise decît pe cea dintii pe care 
o luase „dintrun amor plin de scrisori de dragoste și de 
toate îmcîntătoarele nebunii ale tinereții“. Era un om „voinic 
curajos bun şi de o inteligență mijlocie“. „Avea un caracter 
admirabil. din care putin am moştenit — spune fiul. Am 
mostenit jovialitalea pe care mi-a împutinat-o boala si altă 
partie a caracterului meu. Nam moştenit egalitatea ca 
racterului lui. răbdarea, și optimismul lui. El, orice necaz 
cît de mare (pierderea averii, lipsa banului pentru ziua de 


` 


INSEMNĂRI DESPRE G. IBRĂILEANU LIT? 


miine, etc.), ar fi avut, rămiea iot vesel, parcă i i 
! ni a i-ar fi ve 

o mare bucurie. El nu se irita niciodată, orice i-ar fi eat 
cineva, oricît de nedrept ar fifost cu el, orice i-ar fi spus. 
Cel mult, scotea un oftat, de mirare mai mult, de mirare 
că cineva poate spune asemenea lucruri” (5). Fu impiegat fi- 
manciar și administrator al mai multor moşii. A murit le 
21 Septemvrie. orele 5 dimineaţa, tînăr, de 45 de ani. 


AL. PIRU 


BIBLIOGRAFIE 


1. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Dosarul [eu] cdsdtoria Domnului arabe 
E t 
Teodor Ibrăileanu cu Domnijoora Eleng Carp Nr. iti, 1001, 5 Iulie 
> 17 file (cuprinde și actele de deces ale Mariei și Teodor Ibrăileanu). 
2 ALEXANDEHU EPURE, Contribuţie În cunoaşterea vieții şi o inceputurilor 
literara ele marelui Q. Ibrăileanu, Roman, 1930. 
n DER sI MANI, Adela, roman, Bwe. „Adevărul f, a, 
6. IB LE „ Amintiri din copilăria pi adolescență in Aderă i 
e. Aarte haa BS4 din 14. X1.1937. x ze ETEN 
LEANU, Amintiri din copilărie și adol å í 
pi ertiatie nr. 880 din 10.XT1,1937, á aai i iiia Pee 
e mpag Studii şi Documente, V, pp. 218, 222. 
VEANU, G. ţi 
rs n ia NU, G. Ibrăileanu in Insemtäri iepene, 1930. nr. 7, 
E~ i pneg Topertiames roucjiorar, Bucureşti, 1921, p. 248. 
> ELE ı Un Imptător i i i 
gti 1820 asc p pentru fărămiam în Ad bit. pi art, div 


MUZICĂ MECANIZATĂ 


Maşina este creaţia omului meren dornic de comoditate, 
de minim efort și randament maxim. Fiind prin esența ei orea- 
lizare pur socială, masina a cuprins în angrenajul său toate 
manifestările vieţii. Și dacă ca sa pus în slujba indilstriei și 
războiului — pentru a nu pomeni decit de preocupările mai 
de acinalitate. — de sigur că ea nu putea rămîne indiferentă 
față de cea mai socială dintre arte: muzica. Ar fi o 
însă a considera „cutiujele cu muzică” (boites-a-musicpae), 
Flasnetele sau pianele electrice. ca un rezultat pozitiv în 
această direcție. Atunci cînd tehnica întră în contact cu arta. 
ca trebue să se adapteze ei, și nu vice-versa. Tehnica va 
sfirşi prin a da prioritate condiţiilor vitale artistice şi nu le 
va nesocoti pentru a satisface scopuri de interes minor, 


Ei 


Tehnica nu ne-a oferit pină acum un instrument creator 
în muzică, un instrument, în care vicața să se combine armo- 
njos cu materia moartă. Tehnica sa mulțumit doar să repre 
ducă și să răspindească. ca ta lui Edison deschide acest 
drum: si rit pe sul deformează timbrul vocii şi al în 
strumentelor, întrun astfel de hal, încît doar un observator 
foarte atent mai poate distinge o notă bine întonată, sau un 
cuvint clar rostit. A doua fază a fonografului, imprimarea 
pe discuri (mecanică), e mult superioară din punet de vedere 
al autenticităţii timbrului. Prezintă totuşi neajunsuri, dintre 
care cel mai important ar fi numărul limitat de instrumentiști 
ce pot executa bucata muzicală, aceasta din cauza proasteloi 
condiții acustice, Prin imprimarea electrică de astăzi, toate 
vechile neajunsuri cad; un disc prezintă astfel, condiţiile op 
time de erp audiție. 

A rivind obiectiv, putem totuşi imputa discurilor lipsuri 
iremediabile din ali i de eiaa artika; pentru a nza 
emoția, pe care ţi-o provoacă adevărata muzică, trebue 

fii în contact direct cu artistul tălmăcitor. De sigur că aceasta 


MUZICĂ MECANIZATĂ 119 


e mai ales adevărat peniru aria muzicală, particularitate care 
o deosebeşte de celelalte arte. O poezie, o velă sau chiar o 
piesă de teatru se pot ceti, o pictură se poate admira, fără 
a avea nevoie de prezența artistului, a interpretului. In mu- 
zică, absența acestuia e mai supărătoare. Discul e ceva negru 
şi rece, care numai la frecarea unui vîrf de ac, reproduce su- 
netele; apoi discul cternizează un moment; în acel moment, 
artistul poate fi sau nu fi într'o stare sufletească propice 
unei bune interpretări (nu putem cere niciunui geniu să aibă 
numai zile bune). Și dacă imprimarea îl prinde întro zi 
neagră, impresia noastră asupra ariei sale e complet dena- 
turată. O comparaţie a mai multor solişti, interpretind aceeași 
bucată, comparaţie făcută după discuri, este de cele mai multe 
ori falsă. Nu e mai puţin adevărat că prin discuri am putut 
păstra documente de neînlocuit: vocea lui Şaliapin, a lui Ca- 
ruso, sau a lui Moissi. vioara lui Sarasate, pianul lui Pade- 
rewski, sau Rachmaninov. 

Interese comerciale au lăcut ca discurile să ia un avint 
mare, mai ales în Apus. În Anglia există săli de concerte cu 
pick-up-uri imense, unde se ascultă în prezenţa unui nume- 
ros public, primele audiții ale înregistrărilor; de asemeni pu- 
blicaţii periodice de specialitate pun la curent pe cunoscători 
cu fiecare imprimare nouă. 


+ 


Radio-ul are un avantaj asupra discurilor: prezența 
artistului e simțită mai mult decit la gramofon, şi această 
prezență, dă operei de artă mai multă auteniicitate. 

Din alt punct de vedere, al educației maselor, de sigur 
că radio-ul e un mijloc excelent, fiind ieltin şi la indemina 
oricui, Dar şi această chestiune are un revers: e un lucru 
bine ştiut că pentru a face cultura unui copil, ca şi a omului 
simplu, trebue să prezinţi această cultură sub formă distrac- 
tivă. Dacă educaţia e „dirijată“, rezultatele sunt aproape 
totdeauna excelente. Din momentul însă în care nu mai există 
o supraveghere, copilul sau omul simplu nu va mai asculta 
o conferință sau un concert, ci va căuta un ali posi de radio, 
care îi va servi o muzică plăcută poate, dar de cele mai multe 
ori de prosi gust. Această posibilitate oferită de radio, de a 
capta la orice oră, orice fel de program, é deci un desavan- 
tajos obstacol pentru o bună educare muzicală. 

Una din cauzele vulgarizării muzicii din ultima vreme 
— vulgarizare în sensul cel mai preparativ al cuvîntului — 
se datorește, în cea mai mare parte, noilor condiţii tehnice. 
Dacă acum 20 de ani, trebuia să ne deplasăm la Salzburg, 
Paris, Londra sau alt mare centru muzical pentru a asculta 
pe cutare mare dirijor, sau solist, astăzi îl putem auzi în 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mizerabil birt, execuţia fiind punciată de sgomotul far- 
furiilor, al risetelar si al plescăitului maxilarelor, Inir'un 
astfel de mediu, e normal ca respectul pentru muzică, pe car 
inaintaşii noştri îl duceau pină la idolatrizarea artistului, să 
scadă, iar legendele, care îi intovărăşeau totdeauna persoana. 
să dispară? 


[i 


Cinematograful a accentuat această tendință de vulga- 
rizare prinfaducerea pe ecran a marilor personalități muzi- 
cale, puse să se miște în faţa publicului, care e incintat că 
a văzut pe dirijorul X sărutind cutare vedetii, sau că a desco- 
perit un rid pe ceafa tenorului Y, - 

Apoi muzica de acompaniament, aceea care comenteazi 
acțiunea Filmului, e de cele mai multe ori o calamitate, Există 
de sigur şi cazuri, în care marii compozitori au scris pestii 
film (Homneger, Ibert, Korngold, Kurt Weil), reuşind lucruri 
frumoase; dar ele rămin lipsite de orice interes pentru ade 
vărata artă. Partiturile minutaie, amestecul regisorului, al 
producătorului, al directorului de scenă în compunerea mu- 
zicii, nu pot da rezultate bune, è 

Care ar fi atunci motivul, pentru care artişti consacra 
şi cu tradiţie s'au lăsat prinşi de acest gen de muzică subul- 
temă? Răspunsul nu e greu de dat. Dacă se poate vorbi de. 
un Mecena al compozitorilor. apoi acesta se numeşte astăzi 
Cinematograt, Intr adevăr condiţiile materiale, pe care Stu- 
diourile le oferă celor cu care conlucrează, sunt strălucite. 

Dintr'un punct de vedere, e păcat de talentele irosite întrun 
lucru sterp și lipsit de valoare, dar nu putem şti dacă viitorul, 
care ascunde, , atitea lucruri, nu va ridica acest gen de 
muzică mecanizată, minutată și super-programatică, la rangul 
muzicii pure, z 


i d 


MARIUS CONSTANT ~ 


vizita premierului britanie la Moscova. Vom urmări de da 
füşürärea 
adici dela 22 Octomvrie încvace. 


zi chiar după înapoerta în A 
ten de jure a guvernului „provizoriu” al generalului de Gaulle. 


rian steagul 
trebuit să 
a luat totul ab 


CRONICA EXTERNĂ 


Inlăţişăm aci situația internațională aşa cum arăta ea indută după 


] t 
evenimentelor din ziua reîntoarcerii d-lui Ci i aa 


RECUNOAŞTEREA GUVERNULUI DF, GAULLE. 


„Primul fapt politico-diplomatie de seamă care s'a produs a doua 
nglia a primului ministru a fost recunoaşte- 


i Nu i-a venit de loc uşor acestui colonel de Gaulle, înaintat la gra- 
de poneral de brigadă de abia în Aprilie 1940 să se impună ca 
Franței. Și nu s'ar putea cituși de puţin spune despre el „qu'il a brûlé 
”, Dimpotrivă. S'ar putea întoarce expresia și spune că etapele 
trebuit să le străbată au fost atit de pline de piedici încit sunt 
care i-au consumat lui enorme rezerve de energie. 
Dela 1% Junie 1940 cind, refugiindu-se pe pămintul Engliterri, a 
cu crucea Lorenei a rezistenței şi pînă la 23 Ootomyvrie 
944 cind, în slirşit, a fost recunoscut ca port-cuvint al Franţei, «i a 
cîştige poziţiile una cite una şi cu cazn multă. 
Se va serie intro zi, fără îndoială, odisecu seestui gal dirz cary 
organizind primele nuclee de rezistență şi care a înjghe- 
bat miinunchiul „Franţei libere” şi a pus în mişcare rețeaua de sabotaj 
teritoriul ocupat de inamic pină o putut începe u vorbi 


păzi 


0 „franjă combutantă”. Deocamdată încă nu se cunosce amănuntele. 
Coca ce se qüe este cii in lunile cele mai întunecate, cl a întreţinut nădej- 
a papurau francez, că el a fost sufletul rezistenței, că el a organizat 
t de arme şi de explozibile putrioţilor care lucrau în umbră, că 
ul a pus la cale răpirile acelora care erau mai de folos în afară decit 

el a reconstituit legiunea. Și totuși în Noemvrie 1942 a vrut 
să i se opună pe Darlan, Apoi, pe generalul Giraud. Fiindeă de Gaulle 
ayen Mat e TAE a pirma aaa că Pină la urmă, îns”, a izbindit 


să-şi desemneze guvernul, prin alegeri libere, lu care să participe toți 
francezii, Nu ză chei a sari de rezistență, fiindcă a Fosi aivi şi 
“a agitat, să tragă mai mult în cumpănă decit principiile democratice. 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fară de asta, Ji repugna idees cu un militar de carieră, cu grad numai 
4 general de ir să fie cel mai inalt personagiu intro țară unde 
armata („la grande muette”) navea deloc cuvint în politică şi unde eran 
atiția mai vechi în grad ca ci, Se întrebau: Franța care a făcut în cei 
şuptezeci de uni de existență a Republicei a treia, o Sepi in: reiau 
proastă cu amestecul militarilor în inte țexperiența Mac-Mahon, €x- 
perienja Boulanger, experiența Peinin) accepta-va o a patra asemenra 


experiență? N 
Ai Cansiatăriló făcute, insă, pe pămintul Franţei în cele patru luni 
de după invazie au încredințat pe anglo-americani că, întradevăr, de 
Gaulle este pentru francezi o deviză, un simbol, un stegar. A mai con- 
tribuit şi cuvintul Sovietelor, aşa că la 25 Octomvrie, în urma acordului 
intervenit la Moscova între d-nii Stalin şi Churchill, acord pe care d-l 
Averell Harriman, ambasadorul american, a plecat să-l comunice şi la 
Washington, cele trei guverne an recunoscut şi de jure guvernul „provi- 
zoriu” al generalului de Gaulle. X 
Din ziua aceea Franja a inceput să înainteze pas cu pas în spre 
locul pe care l-a deținut cindva în rindul marilor puteri. 


RELUAREA RELAȚIILOR DIPLOMATICE CUITALIA 


Al doilea fapt politico-diplomatie dela sfirşitul lunii Octomvrie 
(mai puțin important ca primul dar care, totuși, merită semnalat fiindcă 
arată atiitudinea comuni engl atenta SOVICA) este stabilirea legit- 
tarilor diplomatice între cele trei mari puteri şi Italia. ý 

Spuneam in cronica trecută că d-l Churchill, aflindu-se în Italia, 
luase cun ință acolo de o adincă nemulțumire care se amesteca fu 
sufletul italienilor sentimentali cu un fel de jignire din pricină că trecuse 
aproape un an dela armistițiu şi tot nu li se arăta din partea aliaților 
semne de ine şi de prețuire cum ar fi fost, bunăoară, acreditarea 
pe lingă guvernul din Roma a unor ambasadori. Italienii ştinu bine că 
st din toată inima în slujba cauzei naţiunilor unite. Din prima 
zi, ŞI totuşi, dpi atitea luni, încă erau socotiți „cobeligeranți” şi trebuluu 
să aibă cu Inaltul comisar raporturi dela învins la arie a, re să 

D-4 Churchill, cunoscător perspicace al sufletului italienesc şi-a 
dat seama numai decit că această chestiune de amor-propriu este mai 
însemnată pentru italieni decit chiar problema hranei, şi i-a vorbii lni 
Roosevelt în consecință la conferința pe care au avut-o reună lu 

bec. intele s'a lăsat convins uşor. Ştia că acordind Italiei cin- 
stea de a o socoti „almtă” şi de a înlocui comisarii de control prin am- 
basadori, va face poze italienilor din Statele Unite şi că aceasta nu-i 
va putea fi decit de folos în alegeri. 

|! Urma, însă, să se obțină şi asentimentul lui Stalin. N'a fest greu 
nici asta căci Sovietele, dintru inceput, s'au arătat pline de înțelegere şi 
de bună ere faţă de Italia nouă. Aşa că la 25 Octomvrie. după ce sa 
terminat conferința dela Moscova şi au început să se aplice hotăririle 
luate, Washingtonul, Moscova şi Londra au înștiințat simultan Roma că 
au reluat relațiile diplomatice, notificindu-i tot de odată şi nnmele celor 
trei ambasadori pentru care cereau n entul. 

Este bine să reținem ca indiciu de unitate de vederi şi de acţiune 
între cei „trei mari”, sincronizarea atit a declarațiunilor lor de recunoa- 
ştere a guvernului de Gaulle cât şi a comunicărilor făcute la Roma în 
ceca ce privește reluarea relațiilor lor diplomatice cu Italia. 


ARMISTIȚIUL BULGARIEI. 


` Aceeaşi atitudine unitară a fost adoptată de „cei trei“ şi în rapor- 


turile lor cu Bulgaria, la semnarea urmistițiului dela Moscova în ziua de 
25 Octomvrie, 


CRONICA EXTERNĂ 123 


Se cuvine, credem, să amintim că Bulgaria se afla tuci din 1982 
in stare de război cu Statele Unite şi cu Imperiul Britanic (inclusiv Au- 
stralia, Noua Zrelondă, Africa de Sud, Canada). Insă cu Uniunea Sovie- 
telur păstrase raporturi diplomatice, De abia la inceputul au Sepremvrie 
1944 Moscova declarase rizboiu Sofiei Cu tontă aceasta deosebire de 
situațiuni (prima: că în cazul întiiu, declarația de răzhoiu o făcuse 
Bulgaria pe cînd în cazul din urmă, războiul i-l declaraseră Sovietele; 
Secunda: ca războiul cu ţările anglo-saxone dura de doi ani cind 
cu U. R.S.S ela durat numai 45 de ore), Anglia, Rusia şi Statele Unite 
an ținut să semnaleze că merg în toate mină în minä şi au încheiat un 
mic urmistițiu cu Bulgaria, acţionind os şi cind ur fi fost vorba deo 
singură mare putere. 

Cluuzele acestui armistițiu sunt în cea mai mare parte u lar, total 
asemănătoare clauzelor cuprinse în acordurile de armistițiu cu Finlanda 
și Rominia, Deosebirea între ele consistă doar în următoarele: 

1. — De vreme cé in acordurile de armistițiu cu Finlanda şi cu 
Rominia se stabilesc hotarele, în acordul cu Bulgaria nu se află nici o 
menpune cu privire la fruniarii. } 

giie, însă, că din ceasul chiar în care ea a cerut armistițiu, adică 


‘dela b Septemvrie, i s'a pus condiţia prealabilă de a evacua în cel mai 


scurt termen teritoriile din Tracia greccașcă şi din Macedonia sirbească 
d care ca le ocupare în 1941 „prin grația Marelui Reich şi voința Rego- 
ui Boris”, susținind că-s ale ei fiin le stăpinise pină în 1918 cind, 
infrintă, a fost silită să le cedeze prin tratatul dela Nenill Ă 

Evacuind noeste teritorii şi declarind la 26 Octomvrie că nici un 
soldat înarmat bulgar nu se mai gästa pe ele, chestiunea fruntariilor nu 
mai putea fi obiect de litigiu şi deci nu mai avea ce căuta în acordul 
de armistițiu, Alinţii, neurmărind niciun fel de cuceriri de teritorii în 
Bulgaria, nici pentru ci, nici tru vreo alta din Naţiunile Unite, erau 
mulțurniți că au putut restabili în fapt frontiera statornicită prin irata- 
tul dela Neuilly şi că au putut determina pe bulgari sä recnnoască ci 
înşişi, prin prealabila eyncuare a păminturilor samavolmic încălcate, 
că nu mai aveau niciun drept asupra lor. Singura strămutare de hotar 
care rliminea valabilă era accea dinspre Rominia şi aceasta, nu pentrucă 
Rominia ur fi fost şi ea o țară învinsă sau că ar fi făcut parte din tabăra 
iușmană ci numai pentrucă suszisa strămutare de hotar fusese hotărită 
printrun acord bipartit, de bună voe incheiat, în Septemvrie 1940, cees 
ve era în perfectă conformitate cu prevederile Chartei Atlanticului. 

Este adevărat că indirect, totuși, Bulgaria à recunoscut şi în drept, 
nu numai în fapt, că botăririle tratatului din Neuilly rămineau în pi- 
cinar, prin otea că s'a ubligat să dreagă, să restitue şi să despăgubească 
tot ce a stricat, lunt și folosit din teritoriile grecești și juguslave pe care 
le ocupase vreme de trei ani. Dar tocmai nceastă clauză dovedea că ori- 
ce alte chestiuni teritoriale erau înlăturate căci Anglia, Sovietde și 
Statele Unite, reprezentind la Moscova atît interesele lor cit şi acelea ale 
celorlalte Națiuni Unite (deci şi ale Greciei şi Jugoslaviei), nu formulaseră 
nicio revendicare cu acest caracter, „ea 

Intrun cuvint, din punct de vedere teritorial, Bulgaria a ieșit din 
războiu neștirbită, nemicșorată spre deosebire de Rominia, al cărui teri- 
toriu se măreşte, fafă de acela din momentul intrării in războiu, cu Ar- 
dealul de Nord. 

2, — Altă deosebire între acordurile de armistițiu semnate cu Fin- 
landa și Rominia și acela incheiat cu Bulgaria este că aceasta din urmă, 
in afară de daunele şi de reparațiile la care su obligat faţă de Grecia şi 
ie Jugoslavia, nu mai are de plătit ricio altă despăgubire de războla 
nici Angliei, nici Statelor Unite, nici Uniunii Sovietice și nici vreunei 
altei țări căreia li declarase războiu. i-o 

Este, fără îndoială, exact că trupele bulgărești n'au pătruni, ca 
acelea romine sun finlandeze, în teritoriul sovietic, deci n'au făcut pa- 


124 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


ube pe care să fi fost ținute să le desdăuneze; dar nici trupele 
Su inivadaderăi in iatan războiu vreo parte din continentul american 
şi totuşi Germania fusese condamnată la despăgubiri căci despăgubirile 
nu se datorese numai pentru distrugerile făpiuite ci şi pentru pierderile 
de oameni şi de material pe care le-a suferit învingătorul în urma războ- 
iului ciştigat Îupeteent stii care orară roi n „ia. pia eren an 
Unite şi Imperiul Britanic ar fi avut drept și la 

faptul ye 9 Pari care n'a avut nici cînd a se plinge de ele, lè-a declarat 
războiu. 

Totuşi, în acord, nicio despăgubire. Ceca ce înseamnă pe de o parte 
o revizuire a criteriilor de cure sau condus puterile victorioase la Versai. 
lles şi o renunțare la plata pierderilor inevitabile întrun conflict armat 
iar pe de altă parte inseamnă că despăgubirile cerute Rominiei şi Fin- 
landei au fost numai pentru compensarea distr or provocate prin- 
tr'o incülcare flagrantă u legilor războiului şi a tului Awani 

In tot cazul atit faptul că i sa lăsat Bulgariei teritoriul neatins pe 
care l-a avut în J940 cit P faptul că a fost apărată de despăgubiri dove- 
desc că țara aceasta care, pentru a treia oară în treizeci de ani sa 
aflat în tabăra agresorilor, mizind pe biruința abonaților Ja intringere, 
sa bucurat din partea Naţiunilor Unite de un tratament pe cit de nemt- 
ritat pe atita de neaşteptat, cu atita mai de neaşteptat cu cit insinje 
de a capitula, d-} Churchill îi făgăduise o pedeapsă foarte aspră, vor- 
bind de ea în termeni osebit de brutali, 

Cum se explică, deci, mărinimia şi clemența pe care până la urmă, au 
arătat-o Aliaţii fără de cutezitoarea țărişoară caro i-a bravat, după ce 
timp de dou decenii impiedecase sistematice gruparea laolaltă a tuturor 
vecinilor ei din Balcani? B 

Solidaritatea slavă, comuniunea sufletească ruso-bulgară, sprijinul 
moral al Moscovei, ar fi o explicaţie Dar, poate, nu deplin satisfăcătoare, 
ŞI, desigur, nu singura. 

Socotim că la fixarea condițiunilor de armistițiu, a cintărit mult 
cuvintul cu care din primul ceas s'a repezit rece jo bulgar în mod cu 
totul nesilit în spre făgușul unei democrații fiiră rezerve şi fără corective 

Dela 5 Secrete n de cînd s'a constituit guvernul prezidat de colo- 
nelul în rezervă Kimon Gheorghieff, Bulgaria s'a străduit ca, întro ca- 
dență vioae şi întrun pas în care nu era urmă de şovăire) să se indrepie 
fără a fi împinsă, pe drumul Damascului. 

arga Etienne una a mai fost apé poea A acuma 
zece ani (cind conducea o pare ultra naționalistă) şi care atunci 
incoace a dus o luptă teribilă împotriva dictaturii regale, manifestini 
un spirit combutiv foarte potrivit mai ales acțiunii de guvernămint la 
care era hotări! să pu i, a început prin a destitui pe cei tre regență 
germanofili (prinţul Ciril, fratele regelui Boris, profesorul Bogdan Filoti, 
un arheolog îndrăgostit de svastică şi pe generalul hoff, fost mini- 

războ îi făcuseră nemții tutori ai micului rege Simeon. 
ore dela venirea lui la cirmă, i-a inlocuit cu 
rofesorul Venelin Ganeff, președintele Ligii bulgare a dropturilsr omu- 
ui, cu Bobocevski, fost ministru în guvernul Țankoff şi cu Fedor Pavloff, 
reprezentantul partidului comunist. In aceeaşi zi a iințat cenzura și 
a suprimat presa care a contribuit ln tirirea Bulgariei în războiu, seche- 
strindu-i bunurile. A dat drumul deţinuţilor politici din închisori şi tem- 
nije. La 17 Septemvrie, anunţindu-şi programul de guvernare a trecut 
în el tot sau tot din ceca ce bănuia că ar puea să-i fie impus 
prin acordul armistițiu. Trei zile după asta, i-a arestat pe Regenţii 
destituiji şi pe primul ministru Bojillofi care a declarat războiul. 22 
Septemvrie a făcut acelaşi lucru cu vestitul Prokokiev bulgar, Petre 
Gabrovski, fost ministru de interne, unul din quislingii cei mai ubjecţi și 
care fugise în Turcia dar fusese prins la zareă lui din Istambul unde 
nu i Sa dat voe să se oploşească fiind socotit criminal de războiu. La 


CRONICA EXTEANĂ 125 


3 Septemvrie acelaşi Kimon Gheorghieff a informat Budapesta că Bul- 
garia rupe relaţiile cu Ungaria. După aceca a dat ordin de evacuare u 
trupelor bulgare din Grecia și Jugoslavia şi a îndrepta armata alá 
să-i fugărească pe nemți din țară dind sprijin jugoslavilur să poată face 
la fel, 13 Octomvrie, profesorul Petko Stainolf, ministrul de externe, 
fost pe vremuri ministru al Bulgariei la Paris, a declarat că țara sa se 
oferă ca însăși să plătească despăgubiri pentru toate stricăciunile şi 
(i epl tite pricinuite poporului fraie jugoslav de către trupele de ocu- 
pu bulgare în cei trei ani din urmă. A doua zi, armata generalului 
= mă Staneefi dădea inapoi jugoslavilor marele oraş Niş, pe cure ea 
il berase de stăpinirea hitleristă, aşa incit, practice vorbind, la t6 Oc- 
tomrrie cind Petko Stainoii (care, în treacăt fie zis, e ginerele celui mai 
vechiu și mai infocàt ca) al fostului partid rusofil din Bulguria) a 
sosit, in fruntea delegaţiei, lu Moscova, ca sii Înceapă negocierile de 
armistițiu, bună parte din clauzele care urmau să fie trecute în acordul 
de noir ră fuseseră în fapt, deja aplicate de bună voe de guvernul 
Gheorghiei[, In unele privinți ise chiar cererile. Un caz l-am si 
citat: cind s'a oferit să repare şi nedreptăţile făcute poporului jugoslav, 
cu alte cuvinte să dea şi daune morale. Un al doilea lucru pe care l-a 
făcut, fără să i se ceară, a fost acordarea de drapiuri femeilor şi fixarea 
domiciliului obligator, membrilor guvernului Muravielf care n'a stat 
decit şapte zile la cirmă: dela 1 la 5 Seplemvrie 1944 Muravieif, nepotul 
cunoscutului sef agrarian Stambulinsky, asasinat de nişte conjurați poli- 
tici în 1954, este președintele partidului democrat care începuse tratative 
de armistițiu cu anglo-umericanii la Cairo. Totuşi i-a fixat domiciliu 
obligator, şi lui, şi lui Athanasie Buroff, rezentantul vechiului partid 
rusolil al „narodnicilor“, şi celorlalți miniştri din cabinetul de unire 
națională, fiindcă prin atitudinea lor şovăelnică faţă de nemţii cu care 
nu îndrăsneau so rupă, au provocat declurația de războiu a Uniunii 
Sovietelor. Mai mult încă decit atita: în numai şase săptămîni de guver- 
nare, ministru Ghħheorghieff a izbutit să întocmească actele de dare în 
paren pentru activitate fascistă a 659 de persoane, printre care lu 
oṣti miniştri, 107 deputați, 49 de ziarişti şi 9 demnitari acuzați de pri 
goană impotriva evreilor. 

Toate aceste măsuri, luate din proprie inițiativă întrun timp re- 
cord, erau fireşte sortite să convingă pe Aliați că Bulgaria nu mai aves 
nevoie de propulsor şi că poporul bulgar, liberat de hamurile dictaturii, 
sa încadrat dela sine pe linia politică a dreptei judecăţi. lată de ce 
Po Seksa bulgară a fost primită ja Moscova cu bunăvoință, uscultată cu 
înțelegere şi tratată cu M aig a simjäminte care şi-au găsit reflexul 
în acordul de tera în a 28 Octomvrie, nci diplomatic care oglindește 
admirabil adagiul latin: ante mare, undae, 


SITUAȚIA PE FRONTURI. 


La trei zile după semnarea armistițiului cu Bulgaria, adică la 1 
Noemvrie sa petrecut un fapt neobişnuit în analele diplomatice dar 
inainte de a ne ocupa de el, ne-ar folosi mult, ca pregătire pentru a-l 
înjelege, să cunoaştem cure cra situația pe cimpul de bătac european, 

a 26 Octomvrie armata sovietică pătrunsese prin regiunea arctică 
în Norvegia, ocupind la 29 Neiden. În aceeași zi de 29 Octomvrie, radio 
Bruxelles difuzase un comunicat prin care vedea că intreaga Belgie fusese 
lberată. In Olanda, britanicii cuceriseră Breda; în Italia, armata a opta 
intrase în Pedappio, orăşelul romagnuol în oare cu şaizeci yi unu de ani 
în urmă se născuse Benito Mussolini, în Jugoslavia, trupele mareșalului 
Tito luaseră înapoi dela nemți Split, cea mai prețioasă salbă din colierul 
Dalmației (Nizza jugoslavă). 

n ajun, armata ralului Petrov liberase Uzhorod, unul din cele 
trei centre importante Rusia subcarpatică iar la 34 Octomvriċ, armata 


126 VIAȚA ROMINEAACĂ 


mareșalului Malinowski pusese stăpinire pe insemnatul nod de caie ferată 
maghiar e area A rea zi, regionda enas deja Petsamo era total 
curățată de inamic şi la rr re “nglezii înseriau o altă victorie răsu- 
ătonre prin pătrunderea în Salonic, > ; 

e A zl acide în toată linia frontului: în Prusia, în Norvegia, În 
Olanda, in Belgia, în Italia, în Jugoslavia, in Grecia, în Ungaria, în 
Cehoslovacia, armatele aliate înaintau convergent şi atit irezistibil 
incit pină şi experţi militari sceptici ca yenerabitul mareşal bur Smuts 
declara că „Victoria nu mai poate întirzia”, ž E 

In aceste împrejurări Elveţia face cererea de a restabili relaţiile cu 
U. R. 5 S. Dar la 1 Noemvrie va face cunoscut coram populo că 
respinge cererea ei, dat fiind că „nici pină acum Elveţia nu n renunțat, 
sub nicio formă, la politica ei ostilă faţă de U. R. S. S. 


- RELAȚIILE SOVIETO-ELVEȚIENE. 


incă cu citeva zile inainte, postul de radio Moscova anunţase că 
să fa parte la conferința internațională 

i ngres urma să 
participe Flveţiu. Spania şi Portugalia, țări care adoptaseră o politică 


Uniunea Sovietelor nu inj i 
de aviaţie civilă, convocată la Chicago, pe motiv că la 


umtilă faţă de ea. 


Marturisim că în analele diplomatice nu cunoaștem precedent că 


o pară, fără să uibă intenția să caute pricină altei țări (cum este cazul 


de faţă), să spună public și atit de direct că o socotește inamicală. În 
„Dicționarul diplomatie” în două volume pe care l-a editat în limba 


[ranceză Institutul de înalte studii internaţionale (dacă nu ne înşelăm) 


se afl un paragraf special, închinat limbajului pe care trebue să înveţe 


diplomatul să-l întrebuinţeze pentru a spune pe ocolite şi pe etape, npor 
şi delicat, ecou ce ponor prefcrā sk i se spună „ "si „pe șlean”. 
După această şcoală veche, iezuită, diplomatul irobuia să se conducă 


după sistemul acelui erou din singura comedie pe care a seriso Tolstoi | 
şi cure, de teama cuvintelor, spunea „hoţiei”, — „o expropriere în folos 


personal” şi „închisorii — „o pensiune cu regim de libertate rationali- 
zat“ 


™ Acest limbaj a devenit discret ca limba latinei ginte iar diploma- 


tia care se slujea de el în birourile cu uşile capitonate şi cu ferestrele 
mate acoperite de druperii ee sufocă acustica, a pierit şi ea. Sa revenit 

la lumina zilei în k re şi for, lu politica sinceră 
dinainte de machiavel şi dinainte ca șarlutanismul inchizitorial să fi 


la politica externă d 


introdus cazula, masea, soapta, politețea ipocrită. 


Moscova, la 1 Noemvrie, şi-a spus din nou deschis gindul, Putem - 


tot atit de deschis arăta cum stau lucrurile; 


care nu constitue un caz izolat, că pa 
deunăzi considerat ilegal dar atitudinea 


CRONICA EXTERNĂ 127 


tea fi zi de zi verificată printre coloanele majorității ziarelor elveţienv 
ie limbă şi chiar de limbi franceză. f ti 
In afară de aceasta, se pare că nu puţine case elvețiene au furnizat 
pină nu de mult fel de fel de produse şi chiar material de războiu Ger- 
manici. „Pravda” cita, de pildă, acum citva timp cazul une fabrici eye- 
de tunuri „Erlikon” și cazul cunoscutei firme „Hispano-Suiza, 
au cercetat aceste cazuri prin departamentul de Stat american. 
_ Un lucru e sigur: că Elveţiu care, prin cererea pe care a făcut-o a 
arătat că-și dă seama în ce tabără şi-a ales Victoria sălașul, nu poate ignora 
pe cure şi l-a cucerit şi rolul care va fi dat Uniunii Sovietelur in 
resturile lumii de miine. Prin urmare, dacă ţine să nu rămină o insulă 
pe uscat, va trebui să-și revizuiască politica externă În așa fel incit sä 
Bu den impresia unui oportunism, de altminteri tardiv, ci să dovedeuscă 
ostensibil un realism care să nu pontă fi tălmăcit în dowi feluri cum s'a 
tut tălmăci ln 4 Noemvrie realismul” care a inspirat generalului 
ranco declarația că „Spania este o adeptă a democrației”, 


POLITICA UNIUNII SOVIETELOR. 


În prima săptămină de Brumar nau fost nici evenimente militare 
de seamă (vremea fiind de vină), nici fapte diplomatice care să merite 
o atenție stă; şi aceasta din pricină că toate cancelariile s'au dat 
mă jan urata gerk mg ao Al Boreal maree gl boa 
poa round-ul ultim din campania pentru alegerile infiale 
din Statele Unite. i 

La 6 Noemvrie, însă, cu prilejul aniversării revoluției din 1947 
(25 Octomvrie stil vechiu), Stalin a făcut în faja delegaților muncitorimii, 
adunați la Kremlin, raportul său anual asupra activităţii şi roadelor 
activităţii petele şi statului sovietic, Acest raport. deşi nu avea alt 
caracter decit al unui bilanţ, punea, totuși, la îndemina cronicarilor 
citeva elemente, din care ci să poată desprinde principiile de bază ale 
oliticii externe sovietice. Din acest punet de privire, expunerea lui 
Stalin a fost, dacă nu un fapt, în tot cazul un ment diplomatic la 
care, é de mare și de evident interes, să ne oprim pentru a-l cerceta. 

Constatăm, în primul rind, cetind cu luare aminte această cuvin- 
tare de o lumină egală, in care, ca întrun muzeu de pinze, gindurile 
sunt expuse fără aprecieri, unul după altul, de nu poţi să-ți dai scama 
la care anume din ele ex untul pne mai mult, constatăm că Stalin + 
mulțumit de rezultatețele conferinței din Noemvrie 1945 dela Teheran, 
ale cărei hotăriri „au inceput a fi executate cu o preciziune uimitoare”. 

poate exista îndoială, a adăugat el, că fără creearea celui 


„Nu 
„de al doilea front în Europa, care reține circa 75 de divizii germane, 


„trupele noastre nu ar fi fost în măsură să inlringă întrun timp atit de 
„scurt forțele germane și să le izgonesscă din Uniunea Sovietelur. Dur 
„ste tot atii neindoios că fără puternicele operațiuni ofensive al 
„armatei roșii În vara acestui un care au reținut cirea 200 de divizii 
rmune, forţele aliaților noştri nu ar fi putut să dea pata atit de e 
»lorjele germane şi să le izgonească din Italia Centrală, Franja şi Belgi». 
„Datoria noastră consti în aceea că Germania să fie ținută mai 
„departe încleştată în şurubul dintre cele două fronturi. 
„Aceasta este cheia victoriei”. T 
Stalin, pe care Blaise Pascal l-ar [i luat ca prototip pentru a exem- 
lifica ceea ce înțelegea el prin „esprit de gtomeirie”, a stabilit în aceste 
raze: paralele și simetrice, nu numai interdependența acțiunilor de pe cele 
două fronturi (de care am făcut vorbire din primul număr al 
noastre) ci şi balanța de credit şi debit intre grupul aliat din vest gi 
puternicul lui aliat din răsărit. Din această balanţă, mareșalul suprem 
al Uniunii Sovietice a făcnt să reiasă că unii sunt celorlalți debitori si 
creditori în neeeași măsură, Deşi pe un front an fost reținute numai 75 


128 PIAŢA ROMINEASCĂ Į 


de divizii germane iar celălalt 200, coea ce ar însemna că aportul 
aliatului din răsărit e mai bine de două ori şi jumătate mai mare 
decit acel al aliaților din vest, Stalin pare a respinge acest calcul ca 
criteriu de judecată a insemnätājii contnbuţiei fiecãma căci, in calitate 
“a de strateg, încercat în lupte (nu de acum, ci încă în urmă cu un 


fert de ), el ştie că 75 de ivizii repartizate 600 kilometri de 
f to H pai mi de linie foc. 


front fac tot atita cit 200 aliniate pe 1500 de kil 


trebue să şi-o poarte aliații, nu de numărul diviziilor germane sustrase 
de către mat, din cele două grupe din faţa celeilalte, ci de existența 
frontului dublu. Faptul că dușmanul a fost silit să lupte pe două fron- 
turi, aceasta l-a sortit înfringeri şi fuptul că pină la ullima bătălie 
Germania va fi presată, strinsă, comprimată din două părţi, „aceasta 
esie checa victoriei”. 
De unde se vede proclamată necesitatea absolută a menţinerii 
alianței anglo-americano-sovietice și tot odată statorniciie cotele egale 
„ce vor reveni fiecăreia din cele trei puteri la beneficiile victoriei. 
Aceasta este prima concluzie (şi cea mai importantă) pe care o 
putem trage din raportul dela 6 Noemvrie. Dar nu numai prima conclu- 
zie ci şi primul principiu călăuzitor al politicii externe sovietice, | 
Stalin a spus limpede: „In tot cursul războiului, hitleristii au făcul 
„încercări disperate de a desbina şi de a opune una alteia Naţiunile 
„Unite, de a provoca suspiciuni şi animozităţi în rindurile lor, de a slăbi 
„stforţările ior militare sii nască între ele neincredere si dacă s'ar 
„putes, să le şi împingă la luptă între ele. Aceste năzuinți de politicis- 
„Bilor bitlerişti sunt cit se poate de neintemeiate. E adevărat că pentru 
„ei nu există primejdie mai mare decit unitatea Naţiunilor Unite în 
„lupta împotriva imperialismului hitlerist dar tot atit de adevărat este 
„că nu ar fi pentru ci succes militar şi politic mai mare decit dacă ar 
„alesbina puterile aliate cure luptă în comun contra dușmanului comun 
„Se ştie, insă, cit de zadarnice sau dovedit slorţările politicienilor fascişti 
„de a desface alianța marilor puteri. Aceasta înseamnă că la baza unirii 
„dintre Rusia Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite nu se găsesc 
„Cauze iute şi trecătoare ci interese de însemnătate vitală şi de 
„lungă durată“. imd 
Am citat acest iu fiin el este pe lin lămuritor, El cu- 
piade un şir de axiome din care corolarele adr a fără cs extragerea 
or să necesite pic de stridame. O desbinare a Aliaților ar fi egală cu o 
biruință a hitleriștilor, Orice neînțelegere Între ci ethivalează cu o bătă- 
lie câştigată de nemți pe front. De liceare dată ce Aliaţii ar arăta că se 
suspectează sau că există între ei animozităţi, ar reaprinde în tabăra 
nazistă nădejdea într'o întorsătură a lucrurilor şi le-ar reface criticilor 
teutoni credința că ar mai putea izbindi, Din cea mai palidă man festare de 
neincredere între cele trei mari puteri, poporul lui Wotan ar prinde, ca | 
monstruosul Anteu din atingerea cu pămîntul, forțe noi de rezistență. 
bate acestea sunt adevăruri exiomatice. Corolarele, decnrgind din 
decit urmitoarele:; menţinerea alianţei 


Sregep e trebue, nu menţinută, ci întărită mereu printr” 
lată + nu o 
apropiere şi pe alte i decit oel militar, Alianța nu trebue socotită ca 


CRONICA EXTERNĂ 129 


o căsătorie de convenicuţă care stă pe un act semnat lu ofițerul stlirii 
civile ci o legătură sentimentală şi spirituală care trebue incită cotidian 
prin mereu alte dovezi de afinitate și de sudură sufletească, 

Aceasta este a doua concluzie care se desprinde din cuvintarea 
preşedintelui de consiliu al Comisarilor po vrului din U, R. S. S, şi 
anume din fraza că la baza unirii dintre Rusia, Anglia și America de 
nord nu se găsese cauze înlimplăloare (adică pentrucă împrejurările an 
vrut cu toate trei să se nimereaseă in frontul anti-hitlerist) și frecãtoare 
(adică numai cit va dura coaliția impotriva Reichului nazist) ci interese 
de însemniitate vitală (adică necesitatea de a-şi asigura fiecare existența 
pe viitor) și de lungă durată (adic depășind cu mult faza războiului și 
aceea a încheerii păcii). 

De altfel, Stalin si-a complectat gindul, precizind și mai bine 
ideea pe care o vrea stea polară pentru politica din alură a Uniunii 
Sovietice, spunind: „Ciştigarea războiului impotriva Germaniei înseamnă 
„înfăptuirea unei mari opere istorice Dar a ciștiga războiul nu însemn 
"incă a asigura pentru popoare o pace trainică şi o securitate temeinică 
„pentru viitor. Sarcina uvastiă deci nu este numai de a cîştiga războiul, 
"dar şi de a face imposibilă izbucnirea unei noi agresiuni și a unui nm 
„războiu”, 

Și omul *minamente practice şi realist care este constructorul losif 
Vissarionovici, gîndindu-se imediat (cu și în constituția delu 1936 pe care 
a ficut-o), la mijloacele de a face imposibilă izbucnirea unci noi agre- 
siuni şi a unui nou rizboiu, şi-a puns, in artiugi discurs, întrebarea: Care 
ar [i ele? Cum sar putea preiatimpina o viitoare agresiune său înhbuşi 
din faşă un posibil conflict? 

Şi intă răspunsul lui Stalin: 

„Există numai un singur mijloc în alară de dezarmarea compleet 
„a Naţiunilor agresive, anume: să se creeze o organizație specială pentru 
„apărarea păcii și pentru garantarea securității, compusă din reprezen- 
„tauții națiunilor iubitoare de pace; să se E e lu dispoziția organelor 
"de conducere ale actstri organizaţii numărul minim de forţe armate 
„necesare pentru preintimpinarea agresiunii, obligind organizația să 
„intrebuințeze la nevoe, fără tărăgănire, aceste forte armate pentru i 
„preintimpina sau lichida agresiunea şi peniru a i po cti vino- 
„yāți de ca. j 

„Organizația aceasta nn trebue să fie o reeditare a Ligii Naţiunilor 

„de tristă memorie care nu avea pici turi şi nici mijloace de a 
„preintimpioa agresiunea. Ea vu fi o vrganizaţie internaţionali mot, 
„specială, cu depline puteri, avind la dispoziție tot ce-i trebue pentru n 
„apăra cr, 
„Aven-va acțiunea acestei organizații internaționale destul efect? 
„Ea vă aveu tot efectul dorit dacă marile puteri care au purtat pe umerii 
„lor povara principală a războiului împotriva Germanici hitleriste, vor 
„actiona și de acuma inainte întrun spirit de unitate yi do înțelepriune. 
"Fa na va avea însă efect, dacă această condiție necesară va [i nesoco- 
„tiitä“. 

„ Exaot ceca ce spunea d-l Churchill Ia 27 Octomvrie: „La urma 
„urmei viitorul lumii inde de acţiunea unită intreprinsă de cele trei 
„țări ale noastre în viitorii cîțiva ani. Dacă aceasta dă grey, se prăbișe= 
„ste totul; ducă aceasta reuşeşte se deschide pentru toate națiunile un 
„viitor strălucit". 

Prin urmare, (si aceusta este a treia eoncluzie) Uniunea Sovietelor 
sprijină și-și Insusește planul dela Dumbarton Ouks, unde din proectul 
sovieție şi acel american, Sa ficut un pruect unie, din care a rämits umak 
o parie din zece încă nesoluționată. În nouñzeri Ta sută din problemele 
securității, reprezentanții celor trei puteri au pus de acond, ceca ce araiă 
ariimetie în ce măsură e de întinsă inţelegerea anglo-ameticaDu-sn eticii. 


IFT, — a 


130 VIAȚA ROMISEASCĂ 


Şi tot din raportul mareșalului Stalin se pot descoperi izvourele 
înţelegerii acesteia sau în tot cazul condiţiile putinţei lor de a se înțelege. 

intr'adevâr, vorbind de forța patriotismului sovietic, Stalin spunea 
la 6 Noemvrie că el „constă în aceea că nu are lu bază prejudecăți 
rasiale sau naționaliste” ci ve Intemecază pe o colaborare irățeancă, 
„Patriotismul sovietic nu desbină, ci, dimpotrivă, leagă sirins toate 
națiunile şi popoarele țării noastre într'o familie frățeuscă unică". 

Inutil să adăugăm că nici In Anglia, nu an curs prejudecățile rasinle 
şi naţionaliste, Neexistind aceste prejudecăţi și prin urmare, nici idees 
de rass superioară, mn există nici punctul sprijin iru punerea în 
miscare a spiritului de dominație. În absenţa ii sabii in politica 
Aliaților, este loc oricind pentru înțelegere intre ele, 

In al doilea rind, cînd o țară — cazul celor trei puteri democratice 
— urmăreşte înăuntru colaborarea frățească, nu e cunoscut în istorie 
precedent cu cu să fi urmürit în afară învrăjbirea şi Wesbinarea, Şi 
atunci iarăși înțelegerea ¢ posibilă. Uniunea Republicilor_ Sovietice So- 
cialiste, cum o arută si numele ci, este un stat în care trăiesc în bună 
pace și în infrăţire de peste un sfert de véac tb republici cu nproupe 
180 de setionalități United States ol America reprezintă și le un stat 
in care sau unit de bună voe şi conviețuiese armonios 42 de republici cu 
aproapi 140 de milioane de cetățeni de obirşii diverse, Imperiul britanie 
e la rindul lui. un „commonwealth în care diverse domin'oane imprăşti- 
ate pe tot globul se împacă de minune și nutreso aceltusi țeluri. Totte 
aceste imense puteri an deci vocaţie de a trăi în bună vecrmălute şi în 
raporturi pacinice cu orice sisi cure. ca ele, nu foc din naționalism o 
armă de cucerire, din teoria rasei un soclu pentru a stăpină și din ură, 
o temă de propagandă, Avind aceeaşi chee la politica lor externă, 
aceleasi năzuinti înfrățire ca diezi si aceleasi rețineri ca bemoli, acor- 
dul iei oe e ere realizabil. 

plus, citeşi trele puteri cărora li se aplică dictonul , ] 
non re amare ole ză au nici una foamea abc a pălonje i cc e 
crucea încir „mereu la pindă să prindă în rețea şi să sugă singel 
țărilor mici dia cale. Dovurdă cite republici minuscule a ec inf Dati. 
nentul american o vieați independentă în imediata näitate a Statelor 
-e gign See re e eee se bucură în coasta Angliei, republica 
andeză și dov - neştirbită și-a păstrat Turci verahi 

23 de ani de cind cultivă prietenie Sovielelor. > Ñan iiaa 

Mareșalul Stalin ma lăsat să se subin ci a declarat chiar 
el răspicat în adunarea dela 6 Noemwrie trecul din Kremlin că „popoa- 
grea ask E, > SS ipe in aoslag tim rile şi e area m 
„popoarelor din țările străine şi au fost totdeauna iască 
„pace s A gega cu A prea vecine"; See E d zi 

ata dar că şi acest punct de vedere politica externă a Soviete 
lor, a Statelor Unite şi a Ma i i T da 
R a arzi sia M Britanii se „mist y şi se suprapun ca faldu- 
í Se, poate, fireste, din cind in cind, surprinde o i 
peer Se poate caer ie o disonanjä. Din stingi n fată, E aaa 
i tea vorbi i inci : 
tură rea cillabite pria dla -vva ABRO ARENAN, dn 0-a» 

i ca inecheere, ținem tocmai să redevăm desăvîrșii 
a domnit în archestrarea acțiunilor diplomatice n dalos e Aer 


rep ate nS şi Londra, în perioa care neam ocupat 


Dr. 1. FLAVIUS 


CRONICA IDEILOR 


O CONCEPȚIE 'TRUNCHIATĂ 
ASUPRA OMULUI. 


Năzuinţele de sinteză şi formulare filosofică a oamenilor de labo- 
rator nmintese uncori naivitatea päntofarulni lni Apelles, Specialişti sirgu- 
şi cunoscători udinciţi ai fenomenelor, încearcă depişiri ale 
obiectului lor de cercetare şi nu reuşesc decit să-şi invedereze mrupari- 
tatea de a se mișca printre idei și abstracții. Bigan ştiinţifică, spiritul 
de probitate al experimentatoru ni nu pot înlocui orizontul intims al 
ginditorului. Teoretizärile specialiştilor vor fi adesea lipsite de interes. 
Cu atit mai joase sunt vederile filosofice ale oamenilor de 
ştiinţă care nu se li țează la ario fenomenolor a căror sirictură o 
adineese. Vederile lor generale nu sunt numai «daburări speculative. ci 
au en punct de plecare un teren faptie, o disciplină riguroasă, un intreg 
de date ştiinţifice bine articulat. Ele exprimă o atitudine izvoriiä 
cercetare şi reflecţie asupra rezultatelor obţinute. Progresul ştii 
în ultimile decenii, cu deusebire în biologie, este atit de surprinzător, a 
descris perspective atit de nebănuite şi d nesperute, încât era cu nopus 
tință ca să nu determine închegarea unei noi viziuni a lumii, In această 
privință, sunt concludente numeroasele lucrări ale lui Jean Rostand, 
care intro expunere accesibilă marełui public, înfăţişează ultime 
iri ale biologiei, împreună cu o seamă de consecinţe filosofice 
generule, De altminteri, pentru uşurinţa orientării, ca o citate a 
expunerilor teoretice și ca 0 încoronare n une indelungi activităţi de 
jaborator, autorul a inmânunehiat intrun volum concluziile sale cele 
mai generale, reprezentind liniile unei atitudini filosofice 1). 
jeun Rostand intruneste in sine deo-potrivă rigoarea de metodi 
a cercetătorului, aplecat asupra faptelor şi materiei, dar și posesiunea 
omului de idei, orientat în spre rale Nu vom intilni in 
scrierile lui simplismul de judecată a savantului, care se nventurrază 
considerații generalo peniru care mi e pregătit, dor nici 
constructia dialectică [ră sprijin in realitate a fäuritorilor de sisteme, 
Jean Rostand este un spirit pozitiv, limpede, precis, dar nu lipsit de 
simţul tainei şi de sfială în faja realității, Nu ere suficiența apadietict a 
materibiiṣtilor secolului trecut. Nu are siguranțe definitive, i ste deschis 
evidențelor, dovezilor, Este un spirit neprevenii, care cuntă să înțeleagă, 
în afară de orice rutină, de orice şcoală sau autoritate: Repudinsà secta 
rismul omului de seg pe vede în disciplina lui singurul mod de 
cuprindere a senile. pă cum mărturisește, răspicat, ar. fi pregătit 
sufleteste să sacrifice toate rezultatele ştiinţifice, obținnte cn atta 


14 Jean Rartaúl, Pensia d'un tiologiste, St, IAB. 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trudă de oameni de laborator, pentru un singur fapt, definitiv dovedit, pe 
care Îl produc și afirmă metupsibiştii, Ar fi oricind gata să schi 
imaginea oferită de știință esupra universului, dar nu a te face, nu 
din gregarism, ci din lipsă de sprijin faptic şi teoretic. Este deci cate- 
goric în concluzii, și pînă acum neclintit pe poziţiile pe care le apără, 

Universul lni Jean Rostand, închegat din pisi şi conducerea 
pină la concluziile lor logice a faptelor adunate in laborator, sub micro- 
scop si în eprubetă, completare in același timp cu cercetările asupra 
lumii vii şi a universului fizic, nu are nimic incurajator, Tabloul pe 
care il desenează Rostand este dezolant, intunecat, el izvorăşte dintr'o 
conştiinţă care-şi interzice orice nădejde. late poziţia omului fără min- 
ciuni pioase, fără certitudini definitive, fără Dumnezeu Materialiemul 
lui ştirmţist este mult mai descurujator decit mecanismul naiv al unui 

Büchner sau Maleschott. Aceştia din urmă reprezentau un entusiasm 
simplist, de început, pentru un instrument de cercetare pe care îl credeau 
destinat să cuprindă și să explice intreaga realitate, Jean Rostand nu 
reprezintă o atare poziţie, oarecum romantică, E) este un relativist; recu- 
noaște marginile progresului ştiinţific; ştie că ştiinţa e un fapt omenesc, 
care se continuă, se construește meren, și care nu va ajunge niciodată la 
certitudini, Este în acelaşi timp impresurat de neliniște în faja realității. 
El nu neagă şi nici nu afirmà dogmatic, sigur de sine, inerezător în cx- 
celența instrumentului său de cercetare. Se îndoiește, caută, intresbă 
merou, încrezător totuși În puterile rațiunii pe care o consideră ca eri K 
socul cel mai adaptat cunoaşterii realului. Raționalismul lui este cumpă- 
nit şi nu alcătuește un sicag de luptă. Jean Rostand este un spirit pon- 
derat, minuţios, care se ridică treptat dela țesătura materială a faptelor 
și dovezilor nediscutate ule experiențelor, pină la imaginea unei concepții 
generale asupra lumii. 

. Care este conturul acestui univers fără Dumnezeu? 

„Este, în mare, codrul oferit de viziunea materialismului ştiimţist, 
Un univers fizic condus de legi, care nu au totuşi stringenja pe care o 
presupuneau cercetătorii mecanicii clasice; un sistem solar, conțininal in 
virtejul mișcării planeta pe care ne aflăm. Pe aceste planete au apărut 
în condiţii chimice determinate combinații organice, care au condus lu 
injehebarea unui fel de mucegain ceresc: vieaţa. Și „aventura protopla- 
smei” „pitayable et falote”, a inceput. Sau perindat forme neslirgite de 
vietăţi pe suprafața pămintului, unzind unor determinisme cosmice 
şi biologice ne stabilite; cumtururile continentelor Sam schimbat, con- 
dițiile fizice ale pintaan nu suferit modificări şi vitaja şi-a continuat 
desfăşurarea oarbă, minată de necesități atit de complexe, de condijio- 
nări atit de variate, încit conceptul hazardului se impune giurditorului 
discumpănit. La capătul acestei evoluţii, comlusă pînă în timpul în care 
ne aflăm, dar care îşi continuă desfăşurarea, se află omul, ființa des- 
rinzindu-se de anwnalitate, dar cuprinzătoare de ceruri, Şi Jean Rostand 

i concentrează luarea aminte asupra destinului, De unde vine omul, 
cum Sa născut, caro îi e rostul În lnme, cum va dispărea ca individ, 
san ca speță? h 

Genetica, studiul heredității aruncă lumini de mare intensitate 
asupra pruresului tasteri omului. neştiinja, nesiguranțele au fost 
risipite în bună parte. Astăzi ştim, prin observație şi experimeni, că fiinţa 
umană este constituită în structura şi unicitatea ci prin desvoltarea unor 
corpuseule care îi conțin în germen toate virtualitățile ei biologice: cro- 
mozonii, alcătuiți din _Stmetura vieţii işi află aci taina 
şi condihonările, Corpul şi vieața sufletească a unui individ, 
aptitudinile lui vitale, sunt în funcție de organizarea acestor gèni întrun 
întreg definit, Fiinţa omului, eul, vicața lui interioară este condiționată, 
„depinde de un atom”. Materia și jocul metamorfozelor ei, atracțiile și 
repulsiile moleculare, mecanica atomică, chimismul introacelular şi, în 
acelaşi timp, infinita complexitate a proceselor, dau actului intim al 


CRONICA IDEILOR 133 
- 


ituirii omului un caracter de pură intimplare. Faptul că ne-am 
era noi, asa cum suntem și nu alifeli, şi em ales faptul că suntem, 
ele rezultatul al unui număr infinit de factori, care ar fi putut ușor să 
nu fi Lost intruniţi lu un moment dat, im a ne constitui, Naşterea 
omului e un juc al materiei. Jean Rostand notează, patuiraziud pe Nora- 
list „A procrea, Înseamnă a experimenta cu hazardul”. integrat” în 
scurgere a unei indelungi deveniri, care, la rindu-i, presupune attica 
comdiționări de hazard, omul este cl însuși wm rezultat al imtimpiării: 
Fiinţa omului este rodul unei întoite serii de contingențe: structurale, și 
externe: „Aşa cum este individul, bun sau rău, el e rezultatul moștenirii 
unor anumite molecule primite dela părinți, cărora li s'au adăugat miny 
mite influențe externe”, Consecinjele sociale şi morale sunt deprimata: 
Răsplăţile sau pedepsele noastre nu so adrescazā în realitate decit chi- 
iniei şi intimplării”. lar în uită parte: „A condamna un vinovat e icre 
sar dar, e un lucru odios, pentrucă acesta a fost determinat. Nu există 
soluție întrun domeniu în care datele problemei sunt neumane - PA 
Disciplinele ştiinţifice conduc deci pe Jean Rostand în par Rn 
care se afla Faine cu decenii în urmă, cind decreta că viciul şi virtutea 
sunt produse astmiiuiitoare zahărului şi urinei. Acetaşi viziune materia- 
listă, dar susținută printr'o armătură mult mai Inchegwtă de fupir. cr 
tatele peneticei nu dirignese, de sigur, decit câtre uceastă poziţie. Unici- 
tatea de structură și calitățile morale ale omului apar condiţionate, in 
adevăr, de hazardul care a îmbinat particulele gènice întrun întreg a 
şi de confluenjéle din afară. sociale sau de ordin educativ. Dar aroas 
modelare a exteriorului e Hmitată. Nicio inriurire exterioară nu va a - 
o structură umană să dea mai mult decit conține ca virtualităţi. Cele 
două serii de variabile sunt dependente, dar influența lor reciprocă e 
cour i imiste, Biolo- 
“oneluziile de ordin social sunt poate tot atit de pesimiste, & 
gia arnik în adevăr, că dobindirile e ga ale individului, nu se na. pa 
irimoniul speţei, cË nu sunt întrun cuvint, hereditare, transmisi De. 
erterțiunea individuală, altitudinea de gindire a unui «m, ari pr ni 
morală, nu-i aparțin decit sie-şi. Copiii lui vor trebui să ia aak prin 
procesul educaţiei şi instrucției; ei nu moștenesc mici mäcar, re sai 
propensiuni în spre desăvirşire. Progresul sufletesc şi modul nu, ră 
decit individului. „Din tot ceea oe omul a învăţat, suferit și simţit r 
lungul secolelor, nimic pu s'a de în organismul lui, nimic ny a ay 
în animalul pe care îl reprezintă”, „Fiecare generaţie trebue s Fire - 
aa j ucenicie, i dacă intro zi civilizaţia nr fi în intregime distrusă, 
oom î 


gură edi i. þentrucă își are înscrisă în refleze vieața de 
pară mditiota, incet socat şi izolat nu poate face nimic, sau trebui 
sä reinceapă întregul proces al civilizaţiei. 


jori urilor, simpie „reflexe condiționale”, căror 
gripei a decit “ea foarte mare greutate sustrage. Deciziile morale Eeva 
comportările sociale sunt astfel rezultate ale unor totalizări de . 


Crezindu-se liber, autonom, omul e în realitate supus influențelor din 


afară, comdiționărilor organice, deprinderilor şi fügusşelor bătătoriie ale 


A raip i d ii ä erimental că tot 
5 erge arte. Ştiinţa uzată experim 

veea Benipelul merge e atei: înfăţişare fizică, ideapie, ra 5 vila 

temperament, esie în legătură cu anumite substanțe hormonale, bine 


154 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cunoscute chimiceșie în prezent yi cristalizabile, emin 
şi vigoarea bărbătuscă, instinelele. piei popi inna men 
seră i ferne are Rr n de substanțele numite foliculină şi tèsta- 
gaor sin. n jia de vienţă statornicită inițial de E tierend 
'abloul lui Jean Rostand est 
noat nici măcar prin progreuiiimea Aad gap nan P or Mintia a 
sanar sos obținut schimbări de sex sau prelungiri ale vieţii, in zadar sa- 
er reuşeşte să cxperimenieze în laborator plasticitatea materiei vii 
upă exemplul sculptorului care însullețeşte materia — aceste dobi iri 
nu vor a peer mapa dà poadia tragică a vao umane, 
unea este exactă, dar i i i şi dincolo 
tura rotoplasmei” se află uit anl pradă prd Arer ag S depă- 
ge Joncepția lui Jean, Rostand apip um este trunchidtă, form x 
să Cipo semi Saeg ne oniale. unceppa lui despre om trebueşie 
tă, Dar această Intregire înseamnă o răsturnare totală 
iivă. Condiţionările biologice sunt întregite pri 3 e : 
din sine însuși, de autodepăşire, de pu a dental e deire 
4 hiar, a bit ului Omul 
poate să nege pe sine, anulind iaaa do. eoa i i > 
ani ou cl sfarmă lanţul detertaineenela prin rea E aia 
tinja lui de aderă pp S min Beray SAren d tenace prin iei 
aa e pranan ui nu e numai înț egira. 
ape cole ie iega h ih Breng laisan de cuprindere, dar şi annl, 
ele două „aventuri“ nu se exclud reci Om iinţă ese 
lvo Shartr r nr Inchide în sine, deo Eat rara rm les “o 
irma a fiinţei lui la o singură faţă, este o trunehiare. Cele două 
pb A adaa e ter ai eta e m U cara 
exprimi, Acesta este, credem, adevăratul aspect al condifiel. omana: y 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 


RITMICITATEA IN BIOLOGIE, 
RITMURI ENDOGENE ȘI EXO- 
GENE LA OM ȘI LA ANIMALE, 


Schița de curind în urcenstă revistă citeva aspecte ale problemei 
ritmurilor biolo aşa cum se prezintă la vegetale. Şituam în centrul 
prebeupărilor chestiunea originel ritmurilor. Cari din ele posedă un mecit- 
nism propriu {ritmuri autonome sit endogene)? Care sunt provocate de 
influențe venite din afară (ritmuri exogene)? Precum sa Văzut, in majo- 


ritatea cazurilor chestiuneu nu este aşa de simplă de rezolvit cum sar 


ede 

La animale, pentru anumite. ritmuri functionale, răspunsul este 
mai uşor de dat decit la vegetale. Astfel, nu există îndoială usupra fup- 
tului că bătăile inimii, mişcările respiratorii, peristaltismul intestinal, ett., 
au un mecanism propriu. Aceste organe pot prezenta, chiar după ce au 
fost scoase din orgabism incă tim indelungat mişcările tor caracteristice 
i di ţii de supravietuire favorabilă, la tem- 
peratura corpului, irigute cu un lichid izotonic propice, efe), De asementa 
tate evident că, nefiind provocate de vreun agent extern, mișcările aripi- 
lor insectelor sau ale pasărilor sburitoare, mişcările cililor infugorilor, 
ale vacuolelor lor pulsatile etc. intră şi ele în catezoria ritmurilor auto- 
nome, a 
In regnul animal, manifestările ritmice generale, la care poză a 

organismul în totalitatea sa. sunt tot atit de frecvente ca si la plante, 
şi acolo, predomină şi aci periodicitatea de 24 de ore, peniru care suntem, 
a priori, înclinați să presupunem o legătură cauzal cu factorii externi 
a căror periodicitate mr de rotația pămintului. Ca şi la plante ete 
totuşi deseori extrem de greu de desluşit dacă suntem în faja unui ritm 
endogen sau exogen (exceptind bine înțeles cazurile simple amintite), În 
sfirşit. o analogie în plus îl constitue faptul că, nu rareori chestinnes so 
complică prin interferenja factorilor interni şi externi. În foarte m io 
cazari chiar după eliminarea factorilor externi desiănțuitori, ritmurile 
continuă eltva ; intensitatea lor descreste lent la inceput pentru u 
inceta per ntre A după citeva zile. 'Trebue deci să intervie şi o com- 
ponent lăuntrică În mecanismul lor, Astfel este cazul cu activitatea rit- 
mică destari citată, a actiniilor și n convo ea ri; "variațiile stării de 

i i wierni ar pu i 

refluxul. Factorii deslănţuitori externi Re ea fi Wuse în aqvariu, 


umezeală, ale presiuni hidrostatice, #gudu 


timp de citeva zile mişcările lor ritmice- 3 

ite s esupune o ritmicitate proprie, auto- 
unor càrsetere dobindite sar putea pr re ne riea a 
o nouă dificultate: aceea de n 


156 VIAȚA ROMINEASCĂ CRONICA ȘTIINŢIVICĂ 157 


explica coincidența cu mișcările mării. Oricare ar fi dificultăţile în expli- 
carta detaliilor ucestor reacții, suntem însă siliți să admitem că (actorul 
cel mai important în geneza lor îl constitue condiţiile externe: căci la 
aceleuşi specii, în mări fără flux şi reflux, manifestările ritmice menjio- 
nate nu există, 

Aspectul general al problemei rămine acelaşi în cele mai diferite 
grupuri zoologice. Deajuns să amintim că la fluturii de zi şi de noapte, 
alternanța regulată a perioadelor de activitate şi de repaus dispare în con 
diții aruficinle constante dar că, la inceputul experienţei, persistă incă 
timp de cîtevn zile. 

„Pentru a ușura analiza ritmurilor vitale, gradul activității anima- 
lului în observaţie se însemnează pe un cere papirji în 24 de segmente 
egale, cure reprezintă cele 24 de ore nle zilei (ac re. fiare Există aparute 
la care însăşi mişcările animalului provoacă în mod automat înregistrarea 
orelor de activitate. Studiul comparativ al actogramelor arată că există 
două tipuri principale de comportare: unul monofazic, cu un singur ma- 
ximum de activitate şi altul, potifazic, cu mai multe perioade de activi. 
tate şi de repaus care alternează în cursul aceleiasi zile. Factorul cel mai 
important care intervine în declanșarea ritmurilor monofazice este lumina. 

e ucten asemenea ritmuri se găsesc, în genere, la animale în a căror 
vieață organele fotoreceptoare au un rol precumpănitor. (Ex.: i 
superioare, în special dipterele şi hymenopterele cu ochiul bine desroltat, 
mulți peşti, ete, Ritmuri polifazice se găsesc la rime, la gindacul de bucă- 
tărie, la racul de apă dulce, (potamobius fluniatilis), la diferiți melci ete. 
In unele cazuri, diferiți factori externi îşi combină ef 
de comportare al animalului se modifică în anumite împrejurări, Ast- 
fel, în timpul verii, albinele care prezintă de obiceiu un ritm de activi- 
tate monofazic ce depinde de intensitatea luminoasă, întercalează în 
timpul cel mai călduros al zilei o pauză de citeva ore, aşa incit compor- 


tarea ci devine bifazică. Speciile superioare de furnici, 
timpul verii modificări de porta pt ape re urnici, pot prezenta în 


tiv şi abtemul endocrinian sunt supuse unor Buctuaţiuni zilnice. Din ton 
i riim en m sau exogen? 4 i 
a poetei eră ndogra o temperaturii sa crezut aidat să ele 
ar putea [i atribuite exclusiv alernanţei activităţii din timpul zilei cu 
repausul nocturn. Dar încercarea de a inversa ritmul termice prin oa 
sarea ritmului activităţii nu reuşeşte (de ex. la piizitari de noapte, la infiz- 
miere de noapte ele.) Tot ce se poate obtine este o oareenre rubas 
a ritmului, nu o inversare. Se pare că ritmul normal ure tendința să se 
menție cu tenacitate, Aceasta coincide cu ohrervaţia că sugacii la care = 
rtizează perioadele de repaus și de hrănire în mod uniform in cură 
zilei şi nopjii prezintă totusi cunosti pikali a powri ru 
: i ritm en m nu poute ar 
iooi naminiu eta pete ae ap nr şi el în uşa fel rar pre 
spunde mereu orei locale. 5e impune deci concluzia că oscilațiile pata 
turii sunt provocate de yoia jije unui factor extern. Nu su putut ins in 
muri care este acel factor, cetările făcute in nordul Islandei, A t ama 
timpul zilei polare au arălat că la indivizi sănătoşi ținuți ip de: 
te săptămini în condiţii constante de peactivitate lin pat) ş ari mea 
pasiuni pese Oae para rroia > r proprii Paa Conte pei 
i btură cu asurea fa e 4 
radi cate dap în iios electrică a aerului a prezentat un paa sera 
izbitor cu mersul temperaturii. Totuşi din simplul paralelism al gunae 
nu se poate deduce o legătură cauzal. Există n pre se 30 de factori - pue 
rologici şi geografici care prezintă o evoluj ară ere ee 
” Chestiunea nu s'ar putea deci rezolvi decit dacă ar ex ta pe roza 
de a ne sustrage în mod succesiv unora dintre a ti facto ra, u 
mine numai sub înriurirea altora. Poute că mijloacele p atah 
extrem de rapido (avionul), ioke astăzi în ulte scopuri, vor con 
“indxa la lämurirea acestor probleme. 
ic “studint ritmurilor de 24 de ore, aiit de numeroase la ome pre 
n a pret eE ee ni rage ~ id pi do a prada eee după Acu 
i 4 nu puie za 
rosi aa Na rimine deci decti să ne adaptim lu comportirea tari hie 
nomene nâturule. Încercarea pe În nare ata lavori A aago ÎL mice sie 
şi în cazuri extreme, chiar fatală. Un rare ua ur ep ten a ţa ăla 
digerat şi rezorbit decit unul luat cn regii eter Ă e 
dacă sepan sea masor ba py rapere iai trebue ase pey 
conform acestui ritm la anumite ore ale zilei, indepeâdeat de ere m 
lor, deci contrar modulmi de a se pae de araar es 7 NR 
ermina ritmele de 24 de ore ami i orga 
cure A ee ri rapa uniform sunt totuşi supuse ritmicităţii generale, 


i 9 sifel este cazul cu 
datorită corelațici care există cu celelalte organe, An n „ate danii aa 


ale umbrelei lor; în realitate este vorba de mișcări respiratorii care n' 
nimic a face cu activitatea propriu zisă a animalului. În cronica DECO- 
` activitate reală, neîntreruptă vreme foarie 
n | r, precum spuneam, chiar şi la aceste 
vietăţi simple la care repausul nu pare a fi pe în mod Aer 
în condiţiile de traiu naturale alterneoză totuşi, din pricina variațiilor 
condițiilor externe, faze de activitate cu faze de odihnă. La multe nni- 
male factinii, cchinoderme, polipi eic), fazele de activitate succed nere- 
gulat celor de repaus, nga incit nu se poate vorbi de un ritm propriu zis 
al activităţii. In gencre, aceste animale se pun în mişcare ori de cite ori 
ra trenia srank N pete jos cara înțeles este imposibil de ştiut 
; s ntle ivite inire faze j "Hate e ihna 

sau cu somnul veriebrațelor. Ta 09-90 tie ESA ete o 

Printre fenomenele cu periodicitate de 24 de are ce se pot observa 
la om, cel mai de mult cunoscut este ritmul termic. În meri. tempera- 
aja între orele 3—6 
ximo} ei intre orde 


Cercetări onfñnanțite uu arătat însă că în realitate filtrul renal funcţio- 


nează i i iodică a materin- 
i „ Ritmicitatea provine dela primirea por ? - 
arta areale e mare part e i te 
i ritmicitatea ficatului este În ma ep a nt 
ional al glandelor suprarenale. Ritmul întregului sistem endocrin AS ge- 


i i i care prin intermedi 
ui a. ape ră pan uneton ai Lao eee er na reia 
erste vest deci că, în ultimă analiză, o mare parte FĂ ore se 
neo. i oilasi care este organismul uman, depinde ja aliizaaota 
4 rac portie şi lumină. Este locul să amintim q doos ER Some vane 
care există inire intensitatea luminoasă și tonusul muscular, 


138 VIAȚA MOMĪNEASCĀ 


čare a fosi pusă de mult în evidență prin studiul tropismelor şi al tac- 
țismelor, dar ul cârmni mecanism intim este pină astăzi încă necunoscut, 

Influența oovirzitoare a razelor solare în vicața animalelor reiese 
în toată amploarea ci abia dacă adăugăm e lelor de mai sus şi che- 
stiunea ritmurilor anuale, Din punct de vedere biologic iarna cuprinde 

verionda de 5 luni în care intensitatea radiaţiei solare este minimă (n >a 
jumäiate din Noemvwrie, vrit, Ianuarie primu jumătate din Februa- 
rie), iur vara perioada de intensitate muximă (a 2-a jumătate a lunii Mai, 
lunile Junie şi Tulie în intregime, primu jumătate a lunii August). Facto- 
rii importanți sunt razele calorice şi mai ales cele ultru-violete, intreg 
metabolismul esie sub dependența neestora din urmă, In timpul 

metabolismul bazal scade. La unele animale această depresiune este atit 
de mare, incit se manifestă sub forma somnului ibernal. Incercareu de a 
impiedeca ibernarea tinind animalele la cald, sau din contra de a împit- 
deca trezirea lor primăvara, menţinindu-le la temperaturi scăzute dau 
gres; cu loată constanța condiţiilor calorice unimulul ează iarna şi 
se. te primăvara. Somnul ibernal poate însă [i impiedecat hrănind 
animalele cu vitamină D sau prin iradiere cu raze ultra-violete, În mog 
analog se prezintă şi chestiunea cresterii copiilor; lentă în timpul iernii 
biologice, se accelerează în timpul primăverii i este rapidă în timpul 
verii. Bine înțeles, că în Australia acest ritm este deplasat cu */s de an- 
Altădată s'a crezut că, variațiunile de temperatură ar fi determinate. 
Dar observaţii sistematice au permis să se excludă factorul caloric. Din 
oskir. pein iradierea copiilor cu raze U. V, se poate obţine o creştere 
unifo şi rapidă în tot cursul anului, Bine a a că aceste fenomene 
sunt în strinsă Jegătură cu problema rachitismului, a tetanici, ete, asu- 
pra cărora nu putem insista. Funcționarea în sistemului endocrin este 
supus fluciuuţiunilor sezoniere. In legătură cu ele sunt şi oscilaţiile perio- 
dice, anuale ale stării psihice și variațiunile instineielor în special ale 
instinctului sexual. De altfel există nu numai turburări datorite lipsei 
E T fire, inta ae ace Dea 

r în timpul primăverii şi al ve iferite 

cutanee ale pelagrei, ete.). e ag 

Printre ritmurile anuale care joncă un rol important in viea u- 
lui şi n animalelor mai trebuese citate idermiile. Cele mal seiis velai 
anuale epidemice sunt în legătură cu influența pe care o au razele solare, 
în special căldura, asupra agenţilor cauzali sau al a ților de disemi- 
nare ale bolilor infecțioase; se adaugă variațiile facultăţii de a elabora 
anticorpii, indispensabili în ca (H anti-inferţioasă, care a fi şi en în 
raport cu chestiunea razelor U. V, şi a inelor, Sunt însă si unele 
boli infecțioase, de ex. poena; pentru care pînă astăzi încă nu se 
ştie care ar putea fi explicația oscilaţiilor anuale epidemice. De 
sunt prost cunoscute cauzele ritmurilor multi-annale ale epidemiilor, 

In afara infinențelor ritmice dircet observabile, soarele mai are 
asupra omului şi efecte periodice care se manifestă numai în statistici. 
Cercetindu-se în această privinţă statisticele cazurilor de moarie în citeva 
cate eu ` sa descoperit, acum ciji ani, că frecvența lor crește în 
! per coincizind cu erupțiile solare puternice. In actluşi timp se 
ivesc pe pămint diverse perturi ca furtuni magnetice, lumini re, 
electro-paraziţi ete. Factorul cauzal care acționează asupra pană + n'a 
putut fi xleterminat. În ceea ce privește mecanismul este probabil că 
miere ri organismul uman bolnav se piseşte ln limita rezistenței sale aşa 
î perturbările ușoare venite din afară, care pentru omul sănătos ar 
me. neoghservate, suni suficiente pentru a provoca moartea în aceste 

Tot prin metode statistice sa căutat să se limu 

rească probl 
ere porioadejor lunare asupra omului. Din nefericire cobatatăile 
pica de re eriți cercetători sunt în contrazicere untle cu ultele așa 

Hu putem intra în detaliile acestei chestiuni, De ajuns să amintim 


Pa". 


EDD? e —uwa "e 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 139 


i upă unii, o influență lunară asupra momentului naşterii, 
e mm menstrual, ete. De asemenea se pare că in iane do 
coast ale oceanelor muşterzile sunt mai frecvente in momentul fluxului 
i al refluxului. Toate acestea constitue exemple de modul în care procese 
iotogice cu periodicitate proprie (ciclul menstrual, graviditatea) pot fi 
i actori externi. 2 ii 
uae perii: studiul ritmurilor endogene poate da impresia oñ este 
mai arid şi mai puţin interesant decit al ritmurilor exogene. Căci proble- 
mele care se pun în legiitură e: pyintale sunt în apurenţă lipsite de mater, 
nu se pretează uşor generalizărilor şi n + presupune siăpinirea 
unor cunoştinţe şi unor met de lucru speciale, greu rară 
bile acelora care vin în contact numai dela distanță cu A 
linele științifice. Din contra chestiunea ritmurilor exogene, grafi 
ăturilor pe care le prezintă cu problema influențelor cos- 
mice asupra omului şi prin faptul că esie mai pro ag" mer 
ralizărilor și vederilor sinictice, apare multora mai puan ae, arado: 
ln plus se adaugă părerea destul de ră indită că în acest dom macar 
fi necesare cunoştinţe precise de specialist, credință care sa manits x 
in ate ori in diverse articole apărute în diferite järi În wiati 5 
ani, Este deci necesar să se sublinieze că, tocmai aci, nu au dreptu k 
păreri roprii decit cei înarmaţi cu suficient spirit critic şi cu cunoştin ţa 
solide ie mecorologie, de astro-fizică, de calcul statistic, etc, tot eilt pe 
indispensabile ca și cunoaşterea aprofundată o fiziologiei, a palong 
si a biologiei generale. Tocmai din cauza necesităţii unor fac Neu, atit 
de multiple, progresele realizate în acest domeniu sunt mai moi: ) iu 
din m ret indicate nu vor putea fi i rbippea Bng A prin, Koiu ucraren 
işi discipline foarte indepärtate u Mele, X 
X A i it cămine să utragem atenţia usupra faptului că şi în cap: 
iolul ritmurilor endogene, cure cuprinde atitea fapte în parent -ă 
arate. sunt posibile generalizările şi vederile sintetice. Căci apate me 
dle ritmice servesc obținerii pg procte, aina Din, vic ie 
ie s i spune că din pricina lim us s 
teologic sar pici dei fenomenele continui m se poi sope ce re po 
i numai prin intermediul ritmicităţii. Locomoţiunea în ac, AA A n 
sò face arajie activității ritmice â organelor de miscare, oxigenata pe: 
întreruptă a singelui şi a intregului organism are loc prin a ap ră 
ritmului respirator. propulsiunea continuă a torentului sanguin # 
regte activitații ritmice a inimii, ete etc, ete. 


Dr. S. A, STURDZA 


CRONICA PLASTICĂ 


SALONUL OFICIAL (ALB 
SALA DALLES. AE DE ENS) 


O expoziţie do alb şi negru 
CORPORE presu pu 
re pia și 2 padon, pour ES desenul? să To targ dr i mai 
hr desb srnament literar. Desenul E mai 
me de a mreiee îm aiet aa o fn pe o sapte pă 
aat e aia de Doha AO Antonie a Tarnai peri 
ducerea modelele; n anani, Inainte de a serie, omul a dat, R că 
melor, tare au yi s sine F y anaia ireng SN eee apre sckematizairea tor- 
hi i mul cs $ = A 
z ap aupa ce desenul sa despărțit de seris, A deci a dirgan scrisului. 
mijloc E pra aeti şi narativ. Desenul a fost i dela me nm dare 
an pg e = are între oameni și tot odată un mijloc d se eri 
posibilă einen ar Bi san sit warà MEET aa care så facă 
4 un Í 
bl e ea A a ni n de e A 
. D 


ajuns În stăpini i 
Vata. Pata Mee ia ea sapite rs dial Ear starea „00 pon A 


: io RAFA ~ 
tul de ‘discriminare er La dot ajici naturii, omul şi-a desvoltat spiri- 


deci o | spre noțiunea frumosul 
dei uluare de cpmtact cu natura pe um, plan opirinaa. Desenat na te 
deci unmaci al inteligenței. naturii, dur intotdeauna. o transpunere, 


Dacă la inceput esenul a fos 
Ra t numai descri șa 

clear ariei arni prin evoluţia şi ate. r eroaan adică 
elemerului în aspéctele naturii. Dutt tiu poe sat a EA a 
lor, A i f ii 3 tori tinde pre 

a pi Gelaai provenite dia mișeaei, doiana g lataik. 
bil, el se va Îni seeing Who dori să reprezinte un obiect cit iani $i umină. 
Fen E oțet ia, Vechile principii desoriptive ale d eian 
nului în: deen d e], prin scindarea preocupărilor din goesau, per- 
de impresie dia Fe veste şi impresii şi În desen dese omeni dese: 
la un maximum apait tva de preocuparea realităţii mândri desenul 
expresie a d p pabinan in expresia artistică, Q ive ajunge 

nu PRIMĂ le age atiek, ja Gad ara 

doua emtegorie. lar dewenul artistului, botanic și anatomie fac parte din 
să caute prin T senul artistului atent la cxpresiunile vi parte din a 
sii ale Pe pojem dincolo de forme, cele mai adinci ori va fi liber 
antonome, care Seen igr merng cchilibrindu-le, integrindui tile mărtu- 
de vedere lung cugetat, pipi? gr 3 aple obiecte ori? Fie Eak 
subiect pare yerigan temă a ex Sonaty anpe pareria intuitia unei fiin 
cunto concepem an gre duce la înfăptuirea meu agp bea simplu 
» operă care cu mijloneele picturi” (pietura care nie 


+ 


P 
i 
i 
A 
i 


CRONICA PLASTICĂ 141 


e deit un desen evoluat) ajunge la desăvirşirea exprimării. Dar nu 
trebue uitat o clipă că la baza tuturor artelor plastice, desenul rămine 
cu legile sale riguroase și disciplina lui wcinduplecată, ca o legătură 
intre obiectiv și subicetiv, între impresie şi realitate. Această consțatare 
a îndreptățit pe Ingres, maree desenator, să opună că „slesenul este 


- probiiatea artei”, 


Oricit de subicetiv ar [i un desen, oricit de lugară ar fi o nota- 


iune, oricît de schematică ar fi o schiţă, ca mu este valabilă dacă nu se 


simte în ca, măcar indirect, o legătură cu rigoare descriptivă și uneli- 
tică a desenului obiectiv, adică a „ennhi cunoştinţă”. 
O operă de ariä plastică, pentra ca să ajungă a fi o valoare, tre- 
bue să-şi găsească echilibrul între „desenul cunoștință” şi „desenul im- 
psie"! „Desenul cunoştinţă” are drept țintă să ajunga la 0 valoare 
ştiinţifică, „desenul impresie” urmăreşte exprimarea sentimentului pro- 
dns de obiect asupra noastră şi nu chiar reprezentarea obiectelor. 


Căci ccea ce crede şi simte desenatorul nu preta [i exprimat decit atutti- 
cea cind sunt ratit 
critic a dweriminării și analizei, 
sns enunțatele considerațiuni, le-am făcut pindimlu-mă la desen în 
crab, tn anumite opere a marşirilor de azi şi de altă dată där nicirum 
gindindu-mä la salon. Se pare că expozanții, în marea lor majoritate, 
au luat titlul salonului „ad literam” trimijind Inerári in alt si negen 
care nu suni descue. Plimbindu-ne în fuja anarhicei prezentări a lucră- 
rilor, răminem inmärmurij de atmosfera generală a salonului în care a 
intrat cine n vrut, țrimițind ce a vrut, Prima impresie e de plictiseală 
şi de neglijenţă, a dona de neseriozitate, Lipsă de tehnică, şi creu ce 
este mai grav, disprețul de tehnică chiar elementară. Acest salon, ca de 


merită aceast apelaţiune se pierd intro mare de mizgălituri. Pe toate 
zidurile se văd impr i i 

scouse de sub sehele sau din sertare. Peisajul, figuru, portretul sunt 
tratate la rind, cu aceeași oboseală a mănii şi neteks neatențir a ochii 
lui. Lipeă de vleză, lipsă de voință de a compune. de a depăşi schij» 
fugară şi impresii vagă. Nicăeri o consiringere, 0 atitudine, o vam ia 
auperivată. n age de bnmă cuviimjă şi mas ales lipsă de evlavie faji de 
artă. Bădărânie şi megalomanie, 

Și totuşi, mulţi dintre cei care expun, vorbesc =gomaotos ile învirca 
artei, de o eră nouă. de n picturi aoci cu subiecte vaste pr supri oje 
şi mai vaste, De acord... Dar- cu ce tehnică? Cu ce cupoştinți? Arta m 
este şi manuală, Dacă nu atii sh-ţi minnesti uneltele ce vej înce mimmi 
cu inspiraţia şi cu retențiile? Fără tehnică nu se poate nimic, Fir 
cunoştinţe nimic valm iL 


EXPOZITIA PALLADY, PĂTRAŞCU, TONIȚA, ŞIRATO (Căminul 
Artelor). 


ub Arcadele Kreţzulescu, la Căminul Artelor: lonel Jianu a argit- 
mizat polei Palludy, Pătraşcu, Toniţii. Șirato. Această confruntare 
este cu atit mai interesantă prin faptul că ce patra picturi au tempera- 

eu, totii tui girat e o deziluzie. Naturile moarte (flori) an sutt 
compuse nici din punct de vedere al desenului, met ul culorii. De o ert 
matică brutală cu excese de codmiumuri care dau tonuri de lampion, 
cu o preocupart de a ajunge cu orice pret In intensitatea culori, tablou- 
rile lipsesc de armonie, prezentindu-se într o atmosferă arbitrară. În 


VIAŢA NOMINEASCĂ 


142 


peisaje, aceste defecte se agravează printro vrată lipsă de consistență a 
desenului şi stridenţe in colorit. | du . i 

Nici Päträşcu nu e de data aceasta la Iniljimea reputației sale. 
Pinza pinul rop Raetia un atelier la mare e doare din toate 
punctele de vedere. Tonnlităţile sunt morite, materin e uscată, nodul 
ace ie tablourile din perete fac pete negre pe zid, pe fereastră se 
v un peisaj Marin, lumina e egală şi mahmură iar culorile sărace, 
Nici uua din cuităţile cunoscute lui Pătraşcu nu sunt aparente în această 
lucrare, Nici Veneţia expusă, n'are obișnuitul farmec, calitățile de pre- 
i revce şi adincime a celorlalte picturi făcute În oraşul Dogilor de 

ătraşeu, Nu regăsim în Veneţia prezentată de astă dată albastrul pro- 
fund, verdele de smarald şi roșul de ir unindu-se într'o rară armo- 
nie Albastrul cerului e dur si culoarea caselor trage spre un roz spilăcit 
iar apa, cu jocurile sale de culori nu parvine n da unitate aa ui, 

Tntr'un mie tablou reprezentind un colt de salon e predi- 
lecție al pictorului) reapare de o dati tot farmecul picturii lui Pătraşeu, 
toată sensibilitațea şi toată ştiinţa lui. O misterioasă luminozitate sea edi 
obiectele. Gama culorilor e sobră, materia bogată. Întrun cuvint e un 
adevărat Pătraşcu. 

„__ Pinzele lui Toniţă, en toate că sunt de o inegală calitate, redau 
bine clima pictorului dispărut, Din luminozitatea pe bază de ocru a 

tei lui Toniţă emană un farmec particular şi . E o 
dcută cu evlavie çi fervoare. Pictura lui Toniţă e dornică şi vic. Fără a 
icta subiecte „naționale“, prin felul Ini de a se exprima e foarte romin, 
arte local. In talentul Ini sunt teminiscenje nle geninlui popular, ale 
sessibilităţii populare, E ceva direct și comunicativ în această pictură 
totuși sobră. Un tors de femee în aer liber rezumă bine aceste însușiri 
ca și un portret de fetiţă pe fond de verdeață. 

Tabloul grupului de cersetori e vădit inspirat de unele desene ale 
lui Steinlen. Cu această ocazie Toniţă şi-a impus o temă ilustrativă 
și unecuotică cure ce din obisnnitele sale preocupări, Ea desrălue cali- 
tățile sale de desenator care se pot studia şi la etajul Căminului Artelor 
unde sunt expuse o serie de schije, Forma Î Toniţă e întotdeauna plină. 
Desenul e sigur și continuat de pictură, Toniţă avea în el posibilități 
de pictură monwmentală pe care a incercat s'o realizeze în fresca bise- 
ricească la sfirşitul vieţii sale, O mare expoziţie retrospectivă a lui Toniţă, 
făcută vu discernămin, st cu grijă, ar fi de o mare utilitate. Opera Ini è 
solidă și vie. O privire de ansambul asupra ei near da prilejul unei si- 
tări mai precise in istoria picturii noastre. Ea ar veni ca o inviorare a 
clipei prezente şi un indemn ile a pu părăsi unele drumari urcinde spre 
zări E arepa ES i 

rei naturi moarte, două nuduri și un peisaj compun panoul 
unitar a iwi Th, Pallady: In diseceţia crotnaticei silo. culorile a ierd 
nimic din intensitatea lor, Toate cele trei soiuri de subiecte, sunt scăldate 
in aceeași luminositato clară. Nicio ocolire a dificultății, nicio comple- 
zonjā anecdotică, Fiecare lucrare îți dă o impresie de siguranță şi de 
seninătate. D reminiscență literară şi estetizantă. Pictură pură dusă 
pină la extrema ei consecvență, Lihertate şi stăpinire de sine, 


EXPOZIȚIA PICTORULUI MEDREA. (Facultatea de Arhitectură), 


In sala de expoziţie n Facultăţii de Arhiterinră, C, Medrea ne 
un popor de statui, statuete, busturi, plus unele basoreliefuri, ei ter 
fragmente și desene, adiciă 125 de obiecte. E cam mult pentru vizitator, 

E, drea e cunoscut Aer riza de mult. Incă tinâr e departe de a 
fi uitat și în plină ascendență, De ce atuncea această paradă retrospec- 
tivă care dhunează sculpturii sale. Busturi, capete, statui şi statuete sunt 
aşezate la o distanță de cel mult 2 metri, Nicăeri nu e spațiu peniru a 


o... "a. .. = 


S 


i 


OR 


45 
CRONICA PLASTICĂ t 


face parte dinir'o expoziţie s 


A um itr ti lipsi i 
rivi wa luoru cum utul să se posti fips p uteri 
mu e wm a de Ce e a Y erh ü per omano open era piama vital 
Nu de aceasta, lucrul fiine cin ia compozitii, 


i N nevoe ul S 
productive. Nu era ne lot de ideal plastic gi cul t d Ergo a 
piduri, apare ac s e zici de Secunditatco sunt 
itia „AC nlturu” care fusese 
Bomton ae ae 

i o 
intrun spații termintud o mare 
e A ă compoziție plină de avint lua tatresga Po Ae rai 

E pac å re viitor, cu inc wema toeroe 
ea "a <y timismul culturii moderne. f 
no 


copi nuduri, apare aceosṣi p 


i i or Hipează b li eet În 
u pniruc f vita slă. rinte- 
i accastii realizare viii ga ema testului a pi 
C daade a eompoa Vile îi Sere ian T ma ua a 
i aş si 4 mpuzijiei nt piara C 4 
da toarele din panoul, destine! ai olegceţe. lu general am sed 
si adesea multă grapi sută sunt mai mult de inci 


vrea mişcare, iar stitu 


şi de [orţă. În busturile lui se regăseşte 


G. M. CANTACUZINO 


-- 


CRONICA JURIDICĂ 


COPILUL NATURAL IN 
LEGISLAŢIA SOVIETICĂ '} 
unem dela incepit cú te 


care, în legislația noast 
ufara căsătonei, [aţă de 


rmenii de copil natural sau 
ă arată situația juridică a 

[ii säi, nu se mai re- 
în interiorul familiei, legea 30- 
epturi şi datorii fa 
conrepțiunii părin 


| 
totuşi denumirile de paternitate na- 
care aceste no 


ului născut în 
miere in codul civil pore, pote 

etică socotește pe toți copăii egali în dr 
rent dacă la data nașterii sau 
sau nu prin căsătorie, 

n consecință, dacii a 
atural, în înțelesul 
ră, o fucem numai 
a stabilirea paternităţii unui 
Dea Haşierii sau concepțiunii | 

wä stabilită această paternitate. 
ră însă cu nimic de ce] 
Această asimilare 
să surprindă intr'o soci 
evoluțiunii sale, 


ii eray legaţi 


turală şi copil n 
gislația noastră, 


opil, a cărui mamă nu era căsătorită 


decurg din ca, 
i timi. 
a copiilor naturali 


şi-a propus să reali 


cu cel întîmplat în int 
intro societate cu clase 


atunci pare tot atit de Tog 
o egulitate între toţi indiy 
ai cărei membri sä nu mai n 
din faptul, de care ei nu 
părinți căsătoriți ori nu, 
recunosc sati tk 


oarelor ne arati destul de 
interiorul societăţii 
ilie nediferențin 
ŞI O societate o 
corespunde re 


ca unei rocietiiți ce 


evoluție paralelă 
trul familiei, Cit 
acesteia i-a corespuns © confuză 
"menească fără contururi p 
gimul de proprietate privată, 
tă clase 


] cu cele dinlăun 
timp a existat o fa ia i 
ropriectate colectivă 
amiliei diferențiate f 
sta la rindul ci a impi 


t) No referim in text 
tuloi, curate și 


ul original ui „Codului | 
din 14 Doceinvrie 1 l-a 


actele stării civile în U, R 
940 s'a extina din 


Ucraina (U. 
Moldovenesti, Mosrnva A RA 


prin Uenzul 
7 ) pe teritoriul Re 
1941, Editura Juridică N, KaT, 


CRONICA JUDICIARĂ 145 


ledidi i materiali, care a cuprins apoi in ca şi pu- 
og re că PVitA această societate, despărțită în clase erp ra 
mobi inegalităţii de drepturi între membrii familiei Sa pus na 
m, anigas ego tanin, branta, pe, eleito, na, paies 
i tu iii i Intimplätor, din iile p os i 
l reg era pare i coaie vel e m vă care erau privite ca ora 
ba se nu pulea fi evitat ci numai ignorat. vircs unor ceapa se 
DI. ce au ipocrizia relaţiilor matrimoniale legale nu erau y a 
aE vera şi nescrisă a popotrelor cunoaşte și relatează mite 
ei cînd personaje importante, istorice sau legen are, ys avu de: 
Wii gi tn ora pajp Berena g p iN: aa elah ‘elementelor 
i it nic y _ ire r 
“mezi il ai. Vot npk după cum clasele sociale pr pp Saga au ud 
is niciodată ca celelalte clase să fic egale in drepturi inf ar societății 
a arieni EE E re pene, ca te crai er 
i în acel al familici să se cedeze 

„mean, ne îi cataloga ca nefericiți dela natură, iii ai Aiaie 
In cadrul societăţii, aceasta sa tradus prin lup mb Seed? 
f inä In cele mai violente — revoluții — pentru a 10 ceda e 
fiecare Tată cite pujin, pină cind sa putut ajur la coaie ia p 
ste drept, ca cel puţin inițial, la intrarea în vieaf ere a Sir în, ad 
re înarmați cu pini materiale. Și În gi tap vsi S ptur lor 
j care au decurs i drep 3 s, 
Sa pete cipir Laag in interiorul familiei lupia a fost încă şi mmal 


i i stă ma- 
'a cîştigat aproape nimic în această m 
i as ky foras i indicat, 4 Suelo țări, chiar prin e marie jie 
Biao "i rd), iar drepturile lui erau reduse le o simplă pens 
SI e i Convenţiunea a acordat copiilor natu- 
m tapa peaa a lesitin, dar numai decă-s rmeuiboactuți x a 
a mie. S iată! lor. Căutarea forțată a paternităţii natura 
prokio y Napoleon, rezultat al unei cer ange pe. orar gaara 
i ? i i t N — KA sa Ya n 
Ca pe răi ir s PePe) a dat Patálui puteri exotsiva faji de 
pa ch veizsbei n Si familiei. Faţă de copiii naturali, aceste pes srek 
ceilalți un drept de viaţă şi moarte socială, după cum copi oe grg sn 
vru acer un sau nu, Numai mult mat itoan ot cn mare e aaron pirina 
e 1 e m asiano olimeniark Sin To asimilarea completă em 
a pri scară a drepturilor acordate copilului natural, legista- 
ii i astfel 4}: si] IRAE, 
tile aiis 52 pot împărți Tii naturale este prohibit i ar org e 
ceză ok la "912, pei italiană — vechiul cod — $i leg 
june 
țări eri Aura de ads neturas pat pedas de: e ce Pi A perene 
alimentară, dar cercetarea ei este ea mes i 
ss ari pl A ger are ploi are efecte de stare civilă — num 


< «i este fonrto In- 
naționalitate, drepturi succesorale — dar chwama inate de lege 


i limitativ d 

i decit în cazuri săi reci: fe 
rege: ră iai: civil italian — eel non. francez, sp 
turhez, 


* A, Vereque: Histoire de ln familie. 
| pu: „20. 
d grecia recherche de le paterwité naturelle; p 


140 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Codul civil romin prolubă. in principiu, cercetarea paternităţii tti- 
turale, iar cazurile, limitativ determinate de lege nu sunt decit de foarte 
rară aplicaţiune practică. Cu toate acestea, drepturile acordate unui copil 
ce şi-ar stabili astfel paternitatea nuturală, sunt reduse În o simplă pen- 
sinne alimentară pimi la majorat), 

Sistemnl logblaţiei elvețiene se iucalrează în cele doui categorii de 
sub punctele 2 și 3 de moi sus, deoarece, potrivit dispozițiunilor codului 
civil elvețian, cercetarea paternității naturale are drept efect, fie o 
pouien alimentară, atunci cind ea este rezultatul unei prezumimi, 
ie efecte de slare civilā — nume, naţionalitate, drepturi succesorale — 
atunci cind paternitatea este stabilită pe bază de probe concludente, 
in cazurile limitativ determinate de ] 

Dacă acordarea unui minimum drepturi în favoarea copilului 
natural a însemnat primul pas în calea realizării unei norme de echitate 
socială, legislaţia sovietică reprezintă punctul cel mai inaintat pe scara 
evoluţiei în această materie. [a socoute că orice dispoziţiune care lip- 
spe copiii naturali de drepturile acordate celor n era este și inechi- 

ilk și antisocială. Antisocială, întru cit interesele generale alo colec- 
tivității cer ca toji membrii ei să aibă posibilitatea de a se desrolta 
spre n putea colabora Intro rție mai mare la efortul general, ceea 
ce se traduce prin tot felul de contribuțiuni pe care societatea În orice 
caz le cere, fără distinețiune că cel obligat sa născut în cadrul sau 
inafara căsătoriei legitime. 

„Pe de altă porie esie inechitabi] ca societaieu să intervie pentru 
verotirea copilului născut în cadrul unei familii legalmente constituite și 
să nu intervie în favoarea copilului natural, lipsit de ccția unei familii, 
numai pentru faptul că tntăl nu vrea să-l retunoască. 

Prin urmare, intru cît copilul natural are dreptul de n fi ocrotit 
de lege, soluția ce se impune esie uşor de formulat: ori societatea îsi 
ia asupra el sarcina de a creşte şi educa pe aceşti copii, ori me dă acestor 
copii litatea să-și găsească pe tata) | lor firesc. 

: „Ultima soluție pare că se impune cu atit mai mult cu cit ar fi 
imechitabil ca, mama fiind cunoscută, să contribue singură la întreține: 
rea unui copil. la naşterea căruia n'a fost singura uutoare. 

Această soluție, după cum am văzut moi sus, a fost udmisă de 
cele mai multe Maginlaţii moderne, 

Vrinire acestea, 


de părinţi 
det 


* L. ne, 449 din 10 Iulie 1943, pt. modificarea art, 304, 305, 07 și 677, 
cod civil, 
*) Este interesant de constatat, că și dreptul musulman ajunge În ger 
“ași soluție, pe căi cu totul diferite, Proietul ai discipolii săi A aardr aes 
că un paper de cuceritori nu trebuie sã aibi o clasă de desmoșteniți, cu drep- 
turi civile reduse și atunci au considerat că un copil, a cărui mamă a jast 
odati căsitorită, far el s'a năzent dupi destarerea acestei căsătorii, va fi to- 
tugi vonsiderat ca fiind vopilul fostului sot legitim al mamei lui, chiar dacă 
presupusul tată murise vu ani Inainte. Se consideră deci, el epon de gesta- 
a y A peue mai nai uni, pimai pentru a salva astiol pe copil de 
"prim aţiunii naturale. Emile Larcher Traită dlementai ] 
viodriehan, Ton imt, T, 436, S gin sr a 
„1 Art, 1 din Codul legilor despre Familie, Tutetă, Curatelă Actele 
stării Civile în U. R 8, E. care s'a extins dla Ucrning pe teritoriul E adevar 


Moliloveneşti prin U : | i public 
N.K. L Text originea ün 14 Dee, 1940. Moscova 1041, Editura juridici 


-ad 


~r a aT te o ama. 


7 


CRONICA ŞUDIC LARĂ 147 


le de judecată, de cele ale f erger prevenite 


nä la recunoaşterea ide către i 
a ud cererii sale privitor la căutarea paterniţăţii naturale, copi- 
oa are turi juridice decit | uragan 
şterii lui de către tată prn inxuşi autul de naştere, copilul nu va a n 
tată decit după trecerea unui ourecare interval de timp. EL va rămine 
deci tot atita titnp lipsit de toate drepturile ce decurg din existenta unui 


tată, : , E N 
ceastii situaţie este foarte prejudiaiabilă copilului, care in ucet 
cină de rm E poste primi întreţinere și educaţie, decit din partea 


înlătura acest neajuns, legislaţia sovietică, care se conduce 
în seci citat numai după modul în cata pierast interesele copilu- 
Jui, a căutat să găsească încă dela inceput, chiar inainte de naștere, un 
a copilului, care să fie supus, ca atart, la toate obligaţiu- 
i cate are, bine înțeles, dreptul de a răsturna, pe cale de 


e fc ii teal a atit 
ritoare la tatăl copilului cu ariaren rege dalele. cat pot Iien 
medical, care va arăta existența sarcinii şi data aprozimatităi a emoe pă 
declarația cu privire la anera 
naturale nu se poate face decit 


acestei perioade, siabilirea peer ti fud 


a tatălui (art. 5) sau 


mpi i 

si in următoarea atitudine: a) Confirmă t , 
aarp pad” semi lui ochivalészk cu o recunoaştere; b) Nu confirmă dacia 
ratie femeii şi atunci, la inștiințarua cei se [ace prin oficiul de stare zi ; 
va trebui să răspundă dacă se recunoaşte san nu wrs E n i ces 
= încunuştiințare, tată! 
să tindă n ilpteree pe sale e jude: 

i i rezultati din declarația ma 
cată prezumția de paternitate ta aa paman o a A 
me do stare ile atyp a opin E ennostiinjrik să 
acelei prezumţii. Dacă 
nu face aofia in f agger 

i t ulintă di Jarajta ma- 

me: cipoc arr CĂ pe nea gal al copilului. Dacă 
zale ca în interval de o lună dela piena A gge nypon i anois 
declaraţi i umiiv face o contest pri i 
rara Repay a aaeain afirmaţiunile mamei, «l nu va mal n trecut 
in registrul de stare civilă cn tată al copilului, ci ae nare g poa A 
tatăl “copilului se suspendă pînă la rezolvarea conflictului de 


stanja sezisată, 


socoi 


ifie gaa, 307, 
* Legom Nr, 443 din 10 Talie 1042 pentro modiliono yrs nrt, 204, 3 


SeT si OTT din cadul civil. 


— 


148 


: - i y 
In afară de ipoteza de mai sus a prezumjiei de paternitate, rezul- 


tată din declarația mamei, ipoteză specifică dreptului sovietic, paternitatea 
naturală i ami copil ponte fi stabilită şi prin celelalte moduri cunoscute 


în legislaţiile moderne: recunoaşterea voluntară şi cercetarea paternițiiții 


nat po ouale de judecată, 


Recunoaşterea voluntară a tatălui are loc atunci când în registrul 
actelor de stare civilă nu sa făcut nici o menţiune cu privire la tatăl 
copilului. Jn acest vaz, tatăl se poate recunoaşte ca atare, făcind o de- 
clarație a tă organului local de stare civilă. Acenstă 
avea însă efect, dacă nu este uonfirmată de către mama 
se află inserisă în registrul de stare civilă. 

Dreptul tatăl) 
în ori ee caz, numai pină la majoratul acestuia din urmă. 

In sfirşit, paternitatea unui copil va putea 
cale de judecată atunci cind tn 
indicațiune despre părinții acestuia, ori sau făcut înscrieri eronate, cu 
prvne ia ei, sau la data de naştere a copilului, 
nicresați, persoane san instituțiuni, au 


tul de a se adresa justiției 


Bata a stabili cine sunt părinţii copilului sau data exactă a naşterii ace. | 
a j 


uia lart. 10). 


În siuuțmunea expusă mai sus, a stabilirii filiațiunii unui il, 
atunci cind se ridică discuție în instanță asupra înexactitătii tere Pe 
referitoare la părinții înserişi în registrele de stare civilă, prin faptul ca 
alte persant se recunose ca părinți ai copilului, instanţa ectiră 
rezolvă nsemeneu litigi, ținind seama numai imesesele copilului. 

In consecinţă. cu va fi obligată să nu dea -îşiig de cauză persnanci, 
în favoarea clirein plodează prezumția de paternitate san materuitate cea 
mai puternică, dacă astfel cer interesele copilului 9), 

Din cele de mai sus rezultă că legislaţia sovietică cu privica la 
această materie a cercetării paternităţii naturale, este caracterizată prin 

+) Obaervaţia 1, de sub. art. 19. 
maximum de srijă ce poartă copillor naturali, 
neajunsurile ce ar putea să decurgă 


Ra pentru aceştia din cunduita părin- 
i y | 
Aşa se explică faptul, că se reuunoaşte, încă dela început — 
mai înaite de naştere — o prezumție puternică de paternitate. care ară 
fi ulterior răsturnată, dar care face ca un copil sk nu fie lipsit de loc, 


sau aproape de loc, de prezența unui tată, cu partea sa de contribuţie In 
creșterea și educarea lui. Tot astfel se explică de ce un conflict ca - 
ternitale este rezolvat în raport cu interesele copilului şi nu du te- 
riul puterii de probabilitate ce pledează în favourea uneia snu alteia din 
părțile in cauză, Nici logica deci nu poate să împiedice ca interesele oo- 


stati să Ze ger FR 
n sfirsit, plecind dela acest primat al intereselor copilului, şi în 
virtutea unei etic! sociale superioa iii i 
acetași siiunție iși aceleasi Paak e n gpl py he maia pia cl ză 
A ia unde natura nu distinge, nici legea oamenilor nu vrea să 


legea înlăturind toate 


TUDOR R, POPESCU 


VIAŢA ROMINEASCĂ | 


n. - 


declarație nu va 
copilului, care | 


de a-și recunoaşte copilul pe această cale durează ; 


€ fi stabilită numai pe i 
registrul de stare civilă nu so află nici o 


In această ipoteză toţi cei 


. 


e n E ae 


"parte, atribmte 
-ment 


A 
s 
r 


CRONICA SOCIALĂ 


LIBERTATEA SINDICALĂ ȘI 
ORGANIZAREA PROFESIEI. 


înță ti i in 5 Unite 

i Mann intro conferință ținută in 19358 in Statele c, 

Eli infringerilor pe care le-a sulerii e inte denona 

în anii premergători actualului războiu, găseșie că ele tre te, (n, bani 

anii pre indărătniciei pe care Statele democrate an a tat-u lra 

nerea instituțiilor liberale vetuste care nu mibi corespundeau t9" 
miirii vremurilor azi i). 


Libertatea astfel cum a conceput-o democrația liberală nu mm 


i ii soci detäjii 
"putea du smisfacție cerințelor vieții sociale pe care evoluțiu societäj 


- $ mul pian, Această situație untinumică a tre- 
buit pet ra pară, pă să nu-şi patie găsi rezolvarea decit intro telor. 
i pţiuni a libertăţii, | 

RX pps A der ya trebui să facă din libertate see cea 

ceeace a fost în vremea străbunilor noştri, altceva decit „laissea . 

ltissez passer-ul” Jiberuhsmului democraţiei burgheze. PRI 

Nomile raporturi între forțele ae red ra ră meseria za nun 

iu i evie dinamici. Pen ceasta, însă. se: cere 

painii ca, ee tul pi rotit unei discipline, unei peglomt jengi ca 

ee pg impune azi în domeniul libertăți sindicale, aparasa Atyre 

s'a desvoltat [deia sindicală, in special în Occident a degèn ripas 

în licență. De-o-parte, phuralitatea sindicatelor Leii i Ac Tei 

rastri, profesională, care-şi disputau dreptul de se părin ab Pee ei 

ale intereslor profesionale, de altă patit ppa me crap iapă 

inte sindicatele profesiona; pa oduc pune si deci intrau, Pat, = 

i ucţie o reclama totuşi — ai contrib sm 

celor doi. factori de productio e Sia “economie și social, care pini 
i e ebuit să stirşească în cataclismul deslānjuit de 


'Timpurile noastre cer a noui orientare e grupărilor profesionale. 


-i ; i iji rgati- 

Pină eri, exilate la periferia societăţii, ele se ae e la “subordonarea 
de f cadrul care, juridieesle, 

in locul Tadivisilor, 


deslăințuită de excesele liberalismului 


sens. o valoare, este fiindcă constitue 
producătorilor şi o urzanizare n pro- 


Dacă sindicalismul are un 
în acelaşi fimp o reprezeniate a 
ducțiunii. 


ti . 56. 
1) Thomos Mann, La Victolre tinsle de la démocratie, p- 5 


150 VIATA MOMINEASCĂ 


CRONICA SOCIALĂ 151 
Criza ccononuriă care a dus la anarhie producțiunii în joate ra 


rile de activitate economică, a invederai că numai o are a pri 
cosului de producțiune prin organizarea prolesiei poate scoate omenirea 
din marusinul în care se abate. 


Astfel tendinţa de organizare u profesiei şi a economiei în genere 
u 


Sindicatul se yra" area piia simple rr “pa a Statutului 
i actului constitutiv la Prefectura locului ales ca iu. W 
y ayo Jegiuiri printre care se numără şi legea Trancu-laşi din 1924, 
su subordonat exerciţiul dreptului sindicu! unti prealabile uutorizări u 
lorești. i K 
peior judecă per twit, sindicatul va putea exercits în mod liber 
loste prerogativele ataşate de onalitatea sa juridică și cunoscute ab 
“denumirea „lrepturilor sindicale”. Dreptul de a încheea conven opec 
jve de muncă apare ca atributul esențial ul acţiunii sindicale. Exercijiu 
acestui drept constitue şi forja gmparigy profesionale, căci prin ie 
venja colectivă de muncă sindicatele pot traduce în fapt var ie 
i wente alo membrilor lor. Intervenjin sindicatelor fn ar ich ele 
oolective de muncă, constitue un al doilea aspect al acţiuni sod É 
Dacă adăugim În aceste i dreptul de pregătire profesională, cp 
w de u-si creea societăți de ajutor mutual, de asistenţă și asigurăzi, 
ppur explica uşor, de ee in ärile în care sindicatele au puit se 


s'a manifestat din ce în ce mai mult în ultimele două decenii și război 
n'a ficut dech s'o accentueze. 


De 50 de ani omenirea este în reacțiune contra liberalismului absolut 
de dupi Revolutia franceză. 


O primă etapă a ucestei tottus o marchează recunoașterea. 
dreptului de sindicalizare, Principiul țăpi sindicale — adică a drep- 
tului muncitorilor şi patronilor de a se asocia pentru apărarea interese 
lor lor profesionale — a fost recunoscut ca un principiu fundamental al 
dreptului internațional al muncii de marea majoritate a Statelor, ime- 
dint după războiul trecut, Libertatea sindicală a constituit însăşi baza 


cigonivației internaționale a Muncii crecută prin tratatele de pace din 


Cea de a doua ciapă o marchează tendința actuală spre o organi- 
zare corporutivă a profesiunei, i 

Chestiunea care se pune astfel este cum poate fi conciliată liber- 
tatea sindicală cu organizarea corporativă a profesiunii. 


Cu alte cuvinte, cum se poate acorda sistemul sindealizării, care 
are la bază noţiunea de libertate, cu acera n anizării corporative a I 
Lă 


din ce în ce mai mult tendința lor de a 

ia piele pri ul de: Apărare A intereator profesionale și de a-şi 
aroga şi dreptul de organizare a protesiunii. s 

Pentra a putea, însă activa în accastă nouă direcjiune — a Jonga: 

 nlaării însăşi a profesiei — sindicatul trebue să fie exponentul ra zat 

al tuturor muncitorilor sau în orice caz al marci lor majorit as 

rezidă marea slăbiciune a sindicatului liber. Avind la bază Sega i ipini 

adeziunii voluntare a indivizilor sie ma mau pri mă pia pin 

iv — nici o autoritate asupra massdi c i 
$ Le tiu aliați Convenfia colectivă de muncă încheiată de elo nare efect 


- 


profesiunii, la baza căreia stă noţiunea de constringere, 

Este ceea ce urmează să expunem în cronica de faţă al cărui scop 
este să arate în lumina faptelor diferitele metode experimentate în ult- 
mele decenii, să discearnă sisteme ideologice și să expună în ce măsură 

tulutele constituționale care sunt nzi la baza aşezării noastre statale 


i 
agădue adoptarea unuia sau celuilalt dintre cle, pentru a fi în situația 


ilă e B ierat lu ea sau care 
i omnes”, ea mu este opozabilă celor care nau at 5 Sa 
de a fixa — în obiectivitatea pe care o poate ura numai cercriarea > nu sunt sindicalizaţi. Natura ci juridică cete ste onenian rd „dă 
realităților sociale după criterii ştiinţifice, — rincipiile de buză care stituționalistă... Și totuși realitatea creem fe per fagi na pr 
dă iii să prezideze la elaborarea viitorului statut al organizațiilor muncii impun necesi i n 
profesionale, 


e alc abil i 
opozahbi cnor care apartin notleiaşi protesi- i 
) L -aeollea prèmi ko i Se ei a unei horme de daph opere colabo 
rrii celor mai reprezentative sindicate cu puterea publi o ala 
Esie exemplul pe care ni-l oferă leginirea franceză gm % e 
ete rrit ata i en a ad intagă, protean pa, o Comiso 
zie a Ministerului Muncii, a conv > Și here gate 
mistä formată de organizațiile patrate : tel e ierarhie, în fruntea 


Experiențele sociale care len i isimt în secolul : 
ria libertăţii sindicale pot E n înregisimt în secolul nostru isto- 


pe aiian] AOA pr i erypaie în trei sisteme: 
sindicatu iv e i 
ATGA ui cel mai reprezentativ ca bază a organizării 


b) sistemul sindicatului unic şi obligalor ca bază a organizării cor. 
porative a profesiei; 


c) sistemul sindicatului liber în profesia organizată. 
___ Îmninte de a intra în expunerea acestor sisteme este poute necesar 
să reamintim accepțiunea precisă a noțiunei de libertate sindicală, 
atena sindicală se caracterizenză prin patru atribute: 

1) Libertatea de constituire n oricărei grupări profesionale, fără 
a fi nevoie în acest scop de d pre = autorizație a administrației pu- 
blice, simpla constituire fiind de natură n conferi beneficiul tuturor 
Ee iT era a ' 

2 rta a in acelaşi sindicat aţi 

legaţi de aceleași inian he are ke anca: n 


i ii profesiuni. Sindicatul cel mat 
pE sa ea car ap e gr Ministerului Muncii francez, 


- 


organizația profesională care numără cel mai mare numir de aderenți 


manentă de Justiţie Internaţională dela Haga la 51 Talie 1922. 


-xwe ; i nsă, o gravă atingere a libert 
3) Libertatea pentru tot individul de a ade iberă turilor de drept muncitorese constitue, | “adevăr înlăturarea 
la pirat care n einăcer al areâlaieioe a meiul gre ge re a M de sindicule. Traducerera ei în practică inseamuă Intradevăr 
a Du ndera. 4 


í sinni, a celor 

i it să devie legea întregii profesiun or 

eta ma ea sami air o masă impresionantă în rindul mae 
peman o singură grupare exercitind în numele lor dreptul exc 

re 


4) Libertatea pentru membrii sindicatului de a încredința sindi- 
catului apărarea intereselor lor față de autorităţile publice şi urca alte 
persoane fizice sau juridice care nosis profesiei respective. 
„ Libertatea de asociere a fost însă interpretată in mod diferit după 
țările în care sa legiferat dreptul de a profesionalki, 
Legen franceză din 15% datorită Ini Waldeck-Roussean reprezintă 
în această privință opera legislativă cea mai liberală. 


Sa căutat a se da acestei suluţiuni o dublă justificare de ordin 
ay rima că lege tică a majorităţii, Se 
ime i «i legea democratică a majori e 
s Sp nae fasaa democratic mă joritatea impune misoriiäpi 
perea E “Sa răspuns atunci că aceast e omoara u se sei 
laierniitite greşită principiilor democratice Intrun Parlament magi 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zentaiiv. Dacă votul majorităţii este hotăritor, nu este mai 


spue cuvintul, să voteze legile. 
cazul încheierii convenției colective de muncă de către sindicatul eel 
reprezentativ, care exclude 
rești, cu nesocotirea drepturilor minorităţii, 

O a doua explicație rezidă întrun argumeni pe care, o t 


naji de guvernele res 


five 
cele mai reprezentative”, 


acord cu organizaţiile profesionale 


dDunsţinătorii legii franceze din 1956 au jonglat cu acest text, inter- 


pretindu-l în sensul că guvernul are dreptul să desemneze din rindul 
sindicatelor pe acela pe care îl consideră ca cel mai reprezentativ, Acea- 


stă interpretare, însă. n'a fost admisă de Curica permanentă de i ae | 


Internațională dela Haga prin Decizia Nr. 1 din 31 Iulie 1922. Curtea, 
Portia textul tratatului, a precizat adevărata sa nceepțiune, sta- 
bilind obligația guvernelor de a consulta nu o singură organizaţie, pe 
cart o consideră ca fiind cea mai petitia ot pp. toate orgamzaţiile 
reprezentative, atunci cînd ne afjäm în fața une pluralități de sindicate 
în profesia respectivă, Tonte trebuese consultate. 
aia m mea pasari one arii pe „cate o invoacă, deci 
s orii concepțiunii concretizat in runctză din 1936, se 
räseşte infirmată, i TEN h 
Dacă deci organizația cea mai reprezentativă trebue să aibă o 
preponderanță, celorlalte orpnnizațiună reprezentind minoritatea şi care 
toi o e pieri utilă trebue pă j k recunoască — în spiritul dreptului 
anternuțional uvrier — o parte uență și i 
importanța Jor pa jž şi autoritate în proporție cu 
„Sa idicat şi o altă obiecjiune: cine va hotări care dintre 
sindicate este cel mai reprezentativ, Ducă este Statul — şi pină azi numai 
Statul a exercitat acest drept de alegere — in acest caz se suprimi liber- 
tatea panenan 
n rezumat deci, putem conchide, la rindul nostru, că în tările 
tă libertatea sindicală tendința spre o pi ga de prode dodali ae 
lovit de dificultăţi inerente cudmului juridic în care activează sindicatele, 
In anul 4957, Asociația Internațională pentru progresul social, a 
pus în discuţia celui de al 2-ica Congres internațional de politică socială 
dela Paris problema care ne preocupă. Desbaterile au dus la votarea 
unei moțiuni prin cart sa adus cuneepțiunii libertăţii sindicale un corec- 
tiv,  declarindu-se că libertatea dicală cuprinde „dreptul pen- 
tru toate sindicatele suficient de reprezentative de a fi trutate pe picior 
de Pitate: pah raportul r ar tării în apune pen oficial iale”, - 
ul insă n'a mers pron e În privința problemei organizării pro- 
esiunii, mărginindu-se să-şi. dea E aere la actle o tr e: 
rative, în sinul cărora profesia începe să [ie reglementată în ambian 
à Peor dimanti Fep ar fi: camerele profesionale, juri fe 
rofesionale, consiliile mixte economice, marcind astfe 
dificultăţile rezulțate din principiul libertăţii sindicale, pet p raji 
a ideitor şi faptelor imping totuşi statele ataşate de libenitile. Kasera 
dica spre o organizare publică şi obligatorie a profesiunilor şi a econo- 
miei și la o reprezentare oficială a corpurilor sociale şi economice în Stat La) 


1) Brothe de ln G d i 
tique Sociale, ca ri n Gressaye. Rapport présonté au Tl-me Congrès de Poli- 


| 


ritatea nu climipă minoritatea cum e cazul cu sindicatul cel mai repre- 

ii Í ujin adevă- 
rak că minoritatea poate participa la deliberările Parlamentului yi să-şi 
ri, cu totul altfel se petrec lucrurile in 
mai 
` h consultarea celorlalte sindicate coexistente 
şi slirşeşte prin a ambijiona locul de conducere a întregii clase muncilo- 


parent, if. 
oferă dreptul internațional muncitoresc. Art. 350 din Tratatul din Ver- 
sailles declară că Statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Mun- 
cii, vor trebui să trimeată la Conferinţa Internațională a Muncii, în 
alară de delegaţii guvernamentali, delegați patroni şi salariaţi, desem- | 


Ap a 


Pret: rd" ns 


D= poe i 


"acestei 


CRONICA SOCIALĂ 135 


Il. Această tendință de organizare corporativă a dus în Statele 
talitare, la consacrarea sindicatului unic obligator ca bază a unui 
anu regim corporativ, soh 2 

Acest regim este caracterizat prin recunoaşterea woni siagur sindi- 
„est pe profesie. Sindicatul patronal unio și sindicatul muncitoresc unic, 
avind singure calitatea de a reprezenta toată profesia formează corpu- 
alia, issbituție publică obligatorie, ramificație a Statului, fiind deci 
"sub dependenţa sa, atit sub raportul constituirii cit și sub acel al func 
rii 


In acest regim, Statul a luat asupra sa vrganizarea profesiunilor, 
“a muncii şi a arina pe baza sindicatului unic și obligator, Sindica- 
„tele libere sunt virtualmenie suprimate, ridicindu-li-se orice drept de 
“acţiune sindicală, Statul nu recunoaşte decit un singur sindicat patronat 
şi unul muncitoresc pe profesis — acestea sunt reprezentantele legale 
ule tuturor membrilor categoriei profesionale respective. Sindicatul 
este obligator în sensul că toți interesați sunt supuși autorității sale. că 


"sunt sau nu nfiliaţi. 


sindicatele trebuind să fie recunoscute de Stat se înţelege că numai 
IFR a er încadrează în ideologia politică dominantă pot activa legal. 
In consecință, sindicatul unic are monopolul reprezentării intere, 
selor profesionale. Hotăririle lui nu efect werga omnes faţă de tof 
prfæoniştii Convenţia colectivă de muncă incheiat de sindicatele 
patronale şi salariate — organelo profesiunii — ure deci puterea unei legi 
rofesionalė, căreia trebue să se supue toji care aparțin profesiei, in 
late intreprinderile. Conflictele colective de muncă sunt supuse wmit 
Tribunal arbitral instituit de Stat, greva şi lock-ont-ul fiind suprimate, 
In rezumat deci. sindicatul unic se caracterizează prin suprimarea 
libertății sindicale şi prin preluarea de către puterea publică a organi- 
zării profesiunii. Rezultatul acestei experienţe îi cunoaştem E ar 
Odată cu libertatea sindicală au dispărut şi drepturile individului. Regi- 
mului democrației i sa substituit regimul dictaturii, 
II Cel de al treilea sistem este sistemul cunoscut sub 
devenită clasică a „sindicatului liber în profesia organizată”, é 
Acest sistem are marele merit de n prezenta o construcție socal 
care, tinind seame de criticile aduse oonceppiumi sindicatului eel iai 
reprezentativ cit şi a aceltia a sindicatului unic, garantează exercițiu 
libertăţii sindicale în toată plenitudinea ci cu are St: restricţii impuse 
de cerințele ordinei publice și totodată asigură colaborarea tuturor 
grupărilor profesionale la organizarea profesiei. ta PS 
In acest sistem sindicatul liber constitue celula organizării protesici. 
Dreptul de liberă usociere sindicală ca manifestare a unni drept 
natural trebuește garantat şi recunoscut de lege tuturor muncitorilor şi 
patronilor, oricare ar fi tendințele lor religioase, sau politice. Ca atare, 
in a i profesie vor putea coexista mai multe sindicate- Exerciţ n 
i liberă i nu poate suferi decit o singură restricțiune, acea impus 
de ordinea publică. A 
Dreptul de simdicalizare trebueşte recunoscut tuturor funcţionarilor 
publici, căci aceştia au de apărat interese profesionale legitime, i 
Sindicatele vor avea dreptul de a incheia centrieie e ariel 
şi orice fel de acorduri economice, de a interveni în conflie te A ei be me 
de muncă pentru apărarea intereselor membrilor lor, în fine dop side 
a sta în justiţie pentru artar apei profesiei şi a poseda h 
ile si imobile, icio restrie l 
agg ae api £ a sindicatelor dela orice abateri déla statutul 
lor legal trebueşte expres recunoscută. 


i ini duulă de asociere profesiumulă, peniru a fi còm- 
pletă. prezero oniar pi alegere a sindicatului ca şi libertatea de 
a nu aders la sindicat. 


formula 


154 VIAȚA ROMİNEASCĂ 


Daci deri trehueşte garantată libertatea celor nesindicalizați, ma 
esie mal puțin adevárat că această libertate nu poate constitui un obsta- 
cul lu organizarea profesiei Aceasta ne pane în feja problemei cum 
poate fi organizată prolesia, pe baza sindicatului liber, 

Este dela sime inteles, că organizarea profesiunii comportă insti- 
imirea unni organ învestit en © autoritate discreționară faţă de toţi mem 
băi profesiunii, indiferent dacă sunt sau nu sindicatizați, Libertatea 
celor nesndicalizați suferă astfel o restriețiune în interesul general al 
profesiei şi al organizării profesiunii, 

Un asemenea organ ve -trebui dori să fie o autoritate publică cu 
pnteri de a da decizi obligatorii. Dat fiind natura sa, controlul Statului 
va trebui să fie admis, Statul trebuind să vegheze ca măsurile luate să 
nu atingă interesele generale ale economiei naționale, 

Acest organ va trebui, să stabilească o legătură strinsă de colabo- 
rare permanentă între sindicatele patronale şi sindicatele muncitoreşti. 
deien unor Camere sindicale, alese pe baza rulragiului tuturor sindica- 
telor existente intro profesiune, apare astfel ca soluția cea mai potrivită 
cu ideea de libertate și cu principiile unei reale democrații sociale, Alese 


rin votul liber exprimat al tuturor organizațiilor profesionale, aceste 


„umere cale vor avea şi autoritatea de a impune tuturor producă- 
torilor normele ce le vor stabili în organizarea profesiei şi in denja 
necesară faţă de Stat, al cărui drept de imixtiune în acţiunea lor va fi 
restrins la un simplu atribut de supraveghere a intereselor economiei 
unţionnle. - 

Care vor fi atribujiunile acestor Camere sindicale? 

Emunuţiunea tuturor sindicatelor libere, Camerele sindicale vor 
statina asupra posibilității de a se translorma o convenție colectivă de 
muncă înir'uu acord cu caracter general și obligator peniru toate intre- 
prinderile care aparțin aceleiasi familii potoso Acţiunea lor va 
ayca, insă, un caracter consultativ obligator, căci numai este în 
drept să investească o convenţie colectivă acceptată de Camera sindicală 
en caracterul unti legi profesionale. 

Căci profesiunea nu va putea fi organizati in mod temeinie decit 
in măsura in care reglementarea ți m producţiei usă de 
Camera sindicală va patea fi obligatorie faţă de toută lumea, inlăturind 
astfel neajunsurile cunenrenței în cimpul muncii 

Ceea ee este vuluhil pentru convențiile colective de muncă va fi şi 
pentru acordurile economice. Acestea Fiind încă opera exclusivă a patro- 
patului, vor trebui în interesul armonici su să fie de acum inainte 
supuse aprobării Camerelor sindicale, spre a indi adeziuneu clasei 
muncitoreşti, ale cărei interese vitale vor fi astfel salvgardate. 

Prin coordonarea acţiunii sindicatelor patronale şi muncitoreşti 
grație Camerelor sindicale, se va da Statului posibilitatea să-şi dolest 
o parte din atribufiunile cials care-l copleşese, lăsînd în com 
tenja e: rio „a rar, d în me eră profesiunii, ra. apr şi rsp mos: 
rea acordurilor ate Numai un asemenea m coresp 
cerințelor vremurilor de azi. CME Met 

Camerele sindicale vor constitui astfel organul de legătură intre 
Intreprindere şi Stat. Autonome faţă de Stat, vor înlesni profesionişti- 
lor să se organizeze și să realizeze acea disciplină, fără de care nu poate 
exista arinonia s i în sînul întreprinderilor. Camerele sindicale vor 
fi. însă, subordonate Statului, fiindcă reprezentind interesele particulare 
proprii unor grupări de indivizi, aceste interese trebue subordo- 
nate ingah pomana le, 

in punet vedere economic, ele vor pune ordine în producţie, 
adaptind-o cunsumaţiei, restabilind echilibrul aer omic. A 
„Din punct de vedere social, ele vor asigura pacea intre clasele 
sociale prin satisfacerea jusielor revendicări ale clasei mu 


CRONICA SOCIALĂ 155 


arele industriaș american John A. Rockfeller intrun studiu 
publicat mai de mult în „Revuo internationale du travail”, cercetinul 
cauzele crizei mondiale, ajunge la concluzia că, după dinsul cauza prin- 
cipală rezidă in faptul că Capitalu! nu sa străduit niciodată să anvisa- 
jere problemele economice din punct de vedere muncitoresc şi că Munca, 

Bandai ei, n'a făcut nici un efort pentru a înțelege punctul de vedere 
al Capitalului. 

3 Canale sindicale au virtulea de 3 pipa această „ietereze 
“între cei doi factori ni producțiunii, pe de o parte, creinid. clima 
"necesar unei depline exercitări a libertăţii sindicale, pe de altii parte, 
dînd prilej celor interesaţi în cîmpul muncii să se întilnească pe picior 
„de egalitate in organizarea profesiei și a prudueției, 

4 In camerile sindicale, credem noi, asociaţiile profesionate vor trage 
toate arca acestei libertăţi, afirmind, odată mai mult, egalitatea 
| troni şi lucrători. 

a Munca devenită asfel egal de interesată cn şi Capitalul în orga- 
_mizarea profesiei și desvolturea producției, se va arăta înclinată să 
ție seama în reglementarea muncii de motivele psiholorice și economice, 
Caracterul persona) și subiectiy pe care-l va Îma astfel nona orientare 
"a politicei sociale nu va fi decit semnalul unei evoluțiuni pe care avem 

datoria să o pregătim prin analiza și critica instituţiilor sociale în deve- 
zi In acest mod nu se vor mai produce acele salturi care au adus 
urbare în viența economică şi socială a popoarelor, dar se va 
Rani în schimb evoluția normală a instituțiilor sociale. 

Astlel patronii și sulariaţii vor forma asociația producătoare 
cart, cunoseindu-se din ce în ce mai prin coniuerarea de ficee a 
işi va da, singură, în concordanță cu posibilitățile tehnice şi econormier, 
legea corespunzătoare bunei sale stări și organizării muncii sale. 

Atunci legea muncii nu va mai fi emanaţia Parlamentului ci capta 
exclusivă a competenţei ethor interesați. În acest sens, credem că t i ue 
să se orienteze azi politica socială, a cărei finalitate constă în pregătirea 
terenului pentru viitorul apropiat al domniei Muncii 


MARCO I. BARASCH 


MISCELLANEA 


NU SUNTEM SINGURI. 
„Inainte de războiu apăruse o carte remarcabil de fals, Se gandea i | 


La trahison des cheres, de- Julien Benda. Trădarea cărturarilor, a cărtura- 
intelectuale, 


: 


rilor care se aruncă în politică, dezertind dela sferele senine ale creației 


„ln fond, un singur luer nu-i fals în această carte: titlul. Intr'ade- 
văr, cărturarii au trădat, | 


dela indntoririle lor de luptă politică, 
forinbil, în amintiiele senine sfere, E 


de murdara catastrofă pe care, cu unevoie, Încercăm s'o reparăm azi, 


„Orice cetăţean e dator să facă politică. lar scriitorul mai mult ca 


ceilalți. Intă o ţară ca Franţa, unde cărturarii sunt mulți şi autentici. 
Totul la ei — felul de vieaţă, felul de a-şi cistiga traiul, stilul plăcerilor 
ţi ostenelilor — totul îi mşeza în tagma celor pe care avantagiilt capita- 
ismului nu-i putea interesa, lar generozitatea legată firese de indelet- 
nicirile spirituale era un a t în plus ca să-i facă a simpatiza cu 
năpăstuiţii cei mulți. Totuși, prin olimpica lor abstențiune dela “iu 

socială, ei au f t indirect puterea claselor asupntoare — aces 
trădăturii de tot a trädätorti prin definiție ai intereselor baaa pes 
Cind „cele două sute de familii” au oferit pe tavă Franja armatelor 
germane, înpacetnatii erau absenți dela luptă, Azi se căesc cumplit, şi 


se căsnese re. Participarea lor la „reziaten i-a absolvit de 
trădarea irecută, Dar RD A existat. Și nu mea să se mai i. e. 
Cărturarul se te izola în știința pură sau în artă tru artă. Sunt 


cazuri cind ştiinţa şi arta nici nu 


cticat Mel. aceas 
să nu ne fie unica activitate. je căra jena w 


fi 
parea la politică nu-i facultativă. 


„Cărturăria e profesiune, dar lupta socială e datorie, și abținerea 


delu ri cea mai pri dintre trădări”. 

ceste rinduri, apărute de ună zi într'un interview acordat ziarului 

„Tribuna“, le-am Tape GdMS aci pëntrn douli motive. ESIE S 
Intii pentrucă, la deschiderea Universitiiţii din Bucureşti, d-l Rec- 
tor a ținut a cuvintare unde înfiera activitatea politică n studenților şi-i 
b elicit iy ma păreri y gem pp le lui pitt trezi 
ciul unor i i 
Soe pay radă gen or ale lui en Benda, pe care şi 


In al doilea rind, antòrul interview ulmi este un vechiu şi constant 


tori al „Vieţii Romineşti”. Părerile lui i i 
erpi în arsa brad ţii Romineş rerile lui exprimă destul de fidel 


În aceasta a constai, ca să zicem aşa, originalitatea noastră: preo- 
cupările de cultură pură şi cele de luptă socială uu fost, la noi, totdeauna 
imbinate. Am  combătul întotdeauna pe acei ce socotcau că 
aceste două îndeletniciri sunt exclusive. Astăzi este nevoie mai mult 
va oricind ca punctul nostru de vedere să fie reafirmat cu tărie, 


D 


. Dar nu cum vrea Benda, ci dimpotrivă, fugind 
tru a se susirage, egoist şi con- 
sunt în bună parte responsabili 


ri În 


MISCELLANEA 157 


2 Programul „Vieţii Romineşti” este totodată schimbător și imuabil, 
Din primul moment al apariţiei, din 1905, am fost la stinga tuturor stin- 
or vremii. Această poziţie a fost partea „imuubilă” a atitudinii noastre, 
Atitudine care, în anumite perioade, era oarecum mascată de succesul 
însuşi al propriilor noastre revendicări anterioare, Votul universal şi 
reforma agrară, două țeluri care constituiseră rațiunea fusăși a apariției 
“mvastre, au fost realizate în 1919. Am avut atunci, pentri câțiva ani, o 
perivadăi de relativă odihnă. Odihnă scurtă, căci felul cum nouile prin- 
ipii democratice erau puse în aplicare n indesit iară intrările noastre 
in arenă. Aspectul combativ al revistei s'a accenitwst. lar in perioada 
1937—1940 am redevenit refugiul unic al tuturor ginditorilor democrați, 
“supraviețuitori valului de reacționarism ce se gbātuse asupra Rominici, 
„Azi nu mai suntem singuri. Totuşi aceste ajutoare departe de a ne 
ingădui să trecem la e atitudine mai liniștită, mai „culturală” cum sie 
oamenii de dreapta, ne obligă din contra să intensilicăm lupta. E drept, 
prigoana e mai mică; dar sarcinile-s mai mari. Reclădirea unei lumi 
care nici măcar nu se nărue ci ete nărnită gata, ne impune un cfort de 
luptă socială cum n'am mai fost obligati să furnisăm vreodată. Această 
intensificare In luptă e parica de „schimbare” a unui program care în 
sine riimine acelasi, și care consistă din n ne așeza, fără ezitarea, în 
Iruntea tuturor reformelor şi îndrăsnelilor. Şi aceasta, încă odată, fără 
a abdica un moment dela punctul de vedere „pur cultural” atunci cind 
e vorba de Ineruri „pur culturale”, 

Modalităţile practice de îmbinare ale politicului vu culturalul tre- 
Pasc de sigur, puse din nou la punct, Căci nouă este şi atmosfera de 
mari dificultăți — dar şi de muri nădejdi — în care suntem chemaţi să 
lucrăm astăzi. Un lucru știm sigur. Va trebui să mobilizăm energii şi 


^ talente mai multe ca altă dată. iar solidaritatea care le va lega va trebui 


să fie mai puternică. E ial e d a 
fel, nu avem nicio emoție în această privinți vrei 
ani, boy evioadă de E m ou bâietlo obligatoriu, am pre, lu 
apariţia unui mis rata profund imbucurător: studențimea romină a dve- 
nit totodată studioasă şi demoerută. Studentul romin fusese multă pater 
reprezentantul tipic al studentului de rulesie şi al lum proletarulu 
de dreapta. Azi, categuria istorică, Coriolan Drăgănescu şi Zelea Codreanu 
a murit. lar schimbarea studențimii nu s'a produs acum, cind cohineturi 
internațională aduce schimbări la faţă şi operații de „stinga mpreju 2 
cu miile. Schimbarea se produsese deja înainte de 25 August. Studenţi 
nu mai erau aceiaşi. Ei învățau carte și milituu energie pentru mingi A 
fost, în epoca de urgie a celor șase ani de dictatură fascistă, unul din 
puţinele noastre gînduri co te, r 4 Me 
Printre aceşti studenți enltivaji şi generogi, unii sunt de pe ac à 
lingă noi. Suntem încredințați că vor veni curind şi ceilalți, „Bătrina 
revistă „Viaţa Bomineacă” a primit, la toate virstele ci, talusi de 
singe nou. Azi, cînd lupta e mai dură decit a fost vreodată, suntem 
totuşi perfect liniștiți. Știm că nu suntem sin 


LOGICA DE CLASĂ ŞI D-NA TOBOUIS. 


5 au precedat răsboiul — şi care coincid en 
a i. ae ri eei Sa Ceirulaala — tonið presi burgheză din Franţa 
a. 154a lovită de cecitate. Singurii guzetari care au văzut limpede situaţia 
și au luptat contra erorilor invadante au fost Pertinax, Liger și aci 
vièse Tabouis, Aceasta din urmă uleră un deosebit interes astăzi fii r 
în timpul refugiului său în Staiele-Unite și-a notat evenimentele dintre 
1924—1040, la care asistase în calitate de reporter diplomatic. 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Cetitorii romini îşi mai amintesc de articolele zilnice serise la 
L'Oeuvre” de uceastă jurnalistă totdeauna bine informată asupra culise- 
jur politicei externe, atit de bine informată încît odată Hitler, exasperat, 
a spus că „Frau Tubeuis cunoaşte discuraurile mele chiăr Inainte de a 
le cunoaşte eu”. Jun realitate Geneviève Tabouls, nepoată a lui Jules ši | 
Paul Cambon, nepoată a lui Barrère — cei mai străluciți diplomati ai j 
celei de a treia Republici — avea vaste relații în lumea politică şi-şi 
organizase, în marile capitale europene, un serviciu personal de infor- 
maţii, Zilnice mesagii telefonice dela Berlin, Londra și Roms, venite din 
chiar cancelariile acestor Imperii, o puneau în curent nu numai cu fep- : 
tele conducătorilor, dar adesea și cu intenţiile lor. 

Memoriile doamnei Tabouis nu au vre un interes doctrinar, Sunt 
fapte crude, Dar ele oglindesc starea de spirit din epoca Miinchen, și 
cure se ponie rezum în acele cîteva cuvinte spuse de Bonnet către au- 
toare: „Mai bine innaduți de Germani, decit ajutați do Ruși”, 

Bonnet împreună cu Daladier au condus, aproape dictatorial, 
Franja în unii cei mai grei. D-na labonis pe povesteşte cum, piei 
pe politica «le defetism sistematic a guvernului conservator delu dra, 
cei doi mici tirani parizieni au minţit in permanență opinia publică 
franceză, fie prezentind Germania cs neprimejdivasă, fie tăinnind, fajã 
de presă, încercările desperate ale Rusiei de a salva democrația, fie mini- 
maliziml importanța neestor eforturi, Astfel, în chestiunea Ceho-Slova- 
ciei, Rusia sẹ angajase la început a interveni militărește dacă Franţa și 
Anglia intervin şi ele; apoi dacă vreuna din ele intervine: finalmente 
lără niciun jac”: Rusia se declara dispusă a ajuta republica vecină 
împotriva oricărei agresiuni. D-l liivinov, a anunțat aceasta întrun 
discurs In Societatea Naţiunilor. D-l Bonnet nu a autorizat presa să difu- 
zeze acensță senzaţie şlire (în speță a comunicat ziariştilor că ştirea 
„nu se confirmă”), D-na Tabouis era prietenă veche cu Bonnet şi cama- 
radi de şcoală cu soția lui. Ee ne povesteşte duclurile neinirerupte din- 
tre ca și Ministrul Externe, care încerca necontenit să bagatelizeze 
articolele ej unde atrăgea dramatic atenția asupra consecințelor pentri 
Franja ale gravelor erori ce se comiteau atunci în politica externi, En 
işi dădea bine seama că are de luptat nu atit cu reang voință a unor 
Bonnet san Daladier, ci cu un obstacol mult mai inexpugnabil: logica dr 
clasă. Aceşti oameni erau întrucitva conştienţi că greşese_ Dar nu puteau 
[ace altfel. Logica de clasă îi sufoca, În momentul cind Daladier piora lu 
Munich şi Franje. pro forma, mobilizase, D-na Tabouis îl găseşte pe 
Bonnet intro sture de cumplită Priveg de pe geam spre 
malurile Senei, şi spunea, foarte sincer: 


ven 
r n curind am să mă arune În 
Sena, Prejer să mor, decit să naist la revoluție. Și revoluția este iminentă”. 
Tot in acele zile, D-na Îimbowis intilneste pe Chasienet, directorul lui 
„La Temps”. De ce sunteţi atit de tulburată? O întreabă acesta, Mă gin- 
dese răspunse va — la alifia băeţi care sar pulea să moară în răsboiul 
pe care trebue neapărat să-l facem, lur Chastenet îi spune atunci: „Et nu 
sunt de plina. Ei wau nimic de pierdut”. La care Geneviève Tabonis îi 
replică tăios; „Desigur, Ei mau nici avere, nici privilegii”, 

Cind Daladier se întorcea cu avionul dela Miinchen, conștiința 
ii era atita de încărcată, încit a dat ordin pilotului să facă. deasupra 
Purisului, citeva ture pentru a se asigura că nu vor aterisa în plini revo- 
Inţie.. Dar comporsul siy Bonnet avusese grije să organizeze mici maii- 
festaţii spontane”; partizanii întimpinară pe Daladier cu urale. Pe acela 
care semnase refuzul a lua armele în ajutorul Ceho-Slovariei nsasi- 


nate, manifestanți plătiți îl primeau cintind Marsibeza, în care răsunau 
ironie cuvintele: 


„dux armes citoyens.. . 


„Deosebit de melancolică este ultima întrevedere a D-nei Tabouis cu 
Litvinov ln Geneva. Acesta îi declară că e un um isprăvit. Fusese acela 


clipă. 


MISCELLANEA 159 


Geart se increzuse în Fiunja ṣi Anglia. in ralitat d- Litvinov exageri 
"deperareu. Trădarea nu patea 


fi decit muwmentană, Franja st Anglia tre- 
juiat inmancabil să se reintoarcă la aliatul for firesc, care luplaar pen- 
tru separei democrației pink în ultima clipă — inclusiv aceustă uiti 
a toi D-na Tabouis ne spune că. chiar după Munchen, pleca 
n Moscova, cu cea mai mare viteză, un emisar la D-l Beneg. Guvernul 
svietit [| ruga să nu accepte acordul dela Minchin s declara că Rusii 
singurii, fără alt ajutor, intervine  mibtiirește. Era insă pren tirziw, Cu 
citeva ore înainte, guvernul dela Pruga semnase etul sudeţilur... 
Nimic nu exprimă mai bine logica de clasă, care stăpinea pe 


atunci presa franceză, ca următoarea curioziinte: În ziarul lcenver”, 


unde upărea zilnic articolul Gencvievti Tabouis, apăreau, pe acerași 
pagină, precum şi în toate celelalțe pagini ale gazetei, articole, foarte 
uumervase articole, În care se susținea violent cealaltă politică, ba chiar 
articole în cart erau insultați acei puțini purtizani care, ca D-nu Tabouis, 
vruiau alianţa cu Musa, combaterea nazismului și apărarea democrațiri 
ori unde ar fi ea primejduită. Era un jalnic compromis între ce mai rò- 
măsese în Franţa ca Fidelitate la vechile principii gazetarești, lu glori- 
uasa tradiţie de respect al opiniei jurnalistului, și noua părere devenită 
unanimă în presa stâpinită de „cele două sute de familii”, : 
După Munchen, în Camera franceză aproape toji deputaţii cure 

simțeau că se merge la catastrofă, amuțirá. Fuseseră — spune D-na 
Tabonis — reduși la tăcere prin presiunea exercitată asupră-le de bănci, 
de güven, de perspectiva unor polițe protestate sau unor licenţieri din 
sinceuri capitaliste remuneratorii. Ce deosehire — adnogă D-na “Tau boa is 
— cu Camera engleză, unde vestea pactului a fost primită cu un torent 
de indignare. De bună seamă, guvernele britanice purtau principala vină 
a acestei stări de lucruri, Și râul era consumat. Dar cel puţin atitudinea 
Camerii Comunelor arăta că orice speranţă nu era pierdută, Că existau 
rezerve pentru viitor. Ca democrația engleză, cîţiva ani gituită de logica 
de clasă, îşi mai poate găsi apărători în chiar cercurile guvernante. Re- 
volta deputaților britanici era prudromul minunii engleze din 1940. Şi 
vonte cel mai minunat lucru În această minune este persoana D-lui 

hurchill, Nu-i nare simptomatic pentru facultatea englezilor de a-şi 
recunoaşte greşelile. faptul că cel mai dirz partizan al rezistenţei, şi 
mai leal partizan ul prieteniei anglo-sovietice este tocmai acel Winston 
Churchill care. în 1048, colecta fonduri peniru fimunţarea războiului 
cantrarevoluționar împotriva Bolgevicilor? 


IRONIE ȘI HUMOR. 


La un anumit stadiu de evoluţie al Societăților omenești, nu se ştie 
bine nici cînd nici pentru ce, omnl a inventat un al doilea fel de a vorbi, 
un ul doilea stil de limbaj: Stilul indirect Ces mai primitivă lormă a act- 
atei scule nouă a fost metafora, iar cea mini rafinată formă a fost ironis. 
in toate cazurile, era vorba de un joc ispititor și plin de voluptate: jocul 
ci realitatea. In metaforă, realul şi imaginarul sunt încă confuz ame- 
ztecnte, În ironie, ele-s nu numai deonebite, dar contrastante şi tot far- 
mecul ironiei provine tocmai din conștiința opoziției lor. | 

Ne-am reamintit de acestea rāsfoind o revistă ramincasci din 
1942. unde am găsit wrmătonrea dare de seamă: 


„Trei luni de răsbolu sfint”, 


„Conferinţa rostită la Radio de d-l președinte M. Anionescu con- 
ține atitea nestemate încît rearetăm sneer că spaţiul nostru ingrat mi 
ne îngăduie să reproducem decit următoarele fragmente: 


160 VIAȚA ROMINFASCĂ 


„Sunt azi trei luni de cînd Mareșalul Antonescu a intors drumul 
coborit al sbuclumatei noastre Istorii, deschizind cu spada răsărit ile 
soartă nouă din dupla răsăritului”, 

„Să privim în urmă, Romini”, 

„În urmă cu un an”. 


onoarea”, 
„Suflelul ne era țândări și onoarea mormint”, 


Acela poate să-şi den seama din ce primejdie cumplită am ieșit în 
areșulul neamul 


popas de un an, și ce stincă de Istorie a reaşezat 
nostru, prin fapta lui şi Wăzbolul Sfint”, 

„Să fim treji, să fim încrezători, să fim Români!" 

De bonă seamă, „nestematele” fostului vicepreşedinte nu mai 
amuză pe nimeni, Ceca ce ne-a ishit aci este aliceva, S se oberrvë pre 
ambului comentatorului, El a fost seris, laudativ, în 1942 Și totuşi, ar 
putea fi seris, identic, astăzi, cu singura deosebire că cetitorul din 1945 
ar consitlera exprimare ironică ceea ce lectorul de acum trei ani considera 
stil direct. Intrun interval atit de scurt aceleaşi cuvinte au parvenit să 
însemne exuctul lor contrariu. Aceasta măsoară dimensiunea erorii de 
judecată în cure a fost aruncată opinia publică romineaseă, 

Bergson spunea că ironia şi humorul sunt nu numai modalități ale 
raportutilur dintre real și ireal, dar sunt şi categorii elice, căci lac si 
imtervină noţiunea prin excelenţă morală de „ceca ce ar trebui să fie”, 
opus lui „ce este”. Intradevăr, zice Bergson, ironia înseamnă a spune 
ceea ce ar irebui să fie avind aerul de a crede că chiar uşa și este, iar 
humoral este varteum contrariul, căci consistă din a spune eten pe este 
avind aerul de a crede că chiar aşa ar trebui să fie, 

In pasajul citat mai sus, aiit autorul disenrsului, adică d-l Mihai 
Antonescu, cit și admirabilul siiu introducitor ficcanu ironie şi humor 
fără voe și fără so ştie Căci unul ne vorbea de nestematele d-lui vict- 
preşedinte, iar celălalt ne spunea, solemn, ceca ce era pe atunci în neferi- 
cita noastră țară, convins că chiar aşa ar şi fi trebuit să fie 

Dacă această regretubilă guvernare nu Sar [i tradus prin sute şi 
mii de morți şi persecuții om putea spune că ea a fost cea mai enormă 
glumă a Istoriei, unde toate noţiunile şi realităţile erau rāsturnate şi 


unde toate categoriile morale luan în cel mai bim caz forma rizibilă n 
„bumaorului și ironiei, A 


FILOSOFIA ROMINEASCĂ A NOROCULUI. 


Intr'un mare cotidian bmenrestean, pe o întreagă pagină a gazetei 
găsim un lung și documentul reportaj intitulat: 


KO pagină de latorie contemporană”, 
„Cum a fost pregătită şi înțăptuită lovitura de Stal dela 25 August J946". 


Din toată expunerea vrem să reținem un singur pasaj și anume 
capitolul final în care ni se explică pentru ce germanii wu fost luaţi 
prin surprindere”, 

Pare destul de curios că ei să nu fi știut nimic Germanii practicau 
in Bucureşti un polițism atent și minuţios lar populația rominezscă mu 
pote fi suspectară discreţie, În realitate, vestea complotului a ciren- 
nt cu o mare libertale. Erau puțini Bucuresteni care să nu fi cunoscul 
numele complotistilor, tocul și data loviturii de Stat, modalităţile ei de 
realizare. lu acest timp, ce lăceau miile de agenţi germani? 


„Sub prăvala Providențel și a Păcatului, ne xdrobisem trupul și 


aikai ao poe + 


bia L Au 


MISCELLANEA 161 


Explicaţiu pe cure o dà reporterul citat mat sus este dintre cele 
mai uimitoare. 
De bună samă, germanii nu avut perfect cunoștință de toate acele 


 svonuri revoluționare, şi chiar sau grăbit sii-şi informeze superiorii, Berli- 


nul. cuprins de ingrijorare. a convocat de nrgenţă D-nij lon şi Mihai 
Antonescu. Dar dăm cuvintul reporterului: cornică 


„Cu u zece zile iuninte de 25 August, cei doi Antoneşii au 
fosi emt de Elitier, care l-a fäcut ateni pe Antonescu asupra fuptu- 


lui că in țară vecie: cumplotează”. 


„Antonescu însă l-a asigurat pe Hitler că opoziţia e incapabilă de 
orice acțiune concretă și de luarea preunei hotäriri. Toui ta ata — kus- 
ținta Antonescu — se reduce la şi alatine fără sfirgit”. 

„Aceste afirmaţii au părut a linişti pe Hiter şi pe Himmter”, 

„Apoi, Killinger şi agenții lui din Bucureşti erau atit de năpădi ți 
de toute svuonurile care circulau prin cafenelele Capitalei — svonuri care 

veau, toate, cele mai fømiastice lovituri de Stat —, încît erau şi ei 
neredințați că nimic serios nu se „pregăteşte şi — mai ales că nimie 
serios V se ih mimaa la noi“, ° 
ceste iluzij le-au adormit orice vigilență. ŞI evenimentele ian 
sürprits cu totul nepregătiţi”. ak N adh 
Aşa dat, priniro ironică fantezie a destinului, D-uii Antonescun 
yt Kilinger, amindoi remarcabili prin obtuzitatea lor intelectuală, au dat 
pentru odată, dovadă de simţ psihologie şi au privit realist stările 
din Rominia. Aceustă eşire din obiceiu le-a fost futelă amindorora. lxistă 
probabil oameni cărora nu le e permis să aibă tite. şi care nu rent- 
şesc în vieaţă decit cu condiţia strictă de a nu în i -1 Anto- 
neset, nu se ştie bine dece, judecase inteligent, Și argumentul său de psi- 
pai ei avea utita evidenţă incit a putut linişti temerile unor oameni 
ca Hitler, Himmler și Kilinger, specialişti în teorin cunoaşterii poliţi- 
stă, deprinși a trimite la moarte mii de oameni pentru umbra unei bănu- 
eli. Neseriozitateu politică a Rominnlui, incapacitatea lui pentru activită- 
tile „Dietă frica de inconfort personal şi inconlitența lui verbală 
dey insi. după patru ani de colaborare, adevărate axiome la Berlin. 

Este destinul dictatorilor, mici şi mari, de a greşi totdeauna dar 
mtj ules atunci cind din intimplare văd just, Dar aceasta nu-i unica 
ironie a povestii, 

Intors în țară, D-1 Antonescu șia dat totuși seama că ar putea Ti 
vorba de ceva mai grav decit o simplă revoluţie de cafenea, Se pare 
complotul, care a avut de [apt loc intro Miercuri, trebuia să aib loe 
în Simbiita acelei săptămini, Se pare, de asemeni că d-t Conducător 

iar fi exprimat decizia de a aresta, la data fixată, pe autorii loviturii. 

r, fiindcă lucrurile se petreceau în Rominia, complotişiii au aflat, la 
rindu-te, că «-l Mareşal aflase de complot. In faja acestei primejdioase 
situaţii, ei au hotărit să nu mai aştepte zina hotărită şi să purceadă in- 
stantancu la acţiune, Şi atunci sa intimplat un mera cu adevărat extra- 
ordinar. Lovitura & fost execuiniñ aşa de repede, incit era materialmente 
imposibil cu vestea să transpire. Firea indisereță a Rominului produsese 
p ia, iar primejdia a produs ln rindu-i o accelerare a pomii. sae n mea 
care Împiedeca exercitarea oricărei oui manifestări a firii indiserele a 
Rominului. Neseriozitatea noastră politică, ca un adevărat microb, pro- 
duces simultan răul precum şi proprini său antidot, 

Nam vrea ca actastă intimplare să contribue ln întărirea vechii 
noestre eredințe în „norocul Rominilur”. Soarta Ungariei ne arată din ce 
măcel şi dezonoare um scăpat Și faptul că la salvare a contribuit şi o 
ioroctusă lucrare a propriilor noastre păcate trebue să ne facă no să 
zimbitu, ci să ne îinfiorăm retrospectiv, Ls mii ales să ne inf orim pros- 
poet hotărindu- ne viitor să nu mai contăm pe impletiri ironice de 

azarduri fericite, Fi ul francez Thibandet pe oamenii sau 
soartă” de oamenii „cu destin”. Soarta e oarbă; destinul ni-l facem 


za — it 


162 VIAŢA ROMISTASCĂ 


singuri, cu eforturile şi ostenelile de fiecare clipă, Să renunțăm lu tradi- 
ponalu noastră filosofis n Istoriei, fundată pe „soartă“, pentru a deveni 
un popor cu destin”, alungind pentru toideauna categoria imorală a 
norocului. De altminteri nu se poate vorbi numai de noroc, ci şi de n 
reulitate precisă: ra in conspirație. a unor oameni serioşi, a căror 
educaţie politică faisse acută la altă şcoală decit aceca din Rominia. 
Dar să revenim, pentru o ultimă oară, asupra ironieci împrejurări 
care n făcut ca loviiura dela 25 August să reusească aşa de bine 
jună samă, reputația de „vorbărie goală şi tratative fără sfirgit” — cum 
caracteriza D-i Antonescu, în faja D-lui Hitler, genul de cobspiraţie 
practicată în Ruminin. a avut un efect hotăritor asupra germanilor și a 
parvenit să le adourmă suspiciunile. Trebue însă să recunoaștem că 
această reputație de neseriozilate a impresionat pe germani mai ale 
fiindcă ca avea un n organizat, Activitatea de flecăreală conspira- 
tivii, de comploturi de cafenea, de conjuraţii trimbițate în gura mare şi 
de „tratative firă sfirsit” nu erau un fenomen haotic, ci un cureut siste- 
matic, care aven cadre, sef şi doctrină, In toi cursul iernii 1944, localul de 
referință al acestei ciudate mişcări politice a fost trenul auto-motor 
ucuresti — Braşov — Sibiu. Cele două vagoane nu răsunat zilnic de 
retorica guralivă şi indrăsneață a unor domni, bine îmbriicaţi şi plini 
de curaj civie, care criticau publicamente pe germani şi cercan eşireu 
noastră imedială din războiu. Cum aceşti eroi nu eran arestați ci dim- 
trivă lăsaţi a-şi continua linistit propaganda, se născu, în rindul astul- 
ătorilor, convingerea loarte logică — dubla convingere — că acel curaj 
civic em bazat pe certitudinea impunităţii şi că acele idei erau aşa de 
revoluționare tocmai fiindcă În acel moment ele eran Încă irealizabile, 
Acenstă concluzie fu coroborată de evenimentele din primăvară, In luna 
Martie, o lovitură de Stat devenise posibilă, Automat apelurile ln revoltă 
încetară. Dovadă că toată campania era „dirijată”. Cimeva conducea 
civismul „patrioților”, Atita vreme cit răscoala era utopică, acesti patrioţi 
aveau ordin să urle, subt oerotiraa indulgentă a guvernului. De 
îndată însă ce evenimente ca spargerea frontului la Uman, debandada 
armati germane, propunerile de armistițiu ale D-lui Molotov, fac posi- 
bilă reuşita unei eşiri a Romîniei din războin, — toți acei i sgomu- 
tosi amuţesc: propagandei lor fățise i se substitue svonul su al unor 
„tratative fără sfirşit”, Această formulă, întrebuințată de d-l Antonescu 
pentru liniştirea d-lor Hiter și Himmler, oglindea [idei realitate Se 
ştia că în Rominia există un șef de orchestră cure conduce cu miie- 
strie tratative „fără sfirşii“, Germanii îl cunoșteau şi-l apreciau. Fi au 
contat pe el pină în ultima clipă: s'au încrezut în voința lui neclintită de 
țărăgănure indefinită. Este meritul lui — indirect dar real — că lovitura 
dela 25 August a „suprins nepregătiți” pe adversari. Ne îndoim că eroul 
se va grăbi săi se fălească cu acest merit. Asemenea oameni preferă să 
m Para meritele care aparțin altora. Şi meritele aparțin, realmente, 
torn.. 


AFACERI ȘTIINȚIFICE DE FAMILIE. 


In numărul trecut al „Vieţii Romineşti” sa publicat un studiu 
de Istorie socială cure prezintă. pentru revista noastră, un fel de interes 
de familie. 

Acum douăzeci de ani se ivea în sociologia rominească un cercetă- 
ior înzestrat cu multiple culități: cultură şi ingeniozitate şi un remarcabil 
talent dialectic. Se chema Stefan Motăş îşi schimbase numele in 
Zeletin. era doctor în filosofie din Germania şi profesor la liceul Mihai 
Viteazul din Bucureşti. In 1925 el începe a publica în „Arhiva pentru 
ştiinţă si reformă socială“ o serie de studij asupra revoluției burgheze 


“istoriu romîÎ 


MISCELLANEA 163 


în Rominia, Dela prinde articole, interesul sušcitat este considerabil, 
Dupä „Neviobăgia” lui Ghereu, era prima încercare de a explica marxist 
a secolului XIX şi XX. Deosebit de aceasta, auto- 
rul se războia cu toţi „clasicii“ sociologici noastre. Junimismul lui 
Maiorescu, naționalismul lui Jorga, puporanismul lui Stere și Ibrăileanu, 
socialismul lui Dobrogeanu (Gherea, toate aceste curente vädeau, după 
părerea sa, superficialitate în gindire, cultură de semidoci lipsă de simț 
ioie şi lipsă de or nalitate şi mai ales reacționarism, Singura cuge- 
ture romineasciăi cu adevărat pogon, pe care o admira şi o compleşea 
de luude, era aceea a partidului liberal condus de familia Brătianu. Cum 
în aceea vreme partidul liberal cra stăpin absolut pe cameră, senat, 
guverne, administrație, industrie, armată, bănci şi alte instituții politice 
importante, cetitorii cultivați găsiră extrem de picantă upariția acestui 
Marx vintilist. Dela primele rinduri scrise de el, incep a exploda răspun- 
surile: Şerban Voinea, Virgil Madgearu, Lotar Rădăceanu, şi alții. 

Autorul acestor rinduri avusese și el o destul de lungă polemică 
cu Şi. Zeletin în „Adevărul”, voia să-i răspundă în chestiunea „cărvuna- 
rilor” dela 1822; căci Şi, Zeletin atacase, cu acest prilej şi cu ourecare 
rea credință, pe Ibrăileanu, 

Răspunsul acela însă nu a lost scris tru că Ibrăileanu Însuşi 
sa opus la aceasta. În acel moment, $i. Z candida lu o catedră la 
laşi. Ibrăileanu, care aprecia inteligența, cultura şi talentul indiferent 
dacă ele se găstau la un adversar în păreri, vroia ca Și. Zeletin să reu- 
sească la acea recon are universitară. Fra convins că excesele doc- 
irinare ale lui Zeletin sunt trecătoare, că metoda sa marxistă se poate 
ameliora, şi că, în genere, el este o bună achiziţie pentru facultatea de 
litere, De accea ieanu nu vola să ise facă lui Zeletin o presă 
Dorea aie atacîndu-! într'o chestiune unde în mod evident el navea 

repta 

Şt. Zeletin a devenit profesor la laşi, Ibrăileanu a murit, Șt. Zele- 
tin u murit şi ed, şi problema care ne preocupa atunci a fosi uitată. O 
întimplare recentă a redat insă actualitate chestiunii. In ultimul număr 
al revistei noastre d-] Lucreția Patraşeanu publică un studiu asupra 
„Epocii de redeşteptare națională în Principatele Romine", în care var- 
beste de acea clasă a hoerașilor „cărvunari”, obiect nl discuţiei de 
altă dată. 

Ibrăileanu. în vechiul său studiu, asupra „Spiritului critic în cul- 
tura- rominească“ numise pe aceşti boeranși „o clasă revoluționară, care 
din cauza intereselor sale, ia o atitudine democratică şi devine. ca întot- 
deuna, reprezentanta tuturor claselor demnaştenile”. Zeletin iro 
uceastă- părere, pentrucă constituția din 1992 a cărvunarilor cerea doar 
egalitatea boerilor mici faţă de boerii mari. și nici de cum egalitatea 
intre toate clasele, Era, spune Zeletin, „o democraţie care senmână, cu 
aceea a ctinelui din fabulă“, unde nu există „ egalitate pentru căţei, 

La prima vedere, Zeletin pare n avea dreptate. Proectul de constitu- 
ție a cărvunarilor se poate numi „oligarhic™ astăzi. Totogi Zeletin păcă- 
tuia împotriva principalei idei a concepțiunii marxiste. Marx, prin tonte 

i asupra luptelor sociale din Europa, a arătat caracierul 
sui generis al „idealismului” revoluționarilor burghezi. Noua clasă în 
ridicare țeluri perfect egoiste, dar e silită să se alieze cu 
restul claselor de jos, pe care eventual le va insufleji ținindu-le un lim- 
baj generos, general-umanitarist, In clipa în care clasa burgheză nu mai 
are nevoe de acél aliat, îl lasă să cadă De exemplu, burghezia, care 
triumfase cu Bonaparte, asupreşte clasele populare chre îi ajutase sò 
răstoarne vechiul regim. Această cărdăşie ipocrită a păcălit proletarintul 
din Europa în tot decursul primei jumătăți i veacului al XIX-lea. Abja. 
după 1844 muncitorinea înțelege inșelătoria şi hotirăşte să lupte a, a 

Zeletin cunoaște ucest fenomen, Chiar el reamintește cum r- 
naşii noştri, înainte de divanurile ad-hoc, „pornirii la sate, ca să miste 


log VIAȚA ROMINEASCĂ | 


masselle sătești în numele libertăţii şi să le fägāduinscä raiul pe pămint 
dacă vor pune umărul să ajute la răsturnarea clasei boerești a 

reacționare), 3 „Xor 
destinele țării în Divanul ad-hoc, intilnim priveliștea, i veriga n ciu- 
dată, că vevoluponarii par a fi mitat suferințele tov. lor ţăranii 


ar 
[i 


Pulitica burgheză diden roadele ei firești 


Acest adevăr „firesc” şi universal îl găsim și în cazul cărvunarilor. 


Ca orice clasă burgheză revoluționară, cărvunarii untori fue, alteori nu 


fac apel la restul claselor obijduite după cum ci se apropie sau se depăr- 
unsează apeluri generoase către toți 
în prosperitate, „se fac că uită”, cum loarte plastic spune 


țeazii se succes, În adversitate, ci | 
astipriții: 
insaşi Zeletin. Intre hehirdurea răscoalei pandurilor şi mişcare dela 
patruzeci și opi, lupta sucială, spune d. Patraşcanu, se prezintă astfel- 
“Boerimea de categoria a doua şi n trein, boerinașii reà cu negu 
storimen, eiri ca locul de omduchtori, Alături de jāränimec, incep să 
apară și unele elemente orăşeneşti, altele decit cele venite din ta 


negistoreaseă, astfel: meșteşugărimea $i negustorimea oraşelor”. nd 


victoria le suridea. boerinasii candidaţi la burghezie neglijan interesele 
celorlalte elase Asu de pildă cînd parviu să uducă În scaunul domnese 
pe ò creatură a lor, pe loni | 
îşi readuc aminte de tovarășii de luptă şi se apere în pur limbaj 1759 
eros si umanitar. Aceumă miscare sufletească pendulară, oscilind intre 
ngratitudine și fraternitate, Intre egoism de clasă si eutuziasm egali- 
tur, caracterizează epucu eroică a oricărei burghezii, Dacă facem greșeala 
să comsiderău un singur moment din Isioria frămintărilor acesteia, riscăm 
sii vedem in clasa revoluționară seu numai zilate ideplistă, sau 
numai sectarism feroce. Ambele judecăţi sunt eronate. O clasă Ap Soon in 
faza el incipientă este un amestec sau mai bine o alternanță de aceste 
două situaţii. Vicisitudinile luptei, norocul schimbător al bătăliilor fae 
añ varieze cueficiuntul de înfrățire cu poporul sau de ingraritudine faţă 
inti actual, [ie virtual. Este definiţia însăși n „clusei revoluționare - 
Ea reprezintă permanent interesele tuturor claselor mapeia fie că le repre- 
zsintă actual, fie viriual. Este definiția însăşi a „clasei revoluționare”. 
Ibrăileanu era fidel faptelor istorice şi sociologiei marxiste etnd seria că 
după Regulamentul Organic, „bocrinaşii înfrinţi nu se lasă, şi sei 
tind şi pe celelalte clase, duc lupta în favoarea unei constituții favora- 
bile claselor de DY: 
Noul studiu ul d-lui Patrageauu confirmă dreptatea lui Ibrăileanu 
si nedreptatea lui Zeletin. Zeletin vorbea de caracterul „grotesc” al 
cobsțituției cărvunăreşti, Desigur, acest caracter „grulesc” — sau mai 
exact ironie — este inerent structurii însăşi a clasei ara carta 
De altfel, i Azi ae marxistă a istoriei burgheze este pe de a între- 
gul fundată pe o irie enormă, pe acea fatalitate de care vurbea Marx 
cind arăta că capitaliştii sunt „proprii lor grupari”. Amestecul de frä- 
ție de clasă si bunditism, care caracterizează sentimentele burgheziei în 
înza ci eroică, este un alt aspect ironic ol acestui proces istoric, 
Cărvunari, boujurişii, “ pașopiiști — aceste nume 
reulitate unică: clasa revoluționară burgheză din Rominia, ile 
sau succesele ei o rează idealist suu egoist. lar în toate acestea, elt- 
mentul „persunal” nu are imporianță. Astfel, patronul cărvunarilor, dom- 
nitorul lumiţă Sandul Sturza, trădează mişcarea la care, mai înainte, com- 
tribuise foarte t Acesten-s fenomene curente. (Avem 
recent al unor persoane care au contribuit foarte activ la lovitura din 
25 Augnsi 1044, şi care, după reuşita ci, au revenit la un reacționarism 
intact yi În vechile moravuri de slorărie politică). Nu indivizii contează, 
ei faptul colectiv. Pentru un istorie istorizant, mişcarea lui Tudor, ca 
şi constituția cărvunarilor, ca şi revoluția dela gerens şi 
namerosse caractere ironice şi deconceriante. Peniru cercet orul mar- 
xist însă, toute aceste „ironii in destin” sunt inerente evoluției dialectice 


boerimii 
Dar, adnògă tot Zeletin, „cind fu vorba să se plămădească 


Sandu Sturza: Cind însă trec In opoziție, 


i. 


0 


+ 


~ e pe deea a a IE ma pi du 


tral, ideologic, al 


-revoluționare şi binefăcătoare. Ele-s „acumularea primitivă” 


MISCELLANEA 165 


lucrurilor. lată de ce Zeletin, cu tonte încordoutele sale silinji de a fi 
ist, secude în prejudecățile omului simplu atunci cînd ucuză cu gt- 
veritate de „grotesc” ceca ce prin firea lucrurilor trebuia să fie gro- 
țese“. În realitate, Zeletin nu cra marxist, ci doar avea „poza am zice 
chiur snobismul marxismului. Și acestea, după toate probabilitățile, 
ee credea — şi cu drept cuvint — că bizarul amalgam sociologic 
Mara și Vintilă Brătianu alcătueşie cea mai cloquentă pledoarie 
pentru prucedeurile stăpinilor din acel moment, 
Este picant de reamintit că „stăpinii” aceştia nu san grăbit să 
te serviciile ideologice ale noului și suvuaninlui lor troretician nt- 
De Decepţia acestuia din urmă transpiră în mod destul de amuzant 
“un volum publicat cițiva ani mai tirziu de acelas Zeletin, şi utle 
m amare reproşuri la adresa liberalilor, binecinjeles tot sub formā 


—Înudativă. Liberalii — spune Zeletin — intruchipare a tuturor perlecțiilor 


progresiste, mn un singur defect: no dau în destul atenţie aspectului cnl- 
€ arii lor. Liberalii n'au un ideolog cu adevărat ialen- 
wi, în timp ce parbdele reacționare au pe un Gherea. Maiorescu, Stere, 
lorga, ete... 

Și totusi Hberalfi au declinat invitaţia. Ceen ce a fost desigur 

e serios din pariele, Șt. Zeletin a rămas membrul în ul parii 

dreapta (condus de mareșalul Averescu). Burghezia revoluționară, 
ajunsă atot-puternică, disprețuia ofertele de servicii ale „cnistres” alor 
talentați şi devotați, în ciuda tuturor amabilităților lur. (ln noua luj 
carte „Neoliberalismul”, Zeletin avea nn capitol special de îndaturitor, 
unde se indigna impotriva celor ce se indiznează impotriva Iurtului 
politic Vasiele afaceri, e şi cointeresări, sunt fapte de progres, 
de cart 
nsabilă propäşirii economici moderne şi demo- 
ceuţiei de mai tirziu. Toate Statele civilizate din apus, cu să devină civi- 
Hzate, au trebuit să treacă prin aceasta Haptul in stil mhie e un 
carare naturol, fatal si hinefăcător intro anumită fuză a evoluției 
suetule). 

Cum spuneam. nici această nouă pledoarie marxistă n'a reusit u 
seduce pe solicitaţi, care au continuat a se desinteresa de motivări doc- 
trinare. De doctrine talentat expuse — căci doctrinari rare să declare, 
banal și direct, principiile de bază ale clasei burgheze, au existat tot 


vorbeste Marx, indi 


„timpul în presa şi parlamentele din acea vreme. 


Şt, Zeletin e mort, Dar lucrarea lui „Burghezia ruwmină” rămiue: 
Fliminlad exagerările uneori greşit simplificatoare, trecind peste tonul 
ditirambic și apologetic cure o animă, cartea este utilă, v scrisă clar A 
documentat, şi Mai ales este un inceput folositor de înţelegere marxis 
a fenomenului rominesc. Se implinesc acum două zeci de ani dela apa- 
rijia ei. Judecata corectă asupra valorii sate este aceea formulată odini- 
oară de Ibrăileanu, El prevăzuse folosul ştiinţifice al polemicelor pe care 
le va deslănțui şi de altfel protejare personal pe autor: Miverse 
studii ulterioare, in deveebi acele îxcălite lon. C. lon. și upot Lucrețiu 
Patraşcanu. precum și studiile ee vor apărea, desigur, yi de aci inainte, 
vor da, ca totdeauna, dreptate, înțeleptelor judecãji ale Ini Ibrăileanu, 


HITLER ȘI BONAPARIE, 


Paralela Napolcon-Hitlor a cunoscut forme diverye, În epoca 
de glorie a nazismului, Fuehrerul el însusi studia page asemänărilo 
dintre el şi Bonaparte, bine înţeles făgăduinil că el nu va repeta greselile 
nefericitului său precursor. Pe măsură ce creștea rezistența engleză, pu- 
biicul îşi amintea tot mwi mult de Trafalgar, de utopia blocului conti- 


t66 VIAȚA RONINEASCĂ 


nental şi de finanțele inepuizabile ale Angliei în războiu: Cind incepu 
rent d din etaje jarasa se apucă să recitească cu interes memoriile 
paraa de Ségur, să compare Ehrfurt cu Moscova, pe Cuulbnincourt cu 
Sehulemburg. 

Problemele usemânărilor şi deosebirilor dintre cei doi dictatori 
devine actuală pe măsură ce ne apropiem de cel de al doilea Waterloo. 
Dar problema e mai ales interesantă pentrucă permite a doved 
în genere a dictaturilor, 

Dictatura nu depinde de persoana dictatorului, Inteligență natu- 
rală, erudiție encielopedi fiziol iologie de fier, talent creator — iată ce 
ilă mediocritate 
totală —, iată 


glorie şi o putere tot atit de vastă ca aceea a I 


Sucoesul s prăbuşirea dictaturilor fin de cauze ma adinci, de fenomene 


tatura însă o aceeaşi. Aventura lui Hitler 
identice. Ele exprimă legile naturale ale procesului capitalist în faza lui 
monopalistă, 

Burgheziu franceză, după marea revoluție, voia instaurarea unei 
ordini nouă, care păstra din ideile dela 1780 just cii trebuia pentru a 
Dar, Sie ot aE A pe ar ta aE 

revo j t e pentru n 
feodale (casta i ristoeratică, din Prusia 
orientală, prestigiul upel nobile vieți de farniente, ete). ṣi încearcă să 


acca a 
lui Napoleon, ascunde, sub ipocrizia unor idei revoluționare. idealul 


Burghezia franceză în 1799, cea 
Statele Furopei în provincii de robi. aceasta era, în 
concepută cum confuz. Locitorii_ țărilor cuctrile urmau. pe 
să fie oare cum emanci îi ca să poti: dp să 
produselor burgheziei Statul stăpin. Pe de altă parte, funcțiunile 
capitaliste din țările vasale erau sm din miinile localnicilor. Burghe- 
zia locali era torpilată. Populaţia ere, vag, destinată unor în 
agricole, Spunem: „vaz“, căci nici Napoleon nici Hitler nu şi-au repre- 
zentai clar cum anume vor lucra viitorii plugari din supuse. 
Amindoi au aminat limpezirea acestei probleme pentru după victorie. 
In fond, ambii dictatori — şi nceasta e marea lor asemănare — urinăreau, 
în vasta lor politică, ceva care semăna foarte cu unadrotura cercului, 
Pe de-o-parte voiau să prefac restul Lumii în debuşcu al 
fabricate de burghezia Poporului Ales, pe de altă parte sărăcenu — incon- 
ştient dar sistematie — pe învinși astfel încât li împiedecuu să devină 
cumpărători, ? 

Dictatorul genial ca și dictatorul obtuz au fost, toată vremea, 
egal de insensibili In cootradiețiile şi rditatea ambițiosului lor pro- 
gaoa: In aparenţă „Conducători”, ci sunt în realitate „duşi“. antrenați 

o, aventură complicată, care nu è a lor, ci a desiinului însuşi al 
clasei ca italiste. Vlaga acestei clase fi împinge la succese care îi miră 
ei pl cret > age deo dah ine Saga ai 

i chse li duc astru, de-a-lungul complicatiilor în scopuri și 
contradicțiilor în mijloace. i pn dili 

Din punet de vedere marxist, identitatea celor două dictaturi este 
aan ecua ac și a eepe sisrenar. de cazul Bona . Alţi istorici 

rxişti (Franz Mehring, cunoscutul biograf al lui Marx, apoi Lauffen- 
berg, Eli Heckscher, Eugen Tariè, Schultz, Darmstutter) au studiat feno- 
menul ca o expresie a evoluției capiialismului in Kuropa. Din lucrările 
lor se poate extrage o lungă listă de analogii între încercarea de expan- 


valabili ai 


i valuarea 


nä în 1954, vor să transforme 
cazuri, 


Po. ter 


ma Ai Le vru 


A exprimat 


MISCELLANEA 167 


siune şi monopol a burgheziei franceze din 1799 şi lovitura naziștilor din 
1930. Ne rezervăm să poron intrun număr viitor al revistei noastre 
o asemenes cercetare. Ceea ce am vrut să arătăm aci este indisolubila 
legătură dinire eşec şi dictatură, precum şi pe vreunei legături intre 
| dictaturilor și valoarea personală a dictatorului. Nu este nici 
sător pentru Napoleon să fn cumparat cu Hitler, nici cituși de puţin 
tor pentru mediocrul personaj dela Berchtesgaden să fie pus pe 

i plan cu acel miracol omenesc care a fost Bonaparte. Amindoi au 
același sarcasm al destinului. Ca ul expansionist şi-a 
permis sinistra glumă să aleagă ca titular ni unei glorii efemere dar colu- 
sule pe un neinsemnat golan, după ce, cu mai bine de un secol inainte, 
perete inieorte în marionetă curbă pe cel mai original vxemplar al rasei albe, 


LIBERTÉ. LIBERTÉ, CHERIE 


La inceputul lunii Septemvrie, citeam în ziare următorul curios 
comunicat: 

„Bulgaria liberală de jugul fascist a adoptat un regim democratie, 
Noul poys a declara starca de E 

sigur —, inamicii democraţiei San bucurat, Ei sau grăbit a 
vedea în această frază o ironică contradicție, şi implicit, o dovadă de 
“Văbiciune, 

In realitate, contradicție nn există. Paradoxul, cum se intimplă 
adesea, tocmai desvălue ndevărul ascuns şi ne ajută să înţelegem verita- 
hila valoare a democrației, 

Tiste o idee romantică, leneşă și falsă, accen că democrația trebue 
să fie a binefacere picaţă din cer şi cure nu cere altă ostenoali decit să 
ne uplecăm pentru a o culege, Și, în genere, este cca Mai imorat idee 
să credem că fericirea se capătă gratis, Totul, in lume, trebue plătit Cu 
«forturi, suferinţă, aşteptare, griji. 

Democraţia, adică libertatea şi egalitatea reunite, trebuese ence 
rite. Ele sunt valori, Şi cuvintul valoare reclamă, prin definiţie, noţiunea 
de „preţ“, Este caracteristica vi fundamentală, Orice valoare implică 
o „cuntravuloare”. J 

Care e preţul democraţiei? Cu ce se cumpără libertatea — aceasta 
, Viberte chérie” cum zice Marsilieza? 

Dar să ne reintoareem lu exemplul de adineauri- 

Asa dar, Bulgaria adoptă un megim democratie. Guvernanţu „de 
uzi sunt oameni care iubesc libertatea. Inseamnă oare că cei de ieri o 
urnu? Nicidecum, lutrun sens, ci poate chiar o iubeau mat tare; o mi 
bean aşa cum face îndrăgostitul: o iubeau cu exclusivitate și gelozie: 
n inbean numai pentru ei. 

Aci stă toată deosebirea. Demoeratul nu prepueste decit libertatea 
pentru tofi 

Libertatea rencţionarilor e instinct animal. Libertatea Uemocratu» 
tui e sistem social, combinație complicată de relații morale; ea trebue 
construită. beată cu bucată n n Dilni ZA 

sindiți-v libertatea serisului in Franja inainte de ri 
PER arie e beyin în cea de a troia republică. Dar presa ne 
cra. totuşi. liberă. Era un regim de licenţă anarhică fundat pe impuni- 
tatea calomnici. Infrastructura economică reclama o asemenea situaţie, 
Defăimarea, şantajul, minciuna sub tomte formele trebuiau să fie mept- 
depsile, căci presa — cu excepția puţinelor e comuniste — era 
toată în minile unci singure clase, care voia o libertate absolută, fără 


contrapundere. + 


168 VIATA ROMINFASCĂ 


Dimpotrivă, o Tibertate democrată a presei presupune severe in- 
grădiri si teribile sancţiuni contra celor ce culează p face cea mai mică 
afirmatie nedoveditiă. ENA 

Dar aplicarea electivă a unor asemenea sancțiuni presupunt prea» 
labil un aparat social int de control şi represiune totodată rapide 
ši echitabile, aparut care trebue construit cu trudă. Pină atunci, censura 
vu continuu să existe, Demoecraţin cere, în toate chestiunile, un fel de 
tratament homeopatie. Cenzura preventivă oeroteşte crearea, În linişte, 
a organelor sociale care vor pernite. mai tirziu, desființarea censnrii 
preventive.. d 

Vorbeam de starea de asediu din Bulgaria. Ee estè o măvură net 
demacraticã. Să nu ne lăsăm înşelați de cuvinte. Acela de libertaie ex- 
primă două lweruri deosebite. Este instinctul animal de vieaţii slobodă, 
ca in junglă, faun, sub o formă mat evoluat, libertatea de clusă, more 
antiguo, unde o castă de cițiva dispune, faţă de restul poporului. de o 
libertate absolută, asemânătoure çeleia n fiarei din pădure). Şi este 
liberţutea democratică, libertatea pentru toată lumea, rezultat al unei 
inloemiri sociale precise, 


În ţările cure, ca Bulgaria, acest regim moral. trebue edificat 
uproape dela început, starea de asediu permite constructorilor să lucreze 
în linişte la noun alcătuire care va permite suprimarea... stării de asediu. 

Cită imutilă ironie n'au vărsat anti-demoerații în tură cu ideen 
marxistă a „dictaturii proletariatului”, adoptată de Lenin şi Stalin. In 
realitate este acelaşi fenomen, La un moment dal, societatea burgheză 
pierde puterea, (Constantin Stere, cure a descrie cu un neinchipuit talent 
prăbuşirea Rusie țariste, a arătat bine cum eu sa năruit dela sine, sub 
ac piane ei slăbiciuni. Nu «comunistii au dărimat-o. Aceştia se muljumi- 
seră a se pregăti din vreme, să fie prezenţi şi capabili de a prelua o 
sucersiune pe care nu ci o deschis „ci evoluția istorică firească. 

in asemenea momente, cînd societatea veche e prea slabă ca să 
mai dureze, cînd insă fosta clasă stăpinitoare e încă destul de puternică 
pentru a împisleca pe succesori să avelădească; în asemenea momente 
cind restul poporului, adică proletariatul, trebue să construiască, 
cu piesă, instituțiile cele nouă, — în asemenea momente este nerve de o 
„dictatură a proletariatului”, care m fond nici nu este o dicta- 
tură de Vreme ce-i stâpinirea majorității covirșitoure asupra unei 
infime minorități incurabile, Sapoi este um regim provizoriu. În tot 
cazul nu-i un atentat lu libertate, după cum o intervenție rbirurgicală 
nu este un atac fizic la integritatea individului 

Intelectualii dim nt vorhese adeseori îngroziți de următoarea 
cutumă bolşevici. 


Dacă un cetățean are un plan original de organizare economică 
sau culturală, sau tehnică, şi dacă ata Iwi dă sie in practică —, 
inventatarul nefericit este oxtracizat În soiul că j se retrage increderea 
cumunității și este lăsat să goret în indeleiniciri inferioare, Oociden- 
tul se revoltă in faţa p ahri: orice om — spune el — poate greşi; 
totul e ca intențiunile să fi fost curate. 

Na este tocmai nga. Încă odată. acel bun suprem, Jibërtntea, se 


Există oare Hhertate mai enormă ca actea a cetăţeanului sovietie 
ale cărni idei capătă imediat dela societate tot porc ar matnrial şi 
moral necesar pentru a fi experimentate? Dar acest liber acces al tuturor 
la ascensiune în carieră şi stimă publici comportă un preț. Implică 
riscuri. „Libertatea tru toți” nu te fi gratuită. Namai cealaltă 
libertute, libertatea de clasă a putut fi o ană moştenită prin simpla 
apartenență la  minoritațen stăpinitoare. perne democratică, liber- 
tatea peijiru toată lumea, este un bun pretios care se obtine cu sacrificii 

Fanm”, 


`. 


~ constringere. Libertn 


sragen iale de fericire pozitivă pe care ne-o aduce consumare» 
produs, 


MISCELLANEA 169 


$ 
+ + 


Ideea democrate nu se poate bine înţelege decit daci o rapor- 

tim la teoria marxistă a valorii. 
"O marfă, un bun oarecare, izvor de plăcere şi de satisfacţii, costă 
o anumită cantitate de muncă, adică de osteneli mai mult saù mai puţin 
ile. Munca este o infringere a fireştilor noastre porniri spre mimi- 
efort Este o constringere a instinctelor naturale, o coercitiune. 
Această îngrădire de hbertute dă prej — bu chiar este insusi pretul 


mmu- 


Nn trebue să spunem că libertatea este ṣi ea o plăcere, ci invers, 
că orice plăcere e o liberare. Orice satisfacere a trupului son minții 


este un sentiment de liberinie, A juisà înseamnă a scăpa” de torinea 


nevoii, de chinurile lipsei, Observati tăria acestui cuvint: scăpăm, adică 

enim pentru un moment, liberi: Noţiunea de libertate e ca un fel de 
rezumat expresiv u tut ce e valoare Și prețul oricărei valori este un 
penibil efort anterior, este necesitatea de a munci, de a suferi, Acesta 
este prețul libertăţii. Eo se plăteşte cu constringere, cu coerrițiune. 
Contravaloarea libertăţii nu poate fi decit, cum o spune şi numele. o 


valoare exact contrară. 


+ 
* + 


Prin anul 1923. un sociolog romin scria că revoluția franceză re- 
unite ideie de libertate, egalitate şi Featewmitate, pe cure revoluțiile ulte- 
rioare le-au despărțit. Dela 1848. spune sociologul romin, formulele egati- 
tate şi fraterniinte suni monopolizate de socialişti. Democratia sa Tepl- 
dat de cle, ca străine de structura ci. Contribulia reală si unică a demo- 
«mției a fost ideea de libertate. 

Cred că sociologul nostru se Inșenlă, Democrația burgheză a fost 
democrație numai în rarele momente cind, aliată en muncitorimea, Își 
însusea noţiunile de egalitate si [raternitate, Libertatea cu am mai spus. 
nu este democratică decit ducă este o libertate pentr toji. Libertate firk 
realitate, Hbertate de clasă. au avut, din toate timpurile, toate castele 
dominante, Na fost nevoie pentru aceasta de naşterea burgheziei, ; : 

Emile Faguet, unul din cei mai inteligenți npărături ai spiritului 
burghez, spunea că aenplarea ewvintelor libertate și egalitate constitue 
o monstruozitate logică, căci avem, a face eu noțiuni nel contradictorii. 
Egulitate inseamnă scuborire nivelainare, libertate înseamnă näljane de-a- 
supra celortalţi, à 

é Am aktat cum contratheția verbală exprimi. iuw fond, o realitate 
nversară. În lumea valorilor, faptele apar sub [armă de cupluri antino- 
mice. O valoare nu are fiinţă decit dacă e dublată de o contre YANaate: 
Libertatea, valoarea prin excelență, se plăteşte și ea. prin efort, ostenentă, 
pentru toţi, aşa cum o rechamă ṣi 0 cunstrueşte 
democratia, e doar forma cca mai eroluată n fenomenului general al 
valorii. 


Li = La 

Există şi un alt aspect al problemei. care sa desbătni cu aprin- 
sere yi pete Si dle in dans pece ami după celălalt război. a ngina ză 
fost atacată pe de o parte de partizanii lui Maurras și pe aha 
acei ai lui Sorrel. in numele fie ol naţionalismului integral, Tie al sindica- 
lsmului revoluționar, doctrine, amindoi, reacponare # dela „dee a 
purces în urmă concepția corporatistă, deja în germene. lu Duguit, Apă. 
răturii democraţiei: în Germanja Kelen, Tönnies. Hashbach, Steffen — 
în Franţa Barthélemy, Bonglé. Ch, Benoist —~ În Anglia Bryce —, dacă 


170 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sunt uneori ingenioşi în chestiunile de detaliu, se arată intimidaţi de ad- 
versar pe chestiunea principială. ; Ă 

Critica purta ra problemei competenţei și asupra aceleia a 
instabilității în urile electorale. Votul universal nu dă succes omu- 
lui celui mai ci omului celui mai popular. Sistemul ntar 
aduce o schimbare neinoectaiā de :, care face o politică 
externă şi internă de continuitate, pir pentru primul cusur, era pane- 
mentul corporatist profesional; pentru cel de al doilea: guvern 
mină forte. 


adunărilor 
acedhin se pie uşor remedia prin crearea unui Consiliu de Stat — cum 
per ră pildă în Bominia Consiliul Legislativ — organ de technică 
ridic 
Ti Parlomentarismul produce instabilitate politică. Este cea 
de a doua critică a anti-demoeraţilor. Dar faptele nu o confirmă. Franja, 
discontinuitatea guvernării atinsese gradul cel mai înalt din Eu- 
pai era o țari unde prefécjii beneficiau de inamovibilitate şi mr 


năuntru şi afară, mu era de loc afectată de desele schimbări de cabinet 


= s + i 
Democruția este acea alianță de libertate ṣi egalitate, pe care a 
promovat-o marea revoluție franceză, pe care apoi secolul al XIX-lea a 
disocist-o din nou. Burghezia, ca orice clasă siäpinitoare a păstrat şi 


şti încă, 

Pe de altă parte. revoluția rusă repune problema nceraşi am- 
ploure ca odimivară revoluţia Iranecză, Dejs inceput, rinrile merg 
către n îmbinare viubilă de libertate și egalitate. In ciuda piedecilor din 
afară şi greatăţile materiale diăuntru, felul constant al nou repu- 
blici a fost de a un regim de unde libertatea pentru puţini să fie 
izgonit si unde să se realizeze o libertate egală pentru toți, Gisi-vor, 
acesti noui cavaleri ai ordinii umane formula potrivită? Sau 
subi imboldul dat de ei, o vor afha-o alţii? Nu putem sti, Un lucru este 
insă sigur, O îmbinare trainică de libertate și egalitate reclamă existența 
in fapt n cîtorva condiținni sociale minimale privitoare la producția 
economică, 

Sa calculat că totalitatea avuţiilor (muncă, unelte, materii prime) 
de care dispune globul terestru, raportate la populaţia totală a planetei, 
permite cu o muncă de cinci ore pe zi, fiecărui locuitor al pământului, 
un traiu, egal cu de două ori stindardul unui contramaistru american, 
Bine înţeles, aceasta intro organizaţie socială ferită de crize. de șomaj. 
supraproducţie și războiu. 

a um asemenea nivel de belşug, ziua de de ow se imparte, 
dela sine, în două transe: unu. care va fi zona libertăţii, alta care va 
fi zona egalităţii. ln 5 ore de muncă, salariile vor putea „A opale, 
indiferent de natura muncii, Este partea din zi datorită ii; 
meolo. munca e obligatarie. disciplina poute fi şi trebue să fie oricit 
de riguroasă. liste tea de consiri şi de itațe în everciţiune, 

In cea de a dona tranşă n zilei, în restul de 19 ore din 24 cetă- 
seşte o libertate completă de a visa, de a se recrea, de a se 
- dacă vreu — de a Incera jură, Dar remuneraţia acestei 


__pennul 
cultiva și 


| 


M 


lise * aie somatie aie 


MISCELLANEA P bă) 


bunul său plae. Dacă găseste amator, 


te «i se va îmbogăţi ca un nn- 
jeles. Căci; libertatea. încă odată, se 


Un asemenea regim e posibil. Ș 
izaren democraţiei, ret a de un veac și jumătate 
işi caută formula, 


NICANOR & Co, 


RECENZII 


LUCREȚIU PATRASC ANU: Sub trei dictaturi, — Ed. 
Forum. — 1944. 


Un sociolog marxist trebue să aibi multiple însuşiri: să ştie privi 
faptele istorice subi latura „instituțională“, ca fenomene anonime de 
masă; să fie sensibil Ja ncele înlănțuiri cauzale unde nu acţiunile perso- 
nale ale guvernanților sunt determinante de evenimente, ci raporturile 
de forţă dintre grupurile ee cati ale societății. Cum puterea unui 
grap — pmtere pulitică şi mo — îşi are toideanna originea în puterea 
economică. în cantitatea de avuție de care el dispune, — iolo, 
marxistă s va conforma și acestui aspect al realității, dind o tă 
atențiune înrluririlor economicului asupra celorlalți factori sociali: poli- 
iic, religios, etic, cultural, 

Reamintim toare acestea cu ocazia apariţiei unei lucrări a d-lui 
Lucrejin Patrascanu asupa societăţii romineşti din intervalul cuprins 
între 195% şi 1044, Dela ieșirea partidului comunist din ilegalitate, ocea- 
sta este a doua contribuție a autorului Ja explicarea situaţiilor din Ro- 
miia. Amindouă cărțile sunt luarate după regulile cele mai stricte ale 
metodei marxiste. 

Această metodă u fost folosită pină acum cu oarecari moveti 
fanteziste de Dobrogeanu Gherea, cu oarecari renunțări şi timidităţi de 
scriitorii nașiri sucial-demneraţi: apoi această metodă a fost Inirebuin- 
tat caricatural de Si. Zeletin, la care virtuozitatea nu ascundea ci oare- 
cum reliefa valoarea scomatoriei. Şi iată în sfirsit un cercetător romîn 
care aplică metoda marxistă pur și simplu, 

In fond, ducă ar fi să-i căutăm d-ini Îmereţin Patrascanu un 
precursor în această privință, Wt în Constantin Stere l-am găsi 
statornicie_ nedesmințită, Stere a explicat fenomenele sociale cele mai 
diverse prin cauzele lor economice primare. Era de altfel marele farmec 
al scrierilor, discumurilor şi conversațiilor sale nceastă preocupare con- 
stantă de a faece să izvorască toate variile manifestări ale vieţii din reci- 
pientul profund al forțelor economice anonime. ÎIntrigării de palat, 
apariția unei opere literare, mesehne ingerințe electorale. conversații 
între diplomaţi, redactarea unui tratat, pi cometa unei constituții — 
toate acestea erau descrise de Stere ca țișnind din matricea primitivă a 
mnrilor cauze economice. Cineva spunea că meritul lui Stere era ca, din 
cea mai minuscula chestiune să facă o problemă mondială şi de a privi 
îi Sp ia dela înălțimea lui Sirius. În fond, meritul nn era al 

+ dis ne 
jare n ra marxiste pe care o deprinsese în cercurile intelec- 
r nu numai aceasta A it pe cej doi seriitori, S 
canu. Aceslu seamănă cu cel ptr a adina şi ca stil, Libia | arg 
rea pe care o face gărzii de fier avem neta imprexiune că cetim pe Stere. 


te 


a. Niro. . 


` 


RECENZII 


173 


Aculaşi obicetu de a „boxa“ cu subiectul, amesise de analiză și pole- 
mică. Adversarul e intors toate feţele. şi lovit pe toate părțile. Adese- 
pri cite o tă de ironie termină unul din „rownd"-uri. Astiel, vor- 
bind de cunea adversarilor dictaturii regale, a neelor bărbaţi de 
Stat care ar mai fi vrut sii se continue democrația de faţadă practicată 
intre 1918—1957, d-l Putraşcanu spune: 

dă unii oameni politici au rămas» totusi pù vechile poziţii, 
earacterul” de care dădeau dovadă Sa datorat mai puțin convingeri- 
lor democratice care-i animau, cit mai ales lipsei de interes, din partea 
feținătarilor puterii, cu să-i cîştige sau să-i Yf 

Găsim ati, identică. gindirea lapidară şi usturătoare a prozei lui 
Stere. de unde nu lipseşte nici chiar cuvintul pus deodată între ghili- 
mele, la locul unde biciul giiseşte rana cea mai sensibilă, 

Două sunt contribuţiile sociologico mai de sesami în uceastă 
lucrare. 

Este maj intti deserierea nowei burghezii rominesti născută şi 
desvaltată între 1920 şi 4958. Fa se așează nu atit conira celei vechi 
Wrătieniste, ei oarecum alături de ca şi cel mai adesea deasupra. De 
altfel noua burghezi: formal nici ni se despărțise de eculaltă, Cordonul 
ombilical, prin care se mei fac încă schimburi nutritive pină prin 1938. 
se iaje doar în momentul cînd lovitura de Stat din Februarie permite 
noului organism o splendidă existență neatirnală. 

Procesul acestei naşteri şi acestei emaneipări sè rezumă la apariția, 
în Rominia. à unor posibilități pentru o industrie area. Industria na- 
țiomal-liberală nu era o indusigie metalurgică, ci mai ales textilă, ali- 
mentară. industrie a hirtici, industrie de construcții, Inarmaren generală 
europeană a furnisat motive sau pretexte unei industrii de armament şi 
mașini, Prin aceasta, industria naționul-lberală se găsea păzubită Ea 
înțelesese să beneficieze de taxe proteeținniate pentru produsele fabri: 
cate de ea, Dar maşinile, pe care le importa din străinătate, vola să Je 
aibă la preţuri jeftine de free-trade. De aceea bâneile liberale nici nu 
pe a finanța o asemenea concurență, Capitalurile vor veni de aiurea. 
Nn dela băncile romineşti semi-străine, pe care cele li le nvuseseră 
grija mai de mult să le rwineze, Finanţarea se va face mai mult sau tai 
puțin direct de Stat 

Guvernul, prin comenzi masive pentru armată, plăteşte avensiri 
comaiderabile. Guvernul, prin taxe vamale prohibiționiste (cu 53070 
superioare celor din 1909) asigură nonilor uzine dividende aşa de mari 
încit asta le permite curind să se finanțeze, în parte, din propria lor 
substanță. Apoi, tot guvernul asediază Banca Naţională, pe care n obligă 
să acorde, prin organisme financiare. intermediare, credite enorme noni- 
lor creațiuni. In sfirsit, tot guvernul, prin legiviri de îngrădire valutari, 
obligă pe străinii dela care Romînia importuse mărfuri, să nu-şi repa- 
trieze capitalurile, leii lor räminind aci tot odaiä lichizi şi înghețaţi. 
Și atunci, ce plasament mai bun pentru ei decit pren prosperele fabrici 
metalurgice recente? 

Decil, un asemenea organism economic tiu sè maj putea mişca 
bine în corsetul democrației, chiar a unei watii pur formale ca 
aceea de atunci. Pentru vechea burghezie liberală, constituția dela 192% 
combinată cu legea electorală de tip italian și cu o funeţionărime numită 
și ajutată de partid, ofereau cadrul ideal de funcţionare n unei econo- 
mii mon istice finanțată nu direct de Stat, ci indirect de „naţiune 
Construită mai încet, pacient şi organie, economia liberală avusese tim- 
pul să-și comstruinscă şi o „democraţie” politică apropriat. Noma bur- 
ghezie insă, născută bruse dintro recentă conjunetură internaţională, 
avea nevoe de un a t politie mai simplu și mai repede eficace, [i 
trebuia o dictatură, Regele Carol TE, cistigat la această vastă intreprin- 
dere de cîştig. a fost, ca toţi ceilalți lucrători ni nouei burghezii, benefi- 
cinrul, instrumentul şi propagandistul ei. Guvernarea 1954—1938 mar- 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


: rima etapă, cind se conduce dictatorial, menţinind organizația 
oaie o ri călcind-o pe faţă, fără acele menajamente „formale 
practicate între 1918—1928 de vechea burghezie. lar la 1955, fiindcă o 
„pană” electorală detrachează mecanismul, el este svirtit la o parte şi 
tnisatit cu o dictatură pură şi simplă, 

Toată 


canu cu o limpiditate remarcabilă. Deși numeroase ilează 


în cursul deserierii, ele tree, neinsemnate, pentru a lăsa, În ină lumină, 


şi nouă în faţa anurhmunului brutal al echipelor morţii, ete. ete. Dar 
causa causarum era de natură economică. Proveniența socială a partiza- 
nilor le dedca tonte caracterele lor fundamentale; lăcomie de putere, 
arivism bazat nu pe nobile ambiţii ci pe invidie de umiliţi, abandon 

propagande în masse, ete D- 
descrie una după alta, multiplele categorii sociale din care 


ai aristocrației scăpătate, servitoare, proxeneţi, fii de săteni mediocri şi 
desțărați, prostituate. băeţi de prăvălie, plus lotul flotant de deligurați 
cronici. Originea economică a jonarilor, diversă ca proveniență dar 
omogenă faţă de clasele avute, le imprimă o psihologie uniformă, unde 
brutalitatea și servilismul nu r o reală deficiență de forţă. 
De aci uşurinţa ambelor căderi: prima, subt guvernarea Călinescu, ces- 
taltă subt represiunea Antonescu. i 

Aceste citeva indicații nu fac decit să schijeze vag un portret al 
Legiunii pe care d4 Putraşcanu îl deserie în toate aspectele şi cu toate 
nuanțele. Am vrut aci doar să ilustrăm, prin exemple, întrebm- 
ințată de autor. 

Si, în această ordine de idei, vrem să mai atragem atenția asupra 
unei alte însușiri obligatorii pentru un sociolog marxist. 

S'a crezut a se trebui sii se e o mică contrazicere in metoda 
marxistă. Practicanții ei pretind a fi singurii eu adevărat obiectivi, 
„Je ne propose pas, je ne suppose pas, j' “; lozinea aceasta rezumă 
pretențiunile doctrinei Engefs-Marx. Și totuși. în scrierile lor, precum 
şi n tuturor u r lor, orto şi heteroducși, remarcăm tn constant 
ton polemic, care contrastează cn Ohiectivitaten pur constatativă de care 
se mindresc. 

Contradicţia e dor aparentă. Obiectul însuşi al cercetării re- 
dlumă, prin natura lui un stil nu polemic, ci încă mai mult: ironic. Căci 
materia cercetată de marxişti, şi în genere de orice sociolog veritabil. 
este n materie ironică prin excelență. 

Intr'adevăr, a studia istoria societăților înseamnă a studia cum un 
tip de societate moare și altul nou se naşte. Originalitatea marxismului 
este de a fi arătat cum trecerea se face fără soluţie de continuitate; 
cum societatea veche naşte ea însăși forțele care vor produce pe cea 
nouă; cum aceasta din urmă creste în sinul chiar al celei pe care o va 
dărima: cum — ca să Intrebuințăm o expresie marxistă clasică — clasa 
stăpinitoare este propriul ej grapar, 

Această ironie fundamentală inerentă tuturor tipurilor de socie- 
tate se traduce. bine înțeles. prin menumărate mici ironii de detaliu, 


NECENZU 175 


Dela un moment dat, tot ce întreprinde vre-un membru al clasei avute 
contine un coeficient de suicid: toate faptele sale cuprind un procentaj 
de ironie. De ironie ascunsă. lată de ce nu poate fi oricine marxist. 
Trebue să fi învățat arta de a descoperi, îndărătul lucrurilor, amara 
ironie a actelor de autodistrugere, Sumbart, care a simţit aceasta, n 
exprimat-o puţin alături de adevăr, cind "panca că Murx a avut un rar 
ikni de n desgropa părțile urite ale firii omeneşti. În realitate, mar- 
xistu! — care ocupindu-se în deosebi de racilele claselor dominante tru- 
bue fireşte să examineze asemenea nemăgulitoare trăsături — nu este 
„atit un desgropător de „părți urite”, cit un detector al ironiilur de destin. 
„0 dasi dominantă are un destin tragic, Ace] de a-și făuri singură pro- 
pri ei devoratori. Este a soartă surcastică, ce se traduce printr'o infi- 
mitate de sincere hipocrizii în conduită, Meseria marxistului este să le 
releveze pe toate. El esie. prin asta, condamnat ln ironie perpetuă. Tonul 
ironie la el nu e dovadă de eșire din obiectivitate; este obligaţie ştiinţi- 
fici profesională. 

Această bossă a ironici nesubicetive o întîlnim. în măsură foarte 
largă, la d-l Lucrețiu Patraşcanu, D-sa este, și în această, un autentic 
marxist. Şi, tot prin această, cărțile d-sale sunt de o lectură cuptivantă, 

Nu facem decit să + alăm în treacăt cel de al treileu subiect 
analizat în Îmcrarea d-lui Patrascanu: activitatea partidului național- 
țărănist. De altfel. chiar autorul îl tratează oare cum indirect. [ntr'ade- 
vär, eroii piesei sunt mal cu seamă ccilalți doi: meoburghezia regală și 
gurda de fier; eroi activi, care au făcut ceva: au făcut mult rău, dar. 
cum zicea Leroy Beaulieu, acest rău l-au făcut foarte bine. Pe cini 
activitatea partidului naţional-țirănese Wa parvenit decli să facă foarte 
rău binele pe care se lănda că are de gind să-l facă. E deci natural ca o 
asemenea activitate negutivă să ocupe un loe mai neinsemnat in cerce- 
tarea d-lui Patrascanu. Totuşi d-sa semnalează toate aspectele acestei 
briliante palitici de constantă abstenţiune, întreruptă ici si colo de erori 
care provin nu aiti din neinteligenja autorilor, cit din strueinra incohe- 
rentă a grupării însăși, Partea manistă reprezenta o burghezie secun- 
dură, mult mai jeepelită decit ceu liberală oficială: inr franeţiunea Stere 
mu mai reprezenta nimic, de cînd Stere însuşi, cu toji barnicii Iui basa- 
mbeni. fusese alăturat de fracțiunea burgheză, Întreg acest partid nu 
„reprezenta, în fond, aproape nimic, lată de ce el a fost repede sortit să 
dispară virtual din politica Romîniei. Ceca ce explică de asemeni de ce 
el ocupă un loc minor si în Imernren d-lui Patraşeanu. 


D. L SUCHIANU 


VLADIMIR STREINU, Clasicii nostri, I, Buc. Casa 
Scoalelor, 1945. 


Nu sunt prea greu de intrevăzut motivele recentei ţi oarecum tar- 
divei aplecări n d-lui Vladimir Streinu asupra citorva figuri, pline de 
substanţă, din seria „clasicilor noştri”, Mijloacele critice, aflate in pose- 
siu d-niei n cereau În cele din urmă şi supunerea mai prelungită Ia 
anumite și decisive probe de rezistenţă, studiul scriitorilor reprezentativi 
fiind aproape impus oricărui critic de reală vocaţie. In literaturile occi- 
dentale, procesul valorificator este dela început îndreptat spre respectivele 
glorii eterne, o situație asemiinbtoare utind fi observată în cadrul 
eriticei rominesti, preocupată — sub evidenta înrlurire a lui E. Lovi- 
nescu — doar de actualitatea literară, Exista. pină în timpul din urmă, 
o psihologie mult prea generalizată de cronicar al prodecției ultime, 
inculcurea une i tradiții, constiinta desvoltării organice a literaturii, 


170 VIAȚA BOMINEASCĂ | 
a 


lipsind aproape total acestei generații critice, vădit specializate în gimse 
si comentarii strict contemporane. À A sai 

Nu sar putea susține că d-l Vladimir Streinu na intuit amintind 
paradox, prucediml în consecință la o ahernare de lecturi şi de preocu- 
päri influența unui aerian și secret spirit de emulajie fiind de presupus 
în mod asemănător, de altfel fără nici un fel de maliție. Concretizarea 
orientării derivate, n'a dusă însă la studiul monografie, ci numni la arti- 
cole şi note limitate, volumul Insaşindu-şi un caracter net fragmentar, 
relevant pentru întreaga modalitate critică a d-lui Vladimir Sircinu, O 
lectură atentă îmlesneşte formularea unei opinii În acest sens, studiile 
srezentei culegeri definindu-se prin aspectul construit, confortabil ca un 
otoliu, largi ca nişte veşminte bognte, e ahia strinse în falduri şi cu toate 
că notele impresioniste mu par uneori n lipsi, emoția ult este mai 


mult de ordin erudit. In ciuda judecăților de valoare, unele destul de 


insistente sublininte; pagina criticului srezută adesea un caracter savant, 


dl Vladimir Stremu făcînd cu regularitate citate precise, referințe ia 


criticii anteriori, cumparind ediţie şi urmărind san corectind trimiterile, 
totul cu un aer fire, dar şi cu evidente preocupări de exactitate, unt- 
ori formal combătută. 
Este vizibil la acest critic, alături de filonul impresionist şi nn 
neașteptat temperament de istorie literar, pus în lumină în mod progre- 
siv, aspectul laborios şi îndesat al anumitor capitole desvăluind o serie 
de note proprii, pină atunci neobservate, Studivl despre Odobescu este 
tipit în această privinţă, plin de concesii făcute istoriei literare, de multe 
ori didactice, ilustrind totuși o poziție critică personală. Participă la 
primul uspect enunțarea cadrului istorie, citatele din cercetătorii ante- 
riori și schița de biografie inteleciuală, cu amintirea „influențelor res- 
pective, Atitudinea proprie va alirma însă imposibilitatea scindării unci 
personalități organice, intro presupusă , ştiinţifică” şi una stite- 
mră”, revendicinul in mergi e prera Odobesen „o tate intelè- 
tuulă complex”, care criticul o vede sub specia „Renaşterii” şi nu 
a a ee ca tipologie, erudiţiei see, al XVIILlea, cum pare mai probas 
il. Celelalte studii (Maiorescu, Eminesen, Creangă, Coşbuc); iot atit de 
sistematice şi de abundent analitice, pot documenta în ucebaşi direcție, 
în domeniul „clasicității”, impresionismul. asociat preocupărilor de teorie 
estetică, din Pagini de vritică literară, cedind tot mai mult pasul, în faţa 
istorismului latent și invadator. Nici stilul nu pare a-şi fi i cursi- 
vitatea, anumite fragmente din volumul de faţă opunind lecturii o wgoară 
rezistență. 


prozei pur științifice a lui Od adimir Streinu pune in 
aceeași lumină justă și pe an şi rolul eriticei”, studiul cel mai 
interesant al culegerii nin i 
idei estetice maiuresciene cu in ale lui Edgar Poe. 
Mustrind în cele din urmă doar o serie de analogii rale, deyi 
renle, „Titu Muioreseu și Edgar Poe“ documentearä ala plin asu- 
pra capacităţii analitice u criticului, corelațiile — de tipul eseist — acum 
stabilite, fiind în definitiv acceptabile în sine, ca simplu joc disociativ, 
Totuşi, desi n'am vrea să avem aerul unei obiceținni cu orice preţ, asi 


RECENZII 177 


ciația referitoare lu separa ia punctelor de vedere, avind drept conso. 
ință proscrierea „didacticului” şi „preceptele datoriei morale", apariţia 

pe pămintul rominese a noțiunii de „gratuitale”, nu ne pure a proveni 
exclusiv din The Poeticat Principle. De alifel, idea similare pot ti întil- 
siie în intreg sèt. XIX, la un Gautier, Baudelaire, la diferiți alți esteți, la 
Renan, ete. şi chiar în sfera gocssion mult mai familiară lui Maiore- 
seu, de pildă, la Goethe (Dichlung und Iahrheit, III), constituind în 
realitate un celebru loc comun, Analogia privitoare lu elemeritatea mu- 
mentului liric, de unde sur putea deduce un incert [ragmentarism, este 
mai substanţială, deşi in mod analog poste fi vorba doar de don 
intuiţii perfect separate în timp. De probabilă „proveniență poescă, in 
ercdinja noastră, ar fi numai ideea referitoare la „sugestivitalea poeziei”, 
altă formulare a naţiunii de „inefabil”, paran şi conștiința gradärii 
riguroase a efectului, cu totul tipică in The Philosophy of Composition. 
Indiferent de adevăr, meritul Jārgirii Slerei de discuţie, în cazul lui Titu 
Maiorescu, este evident, d-d Vladimir Streinu stabilind treptat anumite 
corelaţii relevante, atit peniru estetica criticului, cât şi în vederea demon- 
străzii propriei sale sensibilitäți şi orientări, In această privinţă, alegertu 
exemplului este din cele mai fericite... 


ADRIAN MARINO 


PALLADY. (Lext de Jonel Jianu. Editura Căminul Artei, 
Maeștrii Picturi: Contimporane), 


lone! Jianu serie în frumosul şi foarte bine prezentatul său stadiu 
despre Pallady; „Linia pe care u urmat-o evoluția picturii lui Pallady 
in ultimul pătrar de vene e atit de continuă, atit de „ptă şi lipsită de 
ocoluri, incit pare inutilă o examinare cronologică a operii sale, Progresul 
realiza Sa manifestat priuiro luminare crescindă a tabloului 

„Dela cenuşiul predominant în lucrările din Paris, a ajuns treptat, 
la o lumină clară, curată, uproape cristalină”, 

Dar în general, chiar cin analizează opera lui Pallady, |, Jianu 
n face prin prisma literară. Versurile poeţilor sunt mereu citate ca argui- 
menie complimentare, pentru a explica pictura, Astfel privită opera lui 
Pallady de un caracter ilustrativ pe care noi nu io găsim, cel ne in 
faza actuală. |. Jianu a studiat cel puţin tot atii omul cit opera, şi adesei, 
preocuparea lui despre Pallady ca individualitate influențează punctul 
de vedere pe care-l are despre pictură. Nu se poate nega, că preocupările 
şi predilecţiile literare ale lui Pallady n'au decit o inriurire asupra operii 
sule. In suflelul omenesc, artele converg spre o unică finalitate. Cind un 
«reator practică o artă, celelalte, subsidiar, îmbogăţesc artu dominantă. 
Totuşi mu bepiel csenjialuj acestei arte. lut şi cu Pallady, Fap- 
iul că a citit ndelaire şi pe Malarmé, pe Villiers de Isle Adan sau 
pe Edgard Poe nu explică procesul pictural Palladian. 

Sunt două mari capitole în istoria acestei picturi: epoca cenusie 
si epoca colorată. Aceste duuă epoci foarte clar hotăruicite nu se explică 
prin literatură. Delu eşirea din utelierul Gustav Moreau pină în epoca de 
după primul războiu mondial, Pallady a căutat, in game gris, să se 
exprime prin irizări prețioase. ` , > 

Subiectele erau e atunceu cele de azi! paturi moarte yi interi- 
nare, Depe atuncea peisajele aveau un rol secundar. Depe atuncea natura 
moartă era compusă cu rigoare şi ştiinţă, iar nudurile interioarelor trn- 
tate eu aceeași preocupare de compoziție şi echilibru. Pallady dela inc 
wut îşi stăpinea desenul, dar îşi continua, experiențele cromatice cu O 

eroce tenacitate în ceața Pariziună a gris-urilor prețioase şi savante, 
Şi toate astea pentru motive picturale, pentru probleme picturale pe 


f 


care căuta să le rezolve şi nicidecum fiindcă citea pe Baudelaire. Cu o 
materie subțire Intinsă pe cartoane care făceau un fond, peste structura 
pulesnicii a desenului tonurile transparente se întindeau preţios, suu st 
ora mai supie pe carton. Din această epocă datează evocatoare prive- 
işti din Paris şi unele mai vechi din Moldova. Dar nici nudurile, nici 
naturile moarte nu-şi găsiseră încă adevărata climă, utro bună zi ceafa 
sa ridicat, erizaţiile sau făcut culori, o lumină limpede şi chiar crista- 
lină, cum zice Jianu. a intensificat această piciură. Tablourile maw 
pierdut nimic din misterul lor. Acuma misterul nu mai isvora din biza- 
rul unti atonii, dar chiar din extrema frumuseţe a culorii. ria piciu- 
rală nu se mai întindea pe cartonul sugativ, dar pe albul imaculat n- 
pinzei, prilejuind noi şi neașteptate trunaparen je, ul a urmat acea- 
stă ascendentă u-se. lată cum ne a evolujia Palladyană. 
E un lung efort urmat de o luminoasă şi depiinii izbindă, Ea se poate 
explica, pareni-se numai din motive picturale. 

această a doua fază opera lui Pallady a fost comparată des cu 
setea n lui H. Matisse. Unii eritici au crezut a vedea la Pallady o covir- 
şitoare influență a lui Matisse, influență care ar fi creat chiar o depen- 
denjă, Acest lucera nu e adevărat decit pentru cei care cunosc superficial 
opera pietorului Francez. Desenul, culoarea, compoziția sunt la Matisse 
pe Ma. erap Emos decoraliv şi Erp are ii hirtie La Matisse se simte f 

i mult amuzament şi poate mai pu rigoure, o cromatică mai vit, 
mai bogată, Viziunea de ansamblu a lui Matisse, punctul lui de vedere èe 
altul, fiind un tem ment ëxiravertit, fără nicio reținere, care mu 
pune niciodată a. Pallady rămine un intravertit, lăsind să apară nu- 
mai esenţialul lăuntricelor sale bogății. Matisse a făcut poate experienje 
care au fost concludente pentru Pallady, Fiecare din noi rămine Intrucitva i 
tributurul ambianţei în care trăcşte. Totul e în felul cum întrebuințăm 
elementele pe care ni-l propune. 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ 


G. CANTACUZINO i 
TUDOR VIANU, Filosofie şi Poezie, Buc., Casa Şcoale- - 
lar, 1945. $ 
Expunerea rezultatelor obținute disociativ de d! Tudor Vianu ar 
fi färă îndoială anulată dela început, ducă ne-am pierde intro rețea de , 
fapte nesemnificative pentru clarificarea generală a problemelor diseu- 
tate. În mod evident, estetica rominească avea nevoie de citeva precizări 
stringente şi în acest domeniu, prea coplesit de cseismul dubica, de arti- 
colul de gazetă şi de „intuiţioniştii” eafenelelor. Ca tot ce întreprinde 
cercetătorul, volumul inchinat relațiilor dintre poezia şi viziunea filosolică 
a lumii se bucură de ueceaşi utilitate evidentă, mu totdeauna bine pusă 
în lumină. Problema este desbătută sistematie, informat şi dela o înaltă 
atitudine intelectuală, configurarea vederilor personale făcindu-se dis- 
cret, organizat, dar nu cu mai piițină fermitate. Preocupat mai mult de 
reliefarea analopiilor de substanță, decit de eventuale diferențieri, discu- 
jia d-lui Tudor Vianu se va situa cu necesitate intro justă perspectivă 
de disociere a valorilur, atit de proprie gindirii contemporane, de altfel 
cu totul curentă în estetică. Deci, nu putem Ti de loc surprinşi dacă aflăm 
că esteticianul renunță deliberat lu anumite date metafizice ale proble- 
mei, părăsind înțelegerile antice cu respectivele corelaţii dintre idecu 
de frumos şi bine, pentru o analiză discursivă, experimentală şi modernă. 
Vor fi amintite doar citeva poziții istorice. aparţiniud de predijcejie gin- 
dirii romantice, toate însă de notură n ne conduce treptat la ieşire, într'o 
atmosferă ceva mai familjarä sensibilităţii actuale. 
. Credincioși punctului de vedere sintetic, vom reţine că — în roman. 
tism — analogiile intrevăzute se limitnu în esență la apăsarea unei pro- 


RECENZII 179 


[unde identități de continui şi la o destul de vagă modalitate comună de 
arpanizare interioară, dar şi de expresie. Se accentua fie pe ideea unei 
enje de substanță metafizică, atit filosofia cti şi poezia parti- 
d la absolut prin intermediul ideilor platonice, [aţă de care ambele 
domenii ale spiritului mu sunt decit nişte simple „uparențe”, eternele mo- 
dele ale lucrurilor substituind un conținut metafizice comun, fie pe 
existența unui „principiu dinamve-spiritual care înenflețeşte poezia 
cum sufletul animă organismele naturale (p, 19). Schelling procură 
e textele lămuritoare, ambele perspective de răsfringere ale absolutu- 
ducind treptat la ideca unei anumite ierarbizări. Dacă absolutul poate 
fi comunicat printr'o dublă expresie, reflexia filosofiei constituind cel 
mai adecrai mijloc, este evident că arta va datora infinit mai mult filo- 
aufiei, decît filosofia artei. Arta participă și ea lu sfera ubsolută a spiri- 
tului însă nu poate comunica din acest cuprins decit In măsura Îngă- 
uiti de mijlonecle sensibile pe care le folosește. Domeniile se suprapun 
doar în parte, în termenii idealisti „cugetarea înțrecinul în sbor arta“, 
Tema „morţii artei”, prin progresele rațiunii filosofice. este de alt 
fel tipe hegeliună, desvoltarea cu totul fireuscă și amplificată a poeziei, 
dovedind ulterior lipsa ei de reală perspicacitate, nagra profeție nereali- 
zindu-se.. Dacă situatii se prezintă asifel, nu este pare adevărat că Între 
cele două zone nu există în realitate niciun fel de raport Sepi. de 
substanță? D- Tudor Vianu nu împărtășește însă această concluzie, poate 
prea radicală, domnia sa — inainte de a da o decizie — amintind în 
prealabil de câteva reactiuni ale esteticei see. al XIX-lea, în faja negati- 
vei teze hegeliene. Soarta lor este insiructivă. ntit teoria gratuită «i for- 
malistă n „artei pentru artă”, cit şi poezia filosofică, de un continut 
speculativ, dovedindu-si în cele din urmă „sterilitatea“. „Valoarea filos 
snFică a poeziei este un efect care se obtine fără nicio Incordare pedanti 
serie d] Tudor Vianu, subliniind cu toată convingerea că „în cel mmi 
simplu cintec de Goethe se luminează o înțelegere n lumii, care contmi- 
nează şi fructifică pe a noastră” (p. 27), 
Taluşi, esteticianul nu pare de loc să se oprească la o simplă identitate 
de conținnt, înlrevăzind totodaiă si existența unei rădăcini enbemmn= e 
mune. După d-1 Tudor Vianu. relația mosie Fi stabilită numai ue terenul 
unui anumit „elan către totalitate şi necondiționat care In străbate Mea» 
potrivi” (p. 277 analiza punind în timin perzenja unei fondumen’ate 
unitiiți latente, Poezia şi filosnfia crese dinto r d*en romun”. În sen 
sul unui elan interior, desvaltindu-se apot în direetinni diferite. „Ferme 
înrudite. dar originale. de există În permanentă simnl'anritate și stin- 
pindu-se în abeolut, fără să se determine trmnornl. niriuns din re nu 
este oblientă să deplaceze și să înlucuiască pe cealaltă” (n, 25). Problema 
a pitat fi pusă si în alti termeni, retinind deoromdntă o primă precizore 
a poziției d-lui Tudor Vianu, de o deosebită charitate şi consecvență fat“ 
de premizele filosofice invocate. 

Alături de vederile atit de Fine ale Ini Gantier si ite masivele noeme 
tip Sully Prudhomme, respectiv „arta pentru artă” (expresie torit si vom 
scolară) si compunerea în versuri suprasaturnti de concenle sen-ibili- 
iaten estetică n veacului anterior găsise un al treilea miia de Învi-rare 
a poeziei. Amintirea vechilor izvoare ule orinkirei ponesi} ronstiime n for 
mulă cel putin tot atit de eficientă. renpronieren de m't si lomand 


(Nietzsche. Warner) davedinduse demebit de modnic* Ramanticii an 


speculat insistent o astfel de ider, vechea si uimitonrra inwte n ul Vina 
ajungind la o neegteptati celebritate. Dach noezin esto nradnsul fane 
creatoare, lar „fontezia“ în desvoltarea soiritului esto enterioariă fazei 
logice şi cenceptele apare evident că mitul (produs sperilic ul ace- 
ei epoci} nu poete constitui decit cel mai cristalin izvor al oricărei 
creaţii, Umunitatea, în faza mitologică, participă la o perioadă pur 
creatoare, valoarea poetică a tuturor producţiilor intnitive decurgind 


180 VIATA ROMINEASCĂ 


iocmai din aceast auroră a conştiinţei umane, nexupusă încă nicioni 
constringeri raționale. 

Filosofia romantică (frații Schlegel, Schiller. Schelling) profesa 
idei asemănătoare, existența unei poezii a miturilor fiind afirmată odn'ñ 
cu primul organ al romantismului perman, revista A/heneum. Ca tot- 
deauna, informatia d-lui Tudor Vianu este de cen mai bună calitate, 
documentarea fiind făentă cu deosebită amploare și certitudine. Se pare 
totuși că Vica san filosofii romantici amintiţi nýi po revendica 
o deplină originalitate. Și in secsi domeniu, spiritul intuise 


necunosente unui A. W, Schlegel: „vechile mituri sunt o parte din arta 


poeților..”, san: „şi un mit, dacă-i introdus cind trebue, are farmec...” 
(INI, 157). Flinii gindiseră, conform butadei, absolut tot ce se puies 
ginti, cazul poeziei mitologice fiind cunoscut si oarecnm clarificat încă 
din timpul nobile; FElade... Intrezărind în acelaşi timp și esența metafi- 
zică a mitului, Nictzsche avea să den o nouă strălncire acestor idei, în 
fond aitt de vechi, efirmind cu tărie existența unei valori permanente, 
din plin generatoare în ordinea creației. Mitul înlesnește restaurarea 
unui universal sentiment metafizic al vieții, de natară n fructifica spi- 
ritul unei întregi culturi, punindu-ne în contract — sub forma unei anu- 
mite „trăiri“ — cu substratul etern și esential al realității. Poezia capătă, 
în felul acesta împulstunea unui non suflu, efectele negative ale rapio- 
nalismului fiind oarecum îndepărtate, Creatorul era îndemnat să se re- 
întoarcă Ja rădăcinile organice ale vieţii. experiența poetică iraţională. 
specifică fazei prelogice n umanității, constituind un izvor elementar și 
etern de poezie. Kya 

Analiza poeziei zisă „filosofică va constitui o altă etapă din pro- 
cesnl gencral de clarificare întreprins de d-l Vianu, supusă în mod nse- 
mănător unor discuții la fel de utile. Distinpiad între poeme care Tolo- 
sese idei „cu intentia deliberată de a ne îndocirina“ si productiuni versi- 
ficate „în care conținutul de idei este Intent și neformulat în întregime” 
(n. 46—47). preferința esteticianului va înclinn cu fineţe către cea de n 
dona categorie. nu înainte însă de a încerca o anumită legitimare de ordin 
dialectice. Dacă primul cnz, în esență, este reductibil ta problema poezie- 
proză (idee doar în mod vaz sugerată de d-l Tudor Vianu). formula 
unui conținut latent de idei nu poate fi dedusă decit din aceeasi credință 
referitoare lu n unitate de esență metafizică. pusă anterior în eea mhi 
plină Iumină: „Adevărata poezie este purtătoarea unni sens universal. 
chiar atunci cînd nu-l explicitează în formulare doctrinară şi chier cind 
nu-l sugerează prinirun simbol. Ridicîndu-se din rădăcina absolută a 
spiritului, poezia este n manifestare paralelă cn filosofin" (p. 49). Este 
vorhu deci de menținerea consecventă n unui ferm paralelism. stabilit 
dela început. d- Tudor Vianu întuind primejdia unei îmbinări de moda- 
tititi diferite. Poezia este totuşi în măsură „de a vehicula întuițiile su- 
preme ale sniritului. chiar fără intermediul simbolurilor, nerum æl for- 
mulărilor didactice” (p. 50), prin simplul săn mest ul experienței înefa- 
bile. „Experienta poeziei deschide perspective către viențu supremă a 
spiritului” (p. 51). participarea la seoula poeziej „pure” și a abatrlni 
Bremond fiind vădită. din plin recunnscută prin citate. 

In rewlitate, concluzia este numai aparent modernă, Ed. Poe si o 
întreagă serie de teoreticieni anteriori (amintiți odată cu alte acopuri dr 
d! Tudor Vianu. în studiul său „Inceputarile îrnționnalicmului modern”, 
Studii de filosofie și estetică), profesind idei de o uimitoare asemănare. 
Abanluiul poate fi convertit în poezie pe cole intuitivă, pentru a dobindi 
o valoare peetică ideile" avid nevoie de o prelucrare în continu» 
turi afective fp. 53). Un teoretician cu gustul distincțiilor aheolul 
netezi ar găsi acum un prilej nimerit de a irage o nouă linie de hour. 
intre cele două domenii” ale spiritului, amintind totodată că d-l G. Căli- 


problema 
intrun mod fundamental, în Tratatul despre stil (I1, 76), al lui Deme-- 
trios. întilnind în acest sens propoziții en totul surprinzătoare, probabil 


RECENZII isi 


nescu, în analiza poeziei iui Eminescu, notase şi d-sa că „ideile sunt 
conyertibile în poezie dacă sunt trase in mituri”, prin sensibilizare, 
drumatizare şi personificare adecvată. Inainte de a regrupa critic toate 
ipotezele propuse, pentru însăși clarificarea poziției d-lui Tudor Vianu 
este de reținut formularea generală şi sintetică a intregii discuții ante- 
moare. În cele din urmă, esteticianul romin va stabili un raport finaj 


„de subordonare, dedus din stărnitoare şi aparent reale analogii Butre cele 


două forme de creație, „Căcii pe cînd poezia ni a dovedit că poate atinge, 


in direcția naprehendării absolutului, intuiţiile cele mai inalte, fără să 


imprumute conținuturile abstracte ale filosofiei, aceasta din urmă, in 
formele ei mai evoluate, nu se poate lipsi cu totul de ajutorul poezii. 
Putem concepe o poezie fără filosofie, dar nu și o filosofie fără poezie..." 
(p. 70). „Filosofia și poezia sunt manifestări paralele in suprafață şi 
conveegenie în adincime”, punctul de întiluire avind loc în sfera nbso- 
lui: filosofia rămine încercarea de a cunoaşte ubsolutul. Poczia adevă- 
rată şi marea poezie pătrunde şi ca pînă în sfera absolutului, pe care il 
mijloceşte însă nu aiti în formarea cun terii, cit în aceea n experienței 
și nu prin ajutorul rațiunii şi al conceptelor, ci prin acela ul fanteziei şi 
al intuiţiilor“ (p. 72). Aceasta este concluzia ultimă a cercetării d-lui 
Tudor Vianu, producerea tuturor citatelur avind rostul de a reface sehe- 
matie nn articulat şi bine gindit şir de idei. Amintirea celorlalte înţele- 
peri propuse, în vederea unei opțiuni oarecare, nu poate fi făcută decit 
în acelaşi mod foarte succint, notele de faţă înlesnind, măcar în intenție, 
luarea unor anumite deciziuni, integral supuse aprolundărilor viitoare. 


Viziunea antică, ifică filosofiei lui Platon /Sofiatul, Republica), 
referitoare la celebre și fundamentale deosebiri finaliste, nu pare delve 
să fi reținut pe di Tudor Vianu, părăsirea criteriilor etice (find din 
parica d-sale totală. Propoziţiile antice tipic platoniene (arta stirne- 
şte „pasiunile“, în timp ce filosofia le calmează, arta urmărinil plăcerea, 
apre deosebire de filosofie care este preocupată doar de adevăr, hine sau 
de util, ete.) nu mai pot li astăzi înregistrate decit cu documentare isto- 
rică... Desemnind universalul ca obicet al poeziei (Poetica, IX), Aristot avea 
să dea problemei o nouă soluție, tot atit de răsunătoare, dar la fel de 
părăsită în estetica modernă. Departe de a recunoaște o identitate de 
obiect, sensibilitatea contemporană este mai curind îndemnată să vadă 
în poezie domeniul tipic al individului, filosofia constituind în realitate 
singurului „ăpecialisi” recunoscut al universalului. Capitolul analoșiilor va 
număra şi citeva contribuţii recente, de care poziția d-lui Tudor Visnu 
nu poate fi integral străină, stabilirea unor substanțiale asociații fiind 
in cele din urmă posibilă, Existenţa unui substrat comun n fost întrevă- 
rută şi altfel decit în legătură cu elanul către totalitate san participarea 
la absolut, pusă atit de bine în lumină de către esteticiunul romin. Ira- 
ționalismul modern aves să lanseze mitul unei filosofii lirice, organice, cu 
rădăcini puternice în subiectivitatea eului, de unde pornește în acelaşi 
timp şi izvorul autentice al poeziei. Prin Pascal, Kierkegaard, idrea 
ajunge întrun tirziu la Unamuno, unde capăt o celebră formulare. In 
estetica rominească, tru a da un exemplu mai În indeminăi, Emil 
Cioran (Pe culmile disperării, p. 43). între atiția alţii, va profesa cu en- 
tuziasm înțelegeri asemănătoare, străine de spiritul d-lui Tudor Vianu. 
nu mai puţin semnificative pentru stadiul contemporan de relaţie al celor 
domă zone distincte. : 

Nu acelaşi lucru “ar putea susține și despre vederile lui Keyserling 
sau Paul Valery, de un ecou atit de bine venit în textul d-lui Tudor 
Vianu.. In „Léonard et les philosophes” (Varicte, MI, p- 143—194). Paul 
Valéry interpreta cu sirălucire filosofia asemenea unui act particular de 
invenjie, ereația filosofică fiind concepută ca avînd profunde analozii cu 
apera de artă. Preocupări comune de construcție, sensibilitate. dar mai 
nales de expresie şi limbaj („La pareit; movèn et fin du philosophe.. 
(p, 178) veneau să sprijine aparent paradoxala afirmaţie. Ideen este tipie 


182 VIAȚA ROMINEASCĂ 


valery-stă, la di Tudor Vianu patins doar citeva considerajii asemi- 
nătuare despre necesitatea unei eluborări armonice a întregului sistem 
filosofic: „Constructia lui praspar afirmaţii iraționale a unor -valori, 
gesturi de opțiune între mai multe soluţii posibile şi o lucrare de roiun- 
ire și întregire a tutalului care sunt identice în esența lor cu actele 
tri amet ale creaţiei artistice” (p. 64). In ucelași spirit, sunt şi exce- 
lentele formulări în jurul modalităţii artistice de expresie şi mai ales 
despre rolul subiectivității imaginative (ilustrat și mai sus), în desfăşu- 
røres unei filosofii, cu adevărat hotărite de a traduce absolutu} în propo- 
sa distincte: „Fără spirit ie, speculațin filosofică mar ajunge nici- 
odată ia termenul ei. Rolul imaginației poetice în cercetarea filosofică 
incepe acolo unde mijloacele proprii ale acesteia se dovedesc insuficiente, 
Intervenţia poeziei în filosofie este un efect al limitelor rațiunii şi trebue 
privită ea atare” (p. 68), Evitarea abuzurilor este în același timp energic 
recomandată (uluzii anti-Blagu? p. 69—70), configurarea ultimelor relaţii 
întrevăzute ducind la încheierea că pentru d-l Tudor Vianu raportul filo- 
solie poezie, departe de a fi inexistent sou superficial, se dovedeşte tot 
mai complex şi mai plin de interpătrunderi organice. 

Care este în teslitale adevăratul raport? Sprijinindu-ne ne Croce, 
putem afirma cu tărie că problema se reduce în esență la ţia con- 
cept - intuiţie, deci la o hetero tate absolută şi la niciun fel de aso- 
chatie reală. Unicul obicei al filosofiei este conceptul, universalul, iar nu 
individualul (Estetica, cap. 1H), care formează esența artei. Poezia, vor- 
bind foarte schematic, este intuiţie, raoe imaginaţie, metaforă, ine 
fubil, filosofia fiind reflexiune, preocupare logică și conceptuală. Dilema 
fusese rezolvată în acest sens încă din sec. XVIII, Vico făcind cu 
gial anticipație tonte sliseriminările necesare. Pentru acest erens 
filosofii reprezentau „rațiunea“, în timp” ce poetii iusimu „imțurile” 
umunităţii. Imaginea lui Vico apare lui Croce încă valabilă... Dar pro- 
blema poate fi pusă și altfel. Curentul purist şi formalist a) poeziei mo- 
derne, negind poeziei orice conţinut, va îndepărta dela sine recunoaste- 
rea — de pildă — a unei eventuale aspirații către absolut, cuprinsul de 
idei, fie şi difuze, nefiind de loc recunoscut. Fate anulată în felul acesta 
și credința că poezia poate formula o anumită concepție despre lume, 
teoria unei funcţii epistemologice a ariei, unitare şi coherente, căpătind 
o nouă și grea lovitură. Cel mult dacă sar putea susține existența unei 
forme imperfecte şi fragmentare de cunoaştere, oarecum apropiată intu- 
ițiej mistice (Bremond). Fotre toate aceste tendințe d-l Tudor Visnu a 
ocolit orice soluție prea categorică, preocupat de a îndulci asperitătile, 
stabilind cu grijă o rejea deasă de corelaţii, construcția inaintind prudent 
şi metodic, formola revoluționară fiind din principiu eviiaii. De multe 
ori, d-l Tudor Vianu surprinde analogii reale, valabile cel puţin in ordi- 
nea pratuitului, cunoaşterea noastră ieşind în orice caz sporită cu o serie de 
flisociaţii şi cu o informaţie de cea mai bună calitate. Acest lucru se ponte 
spune despre foarta puține studii romineşti,,, 

Volumul de faţă prezintă şi alte aspecte, anumite eseuri mai vechi 
fiind acum reeditute sub aceeaşi specie a diseuției generale. „Către o 
conecpție estetică a lumii” cuprinde o serie dintre cele mai bune pagini 
de sinteză serise vreodată de d-] Tudor Vianu, pline de implicații filoso- 
fice, rezervindu-ne de pe acum dreptul unul amplu comentar, care nu 
poate avea loc intrun cadru atit de resirins. Studiile grupate sub titlul 
de „Filosafi şi Poeți” (Goethe, Nietzsche, Croce, Panl Valéry, Pirvan, 
ete.) relevă acelaşi spirii puternic rezumativ, analist, aspirind ta cerce- 
darea genetică și lu biografia interioară. Metoda d-lui Tudor Vianu ca- 
pätä treptat tonalitatea specifică, expunerea însușindu-și un caracter 
pronunțat sistematie, istorizant, de o mare claritate în formulare, cu pă- 
strarta tuturor soluțiilor anterior valabile. Elorul de informaţie este 


RECENZII 153 


deosebit, pagina d-lui Tudor Vianu uducind iotilesuns un plus de cunoa- 
ştere ită, În tinăra și atit de imperfecte noastra cultură, unde, intro 
țeză de doctorat in esteucă, evident susţinută și acerpiută, sn pulut 
ufirmu candid că versurile, celebre de altfel, ale lui Verlaine din Arf Poéti- 
e: „De la musique avant toute chose...” aparțin lui... Mallarmé, erodițin si 
iaţiile atit de solide ale d-lui Tudor Vianu pot aspira eu drepi ou- 
vint la exemplaritate,., 


ADRIAN MARINO 


) 6 + 4 
„70 in 


X 
y fer a 


cd 


| SUBSCRIEŢI 
LA 


In Editura SOCEC & Co., S. A. R. București 
A apărut: 


L. Patraşcanu 
Problemele de bază ale Romîniei 
Lei 800 


Stanciu Stoian 


Fazele desvoltării ţărănismului 
în Rominia. 


Lei 400 


B. Brănișteanu 
Nic. Titulescu 


Charles Diehl 
Figuri Bizantine 
Lei 1900 


De vânzare la toate librăriile din țară. 


PREŢUL LEI 800.-— 


PREŢUL ABONAMENTELOR : 


In țară: Pe un an . . . . Lei 4000 
Şcoli şi biblioteci. „ 4000 
Autorităţi şi instituții „ 6000 

In străinătate: Pe un an . „ 6000 


Dibiintece liniverrháti Isp 
TUAL zu | 


Abonamentele 
se pot face În 
Librăria Socec & Co. S.A.R. 
Bucureşti 


sau prin orice Librărie din țară. 


1945 — ANUL XXXVII No. 3-4 MARTIE-APRILIE 


Viaţa Romînească 


REVISTA DE LITERATURA, ȘTIINȚA $I IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. |. SUCHIANU 


SUMARUL: 


G-ral N. CAMBREA Democratizarea armatei (p. 3). 
AL. N. NANU Oglinda lui Dumnezeu (versuri) (p. 18). 
LUCREȚIU PATRAȘCANU Curente si tendinţe în filosofia rominească (ip. 20). 
Nu departe de Mânăstirea Cozia (p. 25). 
Teroare (versuri) (p. 37). 
AL. PHILIPPIDE * Personalitate şi influenţă în literatură (p. 43). 
IORGU IORDAN idei politice în cercetările linguistice (p. 49). 
MIRON PARASCHIVESCU Ars poetica (versuri) (p. 60). 
ing, H. ZILBER Modelul mecanic (p. 55). 
EUSEBIU CAMILAR şi Focurile (p. 84). 

MAGDA ISANOS 
GH. BĂRGĂUANU Lumea spune c'am murit (versuri) (p. 94). 
C. IONESCU GULIAN Valoare și necesitate în etica nouă (p- 95). 


DAN FAUR Tatar-Bunar (versuri) (p. 105). 
EVA CÉLINE Un om de seamă ip. 118). 
FILIP CORSA tarnă (versuri) (p. 136). 
OLIMPIA PILITTI-BORĂNE- 

scu Scrisoarea (p. 187). 
Dr. |. FLAVIUS Cronica externă (p. 148). 
AL. GRAUR Cronica linguistică (p. 153). 


Cronica ideilor (p. 155). 

G. M. CANTACUZINO Cronica plastică (p. 158). 

SILVIAN IOSIFESCU + Cronica dramatică (p. 175). 

MISCELLANEA : (p. 179). Din antologia scrisului romin.— Politică şi ştiinţă Politică şi 

Hnguistică.— Reflecțluni pe marginea manifestaţiilor de stradă.— Un cal sigur.— După amie- 

zale Căpitanului Von Schwindt.— Cu privire ln stilul lui Ibrăileanu. 

RECENZII: (p. 194). G. Câunescu: istoria literaturii romina. — Compendiv Bue., 
" é D. D. Rosca: Puncte de Spriljin.— Ed. spara", 

„Najionala-Mecu™ S. A. 1945 (Al. Piru) a oa aa, pri 


(AL. Piru). Alexandru Macedonski: Opere, vol. 111,— Nuvele, Schițe și Povestiri, ediție 


vatură şi Artă, 1944 (Adrian Marino), |. Raiciu: Din problemele democraţiei, Forum, Bue. 
EA P). Octav Botez: Figuri și note istorieo-ilierare, — Bucs, „Casa Seoaleior" 
1944 (AI. Piru). Stanciu Stoian: Evoluţia țărănismului. — Ed. Socec, 1944 (D.I 
chianu). 


ADRIAN MARINO 


REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA: STRADA SFINTUL CONSTANTIN Nr. 8 
ADMINISTRAȚIA: LIBRARIA SOCEC & Co. S. A. R. BUCUREŞTI 


SIE. 
BTEC: TRI EESTI 145l ; 


E 7 AUG. 1045 


instalări de 
abonați noi 


mutări de abo- 
noli existenți 


deranjaomente din 
couze de război 
şi restabilite 


PRECUM ȘI... 


alte lucrări cerute de situație 


actuală ou fost executate în ulii: 


mele 6 luni, numoi în Bucures 


REALIZĂRILE DE MAI SUS SUNI 
DE cca. 4 ORI MAI MARI CA 
ACELEA DIN ACEEAȘ PERIOADĂ 
A ULTIMILOR ANI INAINTE DÉ 
RĂZBOI. 


Viata Rominească 
t 


VISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢA ȘI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. I. SUCHIANU 


r 


ANUL XXXVII 
*MARTIE-APRILIE 1945 


DEMOCRATIZAREA ARMATEI 


Astăzi, cind ideca democratizării Statului romina pă- 
trunde în toate instituțiunile sale fundamentale, dela şcoala 
primară şi pînă la Universitate, armata nu poate rămine 
izolată de cadrul social general în curs de înoire. 

O armată democratică devine cea mai importantă 
de educaţie politică şi cetăţenească a naţiunii. Toate influen- 
țele de miine ale mediului asupra tinărului cetăţean și ostaș 
romin, se vor însuma şi completa, cristalizindu-se, prin forme 
democratice definitive, în spiritul tinărului soldat, atunci 
cind el va urma și termina marea şcoală a naţiunii care e 
oștirea, 

În regulă generală, armata, nu merge în pasul progresist 
al vremii. Să dăm uitării această lipsă, uneori şi evitabilă şi 
nejustificată, şi să ne grăbim a integra, la rîndu-i, armata in 
ciclul celorlalte instiiuțiuni ale Statului, lăsind-o să pășească, 
odată cu ele, în acelaşi ritm, spre vieața democratică romi- 
nească care a început, 

Nevoi suficiente scot în evidenţă, — după cum vom ve- 
dea, — această necesitate de democratizare a armatei. Pen- 
iru realizarea ei, sunt necesare o totală bună credință, o con- 
vingere fermă şi un spirit desăvirşit de dreptate. _ 

Introducerea în noua vicață trebue făcută simultan în 
toate compartimentele ei, dar progresiv, pentru a se realiza o 
unitate de lucru şi a se evita o trecere bruscă, defavorabilă 
unei asemenea evoluții democratice. Aceasta mai ales la în- 
ceput, cînd ideile, în mod normal. nu pot [i înțelese bine şi 
la fel de către toţi deodată. i pi 

In paginile ce urmează, socot necesar să-mi Spun pä- 
terta, — şi numai părerea mea personală. — asupra modului 
cum trebue înțeleasă democratizarea uneia dintre instituțiile 
de bază ale ţării. EA aia 

Mă determină la aceasta atit experienţa organică a rea- 
lizărilor democratice din divizia de voluntari „ udor Vladi- 
mirescu“, cît şi diferitele articole apărute în ziare sau reviste, 
care mi-au lăsat impresiunea că nu lămuresc în deajuns 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


chestiunea. Şi mai ales sunt îndemnat să-mi exprim părerea 
de faptul că, în mod public sau în cercuri resirinse, s'a afir- 
mat că în armată „lotul este bine” şi că n'ar mai fi nevoie 
de nicio schimbare. 

Astăzi, cînd e nevoie să facem cel mai cinstit bilanţ al 
păcatelor noastre; astăzi, cînd tragicul situaţiei, — pe care 
mulți nu-l văd şi nu-l trăiesc, — ar trebui să ne oblige la o 
rapidă verificare şi la o corespunzătoare purificare, — în ase 
menea momente, a emite opinii care aruncă, din nou, praf în 
ochii țării, pentru a ascunde o realitate cavernoasă, constitue 
o nenorocită şi uluitoare îndrăsneală. 

Ostaşilor întradevăr cinstiţi. care au urmărit cu inima 
strinsă t ia militară a Romîniei şi care au văzut în eve 
nimentul dela 25 August semnul îmbucurător şi promiţător 
al unor vremuri democratice cu adevărat noi, trebue să le 
provoace o penibilă durere cutezanța acelora care mai gin- 
desc că țara poate să fie din non înşelată prin menţinerea 
armatei pe linia unor practici odinioară atît de funeste. 

Tara de astăzi şi de miine nu poate să permilă ca una 
din instituţiile ei fundamentale să păstreze mai departe în 


structura sa viciile şi moravurile condamnate tru tot- 
deauna prin dezastrele militare care s'au succedat pînă ln 


25 Augast 1944, precum și prin cauzele îndepărtate al căror 
efect inevitabil aceste dezastre au fost. 

Sacrificiile noastre singeroase, irosirea energiei întregii 
națiuni în cea mai jalnică epopee a neamului nostru, nu poate 
să rămînă nici în oştirea noastră, fără urmări practice şi sī- 
năioase. Armata trebue ridicată la nivelul unui instrument de 
reală valoare tehnică şi morală, spre a fi cu drept cuvint ga- 
ranția sigură a fiinţei noastre ca Stat şi Națiune. 

După atitea triste și sîngeroase experiențe, se impune 
tuturor, și în special celor dela conducerea superioară a 
oștirii, un serios examen de conştiinţă, privindu-se adevărata 
stare a lucrurilor şi ridicindu-ne cu toții la înălțimea mo- 
rală şi la tăria de- caracter ce due la concluzii sănătoase i 
la găsirea remediilor corespunzătoare, Indispoziţia care 
afecta pe unii, între care mulți au fost şi rămas permanenți 
beneficiari ai stărilor de fapt șubrede ale oștirii de ieri, nu 
trebue să ne preocupe. j 

In expunerea de faţă îmi propun să arăt de ce este ac 
cesară democratizarea armatei, precum şi ce trebue să înțe 
legem prin această democratizare în mod practic și aplicativ, 


2 | 
p3 - 
* + 


DEMOCRATIZAREA ANMATEL 


YI 


l 


Democratizarea armatei este necesară pentru multe 
motive: 

|, Pentru a se evita ca armata să devină un instrument 
uri pag sau la dispoziția unei persoane oarecare, civile sau 
militare, 

Armata nu poate să rămină un simplu instrament „orb 
şi mul” la disereţia unui partid. Prin tradiţie, armata trebue 
să păstreze ca o moştenire înaltă vechile viriuți ostăşeşti: 
credința fată de popor și Rege, devotamentul, abnegaţia, spi- 
ritul de jertfă, disciplina şi ordinea. Ea trebue, însă, să fie un 
organism care trăieşte vieala şi sbucinmul poporului din care 
face parte. de care nu trebue să fie străină şi de care nu 
trebue să se separe niciodată. 

despărți armata de popor, sau a ridica armata conira 
poporului, înseamnă a tăia un corp în două și a pune braţele 
să lupte conira trupului. 

Armata trebue să fie a tuturora, adică a poporului. Fa 
nu poate fi cohorită la rolul de instrument al unui partid 
tontra celorlalte partide. 


2. Armata trebue să devină apărătoarea şi instrumentul 


de siguranță reală a nouei democraţii. Numai o armată de- 


mocratizată. care si-a transformat vechea mentalitate şi care 
înțelege rolul de garantă absolută a renașterii Statului, poate 
să-și asume acesi rol important. 

Pe această linie de idei se poate afirma că, dacă am fi 
avut o armată educată pe baze democratice, muli din eveni- 
mentele nefericite ale ultimilor ani în mod sigur nu sar fi 
produs. Chiar acei cetăţeni mai conştienţi, care prin viziunea 
nenorucirilor ce ne așteptau, în mod vădit erau suposi fo- 
stulni regim de dictatură, chiar aceştia. odată trecuți din 
vieața civilă în cea militară, deveneau inerți şi suportau im- 
flueuţa masei „oarbe și mute”. Regimul din oştire, care îm- 
piedecă orice gîndire, fie ea de politică generală, îi făcea ne- 
putinciosi. PIEN 

3. Armata de astăzi nu are structură democratică iar mo- 
ravurile și vieața oștirii nu sunt așezate pe baze demorcatice, 


a) STRUCTURA GENERALA LEGISLATIVA. 


Legislaţia noastră militară, conglomerat incoherent fü- 
cut din nevoi mărunte, interese personale, interese de pro- 
maţii. ete, excelează printr'o uluitoare absenţă de unitate, li 
lipseşte o idee directoare sănătoasă, clară și precisă si mai 
alee îi lipseşte stabilitatea şi continuitatea în principiile de 
bază. Această infirmitate a avut influențe nefericite în epoca 
dintre cele două războaie mondiale. Nimeni nu a fost preocu- 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


t să reahzeze o legislație militară democratică, Există legi 
ăcute în avaniajul citorva profitori, cărora li sar putea 
ataşa şi fotografia pentru a se vedea, dinir'odată, şi legea și 
beneficiarul ei. 
Nu se poate găsi în niciuna din expunerile de motive sau 
în justilicările diferitelor legiuiri militare, vreo idee demo- 
sh şi nici chiar o singură schițare a noțiunii de demo- 
crație. 
À Legilo nu erau toate determinate de necesitățile orga- 
nice şi din nevoia de a se consacra principii de care Brg ar 
neficieze în mod practic, constant şi egal, toți, fără deosebire. 
Se făceau legi ca să dea satisfacție dori 
citorva privilegiați şi, odată aceștia satis 
mai te celorlalţi, 
fost odată, în legea de înaintare, un articol 14 care 
stabilea anumite măsuri de âvansare specială 
mită categorie de ofițeri. Articolul s'a aplicat o singură dată, 


ăcuţi, legea nu se 


întrun singur an, în avaniajul citorva ofiţeri (dintre care, 


ce-i drept, unii, merilau cu prisosință aceasta). In ceilalți ani 
însă, legea nu sa mai aplicati, deşi era normal să beneficieze 
în anii următori şi alţii, tot atit de meritoși. Legea fusese det 
stinută numai pentru citeva persoane; ca nu era generală, Nu 
puteau beneficia de ca, în mod egal, şi alţii, afară de fericiți 
primului an de aplicare, și asta deşi articolul din lege nu 
fusese abrogat. 
In vara anului 1942, ca urmare a deosebirilor de opinii 
între mareșalul Antonescu şi generalul Iacobici, şi mai ales 
datorită atitudinii de caracier a acestuia din urmă, sa făcut 
o lege piaus a se scoate automat la pensie, în mod indirect, 
generalul Tacobici. Legea sa mai aplicat şi altora, însă ea 
se fiicuse special pentru a se elimina din oştire pe cale legală 
şi cu aparenje de justificare un general care jena profund 
pe mareșalul Antonescu. Unele legi erau deci pornite din cele 
mai josnice meschinării, fie pentru a favoriza pe unii, fie 
pentru a elimina pe alții. > 
Sistemul legal, în privința regimului de avansare, era şi 
este defeciuos şi dăunător, Jaiñ un caz, pe lingă multe altele. 
de nedreptate categorică, Un locot. colonel de stat major, șef 
de promoție şi cu siate de serviciu elogioase, urmează să fie 
scos la pensie în acest an din cauza virstei, Legile actuale 
nu au permis unui asemenea ofițer eminent să avanseze din- 
colo de gradul de locot, colonel, fiind surprins de limita de 
vîrstă în acest grad, Ofiţerul nu are decit vina de a fi făcut, 
ca grad inferior, o parte din războiul trecut, intrind după 
aceea, mai în virstă, în scoala militară, 
„Zi ARI i tunle în acesi sens sunt antidemocratice, fiindcă 
„prea rigide cu cei care nu au protecţie şi legături și 
flexibile cu fericiţii favorizați ai diferitilor efi mai igeny 


ain de parvenire a 


peniru o anu- 


DEMOCHATIZAREA ARMATEI 7 


Fără îndioală, vina nu o ă legea, care trebue aplicată 
în toată duritatea ei, ci E aradan legal, principiile de bază 
care determină legile injuste pentru unii si pline de favoruri 
pentru alții. 

Trebue stabilită o bază reală în legialajie militară, cu 
posibilități de adaptare în evoluția nevoilor la toate cazurile 

iar speciale, care să se rezolve în spirit larg de dreptate şi 
egalitate peniru toţi şi în mod permanent, 

Pină la războiu, legea căsătoriei ofițerilor era complet 
nedemocratică, deoarece cuprindea condițiuni materiale, prin 
care nu intrau în familia militară decit tinerele fete din 
clasa avută. Fiica unui înalt funcţionar, dacă nu dispunea 
de dota reglemeniară, nu avea posibilitatea să se căsătorească 
cu un ofițer. Ciţi dintre funcționarii şi pensionarii oneşu ai 
Statului, în cazul cînd aveau şi mulţi copii, erau în stare 
să-și stringă averea, pentru a-și putea înzestra fiicele dacă 
voiau să se căsătorească cu un ofițer? Legea era total anti- 
democratică. Pe viitor, ea trebue să păstreze în structura ei 
numai condițiunile de cultură şi moralitate cerute unei 
viitoare soţii de olițer. i ai i 

Am arătat mai sus numai cîteva exemple diniro serie 
nesfirşită de cazuri care fac dovada structurii antidemocra- 
tice a legiuirilor noastre militare. Cu posibilităţi şi timp se 
pot analiza aceste legiuiri în mod detaliat şi metodic şi se 
va putea scoate în evidență toată baza lor șubredă. Mie. acea- 
sta deocamdată nu-mi este posibil, fiind împiedecat de con- 
secințele rănilor care nu-mi permit documentări oficiale yi 
nici putinţa unui timp de lucru prielnic studierii intregii 
noastre legislații. : e 

Fam mărginit aci a arăta citeva exemple caracteristice. 
De altfel cetitorii, în special ofițerii, cunosce aproape toți, iot 
aşa ca şi mine, — fiindcă le-au trăit. — stările nedrepte la 
care m'am referii. 


b} RECRUTAREA. 


Recrutarea în general nu este complet democratică. ma 
gindesc deocamdată la recrutarea ofițerilor. Fată aeie ade 
väral că ofițer se putea face orice tinăr care indepiinea san- 
mite condițiuni de cetăţenie, si udii, sănătate, virstii şi mora 4 
tate. Condiţiunea de studii constituia o iedecă ere pe 
vocată de organizarea socială care, neo erind posi i n i 
studii pentru toți cei indicaţi pentru calităţile i inneas ar 
¿limina deci în mod indirect și dela cariera mi itani mu À 
clemente de valoare dar fără stare. Este adevärat că sub aces 
aport în armată se repercuta influenţa unei infirmităţi gene 
alo. sociale, nu specială ostirii, și anume: lipsa seg goe A 
lităţi depline pentru cei merituosi de a avea acces la şeo 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


superioare. Cum acest lucru nu era posibil, cu rari excepţii, 
decit pentru copiii oamenilor eu oarecare stare materială, 
ajungem la deducţia că nu toji tinerii care ar fi dorit, 
sau care ar [i fost indicaţi prin valoarea lor, puteau îmbră- 
|işa cariera armelor, 

In afară de aceasta, cra definitiv închis aceesul la epo- 
letul de ofițer subofiţerilor grade inferioare, oricît de meritoşi 
ar fi fost şi chiar dacă unii dinte ei ar fi putut să-şi in- 
suşească singuri, fără diplome, cultura necesară unni ofiţer. 
Se pierdeau, astfel, multe elemente de valoare, care ar fi pu- 
tut să facă faţă în mod strălucit obligaţiunilor ofițereşti, după 
cum s'a dovedit înaintea şi în timpul primului războiu mon- 
dial, cind o bună parte din ofițerii recruiaţi din corpul sub- 
ofijerilor au făcut cinste cpoletului de ofițer si oștirii. 

Recrutarea corpului ofițeresc va deveni democratică 
atunci cînd tineretul romîn beneficiind de totala gratuitate a 
invățămintului, va avea acces în toate scoalele Statului, pro- 
fesionale și militare, şi cînd se va permite elementelor de va- 
loare din corpul subofițerilor să aibă acces la epoletul de 
nfițer. În această ultimă ordine de idei, pe lingă exemplul din 
trecutul armatei noastre (Maresalul Averescu şi alți generali 
proveniți din subofiteri) le avem și pe acelea din armatele na- 
poloniene unde sergenți au ajuns mareșali ai imperiului. Este 
cunoscut de toată lumea dictonul lui Napoleon care-şi pä- 
strează și astăzi o mare valoare democratică: „fiecare soldat 
poartă în ranija sa bastonul de maresal”. 


c) SELECȚIONAREA CADRELOR. 


Prin diferitele sisteme de avansare care au asigurat în- 
tre ultimele doni războaie selectionarea cadrelor de conducere 
ale oștirii, nu s'a garantal promovarea elementelor de va- 
loare, Nu beneficiau toţi ofițerii de egalitatea de drepturi în 
distribuirea avansărilor, comenzilor sau funcțiunilor mai re- 

rezentative, Nu fac menţiune aici de legi călcate pentru a 
avoriza pe. unii în detrimentul altora. ci chiar de principiile 
de bază ale legilor care s'au făcut în acest timp. Pe lingă ca- 
zurile menţionate mai sus, este cred suficient să amintesc ne- 
numäratele reclamaţiuni care erau provocate în mod con- 
stant după fiecare avansare în dorii atikoe. 

Cine va pulea să verifice vreodată cantitatea acestor 
reclamaţiuni numai din ultimii 10 ani. va face constatarea 
uimitoare, că aproape în nicio altă instituţie a Statului, dom- 
nia bunului plac si a favoritismului nu au operat mai mult. 

„__ Reetificările de vechime făcute la unele promoţii, în 
ultimii ani, fac atit dovada unor nedreptăți comise anterior 
cu aceste promoții, cìi și a uşurinței în sistemul de lucru a! 
cercurilor conducătoare, aiunci cînd anumite elemente in- 


DENOC NATIZAREA ARMATEI 9 


fluente din promoţii ajungeau sa aibă un rol 
pe lingă conducere, Mă număr si cu printre ben 
reciificări de vechime făcute promoţiei mele. 
unii camarazi ai nostri să ajungă la un rol infh 
persoane din înalta conducere militară, pentru să ni se 
ridice nedreptatea care ne apăsa. Și a fost sufi să ni se 
recunoască dreptul nostru, pentru ca alte promoţii! să ridice 
aceleași pretenţii, | 5 

Nimeni nu a fost preocupat atunci de un putea real 
al oștirii: principalul factor era dorința noastră defavansare. 
care ni se realiza prin rectificările de vechime pe eare le 
oblineam. : 

Intro armată democratică asemenea cazuri nu se pot 
petrece, Conducerea unei astfel de armaie trebue să legife- 
reze, și să avanseze, după principii de echitate şi de selec- 
fionare cît mai riguroase, la timpul cerut de nevoile oștirii 
şi de valoarea personală a ofițerilor avansabili. lar dacă se 
comite totuşi o nedreptate, întrun regim realmente demo- 
cratic, ofițerul trebue să aibă dreptul de a reclama iar auto- 
Titaiea superioară obligaţia să-i dea imediat satisfacţie. 

La noi în oştire, foarte puțini sunt ofițerii care să nu 
aibă sentimentul de a fi suferit în carieră o nedrepiate de 
pe urma regimului. fie că este vorba de avansare, mutare sau 
comandă. Nemulţumiţii formează marea majoritate a Corpu- 
lui ofițeresc care acumulează în suflet convingerea că auto- 
ritatea superioară esie vitregă faţă de ei. Aceste sentimente, 
pe unii îi descurajează transformindu-i în elemente nepro- 
ductive sau chiar dăunătoare oștirii, iar altora le perverteşte 
caracterul. obligindu-i să-si caute relații influente sau să se 
facă oamenii de casă ai sefilor mai mari. < s 

Intrun regim de armată democratizată. dispărind cau- 
zele, nu vor mai exista nici aceste efecte deosebit de nenoro- 
vite pentru o instituție ca armata unde valoarea o formează 
caracterul şi constiinja unei munci desinteresate și deprinde- 
rea unui sacrificiu total. 


d) REGIMUL DE VIEAŢĂ (MORAVURILE OȘI IRI): 


In armata de astăzi, la adăpostul ierarhiei și al, disci- 
plinei se comit multe abuzuri, inegalităţi și nedreptăţi. acli- 
matizind astfel fapte şi moravuri în evident contrast cu spi- 
ritul unei adevărate democraţii, care implică egalitatea dë 
drepturi şi dreptatea pentru toţi. Datorită acestor moravuri 
nenorocite se crecază de sus si pînă jos. aproape pe toată scara 
eruthiei, o serie de tirani., mari Şi mici, cu clientela lor de 
favoriţi și privilegiați. Dela soldatul cu oarecare stare ma- 
terială de acasă, care cîştigă prin atenjiuni materiale simpatia 
gradaţilor cu sti valeatul ei de privilegii în vieaţa de ostas 


iarii unei 
*buit ca 
pe lingă 


. 
t 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ 


şi pînă la numirea la mari comenzi sau la avansări de pad 
i este o Înlänjuire progresivă şi neîncetată de abuzuri care 
au rădăcini adinci şi domnesc tiranic în armată. Toate aceste 
practici abile constitue o sfidare la adresa democraţiei 
care exclude abuzul din conținutul său. - 

Gama abuzurilor este infinită; ea începe dela drepturile 
de vieaţă ale ostasilor, care sunt reduse sau desființate, dela 
hrana care nu este primită în cantitate emeniară, pină la 


hucăţica de săpun sau solda lui infimă, din care se înlruptă 


reangajații care conduc administraţia. Scutirile de corvezi, in- 
voiri, permisii și concedii, haine, rufărie și încălțăminte mai 


bună, în foarte multe ocaziuni, nu merg ca o răsplată la adresa 


celor meritoşi, ci sunt obținute de pe urma atenţiei băneşti 
sau materiale a acelor care le solicită dela şefii lor. Ostașul 


cinstit şi sărac, la primul său contact cu vieaţa publică a țării, 


înțelege şi învaţă că chiar micile lui drepturi de ostași, tre- 
buese cîștigate prin șperțuri sau mituire, Și astfel el duce 
mai departe, în vieaja ării. obiceiul atit înrădăcinat la 
noi, că dreptatea nn se acordă în mod automat şi pentru 
toji deopotrivă, ci se cîștigă prin coruperea r care suni 
obligaţi să i-o acorde, 


In timpul războiului mai ales, se ştie de toată lumea, 
că pentru obținerea scutirilor de mobilizare, se plăteau sume | 


respectabile, care au îmbogățit numeroși subolițeri și chiar 
ofițeri dela serviciile de mobilizare ale unităţilor. Evaziunea 


combatantă a fost practicată pe o scară întinsă de către toți | 
acei care dispunînd de bani, reușeau astfel să obție nenu- 


măratele scutiri de mobilizare. De multe ori se întimpla ea 
să se facă comerț de către reangajați cu bunuri sustrase dela 
gura sau din echipamentul ostaşului. Toată lumea stie de 
asemenea, condițiunile în care mulii reangajaţi, reuşean să-şi 
facă case, să cumpere pămint și să întreţină copii în şcoli 
costisitoare, deşi solda lor era aproape o soldă de mizerie. 
Explicaţia stă în faptul că solda lor nu le asigură nici cel 
mai modest minimum de existență: și atunci, ei se dedau la 
abuzuri determinaţi la inteput de nevoia exsitenței, şi apoi 
din dorul de îmbogăţire. Rezultatul conduce pe acești oameni 
la o concesiune permanentă si la o încălcare de legi şi regu- 
lamente în beneficiul solicitatorilor care pot să plătească. 
Stări de fapt prea bine cunoscute de către toți ofijerii. Și pu- 
tini suni acei care se simi îndemnați a stăvili abuzurile ne- 
sfirşite din rîndurile gradelor inferioare, Aici, trăsătura cn- 
racteristică si normală o formează abuzul, abuzuri în toate 
relațiile cu soldaţii şi gradele subalterne. 

In rîndurile ofițerilor, de asemenea, abuzul domneste 
sub diferite aspecte. De exemplu, intr'o epocă, pentru ca ofi- 
terii de administraţie să obțină sefia unei manutanje de gar- 
nizoană, ei trebuinu să plătească biroului respectiv din mi- 


DEMOCRATIZAREA ARMATEI Iti 


nister, o cotă după un tarif anumit, De asemenea, mutările 
de ofițeri, diniro garnizoană în alta, se efectuau si cle, de 
multe ori, prin plata unei anumite sume de bani. Astăzi, în 
timp de războiu, în febra pornirii de a se sustrage frontului, 
tot banul aranjează situația acelora ce vor să stea mai la 

şi mai departe de froni, Acum citeva zile, un ofiţer 
a nari îmi spunea că, solicitind un serviciu la o autoritate 
militară oarecare, a fost servit de un prieten al său, care i-a 
comunicat rezultatul spunindu-i: „Serviciul pe care ţi l-am 
făcut costă 150.000 lei. Pentru tine, ca prieten, îl fac gratis”. 

Mulţi ofiţeri ştiu de asemenea că în timp de pace se 
pulea obţine cumpărarea problemelor dela examenul de 
maior. Ciţiva căpitani puneau mină dela mină, siringeau o 
sumă de bani respectabilă, şi înainte de examen puteau să 
cunoască problemele, pe care le rezolvau apoi convenabil, in 
ziua examenului. Mulţi comandanţi de regimente sau de mari 
unităţi, şi-au cistigat pe această cale gradul de maior, 

Cam la fel se petrectau lucrurile şi cu unii colonei la 
examenul de ara A Sistemul aici era cova mai rafinat, 
fiindcă spre virful piramidei, asemenea practici îmbracă as- 
pecte mai discrete și mai subtile. De exemplu, un colonel, 
avind conştiinţa deplină a incapacității lui, dar stăpinit de 
dorința fierbinte de a ajunge general cu orice chip, își lua 
ca preparator pe unul din ofițerii dela organul militar res- 
seriiv. „Preparaţia” consta din a fi pus la curent, în prea- 

bil, cu temele care se dădeau spre rezolvare, fie în timpul 
cursului. fie la examenul de general. Cu cîteva snte de mii 
de lei, lei de timp de pace, se fericeau două persoane: colo- 
nelul ajuns general. spre prosperitatea țării și a familiei Ini, 
și aşa zisul profesor, peniru „munca” lui, | 
fost proverbială. în armată, inir'o vreme, goana ofi- 

jerilor neputincioşi, după aşa zisa „soluție a direcției” la di- 
ferite teme, aplicaţiuni şi examene. Aceasta era cheia care 
le asigura, ca prin farmec, reuşila pentru care nu eran mici 
pregătiţi, nici îndreptăţiți. Nu mai vorbesc de abuzurile ce 
se ficenu, fie en fondurile de informaţii, fie cu fondurile de 
instrucție destinate oștirii. Existau diferite sisteme de a re 
compensa cunoscuţii, rudele, subalternii devotați şi complicii. 

Cine va avea odati curiozitatea să facă o incursiune 
serioasă şi detaliaiă in moravurile oștirii. va putea ajunge 
la constatări uimitoare. „Zi ZA, LN 

Am trecut în revistă numai o parte din nişte obiceiuri 
cunoscute de toată lumea. Fără îndoială. dela acest regim de 
vicață. caracteristic oștirii, există şi excepții. Sunt mulţi ofi- 
jeri devotați, pînă la sacrificiu, instituției, care-şi fac datoria 
discret şi în tăcere, fără să fie influenţaţi de obiceiurile ne- 
norocite ale celorlalți. Fi își așteaptă resemnaţi și răbdători 
drepturile care li se cuvin, care uneori li se acordă, alteori nu. 


-=v 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i 


Nu protestează fiindcă nu pot, însă acumulează în sufletul- 
lar amărăciunea provocată de nedreptățile și ilegalitățile la 
care asistă, 


Intro armată democratizată, in care drepturile cit și. 


obligaţiile sunt bine definite, iar controlul bine asigurat, abu- 
zul nu va mai Li tolerat, Atunci, si numai atunci, drepturile pot 
fi revendicate pe căile legale, la dispoziția fiecăruia și în- 
călcările de drepturi cu timpul vor dispărea. 

Opoziția manifestată pe alocuri faţă de ideea democra- 
iizării armatei, se referă, liră îndoială. la acei care an 
neliciat și chiar beneficiază încă de moravurile actuale abu- 
zive Li sunt protestatarii ameninţaţi în interesele lor directe 
şi personale de curentul democratie care-și voiește aplicarea 
și în armată şi ale cărui baze de libertate, egalitate şi dreptate 
ii exclud din vieafa oștirii, 

Dacă sensul teoretic al democraţiei nu este greu de de- 
finit și înţeles, trebue să fim de acord că în sensul practic, 
democraţia inseamnă purificare si educaţie democratică. In- 
tro instituție cu moravuri șubrede şi corupte, trebue mai 
întîi enrăţită atmosfera, pentru ca directiva de vieajä nouă 
să intre fără intirziere și fără greutăţi, pe un făzaş normal, 
în toată oștirea. Cei drepți și cinstiţi nu se tem de democra- 
tizarea armatei, Este normal să tremure profitorii, practicanţii 
moravurilor delictuoase și acei care ocupă posturi pe care 
nu le merită, Ei vor face tot posibilul să împiedece sau să 
întirzie democratizarea armatei. 


I 
CE SE INȚELEGE PRIN DEMOCRATIZAREA ARMATEI? 


1. Aceasta însemnează, fără nicio îndoială, că armata 
trebue să ja parte la vieaja politică a ţării, Nu însă la luptele 
dintre partidele politice. Armata, în totalitate sau în parte, 
pe unități sau pe subunități, mu trebue să facă politică de 
partid. Alifel, am ajunge să vedem o unitate făcînd politică 
națţional-ţărănistă, alta politică comunistă, liberală, ete. Este 
ușor de imaginat haosul care ar domni în acest caz; am avea 
o pură și simplă adunătură care poate răspunde la orice altă 
chemare, afară de aceea a unei armate democratice într'un 
Stat democratic, 

O astfel de situație tragică a cunoscut Spania pe timpul 
„pronunciamentelor” militare, cind era suficient ca un ge- 
neral să facă un „pronunciamentos“ pentru ca să se schimbe 


DEMOCRATIZANEA ARMATEI 15 


un guvern, şi unde promoţiile de ofiţeri aparţineau ideologic 
la diferite partide politice. Armata se epuiza în manifestări 
sterile, haotice, fără nicio legătură cu adevăratele interese 
ale Spaniei. Este neindoios că un asemenea sistem repugnă 
oricărui om cu bun simţ, 

armată trebue să se facă educaţia cetățenească si 
politică a ostaşului, pentru a-l pregăti să ia parte, deplin 
conștient, la vieața politică naţională. în care el întră după 
terminarea serviciului militar, Ostasul trebue învățat a se 
orienta în politica externă a Statului și în ideile fundamentale 
ale politicei interne. 

De exemplu. politica externă a Rominiei de astăzi se 
îndreaptă către o prietenie sinceră. cordială și durabilă cu 
U,R.S.S. şi cu ceilalți mari aliaţi: Anglia, America şi Franja. 
Pe linia politicei interne, ostașul va trebui să devină un 
conştient democrat. convins de necesitatea și scopurile demo- 
craţiei. Aceste idei pot forma liniile unui program general de 
educaţie politică a osiaşului, 

Armata se transformă astfel întro mare școală, cum 
se dorea, e drepi. de multă vreme, însă răminea scris numai 
pe hirtie, fără nicio realizare practică. 

Esie necesar ca toată presa să poată pătrunde în oa- 
zărmi, pentru ca ecoul dezideratelor politice ale diferitelor 
partide să fie auzit de ostaşi și să fie înțeles și apreciat în 
raport cu educaţia politică democratică ce i se face în cazarmă 
de către ofiţer. Cadrele nu vor propovădnui ostașilor politica 
vreunui partid oarecare, ci numai baza politicei democratice 
a Statului. Ostaşul este pus astfel în situaţia ca să aprecieze 
care dintre partidele politice ale țării, lucrează hotărit și efec- 
tiv pentru interesele țării. sau ale claselor sociale din care se 
recrutează ostaşul. ae 

O noutate care, cred, se va impune cu toată nădejdea 
in vieaţa politică de miine a ţării, este sinceritatea conducă- 
torilor politici faţă de popor. Bună credință în afirmarea de- 
zideraielor lor politice, și, mai ales. o consecvență deplină 
între promisiuni şi realizări. Întregul popor romin inregi- 
sirează din experiența trecutului un cert învățămînt: acela 
că a fost tot timpul minţit de diferitele partide politice care 
“au perindat la cirma țării. Una se spunea cind partidul era 
în opoziție. Odată venit la putere. realizările partidului, erau 
mult distanţate sau deosebite de promisiunile din opoziţie. 

In vicala politică de miine a țării. partidul care nu-si va 
integra, în limita sa de conduită, ca lucru esențial, since- 
ritatea şi acordul între promisiuni și realizare, nu va mai 
putea beneficia de bunăvoinia maselor. TED 

Ostaşul va aduce în onire ai capital 2 erpe Xe 
de cunoștințe politice, care» trăieşte activ clasa i 
din ee Baa A E; dacă trebue să fim sinceri [aţă de 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ 


toţi cetățenii Statului, cu atit mai mult se impune această 
atitudine faţă de primul cetăţean al ţării, în timpul cînd 
el prestează cu generozitate, munca cea mai grea şi mai 
desinteresată, munca de ostas. 


Ostaşul care se pregăteşte pentru suprema jertfă, în apă- 


rarea țării sale, cîştigă prin aceasta dreptul de a lua parte 
activă la vieaţa politică a ţării, şi ca cetățean şi ca ostaș. 
Numai așa jertfa lui, prin acceptarea politicei care i-o impune, 
va fi consimţită de bună voie, Aceasta e ceea ce ridică la 
cel mai înalt grad valoarea forțelor morale ale oștirii în timp 
de războiu, a 

De aci izvorăşte şi dreptul ostașului, ofiţer sau soldat, 
la votul universal, personal şi secret, vot fie în favoarea di- 
feritelor partide politice, fie în favoarea ostaşilor care ar pu- 
tea să fie indicaţi, — printr'o organizare adecuată, — să re 
prezinte armata în parlamentul țării. fi 

Cazarma de miine va putea deveni o lă democrată, 
care va face pe ostaşi să înfeleagă ce este democraţia, care-i 
sunt foloasele peniru țară şi cetăţeni, fără a se propovădui 
sau sugera politica vreunui partid oarecare. 

Din pricina moravurilor actuale ale țării, la început se 
vor întimpina mari dificultăţi, menite, cu timpul, să dispară. 
Intre timp însă, nu avem dreptul să renunțăm la valoarea 
unui principiu esenţial de teama unor practici nepotrivite, 
fatal ivite la începuturile aplicării lui, Trebue să avem cu- 
rajul de u lăsa la liberul arbiiru al ostașului indicaţia votului 
său, Fără îndoială, puterea sa de discernămint va fi mai re- 
dusă la început, căpătind progresiv consistență pe măsura 


organizării vieţii politice a Statului şi pe măsura pătrunderii 


educaţiei politice în toate straturile societăţii. 

2, [ste necesar ca regimul avansărilor în armată să 
asigure o posibilitate reală în selectionarea valorilor, bazat 
pe aprecieri cinstite, pe valoarea profesională şi morală a 
ofițerului. Elementele de valoare să aibă drum deschis în 
carieră independent de promolie sau de vîrstă, pentru a pu- 
tea dispune permanent, printr'o primenire continuă, de 
mente capabile, tinere și viguroase, în cadrele de conducere 
superioară ale oștirii. 

Vieaţa ofițerului și a familiei sale, trebue pusă la adă- 
postul grijilor unei existențe umile si împovărătoare, prin 
solde decente, prin gratuitatea îngrijirilor medicale de orice 
natură, pentru el şi familia sa, prin gratuitatea folosirii, pen- 
tru nevoi sau repaus, a diferitelor stațiuni balneare și cli- 
materice, prin gratuitatea învățămîntului pentru copii și asi- 
gurarea beneficiului de locuinţă confortabilă şi gratuită în 
timpul activităţii de serviciu şi al pensionării. 

Statul, punindu-se în situaţia de a da ofițerului de miine, 
ceea ce îi pretinde o vieață corespunzătoare cadrului social şi 


DEMOCRATIZAREA ARMATEI 15 


rolului său în societate, va avea numai atunci dreptul să 
pretindă dela ofițer muncă totală și desinteresată peniru in- 
stituție, abnegaţiune şi devotament faţă de Rege și Patria sa 
democrată şi spirit de jerifă neprecupeţii pe cimpul de 


onoare. 
_ Subofiţerilor, ar urma să li se aplice acelaşi regim de 


3. Sar impune de asemenea, un regim de vieață ostă- 
şească avind la bază o serie de moravuri noi și anume: 

a) Drepturi egale pentru toți omagii, indiferent de grad, 
în primul rind dreptul [a considerajia de om. Ceea ce ar con- 
duce la raporturi realmente noi între șefi şi subalterni, între 

ți şi şefii lor. — Aceasta ar exclude din uzanța actuală 
atit bătaia cît şi insultele, cit și orice manifestări care înjosesc 
pe om (ordonanţe care crese copii, care spală lingeria soțiilor 
Petenilor, sau care muncex: pentru profilul personal al ofi- 
țerului; Y 

b) Libera exprimare a opiniilor, bine înţeles în formele 
cuviincioase de vorbire şi atitudine prescrise de regulament. 

După un nenorocit obicieu, care domneşte tiranic în 
armata noastră, cel mai mare în grad se crede şi cel mai price- 
put şi cel mai cult şi cel mai destoinic, El este regulamentul 
şi nu admite să fie contrazis prin opiniile, chiar bine moti- 
vate, ale celor mai mici în grad. Și asta chiar atunci, cînd, 
înainte de a se decide asupra unei măsuri, este normal uneori 
să se asculte şi opinia subalternilor. » 

Ar fi fals dacă ar înțelege cineva că vreau să propovă- 
duese aici nevoia unei consfătuiri obligatorii a unui coman- 
dant cu subalternii lui. Insist doar asupra ideii de a se lăsa 
şi subalternului posibilitatea să-și spună părerea, de a-i da 
putință să-si facă educaţia personalităţii sale dindu-i putinţa 
să „trăiască“, prin toate simțurile şi întregul său intelect, pro- 
blema militară a unei situațiuni oarecare, fie în timp de 
pace, fie în războiu, : Stei 

Sistemul actual conduce şi la nărnirea prestigiului co- 
mandanților care-și ascund incapacitatea de informare sau de 
explicare printrun „am zis” sau „am terminat Sau „nu mal 
discut”, In atari situațiuni, subalternul, ce-i drept nu mai 
discută în faţa setului; îl discută însă mult și baljocoritor în 
spate. Fără îndoială că atunci cînd elementele de conducere 
vor fi selecţionate pe bază de reală capacitate, acest neajuns 
va dispărea dela sine; E a : 

c) Un ostaş are obligații, însă trebue să aibă și drepturi. 
Astăzi. aceste drepluri, — şi mă refer la drepturile care-i asi- 
gură traiul, igiena ṣi amuzamentul în vieala de cazarmă 
uneori plicticoasă şi apăsătoare, sunt insuficiente, atit can- 
titativ cît şi calitativ, Aceste drepturi irebuecse, unele extinse, 
alicele create. 


16 VIAȚA ROMINEASCĂ X 


S'ar impune deci o alimentare, care să compenseze efor- 
iurile musculare şi nervoase impuse de serviciul militar. un 
echipament comod cu ținute pentru liecare anotimp. evilind 
soldaților să sufere vara de căldură şi iarna de frig. O ţinută 
de oraş corectă, estetică, pe care soldatul s'o poarte cu toată 
mindria de ostaş al poporului, 

Trebuese create ocaziuni de distracţii artistice și edu 
cative, sporturi, etc; Ceea ce sa făcut pînă astăzi, a fost o 

ie şi la îndemina prea puţinilor soldaţi. De ceea ce st 
va face miine. va trebui să profite nstaşii din intreaga ar 
mată. 

O cazarmă înzestrată cu terenuri pentru diferite spor 
turi. cu săli de conferințe şi de spectacole (teatru şi cinemalo- 
raf), cu săli de lectură şi de corespondenţă, biblioteci, etc. 
ar corespunde nevoilor reale ale unei armate democratizate, 
Astfel, armata şi-ar îndeplini importanta ei menire de şcoală 
a naţiunii. Vechile case ostăşeşti, unele din ele foarte curale 
si bine organizate. care au existai într'o vreme în cazărmi, 
constituiau numai reprezentări bune peniru inspecții. Le fo- 
lozeau prea puţini. sau nu crau folosite de loc. fiindcă nu se 
dădeau posibilitate și timp ostașilor să beneficieze de ele. 


* 
+ kd 


Pentru realizarea dezideratelor democratice de mai sus 
se impune pe lingă o primenire a moravurilor, o schimbare a 
sirmeiurii actuale şi un riguros control în oştire, controlul 
exercitat atit de anumite organe autorizate de puterea ci- 
vilă a Statului, cît şi pe calea presei. Pină acum oștirea a fost 
o instituţie izolată, al cărei progres şi desvoltare erau lăsate 
exclusiv la disereția militarilor. În această privință sunt cu 
totul de acord cu faimoasa butadă a lui Clemenceau: 
erre est une chose trop serieuse pour la confier a des mi- 
itaires”. Este cunoscut faptul că ioada de criză cea mai 
puternică a primului războiu mondial, a fost trecută cu bi 
şi victoria asigurată numai datorită faptului că Franţa a 
avut ca prim-ministru şi ministru de războiu un om de talia 
lui Georges Clemenceau. El, care urmărea războiul de re- 
vanşă al Franţei, după 1570, cu o perseverență de neega 
s'a interesat şi urmărit în de aproape pregătirea de războiu 
armatei franceze, căntind în special „şeful“ care să asigure 
Franţei victoria în acel războiu de revanşă pe care îl dorea. 
„Amestecul puterii civile în organizarea, dotarea și pre 
gătirea profesională, intelectuală şi morală a oștirii, apare 
pe deplin justificat, nu numai pe baza experienţelor din 
țări, ci chiar pe baza constatărilar care se pot face asupra 
oștirii noastre în perioada dintre cele două războaie. Era no- 


DEMOCRATIZAREA ARMATEI 17 


£ 


torie lipsa de pregătire profesională şi de dotare a armatei 
romine pină în preajma războiului, şi nu sa găsit nici mi- 
niştri, nici şefi ai Marelui Stat Major, nici generali mari co- 
mandanţi, care să fi schițat un gest de protest sau o demisie 
pe această chestiune, pentru a atrage interesul puterii civile 
asupra oștirii. Ei aveau datoria elementară să provoace acest 
interes, atunci cind puterea civil-politică a Statului trata cu 
atita indiferenţă forța menită să asigure vieaja țării. Pentru 
a elimina în viitor dificultăţi de usemenea natură, este bine 
de organizat în prealabil legături strînse și un control per- 
manent al organelor superioare civile ale Statului (parlament 
sau alt organ oarecare) spre a ține deschisi ochii țării întregi 
asupra situaţiei, oștirii. 

Am început să scriu aceste rînduri conştient de impor- 
tanja şi amploarea problemei şi fără pretențiunea de a epuiza, 
prin suficiente date; detalii și discuţiuni, tot vastul ei cuprins. 

M'am mărginit aci să aduc o contribuţie pe care am do- 
rit-o cii mai clară — şi nu știu dacă am realizat-o — la lä- 
murirea unei probleme de mare importanță și de intensă ac- 
tmalitate, Din ceea ce sa seris pinë acum, şi din ceea ce în 
mod sigur mă aştept să se mai serie, se va ajunge la o serie 
de deducţii juste. care poi să intereseze pe acei ce nu obligaţia 
să orienteze armata pe linia democratizării impusă de noile 
eeriuţe de vicață ale Statului nostru, 

Am fugit intenţionat de citate sau definiții, prezentind, 
pentru a fi înțeles de către toți cetilorii, mai mult „imagini de 
vicață“, capabile să pătrundă clar în spiritul tuturor. 

Aş fi mulțumit dacă cetitorul, fie reflectind în limitele 
cadrului trasat aci, fie depășindu-l, poate, în unele privințe, 
se va convinge la riîndu-i, asa cum suni convins cu insu-mi, 
că problema democratizării armatei trebue, eu necesitate, 
„pusă“. Sursele prezentului studiu le-am puizat atii din ea- 
riera mea de ostas cît și din experienţa trăită a realizărilor 
democratice din divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu”, 
clădită si apoi orientată sub cea mai vigilentă și neincetată 
a mea grijă. Am nădeidea că această scurtă schiţă, dacă nu 
poate pretinde a „rezolva“ problema, va fi contribuit poate a 
deştepta asupră-i atențiunea publică. 


General NICOLAE CAMBREA 


OGLINDA LUI DUMNEZEU") 


co sn privește astăzi În opi 


Si-am ingeles: suprema dezlegare: 
De aşta-l Dumnezeu așa ide mare, 
De asta-i Dumnezeu aşa de mir, 


DEMOSTENE BOTEZ (basm) 


De mult, din timpuri prea străvechi, 

Pe cînd aveam pe la urechi 

Cirese crude drept cercei, 

Pe Dumnezeu L-a îmbătat parfumul florilor de tei 
Si-atunci, zîmbind, din cerul Lui, de foarte sus, 
Aceste vorbe ciudate mi le-a spus, 

Pe care eu, smerit, le scriu acum 

Intr'un caiet de aur, cuun creion de fum: 


— Ca luna, argintoasă și-aurie, 

Tot persul tău oglinda mea să fie! 

Să văd cum rid, să văd cum pling. — 

Să păd — avar — cum apă pămintului mi-o string 


Cu fiecare rîu care se parsă 'n mare, 

Deși în clipa următoare 

Fu văd că sînt risipitor: mă 'mpart în mii de stele, 
Precum gi Poezia — sfinta meu tăcere — 

Se destramă în sute de cuvinte grele 

De aramă... 


Mă string şi mă destring 

Ca inima de om, că inima de fiară, 

Cu dealul cu mă urc, cu valea mă cobor, 
Mă scol în zori, ca să adorm spre sară, 
Sint Da şi Nu; etern şi muritor, — 
Adică veşnic trecător — 


l) Ppotaţă În un volum de poezii caro va apărea ntunel când o vrea Cel 


CURENTE ȘI TENDINȚE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 19 


Ca Vremea ta ce se adună 'n mine, — 
Ca engele ce curge 'n vine, — 
Ca pie de izvor... 


Și versul tău — oglinda mea — să-mi spună 
O vorbă rea şi-o vorbă bună: 
Eşti ură și iubire, ești mic și totuși mare; 
onstant şi schimbător, — deci, monoton în deghizare: 
Aceeași Toamnă sură 'n care plouă, 


Aceeaşi Primăvară roză ce ne-aduce 

Aceeași pieață nouă; — 

Şi-uceeaşi Noapte — floare neagră — îşi închide 
Corola de cărbune 

Peste polenul blond al visului senin, | 
Si-aceeaşi gres a — floare albă — se deschide, 
Lăsind să iasă la plimbare, 

Ca o albină dintr'un crin, 

Acelaşi soare 

Ce-apune și răsare... 


Prin fluxuri și refluxuri mă clatin ca o barcă, 
În care-s parcă 

Pescarul singuratic pi pribeag: 

Pornit să-și cînte trist în larg i 
Durerea de a ști că este 

Cînd rîmă ‘n văi, cind vultur sus, pe creste, 
Cind dorul viu ce arde ca o faelă, 

Cînd liniștea făcută pentru-o raclă, — 

El fiind Nimicu "ntreg menit să treacă, 
Stingher şi blestemat, 

Prin cioburi mii care-au rămas de veacuri, 

Cu alte mii sărmane Țleacuri, - 

Din totul sfărimat... 


De mult, din timpuri pre străvechi, 

Pe cind aveam pe la urechi 

Cireșe crude drept cercei, | Ă 
Pe Dumnezeu L-a îmbătat parfumul florilor de tei, 
Si-atunci, zimbind, din cerul Lui, de foarte sus, 
Aceste vorbe ciudate nu le-a spus, 

Pe care eu, smerit, le scriu acum 

Intr'un caiet de aur c'un creion de fum... 


AL N. NANU 


CURENTE ȘI TENDINTE IN 
FILOSOFIA  ROMÎINEASCĂ *) 


Este un fenomen curent, observat şi de cei mai puţin 
atenți cercetători ai vieţii culturale romineşti din ultimele 
două decenii, interesul crescut al publicului cetitor dela noi 
din țară pentru problemele filosofice. Problemele şi discuţiile 
cu caracter filosofic încep să intereseze un publie cu mult 


mai larg și mai variat decit se 
In adevăr, bibliografia fi 
simțitor în anii care au premers actualului războiu şi chiar 


te închipui. 


în timpul războiului, O et rea privire aruncată în rafturile 
icaţie bibliografică fac dovada | 


unei librării sau întro pub 
evideută a acestei afirmaţii. Alături de traduceri din filosofii 
străini, de antologii si texte, au apărut şi o serie întreagă de 
lucrări, fie interpretative, fie de popularizare a unora d 
actualele probleme discutate în filosofie. 
Apariţia, în cursul anului 1945, a nu mai puţin de cinci 
reviste periodice de filosofie — în afara revistelor de specia- 
litate de psihologie, pedagogie, ete, — lucru rar întilnit pină 
acum la noi, nu esie mai puţin elocventă. După cum, tot 
atit de semnificativă este compunerea unei „Istorii a Filo- 
„soliei rominești” — lucrare apărută în preajma actualului 
războiu. 
In sfirşit, şi aici punem întregul accent, caracteristică 
este apariția unor încercări de a întruchipa sisteme filosofice 
originale, fenomen care a dat naştere la formarea unor cu- 
rente cu o suficient de adincă rezonanţă, mai ales în lumea 
iineretului. 
Aici se plusează şi miezul problemei care ne interesează. 
In adevăr, atit timp cât ilosofia era preocuparea unui 
cerc restrins de „inițiați“, atit timp cît publicațiile şi lite- 
ratura filosofică se adresa unui restrins număr de cetitori și 
păstra caracterul unei discipline profesorale, fără interes pen- 
iru alţii decit cei care din obligaţie îşi făceau o meserie din 
predarea ci, lucrul nu prezenta decit o importanță limitată. 
Cu totul alifel se prezintă siluaţia astăzi, 


*) Conferinţa ținută în ziua de 18 lannarie 1945, fa aula Fundaţinnii Carol I 


fică rominească a -crescut 


intre 


CURENTE SI TENDINȚE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ əl 
„Este neindoios că la noi nu se poate încă vorbi de un fe- 
nonen de masă atunci cînd discutăm întinderea pe care a 
luat-o circulația Incrărilor de filosofie san comentarea siste- 
melor sau scrierile originale sau cu pretenție de originalitate. 
Dar plasarea preocupărilor filosofice în centrul unui public 
în continuă creştere, setea de cultură filosofică a unor medii 
din ce în ce mai largi, circulația relativ întinsă a lucrărilor 
filosofice, toate acestea fac ca posibilitatea de influențare 
ideologică, pe calea filosofiei, a unor însemnate părţi din 
intelectualitatea san mica burghezie cultivată rominească, 
miine chiar a unei părți din muncitorime, să devină o reali- 
tate. Căci bariere fixe nu există în această privinţă. 

De aici însă, necesitatea de a supune unui examen cri- 
tic curentele şi tendinjele actuale din filosofia rominească, 


arătind totodată şi încadrarea lor în gindirea filosofică con- 


temporană din Europa. 
` * 

* 35 
Caracteristic peniru evoluția gindirii filosofice contem- 
rane este reactualizarea lui Hegel şi a hegelianismului. 
entrucă. odată cu Hegel, curentele idealiste se afirmă din 
ce în ce mai puternic, pină a da conţinul întregii filosofii. 
Noul idealism german, cu Eucken, Dilthey, Simmel şi 
Windelband, a început prin a reacționa împotriva spiritului 
naturalist care invadase domeniul speculațiilor filosofice, 
Apărind poziţiile metafizicei şi ale spiriiualismului, toți 
acestia, întro formă san alta, cereau menţinerea filosofiei 
în afara contactului şi influențării venite din domeniul pia, 
jei exacte. după cum cereau şi ingrădirea faţă de psihologie. 
Dar poate nimic nu caracterizează mai bine gindirea 
filosofică germană decît rolul preponderent pe care-l joacă 
fenomenologia. Apariţia lui Husserl a fost de mulți socotită 
ca avind o importanță egală cu aceea a lui Kant. Husserl, 
după cum se știe, îşi propune noi căi pentru a ajunge la 
cunoştinți absolute, înlocuind însă obicctivismul naiv prin 
subiectivismul iranscendental. El înţelege să se slujească de 
intuiție, ca mijloc al acestei cunoașteri, dar intuiţia altfel for- 
mulată şi înţeleasă decit de Bergson. F enomenologia, socotită 
ca un curent filosofic, se situiază în directă filiațiune a idea- 
lismului kantian. Hume, Berkley, Descartes şi „ibniz, sunt 
inaintazii lui Husserl. Pentru Husserl, ca şi pentru intreaga 
fenomenologie, singurul lucru dat posibilităţii noastre de cu- 
noaşiere este aparența lumii sensibile — această aparență 
fiind singurul obiect al experienlei — caci lucrul în sine rămine 
mai departe incognoscibil. Termenii nu trebue să înșele, Deşi 
Vusseri afirmă că ceea ce urmăreşte prin filosofia sa este 
cunoaşterea esenjelor, aceste esențe nu au insă nicio realitate 
ontologică, ci se plasează direct în transcendental. Lumea 


2 VIAȚA ROMINEASCĂ 


experienței nu este pentru fenomenologie decit o reprezentare 
a jiy é pare ai År cunoscător. „Eul pur“ nu este decit materialis 
zarea subiectului, care tinde să cunoască şi să pătrundă lu- 
mea exterioară. 

Nu se pote nega o coloratură solipsistă fenomenologiei, 
deşi Husserl crede că ocolește primejdia, afirmînd existența 
şi realitatea unei subiectivități transcendentale. După cum, 
iarăşi nu poate fi ignorată latura sceptică a fenomenologiei. 
„Punerea în paranteză” a lumii naturale, ca să întrebuinţăm 
expresia lui Husserl, nu înseamnă negarea ci totală. Totuşi 
terenul pe care se mişcă înireaga creaţie a fenomenologiei 
este subminat de scepticism, 

Trecînd la continuatorii fenomenologiei, concluziile ul- 
lime ale acestui curent filosofic apar şi mai pregnate, Max 

, plecind dela concluziile fenomenologiei, încearcă să 

ñ existența lui Dumnezeu. Ba chiar modalităţile 
substanțiale în care apare şi se manifestă existența lui Dum- 
nezeu. Dumnezeul personal este o realitate pentru Max Sche- 
ler şi înlocuirea lui printr'un factor de natură intenţională 
este respins ca un non-sens. Spre Dumnezeu, spre unirea cu 


Dumnezeu, trebue să se tindă, căci numai în Dumnezeu spi- 


ritul își poate găsi tăria și forja de creaţie. Puternica latură 
de misticism din filosofia lui Scheler, nu poate fi desprinsă 
de curentul care i-a dat naştere. Căci, cu drept cuvint, ob- 
servă un comentator al lui Husserl, fenomenologia fiind o 
filosofie a absoluinlui, toate lucrurile urmează să isvorască 
din existența lui Dumnezeu. 

„Heidegger, cel de-al doilea adept de seamă al lui Husserl, 
respingind deopotrivă idealismul şi materialismul, ajunge 
însă la existențialism, cu toată coloraiura lui mistică, aaa 
ralizantă, sceptică. 

Este caracteristic şi trebue prețuit ca un semn al gîndirii 
filosofice actuale ravagiile pe care le face existenţialismul. 
Repunerea în circulație a lui Sören Kirkegaard, după aproape 
un secol de abandonare şi uitare a tuturor scrierilor acestui 
mistic danez, dovedeşte o stare morbidă, căreia existenţia- 
lismul i-a servit doar ca pretext. Cultul iragismului ca scop 
în sine, obsesia morţii, a fricii şi desperării, accentul pus 
pe problema veșniciei, fuga în faja realităților legate de 
vienţa materială, cântarea lui Dumnezeu ca unic mijloc al 
salvării, toate acestea caracterizează nu doar existențialismul, 
dar însăşi concluziile ultime la care a trebuii să ajungă 
idealismul contemporan, Pentrucă misticismul ca şi scepti- 
cismul, care tind să invadeze întinsele domenii ale filosofiei 


moderne pe calea fenomenologici şi a existențialismului, nu 
constitue simple întimplări. 


e 
Ei E 


a CURENTE ȘI TENDINŢE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 23 


In filosofia franceză contimporană, găsim aceleaşi cu- 
rente semnalate şi în filosofia germană, Noile curente idealiste 
sici, dacă nu-şi găsesc un echivalent perfect cu cele din țările 

ermane, totuşi au puncte comune, care le reduc la aceleași 
[inii substanţiale. 

Personalitatea care stăpîneşie şi imprimă caracterul ei 
decisiv filosofiei franceze este, fără doar şi poale, Bergson, 
Maine de Biran, Boutroux şi Lachelier ii sunt inaintașii. 
Ceca ce caracterizează bergsonismul este latura sa idealistă, 
care a trebuit, în ultimele ei concluzii să naufragieze în 
misticism, 

Pentru Bergson. realităţile lumii sensibile suni de na- 
tură spirituală. Mijlocul cunoașterii ni-l dă intuiţia, adică 
acea „specie de simpatie intelectuală prin care ne transportă 
in interiorul lucrurilor, pentru a coincide cu ceea ce au ele 
unie şi inexprimabil”. Refuzind inteligenței puterea de cu- 
noastere, bergsonismul îi neagă capacitatea de a fi un insiru- 
ment al acestei cunoașteri, reducind-o numai la rolul de a 
servi acțiunea. SI 

Este mistică filosofia lui Bergson, pentrucă conține im 
sine ideea unui absolut cu neputinţă de cuprins sau pătruns 
pe calea cunoaşterii intelectuale. După cum, air rămi ne 
um gen de cunoaştere iraţională, dincolo de posibilitatea su- 
punerii ei examenului critic. | | 

Dar bergsonismul a trebuit să meargă și mai departe. i 
tro carte îndreptată împotriva pozitivismului, „A. Bonnar 
consideră pe Bergson și pe înainlașii lui imediati, pa. care 
i-am citat mai sus, că au ajuns la un rezultat unic: „afirma- 
rea naturii ireductibile a faptului religios şi recunouşterea 
valorii eminenie a religiei crestine . To 

Dacă natura mistică a bergsonismului nu poate as 
galä, nu poate fi ascunsă nici tendinţa lui spre mp mie 
Căci aceasta este soarta pe care D împărtășește, ca toate apei 
cepţiile anti-inteleciualiste. Pentrucă, în urc ue nsen să 
tăgădueşte inteligenţei rolul de atat a fariner Ec 
tăgădueşte de fapt posibilitatea ajungerit Ja adeva cr ecou 
tive. Scepticismul lui Bergson este de sigur mai puț 
si categoric, dar nu poate Îi negat, 

* 
pa t9 

Să aruncăm o scurtă privire asupra curentelor floron, 
în {ärile anglo-saxone. Este cit se poate de Kimi e mesi e 
iarăşi esie un semn al vremurilor, (Svona cap. pă hamji 
in gindirea filosofică din cele două uri de paul pai că 
anglo-saxone, Anglia ṣi Statele-Lnite, da Be a Rossel 
rentul dominant în aceste ţări. Alexander. Bertr 


24 VIAȚA ROMÎNSEASCĂ 


si Whitehead au susținut cu tărie existența lumii exterioare, 


irucă între datele noastre sensibile și realitatea unui obiect 
izic, credința noastră stabileşte un raport direci. Toţi acești 
trei gînditori, cu toate deosebirile dintre ei, tind să împiedece 
subiectul de a revendica o parte activă, creatoare a spiritu- 
lui, deci neagă pretenţiile idealismului. Neorealiștii americani, 
cu Perry, Holt şi Montague, se vesa poziţii identice, 
Indiferent dacă este vorba de behaviourism sau de şcoala 
realiştilor critici, neorealismul american sa născut ca o reat- 


țiune împotriva concepției berklevane şi afirmă cu putere 


„că lumea fizică există independent de spiritul care o locneşte 
și o întrebuințează”, 

Premizele neorealismului anglo-saxon sunt, după cum 
se vede, bine fixate, Dar. curios! Prin Whitehead, care fără 
îndoială este figura predominantă în grupul acestor filosofi, 
nici neorealismul anglo-saxon nu sa putut sustrage influen- 
elor mistice, atit de pregnante în gindirea filosofică actuală. 

u interesează căile acestei influențäri, şi nici faptul că un 
rol determinant l-au jucat științele pozitive şi substratul lor 
filosofie. 

Intr'un articol din Revue Internationale de Philosophie, 
apărut în Aprilie 1959, Philippe aux ajunge la citeva 
concluzii interesante: „Plecat în căutarea complexelor rațio- 
nale de care avea nevoie penirn edificarea cosmologiei sale, 
Whitehead, înclină din ce în ce mai mult să le asimileze unor 
complexe anice, unor obiecte de artă, care ar fi ra 
unui fel da Logică Realitatea apare deci ca un interval de 
stabilitate relativă între două extremităţi în devenire per- 
petuă, constituită prin limitele sale microfizice și prin limi- 
tele sale macrofizice”. Mai departe, Concepţia lui Whitehead 
asupra lumii era pe punctul să se „lichefieze“ şi de aceea 
i-a trebuit un punct de sprijin. Care era acest punet de spri- 
jin? „Degnjind teologia sa, Whitehead, observă că nu-i rä- 
mine altă alternativă decit aceea a unui Dumnezeu, care cu 
toate că rămăsese entitatea mărginită pe care o presupunea, 
se asocia pe căile profunde ale vieţii şi ale gîndirii religioase, 
a artei și moralei, destinului valorilor lumii. Numai cu acest 
prej, echilibrul a fost restabilit între elementele statice şi 
dinamice ale cosmogoniei sale”, Și Devaux conchide: „Papi 
este că, rupînd la început cu orice metafizică care nu ar fi 
fost de inspirație pur ştiinţifică, promotorii ci nu au putul 
suporia pină la sfîrşit acest regim de dietă filosofică şi că 
principalii consumatori sau dovedit tot atit de intreprizi me- 
tafizicieni ca şi înaintaşii lor... Optimismul, în ce priveşte na- 
tura obicctivităţii ştiinţei, a sfîrşit prin a lăsa un arrière-goût 
de incertitudine”, 

Sublinierile lui Devaux sunt interesante. Dar elementele 


| 


CURENTE ȘI TENDINŢE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 25 


scoase in evidenţă nu sunt singulare. Încercările făcute de 
unii neorealişti americani de a reînvia dualismul epistemo- 
ie. nu duc la întărirea afirmațiilor obiectivismului monist. 
In schimb, lasă cimp deschis speculațiunilor cu o puternică 
nuanță de scepticism. Penirucă, cu Santajana, unul dintre cei 
mai reprezentativi realişti-criticişti, să se susțină în mod 
deschis neputința verificării existenței Incrurilor materiale și 
considerarea acestei existente ca o simplă probabilitate! 
>: * 
6 w 

Dar marea surpriză vine dintrun domeniu în care era 
de aşteptat cel mai puţin. Agnostică şi, prin relativismul său, 
ică, este şi fenomenologia și bergsonismul. Cu atit mai 
ef iemeliamul lui rău Eni Dar scepticismul, am putea 
une în forme violente, și tendința spre un agnosticism quasi- 
lut, îşi găsese sursa de alimentare în chiar domeniul 
stințelor pozitive. Vorbim în special de influența directă a 

fizicei contemporane asupra filosofiei. i 
In a sa „istoria Filosofiei”, Bréhier face o observaţie cit 
se poate de interesantă. In faja falimentului gîndirii filosofice 
şi a sistemelor care în cea de a treia decadă a secolului tre- 
cut au ajuns la un punct de vedere negutiv în privința posi- 
bilităților filosofiei ca mijloc de cunoaştere, deci la afirmarea 
unni punet de vedere precis agnostic și sceptic, reflectat în 
serierile lui Spencer, Schopenhauer, Nietzsche și Taine, în 
agul noului secol. deci între anii 1890—1900, se punea fi- 
keofici următoarea dilemă: „sau filosofia trebuia să urmeze 
pozitimsmul. sau trebuia să găsească mijlocul de a scăpa de 
sugestiile deterministe ale ştiinţei” (Brehier). In epoca ur- 
mătoare anului 1590, filosofia na urmat prima alternativă, 
pozitivismul fiind combătut şi respins pentru insu ficienţele 
și dogmatismul său. A fost aleasă cea de-a doua soluţie. Dar, 
am putea spune, å rebours, Filosofia nu sa eliberat „de su- 
gesiiile deterministe ale ştiinţei“, ci ştiinţa sau mai bine spus 
in numele ştiinţei, determinismul încearcă să fie înlăturat din 
eniul în care stăpinirea lui era nediscutată;, adică din 
fizică şi din celelalte ştiinţe exacte, În adevăr, sa pornit o 
adevărată luptă impotriva determinismului și a cauzalităţii, 
Nu vom putea dovedi aici cum se incearcă, ca D consecinţă 
a teoriei quantelor şi a relativităţii, slăbirea poziției determi- 
nismului în științele exacte, Insuficienja egilor ra i vă 
ondulatorii, în ce priveşte atomul. a fost prima dificultate 
ridicată în calea aplicării determinismului în fizica atomică. 
Au urmat apoi teoriile lui Heisenberg, după care se im- 
cearcă să se dovedească însăși imposibilitatea cunoaşterii 
exacte a acestei lumi. Prin faptul că actul observării modifică 
și limitează posibilitatea cunoașterii fenomenului observat, 


26 VIAȚA ROMINFASCĂ 


lumea atomică se sustrage — afirmă Heisenberg — şi deter- 
minismului şi unei cunoașteri absolute. a 

„Teoria deterministă clasică este de nesusținut” a putut 
afirma celebrul fizician Dirac— afirmare care își găseşte o | 
şi mai brutală formulare la astronomul englez on: 
„Apariţia teoriei quantice a avut această consecință că fizica 
nu mai este legată de un cadru al legilor care implică deter- 
minismul. De îndată ce teoriile recente ale fizicei teoretice 
au fost formulate, determinismul s'a prăbuşit și se poate pune 
intrebarea dacă va mai cîştiga v tä vechiul lui loc”, Dur 
nu numai atit. Odată cu determinismul sa prăbuşit însă $ 
posibilităţile cunoaşterii lumii reale, pe calea științelor fizice, 

Dar poate nimeni nu a tras concluzii mai CONSECY 
din starea ştiinţei în momentul de faţă decit celebrul biolog 
Lecomte de Noiiy. în cartea sa, apărută în 1939 „| homme 
devant la science", „Cunoasterea noastră directă, afirmi d 
Noiiy. nu poate fi decit relativă şi nu antrenează cituși de 
puțin identitatea între universul real și imaginea pe care 
ne-am făcut-o despre cl... Cuvintul „a înţelege” şi-a schimbat 
sensul de cîțiva ani”. Două sunt concluziile autorului citat, 
Prima, afirmarea agnosticistă că „beneficiile cele mai nete. 
scoase din ştiinţa pură se soldează priniro cunoaștere limi- 
tată a raporturilor între anumite mecanisme exterioare POM 
Noi slim că suntem eu toiul ignoranţi în ce privește naturi 
insăşi a acestor mecanisme, pentrucă nu ne-o putem imagina 
decit sprijinindu-ne pe reacțiunile fiziologice, subiective”. A | 
doua este acceptarea ipoiezei Dumnezeu. „Știința — afirmă 
tot de Noiiy — nu a reușit pînă astăzi să elimine ipoteza antis 
hazardului, care este tot atit de simplu s'o numesti Dumnezeu, 
Cu toată onestitatea să recunoaştem că nu numai noi suntem 
aduși să fim de partea lui Pascal, dar că... ipoteza Dumnezeu 
n'a fost slăbită prin știință dela Pascal încoace”. f 

Din toate aceste citate, se poate vedea clar că nu gindi- 
rea filosofică a fost eliberată de incomoda influență a științei 
— recomandare atit de des făcută în irecut — deoarece știința 
însăşi, încercînd să înlăture determinismul, a deschis lori 
piete scepticismului și tuturor argumentelor misticilor și, 
ideistilor. 


x 


= 


+ 
* + 


Tetiga 


Am făcut acest lung excurs în analiza filosofiei curos 
pene contemporane, pentrucă va fi mai uşor de înţeles e 
utia gindirii filosofice în țara noastră. rece curentele 
și. tendințele în filosofia rominească nu pot fi desprinse si 
considerate izolat de gindirea filosofică modernă. După cum. 
ar fi o falsificare a adevărului negarea puternicei intluențe 
pe care atit scolile germane și franceze o exercită în mod di- 


= 


-CURENTE ȘI TENDINȚE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 27 


rect asupra filosofilor romini. Fără să vorbim de o copiere 
servilă a unor modele străine, fără măcar a încerca să sta- 
bilim legături directe între producţia spirituală a anumitor 
filosofi străini și unii dintre ginditorii noștri păminteni, vom 
arăta însă că și gîndirea filosofică rominească contemporană 
prezintă aceleaşi trăsături caracteristice ale întregii filosofii 
europene. Cu anumite particularități, de sigur. Dar aceste 
particularități nu scot si nu singularizează pe acei filosofi ro- 
mîni din cadrul marilor curente care am văzut că predomină 
painiar A gindire filosofică actuală. 

n adevăr, Rădulescu-Motru, Lucian Blaga, lonel Ghe- 
tea, P. P. Negulescu și, cu toate rezervele peniru titulatura 
de filosof. Nae Ionescu, nu numai că. în totalitatea lor, cul- 
tivă diferite curente idealiste, resping materialismul şi-l con- 
damnă. încearcă a pune metalizica drept cea din urmă 
expresie a filosofiei dar, în grade și forme diferite, stau pe 
baza agnosticismului. a misticismului şi a scepticismului, 

O succintă analiză a sistemelor care lac aportul original 
al acestor giînditori va ilustra suficient afirmaţia noastră. 

Pentru Rădulescu-Motru, metafizica este ştiinţa în stare 
de a ne da cea mai completă şi mai puţin relativă cunoștință 
despre lume. Plecind dela Kant, de care se desparte doar în 
ce priveşte concepția personalismului energetic, el acceptă 
spriorismul timpului şi spațiului ca forme ale apercepţiei 
noastre, odată cu aceasta și relativitatea acestor cunoştinţe, 
Dar nu numai prin kantism, Motru se situiază pe platformă 
idealistă. Pentru el, între psihic şi fizic există o identitate ini- 
fală. Totuşi, în conştiinţa noastră există ceva care ajuti 
să deosebim lucrurile după natura lor, în psihice și fizice, 
Cine poate ajuta perfectarea acestui proces? Inăuntrul Uni- 
versului, conştiinţa ca rezultat sintetic al evoluției prin care 
a trecut întreaga energie universală, întruchipată în ceea ce 
numim personalitate, În afară, Dumnezeu care a determinat 
finalitatea fenomenelor observate, Reducerea realităţii la un 
personalism energetic, dă si mai mult coloratură idealistă 
concepției lui Motru. După cum acceptarea unei [inalităţi 
personaliste care stă la baza însăși a existenţei omului, este 
cea de-a doua trăsătură care-l situiază în cadrul aceluiași cu- 


-rent filosofic, Dar nicio latură mistică, cu toată baza stiin- 


miea a filosofiei sale. nu lipseşte din filosofia lui Motru. 
ine înţeles, cu un alt conțiut decit acel pe care-l intilnim 
la Blaga sau la Nae lonescu. ` 

Intro conferință-artical asupra formaţiei sale spiri- 
tuale intitulat „Mărturisiri“, Rădulescu-Motru insista asu- 
pra rolului pe care-l îndeplineşte ideea de Dumnezeu 
în concepţiile filosofice moderne: „Acei care garantează în 
cele din urmă ridicarea minţii omeneşti deasupra vremelni- 
ciei si mărginirii sale, este puterea divinii, Dumnezeu nu ne 


.. 


~ 


28 


VIAŢA ROMÍNEASCĂ 


poate înșela, schimbînd dela o zi la alta datele pe care nef 
intemeiem raţionamentul. El, stînd deasupra timpului, este | 
“singurul în măsură să asigure minţii noastre identitatea cu 
sine însăși, Ideea de Dumnezeu este principiul suprem cart 
fundează ordinea Universului şi dimpreună cu aceasta, cart 
dă conștiinței omeneşti absolutul, de care ca are nevoie pen 
iru a aveă încredere în sine. Eu mă mulţumesc cu ace 
definiție n ideii de Dumnezeu”. In acelaşi timp combătind pi 
materialisti el adangă: „M'am mărginit, în problema refi 
giunii să pun de acord ideea de mnezeu cu principiile 
fundamentale ale raţionamentului și am fost mulțumit că am 
putut stabili acest acord. Personalismul energetic presupune 
că în Univers există o corelație între evoluția energiei fizice 
și procesul personalizării; adică o finalitate de ordi psiho- 
fizie. iar mu un haos. Această finalitate postulează ideea de 
Dumnezen. Pe ideea de Dumnezeu apoi, se fundează adevä- 
rurile minţii şi legile morale de conduită cu caracterul lor de 
universalitate şi necesitate, Ideea de Dumnezeu rămine astfel 
în limitele gindirii luminate“. 

Credem că acesata determină suficient nu numai caract 
terul idealist al filosofiei lui Rădulescu-Motru dar că accep- 
tarea ideii de Dumnezeu în construcția filosofiei sale este o 
concluzie logică a însăși premizelor dela care pleacă. 


+ 
E y 


[n ceea ce priveşte siluarea lni Lucian Biaga în gindirea 
rominească contimporană, operaţia este ṣi mai ușoară, Blaga ! 
este un mistic cu vag parfum medieval, cu înclinări eclectice 
şi agnostic în ceca ce priveşte teoria cunoașterii. Plecind dela 
diferențierea intro „cunoaștere parudisiacă” și una „lucife- 


rică” — prima caracterizată „priniro integrală ataşare plină 
de incredere lu obiect aşa cum obiectul se prezintă pe p anul 
intuiției, al abstracțiunii sau al imaginaţiei”, cea de-a doua. 


avind ca obiect un mister iar ca particularitate de ansamblu 
atragerea misterului în abieciivul ci, Blaga respinge prima 
formulă a cunoaşterii pentru a o accepta în întregime pe 
cea de-a doua. Pătrunderea întrun mister nu înseamnă însă 
descifrarea lui, ci cel mult, substituirea unor mistere deschise. 
prin altele pentru a ajunge, în cele din urmă, la neputinja. 
unei cunoașteri totale a lumii. El neagă astfel că raţionalul 
poate fi obiect al cunoașterii. ' Raţionalul poate fi cel mul 
obiect al gindirii, căci numai iraționalul și în irațional 
epuizează tot ceea ce poate fi obiect al cunoaşterii radi- 
siace şi luciferice, [ncerearea de a converti irajionalul în 
foca este o întreprindere, după Lucian Blaga, supusă eşecu 
ui. Raționalismul na, pa nu iranșează niciuna din probleme 
cunoaşterii, Pe drumul raționalismului nu putem ieşi din 


La 


“CURENTE ȘI TENDINȚE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 29 


cul de vrajă al ic. prea El opune acestui raţionalism 
„atitudi profu tragică a raționalismului extatic”. 
Ca factor metafizic absolut, Lucian Blaga inlocuceşte ideea 
de substanță, de eu absolut şi de i; tz imanentă, prin Marele 
Anonim. Din acest Mare Anonim derivă toate misterele, Intre 
cunoaștere şi posibilităţile omului, el pune censura transcen- 
denti. Prin această censură se împiedecă cunoaşterii indivi- 
duale orice cuprindere pozitiv adecuată a misterelor existen- 
iale, Misterul existenţial central îl constitne Marele Anonim; 
subiectul cognitiv tocmai datorită censurii transcendente nu 
poale ajunge la o cunoaştere pozitiv adecuată. Blaga argu- 
mentează astfel neputința cunoaşterii omeneşti. A cunoaşte 
esența lucrurilor, ar constitui după Blaga, o serioasă primej- 
Se penizucă ar ameninja ceta ce numește el „echilibrul exi- 
stenți Na 

In ce priveşte limitele cunoaşterii, el accentuiază latura 
agnostică: „colorile, sunetele, palpabilul sunt cu alte cuvinte, 
disimulări ale unor mistere existenţiale, care ni se revelează 
prin simțuri... Ele sunt echivalente pur subiective ale unor 
realități, a unor realităţi care fără raportare la un aparat 
cognitiv sunt cu totul „altceva. Dupa ce, prin censura 
transcendentă, e oprită cunoașterea deplină și pozitivă, Blaga 
stabileşte totusi posibilitatea unei cunoașteri abs lute în per- 
soana Marelui Anonim, care este în posesiunea unei asemenea 
absolute. Pentru Blaga, ideea Marelui Anonim este distinctă 
de ceca ce ar putea primi epitetul de Dumnezeu. 

Viziunea care se degajează din filosofia lui Blaga este 

esență pur metafizică. Este justă observaţia pe care o 
făcea unul din comeniatorii lui, că întreaga lui fi osofie su- 
feri înriurirea frămîntărilor vremurilor noastre şi este căuta- 
tea unei ieşiri dincolo de planul realităților imediate, 

Antiraţionalismul, misticismul si vagul teoretic în care 
se complace, primitivitatea pe care şi- a ales-o ca punet 
de plecare, sunt tot atitea momente care-l fac un tipic fi- 
losof al ultimului deceniu de istorie rominească, Agnosticis- 
mul său nu apare nici el ca un momeni întimplător al întregii 
lui concepţii filosofice. Evadarea pe care o incearcă în fata 
condiţiilor existenței reale, are de fapt același substrat din 
care a apărut şi existențialismul cu toate formele lui de des- 
compunere și demoralizare. Cultivînd formule antiraționaliste 
j anti-intelectualiste, abandonind cu totul poziţiile materin- 
iste, Blaga a trebuit și el să ajungă căile idealismului într un 
impas, căutînd o soluţie în refuzu putinței de a cunoaşte și 
apărarea unor poziții mistice, pentru a se sustrage tocmai 
tragismului vieţii pe care o trăja întreaga lui epocă. Blaga 
este, fără îndoială, alături de existențialișii, reprezentantul 
tipic al crizei filosofiei, al crizei gîndirii filosofice în țara 
noastrii. Pentrucă, plecind dela ceea ce socotim noi că este 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


30 


esența filosofiei, Blaga oferă doar elementul negativ re. 
fuzul de soluţii. Dar mai mult. Acapararea lui a de cei 
care vorbeau sau se situau pe poziţii apropiate elementului 
obecurantist din societatea rominească nu este nici ea o sim 
plă intimplare. l 

Afirmarea cu care publicistul V. Băncilă incheie unul 
din considerentele sale, că „opera lui Blaga a fost în sfirşi 
insusită de tineretul nostru în ceea ce are mai ales” esteu 
concluzie împotriva căreia filosoful Blaga nu poate să pm- 
testeze. Numai că tineretul „cel mai ales” este considerat aici 
tineretul legionar... Adoptarea lui Blaga de câtre acest tineret, 
nu este însă mai puţin caracteristică şi plină de înţeles, pen- 
tru însăşi filosofia ui. 

Vorbind de mistici, ar trebui să ne oprim un moment 
asupra lui Nae lonescu. Nae Ionescu filosof este o împere 
chere de cuvinte care nu poate fi acceptată fără anumită re 
zervă. Publicarea lucrărilor lui l-a deservit fără îndoială pe 
filosoful autor, „Istoria Logicei” ca si „Metafizica” sunt ti- 
pice pentru acea defectuozitate de gindire, pentru frica de 
ceea ce Nemţii numesc „zu Ende denken”, Nu neputința 
creării unui sistem i se poate reproşa lui Nae lonescu, ci ha- 
nalitatea şi vulearitatea de gindire, dublate de pe 
tea afirmațiilor pe care le face în cursurile sale de filosofie. 
e ceea ce trebue subliniat. Nu o singură dată, textul acestor 
volume ia alură de text caragialesc. 

Cea de-a doua obiecțiune de principiu care i se poale 
aduce lni Nae lonescu ca filosof, este lipsa de originalitate 
Nu este nicio defăimare să amintim de împrumuturile sub- 
stanțiale pe care le face în aceste cursuri dela autori străini, 
pe care neglijează să-i citeze, tarea unor puncte de 
vedere din ultima carte cetită, poate fi dovedită aşa cum a 
făcut-o şi d-l Zevedei Barbu. într'un articol apărut în „Saecu= 
lum”, nu doar pentru un singur capitol al SM etă fiicei” sau 
al „Istoriei idei”, 

Pe plan filosolic, Nae Yonescu cultivă misticismul, iñ 
forma lui cea mai primitivă. Unul din învățăceii lui, Vasile 
Băncilă, explică destul de caracteristic concepția lui Nae 
lonescu: „Cele două respiraţii ale lui Nae lonescu, istoricis- 
mul şi metafizicismul atemporal, îi completează în oarecare. 
măsură fizionomia lăuntrică,.. In contemplația metafizică, 
găsea o supapă pentru amărăciunile din rodi noastră, 
pentru salvarea optimismului său spiritual: iar în contem- 
plajia istorică vedea semnele esențelor ultime, transcenden- 
tale, divine... In istorie a văzut mai ales comunitatea etnică. 
neamul și în Metafizică mai ales pe Dumnezeu”, | 

Din atitudinea mistică pe care Nae lonescu a luat-o at 
area şi celelalte puncte de vedere pe cure le-a adoptat. Ast- 

» antiscientismul său pronunțat. In cuvintul introductiv 


CURENTE ȘI TENDINTE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 34 
la lucrarea lui Spencer „Individul împotriva Statului”, Nae 
lanescu scria: „Explicarea cauzală este o veche iluzie scien- 
listă, care nu-și mai are locul în filosofie... Această metodă 
poate fi liniștit lăsată pe seama materialismului istoric sau 
a altor puncte de vedere tot atit de categorice”. Tot astfel 
se explică atitudinea sa net antievoluţionistă, acceptată pină 
ln ultimele ei consecințe. In sfirsit, misticismul său a trebuit 
să imbrace haina obscurantismului celui mai vulgar. Consi- 
derarea Evului Mediu „ca o epocă de adincă vieajä spiri- 
luală”, isi găseşte corolarul în afirmarea că epoca materialistă 
din jurul anului 1870 a fost „una din epocile cele mai coborite 
ale culturii umane“, lar completarea este concepţia lui des- 
pre ortodoxie şi biserică și considerarea celui din urmă, drept 
„singurul stilp şi îndreptar al adevărului”, 

Aportul lui Nae lonescu în filosofia romînească ? Amestec 
de diletantism. incorectitudine intelectuală, poză şi goliciune 
de gindire, frică în faţa gîndirii consecvente și realizatoare, 
cultivarea unui misticism comod și maleabil, care nu cere 
niciun fel de efort intelectual, peniru a sprijini premizele sau 
incheierile, apelul la mirajul necunoscutului și jonzlind cu 
necunoscutul incontrolabil și nedovedibil, folosirea ortodoxis- 
mului şi a frazei religioase de cea mai curentă circulație, toc- 
mai într'o epocă de dezaxare morală şi intelectuală a socie- 
lţii rominești, care uşura răspimdirea prejudecăţilor reli- 
ioase ca o adevărată molimă, acesta este aportul lui Nae 

mescu pentru filosofia rominească. 

Curentele mistice în filosofia rominească nu se limi- 
tează însă numai la producția spirituală a filosofilor amintiți. 
In scrisul d-lor Mircea Vulcănescu, C., Noica $. a, pmu pu- 
lernice elemenie care îi sitniază pe același sA de gindire- 
Nu mai puţin caracteristică este apariția și la nol a existen- 
[ialismului, care a găsit propagatori și apărători în cele mai 
serioase reviste de filosofie. 


$ 
+ w 


Asupra filosofiei d-lui Ton Gherea, urmează să auziţi 
o expunere din însăşi partea autorului lui „Le moi et le 
monde”. Această puternică creație filosofică se lasă cu greu 
rezumală în citeva fraze. Este fării indoială unul din aportu- 
rile cele mai însemnate în gindirea filosofică contemporană 
rominească, contribuția pe care d-l Ton Gherea o aduce prin 
lucrările sale. Ceea ce voim să subliniem aici este insă că 
această concepție a Domniei Sale este şi ea de esență idea- 
listă şi. ca atare, nu face decit să ofere o dovadă în plus 
pentru caracteristica gîndirii filosofice romineşti, în momen- 
tul de faţă. 


Dintre ceilalți gînditori de seamă, o excepție face d-l 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 4 


-= 


P. P, Negulescu. Ridicindu-se impotriva apriorisniului kan- 
Ad a jar pe el se lundează idealismul transcendenial, 
cu toate insolubilele lui contradicții. el se ridică şi impotriva 
empirismului pentrucă şi pe această cale se ajunge la nega- 
rea ităţii obiective. El pleacă dela a recunoaște 
canza sensaţiilor noastre, a unei realități în afară şi indepen- 
dente de noi. La baza filosofiei, el injoy să punä 
furnisate de ştiinţă. In cosmologie, P. P. Jegulescu este un 
autifinalist hotărit respingind deopoirivă și finalismul teisi 
şi panteismul, după cum respinge și mpho mecanicisie 
simple. El se declară pentru un mecanicism evoluționist. Totuși 
P, P. Negulescu s'a ferit în mod consecvent să accepie mi- 
térialismul pînă în ultimele lui consecințe. Lipsa de consec 
vență din acest punct de vedere explică şi pentru ce gindirea 
sa a fost puţin fructuoasă, cel puţin în ceea ce priveşte teorii 
cunoaşterii. Mai grav însă, tocmai această inconsecvență mi | 
a putut să-l seutească de îmbrăţișarea unor puncte de vt- 
dere care-l apropie de scepticism și de impasul tuturor incon- 
secvenţelor... fideismu 

Sigur este că, cu toată inconsecvenja sa, P. P. Negulescu 
ocupă în filosofia romînă o poziție singulară și nu ea dă ca 
racteristica filosofici romineşti, în totalitatea ci. Această ci 
racteristică o dă elementul mistic care predomină în scrisul 
acelor autori care au făcut adevărate curente de opinie, aşa 
cum este cazul lui Blaga sau Nae lonescu, O explicaţie fără 
indoială există. A 

Curentele mistice au devenit predominante în filogoligiă 
contemporană în restul lumii și la noi. Nebulozitatea gîndirii 
mistice, neputința înţelegerii fenomenului pe care-l trăim pé 
plan social si economic, frica de prăbuşire a unei lumi în cart 
esti ancorat şi din binefacerile căreia trăieşti, încercarea de 
a înlătura sau, cel puţin, transpune în domeniul speculaţiei 
religioase frămîntările legate de tot sbuciumul steril în faj 
unor indisolubile probleme pe vechile căi şi cu vechile s% 
luţii, lipsa de orizont şi perspectivă istorică în privința zile 
de miine — toate acestea au ușurat la noi pătrunderea și eul- 
iivarea misticismului, grefat pe fondul de superstiție şi în 
tunerec care alimentează încă din adincimea maselor țără- 
neşti vieața sufletească şi chiar intelectuală a poporului nò- 
stru. Cu atit mai uşoară, cu atit mai comodă este în asemen 
împace afişarea misticismului ca definitivă şi supremă. 
atitudine filosofică. Dar mai mult, Misticismul, cultivat de 
Blaga şi Nae lonescu, sa potrivit să fie hrana intelectuală 
și sufletească pe care o cerea o parte a intelectualității ro 
mine care, ancorată în reacţionarism și desarmată în faja ma = 
rilor prefaceri care se anunțau, a răbusirilor care se pre 
vedeau, şi-a întors privirile înapoi, căutindu-și sursele de 
inspirație în învățăturile Sfintului Thomas d'Aquino sau al 


CURENTE ȘI TENDINȚE ÎN FILOSOFIA ROMINEASCĂ 33 


roca Augustin. Aşa după cum legionarismul n'a putut 
decii see. lea si “a bazat pe fondul de superstiții al țără- 
nimii romine, toi astfel si intelectualii cărora le-au apărut 
închise căile viitorului, au trebuit să cultive misticismul — 
balsamul oamenilor nevolnici şi desarmaţi. Nae lonescu și-a 
dat seama de aceasta. Sau, mai bine zis, el nu a făcut decit 
să transpună pe plan general și să dea formă coneretă nă- 
zuințelor intime şi poate inconștiente, dar sigur nemărturi- 
site. a atitor intelectuali romîni, care-i apără astăzi cu atita 
căldură moştenirea filosofică. 

Toate acestea suni valabile, în bună parte, și peniru a 
explica inflnenja lui Lucian Blaga, 


+ + 


Inainte de a încheia considerentele de faţă, să-mi fie 
permis să fac o comparaţie. Fără îndoială că. în desvoltarea 
istorică a lumii, nu se poate stabili un paralelism perfect in- 
tre etapele prin care omenirea a trecui, pentrucă un aseme- 
nea paralelism nu există, Aerepiind schema hegeliană, după 
care trăsăturile caracteristice desvoltării istoriei în omenire 
constă intro permanentă schimbare legată de elementul dis- 
pariției, moment în acelaşi timp al crearii unor noi forme de 
vieaţii, respingem ideea unor identificări mecanice. Cu toate 
acestea există asemănări care trebuesc subliniate. 

Decăderea societății sclavagiste, adică apunerea lumii gre- 
cești şi descompunerea celei romane şi-a găsit reflexul în 
predominarea unor curente filosofice, bine precizate, 

In primul rînd, cu Enesidemus și Sextus Ppi. 
triumfă scepticismul. Acest scepticism nu are nimic din sta- 
rea de turburare și de frămintare pe care o intilnim la Hume 
si care a fost deschizătoare de noi ptspective în gîndirea fi- 
losoficii. Scepticismul grec din nltima epocă este recunoaste- 
rea neputinjei de a pătrunde esența lucrurilor. Este recu- 
noaşterea unei slăbiciuni și acceptarea ei. ) 

Cel de-al doilea curent dominant este neoplatonismul 
care atinge epoca lui de glorie cu Plotin. Caracteristica neo- 

latonismului este amestecul teosofico-mistic în care se Im- 
ină doctrinele teologice și superstiţiile imprumutate Orien- 
iului, cu doctrinele filosofice platoniciene. Ceca ce caracteri- 
zează neoplatonismul este puternica lui latură mistică. 

Se ştie că în epoca Evului Mediu, gina filosofică a 
fost total subordonată religiei. lar „pro lemele filosofice se 
pun în funcţinne de destinul omului. astfel cum îl concepe 
crestinismul” (Brehier). La sfirsitul epocii medievale, adică 
către apusul lumii servagiste, gindirea filosofică îmbracă o 
anumită haină. Scoala nominalstă a lui d'Ocam se caracte- 
rizează prin simplism. dar nu mai puţin prin scepticism- 


Wh 3 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


34 


Pentru d'Ocam şi învăţăceu lui, adevărurile care nu pot fi 


demonstrate devin din ce în ce mai numeroase, Dar nu mai 
puţin caracteristic pentru această epocă de lichidare a unui 
regim care-și plasează începutul încă în secolele 14 şi 15, este 
recrudescenţa misticismului, Sursele de alimentare ale misti- 
cismului sunt diverse. Insăşi protestantismul il promovează. 
Intreaga epocă mistică din acel timp este 
lni Fefarde, Ruysbroeck și Gerson. , 

Este îniîmplätoare găsirea unor elemente caracteristice 
pentru aceste două sfirşituri de opocă istorică aproape iden- 
tice cu elementele predominante pe care le găsim în gindirea 
filosofică contemporană, inclusiv in cea rominească? Fără 
indoială că nu. De sigur, există deosebiri esențiale in ce pri- 
veşte structura economică pe care sau fat snprastruciural, 
în toate aceste trei epoci, sistemele de gindire și curentele 
filosofice. Societatea sclavagistă a dispărut. descompunindu-se, 
de aceea şi gindirea filosofică a trăit un proces similar, fiind 
eliminată de religie. In e servagistă, ca și în epoca mo- 
dernă. societatea nu sa descompus, pentrucă în primul 
burghezia, în cel de-al doilea proletariatul preiau moştenirea 
trecutului. ducind spre progres întreaga omenire. Dar nu 
această latură ne interesează. 

Ceea ce voim să subliniem aici este faptul că toate epo- 
cile care marchează sfirsitul unei lumi îşi găsesc reflexul in 
sisteme de- gîndire, dacă nur identice, dar foarte asemână- 
toare. Explicaţia? Procesul gindirii filosofice ca parte din 
procesul întregii producjii ideologice a unei societăţi, deci 
ca fenomen de suprastructură. ic: 0 urmărit pentru a putea 
fi analizat şi cercetat ca reflex al unor stări şi fapte, nu de 
natură ideologică, ci de natură economică si socială, De aceea 
reponderența în gîndirea filosofică actuală a curentelor idea- 
isie, a formelor şi răspindirii agnosticismului şi scepticis- 
mului, apariţia misticismului dela formele voalate alo peg- 
sonismului, pină la filosofia existențială, poartă stigmatele 
unui sfirsit de epocă, care priveşte nu suprastructura, ci 
însăşi bazele economice şi sociale ale societăţii de azi. 

enirea însă nu acceptă să dispară în acest proces al 
depou mei totale. Curentelor mistice și sceptice, renun- 
țărilor la cunoaștere și cultivării tuturor formelor fideiste. 
proletariatul, purtătorul ideii de progres, le opune o nouă 
ierte e filosofică despre lume, după cum opune o nonă 
me de cercetare, stă concepție a lumii își păsa 
încadrarea în materialismul dialectic. care deschide largi şi 
vaste perspective gindirii omenești, Este concepția care stă 
astăzi drept bază lumii în devenire, lumii pentru a cărei în- 
făptuire toate forţele luminate şi progresiste luptă, cu toate 
armele materiale și cu toate resursele spirituale. 


LUCREȚIU D, PALRAȘCANU 


legată de numele 


CAZ 


NU DEPARTE DE 
MĂNĂSTIREA COZIA 


Nu departe de mănăstirea Cozia se află două case sin- 
guratice, unde două femei bătrine își au intemeiate sără- 
căcioasele și pustiitele lor gospodării. Intro după amiază de 
toamnă. una din ele se afla pe malul Oltului, cu ochii. roşii 


şi umilaţi, > y 
— De ce ai ochii roşii mătuşă? 
— De plins, maică. 


— De ce ai plins mătusă? 
> De foame maică. 
— Bărbat n'ai mătuşă? 
A murit maică. 
De ce a murit mătuşă? 
— De foame maică. s 
O chiamă Maria lui lon Fieruţ, ṣi bărbatā-su a marit 
de foame. Acum, pe malurile Oltului povesteşte această Im- 
timplare. Toamna se sfirșise e. pină ce porumbul nu 
apucase să se coacă, Aveau acolo, în spatele caselor, lanul cu 
porumb la care munciseră toată vara, Dar fusese o vară fri- 
gurbasă şi porumbul rămăsese verde. Zăpada l-a prins crud, 
intra unghia în el. făcind să-i musiească laptele sub coajä. 
Cum să-l macini, cum să-l măninci? - Aa 
Şi a început iarna mare şi grea, cu drumuri lungi prin 
troiene, după o sită de mălai, pe la călugări sau prin cătune, 
Bărbatul zăcea în pat. beteag, nu putea să se scoale, Cealaltă 
femeie era văduvă de mult. Erau numai ele două, şi bolnavul, 
După Crăciun, mălai n'au mai găsit aproape de loe. Atunci 
s'au vorbit între ele, şi ca s'a apropiat de bărbatul care zăcea: 
— Joane nu mai e mălai de loc, şi nu mai putem să te ținem 
şi pe tine. El a spus: — Bine Mario, şi, şi-a proplit ochii in 
tavan. A stat așa nemiscat trei zile şi trei nopii. fără să ag 
nimic. şi după trei zile a murit. Era slăbit rău de boală si 
de nemincare. Călugării l-au îngropat. | 
Acum. doar ele singure. femeile, au pus, din nou porumb, 
şi aşteaptă să-l culeagă la toamnă, dacă s'o coace pină nu 


i 
30 VIATA ROMINEASU À 


dă zăpada. Aceasta e povestea Mariei lui Ion Fieruţ, şi a 
vieţii pe care o duce, la picioarele munţilor. lingă trecerea 
sbuciumată a Oltului, nun departe de mănăstirea vestită a 
Coziei. 


lInäuutrul acestei mănăstiri, dreptunghiulară şi grea, se 
află lespedea de piatră sub care e mormîntul lui Mircea cel 
Bătrin. cu inscripția ei veche si simplă: Aici odihnesc rămă. 
șițele lui Mircea, Domnul Țării Rominești, adormit în anul 
1418. Pereţii mănăstirii sunt impodobiţi cu picturi vechi, in- 
chipuind scenele eroice și dureroase din primele timpuri ale 
creştinismului. Sfintul Petru e răstignit cu capul în jos, la 
Roma. alături de alți sfinți martirizați. Dar vin apoi sfinții 
războinici si răzbunători: unii calcă în picioare împărați 
romani, alții străpung cu sulițe lungi, balauri înfuriaţi și ne- 
putineioşi. Unii după alţii se înşiră în lungul pereţilor, sfinți 
tineri cu săbii în mină, sau sfinți bătrîni aplecaţi peste o 
carte, zugrăviți şi unii și alţii cu aceleaşi colori de purpură 
și aur. 

Afară. în pridvor, e închipuit în toate amănuntele lui 
infernul. Diavoli negri ş mici, cu limbă rosie lovesc cu biciul 
trupurile goale ale păcătoşilor. Unii dinire aceștia sunt in- 
ghițiţi de balauri groaznici, sunt fierţi în cazane de smoală, 
sunt împunşi de sulițe, sau aruncați de pe stinci înalte în. 
prăpastii adinci unde îi aşteapă noi chinuri, Femeia care 
și-a lăsut bărbatul să moară de foame, priveste aceste scene 
cu ochi încremeniți. Și nu sar putea spune dacă se teme de 
pedeapsa care o așteaptă. sau totul i se pare îndepărtat şi 
nesigur, faţă de infernul terestru. pe care ca îl cunoaşte, al 
nopţilor lungi, de iarnă. fără mălai, în mijlocul munţilor în- f 
troieniți. Pină tirziu, în vreme ce soarele apune peste dealuri, 
Maria lui Ion Fieruţ, cu un obraz de piatră, nedesluşit, pri- 
veşie scenele iptice, zugrăvite de meşteri vechi, pe zi- 
durile vestite ale Coziei, Pe urmă, buzele ci murmură cîteva 
cuvinte, ceva ca o rugăciune sau ca o teamă: 
s'ar coace pină nu dă zăpada. 


i GEO BOGZA 


TEROARE 
POEM PENTRU UN COR VORBIT. 


Am strabătul o țară 
Adincă, de groază. 

Am coborit pe-a scară 
Fără văzduh, fără pasări, 


Privelişti erau acolo 

Şi chipuri că'n cealaltă lume, 
ar stinse, «esfigurate, 

De-o groază [ără nume, 


Cădeam mai adinc, şin cădere, 
Scăpasem focul din mină. 
Eram o turmă bolnavă, 
Căzută 'nir'o groază nebună. 


Un murmur venea de ucolo, 
Izvoare du sînge, izvoare, 

Il auzeam pe nlunerec, 
Murmurul surd. de teroare: 


— Vin, vin să ne ia, pin să ne ducă 
Pumnul svienește, 
Limba ni-e grea. 
Carnea pe noi se usucă. 


— Vin, pin să mă ta, 
Pe front, în stepă, în moarte. 
Femeia mă fine de mină, _ 
Copilul întreabă: Departe? 


— Vin, pin să mă mine | 
In ocnă, în lagăr, in (arcuri, 
Și totuși oraşul rămine, 


În soare, cu piine, cu parcuri. 


VIAŢA ROMINEASCĂ TEROARE 
— Vin, vin să ne-arunce 
In gropi. în tranșee 'n cuptoare 
Cu torţe să-și lumineze 
Imperiul de neagră teroare. 


Si torțele luminară! 


Roade mustoase 
Pe nuci găunoase 
Vii mădulare, 

Pe spastici și ghiare, 
Pe spini și scuieți. 
— Mai dafi. mai aveţi! 
Se ridicau pe 'ntunerec si 

Din singe, fintini țişnitoare 
Si murmurul surd. în adincuri, 
Creştea din neagră teroare. 


-- De ce? 
Pentru cine? 
Foamea, chinul, exodul? 
Pentru cine pătimește norodul? 


-— Ce mai apem? 
Ce să mai dăm? 


— Puțin grîu în hambare, 
Un pumn de nădejde, 
Un pumn de soare. 


— Vi se pare! 
entrü noi măi avem 
Opari pe nțeleneşte Un singur blestem: 
Stăpinul lui putrezeşte 
In țarini străine. 
— De ce? 


Pentru cine? 


„Ca noi să [ugiţi, 
Ca lupii 'ncolțiţi, 
In lan, în pădure, 
In pioniți, în pure, 
In văgăună., 

i voi sauziţi, 
Noaplea, cum şuieră 
Groaza nebună: 
Vin, pin să ne ia, 
Vin să ne ducă“. 


Torte se-aprind, 
Mereu alte torţe, 
— De ce? 
— Pentru cine? 


Murmurul creşte, 
Nu mai e murmur, 
Loveșie, ne poruncește: 


— Destul! 
Am dat destul. 
Narodu-i sătul! 
De minciuni și teroare. 


Si oameni luptind 
Sădiră blestemul 
adinc, în pămint. 
Oameni căzind, 
Sădiră nădejdea 
Adine, în pământ, 


Ne-ascundem în case, 


nle Si ele-äu crescut, 
Fugim în päduri, 


Rodu-ä venit, 


In porumb, în e, Spicu-a cîntat 
In pioniți, în la vecini, Şi a fognit, 


Sub cerul de pară 
Vintu-a batut, 
Spicul a plins, 
Vintu-a bătut 
Spicul a ris. 

Spicul a ris, 

Sub cerul de vară: 


ar nu mai murim, prin străini 
SE nu vă mai dăm, 


Nimic! 


Am dat destul, 
Singe și vieafā, 
Pentru-o paiață, 


VIAȚA ROMINEASLĂ 


Si loamnä-i aici. 

Cu flamuri în bint 

Cu zările-a prinse 

Şi poamele dulci. N 

F risteţea pe umeri o ducen cintind, 
In toamna ar „cap cu flamuri în vint, 
Se tingue umbre 

Si martori vorbesc: 


— Eu, un soldat, 
Vin să vă spun: 
Un frate germän 
M'a lovit peste mini, 
Peste minile astea greu mutilate, 
Un frate german 
Wa soirlit de pe tren, i 
Din ultimul tren 
Gonind dela moarte. 


— Eu, un copil, 
Vin către voi, 
Cu ochii bătrîni, 
Cu pașii greoi. 
Trăiam întrun grajd 
Departe de țară, 
Tata și mama lucrau 
La groapă, afară. 
Săpau. 


lu mă dom în zăpadă. 
Eram cind căluț, cind mașină. 
Tropăiam împrejur, alergam, 
alergam în spre ce o să vină. 
atā aud mitraliera 
și fipătul mamei. 
ata și ceilalți cud, fără să jipe, 


Aud: „Să rămină ăi doi, s'acopere groapa”. 


Si mă ascund. 
Mă tirăsc, 


alunec de-a-lungul barăcii, 


şi fug n ure. 

Mă tirăse ca un şarpe bătrin, 

și ştiu tot. tot, despre moarte și vieață. 
Acum pol să pă 'noäf și pe voi, 

eu, căluțul, copilul, 

cum fuge drumu "ntre umbre, 

drumul îngust dintre două tărimuri. 


TEROARE 


— Si eu, o femeie, prea muli am trăit 
am trăit ati! 
ca să-l văd 
așa cum era, după ce l-au adus, 
așa cum eră, 
după ce-l chinuiseră, 


— Eu, un rănit, pin să pă spun, 
că moarlea-i mai bună... 

— Si eu, un bătrin... 

— Fu, din adine... 

— Si eu. 

— Şi eu. 


In toamna bogată cu flamuri în vint, 
roadele morții se clalină greu. 

Pe umeri. în marșuri, le ducem cîntînd, 
le ducem mereu, 


dar ele nu ne doboară. — 


Si bale-un vint din alte lumi. 

Si nine-a primănară, 

Copiii pin. 

Și pine-un ceas, 

cînd te oprești din drum şi-asculti: 
Mugurii rid altfel. Dar cum? 

Rì d dulce între ei şi crud. 

Mugurii rid de noi și spun: 


— Mogule, moșule. 

— Moşu-i un prost. 
Plinge și cîntă 
numai ce-a fost. 
Eu sunt doar mugur, 
o păpădie. 
Fără cuvinte. 
Cint ce-o să pie. 


Măduvă tainică sunt și deschis 

către [ăptură și către vis 

Intră drumețule ‘n horă şi-ascultă: i 
Izvorul își murmură “ndemnul la luptă, 
Si braţele crude, subțiri se ridică, 
se-apropie ‘ntre ele şi nu mai li-e frică 

şi nu le mai sperie nici arşifi. nici moarte 


4l 


e) 


VIAȚA ROMINEASCĂ v 


Si mugurii, tainicii, 
rid mai departe. 
Cu mina lor dulce 
de puf şi nălucă, 
pe căile soarelui, 
por să ne ducă. 


Inchide dar cartea, 

cea neagră și tristă, i 
Ascultă, drumejule, 

lumea există, 

te fulgeră dragostea, 

undue vint, 

tovarășii drumului, 

fovarășii sunt, 


MARIA BANUŞ 


PERSONALITATE ŞI INFLUENȚĂ 
IN LITERATURĂ 


Personaliiatea este condiţia de existență a oricărei li- 
teraturi care vrea să dureze. O privire înapoi peste literatura 
trecutului ne arată repede că epocile de sărăcie literară au 
fost tocmai acelea în care personalitatea. dinirun motivy sau 
aliul, a fost înnăbuşită. persecutată sau pusă prin constrin- 
gri diverse în neputinţă de a se manifesta. Fie că e vorba 

e epocile în care absolutismul politic interzicea libera des- 
voltare a spiritului. fie că e vorba de acelea în care colectivul 
se desvolta în dauna individualității, rezultatul a fost, în 
orice timp şi în orice loc, acelaşi: personalitatea literară a fost 


innăbușită. 


Fără indoială, activitatea literară continua şi în acele 
epoci dar producția literară era de calitate mediocră, fie că 
era prea legată de actualitatea imediată. fie că relua teme 
vechi, banale și stoarse, fie în sfirsit că era dirijată spre anu- 


mite scopuri din afara literaturii, 


personalitate literară se supune cu greu unor ase- 

menea condiţii. Scriitorul. prin firea lui nealimată și excep- 
(ională, respinge (sau ar trebui să respingă) prelucrarea ac- 
tualităţii imediate din pricină că nu are perspectiva în timp 
necesară oricărei creații literare. Niciun material omenesc 
care se desvoliă în timp şi are un începul și un sfîrşit nu 
poate fi prelucrat literar şi nu poate deveni subiect de crea- 
fie literară decît atunci cind între el și scriitor sa intins o 
perioadă oarecare de vreme — așa dar cind a început să intre 
în trecut; prezentul este un slab subiect pentru literatura de 
creaţie si asta o știe (sau ar trebui so ştie) orice seriilor, 
Reluarea vechilor teme oferă posibilităţi de creație mai 
mari, dar oare foate marile teme vechi sunt ele ingăduite în 
vremuri de consirîngere colectivă ca acelea de care vorbeam 
mai sus? De obiceiu, în astfel de vremuri, temele vechi care 
se reiau sunt, et pour cause! tocmai cele mai puțin prielnice 
unei interpretări originale și noi: sunt vechile subiecte comode 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ 
şi inofensive, permanente de sigur dar prea înguste pentru o 
desfăsurare mai mare de aripi, drimbe eterne, dar drimbe, 


În ce privește dirjarea în afara literaturii a activităţii 
literare. aceasia se opune hotărît lucrului literar vrednic de 
acest nume, O literatură dirijată în modul acesta este menită 
să se istovească după oarecare trecere de vreme şi să piară 
ca literatură de creație — chiar dacă ea continuă să existe 
ca mijloc de exprimare a unor adevăruri ce nu au de aface 
nimic cu fenomenul literar. 

„Numai talentul nu poate face un scriitor”, spune 
undeva Emerson. Și tot el adaugă: „Trebue ca în dosul 
cărții să fie un om, o personalitate care, prin naștere şi Ca- 
litate, să garanteze lucrurile scrise”. 

Afirmația lui Emerson este de sigur absolută. Ea se re- 
ferä la marile culmi ale scrisului literar. Dar scrisul literar 
numără puţine culmi și numără în schimb multe plaiuri mi- 
nunate si multe agreabile văi. Acestea nn trebuese uitate și 
privite cu îngimfată îngăduință, 

Sunt cunoscute versurile in care Goethe afirmă valoarea 
personalităţii: 


Popor şi slugă şi învingător, 

Cu toţii spun în orice vreme: 
Cea mai mare fericire a oamenilor 
E numai personalitatea. 


Goeihe în versurile acestea nu face din personalitate un 
apanaj exclusiv al culmilor. Personalitatea, în sensul pe care 
îl dă el, înseamnă ceea ce este propriu fiecărui om ca individ 
si nu ca membru al colectivităţii, înseamnă aşa dar indivi- 
dualitatea umană care se opune topirii în colectiv. In acest 
sens generic are o personalitate orice om, adică, mai exact, 
orice om care are conștiința individualităţii lui. Cind vorbim 
de personalitate suniem ispitiți să ne gindim la personalitatea 
de calitate, la individul excepţional, la culmi. Dar nu numai- 
decit la culmi sa gindit Goethe cînd, în strofa următoare 
celei citate mai sus. din Divanul oceidental-oriental, spune: 


Cind nu-ţi uiţi de tine însuţi: 


; 


Orice vieaļjă este bună i 


Poţi să pierzi în vieajă totul, 
Numai să ramii ce ești, 
Este de sigur aici un principiu de vieaţă cu o valoare 
umană generală şi pe care omenirea poate san nu să-l urmeze, 
upă cum suflă vintul vremii, În literatură însă, fie că e 
vorba de culmi, fie că e vorba de plaiurile şi de văile atit de 
preuite şi de plăcute, versurile de mai sus exprimă o n 
riguroasă şi severă care trebue să fie urmată cn sfinţenie de 


| 


PERSONALITATE ȘI INFLUENȚĂ ÎN LITERATURĂ 45 


orice senitur, Scrisul literar nu poate exista fără respectarea 
acestui principiu de existență care este libera desvoltare a 
personalității — valoare, cel puţin în literatură, permanentă. 


* 
+ * 


Puterea de influență a unui scriitor nu e de loc direct 
proporțională cu vigoarea personalităţii lui. Un Victor Hugo 
a putut face ă. un Stendhal însă nu — cu toate că şi 
unul şi altul an avut o personalitate originală si puiernică. 

Secretul intinenţei unui seriilor trebue căutat în altceva 
decit în calitatea personalităţii şi a operei Îmi. Mai mult chiar, 
se intimplă ca dintr'un scriitor să aibă influenjă tocmai ta- 
tura de suprafață, insusirile lui de răsunet nu acelea de esență 
mlincă. 

E drept că în asemenea cazuri, avem de a face cu imitații 
mai mult decit cu o influenţă. Lmitaţia, de obiceiu, se exer- 
cită prin copia însușirilor exterioare, repede accesibile, prin 
implant tonului, prin reproducerea manierei formale, a de- 

iilor de îmbrăcăminte nn a celor de conţinut. Este un fe- 
nomen de acceaşi natură cu moda. 

Influenţa se exercită în adine și prin calităţile esenţiale, 
de conţinut. Pentru ca o personalitate să poată exercita o in- 
fluență, este neapărată nevoie de un teren prielnic, de un 
public care să i se potrivească, un public găta pregătit, în 
stare să fie influenţat şi care să înfățişeze condiţiile favora- 
bile exercitării unei influențe. Cu ale cuvinte. personalitatea 
nu-si creează întotdeauna singură mediul prielnic influenţei 
pe care o exercită, Aşa se explică pentru ce sunt scriitori care 
isi exercită influent aabia după moarte, Stendhal. mort în 
1542, a fost înțeles şi gustat după 1550, epocă în care disp- 
ruse moda romantică Jomisanik în eine cînd el trăia, (Zic 
moda și nu starea de suflet romantică. devarece aceasta din 
urmă există mereu, face parte din modurile esențiale, poe 
nente. de vieaţă sufletească, indiferent de epocă si de loe). 

Ibrăileanu a arătat pe vremuri în chip hotăritor cum 
şi de ce curentul eminescian a apărut abia după moartea 
lui Eminescu: Societatea în stare să-l înțeleagă Eminescu 
şi prielnică deci influenţei lui nu apăruse încă pe vremen 
cind Eminescu era în vicață: iar atunci cînd, după moartea 
lui Eminescu, terenul prielnic influenței lui a apărut, Curen- 
tul eminescian n'a însemnai aliceva decit că o generație în- 
treagă s'a recunoscut pe sine în Eminescu. “a oglindit în el. 
dar această oglindire n'a fost provocată de Eminescu ci de 
condițiile de desvoltare ale societăţii rominești și de o anumită 
atitudine a intelectualilor romîni de după 1550, atitudine pe 
care Eminescu o avusese dar pe care nu personalitatea hai 
o impunea acum generaţiei care venise după dinsul. 


H VIAȚA ROMINEASCĂ 


Sunt mari şi viguroase personalităţi literare care, deşi 
permanente ca prezență în istoria literaturii, Wajung să 
răspindească o influență de mare întindere. Acestea sunt 
mereu luate de el dar nu creează curente. Flaubert este 
reprezentantul strălucit al acestei speje de scriitori. De multe 
ari, se poate întîmpla ca scriitorul care a exerciiat la un mo- 
ment dat o influență puternică din cauză că a găsit terenul 
prielnic şi vast trebuitor, să fie mai puțin cunoscut și chiar 
uitat mai repede decit acela care, deși na dat numele lui 
unui eurent, găseşte totuşi, cu fiecare nouă generaţie, un mu- 
măr restrins. dar același mereu, de suflete prielnice înriuririi 
lui. Bandelaire, cred, ilustrează acest soiu de influenţă, nu va- 
stă dar permanentă. 

+ 
kd * 


Căutarea şi stabilirea influențelor in opera unui scriitor 
formează una din preocupările cele mai des întilnite în critica 
literară. dela simpla cronică pină la studiul de literatură com- 

arată, Dacă în acesta din urmă cercetarea influențelor este 
ăcută cu chibzmială și cu prudenţă, pe bază de informaţii 
vaste si de comparații amănunțite, în schimb cînd e vorba 
de critica zilnică, preocupată de actualitate, stabilirea in- 
flnenjelor se face de cele mai multe ori în grabă, pe temeiul 
unor simple impresii, a unor asemănări care nu întotdeauna 
se datorese unei influențe adevărate. Greselile în acest do- 
meniu sunt foarte uşor de făcut, lar cînd reaua credință se 
amestecă și ea, atunci rezultatul e detestabil. 

Cercetarea influențelor şi stabilirea lor este o operaţie 
delicată care cere crudiţie, gust, inteligență, discernămiînt, 
imparțialitate, Nu rareori, ceea ce pare o influenţă la prima 
vedere este. atunci cînd adincești puţin lucrurile, o înrudire 
san o analogie sau o coincidență san o asemănare care izvo- 
răște dintro cauză comună dar nu dintro influentă, Impre- 
jurări asemănătoare sau înrudiri temperamentale pot provoca 
în doi scriitori îndepărtați în timp si în spaţiu reacții identice 
şi deci similitudini care n'au nimic de a face cu vreo infleunță 
oarecare exercitată de unul asupra celuilalt, 

In broşura sa La liltérature comparée, excelentă expu- 
nere, condensată și clară, a blemelor și metodelor litera- 
turii comparate, Paul Van em dă un exemplu ilustru 
în această privință, In 1595, Jules Lemaitre, critic subtil dar 
şovinist. alarmat de renumele lui Ibsen pe care nu-l gusta 
şi nici nu-l pricepea, tăgăduia acestuia orice originalitate și-l 
acuza că a luai toate ideile lui sociale şi morale din George 
Sand. Georg Brandes, prieten si „intim confident al tinereții 
marelui Norvegian, răspunse lui Lemaître că Ibsen 'nu ce- 
tise niciodată pe George Sand”. Și Ibsen şi George Sand, 


PERSONALITATE SI INFLUENȚĂ ÎN LITERATURĂ 47 
peste deosebirile de loc, de timp și chiar de lire. au agitat 
idei care circulau prin toată Europa, pe la mijlocul secolului 
al nouăsprezecelea. 

Tot Van Lieghem citează ca exemple de „similitudini 
fără influență” apariţia bruscă a romanului rustic în Ger- 
mania, Franţa, Elveţia și Anglia, între 1840 si 1850. 

Incă și mai interesante sunt înrudirile temperametale 
care se pot observa la scriitori, unii din epoci diferite, alții 
contemporanii, fie că au avut, fie că nau avut cunștință 
unii de alţii. Este evident. de exemplu. că inire Edgar Poe și 
Baudelaire. inainte de a fi vorba de o influență a celui dintii 
asupra celui de-al doilea, este vorba de o înrudire adincă, 
Intro scrisoare, Baudelaire a notat această înrudire, această 
regăsire a lui în Poe: 

„In 1846 san 4547!) am cunoscut citeva fragmente din 
Edgar Poe. Am simţit o comoţie ciudată. Fiindcă operele sale 
complete nau fost adunate decit după moartea lui, întro 
ediţie unică, am avut răbdarea să intru în legătură cu cîţiva 
Americani care locuiau în Paris ca să împrumut dela dinsii 
colecţii din ziarele ce fuseseră conduse de Edgar Poe. Și 
atunci am găsit, crede-mă dacă vrei, poeme și nuvele a căror 
idee. vagă însă si confuză, rău ordonată, o avusesem și €n 
și pe care Poe ştiuse s'o combine și so ducă la perfecțiune”. 

Nu trebue considerată drept influenţă o simplă remi- 
piscență izolată. Din faptul că un vers dintrun poem al cu- 
tărui poet aduce aminte, prin ton. de versul unui poet ante- 
rior, nu trebue să se tragă concluzia generală că există o 
influență, mai ales dacă poemul în totalitatea lni se dleose- 
beste, prin fond şi ton, de poemele portului mai vechiu. Și încă 
nu e sigur dacă nu este cumva vorba de o coincidență. 

Tonul asemănător la poeţi din generaţii deosebite aparține 
de multe ori unui fond poetic tradiţional. perpelual și ex- 
ploatat de temperamente uneori profund diferite între ele. 
Alteori. aceeași atitudine poate da loc la similitudini de ex- 
presie, chiar de ton. A i A 20 li 

Unde începe inlluența și se fireste înrudirea? Che- 
stiune destul de delicată. ereu de lămurit printr o definiţie 
sau printr'o explicaţie generală. aplicabilă, fără Eni e a 
chip statornic. în toate cazurile. In literatură, origina pre r 
absolută nu există, nu poate exista (cum nu există de altfe 
uicăiri). Niciun scriitor nu scapă de influențe, Originalitatea 
consistă în asimilarea totală a aj ici or, în modifica- 
rea acestora prin adăugirea unui ferment personal. Pentru - 
percepe existența acestui ferment e nevoie de mu s or s 
consideri opera în totalitatea ei. personalitatea întreagă a 


1) Epocă la care o bună parte din poemele cla rani earneturistice din 
Lea jlewna du Mael eran serie, 


45 VIAŢA ROMINEASCĂ f 


scriitorului, nu un fragment izolat. Un vers, chiar un 
care parcă sună la fel cu alf vers sau alt poem din alt 
nu dovedeşte numaidecit o influență. Asemănările întimplă- 
toare, acelea tare provin din înrudiri temperamentale sau 
acelea care rezultă din cauze comune irebnese bine deosebite 
de criticul cinstit şi conştiincios. 

Influenţa, curentul stîrnit de o influență sunt fenomene 
lrecătoare — re trecătoare, Pi itatea rămine chiar 
după ce a pierit influenţa pe care a răspindit-o. Curentul emi- 
nescian aparține acum istoriei literare. Influenţa lui Emi 
nescu asupra poeziei de astăzi e nulă. Totuşi, cintecul lai 
Eminescu, expresie a personalității lui, răsună şi azi tot ati 
de pur pentru cine vrea să-l asculte, deși nimeni, de mult, 
nu-l mai imită, } 


AL. PHILIPPIDE 


PR 


IDEI POLITICE IN 
CERCETĂRILE LINGUISTICE') 


N'am de loc intenția să mă opresc asupra tuturor mo- 
mentelor sau măcar a unora din momentele în care repre- 
zentanţii mai muli ori mai puţin autorizaţi ai linguisticii au 
crezut că pot, ba chiar că trebue să studieze limbajul uman, 
in diversele lui aspecte concrete, pornind dela anumite criterii 
adeseori străine de spiritul științifice şi pe care, în li unui 
termen mai potrivit, eu înțeleg să le numesc politice”), 

Cam din a doua jumătate a veacului XVIII încoace, 
astfel de criterii se fîntilnese mereu la gramatici și linguişti, 
indiferent de locul unde şi-au desfășurat activitatea şi de 
limba pe care au cercetat-o. Punctul culminant a fost atins, 
cred. în epoca romantismului (mai ales a celui german), cînd 
facultatea de a vorbi era considerată drept produsul unor ne- 
buloase adincuri sufleteşti, strîns legate nu numai de psiho- 
logia, ci și de fiziologia popoarelor care utilizează idiomele 
respective, 

Urmarea logică a unei asemenea concepţii era neglijarea 
aproape totală a elementelor comune tuturor limbilor, sau 
măcar celor înrudite genealogic, și exagerarea. ba exallarea 
particularităților specifice ale fiecăreia, pentru ca din ele să 
se tragă concluzii de psihologie etnică, menite a separa în 
mod strict un popor de celel - 

Aproximativ în aceeaşi vreme, dar avind un punct de 
plecare diferit. sa ivit la noi enrentul latinist, care căuta în 


i) Comunicare cetită, In Kiun de 14 Deceanvrie 1944, la Socintatea Ro 
mină de Lingvistică. X à A 

7} Tu împrejurările actuale. uu studiu cu cel de față or risca să fie groit 
ințelea. D-1 Profesor lorgu Iordan anulizoază uei lucrarea unul linguist nazist, 
care aşează, ca fundament al științei limbii, fenomenul rasei. D-i Iordan critică 
felul cüm acest nntor introdnor politica în stiință, Am zis: „telul, chei fetal 
paliticel este defectuos. Linguistica, exart en yi politica, este o știință socială. 
si discăplinele sociologie pot gi chiar trebue să-şi dea un mniual comeure. De 
altied cetitornl va regăsi această problemă în prezentul număr al acestei reviste, 
ta rubrica „Miscellaneu”, wob titlurile: „Politică yi stiință” yi „Politiră şi 
linguisticà", N. R, 


s50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


limba rominească martori vaforabili unui proces politie de 
lungă durată cu privire la ținuturile de peste Carpaţi. Pen- 
tru ca mărturia să aibă toată tăria necesară unei cauze atit 
de drepte şi de nobile, se cerea înlăturarea tuturor elemente- 
lor care-i puteau sdruncina temeiurile, Intreaga stăruinjă a 
latiniştilor mergea în această direcţie, pe care o continui. 
între alții, sub un aspect aparent deosebit, Eliade-Rădulescu, 
foarte interesant pentru discuția noastră, prin faptul că-și 
manifestă cu toată sinceritatea temerile și scopurile. In ochii 
lui, orice cuvînt slav era, cel puţin virtual, un dușman al 
neamului nostru, fiindcă pleda sau putea pleda împotriva in- 
tereselor naționale permanente ale acestuia. 

Oricit de ciudate ni sar părea astăzi asemenea idei şi 
atitudini, ele sunt mai puţin absurde decât suntem dispuşi să 
le considerăm. La romantici intervenea, destul de vag și, în 
orice caz, neștiințifie. o idee pe care n'o con nă nimeni în 
momentul de faţă, cînd este vorba de gruparea popoarelor în 
familii după apartenenţa lor istorică: i că singurul mijloc 
mai mult ori mai puţin acceptabil de a stabili înrudiri etnice 
este să ne intemeiem pe limbă. Avem astfel popoare romanice 
(sau neolatine), popoare germanice, popoare slave, etc.. adică 
colectivități umane care vorbesc respectiv idiome romanice 
(sau neolatine). germanice, slave, etc, O confuzie între limbă 
şi naționalitate, confuzie posibilă ṣi chiar valabilă, nu numai 
fiindcă un criteriu mai ştiinţific pentru clasificarea neamuri- 
lor de oameni, cind aceasta ni se pare necesară. na putul li 
găsit, ci şi din altă pricină: limba este factorul psihice cel mai 
caracteristic şi, deci, cel mai important în vieaţa colectivită- 
ților omeneşti; ea este purtătorul şi totodată creatorul culturii 
în sensul cel mai înalt al acestei noțiuni, aşa că, oricit ar 
semăna în fundamentele lui sufletul uman de pretutindeni 
şi din toate timpurile, forma de exprimare cea mai desă- 
virșilă, cea mai unitară a acestui suflet, care este limba, di- 
feră totuşi dela un popor la altul mai puternic decit alţi fac- 
tori constitutivi ui psihologiei etnice și alcătueşte, deci o ca- 
racieristică deosebitoare, un semn distinctiv vizibil pentru 
oricine, 

Afară de aceasta, intervenţia ideilor politice în studiile 
linguistice avea la bază o concepție naționalistă despre lim- 
baj. Fiind, cum se credea pe vremuri, un produs al raţiunii 
omeneşti, ca atitea alte creaţii ale vieţii sociale, limbajul 
poate și chiar trebue, la nevoie, să fie modificat de aceeaşi 
rațiune, conform normelor ei de funcţionare logică. Evident 
că acest punct de vedere nu-l mai poate invoca şi susţine 
nimeni în momentul de faţă. 


IDEI POLITICE ÎS CERCETĂRILE LINGUISTICI 31 


Dar, precum am afirmat deja în treacăt, nu la astfel de 
lucruri m'am gindit, atunci cînd ani luat hotărirea să arbo- 
rez chestia enunțată în titlul comunicării mele, Am avut în 
vedere o doctrină recentă, la baza căreia stă, mi se pare, 
aceeasi mentalitate romantică de acum un veac și mai bine 
(unii linguiști vorbese chiar de neoromantism, cind se referă 
le ea), întru cit exaltează specificul etnic reprezentat prin 
limbă. dar care altfel lucrează pe cont propriu şi urmăreşte 
scopuri politice foarte clare pentru oricine (ceea ce nu se 
poate constata la romantici). Ea este produsul prin excelenţă 
al atmosferei morale, care a dus la doctrina rasistă, cuno- 
seută atit de bine, sub diversele ei aspecte, din ultimii 13—20 
ani. 


Idei rasiste la linguiştii germani, — căci, spre onoarea 
disciplinei noastre, numai intre Germani sau putut ivi și 
răspindi asemenea aberaţii ştiinţifice — a constatat uşor 


oricine a urmărit, fie şi fără vreo intenție specială. publica- 
fiile de specialitate. mai cu seamă de pe la 1954 incoace, 

Asifel sau găsit învățați aparent serioşi caro să Cerec- 
ieze conceptul de „Fiihrertum”. aşa cum se exprima el lin- 
guistic din cele mai vechi timpuri şi pină în zilele noastre. 
Alţii. ocupindu-se de etimologia adj. deutsch, precum și de 
condiţiile în care sa născut acest cuvint, au escoperit, cu 
mare satisfacție de ordin national. adică naţionalist că ori- 
ginea lui locală trebue căutată în nordul Franţei, jar nu 
între hotarele etnice actuale (nici chiar ale „Marelui Reich 
German“), ceea ce însemnează că dincolo de Rin elementul 
germanic a fost, în primele secole ale evului mediu, mai pu- 
ternie decit dincoace de acest fluviu și că. prin urmare (con- 
cluzia o trag eu şi, odată cu mine, orice cetitor), drepturile 
Germanilor asupra jumătăți nordice a Franţei sunt indiscu- 
tabile. Vechea revistă Wörter und Sachen, care, timp de peste 
20 de ani, wa avut niciun fel de preocupări politice, cu atit 
mai puţin rasiste, si-a schimbat din temelie programul şi 
atitudinea, spre a se conforma tendinţelor nouă care $ sp 
neau cercetările antropologice, istorice, eie., lar cine a pa m 
cipat la congresul internațional de linguistic ținut, în aa 
la Copenhaga îşi aminteşte discuţia aprinsă care A ete par 
după comunicarea unuia din delegaţii germani oficia d 20 
Weisgerber}, datorită tocmai conținutului si caracterului 
vāģlit rasist 1). . 


— 


o adevărată specialitate din proble- 
politici, de pildā „limba maternă” 
vonshnlerată ca „iape, 


1} De altfel acest linguist mi-a fácut 
mele care se pretează oarecum la propagandā A 
sau situatia graiurilor bretone si ale Bretonitor. 
imâuntrul sutul si poporului francez. 


VIATA ROMINEASCĂ 


52 


Un fapt, mai direct legat de noi Rominii prin obiectul, 
ca şi prin reprezentanţii cercetărilor ce i sau consacrat, estè 
următorul: cunoaştem toţi stăruința neobosiiă și suspectă a 
unor savanți germani de a găsi, cu orice pre cuvinte germa- 
nice. multe şi importante, în limba romînă. Pentru ca amorul 
nostru propriu să He măgulit inir'o largă măsură. sa pus 
această chestie în relaţie cu aceea a continuității elementului 
romin în Dacia, ca pe vremea lui Roesler: dacă poporul ro- 
minese s'a format la nordul Dunării şi a trăit acolo fără in- 
trerupere, limba lui are, trebue să aibă cuvinte vechi ger 
mane, fiindcă în Dacia s'au aşezat, pentru o bucată de vreme 
sau pentru totdeauna (cazul Gepizilor), triburi germanice, 
Prin urmare, cu cît mai puternică influența germanică asupra 
limbii noastre. cu atît mai solidă teoria continuității Astfel 
sa născut o adevărată „Îrăție” ştiinţifică romino- germană 
(alături de cea politică și militară) între linguiştii romini pare 
lizani ai continuității (toți Ardeleni și germanoțili) de o parte 
şi linguiștii germani susținători frecvenți ai imprumuturilor 
germanice în lexicul rominese, 

“Dacă exemplele date pină aici sunt cazuri oarecum spo- 
radice, în sensul că nu avem a face cu un sistem propriu zis 
acela asupra căruia vreau să insist ceva mai mult (şi care 
m'a determinat să tratez acestă chestie) prezintă o impor 
tanță dkosebită si plină de semnificaţie, tocmai prin faptul 
că linguistul în discupo sa străduit să înjgh o doctrimă 
mărturisit rasistă, cu aplicație la studiile linguistice, Este 
vorba de Edgar Glisser. ‘Einführung in die rassen- 
kundliche | T arang aara Kritisch-historisehe Untersuchun- 
gen, Heidelberg 1959. Această carte, nu prea voluminoasă, 
poate fi privită ca un produs colectiv, în sensul că ra repre- 
zintă concepția unui mare număr de linguisti germani, con- 
taminaţi toţi mai mult ori mai puţin de spiritul care pusese, 
la un moment dai, stăpinire pe o bună parte a intelectualilor. 

“europeni. Apariţia e în 1959, anul cât abaone războiul, 
chiar dacă nu-i decit o simplă coincidență, este mai mult decit 
simptomatică. 

lată. mai intii, citeva citate dintre cele mai caracte- 
ristice. „Structura unei limbi, cu toate fenomenele ei. rep 
zintă exemplul cel mai nobil despre puterea creatoare A 
spiritului rasei” (p. B). — „Fenomenele | i 


inguistice devin, a 

ar, cu adevărat forma peer a voinţei colective 
neant; de popor, în ral a voinței colective cu rădăcinile 
crescute în ea (p. 24). — „Aceasta spune puţin pentru lingui- 
stul care, inainte de toate vrea să, vadă în limbä impulsurile 
rasiale ale originii și evoluției ei“ (p. 29). — „O educaţie 
linguistic orinduită pe baze rasiste va trebui să desbată 
problema de'a lămuri, cît mai pătrunzător, profunzi 


| 


IDEL POLITICE IN CERCETĂRILE LINGVISTICE 553 
istorică a ideii de rasă şi de a forma conştiinţa pentru această 
profunzime istorică a sufletului rasei în bunul cultural lingui- 
sic al prezentului” (p. 51). — „Căci noţiunea de rasă nare 
mimic comun cu noţiunea lamarckiană de „mentalitate... 
(p. 53), — mu metoda comparativă jin linguistică] participă, 
asa dar, întro măsură considerabilă la desvoltarea piginilor 
antropologice *) ale existentei noastre” (p. 55). — „Intrebarea 
despre patria plină de interes totalitar a noțiunii „limbă” 
duce totdeauna direct la lorţele creatoare ale istoriei omenirii, 
la problema de substanţă a spiritului determinat de singe, 
la noțiunea „rasă“ (p. 05). — i de a alcătui o 
gramatică rasistă nordică!) faţă de care grama- 
ticile diverselor limbi indocuropene ar apărea apoi ca aspecte 
izolate ale ei *)* (p. 78). — „Popor şi rasă sunt si rămîn asi- 
fel pentru noi scopurile ultime ale cunoaşterii chiar și, ba 
incă mai ales. în domeniul de cunoaştere a! filosofiei lingvi- 
stice”. — „A nu astupa urechea la glasul singelui care creează, 
cind e vorba de spiritul limbii, nu este de loc o nebunie. Dim- 
pă, nebun este acela care nu înțelege sau iăgădueșie va- 
rile spiritului determinate de singe” (p. NT). — „De acetu 
este logic să legăm întrebarea despre impulsurile uman crea- 
toare ale structurii limbii de întrebarea: ce este fraza 
din punet de vedere ant ropologie?”) (p. 90) — 
„„Căntăm calea unei deriväri fireşti a naturii frazei si a 
speciilor acesteia din comportarea spiritual-sulletească deier- 
minată de rasă” (p. 99). Privită astfel, forma interioară a 
enunțării indogermanice ne trimite la ceva și mai originar, la 
o atitudine spirituală mistică, pe care o putem. în definitiv, 
pune împreună cu mitul natural al zeului Odin. cel a toate 
pătruuzător si stăpinitor al naturii” (p: 140). EN 
Deja unele din aceste citate vădesc atitudinea politică 
a autorului nostru față de problemele linguistice: de vreme ce 
vede în limbă un produs al rasei (concepută mai muli anino- 
lome decit spiritual). este fatal să translorme linguistica 
intro disciplină politică. ceca ce recunoaste p. 52, unde 
declară fără înconjur: -Linguistica este. cum cred că a arătat 
discuția noastră. o ṣstiinjä politică”, Dar chiar si fără o astfel 
de afirmaţie. impresia ca să nu sputi convingerea eetitorului 
atent oste că Glăsser a înțeles să serie o lucrare politică, nu 
una științifică. Anumite aprecieri şi păreri aminlese. mai ct 
seamă prin stil. unele articole de gazetă. De €x.: „trebue 
să tragem concluzia că există un ȘI nur!) adevăr š o 
singură! cunoaştere exactă. dar nu orice neam de oa- 
it Sera Bes 


a... 


ty Subliniat de Giiaser. 

t Această părere este u Jui 
Falzea, Munchen 1933. 

3j Subliniat de minë. 

t} Ruhlininat de antor 


H. F. RK. Günther, Ressonktundo drs dentychon 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ i 


meni este capabil să cerceteze adevărul și să descopere cu- 
nvaşterea exactă” (p. 12). Convingerea că unele popoare (sau 
rase) sunt superioare, iar altele inferioare apare, sub altă 
formă, şi la p. 14 „este evident că nn toate speciile spiritului. 


uman sunt ori an fost egal de apte pentru cunoașterea ade- | 


vărului și dominarea creatoare a realității". | 

Urmează afirmaţii cu caracter politic şi mai vădit (dacă 
se poate): „Acesta este ecoul clar liberalist al concepției filo- 
solice despre limbă“ (p. 31). — „cunoscutul principiu ega- 
litar al socialismului liberalist..." (p. 33). — „Contra acestei 
interpretări a trebuit să reacționeze o concepție linguistică 
marxist-negativă” (p. 37). — u.. a pune noțiunea de „repre 
zentare” în legăinră cu vechile idei germanice despre comu- 
nitate şi „efie“ |= Fiihrertum|” (p. 38). — «Și deja el 


[Schopenhauer] cerea, foarte hotărit, o filosofie care să fie 
mai mult și altceva decit o „filosofie iudaică” (p. 62). — De 


aceea destinul social al limbii este acela al purtătorului ei. 
omul, şi, întocmai ca acesta, legat de formă. Este destinul 
formei întipărite care se desvoltă vic, acel destin, aşa dar, 
în faja căruia rămin de rusine luată sociologia pură şi toată 
ipocrizia egalitară masonică” (p, 07). — spaţiu vital spi- 
ritual...” (p. 79). — „Dar tocmai și în domeniul limbii un gust 
sigur şi o judecată condusă de simţire sănătoasă am recuno- 
scut totdeauna imposibilitatea asimilării, în sens organic, a 
Evreilor” (p. 86). — „Dacă Ginther recunoaște în crearea 
verbului indogermanic o „intervenţie a spiritului în fenome- 
nul cosmic”, iar în aceasta, prospețimea spiriiuală și spiritul 
ofensiv ul omului nordic, atunci noi putem vedea, în această 
prospețime ofensivă a perceperii. și calitatea fundamentală 
care a făcut pe omul nordic capabil de a cercela în mod crea- 
tor natura” | p. 159), 

Stăpînit de o asemenea concepţie, autorul nostru inter- 
pretează, fireste, diverse fapte lingmistice altfel decit prede- 
cesorii săi, infectați de liberalism, indaism și marxism, Ast- 
fel modificarea semantică a termenului pentru „doi“ din 
idiome indoeuropene (grec, 8, lat. dis) dela „dualitate” la 
„rău, neplăcut, etc.” se datorește, după Gliisser, ideii că 
amestecul de rase, popoare, etc. (= dualitate!) trebue să aibă 
consecințe rele pentru rasa ori poporul care se amestecă! lată 
propriile sale cuvinte (p. 21): „că pentru gindirea primitivă 
a popoarelor indogermanice ideea unei îngemănări, a unui 
dualism, era, din capul locului, legată de problema propriului 
mod unitar de a fi. că dualismul, desfacerea, prin amestec 
rasial, de pildă, însemna, pentru gindirea primitivă indo- - 
germanică, păcatul originar”. În același chip explică el sensul 
peiorativ al prefixului german miss-, pentru care punctul de 
plecare va fi fost de asemenea ideea de amestec rasial, 


IDEI POLITICE ÎN CERCETĂRILE LINGINSTICE 55 


Vorbind despre influența germanică asupra popoarelor 
romanice, Glässer se opreşte, între altele. asupra faptului 
că în Chanson de Roland calităţile spirituale sunt apreciate 
cu un singur adjectiv, acela de „mare, pentru a afirma 
(p. 56): „De aceea mare” a devenit expresia occidentală 
pentru anumite atitudini sufleteşti, fiindcă — să ne amintim 
gi de cunoscutul epitet al lui Madison Grani! — purtătoare 
şi vestitoare a acestei atitudini sufleteşti este în Occident 
tocmai „marea rasă - RR 

Tot rasial interpretează acest excepțional linguist înlo- 
cuirea noțiunii „impārat” prin „împărăție . precum și cele- 
bra formulă a lui Ludovic XIV „Letat Cest. mor. Găsim 
aici, precizează el, ideea reprezentării, a_„sefiei”, care-i de 
origine occidentală, adică germanică (p. 3i- -38). lar expre- 
siile metaforice. loarte curente de altminteri, White House 
(= preşedintele Statelor Unite sle Americii de Nord). Wall 
Street i=— bancherii, ete, americani), Wilhelmstrasse (— mini- 
sterul de externe german), Quai d'Orsan | = ministerul de ex- 
terne francez) sunt explicate (p. 45) ca efect al ideii despre 
„geniul locului”: principala instituţie dintrun. domenin de 
activitate este numită după locul unde se află ea nu pilti.o 
simplă figură de stil, ci ca urmare u unei credințe zi ae 1 
de origine mitologică si avind temeiul tot fn. ideea, e a 
prezentare a voinței respeciive printrun gemu al locului. 
Chiar ritmul vorbirii îi apare ca um produs al rasei: „hu 
este şi ritmul, la rindul lu, o „formă repiesanaliys a uae 

raporturi aniropologice?" (p 70, nota), „șa exisiä stiluri mt- 
e VON e i), | i“, Glăsser şovăe cind 
şi rtizan Înverşunat al „rasei , Glasser şovac HaT 
mieca i murească acest concept. Pe de o parie este silit el 
recunoască. la fel cu toți oamenii de știință sdenăra i SE ra a 
este un factor strict fiziologic, pe de alia știe că im r ee 
un produs exclusiv (sau aproape exclusiv) psihic. i a m $ 
ca să împace aceste donă puncte de vedere erai erens 
că rezolvă problema cu formule ca urmatoareie: Cati s 
determinat de singe” (p. 63); „tradijia limbii. în i gi 
care ea reprezintă, peniru subiectul vorbitor, o xi pare 
maternă. este rezultatul unor legături ice i p- Eee 
munitate spirituală determinată antropologic, (p SI: z 
lorile legate de singe ale vieții. spiritului, uman p. ah a 
sul creator al singelui în spiritul limbii” (p. adr pe se 
spirituală a comunităţilor determinate de nage. p. RA 
rata şi deslăşurarea istorică n vieții spiritului determ 
singe” (p. 116) ș.a. -. A 
Contradicţii, provocate o Str prigi glad e pars 
i j asă”, „DOpPOE » ” d à G 
4 ră n ger a nevoile E iseuției, să precizeze dacă se referă 


VIATA ROMINEAm 


50 


la rasa uriană, căreia îi spune totdeauna indogermanică, sau 
la cea 
cum ar Îi una singură. Chiar atunci cind se foloseşte de ter- 
menul „indogermanic”, el îi dă adesea înțelesul de „„germa- 
nic” sau numai de „german“, Numeruase fapte pledează în 
cest sens, printre ele elocvent ni se pare acela că cele trei 
noțiuni deosebite una de alta apar sub eticheta „nordic”, 
care are rosiul să le unifice oarecum: „rasă nordică”, „spirit 
nordic“. ete. Se ştie însă că această ultimă denumire nu este 
proprie nici măcar pentru unele neamuri germanice, cu atit 
mai puţin pentru popoarele indogermanice în general, indi- 
ferent de așezarea lor geografică actuală. 

Şovăelile autorului nostru nu se opresc însă aci. Fiind 
elementul esenţial şi hotăritor al vieţi: oricărei comunități 
umane, rasa trebue să fie pură, Dar istoria și antropologia 
ne arată că popoarele sau amestecat şi continuă să se 
amestece, fapt care, din punct de vedere linguistic, a avut 
drept urmare nu numai influențe reciproce între diverse 
idiome, ci chiar transmiteri de limbă dela un neam de oameni 
la altul. Glässer recunoaște această stare de lucruri, fiindcă 
nu poate altfel, și (aici apare ciudățenia atitudinii sale) nu 
le combate totdeauna. Principial se ridică, firește, împotriva 
oricărui amestec în interiorul rasei. În cazul Eyreilar, de 
pildă, care adesea şi-au apropiat în mod desăvirşit limba 
țării unde trăiesc, alirmă că avem a face nu cu o asimilare 
spirituală, adică rasială, în concepția lui, ci cu o simplă 

exteritate, cu un dresaj, de natură pur mecanică, exterioară. 
care, pentru limba respectivă, însemnează totuşi o primejdie 
(vezi p. 14—15, 52, 86, etc.). lar împrejurarea că mulţi Negri 
vorbese limbi indocuropene tot atit de perfect ca Indoeuro- 


enii înşişi nu constitue „o obiecție de importanță oarecum 


otăritoare”, „Acest fapt, continuă Gliăsser. are în fond, cam 
aceeasi valoare pe care o are înlocuirea bluzei de bumbac 
sau chiar a șorțului de pe şolduri cu costumul european” 
(p. 122). Dar la aceeași pagină și la pagina mrmătoare cetim 
că „popor şi rasă nu se suprapun“, „limbă, civilizație şi rasă 
nu coincid” și că decisiv în asemenca cazuri este „spiritul“, 
„cultura“, cu un cuvint „factura psihologică” (determinată 
însă, precum am văzul, măcar că autorul no mai spune, de 
rasă, adică de antropologie, de singe, de fiziologie). Aşa se 
explică de ce, în ciuda amestecurilor etnice, există totusi o 
„rasă indogermanică”: în sens strici, spiritul indogermanic 
a biruit materia alogenă, adusă de populațiile neindoger- 
manice, 
Aici introduce Glăsser ideea inegalităţii raselor. Supe- 
rioară tuturora este rasa indogermanică: aceasta învinge prè- 
tutindeni pe celelalte. Și deoarece indogermanic. însemnează 


` 


ermană. Obisnuit vorbeşte despre amindonă ca si 


IDEI POLITICE IN CERCETĂRILE LINGIISTICE 


37 


pentru el acelasi lucru ca „germanic, urmează că superiori- 
tate irezistibilă are. în condiții asemănătoare, si spiritul wer- 
manie. Superioritatea acestuia esta de o esență aşa de deo- 
æbitä. incit intervenția lui îndreaplă și rara Sri chiar 
eventualele defecte ale populațiilor străine, Este cazul po- 
romanice din Apus, care au suferit o influență ger- 

manică mai mult ori mai puţin puternică. Întemeindu-se pe 
lucrările lui E. Gamillscheg, W. v. Wartburg, ete. Gliăsser 
insistă asupra efectelor „binefăcătoare” ale acestei influențe 
nu numai în domeniul limbii, ci si în alte ramuri de activi- 
tate spirituală (vezi p. 21 urm., 35 urm.). Cind se ocupă însă 
de a doua mutație consonantică din limba germană, care. 
d alţi linguişti. sar datora unei influențe negermanice 
lied, autorul combate îceastă părere (p. 25—24). Printre 
alte argumente aduce şi o afirmație a lui N. lorga, singurul 
autor romîn citat în această carte: „Mais tout cela: autorité 
de l'Etat qui ordonne, de l'église qui pénètre les esprits, du 
commerce qui s'infiltre, de la mode qui séduit, ne peut rien 
changer à la structure intime de la langue, à sa premiere for- 
maţion organique), qui est dans la phonètique, la morpho- 
logie et dans la syntaxe”. : i 
Ideea de sarit rasială ne bittagina şi sharon. Deşi 
inge influența (hotăritoare) a mediului asupra limbi, 
ea aa motivul je limba este produsul rasei, iar mediul, 
ca rezultantă a unor condiții exterioare de vicață, poate 
fi identic sau foarte asemănător dela un popor la altul, 
Glässer trebue totuşi să recunoască uceastă influenţă, atunci 
tind e vorba de argot, adică de limba unor pături sociale in- 
ferioare, pe care-l descrie astfel (p. 34—55): „Pe, lingă ele- 
meniele ebraice, ţigăneşti şi altele, tot internajionate, ale 
argot-ului $), dăm aici și peste împrumuturi semantice ger- 
mane, calcuri linguistice tipice sub forma unor eriptoger: 
manisme, care par a confirma experiența caracteristică a unu! 
vers de Heine: „dar cind ne-am găsit în bălegar. ne-am 
înțeles numaidecit!”, : , saai 
Discutia de pină aci este mal mult decit suficientă, 
niru a arăta spiritul care a prezidat la întocmirea lucrării 
ui Gliisser. Să mă opresc puţin și asupra metoxlei.. În prima 
rte, care umple mai mult de jumătate din întinderea vo- 
umului. se analizează critic concepțiile existente în lingui- 
sticä dela ivirea ei ca disciplină științifică şi pină astăzi. 
Afară de foarte puţine excepții, toate aparțininc greu gmp 
învățați care gindesc mai mult ori mai puţin “i : cu 
autorul, toji predecesorii săi, și numărul lor este legiune. 


1) Subliniat de Gliaser, ie l 
| 2) Este vorba de argot ul oh: studiat de A. Troiwer, 
Rotuvisch, Heidelberg 1037. 


fiag ba hehe 


55 VIATA KOMÌNEASCÃ 


sunt combätuji în total sau în e. Înteresant şi semnili- | 
cativ este, între altele, faptul că insusi W, v, Humboldt, a 
cărui filosofie linguistică mi se pare, în esenţa ei, înrudită 
de aproape cu a lui Glässer, este criticat pentru mentalitatea 
sa „universalistă” şi „liberală“, adică nerasistă, Vina mare 
a lui Humboldt este că concepe limba ca un produs pur spi- 
ritual, fără niciun amestec de natură fizică, antropologică. Se 
intelege că Gliăsser critică şi mai aspru pe continuatorii 
recji sau indirecţi, din momentul de laţă. ai lui Humboldt, pe 
asa numiții neoromantici '), de felul lui K. Vossler (cu elevii 
săi. E Lerch, ete.) şi al lui Leo Weisgerber, care mas fi | 
aşteptat să-l aprobe fără rezerve, căci na acestuia re 
prezintă, în multe privinţe, o admini a teoriilor humboldt: | 
iene la realitățile spirituale din Germania hitleristă. Gläser 
nu-i iartă lui aie mai cu seamă afirmaţii de f 
următoarei (vezi Wörter und Sachen XVI, p. 159): „rasa | 
este o noțiune pur naturalistă, pe cînd limba este un fenomen 
cultural şi, în consecință, se supune altor condiţii” (ef, şi ibid, 
p. 174, unde cetim că „limba, la rindul ei, influențează rasa |. 
Metoda critică este aplicată, aproape integral, și în 
sariea a doua a cărţii, unde intenția autorulu parea fi 
undamentarea, pe fapte linguistice, a doctrinei sale. Căci in 
ciuda titlurilor pe care le poartă capitolele acestei cărți, aflăm 
mai puţin în ce chip interpretează el însuși faptele invocate 
si mai mult cum le-au înţeles cei care se d e de el din 
punctul de vedere al concepției despre limbă. Această obser 
vajie este valabilă si pentru prima parte a volumului, unde 
propriile sale păreri sunt prezentate, de obiceiu, sub forma 
unor afirmaţii apodictice, a unor adevăruri evidente, 
nau nevoie de prea multă documentare și argumentare, lu 
fel cu un crez care trebue acceptat, iar nu discutat. | 
Cartea lui Gliisser reprezintă, în literatura linguisiică de 
pretutindeni, o noutate, aş zice chiar o noutate uluitoare. Ci- | 
tatele, poate prea numeroase, reproduse mai sus au adus 
sper, dov necesară în sprijinul aprecierii mele cu privire 
la ideile. atitudinea și metoda autorului. Ar rămîne să insist 
puțin si asupra noutăţii formale. i 
Ca să nn lungesc discuţia. voiu spune numai că comp® 
zilia lucrării este foarte mobilă, cu repetări şi reveniri, 
paranteze si construcții incideniale nenumărate, Prin aceste 
particularități se străvede sufletul sbuciumat al autorului, 
stăpinii puternic de n convingere, mai mult politică decit 
științifică, pe care se strădueşte s'o prezinte în modul cel mai 
potrivit cu starea sa sufletească extrem de dinamică. Dina- 
mism găsim pretutindeni si în forma propriu zisă a ile 


| 


2) W. v. Humboldt a tòst, sub toute raporturile, un romantic, adică a 
tonå, un „jăcalist”, pe cind autorul notru #ste un „realist“ ireduetihil. 


59 


adică în limbă și stil. Märturisesc sincer că am avut nevoie, 

cetirea și înțelegerea ei (recunosc aproximativă), de 
mai mult timp decit pentru cercetarea unor lucrări infinit mai 
voluminoase şi mai bogate în fapte. La dificultăţile obisnuite 
unui Romin, adică Negermanic, sau adăugat numerosii ter- 
meni tehnici neîntilniţi încă pină acum, cel puţin în opere 
linguistice tot nemţeşii, și care par a fi creajii foarte recente 
ale cercetătorilor rasiologi. De aceea nu sunt de loc sigur că 
citatele făcute de mine in traducere redau fidel ideile auto- 
rului. Cum poţi traduce în romîneşie cuvinte ca stammlich, 
polklick (alături de pălkisch, care-i altceva), muchahaft, 
arthaft, Fiihrertum (și Wortfihreritmn), Volkstum, Wachstum 
(și W achstumseinheit), Sprachtum ş, a.? 

Comentariile sunt de prisos și, în consecință, nu le mai 
fac. Cel mult pot, ba chiar trebue, ca încheiere, să cer iertare 
ascultătorilor, dacă, luîndu-mă după titlul cărții lui Giässer, 
ca şi după multe fapte pe care ca le conţine, am crezut, în- 
şelindu-mă, că pot vorbi despre ea la Societatea de Lingui- 
stică, pe cînd. dee fapt, se cuvenea so prezint la o ședință n 
Societăţii de Psihiatrie, unde nu sunt însă membru! *), 


LORGI! IORDAN 


i i t | recenzii, 
1) O porte din Iucrarile spuse aici au aprut „ub formy imel 
te Roletimul Inatitatulei de Fitologie Romina „Alexandru Philippide”, vol. 
VI—VII (1040—1941), p. 397 urm- 


adu 


ARS POETICA 


„Ti-au murit bărbaţii, poezie...“ 
Madeleine Andronescu 


Domnilor poeți, 

mi-e rusine cu voi cind mi-aduc aminte că o cocoană 
se väita public și paseal 

că niciun pers dei vostru, nicio imagine 

n'au făcul-o să amețească măcar o singură dată. 


Şi poi aveţi, doară, în exploatare razele lunii, 
stelele pălinde și alte asemenea vanilii aromate, 


dar wati crezul, maimuţoilor, niciodată 

în dogoarea aspră, de fier şi de foc, 

a gindului pe care fi-l dă țeava revolverului 
lipit de timpla voastră 

care nici idä n'o fi ştiut să fie. 


Mi-e rușine de vot, domnilor poeți. 
peniru săraca noastră neputinţă, | 
utrucă n'aţi făcut decit să vă gidilaţi cu floricele de stil 
Piră să credeţi niciodată, înrăit, 
că doar un singur wiers b'ar putea costa și vieafa. 


Da, ştiţi şi poi: „la poésie c'est la pie”. 
Ce frumos se spune 


şi ce libidino: o faceţi! 


Libidinaşi cu oieața 

ca şi cu poezia, A 

voi n'aţi ars, domnilor poeți, 

în niciuna! 

Să vă fie ruşine 

măcar de frumoasa Madeleine, | 
fosta nenastă a cel puţin doi presupuși poeţi 
care n'a ştiul s'o facă să se simtă pălrunsă 
de versul lor lubric, lunecos. 


ARS POFTA = 6i 


Dar azi?... 


“Cind țări se prăbuşesc şi neamuri se ridică 


cu sabia 'ntr'o mină și cucuta n cealaltă, 
cînd tiranii dau buzna pe ușile din dos ale istoriei 
rindu-și ca pe-o fustă demodată jaretiera fluturindă, 


uniformele de paradă, 


saluturile și ile desumflate, 
cind cocoanele amețesc, leșină: 
„Ah, ma chère, c'est incroyable!...” 


"Si e de necrezut. într adevăr. 


că alăturea de cismele barbare ale noilor legione, 
împotriva tuturor crucilor de fier și 'ncirligale. 
poi — pustii cîntăreți ai ultimului peac — 

nu răsunați aci, la capătul pămîntului, 


ïn miezul beznelor fără fund, 


singura lumină nu vine dela voi 
ci doar dela orașe străvechi, incendiate. 


Şi e de necrezut, într'adevăr, 
cît de foanfă, de surdă şi de rablugită vă este lira. 


„Trece timpul pe lingă voi ca un fulger, ca un blestem cuvenit, 


și urechea voastră nu-l aude, 
şi ochii voştri rămîn orbi mai departe, 
poeților căzuţi din timp, ca frunzele pomilor, moarte! 


Știu: sunteți toți decadenţi, AP i 
dar unde-i măcar strălucirea putregaiului vostru? 


Hai, domnilor poeţi, genialilor! ` 

lenifi-vă odată, peniru cea din urmă vară, 
adunaţi-vă sculele betege, 

lira, piculina, flautul, flaşneta, 

yi 'ncingeţi dacă nu puteţi altfel, 

dacă nu ştiţi zările noi, e | > 
cel mai pilpiitor cîntec al deşānfatei voastre morți! 


Hai, decadenților. T 

scoateți-vă gunoaiele, duhorile, 

cadavrele de mult putrezite, Er 
să faceți măcar să trăsnească păzduhul de miasme: 
Tot e ceva! 


62 VIAȚA NOMINEASCĂ ~ DE o ARS POETICA 
Hai, spuneți! Ce ştiţi poi despre poezie 

cind stafi să-i ciocăniți nenumăratele vorbe; 

să i le potriviți pe măsura taliei poastre mărunte 

cum ar cerca sugaciul să 'ncalțe cisma unui uriaș, 
cind staţi să le faceţi lucitoare ca falsele pietre scumpe, de 


nu sunt elemente poetice, 

cum ar fi duhul sfint sau crizantemele de toamnă; 
ei sunt bine 'nțeles, miruiți, 

dar noi îi dăm încolo cu mirul lor de doi bani 
fiindeă singura miruială care ne convine 

este cea de flacără şi singe. 


dulci ca bonboanele englezeşti, suave ca parfumul franțuzesc? 
Mă domnilor poeţi! Iristețea voastră a fost poate și-a mea; 
era vorba de livezile copilăriei, de cocorii toamnei, 

de primul sărut și de cea din urmă desnădejde, 

eta porba de lucruri foarte lirice și foarte emuoţionante... 


Ce ştiţi voi, trimbițași pe de geaba și de comandă, 
dar dezertori mereu unei supreme legi, 

nebănuită vouă, pe veci necunosculă, 

(iar de-ați cunoscut-o cindoa și-ați bănuil-o, 

azi ați svirlit-o departe, ca pe o sculă roasă) 

voi, ce habar n'auveți de legea de fier și de foc 

a poeziei din măruntaiele voastre? 

(dacă o asemenea lege ar putea dăinui 

în constipatele voastre măruntaie!) 


Na lipsit nici peisajul gingas: 
pii de cenușă, vinturile serii cu boarea străvezie, 
za de rugină și lutun «din novembrii cu brumă, 
ciobanii mițoși, de zer şi de piatră, 
(intotdeauna. întotdeauna tacimul a fost complet). 


Domnilor poeți, lucrurile astea se găsese oricind, 
în orice memorie fidelă i 
dar vreți să ne lăsăm de mofturi E, 
și împreună eu barzii străvechi şi pompieri, 
să ne frecăm coi/urile, să ne-ascuțim toporiștile 
i să scriem pe șleau, lămurit: 
arme! sau: Acum ori niciodată! 


O, ştiu bine că nu știți nimic. 

De aceea vă poftese să luaţi aminte: 

nu vorbesc cu noi, poeți consacrați, 

cu salbe de imagini şi cioburi de oglindă. 

maimuţoi, marțaloi și papagali! į 


Vorbesc doar cu prietenii mei mai înalți, Si 
mai tari şi mai strașnici decît mine 


; | le trimbi din nas 
fiindcă vin după tristeţea, după serîșnetul și desnăde jdile mele: 5 o Joata por a aeee 


(Mai ales cînd eşti sigur că ni dreptate) | 

dar ceasurile tree peste noi cu tancuri blindate, 
ele nu 'ntreabă dacă ne place ori nu mirosul de iuft, 
mitraliera şi bombardamentul. Pa arta 
Ele ne spun, tic-tac, într'una: Acum ort niciodată! 


cu poeții cei tineri 
ai tinerei noastre virste de fier. 
(Știu bine că nu trebue să cred 
t în cei ce mă vor poneari, 
pentrucă doar aceștia se vor fi izbit de mine 
şi mă vor continua întradevăr, sau mă por completa). 


Acum ori niciodată să scoatem din vrafurile de tinichea 
a cea tare, răxunătoarea! 
zăngănim oţelul altor vorbe 
şi să cătăm în ele tăișul ascuțit! 
hăs undeți, deci, pui, ților tineri, 
e loc de ieri, mai n de uzi şi cu totul de miine: 
V'aţi întrebat vreodată ce e de făcut? 


Peste cimpuri mai crese flori sărace, păpădii. scînteioare, 
mai țiriie în iarbă greieri mărunți. i 

frunzele mai lăcrămează în dimineţi, cu aai 

cind, peste oști căzute, se poartă singur doliu 

foșnetul de taflă al sumbrilor corhi. 


Atunci, apocaliptic, odată cu heruni, 
cu ultimis ostași, încremeniți pe pirfuri. 
trimbițele voastre, nefrinte alămuri, 

în cele patru vinturi să răsune! 


Cuvinte simple, întrebări fără margini, 
ca marea, ca furtună, ca deșertul: ce e de făcut? 


Ce vreţi? Inaintaşii noştri sunt hilari: 
asemenea "'ntrebări ei nu și-au pus niciodată, 
pentru ei, prețul piinii sau industrializarea agrară 


b4 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


Stiu: nu va [i aceasta dorita poezie 
pisată lincezind de lira prețioasă, 


dar nu e timpul meu | 
să vorbesc de picla inserării căzind e sate ca o răsuflarea 
nici de muzica lunecind pe sub burta viorilor lucitoare 

ca peste oglinzile apelor, plingătoarele sălcii. 

Alții au avut vreme de asta, 

au dat o luptă area şi tăcută, au terminat-o cu bine, 

şi ca efigiile de bronz, ca monumentele Acropolei, 

ci ne-au lăsat aceste biruințe mocnile, de preț. 


O, cite mierle, cite cinteze şi pietre rotunde, povestitoare, 
n'am sugrumal în fundul inimii mele! La | 
(și chiar de-aceea mi-e sîngele mai greu, mai Perbinte gin ` 
potoli 
Şi mie mia plăcut — vă jur! — să mă bucur de miresme și 
de licurici, 
stelelor le stă doar atit de frmos aici, pe pămînt, 
dar trebuia să mă grăbesc, să-mi ajung tovarășii de drum, să 
porbesc limba lor. 


Nu-i nimic dacă nam să fiu un poet celebru: 
Nemurirea mea nu e 'n mine, ci n et! 


Nu-i nimic dacă peisajul îmi trece repede pe lingă timple 
ca pe lingă ochelarii unui cal în Pa 5 
alții l-au văzut, l-au zugrăvit și pentru mine, 


dar ce pedem noi împreună, departe, 
niciunul încă na văzul, 


Invăţaţi, ilor noi, 

să nu mai întoarceți mereu capul înàpot, 

aveţi — ce Dumnezeul — atita încredere în voi; 

fiecare închidem în noi un schelet = 
şi orice tezăur încape întro inimă de poel. 


Avem acuma de făcul un drum lung şi pustiu, 
ne singeră călciiele, e, su: 
ne pindesc la răscruci tilharii și beznele, 


Iovarăşii noștri merg în bocanci, 

le curg nădușelile, scuipă și înjură; 

ei nu păd întrun- pom decit umbra şi rodul care să le | 
răcoare și de sete, 


ARS POETICA 55 


dar cind cade vreunul, frînt de oboseală şi singerat de pietre, 


se leagănă atunci în ochii lui 
toate grădinile lumii. 


Toate lucrurile lumii stau azi în faţa voastră, mute, 
ca niște sfincși, cu porțile lor încruntate; 

slăpinii lor sunt aceia care le por spune pe nume 

și le vor da rosturile de mult așteptate, 


De aceea vă spun, ca unor poeți: 
Batefi şi vi se va deschide! 
Credeţi şi mărturisiți! 


Va răminea atunci în urma voastră o cetate, 
se pa ipi pe urma voastră ziua a opta, 

şi vor fi noi şi pline lucrurile toate. 

Căci voi sunteți chemaţi pe lume 

ca să dați nume lucrurilor. 


MIRON R. PARASCIIIVESCU 


MODELUL MECANIC 


Pe vremuri trăia în Bucureşti un om cu înfăţişare spec- 
inculară. Se prezenta: Magnificientius Imperatorul Artelor! 
Sigur de oarea și destinul lui, vorbea cu gravitate şi 
candoare, Avea planuri miireţe, De pildă, un pod în jurul 
pămintului, Pe piloni înalți, fixaţi în jurul ecuatorului, se in- 
tindea un schelet metalic. După ce se dărimau pilonii, podul 
răminea în echilibru ca un fel de inel al Iui Saturn pe care 
se plimbau muritorii. Tot aşa, imaginase o cale ferată peste 
ocean, Trenurile porneau cu vitesă mare de pe platforme aşe- 
zate în apele Ailanticului, treceau dela o platformă la alta. 
Apoi, ajungeau în America! 

n 1951, găsise o soluţie simplă pentru criza financiară: 
fabrica dolari! La obiecţia că sistemul imaginat înseamnă 
fals, răspunsul lui Magnilicientius era de domeniul geniului: 
„A falsilica înseamnă a reproduce ceva mai mult san mai 
puţin corect. Eu, îl fac la fell". # 

Nobilul Impărat al Artelor era nebun și avea despre 
ume o imagine mai mult sau mai puţin convenabilă. Noi însă, 
cei fără geniu, nu închipuim natura mult diferit de Magni- 
ficientius,. Ne lipseşte prestanța şi siguranța lui. De aceea 
nu ne dăm seama că imaginea noastră despre lume, modelul 
la care reducem tot ce im, pda simțurile, seamănă în- 
deobşte cu o mașină. Simţul comun afirmă: „am înţeles“ B) 
atunci cind vede lucrurile ca un sistem de roți, angrenaje, 
motoare, Este modelul lui mecanic. f 
„De alifel, proiectele lui Magnificientius, nu suni res- 
pinse de omul normal din motive raţionale, ci pentru dimen- 

siunile lor. Aceiaşi care nu cred în elucubraţiile Impăratului, 
sunt gata miine să-și dea vieaţa zoana „adevăratul perpetuum 
mobile”, pus la punct de dinşii | 

Imaginea maşinii dă certitudine omului de ştiinţă şi celui 
de toate zilele, ce mărturisea Kelvin, este valabil 
pentru majoritatea locuitorilor globului sau ce puţin a oră- 
şenilor. Atomul sistem solar în miniatură, a annii e- 
rații de fizicieni celebri, pe Anatole France şi toți cei cu un dram 


MODELUL MECANIC 


67 
de tuliură generală. Reprezentarea vieţuitoarelor ca „ma- 


chines mouvantes”, părea evidentă lui Descartes şi acceptabilă 
spiritelor cele mai luminate a veacului trecut. Inima o pompă 
aspiratoare-respiratoare, creierul o centrală telefonică, ochiul 
un aparat fotografic, trupul omenesc o mașină com lexă cu 
motor, par imagini luminate de adevăr, Face impresia ca şi 
cum elul mecanic ar fi singura formă a cunoaşterii, 

Aşa Sar putea explica, de exemplu, marele succes al 
unor teorii, ca psichanaliza. Cine nu a auzit pină astăzi de 
refulare“? Impărțirea sufletului omenesc în compartimente 
conștiente, preconștiente şi subconștiente, mișcarea dintre ele, 
censura care lasă să treacă unele evenimente în cimpul con- 
ştienței, în timp ce allele sunt împinse în încăperile întune- 
coase ale subconştientului, iată un tip eminent de pompă cu 
ventile. a cărei luncţionare este la îndemîna oricui. Adăugaţi 
a acestea amestecul lectorului în intimitatea oamenilor, struc- 
tura de roman sensational a cărților lui Freud și cred că suc- 
cesul esie, în parte, explicat. | 

O satisfacţie similară o are cetitorul marei revoluționare 
Roza Luxemburg. A fost o femeie de o mare inteligență. 
A vrut să-l completeze pe Marx. Nu era uşor şi nu a reușit, 
Totuşi teoria ci asupra acumulării capitalu ui dă omului ne- 
obişnuit cu gîndirea dialectică, sentimentul că deţine singurul 
adevăr. Ideea ci centrală, „a terțiului necapitalist”, se enunţă 
astfel: Dacă lumea ar fi compusă numai din capitalişti și 
muncitori, se poale demonstra că am fi întro peria 
criză de supraproducţie și regimul capitalist sar prăbuşi au- 
tomat. Şi cum capitalismul tinde către această ri penitans 
distruge „tertii necapitalişti”, (țăranii proprietari de a Ata 
regimurile sclavagiste şi feudale), pe măsură s. piira f e 
agricultură şi colonii el înliitură propriile lui con ii de vi 

Mai există şi alte pi cstantrotice pie ar argi și 
inexacte. Totul se întimplă ca şi cum regimul c 
sign cu o rachetă pară odată deslănțuită, merge automat 


apt oder Sei ra veti 
lozie. Astăzi ştim că nu există probleme economic 
la le că regimul capitalist nu cade singur şi că socialismul 


«i : : oxistä . Nu tot 
Şi de cealaltă parte a baricadei există mode pes 


de ce i şi 
să ocupe lumea. Ideea e simplă. Există țări unde excedentul 


natalității fiind mare, an de an tinerii născuţi se înmulțesc, 

apasă asupra frontierelor, le sparg. aa. Ce apa 

Pascal. Nerozia este evidentă, însă merită sem! sei 
In războiul din Rusia, Hitler a făcut, prin E 


eroare a cărei sursă este prestigiul maşinii. Dela Clausewitz se 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ia că spațiul rusesc este o piedecă serioasă pentru orice 

maas Da uais teoria generalilor hitlerişti, care rain de de 

tancuri şi trupe motorizate îşi închipuiau că „viteza va în- 

fringe spaţiul ! Eroarea consta în aceca că la elementul fix 
piu, san adăugat tancurile, motorizatele şi conștiința na- 

țională a popoarelor sovietice, 

lată un model mecanic în politică. In 1921, conducătorii 

rtidului comunist german, își închipuiau că aparatul de 

tat se va prăbuşi sub presiunea unor insurecții armate re 
petate, Este imaginea unui lanţ care se rupe sub loviturile 
ciocanului pe unul din inele A numil-a „tactică 
ofensivă” a dus la rezultate nenorocite, Partidul comunist ger- | 
man sa izolat de restul poporului şi a deschis drum hitle- 
rismului. 

Pedagogia oferă un exemplu interesant a influenței 
gîndirii mecanice. Marea majoritate a celor care au de crescut 
copii. admit implicit ideea că mintea acestora este o odaie 
goală, cu postamente fala fäcute pentru a fi mobilată: În 
realitate, creierul copilului este neterminat, crește, se for- 
meazii odată cu vieaţa. Nu rare ori se întimplă ca la 50 ani 
mobila să aparţie unui imbecil sau să nu mai existe, 

Chiar si acei care, dintr'un motiv sau altul îşi dau seama 
de insuficiența maşinii pentru a explica natura, nu scapă de 
sub imperiul ci. Astfel „vitalismul” imaginează desvoltarea 
organismelor vii determinată nu de cauze exterioare, ci de un 4 
„5cop” în vederea căruia acestea crese, capătă formă şi func- 
ționalitate. Ca şi cum animalele ar fi maşini construite pentru 
a ajunge la anumite dimensiuni sau mişcări. Viitorul este dat 
odată cu planul. Acolo unde simţul comun vede maşina sau 
pe Dumnezeu, vitalistul pune pe Dumnezeu-Înginer. R 

Tot in categoria modelului mecanic intră judecăți de 
tipul următor: „Odată hitlerismul distrus, revenim la demo- 
crație“, sau „Tot aşa după cum războiul trecut a fost urmat 
de Revoluţia Rusă şi mişcările revoluționare din 1918—1920 
cel actual va avea consecințe similare, tel Istoria îns 
nu se repetă în felul în care maşinile repelă aceleaşi mișcă 
Orice sar întîmpla. nu vom reveni la democrația dinainte 
de războiu și nici Revoluţia Rusă nu poate fi reprodusă în 
altă parte. f 

Masina nu a creat numai un tip de gîndire, Există un stil 
de vicaţă si un frumos al modelului mecanic. Cavalerul me- 
dieval, tankistul şi nviatorul reprezintă două tehnici deose- 
bite si două  încadrări ifice ale omului. Tot asa, ca- 
stelul feudal! şi blocul în beton armat. femeile lui Rubens și 
ale lui Matisse, Niciodată Racine sau Corneille, nu ar fi seris 
în chipul acesta: „D'abord pour la séduire; je repandis des 
pins ei des plaines. Des plaines sorties de mon regard s'al- 
ongeaient, douces, aimables, rassurantes. l 


- zolvi aceste probleme, modelul 
"trecătoare a gîndirii omenești. 
= tare unde a eşuat, eroarea hu 


MODELUL MECANIC b9 


Les idées de plaines allèrent à sa rencontre, et sans le 
savoir, elle s'y promenait, s'y trouvant satisfaite” (Michaux). 

Imaginea este fără îndoială frumoasă, dar cîmpiile tri- 
mise în întimpinarea iubitei parcă ar fi un covor metalic, 
lansat de o maşină. 

Ne oprim aici cu exemplele privitoare la modul cum gin- 
dese și înţeleg contemporanii noştri de toate zilele, 

Oamenii de stiință nu far excentie, Cel puţin pină la 
sfirşitul veacului trecut. Diferența între aceștia si simțul co- 
mun este că știu precis despre ce e vorba. Pentru dinşii 
modelul mecanic înscamnă un sistem de puncte materiale, a 
căror poziție și vitesă inițială fiind date, mişcarea poate fi 

văzută la nesfirsit, dacă lorţele sunt cunoscute. La rindul 

i un asemenea sistem, implică existența unui spațiu abso- 
lut; omogen şi izotrop, a unui timp uniform, a masci-coeficient 
şi a citorva principii caracteristice cum este acela al acţiunii 
şi reacţiunii, sau a mișcărilor virtuale. Maşinile pe care simţul 
comun le vede și înțelege nu există şi funcţionează decit pen- 
trucă aceste ipoteze corespund realității. In acelaşi timp, ole 
constitue o verificare a ipotezelor admise. Dela Newton în- 
coace, acesta este modelul mecanic al ştiinţei. 

E limpede că omul nu putea gindi în tiparul modelului 
mecanic înainte ca acesta să fi existat. Creierul centrală-tele- 

rafică sau ochiul-aparat fotografic au devenit imagini simple 
după ce Sau construit centrale telegrafice. şi aparate foto- 
grafice, „Inima-i un telefon, inventat de Cu bidon” sau „Să 
vină pompierii focul să mi-l stingă” ar fi evident ceva de ne- 
înțeles peniru François V illon. Simţul comun sa obişnuit en 
masinile şi sistemele planetare. De aceea, pentru dinsul, orice 
reducere la ceva asemănător, înseamnă cunoaştere. ( u totul 
altfel stau lucrurile pentru omul de ştiinţă. E] trebue să aibă 
mai întîi ideea de spațiu absolut, timp uniform și masă, în 
sensul utilizat de mecanica rațională. Sunt acestea, categorii 
eterne ale gîndirii omenești sau realități obiective, pe care re 
descoperim în decursul istoriei? Conce stele respective îşi 
schimbă cemținutul dela o epocă la alta? După cum vom re- 
mecanic va fi sau nu © formă 
[ar în acele domenii de cerce- 
va trebui căutată în incapaci- 
tatea noastră de a apti o cai perfect construită, ci în a 
modelului de a cuprinde totul. A a 4 RI 

Să luäm de pildă, conceptul de timp uniform. El hopia 
nu alternanța vagă a zilelor și nopţilor, ci un sistem de oro fii 
wœ cadranele cărora acele parcurg spaţiile mr du gaam 
lige. Dacă nu s'ar putea defini simultaneitatea uree rută 
prin ceasornice sineronizate, nu ar exista nici mecanic rați a 
nală şi nici maşini, De aceea, este puţin probabil are y epeng 
să fi conceput scurgerea uniformă a timpului înainte de v 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cul al XII-lea, cînd au apărut primele orologii. Clepsidrele cu | 
nisip sau apă, utilizate de greci, sunt cu totul insuficiente 
pentru a sugera idera de simultaneitate. De altfel, în Europa 
medievală nu par să fi existat exemplare numeroase, 

Deşi ziua de 12 ore era de mult cunoscută, persoanele 
cele mai instruite ale evului-mediu trăiau în ore care creșteau 
sau scădeau după revoluțiile anuale ale soarelui. sa 
intimplat pină în momentul cînd, spre secolul al XIV-lea, oro- 
logiile cu coniragreutate au antrenat, în fine, odată cu me 
canizarea instrumentului, pe aceea a duratei“ 1). 

Imperfecția măsurii orare, nu este decit un simptom al 

~ împreciziunii totale care caracterizează evul-mediu și a in- 
diferenței faţă de timp. Aproape niciun cronicar nu notează 
exact anul celor mai însemnate evenimente, In fixarea datelor 
care implică cel mai umil caleul, se erori grosolane. 
Progresele telimicei, uneori considerabile, erau simplu empi- 
rism. Omul evului mediu nu teoretiza: se adapta la realizări. 
Atent la ritmul anotimpurilor, la ritmul he j al liturghiilor. 
nu avea cum să se încadreze în timpul nosiru uniform. 

Mai tirziu, în secolul al XVI, cînd mecanica raţională 
incepuse să aibă contur, cu rare excepții, europenii ştiau ora, 
ziua, luna, anul, Nu-şi cunoașteau virsta, ziua naşterii. De 

imineajă pină seara, clopotele bisericilor, anunțau la ore 

bănuite cunoscute, succesiunea rugăciunilor. lar acestea va- | 
riau dela o zi la alta după datinele bisericii. Fiecare din cele 

365 zile era aceea a unui sfint care nu avea nimic comun cu A 


endarul. 


cal 


„Partout fantaisie, imprécision, inexactitude.... Quand 
naquit Erasme? Il ne le savait pas, mais seulement que l'évè- 
nemeni s'était produit la veille de la Saint Simon et Saint 

ude, Quelle année naquit Lefèvre d'Etaples? On essaie de le 
éduire d'indications fort vagues. Quelle année Rabelais? il 
l'ignorait. Quelle Luther? On hésite” 2). Copiii se năşteau în- 
iro zi cu zăţ mare, înainte sau după o sărbătoare, pe 
ăldură sau în vremea seceralului. Starea civilă i-a învățat 
acum, de curind, în ce zi, în ce lună, în ce an au venit pe 
pămînt, Şi de atunci anii Sau scurs ca acele pe cadran, 

De şir sal şi neîntrerupt al orelor nu putea fi vorba, 
La 1564, Viret făcea, in jara ceasornicelor, iul cocoşilor, 
piecati la războiu la subţioara jandarmului „lesquels, de nuit, 
cur servent d es“, De alifel şi în acest secol orologii 
nu sunt mult prea numeroase. Uneori ornamentau castelele şi 
cite un turn de oraş, „Inntil să spunem că aceste oro- 
logii nu indicau ora“ ci un fel de capriciu a unui mecanism 
primitiv. Au trebmit încă trei secole, cu uzine, școli, vieajă 


1) Mare Bloch, La Societé Fčodale, pag. 119, 
*) Lucien Febvre. Le Probleme de VIneroyance au XVI Sitele, pag. 40. 


MODELUL MECANIC 7i 


publică, ofi erul stării civile, cale ferată și ora „h“ pentru ca 
„le temps flottant, le temps dormant“, cum îl numeşte Lucien 
Febvre, să devină firul neîntrerupt și uniform al timpului 


La început a fost orologiul. Pe urmă au venit Leonardo 
da Vinci, Descartes, Galileu şi Newton. Ei ne-au arătat ce 
este timpul în care gindim şi trebue să trăim. Milioane de 
ceasornice şi întreprinderi au sfirşit prin a da spiritului no- 
siru o nouă structură, a i 

Si astăzi încă mai există oameni care trăiesc în tim mil 
flotant. Țăranii se mai nase şi mor înainte de desgheţ. într un 
an nedeterminat, cu secetă sau ploaie multă. Boala. somnul, 
intunerecul profund, şterg acele ceasornicului. Suntem încă 

inaji. o 
iii peer i în care a experimentat Galileu și a indit New- 
ion, este mai bătrin decit timpul uniform, Eucli a văzut că 
are trei dimensiuni. Cu mult înainte l-au văzut pei mt şi 
l-au pipăit marmurierii greci. Echilibrul perfect al b ba 
de marmură a învăţat pe greci ce este geometria i statica. 
Parthenonul a existat înaintea lui Euclid şi Frumosu anata 
adevărului. Toate erau însă aşezate pe un pămint plan şi li- 
mitai, sprijinit pe coloane ca ale templelor. De aceea în a 
aflat niciodată ce ştiu elevii noştri de liceu: că este nestirșit, 
din Eleu, Parmenide şi Euclid au „gindit numai în 
finit. Ştiau sigur că are trei dimensiuni. Spaţiul în oare i 
mişcă oamenii, celelalte animale şi maşinile exista, dar și ei 
mult pînă să fie descoperit, Inainte de a-l fi gindit Euclid, 
- ñi îini marmurierit, _ 
e ora iul mina gr al evului-mediu nu semăna cu al 
ici i nici vea aceleaşi calități în 
nostru. Nu era nici omogen şi mici nu a cica 
toate direcţiile. Nu era la fel în fiece punct. ta v l see 
pământ, iar bolta cerească era fixă. A treia prosti potzi 
inchipuită mai mică decit cele două orizontale, ei un nt 
porlau ca şi cum ar fi știut cum suni lucruri e cu 
era arie pu? are bnr î : oamenii luau tot felul 
vărat. Alteori, trăiau într'o lume în care oamenii u ai 
de forme şi erau în mai multe locuri deodată. Intrau p 
| Diferenţele între zi şi noapte erau 
de lisi şi corpuri, e 
u trebuit să v 
reau in i E n finit, 
taria luminate, străzile şi educatia, pentru ca span iapa 
om şi izotrop să aparļie gîndirii noastre. te vă "Mina 
habil, s'a inventat atit de tirziu desenul in perspec bo sta 
nu distingea ce vedea ochiul. Și astăzi copiii au 
scoalii ca so învețe, f d ai t heolui al hui 

Ank Spe obhpneta eg giadim apețini, e e cum 
Newton. Copernic nu a gi oa Ei n zen 
spunea în scrisoarea câtre kapa, ta f ja pi irii. Na 
renţele celesie” şi a rămas uluit în fa escoperi 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


admis să detroneze pămîntul decit ca un act de credință. li 
lipsea demonstrația. Nu avea obisnninţa spaţiului în care 
pindim noi. După ce navigatorii aflaseră că pămintul e ro- 
tund, după ce oamenii au aflat că există şi alte mişcări decit 


cea uniformă, Galileu a văzut cu telescopul munții din lună 


si a căpătat certitudinea. Numai atunci au început europenii 


să nibă viziunea elevilor nostri de liceu. Totuşi Galileu încă 


mai credea spaţiul finit. 
De abia Newton a gindit întreg sistemul şi l-a spus lumii. 
Pe urmă, generaţie după generaţie, ne-am obișnuit cu spaţiul 
omogen, izotrop și infinit, 
Fără marmurieri, lunetă și şcoală am fi trăit poate şi 
astăzi în spațiul închircit şi asimetric al exului-mediu. De 


alifel, suntem atit de neterminaţi. că uităm repede ce am 


învăţat, Din cînd în cînd vedem imensul în care există 
solidele, dar asta nu ne împiedecă să fim desorientaţi cînd ne 
trezim din somn și să învăţăm mai greu geometria în spațiu 
decit cea plană. Probabil că aviatorii sunt primii muritori 
care sau obisşnuil cu adevărat să simiă cele trei dimensiuni. 
Ceilalţi le gindim şi verificăm existența, construind, : 

Se pare că pînă nu de mult, simțul väzului, esenţial pen- 
tru identificarea spațiului nostru, pierduse întiietatea pe care 
i-a dase grecii alături de pipăit. Fină în vremea nonstră, în 
secolul al XVIII-lea și XIX-lea, „liniile, colorile, ordonanța, pers- 
pectivele, tot ce este plăcere a ochiului”, erau mai greu per- 
cepute decît sgomotele, Omul obisnuit ca şi scriitorul de ge- 
niu, nu descriau, Fabulau. În schimb, auzeau. miroseau și 

ustau. Or. trecerea dela calitativ la cantitativ este esenţial 
egată de progresele predominanţei perceptiunilor vizuale, de 
ceea ce am numi vizualizarea percepției” (Abel Rey), De 
fapt toţi erau țărani fixaji de vară şi iarnă în timp, așezați 
în lumea uniformă a simturilor secundare. Inteligența lor nn 
mai era formală pe solide ca a Grecilor şi de aceea logica 
acestora era accesibilă numai cilorva. 

Conceptul de forţă atit de evident pentro noi, a rămas 
acoperit de vag pină la Galileu. Probabil de origină 
animistă, a fost străin lui Aristot și Arhimede. Pină la Galileu 
nimeni nu a gindit altceva decit suflete care mișcau obiectele. 

xperienţa era zilnică, dar tracțiunea umană, cea animală şi 
inja, puneau un văl de netrecut peste cele mai elementare 
fapte. La 5 August 1652 după ce Galileu convinsese pe Cam- 
panella că descoperirile lui au deschis n eră nouă, acesta tot 
nu renunțase încă „Ja teoria soarelui centru ul dragostei care 
se precipită asupra pămîntului centru al urii, cu o vitesă pe 
care o cre posibilă de determinat. „Nous sonrions. Cam- 
panella ne souriait point, et autour de lui. nul ne souriait non 
plus. Il ne demandait pas à la science la Science — mais bien 
de confirmer ses vues sur la destinée des hommes, ses pré- 


MODELUL MECANIC 73 


dictions touchani la fin du monde, l'ensemble de ses rêves 
apocalyptiques et millénaires“ (Lucien Febvre). 

A trebuii să se construiască multe catedrale pe suprafaţa 
cărora forţele în echilibru să fie desenate cu precizie, să 
apară motoarele care să obiectiveze ideca de forță, pentru 
ca oamenii să acceple conceptul. De altfel, tot maşinile au 
sugerat ideea de înişeare accelerată, inimaginabilă pentru o 
societate bazată pe „munca sclavilor şi animalelor. Pină la 
apariția tunului și utilizarea lui în vremea Reformei, oamenii 
nu închipuiau decit mişcări cu vitesă uniformă, Pentru Pla- 
ton, era perfectă dacă era şi circulară. Problemele de balistică 
puse de nevoia de a sparge zidurile castelelor, au deschis on- 
menilor capul asupra noțiunii atit de elementare a accelera- 
tiei. Pentru milioanele de europeni și americani care au pus, 
de nenumărate ori în vicață, piciorul pe „accelerator“, și au 
inregistrat pe loc schimbările, efortul de gindire a unui Ga- 
lileu trebue să pară pueril. 

Cu accelerația sa conturat şi alt concept de bază al 
modelului mecanic, acela de masă. Iniţial pare să fi avut sen- 
sul de ceva mare, așa cum apare de altfel şi astăzi simțului 
comun. Corpurilor mici nu le acordăm masă decit printrun 
fel de bună voinţă. Cintarul rudimentar al antichităţii i-a pre- 
cizat sensul obisnuit, egalind masa cu greutatea. Cum însă 
aceste instrumente erau sensibile numai la obiecte dela o 
anumită greutate în sus, s'a consolidat şi ideea că cele de 
dimesiuni prea mici nu au masă. Pînă la Newton nimeni nu 


“a bănuit-o simplu coeficieni specific funeție de volum şi 


densitate. Mai tirziu, ştiinţa o va găsi că variază cu vitesa. 
Uneori va deveni şi negativă. | 

De altfel. nu numai conceptele fundamentale lipseau oa- 
menilor. Nu aveau instrumente, nu aveau o tehnică matema- 
tică evoluată și mai cu seamă nu dispuneau, de ntan A 
care să poată gindi. Semnele „plus” și „minns „de ias j A 
„impărții” sau inventat de abia in secolul al XV-lea. In 
secolul al XVil-lea, se mai aduna dela stinga spre dreapta, 
Impărțirea era un „cauchemar”, Sistemul zecimal îti a existat 
pină la Reformă. Cuvinte uzuale ca „absolut”, „re piv i-a 
tual“, „sinteză“, observator”, au fosi introduse în ia a 
europene de abia în secolul al XVII-lea, Sintaxa era atit de 
incoherentă, incit omul modern trebue să facă de multe ori 
un efort pentru a-i înţelege sensul frazelor, „In câteva rats 
neprecise se evocă un obiect, o persoană, o scenă, âmine 
lectorului să facă restul”. Gindirea nu era organizată şi Aeg 
crease instrumentul adecuat de exprimare- lată-l pe Ronsard: 


canne, en ie baisant, tu me dis 
dpi j'ai le chef ă demi-gris 


74 VIAȚA ROMISEASCĂ 


Aproape toji vorbeau la fel. Cum remarcă Lucien Febvre, nu 
se observă o prea mare aptitudine în a seria ideile! A 

De altă parte. caracterul meșteșugărese al preocupărilor 
ştiinţifice, secretul de fapt al descoperirilor și presiunea cre- 
dinţei. puneau piedici de neireent între lumea închisă a ŝa- 
vanţilor şi restul muritorilor. Știința a ieșit în piaţa publică 
odată cu Revoluţia Franceză. Numai atunci cînd uzina a 
luat locul atelierului, realizările şi prestigiul ei au pătruns în 
mintea oamenilor. i 

Fără îndoială, Leonardo da Vinci sau Galileu erau meșie- 
sugari de geniu. Singuri nu ar fi avut însă niciodată curajul 
să surpe statuia pe care biserica urcase e ses Siagvritului. 
Mulţi alții, mai mărunți, au pregătit secole de-a-rindul instru- 
mentele care aveau să descopere noul chip al lumii. „Practica 
precede teoria şi arta știința — deşi se poate ca, după aceta, 
din teorie să iasă o practică nouă şi din stiință o artă nouă. 
Stiinţa mecanicei a ieșit din industria înfloritoare a orașelor 
italiene... Punerea în practică a forţelor naturale, mări cu- 
noaşterea modului lor de activitate şi în chip necesar. trebuia 
să stirnească interesul pentru a cerceta legile lor. Nu se înțe- 
lege apariția unui (inci sau a unui Galileu de 
cit legîndu-i de industria italiană”... (H. Höffding). | 

precierea lui Höffding, bazată pe mărturiile direcie 

ale fundatorilor mecanicei raționale, trebue totuşi corectată, 
Construcţii simple şi diguri existau în lumea veche. Ma- 


| 


MODELUL MECANIC 73 


pe al mecanicei. De ce tocmai atunci şi nu niai de vreme? 
entrucă atunci sa produs criza. Ceca ce era latent a devenii 
manifest prin schimbările profunde provocate de ocuparea 
Constantinopolului de Turci, deplasarea axei comerțului eu- 
ropean spre Atlantic si războaiele Reformei. Industriile ita- 
liene și renane au închis porţi, care se vor deschide mai tirziu 
in Anglia, Olanda și Franţa. Conducătorii orașelor italiene și 
hanseatice au avut nevoie de noi maşini. Leonardo da Vinci, 
Nicola Tartaglio, Girolamo Cardano, Descartes, Galileu, Stevin, 
toţi au de rezolvat probleme practice industriale şi de bali- 
stcă. Planul înclinat. macaraua, pirghia. tunul, Irecarea, 
sunt probleme puse de vieaţă, Pentru da Vinci „practica ire- 
bue să fie totdeauna construită pe teoria cea bună”, Inainte 
de a da lumii o nouă concepţie, voiau să fabrice mult şi ieftin. 
Descartes ca şi Galileu acentuiază de multe ori asupra sco- 
purilor pur utilitare a cercetărilor lor, 

Este demn de semnalat faptul că Descartes a descoperii 
legea refracției luminii, nu în calitate de filosof sau medic, 
ci în aceea de oliţer de geniu. „Legea sinusului” a ieșit odată 
cu ghiuleaua trasă în apă de artileristul René Descartes. 

In afară de construcții majestuoase, orologii, arme de 
loc şi masini făcute de meșteșugari abili în scopuri practice, 
in secolul al XV-lea si XVI-lea sau inventat citeva instrumente 
fără de care modelul mecanic nu ar fi putut fi teoretizat, Ma- 


šina pneumatică, juneta, barometrul, busola, au fost esenţiale, 
peniru descoperirea lumii galileiene. 

De altă parte, matematicile rămase acolo unde le läsa- 
seră Grecii şi Arabii şi-au înnoit faţa. Geometria analitică 


şini pues in mişcare prin forje naturale, nu. De aceta, M 
Antichitatea a sfirşit fundind numai spaţiul în care trăim 
şi un embrion de știință a corpurilor în echilibru. Atit au 


putut da Fuclid şi Arhimede într'o societate de sclavi. i 
Unelte mai complicate au început să existe de abia in 
secolul al XII-lea. Forja apei penirn a pune in mişcare pietre 
de moară apare tot în vremea aceea. n secolul al XIV-lea 
şi XV-lea acestd roji au lost puse în slujba mașinilor 
rin utilizarea forţei hidraulice, pompe și ciocane uriașe 
au schimbat tehnica mineritului. Minele s'au muiat din 
vîrful munţilor pe văile apelor. Atunci au apărut zorile, 
Ruhr-ului şi rojile de apă în industria textilă genoveză. Im- 
preună cu orologiile, maşinile utilizate au obişnuit grupuri 
mari de meșteșugari cu problemele mecanicei aplicate. 
același rezulta! au ajuns constructorii catedralelor. Sistemul 
de forţe în echilibru, aparente pe suprafaja lor, care se în- 
tilnese în ogivă și mor absorbite de pămînt, imensele sisteme 
de roţi, pirghii și macarale cu care s'au ridicat blocurile de 
piatră. au adus pe oameni aproape de ideea de forță și i-a 
pregătit să înțeleagă ravitația universală. Catedralele din 
Amiens şi Vezelay sunt modele valabile. 
Cu toată această pregătire, de abia spre sfirsitul veacului 
al XV-lea şi în cele donă secole următoare, se scrie primul ca- 


creată de navigatori și desăvirşită de Descartes, funcţia 
exponențială și cea logaritmică cerute de câmătari și mari- 
nari, calculul diferenţial inițiat de artileriștii care voiau să 
lovească nu să sperie, au devenit mai tirziu, instrumente tot 
atit de însemnate ca luneta sau pendulul. | 

Fără tot acest complex de împrejurări, Copernic nu ar 
fi reuşit să detroneze pămintul și Newton să creeze modelu 
mecanic. Numai după ce istoria a pregătit materialul, totul a 
început să se întîmple în lume „ca și cum corpurile sar 
misca întrun spaţiu euclidian, cu o forță egală cu masa În- 
mulţită cu acceleraţia. 

De abia desvoliarea capitalismului prin trecerea dela 
producția manufacturieră la uzină diviziunea şi organizarea 
muncii în fabrici, revoluţia burgheză, statul modern şi in- 
cadrarea majorităţii oamenilor în sfera lor de influenţă, au 
adus gindirea mecanicistă din cercul oamenilor de ştiinţă în 
masele populare. De aci încolo începe să existe climatul ne- 
cesar iru o desvoliare nemărginită a maşinismulai şia 
oamenilor care se ocupă de mașini şi de mecanică, înce- 


7h VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


putul secolului al XIX-lea, Laplace putea anunța veacului 
Sau ca: j 

„Une intelligence qui, pour un instant donné, connaiirait 
toules les forces dont la nature est animée et la situation des 
êlres qui la composent, si d'ailleurs elle était assez vaste pour 
soumettre ces données ăl' Analyse, embrasserait dans la meme 
formule les mouvements des plus grands corps de l'Univers 
et ceux du plus léger atome; rien ne serait incertain pour e le 
et l'avenir, comme le passé, serait present à ses yeux + 

In adevăr, explicația mecanicistă a aruncat asupra na- 
turii o lumină strălucitoare, Flasticitatea, optica, electricita- 
tea. căldura, acustica, toate fenomenele cunoscute în fizică, 
au fost cuprinse rind pe rind în tiparul modelului mecanice. 
Ecuațiile lui Lagrange, care îl sinietizau, au ajuns formulele 
ştiinţei. Lumea astrelor ca şi a atomului se supuneau lor, 

Cu ajutorul teoriei Sa înmulţit la nesfirşit numărul ma- 
șinilor, puterea şi randamentul lor. Forţele productive sau 
desvoliat de sigur grație capitalismului dar şi prin extraordi- 
nara valoare creatoare a modelului newtonian. In pofida an- 
iagonismelor sociale, specifice regimului, producția industrială 
si standardul de vicajă au crescut în proporții foarte mari, 
De aceea secolul al XIX este caracterizat printr'o încredere, 
o certitudine morală necunoscută pină atunci. Siguranța ab- 
solută în rațiunea oamenilor de ştiinţă şi a celor de pe stradă, 
succesul nelimitat al noilor forme de gindire, i-au pus o pecete 
unică în istorie, A 

„In afară de succes, modelul mecanic a devenit tipul 
gindlirii noastre şi din alte motive, p 

La începuturile omului, el era „cel mai inteligent animal 
pentrucă are două mîni” (Anaxagorn). Cu minile a făcut 
uneltele și numai după multă vreme le-a gindit cu capul. El | 
este singurul animal producător de mijloace de producţie, Cu 
uneltele a schimbat natura și prin schimbarea ei s'a modificat 
pe dinsul. Simple prelungiri ale mînii san imitații după or- 
panele altor animale, i-au servii să construiască o lume de 
solide care nu semăna cu nimic din ce este în natură, Lumea 
apărea ca o proiceție a omului în afară. Era animistă. 

„Dimpotrivă. desvoltarea masinilor în cadrul anarhiei 
regimului capitalist le-a „nutonomizat” în ochii omului. Mo- 
toarele de mare vitesă nu an făcut decit să accentueze aces- 
stă sale, i 

Jn automobil era la început o gabrioletă | 
Astăzi, este un tanc. O maşină ri fabricat App Ron Ama 

simplificată care răsucea foita. Acum este o mitralieră uriașă 
osre varsă zeci de mii de țigarete pe oră. Avionul trebuia să 
ie ix pasăre si a ajuns ọ fortăreață sburătoare, vaporul un 

pa en este un cuirasat, ș. a. m, d. Pornite dela imagini ale 
jului comun, masinile au ajuns fiinţe de sine stătătoare, 


MODELUL MECANIC 27 


cu formă şi conținut propriu. Ele încetează de a fi còpii după 
vii. În conştiinţa noastră, acestea devin câpii după 
maşini, Fenomenele exterioare nu există după modelul uman, 
ci omul după modelul mașinei. De unde explicaţia creierului 
prin ornina e telegrafice, a ochiului prin aparatul fotografic, 
a m. d. À 
; La dimensiunile, tehnica şi organizaţia noastră socială, 
modelul mecanic este tipul natural de gîndire, Aparține ca- 
italismului, ca crizele sau hitlerismul, Pînă la sfirsitul vea- 
cului trecut, lumea capitalistă avea tot atita incredere in 
Newton şi Laplace cit si în aparatul de Stat. Intregul domeniu 
al cunoașterii părea supus ecuațiilor lui Lagrange, 

Desi între timp. principiile de bază ale mecanicei ra- 
tionale au fost de multe ori contestate de fizicieni celebri, ex- 
periența le impunea simțului comun ca date ireductibile. Ce 
nu seamănă a maşină sau sistem planetar, este de neînțeles, 
Ne-am format ințetigiaje. nu pe solide cum credea Bergson, 
ci pe modelul mecanic. Înaintea acestuia, unii Greci an gindit 
pe solide în echilibru iar multe milenii au fost caracterizate 
prin ica de apartenență” a ţăranilor, chiar dacă nu erau 
primitivi. Categoriile timp. spaţiu, materie, există însă Con- 
ţinutul conceptelor variază dela o epocă la alta. 

Încă în cursul veacului trecut, modelul mecanic a fost 
contestat atii de hegclieni şi marxişti cit și de finalisti. Două 

unete de vedere, unul apartinind viitoru ui, altul trecutului. 
Pentru materialismul dialectic cunoaşterea este un proces ne- 
sfirsit, ca și realitatea obiectivă, „Geniul laplacian” nn poate 
exista pentrucă lumea este un tot în permanentă devenire, cu 
infinite acţiuni şi reacțiuni, Obiectele nu irebuese concepute 
ingheţate în timp si spațiu pentru a vedea apoi cum pot fi 
puse in mişcare, Dimpotrivă, fiind în permanentă schimbare: 
miem încerca cel mult să înţelegem cum pot [i imobilizate, 
ar mişcarea unui sistem de puncte materiale, este revizibilă 

rin ecuaţiile lui Lagrange numai la anumite dimenstunt, 
Saltul dialectic realizat atit de relativitate cât gi de mecanicile 
qugntice, era implicit prevăzut de marxiști atunci cind afir- 
mau transformarea cantității în calitate. Legile ştiinţifice sunt 
valabile numai între punctele nodale, cum numea Hegel punc- 
tele de trecere. E 

De aceea, nu există o economie i pent 
toată istoria, ci un număr de legi ale regimului capitalist, 
Nu există o singură lege care să supue organicul şi anorgani- 
cul, numai un spațiu euclidian și 


litică valabilă pentru 


un timp newtonian, Nu se 
` cate ine 

te construi o doctrină economică sau 0 stiință a societății 
analizind dorințele lui Robinson cum se studiază mişcarea 


unui punct material ş.amd. pi MN j 
Fecunditatea materialismului dialectic sa dovedit in pri- 


mul rind în opera lui Marx și mai tirziu a lui Lenin. Puţine 


78 VIAŢA ROMİNEASCÃ 


doctrine au avut plasticitatea şi succesul acesteia. Astăzi este 

dominantă pe o şesime de glob şi tinde să-l cuprindă, 
Paralel cu critica marxistă, sub diferite numiri, modelul 

mecanic a fost contestat şi de şcolile finaliste. Critica 


acestora este de multe ori subtilă şi interesantă, Materialismul 


dialectic anticipează asupra viitorului: finalismul ne duce 
inapoi la cpoca timpului flotant, a evului mediu. Totul se în- 
timplă, cum se întîmplă, pentrucă 
sau „clanul vital”. au vrut așa, Modelul feudal al cosmosului 
este adaptat ştiinţei moderne. Finalismul este un rest al feo- 
dalităţii ca și marea proprietate funciară. De pe urma lui 
rămin totuși multe analize remarcabile si un mare romancier; 
On, 

Exact în a i fel cum se întimplă cu alte categorii 
ale regimului capitalist, modelul mecanic, tip specifie de gin- 
dire a acestuia, este primejduit în acelaşi timp de concepția 
claselor în ascensiune ca şi de a celor în decadenţă. Profitul 
industrial este atacat de proletariat și de marea proprietate 
latifundiară. 


iai La începutul veacului al XX-lea, modelul mecanic a su- 
erit 


esie o constantă independentă de coloare și vitesa sursei lu- 
minoase, Ceea ce era în contradicție cu cele mai elementare 
rezultate ale mecanicei newtoniene, De unde concluzia că 
masa corpurilor depinde de vitesa lor şi că nu pot exista vitese 


mai mari de 300.000 km. pe secundă. Cu teoria relativităţii, 


spaţiul obsolut, timpul uniform, orologiile sineronizate, dispar 
pentru vitese mari. Toate încetează de a fi valabile dincolo 
de condițiile normale de existență pe pămînt. In locul spa- 
țiului euclidian, în care se construesa maşini, case, în. care 
trăiesc şi mor oamenii, apare continuul quadri- dimensional 
spațiu- timp. Simţul comun, obișnuit cu spaţiul şi timpul 
newtonian, încetează de a mai avea o imagine sensibilă a 
lumii marilor vitese. Simbolurile matematice și verificările 
FA era sunt singurele indicii ale noului univers, Mo- 
delul mecanic rămîne numai pentru vieața de toate zilele. 
Din lumea intratomică, a mierofizicei, a venit al doilea 
atac împotriva modelului mecanic. Studiul raiomării corpului 
negru şi al efeciului fotoelectric a dus la concluzia că lumina 
este de natură granulară. Modelul planetar al atomului, atit 
de sigur în veacul trecut, a fost, încetul cu încetul, înlocuit 
cu ceva care nu mai seamănă a nimic din lumea noastră. 
Elecironul, corpuscul elementar, nu mai poate fi reprezentat 
rin imagini păminteşti. El „este ce sunt ecuațiile lui 
rac”. În ecuaţii dispar cantităţile şi apar simbolurile unor 
forme de organizare, De astădată, masa, nu numai că de- 
pinde de vistesă dar poate fi şi negativă, Corpusculele stu- 


Dumnezeu. „entelehia” 


rimele accidente chiar pe terenul unde se valorilicase. i 
Mai întîi. sa dovedit rai eger rusa că vilesa luminii — 


$ 


MODELUL MECANIC 79 


diate de noile mecanici au calități inimaginabile pentru un 
fizician al secolului al XIX-lea. De pildă, sunt indiscernabile, 
au pot fi identificate. Cind le înregistrăm ca unde, nu există 
sub formă granulară și invers, Nu li se poate măsura în ace- 
lași timp poziţia şi vitesa din cauza influenţei observatorului 
asupra feomenului observat, ș. a. m. d. San 

Toți marii fizicieni moderni sunt de acord că „vechile" 
noțiuni familiare ca: timp, spaţiu, masă, forţă, dispar odată 
cu dimensiunile, Jean Pervin găsea că „a încerca să desenezi 
ce se petrece întrun atom de Î idea este antropormolism'”. 
„Noile teorii sunt consiruite pornind dela concepte care nu 
pot fi descrise cu noțiunile care ne sunt familiare, Nici mä- 
car nu le putem defini conținutul cu ajutorul cuvintelor €u- 
noscute, Nu vom putea înțelege cu adevărat semnificația con- 
ceptelor recent introduse în fizică decit după ce ne vom fi 
familiarizat vreme îndelungată cu proprictāțile și utilizarea 
lor, ca și cum ar fi vorba de noţiuni primare, ca aceea de 


identitate şi proximitate, a căror sens va trebui să-l cu- 


noaștem la sosirea noastră pe lume” (Dirac). 

Suntem departe de epoca cînd, împreună cu Descartes, 
credem că lumea poate fi redusă la figuri şi mișcare! „Cuan- 
tumul de acţiune a cărui descoperire ne-a făcut să înţelegem 
atitea fapte misterioase, nu-l înțelegem de loc. Existenţa lui, 
implică o solidaritate între aspectul spaţio-temporal al fe- 
nomenelar şi aspectul lor dinamic, solidaritate care, nu numai 
că era ignorată de ştiinţa clasică, dar, trebue să mărturisim, 
a rămas aproape o scrisoare închisă pentru raţiunea noastra. 
Nu vedem de fel, de ce energia unei mișcări şi durata sa, 
cantitatea de miscare a unui mobil și extensiunea spaţială în 
care evoluiază, sunt lucruri atit de intim legate că nu avem 
dreptul să le desoriem şi să le considerăm izolat, Totuşi, sun- 
tem siguri că în realitate lucrurile se întimplă astfel, ştim să 
traducem circumstanțele în teoriile noastre, dar cinstit vor- 
bind, nu înțelegem ce înscamnă aceasta” (Louis de Broglie). 

Pentru simțul comun aceste afirmaţii par cel puțin eu- 
rioase. Am văzut însă cîte secole au fost necesare pentru ca 
el să se adapteze, să înţeleagă că. la dimensiunile noastre, 
„totul se întimplă ca şi cum ar exista un timp absolut, să 
spaţiu absolut, definit prin centrul de gravitate al oz = 
solar şi pozi iile medii ale stelelor fixe, ar fi mase inpiiabi 

i ecuațiile lui Lagrange ar defini cu exactitate mişcările . 
Vom mite deci că se va obişnui şi cn Ceea ce Dirac, Heisen- 
berg şi Louis de Broglie, afirmă ca incomprehensibil. De vreme 
ce ştim că noile teorii sunt fundate pe experiență Și ajina, 
orice interpretare sar da unor constante, ele rămîn definitiv 
î iul ştiinţei. : 
p dain ci eg cu riscul izolării noastre de adevăr, vom fi 
siliți să ne adaptăm. Tot aşa după cum modelul newtonian 


80 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 
a creat un limbaj, ininteligibil acum 500 de ani vom găsi o 
sintaxă și un vocabular adecuat microfizicei, = 

De altfel, în ultimul veac, au apărut atitea noțiuni ab- 
siracte, lipsite dé coloare şi conţinut pentru simțul comun și 
care prin întrebuințare au devenit monetă curentă, încât 
afirmaţiile marilor fizicieni citați, nu trebue să ne sperie, 
„Entropia“, „potențialul“, sunt noțiuni, abstracte, definite 
prin simboluri matematice şi greu maniabile chiar pentru 
oameni culți. Paul Janet, în celebrul său curs de Flectroteh- 
nică, apărut în prima decadă a acestui mărturisea a 
nu sti exact ce este un potențial, în sensul că nu poate da o 
imagine concretă a lui. Astăzi, insialatorii cu şcoala de meserii 
vorbese de potențial ca de ceva familiar! Tot aşa a fost cu 
entropia“. În birourile tehnice, problema nu se mai pune 
Se utilizează zilnic ca noțiunile de masă şi acceleraţie. „Le 
concret, cest de Pubsirait rendu familier par l'usage” (P. 
Langevin). Pe măsură ce abstractul este între uințat în apli- 
cajii practice, devine bun al simțului comun. Aşa s'a întimplat 
cu spațiul absolut. timpul uniform, masa-coeficient, forta- 
vie, entropia, potențialul şi multe altele, De vreme ce ex: 
periența şi teoria au arătat că lucrurile nu se întîmplă în 
acelaşi fel la orice scară, că sistemul planetar nu se reproduce 
in miniatură în atom, este natural să ne așteptăm ca tehnica 
si şcoala să pue culoare pe noile concepte, să le facă concrete, 
Avem deja un instrument de valoare, microscopul electronic. 
Celula fotoelecirică începe să aibă o întrebuințare curentă, 


Vor veni altele. A 


a a matemalicilor moderne pentru a înțelege ce se îns 
timplă acolo. | egarea materiei şi descătușarea energi 
intraatomice vor 


m, 


MODELUL MECANU 8i 


Paralel cu aceste schimbări structurale vom continua 

l să facem experiențe la dimensiunile noastre, vom 
construi maşini şi case, ceasornice care să orinduiască vicața 
iar vechiul m el mecanic va rămine ataşat de om a umbra. 

Prin el vom continua să cunoaştem o parie a naturii, 

„ Materialismul dialectic, fizica modernă, aparatele şi ma- 
rile vitese nu sunt însă suficiente pentru a ne face să sperăm 
intro nouă epocă a gindirii omenești. Vom trăi prea mult pe 
pita pentru a ne despărţi de maşini şi dimensiuni reduse. 

uma unghiurilor unui raita rai esie sigur 180 grade aici. 
pe glob. Și cum nu ne putem depărta la miliarde de kilometri 
de dinsul, pentru a verifica ce se întimplă la alte dimensiuni, 
va Îi greu să ne convingem pe plan cosmic de contrariul. 
Nu mai departe decit la începutul veacului trecut. conducători 
de State de valoarea lui William Pitt, eran convinși că se 
poate face avere împrumntind sume mici, cu dobinzi reduse, 
însă pe o durată de sute de ani! Aritmetic, raționamentul eru 
impecabil, însă operația ireală. Dimensiunile, nu erau ade- 
cuate judecății formale, 

redința noastră e că marea schimbare 
transformarea societăţii care se întimplă sub 
După ce vor construi şi reconstrui lumea după rațiunea lor, 
oamenii vor avea mult timp liber. Cu „saltul în libertate” 
apăsarea ceasornicului va dispare. Emanciparea de clasă și 
dispariția claselor. vor fi însoţite de o uriaşă creștere a for- 
jelor productive, Preocuparea omului de om va deveni, fatal. 
esențială. Nu în sensul metafizic, ci concret, materialist. După 
ce a plasticizai materia inertă şi a descătuşat energia, va in- 
cerca să plasticizeze materia viet). 

Astăzi, biologia este aproximativ în faza în care era 
chimia după Lavoisier, cînd nu mai exista îndoială asupra 
existenţei moleculei. Ştim. de pildă. că secretele eredității sunt 
ascunse în structura „genelor“ din cromozomii celulari. Cu- 
noaștem, de asemeni, o mulţime de procese alegea ale 
materiei vii. Totuși, majoritatea acestora le-am ar icat pe 
baza modelului nostru curent, cel mecanic. De pildă. inima 
este evident o pompă. O analiză mai amănunțită arată însă 
că este una „sui generis”. Realizează miracolul de a menţine 
constantă presiunea sanguină, într'un sistem de vast a căror 
capacitate și permeabilitate variază neintrerupt. Densitatea li- 
chidului, dimensiunea vinelor și arterelor, structura pereților 
si a sîngelui, se schimbă în timp şi spațiu, Cu toate acestea, 
presiunea nu variază. Nu există inginer care să realizeze o 
asemenea maşină. La fel am putea vorbi despre celelalte așa 


va veni din 
ochii noştri. 


1) Existi o vastă experienţă in Indiu eu privire la dominarea upuritulni 
vegetativ. Motorul tăcut și automat care constitue interiorul corpului nostrii 
poate funcționa sub imperiui voinţei. Este un fapt demn de relevat, 


MR — h, 


— 


3 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zise mecanisme. În tot corpul se produce o înlănțuire de fe- 
nomene fiziologice şi fizico-chimice care constitue p 


da 

pdl e apă, boli, emoragii, descătuşează un sistem extrem 
de complex de autoregulare a organismului. Se cunosc o mul- 
țime de procese speciale. Există unele fe mina satisfăcă- 
toare. Dar esenţialul nu-l ştim Adaptaţi mo 

jelegem bine numai ce putem construi, Şi cum as 
nu am reuşit să provocăm decit schimbări inse: 
teria vie, în gen „să a 
şi unele mecanisme aparente ale celui viu, Avem şi rezultate 


practice cum a avut mecanica înainte de Newton sau chimia 
înainte de Lavoisier. Există un imens material, dar nu o sin- 


teză. 
Cauza ni se pare de natură istorică. Niciodată omul nu 


s'a interesat de om, privindu-l cu ochi noi, cum au făcut New- 
ion, Einstein şi Heisenberg cu noțiunile atașate de materia 
inertă. Totdeauna am încercat să-l explicăm prin ceva care 
ni se părea sigur: Dumnezeu sau maşina. Acum vrem un „Om 
nou“ şi de aceia trebue să-l privim altfel. Odată cu recon- 
strueţia lumii va trebui să reconstruim și omul. Nu în sensul 


fiziologilor rasişti (A. Carrel), ci pentru a-l înţelege şi a-l 


adapta socielăţii de miine. 


Luminată de cra sg şi experiență, materia vie va trebui 


să-şi desvălue secretele. după un model quantic sau altul. Exi- 
siä teorii care consideră vieaja de natură granulară și 
organismul viu un aparat de tipul amplificatorului. Ipoteza 
poate fi exactă sau nu. Viitorul ne-o va arăta. Cu această 
soluție se încearcă, însă, între altele, să se salveze principiul 
nedeterminării! Asemenea încercări sau făcut la descoperirea 


moleculei, a atomului, a electronului, cu ocazia apariţiei geo- 


metrici meeuclidiene. Au eșuat. Cum mu putem renunța la 
rațiunea noastră, este posibil să renunțăm la unele din ipo- 
tezele noilor teorii. De pildă aceea a lipsei de individualitate, 
a indiscernabilităţii corpusculelor. Cum remarcă P. Langevin, 
ar fi mai normal să pornim dela noțiunea de individualitate, 
asa cum apare în biologie, S'ar putea, de exemplu, ca aceasta 
să apară dela un numit de complexitate. In loc să por- 
nim dela un model mecanic peniru a înțelege vieala, am 
porni dela unul biologie pentru a ajunge la maleria inertă. 

Acestea sunt, fireşte, ipoteze. Ni se pare însă cu totul 
probabil ca oamenii de ştiinţă să abordeze problemele nu 
numai cu ochi noi dar şi din alte puncte de vedere. Știm 
aproape sigur că materia organică şi cea anorganică au anu- 
mite proprietăți comune, printre care nu sun excluse irita- 
bilitatea și memoria. D i 
de miine trebue să creeze un sistem al cosmosulu 
fie înglobată materia vie şi omul. Știind că legile au carac- 


a aptare a organismului la cele mai variate condițiuni, 


mecanic, în 


ile în ma- 
eral, ne-am mulţumit să descriem omul mort 


feră prin organizare şi structură. Știința 
i în care să 


MODELUL MECANIC 83 


ter istoric, că există puncte critice unde se produce saltul 
dialectic, va putea face o legătură care pînă astăzi a fost im- 
posibilă din cauza insuficienței metodelor, a tehnicii şi a struc- 
turii spiritului nostru. 

In școala de miine copiii vor învăţa să gîindească neari- 
stotelic. Principiul identităţii, gol de conţinut, va fi înlocuit 

categoria mişcării. Sub mă Anti de a fi excluşi dela bine- 

ile civilizaţiei, oamenii vor trebui să dialectizeze concep- 
tele. Tehnica, fizica și biologia de miine; vor face ca ceea ce 
ni se pare astăzi abstract, să se coloreze, să devie familiar, 
simț comun, 

Valery spunea că „on pense comme on se heurte", „Homo 
faber“, lovit de vieaţă, a învăţat să gindeasciă în cadrul mo- 
delului mecanic. Noi vom gîndi antimecanicist. 

„ Se poate întîmpla ca acum să înceapă epoca omului. 


H. ZILBER 


j 


UN ACT DIN DRAMA „FOCURILE“ 
(RĂSCOALA LUI HORIA) 


ASUPRA PERSONAJELOR DIN ACTUL IV «+ 


Căpitanul de oaste Kendy, fugar din Moldovei, luptă in 

ndurile răsculaților — iar cînd Horia este prins și osin- 

dit, Kendy împreună cu ciobanii dela Săcürimb, se ho- 
tărăsc să-l scape. 

Rafaela: fiica grofului Paly, un mare asupritor al poporului, 
Contrar familiei ei, ca este stăpinită de ideile de omenie 
ale secolului. Intre ca şi Kendy, sa legat o puternici 
prietenie într'o noapte cu focuri situa di spaimă, Din. 
cauza răscoalei, ca fuge la Bălgrad, e se întilneșie 

„din nou cu Kendy, 

Trifu: 'Trădătorul lui Horia. Prins odată de răsculați, fiind! 
slujitor domnesc, Horia în loc să-l ucidă, îl iartă şi 
pune într'o căprărie de-a lui Crișan. El fuge din luptele 
dela Galda și se hotărăşte să-l deie pe Horia prins, ceea 1 
ce Aer pe să facă, 

Ologul: Este o victimă a lui Trifu. Din cauza pirilor lui, i sa 
scos ochiul, i s'a tăiat mîna și i-a putrezit piciorul În 
butuc în hrubă. 


ACTUL IY 
O clopotniță la Bălgrad, tarna 1755. 


Clapote multe, cu funiile attrnind, Din clopotnița care dă spre colină 
cazanelor, se vid futurind fumuri împărătești. Acoperisuri inţesnte de lume 
“Purleie înalte. subțiri, ale cetăţii Băleradului, pe care flutură la fel (lama 

O zi liniştită. cu cerul nourst, In fund stun domni imbrăcuţi în blănuri 
sure, păroase. Anti sunt groși, pintecoşi, roşii ln faţă, O doamnă, ingrazităe 
ingnețată de frig. 

Pe primul plan, țărani în tundre, aspri, Tu colțul Răsărit: Miazănoapie 
treptele clopotniței unde stă de strajă, văzindu-se numai pe jumătate, ca șpangă 
la pușcă, o câtană împărătească. Are mustäți mari, roșietice, 

La ridicarea cortinei, se aude isbitura de roată, apoi un răsunet. Vuet 
mulțimii de joa. 


UN ACT DIN DRAMA „FOCURILE 85 


; SCENĂ ia 
Domni, Țărani. Cătana (jos, s'aude izbitura de roată). 


PRIMUL DOMN: Asta nu-i nimic (rîde). Cloşea, un golan, 
Veţi vedea îndată, cînd va veni la rind Horia... Totuşi, călăul 
işi cunoaşte bine meşteşugul... (ridică amindoi pumnii, strînşi, 
fața i se congestioneuză. Cînd saude jos izbitura de roată şi 
răcnetul, el svirle amindoi pumnii în jos). m. Aga 

AL DOILEA DOMN: Vitaţi-vă... Vlahul se mai sbate 


ÎNCĂ... 

DOAMNA: Acela-i singe? Uitaţi-vă... (Geamătul lui 
Cloșca. Țăranii stau crunți, cu bărbiile în piept. privind pe 
sub sprincene la domni). a 

PRIMUL DOMN: Durează de mai bine de un ceas... (ridică 
pumnii, ca mai sus; cînd saude răcnetul, el nu mai lasă 
pumnii în jos ci şi-i ține ridicați în dreptul timplelor. Saud 
cileoa izbituri repezi. Jos, freamătul mulțimii, Apoi, tăcere. 
Toţi domnii “apleacă mai tare acum pe marginea clopotniței, 
şi urmăresc încordați. Ţăranii se întore cu umărul spre partea 
aceea. Igi string capetele între umeri. 


Unii se uită fioros la 

domni. ka 

PRIMUL BATRAN: Pe Cloșca l-am pierdut... Îndată vine 
rindul lui Ioria* Dacă n'ajung la vreme ciobanii? pi 
AL DOILEA BATRAN: Căpitanul de vasta Kendi sa 
pe Cristos că vine să-l scape, el îi om hotărît.. w. 
PRIMUL BATRAN: Jos. sunt ca la şase mii de Moţi si 
Criseni. Parte din ei ştiu semnul... (Jos, izbitura de roată, rāc- 
netul cumplit al lui Cloşca, Bătrinii tresar, sguduindu-se, Pri- 
pind în toate părțile, se întore la locul lor). 

CATANA: “e-ați vorbit voi acolo? 

BATRANII (fac semn cu mîna): Pe dracul... Se 

CATANA: Hai... Hai... (arată spanga): Ati fost aduşi aci 
ca să priviți cum vă mor împărații. Nu? (ride). Atunci! 
(continuă să vorbească încet, singur, privindu-şi virful spăngit. 
Cînd saude recnetul și izbitura. el tresare, 


jurai 


se uită îngrozit în 
toate părțile, După aceea vorbeşte cu spânga măi departe. Cei 


R” omea obteoă CAG: Pe sub turnul cel mare a intrat 


acum, căpitanul de oaste, A privit în sus, și-a dus mina 
frunte, aa cum ne-a fost iaat înţelegerii. Moţii îngrămă- 
diji acolo sub turn, sunt toți cu not, iz iubi 
CATANA: Ti-am spus să-ți sgieşti ochii jos... Vrei să-ţ 
bag ga? He, he, he... Porc de valah... 
PRIMUL MOSNEAG (aparte): 


Mear DOILEA DOMN: Acum... Acum... (Izbitura de 
roată, Un răcnet înfiorător). 


Porc? li vedea tu in- 


86 VIAȚA ROMINEASCĂ E: 


PRIMUL DOMN: Litaţi-vă... Se mai sbate... Ia'n priviți 
maiorul Ortmayer, cum s'a Î it... Li tremură Pasok 
Dar contele lancovici, trimisul Im tului?... (Incet): Se 
spune o% ajanda tin cu răsculații... căpetenii are cetatea 
ului? 
DOAMNA: Durează prea mult... 


AL DOILEA DOMN: Ce? N'ar fi de ajuns nici trei zile... 


Chinuri mai mari... Să-i fi scos majele, de viu... 

PRIMUL DOMN: Și tot mu era de ajuns... (Jos Daci) 
A murit... A murit... Bravo, călău...” (Glas scurt de trimbiţă, 
Se face tăcere). 

AL DOILEA DOMN: Acum... Lovitura de grație... Ah.. 
(izbitura. Un răcnet). Acum... la "n uitaţi-vă... Cuiele roții i-au 
wa ceia de măruntaie... Aşa... Așa... Meşter mare, călăul... 
PPS a DOMN: A scos näframa, Îşi şterge sudorile.. 
e). 

„UN ȚARAN fcătre un băietan care se uită în jos): Nu vă 
uitaţi acolo... 
IMUL DOMN: De ce? 
ARANUL (privindu-l pe sub sprincene): De ce? (li în- 
toarce mai tare, spatele), 

PRIMUL DOMN: Prindeţi iar colți? (Țăranul prea să co- 
boare, Cătana îl opreşte). 

CATANA: Fă-te ‘napoi... 

ARANUL: A i com sta noi... (Se întoarce la locul lui), 
E VOCE (jos): Fă-ţi meșteşugul, călău... (domnii frea- 
mătă. și freacă mîinile). 5 

PRIMI : Mai trăieşte, tilharul? Dacă nu-l prin- 

deau, ne ucidea pe toti. Acesta era cel mai fioros... (țăranii, se 


uită cu înțeles unul la altul. apo privesc în jos, Domnii, spri- | 


jiniți cu minile de marginea clopotniței, se depărtează puțin, 


apoi se pleacă mai tare, cu jumătatea trupului în afară). A 
pri i pului în afară) 1 


AL DOILEA DOMN: Aca Lo 

- : Acum.. Lovitura de normës 
(strigă): Bravo, călău... Ridică roaia mai sus., (încet, serip- 
nind): Aşa.. Ah... (Răenetul, apoi Ri 


k Așa... gemete). 
PRIMUL DOMN speriat): Uitaţi-vă... Celălalt tilhar... 3 l 


Horia se uită în sus... Tremură? 
DOAMNA: Care-i Horia? să 

AL DOILEA DOMN (arătind cu mina în jos): Cel cu A) 
capul gol dintre spăngi. Lângă el stă un cîine de popă vlah. ţi 
T vet OAMNA: Ace ini i 
: înfäțişare de împărat... 2 

AL DOILEA DOMN /rizind): De împărat? „Cei 

lalți domni rid şi ei) 4 awo arh i] 


UN ȚARA : [i lasă inima să ridă... 


UN ACT DIN DRAMA „FOCURILE 87 


AL TREILEA: Le-om arăta noi... 

UN BATRAN: Strigzaţi-l pe Horia... Să vadă că suntem 
cu el, şi-acum... 

ALT BATRAN: Lăsaţi-l, el sa tocmit pentru moarte... 

PRIMUL MOSNEAG (încet, ștergindu-și ochii cu dosul 
minii): Săracii de ei... 

PRIMUL DOMN: Ce face călăul? Na murit Cloşca? 
Uitați-vă... li clipesc ochii... (Räcnet: „Dumnezeule... Ur- 
mează imediat o izbitură mai puternică), | 

GLASUL CALAULUI: Răsculatul Ion Oarză zis Cloşca, 
este mort... (Domnii izbucnesc odată cu marea mulțime de jos, 
în aclamații care durează cilena momente, în care timp të- 
ranii stau cu bărbiile în piept, strinşi în țundre. După prima 
izbucnire a mulțimii, domnii se string cap la cap şi vorbesc 
încet, făcînd semne miînioase spre țărani. Aceştia se uită la 
domni, guta parcă să se repeadă la dinşii. Larma crește. bubue, 
Incep trimbițele cu glasuri inalte, subțiri. Bat tobele. Pe mă- 
sură ce glasul trimbițelor se împuținează, crește larma tobelor. 
Cind începe a scădea larma acestora, încep din nou trimbi- 
fele. Asta de trei ori. La primul semn al trimbițelor urcă în 
turn intii Rafaela, în urma ei doica, apoi căpitanul de vaste 
Kendi. Domnii se uită la ei luna). rd 


SCENA 2-u 
Aceiaşi, Rofoola, Kendi, Dwica, 
ie trage de 
(hatacla se duce la marginea turnului, cm toate mă doica o 
mină și perie pi priveste cu un fel de teamă. se retrage repede. dinindu-pi 
aminåmi minile ta oci). 


RAFAELA (eălre Kendi): L-am mai văzut odată... pe 

acest lisus al țăranilor... si 
: Ti- s să nu te niji.. 

DODI: ara ap te pe sub sprincene la domni): 
Ai să-l vezi încă ina ei vreme, de acum. 

RAFAELA: Cine ştie... ze az: 

KENDI: i-am jurat pe spada mea... Grăbește»te... Fugi 
la hanul din marginea Bălgradului... Asteapiă-ne-.. 

RAFAELA: Dar dacă... Dacă nu vet izbuti? ST 

KENDI: Dacä nu voiu izbuti... Voiu muri cu gindul ta 
Une. CA (Rafaelei): Haidem maj repede... Haidem aul 
Are să vie o cumpiină neagră... Priviţi... (Din spre safinţi n 
un-nor mare, negru pe care eu îl arată cu mina întin N 

RAFAELA: Osteanule străin, am incredere în braju 


Ät... i 
KENDI: Dacă voin muri d >, 
DOICA: Vine cumpăna Neagră Fikia ps 
RAFAELA: Dumnezeu să-ţi ajute.. Iubitul men... 


s4 VIAȚA NOMĪNEASCĂ 


KENDI: Pleacă... E ce ne Are să fie bătălie crincenă, 
( Jos, tot timpul, răcnete, blesteme. Strigăte: „Horia... Horia...” 
ăranii se pleacă și ei să se uite, Domnii agită pumnii, ple- 
du-se în jos și răcnind: „Lilharul...” Tilharul...” „Ucigaşul“, 
Kendi se upropie de cei doi maşnegi care-l privesc muţi, drept 


n ochi). 

PRIMUL MOSNEAG: Vint sau ploaie? 

KENDI (incet): Sunt la marginea Bălgradului... Calări. 
Vor intra în galop. Cind îi veţi auzi, ochiţi în domnii ceia cu 
fireturi... colo... sub turn, 

AL DOILEA MOSNEAG: Is mulţi? Vor veni la vreme? 
Peste o mie de ciobani, călări,.. Mai sunt şi alţii, pe jos. Aveţi 
grijă... cînd s'or auzi tropotele,.. Parte din cătane, sunt cu noi, 
Chiar ofițerul Impăratului. Uitaţi-vă în fund, la porţi. Toţi 
Moţii care stau acolo, au puşti sub undre. Eu, mă voiu re- 
pezi la călău... TI voiu lua pe Horia... (Se cutremură, Pleacă 
repede. Moşnegii, pe ascuns, îşi fac semnul crucii. Domnii se 
uită la țărani, arătind în urma lui Kendi, dindu-se a înțelege 
că bănuesc cena). 

AL DOILEA MOSNEAG: Dacă nu vin? Dacă simi că- 
tanele? 

„PRIMUL MOȘNEAG: Taci... Taci... (se pipăe la şold, 
apoi dă sumanul puțin la o parte şi se zărește locul greu al 
unui pistol). 


SCENA Sa 
Una ofițer împilrăteac. 


OFIȚERUL furcînd repede, către țărani): Am ra 


S seamă că staţi cu spatele.. Să priviţi... Mă auziți? 
e nu... 
PRIMUL DOMN: Ăştia? Tot timpul iat tele... 
Trebue judecați și iran fn pari poa OR Pa 
PRIMUL MOŞNEAG: Ce te legi de noi, domnule? Cum 
să nu privim? Doară pentru asta ne-ați adus... 


FIȚERUL (cătrescătană): Măi cătană... Să stai la spa- 


tele lor. Cum întoarce unul capul., îl spargi... 

CATANA: Aşa voiu face.. 

OFIȚERUL: Măi țărani... Acum moare împăratul vo- 
stru... Auziţi? Călăul pune zimți și piroane noi, pentru Horia... 
(Jos ua larme, izbituri de ciocan. Domnii rid, uitindu-se 
n jos), 

AL DOILEA DOMN: Pune fier nou. Aşa... Aşa... Acum 
pare că-i și 

(Strigătele Horia... Horia...” nu mai contenesc), 

OFIȚERUL (coborind, către cătană): Ai auzit? Să se 
e... 

CĂTANA: Să vă uitaţi, porci de valahi... 


uit 


UN ACT DIN DRAMA „FOCURILE RO 


(#8) VOCE (jos, tare): Acum vine la rind Horia... Acum 
vine la rind Horia repre din Albac, zis altfel şi Ursu Nicula... 
(Larmă „Horia“, „Horia“. Domnii din turn agită pumnii, răc- 
nese cu spume la gură), 

PRIMUL MOŞNIEAG: Uitaţi-vă... Horia a ridicat frun- 


ita.. 

AL DOILEA MOŞNEAG: Cit de repede urcă spre 
caznă.. (îsi acoperă scurt, ochii), 

GLASUL LUI HORIA (cutremurător): Eu Horia din 
Albac... oameni buni... mor pentru pämìnt și dreptate... 

DOMNII: Ucigaş... Ucigaş.. (In capul treptelor se ivesc 
cătane, arătind spre țărani, Călana cea veche pleacă), 

PRIMUL MOSNEAG:+ Cătanele... 

AL DOILEA: Taci.. Sunt cu noi... 

GLASUL LUI HORIA: Eu înce posteli vămînt şi drep- 
iate, oameni buni... dar are să se ridice in Toal mett.. alt 
răsculat... (Strigătele domnilor îi acopăr vocea), 

GLASUL LUI HORIA: Are să vie din nou pe cupal 
domnilor... venin şi cuiremurare... 

DOMNII: Ueigaş... Ueigaş... Să înceapă caznele.. 

PRIMUL DOMN: Pină-l desbracă pe hoţ şi-i leagă cu- 
relele... Nu sar putea să-l sdrobească aşa îmbrăcat? 

AL DOILEA DOMN: Se cunoaşte că nai mai văzut 
cazne,,. (iluminat): Injelegi? toji muşchii, toate părticelele 
trupului, trebue sä fie strinse bine, să nu se poate mişca... 
Toată durerea să se îngrămădească în trupul osinditului. 
Asta-i arta... 

O VOCE (jos): Urăbeşte-te. călau... - 

AL DOILEA DOMN: Lite: acum îi stringe pepini 
Ah.. aşa.. (se strimbă la faţă). Minile trebue să fie legate 
siring.. în lungul trupului... să nu se poată sbate... 

PRIMUL DOMN: Uite cit de încet umblă ajutoarele 
călăului... (strigă): „Hei... hei”... (Larma crește, coboară). 

UN STRIGAT: Să-l chinniţi mai-mult... 

ALTE STRIGATE: Mai mult... Mai mult... 

PRIMUL DOMN: Fiecare părticică de trup... E] 

AL DOILEA DOMN: Intii fiuierele picioarelor... (7 ă- 
runii îi privesc chioriş), zu i 

PRIMUL DOMN: Dracul să-l ia de călău... De ce nu-i 
umblă minile mai repede? à A 

AL DOILEA DOMN: Asta-i porcărie... A plesnit o curea: 
Să fie înlocuit călăul... cois 

PRIMUL MOSNEAG (încet): Ca să-i iei tu locul... 

AL DOILEA MOSNEAG: Oare Horia ştief | , 

PRIMUL MOSNEAG: Nu... nu.. Dacă nu erei 

AL DOILEA MOSNEAG: Şi să nu crezi an peer păi sr 
tului... Parcă anume se rup curelele călăului. (Deodată, afin- 


A i 
90 VIAȚA RONINEASCĂ P 


- tind urechea spre Răsărit): Ja 'n auzi.. {Tofi se pipăie la şold, 
ascultind). | 
CATANA l-a faine jos pe trepte, astfel că se vede ni- 
mai pe jumătate): Domnilor li-i frică de țărani... 
CATANA 2-a: N'ai văzut ce-au făcut țăranii? 
CATANA 1-a: Dar noi nu suntem tot țărani? Acum n 
dă de mincare înălțatul împărat. Dar cind s'o sfirși veleat 
nu ne 'ntoarcem acasă spre crăpare de foame ca țărani ce 
suntem? (Uilîndu-se cu bägare de seamă spre domni): Ewu 
măi oameni, dacă naș fi lost la cătănie cind sau 
munții 
CATANA 3-a (cu chip de ungur): Ce-ai fi făcut? (Intre 
țărani, schimb de priviri, îngrijorare. Jos, strigăte minioase: 
„Să-l lege odată...“ Domnii din turn fac semne de dispreț, apoi 
izbucnesc în răcnele: „O să ne plingem... Cirpacin... Cirpa- 
cin., Inlocuiţi călăul...” s 
PRIMUL DOMN: Neu auzit... Uite-l cum se uită n 


nof... 
AL DOILEA DOMN: Parcă-i o flacără... aşa-i de rogi | 


la straie... | 
CATANA 1-a: Ce-aş fi făcut? Parcă tu nu știi? Cei 


dacă eşti ungur? La suferință și crişeare din dinţi, una sune 


tem... 
CĂTANA S3-a: Taci. Aşa-i, Şi unguri de-ai noştri au por- 
ATANA i PY i 
CAT: 2-a: Si ce-au făcut cu asta? Veniţi să priviți 
fni ch 


hd s ig ... 


lui): Cit îi de erincen... colo jos.. l 
AL DOILEA DOMN (/recindu-şi minile): In sfirsit. 
PRIMUL DOMN: Fără crujare, călău... (Se face o t 

cere mare, adincă. S'aude o poce sauduitoare: „Horia... Du 

nezeu sä te ierte...” Un plins), 

GLASURI: Ciinele... Ciinele... p 
ALTE GLASURI: Fără mila... Flu'erele picioarelor... 

PRIMUL DOMN: Aşa... Călău... Ridică roata.. Sus 

(speriat): Ce dracul are? (Jos rumoare), De ce sau întors e 

tanele? În cine vor să tragă? : 

AL DOILEA DOMN (privind speriat spre țărani): Saud. 

pere rei (Se pregătește să fugă. Cătanele sar dela locul 

şi vin la marginea turnului cu pustile întinse, Departe, îm 
cături. Răcnete, nechez aprig de cai, în galop, Țăranii stat 


z 


UN ACT DIN DRAMA „FOCLANE" 


94i 


cu mîinile sub sumane, gala să scoată pistoalele. ii 
pitese arnari Unii s'ascund pe dubă e rc iii E: 

PRIMUL DOMN: Vin ciobanii să-l scape... Au intrat 
pe sub turn... (sgomot mare de luptă). Oşteanul străin care 
a fost aici cu o fată... Îl vezi? Se bate... să-şi facă loc spre 

peou Aga Cizanii ea inapoi... 

) -a: Ochiţi bine.. Si noi t î i 
(Jos, Liri Ai tai crincenă...), P ia pei tii 

ANII: mhezeule... Înainte... Inainte... 

PRIMUL MOȘNEAG: Ah... (se sprijină de margine, 
guta să cadă). Căpitanul Kendi a căzut... Íi mai trebuia un 
pas... pină la Horia... 

SATANA 1-a: Căpitanul străin a căzut.. 

CATANA 2-a: Țăranii călări fug... 

PRIMUL MOSNEAG: Totu-i pierdut... Pierdut... (Sgo- 
motul luptei, tat mai departe spre Päsärit, Porneşte un pint 
rău. Prinde a se intuneca. Vin nori negri, Călanele se retrag 
la locurile lor). l 

CATANA i-a (către țărani): Dacă întreabă cineva... noi 
am tras... (Jos, trimbifele. tobele). 


SCENA ta 
Ure, grăbit, ofitérul. 


OFIȚERUL: Care-a tras din turn? Care? 

CATANELE: Noi... Noi... . 

OFIȚERUL: S'au văzut pistoale în miinile ţăranilor, 

CATANA 1-a: Nu... Nu... Noi am tras., Am stat lingă ei... 

OFIȚERUL: Băgaţi de seamă... Căpetenia călăreților a 
fost ucisă... (Ureă din nou domni mai mulţi, vorbind tare, ge- 
siiculind). 

UN DOMN: Va afla şi Impăratul de încercarea asta... 

ALT DOMN: Ciîtă îndrăsnealaă... - 

PRIMUL DOMN: Să cerem în gura mare, tofi, să-l chi- 
nuiască şi mai tare pe Horia... y ; 

TOȚI: Chinuiri mai mari... Chinuiri mai mari... Vom 
spune Împăratului... 2 

PRIMUL DOMN (tare): Ce fel de căpetenie are cetatea 
Dăleradului, că intră hoţii călări i y 

TOŢI (răcnind): jz maiorul Orimaier... Jos maiorul 
Orimaier,.. Jos contele Jancoviri... 


SCENA în 
Vrei. Triiu, 


tinuă: „fan 

(Răsună trimbiţele, sii sa facă tiicore. Riăenetelo. Jos, cot 
Urtamaior,., das meet e da Domnii din turn răcnege pi oi, Chtanele coboară 
în grabă. Apare capul lui Trifu, nitinda-ze speriat, în armă. Apoi urcă repede, 
în virtual picioarrior, fnrișindu-zo pe dupi „lopote. Se face tăcere. Pe trepte, 


92 VIAȚA ROMINEASCĂ 


urină, maude bocănitul piciorului de lemn al Oiogului, Trifu alb ln f 
în ormă. Ţăranii stan Ingrimătiți umăr In umăr, privind ch 
intro parte), < - 


SCENA ba 
Ureă Ologul, 
(Sa opreşte în capul scărilor, mitindu-ae țintă în Trifu. Ride fiaroa). 


VOCEA CALAULUI (jos): Horia... Moartea ta încep 
TRIFU (către Olga): Ce vrei? (strigăte: „Horia... Ho- 
Cazi N 

OLOGUL (incet): popes Nu ştii? Uite... (cu mina së- 
nătoasă scoale cuțitul din buzunar și ride, punindu-l la loc 
repede): Du-te... Vită-te cum moare Horia... Eu te aştept. 
(Trifu clănțăneşte din dinți, galben). 

OLOGUL: Du-te şi te uită.. (Trifu se îndoaie astfel 
că și cum l-ar fi străpuns un cuţit şi se sprijină de marginea 
turnului, uitindu-se c'un singur ochiu înapoi, spre Ologul care. 
stă drept, privindu-l, Tăcere. Izbitura de roată, lăcnetul 
groaznic al lui Horia, Țăranii se culremură, Domnii răcnesc 
„Așa... Asa. Bravo. călău...” A doua izbitură), 

GLASUL CALAULUI (solemn, după o clipă): Acest om 
este mort... Tri re Irn răsună prelung. Bat tobele. Se pro- 
duce un val de indignare. Domnii răcnese plecîndu-se în jos- 

«fe DONNI, Aca orade? Aa repede? 
; repede? Așa e? | 

(Ologul are o cutremurare. ele cuțitul şi merge drept” 
către Trifu care se întoarce şi se sprijină cu mânile de mar- 
ginen turnului. Holbat, scoate un răcnet gi înainte ca Ologul 
să-l lovească, el cude peste margine. Ologul, cu cuțitul ridicat, 
rămine așa o clipă după care svirle cuțitul și se uită în adinc, 
rizînd în hohote). 

DOMNII (eantinuind răcnelele): Ne vom. plinge 
ratului... Trebuia chinuit mai muli.. J 
Jancovici,.. Jos, aceleași r. e). 

DOMNII (intorcindu-se spre țărani): Ucigaşilor.. Mai 
vreţi pămînt? (Răcnetele, jos, continuă). Ż 

FARANTI: Pămînt? Mai vrem... Totdeauna o să vrem... 
Noi îl muncim... Al nostru este nintul... b 

PRIMUL DOMN: Mai i pămînt şi-acum? 

PRIMUL MOȘNEAG: Vrem... Ce, dacă ni l-aţi omorii 
pe Horia? Daca murit el, am rămas noi... Fiecare ţăran va 
deveni un Horia... Vrem să ne daţi pămîntul... Miine, are să se 
ridice alt răsculat, un alt Horia... să vă ardă de vii... 

AL DOILEA DOMN: Cum îndrăsneşti spurcăciune? 

PRIMUL MOSNEAG: Spureăciuni sunteţi voi... Va veni 
ca vremea... Și-o să ne luăm pămîntul inapoi... 
drä iA {apropiindu-se cu pumnii strinşi): Cum in- 

sni? 


Impă- 
os Orimaier.. Jos- 


i 
} 


E- 


UN ACT DIN DRAMA „FOCUNILE” 93 


OLOGUL (apucă funiile clopotelor. Țăranii se îndreaptă 

domni, dirji. Jos. împuşcături, pacarm, Soldaţi cu spängi 
urcă în turn, în fugă. C vogut răenind): Să sunăm clopotele 
după Horia... Pentru focurile de miine... Aprindeţi focurile, 
(Răsună clopotele, trase și de alți țărani, în timp ce o vijelie 
neagră cu țiuituri și fulgi mari sabate asupra turnurilor. În 
limp ce se lasă cortina, încet, saud buciume, chiote, sgomot 
de bătălie, Strigătul: „Vrem pămînt”, „Aprindeţi focurile...” 
„Focurile...“ cît și larma puternică a clopotelor saude pină 
la căderea cortinei), 


MAGDA ISANOS și EUSEBIU CAMILAR 


LUMEA SPUNE C'AI MURIT... 


Lumea 'ntreagă spune c'ai murit... 

Stiu şi eu că trupul tău trudit 

A fost aşezat lingă biserică 'ntr'o groapă, 
Unde, cu-adevărat, se odihneşte 

La umbra unei cruci de stejar; 

Cu toate-acestea, urmele mersului tău 
Pretutindeni răsar... 


lată-le "n iarbă, iată-le 'n drumul 

Pornit peste dealuri şi mungi: 

În inima mea toate urmele bat, 

Şi astăzi, în preajma aceluiași sat 

Aud cum te-ai dus și cum vii cu pașii mărunți... 
Şi tu te-ai sbătul, ca apa de maluri, 

Yaduni și cerul, cit e de mare, 

In ochii tăi lacomi de soare: 

Ai aput un Dumnezeu și-o credință 

Şi-ai suferit pentru pîinea cea spre ființă... 


Ca un puiu de pom lingă tine-am crescut 
mai bun, nici mai rău; 

Bucuriile și durerile din trecut 

Toate mi-au înflorit în suflet, 

Ca buruienile pe mormîntul tău... 


Cind mă uit în oglindă 

Privirea ta cu sclipiri de oțel 

Vine din depărtare să mă cuprindă: 
Sint ochii tăi, în orbite adinci, 
Ciopliţi din cremene, 

Anume făcuţi ca să-mi semene, 


Cine s „tată, cai murit? 

Tu lîngă mine, 

Haide, îndeamnă-mi avintul 

Să cutreier cu fine pămîntul, 
Minunile lumii nu sau isprăvit!.., 


G. BARGAUANU 


Prenen egale Pi ii m pm ea m pe m 


VALOARE ŞI NECESITATE 
IN ETICA NOUĂ ^) 


INTRODUCERE. 


Etica filosofică a culturii burgheze individualiste este 
etica valorilor (Wertethik). Pînă la criza contemporană istorică, 
— actualizată prin al doilea războiu mondial, oamenii încă 
se mai puteau iluziona că trăirea valorilor se poale realiza 
ca un fenomen izolat în sfera trăirilor subiective, neatinsă de 
frămintările sociale și politice. Evenimentele brutale din wl- 
timii ani, deslănțuite de fascismul agresiv, au sgudnit și pe 
oamenii cei mai puţin lucizi şi i-au făcut să „trăiască „— ducă 
mu să „înțeleagă“, că vechea concepţie despre „om şi valori 
trebue radical transformată, în acord cu prefacerile funda- 
mentale istorice. Fiind disciplina filosofică cea mai apropiată 
de vieață, oglindind însăși antinomiile vii ale vieţii sufleteşti 
şi ale raporturilor sociale. „etica nouă trebue să fie cea din- 
tii. care să reflecte omul nou și vieața nouă, cu telurile, dith 
cultăţile. contradicţiile şi exigenţele ei. Pornind dela faptul 
fundamental al crizei istorice actuale, etica nouă va tre su 
să reflecte situația specifică, istoric determinată, a ont ai 
nou: năzuind spre valori, ca orice etos din toate timpurile, 
tiosul aciual trebue simultan să lupte pentru cucerirea arep- 
turilor si satisfacerea desideratelor de ordin material si mo 
ral. Năzuind spre valori, omul actual trebue să realizeze „Ne- 
cesitatea”. A 

„Etica nouă“ filosofică, dacă nu vrea să rătăcească în 
regiuni aeriene, trebuc deci să pornească dela situația e 
cretä istorică a omului actual. Şi deoarece situația acea 
este o situație antinomică, deoarece se prezintă ra păr aa 
(dar si ca o sinteză) înire valori şi „necesitate sori Aro 
nouă va trebui să fie clădită dialectic şi să e par goți vila 
toate aspectele, raportul fundamental dialectic dintre va 


i it t 4 . - ȘI $ 
+ În filosofia sfirsitulni veacului XIX şi începutul veacu 


1) Fragment din „Etica noul”, în curs do proparație. 


9h VIATA ROMINEASCĂ 


lui nostru, „filosofia valorilor” a exprimat una din tendin- 
jele caracteristice ale culturii burgheze individualiste. Träsä- 
turile ei fundamentale erau: 1) paloarea înţeleasă ca un cm- 
cept suprem şi unic; 2) necesitatea (nevoile materiale, morale, 
politice sau condiționarea biopsihică a etosului) n'aveau nicio 
importanță în problematica etică, Cind au polemizat cu „fi- 
losofia vieţii” (vitalismul de specie nietzscheană) filosofii va- 
lorilor (Rickert, Bauch, etc.) lipsiţi de viziunea materialist 
istorică, s'au dovedit inapţi să cuprindă sfera noţiunii „nece- 
sitaie”, în dublul ei sens psihologic (subiectiv) şi istorie (obiee- 
tiv). Critica vitalismului träda incapacitatea de a recune 
în feja valorii, conceptul antinomic, dialectic, al necesităţii, 
Prin felul lor de a gindi, filosofia valorilor {şcoala neokantiană 
adică), dar şi etica fenomenologică a valorilor (Max Scheler, 
Nicolai Hartman) reflectau atitudinea individualistă a etosu- 
lui faţă de valori: fenomenul etic Sar reduce numai la un 
raport între om și valori, ca un fel de punte înălțată deasu- 
pra fluxului vieţii istorice, Filosofia valorilor (școala badică 
şi idealiştii răzleți) au ignorat atît sensul obiectiv (istoric) cit 
şi cel subiectiv (psihologic) al fenomenului „Necesităţii, 
Etica fenomenologică a valorilor (Max Scheler şi Nicolai 
Hartmann). fără să continue etica nietzscheiană în sensul ci 
„eriticisi“ („Morala ca problemă“; ideea limitelor umane, ra- 
portul dintre valori, imperativ şi structura umană: critică 
imperativului care vine în conflict cu „posibilul” uman, etc.) 
— a menținui totuşi un fir de continuitate. Scheler şi Hart- 
man au realizat un alt sens, o altă condiţie fundamentală a 
gîndirii etice: ideea unei etici concrete, care să reflecte etosul 
viu al individului real. prin descrierea nuanțată a trăirilor, 
sentimentelor şi actelor etice, i 
Etica fenomenologie a rupt puntea de reintoarcere la 
intelectualism şi formalism etic, pornind chiar dela o polemică 


impotriva eticei kantiene (Max Scheler, „Der Formalismus 


in der Ethik und die materiale Wertethik“, 5-te Auf 1927). 
Dar etica fenomenologică, deşi reprezintă un pas înainte spre 
realizarea idealului unei etici concrete, dovedește mari lip 
suri. Metoda fenomenologică este o metodă care „izol i 


ează” și 
fixează” momentele fenomenului etic, alterind caracteru 


dialectic al ac ae etice, care-i devenire și împletire de contra- 


dicţii atit pe plan subiectiv (vieaţa interioară”), cit si pe plan 
obiectiv („conflictele sociale”), 

In al doilea rind, etica fenomenologică a valorilor n'a 
sesizat şi nu și-a pus problema condiționării istorice a valori- 
lor şi a integrării lor în complexul vieţii istorice, sociale, ete. - 
Cu alte cuvinte, nu s'a întrebat dacă nu cumva „Valoarea” 
este determinată de „Necesitatea istorică” și care sunt varia- 
te. are zi ale raportului dialectic dintre „„Valoare” şi „Ne- 
cesitate”, 


E 


VALOARE SI NECESITATE ÎN ETICA NOVĂ 


97 


„Ca un efect al lipsei simțului istorie, etica valorilor nu 
şi-a putut da seama care sunt rădăcinile economice, sociale 
şi spirituale ale propriei poziții, cât si ale celorlalte doctrine 
şi atitudini etice, inregistrate în istoria moralei, 

„Nietzsche şi Dostoievski, Scheler și Hartmann au contri- 
buit hotăritor la crearea unei etici concrete, oglindind teo- 
etic aspectele variate ale vieţii etosului, Prin acești ginditori, 
etica a „devenit vie. concretă, realistă, lucidă, izhutind să 
fringă direcția raţionalistă, schematică şi falsă pe care tindea 
să i-o imprime „etica filosofică”. Deși dovedea mai totdeauna 
meșteșugul gindirii sistematice, al ordonări și clarificării con- 
ceptelor, etica filosofică propriu zisă, nu manifesta decir inca- 
pacitatea tipului filosofic abstract, de a trăi şi de a lumina 
trăirea etică, angrenarea în conflicte şi experiențe, setea de 
acțiune şi risc, dorul de înnoire st răsturnare, de cunoaștere 
şi de prefucere a oamenilor. In istoria eticei, raționalismul 
sec, idealismul şi formalismul înstrăinat de vicaţă se dovedesc 
lipsuri. nu ale unuia san citorva filosofi, cr dificienje origi- 
nare ale „tipului filosofic”. Frontul solidar și adeziunea una- 
nimă a majorității savanților şi filosofilor întru glorificarea 
elicei kantiene, au exprimat totdeauna un aliaj specific de 
ipocrizie de clasă si incleștare solemnă în tiparul deficiențe- 
lor „tipului teoretic”, 

Reprezentind grade diverse ale libertăţii de expunere a 
tipului viu etic, Dostoievski și Nietzsche, Seheler şi N, Hart- 
mann au realizat o adică si minuțioasă explorare a vieţii in- 
ierioare a omului modern. Însă, fiind numai purtători de cu- 
vint ai individualismului burghez din veacul XIX şi XX, toti 
aceşti ginditori, fie revoluționari” ca Nietzsche, fie lunecinul 
spre idealism catolic (Scheler). au rămas cu totul străini de 
douii fapte esenţiale ale epocii lor: 1) conturarea, din ce în 
ce mai decisă. a unei clase muncitoreşti care işi rosteste drep- 
tul la vieaţă; 2) ideea marxistă a interpretării materialist dia- 
lectice a valorilor etice. vi 

Primul „fapt“ este un fenomen de resonanjă epocală 
pentru istoria şi omul contemporan. Al doilea fapt, — inter- 
pretarea materialist dialectică a fenomenelor etice, devine 
central peniru „etica nouă” şi pentru o istorie autentică a eti- 
cei din toate timpurile și locurile, Í Ă 

O nonă etică teoretică nu mai poate porni decit dela dezi- 
deratul realizării de sine a umanităţii, dela ceca ce Marx 
și Engels numeau „negarea inumanității“ (a stării inumane în 
care trăiesc oamenii. Fiindcă dezideratul acesta reflectă 
totalitatea nevoilor materiale, morale și spirituale ale masei, 
etica nouă trebue să urmărească tema centrală a „Necesităţii. . 
Deşi nevoile și dorințele acestea sunt ale fiecărui arae iu 
parte, ele nu pot fi realizate decit prin fortul Poti pe 
plan politic şi social. In acest sens, vom vordi apare utsece- 


mn, — i, 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sitatea etică” obiectivă, Liindcă ca nu se poate realiza decit 

planul obiectiv al vieții istorice politice și sociale la care 
iecare individ „participă“. Fenomenul etic se deslășoară” 
însă si pe planul subiectiv al vieții sufleteşti individuale. 
Efort şi decizie, renunțare san jertfă, lașitate sau eroism, 

isme sau dăruire de sine, sunt fenomene etice subiective. 
Etica individualistă a vencului XIX şi XX a insistat numai 
asupra acestui plan subiectiv al vieţii etice individuale, lar 
etica valorilor a centrat toate fenomenele etice subiective în 
iurul valorilor. O etică dialectică, năzuind să cuprindă tota- 
itatea momentelor fenomenului etic, se va upleca cn egală 
atenție asupra tuturor factorilor, tuturor aspectelor fenome- 
nului etic, De aceea vom incerca să valorificăm cercetările și 
rezultatele eticei şi psihologiei moderne, păstrind însă rezerva 
critică faţă de poziţia individualistă (idealism. amoralism 
sau axiologism) care colorează mai totdeauna teoriile și con- 
cluziile unui Nietzsche, Scheler sau N. Hartmann, 

Etica noastră este etica crizei istorice, în care se decide. 
souria maselor, O etică întradevăr nouă trebue să aibă drept 
temă cenirală dialectică, trăirea crizei istorice împletită cu 
simţul vesnic viu al valorilor. A trăi „Necesilalea” istorică si 
a participa la frămintările colective, nu înseamnă de loc o 
uitare a valorilor. Intelectualii fascisti au vrut să insinneze 
că ideologia marxista este anticulturalä, fiindcă se rotește în 


jurul chestiunilor „vulgare“ ale pîinii, muncii și libertății. ȘI 
printre ginditorii ideabşii burghezi. mulți au avut slăbiciunea i 
st dela „materialismul” marxist. 


să-şi întoarcă faja cu d 
lipsit de atracție „spirituală”. Această hiperdelicateţă ideolo- 
ică a dovedit inaptitudinea trăirii concrete a istoriei, lipsă 
e vlagă etică si spite, incapacitatea trăirii și înțelegerii 
valorilor actuale. O etică a crizei nu se poate manifesta -ṣi 
înțelege decit dialectic, fiindcă însuşi criza este un fenomen 
evident dialectic. Etica nouă este ca orice etică, un drum 
spre valori. dar omul nou trebue să-si facă drum spre va- 
lori, prin realizarea Necesităţii istorice, prin participarea. la 
“cucerirea existenţei istorice a marei masse, Gindirea nedia- 
lectică. pe care Engels o numea „metafizică“, nu e cmi- 
cepe că realizarea valorilor trebue să străbată obstacolul Ne- 
cesităţii. Materialismul istorie însă, a anunţat încă de acum 
un veac, tema dialectică a realizării valorii prin necesitate. 
Prin tema dialectică a „negării inumanităţii (Negation 

der Unmenschlichkeit). Marx și Ta als descopereau și formu- 
lau prima oară în chip dialectic, a n maA etică a „celor mulţi”, 
În timp ce ied baia) „de stinga“ Bruno Bauer proclamă ne- 
cesitatea unei morale spiritualiste aristocratice, Marx şi En- 
ele descopereau adevăratul jel etic al lumii de azi. Pe cind 
mo Bauer şi alții duceau idealismul hegelian la consecințe 
subicetiviste si reacționare, alirmind că massa ar fi un ob 


| 


VALOARE ȘI NECESITATE IX ETICA NOTĂ 9g 


sacol în calea realizării spiritului în istorie, Marx pi 
mzolvau în chip dialectic problema umanismul 


spune „problema etică a valorilor”. Căci pină la Ibrnțularea 
teoretică a unei „probleme a valorilor”, (la sfirși TITI 
lui XIX prin neokaniienii baxlici), „umanismul” sințhobza va- 
rietatea de probleme uxiologice și sfera inturur v lor. 

In Joc să pornească dela valori. în problema nismu- 
lui. Marx şi Engels au plecat dela „Necesitate”, planul 
existenţei, dela sunita concretă a omului care! munceste. 
Trăind în mediul industrial şi muncitoresc din Anglia. En- 


gels a cunoscut în amănunt problemele clasei muncitoare. (Re- 
zuliatul direct a fost lucrarea „Situaţia, clasei muncitoare în 
Anglia”). lar Marx. pornind dela probleme filosofice şi ju- 
ridice, nu întirzie să descopere ideia centrală a rolului 
practicei, al acţiunii care transformă sau realizează dialectic 
rezultatele gindirii contemplative, ale teoriei. Ideia aceasta 
fundamentală de „praxis“, de acţionare asupra realității 
istorice, capătă o aplicare concretă în problema umanismului. 


Muncitorimea este acea clasă. spun Mars şi Engels, care 
se află actualmente intro situaţie inumană, Clasa aceasta 
este împinsă dialectic la negarea situaţiei inumane, Feno- 
menul acestia nu-i însă un proces cu sens limitai, care inte- 
restază numai o categorie socială, Insusi idealul umanismu- 
lui mu se poate realiza decit prin proletariat. numai această 
clasă îl mai poate traduce într'o realitate istorică. Prin sal- 
varea da sine. — am întregi gîndul lui Marx, pruletariatul 
salvează simultan idealul culturii. Incă din prima lui scriere. 
„Critica filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx afirmă că fi- 
losofia îşi află în proletariat arma ci materială, iar proleta- 
riatul află în filosolie arma lni spirituală. Ceea ce inscamnä 
că pentru Marx. realizarea Necesităţii cuprinale în ca surpriza 
și ni iza neaşieptată a salvării și realizării alorilor, Lupta 
aciuală împotriva fascismului vine sñ confirme strălucit, prin- 
iro exemplificare impunătoare. ideea marxistă implicată în 
tema „negării inumanităţii . 


Ţelul „afirmării umanității implică doua sfere: teoretică 
şi practică, Cunoaşterea este trezită de trăirea etică a situatiei 
inumane. iar setea de realizare etică este luminată si îndru- 
mată prin cunoaștere. PA 

Din punet de vedere teoretic, „afirmarea er daţi pre- 
supune depășirea erorilor, a tuturor concepțiilor (idealiste, spi- 
ritualiste sau mecaniciste) care „izolează un aipe in 
vieață şi din istorie. crezind că pot afla E verile etern în 
acest moment izolat (spirit. idee: individ, eic.}. i in puset da 
vedere practic, afirmarea umanității semnifica depășirea con- 


tradicţiilor sociale prin acţiune. 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„Enigma destinului”, cum numea romanticul Lare přo- 
blema etică a omului, nu poate fi rezolvată, după Marx și 
Engels, în sfera limitată a individului, ci prin forţele unite 
ale indivizilor (căci fată de situaţia fără ieşire a proletariatului 
englez, Carlyle predica înduioşarea şi aşteptarea). Dar că 
realizarea Necesităţii obiective ar apare ca un act fără con- 
secințe peniru vieaţa interioară a individului, aceasta este o 
eroare a gîndirii nedialectice. Marx, care se aplecase asupra 


fenomenului psihologic al „alienaţiei”), — al înstrăinării con- | 


ştiinţei faţă de sine însăşi, afirmă că prin schimbarea situa- 
lici sociale, omul, fiecare în parte, îşi regăseşte propriul lui 
„conținut uman”, Deşi aparent realizarea Necesitäjri se petrece 
numai ca fapt obiectiv, impersonal, schimbarea aceasta obiec- 


tivă generează noile condiții, noul orizont al realizării subiet- 


tive a valorilor. Viitorul umanităţii este şi viitorul umanismu- 


lui. Necesitatea și Valorile sunt feluri care se condiționează 


reciproc, teza aceasta ne apare ca teză fundamentală a unei 
etica noi dialeciici. Marx şi Engels afirmau de acum un veac 
că viitorul umanităţii si al umanismului se allă în miinile 
clasei muncitoare, 

Etica nouă reflectă dezideratul realizării sau cuceririi 
Necesităţii. Omul nou ştie că necesitatea este un drum spre 
valori, că este condiţia imediată a fundării valorilor, In fața 
reacției fasciste, idealismul etic care ar nega lundarea valori- 
lor prin realizarea necesității, ar fi un idealism primejdios din 
punct de vedere practic și absurd din punct de vedea ten- 
retic. Marxismul ne-a indicat singurul chip de înțelegere justă. 
a Necesităţii: sesizarea tuturor aspectelor şi raporturilor dia 
leetice, pe plan obiectiv (istoric) și subiectiv (psihologic, etic), 
în care poate intra fenomenul Necesităţii. Necesitatea, ca 


temă etică. devine sterilă. nesemnificativă atunci cînd este 


izolată în mod abstract din complexul viu al vieții etice şi 
istorice, Concepjia „abstractă” a necesității devine o armă în 
mina tuturor celor care, din „evlavie” peniru valori, musiră și 
disprejuiese tipul omului nou, Fiindcă nu aşteapiă ca lumea 
nouă să se nască dela sine, aşa cum apar stelele, seara. În ca 
zul acesta, a arăta că valorile etice şi spirituale ale lumii 
miine depinde de lupta pentru cucerirea Necesităţii, devine u 


temă vitală şi urgentă. Toţi cei care irăiesc conștient criza at- 


tuală a istoriei și culturii, sau grăbit să evidenţieze, să lămu 
rească și să lupte pentru larga difuzare a ideii salvării culturii 
rin lupta împotriva fascismului, Intro etică nonă teoretică 
ireşte că orice temă, oricit de arzătoare, se cere analizată 
liniștea şi migala tehnică, pe care o impune criteriul filosofiei 
sistematice. Apoi: lema necesităţii nu este numai o rădăcină. 
a fenomenelor istorice, ci şi a [fenomenelor subiective (psihice 
etice, biologice) şi a interacțiunilor dintre toate aceste momente, 
In fragmentul de faţă, încercăm să arătăm lipsurile etice 


= 


| 


| 


j 9. i! 
> 
VALOARE ȘI NECESITATE ÎN ETICA NOUĂ 04 
fenomenologice, care, prin viziunea ei idealistă si prin me- 
toda ei ialectică. a ignorat sau a lăsat în umbră anumite 


aspecte ale vieții etice subiective. 
Aspecte care nu pot fi înțelese, lără introducerea con- 
ceptului de Necesitate. 


SIMŢUL VALORII ȘI TRAIREA NECESITAŢII 
(PLANUL SUBIECTIV) 


Etosul uman trăieşte valorile prin dragoste şi urā, 
afirmă analiza fenomenologică a simțului valorii. Raportul 
acesta de tensiune antinomică apare însă numai faj de va- 
lori, axa cum afirmă etica valorilor? Sau fenomenul etic ne 
desvălue şi o trăire complimentară simțului valorii, o trăire 
care are intenționa! un S opus valorilor? Raportul dintre etos 
si valori este numai unul singur, un raport unic axiologic, o 
lemdinţă unică spre valori, sau simplificarea şi postularea 
acestui raport ca unic este datorită unei teze poziționale deter- 
minată istorie? Căci etica valorilor, deși fenomenologică și 
avind pretenţii de absolută obiectivitate, nu scapă legii uni- 
versale a condiționării istorice. Și deslegarea întrebărilor de 
mai sus, trebue să înceapă chiar din acest punct al scindării 
tezei sistematice, determinate istorie, de ceea ce-i valabil şi 
evident prn analiza curată a faptelor, Trebue să deosebim în 
etica lui Scheler ceea ce-i cu adevărat fenomenologie, de te- 
zele sistematice ale epocii lui. Hartmann a făcut o critică, a 
cîtorva teze scheleriene, însă nu din unghiul de vedere istoric. 
El ma folosit acest unghiu de critică şi interpretare istorică, 
deoarece el însuşi era prins în „epoca valorilor” şi nu o putea 
depăşi. asa cum putem noi astăzi, Hartmann a eidepiiai aas 
caracterul sistematic speculativ al „personalismului me a ap 
schelerian, şi al altor teze secundare (fundarea bunuri e p 
valori. criteriile înălţimii valorilor, etc). Judecată prin pe ma 
interpretării materialiste istorice, etica lui Sehe Tie lebădă 
mann exprimă, sau mai bine zis, este chiar cin re ză pge 
al culturii burgheze, care sa născut şi ai a ) REE Sse 
al valorii, Pe lingă acest motiv, care ne Cxp ue er he mS 
generală axiologică. etica lui Scheler este clă d po căi Tei 
motive idealiste crestine, printre care cel mai larg ṣi in ati 
folosit este acel al dragostei (ordo amoris). De npor b jy seri 
concept fundamental schelerian. trebue eosel d Cea Ooa do 
dează pe analiza Tenomenologică a fenomen pa i ae 
ceea ce se datorează idealismului catolic. „Oricum, a ve 
are în etica lui Scheler o importanță S iaai an ia ejec 
de favoarea nemotivată a nutorului. Piona um i ra ap i 
în perspectiva dragostei, mbat de cele mai 1 


ca ni 
personale. Fiosul uman se sea 


idä in această dragoste univer- 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sală prin care cunoaşte și trăiește valorile. În sfîrşit etosul 
uman nu cunoaste decit dragostea şi ura fajă de valori. 

Perspectiva aceasta. incompletă şi de aceea falsă, nu re- 
prezintă decit una din atitudinile posi ile ale etosului. Mai in- 
tii etosul nu-i îndreptat numai spre valori, ci cunoaşte yi 
trăirea Necesităţii. Al doilea: trăirea Necesităţii nu semnifică 
dragoste faţă de univers, ci dimpotrivă reprezintă ura său 
conflictul, ca efect ul opoziției şi rezistenţei existenței lată de 
etos si setea lui de realizare. i 

Chiar dacă sentimentul sau atitudinea „simpatică” ar fi 
unică si dominantă în etosul uman, dacă ea ar fi originar 
unică, ceca ce contrazice însă fenomenul fundamental al con- 
flictului existenţial dintre eu şi lume, experienţele multiple 
care se grupează în trăirea rezistenței realităţii străine eului, 
adaugă simpatiei sau ar cchilibra-o sau ar tempera-o printr'o 
atitudine contrarie, în care Sar afirmà eul cu noua lwi trăire 
si experiență a existenței. Dacă pornim numai dela sentimen- 
tul de simpatie ca „dat“ unic al etosului uman, putem construi 
oricind o etică simpatetică, idealistă, din care lipsește însă 
iot ceea ce-i antinomie, tot ceea ce-i determinat de structura 
si situația umană. tot ceea ce reflectează pe plan etic condiția 
umană. Ce sens mai are atunci să vorbim despre „etos”, cind 1 
uităm că etosul nare sens decât ca expresie etică a datului j 
antropologic? Nu există decit etosul uman ca fenomen real, şiel | 
trebue considerat în ansamblul elementelor lui procesuale și 
antinomice, fără să Lie supuse în prealabil unei „alegeri” sisto- 
matice. HS 

Ftosul schelerian este însă un elos „ideiat“ în perspectiva 
personalismului axiologie, un eios din ale cărui straturi emo- 
tionale lipsesc trăiri fundamentale umane, Caracteristic, 
pentru etica lenomenologică este caracterul ei nedialectic, Fe- 
nomenolozul nu vede totalitatea eterogenă a momentelor din 
fenomenul etic: moment biologic. psihologic. etic, subiectiv și | 
obiectiv. axiologie si istorie, conflicte și sinteze. Etica fenome- 
nologică nu vede bine decit ce he valorii, personalitatea și 
valorile: celelalte momente. egal de importante, îi apar secun- 
dare sau le ignoră complet. În analiza vieţii etice (subiective), 
etica fenomenologică refuză să se oprească asupra condițio- 
nării materiale (biologice) pe care o relevă vieaţa sufletească. 
Psihologia lui Adler sau schmer, Janet sau Dwelshauvers 
au evidențiat maxim condifionarea materială a vieții sufle- 
iesti, din variate punete de vedere. O etică dialectică trebue 
să se sprijine pe analiza unui etos înţeles în ansamblul condi- 
ționărilor şi interacțiunilor pe care le suferă și pe care 
determină. i 
„Etica valorilor porneşte dela un raport unic între etos 
şi valoare. Dar faţă de realitate ca atare, în ce raporturi se 
află etosul? Poate omul trăi numai tendinţe spre valori, fără să 3 


+ 


VALOARE al NECESITATE ÎN LTICA NOUĂ 105 


se izbească de o sumă de trăiri deosebite sau opuse trăirii va- 
lorilor? 

Există o trăire originară. în care n'avem nici valoare, nici 
nonvaloarea. nici „binele“, nici „răul”. Este trăirea unui sen- 
timent provocat de stări, situaţii, raporturi reale, care princi- 


‘pial ne sunt etic indiferente, dar care la un moment dat capătă 


nn relief hotăritor pentru vieața noastră etică. In orientarea 
voastră spre valori. oricare din fazele vieții etice (intenjia, 
propunerea scopului, ageren mijloacelor, acționarea ca atare). 
se desfăşoară intrun mediu, — psihic sau extern, — care oricind 
poate împiedeca sau opri realizarea valorilor. In trăirea orien- 
tării si tensiunii etice spre vulori, avem viziunea și trăirea 
bruscă a mediului opac care se interpune între intenţia etică 
si realizarea valurilor. Simţul valorilor are fireşte o proprie 
dialectică interioară. o tensiune între atracție faţă de valori și 
repulsie față de nonvalori, Dar în cadrul trăirii totale etice, 
simțul valorii se roliefează pe un fundal al Necesităţii. Lrăim 
intens această alternare san pendulare între simțul valorii si 
Necesitate. — atunci cînd trăirea valorii apare şi dispare ca 
un miraj: cînd piedecile, greutăţile, obstacolele de tot elul ne 
stăvilese drumul spre valori, ne îniirzie în atingerea lor, ne 
irită prin materialitatea si nom-sensul lor. Căci în lumea neu- 
trală a obiectelor, conștiința valorii alege si desemneaza pasto- 
nai dintre ele, pe cele care se pot acorda scopului nostru: des- 
părtțim axiologic lumea obiectelor indiferente în lucruri cu 
adeviirat „indiferente” şi celelalie, care primese semnul fune- 
ționării axiologice. cele pe care le ridicăm la rangul de mij- 
loace", „Drumul spre valori” este axa care desparte axiologie 
„mijloacele de facruzile nesemnificative, pur indiferente, 
moarte pentru noi pină n clipa în care vor rinde vies 
atunci cînd atenţia noastră axivlogică le va decerne şi lor 
titlul de „mijloace“. De abia atunci ele se insuflejese pentru 
noi și sunt cuprinse în raza interesului nostru etic- runs pu- 
tine se bucură insă de această chemare tirzie, caci simţul va 
lorii le-a deosebit dela începutul înfiripări lui, din primele 


> EDIY Cers e : > Pia 
clipe ale funcţionării, în „mijloace“ și „lucruri indiferent 


mediu amorf care înconjură spaţiul acţiunii etice Foue tra 
unele făşii din acest mediu amorf care se bucură de ta i = 
rență relativă, restul păstrind pecetea indiferenţei absolute. 


IL] a, D .. Pa 
Transformarea în „mijloace” o decide simțul „actual” al va 
lorilor. FR 
Sentimentul indiferenţei este cu totul altceva arsa trăirea 
Necesităţii. Lucrurile, ba chiar si oamenii care alcătuesc me- 


diul mai sus pomenit, ne sunt indiferenți şi nu trezesc in noi 


ape Nauru er asta i | vas 
decit indiferentă etică atit timp, cit nu se află vin draie 


lorilor“. în calea realizării ten inței spre va i e 
imprejurările le orinduese, le dispun ca „inoportune A „pioi 
coase“, „iritanie”, îndată ce hazardul ni le pune în cale, e 


— 


104 VIAȚA NOMINEASCĂ 


își pierd caracterul neuiral originar și e me un accent afec- 
div. Dacă întimplător consistenţa lucrurilor sau stărilor şi si- 
tuațiilor devine din ce în ce mai ireductibilă, dacă incepem 
să simţim tot ceea ce-i „indisolubil“, rezistent şi vrăjmaş într'o 
situaţie dată. dacă această coherență întimplătoare a unei 
situaţii oarecare devine obstacol permanent sau oprire brutală - 
a energiei etosului, atunci avem trăirea „Necesității ca pol sau 
fundal antinomic al simțului valorii). Atunci trăim intens 
tinta si obstacolul, sensul și non-sensul, Valoarea şi Necesitatea. 
Psihologia structurii a evidenţiat legea organizării faptelor 
emoţionale prin contraste şi tensiuni antinomice. În cazul 
trăirii Necesilăţii, legea aceasta se bucură de o nouă şi im- 
poriantă confirmare. Simţul valorii esie o trăire emoţională 
untinomică, dar care nu-i fundat pe trăirea anterioară a Ne- 
cesității, — asa afirmă Scheler. Ne îndoim însă că ar exista 
vreun motiv care să îngădne ca trăirea valorii ca act emoţio- 
nal, să facă excepţie dela o lege psihică general valabilă, aşa 
cum învaţă „psihologia structurii”. După noi însă, etosul dis- 
pune în această tensiune antinomică a celor două trăiri, de 
annl din mijloacele energetice cele mai de seamă ale reali- 
zării etice. - 

2, — Trăirea necesității este cu totul deosebită de stările 
sufletești şi de sentimente. Lucrurile, starea de lucruri, situația, 
ete, care se află la baza trăirii Necesităţii. nu determină trăi- 
rea aceasta decit in raport dialectic cu valorile, cn tendința 
spre valori, în slirşit cu un element axiologie. O ocupaţie 
anostă şi obositoare pe care trebue să o îndeplinesc un timp 
mai îndelungat, îmi apare ca exemplu clasic al determinării 
trăirii Necesităţii. O accept și o iräiese ca Necesitate pură, 
ca obstacol si întirziere, ca rezistență si non-sens. Dacă În- 
timplător aceeasi ocupaţie trebue să o îndeplinesc peniru un 
prieten bolnav, Necesitatea este obnubilată. siarea de lucruri 
şi situația intră sub zodia (sau „în cîmpul”) valorii și al rea- 
lizării etice. Necesitatea se transformă dialectic în contrariul ei. 

„Cînd trăim necesitatea, stările sufletești pot varia, se pot 
schimba: tristețea poate alterna cu veselia, plictiseala cu bună 
voia. Cunoaştem sentimentul vital şi alte sentimente în ca- 
priciozitaiea lor; ele nu se succed în vreo relație exiologică 
fixă, ele nu corespund nadecuat trăirilor fundamentale etice 
ale Valorii și Necesităţii. Jn mijlocul unei activităţi rodnice, 
cauze organice sau ireziri ale sentimentului inferiorității pot 
crea stări de neplăcere, deviializare, deprimare. După cum cele 
mai anoste experiențe de activitate „în slujba Necesităţii”, pot 
fi scăldaie în sentimentul veşnic stimulant și înviorător care 
este sentimenini vital. Deşi esie obnubilață temporar şi la su- , 


1] O serie intreagă de ilustrări ale trăirii Necesitătii, găsește oricine în 
amintirile Incă pronapete. din anii grei patrecuți sub regimul fnseist, y 


VALOARE ȘI NECESITATE ÎN ETICA NOUA 195 


prălață de stări sufleteşti variabile şi chiar opuse, trăirea Ne- 
cesității rămine ca un fundal etic sumbru, atit timp cît ha- 
zardul nu ne ingädue reluarea activităţii etice, 

3. — Nu numai lumea exterioară ne poate trezi trăirea 
Necesităţii. Corpul şi sufletul nostru, în multitatea elementelor 
Joe inconstiente, se pot alia cu lumea exterioară, făcindu-ne să 
simţim dureros de preia cit de singur şi neputincios poate 
rămine uneori etosul, Ceea ce ne scapă şi se impotriveste voin- 
jei noastre, ceea ce se aliază din noi înşine complexului străin 
al determinismului lumii externe. cade în raza acum extinsă 
a Necesităţii. Suntem de multe ori mai nerăbdători faţă de 
noi înşine decit faţa de alţii şi faţă de situaţiile vrăjmaşe, căci 
această nerăbdare depinde de gradul obstacolului, de densi- 
tatea Necesităţii care se împotriveşte valorii. Trăim așa dar 
Necesitatea şi prin uceastă scindare cure are loc în propria 
noastră fiinţă, si care ne desparte de tendința axiologică. 
„Suntem“ simultan simţ al valorii dar şi material amorf, care 
merge să se alăture mediului opac care ne înconjură și să ne 
închidă astfel intrun cerc de fier al Necesităţii. De data acea- 
sta, idealistul care afirmă că lumea obiectivă este produsul 
eului, poate afla printro trăire adincă și necruțătoare, cii 
de absurd și fals este idealismul. Căci prin această traire a 
Necesităţii, eul are experienţa decisivă a rezistenței existen- 
jale, care pătrunde sau se naşte în chiar miezul eului, Oricât 
ar fi de uzat și fatalist colorat cuvîntul „destin“, el cp ziare 
iotuşi obiectivitatea existențială, care lovind în adincul ființei 
noastre, ne face să pierdem orice îndoială asupra fragilităţii 
și dependenţei „subiectului“ faţă de existență, Că 

4. — Trebue mai întii deosebită o modalitate „activă a 
trăirii Necesităţii. Este acea care se naște din situaţiile pe 
care le cunoaştem dinainte, peniru care suntem pregătiți men- 
tal și moral, pe care le considerăm sub unghiul generalitaţii 
și inevitabilităţii lor. Obiectele şi situaţiile care trezesc acea- 
stă trăire „activă” încep dela limita unde sfirşesc cele „indi- 
ferente". Un fenomen oarecart al naturii ne este indiferent 
atit timp cit nu intervine în vicața noastră. Dar chiar cind 
ne dăm seama cît de posibilă şi fundamentală pentru existența 
noastră şi a valorilor poate fi intervenția unui fenomen eri 
zl — de ex. un cutremur, — deşi nu mai ne este indiferent, e 
cade sub unghiul probabilităților şi al inevitabilității, Pkire 
bilitatea lui nu crează obsesie decit în cazurile maladive {de 
ex. psihoze şi şocuri în urma fenomenelor naturale), In cazu- 
rile obişnuite, echilibrul psihic rămîne neturburat. sau BA g 
repede turburärile afectivc-le socoteşie ca posibile, le atenuiaza 
insă complet efectul nociv. le îngădue ca simple i hotarit cad 
unei vagi întimplări posibile. Ceea ce rii pe sot > naivă st 
în aceste cazuri de trăire — cea ma! Piri. Caci activitatea 
Necesilă ţii — este non-prezenla cauzelor trăirii. 


106 VIATA ROMIREASCĂ 


si echilibrul etic, care îngădue realizarea axiologică, prezintă 
caracterul pregnant al prezentului, al urgenţa, Cu cit un 
eveniment sau o sita e grea prevăzută se apropie, cu atii 
devine mai insuportabilă. și cere etosului ca „întărirea” morală 
să creeze o crustă de indiferenţă, înainte de a avea loc eveni- 
mentul.sSimţul valorii se jine într'o stare de încordare axio- 
logică, de pregătire, de „gata de luptă”; etosul are deci impe- 
rioasă nevoie de prezent şi de libertarea orizontului acțiunii, 
Necesitatea depărtată în viitor, nesigură sau probabilă şi- 
pierdui intensitatea aproape cum şi-a pierdut-o Necesitatea 
trecută, cea care a rămas în urma noastră, culundată în tre! 
cutul vieţii noastre etice. | 
Accentul prezenţei sau non-prezenței nu funcționează 
hotăritor în mod autonom, ci sub semnul calității caracterului, | 
Ceea ce atenuiază şi decolorează maxim irăirea Necesităţii 
„probabile“, este faptul negativ al non-atingerii complexului. 
inferiorităţii sau dimpotrivă stimularea vitalității şi a com 
plexului superiorității. In faptul că prevedem, că ştim., ci | 
socotim noi evenimentul ca probabil şi îl aşezăm întrun „logi 
oarecare în vicaja noastră, în această știință și previziune 
complexul superiorității află o „contra oiravă”, o forjă linisti 
idare şi capabilă să decoloreze şi să disolve norul sumbru 
Necesită ţii probabile, Existenţa acestei modaliiăţi active, a! 
lizată mai departe, duce direct la relevarea unei valori: di 
tensiunea activă. a efosului împotriva Necesităţii răsare dias 
lectie grupul de valori ale forla. activităţii, luptei, ete, Prii 
acesie valori etosul se relevă sieşi. acceptă lupta împotrivă 
obstacolelor, a primejdiei, a stăvilarelor de iot felul care ilii 
inconjură în Dece clipă a vieţii. | 
Deocamdată ne interesa numai prezentarea unei moda- } 
lităţi „aetive” a trăirii Necesităţii, care este deosebită de mea 
dalitatea „pasivă“. In aceasta din urmă, raportul de forje las 
vorabil etosului este variat răsturnat. Situaţiile sunt uncoti 
de aşa natură, au atita consistență și impenetrabilitate, incit 
nu îngădue etosului niciun punct de reazăm al activităţii, nicit 
fisură prin care să poată pătrunde disolvant energia umană 
T'răirea acestor situații în concretul, prezența, opacitălea şi due 
ritatea lor este trăirea autentică a Necesităţii ca modalitate pă 
sivă. Omul cel mai activ şi îndrăsnej are prilejul să constale 
astfel rezistenţa şi opoziția realităţii materiale sau spirituali i 
a lucrurilor şi eului străin, a „stărilor de fapt”, a complexeli 
de fapte şi evenimente în înlănțuiri ce nu pot fi sfărimate”) 
In aceaslă trăire a rezistenței şi opoziţiei — în care ontologi 
critică află o revelaţie originală a existenței 3), etosul uma 


) Și valorile „străine“ le potem trăi ca „Necesitate, Să ua gindim 
valorile religioase sau morule ale tradiției care se opune etosmlui vin. 
3) CE N. Hartimanu: „Zur Grundlegung der Ontologie”, 


VALOARE ȘI NECESITATE ÎN ETICA NOTĂ 107 
cunoaste limitele poți de forte şi trăieste acut distanța din- 
ire posibil și valori. El experimentează şi alla acum nu non- 
valoarea, ci non-sensul, Necesitatea i se desvălue ca non-sens 
mai mult sau mai puţin amenințător pentru propriul sens al 
vieții etice. Energia care ar trebui să izbucnească și să se ca- 
nalizeze spre sens și valori, se izbeste neputincioasă de re- 
aistența Necesităţii +). 

Această trăire a inexorabilului, „a soartei neindurătoare” 
a adus de timpuriu la formularea metafizică a ideii de „de- 
stin", În ea se exprimă naiv şi cu accent teologic și antropo- 
morfic, această trăire a Necesităţii. a forţei copleșitoare care 
inconjură şi ameninţă etosul uman. Necesitatea apare firesc 
ca o forță antropomortizată. Necesitatea poate trezi umilința 
adincă, desnădejdea neputinței, scormoneşte neputința con- 
dițici umane, mistue forțele cele mai bune şi mai curate. De 
aceea Necesitatea capătă aspectul vrăjmaş, caracterul adine 
ostil. pecetea neindurării. Toate acestea sunt efectele firești 
ale experienţei și trăirii pasive a non-sensului, Atunci cind 
trăirea este temporară. cind necesitatea ni se relevă ca non- 
sens în clipe rare, în momente spaţiate, urmările ei sunt slabe 
şi pot fi uşor uitate, Apoi: trăirea Necesităţii nu-i o stare li- 

i, permanentă. decit în cazurile neurotice. Ca stare etică, 

ta depinde de jocul de interacțiuni si influenje pe care le 
determiná întimplările exterioare, capacitatea de cuprindere 
a etosului, tăria caracterului, supleța 5i vitalitatea indivi- 
duală. Fiosul poate, aproape oricind, transforma Necesitatea 
in Valoare, er agati Sa 

5. — În ambele modalități ale trăirii Necesităţii distingem 
insă trăsătura comună intenţională, (obiectivă) care le deo- 
sebeşte net de stările și reacțiile sufleteşti. Modalitatea activă 
poate fi scăldată în „stări“ pozitive, — bunăvoie, calm, in- 
credere în sine, chiar bucurie, Iar cea pasivă poate fi cui 
scăldată în reacţii afective variate, dela crispare și uimire Da Š 
umilință şi tristețe surdă, pină la desnădejdea ca inel, si 
aceptării existenţiale. Stările acestea care pot « ta pe cr 
care se pot intensifica, variază în jurul unei trăiri bre m a 
tale a Necesităţii, care este comuna ambelor m ii ți. Fe 
aceasta. dacă vrem să o traducem în termeni intelectuali rio 
alectivi, am putea să o traducem ca revelafia Faria sistenţei 
minismului. Träirea necesităţii este trăirea elică a exis su 
in modul Necesităţii. Căci este cu totul alteeva să fa bnte A 
ceptul Necesităţii. ca mod al existentei, alături de me ri 
realității și ibilităţii, şi altoeva revelația bruscă a Ne- 
cesităţii, conflictul etic. adine și concret, intre, sia nea + 
determinism existențial. Altceva este cind ne n ci pri 
riozilatea și mijloacele de obserpație și investigație p 


pe giadim la situația prizonjerolui care trebue să 


' tul să pr: : A rn 
Raia la antifaseistul trimis să lupte Impotriva tovurăsilor lui. 


så lurrere lorţat sau 


105 VIAŢA ROMINEASCĂ 


înlănțuirii cauzale a fenomenelor, asupra legii și determinis- 
mului, în sfirşit asupra analizei modale, categoriale a modului 
Necesităţii, și altceva este trăirea etică a Necesităţii. Spre deo- 
sebire de varietalea sensurilor teoretice ale Necesităţii, trăirea 
Necesităţii este simplă şi unică. Înțelegerea Necesităţii este 
operaţie intelectuală, trăirea Necesităţii este fapt emoţional. 
Necesilatea ca mod ontologic ne apare ca o categorie — ca 
orice altă categorie ontologică; în trăirea ei elică, Necesitatea 
ni se impune ca un „Trebue!” care trezeşte incordare și efort, 
victorie sau infringere, vieață sau moarte etică. 

Care esie centrul comun, fundalul comun ontologie al 
ambelor categorii (ontologică şi etică) precum și obiectul co- 
mun al rue modalităţi (pasivă și activă)? In ambele exi- 
stă o trăire comună a unui „aşa este” şi a unui „nu poate fi 
altfel”, Necesitatea este trăită ca „ceea ce nu poate fi schim- 
bat”, ceea ce nu suferă clătinare şi dislocare. Etosul uman 
n'are însă această trăire a Necesilăţii ca o trăire izolată și de- 
Jinitivă asa cum nici simlul valorii nu-l trăieşte unic și do- 
minani. Etosul uman iz piei ambele trăiri ca trăiri originale, 
fundamentale, pe ambele le are și le trăiește nu ca atitudini 
izolate ci întrun raport de o organizare structurală, întrun 
rapori de tensiune si întrun raport de coherență şi alianță 
dialectică. In raportul de tensiune intră întreaga gamă de 


răspunsuri și reacții emoţionale faţă de datul Necesităţii. Dacă 


nam avea un sentiment apriorie al valorii — aşa cum l-a evi- 
dențiat etica fenomenologică, — atunci mam avea [aţă de nece- 


sitate o trăire etică esenţial diferită de cea intelectuală. Am 


trăi Necesitatea întrun sentiment de nepăsare, îniro atitudine 
de indiferență laţă de acel „aşa este” al existenței: determi- 
nismul siringeni, tăria nestrămuiată, forța masivă a Necesi- 
tății ne-ar mira ușor, dar fără să ne miște și fără să trezească 
în noi vreun răspuns emoţional esențial diferit de atitudinea 
intelectuală. N'am afla Necesităţii decit delerminări teoretice, 


pure de orice intuziune afectivă. Simţul valorii există aprio. 
ric, însă el nu există ca trăire izolată care dispare atunci cînd 


apar alte trăiri si atitudini emoţionale. Impregnat de simțul 
pălorii şi atitudine axiologică, etosul trăieşte Necesitatea ca 
non-sens. lar în contact cu trăirea Necesităţii, simțul valorii 
se reliefează ca tensiune străbătută de întreaga energie des- 
lănţuită a etosului, Căci non-sensul nu apare ca mod obiectiv 
ontologic — nga cum ne relevă categoria ontologică a Necesi- 
tăţii, — non-sensul se înfăţişează ca primejduire a sensului 
etosului, Simtul valorii, în urgenţa și forja lui gennină, nu 
oate primi Necesilatea ca existență, ci trăieşte existența ca 

ecesitate, Scindarea în sens şi non-sens apare ca o consecință 
nemijlocită a tensiunii dintre cele două trăiri ale Valorii şi 
Necesităţii. lar raportul de stimulare sau alianţă ne duce di- 
rect în miezul valorii etice a activităţii și efortului 


VALOARE ȘI NECESITATE ÎN ETICA NOVĂ 109 


Am pornit numai cu gindul relevării si evidenţierii unni 
fenomen opus simțului valorii, însă concluziile care se des- 
prind după evidenţierea lui sunt cuprinzătoare şi hotăritoare 

tru înţelegerea etosului. Nu numai că etosul uman cu- 

noaşie trăirea Necesităţii alături de simţul valorii, dar între 
cele două trăiri sau atitudini emoţionale ni sa desvăluit un 
raport de tensiune şi un raport de stimulare dialectică, Și nu 
numai atit: lenomenul trăirii Necesităţii, conexat celui ul 
conflictului existenţial, schimbă lundamental viziunea idea- 
listă. optimistă si monist-axiologică a etosului uman, asa cum 
ne-a înfățisat-o etica valorilor. În universul etic nu se află 
numai etosul si valorile; etosul cunoaşte nn fundamental con- 
flict cu existența şi Necesitatea. Omul nu este numai un de- 
miurg, un creator de valori, a cărui singură grijă trebue să 
fie alegerea şi despărțirea valorilor în superioare și inferioare, 
Etosul trăieşte, în toată adîncimea şi vitatea lui, conflictul 
și discrepanța dintre existenţă şi valoare. Existenţa nu ne 
mai apare ca material suplu în care etosul modelează și plăs- 
muește valori, ea ne apare şi ca Necesitate, ca element haotic 
și impenetrabil, ca non-sens şi destin vrăjmaș. Flanul spre 
valori este frint și culundat în trăirea necesităţi, prin care 
trebue să sirăbatem prin efort, pentru a ajunge la lumina va- 
arilor ET 

ss Criza istomcă a impus omului actual o variată aste. A 
Necesită ţii. Fa a constituit, — şi încă mai constitue, — o verili- 
care a tărirei si capacităţii de cuprindere i etosul. Pentru 
oamenii prea rigizi sau prea fgn, accepiarea Necesităji 
ca drum spre Valoare este o „probi dialectică” la care a nu 
rezistă. Inacceptarea trăirii dialectice a Necesită ii și vecii 
duce direct la o atitudine pesimistă, negativa, in faja e Acei 
crizei istorice, De aceea analizele de mai sus. ale trăirii k : 
cesităţii, nu au decit rostul descriptiv al unor stări, are nu 
sunt etic concludente, — nu sugerează niciun tadama an 
aprobare, fiindcă orice complacere în trăire pas P zace 
sităţii semnifică un răspuns negativ, steril. in, pres a S pa 
a soluționării crizei istorice. Dimpotrivă: dori ne gat cerută: 
omului nou, trăirea Necesităţii trebue să gate: i yieis i raul 
dialectic de a stimula setea de realizare a valorilor pi “og 
ee N ităţii istorice. Trăirea Necesitäții ea o comp 
aA din arare“, să i-o lăsăm lni Kierkegaard şi Yestoy: 
[ndividuălisinal a aflat întradevăr o „xotu piete ame 
pe care noi, astăzi nu © ma! putem in de ala omul nou, 
morală, decit în manualul de phiana lat cu noñ-seiisul, 
Necesitatea ca trăire subiectivă a conflictului € A ma f 
i : : sti iresei energii etice, pentru 
trebue să fie numai stimularea întregti : E eceituții în 
anularea dialectică a nonsensului în sens 


Valoare. C. IONESCU - GULIAN 


TATAR-BUNAR 


1. 

Ci-că se pornise gilceava pe-o miriște, 

niru un cocean de hotar, 

n satul ăla perie în băgăuni, la Tatar-Bunar, 
pentro svirlitură de pămînt din „Crucea Morminielor“, 
dar cine poate ține seamă şi slavilă cuvintelor $ 

- care saleargă, povestind, gigiind i 
ca ginsacii, 
că iepurii în ogrăzile inimilor, gi-ale satului, năvălind,.. 
Tot satul se ridicase la vestea şuierată: í 
— „Auzi, boierul l-a fulgerat cu biciugca peste obrazuri, odată, 
pe nea Stan ă' lui Floarea, : i 
äl de are casa, pitica, de din pale de „stejeri”; 
zicea că-l păseînd cu vita ~ 
pe cele ale d-sale boierești islazuri. 
i-l ră, se, mai pormă, 'n bătaie; 
umflase, îl podidise de d 
ca pe-un pore negru, junghiat 
la pă t! 
și-l frăämîntase, îl călcase 'n picere: 
„Na, maica anafurelor tale!“ — îi zicea, 
şi tot așa, x 
cu alte sudalme îl ocăra, îl năpădea, 
ca să nu mai îndrăsnească, l 
„mama lui de vagabond, de leneș, de beţiv, de tilhar, 
de „boleenie"“; e 


să nu mäi îndrăsnească să spună preo vorbă, 
nimic! 


b 


şi 
il 


Vestea asta, ` 
ca o flacără se ducea 
şi ca o mină, într'alte miini date, 


TATAR-BUNAN 


jonărășeşte, Jrāļeste, 

dela prima casă-a satului, 

pină la svirlitura de pămint din „Crucea Mormintelor” 
s itindea, 

lungă mină, bre! — neagră, bătătorită, 

plină de noduri, de bătături, de așchii cărnouse; 
unghiile erau unele lungi, altele retezate, 

de loc aranjate ca ale boierului, frumoase; 

du se grăbea mina asta a [ăranilor să ajungă, 

pe locul unde îl judecase boierul pe Stan a lu Floarea, 
muluindu-l că are mina lungă, 

că intrase cu plugu' întrun cocean de hotar, 

pe care ochii țifnoși. ca de muşte verzui, 

a boierului, 

îl văzuse în catastihuri, pe hartă, 

că era al lui, „de prea trei ani, măcar”, 

cind il ciștiguse | 

— spirlitura mai avea în coadă f'o juma de pogon — 
dela tat-su lw Florea, 

care-i fusese dator ciştiul la niște bani 

pe căre-i imprumutase 

mai acu' trei ani, datunci: 

și cit se pusese boierul pă brinci, | 

nu poise, „oțul“, să-i plătească a datorie. 

că zicea că au fost anii proști, : 7 
că i-a murit paca și sărăcia de nevastă s'a bolnăpit, 
uite-asa, din senin, 


ı cînd coborise în beciu, să tragă cu maju o garafă de 


într'o zi, ca o întristată și turbure turturea, 
într'o zi cînd nu saștepta nimenea, 
Ca dat grindina, înghetul 
și cîte şi mai cite pacoste yi Nevo 
că a avut parte de secete, 
sg avea nevoie de ploi, 
e potopuri, ; 
eA pirkts nevoie de pămîntul ca "n pălme de useat, 
c'altfel sar fi scobit prin toate buzunările 
și-ar fi dat 
a datorie l 
ce-și creştea dobinzile zi de zi, n 
ca scirnăvia mugştelor, lăsată pe hirtie... 
Dar el minţea şi se apăra doar așă, —— 
şi căuta pe boier să-l oblojească n minciuni. 
să-l vrăjească. : z 
să umine și să nu plătească, 
pielea dracului. hoțomanul! 
Ei, dar socotelile boierești. 


ML 


min, 


112 TIAȚA ROMINFASCĂ 


contabiliceşti, 
nu-s ca alea hoţeşti, țărănești, 
tru v'o mie de lei — 
ei buni, bată-i, că puteai cumpăra p'alunea 
chiar un porc mai micuț 
sau f'o douăzeci de banițe de mei, 
l-a tras în judecată; 
i-a pus lațul, hêt! 
ușurel, după git, 
că să nu se mâi împotrivească, „să facă urit", 
a cistigat 
— cum se putea să fie altfel, să nu cîştige, 
bat-o nepotal... — 
cînd nevastă-sa, dumneaei, coana Zoia, 
eră fina lu conu Georges, 
prezident, mare și tare la judecătorie). 
(Ina era coana Zoia, 
cind se alinta la o sindrolie!... A 
„Că mu-i puteai rezista si pace, lu' coana Zoia, 
chiar cind te ruga la ne o torie, 
să-l pedepseşti, cum se cuvine, pe tilhar, 
să 'nveje minte şi el gi satul, de-acumä, măcar, 
să nu-i mai stea împotrivă lui Bébé. 
č'aşa-l chema cînd îl giugiulea cu porba, ehel 
pe fläcãias-bäiefäy, 
pe bärbat-so!...), 


5, 


Ei, da noi ne-am îndepărtat tare, 

de mina lungă, țărănească, alergătoare, 

care se tot pornise ‘nirun suflet, se tot ducea, 
să dea ochi cu boierul, 

să-l găsească, să-l înfrunte 

și să-i vorbească äga: 

— Măi, mărite boier, 

os de lup flămind, nu de om, colț de fierăstrău 
şi de fier, 

cât-s ani de lungi, 

cît îs iernile, verile, toamnele, primăverile, 

ani și ani, 

te-am răbdat, am tăcut, am aşteptat, 

ne-am sbătul, pe-ocolite-am luptat, 

dar de-acu' obștea satului, 

satu’ tot, 

dela capilu' din burta mă-sii, 

dela ăl de suge la țița mă-sii, nevinovat, 


TATAR-BUNAR 113 


dela copilu” cel mai micuj și pină la mosneagu' 

care şide cun picior în coseiug, 

le-am judecat, 

şa lost scris cu sudoare şi singe, Vi cugelu' nost' curat, 
că trebue să ispășești, ca pe rug, 

toste fără-de-legile tilhăreşti, 

cu care ne-ai viril pină 'n grumazuri în datorii, 


pă bani împrumutaţi, 


pă dijmele nedrepte, de [urtişaguri și smuinteli, 

care-[i umpleau, doldora, cu grine, carele și hambarele. 
cind ne inselai, fără ruşine, la socoteli; 

pentru fetele şi nevestele noastre care treceau pe la curte, 
prin ășternutul tău căldicel, 

pentru plugurile — trei pluguri amarnice, mecanice, 
care ne smulgeau în fiecare toamnă şi primăvară 

din buza hotarelor; 

pentru gloabe, peniru bătăi, pentru judecaţi, 

pentru cîtă lucrimă şi durere ne-ai cășunat tu, | ca 
pentru cât sînge-a curs din cauza vorbelor tale de strimbătăți, 
pentru câţi i-ai băgat în ocne, la judecăți, 

unde i-ai furat pă ăilalți 

luvarăși și frați, se tupeu 

cu-a sete mereu mat păgină, 

măi flămindă, mai însetată de pămini, 

pentru tot ce ne-ai răpit, ne-ai furat fără drept, — 
pentru oftica roşie, care i-a înflorit lw 1 ănăsică, în piept, 
care a robit la tine, ca grăjdar, 

mo zece ani; | 

pă care l-ai aruncat în zăpadă, 

fără să te 'nduri de el, măcar, 

să-l hrăneşti, să-l 'grijeşti, 

cît pă Smeu, pă prepelicar, g 

cind na mai pulut să munctaâsca, 

să tragă pă căi, 

să curețe baliga, 

Fa crăpat ca o vită pun smoc de pare; 

pentru ziua de azi, 

de dreptate şi de măpaie, 

şi pentru alte dăți, 

cind ne-ai frint, 

ne-ai deşelat în bătaie, 

cind ne-ai suduit și ne-ai făcut: 

„leneși, ‘ofi, bolcevici”; ) 

cind ne-ai dat pe mina cu ghiare 

a cozilor tale de topor şi de bici, 

care ne sugrumau sub tocmeli, — 

administratorul tău, 


N, he 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cure se juca, lipiciosul, cu noi, € 
cu pisica hoață. cu şoriceii, 
i, 
că orcit am fi avut de luat după zile munrile, 
tot rămineam globași, datori 
— e drepi, asta nu se 'ntimpla 
decit cind avea el pirțag, 
uneori, deseori! i 
Dar de-acu', rani iara destul, - 
pină peste gil, de umbra ta, 
de sdreanța ta, satul e sătul, t 
s'o îngloda numai la mîinile lui, 
la dbștea lui, 
g'or vinde foala, untdelemnul din candelă, 
şi sor împotrivi la judecăţile — nenoia, bată-le! — 
ce por veni, i 
pe cure o să le facă ăi de or rămînea după line, — 
dar pămintul nu-l vor mai slobozi 
din mina ästa care, uile-o! 
sapropie, uta d 
să te 'ncalece pe după grumazu 'ngrogat - 
osinză, 


să te bugească și pumnul satului 
o, la lingurea, 


cum l-ai frământat și l-ai judecat și tu E 


pă Stan a' lu' Floarea; 

să te apuce gi pe tine... așa, 
'nnecul și frigul la sînge: 
un ghemotoc de carne, ca o ghiară ce nu slăbeyte la riuză, 
şi stringe, i i 

să te 'ncovoi, ca pomu' clătinat, 

și strînge; 

să simți că pitleiul, înfundat cwn dop de cheaauri, 

fot mai muli aer, sărmanul, cere! ... 


4. 


— Nä, așa! 
— Na, așa! holeră spureată şi îngăiată, 
ca un măaț, în care tremură, cald, găinaţul; 
la pămint, peste coceanul ăsta de țarină, 
pe care l-ai vrut. 
e care l-ai dorit atit.. 
Na, cu sapă, cu furca, cu vătraiul, cu boata; 
- carnea ta de melc, care nu şi-a cunoscut casa, $ 
carnea fa, care şi-a urmat numai sîngele putred, sălciu ca apa, 
se rupe "n bucăţi. smulsă de ghiare, 


TATAR-SBUNAR 115 


dela ceafă, pin la tălpile dela picioare, 

se mprăștie 'n vint, ca pleava peste mormânt, 
cu hirtia dela judecăţi. 

care-ţi dădea dreptu” pină acum, 

alte dăți, 

se împrăștie în vinturi, 

peste [arină, peste păminturi, 

tremură, awie, semen țarina cuminte, mprăşiiată. 
că să nu mai pui palmele tale mari, 
curacatițele, alinta, 

păianjenii pălmelor tale peste păminturi, 

să nu le mai faci umbră cu crăcanele lungi, 
ca de lăcustă Jlămindă, cu picioarele!.,. 


5. 
Cind sa dus vestea la jundauri, că nişte țărani. 
cu creierii cuprinsi de beţie, 
ca salcimii sbătuți de vinturi, 
au făcutără o asemenea mișălie, 
şi cau trintit pe țarină 
pă comu Bebe, 
cure abia descălecase de pe roib 
i nu știa, săracu', nici de ce, 
hidi n'apucase să ştie de ce-l podidește. 


„boala unuia, coasa alluia, furca ăluia, 


că murise — Dumnezeu să-l ierte!... 
cit ai zice peşte, s E 
dodată sa făcut Săli, foc şi pară, 


"a răcnit odată, 


de-au ieși afară 

wo zece: i | 

unii cuprinși de somn, W i EE 
cu ochi cîrpiți de somnul care încă trecea și mat trece 
prin sîngele şi pinele ăstora, : 
care fuseseră az noapte "n patrulă 
— ei, da sirviciu-i sirvici! o > 
chiar dac'ai mers kilometri, dac'ai fost oranie iioa 
a Si sau încins, mai îm piedecal, mai anenoie, cu 

și luară cu ei. ca la războiu, + raiak 

rajia reglementară de gloanțe n des ură dai oaia 

fiindcă ştiau bine că vor porni la pinătoare , 


fără gonaci; că urmau să tragă n s ămadă... 


6. 


Cind au ajuns pă hotar, 
la locul cu pricina. 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de und s aște Ara Ai Ca pa r iduri adunat buluc, gră 

nu-l văzură decit pă Stan a 

care ara liniştit, 

şi trențele de boier, care tremurău pe ici — pe colea; 

se umpluseră pe carne şi 05, 

de pământ, 

măcar acum firele farinii să le simtă cum sint! 

Săfu', cînd a văzut că stă treaba așa, 

şi-a ieșit din fire 

şi fără a-l mai întreba 

pă Stan a lu F loarea, 

care a apucat a zicea 

„Că dinsu' cu tot satul l-a judecat, 

şi că ei, fiecare, sau dus după trebi, 

cau plecat”; 

sa 'nfipt ca lupul în gitul lui Stan. 

„l-a înşfăcat, 

şi ca po rufă sloursă „gitul i-a sugrumal. 

A dat Stan să țipe, să scape, 

dar ași! Șăfu avea o labă de ursoaică mare, 

și l-a tot strîns, pina simțit sudoare rece 'ntre palme, 

pină carnea, sedh pi omului au inceput să se sfarme, 

pină ce carnea a început să se 'ngâime, 

și să se lase pe genunchi, pe vine, 

ca o balegă, ca o Pleaşcă ce nu se mai ține, 

Apoi, Săfu, apoi, 

a răcnit câtre „răcuții”, către oamenii cei noi: 
„Mă, poi doi să rămineţi aici, să-l păziți pă boier, 

pă bietu conu Bebe, 

iar voi, ehe! — ăştilalți de stafi blegi, , 

şi vă agiiţi ochii la ăsta, 

ca nişte se hiluvi, ca nişte betegi, 

ce? v'afi făcutără și poi boleepiei? — 

încărcați puștile, 

märg, d'aici! 

Cutreierați curțile, casele, cim 

și să mi-i prindeți, să mi-i aduceți aici 

pă tilhari, 

fiindcă aici, sub duzii ăştia, măcar, 

să-i pase şi să ză poporu' că nu-i de capu' lui 

mi-şi singur dreptate, 
să-și dea judecata, 

că numai stăpinirea-i legea 

şi eu sînt stăpinirea, aesa satului 

şi ui e 


TATAR-BUNAR 117 


De-aici_ porni, 

şi urmă în sal bălăcăraie de singe, 

comâdie ma 

mai multe pis fură cuprinse de furia sita Ai 7 ve U 
şi niciun domn mai mare nu se căsni să ina 


e mare; 
„Da ao fi fost cu bolșevicii ăia care sau răsculat la Tatar- 
Bunar?!" 


DAN FAUR 


UN OM DE SEAMĂ 


___ N'aş putea spune exact cînd anume a început cariera lui 
Kurt Wener, Poate la Miinchen, în acele fetei prd ate cînd, 
cu riscul vieţii lui o salvase pe aceea a Fiihrerului, înlesnin- 
du-i fuga pe o ușă laterală a sălii de întrunire, unde publicul 
era dispus să-l rupă în bătaic? Sau poate în momentul cînd, 
în WC-ul berăriei dela München, cetea pentru prima dată 
apelul partidului najional-sociulist si, brusc, ca un fulger. i se 
arătă calea spre măreție? Sau a fosi, cu mult în urmă, in 
timpul anilor de tinerețe cînd experienţele. evenimentele, au 
pregătit drumul acelei foi volante? Nu sa știut niciodată 
precis, i 

„Sa născut a Wilhelmstadt, întrun orășel din apropierea 

Berlinului, unde și-a petrecut copilăria și primii ani ai line | 
reții. Tatăl său avea acolo o mică fabrică. în care lucrau trei- 
zeci de muncitori, Era un băiat înalt, gras, a cărui faţă roșie, | 
cu vinele umflate, buze groase, ochi mici și aşpri, trădau o 
fire violentă: atitudine rigidă, manierele autoritare, tonul tă- 
ios, denunțau pe vechiul ofițer al armatei germane. 
Din tinereţe, păstrase infa în superiorilatea germană, 
ura tradițională împotriva Franţei, idealul Germaniei i 
dominatoare a lumii, Lumea. pentru el se împărțea în două 
tabere: cei care comandă si cei care ascultă. In fabrică el 
domnea ca suveran absolut, și-și trata soția și copiii ca pe 
nişte supuşi, Spunea: „Nicio discuţie cn mine, discuţia în- 
<camnă revoluție!” 
Kurt avea doi fraţi; el era cel mai mare. În fiecare sim- 
bătă, înainte de a merge la cafenea, tatăl lor își aduna cei 
trei copii și instituia tribunalul săptăminal. Asezaţi în faţa 
lvi, cu capul sus, cu braţele lipite de corp. copiii trebuiau, pe 
rind fiecare, să insire neleginirile comise de ceilalți în cursul 
săptămânii, 

„Apoi, îşi lăsau pantalonii, se aplecau, iar tatăl, cu o cu- 
rea în mină, le aplica pe spatele gol, un număr de lovituri 
in p ie cu acel al delictelor, 

mineca după masă. familia mergea să se plimbe; tatăl 


t 
i 


mi S 
a UN OM DE SEAMA 119 


lu braţ cu mama îmbrăcată în mătase neagră. Doamnei îi era 
greu să-și indrepte paşii după ai bărbatului și părea tot- 
„satele că fuge după el, In faja lor cei trei copii. îmbrăcaţi 
în costum marinărese. mergeau ținindu-se de mină. 

’ Kurt îşi ura şi își admira tatăl. Adesea, cînd îl auzea 
ureînd scara cu pasul său greoiu, se ascundea în dosul perdelei, 
de unde-i urmărea mişcările, încercînd sä dedară din ele, 
dacă era semn bun sau rău. 

Adesea, după plecarea tatălui său, își punea pălăria lui. 
îi lua bastonul. îşi așeza între dinți un creion in loc de țigară 
și. plimbindu-se prin cameră din hmg în lat. învirtind în 
mină bastonul, murmura: „Trebue să te supui, ce, îndrăsnesti 
să vorbesti? o să-ți arăt cu! unde e cureaua, animal netreb- 
nic. să-ţi arăt eu ce pot!“ În visele sale, Dumnezeu îi apărea 
sub înfătisarea tatălui său, pedepsindu-l peniru păcatele sā- 
virsite. Îşi spiona frații pentru a le descoperi greșelile, pe 
care le însemna cu grijă în carnet, Cind observa o licărire de 
mulțumire în ochii tatălui său şi cînd acesta îi spunea: E 
bine“, inima i se tmfla de bucurie, era fericit din tot sufletul. 
Se simțea mai mare, mai puternic în umbra puterii paterne: 
ar fi fost în stare să i se arunce la picioare și să! le imbrā- 
jiseze de recunoștință că l-a apreciat. | ki 

Dar intro după masă, în timp ce pindea plecarea sefului 
din usa camerei, îl văzu pe acesta împleticindu-se şi rostogo- 
lindu-se pe scară, cìi era de mare. Kuri inchise repede uşa, 
pufni în ris și început să joace de bucurie. O urii să "ge af X 
cuprinsese loată fiinţa: „Taiä-te pedepsil!” sopti el cu t 
zîmbet pe buze- 


i 


La scoală, din primul moment, sa simțul prost. leyii 
gren, ideile į se încurcau, literele negre îi jucan tinam - 
ochik îndată i să silabisească sau să ia creionu 
ochilor de îndată ce începu să Sia notă rea si 
între degete. atita îi era de frică să primească o + 

i loviturile tatălui. x C dota 
api Se juca rar cu ceilalţi copii, care n aveau kaagi în 
el. Era timid și tăcut, dar cînd se amesteca in jocurile lor, avea 


i ă camarazilor. în 
ii i iri furie: se năpustea asupra i 
oase ă nasul rupt. cu buzele crăpait, 


lovea cu pumnii și îi lăsa cu 

iu reci ape A unul. fiul unui fermier p Sai 

băiat de negustor. Toţi irei formau un grup a lt: Deta 

mesele, cind întunerecul se lăsa foarte er Tea A Aer poe 

pe sizăzi lăturalnice. pe sul, prli Pin. se aruncau asupra 
i cu ghiozda AT : 

seg pă aranpasa Luaţi pe neașteptate, acestia abia apu 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cau să se apere, fugeau sau rămineau învinși; bine înţeles, 
grupul de asalt alesese copiii din clasele mai mici. 

La licen învăța prost şi ura băieţii care-şi dădean si- 
linţă la studii. Se răzbuna pe ei tirîndu-i în coljurile întune- 
caie ale culoarului, vărsîndu-le cerneală pe eaiete, san ascun- 
zindu-le disertaţiile. Ji ura şi-i adimra. Adesea cînd trebuia să 
le vorbească, devenea timid, nu-și găsea cuvintele, se bilbiia. 


In visele lui, se vedea cel mai bun elev din clasă, realizind 


minuni și obținind intotdeauna premiul întîi. 

Intre 12 și 16 ani, ngarjes romane polițiste. Idealul său 
era Jackie Jack, marele bandit. Inchis in W. C. se excita 
cetind romane pornografice, congestionat, tremurind, gîfiind. 

Era în clasa a șasea de liceu cînd a descoperit undeva 
o broşură, amenințătoare la adresa civilizației „afemeiate“. 
„Priviţi la strămoşii noștri, Teutoni! ei nu-si munceau creierul, 
ci își întăreau corpul şi mușchii, Astfel învinseseră ei Imperiul 
roman”. Era înflăcărat de bucurie: „Sunt un teuton“, Aceasta 
justifica totul. Deviza hroşurii era: „Imitați natura“; și-o 
însuși imediai şi hotărî să formeze un grup care so realizeze, 
Aştepta ocazia să-şi pună proiectul în aplicare. 

In clasă erau doi fraţi, evrei tipici. Slabi. plăpinzi, cu 
părul creţ, cu ochelari pe nasul coroiat. Intro dimineaţă, 
cind intră Kuri în clasă. cel mai mic stătea lingă ușă, cu o 
carte în mină, sprijinit de perete. Nu-l văzuse intrînd pe 
Kurt. care se împiedecă de piciorul lui şi căzu la pămînt. Ri- 
dicindu-se, roșu. iremurind de furie. îl apucă de braj şi strigă: 

- Pentru ce ai făcut asta? 

Celălalt se bilbii: 

— Nam făcut nimic! şi încercă să scape de strinsoaren 
degetelor, care se înfundau în brațul său. 

Kurt își făcu repede socoteală: nu sunase încă, iar pină 
la sosirea profesorului mai erau zece minute bune, Înţr'o 
străfulgerare, văzu ocazia minunată de a-şi arăta puterea, ca- 
lităţile de șef, celălalt fiind mai slab decit dinsul. Se năpusti 
asupra băiatului, Amîndoi căzură pe jos. Kurt simţi corpul 
slab sub el. Rezistenjă disperată, dar slabă: cea mai bună 
ocazie de a se răzbuna iru toate umilințele primite dela 
ceilalți. Aceasta îl ameţi. Lovi. Apoi se ridică şi lăsindu-şi ad- 
versarul lesinat, sirigii: „Jos evreii!” După aceea-i convocă pe 
cei sase băieţi pe care putea conta și fondă cu ei societatea 
teutonilor, cu deviza: „Nu civilizație, ci mușchi“. 

Cu profesorii era umil. Le făcea mici servicii, le aducea 
bere, fugea prin zine pentru mici cumpărături, se re- 

să le scoată paltonul şi se oferea să-şi spioneze ii. 
uiţi îl bănniau că-i pirăşte, dar nu știau nimic precis, 
după bacalaureai. fu găsit cu capul spart în ușa unui bordel. 


UN OM DE SEAMĂ | aj 


Fusese opera unui băiat dat afară din şcoală, pentrucă Kuri 
Gai jase legătura lui cu o croitoreasă. 

Ura și temerea cea mai mare o avea pentru muncitorii 
din fabrica părintească, De mic copil, dăduse ades tircoale 
in jurul clădirii unde iarnă şi vară, oamenii mînjiţi, cu mine- 
cile suflecate, cu şiroaie de sudoare pe ei, mişcat, fierbeau 
lichidul sau manevrau maşinile, Lucrăiorii, la început îl prin- 
deau pe Kurt. voiau să-l ia în brațe, să se joace cu dinsul: 
dar Kurt se sbătea. tipa. plingea; în cele din urmă. vamenii 
dădeau din umeri şi nu se mai ocupau de dinsul. Infundat sub 

casei, ascuns în dosul geamului el îi pindea la ieșirea 
a lucru. Lucrăiorii veneau unul ciie unul, sau în grup, se- 
riosi sau veseli, înjurind sau glumind, treceau, dintro lume 
necunoscută întralta la fel de necunoscută pentru el; lume 
plină de ameninţări, plină de unghere întunecoase. Nu vedea 
clar legăturile dintre forţe: tatăl său, care părea că-i domină 
pe lucrători și că-i domesticește, ride „Ciini murdari și 
puturoși”, Dar, odată. lucrătorii au făcut grevă. Latăl a urlat, 
a lăcut gălăgie, dar pină la urmă a cedat. Această chestiune 
îl intriga mult pe Kurt. j 

Intro după amiază de Decemvrie, — avea pe atunci 14 
sau 15 ani, — era singur acasă. Mamă-sa plecase ou servi- 
toarea după cumpărături de Crăciun, fraţii săi nu se intor- 
seseră dela şcoala. Ghemuit întrun fotoliu, la gura molii, în 
sufragerie, adormise şi se trezise, Noaptea se și lăsase. Era 
intunerec în cameră, stranii raze de lumină alunecau pe gram, 
se desenau pe perete și piereau. Nu vedea nimic y eaea 
i se părea necunoscută, vastă, infinită, populată cu Cp ca 
steribuse, amenințătoare, care la orice moment ar t, pu pi 
să se arunce asupră-i şi să-l sugrume. Mobilele ip CR 
tremura. Innebunii de frică, se ascunse după spavas po 
liului şi-şi înfundă capul în ea. Deodată cineva par a, up 
de intrare: el îşi tinu răsuflarea, nemișcat, Mai yatu fi „să 
Mai auzi bătind odată; apoi uşa scirții, ca şi cum ar ar i 
chis-o cineva. Se făcu tăcere, el îngheţase de spaim, oda 
că intrase un asasin. Cineva bătu la uşa rca el ara bien 

unse, ușa se deschise încet și în cadrul eri pa aeara si 
nterne, văzu chipul unui bărbat. Inchise e uta ep TAR 
viitura, dar omul nu se mişca. Atunci redeschise ochii, îl pri | 
: i = i ă. Omul aruncă o privire 
şi văzu că era un lucrător din fabrică. au bene pă A ape 
de jur împrejur. fără să-l vadă, Inima imi Bu 
tere. Întrebă cu voce innăbușită: 
re Pinot un, fascicol de lumină asupra lui, își 
scoase i spuse umil: ; A 
Š m venit să-l caut pe domnul W ga aria băiatul 
bolnav şi nu știu dacă voiu putea veni miine : 


VIAȚA ROMINPASCĂ 

r EET. 
Kurt observă umilința, spaima vocii sale şi spatele in- 
covoiat. Respiră ușurat; toată fiinţa lui se destinse. Ințelesi 
că omul nu era primejdios. că era mai slab decit dinsul, fiind 
venise să ceară ceva. Teama. care îi sgircise inima, căuta ut 
drum, o canalizare, Kurt sări de pe scaunul lui și strigă: 
— N'ai ce căuta aci.. Tatăl meu nare timp pentru 
d-ta!... leşi, ieşi imediat! i 
Omul ieși de-a ndaratelea, fixindu-l cu privirea lui spe 
riată. Se clătină, se împiedecă de mobilă și dispăru în noapte, 
Kurt rămase singur, încuiă uşa: făcnse o mare experien 

învățase că puterea unora constă în slăbiciunea altora. 


— 
I3 
to 


IH 


Avea lQ ani in 1014, cind izbucni războiul. Tatal să 
chemat sub arme, muri pe frontul italian. Kurt nu v 
decit puţine lacrimi convenționale în faţa familiei şi a sirăi= 
nilor: in fundul sufletului său se simţea ușurat, fiindcă unul | 
din fraji fugise de acasă. Rămase cu fratele său mai mie pë 
care îl tiraniza în calitate de [rate mai mare. Pe mamă-sa @ 
disprețuia pentru slăbiciunea şi supunerea ci. N'avea faţă de 
ea decit indiferenţă. Un consiliu de familie trebuia să admi= 
nistreze fabrica pină ce el își va fi terminat studiile. Și vieața 
continuă ca şi când nimic nu sar fi intimplat. E 

După bacalaureat, plecă la Berlin să-şi facă studiile 
Academia Comercială. Consimţise mai mult de nevoie, că 
nu putea suferi învăţătura, dar înțelese că o diplomă îi v 
folosi mai tirziu. în relațiile sale de afaceri. S'apoi. vieaj 
voinasă de student i ademenea. 


mindri să lie în societatea orășenilor. Mari bețivani. scand 
gii si vinători de femei. În urma halbelor numeroase de b 
isi clocean nemulțumirea pentru războiul trecut, ura coniri 
statelor învingătoare: se înduioşau pină la lacrimi de sără 
si umilința Germaniei, visau o revanșă, urlau cu voce tu 
toare „Wacht am Rhein”. Majoritatea, mai virstnici decit. 
si tovarășii săi, era compusă din ratați care făcuseră răzbi 

si se plingeau că studiile odată întrerupte, nu mai merită : 
fie reluate, în această Germanie de ocraţi și evrei, 


UN OM DE SEAMĂ 123 


țind pe cei ce păreau să lie străini. Apoi se ascundeau în 
colțurile intunecoase ale străzilor din Moabii, pindind lucră- 
torii, la ieşirea dela vreo întrunire comunistă, năpustindu-se 
asupra lor cu lovituri de ciomag. Fiindcă marca își continua 
ăderea vertiginoasă, ceata minca rar după pofta inimii şi 
urla cu atit mai tare, Lumea toată era vinovată de mizeria 
lor: Franja care incasa mari sume de bani ca reparaţii, străinii 
tare=şi risipeau dolarii. bogaţii care exploatează, săracii care 
se revoliă, evreii care speculează, paciliştii şi sacial-demo- 
eraţii, care fac compromisuri. în loc să scoată sabia. Nu era 
decii o mină de oameni vrednici în toată Germania nevino- 
vată și martirizată. Si aceștia nu erau apreciaţi, 
De voie. de nevoie. Kuri trebui să-si facă de citeva ori 
apariția la școală şi să înveţe atita cit să poală trece exa- 
“menele. Era strimtorat, afacerile mergeau prost. O parte din 
avere se topise în împrumuturi de războiu. fabrica era prost 
administrată si producea puţin. În curind, nu-și wa mai puten 
yrelungi studiile la Berlin. Ura atmosfera scolii, își ra colegii. 
utunecat. tăcut, retras inir'un colţ, asculta cu dușmănie discu- 
tiile lor. Ei vorbeau de pictură, de Societatea Naţiunilor, de 
noua politică a Germaniei, de Rusia, de progresul uman, de 
Siresemann, ett, i 
Urmărea controverselor lor, nedumerit, cu lurie: nu in- 
jelegea nimic. Odată sau de două ori. aceşti oameni incercară 
să-l aragă în discuţiile lor: timid, roșu de emoție, cu voce 
innăibusită, bilbiia cite ceva, despre natură, pentru natura; 
despre răzbunare, despre marea Germanie., dar eum cra 
incurcat, se exprima prost, ceilalti, dădeau din A ai a 
depărtau de el. Rămas singur în mijlocul acestui urn Babes, 
o ură din ce în ce mai violentă il cuprindea, Tablouri, cărți, 
ilei. idealuri. la ce servesc toate acestea? Sunt cuvinte, lu- 
eruri lipsite de sens, cu care se face parada numai peniru a-ți 
bate joc de nemții cinstiți şi pentru a-ţi arăta supei ioritatea, 
Cultură? O cheltăneală bună, cîțiva pumni intre o hii ace- 
stor indivizi obraznici. asta e lecţia de cultură pe ati ci le 
merită. Nu încape îndoială că ei erau a a itp ee pia Sea 
Franța, de evrei, de Rusia. Ghemuit în colțul său, izola, | în 
mintat de resentimente şi răzbunare, se coapse Cu alin E 
el ideea că cei cu teorii nebuloase, cu idei otravite de EI 
: `z : i əl si enii săi cu muşchi 
tarism, erau fiinţe inferioare. TA și age y E cnd tm, 
tari, cu idei simple, gata toideauna zi m iile oculte 
erau adevăratele valori pe care insirumente po i 
voiau să le îndepărteze, să le învingă şi să le distrugi. 
işi mec vor reuşi! și rinji în a o său stringind 
ai AS seg + i. din dorința de răzbunare i se 
pumnii în timp ce din ură. din 
născu n sete nestinsă de dominație. 


124 VIATA ROMINEASCĂ 


Îşi spuse: 

— sunt mare! 

După patru ani, se intoarse acasă; afacerile mergeau 
tot mai prost. Făcu doi ani de stagiu la birou pentru a se fa- 
miliariza cu mecanismul fabricii, se căsători cu fiica unui fer- 
mier Doga, sora unui vechiu coleg de clasă, a cărei zestre și 
unele relații în lumea din Berlin. îi îngăduiră să mărească 

roducția şi să creieze noi debuşeuri pentru produsele sale. 
putul promitea, dar era departe de o prosperitate reală, 

e de afacerile în stil mare pe care le visa. Era nemul- 

tumit de vieața lui, a cărei sceur zilnică în micul oraș, 
nu-l mai satisfăcea. Nevastă-sa, slabă, uscată, rigidă, nein- 
semnată, supusă ca și maică-sa, îl plictisea. 

După câţiva ani avu doi copii. un băiat și o fată pe care 
ii cresceu şi domestici aşa cum îl crescuse și-l chinnise pe el 
tată-său, Dar. în fond. copiii săi nu-l interesau. 

Din cînd în cînd se ducea la Berlin. Dar din aceste vi- 
zite revenea desiluzionat. Restul societăţii sale trăia acum răs- 
pindită, ducînd aceeași vieață ca în timpul studiilor. Kurt nu 
mai gusta acele discuţii nesfirşiie, e îi jelanii sterile. Nu- 
mai bordelurile îi mai ofereau oarecari mingiieri faţă de mo- 
notonia patului conjugal, 

Cu cit era mai izolat, cu atit îi sărea mai bine în ochi 
inferioritatea celorlalți și propria lui superioritate, iar ura 
sălbatică a anilor trecuți creştea în el 


automobil superb. locuind întro vilă minunată. avînd ca 
amantă o vedetă de cinema. Se vedea om influeni, vedea oa- 
meni de jos care se înclinau în fața lui, pe el fulgerind. stri- 
vind cu puterea lui acești intelectuali care mm găseau de 
cuviință să-l remarce. 

Impins de dorința de a juca un rol, se apropie rind pe 
rind de toate partidele politice, dar lumea se Ferca de ideile 
sale turburi, se temea de el pentru violența lui. se îndepărta 

e el şi în general primirea care i se făcea era atit de rece. 
încât trebuia să se retragă. Pentru a-și exercita dominaţia, nu-i 
mai rămineau decit lucrătorii pe care-i ura mai mult ca ori- 
cînd. Ti apăreau mai nici, mai liberi ca înainte. În con- 
flicie, se refereau la legile sindicatului sau făcean grevă: el 
trebuia să cedeze și nu-i mai răminea decit familia asupra 
căreia putea să-si verse Turia şi să-și exercite autoritatea. 


IV 


În 1925, făcu o călătorie de afaceri la München și fn ne- 


voit să rămînă acolo cîteva zile. In ultima după amiază, după 


ntru această lume, 
care-i favoriza pe idofi, pe ticăloşi şi lăsa să piară iile. 
ea pe sine mare fabricant de bere, plimbindu-se Într'un 


UN OM DE SEAMĂ 125 


ce işi terminase afacerile si hoinărea străzi, s i 
deodată faţă în față cu un cortej care AL aura erei Joe DOOS- 
dat de băieţi care împărțeau foi volante în pas alergător. In 
momentul in care fără voie luă una, alt cortej răsări dintro 
stradă din faţă, Auzi strigăte, văzu rîndurile desfăcîndu-se, 
oamenii ridicind bastoanele şi cele două mase aruncindu-se 
una asupra alteia. Se trăgeau lovituri de puşcă, oamenii 
urlau, se băteau. Timp de citeva clipe rămase nemişeat, ne- 
înțelegind nimic: apoi, înspăimintat o rupse la fugă. Dar dru- 
mul era barat. Văzu o barieră si se în tă spre ca, Cind 
Die pe uşa de intrare, ceilalți se şi terei pe terasă. 
ărbaţi şi femei fugeau, țipind cit îi ținea gura. Se auzea 
sgomotul scaunelor si meselor poenite de pămint. Continuä* 
să alerge de-a-lungul unui culoar, cind zări W, C-ul, se re- 
pezi spre el şi închise uşa cu zăvorul. Inima îi bătea puternic, 
pe. se sufoca, picioarele i se mmiau, Se așeză, işi sterse 
aja, gitul pe care curgea sudoarea. În slirşit, se potoli şi 


încercă să pindească, să înțeleagă ce se întimplă. 


Mai ținea încă, strinsă între degete, foaia volanta. Che- 
mare către Germani“. Intoarse hirtia, semnată în numele 
partidului naţional-socialist de Adolf Hitler. Pe măsură ce o 
cetea. îl cuprindea o bucurie crescindä :; acesta era programul 
pe care-l visase dintotdeauna. „Asia e! , strigă el, și sc aşeză 
mai comod pe locul unde sta. „Asta e!_ repetă el cu voce tare, 
incîntat peste măsură. Era întradevăr programul oumenilor 
ca el, programul care apăra interesele a evăraţilor germani, 
un program care voia să întemeieze raiul în Germania. 

Limitarea marelui capital, alungarea evreilor, ducerea 
razboiului, cucerirea lumii. transformarea Europei întru co- 
lonie germană, crearea de debușeuri, intreaga Europă o pia 
pentru Germania, o Germanie viciorioașă, ominatoare, „Asta 
e!” A distruge. a nimici tot ce se află în calea ep nn oa 
vinge şi a domina”, Aplecîndu-se asupra petetuluii SĂ Mee 
văzu trecîndu-i prin faţa ochilor scene minunate: ru arce 
fabricant de bere. el politicianul milionar, aiEăbtsiRe A p: 
in wagon-lits, primit peste tot, în toate capitalele Aupa 
cu respect, cu umilință. Se vedea vorbind pe un ton i» pru e 
[ostele somităţi ale lumii, umilindu-i pe toți >e ce ea vi 
să-l recunoască, pe bogaţii care făceau para ă cu i vak 

"e marii intelectuali care făceau pe grozavii Cu poa ns 
i up prozam adevăr intelepte te rai i 
uternici. o Germanie a torje, o >. r de n 

nebuloase, de democrați, de panD de Aege gre eta 

ă f ñt te e oră, em P f AA 
er e refugiase, — el era un naţional-socialist con- 
vins. 


Riimase încă o zi la Miinchen și se apucă să-l caute pe 


126 VIAȚA ROMINFASCĂ riw 


autorul programului, Il întilni pentru prima oară intr'o be- 
rărie odinioară sală de intrunire a partidului, Din primul 
moment resimii o adincă simpatie şi admiraţie. Era omul său 
şi omul semenilor săi. Omul care emana ura $i puterea de 
distrugere. omul care înlătura tot ce-i sta în cale, omul care 
nu se dădea înapoi dela violenţă, asasinat, pentru a-și atinge 
scopurile. Omul care știa să lovească, să urle: „Em vreau, moi 
vrem. vrem să dominăm și vom domina“, adevăratul şef pe- 
care să-l poţi urma. căruia să i te poți supune orbește, fără 
sovăire, pierzindu-te în această supunere, ne mai văzind ni- 
mic, neasculiind nimic, simţindu-te un atom al forței brutale, 
al răzbunării şi al urii. „Trebue să liptăm cu îndirjire pentru 
"a ajunge la putere, pentru a lichida această ä de comu- 
nişti, de evrei, de umaniști, de democrați: noi nu avem ce face 
cu libertatea si cu ideile: ceea ce ne trebue sunt tunurile și 
muniţiile, ceea ce ne trebue e Germania mare, Europa sub 
căleiiul nostru. iată ce ne trebue”, El tipa, buzele îi tremu- 
rau de furie. în ochii lui strălucea o llacără stranie, „lji spun 
en, prietene, strigă el, trebue să pornim fără milă, noi purtăm 
victoria în virful baionetelor noastre". 

Se înjeleseră cu uşurinţă. Kurt se înscrise în partid și 
deoarece locuia în apropierea Berlinului, pe lingă inteme- 


a ajuta pe sefii partidului din Berlin, 


ierea partidului în orașul său, i se încredință şi misiunea E 


Un nou capitol al vieţii sale începe, plin de speranță, plin ` 


de perspective îmbucurătoare, plin de mindrie și de preve- 
deri. Nu se îndoia o clipă că partidul va ajunge într'o zi 
putere. Dar în micul oraş, inai aproape de partidele burgheze. 
muncitorii social-democraţi întimpinau cu răceală propt: 
ganda lor sgomotoasă; o parte a tineretului, „copiii-teribili” al 
oraşului, i se alipiseră, -ceca ce nu era o a bună reclamă 
pentru el, căci clienţii. relaţiile sale de afaceri, membri ai 
partidelor dentocratice sau Tără partid Sar fi ferit de el, vă- j] 
zindu-l în rolul de agitator al unui partid ce inspira pujină 
încredere, El se potoli, ineredinjă postul de şel unui nou re 
crut și se mulțumi să depună greul activităţii în Berlin. In- 
rolă în partid drojdiile societăţii şi din vechii săi camarazi 
pe oci care-i mai găsi, strinse bani, organiză desordini prin 
cartierele muncitoreşti, la întrunirile comuniste şi luă parte 
la vinătoarea dusă împotirva evreilor. Banii curgeau, La in- 
ceput nu înțelegea de ce aceste trusturi. acesti bancheri, acești 
mari comercianţi îl îndopau cu sume atît de mari? Mai tirziu 
lucrurile se limpeziră: le era gro de muncitori, aveau 0 
spaimă grozavă de revoluție. Ridea în hohote cu camarazii, 
îi Ai suntem armata lor, armata tontra-revoluției, Ti avem 
t na . 4 


Era o vieaţă frumoasă, toată ființa lui înnăbuşită re- 


UN OM DE SfAui 127 


e de ten Fa ainat TS DOA de aiiai 
P or Îi Pots Aloe a rit irşiti, se afla în tovărășia 
i, Pi şi dea curs liber resentimentelor sale, 
putea să strige în gura mare conira bogaţilor, să-i insulte pe 
intelectuali şi să pregătească planuri de răzbunare pentru 
clipa cind vor ajunge la putere. li plăcea grozav să participe 
la demonstraţii, să sbiere, să meargă în ritmul comun, să lo- 
vească cu piciorul în pămint. să se topeasecă, să se piardă în 
această masă fără idei, fără ginduri, fără răspundere, sa 
simtă cum creşte în el acea bucurie grozavă de a musca, de a 
sparge, de a urla. 
lubea cu înfocare aceste adunari unde. pe deasupra sutelor 
de capete, dominindu-le dela tribună, putea să dea friu liber 
la tot ce moenea înir'insul: putea să vocilereze fără să ştie 
ce spune, dar unde fiecare insultă, fiecare apel la răzbunare 
era încununat de succes. de aplauze frenetice, Era, în sfirsit. 
apreciat, pe calea de a deveni un om însemnat, — visul lui de 
totdeauna. 

Trei ani după intrarea în partid. se întimplă ceva care 
trebmia să aibă o influenţă fatală în vieața lui și să influen- 
jeze indirect povestea al cărui martor am fost, 

Făcuse cunoştinţă la clubul partidului cu Marion Linde, 
într'o seară cind urma să se întilnească cu un camarad, Era 


o femeie înaltă, frumoasă. cu un păr blond purtat în coc 


pe ceafă, cu ochii cenușii, veseli şi trufaşi, o iinţă ironică, 
cu o permanentă atitudine de dispreţ, de nepăsare, sub care 
se ascund de altfel adesea multe pasiuni violente. Nimeni nu 
ştia de unde vine. ce ocupație are. Se dădea drept văduva 
unui căpitan mort în războiu, vorbea vag despre un trecu! 
teairal şi fredona uneori, cu ọ voce răgușilă, cintece gen Mar- 
lene Dietrich, pretinse melodii dintr'un fost pretins al ci re- 
„toriu. Se zicea că ar fi fost amanta mai multor membri 
in club. dar nu se ştia nimic precis alară doar de faptul că 
atunci cînd trebuia aranjat ceva cu poliția sau de făcut vreo 
intervenţie la minister, se dovedise extrem de foinetosre G 
Kurt se aşeză în faţa unei mese; comandă o albă de 
pere. cîteva sandwichuri şi începu să privească dansatorii. 
Fa terminase tocmai de dansat şi părăsindu-și partenerul, luă 
loc la masa lui şi-l întrebă fără încongur: 
— Va să zică, dumneata esti celebrul W erner? 2 
El se roşi simțindu-se măgulii şi stinjenii tată stă, 
O cunoştea din vedere și auzise vorbindu-se mult p ca. 
găsea lrumoasă, atrăgătoare. dar prezența ei il je- za) pata 
obisnuit cu prostituatele. In compania femeilor din soci won 
bună, sigure pe ele, devenea timid, nu stia cum să se poarte. 
De aceea le evita cit putea. 


— Mă numesc Werner... dar nu ştiu dacă sunt celebru. 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


__ Modest? Ea scoase tabachera din geantă, luă o țigară 


şi-i oferi şi lui una. Fumau în tăcere, el stingherit, cucerit, 
neştiind ce să spună, ea, observindu-l cu ochiului, pe 


furis, încercînd să-şi dea seama ce fel de bărbat este. Dia 
atitudinea lui, trase concluzia că era timid și că trebuia cu- 
cerit prin vanitate, 

— Doream de mult să te cunosc, domnule Werner. 

— A, foarte măgulit... 

Și tăcu, neștiind cum să răspundă complimentului. Ea 
surise şi reluä firul: 

— Nu-ţi plac femeile? 

Fra ceva subințeles în intonaţia ci, el înţelesese aluzia 
şi izbucni în ris: 

— Mie? Dar drept cine mă iei? A, dimpotrivă! 

Ea îi răspunse ceva care îl făcu din nou să ridă, apoi il 
deseusu cu indemînare, îl fäcu să vorbească despre vieața lui. 
Bucuros de a avea un subiect de conversație, onorat de in- 
teresul ei. mindru de a fi putut sta de vorbă cu o femeie de 
rangul ei, vorbea mult şi iute despre orașul său, despre la- 
brică, despre activitatea lui politică. Ea-l asculta cu atenție. 
și conehise că va fi un te destul de mare în plasa ci, și 
destul de usor de prins. Ridică asupra ei o privire plină de. 
înțelegere și atenție, își arătă dinţii frumoși şi albi între buzele 
rosii, și continuă să-i pună întrebări. 

In cele din urmă se despărțiră cu promisiunea de a 
mai vedea: se simțise prea bine în tovărăşia ei pentru a mi 
primi invitaţia la ceaiu duminecă după amiază, la ea 

Fu primit într'o cameră de toaletă, tapaea cu măi 

z Ea se îmbrăcase intrun ca galbi i 
modă a ecranului, Aceasta îl făcu și mai nervos. elul 
va trebui să se poarte, continua să-l chinuiască., Ea se inté 
resa, vădit, de dinsul, Ar fi putut, poate, să aibă. Dar cu 
să te nmg cu asemenea femei). El nu cunoştea decit dragos! 
fără formalitate, Dar cum se procedează cu o altfel de femeie 

ul îi dăduse pîinii acum siguranța. Dar ce să facă cu o 
femeie pe care nu o putea plăti? Transpira, se agita pe sca D 
şi nu mai ştia despre ce să vorbească. Fa nu părea a 
serve ceva. Zimbea. vorbea și. pînă la urmă izbuti să-l linis 
ştească. ra 

Plecă încîntat. Mai veni adeseori în cursul săptăminilot 
următoare, O găsea primitoare, amabilă, dar aștepta 
ca ca să facă „primul pas“. O dorea nebunește. Și impunes 
prin eleganța ei, prin ținută, prin manierele de mare doamnă 
si aceasta îl turbura şi mai tare. Nu ştia la ce să se 
dela dînsa. Să înceapă el? Și cum să înceapă? Dacă își Y& 
bate joc de el? | 

nir'o zi. dorința îl învinse, O apucă în braţe, începu $ 


> 


UN OM DE SEAMĂ 129 
- 


o săruie nebunește și o răsturnă pe divan. Dar cînd voi să 
treacă la fapte mai precise, o spaimă subită îl cuprinse, Nu o 
cunoștea încă destul, nu ştia cum să procedeze cu o astfel de 
femeie. Dacă nu va fi la înălțime? Se va face de ris, cu si- 
guranță. Elanul lui se stinse, strinsoarea slăbi încet, corpul i 
se destinse. Mai încerci odată. O săruta, o muşea, transpira, 
horcăia, dar totul era în zadar. Ea rămase nepăsătoare, dră- 
gujä, îi arăta surizătoare că mare nicio importanţă, asta į se 
poate întimpla oricui. 

El plecă liniştit. Dar de fiecare dată cind se întilneau, se 
repeta aceeaşi scenă, Aceeaşi dorinţă arzătoare, aceeaşi por- 
nire sălbatică, apoi spaima şi la sfirşit neputința. Disperase, 
nu pie ce e cu el. Se duse la prostituate peniru a se asigura. 
Acolo. nicio greutate. Totul mergea ca înainte. Numai în pre- 
zenja lui Marion era paralizat. 

Fa începu să-și piardă răbdarea, nu mai cra atit de dra- 
guță. atit de înţelegătoare ca înainte, deveni mindră şi în 
momentul tentativelor lui disperate şi zadarnice, vedea. flu- 
turiud pe buzele ei un zîmbet răutăcios. Ruşinea îl chinuia, se 
simțea umilii şi suferea, nu se putea resemna la insueces, A 
o avea, a-i dovedi virilitatea lui, devenise la el o ideie fixă, 
o necesitate chinuitoare. A 

Fa deveni îndräsneajä, se plinse de inconvenientele unei 
astfel de situaţii, de propriile ci greutăţi materiale, făcea alu- 
zie la alţi amanți mai comozi și mai generoşi. EL înțelese şi 
plăti, deea că sar putea să aibă un alt amant, il crispa de 
groază. Îşi închipuia scenele lor de dragoste... izbutită, și, 
după aceea conversațiile lor despre dinsul. unde făcea mare 
haz de mica lui infirmitate.. Asemenea idei îi erau nesuferite. 
Prefera să plătească. Atitudinea lui Marion nu se schimba, În 
serile în care se întilneau la club şi o vedea stind de vorbă 
cu alt bărbat, își închipuia că vorbeşte despre el; cînd ridea, 
îşi închipuia că-i povestește insuccesele lui; urmărea fiziono- 
mia bărbaţilor si se intreba dacă unul sau altul ştinu ceva 
despre dinsul. El o dorea, o ura pe Marion, jura să no aa 
vadă niciodaiă, dar revenea întot eauna, neputind să renunțe 
la speranţa că odată și odată ca tot va fi a lui. l 

Fa cetea perfect în sufleiul lui, cunoştea temerile care 
îl agitau şi îi ațițau focul. Tl împinse la noi tentative, Pilea. 
să fie sincer afectată de starea lui, stiind că aceasta îl umi da 
Intre timp îl storcea de bani. El îi povestea isprăvile ak © 
amor, la care ea suridea binevoitoare, ca Și cum i-ar îi 1903 
milă, si arunca perlide aluzii, care sua că îl fae să tremure 
de furie. A 

Intr'o seară la club scosese din buzunar o 
copiilor săi, pe care o trecea din mină în minä. 

— A. a, îi spuse ea, al şi cop: 


fotografie a 


3 ah. —9 


130 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Numai ei doi ştiau la ce făcuse ea aluzie, 
Aceasta dură un an. Partidul tocmai venise pri erei 
In virtejul, în ameţeala primelor luni, o pierdu din vedere pe 
Marion. A 
Venirea la putere a partidului fu peniru dinsul ca o i 
viturii de trăsnet. Mirarea, bucuria, neincrederea, fericirea, 
sentimente contradictorii îl agitau și paralizau totodată, Se 
aştepiase, de sigur întotdeauna, că acest eveniment să se pr 
ducă într'o zi. Dar odată realizat, îl lăsa încurcat năuc. Să 
piata în capul scării! 
Că avea totul în mină, că domina totul, definitiv? Că de aci 


Fiihrerul devenise inaccesibil. Trebuia să te mulțumeș 
cu intimii lui care-și luaseră aere importante şi erau sgirci 
la informaţii. Trebui, Kurt să se mulţumească cu 


bucurie nedefinită de a se pierde în rîndurile manifestanţilor 
dispărind în masa îmbătătoare a mulțimii care-l ducea, îl 


trăgea arzindu-i toată ființa, " 


Dar noaptea, sinrur în camera de hotel, începea 
doiala: poate asta să dureze? Ce 


dacă Franţa mobilizează? Dacă partidele politice ar recăpăli 


utere și ar începe să atace? Ce o să se intimple atunci: Ar 


vedea bine cum unii dintre 
îndoială și cum 


i o răzbunare groaznică. Kurt 
camarazi ezitau, cum purtarea lor ascundea 
se ţineau, cu prudenţă, mai în urmă. Işi spuse că aceștia 
aveau, pn reptate, Mai bine să fii rezervat. Să nu të 
expui. Se hotări să aştepte. 3 
În zilele următoare, mergea ici şi colo, la unii, la alții, 
adulmeca, explora situația. Cînd se p incendierei 


d 


ine 
o să spună străinătatea? Și 


UN OM DE SEAMĂ 


131 


lui, el cra incunoștiințat, ştia dinai 
tea, cunoştea depozitul de Sora si era ear da. 
și cunoştea în general tot planul, pină în cele mai mici 
lu noa re ieena ui şi în zilele următoare, se 
amestecă opuiație pentru a trage cu urechea la cele 
bena. Ridea pë ascuns, lovitura fusese bine dată. gú- 
usese înghițită, acuzaţia adusă comuniştilor era crezută, 
ea era indignată. Acum era sigur, Străinătatea nu se 
„ partidele erau ca și paralizate. Pămintul alunecos, 
mos, care amenința să te înnămolească, se soliditicase, 
i să umbli pe el. Inţelese că acum prada nu trebuia scă- 
iti, că trebuia să-şi creieze, cit mai de vreme posibil o si- 
ție. Mai tirziu se vor ivi o mulțime de aspiranji, poate mai 
tăliți ca dinsul. Cel care, la început, e mai aproape de min- 
dare, îşi alege cele mai bune îmbucături. 
In sfârşit, Fiihrerul îl primi în audienţă, plin de amabi- 
te: îl cunostea pe Kurt ca pe un vechiu şi fidel partizan, 
îşi capătă răsplata: fu numit şef de secţie în Ministerul 
omiei Naţionale. Incredinţă fratelui său conducerea fa- 
þricii şi se mută la Berlin, Ştia că, în primul rind, trebuia 
i întărească situaţia politică, afacerile materiale puteau să 
De aripis, cu certitudinea că vor fi din ce în ce mai bune. 
ia să prindă rădăcini acolo unde se trăgeau ițele marei 
politici. ‘Timpul în care. din josul scării, privea în sus, trecuse, 
cra în virf. Nu era de ajuns să strige, să defileze, să 
ească în întunerec. Trebuia păstrată, în miini hotărite, 
puterea cîştigată. Trebuia organizată ura. 
Kurt se puse pe lucru: se simjea unit marelui corp al 
rtidului. Simţea că va trebui să facă totul, să intrebuin- 
orice mijloace pentru a rămîne la locul lui. Cimpul său 
de bătaie era organizarea economică, dar el se afla peste iot 
şi era gata să dea tuturor concursul pentru ca duşmanul să 
A nimicit, complet distrus, Intervenea în poliție atunci cind 
era nevoie de dat o instrucție rapidă, întovărăşea pe cei ce 
F eziționau, dacă erau prea lipsiți de experiență, cobora 
pivniţi dacă se ancheta un caz important, lua fierul aer a 
pentru a-l împlinta pe tru sul delicvenţilor, apuca biia pentru 
a o aplica pe spatele evreilor. dacă era nevoie de o vinătoare 
publică. Nimic nu-i repugna. Numele său deveni cunoscut, 
ot mai respectat. Se număra printre cei mai fideli şi mai ne- 
strămutați membri ai partidului. g S jA etate 
Un an mai: tirziu, îşi transformă fabeloe, în aspra 
la Charlottenburg. 
strălucitoare, cumpără un 


cu o diseuză de cabaret foarte 
populară în acel timp. Drumul către glorie îi era deschis. 


prega- 
e combu- 


) 


152 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Patru ani mai tirziu. era directorul traire al fabrici 
sale şi primul acţionar, membru în direcția băncii din Dresda, 
membru în consiliul unei mari fabrici de oţel, acționar în mai 
multe uzine mari, consilier economic al Fiihrerului și unul 
din intimii săi, 

Era cunoscut şi respectat. Portarul se înclina în faja lni 
cînd ieşea din casă, şoferul se înclina cînd se urca în maşină, 
martor al orgiilor sale nocturne cu femeile de bar, cînd timp 
de ore întregi, noaptea, rătăceau prin cimp pină în zorii zile, 
Funcţionarii din bănci, fabrici, ministere se înclinau în faja 
lui, soldaţii îl saluiau, oameni pe care nici nu-i cunoştea se 
dădea la o parte pentru a-l lăsa să treacă, cind silueta lui 
înaltă apărea. Inainta cu capul sus, cu privirea aspră, eu 
buzele strinse. 

Unde erau vechii dusmani? Cărţile arse pe rug, mari 
intelectuali cu teoriile lor nebuloase, trufaşe, cu manierele lor 
semețe, acești „cultivați“, acesti pacifişti, umaniști, acești 
evrei, dispăruseră cu toţii, luaţi de vint; erau în dosul sirme- 
lor chimpate ale lagărelor, bătuți pină la moarte, strangulați, 
împușcați. 

Visul fusese realizat, Devenise un om însemnat şi uron 
tot mai sus, F 

Trăia cu familia în vila sa princiară, cu douăsprezece 
încăperi. unde primea vizitatori de seamă, străini, unde dä- 
dea recepții. Se ocupa prea puţin de nevastă și de copii: 
cind avea o întreagă mulțime care să-i satisfacă dorința 
dominație, familia nu prezenta prea mult interes peniru 
Dintre femei prefera, bine înţeles, prostituatele. In fond, toa 
femeile erau, pentru cl, prostituate: se revărsau în mumă 
mare ca egida. pe zahăr, se ofereau fără mofturi, toate p 
teau Îi cumpărate, banul ungea osiile. Din când în cînd ră 
sărea din străfundul conștiinței sale, imaginea lui Marion 
cind să retrăiască în el vechile chinuri, Asta se întîmpla cini 
întilnea vreo femeie mai sigură pe ca, care nu se mulțum 
cu banii, ci dorea preliminarii. In aceste ocazii, nepăsarea să 
deplina siguranță în el se pierdeau, devenea timid ca a 
daiă, simţea tot mai apăsat încurcăura. îndoiala asupra ci 
pacităţilor sale. Fiinţa umilă, ce se ascundea în el învia di 
intunerec. Nesiguranţa îl cuprindea, era înspăimintat, şi aves 
din nou de suportat acea neizbindă a tentativelor repetate. 
acea ruşine arzindă a trupului, Aceeaşi poveste i se întine 
plase odată sau de două ori, după care na mai avut curajul 
să se aventureze. Amintirea umilințelor, teama ca ceilalți să 
nu descopere că omul superior pe care îl reprezenta, era în 
frint ca bărbat, îl povăjuiau să renunţe de a mai risca, Erai 
zile în care seruta faţa fiecărui bărbat, îi cîntărea vorbele, 


rr. 


UN OM DE SEAMĂ 133 


îi bănuia zîmbetul și îşi spunea: ăsta ştie de sigur ceva: de 
aceea suride! 

SPAN Dar, după _ asemenea înfringeri, nesiguranța, con- 
inta inferiorităţii se depănau în fundul sufletului său. 
norca să alunge aceste idei, dar ele reveneau mereu stri- 
ciudu-i buna dispoziţie, stinjenindu-i gesturile, trăgindu-l 
Soia spre fundul de care voia să scape, În acele zile 
umbla mai rigid, mai greoiu, îşi bomba pieptul, tuna, fulgera, 
speria pe oamenii de jos, iar seara, înconjurat de prostituate, 
le povestea poveşti sentimentale despre fete tinere care se to- 
pese după el, despre isprăvile Ini în paturile burghezelor. 

Muncea din răsputeri. Forţa sa materială era aşezată 
* haze solide, afacerile mergeau dela sine, Işi consacra po- 
ticii aproape toată activitatea. Era peste tot în reuniunile 
publice, în comitetele partidului, în consiliile de secţie ale 
ministerului, în sedinţele secrete ale credincioșilor. Senti- 
mentul de a fi în permanență la pîndă, de a fi vigilent, a 
scotoci, de a seruta, îl împingea mereu spre noi cercetări. O 
tensiune constantă îl încleșta şi-l făcea să muncească peniru 
întărirea puterii, pentru a o înrădăcina mai adînc în pămînt, 
El înţelese că această muncă nu lăsa partidului nicio clipă 
de odihnă: în orice moment, duşmanul ar putea să ridice 
capul şi să arunce în aer iot ceea ce ei construiseră cu atita 
trudă. Trebuiau să se servească de toată forţa lor ca să alunge 
această amenințare pentru totdeauna. Trebuia să „Lie înspăi- 
mintat toi ceca ce era refractar, tot ceea ce se sbălea: să lo- 
vesti şi să muşti. Vizita lagărele de concentrare $t veghia ca 
deţinuţii să fie tratați cu mai multă asprime: dacă IMureau, 
cu atit mai bine, nu mai era nevoie să fie hrăniţi. Era bucuros 
cind vedea feţele palide. privirile stinse, corpurile tremurînde: 
puterea diamanna scădea. dispărea. Asista la rasar ef 
impingind pe agenți să recurgă la tonie munie R Pe de 
Acompania cu mici clătinări din cap. ritmu a'h u i 
bitä care loveau craniul şi alte părti sensibile ale Cetea 
asculta cu satisfacţie urletele omului sub untdelemn pair a 
inima lui creştea de bucurie la vederea stngoloi ing: ruda 
corpul victimelor, sub cismele cu cuie: dupaanul 38 iapa 
dispărea. Işi spunea: În curînd vom avea (term 


partidele politice nu mai există, inamicul Nr. 1, muncitorii, 


+ . - r pra sä se miste, 
i i tre si nu mai îndrăsnese să ! a 
vant aye ro paan aia i grozavi ca oricind. Fäcusė 


Dar cind se mişcau, erau ma 
experienţa acestui lucru. 


antru a irata o afacere 


a p A „ere, seara cin 
cu filiala fabricei sale, capre bd ră pai $ a auzit că 


t de muncitori 


134 VIAȚA ROMINEASCĂ 


UN OM DE SEAMĂ 135 

“ar fi fost încă mai periculos, I] trecură fiorii. Se urcă în ca- ju-se şoapte: să fie răsculații care se strecoară in casă 
meri. fără să fi mîncat, se trinti pai și rămase acolo cu ey ? Oare îi sosise ceasul de pe urmă ? Gemu, 
miinile împreunate sub cap, cu ochii adîncifi în întunerecul apoi inspăimiîntat de propriul său las, își duse mina la gură: 
care-l înconjura. Din Aran | în cînd. de departe, se auzeau dacă duşmanul i-ar auzi vocen? şi finu răsuflarea crezinul 
slabe detunături, «gomotul lor se apropia, apoi se îndepărta că dacă stă nemișcat, împietrii, ar putea opri mersul lucru- 
iarăși. ilor, aşa cum vicaţa însăşi se oprise în el, Ridică capul și-și 
O tăcere posomoriiă domnea pe sirada pustie, El stătea scoli urechile. Noaptea era neagră, de nepătruns, plină de 
culcat acolo, incapabil să se miște, o ză creseindă îi cu amenințări. Din timp în timp, piriiau detunături. | se păru 


prindea toată fiinţa. Oare ce se va intimpla? 

Care va fi stirşitul? Ce i se va întîmpla lui? Totul e po- 
sibil, greva se poate întinde, poate ciștiga tot orașul. munci — 
torii ar fi în stare să pună mina pe dinsul. Odată smuls un 
aenea succes, acesta mar tonan oare, semnalul g 

va nerale, ă f itorii, iți de A PE, am AA tie i i 
o aseara pielarie, ace atente și er pune minn pe PANAN] Ii turiurase ailina, mu pieri: ca se infipaeso adine în se: 
Ar fi sfirşitul tuturor. E suficient ca ei să aibă un succes de A l e ate în jet E bea pân Rens nici Ar tis umbrei 

. æ ` tg A ` k mase s pa re ' ~ Fi 
mopon it palier rupere P ide bg Ka zai să-l cani S vreunei bănuieli. Dacă vor să-şi eruje vieaţa, pantele or Aces 
tot. A, de ce cra atit de cunoşoat, de ce ma se giadise Liciiiii MEC. pasea, trebuiau să nimicească Cea re et e ici 
oi A, de e ea ati de enoni de ee ma e gind, siso Mare” Papei Gena o datare Fria, conetinin proprii 
Cu ki a peace îşi RAAR porah în A rea iși Pen estecau într'o constantă neliniște. Nu mai priză a 
teamă pr pie de-an taak pela pii Dar ce să facă PEETA Y buia să omoare pentru un scop san dacă omoru ATi 
Nu, să nu le distrugă încă, dar să le ascundă întrun loc sigur, pane. EVA CÉLINE 
Sub saltea? Acolo vor căuta mai întîi. Atunci unde? Inir f biata 
geamuri, nu le va da prin gind aşa ceva. 

Se sculă cu greutate, îşi căută drumul dibuind prin 


ate umblau prin casă. sra i 

Astfel a petrecut toată noaptea: infricosat, iremurind, 
dind, plingind cu sughijuri, crispîndu-se, amunindu-se 
să dimineaţa, pină cînd băiatul de serviciu veni să bată la 
Greva fusese înfrintä, el se înapoie la Berlin. dar frica, 


* 
? 


(sfirşitul în numărul viitor). 
întunerec spre geam, strecurindu-și acolo actele. Tresäri. 
Auzea răsunînd pași, paşi grei de oameni numeroși, Pasii 
se apropiară. Era. sigur, un detaşament de muncitori, veniți 
să ocupe hotelul, Poate aflaseră că el sau vreun alt înalt p 
sonaj se afla acolo? Pasji se apropiară şi mai mult, E] tremura 
din tot corpul, picături de sudoare îi broboneau fruntea, alu 
necau de-a-lungul obrazului. Nu avea putere să le şteargă, 
Sgomotul paşilor se în rtă, liniştea se restabili. Cu pe 

ii muiaţi, se duse să se culce din nou şi se aşeză ol 
picioarele strinse pină la bărbie, cu fața înfundată în pernă 
`. -Au plecat, îşi apupa el. dar Sar puiea să se întoarcă 
Spaima era insuporiabilă, frica îi siringea inima, îi îngheţa 
trupul, nu simțea decit frică, frică. Cei de făcut? Nu pu- 
tea face nimic. Ciuli din nou urechea: niciun sgomot mi 
ajungea pînă la dinsul:; o tăcere de moarte domnea în casă 
De ce această tăcere? Te pomenești că ceilalți au și fugit ii- 
sindu-l în voia soartei! Poate au aflat că muncitorii sunt vic: 
torioși şi au fugii odată cu funcţionarii hotelului? In cazul 
ăsta se afla singur în mijlocul tuturor dușmanilor. Dacă vin 
nu-l vor găsi decit pe dinsul. | se păru că aude paşi furişin- 


re ge rm 
. 


j 


IARNĂ 


Lui Ernest... 


Norii au coborit pe munți şi printre brazi; 

un vint ușor goneşte spre Est, ninsoarea rece: 
în ochii tăi cei limpezi sufletul tău fi-l scalzi, 
privind îngîndurat, minutul cum se trece, 


Dece-s atîtea gînduri în ochii tăi copile? 

Lasă, Te uită cum trag boii, pe drum buştenii grei, 
Nălucile cu schiuri, dispar pe după vile 

şi să desmierzi dulăii, eu fi-i adue, de vrei. 


Aci din casa asta, prea mare şi prea tristă 
bordată cu terasă în gen de tharbatlantic atlanti a 
aș vrea să te zăresc, să flutur din batistă 
şi să-ți surid prin lacrimi, copilul meu romantic. 


1945, 


FILIP CORSA 


SCRISOAREA 


Gitul mi-era uscat, vocea răguşită de emoție, cind am in- 
trebat la biroul de arhitectură dacă domnul Lori Paul a venit. 
Portarul m'a condus chiar pînă sus, vrind să mă anunţe ime- 
diat. — „Nu, nuè nevoie”, i-am spus, „aci e biroul personal 
al domnului director?”, — „Da. aci”. — „Mulţumesc“, Sin- 

ură în faţa ușii lui... Mi se părea că freamătul inimii mă su- 
oca. — „Ce va fi dincolo?... Cum mă va primi”? Cu in- 
drăsneala timidului mi-am luat inima în dinţi — am bătut — 
„intră“... am deschis ușa mare... înăuntru era Lori cu încă doi 


arhitecţi. care m'au privit miraji. Pe un ton monden, opin- 


tindu-mi toată fiinţa, așa încît am reuşit să vorbese foarte 
degajat: — „Bună ziua, domnule Paul, mă scuzaţi dacă vā 
deranjez, am o scrisoare să vă dau”, i 

— „Vă rog foarte mult să luați loe în hall, doamnă, voiu 
fi îndată ln dispoziţia d-voastră. i 

„Ce surprins a fost... dar i-a făcut plăcere cind m'a vä- 
zut", mi-am spus îndată. „Și privirea aceea... cit de tandră, 
de sinceră, de limpede!... Bine am făcut că am venit. Ce gin- 
duri stupide avusesem pină acum, 


Stăteam acum în hallul mare. cam întunecos, cu fotolii 
largi de plus de coloare arămie. „Ce eleganță pentru un bi- 
roun.. Da, corespunde cu totul nevoilor estetice „ale unui om 
atit de fin ca Lori". Văzându-i zimbetul mîngiietor, tot ne- 
cazul. toate amintirile dureroase îmi pieriseră parcă... „Îndată, 
îndată va veni să-mi vorbească... Ce am să fac? Am să-i dau 
scrisoarea si atit... Mai mult nici nu sunt în stare... O va ceti 
şi-mi va răspunde imediat. Imi va da o explicaţie... Voi şti în 
sfirsit”... Și acum ușa biroului său se dese ide, cei doi domni 
care erau înăuntru trec împreună prin faja mea, mă privesc 
lung. cu mare curiozitate. — „Ce le va fi spus? ca iată-l şi 
pe el în pervazul uşii. — „Vă rog, doamnă i u pași ne- 
siguri m'am apropiat şi am intrat în biroul lui. 


+ - s. > wy + Pe 
Accċaşi eleganţă, aceleaşi fotolii de catifea arămie. 
geamul foarte ae pătrat, puţin intredeschis — caloriferul 


AR 3] 
138 VIAȚA ROMINEASCĂ 


dogorea — intra estompat sgomotul din stradă şi o rază de 
soare se juca pe buzele și în părul lui Lori Paul... — „Vă rog 


doamnă“... îmi oferi un fotoliu lingă el aşezindu-se la birou 
lipsită acum de orice expresie, 


în aşteptare, Faţa-i lungă era um de 
toată ființa nemişcată. Şi ce aer de distincție accentuată... 
— „Vă rog, doamnă?”. ; E 

Ce extravagantă, ce nebunească mi se. păru deodată 


îndrăsneala mea de a veni la ell... Niciun rînd din scrisoarea 


aceea nu i l-as fi putut spune acum, de jenă şi de agitaţie. 
Cu răsuflarea mută i-am întins scrisoarea: — „Ceteşte-o te 
rog... şi să-mi dai un răspuns imediat... 
Foarte surprins a luat scrisoarea. A deschis-o $i.. 
Pe măsură ce cetea surprinderea i se muia, zîmbetul tan- 
dru îi înflorea din ce în ce mai cald pe buze, Și ochii i se voa- 


lau... Cetea încet, cetea adinc. Se vedea că prinde în el eu 


toată fiinţa cele ce-i serisesem. Căci iată ce a cetit el atune 
în, timp ce eu stăteam culcată pe pernele moi și adinci 
aproape sfărimată de emoție, (Încet, încet, am inchis pleoa 


pele... e aci... atit de aproape de mine — cetește.., ceteşte... Şi 


acum... acum ştie), 

„Străini? nu Lori Paul, dar, necunoscuţi. Atit d 
necunoscuţi!! Ceea ce si explică insurmontabilul care din 
în ce mai mult sa ridicat înire noi şi atita greşită înjelegere 
din parte-mi şi din parte-ţi! | 

Eu am fost acum într'unele privinţi lămurită, şi cm bru- 
talitatea de care ti-ar fi fost posibil să mă feresti, în convore 
birea prieteneascii, desluşită şi loială, pe care de atita vreme 
stiai că o doresc. r. = 

„Deta însă... am văzut că porţi încă mereu în ochi, $ 
mai ales în inimă cioburile deformante prin care de mult timp 
mă priveşti și mă înţelegi. Cu degete atit de delicate m'am 
apropiat uneori- ca să le înlătur!... Incerc so mai fac și azt 
în urma scrisorii atit de absurde pentru mine, pe care mi-al 
trimis-o, == 

Prietenia mea -duşmănie, ură, lipsă de loialitate” sı 
cum o numesti d-ta?.., A fost de fapt o lungă aşteptare și 0 
nelimitată îingăduință din parte-mi. Nam vrut niciodată cu 
nimic să te bruschez. Căci am înţeles și ştiu şi din p 
prie experiență, că cineva poale să simtă în anumile cazuri 
nevoia să stea multă, foarte multă vreme, între da și nu. 

Dar vicata mi s'a oprit în loc — de atunci, Fiindcă nu 
pot trăi decit sincer, Adică nu pot admite pentru mine fapte 
intimplări sau învoieli care să nu fié în acord cu ginduri 
şi simțirile mele, Tot astfel dorința ce am avut să fac într 
fel sau altul, parte din vieaja d-tale (să nu-ţi fiu străină!) 

mi-a absorbit în acest timp toate celelalte cerinți.. 


P 


SCRISOAREA i 39 


AR Impresia că și eu îți sunt apropiată sufleteste mi-a ajutat 
să iert destule inadvertențe (expresie politicoasă) din parte-ţi 
şi mi-a ingăduit şi mie să depăşesc uneori marginile unei anu- 
mite ținute, cum a fost de pildă să insist pentru explicaţia 
lămuritoare, sau să-ți adresez prin scrisori atitea ginduri şi 
simțiri intime, 
buu Vienn e, 9-a, d, oo... ee S-a: epice" A 
_ Şi toate celelalte, Lori Pauls. acele miscări sufleteşti de 
delicată și emoţionată căutare. (pentru înţelegerea d-tale 
gresiiă... „gindu-mi ostil și neleal care te caută, te caută”) 
străduința de a mă ridica idealizind deasupra oricărei legi de 
compensație, pentru a putea domina anumite, pentru mine 
prea dureroase situaţii... hotărirea de a prefera izolarea, ză- 
voriia vieaţă interioară... dar dorinţa prezenţei care din nou 
mă impingea spre o nouă şi bineînţeles tot atit de stinguce 
cercetare a antenelor... crau oare acestea manifestările unei 
vräjmaşe, ale cuivu care te urăște, sau acele ale unei fiinţe 
pentru care ai însemnat meren atit de infinit de mult? 

Si astfel au trecut anii... pentru mine ani de o neslirșita 


destrămare sufletească, de sbatere chinuită între dorință şi rë- 


nunjare şi apoi de repliere în singurătate şi în ireal — ani 
chinniţi, sugrumaţi. holocaustă unui... necunoscut — pentru 
care am rămas totusi.. o străină! 
io: 519, pg O- și. pia) orea y mT sd pie 5 SS A Ays 

„Si toate acesiea peniru ce Lori Pawl?... Pentrucă iji 
sunt dusmană, ostilă ?... pentrucă vreau „să te înlānjuiu, să te 
incătuşez, să fac din d-ta un rob îngenunchiat?"... San pen- 
irucă dorinţa mea cea mai fierbinte era numai că prezen- 
ja-ţi materială să umple în sfirşii în vieaja mea cadrul pre- 
zenjei d-tale ireale?... Și în goana zilelor și a vieții, acele 
clipe, orice sar mai fi intimplat pe urmă, ar fi fost peniru 
mine imense... şi ar fi rămas... stabile... infinitizindu-se în 
amintire.. Şi poate că fericirea ce mi-ai fi adus astfel, ar fi 
răsfrint si asupra-ți un ecou de lumină si bucurie, gonind 
peniru toideauna dintre noi inimicijia, teama, sălbatica-fi 
neincredere... Fiindcă voiam să simi poate odată inima bä- 
tind lingă inimă... Da 

Au fost toate acestea numai iluzii, numai o rătiăcire cum- 
plită din parte-mi? răspunde Lori Paul... E. marea şi cea mai 
anxioasii întrebare în care încerce să mal concentrez astăzi tat 
ce, în răstimpul acestor ani a palpitat în mine sensibil, afec- 
tuos și dornic... pentru tine. Lelia" 


— „Mi-o dărueşti”? şopti emoţionat după ce isprăvi de 


cetit, z Ă 
; De ce nu uită de rîndurile acelea scrise, aducindu-și 


140 VIAȚA ROMINEASCĂ 


aminte... de mine?... De ce nu mă cuprinde în braţele sale, sòr- 
bindu-mi de pe buze suferința pe care acum mi-o cunoștea? 


— „Nu, nu ţi-o dau Lori. Nam venit aci ca să tio 


diruese ci — ca să știi. Trebue mai intii să-mi răspunzi”. 


Se turbură şi mai mult şi faţa i se rosi deodată (de ce 


oare? m'am întrebat). „Eu... d-ta... Dar... e sinceră scrisoarea? 

mă întrebă cu ochiul bănuitor. 
—,„ Da, e sinceră, Lori. 
— Atunci.. dumneata... dumneata ţi-ai ales ora şi locul 

să mi-o aduci, Și eu... vreau să dau... răspunsul care se cu- 


vine acestei.. acestor sunete de violă... Acestor rînduri... atit 


de frumoase, Vreau să viu să-ţi dau răspunsul... la dumneata 
acasă”, 

— „Da? Cind?,. apoi însă aducindu-mi aminte: „nu, 
nu vei veni, Lori”. 

— „Ba da — voiu veni — te asigur. Peste vreo două zile. 

— „Stiu că nu vei veni, 

— „Ba da. am să viu.. Sigur... Îți dau cuvintul meu de 
onoare... Acum... îmi dai serisoarea ?”, 

Am şovăit o clipă. Ar trebui să-i spun „cind vei veni 
la mine să-mi aduci răspunsul atunci îți voiu da scrisoarea”. 
Căci ştiam — dela masa din restaurantul D.. că Lori Paul 
nu era disceret — că vorbea cu prietenii despre iubirea meu 
pentru el, Şi o asitel de scrisoare!... Dar îndată gindurile 
mele mi Sau părut atit de meschine, Şi-a dat cuvîntul de 
onoare. Ce fel de om trebue să Tie ca să și-l calce. Și, îi dau 
un lucru care îmi aparține numai condiționat. Ca să nu țină 
condiția și nici cuvintul de onoare ar trebui să fie... Nu, Lori 
Paul are curiozitățile, susceptibilitățile — poate chiar uşoa- 
rele lui detractări de artist dar... nu e un om lipsit de onoare... 
Şi vocea lui... ce rugătoare!... Ce mult mă mişcase!,.. 

— „i-o dăruese, Lori”. 

A luat-o cu gestul repede, privirea fericită, si a bă- 
gat-o grăbit în vestă, ca cel mai frumos dar ce i-aş fi putut 
lace. Şi am avut și eu conştiinţa că i-am încredințat un lucru 
de mare preţ. 

Cineva bătu în uşă; — „Domnule director. a venit dom- 
a președinte și vă roagă să veniți numaidecit. Are nevoie de 

Yi, 

— „Spune-i că vin îndată”. 

Către mine care mă grăbeam să-mi pun mănuşile spre 
a pleca mai curind: — „Lasă-l să mai aştepte. Mai stai! 
Imi privea cercetător ochii — buzele — fruntea. Îl priveam 
si eu ct un dor nețărmurit. De cât timp nu-i mai vorbisem! 
Orice urmă din enervarea crispată. din incordarea cu care 
venisem, dispăruse din mine. -Ce bine era lingă el!” 

— „Ce frumoasă eşti deodată!*... În ochi avea o emoție 


SCRISOAREA 141 


adincă, arzătoare, Și această emoție a lui ce fiori de fericire 
imi dădea! 

Din nou se auziră bătăi în uşi: — „Domnule director, a 
venit domnul procuror Munteanu si întreabă de d-x. E foarte 
grăbit”, 
| — „Da. Viu îndată, Spune-i să aştepte în hall numai o 
clipă. 

Către mine; — „le rog mai stai, Poate să mai astepte.. 
și mai mult”. 

— „Nu, acum plec, Lori... Înlănţuiţi de talie am mers 
pină În usa biroului. 

Tare, în faţa domnului care aștepta în hall: „— Atunci 
doamnă am să vă telefonez sigur peste vreo două, cel mult 
irei zile“, — Și dacă pierdeţi cumva din vedere v'as deranja 
dacă v'aş telefona eu, domnule Paul? 

— „Nu dimpotrivă. Mă găsiţi totdeauna aci la ora acea- 
sta, Sărut mina”, 


- 
* . 


Cit. cit de fericită am plecat de acolo! lubirea e un 
sentiment fără înţelepciune şi fără coherenţă, Uitasem totul, 
tot ce se întimplase mai înainte, tot ce auzisem despre el, 
În sfirşit dragostea mea triumfa. Sticla va deveni diamant... 


a 
+ ” 


Dar ce agitajie m'a cuprins cind am ajuns acasă! Am 
deschis ioate dulapurile, Nu, hotărit, n aveam ce îmbrăca! 
„Această rochie de interior mov?... Nu, nu mai îmi vine bine, 
am slăbit prea mult, m'am tras la faţă. Am să arăt rău cu ca.. 
Dar asta de mătase, „corail?”... Nu mai îmi place. Vreau ceva 
nou de toi. o rochie care să prindă în ea numat.. numai amin- 
tirea acelei zile!... Să vedem... Da, rochiile de stradă. — dar 
astea acum nu contează, Imi trebue ceva „ehic” de tot. cări 

sate vom ieşi seara împreună — poate chiar în prima scară. 
Nu. n'am nimic! „Asta, dela -Sziiz”, de trei luni de cînd am 
fărnt-o, parcă sa şi demodat niţel. Și am mai văzut-o și n 
o altă cocoanä. ...Zău! prea am fost pină acum indiferentă la 
aceste chestiuni de toaletă! Dar acum mă vou schimba. 
Lîngă el, vreau să fiu foarte, foarte elegantă... cea mai aa 
santă femeie, Am să mă duc chiar azi la -Maxim gar na 
ceva frumos de tot, în trei zile. Și... da. şi una de pia , 
Poate albă. de catifea... cu o floare bronz... Doamne, de n ar 
ină atunci. ş z 
ma carei 2, Bine înţeles, nu-mi place de loc. ore ce să 
fac? Nu pot schimba acum totul aşa de repede, To își pe 
delele acestea de dantelă sunt foarte ri a şi la pi- 
de „fer forjé” cu abajurul gri și roz- Eoas umea be ne Pr 
In sfirşit... curăţenia cea mai mare.. ori, nițică „des 


142 VIAȚA ROMÎNEASCĂ i 


SCRISOAREA 145 
artistică“, — o carte ici, o pernă colo.. Perna asta! Oribilă!... 
De multă vreme mă tot uit la o pernă dela Galeries, dar nu 


m'am îndurat... mi se părea prea scumpă... O, dar acum o 
cumpăr! O cumpăr!... Şi am mai văzut şi un mje covoraş roz.. 


erau scrise citeva cuvinte. Jenat parcă, mi l-a întins: — „Din 
partea domnului director,..”. 
+ -Am privit uluită acel petec inform pe care cerneala nu 
st ra E „Aş dori să fiu lăsat în pace — cel puţin în 
Pesie 3 zile telelonul sună — „EI estel... ce mă fac, nu aa e Paul 
sunt gata”. „Fecioară neînţeleaptă” ce sunt! — „Allo — cine- j 
e acolo?“ — Niciun răspuns. — „Cine e acolo — te rog cine 
e acolo?“, Tăcere... Totusi, „el este” m'am gindit, „Am făcut 
rău că i-am spus că-i voi telèfona eu, dacă nu sună el, acum | 
nu-mi vorbeşte, dar îmi reamintejle să-l chem eu. Aşa-i place 
lui să pară totdeauna că el e cel mult solicitat... Dar ce să 
fac? Nu sunt încă gata. Maxim a spus „vineri seara. 
Deci miine... Poimiîine îl chem eu la telefon... De nu s'ar su- 
ie că întirziu... lar telefonul: — „Vă rog, cine e acolo? 
og cine e să răspundă... Altfel trebue să închid”. Sgomote; 
voci mai îndepărtate, în telefon. Dar niciun răspuns... — „Ce 
să fac? trebue să inchid”... am spus tare menajind pe cit 
am putut susceptibilitatea celui de dincolo... 

A doua zi la aceeaşi oră, acelaşi telefon la care nu răs- 
punde nimeni, — „Da, da, dragul meu, miine, miine am să te 
chem eu”... 

Dar în dimineala următoare m'am hotării să mă duc 
chiar eu la el. Mă primise atît de prieteneșie, Ce amintire 
scumpă aveam!.,, Să-l revăd iar în locul unde-și petrece el 
atita timp... unde lucrează.. unde poate se gîndeșie şi la 
mine"... Acum nu-mi mai era de loc teamă de el, Dacă-i 
telefonez, va spune poate: „miine ne vedem sau în altă zi“. 
Si nu mai aveam nicio răbdare. Mi-era atit de dor de el! 


Acelaşi portar, era acum pentru mine ca un vechiu cu- 
noscut simpatie, Hallul elegant: — „ce nerăbdătoare sunt... 
Nu, nu-l deranjez... Mi-a sotia că la ora asta mai vine şi altă 
lume să-l viziteze... De altfel mai e în hall o doamnă. Poate 
că tot cu el vrea să vo ă... lată omul de serviciu, Bac - 

şul obligatoriu și... „te rog să duci asta îndată d-lui director. 

pune-i te rog că sunt aci în hall“... Și i-am dat o carte de 
vizită cu numele meu pe care scrisesem. timidă totuşi: — „Am 
venit numai ca să te întreb dacă m'ai uitat!”, 


„Nu, nu, nu se poate — visez... Totuşi e scris negru pe 
alb... seris de el... scrisul lui. încă umed, 

„Aş dori să fiu lăsat -în pace.. cel puţin în orele de 
lucru... Aş dori să fiu lăsat în pace.. Aş dori să fiu lăsat 
în pace... 

Ce e asta... innehunise?... Sau avea poate o criză îngru- 
zitoare de surmenaj... de oboseală... de supra epuizare ner- 
voasă și nu-si dădea seama ce face? Sau — poute,,. bäuse?.., 
Băuse pînă la inconștiența de a mă jigni astfel printr un ser- 
vitor?... Cu orice preț aş [i vrut să intru atunci la el, pentru 
ca văzindu-l să-mi dau seama ce se întimplase.. Dar ceva 
se rupsese bruse în inima și poate şi în creierul meu, aşa 
incit aveam acum impresia că dacă aș face un singur pas, 
pămintul mi-ar luneca de sub picioare, E 

Simţeam totuşi nedeslusit că trebue să fac ceva, că tre- 
hue să iau o hotărire, că trebue să incerc să plec... Și cum 
mă chinuiam sbătindu-mă astfel, iată că uşa dela biroul lui 
se deschide.. instinctiv mam ghemuit în umbră, în nisa 
aproape acoperită de fain din hall, căci nu aş fi vrut 
să fiu văzută de nimeni în starea în care mă aflam. Și atunci, 
în pragul biroului, luminat prin geamul care dădea spre 
stradă... apare deodată... e]. Nu, nu era nici beat, nici nebut... 
Părea foarte linistit, un suris îi flutura chiar pe buze!... Rä- 
mase astfel un timp în uşă şi cu o voce culmii, dar tare, prea 
tare... dădu servitorului tot felul de ordine, ochi-i cercetători 
căutindu-mă parcă... nereuşind să mă vadă de sigur din cauza 
întunerecului si mai ales a nişei în care stăteau retrasă. Să fi 
fost această apariţie a lui un fel de... momeală... din penye 
voia să mii atragă astfel spre el. poate, după cum era naaa 
ca să-i cer o explicaţie?... Şi atunci, faţă ardă araona in š 
aştepta, faţă de cei ciliva camarazi care se vedeau i pi s 
lumină de zi din birou prin uşa care era acum larg t ora i 
şi faţă de servitorul cu care vorbea, să ma boresnca poa aihe 
mai mult? Dorinţa lui abjectă nu să implinit insa, e 
fiindcă mi-aşi fi dat seama atunci de ericolu date, PU eter 
ninta... ci pentrucă. strivită în fotoliul în csr at = yeno 
intru ca să pot dispărea.. înlemnisem E e e 
Aproape în inconștienţă simţeam totuși ae er era pă tic 
ning din spre el o atmosferă de sua eaer Biela mea, 
struozitate... și dacă s'ar fi indreptat atunci mm 


şi am așteptat animată, cu inima fericită, 


Dar servitorul s'a întors — ar fi vrut atit de mult să mă 
servească bine... aşa încît venea acum încet — parcă cu pă- 
rere de rău... Apropiindu-se nu se uita la mine, ci privea 
la ceea ce ținea în mină: un petec de hirtie, fără plic, pe care 


(] 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ a 


z - SCRISOAREA 145 
sau chiar dacă ar fi avut în spre mine gestul cel mai vag, 
de sigur aş fi izbucnit în strigăte de spaimă... Dar setea lui 
de a face rău nu se îndestulase încă... Reintră în biroul său 
şi o clipă după aceea se aude mai întii o sonerie şi apoi ușie- 
rul apare din nou, r 
— „Doamnă”, spuse tare persoanei care tot mai aștepia 
în holl, „vă roagă domnul director să fiți aşa de bună să mai 
aştepiaţi puţin, căci vă va primi îndată”, Și apoi către mine; 
— „Pentru d-voastră doamnă, a spus domnul director că nu 
mai are timp“... Nu mai ştiu bine ce am lăcut atunci... Știu. 
numai că o oroare m'a ridicat şi adunindu-mi toate forțele 
m'am tărit afară din locul acela unde căzusem în capcana 
perversităţii lui... Nu mai ştiu bine ce am făcut... Poate că 
trecînd iar pe lingă portar i-am lăsat acolo vreun răspuns, 
poate i-am seris ceva... indignare, sau durere sau nedumerire... 
nu ştiu... Știu numai că pierdusem aproape în întregime con- 
piata celor ce făceam și că am plecat de acolo ca o somnam- 
sula, 


„cam precis la mine, ca şi cind m'ar fi spionat, Apoi a luat-o 
4 repede în jos pe stradă îndepărtindu-se şi eu respirind 
oarecum nijel ușurată am intrat în acel local. 
k 

* 
f R * 


„Masa aceea! totdeauna mi-o voin reaminti. Căzulă 
acolo ca un animal, ce găseşte un refugiu trecător într'o viä- 
găună oarecare, am cerut la intimplare o mincare de pe li- 
stă... Dar ce o fi fost oare atunci în mine atit de straniu?.., 
“Alături, doi bărbaţi mă priveau ostentativ și simțeam că ar fi 
psi deajuns să-mi indrept un moment privirea către ci ca 
să mă acosteze cu insistenţă. Ce ironie amară ar fi putut fi 
5 niru mine atitudinea acestor necunoscuţi, tocmai în ziua 
cind veneam dela omul pe care Íl iubisem şi care se purtase 
cu mine în felul cum ai văzut!... Dar eram prea slărimată, 
“prea dislocată, sufletește şi trupeşte, ca să mai pot judeca 
"atu ori ce ar fi fost!... Ci prăbuşită pe canapeaua aceea 
"roşie de pluș, ghemuită cu totul în mine, mincam cu un fel 
de inconştienjă de lemn, fără să înţeleg gustul la mimic.. 
- Eram acolo de vreun sfert de oră, şi cum priveam întimplător 
"şi vag, pierdută cu totul în ginduri, spre usa care se închidea 
fa se deschidea meren, deodată... Cum oare mi-am putut înnă- 
_þbuşi surprinderea și teroarea?... deodată apăru in ușă Lori 
Paul... Inspăiminiată si revoltată pină în undul inimii am 
întors repede capul uitindu-mă în farfurie, cu pornirea ne- 
lămurită a struțului stupid, care crede că nu mai e văzut, 
dacă îşi astupă ochii în nisip... Totuşi am simţit cum sa oprit 
la intrare si cum m'a privit un moment fix, cu cea mai mare 
insolență, dar şi cu o stranie aviditate. Apoi a băgat amîndouñ 
mîinile în buzunarele blanei ṣì cu capul ridicat de o semefie 
sfidătoare, cu ochii baijocoritori şi cu un zîmbet parcă niţel 
rătăcit... da rătăcit... a trecut cu pași fermi şi sgomotost prin 
faja mea, A traversat restaurantul fără să se oprească mici- 
ieri. fără să mai privească nici în dreapta nici în Se 
pentru a ieşi iarăși în stradă pe poarta cealaltă. ni rr 
, apariție și dispariţie a lui a lost atunci tot atit de aT a 
ca tot ce făcuse în ziua aceea... Prin usa care rămăsese OPs- 
chisă l-am văzut cum traversează strada şi cum se indepăr- 
tează, silueta-i înaltă și mărită mult de haina de iarnă, mic- 


şorîndu-se din ce în ce... Intrase numai ca să-si culeagă rodul, 


ca să-și desfete mai de aproape ochii și inima de spaima și 
de nenorocirea mea. 


$ 
* + 


Și tot ca o somnambulă am început să mă plimb acum 
pe străzi, încă şi încă și încă, gonită parcă inconştient d 
motorul de revoltă şi de durere care imi strivea inima... Și in- 
trun alt virtej care îmi măcina timplele ca un cerc de fie 
ce sar fi strins din ce în ce mai mult, am retrăit atunci, în 
răstimpul acelei ore de goană, tontă iubirea ce avusesem pen- 
tru el: eamaraderia ademenitoare şi caldă a inceputului, 
teptările mistuitoare, dorința înfrigurată și zadarnică şi toate, 
toate indignările şi revoltele mele din ultimul timp... Dar 
niciuna din suferințele prin care trecusem pină atunci, n 
mi se părea asemănătoare devastării sufleteşti pe care o re 
simțeam acum... Și tot chinuindu-mă astfel, m'am trezit 
dată că am ajuns pe drumul care me spre un restaurant 
varecare, unda, foarte rar, mi se întimpla să iau uneori masa. 
„Trebue să mă duc să măninc”, mi-am spus ca prinirun vis. 
Și cînd m'am desmeticii niţel mai mult, cînd privirea mes, 
desprinzindu-se din evocările trecutului, a început să mai 
înțeleagă oamenii si Incrurile care pluteau amestecat ši n 
hotărît în faja ochilor mei... îl văd deodată pe Lori Paul 
gînd cîţiva paşi înaintea mea pe aceeași stradă, mer 
destul de repede. ca și cînd ar fi vrut să nud ajung cumva 
oprindu-se totuși din cind în cind spre a întoarce capul și i 
mă privi cu un zîmbet bizar, ca întrun fel de joc dement 
La un moment dat a cotit pe o stradă care apucă spre s | 
iar eu am mers drepi înainte spre restaurantul dz de mă 
deam să mănine, In prag. m'am întors ca să-l văd incotro 
case şi... l-am zărit... cum stătea ascuns întrun gang, de unde 


OLIMPIA FILITTI - BORANESCU 
(Fragment din roman.) 


CRONICA EXTERNĂ 147 


pruvocării dela Pearl Harbour şi nimicirea hitlerismului sbreş 


Acensia este semnificația ruperii cu tradiţia şi a alegerii pentru 
tra oară pe alţi patru ani a președintelui care a pornit lupta şi a 
enit intre timp simbolul ei, întruchipind idealurile și felurile acestui 

Dar prelungirea mandatului preşedinţia! are pe lingă o semnifica 
je precisă, urmări de cel mai mare interes internațional, căci votindu-l 

t președintele Roosevelt, poporul american nu i-a dat acestuia numai 
descărcarea pentru gestiunea trecută şi aprobarea peniru politica dusă 
din 1940 pină la 7 Noemvrie 1944 ci ba dat adeziunea pentru progra 

m] cu care sa prezentat masei electorale pe perioada pină la 1 lanua- 
ie 1949 Cu alec cuvinte preşedintele Roosevelt are deslegare dela 

i american: 

1. Să-şi ja obligaţia de a apăra pacea şi securitatea mondiali, 
gja au a o organizație internațională, anume creată în acest scop 


CRONICA EXTERNĂ 


ALEGERILE PREZIDENŢIALE DIN STATELE- 
UNITE, — PROBLEMA FRANŢEI. — EVENIMEN- 
TELE DIN NOEMVRIE IN BELGIA. — RĂZBOIUL 
GRECO-GREC, 


ALEGERILE PREŞEDINȚIALE DIN STATELE-UNITE 


dela Dumbarton Oaks (ceca ce lui Wilson, în 1920, i se refu- 


2 De a colabora mai departe cu Uniunea Sovietelor pentru a 
rindui lumea viitoare pe temeiul principiilor din Charta Atlanticului, 
i De a introduce în Statele Unite serviciul obligator in timp de 
se pentru a putea ține ju dispozijia Natianiiot Unite meren, o armată 
şi bine pregătită în vederea impiedecării agresiunilor viitoare. 
4 De a ajuta Statele distruse de hitlerişti să se refacă. 
d 5. De a renunța la politica rare izolări şi de a inaugura 0 
alta, bazată pe principiul păcii indivizibile, a securităţii colective și a 
ii deslei dintre state. ON : Ă 
De a deschide debușeurile Americii: de n proclama liberiaton mliri- 
lor si de a da noces la materii prime sau manufacturate tuturor popoa- 
Jor. i Li 

7. De a veghia ln stabilitatea monetară a tuturor țărilor, și a, m. d. 
j Deputaţii şi senntorii democrați au fost alesi la 7 Noemvrie pe 
„MR acestui program de guvernămint, Majoritatea parlamentară nu wa 
i 
i 


Ele au avut loc la 7 Noemvrie, a doua zi chiar după ce mareșalul 
Stalin făcuse acea expunere din care reieşeu desăvirșila înțelegere intre 
Mosewva, Londra şi on, 

Realegerca preşedintelui Roosevelt a dovedit cit de mult opinia 
publică amer e de acord ca această înțelegere. S'ar cuveni să insi- 
stăm indelung asupra semnificației ei; dar răminind pote în urmă cu 
trecerea în revistă a evenimentelor, ne vom märgini să relev numai 


esentialul, Or, faptul esenţial este acesta: că în ciuda unei tradiţii bine putea deci refuza d-lui Roosevelt relormele care au ca obiect final să 


acă să dispară din mentalitatea americană ideen că Ailonticul fiind o 


stabilite, în virtutea căreia niciun preşedinte a telor Unite, oricit de - 4 $ 

mure să [i fost; nici Washington, Piei uree grasă că ine maj puvăză, ue să fie hotar şi că Pacificul fiind un ocean m'ar putea 

mult de două ori, Președintele Roosevelt sa alès a patra oară. Și sa sluji de punte. i 

ales în plin riizboiu (ceea ce în istorie nare precedent decit în istoriu f NTEI 

romană, la inceputurile republicii) şi cu programul de î continua războ- i PROBLEMA FRANȚI 

iul pină la sfirsit, oricît va dura şi oricite jertie în oameni şi bani ar i `. de jure a guver- 

cere. laţă faptul excepţional! 4 Spuneam în cronica precedentă că recunoaşterea de ju ranţei 
N'ar fi fost nimic extraordinar dacă Roosevelt s'ar fi reules făgăduind nului de Gaulle va fi un punct de plecare spre o reinscăunare a 


i. Şi, întradevăr, 
cîțiva paşi defini- 
tivi pe drumul de redresare în politica mondială. i Du 
inte îşi redeschisese Parlamentul că 


* äl lamentu 
i vechiu. Generalul de Gaulle n'a, mai i rei i er ate dupi. capitulare. 


alegătorilor pace bnedială. Cu acest slogan, ușor este după trei uni de 
război să cucerești sufragiile tatele Mai ales că nur Araci Unite 
votează şi femeile: mame, sotii logodnice, ihovnice, care, teoretic, mt 
puteau avea dorință mai fierbinte decit de n-i vedea pe cti dragi întor- 
cindu-se cit mai repede acasă, Cu deviza „pace” a fost înlăturat în 1918 
Kaizerul dela tronul Germaniei imperialiste. Cu deviza „mir” (pace) 
venise Lenin cu un an mai Inainte, 

Contele Sforza, fin observator al fenomenului politic. n seris 
acum cincisprezece ani în legătură cu aceasta că se va recunoaște cindva, 
în pofida urilor anticomuniste şi fără a fine seama de entusi 
comuniste, La forţa lui Vladimir Ilici a contribuit și faptul că la un 


care aș numi-o „parlamentul prin gener s 
aceia care au isvorit ca şefi prinir'o selecție natarală. di Poges 


i > > f i. Erau peste şapte ih 3 
ae poe împotriva inamicului. hemn Palais Bourbon“ și Senatul, 


` ivä actuală nu sunt decit 
bourg. În adunarea consultativă net i 
mega na care 190 sunt reprezentanții mișcări einen ea 
“Franţa metropolitană. Din cei şapte sate de parlamentari, an lick na 
ales ca demni de a face parie din noua adunare decit numai yarezoci G mă 
ralu] de Gaulle, ostaş ce este, a ţinut să fie înconjurat şi s 


pate ani încoace în țelurile ja care Je urmăreşte, Franklin sa „ara popsa gh y de caracter, de luptă, de p 


America de muncitori şi de fermieri: pe- 


| TI 


143 VIAŢA ROMINEASCĂ 
CRONICA EXTEANĂ 149 


yem belvetice (echivalent cu ministerul de externe) in urina eșecului tore- 
sit acest prilej pent gistrat cu cererea de a relua relaţiile diplomatice cu U. R. 5. S (V. 
comisia otusultalivă „Viaţa Huominească”, nr. Tanuarie—februarit); vizita la Moscova a 
: i ministrului norvegian ai afacerilor străine şi incheierea acordului între 

glia şi Statele Unite, invitația p Gral. Subayici şi mareșalul Tito în vederea constituirii unui guverna 

unie jugoslav, 

in a doua parie « lunii, insă, doamna toamnă, ca toate cocoanele, 

cum ar fi spus Topireeanu, n'a răbdat să nu-şi arate can toți anii, 
“a mărginit numai la aceste acte, mai mult sau mai puţin de curton joanele,.. Și atmosfera senină de după aniversarea revolnției din Octom- 


ci a trecut la yrie, de după alegerile din Statele Unite si de după comemorarea armi- 
pact de alianță. stiținlui a purces să se strice. Nu pe front, unde daci a fost ploaie, n 
că şeful guvernului francez nu vroia să dea i [cat numai de gloanţe; ci acasă. Pe front, privirile fiind toate îndreptate 
blocurile regionale de ultădată și a preleral să fncea propier inainte, nu intră în raza vizual decit dușmanul comun, Acasă, insă, 
“de Soviete pentru ca poziţia lui internaţi 1 i; iat unde te mai poji uita în dreapta, te mai poţi nità în stinga, descoperi 
al ioilea motiv a fost că na putut că i X% o grămadă de subiecte de nemulțumiri. lată de ce lucrurile au mers 
rivire la compensaţiile pe care ar irebui să le p F bine pe frontul din Franja (unde armata americană a generalului Patton 
Dricutul Mijlociu unde Siria şi Liban a intrat la 20 Noemvrie în Metz, armata franceză a lui Delatire de 
sustras mandatului francez În afară Tassigny a intrat in Belfort şi Mulhouse iar divizie franceză u lui Leclerc, 
sœotit că aminind, va avea p «| CI venită tocmai din Tehad, din Africa centrală, în Strasbourg), mu mers 
rile priniro participare la efortul comun de iu. De | bine pe frontul Adriaticei, unde trupele albaneze an eliberat Tirana şi 
şi obținut să i se dea mai întii armament ca Durazzo, au mers bine în Ungaria. unde armata mareșalului Malinovski 
ace o armată franceză şi a-şi cîştiga titlurile n a cucerit Tokay iar aceea a mareșalului Tolbukin, Pecz. un mers bine 
singe, Armata [ranceză nu icipa | în Cehoslovacia, dar nau mers bine aproape nicăeri în dosul fronturi- 
zie şi de abia la începutul lui Noemvrie intrase pe socoteal | lar, înlbuntrul țărilor: în Egipte Regele Faruk a trebuit să disolve parle- 
foc, intreprinzind o ofensivă în Alsacia, ; mentul; în Bolivia, a lost răscoală; în Iran, criză de guvern; în China, 
urmare, — ca și În chestiunea Adunării nsultative — cieva emisii răsunătoare; in Canada. conflict între miniștri: la Londra, 


guvernul polonez al lui Mikolaicik s'a văzut silit să se retragă: in Italia, 
cabinetul Bonomi a căzut Pină şi în îndepărtata și liniştita republică 
de Salvador s'a declarat stare de asediu... 

Poscimorită vreme politică. Dar mai pravă cu în toate părțile 
sa urâtat a fi. ? 


Gaulle a judecat lueruririe mai mult ca militar decit ca diplomat. 
n genere m litice ului apar cam i 
celor de meserie dar pină acum nu s'ar putea susține că stra 
dat ere, Dimpotrivă. Săptăminile de Noemyrie an fost pline de succese 
grade pepe amara ar oe n ogie ing illa 
a i ay d invitaţie e a veni la EY 
doua zi, guvernul generalului Franco a anunțat recunoaşterea de jurt SITUAȚIA DIN BELGIA 
a pu erai provizoriu francez, ceta ce a însemnat o neglijabilă dar 
categorică victorie pentru de Gaulle, căci, fireşte, nu de dragul acestui 
ocrotitor al exilaților republicani spanioli şi nici spontane aria, din subită 
simpatie, a recunoscut guvernul pro-axist pină jeri dela Madrid pa acela, 
de abia instalat, dela Paris. Mai ales că pi mamă ma nitat, de sigur, cit a 
trebuit, el, să aşicpte pină să obțină recunoasterea din partea Frantei. 
Prin urmare dacă a făcut-o (şi a făcut-o fără niciun fel ji 
însemna că i-au dictat i i 


-0 împrejurările. Şi forja acestor 
oglindea t lui de Gaull Just al F 
pe io KON a paba. Ma a T 


Belgia a fost în întregime eliberati la 29 Ociomvrie. Exact după 
două săpiămfni, d-t Demais, ministru al a ărării naţionale, a acră 
tuntul în guvern al partidului liberal (căci Jgienii au păstrat tradiția 
de a avea un civil în fruntea ministerului de războiu) dă ordin ca mig 
Brii miscării de rezistență să predea armele pină pe zina de 18 Noeimyr x 
Trej zile după publicarea ordinului şi cu două zile inainte. de exp osie 
termenul de predare a urmelor. œi doi miniştri comunişti din saver t, 
impreună cu cei doi rezentanți din guvern ai mișcării de rezi eath 
deminioneazã. Guvernul nu-i descompletat fiindcă din toţi ; misingi 
aceştia numai unul avea portofoliu: Morteaux, la sănătatea publică rm 
Hubert Pierlot, preşedinte de consiliu, nu înțelege să tragă consecinţele 
Y ii eA aas DE itn? D-1 Demany, unul dintre ei. a dal 


In afară de evenimentele de care am vorbit, prima jumătate è De ce = sea : trucă guvernul ingădue criminalilor de 
are Sere ge um g Omana pt, xi are ar gli ei plimba pati Peter al doilea, pentrucă ministrul apărării 
e fenil Se tapit Jae a, de naționale imterzisese o întrunire a mişcării de rezistenţă și al treilea, 

De pe frontarilo de kep tbat i de s ntrucä s'ar vrea ştergerea oricărei urme ektenioare a acestei mişcări, 
er give Ta A a GMA MA oara Cetinei ma i i) ni pr Fapt este că a doua zi după ce expirare: lennem “ Cre A 

ensive în spre „hi capitala Muntenegrului), n "au pre imele ciocniri, Probabil mu prea grave 
Skopliei {capitala Macedoniei juzoslave), a Tirunei (capitala A 4 oeg sus adea A Început de vreme ce doi dintre cei mai de Eag 
M oisioguisi ma dalmat Split şi înaintarea trupelor imareșalulai miniştri: ak. ministrul de externe şi Gutt ministru oa 

a n E 


renunțaseră la voiajul lor la Paris lar un alt membru nl guvernului n 


tut pleca la Londra. Lu înapoierea. mn br ar pat pede 
EAN de ziua Sfintei Ecaterina, rontal ae iay pară iora 


Au fost răniţi, A intervenit 


Din punct de vedere ico-diplomatie ceea ce s'ar cuveni notat 
ar fi: formarea unui noi A maraca diploma sub președinți dlui Pandai ii 
i je rezistență organizat o manifestate, 
é lunt mere Ber singeras. Au fot morii. 


150 VIAȚA ROMÎNEASCĂ CRONICA EXTERNĂ 154 


armata engleză. S'au decretat a doua zi măsuri preventive; interzicerea 

intruninlor şi manifestațiilor, tul de unificare a ziarelor, afişele, 

manifestelor, ete. Sau pus baricade de sirmă ghimpată în jurul Purta» 

= vaga ca să se poată ine ședință. Adevărată atmosferă de miżboku 
ciy: 

Asupra celor intimplate nu avem decit o singură versiune: reks- 

ica din Camera AN e mai jos 


olund disprejuitosre faţă de aceca din compatrioții lor care ti 

adaptin Mai și coluborind, ia at P i 

momentul în care, prin eliberarea Belgiei, exilajii sau intors 
trie, clandestinii au ieşit la suprafață iar colaboraţioniştilor. le 
pămîntul de sub picioare, Sa produs un contact periculos. Primii 
a vrut să-și reja drepturile lor, locurile pe care le-au avut, activitatea şi 
: lo vieaţă de acolo de unde le-au lăsat, Sccunzii au ciutat sä-şi 
valorifice drepturi ciştigate, să-şi păstreze locurile pe care le nenpaseră 

să obțină schimbările în vederea cărora an luplat si s'au jertfit, lar 
colaboraționiştii, au toată puterea instinctului lor de conservare mai 
mare, mult mai mare ca al celorlalți. Findo peniru a-si salva viața, 
au fost în stare de toate trădările, linguşirile, abdicăärite. transacțiile, ete), 
sau det. le fand ca să întărite din umbră taberele și în chipul uctsta să 
se uite e 


totuşi să-i desarmeze, 
= a protesta impotriva 
incidentelor “au organizat manifestații în stradă şi odată în stradă — 
vorba lui Casimir Perier — „la dificulte est de l'en faire rentres”. 
In cazul Belgiei, care au fost cauzele vărsărilor de singe dela 25 
Docemvric? IP, 
„Cererea de depunere a armelor? Nu! Fiindcă dacă posesorii lor 
n'ar fi avut motive speciale, politice, să le păstreze, puţin le păsa să 
renunțe la ele. Deci ar trebui căutate motivele pentru care țineau 


la «ei. 

Interzicerea întrunirii mişcării de rezistență? Nu! Fiindcă îns 
întrunirea trebue să [i fost cunoscută pentru exprimârea unor nemul- 
țumiri sau revendicări care, ele, ar cere să fie cunoscute, 

Nepedepsirea colaboraționiştilor? Poate! In tot cazul mar fi decit 


i De o parie, aṣa dar, unii care vor să ţină vremurile în loc, erezind 
că Sar mai putea repeta vreodată miracolul lui Josua din Biblie şi cn 
"gindul că şi lor, le-a dat Mefisto putinja pe care o dăduse lni Faust de 
a cere clipei care îl va fi săținiăont piene: sii nu se prăvălească în trecut 
Pe de altă parte, aceia care vor împingă vremurile înainte, spre a 
atinge cu un moment mai de vreme obiectivele pe cure le urmăresc, lar lu 
mijloc, un mănunchiu care pune din răsputeri umărul să împiedece ra 
lamele foarfecei să se impreune şi împreuniudu-se, si-l taie. 
lată ce a dus, din punet de vedere politic, lu fierberea premergă- 
i ioare ra pavan e procesul de clarificare Sinte soti omre A peria e 
rebu $ : tnetul cu masele în mişcare şi acei care l-am păstrat. merging cu ee 
Nae din cauze. Nu t A ~ „uităm. în privința aceasta că pină ln a ce, insă a int ein staren de incandescenţă şi a favorizat 
ee Murat ni? numai dela eliberarea Belgiei intinderea (Macirior de patimi politice, a fost vintul de nemultumiri 
talk) au fost condamnați 900, de colaboraționieti yi criminali de războiu deläntuit de lipsurile de tot felul în materie de alimente, de îmbrică- 
minte, de combustibil, ș. n. m. d. t | j 
Belgia a fost mai intii sărăcită de cotropitori. Mai pe urmă, der 
luptele care sau dus pe teritoriul ei, n fost în mure parte distrusă. bar 
industrială, cu cea mei densă populație din Europa. ca a trăit totdeauna 
din ceen ce aducea din colonii şi din alte țări. Mijloacele de transport pe 
mare nefiindu-i puse la dispoziţie, comunicațiile dinăuntrul țării fiin 
desdrganizate sau afectate nevoilor min porturile Lan 
i ' , e arterele tinte ṣi în im d 
stionate Belgia sa văzut cu bante ași 930 populatiei Hassu economie a 
enit, astfel, teren prielnic pentru efceryescenjele politice, In patu 
e ale acelora, Retar la mmăr, care an avut eroismul de a wara 
inamicului, de a-l sabota şi care cu o conştiinţă politică superioară 
pa ; i cii ijatil „uri la juste revendicări, 
şi-au ciştigat, prin serviciile aduse aliaților, dreptu 


“au amestecat infometaţii. șomeri, nevoiaşii, victimele tuturor lipsuri- 


lor, îngroşind rîndurile adversarilor din principiu ai vitejilor de du 
J 


ig ESA proces s'a petrecut dela 30 Nocmyrie in Grecia. 


RĂZBOIUL GRECO-GREC 
inte de ocupația germană. Ea s'a exilat 


` , ; isanilor, ŞI 
Anglia, a format o insulă în insulă și, păsirindu-zi mentalitatea, obice- A început la fel. Sa dat ordin de desarmare a partizan Aia 
3 i abimi. a ini sn an. doi, (ei, tibda È EM, sentind mişcările. de rezistenţă, n refuzat, A 
vo fie Alafo trei ari pe zi Radio Belgique. ana oreen ajia EN „repre ezentind EAM-ul În guvern au demisionat 


rin „De iniş repre ile itainte 
aonane decăt ed i B. C-ulni įsi termina emisiunile cu: „Coun Declaraţia E geige: Erskine făcută la Bruxelles, cu etera Buina ia ae e 


re rar N lu 

rise sprijini veruul, a repetat n ere avertisment, grevu 

Belgienii, rămaşi în țară, n! i răbdarea Y pre 4 Decemvrie. În prolida, totuşi, a acestui av! : mi- 

frena OOS Pndure posir prezența ji site și provocaloare Femeie At poleit A din Anvers a avut corespondentul ei la Pireu si în ae 
adesca cu vieaţa actele de $ 


neca toare, mai rău m, de SOE Caterinu la Bruxelles, sau 
lipsu tradă cu puşti și mitraliere. i AEA 
pein ipac a wait ez paloina, anin as S Boer emtăta treci a cant rima 
esebit: i ; € | rante: prima, 
neutralitate decalat: ear n aa azi suferinți, aceşiia au căpătai agravante: p 


toare, doritoare de schimbări 


de 

tre ci. Este deci puţin probabil, chiar dacă ar fi existat nemulțumiri, 
formă violentă a lor de exteriorizare să fi fost justificată pe tema pei 
sirilor, după ce aceste pedepsiri se formaseră deja în parte foarte drastic. 

Atunci? Turburările din Belgia să fi fost întîmplătoare? Ar fi cea 
ani absurdă ionas Bad, ne. pose fi jata ltor ce putea fi prevăzut, 

crea co sa incă 

eras A mpla ta ma era aşteptat incă dela 

După rea noastră, prin urmare, la baza inceputului de războiu 
civil din Belgia, intrerupt prin intervenția baion atare anglo-canadien 
sunt ere „it mai adinci şi pe care, poale înșiși belgienii șovăie 


Una din cauze | tä. tici ; F 
Şi ea se face în Aat. generală. Participăm la naşterea unei lumi n 


O alt cauză ică ţărilor tinute 
iul Merit Q mk pare din popii Belgie 
să fugă din teză: înainte Și 


â 
I-A 
= 
2 
FA 
È 
B 
3 
a 
$ 


152 VIAȚA HOMINEASCĂ 


pămintul Helladei in sute de insule şi zeci de peninsule, caracterul 

rului elen a fost predispus spre amtosfisiere (stă martoră a acesiei 
atulități geografice toată istoria acestui arhi al Egeii), aşa că 
cra firesc ca rivalitatea să imbrace un carnctor mult mai sii 


Ad 

asupra insulei in anii de bejenie au fost neacemuii mai 

atruoe decit acelea a janat de către oricare alt popor din Europa, cu £x- 

cepția evreilor şi a polonezilor. De aceea şi explozia urilor regulate tre- 

buia sä izbucnească mai cu furie i oriunde uimrea, 

De unde, prin urmare, tancurile 

ativa zile să eranan refuelite din, a a ee 
care Fan adăugat şi avioane n'au fost în stare să potolească pa 

în Grecia decit după donă luni, 

Forţa n'a fost însă o soluție. In minţi, prefacerea continuă și în 
inimi mni clocotese năzuinți nerealizate Procesul e comun tuturor järi- 
lor liberate. La Roma, bunăoară (ca să nu citez decit un singur exemplu) 
au lost dumineca si cind, pentru prima dată dela războin 
grecii un ucis tot pe greci, la Athena, incidente de aproape acecaşi ma- 
tură ca acelea dela Bruxelles. p 

Procesul ucesia comun tuturor ţărilor a fost deocamdată suminat 
Atita tot. Nu-i deajuns, El nu va fi lichidat decit printr'o hotărire care 
pentru a rămîne definitivă trebue să fie eroică. 


şi tunurile an izbutit numai in 
tancuri si tunuri, 
timile 


Dr, 1I. FLAVIUS 


pua agravantă a fost aceea că suferințele care s'au abătut 


ONICA LINGUISTICA 
METODA SEMANTICĂ. 


| Semantica este, după cutn se știe, ramura linguisticii cure se ocupă 
cu studiul schimbări: înţelesurilor cuvintelor, este deci o ştiinţă istorică. 
Se înţelege că imediat ce au inceput să se facă studii de linguistici 
istorică, specialiștii un fost obligaţi sl noteze schimbarile de ințjeles. 
“Cu toate acestea, o disciplini a semanticii nu a inceput să existe decli 
pult mai tirziu. i , 7 
La 1556 a upirut prima ediție a unei cărți destinate să devină 
ebră, La Fie dea Mots u lui J. Darmesteter, în care se cercetează nu- 
se soluri de transformări ale înţelesurilor, Imediat după aceasta 
i publicat mai multe lucrări în acest domeniu. Rominia n avut cin- 
stea să figureze printre țările care an contribuit încă dela început la 
studiul semanticii, câci Lazăr Săineanu n publicat încă din 1857 o carte 
în care a aplicat teoriile noi la faptele rominesii Cartea acessta 
poartă titlul le Incercare de Semasiologie, căci Șăineanu preferi acest 
termen aceluia de semantică. Dar termenul ereat de e) nu sa bucurat de 
o primire favorabilă, restul specialiştilor fokóind cu totii numele de 


ntică, 

Aaj Dar cartea care poate fi sdootită ca netul de nastere al semantici 
E fost Essai de sémantique al lui Michel Brénl, publicată în prima odipe 
Ta 1597. Dai în oarecare măsură faptele sunt prezentate încă meranie 
“si categoriile sunt siabilite după criterii de formă, schematiee, tobuyi 
N soren a aie a u s sagar s megk atenția generală asupra înlele- 
: telor, şi efectele vi an fost imense, k 
F iii Tnoetul cu Vucetul insă, entuziasmul stirnit de Imerazen lui Bréal 
"a scăzut, studii de semantică san publicat uim ce fn ce mai pujine: și 
ele desteptau în general impresia unor publicaţii fhcnte ou putin 
"osteneală, sau cel puțin că se adresează unor cetitori care nu Vor sig 
dea prea multă ostenealii. Pentru a aborda alte domenii ale Hogan . 
se cere să cunoşti fonetica descriptivă, fonetica istoriei, stiinţe desiu e 
aride, apoi şi mii ales morfologian istorică, mult mai grea tati et 
lalte compartimente Semantica, cel pulin fn „aparență, to spete să 

cunoaşterea celorlalte discipline: constaţi că un cuvint avea “emo 
moment dat cutare valcare, că astăzi are altă valoare, și brodezi pe n 
furnisată de aceste două punete de iper, Lucrul a mers atit de depa în 
‘focit A. Meillet, socotit în timpul vieţii sale {a murit în 1955) en i 
mai mare linguist, afirma ritos că semantica nici mtt esto o kae aa a 
ip dentă a linguisticii, ea aparfinind stmiliului vocabaları sak : 
"tradevăr, mu se poute studia lexicul unei limbi fără să studiezi $ 


: nai nervii er alt Romin. Ovid Densusianu. n încercat să atili- 
i meze semantica în chipul unui instrumen «le ramai apa pudia 
1020.21 a făcut In facultatea de Htere din Bucuresi fl E incercat 
"tică, apoi, în articole publicate în revista sa Gral și Suflet, el a 


5 


154 VIAȚA ROMINEASCĂ 


să găsi etimologia unui cuvint, de paralele stră- 
ine care să dea cheia evo ne ințelesalui, C i 


un primitiv care avt 
ih deci tare”, Aceste 
că Densusianu nu 


j acelaşi obi w. 
trebue să aibă, în diverse limbi nume derivate dela uctrași. 
(fusil) deriva 


adesea să 
Dur avem 
care întruneşte avantajul de a 
a fi it unele pubian sovietice 

i pe baza ei cercetări personale, a 
Linguistique a d-lui Al. Rosetti un studiu intitulat „ 
france”, in cura arată. că ii i 
limbi se impart în donă categorii: 


i 
= 
5 
[dă 
5 
& 
= 
æ- 
-am Noe ta mp 


mu nu putem crede că cei exploataţi din mmea fntrea 
altfel decit ca pe un chin, iar 


ci 

bine 

țiunilor de „tăpin” şi „slugă, care aveam intenția să-i public în 
revista de față. Manuscrisul, E a de tipar, e la bpri 
la sfirşitul lui Augusti 1940, ca să apară în pe 

Se ştie că mcest număr nu a mai fost publicat; mai mult incă, chiar 
manuscrisul a fost distrus. totuşi că voim putea să-l refac și să-l 
prezint cetitorilor întrunul din numerele viitoare ale revistei, 


e. 


AL, GRAUR 


) mare onoare de şiiin l 
sovietică, Din păcate cunoaștem prea puţin din ceca ce sa lucrat m 
ę 
E 


CRONICA IDEILOR 


SPIRITUL MODERN ŞI IDEILE 
LITERARE ALE ANTICHITĂȚII 


Fără îndoială că una din trăsăturile caracteristice, legate de 
mentalitatea artistică n timpului nostru, este şi credința înrădăcinată 
în mitul originalității depline u ideilor, viziunilor estetice, aparent spe- 
cifice epocii actuale, Tot ce se gindete, se formulează, suu so truduce 
acum pe oc creației ar fi fără niciun fel de legătură cu perspecti- 
vele, niele şi slorțările anterioare ale umanităţii, În eterna Sa 


preocupare de artă şi de frumos, Acest mit al discontinuități absolute 
și al ineditului, plin de orgoliul modern al singulurităţii, este întreţinut 
n bună e chiar de artiștii direct interesaţi de circulația unei usifel 


de prejudecăţi sonore, Spiritele contemporane sunt mai curind indem- 
nate să afirme că adevărata artă şi înțelegere esteticit incepe odată cu 
apariția lor meteorică, decit să recunoască o evidentii continuitate_ideo- 
logică și fermitatea plină de consecințe a unei tradiţii oarecare, Cit de 
eronată este această credință, curentă mai ales în anumite modii literare 
ale apusului, se poate incă odată vedea străbătiud cu atwnjie recenta 
monografie a dlui D. M. Pippidi închivată Pormării ideilor literare în 
antichitate (Buc., „Casa Şcoalelur”, 1944), plină de informaţii şi doeu- 

mente de prim ordin, dar şi de sugestii estetice din cele mai fertile. 
Este destul de semnificativ aptal că o astfel de înţelegere discon- 
tinuă a evoluției gindirii estetice a inceput să-și facă loc şi printre 
cezceiitorii moderni ai prublemelor și domeniilor istorice respective, La 
ni doilea Congres de Estetică şi de puins Artei, ținut lu Paris, în 1957 
a fost prezentată chiar şi o comunicare in acest sens {Ladislas Tatar- 
iewicz: „Art et poćsie ou le dualisme esthétique des anciens”, Deuxi- 
ème Congrès intesnalional d Esthătique et de Science da VArt, vol. Ii 
Paris, Alcan, 1957, p. 3-4}. avind drept obiect demonstrarea metorlică 
sei heterogeneităţi radicale dintre conceptele estetice ale anti- 
S'ar putea deduce de 


țiunile moderne corespunzătoare, d « 
firul i tetioei nu numai că nu esie neintreru 3t, dar că însăși 
i şi-an schimbat 
atit de des sfera şi conţinutul, incit orice preocupare de filiație istorică 
devine în contecinjă o întreprindere artificială şi neadecvat, 
Esie evident sedere nu 
şit (studiul d-lui D 


că acest punct de v » lo J 

, M. Pippidi oferă odată mai mult o serie întreagă de 
a te contrarii), în cadrul aceluiaşi Congres 
odati şi anumite reacjiuni. menite să combată cu 


d ii. Notabilii ne apare mai ales comunicarea ui K. Svobo- 
sadio E n, gloria lui A ist şi a Sfintului Augustin inke tème 
la structure de l'ocuvre d'art dans Vestheiene, ancienne ième 


59 „TE, 4-9), interesanti în prin stabilirea unor 
ea. re ea A Puii a estetica nbiectivă. strueturalistă. modernă 


159 VIAŢA ROMİNĽEASCĂ 


şi ofteva idei antice, de netăgăduită valoare anticipativä. Structuraliştii i 


epocii contemporane (Fidler, Hildebrand, Focillon Walzel, Souriau, 
İngürden) şi-ar găsi un număr de precursori în lumea antichităţii, 
texte din Platon, Aristot şi Plotin afirmind în mod asemiinător o inje- 
jegere unitară, organică a operei de artă, elementele componente conver- 
tindu-se “în armonia întregului, care aduce totdeauna nn spor esenţial 
de frumuseţe faţă de suma părţilor, E 
Dar acest argument este de natură omecum specială şi — să recu- 
noaştem — pentru multă lume destul de wecomvingător. Nu același 
lucru se poate spune însă şi despre faptul că idealismul antic a dominat 
cu autoritate întreaga desvoltare a ideilor estetice în veacul al XIX-lea, 
Antichitatea. departe de a se arăta străină de aspirațiile filosofice ale 
spiritului modern, a [ost mereu regăsită la baza unor celebre sisteme 
estetică produse de epoca noasiră. Cercetătorii, de altfel, au arătat 
în repetate rînduri, existența unor stărmitoare legături dintre idealismul 
„abstraci” al vi Schopenhauer şi Schelling, cu tiva concepție 
platoniană a frumuseţii, referitoare la trăirea unei realități ce depăgegie 
odițiile aparenței, sau dintre idealismul „coneret” al lui „ fun- 
dat ca și la Aristot, pe înțelegerea imunenței ideii într'un aspect parti- 
cular. Intrun studiu al d-lui Tudor Vianu, consacrat problemelor speci- 
fice ale estelicei antice („Estetica antică”, Revista de filosofie, vol. XV 
(1950), 417—445), această cordație lundamentală apure din nou, in- 
semnimd poate cea mai importantă punte do legătură înirevăzută între 
ode două mari perioade din gindirea estetică a umanităţii, pe nedrept 
fragmentată în blocuri distincte, de o autonomie din cele maj iluzorii, | 
In afară de anumite coincidenje fundamentale, tipice gîndirii 
estetice de totdeauna, se pot stabili în acelaşi timp și o serie de analogii 
restrinse, de un caracter ceva mai special, Semnificaţia general estetică 
se păstrează neschimbată, moslalităţile şi problemele particulare ale 
fenomenului literar oferind studiului un cimp de cercetări oarecum li- 
mitat, degebit însă atit prin varietate cit şi prin prilejuirea unci ne- 
aşteptate serii de surprize, pline de încintare şi rafinament ideologic. 
O astlel de investigație poate lun ulocuri un aspect din cele mai 
pasionante, monografia d-lui D. M. Pippidi introducîndu-ne treptat 
intro lume nouă. care — explorată cu un ochiu modern — se dovodește 
în cele din urmă abundind de intniții şi sugestii uimitor de pruaspele, 
de o tonalitate din cele mai „actuale”, Bate, poate, cel mai serios merit 
al Îmcrării discutate, concepută din perspectivele a două viziuni drost- 
bite, privind, asemenea lui Janus, cu o fan spre trecutul îndepărtat, cu 
ccalaltă spre imediata devenire. Anticipia snp concluziilar generale, 
vin spune dela inceput că timpul nostru a valorificat, în ciuda tuturor 
nepotrivirilor și schimbărilor de perspectivă. un număr însemnat 
idei şi propoziții literare „antice”, cercetările d-lui D. M, Pippidi împră- 
ştiind multe din prejudecățile existente, informind și limpez.nd contro- 
versele, dela o exolnată şi occidentală atitudine intelectuali, k 
Semnilicativă ne npare mal ales poziția teoreticienilor antichității 
fapt de problema inspirației ice şi a imaginajiej creatoare în general, 
întrebarea ultimă r poeziei de $- ing Toate înțelegerile posibile 
sunt acum reprezentate, atit creatorul romantice, inspirat şi posedui de 
forje lăuntrice, cit și portul lucid, de tipul Valery, allindu-şi prototipul 
antic, mereu îndemnut să-i aducă aminte de drepturile sale de inițiator 
al seriei corespunzătoare. Fără a intra în prea multe detalii, vom re- 
aminti că viziunea iraţională a procesului creator, sub diferite forme 
„muză, „Sulla divin”, extaz”, „patos”, eic) poate fi găsită nein- 
trerupt dela filosofii presocratici, la ratalul despre sublim, dela Homer 
& Pindar, la Platon şi de aidi — în epoca romană — la Horațiu şi 
vidiu. Nu vom cita acum texte clasice în această privință, din Jan 
sau Phaidros, sau cunoscutele fra te din Democrit. Cetitorul le va 
găsi singur în cartea d-lui D, M, P ippidi, ajutat de cuprinzătoarele studii 
nle lni A. Delinte, Les conceptiona de l'enthousiasme chez les philosophes 


CRONICA IDEILOR 157 
Li 


présocratiques (Paris, 1953) si Edwyn Bevan, Sybils and Seers, A surney 
o] some ancient theories of Revelation and Inapiration (London, 1920), 
ot am vrea să subliniem cu târie este excepționala vechime a arec- 
sior idei, atit de des valorificate de rumaulisue, caracterul lor arhaic, 
primordial, fundamental, semnilicind în ordinea creației poate cen 


anumite unalogii cu sm ay icter concepții moderne, atit de generalizate. 
Este citat, ca termen de comparație, numai numele Iui Paul Valéry, 
deşi o poziţie usemânătuare a fost ilustrată și in Renaștere și în Clusi- 
cism, precum şi de Edgar Poe, în plină epocă romantică. Privind statistic 
putem să ne dăm totuşi seama că opinia lui Aristot a rămas în cele din 
urmă miro deplină izolare, teoria „lrenetică” dominind cu autoritate 
uproape intreg spiritul antichității. i R 
Nici cea de a treia injelegere posibilă wa fost ocolită de esteticienii 
clasicității, care an intreväzut, întrun tirziu, in epoca helenistică, posi- 
bilitatea realizării unui anumit compromis. La peripatetici, ls Neopto- 
jem, la Dionys din Halicarnas, pentru è nu mai aminti pe Horaţiu san 
Quintilian, circulă cu multă vigoare concepția lui ars-ariifex, în procesy 
creației poetice dindu-şi intilnire atit însușirile naturale, „inspirate“, 
cit şi preseriptiile tehnice, tradiționale, preţioase mai ales in scetorul 
formal. al expresiei stilizate. În mod empirie. poeţii fără personalitate 
hotărită profesează şi astăzi o astfel de doctrină comoda, porticile oar- 
cum decadente ale vîrstei helenistice sprijinind peste veacuri orice tem- 
rament liric disciplinat, atent atit la formule, cit și la chemirile 
ncerie ale individualităţii sale. Odată mai mult, antichitatea Intutse 
iție estetică fundamentală... i i e 
s gi esti privinţă, ponte la niciun țeoretician al tim urilor clasice 
n'au fost întilnite mai mohe propoziţii valorificate de gindirea modemá, 
decit la epicureul Filodem din Gadara., Cindrea, dindu-și seama de 
excepjionala sa valoare şi vitalitate, d-l D. M. Pippidi i-a consacrat un 
studin special (Fra, ele estetice ale lui Filodem, exiras din „Revista 
Fundațiilor Regale”, Septemvrie, 1959), respectivul capitol din monogra- 
fia de față comstituind doar o prezentare sintetică a rezultatelor ante- 
rior obținute. Este deajuns să amintim că Filodem anula încă din anti 
chitate distincția dintre fond şi formă lu.rău face Neepriolemies ep în 
separă forma de conținut... sau: „Cine vrea sý obţie un e «ci 
natură formală, nu-l poate atinge făcind abstracţie de cuasi, T 
care vrea să-l exprime, ha, după die „mă A, agg Da Sieu piere 
i de m J, Una din : hat APPA 
toemwi de rara ag re a dn anaita arici Ă Homer : a dincit îi n 
; treb insă dacă a fäcut-o în scop educaţiv j, j 
e ponei me dres daca noastră poate cel mai aa ne e rm 
rafinat estetician al antichităţii. Se pot revendica goe ie m 9 
tii, cit şi adepţii teoriilor T te erne, a a 
lotin — punind în circulație, totodată şi con me 
internă” (ef Tudor Vianu, op. cit p- ih o altă care 
imi e-a-langul veacuri i. 
„ma E venite a gratuității artei, menţinindu-ne mereu În 


An 


158 VIAȚA ROMINEASCĂ CRONICA IDEILOR 159 


uspõčte demne de toată atenția, evocarea numelui său intro astfel de 


rioară, discutatele teze ale hedonismului estetic fiind ilustrate cu fineţe 4 
erettare intregiud in cele din urmă tabloul ideologie ol epocii respec- 


în repetate rinduri. Însuşi Homer aves să profeseze d astfel de idee 
doar aparent moderni, ooge poeziei, în credința ilustrului autor al 
Iliadei, nefiind altceva decit obţinerea unei plăceri artistice „printr'un 
solu de vrajă” (p, 15). Despre proprietăţile „magice”, sonore şi inefabile 
ale cuvintelor, au făcut totdeauna mare caz teoreticienii contemporani 


Sur mai puiea face o serie Inireagă de asociaţii i i 

a probleme asemănătoare de poctică (a pildă, pa e peivire „e 
şi „metulorii” cf. Țratetul despre sublim, XV, XXXU; Tratatul doi 
stil, II, 78—90), regăsite, fără putinţă de controversă, în mai toate mani- 
“Testele programele sau eseurile moderne de poezie, Ar fi însă destul de fasti- 


a spune — originală este această viziune Cs se poale ei dios şi — de altfel — cu totul străin de intenţia noestor rinduri ite 
inţă iea din char citatul homerie amintit, sub formi- e a doar o problemă și să dea dir 4 SAEM opetepanaituare 
lari diferite, de Gorgias (p. 25—26), Aristot (p. 52—83) şi — evident — Confruntarea poate fi împinsă în adincime, rlevind treptat noi, ne 
de subtilul Filudem. Proflema va fi reluată ceva mai arte, inje “aşteptate şi turburătoare coincidenje ale spiritului uman, în nepăsătoarea 


legerea gratuită a ariri ducind de asemenea lu à inteligentă valorificare 


“sa continuitate, Fără a socoti cituși de puţin tabloul Inchei 
a fabulosului, absurdului şi fantasticului, printr'o lărgire esenţială a sfe- insemna doar d i i Ma Antlenita. 


ultimă si interesantă astepta Antichita- 


rei frumosului poetic. Limitele aristotelice ale verosimilului şi necesarului “tea, prin Horaţiu (p. 139) şi Aristot (Poetica, trad, M. Pippidi, 
au fost de mult pă părăsite, gloria acestei uimitoare inthiții nevenind Bae, 1940, p. 95) intuise oarecum faptul că poezia nu este legată totdea. 
uceluiași Filodem Gadara (p. Epicureul se d ie tot mai una de vers. xistă un spirit n} prozei şi unul al poeziei care circulă 


peste compartimente, genuri și expresii formale demonstrația erociană 
-şi încă odată precursori antici, plini de ulifel de coa mai desă- 


este singurul merit al monografiei discutate... a : 4 

Che este interesat de problemele ieoretice ale poeziei moderne $i înșele. Un număr important de propozi 
are curiozitatea unei pomi Ptr 7 clasiciste mai amănunțite, poate să con părăsite. Nu ştim ce răsturnăr 
sulte cu acetaşi utilitate cercetările d-lui D. M. Pippidi, pline de rapor- 


tări tot atit de oportune la mișcarea generală de idei n Fsteticei actuale. relațiile ideii de frumos și bine, iubirea ca atitudine estetică, separație 
Cu două mii de ani înainte de abatele Bremond, Filodem intuise contro- dintre fond și formă, creația normativă, reprezintă tot atitea concepții 
versata aspirație quasi-mistică a poeziei. „Metrul, melodia, ritmul — abandonate, cu totul exterioare spiritului modern Fducată la disciplina 
spunea esteticianul epicureu — apropie spiritul de contemplarea divinu- disocierii riguronse a valorilor, mentalitatea estetică netuală respinge 

i i eu hotărire orice intenție pedagogicii a operei de artă. pe care se simte 


lui” (p. 415), doctrina „poeziei pure, fundată pe asimilarea experien 
poetice cu rugăciunea, fiind anticipată în modul cel mai izbitor, Că g i 

această „poezie pură” reprezintă in realitate o idee mult mai veche u l i mora 
umanitiiții („Nu vezi ce farmec au melodiile salice, încîntind şi vră- 


jind ascultătorii?" se întreba, de pildă, presocraticul Heraclit, cf. Mers- l y bran. è : 

clit din Efes, tru. 92, trod. de H. Mihšeseu, laşi, 1945, p. 82), vom arăta enii: căpătind o nouă, şi profite verificate manită |ii (limitată cet 

— poate — întrun viitor apropiat. Ceca ce ne interesează acum este 3 imitaarea unitate de v estetice a umanităţii (limit i 

simpla semnalare a vechimii unei presupuse viziuni „moderne“, comen- puţin la uncle secioare) este pusă în felul acesta in cea maj buni Jumi 

tatorul întrezărind ia ivă şi în locuri cu totul umbrite. mă. Vechimea unor intuitii presupus moderne, soliditatea străveche i 
a valorilor şi înțelegerilor corepunzäicare, ne esto odată mai mult dove- 


i comceppi ; : 
cum ar fi de exemplu, la Horalia, într'o primă Poeticã a sa, reconsti- 
mið de autor cu multă abilitate (D, M. Pippidi, Les deux poétiques 
diiarare, extrait de la „Revista Clasică", tome XI-XII (1999-1940), 
“Buc. N 


dită, spiritul modern recăpătind treptat încrederea, perspectiva întinsă 
şi stabilitatea de care are atit de multă nevoie, Orice neo-humanisi va 
primi cu bucurie cărți. studii i concluzii de acest fel, esteticinuul tn- 


în tipul heraclitian de gindire, spre deosebire de ideile despre frumos 
pi ArT 5 : Acat, In mijlocul ace- 
ale antichităţii, care ar ilustra mai „de Ara ira modernă tar defini 
dominată de 


i antice, 
accentuat teoretic, contrar celei n De odlti. sar 


irun 
reocupări intuitive. Spiritul actual, îndreptat asupra ] 
Soredi de proi adilecjje valriialor agre gon e as See 
i i xn j 
inant speculative. y =- iag amintite mai em, Pede 
i it cadrul propus inițial, pe de alta, 
aaa arale t see E orma ltron viitor apropiat obiectul 
unei cercetări 'þite. 


protin şi idei similare. Tratatul despre stil, asemenea lui Dionys din 


ADRIAN MARINO 


i ti ința ey A ' 
254) și a raporturilor de subetani dintre poezie şi mit (ÎL, 70 
o anal atit de prețioasă teoreticienilor romantici. Demetrios, 
destul de uscat şi de didactice, prezintă în acelaşi timp O serie de 


CRONICA PLASTICĂ 


DESPRE O ESTETICĂ A RECONSTRUCȚIEI. 


Problema reconstrucțiri sa pus. În curind rezolvarea ei va fi 
actuală. Din timp, prin organele lor politice şi economice, statele stu 
diază ge gi vieţii de după războiu, care în mod firesc începe cu 
locuinţa, Celula socială, adică omul, trebue ocrotită, Inainte de a rtorga- 


rămîne o unitate morală, economică și estetică, fără a mai fi 
hotărnicit de ile cu , la ivirea marilor industrii forma 


nele în 
locui la centru sau cei 
se 
provocatoare trebuia să ducă 
spune că nu s'a reneţiona! de loc în faţa acestei prob 1 
soluțiile eran parţiale, prea locale şi privite fragmentar. În timp de 
pace socieintea găseşte bani cu greu pentru mere în ctle mai 'însempate. 


CRONICA PLASTICĂ 101 


“Cind vine războiul anrul iese din pivni j 
În orice caz, cind yom rehia mil. hippied son n Sianal ar grebe sa- 
fdicãin o lume nouă, un lucru trebue ştiut şi admis: că oragun molob 
190) nu mai trebue să reapară, iar aglumeraţiile urbane ce sn pi 
pat parțial sau în întregime de nimicire vor [i nevoite ÎN meadapreze 
oilor principii umanitare. În locul oraşului care exploatează omul 
va trebui să infăpiuim cetatea care ocroteşiu pe om, În locul oraşului 
| andaa a beni sulerința cu diferite narcozè ale plăcerii va trebui ridicat 
LA la infăpiuirea decorului uman, al acelui decor cure cuprinde 
“Muziile şi dorințele zilnicei vieţi. creatorul trebue să uibă în vedere 
uerastă optare între plăcere și fericire, Nu mă indoise că miesti pr 
mise vor face să suriză specialistii în alinjeri şi în vcanaluri abatoare, 
ep p aperin Dar surisul lor mu vu şterge gravitatea problemei. 
| u ară im pentru a greşi definitiv, La noi în Rominin, pină 
astăzi peisajul nostru urban, organizārile noastre urbane sunt încă 
efemere şi şovăeluice improvizații, în care nimic nu Su afirmat cu hotă- 
rire E poate un avantaj. Ne va veni mai uşor să lepădăm unele manii 
„pe care le contractaseriim din imitație. În nrbanismul de miine al Ro- 
miniei, alăturarea de problema locuinţelor se pune si acera a institu- 
— țiilor statului, Nicăiri în lume statul nu e mai pulin prezent în oraşe ie 
cit în cele romineşii. Oraşe cu centre civice nu există în Raminia sau 
cind există nu sunt rominești. Este deci o legătură de Tăcul între nun 
ie oraş din punet de vedere al coeziunii unei națiuni. Un oras nu tre 
ue să fie un simplu tirg de schimburi sau un conglomerat de fabrici 
cu locuinţe necesare, un oraş mai trebue să reprezinte realitatea ate- 
tului şi permanenţa acestei realităţi. Inteo țară peisajul naturol nu e 
“decit un fond pe cure se desenează penajul social, cal vrut și fasonnt 
de om, care este hotăritor pentru aspeciul unei ţări In acest peisaj 
vtusul are un rol hotăritor şi diriguitor prin silueta ui şi voința lui 
de afirmaţie. pe urmă vine satul cu puzderin lui de varinnte, caile de 
cumumeaţie cu plantațiile lor, podurile. vinduetele, ote. Dar această 
vasti problemă se reazimă pe un singur punct, de rezolvarea chruin 
toate celelalte vor depinde şi anume: locuința, Tie rurat, fie urbani, 
Și nu este vorba de a rezolva un tip idea) sinndardizabil de loevințtis 
dar de a formula idei care să devie forme. Problema cunstă în a prilejuit 
o unitate de gîndire în care să se dezvolte armonios forme diverse Nu 
trebue să mergem deci spre o standardizare a formei, dar a materinie- 
lor şi arta după programe și regiuni. Problemo nu se ponte rezolva 
dela om la om dar trebue cercetată în vederea omului care nu pemte 
fi luni ca o ubetracţie. Să revenim pentre n ne explica punctul de 

vedere la unele expenenie din trecut. 

Revistele de arhitectură erau încă pline, nu demult, de fotogra- 
[iile realizărilor asa numitelor cartiere muncitoreşti cure se avut 
mai toate în cadenjele celei mal triste monnlumii, fie cñ ora vorba he 
grupuri masive în spirit de cazarmă, fie că ernu grupări mal mărunte 
sau chiar locuinţe individuale, Toate sufereau de acelaşi vicin iniția], 
apăreau ca o concesie făcută de bo ăție sărăciei, toate aveau o expre 
-sie de paupertate şi mai ales de efemer si de pripit Afară de tars 
excepţii problema rămăsese nesolujionatä, Toate ermu „mașini de locuit 
în care continuitatea unei familii nu fsi putea gisi locul. Această for- 
mulă lansată pe vremuri de Le Corbusier, esie cea mai ferwe expresie 
a egulmului din 1900, în contra câmia arhitectul din Geneva pretindea 
că se răscula. Dar răscoala lui ni ceru decit o formă u publicitijit 
proprii. Chiar dacă pentru motive ineluctabile materialele vor A ir 
un timp de un tip standard, ca şi ferestrele, usile, yaona pp veri 
instalați, cte, asta nu inscamnă că locuințele să se hmiteze la form 
dă vagom incremenite, de corăbii eşuate sau de uniumobile in Po: 
Rolul arhitecturii nu este de a parodia ideogramele mișcării. dar in 
afară de utilul material, de a satisface celui moral, creind. simboluri 


VIAȚA ROMIXEASCĂ 
de inima omalwi 
rmă socială care va 


perien sunt făcute şi 
ie d nea posibil ja 
nscamnā necesa 


amilia va fi mai aproape 


acel simbol va Casa familiară va ră 


„ýnye pentu O 


Acest lucru fu v 
lină, muncă în com 
n comm. Prin $ 


spune că € o formu îi 
niştii vor pierd j 
ċtich și mai pu 
cirea bi aw m 


piardă aspectul 


„ terenurile se vor 
Distanjele nu 


buri ple zăpăcelii. Locu 
tinde spaţii de verdeață şi dini, 

i ne tindwse specula am 
mijloacele de tra 
inde, vor fi canali 
de inirejinut? A 


mai contează cu 
Oraşele se vor înt 
rețele electrice infini 
se vor transforma În 

occidentale, iar de 
vor trebui să se pă 
boiu. Astfel privit 


yinente minore. Ors 
je, cum sa întimplai 
bani, non ştim acum că au tos 
pentru răscumpăra 
chiar din punct t 
ie căci o locuinţă individ 
e arhitecturii, în ca 
pe care le pu 


păcatelur acestui ră 
vedere aj estetieei, st prezin 
vămâne unul din 
variantele sunt in n 
pem sunt: wmint 
sufletul omului. 
Dar satele? Aci p 
re sunt pentru ney 
individunle e ancestral și nu 
rin tonte fazele 
ile şi uşoare, țăran 
i de variante, 
de improvizație, 
triveşte casa întocmai după nevoile 
1 îşi adaptează casa şi climei şi 
truit pentru disisul, 
selor mau cet 


cele mai Îrumoase 
umăr înfiat. In fond, premisele 
parea oraşului, readucerea lui la scara omu 
rublema e mai simplă, căci ca n lost rezolvată 
oile tor şi cei mai a ți. La ei tradi 


E] 


de experienţă. Din- materiais 
| construeşte totuși un t 
niciodată monotone 
Țăranul are un simţ aparte 


consirucțe a trecut 
adesea mu prea dur 
unitar de casă cu mi 
mici nau un aspe 
spaţiului şi Își p 
spirituale Täranu 
Nu treme În niciun caz cons 
Anţoneşti, Arhitecţii ora 
una nefastă. E 
din aceeaşi lume, uu pierdut i 
utru sate reconstrucția ar treb 
le alte cu folos și o 
sate. Astfel am putea evita să 


teriule 
materialelor loc 
cum sa făcut 
uta la sate. Jnterve 
i mu văd şi nu simi lu ueteași scar 
radiția şi sensibilitatea acesi 
i să se limiteze la o 
a așezărilor vetrelur m lu 
tul îngirat pe mai 
lungul şoselelut şi igiodsiă sat putea p 
de modest în fiecare sat 
beish pe nedrept desp 
rogremele der 
ornrea şi perfecjió 
in cele unde materialele 
ce grad de frumuseţe + 
romin. Nu numai fiindcă e 
dur maj ales fiindcă 
ilor celor cure 


un centru civic € 
făcut pe unli autori să 
elor noastre. Satul rominese 
ue lăsal tradiției sale şi ajutat in al 
jor amoestrale. În regi 
ție sunt bune și ief 
i de civilizație poate njange o 
plină de pitoresc pära 
cea corespunde utot 

o fac. Ţăranii au i 
regiuni mai sărace şi L 
infirma cele spuse maj sus. $ 


tine vu văzut \ 


dorințelor şi aspirațiun 
ma arhitecturii lor, Sunt 
populație mal puțin destoimrcă, care ur 


CRONICA PLASTICĂ 
1653 


= “mai intotdenuna lipsa de ma i 
s „We terinle de ce z s 
„caz piispaa, motiv de mei CORPSPD, SURUN, H- AOG 
problema reconstrucției, fie 4 
de miză el brat A areal noastre ar clio a AA ra emp siaina 
pe Beogr a ți, omul de miine care nu va mai munci ouă era exul lui 
ar va minca peuiru a munci și va munci penitu a fi Pia ce 


M. OLARIAN, SCHERER. (Sala Uni 

ȚIPOIA, RISA PROPST KREID rise Artei). 

LYDIA MACOVEI, MAYER EDITH, GHIAŢĂ 
(Sala Dalles), 


lu numeroasele expozitii din a A ST A 
publicului talente vend Meló in fome tri Cda ie gorr p gaara 
Sai de tot si pline de lezudutați. ungi cariere, altèls 

Din prima categorie sunt Olurian iG rierei 
sale, cind a Craiova lucra pentru Can ie pa prd amie ka O 
rian a arătat o proaicope pentru jocurile limpezi de lumină na arii = 
turilo arhaice și vărăneşti, E] şi-a organizat viziunea jn er vaci 

uncie de reazim, populind cu personaje gi animale “acest deso. a 
vieții romineşii, atent la toate amănuntele expresive nle acestei vi 
incadrată adesea in liniile mari şi simple ale unor privelişti bine aia 
struite, Cousecveut cu preocupările sale, fără a păriisi culoatea: Olurian 
şi-a însuşit o foarte valabilă tehnică de desenator totoilată realist i 
poet. Sensibil și minuţios, trăsătura desenului siu urmărește raah A 
realitatea, pe cînd simţul său al valorilor şi al luminii dau viziunii sale 
un nimb de optimism. Expoziţia lui Olarian © monocromă, de tuy diluat. 
de desene laviu cure sugerează coloarea vie. i 

Pictorul Ghiaţă, ca și Olarian, face parte din acei artişti care 
Rise limitat voit cimpul vizual pentru a-l adinci şi scurta cit mai mult 
hiajā şi-a pus dela inceput unele problemo crumatice şi altele de com- 
poets a jului. Peisajul care-l preocupă e cel rominesr, de pe pot- 
ele munților, cu zări viulete și albastre de toamnă stridentă, care de- 
bia cu putrezirea frunzişului şi primul omât ajung la armonii veytede 
Ghiaţă construeste mărunt şi compune limitat, cu sfială dar şi cu me 
todă. In acest peisaj chinuit şi de nntură și de oameni el intervine cu 
armonii adesea preţioase, în care o rază tirzie se opreşte apăsat pe 
silueta unei biserici sau pe un acoperiş de şindrilă. Ca şi la Olarinn st 
simte acelaşi echilibru intre n alim şi poezie. Dar la primul acuitatea 
vbservaţiei se opresio asupra personajelor, pe ciud al doilea învălue 
subiectul dominant adică peisajul. Amindoi caută ex resii particulare 
ale vieţii dela țară şi ilustreaza o parte din sufletul rominese La amindoi 
există o preocupare prestabilita a subiectului. Olarian mai are şi mari 
insusiri pentru a trata visajele. arhitecturale, acest gent atit de uitat 
şi de disprețuit la nui. d mită de laviuri monocrome, făcute la Veneţia 
È capuse acum cijiva ani la un salon de alb şi negru, relevan acenstă 
tură a tulentului său. 

Luna trecntă tinăul pictor Tipoia sa prezentat publicului cu 
citeva pinze dintre caro unele uveau imsemnate calități, Intip de toat 
'I es e un meșieșugar serios, înzestrat Cu multă răbdare. Pentru dinsi 
tehnica picturii e o problemă pe care nu caută so ocolească, E urmărit 
de unele teme crumatice chiar prea mult sau mni bine zis prea aparent. 
Paralel en aceste invercări adtsca s teoretice se lash dus din cind 
in cind de foarte autentica lui sensibilitate. Preţiozitatea spre care timido 
ne pars totuşi a fi un pericol căci prea sè complace jn cu. O privelişte 
catalană, o veche cetate si o alee, amindouă tratate intro gami „veri 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
H CRONICA PLASTICĂ 


165 
merande” si o natură moartă (pòate prea mourtă) sumi tablouri resli- 
zate cu o densă şi frumoasă materie. ` R 

in aceeaşi sală cu Olarian expune pictorul Seherer, care are 

reveupări autentice de colorist dar a lipsă totală de compoziţie, Detesto- 
ila lumină a sălii „Lniversul” nm ne-a îngăduit să apreciem intocmai 
însuşirile acestui artist. Un frumos portret rezumă bine calitățile expo- 
zaniulni i 

La „Căminul Artei” succesiunea lui Țipoia a fost luută de doamna 
Risa Propst Kreid, È o expoziție unitară, cu limpezi de acuarelă. O 
serie de peisaje bucureștene cranpun centrul expoziției și partea ceu 
mai interesantă a vi. De pe balconul său din Piaţa Amzėi, timp de mai 
mulți ani, R. P. K. a urmării cu luare aminte şi simpatie turma de aco- 
perişuri care păştea lu picioarele sale. Din hazlia cacofunie a ingrami- 
dlirilor de mici locuinţe şi de funduri de curţi din care se ridică întru 
bubilonică singurătate un bloe stingher sau o turlă de biserică acoperită 
cu tinichea, din această lume elemeră şi caducă, pictorița a seos armo- 
nii limpezi si compoziții spirituale, 

Chiar in ulei R. P. K urmăreşte armonii de acuarelă, Am opune 
chiar că toată expoziția ci exprimă nostalgia acuarelei. Doamna R. P. K. 
mi se simte pare-se întotdeauna la largul ei in tebnica uleiului. Acest 
ineru e mai evident în naturile moarte şi în nuduri. unde sm simte cite- 
odată şi o «deficiență a desenului. Sunt unele acuarele, notāri de călăi 
rie, de o evomtoare nostalgie şi de o subtilă sensibilitate, 

Doamna Mayor Edith se prezintă publicului pentru prima oară cu 
o lourle serioasă expoziţie. Ansamblul e încă scolastic dar unitar, Pe 
cele iri panouri me e făşoară În fața privitorului o serie de teme ero- 
matice tratate cu vioiciune, Mayer Edith urmăreste_ un echilibru între 
formă şi culoare. Culoarea e adesea incă icoretică, Se bănue prea ușor 

restabilirea temei. Dar niciodată acest lucru nu ajunge pină la lipsa 
gust, Din ansamblu se desprinde „rochia verde” de o fină armonie 
rerum și unele peisaje cînd în plină lumină, cind Intärcate de croma- 
ica grea a asfințitului. În pictura lui Mayer Edith se simte și cultură 
și inteligență, A , 

Dintre toate expoziţiile. aceea care pune cele mai multe probleme 
este a doamnei Lydin Macovei. In ultimul şi destul de deplorabitul sulon 
de alb si negru, erù una din puţinele expozante cure cu toată neprielnica 
ambianţă atrăgea atenţia vizitatorilor, Lydia Macovei se prezintă cu o 
expoziție completă, în care pictiira în ulein, acuarela- şi desenul sunt 
toate reprezentate cu aceleași solide calităţi tehnice. Avind posibilități 
variate L M. îşi pune teme ideologice, voit realiste și ilustrative. Subiec- 
tul are prions iar tehnica si aria sunt mijloace, Din acest punet de 
vedere M. se situează pe un plan clasic. Pentru d-su „subiectul 
există în sine ca D entitate, Dar să revenim la expoziție. Desenul e inci- 
siv și nemilos, Cromatica e din contră subtilă şi reținută. L. M. e urmă- 
rită de diformajia animalului uman din cauza soartei vitrege si nedrepte. 
„La vie est vraie et criminelle“ cum zice Laforgue, Omul nud e o bestie. 
păroasă prin a cărei piele suferindă se simte mereu scheletul hid. În 
portrete apar pasiunile întro atmosieră aproape de hipnoză, san 
povara păcatelor înrădăcinate şi deformatoare, ca de exemplu în portre- 
tul preotului cu fruntea ingustă care îşi poartă cu nroganță și crucea 
și stupiditateu. Capul pătrat al unui ofițer bestial sugerează crima. Revolta 
dureroasă in privirea unui portret de intelectual, sau ochii bulbucați- 
sticlogi și stinşi ai unei servitoare abrutizate de muncă, volumul caricati- 
ral unui nas cure mănincă fizionomia ca un cancer gigantic, trupul 
Irint căzut de pe sehelă al unui muncitor, desuădejdea fizionomie wani 
persecutat, coşmarul vieţii unui flămind, toate acestea sunt supeise linii 
care nn cuvose ezitări în faja dramei umane; În această lipyă de senini- 
tate in care fierb pasiunile, L. M, extrage urijenia şi o Însonează cu 
febrilitete_E o artă cerebrală și ilmstrativă care se refuză seninătălii si. 
evadării. E o atitudine bine definită, vrută şi simțită, Goya a avut $i 


el atitudini similare și i i i i 

ini» şi o similară ferocitate în faja realității. D j 
să rea Spre seninătate şi veșnicu frumuseje, scăpiadi ag k lkr 
vieţii tă ieşit din scena dramei nn răminea mai pujin real şi cun 
“privire mai puţin pătrunzătoare. Urām doamnei l M similare vvadäri 


i pentru pacea ci sufletească și pentru bucuri î, căci Net 
T de bine inzestrată, i ial AI, a cata 


REALISMUL IN ARTĂ ȘI SUBIECTUL IN PICTURĂ. 


` În discuţiile despre reulismul in nrtă-se vorbește adesea de izolarea 
artistului în vieula socială de azi, coofundindu-+e izolarea aceasta en 
aceea a picturii faţă de marele public san mai bine zise de popor. lui 
de toate nu poate [i vorba de tâată pictura yi nică de toji pictorii. Acen- 
stă izolare n fost resimţită de mulți si reactiunii sau ivit destule. Cred 
încă înainte de teate, că enunţareu problemei realismului în artă ridici 
mai multe probleme declută, pe care vom încerca a be seria, 

Se ştie de mult că arta cta mare se adresruză duturora, cel puțin 
in domeniul plastic. Pista un grad superior al talentului ebno m-s mai 
pime această vhs şe crevază liber, nestinjenit şi suveran, Pentru cu 
reusita sa să fie întreagă trebue însă ca societatea să-i dea prilejul de bi 
se manifesta Se poate insă ca manifestările salo să nu utingă marile 
mase şi să rămină deci un obieet de lux al unor colecţii particulare sau 
al unor muzee. Vom lua două exemple din pictura fronoezã: Povis de 
Chavannes şi Corot. Primul, cu marele săn talent a pietat fn institit 
publice lucrări monumentale, care în simplitatea concepției lar genere 

it atinge prin subiectul lor masele populare. Solidar cu arhitectura 
» de Ch. n acoperit enorme suprafețe cn vaste ciinpoziţii în cure Cra 
proslāvite manele Virtoj umane, 

In acceaşi epocă Corot eminamente peisagist, sa dus h sacul În 
spinare spre alia atras de zătile senine ale Peninsulei Latine st a pietat 
toată vicata lni tublouri relativ mici de schevalet, core vor rimine 
printre cele mai desăv irşite picturi şi cele mai ideale înfhţisări ule peika» 
ului. Intors în Franja a sintetizat intro serie de opere marunte peisajul 
rancez, Corot e tot atit de accesibil masselor ca yi Puvis de Chavannes 
sau poate chiar mai mul căci primul a rămas memu solemn și moni- 
mental adresindu-se zonelor superioure ale sufletului, pe cind nl doilea 
a ştiut să trezească în sufletul fiecărui Francez n emoție adineă, în faja 
comprehersiunii pămintului galic şi o nostalgie nețărmurită în inima 
tututor acelora care au cunoscut paradisul italian. Dar Corot nu poate 
fi văzut de marea mulțime decit în muzee și mares paul ţa culcă prea 
aa ba in astfel de istiruții. Inseumnă oare acest lucru că pictori cu Corot 
trebue să dispară? Nar fi mai simplu de închipuit o posibilitate de re 
produceri reusite care să ajungă În cele mai umile locuințe? Căci o zare 
senină din Ialta sam desenul fin al unei Gatedrale pe un cor Daarini 
din apus. o vilcea însorită care evocă pacea și venirea primăveri pol 
mluce premise de vis si fericire oriunde ar ajunge. Colrarea vie a now 
Matisse intro locuinţă poate iradia optimism printr'o simplă sugeran 
de subiect, numai cu viviciunea colorilor. Reproducjia unui buche de 
Luchian peate îmbrăca un întreg perete intro casă e stra 

n mre deci problema: artă pentru mulgime. ar ner 

A că -3 nevoie Sr o împărţi in dom: pictura tralis aria 
subiecte cu tile, educative normative și edificatoare peri toate ape eg x 
din pictura ilustrativă en tendință monumentală, navini pretespe i. 
a zitua pe om în hotarele demnităţii sale. Timp aana cere rege 

idasi | toata arta creştină, inclusiv ces dela noi, nu avut un aH scop 
n al doilea rind pictura în care subiectul nu este esenţial dar, un pretext 
pentru cu să cime culoarea. Nu trebue uitat că pictura are asupra noa 


166 VIATA ROMINEASCĂ 


stră şi o influență fizică. nu pumai psihică, că va exista Întotdeauna v 
categorie de pictori care se vor indrepta spre această pictură din motive 
de siructură personală şi că aceşti pictori măcar in mod minor işi vor 
astra valența lor socială, cu condiția ca societatea să aibă grija a nui 
isa să putrezească prin muzee, u 
Tendinţa de astăzi de a reveni lu pictura realistă şi cu snbitel 
este justificată, precum e irantan dorința de a reintegra uceastă artă 
in marile ansambluri arhitecturale. Arta pentru artă, jocul izolat de 
atelier riscă adesea să devie o artă de unul singur sterilă iu egoismul 
ei. Cubismul dusese această formulă pină la cxasperare ṣi unii artişti 
au crezut că gumele lor cromatice puteau fi şi opere de artă. Mania de 
a se mulțumi cu simple studii fugare, de a min maliza realitatea otin- 
gind-o numai in treacăt şi in graba unei sensibilităţi sleitä, a fosi 
spandi atitor saloane oficiale £ neoficiale s 
iecare artist se credea dintrun timp îndreptățit a-şi trimite in 
tala pietii impra 05 petitie e obosit de rare panene şi e 
ndrepi! a cere apere ucrate şi execu dinsul, acest 
publie care tinde a deveni mt Lealismul în pa cere maj mult 


CRONICA DRAMATICĂ 
REPERTORIUL TEATRELOR BUCUREŞTENE. 


O crunică începută în plină stagiune artistică, o siliti să ndopie 
— pentru Întija prezentare — un mod de notare ourecum deosebit, căci 
simpla decupare, din cele patru luni de actualitate, a evenimentelor petre- 
cute în ultimele treizeci de zile, ar du o justificată impresie de incom 
piet şi nesemnificativ, Şi cum nu avem sici intenția, dr a cataloga 
P onoo cele citeva zeci de piese reprezentate din Septemvrie pini 
astăzi, singuru metodă potrivită e 0 succintă privire generală; citeva 
din principalele aspecte ale teatritui bucureştean, așa cum st arith „le 
în Februarie 1445. LA i i i 
Bine înțeles, ar fi cu totul simplistă credința că sebimbârile poli 
tico-socinle se refiectù automat şi imediat asupra artisticului, lar ceea 
ce data de 25 August cresiează adinc în modul popular de a percepe 
istoria prin date, reprezintă, dt fapt, un proces, inceput mai demult si în 
curs de desfăşurare. ` i ; 
Dar dacă nu trebuia să ne așteptăm ca noui stagiune teatrală să 
aducă o tranalormare totală a mentahităţii şi intereselor, totuşi este nece- 
sar sii se cante din ce măsură sk, ir K arera biip Să de yae 
ntrucit se ie observa bunăvoința și contac t 
Haou an edi det wama de dificultăţi ce nn trebue hugatelizate: 
Cu privire la această naţiune de actual şi actualitale, se comi 
confuzii frecvente, pe cart, cu mare lux de reclamă, leam văzut îi: 
rializate într'unele spectacole. Pentru convingerile sincer comerținle mg 
unora proprietari de intreprinderi teatrale. națiunea de „at inal pos di 
mm conţinut foarte precis. Cele citeva spectacole de revistă, cu care sa 
deschis stagiunea au concurat între ele peniru acest soiu de aluat 
Toate au scos drapelele aliate, au plimbat pe scenă figuranj a sags 
în uniforme americane, au interenlat ciie un bulet rus iat arobe -a 
eremutat „Cod save ihe king”, sau Marseiluise-n. Preparind lpm secure 
după aceleași rețete încercate, revista a dovedit că ține pasi cu ibi nK 
şi că poate cinta nu numai piaou j: A ic murate şi 
* ru moi grav, actlagi mud tie n ' 
intilnit la peri entre, chiar la cele oficiale: Astfel, sa considerat foarte 
progresist şi în spiritul epocii ca un spectacol 
muncitoresc, chiar cînd — rent tat a mei, Pitva si următnarea 
Studio — în afară de un totas v act din, prove: 
ți și ingura „soluție socială” ce se putea desinsi fiind faptu 
nefi si paraziți, bc tape ja urmă un n E, gic 
sens exploatare a momentului și ee s 
n acest eT de actualitate: Si nici în cel de Insp e ceai 


s n mn 
itue aria trecutului. Există o netul 
arae ban de E o. Sa pisi in tonie operele care an mint 


pline de atelier. Căci tehnica evoluează mai puţin decit ideile şi subicc- 
tele. Realitatea vieţii sociale în măreția şi tragismul ci e un subiect de o 
rile ri greutate, care nu e dat a fi tratat de oricine, doar dacă ne 
vom maiaa cu stilul afiș. care nu trebue depreciat dar rămine totuşi 
in do anecdoticulni şi efemerului. In rezumat, noi credetu că pic- 
tura în care subiectul e un pretext cromatic poate fi şi ca un clement de 
pătrundere. în r pătrundere si răspindire care poate Ti org 
nizatā judicios far marea pictură realistă de subiect, caro cere o infra- 
structură tehnică şi morala va trebui provocată priu educare i prin 
reintegrarea artistului în marile lucrări de u în care arhitectul, 
pictorul şi sculptorul vor colabora intrun spirit unitar pentru exprimarea 
unor mari şi solemne principii, Căci, chiar dacă preocupările şi viața 
actualității pot deveni subiecte și un reazim pentru pre zregpea registrului 
asiunilor, nu e mai puţin adevărat că prin aceste su iecte arta va tinde 
ntotdeauna să reprezinte o evaziune spre formele ideale ale frumuserții, 


G. M- CANTACUZINO 


VIATA ROMINEASCĂ ha 


168 


constantele umane. realiziud valori oarecum anistorice, Nu nummi că 
nici nn se poate discuta renunțarea la ele san limitarea lor, dar astăzi 
ele apar ca În special necesare, în cadrul unci activități cducativ-arti- 
stiot, 

Còntactul cu uctuulul è, în primul rind un contact de probie- 
matio, Teatrul, ca toate ultele — şi chiar mai mult decit acestea, chci 
aci vieaja pătrunde mai direct, — ma se poate detașa de främintările 
vieti sociale. O atare îndepărtare ar atrage după sine riscul dezuma- 
nizării. Lipsit de seve conținuturilor d». viraţă; teatrul tinde să devină 
— ceca ce, de altfel, mai este, astăzi, într'o mure mâsură la noi — distrac- 
fie. în sensul etimologie, de evadare calitativ indiferentă, ca jocul 
de cărţi, sun romanul politisi, Sub aest aspect, acinulitetea se reduce 
la un element al problemet de vicaj artistică. La un element, pent'uri 
proba valorii estetice rămine indispensabilă si discursul, tirada umani- 
tară sau copia naivă a realității nu sunt cimyi de pulin suficiente pontu 
u da vicață unei opere . 

~ Imtrucit se ponte vorbi la noi de aceste douñ aspecte: al eontar- 
tului en actualul si al unni nivel aristie ponis? Răspunsul Megatiy ar 
fi nedrept, dar ne găsim în stadiul iniţiativelor sporadice, înnecate in- 
irun nuian de comerţ teatral. 

Avem acum, în Bucuresti, vreu duwăzeci de tentre. număr enorm, 
nu numai față de trecut, dar şi lată de alte țări. Faptul denotă o im- 
contestahilă creştere a difuzării teatrale, penirucă misiontrismul arti- 
stie. sun, mai probabil, micile ambiții si dorinja de a ieşi în relef. n'ar 
cunstitui imbolduri suficiente. dacă teatrul nu Sar dovedi si o afacere 
bună. Să însemne aceasta un început de pă ere a teatrului în mase? 
hàspunsul me este oferit îndată dë divewe fapte, preţurile 
locurilor, care, variază intre o mie şi trei ni de lei, ew mult dea- 
supru posibilităţilor infime ale funcţionarului san muncitorului, suu 
orele neobisnuite lu care snnt nevoite să fixeze spechieolele, ce ingë- 
dute doar accesul unui public mai liber pe timpul său, E clar că in, 
teatru, cu si În teroiură, avem de a face en o extindere relativă. märgi- 
nită la păturile sociale mijlocii, ET: 

Dintre cele donäzeci de teatre, sise sunt de revistă. Oscilind intre 
vulzuritațea fără văl şi sentimentalismul dulceag de rumunţă lu modă, 
mai toate aceste spectacole, alcătuite după un dozaj precis, aduc cele 
măi incontestabile succese de public, Mulțimea oe se îngrămădeşie la n 
premieră la Cârbbus, Alhambra sau Gioconda indică mai elocvent decit 
o sută de studii şi articole, mivelul gustului popular, Exemple din străini- 
tate arată cât de muli şi multe se pot obține introcest gen, considerat 
minor, De altfel, imitații de decor şi montare fastmoasă sau făcut şi la 
noi, întrun mod mai mult san mai puțin fericit, Teatrul de revistă pasedă 
multe elemente de talent, în genul comice, dans, sunsanetă. lar mulți dintre 
antori au Iisat să se întrevadă, prin scăpări ocazionale, că nr putea face 
aliceva decit reman foileton pus pe scenă şi cuplet sterestip. Dar 
bineînţeles că proprietarilor de teatre de revistă li sar părea absurd 
să renunțe la rejeta. singură, pentru experimente artistice. Sim 
încercări de nontate rămin cele provocate de concurență: supruliciture 
şi, în cea moi mare parie, doar reclamă pălăgionusă. 

La cele patrusprezere teatre consacrate literaturii dramutice pro- 
priu zise, aproape că pu se ponte observa o speciulizare, o grupare după 
domenii proprii, Faptul e caracteristic, La Paris, Comedia Franceză. 
L'Ocuvre; san L'Atelier; la Moscova, Teatrul de ariā al lui Fairoft, an 
ficcare un domego delimitat, nu în sensul unei compnrtimentări artifi- 
ficale, ei în vel al unni spirit particular, al unei cumespții dominante 
Arcusia este cazul cu mai toate centrele de viaţă teatrală, Mai fiecare 
teatru principal îsi are dacă nu neapărat un repertoriu caracteristic n 
linie n sa, eventual un anumit gen de public, ce permite innoiri ṣi desă- 
virşiri. La noi, în afară de Teatrul Nostru și de erupul din jurul Tes- 


CRONICA DHAMATICĂ 169 


DE Barosa, la cart, fără să so poată vorbi de drumuri bite trasate 
erva tendința eomtinuă de menţinere la un nivel artistic ridicat 
ee N 99 pietate mg bre a A Teatru Muncitoresc, asemenen Speciali- 

3 "marea decit lu capătul de jus al scării è poate 
tägõdni că teatrele de revistă, sau Teatrul Colarade fier an, fa f aap 
consecvent. Trebone potat că, în ultimele luni chiar și Teatrul Natio Í 
sub intreita va formă actualä, cure păstrează, prin tradipe sure ia 
oficială, uhcori cam academie şi pedant realizati, dur foarte uotesarii a 
a sluji ün rtoriu clasic, chiar si Teatrului Naţiunal | s'a imprimui nu 
bizar aspect de scenă hulovardieră franceză, Sehimbărite administrative deta 


ra Preia ša sunt încă prea recente. pentru a se putea remuren tezak- 
ele. 


_ Cuusele acestei trăsături generale de inogul yi amestecat sun, pr 
babil, multiple. O linie artistic consecventă e impiederati de comrstile 
faţă de public. Termenul de obligaţie, de necesitate finaneară, Fiind 
foarte elastice, e greu de deosebit, în or măsură teatrele sunt silite să se 
plicze gustului public şi în ce msm îi preintimpină. O altă cauzi, de 
ordin tesnie, o constitue nimbul mie de regisori cu concepfie defini- 
tă şi personalitate mai puternică, eei citiva pe cure Îl pyem, pininid în 
sewn, fiecare, la nai multe teatre deodată, 

Reper torinlui actual al icairelor bucureştene nu i se poate în met 
un caz. imputa lipsa de varietate. Dela Shakespeare ja Pierre Fronduaie, 
sunt prezente maj toate calitățile, epocile şi literaturile, 

Din literatura clasică se reprezintă trei opere: o comedie shake- 
pezibă la Teatrul Nostru, um Molière la Teatrul Naţional si un Goldoni 
a Studio. 

„Nouplea eg una din comediile lui Shakespeare, in care 
paralelismul intrigilor pe două planuri, poetic si grotesc ia forme mai 
simetric, a fost un spectacol cate u atins ain at i de inchegare. putin 
obişnuit la noi. Cele două comedii, dela Naţional şi Studio vădesc, prin 
cowparajis ceea ce ele mereu vin in tirama inigie clasica, precum şi tera 
ce unde spre caducitate, Căci, rätainind pmuzin'ā ce un tab'i al une 
moravuri pëstrije, „Locandiera” Wi Goldoni dă, in fața soliditāfii 
analitice moliereşii, carecare impresie de vechi, de joe vioiw, dar superfi 
cial, ul unui adversar cu tendinţă, dar, de fopt, continuator al come 
diei „dell'arte. Punerea in scenă u rešpoctut paroi ierarhia valorilor. 
„Scala femeilor” n fost realizată cu gratie și finete sar Arnolphe w Prst 
interpretat de d-l Finteşteanu în spiritul tragice al omului care frim 
zadarnic sfortärile, cântind să modifice ordinea naturală, sÅ schimbe 
raporturile conjugale stabilite de naturarajiune. Lecandiera e un spie- 
tapol de agreabilă uşurinţă, dar cu ciudate inadvertenje regisariate. 
Harnica locandieră din secolul al XVIII-lea foloseste un fier de călcat 
„wlectrie,, * P 

Două spectacole Shaw, „Medicul în dilemă” la Comedia yi, Profe- 
sunca terei: n apere. la Teatrul Marta Filotti an puiut recien 
— pentru cine îşi punea problema — că, la distanţă de (apari inta 
opera nunagenar ului de astăzi îşi păstrează, aprape în totul viabi "i 
scenică, deşi estetismul wildeun sună acum n bătrinețe, iar mm iz al ii- 
drăzuelii critice nu mai este, pentry publicul zilbor nousire, acelust ca și 
pentru cel victorian, À 

Trecind peste un număr de pic se, cure. ct vartapi spre patiya 
de Manasse, asupra căruia vom reveni cu un viilor PeDe nare ho e 

peun suni „Cocosul Negru” al d-lui Eftimiu și Deserto ” 
Sorbu, ` siii i 
y ş iese n» en variajii spre pozitiv 
F aene perie m numer ig + Pt Paradi” buri tin cati — „he- 
voda sunt tonte incadrabile categuriei teatrului lucrat cu varimhilik 


ic, ră ă ne äm de citeva 
ili ede uccesului de public, rămine să ne ocupam t 
ma oala tele şi Inpta sa, Sunt Pairi, şi cifra aceasta, raportată 


170 VIATA ROMINEASCĂ 


ln totalul de citeva zeci, ne readuc la considerațiile asupra contactului cu 
actualul. 


in unele usii de nume și situaţii de această dublă origină, ciștizind 
in schimb în final, prin sinceritatea sionat cu care èk ex- 
primi voinja de rezistenţă a wi său. ' 


m, dramatizarea pe care 
astian a fiăcut-u după romanul lui John Steinbeck, zugră- 
veste | Făcută cu fineje 
selecti amatizarea d-lui Sebastian se loveşte totuși de piedica insur- 
măntabilă a bibridităţii unni gen, ce cantà să îmbine două domenii arti- 
stice cu totul ite. . 
S'a discutat în presă, asupra oportunității reprezentării ala 

lut Rotund şi poate că discuția a fost prilejuită mai ales de tăieturile 
ia care a lost supus textul pe scena Teatrului Muncitoresc. Ar fi gresit 
să se comită confuzii plan şi epocă, ii”, dilema lui 


„Lupilor 


Teulier, între juntiție şi patriotism, e rezolvată în favoarea celei 
dintii, cu totul în spiritul ataşumentului faţă de ze e abstracte, 
cinal al omului rei Revoluții tru o ahă 


soluție E rost 
it şi la o altă 
din lungimile frecvente în opera Ini Roland 
fr iri specifice de forță și 
OS. 


„Platon Krecet“, de AL. Korneiciuc ultima premieră a sindioului, ne 
oferă contactul cu literatura dramatică sovietică, de n cărei bogăţie am 
aflat, în afară de lecturi şi informații indirecte şi prin cela citeva picee 
de Kataiev, Pantelimon Domanov, reprezentate în trecut. , 

Temă. frumoasă şi vie, este cea a luptei dusă de voloarea 
și puterea creatoare, impotriva nascăctunii birocratice. Operă bogati 
în probleme, şi în solutii, alernind liricul cu sutiricul, urmind poate 
drumuri literare prea diverse, „Platon Krecet” respiră ca şi tot 
literaturii sov vobustimea omului pe care vieața nu-l sperie, cart 
ştie că o domină şi că o poate transforma în ceva frumos şi demn. așa 
cum n exprimă cu vigoare finalul piesei. Actul afirmării chirureului 
Kaoses: -aaar de un mediu lavorabil, dobindesşte. astfel, o valvare 
sm boia, 


gman 


SILVIAN 1OSIFESCU 


CELLANEA 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN. 


Astăzi cind dorința de democraţie găseşte vrou la eei mal infocaţi 
adversari, este cit se poate de abil a profita de o asemenea Sort ata 
tataie De a încerca să mătură şi cele mai tenace dintre pri- 
vilegiile de Mii gindesc în deosebi la două. Burghezul, multă vre 
i tinut de o parte de câtre aristocrat, se consideră acum egalul siv 
ind e vorba de „bune maniere” și de technica amorului, Stiința dle a 
Ti bine crescut în socictaic piesa si aceea de a practica elegant și 
„corect. ritualurile subtile ale dragostei apar burghezulu; contemporan Sa 
| e ale sale inexpugnabile monopuluri, Dar, asemene ridurilor din 
Jericho. aceste antice piedici dintre clase trebue să cadă, La acenstă 
nobilă operă de egalizare socială s'a gindit de sigur d-} Alexomlru Stän- 
cennu cînd a publicat, la „Cultura Rominească“, interesanta d-sale 
cerci intitulată: „Adevăratul cod al manierelor elegante”, din care 

4 

„La intrarea in salon, faci o reverență, mai iniii stăpinei rasei, 
“apoi stăpinului, şi în sfirşit celor invitaţi”, 

„Ya ?mehipuiţi ce dinamic spectacol 
aii F îşi fac simultan apariția în salon, 
ai ec: 
„Nu protesta contra locului ce îi su indicat la masă”. 
datie prețioasă, căci normal e să punem condiții, 

plingem de vecinii care nu ne plac ett. 

„Nu te lăsa să te roage prea mult pentru ca să 


ei 


va avea loe dacă mpi mulți 


si në 
primeşti farfuria 


iot trebue să te laşi rugat. Inţelegeţi bine că este foarte 
distins să începi a refuza farfuria ca să mm se creadă că eşti cine stie 
ce nemincut,. ; E 
„Dacă servitorii nu aduc mâncarea la fiecare invitat în parte... 
4 Căci normal uşa se fonce, La mesele avleete se servește cu porii. 
Dar trebue să ne gindim la toate ipotezele. Să admitem dar cñ: 
a „Servitorii nu aduc mincare la fiecare invita în purte: atunci ofe- 
rim not damei care este pecina noastră mîneărea, și finer caatranul pini 
a umplut iria“, 
zi re peri ati «delicatei operațiuni cu castron tinut In sya 
ilemannl are dreptul să se servească $i el; ENV 
„Re Inäm cea dintii bucată care s'a nimëril, fără să infigem furen- 
lita în mai multe bucăli . s ; ny À 
Căci spiritul critic şi cercetarea adevärului sunt uneori în poziție 
en rezalile bunului-ton. i 
j lată acum şi o mică subtilitate de eleganță care ne va mimi: 
p „dn societățile cele mai bune, uzul cere să se țină cuțitul ew mins 
dreaptă iar furculija cu atinga” (uhblinjat de autor) 


172 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„Dacă se aduc la masă nişte mincări alese și rare, lasă damelor şi 
distribuitorilor sarcina de a oferi la fiecare cite ceva dintrinsele”. 

„De se intimplă o mineare pe care nu o cunaşti, și din care nu ai 
gustat nictodată, nu trebue s'o arăţi, ci să te prefaci din contra că ai 
mincat-o de mai multe ori. Cu toate astea, abservă pe sub mină cum se 
compartă cu dinsa acei cărora nu le sunt necunoscute acele mincări”. 

Recomandatia, netăgăduit folositoare este totuşi incomplectă, Căci 
nu ni se indică nici-un procedeu de a ne „preface că am mincat de multe 
ori” din felul respectiv. Și nici nu mi ve explică în ce constă a „observa 
pe sub mină”, 

Mai departe! 

' Pe acceaşi farfurie nu pune salată, fructe şi jumări, de oarece un 
asemenea talmeş-balmeş înfățișează o privelişte cu totul neplăcută”. 

„După ce ai mincat, nu curăța, cuțitul, furculita, ete, cu germetul 
sau cu fața de masă. ci numai cu o bucăţică de piine pe care o laşi apoi 
pe farfurie impreună cu lingura". 

De sigur, procedeul este plin de delicateţă. Dur pentru ce. după ce 
am şters cuțitul suu furenlija, să depunem, în acelaşi timp şi lingura în 
farturia în care aruncăm bucâțica de pline întrebuințată? Această ciudată 
regulă de etichetă trebue să-și aibă de sigur sursa în vre-un eveniment 
istorie celebru, pe care autorul însă nu ni-l aminteşte. 

„Da ți se dă o farfurie in locul aceleia pe care o ai, primeşte-o fără 
opunere său tratări diplomatice". 5 

In sfirsit: 

' „Mestecă cu gura închisă şi nu plescăi. De asemenea fereşie-te de 
a-ți scubi dinții cu furculița, acest obiceiu, pe lingă că e nătămă br gin 
pilor, este şi desuuatător comesenilor”. 

Jar să lăsăm elezunele gastronomice, și să trecem la canitolul 
ammulni în buna societate. 

La pag. 167 găsim un umănunțit studiu despre „Săruiare”, 

el ZU şi sulutarea, face parte din cadrul moravurilor unui 

„Primele întrebări ce suntem conduşi a ni le pune în privinta săru- 
tului sunt: Co este? De unde pine? Ce scop are?" 

„Sărutarea este expresiunea unul sentiment interior, Ea se mani- 
festă printro apăsare a gurii asupra unui obiect oarecare [honny soit qui 
mal y pense. N, R). însoțită de un sunet puternic san mai stab, sau printr'o 
simtă atingere a buzelor imprimate obiectului, 

„Sărutărite mai suni însemnate și prin aceea că prezintă următorul 
fenomen fizic: buzele acelora care se sărulă formează, prin intinderea lor, 
un spațiu gol, care deschizindu-se lasă aerul să se precipite într'insul, 
dind naştere unul sunet quăsi-muziral”, 

(„Quasi ştim cu toți ce prea să zică). 

„Sărutarea se poale executa în diverse moduri: cu minel, Järä su- 
nel; pe cale umedă pi pe cale uscată”. 

„De aci rezultă dinesele numiri ce i se pot da, Astfel e GURIȚA, 
sărut dat în pripă și în glumă, Se uzitează mai mult la Joc (de exemplu 
la poe N. R} gi e lipsit de orice seriozitate. Apoi vine (după guriță?) 
acel sărut mare și plastic, însoțit de un zgormol şuerălor şi de un suspin 
profund, care lasă o urmă roșie și udă. Acest mod de sărutare se uzitează 
mai mult la țară, . 

„Sărutul. după cum vam vedea mai la pile, are atitea moduri de 
întrebuințare, cite sunt ocaziunile care Îl necesitează”. 

Urmează o analiză amănunțită, prea amănunțită pentru a ne îngă- 
dui să o reproducem sci. Ne mărginim a spune că studiul e foarte erudit 
şi um rareori autorul pdlemizează cu alţi autori ale căror teorii i se par 
contestabile. Astfel: 

„Rogerioa dă următoarea preseripțiune pentru sărutări: se pune O 


. 


“mină sub bărbia fetei și cealaltă In cap 


MISCELLANEA 173 
uti , TR 
Himtu-se, în acelaș timp o elegantă Apoi cei ui mai aua de ceafă, execu- 
Dar terminăm, Nu însă Inaințe de a cila un ingenios 
de autor pentru a împăca clanurile dragostei cu se 
unor părinți tirani, Astfel, tinârul serie subite: 
„Domnigoară, 
„Nu te pot vedea deci! față de părinții d-tale şi i , p 
lintă să-ţi exprim adevăratele pai pe ale inimii pă octet 
„Să ne inpoim asupra unui semi: ciad voi norbi cu tatal d-tale, tot 
ce poi zice răsucindu-mi mustața va fi pentru d-ta. Fă yi d-ta asemenea 


punind mina pe păr. Şi așa, ne pom înțelege, ' 
n oaa Re N félege, fără sä ştie nimeni, Arde 


t procedeu gâsiı 
vertalen excesjvi n 


pi- 


POLITICĂ ȘT ȘTUNŢĂ. 


. Intro comunicare făcură recent de d-i Profesor Torgu Fordun ta 
Soetetatea Romină de Lingunstică, se discuta chestiunea amestecului 
politicii în ştiinţa limbii. Problemă nu numal interesantā, ci sè oarecum 
actuulă. Căci una din cele mai perfide maniere de s face politici ear 
ionar este aceea de a cere disocierea absolută e politice de stia, in 
clul poesta, se practică, pe ascuns d anumită politică foarte como lä, 
care scapă de primejdia discutiei, disimulindu-se îndărătul sriinţe purs. 
De sigur, punetul de vedere strict politic al oportunități momi ntant tre- 
bue distins de punctul de vedere șiiuinţific a] constatării unor ue, brie eter 
ne său cel puţin durabile (cnm kunt acele ale istorici şi ale ptiingelor suciale) 
Decit să nu uităm că există și u uştiință” a puliticei, care cenatată rvali- 
țăţile şi prenede desfăşurureu evenimentelor cu aceeasi siguranţă ca $ 
fizicianul sau biologul. Această politică „stiințifică” îşi just Lică mite e 
mai cu scamă pentrucă nu măzueşie a se impotrivi legilur de fronseă 
evuluțiune. Atitudinea ei practică este în deplin acord cu eeu doctrinară, 
Lasă de o parte eventuale păreri de rău, pentru a se supune reahitiitih 
istorice şi mersului ei ineoerribil, le 
Opusă acestei politici stunţifice este politica reacHenard, Adjecti- 
vui urtaeționar” rezumă toate aspectele unei mentalități unde regi tele 
și încăpăţinarea se imhină, unde preferințele personale pentru ceca sr 
moare se aliază cu credința iraţională că ceea ce e pe punctul «le a nn 
mai fi va mai exista totuşi facă, Politica reacționară este exemplul cel 
mai pregnant al conduitei anti-stiințilice, Lundată pe negarea oarliā 
faptelor si ridicarea simplelor dorinfi tu rangul ale realitate. Henri 
Béraud, vorbind odată de toate acele curente politice impreg ate ut 
misticism şi csoterism (care aveau să producă, zece anj mal tirain, fas- 
eismul, nazismul, gardismul etc,.) le numea: „ets oouranis funde shr 
la meconnaissance enthousiasie des réalités". A 
Si totuşi, cu trei sferturi de veac înainte, răsărise In Europa. frå- 
mintată do lupte sociale un curent de ideoi care lega. corect rigorile pint - 
rii ştiinţifice da aspiratiile active ale politicii militante, Metoda, Azi, 
istă arăta cum pasiunile bătăliilor civile se pot canaliza în Mmtiek 
stricte alo unei discipline impecabil puripiios Era ny o noui wone, a 
cunoasterii, ci o fecundare a celei vec i, n „adevărului cart e de ii R ii 
una. În epoca aceea, cînd judecata rime neasch era mai inicligenti t tă 
astăzi, se putea ceti formula , Kasit und Marx” ca titlu 7 Coparip rea 
Ceva mai tirziu, apărea în Franţa o impresionantă ie erat 
cetători grupată în jurul lui Emile Durkheint. și ear pe. ena. =n 
apa pae i inuit cu un talent logic remarer- 
material istoric şi etnografic enorm, minuit cu n litici tities 
bil, demonstra că ştiinţa nu îngădue decit o singură politică, ponita 
A dor sociale Orice mità politică e supusa 
fundată pe mersul real al faptelor sucsale ù A matich. 0 
esecului. Şi cum caracteristica politicei e infăptuirea prograna solic 
țică ce merge sistematic la insucees miet nu se ponte co 
„politică”. 


174 VIATA ROMINEASCĂ 


Astăzi asistăm la o verificare dramatică a acestor adevăruri, Poli 

tica teacţionară îşi dă obșiescul slirşit, răpusă de o ahă prito i] 
prezisă, care reușeve tocmai pentrucă ma nesocotit realităţile 
şi mersul adevărat al lucrurilor. Succesul s'a datorit alianței neiaceta 
între atitudinea entuziastă a luptei politice şi conduita cuminte a știau 
Punctul de vedere politic și cel ştiințilic nu-s exclusive. S'a putu 
crede aceasta Intro vreme cind adevărurile e erau cunoscute 
imperfect și riscau să rătăcească gindirea politică, priciunindu-i eştcur 
păgubitoare. Azi însă, ştiinţa socială e capabilă să lumineze alegere 
politică. ȘI, viceversa, o asemenea politică undală pe adevărul Istori 
este la rindu-i în stare, prin putereu de invenţie pe care o dă entusiasm 
să fecundeze aproape toate științele. ) 4 y 

Un exemplu interesant în această privință e linguistica, ştiinț 
explicativă a vorbirii omenești, 


POLITICĂ LINGUIS TICĂ 


Psihologul francez Pierre Janet, după cercetări indelungi si di 
verse. a arătat că originea limbajului trebue căutată in conduita social 
a ordinului și ascultări, Acţiunea vorbirii este, cu toate acţiunile sociale 
dublă: comduitei de n porunci îi corespunde una cecen ce Janet 
numește: „lacio d'âtre parlé“, actul de a ne „lăsa vorbiţi”. Și, cum „uti 
din marile legi ale psihologiei este aceea de a ne aplica, în urmă, n 
înşine couduitele po care le-am avut față de alții, faţă de socii”, ajun 
gem o ne comenda, u ne vorbi nouă înşine, Acest limbaj devine din es 
in ce mai silențios, mai interior, lar lu capătul evoluției găsim o con 
duită nouă, provenită din metamortoza celei primitive, conduită rativ 
recentă eare se numeşte gindiren a iata r originea ei e tot fen 
menul social al poruncii şi ascult 

- Pe de altā parte, o altă „mare lege a psi ologiei” «după Jane 
este că, ori de cite ori suntem incolţiţi de o di icultate biol noui, 
replonjám înapoi in conduita originară, pentru, a reface, alt 
spre noi conduite de adaptare superi mtiin 
avem nevoie să ne reculundăm în anticile obirșii ale funcțiuni, In cazul 
gindirii. adică a funcţiunilor verbale, inovațiile se fuc tot ma prinir'o 
feintoareere la condaita orginură a comandamentului și ascaltării, Aşa, 
zisul „act de voință”, vabă supremă a civilizaţiei, nu-i alteeva, 
după Janet, decit traducerea în acțiuni motrice, n Maui ordin verbal 
pu care ni-l dăm nouă insine, 

Toate acestea arntă limpede relația strinsă çare există inire lim 
baj şi politică, Intre evoluția tanin exprimată prin mu'ații lin ice 
şi situația itich, exprimat 
în oameni care poruncese e. Aşa stind 
lucrurile, apare ca im methizi să se facă valabil linguistici fări 
un uz constant al noțiunilor de stiință politică. De altfel, remarcăm it 
această privință o remarcabilă convergenjă t ecreetărilor, Lin 
tind acum a o uporan crescindă semanticti, care este un fel de 
terra communis a limbii, si <ociologiei. ŞI e neindoelnic că folositea cot 
ceptelor de luptă de clasă, de stăpini şi supusi, de oameni cure porun 
ose şi oameni care ascultă — fi acestor categorii de sociologie 
politică la explicarea fenomenelor de limbaj pregătește tingniştilor 
un viitor «e bogate descoperiri ştiinţifice. 

Dar după cum o prae politică corectă te uduce tinguistice 
cninemte-strvichi, tut astici o «ocisină politică falsa anlicalä linzuistieră 
nu-i poate pricinui decit pagubă şi discrodit., Un exemplu tipic e nou 
iliseiplinä germană n linguistic, rasiste. Astieh Edgard Ciīsser — w 
sirälueit reprezentant al nouri discipline, esie nevoit a se sbate necon 
mit în dificultăți Insurmontabile. căci pentru wsi proba teoriile trebu 


SISCELLAA A 
il 175 


să dovedească bunăoură că nurdie si inilogerma - 

sau că in fenomenul limbajului, cauzele se nm et engl o ma 
— dovezi, pe enre de sigur nu le sa putea aduce niciodată, In lipsă de 
probe, autorul afirmă. inlasabil aceleasi itei-refren asupn inegaliitii 
cota să asupra superiorității germane, asupra privilegitlui omuiui nor- 

a fi singurul capabil sa priceapa universul, precum și ale varii 

bnzaconii (de pildă: „Privită asttel, forma interiuară œ enunjoni indoger- 
manice ne trimite În ceva şi mai originar, la o afitudine spirituală mitics, 
DN st imite! metacai al zeului Odin, cel a toate pătrunzător și stăpinitor 

Contradicţiile permanente, absenţa de probe, repetarea lnsaţiabilă 
a unor formule vide, stilul agramat şi ineubereuţa verbală, toate acesteu 
apar cetitorului ca argumente elocvente pentru compromiterea autoru- 
lui. Cetitorul chiar sare dincolo de simpla desaprubare n „teoriei, și st 
găseşte direct în [uja categorici nu police, e universal omeneşti a 
nlecilnăţii naturale, A 

Citeodară, d-i Glăsstr incearcă să aducă dovezi technics Du 
dbservă că, bunăoară cuvintul „doi™ sub forma prefixului dia pr oar 
il intilnim în idiome indoeuropene (ca cel grecesc suu latinesc) capătă 
înțelesul pejorativ de „neplăcut“, Tot astfel prefixul german aie, 
care devine sinonim cu „rău”. Ceea ce dovedeste că amestecul rasial a 
fest totdeauna socotit ca vu catastrolă. Ceva mai mult. Dsa soconte 
că „dualismul, desfacerea prin amestec rasial insemna, pentru gindiren 
primitiva indogermanică, păcatul originar”. Comeluziu pe care trebue 
să o tragem este că păcatul originar a consistat din dezastriwasa iii- 
preunare a două rase: aceea t tbaților cu aceta a femeii, rusi bu 
Adam cu aceea a Evei. Autorul se fercşie si ne-o spună, probabil pentru 
a nu acorda vreun merit unei scrieri evident jidovesti- 

Dar exemplul cu „dis si miss” este interesant yi penru alte 
motive, Căci arată, in primul rind cum rasiştii sunt abiigți ueime etat 
să „caute miazăzi la ora paisprezece”, cind e așa de simplu să ne gin- 
dim că „destacerea” unui lucru înseumnă sticartu, distrugerea lui ṣi ca 
fatal aceasta va aduce un sens pejorativ, In al doilea r nd, esempleie 
d-lui Glisser tuni mai ales importante pëntruci exprimă penibila incul- 
ură a uutorului. g . a x 

Cele mai elementare noţiuni de vinografie si do sociologie 
permit să stim că la popoarele primitive orgunizulia socială are tn ci- 


racter relirios, Si esenţa religia este o impărtășire a tuturor lucruri- 
i De ati o pr» 


ne 


lor în sacre şi prolane, intre care contactul este imierz 
cupare fundamentală de puritate, să, 
Decit, această prejudecată n purității mu numai c wu ape Un 
caracter rasiul, dar dimpotrivă caracteru rasial e singurul pe cara atei: 
stă prejudecată nu Îl nre. Ceva mai mult, mitul pmităţii produce, diop 
principal efect, tocmai umestecarta „raselor, 
Orice student în sociologie stie că în soei 
este materiulizat, între altele, prin singe De acen, s l i 
interzis la atingere. Un om aparjinind wma nmm igienă se ep k 
a moarte fulgerătoare dacă vine in contact cu singelo unui alt om apar 
tinind aceluiaşi totem., De nici a izvorit strävechra cutumă a i a dale js 
adică interzicerea pentru bărbaţi de a se căsători cu femei i P n ae 
clan, câci ar risen, prin singele menstruul, să pmfanete toem În a 
anejetăţile primitive, oamenii trebniam si-si ta sojit iy ean mă i 
Txugr min iste o regulă aproapr univwrsatii ln atrst gta «he ak A a R 
Aşa incit, mitul purității m fost principala caz a Vina i wege M 
rase. Comică consrcinţi a incerchrii de a .amestern ge Tre e pr g 
linguistulni nostru en rezultatele sociologici. Şi incă o dova ci 
umestee e dinnitor. a i 
ă ` ` | finpuisticei ra- 
srucă neam angejat p ogor fecu a | 
siale, ară ze rpm d-lnt Gliisser la cunoștință o oopa pe s aj den cu 
siguranță nu o tim ştie. O bătriuă mătuşă a autori ui Beata ` 


etăţile primitiis temi 
ingele o tabi, bici 
a 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nă de trivă de bigotă şi de naționalistă, găsise în Sfinta 
Scriptură o dovâdă istorlev-filologică irelutabilă că „poporul ales” sunt 
nu Germanii. ci Rominii. Intr'adevăr, poporul ales de Dumneezeu este 
poporul lui Moise. Tara acestuia este, deci, Moesia, adică, după ce e mai 


certe izvoare istorico-grografice, (ara pe care s'a născut poporul rommin, 


Cica ce va fuot -1 Glitssee să mdară de donë ari de ciudă, intii 
finde poporul ake nu € cel german, Şapoi pentrucă acest popor ales 
romin are o evidentă origine evreiască... 


REF LECȚIUNI PE MARGINEA 
MANIFESTAȚIILOR DE STRADĂ 


Un inginer romin, conducător de uzină, hotărit a caracterizat cit 
mai inteligent cu putință psihologia clasei muncitoare, se mindrea, întrun 
cere de oameni foarte subțiri, de a fi găsit următoarea formulă: 

„Cea mai mare plăcere ce se poale face unui lucrător este să i se 
dea prilejul de a fi nemulțumit”, A ţa 

Inginerul nostru voia, fără îndoială, să spună că azi.-oricite bine- 
fuceri am acorda „noi“ muncitorului, el tot nesarisfăcut rămine; că nimie 
nu-i ajunge; că generozitatea „noastră“ este la el doar nou pretext pentru 
a mai cere încă, Și asta fiindcă proleratul nn judecă cu propriu lui minte, 
ci uscultă de imboldurile instigatorilor. El nu ştie a ap singur valoarea 
ciştigurilor dobindite. In spatele său conducătorii îi insuflă o insatisfacție, 
cronică yi deprinderea revendicării permanente. Lăsat in pace, luerătorul 
“ar simţi multumit de comlițiunea lui, Robustul său bun-siznţ l-ar învăţa 
siå cunoască limita drepturilor si să recunoască cinstit că aljii, mai ta- 
pabil ca el, au drepturi mai multe decit dinsul, Dar demagogii vin să-i 
tulbure senina fericire, trezind în el visuri imposibile, „On fni donne des 
goùts nudessus de sa condition“, Ce oroare! Dar mai mult: i se deformează 
minten pini intrutitu, incit el ajunge tn fel de automat al reclamațiunii 
perpetue, mulţumit numai atunci cind a găsit un nou pretext de mermul- 
(umire. 

Un asemenea limbaj îl cunoaştem bine. Cit este de fals, nu avem 
nevoie s'o rpunerm. Interesant Însă e că această teorie a muncitorului mol- 
tumit cind i se dă prilej de o nouă nemulțumire este... aproape adevărată, 
(Cici realmente nu vedem de ce am fi uimiţi că lucrătorul azi e „veșnic 
nemulțumit”, Inainte vreme el pur să simplu nu anea polie să fie. Astăzi 
ol are acest drept, Şi-i vatural ca aceasta să-i dea o mare, foarte mare 
plăcere, Si încă mai natural este ca nemulțumirile lui sii crească pe mă- 
sură ce devine mai sigur dreptul său de a le avea, și chiar pe măsură ce 
į se acordă cecen ce reclumă. E firesc ca Incrătorul nostru să ceură mereu, 
pentrucă are şi muli de obținut pină la un minimum de egalitate față de 
clasele suprapuse. Și mai este şi un alt banal adevăr de psihologie. Pentru 
cel obisnuit a fi refuzat, reclamaţia continuă e o garanție că nu i se va lun 
inapoi ecen ce îi sa dat. In sfirgit, Liecure revemdlicare împlinită trezeste, 
in chip firese, la omul civilizat, gustul, curajul și conştiinţa ere ala de 
a mai cere încă. O asemenea imsatislacţie progresivă, departe de a li o 
dovadă de prosi-taracier, e, tocmai dimpotrivă, o imbueurătoare märturie 
de adevărată civilizațiune, 

Pină acum, în tot derussul Istoriei noastre, cind clasele de jus obji- 
nean o imbunătţățire era sub formi de expedient momentan și de „rău 
necesar”. Isbucnea o răscoală? Sau ameninţă să isbucnească nna? Pentru 
a scăpa de tå, se arunca poporului just cit să-l astimpere pentru clipa 
noera. Cuceririle norodului român nu fost pină ustăzi nişte foarte biete 
cuceriri, efect combina! al exasperării re şi al panicei guvernanţilor, 

Acest gen de îmbunătăţire socială nu este civilizaţiune, ci poate toc- 
mai dimpotrivă mărturia absenței ei, tepe ia înseamnă presenta; În 
socieinte, a unor mecanisme permanente de indreptare socială. Civilizație 


MISCELLANEA i77 
înseamnă vevindecări cotidicno şi tot cotidiene implinit i 
s'amnă nu dramatice redresări de nedreptăţi Apang L aa TAA n 
nici şi frequente, Nemuljumirea răsenlatului e chaotic. romantică şi 
armer; nemulțumirea civilizatului e sistematică, realistă yi permanentă 
eg inseumnă, mai intii de toate, nemulțumirea crubică si organi- 
Indignarea violentă u țăranilor lui Horia și Tudur: manifestările 
succesive ale patruzecioptiștilor, junimiștilor, poporanistilor: neele ale 
„Eeneroşilor” de altă dată şi ale comuniştilor in mltimii zece uni — toare 
acestea au fost doar „preludii“ ale civilizației romineșii, Adeväratn mant- 
festare pozitivă și primul rod plin l-am avut, recent, în ultimele luni. Dela 
25 August pină astăzi, întrun răstimp uimitor de scurt, Sa constituit in 
Rominia o solidă mașinărie de cerut dreptatea, o aparaturi socială a cărei 
funcțiune este nemulțumirea în permanență. Fenomen fără precedent În 
țara noastră, unde justiția socială lun forma imorală n cadonlui aruncat 
de sus. Mucitorimea — indeosebi cea bucureşteană — e primul nostru pro- 
fesor de adevărată civilizațiune. 
sigur, răsună încă in urechile noastre reflecţie nemigulitoars 
pe care le fac unii lu văzul manifestărilor muncitoreşti de pe străzile ca- 
pitalei. Leit-moţivul teorii este că lucrătorul, dus cu forja la Inrrunire, 
repetă papagaliceşte formule în care nu crede, Acest sistem de interpre- 
tare e de origine nazistă. În epoca Stalingrad, nu arareori d-l Corbal. 
în „Das Reich“, explica „falsa bravură” a soldaților rusi prin nivelul lor 
mental înapoiat şi neputinţă de a pricepe absnrditatea idei pentru care 
luptau. Alteori, d-l Gocbels explica fenomenul încă şi mai ingenios: mu- 
jicul sovietic se preface că luptă entuziast, pentru a insela suspiciunile 
comisarilor politici. Cum tot astfel sunt și explicuțăle renejionarilor ro- 
mini. După cum soldații lui Stalin mor eroic... din ipocrizie, tut astfel 


“muncitorul romin cere mărireu salariilor tlin simpla ahiriuji lest Mis 


guşi conducătorii. 

De fapt, ceca ce deranjează mai cu seamă pe M acționari este upes- 
tacoluj însuşi al mulțimii adunate. Nedeprinşi cu demonstrațiile colec- 
tive — care în țările dealtfel perfect burgheze. din Apus sunt intimplări 
banale —, ei văd în orice defilare publică un preludiu ln anarhie și răsenală, 

Dar puţin importă, Chiar şi cej mat reburbativi dintre cuncetățenii 
noştri au slirşit prin a se obişnui cu fenomenul şi a-i recunoaste route 

i eficiența. Întrun ziar bucureştean mai degrabă conserve pasi o 
interesantă mărturie de stimă pentru aceste pașnice dar Pure operante 
manifestări de massă, Amintitul jurnal se plinzena mineri eù uu martor 
de străzi cîştigă uzi 75.000 de lei, în timp ce un [uncţionur, cu licenjä si 
vechime, adică un „intelecinal”, capătă 40.000 de lei pe buni, ȘI gazeta 
explică această „anomalie“ prin lipsa regretabilă de spirit ale luptă sin- 
dicală a funcţionarilor publici, oferindu-le eu model solidaritatea din 
lumes muncitorească. 

In fond, problema e mai complexă, In primul rind, cifrele hrute pot 
înşela. Şi este cazul să ne intirlidmn dacă măturăturul cu 73400 de lei ma 
ciştiză, în realitate, mai puţin decit „intelectvalul rel cu 40000, Să nu 
uităm că acesta din urmă, membru al clasei burgheze, dispune de anuiti 
avanmgii mostenite din vremi mai bune. Chiar dacă nu are venituri per- 
sonale suplimentare, el posedă însă în iot cazul o gurdorohă și o gospo- 
dărie a căror valoare în bani, la preţurile de zi, atinge cifre uimitoare, 
Miturătorul nostru va trebui să pună, timp de jumătate de an, cit pd 
de lei pe lună la o parte ca să-și cumpere pultonul, foarte pros, dlt 0, Wx 
lei, pe care nu Îl are: pe cind „intelcetualul” funcţionar, eh are deju mi 
unu ci trei paltoane, adaptate sczoanelor diverse. Liniro singură prava 
muie, proletariatul scade la 40.000 de lei pe lună, malic la plafonul bur 
ghezului sărac. Fiecare cheliuială pentru articole «le primi nas are: Mt 
veazii handicapul desavantajos al proletarului faţă de burghez. uiae de 
a rezista la scumpete îl face pe acesta din urmă mat putin apari în lupti 


175 VIAŢA MOMINEASCĂ 


sindicală. Dacă nu cert, el va trăi mai prost. Proleturul, dacă nu cere, nu 
va maj putea trăi de loc. p 
$ Ş'apoi, cel mai sărac dintre burghezi ure o nubilă re ulsiune pentru 
un de împtă care îl asimilează oarecum cn „prustimea” De aceea pre- 
fer să sufere decit să semene cu toţi „vagabonzii” care manifestează pe 
străzi. sau, printr'o curioasă răsturnare a ideii de demnitate, preferă să 
cerească: dela cunoscuți influenți, mici ajutoare, decit să ceară, porun- 
dtor, dela societate. 
In fond, toate salariile sunt insuficiente. În aceste momente de scum- 
pire incoercibilä, cind Î md Europti trăesc cu granițele blocate şi cu trans- 
porturile aproape suprimate, problema nu este ierarhia salariitor după me- 


rit, ci supraviețuirea pură și simplă. 
UN CAL SIGUR. 


In ultimul număr al revistei, sau publicat dou nuvele, ambele cu 
„subiect evreesc”. Am fost acuzaţi atunci de exibiţionism social, de dema- 
pogie şi supralicitare democratică, Recnnoastem că în atmosfera 
morală de astăzi, cind reacționarii de urdinivară incearcă săgi facă 
o virginitate politică incălecind, brav, pe pozițiile generoase tip (simpatie 

: evrei, simpatie pentru muncitorime, admiraţie delirantă faţă de 
soviete, ale.) — trebue să rea, cu precauţie proza entuziastă din dife- 
ritele publicațiuni. Şi inpe ý ter perfect că democraţii recenți trebue să 
poaa cu taci și măsură, dacă vor ca mistilicarea să prindă. Dar „Viaţa 

omimească“ nu are nevoie de asemenea șircilicuri. Conducătorii revistei 
işi întrebuințează de aproape patruzeră de ani condeiul în slujba apărării 
evreimii. Dacă ci nu găsit cu cale să publice, intrun singur număr al 
revistei. două nuvele cu subiect cvretse, este pentrucă an socotit ră mo 
mentul actual o reclamă. -> 

In adevăr, asistăm astăzi la o Inliorătoare reorudeseenjă de antis- 
mitism. Au trecut cinci luni de cînd, în numărul de respanpie ul revistei 
noastre (Noemvrie, 1944, Miscellanea: Chestiunea rpreiască) ne-am ocupat 
de un anumit espect al problemei, şi anume de mirarea indignată a anti- 
semiţilor romini în fața evreilor care, nemulțumindu-se cu inesperata fe- 
ricire de n nu mai fi perecutați, aveau indrăsnealu să ceară a li se repara 
şi ce se puten repara din daunele irecute- Acest sentiment de scandalizare 
explică mersul atit de încet al repunerii ev reilor în drepturi. ŞI, mai adău- 

am noi atunci, există și o a doua explicaţie. Evreii, pentru o dută, au 

ost şi ei de vină. In loc să facă zid în jurul părților de stinga, cochetuu 
cu grupările de dreapta cure, pe vremea aceea revendican guvernarea 
exclusivă, 

Au trecut cinci luni. Problema evreiască a inat un alt aspect. Evreii 
ùu inceput w fi reintegrați în drepturile dor patrimoniale și profesirmale, 
Paralel cu asta, o ură teribilă sa adunat asupră-le. Și explicația nu 
poate fi numai în teoria antisemită banală, potrivit căreia o cerere d 
«drepiate din partea unui evreu numtle de „obriznicie”. Explicaţia 
nu-i atit de simplă. Dacă cercetăm bine, descoperim actualmente în Ro- 
reip der fenomen ciudat, pe care l-am puica numi o criză a antisemi- 

arma 

Intr'adevăr. influența cea rea a contactului cu Germania hitleristă 
a alterat caracterul clasic al antsemitismului rominese. De fapt, nici nu 
era „rominese” acel vechiu sentiment, ci comun tuturor țărilor înapoiate. 
In statele de civilizaţie inferioară, guvernele țin întru câtva seama de opinia 
publică, dae nu pină intr'atit incit să şi asculte de eu; nu socot necesar 
a da poporului o explicaţie propriu zisă, ci se mulțumesc cu o psendo- 
explicație, simplă şi necontrolabilă. Astfel a apărut în Istoriu popoarelor 
moderne curosul fenomen al „explicației pede evrei”, Greşelile guvernului, 
nefericirea populației, insuccesele conducătorilor, totul este atribuit umei 


MISCELLANEA > 
| . 9 


cuuzt unice: evreii, Pentru orice supărare, „ji y 
impută culpele cele mai contradictorii. Suni pere sunt de viu, li se 

A A ! unt acuzaţi deopotriva de pluto- 
craţie şi comutism, de îndrăsneală şi Inşitate, de aviditate burgheză şi de 
ură rar ete de ucveasi civilizaţie burgheză. pheză şi 

Acest gen de antisemitism apare și în ţările j i n 
de mari dificultāji, Discursurile bifores pi ere mara gr Pp pura 
selor „ui militare, nu conjipesu aproape nicio vorbă pentr 
În anii următori însă, cînd mașinăria politică și militară incepuse să 
scârțiie, explicația prin evrei devenea concluzia generală a Intregei cuvin- 
tări nu puţini erau cetitorii care invăţaseră a măsura greutățile publice 
ale Reichului după dimensiunile pe care, în discursurile Puebrerăii le 
avea „explicaţia prin evrei”. > y 

Dar atisemitismul propriu zis hitlernst nu era acesta, Nazismul 
a avut regtetabilul merit de a fi inventat o doctrină cu mult mhi radicali 
potrivit căreia nu-i nevoie să așteptăm cu o menorucăre să se producã pen- 
tru a invinováji pe evren, Evreul e declarat vinovat inainte chiur ca neno- 
pu arr oaa avut loc. Este vinovatul în sine, vinovatul a priori i prin 

iți 

Germania vaszistă u avut, la un moment dat, absolută nevoie de o 
asemenea teorie. Fără ea, regimul nu sa fi putut consolida. 

Să nu uităm cä ideea centrală a hitlerismului este că germanii sunt 
o clită a umanității, autorizată de destin să-şi exercite privilegiile nuturale 
asupra restului globului. Din nefericire, „restul globului” era de altă pă- 
rere, Aşa incit, singurul mijloc de persunsiune ramine ră zbinni. Decit 
un războiu nu-i posibil numaidecit, Pină atunci, trebuia inventat un mij- 
loc de a demonstra, În timp de pace, rolul de elită şi decptul de Herrenvo 
al Germanilor peste wg striinii lumii. 

Acest mijloc fu lesne găsit, In patria Ersatz-ului, se descoperi pro- 
cedeul de a fabrica străini domestici, de a construi, acasă, străini sitte- 
tici Din populația totală a Reichului, Iu selectată o simtă categorie, 
declarată arbitrar „sirăină”, Sau ales evreii. Sar [i putut alege orice altă 
categorie statistică (blonzi, adventiști, baritoni, biciclişti; puţin importa 
conținutul}. Recunoaştem totuși că evreii prezentau avantaje, brau tul 
de numeroşi pentru ca voluptatea hitleriană de dominație să ae poată satis- 
făcător exercita —, şi erau, totodată, destul de puţin numeroși pentra a ste 
evita descetiițenirea în masă a viitorilor stăpini ai lumii, civili şi militars 
Astfel se ajunse, În perioada antebelică a nazismului, Ja acest humorist 
pareas de prokati d populaţia covirşitor majoritură, se numen elită 

r masele asuprite erau repezentate printr'o infimă minoritate de evrei 

În această primă epocă a hitlerismului, candidatii la domnia lumii 
fuc, acasă, game pentru jocul cel mare, Euforija de n porunci știința de 
a spolin şi chinui, ei le „exersează” întăi cu ujutorul acestor „străini de 
laborator, n acestor striini simbolici și convenționali cure sunt evrei 
Astfel, cel mai disgrațiat dintre Germani, sărac sufletește şi debil fizi- 
ceşie — se deprinde să se simtă altlet şi genial în faţa acelor manechine 
de experienţă care devenise evreii, Toate meseriile le sunt interzise nce- 
stora, afară de una singură. Evreii este de profesiune condamnat. Este 
ped ul perpetuu. Executia pedepsei nu se face imediat, ci treptat, cam 
în felul cum silvicultorii doboară copacii cu o judicioasă socoteală, astfel 
ca să mai rămină ceva de tăiat pentru mai tirziu. É 

In noua atmosferă de antisemitism mort germanico, evreul ptio câ 
trebue să moară. lgnorează numai scadenţa. Şi astfel, vienu ini e un ame- 
stee de speranțe scurte pe un fond de desnädejde permanenti, EI trăieşte 
intro stare de transă cronică, întrun fel de delir oniric combinat cu o 
activitate febrilă, cu un neincetat efort de invenţie, de născucire, a, tot 
soiul de conduite de descurcare şi supraviețuire, executate somnambulic st 


tralucid, i l 
e Acest 4 al tragediei evrecști l-am cunoscut. și noi fu perioada 
1940—1944. A fost efectul proasielor noastre frequentări, Produs de fmi- 


180 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tapie —, fenomenul a fosi din nefericire renl. O imensă cantitate de evrei 
au trăit atunci o viență de coșmar perpetuu. Fiecare se ştia osindit la 
moarte. Fiecare încerca, totodată realist şi delirant de spaimă, toate mij- 
loacele de a scăpa cu vieajă, pentru nu se ştie câtă vreme încă, 

De sigur, azi situația politică și socială sa schimbat. Dar relele de- 
prinderi persistă. Albturi de vechiul antisemitism autohton fundat pe „€x- 
plicaţia prin evrei”, persistă, ecou al fostului bitlerism românesc, dorința 
de n chinui pe evrei, acel dulce sentiment de atotputernicie pe care L-a 

üstat, ani de-a-rindul, ultimul căpitan sau emage Şi cum o asemenea 
dorință este azi neputinciuusă, ea se preschimbă intro neţărmurită ură 
pe care o acivează și teama de a comite impridențe „nedemoeratice”, 

Acest antisemitism de tip recent şi de stil german nici presa, nici 
psihologia sau ştiinţa socială n'au avut încă răgazul de a-l cerceta, semnala 
saw, măcar, percepe. lată pentru ce revista noastră a simţit o tă 
sntisfacțiune cetind manuscrisul nuvelei d-lui Ştefan Enescu, unde, pe lingă 
remarcabile calităţi artistice, se găsea tocmai această problemă atit de 
dramatică şi atit de actuală. Eroul este un evreu oarecare, prins exact în 
momentul cind condamnarea la moarte începe să-şi precizeze sorocul. Au- 
torul ne zugrăvește vieața evreului în „ordinea cea nouă”, unde actul de 

tere se confundă cu cel de deces, unde venirea pe lume are semmnilicație 
de setnință capitală. şi unde doar scadența depinde puţin de hazard. Għidu 
Faibiş inventează mii de mijloace pentru a scăpa de execuți dindu-şi 
vag seama că fiecare succes în supravieţuire nu face decit consolideze 
și Si reinnoiască situaţia lui de candidat la moarte, Şi vieața lui Ghidu 
"aibiş este exact acel cosmar perpetuu de care vorbeam. 

A fost pentru revista noastră un mare prilej de mindrie imtelectuulă 
de a [i putut da, noi cei dintii publicului rominese imaginea ueestui flo 
fără precedent în istorie, antisemitismul de tip hitlerist. Nuvela d-lui Ştefan 
Enesen îl zugrăvește cu o rară măestrie. De-u-lungul unor întimplări ba- 
pale |cetitorul superficial ar putea numi toute necstea: povestea unui cii- 
pitan care „freacă pe un jidănaş) — avem cea mai cumplită tragedie şi 
cea mai apei arap a spiritului omenesc, 

Bănu iindcă în celelalte järi încercate de războiul hitlerist 
oamenii n'an avut incă vreme să se reculeagă pentru # gindi și pricep — 
bănnim că acest aspect mon al antisemitismului n'a fost incă deseris în 
vreo uperă literară din vreo altă țară. Cera ce dublează mindria de care 
vorbeam mai sus, | > 


— 


DUPĂ AMIEZELE CAPITANULUI VON SCH WINDI. 
A doua nuvelă cu „subiect evrrese” publicată in vumărul precedent 


al revistei nu are decit langențial „subicet evreesc“. Tema e alta, tot atit 
de interesantă şi tot atit de urgentă de semnalat. Este problema sufletului 
german, problemă pe care popoarele, incă ameţite de războiul neterminat, 
nu o pricep încă exact, 

„Una din cele mai singeroase erori n fost creditul moral acordat ger- 
manilor, Această oon culpabilă a străbătut trei etape. 

Întii, sa crezut că Hitler și oamenii lui nu-s chiar aşa de feroci cum 
se spune — şi cum vi înşişi se lăndam că sunt. |umărmiuritoarele pamje 
din „Mein Kampf” s din discursurile sefilor erau privite ca exagerări li- 
terare. Şi Statele civilizate, vreme indelungată, au crezui posibil a se com- 
lucra en cel de al treilea Reich. i 

Intro a dona fază a acestei greşeli de judecată, cind adevărata psi- 
hologie a. național-sociatistilor nu mai putea fi tăgăduită de nimeni, se 
socoti legitim a se face o distinețiune între poporul german și conducătorii 
săi. Încă şi uzi gäsim intelectuali englezi, al căror idealism, vrednice de a 
mai bună cauză, îi impinge la o asemene discriminare 

Dar şi această fază este ustăzi depăşită. A rămas o ultimă formă de 


MISCELLANEA ISi 
g 


fabä clemenjä. Este teoria că, Isind npe i : 
udmițind pe de altă parte că poporul k god parta T Ai supa 
totuşi să generalizărm. Nu tot Germanii sunt incurabili răi Mi Mi di "i 
snnt are 3 rip victime decit vinovaţi, ñi, Mulţi din ei 
Acest ultim aspect ul problemei face t i N E 
Lucian Ruga: apărută în precedentul număr a mai, dhion nuvelei, di 
optime pentru ca tvoria creditului acordat germanului „ca individ" să 
poată verosimil funcţiona, Se alege un german liziceşte foarta rasat, de 
naştere nubilă, de educaţie şi cultură aleasă, muzicanti pasionat și, pe dlui. 
supra, înfocat francofil, Pe de altă parte. persaunu care uci Soori eredi 
moral acestui german este o fată tinără, cu suffet delical si pur trăia bint 
departe de uriciunie sărăciei, muzicantă pătimașă şi dinsa, şi, pe deasupra, 
evreică. Toate aceste atribute lue ca creditul acordat de dinsa să fie cel 
mai mare cu punting. Scenele petrecute între ei fac tot mal verosimilii 
oii za „nu toți nemţii sunt la fel”, că există printre ti și pameni ile 
Şi. deodată, întimplarea face ca Monica së asiste În o conversajie 
a acestui Rittmeister von Schwindt cu un camarad al său venit de pe front, 
Conversatie din care află, povestite de el însuși cu seninătate, aproape 
cu veselie, pogromurile aranjate de el în Polonia. 
Talentul autorului consistă din a ne face ncest al doilea aspect al 
toamnei căpitanului german exact tot atit de plauzibil cit fusese şi prima 
ui faţă. După cum, în convorbirile lui cu Monica, păruze sincer întristat 
de ostilitatea tuturora faţă de germani, acum se arăta tot utit de sincer 
împăcat cu sine cind descrie atrocitățile săvârgite de el contra evreilor. 
Nu oroarea Monicăi este reacţiunea cu adevărat intersant, ci reae 
țiunea cetitorului însuși. Căci cetitorul, acum, pricepe. Printr'un viciu con 
genital de conformatie mentală, germanii, tot fără excepție. sant candi- 
dați la acea curioasă situație mentală care în psihologie se numeşte dubli 
perae Un german, oricart, încarnează două personaje. Unul e 
lind, atabil, indatoritor, iubitor de cultură. Celălalt, e germanul politic. 
germanul care ascultă de consemn, care se supune oricărui puvera. Acesta 
din urmă nu judecă, nu discută. Execută: — executii orice. Între aceste 
dnuă ființe. puntea e ruptă. Germanul nu e un om întreg, Nu ponte fi 
lăsat să visele liber. Trebue internat în propriile lui gramje, i acolo si- 
pravegbjat, apoi, cu timpul, tămăduit, Paihjatrii şiiu ce au de făcut in 
ei de dube personalitate. Fi se străduiesc <Ñ leu lu loe cele două 
eu espărțite. 

i sufletul germon mai comportă încă p explicație merlicală, In oh- 
servațiile doctorului Janei revin foarte des cazurile acelor bulnavi mer- 
tali care se refugiază sistematic în ascultare. A porunci esie o conduită 
dificilă şi costisitoare. A te supune e, dimpotrivă, o comportare econo: 
miconsă. Cei ce sufere de un deficit ce forță psihologică îsi toate ufec- 
țiuuile mentale sunt, după Janet, insuficiențe energetice) sau devin ma 
nfaci ai uscultării. sau își petrec ziwa dind porunci pur verbale unor supusi 
imaginari. n 

Esto interesant de npropiat toate aceste ubservaţii clinice de psiho: 
logia germanā și În deochi de exagerärile ei hitleriste. Nu-i neverosimil 
sii credem că toți germanii sufere de un deficit de energie, care se traduce 
fie printro căutare usionată a ascultării pur, fie prin. porunci ieftine 
adresate unor ascultători siguri, unor asenltători in prealabil desarmafi de 
orice posibilităţi de împotrivire, Printre aceştia. evreii, categorie ekr sa: 

uri, categorie inventată ad hoc, are o curiousă inrudire cu ascultătorii 
imaginari ai megalomanilor din ospicăile de bolnavi mentali. i 

Sub o formă mai subtilă şi mai com licată, personalul din ktg 
d-iui Ruga prezintă tocmai aceste partien arități, Ceea ce ne izbeste la 
d-l căpitan von Schwindt este că acțiunile Ini contradictorii sunt executate 
cu admirabilă uşurinţă. Şi sursa acestei facilităţi o vedem bine. inion 
societate germană este organizată pe aceste baze. Ea iocurajeuză ascul- 


152 VIAŢA NOMINEASCĂ 


tare necondiționată, și în acelaşi timp construeşte condiții artificiale de 
poruncire cu efect garantat. O națiune întreagă realizează un fel de trucaj 
psihic perfect asemiinător aceluia aranjat de pacienții doctorului Janet. 
ucă punem toate aceste supoziții în legătură cu faptul bine cunos- 

cut al „complexului de inferioritate” pe care şi Hitler, şi Wilhelm ul H-jea, 
A sarea cel Mare, şi chiar oricare din cetăţenii Reichului il au faţă de 
glezi şi atā de Francezi. st colirmă tot mai ture impresia că Germanii 
sunt un popor nefericit, născut slib şi — nsemenca bolnavilor din ospicii — 
doritor să pară tare, prin trişerii diverse care totdeauna dau, pină la wrm, 
gres, soldindu-se prin lamentabile dezastre, ca infringerea totală din 1309, 
capitularea din 1918 precum zi neceg la care ne pregătim să asistimin 194%. 
Germanul din nuvela d-lui Ruga este un exemplu net de dublă per- 
sonalitate. Contemplarea lui ne mină fără voie spre adevăruri de psihiatrie 
şi spre noţiunea pur clinică de tratament. Datoria naţiunilor unite va fi 
de s lega la loc cele douii personalități care împart și falsifică sufletul 
computrioților căpitanului von Schwinn 
Şi suntem siguri că acest tratament e tocmai acela care se va aplica, 

în cele din urmă, poale de azi. Nu un tratament de ură, ci de vin- 
decaure. Nu germanilor trebue să le facem , it”, că acelora ce vor încerca 
săi insănăteşească, și, în genere, puterilor reparatoni ale organismului 


onicăi, ea are o altă semnificație. Monica, atunci 
cînd află, e cuprinsă de o imensă desaădejde, în cure intră remuşcare, 
desgust de ea Însăși, ciudă de a se fi inselat, sentimentul de trădare înţă 
dle ai săi, şi o neineredere generală faţă de toţi şi toate. Seurt, se sinucide 
(tonte sinuciderile sunt bruset și inopinute), Nu se ştie dacă va scăpa 
Dar puţin importä, Semnificaţia evenimentului e alta. Si ucensta alinge 


Monica, prin averea părinților, prin firea sa sfioasă, prin natura ei 
delicată, prin genul ocupaţiilur sale exclusiv culturale, părea ferită — 


ordine hitleriste. 

Această schiţă a d-lui Lucian Ruga pune in lumină probleme toi 
aşa de actuale ca și nuvela dlui Ștefan m, Am socotit, de aceea, că 
publicarea ci nu putea aştepta. Nu numai că ea nu face „double emploi“ 
cu cealaltă, dar o întăreşte cup problemă complementară, aceea n psiho- 
logici nemţeşti. 

Am socotit că ambele serieri prezintă un caracter de urgență. De 
aceea ne-am grăbit a le publica deodată, cu convingerea că cetitorul va 
avea o impresie nu de repetiție, ci de bogăţie documentară. 

Şi afură de toute acestea, să nu w că, din punctul de vedere al 
propriei noastre tămăduiri morale, problema evreinscă se află în centrul 
terupenticei ce avem de urmat, Nu există medicament mai sigur Pie 
curarea invexderatelor noastre turpitudini morale decit de a ne sili, din răs- 
puteri, să nu mai fim antisemiţi, să ne căsnim a ne convinge că nu există 


MISCELLANEA 185 


evrei, că ci sunt doar o simplă invenţie a propriei noastre slăbiciuni 
ziun cind vom parveni la aceasta, vom fi pr erie oameni Pg pr 
toate ne vor ieşi În plin. In locul odioasei „explicaţii prin evrei”, să incer- 
căm „vindecarea prin evrei”, 

In această ordine de idei, cele două nuvele sunt o dublă binelăca- 
toare contribuțiune. Descrierea unor atrocități, musnere în għetowri, de- 
portări în masă, nu poate imbrăca decit forma minoră a reporiujului, şi 
nici dispune, prin urmare, de acea lorţă persuasivă n literaturii propriu 
zise, unde personajele sunt mai complexe şi situaţiile mai subtile. Tocmai 
fiindcă Ghidu Paihiş uu este un eron, tocmai fiindcă Monica are și grele 
păcate, tocmai fiindcă von Schwind nu este un neim} gros cu trei etaje 
de ceafă —, oroarea noastră în faja injustățiea este mai tenace şi mai på- 
trunzătoare. 

Valoarea educativă gi moralizatoare a literaturii bune esie infinit 
superioară aceleia izvorită din pledoriile explicative ori din dările de 
seamă a edor mai sensaţionale dintre faptele realmente intimplute, 


CU PRIVIRE LA STILUL LUI IBRĂILEANU 


D-i Profesor Mihai Carp, unul din întemeietarii „Vieţii Romineşti”, 
care a trăit în intimiditutea Jui Ibrăileanu yi a colaborat cu cl la condu- 
cerea revisiei, ne trimite următuarele precizări, în legătură cu amumite 
aprecieri apărute de curind în presă si cu felul de a serie a vritieului 
iesean, . 


* 
- ” 


in numärul 9 din 1956 al revistei Jnsemnāri ieşene wm publicat 
un articol intitulat „Stilul lui Ibrăileunu” în care arătam, impoiriva 
părerii unora că „briilconu nu are stil” nu mimai că ucesta are stil, 
ci chiar că, printrun rafinat şi sigur sim} ul artel scrisului, Ibrājlnnu 
u Intrebmințat în fiecare i a lui, stilul anume cerot de felul Înerării 
pe care o prezenta publ Ă 
Nu aş fi revenit acum asupra acestei probleme literare, dacă nn ar 
fi aphrut de curind o bănuială și o explicaţie care cred că nu vorespund 
walhäjii. 
lu Nd. 2 din 19% al Vieții Romineşti, d-l T- Vianu. güsind că 
Ibrăileanu şi-a imbunătățit în scrierile lui din urmă stilul, neingrijit 
mai inainte, îşi exprimă bănuiala că intilnirea eu Paul Zarifopol poale 
să nu fi fost cu totul străină de noua îndrumare . i 
Aceastü presupunere a d-lui T, Vinnu o respinge un recenzent de a 
Torța în No. 2 a) revistei, €x licind că nu lui Paul Zarilopol, ci „iusi 
O. Topirceanu secretarului e redacție al revistei, Viaţa Romincaseā 
se daloreşte grija de formă în ultimele opere ale criticului Ibrăitenru 
Ini realitate, dreptatea ni este nicit de parica dlui T. Vianu. nici 
de partea a rasi revistei Torța. 
Să ne urim. SESIA EN ți 
'e priveşte presupunerea dlui T. Vianu că Ibraileanu ar Îi 
utut n iafldenjat fa sülizaréa lucrărilor sale din ultimul timp de re 
i Zarifopol, s'ar prezenta două ipoteze: rima că a fost iaf u jat 
în chiar alcătuirea stilului și a doua că a fost numai determinant să-$ 
i; i îngrijire scrierile. : 5 ȘT 
e ry pra Eiee rezista nici cetei mai Fim te. anog şi 
cred că nici nu a fost in gindu) unui critic de competența dha d ianu. 
Stilurile celor doi valoroşi critici defuncți sunt aşa de deoe iie, pa 
formația suletleuscă şi rin conecpțiile lie-ure ale lor, încât up! le E 
malist sociolog şi Psiholog) Ibrăileanu, precupat În prims r pă ma 
ondul Iuerărilor sale, nu ar fi putut — chiar dacă nu ar Fi fost ntit c 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vsumal şi ar fi fost lesne infiuențabil — să-şi însuşească nimic din sti- 
ul meticulos şi cum căutat al esteticianului pur Zarifopol, pentru care 
stilul. dacă nu trece pe primul plan, joacă ia orice caz un nil deosebit 
de mare în arta compoziţiei, a ra 2 a pe 

Pentru ca a doua ipoteză să poată fi primită ar trebui să mită 
că Ibrăileanu a început prin a serie versuri, ceea ce implică preocupa- 
sea de stil si deci stilizarea îngrijită şi că, în Evenimentul literar, în 
Lumea NXauă hterară și în alte publicații de pe vremuri cind Paul ari- 
fopol nu apăruse în publicistica romini, Ibrăileanu scrisese şi articole 
din acelea cure cer. îngrijită siilizare. i 5 

Dar evident că insist prea muli asupra unei simple bănueli 
aruncate în treacăt şi cu toată rezerva de câtre d-l Vianu. 

As aven însă alieeva de observat relativ la părerea D-lui T. Vianu 
că Ibraileanu a avut mai înainte un stil neingrijit și că numai in timpul 
din urmă şi-a cultivat stilul. 

Dar peniru asta ar trebui să reproduc aci părți din articolul men 
wblicat în Insemitări tegene, care — probabil — nu a căzut sub ochii 

lui T. Vinny. 

Pentru a nu fumulți paginile acestea, voiu renunța să mai dovedesc 
acum cora ce cred că dovedisem acolo şi voiu atrage numai atenția asu- 
pra faptului că Ibrăileanu se prezintă în publicistica romină sub trei 

afati j: a) ca analist și polemist rece care disencă gi demonstrează: 
D) ca imterpret şi comentator cu sentiment al sufletelor omenești şi al 
unur aspecte din viență; și c) cu poet ereatur de vieuță, 

__ Tn cadrul acestei întreite activităţi, Ibrăileanu întrebuințează un 
stil sobru, rapid — aproape telegrafic —, eliptic, eu idei aruncate su- 
mar, cu ropet voite şi cu ucerer exprimării la strictul necesar 
pentru legătura ideilor, pentru dednejii şi concluzii, atunci cind serie 
ca analisi; el trece oarecum la antipod, întrebuințind un stil at, 
armonios, ovocutiv, cu largă legänare şi cuvinte alese, în paginile lui de 
creăție, atunci cind scrie cn : și inire aceste două extreme, ol vine 
cu un stil deosebit şi de unul şi de celalt, alunei cînd interpretează cu 
sentiment pe un Anatole France, un Thomas Hardy, un Marcel Proust, 
ori cind se gindeste la femeile şi fetele din romanele ni Turghenieif ori 
ale lui Tolstoi, 

Și cum Ibrăileanu a scris întotdeauna in aceste trei domenii în 
același timp, el a avut inceputul carierei ui de scriitor şi pini lu 
sfirsitul ci neeste trei stiluri diferite. 

Cred că ceea ce a făcul pe mulți să rÄmiie cu impresia că Jbrii- 
leanu ma are stil este fupţul că el a seris cel taj mult ca analist, cu 
istoric literar yi ca polemist, — așa că aceşti uri ni lui păstrează 
mai vie amințirea stilului rapid, dur, sacadat al scrierilor de unaliză 
si polemică. 

Dacă a trebuit să fie influențat în activitaten lui literară — și cine 
a señpat vreodati de influente? —, apoi e destul să ne gindim la faptul 
că Ibrăileanu a cetit cu dragoste și cu spirit critic o bună parte din 
marii setiitori |in deosebi poeți, art f eritici șa filosofi) ni tumit, 
care iau putut fi îndrumători. lar dacă nu-i de ajuns utita, apoi să 
ne gindim și la acera că Ibrăileanu n trados în tinerețe romanu Bel-Ami 
al Iui Maupassant şi ered că nimeni nu va spune că aceasta nu n fort o 
ucenicie temeinică, o practică indelungat şi susținută de stilizare. Dar 
asia Sa întimplat acam peste 40 de nni, asa că criticul şi sufletul de 
mai tirziu al Vieţii Romineşti nu avea de învăţat utilizarea nici din 
sugestiile îmi Paul Zarifopol. bici ain corecturile lui G. Topirceanu, 
stilisti, de sigur, foarte grijulii. 

De fapt, serisul Imi Ibrăileanu n'a avut, pină la un timp, um stil 
meingrijit, dar dela o vreme înainte un stil ingrijit, ci toate cele trei 
feluri de stil ale Imi (din care numai onu) ar putea fare impresia de 


“tările receuzentului dela Torța că „grija de formă din ultimele 


MISCELLANEA 135 


xg s apan ingrijit) au tirculat în acelaşi timp, dela inceputul caer 
ui Fterare pină la incheierea ei, potrivit domeniului in care seria. 
a 
“ * 
in urma celor arătate aci, îmi rămine putin de spus lapt de rela 


opere alo 


criticului Ibrăileanu se datareşte Tui G. Vopirceamu pt secrotarului de 


redacție ul renistel”. 

Las ln o parte laptul că receuzentul defii Forța admite frà distu- 
ție părerea d-lui T, Vianu că Ibrăileanu p avut mai mainte un stil 
scazut si că numai spre sfirsitul] nctiviţăţii lui publicistica şi-n „las 

st 

In parantez și pentru n nu da loc lu discuții inutile, trebue si 
spun că este cu neputinţă ca un autor, scriind atita timp şi atit do 
mult, să nu-și înbunătățenacă cu vremea scrisul din toate punctele de 
vedere. Astfel de progrese au loc în toate domeniile, şi Ibrăileanu n tre- 
buni să se «upue legii generale, 

__ Dar semitan) îşi pertecţionează stilul adu, Şi aceasta o faco 
diutrun indemu care vine dinăuniru, din sufletul fui, nu dio natură, 
și stanci pertecuonutea se [face treptat şi pe nesimţite, nu dintrodată 
și ior. 

Deci nude această imbunătăţire oarecum fatal a stõhphui Iui 
Ibrăileanu vorbim aci. 

Dar chiat explicaţia recenzentului dela Torța „e o greşeală” — 
cum spune el «d-lui F. Vianu — cu tonto că relatarea lui yi soena pedati 
de el nu contestăm că ur fi deplin vărute, 

Negreşii că asupra unor scăpări din vedere — repetiții, cacofonti, 
asenanţe neplăcute, cuvinte mai puțin potrivite, ete. — an putul atrag" 
atenţia lui Ibrăileanu cei doi colaboratori din redacția Vieţii Rominești. 
Si de sigur că, atunci cind le recunoștea dreptatea, Ibrăileanu julia 
la carectură neajunsurile semnalate, 

Dar asta nu reprezintă „noua indrumare” de care vorbeşte D-4 
T. Vianu şi la care erede că räspunde recenzentul dela Torpa, : 

Stilizarea este nn tot unitar, ca expresie a untul anumit fond, Eni 
poute varia, la acelaşi individ, împreună cu fondul, ou cart, «le altfel, 
se contopeşte. Fără să mai repetăm muli citata formulă a lui Buffon. 
tebuc-så rocuncaşiem că stilul unui scriitor nu-l poate schimba wu altul 
prin înlăturarea unor scăpări din vedere ori neglijenţe. Practic vorbind 
pentru ca cel doi tineri prieteni ai lui Ibrăileanu să Fi contribuit Ja 
trova îndurare“ a stilului marelui critic. ar fi trebuit cu Ibrăileanu 
in wma uieetațilur, e să fi luat n jar iai, ement să-l k sa 
idim mem — topind bijuteria spre a o relace in alta dora 
aduc la ipar în alt ietale cu acelaşi fond, dar cu nlt stil. Așa Ceva 
insă cred că nu sa intimplat vreodată, A M 

Cu înlăturarea negltjentelor de stil notat cu rosu pt marrin 
corecturilor în spalturi nu se putea produce n evoluţie, o -noui le ra 
mare“ in stilul lui Ibriileanu, — iar cete două afirmaţii care su pret 
acest articol, gresite amindonă. stau si pe plumuri deosebite 


» 


NICANOR & (n 


RECENZII 


G. CALINESCU: Istoria literaturii romine, Compendiu. 
Bucureşti. „Naţionala-Mecu” S. A., 1945. 


Istorie a literaturii romine sunt 
citeva lămuriri care merită a fi subliniate. Volumul de fajã, anunțat din 
1941. a întizziat din cauza piedecilor puse de trecutul 


editura Fundaţiei pentru literatură şi artă. Nu scuteşie prin urmare de 

a stau scos de acolo) biografiile, ere de istorie 

a proporționu 

valorile şi a stabili à pus în rd per 
numai ceeace este realmente valabil artisticeşte, . 

Sa adus autorului învinuirea de subiectivitate. La cele mai multe 
cazuri era vorba doar «de o neințelegere a noțiunii. „Subiectivitutea mu 
inseamnă sentinţă arbitrară. Kant, oricit de speculativ în Estetica lui, 
a putut observa cu fineţă că verdictul estetic (neconceptual prat deliniție 
şi deci particular) age 33 o ji entre ata» (nu însă uni 
tate absolută ca în j ățile logice) care constă în valabilitatea "n 


tească a judecății, în faptul adică de a fi primită de opinia i 
H ratificaik de ră Criticul e subiectiv “dat a arestat în subiectul lui. 


ci în relație continuă cu alte subiecte, şi tocmai această contemporanei- 
tate a reacţiunii în felurite subiecte constitue obiectivitatea criticii n>- 

ritik Uricilskraft Kant afirmă precis: „Jude- 
cata de gust nu este o dică logică, ci o judecată 
estetică: coea ce inseamnă că fundamentul său nu poate fi decit subiec- 
tiv”. Poate [i intemeigtă acuzarea cri subiectiv”, în înțeles kantian 
de „rea credință”? Motivarea obiectivă face cu neputinţă un asemenea 
abuz, căci, după Kant, » l e facultatea l 
mod desinteresat”, In fon 
şi nu o dovedire a lui). ? 

În privinţa ra 


scriitorului cu vieața, poziţia d-lui G. 
Călinescu e aceaste: „Autorul ca om trebue să aibă idei și atitudini şi 
săi je trăiască intens.. Condiţia este ca vicața să se subordoneze crea- 
tunti.. Lupta în stradă şi șederea în turnul de fildeş sunt momente 
succesive Ă obligatorii, nicidecum antinotmice... Momentul prim e nece- 
sar. inchiderea în turn, aceea reprezintă faza artistică”. În critică insă 
chestiunea e mai grea: „Ca om politie nu poti fi critic- ca critic nu 
poți fi om politic. Aceste două jpostaze se separă. De sigur a om 
poute [i şi una şi alta pe rind, te fi adversar politie al autorului, și 
udmirator al artei lui literare“. astfel de discriminări se înțelege că 
orice panisin din partea istoricului literar este înlăturată. A 

storia literaturii romine “de d-l G. Călinescu este întiia analiză 
deplină a fenomenului literar dela ivirea lui 


de luptat nu ni- ; 


amănunțită şi ruminesc 
Pentru împlinirea ei. autorul a avut 


şi pină în prezent, 


RECENZII 


187 


mii cu cantitatea materiei, adesea inaccesibilă, ingrată, risipită, ci si 

i ra ruse Po - - grata, risipitä, 

e anume dpinie creată asuprä-i, vidă dar rezistentă, Propunerea S 
sau detronarea idolilor, blindă 


i t» chibzuită, a putut să ă i 
de revoluționară, incit vedem ridicole slorjări he a ' eeramina. faptele 


-cu nişte ochi mai atenţi. Intreprinderea a dus la erori ce vorbesc inde- 


ajuns despre presupusa probitate a colaboratorilor. Li inä 
z m ae oii „ Lite 
începe în aceste inutile noi istorii cu Vasile Cirlova pe Jia apararea 
niciun rind lui C. A. Rosetti, Anton Panu, Costache Stamati, Cezar 
Boliac, Andrei Muresanu, Al. Sihleanu, AL Depăriţeunn, Gr. H. Grandea. 
Chiar lon Ghica este ocolit. Asemenea greşeli nu face d-l Călinescu. 
Dimpotrivă, se acordă acum un loc în istorie lui Jon Codru Drăgușunu, 
numai ya istrat în ediția mare, din cauza lipsei unei ediții critice a 
Peregrinului Transilvan, operă atit de greu, dacă nu chiar imposibilă de 
taipa Dar sunt seriitori mai mărunți, uşor de trecut cu rom, cita- 
totuşi pentru cine urmăreşte, îndreptățind o tradiţie. Filiaţiile. Cara- 
ge a gustat pe Dionisie Felesiarhul, în Bacovia se regăsesc w mele lui 
u lonescu, în Pillat vestigiile lui Stamati. Există apoi o sumă de 
teme (ca accea a caducităţii lucrurilor omenesti) ce se pot cânta În 
Invăţăturite Imi Neagoe, în Divanul lui Cantemir, în poemul lui Miron 
Costin, în versurile lui C. D. Aricescu. Pentru un străin, relevarea unor 
astfel] de motive, începind cu 1650, dă certitudinea de adevărată vechime 
şi de neinireruptă continuitate întrun domeniu citeodată contestat. Şi nu 
asupra amănuntelor am vrea să insistăm. Cetiţi celelalte istorii literare 
romine şi faceţi comparația. Acolo meschinărie, polemică postumă cu 
scriitorii, mici procese, teama de a impune şi legitima. Aci comprehen- 
sinne, admitere în sensul cei mai larg, incadrare în serii istorice, agera- 
rea pe plan universal. Avem un Fminescu, un Creangă, un Caragiale, un 
Macedonski, un Rebreanu, un Sadoveanu, un Arghezi Işi încă mulţi alții). 


- Şi din niciun alt istoric nu reiese cu mai mullă tărie, cu mai puternică 


convingere, realitatea lor, ca din Istoria d-lui G. Călinescu, 

Dar cum explică” d-l G. Călinescu, cure este secretul artei de n 
instrui asuprá frumosului? Răspunsul nu e la indemina oricui. D. G. 
Călinescu este un intuitiv (cu o intuiție imediată, plurivarentă și sigură), 
un artist cu o mare putere de plasticizare, un usociațianest petulant, [)-sa 
„vede“ dinir'odatà printrun soiu de divinajie mistică, yocație de a desci- 
Īra alchemic hicroglifele, are o uimitoare apercepjie şi o ine purabilă 
forţă de a sugera prin coresporulențe descoperite simullan, o exirsordi- 
nară capacitate de a da singe imaginitur. Cu un mimetism superior, el 
cîntă pe toate gamele, percepe toate tonurile şi posedă o atit de bogată 
mină de sensaţii incit adesea pare, ca si Proust, imposibil de urmärit. 
Viziunea eseatologicului şi a vielicului, a voliptosului şi a deliciu- 
lui gastric, a somptuosului și a bieraticului, a fabulosului şi a pitorescn 
lui, a trşsteţii sentimentale ori metafizice, a pără imarii şi a azurului, a 
vulgarului şi anlicului, a ridicului și a subimului, a diafonului și a 
monstruosului sunt la el hohotitoare, Marile idei care le serate mai 
totdeauna în relief sunt acelea care evocă misterul germinaţiei materiei 
cosmica precum şi acela al desagregării ei, rotația periodică a fenomene- 
lor, stilurile arhitecturale ca întrupări de imaginafti grandioase, stilu 
fadică conduitele) sentimentele (romantismul nu este un curent, ci © 
dispoziție eternă a spiritului), beţia geolugicului, marile aglomerări de 
animale. Omul mai are de ascinenca o memorie complexă și un rafina- 
uluitor. La Sadoveanu, de pildă, se notează bogăția 
in vint din povestiri dindu-se o listă completi. Scriitorul vorbeşte de 
„arşi, mistreți. cerbi, capre negre, cdcoşi de munte, terunci,. ropii. 
spîreaciu, potirnichi, prepelițe, sitar, becaţine, puhoeri, napgili, rațe, 
lişite, giște, giliți, lebede şi de raci, chişcari, crapi, prinși Iarna pa 
copei în cantități așa mari încit „loșgăiau viermuind”. de pesti gâtiți în 
felurite chipuri“. D. G. Călinescu este cu deosebire sensibil la reg A 
mia scriitorului care „reface în Moldova de azi Olanda pictorilor de 
acum cîteva secole cu oameni în sdrenje umflindu-se cu vin şi contem- 


ment al simțurilor, 


159 VIAȚA ROMINFASCĂ 


pling cu uchi lacomi Mmari bucăţi de cãrnuri fripte, Olanda ure yt RECENZU as 
de vin şi a sn or de ar mepia puas cu 4 și pes Că S 
pescu are o adevărată vocaţie a urilor, a arumelur şi a esenţelor pină in prezent, Aci criticul igi ali 

in şi mirosul ac iti i tr si di Călinescu v ii ; 
un degustätor cu, palatul, fin şi miren erior pe eare T Spune dta) igi verlich, eche mai, laret pete. ucr și carior 
dată substanța cit ş imbajul fiecărui seri p 3 ti u, după un contaci indelung cu literaturile pa vi Zi tă 


apoi cu mijloace imprumutate din registrul lui p cial cu literatura italiană pe care a cunoscut-o i i - 
(ca să däm o pildă), Cm ji ir pc ag benas al, e scu Sa ținut departe de atmosfera culturalizantă de ie ră, app 
man sc născocoară, Nin, mincat gtirigoat, ae a urma pe cineva, Numai în felul acesta a putut să diac ere in idea 


Tiganii sunt ciuhoşi, sunt dirdale, se cororăsc, ii c tura romină lucruri cu totul noi punind atei pere, 
bor, lulot, se lolăese. strigă hoba, Ear arie: aie dela, tinerii k scriitorilor şi prospeţime în intuiție. E amd aa igiena pres alia 
imlibavese, ciocoii se ciocoinijese. se ci ibese, sufletele bujdese pe grio: - Taine cind a scris încă viabila Histoire de tu littérature anglaise „i 
iadului, ete. Acest mol de a înlățișa jexicul poetului e mai mult veri pentru Taine literatura engleză a servit doar ca material pentru rd 
die decit orice explicații lingvistice savante şi el sugerează nu numai in- rea unor principii: Pentru d-i Călinescu literatura romină primey mi a 
venția poetului {in filologie, enormă), dar și talentul lui de a închipui unei spirtuulităţi, care prin vechimea, adincimea şi varietatea pă y i 
o masă de oameni de o ntigänie maximă - : dreptăţeşte existența unui popor. Și din acest punct de vedere opera sa 

Nici darul de a învia prin altfel de considerații (decit cele ti reprezintă un act de patriotism pur, i : 
ințifiee”) un material mort, sau tratat ca atare, nu e de disprețuit. 
jectura silnică a cronicii lui Stoica Ludescu, istoricul literar înregistrează 
un necaz tragicomic ul hui Gligorageu Voa; hilariant:. „şi lui încă 
trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un cocon ce avea, foarte rău, 
și lăcea grozăvii multe, că era mic înfăşurat, iar el sărea cu unul de 30 
de uni. şi tot sbiera și fipa ba cmi, pină-şi dedea duhul". Un singur 
citat ilustrează, de multe ori, întreaza mentalitate (în privința scrisului 
cn şi în aceea a concepției despre artăt-n scriitorului. Fraza lui Gr. Lăcu- 
stoanul sună (după o tăiclură) aşa: „Căpitanul Fărcăşaau, cure nu 
ştiu ce bilbiia din gură cu ofițerii, mă întorc la dinsul şi îi zic: Ascultă 
domnule căpitan, dacă vei tudräsni să vorbeşti o vorbă de psemenea 
propagandă, mă jur pe onoare că iti trăsnesc creierii În minut!™- 

timi istorici literari au imbrăţisat istoria literaturii remine dela 

origini pină în prezent (de fapt numai Nicolae Iorgu, dar cu mari lacune 
în privința literaturii contemporane). D-l Călinescu n cetit opivape sall 
absolut tot. Pe cînd alţii dau simple şi naive eronologii, jar a tii se inio- 
a brate cite trei pentru a pleca dela Cirlova şi a ajunge la Macedonski. 
d. Călinescu a parcurs într'un timp record literatura. dein scrisoarea lui 
Neneşu pini la ultima poezie apărută în revistă. Şi de acum încolo, 
după cum vieaja şi operu lui Eminescu, după cum vitaja şi opera lvi 
lon Creangă sunt nişte subivete epuizate. dameniul istorici literaturii 
romine este secat. Literatura romina va mti creşte în volum, pină în 
momentul actuul ea rămine cea din 4-1 G. Călinescu, Ca şi serterile 
despre civilizaţia Bizanțului ale Iti Dichi, ca și acelea ale lui Burkhard 
despre Renastere, Istoria literaturii somine este definitivă. 

Această carte va prilejui de sigur noi şi clocotitoare discuţii. Poe 


mo 


Al. PIRU 


jp -o 


D. D. ROSC 4: Puncte de Sprijin. Editura „ Vara", Sibiu, 
1945, pag. 264. 


i Am serie în Ne, 11—12, An. TA al revistei Transilvania eiteva esi 
vinte despre cartea d-lui prof. D. D. Roşca iuiitulată „Linii si Figuri” 
a S pa cu caracter general, făcute in acel loc, privitoare la stilul, 
nodul cum inţelege să trateze «i-l prof. D, D. Roşca anumite probleme 
“şi chiar la caracterul sau genul problemelor pe care imțolege să le în 
în discuție autorul, rămin valabile şi pentru opera atit de sugestiv si 
semnificativ intitulată „Puncte de sprijin”, Comsideraținnile, pujine st 
sumare, făcute acolo nean fost confirmate de atunci nu numal de oca de 
« doua operă, cea cu titlul de mai sus, că şi de conferințele pe care d-s 
je-u desvoltat în Sibiu în cadrul Astrei, despre Simion Bărnuţiu şi În 
cadrul bxtensiunii Universitare, despre „Spiritul mediterunian”. 

Este cunoscută lupta pe cure o duce autorul ucestei cărţi, cu con 
viagere statornică și combativitate de temut, pentru inseăunurra la locul 
de cinste cuvenit valurilor intelectuale. dublate de cele afective, <ingurele 
care caracterizează cu adevărat pe om- Această stăruință a d-imi I). D. Roges 
trebue remarcată şi subliniată cu elogiu. Nicio ocazie ni este scăpată 
de d-sa şi orice prilej este bine venit pentru a pleda o rauză atit de 
înaltă si de nobil, 

D- D, 


D. Roşca este un credincios funalie, un partizan declarat 


tul căruia i su sărit placheta, romancierul căruia i sa lăsat la o parte şi un temerar luptător pentru primatul spiritualul si pentru vablu ie 
un volum, criticul căruia nu îi Sau recunoscut vederile în intregime, desi valori veşnice (vezi articolul valori veșnice din operi eu titlul de mw 
autorul e îndreptat mai mult spre cumstrueție decit apre negare ori sus) şi în această lumină trebue văzută întreagă opora D-ale, 

simplificare, va ctnite strigăte de protest, De aceea credem uti „Puncte de sprijin” este o carte plină de sevä, mai plină deert 
că Istoria cuprinde, [aţă de atitea altele, un procent n sora, el precedenti, mai personal yi mai înehegită. Apariția ti dupi 
drepist, Unii vor da singuri, prin creație, prilejul de a comoleta, îm edi- Linii si figuri este perfecit indreptățită si elocventă. Analiza pătrnnză- 
tiile ulterioare. E ec raio insă pentre obiectivitatea istoricului că toan» stilul personal, corziunea si valoarea obiectinnilor, precum și tonul 
dola murea istorie din 1941 ln acest compendiu, nn sau făcut modificări de fină ironie şi de aspră mustrare dau lecturii acestei clirți sutisfucţiu 


Prea puțini d acol t . pte unei descoperiri- i E - | 
Er Al pane) a CE e eul i iar lianen, Ae rute hre Ar pre sä amintim şi chiar sa sarii puțin usnpeu fiecărui 
iiți în decurs de patru ani au fost introduși Unul este Mihai Bencine capitol al cărții de pers e vorba, pentru A woe și dozei oa a) hu 
eli imitri i iH "aracțerizăre genere operei, care au fost spuse pini act * j 

celalalt Dimitrie Stelaru. Și accylin sumi încă în plină petititate. ojuda; fiindcă Du S vermiie. spafiul şi finde nu socotim absolut necesar, 


Oricare capitol al cărții, se cu aie ateri argumento penne a i 
i i "i Mi ilului, Valuri vasnico H Ideat de Y : 
cure şi-l consacră citează doar citeva păreri despre „partie lui Se a coe span Ă mn sri Mitat utilutui, NA Gia in nrimnl ilin neiste trei capitole 
că e „cunoscut mai muli ca biograf și romancier", îndoială. Vieaf autorul apără cu înverşunntă pasiune şi cu o temeinică şi sulidă convin 
lui Mihail Eminescu şi Enigma Otiliei sunt cărţile Imi esenţiale, dar mi sere primatul „inntilului” al gratuitului, care trebue să stea în fruntea 
mai puţin interesantă nj se pare Istoria literaturii romine dela ori scării de valori; In al doilea, arată ce plină «e. ronde şi ce staturmică este 
convingerea că. valorile vesnice” CAJ Adevărul, Dreptatea, Binele si 


190 4 VIAŢA MOMINEASCĂ 


Dreptul de a- ästra individualitatea etnică și irituală sunt unice | 
pre iv şi fra n nu relative, parținie și mu tiple sau specilice. Act 
ste valori sunt rale, veşnice, fiindcă „se impun cu ev nții con- 
siringătoare tuturor conştiințelor” pag. 67, Nu există deci decit o ară. 
dreptate, un singur adevăr cte. care pat fi acceptate de orice minte libe 
cugetäioare, fè A s 
In ool de-al treilea capitol, Ideal de vieaţă, autorul Îşi mă 
credința că, criza ce b de ordin spiritual şi P 
“în primul rind și numai 
De aceea autorul declară 
științei insului uman alta 
Pe tonte”, orientarea care nu poate fi realizată recit = 
radicală a i iei de valori acceptată azi de majoritatea contimpora- k 
nitor noştri” p 
Iitlurilė acestor două capitole: Interesant tineret ardelean şi Teme- 
juri filosofice ale ideii naţionale arată, mai departe, singure, că preocu- 
pările autorului nu sunt străine de realitatea înconjurătoare, Cu toate 
că e vorba de preocupări prin excelență filosolics în rindul lor san 
incolonat organic şi solidar Şi m pa g de actualitate care se pretează 
la discuţii filosalice, Se dă în felul acesta o grăitoare ildä celor ce susțin 
că rostul filosofiei e un fel de 


„ineurcă-lume” şi că legălura ci cu i- 
intea e nulă. 

In capitolul Nevtomism și neotomişti, care e şi cel mai întins, se 
vădeşte spiritul eritic şi talentul de polemist al autorului manifestat încă 
acum 20 de uni, Căci, în bună parte capitolul amintit îl constitue cinei 
„Serisori din Paris”, trimise revistei „Viaţa Wominească” intre 
1024 —1927, 

Cetin umeare capital al cărții — deşi independent fiecare, se poate 
uşor păsi firul myu care le-a legat intro unitate — ai impresia vie că 
„torul lămureşte problema pe drum, în cursul tratării, împreună cui 
tine. Discutind, autorul lămurește, precizează, subliniază, revine tru 
de d-sa. Aceasta îţi sporeşte încrederea în judecata şi logica oru 
a nu lăsa nicio portiță răstălmăcirilor Jenaturări sensul clor spuse 
lui. făcindu-te să fii mai atent la stil uneori, decit ja conținut. Satis- 
facţia reconfortantă pe care ti-o dă lectura acestei cărţi te face so par- 
curgi taoa şi s'o guṣti ca pe o bunătate la cure nu poji ajunge în fie- 
care zi. 

rebue să amintim apoi şi condiţiile tehnice, de peridentală ete- 
ganţă, în care ambele lucrări an fost prezentate publicului. 


DUMITRU SALADE 


anti 


D. CORBEA, Poezii, Editura „Seinteia”, Buc. 1945. 


— cum ni-l prezintă editura — Dumitru Corbea, 
diviziei Tudor Vladimirescu. în care calit 
a publicat o culegere, de reportaje de războiu din prima linie intitulate 
Scrisori de pe front, îşi retipăreşte în această plachetă o parte din ver- 
surile apărute anterior în volumele Singe de țăran (1956), Rizboiu gs 
şi Nu alnt ctniärej de stele (1940). è 

_ Poeziile, scrise pe un ton simplu, aspiră la popularitate, Luindu-şi 
motivele din suferinţ iopo ui, ant vrea să ile înapoieze cù În 
demnuri lu revoltă. D4 Dumitru Corbea vibrează sincer de durerile ce 
lor mulți cu care e înfrățit prin naștere. Dar un lucru, D-sa pare mii 
un proletar inteleetuul suferind de nedreptăţile unei clase de care sa În 
străinat prin desrădăcinare. Vorbele sale, oricit de neprefăcute. sunt ale 
unui artist cult, mn comunică direct țărănimii, Ne Indoim că versuri cai 


Poetul „ăran” 
corespondent de răzhuiu al 


RECENZH 194 


Sint sulahorul gindurilor de mine, 

Pentru dreptuie și pentru pine 

Stau sgribulit la luminare i 
por din zare altă zare.. 

n bezne, ca "nitro nuapte de "nviere, Ş 

Sufletul bolnav lumină cere — 


vor fi înţelese de săteni. „Salahorul gindurilor”, scoate din zare 
zare”, „sufletul bolnav care cere lumină”, pă d pentru popor mr 
imagini intraductibile, un limbaj închis, ce i se refuză, De aceea pe he- 
drept poetul a fost declarat „otrăvitor de suflete” și semnalat poliţiei 
de siguranță în turburele regimuri, însă, pentru intelectuali sau Arani, 

miile d-lui Dumitru Corben nu un sens, Ele se încadrează alturi a ace- 

ale lui Barbu Sdlaculu, Eugen Relgis. Leon Feraru şi Stelian Constantin 
în „poezia profesiunilor cintind asuprirea iobagului de către ciocoiw, 
suferințele muncii de rob, amintirile unei copilării chinuite precum şi 
speranța unei zile mai bune ca versurile program: 


Sint potul premergător 

Asprului cintec de tractor 

or grelelor marşuri prin țura 
reculi prin singe și pară. 

Istoria zilelor care Aa 

Creste în singe din plin: 

Jar trupul mi-l simt uriaş — 

Coş de uzină În oraş. 


Inst lat de o nouă civilima 3 de o religie nouă, cărura persoval 

ul li se dărueşte din plin, dA Dumitru Corbea merită la noi, unde 
putzin pentru poat a fost sistematice şi cu groază ocolită, recinoayteren 
intiinlui impuls de a constitui o lirică deocamdată exprimind tumai 
ideolurile sociale ale țărănimii intrun stil incomplet adecvat, 


AL PIRU 


ALEXANDRU MACEDONSKI, Opere, vol, ML, Nuvele, 
Schițe şi Povestiri, ediție critică cu studii introductive, note și 
variante de Tudor Vianu, Buc, Fundaţia pentru Literatură şi 
Ariñ, 1944. 


Nici acest de ul treilea volume miei celelalte tomuri anterioare în 
ciuda comentariilor și a binemeritatelor elogii, ny > au bucurat până acum 
de niciun fel de discuţie serioasă în latura pur tehnică. In direcţia 
Mucedonski, recenzenții competenți par a lipsi in cea mal mare parte 
colaborarea dintre editor si critic intirziinăd tot moi mult să se produch 
Prin factura sa eruditá, prin diversitates si ineditul obiectivelor sale, 
ediția de faţă aves nevoie în primul rind de o confruntare. eng SA 
încercările anterjoart, informaţia editorului indemnind in aenant =p 
la. eventuale curecțiuni eru cumpletări. În realitate: nu șa, atreprini 
aproape nimic in accent sens, CUmAŞIOrCA 0 erti Ini Macedonis i cre A 
imd vămină tot atit de lucunară, pier ugi în generalitalea eseistici 

tir 


ii i z sotii a pronti müccdonskiene. citeva 

a e, Ac apa ea groapă fi decit utile, țotul constituind Age 

i ä i so investigatie ceva mai vasta 
contribuţie documentară. desprinsă dintro ; 

` $ i i re a poetului, i 

fundată pe o altă perper țivă a întregit ú psi eioiui aop Vianu sta 

destulă consecvență CW- 

1902), singura culegere 


aspirat de loc la inte ralitote. 
totodată şi o serie de 


rinsul şi mai ales ordinea C 
Se proză făcută de poct volumul de 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


"Dacă netipărirea romanului Thalassa este perlect explicabilă, prin 
economia inițială n volumului, jar producția de tinereţe (în parte umin- 
tită la p IX—X) poate fi eventual îndepărtată dintro ediție substan- 
țială, nerceditarea a două lucrări din epoca de maturitate ne apare mat 
puțin moţixată. Este vorba de schitele: După perdele (Revista literară, 
1 Nocmvrie 1885, p. 621—624; p g icaiă în Romin literar, April-—-Mai 

Li 


n'a fost cunoscută nici colaborarea din 1896 a lui Macedonski la Adevărul 
ilustrat, de sub direcția lvi C- Mille. Ca și la Traian Demetrescu, poetul 
retipărește în acest loc un är de opt schije şi nuvele, 

Nu este locul unor referințe mat precist, după cum mi ne pare 
de lor indicată nici completarda amănunțită a tuturor notelor intovărăsi- 


Ne oprim aci, deşi dovezile “ar putee inmulji, amintind totodată 

că trimiterile la volumele Albine de aur (Bucs Ed. „Viaţa Romin e 
f. a} si Năluei din pechime (Poput alese”, Buc. Cartea Rom, f a) au 
n același timp, trebucse notate şi cele 

citeva traduceri din Vestea („Ceasca spari“ după Eugène Guinot. „Cel 
de pe urmă dintre Abenceraji”, ete.), trecute în generat cu vederea, suš- 


aproape toate coloanele. Să mai amintim — În treacăt — că, în Adeverul 
ilustrat (16 Sept. 1590) poate fi găsită o uMă schiţă („Baronul Banffy”), 
iu deajuns de F tarandi, iscaliii. „Mocedo“, care ar ridica problems uni 
evniuale atribuţii. In Cartea de Aur (p. 11) intilnim de asementa cita e, 
printre operele lwi Macedonski şi alte dout lucrări. cn totul nemen {ionat 
de biografia poetului... y J! 

Cu gen am putea spune cărui gen aparțin bucăţile Formele şi 
Un benețiciu izvorul èste cu totul sumar), obecurul „Diseipol”, nutor 
sl introducerii volumului, nedind în această privinţă niciun fel de preci- 
zine, Problema rămine deschisă. între materialul produs de d-l Tudor 
Vianu îndemninil meren la aprofundări, precum şi ln mici coreețiuni, de 
care o Încrare de erudiție are atit de multă nevoie. Perfectibilă în Înturn 
strict documentari, completată cu schițele dnintite, intregită cu romans 
Thalasaa şi proiuciia de tinereţe, ediția d-lui Tudor Viunn reprezintă 
deocamdată cel mai serios punct de plecare În cercetarea metodică i 
nruzei macedonekiene. În jungla deasa a operelor poetului. d-i Tudor 
Vianu a iñiat de pe acum uo număr de poleci luminoase, din oe mai 
folositonre. Pentru viitorul monogralist al hui Macedonski acest fapi este 
de o importanță deosebită... 


ADRIAN MARINO 


RECENZII 


193 


1945. |. RAICIU, Din problemele democrației, Forum. Buc.. 


Prezentul volum cuprinde o serie d i i 
Q E e articole seris» îi i 
aps ii pe 4 ed poan D Alege şi Cuvintul re Su Aaa gara 
numai role sunt bune care ar put wri- 
naa ms rior Amar e Din atest punct de vedere pe a K E De A E uri 
ET aT Dt aa adi ASR tie i ca 
S nu li mg de gravitate SEa i i my e T 
i in modul in care autorul diseută citeva problemet les- 
mai numere or despre democraţie. Aceasta nu e altceva decit ag Brees 
de aa nt as ma ca scop autodeterminarea, Produs natural al 
e i și pogras ui uman, nocrajia esie o tehnică juridică menită 
= an pina exploatarea omului de către om printrun control perma- 
apra organelor puterii în Stat. In democraţia reală ordinea și 
oi ea juridică trebue să meargă minä'n mină cu libertatea indi- 


În patru capitole [Intre democrație și dictatu i 
tuțianale, Portrete politice, p ioii mia ia ]. y prie net ed ipara 
toate faptele care au urmat crizei economice din 1930 în Europo şi in 

minia, Atunci da pus În not cu putere problema apärñrii sieiemnuhas 
nostru democratic de infiltrøția fascismului. Care n fost în acea vreme 
atitudinea intelectualilor? Unii au luat o atitudine potrivnică fermā (şi 
dib Racia a ton pire a) alții, din contra. au trădat. Insă masele 
sau lisat, cit în chip cu totu i imi š, 
p ate de doctrinei totalitare, p l incidental, pină in 19385 
L nien autorului mu a fost, evident, publicind aceas 
fixeze „© dată” idealurilor lui democratice. Na pe: aa bn a 
pai Raiciu de asemenea calcule. Cu privire In actualitatea probleme- 
„me întrebăm totuşi dacă iluziile au fost În intregime evitate. Ahe 
probleme cu mult mai grave și care depăşesc aproape complet soluțiile 
oferite între 190—1936 se impun momentului, Constitutia din 1925, la 
care am revenit, cată să fie adaptată şi lărgită, cea din 1958 cu suita 
ei de decrete legi de pînă la 25 August 1944 trebue abolită în toată 
extensitatea ci. ri reforme în privinţa raporturilor dintre clasele so- 
cialo precum și în ceea ce priveşte repartiția bunurilor se cer tafiiptuite 
de u tā. In primul rind lupta se dă pentru totala modificare a așa 
zisului nostru stat agrar. D-i L Raiciu participă — ceea ce e lăudubil — 
la toate aceste frămintări ale zilei (de curind am inregistrat adeziunea 
sa — împreună cu un grup de intelectuali — la mişcarea F. N. D.) 

Din problemele democraţiei este un documentar interesant si de o 
valoare istorică inegalabilă care stă ca o mărturie certă pentru un regim 
ile care am avut răgazul să ne bucurăm și noi. Invinuirea de „comunist 
adusă ziaristului care. între 1930—1936, a fost d-l I Raiciu, ni se pure 
însă astăzi naivă. Căci în absolut niciun articol (din cele alese, şi nu ştim 
dacă în gazete au fost mai multe), dA 1. Baiciu ou vorbeşte despre 
stările de lucruri din U. R. $. S. Nicio aluzie oricit de puțin tran- 
spite ia pomes vecinului nostru de ieri, aliatul de azi. Peste tot e 

ată ca pildă de ordine democratică Franja, wdată D, S. A. şi niciodmii 
Rusia. Democratismul autorului, fără să cadă în diletantism, a fost mai 
mult teoretic, combativ cind era nevoie, dar totdeauna constitutionalisi 
re mot, ră D-l L Raicu nu a fost niciodatii pentr „revizuiri“, el au 

decit stricta și efectiva aplicare n legilor npuniud pe drept cu 
vint un categoric veto oricărui „pronunciamento, „met de guvernari” sau 

foarte des tunul adevărat al desbaterilor și nu ne puiem oprt 
a cila acetè rinduri atit de vii prin adevărul lor: 

§ ün cu care dsa priveste țărănimea amägiti de filantro 
pismul liberal este ccea ce ne-a atras mai mult atenția, Autorul ştie s5 
„drept de necesitate”, è 


w 


194 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Suntem atit de deprinşi cu ideea poporului — minor, tutelat, 
docil, incit ne vine foarte greu să inţelegem reacţiunea şi inițiativa po- 
pulari. lar cind aceasta existi, găsim maj comod so numim instipaţie 
și demagogic" 


A RE A 


OCTAV BOTEZ: Figuri şi note islorico-literare, Buc., 
„Casa Scoalelor”, 1944. 


' Fostul profesor la catedra de istoria literaturii romine moderne 
dela Bacultatea de litere din laşi, Octav Botez, urmaş al lui C. Ibrăi- 
lanul a predat editurii acest ultim volum cu citeva luni înainte de 
moartea sa intimplată în ziua de 25 temvyrie 1945. 3 

Sunt adunate aci citeva din studiile pe care, cu o modestie tot- 
deauna exagerată, autorul le-a răspindit, mai mult ocazional, prin dife- 
rite reviste, Asu, de pildă, articolele: Naturalismul în opera tui Dela- 
ntancea (frogment dintro monografie care există în manuscris), Ibrå- 
ileann romancier, Nate asupra lui C, Stere romancier, etc, an apărut 
mai intii În Viața Rominească, unde Octav Botez a seris încă multe 
recenzii, Titu Maiorescu gi locul lui în cultura rominească, În jurul 
sărmanului Dionis, Influențe siräine și realități naționale în opera lui 
cargo vea ]. Mironescu Caiiheţii dela Humulesti — s'au rit pen- 

prima dată în Însemnări ieșene, Amintiri despre Ibrăileanu în Ade- 
părul literar şi artistic, Jean Bari romancier în Rominia literară; A. Xe- 


în munca adeseori | t de recenzent sau cronicar literar. El n pre- 
tuit şi a fost prejmit de cap dn dela această revistă. Aşa se explică tup- 
tul că în acest volum, ca și în Pe marginea cărților, și-a cules mimai 
articolele referitoare la scriitorii din curentul poporunist 
sau din cel junimist cu care se înrudeşte. articolele nu au pretenția 
de a epuiza subiectele şi par mai de grabă nițte notații, de cele mat 
multe ori judicioase, pline de argumente şi citeodată de duionse mărturii 
personale referitoare [a marile figuri care nu predominat în epoca juni- 
mii şi a Vieții Romineşti, în perioada ei ieştună. lată-l de pildă pe 


Ma 3 

' „Cen ce m'a izbit dela prima vedere a fosi înfăţişarea fizică, 
deşi de statură mijlocie, dar solidă yi masivă a acestui bătrin, fruntea 
mart, ochii pătrunzători sub sprincenele sinfoase si încă negre, deși 
barba și părul aveau coloarea argintului. 

„À început ceva neobişnuit la el, pe un ton aproape liric În care 
vibran amintiri şi se perindau unii tineri de prolesorat la şi, junimea 
de altădată, Creangă yi Eminescu. = 

„Am fost, pe dată cucerit de curitmia neaxemiinată a cuvintului: 
Dar a trecut repede la un atac riguros și incisiv împotriva or săi 
potas, atac prexiirai de trăsături ironice, din care am reținut ceva privitor 
n oculiă sau la beciul unei cunoscute instituții financiare, de unde 
porneau directivele unui, — pe atunci mare si istorie — partid... Argu: 
mente desfäynraie strins; logic şi untori.. săgeți elegant aruncate, | 
intro formă urbană, fiii, sobră, ta page în adunările de pe atunri 
ale plebei și în care ai fi căutat, în zadar, un cuvini de prisos”. + da 

Cu mult mai viu este evocat G, Ibrăileanu. al cărui discipol Octav 
Botez s'a. recunoscut în mod mph rea Rindurile scrise la. moarteo 
marelui critic suni străbătute emoție: ' 


RECENZI 


195 


„În faja dispariției omulu; care asupra mes și a alto 
covirştoare înriunre spirituală, nenumārate imagini din miez 
lese la porţile gindului, confuz şi haotic. Voi incerca să fixez citeva”. 

> păcate, un defect al amintirilor ca și al notelor istonico-lite- 
rare” este că nu împărtășesc nici intimplări personale mici păreri pro 
prii, decit rar, cele mai multe fiind numai nişte analize a unor opinii 
deja lormulute. Totuşi, în desbaitiea diverselor observaţii, criticul grie 
să se E me y la un punet de vedere just (in cazul analizei romanului 
Adela, de pildă). Nedeprins a comunica impresii după o singură lecturi, 
cu un simţ de probitate desävirsii şi înriurit de metode <colastice, el 
prefera să aștepte ca alţii să-şi spună cuvintul pentru a veni eu inche- 
jereu, De aceea aprecierile lui Octav Botez — lipsite de o maui mare ori- 
itate — sunt întotdeauna obicetive. Micile nemulțumiri sunt expe- 
inte e nA inxuşi în citeva linii şi asezate In subsolul pagini, avade- 
mice in rost, 


AL. PIRU 


STANCIU STOIAN: Evolutia părõnrismului, (Ed. Socec) 
1944, 


Primele două capitole ale acestei lucrări uu lost publicate in revi- 
sta noastră. Cum însă ritmul apariției în revistă nu se potrivea cu urgen- 
fa, pentru o asemenea Imcrare, de a fi cmnoscută de publicul rominese: 
autorul, de comun ucord cu noi. a hotărit să puretadă imediat În publi: 
carei întregei lucrări. Intrudevâr, west studiu in care se anultzeazi 
amăvunțit şi foarte mepărtinitor desvoltarea ideii țărăâniste in Rominiu, 
cra absolut necesari intrun moment cind greșelile semnalate de autor 
fi dădeau, ces să spunem aşa. ultimele role. In lunile trecute. con- 
cepția ţarănistă. astfel cum a fost ca practicată de grupările care au 
reprezentat-o ducea, cu paşi repezi, la propria ei distrugere, Publicul 
asisin În această lichidare şi pricepea greu un rezultat in aparență ngi 
de paradoxal, Intro țară de țărani, si intro epocă de revenire lu demo- 
craţie, părea surprinzător ca ideea fhrănistă să se ruineze. Lucrarea d-lui 
Staneiu Stoian éaplica lunpede un asemenea curios fenomen. ani- 
tînd de asemeni ce linie țărănismul poate totuşi [i salvat, 

In anan yk, paie ine al revistei ne vom ocupa pe larg en ideile 
cuprinse în importanta cercetare a d-lui Stanciu Stoian 


D, | SLCHIANU 


SUBSCRIEŢI 
LA 


IMPRUMUT 


In Editura SOCEC & Co., S. A. R. Bucureşti 
A apărut: 


L. Patraşcanu 
Problemele de bază ale Rominiei 
Lei 800 


Stanciu Stoian 


Fazele desvoltării țărănismului 
în Rominia 


Lei 400 


De vânzare la toate librăriile din țară. 


PREŢUL LEI 800.— 


— E...