Viata Rom. (R.), 1945, 37.3

o1! A 
gia 


| 


1945 — ANUL XXXVII No. 7-8-9 IULIE.-SE, 


Viaţa Rominească 
macara n ee 


PHILIPPIDE Sărmană omenire, — ulmi 
D, 1. SUCHIANU 14 tulie (p. 7). “opas po c (varsuri) (p. 3). 
| pare g iai cel de: poti ai perpiezității contempo- 
IOANA POSTELNICU Orizonturi tp. 
Ji CORBEA Venc nou — intuneric +; soare (p, 49). 
SILVIAN "Două faze în istoria jiterară a omului mijlociu (p. B1), 
EDUARD La inehisoara'n lună (versuri) (p. 62). 
V. PA N A A doun merg (e. sa. 
ec. GULIA Materialismu dialectie în sânti-dihring* 
MIRON ANTINESCU Henry Barbuete (p, 101). te 
GEORGE DUMITRESCU O Lengân, — Vara singelul, — Nommurie 1 
aaa K ; EAP an (versuri) tp. 106), 
4 HORGA muj are n'i putut să moară (versuri) (p. 115), 
STANCIU STOIAN Eroi solia te ate) 
10N DIBERI ideilor (p. 130). 
G. M. CANTACUZINO Croriea tp. 133). 
A. ZACORDONEȚ Scrisori rin Rusia (La moartea Jul Alexia Tolstoi) (o. 142). 
Doks. g> A fin Engiitera (Polemica Churchill-Stafford Cripps) (e. 
l din lemiea Spi 
V. R. Dejanet reat (ogh Lippmann-Sum-er Wallis. 


F zip. 100): Anversnrea lui 23 August. — Adevăruri viitoare.— Lidertataa 
n seră — Despre semi-adevăruri. — Din antologia scrisului romin, 


RECENZII: (p. 191). Lucreiu Patrașcanu: Un veac de frămintări sociale, aT 
Ruså (Al Piru} — Eusebiu mitar: Avizuha, Cartea Pominească (Al, Piru, — Const 
Titel Petrescu: Socialismu în Rominia, Dacia Traiană (A, P.).— AL Phiippida: Fioa- 
roa din prăpastie, Ed. Contemoranā (Ad. Marino). — AL Rosetti 9 J. Byek: 

limbii romine, Universul 


da tf 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA, ȘTIINȚA ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI D. L SUCHIANU 


Ky - 4 * 


ANUL XXXVII 
IULIE-SEPTEMVRIE 1945 


- 


en je. 


Xy- AIAT iab- 


SĂRMANĂ OMENIRE 


Sărmană omenire cu suflet otrăvit 

“De suferința stearpă din anii înoră jbirii, 
Acuma cînd măcelul năting s'a isprăviț, 
Va trebui să vindeci cu balsamul iubirii 
Putreziciunea urii din trupul tău strivit. 


Va trece multă vreme pină cînd 
Să pofi privi din nou surizitoare 
Adincul cer majestuas și blind 
Pe care l-ai jignit, cutezătoare, 
Cu pocnet de explozii şi puiet de motoare. 


Făclia ta în templul azurului se stinge. 


„Ce drept mai ai să intri în templul pingărit 


Spre care ani de-a-rindul tu mai trimis deci! 
Fum acru de incendii, poci amorțite'n git 
De groază şi duhoare de hoituri şi de sînge? 


O, Prometeu, Titane cu suflel temerar, 
Tu care-wlinioară te-ai înfruntat cu. Zeii 
Ca să răpești din ceruri focul clar 
Si oamenilor să-l aduci în 
atā cu scintaia lăuntric 'a Ideii, 
Priveşte-i pe-aceşti oameni cit de nemernici par, 
Mui răi decit Ciclopii, mai proşti decit Pigmeii, 


Nevrednici sunt de focul pe care L-ai adus 
Și pentru care-di suferit odinioară 
In Caucaz, acolo sus, 
Pe stinca unda Zeus înlănţuit te-a pus 
Cu vulturul în coastă scurmind cu plise și ghiară. 


Cerul e gol şi Zeii au plecat 

Și piatra Caucazului e goală. 
Poeţii spun, Titane, că te-ai desferecat 

Și de mulțimea timpă alungat, 

Ai dispărut în pulberea astrală, 


AINEASCĂ 


), clucas ști că spiritul tău incă 
Wa: rătăcește printre galaxii, | 

| vu» umolora cu jalea pămintului adincă 
i seobori și printre noi să pii. 


Să 'mprăștii iarăşi duhul tău prin lume 
Si rănile-omenirii să le'nchizi 

Si gindul tău spre bine să ne ndrume 
Si viermii învprăjbirii să-i ucizi, 


Străvechiul foc, cu trudă căpătat, 
Aduce omenirii și rău, nu numai bine. 
Să fie'n el blestemul lui Zeus, înciudat 

Că sa lăsat ademenit de tine? 


Nu! Darul tău a fost fără cusur, 
Si numai oamenii au fost de vină 
C'au folosit cu inimă haină 

O flacără curată răpită din azur: 


Cu-acelaşi foc ei făuresc și plugul 

Dar şi sinistrul tunului oțel; 

Cu el coc pinea dulce, tot cu el 
Aprind şi rugul... 


— Infăgurat în veşniecia lui, 

Tanul supărat nu mai răspunde. 
Sărmană omenire cu rănile profunde, 

Scăpare oare pentru tine nu-i? 


Pe omul vremii noastre, neîmpăcat cu sine, 
Nu-l mai veghiază'n ceruri niciun Zeu... 
Si totus, năzuința către Bine 

Va crește iar în inimi ca iarba prin ruine, 

Sin suflete nădejdea na pilpii mereu, 

Nestinsă rămășiță a flacării divine 
Aprinsăn om cindva de Prometeu. 


Mai 1945, 


POPAS PE CULMI 


Am mers destul, O clipă, să ne-odihnim puţin. 


Un vint cu foșnet moale ne mingiie aţă; 
Dar înaintea noastră e-un zid înalt de ceață 
In timp cen urma noastră văzduhul e senin, 
Şi soarele-i statornic şi-i veșnic dimineaţă. 


Aici, amiaza noastră se'nclină către seară. 
d urmă, drumul nostru e de pe-acuma lung: 
"a fost întotdeauna un drum cu zare clară 

i n'au lipsit nici șerpii, nici spinii care'mpung, 
ar goarna dimineții cînta în noi prelung... 


Să fie-aicea piscul pe care-l bănuiam 

Cind măsuram din vale cu veacuri orice clipă, 
Şi cînd, simțind în braţe avintul de aripă, 
La'ntrecere din fugă cu timpul ne luam? 


Ce fi în dosul acestei picle grele, 
Pe a de scrum ce merge cu noi în faţa noastră? 
ăsi-vom valea corului albastră, eos 
Amurgul lung de vară cu pilpiiri de stele 
Sau numai ripi, adinci şi neguri rele? , 
Tu, stilp de negură înal! cit cerul, 
Ciudată călăuză fără chip, 
Cind oare-ai să-ți desvălueşti misterul, 
Să ştim ce-ascunzi: grădină sau pustă de nisip? 


Nu ne mai trage, fioros magnet, 
Spre cine ştie ce meleaguni de mihnire 
Şi lasă-ne să piefuim încet 

Pe-această culme calmă şi fără poticnire. 


Să contemplăni mai bine priveliștea din vale. 
De-aci dm depărtare, asprimile dispar, 
S'aşterne umbră dulce pe tot ce-a fost murdar 
Şi totu-i numai luciu azur, lumină moale, 

Și chiar mocirla ride sub ceru "nalt şi clar. 


Prietene, mai bine sarunci ochianul tău 
Cu care vrei să spulberi mirajul strălucirii. 
Nu turbura cu milul părerilor de rău 

Piriul limpede al amintirii! 


Păstrează pentru ceasul revoltei creatoare 

Mihnirea adunată în amii grei, Acum, 

Culegen amintire cea mai frumoasă floare 
Şi pe-acest pisc de liniște şi soare 
Respiră iarăși vechiul ei parfum, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Popasul de pe culme sa isprăvit, Priveşte: 
Un curcubeu pe zidul de ceață se iveşte; 
Sub arcul lui o poartă albastră s'a deschis, 
Si drumul înainte din nou te-ademeneşte 
Spre viitorul care nu-i nicăierea seris 

Dar caren tine, de pe-acum, trăieşte, 


Mai 1945. 
AL. PHILIPPIDE 


14 IULIE 1945 


In 1959 am avut ultimul 14 Iulie bun, iar acum, în 1045, 
primul, după atîția ani turburi şi sîngeroși. 

„In 1959, „Viaţa Rominească consacra, la 14 Iulie, toate 
ale sale 200 de pagini comemorării revoluției franceze. Şi azi, 
simțim din nou nevoia să vorbim despre Franţa. O vom face 
nu scriind un discurs festiv şi ocazional, ci aşa cum ne spune 
inima. Şi anume amintindu-ne. 

+ 
» as A 

Am în fața mea un dosar pe care serie: „Franţa“, Gă- 

sese în el tot soiul de insemnări, și. printre ele, zațul unui 
articol ce urma să apară în numărul de Septemvrie 1940, al 
revistei. Un articol despre capitularea Franţei. 
i Numărul nu a mai apărut. Monitorul Oficial, care, prin 
definiție gîndeşte „oficial“, ne-a reziliat contractul de tipă- 
rire. Monitorul Oficial. devenit legionar, a spart zațul pe ju- 
mătate cules. al revistei. Dar am păstrat corectura în șpalt a 
acelui articol, care azi îmi produce o imensă bucurie. 

Explicam acolo de ce Franta nu trebue „scuzată” că n'a 
mai continuat lupta, ci aproape felicitată. Francezii n'au capi- 
tulat fiindcă lupta era inegală. Pe Francezi nu-i sperie un 
războiu de unu, contra şapte. Și de altfel ei declaraseră că 
sunt dispusi a-l face, Dar vroiau să se ştie „pentru cine“ şi 
„pentru ce”, 

De douăzeci de ani Franţa trăise o vieaţă falsă. De 
douăzeci de ani era o țară irucată, unde în aparenţă poporul 
guverna, unde însă, în realitate, stăpineau faimoasele „două 
sute de familii”. Cetăţeanul vota, parlamentul era tot mai 
de stinga, dar voința acestor parlamente nu se aplica nicio- 
dată, Senat, Preşedinţie a Republicei, Presă — acesti trei 
stilpi ai reacţionarismului traduceau voinţa celor două sute 
de familii. marea burghezie atotputernică. 

De douăzeci de ani exasperarea claselor populare cre- 
ge - Nimic din voința lor nu devenea realitate dacă protipen- 

da stăpinitoare era contra. O contradicţie flagrantă exista 
între morala imensei majorități a francezilor și raportul eco- 
nomic de forţe. Proletariatul, paralizat în toate acţiunile Ini, 
ştia că numai lo revoluție politică va repune lucrurile la 
punct. O revoluţie sau poate un războin mondial. 


VIAŢA ROMINEASOĂ 


Ocazia a venit în 1959, Muncitorimea era sigură că, în 
faţa agresiunii germane, cele 200 de familii, oricît ar fi fost 
de nărăvite în egoismul lor de clasă, vor avea un minimum 
de patrioiism necesar pentru a reface pacea socială în interior. 
In cazuri de mare primejdie este nevoie de unanimitate. Vom 


lupta solidari, burghezi şi proletari, — îşi spuneau acestia 


din urmă, Chestiunea spaniolă nu fusese deajuns pentru a 
transa vechiul litigiu dintre burghezie şi proletariat. Războiul 
lui Hitler, prin solidaritatea pe care o reclama, va rezolva 
vechea problemă, > 

Din prima zi a mobilizării, muncitorimea dă exemplul. 
Printr'o scrisoare publică a lui Cachin, ea se declară gata 
să-și verse singele pentru apărarea Franţei, 

Dar cele două sute de familii înțelegeau prin „Franja“ 
o Franţă a lor, ca altădată, In prima perioadă a pie ni 
persecuția comuniștilor ia proporții îngrijorătoare, Și decep- 
tia, indignarea muncitorimii crese. În momentele teribile din 
Mai 1940, gata să moară într'o luptă militară inegală, prole- 
tariatul francez pune, peniru ultima osiră, vechea, penibila 
întrebare. Pe toate zidurile se lipesc afişe pe care serie: „Pour 
qui?” „Pour quoi?" | 

Dar marea burghezie e surdă. Ea preferă o invazie ger- 
mană, care îi va respecta privilegiile, decit o înțelegere cu 
muncitorimea, Acesteia i se lasă doar sarcina fără glorie de 
a lupta unu contra șapte peniru victoria şi consolidarea pro- 
priilor ei persecutori. 

u mai rămîne atunci decit o soluţie: catastrofa. Nu- 
mai un dezastru — total dar provizoriu — mai putea salva 
Franța. După cataclism, supraviețuitorii vor reclădi o Franţă 
nouă. Datoria ficărui adevărat Francez era de a supravie- 
pe Fiecare moarte militară devenea o crimă, căci ea lipsea 

ranja viitoare de adevărații ei viitori arhitecți. 

_ Atunci, mai multe zeci de milioane de lucrători fraii- 
cezi şi-au încrucișat braţele, Medioeri politicieni grupați în 
jurul lui Pétain au putut servi inamicului țara pe tavă fiindcă 
această țară luase hotărirea să tacă deocamdată şi să aştepte. 
Colaboraţiniştii — şi cu ei o mulțime de proşti din alte țări — 
credeau că francezii sunt supuşi. Se înşelau. Francezul nu 
capitulează niciodată, SA al eeek militară era voită, și era 
eroică. Era preţul unei alte victorii, la care din acel moment 
francezii înc cau, să se pregătească. Muncitorimea știa că 
acte dela „ampiegnes va ruina pe asupritorii săi interni, 

olul ei era să aştepte, să reflecteze şi să se prepare peniru 
lupia cea mare de mai tîrziu. Cît despre germani, îi va com- 
bate singură. Clasa stăpinitoare refuzase să lupte împreună 


cu ea contra străinului. Il va ataca atunci ea, singură, cu 


metodele ei proprii, cu armele conspirației şi ale revoluţiei 


14 IULIE 1945 9 


cotidiene. In cugetul proletarului francez, încă din-lunie 1940, 
„miscarea de rezistență” începuse. lar la sfirsit — căci la 
sfirşit Germanii tot trebuia să fie învinşi, pentru simplul 
motiv că răsboaiele imperialiste se termină totdea prost, 
la care motiv se mai adăuga şi speranța în aportul final al 
Rusiei Sovietice —, la sfirşit, muncitorimea franceză va clădi 
o Franţă nouă, sau mai precis o Franţă mai adevărată. 


Acestea erau concluziile optimiste la care ajun „ în 
August 1940, privind întimplările din Franţa. Azi tind îmi 
amintesc de ele, orgoliul meu nu este de a fi fost profet, 


ci de a-mi fi păstrat intactă credința în această mare și in- 
comparabilă naţiune. 


a s 

In dosarul de care vorbeam, găsesc ṣi alte însemnări, 
Recetirea lor mă turbură și mă înduioșează. In această zi de 
14 Iulie 1945 simt nevoia să regindesc toate momentele mele 
de amor și înțelegere pentru Franja. 

Maurois scrisese pe atunci un studiu despre Jean Jac- 
ques Rouseau. Desprind dintrinsul o frază scurtă, de numai 
citeva cuvinte, dar care rezumă tot spiritul francez: 

can Jacques Rousseau — zice Mourois — „m'irrite 
quånd, de sa nature fortuite, il prétend déduire la nature hu- 
maine". 

Rousseu irită” pe di Mourois. Il irită fiindcă Jean 
Jacques confundă universul cu propria lui persoană; pen- 
trucă raportează totul la Eul său umflat ṣi van; pentrucă 
comite o eroare de judecati „pretinzind a deduce natura ome- 
nească“, din foarte întimplătoarea lui umanitate individuală. 

Avem impresia, la prima vedere. că ne aflăm aci în faţa 
unui conflict ireductihil între spiritul. francez — reprezentat 
de Maurois — și un spirit străin de cel francez, „spiritul Rous- 
seau", acel spirit care a deconcertat pe toți contemporanii şi 
a aruncat perplexitate peste generaţiile de mai tirziu. Chiar 
fără să fie francez, omul mijlociu se simte scandalizat, şi 
moralmente și inelectualmente, în faţa acestei fabrici de 
contradicții psihologice care e fenomenul Rousseau. Vaga- 
bond şi câteodată hoţ, dar profesor de morală și educator -al 
mamelor celor cinci continente; poet de un romantism fără 
frîu, şi totodată meşter al silogismului riguros, al logicei 
strinse în cerc de fier: propovăitor al nouei etice sociale care 
avea să triumfe pretutindeni în Europa și povestitor deeşănţat 
al celor mai cinice confesiuni, — toate aceste contraste și 
excese nu au aerul foarte franțuzesc, Și totuşi niciun scriitor 
n'a emoționat așa de tare pe Francezi ca dinsul. Francezul me- 
diu dezaprobă fenomenul Rousseau şi totuşi constată, cu 
ciudă, că nu-i poate refuza un fel de simpatie atractivă. 

De aci „iritația” Pui Maurois și a tuturor celor din fa- 


10“ VIAŢA ROMINEASCĂ 


milia lui spirituală, Fiul bogatului şi aşezatului negustor de 
postav, cumintele şcolar care a scris conștincioase biografii 
de oameni ajunși; romancierul care, chiar în o erele cele 
de imaginație, a zugrăvit mai ales calităţile solide şi plicti- 
coase ale familiilor chiabure din burghezia de provincie, — 
este agasat în faţa geniului cînd cesta e puriat de un vaga- 
bond deşuchiat ca esn Jacques. 

Dar este Maurois, cum spun unii, aşa de rezentativ 
francez? Dacă el a putut fi socotit astfel esie, probabil, pen- 
trucă e, ca mai toţi membrii burgheziei franceze, si i itor. 
cumpătat, serios, modest, meticulos şi remarcabil de cultivat. 
Suceesul său literar nu este explozia vreunei vocaţii incoer- 
cibile, ci o concidență normală între buna stare materială şi o 
instrucțiune îngrijită, Multă vreme Maurois a vindut stofele 
fabricate tle părinții săi, şi i e a deveni scriitor i-a 
venit întimplător, fiindcă, apucîndu-se odată să scrie, a des- 
coperit că publicului îi place cum scrie el, Şi atunci a con. 
tinuat, pur și simplu, 

„În fond, Maurois nu-i foarte reprezentativ pentru men- 
 talitatea franceză, ci pentru o singură clasă, clasa burgheză 
din acea arie z ranja, Franţa în general, este cu totul alt- 
eva şi acestă „F'ranţă în genere“, i ä F 
cei vene, t genere , este, mai de grabă Franța 

La rîndul nostru avem dreptul sä fim „iritați". De multă 
vreme se obișnueşte a se toi aminti că Rousseau e originar din 
Geneva și că e de religie protestantă, pentru a explica de ce 
el nu are „spirit francez“, Dar ce importanță pot avea ase- 
menea amănunte de registru civil? - 
| Rousseau — zice Maurois, „pretinde a deduce, din na- 
tura sa fortuită, natura omenească“, 

Aşa dar, după Maurois, există soiuri de umanităţi, Na- 
tura umană în genere, pe care o gindim cu majuscule, și 
intimplătoarele mici neinsemnate naturi individuale. i 

Suntem convingi că Mourois se inşeală. Umanitatea, na- 
tura omenească e totdeaúna individuală. Umanitatea nu-i o 
grupare ca civitatea sau ca națiunea. Este un sentiment de 
ibertate și demnitate, care vibrează pretutindeni. la fel, indi- 
ferent de clasă și stare. Este ideea centrală a moralei lui Dong 
son. În „imorala închisă” — zice el — eroluăm dela clan la 
trib, dela trib la civitaie, apoi la stătuleţ teritorial, apoi la 
naţiune, ete., ete, Dar există şi o „morală deschisă“, în care 
acem „un salt direct dela individ la umanitate. Caracteristica 

an ne o „naturi omeneşti“ e că apare aceeaşi la toţi, la 
un p e Pau ca Jean Jacques, la un rinj al Ştiinţei ca 
ina a un om acru ca Renard, sau la un negustor cu- 
minte ca Mourois. Umanitatea are tocmai această curioasă 
caracteristică de a putea fi „dedusă“ din orice „natură ome- 


14 OLIE 1945 il 


nească fortuită“, de a fi peste-tot identică și instantaneu 
transmisibilă, A 

Acest mare adevăr este o descoperire franceză. In acea- 
stă țară, pentru întiia oară, sa construit o doctrină şi sa fä- 
cut o revoluție cu ideea că oamenii, toți cîţi sunt pe lume, 
oricît de diferiţi ar fi ca moralitate sau ca avere, ca inteli- 
gență sau ca instrucțiune, au, în sufletul lor, ceva identic si 
nespus de vibrant. Ceva în care toate fiinţele omeneşti pot 
să comunieze, 

In veacul al XVIII-lea Francezii au descoperit că, în- 
lăuntrul fiecărui suflet „fortuit”, fabricat la capriciul noro- 
cului și la întimplarea împrejurărilor sociale, se află citeva 
nevoi adinci, indestruetibile, identice la toţi şi prin aceasta 
susceptibile de stringere laolaltă lintr'o înfrățire oricit de vastă. 

ar Jean Jacques Rousseau a fost primul care a pus in 
cuvinte scrise această descoperire a Franţei din vremea lui. 
A făcut-o cu multă stîngăcie, cu multe contradicții şi naivităţi, 
compensate ce-i drept cu izbucniri de frumuseţe literară stră- 
Iucitoare: dar în sfirsit, a făcut-o. A exprimat ceea ce Franţa 
cea vastă de atunci simţea şi nu putea spune. lată de ce el 
e mult mai tipic francez, mult mai „reprezentativ” decit toți 
acei francezi de gen Mourois câre au ca singur mic merit de 
a putea exprima mai frumos ceea ce poate exprima ceva mai 
puțin bine oricare alt francez din clasa lui socială. 

Franţa veacului al XVIII-lea a descoperit natura ome- 
nească, Pină atunci cuvintul Umanitate era doar un cuvint, 
un elaborat mental — concept de filosofie, sau termen tehnic 
de zoologie. Graţie Franţei acest cuvint a început să dese- 
neze o profundă realitate, una din cele mai directe realităţi 
sufleteşti, „un donnée“, cum ar zice Bergson, „immédiate de la 
conscience”, 

Paul Morand, cu acea cunoscută a lui manie de a cari- 
caturiza cu orice preţ categoriile morale, pretinsese a defini 

întreg sufletul francez prin ideea de avariție. Este vechiul 
refren al celor ce voiesc a expedia, în doi timpi şi trei mişcări, 
psihologia franţuzului. Clasicismul — seria Morand — pre- 
parat cultural eminamente francez, este şi el efectul sgir- 
ceniei. Clasicism înseamnă cumpătare, dozare moderată: în- 
seamnă: „din fiecare cite ceva”, sau „cîte puţin din toate”, 

Teoria e de sigur foarte spirituală, dar perfect falsă. Nici 
că se poate exprima mai greșit adevăratul spirit francez. În 
fond, Franțuzul, departe de a aduna cite puţin din fiecare 

ucru, are, dinpotrivă, vocaţia atitudinilor excesive. Dacă e 
îrcit, el va practica avariţia ca niciun alt popor pe lume. lar 
cind e generos, de asemeni nimeni nu-l va putea întrece, 

Morand va zice, poate, iarăși: vedeţi: eclectismul, cla- 
sicismul francez; cite ceva din toate: spirit critic, alături de 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


patriotism orb. Nu. Corect e să spunem aşa: Francezul nu 
äre temperament clasic, ci romantic. Capabil de cea mai sor- 
didă și ingenioasă meschinărie el e, cinci minute după, capabil 
de cele mai desinteresante acţiuni. Fotografia morală a fran- 
i tre o găsim în sara excesivă şi în opera marelui roman- 
ic francez, a primului poet al 1ibertăţii omenesti 
ques Rousseau. mape 
Acuzaţia lui Maurois ne vine iar în mint ă 
Ae n e; In fond dac 
fără să scoatem sau să era în ceva, schimbăm doar sul 
reprobativ în ton expozitiv, fraza lui Maurois ar putea servi 
ca or aop i, d opere a lui Rousseau: 
Îl découvrit que, de toute nature fortuite, o i 
déduire la nature humaine toute entière", Fig iar, 


Tot pentru a apăra publi i i 
i Iir ? publicul împoiriva un ite îi 
jelegeri a spiritului francez, voiu mai Aik ie a în ze 
nirt piaite toi pani vechile mele note, şi tot în legătură cu 
ul Franței de a fi priceput, î rä i, i 
aeățer Ey priceput, în tot adevărul ei, ideea de 
Cultura are grade. Şi cel mai î 
í e de, $ mai înalt este, te, acela ci 
o societate parvine să producă capodopere Arata de pian e 
necunoscuţi. Capodopere „celebre” mai toate ţările au. Mult 
mai greu este să deschizi o carte scrisă de cineva de care ni- 
meni nu auzise incă, și să constați, deodată, că e cel mai fru- 
ra lucru pe care l-ai cetit vreodată, Cine cunoaşte pe Marie 
„arue, sau pe Jean Paul Sartre? Cetiţi însă „Les ro evi- 
trad sau „Nausee . Şi veţi rămîne înmărmuriţi de plăcere 
și tur Sanss Subiectul acestor două romane e foarte intere- 
rat Ni se S sagin oameni. Oameni, nu evenimente, Oameni 
în ierent de evenimete, Se face o călătorie verticală şi de 
rd ami ape tr in Găsim în cursul voiajului milioane de 
ri d ult familiare nouă, căci sunt i care ori- 
ară da biri sade avut și pe care le trează sa pia ee 
- TI, sim - i ă 
ep mreana sa țindu-le totdeauna la fundul şi îndă- 
In „Nausce“ e vorba de un om 


ami ves de prorina doh care adună, la Biblioteca 


i ine tru redactarea biografiei unui 
rampei pei 75, din veacul al XVIII-lea. Dela bibliotecă ea 
gur enorma Vl. i TONEN cor tă p7 A A 
zi e „d una, stradă. lată toată iunea, 
a Aer je pr e vorba de o fată care va ii de pat 
peri oa B i ată toată acțiunea. Dar ce importă acțiunea? 
e Fer gih arata a descris fapte. Este faza ei primară 
prosti ad cum literatura a ajuns în stare să descrie alt- 
: vise. De-a-lungul conduitelor noastre. sub ele şi pe dea- 


14 VOLI 1045 { 15 


supra lor, se jese un neintrerupt vis treaz. Această permanentă 
şi activă reţea de gînduri, imagini şi vorbe este însăși vieața 
noastră, însăşi siructura omului. Poetul, romancierul este fra- 
iele nostru privelegiai care poate transforma în cuvine scrise 
această miscare constantă şi imaterială. Cetindu-i cărțile, ne 
găsim propria noastră fotografie intimă. Un sentiment nespus 
de dulce de intoarcere acasă ne inundă atunci. Toate lucru- 
rile stranii pe care le spun eroii celor două romane de care 
vorbeam sunt în fond cele mai puţin stranii lucruri din lume, 
de vreme ce ele sunt tocmai acelea pe care exact toţi oamenii 
le au identice, 

E bine să reamintim această fundamentală identitate a 
sufletului omenesc azi cind oamenii, îngrădiți benevol în com- 

ptimente distincte şi trufase, se cred. fiecare, altfel decit cei- 
[elaţi, fiecare superior celorlalți. De sigur, cît va exisia ome- 
nirea, vor exista şi compartimente cu caractere proprii — na- 
țiuni, civităţi, grupuri de civilizaţie comună. E bine să fie 
asa. Dar tocmai pentruca aceste colectivități să fie viabile şi 
originale, ele trebue să-şi construiască personalitatea sondind 
necontenit în fondul de umanitate comun. Este paradoxul şi 
legea inflexibilă a oricărei originalităţi această prealabilă cău- 
tare în adincimile sufletului cel pretutindeni şi totdeauna 
acelaşi. 

Există o țară unde aceste curioase adevăruri sunt price- 
pute mai bine ca oriunde aiurea. Este Franţa. Acum cîteva 
săptămîni, am găsit acolo un document foarte caracteristic în 
această privinţă. Pn, publicist. cu numele de Pierre Do- 
minique, seria, în Nouvelles Litiéraires (care nu e o re- 
vistă de avanigardă, ie fiindcă în Franţa mai toate re- 
vistele sunt oarecum de avantgardă) seria, zic, aceste admi- 
rabile rînduri: 

„Sunt. in Franja, 3 milioane şi jumătate de străini, În 
fiece zi sosesc alţii. Și nu-i putem împiedeca să vină. Cum 
i-am putea oare trimite înapoi? In timp ce aproape tot restul 
universului se compune din comunităţi ce se închid, aprig, în 
ele însele, noi n'o facem. din dorința de a rămînea un azil. 
Astfel. o invazie pacifică se revarsă, zilnic, peste noi, adu- 
cîndu-ne numeroşi criminali, smintiţi, bolnavi. teroriști, ina- 
mici ai Statului. oameni de un nivel foarte inferior nouă, în- 
tr'un cuvînt „barbari“. Dar nimeni nu se teme. Laolaltă cu 
multă mizerie şi disperare, — primim la noi îndrăzneală şi 
energie. Popoarele azi se cred datoare să-și construiască un 
caracter național pur, despuiat de orice aspect străin. Cred 
ele oare că astfel vor fi mai tari? In cazul acesta, grupările 
omenesti cu sîngele cel mai curat, ca Laponii ori Tiberanii ar 
trebui să fie în fruntea civilizaţiei. Nu. Amestecarea ê, 
potrivă, un element de civilizaţie, cu condiţia, fireşte, ca mixa- 


14 . VIAȚA ROMINEASCĂ 


jul să se facă desiul de încet şi destul de profund, întun 
creuset destul de larg și unde un element naţional destul de 
abundent există deja.-t. tocmai cazul nostru. La noi, rasele 
năvălesc şi se amestecă întrun enorm metisaj unde totuşi ve- 
chiul singe galic îşi păstreză superioritatea — cu ajutorul pă- 
mintului şi al cerului. Şi Parisul, ce este cl oare dacă nu tai 
ginea mereu anticipativă a Franţei, viitoare? În el vin să se 
piardă toți provincialii şi toţi străinii. Parisul reprezintă ce 
este mai esențial francez, El rezumă Franţa şi este sinteza ace 
stei ţări, C tă, mai mult: Parisul se înalţă pină la cosmopoli- 
Se, ch, pe ica Romă şi tot ca ca sfirşeşte prin a deveni 
Franţa, Parisul, sunt legatarii testamentari ai Romei 
crede Pierre Dominique, Nu. Ar fi prea ufin. Franţa nu con- 
tinuă Roma. Franja nui urmașul. ci, mult mai mult, este egalul 
Romei. După cum aceasta din urmă a descoperit isa aul 
adică acel quid commune care se găseşte în orice fiu al 
acestui pămint: după cum Rotna a adunat Barbarii tuturor 
locurilor, le-a dat cetățenie şi a preparat materialele pentru 
acea strălucită lecţiune de umanitate care a fosi şi este încă 
creștinismul, opera finală a Urbei Eterne, — tot astfel Franţa 
de Si er gen şi cît va exista va lucra la infrăjirea barbari- 
ur, Omaa a ane moderne, cum a fost declarația Drep- 
pa e a e da piei identităţii în calitate și îm respec- 
ra, de îndată ce ne dăm puţin osteneala să 


ne plecăm, ceva mai adinc, peste un suflet omenesc, oricare 


ar li, şi ori de unde ar veni el, 
ES pea aratura truzicesă contemporană exprimă perfect acea- 
s ap uá căutare a „omului în sine”. Alain Fournier ne 
t ca eşte ceea ce în orice om, de orice virstă, poartă pecetea 
eo pN Proust, cu o răbdare de pedagog de internat şi 
ina aP ; sa cari a dinsul ne învaţă să cetim, ca întrun ma- 
iaai A an ps ie, în sufletul nostru profund şi nemăr- 
er sri, rien acel mare profesor de frumuseţe, ne des- 
ed cai gra rŠ Copiati armonie a visului, a gindurilor 
miei ae $ e apă ale unui virtej sau unei cascade, 
r A zeita ideala etesc şi se despart făcindu-se iar disponi- 
lai 2 ii 1 amprentei spirituale nouă, Cocteau, cu tot stilul 
bak ak Fada an pianoa dant aa dea prima pagini a, cartilor 
ao s cele adine i i 
sc ge raza sunt deopotrivă de poeţi şi de inte Agar paie 
rue, Piz ap pe ma get die upante celebre —— Marie La- 
atiția alți acai i. si alți autori foarte recenți, şi apoi 
ei raba er. 4 ri „al căror nume nu-l cunosc pentrucă n'au 
a pir as iteratorii valabil ai Franţei noastre a tutu- 
lie Nişte mandatari ai Providenjei insăärcinați a ex- 
plica omului din ce omul este făcut 


"18 IULIE 1945 Pa 15 


Și credeţi că această specialitate umanistică a poporului 
francez — activitate, veţi zice, pur contemplativă, — îl face, 
fatal, să se depărteze dela activităţi mai temporale, mai prac- 
tice, mai social productive? 

Ascultaţi ce recomandă concentăţenilor săi, acelaşi Pierre 
Dominique la sfirșitul esseului din care citam adineaorea: 

„In tine, acele teritorii de peste mare, acel imperiu colo- 

nial a cărui masă face speranța şi orgoliul nostru — să nu-l 
privim numai sub aspectul geografiei fizice. Imperiul e com- 
pus din rasele cele mai diverse, ale căror glorii și ai căror zei 
noi îi primim bucuros în Panteonul nostru. Prin asta, încă 
odată, ne purtăm la fel ca Roma de odinioară. Cum a făcut 
ca odată, cu Galii sau Ilirii facem noi astăzi cu Berberii sau 
Negrii, cărora le acordăm drepturi de cetățean, Imperiul no- 
stru devine astfel Biserică ferice, unde, moralmente, om şi om 
“se egalează în valoare; unde refacem iar ideea creştină care 
în harapul creştin vede un creştin ca orice altul, şi-i dă preoții 
şi episcopii lui de coloare neagră”. 

Astfel, arată Pierre Dominique, ideea de umanitate își 
art şi ea imperialismul ei. Nu-i numai o indeletnicire meta- 
fizică sau literară, ci se poate oricind traduce in conduite 
militante și cuceritoare. Şi o asemenea politică are, asupra 
tuturor celorlalte, acest imens avantaj că victoriile sale sunt 
la adăpostul răsboaielor nenorocite sau al aranjamentelor in- 
ternaţionale, 

„Ë. 

Am sub ochii mei o pagină ruptă dintran jurnal fran- 
apar Sus, la stinga, scrie data; la dreapta, cuvintele: pa- 
gina 5. 
Pagina 5. Adică egal de departe de articolele editoriale 

cit si de acele speciale pe care cetitorul le caută cu mina 
sigură răsfoind dela coadă spre început. Pagina 5 este locul tip 
al umpluturii. al materialului de importanţă secundară, 

Pe această ină 5, în periodicul despre care vorbim, gă- 
sim, ca articol „de fond”, citeva stiri mărunte din diferite țări, 
la dreapta o fotografie umoristică ocupind locul cel mai spa- 
tios al paginii, apoi pe ici pe colo cite-o reclamă, şi. în fine, 
lu sud-estul foii. un articolas întitulat: „Pour ou contre 
gloire“. Este o mică contabilitate în partidă dublă a cîtorva 
opinii asupra gloriei, opinii pentru şi contra, emise de scrii- 
torii cei mai diverşi: Goethe, Bernard Grasei, Renoir, Tucy- 
dide, Guy de la Fouchardicre, Anatole France, Roux şi alții, 

. Aşa dar gloria, în Franja e un lucru despre care e decent 
să se vorbească în pagina 3-a, întrun loc mai umbrit, şi nu 
în acela de „plin-soare“ al paginei prime. Franţujii totuşi 

* au fost în cursul istoriei universale — şi vor mai fi încă şi pe 


16 - VIAȚA ROMINEASCĂ 


viitor — eminenji profesori de glorie. Dar lecjiuħife lor ei le 
dan prin intimitatea discretă a exemplului, nu prin trucul 
bătător la ochi al regiei. C'o fi vorba de glorie ştiinţifică ori 
militară, de glorie filosofică sau politică, artistică sau civică, 
gloria în Franţa nu întrebuinţează organizări spectaculoase, 
exhibiții colective şi decoruri tapajoase, Pasteur nu defila pe 
bulevard în fruntea discipolilor; atiţia călugări misionari care 
au cutreierat țări și mări pentru a sădi bunătatea și pacea 
sufletească printre semenii nosiri albi, negri sau galbeni nu-și 
regisau gloria cu megafoane şi ediţii speciale de presă. Gloria 
lor — căci şi ei au fost producători de glorie — această-glorie 
ei sau mărginit s'o suporte, lăsind-o să acopere cu strălucirea 
ei Biserica franceză sau Ştiinţa franceză. Dar chiar faima 
sgomotoasă prin excelență care este faima militară, chiar și 
pe aceasta ei o practică indirect şi rofesoral, prin sugestia 
și eloquența subtilă a pildei dela Sage om, a faptei de toate 
zilele, a eroismului fără fraze şi praticat în tot momentul. 
Francezul care se bate în războiu înjură războiul tot timpul; 
dar aşa, cu toată atitudinea sa antiromanescă, el se bate ca 
un leu, zeflemisind gloria personală peniru a o face mai bine 
să se reverse asupra tuturor camarazilor şi asupra Franței în 
sine. Are un instinctiv dispreţ pentru acea concepție de glorie 
care socoate drept suprem ideal ca, printre milioane de şuru- 
buri identice, să fii şurubul cel mai lustruit, cel mai la vedere. 
Soldatul francez nu e un ghivent al unei maşinării. Fiecare 
face răsboiu oarecum pe cont propriu. Fiecare se osteneşte 
să găsească un mijloc personal de a fi erou, Dar gloria care 
automat naşte din fapta lui, el nu o revendică pentru sine, ci 
o lasă să se adune cu a camarazilor, şi să formeze un bloc 
trainic și imens. lată peniru ce gloria personală agasează pe 
un. francos dindu-i impresia de camlotă şi bănuială de şar- 
ie. 

In acel articolaş despre glorie e foarte interesant de fă- 
cut o mică socoteală. La coloana de păreri „pentru“, numai 
jumătate din autori sunt francezi: la rubrica cu păreri „con- 
tra“, toți suni francezi și toți sunt plini de ironie, scepticism 
sau zimbitor humor. „Gloria — spune Baudelaire — e rezul- 
tatul odapiini unui om la timpenia general-națională“, Sau 
— zice aubert — gloria consistă din „a face să se spună cit 
mai multe prostii pe socoteala ta“, „Cum să credem oare în 
realitatea gloriei — se întreabă Anatole France — când seco- 
lul cel mai luminat acela al lui Voltaire. a disprețuit pe Ho- 
meg pe Dante, iar pe Shakespeare îl numea barbar şi mi- 
tocan? Și noi, care am învăţat acum să iubim aceste umbre, 
noi nu putem pretinde totuşi că suntem mai deştepţi ca Vol- 
taire, Atunci?...” Este o veche vorbă: „à vaincre sans péril on 
triomphe sans gloire", adică „o izbindă fără primejdie este 


= - 


14 IULIE 1945 17 


un triumi fără glorie”. Cine — se întreabă atunci La Fou- 
chardicre —” cine este imbecilul care a putut spune asta? 
Dimpotrivă, gloria e rezervată tocmai acelora care n'au cu- 
noscut niciodată primejdia”. „Aș vedea cu păcere — scrie 
Talvart — ca nu cu lauri, ci cu frunză de pătrunjel să se 
încingă frunţile gloriilor noastre contemporane, căci ele au 
o înrudire vădită cu, şi o descendență secretă din bucătărie 
şi oficiu” „Gloria — încheie Jean Roux — este adesea un 
moi care începe nu se ştie cum şi perseverează nu se ştie 
e ce”, lar Toumade, observă, jumătate trist jumătate amu- 
zat, că „după citeva secole, gloria nu mai serveşte decit la 
pliciisirea scolarilor”, 
= 7 *, 

Și, fiindcă a venit vorba de scolarii din Frimţa. 

Printre alte tăieturi de jurnal păstrate din epoca 1939, 
găsesc una în care d-l Mario Roustan, fost ministru al In- 
strucției publice, discută despre învățămîntul liceal. 

Esie o manie în Franţa: cind vine vacanţa. francezii îşi 
fac datoria să atace bacalaureatul. Un alt profesor francez, 
ilustrul logician Goblot, scrisese o monografie asupra psiholo- 
giei burgheziei franceze, în care arăta cum ere god se face 
în beneficiul personal al scolarului, ci pentru menţinerea privi- 
legiilor de clasă ale adulţilor, Aşa se explică de ce sistemul 
liceal francez duce la o înmagazinare excesivă şi foarte pro- 
vizorie de cunoştinți inutile, pe care elevul se grăbeşte să le 
uite — din fericire peniru el — de îndată ce a intors spatele 
comisiei. Apoi acest regim barbar desvoltă sadismul exami- 
natorilor care se complac în torturarea rafinată a candidatu- 
lui. Apoi bacalaureatul este o pepinieră de tocitori, ete, ete. 

Cu foarte multă dreptate observă Roustan că aceste 
obiecțiuni nu se pot aduce bacalaureatului, ci tocitorilor de 
bacalaureat, precum poate și autorităţii şcolare care nu ve 
ghează la o desfăşurare corectă a examenului. Corectă, adică 
în sensul scopului firesc al bacalaureatului, care nu e un exa- 
men de specialitate, ci, cum zice Roustan, „un examen de 
pesage”, de cintărire generală a inteligenței. Bacalaureatul 
— adani el — nu trebue să fie „preparat” în ajun, și nici 
măcar cu un an înainte, El se prepară încă din primul an de 
liceu, Și probele scrise sau orale trebue să arate nu ce cu- 
noștinţi elevul are. ci cum stie să se servească de cele pe care 
e are. In niciun caz. profesorul nu trebue să se ocupe de 
cunoștințele pe care elevul nu le are, chiar dacă cle sunt 
prevăzute în programa analitică. 

De altfel această programă e așa de vastă încit, dacă 
am vrea să fim de rea credință, am putea interoga pe candi- 
daţi asupra a tot ce există pe acest pămint. 


18 VIAȚA NOMINEASCĂ 


Aceste puteri discrejionare ale profesorului provin din 
situaţia pe care o studia filosoful Goblot: dascijal e un mie 
dictator în serviciul clasei burgheze. „Mic”, fiindcă e totuşi un 
dictator subaltern, „în serviciul” sindicatului tacit al părinţilor 
cu stare, adică al clasei avuie. Bacalaureatul nu e o preparare 
la o meserie, ci o emblemă de apartenenţă la o elită economico- 
socială, 

Cu timpul însă, şi pe măsură ce societatea, totuşi, se 
democratizează, controlul de clasă slăbeste, Copih de oameni 
săraci parvin să se strecoare pe băncile liceului. Şi atunci, ba- 
calaureatul primeşte o nouă critică, venită de data aceasta 
dela însăşi oligarhia dominantă, care făcuse din el, atita 
vreme, o barieră de clasă. Bacalaureatul — se va spune — 
e prea accesibil: prin aceasta, el riscă să producă declasaţi, 
să devină owlicină de ratați. Gindiţi-vă — exclamă acesti 
voitori de bine — gindiţi-vă, ce oroare: există acum bacalau- 
reaji care sunt sergenţi de stradă! La care d-l Roustan răs- 
punde simplu, scuri și incisiv, întrun stil à la Talleyrand: 
„Gindiţi-vă ce fericire: în Franţa am părvenit să avem ser- 
genţi de stradă care sunt bacalaureaţi!“, Şi această mică in- 
versare a cuvintelor exprimă perfect spiritul drept şi generos 
al francezului. Intr'adevăr dece să spunem că e ofensator 
pentru un bacalaureat să fie sergent de stradă, şi să nu spunem 
că e foarte onorabil pentru un sergent de stradă să fie baca- 
laureat, şi că ar fi de dorit ca toți gardienii păcii să aibă ase- 
menea studii. 

„Aceste cîteva cuvinte, precum și admirabila formulă, ci- 
ată adineauri: „scopul examenelor de bacalaureat este să 
aflăm cum elevul ştie să se servească de cunoștințele pe care 
e are , — aceste observaţii lapidare ale lui Roustan arată ce 
uşor e să deturnezi în sens democratie o instituție dela sco- 
purile oligarhice pentru care fusese creată, Am fosi impresio- 
nat, ca de un record, de repeziciune într'adevăr franțuzească 
cu care o problemă gravă ca aceea a studiilor liceale a putut 
fi transată în două că 


+ 
E x 


Mă opresc aci, Căci aş putea continua indefinit. O pro- 
fundă emoție m a cuprins în tot timpul cînd transcriam aceste 
vechi însemnări din 1939, Făcind asta, simțeam că parc'aş 
fi aruncat o punte între Franţa veche şi nouă, şi că lungul 
coșmar din ultimii şase ani n'a fost un hiatus sau o soluție de 
tinuta te, i doar febra puternică prin care lupta Franţa de 

e ca să fie cît mai asemă i ieri i 
ca date Ste ași asemănătoare Franţei ăi ieri — adică 


D. 1. SUCHIANU 


LIBERTATE ȘI SECURITATE: 
CEI DOI POLI AI PERPLEXITĂŢII 
CONTEMPORANE 


Problema care face azi omenirea întreagă să-şi țină, de 
emoție, răsuflarea, sa născut în veacul al 18-lea, sub numele de 
„revoluție industrială”. Intre această revolutie — tehnică şi 
materială — şi o revoluție iminentă care n'a izbucnit incă se 
interpun alte două : de continuare şi de pregărire : cea fran- 
cesă din 1789 şi cea rusă din 1917, revoluţii economice, sociale 
politice şi morale, 

In tat acest răstimp de două veacuri, autor al tuturor 
dramelor, a fost acea fiinţă curioasă care se chiamă „calul-va- 
por“. După cum în primele istorii, în basmele cu smei, respon- 
sabil de toate miracolele este un cal cu aripi. mincălor de jăra- 
tic şi făcător de minuni, — tot astfel în ultima noastră istorie 
— zisă „contemporană“ — responsabil e acel cal-rapor, apari- 
ție cu mască dublă, totodată binețăcător şi feroce, dă'ător de 
nădejdi în progres, abundență şi bogăţie, dar autor direct al 
acelor groaznice „crize periodice, decenale, ciclice de supra- 
producţie“, lichidate toate prin mii de patroni ruinaţi şi can- 
didaţi la sinucidere, şi pe de altă parte, prin milioane de şomeri 
aruncați pe drumuri şi candidaţi la răscoală. 

După două secole de miopie. omenirea binevoieşte a vedea 
primejdia şi consimte wi cerceta cauzele, A menţine maşinis 
mul, evitind crizele ciclice şi păstrind economia existentă — iată 
problema care obsedează toate minţile. Deunăszi, ea se oglindea 
deosebit de intens în două locuri privilegiate: la întrunirea dela 
Potsdam şi, puţin inainte de asta, în furtunoasele alegeri din 
Englitera. E 

In studiul pe care îl prezentăm aci cetilorilor, tinărul şi 
învățatul nostru colaborator, d. Guy Pauker, cu o remarca- 
bilă informaţie. analizează diversele teorii, pretenţii, aprehen+ 
siuni şi profeţii ale principalilor ginditori din lumea politică 
contemporană. Studiul de faţă este ca o fotograjie a acestui 


20 VIATA ROMINEASCĂ 


vast moment de panică în faţa prăbuşirii şi de speranţă într'o 
lume mai bună, pe care ål trăieşte concetățeanul nostru din cele 
cinci continente, (N. R.). PA 


N'au trecut decit 150 de ani de cînd Wait construia, în 
1765, maşina cu aburi. Totuşi mai puţin de două secole au 
fost deajuns pentru ca faja lumii să se schimbe, Prin înlocui- 
rea forţei omului cu forța maşinii, productivitatea muncii, 
rămasă neschimbată în decursul mileniilor, a crescut într'o 
măsură nebănuită pină atunci. A 

Revoluţia industrială dela sfirşitul secolului al 18-lea, 
bazată pe maşina cu aburi, a asigurat in Occident trecerea 
dela manufactură la fabrică și triumfal marei burghezii asu- 
pra aristocrației latifundiare şi asupra micii burghezii meşte- 
sugăreşti. 

Increderea filosofilor secolelor al 17-lea şi al 18-lea în 
nestirşitele posibilităţi de progres ale omenirii a fost întă- 
rită de „revoluția industrială”, De unde pină atunci credința 
în progresul moral al omenirii se baza pe triumful raţiunii, 
ginditorii secolului 19 încep să creadă în posibilitatea unui 
melimitat progres material, = 

Pentru Saint Simon epoca de aur e în viitor, nu în tre- 
cut, Ea va fi rezultatul industrializării. De aceea, in lucra- 
rea sa „Vederi asupra proprietăţii şi legislaţiei”, cere orga- 
nizarea proprietății pentru mai marele bine al societăţii in- 
tregi, sub dublul raport al libertăţii şi bogăției. 

„Saint Simon nu vrea abolirea proprietăţii particulare, 
ci reconstituirea acesteia pe baze mai favorabile producției, 
cu asigurarea preponderenţei industriaşilor şi savanților în so- 
cietate. Un istorie contemporan al doctrinelor economice îl 
numeşte chiar -plutocrai”, . 


- Diseipolii lui Saint Simon, care îi ordonează şi îi depă- 


şese gindirea, socotesc însă că proprietatea particulară a ca- 
pitalurilor este un privilegiu nejustificat, permițind -exploa- 
tarea omului de către om”, Astfel saint-simonismul devine 
— nu prin opera creatorului său, ci prin curentul căruia îi dă 
naștere — o mişcare socialistă, 

Incă din primele decenii ale erei revoluţiei industriale 
apar însă şi ginditori care condamnă categoric masinismul. 
, Sismondi vede posibilitatea unei supra-producţii de bu- 
nuri care să depășească în mod absolut nevoile consumato- 
rlor şi să ducă la crize grave, cu atît mai mult cu cit nu se 
poate realiza un sistem de distribuire care să asigure buna 
stare a tuturor. De aceea el compară maşinismul cu forțele 
e care un ucenic-vrăjitor stîngaciu le-ar declanşa, fără a 

i apoi în stare să le stăpinească. 
și pe alocuri în opera lui Sismondi apare ideea că, in 


- 


LIBERTATE, ȘI SECURITATE 2| 


fond. nu există limite absolute pentru consumație, el nu se 
opreşie la această idee şi rămîne profund pesimist faţă de 
maşinism, 

Totuși, încă în plin ev mediu, unii filosofi își dăduseră 
seama că dacă, prin cunoașterea naturii, se va putea ajunge 
la construirea unor maşini, acestea vor fi foarte utile omului. 

Nefericitul călugăr franciscan Roger Bacon îndemna, în 
secolul al 15-lea, pe cercetători să înveţe să privească lumea, 
căci astfel se va putea ajunge la construirea unor maşini 
„care să navige fără vislaşi — vasele mari, adaptate fluviilor 
şi oceanelor, putind fi conduse de un sigur om, mergind to- 
tuşi mai iute decit dacă sute de oameni ar minui e”, 

asemenea ar fi posibile — seria el — vehicule terestre 
mişcate fără ajutorul unor animale de tracţiune, ba chiar şi 
maşini care să sboare, 

Dar abia peste aproape patru secole raționalismul 
e cu Descartes, care scrie în „D'scursul asupra me- 
todei”: 

„De îndată ce am dobindit citeva noţiuni generale de 
fizică, mi-am dat seama pînă unde pot duce şi cît de mult 
diferă ele de princip'ile folosite pînă în prezent: am crezut 
că nu le pot ţine ascunse fără a păcătui împotriva legii care 
ne obliză — în măsura puterilor — să procurăm binele ge- 
neral al tuturor oamenilor; căci aceste cunoştinţe de fizică 
m'an făcut să văd că e posibil să ajungem la cunostințe foarte 
uile vieții şi că, în locul acelei filosofii speculative care se 

predă în şcoli, se poate găsi una practică prin care, cunoscind 
forţa si acţiunea focului. apei, aerului, aştrilor si a tuturor 
celorlalte corpuri care ne înconjoară. tot aşa de limpede cum 
cunoastem diferitele meşteşuguri ale meştesugarilor noştri, 
am putea să le folosim în acelaşi mod la atitea întrebuințări 
pentru care sunt potrivite și asftel să devenim ca şi stăpini şi 
posesori ai naturii. Ceea ce este deopotrivă de dorit nu numai 
pentru inventarea unei infinități de artificii, care ne-ar face 
să ne bucurăm fără nicio greutate de fructele pămîntului şi 
de toate comoditățile ce se găsesc în el. dar mai cu seamă pen- 
tru păstrarea sănătății, care fără îndoială e primul bun şi te- 
melia tuturor celorlalte bunuri ale acestei vieţi”., 

Revoluţia industrială a ridicat de sigur mult standardul 
general de vieaiă în Occident. Ea n'a reuşit însă să creeze 
adevărata abundență și a dat naştere unor fenomene sociale 
noi, transformind o mare parte din locuitorii diverselor țări 
în lucrători industriali, cărora modul de folosire al mijloa- 
celor de producţie le-a creat condiţii grele de vieaţă. 

De aceea, la numai 80 de ani dela «construirea maşinei 
cu aburi, care stătea la baza revoluției industriale şi deci a 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tuturor consecințelor ei, bune și rele, socialismul ia un nou 
aspect — totodată — științific, realist şi energic. 
„Manifestul comunist” amintind în textul său pe uce- 
nicul-vrăjitor al lui Sismondi, arată că societatea burgheză 
modernă e aceea care nu mai poate stăpini forţele de ea in- 
săşi create. „Sistemul burghez a devenit prea strimt pentru 
a cuprinde bogăţiile create în sinul lui” — seriu Marx şi En- 
gels, „Cum va putea burrhezia invinge această criză? Pe de 
o parte prin distrugerea forţată a unei masse de forţe pro- 
ductive; pe de altă parte prin crearea unor pieţe noi şi prin 
exploatarea mai perfecționată a celor vechi. Ceea ce insem- 
nează că ea pregăteşte crize mai generale şi mai formidabile 


şi micşorează mijloacele de a le preveni“. . 


In a doua jumătate a secolului al 19-lea maşinismul nu, 


mai inspiră însă economiştilor ginduri imiste. Ei nu mai 
cred că relele vin dela maşină, ci critică sistemul care nu 
îngădue tuturor oamenilor să folosească bunurile pe care 
maşina le creează. Samuel Butler, în romanul său filosofie 
„Erewhon“, publicat în 1572, imaginează o țară unde, după 
progrese tehnice foarte mari, toate maşinele sunt disiruse şi 
reconstruirea lor interzisă sub pedeapsa cu moartea: -erew- 
honienii” se temeau să nu devină cu timpul sclavii propriilor 
lor maşini... Dar cartea lui Butler după ce se bucură de un 
scurt succes, este dată uitării. Abia în 1909, „Erewhon” cu- 
noaște o a doua ediţie. 

Căci tocmai în perioada în care scria Butler, se puneau 
bazele unei „a doua revoluţie industrială“, — cum o numeşte 
Georges Friedmann, — revoluţie de o natură mult mai com- 
plexă, Se inventează mașini-unelte automate, se modifică în- 
trebuinţarea combustibililor lichizi şi gazoși, se perfecţionează 
maşinile cu aburi. apar motoarele cu explozie şi motoarele 
cu uleiuri grele, se revoluționează transporturile maritime şi 
aeriene, precum şi utilajul agricol chimia pătrunde masiv 
în industrie şi în cultura pămîntului, desvoltind în special 
metalurgia și fabricarea îngrășămintelor, se desvoltă apoi o 
tehnică nouă a comunicaţiilor şi distracțiilor: telefon, tele- 
graf, radio, gramofon, cinematograf, exprimind toate domi- 
nația suverană şi mondială a energici electrice. 

O maşină miraculoasă (dacă i se dă energie, generează 
electricitate, dacă i se dă electricitate creează mişcare), e in- 
ventată la 4369 de Gramme, Este dinamul. In acceaşi epocă 
apar primele motoare cu explozie, 

La începutul secolului nostru, mașinismul capătă o des- 
voltare pe care chiar cei mai clarvăzători contemporani ai 
primelor maşini cu aburi cu greu ar fi putut-o bănui. De aci 
si Pee O epimimnlai în ce priveşte posibilitățile de 

enja, tndefinită, — i i i ială 
sanse re aaa ma se cu toată agitata istorie socială a 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 23 


Primul războ.u mondial, distrugător de bunuri şi de 
vieţi, dar dătător de noui impulsuri perfecţionărilor tehnice, 
nu sguduie de fel acest optimism. Abia cumplita criză „eco- 
nomică, începută în 1922 cu un scrah” la bursa dn New- 
York, sdruncină încrederea în posibilitățile regimului capi- 
talist de a ajunge la o abundență absolută de bunuri, 

De unde critica modului capitalist de producţie aparţi- 
nea pină atunci campionilor luptei de clasă, acum şi econo- 
miștii ortodoxi care gindeau și activau în cadrul s'stemului 
capitalist a cărui înlocuire nu o u necesară — incep 
să se întrebe dacă crizele economice sunt datorite numai unui 
comlex de factori care doar împiedecă buna funcţionare a 
sistemului capitalist liberal, sau sunt inerente acestui sistem. 

In 1950 Adunarea Societăţii Naţiunilor hotărăşte să 
coordoneze studiile analitice asupra problemei revenirilor pe- 
riodice de depresiuni economice. Cu concursul serviciului de 
studii economice al Societăţii Naţiunilor, profesorul Gottfried 
Haberler, publică în 1937 lucrarea sa despre „Prosperitate 
și depresiune” în care examinează critic teoriile asupra ci- 
clurilor economice si caută să sntetizeze punctele comune, 
cata ar putea duce la o explicație practic valabilă a acestor 
cicluri. 

In prefața lucrării, d-nul A. Loveday, director al servi- 
ciului de studii economice din Societatea Najiunilor, arată că 
volumul profesornlui Haberler nu e decît un prim pas. Abia 
după verificări statistice minuţioase, se va putea arăta căreia 
din umătoarele irei cauze i se datoreşte neputinţa societăţii 
de a acţiona asupra destinelor ei: „sau ştiinţa nu a putut 
incă determina succesiunea cauzală a evenimentelor; sau ade- 
vărul a fost descoperit și formulat, însă el este ascuns sub 
un morman de teorii false; sau, în fine, adevărul este cunoscut 
și admis, dar crizele sunt o urmare inevitabilă a s'stemului 
„geonomic actual, după cum foametea era produsul inevitabil 
al unei economii mai primitive, căreia îi lipseau mijloacele 
de transport şi de stocare“, 

Profesorul Haberler, studiind ciclurile economice, adică 
alternanțele între prosperitate și depresiune, arată că acestea 
nu pot fi înţelese decit combinind cercetarea a trei indicii; 
numărul de muncitori întrebnințaţi, venitul real consumat 
(adică: volumul consumației) și venitul real produs (adică 
creşterea massei de mijloace de producţie) 

Unul din factori. si anume numărul de muncitori între- 
buințaţi în procesul de producţie, ia un aspect dramatic care. 
în momentele de criză devine evident chiar celor ce nu se 
ocupă cu studiul economiei. Căci somajul periclitează însăși 
obținerea strictului indispensabil pentru cei rămasi fără In- 
cru. Celălalt aspect însă, falsa abundentă, care depinde de 
volumul consumaţiei şi de cresterea continuă a masei mijloa- 


24 VIAŢA BOMINEASCĂ 


celor de producţie, izbeşte aproape numai pe specialiştii în 


ştiinţa economică. 


„ Revoluţia industrială a liberat braţe de muncă, făcind 
deci posibil să se muncească mai puţin, — şi, totodată a creat 
mijloacele tehnice pentru obţinerea abundenței. Ea n'a dat 
însă şi o modalitate economico-socială de a distribui tuturora 
bunurile create. Oamenii a căror muncă este înlocuită de ma- 
şini nu au cum să obțină bunurile care le sunt necesare, deoa- 
rece nu au nimic de dat în schimb, afară numai de o putere 


de muncă ce a încetat de a mai avea căutare. 


Dacă pină la uriaşa criză economică din 1929 numeroși 
economişti credeau încă în binefacerile liberalismului tco- 
nomic de formă clasică, aceasta se datorește poate împreju- 
rării că oamenii eliminaţi din procesul de producție în urma 
perfecționărilor tehnice aveau — dacă nu le lipsea curajul şi 
inițiativa — o soluţie peniru rezolvârea problemei existenței: 


emigrarea. 


După calculele profesorului J. Henry Richardson dela 
Universitatea din Leeds, între 1864 si 1924 peste 50 de mi- 
Hoane de europnei au plecat în Lumea Nouă. In total, 15 la 
sută din populaţia Europei, De aceea în problemele sociale 
accentul cade timp de aproape un- secol mai curind pe nece- 


sitatea îmbunătăţirii conndiţiilor de muncă şi de traiu, pentru 
cei care au de lucru, decit pe rezolvarea problemei şomajului 
cronic. Poate astfel se explică şi faptul că ideile de reformă 
socială au în această epocă mai mult succes decit ideile socia- 
liste revoluționare, 

Criza din 1929 se produce însă într'o lume schimbată. 

In 1925 Statele-Unite ale Americii reglementaseră imi- 
grarea, liberă pină atunci, stabilind cote după țările de orig nă 
şi plafonind la 150.000 persoane anual numărul total al imi- 
granţilor, Îna'nte de 1914 aproape un milion şi jumătate pă- 
răseau anual Europa, iar între 1920 şi 1924 cca. 850.000. 

Dispariţia „supapei de siguranță“, care era emigrarea, 

agravează problema şomajului şi problemele sociale în genere. 
D-l L, Dennis afirmă că „votarea legii din 1923 asupra re- 
stringerii imigrării, de către Congresul american, a făcut mai 
mult decit tratatul dela Versailles pentru pecetluirea sfirşi- 
tului democraţiei şi al capitalismului în Europa“. 
„= Nu trebue să se acorde totuși chestiunii migraţiunilor o 
importanță exagerată. Somaj cronic a existat, în mai mică 
măsură, e drept, şi Înainte de primul războiu mondial, iar 
în cursul crizei începută în 1929 problemele sociale au fost 
tot atit de grave în Statele-Unite cit şi în Europa. 

După datele Biroului Internaţional al Muncii, numărul 
mite de curi, în 52 de ţări capitaliste, a fost atins în 
1952. În ace an 26.370.000 de oameni care puteau lucra nu 
Şi-au putut găsi întrebuințare. Iar în 1935. cînd apogeul 


+ 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 25 


crizei trecuse și producţia industrială ajunsese din nou la 
nivelul din 1928, şomajul totuşi atingea 20.560.000 oameni, 
deși în 1929 (anul prosperității maxime), existau numai 
5.500.000 someuri, Se vede limpede că datorită progresului 
tehnic un număr tot mai mare de muncitori erau eliminaţi 
din pâcesul de producţie. f 

Exemplul cel mai izbitor îl oferă Marea Britanie. Intre 
cele două războaie mondiale, media şomajului a fost de 14,2 
din 100 persoane asigurate contra șomajului. leşi cifra e 
uluitor de apropiată de acel procent de 15 la sută din popu- 
lația Europei plecată in decursul secolului trecut peste mări, 
nu însemnează totuşi că înainte de primul războiu mondial 
nu a existat şomaj. Intre 1855 şi 1915, după calculele hui Sir 
William Beveridge, media şomajului a fost de 6 la sută, 

Oricum, între cele două războaie mondiale şomajul a 
constituit o problemă constantă şi de interes universal. Unui 
singur stat această problemă nu i sa pus. Prin suprimarea 
burgheziei şi cu pretul unei faze de tranziţie care a implicat 
eroice suferințe pentru intreaga populație — un sistem eco- 
nomic cu totul nou se naște în Rusia — sistem care nu a cu- 
noscut şi nu poate cunoaşte şomajul. 

Astăzi cînd sisimul socialist al stăpinirii şi folosirii mij- 
loacelor de producţie apare consolidat prin peste 20 de ani 
de muncă planificată şi şi-a dovedit puterea de rezistență în 
decursul unui teribil războiu mondial, se poate spune că nu 
mai interesează, decît istorie, cum sa ajuns la noul sistem, 
după cum burghezia victorioasă de azi nu se mai gindeşte 
decit cu o curiozitate pur teoretică la violențele revoluţiei 
franceze din 1739. Decit, — mintea omenească, capabilă de 
virtutea resemnării în faţa suferințelor trecutului, o are şi pe 
aceea de a “încerca şi dori să evite aceste suferințe în viilor. 

Astăzi, problema şomajului sau mai bine zis a muncii 
pentru toți, se pune în modul cel mai serios: epoca de după 
sfîrşitul celui de al doilea războiu mondial vrea să fie ferită 

experiența cumplită a unor crize ca cea din 1929. 

In cunoscutul său mesaj către Congresul Siatelor-Unite 
din 6 lannuarie 1941, Franklin Roosevelt a formulat cele pa- 
tru libertăţi umane esenţiale pe care trebue să se sprijine Ti 
“mea de mîine: . 

1. Libertatea cuvintului şi exprimării, 

2, Libertatea pentru orice persoană de a adora pe Dum- 
nezeu așa cum îi dictează conştiinţa. 

3. Liberarea de nevoi, adică asigurarea bunei stări pentru 
toți. 

4. Liberarea de teamă, adică asigurarea liniştei şi păcii. 

Primele două libertăţi sunt formulate întrun mod pe 
care l-am putea numi static. Căci asigurarea libertăţii gîn- 


26 VIAȚA ROMÌNEASCĂ 


dului nu necesită o acțiune, ci mai curind o lipsă de acţiune, 
un neamestec care să permită exercitarea libertăţii de opinie 


şi a libertăţii religioase, Pe cînd ultimele două libertăţi sunt - 


exprimate, ca să zicem. aşa, dinamic, printr'un verb: liberare, 
iar nu printr'un substantiv: libertate. Aceasta indică nevoia 
de acţiune pentru realizarea lor. 

Asupra acțiunii care să asigure liberarea de teamă, adică 
pacea, se poate spune că, cel puţin în linii generale, toată lu- 
mea e de acord. Cincizeci de naţiuni, dintre care fac parte 
toate statele care vor mai putea fi considerate mari puteri la 
sfirsitul acestui războiu, au întemeiat o organizaţie interna- 
țională pentru securitate ṣi i-au dat o constituţie: Charta Na- 
țiunilor Unite, 

Dimpotrivă, asupra modului cum să se realizeze a treia 
libertate esenţială — liberarea de nevoi — mari deosebiri de 
vederi există, atît printre oamenii de ştiinţă cât şi printre băr- 
baţii politici din toate statele capitaliste. 

La 5 Iulie aceste divergențe au fost înfățișate poporului 
intruna din cele mai înaintate ţări capitaliste: Marea Brita- 
nie. Deşi alegerile generale care au avut loc acolo nu pot fi 
considerate ca o zi area socială pură, în care cetăţenilor 
să nu li se fi pus decît problema de a hotărî sistemul eco- 
nomic În care vor să trăiască pe viitor, răspunsul poporului 
a fost categoric: Camera “Comunelor dispune de o impună- 
toare majoritate laburistă. 

Pentru prima oară în istoria Marei Britanii, socialiștii 
au obținut o majoritate absolută în Parlâment, căpătind astfel 
posibilitatea de a-și realiza programul, fără compromisuri 
cu alte partide. 

__ Poporul englez a hotărit astfel, deşi a trebuit în acelaşi 
timp să decidă dacă în fruntea guvernului, în aceste vremuri 
grele, să rămînă sau nu un conducător de o excepţională an- 
vergură, d-l Winston Churchill. Imensul prestigiu personal 
al celui care a salvat moralul naţiunii în clipele cele mai 
grele ale războiului şi a condus-o apoi la victorie, a acţionat 
ca un factor de sine stătător, care nu poate fi neglijat. El a 
adus conservatorilor, deşi acestia au fost infrinţi în nume- 
roase circumscripții tradiţional conservatoare, peste 9 din 
ptr 25 milioane voturi exprimate, 

ar persoanele au jucai un rol secundar în alegerile 
lee carte vor intra în istorie, deoarece au transformat 

diode mai puternice state capitaliste, în prima mo- 
narhie socialistă a lumii, Rezultatul atît de clar al alegerilor 
arată Sa ‘pripra nonna au fost principiile, 

p n acest punct de vedere lupta electorală intre par- 
ial a naer aeto, paita l'beral şi partidul laburist (socia- 

Xtrem de interesantă şi de semnificativă, 


LIBERTATE -$1 SECURITATE 27 


In primul rind trebue constatat că niciunul din cele trei 
mari partide nu a cerut revenirea la forma istorică a libera- 
lismului din secolul trecut. Nu numai laburiştii, ci şi numeroși 
conservatori sau liberali şi-au exprimat părerea că problemele 
sociale şi economice ale prezentului şi viitorului nu pot fi re- 
zolvate prin vechiul „laissez faire”, — neamestecul statului 
în vieața economică, — așa cum cereau economiştii liberali 
din secolul trecut. 

In ce priveşte însă gradul și natura intervenţiei statale, 
fiecare din cele trei partide, a exprimat concepţii și apre- 
cieri foarte diferite, ră sa a scoate în evidenţă esenţialul 
acestor discuţii se poate, în primul rind, face o apropiere 
între tezele conservatorilor și liberalilor pe de o parte, opuse 
anidan dintr'un anumit punet de vedere celei a laburi- 
ştilor. : 

Antagonismul consistă mai ales in accentul pus pe două 
probleme de bază ale societăţii contemporane: conservatorii 
și liberalii socotesc că bunul cel mai de preţ al omului este 
libertatea individuală, pe care o vor cît mai largă și cit mai 
neîngrădită, laburiştii însă cred că securitatea socială, ad'că 
liberarea de nevoie şi asigurarea muncii pentru toţi, sunt bu- 
nuri şi mai valoroase, şi că ele trebuese realizate chiar cu 
prețul unci interpretări noui şi a unei restringeri a libertăţii 
individuale, 

In lupta electorală fiecare din cele două tabere a pus 
accentul pe ceea ce i se părea mai de preț și mai de dorit, 
căutînd să lireacă cil mai usor asupra inec piese că ridicate 
de partea adversă. 

Libertatea individuală şi securitatea socială sunt cei doi 
poli între care oscilează toate teoriile economico-sociale con- 
temporane. Conservatorii și liberalii au stăruit asupra liber- 
tății individuale: laburiştii asupra securităţii sociale. 

Deschizind campania electorală la 4 Iunie, d-l Churchill 
a atacat imediat şi vehement pe labur şti, spunînd: „Nu nu- 
mai proprietatea, în toate formele ei, e lovită, dar libertatea 
sub toate formele ei e pusă în discuţie de concepțiile funda- 
mentale ale socialismului”. lar mai departe: „niciun guvern 
socialist, conducind întreaga vieață și industrie a ţării, nu 
îşi poate permite luxul de a admite ca nemulțumirile publice 
să se exprime liber, tranșant si violent”, In fine: „Eu sunt 
peniru libertatea suverană a individului în cadrul legilor pe 
care un parlament liber ales le-a adoptat în mod liber”. 

Vorbind în zina următoare, d-l Attlee, şeful laburiştilor, 
a declarat referitor la conservatori: „Ei par a crede că dacă 
fiecare individ isi urmăreşte propriul său interes, întrun fel 
sau altul, interesele tuturora vor fi servite;... partidul labu- 


. 


`~ 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rist, dimpotrivă, crede că dacă vrem să obținem anumite re- 
zultate, trebue să recurgem la o concertată plan ficare”. 

Conservatorii nu au insistat în această campanie elec- 
torală asupra problemei şomajului, încrezători de sigur în 
faptul că într'o țară care a suferit atitea distrugeri şi unde 
populaţia a fost nevoită să-și reducă foarte muli consumaţia, 
munca de refacere va putea să fie foarte intensă, lără teamă 
de şomaj cel puţin pentru viitorul apropiat. 

Laburiştii vor planificare totală în timp de pace așa 
cum a fost în timp de războiu:; apoi cer şi socializarea anu- 
mitor mijloace de producţie, In telul acesta, programul lor 
rezolvă implicit şi problema somajului, aceea, nici ei nu 
au pus accentul pe această problemă în campan'a electorală. 

Cei care şi-au centrat campania electorală în jurul pro- 
blemei somajului au fost liberalii, în rindurile cărora se află 
economistul astăzi celebru Sir William Beveridge. i 

După ce a elaborat în Noemvrie 1942, la cererea gu- 
vernului de coaliție, un vast plan de asigurări sociale, ale 
cărui princ pii generale au fost acceptate de toate partidele, 
d-l Beveridge a publicat în Noemvrie 1944 un al doilea plan 
intitulat „Muncă pentru toţi, într'o societate liberă“. è 

Proiectul d-sale de asiguräri sociale, finanțat prin con- 
tribuții ale salariaţilor, ale patronilor şi ale statului. încerca 
să garanteze un minimum de existenţă, al cărui cvantum este 
stabilit pe baze realiste. Beneficiarii sunt someurii, persoanele 
lovite de o incapacitate de lucru provenind din boală sau acei- 
dent, în sfîrşit bătrînii, Un sistem de ajutoare în caz de deces 
și de alocaţii speciale pentru copii, completează ideea. 

„Sir William Beveridge arăta însă că planul de asigurări 
sociale nu poate da roade decit dacă șomajul sar menţine in- 
ferior cifrei de 15 la sută. Cum însă în anul cel mai greu al 
crizei economice dinaintea actualului războiu, în 1952, şo- 
majul ajunsese în Marea Britanie la 22 la sută, se punea pro- 
blema realizării unui program de „muncă pentru toți”. Al 
doilea plan Beveridge căuta să găsească un sistem care să 
nu necesite măsuri de socializare, 

, Autorul prezenta planul: „muncă pentru toţi într'o so- 
cietate liberă”, drept un sistem care, pe lingă înlăturarea şo- 
majului, mai trebue să asigure și: „libertatea credinței, a vor- 
birii, a scrisului şi a învățămîntului; apoi, libertatea adunării 
ŞI asocierii pentru scopuri politice sau altele, precum şi pu- 
tinja de a schimba, prin mijloace paşnice, guvernele; în sfir- 
şit, libertatea de a alege o ocupaţiune, şi aceea de a între- 
buința veniturile personale“, 

_„„, Pentru aceasta d-l Beveridge propunea în primul rind 

Jarea iuvestiţiilor totale, prin incurajarea consumației pri- 
vate sau a plasamentelor particulare, apoi, prin lucrări pu- 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 29 


blice finanţate pe cale de impozite sau de împrumuturi; apoi 
prin desvoltarea exportului; în sfîrşit, prin combinarea tu- 
turor acestor mijloace. Ca măsuri adiționale d-sa propunea 
controlarea localizării geografice a industriilor, astfel că in- 
treprinderile să fie instalate acolo unde se găseşte mina de 
lucru şi unde există resurse naturale, scu pe muncitori 
de a se deplasa ei acolo unde intimplător sa creat o indu- 
stric. lar mobilitatea minei de lucru urma să fie asigurată 
prinitr'un sistem de oficii de plasare a ilor, astfel ca 
aceştia să nu mai colinde din poartă în poartă pină ce întim- 
plarea i-ar face să găsească un loc liber, 

D-1 Beveridge arăta că stabilirea şi executarea unui pro- 
gram durabil de investiţii planilicate, bazat pe recunoaşterea 
acelor nevoi sociale care au prioritate, va duce la un acord 
între toți. D-sa punea deci accentul pe un factor moral, 
scopul propus urmind să întrunească aprobarea şi sprijinul, 
intregei colectivităţi naționale în timp de pace, aşa cum ciş- 
tigarea războiului a putut capta eforturile tuturora în anii 
din urmă. a 

lată, în citeva cuvinte, gindul autorului: „Teza princi- 
pală e simplă. Calea pentru a distruge şomajul nu e să-l ata- 
căm direct, ci să creăm de lucru pentru şomeuri, utmărind 
cu hotărire țeluri destul de importante ca să se poată face 
apel la totalitatea energiilor noastre... Reuşita va depinde de 
gradul în care conştiinţa socială va deveni forja motrice a 
vieții naționale”. 

3 Fireşte că planul pe care îl propunea Sir William Beve- 
ridge era elaborat în detalii, ţinind seama atit de problemele 
concrete care se pun azi în Marea Britanie, cit şi de proble- 
mele economice internaţionale. Detaliile tehnice nu poi fi ex- 
puse aci, cum de altfel nu putem intra nici în amănuntele 
programelor economice ale conservatorilor şi laburiştilor. 

In linii generale conservatorii propuneau reducerea, în- 
tr'o măsură tot mai mare, a intevenției statului în vieaja cco- 
nomică, ea urmind să fie limitată la concentrarea eforturilor 
asupra citorva probleme: costruirea de locuinţe, menţinerea 
producției agricole '— mult crescută în cursul războiului, — 
desvoltarea exportului, un program de asigurări sociale şi 
un program sanitar. 

uriştii au insistat asupra necesităţii unei planificări 
a întregii vieji economice, bazată pe unele măsuri de socia- 
izare, în special în sectorul producţiei de cărbuni, al ener- 
piei şi al transporturilor. 

Atacurile d-lui Churchill împotriva socialismului, bazate 
pe argumentul că socialismul sacrifică toate libertăţile in- 
dividuale, au fost respinse de d-l Attlee în numele partidului 

rist: „aceste teorii ale primului ministru nu sunt decit 
o versiune de mina a doua a părerilor academice ale unui 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


austriac, Ito [oboi ratie ri ză von Hayek, foarte popu- 
i artidul conservator . > 

a pp To ir profesorul von Hayek, care ocupă din 1951 ca- 
tedra de Științe economice şi Statistică a Universităţii din 
Londra, a declarat unui corespondent al Agenţiei Reuter: 
„Ţin să precizez că nu am nicio legătură cu partidul conser- 
vator. D-l Attlee sa referit în special la cartea mea intitu- 
lată „Drumul spre sclavie”. A ini 

Pofesorul Hayek şi un alt economist? tot de origină au- 
striacă, profesorul Ludwig von Mises, care trăieşte în Statele- 
Unite, sunt cei mai de seamă reprezentanţi contemporani ai 
liberalismului clasic. 

D-L von Mises e cel mai consecvent susținător, în lumea 
de astăzi, a atitudinii de „laissez faire”. După d-sa în vieaţa 
economică toate relele se datorsec intervenţionismului şi mä- 
surilor restrictive, Intr'o lucrare recentă, intitulată „Guvernul 
‘omnipotent, apariția statului totalitar si a războiului total“ 
d-sa pretinde că lucrurile au început să meargă -prost în lume 
de cind. îm urma eșecului revoluției liberale din 1848. lati- 
lundiarii prusieni au impus Germaniei protecționismul, de- 
terminînd astfel Anglia, Franţa şi Statele-Uni'te să răspundă 
cu măsuri similare, 

Asa sa ajuns — după d-l van Mises — la distrugerea 
mecanismului diviziunii internaţionale a muncii şi la anarhia 
prezentă a tarifelor vamale, la contingentări, la limitarea mi- 
grațiunilor, la dumping, devaluări concurente şi la cursa înar- i 
mărilor, 

D-sa e ferm convins că singura soluţie posibilă e ridi- 
carea tuturor restricțiunilor și funcţionarea nestinjenită a 
liberei concurențe într'o societate bazată pe proprietatea pri- 
vată a mijloacelor de producție. In caz contrar — afirmă d-l 
von Mises — întreaga lume capitalistă va ajunge la forma 
de guvernimînt totalitar de tip fascist, 

Profesorul von Hayek nu e chiar atît de extremist li- 
beral ca d-l von Mises, ci crede că statul trebue să intervină 
atit cit rtebue pentru a crea mecanismul concurenței con- 
diții de funcţioare cit mai efectivă cu putinţă. 

Ultima lucrare a d-lui von Hayek, al cărei titlu e amintit 
mai sus, a avut în special în Statele-Unite un excepțional ră- 
sunet, într'atit incit ne putem întreba dacă cl se datorește. 
numai valorii ştiinţifice a cărţii. 

„. Revista „Reader's Digest”, care apare lunar în vreo. zece 
milioane de exemplare, a publicat în Aprilie a. e., largi ex- 
strase, Revista „Look“, care apare la New-York în peste două 
milioane de exemplare, a publicat în Februarie a. c.. un fel - 
de rezumat ilustrat al cărţii, subliniind ideea că singura pla- 
nificare conforihă intereselor americane e aceea capabilă să 


LIBERTATE ŞI SECURITATE 31 


asigure o mai autentică funcţionare a regimului liberei con- 
curențe, F 
eza profesorului Hayek e că socialismul înţelege prin 
libertate altceva decit înţelege liberalismul. Acesta din urmă 
se gîndeşte la libertatea politică — situaţia de a fi supus unei 
constringeri exercitate de puterea arbitrară a altor oameni. 
Socialismul se gîndeşte la libertatea economică — ceea ce nu-i 
decit un alt nume pentru a spune redistribuire a bogățiilor. 
„Ca și aşa numita libertate economică, şi cu mai multă 
dreptate, securitatea economică este dese ori reprezentată ca 
o condiţie indispensabilă a adevăratei libertăţi” — seria d-sa. 
„Într'un sens aceasta este adevărat şi important. Independența 
minţii sau tăria caracterului sunt rar găsite între cei care nu 
pot avea încrederea că îşi vor putea croi drum prin propriile 
eforturi. Dar sunt două feluri de securitate: certitudinea unui 
minimum de existență pentru toţi şi, pe de altă parte, securi- 
tatea unui standard -de vieaţă dat, a unei poziţii bine deter- 
minate, de care o persoană sau un grup se bucură în com- 
paraţie cu alții, Nu e nicio rațiune ca, într'o societate care a" 
atins nivelul general de bogăţie pe care-l are țara noastră, 
primul fel de securitate să nu fie garantat tuturora fără a 
periclita libertatea generală; se poate deci asigura un mini- 
mum de hrană, locuinţă şi îmbrăcăminte, suficiente ca să asi- 
gure sănătatea. Tot aşa nu există nicio rațiune ca Statul să 
nu sprijine organizarea unui larg sistem de asigurări so- 
ciale împotriva acelor riscuri comune ale vieţii, în contra că- 
rora prea puţini pot lua precauţiile economice necesare. Plas 
nificarea însă în vederea celui de al doilea fel de securitate, 
are un efect deosebit de insidios asupra libertăţii. E 
Această din urmă planificare — adică „planificarea“, 
menită să asigure indivizii sau grupurile împotriva micşorării 
veniturilor lor, n'ar putea fi realizată, după d-l von ayek, 
decit fue puleri dictatoriale. 
upă cum se vede și pe plan teoretic, şi în lupta politică, 
majoritatea discuţiilor se duc atribuind unuia din cai doi A insa 
tori — li e şi securitate — o importanță mai mare decit 
celuilalt. 
Oricit ar fi de interesantă problema libertăţilor indivi- 
uale, pe care o ridică reprezentanţii liberalismului istoric, 
teoriile lor rămîn unilaterale şi insuficiente atii timp cit nu pot 
soluţii practice pentru a împiedeca revenirea crizelor eco- 
nomice cu întregul e cortegiu de suferinţe. Dacă aceste teorii 
li le desuete sunt totusi primite cu mult interes în Sta- 
nite, aceasta se datoreşte faptului că massele muncito- 
reşti, care pină dăunăzi ştiau că trăiesc „în țara tuturor po- 
sibilităţilor”, nu au încă o fermă conștiință de clasă. ; 
Intr'o carte publicată de curînd sub titlul „Ce gindeşte 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


porul nostru”, d-l William A. Lydgate, unul din conducă- i 


Tomi Institutului Gallup pentru cercetarea opiniei publice, 
afirmă că 9 americani din 10, indiferent de venitul pe care îl 
au, nu se consideră proletari, ci membri ai clasei „mijlocii“, 
şi nu au acel sentiment de disperare socială pe care depresiu- 
nile economice l-au creat în massele muncitorești europene, 

Pe acest fapt se întemeiază probabil şi d-] Henry A. Wal- 


lace, a cărui numire, în Februarie, ca secretar de stat peniru 
comerţ de către preşedintele Roosevelt a întimpinat rezistențe 
serioase în Senatul american, d-sa fiind considerat „de stinga“, . 
Unui cetitor european al programului d-sale i-ar fi foarte greu 


să descopere elementele „de stinga“, deşi volumul d-sale „Se- 
colul omului obişnuit” (publicat în 1943), denotă un categorie 
spirit progresist. 

D-l Wallace afirma — într'un articol publicat recent: 

„Cred că guvernul Statelor-Unite, tot aşa cum a incurajat 
pe salariatul din părțile răsăritene să devină. proprietar-fer- 
mier în părțile apusene, trebue .prin metode noi şi diferite 
să încurajeze pe orice salariat care are calitățile necesare să 
se ridice de pe banca artizanului salariat la tejgheaua în- 
treprinzătorului independent. In loc să smulg copacul între- 
prinderilor americane libere, vreau să-l văd ramiticind şi în- 
florind tot mai mult“. 

In esență programul d-lui Wallace, căruia i sa încre- 
dinţat misiunea de a lua măsurile care să asigure după războiu 
„munca pentru toți” în Statele-Unite, constă în a sprijini din 
răsputeri întreprinderile mici şi mijlocii impotriva celor mari. 

D-sa acordă o' deosebită importanță factorilor morali, 
In volumul citat mai sus, în care spiritul creştin-social este 
foarte puternic, d-l Wallace serie: i 

„Ca să supraviețuiască, democrațiile trebue să elabo- 
reze o cale grație căreia. răminînd ferm ataşate drepturilor 
umane, să facă în acelaș timp să pătrundă în sufletul fiecărui 
un sentiment de răspundere, astfel ca cetăţenii dintr'o demo- 
crație să fie tot-atit de dispuşi să presteze, din toată inima, 
servicii altruiste ca şi cetăţenii unei puteri totalitare, Putem 
face aceasta dacă formulăm o Declaraţie a Indatoririlor, men- 

nînd în acelaşi timp cu hotărire arația Drepturilor. 

intro Declaraţie a Drepturilor şi Indatoririlor putem ob- 
ține o structură flexibilă, înlăuntrul căreia fiecare cetă jean 
să-şi poată aduce aportul la propăşirea generală”, 

Pe aceeași linie de preocupări se situiază şi lupta dusă de 
Senatul american impotriva monopolurilor, a cartelurilor na- 
tionale şi internaționale. In raportul pe care senatorul H. M. 
Kilgore, preşedintele subcomisiunii însărcinate cu studierea 
acțiunii cartelurilor şi monopolurilor, l-a prezentat la 12 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 33 


Noemvrie 1944 Comisiei Senatului peniru afacerile militare, 
se declară categoric: Ă 
„Ceea ce sa pus de-a-curmezişul eforturilor întreprinse 


de oameni pentru a atinge prosperitatea şi v pace 
durabilă este sistemul cartelurilor internaționale, aşa cum a 


existat înainte de räzboiu şi cum există încă, de fapt, — pe 
sub mină şi dislocat numai în parte — în cursul acestui răz- 


boiu“, i | 

Deci în Statele-Unite se caută soluții care, depăşind con- 
cepția „laissez faire“-ului, să nu ajungă, totuşi, la schimbări 

iii len poliția fn dea: 

Acest curent, reprezentat pe p itic, în ri- 
tanie, de sir William Beveridgo, care nu a putut obţine un loe 
în Camera Comunelor, are ca principal teoretician european 

i am putea spa naş (deoarece i- adat şi un nume) pe pro- 
fomi. Wilhelm Röpke dela Universitatea din Geneva, D-l 
Röpke a publicat în 1942 un volum intitulat „Criza socială 
contemporană”, în care — ridicîndu-se atit împotriva libe- 
ralismului cît și împotriva socialismului, propune un „al trei- 
lea drum“, folosind în special realitatea socială elvețiană ca 
o ilustrare a teorilor sale. - 

El pune accentul pe factorul moral, ca şi d-nii Wallace 
şi Beveridge şi ca de altfel toți gînditorii care caută um „al 
treilea drum”, altul decit acela al liberei concurențe în care 
fiecare nu urmăreşte decit proprul său interes, şi de asemenea 
altul decit acela al socializării mijloacelor de producţie. 

Un prim remediu pentri atenuarea relelor rezultind din 
economia capitalisiă profesorul Röpke îl vede în mărirea sec- 
torului economiei domestice (d-sa vorbeşte de „jărănizarea 
muncitorului industrial”), astfel ca oamenii, producînd ei în- 
şişi o parte din bunurile pe care le consuriă. să depindă mai 
puțin de economia de schimb. 

In plus, d-sa pune accentul pe introducerea unor prac- 
tice de disciplină, încredere, cinste, armonie. echilibru şi un 
raport monopolist, pe care-l numeşte „feudalism industrial”, 

i prin care să ajungă la o desfăşurare cinstită a mecanismu- 
ùi concurejei. 
| Pentru aceasta e necesar — după d-l Röpke — un stat 
„puternic, dar nu în sensul ca statul să se amestece în toate 
Şi să acapaâreze totul, ci în sensul ca statul să fie absolut in- 
dependent faţă de diversele grupuri de interesați și să-şi ma- 
nifeste neînduplecat autoritatea și demnitatea ca reprezentant 


al colectivităţii. 


După cum se vede între cele două teorii extreme — libe- 
„ralism şi socialism — care de fapt n'ar fi decit expresia inte- 
aloe respective ale burgheziei mari şi proletariatului, al 

reilea curent, care caută drumul de mijloc, se bazează pe un 


yel, = 5. f: 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


| la conştiinţa morală şi la solidaritatea socială a tuturor 
e peer kag invitînd toate clasele la cooperare pentru rezol- 
varea problemelor economice. dp E ea 

Se pune însă întrebarea dacă această străduință are pe 
ce să se întemeieze în realitatea sufletului omennesc. Dacă 
este adevărat, cum crede filosoful german Eduard Spran- 
ger, că există mai multe tipuri psihologice de personali- 
tate net deosebite între ele, structurat fiecare în jurul altei 
. valori şi că deci tipul uman pentru care economicul e su- 
prema valoare, este unul din ele, e greu de crezut că acest 
tip de personalitate va răspunde la apeluri care invoacă alte 
valori — în speţă pe cele morale. 

De ahte ptadiroe bemei aceasta nu e nouă: 

„Incă odată zic vouă că mai lesne e să treacă o cămilă 
prin urechile acului, decit să intre un bogat întru împărăţia 
cerurilor”. (Matei 19,24). 

lar unul din cei mai reci ingineri ai sufletului omenesc, 
Nicolo Machiavelli, îşi exprima respectul său pentru homo 
economicus sfătuind pe Principe: „Nimic după părerea mea 
nu face mai odios pe un principe decit violarea dreptului de 
proprietate“. Istoricul florentin mai scria că „oamenii uită 
mai curind moariea părinţilor, decit pierderea patrimoniului”, 

Aşa fiind, problemele pe care le ridică împăcarea anta- 


gonismelor între libertatea individuală şi securitatea socială 


par a nu fi atît de simple. E drept, problemele securităţii so- 
ciale nu-s prea greu de definit, ele reducîndu-se în fond la 
asigurarea unei vieţi cit de cit omeneşti. In schimb libertatea 
individuală stirneste dificultăți mult mai complexe. 

E indiscutabil că, trăind în societate, omul trebue fatal 
să-şi limiteze activitatea, în aşa fel încît cel puţin să nu dău- 
neze altuia. Nimeni nu poate avea pretenția să-şi deserte gä- 
leţile în stradă în capul trecătorilor, san să meargă în auto- 
mobil pe străzile unui oraş cu o sută de kilometri pe oră şi 
nimănui nu-i e permis să vîndă stupefiante pentru alte sco- 
puri decit cele medicale, chiar dacă aceasta ar reprezenta o 
foarte bună sursă de venituri. 

Pornind dela acest criteriu ne putem întreba dacă şi 
libertăţile spirituale. indicate de fo, 
tatea religioasă şi libertatea cuvîntului, nu trebuesc şi ele de- 
finite din nou — oricit de dureros ar fi aceasta pentru orice 
adevărat intelectual — stabilindu-li-se cu mai multă precizie 
conținutul lor, 3 

_ Sar părea că, după frămintări care n'au lipsit a e 
niciodată în decursul erci noastre, postala saligos cite 


pe cale să devină un bun definitiv cîştigat de omenire, în 


măsura în care bisericile se limitează la satisfacerea nevoilor 
spirituale. Evoluţia recentă în Uniunea Sovietică tocmai ple- 
dează în acest sens. l 


| 
i 
I 
. 


intele Roosevelt: liber- 


l 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 35 


In ce priveşte libertatea cuvîntului, sar putea accepta 
eliminarea, dintre opiniile ce pot fi public susținute, a ace- 
lora dovedite a fi dăunătoare societății — dovedite temeinic, 
pe fapte indiscutabile. Războiul actual a arătat efectele cum- 
pite ale „ideologiilor“ fasciste, Stîrpirea Jar nu mai poate 
i combătută în numele libertății cuvîntului. 

Dar eliminarea opiniilor anti-sociale nu o pot face decit 
judecători de un înalt nivel intelectual şi moral şi absolut in- 
transigenți față de orice influențe interesate din afară. 

riza economică dinaintea acestui războiu, a pus pro- 
ari: A valabilităţii doctrinei clasice liberale, care priveşte 
cri periodice cu indulgență, aproape cu simpatie, Dacă şi 
după acest războiu vor continua crizele economice catastro- 
fice şi șomajul cronic, atunci şi doctrinele liberale vor putea 
fi condamnate ca anti-socia 

Atunci vor trebui, poate, interzise opinii ca aceasta — pe 
care o ceteam acum citeva luni întrun ziar rominesc: 

„Cerem libera concurenţă, cerem libertatea absolută, 
nicio fixare a prețurilor, nicio organizare a producției, pen- 
Sate e liber să-sy facă fabrici, bănci şi aşa mai de- 

e", 

Din nefericire, nu e deloc sigur că nu vor urma după 
acest războiu crize economice grave. Academicianul sovietic 
Eugen Varga, cunoscutul conducător al Institutului de econo- 
mie mondială și politică mondială dela Moscova, într'o dis- 
cuţie din lanuarie a. ce. la acel institut asupra problemei ci- 
clurilor economice după războiul actual, şi-a exprimat con- 
vingerea, bazată pe studii ştinţilice serioase — că în linii ge- 
nerale, după trecerea crizei post-belice imediate și după cîțiva 
ani de conjunctură favorabili, va începe, în Statele-Unite şi 
in țările europene capitaliste un nou ciclu economic depresiv. 
Acest ciclu se va asemăna — după pofesorul Varga — mai 
mult cu ciclul 1929—1937, decit cu cele anterioare în cursul 
cărora criza economică nu ajungea la proporții atit de tragice. 

Dacă viitorul va verifica previziunile d-lui Varga, atunci 
võim avea din ce în ce mai mult dreptul de a cere ca dociri- 
nele „laissez-laire”-ului să fie stirpite ca anti-sociale, întoc- 
mai ca cele fasciste. 

Intre timp, omenirea face eforturi disperate pentru a 
evita greşelile trecutului. Profesorul Varga recunoaşte el însuși 
că măsurile luate de Naţiunile Unite la Bretton Woods, pen- 
tru apărarea şi stabilizarea cursurilor valutare şi pentru aju- 
tarea Szent capitalului, pot sprijini desvoltarea circui- 
tului internaţional de mărfuri şi restabilirea unei economii 


ne, 
Infiinţind un Consiliu Economic şi Social, Naţiunile 
Unite şi-au propus să realizeze: 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i tandard mai ridicat de vieaţă; muncă pentru 
toți; voadiții de progres, desvoltare economică şi socială; 

b) soluționarea problemelor internaţionale economice, so- 
ciale şi sanitare; cooperare educativă şi culturală internaţio- 


'c) respect universal peniru drepturile şi libertăţile umane 
fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”. 

Aceste scopuri înalte au fost subscrise la San Francisco 
de reprezentanţii a cel puţin trei sferturi din totalitatea oa- 
menilor de pe glob. Realizarea lor a fost începută la Potsdam, 
prin colaborarea reprezentanţilor a trei mari puteri, deşi fie- 
care din acestea este călăuzită de principii politice şi econo- 
mice diferite: o republică întemeiată pe întreprinderi libere, 
o monarhie socialistă, o uniune de popoare care şi-au propus 
să înfăptuiască comunismul. | 

Poate că. în viitorul apropiat, popoarele vor continua să 
urmeze căi diferite pentru rezolvarea problemelor economice 
şi sociale, N'au trecut decit 150 de ani dela construirea pri- 
mei maşini cu aburi... Un răstimp prea scurt pentru a schimba 
obiceiurile, tradiţiile, prejudecățile tuturor oamenilor. Creşti- 
nismul a devenit religia oficială n Imperiului roman abia 
după 300 de ani. În viitorul mai îndepărtat însă — decenii, 
poate secole, — dar cu cit mai repede cu atit mai bine este 
cert că se va ajunge pretutindeni la un acelaşi sistem. Un si- 
stem în care maşina să fie în slujba abundenței pentru toţi, 
nu în slujba profiturilor pentru cîțiva. Un sistem în care 
științei să i se acorde în permanenţă, în folosul vieţii pas- 


nice a tuturor oamenilor, importanța care i sa acordat în 


cursul actualului războiu. 

Căci nu este admisibil că aceiaşi oameni care construesc 
şi folosesc instrumente de războiu atît de extraordinare că 
nici mintea celui mai îndrăsneţ Jules Verne nu le-a putut 
preveda, să rămînă în vieaja lor particulară la nivelul strā- 
moşilor noştri de acum cîteva mii de ani. Nu vor mai putea 
coexista leacurile băbeșii cu penicilina, plugurile primitive 
cu rachetele sburătoare, casele luminate de opaițe cu insta- 
laţiile „radar“, 

Revoluţia deslănțuită de maşina cu aburi nu poate duce 
— oricît de lungi şi de anevoioase vor fi etapele — decit la 
realizarea dorinţei, „stingii“: abundență pentru toți, — în- 
tr'o societate în care ştiinţa să aibă rolul călăuzitor pe care i-l 
atribuia, acum un secol, Auguste Comte, 

Nicio doctrină economică şi socială care urmăreşte alte 


scopuri, nu poate şi nu va putea vreodată să-si justifice te- ` 


meinicia. Pe de aliă parte însă. nu pare indispensabilă ade- 
rarea la o anumită tie filosofică fundamentalä pentru 
a se putea susține cu deplină convingere orientarea vieții 


LIBERTATE ȘI SECURITATE 37 


economice şi sociale în direcţia care să ducă la realizarea 
bunei stări a tuturor, y 

i Intru cît nu vor mai fi folosite în sprijinul anumitor 
interese și deci nu vor fi o piedecă în calea înfăptuirii siste- 
mului economic şi social recunoscut şi necesar, ideile filo- 
sofice îşi vor afirma dreptul de liberă exprimare. 

„_„. Poate că, după cum meritul secolului al 19-lea este că a 
indicat calea de urmat pentru rezolvarea problemelor create 
de revoluţia industrială — cale care în orice caz va fi ur- 
mată — meritul secolului al 20-lea va fi acela de a rezolva 

roblemele din sfera economicului, fără a impune spiritua- 
ului altă obligaţie decît aceea de a nu stinjeni desvoltarea 
formelor care să asigure o vicață mai satisfăcătoare tuturor 
paine o a 

„Atunci, între cei doi poli ai gindirii sociale contemporane 

— libertatea individuală şi securitatea socială — distanta va 
putea. fi micşorată astfel încît acele forme de vieajä socială 
superioară să devină posibile pretutindeni, a căror expresie 
imr să fie: abundența adevărată, pentru toți, într'o lume 
iber Š 


GUY PAUKER 


ORIZONTURI 39 


De cinci ani lumea se obişnuise a-i accepta astfel, toţi 
irei împreună, după cum cincisprezece ani îl ecoepipen pe el 
cu Letitia. De altel nu exista, aparent, niciun ivoe. Toţi 
prietenii cunoşteau legătura lor. Despre ceca ce exista între 
el şi Maria nu ştiau decit el şi dinsa. Pentru ceilalți, chiar 
și pentru Letiţia, Maria răminea o prietenă comună şi nedes- 
părțită. Acest traiu dura de cinci ani. Cele două femei îl iu- 
beau fiecare în felul lor, iertindu-i slăbiciunile, pe care de 
altfel le mărturisea copilăreste, trăgînd sforile pentru a na 
afla una de cealaliă şi amindouă de altele, cufundindu-se în 
traiul acesta, devenit o obişnuință a minciunii, a falselor sin- 
ceriiăți, fără a mai şti precis ce-l mai ţinea legat de Letiţia. 
De Maria însă, ştia fără ezitare, $ yes 

Vieața lui cu a Letijici se împletea numai în virtutea iu- 
birii lor de acum douăzeci de ani. Era al ei, cel de atunci, o 
fiinţă de care-și aducea aminte prea puţin, Cel de acum nu 
apariinea nimănui. Ar fi putut fi cel mult al Cristinei odată... 
Dar Cristina?!... Cristina era atît de departe, de inaccesibilă, 
Vieaja ci cuprindea zone atît de diferite celor ce-l conțineau. 
Și intre aceste zone, un spaţiu vast şi plin de piedici! 

Al Mariei era cel de acum cinci ani, fiinţă care iarăși 
„ mai cu seamă nimeni nu ținea seamă de cei câțiva cu cît de nu mai avea nicio contigență cu el. Niciuna din aceste două 
i femei ce-l copleşeau cu dragostea lor, nu înțelegeau că trä- 
i pe plac — scădeau și din aceştia cu generozitate vreo trei, iese cu un mort, cu o amintire, 

In toţi aceşti ani Letiţia nu reuşise să-i vadă chipul ade- 
văral, căzuse în aceenși greşeală a mamelor care-și iubese 
prea muli copiii şi se trezesc la un moment dat descoperind 
că locul copilului a fost luat de un bărbat, fără ca ele să fi 
prins de veste. Copilul a crescut şi sa desvoltat singur şi 
socoteala lni, aparent sub ochii ei, a cărei dragoste a împiedi- 
cat-o să-l vadă si să-l cunoastă. 

Tot astfel Letiţia rămăsese cu Ilie Caer cel din vremea 
cind s'au cunoscut, în timp ce el evadase de lingă ca de mult, 
salvîndu-și sufletul de indiscreția vieţii. 

Cit despre Maria, ca era un exemplar unic. N'avea nicio 
sfiiciune, nici măcar pe aceea de a-şi fi inselat cea mai bună 
prietenă. 

Dimpotrivă, poate gîndul că putea creia o fisură în 
această „pereche. credincioasă”, cum li se spunea, îi trezise 
interesul, iar mai tîrziu pasiunea. Ilie Caer nu reacționa, 
simțul lui moral nn era treaz. n'avea timp să se gindenscă la 
asta. Ea, Maria, nu i-o îngăduia, Pasionată, n'asculta decit 
de vocea ei lăuntrică pornifă din trupul cei, care adeseori 
gemea după el, oferindu-se mereu nou, mereu altul și mereu 
învăluit de o turburare pornită din adîncul funcţiunilor ei 
femenine. : 

Dar după cum Letiţia nu-i îndestula nevoia de bucurie 


ORIZONTURI 


Aşeză receptorul la loc şi se lăsă în fotoliu, istovit. Aşa 
dar, din această clipă se numea lgnaţiu de Loyola, cu toale 


lefon acest nume. după cum nu fusese premeditată nici ab 
surda chemare telefonică, de care acum se rușina. Nimic nu 
ori ami săi se poarte ca un licean ori ca tinerii de două: 
zeci de ani. Nu făcuse „copilării“ cînd virsta i-ar fi dat drep- 


a-şi face un aspru rechizitoriu, „Aventura“ îi dase emoţii, 
fapta însă îl rușina, Absolvire nu găsea în însăşi această 
emoție, care-l imobiliza acum în fotoliu. Primăvăratica lu 
acţiune găsea, în această neastepiată înfiorare. circumstanțe 
atenuante, Se simțea îndreptățit să aducă elogii vitalităţii 
sale spirituale, sensualității sale elastice care reuşise să vi- 
breze încă, agitind în adincul său ape pe care le crezuse în- 
utea ră 
fonului.. 


Pe Cristina o cunoscuse într'una din acele vizite anoste 
unde îl tirau uneori Maria şi Letiţia. In acea după 
volse să scape de tovărăşia acestor femei tirane. Dar ef | 
se consumase într'insul, Și pornise iarăşi încadrat între ele 
ca de obiceiu, cu indiferenţă. , 

„Intîlni în acel salon oameni pe care-i văzuse şi în alle 
părți, debitind aceleaşi fraze, învirtindu-se în jurul 
raşi probleme, = 

Se așezase într'un scaun, cu Letiţia la dreapta şi Maria 
la stinga. - . 


+) 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


trupească, trezită ciudat cînd era cu ea, Maria nu-i ofe 
sufletește nimic. 

Genervasă cu sine, îi da în schimb o trezire a ceea ci 
era biologic într'însul, satistăcind animalul care lingă ea uit 
că era şi om. Scăpat din braţele ei şi revenit lingă Letiţia 
simțea o oarecare satisfacţie în situaţia cchivocă, în îngelaređ 
comisă. N'avea niciun regret. Apa căldicică cu care-l învăluii 
ca, nu-i trezea mustrări de conştiinţă. Dimpotrivă, îl aţiţa 

win faţa lui, în acea după masă, se afla o femeie îm 
brăcată într'o rochie neagră încheiată de sus pină jos, cu & 
serie de nasturi de Ena pică rare ca nişte bănuţi perforați 
Pe cap purta o mică pălărioară neagră cu un cuib în ca 
se odihneau hulubii a două pompoane de mătase îndreptate 
oblic în sus: 

Se trezi privind-o în clipa în care simţi că ceva îl ab: 
soarbe din zarva discuţiei care se făcea, peste el, între Maria 
Letiţia şi criticul Dosios proptit în faţă. d 

Intiin văzu seria de nasturi ce încheiau original mars. 
ginea rochiei, Ji trecu prin minte un bur anost: -F 

— O duzină de nasturi care nu sunt de duzină. 

Pe urmă o văzu şi pe Cristina propriu zisă. Nu știa dac 
venise după el sau dacă fusese aci cind intraseră ei. Nici da 
că-i fusese prezentat. Șiia doar că privirile femeii din faţă 
lui l-au scos din sgomotul înconjurător, aducindu-l cu sus 
fletul Wngă ea. Părea cu totul izolat de ceilalți. Se întrebi 
dece se afla ea aci şi cu cine venise, Părea că nu cunoaşte bing 
încă pe gazdă şi nici pe mosafiri, şi un aer de sfiiciune 

cea să semene cu un copil puţin speriat. 

Se strădui să-i vadă ochii şi fruntea, dar borul mic al pă 
lăriei i-i umbrea, In schimb se vedea bine părul auriu, chik 
limbariu, de coloarea mierii, Aur, miere, chihlimbar: toat 
aceste sinonime le avea pe buze în clipa în care Cristina în 
târcea_ capul şi razele plafonierei îi cădeau peste bucle. 
rail privi citeva momente nemișcat, fără să clipească. 
il privi la fel ca și cind sar fi înţeles să-i măsoare putere 

a nu cobori pleoapele. În vremea aceasta, alături, auzi 
vocea fără ton a Letiţiei continuind polemica, nestiutoare d 
ce se petrece lingă ea, ca o soţie sigură de bărbatul ei. Pi 
Maria însă o simţea atentă. Mai proaspătă în vieața lui, şi 
sionată cum era, intu'se primejdia şi acum veghea cu och 
ei negrii îndreptaţi cînd asupra Cristinei, cînd asupra lu 
Pentru a nu se trăda, îşi încordă nervii şi simţi cum buza g 
sus începe a-i tremura, de circulația năvalnică a sîngelu 

Cristina, obosită poate şi ea de încordare, întoarse cap 
spre dreapta privind în vag, undeva deasupra biblioteca 
Atunci văzu el şi ochii, a căror coloare n'o putea descifri 


4i 


dar a căror formă mică, rotundă ca nişte ghinde, n'avea să-i 
uite, , 2 
Pină la urmă Maria, alarmată, dădu semnalul plecării, 
sculindu-se în picioare fără explicaţie.” Letiţia îşi strinse 
geanta, fularul, mănușile, batista, risipite în jurul ei, în timp 
ce Ilie Caer porni intre ele două, dindu-le impresia că le ur- 
mează. În realitate sufletul lui îl părăsise, răminind in încă- 
pere, aşezat lingă glesnele de g ale Cristinei. 


Din acea seară Cristina se înscăunase întrinsul ca 0 
boală. Cind şi cind, dorința de a o vedea lua forme acute, 
durind citeva ceasuri sau chiar zile, în care timp exaltarea şi 
o nevoie imensă de a vedea părul chihlimbariu şi ochii ca 
ghinda ruginită nu-i da pace nici linişte, Ar fi dorit să o vadă, 
să o apropie, să sfarme toate legăturile ci, şi ale lui. 

Bruse, dela un moment la altul, febra scădea şi mintea i 
se limpezea. Cristina dispărea cu totul, vieața îl tîra, se lăsa 
supt de spațiile lui, de lucrul din șantiere, de preocupările 
cazaniere ale Letiţiei, de dramatismul vieţii Mariei şi de pic- 
loasele și intermitentele întilniri trecătoare. Letiţia şi Maria 
il ifau unde voiau, fără împotrivire din parte-i, căci în toată 
[rimintarea aceasta, el nu punea nimic din ceca ce era „el” în 
acea clipă. 

Şi ochii Cristinei erau chihlimbarii: puncte de aur luceau 
in luminile lor. Toate aceste le reobservase Ilie Caer într'o 
neașteptată intilnire, în hall-ul unei săli de concert, 

Pe cind iesise să fumeze o ţigară, lăsind pe cele două 
femei în fotoliile lor, Cristina trecu pe lingă el. Inainte de a 
o vedea, simţi apropierea unei ființe cunoscute. Intorcind 
capul spre dreapta fu peste măsură de turburat de neaştep- 
tata revedere. Nu-şi aduse aminte dacă o cunoscuse „perso- 
nal” vreodată, dacă, în acea seară cind o văzuse peniru întiia 
vară, se găsise cineva care să-l prezinte ei. Emoţia îi sugrumă 
toate amintirile. Hotări deci că o cunoaște de mult. Şi ca la 
fel, căci amindoi veniră unul spre altul întinzindu-şi mina 
cu prietenie. 

Scăpat de supravegherea Letiţiei si a Mariei, îi spuse o 
mulțime de cuvinte pe'care nu le mai rostise niciodată, care 
totuşi se închegau uşor, devenite pe loc familiare. Voia parcă 
să nu piardă acest prilej de a-i trece, în răstimpul unei pauze, 
o mie de stări, de simțiminte, de vorbe, care în mod normal 
ar fi cerut multe împrejurări asemănătoare. 

Cristina îl Swa h zimbind fără incetare, fără a răs- 
punde. Nu părea că ascultă înţelesul cuvintelor, ci mai de- 
grabă sunetul lor. Pe urmă, dispăru tot atit de neaşteptat 
cum apăruse, lăsind parcă un gol în jurul lui, În tot timpul 
concertului. el ava dinaintea ochilor coloarea de miere a pri- 
virilor ei, sbaterea pleoapelor ca şi cind mereu ar fi scuturat 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de pe ele o pulbere de aur, Gîitul era foarte alb şi foarte ii 
năr, zimbetul cu totul deosebit de altele: părea că peste bu. 
zele ridicate într'o fermecătoare semilună, ar fi trecut un 
necontenit fior. Era înaltă şi avea glesne subțiri de gazel, 


Lucrări urgente îl chemară la Galaţi, la Brăila. Si mult 
vreme, nu se gindea la Cristina, sau mai curind nu voise 4 
se gîndi așa, numai în treacăt, cum facem cînd suntem ocu- 
paji. Aştepta răgazul unor zile mai libere. 

Intors seara în Bucureşti, se trezi dimineața cu dorința 
aprigă de a o revedea pe Cristina, de a-i vorbi. £ 

Pină acum, de două luni de cînd ştia că în lume trăiește 
o femeie cu numele Cristina, nu se gindise la posibilități mai 
simple de a ajunge la ea. Nu se gindise că s'ar fi putut afla, 
în casă la dinsa, un aparat care se chiamă telefon, prin care 
i-ar fi fost atît de uşor să-i vorbească. Nici măcar Du se 
gindise mai precis la locul în care putea fi casa ei. În acen- 
stă dimineaţă însă, toate nedumeririle se cereau lămurite- şi 
mai cu seamă această sete nemaitrăită de a-i auzi vocea tire- 
buia să o potolească... 

„__ Căută febril în carte numele, şi-l găsi, surprinzător de 
simplu, Făcu numărul, în vreme ce mîna-i tremura. Tot așa 
şi vocea, de emoția recunoașterii glasului Cristinei, după ce 
întiiele cuvinte îi răsunaseră străine cînd ea îl întrebase cine 
e la aparat. 

— Un om care te jubeşte, 

Cine ar fi putut găsi o frază mai absurdă, mai inepiă! 
Prostia îl paraliza în aşa' măsură încît nu mai putu spune 
nimic, cu atit mai mult cu cît, de dincolo, îi parveni un fel 
de ris care i se părn batjocoritor. 

Cu toate astea, Cristina nu trînti telefonul cum ar fi 
trebuit să facă, ci consimți să vorbească mai deparie. 

Ste şi Şi dragostea dumitale a isbuenit spontan... în clipa 
Nu răspunse, cu toate că ar fi voit să-i spună că o purta 
în el de muli, de cind îşi părăsise sufletul Ting Pe pda ei 
de gazelă... - 

— De ce mai chemat dacă nu vrei să-mi răspunzi? “ 
Reiri Jesar. pa TOM, zengi în sfirşit să rostească, în- 

e nepntința de a fi din pe sine. 

— De dine? tinea 

— n eri na 

— migef Dar nici nu te cun in i? 

— Ienaţi de Loyola. e, Cina ap 

ristina rise, 

— Am auzit de un sfint cn acest nume. dar nu cred să 


se fi sculat din x see É ed să 
tale la telefon groapă pentru a-mi face declaraţii sentimen 


ORIZONTURI 45 


— Am glumit, continuă, el precipitat, ca şi cum lucrul 
r fi putut fi luai ca real. Şi vocea îi tremura. ia 

— Şi ce dorești, prea sfinte. i 

— Sunt un prost, trebuia să-ți mărturisesc că vreau să 
te văd, Pi 

S rga 17 i išeina pe aina 

= Sigur, spuse de data aceasta ferm, stăpi Sa 

— Tanala de Loyola, repetă Cristina, după o mică 
pauză, care creie o stare de echivoc ce-l infiorä peste mă- 
sură. Nu cred să te fi intilnit vreodată şi nici nu, cred că 
lucrul acesta se va întîmpla în viitor. Vocea devenită dură, 
tranşantă, ascundea parcă o ştiinţă pe care voia să o disi- 
muleze, a 

— Vrei să-ţi amintesc’... încercă Hie Caer. s 

— Nu, nu rosti ea în grabă. Omagiul dumitale anonim 
mi-a făcut plăcere, Dacă [i-aş afla identitatea, farmecul sar 
risipi şi m'ai angaja într'o poveste pe care n aş putea-o con- 
tinua — dacă ar fi so continui — decit neștiind niciodată 
cine eşti... chiar dacă împrejurări viitoare m'ar ajuta la asta. 

— Prin urmare ai ghicit cine sunt? ; 

— Nu şi nici nu mă interesează. Rămii cu bine lgnaţiu 
de Loyola. i id 

Convorbirea se întrerupse pe această incertitudine, Nu 
știa dacă Cristina îl recunoscuse şi nici mar fi putut spune 
dacă ea ar fi dorit să stie, Dorinţa lui imperioasă din acea 
dimineaţă se consumase odată cu convorbirea, lăsînd într'în- 
sul un gol şi o tristeță ca după un eşec. Pentru un moment, 
imaginea Cristinei se evaporă din el, gonită de starea de jenă 
intimă pe care o simţea. 

Gindul i se îndreptă spre Letiţia, spre îngrijorătoarele 
stări de suflet prin care trecea. şi pe care i le comunica și 
lui, otrăvindu-l și gonindu-l de lingă ea, pentru a se refugia 
lingă Maria. Devenise insuportabilă această vieață mono- 
tonă şi fără surprize, care dura de aproape douăzeci de ani, 
Ca şi, de alifel, vieața cu Maria, ce-l stăpinia cu simțurile 
ei abandonate. Maria totuşi era paharul cu băutură tare luat 
din cînd în cînd pentru a înviora platitudinea şi absurditatea 
legăturii lui cu Letiţia. 

li fusese dragă Letiţia un an, doi, poate mai mult, dar 
nu putuse trezi întrinsul niciodată o tresărire mai puternică, 
capabilă să-i dea un dor mistuitor și foame de prezența ei. 
Prins din tinereţe, așteptase alături de ea pînă ce anii trecură 
şi vieaja îi legase, făcînd din ei niște soți cu domicilii sepa- 
rate. Traiul lor intim nu le mai oferea nimic vibrant. Fa era 
cinstită, înfiorător de cinstită. Evadările ei erau numai spi- 
rituale, Conflictele ei sufleteşti le împărtăşea cu tristeţe, cu o 
voce obosită de pisică bolnavă, intrind în detalii fanteziste, 
crezind că, astfel, îl face bănuitor, sau că în felul acesta se 


44 VIAȚA ROMINEASCĂ 


fixează în atenția lni că-l preocupă, afişind 
ză în itia lui, , afișind un de 
ipocrită, ipocrită fiindcă Letiţia nici nu-şi taia Oa 
putea fi părăsită vreodată. 
a în schimb era simplă, de o simplitate rafi 
îndrăsneli și intuiţii primitive. Cu cinei ani în urmă, aia 
el lingă dinsa. Și de atunci sorbea, cu o regulată sete, nar 
coticul pe care i-l dăruia trupul ei... 

Gindul i se întoarse iarăși la dimineața aceea. Şi, dela 
cele donă sana, prin comparaţie, la Cristina, 

ea intrunea în imaginaţia lui, cele două calități 
care, de-a-lungul vieţii, le întilnise mereu despărțite. is pi 
zența Cristinei şi chiar numai la amintirea ei, toate valenţele 
sale sufleteşti şi trupeşti erau satisfăcule. In această clipă 
ari pri A că într ul şi cînd nici nu-și putea da seama 
că starea lui nu era dublată de sentimentul nenlă 

ie: zane si aşa i fericit. daii 

Cu toate că pe Cristina o cunoştea de puţin tim 
îl atrăgea și-l înspăimînta tot odată. Era to pence ii a a 


phai întunecate peste care ştia că totuşi cerul se bolteşie 


~ Tlie Caer îşi sterse fruntea. Era întiul ges 

g% să-l facă după aşezarea receptorului nha Se ridici 
in fotoliu, cu turburarea limpezită ori căzută undeva în 
dincul sufletului, Se indreptă spre fereastră. Sirada se în- 
tindea liniştită, pustie, cu casele de peste drum, familiare 
privirilor sale. Realitatea vieţii, a lucrurilor ce-] înconjurau 
şi pe care le vedea, îl coborîră din domeniul imaginaţiei. Ju- 
decta u-se, găsi că acțiunea lui fusese cu totul absurdă. Exal- 
rien 29 rile ca un puf de păpădie. Nu voia să-şi mai amin- 
nora enațiu de Loyola. Nu putuse inventa ceva mai 
Cobori în stradă. Un viîrtei de vînt î i îndu-i 
pulpanele hainei ridicîndu-l i4 clipă E Mp, varii 
a pao: mai încolo, ca susținut de o paraşută, Cerul era mo- 
pi „ Asta insemna că Letiţia, către care se îndrepta, va avea 
sufletul intunecat şi suspendat între dileme. Ar fi vrut să o 

poată aaen astăzi, Dar obişnuinja îl duse spre ea. 
Padoa zi kal fundul divanului, palidă, cu vocea obosită. 
plita viii rase pe Jumătate şi în încăpere mirosea cum- 

— Ai început să mă uiţi, Ilie — îi spus i 

O frază cu saca se obișnuise şi pe Poia ae sea male 
A = pe pir) Macia imposibil. N'o făcuse el cînd erau tineri. 
ramak a Sear Bila alcătui altă vieață. Prin traiul lor 
ă ni — gîrudlea ca — Tlie își igație. 
c lar dacă această obligaţie nu fusese ăla Bec 
cuvinte, Erau legaţi unul de altul pentru vesnicie, mai trainic 


ORIZONTURI 45 


decit dacă între ei ar fi existat un contract. Un contract în- 
seamnă posibilitate de reziliere, Ei nu aveau ce rezilia. i 

Ilie Caer nu răspunse, ci se aşeză pe colțul divanului, 
gindindu-se la comanda de ciment pe care trebuia s'o facă, 
O) să treacă încă astăzi la Băneasa. Va trebui mai cu seamă 
să plece neintirziat de aci, cu atit mai mult cu cît mirosea 
cumplit de tare a flori veştede. Totuşi nu făcu nicio mişcare 
de plecare, ci, cu mina, îi mingiie obrajii, Simţi pielea rece, 
întinsă peste oase, şi avu impresia că desluşeşte scheletul 
capului, asa, ca la o piele atunci cînd o prinzi de blană sub 
care parcă tot tru uge. A 

e Letiţia, cati bolnavă? o întrebă el, subit îngri orat. 

O privi cum stringea umerii şi suspina, Ti fu milă. Grija 
de sănătatea ei ca şi tindrejea peniru dinsa se treziră în el. 

Aşi vrea să plec din oraș. la-mă cu tine la Galaţi, In 
clipa în care ascultă aceste cuvinte, fără a se fi gindit la . 
Cristina, îi auzi vocea în ureche, aşa cum o auzise în seara 
concertului şi în acea dimineață, în telefon. Plină, străbătută 
de vine sonore, sensuale, venite parcă din inimă. Pe dată, toi 
ce-l înconjura îi deveni odios, În această casă unde intrase 
tinăr și temător, cu douăzeci de ani inainte, nu se schimbase 
nimic. Totul curgea liniştit, prea liniştit: vocea, privirile, 
mişcările. Chiar cind se certau, sau mai bine zis cînd nu erau 
de acord, discuția era tot lentă, ca și cînd amindoi ar fi fost 
prea fragili pentru a putea suporta un cuvint ori o mişcare 
violentă, De aceea nu reusia să se sfădească cu Letiţia. Era 
obligat să-şi tempereze furiile, suportind tot ce-l înconjura 
și-l domina. Fără a şti de ce, ar fi vrut, în clipa aceasta, să 
facă ceva neobisnuit, ceva care să o uimească, peniru a-i 
auzi vocea ieșind din portativul cunoscut şi monoton. 
pildă, dacă ar sparge vasul de China care douăzeci de ani 
nu-și schimbase locul de pe cămin? Sau să schimbe aşezarea 
mesei, a scaunelor, sau să mute tablourile de pe un perete 
pe aliul. Să intre răsmerița în odaie, Să nu mai aibă impresia 
că toate sau oprit aci din clipa în care trecuse el pragul casei, 
dind o importanță de fatalitate acelui momeni. Ca de obiceiu 
însă, nu făcu nimic, Şi Letiţia, văzindu-l peocupat, greşi ca 
intotdeauna. 

— Ai plictiseli în afaceri? Prea ţi-ai luat multe pe cap. 
Aşi vrea să văd și eu șantierul dela Galaţi. spuse ea cu vocea 
mică, leşinată. 

Din fundul divanului, cerea dela el felurite escapade, 
care nu luau niciodată consistență, consumîndu-se în clipa 
chiar în care rosiea propunerea. O deplasare .reală ar fi de- 
păşit forțele ei, pe care de altfel le ignora ea însăşi, mena- 
jindu-le dela orice miscare. Mai mult decît lenea. o stare struc- 
turală de neadaptabilitate la cea mai mică incomoditate o 
impiedeca să-și iasă din confortul normal, care propriu zis 


` ji 


ORIZONTURI 4 


46 VIATA ROMINEASCA 


titor ani în care el nu văzuse ceea ce tocmai astăzi desco- 
p atit de neaşteptat: absurditatea legăturii sale cu 
tiția. 


se rezuma la imensul divan părăsit doar peniru o scurtă vi. 
zită, o cursă în oras, sau, foarte rar, pentru un film de cine- 
matograf. Universul fizic, pentru dinsa, nu irecea de cadrul 
acestui divan. In schimb fantezia n'avea limite şi legi, Letiţia 
se afunda într'insa creind cu o logică deformată. o altă lume 
în conflict cu ea, deci în conflict cu el, a cărui vieaţă o urmă- 
rea ireal, după simple deducţii teoretice. De aceea n'o alarma 
Maria, a cărei pasiune n'o vedea, dar o speriau fantasmagoriile 
tesute, din fundul divanului, în jurul, unui Ilie Caer ireal 
imaginar, atit de depărtat de cel adevărat... 

Maria, mergea pe un drum scurt, fără complicaţii, di- 


La început, pe cînd lupta cu ca să ajungă: cind ani 
de zile nu şiiuse de nimic alt decit lucrul. Letiţia, prin firea ei 
domoală si negălăgioasă, îl odihnea, îl stimula. Însuși faptul 

jji că avea o „legătură“ i se părea că indică o stare mai confor- 
tabilă. Numai un om ajuns, avut, „realizat”, putea să-şi per- 
mită acest lux. Obisnuința şi faptul că nu era stinjenit prea 
mult de Letiţia, îl făcea să creadă că îşi croise o vieață stră- 
Maria : lucită. Acum, străbătind şantierul, înţelegea povara ultimilor 
rect în inima lucrurilor, N'avea închipuire nici cît o găină, ani. Cum îi putuse suporia? Cum de nu le simţise apăsarea? 
In schimb, un instinct fără greş o călăuzea ca o vooe nicio- De-a-lungul vieţii nu făcuse decit clădiri pentru alții; nimic 
dată înșelătoare. pentru sine. A 
„Nu-l întreba ce şi unde lucrează, sau cum îi merg trebu- „ Şi Cristina! Această femeie apărută neaşteptat, şi 
rile, sau dacă îl poate vedea Pi șantier. Discreţia ei era o care-l turbura la simpla rostire a numelui... 
amabilitate simplă. primară. Totuşi, într'una din zile, el se Acum cînd urca pe schele înconjurat de meșteri şi ingi- 
trezi cu Maria la Galaţi, printre vagonete şi pietriș. | : 
„a — Am venit să văd cu cine ne trădezi. Și părul negra 
îi flutura în vînt, „Ne“ însemna Letiţia. Vorbea de ea fără 
nicio mustrare de conștiință. Ştia că ele împreună aveau să 
fie inşelate cu o alta, cu o străină, dacă asta avea să se in- 
timple vreodată. Inire ele două nu se putea vorbi de trădare. 
Fiecare din ele oferea altceva, şi care nu se găsea la cea: 
laltă. Maria nu se amețea cu presupuneri şi exaltări inutile, 
Sentimentul ei pentru Ilie era limpede cum este pentru un 
matemateciam o problemă de aritmetică. Necunoscuta ar fi 
putut fi „pasiunea cea mare”. Dar pentru Maria şi acest fac- 
tor era lămurit, etichetat şi fără putinţă de a crea confuziune. 


neri, cînd se împiedecă de mistrii și căldări cu var, su 
ii cra limpede, și mai vibrant ca niciodată. Nici în primele 
luni cu Letiţia, nici cind ridicase întiia clădire, nici chiar 
cind proiectul lui de sistematizare a aeroportului fusese pre- 
miat, nu se simţise atit de fericit. Cu cît urca, prin scheletul 
clădirii, cu atit îi părea că lasă în urmă o vieață întunecată, 
färă sens, mergind spre o zare care acum de abia se deschi- 
sese pentru el. Intiia oară în vieaja lui, se gîndea la o femeie 
pè care ar fi dorit-o la el in casă zi şi noapte. Letiţia nu 
usese decit odată în „casa lui“, în „căminul“ lui. Acolo, ea 
nu era decit o fotografie. Dacă fotografia aceea ar ascunde-o, 
cu ce Sar mai vedea urma trecerii ei prin vieaja lui? Era 
— Plec peste trei zile, Letiţia. Dacă vrei să vii cu mine în asta un semn că, întotdeauna, o socotește ca pe o legătură 
pregăteşie-te. Te iau. exterioară menită a se sfirşi odată. Şi chiar trebuia să se 


Letiţia se mişcă întinzindu-se pe divan. Ilie Caer trecuse sfirşească, 
examenul, rezuliat al frămîntărilor şi presupunerilor ei fan- Maria, ea nu-i putea face asemenea complicații. Amîn- 
teziste. Vru să întindă miria, ca să-l recompenseze cu o min- doi știau prea bine că legătura lor era accidentală și că un 
giere, Dar mișcarea ei tandră nu găsi ecou în Ilie, şi gestul, efort de voinţă din partei făcea orice continuare imposibilă. 
prin neparticiparea lui, se schimbă întrunul stingaciu și __ De altfel în măsura în care Letiţia îl obosea cu monoto- 
aproape impudic. Cuprins de silă, se ridică, și, fără a-i da nia, Maria îl istovea cu acaparanta ei sensualitate, Nici în- 
răgaz să-l mai întrebe ceva, fără a mai privi înapoi, ieşi gră- truna, nici în cealaltă nu găsise un echilibru şi la fiecare 
bit pe usi, spunindu-i în fugă: se supusese cu secete pri pp Pînă astăzi. 
— Am aX iret miine să vorbim mai şi amintise de seara cind o văzuse pe Cristina la con- 
5 pe hidelatė: cert, depărtindu-se de el. li privise linia saaal: lucru cu 
totul neobişnuit. Pe femei, el le privea ori în obraz cînd vor- 
bea cu ele, ori spre picioare cind ele se depărtan. La Cristina se 
uitase altfel, Mijlocul şi linia coapselor. Cu totul nepreme- 
ditat, îi ţişnise atunci această frază bizară: „mama ilului 
meu”, Nu se gindise niciodată, pînă atunci la posibilitatea 
de a avea copii. Nu înţelegea cum oamenii se complică astfel, 


„Se urcă într'o mașină şi după zece minute se află în 
în mijlocul lucrătorilor. Cofretele erau scoase la clădirea 
principală şi stilpii de beton se ridicau cenușii. In mijlocul 
şantierului se simțea totdeauna mai liniştit. Lucrul era pen- 
tru el refugiu. Singurul mijloc de a uita sau de a nu pa 
de seamă ce se întimplă. Numai astfel se explica scurgerea 


48 VIAŢA ROMÍÎNEASCĂ 


cum tinerii logodnici împletesc, în jurămintele lor de dragoste 
dorințe de a avea copii. Pentru el omul nu merita a f 
băgat în seamă decît la virsta cînd te puteai înțelege cu 
el. Fetele ceva mai de vreme, băieţii mai tirziu. Sul 
şaisprezece ani, aceste vietăţi îi apăreau ca nişte nein 
teresante gingănii zămislite la temperaturi înalte, cînd pä- 
rinții au băut prea mult, ori au mîncat peste măsură, Se gin- 
dea apoi, cu un egal dispreţ, la gelozie, la certurile care îi 
urmează, apoi la împăcarea în așternut cu, drept rezultat 
copilul nedorit, răsărit între dinșii. Dacă pentru a clădi e 
casă ești obligat să pui toată atenţia la calitatea materialelor. 
ca să iasă un lucru desăvirșii, cu atit mai mult trebue să 
fii aienti cînd vrei să act pei lume un copil. Problemă de 
licată, în care nici prin gînd nu-i trecuse pină atunci să s 
uite vreodată. : 

„. Cristina, însă, trezise în el această dorință, Și asta îi 
da bucurii de adolescent. Acum nu se mai gindea la vre 
prăpastie ce-i pulea despărți, ori la piedicele care le-ar putea 
sia în cale. Căci despre Cristina nu ştia doară nimic. Nu era 
decit o femeie pe care o întilnise întimplător şi pe care do 
rea cu toate fibrele fiinţei sale să o facă a lui. Era îngm- 
zitor, gîndul acesta. Cine ştie ce rădăcini profunde o legau 
de aria vieții ei de pînă acum? De unde ştia el dacă va rens 
să o smulgă şi să o transplanteze la el? Trebuia, Nu voia să 
ştie nimic, decit această desăvirşită dorință. Mai mult ca o 
certitudine, Cristina trebuia să devină mama copilului său, 

Se afla cum pe planşeul de sus al clădirii. Orizontul 
era liber, Aeroportul se întindea dela baza schelăriei pini 
departe în marginea pădurii. De partea cealaltă era oraşul, 
pilonul de T,F.F., ca un deget îndreptat spre cer, şi alte clă- 
diri mai mărunte pe care avea să le dărime ca să ridice 
aliele în loc. 

Respiră adinc, umplindu-și plămînii, Se simţi neinchi- 
uit de mindru de ceea ce avea să-l bucure de aci înainte 
e ceea ce miniea şi sufletul lui va reuşi să” înalțe. Va lucta 

nu peniru-el, nu pentru alții; va lucra pentru Cristina, pentru 
copilul Cristinei şi al lui... 


IOANA POSTELNICU 


VEAC NOU 


Poezia aceasta pe care o scriu az, 
Mi-a crescut în suflet, pe obraz; 
A stat ascunsăn pămint 

Ca un nesecăt zăcământ 

De petrol sau huilă, 

Ca un izvor pe argilă, 3 
Primul piers l-am scris eu 

În „noaptea sfintului Bartolomeu” 
Cu litere, care nu se şterg, 

Din „legile dela Niirenberga“. 

De jur imprejur, în vecini, 

Plutea o coroană de spini... 


Ce făcea Europa? Adormise 


` Cu paginile istoriei nescrise? à 


Prin şiretlicuri, prin curse, 

Se ctşligau jocuri de burse, 

Se iscau certuri și răzbunări 
Care sdruncinau popoare și țări, 


Unde era omul exploatat, omul sărac, 
Omul acestui lung sfirşit de veac? 


„O torță, dintre atitea torfi, 


A aprins inima la toți 
unde a pornit ca un ecou 
Bucuria veacului nau. 


INTUNERIC ȘI SOARE 


Fugărit de stai, de jandarm, 
uns în dumbrăvi, în păpuriş, 

Fără odihnă, fără'ncetare, 

Cătam, însetat, o cărare 

Pentru a fi scos la luminiș. 


Apele pe care treceam, 
Frunzișurile verzi și uscate 
Cu nenumărați licurici, 

Cu șopirle, fluturi şi arici 
Păreau ca o cale de lapte. 


Odată cu vulpile, cu liliecii, 

Mă desprindeam de stînci, de copaci, 
Urcam în deal, coboram în vale 
Si citare punctele cardinale 


În sufletele şi pribirile celor săraci, 


Nemișcat, lipit de pămint, 
Ascultam, (undeva 'n depărtare), 
Cu sufletul ce cînta de bucurie, 
Cum se da marea bătălie 

Intre Intunerec şi Soare. 


DUMITRU CORBEA 


` 


DOUĂ FAZE IN ISTORIA LITERARĂ 
A OMULUI MIJLOCIU 
DELA „BOUVARD ŞI PECUCHET“ LA „BABBITT*. 


Cu tot interesul său sociologic şi psihologic, literatura 
sa ocupat relativ puţin de omul mijlociu, tipic şi interschim- 
babil, B'a vorbit de el mai mult în eseuri — mai ales în 
ultimele două decenii. A fost pomenit adeseori fugar şi a 
apărut în roman, ca personaj de al doilea plan. } 

Cauzele acestei prezențe literare reduse, pentru un tip 

care realitatea îl cuprinde cu atita abundență, sunt, pro- 
Pai multiple, Literatura — aproape indiferent de ten- 
dinje — preferă reliefatul şi abandonează tipicul ştiinţei. In- 
cerercarea de fotografie literară a naturalismului nu a dus la 
tipic, pentrucă, străduindu-se să ta „re mg foarte amănun- 
tit, naturahsmul obținea un individual, de multe ori şters şi 
mort, dar tot individual! Realismul, de asemeni, sub aspectele 
sale vechi şi moderne, nu urmărește să creeze indivizi X, 
prototipi de grupe și clase sociale, ci oameni singulari. Arta 
cunoaște și planul exagerării esențelor cu valabilitate per- 
maneniă — caracterele din tragedia sau comedia clasică, ro- 
manul de tip „Adolphe“, ete. Dar iarăși, e o diferență funda- 
mentală între a asvirli sonde cit mai adinci în conţinutul 
complex al umanului și între a nota trăsăturile comune şi 
mai mult exterioare ale unui tip general. 

Poate să fi intervenit şi teama, mai mult sau mai puţin 
conștientă, de a cădea în analiză si clasificare stiintifică 
sau în simplu pamflet. Şi e drept că cele mai multe dintre 
operele consacrate „filistinului“, „burghezului satisfăcut“, 
„Omului care gîndeşte prin formule“, au mai curînd as 
tul unor atacuri înverşunate ale unei părți direct lezate, 
decit transfigurării senine și detașate, pe care arta o imprimă 
unui material ținut la distanță. Aceasta, pentrucă literatul şi 
artistul în general, s'au lovit foarte direct de suficiența şi 
opacitatea omului mijlociu, Dela „Memoriile lui Joseph 

dhomme“ și pînă în zilele noastre, mai tot ce i-a consa- 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ 


crat romanul, nuvela, piesa sau esseul, a avut caracterul ră. 

fuielii perso Cu atit mai mult, cu cît, folosindu-se de 

moara e a sale de ubiquitate, omul mijlociu s'a strecurat 
mult în artă, 

Adoptăm denumirea de om mijlociu, cu toate rezervele 
pe care le implică imperfecţia ei, care poate da loc la confuzii, 
În acest domeniu discriminările prudente sunt absolut nece. 
sare, căci, fapt deseori intilnit, omul mijlociu este de multe 
ori primul, care denunță gîndirea automată şi banală. In ro- 
manele lui Proust, snobii se arată cei mai pătimaşi adversari 
ai snobismului. Babbitt şi cu prietenii lui vorbesc cu dispreţ 
nimicitor despre locuitorii micilor oraşe, care posedă foarte 
puține subiecte de conversaţie, și se mulțumesc să repete toți 
aceleași două, trei lucruri. E drept că această remarcă grupul 
Babbitt o reia pe rind, în cuvinte prea puţin diferite. Dar 
simţul autocritic e rar. Posesorul unei diplome universitare şi 
al unei stări materiale confortabile, se consideră perfect le- 
gitimat să vorbească de „idei bune pentru massă“, E cel mai 
simplu mijloc pentru omul mijlociu să-şi dăruiască iluzia des- 
prinderii dintro categorie, căreia. totuşi, îi simte uneori 
apartenența siingheritoare. Celălalt drum de evadare, în- 
cercarea de a gîndi critic, pretinde ceva mai mult: personali- 
tate, metodă, efort şi altele. 

sigur, o monografie a omului mijlociu ar cere volume, 
Să încercăm a-i schiţa trăsăturile, pentru a-l putea recunoaşte: 
şi confrunta sub două ipostaze literare, pe care i le-au dat, 
la distanță de aproape trei sferturi de secol, Flaubert şi Sin- 
clair Lewis. 

In două esseuri apărute în această revistă, „Prestigiul 
Banalului” şi „Modelul mecanic“, D-1 Andrei Şerbulescu por- 
nea dela alt capăt al problemei, ocupindu-se nu atit de tipul 
uman al creatorului și răspinditorului de banal. cît de no- 


țiunea tipică, de însuşi banalul și de gîndirea >i z model 


mecanic, cărora le lumina cu subtilitate componetele şi apa- 
riția. Din punctul de vedere care ne interesează, banalul e de 
sigur un mhen esențial al definiției tipului uman, dar nu e 
singurul. Adaptarea plină de suficiență, uzul formulelor vide, 
sugestibilitatea, mediocritatea afectivității şi vonţii, rezistența 
la critică şi originalitate, toate acestea întregesc portretul. 
Este cert că opunind cu marele său dar plasticizator, in- 
teligența intuiţiei, sa ocupat de un gen destul de 
bizar de inteligenţă, pur geometrică. lucrînd numai cu solide, 
la largul ei doar în lumea mecanică și neputincioasă în faja 
complexităţii şi vieţii. Această funcţie mutilată, care numai 
printr'o convenţie discutabilă poate fi numită inteligență, este 
oarecum modelul la un nivel încă ridicat al modului de gin- 
dire teoretică a omului mijlociu. Neputind renunţa la nevoia: | 


DOUĂ FAZE IN ISTORIA LITERARĂ A OMULUI MIJLOCIU 55 


— născută din tendința către securitate, — a unei similivi- 
ziuni a lumii, el şi-o creează, utilizînd ars ah pa gin- 
direa de tip mecanic, care are drept conținut lul, sau for- 
mula rotundă, sonoră și vidă. Acel neîntrecut vinător de 
prostie omenească, care a fost Gustave Flaubert, a sesizat 
cu acuitate această tfăsătură principală. Cristofori Columbi 
ai întregii cunoașteri, Bouvard şi Pécuchet, fac ordine în 
știință, politică şi artă, prin formule concise, care exclud in- 
certitudinea. Astfel, în literatură: „Regulile nu sunt sufi- 
ciente. E nevoie în plus de geniu“. In istorie: „Conchiseră că 
faptele exterioare sunt neindestulătoare. Trebue completate 
prin psihologie, Fără imaginaţie, istoria e defectuoasă”, 

Această viziune cosmică, tot atit de simplă şi clară ca 
şi cea a micului Pierre, al lui Anatole France, îl sensibilizează 
pe omul mijlociu faţă de gîndirea critică și de originalitate — 
sensibilizare în sensul medical de anafilaxie. Omul mijlociu 
nu poate suporta ceea ce tinde să-i deranjeze universul său 
ordonat şi să-i lumineze parțial existența unei complexităţi 
care cere analiză, adincire şi efort. Schimbindu-și clişeele, 
pe. măsură ce evoluția culturală difuzează şi încetăţeneşte 
alte valori, omul mijlociu sa arătat tot timpul adversarul 
innoirii, folosind clişeele vechi împotriva aporturilor noi. De 
pildă, după ce sa opus transformismului. se foloseşte acum 
de el, sau mai bine zis de locurile comune cernute din trans- 
formism pentru a nega posibilitatea schimbărilor bruște, mai 
ales a celor sociale. Reacţia sa faţă de critică şi noutate, e 
citeodată la fel de violentă, ca şi cea fiziologică la persoanele 
cărora fragii sau peştele le provoacă urticarie. 

Dar această sensibilizare nu e de ordin pur intelectual, 
Produsul unei faze de evoluție socială, omul mijlociu e legat 
de stabilitatea unor anumite raporturi sociale şi a unei forme 
de producţie. 

In studiul asupra banalului. d-l Andrei Serbulescu sta- 

i trei cauze pentru enorma expansiune pe care banalul 
a luat-o în ultimle două secole: 

1. „Circulaţia de proporţii nebănuite altădată a oameni- 
lor, ideilor și mai cu seamă a mărfurilor. 

2. Majoritatea europenilor şi americanilor au învățat să + 
serie, să cetească şi să se ducă la cinematograf. 

3. Munca sa specializat şi sa unilormizat la extrem“, 

lar în studiul asupra modelului mecanic, D-sa găseşte 
rădăcinile — mai îndepărtate — ale gîndirii de tip mecanic 
în apariția mașinismului şi deci a formei de producție capi- 

iste. Difuzarea extremă a banalului vehiculat de mijloacele 
tehnice moderne, este mai recentă decit modelul mecanic. 

Aceasta, în ceea ce priveşte instrumentele de gîndire. 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pentru apariția -tipului uman, cercetarea prezenţei sale în 
literatură poate duce la constatări interesante. 
In antichitate sau în evul mediu, cultura, rezervaiă unor 


- 


cercuri foarte restrinse, implica, pentru participarea la ea, un 
act aproape de recreare. a ei în niște formule des- 
prinse de conţinut nu se putea concepe şi deci, nici tipul care 
să le folosească exclusiv. 

Apariţia omului mijlociu nu coincide nici cu cea a bur 
heziei. In faza sa revoluţionară, cultura burgheză e critică, 
ù drept că limitarea la bunul simţ, la rațiunea mijlocie, la 

claritățile desăvîrşite şi direct comunicabile, pe care în lite- 
ratură le exprimă dogmatic biblia lui Boileau, a făcut clasi- 
cismul francez să-și plătească soliditatea cu oarecare îngu- 
stare. Dar e evident că nu se poate discuta comparația între 
sentințele lui Boileau şi cele ale lui Joseph Prudhomme. 

Pe omul mijlociu îl v apărind în literatură în se 
colul al XIX-lea, după dobindirea puterii de către burghezie, 
după întărirea ei definitivă, ca o reacțiune exasperată a li- 
teratului, tradusă prin pamflet. E 

In prima jumătate a sec. XIX-lea alături de multe din 
personajele victoriene, găsim în Franța Dupuis şi Coton- 
net, -ai lui Musset și mai ales pe Josèph Pronkanane al lui 
Henry Monnier, cu gustul său peniru fraza nobilă şi eroic 
declamatoare. 

Nu e o simplă coincidență. In tot secolul al XVIII-lea. 
materialismul lui Diderot, D. Holbach, Helvetius, La Mettrie 
fusese perie colorat de mecanicism. care a constituit prin- 
cipala limită metodologică a neobositei lor curiozități cogni- 
tive. Ca intro oglindă deformantă, cultura începe să se de- 
gradeze la o parte din dobinditorii de bunuri naționale și la 
citeva zeci de ani după Revoluţie, păstrează din moștenirea 
unui secol de vioiciune intelectuală şi de mari sinteze, me 
canismul, care, dela Voltaire la Bouvard fa cu totul altă in- 
făţișare. un oarecare gust pentru retoric şi o vagă atitudine 
antireligioasă. Poziţia antireligioasă, şubredă, chiar şi la omul 
mijlociu de tip francez nu apare ca o notă esențială. Omul 
mijlociu, care străbate romanul englez din sec al XIX-lea şi 
Ea dotare celui de-al XX-lea dela primii victorieni şi pînă la 
Wells și Galsworthy e caracterizat în special prin intole- 
ranja religioasă şi rigidă respectabilitate. 

sigur, omul mijlociu şi roadele activităţii sale în di- 
verse domenii, nu se confundă cu culiura burgheză. Dar e un 
produs al ei, un produs periferic, născut prin degradarea 
- unor anumite tendințe simplificatoare şi mecanice, unite cu 
totală absenţă a spiritului critic şi a puterii de disociere. Din 
punct de vedere al localizării sociale, pătrunzînd, după cum 
sa mai spus, la niveluri şi locuri foarte felurite, omul mij- 


DOUĂ FAZE IN ISTORIA LITERARĂ A OMULUI MIJLOCIU 55 


lociu caracterizează în special burghezia medie şi — cu va- 
riații în funcție de stabilitatea sau sguduirile sociale — pe 
cea mică. Amîndouă îşi teoretizează adaptarea socială prin 
formulele știute. 
.! 
t + 


Despre Flaubert se poate spune că era destinat să scrie 
„Bouvard èt Pécuchet“, De o extraordinară sensibilitate la 
toate măștile pe care le-a adoptat prostia, dela cea mai mo- 
destă la cea foarte gravă şi pretenjioasä, Flaubert scria, la 
douăzeci şi şase de ani un „Dicționar al ideilor acceptate”, 
despre care spunea singur că; „ar trebui ca, după ce l-a cetit, 
nimeni să nu mai cuteze să vorbească de teamă să nu spună 
ceva ce se cuprinde în el“. Alături de forma sa ideologică, 
Jocul comun, el l-a recunoscut pretutindeni pe omul mijlociu 
şi dacă farmacistul Homais sti superioara sa transpu- 
nere literară, tipul se regăseşte sub aspecte diverse în „Edu- 
cation sentimentale” sau „Madame Bovary“, atunci cind 
Flaubert n'a preferat să fugă de lumea lui Homais, Bouvard 
sau Pecuchei. înir'o evadare istorico-romaniică, de genul 
„Tentation de Saint-Antoine” sau „Salammbo”, 

„Bouvard et Pâcuchet”, ultima sa operă, neterminată, 
a însemnat pentru el o eliberare. „Meditez la ceva în care 
să-mi daù drumul furiei...” scrie el într'o scrisoare din 1872. 
Sau într'alta: „Inainte de a crăpa sau mai bine zis, aşieptind 
să crap, vreau să mă golesc de fierea care mă înnăbușă”. Pla- 
nul operei prevedea la sfirsit un album, care să încunune 
printro serie de citate împrumutate gloriilor consacrate, 
această epopee a stupidităţii, - 

Nu uliimii zece ani ai vieții sale, 1870—1880, cînd a lu- 
crat la carte, sunt cei care fixează momentul pe care mono- 
grafia celor doi funcţionari, deveniți rentieri, îl marchează în 
evoluția omului mijlociu. Epoca în care au loc experiențele 
mondene și intelectuale ale lui Bouvard şi Pâcuchet este cea 
din ultimii ani ai domniei lui Louis-Philippe şi începutul celui 
de-al doilea imperiu. Precizarea este importantă, pentrucă 
cele două personaje reprezintă întradevăr un anumit tip de 


„ mh mijlociu, cel produs de a burghezie solid instaurată — este 


epoca începutului expansiunii coloniale, a cuceririi Alge- 
riei — o burghezie în plină afirmare, dominatoare, pe planul 
practic ca şi pe cel teoretic. E epoca certitudinilor, I 
tehnic merge alături de cel al ştiinţei pure. Să ne amintim 
că „L'avenir de la science” a lui Renan, publicată mai tirziu, 
datează din 1548, Increderea în posibilităţile ştiinţei. devine 
la omul mijlociu, o siguranță apolietică. Bouvard şi Pecuchet 
pornesc în călătoriile lor intelectuale înarmaţi cu această cer- 


5 VIAŢA ROMINEASCĂ 


titudine. Trăsătură importantă omul mijlociu dela 1845 ar 
multiple curiozităţi intelectuale, absente la Babitt, forma ss 
tehnicizată, din secolul al XX-lea. 

Acesi caracter al celor două personaje de a fi repre 
zentanţii epocii lor, ai mijlocului veacului al XIX-lea, își gă 
seşte indirecte verificări literare, Opera lui Flaubert a avu! 
cîțiva imitatori, Guy de Maupassant a scris acele „Diman 
ches d'un bonagori de Paris” în care influenja flaubertiană 
e covirșitoare, La 25 de ani, în primul său volum „Les plaisirs 
et les jours” Proust şi-a îngăduit jocul unei „Mondanité el 
m6lomanie de Bouvard și Pecuchet”. Cu posibilitatea de a se 
mula după model şi extraordinarul său simţ al pastişei, cu 
deosebita-i sensibilitate la locul comun, cu ironia, cînd su- 
perior tolerantă, cînd virulentă, Proust ar fi fost de si 
cel mai indicat să alcătuiască un portret definitiv al omului 
mijlociu dela sfirşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui 
următor şi se poate considera <ă a fäcut-o indirect, într'o serie 
de personaje din „A la recherche du temps perdu“: Verdurin, 
Cottard, etc. Schița unui non Bouvard şi Pâcuchet din „Les 
plaisirs et les jours“ — pe Flauberi, pe care l-a iubit în 
deosebi, l-a mai pastişat şi în alt volum: „Méla et Pasti- 
ches“ — rămîne însă un joc de finețe, şi de altfel, e clar că 
Proust n'a încercat altceva. Pe Bouvard si Pécuchet nu-i 
tem imagina transplantaji în mod verosimil în epoca simba 
lismului sau în cea a aparatului de radio. i 

Cei doi eroi ilustrează conirastul temperamental pe care 
dacă psihologia l-a definit și studiat abia în zilele noastre cu 
Kretschmer sau Yung, intuiţia literară îl sesizase încă dela 
perechea Don Quichotte-Sancho Panca. Bouvard e înalt şi 
pm, jovial, expansiv, iubitor de masă bună şi petrecere, 

ine impläntat în vieaţă, Pécuchet, mic și slab, închis şi pre 
caut, înclinat mai curind spre formule aberatie. E celibatar, 
spre deosebire de Bouvard care a fost căsătorii. 

Amindoi funcţionari, Bouvard şi Pécuchet, se întilnese 
întimplător îşi descoperă afinități şi leagă o puternică prie- 
tenie. O moștenire îl îmbogățește pe Bouvard şi le permite 
amindorura să se stabilească la țară. E trăsătura bine cuno- 
scută a mic burghezului francez, păstrată neschimbată pină 
în zilele noastre, de a se transforma în rentier, îndată ce soarta 
Îi permite, Experiențele celor doi prieteni sunt multe şi deo-, 
sebite. Cu un optimism mereu reînnoit, în ciuda eșecurilor 
succesive, ei trec dela agricultura științifică, la mondeniiale 
gastronomie, chimie, medicină, astronomie, geologie, arheolo- 
gie, istorie, literatură, politică. dragoste, gimnastică, magie 

agogie, sociologie. De fiecare dată. pătrund în noul do- 
meniu cu aceeaşi atracţie către mediocru şi superficial, 
aceeași încredere abstractă în puterea şiiinței şi în autoritatea 


| 


DOUĂ FAZE IN ISTORIA LITERARĂ A OMULUI MIJLOCIU 57 


cuvintului tipărit, cu acelaşi dar de a orîndui totul in for- 
mule. 

Există în Bouvard şi Pecuchet o satiră a științei însăşi 
alături de cea a omului mijlociu, sau cel puţin o satiră a 
științei universitare şi vide, transmițătoare de nejustificate 
certitudini. Și tendința aceasta apare mai ales spre mijlocul 
cărții. Cele două satire alternează-şi uneori, a-şi atenua 
reciproc tăria, Bouvard şi Pecuchet apar multe ori: ca 
mergând prea adinc în domeniile cercetate şi dacă dilelan- 
tismul le explică adesea eșecurile, în alte rinduri, pare că 
Flaubert se foloseşte de dinşii ca de nişte instrumente indi- 
ferente, pentru a da cite o lovitură sceptică vreunui domeniu 
al ştiinţei, Și capătă, după expresia lui Raymond Quénéau: 
„un rôle socratique d'accoucheur de la bêtise, de révélateur 
photographique". 

Literar, Bouvard et Pécuchet păstrează o valoare de 
permanență, ca monografia ironică a unui tip, social. Coefi- 


cientul de vieață al Í tripa este redus. Ele au — după 
expresia lui Thibaudet — o dimensiune în minus față de 
e4 din „Madame Bovary”. : 
x 
+ . 


Ar fi eronat să se considere că Bouvard et Pécuchet şi 
Babbitt constitue fotografiile aceluiași personaj, la două virste 
deosebite, Evoluţia omului mijlociu e tot atit de puţin lineară 
ca şi evoluția istorico-socială. Și pe lingă trăsăturile proprii 
viziunilor artistice ale lui Flaubert şi Sinclair Lewis, care mt 
se mărginesc niciunul la naturalismul fotografie, condiţiunile 
naționale intră şi ele în joc. Omul mijlociu american, din 
sec. al XIX-lea; nu posedă bagajul de retorică şi abstracții, 
mostenit de cei doi eroi ai lui Flaubert, iar cel aie dela 
1920, e departe să fi ajuns la nivelul de mecanizare care îl 
explică, în parte, pe Babbit. ag 

Dacă Bouvard et Pécuchet se numără printre operele mai 
puţin realizate ale lui Flaubert, Babbitt poate fi socotită dopi 
capodopera lui Sinclair Lewis. Faptul atenuează parțial di- 
stanjele, Multe din celelalte pagini mai puternice ale seriito- 
rului american dau, după Babbit. impresia de repetiţie. Flau- 

t şi-a petrecut existența detectîndu-i pe Bouvard şi Pécu- 
chet. Despre Sinclair Lewis se poate spune că realismul lui mi- 
nunai și pasiunea sa pentru realitatea americană, au fost soli- 
citate de către multiplicitatea lui Babbitt. De sigur, la vremea 
lor, Bouvard şi Pécuchet nu`erau cîtuși de puţin rari. Dar 
În America anului 1920. Babbitt este chiar burghezul mijlociu. 
— aproape fără excepţie. = 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1920, perioada esorului economic de. după război 
permite un optimism neturburat, siguranța pre a viite 
pea ba Siar pasie 05 poti socială —; cartea e, de 
ap vestea înc ilor alternati i i B 
fapt nle Tai AN rnative de ascensiune şi de eva- 

itt face parte dintro solidă burghezie miiloci 
Agent imobiliar, i du opt mii de dolari fr ear 
Arh Se, fate, y onte accepiabil într'un oraş american 
n *pli esvoltare: Zenith, li i 
pi rabla Ka pe care-l iubește cu un pasionat 
; ARĂ, teii uitat că Babbitt n'a făcut războiul, care pen- 
ru omul mijlociu a năruit i i- ifi a 
in gan if multe şi i-a modificat fundamen- 
„Cultural, Babbitt e un primitiv. Bouvard şi Pécuchet în- 
locuiau înțelegerea și ler absent, prin reverență față de 
cultură şi dorința de acumulare formală. Babbitt şi cei din 
jurul său — care au trecut, în majoritate, prin universităţi — 
ignoră arta sau icoreticul şi cele cîteva nume pe care le cu 
nose, Dante sau Virgil, le servesc să facă invocații în farsă. 
la şedinţele de spiritism. Din acest punct de vedere, tipul 
bitt reprezintă un salt milenar inapoi, şi efortul grec de 
cunoaştere desinteresată pentru lumea valorilor în sine 
a rămas fără urme pentru el. Ideile şi talentele sunt evalua. 
bile cu reciziune în dolari. Cum Fink „este un băiat care, 
scriind doar un poem și citeva reclame pe zi, face cincizeci 
de dolari pe an“. Și singura formă sub care poate înţelege și 
venera ştiinţa, este cea reprezentată de doctorul pete 
inepuizabilă acumulare de fapte și statistici. 

La masă, pe cînd Ted, fiul lui Babbitt, elev în cursul 
superior de liceu îşi făcea lecţiile, se iscă discuţia asupra ro- 
stului învăţării lui Shakespeare şi Wordsworth şi a altor „bali- 
verne demodate”. Babbitt, deşi sovăind să se pronunțe asupra 
unei chestiuni, pe care nu a lămurit-o niciunul dintre zia- 
rele sale, găsește totuşi o explicaţie utilitară: „pentrucă se 
cere la examenul de intrare în Universitate”. 

Religios şi politic, Babbiit este un strict conformist 
Ataşamentul său faţă de partidul republican, se uneşte tu 
o ură violentă împotriva „roşiilor”, despre care ştie atît cit a 
cetit în ziarele sale, în „Advocate times” sau în „Evening ad- 
vocate”, 

„Fiul lui Babbitt reprezintă o formă şi mai perfecționată 
a tipului. Speră să-și termine studiile prin acele ingenioase 
cursuri prin corespondență, care, în cîteva lecţii, te învaţă 
dela distanţă, „de omni re seibili“, dela elocvență la încredere 
în sine, box sau instrumente muzicale. La 17 ani, Ted are 
aspirații precise și limitate „n timp ce Babbitt copil, nă- 
zuia la preşedinţia republicii, fiul său Ted aspira la un 


> 


DOLĂ FATE IN ISTÒRIA LITERARĂ A OMULUI MIJLOCIU 59 


Packard de şase cilindri şi la o poziție bine stabilită în aristo- 
crația automobilistică", l 
Foarte american prin prospețimea şi enta lui 
curiozitate “față de orice noutate tehnică şi tot ceca ce-i 
dă impresia civilizaţiei monumentale, Babbitt e un „bon 
enfant“, ciclotimic prin excelență adorindu-și familia şi pe 
rietenul Paul, foarte legat de grupul său social, pe care-l 
intilneşte la recepţiile din cartierul „Inălţimile înflorite”. 
Rotunjimea lui nu exclude oarecare ipocrizie, aproape in- 
conştientă. Pomeneşte mereu cu convingere de viziunea în 
afaceri și de ideal, — este de fapt mistica fordistă a „servi- 
ciului“ care, în sine, nu e cu mult mai serioasă — uză. 
funcţionarilor săi prime și gratificaţii și nu se dă în lături 
dela un anumit grad de combinații îndoelnice. Totuşi, cind 
un funcţionar concediat îi aruncă în faţă o serie de adevă- 
ruri asupra viziunii şi idealului, Babbiit e sincer Surprins. 
Igpnorind introspecția şi autocritica el nu urmăreşte consec- 
vența. Ca şi vieala sa intelectuală, cea afectivă nu întrece 
prea mult în adincime și pe paz pe cea a copilului şi 
mai toată nevoia de reverie şi de poziţie îi este satisfăcută fie 
de prietenia faţă de Paul, fie de visul pe care, quinquagenar, 
il retrăeşte în fiecare seară: o zină copil care-l mingiie pe 
obraz, „întrun peisaj cu lande primejdioase, mărginit de o 
mare splendidă”. După cum, contactul său cu arta se mărgi- 
neşte la porțiile de vis în serie, pe care le primeşte la cinema- 
tograf. In mediocriiatea-i afectivă, ura sa se îndreaptă mai 
muli în contra unor abstracții, Totuşi, nu trebue să uităm că 
in Sud, varietăţi de Babbitt, fermieri sau mici negustori, lin- 
şează pe Negri. 

Concepută monografic, cartea lui Sinclair Lewis îl ur- 
măreşte pe Babbitt sub toate aspectele și în toate situaţiile, 
fie satisfăcut și jovial, fie în încercările sale de timid necon- 
formism. Uneori. stăruința lui Lewis, mergînd pină la repe- 
titie, pare obositoare, excesiv de migăloasă, dar romanul 
ciştiză în densitate şi mai ales în valoare documentară. 

Cartea începe cu o zi a personajului, dela toaleta de di- 
mineață și pînă la visul familiar dela începutul nopţii. Zilele 
lui Babbitt se deosebesc prea puţin între ele. Biroul, dejunul 
la club, alături de alți prieteni, oameni de afaceri sgomotoși, 
care-i seamănă ca nişte frați, seara în familie, cu lectura 
solemnă a ziarului, discuția politică şi micile ciorovăieli co- 
tidiane. Din cînd în cind o recepție, la care se consumă o 
cină indigestă, se bea alcool cu voluptatea fructului oprit 
— suntem, în epoca prohibiției — se fac încercări de spiri- 
tism, se spun anecdote și grave locuri comune. | 

Am spus că opera lui Sinclair Lewis, este în special. 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cartea încercărilor de ascensiune socială şi de evadare ale lu; 
Babbitt, Cu rare excepţii, ascensiunea sa nu depășește limite 
destul de fixe. Babbitt va putea avea succese oratorice |: 
Asociaţia agenţilor imobiliari, va putea cuceri un loc resper. 
tat printre oratorii electorali din Zenith ai partidului repu 
blican, şi, îmbătat de glorie, va obține președinția clubului 
ters“, Nu va fi totuşi invitat la milionarul Makelvey 
cercul său social va pane acelaşi, urcînd dela Orville 
ones, proprietarul unei spălătorii, pînă la Chum Fi t 
specialist în reclame şi la pivani. doctor E ea n: 


dica epsite, Nu mai 
suntem în epoca generozității şi discursurilor. Conformismul 
social e pini de o organizație puternică şi complicată, mer 
gînd, dela Legiunea Americană sau corespondentele ei, la 
presă şi predicile oficianților din diferitele rituri respectabile 
şi folosind mijloace multe şi gradate, dela izolare 'şi boicot, 
pină la incendierea caselor în timpul no ţii. 

De obiceiu, abaterile lui Babbitt dela conduita tip se 
reduc la unele oboseli și singura evadare e yil iatura de- 
parte de familie, împreună cu Paul. Drama lui Paul va de 
clanşa o criză mai adîncă. 

Paul Riesling e un inadaptat. Sensitiv, cu sentimentul 
ratării unei vocaţii de violonist, tînjeşte în întreprinderea sa 
de mușamale şi într'o căsătorie nepotrivită, prea slab ca să 
se elibereze, consolindu-se cu mediocre ip E aadi oträvin- 
du-se lent cu propriile-i amărăciuni şi neputințe. In cele din 
urmă, va încerca să-şi omoare soția şi va fi trimis pentru 
cîțiva ani la închisoare. 

Drama prietenului răscolește echilibrul lui Babbitt şi-l 
desprinde din mecanismul cotidianului. La început obscur, 
sentimentul unei lipse şi nemulțumiri se exprimă printr'o sœ- 
rie progresivă de acte îndrăznețe. Babbitt îşi scandalizează 
prietenii mergind la cinematograf în orele de birou, încearcă 
timid și fără succes aventuri extraconjugale cu dactilografa 
sau manicurista şi sfirșeşte, e o văduvă coapiă și 
foarte accesibilă. 
Tot atit de stîngaciu păşeşte şi pe calea nonconformis- 
mului politie. O convorbire cu un fost coleg de şcoală, „ro- 
su“ hulit al orașului, îl convinge că socialismul nu este totuşi 


DOUĂ FAZE IN ISTORIA LITERARĂ A OMULUI MIJLOCIU éi 


chiar așa cum îl văd cei de pe „Inălţimile înflorite”, mai ales 
că numără printre adepţii săi Fi lorzi. api 4 

Dar oricît de speciale şi de nehotărite ar fi noile vederi 
ale lui Babbitt, ele diferă îndeajuns de conduita impusă unui 
locuitor de pe „Inălţimile înflorite”, şi atitudinea lui șovăi- 
toare În timpul unei greve, în care aparatul patronal funcjio- 
nează foarte tăios, întăreşte convingerea lui Vergil Bunch, 
Chum Fink și celorlalți amici, că George F. Babbitt alunecă 
pe pania ereziei. Convingerea devine definitivă, cînd el refuză 
să facă parte din „Liga hunilor pară „ destinată să puni = 
locul lor pe radicali, pe grevişti şi i cei care-și permit să 
sofite i să gindească altfel de cum hotărăsc. cetăţenii 
respectabili. Şi sancțiunile nu întirzie: Izolarea, apoi presiuni 
mai puternice, | se refuză creditele, i se lasă să se întrevadă 
amenințarea ruinii. 

Babbitt se încăpăținează, dar teama îl cuprinde treptat. 
Izolarea morală îi este la fel de sensibilă ca şi cea economică. 
Scos din mediul său natural, Babbitt nu e viabil. ea ee 
denja îl: apasă. Și nu găseste înir'o vieaţă interioară lì 
glumelor lui Verg Gunch sau a schimbului de vederi dela 
Clubul Atletic. Va folosi cel dintiiu prilej să revină plin de 
căință la matcă. Cind i se oferă din nou, intră cu entuziasm 
în Liga bunilor cetățeni., „Nu trecuseră nici două săptămîni 
şi nimeni din Ligă nu era mai înverşunat decit George F. 
Babbitt împotriva perversităţii lui Seneca Doane, crimelor 
sindicatelor, primejdiilor imigrării şi mai convins de farme 
cele golfului, bunelor moravuri şi conturilor la bancă“, 


Aceasta era figura lui Babbitt în 1920. vreme de relativă 
securitate economică. Criza din 1952, apoi N. L R. A. şi toate 
celelalte eforturi rooseveliiene au scuturat adine universul 
omului mijlociu şi toate semnele indică o schimbare. Prin 
acțiunea principalilor săi consilieri, ziarul, aparatul de radio 
şi cinematograful, omul mijlociu a devenit mai tolerant şi a 
abandonat multe din prejudecăţi. A pierdut în mare parte, 
disprețul faţă de Negri și de neamericani, care. pe plan po- 
litic, se traducea prin izolaționism. Se poate să nu fie decit 
o schimbare de clișee. Dar nu e indiferent fapiul că la ur- 
maşii de astăzi ai lui Babbitt, cliseele au devenit mai largi, 
mai generoase. k3 i 

bbitt nu a murit. Dar nici nu e nemuritor. Produs al 
unei anumite forme de evoluţie socială, se te conjectura, 
neprecis dar cu probabilitate, că va lăsa locul altui tip uman, 
trecînd definitiv din actualitate în istorie. 


SILVIAN 1O5IFESCU 


LA INCHISOARE'N LUNĂ 


Dus cu visiil-sentinelă 
în pustietăți de lună 
am stat nopți — am stat o lună 
ani am stat pentru-o minciună. 


Cine-ar maj putea să spună 
ca fost pedepsit să pună 
bob de vers să creascăn lună? 


Vintul m'a găsit culcat 
pe mindir nescuturat 

plin de boală cu fantasme 
plin de vorbe și de basme. 


„Du-te om nerod în pat. 
„Tirgul tot te-a căutat. 
„Visul uite-i adormit 

„a slăbit şi sa chircit, 


„Luna-i {arc — nu e moşie 
„cu stăpini şi-arendăşie. 

„Il eamă pentru ce să-ți fie 
„să scobori din satelit 
„peste care n'a venit 

„nici în glumă, nici sever 
„nici soldat şi nici boier? 


+, -Am lăsat visul chircit 
adormit în țare — pe lună 
și spălat de boli şi basme 
n'am luat decit fantasme. 


lată-mă acum mai jos 
întrun pai de abanos. 
La căldură cu miros 


LA ÎNCHISOAREN LUNĂ 653 


fierbe vinul tămîios. 
Cîntă flaut — cîntă apă 
taur furios s'adapă. 


Am stat nopți — am stat o lună 
și-a venit visul din lună. 

lată iarăşi m'am întors 

unde nu-s pisici şi tors. 


Umblu'n lung și lat pe lună; 
Cui să-i spun eu „noapte bună?" 
C'un regret şi-o rugăciune 

mie basme cine'mi spune? 


Cui să-i dau fluier de os 
sau viori de chiparos 
peniru. cîntec cu'nțeles 
şi 'ntristare '— mai ales? 


EDVARD SBIERA 


A DOUA NEBUNIE 65 


— Pentru Răspop. Trebue să-l pregătesc. 
— Cum adică să-l pregătești? se auzi o altă voce. 


Bucheru se întoarse, upă un clondir imens se ivi 
E un alt chip de fată. Era Livia Graur, practicanta farmacistă. 


— Ai să vezi.. N'ai decit să vii la curs, 

— Mi-e frică... spuse ea irăgîndu-se înapoi. E 

— Frică... o îngină Bucheru. Ce-i aia?... Dacă ți-era 
, frică areka să rămii perm ge nu să nf mă >: 

Jor rästit, căci îl necăjea fata asta care du ea 
A DOUA NEBUNIE luni, păstra o putere decentă, aproape ofensătoare pentru 
atmosfera ospiciului. In fond, Bucheru rivnea ler ea. Dar con- 
duita ei de şcolärifă cuminte, de fată cu educaţie, îl desarma 


Profesorul, care venea prin curtea ospiciului i i 

. i r piciului în pas mi- x i 

ar i win, aa bense și după el, întreaga suită, Apo. si-l seară iunea... Am dres-o cu ceva alcool în plus, 
= Ea p7 skag de piruetă, dete un ordin scurt. Bucheru luă aiic dela arai farmacistă şi plecă, în 

Li E paer annar fetala docent, şef d ema Cind ra osos m cete ar a în piept de 
"i, ar, in A a > ag aa? 
— Răspop, la curs... Răspop, la prăzii Bica rile „omul de cultură“ şi „dușmanul personal al 


Profesorul completă ordinul: 


— Să fie pregătit pentru demonstraţie. — Bestiilor!... îl apostrofă Birzu, înălțindu-și trupul în 


faţa lui, ca să-l poată privi de sus. 


Atunci, int , j 
din prup Să arar roe peta pfe! malai, bi E ș [n ospiciu, Birzu era un om de mare suprafață. Toj 
Ordinul şefului îi făcea vădită plăcere. Prin Răs LR "CIO bolnavii căutau la el cu respect. li impresiona făptura lui 
şi el în evidență, scos oarecum di - pop se pus colos, părind şi mai enorm în mantaua cenușie, Cu barba 
ciul tinde să îngroa paie 7 euro (mintii ig pra ospy mare, cu părul în plete, cu privirea încruntată şi în veșnică 
medici şi interni, g încă ceva: avea. să reni cină reocupare pentru problemele mărețe ale neamului, chipul 
nproga pe Răspop“, tradus din limba tehnică a ospiciului mă ge că g potrivi delirii ta de poponaliiate aas 

Räspop era foarte 0 nel pute decit a-l imbăta. ŞI — Bestiilor, iar aveţi nevoie de efecte 
ie > Pe- RE aaa Y 
s 5 3 . t E = è =: a i Z 
tiin ce în oe mai fericit, speculind petrecerea viitoare | ÎL de mu e bag la carena i ae 

— Salutare, aiala., l ae Birzu se Haa ta virful p orpine sgal Mi iwi ak 

Seful f i z ` k nile în sus, ca din înălțime să-l trăsnească. Bucheru se 
RR: si x e rr ret ra ieri pb Cetea Universul, Era ub mic şi se strecură binişor pe lingă el, trecind mai departe. 
mitoare și bancher fă ovatae Ia git și yabani gazdi PE — Bestie, bestie!... Nu s'a născut incă învrednicitul care 
chefurile: fas: fait Lia ra In farmacie se întindean să indrăsnească s'atingă pe Bizu, omul de cultură... 
se nan sedintele "ee i = Apes Ao pocher, în farmacie Dar şi Bucheru era furios. Nu-l putea suferi pe Birzu. 
anii în vina: end piritism. Şeful avea însă un momen Omul de cutlură avea în vorba lui o impertinență de om sănă- 
Ea ajă: cînd celea Universul! Atunci era inabor tos, ue in perdea un aer zellemist şi ofensător, SP 

sai : cea i Pin Ci De um trecu de prima usă şi intră în curte la bolnavii lini- 

F Q porian Tod, domnişoară Păpurică.... zise internul sii. fa oprit de un grup de Temei. 
căd armacista, o fată lungă şi deșirată, pe care halatul alb — Il imbeţi pe Răspop? întrebă una din ele chicotind. 

seg > fămaşă de noapte, amesteca de zor într'un mojar. Și după ca, celqhalte : ial 
ze? De dimineaţă: ai luat-o cu băuturica? — Il îmbeţi pe Răspop? 

i 2 În răspunse în glumă : '— Da, madam Butterfly. 

Py D bäuiurică?... | arcă-i peniru mine... „ Madam Butterfly era bătrină, mică, sgribulită. Sbirei- 

ar pentru cine? , | turile fejei erau tencuite cu vopsea, ochii traşi în creion şi 


Na. — 5, 


bb VIAȚA ROMINEASCĂ 


buzele subţiate cu ruj. Imbrăcată într'un chimono răpănos 
purta perucă japoneză cu coc mare, negru şi lucios, şi mergea 
päsăreşte, săltind în virful degetelor. Vorbea repede, ascuţii 
şi peltic, ciripind. O chema. Sevasta Popescu şi mult timp fu 
sese o bolnavă banală, fără nicio personalitate clinică. Da 
într'o noapte de vară auzi la patefonul şefului o arie din Ma. 

im Butterfly. Ce s'a petrecut în sufletul ei, nimeni n'a putut 
şti, fapt e că a doua zi a devenit eroina operei. Întreg bala- 
mucul, ca să se distreze a ajutat-o, atunci, în delirul ei: unul 
cu peruca, aliul cu pieptenele, altul cu chimonoul. Mai pe 
urmă, se constitui şi un mic cor de geishe. 

— 0 să idem... făcu madam Butterfly către celelalte 
bolnave, țopăind pe loc în virful picioarelor şi mișcindu-și 
vonal, ca pe nişte ţepi, degetele arătătoare ale celor două 

i 
k Internul trecu mai departe. Curios cit de repede 
vestea în azil. Nici nu dăduse profesorul a i 
toţi iai z * : 

, „imprejurul lui Bucheru, în vasta curte a os iciului 
plimbau tot felul de bolnavi. Paranoici gravi şi inportanta 
idioţi băloşi la gură și strimbi la chip, epileptici cu obrazu 
răvăşit de spania şi ochii porniţi pe crimă... O defilare de 
trupuri schilave, demblagii tirîndu-se ia greu, catatonici ji- 
nindu-se ca ele într'un picior, convulsionari ca ii 
din biblie, tremurînd din tot trupul şi hio 


roce, gura şi ochii ; apo uriași ieşiţi din piele și pitici prinşi ca. 


în copci, Ici sărea un microcefal, cu craniul cit min ju- 


cînd pe-un și 


lărie, r i departe, ca la panoramă, capete țuguiate ca ardeiul, 
capete inguste și ca strivite în pumni, capete esiropiaie di- 


Un vuiet lung şi dureros, o pesti 
v "ros, o pestilenjă grea de hazna 
desfundată, putoarea trupurilor fetide, a ulcerelo 
ror neputinţelor. Această duhoare se combina cu aceea a ga- 
zului amestecat cu var şi formol, cele mirosuri reliefin- 
du-se unul pe altul, așa cum, pe un trup nespălat dar stropit 
cu Colonie, sudoarea şi parfumul devin fiecare mai distincte. 
— Domnul meu... 
ternul se întoarse, Il oprise procurorul, 
ai — Domnul meu, deși nu te cunosc, dar totuşi trebue 
-H spun că dreptul nostru penal e completamente greşit... 
CR spui, a rape procuror? se minună Bucheru. 
— Da... completamente it. Tı i” 
sn noa pei greşit. Tocmai “acum lucrez la 
— poen ce e greşit? îl întărită internul, 
— ventrucă nu conține o justă proporționalitate înt 
natura crimei şi gradul pedepeei. pace caer ada 


A DOUA NEBUNIE 6z 


— Atunci, eşti pentru pedeapsa cu moartea? 
— Nu... răspunse calm şi corect magistratul. 
— Nu? se minună innl e deşi pan na ea pe de rost 
il urorului, îi făcea plăcere să-l exci a 
a see: Pedeapsa ca nfoartea e injustă şi ineficace. O singură 
psă este în firea lucrurilor, satisface umanitatea şi este 
olasitoare societății. 
— Care? 
— Legea talionului, 
-y Ce $ ui? pe r. i 
— Da. [i-a tras wy o palmă peste obraz?.. Ei bine, 
i obrazul cu cirligul inroşit. R pă 
E padaang fără ate ra ia la posda eaeărare go eroi 
işeate, Ochii albaştri şi luminoși dădeau tinereţe şi nevino- 
vife. făpturi lui ceda nimic din sumbra măreție a 
lor intea rătăcită, 
i = Te-a tras de ureche?... Taie-i urechea cu satirul... 
Bucheru ajunsese la pavilion, procurorul îl reținu apu- 
cindu-l de mînă. o u t 
=a VI-a 5005 Ochii... ` 
Dar eta işi trase mina şi intră în pavilion chemind 
infirmierul. 
— Unde-i Răspop ? 
— În salon, | 
Internul deschise usa, Salonul era gol. Numai Răspop, 
într'un coli. îşi repara vioara, 


Răspop nu simțise pe intern intrind, era prea cufundat . 
în lucru. li plăcea, contrar obiceiului lăutărese. să aibă vioara 
curată, fără urme de saciz sub căluş, cu lemnul rumenit ca 
de para focului, şi corzile strălucind pe gîtul negru al instru- 
mentului. Acum, cu un mie pămătuf de vală, puncta fiecare 
fir de praf între cuie, drăgăstos ca o mamă care-şi scaldă 
mingiind, copilul. 

— Ei, Ră = 

sign se întoarse puțin, tresări văzînd pe intern, şi 
imediat se porni a cerşi, țigăneşie: 

— Conaşule dă-mi drumul acasă... 

Înternul zimbi. 

— Las, că ţi-oiu da. 

— Cind? se repezi Țiganul ţişnind din colțul lui, cu 
albul ochilor la vedere. 

o voce, pițigăiată de Vasilache, răspunse ca la co- 
mandă, prin fereastra deschisă. 
sa Cind fi spc rob apă 
i cocoșul n'o să poată... 
Furios, internul îşi băgă capul printre zăbrele. Nimeni. 
— Dă-mi drumul acasă, conaşule, sărut mina... 


6S VIAŢA RONINEASCĂ 


yi 


Asta era veşnica lui rugăminte şi Bucheru îi întoarse 
vorba glumind prietenos: 

— Te aşteaptă gagica? 
Și dn nou vocea de Vasilache, dela fereastră: 

— gagica ţi-e fudulă, 

Se făleşie cu-altă sculă. Ul 
Tiganul îşi propti capul în piept, parcă să n'audă, 
— Dă-mi drumul... Zău, dă-mi drumul... se milogea el, 
— Intii să te faci sănătos, i 
— Sunt... să fiu al dracului că sunt... 

şti 


- ' 

Şi iar răspunsul, la tanc: 

, — dracu, mîñjit pe piept 
Şi pe coğdă c'untde neft... 

Acum, internul se'nfurie de-a-binelea. Cine era măgarul 
de bolnav care indrăsnea să-și bată joc de el? Se duce iar la 
fereastră. | 

— Mă, care ești acolo? 

— Zent... răspunse o voce de bas profund. 

Bucheru se intoarse, De sub patul de lingă sobă se ivise 
rin cap roșcai, cu nas corviat şi urechile pleoştite ca la ele: 
anţi. 

— Tu eşti, Itcoviei?,.. rise internul iar licovici răspunse 
făcînd pe Ovreiul prost, 

Si di șe si nu fiu dijà ? _ | 

— Fă-te'ncoa, banditule... 

licovici era simpatia balamucului, De meserie diseur in- 
trun ṣantan de periferie, acolo unde mahalaua se continuă 
cu figänia, el îşi culegea izvoarele de inspirație din două lumi 

iferite, din umorul țigănesc înălțat și înnobilat pe măsură 
ce se apropia de mahala, și din spiritul bulevardier, corupt 
şi deformat, venit din tavernă în tavernă pină'n santanul lui, 
Excitaţia lui de maniac îi dădea o notă de originalitate și de 


voie bună. aşa că întoarcerea sa periodică la ospiciu, la răstim= -~ 


puri aproape fixe, constituia o bucurie generală, 

— Dă-mi drumul.. se tingui Răspop. 

— Nu-i da. domnule intern, că-i stătut şi-şi omoară 
gagica, 

Răspop îi aruncă o privire ucigătoare. Îşi iubea nevasta 
şi nu permitea să fie batțocorită. 

— Mă Răspop, stai aici cu noi... spuse Îjcovici, gagica 
și-a găsit alt barosan... | 

ăspop mirii odată cumplit şi Iţeoviei sări doi pași îna- 

poi. Dar Ţiganul își concentră toată puterea pe vioară, parcă 
s'o spargă. Se reținea cit putea, căci orice izbucnire ar fi fost 
o nenorocire, Il îngropa balamucul. 


— Mă Itcovici, tu făceai pe ventrilocul?,.. întrebă inter- 
nul şi rise. 


PR  - SI A "i 


HARPA 


MA A DOUA NEBUNIE 69 
. pi 


- 1ycoviciie apropie. 


Z cu dracu poţi? * Se pie: 

şi mediat, lįicovici aruncă pe nas, ca tircoynicii, o altă 
improvizaţi? WU, De-aia draga ţi-a fugit 

ă eşti ă ras, scapit... “A vA 

PN» furios vista pe pat şi se ridică în picioare, 
Iţcovici se pitulă după intern. Ma 

— Domnule intern, domnule intern... 

` Bucheru opri pe nebun cun gest. 


os, i 
oeanal se supuse, Li 
rbd i i deodată toată fâptura a- 
Mirosul alcoolului pătrunse Ex Aa, 
vului şi o luptă cumplită se încinse în el. Se juruse să nu me 


é + b + la gură. 

rile, îi pișca limba şi-i aducea ap i pe ETER 

"= Hai, Ră „. Şi-i juca sticla pe f 
mian i îşi indo itul, ca un cal in buestru, Gemea, sp 


i OC, : S fi 
pieter in irmiera să-l lege şi eu să-l țin de nas... 


— Bea, Räspop.. comandă Iţeovici, 

SIE mea n ir app pi read se infarie nebune : 
an i acătoaule, n nce a 
Dine a săritură lteovici fu. uşă şi de acolo că 

Pr pumnii: 2 

sara o repere: mi-o trece accesul... dar tu i 

gis Răspop se seremeg ca un epileptic care e | 
sa a gi ga dau drumul ari il îmbia m- 
— i,” 4 ss» r Ry i - 
ternul stropindu-] re obraz cv reia sr ca și cum toți 
Acum, Tiganul tremura din t : Ta ardea, si inima i se 
porii i-ar fi fost înțenaţi rea Gitlnju gol se porneau leşi- 

stri emi c stomacul ; A 

iieyaa Ly cum A ar fi legänat pe i Ă Iţeovici. Dă-l dra- 

-"— Lasă-l, domnule intern. se în ră curs 
— =], sat 4 
i bun... Fac eu alcooli 

ua d Bachem bi continua provocarea 


` 
70 VIAȚA NOMINEASCĂ 


- 


— Răspop, n'ai să te mai duci niciodată acasă... | pee ea i 
— Ăsta nu-i numai nebun, completa Tłeovici, dar e şi 


pa e O să ne strice lecţia, pe onoarea mea... Merg eu it rel, ca la nuntă, cu o mînă la căciulă şi cu alta ținînd parcă 


plosca. ljcovici îi (inca isonul 
~ — Leliţo de lingă tei, 
Harnic sunt, dar tu prea cei... 
Răspop chiui odată de se speriară toţi bolnavii. lar Iţeo- 
vici continua strigarea începută: 
— La fierar merg ca să cer 
Să-mi călească trupu `n fier... 
Trecînd lingă madam Butterfly cw ul ei de 
ishe, toate îl scuiparä întorcîndu-i spatele. Nebun, derbe- 
desli, Răspop le înjură, Ițcovici completă imediat: 
— Hop şi eu, că sunt mai greu... 
Şi ca să-i facă şi mai în necaz: 
— Frate, ține-mă de cot, 
Că de nu, mă 'nghite tot... 
Hd. fa as Vacarmul stirni şi pe bolnavii din curte, Maniacii înce- 
plimbind tot pură să dea în idioţi, iar idioții se porniră pe igp re Ciţiva 
E epileptici căzură în criză şi paranoicii, deranjaţi din preocu- 
nier pările lor, se văzură nevoiți a protesta, în timp ce grupul ve- 
insinuă Bu- sel îşi croia drum, cu brajale în sus, chiuind şi jucînd „tot pe 
loc, tot pe loc“ ca la nuntă, i 
In anticamera sălii de curs tot felul de bolnavi. Catato- 
nici fixaţi în atitudini imobile, demenţi măcinind o vorbărie 
fără sfîrşit, paralitici generali în faza de grandoare şi para- 
noici disimulanţi, şireţi şi printre ei, ascunşi, subchirurgii, 
infirmerii şi supraveghetorii pentru pază. š 
Internul intră în sala de curs şi se apropie de profesor, 
soptindu-i citeva cuvinte, şi peurmă trecu în bancă. Rind pe 
rind se perindau bolnavii, ca la menajerie, fiecare cu delirul, 
iceea sau mania lui prefăcute în „număr” de program pentru 
studenţi. : 
— Acum vreau să vă prezint un alcoolic, zise profe- 
sorul, un caz extrem de interesant, 
Şi adresindu-se internului: 
— Să vină Răspop, 7 | Du ma 
Bucheru iesi din bancă, deschise uşa şi făcu infirmie- 
rului un semn. Răspop intră și se opri în fata sălii pline, pri- 
vind cu ochi besmeltici la lumea asta necunoscută, In capul 
lui imaginile se încurcau. Ar fi vrut o sală de restaurant, 
strălucitoare de lumină, cu lume aleasă, domni în negru, 
doamne în toalete de teairu, urmărind chelnerii cu tăvile în- 
iiuse şi pe picolii cu bateriile la ghiaţă. Să-l pişte mirosul aro- 
mat al sosurilor de muştar, să-l. mîngîe mirosul dulceag de 
cimbru al fripturilor rr: să adulmece din eat pe-a 
vinurilor scumpe, să-l gidile spuma jepoasă a șampaniei, lar 
el, în frac, cu State ln umăr, să se înalțe și să scoboare, să se 
îndoaie şi să suspine în faja tarafului. domnind înireg localul. 
Apoi, din culmea gloriei să-și vadă făptura mereu şi „mereu, 


— Ce spui, Ijcovici? întrebă internul amuzat. Stii tu? 
— Pe onoarea mea... De cite ori n'am pula A santai 
pe bețivul nebun şi pe ana din amos iA | 
ri | * lt B | » i 
imediat mişcarea: polsaygi ce a. r s 4 [i 
Ze periei, i | 
— Inti, şi diseurul se înfoiè de importanță, cum intru 
tt dim cash. soia în faţa studenţilor şi-i injur mamă pe 
ăspop privea aiurit. Era ușor de înțeles ce petrecea 
ta. metal, lui, Jenică arce erg y el dorul de exibiţie, 
i A a i botina: 
de care, în afară de osia: pe ducea Moca, ui "aag 
7 — Ei, Ijcoviei, mai departe, spuse int 
mai insistent sticla pe sub nasul Ţiganului, 
— Apoi, îmi ochesc o gagică... îşi dădu! 
— E una mică, negricioasă, cu părul cr 
cheru. fii 
— O ştiu. şmechere, făcu I ici tindu - i 
scadea at Guriţa, Grăuriţa, Cura dela” RSA amical 
Bucheru se prinsese şi el, cit era de intern, î ia-i 
uneltire, I] imboldeau ginduri ciudate, ix iie peryerse, Atitu- 
castă a Liviei Graur îl enerva, Voia să batie pe 
fata aceasta pe care o dorea şi de care, din ti te nu reu- 
şise să se apropie. In răzbunarea lui stăruia un sentiment țără- 
bae ate E rea flăcăilor refuzaţi, care minjese gard i 
— Cum zic, ă Iţcovici, mă i, o pri 
eri n da repetă Îjcovici, mă proptese în faţa ei, o pri- 
ai aa Tiganul răzbit, se ridică, smulse sticla şi o trase 
= ani paria Răspop... îl lăudă Bucheru, Acum ştii ce ai 


— Merg şi eu, propuse ljcovici, ăsta e d prost... vă fa 
fasonul. Să fiu eu rezervă. Ca t 'porcăi 
Sare numaidecit „rezerva“, . riaa: ȘI i nai Si 
Toţi trei plecară bine di i spre i 
cum toți trei ar fi fost befi. Pat na Răspon, intro e 
Iţcovici. în cealaltă Bucheru. Cind să iasă “pavilion, in- 
ternul făcu semn infirmierului să ‘se ia după ei. Pe Răspop 
alcoolul l întărita la început. Excitatia lui dvea nevoie de 
multă mișcare, dar de o mişcare măruntă şi ritmată, care să-i 
mulțumească fiecare părticică a trupului. Incepu să. joace uşu- 


tday 


PA 


72 VIAȚA ROMINEASCĂ 


reflectată, în oglinzile aurite de pe pereți, Imbunat peste fire 

să cate o înțelegere în ochii pe jumătate închişi de vin şi dè 
te ai ascultătorilor. In loc de asta, ce vedea el acum? 

O lume mediocră de inşi, oameni obișnuiți, un fel de funcţie. 

nari, adunaţi fiecum, nişte figuri şterse, aşezate cuminte în 
mai rău decit copiii. 

Bolnavul înaintă cîţiva paşi Privirea i se opri pe chipul 
negricios, cu părul ciufulit al Liviuței Graur. Cu ochiu ex. 
pert Si pipote greşeala nebunului şi-i şopti: . . 

= Vite-ţi g A 

In ameţeala băuturii, închipuirea Ţiganului săltă bruse 
ca în vis, Se văzu eliberat întors deodată acasă, în faţa ne 
vestei tinere şi frumoase, cu trupul strună şi ochii cărbune 

atita vreme o dorea! Fa era. Nu pricepea cum şi cînd aju» 
sese acolo, dar se simţea fericit. Ar fi vrut să-i vorbească, 
cuvintele i se încurcau. Nu izbuti decît să se tinguiască: 

— Anico.. Anicoo... 

Studenții priveau fără interes. Altfel îşi închipuiseră e 
spectacolul, alcoolului — așa li se spusese — era plină 
de haz. 

— Anico, Anicoo... continua Țiganul tînguirea. 

Și deodată se prăbuşi înaintea ei în genunchi, plingind 

— Anico, Anicoo... i 

Bucheru ar fi fost fericit şi răsbunat 'ca sala întreagă să 
izbucnească în hohote de ris şi Liviuţa să se ruşineze. Dar 
Tiganul, cu durerea lui sentimentală și cinstită, izbutise mu- 
mai să înduioşeze asistența: Profesorul făcu un gest plictisit. 

— Să-i ia... 

Efectul fusese ratat. 

Infiermierul se repezi la bolnav. d 

— Anico, Anico... suspina Tiganul. 

Infiermierul îl ridică, căci Răspop era fără putere, Íl 
doborise alcoolul băut pu nerăsuflate, îl deborise fericirea 
de a-şi revedea iubita, îl doborise dorul de casă. Bucheru se 
apropie din nou de profesor şi-i şopti ceva. Acesta făcu un 
semn de aprobare. : 

— Să intre p Jesbiz- N 

Deodată se deschise uşa, rupindu-se parcă, şi Ijcoviai 
se opri în } | 
— Băl... se răsti el la studenţi. 


staţi cu capul între urechi?,.. Drepţi!... N'auziţi 

„Im sală, capetele se ridicară, chipurile se adunară, pri 
ochii studenților începură să se aţițe luminile interesului. U 
val de simpatie se revărsă asupra nebunului. Nimeni nu 


A DOUA NEBUNIE 73 


miînile în şolduri, în poză de general venit la inspecţie, trase 
o injurătură ca la cazarmă. } í 
— Bă... Cristoşii şi Dumnezeii ălora de vau ouat... 
Risetele şi voia bună reveniră. Infirmierii surideau ca 
regisorii din culise, profesorul căta mulțumit de pe catedră, 
ca directorul din lojă. Ițeovici prinsese pulsul mulţimii. Işi 
scoase monoclul, şi chipul lui roșcat cu nasul umflat şi ochii 
cojiţi se strimbă şiret, scoţind limba pe furiş cînd intr'o parte 
cind într'alta. Ca sarate ce poate, se 'ncruntă privind în sală, 
căutind ă ceva, şi deodată se opri asupra Liviuţei. 
—- Pit l. uite-mi şi gagica. 
Ceea ce nu putuse realiza Țiganul Răspop cu nebunia 
lui cinstită, izbutea acum Ijcovici cu deşuchiatele lui pozne 
de şanian, potenţate de excitaţia lui de maniac. ljcovici folo- 
sea acum jargonul țigănesc al lui Răspop. : 
— Gagica alurisită, care mi-a fugit din pat în noaptea 
nunții... 
iz către studenţi, fäcîind cu ochiul. | | 
— Zice a | slab... minjaa, pa Acu n faja voa- 
ă i ute, mă... care mai mult ?... i 
pa A pper A e în creştere, Studenţii rid. Ride şi pro- 
fesorul. Bucheru e mulţumit. Liviuţa se înroşeşie, se MEA 
în bancă încurcată. Iţcovici, după tipic, a început să se des- 
brace, dar infirmierul sa şi apropiat. Scena trebue să = 
oprească, în p | obscenităţii, fără să-l depăşească. Şi t- 
covici ştie asta. În acelaşi cara A excitaţia lui maniacă, mie ā 
de cabotinaj, îi sugerează tot felul de drăcii. Cu un gest larg 
şi generos, st adresează tuturor studentelor: PER 
— Fetelor, nu vă luați depă duşmani... încercaţi-mă. 
Marfă autentică... lină'n lină... ) > in = e 
i apoi băti -se cu pumnul în p biaen 
a me nr a Bor Să fiu al dracului... Odată pe 
eee imediat, pe ritm şi asonanţă, turnă în versuri „a la 
moment”; D 
— Fetelor, hai dați năvală 
Să-mi cunoaşteţi pielea 
Fetelor, i separă 
Barosanul e de criță... y ; 
Aşa mic de stat şi pipernicit umitodht-os n foale s as- 
virlind gesturi largi şi simbolice, apoi nechezin i i Taaak 
sau făcind ca cocoşul ca să-şi dovedească virtuțile, 
e de an a oc ra nou semn, şi in firul, tahagi 
pe micul şi generosul Cassanova, cu toate puditetețe, ui iri 
scoaseră afară din sala de curs. Nebunia lui fusese rara Aer 
dusă, pînă la pragul permis unei demonstrații psihia 


74 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Acum urma partea serioasă a lecţiei: discuţia cazului. Dar 
continua încă. Studenţii işi păstrează chipurile suriză. 

toare, şi chiar profesorul e mai bine dispus. lar Bucheru e mai 

fericit şi de secreta lui răzbunare faţă de casta Liviuţa. 


II 


„După masă, obişnuita petrecere în farmacie Externi, 4 
terni, medicii secundari şi singe in sut. OaE sefului 
Programul, invariabil: la un pahar cu limonadă, se trec în re. 
vistă evenimentele. din ospiciu. Bolnavi şi sănătoşi alcătuese 
laolaltă un singur norod, unde lăsînd la o parte trupurile inerte 
ale stupizilor şi chipurile în nemişcare ih melancolicilor, oa- 
menii simt o trebuință de mişcare, de viejä âgitată, o nevoie 
să iscodească, să afle, să poarte vorba., Bolnavii ascultă, pe la 
uşi, sănătoşii instigă prin colțuri, cu toții prelucrind. apoi 
cr iti DA firii proprii. Pentru ca la urmă, nebunii să 

in Red- ; ră 

apuci de nebuni ata şi cuminţii z se trezească cu 
viuța Graur ascultă cu mare băga seamă, 

poate obişnui cu mediul. Toată lumea st ode ma Fei 

mă lui Răspop şi ea îşi dă silința să fie în notă. Se teme să 

e ämină, o fată de popă cu apucături sălbatice şi incapabilă 

mă ai are Deea u e mai an ca oricînd, ride tare, 
ii cu Răspop, recită i i ici şi î 

inseră borer iad ca poezi le lui ljcovici şi se gro- 

pai ARNES Ovreiu... cum scoate el poeziile ca din 

Pentru el, improvizafiile lui Ħoovici sunt poezii. 

= ca do gor aao, ce zici 
i ata se roşeşṣte, se bilbiie. Ar vrea să fi i j 
să nu-i pese de nerușinarea lui Dehan pia raa 

lesni peste obraz cu vorba, ar vrea să-l taie c'o ironie cum 
tea o lamă de briciu. Dar nu ştie ce să răspundă, o 
nimeni vei de e plasa, In lya stărue acelaşi 

=.. ] . ? i an, ran i i 
iin i pa prd care se răzbună pe iubită 

Aşa-i pe pr n la balamuc. 

Deoda asul i se curmă. Țipete cumplit ri ju- 
tor, amestecate cu guițături de purcel ranile tad a "ie 

sina strîns de coadă, apoi strigăte de lume s iată, risete 

e gurăcască şi țignale de ni de stradă. i scandalul 
ăsta? Nu, nimica... Birzu, omul de ştiinţă, a însfăcat pe Iţco- 
vici, c'o mină îl ține de turul pantalonilor, iar cu altă de 
guler. Scena e tragi-comică. C osul de Birzu, cu barba lui de 
l aog Crăciun, cu braţul e de luptător. judecind pe Iţcovici 


git și turul pantalonilor, pare un Jupiter tonans 
svirlit trăsnetul ca să prindă un şoricel. Dar mai dirish - 


“A DOVA NEBUNIE 75 


Iţcovici. Sbătindu-se de moarte, cu minile şi cu picioarele, ca 


un înnecat, nu-și poate totuşi uita de drăcoveniile lui de artist 
ventriloc. Ca un scamator care din degete scoate şi asvirle 
încoace şi încolo stofele unui magazin întreg, aşa şi el, numai 
din buze, creează, prin gălăgie imitativă, o lume întreagă. 
Parcă aleargă copii, parcă fug femei, parcă se îmbrincesc băr- 
baţi... Acum, urlă ca sirenele, apoi şuieră ca șerpii, sau cotco- 


Birzu îl sgiljie şi mai tare, 

— Bestie, să te saturi de efecte ieftine. Cabotinule!... 
Ci si lui Maiorescu... ic pg ca 

jcovici, ca simţit ajutorul aproape, unei 
locomotive sab pr S e să pufăe rar, ritmînd picioarele 
ca pistoanele, apoi pufăiturile se îndesesc din ce în ce, pină 
cind. locomotiva diine apelo se clatină, pămintul se sgudue. 

Bucheru intervine energic şi apucă pe Birzu de braț. 

— Dă drumul, Birzule... 

Birzu îşi asvirle prada ca pe o păpuşă de cirpă şi se 
propteşte în faţa internului. 

— Şi tu, banditule... şi tu te-ai dat de partea lui Maio- 
rescu? V'aţi unit cu toţii să nefericiţi cultura rominească?... 
Pigmeilot!... 

Și pleacă grav, explicînd cu gets şi voce de bas, unui 
auditoriu imaginar, ideile sale filosofice şi estetice, atit de 
opuse pigmeului de Maiorescu. 

— Voiu extirpa fără cruțare efectele goale introduse de 
acest mizerabil. Beţie de cuvinte? Auzi cabotinaj... Beţia poate 
fi de vin, de ţuică, de rom... dar beţie de cuvinte?... Acesta-i 
atae direct împotriva mea, susținătorul neinfricat al imagini- 
lor plastice şi plasticizante... r 

Intre acestea Ijcovici, refăcut, a uitat de spaimă și de 
pas, Excitarea lui de maniac face ca ideile să-i alerge, 

ără răgaz pentru a se putea fixa. E vesel, merge cu minile în 
buzunar, petrecind de unul singur: 9 
— Frunză verde, foaie lată, 

: Eu cu mândra o fac lată... 

— Tinere... Ei, tinere... 

- gama se întoarce, 

procurorul. 

z Stai puţin, tinere. A Se : x 

Iţcovici se apropie, bine dispus. Ochii îi sclipesc şi tare 
ar lua pe procuror de guguliță să-l sărute pe gură. 

— Tinere, am primit un denunț împotriva dumitale, 

În instabilitatea lui emotivă, lţcovici sare imediat. 

— Împotriva mea? 

'— Da... azi, la curs ai atentat la pudoarea unei doamne. 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cit e el de-al dracului j- i 
de Cea e- cului, dar i-e o frică grozavă de pat- 
„> Nu eu... Zău, să mor... Nu eu... 

Nu dumneata?... întrebă procurorul grav. 

— Nu eu... Răspop... - 

Eoo rul e apacia, y 
s — Din pumet ității i estiu 
nea e mat kravā. ASe; al moralidiții, pabilis s 

— Exact, confirmă Iţcovici i 

— Va trebui o zonei a elit 

— Severă... veni completarea celuilalt. 

— Asemenea faptă nu poate rămine fără sancţiuni, 


— Aşa e 
Vorba procurorului a schimbat subit mintea 
oiua fii Aria Dela gravitate, gind acuza i Í 
i irecere, procuror să-şi i 
singur, şi, într'un salt, e la inrait i ni Peer, de 
— i intern., l 
— Ce-i, Iicovici? i 
= iai dăm pe Răspop în judecată... 
SAR piata nu pricepe nimic şi ljcovici îi trage cu tifla 
iute Să-l dăm în judecată pentru atentat la pudoarea Li- 
brazul oacheș al lui Bucheru i 
: , pach se acopere de un luciu 
netezit e LG Stei drept, pleoapa începe să-i clipească ca 
„a — Ce spui, mă? zise: escăind i frăminti 
ui mustata siinä j zise-el, pl cu chef şi frămintin- 
3 — O să ridem, d ă ă şi purecii i 
Ti Hai, e te 7 aul să ERP = i ai 
covici dă să plece şi apoi se intoarce. 
— Unde ținem judecata? 2 
Bucheru pricepu de data asta. 
— Aici, în farmacie... $ 
— Atunci, dă dumneata ordin să aducă pe acuzat şi 
da 


rocuror, iar eu îl aduc pe apărător... si ă 
ma in căularta aae Sau părător... şi după care o rupse 
„dată pe duşmanul lui Maiorescu lingă gardul balamucu- 
lui, cu aceleaşi gesturi largi și pia Ser Agia ture 
ră Dina, mas Maestre... 
ul de cultură se întoarse. Iţeovici în iă și 
prinse cu amindouă minile de pulpana pa: ep pre n pi 
— ea r Birzu, maestre... un ordin dela Maioftscu... 
A spui? se înfurie Birzu, numai la auzul numelui 
— Da. continuă Itcovici cu nevinovăție i 
sosit dela Maiorescu, a hotărit darea în tb adi adi Răspop. 


A DOUA NEBUNIE T 


Birzu începe să se agite, gata de luptă dialectică, gata şi 
de bătaie. Işi asvirle fruntea de i se clatină coama căruntă, ca 
pentru un duel retoric dar totdeodată îşi sumete minecile largi 
ale mantalei ca să i se vadă musculatura sculptată ca 'n pia- 
tră. Abia acum îndrăsneşte şi ljcovici să ridice ochii. Birzu 
il recunoaşte, dar mintea lui e înălțată pe potriva altor alti- 
tudini, şi de pe aceste piscuri, el poruncește cu profund dis- 
preț: 

'— Secoală de-acolo, excrément de la terre... f 

— Maestre, un mare serviciu cere patria dela dum- 
neata.. . 

— Vorbeşte, peiorativă fiinţă... ak 

Birzu uitase că niciun sfert de ceas nu trecuse de cind 
il ţinea de turul pantalonilor, gata să-l facă țăndări. 

'— Maestre... vreau să vă implor ajutor pentru un ne- 
norocit. Cuvintul „nenorocit” luă Aintr'odaă proporții de ca- 
tastroță An sufletul gelatinos al lui Itcovici, schimbind toată 
starea sufletească. Acum se înduioşa sincer de nefericitul 
Țigan, voia să-l ajute, îl iubea chiar şi începuse să lăcrimeze. 

— Vorbeşte, infinitesimală valoare; şi nu te mai tingui... 

— Vor să-l judece pe Răspop. Cine ştie dacă mu-l vor 
şi omori... 

Vorbind. nebunul se înduioşa din ce în ce mai mult de 
soarta lui Răspop. Uitase că el il batjocorise, că el era cu 
procesul. Condamnarea la moarte a lui Räspop, pină atunci 
foarte firească, acum îl făcea să sufere. Tremura pentru 
soarta bieteului său camarad de dormitor. 

— Vino. domnule Birzu, de-l scapă... vino, te rog. 

Era atita desnădejde în cuvintele lui, încit Birzu, dela 
înălțimea hiperirofiei lui morale, făcu un gest aprobător de 
largă înţelegere. Porniră împreună. Birzu înainte: după el, 


‘smerit ca cel mai nevinovat copil lingă profesor, Iţeovici. În 


farmacie totul fusese pregătit pentru judecată. Acuzatul, pe 
un scaun. cu capul în jos, buimac şi idiotizat după beţia de 
dimineață. La masă procurorul. Un scaun liber lingă acuzat 
aştepta pe apărător, iar altul, la masă. pe judecător. Publicul 


- (externi, interni si farmacişti), care în picioare, care pe recep- 


tură. Cînd intră Birzu, Bucheru il întimpină solemn. 

— lustre maestre, o grea dar importantă misiune îți în- 
credințează societatea... E x 

Birzu îsi potrivi o poză marțială, incrucişind braţele şi 
înălțindu-si trupul. i 

-s Ai să aperi greaua cauză a acestui nefericit, acuzat 
de atentat la pudoare... dar apărarea să nu depăşească legea 
şi să nu ofenseze dreptatea... 

care. Birzu răspunse sentenţios: 
'_ Amicus Plato, sed magis amica veritas... 
Si întorcîndu-se către Iţeovici: 


Lă 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Să începem... Ta, Ițcovici eşti judecătorul. 


Gindul lui Icovici schimbă din nou macazul. Işi potrivi 


monoclul. Avea nevoie de gravitate şi demnitate. Îsi 
gesturile pe măsura noii sale misiuni. Trebuia să kra 


acești „excréments 


ă pe aceşti ss pe te * * .. kAd 
stanj > x „Aceste „peiorative fiinţe”, 
esa € ca la terre", printre care, bine înțeles, il 
umăra şi pe Birzu însuşi. Intrase de-a-binelea în pielea 


personajului. 


— Domnilor, spuse el, ocupind locul prezidenţial, avem 
gravă a acestui nefericit (aci arătă 


de desbătut cauza foarte 
pe Răspop), acuzat de atentat la pudoare... 
In termeni juridici, cu un debit natural de parcă toată 


vieaţa lui fusese judecător, î i i 
nat pag A ca or, începu expunerea cazului. Apoi 


ra mire ge ) Boa n 
cuzatul privea la virful iloro i 
în A fă-te 'ncoa... atare me xn piele. « 
a nu se mişca. Buch 
Earp prin aaa i Du eru scoase o mătură de sul 
— Du-te în faţa judecătorului. 
Dar nici n'auzea. 
— Cum te chiamă, acuzat ? 


— Ce virstă ai? 


— Eşti căsătorit? 

ui a Fe ns i gea Ițtcovici. 

— că acuzatul refuză orice lă iri - 
dul p ui şi dau cuvintul rm au ZA vă 
adi E parerea A scoală de pe scaun. Era de o linişte an- 
maere calote.“ ştri păreau ai unui sfint de ghips din bi- 

— Domnule președinte, onorată curte... Un caz 
prezintă azi spre judecare... -b ojionat a 
pas mai oen eagarh magai un caz care trebue san i cu 

icio umbră nu-i întuneca obrajii, nici i 
„turbura ochii. Plutea parcă si una net peria pet 

— Știu dinainte ce va rosti domnul apărător. 

ma ie Au iile era să-l facă atent. 

rea ari CR a-i € S 
i nebun, wn a te mila juriului... un biet nevinovat, 

ipul lui se făcuse mai frumos şi mai duios şi 
a deveni ribi, apăre a ometa şi molit. aai n) ag 

e u, i rA + + . pa > 
ja one ain, nebunia. A R zip rc 

i privind pe Bi Î i 
aii pi ~s Po Dirt l apostrofă dulceag şi competent 

— Tristă scuză... slabă scuză... 


A DOUA NEBUNIE 79 
1 


Apoi reveni la cauza penală, didact şi precis, de parcă 
ar fi ținut un curs universitar, » 

— După vechiul principiu al dreptului penal, numai le- 
gea talionului s'a arătat eficace în decursul timpului... 

Incepu să arate avantagele legii talionului. Devenise 
profund şi erudit. Vorbele se înlănţuiau perfect, într'um sistem 
juridic inexpugnabil. Şeful farmacist, internii şi laboranţii îl 

tau uimiţi și mai, mai să se convingă, atit era de docu- 
mentat, de logic în expunere, şi mai ales atii de fără pa- 
siune în glas, 

— Prin urmare, conchise el, pe unde a greşit, pe acolo să 
fie pedepsit... 

Şi, fără niciun gest, fără nicio ezitare în glas, concretiză 
sentința: ` 

Propun castrarea delicventului Răspop, ca singura pe- 
denpăă demak si-cinstită, într'o societate care vrea să-şi asi- 
gure un viitor de sănătate morală şi trupească... După care, 
se aşeză pe scaun.la fel de angelic, la fel de duios. 

— Domnul apărător are cuvintul... rosti grav Ițcovici. 

Birzu se ridică dlimpic. Era un moment unic în vieața 
lui. Parcă se vedea la Academie, de unde fusese izgonit de 
duşmănia lui Maiorescu şi a șleahtei lui de pizmei. Acum avea 
să țină una din acele cuvintări memorabile, menite să rä- 
mină încrustate pe răbojul antologiilor. 

— Domnule preşedinte, onorat auditoriu... am ascultat 
cu multă atenţie interesanta expunere a domnului procuror, 
în care, spre onoarea culturii romine, erudiția stă fixată solid 
pe o logică de fier... dar să mă ierte domnual procuror, de a 
nu-l putea însoți pe drumul Domniei:sale... Punctul meu de 
vedere e altul, şi anume: Cultura... r ; 

Şi însoţi cuvintul cultură cu un gest larg şi atoteuprin- 
zător, 

— Răspop, acest nefericit ostracizat, nu mă sfiesc să 
afirm că este un om de cultură... căci nu acea oficialitate, în- 
cleştată într'un steril academism... 

Aci se înroşi de necaz, apoi amintindu-și de imporiaţa 
şedinţei, reveni la postura inţiială, academică. 

— Zic, acest steril academism... căci o adevărată cultură 
e cea vie, cea suptă din brazdele plugului, din mirosul reavăn 
al gliei... De aceea nu mă sfiesc a saluta pe Răspop ca pe un 
important element de cultură. Folelorist emerit, chiar autor 
de poezii populare. el a coniribuit să îmbogăţească tezaurul 
culturii noastre... Căci cine credeţi că-i autorul anonim al 
Mioriţei?.... cine a descris în versuri măestrite cea mai mă- 
reață, în trageria ei, baladă, Meşterul Manole?... Tot un Răs- 
pop oarecare... i AR bi: 

Şi începu să facă elogiul poeziei populare insistind asu- 
pra teoriilor lui, combătute cu atita înverșunare de Maiorescu 


80 VIAȚA ROMIXEASCĂ 


şi de odioasa tägmă de pigmei, precum și asupra importanței 

iganilor în procesul de creare al poeziei populare. j 
, Toată cuvintarea lui fu un model de eleganță de erudiție 
şi avint. În rezumat, ceru achitarea inculpatului, ba chiar se 
miră că în secolul acesta al civilizaţiei, se mai pot propune. 
mijloace sălbatice de pedeapsă corporală, în special mutilarea. 

or organe absolut necesare creaţiei, a acelor organe care, 
cu drept cuvint, ar putea fi numite organele culturii... i 
Atita fu deajuns pentru ca procurorul să se ridice tur- 
bat. Devenise de nerecunoscut. Îşi. pierduse stăpînirea Îşi ui- 
tase de decență. Obrazul lui lucios şi rozat ca mărul se ofi- 
lise dintrodată, devenind gălbuiu şi plin de creţuri; părul 
blond ondulat cu fierul se sburlise, şi din ochii lui albaştri atit 
de puri și inofensivi ţişneau acum ilacări reci şi intunecoase | 
Vocifera fără să articuleze, gesticula nestăpinii. Chipul in- 
treg i se contractă ca la epileptici şi, după ce-şi şterse spuma 
dela colţurile gurii izbuti a răspundă svienit: i 
— Domnilor, pentru Dumnezeul... unde ne găsim? Sun- 
tem constituiți întelun complet judecătoresc scri sau ape 
pomenit tam-hesam într'o societate de diletanţi? 

„Și aplecat peste masă, cu mina întinsă și pumnul ame- 
nințător, el perora cu vocea vibrind de o udincă emoție. 
Pe că e mei asupra verdictului nostru stau ațintiţi ochii 

Dar uaediai se corectă: 4 

„> Greşesc... nu a țării, a Lumii întregi, căci noi punem 
azi temelia mhui nou principiu în na none justiţie ima- 
nente... Şi fericit de izbindă, dar obosit, se aşează pe scaun 
potrivindu-și părul şi stergindu-se pe frunte, 

Aea se Megan oma Şi er istant, şi mai dispreţuitor. 
„_— Onorată curte, cred că domn i i 
atribuţiile îngăduite de lege. ză 5 our ae 
— Domnule preşedinte cer arestarea imediată a apără- 
torului, ţipă procurorul şi bătu cu pumnul în masă. 
= Ce?... Să mă aresteze pe mine? 
şi cu un dietei core, 
u sa născut încă omul care să ă mi i 
pal pună mîna pe Birzu, 
~- Ce, pigmeu?... Eu, eu?... Eu, procurorul Atanase De- 
metrescu?... şi svirli în lături cata i 
să se repeadă la Birzu, * vaii perior 
„Acesta îl aştepta în poziţie olimpiană. Cu braţele în- 
crucişate, cu trupul lui mare. el părea un manechin pentru än- 
trenarea boxeurilor, Aveai impresia că oricît ai da în el. mai 
de grabă ţi se scrinteste pumnul decit să-l clintești din loc. 
Acum interveni şi publicul auditor. = 
— Nu te lăsa, procurorule, jipa şelul farmacist, 
— Birzu are dreptate... gesticula Bucheru. 


A DOUA NEBUNIE ` Si 


+ 


Cei doi beligeranţi, plini de minie, stau gata să se in- 
sface, cind Iţeovici, preşedintele tribunalului se ridică. 
— Curtea e luminată... Ca E 
Ca prin minune se făcu tăcere. Prestigiul juriului în- 
vinsese cerbicia beligeranţilor. Procurorul se aşeză la loc, Bir- 
zu îl imită, iar Ițcovici, cu aceeaşi gravitate, rosti sentința: 
— Avind în vedere articolul, 17945, din legea pentru 
combaterea atentatelor la pudoare, avind în vedere că incul- 
patul Răspop, prin mestăpinirea lui, poate deveni pericol 
pentru fetele: şi soțiile noastre, avind în vedere că el consti- 
tue o continuă ofensă pentru morala publică, avind în ve- 
dere că, prin nesăţioasa lui poftă, poate da naştere la prunci 
nebuni sau idioţi, condamnăm pe impricinatul Iliujă Răs- 
pop, potrivit cererii domnului procuror, la pedeapsa scopirii. 
Piscara, cu chipul prefăcut într'o lumină serafică, 
luă loc la masă. Birzu, cu un ris ironic între ochi, ca omul 
ce ştie ce are de făcut, se ridică în picioare, sfidind peio- 
rativa adunare a pigmeilor. Dar, împotriva tuturor uzanţe= 
lor, deodată se ia e un vacarm între auditori. Unii erau 
pentru, alţii contra verdictului, Şeful farmacist, bătrin şi 
potolit, aşa cum îl cunostea lumea, se agita acum şi cerea in- 
dreptarea pedepsei. 
— Recurs, recurs.. i 
Bucheru, de cealaltă parte de baricadă, rinjind de sa- 
tisfacţie, parcă peniru a-i face în ciudă Liviuţei, tuna și ful- 
gera cerind executarea imediată a sentinței, Localul farma- 
ciei se preschimbase întrun balamuc în miniatură. Domni- 
soara, Păpurică pisa întrun mojar. cÎjiva interni duduiau cu 
picioarele in receptură, medicul secundar bătea toba într'un 
cazan, iar ceilalţi urlau, vociferau, aplaudan. Deodată, Tico- 
covici îşi trînti monoclul în ochi, se ridică în piciooare ṣi po- 
runci: . 
— Linişte. og - 
La glasul lui de stăpin toată lumea se supuse, nimeni 
nu mai ridea. Lucrurile luau o întorsătură serioasă, ca şi 
cum în sală ar fi fosi un judecător adevărat. 
— Nu se admite nici un recurs, ţipă el tăios. Sentința 
va fi executată pe moment. : f j 
Atunci se petrecu un fapt neașteptat și tragic. Răspop, 
trezit din abrutizare, se prăbuşi în genunchi cerind milă : 
— lertaţi-mă... iertaţi-mă... PE ai 
Dar procurorul cu ploapele strunite şi dinții la vedere, 
spuse nefericitului Tigan. i 
"— Nu ţi-e ruşine, mizerabile?... 
Si întorcîndu-se către judecător: 
Nu există milă... Sentința se va executa. 
Iţeovici se intoarse şi arătind mătura, porunci: 
— Aduceji satirul... A 


82 VIAȚA ROMĪNEASCÃ $ 
„Acum toți reîncepură a ride, Ca ioşi f 
vob. Bija și procurorul, dar încă mai taria ego d 
ei, togii caro se lăsaseră, un moment, astfe păcăliţi, 
|covici, cu mătura- în mînă, se preschimbase din j 
decător în călău. Birzu părăsi furios adunarea í 
re | 
n infirmier prinse inculpat de umeri şi-l fixă 
S Ră ă i cind i rs 
ai aspop, se sbătea e mâine ca şi cînd ar fi fost pe 


răi Mă seriei. nu mă nenorociţi... Ce mă fac? 


dar procurorul, dela locul lui; se bucura frecindu-și 


ți arde de gagică, ai?... Iti ard nui ătosule., 
e ETOP striga Figino] cp ge asc 
; covici, la mare distan ă de inculpat cu mätura în 
miner pini eag de ridiculul situației, deveni din nou 
Tăcere... luaţi seama... 


Toată lumea era cu privirea atintit | 
scamator care avea să scoată din mura pă er opten, 
k Namai Răspop se sbătea pe scaun, ținut de infermier, 
Unu, doi trei... făcu Ițcovici inchizind un pumn ca şi 
cum ar fi prin o muscă din sbor, apoi trase cu coada mă- 
turii peste pumn, în semn de decapitare, 
— Gata... 
Toţi riseră. ăi 
— că dracului ljcovici... Bravo!... 
— Anico, mau nenorocit... ţi Răspop şi -și i 
gäsea loc pe scaun, Anico, ml eri ama A; arie 
rocurorul rînjea plin de bucurie. 
Aha!... muiere ti-a trebuit, satură-te de muiere... 
SR Ai pla goi să a văzut, luase de pe re- 
c í greutăți de ar, înveli islă si 
juca pe dinaintea condamnatului. i 2 ari cec dl 
— Uite, Răspop... uite aici... 
Procurorul sări la el să i le smulgă. 
— Dă-le încoace... corpul delict... 
Răspop urlă ca o fiară rănită, 
2 al, îetandă Buchera. 
irmieru , ţi i 
A ste, rocurorul se ținea după ei cu 
— Bravo, Iţcoviei!... Na, o ţigară... îl cinsti 
Iţeoviei plecă fericit. roada se e: eo: in DARPA i ra 
farmaciei rămăsese chicotind numai madam Bu y, cu 
grupul ei de geishe, neîndurindu-se să plece, 3 
zi 


oN 


& DOUA NEBUNIE 83 


MI 


De a doua zi, Răspop fu obiectul risului general. Unde 
se ducea, aceeaşi întrebare: ce-ţi lipseşte, Răspop? 

La bucătărie, şeful bucătar: 

— Cum le pierduşi, Răspop? 

La baie, băieşul: 

— Mă Răs te ştiam om întreg... 

La vizită, Bucheru: 

— la să te văd, nu cumva ţi-au crescut la loc. 

La o şedinţă ştiinţifică Bueheru a făcut chiar o comu- 
nicare : Sensibilitatea la alcoolici. Alcoolicul Răspop e convins 
că a fost mutilat, etc. = 

Practicanta Livia Graur, care asistase la şedinţă, nu 
se putea dumiri. Inainte de a învinui pe alții, se învinuia 

e sine cum de putuse participa la aşa infamie. E limpede : 
tăspop înnebunise a doua oară, De data asta din cauza oa- 
menilor. Za ie se mustră, zadarnic îşi zicea că ea ar fi 
irebuit să se opună unei asemenea mişelii, dar se simțea prea 
slabă şi nus-şi găsea niciun rost. Ea nu era medicinistă. Și 
apoi se temea de Bucheru. Sălbăticia oamenilor o indigna. 
Nu exista altă scăpare, sau să se adapteze, sau să fugă cit 
mai curind din spital. i 


+ 
N y 


Cum a auzit că Răspop şi-a spart vioara, dînd cu ea 
de perete, Liviuţa s'a întristat şi mai tare. Da, ea era de 
vină. Se va duce la Răspop şi, oricît i-ar fi de ruşine, îi va 
arăta că a fost o glumă, o simplă petrecere, şi că el e intreg. 

La acest ră, se ruşina. Nu ştia cum să-i explice, ŞI 
dacă planul ei se află? Ce-au să zică toţi aceşti oameni răi 
din j ei? O vor batjocori ca pe Răspop, au să-i scoată 
fel de fel de vorbe, o să-i găsească cine ştie ce intenţii as- 
cunse, de-ar putea să înnebunească şi ea. Totuşi, se simte 
datoare să ppezsiireă Plină de avint, se indreptă câtre curtea 
interioară a ospiciului. | 

— bar astea o opri portarul, unde vă duceţi? 

— În salonul VIII.  * 

— Nu vă e frică? 

o Nil i 
— Mai bine să chem un infirmier, a 

— Nu... mă duc singură, Vreau să văd pe Răspop. . 

Dar abia făcu cîțiva paşi ṣi fu înconjurată de bolnavi, 
Unii cerşeau, alţii amenințau. Erau şi din acei care o acostau 
cu uneri. SE A 

P Demi un ban. Dă-mi drumul de-aici.. Ce frumoasă 
domnişoară... 


84 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Biata fată incepu să fie îngrijorată. Acum apăru și 
procurorul, 

— na mea, unde te duci? 

E cel mai dulce, mai politicos şi mai serviabil cavaler 

— Vreau să văd pe Răspop. -s 

— Nu vă sfătuesc... Toţi complicii lui Răspop vor avea 
ac 1 soartă... 
„_ Fata face un pas înapoi, înspăimintată. Portarul car 
işi părăsise postul alergă spre ca, À 
aii T Honiimori, domnijoark,- O strigă aia urmă madam 

utterfly, mnişoarā.. lăcu ea cu mina la gură, în secrel 

de ce e, madan Balety t. pë 

— Nu te duce ăspop... lui îi lipseşte... Şi-şi ascuns 
capul în pumni, să chicotească fără să fie văzută. 


$ 
* # 


In salonul gol, Răspop plinge de unul singur. Zadarnic, cu 
talentul lui de ventriloc, Ijcovici aruncă prin fereastra des 
chisă vorbe de îmbărbătare, de geaba. Vieaţa-i e pustie, iu- 
bita şi-a pierdut-o definitiv, cealaltă dragoste — vioara — la 
fel. Nu rămîne decit să se spinzure, 

— Nu plinge, mă Răspop... îl încurajează Iţeovici, 

„_ Răspop îl aude, dar vorbele nu mai au trecere la el, 
cind se simte fără virtute de bărbat şi se ştie fără vioară. 

— Mă Răspop, fii serios... 2 

„Răspop plinge tot mai tare. Lui Iţeovici i se face milă, 
Lacrimile lui Răspop îi umplu sufletul lui cel în veşnică a- 
lunecare, i-l umple de un sentiment de compătimire, Se a- 
propie de el. 

e Răspop, ari fii prost... şi-l K rasaae p fapio. 

i parcă mai ușurează durerea lui i 

= Cesk mă fac?... Ce să mă fac?.. RGP 

Iţeovici simte cum sufletul i se topeste de milă. 

— Lasă, mă, îți cumperi tu altă vioară... 

Şi imediat, gata să-i înlesnească el un împrumut: 

— Or, nai i 

La care Răspop răspunde printre sughiţuri: 
` m Am bani... am mii şi mi de lei, dar ce să mă fac cu 
ei... fără gagică, fără vioară... i 

Ovreiul simte un fiar plăcut la aceste vorbe, 

— Ai tu zece mii de lei? 

— Ce să fac cu gi? 

— ţi piapei altă vioară. 

lar Răspop desasperat: 

— Altceva îmi trebue mie... 

L deodată în capul lui licovici a izbucnit o idee ge- 
nială. 


AL — 


+ E " a hd 


A DOUA NEBUNIE 85 


— Mă, te vindee eu... şi-l sgilţii de umeri, Te vindec, 
te vindece... i PRR 
Nebunul îşi priveşte tovarăşul cu ochi holbaţi. Pricepe, 
dar nu poate bănui de unde să-i vină atita fericire. Ijcovici 
sa aşezat pe pat lingă Răspop. l PARET ui | 
— Mă, ascultă şi pricepe... e foarte secret. Vrei să le 
duci la gagică? - = 
— Vreau... sări tepon: 
— Cu zece mii de lei, te vindec eu. 
Tiganul şi-a oprit tinguirea, A 
— Dă mina aici... şi-l prinde de mină. Poţi face asta? 
In starea lui de fericire, Iţcovici se simte plin de gene- 
rozitate si umanitate, : 
— 0 să fii ca mai înainte, fraie-meu... 
Răspop nu-şi mai aminteşte de nicio răutate, Iţcovici e 
frate-său. Dar în Iţcovici se întăreşte din ce în ce mai muli 
dragostea şi entusiasmul. Face o afacere, dar face şi un bine. 
— Crezi că poţi? : 
ljcovici se bate cu pumnul în piept. 
— Aşa să-mi ajute Dumnezeu! 
Şi într'un suflet e la Bucheru. 
— Domnule intern, vreţi să rideţi? 
— Vreau. 
— Uite. ce m'am gindit... să-l vindecăm pe Răspop... o 
să fie şi mai lată. 
— Cum. mă? 
— Să-i lipim niște fudulii de taur... ; i 
— Bravo, Ijcovici.. Firai al dracului să fii.. Miine o 
facem şi p'asta. 
licovici s'a repezit la bucătărie. . 
— Bade Toane, am nevoie numaidecit de nişie fudulii. 
— La ce-ţi trebuesc ? 
— Lasă... ai dela mine cinci poli... r 
— S'a făcut... spuse bucătarul salutind cu cuțitul cel 
mare, 
Iţcoviei pleacă fericit la Răspop. Toată lumea o să ridă 
Răspop o să se vindece şi el o să umile banii. 
— Vrei tu să te iubească Anica? 
-  Răspop i-a luat mîna și i-o sărută. ra 
— Ma Răspop, eu îți pun la loc ce-ţi lipseşte... 
— Săru' mina, conașule... 
Trăgindu-i o palmă peste burtă Tjcovici îl asigură: 
— ţi pun fudulii de taur, să moară toate gagicile după 
tine... x 
Tiganul continua să se milogească: 
— Säru’ mîna, conasule... domnule Iţeovici... 
Ijeovici pleacă. dar la ușa salonului se intoarce. 
— Mă, dar fuduliile de taur costă, nu glumă... 


ai 


86 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Şi Răspop, tremurind de bucurie : 

Tera ay dan căt. de mult... ° 

Ițcovici are să um uăzeci mii de lei. Are să i 
per ta şi pe madam Şali. Asta cunoaște fole po dă 
ia toată lumea o să i se plece: Domnule Director... lar el o să 
orase ear mană Jossa, cisme de călărie şi cravaşă, ca un 
o ZI. Dume e sus prin monoclu, Suna bine: dom- 


La uşa salonului îl opreşte madhm, Butterfly: 
— Mă pungaşule, ce yrei să lea? ulterily: 
p pagi se rpn ME 
— Hai sictir, ma Butterfly... or, ți s'a făcut de 
Bolnava pleacă tropăind i mărunți, ocărînd şi 
scuipînd | printre dinți, EP X, oat or a 
kia a ere ga eta Pfui, pfui!... Fir-ai al dracului de 


V. PAPILIAN 


~ 


MATERIALISMUL DIALECTIC IN 
„ANTI-DÜHRING“') 


Deşi trecuse mai bine de trei decenii dela schiţarea ma- 
terialismului dialectic şi în tot acest răstimp Marx şi Engels 
expuseseră cît se poate de limpede şi nuanțat materialismul 
istoric, ilustrind noua doctrină printr'o varietate de aplicări 
concrete a metodei materialist diafectice în toate problemele 
economice şi sociale, istorice şi culturale, nici măcar publicul 
ştiinţific nu avea idei precise despre importanța şi sensul 
nouii concepţii, Nici militanții nu erau suficient de lămuriţi 
asupra bazelor teoretice ale socialismului, Necesitatea de a 
expune tezele fundamentale ale materialismului dialectice şi 
istoric şi' de a reliefa poziţia marxistă faţă de toate marile 
probleme teoretice ale filosofiei şi ştiinţelor, sa făcut cu atit 
mai simțită, cu cît apariţia lucrărilor lui Diihring, pretins 
socialist şi filosof, risca să inducă în eroare chiar o parte din 
socialişti. Diihring se erijase în critic necruţător al socialişti- 
lor în general şi al lui Marx în special. Dar răspunsul polemic 
pe care îl constituie „Anti-Diihring“, nu numai că desvăluise 
contradicţiile, ignoranța şi îngimfarea docentului neamţ, co- 
cojat în virful sistemului lui metafizic, ci capătă o deosebită 
importanță istorică prin formularea pozitivă şi definitivă a 
materialismul dialectic şi istoric, 

In prefețele, care numai ele au o deosebită valoare teo- 
retică, pe care le-a scris la cele două ediţii, Engels arată că 
polemica împotriva lui Diihring a survenit în mijlocul unei 

erioade de restudiere şi adincire a ştiinţelor naturii, cărora 
e dedicase mai bine de opt ani. Cu exigența lui obișnuită, 

ls îşi critică singur unele formulări inexacte şi unele 
scăpări de amănunt, foarte fireşti într'o lucrare cu orizont 
enciclopedic, aşa cum este „Anti-Diihring” şi ierta aceste mici 
lipsuri, fiindcă pentru el esențialul era să dovedească cum 
„în natură“, se impun aceleași legi dialectice ale mișcării, 


1) Ca prilejul comemorării a cincizeci de ani dela moartea lui 
Fr. Engels. 


pă A 


§8 VIAȚA ROMINEASCĂ 


care domină în istorie, — legi la care parvin şi conştiinţa, 
ginere umană, Aceste legi dialectice fuseseră descoperite 
e Hegel, dar expuse întro formă mistică. Ele trebuiau do- 
vedite ca legi ale materiei, iar nu ale conștiinței. Insă, subli- 
niază Engels poziţia lui critică, legile dalectice nu trebuiau 
vărite forjat în natură, ci trebuiau numai „aflate“ acolo unde 
ele există. A inventa sau a crea legi dialectice ar fi însemnat 
intoarcerea la speculație metafizică prekantiană, nesocotirea 
experienței şi a înfățișării autentice a realităţii. 

Engels era conştient de imensitatea proiectului teoretic 
de a dovedi în chip sistematic caracterul dialectic al tuturor 
fenomenelor naturii. aceea în „Anti-Diihring” a trebuit 
să se mulțumească cu o „schiţă“ a acestui program uriaș. 
(Studiile lui Engels au fost adunate postum şi constitue un 
volum de cca. 240 pag., intitulat „Dialectica naturii”). Din 
această „schiţă” reieșea însă limpede că știinfele naturii, în 
faza lor de desvoltare modernă, desființează toate acele „0 pă 
ziții diametrale“, considerate ca inconciliabile şi insolubile, 
opoziții eare caracterizau vechea concepție a naturii gi pe 
care Engels o numeşte „metafizică“, Este „metafizică“ după 

şi acel tip de gindire, care stabileşte pretutin- 
deni linii fixe de demarcaţie între fenomene şi aspectele lor 
şi care nu w vedea că adevărată şi reală nu este decit 
mișcarea, schimbarea. Orice opoziţie este numai momentană 
și relativă; în natură există numai energie; în forme diferite 
există numai una şi aceeași energie sau materie, 

Natura sau istoria se înfăţişează ca o serie nesfirşită de 
relații, acţiuni şi reacţiuni, în veşnică prefacere. Ştiinţa a 
trebuit să înceapă prin studierea fenomenelor separate, prin 
descompunerea lor analitică. Prin aceasta sau creat 
ştiinţei moderne, dar în acelaşi timp a fost denaturată con- 
cepția „naturală“ a lumii, care oglindea schimbarea. In loc 
să-și dea seama că numai noțiunile sunt rigide, fixe, dar că 
fenomenele reale sunt în veșnică prefacere, omul de ştiinţă şi 
metafizicianul au conchis că realitatea însăși trebue să fie şi 
ea rididă şi fixă și au negat caracterul dialectic al naturii, 
omului și societății. Simţul comun ne învaţă într'adevăr că 
un lucru nu poate, în acelaşi timp, să fie şi să nu fie. Dar 
bunul simi, observă Engels. nu ne duce prea departe. Cind 
vrea să devină metodă ştiinţifică, bunul simţ duce la o sche- 
matizare abstractă şi mărginită a devenirii naturii. Despre 
un animal putem spune că există sau nu. Dar biologia ne 
învaţă că în orice clipă organismul este şi nu este, fiindcă el 
nu există decit prin schimbul neincetat pe care îl are organis- 
mul cu mediul. Se poate deci spune că el este şi nu este ace- 
laşi, căci milioane de celule mor și se nasc prin schimbul de 
materii dintre organism și mediu. Gindirea metafizică nu 
vrea să înțeleagă și nu poate înțelexe contradicţiile. Gindirea 


MATERIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DUURING” 8b 


j ică dimpotrivă cuprinde lucrurile in relațiile, inlănjui- 
ongga , naşterea s sfirsitul lor. Natura, afirmă Enge 
este piatra de încercare a dialecticei. Imensele ilustrări pe 
care E oferă ştiinţele naturii dovedesc că natura proc ează 
dialectic, iar nu png: de-aia maj ia savanților nu 

indese dialectic, ci tradiţional, metafizic, 

x Vorbind despre Hegel, Engels arată că filosoful german 
a făcut încercarea genială de a descrie lumea ca un proces, 
Incercarea a dat gres, fiindcă şi spiritul lui Hagel şi ştiinţele 
epocei lui aveau fimile care n'au putut fi depășite decit prin 
evoluția modernă a ştiinţelor şi, simultan, prin răsturnarea 
metodei dialectice idealista, prin transformarea ci' în metodă 
materialistă. Dar materialismul dialectic nu sa mai ridicat 
„deasupra“ ştiinţelor prin speculație fantastică, ci sa consti- 
iuit din chiar rezultatele ştiinţelor, In plus, marxismul a 
înțeles istoria ca evoluție, şi natura în istoria ei. “ 
Ce a determinat apariția materialismului istoric, dia- 
lectie? Faptul că în veacul XIX au devenit evidente contra- 
dicţiile economice şi sociale ale regimului capitalist burghez, 
Vechea concepție idealistă asupra istoriei a dat faliment în 
fața acestor contradicții care isbucneau în mişcări revolu- 
ționare. Caracterul materialist al procesului istoric şi contra- 
dicțiile de clasă n'an mai putut fi tăgăduite, nici mascate, 
Noua conceptie a materit.lismului istoric, a pornit dela stu- 
dierea și evidențierea contradicțiilor şi şi-a fixat drept tem 
explicarea lor științifică. Astfel s'a realizat istoria producţiei 
capitaliste și s'a desvăluit sfirsitul pe care şi-l naşte însuşi 
italismul. Socialismul. din utopic, a devenit ştiinţific, 
fiindcă în loc să se mărginească la plingeri și proteste senti- 
mentale, a păşit la cunoașterea rece şi obiectivă a tainei plus- 

y L . b .. 4 a 
Polemica propriu zisă împotriva lui Diihring, începe 
după rara on pie sus expusă, care defineşte esența fin 
dirii dialectice faţă de cea metafizică. In cursul desfășurări 
problemelor, Diihring va fi dovedit ca tip speculativ Se: 
fizic. Ce inseamnă această denumire peniru un filosof? 
întîiu, Diihring metafizicianul are ambiția să gate sa 
un sistem filosofic, cuprinzînd adevăruri absolute. Gindirea 
dialectică însă, arată că nu există decit adevăruri relative, 
valabile peniru o epocă. dar insuficiente pentru rara ves, 
fiindcă ştiinţele progresează continuu, iar orioninl int ec- 
tual al fiecărui individ şi al fiecărei epoci este limitat *), 

A doua idee fixă a lui Diihring şi a metafizicienilop A 
general, este ideea că filosofia naturii, a societăţii, ete., fi 
sofia ca ştiinţă supremă, este un edificiu de principii for- 


SEP ia- 
indirea tinde spra obiectivitate absolută, dar nici nu o poa 
e, ac prin sucăesive şi relative momente. 


_ 


- 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


-male. Filosoful, în loc să caute principiile în fenomenele 
reale, n'ar avea decit să le scoată din propriul lui cap. Ca să 
aibă valoare ştiinţifică, principiile trebue să „fie rezultatul 
lor, ele trebue să fie o concluzie, iar nu un punct de 
plecare. Vieaţa, natura, societatea nu se potrivese după prin- 
cipii stabilite dinainte, ci ideile noastre despre aceste jena: 
mene trebue să concorde cu schimbările şi contradicţiile 
care le observăm atunci cind analizăm fenomenele. O altă 
curioasă părere a lui Diihring despre filosofie este ţia 
că adevărurile nu sunt produse ale gîndirii umane, ci că ideile 
ar - putea fi lipsite de o cauză, de o conştiinţă care le gin- 
deşte. Materialismul dialectic restabilește fapiul elementar că 
ideile sunt rezultatul activităţii unei conştiinţe, care la rindul 
ei este o formă de manifestare a naturii, un aspect ultim al 
prizee in materiei, 
um își imaginează Diihring structura lumii? Diihri 
ne vorbeşte numa! despre „unitatea“ lumii. el nu vede nici 
varietatea, nici schimbarea, nici mișcarea. Lumea aşa cum e 
concepută de Diihring seamănă cu neantul sau cel mult cu o 
plar moartă, în care nu mai pulsează vieața cu diferen- 
țierile, contrastele şi conflictele ei caracteristice. In ce pri- 
eşte felul cum îşi expune Diihring ideile lui despre princi- 
piile pinetak ale universului, Engels arată că Diihring nu 
sa sfiit să-l plagieze pe Hegel, căruia în acelaşi timp îi 
aruncă insulte grosolane. Diihring foloseşte fără jenă ideile 
despre cantitate și calitate, causalitate şi necesitate, copiind 
nesățios din „Logica” „lui Hegel și avind grija numai să 
schimbe unele denumiri. In speculaţiile pe care le intitulează 
pompos „filosofia naturii”, Diihring se încurcă în contradicții 
absurde, desvăluindu-și totodată poziţia mistică şi idealistă. 
Aceasta se întimplă ca o consecință neașteptată a unor re- 
flecjii asupra infinitului. Diihring ajunge să conchidă că in- 
ajiri eri cauzelor şi efecte n din natură trebue 
bă un început, ceea ce sugerează direct ideea actului 
creației lumii de către o fiinţă. Engels arată de unde izvorăsc 
confuziile Imi Diihring, lămurind că problema lumii ca ne- 
sfirșită în timp şi spaţiu este cu totul altceva decit infinitul 
unei serii matematice infinite. Aceasta din urmă începe tot- 
deauna cu o unitate. Dar procedeul nu poate fi strămutat şi 
aplicat în problema spaţiului infinit şi a timpului infi 
căci ar insemna să stabilim un punct din care Începe Sanal 
sau un moment din care începe să curgă timpul. Inseamnă 
P presupunem tocmai ceea ce trebue să dovedim. Seriile ma- 
ematice, pozitive sau negative, trebue să înceapă cu o uni- 
tate, altfel nu se poate calcula cu aceste serii. „Dar necesi- 
tatea mentală a matematicianului e cu totul departe de a fi 
o lege a lumii reale”. Engels arată că infinitul cuprinde în 
sine o contradicţie: infinitatea lumii reale erai, a o serie 


PEP 


4.” 


> 


MATERIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DÜHRING” 91 


de cantităţi finite. Contrazicerea este dată, este esențială lumii 
așa cum este. Cine vrea să suprime această contradicţie, — 
tinde să suprime lumea reală şi să o î locui prin alia 


ră. 

O altă idee curioasă a lui Diihring, care trezeşte verva 
polemică a autorului, este afirmaţia că, înainte de a începe 
să existe în timp, ca natura în devenire şi prelacere, lumea 
ar fi existat într'o stare de „identitate cu sine însuşi“, o stare 
de repaos, nemişcare şi nediferenţiere. Dar prin ce minune 
a trecut lumea din starea de repaos la miscare, dela o stare 
de identitate la seria nesfirşită a varietăţii prefacerilor? Po- 
stulind ideea absurdă a stării originare identice, Diihring des- 
chide drum teismului şi creaţionismului. Căci meritul trans- 
formării fiinţei în repaos intro lume vie, îi revine în cele 
din urmă divinității. La aceasta ajunge hiperrațioualistul 
Diihring, care se voia şi născocitor al unui sistem socialist 
ştiinţific. 

Faţă de teoria fantastică a stării identice originare, 
Engels restabileşte simplu datele elementare ale fizicei. 

Nu există decit materie în mişcare, mișcarea este modul 
de existenţă al materiei. Niciodată n'a existat şi nu va exista 
materie fără mişcare, fie că aceasta se înfățișează ca mişeare 
mecanică cerească sau mişcare moleculară (căldură), curent 
electric sau magnetic, Orice stare de repaos sau echilibru 
este relativă une: forme anumite de mişcare. Miscarea nu 
poate fi nici distrusă, nici creată, ci doar transmisă. În ce 
privește mecanica ordinară, Diihring nu poate înţelege faptul 
că mișcarea poate fi exprimată prin contrariul ei, repaosul. 
O greutate care se află suspendată la o anumită înălțime 
poate oricind declanșa travaliu” mecanic. Repaosul corpului 
susperitlat reprezintă deci mișcare, se poate exprima sau ma- 
nifesta prin mişcare, Nimic mai firesc pentru gîndirea dia- 
leetică, nimic mai absurd pentru gîndirea metafizică. Gindirea 
dialectică găsește firești contradicţiile, fiindcă ele sunt reale. 
Diihring nu le poate accepta, fiindcă vfea ca realitatea să se 
potrivească după schemele gîndirii metafizice. Diihring cre- 
ază în mod arhitrar o prăpastie inexistentă, o opoziţie dă 
între „repaos“ şi „mișcare”, şi apoi se miră că nu găseşte o 
punte de trecere între static şi dinamic. El îşi crează pseudo- 
probleme, care nu pot fi deslegate, tocmai fiindcă sunt pseudo- 


e. 
După ce „isprăveşte” cu astronomia şi natura i - 
nică, Diihring atacă problema vieţii, a naturii organice. 

gels îl urmăreşte pe toate terenurile şi desvălue necruţător 
inoranța pretențioasă, confuziile logice și concluziile strigă- 
tor de-absurde ale concepției metafizice. In biologie, Diihring 
nu are de spus prea multe lucruri pozitive. El găsește mai co- 
mod să atace darwinismul, născocindu-i vini imaginare şi 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sport voit assisia oponie ale pen evoluționiste. Düh- 
ing se leagă de lapiul că teoria selecţiei naturale a 
luată dela Malthus. È observă că Darwin nu a te 
forțat o teorie împrumutată, ci a aflat în natură un fenomen 
analog celui descris de Malthus. In schimb, Diihrin care 
aruncă epitete grele tuturor celor care nu judecă în felul hui, 
vorbeşte despre o „voinţă şi subtilitate a naturii“, introdu- 
cînd astfel finalismul vulgar în biologie. In cele din urmă, 
Diihring sfirşeşte prin a se împăca şi cu ideea evoluționistă 
şi cu teoria winistă a selecției naturale, dar çu o singură 
condiţie: în loc să vorbim despre evoluție — ceea ce ar „de- 
păşi” prudența ştiinţifică, să spunem „compoziţie“... Nu se 
ştie de ce, lui Diihring noţiunea „compoziţie” îi apărea mai 
ştiinţifică decît cea de „evoluţie“. Şi dacă se schimbau epi- 
tetele, exigentul Diihring se declara satisfăcut... Pentrucă în 
domeniul biologiei, mai mult decit în celelalte, Diihring do- 
vedise o ignoranță crasă, Engels face o scurtă expunere a 
cunoștințelor biologice din acea vreme, care fireste au fost 
depășite în ultimele decenii. Important este faptul că feno- 
menul vieţii i se prezintă lui Engels ca „mod de existență al 
corpurilor albuminoide”, Vieaţa este deci o anumită înfăţi- 
sare a materiei şi nimic altceva. Oriunde întîlnim vieaţă, ca 
este legată de corpuri albuminoide. Engels are grijă să a auge 
că această definiţie a vieţii nu emo ze, de toate fenomenele vi- 
tale, dar că ea este temeiul înţelegerii vieţii. Astfel integrează 
Engels fenomenul vital ca o ilustrare în plus a materialis- 
mului dialeet:c. 
| Poziţia aceasta, singura justă în biologie, a fost justi- 
ficată și adincită prin cercetările și teoriile biologiei din ul- 
tima jumătate de veac, Chiar dacă biologii nu sau interesat 
întru cît descoperirile lor ilustrează şi confirmă materialis- 
mul dialectic, evoluţia biologiei moderne se află pe linia ma- 
terialismului dialectic irhpotriva tuturor teoriilor finaliste sau 
“mecaniciste. 

Engels sublinia definiția dialectică a fenomenului vieții 
față de natura anorganică în chipul următor, în timp ce 
corpurile neînsuflețite se descompun prin faptul combinării 
cu diverse elemente luate din mediul înconjurător, urile 
organice continuă să existe tocmai prin faptul schimburilor cu 
mediul. Vieaţa, '— mai precis: organismul, este caracterizat 
prin faptul că în acelaș timp este şi nu este: nutriția și 
eliminarea substanţelor, care se petrec în el însuși, fac ca or- 
ganismul să fie şi să nu fie același. 

„Una din trăsăturile și ambiţile gîndirii metafizice este 
credința în adevărurile definitipe, absolute, veşnice. Diihring 
revine asupra acestei teme, în acea parte a sistemului lui 
filosofie, închinată problemelor morale. Engels desvălue mai 
întiin non-sensul concepției despre adevărurile absolute, în 


MATENIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DUHRING” y5 


= 


lumina evoluției istorice a științelor. Diihring vorbize naiv 
şi pretenţios despre „suveranitatea gîndirii”. Dar ce poate să 
insemne această afirmaţie? Gindirea este să zicem „suve- 
rană”, prin tendințele şi vocaţia ei de a domina natura, dar 
în realitate ca se izează prinir'o serie de trepte relative 
şi prin corectări succesive ale erorilor, Progresul este mer 
pial infinit, dar în realitate gîndirea fiecărui individ şi a 
fiecătei epoci științifice se dovedeşte limitată. Adevărurile 
elementare, de bază, ale ştiinţelor sunt impresionat de puţine 
față de imensitatea problemelor încă nerezolvate sau numai 
parțial rezolvate. Ştiinţele, cu cît tratează fenomene mai com- 
plicate, cu atit inainiează mai u şi sunt mai expuse ero- 
rilor. Dacă matematicile şi celelalte ştiinţe exacte sunt mai 
favorizate, nu este acelaşi lucru în biologie sau ştiinţele isto- 
rice şi sociale. In biologie, istorie, sociologie, multiplicitatea 
relaţiilor dela cauză la efect creşte atit de mult, încit fiecare 
chestiune irebue descompusă, pentru a fi studiată bucată 
cu bucată, Ştiinţele moderne ale naturii sunt încă pline de 
ipoteze şi descoperirile mari determină, la două-trei decenii, 
revizuiri totale ale teoriilor şi concluziilor. Cit priveşte ştiin- 
jele istorice şi morale, tocmai în aceste ştiinţe setea de ade- 
văruri veşnice nu poate fi satisfăcută decit cu adevăruri ba- 
nale, cu adevărate platitudini: „Napoleon a murit la 5 Mai 
1821" sau „oamenii nu pot trăi fără să muncească”, Însă toc- 
mai în domeniul istoriei și moralei misună profeţii care vor să 
măture toate valorile „relative”, spuse înaintea lor, peniru a 
instaura tablele valorilor şi adevărurilor morale „vesnice“. În 
şiiințele naturii, adevărul de pină azi devine eroare, prin 
faptul unei noui descoperiri. Însă şi adevărul şi eroarea tre- 
bue înțelese dialectic: Adevărul era adevăr relativ şi de 
aceea nici nu devine eroare absolută prin faptul nouei desco- 
periri, ci o eroare relativă dialectic depăşită. In morală, ade- 
vărurile — (noi spunem azi: „valorile”) au variat după loc și 
timp. Singurul criteriu de orientare în haosul credințelor des- 
pre bine şi rău, îl constitue ideea moralei de clasă. Astăzi, 
spune Engels, există simultan o morală feudală, una bur- 
gheză şi morala proletar'atului. Aceasta este şi morala viito- 
rului pentrucă ea se hizue pe desfăşurarea evoluţiei econo- 
mice. Ideile morale ale oamenilor sunt legate de condiţiile ma- 
teriale pe care se bizue situaţia lor dẹ clasă. In momentiul 
cind nu va mai exista proprietate privată, interdicția: „să 
nu furi!“, va deveni absurdă. Engels respinge hotărit ideea 
unei morale absoluta. cuprinzind legi morale vesnice, dea- 
supra istoriei. Pină acum cel puțin, fenomenul acesta n'a 
existai. O morală deasupra claselor va deveni o realitate nu- 
ni într'o societate care va depăşi şi va uita confliciul de 
clasă, 
Reluind critica moralei pe care o ofereă Diihring ca su- 


94 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pliment al sistemului lui filosofic, Engels are din nou prilejul 
să desvălue Viile metodei de gindi spointigiane Cum fun. 
ează, pe ce elemente sau principii îşi ridică Diihring „siste 
mul“ lui moral? Şi ce poate de pildă să ne spună concret des. 
pre principiul egalităţii? Diihring, în loc să pornească del, 
analiza concretă a situaţiilor istorice, a raporturilor juridic 
şi sociale pe care le trăiesc oamenii, în loc să pornească dec 
dela realităţi, porneşte dela o ficțiune, El imaginează un m. 
port social fictiv între „doi oameni“ şi aceşti doi oameni me 
prezintă pentru el societatea. După aceea Diihring decre 
tează că aceşti doi oameni (el spune „două voințe umane”) 
trebue să fie egali. Prin acest fel axiomatic de a trata pro 
blemele istorice, Diihring denatura faptele cele mai elemes. 
tare, căci oamenii nu sau aflat niciodată în astfel de re 
porturi sociale „în doi” şi oriunde există societate există ine 
alitate între indivizi, fie chiar numai aceea care izvorăște 
in deosebirile fizice şi psihice. „Doi oameni egali” înseamni 
doi oameni fietivi, scoşi din complexul real al vieţii, doi oa 
meni la care au fost eliminate toate raporturile economice 
politice, culturale, etc. Cu aceste scheme operează Diihring şi 
încearcă să demonstreze teorema egalităţii absolute. Dar eu- 
rind este silit să dea el însuşi la iv o serie de inegalilăţ 
sau deosebiri care există între oameni. Diihrin mărturiseşte 
că unii oameni sunt degiopýi, alții proşti, unii buni, alții răi 
In chip necesar, astfel de deosebiri calitative ajung să deter- 
mine o inegalitate care poate merge pînă la aservirea unora 
de către ceilalți. Diihring îsi dărimă singur teoria axiomatică 
a egalităţii absolute şi desvălue incă odată viciile metodei me 
- tafizice, Viciul fundamental evident al acestui fel de gin- 
dire este abstractizarea, anularea sau violarea tuturăr rapor- 
turilor reale, concrete, în care se află prins un fenomen. In 
loc să ască dela realitate, ideologul metafizic 
dela idee, dela un concept fix, după care prea să muleze 
realitatea și din care deduce arbitrar, raționalist şi schematic 
BT teorie speculativă, A 
eniru a da o targ itivă asupra chipului în care 
trebue tratată o problemă, Engels face o analiză materialist: 
dialectică a evoluției egalității. El aminteşte că în antichi- 
tate nu exista egalitate de drepturi decit între membrii acele 
iaşi comunităţi, ai gintei de exemplu. In statul roman, de 
abia în epoca decadinței încep să se şteargă deosebirile ÎN 
ridice dintre cetăţeni. În perioada creştinismului, egalitate 
bunurilor a fost trecătoare, deoarece au apărut curînd deose 
birile dintre laici şi preoți. În evul mediu se naşte, iar în 
epoca modernă se afirmă din ce în ce mai puternic, clasa 
menită să reprezinte” revendicarea egalității. Societatea de 
vine burgheză, în timp ce cadrul juridic rămîne feudal. Deoa- 
rece comerțul pe scară întinsă cerea libertatea și egalitatea 


pa mu a! ea vw + 


* = Lă 
` MATERIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DUNRING" - 95 


celor care îl practicau, iar pe de altă parte apariția manu- 
facturii presupunea liberarea muncitorului de lanţurile cot- 
porative, libertatea a devenit dezideratul revoluţionar al bur- 
gheziei. Insă nu a fost prezentată numai ca interes de clasă 
al burgheziei industriale şi comerciale, ci a fost prezentată 
idealizat ca „drept al omului“, deşi masa ţăranilor continua 
să muncească gratuit pentru senior, cea mai mare parte din 
timpul lor. Fiindcă burghezia revendică egalitatea, proleta- 
riatul caare ca egalitatea aceasta să se transforme în fapt, 
să devină egalitate economică şi socială. In concluzie, ideea 
de egalitate este produsul unei îndelungate evoluții econo- 
mice şi sociale, iar nu un adevăr veşnic, cum decreta Diihring. 


In ce priveşte cunoștințele şi ambițiile lui sere. in 
materie de drept, ele NTA HT ith orizontul märginit al dre 
tului prusac, care purta încă pecetea feudală. Aiungind a 
problema tradițională a libertăţii morale, Diihring dă două 
definiții, dintre care una străluceşte prin confuzie, iar cea- 
laltă este o banalizare a faimoasei definiţii hegeliene: Liber- 
tatea este înţelegerea necesităţii. Libertatea, comentează En- 
gels, constă în dominarea noastră înşine şi a lumii externe, do- 
minare fundată pe cunoaşterea legilor necesare ale naturii. Ea 
este deci un produs al evoluției istorice. Engels subinţelege 
că evoluția cunoaşterii, care depinde la rindul ei de inven- 
tiile necesare desvoltării mijloacelor de producţie, are drept 
consecință realizarea progresivă a libertăţii: Libertatea se 
sprijină pe cunoaştere, este condiţionată de dominarea teh- 
nică a naturii, 


Era firesc ca Diihring. care ignora importanţa factorului 
istoric în explicarea tuturor moi seri rin şi adevărurilor veş 
nice, era firesc să disprețuiască istoria. Ea îi provoca desgust, 
apărindu-i ca „istorie a erorilor, a ignoranței şi a violenţei , 
Un alt motiv, era acela că odată ṣi odată, peste mii şi zeci 
de mii de ani, perioada istorică actuală va apare oamenilor 
atit de neînsemnată, încît... şi nouă, care trăim acum, trebue 
să ne apară la fel.. La argumentul acesta irezistibil, ca şi 
la multe altele, de acelaşi gen, Engels era scutit să mai dea 
vreo replică. Mai ales că Diihring. pentru a-și. încununa si- 
stemul, filosofic, încheia cu precepte de înțelepciune prac- 
tică, adevărate pilule de pedanterie şi filistinism, cam de ta- 
librul următor: „Mijloacele de a ţine treaz interesul total 
pentru vieață consistă în a face aşa ca gusturile particulare 
şi pentru a spune astfel, elementare din care se compune 
acest interes total să se desvolte şi să se succeadă la inter- 
vale naturale”, Diihring interzice numai fumatul şi alcoolul, 
incolo admite orice mijloc pentru stimularea „interesului total 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pentru vicață”. Ceea ce nu-l împiedecă să celebreze i 
„Cursul de economie politică”, virtuțile rachiulu.... 


Axa ideologică din „Anti-Diihring“ este- o confrunte, 
stringentă polemică între gindirea materialist dialectică ș 
speculația metafizică. Pină la capitolul XII, polemica aces 
sta se desfășura pe toate laturile. În capitolul XII, care poari 
titlul „Dialectica”, este pusă fățiș şi hotărit problema ses 
sului dialecticei. Ce crede Diihring sau ce a înțeles Diihris 
din dialectica lui Marx și din cea a lui Hegel? In cursul l 
crărilor lui, grava: presărase invective și judecăţi arhis 
mare asupra metodei „confuze“, cum numea dialectiu 
lui Hegel şi Marx. Mai întîi, Engels observă, că Diihring si 
fost în stare să distingă prin ce se deosebeşte dialectica ide: 
listă hegeliană de cea materialistă. Să vedem deci ce afirmi 
Diihring despre gindirea dialectică în general, Fireşte, Di. 
ring nu sa crezut daior să consacre acestei probleme dec 
vreo două pagini, fiindcă propriile elucubraţii nu trebuia 
să sufere nicio condensare. In aceste sumare rii, Diihrim 
afirmă că dialectica are de aface cu por bd pg ară Cor 
tradicția, pe care o evidențiază gîndirea dialectică, este o 
„absurditate” și este un principiu pe care Hegel şi Marx l-a 
imprumutat din „teologie şi mistică“. Lui Diihring îi fuge 
prin minte faimoasa vorbă a lui Tertullian, care voind si 
arate că credința trebue să [ie deasupra raţiunii, exclama: 
„Credo quio absurdum est!“, Este evidentă şi pentru un l 
cean, lipsa de orice legătură dintre motivul mistie al lui Ter 
tallian şi punctul de plecare filosofic al lui Hegel şi Marı 
Gindirea dialectică nu cere să „credem“ nimic, fiindcă e 
este viziunea care cere numai rațiunii să nu rămînă la bunul 
simț. Aceasta este util în vieaţa zilnică, dar ridicul și nepi 
tincios în stiință şi gindire. Gindirea sau metoda dialectică 
cere într'adevăr să evidențiem contradicţiile realității, dar m 
pentrucă sunt absurde, ci pentrucă sunt reale. Îndată ce 
vrem să înțelegem fenomenele cele mai simple, ca mişcarea 
ne izbim de caracterul lor contradictoriu, dialectic, Acolo und 
bunul simţ dă îndărăt, gindirea trebue să meargă înainte 
Pentru bunul simţ un lucru nu poate să fie şi să nu fie în 
același loc în spaţiu. Şi totuşi mișcarea este această „contri 
dictie vie”, cum o definea Hegel. Dreapta e dreaptă şi curba 
e curbă; şi totuşi prin calculul diferenţial se consideră în 
unele împrejurări dreapta şi curba ca identice. 


Cind considerăm lucrurile şi fenomenele în stare de re 
pace ele nu prezintă nicio contradicție. Proprietăţile lor se 
numărate și descrise, Dar cînd le considerăm în mişcare 
şi în acțiunile lor unele asupra altora, contradicţiile răsar li 
orice pas. Gindirea metafizică ameţeşte în faţa acestui spec 


< 


€ >» nT er aji 4 3 O... NNE 
taei R Era NE 
> 


- 


MATERIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DUNRING” 97 


tacol şi de aceea ţipă şi protestează, afirmind că toate aceste 
contradicții nu sunt reale, ci absurde. In mecanică sau bio- 
logie, în psih morală sau sociologie, în matematici sau 
teoria gîndirii, alternativa este limpede: dacă rațiunea prea 
să cunoască, trebue să oglindească realitatea, iar nu să o 
deformeze schematic. și metafizic, apelind cu laşitate la bu- 
nul simf. Cine vrea să cunoască, trebue să se lepede de pre- 
judecata „contradicției“. i 


Poziţia şi justificarea gîndirii dialectice este simplă şi 
luminoasă. Cînd dialectica trece la aplicarea concretă. va cere 
nu numai un efort celui care lucrează cu această metodă, dar 
cere şi un efort specific celui care vrea să urmărească și să 
cuprindă mişcările gîndirii dialectice. Diihring se împotmo- 
lise în iile mai grele ale „Capitalului” şi de aceea îi re- 

roşa lui Marx „arabescurile de idei” şi „întortocherile d'a- 
lectieei” După el, dialectica lui Marx se reduce la o „pre- 
judecată filosofică bine cunoscută, după care trebue căutate 
toate într'unul și unul în toate”. „După Marx", afirmă Düh- 
ring, „În cele din urmă toate sunt una”. Cu astfel de fraze 
voia Diihring să ruineze metoda dialectică marxistă, care lu- 
crează continuu analitic reliefind, — împotriva afirmației lui 
Diihring, caracterul particular si concret al fiecărui fapt, al 
fiecărui aspect sau moment al realității. Vrind să bagate- 
lizeze metoda dialectică, Diihring consideră o prejudecată fi- 
losofică principiul ei, de a căuta diversitatea în mişcare a tu- 
turor aspectelor unui fenomen şi efortul ultim de a regăsi 
unitatea de ansamblu a momentelor dialectice. Cii despre 
faimoasa lege dialectică a cantităţii şi calității, pe care an 
folosit-o adine și iscusit Hegel şi Marx, Diihring îi aruncă 
epitetul „deca hegelină nouroasă și confuză“, Pentru a 
convinge  cetitorul cît de „ahsurdă” este această lege dia- 
lectică, Diihring dă drept pildă explicaţia marxistă a for- 
mării capitalului, avînd bineînțeles grija să deformeze com- 
plet expunerea lui Marx. Marx arătase că nu orice sumă de 
bani se transformă în capital, căci transformarea în capital 
presupune (în posesia unui individ) o sumă determinată de 
bani sau valori de schimb. Capitalistul înainte de a cum- 
păra puterea de muncă producătoare a plusvalorii, trebue să 
posede o sumă de bani pe care să o poată învesti în unelte 
de muncă, materii prime, ete. In fiece epocă a evoluției eco- 
nomice şi în fiece branșă această sumă minimă variază, 
Transformarea banilor în capital depinde deci de o anumită 
cantitate. Prin aceasta, spune Marx, se verifică legea lui 
Hegel. Adică: prin fapte atate empiric şi istoric se ve- 
rifică legea lui Hegel. Diihring răstoarnă complet sensul ace- 
sta critic, ştiinţifice al explicaţiei lui Marx, punindu-l pe 
Marx să spună: „pentrucă Hegel a arătat cam cantitatea se 


MATERIALISMUL DIALECTIC ÎN „ANTI-DÜHRING" %9 


98 VIAȚA ROMINEASCĂ $ 
- - Li 
transformă în calitate“ š , micilor proprietari. (La un moment dat mica i i 
în calitate“, de aceea o sumă de bani, în zată pe Proprietatea individuală a mijloacelor. fe o sân 


condiții, se transformă în capital. 
ea dialectică a cantităţii și calităţii poate fi de ună 
a, sub o presiune at 


născut forma socială de producţie (cooperaţia) care a! negat” 
verificată în diverse domenii. Ap cu timpul mica industrie): Capitalismul, prin area 
rică normală, la 0°, trece dela starea lichidă | : i şi 7 rome sa ae ser igo vesa se ti hybat 
ı temperatura de 100, dela starea lichidă la cea solidă anin. de prodapfie Sofas aima m giesa 
Simpla schimbare cantitativă a temperaturii d sorbi er i fi miilizaie decit în comun, „pila îmi Tia, conte 
calitativă. sinea. do i determină schi „Cadrul formelor juridice ale poprej individuale 
Danen. aati ata roga e, a apei, epee devine prea îngust faţă de faza socială dvoluției 
fază nouă în producţie esa D in Piti a de pegductie. Capitalul a sia o cãtusă odului 
7 . Deosebi Ă producţie, de aceea ajunge să fie „negat“, adică dăfiinţat. 
meni tran A bire „N capitalului sau a negaţici” nu se întimplă de 
litativă în pace ATN Sar Înv are ape Entan o nouă fază ca “incă a a sună legea dialectică a negării negaţiei, ci legea 
Li seriile omoloage ale d iri a ; aceasta alectică o cetim à posteriori, după reconstituirea 
carbonului loasă a desyoltării istorice concrete a mijloacelor de pro- 
Ca, CA CEO CRO ducție. Societatea viitoare nu o proclamă Marx în buza unei 
A 4 îs. ts O: abstracte, cum voia să sugereze Diihring, ci ca rezultat al 
ga f aaie de corpuri calitativ diverse, f PE. undi evoluții reale economice și sociale. Prin critica pe care a 
: ahes yabara cantitativă a elementelor. shini prin sim- încercat-ọ asupra metodei dialectice, Dühring a dovedit că 
ce intrun raport constant. De altfel în înt at : n'a înţeles nimic din caracterul ei critic şi practic. Diihring 
rog această lege a transformării cantităţii patrate imie dọ- căuta origina dialecticei la teologii mistici. Ca eă evidenţieze 
fa inseamnă că legea lui Hegel nu-i deloc in ca tate, ceea caracterul tenden|ios ab otipaa ţii or lui, care voia să prezinte 
uză , ci foarte clară şi palpabilă. „Cejoasă şi con- dialectica într'un context idealist compromiţător, ls 
Osaltä clarificare n SA $ i o ilustrare cît se poate de simplă şi practică, banală chiar, a 
care îl dă Marx legii dialectice a egării ear arera pe acestei pretins misterioase „negări a negaţici”. Orice griunte 
s gației”. Dühring, 


care vroi h ; 
violentează yia a pe Marx dialectician speculativ, care 
ar fi pi sti e după idei abstracte, susținea următoarele; 
pațici”, capimlism u că în baza legii dialectice a „negării no 
tatea individuală a (are A hegat (care a expropriat) proprie. 
te a prenio, etc., va fi la rindul lui negat, 

proprietate indi ocuit prin faza ultimă, prin eintak dA N 
iali ; m ividuală şi cea colectivă, prin societatea i 
Atasate falš, rums. ca mai sus. 
empiric i : Phe lui Marx, care după ce studiami 
afirmas ori. Proprietății și tendinţele irna S? iMi 
negației. Marx omenul are înfăţişarea dialectică a negării 
ucție şi apoi A sira ca totdeauna dela experienţă, dela in: 
proprietății în Ade pe ag caracterul dialectic al fenomenului 
asupra cărnii mg o otia lui, Diihring creia un Marx fictiv 
3 ia se năpustea triumfător, fără să vadă că se răz 


ala de pildă, cînd cade pe pămînt şi întruneşte condiţiile 
prielnice germinației, se neagă, adică se transformă în plantă, 
care la rindul ci produce alte grăunțe, este deci, la rindul ei, 
negată. Cind fluturii ies din ouă se poate descrie procesul 
ca o negare a ouălor. Cind ei mor, după ce au produs la rin- 
dul lor alie ouă. avem o negare a negațici. Negarea negaţiei 
este deci un fenomen real, material, eviident, Simultan este 
o lege generală care ne ajută să înţelegem fenomenele cele 
mai diverse în geologie, economie politică, biologie sau istoria 
filosofiei. Bincinţeles, negarea negațici nu este o formulă ma- 
gică. Fa nu ne poate scuti de cercetarea analitică, de studie- 
rea migiloasă a inturor aaspectelor şi momentelor evoluției 
plantei. N'am explicat nimic dacă declară că evoluția grăun- 
telui de grîu sau transformarea proprietății, sunt „negări ale 
negației”, Legea negării negației este o lege generală a desvol- 


tării în natură, gîndire, istorie, care ne îngădue să înţelegem 
dar nu înlocueşte cituși 


ia cu o š die à 
rd tegi fabricată de el insusi, caracteristica generală a fen Jor, da i p, 
sit de probi citate false sau falsificate, Diihring era lip- de p“ descrierea și analiză fiecărui fenomen și fapt în 


Apoi: iei n'are deloc sensul simplist, măr- 
gini, E ora LI ataia pa E A ca Diihring. Acestia se 
ntreabă: dacă neg afirmația „adolescentul este omul în for- 
maţie” avem negația „adolescentul nu este omul în formaţie. 


bitatea elementară ă 
it ntarå cerută unei emici ştiinţifice. 
Alea aceasta o supleia prin pei „pole megalomanie 
i 


asupra ii i i 

pra propriilor virtuți intelectuale şi invective abundente 
i ră arătase în amănunt următ i 
a e odinioară, prin propria ei evoluție 
propriei desfiinţări, adică exproprierea 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rii pf em ta a relee 
e „cu ce am pro ă 
maţie? Nu ne învirtim în cerc vicios? Nena e ee ath. 
acest Sens simplist formal. Cind urmărim evoluția vaw Nu 
de grîu, observăm felul specific real în care se meri cea 
garea și ajungem să constatăm că negările succesive d T 
un rezultat care este ceva nou, fie în sens cantitativ e i 
20 car mru 3 că dintro sămință avem 20—30 eri 4 
ie că forma ultimă a proprietăţii cupri posesia indiv 
duală a produselor, bazată pe anual Ma e a prin: 
de producţie. Negările succesive ale proprietăţii colaci. 
mitive şi ale proprietăţii individuale au realizat o de ri 
ny numai 0 negare sterilă, a ambelor momente sau a 
aterialismul antic era o gîndire prea primitivă: ea a fos 
ep ta de idealism, care la rindul lui a fost depăşit de mate 
rialismul dialectic, capabil să cuprind 
mitele istorice ale ambelor concepții. 
La cincizeci de ani după moartea lui i 
lismul dialectic de abia se vestesşte ca ait agas margs 
o filosofie epocală în devenire şi realizare. Prin caracterul lu 
critic, pe care l-au subliniat insistent Marx şi Engles, prin 
a i nutrire a lee 
ret prin experiență, materialismul Fă isa r istori 
să Învingă toate concepţiile filosofice ea e 


dialectic, concepţiile filosofice di i ii 
ecti l n ultimele decenii s! 
vedit ilustrări variate, mai mult sau mai puţin sterpe, a 


C. IONESCU-GULIAN 


ă şi să depăşească E 


HENRI BARBUSSE 
PATRIOT FRANCEZ ȘI PRIETEN AL U.R.S.S. 


„Au existat indrăzneţi magnifici, au existat purtători de 
adepăr. Oameni care în desordinea mondială au încercat 
să facă o orinduire ia pei — afirmă Barbusse în cartea sa 
„Limpezime“, Un astfel de purtător de adevăr a fost şi Henri 
Barbusse. In cele mai grele împrejurări, din adincul r 
lor Franţei, în timpul primului războiu mondial s'a ridicat 
vocea sa puternică, gravă şi a arătat poporului Franţei şi 
apoi popoarelor lumii adevărul, dreptatea, — „În ar 
mea, în nevoia mea şi din fundul prăpastiei mele am prefer 
aceste cuvinte, sonor în mijlocul tăcerii, — spune un oae 
naj dintr'o carte a lni, dar aceasta este valabil pane. zi 
busse însuşi. „F ocul" este mai mult decit un roman, €s mai 
mult decit un mesaj adresat omenirii, este expresa pam 
tului cînd simplul soldat din tranșeile războiului pes cea 
dial a devenit constient de poziția sa în m st poză 
a lumii şi de sarcinile care-i stau în față. „Focu on real 
larea plină de adincime omeneasca și ap e atei a etiință 
artistică, a procesului de clarificare şi de ridicare are le CUT mai 
a milioane de oameni. Cind Barbusse spune: » a et 
frumos ca nisul“, Barbusse are dreptate. Și i area po 
de reală, înspăimîntător, de reală uneori, eco a cred 
istică şi ca importanță umană, inaintea tu e ecociaţia 30- 
racterizate pein liberul reke fanteziei și p 
noră şi muzicală a cuvintelor. je = aa 

D accen şi înriurirea ci a fost uriașă: % Dartam a nE 
intr'adevăr un inginer al sufletului megane 
conştiinţe, un creator de noi făgaşe in om i ia TEA 

Patriotismul lui Barbusse sa exprima at dorii de idealuri 
sură practic și principi Polemizind cu ne ui race 
ieftine, cu şarlatanii ce încercau să ami gonne papnak ni Kje 
posin a, enfuis patriotismul veritab T A 
vin, Barbusse scria: i di 

„Rămîne o legătură adincă și dales, o, Sen aros pe 
nantă atracție pentru farmecul unei 


b sa 
=> 


` i 
102 VIAŢA ROMINEASCĂ O 
lume, decit limbile cari pot ți saneli Soit 
“me, deci ari pot fi străine) o Preferi 
şi delicată t i o „referință per „Se i 
A niri pentru anumite forme de peisaj, de monumente și 
. entru Barbusse patrioti 
adincă și dulce, o tan ră gemene: 


Ura sa impotriva militarismului german, împotriva fas- 
cismului era profundă şi înverşunată. Barbusse a fost acela 
care a ridicat din primul moment steagul luptei antifasciste. 
Iniţiator al organizării pe plan mondial al acestei lupte, Bar- 
busse spunea: „Militarismul german este odios şi trebue să 
dispară. Cisma iunkerilor, a kronprințului, a kaizerului, curțile 
lar de intelectuali și de oameni de afaceri veroși, pan-germa- 
nismul care prea să vopsească Europa în negru şi roşu şi serpi- 
` lismul quasi-animalic al poporului german fac. ca Germania 
A [ie fortăreaţa cea mai puternică a militarismului. Da, în- 
ireaga lume este de acord cu aceasta”. Atrăgînd atenjiunea 
intregei lumi civilizate asupra pericolului militarismului ger- 
man şi apoi a hiilerismului şi fascismului, Barbusse semnala 
că militarismul există în realitate şi în alte țări mai mult san 
mai puţin ipocrit şi inconștient, dar gata de a lua totul, dacă 
o poate face. El a arătat pe nume tuturor popoarelor lumii 
cine este duşmanul intern: fascismul. Împreună cu Romain 
Rolland, cu alţi mari scriitori, artişti, creatori în toate dome- 
niile el redactează un apel înflăcărat către popoarele lumii şi 
chemarea lor dă roade curind. În sala Pleyel, la Paris se ţine 
Congresul mondial împotriva fascismului. In cuvîntarea sa el 
îndeamnă la unitate, în primul-rînd mişcarea muncitorească, 
apoi mişcarea democratică p istă, el cheamă la unire 
iate popoarele pentru a bara drumul spre putere al fascis- 
mului în noi ţări. Președinte al acestui congres, Henri Bar- 
busse este un mare organizator şi mobilizator. Membru al Co- 
mitetului Central al Partidului Comunist francez, el a fost 
unul din membrii fondatori ai partidului de avanigardă al 
moletariatului francez. Clarviziunea lui Barbusse, puterea 
ui de a pătrunde în rile viitorului l-a făcut să scrie că 
dacă se va ajunge la războiu, războiul acesta va fi o luptă pe 
vieaţă şi pe moarte între forțele progresului al căror princi- 
pal stilp va fi Uniunea Sovietică şi între forțele reacţiunii şi 
ale întunerecului. In victoria forţelor progresiste, Barbusse 
vedea în acelaşi timp şi victoria culturii, a umanismului, A 
lupiat cu eroism pină în ultima clipă a vieţii sale pentru 
cauza măreaţă a libertăţii popoarelor. Şi cu cit organismul lui 
trupese era mai şubred, cu atît se înălța mai mult voinţa de a 
infringe greutăţile fizice, de a domina prin spirit trupul. Și 
cind pana lui a încheiat ultimul rind din ultima sa carte, re- 
zislența fizică se sfirşise şi Barbusse muri. 

Patriotismul lui Barbusse s'a împletit indisolubil cu lupta 
pentru apărarea, popularizarea şi întărirea marii patrii a ce- 
lor ce muncesc, Uniunea Sovietică, “Tocmai pentrucă a fost 
un bun patriot francez, a fost prietenul pînă în ultima clipă 
a Uniunii Sovietice, Cărţile sale despre Rusia şi indeosebi ace- 


vo i ie, progres, este mu 
stiinte gh din F. ranja, sunt cuceririle valiam a dd 
ale filosofilor. Pentu Barroc tile poeților, ale moraliştilor, 
rimul rînd î entru Barbusse, Franja este iniruchipată in 
P n rind, în poporul francez, în poporul sep rea in 
H vo- 
ton, Robesniere RR Uizani! indrăsneţi ai lui E 
făuritorul € ver Ba) f, în mărețul proletariat A 
regiei munei, este întruchipat în eroii NAE R T 
urii. munc, şiiiinţei 

. consideră ca patrie „si bi ; 

eir, rai „fi binefacerile trecutului: 
tor care au adus hamd sach Ure nemiăsurete ale navigalori 
2 Ap imi i, lumi noi şi mi : 
Parrog takari ştiinţifice...” Toate sadon Siege interan an 
e despre patrie.. Dar patria lui nu poate fi SEDALA ; 
rebue să se 


numele pi > sr A devărului „omenire, 
viu al adevărului“. „Fiecare patrie va ji ro = 


rală şi nu una brutală şi în tim 
i p ce toat 
besc între ele, toate forțele morale se rola d, e a ii 


usse co fiia i > 
legat prin toate b să reyi aerei in umanitate, E] este 


+ a fascismului. Si vocea lui pa. 


rbusse s'a înteresat în deaproape si noast 
i nieres proape si de țar; i 
de tările vecine nouă. Și protestul Ini hotărât A o ud 
a eee stanci cînd guvernele reacționare ale partidelor 
ce din Hominia schingiuiau, masacrau asasinau f H 
pe luptătorii pentru progres și o democraţie se a Daon 
Araotes mea Îi A crea mi nu cra întrecută decât de 
r iei q eL Simpla aparitie a lni î 
nire populară, întrun loc public, pe stradă. ia i e rs 


festare caldă de simpatie di 
z a de patie din partea i 
înțeleptul şi atît de talentatul său Aaen iară văi 


104 VIAȚA HOMINEASCĂ 


lea despre Stalin au contribui enorm pentru ca marea 
socialismului bastion al culturii celei kia înalte să fie pr a 
scute dè pături din ce în ce mai largi. 
„Incă în 1928, într'o carte despre Georgia, Barbusse scria. 
„Că în 1927 se putea face o constatare grândi f 
economia U: R, S. $. s'a reconstruit, Nivelul 
sese, în acel an — 1927 — depăşise, nivelul 
boiu. Creşterea materială a U. k 
care cîștigă cea mai rapidă cursă... 
economic concret s'a grefat o desvoltare culturală enormă”. 
El a văzut în Uniunea Societică zorile vieţii noi. zorile 
omenirii eliberate. El a văzut în Uniunea Sovietică prima in- 
făptuire a unei societăți în care a dispărut exploatarea omu- 
lui de către om, în care demnitatea umană este respectată ș 
poate înflori în libertate. „Voi, cetățeni "sobietici, voi oameni. 
cinstiți, plin de elan, voi care ați orchestrat strigătul uriaş al 
vieții, poi care v'aţi făcut, poi înși-vă şi Doi singuri, o fară. 
nouă pe a şasea por a globului pămiîntesc... voi sunteți un 
mare popor, veți fi cel mai mare“. | 
„Dacă războiul se pa deslănțui — spune Barbusse — Uni- 
unea Sovietică pa apăra viitorul ei yi al întregei omeniri“. lar | 
mai departe: „Orice ar ascunde în sine viitorul și dacă războiul | 
se ba abate peste lume, poporul Uniunii Sonietice îşi pa de 
pune toată încrederea lui în Stalin, care pentru el este cheză- 
şia victoriei”. Increderea nejărmurită a lui Barbusse în pute- 
rile uriaşe, în talentele magnifice ale poporului rus, ale po- 
poarelor sovietice şi al PE lor conducător Iosif Visariono» 
vici Stalin, a fost pe deplin confirmată. În marele războiu de 
apărare a patriei ņ e sovietice au apărat şi cucerit vi | 
toria pentru toate popoarele lumii, pentru libertatea lor, pe | 
tru bună starea lor, pentru cultura lor. Ultima sa carte Bar i 
busse i-a închinat-o lui Stalin, Şi cartea aceasta nu are mw. 
mai o valoare documentară, este un măreț poem în cinstea 
clasei muncitoare eroice a popoarelor sovietice, şi a marelui 
lor conducător Stalin. Deseriind amplu toată desvoltarea hip- 
tei împotriva ţarismului, marea revoluție socialistă din Oc 
tomvrie, construirea nouei economii si nouii culturi, Barbusse 
reușește să redea adevărata vicaţă şi luptă a relor din 
răsăritul țării noasire. Una din minţile cele mai acte să ale 
„omenirii, francezul Barbusse se inelină în faţa eroilor luptei 
pentru libertate și progres și omagiază memoria lor. lar cînd 
` vorbeşte despre Marele Stalin, reuşeşte să dea un tablou ne 
intrecut pînă astăzi poate. e 
La împlinirea a 10 ani dela moartea sa, opera lui Bar 
busse în care cuprindem atit creaţiile sale în domeniul culturii 
cit şi munca sa practică de organizare şi mobilizare la luptă | 


- f 


piva m 7 ips re 
Sovietică, peniru libertat 
se e farage avut un rol considerabil. d un 
inspi 
menit 4 a 
te mereu pentrucă opera sa cup 
diantă a adevărului. 


i m m DP a ya 
2 Yi ea 
HEXAL BARBUSSE i 105 


lumii 
tor şi 


tn zè luat-o şi oa- 
rator al nouei direcţii pe care au i strălucirea ei va 
i culturii, opera sa este pia 5 pr pă forţă ra- 


va fascismului, împotriva reacţiunii, lor jar 
uri 


lar „adevărul e mai frumos decit visul” +). 
MIRON CONSTANTINESCU 


=Y des- 
1) lată o luminoasă paralelă între Lenin şi Stalin pe care o 


penis munca nt ni Tenia), la contact ca are ali pane 
şi tofi oamenii acestia ÎI iubere Erei An (e Cu pireaga sa statură el se 


ke în janli Di egg orige tameo trecutului şi viitorului. Acesta 


dragih g ear pi în acelaşi timp cel mai puţin revelat om din 


este cel mai cunoscu ZE cuie a 

e, x s; Numele ne dă chip u: ad 

£ este un om de fier. iN nec erai 

i y casta, (talie), i elastic ca oţelul. Forţa lui e enorm paijan mF e un 

E E ătonsă, lărgimea cunoştinţelor sale, minuna ati. rapidi- 

în aerel aa asiunea pentru claritate, comsecvența mer ee ase Ă m ear 
tuica. tăria şi puterea hotăririlor sale, grija permanenti pen 

map i moarte omul re ne pe pialat: Let a pr perle 

. ‘e a n : nimen | k 

asiera g În Firiza paer Pag bino atruchipate ca în Stalin. Stalia 


e Lenin de astăzi”. 


LEAGĂN 


Oglinzi de soare, 
Se clatină — şi tar ogl Codre dom o mladă 
Şi um pari vinturată de răcoare 


lă — aur moale — prin livadă. 


Te leagănă în pl 

Hamace lasa-i mișcătoare 
repre a aeriană pradă 
Auzi un stol e 


Cum sfirie, soicnind $ în sbor, de-a-valma 


Si Daka ndk, fără Drere, calma 


care mingie și-adoarme. 
Ti-am 
FE rak, amplefit stă mali o altă 
e care vint) premii să n'o darme., 


VARA SÂNGELUI 


Se coace draguta, al vieții laur, 
Ca un harbuz sub arșiță 'n ogoare, 
Ca frumusețea ta dogoritoare, 
Ce-și arde, oacheșă, un singe maur. 


Așteaptă holde'n miriști, foarse 'n aur, 
Să rai reteze seceri sclipitoare, 

Aștepţi pe prund — popii: per n soare — 
Culegătorul, necules t 


i Și viu. Halucinat, cu miini febrile, 


M'apropi să-ți cutremur calda lene 
şi ria ațipit în spic de gene. 


Ei coapsă freamătă'n sudoare. 
Cuptor de patimi şi vibrări subtile 
Te sgudue din tălpi în subsuoare. 


NOEMVRIE 


5 oemorie, în 


rul 
Pe cal de pct 
Ca o nălucă si 


In ochii lui 


mantie de brumă 
e A Ca 
ranie, Patana aMi trece; 


e vintun aide aeni triumfală, 


parte 


aquătici — iazuri moarte — 


ocnește vag tristețea vegetală, 


De spaimă, w 


Prin sita serii, umbr. 


um galopează 


arul, care-i pede 
a strigoiască, ` 
cei abur — spre livede, 


Tresare clănţăni 


Infacă flinta n ag Prins de boală, 


Dar glonțul gău 


grabă, să-l aai 
reste piesă acra a, 


GEORGE DUMITRESCU 


CRIZA TEORIEI ATOMISTE 


__ Dintre toate „problemele pe care evoluți gindirii con- 
timporane le propune filosofilor, una din cele mai semnifi- 


. 


leoria relativităţii au ridicat o serie de probleme care, cu 


pe deoparte „atomismul quantelor” a tropelet o serie de 
ccese experimentale dintre cele mai strălucite, dar, pe de 


Momentul acesta poate fi definit ca un faliment teoretic 
şi interpretativ al concepției atomiste, tocmai în clipa cînd ca 


p 

istrează, pornind dela Bohr şi ajungind la Broglie, 
Schrödinger, Heisenberg, Dirac, un incontestabil succes din 
punct de vedere al aparaturii matematice şi al verificării ex- 
perimentale, în același timp, pornind tot dela Bohr începe 
eşecul din ce în ce mai accentuat al modelelor atomice şi al 
interpretării atomiste în fizică. Acest eşec al metodelor ato- 
mice, provoacă două mari crize de interpretare a 
teoriilor fizicale: criza cu privire la obiectul teoriilor 
fizicale şi cea cu privire la  determinismul sau in- 
determinismul acelorași teorii. Ele se pot uce 
o dificultate esențială pe care o comportă atomismul 
actual: odată falimentul i 


ădlată cu imposibilitatea de a determina în chip individual po- 
ziția și viteza unui electron, apar în fizică o serie de interpre- 


CRIZA TEORIEI ATONISTE iii 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


pentru a salva atomismul, să facă un lucru de care pină 
acum savanții s'au temut totdeauna: să recurgă la filosofie 
și încă la o filosofie dintre cele mai fanteziste posibile. 

Nu este de loc inutil să schematizăm pe cît se poate 
problema pe care ne-am pus-o, Din analiza de pină acum, 
reiese că teoria quantelor are trei componente distincte: 


teoriei quantel, trazic însăşi f 
- eror, undamentel 
ccanica ondulatorie ele generale ale 


|. O teorie matematică. 

IL. Un suport intuitiv sau interpretativ, 
IM. Verificările experimentale. 
Criza actuală a fisicei provine din discrepanţa ivită în- 
tre teoria propriu zisă (demonstraţia şi calcul matematic) şi 


suportul intuitiv, adică intre primul şi al doilea factor. Veri- 
plicau teorici ato- 


acestui obiect al teori; i: 
„ tistice, adică unei ea akak; făcuse loc determinări 
i inări în rii sta- 


eorna quanielor furniza grup, 
citeva fapte undamentale de așa dar pmeditajiei ştiinţifice 
irme 


atomistă a fizicei 
cei: : 
. Eşe i interpretarea 
odată cu el 2 ee ptat ŞI categoric al Ă ficările experimentale așa dar nu se mai a 
ricărei posibilităţi de metodelor atomice si miste (adică interpretării intuitive) ci numai calculului ma- 
a ŞI F : A e £ mapt” : 
tematic. Datorită acestei direpalițe teoria pat ip nu-și 
ile experimentale pe care 


şi intuitiv clement 
| ele ultime ale realități; prezenta indivi 

tății fizicale, vidal ate adjudeca niciuna din verificări 
Ea realizat teoria matematică a- dungilor spectrale, adică 


teoria quantelor, 

lată aşa da 
actuală: ea se rezumă şi se 
a reprezenta în chip intuitiv 
mentul matematic al universu 


că poziţia 
sibilitatea de , ar în acelaşi tim : 
ad ra p le stati 

numär de stiai ina ŞI prevede roua dice azătau po- 
oà e mare 


5 Dispariția noţiunii 
unei teorii meaa unij de „element“ 


r delimitată criza teoriei atomiste în fizica 
defineste prin imposibilitatea de 
sensibil relațiile pe care trata- 
lui fizic le comportă: structura 
spaliu-timp. axiomatica, relațiile de „incertiludine”, probabi- 
litatea, etc. Cu alte cuvinte criza realităţii în fizică se poate 
defini ca o criză a realităţii individuale şi mai precis, ca o 
criză a teoriei atomiste. 
In faţa unei asemenea crize fizicienii au recurs la soluții 
cu totul în desacord cu o interpretare justă a problemei: ei 
diferite şi contradictorii pen- 


unei teorii atomi contrazică în m xpli 
De oprietăţile oare ică principiile ati ent principiile” au recurs la interpretări filosofice i 
ucție din proprietății or fizicale pot fi daci rii după care tru a rezolva o asemenea criză. Toate aceste interpretări pase 
TAY: file elementelor ultim vale prin de nese însă dela o premniză esențial eronată: că asemenea soluții 
i > trebue să rezolve pe cale filosofică contradicţiile dintre teoria 


quantelor și interpretarea ei în sens atomist. 

Asemenea soluții filosofice se pot diviza în două mari 
grupe: cele care caulă să rezolve dificultățile în N aicea 
realităţii fizicale, deci cele privitoare la eşecul modelelor ato- 
mice (model care pină acum constituise suportul realist al 
fizicei) şi cele privitoare la problema determinismului. 

În prima grupă vom distinge două încercări mai impor- 
tante de a reduce contradicția dintre atomism. şi teoria quan- 
telor. Contradicţia poate fi definită mai precis astfel: mo- 
delul atomic fiind respins de mecanica quantelor însăși fizica 
pare a refuza credit său atomismului. O X 

Concluzia aceasta n'au adoptat-o fizicienii pe baza unor 
speculaţii de ordin idealist sau realist-tra entalist, 

Unii fizicieni pornind dela Mach, au adoptat o poziție 
idealistă care le îngăduia să înlăture modelul atomic, fără a 


faţă de o 
asemenea criză á men s , 
: În loc să za în care se nea situație, 
altă intence teoriilor fizicale oa în E tebrin atomistă ? 
pe care le-au Apik.. cum în chip riguros o a citare şi o 
sea atomiste sunt d; fie pe că ificultățile an, faptele 
undat cu alte cuvinte notei e teori nei inter- 
izica cu 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


înlătura atomismul. Modelul atomic, spun ei, este posibil a 


mai dacă admitem în fizică o poziţie realistă, adi 
. ET) + g ygs 
a a rider ne-o desvălue arina ae 
grea am însă fizica nu face altceva decit să coordo- 
rea pircupiii e noastre şi să prevadă, pornind dela 
fo prea e pe cele viitoare, pretenția a a stabili ză ea e] 
ma prana n exprime realitatea în sine, realitatea ultimă 
sediu g şa dar, nu e vorba în fizică de o criză a teorii 
mama ci de o.criză a poziţiei réaliste, Eșecul moddali 
Ă ' nons semenea fizicienii 
epecul atomismalni, ci eşecul realismului stiintific. tza 
SR alea ger soluţie poate fi bine înțeles luată în consi 
lege v aegon condijie: ca poziția idealistă să n ; 
mutilat, primele gene pe i 
lericire i icţia între i ie și 
Sepil i ealetiomenisji (Mach, Da Sin imbie 7 
relativităţii şi pi A i dedinelni ui Einstein și al 
acă C ` ȘI ump, Î ă 
e ip zare de exemplu, este un Akre ningan < Macai iea 
rind epeeijetizile sendia ondulatorie au sacrificat rind pe 
read eu ri e sensibile ajungind la o soluţie extremă LN 
zentări cca bile. înlățurarea însăși a sursei oricărei rep . 
N, A “e ile, adică înlăturarea spaţiului cu + E cate 
» Asa incit în timp ce fizica promovează şi an raze 


actuale nu este 
deşi post neapărat o situați a i 
na rii me parng elemente ilime. pe pesta deoarece fizica, 
doctrina reali etermina, nu face astfel rr şi le poate re- 
ri smului transcendental Şi Sar sa uerg lifice 
dn postulase lucrul 


în sine, însă i 
h . štab M s că NES P 
termina şi eee. a © imposibilitate principială de a-l de- 


nalogia în si 
gia cu lucrul în sine este însă falsă din două puncte 


i A A I Ca i erminarea 
la un cimp fizical, asak În va foarte mare număr de aa 
eviderit nu este cazul: în re aigen 


ecironul e indet i p iz este 
N eterminabil, cîmpul fizical perfect 
mina ar, fie că se poate sau nu sare, electror l 
bil. D, ă ronul este 


a O — = u e ‘SS 
= Ds ` 


CRIZA TEORIEI ATOMISTE 115 


, nalitate de acelaşi ordin cu cîmpul fizical. Nu putem socoti 
electronul ca aparținînd umni plan transcendent iar cîmpul 
fizical (in speţă: un foarte mare număr de electroni) aparţi- 

l doctrinei lui Kant, 


nind planului fenomenal. 
a afară de asta, electronul, în cadru a 
i ii fenomenale. Relaţiile de incertitu- 
fi puse pe i plan cu 


aparține el însuși 
bilităţii lucrului în sine. 


ri 

Pr 0, poate acum destul de clar că imposibilitatea 
model atomic are drept bază principală rela- 

tüle de incertitudine ale lui Heisenberg, interpretate în sens 

indeterminist. $ 

Paradoxul unei asemenea interpretări ia forme din ce 
in ce mai acute însă: dacă electronul este individual indeter- 

inabil, cum se face că el este determinabil în grup? Micro- 

x rezintă în fond, una și aceeași rea- 

litate, Atunci cum se explică faptul că aceeași realitate să fie 

și determinată şi indeterminată: Fdchington afirmă acest ve- 

rificabil paradox: legile indeterministe inlesnesc tot atit de 
mult prevederea ca și legile causale. 

Fizicenii “au obisnuit prea mult dela o vreme cu afir- 

ii de felul acesta: este paradoxal, dar... i 
astfel. Numai că nu experiența decide, ci interpretarea ei. 
Fiindeă faptul că electronul nu reprezintă un element ultim 
şi ca atare problema existenței și determinării lui nu se poate 
pune decit în cadrul unui cimp fizical. Flectronul nefiind ex- 

resia ultimă a realității ci numai materialul amorf din care 
umea este alcătuită, evident că individual el nu are proprie 
tăți şi nu este determinabil. El nu există decit în funcţie de 
cîmpul fizical. Este ipoteza unei realități fizice de natură 
non-individuală, ipoteza pe care dificultăţile atomismului o 
(ac din ce în ce mai evidentă. 

Aşa dar jeza pe care vrem să o susţinem este în esență 
următoarea: că teoria quantelor, pe departe de a fi o teorie 
alomistă (o teorie a elementelor ultime) promovează ipoteza 
unei realități fe natură non-individuală. Faptul că fizicienii 
au ignorat pină acum acest lucru a avut drept rezultat „eri- 
zele” actuale ale fizicei, crize ce se explică perfect acum. 


Fiindcă dacă unei teorii fizicale i se dă o in re (cea 
i M onirasico. prinripiul fundarnenta al teoriei, 


fizica şi macrocosm 


le două mari crize ale fizicei, criza reali- 
tății şi criza determinismului, sunt în fond crizele teoriei ato- 
miste. Teoria quantelor, odată desbărată de interpretarea ato- 
mistă redevine perfect clară: dualitatea undă-corpuscul nu 


lată de ce ce 


E i 
114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai reprezintă nicio dificultate deoarece structura ondulatori: 
sau corpusculară e în funcţie de natuta şi particularităţi 
unui cimp fizical; eşecul modelelor atomice apare foarte fi 


resc şi devine o probă în favoarea ipotezei unei realități de 


natură non-individuală; iar interdeterminismul electronului 
se dovedeşte a fi o problemă greşit pusă. 


Disputa aceasta între o interpretare structaralistă sau 


atomistă a fizicei, este departe de a consta înir'o ceartă d 
cuvinte, căci, dacă sar fi spus „teorie atomistă“ şi s'ar fi in 
jeles o teorie structurală, noi n'am fi avut nimic împotrivi 

Disputa, încăodată, este departe de a avea acest caracte, 
fiindcă, după cum am văzut, savanții au făcut toate sforță. 
rile pentru a interpreta în sens atomist, consecințele de naturi 
non-individuală ale teoriei quantelor, Din eşecul modelelor 
atomice ei au tras concluzii idealiste sau criticiste, iar din 
faptul că electronul nu e determinabil decît în funcție de 
grupul din care face parte, savanții au conchis în favoarea 
indeterminismului. . 

Toate aceste interpretări se dovedesc însă a fi artificial 
şi în contradicţie cu consecințele tcoriei quantelor, De aceea 


ele nu au fost posibile decît cu prețul așa ziselor „crize“ ale | 


fizicei actuale, 

Unde poate duce neinţele acestui adevăr funda- 
mental: anume că teoria quantelor nu este o teorie atomistă, 
şi că realitatea fizicală e de natură non-individuală, fizica 
actuală nea arătat cu mult lux de evidenţieri. j 


FLORIAN NICOLAU 


OMUL CARE N'A PUTUT SĂ MOARĂ 


Aseară-a vrut să moară cineva; b, 

Au tii uaii odăilor rășină de tăcere 

Biserica din deal a'ntunecat cu bună orere FON 
Tot ce vămile văzduhului strínseseră ca ntr'o , 


Omul care- ă moară nu iubise. | 
S pu cc fericirea în dare eu de te n yy 
e Ba pap or H. Ga nu-i deschisese porțile închise... 


căi | * . LI ` ate s ; 
Nud aT odk pătrunzătoare ca.nişte chei. 
Isi crescuse împăcat copiii și le făcuse cercei 

in metale rupte și ruginite pe jumătate... 


i totuși pentrucă omul care-a trebuit să moară — n'a murit, 
Trai sau mîniat cu ocări de furtună, ea 
Si i-au hotărît să mai trăiască: zece, a an sgu 5 
Și să se stingă întocmai aşa cum a trăit, 
i it în stol 

j pialli e gaha rsm zile arig 

încuie cu mîinile — piine grine 
pliere săi închidă ferestrele cerului gol. 

IOAN L HORGA 


=- 


a i bea 
işi 
ilp 
HU 
i? J 
i 
ji 
3 
ii 


CRONICA SOCIALĂ 


COOPERAŢIA ÎN U. R. S. 8.) 


ini 
i 
A 
i 
$ 
, 
i 


I. — Temeiurile teoretice. 


tă campania dusi de Ferdinand Lassalle 
1. — Pentru a înţelege bine tia din U iva lui 1 j E > patroni si salaria ei se el, viața 
: E ar: i i t 
ct Sita AAE | E n pe arata a a 
operației în genere, —cu precizarea ințelesurilor cooperației — precum și riile, se măreşte oferta de brațe. Prn aceasta însă se provoacă din non 
în legăturile ek cu Împrejurările istorice în care sa desvoltat. Átta muncii. Ce mai f muncitorului cooperativă, dacă în 
revine la a ne strădui să-i tem temeiurile teoretice, ca şi latura ui e mizerabil? Ceea ce trebue făcut este să faci din muncitor propriu 
Sa ţi dp, pna dia caracierbtiaie eelo mat a, Ene cama intim f aprecieze agaaga rm pr ep 1 Cr 
k n caracteris i annaa 
tin: ia Uniunea Sovietică nu se face ice pirati nic ac aner pei ` a Pegeaeiei ed P Susține Louis Blanc şi Marx însuşi. „Mun 
Giors a Stalin in Bazele Leninismului, este experiența mişcārii my citorul, zice Marx, mu poate fi ajutat decit ca producător”, Karl Mar 
se in toate le, experiența luată sub aspectul ei general. Fi nu este însă împotriva cooperației, cum se de obiceiu. Din contra 
n red Bran ama ze fox obicei. dacă nu e legată cu practica rew el socottşte cooperafia ca pe cea mai pri acte taţii dela 
minează calea prin teoria revolutii A 4 pri varbă, dacă nu-şi lu mică a secolului trecut, ore ral get . tia nu este sufi- 
nici in materie de woperajie, Uni - Astfel este dela sine înjeles că, lorma ei actuală, spre soc reeyeng pad ia olitică organizată în , 
timplare şi iie. Si aci „iunea Sovietică n'a procedat la la cieată. Rolul principal aci trebue să-l joace lupta aniza 
faminet drian pia bor Noa a existat o poziție teoretică precisă, cure a Stat de către mms at 


i 
i 


i eri i t aduse, precum şi a constringerii eco- 
toria cooperativă este, am putem În fața criticilor ce i-au fost a p i 


i > vă e - itali ţia s'a strecurat şi ea cum a putut, 
pai cară expenenja mișcării cooperative, sub. pere sa > pp. n gel meS zerik ar zale mn cerintelo capitalismului, decit la nevoile 
aenean a conținutului ei s'a făcut apoi prin atitudinea luată faţă de morilor, In procesul de nani sie pe care-l incearcă, ta tinde e 
primul rînd pare se sociale care au însoțit-o în desvoltarea ei ne facă o doctrină proprie (vestita dela Nimes cu Ch. Gide, y 

Popor e ZA rep ei, — iz E. Poisson, ş. a. precum Şi așa rog iioa . 
odat ; a apărut şi sa închegat, i in mre cooperațin de consum este socotită singura 
couiui al KIX kea Ka ale eocități capitaliste, 1n prima fundat a ae pat, Dot, era un panot de ralera direct opa seci panara rorizivaie” 
primele manifestări socialiste. In acen: tă, ŞI pentru aceleaşi cauze — ș spri ui vin şi mi agrar și toată devia 

individuale Cooman sunt tafluenjate de rationalem idean. a i [ÎI depui erat democratiei, Din punct de vedere politie unii dintre aceia 

iar contractuale a de acum este asociaționistă, Și : utilizarea cooperaţiei de consum şi ca armă politic rare 

îndrăai ai ctualistă, Prestigiul liberalismului er. am putea spune itla partidelor muncitoreşti (eooperatorii belgieni în J. 
tinde chiar a fi dice citeva cu ușurință fmpotriva hui. Cosc ean a malji însă socotesc cooperativă trebue Pai "za 
forțelor inlänjuitonn oe S liberalismul capitalist prin limitarea acutrii politiceşte. Această părere este adoptată de congresul dela 

“ A i š e . D r 

i Owen predica Taal alătura exploaiaren omaia de om Fois f Pe de coperte după sapte deomni de catea sote 1 

špi artă ce În care per rs = şi ri remiza ape se ri. Aconia nouă vienjă sociit. Ea ate a dor internaţional — Alianţa Sepi pene 

primă profitul pripPractie de echitabilii pionieri dela Rochani aa, Acest Intern — şi citeva prineipii pe care şi le. socotește definitiv 

a Primei de consum, de Raiffei piere eri ee fond, principii egani n 

DO a ca pien pati. Bie aeina serie de pegang 
nească" erință ţinută în cadrul y $ tare, prin mijloace vor să înlăture profitul ș ză 
A soc. Arlus, secția „Viața Tää- stabilind, cum spune „P just. 


i 
i 
l 
i 
ji 
i 
i 
$ 


115 VIAŢA ROM. NEASCĂ 


ciere, neutralitatea . politică, religioasă şi națională, conducerea demn. 
crată, vinzarea pe bani gata şi risturna sau prima de consum. : 
2. — Cooperaţia rochdalesiană este de sigur o realitate, Tot ași 
cooperația de tip Raiffeisen sau de tipuri înrudite cu acestea. [le sem, 
cum spunea Marx, o mare experienţă isbutită, într'un sector de viea 
Dar trebue să recunoaştem că sectorul este destul de limitat şi fără i 
ori e politică prea mare, în regim capitalist. Criticile socialismului ur. 
todox rămîn astfel in picioare. 
Pe lingă aceasta, în chiar domeniul cooperației practice se vale 
cum cooperajia de consum nu poate pretinde, în toate cazurile, nioi mă. 
car întâietatea. Dacă în unele järi industriale, mai avansate, ca 
locul întiiu, în altele, mai puţin industriale, este nevoită să se mulja- 
mească a ocupa un loc cu totul secundar. : 

, _ Pentru aceste motive, credem, tendința ultimilor decenii este da 
diminua importanță cooperajiei de consum, iar teoretic dea se reveni le 
Marx și la o-mai justă interpreture a atitudinei marxiste faţă de coupe 
rajie, Desfăşurarea vieţii cooperatiste în timp a urmat de altfel o lime 
dialectică precisă: după prima fază de couperatism socialist, a urmat 
critica limitatoare anțitetică a socialismului ştiinţific. Acum tm 
cem fa faza a treia a sintezei creatoare de noui forme cooperative. 

e Cum era şi firesc, noua orientare a cooperației s'a produs intram 

Stat, unde şi viața socială a căpătat o orientare cu admirat nouă: în 

Uniunea Sovietică. Aci erau condiții obiective pentru realizări practice 

ale nouilor forme cooperative, deci" şi generalizarea acestor condiții și a 

posibilităţilor de lucru puteau fi mai uşor teoretizate, 

iti ii Toae pa anri această nouă fază este însuși Vladi- 
i Lenin, vine as j iei 

sete lenialute despre ra ee SP PR pete aa Coe cupă eR 
nin fixează vederile sale cu rivire la cooperaţie i 

broşura intitulață „Despre cooperaţie“, Tia fond el a ri i pe dir 

ceea ce a făcut în general în materie socială i i 


sanis i; ca orice adevăr strict ştiinţific. Datoria urmaşilor lui Marx 


ep apike corect la noi momente politice şi sociale, — şi el acest 


, s it i i i i 
ina asi ea Cota te susține el însă este că, în dansa aie esie 
cr n a societății actuale, cel dintiiu lucru care trebue urmărit este 

| ic, cucerirea nsiaurarea dictaturii proleta 
riatului, Odată realizat acest lucru, celelalte % e t 


vå lucra în m de e 
din partea instituţiilor ee a pai regge 
' Marx a avut mi 0 ra aael: de 
ajutat aA deci pm sa ind na afirmat că munek 


si mai greu de realizat, 


vem aşa dar, rati A 
al iubea sti emma: In procesia ere, Care fie esec de 
procesul de productis Ode tP superior, care io a A 
mare ie, dintii pot fi realizate 
anal de la re % in i, mor capitalist, deşi ere zid ragno- 
mina: muncitorilor, s; Pe, de influența regimului. Cina ymaa 
om. s! cind aceştia deţin în puterea Ior rape n > 


dă nomea SCALĂ 119 


de prodačjie, atunci lucrurile se schimbă. Atunci. gi, cooperafia_ din do; 
circulației capătă, să tea, a p superior, adică aceea care 
era 


eră ponil ee 
b kaan T Tedere susținut de Lenin cel z~ e ăroe el plu- 


fi intuit tate şi a-l fi 
A e pe er 
i timp — nu cui al K 
daritate =f în opus. Astfel, la C ul Alianţei 
naționale dein 
concepțiilo 


va precizat. rolul pe care coopera i i r 
cu a însă de a tra ființa neatinsă a cooperajiei. 
ef de ni rd punea altfel in Uniunea Sovietelor, dar punerea 
ei pi să şi în apus este semnificativă. E A 
Nu se poate spune că, prin conceptia nouă despre cooperajie — 
para a pe care am putea-o numi concepție matxist-leninistă — enope- 
rajin üp vechi este anulată. Ea este numai depășită şi încadrată 
noilor condiţii de vieață. Ea nu se mai miilțumeşte să proclame drept , 
sep obținerea „prețului just”, ci desființarea speculei şi sperculatorilor 
sub orice formă. Fa merge apoi la temelie vieţii economice, la produc- 
ie, asigurind aci, muncitorului intrat în cooperativă produful muncii 
i potrivit cu munca depusă, Din tolerată, la marginea vieți scone 
mice burgheze şi adesea din instrument docil în mina capitalismului, 
devine acum un mijloc dintre cele mai de seamă pentru fnfäp- 
jali i numite sectoare economice, i 
A S aA, cooptrajia sub forma ei cea mai apropiată 
de nevoile poporului, este cel mult protestatară şi servește socia ismului 
indirect, În regim de guvernare muncitorească ea devine creatoare, aju- 
tind la edificarea socialismului, * 


IL — Im rările istorice în care sa născut și sa desooltal 
pp cvoperația sovietică. 


5. — Rusia taristă avea utația unei țări foarte înapoiate, Din 

unele puncte de vedere starca ă era poate mult mai rea decit însăşi 

această reputație. In adevăr, aci mai mult decit în multe alte $ 

unele forme de viață rurală aminteau forme cu totul primitive de 

vicați, rămăşiţe îndepărtate ale comunismului primitiv. Aşa erau 

er și forma veche de artel, care contrastau violent cu alte forme 
vieață ce se desvoltau în alte părți ale întinsului imperiu. 

Rusia țaristă avea în unele regiuni ale ei şi o industrie destul de 
desvoltoii, dar, în genere, era o fară agricolă, cu o foarte nedreaptă 
distribuție a proprietății agrare. În această privință numai fara noastră 
mai putea oferi un exemplu „ In adevăr în Rusia țaristă 25% 

i mari dețineau nu mai putin de 45% din proprietatea fun- 

în vreme ce restul de 57% proprietate era deţinut de 975% 
din proprietari, — proprietarii mijlocii și mici, Vicqţa orășenească era 
desvoltată în unele centre mari. În altele ea era aproape absentă, cu așe- 
tări şi rdaţii economice vecine cu economia de troc 

Cu o astfel de structură economică şi sociali, 1 
să prindi în Rusia Țaristă decit intro anumită măsură şi, mai ales, în 
anumite forme. Unii istorici ai cooperativei ruseşti vorbesc de coopera- 
tive de credit şi chiar de cooperative de consum, încă din anul 1965, după 

agrară dată de Alexandru H. În realitate însă nu se poate i 
de o mișcare cooperativă ruseuseă decit din preajma anului 1900, ca şi 
la noi. Pentru cooperația de credit prima încercare de legiferare datează 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din 1895, iar legea care izbutește să se impună pentru o vreme mai ind- 
jungată este alcătuită și pusă în aplicare in 1904. Cit despre cooperaja | 
de consum şi cea de prodpație, acestea n'au avut niciodată legi speciale, 
fiind supuse codului de comerţ obişnuit, | 
După legea din 1904, cooperativele de credit au luat o desvoltar 
destul de întinsă. În timp de zece ani (1904-1914) numărul cooperative 
lor de credit se ridică dela 578, la 12.759, cu te opt milioane mem- 
bri. La inceput Statul însuşi contribue cu fonduri im nte la sus. 
nerea cooperativelor de credit; dar, se înțelege, acest lucru nu se face 
fără condiţii. De aceca tendinţa cooperatorilor este să micşoreze avetsiă 
participare, să mărească fondurile proprii, precum şi depunerile par. 
ticulare. Această atitudine oictootata firească și-o mai manifestă pa 
rajia şi prin stăruințele depuse de cooperatori de a se federaliza, 
tru a preo rană Cererea! însă se opune hotărit acestei tendințe 
u usia numai două federale şi ý 
Centrali pe pg la Moscova. gs s EE 
3 voperația de consum se întinde, cum era şi natural i 
în centrele industriale şi orăşeneşti, iar la țară în centrele er pede nt 
şi mai linstărite. Incă din 1897 ia fiinţă la Moscova un Magazin de Gr 
pentru nevoile cooperaţiei de consum, cu secţii speciale de activitate 
economică şi de indrumare, iar în 1898 iu ființă şi Uniunea Moscovită 
pt ogari Sr Eder cu şase secții deosebite: organizare, îndro. 
populate ică şi informaţii, reviste şi anuar, publicaţii 
“ooperațiu de cons i i 
ale Statului și de > Acea H Stall’, n ae A, Jag ari 
see, mua, epeiila dela Stat, 
şi spirit e pe linia cooperaţiei i 
ajun seg: o stare destul de înfloritoane mg er magari mă ar razbou 
mondial, In 1912 erau în tot imperiul țarist 6730 ; 


cum spusese şi Marx, asa cum e e 
1917, oa “luiia din a ree e auis 
== p 17, cooperați drum 
Si taa eruerali a Uniunii a canr Mami d i 
revoluționară şi de AE la ră pria patru faze mai “Importants: faa 
pă d sri de intervențiilor din afară (1917-1923) 
x 2 se arin rimele j > 
cul (1923-1929); faza n jenas a pearl dr 


ganizată AL 59) şi faza din urmă a economici 
fara. [n sama respingerea şi distrugerea fascismul pară 
cere ir sare din aceste de timp, pei rii Amagers 


In perioada primă, 
i cea diniti á 
cooperatie este un decret din A manifestare a not 


Consum este su a r a praa 


18 Aprilie 1918. Pri decret coope- 
bordonată Comisari air Faparalai panin DA 


cu instaurarea nouci politici economice (Nep), se revine 
mai liberală. Noua măsură este motivată. de ieşitul stării 
iu, In această perioadă rolul Statului în vicața economică esie 
redus, lăsindu-se şi economiei particulare mai multă posibilitate 
lucru. Societăţile particulare poi acum să lucreze şi ele, supraveghiate 
ei proape de Stat. Acum sè încearcă şi primele ex- 
perație de muncă agricolă, care în concepiia lui Lenin 
fie cu totul voluntare, 
Experienţa Nep-ului se consideră încheiată încă în 1927 Acüm 
i ui au acumulate o sumă de invățăminte, pentru a le 
siring într îs sistem 'coordonat, cu care să poată păşi mai de- 
pe realizărilor socialiste. In acest timp se depune un mare 
iru elaborarea acestui sistem şi e! apare sub forma planului 
inci în aplicare începînd cu anul 1928, Tot acest efort, ca și 
primului plan cincinal, ca şi a celor ce vor urma, $e face 
b conducerea plină de previziune şi perseverență a lui Iosif 
ici Stalin, = 

Caracteristic pentru cooperație în această perioadă este înscăuna- 
mea ci în mod serios şi definitiv în domeniul producţiei agrare. Ceea ce 
in perioada Nep-ului este doar în stare de experienţă, sporudlică, neum 
m întinde și se consolidează. Kolhozul devine centrul preocupărilor 
evoperatiste şi, în general. a politicii. economice a regimului. Este, cum 
a caracterizat Stalin anul 1925-1920 „anul marei cotituri”. Izbinda pla- 
milai se putea întrevede chiar după primul bri an de aplicare, de aceta 
se patea spune acest lucru despre acest an. Acum Stalin putea să spună 

t vorbind despre „natura kolhozutilor: „Kolhozurile, ca tip eco- 
nomie, sunt una din formele economiei socialiste. In privința aceasta 
na mai poate fi nicio îndoială”, 

Cooperaţia de consum își continuă mersul ei, intrînd, de astădată 
din nòn sub conducerea directă a Sfatului. De reţinut însă că, pe” mă- 
sură ce vieața urbană se socializează, sectorul consumului orăşenesc se 
preleuză din ce în ce mai mult la forme mai avansate de aprovizionare 

produse necesare consumului. De_uceea vedem cum în 1055 se şi în 
botiirire de către Sovietul Comisarilor Poporului şi de către Comitetul 
Central al Partidului Comunist, prin care cooperativele de consum ur- 
baa sunt trecute în întregime în cadrul organizaţiei de Stat, ta Comi- 
saratul ui. De domeniul cooperatist propriu zis rămine coope- 

ralia de consum sătesc, de care ne vom ocupa mai departe, 
üa sovietică se prezință ca unul din sectoarele cele 
miei socialiste sovielice. Formele cele mai 


A feed 
B. 
: 
É 


Ji 
i 


n 
f 
E 


3$ 


h 


i} 
i 


chiar în Statele Capitalia 


olhozal), alcătuesc un organism viguros şi 
ză în cea mai strinsă legătură cu sectorul economiei de Stat, 
Astfel, Uniunea Republicelor Socialiste Sovietice se prezintă astăzi 
din punct de vedere economie eu două secfoare mai importante, din care 
rația este unul. Ea completează şi într economia planificată 

A care, după cum spa economistul Varga este singură 
menită să scogtii omenirea din criza în care se ist, pentrucă numa! 


122 


ed i poor 


de revoluție. 


umai revoluția însă şi preluarea 
riat, au putut face din ele cu adevărat mijloace 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu adevărat noi şi progresiste, ordinea socialistă. 


III. — Cooperaţia de consum in U. R. S. B. 


5, — După cum am văzut, coo ` 
am putea spune, o experiență acumulată în Uniunea Sovietică, încă da 
vremea jarismului Intrun fel, înainte de revoluţie, ea era forma de 
cooperație cea mai avansată, cea mai bine organizată şi, se înțelege, eta 


sa adaptat repede 
şi a luptei contra 
este subordonată țelurilor presamte ale noului 


i ina necesare, atit armata 
cit şi populaţia -civilă. In această perioadă ea este un instrument la 


care, prin ea, își exercită monopolul pe care.] imsti- 


mai cooperativă, 


„După revoluție ea a continuat să existe şi 
noilor condiții de vieaţă. In perioada revoluționară 


intervențiilor străine, ea 
Stat, privind sarcina 

dispoziția Statului, 
tue asupra vieții econo 


In perioada Nep-ului, ea capătă oarecare ind 
bunurilor, ce 


şi o parte din sectorul circulaţi 


tului 

n a planurilor 
sub controlul mai 
rurală, dar pierde 


treptat, teren | 
să se facă tot mai mal! 


capătă o formă definitivă prin 
sumul c rămîne întreg pe 
În seama tiei consumul rural 


Astfel, ia naştere şi se conturează 


din Uniunea Sovietică. Su 


a aproviziona, cu 


guros al Statulu 


mult de către comerțul de S 
decretul din Septembrie 1955, cind com- 


seama comerțului de Stat, răminind 


t cooperația de azi dè consum 
nt aşa zisele cooperative „Selpo” i 


ficare a nod ale orei vinde în comun, adică operaţiuni de valori 


i = Cooperativele de 


un comerț fără speculatori 

hui Stalin, Statul kip tace 
Victoria definitivă a 
a bunei stări şi a 
rătivă rurală îşi 


a desvoltarea şi p 


e de aci un lucru. Pe 


sau mici“, 

al cooperativelor Sel 

regimului kolhozian „A 

Lee e culturale ale k 

kolhoznicilor şi e muncitorilor e 

curia n et și y a pr ad muncitorilor în materie de m 
ved 


ru suni. cooperative care. după 
scop de a aduna la un loc pe 


pentru a organiza î for- 
Se ri sorlotie. rganiza în comun cu 


fără capitaliști mari sau mici 
Citind aceste cuvinte uk 


k uri necesare, oot- 
rogresul regimalui kolhoznic“”, 
cită vreme vechile cooperative de 


rajia de cosum are un trecut și 


ependenţă, dar pierde 
: are, acum, revine comet- 
rivat, în afară de cel pe care Statul şi-l rezervă sie-și, 

in cooperajia de consum revint 
i. Acum ea se întinde mult în vinja 
oraşe, unde aprovizionarea rămine 
t, Situaţia aceasta 


cheltuelile de prisos şi să extindă echitabil conse 


realizarea unei ordiai 


Eee d PPP . E d i Pa aa Fă a: 
A p CRONICA SOCIALĂ - = Pa 125. 
sine stătătoare — ceva mai mult, în apus, ele aveau și 

mapera e aia rca e 

gri adine Lolhozul, reselor lui cooperativa de 

aprovizionarea şi desfacerea s te 


i ati lul erativa de consum poate înfiinţa ma 

urii dara mare s-o bajara organiza zi comerţ ambu- 

! şi prin colportori, poate face cae: apari de mărfuri în contul uniu- 

ni Ceberative sau a organizațiilor stat, poate face stocuri de pro- 

duse agricole, de materii prime sau de produse meșteșugărești, după sar- 

dale 4 vot i pase, de se otite de er ge ete Taie. ema 

ra ze) ara oi fi do ceai şi a mincare, brutării şi i i 
intreprinderi ind 

Scoala 


riale tolea 
ăzut că dă in sarcina cooperației de con- 

sim ia aali ngi just. Articolul 3 al statutului cooperației Bon 
di acesteia o sarcină ee în spiritul economiei sa-mi 
spune: „societatea cooperativă rurală duce munca sa, bazindu-se pe cal- 


i adunarea generală a lor”. 

Ca mru ara: leon ae Selpo sunt asociaţii libere de 
cetățeni de ambele sexe. începind dela virsta de l6 ani. Virta econo- 
mică este, după cum vedem cu doi ani mai mică decit ceu politică. Sunt 
exchuţi cei ce n'au însă drepturi politice. Este dela sine înțeles că nu se 
face nicio deosebire de naţionalitate, sau religie, între cei ce vor să de- 
vină membri. Fiecare societar are drept de vot şi de a fi ales, de a face 
a cere convocarea adunării generale în reia cu 
prevederile statutare, drept la dividepd asupra părții lui sociale. tatu- 
tul nu vorbește de primă de ret în marar pura se aia ae: 
— asta i pentru faptul că a pe toţi locuitorii unui t 
membri, pi geam pl rame i ee In schimb, statutul vorbeşte de d su 
de preferinţă la cumpărări ale societarilor față de nevoointari > pe 
prime pentru membrii mai-muncitori. Este o concesiune [ăcută spiritu A 
jirănese, În vederea unei emulații şi pentru a lega şi interesa mai mu 
pe a . + é l . 

etate, fiecare membru este responsabil în limitele unei 
rți e aa cum ea este stabilită prin statut, O responsabilitate 
sau nelimitată, de sigur, nu este necesară în cooperaţia o 
pentru bunul motiv că nimeni nu cere cooperativelor garanţi 
, Uniunile şi Statul însuși are alte mijloace pentru a-şi garanta 
. Este organizarea riguroasă, este îndrumarea atentă, este Con- 
ment şi serios i l A 

i t transfera unii altora părțile sociale, dar se po 

pâna artă caz de schimbare de domiciliu scie 

transferate, prin îngrijirea direcțiilor celor coopera- 

mză. = 
Pentru bunul mers al cooperativei, statutul prevede o serie 

impotriva acelora dintre societari care încalcă regulele A 
și adunarea generală. Excluderea nu poate [i pronunțată 


adunarea generală, la care va fi asistat osi puţin dintre 


TETTE 
Segs EH E 


Organ de conducere al cooperativelor de consum Selpo 
o ama ra a membrilor săi. Cind cooperativa imbrățişează 
teritoriu maf mare se admite ca membrii să fie reprezentați şi prin 
delegaţi Adunarea generală cu prezența a */a din membri aprobă anual 

de activitate ce-i sunt descărcare activi- 
tatea trecută șia alege noua direcţie (consiliu). Direcţiunea este compusă 


sg 


124 š VIAȚA ROMINEASCĂ 


doi ani. 


hiar măsuri, cind crede de cuviință, pe care, dacä di 
eia Te discută în termen de zece zile, devin Dligatotii. 


Direcțiunea este aceea care conduce, ca delegată a adunării geis- 


rale toate Întreprinderile cooperative Ea ia hotăriri în 


d ; şedinţe, car 
trebue să aibă loc cel puţin de două ori pe lună. Fără drept de delibe 


rare şi vot orice membru al cooperativei poate lwa însă parte la ședințe 

In ce priveşte repartizarea beneficiilor, vedem in statute grja deo 
sebită pentru consolidarea cooperatăvei. In adevăr, după ce se rejime 
mai întâi impozitul de cifra afaceri, restul se repartizenză astfel 
cel mult 20% dividend membrilor tru părţile lor sociale, mn mal 
patia de 50% capitalului de fonduri, jar ce rămine, în sume care e 
ixenză de adunare se dă pentru investiţii noi, pregătirea de noi cadr, 
prime pentru cei mai muncitori membri, pentru diverse opere cultural 
şi de mteniă socială -(locuri de joc pentru copii, leagiine, coli 
roşu, ete). = 

Din expunerea de mai sus se poate vedea ce apropie și ce de 
parte cooperativele de consum Selpo, de cooperativele noastre de ma. 
sum, Din multe puncte de vedere, ele sunt asemănătoare celor dela mi 
Cecen ce le deose te mai ales este spiritul în care se lucrează. Coope 
rativele Selpo armonizează în conducerea lor suverariitatea adunării ze 
nerale, cu autoritatea Centralei respective (Centrasoyons), care 
nează şi planifică activitatea tuturor cooperativelor de consum, Coope- 
rativele de consum Selpo, prin aceasta, deşi la prima vedere nu se denie 
bese mult de ale noastre, capătă nu rost nou, în cadrul economiei pene 
rale a Statului Sovietic şi în special în cadrul economiei kolhoznice 


IV. Cooperaţia de producție în U. R. S.S. 


7. Este vorba de cooperativele de producție di icnlturii 

sare sant za ies centrul preocupări 5 near. rca de 
ï bine ros or, este necesară a h 
tării problemei ag AURE £ vedere də ansamblu asupra desto 
1917 Primul decret dat de Consiliul Comisarilor Poporului în Ociomvre 
pie după ciștigarea revoluției, a fost acela de confiscare a moşiile 
p capis e în folosinţă veșnică țăranilor, Prin aceasta se realiza un art 
medie: co porini politică și se aşeza piramida vieţii economice. pt 


« ia 1903, pe baza tuturor dispozițiilor luate între timp, pe baza 6 


lizeze id dăria țărănească mijlocul care se înscrie, ca putind să rèa- 


„ȘI anume trei forme de rati 

atant lorma aà mai ușoară şi parțial realizată la re aripile 

mid sv zind socialismul, El sunt: cooperativa de muncă agricoli, 
sia ai simplă, în care se pun în comun numai uneltele asricele 

coopera e producție (artelul), formă mai avansată, În care se pr 


persoane. alege de asemenea o comisiune de control (cea. 
zorii), în fruntea căreia ca şi la direcțiune stă un pop Direcţiate 
și in i 


CRONICA SOCIALĂ - 125 
apr ee oare pe dt 
uit și modul do vepărtisăne a urilor 


de tive agricole tat denumirea 
iar a Bom kol “Cu timp ee np mai tăs- 
doua, artelul, a ajuns ca prin 


acestea, mai există însă în Uniunea Sovietică şi cco- 
stat, corespunzătoare economici de stat din industrie 
și comerţ. Aceasta este forma de stat, cunoscută sub numele prescurtat 
de sorhoz. Sovhozul, întocmai ca o uzină oarecare este lucrată cu mun- 


După cum am arătat însă, această primă aşezare legislativă nu ese 
wut dinrodată şi total în fapt. Fa este mai mult avută în vedere 
xi cola, cu titlul de experiență şi sporadic. Şi s'a continuat așa în toată 
pecicacda Nep-ului. i 

În1928, atitudinea Statului se schimbă, pentrucă se putea face acest 
lucru. În urma noiilor experiențe acumulate și pentru a se preintimpina 
întărirea elementelor vrăjmașe, se trece mai hotărit la ext coope- - 
ratică agricole, iar forma care prinde mai mult este artelul. Atunci se 
educ şi unele modificări codului agrar din 1922, dar ceca ce se face mai 
ales este încadrarea efortului de întindere a kolhozului, în planul de 


ani. 

În 1929, codul agrar se modific din nou, acum aduendn-se o con- 
nirea- diferitelor categorii de țărani. Sə deosebese 

anume, patra categorii: culacul ( 

decit îi trebue şi care, deci, întrebuințează şi munca altora, pe pare o 

exploatează), seredniacul (cu pămînt atit cît fi este de ajuns), bedniacul 


5è poate socati experiența ca încheiată. Ea pone fi generalizată şi teore- 
tzat, Se poate încerca o definire în statutul tip şi acest lucru se face 
în adevär în acest an. Aşa a fost formulat statutul madel al artelului 
să i H-lea din Uniunea Sovietică 


Vom analiza mai pe larg acest statut, 
8 Scopul evoperativei de producţie — artelul snu, cu numele mai 


rodacere şi muncă organi- 
Á, i ectivă, adică obsteaacă, să 
faranteze biruința deplină asupra sărăciei și în w, asupra ră- 
iri riei mărumie individuale. să creicze o produc- 
ep =. aa a muncii şi astfel să garanteze kolhoznicilor o  vieață 


Și statutul, în acelaşi capitol intitulat „țeluri şi sarcini“, continuă 
programate: „Calea arii or pară calea socialismului, este ra cale 
dă pentriuj imea truditoare. Membrii artelului se obligă să in- 
e trage n artelul lor, să muncească cinstit, să împartă i kolhoz- 

ice de muncă, să păzească proprietatea obşieascii, să păstreze bunn- 


> azi Stă PY Xa za CET e pi A 
SI „Pi an a i e. Casă 


e O IN e ete ti a bac 


3 ` -i ` 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 9 


CRONICA SOCIALĂ 127 


la ri Ten cp deosebire de cooperativete de consum, nu a 


oznice, treze tractoarele şi maşinile, să stabilească o ingi 
zile No ao a ei rr îndeplinească sarcinile statului, muneitorese şi ji. 
riinesc şi în felul acesta, să facă kolhozul lor bolșevic, iar pe tọ 


ii îmstări secret. fa 
kolhoznicii ți”. vot e pe comisie 
i in statut este intitulat „Despre pair". El ab din imil adunării se alege o de control (cen- 
E A an ntre are om, în economia kolhoza. a fost imin tribuții și structură asemänätóære cu comisia de control a coo- 


deanna pentru ţăran totul, iar pentru stăpiniii satelor mijlocul sigur pe f rativelor de consum, 


lontarea muncii ţărăneşti. Despre pămint, statutul artelului spus F 
pri ra pr Peene mai înainte despărțeuu suprafeţele de cimp sk 


embri dlului se înlătură şi toate suprafețele de cimp se preis | Bistricteţe, iar calculul echivalentului în salariu a fiecărei munci se face 
poe az perie n ia pămint, care se găseşte în folosința colectivă i ! mai științifie spirit. Pentru evaluarea muncii se woa bază nu 
satului. Pămîntul pe care-l ocupă artelul esie proprietatea poporului it ci cantitatea de muncă realizată, munca numită obişnuit cu bu- 
treg, a Statului. Hi — conform legilor statului muncitoresc-jăränese - ata. Se socotește cîtă cantitate de lucru poate fi realizată într'o zi stabi- 
se întăreşte artelului spre folosim j nelimitată, adică pe veci și na est aire e: şi se Spa astfel y p erai e 
supus nici cumpăriării-vînzării, nici dării în arendă de către artel“, ancitorii arce ana = fe rage i - ari 


Tot în comun sant use şi miioncete poor de odaie: iat 
Jecţivizează: toate vitele de muncă, inventarul săteano-gos rese [pliy, 
semănătoare, boroane, treerătoare, cositoare), rezervele de seminje, mij t Este cen ce creează ag aeng şi sneon jo ceri erai sro 
loacele de hrană în cantitate trebuincioasă. pentru întreținerea vitele prea Colhoznicii se întrec ca producă mai mult, pentru 
colectivizate, clădirile gospodăreşti trebnincioase pentru ducerea gosp» 1 e 
dăriei artelulni şi toate întreprinderile de prelucrare a produselor sătean 
gospodăreşti”, ' 


i ; 5 peste prevederi] colh: 
Spre deosebire de aşa zisa „comună agrară”, precum şi de sovio | Suce anului un supliment de zile-norme „de muncă. Se pot acorda pînă 
urtelul lasă însă şi din înt o parte în prietate individuală, precum la 10% din numărul zil i pe care le-a făcut fiecare colhoznie. Pentru 
și din mijloacele celelalte de producţie. În adevăr, din părminiul cab mier (muncitorii de şoc), suplimentul poate să meargă pini la 15%, 
tivizat se desparte cite un sector „spre folosință personală fiecărei ogrie iar pentra conducătorii lor chier pînă la 20%, 


colhozaice”. El se dă ca pămint pentru nevoile casei, degume yi pomi ngerea reparti: recol În ceea 
roditori. De regulă această bucată de pämint variază între 1/4 şi 12 hu SA E Sint dagr pre și ara e fie 


În unele părți poate să treacă însă şi pînă la i ha. sau mai mul. 
disponibilităţi, ii a ~ 
Dintre celelalte mijloace de producție nu se colectivizează şi ri: 
min în folosință individuală tru fiecare curte kolhoznică: clădirile & 
locuit, vitele şi păsările, clădirile necesare acestora. Fiecare ogruă 
kolhoznică poate avea în folosință individuală o vacă, pină la dus 
vite cornute tinere, o scroafă cu purcei, pînă la zece oi san capre, pini 
la 20 stupi de albine şi oricite pasări sau iepuri de casă, In regiuzik 
de crescători de vite numărul acestora poate să mai crească încă, 
„Regula generală, în această privință, ca şi în accea a rezervei ik 
pămint de semănat, este că se are în vedere şi disponibilităţile, dur ma 
se ține cont şi de starea agriculturii în ţinutul respectiv, Socotinda- 
tipul de sospodirie colectivă cel mai avansat, care însă nu se poate res 
liza decît în anumite condițiuni economice şi sociale obiective, care wt 
nevoie de maşini şi alte unelte mai perfecționate, precum şi de om ol- 
Sieni pentru cle, se înţelege că în regiunile mai înapoiate saw in reg 
me mai nepopulate de păstori, se va lăsa o parie mai mare sectornhi 
individual. În regiunile mai 'ridicate însă, din toate aceste puncte de ye 
dere, i precumpăni sectorul colectiv, 

„Scopul pe care şi-l propune artelul ca să-l realizeze se atinge prim 
tro organizare cooperativă adevărată. Intrarea în kolhoz este likera Pa 
intra toți sătenii, indiferent de sex, dela virsta de 16 pni, Nu pot intr 
culacii şi nici foştii culaci, care nu prezintă destule garanţii că vor f 
buni prova cn Pot fi primiţi însă fiii culacilor. 

onducerea colhozului o are adunarea 
l- i generală, care alege dn 
sinul ci un preşedinte Şi un comitet de direcţie, Preşedintele este ales sipe 


rat, i A z r 4 E : 
i-a sp And tea îi conferă puteri mai mari ca unui preşedinte care arf 


Trebue să reținem aci un amănunt, În general, bugetul unui colhoz 
su se execută pinë la ridicarea recoltei decit în proporție de 70%. Este 
o mässä de prevedere pentru eventualitatea unei reolie proaste. În 
carul dad producția a ţinut pas cu planul sau l-a depășit. conducerea 
colbazalui poate consuma și restul de 30% din bugetul inițial. 


Concluziuni 


Cooperaţia în U. R. S, S. nu este, după cum vedem, un fenomen 
spendat în aer, aşa cum s'ar crede, după părerea acreditată multă vreme, 
depre aproape tot ce s'a realizat de Uniunea Sovietică. Ea este însă 
“eva cu adevrănt nou, totuși, prin schimbarea. orientării în toate section- 
rele vieții sociale, 3 

Teoretic. am văzut, cooperaţia sovietică împlineşte firul experien- 
jei cooperative din secolul trecut și mai ales a ceea ce au văzut în cov- 
perație Inaintaşii socialismului ran ru Marx şi şcoala lui. Teoria coo- 
Peraţiei socialiste a fost repusă în lumină și aplicată la momentul dat, 
de către marele continuator al lui Marx, Vladimir Ilici Lenin. După 
e marx-leninistă, cooperația eie o experiență economică weri- 
masă, dar cu aplicări și semnificaţii deosebite în regim burghez şi regim 


iar uneori se poate pune chiar în serviciul capitalismului. a-și 
schimba ja este nevoie de schimbarea mului. Principalul lucru 


"parturi economice îi creează moui orizonturi. In regim socialist, coope- 
rafia este și ea, cum spune I. V. Stalin, drum spre socialism, 


4128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


desfășurarea vieţii economice în U. R. S. $., cooperaţia a | 
RR ragaina să joace un rol însemnat, atit la oraş cit și d 
țară. La început ea n'a făcut decit să se pună la dispoziția statului mun: 
citoresc şi țărănesc, cu organizația pe care o moşienea dela tarim, 
Vindu-şi doae conținutul, Cu vremea forme vechi de cooperație dispar 

alele noi apar. Dispare erația de credit şi dispare cooperația ur 
de sectorul economic respectiv trecind total în sectorul econumiei de 
Stat. Apare în schimb un tip nou, complex şi complet, de cooperativi 
de consum rural şi re cooperativa de producție agrară. 

În acea cuc a coapernției sovietice este, în adevăr sectorul 
economiei rurale, și în primul rînd sectorul producţiei agricole. Marele 
său titlu de glorie este colhozul, tiva ä de produ În 
cuvânturea rostită la primul congres al colhozurilor udarnici, în ziwa de 
19 Februarie 1959, Stalin se în : „Cum stăteau Imerurile, pînă la 
desfăşururea construcției colhuznice, pînă acum patru ani?” Şi tot d 
răspunde: „Chiaburii se îmbogăţeau şi prosperau. Țăranii săraci sără 
ceau și se ruinau, ajungind în robie la chiaburi. Țăranii mijlocaşi se că- 
trau spre chiaburi şi de fiecare dati se rostogoleau, îngroşind rîndurile 
țăranilor săraci, spre ia chiaburilor. Nu este greu de ghicit că, 
în toată această harababură, cîştigau numai chiaburii şi poate cite unul 
din ţăranii înstăriți... Desfăşu construcția -colhoznică, am izbutit să 
desfiinţăm această harababură, această nedreptate, am sfărimat j 
chiaburese, am atras În colhozuri toată această masă de țărani sărac 
le-am dat în colhozuri o viață asigurată şi i-am ridicat 
trai al țăranilor mijlocaşi, care se pot folosi de pământul colhozurilue. 
de inlesnirile date colhozurilur,, de tractoare, de maşini agricole. 

e realizate de cooperaţia enlhoznică dela așezarea primului 
plan cincinal, sunt în adevăr cu totul remarcabile, In primul an de apli 
cure a praan chiar se colectivizează colhoznic 1400.000 ha. de pămisi 
arabil, În 1930se ajunge la 15 anilioane ha.. în 1955 se trece la 75 milioane 
iar in 1939 nu mai puţin de 92 milioane ha. sunt proprietate a colho: 
zurilor. La sfîrşitul primului plan cincinal, izat în patru ani, în 
anul 1955, nu mai puţin de 65% din terenul arabil e lucrat în sistem 
colhoznic. In 1958 E once se ridică la 86%, răminind numai 6,5% pen 
tru sectorul individual, iar 7,5% lucrindu-se de către sovhozuri. 

Pe drept cuvînt, aşa dar, Stalin a putut să numească anul 1928-29 
anul marei cotituri, cotitură în toate domeniile vieții economice, dar mal 
alea în acela al economici agrare. În 1930 succesul era aşa de mare, incit 
se poate vorb de un adevărat salt. „Pe unii din tovarășii i, spune 
Stalin, i-a apucat ameţeala, după urma succeselor şi şi-au pierdut. pentra 
o clipă, limpezimea minţii şi cumpătul judecății“, 

Că aceste succese au contribnit serios la schimbarea condiţiilor de 
vieață ale săteanului, lucrul este neindoios. Satul nu mai este o aglone- 
rație pitorească, în care un procent infim de chiaburi duc o viență mai 
comodă, iar toţi ceilalți locuitori muncese pentru ei, pentru cămătari 
sau pentru diverşi alți intermediari speculanți, dela sate sau dela oraşe ` 
Grosul populației sătești — în unele părți unanimitatea ei — este im 
trată în colhoz, cu un standard de vieață materială şi culturală ridicată 
în proporţie cu succesele realizate, i 


Ne-am putea întreba dacă lumea este mulțumită cu această mă 
așezare. Un vizitutor ungur, contele Karoly, călătorind în Uniunea Se 
x Koea în epoca de aplicare a primului plan cincinal, relatează o convo 
te nieresantă, pe care a avut-o cu membrii unei familii de colboznici 
Sa „fe se arta nemulțumit de noua stare de lucruri, este, se înțelege, 

unicul. „Vezi d-ta, tovarăge, zice bătrinul, mai înainte eu 

Se încasam ciştigul copiilor mei, pe cită vreme atum ei îşi pri 
irect plata dela colhoz. Chiar şi mica Sonia, care mare decit 16 

Cauza aceasta cu nul mai am nimic. „La aceasta însă feciorul 


-= 


d a 


CRONICA SOCIALĂ 129 


mure îi răspunde prompt: „Da, dar ia spune, tătucule, tu ai uitat Sä 
spui că acum colhozul îţi dă să măninci”, y 4 i 
Fiecare generaţie cu deprinderile ei de vicață şi cu ideile ei. Dar 
ceea ce contează sunt stările obiective, nu părerile ablativ Şi 
nu uităm că în Uniunea Sovietică peste 2/3 din populația färii, cu vîrsta 
sub 40 de ani sa născut în regim sovietic sau a crescut o bună 
din copilăria şi tinerețea lor sub acest regim. Ei au suferit şi s'an bucurat 
de toate evenimentele pas aa. state Petrii lor starea de mat, Ei au 
arcurs un drum, care în alte țări n alte impre; nu se izează 
Ín zeci şi sute chiar de ani. pi dorii ea pei, s'a ridicat dela 
04 klw. ora, la 29 klw. ora, iar, în unele sectoare Sau progrese 
de-a-dreptul gigantice. Dovada cea mai bună a acestor progrese ne, rara 
viizut-a, de altfel cu toţii în anii din urmă. Datorită lor Uniunea 
a patmi trece cu un sweces atit de strălucit proba de foc ce i-a fost im- 
pusă. In acest succes trebne să vedem şi contribujia economiei cooperative 
suvietice, atit a cooperației de consum, cit și, mai cu deosebire, a coope- 
rației dè producție agricolă, în fruntea căreia stă artelul sau colhozul. 


r Prof. STANCIU STOIAN 


în. cursul ultimilor 
gi 


i Erînt prestigiul 
nu îngăduia indo- 
şi fără controversi, 

şi experiența conduceau la o 


i universul se rad 


tinuitate a unei mereu a 
Jä sau reducțibilă la 
explica fără şovăieli, Cele 
torii nu erau decit necun 
progresele ştiinţifi 
i ă și realitate, a unei ap 
împusese incă cercetătorilor. T 
lor ştiinţei a ajuns la 
Büchner şi Haeckel au 
cluzii teoretice, f 


irmate încrederi în val 
fenomene elementare, 


a unei neadaptări 
or ştiinţifice, nu se 
cordat metode- 


i Mol 
pînă la ultimele lor con- 
pra realității fizice şi acu. 


tele ştiinţific 
nchegind o viziune re tate praz 
Către sfirşiiul secolulu 


la sim} critic, în o r semn al unei 


şi Henri Poinea 


au lărgit cimpul 


c Sa impus cu 
de totalitate a 
mențineri în re- 
în raport cu anu- 


a a ae EN rA PE: 


- 


CRONICA IDEILOR 154 


mite coordonate; simplicitatea de structură a faptelor dev ne, la =crutarea 
omului de ș tiință actual, o realitate complexă, care nu poste fi desprinsă 
din cadrul'în care se integrează. Steaua și atomul, coloidal și materia vie, 
chimia și viexța, devin aspecte ale aceleiaşi realități, pe care numai nc- 
voile noastre de cercetare le separă în domenii izolate, 

Redusă la dimensia omului, deposedată de atributele şi  năzuința 
către absolut, alcătuind un semp al căutărilor omenești, ca și a nesigu- 
rantelor spiritului nman, gîndirea științifică îşi statomiceşte limite și-și 
descoperii deficienţe. In fiecare domeniu, aceste nesiguranje se impun 
vamenilor de laborator, ca și ginditorilor care pornesc dela datele pozi- 
tive, iru a ajunge la concluzii rale, Cu cit cercetarea înaintează, 
en atit se deschide în faţă o nouă formă de necunoscut. Fiecare descope-— 
rire, liceare rezultat obținut, nu fac decit să pună nowi probleme şi mai 
tmrbarătoare, Am putea spune că există un raport invers între dobindi- 
rde pozitive ale științei şi xădirea de necunoscute pe care le revelcază. 
Ştiinţa este un a omenesc, care exprimă drama cunoaşterii, Ca atare, 
rațiunea ei de a fi esi (e a întreține această neliniște a inteligenței, în 
căutare de probleme, Soluţiile sunt, toate, provizorii. Ele sunt destinate 
a fi înlocuite cu alte răspunsuri mai puţin aproximative, san ele nu fac 
decit să semnaleze alte domenii de explorare, mai înainte nebănuite. Ase- 
meni gînditorului, care, avind de ales între Adevăr şi calea care duce la 
ucesta, preferă calea din urmă, omul de ştimţă actual afirmă odată cu 
relativitatea științei, caracterul activ, eroic, al cercetării, 


* 


Socotim că este caracteristic atit pentru starea actuală a ştiinţei, cit 
şi pentru stadiul de faţă al culturii romineşti, că un om de laborator, obiş- 
nuit să lucreze cu datele pozitive şi cu metodele cele mai rigurouse ale 
cercetării, pune problema limitelor cunoaşterii ştiinţifice. In volumul pu- 
blicat recent la Fundaţia Regele Mikai 1, d. Alexandru Mironescu 1} îşi 

ropune o atare desbatere. Studiul nu ne oferă însă un repertor-u de pro- 
me, în care să se dovedească coneret ajungerea gindirii științifice la im- 
pase și nesiguranțe în toate domeniile cercetării. utorul nu urmăreşte o 
îmbrăţişare de totalitate a probemelor, în care să treacă în revistă vaæstitu- 
dinca cimpului de cercetare, dela microfizică la universul stelar și dela 
biologie la universul uman, D. Al. Mironescu ne expune mai degrabă un 
examen kde conşiiimță personal, exprimind nodumeririle pe care le-a 
intimpinat în cursul cercetărilor rii. Cariae, fără să wrmăreuscă gra- 
firul unei desbateri de conștiință filosofică, redă totuşi o problematică 
nulă. Cititorul care va căuta o tratare a problemei enunțate în titlul 
rării, va constata lipsa unor sectoare importante ale ştiinţei, cu 
bire al astronomiei; dur omul de ştiinţă sau gîmditorul care vor cânta în 
aceste pagini o confruniare şi o verificare a propriilor nelinâști, vor găsi 
În această carie o mărturie. 

i chimist, prin pregătire profesională, d. Alexandru Mironescu 
este cu ire reținut Se miorocosmul biologie. căruia ii sonsariii; Se 
altminteri, partea cea mai importantă a lucrării. In fiecare din problei 
desbătute se întrevede aceeaşi nevoie intelectuală de a insera faptul şi ca- 
tezoriile de date ale unei cercetări în aparență cireumserise, fn, inctețpel 
problemejor cu care se articulează. In acest mod, perspectiva rpăşeşte 
totdeauna un sector limitat de studiu, Unghiul de incidență sub care sunt 
privite fenomenele, le integrează într'o realilate mai vastă, într'um cadru 
mult mai larg decit acela pe care îl presupune arta propra zisă a disci- 
plinei respective. Astfel, adincirea faptelor întilnezte totdeauna zona mari- 


1) Alexandru Mironescu, Limitele cunoaşterii științifice. Fundaţia 
Regele Mihai I, 1943. 


1) Si A 
1955, ae James Jeans. Les noutelles bases de la science. Hermanni | 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lor probleme şi a marilor întrebări. Virusul-protemă, de pildă, ne odt 
uce pe nesimţite la -problema distincții intre organic şi inorganic și, 
rin aceasta, la problema originii vieţii. Fiecare fapt ştiinţific, bine ste 
iat în toate implicațiile lui, poate călăuzi astfel cercetarea oriz- 
turile cele mai largi ale gîndirii filosofice, 
In concepţia cercetătorului actual, ştiinţa şi-a pierdut prestigiul de 
cuprindere obiectivă şi absolută a realității. In centrul gîndirii ştiinţifice 
se află omul, sau cum notează d. Alex. Mironescu în prefață: „Omul e 
“întreg prepa in cercetarea științifică, cu însușirile şi lipsurile lui fun- 
damentale”, 


„Omul de ştiinţă instrumentează aceleași însuşiri și se impiedecă de 


Seo Gte a ona trata 

„Activitatea ştiinţifică in trăsăturile ei adinci poartă urmele 
care le intilaiaă şi ln celelalte îndeleiniciri omeneşti, tocmai rocă tei 
izbucnesc dinlăuntrul acelorași posibilități pe care je întruchi omal’ 


(pag. poa sina 

ficientul personal al cercetătorului esie subliniat de către toji 
cercetiitarii moderni, Sir James Jeans notează în legătură cu acest punet 
Punctul esențial (al fizicii sec, XX, n. r.) este că fizicianul nu se mai 
consideră în întregime distinct de natură: realitatea este [ie ceea ce [im 
pari creeat, alege 290. aiie e orei or distruge; căci subt anumite 
l e ale sale, pe care le revelează teoriile quant 
litate pe care observația o distruge '), ş SR stia. mis Co 


Poziţia d-lui Al. Mironescu întilneşte asifel gindi ercetätorilor 
moderni, care au deptigii studigi brut al faptelor şi ki ridicat la prea 
tive mai înalte de cupa dere a fenomenelor, D. Mironescu a ştiut să trea 

: a reacția laborator la gîndirea problemelor, dela datele imediate 
a e studiului, Ja nesiguranțele explorării. Autorul imbină spiritul poziţivist 
me pence grai) şi stăruitoare, "se supune la ma acceptă rigos 
tau pa ai vădeşte la fiecare pos simț al ui și ncliniş:ea 


- ION BIBERI 


CRONICA PLASTICĂ 


DESPRE O ESTETICĂ A RECONSTRUCȚIEI 


Luna trecută, la o şedinţă a Cercului de Studii al Uniunii Patrio- 
tce, sa pus de către d-l Arhitect F. Schor problema reconstrucției laşu- 
lui. Intr'o expunere d-l F. S. a evocat principiile generale ale DESI = 
lui modern. D-sa a situat reconstrucția capitale: Moldovei în planul regio- 
bal de asanare al regiunii mlăștinoase învecinate oraşului, conchizind că 
aplicarea planului de sistematizare trebue ie începută. D-1 F. S., vor- 
bind de Rusia Sovietică şi de reconstrucția oraștlor distruse sau avariate 
de război, spune că noi nu avem mijloace ca marea noastră vecină, că 
Statul, pentru moment cel puţin, nu va putea interveni prea mult și că 


-Juerul trebue început cu ajutorul inițiativei particulare. Această interven- 


ție a arhitectului F. S. e binevenită, el pune toate gravele probleme ale 
reconstrucției: 1) i roaga planului de sistematizare; 2) spiritul în care 
oraşul trebue reclădit; 3) mijloacele de a realiza această operă, 

Planul ropit Cu ocazia dèertației arhitectului F. S. aflăm că 
există un plan de sistematizare al orașului, Deoarece Tagul, nu este un 
oras oarecare, dar un simbol al culturii româneşti, ne surprinde că acest 
plan care, drept cuvint, imteresează atita lume a rămas pină acuma 
confidențial. Nicio expoziţie, nicio publicaţie n'a răspîndit setată upan 
în public sau măcar printre cei cărora acest subiect nu le rămine im fe- 
reni. laşul depăşeşte mult importanja Jui administrativă şi politică. In to- 
tulitatea lui e un monument mu numai istoric dar și naţional, în care 
străduinţa creatoare rominească a ajuns la o exprosie superioară şi, în 
trecut şi în epocile apropiate nouă. Reclădirea. reorganizarea şi reinsuf!e- 
țirey Jui e de un interes general pentru cultura rominească. De aceea ce- 
tem ca un drept de a cunoaşte arest plan cu idile sa'e directoare. Cerem 
discuţia publică a acestui plan, pentru a vedea în ce mäsură s'n dat tatt 
importanța realității simbolice w cetății moldovenești. Căci Iaşul a fos 
şi trebue să rämýe o cetate a tradiției moustre culturale şi un punct 
plecare pentru organizarea și împodobirea vieţii de miine. laşul este un 
oraş de artă. Acest lucru e puţin ştiut, E odevărat că nu s'a ieont nu 
pentru a pune tezaurele de artă ale acestui oraş în lumină. Oribilul een- 
iru comercial care s'a construit în ultimii treizeci de ani Mirá nicio nor- 
mă şi insalubrele cartiere mărginaşe din vajta Bahluiului irg in- 
fițişurea mindră de altădată. În loc de a imtegra constru iile Univ de 
tji în cadrul oraşului, de a beneficia de minunatele p veliști şi de 
vechile grădini, de a compelcta construcțiile minăstirești în mstituţi 
didactice, s'au pus vechiului oraş consfrueții bom ieri 
iar vechile ansambluri arhitecturale sunt lăsate uitării şi _ruinei. ï 


exemple: minăstirea Galata e un penitenciar, iar minăstirea Frumoasa 


“un spital de boli molipsitoare. lar Cetăţuia, care domnește cu atita min- 


drie asupra priveliștei ieșene, lăsută pe scama cîtorva monahi vi şi 


Sa. 3 di Pe a a a. - 3 = 
VIAŢA ROMINEASCĂ 


anacronici. Vechile grădini şi parcuri boierești dim imprejurimi (căci pe 
vremuri împrejurimile Iaşului erau o bogată lume vegetală) au fost 
tate, parcelate, nimicite, în loc dea fi fost expropiate la timp de muni- 
cipiu pentru a deveni zone verzi utile aţei. Acum 50-40 de ani se 
>, face mas Iaşi, cu nu praa multe c ia 

w, gindului și reculegerii. Dar această problemă nu interesa atuncea 
nimeni. Iaşul a fost lăsat să se scufunde 4 ácia. Ma 


'af 


uate ca valuri 
ratoare în jurul cărora oraşul să a ae pma 


un decor pentru turiști dar de a-i reda 
a sublinia nostalgia unui trecut dar de a re, 
Searle vii ale creațiunei. De aceea prob 
p e. 


i, printre ruinele cari rămin 
ema trebue atacată din toate 


adaptare şi În mata şi la trecut, o continuare și 
e prielnic unei astfel de opere, Și i i 


ocuit nu sunt 
„grădină, Partea din 
reedilicare, odată cu asanarea mlaștinilor, 


hi por eX ieg să rămie un La al învățămintului, cu unele mici indus 


care nu trebue bruscat î 

nor îi ă at în numele 
sale răcoroase, în armonie cu lumina da angțitte „Natura și trecutul pot fi 
fiecare ldcuitor ar fi mulțumit, Cai, aşa ze am cor pri meri Php » 


bază a orașului de miine, fie Iaşul fie oricare altul, e ca frumuseţile şi 
iecăruia, 


Mi jloacele de a realiza această aperi; In privința mijloacelor de rea- 
i vesie de a faos cera din semne dar aa 
putem dirija inițiativele modeste individuale”. lată. haral punct paas 


adevărat că Romînia are de 
inițiative private”, 
pune în studiu un plan valabil, pentru a-l pune în aplicație fără şovăiri, 


tueli, un centru prielnic studii. 


slogan antebelic: „nu sunt bani”, trebue să dle 
investiții construc- 
sunt întotdeauna bani pentru tunuri 


- 
: 


We o (n CRONICA PLASTICĂ 


- 


155 


și muniții. In timp de pace va trebui cu oriee preţ să se găsească bani 

niru reedificurea orașelor, căci nu se poate face ceva cu nimic, Oricit 
E multă bunăvoință s'ar găsi în iniţiativa particulară, ea nu va puiea ni- 
mic dacă Statul nu e în spatele ei și mai mult decit atit, dacă Statul nu 
ci exemplul, Dumuri, plantaţii, canalizări, instituţii de cultură şi de hi- 


J genă nu pot fi ridicate de inițiativa particulară, precum nici-iniţiativa 
particulară nu va putea asana regiuni mlăștinoase şi reloce din temelii 
tntbere intregi muncitoreşti bintuite de molimi şi înnotind în noroi, Reedi- 
ficare o or e o mare problemă socială, e temelia păcii sociale de 


miine de care Statul, ducă vrea să dureze, va trebui să ție seama mereu 
ca un luminat spirit de continuitate, Problema refacerii şi reorganizării 
oraşelor nu e o simplă problemă arhitecturală, dar e o mare problemă 
socială care poate Îi rezolvată numai cu mijloace arhitecturale, E de da- 
ioria lor de a nu face în această privință nici o concesie, ținind trează 
wăpinirea și atrăgînd atenţia asupra datoriei care îi imcumbă și a perico- 
klor mortale cure S'ar ivi prin amiparea rezolvării acestei probleme, Cu 
o voinţă dirză şi o metodă implacabilă se vor găsi şi bani. 

me va dacă ziri se îmbunătățesc, vor deveni -plăgi pentru Stat în 
ne dea fi puncte de rtazim pentru el, Problema locuințelur ru ale se va 
rezolva singură, cutn de altfel sn rezolvat în parte dela ee Prag din 
100, prin îmbunătățirea economică a ilie agricole, oraşe Însă -~ 
irebue o cu totul aliti vigilențë: ; 

Problema muzeelor. Domnul Mihai Ralea, Ministrul Artelor, expu- 
nindii-și programul a vorbit de nevoia grupării muzeelor într'o singură in- 
“tituție. Acest punet al programului e resimțit de mult de învăţămintul 
artelor. Dar concentrarea muzeelor întrun singur local depăşeşte cad 
invățămîntului. Mukeul nu are numai un rol didactic căci un muzeu etto- 
pralie, de exemplu, ajută pe individ a-și face o noţiune mai exactă a ţării 
sale, un muzeu de artă îi va arăta între altele năzuințele ideale ale pro- 
priei sale patrii faţă de civilizaţia europeană din care face parte și la care 
a aderat în plină conştiinţă de cauză acum mai bine de un veac. 

In Rominia, noținnea de muzeu e limitată la mici ctitorii mai mult 
sau mai puţin culturale, care mai întotdeauna acopereau o vanitate postu- 
mă. Așa era muzeul Kalinderu, acest monument al! nepriceperii şi al in- 
zimfării, precum și tristul templu al și mai tristei colecţii cu ocelaș nume. 
Aman şi-a lăsat casa Statului ca să devie un muzeu. Mun cipiul are și el 
« colecţie publică de picturi contemporane, Mai există un muzei de arte 
religioase şi faimosul muzeu etnografie al Domnului Tzigara Samurcas, 
tare aşteaptă în naftalină de 35 ani ca să i se termine localul. Monumen- 
tele istorice au şi ele Fe la sediul lor, fie răspindire în țară, tezaure ae 
ușteuptă să fie văzute, N'am pomenit în această tristă enumerare musen 
de pictură al-Ðomnului Oprescu, pentru, că este tocmai singurul valabil. 


i i i i s, local eabil şi bine aşezat, 
Avind un material frumos şi bine ales n, ml apuci ziua tál 


cei cari se cred formați, o astfel de instituție e de primă Pret 
far pulea avea, fac scurt timp, o imagine a evoluţiei fi r vieţii 


CRONICA PLASTICĂ 157 


2 i izările s! mai generoase decit în centru 
Fa | TA me tine, a construe casele şi tăiere și-au e pps Krii ara 
e ` ricep i ci mu e unul care, întreba desp le 
odă irie sale, Tiel tas mizerabilă, ori de strimbă ar îi, sa ~ pet 
e d: Mi-am făcut casa, mi-am aşezat grapodăuie A ana CA a ear 
Ta “m'am priceput cu”. Acest răspuns jt- va a obilo 
Sa simi adicos burghez din centru, care nu şade in i un m fean , 
- ge at proprietar de casă individuală, pose 


i s'ar putea înțel adaptarea poporului la condițiile geogr- 
anemiei enim meg litice la Făbintul care i-a fot sortit 
care l'a muncit și apărat. Acolo sar putea înțelege această alian 
om și natură, acest lung efort de a persita întrun hotar natural în luptă 
sau in tovărăşie cu diferite soiuri de oameni, acolo s'ar vedea născindaze ` 
aecastä conștimţă colectivă care e la temelia formării unei națiuni. Aştep- 
titim, cu o încordată atenţie această înfăptuire care va cere timp, 
propisa unui spirit obiectiv şi bine înţeles, bani, Căci aici, ca şi în pr- 


septieră Louis I, sau de bloculeţ, casa in stil ar eee casa mexicană 
reconstruirii oraşelor, inițiativa particulară poate prea puțin. <— 


loane orez, i sau fără coloane la uşă, casă cu 
& ia Ra e eee tal e i jumătate apropat în Ea eye 

cerdac ca r t re 

intri rietar îți va t 

Pentru arhitecţii de azi şi mai ales ra arhitecții ur ca să intri, oricare prop a e. 
siatistica e un mijloc de informare ştiințilic. cu orice document ştii răspuns: „Mi-am făcu ice 290, cam stă, ERE: ie dit urba; 

tific, el trebue cetit cu obiectivitatea unui spirit critic, Dacă luăm de € De aceea spun ia o Da ie sale: mersi 
exemplu o statistică a Bucureştiului constatăm două lucruri: t, Că le- nistic, dar e cu a tor şi asupra căruia ṣe poate me ARE E Apă 
inja individuală a scăzut mult în unele cartiere din centru, mai puție să fie luat în errer < i Rot A cate Apare tineri ar- 
în cartiere necomerciale şi deloc la periferie. Această statistică se poate In expoziția m Maoa, Leea * jnuiie ii din 
interpreta în două feluri: că centrul mai evoluat și mai bogat aplică jitecţi au arătat fotogr o£. Reest uera 

arate nonpas progresului tehnic şi social în domeniul locuinței, seu er ca drept, cuvint, dp ie, s ua 

a acolo unde nu se speculează teren 


sp ŢI A i pu a mahal „9 
ul obiceiurilor locale = 


lt de jumitatea Capitalei 
< - ificaţia, căci mahalaua é mai mu ifrat ce vrea, În 
încercăm o analiză. AOO ata toat A i alea. pipe arie cală Siper. Teebue dezelfe Plink de fan- 
cercăm o l e je, fo 
S'a discutat mult prin presă despre oportunitatea construirii bloen- re ce tinde această lume vie 
rilor de posik Au fost proteste sentimentale în fața dispariției vechiu 
lui București, S'au ridicat 


A t :vi i niec, e fără 
e, de inventivitate şi de ci ifestaţiuni de ale noastre, 
re critici în contra tendinței de comasare a Noi suntem sâni e în În j rpm din stră a e 
a locuinţelor, Dar, in gen ivirea clădirilor moderne in Bucureşti a însă a le cercâta, Ei Londrei şi New-York-ului au adesea aspec 
rämas populară intro anumită categorie de cetățeni, străină şi antipa. suburbiile Parisului, Lonere 
tică altei categorii, In orice càz, ceea ce se poate spune e că Bucureștiul 
a crescut în Voia soartei şi că fiecare categorie de cetățeni a făcut ce i 
‘sau ce a putut, fără aproape nicio ocrotire a Statului, fără nici 
„director, Deci singura calitate a Bucureştiului de pină acuma a 
ost că sa desroltat într'o libertate afiroape absolută, cu regulamente 
veşnic călcate sau interpretate in modul cel mai fantezist, Deci, “af 
toate păcatele sale, cu lipsa lui de monumentalitate, cu incilcirea stris 
sale, cu haosul său de stiluri, cu contradicţiile sale, cu aspectele 
ale tragice sat hazlii, cu modernismul său caricatural şi tradiționali 
mul Jui umoristic, cu infäjişări, fie extrem occidentale, fie extrem oriei 
tale, Bucureştiul, oraşul tuturor contrastelor (vezi cartea lui Prager) e 
un document autentic pentru cine caută adevărul asupra tendințelor. 
urbanismiului rominesc, í 


Pentru un hoinar atent Bucureştiul e o lume de surprize şi de 
taine. Întreaga noastră metropolă e o enormă mahala, unde ragmentart, 
parenje de organizări încearcă stinghere să se cristalizeze sub aspectul 
unui bulevard, unei pieţe, unni cartier de vile sau unui parc. Restul 
scăpat printre le autorității, urmind în desvoltarea sa anahi la 
legi, misterioase, Mahalaua nu este numai periferică. Ea reapare peste 
tot ironică şi hazlie, între blocurile de lux, fa spatele construcţiilor me. 
Dymentale care adăpostesc instituțiile de Stat, printre vile, atingînd chin 
ici colea, ca în glumă. bulevardele principale. Mahalaua e poate pur 
tea cea mai autentică a Bucureştiului. Ea este o lume în formaţie, care 
reprezintă lenta dar stăruitoarea adaptare a ruralului la vieața de oraș 
ea reprezenta lenta dar metodica infiltrare, asediul neîntrerupt al unë 
confuze armate care e hotăritä, dacă nu să ja în posesie Capitala, dar În. 
orice caz să-şi facă loc în ca, Aocastă populație a fost în parte chemată 
din. nevoia mimi de lucru a Capitalei, în parte a fost atrasă de posibilități. 
de câștig, ale comerțului unui mare centru rosper. Marile şi micile În 
dustrii au creeate acolo nuclee şi di magi şi-a găsit un mediu priek 
nic în aceast atmosteră semi-orășeneasciă. Terenurile răminind acolo 


Li i i ii fer nale. A colo 
ml utătoar e în care mizeria in într ade y dr înfățișări n 4 i 
i ii rtizanii sau funcţionar i trăiesc in case poa e mal k » 
muncitor i, a i $i Li ne 


i itorilor sii Din cauza ac b tior, 
me proprietatea, locuitor toate imprejurimile re fără trotuar, 
prietăți care sa ne, sunt prea multe străzi PePAAS Chre nici tram- 
satele din fE oga fără apă suficientă, gr d lumina soarelui 
fără, canal mă electrică n'a ajuns, Dar, în * umbra lor modestele 
xuiele, nici rejen al imul şi teiul ocroteste cu arzavaturi si flori, 
pătrunde oriunde. adesea coltul de grădini cu z casele oamenilor 
așezări, “curţile își Da D i îşi ese loc. ioak 
EP ha aeol al a ea e faes nt peste deoda tt 
4 omul venit i f ia rr 
sediu nb otel sira, El mai paaa See ; în în curios. A me 
$ å ivi m 5 . 
bările. anotimpurilor pini pește un cais, cum se e Piozită de cal ne- 
coceni de porerna pe acoperișul lăsat ca O £ SKY aşa cum s'a 
aude zecile sale, Pani e la dinsul, în kees P á 
geag facă. Nu vreau să spun că Seres prin , halalele. Ma- 
Piti o mizerie cruntă, încuibată te tat însumi ma 


i ercetat ea bucure 
wose statisticile aaieieateă, aotinie re, Ea trebue în vior să se 
Alea e pas, roi mg ale oraşului modern. i alaua şi-a spus cu- 
de progres arene ținem seamă de faptu ză burghezul din “poi 
Întâi sua u vrea exact cecu Ce vae Av inul din mahala $ 
vintul, a sc pp grădină şi curte, num 
cusă in u = 


+38 i VIATA ROMİNEASCÃ 


realizat programul cu mai mult gust şi cu mai multă generozitate căci ny 
e atit de speculant. Locnitorul în comun e posibil numai în cazul wmi 
standard constructiv ridicat, Aceeaşi d verii care va avea o Curte 

aşti cu încăperi cari mir a 
flori, va ruina un apartament cu frigider şi bucătărie electrică, Omul 
din mahala nw vrea să fie depăşit de progres, El vrea să simtă natura 
în jurul casei sale. Un balcon la etajul V, pe care e legat de picior un 


inflorită, o casă întotdeauna văruită la 


cocos, nu-l mulţumeşte. Nu vrea flori în ghiveciu, dar în răzoare, 


Cind se vu pune problema reconstrucției părerea mahalalei + 


trebni Inat în seamă, căci ea are o valoare de plebiscit. Poporul 


enreştiului, cel activ, muncitor, inventiv şi pia des neglijat şi-a spus 
ul chiar a] vieţii sale; el e 
a trebui deci, ajutat în băzuinţele hu 


* alt- + 
fel, fără a fi abonat. la publicații străine de arhitectură şi urbanin 


omul din mahala e pe linia reformelor urbanistice din străinătate, inc- 


părerea nu în vorbe, dar de fapt prin exem 
pentru locuința individuală, El y 


si nu pus in cutii cu forme de bloc, bloculej, cazarmă, siloz, ete. 


pind cu U.R.SS, căci omul din mahala are muli bun, simţ. 


tt 


PICTURA, Nutzi Acontz Hasefer, 


inainte de a vorbi de Salonul Oticial să: discutăm puțin d 
pictură, În modestul antreu al librăriei Hasefer eaaa Pafin dea 
conta a avut o modestă expoziţie, Citeva peisaje, citeva naturi moarte 
şi flori, citeva figuri, toate de o excelentă realitate, Domnișoara Acoal: 
se sitmiază aparte jn pismea noastră contimporană. Am vorbti in aose 

i i ari, de acel exces cromatic, care denaturează rostul 
picsurii, anulind complet şi subiectul şi compoziția. Nimic din toate è 
Cromatica e stăpinită mereu in game na 


cronici de beţia de co 


cestea În prezenta cepoziție, 
tere care se ridică la o mare intensitate, fără de a ajunge vreodată 


la stridenţe. Din pînzele lui N. A. emană parcă tot ozonul bogăției îs 


i st şi destula ştiinţa E | 
mult echilibru în talentul dumneaei și o amabilă Vusăcaviinţă poz ha 


tale, o [răgezime de instincte sănătoase, mult 


veneascii, Prin pinzele sale sunt tr 
aproape exclusiv prin colori, 
cind natura renușie cu vigoare, 
jară, în care nuanțarea tonurilor verzi ajunge la nebănuit 
frumusetea unui buchet alcătuit 
ceva din vântul care le-a le 


geră parfumurile unei veri trzii sau a unui început de toamnă, Și au 
se mel si o urmă de manierism în toate acestea. Tuşele sani arroda larg 
şi generos, fără p : ri de smäljuiior, cu hotărire şi siguranță. De 
senul e susținut şi inteligent, chiar spiritual citeodată, Figurile sale, sunt 
pictate cu aceleaşi calităţi, dar cu o mai puţin directă originalitate 
Aici reminiscențele se simt, pe cind în celelalte subiecte ele sunt com- 
plet acoperite de personala sensibilitate şi viziune a riței. Există 
în această expoziție un satisfăcător echilibru între strain şi reali 
zări. Bine înțeles că mu poste fi vorba de mari orchestrări simfonice 
„Si un simplu cintec poate să umple văzduhul, 


eee OFICIAL. Pietură şi Sculptură. 

n „Cuvintul înainte“, al catalogului i 

leul: i batul a ogului Salonului Oficial cetim: „Sa- 
pane sau preferă un anumit carent artirir EES up pre Oficial 


: ndință artistică, i i 
Aceste diverse tendi „ În cea mai perfectă libertate. 
nivelului de apara a înfățișează adevărata realitate a spiritului și 


- epocii, Í > x 
Cuminjenin jaat aeran p care se produc . 


K i aces ţii de principii 
exprimă gindul cinstit al artiştilor încercaţi eati monta, ce-i De 


i ansmise celui care le priveşte $ 
misterul unei grădini, după o_zi de ploaie, 

adinca linişte a unui colt banal de 
i i e prețiozitšii 
din flori de cimp care mai păstreazi 
gănat, o cratiţă cu fructe a căror colon si- 


S EEN 


- 


4 CRONICA PLASTICĂ 139 


altfel, dacă Salonul nu e pe deplin satisfăcător el înseamnă un progres 
şi mărturiseşte în Anii lui o sforțare de seriozitate. şi selecţionare, 

Totuşi Salonul Oficial dela noi are un viciu inițial. El nu este 
just destul în serios, nu de cei care îl organizează, dar de cei care expun. 
țleta inițială a Salonului e în fond un mare concurs public în care, 


i se mulțumese prin simple acte de prezenţă, trimiţind o 


fie suma unui lung 


imi st a desbira de un stil amator care îi scade valoarea. 


[i 4 


în cuvintul înainte juriul spune cu mindrie: „In expoziţia 
din acest an Juriul Salonului a deschis larg loc operelor tinerilor artişti 
cu talent, cari prin lucrările lor înfăţişează mișcarea artistică á noii 
emerații şi a preocupărilor lumii ce se ridică. In aceeaşi ordine de idei 
farin împărtășește siiisfacfia sa vizitatorilor şi artiştilor, cons tatind 
unora din domnii expozanţi către compoziţii şi subiecte cu 
caracter social, ce reprezintă vieaţa reală a papori siiuind astfel pe 
amtorii acestor opere în mijlocul problemelor vii ce ne agită astăzi. 
“Această a doua parte a declaraţiei Juriului e optimistă. Noi am 
văzat talente, evînt. dar nu şi compoziţii. „Problemele vii ce ne agită 
astăzi“ sunt tratate anecdotic și mai toate lipsite de compoziţie, repre= 
sențind sumare schițări şi nu lucrări temeinice. E ceva gazetăresc a 
ilustrativ în toate aceste prezentări. Nicăiri o năzuință monuimenielă, 
Niciunul din aceşti tineri artişti nu pare a se fi botărit sx poranatăi 
pe drumul lung şi anevoios al creației. Schiţări şi iar schițări, Pr ~ 
mete care se pun azi probabil că ne agită încă prea mult pentru a, i 
meditate în linişte şi cu seninătate, Problema muncii și a drepturilor 
omului nan pătruns încă cu toată gravitatea în spiritul artiştilor aere 
tru ai mina spre © pictură monumentală, singura demnă de a tra 


i : drumul 
i . inhibitie a energiei care se produce in 
Sne a e a aperiba y Pe oră muncitorul iși merge ee K 
ii 5 oră gre parc, na E mă the lega e Ar centura, 
cre ră peres si faria E "multă semnificație în ae atitudine a 
aitoralui, în acest ritual care precede munca. n ps ee 8 dat 
unde: omul aceta nu e un creator, nu € frământat de per mg N 
Tairi S rap arri in noi“. „Cu atit mai mult trebwe p 


de munca ta cu sfială şi evlavie dacă pasiunea C 


din cadrul propagandelor efemere, 
să intre în n mN valorilor permane 


i t + + 

“ mr totuși, anele den re 0 problemi majoritatea pictorilor, arer 
taţi de crea $ continuă să picteze cu o juvenilă pasues l aomas enere 
Acontz, Adam Bălţatu, Vasile Brätulescu. F ia Mamadi Ce, os 
ma rapi ir arenă me d S- Toaila valabilă sensibilia. Apa 
sia mă, w Sidat cu vlag (de altfel nudul e în gtne ră onoi Ca 
pară ie acest Salon) iar Alexandru Istrati rămine interesant c 

brutalitatea sa impovărată de reminiscențe: 


Pictorii consacraţi din vechea gurdă sunt 


mte. Nu e luctu uşor. Salon 
risca miireața experiență 


de. faţă şi ei. Eustațiu 


140 VIAȚA ROMINEASCĂ - 


Stoenescu prezintă într'o ev j o. interesan 
spațială. Ştefan Popescu, Rătraşcu, 3 aţa Dre age ilor a 
mai bh er ca semn de solidaritate cu generaţiile care din, spori lot 
pia ro: Bulgari sunt ae pe ne acestui Salon. Marele i 
dh aens nen me cu ue e lor, în care se pot dei i a fund 
Caragea, care AAE ata ko a sopassa Ae Oa patriot bul de pe 
nilor noştri. d ăi Die a tă materialik a 
» În ceea ce priveşie sculpt miră 
domnului Jons Loman Ta salp upa, ae Alei s AR, pimal rtud că Pacea 
co Foca ag ar ph poera Statua li în Rea ro a F 
i ales de i ; 
ee defecte nu sunt aa e: Hae eul e de 9 suită banalitate, Toa 
bini l expa de acelaşi sculptor aré dimpotrivă cort 99 modelaj, Por 
ar Piona Un basorelief (femeie în vie) al domni liifo care ie 
at agree. le de un efect decorativ echilibrat şi ihl Zoe Băicoianu 
a „di “mu Dumitru, un studiu de Ale ră Va parae 
paradă de preg Aha faci trebe rea lor. Constantin Baraschi Š gri 
totodată de lipsa lui de e omice, de virtuozitatea lui 
LM 5 1 ui, teatrală 
cauza lipsei lui de spirit e i a ehi în 
om Oka S amă în deşert. şi de echilibru. Aita lui e 
D-na Olga Porumbaru ex 
mm a, ta ea mezi în că de tate 
nu in e p arhitectura 
PiE aa ae pe ear ra Şi sensúalitatea pir Fog dea era Miere 
ndiţia ca să nu fie aplecată cu an preg. 
a 


însăşi, cum e statua doamnei Porumbaru. 


G. M. CANTACUZINO 


/ 


SCRISORI DIN RUSIA 


i După moartea recentă a poetului Utkin, căzut în lupta contra duş- 
manului pare: literatura Uniunii Sovietice a suferit de curind o nonk 
A p.m 


Autorul lui „Petra 1", unul din cele mai bune romane ale literaturii 
sovietice, Sa niiscut la 1885 în Nicolaewk, într'o familie de mic moșieri 
descendenți din neamul conților Tolstoi. Și-a petrecut copilăria la țară, 
la moșioara „Soanovka”, întrun mdest mediu boieresc, unde a 
impresii. preţi pentru creaţiile sale artistice viitoare. A terminat li- 
ceul real la Samara "apoi sa înscris la Institutul tehnologic din Pæ 
rg. După ce stu câțiva ani, impotriva adevăratei sale vocaţii, 
iimţele tehnice, întîi în țară și apoi în străinătate, Alexei Tolstoi aban- 


Işi face ucenicia literară în cercul simboliştilor. decadenji și vine in 
contaci. cu pri Balmont şi Briusov, reprezentanții curentului, Primu 
său volum de poezii, „Lărica” (1907), poartă pecetea simbolismului. Tem- 
realist al lui A- Tolstoi fiind străin de caracter 
mebulos şi abstract al poeziei simbholiie, el se adrezoază la susa literară 
cea mai vie, folclorul rusesc, scriind în spirit popular „Poveştile cojofa- 
nei”, publicate la 1910, şi utilizează cu îndeminare motivele m 'tologiei sia- 


ve în volumul de poezii „De dincolo de riuri albastre”, apărut in 1941. 
Aproape simulen cu aceste op el pubëcă o serie de mic povestiri 
: - spa 


nära vieţii axcunsă sub rafinamentul aparent al acestui venc. 
À : scrise în genul lui Gogol, mareheuză începutul prozei 
sale artistice, Acum el se scuturä definitiv de influen simbolismului și 
trece la opere realiste în adevărat! înțeles al cuvîntului, care-i cuceresc 
un joc de frunte în presa rusească. El învaţă arta literară dela marii e | 
predecesori: L. Tolstoi, Gogol, Turghener şi în parte Cehov, gontinuin 
tradiția glori realismului rusesc. Tabloul agoniei lente a R 
mogierilor devine asilel tema dominantă a majorității nurvelehor sale ante- 
rioare revoluției, adunate mai tirziu întrun singur solum intitulat: 
teii bătrini”. $ Aa FEAA 
Pe paginile lui defilează o galerie nesfirşită de maniaci, semi gran 
visători ridiculi, imoral și lipsiți de orice preocupări spirituale, 
pave ale vechilor familii boieresti, care-și trăiesc vieaja pë moşii 


la înălțimea veacului aburului gi al el 
de călcat de dimensiuni uriase tru 
o avere și-l ruincază aproape. soţie 
comori inexistente fi visează ca sotul ei 


de general caută mereu nişte 
să ajungă pe tronul Suediei. 


142 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dacă distracțiile celor mai lți di i ensiy 
intre acești nerozi unii n praag Îi dintre d ait inolansive, 
pr i ' „glume“ consti pericol i 
ru vecini. Mişuca Nalimov, de pildă, op o trlionrie o ra ral pen 


în ia ss! Aw = i 
arma e menee") iar pe cetati Pee le ear 


velă „Aventurile lui Rasteghin“ 
moarte”. Ca un alt Cicicov, pă e pe erp -A ei e 
r, 


un stil vechin pentru mobilierul imții varte” 
se su eră după alta l eviti: sale. Ca şi î „Suflete” M: 
şierilor pe care fi viziteaaă acest personaj mica le me 


I 3 - x 
ar cind Rasteghin nimerește la m4 bal, autorul are prilejul 
rir nd treagă această societate de boeri de pă 


Dacă Turghenev a fost 
ia, € l s 

e ia Aot a S iii eapon: A cuiburilor de nobili din Ra: 
Ducat în pa radă, lipsită de orice lirism, îm shamu) „Sub. teii bătrini” 
i Sirine. Acea Aa doparijiei jor din Bote. moșierilor ruși sur- 

ciudați” şi „U ste nuvele, prin subiect, 
şi „Un boer șchiop”, tipărite primul la fir ide para „Oamrai 
a 1942 


+ 


gooie! al meral revoluţii, aderînd la ca. du A pătrunde sensul şi conţinutul 


Intre anii 194 : 

Dar viața d 1918 și 1925, A, Tolstoi 
Dar vita de emigrant contrastind ada Stat în străinătate, în emigrație. 
sovietici, . » el se întoarce în Rusia și romă ph scriitor rus, legat 
Lumea emigra a rîndurile scriiorilot 
deșertăciunea eb ma grai Pe Care a părăsit-o scirbi 
nuvele, ce s'ar put pat de satira penei sal aie a 
sit sub pat" pui ca numi „Povestiri desp sale. Intr'un ciclu în de 
serie între 1922 aa Aventurile lui Heran C Aa: mapa isul gă- 

ioții , autorul țintuește LOTOV “+ urul A 

rie la stilpul infamieii pe compa- 


trioții SĂ care y lepădat de pat 
uimărteiune şi nai, bengo ei e, pă e: zeria 
vieții emf : ca a undi emigrant ce re geran, Pina ăi 
granților, care au rupt legătura cu patria şi n: au ni aga 
niciun rost 


de egoismul şi 


pe pămînt. 


Ar cea mai reuşi 
cata „Ibicus sau A sită satiră împotriv i 
venturile lui Nevzorov- em ranjilor se sesi 
s . Eroul bucății, c găseşte in bu- 
„ coniele rus Ner- 


albă, agenti upusul grec Semila rînd 
moșii din das irg ases | de spionaj ET n pron contabil în armata 
tinopol, etc. usiei, patron al und casa. e ate, Propr'e ar al unei 


+ 


O parte di $ 
(Vinerea nea 9 ceri sale sunt ded; a 
să, epeculați ră”, Asasinarea lui edicate Europei , Xzboi 
de imbopillire care toare banii de acoine iror etc). Hasardul de bur 
ice. pinge uneori la crime — ja Agero Ar anaia setta 
ul Europei post- 


n faja | meludramatice, ep 
ï mi A, Tostoi o a t tehnică gi poora 
n 


e E 
m LE w 4 T _ >» — 


SCRISORI DIN RUSIA 143 


specia al acestor opere, în care abundă aventura, scene 
„soade, misterioase, situaţii neprevăzute. etc. i-au impus 
i nouă foarte asemănătoare cu teh- 
zica romanelor poliţişie. Ast aceste lucrări apar pt scehi asasini, de- 
iectivi, agenţi secreţi, care sunt personaje necesare în orice roman poliţist. 

Tolstoi are y citeva lucrări cu subiecte fantastice sau utopice, 

oidul inginerului Garin“, „Alianța celor caci”). ra 

ind genul dramatic, el scrie drama „Casatca”, tragodiile istorice „Azel *, 
„Complotul impărătesei”, piesa utopică „Revolta maşinilor” şi, in' sfîrșit, 
stilizată în gustul secolului al XVIII-lea „Dragostea, 


de aur”, * 
Un lo a ardea în o icre lui Alexei Tolstoi îl ocupă rom anul auto- 
biografie „Copilăria laj Nichita”, care se bucură de o mare popularitate 
rintre copii. Această scriere poate sia alături de „Copilăria nepotului 
i Bagrov™ a lui Acsucov şi „Copiläria" wi L. Tolstoi, capodopere ale 
ului autobiografie. Acest admirabil roman ete singura lucrare a lui * 
_'Tulstoi în mare icața nobililor. ruși «ste descrisă lără satiră. 
a fn y> + 
Prima sa operă în care se resfringe artistic o întreagă epocă din 
istoria Rusiei, este trilogia „Pe drumul suferinţii”. Prima parte se nume- 
i în anul 1921, Partea a doua, apărută în 1926, 


„Sutorile” și a fost scriă 
Pe etitulează „Anul 1918” şi, în sfirşit, începutul din parita a treia „O di- 


mineaţă isorită” a fost publicat în anul 1940. ; 
i“ e progresele sociale reali- 
Acţiunea din partea îmtiia 


revoluție. Evenimentele, părții a doua se 
masă a răziciului civil şi a intervenţiei. s 4 : 
În romanul „Surorile subiectul este țesut în jurul dramei personale 
a dovă fermecătoare femei ruse: Katia şi Daşa. EA a 
Spre deosebire de alte romane de acest gen, în care subiect il nu 
e cadrele înguste ale atmosferei de familie, in „Surorile „ viaja pat- 
ticulară a celor donă femei, cu tot cortegiul ci de bucurii și decepții, este 
prezentată pe un Jarg fond social şi politie. Iar fondul acesta reprezintă 
tabloul sum al decompnreii vieţii burghezze din preajma războiului 


pa malo. ne descrie A. Tolstoi capitala Rusiei burgheze din ajunul 


ca tă “cum 
ului: Á 
„Petersburgul trăia O viaţă rece și sttulă îm viltoarea orpiilo ad de 
noapte. Vara, nopți fos[orice; iarna, nopți [ără somn, nebune și Y up 
i sgomot de aur, muzică, perechi de dansatori în do- 
i dueluri în zorii zilei, în gueratu] le 

i lautelor. Aşa trăia urat 


tanase; mese Verzi ȘI 
gheaţă al vîntului şi în tinguirca Str mi e au deal, ne carea figurile 
celor două snrori şi a era Telegh » orar me e ir Suflete alese şi dis- 
ünse, ei rămin_curaţi oneşti în mijto i 3 
gostea dintre Teleghiz şi Daşa Std o dragoste puternică, sinceră şi tot 
să de eat oa cate un caracter tare şi un om CU AN inalt nivel mo. ză El 
îşi iubește patria în mod sincer și desinteresat. Deneria, dupk rer jota 
din Octomvrie, el nu ezită săi se înroleze printre primii în rinducile a 

rul ne dă imagirea unei țări slișiate 


T: 5 1 t 1918" auto 
n romanul „Anu . ul "i răsară d 


de războiul civil „la capătul căruia wy ~ j poa: 

iali ea se mută dela Petersburg la Moscova, apoi ‘n 

rm ge: iali ASU Cuban, ete, Sunt descrise etapele grele lepocel= lwi 
a 


144 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Denikin, Kornilov, bandele lui Mahno, nsiva vacă, 

care să trecut Rusia Sovietică în lupta Pr nea in pt 

ice n Ange m timp, paralel cu dezagregarea armatei albe, seriitoru p 
sa: cum s'y născut în timpul luptelor, din detașamen heeg i d 

prost hrănite puternica armată roşie. za kipate 


O altă operă care s'a irat di : 

multe discuţii în critica ovia ele aa TAS și a stiai 
e un episod foarte important — ponte cel i îm ). Romanul 
Pintre urmate roşii cu albii şi anume, apărarea Ţariţ aoras — dia 
eree onida rej, fiindcă de aceasta depindea a roviaiota re trebuia 
revoluţiei, Pri oee ti mai critică a războiului ekril i im rea armatei 
tura cu unica anrai de Ti Tariținului această armată S "Ti artera 
Cubanul şi Tarecul. griu (accesibilă în acel moment): Caucazul de ee 


O bucată de agră 
totul specială, iar pie pt gz 


a dispera ni talin, care a condus peripeții 
revulu ionare | ee cer ei a La să mobili personal luptele si fari 


rin urmare, find ; ; 
nul „Pinea“ constitue un fel pg unui singur episod al revoluției, roms. 


ze | . $ e l z 
pauu! 19187, care ne dă aspectul “map oriare a pAePLD dous la tei 
morită”, a treia pari din personajele care figurează civil din Rusia. 
i DER pr e apar E etate 
romanului, se Memmi “AXE bică, relevindu-i-se calității Tadkicutabi 
anume, că figurile si easementa şi tile indiscutabile ale 
la ei inka ce şi unele episoade da, man pulpă defectelor sale. S'a spus, 
fără a că alentului literar al autorului. fi: u suni zugrăvite totdeauna 
păta un contur desăvirșit. ui, fiind adesta numai schijate 


Cu toate aceste i = 
sită e imperfecţii de ordin estetic, roma Pi 
Minca SR document viu al frămintărilor uriase dis paan nane va ră- 

sa "ut statul 


* 


Cea mai bună ă 
In anul 4872, Lea T a lui A. Tolstoi este romanul îstorie „Petru 
de a eg roman at împăcat eat te 
și vremen imi A tut nai: Wag inconjurat fier despre Petru 
cărei” desi Pentru on scriitor. Totul prezinti ice 
A e posibilă numai prin poezie a e i iewe gari i 
Epoca lui P } 3 ea 
că. n stiut s'o deslege Alexei Tolstoi nea ei particulară, socială şi istori 
n © rară artă şi i a 
o lume peste prinsi tă și cu o neobișnuită intuiți i 
ue ere fe Eat de ma ună Mala Fata 
kia. lie. mitropolitul Fiectezia azi zeale ai Tetive (prinfesa Sofi 
ru enter, Buinosov, ete.) ei Mea și v, francezul Eef 
cititorului, aa, aicait istorie şi lasă o imp neștearsă în mi 
i mintea 


boi „. pe = 
iè și pace” al lui L. Tolstoi. 


SCRISORI DIN RESIA 145 


Dar figura cea mai vie. mai perfectă, sub raporiul creaţiei, este, 
fară ală, aceea a lui Petrii, Autorul n'a prerapoi nimic, niciun 
icion mijloc estetic şi niciun clement din are 
peniru a eterniza literar De cel mai mare țar al Rusiei. Metoda autorului 
ma este cea descriptivă, Ima i i ij 
crete, dramatice (vorbirea, gestu ile) i se conturează treptat prin acu- 
mulare de detalii caracteristice, Patru | este mereu prezent „pe scenă; citi- 
torul îi simte respirația, îi aude glasul şi-l vede cum ac 
intinderea romanului. ld 
Tabloul reformei este ag edy cu aceeagi măiestrie ca şi în promo- 
torul ei. Ca un erou legendar, Petru cel Mare dărimă f 
vieţii ruseşti și clădește altele noi după modelul celor apusene. Asistăm 
la un proces istoric unic în viața popoarelor: întrun timp uimitor de 
wurt, prin voinja unui singur om, o țară uriașă devine din semi-barbară 
va stat puternic, bine organizat, înzestrat cu instituţii de cultură şi începe 
să se impuie Europei întregi. Urmărim, ca într'o epopte, lupta eroică u ui 
Petru | pentru desvoltarea meseriilor, culturii și artei militare f i 
Nicio lacumă a imperiului nu trece neobservată de acest tar; el nu uită 
nimic, e] face un inventar ect al necesităţilor patriei şi trece, fără 
úire, la renlizarea lor imediată. El stabileşte legăuri + comerciale cu 
Auzi încurajează pe negustori, or anizindu-i în asociaţii) construeşte 
ici întăreşte armata şi € flota national; pe terenul cultural, 
întemeiază şcoli, weademii, și trimite tineri din clusa nobilă în străinătate 


pentru studii- . 
În rezumat, intrebuinţînd o coebră expresie rusească, , Petru I des- 
chide o fereastră spre Europa”. si azi ic 
Paralel cu evocarea gramdioasă n activității lui Petru |. Alexei Tol. » 
siui ne arată și tabloul întunecat al vieții qăranilor, care wu suportat sar- 
cinile ce msi piele ale reformei,- Trutați ca nişte adevărați sclavi, ei 
erau trimişi cu forţa să lucreze in mine, în fabrici şi la construirea Peters- 
burgului, care a costat mii de vieţi omeneşti. Ajunsși la capătul răbdări 
ei inu drumul codrului san se ră împotriva boierilor şi comit oro 
tingeroase ce anunță din depärtare revoluţia din Octomyrie, : 
Dacă Petru cel Mare n'a atenuat, ci dimpotrivă a întărit sclavia in 
care trăinu țărunii ruşi — şi aceusta din canza că sclavajul nu contrasta 
totdeauna cu metodele adesea barbare la care recurzea Petru | paa ci- 
silizarea Rusiei — nu se pot tăgădui tendinţele şi atitudinile demeratice 
în activitatea marelui țar. Zugrävindu-i copilăira, autorul ni-l arată juc în- 
du-se cu copii de țărani: mai tirziu, ca tînăr far. il vedem, în nşň 


abrici, în ateliere, la șantierele navate, ete. 
j Pi casia este bortretul adevărat al lui Petru Į, creat de Alexei Tolstoi. 
Dense a. cind este vorba să-și aleagă afeinici sau colaboratori, 
el nu ezită să ridice, fără să jie seama de provenionja si m, c'emente 
E i x b . e 
pg urs ap mg fi o udealizare, chipul Ini Petru ete o imagine obiec- 
tirä și profund reală. Țlustrînd calităț'e multiple ale acestei pononalități 
complexe, (ca reformator; organizator, militar. diplomat, ra | autoru) nu 
se fereste să scoată în relièf şi sjăbiciunile lui Petru.. Astlel, A m wte 
instituțiile şi realizările lui Petru | sunt p wul unei minţi uminate şi 
“înțelepte, în schimb ucazurile lui temporare par 4 fi sorise, după Spate 
spirituală a lui Pușkin, cu cnutul. Ele poartă pecetea Minici şi Re imp r iei 
de moment. Ca monarh, în relaţiile cu supusit, «| nu face misian efort 
pentru a-și stăpini minia şi recurge foarte des la acte de vi nj Te ani- 
zime, În dorința de a grăbi vecidentalizarea ării, el nu ezită aci a e 
mijloace barbare în f ta conira, haraam a e an el reprim 
i opoziție întilnită din parten S A 
ace erp sa PO tie capătă și distraeţiile sale. Astfel, pentru a 


146 VIAȚA ROMINEASCĂ 


insti şi a umili familiile bùeresti dogviţă veche, Petru Í avea obiceiul, 
pemn de Crăciun, să pătrundă p surprindere, cu o ceată de ef 
favoriţi mascaţi, în casele nobililor, unde improviza, contra voinții <tănl. 
ilor, orgii nebune. À 5. 
zR Crud cu duşmanii, brutal şi mindru cu boerii, Petru ete capabil si 
fie delicat şi prevenitor cu îndrumătorul său, francezul Lefort; stind în 
faja mamei sale moarte, el este cuprins de tristeță şi pronunță aceste m. 
vinte: „lată-mă singur, părăsit printre străini", Altadată, aflindu-se în 
odaia surorii sale şi văzind-o printre jucării, acest temut țar își aduce 
aminte de Hăria sa şi începeaă p 
Puternica impresie 
torește în mare parte limbii în care este scris, 


colorit lingvistic al unei epoci dispărute, este faptul că 


decit limba artificială a cărţii din acelaşi secol, păs 
trătoare a tradiției slavo-bisericeşti, y s f 

Autorul nu încarcă p mult romanul cu arhaisme şi expresii vechi, 
întrebuirițindu-le en prn tă şi numai atunci cînd necesități de urla 
artistie i le impun. In schimb, limba vie, limba vorbită a vremii lui Petru 
colorează întreaga lucrare. 3 

De asemenea, autorul a redat şi schimbările ce se produc în limba 
rusă, din cauza contactului cu Apusul, prin invazia elementelor străine, 
în primul rînd a celor germane şi franceze. i 

In ce priveşte stilul acestui roman, îl putem defini folosindu-ne 
chiar de cuvintele lui A, Tolstoi cuprinse în următoarele recomandări fä- 
cute de el scriitorilor începători: „A cizela stilul 


„ce este de prišos; un singur adjectiv este mai bun decît două; dacă puteţi 


elimina un adverb și d conjuneţie, elminaţi-le. Cemeti tot gunoiul, cur 
Țiți de toate impurităţile sîmburele de oristal; să nu vă temeh că fraza va 
ieși rece; ca va selipi totuşi”, 


+ 


Prin moartea lui Alexgi Tolstoi Uniunea Sovietică a pierdut pe unul 
din cei mai mari scriitori ai săi. Operele lui A. Tolstoi se b 
pueces ny numai în patria sa, ci şi în străinătate. lată cum apreciază, 


D-voastră pare un lucru sim lu, A i IA i. 
În arta Drs., puternică și monta. în gi o ere i paoman 
or ambiant. Ele alcătuee o parte inseparabi'ă a aerului, a 
i » a luminii, care le înconjoară și le hrănesc; D-voastră puteți 
garana, cu o singură miscare de penel, cele mai fi nuanţe ale me- 


lar Gorki a spus aceste i | i i 
ZA ona o tety curte laconice despre acelaşi roman: „O 


* 


+t 


Văzut în lumina 
cut. în al căror i şi-a 3 
ră interesantă de mai lte ti isti i 
rari cu altul e nl multe iei artistice, care-l înrudese cînd cu unul 
t enev, A. Tolstoi se a ie el i este- 
excesivă a stilului; cu F, Tolstoi el se oa te m en de crea- 


ca 
ie (de exemplu maniera de a zu i f j in di 
, mani „Zuarivi portrete'e eroilor + tat, prin di- 
dă pn de trăsături şi observaţii caracteristice pe tot atins ză inta 


= 


D E pe Pg Dee ai T 
ec SEE -i a 


SCRISORI DIN AUSIA i 147 


secretul stilului darm după e n 


dmuinatice k Sai bătălii istorice. 3 
+ 

lexei i iat în Uniunea Sovietică nu numai pen- 

tru raci Tolea a Dat e aie ai rii AA se maret y “publici 
ii vietul rem a deco 

pr cap de ră A pi Sr şi cu i de iarna Aaa „aul, A, 

Alexei Tolstoi a fost ales, impreună cu Solakov memb 

de Ştiinţe din URSS- ; . 

A. ZACORDONET 


a AA 


„ SCRISORI DIN ENGLITERA 


POLEMICA CHURCHILL-CRIPPS, 


Pentru a înțelege tot dramaticul confli r i 

> ai ct j i 

e pri oraga arg Sage, vom reproduce în prim pe ana 
untaşului laburist, Sir Stafford Cripps, ie, şi ră 

punsul din 21 Iunie al d-lui Churchill. Un d y Sranje dece sd pat fe. 


dit in cele două texte, care prin aceasta d:vin şi documente v 


de consemnat. 


„Intr'o zi din 1941, — 
străzile Moscovei 


gen 
umblă? 
«Chiar 


sunt”, 


AS vrea să ot 
Ae tean gor B ar June a acelaş lucru despre jara noastră, A 


De 


fara pentru care ] 
multe case mari 


Şi altfel n'am fi putut cîştiga răsboinl, 
N'avem oare bătălii de dat pentru a 


tal primejdioși pent e : A 
spin naziștii) Cum să A perie der al gi P Cu ri 
copi noştri lucrurile pe care nu le Ar Sela Să 


lumea — i 


cu un prieten şi observam felu 
rum prietenul r r i 
Pa HA nui acesta ze, pe un ton nije 


nice 


f a 
“x 


spune d-l Cripps — pe cind mă o e pe 
n care populația mer- 
| agasai: „li vezi cum 


proprietarii locurilor pe care calcă”, l-am răspuns: 


cîştiga pacea? 
tanja, toate 
duşmani tot” 
recum fu- 


robi Apoi : 
problemele şi auxietäțile pa e : pomana pent 
„Poporul a fi rerană re ea le ridică ru şomeri, cu toate 


. 


149 


tărie pentru ca promisiunile făcute să se transforme în do- 
implinite: case, slujbe, scoli, şi toate 
prostiţi şi rătăci i. Nu neam dat nici mäcar ostenesla să ne fu- 
cum acele făgăducli urmau a fi i 


de usor, dacă n'am fi insistat, noi, 
di Chamberlain să fie înlocuit cu unul al tuturor partidelor, condus de 
di Churchill. Şi nu-i tocmai de bun augur pentru 
mulți din colaboratorii d-lui Chamberlam sau reîntors în cabinetul tory 
menăscut astăzi. A 
„Ce este de făcut? Bă ne lăsăm păcăliţi ca altădată cu promisiuni 
de hirtie bazate pe aceeaşi inop-rantă politică şi pe eaşi neserinase 
moerame? Sau să tragem folos din lecţia trecută şi să însistăm a cere 
nu frumoase cuvinte, ci fapte reale, toate acele. i 
à face din țara acasta o țară cu adevărat potrivită bărbaţilor şi femeilor 
cure au luptat precum și milioanelor de oumeni care s'au trudit în in- 
dustrii, în minë, pe ogoare şi în cămin? 5ă nu dăm ascultare 
care, foarte numeroşi, ridică din umeri s 1 
acelor optimişti, numeroși $ dinşii. mai ales în rîndurile conservatorilor, 
pă Tehi ue tă e de ajuns să ne întoarcem la libertatea comerțu 
de inainte pentru ca toate să meargă 


războiu i 
emé a fost strălucita situație ereatä de litica de inainte de războiu. 
Ascultați numai statistica şomajului şi pindiți-vă la cantitatea de safe- 
rință exprimată prin aceste simple cifre: 1952: 2.300.000; 1934: 2 200.000: 
195: 1.500.000; 1938; 1.900.000, AR 

„Şi îm toată această wreme conservatorii dispuneau, în Parlament, 
de majorități uriaşe, putind face exact tot ce ar dorit. Si atunci, 
doš una: ori mau încercat — În care caz nar trebui să li se mai 
puterea nicăxdată, sau au încercat cît au putut de bine, dar au dat greş — 
în care cuz guvernarea lor e nefolositoare țării, EEN 

„Dacă vrem condiții noi ṣi mai bune, trebue să avem o polit 
nomă şi mai bună. Dacă ina age curate, lucru tru toţi, securitate 
accială şi muncă dreaptă, e să cereţi, neobosit, un guvern din 
testin da acestor prime necesităţi o primă urgenţă. N'am ont piei și sei 
ferit în acest războiu pentru-a apăra parn privată a ban ră. - 
industriaşilor şi pentru a le „roteja abilitatea la cistig. Ne-am | 
cu d'sperare pentru a ne ocroti casele si familiile faţă de inamic și pen- 
tru a ne putea răspicat dreptul nostra ta. e harap cari i a 
i uriașă aceea care -n rmis 1 
DEA a Secta ue Aest miracol de încordare fizică și mo- 

' i ? m om ajut 
rală — J'am împlinit victorios. Dar ve Ă SR nu j pas mi mificare și 
rivate unui control al Statului. 
rul drum — ca 


genere i ! : qi i tari dacă ne ri 
și prosperitate materială lumii întregi. Şi au pitea T arno mărfuri in 


ca re | războiului. Numai 

conomie dirijată „ așa cum am avut în timpu A 

asa rea pci laona pica er paspri pentru toți, împicdecind 
i i estinate luxului X : p= 

„pui pepe aaa, e va director de fabrică în primul, ca ministru 


al producţiei aeronautice în cel de al doilea, am putut experimenta 


150 VIAȚA ROMINEASCĂ , 


virtuțile planificării, In schimb, pe toată vrem a tre rir- 

irtuțile planificării. In schimb, pe toată dintre cele două 

bone, in toți acești ani tragici, planificarea socială a fost abandonată 
Fiecare întreprin re, mare sau mică. se gindea numai la beneficii, indi. 
ferent dacă, pentru a le obţine, fabrica articole de lux, puține şi pentr 
puţini ge ie tă bunuri Epro y consumație populară. Singur 
idee era gul Şi nu e zis că ciîșt consumație ulară trebue să 
coincidiă. Mai de grabă nu coincid, Mă urile multe ni ieftine sunt e 
mai proastă afacere comercială decit cele puţine şi scumpe. Şi astfel, 
am avut o economie anume ticluită pentru fericirea bogaţilur. 

„Libera întreprindere privată are prea adeseori tendința de a 
restringe producția pentru a păstra prețuri înalte, O raritate artificiali 
menține profituri ridicate, In felul acesta preţurile sunt controlate şi ri 
pes reglementate, Un singur exemplu: pentru oţelul mecesar clădiri 

embley Town Hall, şaisprezece oferte au fost inaintate, dar toate pur- 
tau același pret! Cineva, de sigur, a operat aceast uniformitate In 
interesul cui? De sigur, nu al rului, ci al citorva mari industriaș, 

„Astfel, şi în trecut, industria noastră a cunoscut, planificarea; dar 
o planificare în vederea maximului de beneficii. Baza ei era preșită Si 
schimbăm această bază greşită. Planificarea să fie luată din miinile ano- 
nime și irceponsahile ale indivizilor particulari, şi să fie așezată în 
raza ale: pane oporului întreg, adică în miinile guvernulu. 
san ri e, japs ul. Așa vom putea procura poporu'ui şi bunurile 

_ „Chiar în epocile de glorie ale întreprinderii pri i 
publică, în momentele mă aa o A nerpia aig ni Gamana: 
cu gindul protestele acelor „privateers“ din zilele reginei Plivabeta, it- 
dignaţi de ideea unei flote naționale și imvocind prosperitatea ṣi profi- 
tarile „merchant-adventurers“-ilor din cra victoriană; Cam acest a i 
azi mentalitatea şi soluția socială a partidului conservator. cară: 

„Una din principalele noastre obiecţii contra întreprinderii parti- 

epn imcapacitatea de a menține la un nivel ern utilajul i 
fremre e de fabricatie. Aceia din d-voastră care lucrează în ripis 

studii din uzine nu cunose deeft prea bine adevărul unei asvmenesa 

sowajii: Eauengia regie bung: calitate a pertonalubit de conducere, 
diesva cercetările ii i 

pia date o parte pentru a retede grai oc re în n Sos vene rima 

> pe [ d: i 

da mare ma iune lr ge aa. re Bee wo Ee va fi sfirşii şi cu renumele 

ehn i noştri, cercetătorii i stii i 

Spun în cunoștință de cauză — perpiaapaui a Daa ae ah tim: 
pi războiului au obținut rezultate splendide. Acum însă rea ah de- 
ze dă perna a a fiilor de bogătași, Sansele de a-şi Tenlisa talentat 
arăși. Şi asta se aplică nu numai in ilor, dar chiar 


și lucrăturilor calificaţi, minunaţii 

> + tri i i 

pumeroși sunt cei a căror amarat Secta sare. Ara, fine sate 

ştesti, carele o AOS okeanini industrie în vederea intereselor ob- 

engini conducere prin influențe de lne eA priata exii 
e e d Pie eter ea, 
ilui si „noastre trebue să fie conduse d iteri iințe: 

să ae mai pp aeeaiei Activitatea. pi inițiativa condaciorilor sud teii 

aa pare le pasă de progresul Spa a a iza iai e 


metodele de lucru in e e aibă un cuvint de spus cu privire la 


noastre alcătuexe, toate îm 
i ec, ă, o temelie -no 
egiu de securitat» pentru atreprinderea. privată. 


-d 


e i St > 


; SCRISORI DIS ENGLITERA 151 


Dela fiecare Jucrător trebue să folom iniţiativa şi ideile, dela lucrătorul- 


i simon operator mecanic. Asta se poate realiza doar prin controlul 


combinat cu o mare libertate, pentru cei ce su idei, de a le 


"experimenta eficacitatea. ò 
= „intreprinderea privată, în multe industrii, a dat lamentab] greș. ` 


Și mu me e permis să lăsăm ca suferințele» poporului să continue numai 


pentru a permite ca întreprinderea privată să dea gres mai departe, 
Suntem azi încărcaţi cu o înfioriitoare responsabilitate. Noi, adică 
vol, generația noastră. Şi nu ne e îngăduit să aruncăm această răspun- 
dere pe ahi umeri, Dacă iubiți şi cinstiți această țară, 

„This land of such dear souls, this dear, dear land 
; „Dear for her reputation through the world" °). 

zicea Shakespeare, atunci trebue să fiți ageri şi nepregelători in 
meseria voastră de cetățeni. Sute de mii do tineri, bărbaţi şi femei, pu 
suferit și murit pentru ca noi să trăim în libertate și să putem păzi de- 
mocraticele drepturi pentru care Sau bătut bunicii noştri. Noi, supra- 
viețuitorii, avem datoria să [ucem ca această democraţie să-şi justifice 
namde. Să avem curajul de a folosi. acum. aceste drepturi ale demo- 
crației noastre, pentru a cîştiga cu ele nouile drepturi care vor marca, 
pentru cei ce ne vor urma, cea maj durabil, cea mai potrivită piatră 
de amintire a sucrificiilor făcute, 

„Sarcina nu-i simplă. Drumurile păcii se vor dovedi poste mai 
grele încă decit strimtorile războiului. Vom aven nevoie de aceeași hotă- 
rire și jertfă de sine. acelasi simţ de dreaptă judecată a valuriior, cae, 
prin războiu, ne-au minat la victorie. : 

„Toate avuţiile noastre trebue puse în serviciul poporului. Milioa- 
nelor de tineri care veţi vota acum pentru întiia oară, aş vrea să vă 

in aşa: 

à „Nu lăsaţi să vi se plece entuziasmul şi să vi se răcrască arto .ra, 
Vii eje dat să trăiţi cu fata spre viitorul ale cărui fundaţii le asezăm 
acuma, Daţi-ne ajutor cu fantezia voastiă și vigoarea voastră, ca să 
putem intra fără frică intro mai bună lume noñ. Ne true avîntul 
și vlaga voastră. întănțuite cu vlaga și avîntul camarazilor de pre'utin- 
deni de-a-lungul pămintului. dacă ne este întradevăr dat să rupem cu 
drumurile proaste ale traditiilor ruginite ale unui trecut sii = a 
Noi, cei din partidul laburist, luăm înfiorător de serios implini- 
tea telurilor noastre. Nu căutăm putere ieftină şi succes uşor. In nceastă 
disperat de gravă luptă electorală maşinaţiile de ultimă oră nu ne in- 
terescază. Vrem să învingem penbrucă știm că opra pe care ne incărei- 
sim să împlinim este deosebit de grea, dar mai ştim că, totusi, bărbatul 
mijlociu din Emglitera. f-meia m'jlocie din țara noastră, pot s'o ducă ln 
bun sfirsit, dacă sau hotărit să vrea. i 
“latrăm — precum se știe — în veacul „omulu? colectiv”. Repre- 
zestanji ai acestuia, noi revendicăm dela ulegător sprijin, încrezători în 
puterea noastră de a însufleți xditorul țării noastre supunind interesele 
secundare binelui mai înalt a] comunității. Natia noastră nu se va ridica 
„deasupra naţiilor, decit dacă se propteşie be faptele voastre ale tuturora, 
“Este un mare ţel moral state. pe card bi TAR ales are pri eră dz 
tomia şi cistigul, aportunismul şi profitul nu-s emeli XA : > 
noață fe get petice atat Există un ideal îndărătul mal ticei rossire, 
ideal pentru care- bărbați 4i femei, i trecut, au murit Trí „elore şi 
fării ceremonie: idealul de a servi altora, prietenia în adversitate, aT 
tința de dreptate şi traiu bun p nrtu cei de jos. Dar acest ideul, de vo 
alerătarii. depinde ca să-l vedem prefăcut în faptă 


i; 1} Această țară cu atit de scumpe suflete, această scumpă, s-umpă 
țară, Seumpă pentru faima ci de-a-lungu ntregii lumi. 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ ~ = 


Vom reveni la urmă asupra acestui frumos discurs, Carateriatiea 
jui. generală şi care ear! cu toate discursurile d-lui Churchill, 
este de a; pune accentu i; A 1 
problema Pizboiului cu Japonia, D-l C hurchili patetizează intenționat 
efortul războinic viitor care va trebui făcut gonira Niponilor, La di 
Crips, această chestiune nici măcar nu este menţionată. Că lupta, că 
sacrificiile, băneşti şi umane, se vor face de ucuma exact ca şi în trecul, 
aceasta este pentru laburiști „a matter of faci” un lucru dela sine in 
despre care e inutil să se mai vorbească. Dimpotrivă, la d-l Ch 
războiul cu Japonezii constitue o probiani atit de absorbantă incit pe 
ea îşi întemeiază, încă dela primul său discurs din Mai, cererea de e 
amina alegerile şi de a i se încredința guvernarea fără a se mai coa- 
sulta poporul. 

Discursul d-lui Cripps este din 20 Iunie. A doua zi, d-]. Churchill 
ţi răspunde, lată această cuvîntare, reprodusă, ca şi cea dintii, în fa- 
tregimet: 


- 
d s 


„Multe voci răsună azi, din tumultul, huruiala şi zumzetul ace 
stor alegeri. Dumneavossiră va trebui să alegeţi, cum veţi putea mai 
bine, cine nre dreptate și cine va mina fara ncastră spre timpuri maj 
bune şi mai ferice. 

„Am stat, de aproape şase ani, Sub un crud blestem. Ne maf rá- 
mine încă o luptă împotriva Japoniei, care trebue sfirşită înainte ca 
pacen să se reîntoarcă peste torturata noastră lume, 

„Americanii neau ajutat — şi noi i-am ajutat pe ei. Deosebit de 
asta, trebue să ne gindim la propriile noastre posesiuni, cucerite și ra 
vajate de tapeni. Dintr'acolo ne vine, de asemeni, o chemare a on0ă 
rei, pentru liberarea acestor ținuturi şi reînvierea lor. 

„Socialiştii ne spun, foarte sgomotos, că simgura “cale te sabare 
a Marei Britanii și a viitorului este să-i aducem pe dinşii la putere, cu 
mandat de a preface insula noastră, cît mai iute posibil, întro comuni 
tate socialistă sub autoritatea lor. Din toate părțile se aud strigătele 
jar, robotice. funojite de vene că toate relele și nenorocirile 

n se vor vindeca prin i i regu- 

le cărora ne vor supun planurile ce ne vor aduce şi prin 
„Pentru a dovedi că politica lor e cea dreaptă și că ea ne va tü- 
Fa: de tonte supărările, ei își revarsă pe noi sttaarile i ofensele, osin- 
hat în bloc condiţiile de virață pe care le-am trăit pink acuma şi afir- 
3 aro a n E pp sulerite după celalt răzbnia «i thiar de 

C ni, după ce ei îsi vern i exista 

dacă o aien E ză fi fost oala a Giga bucatar Ama I S 

„Sir Saffard Cripps va vorbit, ieri seară, despre cum aţi suferit 
~ (timpul dintre cele două războaie, A fost de să multă Aus 
n lume în acei ani dintre cele două cutremure de păminturi. O știm 
proa bine. O, știm chiar mai bine uzi decit o știam atunci, Dar, pe de 
cola z e, a fost, in acrastă perioadă, mult mai putină suferință in Ma- 
raf, srie ue Boond: witeare altă țară ewropeană lovită de război, şi 
cultate. nătățiri sau făcut chiar în asemenea timpuri de difi- 

„Naţia engleză, care începea nonl. ră boiu d: 3 3 
Baali o maia mai nic, mar sărate, mai Ping dezvolt mal bie 
trecuțij eroi care trăseseră sabia în rapi er A erele a R 


a 
. kad 


problemele <ociale şi de a trece sub tiicerze 


Waa că s" 


SCRISORI DIN ENGLITERA 153 


De sigur, progrese materiale și culturale sau făcut în intervalul 
dintre cele două războaie. Dar toate aceste tățiri se datorese în 
ea mai mare parte valului de popularitate al socialiste. Au 
fost micile concesiuni cu care partidele conservatoare îşi plătenu nimt- 
nerea la putere în ciuda fwvorii populare care me pa spre stinga. In tot 
czul ele nu-s ceva cu care dreapta ar avea dreptul să se laude, 


Şi d-l Churchill spune mai 
acuma, ni se spune că structura actuală a societi noastre 
si fe măturată. Aceste alegeri ar trebui — al = să aibă 


e soci 
drept rezultat o lume socalstă, o Anglie socialistă, unde toate mijloa- 
cele era ei arțiției şi circulaţiei să fie proprietatea Statului şi 
folosite de Stat prin oficii ministeriale rezidind în Whitehall său aiurea. 
„Ceva mai mult, guvernul central va planifica e noastre 
El ne va *pune cu p unde trebue să ne ducem și ce 
trebue să facem, iar neuscultarea de poruncile lui va fi peapa. Acest 
punct de program nud, de sigur, decit ultimul „goal” al par ; cât va 
trebui pină să se ajungă la el, aceasta, fireşte, atirnă numai de domniile 
voastre. 

„Sir Stafford Cripps ne-a făcut limpede să înțelegem că el 
stamul său politic va trebui să ne poată porunci nouă tuturora, Și 

entul va spune sau măcar va intreba energia Petrea, aceste 

ri vor [i supraveghiaie și măturate din drum, iar terile rete- 
zte. Din chiar prima zi a erei noui, va trebui ete ass ca sa, ca o 
e se excepţie ză fie prania, pris songes a d seri o ea majo- 

ji puterea de a lucra ă cenzura r j ie. 
Ta și ali socialisti (au toti, din fericire) vorhese, de 
losirea violenței fată de noi dacă e nevoie, pen an rumo 

Sai, să ne prana binevoitoarelor idei a acestor autocrutici filan- 

cure aspiră să schimbe sufletul omenesc ca priniro bagheiă ma- . 

şi să ne devină, în acelaşi timp, conducători.” 1 a 


* 
* Lă 


Ca d-l Stafford Cri nu s'a exprimat așa de radical cum 2 
afirmă d-l Churchill, estiteal a putut-o constata cetindu-i an nE 
reprodus în extenso aci. Este multă exagerare în felul dlui Chare 
a Bu programul laburist. Fxagerare polemică ce merge accentu- 


i :mejdii în trecut, și sfaturile mele n'au, 
„Vam avertizat de aceste air sc ie apri nost erite vitor 
ă-ne. Cred că vă pot ajuta to at e 
oricare. ia a ra cât faculțăţile mele și confiența d-voaștră vor 
dăinui, mă voi sili so fac, Si mu vă închipuiți însă, cum 1 tai, d 
anumite cercuri, că m'aş puies asocia > me 


i j p i majii hi ui vostru 
prin care să se pună jugul socialismului pe gm yen 
popor britanic. O asemenea tentativă ne-ar duce la o oadă de 


ini și icte între partide, ṣi la o eclipsă a pa y 
ngia Pn intimplat în toată lunga ṣi constanta desvoliare istorică n 
țării noastre”, 


p To 


i l 

w al discursului, o frază caracteristică. D; 

Curele 5 w E, per vă set ajuta tot atit de bine ca orieare situl é 
ippo pusen dic al laburiştilor, este p a- 


fă. Modestia din 
mea de catastro re păr a 


$ului laburist. Dar să nu ne înşelăm. Modestia unuia este o figură ora- 


153 VIAŢA PROM.NEASCA 


torică şi o cochetărie de stil. Atitudinea presumţioasă a c luilalt mar 
iasă în realitate curajul de a lua o răspundere dificilă. Laburișt i pro 
mit că vor salva societatea și înțeleg să tragă urmările unui insucces, 
Din contra, nu se poate muodmàå aduce o acuzaţie capitală unui om 
care făgăduește doar că va ajuta națiunea „tot atit do bine ca oricare 
altul”. acra 
Dar iată şi programul pozitiv al d-lui Churchill: 

„Actasta vor face socian umă le wurupi puterea întrun mo- 
ment cînd. întteaga noastră forţă trebue concentrată asupra unor pro. 
bleme practice, acele probleme practice care se prezintă, încruntate, 


fiecare diminență la pragul uşii noastre cerindu-ne atenţie şi răspuns: să | 


ne aducem acasă soldaţii, să na clădum casele pe care nu le-am putut 
clădi în timpul războiului sau care au fost doborite de duşmani: să al- 
cătuim armate nowi, şi fote, și avioane care să meargă contra Japoniei; 
să facem comerțul nostru să lucreze atit în țară cit şi afară; să elabu- 


răm prin Parlament şi să punem în aplicare enormul program social 


cuprins în planul de patru api, asupra căruia o atit de largă apro- 
bare există, 

„Dece nu ne-am concentra asupra acestor realităţi, fără a fi siliți 
sii discutăm acceptarea unui sistem comp nou de sccietate? 

După cum se vede, realităţile d-lui Churchill sunt în, număr de 
cinci, dintre care două se referă la războiul cu Japonia (aducerea acasă 
a soldaților şi retrimiterea lor în Pacific). Un al trei'ea post priveşte c'ă- 

de noul locuințe. Un al patrulea se raportă la planul Beveridge, 
despre care Beveridge el însuşi declara că ar fi total inoperant decă nu 
sar face în cadrul unei schimbări de structură a socie ăţii. Acest plan 
— spunea Beveridge — „ar fi o rețetă atit de insuficientă pentru ferieirea. 
omenire, îucit nici n'ar merita să mai vorbm de el, dacă acest p'en 
l-am considera ca unicul mijloc de reorganizare socială — sau chiar 
numai ca principalul mijloc.. El trebue mă fie însoțit de o fermă hotă- 
rire de a utifiza toate puterile Statului peniru garantarea muncii pen- 


tru toți”, 
A sfirşit, a] cincilea pasat de program este o mărire a c merțului 


et FAR pă vrea, d-l 
«mă a Engliterei contemporane, Toţi sociologii care s'au ocupat cu 
Anglia de după 1918 constată că această tară te afla într'o rea de 
„eriză” permanentă, și care se puiss totuşi suporta graţie unei pen bile 
rade m e pi abdicarea dela clasica situație de mare putere exporiatoar:, 
Sieu ued, unul din cei mai buni cunoscători ai realităţilor britanice, spu- 
sm, An 1990 că Anglia e P punctul de a-şi găsi un „nou echilibru“, cu 
sacri s ul însă al puterii de export. Şi iată că acum en trebue să renunțe 
ia aces nou echilibru, tentind exact ceea ce poate exista mai greu pen- 
ge ak: o intensificare a or aia e. Aceasta presupun», mai mult 
mijlocul planificări DA Churehil apte, ahuriști o, promit pri 
c -hu o ueste ] h, 0 
curios, prin mig Tee acelei libertăţi a e, pe ee ami Aiat 
"ionii, angla din rîndul marilor ţări exportatoare... 
chilla ele cma realități ale programului pozitiv schițat de d-l Chur- 
u sint de natură a entuziasma pe a'egători, De aceea, eles doar 
poaae, pentru a se reveni repede înapoi la polemică: i 
TARN ogean discnpimi — continuă fostul prim-ministru — care 
fu Kirve nile însele ale socictăţii omenesti sunt noui peniru cei, pen- 
ete can mulţi din cei ce urmează să-și arunce. votul lor decise în 
oz ni sh aie 4 pu ză w pane crucea pe buletinul de vot, nu-și vor da 
Late S pot i i dintro, raana inganni e care le-au fnduret, de peri- 
A pus deunăzi că o impunere viol iste sociali 
mias pan ag mer cerută de eletaeriteie parau că ic yeya pei 
ante partidului socialist, — ar implica restringerea guvernului 


urchill atinge aci csa mai dramatică pro- 


e, e A Pe ui 0. AP 


SCRISORI DIN EXGLITERA _155 


parlamentar aşa cum îl avem azi şi degenerarea drepturilor opoziţiei așa 
cum pină acuma le-am practicat în această țară. 

„Dar cum se va resfringe aceasta asupra obicinnrtului salariat? 
Duţi-mi voie să vă spun că asta l-ar deposeda de libertatea, de neatir- 
narea lui personală într'o măsură necunoscută pină azi. 

„Voin merge mai departe, pînă la a spune un lucru oarecum ciu lat, 
asupra căruia fără îndoială o să existe şi alte decit a mea. Voiu 

use că este în interesul lucrătorului şi în genere ul salariatului să nu 
um patron prea puternic pete capul lui, 

„åş [i bucuros să-l văd pe acest patron, tare, puternic in sensul 
elicacității economice, ca producător și concurent pe piața iată, 
Dar ar fi odios, pentru ideile noastre de Hbertate, ca acest patron să aibă 
puteri nejustificate asupra salariaților săi. 

„Azi, sub actualul sistem democratie, proletarul poate apela la 
Trade. Unioane. Apoi, dreptul sacru al contractului colectiv intră şi ele 
în joc, acel contract colectiv promovat într'o asa de largă măsură de 

| conservator. In sfirşit mai este și Parlamentul — citi vreme 

mai rimine liber — în faţa căruia purtările patronului, atit în general 

cit pa particular în diversele cazuri individuale, pot fi aduse în discu- 
pe În plina lumină a zilei. : A 

din aceste hinefaceri n'ar mai fi cu putinți întrun 

Stat sodalist, unde mam avea dreptul să atacăm conduita guvernului 

g săi] silim să renunțe la en, întrun cuvint să no exercităm critica 


„Și vă declar răspicat că libertatea salariaţilor de a-şi alege sau 
schimba angajarea lor, sau de a folosi contractul colectiv, prin toate 
pr. ari inclusiv dreptul la grevă, merge ca contra doctrinei s0- 
i şi teoriei acesteia asupra Statului”, E a 

Urmează un pasaj de asemeni caracteristic, căci oglindește felul 
particular în care conservatorii înje tactica partidelor de stinga: 

„Am cetit — spune d-l Churchill — că mulți sar plinge de ideea 
noastră de a ne intitula „guvern naţional” — și m'am pribiţ a vă ex- 
plica de ce avem dreptul de a ne da un asemenea nume. 

„Dar ce să zicem de partidul socialist care se intitulează „Labour 
Party”, partidul muncii? De sigur, oricine se poate numi ori cum, Intro 
țară berii. Dar ce să credem de cuvintul muncă ca titulatură a parti- 
dului Aaburist? Sunt ei singurii care muncesc în această țară? Sunt ei 
singurii care au luptat în războiu?. Singurii cu inima curată, curățită de 
orice interes egoist? Singurii care au aderat la Trade Unions și parti- 
dipat în acțiunea lor? TERT fe mi 

„Milioane de trade-unionişti sunt conservatori „şi citeva alle mi- 

e se pregătesc a vota pentru guvernul naţional din motive patrio- 
tine, pindindu-se la primejdiile în mijlocul cărora ne ullăm în momen- 
tul de faţă.” P 


ur party“ fiindcă 


Aşa dar, ṣi y au dreptul să se intitulgze „labo curățită de orice 


= ali „au luptat în războiu” sau „au inima curată, 
m egoist”, 2 > 

Afară de asta, să nu uităm că „labour party” este un nume aperi 
pe cind nimele de „guvern național” luat de cabinetul de săegeri din 
1945 e un nume recent şi actual, pe care contemporanii au drep A A 
discute aşa cum îl avuseseră şi contemporanii lundăru partidului laburis 

In sfirşit, labour party înseamnă nu partidul singurilor oam 
care muncesc, ci doar un partid care socoate că soarta păturii as 
trebue să fie principala problemă politică. Aceasta e deosebirea faţă 
celelalte partide, şi care fi justifică titulatura. 


n d F . — 


150 | VIATA ROMIN EASCĂ 


Dar dl Churchill este atit de preocupat de roblema onomastire; 
incit o discută nu numai privitor la grupare, ci chiar la perscanele œl 


u compun. Astfd — spune d-sa: 


„Partidul socialist are tot atit de puţin dreptul de a se nimi 
i rană el însuși de a-și zice leader. | 
„Căci iată ce sa intimplat în ultima săptămină (şi vă rog să cum. 


partid al muncii pe cit are drept d-l Attlee 


păniţi serios tupra magiei la care um ajuns şi asupra lucrurilor ce 
avem datoria să facem). : 

„Cind am explicat colegilor mei socialiști și liberali din ult ma 
coaliție guvernamentală că ue să mergem inainte, întrio bună cama- 
raderie și o loială colaborare pină la victoria impotriva Japonezilor — 
unul din gindurile mele cele maj grave şi mat îngrijorate fusese acel 
de a menţine direcția politicii moastre externe pe un drum cumstuni 
sle-a-lungul precautelor și intimelor negocieri care urmau să aibă ke 
în imtervalul dintre înfringerea Germaniei şi capitularea Japoniei. 

„Aceste ale mele speranțe au fost dezamăgite. Atunci am încertat 
altceva. Mi-am adus aminte de fructuosul şi condialul acord de opiniusă 
care a existat în principalele momente ale politicii noastre externe între 
miniştri socialiști și ceilalți miniştri. Şi mi-am spus că cea mai bună 


soluție ar fi cà, deși situaţia internă nu mai cra aceeaşi, să invit totuși | 


p xi-} Attlee, leaderul titular al Socialiștilur, să ne rr, pn pe di 
Eden și mâne, la viitoarea conferință cu Prezidentul Truman și ci 
Mareșalul Stalin. Eram gr ce că voiu avea să mă bucur de sfaturile d-lui 
Attlee în toate etapele discuțiunilor, şi că d-sa va susține mai departe 
jucrurile cu care se va fă declarat de acord. Şi dn cite îl cunoştea, 
-pe d-sa şi vederile d-sale în ultimii cinci ani, nu mă aşteptam să existe 
o singură chestiune asupra căreia să nu pe înțelegem în mod amiabil, la 
aceceptind invitația mea, d-l Attice a arătat că împărtășește această pro- 
imiţătonare opiniune. 
„lată însă că o figură nouă a țișnit la, orizontul notorieăţii. Sè 
tuaţia fu complicată şi întunecată prin repetata intervenție a profeso: 
rulni Laski, preşedintele Comitetului executiv al Partidului socialist, El 
me-a reaminti, nouă tuturora — imelusiv d-lui Attlee fui-imsusi — dă 
hotărirea finală în politica externă rămîne, în tot ce privește partidal 
socialist, sub dominația comitetului executiv al acestuia. [esorul Laski 
a declarat în mai multe ocazii că nu există identitate de scopuri între 
politica externă a coaliției din ultimii cinci ani, continuată de actualul 
guvern naţional, şi politica externă a puternicelar organizații de culisă 
cum ¢ aceea al cărei prezident d-sa este“, f 
Rajionamentul d-lui Churchill ê foarte simplu. Pină la capi 
în Germaniei, laburiştii renuwnmțaseră la punctele lor de vedere p 
politica internă şi externă, dind mină liberă d-lui Churchill. Motivul 
Sa ga de războiu. După infringerea naziștilor starea de războiu con- 
rară a de Japonia, Ergo, abdicarea laburiştilor ar trebui să continut 
cit, războiul contra lui Hitler şi cel contra Niponilor tu & 
aseamănă decit cu numele. Cel dintii a fost o luptă de moarte, care anula 
tvá, preocupare alta decit efortul de războiu, Cealaltă luptă, dimpo 
idei i o victorie sigură, unde nedeterm'nată mu-i decit data sch- 
iuti k peaa vor fi bătuți la fel, chiar dacă în Anglia ar fi revo- 
red ta in fiecare săptămînă. Nu-i nevoie aci de unanimitatea absolută a 
Rro gindurilor, de acea simplificare mentală și suspendare a 
ego e me e care o reclamase încl-șiarea cu un inamic ca due 
mani multe rînduri gata să-și înghită adversarul. Capitularea Ger 
mo da sigur, n'a făcut să inceteze situația juridică a „stării de răz 
de umilitoare ear ceara ai erroe rage cad pe 
opiniilon sale politice, particulare, îi amina sine die exprimare 


Cind Hitler a fost bătut, cetățeanul britanie a răsuflat ușurat nit 


1 


æ SCRISORI DIN ENGLITERA 157 


atit pentru victoria însăși pe care o știa de multă vrene sigură, ci pen- 
tru admirabila senzaţie de libertate, libertatea de a Absa, arks, grave 
opimium politice. Conducătorii làburişti au înțeles fenomenul. Ei au simţit 
cererea largilor pături ale populației engleze, cererea de a reveni la 
dreptul, suspendat din pricina Germanilor, dreptul ds n face politică, 
de a discuta contradictoriu pentru a găsi soluții apropriaie. lar în străi- 
nătute, cei ce ur u evenimentele ogi ce wsistau lu redeştep- 
tarea civismului britanic cinci ani uni ormizat nemţeşte de 

plie, au putut pronostica certul suecet al laburiştilor in ri. 

atit mai uşor cu cit ei vedeau adversarii laburiştilor persistind, 
ca di Churchill, să identifice răzbaiul amtigerman cu cel, de o cu totul 
altă structură psihologică, împotriva Japonezilor, M 

De altfel, este omenească şi stimabilă această judecată a d-lui 
Churchill, D-sa a fost campionul luptei încordate care reclamase coaliția 
unanimă pe frontul intern. firesc ca d-sa să creadă în nece- 
sitatea coa pi unanime chiar după ce ea a încetat de a fi o condiţie 
a victoriei. D-l Churchill a tremurat prea tare la gîndul prăbușirii po- 
sibile pentru ca această temere să nu persiste yi după ce primejdis a 
fost definitiv alungată. Iar cînd foştii săi tovarăşi de unanimitate pro- 
xizorie îi explicau, a doua zi după capitularea hitleriştilor, că situația 
s'a schimbat, şi că-şi reiau libertatea de opiniune, — e natural ca d4 
eri ea se socoată „dezamăgit” şi să creadă in alte reale „pri- 

” viitoare. 

„Dezamăgit“, d-l Churchill încercă atunci „the next best thing”, 
cum zice d-sa, adică „lucrul cel mai bun imediat următor”, şi aunme 
invitarea şefului laburist la Potsdam. Aci, iarăşi, raționamentul d-sale e 
eminamente conservator, Fiindei în ultimii cinci ani d-l Attlee nu fü- 
cusa critici de doctrină, d-l Churchill deduce că d-l Attlee nu le va 
face nici de aci înainte. Şi pentru că d-l Attlee totuşi face acum ase 
pia rezerve, d-l Churchill deduce că d-l Atilee nu mai e adevăratul 

Attlee, ci un instrument orb al organizaţiilor subterane politice. De 
aci ideea de a contesta legitimitatea însăși a titulaturei sale de „leader 
al partidului laburist”. i 

- Decât, eriticele d-lui Churchill nu pot modifica sensul cuvîntului 
„leader de partid”. Se numeşte astfel acel ce „conduce“ (în Cameră, în 
întruniri, la comferințele internaţionale, ete), opiniunile partidului. La 
conducător de opiniune te fi, în acelaşi timp, şi un creator de - 
irinä, adică sistematizatorul teoretic al opiniunilor unei anumite colec- 
tivităţi. Dar acest cumul de calități é doar întimplător, Leaderul este, 
proprio sensu, cel ce dirijează, difussasi şi enori oana “opisie, au 
pării. Opinii pe care el însuși le primește. lar drpozitarul acestor opiniuni 
esfe comitetul executiv al partidului respectiv. La toate partidele poli- 
țice, din lume se întimplă aşa. Este un fenomen universal. Şi esie o Su- 
rioasă idee la d-l Churchill de a vedea în comitetul executiv o organni- 
zatie aproape clandestină. un fel de maffie tiranică și ocultă. In sfârșit, 
last but not least, del Churchill îşi închipue că, la fel cu acenstă sgri- 
pare de culisă” mai există încă multe altele» în obscurele fanduri ale 
partidului laburist („powerfull back-room organisations over one © 
which Mr. Laski presides“). i că și 

Dar iarăşi, această judecată a d-lui Churchill este omeneas K 
stimabili. Căci izvorăște din cele ce n văzut petrecîndu-se în propri 
siiu partid. Acolo, comitetul executiv, pe cind aven ocazia să funcţioneze, 
a profesat o constantă politică de simpatie penru naziști, deși doi im 
portanți leaderi conservatori, d-l Eden și d-l Churchill el isasi, aveau 
idej exact contrare. Amintirea acestor nepotriviri între executivu pae: 
dului şi leader-ii săi îl face pe d-l Churchill să considere anormal ret d 
dintre d-l Attlee şi comitetul executiv al partidului laburist. lar cin 
această anomalie o atribue influenții personale a d-lui Laski, d-l zar 
chill asculţă de aceeaşi firească pornire de a da persoanelor o importani 


i 


PIAŢA ROMINEASCĂ _ - 


i mare decit colectivului de partid. Această eri rd carlyle-iană a 
vi rol britanie — spune d-sa Ka dorit întotdeauna pină astăzi 


pet 
oră rates gard iuni sis în propris lor inimi pl n de 
mit ms me ol pri ci dela acele conclave subterane de car 


Noi am subliniat anumite cuvinte din acest pasaj, care exprimi 
în chip strălucit cele două concepţii despre democraţie care se înfrunți 
azi — sau poate s'au înfruntat pentru ultima oară ieri — în Eng tera, 

„Oameni cunoscuţi”. Este concepția vedetistă a politicii, og 
de asemeni în deea că sursa fundamentală a opiniilor unui politician 
este „propria lui inimă”, sau, în mai răn caz, „insirucţiile date de 
alegători”. In caz contrar, adică atunci cînd politicianul prim ște in- 
strucțiunile dela partid, el nici nu-şi mat merită numele de ministru res- 
ponsabil, și devine doar un „aşa-zis ministru”... 

În fond, „inima proprie“ are mai puțină importanță — și sigut 
mai | tr arap utilitate pentru naţiune — decit opinia sever cumpânită a 
partidului care a întrunit, şi mai ales care „ar întruni în acel momen!” 
re page sufragiilor alegătorilor. A alegătorilor îm genere iar nu a 
acelor cițiva din circumscripția locală care l-au alès, cîndva, pe depe 
tatul în chestiune, Căci alegătorul nu alege un deputat, ci, peste capul 
acestuia, un anume partid. Alegătorul votează cu opiniile acelui partid 
După alegeri, comitetele executive ale partidelor devin depozitarul rea 
al opiniei lice. De acolo trebue să emane toate „instruețiunile”, dici 
acolo se concentrată şi sistematizată, „suveranitatea națională”, 
dreptul de a „porundi” altora. Parlamentul nu e, cum crede d] Chur- 
chili, controlorul diverselor discursuri ale deputaților ṣi cenzorul usi 
republici de vedete autonome, ci doar un simplu punct spaţial de întil- 
e ÎL: + ceai efectiv rămîne partidul, mandatarul veritabil al op 

ice, 


ranii pe care partidul 
de membrii şi fruntașii săi. Nepolitist : si pe 


a: Sa mai mar ară în ochii d-lui Churchill, decit coea ce fusese, în 


N... [e < C 5 ii 
E ui „ai a ` bA 


SCRISORI DIN ENGLITERA 159 


Sunt mulți care acuză opinia publică engleză — recte labu- 
ñi — de ingratitudine faţă de d Churchill. de o imoral de rapidă 
ni, rog Der O A 

ste nedreap ațiunen ză, şi l ii în deosebi 
ci Sil fad de d-i Churchill o oi T ae i pr Papaa 
campaniei electorale, 
Dacă recitim discursul d-lui Cripps, constatăm că el este, în par- 


A de a fj încurajat Hitler, 
pe Mussolini, pe Franco, pe Japonezi, şi de a fi făcut posibil da abolit 
~ care, cu un minimem de energie, l-ar fi 


Pentru tonte preste motive, ṣi în ciuda aprigei călduri a luptei 
cketorale, laburişiii au luat o gravă hotărire; accea de a uita şi ierta 
usa din cele mai mari vinuvăţii din cite cunoaște Istoria. A fost un cuvint 
de online să nu se spună o singură vorbă despre rolul determinant pe care 
la avut în declanșarea războiului hitlerist atitndinea amicală a con- 

în epoca lor de atotpuiernicie, Aceste a fost darul, magni- 
Mead e pe care adversarii laburisti l-au făcut aceluia faţă de care nu- 
tresc o aimiraţie şi o recunoştinţă nemărginită, 


D. 1, SUCHIANU 


- SCRISORI DIN AMERICA 


UN RECORD AL ECONOMIEI DIRIJATE. — 
POLEMICA SUMNER WELLES-WALTER LIPPMANN 


„Economia dirijată”, sau „planificată” era, ps la rāzboiu, u 
cuvint odios in cele două jüri anglo-saxone. Cetăţeanul britanic sa 
american vrea comerț cit de liber posibil, și toată amintirea vremen- 
lor trecute îl imboldea a iubi şi lăuda virtuțile concurenței și luptei ere 
nomice. In Statele Unite nu numai opinia publică, dar însăși k 
de justiție au combătut trusturile și le-au pus la imense amenzi, pet 
tru motivul că acești coloși viciază liberul joc al concurenței, și prie 
dceasta-s potrivnici sacrelor principii de libertate ale Constituţiei ame 


ricane, 
Na ne vom căsni, de sigur, nici o clipă, să apărăm marile trs 
ijării producţiei şi preje 


turi; Trebue totuşi să constatăm că ideea 

rilor se bucură de o favoare crescindă. In Anglia, de abia acum, ci 
ocazia alegerilor laburiste, planificarea a fost nu numai sustinuti, S 
chiar prezentată ca unica salvare a națiunii. Cit despre Statele nit, 
care trecuseră, în 1929, printr'o criză de o gravitate necunosculă lo 
Englitera — şi necunoscută, * în genere în toată Istoria i pps 
lui — acolo planificarea devine, dela început, fundamentul prog 
mului lui Roosevelt. Și printre primele posturi ale acestui Pegeai fi 
gurează faimoasa TVA, adică Tennesse Valley Authority, ttonali- 
zind cursul şi căderile de apă ale riului Tennessee, Roosevelt — ajuti 
do acel celebru al său Brain Tust, adică „Sindicatul Creierului, # 
elaborat un program de vastă Imbogățire: prin inundație, irigație, pati: 
gație şi producție ieftină de energie electrică —, îmbogăţire ce ath 
să se reverse pe o suprafață de circa 640.000 mile patrate, adică di 
Franţa şi G reunite. 

Numai cine cunoaşte mentalitatea americană își | omau da semé 
ce revoluție în idei a fost acest TVA, care, pe calea mprumutulai # 
a autorităţii de Stat concura sălbatic întreprinderea privată, în deost 
marile trusturi de energie electrică, reducând costul curentului la 0 
puţin de o treime. N z 

Americanii sunt convinşi — şi dealtfel cine n'ar fi? — că id 
nätatea curentului electric este una din bazele civilizaţiei şi chiar co 
turii cele, mai spirituale. Ţată de ce sunt ei, și de ce au ei dreptul să 
atit de mindri de gigantica instalaţie de pe Tenntssee Valley, şi dep 
văile care i-au urmat exemplul, Fusese un timp cind Dn 
anihilase recordurile americane, plasind Rusia în fruntea roducției de 
energie electrică. Ràzboml a ras œlebra centrală Sovietica, care, chi 
de ar [i existat azi, ar fi fost handicapată de noul TVA americàt: 
Cind Ruşii îşi vor reface uzinele, vor depăşi ei oare din nou, ca odi- 
nioară Dniepropetrovskul, industria americană? Nu pulem şti. Deoram: 
dată am socotit util să dăm cetitorilor „Vieţii Rominești” o desert 


16t 


detailată a acestui efort ind i asemenea orțări 
reuzimă buna stare care la Ea Sete şi mere Mega va pi e 
E3 3 . 


Da vast program de exploatare ù riurilor, menit a stipini vastele 
raurse de energie ale apelor din America în folosul marilor masse de 
populație, si intocmit, ca o parte integrantă a New-Deal-ului, a noului 
plan social şi economic. Imbrăţişind împătritul obiectiv ul inundaţiilor, 
ingafiilor, navigaţiei și al producerii de energie electrică, proiectul se 
buzează pe un sistem unitar de desvoltare regională. Sucesbul 

exploatării Văii Tennessee (Tennessee Valley Authority, prescuriai: T.V. 
Aj, emanaţie a guvernului federal, a netezit drumul-Gentru acest program 
Renlizările T. V. Aului în desvoltarea unificată a Văii Tennessee au 
dat impuls puternic proiectelor similare pentru celelalte cursuri de apă 
din intreaga ţară. : ; 

„Cele şeapte TV A-uri”, — Preşedintele Roosevelt recomandind in. 
siituirea T.V.A-ului în congresul U. S. din 10 Aprilie 1955, afirma t „Dacă 
vom reuşi aici. putem prorresa pas ct nas, în'r'o desroltare similară a 
slor mari unități teritoriale naturale înăuntrul granițelor noastre”, Trei 
asi mai tirziu Preşedintele desemna 7 astel de unități, țărmul Atlanticului, 
martie lacuri şi valea Chio (centrul vest); basinul de drenaj al riurilor 


neegalat, al - 


Tennessee şi Comberland (Centrul Sud): businul Missuri, cuprinzind Red- 


River dela Nord (centrul nord-vest şi centrul); basinul Arkunsas impre- 
en cu de River şi Rio Grande; basinul Colorado impreună cu riurile 
ce se varsă în Pacific la sud de linia Oregon-Calilornia (vest), și bazinul 
talai Columbia (ţărmul Pacificului). 

Propunerile -Preşedintelui au fost deseori numite „Cele 7 T-V.A. 
Adaptate cerințelor fice ale diferitelor regiuni, ele cuprimd princi- 
pial de bază al New-Deal-ului: pe o scară întinsă întreprinderile, admi- 
sistrate după principii de drept public, să lucreze pentru deplina realizare 
a resarselor umane şi naturale, nestinjenite de interesele particulare. Me- 
indele folosite pentru aces scop. reprezintă din punct de vodere economic 
şi logic, o marcantă ire faţă de procedeele tradiţionale. Pre- 
sedintele TVA-ului, David E. Lilienthal, spune: „un program american 
de desvoltare pentru perioada de acuma pînă la 1975, care poate [i enun- 
jat în termenii conereţi de: pămînt, fluvii, electricitate, păduri, minerale 
şi activităţi”. : 

Riul Tennessee. Valea Tennesste, un mare basin fluvial drenind o 
arie de 40.600 mile patrafe (103.000 khm. p.) cuprinde regiuni din 7 state 
ale Statelor Unite : Tennessee Alabama, Carolina de Nord, Kentucky, Vir- 
zinin, Georgia ṣi Missisippi.. 4 A 

La isvoarele lui din munţii Smoky şi Blue Ridge. riul Tennesste 

! = 


imi, unde se varsă în Riul Ohio care la rindul lui se varsă în Mi- 
ippi i i: ploilor este de 152 cm, ridicind la 

A a, căderi meu fera an a rulni măsoară 1.040 kim, dela 
Koosville, Tennessee, la Paducah, Kentucky. 


€ ml 
Muscle Shoals. La Muscles Shoals, o localitate mai d e de oraş 
Alabama rîul cade dela 40 m. pe o lungime de do kin. E. mai 
eare pe timpuri prezenta obstacole naturale pentru navigoție. Pe em 
Muscles’ Shoals, au Jadrepiat atenția asupra riului cantate. 
incă din 1824, cînd secretarul d alea CE Cart a sugerat proc 
uuui cana i construit tat, şi - l 
act Euran ace dea federal din 1871, canalul construit la în 
cu 17 ecluze, a fosi mărit, Intre 1852 şi 1918, congresul a autorisat = 
cunoașteri sau proèrcte riul Tennessee, şi ți n 7 
în timpul prezidenți-i fai Woodrow Vilson, Cong 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


construcția la Muscles Shoals a unei uzine. idraulice, a furnizării 
gri scz cu aburi şi a 2 uzine pentru fi nitraţilor, ingredient 
servind la fabricarea explozivelor. O fabrică a fost construită în 
războiului 1914—1918, cealaltă, digul Wihkon, a fost începută în 1947 
n'a fost în stare de [uncţionare pină în 1925. Uzina dela Muscles Soals + 


fost destinată fumizării de importante cantităţi de, intrați în timpul riz f 


iului 1918, dar nu şi-a îndeplinit inițial, 
oile Am rasboiu, razele A re e prea e unei longi fie 
verst, din dori vernului de a completa proect 4 
n fungi din dorile Ei in loc. de nitrați. Industriaşul Heart 


fabri in r) ih > 
rez gari ARE în 1921, să cumpere fabricile şi să le utilizeze peniru fabr 
iru exploatarea particulară în districtul 


carta Îngră intelor. _ 

Totuşi propunerile 4 
Shoals, se dovediră nesatiPăcătoare. Intre timp chestiunea cea importanti, 
transformarea potențialului acestei văi întrun nou fel- de viață peni 
cei 4500.000 locuitori, lua proporții. | 

Din cele 10.500.000 hectare din vale, 2.500.000 ha. erau predispuse h 
eroziune. Inundaţiile erau responsabile pentru o medie de pierderi anuale 
de 1.780.000,98% din ferme nu aveau electricitate pină în 1935, cam 30% 
din familiile care trăiau În regiunile de deal ale sudului trăiau din fondu 
rile de ajutor ale guesa ui. EE 

Instituirea T V.A-ului. La 10 Aprilie 1933, în mesajul lui eitte 
Congres, Preşedintele Roosevelt semnala un pasagiu introdus în 
de senatorul George W. Norris, din Nebraska, prin care se crea Oli 
văii Tennessee (TVA), act care însmna o schimbare fundamentală în em- 
cepția utilizării şi desvoltării” resurselor naţiona:e, Roosevelt declara: 

5 „Este clar că desvoltarea lui Musele Shoals nu-i decit o mică park 
pară sidituita, potențială a întregului rîu gaara pre utilitate, aa 
este privită în întregime, depäşeşte o simplă p energie ) 
trică, imbrățișind un larg domeniu, în care intră: controlul inundaţiile, 
eroziunea pămîntului, ştiinţa forestieră, renunțarea la folosirea agricolă 
a păminturilor mărginașe, o nouă distribuire şi diversilicare a industrii 
Pe scurt, această desvoltare de energie din sint răsboiului duce în mod 
logic la un plan naţional de împărţire fluvială completă, interesind malia 
state, deci viitorul și buna stare a milioane de oameni. 

Administrarea Văii Tennessee spunta Preşedintele este „o corpori: 
ție cu putere de guvernare, dar posedind maleabilitatea şi inițiativa nad 
întreprinderi particulare”, i 

Propunerea fu aprobată de ambele Camere ale Congresului în IT 
Mai 1935, In ziua de 18 Mai, preşedintele Roosevelt o semnă. 

T.V.A.-ul a fost instituit ca o agenţie federală automată cu puies 
decisivă pe regiuni. Această agenţie federală regională trebuia să-și îm 
paria lucrul cu agenţiile locale, stataie şi cu altele «genţi federale. Funt 
tiile Ndninieiiitti ve trebuiau deci centralizate. In caz că instituţiile de stat 
sau locale puteau administra o parie dim lucrul TVA-ului, acest lucru A 
era dat lor cu preferință, și nu agenţiei federale. 


Live: 


„Să Ji - i äi A 2 s 
pae a reg ore Dana îi şi să aibă grijă d controlul inunda. 


uinjare a terenurilor mărginaşe din Valea Tennessee; să îngrijenscii 
reimpădurirea şi buna întrebuințare a terenurilor er er ra. din V 
Kyra rai să aibă grijă de desvoltarea agricolă şi industrială a acelei 
să „inerijenâcă de apărarea naţională e aj i 

=) 2. Dropri jior guvernamentale la şi lîngă Musde 


I s'a dat putere să 


de diguri, linii de so ys achisifiniase adevărate moșii pentru construirtă 


e Un 4 isimne, rezervoare şi alte strucţii. TVA, | 
dreptul să vindă surplusul de energie statelor, [ar Abaran per a A 


Introducerea actului care creia TVA cuprindea următoarele obie® 


să îngrijească dé reimpădurirea şi bana între 


crearea unei cor ați pon 
= fo Sta 


ipes > - - 


SCRISORI DIN AMERICA 165 


porațiilor, asociate ori individuale, dind preferință primelor trei, Revin- 
sările trebui să se facă la „Preţuri rezonabile, drepte şi cinstite”, 

Preşedintele Roosevelt recomanda din cînd cind, Congresului: 
„i) un contiol cît de mare asupra inundațiilor; 2) o cit mai mare desvol- 
inre a riului Tennessee pentru scopuri de navigaţie; 3} o cit mai marec pro- 
ducţie de energie electrică in acord cu controlul inundaţiilor şi cu navi- 
gatia 4 întrebuințarea adecuată a malurilor. 5) o metodă potrivită pen- 
tra impădurirea tuturor pămînturilor în bazinul de drenaj făcut pentru 
rar» x: buna stare economică si socială a locuitorilor din numitul ba- 
rin fluvial, 
“Prevederile legii nu se refereau numai la valea Tennessee. ci și la 
teritoriile alăturate, care puteau fi în raport cu, sau asupra căroța se pu- 
tena resfringe rezultatele desvoltării: Desvoltarea geografică, economică 
și socială a suprafețelor menţionate putea fi susținută prin studii, expe- 
renje şi demonstraţii. s 

Direcţia puterilor investite în T.V.A. o avea un consiliu de directori 
numiţi de regeciule și cu aprobarea senatului. Dr, Arthur E. Morgen. prt- 
dintele Coleziul Antioch, a fost numit director al T.V.A.ului în 26 Mai 
19%. In 3 Iunie, p imțele Roosevelt a numit 2 mebri supileueatură Dr, 
Harecuri A. Morgan specialist în agricultură și președintele Universităţii 
dia Tennessee, şi David F. Lilienthal a fost numai mai tîrziu director al 
TVA-ului, poziție pe care o păstrează şi acum. 
_ TFA. şi unităţile particulare. Statele faţă de drepturile Federale. 
Criticile aduse T.V.A-ului au pornit dela companiile particulare de 
energie, care susținenu că agenţia le imvadase teritorul. Alte companii pu- 
nean la îndeialii constituționalitatea actului, susținind că este o impietare 
asupra drepturilor statelor, t 

Fiind o agenție corporatistă a guvornului federal, TVA este supusi 
lézilor țării: „Am avut intenția să compunem o urzeală legislativă, dar nu 
so inchidem intra cămaşă de forţă legislativă, Avem intenția ca această 
corporație să aibă mult din libertatea esențială și elasticitatea unei între- 
primderi particulare”. K a 

"Canstuţionalitatea acestei libertăți și, elasticităţi au fost de=bătute 
în 57 de desbater i judiciare, în timpul primilor cinei ani ai existenței 
TVA-ului Din 2% de atacuri Impotriva lucrărilor ei au fosi respinse 
toate, afară de unul singur, E 

T lanuarie 1958, o propunere căutînd ok premi p arini yes 
diguri şi operațiile de producere şi vinzare de energie erci 
TYAulii, cela următoarea hotărtre a unci Curți din Nordul distric- 
tului Est, Tennessee: „Obiectivele TV Aula pa legale și legea pina Vot 
itmțională, diguri utere şi u e constituind mijloace a 

stii lă, digurile de înaltă p E, legitime: dle pu er e drepturile 
Statelor”. Reclamantii uzinei electrice, potrivit deciziei Curţii, nu erau așa 
dar, imuni la poze ar chiar dacă alacerea lor ar fi fost prin asta re- 


dusă sau chiar distrusă, `z 
iecti tă de Curtea Tennessee, 
După ce obiecţia a fost astfel înlăturată A, ucisă Sat 


14 peti faţa Cu |939, 
J a Sapra ky dalura ne a ii nu su avut de suferit într'atit 
incit să justifice un proces. Potrivit deciziei Supreme! Curți, proprie- 
tățile Campaniei de Energie Electică Tennassee, o întreprindere yas 
i ä au fost vindute T.V.A.ului (tranzacţia a fost negocialăi „def. 
wW Vilkie). Alte cumpărări au aplanat conflictul dintre TVA şi in- 
teresele particulare, 

n i t t al problemei drepturilor federale faţă de drep- 
turije pi m aaa aie a fost acela al i ilor, Dacă cale 7 staly im- 
plicate nu ar fi supus TVA-ul Ja plăți metodic repariieaie, și : peara 
taie, instituția foarte curind n'ar fi putut funcţiona. Pe de altă | a 
“a discutat ca Statele să fie despăzubite de către TVA pentru veniturile 


- 


energiei electrice transferate agenţiei, 


164 VIAȚA ROMINEASCĂ 


evoluat astfel: 5% din produsele mari ale winzärii ene. 
giei E Alabama să fie plătite Statului, şi în acelaşi je ha 
săi fie făcută pentru energia produsă la Norris şi alte diguri din Ten. 
nessee: 5% din toate Produsele energiei dela celelalte diguri să fie im. 
părțită între Albania şi Tennessee. Revizuirea  procentajului trebuia 
prezentată aprobării prezidenţiale după o ascultare a statelor implicat 

Cumpărarea de uzine electrice Tennessee de către TVA pus oi 
problemă care se raportă la drepturile Statelor, aceea a eompensaţiei ty. 
xelor ridicate anterior de către State și comune din ținuturile de rez. 
voare şi la explatarea unităţilor electrice, în ultima vreme controlate de 


T.V.A. pe 
Un amendament statutar prevede să se plătească Statelor și jude 
elor procentaje fixe anuale din marile venituri rezultate din vinzärile 
de € la um curs de 10% pentru anul fiscal 1941. O reducere de 
dear din 1% pentru fiecare din anii următori” era mega pini 
n 1949, cînd prețul va fi redus la 5% și va rămine fix. Energia se mà. 
reşte paralel cu expansiunea lucrărilor TVA-ului şi cu, reducerea prețalui 
In urma creării T.V,A.-ului, anumite cercuri s'au temut c o faire- 
prindere a guvernului ar înăbuși expansiunea industriei particulare. To- 
şi rezultatul contrar a avut loc. Stimulate prin ieltinirile energiei ele 
trice, controlul inundaţiilor, cercetările industriale şi ştiinţifice şi crearea 
unei căi fluviale navigabile de 1.040 klm., . întreprinderile particulare dis 
acea regiune au înflorit mai mult decit afacerile dim întregul U, S k 
aceeași perioadă de timp. Aceasta este evidențiat statistic prin sporirea 
vinzării în detaliu, prin creşterea depozitelor în bancii şi crearea de mi 
concernuri de fabrici în Vale, 

Realizările TV A-ului. — 26 de diguri sunt construite de TVA per. 
tru controlul riului Tennessee. Barajele superioare regulează afluenți 
rîului, iar zăgazul din canalul principal permite rîului săi se verse h 
fluviul Ohio, Un canal, navigabil im com de 27 metri, estim 
zindu-se pe 1.040 kim, de-alungul duviuiui dea. cah, Kentucky, la 
Knoxville, Tennessee, cuprinde una din cele mai mari căl navig 
interioare din lume, prin care Valea este legată de centrele industriak 
Pitsburg, de oraşele de pe morile lacuri, și de porturile din golfa 
Mexieniui. 

TVA-ul a construit t6 zăgaruri în ceva mai mult de 10 ani, im 
bunătăţind şi modificind 5 din cele deja construite, şi construind tolt 
celelalte cu două rosa i (Norris și Digul Wheeler, dezemn 
biroul St, U. şi de biroul reclamațiilor și Corpului Militiar al Inginerilor 
Circa Sh.400.000 m. e. de rocă și pitentat au fost vărsate şi aşezate d 
TVA ca să ţie Tonnessee-ul, un volum de 12 ori mai mare cu al al 
7 iren din Egipt. ` 

entru realizarea acestui tur de forţă de construcție, 70.000 ha dt 
pămint au fost curățate, aproape 23.000 pi e de şi pămint scoat 
1950 kim, de şosele şi klm. de cale ferată construite şi repart 
Zägazurile au schimbat valea înțro „regiune de lacuri* transformi 
fluviul într'o şosea peste care au fost im te mari mase de fncăro 
o tar ae ep na ee khm. de ge pari fi trespa 
isa in susul Sna .000 de kim. de tonaj de marfă m 


urile TVA-ului au făcut din regiune a doua mare producătoare 

n din St. U. Un total de 12 miliarde kilovați/loră de electr: 

a ate sunt prime pauni. dia cate trei sferturi sunt întrebuințate hei 
șa ci'o me medie de de o fermă să i erme din 7 State utilizează eleet 

o sută, | isissippi, avea electricitate: în Georgi la 36; ii 

Tennessee şi Alabama, ima la 25; în prezent æ Cle 530.000 
Teribe vi febrici sunt d : t un total de de cas 
fiecare localitate, Gamin rind d i 


~ 


e +3 S Abe ei e ue x 


E 


SCRISORI DIN AMERICA 165 


Energia electrică a adus un pou fel de vieajä pentru locuitorii 
Văii. În ferme a însemnat înlocuirea găleţilor de ară a pompe elec- 
trice. Laptele în lăptăriile moderne este răcit electric, Energia eco- 
pomisește ort plicticoase la treburile casei, ca de exempplu: afumatul şun- 
di alimentelor, Gospodinélor li se economiseşte oboseala prin 
fntrebuințarea fierului de călcat electric, cuptoare electrice şi alte ase 

e procedee. Vinzarea de instrumente elect 


Un fermier şi-a tratat pămintul sub direcţia TVA-ului cu fosfapi 
‘i 


şi calcar, imbogă cu plante azotouse, Cind s'a întors la recolta 
de griu și army É agr ag de griu s'a ridicat dela 352 la 458 de litri 
pe ba. Porumbul dela 704 la 1.410 litri. Ruportindu-me la progresul a 103 


Georgia a spus: 

„Producţia de bumbac a crescut dela 12 la 15 kgr. pe ha. Pro- 
ductis de griu a fost mărită dela 705 la 1057 litri pe $ hectare. Măsură- 
torile de recoliă a culturilor pe fermă au sărit dela 4 la 14 hectare, 
Număral animalelor s'a dublat. ră 

După o perioadă de 10 ani cîștizul în grăuuțe mici de-a-lunzul 
Vii s'a ridicat cu 15%, fînul cu 33%. Procentul de mărire a prudurţiei 
n lost de 5 ori mai mare pe fermele model, mai multe ouă, 
came, lapte și produse lactate, erau produse fără mina de lucru sau 
măsurătoarea suplimentară. a 

Dela începutul războiului, cea mai mare proporție din producţia 
de îmgriișăminte a TVA-ului, a fost transportată din Satele Unite în 
străinătate pe baza unor contracte de împrumut. O singură incărcătură de 
Vague o fafati a TVA-ului, trimisă în Marea Britania mărit pro- 
decia solului într'o măsură egală cu mai multe încărcături de alimente, 
TVA a contribuit la organizarea a 13 uzine pentru a împacheta 3.400.000 
de itgr, de fragi petru a fi îmbareate spre Anglia. 

Metodele stiințifice ale TVA-ului au mărit numărul peştilor Aa 
regiune de 40 de ori. Circa 2.700.000 kgr. de peste comestibil! au fost 
produse în 1940, Se crede că acest număr se va ridica la 11.500.000 kgr. 
O amenajare ştiinţifică a resurselor lemnului a fost demonstrată în 33 
de județe. cu eforturi vizibile pentru prevenirea incendiilor de păduri, 
TVĂ a dat îndrumări în amenajarea proprietăților forestiera care cu- 
prndeau 80.000 ha. de pădure. A SAE 

Valen s'a desvoltat industrial sub TVA. Sa pro: rsat în han - 
carea de aliaje de fier, aluminium, produse de gumă, kao şi ma 
chimice, TVA produce nitrați de amoniu, o materie vitaiă p iai din 
Zivele grele, Sa flicut experiențe pentru scoaterea aluminiulu a că 
gil, și axizagerca magneziului din olivină. Uzinele TVA-ului produc 
carbid de calciu, esențial pniru producerea Neoprenului, un cauciuc 
sintetic. 


ii "au răspîndit de curind în regiune. cuprind tipo- 
muti ee ca ada aa textile şi medicinale, „Energia digu 
filor a transformat regiunea, după părerea directorului moare „ în k 
„Vale de Electrometalurgie şi Electrochimie, de chimicale uşoare 
grele” ; 


; sim- 
z eċiele Internajionale ale TY A-ului; TVA-ul a devenit in a 
bol PS aer dedu let a integrală a cărui importanță- a stimit inte- 


= 


166 - VIAȚA ROMÍNEASCĂ 


ul întregii lumi. Vizitatori din aproape fiecare țară din lume, au vesit 
în TVA ii în număr dela războiu încoace. 40 de 

i di i i un număr asemănător din 12 
gineri din China $ à că SUG: x 
au primit îndrumări tehnice dela TVA. Technicieni ai TVA-ului au 
conlucrat cu ingineri ruși la planuri și contracte de uzini generato 
de energie. Scrisori din toată lumea au Sapas să curgă, manifestiai 
un viu interes. În i hanpa orion Repiem din Iunie 1945, Julian Huxley 

ti i scriitor englez spunea: 
ză de pipi TVA-ului, ea e desvoltări planificate a regiunilor se 
turale ca văile de riuri şi-a găsit drum în gîndirea canemenacă. Mrtod:-k 

TA-ulni ajută la formarea de noi ap lanificaioare ca de extn- 
plu: CONSILIUL DE APROVIZIONARE MIDDLE EST. Au fost făeuie 
studii pentru a vedea cum o agenție de sine stătătoare de tipul TVA-ului 
ar putea [i adaptată pentru a servi ca o agenție internațională, dărimiul 
şi trecînd peste suveranitatea națională, așa cum TVA dărimase și im 
cuse peste drepturile Statelor confederate și vrganizindu-se astfel faeit 
să promoveze desvoltarea planificată a regiunilor celor mai neevolialr 
din lume, ca de pildă anumite părți ale Africei”. | 

Legea zisă de „Reclamaţie Federală”. — Nivelul îna't de realizăr 
atins de TVA, na fost a dinir'odată, Işi are rădăcinile întrun phs 
federal de control al apelor care a fost $ tin Satele Unite la înc 
putul sec, XX. Acest plan a urmat un e] a cărui -desvoltare, dupt 
ce a arătat drumul, a alins un punet de unde uenţeuză vieaja, venii 
şi obiceiurile a milioane de Americani, 

. Prima acţiune federală în controlul apelor, sa întîmplat în 1%. 
prin lega de „reclamaţie f ”, care stabilește irigația suprafețele 
aride ale țării. Inaintea acestei legi, simple canalizări se făceau dia 
sute de riulețe şi rîuri din Vest, care irigau 3.800.000 de hectare pini 
în 1900, De aceste proiecte se ocupau întreprinderile individuale, corpo 
ratiste, cooperative si statale, Cind cea mai mare parte din canalin 
a fost completată, s'a văzut că construcția digurilor de depozit, canalek 
z y mep sv Apaia erau sarcini la care numai guvernul federa] pults 

acă fa s 

Aprowpe 9 ani după ce preşedintele Theodor Roosevelt iscälise le 
gea de reclamaţie federală sa afirmat un principiu care avea să inf 
ențeze în mare măsură desvoliarea altor proiecte. Vorbind la digul Ro- 
sevelt, pe riul Salt, construit de iciul de reclamaţii, ex-președinieit 
Statelor Unite a declarat la 11 Martie 1911: „ACunoşteam imposibilitatea 
ca proiecte mai ample sä fie desvoltate prin întreprinderi particule. 
Sau atunci aceste proiecte ar fi devenit monopoluri iculare, tnem 
ce nu voiam. Trebuia prin urmare ca ele să [ie luate de guvern, O me 
menes treabă nu putea să fie făcută decit de un singur om: Unchiul Sas”, 

e ație din 1902 cuprindea mumai cîteva sute d 
gislaţia următoare a mărit muli corpul legii condersindu-l l 
originale şi la schimbările strict necare, Jrigajia a fot 
ee stea la început pe o bază de rambursare, care cerea 90% din venk 
turile vinzärilor înturilor publice, necesare irigapiei Statelor Wif 
Vest. Imigranții de pe acele meleaguri plăteau fără dobindă costul 
gu 

construcțiilor de care se serveau. Jn acest mod un fond rotativ a | 
înființat prin plăți imdividuale şi din venituri. Insă, cînd vinzarea 
areas ggir publice a scăzut din ce în ce, veniturile s'au luat din 
tie pr de exempla: dividende dela ulei și minerale scoase di 

„Evoluţia dela simple iecte de i comsiru 
baraje, a condus la proibcie asal er eat vag ald na 2 se 
de energie a protecției contra inundațiilor şi ndd ca 
sat un principiu re i de Teodor Roosevelt fsi exp 

sŠ spusese Congresului: „Este tot atit de normal pentru 
vern»l național să facă folositoare Fed Şi riurile din pasc ze 


cuvinte, 
principiile 


agricultori şi in. 
sud-americare 


+ 


SCRISORI DIN AMERICA 


107 
ia lucrări technice de aprovizionare cu apă, cît și de a face folosi- 
aice riurile și porturile din regiunile umede prin lucrări technice eu 


Boulder. Contractul riului Colorado. — In decursul 


de control Nuvial. 

pasira înfrinarea riului Colorado al Sta- 

telor Unite. Drenajul bazinului Ci o acoperă 651.960 kilometri 

paje m pare din intreaga vuprainpă a ţării, — A aparia: m rr a * 
peste 7 state apusene, ul superior acoperind o supra 

dreaaj ta Utah, Tunne Colorado, Now Mexico; lar d aeram cu- 

i A parte din Nevada, 


ulti- 


: 
E 
La 
E 
= 
3 
! 
z 


Arizona, California. ] 

o întrunire a reprezentanților guvernelor Statelor din apus din 

19 a [dt aprobată o popunere pentru un contract între State care 

icipau fiecare din cele 7 State ale bazinului Colorado. In 24 Nov, 

1922, contractul Riului Colorado a fost semnat de reprezentanții a 7 

Siste, Se efeciua o alocaţie de apă între cele 2 bazine indicindu-se Lee's 

Ferry pe jărmul Arizona-Liah ca punct de separare între bazinul supe- 

ror și cel inferior. Dătribuirea apei înlăuntrul ficcărui bazin răminea să 
fie stabilită prin înțelegeri ulterioare. |, 

In 21 Dee. 1929, proiectul canonului Boulder prezenta Congres 
lui sub numele de _proectul Swing-Jonson, deveni lege, Acest act aproba 
contractul rîului Colorado, stipulind existenţa ‘unei ratificări a 6 state 
ceace se şi întimplă mai tirziu. EL autoriza construcţia digului Boulder 
la Black Canyon, pe rîul Colorado în punctul unde formează granița 
Arimma-Nevmda si construcția unui canal pur american legînd Valtra Im- 

isiä și Valea Coachella cu riul Colorado. Un fond de 165.000 dolari a 
ost vata pentru construcție. Aprobind constru'rea digului Boulder, 
mitetul Senatului pentru irigație şi Reclamaie, a declarat ; „Un riu 
paie ete acum este un isvor de distrugere va fi înfrinat şi pus să 
ucreze în interesul societății”. ai a ca 

Jată citeva din numeroasele beneficii ale digului : 

i. Dirijarca inundaţiilor în folosul a pese 100.000 de pe soane; 
2. Apa pecesură irigației unei supralețd de aproape 800.000 la. pămint, 
din care o treime se află deja în stare de cultură, 3. Apă pentru necesită- 
tile domestice, industriale -g municipale în regiunea, de coastă a Cali- 
omie. 4 Suprimarea depozitelor aluviuni, a căror îndepărtare ar 
fi cnsiat peste un milion de dolari anual. Apoi: producţia energiei electrice 
la br: pre| scăzut, îmbunătățirea age agree construirea de terenuri de joc, 
și fugii pentru păsări şi animale, etc., x 

Cei Dai mare dig din lume : Boulder, a fost complet terminat în 
13, ridicindu-se 217 metri dela fundament! Lacul Mead, rezervorul di- 
glui Boulder, are o capacitate de aprovisionats de 40 kim. cubi, capaci- 
late care poate procura fiecărui bărbat femeie şi copil din Statele Ünite 
IWA litri de apă. Terenurile din văile Imperial, Coachella, Yuma și 

Verde, reprezentind proprietăţi de mare valoare, sunt acum ferite 
de imundalții cu ajutorul riului Colorado, : iu 

rul secetei nu mai amenință bogatul ținut de ferme din sud- 
vest, Doat mari suprafeţe -mride : Valea Imperială din California R 
Valea Yuma în Arizona şi New-Mexico, au înflorit, iar pămîntul Iar 
devenit bogat şi productiv ca un rezultat al irigaţiilor, făcînd din s 
vest un isror național de le e şi fructe pe tot timpul an mă 
Digul Boulder aprovizionează cu apă 15 orașe, socotind printre ace- 
sira şi o parte din Los Angelos, situat la distanță de sute de ki 


i i i i din lume 
Wd mai mare sistem independent de aprovizionare cu a $ 
aprduetul e Colorado, poartă apă pe o distanță de J E amr pasio 
unți şi îni pustiu. pentru distribuirea ci în casele și în industrie t 


“nodul Californiei. FI are o capacitate de 42 m. c pe secundă sau apro- 


imativ 3.900.000.000 litri pe zi. 


VIAȚA BOMINEASCĂ 


äri. 

Uzina hidroelectrică Boulder furnizează oraşelor lumină și er. 
liniile de transmisiune de înaltă tensiune pornite dela dig, Cii 
i vontractanţi ai energiei digului Boulder, sunt oraşele Los Angeles 
Compania Edison a Californiei de sud şi Corporaţia electrică Nevadi 


Clienţii acestor oraşe an crescut a 

1940, Spre sfirsitul lui-1945, această cifră se va dubla. 
Circa 1.500.000 de consumatori casnici, industriali și comercial 

vor depinde de digul Boulder pentru 75% din 
peroane care loLuesc în regiune au ajutat la 
gici digului în 1940, Se aşteaptă că aceasiă cifră si- crească la 5.2350) 
redus a stimulat renaşierea operațiile 
ilitatea de noni dtsvoltări în Arizona. Cəm 
„ care altminteri ar fi fost întrebuința 
cerea de electricitate a Fost astfel] conservată anual în California, 
Digul] Grand Coullee, Proiectul Bazinului Columbia. — Legea rin 

„lor şi porturilor din 30 Aug. 1955 autoriza un proiect prin care mul 
mult de 400.000 ha. de pămînt uscat din Siatul Washington trebui 
pabilă să întreție aproap 
e el mai mare proiect de velormă din cite au [ost wro- 
€ rinse în Statele Unite, acest plan a lost reantorizat prin pm- 
iecţul bazinului Columbia, din 10 Martie 1945, Structura cheie din ams 
proiect de irigație este Digul Grand Coullce, care aco 
de 400.000 ha. în Statele Washington, Oregon, Montana, Vvoming, Uist, 
i gAs Clt Oniemhia beanie în Serii k 

ran ce a fost început în 1953, și completat la 1 Ise 
1942. De o structură masivă, digul eg o înălțime de 15,5 m. și o läm 
de 14 m. Digul și Uzina au o capacitate de energie de 1.944.004 kr. Ex 
au fumizat electricitate oraşela 
începînd din Martie 1941, Astăzi energia lui Grand Coullee varsă zii 
b energic de 20.000.000 k. n./oră îm industriile de războiu ale coastei 


Pacificului şi mai ales în uzinele de aluminium, mori electrice, urit 
de avioane şi vapoare. 


Alte lucrări de iri 
cerînd un sistem eno: 
prevăzută este de 1,000, 
din regiunea Big Bend 
minturile prevăzute fn 
cuprinse, cam 90% suni 
mast, vor a į 
pelor. La ink 
ii ani ai desvoltării 
ică, oferind evanis 
crătorilor de războiu 


roape cu 30% din 1953 pini is 


rixlucția lor. Cam 3890000 
roducerea apei şi erer- 


pînă în 1950, Fnergia la 
miniere în Nevada, cu pos 
1.600.000 m. ce. de ulei 


tremslormrat îniro regiune productivă 


din nord-vestul Pacificului 


gație planificată vor fi întreprinse după războlu 
de pompe, rezervoare şi canale. Suprafeli 
000 ha. cuprinzind păminturi aride şi semi-arie 
a riului Columbia. Totalul popula 
proiect este de aprox. 10000. Din supraleție 
rietate privată, iar cele 10% procenle th- 
3 ui Federal, Statului Washi j 
s'a apeti că, aen 20.000 ha. 
i Această cifră va putea creşte în > 
de stabilire veteranilor ce se întorc, cit și bi- 

| demobilizați. Cu toate că 
zentă, nu dă prelerință foştilor soldaţi, Ministerul 
ca totuşi această preferință să fie 
Intre timp, marea întindere 

care să fie irigate şi cultivate. 
lii autorizat să cumpere pămînt mecultivat, £ 
speculația cu- terewuri Guvern 

> să-şi vindă pămîntul prin cor 


legea, în forma ei prò 
e Interne a popr 
revăzută în întocmirea 


32—64 hectare 


luat misuri de pro 
va cere moşierilor 


i i} > pi VA ui X LUN 


, 


SCRISORI DIN AMERICA ~ 169 


păstrind numai iunea specificată, la prețuri fixate de experţi, 

pg i valorii mes azi pămîntului, Un individ sau o corporație nu 

oa putea cumpăra decit o singură fermă destul de mare pentru a men- 
familie X 


s lemistii vor plăti guvernului în 40 de rate anuale după o peri- 

dă aolas Fa mai mulţi ani. Aceasta se va fuce fără dobindă 
een: cheltuielilor de construcţie necesare irigației. Sa socotit că acea- 
i sumă va atinge o medie de aprox. 85 dolari pe 4 hectare, Costul pă- 
miatului în sine va [i cam de 8—20 dolari pe hectar, depinzind de chel- 
twiala cerută de irigații şi de lucrările de îmbunătăţire a pămintului. 
Cea mai mare parte fin plan va fi finanțată din Veniturile vinzării de 


in planuri similare de irigație pe o scară mai mică, Biroul de 
RE irita aprovizionat mai mult de 70.000 ferme fm ultimii 4) de 
asi, din care mii erau construite de vetexanii “războiului trecut, cărora 
li sa dat întiietate la păminturile făcute vrigabile între anii 1919 şi iei 

Digul Bonneville, In jurul rîului dela Grand Coullee este Digu 

Pameville corstruit de corpul de ingineri al armatei Statelor Unite, 
care erciază împreună cu Grand Couilee un bazin de energie pentru A 
dustriile din nord-vest, între i cata cinci uzine de aluminium, produc 
21 . aluminium. anual, ? : 
e prea ea Energiei Bonneville se prepară să folosească je 
ducivitaten bazinului iului Columbia, pentru o mulţime de scopu 
de timp de pace. Cinci state din nord-vestul Pacificului — W yomg, 
Odaho, Montana, Oregon şi Washington au format Asociaţia, desvo eins 
Statelor prin care hotärisc să-si udune imtemsele întrun plan comun |, 
i desvohare a Bazinului de drenaj Columbia, 


Asocia i š desvol- 
i inci State pregăteşie un vast program de jegvol 
tarë În aceea S i geturmii federal. Integrarea sistemului o aer 
al reziunei, este unul dim numeroas ele obiective ale rima re de a i îi 
Puszerille, lucrind panim pa ego e pepe întrunite a Dig 

i G i ie Ă k. v. 

e și Gin se ie gind să cheltuiască o sumă mere de bani 
iru construcţia liniilor de transmisiune şi a unor pi ap ră pet energ 
om cea a şi cu supravegherea centrelor de desfacere a in lustriețiloe pi 

re 4 cu staţiunile de pompare a irigației pentru municipii ş b 
pe Se socotește că acest program va furniza cea, 35.000 oameni pen 

ia şi i terialelor. Ă 
E: venti si ae ai zii r electricitate eltină cea sinaga 
nas dependente de această putere in &cea meri Ran i amea 
Pacificului va suporta cu uşurinţă g creştere a pop aţiei 
2000.000 în viitorii 20 de ani. e il ci 
Mai departe de-a-lungul coastei, intro va ne Aeg ară ra 

veatrul Californiei, proiectul Văii Catania după omisi are, 


A ibi formarea pămin- 
adest sector digurile Shasta și Friant fac posibilă maaga riul Sacra- 


Administrarea văii M mke 
a ee Torete penina aa Cerei iroda ore 
i la d taren 2 t a» 
natorul eră Murray din Montana, care rien a pes 


tsi Văii Missuri ca o porte dn Eni a sugerat o legislaţie pentru 
„VA. iru M i, Memoriul senatorn y 
i-a Aug, re Elenor den o astia de administraţie după 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ : 
eu puterea de a consirui diguri, uzine, proiecte de irigaţi 
garnta depliza prosperitate a Vali. x , mgka: , 
Riul Missuri este lung de 3.950 klm, Un total de 7.000.000 persoane 
rafața lui de drenaj, care include totalul sau o bună parte 


träicsc pe $ 
din 9 State: North Dakota, South Dakota, Montana, Colorado, 
rii ace 7 ear age ear gg eee MNENE. OL SIA AE 


suprafața Statelor Unite, După legislația propusă de sena urray, 
M. TA ca și TVA, urma să fie MA, de AA consiliu e krimier 
numiţi de preşedinte cu consimjimintu] senatului, cu dreptul de a con- 
strui planuri pe Missouri și afluenții săi precum și în 7 îmconj 
rătoare, planuri în vederea controlului irigațici, a navigebilit ţii, a ro : 
tivării păminturilor, a desvoltării şi utilizării energiei hidroelectrice. 
Anistia inundațiilor care făcuseră ravagii în Valea care străbate unul 
a cele mai fertile teritorii din Statele Unite, merge cu ani în urmă 
B, 1900, pagubele inundaţiilor din regiune s'au ridicaġ la un milion de 
s ae: umai în primăvara anului 1943, 1,104,000 hectare de păm'at 
mei E pă ea in E traga recolta şi sdruncinînd economia i 
5 Ă a i i 
regi Cnaiuată Te "200. pă sit arid şi neproductiv amenințat de secetă, a 
22 > 1944, Președintele Roosevelţ: ardă na memoria 
re A murea Inundaţiilor pentru vez gi du M Täzboiu Me 
autoris asemeni construirea unui plan muki | al Basi- 
nului Missisipi, care să fie lucrat de Co e i i 
dă , € ul Ingineri] i 
aj Preşedintele recomandase in aT Nor. 1986, p apenar = < 
a- voltată şi administrată de Olidiul Văii Missouri pE 
emoriul de Control al Inundajiilor, prevede construirea a mài 


„cubi de apă, putind fi disponibile 
B : “niz 2 mi 

ha. uscate şi descărcări cu ajutorul panel. se Di ae A 
pe cure să ci 
centrului) spre Florida (sud-est), 


La 


Texas (sud vest) sau Ca 
s. nad 
oN Avocafii M, V, A-ului od. ben 
Amine de 2. dovedi că o agenție unificată similară ar dubla 
ale Văii Misouri ar econcrmii 
iriak pe baza chetluielilor is Sriati. yena J og 
eimerul şef din Biroul de Reclamaţii spunea: NENE 
Li: Brin m- că existi o metodă practică pentru desvol 
ză pe pori de pEmint, din statele nordice ale pr pir: 
astfel aproape o dublare a egal cu suprafața: în prezent iri tă, í 
latin din statele nordice mă po oma aa Valoarea recoltei va spori arie 
ot astfel și cele din Boci rage um mare folos din apele riului Missouri, 


Calea" d priza de Jos. 

1044. președ. Rolmneli gia enee. La o conferință de presi din 14 Nov 
promptă cu privire la cala de nat EPeranța intro acţiune legislativă 
naştere la mari deshateri în Congres] Sorene, proiect care a det 
o cooperare între Canada și Std eal Statelor Unite. De cind exis 
fn congres dacă conlucrarea aiie Unite, dela început a fost cat maree 
rin tratat. În cazul tratatul să fie îndeplinită prin bună înţel e 
Intelor Unite, pe cînd pri e trebuia aprobarea a 2 trei i (agate st 
în ambele Camere ale ru PUNĂ înțelegre o simplă majoritate de masi 


i song resului i 
"roiectul apăru în faţa Senatului în E: 


. S'oan, 


rea lui recomanda ifica rea 
cind trecu cu un vot de Pia „toat, amiontă in Senat pină ageri INS, 


SCRISORI DIN AMERICA i i?1 


In 18 Martie 1941, sa ajuns la un executiv între Canada şi 
Biutele Unite, autorizind construcția unei rejele de apă și a unui proiect 
de energie ca o intreprindere post belică, După aceea proicetul apăru 
ja faja Congresului în forma unui acord. 5 

Comitetul Riurilor şi Porturilor din interior un ținut -sedinţe timp 
de 2 luni, aprobind proiectul cu un vot de 17 contra 8. În 22 Nov. 1941, 
memoriul fu adus în Cameră. Dar, 2 săptămini mai tirziu Statele Unite 
ua în războiu, examinarea proiectelor pe o lungă perioadă fu 'ar 
aminată. 

In primăvara anului 1944 Senatorul George D, Aiken, din Ver- 
mont, un Stat din New England cerea să se aprobe acordul între Ca- 
nada şi Statele Unite din 15 Martie 1941, autorizind construcția unei 
e de apă, ca o lucrare post belică. Intro scrisoare udrgată Senato- 
ui Aiken din 3 Martie 1944, Preşedintele Rommevelt spune: „Sunt con- 
vins că a sosit momentul unui efort imparțial pentru ca Congresul să 
autorize desvoltarea Căii St. Lawrence astfel ca chestiunea să [ie exa- 
minat imediat după războiu. Memoriul dys. are ap mea”, 

Aiken oferi memoriul său ca o îmbunătățire adusă memoriului 

tru rîuri şi. porturi; introdus în al 78-lea congres, În 12 Dec. 1944 
Eenatul refuză prinirun vot de 56 comira 25, să adauge proiectul St. 
Lawrence la memoriul de rituri și porturi. Se așteaptă ca propunerea să 
[ie reexaminat în fața: Congresului al 79-lea, care va examina Și, me- 
moriul de riuri şi porturi care nu a putut „obţine destule voturi în Senat 
pentru a fi raportat în conferinţă. = : 

Astfel privit în 'acordul dintre Canada şi Statele Unite, canalul 
Si. Lawrence şi proiectul energetic ar desvolta resursele naturale ale 
Bazinului Marelui Lac, furnizind Centrul Vest cu o scurgere adincă spre 
Oceanul Atlantic şi înfrinînd apele Riului St. Lawrence pentru cap- 
tarea de energie. Imbunătăţirea or instiei pe rîu va permite transpor- 
iarea cargoumlor dela Porturile Marilor Lacuri ca: ` 

i Ford William în Canada, şi Duluth, Chicago și Detroit din Statele 
Unite, la orice port maritim Sin lume, fără a le reîncărca. Desvolturea 
energiei hidroelectrice ar produce cea mai 
obținută de vreun proiect din întreaga lume, 


Planurile inginerilor au nevoie de construcții pa o lungime de 


ork şi Mon 3 
ind la 1359 kim. în josul curentului dela Lacul Onta 


i nadie) in bingy >j msiruita de canadieni pe St Lawrence 
co 4 Apă pi 

vor fi Damron ză Va ri deat un dig prmcipal de navigație şi energie 

de-a-latul rîului la Barnhart Island între Masena, New-York şi Corn- 

vall, Ontario. Canalul Wellwfd de-a-latul prăp 

de Canada în 1952, şi noua ecluză dela Sao 


+ 


3.500 kim. dela Duluth 1 
nowi ar putea primi vapoare de C, An i 
remorchere, purtătoare de vân HP, p aTalui. Totuşi cele mai ardea 


teste itatea de tonaj a Sta 
pn peregre pe le pe an. Capacitatea canadiană fi mărită 
+ 5300000 tone metrice. 


i 


> 
D-nii Walter Li n 
- și Sumner Welles 
arie mai io vu î dintre personalităţile” Americii Contesa si, in dia 
(de: pildă Momenti Cit A pa $plebritatea de librărie a cărților lor 
r Unite“ de: Lipprmann elles, sau „Țelurile de războin al 
Părerile Jor asupra soa 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Unul din avantajele principale ale acestei căi, ar fi grîul canadian, 
acum în mare parte demente pa calea ferată dela Lacul la 
Golful Hudson, pentru transport i Oceanul Pacific. Rezervele de 
tansportate din porturile Statelor Unite ca: Duluth la Liverpool, An 
s'ar ridica la 52 de cenți litrul sau 1,74 dolari tona. pre E 
încălțăminte, textile şi alte bunuri produse pe coasta de est a i 
sau în străinătate, ar ajunge în centru cu aceeaș economie de transport 

Energia a sectorului Curentului Internaţional a Riului $t 
Lawrence, dela o uzină care se va construi i oraşul a, New 
York, va avea o up generatoare de 13 ioane de k. v./oră, Dis- 
tribuită pe o rază de 480 klm., această ar servi fermelor și cos- 
suimatorilor reședințelor din Toronto, Oven nt şi orașul City 

Canada, şi New York, New England, ṣi o parte din Penssylvania în 

Statele Unite. Abonnţii ar beneficia de (4% reducere față de pueia 
din 1957. Electricitatea ar fi la indemina multor suprafețe rurale, lipsite 
de electrică pină în prezent. - 

Acordul] executiv din 18 Mai 1941 arată “că energia curentului 
internațianal va fi împărțită între Canada și Statele Unite. Acordul cu- 
prinde planuri pentru desvoliarea energiei hi ice pe riul Nis 

Rara. pentru a furniza producerea de energie în acea regiune, Costul în 
Statele Unite s'a ridicat în 1941, la aprox. 285.000.000 dolari. Statul New 
York căruia i sa dat controlul generării și distribuirii energiei, ar cos- 
tribui eu 93.000.000 dolari la această sumă, In schimb, guvernul cans- 
dian ar desvolta canalele fluviale în teritoriul canadian, la curentele 

'Soulan şi Lachine. a 


lanuri post-belice. Departamentul Internelor. La cererea Preşedin. 
telui Roosevelt diferite departamente și agenţii ale Statelor Unite, at 
fost solicitate să întreprindă studii asupra bunei stări a soldaţilor întorși 
Ja sfirşitul războiului. Secretarul Harold L, Ickes al Ministerului de In 
terne a tipărit proiectele prevăzind lucrări de construcție care singure 
ar produce cchivelentul întrebuințări pe an a maj mult de 1,253000 
aura ei e piata, Comertul, Biroul. de Rec lamaţiuni al De 
ui ar fi pregătit să înce i i 

p orală ip g apă după räzboin en 256 de proiecte 

Sortite să rahalizeze energia Marilor Rturi dim 
iecte ar aduce la înflorire planurile de lungă durată ale Biroului conse 
culive primelor legi ale Biroului de Reclamaţii, Planurile cer perfee 
ame căra celor rai multe p d inio peniondă de 4 ani 

ist după războiu, Construcţia ar da de lueru la 355.000 de oameni 
pe aa Toe evaluat. 1d 2 9973000 de dolari. Această sumă cu excepția 

i D controlului. îmundatiei ș avigației 

piz emform legilor Biroului de ter ad + A EES oe SA NO 


Vest, aveste pri 


- pa pentr 2.715.482 hecta 
aoze deg a pe potențial dă mare ferti tate. dar nefolosit. Apa iar: 
erim de alai CMDalizată. pe 3.790.036 hectare de nimini, supuse unui 
de Meci ar ereda i acadretat, Se crege ca” programul Bin 
a aial mil al rea Pa- Wde ferme nom irigate şi ar stabiliza viența 


asigurindu-le apro- 


partei țărilor mici ne interesează în deosebi 


+ 


TE rE. A T dei ab. Aa © e- m 


SCRISORI DIN AMERICA , í > 175 
unei controverse dintre cei doi autori pu- 


pra 
y taáția cercului de cercetări „Posiwar 
2 arate = E batato contrardictorie poartă asu- 


i ; t unile mai mici 
ME opere A fie relatiile emailat, pu ay are atiis, iar 
dă dsa d-l Lippmann, Í s'a dat atunci d-lui W posibilitatea a a 
d-lui Lippmann, iar după aceasta, d-l Lippmann a avut u tima 


oziția d-lui Welles. — Mi s'a cerut să-mi dau părerea asupra rela- 

ilor, rr re să existe între marile puteri şi cele mai rr in aan 
oricărei organizaţii internaţionale. Pentru asta tiehue dela gb 
facem lumină asupra unui punct, Cred că Í serapin imediate pre sea 

izări internaţionale nu trebuese să aibă în vedere, rad pania 

de transiție care 10 încape atunci cînd se va obține victoria uropa 
rient, Mi se 

a 


rep 


me e mr: i oase, tă privință. 
$ A e ET sc ap ze os d abac a fa o formă pipi 
de organizație internaţionali, care, după părerea mea, trebue să E 


lizată cit mat repede cu putință- j ati a a 
te absolut necesar, 5 y : 
sidera opema Aestiuni B Ordin practic. Atunci cînd războiul va fi 


i i t esențiale ce se pune națiunilor 
Sitar at Sp re ri ear: rs mr este ca în „mpa pa 
rogi şi nesigure ce va urma cu siguranță ar războiu, d - 

ni de o forţă armată suficient pentru ocuparea nimmen vă nl pé 
Liei tru împiedecarea unei agresiuni retanoite, pentru re pe pp tri 
erdinelol enilitare internaționale, oriunde ar izbucni, e ra oa E ca 
äzbvin, Statele Unite, Marra Britanie ṣi Uniunea Soia r; ton dur po 
erele puteri, care vor dispune de mape ei E vrea are aripii dei 
sai păr bre ra iad bete asul mari sacrificii de vieți ome- 

ii și Damiri, niru a sdrobi puterile Axei ne fine S și aă 
ireas sigure că aceste sacrificii nu, vor ÎL tost za aro intr 
arrera a p ústrată în lume. Prin înțelegerile existente și rara Ayra 
ie Urei, puteri, runt wate măsuri, de oa a m ectiy al fiecăruia, K 

i ip le lor sub € re: - 5 

er ger igo sau separat, ori de cîte ori o acțiune 
poliție: imteroațiomală ee iai sabil, ca în gare india ea 
zatie ională ibilă, aceste trei puteri sa 1 fa 
mr seg ¥ posibili în calitate de Aalesati, E aa aţi 
Unite, și fără ca acestea din urmă să se poa e zestul război 


r - žin 
In măsura în care China va fi în staro ja cop lä, China va fi de 


i i siliu, 

în oricare usementa n J 
ră fizică necesară mentineti 
al reprezentate. Da / ar a = 

nism tiy u 

oare etate ră dacă oar i emprega i insemna alta decit o 
pia Să tot drept de exercita -un n 

ii le eu doilea săzbai a fost ince 
maria poz oare Cel de al doilea mizboiu mondial 
put pentru a împi cel 


D.. e š E 7 


174 i VIAȚA ROMINEASCĂ 


eforturile lor de a domina restul lumii. Bărbaţii și femeile libere, cetă: 
jeni ai unor state mai puţin puternice, membri ai Naţiunilor Unite, na 
vor accepta cu bucurie ca celelalte puteri să exercite o asemenea domi- 
nație. La temelia solidă a unei lumi pacifice viitoare nu se poute p 
o alianță pur militară de acest fel. lar o asemenea alianţă, dacă ar 
bazată doar pe oportunităţi trecătoare, s'ar dovedi a fi transitorie. Pen: 
tru ca o pei ape 7 re internaţională să aibă succes, ea trebucşie să se 
bazeze pe un cod bine stabilit de conduită internaţională, precum și pe 
colaborarea voluntară a tuturor popoarelor libere, în cadrul unei orga- 
nizaţii internaţionale, ca căt 
In orice consiliu executiv provizoriu al Naţiunilor Unite, ce ur 
menză să fie creat, principiul „egalităţii de suveranitate a tuturor sta- 
telor iubitoare de pace” trebueşte afirmat atît în teorie cit şi in prao 
tică. Puterile mai mici trebue să aibă drept deplin de a participa ln toate 
hotăririle luate de un asemenea consiliu, altele decît acelea care implică 
wcțiuni pur militare, Acestea urmează să île 'tutrapeine de către marile 
puteri, care vor asuma, la început, funcțiuni maf importante de poliţie, 
Pentru ca un consiliu executiv să poată [uheţiona cu eficacitate, 
el trebue să funcţioneze repede, Dacă acel consiliu executiv ar fi compus 
din reprezentanți ai fiecăreia dintre Naţiunile Unite — la care s'ar ală- 
tura după aceea, cite un reprezentant de fiecare Stat neutru — Consiliul 
executiv ar [i compus din mai mult de cincizeci de membri. Niciun 
consiliu atit de numeros n'ar putea ecționa cu efencitate, Pentru a li 
în stare să facă acest lucru, e] mar trebui să cuprindă mai mult de 
unsprezece membri, ` 
Pentru ca să se poată da puterilor mai mei posibili:atea de a fi 
reprezentate întrun ascmenea consiliu, naţiunile suverane àle fiecărei 
regiuni din lume, trebue să-şi aleagă reprezentanții, în urma mor ale- 
geri regionale, fiecàre reprezentant ales urmind să-și păstreze mandatul 
pentru o perioadă, care să nu depăşească un an sau doi. Cele patru mari 
puteri, deși sunt fiecare din ele reprezentate în consiliu, trebuese să aibă 
dreptul să participă la aceste alegeri, fiecare în regiunea respectivă, pe 
un DE de egalitate cu celelalte naţiuni din regiunea ei. 
, „in cazul acesta, republicile americane, ar alege doi membri: na- 
țiunile oriotiuiui apiopiit, un membru ip yr a adar ah Orient, un 
membru, iar domintoanele ind dente ale commowenlhului britanie, un 
membru. Prin urmare, consiliul executiv va cuprinde reprezentanții indi- 
apere: NE ari patru mari puteri şiş pe cei şapte ei 3 i, sleşi în felul 
renta mici ap sistemele regionale, ceea ce înseamnă un total de unspre- 
unile _ consiliului executiv al unei 
imediată de d 


avea si pună în practică dispoziţii i 
ge. pace, implictad time: re e aut ae na en ea pri- 
nenumăratele acțiuni cu caracter economic, financi i 


constructie,- prealabile, oricărei reconst 

chestiuni de acest fel, mr şi e ze na capabilă, pe 
naţiunilor mai mici, v de r 

ă a fi mare pret- 

ae raga tr cr A am e. a Shetiani implicind controverse între 


£ ` dovedi fi : 
atata prima perine Atle, pracice ale color” palra mar, puiet Ta 
este necenar ca hotăririle consilinlui să fie E deplin asigurate, 


SCRISORI DIN AMERICA 175 


acesta, ele vor putea fi sigure, că nicio acţiune pozitivă nu va putea fi 
întreprinsă fără consimţimintul lor. 7 

Consiliul executiv provizoriu va fi autoritatea generală a real 
zației internaţionale. Dar dacă sisteme regionale asemănătoare in- 
feramerican deja existent, sar înfiinţa, funcţionind sub întinsa suprave» 
ghere a organizaţiei mondiale, s'ar realiza mari avantaje practice, Fie- 
care sistem regional va avea răspunderea primă pentru menţinerea ame 
și împăcării conflictelor în interiorul propriei sale regiuni. Acest lucru 
ar elimina’ nevoia mg prose amesteo militar sau politie al pute» 
șilor mari sau mici în probleme ivite în afara propriei lor regiuni. Numai 
în cazul în care asemenea probleme ar lua proporții ua em pen- 
tru pacea lumii sau ar afecta interesele vitale ale tuturor anilor, nu- 
mai atunci să fie chemată a interveni iși organizaţia internațională a 
Consiliului şi marile puteri să facă treburile de pol se" 

In propunerile de qrati internaţională ue reşedintelui ea 

j i cuprinse şi crearea umei adunliri sau congr 

peri dia 17 jaena iecare națiune să fie individual reprezentati, 

ternațională în faţa căreia să se poată aduce toate 
r Una din primele tadatieii sie Fi S e £ ontis 
executi a favoriza instalarea unei Curți internaționale pen 
eră faţa. dă a cît mai multor controverse de natură juridică, 
sustrage astfel) competinței consiliului executiv cure trebue să rămină un 
organism pur politic. Sri 

Este de dorit în cel mai înalt grad ca adunarea propusă să dv - 
o realitate. Ea va da fiecărei naţiuni ocazia de a face cunoscute lam 
opiniile şi reclamațiile ei cu privire la acţiun'le previntive. Dar este im- 
probabil, cel puţin la înteputurile perioadei de transiție, că o asementa 
adunare ar puteu avea vreo autoritate executivă. 

In sfirsit, orice proiect de organizare internaţională, chiar cele cu 
caracter provizoriu, trebue să se bazeze pe acceptarea. de către aia 
nile participante, a cîtorva principii clare de conduită internaţ ape 
precum şi pe recunoaşterea unor ra ce obligatii specifice, rape eseve e - 
internaționale. Obligaţiile pe care ș SUTĂ a ră ser Aa 

noaste de citiva vreme sub numele de „ 
i paradi i X drepturilor" cuprinzind libertatea religioasi, accea 


i i i line, în ceea ce 
Dee iita de read ea aak Limata € în articolul d-lui 
in 27 Aprilie. In acest articol, d-sa lasă 

pas a aa nap cele două opinii de bază ale d-sale. El spune 


„A angaja o fară să îiire valatie forta. tt pentru că este spe- 


serioasă. Angajamentul trebue să fie clar și etnica condiţiilor. de pace 


R aN ficient ca 
va avea nevoie să fie admire carei N piriy mighani de a in- 


trebuinţa forta să intre automat în funcțiune; în minţarea forță tre 


i i cordul celorlalte | 
A re i prea să ne concentrăm principala poset, atenţie 
nu aspi ei rot docirinar de principii sau am A heme ag amine 
rar outomat la intreba ata forţei, ci asupra egerii 
între na 

me ră ro esentiali este do a se face din aceste coneultări, pla ca 

iul întregului proiect, precum și de a întări i goe iale peis 
mgb e isie, ba aşa fel ca, pe baza une: liste de 


176 VIAŢA ROMÎNEASCĂ E 


nale, fiecare să aibă datoria «le a explica ce doreşte să facă iar celelalte 
state dreptul de a fi ascultat”. i 
După opinia men, niciun fel de organizaţie internațională, nu poate 
Și saunan cu succes pa vreo bază asemănătoare celei propuse 
i „ Dacă întrebuințarea forţei sar limita la garantarea condi- 
iilor de impuse Germaniei şi Japoniei” -atunci am avea doar o 
alianță itară limitată, între cele patru mari puteri. În practică, pute- 
rile mai mici, nu vor avea aproape nimic de spus, Este té di 
Ilippmann a propus ca această consultare să fie „piatra unghiulară a în. 
tregului proiect” şi că) fiecare stat să „aibă dreptul” de a fi ascultat, 
Dar de cea pa a, că nu Apere rae r mep nevoia unei în clegeri 
intre națiuni, zată pe principii condu'tă internațională, pină in 
cele din urmă cele patru mari puteri se vor dovedi a fi judecători şi 
juraţi în fiecare caz. 
Dacă istoria celor 25 de ani care au trecut nu a prea dovedit 
multe „lucruri, totuşi a dovedit cel puţin că întrun moment de criză in- 


See ațiomeii, consultările realizează prea puţin din punct de vedere 
practic. 


Poziţia d-lui Lippmann. — D-l Welles și ca mâne suntem de acord 
i ce ne interesează acum nu este o organizaţie internațională defini- 
tivă şi comeepută în toate amănuntele ei, ci ara provizorii ale 
- perioadei de tranziţie de după sfirşitul ostilităţilor. Niciunul din poi nu 
credem că este cu putinţă acum să se ia decizii definitive dincolo de 
această perioadă. Ne deosebim Însă asupra unei chestiuni fundamentale 
i anume felul în care trebuese să se facă respectate condiţiile impuse 
vermaniei şi Japoniei. D-l Welles doreşte să încredințeze această sar- 
cină unui consiliu executiv provizoriu al Naţiunilor Unite, compus din 
cele patru mari puteri şi alte șapte state alese pentru o scurtă perioadă. 
Numai donă dim aceste şapte sunt europene şi ele sunt presupuse — după 
propunerea d-sale — să Forsa toate celelalte state europene. Acest 
an mora iaar poate pi oua numai printrun vot afirmativ a două 
€ embrii consiliului. coer ce înseamnă s i 
acord, „isatuntv cele patiu mari puteri. IO 2 
oate acestea se par cu totul greu de pus în practică şi cu 
siguranță greu de acceptat. Sar da, de pildă Chinei. dn Ciseăt de veto 
absolut asupra oricărei acţiuni menite să întărească tratatul cu Ger- 
aTa a por Ă rage = Marii Britanii, Uniunii Sovietelor, Franței p-e- 
« e state europene, a i i 
gind să consimiă la un pet an teye aga e, T S PRIA 


nu va supraveghea 
lut asupra acţiunilor acelo 
alte state europene într'o chestiune atit pre e Eriaren 


i tală. Pentru supravegherea 
edini a Freze a, E otari deplina participare a tuturor vecinilor 


Britanie, Rusia ei Ce dep eri la care trebue să se ndauge Marea < 


ca obli 
gajian de a mă r duce problemei ger- 
care Rl srias apn în mod activ ln rizbolul eee arie Cana. zori 
li aceleaşi în cazul Germanii Polonie tratatului aa nie pa. Da 
i eho- i 
participa Ja Supravegherea Germaniei, dar ele nu su es rodi arol ar 


Dp e . s CAs a a pn KF 


SCRISORI DIN AMERICA 177 


e, senmatarii lor trebuind să aibă nu erre o datoria dar şi dreptul 
a înce respectate condițiile impuse inamicilor, j ă 

A spune, ca dsa, căi nici „o acţiune pozitivă” menită să re 
respectarea condiţiilor impuse mamicilor noştri, nu poate fi luată ă 
de votul afirmativ al celor patru mari puteri, iar mai pe urmă numai 
ca o majoritate de două treimi, în care puterile non-europene au ma 
titatea, înseamnă ca securitatea Franţei, Polonici, Coo- ú- 
ilor de Jos şi Uniunii Sovietelor să depindă de opinia unor țări foarte 
îndepărtate, care au un interes cu totul secundar în reglementarea pro- 


Susţin prin urmare: că nu trebuește să mai încurcăm încă odată 
lucrurile, așa cum făcuse Wilson, stabilind ca ea rana se para = execu- 
tării tratatelor cu principalii noştri inamici să fie înscrisă într un pact 
internaţional now. Å responsabilitate specială trebueşie fixată în 
chiar tratatele de pace. 

vrea după mine, noul pact fundamental nu trebuește să 
cuprindă obligația de a întrebuința pe viitor forja militară impotriva 
unui iname ipotetic. De sigur acht lucru va spulbera speranțele multor 
oameni cu ale căror scopuri sunt cu totul de acord. Dar le cer acestora 


"să ia în considerație două lucruri. Mai intii, eu ine prin a stabili mă- 


i mult mai precise decit acelea puse de d-l Welles cn privire la 
a aean "especi ril conditiilor a Germaniei și Japoniei. In al 
Baoa risd, nu există niciun mijloc de a angaja vreo naţiune, cu atit 
mai puţin naținnea noastră, de a purta un războiu teoretic, pentru o dată 
medeterminată, împotriva unei puteri necunoscute. și în condiții ce a 
pot fi prevăzute. Daci la un moment dat, sar intimpla ca e atm 
-să ne amenințe din nou, atunci omul care va fi. atunci, prepâdinie,, sP 
gresul în sesiunea lni de atunci, poporul din acel moment, vor decid 
care trebue să fie, atunci, atitudinra noastră, Plecînd dela aceste const- 
derații, soentese că orice angajamente generale și ipotetice de a iate: 
“buinţa pe viitor forja, sunt fără de viitor şi în măsura în care ele creaz 
eratcti ia iluzorie, sunt primejdioase. 


“între tar bazată pe principiile unei conduite internaționale”. E 
“că fraza men, pe care o cit : 
Sekei națiuni A explice ceea ce doreşte să facă, iar dig 
‘state este să fi ascultate” constitue un principiu cu, tot Loni. †oom- 
i duită internațională, de o deosebită importanță. Nu-mi pot închipui pe- 
cipin mai pregnant ca acesta. În loc ca națiunile să fie faute. de a A 
"de reguli Las Joea ca acele ale Chartei Atlanticului, prine pd e re 
“sus le obligă să dea socoteală de toate actele lor internaționa e e. mr za 
“tuturor națiunilor de a fi consultate precum și datoria tuturor ad eat 
consultării asemenea actiuni este cred tu. cel mr Pia $ p 
cipiu de conduită internaţională, care poate fi găsi 

Ceea ce nu-mi ice dela, se sininia de 

ionalä; care pretind a 85 i ceea 

ideni pi de totdtauna, trebue sau mu trebuese să pi tr apă ma 
de principii, din care am avut atit de mulie în ultimii 25. > nes 4 
ditează morala, Neputînd fi respectate, ele duc la cuzuistie acriz 
-D-t Welles, de pildă, este unul din autorii reci e bi 
“crede în doc pl r timp în necesitatea ecdă 


175 VIAȚA ROMINEASCĂ 

. 
Cum se împacă aceste două lucruri? Spunind în cartea sa (pag. 355), ei 
saplică cum Charta nu interzice tr: erul de teritorii ci numai acel de 
„populaţii, impotriva voinţei acestora”. Frumoasă interpretare a Char 


Atlanticului, prin care orice teritoriu poate fi anexat, cu condiția să se | 


dea voie populaţiei din acel teritoriu să emigreze! Cred că ar fi mai 
p rrt a 
bine să nu se mai promulge Charte şi prea multe principii, dacă acesta 
este felul în care ele urmează să fie interpretate. i 
cbirile dintre noi sunt importante cu privire la garantarea tra- 
tatelor cu inamicii noşiri şi cu privire la puterile nouei organizaţii inter- 
naţionale. Dar ele nu-s ireconciliabile. O tere mai amplă cred că 
ne-ar duce pînă în cele din urmă la un acord. Noi diferim asupra mij 
Inalta politie nu asupra scopurilor. Aş spune că del Welles este ph 
să încredințeze nouei organizații putere şi răspundere mai molii 
socotesc eu că aceasta poate exercita. Ored că noua ligă, aşa cum 
închipue dinsul, nu poate fi, în următorii zece ani, suficient de puternică 
tru a garanta tratatele. Pacea va fi amenințată, dacă ea va fi incre- 
ințată ligii. lar faptul acesta va duce la însăşi distrugerea nouei ligi 

Doresc să nu existe riscuri ca privire garanțarea tratatelor; 
Căci dacă, de data aceasta, nu se pnt capăt în mod defintiv seriilor de 
războaie germane şi japoneze, nicio organizație pacifică mu are vreo 
şansă oarecare de succes, o 

Chestiuni de felul acesta, orit de vitală fi import 
rămîn în primul rind chestiuni de aril a i y ohg 

Replica d-lui Welles. — Argumentul expus în mod atit de vigurs 
de d Lippmann este nem ră pi ELE amar cu totul greşită. EL nu are 
nimic de a face cu propriel credințe sau cu propunerile făcute. 

Am afirmat în repetate rînduri, în tot ceea ce am seris în ultimile 
ue ar i e, puie, ohie, vor str „de, Bpan politia reclamată 

E uat asupra lor princ responsabilități f 
derea respectării condițiilor impuse fiilor Axe, ny trebue să Fiia sia 
gherite de celelalte puteri, în împlinirea datoriilor militare, 

Este de neinchipuit ca orice condiţii ale armistițiului impuse Ger- 
maniei, în urma acordului comun al Statelor Unite, Uniunii Sovietelor 
poe Britanii, să nu fie cai Apn în unanimitate de celelalte națiuni 
unite. Este în acceaşi măsură de neinchipuit, ca cele trei mari pu 
-n „au contribuit în cra mai mare măsură la înfringerea Gai 
m s, jo înpntitite să aplice dreptul viitor, al acesteia prin Comisiunea de 
securitate, n, armamos , organism -al Consiliului executiv provizoriu al 

Cu alte cuvinte, cel puțin în primele timpuri ale perioadei 

î ut t 
hen edem pir a face poliție trebue să fie elegată, de oiee eini 
Sea Put or mai mari, capabile de a îndeplini această obligaţie 
3 peer acord cu d-l Lippmann că problema fundamentală asupra 
Stroie, p irerile noastre diverg, constă în faptul că eu socotesc că nona 
iar aie internațională trebue să aibă puteri și responsabilităţi mai 
eset „sata dispus domnia sa să-i parik P Mă întreb dacă nu cumva 
arena profundă a tragediei, căreia treburşte să-i facă azi faţă poporul 
facă bina e a, atirar ai ye popoare, nu este faptul că nn Sa injeles 
"N constitue o lovituri dati popii arin pare a i ura p 
yemalităti adica obiectis pe care o face d-l Lippmann principiului „uni 
maia mire în at al pămintului ar izbucni desordinea. Acest 
ultimă A şi inutil dacă se creea 


SCRISORI DIN AMERICA 179 


terese. Pentru acest motiv fundamental, orice popor al lumii trebue să 
aibă vot în mei er pr executiv al nouei organizații internationale, 
Replica d-lui Lippmann., — Trebue să admit că nu l-am înţeles 
dl Welles, Nu înţelesesem niciodată, pină n'a spus-o în replica d-saie, 
anume că, în vederea întăriri tratatelor cu puterile Axei, „organismul“ 
urma să fie cu totul independent de Consiliu. După d-sa (pag. 57 Con- 
siliul creează o ul în chestiune, dindu-i pe seumă o serie Tei 
ponsabilităţi, De asemeni nu înţelesesem mai înainte, că înăuntrul „or 
ganismului” său, care urmează să fic compus din reprezentanţii n unspre- 
zece guverne, trei din ei pot să aibă ultimul cuvînt [aţă de toți ceilalți. 
În felul acesta în problema vitală a reglementării păcii cu inamicii noştri, 
Consiliul d-lui Welles urmează să domnească, dar nu să guverneze. Nu 
cred că recurgind la un asemenea proiect complicat s'ar putea ajunge 
la altceva decit la seta jelognti. 20 Sudul 
Acum după punerile la punct ale d-lui Welles, nu Consiliul şi 
Adunarea, A Anglia, Lara Sovietelor şi miei are = greș E de- 
termine $ asigure tarea reglementării păcii în Europa. Aş adăuza 
Franța, Polonia, Cehoslovacia, "Ţările de Joss şi Danemarca, ca state 
ce trebueso neapărat să ia e la o asemenea acțiune. Atunci 
smt [uncţiunile şi puterile onsiliului şi Adunării şi în ce măs se 
mai deose părerile mele de ale d-lui Welles? Eu spun că aceste cor- 
puri sunt organe de consultare D-l Welles afimnă în proiectul său că 
de ar trebui să fie de fapt, mai mult decit atit. Eu arăt că acel Con- 
silu al său poate acționa numai în cazul unui atord complet al celor 
patru mari puteri şi apoi al unui acord complet în acelaşi sens, a patru 
puteri mai mici. În acest caz aceste stipulaţii reduc rolul consil ului la 
o simplă consultare; Pentrucă e) nu are nicio autoritate, decit în cazul 
fm care puterile consultate ar fi de acord. ; 
Na este atunci mai bine să spunem lucrurilor pe nume, decit să 
dim lumii celeilalte o serie de speranțe iluzorii, iar la noi acasă, un ar- 
gument care nu este necesar, privitor la suveranitate şi la angajamentele 
americane? N 
Exiztă, în ceea ce serie d-l Welles, o vagă dar suficient de clară 
sugestie, că unul din noi serveşte id urile mai înalte ale umanităţii, în 
timp ce celălalt le neagă și nu le apreciază. A spune că eu propun o 
împărțire a lumii în orbite dominate de marile puteri militare, înseamnă 
a ară o caricatură simplistă a discuţiei ivitoa : 
nibor occidentale, înăuntrul Comunităţii Atlanticului. Principala teză a 


tea deveni universale. Prroblema ordinei imternaţioale şi aceea a ij 
anaa’ să fie rezolvată, laolaltă cu Uniunea Savietelor şi cu puterile 
care se ridică în Asia, pentru ca în felul acesta să se ti pune bazele 
unei societăţi universale, care să înveţe pe oameni a de acord asupra 

incipiilor universale. 


MISCELLANEA 
ANIVERSAREA ZILEI DE 23 AUGUST, 


Jurnalul rominese de actualități cinematografice reprezenta dâu- 
năzi trecerea trupelor noastre prin Oradea în drumul lor de in- 
toarcere. Intre pachetele compacte de soldaţi, ofițerii şi plutonierii se pu» 
teau vedea mai bine. Şi ce lucruri curioase se puteau vedea la dinșiil 
Treceau pe sub lungi panglici întinse în curmezişul străzii, care purtau 
inscripții entuziaste privitoare la armate roșie şi la amiciţia romino- 
A Gradații călcau vesel pe flori, cu o expresi de semi-zei bine 
pu 

sigur,- acest spectacol apărea publicului’ din sală ct normal și 
banal. Imaginea de pe ecran coincidea cu linia da pe întrezul 
glob terestru. Pe figura fiecărui spectator romin se cetea un placid sen- 

Piete să dela sine înțeles. , 
rabil spectator romiîn, care cu un an Înainte găsea tot atit 
de naturală o defilare de osta rint vasti i leme de 
„frājietate" romino-germană. A printes: ovesi! S-a ae a 
ar există şi alfi spectatori romini, care acum un an priveau ase- 
menea oribile lucruri cu sarcasm. Știau — sigur ca i otad al fi văzut-o 
aevea — că într'un scurt viitor spectacolul va fi altul, şi că adevăratul 
zeht va Îi cel de miine. Căci, spre deosebire de prezentul-clipă, punct 
dimensiune, intersecţie ideală între trecut şi viitor, — noi numim 
jpreseat adevărat” prezentul durabil, dacă_se ponte chiar indestructibil. 
r soldații cei trecători, care nu ştiau bi i mai 
tulti în. Li prea bine ce fac, sau care, cei mu 
ti, parag în Warbă, ne apăreau atunci ca nişte foarte ironice ființe, 
tem pu enm putea găsi un nume mai bun decit acela d: „fantome 


Pentru prezentul nostru de acu: i i 

) á m, care era viitorul] de at 4 

ste figuri sünt simplè fantome ale wnui trecut odios, ne e pain nene 
a A mru cosinar lichidat. Și e destul de straniu să avem, în faja 

prang aol sentimental trecuta, Psihologii numesc aceasta: „param 

pene Aa ri, Freciu de K oy Sai . Dar fenomenul mai are o va- 


î àj i A : 
ia vMiur şi realitate se topesc laolaltă, iar clipa trăită capătă, chiar 
f 


Pe m peri respira. Și simțeam chiar un fel de orgoliu de a ști 
apa pameni nu erau reali, şi că pe noi a le L 
ca O întregire și o rectificare a vhiuni aia aream, baii 


i 


MISCELLANEA 151 


inea aceloraşi soldaţi călcînd i 
Poseta ca figura lui Stalin şi lore r pea Al tz. a 


pta în f 
ema internaționale interese, ginduri şi conversații de o fevespe- 
ran 


ceva, nu se întreabă dacă cusurul e principal sau secundar, dacă d ot- 
ganic sau trecător: sau măcar dacă e real sau numai aparent Rominul 
se crede deștept și Rominul e grăbit. Atunci, la cea mai mică “upărare, 
schimbă stengul. ; Ă 

Această aniversare a zilei de 25 August este onomastics morală 
a Rominilor care nu schimbi steagul. In tenebroasa cpocă a vutorăă 
nemțești. au fost Romini care nu si-au clintit credinta, După lecarea 
Germanilor din tară, în anul acesta de preuiiți nenumărate, de lichi- 
dare a marena şi de sărlicie europeană generală, nu existat Romini 
care au ştiut distinge între frumusețea scopurilor și puținătatea mijloa- 
celor, între constant şi vremelnic, între faptă proprie și mostenire dela 
alții. Și acei Romîni, în ceinda supărărilor de tot felul, în ciuda unor mul- 
ang mărunte nedreptäți inerente unei stări de haos care nu e n Romt- 
niei ci n lumii întregi, — acei Romini au păstrat mai deparie stenpul. 
Acelaşi steng, pe care îl purtaseră întotdenuna. 

Aniversarea zilei de 25 August este aniversarea lor. 


ADEVĂRURI VIITOARE. — LIBERTATEA PRESEI, 


S'a spud că presa e a patra pūicre în Stat, Cred că ar fi corect 
să zicem că este d trei Nu-i o şicană de cifre. Este o precisă renlitate 
de istorie şi ‘sociologie. In Statul contemporan, cele trei puteri clasice 

care le definise Montesquieu nu se mai pat exercita demvoratic 
Soit dacă o altă putere colaborează eu ele, şi nceastiă altă mirii rea 
Presa. Legislativul, Executivul și [oäsiarul sant variante ale unei forje 
de acelaşi gen. Presa este a doua orță în Stat, de an tip diferit, şi fără 
de care cealaltă, sub niciunul din ale ci trei aspecte, n'ar mai putea azi 


funcţiona democratic. 


182 VIATA ROMINEASCĂ 


Parlamentul « un organ de guvernare excelent. Dar activitatea Iyi 
c lentă şi porundiile lui prea : 

Disciplina ierarhică dim Administraţie împiedecă întru câtva arbi 
trarul instinctiv al funeţionărimii. Dar acest control e şi el nesigur 
încet. Funcţionarul sancționator va fine totdeauna seama că are de pedegiă 
tot un funcționar. Spiritul de corp îl va predispune la indulgență. 

Rimâne recursul contencios. Dar justiţia tribunalelor este şi ea 


extrem de lentă şi complicată. Termene, proceduri speciale, multiplicitate 


de instanțe, toate acestea, dacă asigură seriozitatea cercetării. în schimb 
o şi îngreunează. í 

Aşa dar, subt toate trei ale sale aspecte: legislativ, executiv, judi- 
ciar, puterea Statului nu poate fi democratică — adică supusă coniro- 
dului cetățenilor — decit prin proceduri lente şi greoaie. În schimb, 
există un control al guvernării tot odată precis, rapid şi detailat. Este 
controlul prin presă. ; r 

Inainte de a se ajunge la proces, nedreptatea făcută cetățeanului 
de către un organ administrativ oarecare trebue să treacă, IN LIMINE 
LATIS, prin coloanele unui ziar. In presa democratică de mâine, un anumit 
spaţiu al gazetei va trebui să fie zilnic pus la dispoziţia administrațilog 
pentru plingerile lor impotriva administratorilor, 

Aceste inserţiuni nu trebue să rămină niște simple doleanțe pla- 
tonice. Ele trebue să atragă automat răspuns din partea autorității incri- 
minate. Răspuns ce poate fi de două feluri. Ori reclamaţia a fost înte. 
meiată, şi atunci funcţionarul vinovat este pe dată sancționat — şi 
deapsa publicată în coloanele aceluiaşi ziar in care fusese semnalat abu- 
zul; ori funcţionarul e pai nevinovat, şi în cazul acesta i se aplică 
automat o pedeapsă cetățenului care a turburat mersul administrației 
și a deranjat opinia publică cu o plingere neintemeiată. i 

Numai după ce aceste mecanisme sancţionatoare au fost epuizate, 
va putea eficace interveni calea judiciară propriu zisă. Și vom area 
atunci un recurs în contencios deosebit de interesant, căci va fi combinat 
cu un proces de calomnie prin presă (cetățeanul e defăimat prin publi- 
corea pedepsei căpătate), şi cu un proces impotriva întregei a uni istrații 
respective, acuzată de a fi acoperit fapta delictuoasă a unuia din mem- 
brii ei, proces oarecum politic, şi cu răsunet moral considerabil în opinia 
publică. Asemenea judecăţi reclamă instanțe speciale, şi anume tribi- 
nalele de presă cu prucedură rapidă, care se vor ocupa numai cu delicte 
perpetrate pe calea presei. Judecătorii acestor Curți vor fi aleşi œ o 
dpi ta grijă, sau — căci e acelaşi lucru — vor fi special de bine re 

ribui vek 

_ Îşi poate închipui oricine euforia democratică a osiäjesaului care 
dimineața deschide jurnalul la rubrica reclamaţiunitor şi la cronica 
tribunalelor de presă. El vede acolo, cu orgoliu, opera colegului său de 
cetăţenie, Dar, vede, uneori, şi urmările costisitoare ale răspunderii pe 
care o implică exercitarea gravei meserii de cetățean. 

Numai întrun Stat unde în care devenită a doua mare putere pi- 
blică, colaborează cu legiuitorul şi cu judecătorul, în felul schiţat mal 
sus, numai acolo se poate varbi de ție, adică de o societate 
— cum spunea Roosevelt — unde administrația este servitoarea Sup! 
și amabilă a administratului. În măsură în care aceasta există, 
eta zum E ] i rol in con: 

n cele țări anglo-saxonne, presa are un imens in 
trolul guvernului. Dela President Confederației pină la simplul func- 
ționăraş local, toți sunt supuși atacurilor prin gazete. De sigur, acest 

reconirol ziaristic este posibil graţie controlului eventual şi ultenor în 
aja judecătorului, Acest al doilea control există şi el, în ţările anglo 
saxone. S'a spus că judecătorii americani sunt foarte corupți, De sigit 
se exagerează. În tot cazul, venalitatea loor nu e generahi. În Amer 


cei mai venal judecătoor se teme să dea un verdict nedrap 

tica şi în genere autoritatea Statului e implicată în iaht vă a 
distincție între afacerile particulare și cele cit de cît publice o face 
pin şi ucigașul de meserie. Mornand, în cartea sa despre New-York 
povesteşte ce simplu și relativ iefti este să cumperi moartea unui om 
în U. S. A. Cind însă clientul este un om politic, cit de vaz amestecat 
în treburile publice şi activitatea de partid, asasinul profesionist nici 
miicar nu urcă tariful: pur şi simplu refuză comanda. 


In Statele-Unite este mare respect tru itică. Judecătorul 
cel mai corupt ezită să trafice cu rasă m inec) Şi PE pe arh 
judeciitorii, și nici chiar cei mai mulţi sunt venali. Aceştia din urmă-s, 
probab ii, extrem de puţini şi tocmai de aceea îimpresionanți, fiindcă 
distonează cu restul și findcă trebuesc căutați bine de cel ce are nevoie 
de ei. Faptul că criticii înfierează atit de vehement corupția în magistra- 
tura americană, dovedește” tocmai importanța pe care judele o are in 
guvernul republicei, guvern pe care doctrina franceză, chiar îl numeşte 
„le poeternetteni juges", 

Aşa dar, numai în ţările unde judiciarul primează asupra execu- 
tivului, unde, cu Pre arag represivul tribunalelor are întietate asu- 
pra preventivului polițienesc, și unde acest control judecătoresc al gu- 
vemării este combinat cu o presă la dispoziţia cetățenilor reclumanți —, 
zumai acolo se poate vorbi democraţie. 

De sigur, în țările anglo-saxone acest control cctățenesc prin ziare 
este cam haotic, ca tot ce se face întrun regim capitalist prin definiție 
anarhic şi incoherent. Dar, principalul e că se face; că gazetele sunt 
o tribună nu numai pentru a lustrui vedete, ci şi pentru a găzdui jalbele 
mulreptățiților. Şi fundamentul acestor posibilități, nici, ca în toate, este 
de natură economici. Presa è liberă, adică- cetățeanul poate ataca pe ori 
cine, fiindcă cetățeanul nu poate abuza de dreptul lut, nu poate calom- 
sia nepedepsit: iar această îngrădire la rindu-i este posibilă grație exis- 
tenjei unor judecători bine plătiți, 

E emca materiale, aci ca pretutindeni, prejudecă asupra celor 
morale. 

Există în Rominia o anumită presă care şopteşie. despre ea însăși, 
că este singura cu adevărat democrată, şi ai cărei membri se declară, 
fa conversațiile lor particulare, adversari hotăriţi ai actualului regim 
din Rominia. Bine înţeles, în coloanele ziarelor lor, găsim opiniuni 
exact contrare și laude ditirambice la adresa celor — oameni şi In- 
cruzi — pe care oral le critică şi le urăsc. : 

Dar — se scuză ei — nu pot face altfel, din pricina censurii. Dacă 
şi-ar declara în scris părerile, ar risca să nu mai apară. De sigur, mai 
este şi o altă cale, aceea adoptată, pe vremea lui Antonescu, de către 
veritabilii demoeraţi romini: este publicarea de foi clandestine. Dar se 

că riscurile inerente unor asemenea procedee nu cadrează cu sen. 
imentul demnităţii şi cu plăcerea de a trăi a „adevăraților” democrați 

one aplet rțiali. trebue să recunoaştem că ei. totuși, 

a să fim com imparţiali. trebue să re , 
îşi exprimă ciicodaiă și foarte indirect opiniunile. Subt pretextul unei , 
intimplări recente, ei zugrăvesc starea de libertate a presei din Anglia 
sau Statele Unite, Scopul e să nască în sufletele Rominilor încătușaţi 
dorul libertăţii pe care nu o au. R a 

Inchipuiti vă un pacient obligat să țină dietă. In loe să i se 

tratamentul apropriat pentru a-l face din non în stare să mân moe 
orce, închipuiţi-vă că cineva vine să-l monteze impotriva tira Teia de 
tarilor şi rhint HA şi-i descrie, în termeni entuziaşti și plastici, feluri = 
mincare savuroase consumate în acea zi de alții, Esie exact ul de 
perversitate nl gazetarilor, care ne excită cu spectacolul libertă A cap 
din țările unde judecătorii au apunctamente de o jumătite mi 


"provocatoare, ci efectele rezultate, Este oare aceasta posibil? 


Ad - 


184 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


i. Conduita acestor democrați este tot atit de logică cum ar fi acem 
lei nearse impotriva medicilor care interzic convalescenţilor de apen- 
dicită sacra libertate de a minca prăjituri. | 4 

Și în toate acestea nu ne-am ocupat decit de me: aa uşor şi clar 
al controlului prin presă: denunțarea abuzurilor istralive, unde 
țiunea e relativ facilă, Există însă critica faptelor propriu zis p- 
itice, care poate ruina reputația unui om sau unti grupări, şi care 
reclamă dovezi mai subtile şi mai circumstanțiate. Aici primejdia calom- 
niei este imensă, și rolul magistratului chemat să judece extrem de 
delicat, In America, j chestiunilor politice importante, ca aceea 
a conflictelor dintre e şi Republica federală este încredințată Curţii 
Supreme, ai căror membri primesc apuntamenie, care, evaluate in lei, se 
ridică la sume astronomice. Aşa se rezolvă — şi numai aşa se poate 
rezolva problema justiției. Gradul de iscusință şi probitate al judelui 
se măsoară direct și sigur prin cifra salariului. : 
Făuritorii Statelor-Unite n'au avut, de sigur nimic marxist În gin- 
durile tor. Dacă aw adoptat soluţii marxiste este numai fiindcă erau 
singurele corecte. Ý 
Astfel, este asigurată democrația in cele două țări anglo-saxone. 
Intervenţia neincetată a presei în opera de guvernare, şi, ca un corectiv 
împotriva defiuimării şi histeriei criticiste, o riguroasă sancționare a 
afirmațiilor nedovedite, a arătărilor neadevărate —, sancţionare prin 
tribunale ai căror judecători primesc salarii considerabile. 
Ar fi amuzant de făcut o mică socoteală. Presupunind că am vrea 
si constituim în Rominia o elită funcţionărească, compusă din 2500 
functionari administrativi şi 2500 judecătoreşti, — ce sumă de bani ar 
fi necesară? Vom calcula nu salariile regeşti din țările anglo-saxon, ci 
modestele «punctamente ale funcţionarilor superiori din Rominia-Mică 
de înainte de 1916 Adică în medie 1.000 lei lunar. Aceasta făcea pe 
atunci 50 de napoleoni, adică 7 milioane și jumătate de azi. (De fapt 
mai mult, căci aurul însuși s'a depreciat). Pentru 5000 de funcţionari, 
aceasta totalizează 450 de miliarde pe an. 
Cum trebue să considerăm această sumă? Trebue en socotită 
exorbitantă, sau dimpotrivă, uşor renlizabilă? ~ 
Depinde. Raportată la resursele noastre proprii şi actuale, cifra 
apare enormă. Secätuiji de războiu, îngreunaţi de plata păcatelor tre- 
cute, loviți și de hazardul unei secete dezastruoase, 450 miliarde anual 
reprezintă azi o sumă fantastică, Raportată însă la sumele pe care jările 
bogate și învingătoare le vor da — și le vor da „à fonds perdus” — 


pentru ajutorarea țărilor europene i izerie, aj , făcută 
repede și hotărit, este sin pene în mizerie, ajutorare care 


durată nedefinită, economia capitalistă; 
ense pe care le vor ri capitalistă; raportată aşa dar la sumele 


eprezenta aceste viitoare şi inmancabile „cadouri 
interesate”, cifra de 450 mili — adi i — 
cioara a za de miliarde de lei adică 45 milioane de dolari 


Dar mai este un aspect al problemei, Presupunind că am constitui 
acest corp funeționăresc de elită, nu inseamnă oare să căru 
îunintea boilor? Vrem să democrația introd nu can 


Mri întii, trebue să observăm că existența unui corp funcţionărese 
pe plătit — în deosebi cel jndecătorese — nt este istoniceşie un efect 
ra democrației, ci doar efectul unui fenomen, tot economic, şi anume 
Suni siare materială a clasei mijlocii. Pe măsură ce-și ridică nivelal 
esec l această clasă a voit şi a putut să-și finanțeze un corp de 

lati traji care să-i apere averea, libertatea şi onoarea. Magistra i bine 
plătiți sunt efectul progreselor patrimoniale ale claselor de jos. Jar de- 
e voci popa regimul politic şi moral cunoscut subt acest nume, a fost doaf 

ectul, o consecință a r două cauze economice combinate, De altfel, 


gurul mijloc capabil să consolideze, pentru o 


di d i + PENDS e e ee 
* + 
MISCELLANEA 


155 


intotdeauna fenomenul economic e cauză şi nu efect al feno- 
menai, etc juridic i piei icre e a erai ro Aa mic e efect. 
CAUZA, e Mai mu on, ca economică, tocinai 
cazul salariului ridicat al magistraților, efect al standardului material 


M . p 
ne lipsesc, iar pentru ajutorul din afară trebue să tâm ca bine- 
făcătorii să pricenpă că e mai mare interesul for de a d decit chiar 
al mostra de a primi. Oricare însă ar fi scadența evenimentului, se 
ponie spune de pe acum care Ya fi efectul lui social. 

Simpla prezenţă a unui corp funcţionărese incoraptibil nu rezolvă 
toate problemele democrației şi nici nu creează vreo inavuţire a dla- 
selor de jos. Cel mult poate grăbi, sau în tot cazul asigura o înstărire 
deja provocată prin alte mijloace. i 

In schimb, existența acestor cîtorva mii de magistrați de elită pot 
asigura instantaneu libertatea presei, libertatea opiniunilor, liberarea ot- 
üjeanului de calomnie. de defafiune polițienească și in genera de arbi- 
tragul administrativ. Aceasta —, o poate face sigur, sigur şi imediat, simpla 
exisiențţă a unei elite [uncţionăreşti bine retribuite. Ceva mai mult: fără 
aceastii elită, libertatea presei este o imposibilitate de fapt, asemenea 
lomgustei și icrelor negre propuse unui convalescent de tifoidă în nu- 
Sal. demoetaticului drept de a minca ce ne place. 

Pină atunci, şi oricit ar părea de paradoxal, regimul de censură 
al presei poate constitui o garanţie mai sigură “le democratizare decit 
un regim de libertate gazetărească more antico, aplicat imediat, $i 
Înninte ca un corp judecătorese bine retribuit să se fi constituit. Reve- 
nirea la libertatea presei din 1916 sau din 1920 implică existența măcar 
à salariilor de la aceste date. Și chiar dacă mergem cu gindul mai prahi, 
de pildă în 1940, când un consilier de Curte primen 50.000 ici ami 
adică azi, după indicele de scumpete calculate de Biroul „Internaţio 
al Muncii, peste un milion pe lună, în loe de circa 100.000 lei, cit primeşte 

realitate. A 3 
= Condiţiile nu mai sunt aceleaşi. De acera, un regim de uaru 
a presei copiat, din vremi atit de neasemünätoare, ar duce a-o Ba, 
odios regim de calomnie nepedepsită, la o rea credință por etica 
la o zăpăcire generală a minţilor, la o minciună sistematică prae sia 
de ei bogaţi, care vor guverna tiranic la adăpostul nerstei ideologice 
mistiticiiri, : STO R 

i i dmisibil într'o 
ce acest gen de libertate a presei este ina 
oră peg ded ea gr caii. ciad condiția materială, fandamentaJă 
lipseşte peniru o practicare cinstită si sanojionabilă a libe 
tului, S atune, Ea toată repulsiunea instinctivă a democratului poata 
cengară, el va trebui să o adopte vremelnic, aştepiind să poată za 
condițiile permiţind să o suprime. i e! } 

a în ţări ca a noastră, este o realitate E pprepara 

| că azi mai mult ca oricind trebue să se lucreze În = mă 
eoio ai idi ile. Intro altă privință, democrația e doar 
țiunilor ei indispensabile. Intro, idițiile vechi li dar şi pentru 
toare, Viitoare nu numai fiindcă condi Tae de K rm gi” interna- 
că altele noi dar permanente, sau ivit acut e 
țională ce se elaborează sub ochii noştri, aşezămin 

zente şi viitoare 


- 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DESPRE SEMI- ADEVĂRURI, 


Adavăeurile de azi sunt, în mare parte, viitoare. Cele de ieri, care 
persistă in ciuda vremii, prezintă curiosul aspect al unor „semi-aderă. 


ruri“, Este o foarte interesantă categorie ere rac fundată pe șiretenie 


intelectuală şi ducind la mistificare nepedepsi 

In țări de adevărată opinie gaouat, semi-adevărurile eu slirgt 

prin a fi detectate şi sancţionate, Vom cita un exemplu ca 
ăsit intro carte de Paul Morand, colaboraţionist bine cunoscut şi ferit 
de orice acuzație de a simpatiza cu democraţia, 

Vizitind Camera Lorzilor, unde şedea de vorbă cu unul din pairi, 
Morand auzi pe interlocutorul său spunind: „Uite, Lordul Kelsingion sa 
reîntors printre noi”. Unde fusese el pină atunci? ÎIntr'o înaltă misiune 
politică, pe potriva înaltei sale pani sociale? Sau într'o croazieră 
in jurul globului? Nici decum. DA Kelsington, Lord şi Pair al Engliterii, 
Mare Cruce al Ordinului Jaretierei, Preşedinte al unei societăți de na- 
e aeriana Callar d. a: ne real peer dna 

elsington, wice-am ilor u al mai multor in- 
treprinderi industriale de prima mărime, Lac a sfetnic al 
se întorcea acum dintr'o şedere de o lună la închisoare. 

Vina lui fusese că una din societăţile prezidate de el, societate 
extrem de prosperă, lansase noui acţiuni. În prospectele de cmisinna, 
se omisese a se spune că pe ultimii doi ani dividendele fuseseră pliitite 
nu numai din beneficii, dar și din rezerve, Bine înţeles, rezervele pro- 
vin ele înșele din beneficii. Totuşi, trebuia explicat clar. De sigur, nu 
conținea nici un neadevăr, prospectul incriminat. Dar, pentru simpla 
bănuială că redacția lui ar fi putut înşela pe eventualul subseriitor, pre- 
ședintele consiliului de administraţie al societăţii, lordul Kelsington a 
trebuit să îmbrace treizeci de zile 


iei, haina vărgată a puşcăriaşilor dela 
textelor Menai în Ma e dr miez A na pese $ 
mnala e ora mamal ta ora ana T, hias alend cind Sepia ares; 
A 230 Dr ge ee A 

toi bini plătiţi, vom cita un exemplu de. pc aak rac A i văl Ci 


Coroanei —, 


probitatea 
le-am numit 


mima, 
Intr” j imi 
stantia Vişoja Dan de dimineață apărea următoarea frază: 


<aţii pentro crima de a fi prietenul lui Tit 
de înţelegere cu Unine aaO lui Titulescu și susținătorul politi- 


cotilă, 
tii pe atunci, al unei 
. i, totuși, ra Peer h r 
cetitor, Aproape porii iai at mistifica mai tare pe publici 
toti Dar, intă faptele, pe 
Acum î , Care, pe deasupra, mai fusese şi victimă. 
scrupule suntem provocaţi, şi, ipso facto, deslegaţi Te Ea 
n timpul războiului ruso- 
a exalta vitejia Finlandei şi a înfiera rapacitatea Rusiei. Atunci, am 


finlandez, presa noastră era unanimă în 


ne nu neadevăr. r: 
pentru un fost camarad. care. le relatasem pină acum din delica- 


şi documentat, cum stau 
Printr'o serie de -şireilicuri, articolul a apărut, necontrolat 
de nicio cenzură. REZ 
E uşor de închipuit scandalul declanşat. Eram siguri de suspen- 
darea revistei. e şi destituirea personală din funcțiune a conducă- 
tarilor (unul din ei era prolesor universitar, celălalt consilier legisla- 
tiv; numai d-l Vişoianu nu avea vreo stuaţie), Spre surprinderea non- 
stră (regimarile de dictatură au conduite totdeauna imprevizibile), e 
Carol ne-a comunicat că revista nu mai poate apărea decit dacă d-nii 
Vişoianu, Catz şi alţi colaboratori judeo-comunişti își încetează cola: 
hararea. 
D-i Catz (care ocupă astăzi un loc de seamă în presa sovietică) 
ea încintat de blindeţea sancţiunii. Principalul era că revista putea 
ära mai departe. Nu acelaşi spirit de echipă l-am intilnit la dl 
işvianu. Acesta s'a supărat în mod foarte personal revistă, cu atit 
mai mult cu cît — spunea D-sa — nu avusese nici o vină, ba chiar, în 
chestiunea ruso-finlandeză era de partea Finlandei, lucru pe care îl 
declara cu orgoliu tuturora, inclusiv domnilor dela Leguţia Sovietică, cu 
care întrețineam cordiale raporturi. Ba chiar, la o masă în cinci, la 
Capşa, la care luau parte d-l Kokulev şeful îmisiunii sovietice, d-l Gur- 
viteh, consilierul economic al Legaţiei, d-l Vişoianu, apoi autorul acestor 
tinduri, și, al cincilea, autorul frazei din jurnalul de dimineață citat 
la inceput, — dă Kokulev a spus, cu foarte mult humor: „Vous voyez? 
Ur. Volane est pour la Finlande, Et il saute, Mr, Suchianu, il est 
conire la Finlande. Et il restè. Ça c'est votre justice bourgeoise". 
N'am pomenit pină azi de toate acestea fiindcă nu voiam să nră- 
üm cum Vişoinnu fusese contra Rusiei intruna din chestiunile unde 
dreptatea sovietică era deosebit de evidentă. Oricum, Vişoianu era par- 
tizan al înțelegerii noastre cu Rusia. Atitudinea lwi anii-rusä în ala- 
orea finlandeză i-ar fi dăunat. De aceea am tăcut, cu toată dorința e 
aveam de a povesti o faptă care constitue unul din motivele de orgoliu 
le revistei noastre. | ÎN MRI 
In tot cazul, şi ca să revenim la „semi-adevăruriie inse 
mota de ziar, ng hr inerea cauzei ruseşti fusese pricina alungării Ira 
Vişoianu dela Viaţa Rominească. In al doilea rind, şi este un al = ca 
ntadevăr, nu noi l-am alungat, ci atit noi cit şi el am fost puşt iod situa, 
ţia de a opta intre nenpariţie şi plecarea lui Vişoianu. Plecare Pi a 
pur formală. căci putea mai departe colabora sub pseudonim, cum foare 
comuniștii şi evreii dela revistă. Dar, d-l Vişoianu a refuzat act 
soluţie. d r ide- 
Se va observa poate că, deşi pro-finlandez, Vişoianu era consi 
rat ant; finlandez de către regele Carol. Dar nici cnc par nei arap 
| a comunicat, în mai multe rinduri Regelui Carol, că yenge Ebe 
jin de această dată, era net împotriva Rusiei, Dar, nu me ză ee 
fuse el „alungat. De mult pe Poze eset be de felul cum 
tere lui Vişoianu. Căci fostul suveran era peroni ot in străinătate 
acesta îl a repre pretutindeni, mai ales cind îl rep Carol 


ca ministru (în care împrejurare trebue s'o recunoaştem, Regele 
Spre exas 


însă, a „Regelui, le gar org Sr 

invuluerabii. Nu-l putea lovi în ‘nimic. Wera nici e i i 
; ii” — spunea el celor ce-l întrebau ce ; 

guiacabie. E Tiafa Rominească”, era deci pentru Regele Carol o 


A 


188 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ocazie i i deri fam Ata i VUOTE SS AT 
tat de ceilalţi „vinovaţi”. Ep 
rada in tot cazul, a Simia dela „V. R.“ n'a avut nicio”legitură co 
filorusismul lui Vişoianu, sau cu „crima de a fi fost prieten cu Titu. 
lescu”. Cam de altfel, nici „alungarea din diplomaţie”. Au mai existat 
şi alţi prieteni fideli pi ţi ai lui rea d nt Su a 5 
epocă trimişi miniştri în posturi eg ni 
cel mai devotat colaborator al.lui Titulescu, a fost numit de Carol mi. 
nistru de Stat în guvern, creindu-se chiar un departament special pentru 
dinsul. Aşa încît nu „crima de a fi prieten cu Titulescu”, di vinovății 
mult mai „terre-ă-terre” pricinuiseră „alungarea din diplomaţie” — sa 
mai precis din postul de ministru la Varşovia, căci „in“ j 
Vişoianu nu fusese propriu zis nicodati (Un semi-adevăr în plus sau 
minus nu are importanță...) — . 
Ne-am permis a plictisi pe cetitor cu toate aceste detalii 
că „semi-adevărul“ nu se poate combate decit cu adevărul integral şi 
detsilat. Afară de asta, vrem să arătăm aci un model de calomnie indi- 
rect, care în Anglia se pedepseşte exemplar, dar carem cele mai multe 
țări trece şi azi nesancționată. 
Din pasajul citat, cetitorul neprexenit e obligat să deducă ci 
„publicația“ dela care fusese „alungat“ d-l Vişoianm practică o politiei 
energie anti-rusă. şi că direcția revistei l-a alungat pe d-l Vişoianu pet- 
tru divergență de opiniuni, lar cînd cetitorul, cercetind, ar fi aflat că 
publicația eră „Viața Rominească”, el și-ar fi format o părere ' 
rată şi calomnivasă despre o revistă care a fost constant amică a Rusii 
celei noui, şi care, în conflictul ruso-finez, fusese singura publicație m 
minească unde să se fi susținut teza filo-sovietică. 
, Suntem convinși că, Lordul Kelsington a căpătat o lună In- 
chisoare pites fapta sa, autorul articolului despre Vişoianu, dacă ar fi 
scris în Anglia, ar fi obținut o psă cel puţin dublă. 
j Din nefericire, nu suntem în Anglia. Asa încît semi-adevărul, etè 
mai perfidă formă de calomnie, scapă nu numai sancțiunei tribunalelor, 
dar chiar și vigilenţei conzurei. , 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Într'un mare jurnal de dimineaţă cetim: 
„Starea sănătății d-lui Eden sa îmbunătăți! și se ered» că ministrul 
de externe îşi va putea relua atribuţiile în cursul săptăminii piitoare”, 
Nu ştim de ce maladie a suferit d-l Eden. Este o maladie nouă care 
are curiosul efect de a suprima „atribuţiile” politice ale pacientului. 


Fireşte, cînd „starea sănătății se ameliorează“, bolnavul îşi „recapătă | 


atribuțiile”. 


+ 
pa 
Tetta iw de dimineaţă: 

eplinirea acestei condiți ' ie informa 
po arealul Ade vai, nais pa face pm urez alge 
Penţ ice pact des că care se pa bucura fofi grecii, indifereni dê 
vară în lume că se vorbeşte despre „ostilitäți democratice”, 
Ce îmi oare aceste ostilităţi e zener Sunt de catlitățle de 
rca ur pat e pm it Sau a contra, -ostilități împotrivă 

erturile democ ? i 
ştim e că de ele „se pa bucura pri haine tă lee te 


. 
5t 


Tot ce 


a mi . a - Hrd n a A 


Inir'un jurnal de pe vremea mareșalului Antonescu găsim, la ru- 
brica „Dlme informații“, trei ştiri succesive a căror rodactare stilistică 
exprimă mai eloquent ca orice comentariu acea tandră atmosferă de in- 
jonrcere pe dos a tuturor noțiunilor de morală care caracteriza epoca 
nazistă a Europei. 


Cetim: 

„Jn ziua de 20 lanuarie a. c, se implinesc trei ani de cind d-l gene- 
ral de corp de armată Dumitru l. Popescu conduce ministerul de interne”, 

„Se pare că acest general era un om foarte de treabă. Stranie însă 
este ideea de a ne minuna că, după trei ani, cineva nu a fost încă dat 
alari din slujbă. Şi această uimire este atit de emoţionată încît ia, ìn 
chip firesc, forma literară a „faire-part“-ului. 

Aparţia „faire-part”-ului e un fenomen interesant în Istoria socială 
a mitweanului universal, moare cineva, sau cind un cetățean se 
căsătorește, se trimit scurte scrisorele prin cnre cnnoscuții sunt poftiji la 
mată tau la înmormintare. Cind însă asemenea evenimente de stare 
civilă afectenză n unui şef de stat, cum cl nu poate invita in- 
traga nhţiune să asiste Ja ceremonie, se mulţumeşte să anunţe populația 
că sa născut sau dimpotrivă că a încetat din vieaţă, fär să mai cheme 


lumea la prosen 

Snobul, ciupercă apărută în jurul tronurilor, apoi progresiv în jurul 
clasei aristocratice, pe urmă al clasei bogate — snobul, sau cum spunem 
mai: „mitocanul” a imitat aci ca în toate stilul regelui și procedura no- 
bilimei, și a început a trimite și el simple faire part-uri, fără invitaţie 
electivă, oridecîte ori un nou Popescu sau lonescu venea i-a lume sau 
risca, însurindu-se, săi nască la rindu-i un număr nedefinit de ioneşti ori 


viitori, 

A trebuit nsi să vină «trania epocă a hitlerismului, epocă de con- 
fene morală şi de zăpăcire a tuturor valorilor, pentru a vedea alcătuin- 
duse „fair-pari”-uri prin care se anunță că eroul este în aşa hal de 
indispensabil națiwnii, san de abil în arta de a se aranja cu şefii, sau 
pur și simpln atît de personal norocos, încât după un timp absolut enorm, 
adică după trei ani, el încă nu a fost dat afară din slujbă... 

San poste ne înşelăm. Poate că „faire-part”-ul însemna exact con- 
trariul, anume că, în epoci de jaf şi dezononre ca aceea a mareșalului, 
afi ministru e un sacrificiu asa de mare, încit trei ami de suportare a 
unei asemenea suferinți reprezintă un record fiziologic și spiritual. Acen- 
si teorie circula în Rominia pe timpal hitlerismului. Cind vreunul din 
miniștri de pe atuncise întîmpla să-mi fi fost coleg de şcoală, îl întrebam 
de ce intrase el într'o asemenea absurdă aventură. Aproape totdeauna, el 
se devinoväten spunind, foarte confidenjial, că mareșalul l-a amenințat 
că îl închide în lagăr dacă îndriăsnește să plece dela minister... 

Dar puțin importă motivarea. Amuzant © faptul in sine al intre- 
buințării stilului „faire-part” pentru asemenea lucruri. Ne gîndim la pli- 
cerea de a ceti, bunăoară, că: 

„D-l Christofor Constantinescu, referendar_ pef la Inalta Curte de 
Conturi, anunță pe prieteni și cunoscuți, că astăzi, 27 August, se impli- 
nese frei ani de cînd nu a fost înşelat de sofin sa Aglae” alai 

Imediat după anunțul aniversării a trei ani de ministeriat al d-lu 
general Popescu, cetim: 

pirana pier agenției D. N. B. transmite: dl André Masson, co- 
mitar general, a fost eliberat de funcția sa”. 

Este un record, deci, invers faţă de acel al d-lui Popescu. D-l Maa- 
son. după ce Juni ṣi ani a implorat guvernul din Vichy să-l dea afară, 
a obținut, în eu să fie e apr urm ce, e e sale revolu- 
țicnare, agentul hitlerist d. n. b. numeşte, eroic: . A 

În inerte „ultimelor informaținni cetim o ştire în care des- 


coperim o expresie și mai impresionantă: 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ » 


ramă din IPI vărralba, noul ministru de externe și 


in Statele Unite pentru a 
bolinian. 


jei D. 
piei, a 
vern 


imă un delict şi o 

Få ne a delictul e încă un act de bra 

Stat, mistificarea sau corupţia mijloc normal de gu 
fi putu 


pungăşia e pro 
vernare. 


mă din Washington, retransmisă de corespondentul ag 


influența recunoaşterea noului gu- 


inf! “ Aceste cuvinte, în toate limbile non 
Aşa dar «ponei sio ariaa excrocherie morală. In teorin fascisti 
otdară de 
In alte üm- | 


t i 
cui "Călătoria d-lui Iturralba în Statele Unite este o simplă coincidență, 


Guvernul b 
elor Unite” 


olivian nu a vrut prin aceasta să influențeze pe acel al Sta. 


In logica răsturnată a hitlerismului, scuzele se prefac în laudă «i 


desvinovăţirea în îngimfare. lată de ce pare 
nistru să 
exercita presiuni 


Şi o asemenea îpravă 


— întrun cubînt: de a 


part”-ului... 
E3 
- ka w 
Cetim într'o gazetă recentă: 
„Eri dimineață, între orele 10—15, ii brigăzii de moravuri de 
pe lingă Prefectura Poliţiei Capitalei, au făcut o razie pe la băile „Cen- 


tralăi „Melizer” și „Marenco”, 
mere, care nu și-au putut explica prezența la aceste băi”. 

Fate eminamente naji 
frecventarea băilor publice, care trebue 
murdari ai Capita 
cuiva Ín asemenea localuri. De aceea ar treb 


rezervate 


e pere, fotrte e aeiia e BE 
ră străină cu u cum m sau 
ceccar "influența" guvernul respeetiv. 
îmbracă, bine înțeles, forma literară a „faire- 


Cu acest prilej au fost ridicate 20 de ti 


țional şi democratic să se controleze cu rigoare 

N urdări fi bre pm 
„Numai m a te fi o exp a i 
as PN ui determinat şi coeficientul 
de jeg minimal care îndritueşte intrarea. Probabil că d-nii agenţi poliție 


eşti au găsit că cele 20 de tinere fete nu îndeplineau quantumul de mut 


dărie legală pentru a li se putea permite accesul lu bae. 


“ NICANOR & Ca 


d 


Tii ja 78 


RECENZII f 


LUCREȚIU PATRAŞCANU, U > n întă 
ciale 1821—1907, tn ri Bu sa pas de frămîntări s0- 


Cu țin unor lucrări de pură documentare istorică, studiile 
asepru fr&mîntărilor sociale din veacul a} nouăsprezecelea au fost la n 
timide şi a do inged de oameni fără competenţă în materie. Sensul „răz- 
dei” pandurilor ca şi acela al revolutiei dela 1848, reformelu tni Ale- 
mira Fon Cuza au fost greşit interpretate, rău înțelese. re răscoala 
dela 1907 mu s'a scris mai nimic (romanele lui Rebreanu, Siere, Cezar 
Petrescu neputind fi luate în considerație aci), Se simțea nevoia unei 
priviri critice de ansamblu asupra evenimentelor care au contribuit (in- 
ito oarecare mlsură) la instaurarea regimului democratie din Hominia. 

d Inceput acum 12 ani, studiul d-lui Lucrețiu Patraşcanu dn care 
Viața Rominească a publicat în 1957-38 citeva capitole semnate atunci 
bn C, Ion şi, în Decemvrie 1944, capitolul al treilea, infăţişează evoluția 
lni noastre prin prisma desvoltării capitalismului în cele două prin- 
tipate, Cu acest punct de vedere, evenimentele capătă o nowă explicaţie 
și o temeinică deslegare. 

Cercetind aspectele economice şi sociale ale vieţii noastre din se- 
whl al optsprezecelea, autorul ajunge la concluzia că între 1700—1750 
+ avut loc un fenomen important: trecerea treptată dela regimul feudal 
la cel iobăgist. Caracteristica vechiului regim era existenţa rentei În 
produse, în regimul tobăgit principala îndatorire a ţărănimii deveni 
"nia în muncă, În regimul feudal. rolul enpitalului comercial a fost 
destructiv. In cel iobag, tendința lui este progresistă. iar cei ca e-l mi- 
mese devin agenţii şi purtătorii de cuvînt ai ideilor noi, In lumina acè- 
sei distincţii, o mulțime de fapte vaz fi revizuite de istoricul marxist, 
Mai înttiu nu anul 1829 este momentul crucial În desvoltarea vieții | 
etonomice, sociale și politice a poporului romîn din Principate, cum s000- 
tu Gherea și Zeletin. Prima fază din lungul și sbuciumatul proces 
btorie „al cărui ultim capitol n'a fost încă scris” este revoluția lui Tu- 
dort Vladimirescu. 

De ce revoluția dela 1821 a apărut în Oltenia? Pentruci nivelul 
— bine înţeles în cadrul formelor precapitaliste — era mai 
olo şi pentrucă aci păturile negustoreşti — negustori şi meşte- 
gari — erau mai numeroase. Revoluţia pandurilor nu are un caracter 
țirănese, Tudot si oamenii lui erau nişte reprezentanţi ai capitalului co- 
rr și regia Mica boierime şi Ce mape a fost să a-i me 
și politică v suficientă ca să conducă mişcarea din . Dar 

= ci doar embrionul burgheziei de 
e Eger pe răstug- 
sociale exis mscăunării regimului 

tratie și de aceca a capitulat curînd în faţa ntotputernicei protipendade. 


fronomic 
ridicat ac 


VIAȚA ROMINEASCAĂ 


"192 
. reprezentanții vechiului regim şi cele dinţii elemente 
i pie hesi fa formaţie, primii su învins pentrucă adversarii le 
mu au fost în stare să p să conduci o adevirată revoluție”. 
Pentru reformatorii din i824, n'a existat. Interesele lor nu certau 
o modificate a relațiilor dintre stăpinii de m și țăranii iobagi, fapt 
care a dus la desolidarizarea a şi la eșuarea e 
a răzvnadei 


fel an procedat cementele burgheze 


ZA de ei 


teresele burghezici au 
în masa cărora capii 
dova unde mişcarea a avut mai 
In Muntenia, conducătorii erau 

lescu, lon Voinescu ÎI, „ Ros 


progreistă, nu revoluționară, în sensul rea 
conflict fundamental, 


de famile 
(frații G 
a 1848, a fost dear 
al cuvintului. Lipsa unu 
de natură economică, între burghezie și marea 
ruprietate feudală explică gives, compromisurile şi ezitările 
ilor mişcării. Chestiunea țărăn ii iobage a fost ocolită şi acum, 
ea nu apărea vitală pentru revoluționari. Singurul care o punea, era doar 
Nicolae Bălcescu (element icțit — cum se ştie — din poporul də joi). 
Dacii țărănimea ar [i fost atrasă în revoluţie, dacă țelurile revoluție at 
fi rămas consecvente celor proclamate la Islaz (împroprietărirea. elibe- 
area de sarcimele iobăgiste), mișcarea ar fi triumfat poate, Fraternizanės 
burgheziei, cu exponenţii marii _ proprietăţi,  impreciziunea scopurilor 


(dreptate-frăţie), au dus irivă la eşec. 
__ Pînă în vescul al XIX-lea. ideea înfăptuirii unirii principatelor a't 
existat. Cucerirea Ardealului și Moldovei de către Mihai- iteaznl are | 


un caracter pur defensiv. Abia pe măsura întinderii relaţiilor comer- 
ciale, a intensificării traficului internaţional şi a cuprinderii din ce în 
mai mult a ținuturilor dunărene în angrenajul captalismului 
necesitatea unirii deyme imperioasă. Desvoltarea circulației mărfurilor bn 
urma păcii dela Adrianopol, tendinţa înjghebării unei pieţe interne pen 
tru primele începuturi industriale, acestea sunt resorturile care an 
naștere unirii. Însuși Napoleon Ill a sprijinit unirea fiindcă urmărea 
expansiunea economică. Puterea militară a Franței era doar supti 
puterii acaparatoare a capitalismului. r 
re este situația țărănimii în acest timp? Regimul iobag ¢ in 
floare, citeva răscoale se iscă chiar sub domnia lui Cuza. În aceste at- 
diţii, Kogălniceanu introduce cunoscuta reformă agrară din 1864. 
se explică această lovitură de stat, organizată tocmai Ce un mare po- 
pacu Kogălniceanu, renunțind la latifundii, vorbeşte în numele i 
părți in burghezie care reprezenta începuturile capitalismului in Re 
e rio sub forma desfăşurării capitalului industrial, In această cal 
şi-a dat sema că desvoltarea Bominiei nu e-cu putință dacă mate 
proprietate nu e îngrădit, dacă regimul iobag nu e abolit. O co 
orga a avut Cuza, În divanul ad-hoc el fusese deputat de 
mă cra: cu puternice începuturi industriale, și fiind din fire „boieroetan” 
Seg Bolintineanu) a sprjinit pe Kogălniceanu în realizările le. 
d ipi un sfert de veac, țărănimea se răscoală din nou, în 18% 
Care hr cauzele acestei eranak > a celei din 1907 care a urmat? Mulb 
i vie pe imperlecțiunea reformei lui Kogălniceanu, pe modul în 
card pda aplicat, Răscoalele an fost produse însă de inrănțățirea 
Pere ndă a condiţiilor de muncă. Devoltarea rapidă a marii indusi, 
pe ra a din ce în ce maj adincă a întregii economii orăşeneşti în 
si ton capitalist, saltnrile pe care după 1850 le face marea ataie 
te formele de activita ială, lărgea deosebirile dintr 


, evident că țelul revoluţi 
firea marei proprietăți. Răscoa ma 
pentrucă burghezia Sa rea pala „ie 


RECENZII 195 


la 1907 şi preponderentă îm politica internă, nu sa putut ho: 
a € rierca marii mere funciare. Ca și în pănă burghe» 
zin capitalistă autohtonă sa opus la desființarea ră i 
zare ar fi frams: t jărănimea în consumatoare de F e şi cum- 
toare de mărturi. Din lărgirea Ă mia întetne, capitalul autohton, 
cară, înninte de 1914, abia putea satisface o mică parte din necesitățile 
a, mar fi tras beneficii. Așa dar rolul burgheziei trebuia să rămină În < 
100? antiprogresist. Alte clase vor ptelua moștenirea anului 1848: mun- 
dorine și țărănitnca. Cea dinții va lupta tu votul universal, pen- 
tm democratizarea Țării, pentru drepturi şi libertăţi politice, cea i a 
dona pentru abolirea marilor proprietăţi, 
tiahi ciali. 


iot pinä 
túri la et 


pentru demrobirea ci poli- 


„Nencul de frămintări sociale” se opreşte la răscoala din 1907. Cu 
nioma agrară din 1921 d-i Lucrețiu Vatraşcanu Ya ocupat in 
Problemele de bază ale Rominiei (pp. 73—83). Ea a fost o sol de 
ce promis burghezo-mișierească Ama a stims vechile relații de pro- 
Actie cù caracter iobag și sêmi-iobäg. V'iforul istoric va aräta obiectiv 
mal tirzim efectul reformei din 1945 realizată prim lupta dusă cu tărie 
si de d-l Patraşcanu. Ț 

viaj cu o remarcabilă claritate, amplu documentată (140 de iz- 
soare au fost la wontribaţie) lucrarea d-lui |Lmerețiu Patraşcanu 
salitează intron spirit marxist ortodox şi leninist o gută de ani din 
boria frămintată á poporului nostru. Un unghia de privire critic, rece, 


strict însoţeşte viguroasa dialectică sociol în ma- 
frie si completă Un bedt de frămintări 


og 
sociale este o carte deschiză- 
ware de drumuri. i 


AT, PIRU 


# 


EUSEBIU CAMILAR, Avizuha, „Cartea Rominească; 
Buc., 1945. 


Cu prilejul apariţiei romanului Prăpădul Solobodei am spus că 
dl Eusebiu Caller. pui roi tinăr, încă în formaţie, dar gertitur reale 
insusiri, are predilecție pentru nume ciudate. Titlul noului yolum ide 
avale şi schițe) nu ne minte. ar ly- 
Manai, Saca, Frivona, 
er: Zenov, mor iya, Tapias, 

imenscă o atmos propri j 
PAA, aspră, strunie, su tițioasă şi eretică, aproape a 
ii i pers 

“Şi iai demn de relevat ni se pare faptul că d-l Coralie es pa 
dunlizează. Îi Avizuha nu mai € nimi: din Sadoveanu, nimic epai 
Istrati, Viziune personală, relief şi stil, iată calităţi cu care autorul se 
impune, De sigur, mai sunt unele rudimente în cure 
de pildă abuzul de instrumente tăinase: topo 


= bena ri N k 
metez gitul zice Na Ieee Mit east apoi își = 
coaste”. „Li tai gitul cu to 
revin cam des la dH ra în. 
cude F Brosuri din Epistolia 
iunile Sfintului $ 
vým sub condeiul ramă p 


auten memorie a copilāriei. ln 


Ua. = i5 


kia 9 pe = k ò a éh 
. J 5 - ; i i \ di 


- 194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inite cu zeci de picioare, ieşenu pe cărări şi nu se mai fereau da 
pe: i mer ri intro dimineaţă, o gospodină intrind cu donița a 
grajd, văzu un şarpe negru, lung, gros ca mina, încokicit pe picioarele 


de dinapoi ale vacii, și capul lui mare ca de mijë se legăna pe sub wger, 


„La "trecu în lungul spatelui unor Wsaurieni pe cînd cetenu dis 
Biblie încît dinţii le-au ra pese „Bilbiiau cu spume la gură, răcneuu, 
împingindu-se unii pe pi mmfnările sau stins tote de-odată: cițira 
care stăteau în picioare lingă uşă, fugiră afară, văetindu-se. Femeile si 
copiii fipau ca arşi de vii”. În sfirsit Manai sapă o fintină și pl aa 
Începe să cadă (Seceta). , 4 

Intimplările povestite au o mică desfăşurare «pică și o bogată do- 


sugind pe rind pitele.. Șapte copii au fost îngropaţi de vii sub un mal.” 


cumentație în latura imterioară. Avizuha e un episod din vremea ri | 


boiului trecut cu invazia holerei în lagărele de prizonieri. Sătenii erei 
că holera e o femeie „cu botul de căţea” care se poate preface 4i in 
muscă pentru a „linge“ pe. cei sortiți morții. Mulți bănuese că molim 
se datorește pripăşirii în sat a unei fete venită să caute pe tatăl ei plecat 
de mult în războiu, Fata capătă din cast cauză, numele diavo ulni, 
Avizuha.. Ca să-preintimpine boala, toţi întorc seara lucrurile cu fa 
la perete, „pentrucă orice lucru poate cobori dela locul lui să dracii 
uşa cind bate bolera“, Cind musca biziie în casă, copiii „trag jol 
peste cap”, 

Un cioban moşteneşte dela tatăl său o comoară de galbeni, El ins 
e nefericit pentrucă are femeie urită și cind o „silişteancă” il ademe- 
neşte işi. lasă tot aurul furat (Cimpia). Pasiuni elementare, amintirile 
unei copidării chinuite, acestea sunt temele. 

Preţioase devin unele notații prin prospețimea lor. De obiceiu ma- 
turul uită imaginile specifice virstelor anterioare. D-l (amilar ştie să 
şi le amintească în chipul cel mai surprinzățâr, Aşa, el îşi aduce ama 
că atunci cînd ploua „gigtiau giştele . Copil, seara se uita cum , 
pă inte rue; eu igo studene C Dacă împărțea cu cineva porjia 

a masă, se uita să nu- i i 
pomeni mer d nu-i dea „partea cea mai mare”, Cei man 


- Există în proza d-lui Eusebiu Camilar u i 
n bun material monografie 
raae cu satul bucovinean, dar nu asupra lui am vrea să oa ra 
îi crpretarea sociologică ar fi fastidioasă aci. O atenţie mai i 

pune stilul, halucinant şi nervos cînd e vorba de naraţiunea p 
oras minuţios și pregnant cind descrie. În două trei rinduri sunt 
risc fa-ti mişcări repesi, aglomerări de oameni și de turme: „Vecinii 

pe din garduri şi-au tăbărit în ogradă la noi. Numai că "t 
er tii ciinela (turbat) în stogul cu fin şi-l acoperisem bine, d 
m mag ou „seu rana dela git. Vecinii au răscolit toată 

noastră cu furcile, cu parii Unul a venit cu pușca“, Sau: „i În 


i, 
riar i bag TE graag altul şi săream afară fugind mai de dim toat: 


se ivi departe sub mal at şi 
noi mru vipat amindo, deodată, vaniada. i T1 Snata isi arian da ir 
tiossträ, a spaimă”, ate; cu coarne răsucite. Cai negri rinchezau în utma 


Nicăeri d-l Cumilar 
robleme nilar ocupîndu-se de vizaţa țăran pune 
Sariei păi. a il predică idei, Avizuha, ca şi Cordan pna m 
iz da aat oa janet, Iara dos te: tat dati is 
> ] a r „mus “face i 

de aha genea îi ĉa și la oameni. Cei mirian, de o parte; ce-i 


Ñ 


+ my "9 


RECENZI 195 


in literatura noastră tinără, d-l Eusebiu Camilar are un loc de 


iranle: e un scriitor autentic ce se refusi oricărei formule simplifica- 


tare, un talentat nuvelist, întiiul soriitor bucovimean. 
| AL. PIRU 


CONST. TITEL PETRESCU, Socialismul în Rominia, 
Societatea Naţională de editură şi arte grafice „Dacia Tra- 
iană“, Bucureşti. 


Mişcarea socialistă romină are, în sfirşit, prin lucrarea d-lui Const. 
Titel Petrescu o istorie completă, dim cele mai vechi timpuri (circa 1535) 
pină la 6 ca pai 1940. Scrisă pe înţelesul marilor mase, cartea arată 
țeturile socialdemocraţiei romine şi pune e indemina cetitotului un bogat |, 
material documentar, precum și o sum de foarta interesante clișee cu 
grijă adunate de autor, 
în ultima vreme „partidul liberal și cel naţional țărănist au făcut 
mult caz de „istoricitatea” lor. La rindul säu, partidul socialdemocrat 
este și el destul de vechiu: începuturile lui datează dim 1592, Ar fi prin 
armare foarte indreptățit să-şi revendice titulatura de „istoric“, chiar 
mai țății decît partidul naţional țărănist, care nu există decit din 
WD, cind sa desprins din partidul liberal fuzionfhd apoi cu partidul 
ardelean al lui Iuliu Maniu. 

De sigur, ar fi multe obiecţii de adus „acestui volum: nu e mo- 
mentul potrivit să le facem. Citeva scăpări din vedere ni sd par totusi 
demne ie semnalat. G, Ibrăileanu, de pildă, (Cezar Vraja), nu era Încă 
profesor — cum crede d-l Titel Petrescu — cind colabora la Critica so- 
cală, ci numai student, de 21 de ani. De asementa, student (şi nu pro- 

era și Raicu lonescu-lion, de 22 ami. Constantin Stere nu n e- 
balat la „Munca literară şi ştiinţiifică”, ci la Adevărul, în 159%, El na 
fost şi nu s'a intitulat niciodată „socialist”. Doctrina pa care 0 propag% 
încă de pe acum, directorul de mai tirziu al „Vieţii Romineşti era po- 
poranismul, rezumat fn ideea de „datorie“, laţă de țărănime (smgura 
dasă muncitoare pozitivă) şi ideca de „specific na „Că n pet tate 

mul partidului liberal în 1900 şi pe acela al partidului naţiunai 
Venit în 1920 este just, dar prim aceasta nu poate fi acuzat de „tră- 
dare” faţă de socialişti, De altfel, încă dim 15%, I Delescu scria- în 
lumea Nouă nr. 4è din 25 lanuarie că „tinerii socialişti trebue să nach 
nespàrat în lupta poporanistă”, ceea ce înscamnă că ideologia lui Siere 

i adepţi. Care erau idealurile poporanismului politic. A spus-o 


— insă, ca şi socialiștii, el lupta 
pe larg Stere în 1907-1908, Deocamdată er An d mele ai S 


tocmai prin tactica lui. În. 1899 (cînd 
radă trecut la aripa stingă a partidului liberal sub injoncțiunea 
Stere) ca ai în 1920 (tind e ună stingă, democrată şi părănită, a 

ins dia partidul liberal constituindu-se în grupare aparte), parii 
ocrat mu era un partid girernamenil: Jibera 1a 199, fiindcă 
p geande orenat na rmai Ag T ea D realizate mai grabnic. Aṣa 
condițiile devenis eră favorabile. 


4 Stere äränist?” Greu de spus- 
o eng o- peas "a 1907-1908. a fost socotită ca m'e urgheză, 


ani. Di 
porecle e pi aseza ierul pur agrar al. societ 
antebelice, carac r al ; i 
i îi rintä în urma alipirii regiunilor puternic modi 
fa rm ama der sui email european. Atunci Stere-a seris for- 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 

: dai re Cauzele şi perspectivele revoluției ruse, ms- 
rr hrănirea pi regimului comunist, Cei care l-au cunoscut 
ar netă la Bucov, unde devenise un mare solitar, într'o epocă de absur- 
Hita i poko ice, ştiu că omul îşi dădea cu totul adeziunea la situația din 
Uu k S. El regreta chiar că in marca enciclopedie rusă fusese trecut 
printre narodnici, cînd în realitate era un bolşevic convins. 
d-lui Const. Titel Petrescu prin cure atitudinea lui Stere este pusă la 
index mi se par de aceea nedrepte pentru un atit de măreț precursor, 


AF. 


ALEXANDRU PHILIPPIDE, Floarea din prăpastie, 
Buc., Ed. Contemporană, 1942. 


J re epică, cireulă 

terie a de clișee, Romanul trebue să fie de analiză interioară, dog- 
matic t 
Fantastic icul pur, gratuitatea n e 
romanul ul, epic tünd rivit y i culmea de jos a căderii, Există ca 
toate acestea un Edgar Poe, , Hoffmann, e 
literatură fantastică şi de aventuri, căreia nu-i poate tigădui fi- 
nețea. Totul vine dintr'o proastă educaţie n căi şi mărturisesc deschis 
că prefer Cei trei mușchetari acelui roman rominesc care evocă pe patra- 
zeci de pagini o criză menstruală, sub pretext de pruustianism. Şi apoi, 
scriitorii cei mai realiști (cazul lui Balzac) au seris în același timp exce- 
lente romane de aventuri. Plăcerea produsă de astfel de compuneri vine 
le creator din libera manifestare a fanteziei, dintr'un sentiment de spon- 
tancitate și în același timp al construcției perfecte, care nu poate să 
mu fie gustat de posteritate, 

Orice acțiune bine condusă, sobră, lipsită de facilitate, cu aten- 
ţia îndreptată spre un desnodămint aseuns cu grijă, produce o emoție 
artistică, mult mai bună decit s'ar putea bănui. Tot n am după cum, 
descoperirea treptată a unuj şir de articulaţii inedite devine cauza urei 
phiceri asemănătoare, de care numai cetitorul mteligent îşi poate da 
seama, Acesta un fost cu siguranță şi gindurile d-lui Al, Philippide, 
scriitor de o educaţie artistică superioară, mare cetitor al romanticilor 


germani, consumator priceput de literatură fantastică. Plecind dela Hoff- 


diului nostru, cu respeotarea acelor comstringeri subconștiente, prezente 
în orice creaţie, Amestecul hoffmannese de mii metafizi i 
filtre, magie, 
mai putea 


ee T mg la un sbor ceva mai cz 
moi Aaa Eu Ei Er atol pa sa 
ee gio Min 3 pi 

| i a mină n'au fantome orba d-lui Camil 
Botea. „Rominii e deea mers nu, e mă ci mami isntantieatui fiind 
este. Cine aduce vorba de ygi one, en ae ie (vezi rea 


spectre Mircea 
în: e) trece — în cel mai fericit caz — drept un abil mištificator, În 


cestor condiţii, d-l Al. Philippide se vede constrins doar la o 


RECENZII 197 
sinteză i anga de migena locale. Arliivarii băutari de bere din Hoff- 


meann inlocui rin respectabile figuri bucureştene, fantasticul 
fiind degradat cu apia tă, prin păstrarea i Bone ac re de 
i a înfloresc oriunde 


amestecind delirul cu pagia perfect obiective. Imaginaţia işi in sborul 
mamni Sa o germinajie pregătitoare în realitatea imediată. , 
loarea de prăpastie particip druma, cu substrat oniric, 


üm la 
a unui personagiu de o mediocritate absolută. Ştefan Budu, inginer pe- 


t t, conformist la culme, lipsit de persona- 
litate, sec i de noţiunea respectabilității, Ef este dominat de ojia sa 
Viorica (situație tipic rominească!), femeie trivială, rece, calculată şi 
autoritară. Vieaţa soţilor Budu se scurge automatic, într'o platitudime 
decentă, cind un accident se produce, Ştefan Budu descopere că vizează, 
din ce în ce mai intenk. În iara Be ondonată, acot sapt revăzut 
începe să capete proporția unei adevărate catastiole. Budu descopere 
dintr'odată că ducea în acelaşi timp o altă vieaţă, interioară. La început 
laptul_îl uimeste; îi produce o emoție inexplicabilă, apoi întimplarea 
Incepe să-l obsedeze. Visele au un caracter erotic (substratul frend ist al 
auvelei este invedernt) şi sunt o urmare a unor imsatisflacțiuni conju- 
gale. Viorica, asemenea Lysistratei antice, refuza să asculte de înduto- 
nrile sale fireşti. 

„La prima împrejurare favorabilă, iritarea lui Ştefan Budu va urma 
calea wbișnuită a nemulțumirilor de acesi fel, Ocazia se înfăţişează cu- 
rind, Soții Budu încep să frecventeze societatea snobă a capitalei. Sunt 
primiţi în salonul directorului general al societăţii, ai cărui invitsți for- 
mau un cere amestecat, cosmopolit, bizar în multe privinţe, mai sles pen- 
tru un pertonagiu cu o redusă experiență socială. Ştefan Budu face cn- 
noștință cu o Excelenţă plictisită, blazată, afemeiată, manince 5 siritist, 
cu un Emil Racliș, aventurier internaţional, tip interlop, stilizat şi cinic, 
dar mai ales cu toția acestuia, Mara-Dor, femeie strane, fuscimantă, u 
aerul de vampă exotică. In mijlocul acestei societăți mondene, timidul 
Ştefan Budu epare cu desăvirșire uluit; confuz cînd aude de spiritism, 
puse magnetice, materializări, de existența obiectivă a viselor, Dar mai 
ales este atras de misterioasa Mara-Dor, femeie suplă şi de rasi, care-l 
vhsedează prin aerul său enigmatic, Paginele în care transformarea as- 
cunsă a lui Ştefan Budu este urmărită, paralel cu evocarea competentă a 
societăţii bucureştene, snobe şi amestecate, sunt printee cele mai bune 
ale nuvelei. Al. Philippide vădeşte spirit de observaţie. robrietate, instinct 
al detaliilor tipice d net ales acel inelabil al desripțici, care ne face 
să ne simţim la noi acasă, TA i 

Evocarea unei şedinţe de epiritism, în casa lugubră a Excelenței, 
esie făcută cu un uşor iz esoteric, imperceptibil umoristic (fondul etnic 
apare!). fără a se cădea însă în pueribtăţi, sau într un senzaţional ieftin. 
Stefan Budu se aşează pe scaun, lingă misterioasa Mara-Dor, asistă la 
demonstraţii uluitoare (o maşină scrie singură, etc.), el care era un pozi- 
tivist convins şi vede cum o floare ie este smulsă dintr'un vas, de 
o mină nevăzută şi asvirlită spre Mara-Dor. Floarea este prinsă în sbor 
şi agățată cu cochetărie feminină la piept. Floarea roșie, evocată în n 
fera stranie a şedinţei, va însemna peniru Ştefan Budu un punct hot i 
ritor de obsesie, un fel de floare albastră, în genul lui Novalis, Ingineru 
se îndrăgosteşie violent de aventurieră., folosită de soţ în vederra cap- 
tării Excelenței. Mara-Dor, impresionată de violenţa pasunii lui Ștefan 
Budu, acceptă să vie la o intilnire. Va reveni și a doua oară cînd din 
umbră o fiinţă spare, trăzind un foc de revolver. Ştefan Budu se prăbu- 

e. în timp ce asasinul murmura cuprins de o îngrozitoare f 
„Nu-i el, nu-i el, nu-i el... Era Coralia, o boliviană, alti fiinţă stranie, 


198 VIAȚA ROMINEASCĂ 


medium şi ex-amantă a Excelenței, care ucide „din gelozie. Credea că 


~ iminal din imprudențä, eroul ascunde $ 
"xcel şi-i urmărise în de aproape. Spre Devenit crimina p „erou n eul într'un 
ae E ata o a repede, vie, iar limalul cade neprertizul, Gaim că spa renal prora ifică asasinul abia acum 
ga İoviturit de gong. Povestirea (care d forma rea rea pi in pi lap aea Eea and izar, ne inchee piga iad = Vaden 
7 i i construită, 5 gen- deschide . „a împinsă dinäu a osul 
treg roman) se dovedeste n egrs nad i arina ha recepției decisive căreia se afla mortul”. ul sufere a “sincopă, în tipp ce cadavrul 
zaţiomal conturindu-se treptate opina bună se rostogolește peste ] inert al fratelui său. Povesti ricu t 
Privită pur epic, Floarea din prăpastie apare oricind ca o i se ea ar n Téa da i - m, este 
z - â i prea evidente şi de i cunst : „atmosfera de mister mai acc ă decti în 
pace matale tă, poiar Kadin iri curte duce ban eg Floarea din prăpastie, elementele fiind propuse cu acel e surpriză, 


~ corabie iustă ie a mediului care încîntă spiritele în căutare de destindere. De cit un insipid roman 
cală păci hilippid gat pd tă poro phina gesturilor profund femi- de orga reg cea gosoniiaai este de preferat îşi: d-l Al. Phi- 
nine. Oricine va recnnoaște amestec tipic de snobism, mitocânie, li lippide a intuit cu inteligență acest lucru. | 


hele, indecență ascunsă, ipocrizie și frunţuzism, al saloanelor noastre, a 

precum şi atmosfera solemn trivială dela Clubul Primăverii, unde fusese ADRIAN MARINO 
acceptat Budu, Clubul este frecventat de snobi, Fils-ă-papa, domni bins 

militari gaga în ponei: ti gso ine, eee în femei, băuturi x 

i cni, trişori elegamji ca Racliş, ați în felul lui Cernea, sau epicurei > A a. A n 

z Car alidi Toată Soonai parte a nuvelei seamănă izbitor cu amosfera „AL. ROSETTI, Cronicarii romîni. Antologie, „Univer- 
din Craii de Curtea Veche, fiind vorba de aceeași societate, la d'stanjă sul“, Buc., 1945. 

doar de o generație. 

Ca dovadă de fineţe analitică trebue citat un singur exemplu Cu privire la cronicarii noștri domină două concepții. Una, impusi 
Mara-Dur se duce la întilnirea propusă de Ştefan Budu, atit din euno- de filologi (în accepţia yeche a termenniui), constă în acces că letopi- 
zitate, cit și dintro mişcare mai profundă, Oricînd femeea este atrasă de sèjele sunt privite ca simple materiale în care se poate urmări cu strie- 
un fond puternic de pasiune virilă. Complexitatea situaţiei este bine sur- evoluția bmbii. Alta, impusă de istorici, învaţă că singură partea 
prinsă. Deşi Mara-Dor era complicea de afaceri a soțului, ea simte din- | tarii interesează în cronici. 
tr'odată desgusi tru cinismele vulgare ale acestuia și se îndreaptă Criticii literari propriu zişi — cînd sunt pusi în faja textelor 
instinctiv spre irea pasionată, timidă și sinceră a lui Budu. Dragostea cirilice — se uită cu neincredere, Niciodată, E. Lovinescu n'a vorbit 
totală și adinsă mișcă totdeauna pe femeia cea mai decăzută şi Mara despre Ureche, Neculce, Miron Costin. Istariografii privesc ne cronicari 
Dor, care era doar o aventuireră, distinsă, simie dintr'odată nevoia puri- ta pe niste istorici şi scriitori totodată și le studiază cu m'jloucele sco- 
itii, Ștelem Budu, deşi lipsit de grații fizice, apărea în ochii acestei lastice obișnuite ideile şi stilul, fondul şi forma. În realitate, letopisetele 
femei obosite, ca fiind plin de candoart. Pe nevăzute se va s'mţi atrasă, nu se cetese şi istoricii literari îşi copiază reciproce comentariile, Pină 
compătimându-l atunci cînd îl vede amestecat în machiavelismele unui mai eri nu aveam nici ediţiile complete, mu critice, ale cronicelor. 
soţ cinic, faţă de care schiţează wn uşor gest de protecție maternă. Antologia întocmită cu autoritate de d-l Al. Rose'ti are multe me- 

Mara-Dor este o apariţie feminină nu lipsită de personalitate, deñ rite. Intliu ea face să înceteze o lipsă de mult simțită {antologia publi- 
nuvela apare pe alocuri vădit stilizată, în sensul unei patine cinemato cată de Ovid Densuşianu în „Biblioteca pentru toți e cpu zată, celo ti- 

rafice. Coralia, de altfel, reprezintă o figură tipică a ecranului şi este părite de Lucian Predescu în biblioteca „Dimineaţa” nau „exitat” 
e observat că filmul american aduce totdeauna, în astfel de ocazii, femei niciodată). Fragmentele reproduse acum nu sunt cele obişnuite în ma- 
misterioase, Inalte, tăcute, cu ochii exotici „cu faţa măslinie de creolă. nualele de școală, Sa avut în vedere. criteriul. valorii literare, documea- 
Desgustul progresiv al lui Ștefan Budu fajă de in trivială, trezire tare și actuale, la comunicarea extracelor. Nu mai vorbim de exacti- 
lui neașteptată Ja o vieajă sufletească proprie, ducind la revolta de mult întea transererii textelor, de utilitatea explicațiilor care le precedrazi, 
Sep pre cz a tertial, este analizată in i dense, = de a ea tar dela Sr ci din istoriografia în davo 
oare, pline de mi talii, care trădea comştii rtisticăi. m etit din nou capitolele aci scoase In i j> 
regretabil că Al, Philippide” ma pile = Se T iapa, după cuB l seșie, din Mihail Moxa, din Grigore Ureche-Simion Dascălul, din Miron 


această - 
perfect explicabilă, ediocri i și Nicolae Costin, din Joan Neculce, Radu Popescu și C onstantin Can- 
Rac de clu aeeti meriton una, ete îi Mpa. de important 497 MA inune, Mele adoială că Necules pre ta 4 valva! Moldovei, po- 
fR b i i r u ecifică. Scenele wtona 

Din punct de vedere tehnic, mult mai a ropinţă de conato, m posite bA i prik, sih: evocatoare dectt orice rm ue gpl A Iti 
:: ea AE i il i i ‘ajma dezastrului dela Stănileşi, cind a venit ta 

bine condusă, deyi finalul dovedeşte oarecare facilitate. Facem mw e Pai, ita e în Penuh şi aliatul lui Dimitrie C antemir: 
trial „Atunce Moldovenii, cum au văzut Moacalii, precum sint învă ați 


mentul dispare şi fiul său, începind o anchetă, desco că bă i pa : n ii oroha, 
a matca meat mau get at Via e pea |] RIA ie porone a pre ta ir îi ieat 

i itul personagiu apare în sfirsit la lumină i in to ii jăeuia de odoare. de cai. 
gesturi dezordonate, rínjind sardonic, cu wn limbaj violent, abuziv, cet E tipuri, aaas is Can P iare tă, pe pet eo a isis la dinșii lar 
bezea lg carea sală peptat. că este fiul natural al bătrinului, declazat băcăliile sta vărzate pre ulite, de era sătui și copiii. Strafide, smochine. 
banii amintiti se desfaiment,. are sai picat eng Pad eră rd alune era destule pre la ca e bebele. Jarā pe cerii Tureii nu-i tăia, fi 
l if pie Sei 9. 3 d . robi domniei”... < - 
pp mă Joens o busculadă şi anarhistul, primind un pumn în tim- pa je rage calea ai most ri pe acela care ani do-a-rindul îi mpi- 


. Inse cu tot felul de biruri $i cazane... 


EYP ; "o E 
T Ea z ” d > d 
LE 
F. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Penţru lumea ră, ja isse adresează in special, po 
i i ră ile Pentru ceilalți cetitori, ea este un | 
pr pri apa pă pe si la acele pagini A o de înțelepciune şi de 
ceață arhaică scrise în cețurile unui trecut viloros, 

Nu avem multe antologii în literatura noastră, In cele pe care lè 


n Merile sunt exeluziv didactict şi fudoplnics. Cronicarii 
intilnim totu od ji Al Rosetti cîştigă în | 


Al. ROSETTI şi J. BYCK, Gramatica limbii romine, 


„Universul“, Buc., 1945 


Lucrarea de faţă nu ¢ singura în materie. Mai există citeva gia- 
matici româneşti dintre care putem aminti cu mindri» Gramatica limbii 
romine a d-lui lorgu lordan completată prin Limba romină actuală (O 
gramatică a „greşelilor”) foarte utile tru seriiori in deosebi. Apă: 
rută acum şapte ani, Gramatica d-lui ordan este însă de mult epuizată 
aşa că prezenta Gramatică a limbii romine de d-nii Al. Rosetti şi J. Byck 
umple întradevăr un gol. 

Dar această gramatică nu scamănă cu celelalte. Esie aproape la 
întregime cu totul altceva, În primul rind nu e um simplu cod, nu cu- 
prinde „reguli“ imuabile de vorbire şi scriere. Este o gramatică descrip- 
tivă, nu una mormativă. Numai cind e absolut necesar, se dau in icaţii 
cor eg: „calităţii“ formei linguistice recumandindu-se evitarea ei. Şi ino- 
vația nu stă toată adi, 

La fonetică se reţine numai valoarea funcțională a sunetelor, sin- 
pura care interesează de altfel. Faptele de limbă aparținind sintaxei suat 
separate de cele care țin de morfologie, căci aceasta din urmă se col 
doar on sensul cuvîntului, pe cînd sintaxa lămureşte construcția, 
iile şi rolul semnelor linguistice (cuvintelor) în frază. Aşa, de exemplu, 
la morfologie se dau numai peredismele declinărilor sau conjugări or 
imsistindu-se asupra modificărilor dezinențelor nominale sau verbale, în 
vreme ce la sintaxă raporturile gramaticale exprimate prin flexiune sunt 
comentate din punct de vedere al înțelesului jor în context. Necontenit 
autorii an în minte limba scriitorilor „depozitari ai tradiţiei Iinguistice, 
dar și creatori”, precum şi limba vorbită, - 

___ Partea cen mai importantă fnmă din această gramatică este stilistica. 
Nicio grumatică rominească n'a mai închinat un capitol special acesini 
domeniu. Concepţia d-lor Rosetti și Byek este aci, incăodată, revo uţio- 
nară. Există şi în Rominia linguiști care studiază texte literare și anume 
valoarea lor estetică! Contribuţia d-lui Al, Rosetti, acest in ctual pa- 
sionat de frumos, este, de sigur, coplesitoare în această parte, Anto'ogiă 
de bucăţi de lectură pentru cele opt feluri de stiluri foral, romani c, re- 
toric, expozitiv, alcătuind o sinteză nouă cu acorduri personale, realist, 
artist p Sila), e fără indoialä, opera sa exclusivă. 

ie „prima vedere, sar părea că procedeele de analiză sunt cele 
ale vechii poetice. Dar nu e aşa. D-l Al. Rosetti descoperă cu un mare 
şi fin simţ al nuanțelor creaţia individuală în exprimarea. ca să vorbim 
astfel a scriitorilor. D-sa să distingă precis şi [Ur greș, ceca ce O 
pumatea afectiv, vorbire curentă, ironie, zicere populară, cxpmesie di 
ra imagine poetică, metaforă, epitet, pitoresc, figură de cugetare, riim 

log natural, în limbajul seriitoriior, Gustu} cu care sunt alese [rag: 
mentele din, opera lui Î. Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, 
. L. Caragiule {pentru stilul oral), Mihai Eminescu (pentru stilul ro- 
mantic), Nicolae Bălcescu, Alecu Rusu, Alexandru escu, Vasile 
psen l aera stilul retoric), Titu Maiorescu, E, Lovinescu, Nae Toneseu, 

cian Blaga (pentru stilul expozitiv), Mihail Sadoveanu, Gala [ 


EUGEN JEBELEANU, Ceea ce nu se uită, Fundaţia 
Regele Mihai I, Buc., 1945. 


Exponent al ultimei generaţii Nterare, d-l Hogen Jebeleanu a 
mare, apărut cînd poetul niavea decit frageda elate de ta ani (1909), 
o n avea ra a 18 ani» (1929), 
na fost remarcat, Nişte Poeme traduse din Rainer Maria Rilke (1952) 
erau un siiaplu exercițiu. In sfirsit Inimi sub săbii, 1954, au smuls pre- 
miul unei edituri de prestigiu. Critica a ont de acord şi la 25 de ani poetul 
era consacrat. Cariera strălucit întrevăzută nu f'a produs totuşi mai 
tirziu. Avîntat într'o jurnalistică inteligentă și plină de nerv, seriitorul 
șia păstrat aureola dep e şase ani, Din 1940 a fost silit să tacă. 

Mai sunt însă şi ali motive pentru care d-l Eugen Jebeleanu wreme 
de 11 ani n'a publicat nimic. Poetul are, ca toată lumea, arhiva sa, dar 
animat de un mare spirit autocritic, primejdios — cînd se trag din el 
toate eonsecinjele, — n'o expune. Foarte ai aa cunose conținutul unor 
poezii (Elegii şi alte poeme, Cintecele regilor de jos) în curs de divulgare... 

Actualul poem, Ceea ce nu sd uită, scris în vara anului 194%, nu 
putea fi imprimat atunci. Ca o răsplată, el apare acum în admirabile 
cundiții tehnice, pe hirtie offset mată, într'o plachetă de lux, pentru 
biblofili, cu ilustrații de Florica Cordescu. 

Ne aşteptam ca poetul să-şi reamintească patul de suferință, fon- 
mea, voiau ied, promiseuitatea, tinerețea pierdută în oraşul luminii, 
desmățului și al pierzaniei. Ne aşteptam cat im otriva compromisurilor, 
a împilării, a weninătăţii cu care o generaţie a fost asasinată, d-l Eugen 
Jebeleanu să scoată un strigăt de revoltă. Uimitor este faptul că poetul 
mu renunță nici de data aceasta la rigoarea care-l caracterizează răminînd 
astfel neclintit în arta lui. Căci deşi glasul pare pregătit pentru o imensă 
imprecație, tonul e mereu blind și suproveghiat: 


Dacă voiu uita tot ce-am indurat, 
Nu voiu mai uri niciodată, : A 
Dar cum singurul meu bun e memoria, 
O memorie de optsprezece carate, 
cum ura-i singura iubire | 
‘u care m'aţi învățat voi, capete 'ngrăşate, 
Nam să uit niciodată nimic, 
Sub luna aceasta, şi ca îndopată. 


„Capete 'ngrăşate“, „lună îndopată”, acestea, sunt singurele cu- 
vinte e n m se desvăluie un dispreţ su la adresa universului. În 
alte împrejurări, poetul care-şi exprimă cu melancolie amenințările puţin 
vindicative „ar [i lost un semen bun și altrubt. Acum el nu suferă decit 
din pricina memoriei. In acest chip, d-l Eugen Jebeleanu, grațiosul evo- 
cator al „leatului sur“, izbutește să nu cadă în trivialuăți. Şi poemul 
d-sale grav, solemn și patetic, poate fi memorat. 


“AL PIRU 


s ER e EL» = i 


202 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ODAN ER: GRIGORESCO, Melange, Atelierele „Cartea 
Róminească* S. A. R. Buc, 1945. 


Maì sunt oameni cu stare, lipsiţi de simţul realităţii, sobi pină 
la absurditate, care-și pot te luxul de a-și imprima pe cont proprii 
cele mai anoste naivit 5 = cite, ca Maipit ponp în, Pasi 
mceasiă formă ra rata poezie care se ca 
untediluvionul poet (recent premiat de Academie) Alexandru Maria Teodor 
Stamatiad şi sfirşeşte cu albumul domnişoarei refulate dm clasa a patra 
a gimnaziului de industrie casnică din A 

D-l Dan Er. Grigoresco (cu 0!) a tipărit de curind un astfel de 
amestec din care — nu glumim! — s'an tras: 22 exemplare pe hirtie 

unstdruck Martel gris (14 numerotate dela KM 1 la KM 14 şi $ nepuse 

marcate HC): exemplare 5 hîrtie Kunstdruck Martelé 

chamois (14 mumerotaie dela KMC 1 la C 14, şi § nepuse in tarie 

marca į 50 exemplare pe hirtie ja (i). numerotate dela J 

la J52, şi 18 nepuse în comerţ marcate HC. (hors commerce), 906 exem- 

plare pe hirtie Kunstdruck albă, din care 850 numerotate dela Ki la K880 
şi 26 nepuse în vînzare (marcate HC} formînd ediția originală, 

Poemele sunt redaciate în franțuzeşte (ca să nu le înțeleagă tnată 
himea) și sunt închinate „a une toute petite". Ele sunt atit d» gra- 
țioase încît cetind citeva (toate ar fi inutil) ne-au venit lacrimi de 


ioșie, Să impărtăşim şi cetitorului, cu sgircenie, una (n are titlu): 


sp p 


a journte, tielle une pasşante, me sourit: attrayante, “Mais tou- 
jours elle passe (extraordinare!) 


Et passante immnablement je ne puis l'arrêter (guel malheur?) 
quand jela désire, se suis 

ir de vivre! end e că mi 
Je veux cette passante, je... (eh, toi?) d 


Je ne la désire toujours, È 
de folie: folie du désir Du ger iei 


„n passante est passée!” 


Această carte s'a tipărit în ziua de 5 Mai anul MCMXLV şi se facu 
cadou de către “autor cu cartea de vizită însoțită de provocarea în dud, . 


P. 


ERIC KNIGHT; This above all (aceasta mai presus de 


orice): în versiunea franceză: Fidele à soi même, Edit Mar- 
guerat: Lausanne 1945; 517 pag. în 140. 


Ca un semn de expansiune matură și dominantă, Attica lumii 
gapos, edidi Marea ariaa, A dat, în ultimele y Arc mp va 
= roman u impus, reabilitin t literar. S'au i prine 
tro ome ae a mai a i limita merinde gi j 
> nță autoru i ii artistice, 
chiar tragicul războiului actual. De ae, De: APPOE de. ca i gigi îi 


ženja unei opere literare sau dacă e de i 
H s L sar o simphi romanțare a Înseme 
pomi o zisrist imaginativ. Sa mai spus că H un morig documented d 


liar aana e evărat dacă înțelegem prin aceasta un sub-ged 


-a 


reexaminare, sub aceste diferite unghiuri, este deci secat 


e Ca AA T A “ = ge 


RECENZII i 205 


Autorul nu se oprește la cielări şi miniaturi. Pictează Jarg, sigur, repede, 
ca 0 frescă, Este fresca vremilor ce trăim, aprig încordate în chinurile 
facerii şi. prefacerii. Fără voie ne gindim la Ren y cînd Occidentul 
se prelăcea cu sevă de Orient mai vechiu sau mai wou. 
"Im această frescă de azi, izvorul tragi “ului stă îm stringența pro- 
biemelar şi. conflictelor sufleteşti. Sunt probleme adinci, permanente ale 
tuturor celor ce au muncit ca să creeze sau să menţie. lar conflictul 
stă în lupta dintre aviniul lor și mrejele destinului. Ca tin orb, 
aci este dureros evocată desaxarea adusă de marele războin pre- 
edent și de rev ia războiului totalitar. Evident, o wsementa vină 
are componente iiare adinci, de mare vigoare şi mult dinamism, ine- 
rente acestui popor. Alte componente, tot așa de normative, îi vin din 
largul dresaj de auto-aneliză iÑioasă dar tonică, depr ns după secole 
du crestinism în gamele protætante, Sau, poate că e mei adevărat de 
spus că, din cauza temperamentului lor gata de contestaţie, creştinismul 
lor a devenit organiceşte protestant. Oricum, aşa s'a desroltat o loarte 
puternică vieaţă interioară, cu obiceiul de a lumina sincer toate unghe- 
rele conştiinţei, i nevoia unei redresări sufletesti prin propriile puteri. 
Nu-i de mirare deci că romanul englez, mai mult ca altele, a cucerit o 
„avatare: uşurinţă de a evoca și manevra suflete -uşa de dinamogene 
n nuanțarea lor, j f 
Autorul alege, ca eroi, un soldat în permisie și o fată înrolată în 
sermiciile auxiliare ale armatei. După un preludiu scurt, situează mo- 
mentul şi locul. Conflictul este pus brutal și strident chiar din uvertură: 
eroii se cunosc, în sensul biblic, din începutul primei seri, în camuflaj. 
Nu se văd însă la faţă decit peste cîteva zile- s 
. Apoi, în tot cuprinsul romanului, sufletele lor se vor căuta, fără 
să poată ajunge la un acord care să confirme acordul lor fizic, impus 
ca un trăsnet. Suavitatea afecţiei ṣii apropierea sufletelor, gindul unui 
cămin, al unui copil. nu se manifestă dectt în final. Un final orchestral, 
sombru ca pentru cei alungați din paradis: tinărul soldat e rănit În cap 
dind ajutoare după un bombardament aerian La operatie i se d se 
pere o meningită tuberenloasă, dezvoltată dintro lungă pnemmoni», ch- 
pătată la Dunkerque stind zile în apă pentru a ajuta evacuarea rini- 
tior, cedind ultimul toe, în ultima barcă, altuia mat slab. Și asta după 
ce la Douai, fusee „grup de rezistență” pină la urmă, evacnind cipi- 
tenul său grav rănit, Totul în condiții pline de. tragic sau de humor, 
ajutat fiind de „Monty“, aspect epic al leatului britanic, Interesul, 
simpatia cetitorului erau chiar dinainte ciştigate eroului, şi încrpuse 
tinerețea cu muncă „ după primul mare războin european, între 
răstimpuri de șomaj, Portat fiind să schimbe meserii de o variație ṣi n, 


* geniozitate, de un pitoresc al nnui Dickens modern, într'o concurență 


crudă, nebănuită prin meleagurile noastre. Și totuşi rupind ore libere 
pentru biblioteci, zeii serale, studii grele. El, Clive, moare încet; 
asistăm la trecerea lui nemiloasă, nem>ritață. Iar ea, Prue, ne face să 
simțim grozăvia unui atare sfirşit, precis redat în pur stil de romat 
realist, dar fără bolnăvicioase insistenje naturaliste. Drama unei astfel 
de vieţi tinere, plină de sforțare, privaţii şi ingeninzit iute stă Înninte 
ochilor, analizată în toate cutele sale. E aşı de contagioasi suferința, 
îndoiala, truda lui Clive, că analiza, oricît de meocolită şi adincă, nu-i 
& lo rea, acţiunei e plin de contraste violente: san înfinitul unet 
faleze însorite, sau taverne încinse d» tutun, alcool şi emanati animale. 
La fel, pe de o parte sarcasme, adevăruri norectifieat», scene brutale 
de pur Zola, — şi instantanee jalonate doar; — alcool, pumni, alarme 
si bombardamente, grozăviile unui _războiu_total. redate fie ea naraji 
[ie mai ales incarnate prin animozitatea atitudinilor, acțiunilor i ere 
țiunilor. Tipic rămine acel scabros început al unui roman de dragoste 
imde Pros aduce seninătatea unei maturităţi decise şi curate, precum și 


204 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i unciarmente „credincios lui Însuşi”. Pe de 
pe Egee m Nagy mărar în vacanță, nu ajung să relateze acţis- 
nile lor eroice decit pe la jumătatea naraţiunii și numai in direct, si 

cr E pa aro ie, TR 

d i conformismul lor, ce r p 
Deer mura evidon în, ele ae ate adi pet 

i vede Prue, deşi eşi une 
ei pe ienţele unui „șomer” recidivaat 
Stilul, limbajul sunt cursive. artă 
koane și preia terialul nu ar fi permis o altă tratare. Fi 
des crepităţiile unui dialog de o măiastră naturaleță şi vivacitate. 
altminteri, parcul englez e lăsat lal fel. fără simetriile voite dela Ver 
sailles, Aranjuez sau Fivoli, La fel, compoziția e liberă, nemăsluită, decit 
doar prin vaită intercalare a unor personagit şi episoduri secundare. Ace- 
stea au fosă darul să amplifice şi susțină tema principală, fondul et, 
care e desaxarea morală Æ războiului, şi — mai ales — acca desaxare 
care a făcut cu putință un astfel de räzboiu. A 
Ca şi în clasici, toată acțiunea principală observă un fel de unitate 
de timp: totul se desfăşoară în limitele unii permisii, — lungite cu 
cîteva zile m ise, Unitatea de loc o dă lipsă d> orice interè: a am- 
bianţei fizice, Unitatea de acţiune e reală, dar voit întreruptă de citeva 
ieme secundare, — poate ca să se evite monotonia şi så permiti con 
semmniiri documentare. De aci şi croiala capitolelor: cel culminant e o 
naraţie belică de'o rară putere. Capitolul e montat artistic, ¢ı o pintei 
prețioasă şi cuprinde 46 pagini. Altele au citeva pagini numat, 
Se poate spune că, în principiile tehnicei lui, există apropii 
intre compoziția narativă a romanului englez și compoziția wa "mană, 
în ambele cazuri „desvoltarea” temei prindipale, reluarea ei, detalierea 
ei, sunt un printe autocratic: artistul îşi făurește propriile sile ot- 
noane estetice. Publicul e doar convocat, dacă vrea şi le poate urmări, 
la această monumentală sau difuză autodescifrare. Căci autorul trăieşte 
într'unul sau fn mai mulți eroi, şi obiectivareal artistică se obține pria 
siguranța şi mijloacele unei arte multi-seculare. Dacă se poate prelungi 
paralela, o atare psiho-disecţie, de colorit protestant, cu desvoltări wag- 
neriene, pare mai adecvat mijloacelor romanului, care in esența lui 
rămine o naruție și poate răsuna în mai multe suflete, bucurindu-se de 
o mai lesnicioasă comunicare, reluare şi adincire, între autori şi public, 
decit, drama muzicală wagneriană, 
____ Partea documentară a romanului trece în revistă toate chestiunile 
zilei, persoanele de pasi rind ale Angliei ca şi ale inamicului. Este 
vorba de Windsor, blocus, de Hitler, de probleme sociale, de fabia 
noastră cultură, pur cărturărească, adevărată „greață mentală” şi ceva 
mai mult de răzbaiu, de bombardamente, Apoi de ovroi lăsaţi să st 
salveze singuri, de religie, — care a bimecuvintat, şi în războiul trecut, 
fiece armată. Pot surprinde aceste entorse făcute trad'ţionalelor menu-uri 
ale cetitorilor de romane-tip; dar dece literatura să nu aibă dreptul a-și 
ce «i Mota „cit Coniătuaa san e pă a ziej de uzi, — însă înobilată 
capăt nţelesului, amphilica erspectiv lui omenesc, 
viviifiata de talent şi tehnică? i PaE POAN. SA 
à ot ca documentare, romanul acesta arată plastic riscurile femi- 
nismului activist care duce femeia la armată și la uzină: decurg fat 
apucături masculine, pe care nici Octave Mirbeau, nici Pierre Louis 
nu le imaginaseră. 
dacă urmărim fiece replică, autorul nu-şi părăseşte, nu-şi uită 
jara, nici idealurile umanismului englez. E patna tatie mă schițează 
caricatural siluete și detalii americane: Lahurn, „omul făcut prin el it- 
šui» are munţii lui, cea mai mare crescătorie de vite; manifestă o bi- 
Deea Aar aroraa en pentru orice face; tineretul amercan e prea bine 

>. SA lor. e prea verde; contrastele lor prea vii; proa multă 


trateze cu acestrege al ului, se uită pe sine pentra buna 
misiunii lui pa ten sentimentale 
simplist date ca model U. S. A., arată o tă corectitudine; 
crt, stipinit, atent 


ranța delilează scurt, în două fraze lapidare: soldaţii englezi nu-și 


rca și excentricitate; cred rr na epuizată, dn contrast, trimisul 
a 
rte 


In schimb, Londra e declarată, semnificativ, dar paradoxal: „stri- 
buna tuturor oraşelor”. Pentru conduita sa, Albionul va recolta sigur 
jdmiraţia întregei lumi”, De mai multe ori se spune „e de închi- 
i că Far pu intimpla ceva rău vechei şi iubitei 


[iră fine, care, ca orice din 3 t, - 


mit, fără nici vulgară brutalitate”. Sunt 
talităţi, care numai una e declarată vulgară. Încă mai lirică şi ne- 


Londrei, pe'nserate, cu o doamnă care din voită 


ate, ce au dus la războiu. Și de aci, alt izvor de teme polemice, căci 
tei dai iubiţi, ca şi Monty — care ia rolul curului din trageda elenă — 


pori rota : 
şi indoieli, renunțări, chiar laşităţi ale celui care a chosit, cedează un 
rezistenţa, 


e fizice, au însoţit toate războaiele, 
în măsura violenţii, duratei ṣi extensiunei lor; romanul acesta ni le 


Alte järi ete a noastră, au cunoscut, la ele acasă, cataclisme 
istorice, perie stad, tocunal de asta poate, beletristica noastră e mai 
săracă în tonuri şi semi-tonwri, in armonii şi orcbesträri, întocmai ca 
şi muzica orientală, : 

Cu toată desvoltarea dată părței documentare, scrierea rămine to- 
tuși un roman. Chiar mmpijeli ăla, due ruta A pa ep i pinda 
ireductibilă tenuiază, nu că, ci a ndul 
că iang copil ui ÎI pote sodal acestei iubiri. Totul sub speranța viitorului 
mai bun şi mai drept. n 


206 O VIAȚA ROMINEASCĂ 


Rămîne viu, şi 
acet calup H wais. vămine armomic, credem, pentr kouă motive, 


Prim ictul acterelor: e cu utinţă, să nu se ciocnenscă în 
rima Prag ine deosebirile de inceputuri, de desroltare, de posibili äți, 
de sarcini sociale, Al doilea e limba: devine naturală şi vie Întreaga 
frămintare tragică a acestor suflete care se exprimă fără scrobeli lite 


i te stilistice, modelate dup guintesența vreunei arte sit 
e ak Arp pret tii reclamă, cu maxim de 


rtă, o entă | i t 
bejulni derivă din accea că este perfect adaptat situaţiilor, că e propriu 


de 
unui războiu greu, dus sincer, „credincios cu sine însuşi”, Cum să m 
suferi cu eroul, ara de. atitea dureri și poveri eterne omensști, „cari 
riistoarnă simţul lui moral? 
Operele librare oricit de artistic construite, nu se mențin decit în 
măsura universalității lor. ŞI, incontestabil, de aci decurge valoarea 
tui roman, care deşşi documenar, sau poate tocmai ca atare, îmbină, 


aces 
destul de fericit, elementele documentare cu cele de pură ficţiune literară, 


Compersia cu romanele războiului precedent este în favoarea lui 
aduce aci o tehnică discretă şi un verosimil proaspăt, 
] ascendentă a naraţiilor. Capitolul cu adevărat istorig 
al rezistenţei dela Douai şi Dunkerque, văzute ca în „Războiu şi” Pace”, 


corespunzător? Chiar dacă acele condiţii decurg din educa'ie, condiții 
kociale, economice, politice sau naționale. Privind lucrurile în adincime, 
aceste vocabule trebuesc desphiocate de aspectul lor cărturărese, ca 
miezul din conja de nucă trebue luat doar înţelesul lor, cuprinsul lot 
en valori vii, de „quanta“ de vieaţă. Și acaste quante sunt determinanti 
Dire dn. conflictul sufletesc al erdilor acestui roman excepțional de 


F. C. CRĂCIUN 


` 


In Editura SOCEC & Co., S. A. R. București 1945 — ANUL XXXVII Nr. 11-12 — NOV.-DEC. 


A apărut: 
LEI LEI f V > R A -< 

BALABAN M. GARLEANU E. E 1ata omineasca 

Al treilea Roman) --: kr. 600 Din lumea celor care nu cuvântă 1.300 3 ' 
BARAŞ |. HERIAT PH. REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 

Mobila |Studiu- Album) -. sh... 4,5800 Răsfătații Romon}  .......... 400 

DIRECTORI : M. RALEA ŞI D. I. SUCHIANU 

BASSARABESCU f LOVINESCU 

Un om în toată firea (Nuvele) 200 Istoria liter. române modeme 400) 
BROMFIELD L. "POSTELNICU |. 

Delta sălbatică (Romon) ..+.. 3.000 Besnă (Romon) see 30 
CHRISTU STANCU ZAHARIA 

incotro merge lumea [Studiu]. 500 Zile de lagăr ...............- 32 
CONSTANTINESCU O. SULUȚIU O. | 

Sfârşit de spectacol |Romani-. 600  . Mântuire (Romani „vc... Fa M 
CRUTZESCU G. CANDREA J-A. UMARUL: 

Podul Mogoşoaei [Viaţa unei Curs practic de limba engleză 3.400 p 

străzi) serie se ersero 800 Cheio. limbi 
DAUL G. pe r S "e MHAI RALEA Arte. ca plăcore e Salaire) (e 2D 
Oa Iti) scenes ie PHILIPPIDE n au re 
oata Romani 3.200 se ia englezește. - 1.200 SANDRA COTOVU agai Plăcarilor (p. 23) 

DIEHL CH. Curs practic de limba froncezë 240 A, TOMA Copacul (versuri) (p. 36) 

Figuri bizantine ....,......... 1.900 Ch GUY PAUKER Respeciul pentru om (p. 38 
EFTIMIU V. e sa-I a PA DARIE a e ceea e aa te i GO 

> 3 as „Anlidü n istor so a şliin 

pe. cozi etcetera, || [ace Că VC ee a rh eT 

GABRIELESCU A. CULESCU-BOLTON z , | SUCHI în a ravoliă, de dragos a 
i i , Cronica externă (Absurda teorie a conflictului interaliat, p. 86) 

Secret profesional ............ so English exercises ............ 1.800 DAL RAVIS bara artina art dr o arih, a 98) 

GALACTION G. FRUCHTER A. Dr. S4 Cronica dramatică (Intre două stagiuni, p. 99) 


| AUSLANDER Cronica ştiinţifică (Temeiurila fizice ale bombei atomica, p, 103) 
G. M, CANTACUZINO Cronica plastică (Note de vacanţă, p. 109) 


SCRISORI DIN RUSIA: 119) Cicerone Teodorescu (Un poet inire două lumi: Valerii 
ie iei Briusov), — James Waissglas (Hunii Viitori). 


MISCELLANEA : 1 Din antologia scrisului romin, — Couza profundă a trecutului 
război, — a e gria d — La moartea hui Poul Valery, — Ultimele scrieri sale lui 
Valery, — Serie nouă. — O rouă revistă săptăminală. — + loan C. Filii. 


U. R. S. S. (Edilura P.C.R). — lon 
dagogia în (Edilura ee! 


Bisericuța din răzoare (Nuvele) 400 Copilul și ingrijirea lvi modernă 4009 
De vânzare la toate librăriile din țară. 


(Număr triplu) 
PREŢUL LEI 2400.- 


Mihoi — Demostene Botez: Lumea cea mică (Cartea Rominească. — 
Şerbu: mel 3 visează piine (Fundaţia Regele Mihai I). 


In țară: Pe un an Lei 5 

que en 000 Abonamentele 

Şcoli şi biblioteci. „ 5000 sii ab Aaa în j 

şi instituţii „ 10.000 | Wibrâri= Socec & Co. SAR ANTIN Ne. 8 
In străinătate : Pe N e a a REDACȚIA ŞI PUBLICITATEA: STRADA SFT. CONST e 


MI MI a -n 
COT 


„ă E. 


E] 


ARTA CA PLACERE A 
ARTIFICIALITAŢII 


Caracterul fundamental al artei e reacţiunea plăcută 
E: o plăcere sui generis) față de reuşita unet alcătuiri artifi- 


Ce este artificialitatea ? Opusul acestui concept e acela 
de natural Natura, într'o anumită privință, se defineşte prin 
ideia de spontaneitate. Dar mai e și un alt aspect Natura e 
o specie particulară de realitate : aceea legată de fenomenele 
cosmice și de prelungirile lor directe. Ca orice realitate, na- 
tura ne este exterioară. Domeniul ei se desfăşoară dincolo de 
truntariile eului. Limita ei înspre noi e porțiunea care ia con- 
tact imediat cu eul nostru. In acelaş timp, ea ne este ante- 
fioară. O găsim la naştere, la primele percepțiuni pe care le 
căpătăm din afară. Prin situația ei de vecinătate se stabilesc 
fatal atingeri şi relațiuni, ca între două existențe contigui 
Natura e ceeace ne provoacă, ceeace ne stârneşte atitudini. In 
raport cu noi, ea se prezintă într'o ipostază de cauză. Fie că 
e vorba de o excitație care declanșează conduite pozitive, fie 
că e vorba de o rezistență la grea noastre, aaan o 
din partea noastră un supliment de sforțare, €a se p 
in AA caz ca un determinant. Situația ei de extindere și 
existență dincolo de noi realizează raportul necesar între ante- 
cedent și consequent, cerut de orice nexus A i 

Artificialul din contra nu e ceva luat din afară de noi, 
existent în mediul înconjurător. E un produs al omului. Seria 
e aceasta: natură-om-artificialitate. Infăţișarea artificialității 
e aceea de efect al ie Borren De eo aceasta omul bri 
vine cauza creațiunii şi o ori ac a 
zintă ca ii ap Acestea sunt strâns legate de posibilitatea 
de construcție a omului. Artificialitatea pu e din noi şi e 
posterioară actului. Ea e legată de aptitudinea noastră de fa- 
matane, Atâta HP GAC, Ge PC gi necesititi organice, ca - 

n ni ; 
e En mediul natural. 


instrumente de vânătoare ori agricultură, cari asigură omului 
hrana sau locuința nu face parte dintr'o producție artificială, 


à >e F pa + 
= 


4 VIATA ROMINEASCĂ 


deoarece construirea acestor unelte e provocată, determinati 
de cerințe exterioare nouă, care pornesc din mediul natural 
Pentru ca un lucru să fie complect artificial e nevoie ca el să 
nu răspundă unor trebuinţi organice, adică să nu se integreze 
in d i natural. In noțiunea de artificialitate intră 
aşa dar un element de gratuitate în raport cu cererile impe- 
rioase ale naturei. De aceea trebue să deosebim două felur 
de construcţii. Unele au un rost practic. Un pod, o cale ferată, 
o casă, o maşină, servesc unor necesități vitale. Ceeace plăs- 
muese inginerii, chimiştii, într'o privinţă arhitecţii, sunt ins- 
trumente destinate a ușura o trebuință vitală. Alături de a- 
ceste construcții cu caracter practic, omul mai creiază altele 
care n'au în el nimic interesat de logica vitală. Ele n'au un 
rol practic, şi invențiunea lor e legată numai de acte de inje- 
legere, de expresie a unor senzuri pe care le dăm unor obiecte 
ori fenomene. O emblemă, o decorație, un talisman, un stin- 
dard n'au alt rost decât să arate un înțeles acordat unei stări 
de lucruri pe care o voim tălmăcită prin el, Aşa dar în timp 
ce unele construcţii servesc, altele se mulțumesc să semnifice. 
Unele le numim instrumente, pe altele simboluri. Utilizarea 
instrumentelor în vederea unei finalităţi practice constituie 


şi tehnică se confundă. Diferenţierea lor e operă istorică tår- 
zie. Amândouă servesc: abia în civilizații înaintate artı sè 
mulţumeşte numai să semnifice, Cum a observat Bergson, omul 
e o ființă fabricatoare, industrioasă. Preocuparea sa ê de à 
construi unelte spre a-şi îmbunătăţi viața. Evoluția tehnolo- 
giei cuprinde două faze: Prima e de natură proectivă. În t 
ceastă etapă unealta e o prelu în afară a propriilor noas- 
tre organe, e o depăşire în obiectiv a mijloacelor de apărare 
şi cucerire a corpului. Bergson constată că instinctul Inzè 
trează corpul cu membre care îl fac apt de a lupta cu mediul, 
El lucrează pe materia organică, pe fiziologia corpului nostru, 
creiând, prin diferențiere ori achiziția de noui organe, 0 ins- 
trumentație vie. Inteligehța obişnueşte să lucreze pe anorga- 
nic, inventând instrumente din materia moartă, pe care ştie 
să le întrebuințeze si să le adapteze conform cu nevoile sale 


turile şi o serie de organe specializate spre a efectua lucrări, 
pe care omul nu le poate realiza numai cu mijloacele trupului. 
„S'a remarcat adeseori că cea mai mare parte din instinc 


st? Tva d 2 „ss | OT... é 
- 3 DO A 
ARTA CA PLĂCERE A ARTIFICIALITAȚII 


de demarcaţie netă între instinctul animal şi sforțarea de or- 
genizare a materiei vii, Se poate Are: pr oră organi- 
zează instrumentele de care se va servi şi că organizația se 
prelungește în instinctul care trebue să utilizeze organul. Cele 
mai minunate instincte ale insectei nu fac altceva decât să 
desvolte în mişcări structura sa specială, în aşa fel încât acolo 
unde viața socială împarte munca între indivizi şi le impune 
astfel instincte diferite, se observă şi o diferenţă de structură: 


Inteligența să depăşeşte limita corpului. Ea trece dincolo 
de el în materia neîinsuflețită şi îşi fabrică din ea elemente 
de lucru. Aceste două metode de acțiune asupra mediului, au 
avantagiile și inconvenientele lor.- „Instinetul îşi găsește la 


e un instrument imperfect. El nu se obţine decât cu prețul 
unei sforțări, E totdeauna de o manipulare penibilă. 
de sită parte, cum e făcut dintr'o materie neorganizată, el 
poate hra orice formă, servind la orice întrebuințare, poate 
sate ființa vie din orice greutate care apare, 


probleme” °). 

lată dece într'o p 
instinctul "şi miri ve 
va fi altceva, decât o prelungire « i 
va găsi un obiect lucrat astfel încât, cu duritatea şi durata 


i intelor co ui, de a 
să poată servi tendințelor premieri ferestreul, pânza de 


SI ai Ta | 


Lb E 
v ? VIATA „ROMINEASCĂ 


- creangă, 
omul îşi va fabrica securea la început după înfăţişarea pietrei 


In curând însă această tehnică proiectivă e depăşită. O 
alta, s'o numim artificialistă, apare. Acum nu e vorba numai 
de a face instrumente care continuă organele noastre, ci de 
a găsi raporturi între fenomene şi obiecte care, puse impre- 
ună întrun anumit mecanism, să constitue o armă mai per- 
fecționată în mâna omului. 

Tehnica artificială e o punere în relație dirijată a unor 
fenomene sau obiecte. Ea e opera pură a inteligenței. Instine- 
tul nu mai are ce căuta aici. Această nouă construcție nu se 
mai chiamă, la greci, primul popor fabricator: „organon'”, adică. 
instrument, ci „myhany'“, mașină. La început acest cuvânt are 
o semnificație morală. Inseamnă combinaţie ingenioasă, „o 
serie de mijloace întrebuințate cu socoteală în vederea unui 
scop, ceva care se apropie de o stratagemă, o şiretenie“. A- 
cesta e sensul pe care i-l dă Platon în al său „Gorgias. Alteori 
pentru aceiaşi noţiune se întrebuințează cuvântul „taumata“. 

Nu mai e varba de ceva alcătuit în sensul naturei, ci ceva 
neașteptat, paradoxal, contrar naturei, ceva secret şi invizibil 
La început această nouă construcție ia forma fiinţelor vii. Din 
„taumata“ ele devin ,„avtaumata“, automate. Câte odată a 
ceste minunate maşini automate au formă de păpuși. Aristot 
povesteşte despre o Venus de lemn şi alte statui, care înce 
peau să umble când li se vărsa mercur. Aceste mecanisme 
erau făcute din frânghii şi din scripete, altele din roți de bronz 
sau fier. Aveau, probabil un mecanism de ceasornic. Xerwas se 
servea de cabestanuri — numite măgari — spre a întinde dela 
un mal la celălalt al Helespontului cabluri care susțineau pt- 
durile. Homer vorbește de trepieduri miracuoase „puse pe roți 
de aur, care singure se duceau la adunarea zeilor şi singure 
reveneau la locul lor“ 2). Focul şi mai târziu mașina cu al 
fac parte din aceste ingeniozităti ale spiritului uman. Ele pre 
supun o judecată relațională a fenomenelor şi o tendință câtre 
Ştiinţa teoretică. La început ele au avut, fără îndoială, în parte. 


D A. Espinas: Les orteinea de Ja technologie, p, @4—85 


Temy ó >` P. RI , 
-. - è pt + 


ARTA CA PLACERE A ARTIFICIALITĂŢII 7T 


o origine magică. In timp ce religia se apropie de metafizicà, 
magia păstrează prin practicele ei o tendință către influen- 


tarea cauzală a lucrurilor, Ea tinde să servească prin puterea 


ei, să acționeze pragmatic, punând în relaţie anumite feno- 
mene. „După cum religia tinde către abstract, magia merge 
către concret. Ea lucrează în sensul în care acţionează tehni- 
cile, industria, medicina, mecanica noastră. Magia e prin exce- 
lenţă o artă de a face... Ea a triturat materia și a făcut expe- 
riențe reale şi chiar invenţiuni“ 1). Este o formă primitivă de 
ştiinţă, după cum alchimia e precursoarea chimiei, sau far- 
macopea populară aceea a terapeuticii ştiinţifice. E greu de 
susținut, după cum remarcă L. Weber?) că tehnica nu-şi are 
şi o origină proprie în nevoile materiale ale omului, după cum 
e greu de afirmat dacă magia e anterioară tehnicei sau vice 
versa. E mai probabil că amândouă au coexistat şi că şi-au im- 
prumutat elemente, și-au dat concurs în mod reciproc. E ne- 
indoios însă că magia a preparat împreună cu tehnica spiritul 
ştiinţifice modern. L. Weber crede că tehnica şi ştiinţa teoretică 
şi-au alternat eforturile într'o succesiune ritmică, urmând o 
lege pe care el o boteză a celor două stări. Una e a descope- 
ririlor teoretice și cealaltă a aplicațiunilor practice. i 
Dacă privim în tot cursul ei geneza tendințelor tehnice a 
omului putem constata o curbă de evoluţie clară. Intr'un prim 
moment instinctul confundat cu insăși opera vieţii, aşa cum a 
arătat H. creiază în chiar corpul animalului structuri, 
și organe potrivite diferitelor nevoi de adaptare. După aceia, 
într'o a doua fază, omul își alcătuește din materia anorganică 
instrumente de lucru care, după cum am văzut sunt o prelun- 
gire a organelor sale. In faza treia, tehnica îndepă rtându-se 
dela mijloacele directe se fundează pe relațiuni dirijate între 
fenomene, construeşte mașini artificiale, care nu mai sunt în 
postru 


„ Avem 
lor. Când asemenea apere se pot produce, arta apare 
astfel desface nu cu o lege a două stări cum vrea L. Weber ci 
mai degrabă cu o lege a patru stări: adaptare organică, instru- 
mentație proiectivă, tehnică artificială bazată pe relaţiile dintre 
fenomene şi care duce la mașină; însfârşit construcție pentru 
construcție, adică artă. Arta e oarecum o tehnică ce și-a mere 
scopul. Nu o mai preocupă decât revelarea anumitor senzuri, 

jutorul simbolurilor. 

o p mezi rea care creiăm simboluri poate fi foarte va- 
riate. Poate avea drept sursă la început, un impuls de ordin 
religios ori magic, o dorință de a creea obiecte materiale me- 


po ss ET 

A VIAȚA ROMINEASCĂ 

te sā concretizeze ori să 4 unor forțe sau situa- 
tuni inefabile, inexprimabile, de natură pur mistică. Alteori 


culoare aleasă pentru un steag, un pseud 
societăți sportive, nu sunt decât semne. Intre ele şi obiect nu 
e nici o legătură naturală. Când vreau să simbolizez însă ideia 
unei fericiri pătată de suferințe spunând că orice trandafir nu 
e lipsit de spini, între formă și fond e un raport de analogie. 

L. Brunschwig cu dreptate spune că simbolul se opune 
semnului prin aceia că el posedă o putere internă de repre 
rentare. Deosebirea a fost văzută, înainte, de către Hegel. Sem- 
nele sunt alese la întâmplare, Intre ele și obiectul semnificat 
nu e nici o legătură organică. Alegerea semnului e arbitrară 
și impusă prin convenţie, Formulele din Chimie ori Algebră 
nu sunt simboluri, ci doar semne. Intre ele şi noțiunea expri- 
mată nu se poate stabili nici un fel de analogie. Totuşi prin 
repetiție şi obișnuință, prin experiență socială şi tradiție isto- 
rică, semnele se apropie de obiectele pe care le exprimă în- 
tratât încât se încorporează lor, stabilesc cu ele legături așa 
de strânse încât cu timpul devin simboluri. „Sunt, dacă vreți, 
parveniții din lumea simbolurilor, dar niște parveniţi care și-au 
câştigat titlurile lor şi şi-au făcut situaţie, astfel, încât au şters 
ceeace era contingent și arbitrar în originea lor. S'ar fi putut 
intâmpla, de pildă, ca Isus, în loc să fie crucificat, să fi fost 
e mr Ar înecat, si a prin orice altfel de spic; 
Condiţii > 4 cz 

es: reg timpul au fixat supliciul aplicat 

Crucea, așa dar, nu are ea însăși, nici sim- 

bolie, dar istoria i l-a dat. e e i 


e e i. p“ a 
| ce E N 
ARTA CA PLACERE A ARTIFICIALITAȚII 9 


simbolul unui Dumnezeu care moare ca să salveze oamenii 
prim sacrificiul său, în așa fel încât trebue făcută o analiză 
critică spre a constata că nu e nimic analogic în ceeace sa 
numit simbolul crucii. Deasemeni, porumbiţa cu ramura de 
măslin în cioc, care a venit pe arca lui Noe, a luat senzul sim- 


rații, transformă simple semne în simboluri. La început ele nu 
oferă nici o analogie cu lucrul reprezentat. Dar din cauza 
strânsei lor legături o anumită semnificație psihologică apare. 
Culorile unui drapel nu conțin un sens special pentru carac- 
teristica unei națiuni. Cu timpul însă ele se confundă cu no- 
țiunea reprezentată, devenind simbolul acesteia. 

Unele analogii pe care le exprimă simbolul sunt evidente 
s uşor de prins de către oricine. Altele sunt cu mult mai indi- 
recte, indică corespondențe ascunse, sensuri nebănuite care 
nu se pot prinde cu ușurință. In aceasta stă misiunea poeţilor 
și artiştilor : de a ne indica raporturi de analogie pe care noi 
nu le vedem. 

Cuvintele, considerate izolat, când exprimă direct o no- - 
iune, sunt mai degrabă semne, decât simbolrui. De cele mai 
multe ori însă ele exprimă figurat esența unui fenomen ori a 
unui obiect. A gândi se exprimă la origină prin cuvântul a 
cântări (pensare), a înţelege prin a prinde sau cuprinde (com- 
prehendere) : noțiunea de simplu prin imaginea unul obiect 
cu o singură cută (simplex), etc., ete. Cuvintele exprimă în 
fond, prin metafore, analogic unei acţiuni. In această 
privință ele au fost simboluri. Convenţia socială precizează, 
cel puţin pentru o epocă dată înțelesul cuvintelor. El se fi- 


y n : ire. El 
te socisle, nu indica nuanțe ori stări în devenire, 

e e ca senzul să ae din utilizarea cât mai simbolică a rapor- 
turilor dintre cuvinte, sau din întrebuințarea imaginilor luate 
prin comparații din toate domeniile gândirii, adică a simbo 
lurilor. | : 
Prin evoluția sa semantică, o limbă schimbă mereu senzu 
simbolic al cuvintelor. Dar mai ales prin „producție ana, 
poetică, prin care scriitorii forțează analogiile uzate, le an 
sse, indică altele noi, le înmulțesc şi prefac gin mae: 
rialul simbolic al unei limbi într'un moment dat. Ace er - 
s cu simbolurile pe care le reprezintă culorile ori sunet ax 
Senzurile uzate sunt părăsite. Noui asociații, noui tra = 
iau locul. Alte raporturi de 'ssemănare sonoră ori vizua 


——— : té“, vol IV. — E. Cassierer 
„Du 6. Dumas: La smbotm ten ore Ebol si smn; v: Philosophie 


> ă a aer 
` ia - -i nA p 
pa z | ROMINEASCĂ 
stabilese şi puterea de exprimare a materiei artistice se imbo. 
gățeşte necontenit. 

După cum ingeniozitatea practică a „construcţiilor-instru- 
mente“ perfecționează confortul vieţii practice, tot așa inven- 
tivitatea  „construcțiilor-simboluri“ rafinează la infinit mult- 
plicitatea relaţiilor de analogie între luaruri şi fenomene și 
tese o rețea fără sfârșit de expresiuni a unei realități care 
creşte și ea odată cu mijloacele ei de exprimare. 

Nu e vorba aici, bine înțeles, de concepte sau de noțiuni 
cu caracter logic ori ştiinţific. Acestea sunt ori semne, ca În 


algebră sau chimie, ori noțiuni abstracte a căror natură se | 


sprijină pe un mecanism de subsumare şi de generalizare, nu 
de analogie, de prindere a sensului prin comparaţie ca în cazul 
simbolurilor. Din toate construcțiile artificiale, arta nu se in- 
teresează astfel nici de instrumente, nici de semne, nici de 
concepte. Ea reține numai simbolul, cu puterea lui de indicare 
a unui senz sprijinit exclusiv pe analogie. Şi iarăşi trebue s- 
dăugat că această revelație a unui raport de analogie nu e des- 
coperit în natura simbolului prin operații de rațiune discur- 
sivă, ca în judecățile cunoscute în logică sub numele de jude- 
cată de analogie, ci imediat, implicit şi nemijlocit, pe cale in- 
tentivă. Judecăţile de analogie treptat relația de 4- 
semănare ; simbolul o prinde prin revelație instantanee. 
Din punctul de vedere al valorificărei, criteriul de apre- 
ciere al instrumentelor e în funcție de mărime a serviciului 
adus, de gradul de soluţionare al unei nevoi. Tot acelaș e și 
criteriul ce trebue aplicat semnelor ori conceptelor științifice, 
care urmăresc, fie chiar sub forma căutării adevărului ssu a 
verificărei unei ipoteze, tot un interes, mai mult ori mai puțin 
practic, Criteriul de valorificare al simbolurilor, nu poate fi 
altul decât gradul de perfecţionare al semnificărei, adică desă- 
vârşirea construcției, considerată în ea însăşi, independent de 
orice folos adus, Ceeace ne interesează în acest gen de cons 
trucțiune e grija ca ea să fie bine făcută, exact executată, 


complect realizată în senzul intenției voinței de 
arah intenției inițiale sau al tei 


Care e natura reactiunii afective pe care o avem în pre 
zența unei situații artificiale ? 

In fața elementelor naturii sunt posibile următoarele tref 
sentimente: concupiscentă (nevoie de apropriere, de posedare), 
atracție, repulsie. In fața unui fel gustos de mâncare, a unul 
price folositor sau plăcut, a unui instrument de muncă, a unei 
mea frumoase, tendința noastră este de a ni le însuși, de 8 
ace din ele proprietatea noastră, cu drept de uz şi abuz. 
PR toris un om sau un animal plăcut, grațios, vom avea 

ente de atracţie, adică de apropiere față de situația ori 
soarta lui, De asemeni pentru o ființă răufăcătoare sau disgra- 


- 


= "i de 


- p JÀ 
ARTA CA PLACERE A po Pee on 11 


poasă vom nutri o atitudine de evitare, de repulsie, o nevoie 
de îndepărtare a acestei fiinţe din vecinătatea noastră. 

Apropriere, atracţie, repulsie, iată cele trei atitudini pe 
care le luăm în raport cu natura înconjurătoare. Nimic din 
toate acestea în contactul cu o situație artificială. In faţa fic- 
unii tendințele noastre nu sunt în erecţiune, ele nu reacțio- 
nează angajând sistemele de apărare, de luptă, pe care con- 
duita noastră obișnueşte să le ia ori de câte ori are de aface 
cu ființe sa obiecte reale. Vigilența noastră vitală nu e tre- 
zită, nu e provocată la o atitudine necesară şi potrivită inte- 
reselor noastre de conservare ori prosperare, Urgenţa biologică 
nu e alarmată. Mecanismul psihologic e acelaș ca în prezenţa 
unei iluzii, pe care o recunoaştem ca atare. 

Observaţi un câine care întâlneşte un alt câine. El devine 
numai decât agresiv ori curtenitor. Instinctul său de conser- 
vare s'a alarmat şi a luat atitudinea cuvenită. Observaţi ace 
laş câine'când se priveşte în oglindă. La început el poate crede 
că are de a face cu un alt animal care-i seamănă şi poate 
litra. Indată însă el își dă seama că se găsește în fața unei 
ficțiuni, lătratul încetează şi atitudinea lui devine imediat in- 
diferentă şi potolită. Ce s'a întâmplat? Mobilizarea forțelor 
agresive a încetat în fața aspectului artificial al propriei sale 
icoane, Acelaș lucru se întâmplă și cu noi. Ori de câte ori se 
înlocueşte obiectul cu imaginea lui, reacţiunea noastră își 
pierde virulența, Agresivitatea ori simpatia sunt scăzute până 
tătre o stare afectivă aproape neutră. Suntem ca un om sătul 
în fața unei mese bune, ca un bolnav iremediabil în fața unor 
probleme active, ca un bogat în fața averii. Emoția căpătată 
dela o producție artificială nu mai e în raport decât cu felul 
sau calitatea procedeului întrebuințat, Chiar în raport cu con- 
nutul, ea nu poate avea intensitatea unei emoții propriu zise. 

Nietzche a putut să spună că „obiecţiunile eer Sa ps 
Wagner sunt fiziologice; respir cu greutate, pan al ge 

i rele. Corpul meu în întregime 
mă panara pă rara aaa orgii cum toate funcțiunile animale 
ar trebui accelerate prin ritmuri uşoare, îndrăznețe... Ce, 
cum viața de aramă și plumb ar trebui să-şi piardă are ea 
sub actiunea melodiilor aurite, delicate şi dulci ca untde si A 
nul“. Dar Nietzche, probabil, se înşela. air ei gr piesa 
au arătat că toată intovărășirea organică descrisă de ta mita 
în cortegiul unei emoţii obișnuite, tocmai lipsește foc ge 
artistică. Evident, când asistăm la reprezentarea unei rage e 
nervii noştri pot fi puternic zguduiți, Dar emoția c pata 
prin arta dramatică nu se compara cu ii na ve 
obținute în contact cu celelalte arte. S ul i viată 
apropie de viaţă. Intr'o privință e chiar un crâmpei îi 
care se desfăşură dinaintea noastră. Elementul simbolic 


e $ 
12 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ficţiunei e aproape înlăturat, Vedem aevea în faţa noastră 
oameni sbuciumați, suferind, Conștiința ficţiunei se pierde 


din viață. S'au făcut cercetări experimentale asupra emoții 
muzicale. Efectele produse țin mai mult de intensitatea sune- 
telor, decât de formele artistice în care ele sunt legate, Exci- 
tația produsă de ascultarea unei bucăți muzicale aşa cum ar 
dovedit-o experienţele lui Fer€, Binet, Weld, prezintă o modi- 
ficare organică și cenestezică de mică importanţă. Funcțiunile 
fiziologice se păstrează în ritmul lor normal. Viscerele noastre 
nu se frământă în mod deosebit, aşa cum pretindea Nietzche. 
Tonalitatea afectivă pe care o simțim în audiția muzicală nu 
e determinată de senzații organice ca la celelalte emoțiuni. 
„Calitatea propriu zis muzicală a plăcerei muzicale nu pare a 
se înseri în organism prin urme care să poată fi citețe“ )). 
Dacă muzica care e cea mai afectivă dintre arte, nu produce 
în noi o prea mare modificare cenestezică, cu atât mai puțin 
alte arte, ca pictura, dansul ori poezia. 


„__ Adevărul e, că furtuna 2fectivă nu poate fi stârnită de o 
situaţie fictivă de al cărui caracter fictiv suntem conștienți. 
Atitudinea noastră subiectivă la o situaţie artificială obiectivă 
se traduce prin aceia că sentimentul aparenţei ne apare ca un 
fel de corelat al sentimentului de realitate. Sufletul nostru è 
impărțit din acest punct de vedere în două jumătăţi: una cred 
în realitate şi lucrează ca atare, o alta exclude categoric reali- 
tatea. Meinong a arătat că există judecăți perfecte formulate 
din punct de vedere logic dar cărora le lipseşte credința în 
existența lor reală. El le numește „Annahmen”. Tot așa în fața 
percepției stă iluzia, în fața sentimentului real, sentimentul 
ideal, în faţa dorinței proprii dorința fantezistă, etc. *), Sen- 
timentul ficțiunei se opune sentimentului serios. Max De- 
ssoir crede că sentimentul artificialităței e datorit unei alt fe- 
nomen. Percepția e o reunire de mai multe feluri de senzații 
cane se complectează unele pe altele. Masa din fața mea există 
n mod real, fiindcă pot nu numai s'o văd, dar şi s'o pipă, 
s'o aud răsturnându-se, ete. Uu simț controlează pe celalt că 
să confirme o existență reală. Dar o masă pictată se a 
eter singure senzaţii: aceleia vizuale. Eu nu pot, s'o pipăi și 

ir aud, O stafie pot numai s'o văd. N'o pot simţi și cu 
celelalte simțuri, care complectând datele vizuale, complectează 
Ș verifică în acelaș timp realitatea existenței. 

Faptul însuşi că fiecare artă, se adresează unei singure 


în Ba a 


dd. -F < 


E 7 OT .-... 


ARTA CA PLĂCERE A ARTIFICIALITĂŢII 13 


senzaţii, îi şi dă caracterul de ficțiune). O reprezentare ră- 
e mai unilaterală, mai mărginită, mai săracă decât o per- 

ireşte și sentimentul pe care reprezentarea îl trezește 
e mai fad, mai elorotic, mai puţin impetuos ca acela pe care-l 
provoacă o percepție. De aceia, nu numai noi tori sau 
contemplatori de artă, avem stări emotive mai puţin violente, 
dar chiar creatorii, a căror răceală sufletească e cunoscută, nu 
se pot „ambala” prea mult pe ficțiunile imaginației lor. 

Atunci care e natura plăcerei pe care construcţia artifi- 
tială o trezește în noi? 

Dela Schopenhauer încoace s'a vorbit mereu de seninătatea 
contemplației, Aceasta se ridică la o stare vecină cu extazul. 
Eliberați de orice greutate care să ne apese, emoția artistică 
ne dă o impresie de plutire eterică în sfere serafice, deasupra 
a tot ce e pământesc meschin, vulgar. 

Dezbrăcată de metaforele sale cam metafizice, în linii ge- 
nerale această descriere a plăcerei estetice e justă. Sentimentul 
de uşurare, de seninătate şi eliberare e datorit faptului că fic- 
țiunile permit suspendarea urgenţei vitale. Plăcerea estetică nu 
provoacă în noi nicio atitudine interesată. Ea nu invită la fe- 
nomene de reacțiune, nu angajează nizio acțiune, anulează deci 
orice fenomen de voință. Cu drept cuvânt susține Schopenhauer 
că arta paralizează voința, adică fenomenul tipic de afirmare 
al vieței. Nici una din problemele biologice nu e pusă în acel 
moment. Eul nostru, el însuşi, nu are de luat nici o atitudine, 
fiindcă absolut nimic nu-l ameninţă. Artificialitatea ne dă o 
perfectă securitate. Orice frică, orice grijă, orice ambiţie e sus- 
pendată. E nefiresc ca ficțiunile să ne turbure în existența 
noastră. Nimeni nu se teme de manechine ori de păpuşi. Fan- 
tomele pe care le știm că sunt fantome nu ne pot neliniști. E 
adevărat că adeseori uităm conştiinţa ficţiunei și ne confundăm 
cu opera de artă ca şi cum ar fi reală. Dar aceasta e mal rar 
şi în orice caz e o chestie de tipologie. După cum a arătat R 
Mueller Freienfels, există odă, uri de Prag reni Piem 
rămân spectatori separați, Zuschauer punan o dista 
ei şi operă, o stăpânire de sine critică, orice şi alţii (Mitspieler 
care rămân spectatori separați, Zuschauer punând o distanţă 
intre ei şi operă, o stăpânire de sine critică rece, şi alţii, Mits- 
pieler care participă, se co cu conținutul emotiv al o- 
perei contemplate. Rare ori sunt chiar şi aceştia complect lip- 
siți de sentimentul că se află în Ana om ui A i 
à TR simpli, naivi, psi cu etica, 
N arene o specificul trăirii estetice, sunt încli- 
nati a se lăsa confundați cu „subiectul” operei, şi au sentimen- 
tul că trăiese aevea conținutul ei. Aceştia nu execută o jude- 
cată estetică. Arta spune F. Muller Freienfels, începe atunci 


D Max Deesoir: Aestetik, p. 38. 


~>- Aa. 


a, e T 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ 


când încetează „ce” şi apare „cum” ; atunci cârid se ivește la 
noi o preocupare de a aprecia modul de realizare al construc 
tiei, procedeul folosit. 3 z 

Lipsită de obiect în ce priveşte reacţiunea naturală și in- 
teresată, fiind pusă în faţa unei situații iluzorii emoția estetică 
se întoarce dela considerarea fondului real inexistent, la un 
fel de curiozitate asupra formei, asupra procedeului, asupra 
modului și mijlocelor de concepție şi de execuţie a construcției. 
Degajată şi indiferentă la fascinația finalității interesului vi- 
tal care n'a putut fi trezit de o pură imagine, ea cântărește și 
descompune prin analiză, construcţia în sine și mecanismul ei. 
Conduita estetică deosebeşte elementele și combinaţia lor, nou- 
tatea premiselor puse și ingeniozitatea soluționării. Opera de 
artă devine o problemă. Problema de fabricație pentru creator, 
problemă de înțelegere a drumului parcurs şi a mijloacelor 
întrebuințate pentru contemplator. 

Arta e triumful mijlocului şi neglijarea scopului, E o ope- 
rație de finalitate întoarsă în care scopul devine mijloc. Cesc 
interesează e realizarea: aceasta e posibilă numai când mijlo- 
cul se transformă el însuși în scop. Dar orice ființă vie, chiar 
cele mânate de simple tropisme, sunt animate de tendințe, è- 
dică de proecţiuni către . Numai arta reușește să para: 
lizeze pentru o clipă obsesia finalistă, preocuparea de tel, de 
ajungere, de atingere a unei dorințe sau a unui proect. A nu 
te mai gândi la ce urmărești, ci numai la cum urmărești, eo 
slăbire fiziologică. A pierde din vedere scopul, a te opri în drum 
spre a desăvârși mijlocul înseamnă a debilita dinamismul vital. 
A realiza scopuri prin mijloace oarecari este obiectul politicei, 
al economiei sau moralei. A servi un numai cu mijloace 
grele, ingenioase sau subtile este conduita estetecii. In sport, 
în politică, se poate realiza artă dacă se întrebuințează mijloace 
elegante. Un om care doreşte să facă avere sau să ajungă poate 
fi util biologic. A reuşi estetic în viață înseamnă a-și alege mij- 
loacele. Astfel, arta subordonează scopul mijlocului Mai bine 
deloc decât în condiţii urâte, îşi zice estetul în faţa celui mai 
interesant avantaj. Inlăturarea finalității nu e posibilă decât 
fiindcă se urmăreşte o creație artificială, 

Neglijență faţă de altă ţintă, preocu estetică se Ín- 
P rapete ai porteotienkril contracție. Ea situează în dife- 

celor creațiune care duc la opera 
= artă, Valoarea instrumentelor e gradul serviciului adus, Va- 
rea construcției e gradul de izbutire al rezultatului 


mel 4 i 


ARTA CA PLĂCERE A ARTIFICIALITAȚII 


15 


i Da 

de ranguri care pot merge dela ratarea totală la reușirea inte- 
Plecând dela gradul minim, în care realizarea e aproape 

nulă, aceste trepte către desăvârşire pot îi; 

a) ratarea : rezultatul final e cu totul altul decât premisă 
inițială dela care sa pornit. Diferenţa între produsul ultim şi 
intenție n'are un caracter sintetic. Opera obținută, nare nici 
o legătură cu ceeace sa voit ca realizare. Ea e complect hete- 
mgenă în cu punctul de plecare. 

b) aprozimația In acest caz sinteza obținută conţine o serie 
de elemente eterogene, altele rămânând însă de esența sita 
lar intențiuni. Procesul de alterare între datele temei alese și 
acela al rezultatului obținut, nu e total. Un sentiment de in- 
rudire, un aer de familie perzistă. 

c) reușita, Aici legătura sintetică între elementele care au 
servit la concepție şi produsul final căpătat se realizează strict. 
Sentimentul pe care-l avem e acela de succes, de achitare justă 
și onorabilă a sarcinei luate. Realizarea e conținută aproape 


e un i 
ior artificiale. Ceace e dat şi nu făcut de mâna cuiva nu poate 


ăreştă acest punct de vedere 
ceace a voit. Criteriile care 


= 
d 


16 VIATA HROMINEASCĂ 


stau la baza valorilor estetice, etice, religioase sunt aprecieri 
omenești, pentru opere omenești. Natura nu urmărește nimic 
din toate acestea. A o judeca totuşi după tabla noastră de ve 
lori înseamnă a o autropomoriiza. 

Situaţi pe acest mod de a vedea, problema raporturilor 
dintre frumosul natural şi cel artistic, devin clare. Nu există 
— o repetăm — decât un singur fel de frumos: acela creat de 
construcția artificial omenească, frumosul realizat prin artă. 
Când judecăm totuși un aspect frumos al naturii noi împru- 
mutăm elemente din educația noastră artistică pe care le è 
plicăm naturii, Categoria de frumos n'ar fi existat dacă n'ar 
fi existat arta. Un copil crescut undeva într'o insulă sălbatică 
fără să fi văzut niciodată o operă artistică, n'ar fi în stare să 
aplice acest criterii unui superb asfințit de soare sau unui ura- 
gan grandios pe ocean, Tot cu elemente luate din artă se ju- 
decă şi natura. Deaceia sentimentul naturei e un fenomen dè 
civilizaţie înaintată. Primitivii, oameni simpli, needucați ar- 
tistic n'au nici un fel de admirație pentru pasagile fermecă- 
toare ale naturei. Odată, într'o excursie la Cheile Bicazului, 
inainte de a ajunge la locul cel mai frumos am întrebat pe un 
țăran din partea locului dacă peisagiul e frumos, Mi-a ră 
puns: — Ce să fie frumos? Chietre! Nici n'ai unde paşte oile 
Punctul de vedere primitiv e ori utilitar ori mistic. Țăranul 
dela Bicaz nu văzuse în viaţa lui nici o cromo litografie, 5- 
indcă dacă ar fi văzut-o ar fi avut poate un început de pune! 
de vedere estetic. E de o adâncă semnificaţie balada în ape 
renţă paradoxală a lui Oscar Wilde care pretinde că naturs 
copiază arta şi nu invers. Nu vedeți cum peisagiile seamănă 
de o bucată de vreme cu tablourile d-lui Corot? spunea el 
La început a fost arta şi apoi a venit concepția naturei ca o 
operă de artă, ca o construcție care presupune punctul de ve- 
dere artistic, Criteriul estetic a fost inventat pentru a judeca 
reușita unei opere artificiale. Pe urmă, nelegitim, printr'o for- 
tare metaforică a lucrurilor, s'a aplicat naturei. Dar contem- 
plația naturei ca o operă de artă e un produs social, o formă 
de cultură. 

Criteriile instinctive, naturale, tru a erea frum 
sului nu sunt estetice. In limba, în acesă ge femmi” 
nu Înseamnă o femeie frumoasă, ci o femee voinică, sdravână, 
bine desvoltată. Un animal frumos e un animal crescut bine, 
mare, sănătos, Frumusețea naturală înseamnă prosperitate fi- 
zică. Ea se reduce la ceva normal. In artă însă un om urât, un 
cal schilod, un tip degenerat pot fi teme pentru tablouri de 
înaltă valoare artistică. Menţinându-se în cadrul biologie, frú- 
cati pa ra poit. arad atitudini de concupiscență, de è 

e e, nu 
baim ai a ALE acestea, după cum am văzut, 

Judecățile de valoare se stabilesc în artă și în natură după 


7 ug = A x f 
_ a j 
ARTA CA PLACERE A ARTIPICIALITAȚI 17 


criterii aproape contrarii. Frumusețea naturală e prea puțin 
interesantă în artă. Ea e indiferentă preocupării estetice, Din 
contra un lucru urât în natură poate deveni frumos în artă. 
Rodin a exprimat clar acest lucru. „Lumea vulgară își închi- 
pue bucuros că ceace judecă ea ca urât în realitate nu consti- 
tue o materie artistică. Ea ar vrea să ne interzică ceace îl dis- 
place ori o ofensează în natură, E o eroare profundă: ceeace se 
numește în mod comun urât în natură poate deveni în artă o 
mare frumusețe. In ordinea lucrurilor reale se numeşte urât 
ceace e diform, nesănătos, ceace sugerează ideia bolii, a debi- 
lităţei și a suferinței, ceeace e contrar rităţei, semn și 
condiție a forţei; un ghebos e urât, mizeria în zdrențe e urâtă. 
Urâte încă sunt sufletul şi conduita omului imoral, a omului 
naos și criminal, a omului anormal care strică societăței, urât 
sufletul paricidului, al trădătorului, al ambițiosului fără 
scrupule. Dar când un mare artist sau un mare scriitor se 
preocupă de una sau alta din aceste urățenii, el o transfigu- 
reaz... cu o singură lovitură de baghetă magică el face din 
ea ceva frumos 1). 

Astfel arta salvează sentimentele naturale de repulsie în 
faţa urâtului, transformându-le în atitudini de interes artistic. 
Ceace în cadrul naturei ne-ar produce t, în construcţia 
Area ne atrage atenția şi ne captivează pentru felul repre- 
zentării, 

Dealtfel punctul de vedere estetic ne considerând decât 
artificialitatea subiectul, conţinutul urât care e un aspect al 
naturii, nu îi rămâne complect indiferent. Benedetto Croce are 
dreptate când spune că singura formă de urât de care nu are 
à se ocupa arta e inerpresivul, adică ratarea unei opere, aceia 
ce nu are nimic de exprimat sau care na reușit să ne suge- 
Teze ceva. Faţă de conținutul urât nu se pot avea decât senti- 
mente naturale: milă, i , antipatie, oroare și care pat 
fi intovărăşiri asociațive ale plăcerel estetice, dar nu emoția 
estetică ea însăşi. E adevărat însă că urâtul sau ruda sa de 
aproape caracteristicul, introduse în artă de creştinism şi na- 
turalism, romantism, sunt mai apte de a fi tratate estetic ca 
teme decât frumosul banal pentru că lasă o margine mai mare 
imaginaţiei constructive şi sunt mai excitante pentru artist °). 
Arta modernă, neglijând e: grea de smon haderi 
care formau preocu ene şi aceleia a x 
aplică mai iat la căutarea caracteristicului, a individualului 
expresiv. Nu urmează deaici că urâtul trebue preferat, căutat 
peste tot, așa cum a voit naturali „ care dintr'o imparțială 
şi aproape ştiinţifică reproducere a realității, a devenit, cel 
puțin în opera unui E. Zola sau Maupassant, o viziune pesi- 

1) H. Rodin: L'art. Citat de Gh. Lalo: Introduction à l"Esthétique, p. 110. 


2 A se veda în pomaetă priv.n'ă studiul nostru : „Arta şi uritu" in 
volumul: „Intre două lumi”. > 


18 
îi şi-a trădaţ propria sa 
ore Aoh i ni Aa ia de k copia Dalia. 


adoptat o interpretare apriorică. 
Şi pe alte căi s'a evidenţiat divorțul între negra strict 


simpatie, de ură ete., ca și cum ne-am afla în fața vieții brute, 
reale, neprefăcute de artă. In cazul descrierilor ori prezentă- 
rilor pornografice, orice contemplație de ordin artistic dispare 
şi invazia instinctului sexual cu toată violența ei cu turbură- 
rile sale fiziologice cuprinde în întregime sufletul. Arta por- 
nografică serveşte ca material biologic un scop cu totul străin 

Formula naturalistă, care părăsește e de prefacere și 
îndepărtare a datelor brute, d tan crede pe graei a mate- 
rialului crud, nativ, cu cea mai mare fidelitate, nu poate servi 
misiunea metodei estetice. Arta urmăreşte transfigurarea rea- 
lităţei pentru ca stimularea afectelor provocate de stări natu- 
rale să fie cât mai îndepărtată, cât mai indirectă. Elementele 
naturei trebuese desfigurate ca să nu mai poată fi recunos- 
cute și deci să nu mai aibă asupra noastră nici o influență di- 
se în de influența ui interesul și atenția noastră să 

e as mecanismului i i 

ir re ci constructiv şi asupra gradu- 

Iată dece artiștii ca și criticii de artă se menţin în faţa 


+ 


t 


ARTA CA PLACERE A ARTIFICIALITĂȚII 19 


cperii de artă, cu toată răceala necesară, lipsiți de orice fel de 
sentimentalism, disecând cu senină curiozitate problematica 
edificiului realizat şi soluţiunile întrebuințate. Cu multă drep- 
tate spune Paul Valery că sentimentalismul e frate bun cu 
pornografia. Căderea pe panta duioșiei e o vină tot aşa de 
mare pentru artist ca şi cultivarea în artă a libidinozităței. E 
aceiaşi cultivare a sufletescului frust, aceeași lipsă de prefa- 
cere prin gust și măsură. „Sentimentul ferbinte şi cordial e 
totdeauna banal și inutilizabil... Artistul e pierdut când devine 
om și începe să simtă” ne anunță Thomas Mann. lar Balzac 
remarcă: „a simţi în mod prea viu în momentul în care trebue 
să executăm, înseamnă insurecția simțurilor contra creațiu- 
rii”. Şi mărturisirile artiştilor se pot inmulţi la infinit!). Le 
veți găsi la scriitori, la pictori și muzicanți. Cu toţii se arată 
atenți și preocupați asupra modului și metodei de a construi, 
In această privință formalismul estetic explică o bună parte 
din secretul artistic. Ceace rămâne, în opera de artă ca rezi- 
duu, ca zgură, ca simbioză parazitară, cu alte cuvinte ca ele- 
ment brut de natură se găseşte în conținut. Tema, „subiectul“, 
e un dat. Numai prin forma în care va fi turnat i se va a- 
duga şi o valoare artistică. Numai forma, adică stilul tehnic, 
«mtribuția artificială alungă valorile de conţinut care pot fi 
sociale, morale, religioase sau pur psihologice, dar nu estetice. 
Refugiată în artificiu, ea rupe legăturile directe cu na- 
tura, îndepărtează dela un contact imediat cu realitatea vitală. 
Ea purifică, prin abstractizare, într'o zonă indiferentă, ten- 
dințele vieții. E adevărat că creaţia artistică îşi culege ele- 
mentele din domeniul naturii. Dar elementele acestea n'au 
nici o valoare estetică, atât timp cât rămân izolate. Elemen- 
tele sunt ale naturii, relațiile între ele sunt ale artei. Ceeace 
interesează deci sunt raporturile, De aceste raporturi, de tipo- 
logia şi natura lor depinde acea poliarmonie, — după expre- 
sia lui Ch. Lalo —, care produce efectul artistic. Prezentate 
anarhic, fără raporturi agreabile între ele şi fără o unitate 
care să le lege într'un principiu unic, ele n'au nici o valoare. 
Aceasta nu înseamnă însă că trebue să se creieze un dua- 
lism între formă și conținut, așa cum au voit formaliştii, in- 
greuind situaţia esteticei cu inutile probleme. Orice fond își 
cere în mod necesar o anumită formă care singură îi convine, 
Orice temă îşi reclamă unica sa tratare posibilă. Aceasta nu 
că natura comandă artei, ci numai că fiecare subiect 

işi are rezervat un anumit stil de expresie şi că legătura între 
fond si formă e indisolubilă și oarecum fatală. Wălflin pentru 
plastică, ca şi H. Riemann pentru muzică, au arătat în evo- 
luția istorică aceste stiluri legate de un anumit gen, de anu- 
mite procedee tipologice. Formalismul, în orice caz, e mai 


1) v, alte citații în acelaș sena, în H. Delacroix: op. cit, p. ST. 


pări practice, niţel cam fadă ca orice e lipsit de suc vital, ca 
orice timent produs de ceva ireal, fictiv, dispensat de a 
en E tate care nu reese din conți- 
nutul elementelor naturale utilizate, ci din alcătuirile lor for- 
male, din raporturile în care se leagă, din figurile caleidosco- 
pice pe care le compune. $ i 

Acest sentiment de indiferență vitală nu se obține decât 
în condiții de saturație, de satisfacţie a instinctului vieții, a 
tunei când trebuințele organice, cele legate de eu și de ambi- 
{ile sau veleităţile lui, de poziţia noastră practică (în senzul 
kantian), în lume sunt p i ată Idece arta ca- 
pătă (fiindcă în fond are deja) un caracter de surplus, de su- 
pliment, de lux; de ce ea nu poate decât la indivizi 
cu trebuinţe biologice reduse sau la alții a căror necesități au 
fost mulțumite, în fine la colectivități şi popoare cărora civi- 
lizația le-a asigurat securitatea și le-a creiat nevoi auxiliare 
crescute peste satisfacția trebuințelor prime. Mai mult, sotie- 


în primele faze ale culturei, arta nu e decât un mijloc, pentri 
a deveni autotelică, adică urmărind propria sa perfecționare. 
Pornită la început ca o plăcere negativă, rezultată din 
hpsa de amenințare pe care ceva care nu e viu, care nu e na- 
tural, nu ne-o poate da, plăcerea estetică, pe lângă 
vitală, se caracterizează în al doilea rând printro plăcere 
triumf relativ sau absolut, adică printr'un sentiment de sta- 
bilire a gradului de izbutire. Nici acest de al doilea aspect nu 
e pur la început. După cum am văzut, el se naşte în legătură 
cu calitatea unei construcţii. Oricine face o casă, un pod, 0 
mobilă, o voeşte bine făcută. Această dorință are fără îndo- 
ială un caracter utilitar : atingerea scopului pentru care e des- 
tinată. La început arta nu e altceva decât o preocupare de 
ameliorare a travaliului depus, De aici însă urmează analiza 
şi examinarea felului cum s'a făcut, a diferitelor condiții de 
reușite, aprecierea realizării perfecte. de a face 
bine, de a construi fără 


p” 
e 


ARTA CA PLĂGERE A ARTIFICIALITAȚII 21 


poate atinge nivelul artei. Construcțiile lui urmäresc numai 
serviciul adus și nu calitatea muncii, aceea ce artizanti fran- 
cez numesc „du travail fini“, ambiția de a face ceva bine exe- 
cutat, indiferent de aceia la ce poate servi. 

Evident că procesul de autonomizare al artei nu poate fi 
niciodată complect. Indiferența vitală ca şi stabilirea gradului 
de reușită sunt preocupări care nu pot atinge niciodată starea 
curată, disociându-se total de celelalte fenomene culturale. In 
opera de artă, ca într'un minereu impur, ele se găsesc ames- 
tecate cu o serie de reziduri de care nu se pot disocia cu totul. 
Mai întâi starea de indiferență vitală nu se poate feri de su- 
gestii sau de asociaţii care ne vin din conținutul operii și care 
amestecă în seninătatea contemplație, adresată unei situații 
artificiale, atitudini, resentimente, simpatii, ca şi cum Sar 
adresa unor fenomene naturale. Conștiinţa iluziei nu funcio- 
mează totdeauna. Câte odată suntem fascinați de „realitatea“ 


tul nostru e un tot. El reacționează global, așa cum ne explică 
psihologia structurală. Nu se poate împărți în sectoare, în 
porțiuni disociabile, Vechea împărţire pe facultăți sufleteşti a 
teoriei asociaționiste putea admite o fracționare a sufletului 
în diferite regiuni. O concepție însă corectă, deci integralistă 
a vieții psihice o refuză. lată dece, atitudinea estetică antre- 
nează cu ea anestetice din sufletul nostru. Curentul 
conștiinței poartă cu el alături de reacţiunea estetică şi frag- 
mente de atitudini morale, politice, ete. Un artist e şi el un 
tată, un cetățean, un credincios. Sferele acestea se vor încălca 
fatal. Ele nu pot fi diferenţiate în regiuni fără contact, fără 
mterdependenţă între ele. Autonomia estetică rămâne astfel 
doar o tendință. Arta se mergi să se perep ela Erata 
neze cât ibil despărțit. Autonomia esteti 

figo un gad ebah, dar reuşeşte să afirme un punct de 
vedere spiritual nou, care-i aparţine în propriu şi care în- 
seammă o altă formă de înăbușire a pornirilor naturale prin- 
tr'o suprastructură ce opune şi liberează pe om faţă de acestea. 


MIHAI RALEA 


SPLEEN 


— DUPĂ CHARLES BAUDELAIRE — 


Când cerul scund şi greu ca un capac apasă 
Pe sufletul dat pradă uritului şi când 

Ne toarn'o zi mai tristă ca noaptea și pâcloasă, 
Intinsul cerc al zării întregi îmbrăţişând; 


Când lumea se preschimbă în umedă'nchisoare 
Unde Speranţa ca un biet liliac se sbate 
Lovindu-se de ziduri cu-aripi șovăitoare, 
Izbindu-se cu capu'n tavanele surpate; 


Când ploaia îşi întinde șiroaiele ei dese 

Ca gratiile unei imense temniţi grele 

Şi-o hoardă de painjeni, nemernică, îşi ţese 
Im crtierele noastre sinistrele reţele, 


Clopote furioase deodată 'ncep să sara 

Şi către cer s'aruncă şi urlă 'ngrozitoare 
Ca nişte duhuri fără stăpân şi fără ţară 
Care scâncesc într'una cu încăpăținare. 


— Şi lungi şi mesfârșite convoaie mortuare 
Incet şi fără muzici prin suflet trec mereu; 
Speranţa 'nvinsă plânge; şi rea, dominatoare, 
Infige Spaima negrul ei steag în craniul meu. 


AL. PHILIPPIDE 


ORAȘUL PLACERILOR 


Fred sosi în țară pela mijlocul primăverii, într'o zi de săr- 
fbătoare când tot Bucureştiul era ieșit la plimbare. Din slugărnitia 
băeţilor dela restaurant ori dela vagonul de dormit, din exuberanţa 
mulțimilor în gări, din inocentele aere de grandoare pe care şi le 
dădeau cei mai mulți călători (poate simple croitorese, poate sim- 
pli cetățeni) numai penirucă veneau din stră nătate; din uşurinţa 
cu care intrau unii cu alții în vorbă, din limbuţia lor, recunoscu 
încă dela graniță atmosfera ţării. El însuși făcând pe bogătașul, 
pe omul care călătorea, după ce atâta timp la mânăstire (abia 
acum Îşi dădea seama) dusese o viaţă atât de despersonalizantă, 
simți că trăeşte, că, dacă n'ar fi fost decât in ochii personalului 
de serviciu, al necunoscuţilor din tren, era cineva. Aspec ul de 
Dum nică al Bucureştiului pe care în urma sumbrei experiențe 
aproape îl uitase, întrecu tot ce putea presimţi ca viață veselă. 
Oamenii se apostrofau, vorbeau ca la ei acasă unii cu alţii. Invăl- 
măşeală, în care predomina tinereţea, buna dispoziţie, grația 
chiar... S'ar fi zis, cum era încă dimineaţă când mahalaua nu se 
revărsase încă pe străzi, o lume anume creată pentru plăceri. Asa 
da, să simţi că trăeşti! își zise Fred. Și nici Celui de Sus nu puiea 
să-i pară rău de mulțumirea oamenilor. Numai să se întremeze 
puțin şi pe urmă, oho! n'o să se lase nici el mai prejos. În seacă 
facerea pofteior, a tuturor poftelor, işi va sa deacuma încolo 

a sufletului. Numai să se mai întremeze 
a fusese atâta timp dor, nu ştia de cine, — poste de oameni 


i i în 
cum arăta, cu ochii în fundul capului, cu figura cât un pumn > 
timp ce inele atârnau pe el ca de căpătat, era greu să-l recu 
noască cineva. Totuş îşi zicea el, sar pu 
ținea să aibă deaface cu lumea veche. S'ar 


că venea dela mânăstire... 
= pt: e ne anbi şofeurul, când ajunseră în Piaţa Palatului. 


li dădu adresa unui hotel lângă Cişmigiu unde ştia că nu vin 
ae . 

Incă Lee intrare, sr canapele şi fotolii de catifea roșie, o 

draperie din aceeași catifea a canapeleior, care cădea în falduri 

grele la o uşă în fund, covoarele, mesuţele din salonul vast, des- 


b a pi . 


OMINEASCĂ 
24 VIAȚA ROM | 


părţit de hol printr'o simplă arcadă, un luminător care împrăștia 
o lumină amortizată, îi satisfăcu gustul de lux şi de confort cate 
în doi ani de viaţă monahicească fusese 

— Aşi vrea o cameră cu bae şi cu salon, — zise pe un ton 
cât putu mai stăpânit, din care reeşi, totuș, dorința copi.ărească, 
avidă, sar fi zis, a omului nedeprins cu confortul care ţinea, mä- 
car odată în viaţa lui, să-şi plătască fantezia unei camere luxsase, 
a unui pat bun. 

— N'avem! fu, răspunsul! portarului, căci domnul în haine 
prea largi, care părea atât de impresionat de luxul înconjurător, 
nu-i inspira prea mare încredere. 

Dar un băiat dela lift care fusese în serviciu la „Union“, unde 
trăgea altădată, îl recunoscu şi, prin aer, dn privire şi din gest, 
ca la o baghetă magică, portar. omul de serviciu care-i purtase 
geamantanul, un comisionar care din indiferent cum fusese până 
atunci se transformă în cineva surâzător, toți știau acum că, im- 
potriva aparenţelor, solicitatorul era darnic şi ghiabur, 

— Pentru d-voastră însă... reluă portarul... 

Fu condus pe urmă de băiatul dela lift iar geamantanul tran- 
sportat puţin în urmă pe-o scară de serviciu, cu o atenţie înoită. 

Aşa dar acesta era adevărul adevărat, Pentru cine nu-l ştia. 
arăta ca un flămând, ca un calc. Dar nu se supără. 

Rămas singur în cameră se trânti pe pat, desfătându-se> 
iungă clipă întins pe patul cu somieră şi cu saitea moale de lână, 
Examină cu plăcere copilărească dulapul cu haine, biroul, fo- 
toliile din salonaşul de-alături, dădu drumul la robinete... Dum- 
nezeule, aproape că pierduse noţiunea de higienă, de confort ! Bae 
in bae nu mai făcuse decând plecase de-acasă ! Iar după ce umplu 
cada cu apă cât mai fierbinte și intră întrânsa, stătu un moment 
să-şi aducă aminte unde se îmbăiase ultima oară... Intr'un orăşel 
în Franţa, într'un hotel cu pereţi subțiri și cu uși care se cutre- 
murau când mergea cineva în camerele de deasupra. Nu exista 
în hotelul acela decât o cameră de bae pe etaj şi trebuise să s- 
tepte până peia unu noaptea să-i vie rândul, cu toate că a doua 
zi la patru dimineața venea un taxi să-l ducă la mânăstire. Cada 


Dar gândurile continuau să ia ace i acelaș sumbru 
pe care il luau de-atâtea zile. In cele dio urmă se grābi c jasi 
privi de Ogdoâmnă la restaurant, cum stătea la o masă atături, îl 
de om boina yoh Avea, poate, un aer ciudat, cine ştie, un aer 
nea v, de om care a suferit mult? Căci la un succes nu se 
moan paearu oamna fiind întovărăşită de doi bărbați. Unul din- 

A ales, arăta foarte b'ne. Dealtminteri așa fu- privit câte- 


- 
+ 


ORAŞUL FLACERILOR 25 


va zile ori unde apărea, parcă i-ar fi stat scris în frunte că venea 
dela mânăstire, Se bucură încă multă vreme de somnul de d'mi- 
neaţă pe care îl preiungea uneori până la amiază. Intr'o seară, 

tul îi făcut rost de-o fată. Dar, nemulţumit de ea, o expedie 
repede, [i trebuia, totuş, societate. Işi aduse aminte de Jenică, 
fost coleg, veșnic fără sfanţ, şi căruia îi plătize de mai multe ori 
datoriile. Ti telefonā la Constanţa să-l întrebe dacă-i liber. „Când 
intra undeva și dau de o adunare, — avea Jenică altădată, aproa- 
pe cu mândrie, obiceiul să declare, — mi se pare că sunt mai ne- 
mernic decât toţi, iar pentrucă sunt luat drept bufon, intru în 
ml". In schimb plângea şi se văta când se iîmbăla: „Sunt un ca- 
magh'os! Nu sunt decât un bufon”, Tocmai ceeace-i trebuia, cine- 
șa care să-l distreze! 

In acelaş timp se împrieteni cu George, avocat șomeur în ciu- 
tare de clienți. Portarul i-l plasase, intr'o zi când avusese nevoe de 
dneva care să se ocupe de interesele lui pela bănci. Cum își aren- 
dise moşia, se vedea pentru câtva timp, fără ocupaţ e, deci rentier. 
Şi rentierului îi trebue distracţii, slugi plecate, In schimbul camerei 
la hotel și la început, regulat, a meselor la restaurant, George fu 
o slugă devotată. El îi prezentă şi pe Vera, mica droghistă, care 
în urma unei căsătorii nenorocite vroise să se sinucidă iar George 
intervenise la tmp ca s'o salveze. Mirosea cât de colo o mică aface- 
te. Dar droghista era drăguță şi sentimentală şi Fred se prefăcu că 
mu-şi dăseama de nimic. O aştepta seara după cese închidea prä- 
vălla. Avea un păr bogat, cu reflexe arămii şi-l plăcea şi pentrucă i 
se umpleau ochii de lacrimi când, În plimbările lor solitare ori seara 
ia pat, afla cât fusese el de nefericit. raid j o zi, la am pahar Să vis; 
le povesti tuturor, cum se recuseră lucrurile la dle 
tia putuse fi strunit, — Et pe el, — să nu-l lovească și pe stareț. 
Descoperit, divulgat de un frate că ieşea noaptea din TOAN 
fusese pedepsit. Noaptea aceea din urmă când nu putuse dormi de 


deimmeala acelora. Am putea să À 
aface că's cătugăti şi că flagelația intră în ae mânăstirii | 
Mai ales că n'ați fost, decât... Dar nu găsea cuvântul. PA 

— Oblat, complectă Vera, explicând la siure piine si a 
dla Fred, că în calitate de oblat oricând se poate 


In timp ce, tot mai expansiv, Fred complecta : 
— Le-am spus : Părinte să mă rugați în genunchi, dela mine 
fel rå- 


un ban n'o să mal vedeți... 
deau cu La 
_ Printre musaf'ri, două fete bete ape nl rin la e 
din față, şi bombată disproporționat din 
cu toate că înaltă, era atât de plină de 
mai ales că boltea niște 


de 
ahi etranii a căror privire pe Fred de rândul ăsta îl înfiorau. 


3 
26 VIAȚA ROMINEASCĂ 


=~ 


„Urangutanul” dealtminteri avea şi rol de manager ai celor- 
alți doi paraziți „en titre”, Jenică și George, ambii aspiranți la 
rangul de favorit. Urangutanul avea darul să-i ațāțe trepat, ca 
pe urmă, spre hazul tuturor, să-i lase singuri în furia discuţiei 
„Slugoiule” era epitetul cel mai delicat pe care în asemenea im- 
prejurări şi-l azvârleau unul altuia. Tot el avu într'o zi ideea să 
i se dea lui Jenică de mâncare, — fură aduse cele mai alese 
mâncări şi mai cu sesmă sărături, — fără să i se dea de bău 
Nenorocitul plângea „se ruga de iertare, dar de ce era mai neno- 
rocii, de ce se făcea mai mult haz, și Fred rămânea mai neindu- 
plecat. A doua zi trebui să-i trimeaiă un doctor pentrucă delicata 
glumă sfârşişe cu o criză de ficat, 

In cele din urmă Jenică, într'o seară când întâmplător îl 
descoperi pe George la Fred, scărpinându-l pe acesta înainte să 
adoarmă, se resemnă să-l recunoască pe George superior în arta 
lingușirii. „Nu stătea în firea lui cum stătea în a lui George să 
se ploconească”. In fiecare zi George izbutea să-l întărească pe 
Fred intro cât mai bună părere despre sine. Se înfiinţa de dimi- 
neaţă. Uneori ca să nu-l trezească din somn, aştepta în fața ușii 
până auzea mișcare în odae. In fecare zi, frecându-şi mâinile cu 
aerul de familiaritate al omului care se simte ca la el acasă. apărea 
el cu aceeași privire inundată de feric'rea de a-l vedea. „Pe cuvân- 
tul meu de onoare...” „N'am spus eu?“...erau fraze stereotipe cart, 
rostite cu devoțiune, păreau expresia celor mai nobile sentimente, 
înlocuind penuria de gândire și uzura informaților, etern aceleași. 
El dădea semnalul că intrarea la Fred era liberă. El pregătea zil- 
nic atmosfera de adulație de care Fred, atâta vreme hulit, era 
însetat acuma. Când însă Vera se mută la dânsul, trebui să afișeze 
la intrare că nu se mai servește dimineaţa cafeaua cu lapte, 

à La Olga nu se mai gândea decât ca să se întrebe: ce fel de 

rreo fusese? Căci încă dela mânăstire, într'o noapte când străbălea 

onora împrejmuitoare ca să se ducă în sat la o Ibovnică, Își 

use seama de perf dia Olgăi şi că fusese învinovăţit pe nedrept. 

Un mic fapt, mult timp uitat, descoperi brusc în noaptea aceea 

ponei n aro po înainte s'o bată, Olga îl ruguse să-i cumpere 
„Nu ști f 

tăiat cu cutia de ' șiiu ce am dar de două zile, de când mam 
se mai interesase pe urmă dacă avea temperatură. Dar noa 

se sculase de câteva ori de lângă e perinda meta + 

işi înmula degetul bolnav. De ce, când el îi ceruse iertare, nu 

ir megaa ine să-l d ? Ce g'ar fi întâmplat, totuș, 

nu fi rugat pe el să cumpere termometrul, dac nu sar 


> 


ORAŞUL PLACERILOR 27 


ti ştiut de infecția dela cutie? Căci atunce când o rugase să-l 


' ierte, ea nu pomeni nimic de toate acestea ci, acuzatoare, îl sfătui 


doar să nu se mai lase în voia impulsiunilor. Murise pe urmă atât 
de senină, atât de desprinsă de ceie pământești, de parcă ar fi 
avut o sută de ani, nu douăzeci şi sease. Da, ce fel de femee 
fusese? se intreba el încă. In schimb de când nu mai avea remuş- 
tări, îi părea rău că se lăsase prea mult guvernat, că, conform 
gusturilor burgheze, firii ei, dusese o viață prea cumpătată. Işi zicea, 
abia acum, că dacă i-ar fi fost mai puțin fidel, ar fi trezit-o, 
poste, și pe ea din amorţire. L-ar mal recunoaşte oare, dacă ar 
înv.a, cât de mult se schimbase? In acelaș timp se simţia fericit, 
lber, cum nu mai fusese vreodată. In aspectul lui, era acum ceva 
puternic, bărbătesc, care impunea. Nu se simţia prea legat nici de 
Vera. La inceput, îndrăgostită încă de George, ea juca un dubiu 
joc, Se revoltă când odată, sau de două ori Vera îi reproşase că 
se uită şi la alte femel. Dar el, — n'o impärția cu altul? Și afară 
de asta îi era lehamite de orice amintia o viață burgheză, morală. 
Simţia că nu-şi putea găsi echilibru şi I niște decât în des.răbălare 
gin viață improvizată. Și Vera asta ce deviluzie! Ce burgheză 
Imeterată! Poa'e voia să se mărite cu ei? 

— la-ţi-o inapoi, îi spunea lui George, când ia orizont se ivia 
vreun nou vânat. Pentruca, după câtăva vreme, chiar ea, docilă, 
să-i inlesnească unele apropieri ca să-i facă plăcere şi să nu-l 
piardă. Devotament care-l măgulea foarte, totodală intărindu-i 
autoritatea și pres.igiul! Așa dar rețetă bună ca să te faci iubit 
de femei: să le fli cât mai necred ncios. Păcat că nu lăcuse expe- 
riența asta înainte s'o fi cunoscut pe Olga. Absurd, deia o vreme 
do mai regreta pe Olga decât dintr'un spirit de tanfaronadă re- 
trospectivă. 

La Bucureşti începuseră căldurile şi se hotări să plece cu 
toată banda la Brașov. Fu trimis Jenică să reţie camere, în timp 
ce George, la Bucureşii, îi descoperea, dela nişte poloneji refu- 
giați, un Buic pentru şease persoane, marfă care se găsea greu pe 
piață şi care s'a arătat a fi o bună afacere. Și într'o pena z = 
după amânări şi tergiversări, hotărându-se greu să se despar d 
comoditățile Capitalei şi mai ales de gioriola care-l însoțea t 
apărea în localuri, — el, Vera, George, Jenică şi „Urangu'anul , 

r "Mi i deocamdată färă 
cel din urmă însoțit de Miţi (mica dansatoare Parul 
angajament), ca un maharajah cu suita, descinseră în ee ba a a 
munți, la început uşor decepționaţi de Iniștea pg net saca da 
niște călători care după ce pe transatlantic au afise A. pir 
foasă, mondenă, odată debarcaţi, se simt pierduţi în an 

à fu greu să obtție și la Braşov 

rtului străin. Dar cu bani mulți nu fu g ? d 
po = tot ce inima îi poftea. 
prietenii, comodități, satisfacţii de vanitate și e CË ne prin case 
Aproape că, pe stradă, erau arătaţi <a Svoli n timp 

ele lor erau comentate şi amp r ; > 
paris toamna când se întoarse la Bucureşti, i se spiona 
dor de famil'e. Ar fi vrut s'o vadă pe pigale piere prea 
ceilalți frați. Nu vroia însă s'o vadă pe Ana ori pe per 
nică la telefon lui Grig, nu că ar fi avut ceva anume spună, 


È ` = i 


i$ > 


ROMĪNEASCĀ 
28 VIAŢA 
dar ținea să stea de vorbă cu el, Ii convenea să se întâlneazei 
într'o berărie? I aşteptă într'o seară la „Carul cu Bere”. Era lume 
multă la subsol unde își alese o masă. Tocmai pentrucă era sgomot 
acolo, se gândi că puteau vorbi în voe, fără să fie auziţi. Stătea de 
vreun sfert de oră cu două halbe de bere şi cu o farfurie de ri- 
dichi în faţă, fără să bea şi fără să mănânce, cu gândul dus, când 
apăru Grig. Ca deobicei fu impresionat de frumusețea lui. Ochii 
ți avea ca şi Fred, adânciţi puţin în orbite, n'avea însă retragerea 
de deasupra arcadei care lui Fred îi dădea o înfățișare întunecată, 
brutală. In contrast cu Fred, o mare seninătate era răspândită pe 
întreaga lui înfăţişare. 

— Ai avut o surpriză, ve zici? întrebă Fred pe un ton nonşa- 
lant și parcă cu uşor dispreţ. Ai înștiințat-o desigur şi pe Ana, ai 
comunicat, poate. chiar și la Constanţa, nu că m'ași fi întors, căci 
de asta trebue să fiți demult informați, dar că... am dat semn 
de viață? 

Grig zâmbi înainte să răspundă. Nu înștiințase pe nimeni 

— Ceva mai mult, Nadiei care era acasă şi care m'a întrebat 
cu stie esec la telefon, i-am spus o minciună. 

— De ce? 

— M'am gândit că de vreme ce mă chemai în oraș şi nu in- 
treba! pr nimeni, aveai un interes. 

— Mă mişcă, nu mă așteptam la atâta înțelegere. câtva 
timp mâncară în tăcere ridichile şi băură halbele de Pe OOA 
dară pe urmă alte halbe de bere şi niște fripturi. Iar după ce 
chelnărul strânse resturile de pe masă şi se îndepărță, câtva timp, 
tăcură mai departe fiecare pierdut în gândurile lui. Duseseră pa- 
ralel, o viaţă grea de experinţă, dar ca două linii paralele rămă- 
neau despărțiți De atâta vreme nu ştiau nimic unul despre altul! 
Grig, ştiindu-l pe Fred bănuitor, şi ca să nu aibă aerul că-l des- 


crimă (atunci când pe patul de moarte, intenționat omisese să-l 


PoE lea y aer de mister. Il privi pe urmă în ochi când! 


rece ani Par a rog pia. ARE 
voe a scaunul amåndol 
apean k Grig tăcu un moment asta An ashes 

să spui că după ce atâta timp ai fost însetat de iubire 


ORAŞUL PLACERILOR 29 


şi nu ţi sa răspuns, ești iubit abia acum când tu nu mal iubeşti 
pe nimeni? 

— Cam aşa ceva. 

Grig, cum stăteau faţă în faţă, întinse mâna peste masă ca 
să i-o cuprindă pe a lui Fred: 
— Ai suferit mult, Fred dragă ?... 
Lui Fred ! se umplură ochii de lacrimi. Nu se aştepta la o 
atât de spontană înţelegere! 

— Vezi, tu, — zise pe urmă dintr'odată deschis, încrezător, 
— de mult doream, nu ştiu de ce, să mă apropii de tine. De ce 
mam adresat azi ție, nici asta afo ştiu, Alm, se vede, încredere în 
caracterul tău, te ştiu nepărținitor, drept, bun. Erai prea tânăr, 
eu am treizeci şi patru de ani și tu mai decât douăzeri și patru. 
Dar de multe ori, când eram acasă, am simţit că m'aşi putea in- 
tege cu tine. Rămâneai rece faţă de dragoste întocmai cum eu 
disprețuiam antipatia pe care o inspiram celor mai mulţi, Şi sim- 
jam că asta ne apropie. Răceala ta față de atenţiile unora mi se 
părea tot atât de provocătoare cum erau ieșirile mele nesăbuite 
cind ceva îmi leza amorul propriu. Nu cerşeam dragostea nimă- 
aul, după cum nici tu nu ţineai să-ţi apropril pe cineva. Erai iubit 
tiră să-ți dai osteneala pentrucă erai dela natură înzestrat să 
piaci, după cum pe mine cei mai mulți mă urau fără să le fi făcut 
nimi, tot numai pentrucă ceva în aspecttul meu ji prevenea în 
defavoarea mea. Am sfârşit însă, după o lungă şi dureroasă ex- 
periență, prin a achiziționa darul pe care, după cum îţi spuneam, 
tu l-ai avut dela naştere, de a mă impune atenţiei, admirațiel, — 
zu râde! aşa este, — dacă nu chiar iubirii unora l 

Grig îl întrerupse un moment ca să confirme: 

— Intr'adevăr, mă uit la tine ş-mi zic, ai o frumusețe nouă 
pe care nu ţi-o ştiam. i s'a accentuat expresia de energie, de 
violență... Nu te supăra, asta-i ceeace cred că impune şi în rele 
din urmă płace. Â 

— Nu's schimbat, — urmă Fred, — în reacțunile mele, am 
rămas tot atât de violent, dar acum sunt violent mu numai din 
amor propriu rănit, ci şi din plăcerea de a inspăimân'a, de a te- 
roriza. Nu zic, trebue să fi fost în sâmbure, toate aceste, încă de- 
tind eram mic.. Nu numai că nu-mi mai stăpâresc poftele ci mă 
simt împuternicit de ele să uzez de orice mijloace ca să obțin ce 
rreau. Şi cu toate că deocamdată mă țin de petreceri, în acelaş 
timp visez afaceri. Ai să vezi, frate, că nu's doar un zăpăcit cum 
par, deocamdată. Dar nu mi-am trăit viața. Olga, — zise mal în 
țoaptă, — a fost mai tare ca mine. 
Dises fondul de sălbătecie, pe care singur mi-l recunosc, toţi 
trații îl avem. Moștenire, cred, dela Miroslav, şi dela strămoşii luil 

— Cred că Miroslav avea o natură mal largă, și că Ana îi sea- 
mână kii... } 

Dar Fred nu putea suferi să i se recunoască calități Anei: 

— Ana, ebraica largă? zise cu Un uşor gest de enervare, de 
mirare totodață. Dar voia să so înțeleagă cu Grig, şi mu czitică 


sai mult 


N End [AA 

30 VIAŢA ROMINEASCĂ 

— Noi suntem mai egoiști, eu cel puţin recunosc că sunt mai 
egoist decât Ana, mă dăruesc greu... Suferinţa altora de cele mal 
multe ori mă lasă indiferent. Şi am impresia că şi pe tine, la fel 
Asta cred că e moștenire dela bunicu Frederic care, chiar dată 
din fire ar fi fost mai puțin egoist, trebue să fi făcut școală în 
lumea aspră a industriei, a afacerilor în care a trăit pe urmă. In 
acelaș timp, nu se putu impiedica să nu-şi spună că el moştens 
nu numai sălbătecia ci și ceva din natura sărbătorească, a bunicului 
Miroslav, inepiratul. Dar dacă frate-său nu o recunoștea, era greu, 
singur, să-și atribue superiorităţi. Obiectă tot el: aşa reci cum 
par a fi sașii, mama a avut, totuș, o viață de familie altfel decât 
a avut-o tata, şi decât o au cei mai mulți români. Dar pe urmă 
reveni. Ori poate că la sași spiritul de familie nu-i numaidecăt 
ceva pornit din inimă, ci un efect al educației? 

— Nu mai simt nevoia să am prieteni, nu ţin decât să fiu 
siujit, iar cu bani poți avea or'câte slugi... 

Multă vreme discutară astfel. Masa o terminaseră demult şi 
tot mai discutau. 

— De aceea vroiam să te văd, ca să-ţi spun toate astea şi al- 
tele, nu cum ai crezut că ași fi avut să-ți spun ceva anume, — 
Fred în concluzie căci rămăseseră aproape singuri în berărie. Chel- 
nării începeau să ridice scaunele pe mese. 

Se mai întâlniră de câteva ori. Tot aşa, numai el dol 

— M'am săturat de viata, numai de petreceri, pe care o duc 
Vreau să fac o societate de export-import, 

__ Și curând după aceea, atât Nadiei, cât şi Anei începu să le 
trimeată mandarine, portocale, grapefruit, cu mențiunea, pe lăzile 
care veneau pe adresa Anei, „pentru Cristi”. Dar la Grig, acasă, 
tot nu se ducea. ȘI nici pe Crsti de un an decând se întorsese, n'o 
văzuse încă. Un an care, i se părea lui, îi despărțea cât o viaţă. 
De câteva ori, la telefon, Cristi îşi exprimă dorința să-l vadă, dar 
el o refuzase regulat, amânând mereu întâlnirea. După atâtea 
schimbări în viața lui, sar fi simţit încurcat, mar fi ştiut ce să 
vorbească cu ea. 

Pe de altă parte, i-ar fi venit greu Cristinei, care la Acade- 
mia Comercială începea cursurile dimineaţa de vreme, să întârzie 
noaptea. Dar nici noaptea, nici ziua, deocamdată, Fred nu ținea 
so întâlnească. Până își va ordona într'un fel viața, 


— N'am oră fixă la dej ' 
când acesta fi jun, nu's liber! 


acelaș timp 
la Academie. 
către care alt 
părerea lui, 


y + 
ORAŞUL PLĂCERILON 


31 


s pāru şi lui Grig, — şi care după felul cum lăcrima 
ușor, denota sens bilitate, — îşi ea el. EIA 
„— Uite la ea ce gușă a făcut de atâta trai bun! N'avea de 
nici unele când am luat-o, iar acum, i-a priveşte-o, — i-o arăta 
lui Grig, cum de fiecare dată când se întâlneau, Vera apărea cu 
sliš rochie, cu blănuri, cu bijuterii... 
Uneori îi critica nasul puţin cârn: 
— Priveşte-l, te rog, din profil, — i-l arăta lui Grig, 
Ori se lega de Pistruii ei: 
— S'o vezi dimineaţa când nu-i pudrată! Nici Olga n'avea ten 
frumos, dar n'avea pistrui ca asta... 
Vera însă, deocamdată, nu se supăra de nimic; În momentele 
tind era astfel criticată, dintr'odată umilă, doci.ă surâdea. 
Pe Cristi, Fred n'o întâlni decât când, incepând pregătirile de 
război, fu concentrat Grig. Intâia oară când se duse la Grig acasă, 
să-i vadă copilul. Nadia, care tocmai se pregătea să iasă în oraş, 
|| primi ceremonios, ca pe un străin, apoi îl lăsă singur cu Cristi, 
in primul moment Cristi îi reproşă că atâta timp nu căutase so 
vadă dar pe urmă dansă, ca pe vremuri, de bucurie că-l vedea, 
Şi imediat redeveniră prietenii de altădată. 
— Ce a nabii eşti tu, Cristi. Credeam că te-ai schimbat. 
Şi Cristi, într'adevăr se schimbase. Sburdă'nicia din primul 
moment nu mai apăru în tot cursul întrevederii. Cristi era acum 
o fată înaltă, bine dezvoltată, nu palidă și slăkuţă, cum era cu 
w an inainte, când protecția, dragostea lui îi erau încă de atâta 
ajutor! In timp ce la el surplusul de tandreţă, ca o apă revărsată 
peste marginile firești, părea să se fi evaporat, să fi secat. Și unul 
şi altul, dela această întâin're, simțiră că intimitatea de odinioară, 
tând fiecare căuta la celălalt un refugiu şi o înțelegere, dispăruse. 
Adoptară dela întâlnirea aceasta un ton gălăgios, camaraderesc. 
Halo Fred, — îl apostrofa acum Cristi americăneşte când se în- 
lilneau, în loc să-i sară de gât şi să-l sărute ori să-i treacă mâna 
prin părul ondulat cum făcea cu un an înainte. Dela viaţa lipsita 
ce afecțiune părintească pe care o avusese în copilărie şi dela 
trza de misticism, dintr'odată Cristi păru să disprețiască tot ce 
mintea de-o viață a sufletului, ; ) 

— Reneg trecutul, aproape că mi-e ruşine că am avut o sen- 
sbilitate, că am visat să devin sfântă! declara ca prietenei gale 
de totdeauna Michi, când aceasta mal puţin supusă fluctuațiilor 
vâretei şi, pcate fiind ceva mal personală, îi imputa Cristinei că 
nu mai era aceea pe care o ştia. Intultivă, Michi însă își dădea 
sama că la Cristi deocamdată totul nu era decât fanfaronadă şi 


nevoe de reacțiune: j 
— Nuca să-ți placă cineva şi ai să vezi cum ai să redevii 


visătoare şi sentimentală! à i 
Lui Fred însă îi plăcea că, odată cu el, se tie faza 
Ii pizcea să vadă și la ea acelaș spirit pozitiv, prei i ML, kes 
tă-i samänā, Vorbea față de ea desch's despre pinner), papat aia 
nu creea intimitatea de altădată şi pe care dea perie 
se simţea în largul lui să-l discute în doi ci faţă de un a, 


i i ju j L O 
è ind ta 

RO 
32 VIAȚA R 


ră 


totdeauna față de nedespărțitul George, pe care Cristi nu-l putea 
suferi, gin gălăgia restaurantelor unde vechile deprinderi de 
afecţiune, fiind mai uşor date uitării, nu veneau să stânjeneaeeă 
cu am ntirea lor această nouă înțelegere. Singurul cusur la aceste 


conciliabule în trei Cristi îl găsea în alegerea celul de al treilea. 


Cuneştea atâția care l-ar fi putut servi mai bine pe Fred. 

— Un prost şi un linguşitor, — Cristi işi permise să spue, 
într'o zi când Fred, la ieşirea din restaurant, întârzie cu ea la gar- 
derobä. Dar Fred se supără și Cristi trebui să suporte mai departe 
tovărăşia avocatului. Când se mută însă în Parcul Jianu, depăr- 
tare care nu sperie pe niciurmul dintre prieteni, casa încăpătoare 
devenind pentru fiecare și un cămin, o bucată de vreme Cristi fu 
iar exclusă din viaţa lui. Odată, de două ori îi telefonă; de fiecare 
dată însă Fred pretextă câte ceva cu să n'o întâlnească. Dar în 
vârtejul traiului mebunesc abia fi mai rămânea timp să se ođih- 
nească. Ii făcea în schimb cadouri, căci paralel cu viața libertină. 
ușoară, în tot acest răstimp realiză şi câștiguri considerabile 
Dealtminteri viața aceasta îi dedea o luciditate drăcească. „Sim! 
că dezlănțuindu-mă întreg, că lăsând liber șuvoiul josniciilor, 
fărădelegilor, îmi cresc și celelalte puteri, — nu se mai sfia acum 
să declare. O aventură cu o fată urâtă și bolnăvicioasă care, În- 
drăgostită nebună de el şi care vrând să-i țină isonul ca să-i placă, 
se îmbolnăvi şi muri, îl lăsă fără nicio părere de rău. Nicio remuș- 
care că, atinsă puţin la plămâni, o obligase deatâtea ori să bea, 
să stea noaptea la petreceri, 

, ~— A avut în schimb partea ei de fericire, fără mine ard 
murit fără să fi ştiut ce-i afa viața, iubirea. 


George fu acela care, în cele din urmă gelos pe Vera şi ca să 
se răzbune, organiză, după ce Fred se muta în casa cea nouă, pe- 
treceri cu dansatoare şi femei de stradă alături de femei din s0- 
cietatea bună. Fata care avea să se îndrăgostească de el şi să 
moară, vense la una din aceste petreceri adusă excepțional de 
niște prietene de ocazie. Cum o ştiau rezervată vroiseră să st & 
muze pe socoteala ei. Fascinată, nu-și mai luase ochii în seara a- 
ceea dela Fred. Ceva în figura lui am'ntindu-i şi de un personaj 
prestigios dintr'un film, care ducea o viaţă dublă de bandit şi de 
om sensibil, de om de gust căruia îi plăcea muzica, artele, viața 
elegantă de societate... I se părea că personajul din film avea ceva 
în privire prin care tot ce atingea suferea o transformare; În ne 
vinovăția ei nu-și putuse pretiza ce fel de transformere, dar se 
cutremură când, simțindu-se privită, observă aceeaşi expresie la 
Fred. Ce fel de am era şi oare dela ce înfrângeri, dela ce izbânzi, 
dela ce spiritualitate inumană, emană ace! fluid care pe ea o ră 
sera ? Nu putu întrezări în seara aceea şi chiar niciodată că, om 
ra pradă, Fred o încolţise ca pe o varietate interesantă, dintro 
a iei de bestialitate şi de cruzime, din plăcerea de a profani, 
ră tiocuri şi din aceeași nevoie de a se răzbuna care era im 
i a mare al vieții lui, dar pe care abia acum indrăznia să şi-l 
rapi uie întreg. Om fără mijloace, acelaş spirit de răzbunare af 

cut uşor din el un criminal, sau un terorist. Ş: nici pe urmă. 


ORAŞUL PLACEBRILOR 33 


cele câteva luni cât arse pe rugul dragostei, fata nu se lămuri 
mai mult. De ce, când existau atâtea fete mai decorative, ca ea, 
aceeaşi privire räscoliioare o ţintuia ca întrum insectar? Dela 
George aflase că are o familie, o mamă, o soră în Bucureşti pe 
care nu se ducea să le vadă. 

— Să-i ia dracu, — izbucni el când ea îl întrebă dacă nu se- 
măna tu vreunul din ei. 

La cincisprezece Iunie însă, cum se împl'neau şeapte ani dela 
moartea tatălui său, fu chemat la parastas. 

— Parastas, ce parastas, nu ţin eu la parastase, — fu răspun- 
sul lui când Cristi îi telefonă cu o săptămână Inainte. 

Cum însă mama ținea ca el să nu lipsească, fu delegat unul 
dintre fraţi să se ducă la el acasă să-l vorbească, 

„O gospodărie foarte pusă la punct”, — i se păru lui Miroslav 
eind, în așteptarea lui Fred şi profitând că Vera nu era acasă, 
vizită locuința. Nu şi-ar fi perm's, dar o bucătăreasă, veche cu- 
noștință de-a Verei care nu părea să-şi stimeze prea mult noua 
stăpână, se oferi să-l conducă. Odăile erau despărțite prin dra- 
peri ori simple arcade. O singură bancă de marmoră într'o sală 
mare cu dalaj dela care scobora scara la parter arăta un gust pen- 
tru simplitate, pentru o viață fără siăbicluni, în contrast cu 
luxul mătăsurilor, al aranjamentului de teatru din odăile de dor- 
mit. Tot astfel apărezu abia mobilate odă'le dela parter: intro 
sufragerie în care trona un cămin mare, dulașurile în pasc 
printre lambriuri lăsându-se greu descoperite; şi tot astfel în holul 
mare cât o casă doar câteva sofale înguste pe subt ferestre şi 
două, trei mese, de d'feri'e stiluri, ici, colo. Din sufragerie pe 
subt o arcadă mai joasă ca celelalte şi după ce cobori câteva 
trepte Miroslav descoperi o a treia încăpere. Văzându-i hedume- 
rirea, pere roas îi e par 

— Ăsta-i studio religos! 

Cine se închina? Ovi poate pentrucă se certase cu aere: 
îşi adusese biserica acasă? Totuș, aşa cum odaia Ma yams es 
de restul casei doar printr'o arcadă, nu era un loc izolat, 

P — Da, spuneţi şi d-voastră, aer să pp înriipe Cucoana 
ate? zse bucătăerasa cu uşoară revoltă. 

je pir era Olga, burgheza econoamă, să vadă ce fantezii ae 

sitoare îşi satisface Fred? se gândea Miroslav în epte Ft 

frate-său, în t'mp ce, rămas singur, de pe marginea ma „iale 

admira încă perspectiva celor două odăi mari, observ rr tă 

rile de pe pereţi, vasele, statue'ele din cele câteva nișe în pereți... 


Cey rin a-l revela, totuş, ceva ce reerea din tot acest a- 
oa stea i ao fără să-și fi putut preciza ce anume. ud 
„Aha, cu vreo misiune de-acasă 1“ — își zise Fred and p 
uşa dela vestibul, pe care o deschise încetişor, îl zări pe ră 
slav. Intrase în propria-i casă, dură ce | se spusese ie are t 
cam ca un hoț. Il privia de pir za ră 29 i pe ha naivă plăcere 

lav e se 
n: miri eea heian pt cara intimidat. Pe urmă avu în fața lui 


i A 4 i t n 
VIAȚA ROMINEASCĂ 


34 

un om care se mișca cu o liniște impresionantă, Nu se apropie 
din primul moment să dea mâna cu el ci după ce traversă hoiul, 
să la ceva dintr'um dulap în sufragerie, după ce sună şi-şi trase 
apoi un scaun în faţa lui Miroslav rămas pe sofa şi, după ce, cu 
aceeaşi linişte impozantă, se așeză pe scaun încrutișându-și pi- 
cioarele şi-i oferi, tot pe mutește, o ţigară din pache.ul pe cart 
îl luase din dulap, abia după toate aceste, cu o figură întrebă- 
toare, așteptând ca celălalt să vorbească întâi, nu-i întinse mâna 
ci ridică în semn de salut, dreapta. De unde îi venea stăpânirea 
asta nouă? Altădată, ch'ar dacă l-ar fi pândit un moment cum 
îl pândise, curios, l-ar fi întrebat pe urmă repede, cu o vorbă a 
lui de totdesuna: ce vânt fârtate? Dar își zise că totul nu era 
decât, cetentaţie ca și studio-ul religios, ca şi luxul înconjură:or 
când, apărând slujnica pe care o sunase Fred, întrebă dacă teie- 
fonase „cucoani” Vera. Reven ndu-și din întâia surpriză Miroslav 
nu-l trată ca pe un mare bogătaş, ca pe un personaj de marcă 
cum se aștepta, ci-l zeflemisi ca pe vremuri : 

— Nu mă săturam adineaori, înainte să vii, să admir fastul— 
vorbi rar, apăsat. Se sculă şi el de pe scaun cu mișcări cât mai 
încete, imitându-l, înainte să ia de pe-o masă o cutie de chibri- 
turi ca să-şi aprindă ţigara de-adineaori şi-şi trecu de câteva ori, 
cu ochii într'o oglinjoară, un pleptănaș prin părul ceva mai blond 
rea lui Fred, dar tot atât de des şi de vălurit, înainte să con- 

e: 

— Ideea cu... studio religios, o fi fost fantezia arhitectului 
ori, dintr'un gust pentru decor, pentru teatru, a cutoanelor care 
te frecventează, a cucoanei Vera, poate ? 

Marele bogătaş, omul de gust simți cum clocoteşte. Iar s's- 
mesteca famil'a să-i critice viața, gusturile, să-l ironizeze, să nt 
facă caz de el. Nu reușea nici acum să-i intimideze... 

— MĂ, țâncule... 

Dar Miroslav ciocoti la rândul lui: 

___— Dacă ideea ţi-ar aparține, ar fi, după șederea la mânăstire 
şi după cele raca trebui să ai pe conştiinţă, o... profanare. 


Se certară ca pe vremuri. Nu mai fu vorba de invi la 
parastas. Era, totuş, smgura ocazie când se mai urs i srp a 
propiere între el şi familie. O sonerie şi apariţia lui Grig, care 
venise îm permisie, puse capăt conflictului. Izbuti chiar să-l im- 
pace. Dar Grig era amărât. Nadia nu se ocupa de copil. Intrun 
acces de enervare concediase pe sora care îl îngrijia, iar de tå- 
teva zile copilul fusese lăsat pe mâna unei derbedeice care abia 
dacă era în stare să ţină casa curată. Iar Nadia care nu vroia să 
cret la teatru! Se certase cu ea şi plecase amărât pe străzi 
Pân a se trezi că ajuneese în dreptul casei lui Fred. Se gândea 
red ea cuiva să-l crească, dar cul? Mamei? Era prea bătrână. 
sonriz Dar oare Ana va primi să-și ia o sarcină ca asta? Când 
mei.) gi dan târziu ai nek diete asupra problemei căsă- 

, ; , asupra rolu eii fe 
sia discuţiei fu expediată scurt de către E co ari 


ORAŞUL PLACERILOR 35 


— In seara asta, după cum vezi, vreau să fiu singur. 

— Dar unde să mă duc? se miră ea, căci n'avea altă locuință. 

— La moaşta, la teatru, oriunde, să-ți cauţi un apartament, 
să vii numai când te chem. Aşa fu inceputul despărțirii de Vera, 
fără discuție, dela o simplă părere. La fel îl expedie și pe George 
când, ca deobicei, seara, îl întrebă la telefon dacă era acasă. 

— Fie, — recunoscu Fred mai încolo, deschis ca între frați, 
după ve băuse mai multe pahare de vin, sunt uneori un om crud, 
pervers, dar simt că partea aceasta a caracterului meu îmi înze- 
ceşte puterile, mai ales în momentul de faţă, după criza de vir- 
tute şi de misticism. Mi se spune că sunt și bun. Cu Olga am fost 
de-o bunătate rară. Eu singur nu mai ştiu cum sunt... 

De mult nu mai discutase cu fraţii gi se simţia în largul lui, 
ca într'o haină mult purtată. Din când în când își aprindeau unul 
dela altul ţigările. Miroslav, pierdut în visător:e, părea foarte in- 
duioşat de declaraţiile lui Fred. Din când în când aproba pe ju- 
mătate vesel, pe jumătate emoţionat: 

— De fapt așa sunt şi eu, nici eu mu's mai bun, zise întrun 
târziu. 

Grig asculta şi el interesat, dar aburul de tristețe în care era 
învăluit ca într'un halo, nu putu fi risipit. In timp ce pe Fred pă- 
rea să-l satisfacă mult prezenţa fraților. Cum de-i dase atâta 
timp uitări, se lipsise atâta timp de ei? singur nu înțelegea, 

— lar dacă sunt lacom de câştig, — zicea tot el, — profită şi 
alții, atâția trântori, după urma mea... ; 

In jurul mesei scunde din hol, unde li se servise o masă fru- 
gală, frații întă mal discutau când apăru Vera însoțită de Jenică. 

— Peli... 

— Pele.. 

Peles rilor Cristinel, Cea 
Diicuţ'a începuse dela enumerarea călătorii ristinel, 
dintâi, arzi Miroslav, — cu Ana în Grecia, a doua după baca- 
iaureat la Parcelona, jar acum vrea să plece a doua oară ară Gre- 
tia, să revadă, zice ea, şi Pelipenezu. lar când îl corecta pe 
rând, în două feluri, se revoltă exagerat. II credeau, poate, incult 

2 Peli, — se încăpăţina el să repete, gata să se incaere, când 
ti vata e arată afară ! zise Jenică da nrar conversaţia, a- 
bia ținându-se să nu râdă la fel ca cella oi i i 

orgi Toti cinci pe terasă. Dar de cedat nu cetlă nimeni : 

— Peli... 

— Pele... 

= ” comtinuară toți trei frați şi afară la lună- 
In riza + Pa SI magra pe Fred, lipindu-se stråns de bra- 
tul lui. Ce-l apucase adinesori de-a izgonit-o? 


— Fred, Fredi, Didi... 
Dar Fred era ferm hotărît să-i închirieze un apartament, ca 


să fie liber să-și pri „ca în seara asta, familia. , 
SANDRA COTOVU 


COPACUL 


Sunt un laş uriaş 
Legat fedeleş 
De-al pământului leş — 


„Dece rădăcini, dece lanțuri? 


Rob prins în pornirea avântului 
Şi ferecat pământului, -— 
Batjocura vântului, 

A hoinarului meşter de dantur 
Cel cu piciorul lesne 

Şi cu aripi la glesne. 


Soartă neroadă 

Care mă 'ngloadă 

In morţii mormintelor, 
Să fiu tainei lor iscoadă 
Fără să fiu miruit 

Şi cu harul cuvintelor l.. 


Serpii rădăcinilor 

Imi învenină vinele 

Cu dospeala toată a tinelor, 
Mă înmăduvesc şi mă crese 
Puterile beznelor, 

Imi urcă iz de putrad 

In darul miresmelor |... 


De-aceea poate florile 
Mi-s așa netrainice, — 
Ar putea fi crainice, 
Solie de bucurie, 

Dar, săracele, 

Poartă racile tainice. 


COPACUL 


O, cum aş vrea sä le desnod 

De jăptura mea de glod! 

Adesea reped mânios, 

Eu robnicul buture, 

Câte-un pumn noduros 

Să le desprindă din ram, să le ses, 
Fluturi slobozi spre zări să fluture, 
Să-și soarbă proprii destine 

Din mai curate reşine, 

Nectare de-avânt, de ardoare 

Din fagur de soare, 

Din rodnica boare 

A vieții ce vine, — 

Lumi noi fiecare în sine 

Vrând astru în slăvi să se 'mplânte 
Şi vestea și darul să-și cânte. 


Spre mai lesne, 
Spre rădăcinile mele din besne, 


Să 'ngraşe, 
Ca birnice lașe, 


Tot brazdele putreziciunii. 


Martie, 1943. 


RESPECTUL PENTRU OM 
SUIBSTRATUL IDEOLOGIC AL NAȚIUNILOR UNITE 


Dacă omul ar fi fost creat dintr'odată, în ziua a şasea, 
după chipul şi asemănarea unei ființe superioare perfecte, ar 
fi de neînțeles ca abia în anul 1945 al erei noastre respectul 
pentru ființa umană să fi fost consacrat într'un text de drept 
pozitiv comun întregei omeniri civilizate. Dar omul este re- 
zultatul unei îndelungate evoluţii care a pornit cândva dela 
o mică massă de materie vie lipsită de conștiință şi ridicarea 
sa la nivelul raţional s'a făcut încet, în societate, şi se face 
din nou, anevoie, în fiecare din noi. 

„Din punct de vedere practic, esența naturii umane, sto- 
cul de instincte şi impulsuri, de calități și atitudini, de care 
trebue să ţină seama oamenii noştri de Stat este acelaș nu 
numai cu al Faraonului sau al lui Nabuchodonosor, dar şi cu 
acela al şefilor de triburi din epoca de piatră. Fiecare copil 
care se naște — în măsura în care n'a fost subiectul unor 
influențe prenatale — este un copil al epocii de piatră“, ob- 
servă Sir Alfred Zimmern, un cercetător englez al relațiilor 
interriaționale. 

Faptul că încă de acum două mii şi trei sute de ani unii 
„copii ai epocii de piatră“, s'au putut ridica până la înălțimile 
de gândire ale stoicilor greci a fost un eveniment cu 
remarcabil, Când Diogene și-a dat seama că este mai mult 
decât atenian, că este om, evoluţia dela celula vie la ființa 
rațională părea desăvârşită. Iar când continuatorii romani ai 
gândirii stoice au proclamat câteva secole mai târziu că „În 
virtutea legii naturale toți oamenii sunt dela origină născuți 
liberi” remarcabila evoluție părea definitiv consolidată. 

Numai că este în natura lucrurilor că marile cuceriri 0- 
meneşti sunt nu numai lente ci şi foarte şubrede. Epoca de 
violență care a urmat destrămării imperiului roman a întu- 
necat claritatea perspectivelor la care se ridicase gândul și 
oamenii au trăit din nou, timp de un mileniu, ca strămoşii lor 
din epoca de piatră, neputincioşi şi speriaţi. Stoicii învăța- 
seră că scopul suprem al vieții este realizarea fericirii. In epoca 
agitată a Evului Mediu, când obținerea fericirii pe 


RESPECTUL PENTRU OM 39 


era cel puțin dificilă pentru cei mai mulți, obligați să mun- 
cească pentru a-și duce zilele de azi pe mâine şi pentru a asi- 
gura fericirea celor puţini care dispuneau de forța necesară 
ca să şi-o procure luând mai mult decât o parte dreaptă din 
bunuri, oamenii sau refugiat în consolările religiei resem- 
nându-se să „dea Cezarului ce este al Cezarului“, 

Se pare însă că marile nenorociri au anumite virtuţi gal- 
vanizatoare. Așezarea socială statornicită prin forță de tri- 
burile barbare care au năvălit la sfârșitul Antichității în Eu- 
ropa a fost profund zguduită în secolul al XIV-lea de acea 
molimă cumplită care s'a întins din Anglia până în China și 
pe care contemporanii au numit-o Moartea Neagră. Masacrele 
din perioada de cuceriri a năvălirilor barbare par să fi fost 
de proporţii neinsemnate faţă de pierderile de vieţi omeneşti 
de pe urma pestei. Supraviețuitorii au fost constrânşi de stä- 
pânii lor să muncească peste puteri ca să înlocuiască brațele 


te. 

Rezultatul au fost răscoalele ţărăneşti din secolul XIV 
in cursul cărora — după cum afirmă H. G. Wells — englezii 
au auzit pentru prima oară vorbindu-li-se de egalitatea na- 
turală şi de drepturile omului. John Ball, un preot din comi- 
tatul englez Kent, a stăruit timp de 20 de ani (1360—1381) în 
predicile sale, asupra învățămintelor sociale care decurg din 
egalitatea naturală a oamenilor. 

„Dacă ne tragem toți din acelaș tată şi din aceiași mamă, 
cum pot ei (adică nobilii) să spună și să dovedească că valo- 
rează mai mult decât noi?“ — întreba Ball, Intrebare pe care 
au pus-o mulți oratori în cuvântările lor și mulţi scriitori în 
scrierile lor în decursul următoarelor patru veacuri, dar care 
abia în secolul al XVIII-lea a devenit o ideie-forţă, având o 
hotărîtoare influență socială. e Ai Ra ia 

Intre timp istorica descoperire a lui erise uu 
prilej de emancipare unor oameni având o fire mai dârză şi 
destul spirit de aventură. Urmând calea celor plecați în 1620 
pe „Mavyflower“ în căutarea libertăţii religioase, cei care nu 
se impăcau cu stările de lucruri din bătrâna Europă, înteme- 
iaseră dincolo de Atlantic aşezări noui, de oameni liberi. 

Când libertatea le-a fost pusă în discuție, ei şi-au E 
damat independența față de Lumea Veche. Comnștiința de s 22 
a omului, regăsită de italienii enaşterii, dusă până la ulti- 

i seci le de ideologii secolului al XVIII-lea 


Prin condeiul lui Thomas ni aSa americanii proclamau: 

„Socotim ca evidente prin ele ingil mpa iri cu 

"toți oamenii sunt creaţi egali; el sun Crea 
= leg ră pornea drepturi inalienabile, între cari sunt viața, 
libertatea și căutarea fericirii... 


N p 


VIATA ROMINEASCA 
40 PA 


Cuvinte întriadevăr memorabile, care dovedeau că izvoa- 
rele înţelepciunii antice a stoicilor nu secaseră, că ele n 
tinuat să curgă subteran, până au găsit din nou prilejul să 
iasă la suprafață. Tânărul francez La Fayette învățase în Sta- 
tele Unite că drepturile omului pot fi consfințite in texte de 
lege. Treisprezece ani mai târziu, când Adunarea Naţională 
şi-a propus să dea Franţei o Constituţie, el a cerut inserarea 
în textul ei a unei „Declaraţii a drepturilor omului și a ce- 
tățenilor“. . | 

Dar, fiind o expresie a clasei burgheze victorioase, Cons- 
tituţia anului 1791, se depărta de simplicitatea înțeleaptă, uni- 
versal valabil, a formulei Declarației Independenţii. In arti- 
colul 2 ea proclama : 

„Scopul oricărei asocieri politice este conservarea drep- 
turilor naturale şi i tibile ale omului. Aceste drep- 
turi sunt libertatea, proprietatea, siguranța și rezistența la 
opresiune“. 

Dacă comparăm cele două texte vedem imediat în ce se 
deosebesc ele. Rezistenţa la opresiune nu este în fond decât 
un corolar al dreptului la libertate și în textul de mai sus un 
pleonasm. Dar unde americanii scriau „căutarea fericirii“, 
francezii Revoluţiei au socotit mai conform cu interesele lor 
să vorbească de „proprietate“. Posedarea de bunuri înlesnește 
desigur considerabil căutarea fericirii. Numai că marea majo- 
ritate a oamenilor nu erau și nu sunt în această plăcută si- 
tuație. „Declaraţia drepturilor omului și cetățeanului“ nu 
nb: în numele tuturor oamenilor, ci în numele burgheziei 
_ Intrate în tezaurul de idei al omenirii civilizate, „dreptu- 
zi), anora rr să-şi croiască drumul în realitatea socială 
ealungul seco al XIX-lea. Divergenţele asupra continu- 
tului acestei noţiuni au persistat până în epoca noastră, căreia 
îi incumbă poate sarcina de a clarifica ideia. 

Indată ce drepturile omului au fost proclamate, reacțiu- 
nea s'a manifestat atât pe plan politic cât şi pe plan ideologic. 
La 26 Septembrie 1815, împărații Austriei şi Rusiei şi regele 
Prusiei au încheiat Sfânta Alianţă, printr'un act în al cărui 
art. 2 „cu cea mai tandră solicitudine popoarelor 
A, că unic mijloc de a se bucura de acea pace care izvorăție 

conștiința curată și care es i - 
tărească zilnic mai şi te singuna durabilă, să se în 
Tirilor pe care dumnezeiescul Mântuitor le-a propovăduit oa- 
inenilor.". Timp de patru decenii oamenilor li se vorbise de 
drep e lor, Acum li se amintea de îndatoririle lor... 

Sfânta Alianţă nu avea la îndemână altă ideologie decât 
rue oferită de răstălmăcirea ideilor religioase ale trecutului 

plan teoretic problema avea să se pună curând altfel. Dacă 
omul este realitatea ultimă, consecința logică este că dreptu- 


RESPECTUL PENTRU OM 


41 


rile sale sunt însuşi fundamentul dreptului. Sistemul filosofic 
| al lui Hegel face însă din Stat concretizarea „ideeii''. Omul fiind 
numai o parte din Stat, nu un întreg de sine stătător, libe:- 
tatea lui nu poate consta decât în identificarea sa cu țelurile 
Statului, în ascultarea de legile pe care Statul le proclamă, 
urmărind asigurarea intereselor sale superioare. Intrucât drep- 
turile omului nu se identifică cu interesele superioare ale Sta- 
tului ele sunt neglijabile, 

Ideile susținute în 1821 în „Grundlinien der Philosophie 
des Rechts“ au fost timp de peste un secol, până în epoca 
noastră, izvoare fertile pentru justificarea tuturor ideilor au- 
iritare, de dreapta. Dacă Statul este realitatea superioară, 
voința sa creiază în mod suveran dreptul, iar atributele sale 
sant: în relaţiile internaționale, suveranitatea absolută, dea- 
spra dreptului internațional; iar în relaţiile interne, depli- 
nele puteri, de nimic limitate, față de oameni. Fascismul n'a 
fost decăt ultima consecinţă, dusă până la extrem, a aceste! 


ri. 

Secolul al XIX-lea n'a cunoscut însă numai desvoltarea 
ideilor democrației burgheze despre drepturile omului și asal- 
turile impotriva lor sprijinite pe nouile născociri ale unor fi- 
lsofi germani. Gândind în numele omului obișnuit, care nu 
are proprietăți, dar are totuşi drept la „viaţă, libertate și 
căutarea fericirii“, socialiştii au ajuns să dea noui conţinuturi 
vechei noțiuni, l 

Dreptul la viață este fără indoialä o garantare impotriva 
begi junglei, în care cel mai tare răpune pe cel mai slab. 
Dreptul la "libertate este o noțiune mai complexă. Desigur 
libertate însemnează lipsă de constrângere. Statul lui Hegel 
nu trebue să-şi poată impune voința, în urmărirea așa numi- 
telor sale interese superioare. Dar omul trăeşte între alți oa- 
meni. Libertatea sa este limitată de libertatea celorlalți, Cu 
se clarifică. 
Ce este însă dreptul la căutarea fericirii? Fericirea este 


vedem un om fericit, îl re- 


amoastem imediat. Nu putem face oameni fericiti. Le 


putem da însă anumite condiţii fără de care nu-și pot găsi 
fericirea ei însiși, aan Să 
Omul obișnuit trăeşte din munca er ` bi mer Nu- 
deste el toate acele bunuri care sunt ind bil se poate 
mai după ce a obținut acel minimum Mri Tetoria ultimelor 
el ridica cu gândul până la căutarea fericirii. Imon iaten de 
decenii a arătat că oamenii nu au tă posi et 
a munci, oricum s'ar viata nova ca kitong Nu 
Crizele, jul cronic, ; 
E loaa ael i aannam ar, rc "uree Siena 
ce pot asigura 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Este evident însă că dreptul la muncă și la un echivalent just 
pentru munca prestată face parte din fundamen- 
tale ale omului. A ) à 

Dar chiar dacă ființa biologică a omului este asigurată, 
dacă în schimbul muncii sale poate obține hrana, imbrăcă- 
mintea și adăpostul de care are n 4 
nu-i este încă deschis fără îndeplinirea unei alte condiţii prea- 
labile, Fără cunoştinţe, neputând să se ridice la o viziune de 
ansamblu asupra lumii şi vieții, neputând să înțeleagă cuce- 
ririle minţii şi să participe la ele, omul se deosebește foarte 
puțin de animalul de povară, care, și el, capătă în schimbul 
mumcii sale nutrețul și adăpostul de care are nevoie. De aci 
rezultă un alt drept fundamental al omului: dreptul la în- 
văţământ; 

După cum Constituția franceză a anului 1791 proclama 
acele drepturi ale omului la a căror înțelegere ajunsese bur- 
ghezia franceză, pentru care — odată ce era ga- 
rantată — anumite probleme ca acelea ale mijloacelor de e- 
xistență și a posibilității de a învăța nu se mai puneau, prima 
constituție socialiată a lumii, Constituţia sovietică din 1936 
conține acele drepturi ale omului la a căror înțelegere ajun- 
sese secolul al XX-lea. 

Capitolul X al Constituţiei sovietice, întitulat „Drepturile 
şi datoriile fundamentale ale cetățenilor“ prevede în art, 118 
că „cetățenii U.R.S.S. au dreptul la muncă, adică dreptul de 
a căpăta o muncă garantată și plătită potrivit cu cantitatea 
şi calitatea ei“ și în art 121 că „cetățenii U.R.S.S. au dreptul 
la învățământ“, 

Aceste din urmă două drepturi nu sunt, 


In ce priveşte libertăţile spirituale trebue desigur ținut 
seama de calificările pe care le implică caracterul nou, revo- 
luționar, al sistemului sovietic. După cum au arătat soții Bea- 
trice si Sidney Webb în lucrarea lor „Comunismul sovietic — 
o civilizație nouă“, Uniunea Sovietică a desăvârşit în două- 
zeci de ani trei revolutii care în Europa occidentală au avut 
loc, în etape separate, în răstimpul a patru secole: o revoluție 
spirituală, o revoluţie economică şi o schimbare radicală a 
formei de guvernământ. Condensate într'o perioadă de timp 
reprezentând a douăzecea parte din cât a fost necesar pentru 


nevoie, drumul spre fericire | 


RESPECTUL PENTRU ÖM 43 


"mă, aceste trei revoluții în una singură au dat fireşte loc la 
(8) t 


frământări de o intensitate considerabilă, deşi nici în 
revoluțiile corespunzătoare nu s'au desfășurat fără adânci 
zguduiri. De aceia şi libertăţile spirituale au fost supuse unui 
regim special, în care manifestarea unor anumite păreri — 
wle contra-revoluționare — a fost împiedicată. 

După cum observă profesorul Sorokin dela Universitatea 
Harvard, tocmai când tensiunea internă în Rusia se terminase, 
ceeace sa manifestat pe plan politico-juridic prin noua Cons- 
ttuție din 1936, situația internațională s'a înrăutățit, Astfel 
— adaogă d-sa — Uniunea Sovietică, prevăzând iminenta agre- 
siune fascistă, a intrat într'o perioadă de pregătire a apărării 
externe, situație care, în orice stat, nu este prielnică garan- 
ior constituționale, Abia acum, după câștigarea victoriei, 
sistemul constituțional sovietic se va putea desfășura deplin, 
pe toate planurile, Cuvinte simptomatice din partea unui rus 


emigrat, 

Recunoașterea drepturilor omului, a cărei evoluţie în doc- 
trină și în practica statelor am schițat-o mai sus, a intrat ast- 
fel treptat în practica constituțională a tuturor națiunilor civi- 
late. Concepţia că statele sunt entități suverane a împiedicat 
insă trecerea acestei noţiuni din dreptul intern în dreptul 
internațional. Chiar statele care înlăuntrul lor garantau prin 
texte constituționale speciale drepturile omului, nu ar fi putut 
toncepe, până de curând, că problema ar depăși limitele teri- 
toriale ale fiecăruia din ele şi că ar fi o chestiune interesând 
in omenire. 

E drept că sunt cunoscute din trecut câteva cazuri când 
un stat a intervenit în favoarea unei minorități, de obiceiu 
religioasă, persecutată în alt stat. Dar aceste exemple din 
cursul luptei între protestantism și catolicism sunt sporadice 
și mu au devenit o practică constantă a lumii civilizate. 

Singurul caz pentru care Europa a arătat un interes mai 
susținut a fost acela al creștinilor din imperiul otoman, pen- 
tru cari s'au făcut numeroase „intervenții de umanitate“ în 
special în perioada de după tratatul dela Kuciuk Kainardji din 
1774, Un specialist al problemei, d. A. N. Mandelstam, a arătat 
în cursul pe care l-a ținut în 1923 la Academia de drept ın- 
ternational dela Haga că nu poate fi pus la îndoială caracte- 
rul dezinteresat al acestei „intervenţii de umanitate“ în Im- 
periul Otoman, pe care Puterile au făcut-o colectiv în tot se- 
œlul a] XIX-lea, deşi țelurile lor politice erau adesea anta- 


Reaula generală, admisă de doctrină, a fost însă aceia a 
neinterventiei în afacerile interne ale altui stat, pe care şi 
Kant o prevăzuse în art. 5 al opusculului său „Zum ewigen 

i „că 


ROMINEASCĂ 
44 VIAŢA 


amestece cu forța în Constituţia şi guvernământul altui stat". 

Abia în a doua jumătate a secolului trecut câţiva autori 
au adoptat părerea contrară. Primul a fost, pare-se, belgianul 
Arntz care a scris pe la 1816: 


de nedreptate sau de cruzime care rănesc profund moravurile 
şi civilizația noastră, dreptul de intervenţie este legitim. Cia 


tru a lua o hotărire colectivă“. 
Doctrina nu s'a raliat însă, până de curând, acestei păreri. 
In faimosul său tratat de drept internațional, Oppenheim, au- 
torul cel mai des citat de specialiștii anglo-saxoni, arăta în aju- 
nul primului războiu mondial că drepturile omului „nu se bu- 
cură în fapt de nici un fel de garanții decurgând din dreptul 
internaţional“, 
or omului 


care impusese Bulgariei, Montenegrului, Serbiei, Românie! şi 
Turciei să nu stabilească discriminări împotriva minorităților 
lor religioase, 

Redactând proectul său pentru un pact al Societăţii Na- 
țiunilor, Wilson avea în minte idei similare. El prevăzuse In- 
trun articol : 

„Societatea Naţiunilor va cere tuturor statelor noui să se 
oblige, ca o condiție premergătoare recunoașterii loc ca state 
independente sau autonome, şi Cosiliul Executiv va obține 
din partea tuturor statelor care cer admiterea în Societates 
Naţiunilor, promisiunea că vor acorda tuturor minorităților 
rassiale sau naționale dinlăuntrul jurisdicției lor respective 
intocmai acelaș tratament și aceiași siguranță, atât în drept 
cât şi în fapt, care sunt acordate majorităţii -rassiale sau nmi- 
Pa poporului lor“. 

articol al aceluiaș proect prevedea : 

„Recunoscând că persecuția și intoleranța religioasă sunt 
surse fertile de război. Puterile semnatare convin prin aceasta, 
şi Societatea Naţiuniler va obține din partea tuturor Statelor 
noul şi a tuturor Statelor cerând admiterea în Societatea Na- 


RESPECTUL PENTRU OM 45 


țiunilor, promisiunea că nu vor discrimina în nici un fel, fie 
in drept fie în fapt, asupra celor care practică vreo anumita 
credință, religie sau convingere, ale cărei practici nu sunt 
mcompatibile cu ordinea sau morala publică“. 

Aceste două articole nu au trecut în Pactul Societăţii Na- 
țiunilor. Primul a fost eliminat în cursul discuţiilor prelimi- 
nare anglo-americane, iar al doilea la ședința a 6-a a Comisiei 
pentru Societatea Naţiunilor. Ele au dat insă naștere siste- 
mului de protecție a minorităţilor, sub supravegherea Socie- 
iți Naţiunilor, stabilit prin tratate speciale cu Polonia, Ce- 
hoslovacia, Jugoslavia, România şi Grecia, capitole speciale în 
tratatele de pace cu Austria, Bulgaria, Ungaria şi Turcia, de- 
clarații făcute în faţa Consiliului Societății Naţiunilor de Fin- 
landa, Albania, Lituania, Letonia, Estonia și Irak şi clauze 
speciale în tratatele referitoare la Memel şi la Silezia Supe- 
rioară, 


Primul din aceste tratate, care a servit de model pentru 
toate cele care au urmat, a fost încheiat la 28 Iunie 1919, în 
aceiași zi cu Tratatul dela Versailles, între Statele Unite, Im- 
periul Britanic, Franţa, Italia și Japonia deoparte și Polonia 
de altă parte. Drepturile omului, ale omului izolat, nefăcând 
parte din vreun grup, căpătau o garanţie de o formă specială. 
Polonia se obliga în art. 1 al tratatului să introducă în Consti- 
tuția sa anumite stipulații privind aceste drepturi ca legi fun- 
damentale, anume să acorde tuturor locuitorilor «i „deplină și 
integrală protecție a vieții și libertăţii lor, fără deosebire de 
naștere, de naționalitate, de limbă, de rassă sau de religie”. 
lart. 2). Gmanţii indirecte, căci constau doar din obligația dt 
a le insera în Constituția respectivă, putând însă fi lesne elu- 
date prin măsuri administrative. Garanţii, în fond, de ordin 
intern, constituțional, şi nu internațional. ara 

Numai grupurilor minoritate li se acordau garanții directe 
de ordin internațional. Art. 12 al tratatului menţionat preve- 
ca, în măsura în care stipulaţiile ar- 


rități d de religie sau de limba, aceste stipulaţii consti- 
a A na păsa dar și vor fi puse sub garanția 
Societății Naţiunilor“. 

rabalan fost resimțit ca o discriminare foarte sipit 
toare de către statele obligate să accepte clauze de ipare zA 
a statutului minorităților fiindcă s'a refuzat sistema e got A 
lizarea principiului. In practică, întreg sistemul a unapona 
prost, deoarece nu numai garanţiile constituționale, ar crezi 
și cele directe au fost ușor eludate prin măsuri erg Vee nate jes 
În cele din urmă, la 13 Septembrie 1934 colonelu a 
tlarat la Geneva, în numele Poloniei, că „până la punerea în 
vigoare a unui sistem general și uniform de protecție a mi- 


46 VIAȚA ROMINFASCĂ 


i E laborare 
norităților, guvernul său va refuza pe Viitor orice co 
cu organele internaționale controlând „aplicarea de către r 
lonia a sistemului de protecție a minorităților". Franța, Ang 
şi Italia, semnatare ale tratatului din 1919, au protestat impo- 
triva acestei declaraţii, dar s'au mulțumit cu atăt, i 

Cinci ani înainte de a fi atacată de Germania nazistă, Po- 
lonia destrăma astfel, printr'o denunțare unilaterală a unui 
tratat care o lega, i tarul sistem de protecție internațio- 
nală a drepturilor omului, a cărui edificare incepuse la Ver- 
sailles. Inconvenientele acestei atitudini avea să le resita 
foarte curând, când populația ei a fost supusă de cuceritorii 
naziști celor mai inumane discriminări și regimului celui mai 
sălbatec. 

Atunci, în 1934, politica germană nu dusese încă până la 
ultimele consecințe principiul „rassei superioare“, iar celelalte 
țări se simțiau încă legate de tratatele pentru protecția mino- 
rităţilor. Gestul Poloniei a arătat tuturor că opinia publică 
mondială nu era pregătită să ia măsuri împotriva violării aces- 
tu sistem. Ce a urmat nu a fost decât desvoltarea firească, pe 
care oricine ar fi putut-o prevedea. 

In anii care au urmat, concepția germană a unei „rasse 
superioare” şi măsurile luate împotriva evreilor germani pre- 
cum şi a adversarilor politici ai nazismului, au amintit lumii 
civilizate im respectului pentru om, pentru drepturile 
și libertățile sale. In Statele Unite indignarea a dus până la o 
Shire dela regula neimixtiunii în afacerile interne ale altui 

„Seria hidoasă de atrocități comisă de guvernul german 
împotriva evreilor în toamna anului 1938 a ridicat indignarea 


publică în Statele Unite până la un punct de fierbere, Decizia | 


guvernului american de a-și retrage ambasadorul dela Berlin 
ca o indicație oficială a ororii generale a poporului american, 
a fost aprobată în tot cuprinsul Statelor Unite, cu excepția ele- 
mentelor izolaționiste sau orb-pacifiste"“ relatează d. Sumner 


Welles, fostul subsecretar al Departamen i de Stat, în væ 
lumul d-sale „The Time for Decision", ici l 


problemă justificând deliberări inter-guvernamentale“ (para- 
graful 1 al comunicatului), nu s'au luat atunci măsurile care 


z ärați oameni moartea atroce care 
1-a așteptat în lagărele sie eta i 


In ajunul conferintei dela Evian, la 28 Iuhie 1938, Sir John 
Hope Simpson, un specialist în acest domeniu, ținuse la „Roys 


RESPECTUL PENTRU OM 4T 


Institute of International Affairs“ din Londra o conferință 
despre chestiunea refugiaților, in care arātase că după primul 
război mondial problema căpătase o amploare considerabilă, 
dar că dificultăţile create atunci erau pe cale să fie rezolvate. 
Politica nazistă dăduse insă o nouă amploare acestei grave 


chestiuni, 


In discuțiile care au urmat, profesorul Norman Bentwich 
şi-a exprimat convingerea că „nu ar fi o sarcină enormă pen- 
tru națiunile lumii să găsească un loc pentru câteva sute de 
mii de oameni inteligenți, energici, capabili şi disciplinaţi“. 

Totuşi, după cum am arătat mai sus, la conferința dela 
Evian nu s'a luat nici un fel de măsuri eficace. 

Am stăruit asupra aspectului pe care l-a avut problema 
refugiaților în ajunul celui de-al doilea război mondial, deoa- 
rece din atitudinea adoptată de națiuni în această chestiune 
se vede cel mai bine că respectul universul pentru ființa 
umană scăzuse considerabil — altminteri, într'adevăr, căpă- 
iuirea câtorva sute de mii de oameni nu ar fi constituit o pro- 
blemă de neînvins. 

E drept că gândirea doctrinarilor dreptului internațional 
făcuse oarecari progrese în această chestiune. O influenţă de- 
tisivă a avut d. Andrei Nicolaevici Mandelstam, jurist rus tră- 
md la Paris, care şi-a consacrat activitatea științifică protec- 
tai internaționale a drepturilor omului cu o energie demnă 
de laudă deși a manifestat în acelaș timp o regretabilă nein- 
jlegere a problemelor sociale din țara sa de origină. | 

Iin urma rapoartelor d-lui Mandelstam, Academia diplo- 
matică internațională a adoptat la 8 Noemvrie 1928 o rezoluție 
in care se afirma că „o generalizare a protecţiei drepturilor 
omului şi cetățeanului este în cel mai înalt grad dezirabilă“ şi 
se exprima dorința ca „o convenție mondială să fie stabilită 
sub auspiciile Societăţii Naţiunilor, asigurând protecția și res- 
pectul acestor drepturi“. - 

lar la 12 Octombrie 1929 Institutul de drept internațional, 
in sesiunea sa dela New-York, a adoptat cu 45 de voturi contra 
mu şi 11 abţineri o „Declaraţie a drepturilor internaţionale 
île omului“, j codita 

rtantă declarație se spunea ca „ = 

pana a ai oaie cere rea unor drepturi ale 
individului sustrase oricărei atingeri din partea statului”, că 
„declarațiile de drepturi înscrise într'un mare număr de rA 
stitutii si în special în constituțiile americană şi franceză de 
sfârşitul secolului al XVIII-lea n'au statuat numai pentru ce- 
tățean, ci şi pentru om“ şi că „este cazul să se extindă în în- 
teapa lume recunoaşterea internaţională a drepturilor 
omului“, 

Declarația Institutului de drept internațional reprezenta 
un mare inar ia al științei dreptului internațional, care 


. "m | "5 
p 


} 
VIATA E 
Li 


48 
după cum am arătat mai sus — se dezinteresase până de eu 


rånd de problema aceasta. In ce priveşte însă conținutul no | 


nici un progres 


acorde tuturor, pe teritoriul său, întreagă şi deplină protecție 
a acestui drept, fără deosebire de naţionalitate, de sex, de rassi, 
de limbă sau de religie“. > S 
In lupta împotriva şovinismului şi exclusivismului națio- 
tional, documentul avea o certă valoare. Insă din punct de ve- 


dere social — pentru mntivele arătate la începutul acestei | 


lucrări — el era insuficient, f 

Ca să înțelegem importanța progresului fäcut totuşi, să ne 
intoarcem o clipă la lucrările Comisiei pentru Societatea Na- 
țiunilor din 1919. La a 5-a şedinţă a comisiei care lucra la Ho- 
tel Crillon, delegația japoneză a propus introducerea în Pact 
a unui articol cu următorul conținut : 

„Egalitatea națiunilor- fiind unul din principiile funda- 
mentale ale Societății Naţiunilor, Inaltele Părţi Contractante 
sunt înţelese să acorde, cât mai curând posibil, tuturor străi- 
nilor naționali ai Statelor membre ale Societăţii, un tratament 
egal şi drept, sub toate raporturile, fără a face nici o deosebire, 
fie în drept fie în fapt, din cauza rassei sau naționalități lor”. 

La 9 Februarie 1919 a avut loc un schimb de vederi asu- 
pra propunerii japoneze între colonelul House, din delegația 
Statelor Unite şi ministrul de externe britanic Balfour. Miller, 
istoricul redactării Pactului Societății Naţiunilor, a notat în 
jurnalul său că House i-a înmânat lui Balfour un memoriu asu- 
pra amendamentului japonez, care începea cu acea frază din 
Declaraţia Independenţii în care se spune că toți oamenii sunt 
creaţi egali. 

„D. Balfour a spus că aceasta era o afirmație a secolului al 
XVIII-lea pe care nu o crede adevărată“ — notează Miller, “El 
(Balfour) credea că era adevărat într'un anumit sens că toli 
oamenii unei anumite națiuni au fost creați egali, nu însă că un 
om din Africa Centrală a fost creat egal cu un european“. 
Amendamentul nu a fost acceptat. 

Japonezii nu au renunțat însă. La ultima şedinţă (a 15-1) 
a aceleiași comisii, cu ocazia discuţiilor finale asupra textului 
Pacuan Posni Nanot, baronul Makino, delegatul jə- 
ponez, ut o lungă cuvântare propunând inserarea în pre- 
ambulul Pactului a propozițiunii „prin acceptarea principiului 
ee a Naţiunilor şi printr'un tratament drept al nationalilor 

. Minutele desbateri arată că „lordul Robert Cecil a regre- 
tat că nu este în situația de a putea vota pentru acest amenda- 
ment, deși personal este absolut de acord cu ideia sugerată de 


RESPECTUL PENTRU OM 49 


delegația japoneză“. In fața atitudinei intransigente a delega- 
tului britanic, amendamentul japonez a fost rate deşi ară 
nise 11 voturi din 1, Pr:şedintele Wilson declarând, în ulti- 
ae Sent că o asemenea gravă hotărire reclamă unanimi- 


Miller redă în lucrarea sa „The Drafti “ 
S soldi sien rafting of the Covenant 

„Prezentarea acestei propuneri de către del ii ja i 
a fost admirabil adusă la îndeplinire, Baronul Malina p citit 
o declarație pregătită cu grijă, pe care minutele o reproduc in- 
tegral. A vorbit şi vicontele Chinda, Părea că ei sunt sprijiniți 
de simțămintele a aproape tuturor celor prezenți. Lordul Ro- 
tert Cecil a refuzat să uccepte amendamentul și a persistat în 
refuzul său, acționând, după cum spunea, în baza instrucțiu- 
niior guvernului său. Mi sa părut atunci că Cecil simţea că 
Fi REPA o rr „ale şi dezagreabilă. După ce a vorbit, 

a stat cu ri i masă şi nu a mai luat la 
dezbaterile următoare”. PE s peste 

Cauzele atitudinii britanice sunt evidente: delegația bri- 
tanică avea de apărat un vast imperiu colonial. Recunoaşte- 
rea drepturilor egale pentru toți oamenii putea, firește, creia 
foarte mari neajunsuri, căci afirmarea superiorității albului a- 
supra omului de culoare era piatra de temelie a întregei ad- 
ministrații coloniale. 

Astfel a intrat în Istorie Pactul Societăţii Naţiunilor fără 
să amintească, nicăeri în cuprinsul său, de egalitatea naturală 
a oamenilor şi de principiile care decurg din aceasta, tocmai 
în ajunul „erei fascismului” care avea să fie amenințarea cea 
mai serioasă pe care drepturile omului le-au suferit vreodată. 

Primul războlu mondial a coalizat aproape întreaga ome 
nire civilizată împotriva imperialismului german. Dntro 
luptă de apărare, războiul s'a transformat într'o luptă de cu- 
cerire, cucerire a drepturilor naționalităților. Al doilea răz- 


impotriva imperialismului german, el a devenit una de apă- 
mega dropbrilat omului. Socotim că substratul ideologie al 


celelalte inițiative, în dencebi consolidarea păcii printr'un sis- 
tem de securitate colectivă, și chiar rid'carea standardului „de 
viață — care e. în fond, conditia libertăţii individuale — n'au 
sens. în opinia Natiunilor Unite, decât pentru că în ultima a- 
naliză tind să permită oamenilor, tuturor oamenilor, să-şi aibă 
asigurată viața şi libertatea si să-și poată căuta fericireu. 

De aceia se cuvine să cităm aci cuvintele vizionare ale lui 
Franklin Delano Roosevelt, sosa e K Ianuarie 1941, când 

i i intraseră încă în luptă: 

Pa rose zile viitoare pe care încercăm să le pu- 


"50 VIAȚA ROMINEASCĂ 


SE. ŞI 


m la adăpost de pericol, avem în vedere o lume bazată pe 
re libertăţi manè esențiale, Prima este libertatea cuvân- 
tului şi exprimării — în lumea întreagă. A doua este libertatea 
pentru orice persoană de a adora pe Dumnezeu în felul său 
— în lumea întreagă. A treia este liberarea de nevoi, ceeace 
exprimat în termeni curenţi, echivalează cu o înțelegere eco- 
nomică care va garanta o viață sănătoasă și tihnită tuturor 
locuitorilor fiecărei națiuni — în lumea întreagă, A patra este 
liberarea de teamă, ceesce echivalează cu o reducere generala 
a înarmărilor, reducere atât de completă şi de absolută, pe 
toată suprafața globului, că nici o națiune nu va fi în măsură 
să comită un act de agresiune armată contra nici unui vecin 
ori unde ar fi — în lumea întreagă”. 

Lucru curios, în Charta Atlanticului, redactată câteva 
luni mai târziu, la 14 August 1941, nu sunt menționate decât 
liberarea de nevoi şi liberarea de teamă, Insemnează aceasta 
oare că pe plan internaţional s'a acordat o mai mică impor 
tanță libertăților spirituale? Credem că explicația e alta: li- 
bertăţile menite să asigure ființa biologică a omului au prio- 
ritate. Numai după asigurarea lor, se va putea trece și la asi- 
gurarea universală a libertăților spirituale, menite să satis 
facă nevoile cele mai înalte şi mai nobile ale ființei umane. 

In cartea d-sule întitulată „Lumea celor patru libertăţi” 
oas în AM, A Sanner Weien onre 4 prrucme S Ak 

tului 
Pieta Athatieshii baa. de Stat la redactarea 
„Nu evul că i agede două libertăți — a cuvântului şi a 
Gey putea fi vreodată asigurate omenirii ) 
cât mizeria şi războiul vor fi lăsate să facă ravagii miar 

Ceeace nu însemnează desigur că libertatea de opinie nu 
acei în cel mai înalt grad dezirabilă. In cartea d-sale întitu- 
ată erp în nr reni es publicată în 1930, profe- 
sorul | Laski, actua inte al i 
al otite areas An rază gina comitetului executiv 

„Este ușor de dovedit că libertatea gândirii şi a cuvân- 
tului sunt intrinsec bune. Dacă rostul celor care Saa au- 
toritatea in stat este să satisfacă nevoile celor pe care îi gu- 
Vernează, este evident că ei trebue să fie informaţi despre a- 
ceste new; şi, evident, nu pot fi bine informați decât dacă 
massele de oameni sunt libere să-şi comunice experiența”. 
că reintre = are A un alt aspect, pe care generalissi- 

n l-a evat raportul tuției 
Uniunii Sovietice: SD „mes C 


«Se vorbeşte de libertatea cuvântului, a întrunirilor şi ë 


presei, dar se uită că toate aceste libertăţi se pot preface, pen 


tru clasa muncitoare, într'o vorbă goală, dacă ea este lipsită 
de posibilitatea de a dispune de localuri potrivite pentru în- 


RESPECTUL PENTRU OM 51 


truniri, de tipografii bune, de o cantitate îndestulătoare de 
hârtie de tipar, ş. a. m. d”, 

In lumina celor arătate mai sus, putem trece, credem, la 
examinarea a ceiace sa făcut, în privința drepturilor omului, 
Ja conferința dela San Francisco. Prin Charta Naţiunilor Unite, 
care a intrat în vigoare, obţinând numărul de ratificări necte- 
sare, „respectul pentru drepturile umane şi pentru libertăţile 
fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rassă, sex, limbă 
sau religie”, recunoscut în art. ? par. 3 al Chartei ca unul din 
mpa Naţiunilor Unite, a intrat în dreptul pozitiv inter- 
Aceasta nu este rezultatul unor lucrări de birou, făcute 
de un mâănunchiu de experţi și care ar fi intrat întâmplător 
su lăturalnie în documentul adoptat. Dimpotrivă, proectul re- 
dactat de experții Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Marei Bri- 
tanii şi Chinei la Dumbarton Oaks acorda acestei chestiuni o 
importanță relativ redusă, Numai în capitolul al IX-lea, re 
feritor la „Aranjamente pentru cooperarea economică și 50- 
cală“ (partea A, par. 1) se spunea că „organizaţia ar trebui să 
faciliteze soluționarea problemelor internaționale economice, 
sociale şi a altora cu caracter umanitar și să promoveze res- 
pectul drepturilor umane și al libertăţilor fundamentale”. 

În cursul celor şase luni care Sau scurs dela publicarea 
proectului dela Dumbarton Oaks până la întrunirea conferin- 
si dela San Francisco, opinia publică a tuturor ţărilor care 
urmau să participe la conferință a arătat un interes deosebit 
acestei chestiuni. In comentariul care a însoțit Charta Naţiu- 
nilor Unite, când d. Bevin, ministrul de externe britanic, a pre- 
tentat-o Parlamentului pentru ratificare, se arăta (la punctul 
13) că drepturile omului au fost cuprinse între scopurile or- 
panizaţiei „într'un mod care a fost larg sprijinit prin discuții 
publice în această ţară și irinel ja apt ji 

ius i- 
an speta Pe care &. Siena perne acla San 


zentând patruzeci și două de organizaţii şi grupuri americane 
de frunte, care se ocupă cu relaţiile externe, Serie ii 
oferit prilejul de a extinde la toate popoarele bene zerien P- 
turilor umane şi libertăților fundamentale. Ei să spri sodice 
căldură adăogirile la expunerea scopurilor. In plus, n ae 
romandat ca în Chartă chiar, să se prevadă un eoan ma pna 
vat pentru promovarea acestor SCODUrI. Rezultatul si reci = 
cutiilor între Delegația Statelor Unite și consilie =a ri at 
propunerea Delegatiei Statelor Unite, la care a rs A 
lelalte Puteri-Gazdă, ca în Chartă (art. 68) să fie prev. 


comisie pentru drepturile omului”... 


52 VIAŢA  ROMINEASCĂ RESPECTUL PENTRU UM 53 


De aceia, când mareșalul Jan Christian Smuts, prim mi- 
mistru al Uniunii sud-africane şi şeful delegaţiei țării sale la 
San Francisco a propus, în cuvântarea pe care a rostit-o 
şasea şedinţă plenară a Conferinţei Naţiunilor Unite, în 
de 1 Mai 1945, o Declaraţie a Drepturilor omului, propunerea 
a suscitat din prima clipă un foarte viu interes. 

„Aş propune — a spus în acea cuvântare mareşalul Smuts 
— ca- această Chartă să conţină chiar la începutul ei şi în pre 
ambul o Declaraţie a drepturilor omului şi a credinței comune 
care a susținut popoarele aliate în lupta lor amarnică şi înde- 
lungată pentru apărarea acestor drepturi şi a acestei credințe. | 
Acest războiu nu a fost unul obișnuit, de tipul vechiu. A fost 
un războiu al ideologiilor, al filosofilor asupra vieții și al cre- 
dințelor care se ciocneau. A fost, în cel mai adânc sens, un 
războiu religios, poate într'o mai mare măsură decât orice alt 
războlu din istorie. Am luptat pentru dreptate și omenie și 
pentru libertățile și drepturile fundamentale ale omului, care 
sunt temelia oricărui progres uman. Să exprimăm, În această 
nouă Chartă a umanităţii, această credință a noastră și astfel 
să proclamăm lumei şi posterităţii, că aceasta nu a fost o sim- 
plă și brutală ciocnire de forţe între naţiuni, ci că pentru noi, 
în dosul luptei materiale era viziunea idealului, credinţa în 
dreptate şi hotărirea de a apăra drepturile fundamentale ale 
omului şi pe baza lor să întemeiem în viitor o lume mai bună 
și mai liberă”. 

Câteva zile mai târziu, la 5 Mai. cele patru Puteri 
au dat publicității amendamentele la proectul dela Dumbarton 
Oaks pe care hotăriseră să le prezinte împreună conferinței. 


ar E m ie eter dela Dumbarton Oaks era complectat. 
a paragraful 3, cu textul pe care | 
3 al Chartei). pe care l-am citat mai sus (art. 1 par. 


„Delegaţia sovietică nu a insistat asupra propunerii sale 
de a se menţiona că printre cele mai importante drepturi ale 
omului trebue să se considere dreptul la muncă şi dreptul la 
invățământ. S'a arătat necesitatea de a se ține seama de cutare 
su cutare drept, dar oare nu este limpede că, de pildă, drep- 
tul la muncă are o importanţă vitală pentru oamenii muncii 
aum când, trecând dela starea de războlu la starea de pace, 
pericolul șomajului în massă este deosebit de mare”? 

În aceiași zi mareșalul Smuts a prezentat Comitetului I 
îl Comisiei l-a proectul său de preambul al Chaitei şi a ținut 
zu această ocaziune o nouă cuvântare din care cităm : 

„S'a făcut un efort de proporţii ne-mai-întâlnite în trecut 
de a reduce omenirea la sclavie, de a degrada spiritul uman, 
de a transforma pe cetățeanul obișnuit într'un simplu robot. 
Sa făcut cea mai gigantică încercare în acest scop, dar dato- 
rită spiritului uman, datorită resurselor pe care le-a păstrat 
matura omenească, această încercare a fost înfrântă. Am ieșit 
din ea, și cred că trebue să punem chiar pe frontispiciul aces- 
wi document mărturia că aceasta a fost o luptă pentru om, că 
aceasta a fost o luptă pentru persozna omenească, pentru su- 
feul omului, pentru drepturile fundamentale care stau la 
baza civilizației noastre. Acesta este scopul preambulului . 
Din citatele de mai sus se vede că d. Stettinius a ţinut să 
:mintească în declarația d-sale din ziua de 5 Mai de libertă- 
ile pe care președintele Roosevelt le socotea fundamentale, 
ie d. Molotov a vorbit la 7 Mai de importanța dreptului la 
muncă şi a dreptului la învăţământ. i 

Se ciiis într'adevăr nevoia definirii a ceace se înțelege 

i i libertăţi fundamentale. La 10 Mai, 
prin drepturi umane şi libertăți f ; ia Een 
Comitetul executiv al Federației internaționale a pie n ei 

Făcând cunoscute propunerile colective ale celor patru à adresat conferinței dela San Francisco o telegramă „ 
mari puteri, d. Stettinius a afirmat că „substanta acestor amen- ij iuni 
damente... rezultă, în mare pare, din discuțiile foarte ami- 
nunțite asupra proectului dela Dumbarton Oaks care au avut 
loc în toată lumea începând din Octombrie trecut“, 
In aceiași cuvântare dsa a amintit că „președintele Roo- 
sevelt socotea libertatea cuvântului, libertatea credintei, Ebe 
rarea de nevoi și liberarea de teamă ca cele patru libertăţi fun- 
damentale pentru care a fost purtat acest războiu. Ştim — 8 
adăogat d. Stettinius — că aceste libertăţi nu pot fi realizate 
peste noapte şi că va fi nevoie de mulți ani de eforturi şi lupte 
pentru a le realiza pe deplin. Dar lungimea şi greutatea dru- 
mului ar trebui să ne facă cu atât mai nerăbdători să păşim 

pe el cu hotărire și speranță”, 


Iar d. Molotov, în calitate de şef al delegaţiei sovietice, 3 
mibinia ja 7 Mai, 1 o conferință de predă Ja eare au asit 
3 portanța amendamentelor propuse îm- 
preună de Puterile-gazdă și a adäogat : 


a servi cu adevărat popoarele națiunilor democratice libere şi 
pentru a promova amiciţia internaţională“. PS ge aa 
Conferinţa dela San Francisco nu a reda Ea 
daraţie a drepturilor” mărginindu-se să enun yee 91 
comentariul oficial britanic amintit mai sus, la pun j 
se arată : Economic și Social) 
(ale Consiliu jor omului (art. 68) 

va fi o Comisie pentru promo vită atenție la Conferință. 


riveşte diferitele drep- 


så VIAȚA ROMINEASCĂ 
uințate în acest scop. Dar a fost cu nepu- 
urmând a fi întrebuința i 


ă să rezolve atâtea 5 ptămâni 
umila. Conlerințel. S'a decis de aceia, pur şi simplu, ca 


sibil pentru a asigura respectul universal şi observarea dreptu- 
pen 


rilor umane şi a libertăților fundamentale 
gunizației însăși să elaboreze metodele precise prin care acest 


unei Charte Internaţionale a drepturilor, bazată pe cele patru 
libertăți, să fie prima sarcină a nouei organizații mondiale ce 


că este de părere că Consiliul Economic şi Social al nouei or- 


ganizații trebue să acționeze pentru a stabili standardurile 


libertății de exprimare, libertăţii religioase, eliberării de lip- 
suri și eliberării de temeri. El a precizat că problema dreptu- 
rilor omului se va dovedi eventual cea mai importantă din 
cele ridicate în decursul conferinței“. 

In aceiași telegramă se afirma că „nu se plănuește insti- 
tuirea nic unui mecanism de întărire, care să vegheze la a- 
ducerea la îndeplinire a politicei drepturilor omului şi baza 
principală este pusă în opinia publică din țările respective“. 

Avem eci de aface cu un principiu care, deși intrat în 
dreptul pozitiv internaţional, nu este întărit prin sancțiuni sau 
măcar printr'o procedură care să permită sezisarea unui for 
in'ernațional în cazul violării de către un stat a drepturilor 
omului, Dispoziţiile din Chartă referitoare la drepturile omu- 
lui au prin urmare, deocamdată, caracterul de „lex imperfecta", 
iar situația omului în dreptul internațional este pentru mo- 
poa: fioe goya obiect de drepturi, nu însă a unui subiect 

„ de oarece nu o i i 
pentru apărarea lor. căi pă mpa a eco 

De altfel abia după ce Comisia prevăzută de art. 68 al 
Chartei va fi elaborat o Declaraţie internațională a dreptu: 
rilor ookal: “eevptabait de toate statele, se vor putea lua 
măsuri menite să înzes declarați rinsă Chartă 
atributele unei „lex pasteca“. era ca ep 
„_ Mai important însă decât faptul că la San Francisco nu 
“a precizat, conținutul notiunii „drepturi umane“ este împre- 
jurarea. că nici acum, după al doilea război mondial, concep» 
tul de Pe artsa atena statelor nu a evoluat îndeajuns 
pentru a se asigura printr'un sistem internațional complet a- 

ceste drepturi, Iată. de pildă părerea unuia din pn ga 
suverane, Costa Rica (570.000 de locuitori) asupra 


RESPECTUL PENTRU OM 55 


chestiuni, părere pe care o extragem din comentariile guver- 
nului respectiv asupra proectului dela Dumbarton Oaks: 

„Ar fi posibil ca în capitolul IX să se dea un sens mai 
concret expresiei : „a promova respectul pentru drepturile 
umane și libertățile fundamentale". Propagarea unor idei și 
principii având aceste țeluri are o imensă valoare pentru o- 
menire ; dar cu siguranță că dacă cuvântul „a promova“ este 
înțeles ca implicând posibilitatea de a exercita o coerciţiune 
asupra Statelor sau de a crea înlăuntrul frontierelor lor anu- 
mite mişcări sociale, chiar având aceste țeluri, nici unul din 
statele în cauză nu va accepta principiul acesta. Ar trebui deci 
stipulat mai clar că funcțiunile organizaţiei, în această pri- 
vință, trebue să fie pur culturale“. % 

Acesta este stadiul actual al chestiunii drepturilor omu- 
lui. Vom asista cu siguranţă în viitorul apropiat la extrem de 
interesante desbateri pentru a se ajunge la un numitor comun 
între diversele concepţii asupra drepturilor omului, dezbateri 
la care atât reprezentanții sistemului democratic liberal cât şi 
aceia ai sistemului democratic socialist vor avea de adus con- 
tribuții interesan'e căci între ambele sisteme există o puternică 
trăsătură de unire — mai puternică decât toate divergențele 
dintre ele — acel respect pentru om care le deosebește pe 
amândouă de fascism şi militarism şi care le va permi e până 
la urmă cu siguranță făurirea unei lumi prielnice vieţuirii 
anului, a „omului obişniut”, i 

Ce este însă. în fond, acest respect pentru om? Stalin 
povestea în 1935, absolvenţilor Academiei Armatei Roşii — 
deci unor tineri militari profesioniști, — următoarea în- 
tâmplare : = 

P Imi amintesc un caz din Siberia, unde mă aflam într'un 
timp în exil. Era primăvara, în vremea când creșteau apele 
râurilor. Vre-o treizeci de oameni sau ca la ngger ir 

furioasă a unui râu mare. 
ruter ar glet oaia unul dintre ei. La toest. unde 
este al treizecilea, au răspuns cu nepăsare că a ta parea Bor 
sămas acolo”. La întrebarea mea : „Cum aşa, â ! ra întrebat ? 
ispuns cu aceeaşi nepăsare : „Ce mai este aici de a 
TÄS cu > început să se gră 
S'a inecat, se vede”. Si inda ur) trebue să mă duc să adăp 
bească nu știu încotro, spunând CA simiti milă de vite decât 
iapa”. La dojana mea că ei au ma a ME aai 
- -= robat fiind de toti c 
de oameni, unul din ei mia DR d mien bat ement? Oameni 
Iti; „Dar ec> s ne fig i F , 
putem înce oricând. Dar iapa... încearcă să faci o lavă 
ând tinerilor absoiven 
„Ia ă o trăsătură, neinsemnati 5 ătoare a unora dintre con- 
stică. Mie îmi pare că purtarea nep şi nepri 


dre ceperea 
ducătorii noștri față de oomai „aţă pop atitudini stranii 


Seni, care s'a arătat în episodul din Si- 


h 


r 


56 VIAȚA ROMINEASCĂ 
beria Orientală, pe care vi l-am povestit” — pentru ca apoi 
să declare:  , 


m * 


Biată ființă omenească despre cari unii cred că este bunul 
cel mai de preț din lume, în timp ce alții au schingiuit-o, i-au 
în rebuințat părul pentru saltele şi cenușa pentru îngrășăminte. 

Dar care este valoarea concretă actuală a stipulaţiilor din 
Charta Naţiunilor Unite privitoare la drepturile omului ? În 
volumul său despre „Libertatea in statul modern" profesorul 
Laski se întreabă care este valoarea oricărei Declaraţii de 
drepturi cuprinsă într'o constituție. 

„Anii pe care i-am petrecut în Statele Unite — serie d. 
Laski —m'au convins că Declaraţiile de Drepturi (Bills of 
Hights) au o valoare reală care poate fi uşor, dar greșit, sub- 
estimată. Dacă poporul este educat să le înțeleagă scopul, ele 
servesc să atragă atenţia, și este necesar să se atragă atenția, 
asupra faptului că e nevoie de vigilenţă în domeniul a ceiace 
Cromwell numea lucrurile esenţiale. Declaraţiile de Drepturi 
sunt, absolut indiscutabil, o frână împotriva exceselor posi- 
pm ploi Si Ile ne amintesc că prre m 

populare a trebuit să se lupte şi s'ar întâmpla 
mai fie nevoie de luptă...“. 7 i; ” 


Generaţiile viitoare, pentri care imaginile cumplite ale 
anilor din urmă nu vor mai fi decăt o amintire care va Păl 
alio a MM aa ie a E 
tile sale fundamentale. : sii 


BUCUREȘTIUL COPILĂRIEI 


Hai la groapa cu furnici, 

e aici, ba nu-i aici, 

Cu năluci, cu melci, cu spini, 
hai pe nevăzute mini. 


Hai în Tirgul Moşilor, 
raiul norocoşilor. 

Jos, în praf, printre ulcele. 
hai la cortul cu mărgele. 
Tu, carafa cea mai mare, 
verde, groasă, nestemată, 
so ciștigi în cui la roată, 
numai tu ai fost în stare. 
Sus, la bărcile din soare, 
inima se 'naltä beată. 
Numai tu ai fost în stare! 


In virtej aprins de gloată, 
trece Regele călare. 


Hai alai, hai mai departe 
de uluca ce desparte. 
Către funduri clătinate, 
hai, pe braţe "'ncrucişate- 


Că e şapte dimineaţa, 
şi svieneşte 'n glasuri piața. 
Suflă vintul mort al grabe: 
şi se 'nfoaie justa babei. 
Trece vintul dimineții 
şi vind totul precupeții, 
Cere cinci, Ipi dă cu tret 
Mama cumpără. Tu ier 
lei cu tine, fără vamă, 
talgerele de aramă. 

Duci în singe, peste vreme, 
hala roşie care geme, 

ești cu zale lucitoare, 
koituri vii, turburătoare, 
miros putred, spaimă, greață, 
moarte multe, multă viaţă. 


A 


eri 


VIAȚA RO 


Haide, văd că vrei să şti 
despre nuntă şi copii. 

leşi din groapa cu furnici, 
ascunziş de sub girlici, 


Seara creşte, cerul vine, 
melcul codobele ne-aţine 
drumul spre ascunzătoare, 
beciu cu flacări şi răcoare, 
Scoate melc și cornul mare, 
că-ți dau apă stătătoare, 
scoate coarne boiereşti, 
că-ţi dau lacrime lumești. 


Pe scări jilave, pe lemne, 
Bertu jace tainie semne. 
Berta știe tot şi spune, 

— pentro mină de alune — 
spune cum se face omul, 

din sămință ca și pomul. 


Cerul tremură ca *n vis, 
pe chepengul larg deschis. 


Joacă frunze tinere, 

în frat, ca un ginere. 

Dar ce-i o mireasă ? 

Şi morţii ? N'au casă? 

Pat au? Farfurie? 

Nimic! Berta ştie. / 


Şi cerul sæintinde departe în vis 
— O, Berta, spune-mi precis, precis.. 


Goală näluca, 
sare uluca, 

pe iedera porții, 
cad straiete morţii. 


Departe, la Radu-Vodă, în deal, 
zodiile noastre, curg în spre mal 


Hai, acum întoarcem foaia 
Lasă umbra și văpaia. 


Hai în colț la frizerie 
că e rost de ghidușie, : | 
Sus, pe scaunul rotund, i., = 
capul bosumflat să-i tund. 


n 


: 
BUCUREŞTIUL COPILARIEI 


Domnu Mișu-i cavaler y 


şi se poartă cu mister. 

— Vreţi un capalagarson ? 
— Vreau niţel odicolon. 
Cit dă tatii de perdafj, 

tu faci pozne sub cearcea). 
Taburetu 'nvârţi sub tine, 
pină nu ştiu cum îți vine! 
Eşti şi tu, ești și paiaţă, 


Mişu, tata, sunt de ceață, 


Şi cum tata este gata, 
vine-acum la rind şi fata, 
Sună foarfeca ușor. 
Domnu Mișu-i zimbitor: 
— Domnișoară, staţi frumos, 
Tunsu-i cum periculos, 
Scăunelul cu şurub, 

face joarfecii bocluc. 
Domnu Mișu zice tare; 

— Am ureche de vinzare! 
Cit e el de ghiduşar, 

s'a făcut alb ca de var 


Pe sub pudră, sbenghi şi creste. 
a; bărbierule-o poveste, 

Zi-o, că oricind o zici, 

uit de sânge, uit de brici. 


— Şade turcul pe saltea 
şi tot soarbe din cafea: 
Şade turcul gras, uitte, 
Şi-i tot trage din ctubuc. 
Şi-i aşa de nemişcat 

Ca în cadru aşezat. 


Peste străzi şi prăvălii, 
bate vint cu bălării. 

E vint iute şi pizmp, 

duce molima 'n oraş- 


Dar nu-mi pasă nici atit! 
Am manşon legat de git. 
Peste ghete port jambieri, 
ca o fată de boieri. 

Ce mi-e boala din oras? 
Camfor, am sub laibărag 
Şi la Jane, plăcintar, 
cald îmi eca Tow TT 
Strigă ctoară, să s 

Din guptor a caini covrigi hl... 
Şi se duc, se duc pe geom, 


59 


' Rinced şi dulceag miroase, 


AN y Do 


poish pi Că oT 
n cuptor, moș lane scurmiă. 
Ei se duc, se duc pe sirmă, 


a pläcinte şi artoase, 
lingă bolta fără fund, 
a cuptorului arzind. 


Şi-a intrat un muşteriu, 
cu tot vintul cel pustiu- 
Sita lămpii fumegă, 
tejgheaua se 'ntunecă, 
Uşa bate de perete. 
„miră frunze, negre cete 


Poţi să bapi vinture mort, 
pulbere s'alegi din cort, 
talgerele să coclești, 

zudiile să le 'mpinzesti, 

Nu mi-e teamă nici de tine, 
nici de iarnă, nic: de mine 


apără 'n vecie fata. 
Berta, Mișu, Iane, tata, 
Vatra din simigerie, 
arde tare, arde vie. 


MARIA BANUS 


doe 


„ANTIDUHRING", 
N ISTORIA FILOSOFIEI ȘI A ȘTIINȚEI: 


Spre deosebire de imensa majoritate a concepțiilor filosofice, ma- 
terialismul dialectic nu s'a prezentat dela inceput într'o organizare sis- 
tematică. Din anii genezei până la apariția lucrării lui Engels, au tre- 
cut mai bine de trel decenii. Creatorii materialismului dialectic n'au 
ținut şi nu s'au grăbit ca doctrina lor să apară ca „sistem” coherent, 
Intro i are arhitectonică, tratând orice problemă şi răspunzând 


E: 
Ẹ 


i orice întrebare, cu certitudini de oracol, așa cum era cazul cu ma- 
zile sisteme din istoria filosofici. Materialismul dialectic a pornit la 


gindirii prin caracterul de viziune unitară, critică şi riguros ştiinți- 
jä, dar având orizont deschis spre orice prefacere, înoire şi in- 


tale sotiei 
definitiv şi cu pretenţii de absolută valabilitate, gândirea vie care, 
ca și realitatea însăși, nu-l decât un proces în devenire, care nu 
poate fi zăgăzuit. = 
Engels ticipat cu un veac distincția între „gândire 
Li Aen, om: aon Pegice nea în zilele "noastre un Nicolai Hartmann 
4 ridicat-o la rangul criteriului unic în istoria filosofici. In „Ludwig 
Feuerbach”, Engels tocmai acest criteriu, îmbrățișat azi de 
iţi cei care concep istoria folosofici ca O ştiinţă riguroasă, iar nu = 
o însăilare de poveşti monografice. E beinp despre Hegel, Enge 
i faste ale tendin 
prelat en e „sistemului” l-au silit destul de des să re- 


într” ari 
principii aariaa Doiii, ideie, număr, voință, ete), pe 
cărora înalţă 


erialismul dialectic în Anti Diihring”, Viaţa Româ- 
RR rarele 1945. Cartea lui Engels se află sub tipar, în 
D.C. 


2) Marx-Engels „Opere alese” vol. I, p. 478. 


VATA ROM S. ANTIDO RING” i 63 


62 


le, dent să renunțe la ap ea principiilor menite s 
enen hep r lumea. Materialiştii mecaniciştl după ceau găsit ma- 
teria ca principiu universal explicativ al existenței, nau vrut să mal 
recunoască nimic altceva decât atomii, negând de pildă taptele sufle- 

irile mentale. Ei explicau rigid şi mecanic principiul 
teşti sau pltismu r 
unitar al materiei, având groază de „contrazicerta” dintre fapte. Ma- 
terialismul dialectic a evidențiat caracterul mecanic şi pueril al aces- 
tei atitudini, arătând că faptele trebue luate aşa cum se prezintă, în 
diversitatea şi contradicţiile lor. De pildă; fenomenele sufleteşti sau 
spirituale, sunt în acelaș timp diferite de materie, dar condiționate și 
dependente de materie. Materialismul dialectic primeşte diversitatea fap- 
telor, dar fără să piardă unitatea explicativă; toate aspectele realității, 
în natură, istoria şi cultura, sunt manifestări dialectice ale materiei in 
mişcare. Gândirea nu-i o „secreţie” materială cum spuneau materia- 
liştii vulgari ca Vogt, dar ca se întegrează în varietatea manifestări- 
_ lor condiționate de materia organică, După cum vom vedea mai tårnu, 
matedialismul dialectic realizează unitatea mult visată de construc- 
torii dk sisteme pentrucă concepe această unitate în chip dialectic. 
Unitatea nu este decretată dela început. Gândirea trebue mai întâ! 
să uite de obsesia unităţii sistematice, trebue să se cutunde curajos 
în varietatea şi contrazicerea faptelor, renunțând la ambiția sistema- 
tizării. Căci această ambiţie este de ordin subiectiv. „Sistemul“ este ə 
voluptate egoistă a rațiunii. Gândrea autentică însă trebue să pre- 
fere contrazicerile obiective ale realității, chiar cu riscul să piardă 
unitatea sistemutică. Ceea ce nu se întâmplă, fiindcă  gânditorului 
care şi-a învins subiectivitatea şi s'a dăruit cu totul contrazicerilor 
realiăţii, îi este rezervată răsplata supremă a realizării unităţii auten- 
tice. Unitatea se desvăluie, tocmai atunci când nu o conjuri, Ea este 
răsplata celui care a ales cunoaşterea realițăţii obiective, în locul cons- 
trucțiilor rațiunii subiective. 

Unitatea de viziune care se realizează cu toate contrazicerile lu- 
mii reale, nu este o unitate creiată sistematic de către cugetător, ci 
Pie Siluan. ORA pace “pe află rai sata amet teii MID 

care. 

Pentru a concepe unitatea unei doctrine în dreptul acesta, esie 
necesară viziunea materialist dialectică, viziune care nu fuge de con- 
traziceri, ci se fundcază tocmai pe existenţa lor. Constructorii de sis- 
teme au avut totdeauna o teamă instinctivă față de cont-azicerile rea- 
Htății. Descartes, Spinoza, Schelling, Fichte sau Hegel însuşi au pre- 
ferat să se cantoneze în principiile lor desvoltate „sistematic”, 
de a construi un sistem constă în desvoltarea deductivă a principiilor 
de bază alese de filosof, faptele, fenomenele reale urmând să fie „potrl- 
vite” mai mult sau mai puţin arbitrar după aceste principii. Filosoful 
sistematic preferă să schemațizeze realitatea şi să elimine sau să de- 
natureze faptele, decât să-şi părăsească principiile.  Deaici decurge 
caracterul artificial, constructiv” al marilor sisteme filosofice. Gân- 

„pură", — fiindcă nu vrea să se întineze în realități, ajunge în 
flagrantă contradicţie cu varietatea şi devenirea fenomenelor, Cons- 
GEtohicul i per pier Ey contrazice cu sine însuși. Insă plăteşte gren 
acest forță : nu-şi contrazi 
lui cont E re Fa ae şi azice principiile lui, dar sistemul 

arx şi Engels au intuit aceste adevăruri intro vrema când 
massa imensă a discipolilor hegelieni erau amețiți de entuziasm pen- 

tru gândirea speculativă sistematică. Aceştia ignorau că 
per SNEEN Cu „gåndirea”, că sistemul este rezultatul nefast al spetu- 
o eră esprinse de realitate şi că în cele din urmă sistemul înăbușe 
a rea. Marx şi Engelsau intuit încă din tinerețe slăbiciunile, şi 
Da srile pr mere be gp sistemului hegelian. Deaceia ei n'au ambiţionat 
a universului, ci au pornit în mod critie dela 


migăloasă a cât mal multor fapte, din cât mai multe sec 
ale realităţii: fapteeconomice şi ideologice, politice şi juridice, 
iologice şi etice. Ei au simţit că unitatea unei coucepții originale nn 
să se realizeze decât prin cuprinderea faptelor celor mai divrse 
ea se va desprinde ca o concluzie neforțată, ca o evidență dega- 
prin simpla oglindire a faptelor, 
Cind Marx scria „Tezele asupra lui Feuerbach“ (1845), materia- 
imu! dialectic se afla in faza primară a unet intuiții care se cerea 
dsvoltată, controlată, aplicată şi apoi teoretizată. Marx și Engels au 
azceput filosofia cu ştiinţă riguroasă, Deaceia ci au măsurat cum- 
plat distanță care separă ipoteza fragilă de teoria solid cimenta-ă 
pin experienţe şi verificare critică. Intre „Tezele asupra lui Feuer- 
Ebah" şi „Anti Dihring” avem acest interval necesar de răgaz şi 
mwxă, prin care materialismul dialectic sa transformat din ipoteză 
gris] schițată în teorie organic crescută şi desăvârşită, 
istoria materialismului dialectic este geneza clasică a unei teo- 
ril ştiinţifice. In loc să păşească la crearea unui sistem filosofic pe 


EnkER 


Materialismul dialectic, ca o doctrină născută din contactul cu 
malitățile urgente, în loc să se aventureze în problema ontologică şi 
wa gnoseologci 1), a luat poziţie față de ideologia reacționară iden- 


nif 
egellană), ci a cau la teza direct reacționară că massele sunt 
o obetavni În ara Și arii culturii, epurare barver! kier Wooning 
îccastă idealistă reacționară asupra l 
Marx şi pasa apelarea e critic, bazele materialismului istoric 


à 1 şi Feuer- 
în acelaș timp, conştienţi de limitele concepțiilor lui Hege ră 
tech, Marx şi Engels luau poziţie critică față de teza Cor : maA 


lismulu cå de caracterul unilateral şi mărginit, 
starie şi pă free al materialismului feuerbachian. Aceași critică 
&ruțiti se intoarce apoi asupra curentelor $ scctelor socialiste u 


in Germani a şi Anglia. 
pere rai oaie af pare dialectic se manifestă cu deo- 


e ca o critică m 
ergin rapen ara kreie deformează natura dialectică a reali- 


e teorie și fapte. 

‘teratura inată confu 

rule pică poa şi e tiosotice şubrede, idealistă erau 

wei necesităţi de ordin teoretic. Căci prin ideologia ie absolu- 

manifestate tezele politice reacționare Daia parr ear 

ti n Eber: i 

gara remarce m l-a E majoritate a doctrinelor filosofice, se 

— " fond servea 
I) Curent ideologie german așa zis „socialist, care Im Ceitucat de 

politica reacționară a marilor moșieri prusaci, 

Marx şi Engels în „Manifestul comu . 


blul isvor teoretic racti¢ al doctrinei, lovea simultan în tot cerac 
g A practic etic si social. Căci marxismul se 


aplicare urgentă a concepției materialismului dialectic în sfera pre 
blemelor istoriei, economiei politice, sociologiei şi culturii. Materis{ 
lismul dialectic s'a înfățișat dela început ca o teorie practică, — i 
toate sensurile. Deaceea după perioade precumpănitor polemici 
deschide perioada aplicării noueii concepții în problemele concrete d 
economie politică (Marx: „Misère de la philosophie", „Discours sii 
le libre €change”, „Critica economiei politice”, „Istoria economiei po 
litice”, „Capitalul, etc) de istorie socială şi politică (Engels: „Situ 
ţia clase muncitoare în Anglia”, „Răsboiul țăranilor”, „Problema 
cuințelor. Marx: „18 Brumar” şi „Răsbolul civil în Franța” şi o 
nesfârşită de articole, cronici şi studii). 

Materialismul dialectic arată că trebue pus preț în primul rind 

o metodă nouă de gândire, o metodă care să justifice și să fruct 

ce noua viziune a lumii. Materialismul dialectic ca viziune filosofică 
accentua primatul materici față de conştiinţă şi universalitatea 
cării yi a contradicțiilor în toate aspectele existenței; — în 
societate și gândire. Metoda materialist-dialectică trebuia să 
treze că această viziune era cea justă. Trebuia să arate că 
teoretic constă numai în oglindirea totalității momentelor şi 
lor fenomenelornaturale şi sociale în devenire, această totalitate 
momente sprijinindu-se totdeauna pe o bază materială, In locul me- 
todei unilaterale analitice, care despică şi descompune, trebuia reali- 
zat un efort de cuprindere a contradicţiitor şi interacțiunilor. Gândi- 
rea trebuia să prindă contradicţiile în mișcarea lor; iar nu să le des- 
za i-a în precar sterile, 
unea metoda trebuiau să-și justifice dreptul la viață prin 
rezultate. Materialismul dialectic până la „Antidihring” este să car 
de ilustrări şi aplicări practice ale metodei materialist- dialectice, 


LA 


marxismul se manifestă critic şi tal, alimentat numai 
argumentări substanţiale, prin exemple, şi ilustrări variate, orb 


` ” Å pi 


„ANTIDUHNING” i 65 


istoria științelor positive şi din epocile cel mai variate ale istoriei 

Căci tema centrală din „Antidihring” era de a dovedi câ 
în materie și istorie, fenomenele se petrec dialectic, Acastă teorie fu- 
seca ridicată de Hegel, dar compromisă din pricina excesului snecu- 
titig fanteziste, care de multe ori se bizuia pe devinaţie, în locul cx- 

Engels concepe realizarea temei numai pe baza ultimelor 
meaultate ale şilințelor naturii. Hegel tratase deductiv şi speculator 
tema dlalecticei realității crezând că filosofia se poate ridica deasupra 
ştiinţelor, Engels tratează tema ştiinţific, căci pentru el filosofia coin- 
ride cu ştiinţa. 


du” & 


PROBLEMEI DIALECTICEI 
DE MARX ȘI ENGELS 


2, DIN ISTORIA 


Această conceptie asupra coincidenței dintre filosofie şi stiință sa 
manifestat de timpuriu atât la Marx cât şi la Engels. Din cercetările 
are sau făcut în arhiva liceului din Trier, rezultă că Marx dă o doo 
subită atenţie ştiinţelor naturii, încă de pe băncile şcolii, 

Interesul pentru aceste ştiinţe l-a păstrat Marx tot timpul vieţii, 
dar nu ca o simplă curiozitate de amator, cl ca o atenţie centrată în 
varul unei anumite teme filosofice, Este tema care a creat lărzimea 
de bază a problematicei marxismului : legătura dintre natură și tsto- 
ri, ambele domenii fiind concepute ca Hustrări universale. ale ma- 
vriallsmului dialectic. ` í Ă 

Paralele între istorie şi natură se întâlnesc chiar din 1812-43, în 
zriicalele scrise de Marx pentru „Gazeta renană”. In acenstă epocii, 
stadiind filosofia lui Feuerbach, a cărei temă contraiă este „primatul 
naturii”, Marx acordă un interes din ce in ce mal pronunțat științelor 
naturii, Intr'un manuscris publicat postum şi care a premers „Sfintei 
Familii" (prin 1844), Marx observă că „ştiinţele naturii au râmas 
sriiine de filosofie, tot aşa cum filosofia sa înstrăinat de ştiinţe 1) 

Apare deci, chiar din această perioadă, conștiința necesităţii stn- 
teză între filosofie şi ştiinţă, çare se opune aLât unilateralității empi- 
rismulul mârgint al „savanţilor”, cât şi a filosofiei speculative post- 
hegeitene 

stul 
i rioada genezei marxismului (până la „Manifes 
rio Ag AA Pi esbaterile teoretice au trebuit să se rare di 
jurul problemei istoriei și societăţii. Acestea erau problemele 


întruntau poziţia iden- 
toare ale epocei, filindcă în aceste probleme. se feunten petit e 
lisă, — oglindind reacţionarismul feudal prusa rare pen Sei 


azlindi ezire şi rezistență faţă de + y 
(3 ninga ana ae i, Fiindcă bătălia hoțâritoare se Casei Ban 
sfera problematicei istoriei, Marx ï Engels tac toate storțările ride 
ie fantezi grea Peter mr Căci atât ra a istoria era inte 
P iara reg ne rog OT teratură filosofică”, lar cauza eveni- 


E 


în 
pareri rea iei Petre absurde din punct de vedere ştiinţific a 
celor mal reacționare din pu j 
cu accentul urgenţei p 
la deci sà marcheze Cu aeenuii vofogeau istoria nu muma ca 9 


ud - 
1) Citat în introducerea ja vol. I din „Arhiva Marx-Engels", Mos 
tova 1927, p. 119. E 


Pus. ri D 4 
Va RY + = 


66 VIAȚA BOMINEASCĂ, 


ştiinţă limitată la fapte istorice, ci ca o ştiinţă generală a evoluției 
sou schimbării în întregul univers. In „ideologia germană” (1845) 
Marx scrie: „Cunoaştem o singură ştiinţă, — ştiinţa istoriei. Istoria, 
privită din două laturi, poate fl împărțită în istoria naturii și istori» 
oamenilor. Cele două laturi nu pot fi despărțite; atât timp cât există 
oumeni, istoria naturii și istoria oamenilor se condiționează reciproc” 1) 
Astfel era anticipat cadrul total al problemei dialecticel — în natură și 
istorie, — accentuându-se simultan raportul dialectice dintre cele două 


te. 
Până la „Anti Dihring“, studiile ştiinţifice ale lui Engels au varist 


şi ele după imprejurările politice la care participa omul de gândire | 
si omul de acțiune. Pănă prin 1860, Engels urmărise cu deosebire pro- 


biemele economice, sociale, filosofice și literatura, 2). După 1858, En- 
gels reia studiul chimlei, stimulat fiind de probleme practice imediate ; 
fabrica în care se afla Engels ca funcționar, avea nevoie să utilizez» 
descoperirile în chimia organică, — în speță folosirea coloranților pen- 
tru textile. Engels a intrat în legături de prietenle cu chimistul Kar) 
Schorlemmer, discipol al lui August Wilhelm Hoffmann, inițiator de 
seamă în domeniul care îl interesa pe Engels. 


In acelaş an (1851), apar în corespondența dintre Marx şi Engels. 
preocupări în jurul problemei dialecticei naturii, Căci tocmai În acest 
an, ambii sunt ispitiți să recitească Hegel. Marx scrie că ar fi tentat 
să dea unstudiu critic, în care să valorifice partea rațională din dia- 
lectica hegeliană, înlăturând „mistificarea” idealistă. Engels reia stu- 
diul lul Hegel din alt punct de vedere. El recitește „Filosofia naturii” 
şi o confruntă cu marile descoperiri făcute în chimia organică, fizică și 
fisiologică. „Celula“, scrie Engels, „este lucrul în sine al lui Hegel și 
străbate în desfișurarea ei exact procesul hegelian, până când se des- 
fişoară din ea „Idela”, — organismul deplin desvoltat”. 

Intr'o scrisoare din 1865, Engels îi scria lui F. A. i „Teoria 
modernă a interacțiunii forțelor naturale nu-i decât o altă formulare 
sau mai curând dovada positivă a desvoltării hegelicne despre cauze. 
etect, acţionare reciprocă, forță, etc”, 

In perioada tipăririi „Capitalului” (1867), Marx are prilejul så 
marcheze deosebirea dintre concepția materialismului dialectic și ma- 
terialismul vulgar al unul Büchner şi Vogt. Lange şi Büchner se aflau 
în relații amicale cu Marx, îi trimiteau lucrările lor și participau ls 
mișcarea muncitorească, dar erau cu totul incapabili să înţeleagă deo- 
scbirea dintre dialectica idealistă și cea folosită de Marx şi Engels. 
Afară de aceasta, Büchner era ignorant în filosofie — ceeace provoca 
pagini savuroase în corespondența dintre Marx și Engels. 

Engels concepe chiar ideia criticei materialismului vulgar, din 
care au rămas o serie de note. El intenționa să arate să materialis 
mul în ştiinţele naturii putea să capete altă înfățișare decât cea. s3 
materialismului vechiu. Engels sa decis să atace sistematic problemi 
criticii materialismului mecanicist şi să reliefeze raporturile dintre mi- 
teralismul dialectic și științe, deabla prin 1873. Planul iniţial era o lu- 
crare cu titlul „Dialectica și ştiinţele naturii“. Conștient de munca uriaţă 
pe care o necesita realizarea acestui program, Engels se pregătea pentra 
un efort de lungă durată. El a trebuit să scrie „Anti Diihring“-ul, În 
mijlocul acestei perioade de pregătire. După apariția lucrării, Engels 
şi-a continuat liniștit „pregătirea”. El ia cunoştinţă de sistemul pe- 
riodic al lui Mendeleiev, pe care îl caracteriza o „aplicare i 
a legii dialectice a transformării cantității în calitate”. 


> „Marx ia, Ave vak I, p. 237. ie 
Prea pu u gels a scris pagini de strălucită cri 
literară. Cf, în deosebi vol, II din „Marx-Engels Gesamtausgabe", 


„ANTIDÜHRING” 


i 07 


Peda 1830, Engels studiază electrochimia şi fizica, indeosebi fe- 
pomenele electrice în magnetice. 

în 1883, cu trei luni înaintea morţii lui Marx, Engels credea că 
astăzi se va putea dedica ducerii la capăt a „Dialecticei naturii“ 
Dar după moartea lul Marx, renunțând la propria lui operă, sa de- 
seat cu totul prelucrării şi tipăririi scrierilor lăsate de Marx, 


3. MATERIALISMUL DIALECTIC IN „ANTIDUHRING* 


Intrebarea dacă în natură şi istorie fenomenele se destişură sau 
va dialectic intră în problema filosofică tradițională : „ce este şi cum 
x infățizează lumea?” Cunoscută în istoria filosofiei sub numele de 
„problema ontologică”, întrebarea aceasta palpită ştăruitoare dela fi- 
msafii ionieni (sec, VI a. Chr.) până la „ontologia critică“ a filosotului 
contemporan Nicolai Hartmann. Criticismul, — atât cel profesat de 
Kant cât şi de neokantieni, a refuzat să răspundă la această intrebare 
amsiderånd-o că depăşeşte posibilitățile cunoaşterii, Criticismul s'a 
cantonat în repulsia față de „lucru în sine”, față de cunoașterea efec- 
üvä a realității şi a statuat o nejustificată destincție între „aparență” 
enomen) şi „lucru în sine“ (noumen), distincția pe care a anulat-o 
marxismul înaintea ontologiei contemporane. Insă, deși a revenit la 
problema ontologică pe care Kont o considera desuctă, marxismul n'a 
sacat-a câtuşi de puţin cu mijloacele compromise ale filosofilor spe- 
calativi dinaintea şi după Kant, ci a arătat că trebuie făcută distinc- 
ţa între „problemă” şı metodă”. Problema ontologică nu trebuie să 
parte păcatele celor cari nu aflaseră metode juste. Marxismul ataca 
problema pornind dela experienţă, împlinind astfel exigența justă a 
eiticismului, dar respingând tezaagnostică a noncunoaşterii lucrului 
în sine. Kant reprezenta compromisul politic şi filosofic, prin faptul 
tă oscila intre criticism (în teoria cunoaşterii) şi dogmatism (în pro- 
bema etică, în filosofia practică), tot așa cum burghezia germană al 
drui ldeolog era, oscila între vagi aspirații democratice şi absolutism 
politie, 

Engels a reluat o temă ontologică dar pe baze critice, tocmai în 
vremea când neokantinienii decretau că filosofia n'are a se ocupa de- 
cât de problema cunoaşterii și nu trebule să mai aspire la deslegarea 
întrebării: „ce este şi cum se înfăţişează lumea ?“. Materialismul dla- 
lectie afirmase, încă din primele manifstări, că lumea este materie, 
cate se intăţişează în perpetuă mişcare, schimbări și contradicții. 
Acest răspuns trebula acum desvoltat teoretic, Materialismul dialec= 
tic trebuia să marcheze definitiv opoziția faţă de idealism, agnostician, 
positivism şi materialism vulgar mecanicist, trebuia să-şi clarifice 
pozitia fermă faţă de doctrinele curente filosofice. In acelaș timp tre- 
tuia să dea o teorie a metodei materialist dialectice, dar care să fie 
curată şi neatinsă de reproşurile întemeiate pe care oamenii de ştiinţă 
le aduseseră metodei dialectice hegeliene. „Anti Dihring” reuşeşte să 
tâspundă la toate aceste întrebări şi să realizeze sinteza dintre filosofi» 
# ştiinţă. Concepând fisolofia ca o ştiinţă, ca practica, Elgels umplea 
ahisul care se căscase între filosofie şi științele positive. In timp ce 
marxismul pătrundea în toate sectoarele realității și dovedea că gân- 
drea materialist-dialectică trebuie să învioreze concepțiile generale 
ale savanților, filosofia oficială germană se oprea pentru vreo cinci 

asupra unor nesfărţite desbateri metodologice (neokantienii 
din „şcoala dela Baden”, — Rickert) sau relua idealismul kantian 
mal exagerat (şcoala dela Marburg, — Hermann Cohen). Până astăzi 
istoricii filosofiei n'au vrut să vadă că singura filosofie care a conti- 
naat tradiția ontologică, dar pe baze critce, a fost marxismul, Vâlva 
care s'a făcut de către filosofii contemporani în jurul „ontologiei 


> 


63 

unui Heidegger, a fost expresia ungi decadenţe totale a spiritului cri- 
tic Căci speeulațile volt ermetice şi pretențioase ale lui Heidegger din 
„Sein und Zeit”, n'au in fond nimic comun cu gândirea critică asupra 
problemelor „existenței” și „timpului”. Cartea lui Heidegger este o 
etică deghizată in ontologie, este monologul individualist pe tema 
„anxietăţii”, al unei societăţi care-i obsedată de „eut şi de „stările 
ui, Aceasti „filosofie” fenomenologică proclamă fățiş că nu vrea să 
albi deaface cu şliințele pozitice, Deaceca o asttel de filosofie era mw- 
nită să dispară, odată cu tipul uman care devlaze cunoaşterea dela 
experienţă şi realitate spre tâlmăciri arbitrare ale stărilor eului. Acest 
tip uman, acest etos exacerbat individualist, înflorise ca expresie su- 
premă a indiferenței şi ostilităţii culturii imperialismului față de pro- 
blemele de viaţă, faţă de frământările şi aspiraţiile masselor. 

Inainte de criticismul kantian filosofii nu se întrebau ce temel 


au sistemele lor filosofice, nu se sinchiseau dacă principiile lor se po- 


trivese sau nu cu realitatea, Principiile ie aflau şi le decretau a prio- 
ri, — înainte de orice experinţă. Oamenii crdeau în puterile infalli- 
bile ale Rațiunii, fără să-şi dea seama că rațiunea singură, nespriji= 
nită pe fapte, ajunge să țeasă o horbotă de idei, care se deşiră în 
primul contact cu realitatea. Kant a pus capåt acestor juisări rațio- 
naiiste speculative şi a cerut ca inainte de orice, filosafia şi se întrebe 
cum şi edt poate cunoaşte rațiunea omenească, Criticismul acesta a 
anulat construcțiile a priori, însă n'a fost un criticism materialist, ci 
clădit, pe baze idealiste. Păcatul al doilea kantian a fost exagerarea 
criticoiste, anume : teza că lucrurile nu pot fi cunoscute în sine, deşi 
Kant însuşi practica ştiinţele şi dovedea prin aceasta că lucrurile pot 
fi foarte bine pătrunse ! 

In „Anti Dihring“, Engls porneşte şi el dela o critică a apriorismu- 
lui lui Dilhring, dar nu din unghlui de vedere îngust al agnosticismului 
Kantian, ci din perspectiva -largë a materialismului dialectic, Engels 
dovedește că speculațiile metafizice pot fi foarte bine atacate și rub- 
“mate, fără ca criticul să fie numal decât kantian. Căci neokantienii se 
mândreau că dețin excluajvitatea erlticei filosofice, Engels arată în 
„Anti Dihring“ că toate teoriile confuze ale pretinsului filosof sunt pe- 
ectluite cu tara „aprioriemului“. In loc să pornească dela fapte şi ex- 
periențe, Dūbling decreta principii şi axiome, după care siluia feno- 
menele, ca să le potrivească cu principiile. Acestea se întâmplă în 
teoria ontologică (problema existenței) ca şi în problemele morale, 0- 
conomiei politice şi istorice, Deacela cartea lui Engels are un accent 
pere criticist, în opoziție cu apriorismul speculativ al lui 
Dühring- 

Operația primă a criticel apriorismului, poate că ar fi reușit și 
un filosof ncokantium Dar niclun filosof neokantian n'ar fi cutezat să 
treacă la a doua temă, din „Anti Dihring“, la tema pozitivă a dialecti- 
cei naturii şi istoriei. Pentrucă neokantienii susțineau că lucrul 
In sine e intangibil şi că nu se poate afrma nimic pozitiv despre fe- 
nomenele naturii sau istoriei. Engels n'avea această prejudecată filo- 

- gotică. Deaceea e] a reuşit să dea o sinteză unică în istoria filosofiei, 
sinteza. între critică si tratarea pozitivă a problemei ontologice. Pro- 
blema dialecticei, în loc să fie tratată speculativ, aprioristic, ca în 
Hegel, este aşezată pe bazele experienței. Iar critica apriorismului nu 
devine e atitudine dixă, țeapănă. ci se preface la tot pasul într'o pă- 

' trundere pozitivă a tuturor problemelor concrete. Filosofia se topeşte 

"în ştiinţele pozitive, iar științele pozitive se ridică la înăl a care 

' îngădaie perspectiva cuprinderii ansamblului fenomenelor ș relaţiilor 

"dintre ele. In acelaş 
trucă atingând probi sociale şi morale, cunoaşterea vine in con- 

r tact cu necesităţile şi valorile care frământă orice etos viu. Cunoaș- 
terea iși trage seva din experiențe, pentru ca teoria să se transforme 
în faclă şi armă. 


filosofia nu-i numai contemplare rece, pen- 


„ANTIDO HIRING” i x 4 69 


4. „ANTIDUHRING“ CA SINTEZĂ 
INTRE FILOSOFIE ŞI ȘTI.NŢȚĂ 


Efectul criticismului kantian a fost nefast pentru imensa majori- 
tate a filosofilor şi savanților din soc, XIX şi în parte din sec. XX. 
Și filosofii şi savanții au rămas cu groaza de atingerea cu „lucrul în 
sine”. Cine îndrăsnea să afirme că filosofia pătrunde legile realității 
însăşi, filosofia „nestiintifică”, păcătuia împotriva eriticlemului kan- 
tian. Filosofia neokantiană, îmbrătisată si de o mare parte din savanți, 
s trăiţ sub semnul ucestei interdicții. Singurii gânditori carl au in- 
drăsnit totusi să muste din märul oprit, fără să țină seamă de inter- 
dicția kantiană, au fost Marx și Engels, Ei au desvăluit încă din tine» 
rete nonsensul seiziunii dintre filosofie şi stiință, ovdențiână că pró- 
blema adevărului nu poate fi concepută scolastic ca o problemă izolată 
şi că practica (praxis) este sigura verificare întresitoare în problema 
adevărulul!), Teoria nu poate exista fără practică. — filosofia nu 
poate trăi fără fuziunea cu stiintele pozitive. Marx observă (pri 
1842-23) că „filosofia a rămas tot atât de străină fată de ştiinţe. pre- 
cum au rămas şi ele străine fată de filosofie ^., In timp ce tânărul 
Marx simțea necesitatea fuziunii între stiință şi filosofie. heselienii se 
dădeau la cele mai absurde si inutile construcții „triadice“*, crezând 
că falmoasa tiradă n tezei, antitezei si sintezei poate îniocul expe- 
rienta empirică printr'o formulă magică. Jar savanții, desgustati de 
aceste scamatorii speculative, trăgeau învătătura că omul de ştiinţă 
trebue să evite filosofia şi mail ales dialectica. 


Matraliemul dialectic. atunci când a început să cerceteze rapor- 
turile dintre filosofie și stiintă. a intuit necesitatea sintezei dintre ele. 
Se găsea însă în fata unei divergente, ba «hiar a unei ostilităţi între 
filozofie şi stiință. Deaceia Engels s'a străduit să facă educația filoso- 
fică a savantilor, Aceștia dispretuiau dialectica, fiindcă ignorau faptul 
că ponte exista o filosofie dialectică materialistă, fundată pe fapte și 
rezultate ştiintifice. In loc să disprețulască gândirea speculativă idea- 
listă al să facă d'stinctia între baza idealistă şi metoda dialectică, sū- 
vantii aruncau dialectica odată cu idealismul, Aceşti savanti sau „po- 
sitiviati“ care priveau de sut filosofia în general. nu-şi dădeau seama 
că ştiinţele rămin ca niste sfere izolate şi neputincioase în izolarea 
lor să priceapă problemele gnrale ale realității care cuprinde ra- 
porturile dintre organism şi organic, dintre organie şi psihic, dintre 
psihic, logic şi estetic. ,Positivistiii” care se mândreau cu poziția lor 
trainică nu vedeau că înteveneala în fapte brute mare ntel o valoare 
teoretică și că faptele rămân fante, — isolate şi nesemnificative, atât 
timp cât nu sunt cuprinse în fasciculul de lumină al teoriei, care le 
creiază unitatea explicativă şi le renăseste coherenta lor orikinslä, 
coordonarea disciplinlor separate. Insă aceasta este o teorle pe care 
nu o poate solutiona empiria pură. Pentru aceasta este necesară gân- 
direa teoretică”), 

Savanţii se iluzionau că pot trăi fără filosofie. In fond, de îndată ce 
volau să iasă din sfera specialitătilor, se rătăceau dela primii pasi în 
universul faptelor generale și cădeau victime filosofiei celei mai străi- 
ne stiintelor, — filosofiei idealiste, Ademeniţi de eticheta „eriticistă“ 
a filosofiei nekantiene, savantii îmbrițișau o filozofie care era esem- 
tial străină practicei lor stlinţifice. Căci kanțianismul se desvolta or- 
beşte sub vechea contradicţie : credea în știință, dar afirma că gân- 


1) Marx : „Teze asupra lui Feuerbach", Opere alese, Vol. I, p. 
2) Marx Engels. Opere complete, Vol. I, ed. germană, p. 324. 
3) Marx-Engels Archiv. Vol. TI p. 219, 


VIAŢA ROMINEASCĂ ; 


direa umană nu poate pătrunde realitatea însăşi, iar ceace cunoaştem 
prin ştiinţă, spunea că depinde de rațiune, de categoriile apriorice ale 
gândirii. Teza idealistă a apriorismului înseamnă, pe scurt: obiectul, 
realitatea depinde pe conştiinţă, de structura gândirii. 

Printre contemporanii lui Engels, o mare din savanți culti-. 
vau teza dealistă a apriorismului. Conturând diția euciideană-pla- 
tonică, ei credeau în originile pur raţionale ale matematicei, afirmând- 
că această ştiinţă poate fi clădită pornind murnai dela principii, pos- 
tulate şi axiome. Engels arăta cât de mărginită şi falsă este această 
poziție, care vrea să tăgădulască originile empirice ale principiilor 
apriorice. Nu există principii înaintea experienței (apriori), ele nu 
sunt decât rezultatul cercetării realităţii obiective, ele sunt atribute 
ale realității materiale, iar nu categorii pur mentale. „Matematicile au 
drept obiect formele spațiului și raporturile cantitative ale lumii reale, 
deci un obiect foarte real” 1). 

Engels a desvăluit naivitatea procedeului care duce la teza aprio- 
" ristă. „Este vechea poveste. Mal întâi faci abstracții din lucrurile sen- 
sibile şi apoi vrei să le cunoști empiric, să vezi timpul şi să miroși 
spaţiul“ 3), Timpul şi spaţiul sunt abstrase din obictele reale, dar cel 
care fac operația abstragerii uită de unde le-a abstras, uită de origins 
pere i seg i principiilor şi le declară pur şi simplu categorii subiective 

ce 

Tot în „Anti Duhring“, Engels soluţionează în sens materialist dia- 
lectic o serie de probleme ale filosofiei ştiinţei, probleme pe care sa- 
vanţii nu le pot resolva prin prisma specialității lor, fiindcă sunt pro 

bleme evident filosofice. 
d Pe lângă problema apriorismului şi a cauzalității, Engels tratează 
rolul definiției, ineficiența formalismului, sensui ipotezelor, carăcteriui 
istoric şi relativ al legilor naturii, clasificarea ştiinţelor, deosebirea: 
dintre ştiinţele naturii şi cele istorice, dar mai ales caracterele şi ə- 
lurile lor comune ca simultane ilustrări ale dialecticei materiei, — ale 


L 
Pentru istoria ştiinţelor naturii în sec, XIX, nu pot fi trecute 
vederea observațiile pe care le-a făcut Engels asupra tei ta 


riei cinetice, asupra caracterului unilateral al celui de-al do prin + 
cipiu a! termodinamicei așa cum l-a formulat Clausius, critica şi va- 
lorificarea darwinismului, asupra naturii materiale a eterului, înstâr- 
şit asupra noţiunilor de forță și energie, , n 
„Ştiinţa modernă a naturii, scrie un savant sovietic 3), „chiar in- 
formele ei cele mai rafinate, ar putea învăța multe dela Engis. Este 
suficient să amintim de fizica quantelor a epocel noastre şi de felul 
în care dibuieşte în jurul principiului cauzalității, al determinismului. 
şi intedetrminismului şi „principiului” impreciziei principiale, etc. 
Dacă respingem ca total nevalabile încercările de a înlocui con= 
ceptul cauzalității prin independența funcțională matematică, ca în- 
coroas pri ep puncte la idealism atunci ceeace este rațional în 
modernă a quan este confirmarea sugestiilo; todologice- 
ale lul Engels”, s dna 
Materialismul dialectic datorează ştiinţelor confirmarea lui prin 
faptele şi rezultatele acumulate, de două veacuri; iar ştiinţele dato- 
rează marxismului luminarea unei serii de probleme fundamentale, In 
opera lui Engels a fost realizată acea sinteză dintre filosofie şi ştiinţă, 


1) „Dialectica naturii, Marx-Engels Archiv. Vol. IT, p. 237, ed. gér- 
2) W. Jegorşin, „ Engels şi ştiinţele naturii”, în vol, 64 din „Marea 
ermană, 


Enciclopedie sovietică”, ărit arat în | 
3) W. Jegorşin, ca? m ` 


„ANTIDÛÜHRING” 71 


a cărei necesitate o simtea tânărul Marx încă din 1844: „ştiinţele na- 
turii au rămas străine de filosofie, tot așa cum filosofia sa înstrăinat 
de ştiinţă“ 1). Engels a luptat din răsputeri impotriva opoziţiei sterile 
dintre ştiinţă şi filosofie, dintre inducţie şi dintre empirism 
și raționalism, El era desolat de ostilitatea pe care o arătau unii $a- 
vanți față de filosofie şi le atrăgea atenţia că acelaş dispreţ și același 
ignoranță în filosofie o afişase și materialismul vulgar, care a însem- 
nat între 1850—1860 perioada de cea mai adâncă degradare a științei 
oficiale germane (Vogt, Moleschott, Buchner). Cercetătorii naturii işi 
inchipule că se pot elibera de filosofie ignorând-ọ sau injurând-o”. 
Insă fiindcă nu pot râsbi fără gândire iar pentru aceasta au nevoie 
de categorii logice, ei apelează la rămăşiţele unei filosofii de mult ră- 
suflate sau îşi amintese de cele audiate in silă prin anii studenţiei, 
Folosind amestecul acesta de elemente eteroclite, savanții se află to- 
tuşi îr. robia filosofiei, insă de cele mai adeseori sub robia celei mal 
proaste filosofii 2). „Nu poți lua în mână o carte teoretică de ştiinţă * 
naturii fără să nu ai impresia că cercetătorii naturii simt ei înşişi, cât 
de mult sunt stăpâniți de desorientare și confuzie şi că aşa numita fi- 
losofie curentă nu le arată absolut niciun drum. ȘI aici nu există alt 
drum şi altă putință de a ieși la lumină, decăt întoarcerea dela o 
formă la cealaltă, dela gândire metațizică la cea dialectică, 3 

Opera lui Engels este o dovadă vie de chipul in care trebule in- 
țeleasă şi realizată sinteza dintre filosofie şi ştiinţă. In comparație 
cu această operă se reliefează caracterul mărginit şi sterii al „posl- 
tivismului” care fuge de filosofie şi al speculației filosofice care ignoră 
experiență. Dispreţul pentru fapte sau disprețul pentru gândire sunt 
păcate la fel de greu plătite. „Positivismul” sa inecat in tapte şi 
când a vrut să respire puţin oxigen teoretic a sorbit lacom din prima 
mixtură idealistă aflată pe piaţa ideologică. Iar idealismul, dela 
Hegel până la Spengler şi Scheler, a fost limbajul esoteric al cate- 
goriilor sociale reacționare, In plină desvoltare modernă a ştiinţelor 
naturii, idealismul german a continuat să susțină teze care sunt răs- 
turnate de faptele elementare din manualele de școală. Ceeace în- 
scamnă că idealiştii, care nu ignoră nici ei lucrurile acestea, exprimă 
prin filosotarea lor o atitudine etică, o înstrălnare şi o ostilitate uneori 
fățişă faţă de frământările şi desideratele masselor, Deaceia „Engels 
s ridică împotriva reacţiunii idealiste, sub orice probleme sar as- 
cunde — până la apriorism şi axioma timpului şi spațiului, până la 
adevărurile matematice, libertate, necesitate şi aşa mai departe”, 

Pentru ca metoda dialectică să nu-şi trădeze, ci să-și implinească 
menirea de reinoire a filosofiei şi ştiinţei, au trebuit să vină Marx şi 
Engels Astfel dialectica a putul să realizeze progresul în problemele 
woreuce, dar și in problemele practice ale vieții şi luptei pentru lumi- 
narca şi acționarea în sânul masselor. Căci marxismul nu reprezintă 
numai sinteza dintre filosofie și ştiinţă, ci şi împletirea cunoașterii cu 
acționarea. Elanul cunoaşterii se inaiță simultan cu elanul necesar 
pretacerii teorlei în practică, cu setea de a desființa toate obstacolele 
care stau în calea bucuriei de viață a majorităţii oamenilor. Una din 
temele perioadei de geneză a marxismului era „negarea stării inu- 
mane” in care trăeşte massa muncitoare. Prin această temă etică, a 
luptei împotriva suferinței şi nedreptăţii sociale. Marx şi Engelis au 

t orizontul total la care poate şi trebuie să aspire omul actual, 

tinzând spre realizarea totală etică. 

In acest sens au înţeles şi continuat marxismul, marii urmaşi Le- 


1) Citat in „Marx-Engels Archiv". Bd, II, p. 119, 

2) Op. cit, „Dialectică şi natură”, p. 173. 

3) ldem, p. 221. 

4) Mitin, în „Friedrich Engels”, ed. germană, p. 79, Moscova 1935. 


i : A \ + 
= l h A p r A pă n 
P 72 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


nin şi Stalin. Lucrările lui Lenin asupra problemelor economice și ts- 
torice ale Rusiei dela sfârșitul veacului XIX, formularea şi soluţiona 
rea tuturor problemelor sociale, politice şi ale epocei sale 
precum şi lucrările lui Stalin asupra „Marxismului şi chestiunea națio- 
nală” sau analiza „Bazelor leninismului” sunt tot atâtea pilde ale sin- 
tezei dintre filosofie şi știință. lar intreaga lor activitate politică are 
la bază dubiul isvor al elanului de cunoaştere şi al clanului etic de 
prefacere a lumii, Lenin şi Stalin au dovedit că între cunoaștere rete 
şi simţul valorilor trebuie să existe un raport dialectic de susținere şi 
intensificare reciprocă. Altfel, idealul democratic rămâne o formulă 
oratorică iar cunoaşterea științifică o juisare individualistă. 

Prin Lenin şi Stalin, materialismul dialectice şi-a desvăluit carac- 
terul lui esenţial de cercetare, de înolre şi adaptare la noui probleme. 
Lenin seria că „teoria trebuie să răspundă la întrebările puse de prac- 
tică”. Când teoria devine o dogmă asihicată când spiritul din` ea « 
murit şi a rămas numai cochilia uscată, atunci teoria nu mai este şi 
nici n'a fost vreodată valabilă. Teoria este o fază de tranziție: ea 
pleacă dela practică, pentru a se întoarce la practică. Ea isvorăște din 
mişcare pentru a se preface In mișcare. 

Prin amplificarea şi concretizarea materialismului dialectic, Le- 
nin şi Stalin împlinesc cele două desiderate genuine ale marxismului : 
sinteza dintre teorie şi practică, sinteza dintre cunoaştere și actiune. 
In marxism. „practica” nu are numai sensul limitat al utilizării in- 
dustriale a unei teorii ştiinţifice, ci semnifică împlinirea totală a pro- 
blemelor omului față de lume, — nu numai naturii, el şi 
prefacerea oamenilor. Prin apariția marxismului nu sa înregistrat 
numai o nouă doctrină în istoria cugetării ci sa realizat pentru prima 
oară plenar, rostul omului în univers, Umanismul ca ideal al înălțării 
omului a devenit deabia acum un ideal etic justificat, pentrucă din 
ideal aristocratic a devenit deviza de luptă pentru viaţă şi bucurie a 
întregii omeniri. 


w 


Y >r àl t île ` N, | AX = ; 


fu 


C. IONESCU-GULIAN 


JOHN PRIESTLEY 


Cu toate că în u'timii ani, un număr mare de traduceri 
făcute, d'n păcate, fără discernământ, au popularizat la noi şi 
unele dintre operele valoroase ale literaturi, engleze, mulți 
dintre fruntașii scrisului modern şi clasic au râmas încă 
aproape cu desăvârșire ignorâţi. Acesta este cazul lui John 
Priestley. Şi totuşi nu numai în Angta, dar şi pe tot întinsul 
giobului, opera lui, tradusă în foarte multe lmb, a käsit o 
enormă răspândire. Intr'o anchetă, pe care a publicat-o revista 
sovietică Moscow-News, asupra scr'itorilor englezi şi americani 
celor mal cetiți în Uniunea Sovietică, printre primele nume 
citate era cel al lul Priestley, a.ături de Mark Twain. 

John Boynton Priestiey, fiul unui învăţător, sa născut la 
Bradford in 1894, A, făcut studii temein'ce. trecându-și docto- 
ratele în drept şi litere; a luat parte la războiul din 1914— 
1918. 

Activ'tatea literară şi-a început-o in 1922 cu volumul Brieg 
diversions (Scurte Divertismente), Din restul opere! sale bo- 
gate, apărute în decursul celor 20 de ani urmâtori. vom cita 
Benighted (Innoptaţii) din 1927, apoi în 1529 Good Companions 
(Buni! tovarăși), care poate fi considerată drept principala sa 
operă, Angel Pavement (1930), English Journey (Călătoria 
engleză) în 1934. Din jucrârile sale dramatice, mal cunoscută 
este în special Cornel'us (1935). 

In actualul războlu. Priestiey a fost printre oamenii de 
cultură care si-au închinat toate forțele participării la rezis. 
tentă. Cuvântăriie sale la radio și acțiunea sa permanentă, în 
clipele cele ma! grele aie războiului, au fost inspirate de neciim- 
tita hotărire a unui intelectual, const ent de ceeace era în joc, 
SA notăm, deasemeni, că Priestiey este printre cel dintă care 
au cerut şi militat pentru pretentia anglo-sovietică şi că face 
parte din Asociaţia engieză a Amicilor Un unii Sovietice. 

Priestley este continuatorul unor însușir! de soliditate și 
de prospeţime, care constitue oarecum un factor comun pentru 
românul englez din secolul al XIX-lea, aparținând în egală 
măsură victor'enilor şi eduardien!ior. Spre deosebire de cei mai 
mulţi dintre tovarășii să! de generație, ei na căutat — de 
pilâă — să anexeze la roman tărâmurile atrăgătoare 3 obscure 
ale imaginarului — ca fraţii Powys — să introducă în el proce- 


74 VIAŢA HROMINEASCĂ 


dee technice quasi-științifice şi vagabondările gând'rii unui 
eseist — ca Aldous Huxley — sau să folosească o enormă forță 
creatoare în slujba răspândirii misionare a unui amestec de 
gândire filosof că şi de misticim biologie — ca David Herbert 
Lawrence, Dar asta nu inseamnă că Prestiey a rămas pe drumul 
cu orizonturi închise a] naturalismului. De altfel, naturals- 
mul propriu zis a pr.ns destul de puţin în Angilia, fiind in 
contrast cu spiritul unel culturi, în care distincția școlărească 
între proză şi poezie e cu desăvârşre lipsită de sens, in care 
povestirea e ma! totdeauna saturată de curente subterane de 
poezie. 

Când se vorbește de Priestley, e considerat ca adaptatorul 
1a coordonatele realități moderne al romanului de tip dicken- 
slan — şi cu anumite precizări, aceasta este şi concluzia ia 
care se oprește, intrun studiu, un critic pătrunzător ca Anton 
Szeb. O altă caracterizare frecventă esta cea de neoromantie, 

Cele două observaţii sunt numai în parte juste. Priestley 
este foarte aproape de Dickens în multe privințe. Amândol 
creează lumi ințesate de personagii variate și pitoreşti — deşi 

la Priestiey dimensiunile sunt mai reduse in suprafaţă şi adân- 
time —, Opera amândoura se așează pe un teren intermediar, 
care depășește realismul și se învecinează cu un inumit tip 
de basm. Dar cea a romancierului contemporan este mult mai 
aproape de realismul pur şi optimismul său obişnuit, nu e ct 
ja romancierul victorian, rodul unei viziuni de copil, ce trans- 
formă realitatea în feerie şi înduiceşte asprime, ci consecința 
artistică a unel vitalități deosebit de intense. Şi Priestley Tà- 
mâne un romancier, care scrie în zilele noastre, între cele două 
războaie, In opera lutugunt prezente criza, şomajul, perpiexită- 
tile și răscrucile vremii noastre. 

Intr'o şi mai mică parte rămâne valabilă titulatura de 
romantic. Priestley e romantic, întrucât pne să facă parte 
aventurii, chiar în intâmplăriie cele mai umile şi cotidiane. E 
romantic și printr'un anumit gust pentru mister. Dar roman- 
tismul lui Priestley se oprește aici. Spre deoseb re de un Ches- 
texton de pildă, nu găsim la el nici ant'raționalism, nici revăt- 
sarea imaginarului in realitate și misteriosul nu se transformă 
în fantastic, Dimpotrivă, măsura şi! luciditatea prezidează la 
alcătuirea romanelor sale. opere arhitectonice solid plănuite 
$! construite, care nu lasă loc pentru nicio intervenție subiec- 
tivă, sau isbucnire lirică. 

Cele două trâsăţuri dominante ale operei sale se arată a îi 
daru! de a crea pitorescul — pitorescul personaglilor Şi med- 
lor — și verva lui neintrecută. Amândouă caracterele se lează 
intre ele şi fac parte d'n aceiași vână populară. Căci cele două 
doctorate n'au micşorat pentru fiul învățătorului din Brad- 
ford nimic din ceeace i-a oferit experiența sa de viață şi cu- 
noaşterea desăvârșită a realități! sociale engleze. Ca ş Di- 
ckens — și în afară de o înrudire literară, poate că acl se 

găseşte explicația asemănărilor — John Priestley cunoaște și 
zugrăvește adm rabi] mediile cele mai variate, deja cel popular 
londonez la acel al micilor orășele đe provincie, ja pașnice 


JOHN PRIESTLEY 75 


reședințe arhiepiscopale sau la centrele industriale. Tot ca şi 
ui Dickens ii place să se plece asupra vieţii celor umili. Lumea 
pestriță a teatrului, atmosfera mic Jor şcoli de provincie, cea 
"a vieții de birou dn City, veselia sgomotoasă a bâlciurilor, 
toate apar în opera lul cu o un că vivacitate. 

Din aceiaşi sevă populară pare a se hrăni verva lul Priestley. 
Pusă in serviciul unei puteri de observaţie, ce prinde in câteva 
țrăsături esențialul unei situații sau a] unul personagu 
ctăru a Îi înregistrează cu o uluitoare fidelitate felul de a vorbi, 
accentul, expresia, verva aceasta folosește pe rând humorul in- 
dulgent, aciditatea ironică, fantezia ce duce la imag nea cea 
mal neașteptată și în același timp cea maj justă. Deși Priestley 
nu e originar din Londra, el dă parcă impresia că truculența 
şi caust citatea  locultorului din  foburgurile londoneze, ale 
„cockney-ului“ şi-au găsit o superioară expresie literară, în 
care, fără să piardă nimic din savoarea Jor grasă, au câștigat 
în culoare și finețe 

Iată de pildă, cum descrie în acele încântătoare scene dela 
bâlciul din Ribden, dn „Bunii tovarăși“, strădania profesio- 

nală a unui negastor ambulant: 

„Peste un minut-două i-ar fj fost cu neputinţă să mat 
audă acest mesaj. pentrucă vec nul lor din dreapta își începuse 
campania zilei, Chiar dela început, acest vânzător de mușa- 
male o pornise, fără o haină, asudat, într'o fure comercială şi 
cu fiecare clipă devenea mal impetuos, Işi pocnia sulur.le de 
musșama, măsuța, propria lui mână, orice lucru din aprop ere 
şi se svârcolea Intr'o asemenea frenezie, incât ţi se făcea cad 
pr. ndu-l şi te durea pe tine gâtul când îl ascultai Transforma 
cumpărarea unui sul de muşama intrun act de caritate. „Acum, 
popor să vă spun ce o să fac — sbiera e] — ca să fac saftea, 
nam de gând să vând mușamaua, am de gând să v'o găru- 
ese"... Sau, tot în „Bunii tovarăși“, descrierea p cioarelor unul 
dansator de jazz: „ȘI picioarele lui, aceşt' comentatori uimitori 
da energici şi de versatil! spuneau tot restul, Indată ce începu 
să tropăle cu aceste picioare, Jerry deveni dintr'odată un per- 
sonagiu real, mărturisind anumite lucruri, făcând observați 
originale despre viață. Picioarele Jui meditară, incepură să 
spere, prinseră curaj, râseră şi cântară, fură cuprinse de in- 
dolală, se arâtară dispețuitoare ș: deveniră cinice — şi toate 
astea cu o grație în aparenţă lipsită de efort“, 

O privire cât de rap dà asupra principalelor opere ale lui 
Priestiey ar depăşi cadrele înguste ale unui simplu portret, 
Să ne ocupăm succint doar de două dintre cele mai pe drept 
renumite, 

„Bunji tovarăşi” eu un roman făcând parte din categoria 
atât de atrăgătore a operelor plcaărești, in care erou] sau eroli 
sunt purtaţi de imprejurări in locuri și aventur! diverse. Lipsa 
unei acțiuni unitare ș' precise şi deci a tuturor eliminărilor şi 
renunțărilor, pe care le impune o asemenea acțiune, dăruește 
unor atari opere farmecul neprevăzutului şi al aventuri. In 
„Buni! tovarăşi” se povestesc pățanii'e unei trupe de „concert 
party”. gen popular de teatru englez, cuprinzând dans, muz că 


16 t VIAŢA ROMINEASCĂ 


vocală și instrumentală, cuplet comic — trupă ce călătoreşte 
prin diverse orașe de provineie, intr'un fei de turneu permanent, 

Aventurile unei trupe de teatru constitue o temă care, p 
prin contrastul dintre luminile scenei și mizeriile mărunte, 
amuzante sau triste ale vagabondâriioa a atras pe muiņpi strik 
tori din diverse 1 teraturi și timpuri, Astfel, în Franta, avem 
chiar in secolul al XVII-lea „Romanul Comic” al lu; Scarron, şi 
doua secole mal târziu „Căpitanul Pracasse” al lui Teophile 
Gautier, iar în zilele noastre, câteva din romanele Jui Colette. 
In literatura engleză. printre cele mai delicioase pag ni ale lui 
Dickens sunt cele din Nicolas Nickleby, care descr.u trupa de 
teatru a lul Crummies, ' 

In „Buni tovarăşi“, intâmplările trupei cu acest nume 
formează doar partea a doua a romanului. La început, din trej 
colțuri deosebite ale Angliei, trel personagii pornesc spre aven. 
tură : un muncitor concediat, un tânâr profesor, sâtul de In- 
vâțământ și o moşten toare dintr'o familie înstărită de pro- 
vincie. Fiecare din ei trece prinir'ur, şir de Bveniur! persunale, 
până când toți, întâln ndu-se cu un grup de actori naufragiat, , 
formează trupa „Bunilor tovarăşi“. Aceasta străbate locuri și 
pățanii diverse, până ce întâmplarea, ajutată de opt mismul 
lul Priestiey, 1i îndreaptă pe toți spre limanur! fericite, 

In „Bunii tovarăși” toate însușirile lul Priestiey apar la pô- 
tențialul cel mai ridicat. Multipl citatea personagi'ilor şi Impre- 
jurărilor, pitorescul, verva și humorul, surâsul permanent en 
care pare a fi fost scrsă cartea și care se transmite spontan 
cetitorulu!, î! dau un aspect luminos de eternă tinereţe, 

„Benighted“ (Innoptaţi:)“”. ref'ectă o altă latură a talen- 
tuu său, cea a creatorului de atmosferā. Povestea grupului de 
oameni, siliți de imprejurâr! să poposească într'o casă, unde ti 
întâmpină dramaticul și mister osul, chipul în care, în această 
situaţie excepțională, reacți'le se schimbă și caracterele se des- 
vălule — toate acestea dovedesc o artă puternică de a evoca 
straniu] și de a crea, gradat, misterul, Dar sub v rtuozitatea 
construcției și sub problema psihologică, se același 
gust pentru mister, de care am ma' vorbit, legat de spiritul 
unei literaturi, care — faptul nu trebue neșijat — a creat ro 
manul pol 'țist. Gustul acesta se şi la Dickens și le 
scentistul Wells și în genera! 1a toți care. prin or'gină și evolu- 
ție, sunt mai adânc legați de spiritu] culturii populare eze. 
Pe un alt plan decât cel din „Buni! tovarăşi“, „Innoptati" ex- 
primă aceeaşi vână pupulară, ce se impune ca o trăsătură esen- 
vală pentru John Priestiey. ` 


SILVIAN IOSIFESCU 


CÂNTEC DE REVOLTA, 
DE DRAGOSTE ȘI MOARTE 


„Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece 
degete in loc de o sută; sau mai bine unul 
singur, putând să se prefacă în fulger 

„că trebuia să merg pe pământ, în loc să sbor; sau 
mai bine să fi fost în o mie de locuri deodată; 

„totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbaţi şi 
femei, pe care eu aș fi vrut-o altfel, supra- 


naturală 

„o întâmplare fantastică, la care să participe oceanele, 
cu vastitatea și profunzimea lor, 

„desnădăjduit eram, şi plin de o cumplită revoltă, 
impotriva mizerabilei mele condiții umane 

„misârnud mereu flăcări mări, apocaliptice, cure să pre~ 
facă în scrum sărmanele noastre ființe imper- 
fecte şi vulnerabile, 

„tânăr neimblânzit, haotic, revoltat mai întâi de des- 
tinul biologice al lumii”, 


Cu aceste cuvinte îşi incepe poetul. Geo Bogza aplendidul sau 
„Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte”. Și aceste prime cuvinte 
anunță o revolt vastă față de felul însuși cum e construit Uni- 
versul. Ce-l supără mai presus de toate pe poet e „destinul bis- 
logic” al acestui univers. Este întradevăr supărător ca infinitele 
splendori ale lumilor, în loc s4 asculte de o lege internă, grandioasă 
ca şi ele, să fie subjugate unei legi strimte, care dă forțelor cosmice 
o economie dirijată, meschin dirijată spre om. De ce mizera, Vul- 
nerabila condiție umană să fi fost aleasă ca încoronare şi cup de 
operā a creaţiei ? Este aci un paradox umilitor. Cum ca atunci când 
într'o societate vedem că toate bunurile si drepturile sunt deținuie 
de cea mai neputincioasă fracțiune a el. 

De altfel e chiar ideea care î! tulbură mai tare pe poet, Ideca 
de „privilegii”. „Nebunia — spune el — sinuciderea, şi celelalte pri- 
vilegii ale dragostei și biologiei”, Aceste cuvinte revin întruna. Dra- 
mostea, cu „marile ei dezastre”, reurastenia, moartea, poezia. viața. 
insomnia, sinuciderea, întrun cuvânt: condiția biologică a lumu, 
toate acestea sunt „privilegii”, căci oarecum domină, ca o clasă 
suprapusă de fenomene, peste condiția comună a lucrurilor. 

„Totul mă chinuia atunci” — spune el. N chinuia atunci. Căci 
acum acceptă, 'O revoltă împotriva societăţii poate duce la incer- 
carea de a dărâma acea societate; revolta contra legilor universului 
nu poate mâna decât cel mult la o mai justă înțelegere a lui. „L'u- 
nivers m'engloutit comme un point” — zicea Pascal. „Mais je le 
comprends”, lată răsbunarea ; lată revanşa. Postul nostru va face la 


78 VIATA ROMINEASCĂ 


fel. Revolta „tânărului neîmblânzit și chaotic”, exasperat „de desti- 
nul biologie al Lumii” se preface avum într'o aprigă nevoe dea 
re-înţelege Universul. Poemul său e o splendidă și exhaustivă plc- 
tură a Cosmosului, cu mârețiile, dezastrele şi privilegiile lui. 

Lupta poetului, — aceasta e: să vadă tot, să priceapă necruţător, 
dincolo de aparențe. Cuvintele „radiogramă”, „autopsie” revin In- 
truna În acest poem unde: 

„radiograjiile cutiilor craniene sunt rudă cu surâsul tragic al 
marilor poeți”, 

şi unde : 


„drumurile între linti cosmice şi ferbinți duc până în memuria 
oaselor”, 3 


„Există un oval primordial, de viaţă frământat; şi, mai adânc, 
de moarte. ` 

„Un drum între linii cosmice şi fierbinți, ducând până în me- 
„moria oaselor, 

„emoția violentă și ingrozitoare a întoarcerii acolo unde s'a plâ- 
„mădit lumea, şi unde vine iarăși să se perpetueze și să moară; 

„Oval de femee, pântec ocean și nebuloasă”. 

Există o metempsihoză reală, alta decât aceea a mitului nalv 
care urmărea biografii individuale. Tot ce există trece prin toate, 
A descrie universul este a reface drumul făcut de orice ființă, de 
orice lucru. A pricepe universul înseamnă a trece înapoi prin 

„toate locurile pe unde a trecut, a visat sau a delirat, 

„feciwara galbenă rudă cu marile dezastre ale dragostei. 

Această „fecioară galbenă” e personajul principal al poemului. 
Ea întruchipează toate lamentabilele privilegi ale umanei coadi- 
ţiuni și ale imclogiculw destin a) universului. 


„Fecioară galbenă rudă cu toate dezastrele dragostei 
„Așa cum cucalipții sunt rudă cu tropicele și cu ecus- 


„fectoară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea 

„așa cum figurile sunt rudă cu oasele 

misterioase ale frunții 

„şi unghiul dintre soare și lună, cu fluzul şi refluzul 
oceanelor. 


„Pecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea, 
cu celelalte privilegii înspăimântătoare 
dragostei şi ale biologiei 

„Așa cum viața conspiratorilor e rudă cu vocea pro- 
curorului care le cere condamnarea la moarte 

„Şi inima lor, cu pocnetul de armă al plutonului ere- 
cutând, în zorii zilei, sentința. 


„Fecioară galbenă rudă cu inima conspiratorilor pi 
gloanțele plutoanelor de execuție 

„Aşa cum noaptea de 3 Mai 1808, e rudă cu geniul în- 
grozitor al marelui Goya. i 

„fecioară galbenă rudă cu mine şi cu visul de dra- 


per 1... 


„CÂNTEC DE REVOLTĂ, DE DRAGOSTE ŞI MOARTE 79 


„Așa cum somnul marinarilor e rudă cu dansul cata 
gelor în jurul stelei polare 

„Și triunghiul elegiac al cocorilor, cu clipa unică s 
echinozului de toamnă 


„Fecioară galbenă rudă cu marile dezastre ale dra- 
gostei, așa cum neliniştea fiarelor din junglă, 
e rudă cu apropierea astrelor aducătoare de 
nenorocire. 


„Fecioară galbenă rudă cu visul de dragoste al ado- 
lescenței mele așa cum trupurile inghețate 
ale exploratorilor sunt rudă cu liniștea eter- 
mă a peisajelor polare 

„Şi ochiul rece al morților, cu rostogolirea pământu- 
lui printre astre pustii, în mileniile viitoare. 

„fecioară galbenă — inima mea — cu surâsul ca o 
corabie incendiată, ca un vis, ca o radiografie 
a zădărniciei, ca o corabie incendiată, 


„Fecioara galbenă” este, în poemul lui Geo Bogza, simbolul pri- 
vilegiilor care se opun condiției comune din Universul general. Ca 
orice privilegiu, şi acesta-l intricat, amestecat neincetat cu celelalte 
clase de fenomene, Poetul zugrăveşte tabloul acestui univers, unde 
privilegii şi condiție comună se întrepătrund necontenit. Un cu- 
vânt, care revine într'una, ajută poetului să lege, în pictura sa, totul 
cu toate. Este cuvântul: „rudă”. A fost inventat aici ca si exprime 
mai corect vechea idee de cauzalitate. 


La început, oamenii concep legătura dintre lucruri animist și 
pueril, Știința pozitivă apare, şi progresele ei duc la o exagerare 
inversă celei precedente: incepem a crede în legi absolute, 
totale, fără excepțiuni posibile. Azi, gândirea e din nou nemulțu- 
mită, Ii trebue o reprezentare totodată mal suplă şi mai complectă 
a legăturilor dintre lucruri. Fizicienii ne anunţă că toate legile sunt 
aproximative şi adevărul lor pur statistic. Unii chiar vorbesc de o 
„lege a impreciziunii” de care, cu preciziune, ar asculta mecanica 
electronică, Filozofii vorbesc serios de o „contingenţă a legilor na- 
turii". Biologii au sfârşit prin a crede că legi, odinioară valabile, 
care au dus la evoluţia speciilor, au devenit azi inoperante. Legile 
naturii ar cunoaşte şi ele abrogarea și desuetudineea. In altă ordine 
de idei, marxismul a aruncat la rându-i o asemenea bizară idee. 
După ce societatea socialistă va înlocui pe cea burgheză — spune 
Marx — nici-o altă înlocuire de tip social nu va mai fi cu putință. 
„Il y a eu de l'histoire; il my en aura plus”, Anumite legi socio- 
logice vor dispărea din fenomenologia lumii, 

Toate acestea nu puteau să placă. Ne aflăm azi la un sfârşit 
— şi deci început — de veac, într'o perioadă de prefaceri când, în- 
tocmal ca pe poetul Geo Bogza, „totul ne chinueşte”, totul trebue 
pricepu din nou. i 

In cursul ultimilor ani, o nouä teorie filozofică s'a bucurat de o 


80. VIAȚA ROMINEASCĂ 
imensă vogă. O reamintesc fiindcă, în chipul cel mai neașteptat, ca 
se regăsește in poemul lui Geo Bogza. 

Originea ideit este francez. Deja Renouvier spunea că rsa- 
tiile dintre lucruri constitue aceste lucruri, insele. lar O. Hamelin, 
intr'o lucrare despre care s'a zis că este una din capod'operile gàn- 
dirii moderne, a putut conchide că „raportul, relația nu-i un idol, 
ci însăși realitatea”, : 

Paralel cu aceasta, răsare în Germania un curent care azi sti- 
påneşte toată gândirea filozofică şi ştiinţifică de pretutindeni. Esie 
scoala „structuralistă”; „filozofia formei”. După această „Geestalt- 
philosophie”, singura realitate e forma. Obiectele nu au formă, ci 
sunt forme. lar forma exprimă raporturi de proximitate sau de- 
părtare în spaţiu şi în timp. Cu alte cuvinte, leghturile matematice 
sunt singura realitate din Univers. Acolo unde asemenea relaţii 
operează, acolo «există ceva. Unde aceste relaţii dispar, avem neam- 
tul cel mai perfect. Există forme tari și forme slabe, forme care 
se nasc şi altele care se desfac, forme supra şi forme subordonate, 
Ca şi Hamelin, Gestaltiştii văd în univers o țesătură infinit variuţă 
de „legături”. 

Această concepție mulțumește. Impacă „criza determinimsului” 
cu un determinism nou, totodată mai vag şi mai sigur. De aci fọ- 
voarea acestor concepțiuni în spiritele contemporane. 


Dar nouel teorii îi mai trebuia ceva. Un poet care s'o cântă, 
Şi primul poet de acest fel, o spunem cu un legitim orgoliu națio- 
nal, este românul Geo Bogza. Poemul său e un fel de portret al 
Universului, zugrăvit în jurul unei idei-cheie, aceea de relaţie, le- 
pătură, raport. Poetul a vrut să ne picteze, in panouri multe, felul 
cum se înlănțuese lucrurile în această vastă lume, felul cum feno- 
menele cele mal variate sunt „rudă” unele cu altele, şi cum siti- 
gura adevărată realitate a lucrurilor e această rudenie dintre ele. 

Intreaga lucrare e un lung poem de variațiuni pe tema cauzi- 
tităäpil 

Ar fi interesant să luăm, în parte, fiecare vers, pentru a des 
coperi cum fiecare zugrăvește un alt mod in care fenomenele se 
leagă între ele : dela raportul simplu şi riguros a cauzalităţii new- 
toniene („aşa cum unghiul dintre soare şi lună e rudă cu fazei y 
refuzul oceanelor”), la raporturi primitive de analogie f 

„aşa cum nopţile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care. 
flutură la poarta lugubră a ospiciilor”, | 

Nopțile de insomnie sunt mai ales tulburătoare și exasperante 
fiindcă, în cursul lor, răsar mii de 
dar care, în fond, sunt doar nebune, și care mor odată cu somnul 
stupid care până la urmă ne copleșeștt, A compara aceste gânduri 


cu nişte nebuni morţi, este o simplă relație de asemănare, care, 
totuşi, simțim bine, cuprinde atâta adevăr, încât ne face să spunem 


că realmente o legătură organică există între cele două fenomene. 
Nopțile de insomnie nu-s ele, foarte lesne, preludiul internării in 


casa de alienați ? Şi oare moartea simplelor gânduri demente nu-i, 


adesea, un pre-exercijiu al dementului însuși ? 
Uneori avem acel raport misterios şi întâmplător pe care Pain- 
leve îl numea „interferența de serii” : 


gânduri ce ni se par geniale, 


= ` ` z mă i - 
- . 


+ ji d. 


CÂNTEC DE REVOLTĂ, DE AR şi moarte 8] 


„Aşa cum somnul marinarilor e rudă cu dansul catargelor În 

ii tei polare”. A Ca 2 
teori avan raportu r, dar e ex, de forme rapust:, 
de cauze și efecte devenite le dar. T. iei 

„Așa cum inima conspiratorilor e rudă cu pocnetul de armi al 
plutonului de execuţie”. 

Atunci când vrem să înțelegem profund un lucru, nu pe calza 
superficială a logicei, ci grin aceea a une: antuiți: analoage cu a 
istoricului care face să retrăiască trecutul, nu trebue să cădem în 
greşala muLtora care se cred „bergsonieni” fiindcă repetă extat, 
câteva din imaginile mal frapante găsite de Bergson”. Din pouivă, 
— ne stătueşte Bergson însuși — să nu ne mărginim niciodatu ia 
una sau câteva din actste imagini, ci să le muitiphicăm imprumu- 
tându-le domenitlor celor mai diverse, ba chiar opuse, as.fel incât, 
prin convergența acţiunii lor, ele să „ne dirijeze atenţia îintr'atolo 
unde o anumită intuiție se poate naște. A-egând imaginile că! de 
disparate posibil, vom impedeca pe cutare din ele så uzurpe lotul 
intuiţiei pe care ar trebui s'o deștepte”. Astfel, immulţind ima- 
ginile, foarte diferite şi totuşi de acelaş sens, „cerem spiritului, {a 
ciuda d.ferenţelor, un fel identic de atenție și tensiune". 

Aceasta e şi metoda poetului nostru. O avalunșă de „inrudiri 
intre fenomenele ctie mai disparate prepară la o intuiție directă 
şi la o viziune magnilică a Universului, arătat în forme şi lăunteiee 
jegături, în spectacol şi intimă țesătură a firelor care îl susțin, 


Tablou! e exhaustiv. Dela „fecioara galbenă” şi „inspăimântă- 
toarele privilegii ale biologiei”, poetul ne cere să-l însoţin maui 
departe. Căci : 


Li 


„mai departe, ca un pojar de lumini pe. suprafața pier- 
: dută a continentelor sunt alte oraşe; 

„Şi mai departe, dincolo de luminile orașelor 
„incolo de plajele primordiale pe care au apărut pri- 
mele ființe vertebrate, incep oceanele 

„ţi mai departe, 3 

„mai departe, adică dincolo de spuma albastră a ocen- 
nelor, dincolo de meridianele cerești pe care 
ultimele planete se invârtesc obosite în jurul 
soarelui 

„foarte departe 

„foarte departe, adică acolo unde nu ajunge decât 
inchipulrea, și numai de acolo infinit mai 
departe 

„plutesc nebulmsele. 


„Oceane şi nebuloase din nopțile mele de febră şi de 
insomnie : 

„oceane şi nebuloase, valuri de apă, paluri de foc, din 
nupțile mele de poezie, 

„sub botţile voastre îndepărtate, fierbinți şi eterne 

„trimit să-şi sune e oul, cântecul acesta de revoltă, 
de dragoste, și moarte ca o mărturie violentă 
a vieții lu care am luat parte: 

„sub bolțile voastre sonore, imense, şi clocotitoare 

„desfășur ultimul drapel al ființei mele nostalgice și 

erasperate”, 


A 


FY 


' d P, aS 


x r A . 
i 2 Ee E AU AA, p ` TIA 
y ai A VIAȚA d ' s 
4 + ` y 


m. î Sue i: sa i y P 

“Găsim, în poemul lui Geo Bogzu, ideea uid intime legături — 

aproape a unei identități între viaţă şi moarte: 

„O stea de sânge, roșie, în fiecare : noapte peste ultims 
ge are 

„și însăși ò desnădejdii primește salutul noul 

lor condamnaţi” 


au e a e a ; 1 


Aceste vorbe profunde ne scot dintr'o veche eroare şi descopăr 
an teribil adevăr. Credeam că osândiţii Ja moarte sunt numai acsi 
pe care îi judecă plăpândele noastre tribunale sau îi designeară 
citeodată diagnozele medicului. Dar aceste verdicte pot oricând ti- 
mânea neexecutate, Sentinta care niciodată nu minte este nceza ce 
se pronunță omului în momentul chiar când e! se naște. „Noua ge- 
nerație” este în fond o echipă de noui, de adevăraţi condamnaţi la 
moarte. 


Altundeva, poetul nostru spune: 


` „așa cum drapelul alb care se ridică deasupra orage- 
= arde preerie branza ăia 
e aA 


Aceeaşi idee. După cum nouii-născuţi sunt nouii condamnati 
la moarte tot-astfel pacea, întrerurând păshniul, păstrează, mat 
bine, situaţia de condamnaţi la moarte a supraviețuitorilor, întă- 
findu-le calitatea de candidaţi la proximele măceiuri viitoare. 


Se vorbeşte uneori de lecturi decisive, pentru că hotărăsc in- 
stantaneu biografia ulterioară a eroului. Sala există și o altă. 
minune posibilă : o carte care să lumineze nu atât viitorul, cât 
trecutul, „determinându-I” ca pe o carieră. Sunt cărți care, ce- 
tindu-le, ne dau tulburătoarea sensație câ rezumă și precizează 


-tot ce până atunci bănuisem, sfios şi chaotic, despre lume. 


Un asemenea simțământ am incercat la lectura „Cântecului 
de revoltă, de dragoste şi moarte" sl lu: Geo Bogza. Pe măsură 
ce înaintam într'insul, mă cuprindea acea uimire supranaturaiă | 
pe care, în „visele bune”, o avem constatând cå totul me reușește, 


‘că tot ce întreprindem isbutim, că tot ce vedem înțelegem, că "un 


fost până atunci inexplicabil de ngruzi să credem că există lucruri 
grele, ba chiar imposibile... i 
Pomul lui Geo Bogza na umple de o asemenea magică liniş- 


tire, Lichideazä, parcă toite perplexitățile. O imensă fericire inie- 


lectuală ne cuprinde, Magicianul ne-a pus, direct, în fața unui 
portret adevărat al Universului, Cu acea divinaţie proprie poet- A 
ìor, el prevesteşte, în felul său, știința viitoare. Perplexităţile 
noastre trecute nu-s numai ale noastre. Ele aparțin, cum am ar 
tat, întregei cugetări contemporane. ȘI poemul cel mou, parcă le $ 
face să conveargă, sudând ipoteze disparate intrun tablou consi- 
tent de Ynagini coherente. 


'T tularul -teribilelor privilegii şi „destinului biologic al Lumii” 


+ 


` 


CANTEC DE REVOLTĂ, DE ndacoăra ŞI MOARTR 83 


- 
e 


este un personaj bizar, pe care poetul Îl numește „fecioara gal- 
benă”, Pare straniu ca o fecioară să fie galbenă. In concepţia 
comună, fecioarele sunt roz, Pentru ca o femee tânără să fie gal- 
benă trebue să-şi fi lepădat fardul, sau, — căci revine aproape la 
acelaş lucru, să se găsească extenuată de intimitățile carnale. Cu- 
vintele „fecioară galbenă”, prin paradoxul lor, trezesc imediat vi- 
iunea unor asemenea momente de picat țrupese. Și, de altfel, aşa 
chiar şi-o şi închipue poetul. Sunt, zice el: 

„pe trupul tău locuri la care, cînd mă gindesc, respi- 

rația îmi distruge plămânii” 

Pentru ce, atunci, numele acesta de „fecioară”? Pentru ce 
poetul votbeşte de „incruntata ei virginitate, ca o stea necunoscută, 
ca o stea care aduce sfârşitul lumii” ? 

Este cu siguranță vorba de o altă virginitate decât cea tru- 
pească, 

Femeea iubită a avut și mai conservă încă o particularitate 
exasperantă: în ciuda amorului fizic, care-i poate pătrunde corpul 
făcându-ni-l cunoscut ca pe propriul nostru buzunar, — sufletul 
ei rămâne de cele mai multe ori impenetrabil, astupat și blocat ca 
un trup de clasică fecioară. Nebunia, insomnla, sinuciderea și toate 
„marile, îngrozitoarele dezastre ale dragostei și ale biologiei” sunt 
fructe ale acestel obstinate şi „încruntate virginități”. 

Este o lungă poveste aceea care explică aceste supărătoare 
caractere. Documentele etnografice şi istorice ne arată g femee 
ca pe un „bun” care trebue „cucerit” şi apoi stăpânit. biect de 
proprietate, ea a deșteptat în noi sentimentul posesiunii, şi prea 
puțin pe acel al înțelegerii morale. lar azi, când simţul proprietății 
se ofileşte, când amor şi proprietate se disociază, simţim o furioasă 
nevoe de a lubi dragostea pentru incomparabila ei putere de a face 
două suflete să comunieze, Desbărat de gospodărescul simțământ 
al apropriaţiei private, sentimentul amorului — o descoperim abia 
acum — e cel mai sigur mijloc de a ne face să intrăm şi să călă- 
torim la nesfârşit în sufletul altuia. 

De altfel, abia acum această minune a devenit posibilă. Posi- 
bilă, dar încă viitoare. Binefacere legată, ca multe altele, de dis- 
pariția urâciunilor proprietății private- Printre „privilegiile” Je- 
gate de „destinul biotogie al lumii” se numără și acesta. Cătă-va 
vreme lumea a trebuit să cunoască „marile, îngrozitoarele dezas're 
ale dragostei” fiindcă, dominat şi spurcat de corcirea cu sentimen- 
tul posesiunii private. sentimentul amorului se mișca, oribil, între 
doi poli : gelozia și plictiseala ; teroarea proprietarului înebunit it 
gândul că altul o să-l fure, şi plictisirea proprietarului de obiectul 
su, greața de a-l mai vedea şi pofta de a-şi cumpăra altul, Intre 
dementa lul Otello și Insațiabilitatea lui Don Juan, iubirea duca la 
disperare sau, în cel mai bun caz, la desgust. Este unul din ams- 
zele privilegii ale acestei lumi. 

Dar această lume mai are și allele, Când, din fenomenologia 
axorului, vom expulsa sentimentul proprietarului, va răsări atunci 
un alt privilegiu al biologiei: putinţa de pătrundere totală si di- 
rectă între două suflete, Până atunci, poetu! comunist Geo Bogza 
va rămâne dureros de sensibil în fata femeii iubite, poartă închisă, 
poartă păzită de cea mai „incruntată virginitate”. 


Lia 
é 


h © VIAȚA ROMINEASCĂ 


» DA EA a aaie aS A eul 
: y +, + | Da: s” D TA aS } 2 x f 
i ki A jun z wY | Ţ, 4 


„Fecioara galbenă”, cu îneruntatele ei virginități şi cu sinua- 
derile din nopţile noastre de insomnie este poate cea mai tulba- 
rătoare figură din acest univers > 


Poemul lui Bogza e scris în proză. In proză pură ; nici măcar 
ritmată. De aci imensa lui muzicalitate, 

Este o delicată problemă de esteiică aceea a sonorității în 
poezie. Condiţiile auditive ale versului nu au nimic comun tu mi- 
zca. Ba poate sunt exact contrariul acesteia. i 

Desigur, poezia trebue scrisă în versuri, pe cât posibil cu rimă, 
ritm, cezuri şi alte ortodoxe canoane. Căci poezia e arta cuvân- 
tuiui pur, arta de a provoca magia de care fiecare vorbă a limbii 
e capabilă Un fel de rugină se aşază pe cuvinte prin circulația 
lor socială, ca o crustă care le astupă conţinutul şi le maschează 
lunga lor Istorie. Poetul sparge coaja, și desgroapă sensuri şi nu- 
anțe uitate, făcând să sară afară sute de „prețuri” noul, sau care 
te par astfel] tocmai fiindcă fuseseră ascunse, 

Sonorităţile meşteşugite, prin mirarea produsă, trag mintea 
direct spre cuvântul ia sine, pe care îl revirginizează, parcă tre 
zindu-l din somn, intocmai cum, În avalanşa de zăzadă pe care un 
sgomot a decianșat-o, omătul care dosrme Își readuce oarecum 
subit aminte de toate posibilitățile lui mecanire. de toate sensurile 
şi ştiinţele lui de a întrebuința legile dinamicei, 

Dar sonoritatea necesară poetului nu este muzicalitate. Mu- 
zica nu se ocupă cu detalii sau precise subiecte. Funcţia el e să 
exprime gândurile noastre în întregime. Deaci caracterul ei vag 
gi totuși complect. O „âtude”-ă de Chopin, o fugă de Bach, o so- 
nată de Cesar Frank n'au subiect”. Ele vorbesc direct despre-tot 
ce eexistă, Deaceea, samănă mult mal mult cu un discurs În proză 
decât cu un poem în versuri, 


Dar regula comună are şi excepţii. Atunci când poetul nu vrea 
să exprime o idee particulară sau un sentiment determinat, d 
simte nevoia să-şi descarce sufletul întreg, să spună tot ce gånde- 
te despre tot ce există ; în asemenea monente metsfizice, corsete) 
versului e prea strâmi și mișcarea infini mai suplă, mai largă, 
mai nuanțată a prozei devine singurul limbaj posibil, 

Cu un instinct sigur, acest adevărat artist care e Geo Bogza 
a procedat exact astfel. Nici-o rimă, nici-o asonanță, nici-un fel 
de trucaj sonor. lar dacă strălucitul său poem e totuși „rudă” cu 
scrierile marilor com;ozitori muzicali, aceasta se datorește unor 
analogii de structură. Cetirea poemului ne dă aceleaşi pure sem 
timente da formă şi mişcare, de avalanşe deslănțuite şi apoi in- 
trerupie, de elanuri tumultucase urmate de opriri, continuări, ră 
suciri, reveniri şi reînceputuri.,.. 


„ta i 


Mă întreb dacă această bucată poate fi tradusă, Ne isbim de 
două cuvinte-cheie, cuvântul „rudă” şi acela de „fecioară ga benă”, 
care par categorie intraductibile. Dar, cine ştie? In artă nu există 


mSS a FUN ARO, CIRY . x d 
| | i 
r ră > 
CÂNTEC DE REVOLTĂ, DE DRAGOSTE ŞI MOARTE 85 


dificultăți absolute. Și poemul acesta ar trebul tradus, „Interesul 
lui e sigur internaţional. Viziunea artistului adună Ja olaltă cu- 
tente şi nevoi de gândire venite din toata țările, Nu numai prin 
valoarea artistică, dar și prin conținutul insgirației sale, Geo Bog- 
za este un poet internațional. 

Ibrăileanu spunea de Baudelaire că e un poet special şi local, 
cela al marilor centre metropolitane, Arghezi e şi el un poet lo- 
cal, poetul popuiar prin excelență, care 

„Schimbă acum, întâia oară 

„sata 'n condei şi brazda 'n călimară, 
şi care din „sudoarea muncii sutelor de ani adunată „de bătrâni, 
printre plăvani”, din „graiul lor cu 'ndemnuri pentru vite” „iveşie 
cuvinte potrivite”. Arghezi cântă numai pe Român, acel sufiet ro- 
mânes: particular pe care el îl numește „cuget hotar, între înger 
şi măgar”, Arghezi e poetul popular, care singur mărturiseşte că: 

„durerea noastră surdă şi amară 

„o grămădii pe-o singură vioară” 

Geo Bogza, Hugo sau Eminescu, nu-s poeți locali, ci mondiali. 
Cu lecturi relativ puţine, dar cu un talent uriaș, Eminesct zau 
Hugo au pus în versuri uimitoare tot ceeace interesa gândirea şi 
gtiinta din vremea lor. 

Din aceeaşi categorie poetică face parte și Geo Bogza, 

Hugo nu are nevoe să fle tradus. Eminescu nu poate, căci 
versurile sunt totdeauna întraductibile. Geo Bogza arë privilegiul 
de a fi scris poamul său în proză. Cu excâpția celor două cuvinte 
greu de redat în altă limbă, această splendidă Jjucrare poate trece 
toate granițele. 


D. I. SUCHIANU 


CRONICA EXTERNA 


ABSURDA TEORIE A CONFLICTULUI INTERALIAT 


E rar, aproape chiar nelntâinit prilejul să poți fi „la oră" cu o 
cronică externă, într'o revistă lunară, Indeobşte când menzualul apare, 
everilmentele în el comentzte au fost deja depășite; și altele ll sau 
substituit, care vor fi examinate abia atunci când, la rându-le, vor fi 
dispărut. Dea (iei, deaceca e re-vistă. Şi deaceea suntem.. cronicari 
Şi ea, şi noi, suntem prin destinație, legați de „tempi passati“, 

Pentru prima dată , de astă dată, ni-a fost dat privilegiul să ne 
putem ocupa de un fapt politic internaţional care, deși petrecut în 
urmă cu o lună, reține şi în momentul când scriem, şi va reține şi în 
n ei ze mscn cele scrise vor ieși din teasc, — atenția încordată a lu- 
E vorba de conferința celor cinci miniştri de externe care, începută 
la Londra pe ziua de ii Septembrie, sa rupt pe ziua de 2 Octomirie, 
fără încheere, fără intelegere, fără vreun rezult=t pozitiv 

Pa ordinea de zi, precum bine se ştie, figura: tratatele de pa 
cu Italia, România, Bulgaria, Finlanda și Ungəria ; chestiunea întema- 
fionalizării căilor de navigație (în care intra și problem: strâmtorilor) ; 
memoriul sovietic cu privire la repatrierea cetălenilor ruși; p 
în legătură cu reparație la care trebue să fie obligstă Germania; me 
moriul francez referitor la restituirea bunurilor jefuite de germani din 
Franța, ia care s's adăugat în cursul lucrărilor, il francez de 
reglementare a statutului viitor al Ruhruul, ş. a. 


Niciuna din aceste probleme n'a fost complect şi practic solutio- 
netă, fiindcă, la 22 Septembrie, dezbaterile au deviat pe o chestiune de 
procedură și, întocmai ca la Orice instanță de, judecată, incidentele de 
neturt - pracoduralg au ţinut în loc şi întrerupt discuţii.e asupra 
ondului, 

Nu e un secret, însă, pentru nimeni, că incidentul de proceduri, 
ridicat de reprezentantul sovieţie, era de s se statua dacă delegatul 
Franței şi ace! al Chinei aveau drepturi egale cu ale celoraţi delegați 
de a-și spune cuvântul şi de a hotări în chestiunea tratatelor de pace. 
Pe temeiul celor înscrise ta comunicatul dela Potsdam, d. Melotov sus 
ţinea că nu au acest drept. Printr'o interpretare pretoriană pe cart 
purtătorii de cuvânt ai puterilor angJo-saxone vroi:u s'o dea 
SERI Al. atarna comunicat, d-nii Byrnes şi Bevin opinau pentru 

rmativ! 


ca în această privință să se poată sjunge la un 
neizbutind să determine pe 


cealaltă să 


In dorința, totuşi, de a evit: impasul, s'a făcut apel direct la cel 
x în parte, trimisului lor dis- 


A fost imposibil 
acord, nici una din taberele față în față, 
cedeze. 


87 


d ' a fost inio. Efectul, depri- 
ÎN bane Ai aaia aveai impresia că în 


CRONICA EXTERNĂ 


'au 
i de manevre neplăcute, asemănătoare acelora care s 
poe de primul război ere A e are de my pa edi ceai 
d. Summer Weles, fos Fraea 


ii rte 
iresta că dată fiind accasță îngrijorare care a cuprins 0 pă 
din amy publică mondialā gv s aa cer bear yeaa” pe pa 
siomabi ii s'au pripit să publice, a AU e 
eee pei pr ză cu privire = rare care au dus le nereușită 
t:bilirea culpelor şi a culpabiliar, 
sir 4 ir că vina o poartă tendința, manifestată deo parte și de us 
de a împărți umea in blocuri. e avere p eaan 33 orgii să 
t si indelung pregătită dinainte. Americanii ; r 
pg r A i d-stul fe re gerne ră z ea rea vA or 
E cercare de a ge viola acordu 3 t 
a vi o în preocuparea pe care fiecare putero o are ai pie 
securitate: el. Unii comentatori au dedus că ma fost încredere 


această eo per a 
care eram încredințați că acei înră înfeoduți prupi 
Coet cena o vor trige numaidecât din toate, spuse şi ser 
pe marginea „falimentului Hou: cu 
Bănuiam că vor fi mulţi reion Ta să revii gr ea 
eplin proclama sehtenţios era 
rms It şi că oi Timplat, flindcă două regimuri atât de deosebite 
se pot la politiceşte, 
D= curier acestora au gândit-o. Alţii, însă, au și spus-o. De 


redactor al agenţiei „Reuter“ a declarat: 
-aang O ifetat le această conferință, ambe e turburătoare. Una a fost 


acea concepție, dacă 
Pete pie paie PF arina naziștii), va constitui o primejdie perma- 


trucă iştea eteascã 
rca: ag va sa eee fi Sobânditā atâta vreme cât va dăinui temere: că 


ceeace a fost năruit; pentru ca mintea să 

z tru ca voințele să 

cugeta tihnită la ceeace e de construit; pen mei 
toare; ntruca să se înveste> 

e minats a Iuh iara, tat ar jam rail s 


existe în IE în sunetele 
Sunt de sicatitate. Oamenii şi neamurile să, île apărați de teama zilei 


de mâlne și de teamă, în genere, cum spune Charta Atlanticuuui, 

Dar acest sentiment nu-şi poala găsi loc în alita vreme cil suntem 
urmăriți de gândul că dacă nu azi, alunci thai târziu, ciocnirea se 
va produce, into:m-i cum era obsedat acel lord de idea că intro zi 
imb.ânzitorul ca.e îşi tot våra capul în gura leului, nu şi-l va mai 
pu.ca scoale. Şi işi lăsase toate treburile ca să se ție după circ, ca nu 
cumva să parcă momentul tragic al sfăşierii, 

S'a susjinul de câ.re comeniatorii cei mai în măsură să cunoască 
culisele deia Lancaster House că toată criza a avut la b-ză o scădere 
a încrederii intre parteneri, 

Este un răspuns. Nu-i o explicaţie. In tot cazul, nu-i un), satis- 
făcătoare. Căci trebuia arătată pricina acestei neincrederi, și mars 
dead. eptul la punctul nevralgic. 

Sa intāmp it, însă. câ atunci chiar când sa încerca! a se des- 
ce cauzele neincrederii, cer.etătorii sau cprit la suprafață, la apa- 
renje. 


wË 


In fond, neincrederea a pornit tot dela convingeria naivă, sim- 
pliztă, de care vo.beam m sus, şi anume. că puterile cu regimuri 
politice şi sociale deosebite sunt rivale si că o inte egere trainică și 
sinceră intre ele nu-! posibilă, Dei că odata şi odată, mai curând sau 
mai târziu, ele vor veni în conflict, 

Ttoria are sta. credibilă dar- absurdă, ca atâtea alte teorii efe- 
mere cu locu, de obârşie în apolitica Germsnie, a fost lansată de Hiller, 
E indeaproape înrudită, precum se poate lesne observa, cu teori: im- 
posib li'ăţii de înfrățire intre rase, cu teoria că minorități germans 
trobue sau deslipite de națiunea majoritară, szu transferate în Grost= 
deutschland findcă nu poate exista convietuire pacinică între majo- 
ritari și minoritari în c:drul aceloraşi fruntarii naționale. Așa dar în- 
rudită cu teorii complect contrazicătoare ace ora sovietice, acelora 
americane şi engleze, potrivit cărora r:ste deosebite, neamuri deosz- 
bite, religii deosebite, ca și sexe si vârste deosebite, pot perfert sălăşlul 
în comun oriunde gu dreptatea şi domneşte libertatea 
Hitler a ajuns la teoria lui in mod simplist, aproape instinctiv, 
lecânăd dela ideea că un comunist e adversarul ireductibi! al plu- 
„ratului și vice-versa, neputând fratemiza, nici cădea de 
Apoi. trecând dela individuil la colectiv şi generalizând spe- 
ciae, a ajuns la concluzia că nici regimurile nu s'ar putea înțelege şi 


ia. 

Pe baza acestei idei fixe, = încercat în Mai 1941 lovitura cu Hess. 
Era convins că plutocrata" Anglie îl va sustine în lupta pe care se 
pregătea so pornească împotriva Sovietelor, Na izbutit în planul lui, 
întemeiat pe incompatibil itatea unel aliante între cele doui regimuri, 
Și totuși, la credința lui, n'a renunțat. Şi-a închipuit că Anglia vrea să 
vadă mai întâi cât e de sincer. ŞI a deziănţuit atacul, absolut persuadat 
că John Bull îl va ajunge din urmă K 

A fost prima lui deducție funestă, trasă din premiza falşă că re- 
Pe ar a A a RE pică pn ati 

pe u e germane ajun | 
Leningradulu: şi Moscovei, — Analia, totuși, nu se conform: partid 


e „ciocul E 
x Gapariulul. britanie” i că duge. o politiei, a Iu, ase 
' A gresit și a doua oară. Căci, în pot'da Singnapuru ui, a Solumu- 
lui şi Haif:yei, precum şi & altor înfrângeri grelo dacă primăvara anu- 


CRONICA EXTERNA — 89 


lui 1942, nimic n'a putut răsturna pe acela care, credea Hitler, este 
singurul a împiedica fatalul să se producă. 

F.nalic, a continuat, cu toate acestea, să mizeze pe aceeaşi carte. 
A schimbat doar scaunul, A adoptat o altă temă de ndă Intru- 
căt Ruşii, nu numal că rezistaseră admir:bil în 1951—42 dar îi şi cp.l- 
seră pe nemți, infirmând tpate prorocirile lor tu privire la curânda 
cueire a „Mozcovei şi Leningradului şi la toala nimicire a spectru ui 
roșu“, Hiter a găsit ingenios să se adreseze englezilor în chip de an- 
glofil şi să le țină următorul limbaj (pe care îl extrag din zrtio.ul ini 
Pamfil Șeicaru, întitulat „Pentru ce mai luptă Angla?“ articol srs 
la comandă şi părut in „Curentul” dela 16 Martie 1942): „Continui un 
sizboi când ai măcar o cât de redusă speranță câ vei invinge. Care-i 
yitma speranță a Angliei? Rusia Sovietică! Să admitem, pin impor 
sibi. că sar realiza şi această plăpândă iluze (va fi în curând spul- 
berată spre n termina tortura prin spe. anțë la care d. Churchill supune 
poporul englez), şi că armata germană vi fi înfrântă. Mi rog, victoria 
himerică a Ruziei m'ar insemna oricum infrănnerea Angli? Ne in- 
tehăm şi nu izbutim să aflăm pentruce mai continuă răzbniul, Ang is, 

. ete”. 
Panis cuvinte, propaganda hitleristă admi'tând „prin reducere la 
sbzurd” — cum spunea Șeicaru — ipoleza unei victorii ruseşti, vroia 
si perle şi să convingă parlamentul englez că aceasta ar însemn: sovit 
tizarea iului britanic, 

paine Berlinul continuă să bată monctă pe antagonismul 
i rê rie puterilor aliate. 
ui A pere si Punel, după aceasta de-a treia tent-tivă neizbutiti 
de a de'așa Anglia (fiindcă efectul prop'gandei a fost că la 26 Mal 1042, 
sa semnat tratatul de alianță anglo-sovietic pe 20 de sni), Hitler, ca 
un inventator persecutat de o Idee, și care repetă la infinit experien- 
tele, crezând în exlomaticul adevăr al premizzi pe care şi-a puso. sa 
îndreptat în vara aceluiaş an spre Kremin; „Englezii vă tot fănă= 
duese să deschidă un al doilea front si pentru a Vă amăei. au fă ut 
aœ! simulactu de debarcare la Saint Nazaire. In fond, vă lază să sån- 
gerati și să vă slelti, privind satisfăcută ja prăbusirea regimului’. : 

lar Gayda, la Roma și Șeicaru, la Bucuresti, comp ectând idee: s A 
pânuiul, sugerau Sovietelor în-heerea unei păci separate. (V. sriiócol 
„Umbra păcii dela Brest-Litoosk" apârut în „Curentul“ dn 11 August 
1942). 

> a încununat această nouă încercare, Cări opt zile 

E ae Men sorisese că hoet pune serios pentru Soviete problema 
unei păci sepa-ate”, Stalin se întă nea cu Churchii! la Mrscovo, sm 
nând împreună un comunicat unde se spune că „ambele guverne sunt 
hotărâte să ducă mai departe acest război de liberare". 

in lanuarie-Februarie 1943 devenise limpede pentru orice ohi 
næobositi că Reichul nu mai putea câștiga războiul. Intervenise Sta- 
Yagr-dul. Intervenise debarcarea americanilor în Africa de Nord. în- 
teryenise ofensiva engleză din Libya. Socotim că şi Hitler își d"duse 
seama că ro'ta se intorseze. Dovadă că schimbase pe generalul Halder 
dela sefia statului major. Îl înlocuise pe marele amir=i Roeder la co- 
manda flotei. Si ‘a 30 Ianuar declara că nu va capitula {cesare nu ar ti 
fost o-zul să afirme dacă ar fi mers treburile bne). Pe de altă parte. ia 


Pentrucă astepta ca Moscova să nu se mi întelengă cu Londa și 
Washington. Mai de grabă sar fi putut scoate din inima guer 
bizot nădejdea în venirea Messier decât din capul Puehreru ui 
idee. Í 


Si * 4 Lă Ă + B S 


90 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Iată motivul pentru care nici măcar după debarcarea anglo-ameri- 
cani or în Cal:bria şi nici după prăbușirea fascismului, èl i incetat 
să dea nemților speranțe că vor câștiga războlul, El vedea in criza po- 
loneză şi în amânarea mereu a deschiderii colul de al doilea front, 
simptomele unui rupturi apropiate. 
Dar, în locul rupturii, au venit conferințele déla Moscova și Teheran 
Se pire că Hit.er n'a crezut în ele, fiindcă nu se potrivoau cu ceea 
credea el, Şi el persevera diabolic intro iminență a dezocordulul 
politic dintre cele două regimuri pe care el, şi nu ele, le impreunaie 
Deaceea, la numai câteva săptămâni după Teheran, a pipăit terenul 
pentru o pace separata cu puterile anglo-saxone. Dovada o constituie 
o intormalie apărută, în zcest senz, în Ianuarie, anul trecut, în Pravda" 
Fireşte că tatonările făcute la Madrid nu puteiu decât să dea fiep 
fiindcă şi scoteala pe care şi-o făcuse Hitler și pe care si-o mai fat 
astăzi toți acela, indoctrinați la școala lui, era fundamental greșită. în 
pius, Hitler mărturisise prin aceste propuneri de pace, că rtragerile 
armate or lai de pe frontul răsăritean erau datorite exclusiv forței 
miar ore tactici noui germ:ne,, 
u falsa „concepție asupra posibilității trăint 
dintre regimul sovietic, pe da o parte, şi maS per men mn _ de da 
parte, cădea din greșală în greșa.ă. 
In sfârşit, vine şi marea debarcare (6 Iunie). Reuşeşte. La 22 Iunie 
pones: și Sovictele ofensiva. So vede că este czva concertat, conjugat, 
coordonat, Hit er nu crede, Vrea să lupte mai departe până se vă 
întâmpla cecace aştepta şi era sigur că se va întâmpla. Nici Pe:ie'opa 
pe Ulysse și nici pe Peer Gynt Solveg, nu i-au aşteptat cu atâta fide itate 
şi nestrămutată convingere. cum a ““stentaţ lui Hitler divorțul 
Á TS U. R. S. pea penru ci occidentali, 
"a produs aten 20 Iulie care dovedea că mulţi din antu- 
raiul încăpățânatu ui „va banque“ nu mal credeau în ut divorț. 
Hitler dispunea tăierea capetelor œi primejduiseră Jogica lui. ȘI. ln sfâr 
pus ia uae 1944, San + aie are cra déja la Lemberg şi Cerni- 
vsk tunas 'americanii Rennes, maj vorbeş | 
victorie posibilă. ac : "E 
Arma cea secretă pe care se bizula Fueħrerul cu Hannibal 
ante portas, era tot etema discordie între regimuri e care, după cum 
îi căzuse lui în cărți, urmau să ribă vorbe şi să se despartă. 
Insist asupra acestul punct inadins atât de mult pentruca să se vadă, 
în primul rând cât de generatoare de 


divergență între mari aliați în tul anit dintre regimurilile 
a con iar 
politice şi sociale, eo 


Mai relev o ultimă gregalä, izvorită din eroare, 


străpunsă în patru locuri. Acum, chlar că s'ar putea pune întrebarea: 
Pentru ce mai luptă Germania ? aia , 

Dar n'am pute: spune ca Şelcaru: „ne întrebăm și nu irbu'im 
să aflăm...”, Cări pentru oricine a urmărit f'rul brun al strategiei po itie 
hitleriste din Mai 1941, e clar că Hiter mai luptă ca să ajungă să 
baar ia er ee TES zaveră între Aliați, 

n Decem 
Eada nri Ned ptr Doka n senasa. M Jaona se som 


br „ constituirea la Londra = guvernu ui Thomas Arc'ezew= 
aeo kit- raporturile dintre puterea dela răsătt și 
tiveie apus „Sunday Times" nu șovăla să serie că. „perspec 


CRONICA EXTERNA 91 


agravate. Izbucnise războiul civil şi Englezii, luând partea guvernului 
Papandreu, deschiseseră focul asupra partizanilor elini, grupiți în orga- 
nizația de extremă stângă, HELLAS, ceeace putea fi interpretat ca o 
tuare de atitudine po.itică potrivnică mişcării comuniste. Discursul d-lui 
Churchil, dela 8 Decembrie întărea aceistă impresie, Pe de altă parte, 
tn Belgia, demisia miniștrilor comuniști, urmată de turburări de stradă 
de greve, de ridicarea de baricade de sârmă ghimpată în jurul Piria- 
mentului, de intervenția urmelor engleze, da interzicerea întrunirilor, a- 
rătau hitleriştilor că şi alci se manifestă dihonla între alluți.. La tonte spes- 
tea se adiuga criza poitică din Itala, cu mobile nu prea deosebite de 
acelea care determinaseră frământările din celeliite ţări”) şi ciudata 
declarație a ministrului american de război, Stimson, făcută la 30 No- 
embrie, că Eisenhower şi-a amånst ofensiva generală. Derti, calculul 
lui Hitler fusese perfect. Intemeiat pe acest calcul, conducerea nazistă 
pune la cale acea stranie ofensivà, pe cire mareșalu: von Rundstedt o 
porneşte, cu toate forțele retrase din Franţa, la 14 Decembrie, izbut nd 
chlar să împingă înapoj pe aliați până la Liège şi să le provozce pier- 
deri grele (vreo 22.000 de morţi, mi se pare). 

Ce rost avea această ofensivă care, pentru nemți, a fost încă şi 
ma costisitoare ? 

Scopul ei era să sprijine, profitând de încordarea internațională și 
de divergenţele dintre aliaţi, ofensiva păcii pe care, simultan, diplo- 
majia germană o pornea prin Lisabona cu direcția Washington și Londra. 

Planu; era acesta : să se facă o demonstrație de forță, să se probeze 
englo-americanilor că Germ:nia va fi în stare să mai reziste mult adu- 
cându-le prejudicii grave, săbindu-i, şi, făcându-l să vadă din ceeace 
se petrecea în Grecia, în Polonia, în Italia. în Belgia, că au tot interesul 
să nu-şi slăbească puterile în hârțueli cu Reichul, ci să primească ater- 
teje germine de pace sperati. 

“Toata propaganda presei naziste e dusă de Goebbels in acesstä di. 
rectie. Dar planul, conceput cu atâta ştretenie pe convingerea că se apro- 
plase ceasul d'eoclerii aite a eşuat. şi storțarea făcută de Rundstedt In 
Ardeni a fost fatală rezistenții ulterioare pe Rhin. Fusese epuizată 
în această ofensivă de prestigiu, toată forța <are putea fi altcum si cu 
fotos utilizată în defensivă. ) 

La amploarea dezistrului nazist a contribuit, prin urmare, în de- 
cizivă măsură, credința, răspândită în afara fruntariilor germans, că 
în deosebirea regimurilor stă şi riva'ititea lor iar În această rivalitate, , 
piedica permanentă a realizării unui pacinice conviețuiri şi a unei trai- 
nice intelegeri între ele. 


? a intrebare faptul de mai sus nu constitue un argu- 
ment irefragabil în sensul că, odată războini terminta şi inamicul comun 
doborit, ceeace nu s'a putut verifica până în prezent să nu se poată 


pial, o aberaţie. aaa 
1. — Ea este contrazisă, după cum arătam, de practicile în 

în URSS, în Statele Unite şi fn Imperiu! Britanic, unde sa experi- 
mentat cu rezultate strălucite că rase, clase, religii, naţionaităţi. nea- 


1) Comuniștii şi socialiștii nu mat vroiau. să sprijine guvernul 


muri diferite se pot foarte bine impăca și pot sāmirabil conlucra ; de 
te n'ar putea coexista şi conlucra regimuri deosebite ? 

2%, — Sa dovedit în ultimul an cum cu bunăvoință și spirit de fn- 
erm ea s'a putut ajunge in Frința, Italia, Iugoslavia, Polonia, Fin- 

nd: Norvegia şi Olanda ia o colaborare strinsă intre partide ce 
puţin tot atåt de deosebite ca regimurile existenta în taberele aliate Or, 
ceeace a fost cu putință pe plan intern este pe plan internațional incă 
şi mai realizabil deoarece este lăsată, intactă, fiecărui partener toată 
ep decit ceeace nu-i cazul întocmai in condițiile dinăunturul 

T. 

3%, — In cursul Istoriei problema a fost rezolvata afirmativ. Franța 
era o republică democrată, Rusia era un imperiu autrocrat. Cărțile din 
Franța erou interzise în Rusia. Sistemele po ițlenești țarista erau vehe- 
ment atacate în Franţa Intre regium] liber, laic, parlamentir, republican 
din Franţa Și regimul strâmt. pravoslavnic, autoritar, monarhist atsolut 
din timpurile Romanovilor deozebirea nu era de sigur mal mică decât 
este astăzi între regimul sovietic soci list din Uniune şi regimul burgheze 
capita iss din Imperiul Britanic. ŞI cu toate acestea na fost niianță mal 
sinceră, mal solidă, care să fi funcționat ma! bine ca intre Republ'ca a 
treia şi Împărăţia rusească. E drept că diferențe.e între acestea două 
țări erau mal! mult politice, Astăzi diferențele între U. R. S. S. d 
Anglia su intre U.R.S, S. şi Statele Inite sunt mai ales de ordin 
social. Dar avem un exemplu și de acest gen: URSS. și Turcia care, 
vreme da douăzeci de ani, vecine fiind şi! cu regimuri sociale comp ect 
deosebite, n'ay venit niciodată in conflict, pe când imperiul otoman 
şi acel rusesc, cu regimuri și politice şi sociale aproape similare, 
säg Be boit decenii dearândul Acelaş lucru în ceeace priveşte URSS. 
ş A 

Am mai putea invoca. în sustinerea teze: noastre, repetatele decla- 
rații facute ae cei mal sus puşi factori de răspundere din rândurile 
M rilor-Puteri : că deosebirea de regim nu poate exclude apropierea 
polițică şi conlucrarea pe toate câmpurile de activitate internațională, 
Dar nu reproducem aceste declarații fiindex citatele-s proc amative și nu 
demonstrative. Nu trebue decretat. Trebue argumentat. demonstrat. 
Trebue făcut altceva decât a făcut propaganda nazistă care, tot repe- 
tând indefinit un slogan, se d ndea ca însăşi să creadă ca adevărat 
ec mr parere îi timp să răspânde:scă în sfere cât 
m: ndirea eronată ca a executa a ul: error com 
munis E i fus. aaa Yu 

ce anume se întemelază, în genere. aceia care susțin inacomo- 
dabilitatea dintre URSS. și țările anplo-saxone ? > 


8'; procedat, pentru a se plasa pe piața mondială rasismul, S'a plecat 
repulsta în creării tourilar, izolarea au produs-o ; 


și un stat cvreesc? Răspunsul îl găsim în strânsele ri economii, . 
pog arpa culturale care au existat între România te de Pizh 


Care sunt. la urma u cond! In 

eP i msi? rmel, semira aie anor legături trainice 
se rez + Toso modo, la două :' negativă pozitivă 

Condiţia prim este să nu fie imperialiste, adică ei pmu urr Aredsci 


(calita EXTERNĂ, 93 


cuceriri şi stabiiirea de „spaţii vitale“. Cum această condiție e neindt= 

plimtă, înțelegerea devine posibilă. Regimurile nu moditică intru nme 

această reguia. Pot fi regimuri identice care så respinga şi sa-şi 

doreasă mutual exterminarea. Să he uândim in ut la Fr.aţa şi 

Spania, la Austria şi Prusia, la Anglia şi Franţa, şa-m.d. Pot fi, pe de 

atà parte, cum arâtâm ami sus, regimuri diverse care, Învecm te cxar 

fiind, să nu-şi faca nici un râu. Totul porneşte dea caracterul ag.cav 

sau pacwic al regimurilor. Pe dubiul continent american conveţuiest 

regimuri foarte diverse, dar neexisiând intre ele tendințe expansioniste, 

domneşte pacea pretutindeni, chiar dică inăuntrul fruntariilor fiecărei 

republici americane în parte, izbucnesc periodic: răscoale, compioturi, 
lovituri de stat. Fascisrnu., nazismul, du fust, prin esenţa lor, imper.alisit, 
militariste, agresive. De aceea o înțelegere cu e.e era imposibi.ă și chiar 
dacă sa făcut, a fost nedurabiă. Siatui sovietic, dinpotrivă, este paşnic 
prin însăşi structura lui. A piedat intotdeauna poniru securitatea coe- 
tivă. A îmbrățișat din primul moment teza păcii indivizibile. Lui ii 
aparţine definiția agresorului şi prima semnătură pe paclul Braad- 
Killog pentru cond:muarea agresiunii. Deci. în ce-, pr.v=şte, are atri- 
buteie necesare şi indispensabile unul bun conducător de ințelegere 
şi unui partener leal pentru pacinică conlucrare. Imperiul briumiie 
a fost imperia ist. Nu mai este. Dovadă ca nici față de țările învinse, 
na pretins nici un fel de cuceriri teritoriale. lar St-tele Unile, 
democ-ația unde sa născut legea Monroe, izoiaționismul, ideca 
Ligii Naţiunilor şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite nau cel puţin 
fiù de puterie de care depinde menținerea păcii, nici un fel 
de revendcări sau aspirații conquistadore, Și atunci, întrucât regi 
murile ar putea oare face ca aceste puteri să se ciocnească si se elimine 
Say să nu poată păstra perminent un contact politic, economic, finan- 
car, cultural ete. între ele? 

Legile chimice şi fizice îşi găsesc aplicarea şi în politică. S'=r putea 
scrie studii întregi despre Fizica sau Chimia politică. Sub acest aspect, 
regimul s'ar putea asmul cu structura unui corp. Dar nu structura 
importă în speță. ci „comportarea“ — cum zic chimiştii, a acelui corp. 
Un corp explozibil, inf amabil, absorb=nt, constitue amenințare per- 
petuă pentru ce vine în ap-oplerea mi. Un corp inert orcât ar fi 
de imens ca proporţii şi de însemnat ca potenţial, orice sbârcitură ar 
avea, nu provoacă nici scurt-circuit, nici explozii, nici arderi, 

Şi acum a doua condiţie (pozitivă aceasta), care determină apropie= 
ria politice, este: comunitatea de interese. In disprețul teorici rasiste» 
Reichul arian sa aliat cu imperiul g3 ben dintr'un comun interes expan- 
sionist. Nazismul german şi-a atașat fascsmul latin şi i-edentismul 
hungaro-finic fiindcă avea in comun cu ele un același ideal revizion st. 
Comunitatea da interes dea se apăra in fața primejdiosulu' imperialism 
german a făcut atât de soidă alianța dintre regimul republicin francez 
şi regimul absolut țarist. Aceeaşi comunitate de interes a legit in cadrul 
Ințelegerii Balcanice, pe Greci de Turci, pe Turci de Români, pe toți 
trei da Jugos avi, cu toate că nici unul din aceste popozre nu era de o 
rasă sau de o religie cu celelalt şi cu toate că Turcia era o repubică, 
Grecia. o monarhie dictatorială, România, una formal enstituționa'ă 
(vorbesc dinainte de 1938), iar Iugoslavia, o regența la cheremul unul 
partid, 

Cele trei mari puteri sunt astăzi legate printr'o mare comunitate 
de interese. Interesul de a nu prilejul, prin discordia din're ele, n re- 
naștere a nazismului teuton şi a m'litarismului nipon, ambe e intrânte 
dar nu extirpate. Interesul de a se ajuta mutual; pentru Uniunea So- 
vietică de + se putea reface în scurt timp. pentru Statele Unite de a-și 
putea repede găsi debuşeuri si a opri şomajul; pentru Imperiu britanie 
de a-şi putea ridica finanțele şi promova reformeie. Interesul pentru 
toate aceste trei puteri imperiale (nu imperialiste), larg exportatoare, 
de a avea pentru procesele lor, asigurată, o circulație neingrâdită dea- 


fi prezentă în tn 
pentru ode 


eroii. ponin. PESA: 
în Eu 
PIP 


îndreptate 
, pentru folosirea 
pentru re dle zrmcă e: 


Legate prin atâtea interese comune, neseperate 
de tendință de a râvni una la bunul alteia, cele trei A dacă der a 
deplinese toate condițiile — cum se spune în matema — „suficiente 
si necesare", pentru = continua în vremuri de pare rolabararea si înte- 
legerea care s'au dovedit atât de puternice în decursul luptei comune. 
Legiuitorul care a oprit divorțul pentru incompalibilitața da cm- 


racter a avut dreptote. cterele pacinice Im termi 
e, împăca lar cele care mu sunt pacinice, merita indui cinici ca 


Dr. L. FLAVIUS 


“i 
„or 
oi 

+ 

t La 


CRONICA IDEILOR 


METAFIZICĂ ȘI ARTĂ 


Impasul teoretic şi criza In care se află stinta moderná. em al 
nevoia de a căuta alte indreptare, nu sunt caracteristice și exclusive 
ds piine.oe ştiinţifice, Toain sectoa'e.a cunoaşterii ş. ain v.ețui uninb 
simt bântulte în timpul nostru de etari drama, care epar ca rezultatul. 
Imedia: a! inlĂturării certitudinilor dogmitice şi: a suliciontel intelec- 
tuale ce a definit pe gânditorii seco clor trecute, Apropitrea gârulir:i Aa 
lucruri nu se mai face acum cu îndrăzneală și siguranță ; experiențele 
trreutuiui îndeamnă ia W'a-4, „a ncerimud ne şi vesn.ce căutări. Gan- 
diren își face anèvoe drum printre dilicultăţ. și opoziții de sisteme, pe 
tëra înțeleze să le a:ace cu toate riscurile în nădeidea că va putea 
sjunge, până la urmă, la o poziţie teoretică stabilă, 


Esi 
k # 


Gândirea D-lui Mircea Forlan, exptimată în timpul din urmă 
prin dau lucrări, care nu aicătuese de altminteri decăt Iragmente din- 
r'o operă mult mai vastă. apare ilusirativă pentru această poziție m- 
teiectunlă. Atitudinea reprezintă un fel de a fi, definind ọ gândire in 
lungul etapelor parcurse până în prezent: aste etorlul de a depăși von- 
tradicţiile sis.emelor şi a da metaliz-cei temeiuri mai adânci, Ne aldm 
în centrul frământări fiozolice contemporane, care, după liberaroa 
omului de toate autorităţile tradiționale, caută acum un intrepiar, inte- 
malat pe critică şi pe fapte pozit ve. Refiexiu D-lui Mircea Flo:lun 3 
èflá pe această direcţie de cercetare, care Presupune, rii denebilir. rti- 
tinja de salvare a metafizicii. O atare restabilire a demnității teoretize 
o motatizicei a fost încercată fie prin filosofia oxistențialistă, fie prin- 
ti'o direcție de gândire mai puțin avântată, dar sprijinită pe un teren 
pozitiv, da fapte şi experienţe, 

Locrărite D-lui Mircea Florizn năzuese câlre o „reconstrucție filo- 
stica” prin m jiotiiea experenjel. Desigur, nu ne alåm in ia,a san 
experiente limitate la lumea suns.biă, ta imediat ; termenul este yat 
in sensul lui cel mai larg. cuprinzând viața sub tonte 10'meie e: inte- 
grarea in experiență cuprinde astici in gönd'rea autorului, pianul iagi- 
ro-mätemuttic, cel metafizic, ca și pianul de irealitate, ceci mitul şi atta, 
Na altâm dec! In fața cforiului metodic, condus În lungul anilor, de a 
se ajunge până în inima lucrurilor, de a ae insera în bogăţia şi pulsaţia 


I Mircea Florian. Reconstrucţie filosofiei. Casa Soowtetor, 1964 și Meta- 
fizica şi artă, Casa Şcoaieior, MMS. 


pr o e ATi 
I VIATA ROMINEASCA 


fapte or, a realității. Cercetările D-lui Florian nu conduc prin urmare 
ia o reconstruct e fiinsof'că. rod al pând ri: si specu'atiei pure, ci A Unei 
înregistrarea faptelor. Este o tendinţă, 


+ 
Ai + 


Metafizică şi artă reprezintă in'egra”ea metet'zicei și artei în 
această experiență adâncită; dacă pentru artă raportarea este mai ies- 
nicoasá, pentru că nmem nu põe nega, in Pi:NCID-U, ex-stenju bimi 
experiențe specifice ca punct de plecare al fap.uiui artistic, peniru me- 
țafizică integrarea prezintă dificultăți; rezolvarea ecestei probleme sste 
însă vitală pentru această din urmă discipl.nă : de reușita aceste: inis- 
grări a experienței, va depinde însăși exis.ența disciplinei, 

Centrul de gravitate al problemei se afiă, desigur, in accepţia 
care se dă noțiunii de experien â. Recunoscând că punctul critica ni 
pozitiviemului antimetafizic se află în defini experienței. D-: Mircea 
Florian recilamă „o reconstrucție a noțiunii experiență prin lărgirea 
ei, cerută de însăşi esenţa experienței” care „este deschisă tuturor po- 
sib [i iţi.or de cunoastere, O experiență mutiială- e O experenu idi 
trată de unele din eL Tot ce poate fi cunoscut, trebue 
găsească locul naturai, seclo ul corespunzator, in cadrul une. expe ien 
stoteuprinzâtoare, Experiența cuprinde totul, fiindcă no: pu cunoaştem 
decât ceea ce a dat, Am recunosul experiențe extensiunea trebu'toare 
pentru a cuprinde ordinea matematică și logică, altminteri nu inel 4 
gem cum matematica şi logica valorează pentru experiență, sau de ce 
experiența e structurată matematic şi logic“ (pag. 43At). 

Probloma de căpetenie pe care şi-o pune au'orul, care estè h 
aciaşl vreme şi problema filosofiei contemporane, este dacă experiența 
poate fi extinsă până la zosa real-tâții me.ulizice, Este, în uta st 
liz, o incercare de a imbina în acelaș: efort depășirea „pozitivisirtilii 
dar şi folosirea învălământu ui teore.ic care se desprinde din ast 
curent filosofic. Metatizica nu ma! poate trece, în adevâr, peste toncu= 
zia escnțială a pozitivismulul, care interzice gândirii pure o aderenti 
ls pianu! realității, Cercetarea D-lui Floran înfâțişea”ă o peripeci 
amănunțită a problemei, aşa cum este reprezentată în gândirea contem- 
pu anu, revenind asupra unu. stud.u publicat cu ani in urmă ii ke, 
visia de Filosofie și retpărit in volumul Reconstrueţie filosofică, D= 
Florian cercetează poziția reprezentanţilor metafizicii induct.ve asupra 
problemei, arâtână în acelaşi timp coniradicția fundamentală a acestei 
pând'r!, care presupune putina experientel de a da indieați! esta 
propriei el depăşiri, prin gândire. Studiul se întregește prin adâncirea 
C0.0-.aite mesi zici contemporane, imiu ponist-iř ponas., , moisi tui 

probiemelor“, a rapor.ului dintre metafizică și științe e exăcte, ca şi a 
modal 'tăţilor” metatizite în cugelarea românească, Perspectiva istorită 
şi studiul sistematic ajung le concluzia pe câre autorul o numește „ias 
ționulistă“, dar intr'o accepţie proprie, că „gândirea nu are acces la 0 
realitete neintălmită în experiență” (pag, 75) „Neputinţa gândiri de a 
revela prin „activitatea e! spontană”, prin consiructivismul ei Ebem 
prin atributele ei specu atiye. o realitate total deosebită de aceca dată 
„în experienţă, o realitale „supra sensibilă”, 


CRONICA IDEILOR b r 97 


Li 


Suntem conduşi la obligația teoretică a acceptării une! reforme 
e termenului tradițional de experienţă, care să nu se refere la cazuri 
individuale și materiale, dar şi la planul universului și spiritului. Prin 
socastă reformă, metafizica dobândește un nou temel : „Metafizica por- 
seşte dela fapte, dea experienă, nu pentru a o depăși şi inut Lev, 
ei pentru a o adânci şi înțelege astfel fâră prejudecăți sau preconcepţii 
despre natura lucrurilor și fără a dori un animism cu orice preț trecând 
paste ceea ce e primejduire, insecuritate, fragmentar 
in lume. Metatizica nu se teme de fragmentar şi schimbare ci le 
recunoaște valoarea du existență. De ce să dictăm vieţii măsuri „ele:ne”, 
apriorice, în loc să căutăm treptat în sânul ei valori permanente și 
posibilitățile de regenerare şi armonizare. Experienţa se mişcă pe dife- 
rite planuri, nu pe unul singur, cel pur empiric, care de aceea treb'ie 
ffepăyit, lar lumea e expansivà şi capabilă de noutate (pag. 81-82). 

Se deschide, prin urmare, metafizicii o nouă perspectivă, prin 
sceastăi lărgire de accepție, bogată, p.ină, fecundă, a experienței 

Dar probabilitalea de gândire, scrupulele intelectuale ale autorului: 
nu-i îngădua instalarea pe poziţii confortabile: care se ma: poate vorbi, 
chiar prin această adâncire a experienței, de o existenţă proprie a 
gindirii metafizice, care, prin însăși esența ei, depășește pianul cu- 
uoştiințelor clare, oferind nesfârşite prelungiri îy zona tainei si a mo- 
dului poetic de existenţă ? - 

Pe cât înțe'egem, studiile de până acum a D-lui Mircea Florian 
seprezintă părţi dintro viziune care îmbriţisează destinul culturii în 
intregul ei. D, Mircea Florian raportează diversitatea formelor culturii 
la funcţiile esenţiale ale omului, deosebind nevoia cunoaşterii şi pu- 
țința creației, Aceasta a doua funcţie aicâtutș.e principiul acte: şi cå- 
liuzește prin caracterul ei activ înspre o re a iumii şi a omului. 

„Arta, afirmă D, Mircea Florlan, e socializarea nu numai a omului, 
dar şi a lumii întregi, e realizarea dorului de a face din Univers, cum 
spuneau stoicii, locazul oamenilor şi zeilor”. (pag. 6). 

Al doiiea studiu al volumului Metafizică și artă este consacrat 
condiționării artei de către o experienţă specifică, Prin aceasta se sã- 
vângese o seamă de delimitări de fruntarii intre domenii considerats 
adesea ca imbinate. Firul călăuzitor al cercetării va fi și de dala 
aceasta „revenirea la fapte, contactul cu experienta interpretată 


neprevonit” (p. 183). 
ctivă istorică. o descriere a stării estetice 
şi o precizare a raportului dintre filozofie şi artă 
D. Mircea Florian nu consideră esteticul ca un mod de cunoa- 
ştere. Starea estetică este contermplația, dar aepășind logicul și orientată 


de potrivite plasticităţii şi metamortozelor din lumea „visel 
ginația este „recepiivâ”, fiindcă ea esie tot aşa de creatoare ca şi umea 


irealul dar acesta din urmă domină. Imegnața nu creiază această 
lume; ea stabilește numai putinţa de înregistrare, a acestor irizâri. 
Dar, după cum autorul a dovedit într'o altă lucrare, ireaiul comportă 
imagini, viaţă afectivă şi faptă umană, Astfel, „esteticul este poetic“, 
ține de funcția „creatoare“ sau înfăptultoare nu de funcţia je mns- 
ştere sau teoretică — cele două funcții fundementale ale naturii 
umane” ip, 246). 


98 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ultimul volum al D-lui Mircea F'or'an vădește aceiași 
întinsă, acelaşi temeinicie şi merge în adânc, aceaşi nevoe intelectuală 
dv înlăturare e contradicți-lor şi de găsire a unor poziţii dând pro- 
blemelor o raportare ln o ordine precisă de fapte care definesc şi 
celelalte lucrân ale autorului. 

Expunerea, bogată în referinți și erudiție, este nuanțată pria 
sugestii rapide, aiuzive, care dau şi ma. mult interes acestei lecturi 
deschizătoare de perspective, ' > 


"CRONICA DRAMATICA ia: 


DO 


| za ic 


INTRE DOUA STAGIUNI. TEATRUL 


DE VARĂ. PRIMELE PIESE ALE 
ACTUALEI STAGIUNI. 


Intruntână caniculele, în grădini sau în săli răcoroase şi cu aer 
condiționat numai pe atişe, teatrul de vară a 

vitate neobişnuit de intensă. Mai bine de jumătate din multele com- 
panii teatrale existente au continuat să joace. Altele s'au înjehebat. 
Astfel că între Iunie şi Septembrie s'au numărat vreo douăzeci de pro- 


Teatrul nostru a fost acuzat că e din imiteții diverse 
adesea contradictorii şi că e lipsit de tradiție. Există totuşi nume- 
roase tradiții, e drept că cele mai multe negative. Printre ele se cu~- 
prinde şi tradiția teatrului estival, tradiția amuzamentului pur. Toată 
lupta aprigă şi desinteresată pentru artă a oamenilor de teatru e amă- 
nată pentru anotimpurile răcoroase. Totul e permis pentru amuzarea 
spectatorului, pentru odihna circonvoluțiunilor sale, puse la atâtea 
încercâri în restul anului, do către spectacolele dela Gioconda și Birlic. 

Care să fie origina acestel tradiții e mal greu de precizat. Se 
poate să se găsească în începuturile teatrului nostru, când, în lipsa 
unor instituţii stabile, trupe străine dădeau vara, în grădini, specta- 
cole „bonnes pour l'orient". E desigur în legătură şi cu destinderea din 
anotimpu. concediilor şi al odihnei, cu literatura de vară, cuprinzând 
mai ales romane polițiste și de humor uşor, 


unora dintre reviste, iar în ce priveşte technica regizorală, 
lucru cerut este violciunea. 

Printre piesele de astă vară au fost operete, reviste, comedii 
bufe și muzicale, ba chiar şi melodrame pure, 

Cu operetele s'a încercat o formulă de modernizare, care trebue 
să fl surprins mult pe fervenții lor. Genul bătrân a fost altoit cu cel 
mai modern al revistei şi sau putut e cu „Contesa 
Marița“ şi „Silvia“, în care o parte din muzică era înlocuită prin cu- 
plet. Ideia este mal mult decât discutabilă. Căci dacă nu înseamnă o 
severitate excesivă să consideri melodiile siropoase şi ultra-facile ale 


aa ut e Ba n bin 9 picta ce a — 9 


Lă 4 P 


100 VIATA BOMINBASCĂ. 


majorităţii operbtelor ca în afara muzicii, bretele lor, croite după 
unicul şi bine cunoscutul calapod, sunt fără îndoială inferioare parti- 


tuaţii având drept centru patul, Intr'o plesă dela Colorado, am avut 
răcare scenă : d. Birlic se desbrăca — efect comit — 
în timp cu o doamnă — efect de natură diferită, Idela a părut 


probab 
ca rie ai 

„nputate în ca reclamei, folosită de o companie sezonieră 
de teatru, a luat aspectul mai grav al unui scandal. Această companie 
a găsit util să folosească actori de nume și de real talent, imprumu- 
taţi Teatrului Naţional, într'o farsă de cea mai incptă şi mal coborâtă 
factură, Aşa că socletarii au tercut dela Molière și Shaw, la strâm- 
bături, goană scenă, cuplet şi obscenitate, Bineînţeles, au jucat slab, 
pane ri yi improbabile scrupule artistice, fie mai curând de lipsa 


gen. 

Cu un alt prilej, un cântăreț socotit pe drept ca unul dintre cel 
mal înzestrați nol, a fo-osit un joc de scenă incontestabil şi o voce 
rară, întrun rol de paiață dintr'un spectacol hibrid — trei sferturi 
farsă buldvardieră şi un sfert operetă — în care era pus să scilceazcă 
anemia re cl ars 

, dispropa ntre e teatrelor particulare şi ale 
celor de stat e foarte mare şi problema salarizării rhiva 
peace paz o Ai ~ pp g riemer sunt compromisuri pe care nici o 

ermenul de conştiinţă artistică 
Da EINE oa Va die ben, sa na poate AER 


= 
= Li 


S'au anunţat pentru stagiunea care a inceput o serie de lucrări 
de valoare. Sau mai anunţat şi anul tercut Shakespeare, Gorki şi Gi- 
raudoux şi s'au jucat Falena și Feydcau, E o altă tradiţie, cea a re 
pertoriilor de reclamă, a programelor vaste care se transformă 
nerecunoscut În decursul stagiunii, 


lumina rampel.. 
O altă deshumare de utilitate indoelnică a fost „Nebun ?" al lui 
Macedonski, la Teatrul Naţional. Nu e un serviciu care se aduce Di 


„tei atât de ignorate a lui Macedonski 
ră É, , prin reprezentarea acestei to- 


- 


CRONICA DRAMATICĂ. 101 


Teatrul Comedia a reprezentat „Knock” de Jules Romains. Ce- 
rebral, centrat în jurul unor teme de natură abstractă, teatrul Tut 
Jules Romains — ca, de altfel romanele şi poemele šale, — se resimte 
de pe urma acestui intelectualism printro oarecare uscăciune, In 


tente, doctorul Knock reuşeşte să 
țreagă regiune în hħipocondriaci, să întrângă p la urmă 
şi să-l sugestioneze chiar pe contratele căruia t-a luat locul. „Knock 
este însă mai puțin bine servit decât „Donogoo-Tonka', de pildă, sau 
chiar „Jean le Maufranc“, în care structura abstractă a temei cen- 
trale era mascată de fanteza desfăşurării și de atingerea cu o pro- 
blematică de natură po itică și socială, Mijloscele cu care Knock îşi ma- 

triumful sunt prea simple şi provizibile — unele river mult 


3 dialogului unui scriitor de structură şi expresie foarte clasică. 
Cu o interpretare în care domina inteligentul humor sec al d-lui 
Beligan, „Enoek” a fost pus în scenă de d. Sică Alexandrescu întrun 


„Petru Crâmov“”, .piesa sovietică reprezentată la Studio, face 
parte dintre operele menite să dea un răspuns literar problemelor ivite 
în decursul războlului, In cazul lui „Petru Crâmov“, din multiplicitatea 
problemelor pe care piesa le pune şi le rezolvă, domină în special două, 
portanței pe care au avut-o în luntă contributia — esențială — 


sa, si 
siunii sale A centrecă a subordonat orice altă problemă ducerii la ct- 
păt a acestei misiuni. 

Orice nouă premieră a d-lui Tudor Musatescu — exceptând tex- 
tele lucrate în serie pentru teatrele de revistă, care deplsesc limitele 
convenționalului şi ale tacilitătii, — confirmă aprecleri şi îndreptățese 
regrete. Se confirmă că d. Musatescu posedă un simt ascuțit al tes- 
trului, simtul celei mai ingenioase soluții de transpunere scenică n 
unei situatii, că mânueşte dialogul cu multă. chiar prea multă usu- 
rintă, că piesele d-sale evită orice orice element static. E regtetabil 
însă că d-se foloseşte toate aceste postbilităti pe ralea fără ofort a suoce- 
sului cel mai direct, mai ușor, mai sigur. Că usurinta d-sale, linsită de 
un control selectiv, se revarsă peste tot si se transformă în facilitate, 
iar spiritul foloseste trăsătura ascutită, închizând în ea de multe ori 
grație şi putere de observaţie, laolaltă cu calamburul ieftin, de gust 
discutabil. j 

- " care sa jucat zilele acestea pe scena Studioului, reia 
o temă care, după chipul cum e folosită, poate fi adânc dramatică sau 


grotescă : dragostea unei femei de patruzeci de ani pentru tânăr 
de Cu multă cu excesivă agilitate, d. Muşatescu a evitat a- 
mândouă regiunile. Nu cade pe-al dar se fereşte 
şi de adâncime. Piesa d-sale atinge în domeniile interzise ale 

cum ucază nu prea departe de vulgaritate. Cå- 

gii secundare prinse, unele lungimi, mai ales spre 
sfârşit — când o acţiune de un ciudat pseudo-dramatism in- 


Probabil, un mare succes de public. 
Madona a fost bine jucată în speci d-na Gheorghi 
mari Pra einer 3 dea oa enese i 
-nà Victoria Mierlescu, Balaban. 
principalul rol mascalin, d. Moto a jucat Ca e tai A latu 
care dădea impresia că depășește mult intenția autorului. 


# 


S. I 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 


TEMEIURILE FIZICE ALE BOMBEI ATOMICE 


Pentru a expune principiile fizice cari stau la baza bombei ato- 
rezumate întfiu idelle moderne despre structura mate- 


mice, trebutesc 
riei și ge în revistă metodele obișnuite de a produce energie chi- 


tricitate pozitivă şi un înveiș de electroni, adică electricitate negativă. 
In starea normală a atomului aceste două cantităţi de electricitate, po- 


şi atomul ap 
vedere electric. Numărul electronilor unui atom, și deci şi cel al sar- 
cinilor e'ectrice pozitive ale nucleului respectiv, variază dela 1 la hi- 
drogen până la 92 la uraniu. 

Atomul are dimensiuni extrem de mici. Dacă ne inchipuim atomit 
înşirați ca mărgăritarele, ne-ar trebui vre-o sută de milioane pentru 
fiecare centimetru. Cu toate scestea partea cea mai mare din spatiul 
ocupat de un atom este gol. Pentru a ne explica, să considerăm atomul 
cel mal simplu, cei al hidrogenului. El are, precum am spus, un nucieu 
cu o singură sarcină electrică — nucleu denumit proton —, şi un 
singur slertron la 


de circa 1 km. Atomul, ca şi 

Ro'aţii de aceleaşi ordine de mărime se găsesc şi la toți ceilalți 
atomi. Cu toata egalitatea de volum între proton și electron, aproape 
întreaga masă a atomului este concentrată in nucleu. Le hidrogen elec- 
tronul are cam a doua mia parte din mass întregului atom. La cele- 
lalte elemente aportu) electronilor este și ma: me, 

In reacțiile chimice nu sunt implicate decât periferiile atomilor, 
edică electronii. La formarea unei molecule se produce un fel de în- 
Ceştare a eectronilor din doi său mai mulți atomi componenți și se 

nouă, caracteristică compusului 
i atomic în reacțiile chimice nare 
decit un ro! pasiv : se asoclază în molecule cu alţi nuc ei, însă forța de 

i dela ferice 


ogenului, intră în compoziția tuturor ce- 


A: dai T 


A A 
ps 


= 


104 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lorlați nuclei atomii. Cele 92 de elemente se deosebesc între ele tooma 


pa numărul protonilor din nucleu, 
ucru — prin numărul electronilor din periferia atomiler, 
ne SP e, are a a ge 4 
tonul, este însă neutzu din punct de vedere y aris 
omii unui element au cu toţii acelaș număr de protoni; 
deosebi însă prin numărul neutronilor din nucleu. în acest caz A in 
că Speta are mai muţi nr dul Am 
v configurații electronice tice, toți isotopi; unui element 
au comportare chimică. N îi separați decât prin 
er şi gre orar maria zi a $ Aa 
roape e emente 
di ao a prezintă fenomenul isotopiel, Chiar şi 


acestora țin nternă t comţineau 
care au Intrat în reacție. Diferenţa de energie se manifestă sub rorms 
utiliza, de aburi 


pag tonă Poe aa drra 
mod enalog se lucrurile la uncie denu- 
mite „reacţii-lanţ”. Să exemplificăm. O moleculă a eee: — să 
zicem, roşu —, care conține mai mulți atomi de acelaş fel, să zicem 
negri, reacționează cu un etom negru liber — adică adus din altă 
parte — formând o moleculă mai siracă în atomi negrii decât cea 
roșle, şi eliberând în acelas timp doi atomi negri. Aceştia reacționează 
cu alte două molecule roșii, eliberând iarăși patru atomi negri samd 
Repetăm că toate reacțiile chimice nu afectează nucleul. Natura nu 


l 


radivactivitatea— descoperită către sfårsitu] secolul 


ne prezintă predea percepe unde Intervine și nucleul: 
Henri Becquerel studiată deslușiti la urmă cu strălucit 
succes de soții Pierre şi Maria Curie și alții. Nucleul unui atom 
radioactiv — fără nici o cauză exterioară — numite 
particule alpha, cu foarte mare energie, transfo -se prin 
alt element. alpha mu sunt altceva decât mudel 

de heliu. care se doi patron! și dol neutroni. Din studiul 


E 
! 
i 
4 
; 
i 


CRONICA ȘTIINȚIFICA. 105 


între care se produce o reacţie chimică : ele sunt de aproximativ un 
milion de ori mal mari. Nu se transformă toți nucleii deodată, ci trans- 


parte. 
Problema tare se pune în vedera uțilizării enegiei intranucleare 
cea deci dublă : 1)-să se găsească un mijloc peniru a accelera decursul 

naturale de radioactivitate sau 2) să se provoace artificial 
nişte procese nucleare, cari să decurgă destul de repede. 

Prima problemă nu sa putut rezolva până În prezent şi se pare 
că a fost abandonată. în a doua direcție prima breșă este făcută de 
savantul australian Ernest Rutherford in nul 1919. Atunci pentru 
prima dată în istoria fizicei sa realizat transmnutarea prin mijloace 
artificiale a unui c.ement într'altul, — tel urmărit secole dearândul de 
alchimisti. Bineinteles că Ruthertord nu urmărea producerea de aur 
zu a vre unui alt element pentru scopuri practice, In fine, procentul 
atomilor tranamutați era atât de infim încât problema întrobuințăirii 
industriale a acestui proces nici nu se putea măcar pune. 

Până în 1932 Rutherford şi colabatatorii lul, împreună cu alți osr- 
œtätori, urmăresc şi desvo.tă rezultatele obținute. Anul 1932, un an 
aom de feound în d precum şi anii urmtmători aduc o 
3 xperimentală, Englezii Cockroft şi Walton 
descaperă metode experimentale noul, cari fac posibile tranamutări ar- 
Hficiale la aproape toate elementele, Chadwik în Angäa, soții Fré- 
deric si Irène Joltot-Curie, — gaure p duca Iu Pierre pı Maria 
Curie — în Franța, şi Bothe ecker În Germania, descoperă 
existența noutronului, CI până atunci. 
tive noul pentru trans- 


intervine deci și repulsiunea între sarcini electrice de acelaş semn. 
Neutronul, nepurtând nici o sarcină electrică, promitea un randament 
nerie mal ridicat, decât cele:alte particole utilizate până atunci ca 
proectile 

Cu doi ani mai 


zintă nicio vitate, sunt supuse unui bombardament de particole 
alpha. Cea mai mare part din cle trec prin spațiul între muzeul şi 
electroni atomului bombardat, fără să producă vre un efect. O avar 
infim de mică a particole.or bombardemte pătrunde insă în nucleii 

=! transpune întro stare excitati Pe timpul 

tului, dar şi după încetarea lui, nucleii excitati emit o 
tadiaţie radioactivă, tranemutându-se în alte mene U i tri 
proces trece Însă t atomii excit £ şi o 
aA r e e vile chiar luni întregi. Ritmul 


se transformă intrun nucleu cu energie internă mai mică, iarăşi la fel 
ta şi la radicactivitatea natur-lă, Diferența de enenge eliberată poate fi 
tranatormată în căldură sau orice altă formă de energie. Totuşi problema 
mu este rezolvată decât parțial, S'a găsit mijlocul de a provoca în mod 
artificial reactiunii nucleare, dar mu se te decât o fracțiune 
extrem de mică a nuclei'or bombardaţi și în al dollea rând "nucleii 
exttați nu eliberează energia decât într'un ritm neinf.uențabil 

Cam pe vremea ta marele public şi presa începe să se înte- 
reseze pentru prima 
bilitățile practice de utilizare a i E 
la e aag Einstein este asaltat de ziariști cu întrebări asupra 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


şanselor industrializării acestor energii, Făcând aluzie la configurațiile- 
spaţiale extrem de nefavorabile din interiorul atomu.ul și la randamen- 
tul infim sl bombardării mucleiior, Einstein aseamănă fizicianul care 
bombardează atomi cu un om care merge la vânătoare de păsări cu o 
puşcă cu alice, intr'o țară care mare decât foarte puține păsări și unde, 
afară de accasta, din principiu, domneşte totdeauna Întunericul. 

Intre timp cercetările asupra radioactivităţii artificiale şi trans- 
mutările nucleare continuă în toate părție lumii. Se descopere zeci şi 
sute de reacţii, provocate nu numai de 
protoni, deuteroni, neutroni şi chiar de radiațiuni electromagnetice, Cer- 
cetătorul americân E. O. Lawrence costruie un aparat ingenios, 
eyclotronul, cu ajutorul căruia particolele bombardate pozitive, i 
protonii a ngago capătă energii cu mult superioare co.or utilizate 

Tot în anul 1834 fizicianul talian Enrico Fermi are idera dea 
cerceta efectele unei bombardări cu neutroni a elementelor celor mai 
grele, de exemplu `a uraniului, care din natură este radioactiv, El 
ajunge sa rezultatul că se formează ciemente noui, necunoscute în 
stare naturală, mai grele decât uraniul, şi care conțin 93 și mai mulți 
protoai în nucleu. 


FEH 

cp i 

ți 
i: 
J 


seci 
3 

H 
P 
AN 
sgi 
A 
ao 
TR 
= Fi 
ii 
i 

AH 
iz 


tanță practică şi ştiinţifică, dar asupra cărora se păstrează secretu. Nu 


. inferioare 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 


107 


incape însă aproape aici o îndoială că, în linli mari, jucrurile se petrec 
după schema de mai sus, 
in 


însuşi faptul generator al exploziei: desvoltarea cãidurii, care 
produce o temperatură enormă, Calcule precaute mdică drept limită 
interioară o temperatura de ordinea de mărime a unul milion de grade. 
Spta orientare adăogăm ca aceasta înseamnă o temperatură mal ridi- 
wä de câteva sute de ori decăt cea a soare-ui. Efectele brizinte devin 
aproape neglijabile faţă de această temperatură, care distruge orișice ; 
obiectele metalice, spre exemplu, nu sunt distruse de explozie, ci pur 
și simplu evaporate, volatilizate, 

Alt aspect caracteristic privitor la producerea și păstrarea bombei 
atomice : neutronii au un „diametru de şoc“ extrem de mic faţă 
de nucleul uraniului, Acesta înseamnă că un neutron care se mișcă într'o 
masă de uraniu va trece pe lângă foarte mulţi atomi fără ca să se în- 
tâmple ceva, până ce la urma urmelor va reacționa cu wm nucleu, De 
aici urmează că bomba atomică trebuie să conţină o cantitate oarecare 
minimă de uraniu Altfel nu numai că nu se produc efecte tot 
atât de puternice sau mai puţin puternice —, dar atunci nu se mai 
intâmplă absolut nimic. Pe dealtăparte urmează că isotopul de ura- 
niu întrebuințat mu poate fi magazinat decât subdivizat în cantităţi 
Fa acelui minim. eraai neutron venit întâmplător de un- 

a ar putea declanşa rescția-lanț, 

Ce sar întâmpla dacă o bombă atomică cu uraniu ar fi lansată 
asupra unei regiuni bogată în minereuri de uraniu? Efectele posibi.e 
întrec închipulrea omenească. Nu este exclusă o catastrofă cosmică 1). 

După felul retrospectiv al acestei expuneri sar putea naşte im- 
presis greşită cum că fizicienii, cari au cercetat și descoperit feno- 
merele aplicate în felul acesta, — ca Joliot-Curie, Hahn sau Niels Bohr, 
vantul danez care a jucat un rol foarte important în partea matema- 
țică a cercetărilor — ar îl urmărit scopul de a inventa o bombă atomică 
su fie chiar vr'un procedeu care să permită întrebuinţirea industrială, 

a energiei nucleare . — Realitatea este cu totul alta. Abia după 
ce descoperirile descrise su fost făcute, urmărindu-se țeluri pur ştiin- 
tifice și teoretice, şi abla după izbucnirea războiului, din indemnul 
guverne-or lor, oamenii de ştiinţă au fost asociaţi cu ingineri şi puşi să 
pâscască soluțiile fizice şi te! care mal lipseau pentru construirea 
unei atomice, 

Deocamdată Statele Unite mențin secretul asupra tuturor ches- 
tunilor în legătură cu bomba atomică, Nu credem că această politică 
îşi va putea atinge scopul, . Peste scurt timp fizicienii chiar fără să 
„umble după secretele bombei atomice“, ie” vor descoperi vrând nevrând. 
Numai dacă tot restul lumii ar remanța la cercetări ștlințifice din do- 
meniul fizicei nucleara în general, — numai în această ipoteză imposi= 
bilă, secretul ar putea să râmână nedesvăluit, Dar o asemenea renun- 
fare nu este posibi.ă, nu este nici de dorit, nici măcar din partea celora 
tari astăzi dețin secretul, 

Avantajul Statelor Unite rămâne in resursele lor mari în oameni 
Ge știință şi tehnicieni şi, în general, in neegalata lor experiență şi 
capacitate industrială, = 


1) Rusia este țara cea mal bogaiă în minereuri de uraniu (după es, vine 
Cansda şi în al treilea rând Cehoslovacia) Aceasta vulnerabilitate face moesie 
șir, în fond, invulnerabiie, căci atacûndu-le pe ele, sare întreaga planetă și 
bombardarea lor e dezastroasă depotrivă pentru agresor, N, R. 


„Pe Trh 7 om P P k 

bote > i r Wa £ < >. `, eS be DA P 
SE, i |a f) + <E 

g (Z d 


VIAȚA ROMINEASCĂ 

; că peste puţini ani sau chiar mai de vreme 
descoperi şi desvolta și alte reacții nuc-care, al cm mă cari să ace 
"mită utilizarea ei nucleare pentru scopuri pașnice, Chiar acum 
ziarele su anunțat că s'ar fi găsit un proces de desintegrare a merci» 


rului, care urmează să fie pentru punerea în locomo- 
mişcare a 


CRONICA PLASTICA 
Septembrie 1945 


NOTE DE VACANȚĂ 
DESPRE PEISAJUL ROMÂNESC 


Odată cu vacanţele a inceput migraţiunea pictorilor spre mare. 
a evada din acest Bucureşti in care ochiu se oboseş.e a cauta 


de 

Jiită. frumumfa, împinge pa arti spre un orizont liniştitor 

cari nu pleacă mare găses in regiunea colineor un reiugiui 
simte nevoia de a se relua contactul cu na- 

tura, p a uitării ateiierului, salon, revistelor, 

ariticilor și clienţilor, nevoia de izolere pentru unii şi de grupare pen- 


Ani dearândul marea majoritate a pictorilor plecau spre Balcic, 
Fiecare salon, fiecare expoziţie avea pânze cu minarete Turci sau 
bărci. Orăşelul tătaro-ture care moţăia la soare pe temeliile anticului 


prețioase. Dar mai e o cauză adâncă și mai valabilă. Nu numai pito- 
vescul, marea şi perspectiva unul trai plăcut atrăgeau pe pictori la 


păstorită de câteva minarete, acest loe din care mai emană parfu- 
murile antichităţii, înfăţişează pictorului o lume nouă, cu totul străină 
României de până atuncea: lumea Mării Negre. Austeritatea coastei 
dintre Dunăre şi Mangalia, marea nostalgie a gesului dobrogean nu 
atrăsese decât prea puţin peisagiştii noştrii. Pentru ei marea rămânea 


110 


ie La E = La 
TS si z -A - 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


a rămas nerezolvat ca problemă picturală, Grigorescu a pictat at- 
mosfera mai mult decât peisajul românesc, insistând asupra luminii 
> çi anumitor teme pitoreşti preconizate de semănătorişti. Carul ca 
boi, țărani intorcându-se dela muncă, grup de oameni la târg, sunt 
pictați în lumina prăfuită a şesului muntenese. Grigorescu mai evocă 
câte odată şi târguri mol dar nu încearcă o adevărată or- 
chestrare a peisajului, Pentru dânsul, personagiile au întotdeauna 
toată importanța. E un contemporan al lui Milet, pentru care polis 
giul e înainte de toate un acompaniament al scenelor țărănești, An- 
dreescu a mers mai departe. La dânsul există o tendință de construire 
de mase şi de volume în acele câteva tablouri de sate pe care le-a 
pictat intro pastă tot atât de densă ca şi gama culorilor sau struc- 
tura deseunlui. Luchian în preocupările sale cromatice a mers pe 
drumul impresionismului, reuşind în unele peisaje de coline o evo- 
care de ansamblu mult superioară pastelurilor dela Balcic, Steriade 
a pictat pitorescul ului periferic, malurile Dunării şi a fost 
mereu în căutarea unor motive picturale, fără a se aventura în cons- 
truire de ansamblu, până când a găsit Balcicul unde a întemeiat a 
adevărată şcoală. Pătraşcu a pictat la Târgovişte şi la Sighişoara mo- 


tive limitate de volume arhitecturale, în căutarea sa de 
tonuri şi culori proțioase. Păllady a tratat în pretioasa sobrietatea 
paletei sale teme din împrejurimile B A care siluete de 


struite, ocolind totodată pitorescul. Iser a încercat 
ceea ce făcuse Pallady mal de mult. Orbit însă de amintirile 
spaniole incercarea lul e doar o trecătoare experiență. Lucian 
rescu a avut veleități de peisagist. Dar în cascada lul 

ge dezorganizează, formele : pler şi volumele se fărâmă, 
a făcut o lungă serie de experiente rodnice, încercând a 
pulung cât şi la Valea Jiului inferior să construlască 
aride tablouri de o foarte consecventă disciplină. Poate că dânsul 
mult decât ceilalți va ajunge la rezultate concludente. In austeritatea 
viziunii sale sunt premisele unei solide reuşite. Se poate spune deci 
că peisajul românesc n'a fost tratat în plin. Problema a fost privită 
dar nu şi cercetată. De ce? 

In primul rând noi credem că peisaiul românesc nu e pictural... 
şi asta din cauza durității luminii care stinge în loc ca să valorifice 
culorile. Pe urmă pelsatul român e vast si tnorganic. Nu e limitat nici 
de natură. nici de oameni. Se integrează greu întru viziune organi- 
zată. E plin de motive de un pltores» adesea foarte evocator, care 
mână pe picior spre anecdotic. Arhitectura intervine rar cu 
sale pe zările româneşti, Lumina topește formele în loc ca să cânte 
pe ele. E o priveliste şerpuitoare, care caută parcă să scape compo- 
zitiei. Instinctiv pictorii au ocolit aceste sesuri infinite. pe care satele 
lipite pământului schiteazä timid prezenta unei așezări omenești 
pe care apele cure anarhie, runând monotonia lanurilor în haotice 
deserturi de prundiş. El s'au retras spre dealuri. Acolo măcar prive- 
listea e oprită deo masele colinelor. printre care se deschid perspective 
bine încadrate. Probima luminii rămâne însă aceeasi chlar acolo. Ar- 
dealul prezintă o lume de farme mal înrhesate. Snatiul e mai putin 
vast. orasele au adesea profile mărete. Munti împăduriți hotărnicese 
orizontul. Păduri și pajisti se astern ca parcuri. Anele fndiguite și 
supuse voinții omeneşti serpuesc liniștit prin câmnii. Natura e mal 
fasonată de mâna omului decât în stena valahă, Actiunea voinței omt- 
nesti se simte peste tot cu energie. Satele sunt grupate în furul cho- 
potnitelar, drumuri nlantate îşi incisează traseul cu energie. Toată 
privelistea e grupată în teme care se completează sau se izolează 

succesiv. Cerul e înalt, limpede, bine boltit cu etajări de nori care 


i 
Eg 


i 
T 


ia 


i 


kS 


CRONICA PLASTICĂ 1 11 


complectează măreția de pe pământ. Și acest peisagiu nu s'a 
integrat în pictura românească. Probabil că n'a fost găsit destul de 
„spttific” cum se obișnueşte a spune, întrebuințând acest oribil cu- 
vânt de origină medicală. Moldova şi dânsa a rămas pe marginea 
preocupărilor picturale. ri totuşi în Moldova lumina e mal blândă, 
mai temperată, filtrată ceața ușoară a râurilor sale, Pe urmă este 
Iaşul care chiar azi, ruinat cum e, și-a păstrat istorica sa zestre de 
monumente care desenează teme mărețe sau grațioase. Așezat în coli- 
mele sala, Iaşul apare într'adevăr ca un popas al artei, în care arhi- 
tectura intervine în elementele naturale ca o isprăvire, o desăvârşire 
şi o subliniere. Cu accidentele sale de teren, străzile sale urcând şi 
coborând între zidurile vechi depășite de copaci, deasupra cărora se 
ridică turnuri şi clopotnița, cu movilele sale incoronate de mânăstiri 
si orizontul său închis de pretutindeni, cu inălțimi împădurite sau 
pieșuve, Iaşul prezintă pictorului teme multe care evocă adesea cele 
mai frumoase privelişti italienești. Şi totuși Iașul n'a fost pictat, Nici 
măcar şcoala sa de Bel'e Arte nu sa ocupat de cadrul înconjurător, 
Acest oraş care a adăpostit şi însuflețit atâţia seriitori și poeţi, acest 
oraş al culturii noastre nu și-a avut pictorii locali, iar ceilalți atraşi 
de mirajul Balcicului au necunoscut vechea cetate moldovenească, 
Iaşul e o expresie plastică românească unică pe tot întinsul țării 
pastre, E complect dominat de elementele sale istorice, care în fina 
lor arhitectură moldovenească pun accente dure şi hotărite în mlă- 
dioasa lene a liniei colinelor. Iaşul nu e un muzeu, nu e un oraș de 
artă clasat. In părăsirea lui vieţuește minor şi înfrânt. Artistul izolat 
in acel decor poate fi la largul lui nestingherit de falangele turiştilor, 
cari obosiţi de a fi de rassă albă, fac pe plajele Pontului Euxin tragice 
sforțări pentru a căpăta coloritul canibalilor, Iaşul rezumă parcă pei- 
sagiul românesc, depăşindu-l. Nimica vag, nimic haotic. O limpede 
ordonare, o echilibrată armonie de forme. Teme de pictură, teme de 
gândire, teme de vis. Cine se va duce să picteze Iaşul? 

Pentru moment pictorii sau năpustit la Mangalia, Au regăsit 
tâțiva Turci. Turcoalcele, din păcate, nu mai poartă salvari. Stradele 
cu case văruite şi acoperișuri de olane roze li incântă, Marea foarte 
albastră se vede printre casele albe. E linişte, totul miroase acolo a 
lene şi a vacanţă. Și vântul aduce parfumuri dela Balcic. Micul mi- 
haret care seamănă cu o coloană dorică, înaltul pridvor al moscheii 
inconjurată de cimitirul năpădit de burueni, în care un mare sarco- 
fag roman adună ploile ca într'o cisternă, străzile care se pierd In 
muidane, lacul misterios de după deal, toate acestea îndeamnă spiritul 
la nobile evadări „dând şi la unii iluzia unor subiecte ușoare. Pe 
urmă sunt fete sculpturale pe plaje, care ele singure evocă antica 
Helada, sunt poeți prin cafenele şi câteodată chiar vapoare care trec 
pe zare, 


E 
* + 


ACADEMIA DE ARTE FRUMOASE 


lä la Bucureşti care a fost gratificată odată cu 
titlul app aaa probabil din cauza a câtorva inalți şi bătrâni 
abori cari astern, în zilele de vară, o largă umbră oblăduitoare pe 
iarba din curtea ei, justificând astfel întrucâtva evocarea grădinilor 
nobilului Academos. Altfel, nici porticuri, nici statui, nici măcar o 
bibliotecă. In fundul unui maidan îngust şi lung, o construcţie im- 
proprie adăposteşte ateliere noincăpătoare, şi o casă măruntă așezată 


esențiale nu se găsesc bani. 
y Istoricul aceste! şcoli merită a fi povestii, Ea a fost intemelată 
Jui Aman. La început funcționa 


Theodor 

tinuat în casa sa învățământul, ajutat de câțiva prieteni, până cârd 
redeschiderea oficială a fost iarăși îngăduită. Târziu de tot, mult după 
aie Dn: ET Ana, ele atleti do oiire. Atat un aaide oia 

dărăpânate, în care sa admis ca școala să se mite, Theodor 
Aman şi Mirea i-au- prim testament bibliotecile. Cu greu, din bu- 
oc. i era alia IPR OS CUORE. TAAS Oa. S SOTA: POR 
Aeg: & 


opa convingere greata a 
tinerii artişti la lungul, anevoiosul şi nesfârzitul examen ce 
rieră artistică, 

De câteva luni Academia de Arte Frumoase a trecut 


semnâta de Arte Fru- 

moase, n'am atins decât un punct al probeimel. Nici şcolile de arte 

şi mesorii, nici şcolile e de artă n'au organizarea adecvată 

menirii lor, Nu mai de învățământul desenu ui în licee. O or- 

zare şi o a eforturilor se | e, au nt 

o revizuire și de o coordonare, Toate acestea nu se vor pu'en 

face decât dacă învățamântul artistic va fi luat fn pi- 

țină eviavie. Dar cheia de Arte 
3 pregăteşte didactic- 

Bine înțeles că sunt bani mai puțini ca oricând. Dar Acedem'a 

de Arte Frumoase nu cere strictul neceser pe care nu-l are 


O bogată galerte Anticuri e indispensabilă, precum o 
Peoria mer i rece ti ice bare ar 


CRONICA PLASTICĂ 113 


decentă. Pe urmă, odată va fi util şi un local respectabil. 

Ministerul Artelor e considerat de muţi ca un dstribultor de 
burse, de premii şi de comenzi. Noi credem că Ministerul Arter este 
înainte de toate Ministeru ICultur.i şi Educaţiei artistice. Speram că 
Miinisirul Artelor este şi el de această părere. 


m 
w * 


DESPRE O ESTETICĂ A RECONSTRUCȚIEL LOCUINŢE! 


Ziarele publică mai departe părerile persona itäților vieti; noas- 
tr; politice şi intelectuale despre reconstruirea țări. „Semnalui' a 
terminat ancheta lui cu două lungi articole ale unui emi:xnt prolezsor 
4. Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti, care preconizează mal a cs 
refacerea drumurilor, motorizarea vieţii rurale şi înlocuirea carului 
cu boi prin bicicleta. Proiezorul ma: spune câ trebue să se lemne 
cu modernismul, că arhitectii nu trebue să se maj ocupe de sil.ur 
ete, etc- ete. Motorizarea satelor se va face odată şi odată, trep.a. 
normal. E clar că trebue drumur: pentru economia țării. E şi ma! clar 
că arhitectul de azi nu mai trebue să-și piarză minţile în căutarea 
unor stiluri de vanități personale care se poartă ca o cravată. A v-nit 
momentul ca arhitecții să aibe ei înşişi „stii“ în atitudinea lor civică 
şi morală. 

Ceea ce însă e uimitor in unele din articolele recente e terme- 
nui de „locuințe eftine” peotru muncitori, „locuințe efiine' pentru 
popu ație nevoa şă, etc, etc. Tot vechea frazeologie, Înţeleg ta să sc 
cară locuințe dar de ce eftine? Trebue să se găscască in viilor un 
„standard“ minimal pentru locuințe, care să eu ajungă nicioga:ā 1a 
eitin, Războiul a arătat că se găsesc intotdeauna bani câ-d trebue sau 
să te aperi sau să f! agresor. Nu sar putea deci găsi bani pentru re: 
clăd.rea oraşelor fără mijloace de mântulală şi procedee de spocu'ñ? 
In unele ziare su apărut tipuri de case din străinătate care se montează 
în câteva ore, sau locuințe pe jumătate construite cu elemente prefa- 
bricate. Să nu ultăm două lucruri: în primul rând, că in scele ţări 
sunt sute d: mil de locuințe distruse, cesa ce nu e Ja noi, că industria 
acelor țări îngădue astfel de metode și insfârșii că această so.ulie de 
primă urgență ru e cons derat de respectivele guverne aie acelor țări 
decât ca o so utie tranzitorie și devi foarte provizor-e. Probicma la not 
e alta. Nu avem nevoie de faza tranzitorie şi nu avem industr ile ne- 
cesare pentru a ne livra elemente de construcție prefabricate, ȘI între 
altele, nu suntem destul de bogați pentru a face acest lucru, Cu irosita 
noastră bogâţie ar fi bne să trecem direct la construiri temaini-e, cu 
materialele care se găses= la nol. Am cercetat în precedente ce cronici 
incotro tinde populația ţării noastre, E o clară dor'nță d> a svea lọ- 
cuințe individuale. Această dorință se simte deopotrivă cam în toată 
lumea. Numai că la noi a-est desiderat a fost exprima: peimanent, în 
toate vremurile, înfrângând modele arhitecturale şi fantezii e speculri, 
Românul şi-a vru! caza lu. Aşa ştie el că e bine Să vidim acum 
cum ar putea fi oare locuința omului din țările Româneşti? Ce orga- 
nizare in'ernă, ce alcătuire spațială ar putea să alb: atea casă a ora- 
şelor noastre de mâine? Atât omul dela oraş cât şi cel dela țară spune 
in vorb'rea uzuală: Am fost lăsat la vatră (termen consecrat le mt- 
litari}; mă intorc ia vatră; mi-am aşezat vatra în cutare sau cutare 
loc; vatra satului, etc, ete. Acest cuvânt vatră, merită să fie meditat, 
Casa antică, cea mai antică, se construla în jurul atriumului, camera 
in care se făcea focul si care în oc de coș avea în tavan o desch'- 
dere pentru fum (Ater=aegru, înegrit de fum). Planul acestei case 


/ Li 


ia 


ER 
9 
pă 
T 
E 
tă 


ZAR 


i 


MAR 


CRONICA PLASTICA | 115 

Aprihäneam Societatea de Gaz și Doctrisliite a Mitea un sht af 
er societăţii, proectat arhitectul Octav 
Doicescu. Ansamblul Vetrei Luminoase e ; monoton. AT 
putea fi orlunde, Nu se simte preocuparea unei la climă şi la 
iocal. Totul lipsește de intimitate și de Stat, 

de generozitate, Totuși acea i are calităţile sale. Nu e nici 


țiile Hbere 2-3 verzi suni abundente, Aspectul modern, luminos Şi in- 
tim e hotărit românesc, făra a fi mănăstiresc şi paseist. Arcadee şi 
acoperișurile de olane se justifică, precum se justifică cerdacurile şi 


„ Formele sunt sensibile, precum planurile sunt judicioase 

De altfel O, Doicescu, ca şi P, E. Miclescu şi aţi câțiva arhitecți ieşiţi 
dia Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, care ay intrat pe sam 
Here în epoca dintre cele două războaie, au rezolvat în bună parte 
problema locuinței locale. Prostia îngâmiată, gustul corupt. ravagule 
cnematogratu.ul în minți inculte au făcut să fie preferate de o parte 
a burgheziei noastre vile mexicane sau case de un modernism formal. 
O jocuință nu poate fi în nici un caz o primă de consolare, Ea 

aste un drept al omului şi ca atare trebue înfățișată și tratată. Tot 
în ultimul articol din „Semnalul“, profesorul deia Facultatea de Ar- 
hitectură spunea că orale noastre sunt puse pe fise și că ele au mai 
bate planuri de sistematizare. Aceste planuri au fost făcute insă 
ininte de războl în vechiul spirit egoist, au fost concepute în funcția 
unor piețe și bulevarde bombastice şi arbitrare, Nu poți construi dacă 
mu cunoşti materia-ele. Materialul de primă aecesitate care compune 
orașul e locuința. Deci, în primul rând locuința trebue cercetată şi re 
mivată și în funcția acestei locuințe se vor trasa planuri de orașe. Nu 
alinlerilor și a piețelor de paradă dau suflet unui oras, 

dar locuința care e un imoerativ social. Această locuit după clima 


Problemele sociale fac parte integrantă cu arhitectura, sunt 
chiar un ferment al spiritului arhitectural. Asta nu înseamnă că ar- 


Orasele de ovincie. Intrun plan de reconstruire a ţării nu 
trebue avute în Aiar numai acele oraşe de provincie care au fost 
distruse de pe urma războiului. In spațiul Vechiului Regat oraşul de 


: lor 
vitr Puțin ti înainte de război Statul a intervenit în anumite 
Macin fo pile dar nu şi cu minte. Tendința era de a face din 
acest 


116 


. 


VIATA ROMINEASCA 


ului de viaţa şi posibilităţilor Prefecturilor şu S or 
tre. Dar oricat de sără.ărios ar fi orașul, să poi s-or Că 
tate şi în mod obscur tinde câtre ceva. O notă comună însă a tuturor 
acestor oraşe e, sau mai bine zis era a-mosiea patriarhia.á, cau sum- 
noni a unui centru agrico.. Oraşeie nvâsire dela şes şi demuri sunt 
târguri cu căteva autorităţi aamuist.at-ve Sunt deci agl-meruţii de 
case ale unei categorii sociale o-upa-ă cu agricultura său cu adnluls- 
traya regiunii. Câleva insiituții de educație şi un centry comercial 
vează mica așezare omênsascà, Acest tip de oraș pitoresc sau 
nu, e menit să dispară foarte repede. Procesul de re a ine- 
put oda.ă ou prima expropriere. Duci, aceste orașe vor continua să 
decadă, Care va îi atiudinea Statului, presupunând că va avea una, 
in faţa acestei năruiri a elementelor constitutive ale țării? Există der 
o prob cmă care trebue cercetaiă, 
- Care sunt posibilitățile de vitor ale acestor oraşe? Agricultura 
şi comerțul lor nu va fi în mâini prt.culare, Recoitele se vor co.ela 
in silozuri şi vânzarea va deveal o pură operațiuie boucară, tăcută 
de un redus. Presupunână că creşterea vileop va deveni o 
indeleinelre care se va generaiiza, tomerțul ior se va centraiiza pe 
rog.uaii. Se vor institui şi fabrici de conse.ve, frigidere peniru export. 
In reg une iructiiere și viticole comerțul vinului şi al fructelor ze 
va inienşifica. A te orașe îşi vor compiecta activitatea fiind pentru 
Altele, cum è 


ministrativo-agricolă, adică de indoită moțăială, vom avea un 0ru$ 
adeviirat. Dar cum îl vrem? Căci aicea intervine volnța. lar îl vom lăsa 
să cresi in neştire, sau vom Încerca dela inceput să-i influen åm 


culezere un cimitir năpădit d= bă ării, aşezat primitor la intrarea om- 
sului? Sau dorim oraşe refăcute cu metodă după plaruri îndetung e's- 
borste pa baza une! serioase dorumentări, orase construlte cu maté- 
riale bune cartiere primitoare nebrăzdate de inutile bulevarde, vu 
piete potrivite în funcția utiiităţii lor, cu "nstituţiile Statului aşezate 
în c ădiri demne, cu cartiere de lozuinţ» bine vrândulte și străzi cate 
nu şerputec ca drumuri de țară. cu industrile așezate nu la înâm 
plive dar cât mal aproape de căile da cnmunisație, cu școl le Încobiu- 
rate de grădini, cu spitale primitcare, parcuri de sport și d: 

Pentru realizarea acestui program al buruhu simt şi al omeniei, fnaimte 
de bani trebue metodă şi autoritate, sau mal bine zis autoritate În 
metodă. Construirea oraşeor nu paste fi lăsată înițiat'vei particula€, 
Această inițiativă trebue să se încadreze întrun efort susținut “d 
Statului. E opera unei generații dacă nu a mai multe. E important 


| prwiaie, Această ceartă ne-a parut 


N = 


CRONICA PLASTICĂ 


117 


însă ca să se iee o hotărire odată: aceea de a incepe o treabă temei 
nică bine și indelung chibzuită. Poate că na venit încă momentul să 
cădim, dur à sosi. făra a s:uţie cipa de incepere a Cercetari acestei 
probleme Diu erst răzbutu capacitatea Înițialive: particulare vi ieşi 
muit slăbită. Socalu, ticde spre o orgenizare mai rigurossă, cerând 
și forme plastice care să-l limiteze armonios spaţiile, E de datoria celor 
ce gmt tendinţele lumii noi care începe, să propuie soluţii Înainte chiar 
za ele să fie cerute . 


Chestiuni de principiu Cu toare ca el colaborează des impreună, 
arhitecți. și inginerii se ceartă; chestiuni de principii şi ma aes de 
intodeauna lipsita de temel, 
Când doi se ceartă, amândo. au o parte de vină. În primul râ-d fiind.ă , 
erhitecț i câtecdată se viseaza Ingineri și lignerit intotdesuna Se CC 
$ arhitecţi, Cearta provine dintro confuzie de noțiuni. A şti să faci o 
casă nu imseunină necesurmente a fi arhitect şi a şii să calculez bé- 
wna arma nu iseamnae a fi inginer. Pentru a clasitica ch:stunea 
să încercăm foarte timid şi băbeşie o defin tie a cestor dau bresle. 
Ce este oare un inginer? E un tehniczn, Ce este un tehnician? Ua om 
care practică o tehnică. Dar ce este o tehnică? O tehnică este un mt- 
sambuu de procedee bne definite şı trarsmisibile, menite să producă 
anumite rezultate privite drept utile, După Espinas cuvântul „technic 
s intrebuințuaza ma! a es despre metodale organizate care se reaz.mă 
pa cunoştiințele ştiinţifice corespunzătoare, Dar un alt filosof, domnul 
M. Mentr, precizează că trebue distinse in general trei feluri de teh- 
nice: 1) tehnicele propriu zise (industr ale); 2) tehnicele umane (morale, 
economice, politice) şi 3) tehnicele arte or frumoase inclusiv literatura. 
Toate tehnicele, spune el, au drept caracter de a fi colective şi pro- 
grasiste. Dacă admitem această ultimă clasare a tehnicelor inginerul 
« î tehnicianul prin esenţă, veșnic în acord cu ştiinţa, urmăr nd-o 
pentru a-şi perfecționa tehnica pe care o practică, tehnica fiind şt ință 
aplicată sau partea ştiinţei care intră direct in domeniul uti.ului, Căcl 
tehnica înțeleasă astfel este esenţial wanas. 4 st „di 

In epoca contimporana ştiinţa è făcu u'mituare Cat. 
mu se puteau încă bănul acum o jumătate de veac. Tehnica a fost 
marza beneficiară a acestor celor mal 


nu nică care subsidiar poate să atingă şi frumosul. Pentru 
al E n pr e se suprapun din cauza unei confuzii, câc! există 
şi uti ităţi spirituale de care nu vor să le soamă. Dar or'care ar fi 
storțările lor de a se încadra în tehnica pură e un lucru care îi des- 
perte fundamental de ingineri: arhitectul intrebu ntează o tehnwà 
care evoluiazā mult mai incet, având de tratat probleme permaren'e 
care nu se schimbă decât în amănunte. Ideea de locuinţă, de exemnlu, 
a evoluat foarte puțin. S'a ameliorat, sa perfectionat, atâta tot. Omul 
cu toate invențiile sale, redus la poz bilitățile personale e acelas. Or 
arhbitectui e legat de modelu om. ceea ce inginerul nu e. Da aci şi 
iventila sale mamana Are osetitete Paaa TS oin Caro 
ate 
instituţii şi le a căror fina drte T O ră 


ză doreas-ă o casă care să 
a dea cască nu numai familia dar și simbolurile și zeii. Deci, 


WE PT bi Y LA | E mF, I m t Lar ~ Li 
H v b E] * pe r f "g 
CĂ SIE o 
118 VIAȚA EASCĂ 
$ 
greşeşte că e exclusiv un tehnician, 
tul să-l ca , căci față de 
balisticei, Havigaţ.ei pe apă şi mai ales în văzduh, față tehnicele 


sutis „și alte A, cunatei ! 

dintre e tehnice.e cea in progresistă nevne 
să fie altfel. Tehnicele sei i anat T oa aiia eur pe 
căre betonul armat le-a intrecut cu greu: vezi cupola St-tei Sofi Tet- 
ata modernë. de construii ADI ptintizica dea Spin ei inkli 


E 
5 
. 
i 
i 
E 
i 
g 


tâții, ale acestei colectivități compuse din mii și mii de i 
toţi 'au măcar o licârire de! ideal În creena: lor şi mu se muliumere și 
nu s'au mulţumit vreodată şi nici n'o să se mulțumească de utilul 
strict a cărul d o cer mereu. Căci omul e un mare căutător de 
Popor, în popă „i a căutat intotdeauna şi va căuta înto- 
armoniilor permanente, în cari că se - 
drează şi propriul luli destin. Arhitectu, e bem pai drosel 
nice, tre care şi cea socială. El orchestrează aceste tehnice diverse 
şi rezolvând utilul tinde spre o anumită frumusețe statică. In arhitec- 
tură sunt de rezolvat probleme de utilitate strictă și fizică şi proble- 
ra un inginer proiectează un vapor sau un avion. 
utând a rezova „cât mai funcțiunea obiectului ajunge și el 


SCRISORI DIN RUSIA 


Lă 


UN POET INTRE DOUĂ LUMI: 
VALERII JAKOVLEVICI BRIUSOV 


A fost unul din cel mai proeminenți scriitori al Rusiei, din pri~ 
mul sfert al secolului XX. (1873 — 1924). 

Bunicul său era un țăran iobag, care, eliberat mai târziu, a ince- 
put să facă negoț şi sa îmbogăţit. Tatăl poctului na reusit să Aucă 
întreprinderea mai departe. Era preocupat de idei liberale, intrase în 
contact cu cercurile revoluționare ; pe urmă însă, dedat unei vieţi upi- 
ratece, sa încurcat cu totul în datorii. 

In casa părintească Valerii fu educat în principii materialiste şi 
ateiste. Lisat oarecum fără supraveghere, citea mult, citea tot ce-l ca- 
dea sub mână. 

A învăţat în licee particulare, s'a înscris apoi la Universitatea din 
Moscova, urmând Facultatea de Litere. pe care a terminat-o în 1899. 

A început să scrie — versuri și proză — incă de foarte tânăr. 
Mult timp n'a cunoscut decât un singur poet, pe Necrasov, mai tărziu 
fiind influenţat de Nadson. In 1890 studia poeţi francezi ca Baudelaire, 
Mallarmé, Verlaine. 

Spre a populariza poezia nouă în Rusia, Valerii Ţakovlevici Briu- 
dw editează între 1894-95 trei volume intitulate „Simbonştii Ruşi* 
Tot atunci dă la iveală şi un, volum de poezii simboliste proprii intitu- 
lat „Chefs d'oeuvre”. Presa întreagă se revoltă, îl stiematizează drept 
„decadent“, el devine ţinta atacurilor batiocoritoare şi parodillor 
(multe din ele foarte ruşite) ale lui Vladimir Soloviev şi ale altoru. 

Briusov răspunde publicând încă un volum sub titlul „Me cum 


Ridiculizat de spiritele conformiste, ca poet revoluționar ce răs- 
toarnă vechea tradiţie stilistică, paginile tuturor revistelor și ușile ca- 
selor de editură îl sunt pe rând închise. “Totdeodată Insă, el devine cen- 
trul în jurul căruia se grupează tineretul adept al poeziei noui şi 10 
general al literaturii moderniste. 

Anul 1900 fl găseşte în funcţia de secretar al revistei „Arhiva 
Rusă” iar in 1903 e secretarul revistei „Drumul Nou”. 

Editura „Scorpion” care tintea pe atunci să promoveze poezia 
nouă — apuseană şi rusă — îi tipăreşte al treilea volum intitulat „Ter- 
tia Vigilia”, întâmpinat de critica literară a vremii cu tot atâtea apre- 
cleri câte rezerve. Printre cei car! îl subliniază meritele se numără şi 
Maxim Gorki. 

Celui de al patrulea volum al său „Urbi et Orbi" îşi datorează 
Briusov consacrarea ca şef al şcoalei simboliste. 

Intre 1904 — 1907 el redactează revista „Cântarul"”, Din această 
vreme încep înafârşit să i se deschidă şi paginile celor mai de seamă 
reviste. Din 1907 până la 1912 e redactorul secției de critică literară a 
revistei „Cugetul Rusesc”. 


La această dată el are în librării o serie de volume de poezii, nu- 
vele, romane, articole critice, traduceri, eseuri (in timpul vieți i-au 
apărut peste BO volume), Publică prin reviste şi ziare, cercetări și re- 
cenzii. E membru a mai multor cercuri literare. Călătorește prin Eu 
ropa. Opera lul e tâlmăcită în limbi străine, europene şi oriental, 

In 1914 pleaca pe front și cunoaște de aproipe ororile şi trage- 
diile lui. E corespondent de război, Mai repede şi mai adânc îşi dă seama 
acum Qe mobiluriie nefaste ale întăerării oamenilor şi Inpe să colabo- 
reze la revista anti-războimcă a lu! Gorki: „Viața Nouă”, 

Spre sfârșitul anului 1917, îndată după revoluția din Octombrie 
stabileşte o strânsă legătură cu luptătorii nouiui crez; se alătură din 
inimi țelurilor guvernului sovietic, se înscrie în pardit, activează și pe 
teren nu numa: cu pana sieste ales membru în Consiliul Municipal al 
Moscovei. 

În 1821 ajunge profesor universitar. 

Datorită lui, în acest an, la ființă Institutul superior literar 
pentru educarea spiritelor iubitoare de literatură. El este ales rector al 
acestui institut, 

Activitatea pedagogică nu-l sustrage preocupărilor literare. Con- 
tinuă så scrie, incât din anii revoluției până la moarte scoate 7 volume 
de poezii dintre cari cele mal de seamă sunt: „Octombrie luminos”, „In 
astfel de zile", „A treia toamnă” şi „Colegilur intelectuali“. 

In 1923 pregăteşte editarea operei complete a lui Puşkin, lucrare 
pe care nu apucă să o isprăvească, Tot în 1923. cu prilejul aniversării a 
50 de um dela naşterea lui Briusov, Presedintele Comitetului Central 
Executiv Îi adrsează ur mesagiu citându-l în fața întregei țări, pentru 
S deosebite şi aducându-i mulțumiri in numele guvernul 
sovietic. 

Mai târziu, dintr'o răceală, Valerii Takovlevici face o pneumonie 
gravă în urma căreia încetează din viață la 9 Octombrie 1924, 


+ 
> Li 


Activitatea scriitorului e foarte variată. Poctul, romancierul, au- 
torul dramatic şi tălmăcitorul Îşi dau mâna cu spiritul critic, cu savan- 
tul cercetător, cu teoreticianul şi istoricul literar. 

Dar individualitatea sa artstică şi ideile sale sociale, de o forța 
E Sman deopotrivă remarcabile, străbat mal cu osebire in pos- 


E, prin excelență, un poet. 

Mediul în care a trăit. concepțiile de viață din preajmă-i precum 
şi bogatele lecturi pe care în anii de studii i le-a furnizat poezia fran- 
ceză, au avut desigur o puternică influență asupra creației lut Valeru 
Briusov, — poetul dintre două lumi. 

El a cunoscut la început toată gama individualismulul. 

Dragostea de sine, evadarea din realitate — realitatea secolului 
în care trăia —, aceea răceală sufletească opusă cu dârzenie şi demni- 
tate aboilului corformism burghez, aceea seninătate netulburată de pa- 
siunile omeneşti şi căreia sentimentul singurătăţii îi sporeşte adânci- 
mea şi înțelesul protestator, — iată motivelei cele mai frecvente ce le 
întâlnim în primele sale volume şi mat cu seamă în „Me eum esse”, 

Tehnica savantă, muzicalitatea şi ineditul simboliştilor îl tmbatā 
dela început. El abordează imaginea exotică, expresia rară, cuvântul 
cizelat, adjectivul sesizant, metafora îndrăsneaţă și întreține chlar un 
anumit cult pentru nefiresc şi morbiditate. E torturat de idela deza- 
gregării fizice ; se gândoşte la sinucidere ; scrie „Versuri inainte de 4 


| 


SCRISORI DIN RUSIA 


121 


In acest sens a suferit, fără îndoială, mai ales influența lul Ver- 
bine — epatând de fapt cu „genul” acestuia fiindcă în realitate felul 
de a trăi şi de a se purta al poeților blestemaţi, e cu totul străin de 
spiritul și individualitatea lul Briutov „sănâtos” conturute. 

Cu apariția celui de al treilea volum „Tertia Vigili” începe o 
perloadă nouă, a doua perioadă în creația lui Valerii Jakovievici. 

Volumul se deschide cu un poem ce poartă semnificativul titlu 
Intoarcere”. Poetul anunță în adevăr întoarcerea lui printre samem, 
dn lumea pustietățiior şi a armoniilor inghetate în care rătâcise, 
sa în care fugise. E o întoarcere nu câtre realitatea de până atunci 
pe care continuă să o disprețulască, ct câtre o realitate în care multe 
æ schimbaseră în răstimp, 

Capitalismul ce-și croise drum în Rusia pe la sfârșitul sec: 
XIX, provoacă o desvoltare rapidă a industriei, schimbând simţitor 
intreg ritmul vieţii, dar vrând-nevrând provoacă şi o trezire fertilă 
a tonștiințelor, o amplificare a ecourilor de luptă ce încep să pâlpâe 
mal viu din negura în care era ținută clasa muncitoare, Briusov 
nu mal cunoaşte această lume activă, preocupată lavom de afacerile 
A trepidante sau frământată chinuitor de noile idei generoase, ne 
mal semănând deloc — şi intrun caz şi în altul — cu lumea ador- 
mită, molcomă şi atundă ca putregaiul, în care crescuse el. 

E interesat și atras de aspectele variale ce | le oferă proaspăta 
pulsație și freamătul peisagiului citadin, metropola industrializată, 
mecanică, zgomotoasă. Ceeace îi furmeca însă, e umanitatea cu totul 
za cart st infiripă si pe care o simte tresărind iicârind sporind. din- 
mio de inaltele ziduri înegrite, dincolo huruitul monoton al ma- 
gnilor, huruit şi geamăt care anticipau cântecul de prohod a] pr^- 
primi lor stăpâniri „acea stăpânire flămândă, strivitoure, dezumani= 
zatá, aşa cum o statornicise sistemul capitalist. 

Versurile poetului afirmă că el iubeşte pietrele orascior, asfal- 
tul. casele uriaşe, gălăgia străzilor, dar în acelaș timp tânjește după 
pelsasiul rustic, după armoniile mal juste şi mai închegate ale na- 
urii, socotindu-se unul din miite de prizonieri at cetăţii burgheze 
eominatoare. 

Volumul „Tertia Vigilia" aduce primele modele de poezie cita- 
dină în literatura rusă. In acelaş volum, el ne indică și sursa literară 
în care își află unele echivalente sufletești — traducând din poe- 
mele ample, pline de culoare şi sugestie, ale autorului „Orașelor ten- 
tazulare” 


Paslunea arzătoare pentru tot ce e contemporan devine de aci 
înainte temă predilectică de inspiraţie şi stimulent neîntrerupt în 
crea tului, 

ua În în ciclul „Balade” — „oglindire umbrelor” din valu- 
mal „Urbi et Orbi", mai trece, se mal simte, în falduri moi, o undă 
din vechile fioruri decadente, 

Adevărul este că întreagă Duma, pornas Ra prisong e 

motive diame Ş 

MON adela ger tar tie îndemnului la luptă, chemând 
constructivă, pentru pere: pre a 
tură ; iar de altă parte, se îngână insinuant şi cald glasul ce cân 
piiceiėa iubirii, adulmecând tainele ci amăgitoare. cinstind sinuci- 
derile misterioase, deplorând nimicnicia vieții. slăvind beatitudinea 
morții. Din ansamblul operei sale — pricina pentru care il şi conside- 
rüm un poet de hotar Între două lumi — apar două serii de imagini 
ce-i sunt în acelaş măsură proprii. Pe deoparte Teseu sau Eneas, care 
sare din alcov atunci când râsună goarna ce-l chiamă la datorie | iar 
pe de alta Antoniu care părăsește lupta ca so urmeze pe Cleopatra, 
Antoniu care preferă gloriei eterne şi sceptrului ce-i acordă puterea, 
sărutările fierbinți ale femeii. 


> : 

Ca slujitor al artei, Briuibv poate fi pe bună dreptate socotit 
inițiatorul şi promotrul înflăcărat al noilor forme stilistice tn poema 
nl -er pierre ee: zimbolişuor irancei” Imboritnde-: 
g — geroem e: piraterie a de limba rusă — chiar lărgind 


Mai târziu gravitează spre poezia clasică trecând dela mur. 
calitate și sugestie, la sobrietate şi conciziune, Este ultima ptricedă 
de creație a lui Briusov, care începe odată cu revoluția din Octom. 
brie. El aderă la revoluție, e pătruns de măreția activează pe teren 
cultural și ca membru de partid — şi publică multe volume da 
versuri în care redă, cu putere, cântecul „Furtunii stăpânitoare ce 
ezită 
ă să vrea 


utând marea victorie umană din Octombrie el nu 
recunoaşte cinstit că destul de greu îl apăsă trecutul, că fär; 
în opera lui se aud unele note pesimiste, p Aripa Aga ie hard 
e lupta cu sine însuşi, cu atât mai semnificative noile sale izbânzi 
poetice. Versurile lui din urmă sunt tot atât de însemnate prin va- 
loarca artei lor subtile cât şi prin faptul că exprimă, cu vigoure, 
dor IRINA e reagira a pe Citi e Ayaa a 
Pentru a putea urma aceste căi el se declară gata „să revină 
elevul elevilor săi”; căci o inepuizabilă energie l-a îndemnat să-i 
dea o însemnată Sontribuție fa toate dumeniile muncii 


scriind proză şi traduceri şi eseuri și, deopotrivă 
teatru şi cercetări științifice, 
Are un roman istoric remarcabil : A reia de toc”, 
bilă : „Pământul 


SI o dramă remarca 
Din activitatea lui de traducător rămân la loc de cinste, prin- 
tre altele, „Faust” „Eneida”, 

Din lucrările lui de istorie literară cele mai de seamă se referă 
la Pușkin, Tiucev, Baratânschi şi Gogol. 

In timpul revoluţiei şi după, a fost primul — dintre poeții mat 
vârstnici şi cu reputație stabilită — care a remarcat ca câldură pe 
tinerii poeţi proletari, mărturisind chiar că. întrun anume sens, ei 
este acela care are de învățat dela lirica rovoluţionară. 

Un mare poet între două lumi a fost Valerii Iakovlevicl ș 
n Saa resort aiu roza pl ear i-o Aa 

E! aparține însă culturii! sovietice şi aceasta și-l revendică, 
pentru că a fost unul care a ţinut cumpăna artei sale literare i 
inspirat. El n'a trişat, dl a 
cântărit bine. Şi Briusov a ştiut să vadă, din primul moment, şi unde 
va înclina — talgerul cel cu greutatea, 


RĂSBOIUL MONDIAL 


| 
Vom 


de-apoi, de gât 
cea 
Le vom târi — republici și imperii, 


£ 


SCRISORI DIN RUSIA 


Poporul singur va 'mălța catargul. 
Furtuna se va spargen țărmul cald 
Eliberat din valurile urii... 


Şi sboruri iarăș. vor cuprinde largul 
Urcând gândirea luminosu-i fald 
Peste desmăţul tragic al naturii. 


CINE-A FOST SUB CĂLCĂL... 


Cine de mie a jost cub călcâi 
Cine-a primit cu viața odată 
— Arzând, sufocat, din ziua întâi — 
O grea moștenire nerăsbunată, 


Cine n'a supt potirele-auguste 
Ci ale foamei țâţe amare 
Acela, acela ştie sù guste 
A libertăţii sfântă licoare. 


Suntem sălbateci... De noi te sperti. 
Nu-ţi place vulgul, e necioplit ? 

Sute de ani sub osânda poverii, 

Pe toți tiranti i-a slugărit, 


Injură, se'nfurie, strigă prea tare? 

iți paren mulțime că te bălăcări? 
Pătrunde tumultul — încet. cu răbdare — 
Al graiului nou şi de flăcăn... 


In el ai sauzi ce ‘nainte 

Răsunet mwaflase de veacuri: 

O umanitate adâncă, fierbinte — 
Și, pentru toți, o traistă cu leacuri, 


Căzură — cătușa și lanțul hirsut, 
Sunt liberi bătrânii, femeile, prunci. 
Alți oameni, not oameni au apărut 
Aici în republica muncii. 


lubeşte-le freamătul aspru și zilnie 
Apleacă-te peste greoaia lor tarmà 
Chiar dacă urechile-ți sgudue silnic 
Vreo 'njurätură ca un pocnet de armă 


123 


124 VIAȚA ROMINEASCĂ 
INCERCĂRI 


Viaţa ne bate cun viscol de phiață 
Ne'ncearcă'n botezuri de foc, ne învață 
La foame şi frig, lamtunerie și sânge. 
Ziua de gât, noaptea de suflet ne strânge. 


Cartier general al lumii ce arde 
Aici luptăm pe viață şi pe moarte.. 
— Şi veacul nostru luptă'n nevăzuț 
Cu toate veacurile din trecut! 


Dușman e-acela care vrea odihnă... 

Mințind : „mu pot”... oftatul îi râgâe din vintre! 
Nevrednicii să stea pe fărm, Să nu mai vină, 
In gaură de șarpe slăbănoyii să intre. 


Ciclonul ta'azuri cât muntii cutremură — 
Ajungem, ajungem pe creste îndotă ! 

Nimeni în ora de noapte-a furtunii nu tremură, 
Pulgeru-obuzelor drumul ne-arată. > 


Ne-a'mpictrit, ne-a călit al văpiii sărut. 
Drept inimă, un arc de-oțel ne-a pus. 

Alege răspicat ce vrei: pe veci pierdut 
Sau — neclintit — acolo sus... 


La noi de răsfățaţi nu e mnevoe: 
Doar luptătorul în cinste la noi e! 


Cum ai să fii de-al nostru când moțăi de-a'npicioare? 
când clipele-arzătoare 


„Dar, treaz, spre-o lume nouă 


Trec, fulgere de-obuze, prin ale nopţii steaguri. 
i cazi atunci — ce fericit vei fi: 

mina fără moarte-a altor veacuri 
Tu, muritorule, e vei zări! 


RUSIEI 


Ai fost sfâșiată de incendii 


3 


SCRISORI DIN RUSIA 


Dintrun adânc de umilinți fără sfârşit 
Din besne și enigme și rugini, 

Te-ai scuturat şi-ai răsărit 

Şi-urcând în vijelie de lumini 

Tu fulger suveran nu te-ai nălțat tu oare 
In zilele lui Petru cel Mare? 


Acum e gerul răfuelilor; — prin gurile de tun 

Suflarea ta-i ce fumegăn văzduhul rece 

Și sufletul său flăcările-l spun... n 
Tuturor înainte le-ai trecut, le vei trece 

Facli roșie gonind întunericul, fumul, 

Lumiând popoarelor drumul. 


Unde ești tu — nimeni nu-ți stă împotrivă, 
Unde eşti tu — nu mai laşi, tremurând, 

Rob spaimelor omul, mintea — spaimei captivă. 
_„Ne-om întoarce, cu poruncile tale in gând, 
Şi-om rămâne cu tine, liberi, acasă 
Preamărindu-te, în veci majestuoasă ! 


Trad. CICERONE THEODORESCU 


HUNII VIITORI 


In una din bucăţile sale amare din anul 42, unde nota, într'o ciri- 
Wcă sinistră, inaintarea armatelor germane spre inima Rusici, liya 
Ehrenburg vestește şi numeşte pe „Hunii viitori” cari deziānțuiți se 
vor năpusti asupra cotropi ilor germani, Hunii aceştia, puși in fața 
lui furor teutonicus abătut asupra tării sale, răvăşind-o cu foc şi 

aceşti Huni viitori sunt o aluzie şi au o tradiţie Literară, In 
noua literatură rusă se găseşte un impresionant poem „Hunii viitori 
scris de Valeri Brjussov (1873-1824), 

Brjussoy a fost unul din marii vizionari ai poeziei moderne. Re- 
sursele sale sunt multiple, resurse de limbă și de ştiinţă. Prin cunog 
tiințele sale imense, el a putut răsbate coaja mileniilor pentru a 
găsi cu imaginația pe primii stăpâni ai pământului, închipuindu-şi-l 
șezând pe bolovani eratici, rostozoliți de un gând mai presus de orice 
gândire ; domni şi vlădici impietriți, vorbind în limba leatului in- 
cremenită într'o materie veşnică, asemenea celel ce ne-o transmite 
încrustată, tigla arsă, lespedea şi runs. 

Putința sa vizionară în dimensiunea istorică merge dela prezen- 
tare aproape parnasiană ca în poemul unde zugrăvește despolica 
conștiință de putere a assirianului mare-rede Assarhad şi până la 
ritmul extatie din poemul de care ne ocupăm „aci. ă Biha 

Pentru nol cei de astăzi, conceptul de hun este legat de-a 
de imaginea furiei, turbării barbare şi de tropotul peste țările civi- 
lizate: cavalcada acelor oameni greoi cari dormeau în şea şi încâl- 
zau În ritmul galopului carnea zilnică atârnată dedesubt, Natura 
ne-a scuipat afară acest soi rău cătător, neam cu avalanşele groaz- 
nice şi furtunile siderale necercetate ; dar stepa sarmatică e fără de 
botar, sau poate terminată zice-se cu marginea 


y 
2 
fs 


POSTIN 
Ti PA; i | F 
126. vă VIAŢA Deci 


a 


trä cimentață rundiş a zidului n Se p ia Ș 
ee A chinezesc, prea poate chiar 


ca ca să nu sfârșea 


mezeu însuşi îi stăpâneşte 


mistuitoare de gen teutonic — Berserkerwut — care nu fusese nimă- 
nui folositoare, şi gloatele venind dinspre răsăritul îndepărtat, din- 
trun „Pamir” încă nedescoperit, având ceva mesianice în ele, cu 


Brjus- 


į creațiile, certitudinele și poezia lor, această 


re-] reproducem mal jos aproape vorbă cu 


deosebire, poetul 
soy a văzut-o și a zugrăivt-o în poemul său: „Hunii viitori” pe ca- 


Calcă'n ze) raiul lor, Attila 


Unde, Hunt, sunteţi voi? Se destramă 


ca un nor peste lumi 
Aud tropotul vostru de aramă 
pe-un Pamir încă tainic călcând, 


Voi veniți peste noi, hoarde bete, 
din ascunsele așezăminte, 
să'nviorați trupul mort pe-îndelete 
ca un val, val de sânge fierbinte. 


con poezii inspirate 
siei: „Tsusima” unde flota de răsboiu rusă sa înnecat par' 


lingură de apă şi cu ea toate speranțele imperiale, şi „Hunii 
poezia e celor cari fa 
poartă torţele cu fața îndreptată înainte iar dede- 


viitori”, 


1904 și care introducere lipseşte în ţia din 1933, 
Bdjussov serie arătând cu degetul ra poeziei „Hunii”: Săr-, 
mâna mea carte, eu te înapolez cetito în zilele în care el nv 
au nevoie de reflecții liniștite, nici de beţia fericirei veșnice şi a su- 
ferințelor eteme, ci de imnuri şi de rătuiala tobelor. Tu 
al să te asemeni, mea, acelui cântăreţ, care a ieșit pe câmpul 
de luptă, în fum şi împuşcături numai cu o harpă. Unul, alergând in- 


2 
S 
c 


i 


LII 4p 


SCRISORI DIN RUSIA 127 


e lipsită de sens fără truda pentru omenie. Migala artistică se supra- 
pune paralel cu çlefuirea neincetată a materialului uman. Poeţii ruși 
sunt apostoli prin vocaţia lor pentru tragic: vieața de câine a lui 
fssenin, sfârşitul mistic al lul Alex. Block, cules depe stradă mort de 
fame, accidentul stupid al lui Puşkin, cu schivnicia pribează al lut 
Tolstoi, închisorile lui Dostoyevski.. 

Brjussov, să nu uitkim avea o curiozitate intelectuală universală 
cultiva pe Pușkin. Ljermontov pe Baudelaire, Mallarme, Verlaine, 
te care l-a şi tradus), după cum a tradus din Pot, Shelley, şi Faust al 
lui Goethe, Dar la începuturile sale, o spune undeva desluşit i-au stat 
la căpătăiu Darwin, Pissarev, Cernişevski, autori profund materialişti. 
precum şi Nekrassov, poetul care ducea atâta grijă Rusiei sale. 

Astfel intoreându-ne de unde am purces îl înțelegem pe Brjussov 
O intimplare ni-l apropie mai mult: In acelaș an 1905, emoţionat d2 
ingele compatrioților săi răzvrătiți aflându-se în Elveţia într'o veci- 
nâlate de şveițari ursuzi și de convenţionale talingi citind întrun 
jurnal care se ocupa cu evenimentele din Rusia, că acolo se declarase 
perà generală, (Groot strick) — se întoarce imediat acasă. 

Criticii săi de mal târziu caută să explice nesiguranța sa politi- 
să și reticențele sale din acea epocă: poetul care cântase veacurile 
imorice şi descifrase crestăturile străvechi, şi cele mai vechi hrisoave 
din lume ajunge în anul 1919 să-şi scoată simplu, carte de membru în 
țartidul bolşevic, colaborând efectiv la numeroase înalte instituțiuni 
calturale ale statului sovietic nou născut. 

Igor Postupalskij, editorul operelor sale complecte, serie cu pri- 
vire la poezia „Hunilor”: Hunii reprezintă pentru Brjussov revoluțio- 
sarii proletari: la fel cu Heine socoate venirea lor ca putând duce la 
piairea vechii culturi” sclavi ai libertăţii, voi ridicaţi colibele voastre 
lingă palat, așterneţi câmpii voioase chiar pe locul sălii tronului“, 
itr. 3) Se prea poate ca totul să dispară fără urmă cândva. Dar eu vă 
intămpin, cu toate că mă distrugeţi, cu imnuri bine prevestitoare” (str. 
17 ultima) Nu este oare cert — adăogă Postupalskij — că prin acest 
imn profetic, care mai târziu avea să distrugă multe, păstrând însă 
bate creaţiile autentice dragi, Brjussov sa ridicat mai sus de socie- 
tatea sa?.. Chiar presupunând că pe atunci Brjussov nu văzuse. pe 
atunci drumul adevărat spre socialism, socialismul cu toate acestea va 
tinta versurile lui ca o proprietate a sa legitimă”. e 

In poezia aceasta are viziunea profetică a soartei feroce de 
mai târziu, a ororilor hitleriste, cu spânzurători, cavalcade ale morții, 
cuptoare şi bejenii în neant, Dar viziunile lul imaginare, mototolite de 
v generaţie înspăimântător de plictisită, reinvie deabea acum, în fa- 
nalele adevărate ale oraşelor bântulte de pâriol şi de grenade țintite 
dine, ca să ardă împreună în horă: 


ți cărți pe ruguri, dansând 
chiar în a lor voioasă lumină, 
săvârşiți făr'de legi în loc sfânt, 
voi în toate copii fără vină. 


„Copii fără vină”, căci vina e a unei fatalităţi istorice nefndu- 
plecate, care vrea ca fericirea şi isbăvirea să fie scump plătite cu orori 
si mårşävii 

Brjussov, omul cu pomeții ieşiţi tătăreşte, cu mustață de ataman 
crede in bine şi în rău. peace ii 

Viziunea lui Brjussov te fi exploata n domeni 
unde este nevoie de dati puternice de steag. Elanul lui seduce pe 
oamenii cei mai placizi. Astfel, e interesant de amintit că epigraful 
poemei Hunilor e scris de un poet domol, Viaceslav Ivanov, erudit 


Fo UAA Yi LAFELI -Ag -S r- p: ea 
+ Y 75 aa {i if | U N A 


128 amidi 


V 
elev al lui Mommsen, și care trăise o mare parte a vieţii sale la Roma, 
în mijlocul arheologiei și frumosului senin. 

„Hunii viitori” n'au prea intrat în antologiile străine, Brjussov tre- 
când drept cântărețul Rusiei Mari, al Revoluţiei din Octombrie și al 
proslăvirii Muncii, 

Textul original prezintă sub aparențele unul ritm curgător, un 
deosebit interes technic de versificație savantă. Gh. Senghel (Technica 
versului, aero retea a Samsa fenom IRI — transformi- 
rea și rev tatea ritmului in poezie — ii schițează ingenios sche- 
ietu! Strofa, scandată succesiv în o meu aer se 
transformă în una uniformă de dactil de 3 picioare, în care versului al 
doilea -se adaogă din stânga o silabă ncaccontuată, iar versului ultim 
al catrenului — două. Anakruza trebuie întrebuințată cu măestri=: 


dacă apare într'un vers uniform organizat la întâmplare, produce un | 


efect neplăcut. Traducătorul, în orice limbă se va lipsi de ca, prefe- 
rând echivalentul fluid al ritmului bătut din copită. 


să intervii pentru omul asuprit. Da”. 
James Welssglas. 


MISCELLANEA 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


In ultimul număr al revistei Fundațiilor Regale di Pompiliu Cons- 

se ocupă cu „Aforismele lui Lucian Blaga”. 

D-) Lucian este un vechiu candidat al revistei noastre, Can- 
ddat, pentru ta d-sale proză aşteaptă de mulţi ani să fie 
judecată la noi, pentru edificarea cetitorilor noştri. ȘI scadența, mereu, 
ințărzie, Toţi filozofii care i-am rugat să facă această profilactică 
lucrare se fac rugaţi. motivul invariabil este infinita plictiseală a 
unei asemenea operaţii. Totuşi, în numărul viitor a: reviste, sperăm & 
putea publica un studiu de acest fel. „Viaţa Românească” datorește 
aceasta publicului său. Să nu se uite că, prin 1939, am fost singura 
publicație care, învingând o plictiseală cel puţin egală, am compulsat 
cu răbdare infinitele fițuici şi cărticele legionare, și am dat o analiză 
de ansamblu a unei doctrine de care toţi auziseră dar pe care nimeni 
nu o cunoştea ; doctrina gărzii de fier. 

Cum prea bine spune Cocteau: nu există lucruri serioase sau 
peserioase, ci lucruri pe care le facem serios tau neserios. Co aboratorul 
nostru, di Ilie Constaniinovski, cu aceeaşi seriozitate cu care ar fi stu= 
diat opera lui Kant sau teoriile asupra cancerului, a analizat neantul 
ideilor legionare. Tot aşa ne propunem să facem cu ocea ce se persistă 
a se numi fi-osofia d-lui Lucian Blaga. 

Deocamdată, profităm de prilejul că altcineva de curând, se 0- 
cupă de aforismele cuprinse in noul său volum: „Disobolul“, pentru 
a anticipa puţin asupra verdictului. 

D-l Pompiliu Constantinescu laudă aceste atorisme. ŞI citează din 
de, bine-ințeles, pe cele mai bune. Această selecție ne-a atres mai cu 
samă. E o primă manșă câștigată asupra ideii lixe a admiratotilor lui 
Biaga. Nu ni se va putea imputa că am acs, cu rea credinţă, numai 
maximele proaste. Vom p eca dela păriinirea inversă, şi vom cita nu- 
mai aforismele citate de 


= 
+ + 


Astfel : 
„Embrionarul nu este mai haotic decât împlinitul. Nu este nici-o 
analogie între embrionar şi haos", 
Să fim cinstiți. Cihe a zis că este? E lesne să inventezi probleme 
tare ră eri probleme, pentru a triumfa apoi dec-arând că nu-s 
i aforism : 


talent”. 

Din tot ce ştim, atât din viața curentă, cât şi din ştiinţa pslholu- 
gică. normală şi patologică, a crede este o funcțiune elementară, de 
formatie străveche, pe care numai maladii mentale grave o pot altera. 
Alte achiziţii psibologice mai recente întâmpină dificultăți tocmai pen- 


A Nil = A J 


-oi 
- 


130 VIAŢA „ROMINEASCA 


tru că trebue să lupte cu tendinţa foarte primitivă şi solidă a crednțet 
A dărâma dintr'un condeiu un fapt unanim admis atât de ştiinţă 
cât şi de experiența zilnică; a declara, iac'aşa contrariul, iar ca unis 
argument, a te incula într'un silențiu pontitiant este o tipică metodă 
în filozofia d-lui Blaga. 
Dar, cum zic englezii, si-i mai dim o șansă. Poate că aforiamul 
d-sale arg un tåle mai adânc. Poate vrea să spună de exemplu, că : 


Pretenția de a fi fanatic fidel unui principiu obligă. Partizanatul impică 

tă şi andosarea tuturor consecintelor. Neplicut. Daca însă 
„ideea“ în care credem este una $e care o'o pricepe nimeni, atunci 
nimeni nu va putea să ne tragă răspundere pentru ce vom zice 


sau face. 
r 


Dar nu e ușor să tråmbițezi urbi et orbi un credo pe care nici 
dracu să nu-l priceapă. Trebue multă iscusință, Şi poate in acest sens: 
„A crede este un talent“, 
Fără să pretindem a fi epuizat prin aceasta biografia d-lui Biasa, 
singurul mijloc de a da un sens aforizmului său. 


s departe ; 

„Omul este utopia animalelor“. 

Dacă autorul a vrut să spună că animalele mor de gelozie văzând 
ce libey și agreabil trăește rasa oamenilor, cugetarea, deși banală, are 
totuși un oarecare înțeles Dar ce-i mai ales interesant aci estè că 
cuvântul cel intenţionat spiritual al frazei, cuvântul „utople“, este fals, 
Utopie înseamnă situație imaginară, adică exact contrariul faptului exis- 
tent, cum e cazul cu traiul oamenior care e perceput de animale ca o 
palpabilă realitate. 

Fenomenul acesta de întrebuințare, alături, a sensului cuvintelor 
e frequent la categoria semidocților. Pornind dela o vagă bănuială de 
analog e verbală, ajungem a spune exact contrariul de ce am vrut să 
zicem, Astfel, întrun cotidian, la anunţuri, citeam : 


POS a ucizi menajeră, tânără, dorește să menajeze domn mai În 


Dar mai e ceva. 

Circulația cuvintelor printre oamenii care nu au simțul vorbirii 
corecte, e d>naturează absurd înțelesul. Astfel, se spune curent: „am 
dus acolo o existența ideală”. E contradictoriu ca ceva real petrecut să 
se numească ideal. Prin ce neglijență de gândire sa ajuns la un ase 
menea „faux-sens" e uşor de priceput. Rezultatul e că „Ideal“ a devenit 
sinonim cu „admirabil“ sau „foarte păcut“. D-l Blaga. care practică 
probabil curent acest inteles de mahala al cuvântului „ideal”, confundă 
cu a Sari „btopie” cu „agreabil”, 

„Adversarul, care-ţi este o obsesie, a devenit o parte din tine, 

a onpvia era -a devenit o obsesie. Interesant, 


„Muzeele sunt cultură oferită în formă de conserve”, 
Aflăm astfel că muzecle — cart, dacă memoria nu ne înșală, se 
mai numesc uneori şi „conservatoare“, au misiunea de a conserva Măr 
turiile culturale. Ingenios 
Alt aforism © f 
„Există două realități a căror imensă, sdrobitoare greutate o tim- 
fim, dar Jără de care nu putem trăi: aerul și istoria“, 
: Aflăm astfei că asrul e ceva apăsător, de o „greutate imensă. sdro- 
bitoare“. Cine ar fi zis? lar Istoria, căreia ne tăcă 


MISCELLANEA 1 3 l 


so simțim, ar fi şi ea de o greutate egali cu aceea a ingrozitorului 
amestec de oxigen şi azot, 

Alt afori:m : E, 

„Limba maternă a pasiunilor nu are sintază”, 

Dar dacă am spune: 

„Limba matemă a pasiunilor își are şi ea sintaxa ei" ? Recunosc, 
cugetarea e perfect banală. Dar prezintă acest mic avantaj de a nu fi 


Mal departe : 

„Picurul de rouă f(mprospătează agreabil floarea, dar nu o 
fecunllează“, 

Propunem, spre complectare : Ș 

„Amorul solitar face plăcere, dar nu face copii”. 

Mai departe. 

„Din ciocnirea a două pietre nu se naște o piatră, ci o scânter”. 

Cunosc o mulțime de persoane care socot la fel. lar cu acela care 
cred că, dacă două pietre se ciocnesc, se naste o a treia, sunt dispus să 

orice rela 


Alt aforism: 
„Vântul şuieră trist când se simte prins în aripele unei mori. A 
devenit — util /* ; 
Pentru că, în orice alte împrejurări. e bine stabilit că vântul 
R 


Mai departe: 

„Banul săractilui e cald. neg săracul ii pine tot în mână”. 

Di re complectare: 

“Banul gmt. ea Key trotoar e rece. Fiindcă afară e ger". 

Alt aforism: 

„Un car, care umblă pe drumuri strâmbe, nu se strâmbă mai 
mult decât un care care umblă pe drumuri drepte”, 

La o asemenea profundă cugetare e foarte posibil ca cineva să 
spună. „Păi sigur“. Dar a.ții vor zice, poate: „ti şi? * după cum nu è 
exclus ca un al treilea să spună: „scuzați, cunosc o mulțime de cazuri 
care dovedeze că uzura căruțelor e mal mare când drumurile sunt 
proaste şi strâmb“. Ceea ce dovedeşte bine aprigele controverse pe 
care je poate stârni diabolica gândire a d-lui Blaga, 

Mai departe: dă 

„Păunul poate fi um model pentru decuratori, dar nu pentru 
cântăreți”, 

legem unde vrea să ajungă acest pervers sofist. Vrea să ne 
facă A aree ars că. păunul are pene şi culori frumoase, dar gias isa 
Nol însă ezităm să subscriem, dintr'odată, ia iri ai de în 
tunel trebul să recunoaştem, bunlea - 
i rg roms în vârstă, nipob'oiloeaă tera poate fi o atracție 
gospodari, dar nu tru amanți“. 
pg e sori în Aral pane fi o atracție pentru turisti, dar nu 


Vedeţi? Aceasta este admirabil la d-l Blaga: sugerează mil de 


„Dracu ferică a 
tențiune, ne apropiem de cea mai afurisit Iuei 

d-sale petre or raze să ştie totdeauna mai bine şi pu se dă era 

dela nici-o experiență. Curiozitatea lui excesivă e agii niner de o 

gravă lipsă de instinct, Dacă s'ar pot EEM el ar incerca e- 

«elle a mii îi apoi me orice bray grădinar. care atunci 

floare, toarnă repede o baniță de polen dea- 


3 
; 
d 
5 
o 
A 


+ 141 (5 F x Sg r 7, - bi 
E AE ASE A 4 aiaia 


5 li 


Dar fiindcă am vorbit de concepția d-lu: Blaga despre grădinari 

gen pn aces, te N e ac tert tre. citi : 

te R ne Dak ka Lagi t să iubească o nimjá, Şi nimfa s'a prefăcut 
pe vatra lui”. . 

Ol prea ferice tral al bunilor păstori! Când o femee, fie chiar 
S plimbare, ea ie e A ae rianan 
o plim! , ea, se se transformă 

rofitabi] in comoditäți de rie, ajutându-l pe anal aa 
kinaasi casa supa. Nepreţuite avantagii ale am A bucolice! Cu 
câtă dreptate Tytir a apune „Deus nobis haec fecit". 

Şi nu suntem părerea d-lui Pompiliu Constantinescu care 


„Mai lipseşte ca mitul să via 
= tacă capete viață artistică, pomind dela acest 
Noi verde acra aa RI Ce Tae 12. ST aa 
In sfârşit, un ultim aforism: 
iîntr'o literatură, a unor autori de înalt nivel, dar di 
uree Mor în prea aaa bac dai aaa ua. pg eae 
Căci nu este omagiu mai mare adus unui. cetitor decâț să-i atribui 
de mare, încât chiar în 


nu epuizează biografia personală a filozofului 


CAUZA PROFUNDĂ A TRECUTULUI RĂSBOIU 


In epoci tulburi cum e a noastră, problema meritelor si vinovă- 
Viilor se pune neincetat şi acut. Trăim momente de reclădire 
când numeroase oportunități de ascensiune apar pentru toată lumea, 
La amprente și irg eră în or normale, argumentele n- 
voca ncurenţi sunt meritele proprii şi vinite rivalilor, raportat 
ambele în perioada istorică enterioară, 


tor a constata că criieriile obici- 


-a spune dacă cineva e „mai“ vinovat fiindcă recidivează, sau fiindcă 
acumulează multe greşeli diverse, sau fiindcă comite una singură dar 
„are, În codul nostru social, a tarifață scump. ş 

Codul penal, care. lucrează cu delicte obiective, şi simple. incă se 


» 


MISCELLANEA 133 


incurcă într'un imens dedal de distincțiuni şi subtilitäți teoretice. Cu 
atât mai delicată va fi cântărirea unor fapte — meritoase sau condâm= 
nabile — pur morale, pe care legile normale nu le pedepsesc, sau in 
tot cazul nu le pedepseau până acuma, 

Căci sau ivit, în ultima vreme, categorii juridice noui, pentru 
a servi la un nou drept al ginţilor. Printre ele, trei sunt incontestabila; 
antisemitismul (şi în genere orice ură rasială), provocarea la răsbolu săi 

atitudinea ostilă față de muncitorime. Și ar fi greu de spus, deocamdată, 
are din aceste crime încă fără cod este mai gravă 

Se vorbeşte mult astăzi de merite democratice şi de antidemo: 

cratice vinovăţii. Se vorbeşte chiar de sancţiuni. atât punitive cât © 
recompensatorii, acordate guvernelor din diverse ţări pe temeiul acestei 
antiuni de democraţie, care dacă e în fond destul de clară îh sine, ră- 
måne totuşi extrem de confuză în spiritul tocmai al celor ce se cred 
mai îndritulți să judece în numele el. Aşa se explică, de ce guverne 
țtatalitare pot declara astăzi (Reuter 28 Oct. Madrid), prin însuși şeful 
statului, că promisiunea de a trimite un milion de oameni să combată 
bolşevismul în Germania „n'a putut fi ținută pentru că națiunile eu- 
opene n'au ştiut să-și păstreze demnitatea natională“, Şi un asemenea 
guvern, instituit cu forța armelor germanositi.iene, nu-i socotit îndea- 
juns de nedemocratic pentru a i se refuza recunoasterea. Toate acentea 
dovedesc că noțiunea însăși de democrație nu mai e atât de clară. Lu- 
au de altfel foarte natural. Căci azi singurul profesor de democrație 
na mai e Occidentul. In Apus, democraţia trebue doar conservată. 
Intro mulțime de alte țări, ea trebue construită, piatră cu piatră, și 
repede. E o mare deosebire între un bogătaş care a mostenit a avera 
însemnată şi un om de afaceri care trebue să inventeze mii de stra- 
tageme pentru a atinge iute acelaş standard de cheltueli cu cel dintâi. 
Altă mentalitate, alte de lucru, altă morală în viaţă. Consu- 
matorul unor bunuri deja adunate concepe altfel avuția decât acele 
care deabia azi trebue să o cucerească. Există un singur moment cână 
aceste două categorii omeneşti încep să semene: atunci când conser- 
varea patrimoniului moştenit e periclitată de vre-un cataclism. Asa s’? 
întâmplat în timpul războiului. Ţări de veche și organizată democraţie 
su trebuit să lupte pentru a salva aceste bunuri sacre. In timpul lup- 
tei, a fost nevoe să se renunțe, provizoriu, la anumite binefaceri con- 
siderate ca tipic democratice. Libertatea cuvântului, a circulației + 
consumației au fost grav stânjenite. Dar nimănui nu i-a trecut prin 
minte comica idee de a protesta contra acestor îngrădiri in numele dea- 
mocrației ult ate. 

ră aie ein adineaori un cuvânt care spune totul. Cuvântul 
„sacru“. Un patrimoniu primit dela străbuni apare ca ceva sacru în 
sensul că fiecare mică parte dintr'însul trebue păstrată cu o super- 
stiție aproape religioasă, Când însă e vorba nu de păstrat, ci de cu- 
merit: când entuziasmul și analiza sanctifică un tel pe cre abia de sdl 
inainte îl vom împlai, atune! „sacru“ nu mal e decât un singur lucru: 
mopul final. Pentru tot restul, arborăm acel machiavelism în mijloace 
pe care îl admirăm așa de sincer = aog ora grep dar care merită 
exuet aceeaşi stimă în lupta polit mp de pace. 

In uaib de satisi. -- A in lumea întreagă — există două cate- 
gorii de democrați : păstrătorii de democrație şi cuceritorii de demo- 
erație. Este limpede că meritul e mai mare al constructorilor decât al 
eunservatorilor. ŞI lecții de democraţie e logic să primim dela amândoi. 

In democrațiile vechi, experiența e și ea veche, dar tocmai prin 
aceasta adesea uzată şi chiar uitată. Epoca jor de cucerire se pl-sează 
cu sapte secole inapoi. In democraţiile tinere ca cele din Europa ră- 
şiriteană, unde libertatea e o operă de realizat, experiența e mal vie, 


tății periclitate le-a 
Asta le va face să înțeleagă aie 
conservare, — crearea aproape început a acestor 
Adevăruri elemetare pentru cei = rr i: 
din temelie, o democraţie pe care 
trebue pentru a o vedea alterată de 
ei = nostis SET az în schimb ase 
unde proces n democra se 
sute a a aE TI a razii ca 
în Free rea gone eter gri grai vea meritelor 
s a eriu ei tru 
culpelor diverselor națiuni. Dita Dle ai - 
formală a acestui criteriu ar da naștere la cele mai bizare rezultate. 
Astfel ar trebui logic să scoatem Franța din rândul Națiunilor- 
Unite și să refuzim a-i guvernul pentrucă, după spusele 
unora (spuse exact tot atât de nedovedite precum sunt 
vemei ar fi „ajutat, dacă 
Aceeași soartă 


potriva trupelor comuniste chinezești. 


Tot astfel ar trebui să se întâmple și E ui unde brutatități 
colective au neincetat loc. Inst Statele care 
tolerează azi un regim de cenzură al presei, (adică aproape toate 


Naţiunile-Unite”) trebuesc stiematizate ca ce. 
Statele Unite ale Americii, nu ar scăpa de o asemenea 
acolo libertatea de 


Interesant pentru noi e faptul în sine că, la un moment dat, ceeace 
fusese până atunci socotit opiniune, devine delict. Aceasta ne ajută 
să percepem mai bine apariția unui drept penal Internațional care 
se naşte subt ochii noştri. Două sunt infracțiunile fundamentale ale 
acestul nou Cod al Naţiunilor; antisemitismul şi provocarea răs- 


A provoca răsboul poate însemna multe lucruri, dela simplele 
începuturi de înarmare până la trecerea frontierelor vecinului. Apai 
noțiunea de agresor e şi ea elastică. Juriconsulții vor găsi desigur 
indicii obiective pentru a preciza aceste concepte pe viitor. Dar mai 
mămâne trecutul. Un trecut care, într'o pivniță, este extrem fe 
prezent, căci meritele şi vinovăţiile oamenilor de azi :svorăsc din 
fapte săvârşite de dânşii ieri. Şi dacă delictul de a provoca rāsbolul 
e încă nedefinit pentru ce vor veni, acest delict, în cazul 
ultimului răsboiu, poate fi lesne precizat, Ii cunoaştem destul de 


fundă generală. 
Răsbolul hitlerian a fost făcut posibil zi încurajat de forțe 
Li 


-> : 


MISCELLANEA 135 


imensă a unei erori. Timp de peste douăzeci de ani. Frenta, Anglia şi 
America au avut o atitud ne nu destul de amicală faţă de Rusia şi au 
destul de ostilă taţi de Germania. Această eruure, cele trei State o 
recunosc cu lealitate azi. Dar problema mai prezentă, pe atunci, şi un 


a ă 

Intre cele trei mari-puteri, deoparte, și Rusa de clta, nu era 
numai Germania, ci mai existau o mulțime de alte țări. In special 
cele din Imediata apropiere a Uniunii Sovietice: Finlanda, Țările 
Baltice, Polonia, Ungaria, România. 

De aceste țări depindea ca politica celor trel mari-puteri să fie 
sau activitatea permanentă sau compromisul. 

De aceste țări a atârnat în fond soarta răsbolului. Dacă ele 
ar fi fost prietene cu Rusia, niciodată democraţiile occidentale n'ar 
fi îndrăsnit să sprijine pe Hitler. ŞI fără acest sprijin, nicfodată Hi- 
Her nu sar fi putut înarma. La fundul tuturor cauzelor acestui răs- 
bolu găsim aceste câte-va ţări mici şi reacționare, unde sa prac- 
tcat în permanență cea mai fățişă politică anti-rusă, și unde osti- 
Matea mergea până ła insulte cotidiene întro presă controlată de 


In fond, nu ţara însăși ar fi fost vrăjmaşă Rusiei. Corpul elec- 
toral multă vreme n'a avut asemenea sentimente. In România, bunã- 
oară, partidul lui Stere — acuzat de național-liberali că e infeodat 
Moscovei — culegea cole mai impresionante majorități în alegeri, 
şi aceasta îl ciuda ingerințelor guvernului. Dar cele două mari paf- 
tde de dreapta (sau de centru, căci existau pe atunci partide încă 
mai de dreapta), partidul liberal al regăţenilor și cel național al 
ardelenilor (care avea să macine, când absorbind, când lepădând, tot 
sau parte din partidul țărănesc, pentru a-l anula până la urmă în 
intregime) — aceste două partide de funestă istorică amintire au 
facut, timp de douăzeci de ani până la războiu şi continuă, după răz- 
boiu a face tot posibilul pentru a consolida teoria „cordonului sa- 
nitar". După succesele lui Mussolini şi Hitler, când nazismul îşi creia 
sucursale în Europa, fascismul român găsea terenul deja pregătit de 
cele două mari partide. De altfel, ele merg de atunci mână în mână 
cu fascismul. Guvernul mobilizează toată calea ferată pentru sār- 
bătorirea grotescă a eroilor legionari morți pentru d. Franco. Celialt 
partd face cu garda de fier cartel electoral, În ciuda unor mici şi 
neinsemnate neinjelegeri, bunăoară asasinarea primului-ministru lj- 
beral, sef al partidului, sau asasinarea principzdu ul teoretician econo- 
beral, relațiile au fost totdeauna cordiale, 
şi tot stie; sau menținut și în epoca 1940—1944, Pe .ângă atitudinea 
antisemită și antonescană, cele două mari partide aveau in comun cu 
extrema dreaptă credința nestrămutată în „cordonul sanitar”. 

Pentru istoricul imparțial de mai tărziu, care va judeca toate 
cauzale războiului cu reculul şi răceala necesară ştiinţe, — cauza 
profundă şi originară a acestuia nu trebue căutată nici în nebunia 
iui Hitler, nici în obediența abrutizată a poporului german, nici în 


aae Taan CrS er Ei a fost ca fărâma de crsial care deter- 


ină i izarea unei întregi soluții suprasaturate de posibilităţi. 
roua a roi din România, Sania şi Ungaria au avut lugubra 
onoare de a fi fost cerere Cor ceai răsboi 
á A 5 ; 
aa ge OOTES UA noastră de ţară fericită, scăpată ca printrun 
miracol de nimicire şi de necinste. trăind o linişte socială şi o ppos- 


Tre Si NETĂ itp Ai e ne x AAN 
` DR + A bre su KP E- ANY în 
J i j f . h 


VIAȚA ROMĪNEASCA 


oun Fa 


materia” A cum puține țări mat cunose în momentul de ; 


tatea noastră de popor uṣuratec care uită lesne, nu trimitem 


peritate 
În generozi 
azi pe băncile tribunalelor politice pe membrii — sau măcar pe prin- 


cipalii membri — ai acestor vinovate grupări, Am admis ca ei să facă 
mea culpa, dându-și o orientare nouă. Și mulți dintrânşi au făcut-a. 


Dar alții se încăpăţânează a practica mal de pe lângă tradi- 
onalul antisemitism. și scumpa doctrină a ui sanitar, Firește 
n locul campaniei fățize şi tipărite din epoca Carol sau Antonescu — 
avem o variantă pur orală, dar tot atât de sinceră, conștincioasă și 
entuziastă. Fără, de dat: aceasta, nici-o justificare, blândoțea ncastri 
li mai lartë încăodată Dar puțin importă: Urmărite seu nu în baza 
noului Drept al Ginţilor, aceste vinovăţii sunt bvinovății. Poate chiar 
mai mari ca altele. Judecate obectiv istoric, ele spar mai grave chiar 
decât ale lui Hitler însuși. 


IERARHIA IN VINOVĂȚIE 


Când vorbim de „vină gravă“, cuvântul „grav“ are un sens am- 
fibiu, Inseamnă şi cantitativ mare (grav = greu), și calitativ important 
(o singură vină gravă face cât foarte multe altele adunate). Unii of- 
meni consideră culpe mari numai recidivele inveterate, pentrucă „eln- 
mal ist keinmal“, oricât de mare ar fl fost această una și singură vi- 
movăție, Alţii socot, dinpotrivă, că „ce n'est que le premier pas qui 
coûte", că după aceea păcătuim cu inimă uşoară, singura adevărată 
violare a moralei fiind numai această blestemată întâie oară. Prosti- 
tuatele, pungaşii şi chiar criminalii ne țin adesea un asemenea limbaj, 

Nu ştim dacă, din punct de vedere al moralei individuale, acenstă 
ultimă teorie se acordă cu psihologia deliquentului. Subt raportul însă 
al eticei sociale, suntem siguri că e cea mai corectă. 

Politiceşte vinovat e cel ce a făcut începutul răului, Vinovăţia 
cea mal.. vinovată nu-i vinovăția cea mal mare, ci vinovăția cea mil 

+ veche, vinovăția celui care a păcătult întâi, 

Pare nesocială o asemenea teorie. Culpa se măsoară socialmente 
după rezultatul produs, după dimensiunile dezastrului pricinuit co- 
lcctivităţii, chiar indferent, întrun oarecare grad, de elementul inten- 
tional, de conștiința vicioasă, Răul obiectiv e adevăratul metru al 
culpabliității. Aşa se judecă mai totdeauna în politică. Se 
cel mai sever acela care a adus catastrofa cea mai mare. Sau — căci 
revine la acelaș lucru — autorul celei din urmă catastrofe. 
exact inversă aceleia de care spuneam nol că-i echitabilă și profitabilă 
societății. Ceream să se dea pedeapsa cea mai mare aceluia care a fost 
primul să comită răul. In loc de asta, societatea pedepsește numai pt 


| cin. UVS, sete, pă IN ante i-as Sa ai FORTE 
Odată făcută prima fisură într'un zid, toate crăpăturile ulteri= 
oare vor fi mai mari ; nici nu pot fi altfel decât mai mari. Prima bres 
a fost grea. Lărgirea ei se face aproape dela sine, până la dărâmarei 
zidului întreg. Și pentru această prăbuşire ultimă, e deajuns ađesesori 
o simplă atingere cu degetul. 
Generaţia celor de cincizeci de ani își mai amintesc atmosfert 
pan înnoit de era e n or E ara eta nu era apne compusi 
„premi virtute“, păstra, în bună e, un stan- 
dard moral decent, flindeă standardul economic era el însusi satisfi- 
cător. O mie de lel pe lună pentru un profesor universitar, adică cinel- 


MISCELLANEA 


137 


„rezece milioane de azi (în loc de o sută de mii cât se primește 
lectie) — iată cu ce se putea duce o existență demnă. 
După războiu, lucrurile se schimbă. Nu din cauza inflației — care 
us inslanifientă — ci dintr'un plan metodic şi preconceput al unel 
arghezi noul, ssu mai precis devenită atot puternică, fiindca marea 
iate adusă de pacea din Versaliles a fost tocmai putinţa pentru 
sshmilie incipiente de a scăpa în carozare măsură de exp oatarea 
“slamului mai evolu:t din occident şi de a exploata, o bucată de 
meme, singure întreaga avuţie a tării.. 

Dar monopolul economic antrena şi pe cel politic. Trebuia să 
se pună stăpânire pe întreg aparatul de Stat. ȘI nu era greu. Totusi 
trebuia oarecare tact, Deja sistemul parlamentaro-cenzitar al lui Carol 
J fusese un corset delicat în care se strângen anevole „despotismul lu- 
liberale“ — cum foarte bine caracterizează 
aproximație în hipocrizia democratică 

tmari: noastre burghezii, Tratatul dela Versailles aduce incomodități 
små: sufragiul universal, drepturi evreilor, promovare a țăranilor, ete. 
Afară de aceasta, mărirea teritoriului sporeşte considerabil ginta fun: 


La aceasta, burghezia română tânără şi viguroasă, cu acel cinism 
cuceritoare în faza lor de creație, găseșie o soluție 
care se toate 
de vânzare“. Pentru a capta prăzi dificile, se găsea 
ca quantum şi formă. Pentru funcționărime însă, exis'a 
zetetă standard. Functionarii. în această concepțiune, trebuiau să fie 
ți și rău plătiţi. Mulţi, fiindca numirea in slujbă era un mijloc de 
. veşnie încordaţi 
venirii part dului 


Were speranța unul supliment de venit în momentul 
t: putere. Ra chiar, acest supliment odată căpătat la guvernare, se putea 
“Sprelungi ţi în opoziție. Căci provenea din întreprinderi private al căror 
aveau liberalii. Dacă funcţionarul dădea 
infidel tațe. îşi pierdea râştigul extraordinar şi rămânea la salariul 
ünv, dinadins insuficient. Anm i rr e ic urma să rămână 
„Bdzetiptus" indefinit guverneior e viitoare. 
Prima fisură în demnitatea și onestitatea funcţionarului fusese 
ikută, Restul povestel nu mai interesează, căci sunt simple urmări 
automate 


i 

tru observatorul actual, e mai imprestonantă mi- 
astăzi si mai revoltător cinlsmul cu care functio- 
suntem. (judecând așa, victimele 
m iluzii optice. Faptele de azi sunt aparent senzaţionale fiindcă-s 


A ' din 1919, prima breșă ce 
e însele produs de inflație, praa rău, ce' din ta e păcatul 


dezastre Urmasii au adâncit fără 
putin cuipibiii decât 


snunderile şi în materie de antise 
TR Pi, Sase Ie i fost incamabili de erore 


antisemite practicate de redimuri'e lesionare şi quasi-lerionare. To'usi 


pol ; 
industria clusiy de c ata țărănească ? . 
Aaaa Marit ogr ai ea materie externă, In teoria cordonulul 


138 VIAȚA ROMINEASCĂ . 
sanitar și a războiului sfânt, Codreanu sau Antonescu sunt simpli agri- 
mați di Pentru noi cei din generòția dela 1919, care 
zece atotputernicie deghizată subt lozinci 


am trätt 

crescut in aimosi sufocantă de dicta w Se 
atmosfera sufocen cate am 

ani de pere cel 


pron; că nu-s impresionante, dar pentru că le raportăm la altceva. 
voluntar, vedem în ele simple exagerări, Accidentale și deci trecă- 
toare ca toate exagerăriie 


Dar răul pe care ele îl exageraseră era, în 
rabil. Lam văzut născând. Am suferit de fățărnicia lui, 


încearcă, exact ca 


dează cu riguroasă necesitate, coşmarul tinereții noastre 


Acei ce au păcălit odinioară aşteptările noastre democrate trăiesc încă 
şi ne chinuesc mai departe. 


LA MOARTEA LUI PAUL VALERY 


Hugo ar fi putut foarte bine fi englez, Laforgue italian, Ver- 
line neamh, Verhaeren american. Intr'o lume însă din care ar lipi 
Franța, un Racine sau un Baudelaire ar fi, simplu, inconceptibiii. ȘI 


nd, 
de toate, nu înțeleg că, pe deasupra 
dat un Villon sau Verlaine, un Materiink sau Musset; că pe deasupra 
hazardurilor, mceză unde — cum zicea Valery — 


que l'orgueil de n'être jamais sa 
Poetul francez 


mă 
concepe poezia ca o stare de spiritualitate pură. 

„L'enthousiasme — zice V: — n'est pas un état d'âme d: . 
E o situație de vulgară fiziologie. Poezia este noblețe şi puritate in- 
telectuală. Eforturile ei sunt de a spiritualiza ca muzica. „Ce qui fut 
résume très simplement 


crată ştiinţelor exacte şi meditaţiei intelectuale..." -0 operă, 
ericât de modestă, de „știință exactă” ma rezultat din aceşti douăzeci 


fi putut spera recolte 
Carie Sa izolat pentru a-şi putea cultiva mai bine insatisfacțiu- 
n 


que par merveilles 
petua constatare de 


sucun sentiment sans le 


nalt de ia plus grande rigueur". 
positive est possible”. 


MISCELLANEA 


139 


> 

t de „uimitor! de fecunzi”. Dar tocmai ateastă sterilitate e 

ani it de D ertabilā, Valery nu s'a refugiat în altceva fiindcă de 
mai mari. ŞI, de altfel, nu sa refugiat, 
igența lui de perfecțiune. Mallarmé maestrul făcuse la fel. 
ecua liceu în provincie, şi numai la sfârşitul vieţii 
aproape numai retras în el însasi. 
ma's sol, déjà me devient-il pas lonn, 


ecât sub ra- 
absolută 


sale reușite. 


Baudelaire, şi el Cum spune Charles du 


„Dro- 
fesor de luciditate” şi, cum 


com- 
să ascundă tot ce e fiziologic, sentimental, 


a partir 
Yart 5 
| faut enchaîner une analyse à une extase. 


nieur et contraintes”. 

în toate acestea, e lesne 
Sentimentul rămîne 
Spiritul ascultă de 


strae! i teligenței şi ale artei, apare ca ceva obse 
ekwina Se n i = mp denament şi obligaţiune, podoabă şi 
constringere: 


„Honneur des hommes, Saint Langage, 
Discours prophétique et paré 

Belles chaînes en qui sengage, A 
Le dieu dans la chair égaré". (La Pythie). 


trăinii nu inteleg pe Racine. Ceea ce 
role şi niţel ridicol, Valéry, vorbind de 
transparent de discourir“, 
poezlei să 


„Parė". Gătit. Tată 

era ni sè pare grai Fra E 
adoră, numeşte , 

Tradiţia Fetal franceză și ideea el fixă consistă din a cere 


e d, TH, Wa A Și a Su — o. ` 


Ea, - A vi Aa „A ua 
140 VIATA ROMinIBASCĂ, 


fie ceva totodată intelectual și solemn ; intelectual mai mult decât sen- 
tmenta!, solemn mci bine decât spontan. Poet e omul care, mai pre 
sus de orice, „pricepe“. A pricepe universul, e suprema lui funcțiune, 
Când facem , oficlem, iar vorbirea no trebue, deaceea, să fie 
nobil pontificantă. Subtilitatea şi interesul lucrurilor spuse vor alunga 
pe urmă, prin e lor grație, tot ce e rigiditate, păstrând numai solem- 
nitatea. A gândi poetic este, cum spune M „Un coup de dis, 
o lovitură de zar extrem de grea, căci trebue să împăcăm naturaloței 
cu solemnitatea şi pasiunea cu eleganța. In estetica franceză, tot ce e 
tumultuos, afectiv, animalic şi vulgar, întrun cuvânt acel „entuziasm“ 
urit de Valery, trebue inecat şi distilat în limbajul savant al pasiunzi 
aristocratic conţinute. 5 

Politetea exchiză cu care personagiile lui Racine își povestesc ci- 
tastrofele : enobismul lui Baudelaire, care cerea „strivirea mitocanului”; 
intransigența lui Mallarmé care, de trei ori din patru gresca lamen- 
tabil. preferând să rămână cu un text incomprehensibil, decât să facă 
concesii unui public pe care tocmai îl stima prea mult ca să-l dea alt- 
ceva decât „des merveilles exceptionnelles" ; Racine, Baudelaire, Mal- 
jarmă, Valery, poeți francezi, au dat întradevăr lumil, cum a» zice Humo, 
„un frisson nouveau“, Acest flor provine dintr'o curioasă atitudine în 
fața Universului. Imensa lor deferență față de frumuseţile intelectuale 
s! plastice ale lumii, combinată cu nu mai puțin considerabilul respect 
față de ei înşişi şi de imensul dor travaliu, îl duce la un sentiment 
foarte cunoscut dar pe care cu surpriză îl descoperim în aceste afaceri: 
sentimentul politeţii. = - 


cădea 

at, mai adequat. schimbătoarelor împrejurări. Pol 

curente, este asuplisarea discursului la fiecare interlocutor. Poetul, el, 

vorbeşte universului întreg. Tonul său trebue să fie „gätt şi adevă- 

rurile spuse amabil. Nu ornamente încărcătoare. ci are: prețirzi'ate 

ru n pte, în fond, poate duce, sau chiar duce, poate, la puritate 
te. 

Racine a fost precursorul. Ceeace la el apare ca simplă politei, 
care ne agasează putin să o vedem folosită de limbajul pasiunii, devine 
la urmașii săi. Baudelaire, Mallarmé şi Valery o morgă imensă, o în- 
şelătoare răceală şi un dandism aparent care-s în fond mărturie 
unul dublu respect: fată de Univers şi față de sine; o afectaţie şi o 
prețiozitate car duc nu la gândire alambicată, ci dimpotrivă in o epi- 
rare până la absolut a acesteia. 

Inäbuşirea sentimentului, subt tripla acoperire. a curlozităţii in- 
telecttuale, a supunerii la canoanele artel şi a unui parti-pris de lim- 
bai nobil — aceaste este poezia i era „L'esprit sinistre et dair", 
al lui Baudelaire, „la netteté a lui Valery sunt mărcile 4 
fabrică ale acestei neîntrecute substanțe literare. 

Gide. care e foarte francez, și deci în întregime complice la s- 
ceastă estetică natională, şi-a dat întreaga lui adeziune intro zi cână. 
întrebat care e cel mai mare poet al Franței, a răspuns: „Hâlas, Hugo". 
Pentru că Hugo e entuziasmul etalat si împodobit cu găteli tapalonse, 
frizând adesea mitocănia culturală. Chiar un străin ca Nietzche a 
fi jenat de aceasta. Hugo — spunea el — este „entuziasmul care tyi 
scoate vesta“. 

Hugo e „hélas“ genial. Dar estetica franceză e alta. „Entuzias- 
mul — spune Valéry — nu-i o stare sufletească de scriitor”, Cere- 


- 


MISCELLANEA Ă 1 4 [| 


vealitate, nobleţe, inteligență, elegantă şi reţinută — iată ce iubesc 
poeţii Franței, deia Racine la Mallarmé, 


Spuneam că străinii nu înțeleg pe Racine. Incomprehensiunea 


je e atât de decisă şi entuziastă, încât îi duce uneori la rezultate exact 


Un asemenea străin, exasperat de politicoasele dezastre sutie- 
teşti ale eroilor racinieni, spunea: „francezii, fără contest cei mai mo- 


uei cameni din lume, consideră că politețea e ceva aşa de extraordinar, 


lacăt nu o întrebuințează decât în marile pasiuni, și atunci numai în 


i 


Siriinul acesta avea mult mai multă dreptate decât singur și-o 
inchipula. La francezi, politeţa € realmente o formă de poezie; este 


Cuvântul „galant“, adică politicos, curtenitor, arată bine cum 
politețea franceză e esențialmente o victorie de limbaj, isbânda stilului 
minut și inteligent asupra stilului afectiv şi torenția., De altfel tot în 
Valâry găsim, re asta o formulă decisivă: sentimentalismul — 
pane el — e inrudit cu pornografia. 

După cum trebue ingeniozitate în găsirile de cuvinte și eleganţă 
in ținuta frazei atunci când vrem să vorbim de toate acele lucruri tabù 
care se numesc pornografie, — tot astfel, când e vorba de realităţile 
ascunse ale suflettului sau ale universului. Aceste lucruri sunt şi ele 
imite de o interdicție, cu deosebire că ca stă în dificultatea lor na- 
turală, şi nu în hotărirea convențională a societtăţii, In tot cazul, şi 
indiferent de motive, francezii sunt înclinați a asemul cele două teno- 
mene, și a le aplica acelaș tratament. Acest tratament e ingrijirea li- 
teară, o oarecare noblețe şi solemnitate în exprimare, o distincție de 
limbaj în care străinii văd doar afectaţie şi artificială politețe, dar care 
la francezi e o reacție naturală, spontană și perfect potrivită obiec- 
balul. 


Când Baudelaire spune, cu o solemnă morgă şi aproape cu im- 

pertinentă aristocratică : 

„Comme le débauché pauvre daise et mange 

Le sein martyrisé d'une antique catin 
su: 

uches rentraient, brisés par leurs travaux 

face E mag pen care rezolvă dificultatea exprimării unor reali- 
titi psihologic subtile și insezisabile prin imbrăcarea lor într'o eleganță 
iterară sobră şi precisă. Tot astfel procedează şi Valéry. Numai că în 
poemele lui nu numai nuanțele de psihologie, dar şi viziunile metati- 
zice şi cosmologice sunt redate prin acelaș procedeu esențialmente fran- 
tez al „politeţei poetice”. 

In estetica versului francez, caracteristica primă e cazna, cău- 
tarea laborioasă a unor cuvinte care, odată găsite, să dea ideil totodată 
ie aenn te mereu. Dar nu se poate 

Intr'o țară ca Franța, poeți se vor naș ă 
ți dacă poezia aceea inimitabil franceză, descoperită de Racine, con- 
tinuață de Baudelaire. Mallarmé şi Valery, nu a murit odată cu acesta 
din urmă, 


RE a Ta S Di A arie D at i 


142 r VIAȚA ROMINBASCA ý 


ULTIMELE SCRIERI ALE LUI VALERY 


. 


Ultimele cărți ale lui Valéry n'au putut ajunge până la noi. Au 
apărut două volume de aforisme, întitulate „Tal quel”, şi un „Variété 
5", Deasemeni, Valery a scris un Faust, care se chiamä „Mon Faust" 
şi din care vom reproduce aci scena 5 din actul I. 

Dar inainte, vom alege şi câteva din cugetările publicate în vo- 
lumele adineaori menţionate. 


efs \ 


„Un romantique qui a appris son métier devient uh classique" 
„Le goùt est fait de mille Aégolte”, 


N „Les plus grands hommes sont des hommes qui ont osé se fier 
„a leurs jugements propres — et pareillement les plus sots". 


„il n'existe pas d'être capable d'aimer un autre tel qu'il est. 
On demande des modifications, car on n'aime jamais, qu'un fantòme. 
Ce qui est réel ne peut tre désiré, car il est réel. Je t'adore, mais 
ce nez, mais cet habit que vous ayoz.. 

ami 


L' sincère : 
Qui osera dire à son ami: je t'avais parfaitement oublié. 
Je ne pense pas que les esprits puissants aient besoin de Vinten- 


sité des impressions. Elle leur est plutōt funeste, étant ceux qui de 
rien font quelque chose. 


` 


+ 
- Une certitude peut détruire une certitude : mais une idée me 
détruit pas lautre. Elle détruit sa présence, non sa possibilité. 


= Est prose l'écrit qui a un but exprimable par un autre ecrit 


Nos plus importantes pensées sont celles qui controdisent nos 
sentiments. Ë 


La plua belle femme, l'être séduisant, songeant: „Jl m'arrive 
que presque pas un ne s'approche de moi, qu'il ne se sente prende 
sur moi une sorte de droit, et je ne sais quelle propriété jalouse. Je 
lcur appartiens parce, que je leur plais“. 

i Leur prétention m'est insupportable... Je ne pourrais vivre tss 


+ 


Toute doctrine se présente nécessairement comme une affaire 
plus avantageuse que les autres. Elle dépend done des autres. 


Le véritable orgueuil est le culte rendu à ce que l'on voudrait 
faire, le mépris de ce que l'on peut, la préférence lucide; sauvage, im 
Dlacable de son idéal. Mon Dicu est plus fort que le tien. 


Un poème n'est jamais achevé; c'est toujours un accident qul le 
termine, c'est-à-dire qul le donne au public.. Mais jamais l'ëtat mèm 
e a eri Daras POULINE irosit. 0 

pou comme ou 
gine d'une recherche nouvelle. 


MISCELLANEA 


FAUST: Am venit.. Uite l-am adus 


capu. plin de idet.. 

Joy : Multumesc, Doctor Faust! Cât e 
ichid ochii şi să-mi petrec viața extrăgănd 
tare pe care le poate da... Ah ! mirosul ăsta 


4 143 


FAUST-UL MEU (FATA DE CRISTAL, Act. I, Scena 5.) 


JOY FAUSTT. (Faust ține un trandafir în mână) 


un trandafir, Dar acum, 


ia tot ce trebue pentru scris... Vreau să-ţi dictez aicl.. Mi-e 


de proaspăt! Aş vrea să 
toate miresmele otrăvi- 
totdeodatà tare şi dulce t 


FAUST : Tocmal... Dar ideile nu așteaptă. Eşti gata? Pune floa- 


ma 


03 è 
JOY: Am tot ce trebue — hârtie, creloane.. (işi pune floarea în 


sa) 
FAUST : Aşa. O să dictez cum îmi vine. Nu ideile mă încurcă... 


ima. Totuşi trebue să le punem pe hârtie.. 
JOY : Sunt guta, Doctor Faust. 


FAUST: Bine. Bine. Dar acum nu sunt eu. Am pierdut firul. 


ID pauză), E o seară paradisiacă... 
JOY (scriind: E u seară... 
FAUST ; Nu, nu. Acum nu dictez,. Just 


exist. E o seară paradi- 


dach. Prea subțire, prea blândă, prea drăguţi, thiar... 
O mare bunătate îmbrățișează tot pământul... 
JOY : Să mai stau? Vrei să rămâi singur? 


FAUST: Nu... E prea mult pentru un 


singur om.. $Şezi scolo.. 


Tebus să râmâi.. Trebue să te bucuri cu mine și ca mine de mirosul 
şrmaspăt al pământului ud şi de aceste prețioase esențe, cari în ulti- 


mele ceasuri ale zilei, se distilează din toate 


Doriie mele, Parftumuriie 


wi par făgăduinți. Pure făgăduinți şi nimic alt. Căci nu e nimie mai 


sun pe lume decât promisiunea... absolut 
JOY: ȘI chiar nu vrei să lucrezi ? 


FAUST: O să lucrăm mai târziu. E 0 


nimic, 


sata să vie mal înainte. Clipa aceasta e atât de prețioasă... Mă pă- 
iunde ca acele corzi muzicale care poartă ascultarea dincolo de d» 
rma ascultătorulm, care amestecă și topeşte întreaga ființă în acea 
tuziune stranie şi ferice, din care țâșneşte totăeodată putere şi siăbi- 
ture. Totul împrejurul nostru cântă. Cea mai drăguță parte din zi 


tată înainte de a muri. 


tele puteri cari țin moartea în loc. In aceast 
mai frumoasă dintre fețele D-tale, Tot ce e 
î Dita. stă deschis pentru a fl iluminat de 


"JOY: De unde ştii? 


JOY: Ce anume: 
PAUST ; Ceva... Și poate altceva.. Dar 


JOY (con amore): Dumneata ești cel care cânțt, Doctor Faust. 
Ată-seară arăţi ca un zeu... Eşti mai mult decât viu.. Ca şi cum D-ta 
inu îi fi unul din acele misterioase momente încârcate cu toate 


ă clipă, fața D-tale e cea 
nobleţe şi spiritualiitate 
adânca strălucire a apu- 
acum, Pentrucă până n= 


um nu te-am văzut niciudață şi trufaș și amabil In acelaș timp: 1 
ra acastá privire în ochi care vede mai mult decât este de văzut... 


i D-tale par să contemple 


FAUST: Universul nu mă interesează și nici nu mă gândesc la 


FAUST ; Ii spun că nu mă gândesc la nimic.. Totuşi trebue să 
mu o decizie, e o ştiu tocmai fiindcă nu mă gândesc la nimic... 


trupul meu nu ştie încă; 


Dă 


144 ý; VIAȚA ROMINEASCĂ ' 


şi mintea nu-mi spune. Acum e doară ; 
Și pinten, y incantația momentului; pleni- 
a a eu nu mă gândesc la nimic. 
:Eo prea perfectă. Nimic alt meri 
țină. Câţi ani ai? se „see 
o A Aigean să mă mărit acum cinci ani. 
: Puteam să mor acum foarte mul acum foarta, 
foarte tai e erei Bare: tânăr odată, Joy. p. 3 
: Dar sunt sigură, n'al fost atât de frumos 
FAUST : Am fost tânăr, Joy. Apoi am fost bătrân. Pe urmă din 
nou tânăr. Am etrăbitut mai mult decât o jume.. Dar am cântărit do- 
rinte şi experiențe în singurătate, 
JOY : In deşert? 


FAUST : Dece? Singurătatea se poate creia oriunde. 
70334 Şi. acum ? 
LAm cântărit totul. Bilanțul nu aduce nimic în 
eree bine. Am făcut rău. Am văzut binele esind din rău. ps; pri 
ne 


JOY: Adică ciclul t? 
FAUST: Da. aoa 
jar pete 
e acum sunt ceeace sunt, şi — sper — nimic altcevn. 
Câte nădejdi și disperări, triumturi și dezastre au trebuit pentruca să 
pot împlini aceasta... ŞI acuma iată. dacă mintea mea ar fi fost niţel 
mai indatoritoare, mintea singură ar fi împlinit toate astea, 

à JOY : Doctor Faust, nu înțeleg tot ce spul. Vorbești cu D-ta, nu 
vorbeşti cu mine Dar nu am nevoe să înțeleg. Astă seară nu pot ur- 
mări discuții. E totuși vocea D-tale care mă poartă ca o muzică, Mă 
transportā. până la marginea lacrimelor.. Oh! spune mai departe, 
spune-mi orice vrei. Aproape mă doare... Mă simt gata de-a leşina de 


Nu găsesc cuvinte sau vre-o cale, să-mi descarc din suflet acest prea 
plin... de mine insă-mi. Ah! și pe deasupra, huruitul acestor păsări 


știința faptului... Nu trebue să se atingă ținuturile înalte eră pb e 
tenței, fără știința aceasta. Câte aventuri, discuţii, visuri şi erori au 
trebuit să fie, pentru ca să putem liber fi ceeace suntem — și nimic alt 
decât asta. Ce e perfecha, decât suprimarea a cteace ne lipseşte. Lipsa 
e totdeauna de prisos.. Dar acum e limpede pentru mine că cea mal 
uşoară privire, cea mai ușoară senzație, cel mai mic act al vieții, au 
devenit echivalenții propunerilor şi avânturilor interioare ale nora A 
mele. Aceasta e suprema condiție prin câre tot ce există e rezumat 

trăire, şi la un zâmbet al meu, tot ce e întrebare și răspuns e alun- 
gat... A TRAI... A RESPIRA. Ce mai poate fi în afară de asta? RES- 
PIR... ȘI fiecare suflare e totdeauna prima şi fiecare întinde din nou 
acele aripi interioare care scandează adevărata vreme. Ele poartă pe 
aceea care este, dela aceea care a fost, la aceea care va fi.. SUNT. 
Extraordinar, întradevăr: să fil suspendat deasupra morţii așa cum 


MISCELLANEA 145 


o piatră ar atârna în spațiu, E de necrezut.. RESPIR, nimic alt. Mi- 
reasma prea a florilor mele mă îndeamnă să respir şi si simt mirosul 

din ce în ce ma! dorit, din ce în ce mal vrednic de dorit, 
schimbând puterile respirației mele. RESPIR nimic alt, pentrucă alt- 
ceva nu e RESPIR şi VĂD. Este o mare dulceaţă să priveşti locul 
acesta... Şi totuşi ce înseamnă acest loc? Ce importă ce anume ve- 
dem? Este destul să VEZI, şi să ştii că vezi.. Eò întreagă ştiinţă 
în asta. Văd acest pin. Ce înseamnă el însuşi ? Ar puteti tot atât ie 
bine stejar. Şi acoperişul acela de şindrilă lucitoare ar putea fi tot 
ståt ĝe bine o oglindă de apă liniştită, Cât despre linia neregulată a 
slor dealuri depărtate impresurând peisajul, simt în mâinile mele 
puterea de a desena din nou, cum yreau, lungul, flexibilul lor contur.. 
A VEDEA, aşadar, a vedea este tot atât de bine un lucru său altul; 
a vedea ce este, e a vodea ce poate să fie 

JOY (aparte si apropiindu-se de el precaut din spate ca împinsă 
de o forță irezistibilă): Nu pot sta așa departe de el. E ca și cum aş 
sta e de mine... Ce-ar zice dacă i-as săruta mâna? Ce-ar face? 

FAUST (câtre sine, RESPIR și V . Totuşi ceeace este mai 
prezent acum este aceasta: PIPĂI,. (loveşte speteaza băncii pe care 
sti), Şi cu o singură lovitură descopăr şi creez realitatea, Totuşi, 
mâna mea, atingând se simte ea însăşi atinsă. Asta înseamnă realitate. 
Nime altceva. 

JOY (in spate, şușotind): El vorbeşte şi eu vorbesc; dar între 
no nu schimbăm niciun cuvânt, Şi totuşi nu e cu putință ca între 
reeace simte el, şi cecace simt eu să nu fic... o asemănare viețuitoare 
Momentul prezent e prea plin, prea încărcat de fructul copt al unei 
zile splendide, pentruca doi oameni chiar atât de diferiți ca noi doi, 
i nu se simtă la capătul rezistenței în fața presiunei întâmplărilor, 
Amândoi la fel de supraîncărcați şi de atraşi, şi plini de o forţă a- 
proape intolerabliă de fericire care nu se poate descărca său nu-şi 
poate găsi o eşire firească, o expresie sau un sfârşit... E ca un fel de 
moarte 


FAUST (către sine): Da. Ce poate fi mai real? Pipāi. Sunt pi- 
păit. Un vechiu autor spunea: A atinge şi a fi atins este o proprie- 
tête exclusivă a corpurilor.. (O linişte. Joy şi-a pus mâna ușor pt umă- 
ru lui), Cineva mă atinge.. Cine? (cu emoție) Joy scumpă, D-ta eșt!?... 
Mi se păruse că ai plecat.. 

JOY- Da, eu, De ce-mi zici scumpă, aşa? 

FAUST: Pentrucă mi-ai pus mâna pe umăr... Ah! draga mea, 
dece al făcut asta ? 

JOY : Mi-a fost teamă că o să adormi visind... Nu e bine. 

FAUST: Nu am de ce să mă tem deîncă un apus. Lasă mâna 
pe umărul meu. 

JOY : Nu. De ce-aș lăsa-o? 

FAUST: Fiinâcâ nu mai sre rost. Ia mâna depe umărul meu 

JOY: Nu! 

FAUST : Dece? 

JOY: Fiindcă şi-a găsit acolo dela sine locul. In fond, nu știu 
dece, Dece sa aşezat pe umăr, dece a plecat. D-ta însuți, cu intreaga 
D-tale stiință, nu ştii pentruce m'ai numit SCUMPA adineaori, Ase- 
menea lucruri se întâmplă pur și simplu. Se întâmplă ca dintr'un fe. 
de voință a lor proprie, ca tot ce este cu adevărat important, (Abi) 
2rum îşi trage mâna depe umărul lui). 

FAUST : Și aşa, asta a fost ceva care sa născut din D-ta și mine, 
tu din mine sau D-ta. Impreună, mâna D-tale şi acea vorbă a mea au 
creiat ceva, ceva ca o fiinţă. Nu ştim despre asta mai mult decât 
acei care vor să facă pe un copil sk ştie ce fac el. Intimitatea e ceva 
tare se naşte uneori din nimic, dintr'o distracție, dintr'o eroare fm- 
părțăsită... şi câteodată acest nimic se intoarce la loc, în nimica; alte- 


10 


146 VIAȚA ROMINEASCĂ 
a4 


ori cuprinde în el totul... (politicos) Fii bună te rog şi ia mâna 
umărul net, i | 
JOY: Doctor Faust, am luat mâna de mult, 


seală ca să mă pot ridica. (Ea îl dă mâna. El face ọ mişcare ca pentru 


a o atrage spre el; dar deodată iși retrage mâna şi o lasă să cadă), 
Nu... la ce bun.. Nu mă ajuta, Dacă ar fi fost să... 
JOY: Da? 
FAUST (ridicându-se): Totul sar fi întâmpla 
JOY Qăsând capul în fos şı cu voce tremurândă) : Intri în casi? 
FAUST: Incă nu. Mi-ar plăcea să lucrez puțin aici afară. Ne-a 
ma: rămas un ceas de lumină a zilei. Vrei să fii bună să iei creionul 
şi caletul de note? 


(trad. MARIA PAUKER) 


SERIE NOUĂ 


Luna aceasta au apărut în publicistica românească două reviste 

noui. Sau a s două — adică aproape noui — căci una din cie e 
Pundapiilor Regale" care mai apăruse deja, 

Noutatea acesteia din urmă provine din următoarele trei cauze 

După cum o explică foarte bine într'o „Notă lămuritoare”, d. AL Ro- 

getti, directorul el, revista sa hotărit a tcena LM ultimele resturi ale 


åentă. Instârşit, un al treilea puternic motiv care ne îndritueşte sì 
regala revistă română — e pe colțul din 


simplele prezumţii şi ucții indirecte alcătuese instrumente 
impertectă, pe când mărturisirea constitue o dovadă 
netă şi irefagrabilă, tot astfel amintita menţiune este o probă incon- 


diacuții polemice cu zisriştii şi scriitorii, Şi nici 

cutul de înainte de războiu, să ginerele o ear tar ÎN erai 
eratică invocând opiniile personale ale conducătorilor, exprimate au 
în revistă, ci aiurea în general (afară poate de acele notoriu demo- 
cratice ale conducătorului suprem al revistei, defunctul Octavian 
Goga). Pentru aceste motive, şi altele, e deci preferabil a nu se pomeni 
de loc despre „larga atitudine democratică” de odinioară a revistei. Şi 
de altfel este bine să nu se abuzeze de cuvântul „democraţie”. Avem 
azi destul de multe neplăceri din partea celor ce trişază cu această 
moțiune, mistificând străinătatea indepărtată și făcând ţării un râu 
nemeritat. In „Viața Românească” tocmai ne-am propus, încă dela in- 
tput, să nu pronunțăm acest cuvânt decât însoțit, pentru fiecare caz 
în parte, de infinite dovezi şi precizări. 

Dar să revenim la „Fundaţiile Regale". Numărul cel nou este 
sigur mai bun decât cele precedente. Factura e riguros aceeaşi; dar 
calitatea e, incontestabil, mai bună. Este — dacă-i permis a spune — 
o „noutate de grad”. O revistă regală, nefiindu-i îngăduită polemica, 
vioiciunea combativă, și în genere atitudinile ferme, trebue să se re! 
zizneze a fi un bazar, un fel de Gallcries Lafayette pentru ştiri şi idet. 
Bazarul era destul de bun şi înainte, pe vremea lui Carol; acum, pe 
vremea d-lui Rosetti, este, după cât ne pare, încă și mal bun, şi, poate 
chiar, pe viltor din ce în ce mai bun. 

Spunem „poate”, fiindcă acest viitor ar putea apune piedici po- 
zitive unei asemenea ameliorări. Intr'adevâr, ceeace constitue o ino 
vatie fericită în No. 1 din Seria Nouă, este abundența de material 
cultural internațional. Material, fireşte, cam inferior şi amestecat, 
căci provine din telegrame și „magazine” mail mult sau mai puțin 
ilustrate, ziarul străin fiind, după cât se pare sumum-ul infor- 
maţiei de inalt nivel. Dar puțin importă, Publicul, lipsit încă de ştiri 
culturale străine, e avid de marfă. Şi „Revista Fundațiilor” 
bo dă, cât poate de abundent, cu sacrificii de timp şi nervi pentru a-și 
procura rarile exemplare da reviste, sau pentru a asculta toate pos- 
turile de radio. 

Suntem bucuroşi că, astfel, se satisface o cerinţă culturală s 
publicului. Deşi am avea două rezerve de făcut. n 

Mai întâi, ne întrebăm dacă e bine să se dea „pêle-mê ştiri 
de valoare inegală şi de importanţă istorică atât de ncasemănătoare 
Prin aceasta se încurajează acea pornire, caracteristică epocii noastre, 
şi pe care Sombart o numea „standardizarea culturii“, E un curios 
sentiment dublu, unde aviditatea și indiferența se găsesc amestecate: 
cetățeanul modern consumă azi ştirile din gazete şi reviste cu aceeas 
Ticomie, combinată cu Iinsensibilitate la diferențe, cu care profesio- 
nistul de aperitive ingurgitează şnapsuri sau ailuri. Cetitorui 
de news” pune pe acelaș plan de interes un match de box și o nou 
carte de Bergson, abdicarea la tron a unui rege sau descoperirea 


Revista astrā — „Via Românească” — a combitut întot 
deauna această maladie a ata ământului. iar în 1944, în momentul 
ttapariției, ne aflam în fața unei probleme destul de delicate. De 
atâta vreme, publicul cetitor fusese lipsit de ştiri culturale. De p 
de rău, în cel patru ani ai dictaturei, tot am reuşit să adună o4 e 
de iuni, pe care cenzura timpuui nu ne permise dr fr 
dituzăm, dar pe care le puteam aduce acum la cunoștința pu 
adăoginădu-li-le ştirile nouă, pe care de asemeni ni le puteam pro- 
cura mai ca alții. 

Totus, am e tat tentațiunii. Am preferat să taninan, po 
principiilor. Chiar în epocile de indigență, selecția e prater i- 
tității brute. Selecția şi, apol, aprofundarea. am retinut o „news, 
S fost pentru ca, după, să proectăm cât mai multă lumină asuprâ-i. 


i 


148 „VIAȚA RO 


- A he 

Cărţilor esante | s'au făcut analize foarte detailate (de ex.: i 
) lui elveţian Gittermann pde -a e de după pace; ssi 
cartea ddur Gaffencu asupra Rusiei; sau aceea a d-lui Stanciu Stoina 


şi discursun electorale. Dar le-am reprodus în 
caracteristice 


special de i ; pentru comentator 
ştituind adevărate documente de epocă (de piidă cele două discursuri 


antagoniste Churchill — Cripps). Un alt exemplu caracteristic, Opinia 
publică e-avidă de ştiri referitoare la bomba atomică. Cât de avidă este, 
o dovedeşte mai ales prin aceea că nu o interesează problema 
fică şi morală, cât aceea să-i zicem practică, a secretului, a păstrării 
sau a impărtăşirii lui, și în genere a rivalităților posibile între marti 
aha pe această chestiune. Respectând o asemenea atitudine a publi- 
cului, revista Fundațiilor a avut excelenta idee de a reproduce nume- 
roase extrase din presa zilnică, unde se vorbea de toate acestea, Ceti- 
torul a fost satisfăcut văzindu-şi fezumate şi adunate preocupările 
tui de curiozitate. „Viaţa Rumănească” a procedat şi aci, 

opus. Intr'o lungă cronică ştiinţifică, serisă de unul din pu pro- 
fesori specialişti în mecanica electronică, a expus „temeiurile fizico- 
chimice" ale nouei dscoperiri. Alt exemplu, A murit Valery. Revista 
Fundațiilor a publicat cu această ocazie un necrologa plin de anecdote 

"autorul articglului şi indirect şi despre Vetéry. „Viata Romă- 
nească" a aşteptat să poată reproduce pasagii încă necunobcute din 
opera lui Valery însuși. N 

Am reamintit toate acestea pentru a arăta mai bine dsosebiren 

de conceptie. Poate că ne înşelăm. Poate că partizanii teoriei bazarului 
au dreptate. In fond, publicul e stăpânul nostru. Și publicul cerz 
„news. Publicistul 1 le dă. Puțin importá dacă ie triază; 
e ca ele să fie multe. E treaba cetitorului să le clasifice, ulterior, după 
o ierarhie de importanță. Lanson spusese că jurn 
varea ştirei brute, introduce realismul şi naturalismul in Hiteratură, 
adică colaborarea lectorului care, cu imaginaţia lui, re-crează realul 
cel direct şi tern, Publileistul nu trebue să trieze, dână publicului ms- 
teriale cu valoare clasificată gata, ci doar să-l excite gustul de clas- 
ficare aducindu-i un cât mal bogat bazar de fapte. 

Se poate, Dar chiar şi aşa, subsistă multiple inconveniente, Incă 
două-trei lun, asemenea reviste fotografice ale evenimentelar zilei 
vor fi foarte apreciate. Dar în curând, muit mai curând decât cred 
pesimiştii apărători ai „libertăţii”, în foarte curând vom fi iarăși liberi 
a din „primi“, adcă a „putea plăti“, căci acestu-l 
semnui demecrutie d cuvântului libertate) — toate cărție, revistele 


telor va fi fatală genuiul. Străinătatea ne va furniza și asta. O revistă 
ca „LeMois” e un bazar mai bun decât ale noastre. 


"MISCELLANEA F 1 49 


timp condițiile ei financiare de apariție. Ne aducem cu toţii aminte 
de „Adevărul literar", Constantin Graur, acel intelectual ariin inte- 
ligent şi cuminte, se gândise să facă din „Adevërul literar“ o revistă 
bună. Insăreinase pe d-l Sevastos cu aceasta, și, mal puţin de am an, 
revista atinsese am nivel egal cu ace. al o bune publicații din 
occident. Dar d-l Sevastos nu cra singur. Trăia în socelate, intro 
scietate românească nu foarte inteligent alcătuită, şi unde producţia 
intelectuală trebuia să se supună opiniei En-nţetorilor. Atoști finan- 
fetori, pe lângă alte cusururi pur economice, îl mal aveau şi pe 
acela, general, de a avea păreri. Şi sa întâmplat seci în mic ceeace 
se întâmplă în mare la Hollywood Dispensatorii de fonduri au vrut 
ca revista să nu fie cauză, ci efezt; să nu fie un profesor de cultură, 
cd furnisorul unei clientele. Problema devenea deci a cunoaşte gustu- 
rile consumatorului. Astre, fizionomia revistei, cu toate reristentele 
d-lui Sevastos, se schimba treptat. Se introduce o preocupare de a 
satisface sviditatea de sensational, glumă şi cancan a unul cumpărător 
înră inferior, Dacă la aceasta adăosăm sgârcenia crescimdă pentru 
colaboratorilor, vom înţelege de ce „Adevărul literar 
a sfârşit prin a muri. In locul iui, sa instelit o altă revistă care 
ducea până la limitele ultime estetica semidoctă despre care vorbeam, 
Ani de zile, săptămânalul „Vremea“ a cultivat cu grile cerinţele de 
platitudine şi mediocritate ale unui pub-ic inapolat. 

După 23 August, „Vreme:" în niciim caz nu mai putea să apară, 
Chi „înapoiat“ acest public era nu mumai subt ortul literar, ci și 
abt acel politie. „Vremea“, pentru a-și satisface cientela, avusese Şi 
atitudine socială reacționară. - 

Paralel cu acest public, există însă un aitul, care şase ani eṣ- 
lepase şi care acum era dispus să-și arate exigentele., Era deci loc, 
in publicistica românească, pentru o revistă. săptiminală totodată ve 
şi de gust sever. Astfel, „Lumes“ a strins în jurii ei, fără „parti-pris' 
i socială. tot ce bi scris 
informație culturală şi cât mai puţine concesii mitocăniei intelectuale 
gen „Nremea” — aceste două trăsături fixează poziția revistei în l- 
terele noastre, 


GI 
® 


osti itate de toata acea categorie de falși intelectuali pe care Îi deran- 
oază abundența numelor de stânga din cuprinsul revistei, Autorul 
anestor rânduri a avut norocul să asiste la o scenă pitorească și edifi- 


pov 

N E de pica ti atupa aai 

dreptate în emicele lor cu ! lor copii, ar - 
ci ese pot opune sltele vaiablle, se mulțumesc 

fraza copilului, căutând să 0 discrediteze priftr'o pronunjare 

bətjocoritoare, Este un procedeu de rea credință asemiinător aceluia al 

hilimetelor. Cand vrem să insultim pe un scriitor, îl numim „Serii 


Zile:e trecute, rindu-mă să cetesc um afiş în care se dedea 
sumarul ultimului Maia ai revistei „Lumea, am auzit cerand pp e 


4 conțitut se repeta la fiecare cuvânt, cre 
tra rostit cu o g” put, ecoritoare, cași simplul fapt 
că > îndrăsnea să se adreseze blic concstățenilor săi 


executa Di onie 
serul de a spune că a -un 
"prose de stânga. 


150. ji ) ATA onnaa E 
pe în, ton Ati, ar tanăra, sprijini tă afectuos de braţul lui, 
rogi Ta a i de s herie intelectuală mă făcea 
mäsor tea ini jogodar de luptä a unei tei categori! de 

t oamenilor bine tme 


1 IOAN C. FILITTI 


A murit, de curând, un învățat de seamă, care a fost şi colabs- 

ca şi Radu Rosetti, care de ase- 
bocri de viţă dom- 
superiosTră, dându-le 


lor de întregul popor al țării, şi care obliga să dea inapoi, subi 
formă de cultură, tot ceeace dela popor primiseră sub formă de putere 
economică. Această concepțiune, latro priv.nță asemănătoare acălela 
ui „narodnik” care a inspirat în parte la inceputurile 

atrăsese spre „Viaţa Românească” pe loan C- FUitth 
așa cum Îl mânase și pe Radu Rosetti, Il mai apropia de noi şi acel 


sociale romåneşti la vreuna din Universitățile noastre. Dar ostilitatea 
lui Nicolae Iorga (core, pe dealti parte era obligat să-i laude regula! 


învățământul lui, din câți au avut Facultăţile noastre de Istorie, o 
analiză detaliată a contribuţiilor lui Ja știința românească este azi ne 
cesară, şi o vom cere cât mai curând unuia din specialiştii colabora- 
tori al revistei noastre, 

„Viața Românească”, pe care Iona Fritti a cinstit-o cu seriaul 
şi prietenia lui, fi va păstra pentru totdeauna o pioasă amintire. 
- NICANOR & Co. 


RECENZII 


MIHAIL ROLLER: „Despre pedagogia în U. R. S. S.“ 
(Editura P. C. R.). 


Desigur că cu există azi muncitor sau intelectual conştient pe 
are să nu-l inţereseze principiile şcoiii sovietice, Ca model de țară 
progresiste, U. R. S. S. trebuia să fi realizat şi o transformare a şçoti, 
& pedagogului şi a ui. Dar despre toate aceste lucruri e titorul 
mmân avea numai bănuieli sau informaţii vagi. Cartea d-lul Roler 
implineşte tocmai rolul de informator sigur şi accesibil nespeclaliștilor. 
Nu şiim ce vor afla specialiştii în această lucrare, pentrucă aulotu. a 
predestioat-o intenționat merelul public, doritor să cunoască toats as 
pectelo vieţii şi culturii sovietice. D-t Roller, după cum ne avertizează 
în prefață, n'a volt să facă o analiză completă a pedagogici sovietice, 
uizeze prob.emele, ci numai să le prezinte. D-sa a reuşit 
insă, în mod permanent „aproape în fiece pagină, să marcheze noutățile 
e ei sovietice, trăsăturile ei originale față de pedagogia tradi- 

ă, 

In ce constă aceste trăsături? 

în Uniunea Sovietică pedagogie nu-i un ansamblu mecanic de 
principii formale şi aride. La noi, lcenţiaţii universitari rămân cu des- 
gust pentru pedagogie pe toată viața, desgust pe care îl datorează fat= 
moaseior examene și tomuri ale d-lui G. G. Antonescu, Podazoza dz- 
vine întradevăr insuportabil de aridă şi inuti & când există un hiatus 
între şcoală şi viaţă, între principli și aplicare, intre profesor şi elev. 
în cazul acesta intreaga „ştiinţă“ că capătă un caracter de 
farsă: nimeni nu isbutește să ia În serios o teorie care au foloseşte 
nimănui, 


In U. R. S. S. pedagogia este o problemă vie. In 10c să fie 'zolată 
de viață, şcoala se află în continuă interactune cu viața societ. 10 
bcul distanței şi uneor ostilitătii dintre învățător şi elevi o con 


i zj tea 
i 'dnire intelect si organism, Bra amănurţită pentru sănăta 
Ey particularitățile psihice ale elevuui. In locul ştiinţei care m 
licită simple recordur de memorizart, © ştiinţă care pregăteşte oam 
ntru ia statului. i 
Poni ce irită gemea ete ep petec, rez 
Tea ză acea sinteză dintre teo sie c Pinin din paru 
iei pen= 
țurile vii, din aspectele componente ale fenomenului, educat 
țrucă educația nu este concepută ca o ir fixă ci ca o ştiinţă în 
o gerapt Seint princip iul care transforma pedasoala 


într'o sferă de probleme autonome. Chiar când ia rniz tonni intregi 


rale. Este In acelaş timp realizarea idealului 
i er drept motto un citat, în care goor 


cum, in ziua in care era anunţa 


ştiin a fenomenului. 

S. S. ştiinţa haptă efectiv şi 
oamenilor, pentru combaterea erorilor şi 
copilul sovietic este pus in contact cu 
sociale. EI trebuie să învețe nu numai 
şi să observe natura, să simtă şi să 
statului In care trăieşte. Deaceia in 


masiv, iar nu sporadic, 


ci sü înveţe să vadă 
stient la problemele 
arele contituie un materia) de prelucrat 
tice, sociale sunt discutate, prelucrate, difuzate. 
timpuriu in curentul vieţii şi 

steriiă a antitezei dintre sine f 


mâne vreme să-și problema 
lui in loc să-i genereze complicați 


lume. Individuali 
inutile, se transformă în personalitate 


metoda corijirii imeuticiențe.or 


ti 
de buză al gogioi sovietice: 


elevului. Când se dau teme extra- 
si la faptul dacă părinții 
vor putea ajuta sau nu, ntele 
o altă trăsătură caracteristi 
dintre școală și familie. Y 
principile educative, cu regimul şcolar, 
eleviior, Părinții înşişi sunt instruiți prina conferințe 


RECENZII 


ap.ivare a idealului educativ preconizat de Marx şi Engels, Ideal 
tezei dintre desvoltare spirituală, fizică şi muncă il. sinea ara 
lizarea acestei teme unice în pedagogiei prin complexitatea ei, 
podagogi sovietici au valorificat tot ceewce au găsit just şi utilizabil ir 
pre, tei e, puitepegi ze n. enata AO EEE tu ere 
ui, & . 

oare i care este pedagogia marxistă 

La efortul pe care îl cere şcoala evului sovietice și în torului 
sovietic se răspunde prin multă muncă şi disciplină aci ra Tavā- 
torut nu este lăsat să naufragieze întrun colţ de provincie, izolat de 
desvoltarea culturală şi socia-ã, El este ajutat și indemnat de câtre 
Sia să-și revizuiascà şi: Să-gL îsnbogățească mereu cunoșiinirie, frec- 
ventând cursuri superioare, Absolvirea şcolii normală este considerată 
un minim. care trebuie depăşit. St'mwarea pentru desăvârșirea profe- 
sională, are la bază asigurarea materială a existenței. Profesori! au 
icuință în şeolle fn care lucrează; învățătorul sătesc primește un lot 
patui cu pomi fructiferi, teren pentru grădinărit, aprovizionare cu 
diferite mărturi, ete, Cre'ând condiţiile optime necesare exercitării şi 
desăvârși! profesionale, Statul sovletie poate astfel să so bizule pe o 
armată de pedagogi, cu totul dedicați şcolii sovietice. Pedagogia sovie- 
tică lși are de pe acum erbii ai, care au creiat o tradiție a pedagogtei 
swviet.ce, crescută din ştilața și munca practică, din sete de progres 
şt jertfă de sine. Pedagogu! sovietic s'a afirmat în Marele Rīzboiu pen- 
tru apărarea Patriei ca unul din elementele cae mai conștiente. ȘI 
era fresc ca Statul sovietic să acorde o importanţă atâ! de mare con- 
ducătorul şcolii sovietice, conducătorilor tineretului sovietice. Căci şcoala 
sovietică este creuzetul în care se plămădeşte omul nou, călit de expe- 
tientele cele mal grele şi mai diverse, având orizontul ce} ral 
și supus exigențelor celor mai severe. 

Cartea d-bui Roiler cuprinde o analiză limpede și sistematică, 
uneori poate prea concisă, — cum este de pildă area scurtă istorie pe- 

cu care începe volumul. Am fi dorit şi amănunte despre 
„şcoala politehnică” (profesională) despre care, ştim încă prea puţin. 
Ijerarea are însă meritul de a informa precis şi substantial despre 
probleme şi fapte pe care publicul românese le ignora. Este o carte 
nouă şi prețioasă fiindcă slujeşte simulten două culturi și pentru că 
„miar oamenilor noștri de şcoală perspectivele ademernitoare ale unei 
vărate școli umaniste. 
C. I-GULIAN 


ION BIBERI: Individualitate şi destin, 1-11, Fundaţia 
Regele Mihai I, Buc., 1945 (Biblioteca de Filosofie). 


Incă dela 31 de eni, d lon Biberi, medic, s'a dedicat Weraturii 
şi. întrun spaţiu de cinci ani, a seria șapte volume, adică: două romane 
1935 C 


Dao ä-ş! continue activitatea în 

tul, 1940, Ultimii cinci ani l-su î t să-ş in : 

mod ie, autorul însă n'a stat degeaba. Alte două romane, un iar 
volume i 


af sub 
nar} Bibe ică felurite articole, cm- 
dunari, 4., Ton Ay ziarelor şi revistelor din 


a rând a ieşit si opera de circa 800 pagini individualitate 
H dena (dous volumer. despre care urmează să ne ocupăm. 


„ Inte: român e in în 
şi matemat care fac V ingineri 
recent al lul Ale ş doctori! 
caţii care tratează probleme de ie sunt 
_ ironie sau cism., des se invoacă 
leasă astfel — încât la Universitate literatura se studiază pt 
domenii (veche, nä), separat, 


logie, genetică, sociologie, psihologie, ete. Ceeace preocupă pe autor 
este problemă individualității pe care tinde a o dotini spre a-l seruta 

fond, autorul rela, prin urmare, pro- 
blama ontologică, neg.ijată în ultin.a vreme de tiozof 
apus. Nu însă și de existențialiştii noştri, până deunăzi. Dar să 


j dela constatarea că individualitatea umană e un fapt 
unic, specific, ireductibi, așa cum a întreovăzut intuitiv Goethe, sau 
ştinţitie d. Ion Biberi trece la o serie lungă de discriminări în 
privința metodelor de cercetare. Aci e toată soliditatea scrierii ce pare 
sugerată ia rest de faimoasa carte a d-ruiul Aexis Carrel (L'Homme 


cet inconnu). 

Un mare căpltol e consacrat discuţiei cuceririlor genoticei în În 
t individualității. Cu litere mari și mici, se stabileşte valabili= 
tatea legilor lui Mendel-Naudin;, teoria chromozomilor şi genilor e apli- 
cată studiului heredităţii. 

In partea a douu, se analizează pe larg „substratul biologie ei 
ființei umane”. Cu privire la „forms” individualității sunt dezbătute pe 
rând: „combinațiile morfo ogice ale lui De-Giovanni, clasificațiile „a 
cale“, teorie lui-C. Lombrozo, prncipiite endocrinologiei, consi 
lu; Armand Gautier asupra înrâuririi alimentației asupra metaboitsmil- 
lui faci puteau să intre și teoriile lul Sanielevici în legătură cu aparatul 
masticator!), teoria „coloidelor” lui Mac-Auliffe, precizărite lui A © 
Guillaume rolul sistemwui vago-simpatic in viata vegetativă, 
tipologie morfologice ale lui E. Kretschmer şi Nicola Pende, fiziogno- 
mia cu W. Bihle, Lavater, etc., metoda eranioscopieă sau frenolotia lui 
F. J. Gall, chirognomonia şi chiromancia, 

Una alt capital se ocupi apoi cu dinamica somatici, semrifcatiă 
atitudinilor corporale în artă, mișcările mânilor și ale pic'oarelor, mi- 
mica, vocea, metoda grafo-ogică. 

După ce omul a fost definit morfologie și fiziologic, static ei di- 
namic, trebue amänunțit şi sub raportul psihic. Partea a I-a vorbeşte 
despre „omul, ființa ". Ja capitolul I, „om și animal”, sunt 
expuse da!ale palecntologiei şi bio ogiei, în al doilea — teori'le despre 
temperament, caracter. și pi tate, în al treilea, dinamica psih că 
(conduita umana), al patrulea fiind consacrat distinetiei dintre „om” şi 
„mască“. Abla după această tă excursie, d. Ion Biberi operează 0 
"sinteză“, Aci se arată că pnta cercetării este „unicul“ si, pentru, a 
demonstra acest lucru, sunt trecute in revistă şi clasificatiiio oameni ot 
de stilista întreprinse în domeniul ind'văduatității: Clasificaţiiie carac 
terol (morfo -Giovanni, ` Kretsc > 


ogine 'ogice: Sigaud, De hmer; fiziġlosice: 
N. Pende; biologice: după sex şi vârstă: tologice: Schi ler, 
Nietzsche, Jung, Ă Ribot, W. ţi E. Jaensch. R- Müller 
Freienfels, Delmas şi M. Boli; sociologice: d tate, 
profesie şi mediu; Ed. y Li 4 


ii dia răsări şi 


RECENZI 


155 


In fine, ca să pună „diagnosticul“ individualită | 
utilizează o metodă proprie, combinată din mem. Mali rari 


Până aci, lucrarea d-lui Ion Biberi mere decât o compila 
baus tivă poate, totuşi compilație, De altfel, pentru problema pier ului 
mau mai rămas decât o sutā de pagini, în economia autorului. Dar des- 
tirul tace decta ae peny umană şi nu poate fi discutat aparte.. 

Orisi: ~ut Ion Biberi stă in postularea idei se 
în desfășurarea existemţii omului. Credinţa per Bea gemă =g” 
structura individualități. conține destinul uman pe plan spiritual și 

actie. Se poate deci vorbi de un fol de prodoestinaţie organică te 

A j 7 ce poa 

con! orm teoriilor lut Freud, şi dobândită, conducând in aceste cazuri 
la „rescții-tip „ De regulă însă, un paraelism perfect domneşte între 
individualitate şi ristază (mediu). Biocosmologia (medicina astrolo- 
gică modernă) confirmă şi ea inrfurirea reciprocă dintre vlati și cosmos. 

Omului nu-i sunt îngrădite manifestările, decât de timp. In cola, 
ei are putinta să cuprindă lumea şi să se depăsească. „Există un fer- 
ment în adâncul de viaţă al omului care-i împ'esică să se iimiteze la 
existența calmă, vegetativă, şi care-l împinge la aventură, autodepăşire, 
negatie a realului şi îmbrăţișare prin înțelegere & lumii“. Acest fer- 
ment ce „diferențiază pe om de an 1 e „neliniştea“, Nu țeluri. sunt 
ob'ectul ultim al căutăriior omului, ci căutarea însăși, efortul, lupta, 
întreținerea neliniști, adică a aventurii. Rad al neinişiii orginare este 
şi cercetarea condiției proprii de viată, „Id=ia destinului este imboldul 
'neliniştii“. Adoptarea une atitudini? Nu aceasta trebue së reținii pe in- 
divid, ci „drama lăuntrică, suferința omului în fața vieții, um versului 
sau neantulul“. Nu e greu de recunoscut aci kirkegaardiana Angst.. 

Dar realitatea „timp“ domină încă sensibilitatea și gândirea oer- 
cercetătorului. El trebue să treacă prin urmare la „experiențe” hotări- 
toare, la interiorizare şi cunoastere de sine, la „trăirea! violentă a 
„realităților de gând legate intim de cunoştiinta duratei: mo'rtea şi 
simțul divinității”. Este ceeace a încercat d. Ion Biberi în Thanatos 
sărind împreună cu Heidegger în acant, prin mijlocirea oxteinei., 

E de prisos a spune că toate acestea sunt mistagogie din bagajul, 
destul de restråna də altminteri, al lui Nae Ionescu, D. Ion Biberi, om 
de înată cultură, cum reiese ṣi din Individualitate și destin, persistă 
intrun trătrism juvenil, Chiar în lucrarea de față, d-ra vorbeşte la får- 
şit de o „oprire în timp“ după o „nelinişte” da douăzeci de ani, cât a 
durat gestația operei... 

Studiul Ind'vidualității umane este — avertizează autorul — un 
preambul la o critică literară caracterologică a cărei fundamentare au- 
torul îi Breugel gi Etudes sur la littérature roumaine -o pregăteste Va 
să zică d. Ion Biberi, critic, va îucra după o metodă, tintod seama <. 
cum ne înstiinteară — de datele biologice isex, vârstă, stare sanitară) 
şi condiţiile sociale (mediu, epocă. profesie} ale scriitorilor, Nu st'm 
cum vor fi Profiturile literare franceze (aflate în manuscris), cunoaștem 
însă studii'e asupra literaturii române contemporane de acum cpt anl. 
Ta momentul potrivit. dosi mu aveam pe atune! decât 20 de sni, ne-am 
exprimat părerea degore ele. D. Ion Peri a binevoit să ne rhepundă 
intro revistă al cărui nume nu-l reținem. În esență afirmam că d. 
Biberi nu este critic. ceeace ne permitem a accentua și azi. 

Intrun stii mai sobru $i pe un sfert din număru! actual de pa- 
gini, cu eliminarea paradzi de erudiție. simplificarea mater'slului prer 
zent, şi renuntarea ʻa teza trâăiristă, pndividulitate si destin ar deveni 
un escu trebuincios. 

AL PIRU 


156 j r 
P. G. ADRIAN, Ochiul cerului: inima, poeme, Socec € 
Co., S. AR, 1945. 


i Jegätură tumilar 
Nu deschişi în afară auli papei mei Nea 
Sâni umplu cavernele dorințelor mete j 
Imi umplu bogăţie 


se consiruose multe „poeme”. Postul se rugine 4 
vorbi româneşte şi în loc de am -l pun serie: să-l pun 
A românce? di en Mare se termină cu izvocația : 


CONSTANT. TONEGARU, Plantaţii, Buc., Fundaţia regală 
pentru literatură şi artă, 1945- 


a 


HECENZU 


157 
mică şi rotundă, răsărită ciupercă nemaivă z y 
țimii de pietoni, făcea ioe în tot felul Pv- tă de peasupra mul 
burgheze. Oricum 


= » În guans 
după alcătuire a unui stil original al personalității sale întregi, a dis- 
prejuia sfidarea juvenilă şi teribilitatea, Nici poezia nu-i va fi altfel, 
expresie cum este a unu tânăr poet bucureştean, cu aplicare 

spre miticiam, bombastic, blagă şi burlesc, 

Jumalul liric al unui fantezist, blazat şi teribil, care se duce 
des la cinematograf, citeşte cu pasiune romane de aventuri şi suge 
bomboane în Cişmigiu] pin de fete, acesta este în ultima analiză cu- 
prinsul volumului de debut al d-lui Constant Tonegaru, căruia i se va 
face un serviciu atrăgându-l-se atenţia dela început asupra părților 
viabile şi factice din programul său poetice. 

Latura exotică a inspirației sale, culeasă cu ajutorul ecranului şi 
romanului de aventuri, din cele patru puncte cardinale, este vizibilă 
dela primele pagini, alcătuind formel nota distinctivă a Plantaţiilor, 
care sugerează tropicele până şi în titlu. Poetul se visează plutind pe 
mările sudului, îmbarcat pe nave tu ciocul de fier, intrând lo spolunci 
şi taverne, luând haşiş, făcând contrabande în China, când nu se lasă 

iscat de musca Tze-Tze şi nu seduce curoptmeşte o biatră mulatră, 
Poeriarea acestui vis adolescent este împinsă pe nceimțite in timp 
şi Constant Tonegaru va închipui acum flibustieri, condotieri, răscoale 
sângeroase pe galere ale morții, Olandezul sburător cu a sa corabie 
fantomă, notă deviată curând spre fentasticul grotesc şi macabru : sche- 
lete, oameni spânzurați, demonul sângelui, corbi siniștri, Toată această 
evaziune İn geografia exotică, privită pe deasupra, este adesea gra- 
țioasă, Constant Toneg=ru aducând în tratarea unor teme celebre fa- 
conda şi jactanța sa juvenilă care le improspătează pe durata locturii, 
Muite din poeziile sale titiuri de tango, înrudirea de substanță 
au spiritul! Erismuhn minulescian fiind de netăgădult, Miticismele sunt 
atât de numerbase încât pot fi desprinse de pretutindeni, Dăm doar © 
pildă : 


„La etaj o femee își lipea sânii 

„de cristaul unei oglinzi; 

„era cald, prea cald, copiii supăraţi 

„pe tramvaiul ce nu le-a spus ceva nou 

„au scris pe platformă cu 'n cul 

„un cuvânt de ocară; BOU. = Suite a 

Ca mai to : din generația sa se observă și la d, 

o anumită Rr dl marea şi trivialitate voltă, simulată, ruşinarea de orice 
urmă de sentimentalism, zugrumarea țâșniturii irice, printro trecere 


stat ca un pendul neitors f ie 
nr fa ozone re te în Taon promenada sub camera unde sint închis: 
„ — Domnule paznle intervino să tremin cu acest romantism, 
"altfel mâine seară clarul Lunii mă înneacă precis, 


ironic tropl tare a farsei funambuleşti, acesta arte 
a Miiat pg prielnice poeziei din volum: de debut 
al d-lui Tonegaru : 

Toan pomi emici trăgeam Ja fit; 

"de mae Aia gaar eana Sag va fi zis: — ulte, ăsta e ra ee poet 


dent; 

„serie despre fantome, constelații yi mite drăcil 
„fără a se şti că la limba românească a rămas prea AE 
In direcția aceasta, lectura fui Banvlile cu ale sale es ză 

lesques i-ar fi de netăgäduit folos. Ceva din spiritul lui Max Jacob 


= 
cara a MIN atit 


? | cor : 
mångdol și Tr TE U 
ca r i 


„in sobă e ca tunurile alt 

In afară de adâncirea fibrei proprii, d. Constant "Tonegaru va trebul 
s% tugă pe viitor de unele facilități prea evidente, de o anumită afectare 
(„Hei 'Tonegaru...”), de 
mani apol 


ADRIAN MARINO 


DIMITRIE STELARU, Ora fantastică, poeme, Bucureşti, 
„Prometeu“, 1944- y 
Vorbind fără ipocrizii critice, este greu de dat o judecată defi- 


tivă asupra poeziei lui D. Stelaru din lectura imediată a unui singur 
Bi ou até: mai mult cu cât sunt destule indicii care să ceară din 


tată, este că D. Stelaru va trece în chip mulțumitor prin toate 
încercări, transcrierea reacţiunilor de față fiind cu tate 


Stelaru, autor de numeroase volume în bună parte secrete, va trebui 
să arătăm dela început că stilul poeziei sale aminteşte ceva mai pu- 
tin pe Edgar Poe (toți vizionarii și halucinații vin în critica romă 
din Edgar Poe) şi mai mult pe romanticii germani de tipul 
Hăldarlin-Novalis. Il apropie vag de aceștia stările de spirit vapo- 
roasa, uneori febrile, etuziunile, decorurile fum, atmosfera selenară, 
obsesia stelelor, tonul grav și confeslonal de oracol misterios i e 

care mișcă solemni! vorbelor sale nelămurite. unea 
de trion umbrită s'ar zice de =buri al- 


3 
E 
A 
E 
| 
i 
; 
8 
E 
i 
: 
$ 
se 


poezia lui D. Stelaru, ceţurile, nezurile „absesi 
luminii strălucitoare care dă fiorul reinvierii. Patru orbi, „pierduţi 
negurile crude dintre ci”, 


„Cu ceaţă în ochi, cu toamna în spate 
ecunoscând, cunoscuți, din cetate ‘n cetate 
„Căuta 


poeziei sale aparțin aceluiași program romanti 
ideel, sac în csccota de apee = sufletească eternă, wand S 
aah care nume serafism hieratic, prerafaelit am spune dacă mif 


RECENZI 159 


f complicat cu aluzii de revoltă, tradus prin apariții de ingeri şi heru- 
vimi, care și ei merg prin „ceaţă“. „cu lumina tulbure a ochilor ne- 
plânşi“, plutind aerian şi trist pe deasupra solului, pentru a se des- 
trăma pe negândite. 

lubitele stranii, diafane, deabia sugerate la rândul lor 3 
veni întradevăr din Edgar Poe, cu privire ia poetului fiind de 
făcut şi o observație de ordin general. Niciodată nu vom putea şti cu 
certitudine cât de mare este un poet, inainte de a-i cunoaşte în amă- 
nunțime poezia de dragoste, locul cel mai prielnic platitudinei, dar și 
originalității ce clasifică odată pentru totdeauna. tineri au 
intuit acest lucru, evitând sstemațic să cânte pe această coardă, care 
trădează talentul sau impostura dela primele versuri. 

Nu sar putea spune că D. Stelaru a ocolit cu desăvârşire u- 
ceastă dificultate fundamentală, deși nota cu adevărat distinctivă ne 
scapă, Sugestia cea mai personală pare a fi evocarea tovarășei de 
vagabondaj, prostituata serafică Maria-Maria, în felul lui Ann a lui 

de Quincey. Viziunea poetului este însă ceva mai complexă, 
altădată întâlnind doar chipuri eterate, vaporcase, aproape simbo- 
luri ale feminităţii ideale. Nici mica notă grotescă nu poate fi tre- 
cută cu vederea, D. Stelaru evocând odată „saltimbancul” semnifi- 
cativă fiind nu mai puțin evocarea lui Nljinsky, dansatorul genial, 
halucina! şi nebun. 

Cu toate acestea, preferințele noastre se îndreaptă in altă 
parte. spre latura exultantă și atroce a poeziei sale, de boem rătăcit 
intro epocă „oricum sar explica, trivială şi ostilă pentru poezie. 
Destăinulrea gravă a desgustului de vagabondaj, în felul lul Villon, 
efuziunea unci conștiințe chinuite, ajunsă la saturație, „cãinia", se- 
tea violentă de „somn”, în această parte ne pare a găsi adevărata 
originalitate a poetului. Temele sunt vechi, ate, curente mai 
ales în poezia franceză și totuși D. Stejaru de abia acum poate fi 
ținut cu adevărat minte. Secretul vine dintr'un fond adânc de expe- 
Hiență personală, unită cu o vitalitate românească, puţin cam chi- 
nuitoare : f 


„Brațele supte de foame 

„Poci-se lângă nori cavoul! 
„Lăsaţi-mă, risipit, între porci — 
„Pentru ei putrezesc, Om nou. 


„Poate un somn mă va prinde odată 
„Ca liniştea din bronzul de statui 
„Vieaţa mi-a fost prea stricată, 
„Prea vie pentru cei sătui. 


Memorabilă este autobiografia poetului, vibrantă şi patetică, de 
vagabond asplrând la puritatea divinității, deşi asociaţia crucificare 
= existență chinuită poate părea banală : 


„Prea târziu, prea târziu — 
„Atunci va fi prea târziu; 
„Dimitrie Stelaru, noul Cristos, 
„Se va ridica lângă tine, rănit, 
„Scuipat, bătut, alungat 

„Profeţind : „prea tå — 
„Prea târziu, vierme golit”. 


eé 
mumul lui a fost 
ul I l-a iubit de-ajuna 


"Si azi aşteaptă, în umbra lui, strigol: 
mne Stelaru, Cristoase, 
„Sub banca din e mai e toc 
„ȘI pentru e tale oase. 


„Cum lucrurile se rostogolesc 
"Tot mai în lad bârindu-ne! 


se întâmplă de obicelu cu poeții adevăraţi, D. Stelaru a 
lost imitat în latura sa cea mal facilă, „Dimitrie Stelaru, noul Cris- 
tos” a făcut in scurtă vreme o scoală întreagă. 


ADRIAN MARINO 


LEONID SOLOVIEV, Minunata istorie a lui Nastratin 
Hogea. Traducere din limba rusă de Magda Isanos și Eusebiu 
Camilar, „Cartea rusă”, Buc., 1945- 


Povegtiie orientale cu tic avind do erou un personaj popar 
au ispitit pe muţi siriitori şi Voitaize însuși à adaptat în scop sa'lric 
ori didactic cåteva haame ce acestea. La noi sunt cunoscute naaptătilt 
lui Mihail Sadoveanu (Divanul persian) şi G, Călinescu (Şun sau Cala 
meturburaiă, „mi! mongo", cperă, de fapt, origina á). Figūra iui Ne- 
tratin Hogea a fost pusă in circusație în România de Anton Pann 


Din legenda lui Hogea Naséraedin se inspiră şi romanu) Ini Lea 
nid Solovitv Tulhurătorul ordinei, tă'măcit în româneşte cu titul Minu= 


Cesare Cruce dtila Lira, casi Thy Uyleneptegel uin legenda be giană 
a ui Charles de Coster, personagil lui Leoni Sotoviev erte un simbok 
E; întrupează mai ales virtuțile spirituale ale poporuui său, după cum 
şi pe cele moralo Dar ig scriitorul rus accentu) mu cade pe humarui 
propriu zia, deși haz, nu e nicioda ă ocolit Hogea Nast-atin e intii 
de toate un „turburător al ordinei”, adică un revoluţionar. Prin 

veniile (ul, el nu stâmeşte mumal râsul, ct şi meditaţia. Toate ac t 
sate curajoase şi ingonioase sunt puse in serviciu! poporubil asugrit $ 


t. 

Ca intrun adevărat basm, autoru ştie să na facă unele personagi 
simpatice, pentrucă reprezintă principiul binelui (Nastratin, oiarul Nia% 
poteovaru. Iusup) lar pe aiteie entipațice, denaroce sunt intruchiparea 
răului (Emirul din Buhara, viziru, Bachtiar, Arsanbee — căâpotenia går- 
zii, cāmäterul Diafar La sfársit triumfă, evidont, binee, Nastratin 
răpeste emirului din harem pe frumoasa Gulijan şi se răzbună pe cămd- 
pete Satar trimiţându-l in fundul unui jaz cu fot registrul 4 


161 


său, lar ironia scriitorului — când își bate j i 
i de 
a preoților şi înțetepților musu mani — aL casă EL pi adi pazei parale 
zinea Hulimatei ca L L. Caragiale în Abu Hasan, pci As 
tallenii care gustă mereu pe Giulio Cesare Croce şi pe Mach! 
aceia Ores as al. lui Caragiale in Kir Ianulea) au naste esak 
ieri ; timpul lui Mussolini („Medusa", Mondadori) prezen- 
proren ca pe un „Serii or bugaār“, Traducer-& acruialică, savu 
tară intregime, a Magdei Isunos şi Eusebiu Camilar, este ce Insp 
rație fericită şi menită să umpe un gol in literatura noastră. 


Al, Piru 


L A LEXANDRU MIRONESCU, Limitele cunoașterii 
științifice, Fundaţia Regele Mihai I, Buc., 1945 (Biblioteca de 
Filosofie). 


D Alexandru Mironescu, romancier şi el, şi Jurnalist, este is «a 
pus lucrare de fi osofie Gntåla, Spiritul științific, nu ne e cumoacută) 
-a vede că preocuparea de a împăca teoriile filosofice cu cele ştiinţifice 

prin impucarea acestora üa urma in ce.e unta: — € CEVE Mai vane. 

In Limitele cunoaşterii ştiinţifice, autorul işi propune să anali- 
mze pe scurt contribuția stiințelor uxperimentae la prob ema episte- 
moloică, Ideia ce bază este că omul modern a ajuns — aator:tă cuce- 
siri:or ultime ae ş iinjei — la un fel de „teamă superstițoasă” In dome- 
niul gândirii, fiind redus la o adevărată „sclavie” intelectuală. Pierde- 
rea „libertății de a judeca” in favoarea „opiniei publice” — la o atentă 

— se constată şi în sectorul cercetâriior și teoriilor ştiuinţi- 
fice. E tocmai ceeace vrea să demonstreze prezentul studiu, spre a jus- 
tfica incãodată primatu. rațiunii asupra experienţii In fona, scr.e-es 
d-lui Alexandru Mironescu este o complectare a principiului „incer- 
titudinii” (denumit şi „inceterm aim”) enunțat od-nioara oe Werner 
Heisenberg (v. Les principes physques de ta théorie des quanta, Villars). 
Heisenberg a atras printre cei dintâi atenţia că „pretenția noastră de 
a extinde, cunoștința privitoare la un fragment restrâns B, lumj asu- 
pra înțelegeri! universului este exagerată şi absurcă. „Gradul de pre- 
tiziune ul unei cunoştinţe este o prob emă de limitare a domeniul în 
tare anumite norme funcţionează și altele nu“, iar năzulnța de a in- 
„legra aei noi de experiență intro schemă preexis-entă trobue 


' In lumina unor astfel de criterii, cercetătoru: român ia în Ci 
cuție o serie de teorii asupra microcosmului biologic caşi asupra mieco- 
cosmului fizic. Cu privire la „microcosmul biologic” materia se aseamănă 
tu aceea din Imdivuiuaiitate şi destin a d-lui lon Biberi. Şi act se vor- 
bete, car cu mai mult spirit crilie, de endocrine (Articulația mecanică 
è organismu ui în lumina noilor cercetări în legătură cu secreyiiie in 


prgaara reproducerii 

ecoul ei metafizic), de virusul-proteină, de funcțiunile nervoase, de chro- 

ĉeşi a dus la strălucite descoperiri, negijeazä caracterul de unicitate 
tiecărul fenomen vital căruia Îl atribue numai proprietăţi generae, 


ă şi concepția vitalistă, afirmând că „mate- 


neesenţiale, 
Intr'o altă perje, filosoful român încearcă, de aceea, im acord 
interpretarea mecanic 


162 AR 

A + 
ria este organizată de forțe care o depășesc, şi care atârnă de ca nu- 
mai în măsura în cere manitestarta lor expică anumite proprietăţi“, 
Cât despre evouţionism, se arată că nu poate păstra un sens decât 
dacă „strămută accen ul dela formă 'a relația funețională, asociinau-gi | 
în același timp viziunea finalistă a lumii“. - 

Parlen rezervată „microcoatnului fizic“ tratează despre prob emeie 
riâleate de materie (divizibilitate, teoria e'ectronică). Crecinţa d-lui Mi- 
ronescu este aci că materia, electricitatea, lumina sunt „aspecte ale unei 
realități mai profunde”, neutronul fiind poate „forma concentrată de 
energie cire procedează naşterea materiei”. Însă cu căt ne apropiem de 
atom, prin arsenalul de cunoștinți al fizice! moderne, cu atăt ne aăm 
seama că „pătrundem intro ordine de necumeriri tot atât de cop-eşi- 
toare cât sunt acelea ale întreguul Univers, 

Poziţia G-iui Alexandru Mironescu este aşadar un inteechalism 
antipozitivist pe care secolul nostru — din nou scientist — pare să-l 
încrep âțească : „Omul de știință — serie autorul — a ajuns să piardă 
mereu din vedere obiectivele principale și să transforme ştiinţa 'ntr'9 
disciplină care nu mai e în stare să aducă niciun răspuns la problema, 
totuşi esențială, a propriului său sens, a semnificației acestei activităţi. 

„ânaiiza acesstu excesivă, impinsă la nestarșit, cercetarea aceasta 
pentru cerce are şi nu pentru desvăluirea adevărului, drumul acesta fără 
nici o ieșire in care umblă cea o vreme omul de ştiinţă, pulverizează 

urmă 


necontenit cunoașterea aruncând-o în cele ain într'un soiu de 


VIAȚA BOMINEASCĂ 


„Perseverența Intro anumită atitudine, spre care au împins-o mai 
alea sumeen:a specialişti or de foarte inguste orizonturi, a transformat 
știința intrun simpu meșteșug ai inovatiilor tehnice. 

„În asemenea condiţii, domeniul teoriilor, al concepțiilor nu mai 
este decât o anexă ; a. unor prea ctomere considuruții cure foloseste dit 
ce în ce mai puțin marelui efort de cunoaștere a adevăruul, 

„Știința a covenit — trebue să vorbim răspicat — cel mai pu 
fernic ins'rument de inducere în eroare, de confuzii, de barbarizare ; iar 
la limità — in prezupunereu că această situație ar dăimă — prilejul 


unel rătăciri fără preceaent, 
că ştiinţa aceasta, 
ei protunde 


„Avem însă motive temeinice să 

ispitită de orgolii nemăsurate. dverădăcinată din Inpe: a 

desumanizată îşi va insuși un alt spirit, acela Ce slujire a Veţi şi a 

A artişim în întregime scepticismul manifest al d-lul 
ră să în între man 

peh e oiis referitor la activitatea ştiinţifică modernā, apre- 

ciem criticismul său. 


AL Piru 
DEMOSTENE BOTEZ, Lumea cea mică, Cartea 
Românească, București, 1945- | 


Afară de interesul pur literar, Lumea cea mică a wi Demostene 
Botez are o Inco estabilă valosre documentară. Deşi încă activ ca poet 
şi ziarist, autorul îşi serie amintirile cin copilărie simținău-și probabil 
rolul împlinit. Din fericire, nu e nimic în acest gest de natură a pro- 
duce nemulțumiri. Poelu va merita odată o piografie, iar pentru bio- 
graf aceste însemnări sunt esențiale. 

Prezenta'e ra niște note gàsite (vechi procedeu romantic) amin- i 
tirile lui Demostene Botez nu sunt literarizate. Toate însuşirile poetului 


163 


regăsesc aci atât în chipul de a povesti întâmplările (cam, sincer, 
e.ancolie) cât și în fapte. Nascut în satui Hu ub din Juatțul Botoşani, 
a fiu ce preot, scriitoru, a avut o copilăria fără multe evenimente, 
uminte, austeră, tristă mai degrabă, Doi fraji mal mari su murit inainte 
de venirea lui pe ume. Altul a murit adolescent (Gheorghiţă). Tatăl 
cra un om cucernic, gozpodăros, sobru şi autoritar. Mama o tunțà in- 
chisă, care a suferit mult, fără să se plângă. Copilul pase să fi moştenit 
carâcterul dela amânaoi. Curios, ca toți copiii, el a luat parte la drama 
cintre Catinca (fată orfană crescuă de parinţi) şi Constantin, soțul ei 
de mai târziu, un tip dostlewekiun, In culo, zisele copi.âriel n'au fost 
epice. Iarna se dădea cu sanis, sau pe ghiaţă, ori prindea cu lațul sti- 
cep. li piârea să intre în grajd și să privească poii: 

„In copilăria tnea cu n'am avut n:ciodată jucării sau păpugi. 
Imaginaţia mea nu sa cheltuit alcătuine€ lucruri vii din miniatură şi 
artificial, ci s'a desvoltat, impresionată de proporțiile gigantice ale lumii 
care-mi apărea, şi in contact direct cu tea.itățile. Şi reaităție vieții 
dela țară, cele intersante pentru un copil, sunt animalele, Nam des- 
mierdat în copi-ăria mea urşi de vată şi mucava, ci boi „gigantici“, cu 
coarnele atăt de lungi pe cât eram eu de inalt. Atunci când fluturau 
cu capul în lături și-l lsbeau de coaste ca să se-apere de muște, pre- 
Eunta aerului mă sasvârlea la doi metri, 

„ducăriile mele au fost vițeil, vacile, boii, caii... Mai puţin cânil 
şi pisici e. Aveam se vede o atracție firească înspre tot ce-mi apărea 
pentru viziunea și proporțiile mele, epopeic, aproape mitologic”. 

Vara, mergea cu mâncare la câmp (ca Ion Creangă) şi aduca wa- 
tiie d=ia suhat. Ii plăcea mult „la treierat", Alteori era luat in vizite — 
plicticoase pentru e — la un preot din satu; vecin, unče călătoreau cu 
tăsura, P-ecarea la coală in Botoşani a fost dureroasă, iar șederea in 
tucoana Victorița, în gazdă, cu alții, un chin. Elevul era desrădăcinat. A 
suferit acolo şi de scarlatină,. 

Interesui li'erar a. acestor însemnări stă în evocarea atmosferei 
Cn casa părintească : odăi mari, pustii, intunecoase, în care se vorbea 
puţin, în şoaptă, Acest mediu grav, sacerdotal, a dat un stil sentimenta- 

ului organic al iut Demostene Botez. 


Ai Piru 


IERONIM ȘERBU, Oamenii visează pâine, Fundaţia 
Regele Mihai, I, București, 1945- 


. Jeronim. te un tar care înființând împrenă cu 
Den îi me per Aiai A avii; Discobolul, a determinat pe 
1 iovinesiu si vadă în el „una din forțele .iteraturii će mâine“. Tână- 
tul a pub icat un volum de nuvele în 1940 (Dincolo de tristețe, impit- 
deat apoi să-i continue activitatea de tegiuirile raslae a renunțat, fed 
pare, la literatura propriu zisă pregătind „un pamflet ideologic impo 
Ya Germaniei” lied 
Oamenii visează pâine este o colectie ae şapte reportagii din ea 
vagabonzilor, cerşetorilor, pungaşilor, derbedeilor, barbutarilor, negusto 
zio ambuianţi, tubercu oşilor, ț-gani or mahalagii d.n Tei şi Doe pe 
precum şi din existența sumbră a evreilor ce pe Calea Väcāreş i a 
ttgimul iegienar. O parte din ele para îl s:rise mai de mult, 8: 
sunt de dată recentă (Calea Griviței, Calea dezolării).