Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0035

UNIVIDSUL LIIELPAR 


ANUL XLVIile Nr. 35 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL"” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înssrisă sub No. 163 TFrib. [itov 











Gh. Petrașcu 





Cazul Thomas Hardy 


de MIRCEA ELIADE 


Nu cunosc lectură mai savuroasă şi plină de surprize 
decât criticile contemporane unei capodopere. 

Se ştie în general, că foarte puţine dintre capodoperele 
literaturii universale au iost recunoscute ca atare chiar 
în momentul publicării lor, Dar nu aceasta e lucrul de 
mirare; căci timpul este un element indispensabil în 
promovarea unei producţii literare la rangul de „capo- 
doperă“. Uluitor întradevăr este faptul că așa numitele 
capodopere de mai târziu nu au întâlnit, în opinia cri- 
ticilor și lectorilor competenţi, nici măcar veraictul în- 
găduitor pe care aceştia îl dăduseră unor scrieri medio- 
cre, de a doua și a treia mână. Nu era deloc obligatoriu 
ca un Voitaire, bunăoară, să-şi dea seama că La Nou- 
velle Heloise este o scriere extraordinară, care marchează 
un punct crucial în istoria romanului francez. Dar ce de 
mirare violenţa verdictului lui Voltaire asupra acestei 
cărți. EL, care lăudase atâtea scrieri mediocre şi slăvise 
nenumărați autori obscuri, scrie totuşi despre La Nou- 
velle Heloise: „Une des infamies de ce siecle est d'avoir 
applaudi quelque temps au succes de ce monstrueux ocu- 
vrage“, Ce să mai spunem despre Barbey d'Aurevilly, 
autor al nu știu câte volume de ioiletoane critice „in care 
își găsesc loc sub soarele literaturii franceze scriitori 
mărunţei, şi care scrie despre Contemplations ale lui 
Victor Hugo : „C'est un livre accablant pour la memoire 
de Victor Hugo, et c'est ă dessein que nous €crivons: La 
memoire. A dater des Contemplations, Victor Hugo n'e- 
xiste plus. On en doit parler comme d'un mort“. 

Am citit mai de mult o carte prodigioasă: Vingt cheîs- 
d'oeuvres juges par leurs contemporains (Paris, Librai- 
rie Stock, 1931), cuprinzând exclusiv critici, opiniuni şi 
fragmente de corespondenţă asupra a douăzeci de capo- 
dopere, dela Cid la Madame Bovary. I.-G. Prod 'hoinine, 
care a avut ideia acestei compilaţii, sa mărginit numai 
să aleagă şi să adnoteze aceste fragmente critice. Lașşi 
cartea din mână cu un sentiment de obosită uluială. Nu 
te așteptai la atâta neînțelegere din partea contempora- 
nilor unei capodopere. Căci, firește, nu e vorba de massa 
anonimă a cititorilor — massă, de altfel, destul de re- 
dusă în sec. XVII și XVIII — ci de elite, de tovarășii de 
inteligenţă și de creaţie. Este drept că istoria literară a 
restabilit proporţiile şi a fixat fiecărei capodopere locul 
ce i se cuvine. Dar te întrebi ce demon a făcut pe atâţia 
critici eminenţi și atâtea spirite alese să scrie cu vehe- 
menţă sau plini de reticențe despre cărţi excepționale? 
Cum de poate scrie Madame de La Fayette Doamnei de 
Sable despre Maximele lui Rochefoucault: „Madame! 
quelle corruption il faut avoir dans Vesprit et dans le 
coeur, pour âtre capable d'imaginer cela!“ Evident ,se 
poate spune că „cinismul' lui Rochefoucault a înspăi- 
mântat pe buna Madame de La Fayette, dar rămâne 
faptul acesta întristător: că un geniu al literaturii iran- 
ceze n'a putut vedea într'o capodoperă contemporană 
decât o carte îngrozitoare. Şi iarăși, cât de curioase ne 
apar, astăzi, reticenţele lui Sainte-Beuve iaţă de o operă 
atât de desăvârşită cum e Carmen: „Je viens de lire Car- 
men de Mârimâc,; c'est bien, mais sec, dur, sans develnp- 
pement; c'est une Manon Lescaut plus poivrâe et ă Ves- 
pagnole... 

Lucrurile acestea se întâmplă de altfel în toate litera- 
turile. Tristram Shandy, al lui Laurence Sterne, a avut 
un mare succes de public la apariţie, dar Phackeray, care 
âvea un gust ioarte sigur „l-a acuzat de „latent corrup- 
tion“ şi „impure presence“. Keats a murit de scârbă şi 
durere, cetind cum îi erau atacate poemele de către cri- 
ţica engleză. Și Turgheniev, care scria că Războiu și 
Pace e un „roman prost“, căci „autorul n'a făcut nisi un 
studiu prealabil, nu ştie nimic, iar sub numele de Kutu- 
a cfr e de e dep E pe ep ie CEE pe te fm Ea 

(Urmare în pag. 4-a) 


ABONAMENTE ; L*i 228 pe 1 an 


» 120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituții — Lei 500 





Ofrandă lui Eminescu 


CRIZA 








REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 


“Fata de cântec 


Fata de cîntec din zăvoi 

A trecut încăodat' prin pădure, la.noi. 
Picioarele ei de greere mic 

Au călcat iar livada de borangic. 
Mâinile ei din nou s'au făcut îlori 
Când soarele a ieşit din scăldători 
Ochii ei iarăş s'au aprins 

Când dimineața cu aur s'a 'ncins. 


O urmăresc în fiece zi albă 

Dar ea se face fluture, floare de nalbă. 
Sare prin mesteceni, prin păpuriș 
Pânăce cântecele i se fac cu roua frunziş. 


Fata de cântec din zăvoiul albit 

A venit azi lângă pomu 'nflorit, 
Părul ei de flori şi de grâne 

Era prins în vălul unei zâne. 
Degetele ci sau oprit pe un ram 
Privind peste cetatea de mărgean. 

O acopereau crengi de lumină viorii 
Dar chipu-i lumina ca două făclii, 
Pe buze argintui viu i se topise 

De căzuseră toate păsările din vise. 


Fata de cântec iar o să se cule. 
lar o să-mi dee cupa cu otravă dulce 
Trecând prin ierburi s'o privesc, 
Să-mi prind aripi în sbor, să cresc. 


Doamne ! știu că nu-mi va da 'napoi niciodată 
Tăcerea pădurilor aprinse altădată. 
Și totuși alerg mereu în dimineață 
După fâlfâirea ei de veșnică ceață. 


Pentru cântecul ei fermecat de nai, 
Doamne, câte fântâni de veghe-mi mai dai ? 


AL, RAICU 


CARŢII 


ŞI SCRIITORII TINERI 


Sunt probleme și stări de lucruri 
asupra cărora nu ne este îngăduit 
să stăruim numai prin teoretizări 
sau simple constatări. Caracterul lor 
acut şi nevoia sufletească a unci 
deslepări imediate ne impun soluţii 
practice și menţinerea permanentă 
în domeniul concretului şi vieţii, 

Avem convingerea că problema 
cărții româneşti și situația tânărului 
scriitor fac parte din această cate- 
gorie de fapte; nu vom întârzia deci 
cu desfăşurări de consideraţii gene- 
rale, ci vom căuta să privim lucru- 
rile în realitatea lor, propunând în 
acelaș timp soluţii care dacă nu ar 
putea rezolvi definitiv problema, îi 
va schimba în largă măsură datele, 
în mod favorabil pentru scriitor şi 
pentru destinul literaturii româneşti. 

Ne vom sprijini, dela început, pe 
câteva coristatări, a căror formulare 
va aduce o limpezire certă a date- 
lor problemei. Vom nota că prin 
criza cărții nu trebue să înțelegem 
în nici un caz o criză o cititului, o 
scădere a interesului masselor citi- 
toare, un desinteres pentru publi- 
cații periodice şi volume de orice 
fel. Nu există deci o carenţă a cili- 
tului subt raportul deschiderii sale 
intelectuale şi a interesului pentru 
lectură, deşi acest interes este mai 
degrabă modest, comparat fiind cu 
pasiunea pentru lectură pe care îl 
vădesc populaţiile țărilor occidentale 
şi nordice. Dar în limitele evoluţiei 
noastre generale, ţara noastră pre- 
zintă un coeficient mulţumitor de 
cititori, mai ales că acest număr 
este în permanentă creştere. Obiec- 
ţiile editoriale asupra cifrelor şi nu- 
mărului tirajelor nu pot dovedi. ni- 
mic. Mai probant este contactul viu 
cu o anumită pătură de cititori, care 
vădeşte pentru carte un entuziasm 
nici odată negat. Ceiace determină 
în realitate criza cărţii, e o criză a 
cumpărării, cciace este cu totul alt- 
ceva. Marele număr al acelora ce 
citesc e format din intelectuali cu 
venituri modeste şi cu mari exigen- 
ţe sociale. Ei nu-și pot procura di- 
rect cărțile pe care ar vrea să le ci- 
tească. Pentru un cărturar de pro- 
vincie, lipsit de o bibliotecă publică 
bine organizată, menținerea contac- 
tului cu producția curentă reprezin- 
tă un minimum de 1000 lei pentru 
publicaţii româneşti și streime, acea- 
sta, firește, în ipoteza că acest inte- 
lectual nu urmăreşte mai amănun- 
țit o problemă necesitând despuie- 
rea unei bibliografii mai întinse. O 
atare sumă, la care va trebui să se 


de ION BIBERI 


adauge cumpărarea operelor clasice 
și a lucrărilor de gândire a căror 
citire este obligatorie pentru un 
om de cultură generală, trebue să o 
mărturisim cu stinghereală, e un 
sacrificiu pe care un intelectual cu 
venituri modeste nu o poate face. E- 
ditorii care socotind numărul miilor 
de profesori și institutori, de liber 
profesioniști și de „titraţi“ din Ro- 
mânia, se întreabă de ce aceşti oa- 
meni nu citesc, vor avea în aceste 
considerații un răspuns pe care îl 
socotim exact. Nu este îndestulătar 
ca la un moment dat o singură Uni- 
versitate românească să numere 
20.000 studenţi, pentru a presupune 
că toţi acești oameni vor fi cumpă- 
rători de cărți; este necesar ca ei să 
poată reprezenta o massă de cum- 
părători care singură chezășueşie 
viitorul cărții. 

Dar mai este o caţegorie de inte- 
lectuali, alcătuind fără putinţă de 
îndoială, categoria cea mai pasio- 
nată de cititori: adolescenţii între 16 
și 20 ani. Este epoca marilor cău- 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


SAMBATA 2 Septembrie 1939 


Redactor responsabil; MIHAI NICULESCU 





BIBLIOFILIE 


In unul din strălucite:e sale 
foiletoane, ce apăreau odiniva- 
ră în ziarul „Le Temps”, strân- 
se apoi cu grije şi artă în cele 
pâtru volume din Viaţa litera- 
ră, Anatole France vorbeşte cu 
duioșie despre marii iubitori 
de cărţi. Il recunoști pe biblio- 
fil de îndată, ne spune el, du- 
pă felul cum îa în mână un 
volum. Având deci fericirea, 
căci pentru îndrăgostiţii aceş- 
tia de cărţi o adevărată ferici- 
re se împlinește atunci, să fie 
în apropierea obiectului căutat 
sau descoperit la întâmplare, 
iată-i apropiindu-se cu sfială 
de legătura în piele de vițel 
sau marochin. Bibliofilul ia cu 
îngrijire volumul preţios, își 
piimbă degetele cu voluptate 
peste coperţi şi peste muchiile 
aurite. 

Cine n'a fost cuprins de aso- 
menea porniri, „cine nu a iu- 
bit fără interes cartea, n'are să 
cunoască  deiiciul do-a mân- 
gâia, cu degetele tremurânaa, 
coperta sgrunțuroasă a maro- 
chinului”. 

Dar pasiunea aceasta este 
foarte rară. Şi dacă ea se iveş- 
te târziu, la bătrâneţe poate, 
de ce să osândim o viață plină 
de încercări şi de înfrângeri, 
la capătul căreia se află volup- 
tatea aceasta unică şi gratui- 
tă ? 

Bibliofilul, adevăratul îndră- 
gostit de cărți, iubitorul de 
carte pentru carte, cum sar 
spune, se va fi af.ând și prin- 
tre noi. O discreţie, o nobilă 
modestie, îl împiedică, negre- 
șit, să-şi arate ori când şi ori 
unde pasiunea sa nevinovată. 





tări, a neliniștii, a curiozității cerce- 
tătoare; epoca în care tânărul își 
orientează gândirea şi îşi întinde 
avid tentaculele curiozităţii în toate 
direcţiile. Nici privitor la această 
categorie scepticismul nu este justi- 
ficat: numărul acestor pasionaţi, este 
mare. Febra intelectuală, aviditatea 
de a cunoaște, manifestându-se prin 
lecturi dezordonate dar susţinute, 
mobilitatea atenţiei şi diversitatea 
obiectivelor cercetării sunt semne ale 
vârstei, ale prefacerilor sufletești 
ale momentului de viață pe care îl 
trăesc adolescenţii. Este îndestulător 
să ne amintim propriile noastre ne- 
linişti adolescente, sau să căutăm a 
pătrunde în viaţa acestor tineri, 
pentru a înţelege intensitatea cu 
care trăesc nevoia îndestulării cu- 
noașterii. 

Această categorie de cititori, unu 
are însă din nefericire putinţa ce 
a-și procura publicaţiile a căror lec- 
tură înseamnă adesea evenimente 
hotăritoare în viața lor intelectuală. 
(Nu ne putem împiedeca de a a- 
minti aci una din cele mai patetice 
mărturii ale neliniştii vârstei, con- 
semnate cu subtilitate, pătrundere 
şi interes psihologic inegalat în cele 
patru voiume de Corespondenţă în- 
tre Jacques Rivitre şi Alain-Four- 
nier). 


(Urmare în pag. ultimă) 





E a e e e) 
După despărțire 


O, nu se poate să nu mai iubim 

Să nu ne mai vorbim măcar nici când. 
Ne-om mai vedea jucându-ne prin vis 
Sau ne-om mai întâlni cândva prin gând. 


Şi-atunci, ne vom cunoaşte ca întâi 
Ca la 'nceput când ape nu erau 
Când soarele şi stelele și luna 

Pe margine de liniște dormeau. 


Ne vom uita străini la ce-o să fim 

Cu gândul la ce-am fost în alte vieţi 

La tot ce-a fost pământ şi-a luminat 

In alte 'ndepărtate dimineţi. i 


Şi-om recunoaște mâna ce atunci 

A împletit cununi de vis şi laur... 

Când prin prejur streini-or să ne-asculte 
Aceleași glasuri care-au îost de aur. 


Dar n'o mai fi minunea care-o știm, 
Nici noaptea caldă ce curgea cu râul, 
Nici Făt Frumosul ce chema din zări 

Cai năsdrăvani, doar scuturându-și frâul. 


O altă viaţă şi mereu aceeaşi 

Ne-o va ciopli a mia oară dalta. 

Mă vei iubi atunci pentru un altul 
Şi eu te voi iubi pentru o alta. 


VIRGIL CARIANOPOL 


de C. N. NEGOIȚA 


A-te piedici, apoi, îi vor fi 
stând în cale, pentru ca să 
se poată deda în voie unui vi- 
ciu care n'a fost găsit netreb- 
nic şi urît. Dar m: se pare că 
în clipa când o societate ajun- 
ge la practica unui astfel de 
„viciu”, o dovadă mai mult de 
rafinamentul și de civilizate- 
le-i însușiri avem în faţă. 

Iubitorii aceștia de cărţi, mi- 
găloasa lor cercetare prin raf- 
turile din anticării, strigătul 
lor de bucurie, înăbuşit nu- 
mai de aceeaşi discreţie a în- 
drăgostiţilor veritabiii, cari nu 
vor să le fie cunoscută pasiu- 
nea, trebuesc totuși sa.utaţi. 
Prin emoţiile lor, puţin egois- 
te Ja început, se ridică totuși 
până la celebrarea marelui cult 
al cărţii, din care un popor îşi 
face mânarie și cu care se poa- 
te făli pretutindeni. 

Imi amintesc, cu ani în ur- 
mă, cu prilejul comemorării 
lui Virgiliu, la două mii de 
ani dela nașterea marelui poet 
al laţinităţii, câtă bucurie a în- 
semnat, în Italia, publicarea 
unui codice al autorului Geor- 
gicelor. 

Era un codice virgilian, prin 
urmare, al cărui original, în 
poscsia bibliotecii Ambrosiana 
din Milano, fusese studiat pe 
vremuri şi de răposatul Papă 
Pius XI, pe când era numai 
studiosul călugăr Achille Rat- 
ti. Codicele virgiiian apăruse 
într'o splendidă ediţie de două 
sute cincizeci de exemplare, 
scoasă de Ambrosiana și de In- 
stitutul Regal Lombard de 
Ştiinţe şi Arte, în casa editoare 
„Ulricho Hoocpli”. Faima sa 
era cu mult mai veche. Fran- 
cesco Petrarca l-a purtat cu 
sine, în al 14-lea secol, vreme 
îndeiungată. Pe marginile lui 
a adnotat lucruri care fo:osesc 
şi astăzi cercetătorilor vieţii 
suavului cântăreţ al Laurei. 

Virgiliu era iubii: în Evul 
Mediu; era venerat aproape, 
fiind socotit mag şi profet, ves- 
titor al creştinismului. In eglo- 
ga a patra nu anunţă, înainte 
de nașterea fiului lui Asinius 
Pollio, o eră nouă pentru ome- 
nire, epoca de aur visată dea- 
lungul veacurilor?  Zâmbetul 
copilului în leagăn, când în- 
cepe să-şi recunoască mama, 
aşa părea că prevesteșie: 


Incipe, parve, puer, risu cog- 
noscere matrem. 


Marginaliile lui Petrarca 
mai cuprind şi trista poveste 
a dragostei sale: clipa când a 
cunoscut-o pe Laura, preamă- 
rită în poeziile sale (et mois 
longum celebrata carminibus), 
melancoiia acestei iubiri şi du- 
reroasa despărțire de lume şi 
de lumina vieţii a  Madonei 
Laura. Revăd miniatura Am- 
brosiană, înfăţişându-l pe Vir- 
giliu la umbra unui laur, cu 
Eneida pe genunchi, cu styllus 
în mâna dreaptă, inspirat, gata 
parcă să scrie, cu stânga reze- 
mată de pergament. Alături, 
pe aceeaşi miniatură, zugrăvit 
în măestrite culori, eroul E- 
nea, iar mai jos, un ţăran, 
simbol al Georgicelor şi un 
cioban reprezentând materia 
din care-s făurite  Bucolicele, 
Am înţeles atunci entuziasmul 
general la publicarea, într'o 
ediție rară, a codicelui virgi- 
lian. Era o pi:dă în plus de 
dragostea și respectul nemăr- 
ginit pentru moştenirile cultu- 
rale ale trecutului latin şi ale 
Evului Mediu, cână s'a fuzio- 
nat pentru totdeauna spiritul 
antic și cel al vremurilor mai 
nouă. 

* 

Pe urmă mi-am amintit că 
şi din tiparnițele noastre au 
răsărit podoabe care ne fac 
cinste. Deia Biblia din veacul 
al i?-lca, până la magistrala 
şi delicata ediție a Sfintei 
Scripturi din epoca Regelui 
Carol II, monumentele: ăe ti- 
păritură românească ne .stau 
mărturie, Pentru că este greu, 
pentru iubitorul de carte, şi 
mijloacele nu-i îngăduesc tot- 
deauna să-și adune, în colţul 
rarisimelor din biblioteca sa, 
asemenea exemplare scumpe, 
unele ediţii moderne îi pot sa- 
tisface gustul și-i pot răsplăti 
truda cercetării. 

Se înumără pe degete, veţi 
spune, asemenea tipărituri. 
Așa este. Dar n'ar trebui să 
uităm „Istoria Bucureştilor” 
de Ioneseu-Gion, „Grigoresou' 
de Vlahuţa, astăzi greu de gă- 
sit, colecţiile „Revistei Nouă” 
a lui Hașdeu, cei dintâi ani ai 

(Urmare în pag, uitimâ) 








In poezia pură, discuția obscu- 
rităţii oferă, poate, materialul cei 
mai inflamabil pentru public. 
Dece, adică, lectorul să nu înțe- 
leagă ceeace spune poetul? A 
fost un scandal, şi nu se ştie 
dacă sa terminat. Să notăm în- 
să că producerea scandalului do- 
vedea din partea publicului un 
interes pentru poezie, o ambi- 
ție de a nu fi respins de la o ac- 
tivitate, căreia, chiar în conști- 
ințele comune, i se acordă ran- 
gul de a înobiia. Până acum 
nu se întâmplase ca să citeşti și 
să nu pricepi. Uluirea cititorului 
cra dealtfel egală cu orgoliul 
poctului ermetic. Nici poetul nu 
qescoperise până acum o meto- 
dă care să-i dea asigurarea că 
prin ea- se exprimă tot și defi- 
nitiv. SMoştenirea clasicismului 
este dificilă și nu foloseşte ori- 
cui. Tot ceea ce se spune, in 
sens clasic, despre acordul, în 
ssris, al „cuvântului“ şi al „rit- 
mului“, cu „ideia“, rămâne îa 
genere, neverificat, fără aplica- 
ție lăuntrică. Teoria purismului 
este mai captivantă. Ea afirmă 
că poezia nu se face de cât din 
„cuvinte“ şi din nimic altceva. 
Nici din „sentimente“, nici din 
„idei“, numai din „cuvinte“. Re- 
alitatea ei concretă este limba- 
jul! De existența limbajului ni- 
meni nu se poate îndoi. Și esen- 
ţa pocziei trebue să fie ceva de 
care nu ne îndoim! De realita- 
tea graiului nu ne îndoim așa 
cum nu ne îndoim de existența 
culorilor, a marmurei, și mai a- 
les a 'sunetolor. Dar graiul are 
o viață spaţială, el se întinde 
cât se întinde un neam; și are şi 
ființă istorică: unele cuvinte au 
îmbătrânit, altele nu. Şi cuvin- 
tele se potrivesc între ele, după 
legi de semnificaţie şi armonie. 
Ele se strâng la o laltă ca să to- 
pească poezia, într'un tipar, care 
este unic, fără putinţa de a fi 
înlocuit cu altul. 

Ca să devină poezie, cuvinte 
trebue să se îmbine numai în- 
b'anumit mod, iar dacă lasă po- 
sibilitatea să se îmbine şi altfel, 
nu sunt poezie. Oricât de stra- 
niu s'ar părea, față de numărul 
enorm al cuvintelor și de infini- 
tatea combinațiunilor lor.—poe- 
zia nu se naște decât când nu 
mai este cu putință o altă întoc- 
mire a lexicului său. Numai ceea 
ce se spune în proză, se poate 
exprima şi altfel, prin alte cu- 
vinte și cu o altă așezare a lor 
gramaticală. Valery pretinde că 
aceasta este legea unică a poe- 
ziei, şi pe ea își și bizue este- 
ltica. Stăpânirea limbajului o -i- 
dentifică cu însăși mediaţia pos- 
tică, iar despre Mallarme asigu- 
ră că a cercetat toate „cuvin- 
tele“ şia înţeleslimba ca şi cum 
ar fi inventat-o. Ce însemnează, 
în fond, a înţelege graiul? Drept 
răspuns, vom întoarce fraza lui 
Aristotel, care spune că „gândi- 
re este ceca ce se exprimă prin 
vorbe“: a gândi graiul însera- 





SCRIITORI 


nează a gândi ceea ce putem să 
exprimăm. Vorbele sunt deci 
semne pentru ceva ce gândire. 
Ele indică un schematism, un 
formalism al gândirii, şi, întoc- 
mai ca în algebră, raportul de 
gândire este exact, dacă semne- 
le ocupă corect locul lor. Com- 
paraţia cu simbolismul algebric 
merge mai departe și se afirmă 
că în spirit prețuește mai mult 
formula care are proprietatea de 
a se transforma în adevărul nu- 
mărului, de cât însuși acest a- 
devăr... „et je me demande par- 
fois sil peut exister une pensee 
d'une „proposilion“, ou la con- 
science de penser quoi que ce 
S0it...** În poezie, gândirea cca 
mai generală este „Faptul poe- 


tic inițial: cununa  înflorită şi 
Lira!* Conceptul de poezie deci, 


lira. lumea în spirit. Distanţa- 
rea de sensibil și pătrunderea 
în realitatea  necontigenţială a 
spiritului s'a operat, după cum 
se vede, printr'o reducţie: s'a lă- 
sat la oparte tot ceea ce nu este 
„cuvânt“, sau alungat emoția, 
reflecţia,  intenționalitățile, şi 
s'au acordat puteri depline con- 
diţiei formale, care defineşte 
însușirile poeziei. I sau dat le- 
xicului infinite drepturi, cu o 
singură obligație: să se rându- 
ească astfel în cât să nu mai tie 
cu putinţă altă rânduială. Fi- 
tește, obligație esenţială! Astfel 
sa născut obscuritatea. Pentrucă 
în grija sa de a găsi forma uni. 
că, poetul se supune unei trude 
demiurgice, el transformă la fa- 
ţă limbajul, simplifică  raportu- 
rile gramaticale, revoluţionează 
obișnuințele gândirii, dă altă 
funcţie imaginilor, altfel se com- 
portă față de „concepte“, cu un 
cuvânt, el se exprimă „ca și cum 
ar inventa limbajul“. Inventea- 
ză cum îi convine lui, pentru 
poezia necesară. Plăsmuirea lim- 
bajului aduce după sine şi rea- 
litatea  gândirei postice. Ea se 
ascunde în forma necesară, ca o 
existenţă de plan secund, ca 1- 
maginile în oglindă, ca jocurile 
apei, ca strălucirile  aburoase! 
Poezia este principiu de desfă- 
tare, de extaz: „abur verde“, 
„surpări de cuncubee“, „viziuni 
paradiziace“ (Ion Barbu). Truda 
demiurgică a poetului constă în 
a turna un principiu de desfă- 
tare într'o formă ce nu se va 
strica nici odată. Perfecţiunea 
făgăduește voluptatea! Cum îşi 
va sorbi însă cititorul deslătarea 
sa cuvenită din poezia pură? 
Suferind şi el truda demiurgică 
a închegării formei necesarul 
Desfătarea nu vine deadreptul, 
ci numai ca răsplată. Poetul sa 
chinuit să „inventeze“ limbajul, 
trebue să se chinuiască și lectu- 
rul să descopere ce se ascunde 
în limbaj. Altă cale nu află! A- 
celaş poem trebue citit de menu- 
mărate ori, trebue pândit rapor- 
tul cuvintelor, urmărită organi- 
zarea sensului, înlăturarea ob- 
stacolelor, etc. Cititorul colabo- 


UNIVERSUL LITERAR 


Vers si obscuritate 


rează cu poetul, în procesul in- 
vers al plăcerii estetice, Citirea 
unui poem este un banchet la 
care autorul invită pe lector, cu 
condiția ca acesta să aibă pre- 
gătirea specială de a asimila 
regulele  festivității.  Altmin- 
teri rămâne flămând. Inţelege- 
rca poeziei pure cere așa dar o 
cultură corespunzătoare! Cine 
nu 0 are nu se va împărtăşi! Se 
va da tot celor cari mai au! Cel 
ce nu au, vor fi umiliți, rămâ- 
nând departe, ca neinițiaţi! Bu- 
curia celor cari se împărtășesc, 
ru este totuşi, totdeauna, depli- 
nă! Fiindcă, după cum poetul 
riscă să nu făurească o structu- 
ră unică, fără putinţa alteia care 
s'o înlocuiască, deasemeni şi ci. 
titorul, în casna lui de interpre- 
tare, riscă să greșească vreun 
raport, vreun semn, să pue in- 
corect în ecuaţie! Dacă înţelegi 
altceva decât a vrut poetul să 
exprime? Dacă te abaţi de la 
sensul dat de el cuvintelor? Ca 
„inventator“ al lor el le-a dat 
un sens personal și unic. Cum 
să-l pătrunzi? A tost o îngrija- 
rare printre adepții poeziei pu:e 
și era cât pe aci să se decreteze 
că nu este vină dacă te abaţi 
de la singurul sens concentrat 
de autor, şi că ţi se iartă dacă 
textul devine pretext pentru re- 
verii, nuanțe şi miresme impre= 
cise, etc. (Gourmont). „ Contra 
ambiguității lui Gourmont, s'a 
ridicat energic Thibaudet, afir- 
mând, cu privire la fondatorul 
poeziei obscure: „J'admets ă 
chaque  ligne de Mailarme un 
sens reel, objectif, qua voulu 
lauteur ou qu'il a accepte de 
son inspiration, comme celă ze 
passe dans  n'importe  lagquelie 
des pages de prose et de vers 
qui furent jamais €crites. Les 
doutes, les nuances changeantes 
dont est pleine, je le reconnais. 
cette  poesie, et qui en font la 
joie et la difficulte, ne detrui- 
sent pas ce sens, mais prennerii, 
place dans lP'ampleur du cerele 
qu'il €largit'. Şi ca urmare prac- 
iică a siguranței sale, Thibau- 
det mărturiseşte că se strădue- 
ște să înțeleagă pe  Mallarm&, 
chiar cu riscul răvășirii grădinii 
celor „o sută de iriși“, A cctit o 
poezie de nenumărate ori, vers 
cu vers, a revenit cu atenţia, a 
reluat procesul de interpretare, 
până a stabilit un înțeles! A 
înălțat atenţia la rangul de vir: 
tute întru captarea emoției es- 
tetice! Și spre a proba că a pri- 
ceput, a transformat versurile 
în proză. Dar Valery ce crede? 
Contrariul dogmatismului lui 
Thibaudet şi la felcu Gourmont: 
„„Mes vers ont le sens qu'on leur 
prâte. Celui que je leur donne 
ne s'ajuste qu'ă moi, et n'est op- 





CARȚŢI 


posable âă personne. C'est une 
erreur contraire ă la nature de 
la po&sie, et qui lui serait mâme 
mortelle, que de prâtendre quă 
touţ poeme correspond un sens 
veritable, unique, et conforme 
ou identique ă quelque pensâe 
de lauteur. Une consequence de 
cette erreur est l'invention de 
Vexercice  scolaire absurde qui 
consiste â faire mettre de vers 
en prose“. Tocmai ce săvârşise 
Thibaudet, ca un şcolar, spre a 
proba că a înţeles şi că se poate 
înțelege. Adevărul este că, din 
tot ce a scris Valery despre Mal- 
larme€ nu se vede în nici un 
mod, în ce constă mallarmeis- 
mul, iar tot ce se înţelege astăzi 
din dificilul poet francez, pur- 
cede din studiul asupra operei 
sale, de Thibaudet. Nu sar pu- 
lea oare susține că, în bună 
parte, influența lui Mallarme se 
datoreşte volumului de aproape 
500 de pagini, al autoritarului 
critic? La noi, d. T. Vianu, în 
studiul închinat autorului „Jocu- 
lui secund'', pare să fie de par- 
tea unui „dogmatism'“, când nă- 
dăjduește că analiza va restitui 
în favoarea poetului „justa ati- 
tudine'“. Aici contează şi păre- 
rea d-lui Dan Botta, pe care noi 
îl considerăm însă un clasic, un 
spirit al formelor care sunt, nu 
care pot fi. Se pare că d. Botta 
ia poziția cea mai aspră: d-sa se 
înscrie impotriva dificultății în- 
săşi, nemailăsând discuţie asu- 
pra înlăturării ci prin justă în- 
terpretare: „Mărturisese că teo- 
ia dificultății pentru dificultate 
mă întristează. A fi dificil, a o- 
bliga pe lectorii tăi la un efort 
ca să poată ajunge apoi la o bu- 
curie mai intensă, înseamnă a 
te prevala cu abilitate, de stări 
exterioare opersi tale, înseamnă 
a căuta efecte pe care nu le me- 
riți“, „Efectele“  nemeritate nu 


provin de altundeva decât din- 
tr'o interpretare generoasă dată 
de lector, mai presus decât in- 
tenția originală. Este drept că d. 
Botta nu rămâne intransigent 
până la urmă, căci își aduce a- 
minte că dificultatea sprijină și 
desvoltă tehnica. Cine citește pe 
Pindar, nu stă să-i condamne 
dificultăţile!  Legitimarea diti- 
cultății și interpretarea riguroa- 
să sunt totuși trepte deosebite 
ale valorii. Se cuvine să aducem 
aici și competența d-lui Lucian 
Blaga, autorul unei esteticii ro- 
mânești originale. D-sa nu-și 
ascunde opoziția principială fa- 
ță de poesia pură. Teoria limba- 
jului ca „formulă algebrică“, o 
respinge cu acuzaţia de „tabui- 
zare a obiectului“, de „falsă tai- 
nă', „imagine  alambicată“, etc. 
Greul învinuirei îndreptate de 
d. Lucian Blaga se desprinde 


din împresia că „aceşti poeţi au 
pierdut sentimentul natural al 
misterului real, singura substan- 
ță care aspiră la revelarea prin 
metafore, şi care merită și cere 
acest efort... Prin tabuizarea o- 
biectului metafora e de fapt de- 
stituită din funcţiile ei normale, 
care sunt fie aceea de a plasti- 
ciza, fie aceea de a releva, dar 
nu aceea de a ţine joc de obiect 
dat. Un obiect dat însemnează 
prin aspectul său „dat“. deja o 
revelaţie“. (Geneza  metaforei, 
pag. 51-—52). Rădăcinile poziţii: 
lor diferite se adâncesc de alt- 
minteri mult mai departe într'o 
istoriei a gândirii, care este alta 
la poetul român, și alta la Va: 
lery, de pildă. Evidenţa la Va- 
iery este limbajul. După sche- 
ma carteziană, el spune: „,vor- 
besc, deci sunt“, — pe câtă vre- 
me, d. Lucian Blaga pășeşte o 
treaptă mai sus, şi se întreabă: 
„Cine sunt eu, acesta, care vor- 
besc?“* D-sa îşi deschide un ori- 
zont al misterului mai larg, un- 
de vor domni alte relaţii între 
planurile de existență, și unoe, 
la naşterea poeziei, nu va pre- 
zida luciditatea, atenția, măsu- 
ra, —ci ea va odrăsli din gândi- 
rea magică. Altul este „datul“ 
în gândirea magică, şi altul în 
acel domeniu de „glorie a Ideii“. 
„Datul“ în „gândirea magică“ 
stârnește o analogie și revelează 
un mister, pe câtă vreme, în 
cealaltă poziție „datul“, — care 
este mai aproape de OM, mai 
încoace de orizontul misteric, — 
slujește să dospcască o csenţă,— 
să fixeze adică ceea ce ESTE, 
nu în mister, ci în conștiință, —-- 
şi nu analogic, ci absolut, spre 
a constitui pentru spirit un „de- 
liciu“, un „nutriment“, 

Discuţia se va direcționa deci 
spre un „dat“ în mister, și spre 
un „dat“ într'o conștiință abso- 
lută”', acea conștiință generală, 
care se mulțumește să se gân- 
dească pe sine ca p conștiință 
care gândeşte. Lioviturile împu- 
triva unei poetice excesiv idea- 
liste, vor răsări în schimb nu din 
diferența de planuri, ci din în- 
trebarea: „ce valoare are pen- 
tru spiritul omenesc, această 
plăcere pe care o cauță orgoli- 
oasă poezia pură? Oferă ea în- 
tradevăr o desfătare mai înaltă 
decât poate oferi producția ori- 
căror alți poeţi, din câți au 
tost şi vor fi? Valery declară 
explicit că ceea ce introducea 
Mallarme, „dans lart de plaire 
ou de toucher par le langage,“... 
„corrompait la saveur de toute 
autre poesie“. In ce constă însă 
acest „deliciu“, Valery nu con- 
cretizează nicăeri, fiindcă el nu 
comite crima de a translorma 
un vers, în proză. Ne-o preci- 
zează în schimb însuşi Mal- 
larme: „A quoi sert cela? A un 
jeu. En vue qu'une attirence 
superieure comme dun vide, 
nous avons droit, le tirant de 


2 Septembrie 1939 ———= 





nous par de lennui ă V'egard 
des choses si elles s'ctablissaient 
solides et preponderantes — €&- 
perdumeni les detache  jusquaâ 
s'en remplir et aussi les douer 
de  resplendissement, ă travers 
Vespace vacant, en des fetes â 
volonte et solitaires“. (Citat de 
Thibaudet). Fraza, jocul des-" 
chid, fără îndoială, o poartă me- 
tafizicii. Dar  isvorul acestor 
„sărbători de voinţă și singură- 
tate“, nu este însăşi senzaţia, 
ori cât ar părea de paradoxal? 


Ce este altceva „atracția vidu- 
lui“, de cât „dorința“, „visul“. 
„primatul simţurilor”, al „sen- 
zualității ?* „Dorinţa“, „visul“, 


„nostalgia” descoperă în jur go- 
urile, vidurile, lacunele, absen- 
tele! Absenţele sunt desăvârşite 


doar în măsura în care le umple 
reveria noastră, le dă trup, e- 
xistență în spirit. Teoria esenței, 
a Ideii, a lacunei, se reduce pro- 
babil la o teorie a „senzaţiei“, 
după cum recse și din argumen- 
tația lui Croce, ostilă poeziei 
pure. Ssverul critic italian de- 
clară pe  Mallarm6 un spirit 
spasmodic întors în sine însuși 
(spasmodicamente concentrato a 
riguardare in s€) iar domeniul 
evidenţei poetului îl determină 
„LPagitata sede della carne, della 
misera e ribelle e inferma carne 
dell'uomo“. Ce desfătare se va 
produce din acest  senzualism 
primordial? Nimic de cât o ful- 
gurație a imaginei şi a versului, 
dotată cu o vrajă proprie, desi- 
sur. (Egli non poteva, nei rari 
momenti  felici, andar oltre la 
[ulgurazione dell“ imagine ce del 
versg, dotati  certamente di un 
proprio incanto...). In sfârșit, n- 
magiu! pe care  Crose îl aduce 
lui Mallarme îl închide în con- 
statarea că nu era un diletant al 
senzației, ci un ascet (non € egii 
un dilettante di senzazioni, ma 
un sofferente, un torturato) 

Iar concluzia lui este că nu va 
recomanda italienilor poetica 
lui Mallarme, ca nu cumva să le 
„otrăvească şi să ruineze sănă- 
tatea organismului“. 

O atât de robustă opoziţie, fi- 
reşte, nu sa făcut la noi, 
mallarmâismului.  S'a consumat 
doar epoca de admiraţie până la 
idolatrie. Câţi nau invocat pe 
copilul nopţii dumeene, gloria 
aprinsă a  meșteșugului, a în- 
delungei dorinți, Idsia? S'a vă- 
zut adică în Mallarme tot ce ve- 
deau și francezii, ceeace îi preo- 
cupa pe ei, ca şi cum acelaș lu- 
cru ne-ar fi preocupat şi pe 
noi. Ca şi când noi n'am fi în 
stare să vedem singuri, ceea ce 
ne preocupă teoretic în poezie, 
pe noi, românii! Pentrucă, chiar 
conform esteticei puriste, poe- 
zia fiind în primul rând pro- 
prietatea limbajului, poate că 
limba română „meditează“ alt- 
ceva decât meditează limba 
franceză, 


CONSTANTIN FANTANERU 


Pt a Ra o d, d a pp a E a E a a i a în a et fe, 


CRONICA IDEILO 





Spinoza, noţiunile de esenţă şi existenţă 


Ceeace apare deadreptul suprinzător 
în gândirea lui Spinoza, este că pe de 
o parte el proclamă „realitatea“ esen- 
ţelor, adică a ideilor elaborate de ra- 
țiune, iar pe de alta, -tăgăduește cate- 
goric posibilitatea vreunei legături de 
cauzalitate între aceste esențe și obiec- 
tul din lumea exterioară. Numai. apa- 
rent Spinoza menţine dualitatea ideii 
şi -a obiectului său. In realitate, acea- 
stă aparență acoperă o identitate  de- 
săvârşită între ideie și obiect, între e- 
sență şi realitatea intrinsecă. Scrie lă- 
murit „Etică“ pr. 5, p. 2: „Gândirea 
adevărată nu se distinge numai prin 
denumirea intrinsecă dar mai ales prin 
cceace are de intrinsec. Ea nu recu- 
noaşte obiectul drept cauză a sa“. Din 
acest punct de vedere, doctrina lui se 
aproție uimitor de aceia a anticului 
Parmenide. In ce fel trebue înţeleasă 
dar „realitatea“ ideilor, a esenţelor? 
Dece Spinoza susține că ideile ascund 
intrinsec certitudinea şi adevărul? 
(„Certitudinea și esența obiectivă tac 
una, spune în „De Intellectus Emenda- 
tione““). 

ideia adevărată este conformă obiec- 
tului său, susține Spinoza, „dar pentru 
că este adevărată este contorm obiectu- 
lui şi nu pentru că este conform obiee- 
tului este adevărată“. Apriorismul tev- 


logic este evident. Nici nu sar putea 
altfel din moment ce „inteligența ome- 
nească făcând parte din dumnezeire 
este absolut infailibilă !), 

In alt loc ne încredințează că „gân- 
direa adevărată nu trebue să fie cu- 
noașşterea unui lucru prin cauzele sale 
reale“. Este deajuns ca să explicăm o 
ideie printr'o cauză oarecare ad libi- 
tum'“ 2). 

Spinuza trebue să-și dsa seama mai 
mult decât Parmenide că totuşi pe lân- 
gă cunoaşterea certă, pe lângă adevăr, 
care este regula generală, există totuși 
şi eroarea. Că adesea cunoaștem fals şi 
atunci ce trebue să mai spunem despre 
necesitatea implacabilă a certitudinei 
şi a adevărului când la fiecare pas ne 
convingem de realitatea amară a incer- 
titudinei şi a eroarei? Cum este deci 
posibilă eroarea? „Dacă cineva se în- 
șală este pentru că asociază nu idei, 
dar cuvinte care sunt imagini“, răs- 
punde Spinoza. Platon afirmase acelaş 
lucru. Totuşi, pentru Spinoza, care tre- 
bue să apere până la urmă prestigiul 
raţiunii, a spune că imaginaţia este iz- 
vorul eroarei, însemnează a zdruncina 
serios „realitatea pură“ a gândirii, pen- 
tru că imaginaţia tot din rațiunea omu- 
lui naşte. Spinoza afirmă deci că ima- 
gina exprimă aceeași valabilă realita- 


te dar de o manieră necompletă 3). 

healitatea imaginaţă este muţilată, 
inadequată, dar nu falsă. A se înșela 
nu însemnează a imagina ceeace nu 
există, dar a nu imagina ceeace exi- 
stă“ î). 

Eroarea este deci o privaţiune şi o 
negaţie. 

Pentru ca să menţină identitatea 
dintre existenţă şi rațiune, Spinoza de- 
cretează ferm că existența nu poate să 
fie mai mare decât esenţa (ideia, rațiu- 
nea) și, asemenca lui Parmenide, în- 
cearcă o deplină omologare a realității 
în gândire. Nu menţine nici măcar du- 
alismul cartezian înțelegere-voinţă. De- 
și aderă la distincțiunea pe care Des- 
cartes o făcuse între aceste două func- 
țiuni potrivnice ale spiritului nostru 
însă pentru a menţine și de astă dată 
identitatea deplină a cosmosului prin 
derivarea lui din rațiune ne învaţă că 
„voința şi înlegerea sunt unul şi acelaş 
lucru“ 5), 

Dar Spinoza a trebuit să-şi dea sea- 
ma că existența (realitatea obiectului, 
extrinsecă) şi esența (ideile, raţiunea 
divină) nu sunt unul și acelaș lucru mai 
bine zis, că existenţa nici nu derivă 
nativ din esenţă, că ea „există“ în afa- 
ră de rațiunea omului, masivă şi con- 
cretă, de sine stătătoare şi de o altă 
„esență“. Iar pe de altă parte, că exi- 
stența depăşeşte și în „întindere“ e- 
sența, că ideile adesea „nu mai pot pri- 
cepe și motiva cognitiv, cu certitudine, 
realitatea. Cu alte cuvinte că nu se 
poate vorbi de o adecvare perfectă în- 
tre esenţă şi existență nici din punc- 


tul de vedere cantitativ al cunoașterii, 
nici calitativ. 

Ce facem deci cu „realitatea“ exi- 
stenței?O tăgăduim mai departe discre- 
ționar și dogmatic, stăruim cu tărie în 
a crede că doar esențele sunt „reale“ 
fără să putem explica prea convingător 
în ce consistă această realitate, sau în- 
cercăm o altă reconciliere a celor două 
noţiuni? Dintre cele două idei de exi- 
stență şi de esență, cea mai generală 
este aceea a existenţei, scrie Albert Ri- 
vaud, un interpret de valoare al filoso- 
fiei spinoziene %). Conştient de această 
ipoteză critică, Spinoza intervine cu o 
sinuozitate, am zice iudaică. Pe deo- 
parte e] consimte că există „ființa im- 
perfectă“* inadequată esenței, ceeace în 
mod normal ar duce la recunoașterea 
existenței „nefiinţei“, — concluzie la 
care se oprise şi Platon, deci implicit 
la insuficiența raţiunei de a cuprinde 
cognitiv întreaga existență, neființa ră- 
mânând în afara percepției „esențe- 
lor''. Spinoza adoptă însă o soluţiune 
eclectică, penibilă din punctul de vede- 
de al „Bunei rațiuni“, Nu există „nefi- 
inţă“* declară el, există însă minus-exi- 
tența, ființa imperfectă, cecace condu- 
ce la următoarea contradicțiune logică 
semnalată riguros de Victor Brochard: 
„Ideile inadecuate sunt adevărate, In 
măsura în care sunt mai puţin adevă- 
rate le numim false“ ?). 

Prin urmare, deși în fapt Spinoza nu 
recunoaște incertitudinei și eroarei o 
existență metafizică propriuzisă, pozi- 
tivă, totuşi, prin atenuarea „perfecțiu- 


nii“ şi a adevărului, adică prin elimi- 


nare și prin negaţie, consimte la exi- 
stența acestora. Ni se pare un simplu 
joc de cuvinte a spune că incertitudi- 
nea este o minus-certitudine sau eroa- 
re un minus adevăr, în loc de a Ga fic- 
cărei noțiuni valoarea existenţială pro- 
prie, aşa cum de altlel pretinde şi exi- 
stența logică. Incertitudinca, eroarea, 
lipsa de unitate a fenomenului suni 
pentru noi o categorie existenţială pro- 
prie cu identitate metafizică necesară, 
tot atât câţ apusul acestora: certitudi- 
nea, adevărul, unitatea, 

Parmenide era ce! puţin mai consec- 
vent cu sine. In „despotismul“ său me: 
tatizic el tăgăduise fără drept de inter- 
pretare nefiinţa, refuzând să admită 
orice termen intermediar între „ființă“ 
și „neființă. El negasce deci nu numai 
existența „nefiinţei“ dar chiar impe:- 
fecțiunea „fiinţei“. Mai modern, Spi- 
noza încearcă o conciliere a realității 
adevărate cu „realul“ esențelor prin- 
trun compromis incompatibil atât cu 
propriul lui dogmatism metafizic, dar 
mai ales cu problema realiţății şi u 
adevărului, 

MIRCEA MATEESCU 


1) Bthica pr. 49. 

>) De Int, Em. p. 309. 

3) Vezi: Brochară, „De lerreur: p. IL. 

t) Ibid, 

5) Ethica pr. 49 p. 11. 

5) v. „Les Nctions d'Ersenca et d'Existence 
dans la Philosophie de Spinoza, Alcan, Paris 
1905, 

1) Brochard op. cit. p. 82. 





2 Septembrie 1939 





UNIVERSUL LITERAR 


SARMIS., FLOAREA REGINEI 


Vară ardeleană. 

Pe o cărare cotită printre munţi, 
plecasem odată cu răsăritul, să adu: 
tainele pădurii şi ale muntelui, să-mi 
împletesc gândul cu glasul pâraelor, 
cu foșnetul frunzelor, cu cântecul ne- 
văzutelor pasări. 

Soarele avea în cerul acesta al Ar- 
dealului, străiuciri cum nu văzuseni 
niciodată: ici razele păreau de aur, colo 
de argint, dincolo în poene, de aramă, 
iar sus, sus de tot, pe stâncile goale. 
pălălae de foc. 

Bănuiam acolo, între crăpături, ca- 
pete mici de vipere flămândc de viață 
care sugeau vălvătaia cu lăcomie. 

Cum le străluciau în lumină, lim- 
bile mai subţiri ca tăișul coasei! Cum 
le svâcneau gușile în soare şi cum îşi 
mai pregăteau veninul în vârful lini- 
bei ! O înţepătură şi de ajuns ca prada 
să nu mai miște. Erau într'adevăr vi- 
pere ? Sau numai gândul meu le năs- 
cocea? Mă găseam prea singur pe dru- 
mul acesta alb al muntelui și al pă- 
durii, ce cobora ca un balaur uriaş. 
Mi-era frică? De cine? De singurătate? 
Doamne, cât de ciudată îmi era, în 
ziua aceea, întreaga simţire ! Mergeam 
doar spre ruinele Sarmisegeluzei. Pie- 
cascm cu soarele în piept, plin de cu- 
raj şi de viaţă, dornic de a cunoaşte 
cât mai mult trecutul ncamului din 
acești munţi. Cum ar fi putut să-și 
facă loc frica, lângă urmele lui De- 
cebal, ale lui Horia, Avram Iancu?! 

Dar uite, totuşi, parcă în desiş sa 
mişcat ceva. Cchii mi-au lugit dela vi- 
perele, închipuite sau adevărate, nu 
mai aveau acum nici o însemnătate, și 
s'au proptiil în fundul pădurii. Mai 
aveam multă cale de mers până la 
cetate. 

Dacă... vreun urs ar fi vrut să glu- 
mească cu mire și să-mi  trosnească 
oasele ca pe niște vreascuri ? 

— Să-ţi fie ruşine, fiu de țăran ești 
tu? Se vede că te-au strijit de tot siră- 
zile orașului. 

Am tresărit ca muşcat de şarpe. Ce 
glas îmi vorbise atât de dojenitor şi 
de unde pornise, că în jurul meu nu 
se bănuia nici ţipenie de om? Cine îmi 
spusese acest adevăr atât de dureros? 
Cât de josnic mă simțeam în clipa 
aceca. Imi venea să-mi blestem toţi 
anii cari mi-au uscat curajul în gro- 
pile de piatră, în podurile sau în pa- 
latele oraşului. De când iugisem din 
inima Bărăganului, unde îmi legăna- 
sem copilăria şi crescusem odată cu 
grâul, cu porumbul, cu iepurii şi dro- 
piile, devenisem atât de mic şi atât 
de vinovat faţă de mine însumi. Tot 


2 





acest mare frumos: minunile pădurci, 
măreţia muntelui, lumina soarelui mă 
înspăimântau acum în loc să mă ri- 
dice. Cum aşi mai fi putut culege taina 
şi visul, dacă în ființa mea își făcuseră 
nenumărate găuri lighioanele fricei ? 

Nu mai îmi venea să-mi urmez dru- 
mul. Simţeam o adâncă nevoe de a mă 
asvâri. cu fața la pământ. lângă un 
stejar, să cer iertare arborilor, stânci- 
tor, luminei pentru nimicnicia cu care 
venisem în împărăţia lor, 

Din depărtare, din adânc, începu să 
se desluşească un cântec lung. Nu era 
închipuire şi nici ingerii nu coboriscră 
pe crestele munţilor. Erau aevea copiii 
ținutului. Giasurile lor păreau însoţite 
de pasări şi de ape. Sufletul meu, 
până atunci ascuns nu ştiu unde, porni 
și el să cânte. Acum nu mai mi-era 
frică. Uitasecm cu desăvârşire şi de vi- 
pere şi de urși şi de singurătate. Mi se 
înălța simţirea alături de ciripitul co- 
piilor. 

— Ce frumos. 

Eu am glăsuit sau altcineva? A- 
ceeași voce de adineaori mi-a vorbi. 
tainică plină de căldură. Acum nu mai 
sra mustrătoare. 

— Cât de minunat e să te întâm- 
pine aci în sălbătecia naturei cântec 
atât de frumos. 

Vorbeam singur, înceţ, ca şi când 
ași fi răspuns glasului ciudat care îmi 
însoțea drumul. 

— Se vede că îc apropii de taină, 
că porţi încă în tine minunea. Viaţa 
orașului nu ţi-a uscat inima de tot. 

Cuvintele acestea se împleteau ca 
boabele de lumină în sufleiul meu. 

— Uite-i, copiii albi. 

Niciodată poate n'ași putea să des- 
lușesc, pe îndelete. simţirea care mi-a 
crescut atunci în inimă, ca o floare 
vic, când am dat cu ochii de copiii 
îmbrăcaţi în cămăși albe, curate, ca 
zăpada. Conducătorul lor, un tânăr ro- 
bust, îmbrăcat în costum naţional ar- 
delenesc, părea şi el o făptură de 


basm. 

M'au saluiat cu mâinile ridicate spre 
cer. Le-am răspuns înfiorat. Ce-or fi 
citit în ochii mei de mă priveau cu 
atâta dragoste ? 

— Unde aţi fost? 

Intrebarea mea a răsunat 
tat de vic. 

— La Sarmisegetuza, mi-au răspuus 
copiii. 

— Am făcut o plimbare pe ruineie 
cetăţii, a continuat conducătorul lor. 

— Şi ce-aţi văzul acolo? 

— Urmele străbunilor. 

Tânărul se uită lung la mine. Am 
bănuit dela început că vrea să vadă 
din privirile mele, din chipul meu o- 
bosit ce gânduri mă aduseseră pe a- 
ceste meleaguri. Nu ştiu ce a putut să 
culeagă acest tânăr ardelean, să înţe- 
leagă din întreaga mea făptură; mi-a- 
duc aminte însă, că sa întors mai 
senin către micuţii lui şi le-a rostit: 

— O clipă de odihnă. 

Ca nişte pasări, copiii sburară prin- 
tre stejari în poene. Mă uitam la ei 
cu drag. Păreau adevărații stăpâni ai 
acestor locuri pline de atâta liniște. 
Tânărul îmi strânse apoi mâna cu 
voioşie. 

— Mă numesc Baciu Gheorghe. 

Mi-am spus şi cu numele întreg cu 
aceeași simţire. El a reluat vorba ca și 
când ar fi povestit, o legendă atât de 
mult căutată de mine: 

— Sunt acolo, la Sarmisegetuza, ur- 
me ale străbunilor ce trebuesc cunos- 
cute de toţi Românii. 

— Tot într'acolo mă îndreaptă și pe 
mine paşii, 

— Am bănuit. De aceea m'am oprit 
să stăm v țâr” de vorbă. Aţi mai fost 
vreodată pe aici ? 

— Acum viu pentru întâia oară. 

— Atunci, poate că nu ştiţi cine a 
croit drumul ăsta care merge cela ce- 
tate și până în creerul munţilor. 

Am dat din umeri ca un elcv care 
nu-și învățase bine lecţia. După câte 
am aflat mai târziu, tânărul de lângă 
mine era un destoinic învăţător din 
satul de lângă cetate. Plecase cu elevii 
lui să răscolească și el veacurile ca şi 
mine şi să dea la iveală lumina as- 
cunsă printre dărâmături. Cu ochii 
mari, rătrunzători, ca ai unui adevă- 
rat Moţ, învățătorul mă lămuri: 

—- Decebal, dragă domnule, a croit 
acest drum cu ostașii lui și apoi Traian 
cu meșterii din Roma. 

— Adevărat drum al Impăratului, 

— Țara noastră e plină de astfel de 
drumuri. 

— Şi mai e „departe până la Sarmi- 


neaştep- 


segetuza ? 

-- Să tot mai fie cale de o jumătate 
de ceas. 

-— Eu credeam că-i mai mult. 

— Da de unde? Dea cotitura dru- 
mului se vede întăritura. Apoi câțiva 
pași, o săritură și gata te afli în cetate. 

— In Sarmisegetuza, izbucnii eu. 

— Da. In fostul scaun de domnie al 
lui Diurpancus,  neîntricoșatul Rege 
al Daciei. 

Tânărul învăţător vorbea cu înflăcă- 
rare. Mă așteptam să-mi mai spună 
ceva. Bănuiam că el cunoştea multe 
lucruri despre această cetate. Nu ştiu 
dece însă, în clipa accea s'a lăsat în- 
ire noi o scurtă tăcere ca o reculegere. 
Acum nu se mai auzea nici sgomotul 
copiilor şi nici cântecul pădurii, Ca să 
rup această tăcere, am reluat vorba 
mai mult ca pentru mine. 

—— Câte vcacuri n'au apăsat pe u- 
meri vechea cetate! 

— Si cu toate acestea, tresări tână- 
rul, cu ochii din ce în ce mai aprinși, 
acolo bate inima ncamului nostru. 
Printre zidurile vechi se împletesc 
vremurile de apoi cu cele ce vor veni, 
aş» cum s'au plămădit oasele străbuni- 
lor cu pământul văilor, cu piatra mun- 
ților, cu puterea cerului, sub ochii şi 
ocrotirea bunului nostru Dumnezeu. 
Printre pictre şi d-ta ai să te simți 
altul. Sufietul se luminează. Trupul 
capătă puteri ca croii din basme. In 
altarul în care trăesc, peste veacuri, 
umbre!e străbunilor, în fiecare fir de 
pământ svâcneşte o inimă de erou. 
Acest lucru l-am simţit şi eu tot tim- 
pul cât am stat înlăuntrul cetăţii, Si 
atunci mi-am zis: .,Doamne, câte n'a- 
vem de învăţat din această sfântă car- 
te de piatră a neanului nostru“. 

Chipul învățătorului se luminașe ca 
de o vraje. Vorbea și parcă glasul lui 
tremurai avea ceva sfânt în cl. Câte 
minuni săvârşite de neamul Dac, nu 
mi-a povestit Baciu Gheorghe lângă 
stejari, până aproape de scăpătat. 


nuvelă inedită de GEORGE ACSINTEANU 


Nu-mi venea să mai mă despart de cl. 
Mă termecaseră cu totul istorisirile 
lui. Imi aprinseseră în inimă dorinţa 
şi mai vie de a vedea, cât mai de- 
grabă, cetatea. Dar te puteai oare des- 
părți de acest minunat flăcău ? Târziu, 
un şuerat de iluer mă făcu să tresar. 
Cogiii se adunară cât ai clipi în rân- 
duri câte patru. Baciu îi pregăti pen- 
tru cântec. Apoi porniră în marş. 
Eroi au fost. Eroi sunt încă 
Şi-or fi cât ncamul românesc, 
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă 
Românii ori şi unde cresc, 

Cu mâna ridicată spre cer, cu im- 
nul copilor şi cu vorbele lui Baciu 
cuibărite în toată fiinţa, m'am uitat 
lung după ei, până ce sau pierdut pe 
cărările pădurii şi ale muntelui, 


Când am ajuns în cetate, soarele 
cra în pragul cerului. Pc ziduri se miş- 
cau parcă umbre abia deslușite. In- 
ir'un îimp, umbrele porniră să joace. 
Mă retrăsei într'un colț al cetăţii, des- 
gropată de curând, să le privesc. Mă 
înălțţam şi eu parcă odată cu umbrele 
pe ziduri în jocul lor ciudat. Glasul 
care-mi vorbise în pădure, înainte de 
a-l întâlni pe Baciu Gheorghe, îmi 
şopti acum la ureche, molcom, vorbe 
pe care de-abia le pricepeam. Cu su- 
fletul din ce în ce mai viu, am ascultat. 
până când vocea sa stins odată cu 
soarele. 

— Vezi? Minunea trăeşte încă în 
simţirea ta. De acolo din legendă, de 
peste veacuri, vin lângă tine sufletele 
străbunilor. Cartea neamului se des- 
chide la o filă necitită. 


Șaptezeci şi opt de ani irecuseri 
dela naşterea lui Christos Domnul. A- 
pusul era cârmuit de Impăratul Ves- 
pasian, În Dacia se aila pe tron un Re- 
gc al cărui nume Diurpaneus-Deccbai 
răsuna peste mări și ţări ca un svon 
al munţilor și al pădurilor. Toată făp- 
tura acestui stăpân al înălțimilor pă- 
rea croilă din luceleri, din stânci și 
din stejari. Fruntea lui lată era plină 
ds lumină. Purta plete mari ca de cio- 
ban. Pe unde trecea Regele, cu ochii 
albaștri, drumurile s2 luminau, hol- 
dc:e creșteau mai bogate, pasările cân- 
tau mai cu foc, apele curgeau mai 
pline de viaţă. Ostașii şi poporul când 
îşi vedeau hegele se simțeau mai fari 
și mai mândri. Decebal strânsese lao- 
laltă toate neamurile ce sec numeau pe 
vremea aceea getice și alcătuise un re- 
gat puternic, așa cum rar se alla pe 
pămant. De frica lui Diurpaneus tre- 
murau toţi vecinii. Chiar Vespasian, 
Imgăratul Romanilor, îi trimetea da- 
ruri ca să nu-i calce hotarele Impă- 
răţiei, cu toate că Regele Dacilor au 
pornea niciodată să jeiuiască alte po- 
poare. El când se arunca în fruntea 
războiului, o tăcea numai ca să-și a- 
pere hotarele, „sărăcia şi nevoile şi 
neamul“. 


Si avea Decebal o fată frumoasă ca 
o zână din basme. Sarmis, Floarea Re- 
ginei era numele ei. Crescuse lângă 
mama bună, Regina Dochia, până la 
șaptesprezece ani. Pe unde călcau pi- 
cioarele ei albe ca zăpada, creșteau 
flori. Pasările cerului îi cântau seara 
la Iercastră ca s'o adoarmă. Stelele îi 
țeseau noaptea haină vrăjită ca să n'o 
atingă niciun rău. A doua zi diminea- 
ţa, prinţesa o îmbrăca și ieşea în gră- 
dinile cetăţii să se întreacă în cântece 
cu pasările şi izvoarele. Atunci flutu- 
rii şi razele de soarc se jucau în păsul 
ei negru şi lung până la brâu. Cânte- 
cul prinţesei se auzea în toată ceta- 
tea şi lumea întreagă se minuna de 
giasul ei venit ca din ceruri. 

La șaptesprezece ani, Sarmis, Floa- 
rca Reginei pornise în pădure la vâ- 
nătoare cu Vezina, nepotul Regelui. 
un tânăr înalt şi mândru ca un Făt 
Frumos. Lui Vezina i se mai zicea şi 
Getuza, adică voinicul pământului. Cu 
el își împletise copilăria Sarmis. A- 
rnândoi crescuscră în jocuri şi lumină. 
Acum erau călări pe doi cai albi. Cână 
ajunseră în mijlocul pădurii, băgară de 
seamă că nu le ieşisc nici un vânat. 
Sarmis opri calul : 

— Vezi tu, Vezina, dacă am venit 
cu gândul să ucidem vietăţile pădurii, 
nu ne-a ieşit nici una în cale. 

— Asta nu mi Sa întâmplat nicioda- 
tă, făcu Getuza cu oarecare amărăciu- 
ne în glas. 

— fiu zic să ne întoarcem în cetate 
şi să nu mai vânăm. 

— Să ne întoarcem, 
cam cu gura altuia. 

Când să iasă din pădure, ce credeți 
că sa întâmplat? În jurul Sarinisei 
Sau strâns sute de pui de căprioară, 
unul mai frumos decât altul, carc o 
priveau cu nesecată dragosiz, iâr pe 
umeri i s'au lăsat din zbor nenumă- 
raţi pui de porumbei săibateci, de ta- 
zani, de turturele care îi gângurau la 
ureche în îel și neînchipuite glasuri. 

— Vezi, Getuza, cum ştiu vietăţile 
pădurii să mulțumească ? vorbi Samis, 
Floarca Reginei mângâind păsăreiele 
de pe umăr. 

—— Parcă nurmi vine să cred, Prin- 
ţesă. Cine le-o fi trimes aci? 

—— Bunătatca şi dragostea, Getuza. 
De azi înainte am să vă rog să nu mai 
vânaţi căprioare şi pasări. 

— Rugăminiea ta va fi poruncă. 

In clipa aceea căprioarele făcură o 


rosti Gotuza 











horă în jurul Sarmisei, iar pasările 
împletiră din aripi în zbor o cunună 
deasupra capului ei. Cu acest alai de 
mare sărbătoare pentru sufletul pădu- 
rii, Sarmis, Floarea Reginei şi Getuza 
au mers până în cetate. 

Când i-a povestit Regelui minunca, 
Decebal și-a îmbrățișat fata şi a să- 
rutat-o pe frunte. 

— Parc'ai fi ruptă din sufletul lor. 
fetița mea, atât de mult ţii la aceste 
făpturi ale pădurilor. 

Apoi Regele sa retras în odaia iui 
de lucru, fericiţ că i-a dăruit Dumne- 
zeu un copil cu sufleţ atât de ales. 


In acelaș an Decebal a pornit un 
război cu dușmanii din Apus. Lup- 
tele au fost crâncene. Căpitanii și oş- 
tenii în frunte cu Getuza au săvârşi 
vitejii ncîntrecute. A luat parte la lup- 
te şi Sarmis. Floaroa Reginei. Glasul 
ei i-a îmbărbătat, cântecul ei le-a să- 
dit în sufiet înflăcărare. Decebal a bi- 
ruit şi de data aceasta dușmanul. Da- 
cii încununaţi de gloris, după două 
luni de neîncetate lupte, s'au oprit sub 
poalele pădurii de lângă cetate, să 
prăznuiască biruința şi să cinstească 
pe Rege. 

Cu bucate pregătite de soțiile ră- 
mase la vetrele lor, s'a întins o masă 
pe iarba verde, plină de bunătăți, așa 
cum numai femeile Dacilor ştiau să 
gospodărească. 

In capul mesei sta Decebal, mândru 
ca un soare. La dreapta lui se afla Re- 
gina Dochia, toată numai bunătate, 
frumuseţe şi milă. În stânga lui Da- 
cebal se aşezase generalul Diegis, fra- 
tole Regelui. Acesta, cu toate că era 
cu câțiva ani mai mic decât Decebal, 
arăta tot atât de mândru şi înţelept 
ca şi fratele său. In clipa aceea Die- 
gis sosise cu vești și coroană dela Im- 
părat. In fața Regelui sta, îmbujorată 
la față Sarmis, Floarea Reginei, iar 
lângă ea Vezina-Getuza.  Voinicul se 
simţea din ce în ce cu mai multă pri- 
măvară în inimă, de parcă nici n'ar i 
luptat zile şi nopţi în şir, fără să se 
odihnească. La această împărătească 
masă au mai luat loc sora lui Decebal, 
comandanții, ostașii și mai tot poporul 
din cetate. 

Inainte de a se bea din ulcelele de 
corn, Regele se ridică şi glăsui tare ca 
să fie auzit de întreg norodul. 

— Cinstită masă, obiceiul din stră- 
buni este ca înainte de a sorbi vinul 
roșu ca sângele nostru, să închinăm 
pentru cei care trebuesc cinstiţi înain- 
tea noastră, pentru Eroii ziditori. Lor 
să le dăruim, pe gura pământului, 
prima picătură de vin, aşa cum şi-au 
dăruit și ei sângele pentru Patrie. 

Toţi mesenii se sculară smeriți şi cu 
fruntea în pământ urmară cu glasul şi 
fapta pe regele lor. 





Decebal privind cu ochii străpunză- 
tori pământul, continuă vorbirea, tur- 
nând încet vinul în țărână. 

— Cu frică şi dragoste în Dumne- 
zeu, ne gândim la voi, camarazilor că- 
zuţi pentru ţară. Vouă, care sunteți 
nemuritori în sufletele noastre și în 
ceruri ca luceferii, vă dăruim recu- 
noştinţa prin rodul viei. 

Când hegele goli toată ulceaua de 
vin, Sarmis, Floarea Reginei ridică 
fruntea spre cer şi rosti cu glas ca de 
privighetoare. 

— Ca iubirea nesecată va fi deapu- 
ruri în sufletele noastre icoana pildui- 
toare a vieţii voastre! 

După această cinstire a Dacilor că- 
zuţi în război, mesenii începură să mă- 
nânce şi să bea. Tot timpul cât dură 
masa, nimeni nu scoase un cuvânt. kra 
o linişte cu adevărat religioasă. 


La sfârșitul cinei, când vinul încetă 
să mai curgă în ulcelele de corn, Re- 
gele se adresă din nou ostașilor săi. 

— Poporul meu, multe războaie am 
biruit. Ultimul a iost poate cel mai 
greu. Duşmanii au fugit ca puii de po- 
târniche. Nu ştiau, bieţii de ei, că noi 
nu eram tocmai atât de mulți cum pă- 
ream. Erau, după cum a pus la cale 
vrednicul Getuza, cioturii pădurii tăia- 
te şi îmbrăcate cu haine de ale noastre 
şi cu cușme de pâslă. Biruinţa aceasta 
să nu fie uitată. Să punem temelie u- 
nci cetăţi noi pe zidirea veche, între 
cele patru turnuri. Să zidim o întări- 
tură cum nu se mai află alta pe pă- 
mânt și să-i dăm numele Cetatea Bi- 
ruinții. Voi ce ziceţi ge acest gând ? 

Comandanții se sculară drepți, ca la 
o comandă şi rostiră : 

— Măria Ta, gândurile 
gândurile noastre. 

Apoi Getuza, care era în fața Rege- 
lui lângă Sarmis, glăsui plin de înfiă- 
cărare : 

— O, Rege bun şi viteaz, pentru în- 
făptuirea gândului Măriei Tale, noi 
toţi comandanții vom aduce cu bra- 
țele alături de robi lespezi de piatră 
din creerul munţilor. 

Decebal, mişcat adânc de această 
călduroasă primire a cuvântului său, 
le mulțumi, apoi se adresă către fra- 
tele său: 

— Spune-ne, Disgis, cum te-a primit 
Impăratul Vespasian ? 

— Precum ştii Mărite Doamne, vorbi 
Diegis cu înțelepciune, în urma primei 
lupte în care am biruit pe Romani, 
nai trimes cu cei șapte nobili să în- 
cheiem pace cu Roma. Pe Impărat l-am 
găsit în Panonia. 

— Ei, şi cum ţi-a vorbit ? 

— Cu fața luminată şi cu mari o- 
noruri. Am încheiat pace. Acum Im- 
păratul ne va da maşini de război, ne 
va trimite meșteri mari pentru a zidi 
întărituri, pentru a ridica poduri, a 
croi drumuri de piatră, și a făuri tem- 
ple de lumină pentru Dumnezeul nos- 
tru care ne ocroteşie. 

— Frumoasă faptă. 

— La urmă, Mărite Doamne, Împă- 
ratul, ca un semn al prieteniei ce-ţi 
poartă, Te-a încoronat prin mine ca 
Rege al tuturor neamurilor Dace, cu 
această cunună de aur. 

—- Mi-e sufletul plin de fericire. Iţi 
mulţumesc Diegis. 

— Mă simt mândru, Măria Ta, că 
am putut să-mi slujesc Țara și Regele. 

— Sarmis, Floarea Reginei, zise Re- 
gele, ca drept răsplată pentru faptele 
măreţe ale unchiului tău, pentru vite- 
jia acestor flăcăi, tatăl tău care a fost 
încoronat de Impăratul Apusului, te 
roagă să cânţi acum cântecele ce le-ai 
făurit în timpul luptelor. 

— Cu dragă inimă, tată. 

Prinţesa încspu să cânte însoţită d= 
harpă. Ai fi zis că un lnger din cer 
coborise în mijlocul acestor viteji sol- 
dați. In cântecul ci glăsuiau parcă su- 
fletul eroilor, zâmbetul pământului, 
lumina soarelui. Când glasul Prințesei 
era mai cală, mai răscolitor, porni să 
fie însoţit de triluri de pasări, cum 
niciodată nu se auzise până atunci 
cântec mai vrăiit. In această clipă Re- 
pele iu încoronat şi de poporul său. 
Apoi Decebal, copleșit de fericire, rup- 
so o ramură de stejar şi făcu din ea v 
cunună, Dincolo de munte soarele în- 
genunchiase şi cl, în pragul cerului, 
ca într'o rugăciune, răspândind peste 
pădurile de brazi şi de stejari lumină 
de aramă. Regele se îndreptă spre Sar- 
mis. 

„— Cântecul tău, fala mea să-ți a- 
ducă cununi de lericire lângă coroana 
de stejar pe care ţi-o pun acum pe 
frunte. Astăzi a fost una din cele mai 
luminoase zile ale vieţii mele. Și acum 
comandanţi, popor, ostaşi, după aceas- 
tă sărbătoare a victoriei, să ne retra- 
gem printre stâncile munţilor în cetă- 
țile noastre. Mâine vom porni la mun- 
că să ridicăm întăritura nouă. Păzito- 
rii din cele patru întălţimi să treacă la 
posturi. 

Strajele se prezintară în faţa Re- 
gelui. 


Tale sunt 


-— Neadormiţi vom fi, Măria la, 
până în ceasul morţii și dincolo de 
moarte. 


Cei patru Daci se îndreptară cu paşi 
siguri spre posturile lor, dând semnale 
din tulnice. 

Seara intră în cetate cu lună plină 
şi pace în suilete. i 


In lumina soarelui, zile, săptămâni, 
luni întregi ; sub razele de lună, nopţi 
la rând Dacii zidiră din piatră noua 
lor întăritură. Stâncile crau sfărâmate 
în munte, bucăţile de piatră alese şi 
tencuite cu aceeaşi credință şi putere 
a sufletului cu care vitejii ostași por- 
neau în războaie. Acum şi munca li se 
părea tot atât de ușoară ca și luptele. 
Sarmis Floarea Reginei, le cânta, îi 
îmbărbăta, le întrumuseța munca. Ce- 
tatea îşi ridica din zi în zi mai mândră 


(Urmare în pag. 6-a) 

















Cartea străină 





Sang et volupte ă Bali, 


roman de Vicki 


Romanriera Vicki Baum este una 
dintre foarte cunoscutele şi poate 
chiar mult gustatele scriitoare ale e- 
pocii noastre. Succesul ei nu este jucru 
atât de uşor într'o vreme când admi- 
raţia literară pentru o scriitoare nu 
pornește din galanterie, ci se obține 
greu, dacă ținem seama de numărul 
mare de literate, care au isbutit să im- 
prime un ritm nou şi serios vieții spi- 
rituale femenine. Dela simpla și mo- 
desta Helen Grace Carlyle, până la 
Siegrid Undset, încununată cu pre- 
miul Nobel, și până la cea mai strălu- 
cită, Selma Lagerlâf una dintre cele 
mai fine scriitoare a noilor tendinţe 
literare, (istorisirile acelea misterioase, 
impregnate de basm şi misticism, ca 
și sufletul omului în clipele lui de 
înălțare și reculegere!) şi am putea 
înșira un număr nesfârșit de autoare 
prin care literatura femenină dovede- 
ște o trăincie şi o intensitate rară. 

Nu are rost să discutăm dacă lite- 
ratura femenină întrece sau nu, lite- 
ratura masculină. Realitatea și onoarea 
ei, este de a egala literatura univer- 
sală, ceeace este mult mai mult. Esie 
o definire cară în cadrul realizărilor 
spirituale. Iar pentru a situa și istori- 
cește această literatură, trebue să ob- 
servăm că operele cele mai de seamă 
au fost plămădite de societăţile anglo- 
saxone sau nordice. Nu facem aci un 
considerent asupra literaturii fomenine 
în general, dar nu ne putem împiedica 
să nu notăm ca un punct de rar inte- 
res acest fenomen de localizare mo- 
dernă. 


Marele rafinament elen a dat și el la 
rândul lui scriitoare interesante, iar 
epoca de aur a culturei franceze 
din secolele XVIII și XIX avea prin 
femei nu numai ur sprijin admirativ 
dar și creator. 

Ultima lucrare de Vicki Baum, de 
proporție obişnuită, adoptă oarecum 
genul foarte cunoscut al lui Psarl Buck 
scriitoarea recent laureată a premiu- 


Baum, Ed. Stock 


de VICTOR POPESCU 


pe de adevărul istoric, Sang et volupte 
ă Bali priveşte un fragment al istoriei 
insulei Bali, când, trebuind să cedeze 
presiunei Olandei ultimul prinț inde- 
pendent, prințul de Badoung, a închi- 
nat ţara cuceritorilor odată cu moartea 
lui şi a celor mai de seamă fruntași, 
după ce prin luptă a recunoscut că 
nu-și poate apăra domeniul străme 
şesc. R 

Romanul se bizue pe multă vera- 
citate, graţie faptului că Vicki Baum 
şi-a cules inspirația pe de-o parte prin 
informaţia directă din insula tropicală, 
după două drumuri prin acea regiune, 
iar pe de altă parte, din studiul unei 
lucrări de mare anvergură, a doctoru- 
lui Fabius, — spune în prefaţă au- 
toarea, — care după o viaţă întreagă 
petrecută în serviciul sanitar colonial, 
a adunat toate documentele ce-ar fi 
permis elaborarea unui vast roman. 
Doctorul Fabius însă nesimţindu-se în 
stare să îmbine ceeace o astfel de o- 
peră necesită, a rugat pe prietena lui, 
scriitoarea Vicki Baum ca după moarte, 
să-i adune materialul, şi să-l publice. 
Ceeace ea a și făcut, luând însă numai 
un fragment din prea întinsa lucrare a 
doctorului Fabius, şi anume fragmen- 
iul care istoriseşte căderea principatu- 
lui Badoung. 


Romanul cu toată apropierea lui de 
adevărul istoric nu păcătuește prin 
pedantism de date inutile şi amănun- 
țite, cari ar prejudicia unei acţiuni care 
cere să pară fictivă. Dimpotrivă, păs- 
trând doar cronologia şi veracitatea, 
povestirea urmează un curs firesc 
de conflict literar, cu înșşiruiri logice 
de dialoguri și întâmplări cari conver- 
gând la dezastrul final odată cu moar- 
tea eroică a prințului, nu părăsește pe 
eroul său principal, țăranul Pak, tot 
romanul fiind deci viața acestui om, 
câţiva ani din viaţa acestui om, în jui- 
rul căreia s'a brodat realitatea ca un 
ecou depărtat. 


Cu toate că obositoare prin lungi- 





UNIVERSUL LITERAR 


rilor, cartea nu este mai puțin un do- 
cument interesant, 


In special este demnă de subliniat 
valoarea pe care astfel de lucrări o au 


spre cunoașterea unor regiuni ale pă- 
mântului, socotite primitive, dar al că- 
ror primitivism este mai puţin o stare 
de înapoiată civilizaţie, cât o civiliza- 
ție aparte, cu alți oameni, alte carac- 
tere, alte moravuri, ce niciodată nu 
vo» urma cursul evolutiv al civiliza- 
ției noastre albe. 

Cauza  primitivismului trebue cău- 
tată în structura spirituală complet 
diferită, a unor popoare și iată ceeace 
romanul acesta caută să lămurească 
pătrunzând în cutele unor suflete de 
natură diferită de a noastră. 

Iată bunăoară pe ţăranii insulei, în- 
țelegând să nu lupte împotriva duș- 
manului fiindcă nu sunt răsboinici ci 
agricultori. Patriotismul lor fiind în- 
să de cea mai înaltă intensitate. 

Dar războiul pentru ei este un fel 
de meserie care nu privește decât pe 
profesioniștii lui. Deci nu vor voi să 
lupte când nu este interesul lor. Ciu- 
dăţenie față de concepţiile noastre, 
foarte natural pentru ei. 

Şi se înşiră mai departe tot felul de 
conduite cât se poate de interesante 
tocmai prin completa lor originalitate. 


Vicki Baum a abandonat, prin acest 
roman genul ei de până acum, monden 
să spunem, de scriitoare fină a socie- 
tăţii înalte. Poate a greşit, cu toate ca- 
lităţile şi interesul romanului, fiindcă 
materia ingrată nu i-a permis să-și 
desvolte toată amploarea talentului. 
Este vizibilă reținerea, înfrânarea im- 
pulsului natural de a face un roman 
individualist, psihologic. Și notând 
perfecta unitate a romanului, valoarea 
lui, nu putem fotuși să nu luăm amin- 
te la pasagiile forțate, când moderna 
Vicki Baum rămâne mirată și nu poate 
da curs unui conflict între sufletele 
primitive pe care uneori nu le pricepe. 

Aceasta, şi desigur cu atenuări ne- 
numărate, fiind o scădere faţă de ro- 
manele documentare ale celebrei Pearl 











lui Nobel.. De o documentaţie per- 
fectă şi amănunțită, cât mai aproa- 


Cazul Thomas Hardy 


(Urmare din pag. 1) 





zov şi Bagratiov ne-a dat portretele câtorva mărunţei 
generali de-ai noştri contemporani, copiaţi în chip ser- 
vil““?: Lista verdictelor, din partea elitelor contemporane, 
se poate prelungi, 

Nota aceasta am scris-o, dealtfel, pentru a pune în 
faţa cetitorului român câteva texte interesante, relativ 
la romancierul englez Thomas Hardy. Puţini știu că 
romanele lui lardy au fost excesiv de prost primite de 
majoritatea criticilor englezi și americani. Puţini știu, 
deasemenea, că Hardy a încetat să scrie romane pe la 
1898, reîntorcându-se la poezie şi publicând timp de 20 
de ani numai volume le poezie. Asta, din cauza îeroci- 
tăţii cu care erau criticate romanele lui -—— romaneie cu 
care se mândrește astăzi literatura engleză. Intorma- 
țiile de mai jos sunt toate extrase din studiul lui Car! J. 
Weber, Virtue from Wessex: Thomas Hardy, publicat în 
„The American Scholar“ (Spring 1939, p. 211-222). 

Hardy a scris primul său roman în 1868, cu titlul: 
Săracul și cucoana. L-a oferit editorului Macmillan, și 
reterentul editorului, John Morley „i-a reiuzat ca ilizibil. 
Hardy l-a oferit apoi altui editor, Chapman, care avea 
ca referent pe marele scriitor George Meredith. Acelaș 
refuz. Cartea n'a putut apare, şi în 1270 Hardy prezintă 
un nou roman, Desperate Remedies, care — fiind pre- 
zentat lui Macmillan — este refuzat. Autorul se hotă- 
răște să-și plătească singur imprimarea şi romanul a- 
pare în 1871 la Tinsley Brothers. A fost imediat atacat. 
O critică sălbatică, tipărită în The Spectator, îl scoate 
oarecum din circulaţie. 

In 1874 apare unul dintre cele mai puternice romane 
ale lui Thomas Hardy: Departe de mulțimea înebunită. 
O revistă de mare autoritate, British Quarterly Review, 
l-a atacat cu turie pentru vulgaritatea lui, iar ceiebrul 
scriitor Henry James îl critică în Nation dela New-York 
pentru artificialitate şi lipsă de consistenţă. Ceva mai 
mult ,o delegaţie de „umanitarişti americani“ se pre- 
zintă la Hardy protestând împotriva „crudului incident, 
când eroina este ajutată în durerile naşterii de către un 
câine vagabond“ şi cerând să fie suprimat sau modificat. 

Patru ani în urmă apare The Return of the Native, 
roman pe care acum critica îl consideră capodopera lui 
Hardy. Atacurile continuă, Chiar cetitoarele contribuie 
la denunţarea autorului ca un scriitor detestabil. Sir 
James Barrie a găsit într'o bibliotecă publică un exem- 
plar vechiu din acest roman, adnotat de mai muite ce- 
titoare: „Ce carte oribilă!“; „Eustaţia este o insultă a- 
dusă nobilei feminităţi“; „Oh, cât îl urăsc pe Thomas 
Hardy!“ ' 

Când tipărește, în 1880, The Trumpet-Major, a fost 
acuzat de plagiat. 1 s'a spus că a „furat“ pagini întregi 
dintr'un autor american de care Hardy nici nu auzise. 
Doi ani în urmă publică Two on a Tower şi e acuzat 
că-şi bate joc de episcopii anglicani. Cealaltă capodoperă 
The Mayor of Casterbridge (1886) provoacă un imens 
scandal, pe motivul că umileşte „bărbăția scoțiană“. In 
sfârşit, când, în 1891, apare neuitata carte Tess of the 
D'Urbervilles, scandalul devine atât de insuportabil și 
atacurile atât de teribile, încât Hardy scrie în Jurnalul 
său intim: „Dacă lucrurile astea continuă, mă las de 
romane. Trebuie să fiu nebun ca să rămân în picioare 
până m'o dobori“, 

In 1895 tipărește Jude the Obscure, și bătălia devine 
din nou asurzitoare în jurul numelui și a operii sale. 
I se contestă orice urmă de talent, de inteligenţă, de 
onestitate. Iată ce scria ilustra critică new-yorcheză 
Jeannette Gilder: „Sunt înmărmurită de povestea asta! 
Este aproape cea mai proastă carte pe care am citit-o 
vreodată. Credeam că Tess e destul de proastră, dar... 
asta...! Când am sfârșit cartea, am deschis geamurile să 
intre aer proaspăt!“ 


mile uneori prea insistente ale deşerie- 


Buck. 





Hardy mai face o ultimă încercare. In 189 apare The 
Well-Beloved, o mică povestire tantasuică, dar și aceasta 
e atacată cu aceeaşi ierocitate, E denunțată ca imorală, 
stupidă şi prost scrisă. Hotărirea lui Hardy e luată, însă 
în anul următor se reintoarce la poezie și publică Wessex 
Poerms. De atunci n'a mai scris decât poezii și drame. 
Atacurile continuă, dar cu mai puţină vehemenţă. In 
orice caz, un istoriograi atât de erudit ca Weber atirmă 
că niciuna din cărţile lui Yhomas Hardy, până la uiti- 
mul său volum din 1928, n'a scăpat complet de atacuri... 

Și cu toate acestea, încet, încet, și-a tăcut loc verdic- 
tul cel adevărat al criticei, care situa pe Hardy printre 
meșterii cei mai mari ai romanului englez. Hardy a murit 
foarie bătrân; trăise destul ca să-și inţeleagă locul pe 
care și-l cucerise. Dar gândiţi-vă cât ar fi câștigat lite- 
ratura engleză dacă 'Thomas Hardy ar fi continuat să 
scrie romane. Căci acest neîntrecut maestru abandonase 
romanul după o serie de capodopere, și toţul ne îndrep- 
tăţește să credem că ar fi scris cărţi şi mai ameţitoare, 
Hardy nu poate fi acuzat de slăbiciune dacă a renunțat, 
după 20 de ani, la roman. O singură recenzie favorabilă, 
o singură opinie din partea vreunui tovarăș de scris, l-ar 
fi ajutat să-şi continue creaţia epică. Dar, lucru într'a- 
devăr nemaipomenit, când duzini de romancieri anglo- 
saxoni de mâna treia erau încurajați — criticii, croni- 
carii literari şi scriitorii din Anglia şi America, dela Mark 
Twain la George Meredith, n'au găsit în cărţile lui Tho- 
mas Hardy niciun fel de merit, nici urmă de talent. 


MIRCEA ELIADE 





(ine nu-mi dă pace 


Seara a trecut foșnind pe străzile pustii, 
Ca o bătrână doamnă cu fustă de tafta, 
Ce-amorul, ce n'a fost, acum îl căuta 

In pietrele tocite, prin coșuri de hârtii... 


Cineva mi-a prins tenebre de mercur 

Și noapte mi-a turnat în fibre și în vine. 
Lutul păcătos mișună prin mine — 

M'au smuls, tâlhari, din cerul de nea şi de azur. 


O mână proectează în mine raze sure 

Şi alta răscolește în colţuri tremurând. 

Ce vor să ia din mine? Dece m'or fi prădând? 
Caratul meu din gând dece vor să mi-l îure ? 


Cine mi-ascunde Cerul, Cerul de mătasă — 
Cine nu-mi dă pace, cine nu mă lasă ? 


MIHAIL BADESCU 


“Cenerei de pe bDiurou 


In tainic miez de noapte când sufletul veghează 
A florilor miresme sub recea lunii rază, 

Privirea mea pe Venus din faţă o alege 

Și-a marmorii tăcere încearcă să deslege. 


Zâmbeşte albă Venus de lună-învăpăiată... 
Din spuma unor vise mi-am închegat odată 
Aevea o iubire ce iar se ?nfiripează 

Dând viață astăzi celei pe care-o visează 


Un suflet ars de patimi ce vremea nu l-a stins 
Dar iatţă cum o rază din ceruri s'a desprins 

Şi de-al zeiţei umăr alene se anină... 

« Din întuneric Venus se naște în lumină. 


SPIRU HASNAŞ 














2 Septembrie 1939 ze 


Însemnări de drum 


ROLZANO. 


orasul cu sease funiculare 


Se poate merge la Bolzano pe felurite dru- 
muri. Cu trenul fie coborind, dinspre pasul 
Brennero, valea vijeliosului Isarco, fie ur- 
când dela Verona printre munţi de stâncă 
aspră, în contrast acut cu viile şi livezile 
ce-i incojoară sau dela Venezzia, direct, prin 
Bassano și Trento. Tot trenul electric des- 
carcă zilnic grupuri voioase de turiști, sosiți 
din direcția Merano-Malles Venosta. Incom- 
parabil mai frumoase sunt însă drumurile 
străbătute de autocarele societăților de tu- 
r:sm şi care brăzdează ţinutul în toate direc= 
țiiie, chiar şi în acelea în care abrupturi gi- 
gantice par să interzică orice încălcare ome- 
nească. Printre piramidele uriașelor roce roş- 
cate, forfecate în cele mai fantastice forme, 
ale Dolomiţilor, şosele netede ca oglinda se 
caţără, se anină de înălţimi, se apropie de 
creştetele cele mai înalte, pentru a șerpui a- 
poi vertiginos în funduri de prăpastie şi a 
reîncepe alte ncîniricate urcușuri. 

Pornind din Bozano, care, deși în plin 
munte, abia întrece altitudinea Piteştitor, 
cea ma: vestită dintre „străzile“: Doiomiţilor, 
se ridică, de repetate ori la înălțimea la care 





Funicularul de pe Cole 


se află Crucea Eroilor de pe Caraiman ba 
chiar ma: sus, fie strecurându-se prin chei 
adânci și întunecate prin care clocotesc cas- 
cade, fie străpungând muntele, fie trecâna 
pasuri mu:t mai înalte decât limita superi= 
oară a bradului. Largi autocare roșii, dim care 
flutură batiste şi zâmbesc cu.orile robuste 
a.e portului tirolez, scotocesc pe aceste bule- 
varde ae piscurilor toate minunile locului, 
lăsând numai ameţitorii pereţi terminali și 
năprasnicale creste alpiniștilor adevărați. 

Răspândiţi pe mii de chilometri pătraţi în 
masive, lanţuri aprig crestate sau turnuri 
izoiate, Do.omiţii sunt numai unui din ma- 
rile ţinuturi muntoase din apropiere de Bol- 
zano. 

Peste nenumărate alte grupuri sau înăl- 
țimi singuratice, brăzdate de văi repezi și in- 
tortochiate, se înaţă. spre răsărit şi miază- 
noapte, la câţiva zeci de chilometri. agiome- 
tația de ghețani Orties a căror înălțime se 
aprop:e bine de patru mii de metri. Azolo sa 
croit una din cele mai îndrăzneţe șosele din 
Europa. Un zid colosa! da munte e scrjilat 
de panglica unej căi naționate fără cusur, 
care în ascensiunea ei grăbită întrece cu mai 
bine ds două sute de metri înălțimea Nego- 
iului nostru, atingând la Passo-Stelvio, 2760 
de metri altitudine, 

Dar, Bolzano, de teamă parcă de a nu mai 
putea păstra pe nimen: pentru sine, în faţa 
atâtor ispite din jur, a ştiut să-și creeze pe 
ae lui, şi să înlesnească tuturor, cercetarea 
unor împrejurimi inepuizabile, Natura nu 
i-a refuzat de altfel nici frumuseți de ime- 
diată apropiere. 

Un torent ce şi-a săpat în piatră albie lar- 
gă, Talvero, se năruie în Isarco, râu las şi re- 
pede, chiar în oraș iar ceva mai departe sunt 
amândouă sorbite de Adige. La câteva n.- 
nute ae centru, chiar d:n spatele căsuțelor 
din acea parte a orașului, domină cu peste 
o mie de metri muntele San Osvaldo, căruia 
clima dulce i-a îngăduit să se acopere până 
aproape de jumătete cu vii, ridicate pe bolți 
inalte şi pe care dimineaţa şi seara, jerbe de 
apă improşcate de furtune automate, ie stro- 
pese abundent, Chiparoşii, cactușii și smo- 
chini: se întâlnesc, la poalele muntelui. cu 
stejari pini și molifți, într'o ciudată înfră- 
țire mediteraniano-alpină. 

Peste Taivera se ridică muntele San-Ge- 
nesio, mai înalt și mai întins decât San Os- 
valdo iar ceva mai: departe, dincolo de Adige, 
Penegaiul şi Roen, In fine, la apus, este 
muntele Colle, întunesaţ de Gesimea codrilor 
ce-l acoperă și cu un promontoriu stâncos 
care înaintează aproape de tot de Bolzano. 

Strâns între ape și munţi, oraşul și-a în- 
grămădit de secole, într'un spațiu foarte re- 


dus, căsuțe caracteristic țiroleze, ulicioare de- 
se, impasuri prin care abia se pot înțâin: doi 
trecători fără să se isbească. Tradiţiona:ele 
portice. aflate în aproape fiecare orășel tiro- 
lez, nu sunţ nicăiri atât de impregnate de 
viaţa trecutului, atât de picturale, croite prin 
clădiri ce sunt adevărate piese de muzeu în 
aer liber. Pe sub bolțile lor, își expun măr- 
iuri.e în vitrine înțesate şi imbietoare, toate 
ramurile comerțului local, iar la capătul din 
spre Talvera se deschide piazza Erbe, pano- 
ramă a splendideior fructe cultivate în ju- 
rul oraşului, Forfoteaia de cumpărători este 
atâţ de mare, încâț orice circulație de vehi- 
cule este întreruptă aci in timpul zilei. Fie- 
care stradă îşi ara tit.ul ei de glorie. Edificii 
străvechi, împodobite cu deosebită artă, hise- 
rici vechi cât se poate de inicresante, uneori 
câte două-trei, întrun spațiu foarte restrâns, 
casteie istorice, plihe de neatinse amintiri, 
La o atât de darnică moştenire primită dela 
vechiul Botzen austriac, numele de aitădată 
al oraşului, regimul fascist a adăogat cu 
mare râvnă, toţ ceeace putea să mărească 
farmecul italienescului Bolzano de azi şi să-i 
îmbunătățească viața urbană. 

Parcuri, alei înflorate, dealungul torentu- 
lui Talvera, un muzeu mode al regiunii o 
gară mare şi construită întrun stil care nu 
păcătuește prin nici o asemănare cu obiri- 
nuitele clădiri administrative de drum de 
fier, anoste şi impersonale, un brâu de câţi- 
va chilometri, pe muntele San-Osvaldo, cu 
privelişti larg deschise și adevărate lucrări 
de artă, lucrări edilitare de mare îndemâ- 
nare, au fost întreprinze şi stfârzite cu în- 
semnat câştig pentru Bolzano, dar nu sau 
oprit aci, Peste drum de Talvera, a răsărit, 
un oraș nou, cu sute de clădiri, artere largi 
și bogat plantate şi perspective impresionan- 
te; un Bo.zano italian. Fără să strice astfel 
nimic din vechiul Bolzano, timpul nou 
i-a alăturat un alt oraş, cu Qesăvârșire nou, 
cu care este menit să-şi armonizeze de a- 
cum înainte ritmul vital. 


Oraşul nou a fost înzestrat şi cu un nou 
funicuiar, pe cablu, care duce numai în șap- 
te minute în cănutul San-Genes:o, agăţat pe 
un povârniș, repede la o mie de metri dea- 
supra orașului, pe muntele cu acelaș nume. 
Cu acest nou „tren“ de munte. Bolzano a- 
tinge citra necunoscută de nici o aită locati- 
tate de şease funiculare. Ceielalte cinci se 
îndreaptă în toate direcţiile indicate plimbă- 
rilor frumoase în munţi. Unul, urcă promon- 
toriul muntelui Cole în punctul numit „Vir- 
golo“. Altul, pe cablu, ajunge pe unu; din 
vârturile munteiui de unde, dintr'o turiă în- 
naltă de brad, se deschide o vedere imensă. 





Gara 


O altă linie, deservită de vagoane grele cu 
cremaiileră, parcurge doisprezece chilometri 
de pante pronunțate traversând un şirag de 
localităţi de mare altitudine. Un funicular 
scurt, urcă la casteiul Guncina iar altul, poa- 
te cel ma: variat, după ce parcurge douăzeci 
de chiiometii ca simpiu tren electric de mun- 
te, îşi irece pasagerii întrun lung funicular 
care escaladează Panegalul (1700 m), într'un 
urcuz de o inclinaţie dătătoare de emoţii. 

Recente ştiri din Italia puteau face să se 
creadă că, pe viitor, frumosul Bolzano în 
urma restricţiilor ce se vor aplica șederii 
străinilor în regiun:, nu va mai putea fi vi- 
zitat decât de Italieni. Opreliștea priveşte 
însă numai anumite categorii de străini, tu- 
riştii, rămânând, spre norocuj lor ca şi în 
trecut, bine veniţi la Bolzan6, pe tot timpul 
cât o vor dori. Era și natural penlru un oraș 
pe care aşezarea, condițiunile rare turistice şi 
aspectele atât de reprezentative pentru pito- 
rescul unei întregi provincii păreau să-l fi 
destinat prin excelenţă oaspeţilor cercetători 
de locuri frumoase. 


R.A. 





Cădere 


Clipele se rostogolesc 
ca boabele de cristal 
pe o marmoră... 
Marele gul 

le înghite — 

Tot aşa inima 
sângeră înfrângeri 
printre durerile aţipite. 
Mânile prea grele 
nu te vor chema 
niciodată înapoi, 

din trecut. 


Cât de adâncă e vremea ! 
fără îund.... 

ca apele oceanului 

în care ai căzut. 

Florile visului a 
în coraliul arterelor 

a împietrit. 

Pulsul bate lent... 

ca o lene... 

din care nimeni... 

nimeni nu s'a mai treziţ, 


VIRGINIA GHEORGHIU 


“Popasul verii tinere 


Te aflu 'n pânza nopţii, în rama somnului, 

Și plec să-ți plimb cu zorii tot sufletul tău, prunc, 
Să te ridic pe scări ,spre castelul Domnului 

Şi câinilor Lui, pâinea poemei, să le-arunc. 


Să-I cer atunci, crăiasă ce ţii în frâne cerbii, 
Să mi te dea mireasă și El să-mi fie nun, 
Eu să-ţi aduc inele de cânt şi vise 'n jerbii 
Și lămâiţa lunii în păr să ţi-o adun. 


Hai, să te plimb cu noaptea în albele carete 
(Purtaţi prin colb de aur de vizitiii lunii) 
Agrafele miresmei să-ţi dăinuie în plete 

Și ii de grele umbre să-ţi dăruie gorunii. 


Aşa, cu tine 'n suflet, mă furișez prin zile 

Şi eu, haiducui tânăr, cu pradă: tu, rămân, 
De ţi senalţă trupul mlădiu și pur, în file, 
Când tinereţea verii îţi poposește ?n sân, 


LUCIAN DUMITRESCU 





z—== 2 Septembrie 1939 


; 
4 SS 
ti 

P 

. a 3 

SI 24 
i _— în . 


j 


? 
pa 


SRL IN Ru 7 


PA Făt med va. | 
pe FA ” Fi 5Ă 
le o Sa Ang ei 

pi ze 4 Piti sape dă 
029 AR PURA 


"a 





A postala. -Lexelezâ-lap 
pd ae . 


| A, Ea ae ta atatia păi iii = . = Și 
arat mogul | 


Dorea, petenta tiu 4 ei e teen 0 iii 2 00 
E i / : pa, : i a | 
RR ri Piti 








-.: 





Ti 


ea! 


e 


mita mreana 


: 7 ae f 


Carta poştală ilustrată trimeasă de G. Coşbuc și iscălivă de „blăjeni“ 


Caragiale îşi manifestă în deosebi o 
vie admiraţie față de Coșbuc, care „ar 
putea să figureze la orice neam, cu 
fală, în fruntea tuturora“. Una din 
scenele obişnuite, de familie, este pri” 
cinuită de întrebarea pe care i-o pune 
fiului său, Luchi: „Care e mai mare, 
Eminescu sau Coşbuc“? După însuțle- 
ţite lecturi şi desbateri ajung la în- 
cheerea că „.e o prostie să cântărești 
pe scriitori, ca şi cum ai cântări brân- 
za ori salamul“, — mai ales pe scrii- 
torii de structuri deosebite. 

Caragiale a mai păstrat, din preferin- 
țele junimiste, aprecierea călduroasă a 
scriitorului bănăţean, dialectal, Victor 
Viad Delamarina. Râde cu lacrimi, de 
câte ori  recitește cunoscuta poemă, 
care se închee cu versul: 

„Că de nu-ţi fac praf comegia 

Se interesează de colecţiile calenda- 
relor, tipărite cu caractere chirilice şi 
dorește să obţină  oricâte exemplare 
sar mai găsi, ca să le guste înţelep- 
ciunea pilduitoare. 

Insfârşit, articolul se închee cu do- 
rința lui Caragiale de a-l trimite pe 
Luchi, când va fi mare, în Ardeal, ca 
să cunoască poporul, cu obiceiurile lui 
curate. „Şi mai ştii, mai șţii că nu va 
da de-o ardeleancă de-ale voastre, de 
alea. măăă...“ £ 

Să nu se creadă că ar fi oarecare de- 
magogie, în aceste semne de neobișnui. 
tă dragoste pe care o manifestă Cara- 
giale faţă de ardeleni, sau o captatio 
benevolentiae, prin mijloace cam groa- 
se, Excesiy în toate, marele scriitor 
trece uşor dela o extremă la alta, în 
ură sau în iubire, după dispoziția mo- 
mentului. Cum ar rămâne nesimţitor 
la solicitările respectuoase ale ardele- 
nilor şi n'ar răspunde cu aceiaşi mă- 
sură? E un schimb de graţiozități dulci, 
în care se întrece cu firea, curmându-și 
scepticismul, ca să răsplătească omagiile 
unui discipol şi ale atâtor bravi fruntaşi 
ai românismului,. 


pes 


CARAGIALE LA ARAD 


Caragiale rămâne totuşi câtva timp 
nedecis de a colabora la Românul. Să 
se vâre într'o gâlceavă, fie chiar cu 
gândul împăcării, e o faptă încărcată 
de riscuri. Este, de altfel, prieten cu 
Goga, pentru care a scris un articol, cu 
prilejul arestării sale (Situație penibilă, 
Universul, 1 Ianuarie 1910, Opere IV). 
Cum să se hotărască a-l dezavua? Tre- 
când așadar prin Ungaria, Caragiale se 


reparațiune dela juraţi“. A răbdat și a 
tăcut, până ce a fost lăsat în pace. N'ar 
putea scrie însă „alăturea unui brav 
care l-a maltratat, l-a calomniat și, l-a 
iertat“. De aceea, cere să i se răspundă, 
dacă d. P. Locusteanu dela Românul, 
este același cu redactorul Viitorului. Și 
ca în toate împrejurările solemne, când 
se formalizează, semnează „Al D-V. de- 
votat servitor“ (ciornă fără dată, în ar- 
hiva familiei Caragiale). 

Răspunsul lui Goldiș este liniștitor: 
„P. Locusteanu numai era să fie redac- 
tor la noi, dar nu este“. [l asigură că 
păstrează bucuria mare, pe care a a- 
vut-o, în ziua când l-a vizitat Caragiale. 
„A fost una dintre cele mai frumoase 
zile ale vieţii mele“. Cere şi „vreun 
foileton“, afară „de. fabula aia pro- 
misă'“, 

Aşa dar, în acel moment (18 Febr 
1911), Goldiș pomenește numai de o 
colaborare literară. Nu e încă vorba 
de articole politice. Ziarul îi va „rebo- 
nifica munca“, „în raport cu sărăcia 
sa, nu în raport cu valoarea unui „,Ca- 
ragiale“, care „ar fi vrednic de un 
neam ca cel al Francezilor ori cel (al) 
Germanilor“. Iar în  post-scriptum, 
după ce „devotatul adorator“ îi dă 
„inima toată“ şi îl sărută „cu iubire“. 
întreabă: „ce va fi cu revista lite- 
rară ?*“. Este vorba tot de „Momente 
libere'', revista care n'a putut apare. 

La rugăminţile lui Goldiș, se adaugă, 
deosebit, îndemnul lui Aurel C. Popo- 
vici, care stărue pe lângă Caragiale, la 
15 Februarie st. nou, să colaboreze „.la 
Românul nostru — al tuturor Româ- 
nilor“. Același scrie cu violenţă: „La 
Tribuna nu mai sânt decât niște tineri 
„hoţeliţi“ (ei îşi spuneau „oţeliţi“, n. 
n.) în escrocherii. Nu te aș sfătui să-i 
onorezi cu condeiul tău“, După ce ex- 
primă această recomandație, isvorită 
dintr'otemere, deoarece cunoștea rela- 
țiile lui Caragiale cu Goga, Aurel C. 
Popovici îl mai asigură de răsplătirea 
muncii sale: colaborarea nu va fi gra- 
tuită. 


PRIMUL ARTICOL LA „ROMÂNUL“ 


La câteva zile după primirea acestor 
scrisori, Caragiale trimite un articol la 
Românul, dar nu un articol literar, ci 


Prea sai ale 27 nu He aaa fa 7 


UNIVERSUL LITERAR 


unul politic, destul de vehement, in- 
spirat de o greșeală a Tribunei. In 
acest ziar, după o mare adunare popu- 
lară, convocată la Arad de comitetul 
partidului național, sa pus întrebarea 
vinovată, cât costase manifestaţia,—în- 
trebare, într'adevăr inconștientă, ser- 
vind ca armă dușmanilor noștri, încât 
chiar Tribuna a dezaprobat-o, după 
protestările Românului. Caragiale cere 
Reparațiune (Românul, 15 (28) Februa- 
rie, 1911, Opere, V) exemplară, prin 
isgonirea vinovatului, deoarece deza- 
probarea lui nu e de ajuns. Vasile Gol- 
diş mulțumește în cuvinte entusiaste. 

„Poate nici nu poţi să-Ţi dai seama, 
ce mare serviciu ai făcut sfintei noas- 
tre cauze naționale prin scrisoarea ce 
mi-ați trimis-o acum în urmă... Am 
încremenit într'adevăr, când am văzut, 
că la infamia Tribunei, pe care... atât. 
de admirabil o caracterizezi, nimeni nu 
se mişcă. O nație sănătoasă ar fi sărit 
întreagă să zdrobească capul şerpelui, 
care ne otrăvește viața publică cu ba- 
lele lui. Acum simțim uşurare. Tot nu 
suntem așa de ticăloşi. Am dat per- 
fidia în judecata românimei întregi, 
laţtă  Românimea își spune judecata 
prin unul, care reprezintă adevăratul 
„geniu românesc“, Şi judecata aceasta 
este atât de dreaptă, atât de în- 
țeleaptă și atât de spontană, încât 
sunt convins, că va brăzda adânc chiar 
și în opinia publică românească, atât 
de inviciată de păcatul indolenței”. 
Bucurându-se că iubitul nenea Iancu a 
„ieşit din orice obligament moral faţă 
de „Tribuna“, cere „fie articole de 
fond, fie vre-o schiță literară, fie, în 
fine, orice, numai să fie icșit din su- 
fletul lui Caragiale și să fie iscălit nu- 
mele: Caragiale“. Fericitul director în- 
cheie așa: „Iţi sărut mâinile şi te salut 
cu stimă, iubire și devotament“ (ser. 
ined., Arad, 26 Febr. 1911, cu en- 
tâte-ul „Românul“, ziarul Partidului 
Naţional Român din Ungaria şi Tran- 
silvania'”), 

Acelaşi articol al lui Caragiale este 
salutat cu o telegramă, expediată de lu 
Braşov și datată 1 Martie (st. nou), din 
partea d-lui dr. Al. Vaida-Voevod: 

„Pentru admirabilul articol din Ro- 
mânul, care va fi epocal în luptele 
noasire, rog primiţi felicitări şi mul- 
țumiri căiduroase'“. 

Românul de la 23 Martie (5 Aprilie) 
are o rubrică, Telegrame de felicitare 
d-lui I. Caragiale, în care reproduce 
mulțumiri, de la „mai mulţi membri ai 
Casinei Române din Brașov“, pentru 
„frățeasca dragoste, agera pătrundere 
și rara obiectivitate, cu care judecaţi 
regretabilele noastre înţelegeri“ şi de 
la fruntașii arădeni V. Goldiș, dr. Pop, 
dr. Suciu, dr. Marşieu, dr. Iancu, dr 
Velicu (doctor-avocat). 


COLABORAREA CONTINUA 


Caragiale continuă cu un articol: 
„Nevoile obștii şi oșa numitele „Casa 
noastră'..., în care condamnă acţiunea 
separată a grupării tribuniste, care în- 
cearcă să zăticnească „soluţiunea unei 
chestiuni, care apasă arzătoare asupra 
lumii întregi“, anume stabilirea unei 
înțelegeri între monarhia  austro-un- 
gară şi românimea, reprezentată de co- 
mitetul partidului român (19 Martie/ 
1 Aprilie). 

Sub forma unor pilde, dialogaie, ur- 











a i 


Caragiale şi Ardelenii (Il) 





mează „Diplomaţie subţire'' — cronică 
— 22 Martie/4 Aprilie ca să condamne 


atitudinea tergiversantă a lui Goga, 
înaintea comitetului 
Caragiale primeşte de la d. Iuliu 


Maniu (Blaj, la 4.1V) o carte poștală 
de mulţumiri, după apariţia articolu- 
lui, 

„Incântat de articolul D-voastră apă- 
rut în „Românul“, îmi permit, Ilustre 
Măiestre, a Vă trimite  expresiunea 
sentimentelor mele de adâncă recunoş- 
tință şi sinceră admirațiune! Lumina 
revărsată asupra esenței crizei, care ne 
preocupă, a deșteptat minţile şi a în- 
călzit inimele șovăitoriior, 

Aţi îndatorat toată lumea româneas- 
că prin desfătarea sufletească de care 
he-ați împărtășit...“. 

Al treilea articol politic (la 27 Ma:- 
ție/9 Aprilie) este intitulat Termitele... 
un mic capitol de istorie naturală, pen- 
tru popor. Caragiale extrage din 
„Souvenirs d'un naturalist“ de Quatre- 
Iages, un capitol, ca să exemplifice ac- 
țiunea subterană, de distrugere, a di- 
sidenţilor partidului naţional, cu ale 
lor mai sus numitele organizări „Casa 
noastră“. 

In acelaşi număr, o notă precizează 
colaborarea numai sub semnătură a 
lui Caragiale, căruia i se atribuiau, se 
vede, şi alte articole, neiscălite. 

Ziarele rivale, Tribuna şi Românul, 
concurează şi pe terenul literar, recru- 
tând adesea aceleaşi colaborări ale 
scriitorilor de peste munţi, neameste- 
caţi în luptele politice. In vederea Pa- 
ştilor, Caragiale organizează numărul, 
publicând în fruntea gazetei, o poezie 
inedită de Vlahuţă, nuvela inedită a 
d-lui I. Al. Brătescu-Voinești, „Bietul 
Tric', apoi iar o poezie inedită de G. 
Coşbuc şi un articol literar de el în- 
suşi, „Sărbători mâhnite“, în care de- 
plânge zâzania dintre fraţi. Goldiș îşi 
cere voie să publice foiletoane „și dela 
scriitori din România, cari nu sunt a- 
mestecați în daravera cu Tribuna“, 
pentru că „și așa scriitorii, cari sunt. 
membri ai societăţii scriitorilor din 
Bucureşti (S$. S.R., n. n.), au hotărît 
boicotarea  Românului (scr. ined., A- 
rad, 26 Apr. n.). 


ȘEZĂTOAREA LITERARĂ 
DELA ARAD 

Iată despre ce „boicotare“ era vorba. 
Pus în inferioritate politică la Ara, 
Gaga organizase acolo cu mare fast, în 
Duminica Tomii (17 (30) Aprilie), o şe- 
zătoare literară, cu scriitori din Regat. 
Lucrul indispune România, care con- 
sideră demonstraţia scriitorilor parti- 
cipanţi, ca „o regretabilă reclamă pen- 
tru organul de publicitate al disidenţei 
partidului nostru național român“ (Nr. 
82, 14/27 Aprilie, „Şezătorile literare”). 
Abia ajunși în Arad, scriitorii iau cu- 
noștință de această interpretare şi re- 
dactează o declaraţie (Tribuna, 16 (29) 
Aprilie) de protestare contra interpre- 
tării date șezătorii, „coborind-o până 
la nivelul scăzut al unor lupte politi- 
ce''. Semnează Cincinat Pavelescu, D. 
Anghel, Em. Gârleanu (președintele 5. 
S. R.), Caton Theodorian, A de Herz și 
d-nii D. Nanu, Corneliu Moldovanu. 
Al. T. Stamatiad şi Victor Eftimiu. 

(Alţii, anunţaţi, nu putuseră veni: |. 
Gorun, Caton Theodorian, Al. Ciura, 
H. Lecca și d-nii M. Sadoveanu, Bră- 
tescu-Voineşti şi Sextil Puşcariu). 


(Îsi CIA : fi 


CARAGIALE ui „ROMANUL“ 


de ȘERBAN CIOCULESCU 


In darea de seamă, despre Serbările 
de Duminică, „Tribuna“ (de la 3 Mai 
st. n.) dă epigrama lui Cincinat, „dedi- 
cată unui scriitor care a spus că el este 
un ceasornic fin, de precizie, poe care 
trebue „să-l ungă“ gazeta la care 
scrie“. Scriitorul este Caragiale și epi- 
grama, destul de cunoscută, are acest 
conținut: 


Ești cronometru fin, de sigur 
Dar la... gazetă, ce caţi oare? 
Au ei nevoe de ceasornic 
Sau tu nevoe de... unsoare? 


SUPARAREA LUI CARAGIALE 


La primirea Românului, cu articolui 
despre „Șezătorile literare“, Caragiale 
se formalizează de un pasaj în care se 
interzicea amestecul scriitorilor din 
Regat, în politica de peste munți. 
„Precum noi nu ne amestecăm abso- 
lut în afacerile politice inţerne ale Ță- 
rii-Româneşti, ci dorim binele și îeri- 
cirea ei şi avem aceeaşi simpatie şi 
dragoste pentru toate partidele politice 
din Ţară, tot astfel cerem, ca nici îraţii 
noștri din Regatul-Român, şi mai ales 
scriitorii, să nu se amestece în darave- 
rile noastre polițice, căci prin ameste- 
cul acesta nu pot decât să strice cauzei 
politice naţionale a poporului românesc 
din Ungaria şi Transilvania“, Aceste 
rânduri nu pot viza pe nişte scriitori, 
cari, — scrie el lui Goldiş — „dedân- 
du-se la diletantism artistic, ținând şe- 
zători lterare, niște inocente sporturi 
— fatuitate juvenilă“, chiar dacă „fac 
poate o bună reciamă de popularitate 
impresariului lor“, nu pot fi învinuiți 
„de scopuri politice şi ascunse“. Aver- 
tismentul Românului nu îi atinge aşa 
dar pe ei: „el mă lovește direct nu- 
mai şi numai pe mine, singurul dintre 
scriitorii din Ţară care fățiș, cu por- 
nire hotărită și cu manifestă părtinire 
mam amestecat în luptele D-v. Ca 
urmare a acestui eveniment, Caragiale 
îi aduce la cunoştinţă retragerea sa 
dela Românul și cere să se dea la in- 
formaţiuni, următoarea notiță: „D. Ca- 
ragiale ne scrie că, fiind peste măsură 
ocupat cu nişte lucrări literare, regretă 
a nu mai putea colabora la ziarul no- 
stru“. In acelaşi timp, expediază lui 
Goldiș această telegramă: „In urma 
celor conținute Românul Joi despre 
amestecul scriitorilor din 'Țară în lup- 
tele D-voastră, regret imposibil conti- 
nua colaborare. Urmează scrisoare“ 
(16/29 Aprilie). Totodată, scrie d-rului 
(avocat) Cornel Iancu, din Arad, să 
stăruiască pe lângă Goidiș pentru in- 
serarea neîntârziată a notiţei. 

Curioasa interpretare a lui Caragiale, 
a pornit desigur dintr'o susceptibilitate 
ce nu i se putea bănui. După cum se 
vede, marele scriitor nu se simte so- 
lidar cu confrații săi din ţară, pe care-i 
consideră a fi niște diietanţi infatuaţi; 
supărarea lui nu porneşte din conști- 
inţa profesională, jignită prin ofensa 
adusă de Românul, scriitorilor parti- 
cipanţi la şezătoarea pur hterară din 
Arad, manitestare a unităţii culturale 
românești. Foarie ușor iritabil, Caru- 
giale, în ciuda evidenţei, se simte di- 
rect vizat de mustrarea care nu se re- 
ferea la dânsul şi reacţionează, deşi 
în termeni foarte cumpătaţi, sub stă- 
pânirea impresiei, 


„NU MĂ UCIDE, IUBITE NENE 
IANCULE“ 





opreşte o zi la Arad și, imparţial, cer- 
cetează amândouă taberile. Tribuna 
consemnează la Informațiuni, că „a pe- 
trecut ziua de azi în Arad“ și „a vizitat 
redacţia și tipografia ziarului nostru' 


aa fa caca da „fe ae Du Piepaifi 
Tata a /ANRRARI? a ORCE Pa Bienamfil fr af Br 


: ata 
popi na le e olipri, PI 
Per IER ce PESE <A ae să Mpa: e pia ara: 


La primirea telegramei, Goldiș ră- 
mâne încremenit. „Scrisoarea telegra- 
mă a Dumitale de azi m'a lovit ca un 
trăznet. Ziua aceasta este cea mai ne- 


ui fericită zi a vieţii mele. E pentru mine 


(Miercuri 8 Februarie stil nou 1911). Ma za m e Apoi pe bl pi ata Sati inexplicabil, cum ai putut să ne loveşti 
Dar informat că până la urmă Caragiale „RI? NE SE E e] a Pe DAE e pen ă Aaaa E Si A aa ups 
va trece cu ceilalţi, ziarul mai publică, 2 Aa a ă pm fer Eu ai cae pata da pa Pi ostila 
sub titlul Caragiale în Ardeal, o serie IS ze pl nana, Pen e pazei La râd A scrisoare de explicaţii (ined., 29 Apr. 

=: > : Pa i pe Rita” „ft. iz , Ş 253 : ta co n.). El explică aranjarea șezătorii din 
de anecdote, ca să dovedească putina Cap 2 Da deatia dai Pe APR9E să -na P> pi e dag ce aie aa tei pia aie 


notorietate a scriitorului, în Ardeal. 
Sunt crâmpee de convorbiri, născocite, 
cu prilejul treceri lui Caragiale, prin 
Arad. 

— Cine e Caragiale ăla ?... 

— Cum, nu știi? Caragiale e unul 
dintre scriitorii noştri cei mai buni! 

— La cine e în — cancelarie? 

Alta. 

— Caragiale, Caragiale !.,. 

— Scrie. Nuvele şi piese teatrale. 

—. De ce nu si le publică — în volum? 

Şi ulțima. Cineva cere în librărie, o 
carte de Caragiale. 

— Nuvele, schiţe sau teatru? 

— Nu, dă-mi mai bine — poezii ! 


NEHOTĂRĂRILE LUI 


După o făgăduială de colaborare, Ca- 
ragiale îşi arătă susceptibilitatea, fiind- 
că a surprins printre colaboratorii Ro- 
mânului, la rubrica Litere-arte-ştiinţe, 
pe unul din insultătorii săi, Petre Locu- 
steanu, care-l atacase în Viitorul, cu 
prilejul neînțelegerilor lui cu Teatrul 
Naţional (1909). 

Caragiale a lăsat agresiunea fără ur- 
mare, nerăspunzându-i, nici trăgând-o 
în judecată, după experiența cu Caion: 
„Pentru calomnie, n'am mai avut ne” 
voie să-mi joc cinstea la noroc cerând 


PN ai ai A (i 
4 


pammde [330 ua e Map PE 
pa Pana D „3039 IES AN IDE ca. Pete 08 aa rola 
ce popa tXap SP pup ea af, an 
Cu Pa g_: Si e 3 
Li Cara ba % 
Pozitie 


pauni, [nea . 
rd 
prana Tip 


PR 


(drame 


(roni Gia Ain Ag fct. cerem cât bang: e 


Inceputul şi sfârşitul scrisorii d- lui dr. Alex. Vaida-Voevod 


„Lea. Pad 


7-a 2 pi> 


.€ 470 20" 


ZA: 


Hti Pie Pa-am 


Crigrdrade Miha: 


As 


Pe 


p Rae [275 i 


e (le poa, în 7 Careprs RR 
cmd 
ca 4n Ad, 2 A 


Zr za cnef Ce 
Zi 


a = 


sa ase fe zf fn ra 


PAI A Ur fe hea para d Fu suf A 
Apomieei n Dea 4 


Z Fi Arsă area <Epnâ safe, 033 

MAIA o fs foau a » Ahă. Pan. A ca 
Rar, Paz he pa 
ude co ana a 4 CĂăca în 
Ppaniz m aaa Seo 7 aka aa e br Abe 3 


ral, An ee: AA. 


ef an fir 


Ca — 


Ps 


” 


Load. 
Aa Pe mei e 
zel CD 


Imceputul şi încheierea scrisorii lui Aurel C. Popovici 


şită“, 

Urmează o încercare de a se pune de 
acord cu însuși punctul de vedere, ex- 
primat de Caragiale în articolul „Ne- 
voile obștii şi așa riumitele „Casa noa- 
stră“. Caragiale scrisese: „Scriitorul 
acestor rânduri îşi dă bine seama, că 
mare dreptul a se amesteca în aiace- 
rile politice interne ale Statului un- 
gar“. De aceca își făgăduise „tot con- 
cursul, întru cât va îi vorba de cul- 
tura acestei obștii“. Goldiș admite 
chiar ca scriitorii din Regat „să scrie 
politică“, dar nu „prin fapte, cum e 
şezătoarea dela Arad să se amestice în 
daraverile noastre şi mui ales în con- 
tra partidului naţional român“. Din a- 
ceeași scrisoare aflăm că I. I.. Cara- 
giale a primit „conducerea părţii lite- 
rare a ziarului“ şi că niciodată nu i sa 
cerut să facă „politică militantă“. Gol- 
diș continuă, cu abilitate: „Toţi arti- 
colii Dumitale de până aci sunt lite- 
rari, nu curat politici. Dacă au şi în- 
sămnătatea politică, asta nu va să zică 
amestec direct în daraverile noastre 
politice, după cum ai şi declarat, că 
nu vreai a te amesteca direct în ace- 


stea daraveri“. 
(Urmare în numărul viitor) 


DD 6 


Printre însemnările zilnice din jur- 
nalul intim al lui Mihai, Arabela de- 
ţinea dela un timp încoace un rol pri- 
mordial. De altfel, întreaga lui viaţă, 
se desfăşura, de când fugise de acasă 
şi nimerise aci, în această casă în mij- 
locul căreia fata pe care o întâlnise în 
prima zi a venirii lui constituia inima 
întregului grup de boemi, de atunci, 
întreaga lu: viaţă sufletească sa des- 
fășura, în jurul acestui personaj. Dra- 
goste ? Şi Mihai se întrebase odată în 
jurnalul său: „Mă întreb dacă o iu- 
besc pe Arabela. Analizând lucrurile 
bine, s'ar părea că ceeace ne ţine le- 
gați unul de altul e dragostea, într'a- 
devăr. Insă o dragoste foarte ciudată 
(dacă există !) O dragoste evidentă 
mai mult prin consecințe decât prin 
desfășurare. Imi dau seama că ar pu- 
tea exista o dragoste între noi numai 
când sunt singur şi analizez faptele. 
Când suntem impreună, nu simt nimic 
deosebit, decât că am în faţă o temee 
care mă iubește. Nu îndrâznesc să 
cred că ceeace simt eu pentru ea e dra- 
goste. Ar fi prea puţin. Și, totuși, îmi 
dau seam că între mine și ea e ceva 
care se numește ca o dragoste, adică 
ceva mai mult decât o prietenie... 

In realitate, Mihai era intrigat de 
propria lui experinţă atât de mult, în- 
cât ar fi vrut să discute cu cineva des- 
pre dragoste — experienţă cu totul ne- 
cunoscută până acum de el și practic 
și teoretic — pentru a-și putea face o 
idee despre situația lui reală. Era, fi- 
rește, măgulit şi din primele clipe se 
simțise parcă mai mare, mai plin, mai 
bogat faţă de prietenii săi, pentru fap- 
tul că avea legături intime cu o femee. 
Un orgoliu viril, pe cât de discret pe a- 
tât de puternic la vârsta lui, îl făcea să 
creadă că prin legătura ce-o avea cu 
Arabela a intrat cu adevărat în viaţă și 
că taţă de ceilalți prieteni ai lui are 
meritul de a cunoaște viaţa bărbătească, 
mai complet. Dar aceasta era numai 
atitudinea lui față de prietenii săi. In 
fundul sufletului său, Mihai cra tulbu- 
rat, de alte probleme care-l făceau să 
privească realitatea cu mai puţină 
mândrie, dându-și seama de rolul pe 
care-l joacă în viaţa, lui această femee 
şi de situaţia lui faţă de ea. De când ve- 
nise aici, lipsit de orice mijloace de e- 
xistenţă, el trăia numai din sprijinul 
Arabeiei. Iși dădea perfect de bine sea- 
ma, de ajutorul ce i-l dăduse ea și de 
multe ori își spunea chiar că, dacă 
n'ar fi întâlnit-o pe ea, aventura lui 
s'ar fi sfârșit printr'o întoarcere ruși- 
noasă acasă, sau ar fi degenerat în- 
tr'un vagabondaj mizer printr'o lume 
de rataţi şi epave sociale cum sunt atâ- 
ţia alții ce populează cafenelele şi re- 
dacţiile ospitaliere. Prin Arabela el re- 
ușise să-și păstreze intactă demnitatea 
interioară în lupta directă cu viața, 
chiar dacă i se părea că faţă de ea își 
coborise puţin demnitatea bărbătească 
trăind din ceeace producea ea. 

Dar toate acestea erau lucruri se- 
cundare în frământările din atmosfera 
lui sutletească. Mihai regreta mai mult 
că întâlnirea, cu Arabela n'a contribuit 
cu nimic, sau foarte puţin, la îmbogă- 
țirea, vieţii lui sufletești. El își făcuse 
despre dragoste o idee mare, ca orice 
tânăr cu inclinaţii romantice dela 
douăzeci de ani : suferință, exaltări su- 
fletești, lacrimi, disperare. Dar nu cu- 
noscuse nimic din toate acestea. Une- 
ori căuta să se înșele și să-și creeze 
singur iluzia că întâlnirea cu Arabela 
i-a schimbat cu totul viața suiletească 
şi că fata a fost o revelație pentru el, 
așa cum știa din cărţi că trebuie să fie 
orice dragoste. Dar atunci totul deve- 
nea comic chiar în fața propriilor săi 
ochi. Işi dădea, repede seama că viaţa 
lui interioară își continuă cursul ei, ne- 
alterat, ca şi mai înainte, și printre în- 
semnările din jurnalul său intim, Ara- 
bela, deţinea rolul principal la rubrica 
întâmplărilor zilnice, nu a evenimen- 
telor sale spirituale, singurele conside- 
rate esențiale de Mihai. 

Presimţea, totuși, că nu sar mai pu- 
tea despărți uşor de Arabela, ba în ul- 
timul timp începuse să prevadă că A- 
rabela devenise atât de necesară pen- 
tru el, încât dacă s'ar despărți, dacă ar 
fi departe de ea, s'ar putea naște cu a- 
devărat o dragoste romantică în el. 
Faptul că trăesc prea mult împreună 
şi că orice mijloc de comunicaţie sutle- 
tească sau spirituală — reverie, s3ri- 
sori, dorințe, etc., — e înlăturat de 
viaţa lor aproape comună, era pentru 
Mihai singura, cauză a „platitudinei“ 
dragostei lui. Ajunsese la convingerea 
că în dragoste absenţa ființei iubite 
contribuie mult mai mult la întărirea 
elanului și a sentimentelor, decât pre- 
zenţa ei. „Kierkegaard, scrisese cu 0 
zi mai înainte Mihai în jurnalul său, 
afirmă că singurul serviciu cu adevă- 
rat mare pe care-l poate face o femee 
unui bărbat, e să trezcască în el con- 
ştiinţa nemuririi, să-l ridice spre infi- 
nit. Dar acest serviciu ea nu-l poate 
face decât printr'o acţiune negativă. 
Dacă l-ar face pe cale pozitivă, atunci 
ar însemna ca soţia să fie aceea care 
să aprindă în bărbat conștiința nemu- 
ririi. Ori, viaţa obișnuită ne arată con- 
trariui... Vai de bărbatul care cunoaște 
fidelitatea femeii. Vai de mine! Eu 
trăiesc cu Arabela o viață de soț; şi so- 
ţie. Cum ar putea să mai existe drago- 
ste între noi ?...“. 

Nu tot așa se pusese însă problema 
şi pentru Arabela. Ea îl iubise din pri- 
ma clipă pe Mihai și de atunci conti- 
nua, să-i arate o dragoste progresivă, 
deoarece pentru ea nu se punea nici O 
problemă cu complicații spirituale și 
sa nu căuta nici un derivat. Ea își fă- 
cuse din Mihai centrul şi idealul vieiii 
intregi. Dragostea ei nu cerea altceva 











decât dragoste și sentimentele sau ela- 
nurile ei nu urmăreau decât un răs- 
puns pozitiv din partea bărbatului: iu- 
bire, fidelitate, mângâieri, satisfacţie 
pasională. Mihai vedea bine cât e de 
indrăgostită și lucrul acesta aproape îl 
revolia uneori ; ar fi vrut câteodată să 
se certe cu ea, s'o îndepărteze, dar a- 
tunci n'ar fi făcut-o decât să sufere 
singură. Era prea bun ca s'o facă să 
sufere. Şi astiel, în timp ce el regreta 
lipsa unei acţiuni negative, Arabela 
căuta să-i arate tot mai mult fidelita- 
tea și dragostea ei prea sinceră, cre- 
zând că numai aşa el va îi mulțumit și 
se va apropia mereu mai mult de 
dânsa. 

In ziua plecării lui Panait, Mihai era 
pentru prima dată neliniștit cu adevă- 
raț din cauza, Arabelei. Panait fusese 
un colocatar al lor, locuind într'una 
din camerele vecine cu a lui şi a Ara- 
belei și plecase cu o seară mai înainte, 
în chip cu totul nelămurit, după ce a- 
vusese un schimb de cuvinte destul de 
agresiv cu Mihai căruia îi făcuse câ- 
teva, imputări, destul de ocolite, cu pri- 
vire la situaţia lui și câteva aluzii ne- 
cuviincioase la adresa Arabelei. Discu- 
ţia neașteptată pe care o avusese cu el 
înainte de plecare, îl convinsese că Pa- 
nait, pe care-l crezuse până atunci un 
bun prieten, îi părăseşte în urma unor 
tentative nereușite față de  Arabela, 
ceeace se vedea limpede din atitudinea 
iui pornită faţă de Mihai. Din această 
cauză, Mihai era neliniștit în ziua ple- 
cării lui Panait, în persoana căruia a- 
flase acum nu un prieten, ci un rival. 

Pe deoparte, lucrul acesta îi făcea 
bine, îi punea în faţă o sumă de com- 
plicaţii din care deducea că nu e chiar 
atât de indiferent față de Arabela pe 
cât crezuse până acum. Neliniștea, lui 
era o expresie vădită a dragostei lui 
pentru ea. Dar, se întreba Mihai, ce fel 
de dragoste e aceasta care nu se arată 





SARMIS, FLOAREA REGINEI 


UNIVERSUL LITERAR 


decât atunci când un al treilea o love- 
şte în amorul propriu ? Sau e, poate, 
numai amorul propriu, ori o vagă su- 
părare din cauza ciocnirei cu Panait, 
toată această neliniște sufletească... 
Abia acum își aduse aminte să n'o 
văzuse pe Arabela deloc de aseară şi 
că Ge eri nu mai vorbise nimic cu ea. 
Doria, s'o vadă, era îngrijorat de ea, 
voia s'o mângfţ.ie, s'o aibă la piept, cu 
siguranța că e intactă, că e a lui. în 
urma, discuţiei violente de peste noap- 
te cu cel care plecase, simțea nevoia s'o 
ştie a lui, numai a lui, ceeace-l lăcea 
s'o dorească, s'o idealizeze.. Rămase în- 
treaga, după amiază în odaie, cu inten- 


(Urmare Gin pag. 3-a) 


fruntea printre munţi. Regele privea 
cum se_desăvârșește gândul său. Se 
simţea mulţumit. De multe sori adu- 
sese şi el piatră cu braţele pentru zi- 
durile noui. Cât priveşte pe Vezina 
Getuza, puterile lui erau acum înza- 
cite. Iscusinţa cu care tâlcuise încă- 
perile, nu avea asemănare, Nici meș- 
terii aduşi din Roma nu puteau să-l 
întreacă, Getuza făurise planul cetăţii 
cu măestrie de mare arhitect, cu toai2 
că el nu învățase meșteșugul acesta la 
şcoli înalte. "Totul se petrecuse prin- 
tr'o minune. Când începuse să tragă 
primele linii pe vatra veche a lăcașu- 
lui regesc, simţise o luminare lăuntii- 
că, venită parcă din cer. Mintea îi era 
limpede şi născocitoare. Planul întări- 
turii lua viață aproape fără să-și dea 
seama Getuza de ceeace înfăptuia. 
Când a înfățișat planul cetăţii, Regele, 
cu înflăcărare, l-a îmbrățișat. 

—- Intr'adevăr, Getuza, mi-ai înţeles 
gândul ca nimeni altul. 

De atunci Vezina Getuza n'a mai 

cunoscut odihnă. Sarmis, Floarea Regi- 
nei îi făurise lui Getuza, în timpul 
când lucra, un cântec al lui, cântec de 
ziditor. Sufletul comandantului parcă 
sa tencuia zi de zi în noua întăritură, 
iar dragostea lui se înălța și mai lumi- 
nată spre inima Domniței. 
Intro noapte de Gustar cerul îşi a- 
prinsese ca niciodată toate făcliile. Eta 
atâta lumină şi atâta linişte, în jurul 
nouei cețăți. In această lumină cetatea 
se înălța atotstăpânitoare, In cele pa- 
tru vârfuri de munte se vedeau patru 
focuri. Flacările păreau comori aprin- 
se. In lumina lor, cele patru straje se 
mişcau ca nişte umbre ocrotitoare. Ia 
miez de noapte se auziră glasuri a- 
dânci. 

— Uhu, huuu, păzitor din Răsărit, 
Apus şi Miază-Zi, se vede ceva în păr- 
țile voastre ? 

— La mine e pace. 

—- In partea mea e linişte. 

— Uhu, huuu, din cerul ţării a că- 
zut o stea! 


—— E un suflet care va sbura în 


r.oapte ? 

Glasurile păzitorilor erau acum în- 
soţite de un urlet adânc, prevestitor 
parcă de moarte. 

— Geme muntele. Urlă buha! 

— Semn rău. 

— Uhu, huuu, a căzut şi un luceafăr. 

-— Doamne, fereşte ţara de rău. Dar 
ce aud, ce văd? Făclii pe vale, în fuga 
nebună a cailor. 

In acea clipă duşmanii din Miază- 
Noapte, cari năvăliseră în ţară, păreau 
valuri de păcură cu spumă de foc. Tul- 


nicele porniră să sune. Tobele să bată. 
Porţile cetăţii se deschiseră, Din ele 
năvăliră mii de soldaţi ca vulturii 
spre duşmanii din Miază-Noapte. Prin 
lumina torțelor, în fruntea războinici- 
lor, pe un cal alb, Sarmis cu părul res- 
firat în vânt, părea o zeiţă, In dreapta 
ei Vezina Getuza şi el tot călare pe 
un cal alb, lupta ca un Făt Frumos, 
De la început barbarii s'au lovit de ar- 
matele Dacilor ca de un zid peste care 
nu puteau să treacă, In învălmășeala 
luptei însă, o săgeată se înlipse în 
pieptul Prințesei. Sarmis se prăbuşi 
lângă stâncă. Getuza sări de pe cal și 
o cuprinse în braţe. Floarea Reginei, 
ascunzându-și rana cu mâna stângă, îi 
zise lui Getuza, cu un surâs ca de 
înger : 

— N'ai teamă, Vezina. Nu sunt răni- 
tă rău. Mă pot ajuta și singură. Tu, 
du-te în luptă. Acolo e mai multă ne- 
voie de tine. 

— Dar sângele acesta, Prinţesă ? 

— Nu e nimic, îl opresc eu, Vezina. 
Te rog du-te. Uite duşmanul înair- 
tează. 

Getuza mu mai spuse nisi un cu- 
vânt, incălecă și se avârli în luptă ca 
o vijelie. Dacii, văzându-l din nou în 
fruntea lor, porniră şi mai cu aprigă 
înverşunare, Vezina ajunse din urmă 
pe conducătorul dușmanilor. Cu o pu- 
tere de uriaş îl apucă de coadă, î! 
smulse de pe ca! și, în fugă nebună, 
dădu cu e. de pământ şi în barbari pâ- 
nă când nu mai rămase din întăciunatul 
cârmuitor al năvălitorilor nici fărâmă. 
Văzând această putere a Dacilor, duş- 
manii o luară la lugă. Dar soldaţii lui 
Decebal! nu-i slăbiră de loc. Ii urmă- 
riră până dincolo de hotare, unde îi 
decimară până la unul. La întoarcere, 
Getuza în fruntea comandanților, cu 
ochii aprinși, cânta cântecul pe care 
i-l făurise Sarmis când zidea cetatea. 
In glasul lui era o tristețe nebănuită 
de ceilați. Când ajunse în locul unde 
fusese rănită Prinţesa, Getuza se frecă 
la ochi. Nu-i venea să creadă ceeace 
vedea. Sus pe vârful stâncei, în straele 
ei albe de in, Sarmis, Floarea Reginei 
sta nemișcată, ca un înger de piatră, 
cu ochii fixaţi în zarea de unde se în- 
torceau luptătorii. 

— Sarmis! strigă Getuza 
murat. 

Prinţesa, cu capul rezemat de stân- 
că, mu mai mișca. Chipul ei era lumi” 
nat de o rază coborită din cer. Din pi- 
căturile de sânge, căzute pe stâncă, îe- 
şiseră flori albe, frumoase ca și chipul 
prinţesei, flori ce nu crescuseră până 
atunci în nici un colţ al pământului, 


cutre- 














ZIGZAGUNRI 


nuvelă inedită de PERICLE MARTINESCU 


ţia de a vorbi cu ea imediat ce vor ră- 
mâne singuri în toată casa. Deocam- 
dată într'una din odăile vecine se afla 
numai Denis, havaianistul, şi atâta vre” 
me cât el era acolo, Mihai nu se putea 
întâlni cu Arabela. Până, la plecarea 
havaianistului în oraș, Mihai încercă 
să citească ceva, dar nu putu parcurge 
nici o pagină din cauza tulburării su- 
fletești, a neliniștei, și a nerăbdării de 
a o revedea, pe Arabela. Aceasta îl tă- 
cea să deschidă iarăși caietul cu în- 
semnări zilnice, şi să scrie : „O iubesc 
pe Arabela. Dar încă nu sunt sigur că 
asta e dragoste. Panait a plecat azi 
noapte și poate numai insinuările lui 
triviale mă fac să cred că's îndrăgostit. 
Sau nu e decât amorul propriu le- 
zat ?...“, 

Când auzi ieșirea lui Denis, închise 
caietul și se pregăti s'o revadă pe Ara- 
bela, aproape tremurând de emoție. 
Avea impresia că n'o văzuse de foarte 
mult timp și inima îi vibra puternic de 
nerăbdare. In mintea lui, Arabela de- 
venise extrem de frumoasă în acea 
clipă. 

Ca deobiceiu, Arabela îl conduse pe 
Denis până ia scară, așa cum făcea cu 
toţi cei care locuiau în mansarda co- 
mună, și privi peste balustradă în ur- 
ma, lui, până când acesta ajunse jos. 
Inainte de a ieși, Denis își ridică ochii 
spre capătul scării, iar ea îi trimise un 
semn de adio cu degetele fluturând în 
aer. Pe urmă se retrase. 

Mihai deschise ușor ușa. și Arabela 
se îndreptă spre el. Era, întradevăr, 
ciudat de frumoasă. Avea o figură ado- 
rabilă, de o paliditate serafică, îmbră- 
cată în pull-overul şi rochia cafenie 
care-i cădea atât de bine pe corp şi ira- 
dia o prospețime naturală și răcoritoa- 
re ca o floare abia smulsă din seră. 

— E cald la tine, Mihai? zis2 ea 
strângându-și braţele la piept cuprin- 


Getuza scoase un răcnet ca de fiară 
înjunghiată şi se prăbușşi la picioarele 
Prințesei. Comandanții nu îndrăzniră 
să-i atingă. Ii priviră ca împietriți, fă- 
cură un semn al credinței, apoi ple- 
cară trişti în cetate să ducă vestea 
Regelui. 

Decebal cu inima strânsă de durere 
le-a făcut lăcaș în noul zid de piatră 
al cetăţii, Zidirea sa săvârșit tot noap- 
tea la lumina făcliilor. După slujba re- 
ligioasă Regele se aşcză pe tron, cu 
fruntea îngândurată. Lângă el se alla 
Regina şi nedespărțitul său frate. In- 
imun târziu Regele vorbi cu glasul 
parcă sugrumat : 

— Cruntă soartă ne-a lovit. 

— Sufletul Tău, Mărite Doamne, nu 
trebue să fie măcinat în durere, căută 
să-l mângâie generalul Diegis. In îni- 
mile noastre de stâncă nu şi-au făcut 
niciodată lăcaş durerea sau plânsul. 

— Ai dreptate, Diegis. Am trecut 
întotdeauna peste furtuni, încercări de 
„oarlă, peste dureri adânci, cu frunţile 
încruntate şi cu inimile dârze. Dure- 
rea de acum însă, este peste puterile 
mele. 

— O, Rege bun, glăsui încet Regina 
și ea cu ochii înecaţi în lacrimi, Sar- 
mis şi viteazul Vezina Getuza nu sunt 
morţi. Sunt acolo în viața veşnică. 

— Ai dreptate și tu, scumpa mea 
Regină. Aveţi dreptate amândoi. Dar 
nu mă pot împăca cu gândul că nam 
s'o mai văd niciodată pe Sarmis, pe 
Floarea Reginei. 

— O vei vedea întotdeauna, Măriţe 
Coamne, vorbi cu slială un comandant 
care intrase atunci în palat. 

— Cum s'o mai văd, viteazule, cânu 
nu mai este printre noi? 

—— Mărite Doamne, pe stânca unde 
au căzut Prinţesa și Gotuza, au ieșit, 
flori albe. Noi credem că suiletul Prin- 
țesei s'a prefăcut în flori. 

— E sulleiul ei, zise Decebal cu o 
lumină nouă în ochi. Să le aducem și 
să le sădim în cetate. Aici în grădina 
unde cânta ea, unde se plimba ea. Co- 
puii mei sunt în ceruri, făpturi de lu- 
mină. Nu-i aşa, Diegis? Nu-i aşa, Re- 
gsină? 

— Precum ţi-e cuvântul, așa e și 
fapta, Măria Ta. Ştii tu prea bine acest 
lucru, glăsui Diegis. Lumina credinței 
pe care ne-a dăruit-o Zamolxes, ne-a 
arătat de atâtea ori, acest adevăr în 
oglinda vieţii de aci şi de dincolo. 

Inainte de a răspunde Decebal, 
parcă (din zidurile cetății, parcă Wdin 
inima pământului sau din înălţimi se 
auziră glasul Sarmisei și al lui Getuza 
însoțite de un molcom cor de îngeri: 

„Să nu vă cuprindă mâhnirea. Fiţi 
mândri de noi. Nu este viață mai 
scăldată în lumină şi mai legănată în 
frumos, ca viaţa eroilor. In grădini cul 
rodii de aur, cu flori care cântă alături 


2 Septembrie 1939 =—=——== 





să de frigul dela scară. Abia aşteptam 
să viu aici. 

— Adevărat. Nu te-am văzut de ieri. 
Unde-ai fost aseară ? 

— Acasă, răspunse Arabela, căutând 
parcă să ocolească, discuţia aceasta, 

Mihai observă ceva schimbat în ea și 
i se păru deodată că paliditatea ei tră- 
dează o oboseală provenită dintr'o su- 
părare mare. 

— De ce ești supărată ? o întrebă el 
direct, nelăsându-i timp să se familia- 
rizeze. 

— Nu's. Ţi se pare... Spune-mi ce-ai 
făcut astăzi, aseară, ai lucrat ceva? 
întrebă ea, îndreptându-se spre masă, 
cercetând odaia cu multă curiozitate și 
simpatie. 

— Nu, Arabela, n'am putut să fac 
nimic, fiindcă m'am gândit mereu la 
tine, zise Mihai cuprinzând-o vşor de 
talie și apropiindu-și-o încet de piept. 

Ochii ei erau imenși și clari ca două 
perle transparente. Mihai îi atinse 
fruntea cu vâriul buzelor, atât de uşor 
încât ea, aproape nici nu simți. Dar 
brațul lui, ce-i învăluia trupul, și piep- 
tul pe care ea își sprijinise umărul, i 
se pareau atâţ, de calde că se lăsă în 
stăpânirea lor ca într'o vrajă mângâie. 
toare. Ar fi vrut să nu se privească în 
ochi. Era, mai liniștitor să stea aşa, cu 
capul rezemat de pieptul lui Mihai şi 
să tacă, să nu spună nimic, să nu se 
mai gândească la nimic. Parcă aștrpta 
de mult acest moment și parcă nici 
plânsul nu i-ar fi adus atâta liniște. 

Era o după amiază de început de 
Mariie, cu soare dulce care îmbrăca 
odaia într'o haină fascinantă de lu- 
mină, Mihai o trase pe nesimţite spre 
pat ȘI se așezară amândoi, unul în iaţa 
celuilalt. Arabela avea sub cap o pernă 
albă, el se sprijini în cot, alături de ea, 

— Știi că Panait ne-a părăsit azi 
noapte, zise Mihai mângâindu-i mâna. 

Ea nu răspunse nimic, avea privirile, 
mari și reci, înfipte în tavan. 

Tăcerea ei îl sugruma, pe Mihai. 

— Când a plecat eram alături, în ca- 
mera Doctorului, continuă el. Despăr- 
țirea noastră a fost foarte neplăcută ; 
părea, că e furios pe mine. 


(Urmare în pag. ultimă) 


aie 


de pasările cerului, zburăm cu aripi 
de mătase. Sufletele noastre se scaldă 
numai în lumină. 

— Ai auzit, Regină? tresări miscau 
până la lacrimi Decebal. Copiii msi 
sunt fericiţi. Florile mele aragi, peste 
munții vremii nu veţi fi niciodată ui- 
taţi. Numele vostru îl voiu lega de 
cetatea în care se odihnesc trupurile 
voastre, în care va crește în mii şi 
mii de tulpine sufletul 
Floarca Reginei. 

Cu ochii din ce în ce mai luminatţi, 
Regele se sculă depe tron şi dădu 
poruncă ; 

—— Daţi laoparte porţile palatului! 
Să intre preoţii, comandanții, ostașii, 
poporul. Le voiu aduce la cunoștință 
această faptă. 

Porţile se deschiseră larg. Poporul, 
ostașii, preoții, intrară şi se plecară în 
fața Regelui. 

Decebal le vorbi : 

— Inalţi preoţi, comandanţi, ostaşi, 
întregul meu popor. Am hotărît ca 
numele fiicei mele Sarmis și al vitea- 
zului locotenent Getuza să-l leg pe 
vecie de această cetate. Numele lor să 
fie sfânt peste ani şi ani. Cetatea se 
va numi de azi înainte Sarmis și Ge- 
tuza. 

Mulțimea îngână 
de iain:. 

— Sarmis e Getuza... Sar..mi..s.e.. 
ge...tu...za... SARMISEGETUZA. 

Marele preot blagoslovi noua cetate: 

— Sfinţită să fie de Dumnezeu, cin” 
stită să fie pururi cetate a vietii şi a 
morţii, Sarmisegctuza, 

Regele și mulțimea, pătrunşi de a- 
cest siânt botez, îngenunchiară, 


tău, Sarmis, 


adânc, pătrunsă 


Jocul umbrelor străbune sa stins, 
odată cu răsăritul soarelui. Mam trezit 
lângă ruinele cetăţii cu totul sehim- 
bat. Simţeam că plutesc deasupra le- 
gendei. In gândul meu își făcură loc 
nenurnărate întrebări: „Vis a iost, ve- 
denii? O filă ruptă din cartea de pia- 
țră a neamului?“ 

De după vârful muntelui, îmbrăcat 
în măreața haină de brazi, soarele se 
arătă din ce în ce mai viu şi odată cu 
ivirea luminei, visul se risipi deabine- 
lea. 

Când să plec din acest lăcaș pesle 
care au trecut atâtea furtuni, lângă 
dărârnături, văzui o floare aibă, fru- 
moasă, ciim nu mi-o închipuisem nici- 
odată până acum. 

Am glăsuit singur fără să mă auing 
de ea: 

—— Floarea Reginei, Floarea Reginei, 
sufletul Sarmisei. 

Apoi m'am îndreptat, pe cărarea pă- 
durei, spre Orăștie, târg ridicat tot pe 
o temelie de cetate Daco-Romani. 


GEORTE ACSINDEANL 





=== 2 Septembrie 1939 











Teatrul ,,Muncă și Voe Bună“ 
„PLUTUS* be ARISTOPHAN, cu prolog și epilog de Mircea Ștefănescu 


Teatrul „Muncă şi Voe Bună“ şi-a 
deschis porţile în vederea celei de-a 
doua stagiuni, cu „Plutus“ de Aristo- 
phan, în traducerea d-lui Mircea Ște- 
fănescu. Este un spectacol care pune 
în evidență bunele intenţii ale direc- 
torului de scenă, d. Victor Ion Popa, 
de a da posibilitatea publicului în- 
tr'adevăr „mare“ să cunoască teatrul 
marilor clasici. 

Evident că în forma originală, mo- 
rala comediei nu era destul de preg- 
nantă; de aceia, d. Mircea Ștefănescu 
a mai condimentat-o pe alocuri cu „a- 
propos-uri“ mai mult sau mai puţin 
locale. Traducerea d-sale, este contri- 
buția unui autor dramatic a cărui re- 
putaţie e bine stabilită. 

Recitind „Plutus“ a lui Aristophan, 
veţi aprecia în celălalt „Plutus“, dela 
„Muncă şi Voe Bună“ — cred — ver- 
siunea cea mai potrivită pentru cadrul 
acestui teatru şi intenţiile care-l pre- 
zidează. 

Spectacolul sa jucat cu măști. da- 
torite, odată cu decorurile, talentatu- 
lui pictor von Lowendall, şi care 
— spune programul — sunt lucrate 
după autentice modele antice. Actorii, 
erau însă vizibil stânjeniţi de „noua“ 
manieră (la noi nu se joacă teatru an- 
tic nici măcar fără măști) — şi am 
văzut, amuzați, pe interpreţi care îşi 
așezau, la „scenă deschisă“ măștile — 
ca să lie mai comode. Desigur însăcă 
la spectacolele următoare, totul va fi 
definitiv pus la punct, iar unii actori 


îşi vor termina de învăţat chiar şi „ro- 
lele“ respective. 

Vom aprecia justele interpretări ale 
d-nelor Maria Mohor, Nelly Caracioni 
şi Florica Sterescu, precum şi pe d-nii 
Cezar  Rovinţescu, Ovidiu  Rocoş, Ion 
Gheorghiu şi ceilalţi — care au servit 
o interpretare colorată acestui intere- 
sant spectacol. 


TEATRUL COMOEDIA : „TINE- 
REȚE“ cu distribuţie schimbată 


Am revăzut cu plăcere „Tinerețe“, 
spectacolul de frumoasă ţinută a re- 
gisorului Muratov. Datorită înlocuirii 
a trei interpreţi principali, comedia lui 
Skvarkin a căpătat un nou interes. D. 
Bulfinsky în rolul tatălui Lenei, (ere- 
iat de d. Antoniu), a adus masiva dom- 
niei sale autoritate şi jocul de fine nu- 
anţări. 

In rolul lui Iacov am văzut pe d. 
Finţi, atât de rar întrebuințat, dar care 
este toţuşi un actor inteligent şi de o 
frumoasă sensibilitate (e un caz când 
aceste două epitete de mare circulaţie, 
corespund cu realitatea). 

Deși poate mijloacele de expresie 
ale d-lui Finţi sunt prea fragile pentru 
rolul masivului băiat bun din Caucaz, 
am apreciat inteligenta domniei sale 
interpretare. 

Tânărul actor Ion Aurel Manolescu 
a fost simpatic în rolul junelui prim. 
E un talent care promite şi probabil se 


va ţine de cuvânt. 
"INTERIM 





La moartea lui Grigore Pantazi 


Nu de mult, s'a stins pe neașteptate, la 
moșia unor prieteni din Bucovina, Gri- 
gore Pantazi, 

Grigore Pantazi? — Un necunoscut pen: 
tru care Puccini și Lehar au avul cuvin- 
te de caldă prețuire, un necunoscut că- 
ruia Luigi Manzoltti, creatorul coreografiei 
modeme europene, i-a scris, apreciindu-i 
una din opere: „cs un opera di gran 
ingenio con effetii meravigliosi, — una 
vera poema'!. 

Şi totuși, pentru marele public româ- 
nesc, Grigore Pantazi a rămas un ne- 
cunoscut, Făptura-i puțină, cu caracteris- 
tica-i modestie nu a fost făcută ca să 
poată inf:unta cancanurile lumii noastre 
scenice şi dacă, în mod sporadic, succe- 
sele-i din străinătate obligau oarecum o- 
ficialitatea noastră! artistică să-l cheme 
în țară și să-i încredințeze diferite mi- 
siuni, niciodată Grigore Pantazi nu a pu- 
tut să le ducă pâmă la capăt, pentrucă 
niciodată, când era vorba de talent, de 
bun simț și de cinste n'a înțeles să facă 
transacții. Deacsea, Grigore Pantazi a 
fost directorul Operei Române din Bucu- 
rești numai o zi! 

Personalitaiea lui artistică are două 
înfățișeri : regizor eurcpean de feerii și 
montări de mare anvergură și, în acelaş 
timp, modest, dar stăruitor animator al 
teatrului românesc în Bucovina antebeli- 
că, 

In amândouă aceste ipostaze Grigore 
Pantazi a fost un creator de o extraordi- 
nară putere de muncă și un munte de 
răbdare, 

Lucra de predilecție cu diletanţi. 

Din materialul necioplit, — estetic vor. 
bind, — al omului de toate zilele, vrăjea 
comori de efecte scenice. Fie că lucra la 
Cernăuţi, cu actori — studenți dela „Juni- 
mea“, ori cu membrii „Armoniei“, — fie 
că dresa la baletele Curţii din Viena im- 
perială ansambluri, în care cel mai mă- 
runt figurant era cel puţin baron, — frâ- 
nele puternicei lui personalități impuneau 
tuturor, voința lui nemăsurată, În repeti- 
țiile care durau câte o jumătate de zi, în- 
trun vacarm de nedescris, regizorul pri- 
zărit și prost îmbrăcat, în fața căruia toți 


de DRAGOŞ VITENCU 


tremurau, pregătea sărbători artisiice de 
nă&bănuit rafinament, 

Pentru reprezentațiile ce le pregătea 
era tot ce vreți: poet, regizor, actor, com- 
pozitor, pictor, coreograri,.. 

„Mos Ciocârlan” al lui Tudor Flondor 
şi-a găsit în el interpretul de rasă. La un 
turneu în Ardeal a trebuit să-l joace de 
3 ori la rând: după masă, seara şi apoi 
în zorii zilei, ca să-l poată vedea tot pu- 
blicul adunai, 

A scris libretul și muzica, sau numai 
libretul, pentru câteva zeci de balete- 
feerii, 

Şi-a început cariera cu ele, pe la sfâr- 
situl veacului trecut. la Cernăuţi, pentru 
ca apoi să ia cu asali marile scene din 
Viena, Praga, Stokholm, Petrograd, etc. 

„Povestea Soarelui”, „„Nippes”, „No- 
rocul“, „Luceatărul' (tema eminesciană), 
„Floarea nufărului”, ,„„Năierul fermecat 
(muzica de G. Enescu), Prometeu”, tranz: 
punere coreogratică a muzicii lui Beetho- 
ven), iată câteva din titlurile celor mai 
bine apreciate opere ale sale. 

Critica franceză a găsit în „Prometeu“ 
al lui Pantazi cea mai reușită interpre- 
tare scenică a muzicii lui Beethoven, ca- 
re apoi a fost folosită de Opera din Pa- 
ris și nerușinat plagiată de cea din Bu- 
dapesta, 

Carmen Sylva a început împreună cu 
Pantazi, o feerie românească în stil ma- 
re, dar moartea reginei-poete a lăsat o- 
pera neterminată, 

In ultimii ani ai vieții, Grigore Pantazi 
a făcut parte din corpul nostru diploma- 
tic, în Viena marilor lui succese de altă- 
dată. 

Obosit de muncă și de bătrânețe a 
venit în ţară să se odihnească, urmând 
să plece la toamnă la Viena, unde Ope- 
ra Mare i-a pus în repetiţie „Floarea nu- 
fărului”, 

A murit subit, într'o zi caldă de vacan- 
ță și lau condus la groapă puţini prie- 
teni și cunoscuţi. 

Și totuși, Grigore Pantazi, pentru talen- 
tul pe care l-a sădit Dumnezeu într însul, 
pentru bunul nume ce l-a făcut neamu- 
lui său, între neamurile apusului, merită 
mai mult decât rândurile de faţă. 





LA BAI DE MARE 


_ UNIVERSUL LITERAR 


2) 
& 


e 


ni 
it 
(| 


-, 
di 


pe Fi XE a, 
a 


ca 


ps 
(3 


| SE) 7 ua 
EL) 
RD 


0 


CAPITOL : Desmoșteniţii soartei 


După ce, timp de o vară întreagă, 
spre deosebire de celelalte cinematu- 
grafe de premieră, care, îngrozite de 
arşiță și de pustiul Capitalei, își închi- 
seseră porţile, cinematograful Capitol 
a oferit, fără întrerupere, filme noui 
celor câțiva bucureşteni neplecaţi în 
vilegiatură iar nouă, material de cro- 
nică. De astădată, odată cu deschide- 
rea așa zisului sezon de toamnă, ace- 
laș cinematograf aduce în locul filme- 


„lor oarecum „estivale“, un film dintre 


acelea cari impresionează. cari dau de 
gândit. 

Aceasta nu înseamnă că ne aflăm în 
faţa unei teme cu totul noui. Dimpo- 
trivă, pelicula prezentată de cinemato- 
graful Capitol face parte, oarecum, 
din categoria obișnuitelor „filme cu 
copii“. Un om ratat în totul, isbutește 
să recapete încredere în forţele sale, 
să pornească pe drumul bun, numai 
sub influența unui copil. 

Dar ceeace ridică acest film cu mult 
deasupra benzilor de acest gen, este 
interpretarea, cea mai perfectă pe care 
am văzut-o în ultimul timp întrun 
film. 

Copilul, care joacă rolul de înger 
salvator, nu mai este de astă dată fe- 
tița minune, Shirley Temple, păpuşa 


care se strâmbă drăgăiaș, vroind, 
parcă, mereu să spună: — „,Vai, ce 
lucruri amuzante îmi dai dumneata 


să fac aici, domnule regizor!“ 

Copilul este Michey Rooney, băiatul 
acela urit și cu pistrui, care îşi tră- 
eşte cu adevărat rolul, fiind mereu 
într'o stare ridicată de nervi, făcând 
gesturi dezordonate, nevrând niciodată 
să pară frumos în fața obiectivului. 

Rolul ralatului, de asemenea, nu 
este interpretat de vre-un tânăr cu 
freza unsă cu „Gomina Argentina“, 
care-şi ţine capul în mâni și suferă, ci 
de Wallace Beery, un Michey Rooney, 
la 50 de ani, care de asemenea nu se 
sinchisește de aparatul de filmat, toată 
grija lui fiind să-și trăiască rolul. 

Nu ne rămâne decât să mai reco- 
mandăm odată publicului acest film 
într'adevăr bun. 


ARO : Infernul îngerilor 


După ce am avut ocazia să asistăm 
acum vreo 6—7 ani la un film „In- 





Aurel Cîrdu : Noutăţile zoolo_ 
gice îmi sunt extrem de dragi. 
Mulţumesc pentru cea mai proas- 
pătă : aflu că fluturii au pleoape 
şi chiar plâng. Ă 

















gerii infernului“, iată că acum ni se o- 
feră un „Infern al îngerilor“. „Infer- 
nui“ este un aerodrom, îar „ingerii“ 
sunt Alice Faye, Nancy Kelly, Con- 
stance Bennet şi Joan Davis — nu vi 
Sar părea puţin curioasă această fe- 
mee-bărbat, în chip de înger? 

Ceeace strică mult filmului, este 
faptul că îngerii sunt puși pe vorbă, 
încercând să convingă spectatorii de a- 
vantagiile şi desavantagiile infernului 
lor. Suntem astfel siliți să ascultăm 
iungi discursuri cari au un accentuat 
miros de scenariu, ci nu de discuție 
naturală. Imi pare rău că nu am pu- 
tut fi atent la o scenă despre care mi 
sa spus apoi că era cea mai reușită 
din film, deoarece ascultam cu prea 
mult interes sforăitul sgomotos al unui 
spectator din spate (absolut autentic!). 
Altfel, regisorul şi-a dat toată silința 
să realizeze un film de succes, Sboruri 
cu avionul sunt cât se poate de multe, 
iar Alice Faye, la un moment dat, cân- 
tă — e drept, cam din senin — iar 
altă dată îşi arată chiar picioarele. 

Apoi apariția nouei vedete, Nancy 
Kelly, nu poate decât încânta. E acea- 
stă tânără actriță de o frumuseţe tur- 
burătoare, atât de deosebită de fru- 
musețea-tip a actriței americane, iar 
jocul ei trădează minunat o durere 
mereu reținută. Am putea-o asemăna 
cu Corine Ruchaire, specificând însă 
că este superioară actriței franceze. Ne 
aflăm, în sfârșit, în fața unei noui 
mari actriţe americane. 

Trebue să mai amintim apoi micul 
rol în care este distribuit Charles Far- 
rel. Ne-a întristat întotdeauna decli- 
nul] unei vedete. : 


REGAL (reluare dela SCALA) : Sabotaj 


Iată un film care o să placă publi- 
cului: Două ceasuri încărcate cu aven- 
turi, mai mult sau mai puţin verosi- 
mile. La sfârşit, oamenii buni sunt răs- 
plătiți, iar cei răi sunt pedepsiţi. 


POȘTA REDACŢIEI 









LON pi iiaa i AN Pai di 
=N POE e pe 





(E 
A] 


Cinematograiele — 


Cei câţiva, simpatici dar totuşi cu o 
pată pe conștiință, sunt și ei pedepsiți 
întrun fel: sunt răniți dar -- n'aveţi 
nicio grijă — nu mor, 

Trăiască filmele morale! 

Jean Murat joacă tot prost și e tot 
atât de încrezut, iar Mireille Balin, a 
câştigat şi în joc, şi în frumusețe. 
Domnișoarei Robinson, cealaltă vedetă, 
îi place să se alinte, iar Aimos şi Te- 
sa sunt cei mai reușiți din acest. 
ilm. 


ROXY : Femei în alb. 


Putem trece această ultimă reluare 
a cinematografului Roxy, în seria fil- 
melor bune, fără să fie totuși de prea 
mari pretenţii. 

Având la bază o temă destul de des 
tratată de cinematograful american, fil- 
mul „Femei în alb“, reușește totuși să 
intereseze prin mici amănunte cari a- 
jung să-i dea filmului un aspect nou. 

Se petrec pe ecran lucruri cari nu 
coincid cu acelea la care ne așteptam. 

Dacă priveşti filmul puţin mai atent, 
îți dai seama că are la bază aceeaş temă 
a schimbării individului graţie mediu- 
lui înconjurător. 

Două scene se cuvin mai ales remar- 
cate: nebunia unei paciente din sanato- 
riu și operația făcută unei surori de ca- 
ritate. 

Banale și puţin supărătoare tocmai 
prin „pretenţiozitatea“ lor, sunt scenele 
din jurul unui accident de tren. 

Florence Rice este o actriță despre 
care ne-am făcut o părere şi ne pare 
rău că nu ne-o putem schimba. 

Are un joc prea artificial. 

Allan Marshal are o mustață subţire 
și un surâs fotogenic. Adică, tot ceeace 
se cerea înainte unui june prim. Acum 
publicul este mai pretenţ:os. 

Foarte reuşiţi şi amuzanţi sunt în 
schimb Una Merkel, Buddy Ebsen și 
interpreta infirmierei-șefe. Atâta tot, 
în privinţa distribuţiei. 


TRAIAN LALESCU 





Buletinul statistic al României, 
anul XXXVIII, No. b—6 pe Mai— 
Iunie 1939. 

Roumanian economist -— revi- 


Gh. Uscătescu-Șoimu: Am re- 
ținut bucata primită. Numai gân- 
duri bune. Mai așteptăm. 

V. T,: Ca încercări schițute, 
pot fi socotita promițătoare. Pe 
când încercările neschițate ? 

Dendrino Traian ! Grigore Ale. 
xandrescu — imaginează-ţi ! — a 
scris şi el fabule. Aş îndrăsni să-l 
compar cu d-ta din punct de ve- 
dere al sârguinței la învățătură : 
ştia mai multă gramatică ! 

Găe] Gh.-Boruenm : promite-ne 
şi nouă, ca mamei d-tale, cai să 
fii cuminte și n'ai să mai scrii 
versuri ! 

Pavel Horecea: Departe da-a 
ne plictisi, versurile primite ne- 
amuză grozav! 


A. M.-Amurg: Nu  se'ncepe 
niciodată cu amurgul; dar dacă 
ţii ata. d2 mu. tie! Fşti, întra- 
devăr atât de netericit? Rcţeta 
o poţi săsi chiar  întrunul din 
versurile d-tale. 

Paul Bica: Svâcniri luminoase 
din umbra dibuirilor ce cată a 
prinde o formă. Inzearcă şi-o ailă 
retiiză. E obositoara una și a- 
ceez3, mereu, 


Mircea  Ionescu-Țebea:  Aco- 
eaşi impresie: versuri scrise 
pentru  simgurătatea şi tristeţea 


d-tale, în care vibrează pa-alocuri 





material hrut, cate pretinde timp 
spre a se debarasa de stângăciile 
și nesiguramța ce abundă în tot 
manuscrisul, 

Antoinette M. Alexiu: 
moasă intenţie dar realizată sub- 
mediceru. Nu se poate publica. 

Gheorghe Zaharia: „Cântec 
pentru Cornelia: rămâne fără 
un răspuns aducător da fericire, 
deocamdată. Aşteptăm altceva. 

Titus Popescu: Să ai nouă- 
sprezece ani, e un câştig. caien- 
daristic. Faptul nu poate fi invo- 
cat nici drept scuză și nu poate 
consţitui, deopotrivă „cap de acu- 
zație, flancând o slabă realizare 
poetică. ? 

Paul Pădure: Unsie mei stân- 
găvii şi nesiguranța în metri- 
că, fac din bucata primită — de 
altfel destul de mszrilorie ca în- 
ceput — un avertisment cam a- 
ncmic, flat „legii, poeziai', după 
cum o ntitulezi d-ta. 


Fru- 


Ion Vargă: „Distracţia“ cu 
greva dumitale, mi-a dat muit de 
Jucru, decarece, doşi „merge cu 


RAŢIONALIZAREA TRAVALIULUI ! 





— De ce ţi-ai găurit umbrela ? 


O a na a a a a a ra Aa ara rata OR, 





viteza cea mai mare posibilă și 
opreşte în fața staţiilor la miili- 
metru“, tramvaistul mai are şi_o 
„boală': : se crede talentat. Și nu 
e. Pe cuvânt de wnoare! 

Florin Lucescu:  Perse:utoma- 
nia e o epidemic a vremii, așa 
că nu mă sunpr.nde tă de ea su- 
feri şi d-ta, 

Răspunsul primit odată dela a. 
Sterescu, la această rubrică, îl 
suvaiuu şi eu înto-mai. Dar pen- 
tru asla trebue timp. 

CARȚI ȘI HEVISTE 
PRImirt LA HEDACIIE 

Suceava, dir. Romulus Cindea, 
anul |, No, 1oU-lya a. c, 

Tinereţea, anul V, No. 6—7 pe 
lunie—luhe 1939, director N. P. 
Sterescu. 

Revista Fundațiilor Regale, a- 
nui VI, No. 8 din 1 Augus 1939, 

Analeie Dobrogei, director C, 
Brătescu, anul XIX, vol. LII pe 
1933, Cadrilaterul 1913—193. 

Ciu-eumaru: Variuri de ac 


— versuri, 9+ pag., 30 iei, .mir, 
Adevărul, 1939. 
Jăratecul — literatură. artă, 


ştiinţă, sociologie, — anul I, No. 1, 
dir. Ion Ciucurescu. 


AL "TREILEA 


stă cconomică, în limba engleză 
și română — anul V, No. 56, pe 
August 1939. 

Vi-e congres international tech- 
nique et chimique des industries 
agrucoies, Budapest le 10—zu Iuul- 
iet 1939, No. 3 cun luni 1959, 


Money, pe luna Octombrie 
1935. 

Binag — buletinul băncii pen- 
tru industrializarea şi valoriiica- 
rea pruuseyr agricolă, — anul 
II, No, 4d—6 pe Aprilie—lunie 
1Yy39. 


komânia aeriană, anul XII, No 
6, pe Lume 1939. 

Konuina, revista degli istituti 
di culsura italiana all kstero, an- 
no III, No. 5—6, Magp:o-Giusno 
1939, 

Revue de Trunsyivanie, tome 
V, No, 2, pe Apruie—lunie 1939, 
Cluj. 

Ing. P. loan: Sporirea produc- 
țiunii forestiere 32 pag., tip. „Bu. 
covina“ 1939. 

Lumea ?nilitară ilustrată, anu! 
1V, No. 12 pe lulie 1939, 

Prepoem, anul I, No. Z pe Au- 
gust 1939. 














— Bine, dar de ce nu sunt roțile rotunde ? 
-— Ce, eşti nebun ? vrei să se 'nvârtească ? 


— Am terminat baia de soare, şi acum fac un duş. 
— Hai domnule, mai repede cu poanta, că nu mai pot să-l ţin! 


8 











UNIVERSUL LITERAR 








2 Septembrie 1939 


Pai 
———_—— 


Literatura. artă. idei... 


„INCRUSTĂRI IN BANCĂ“ 


şi-a întituiat d. Aurel D. Bu- 
gariu un volumaş de schiţe şi 
nuvele, apărut în editura gaze- 
tei „Reşiţa“. Bănuim în domnul 
Bugariu un elev de iiceu şi îi pre= 
țuim debutul ca atare. Nu vrem 
să insistăm asupra schiţetor, care 
se resimt încă foarte mult de 
stângăcia începutului,  pentrucă 
domnul Bugariu nu a trecut câ- 
iuși de puţin de faza dibuelitor. 
Caeace va trebui să facă autoru, 
este să tindă la o adâncire a 
vieţii și la o atentă migală a sti- 
lului, penirucă numai astfel va 
putea să închege, mâine, lucruri 
demne de subiiniat. Deocamdată, 
așteptăm curioşi. 


O PLACHETA 


de epizrame ne-a dăruit d. 
Pompiliu Barbu. Sunt în acele 
pagini destule )ucrurij care poate 
că mar fi meritat să vadă lumi- 
na tiparuiui. La o atentă răsfoire 
a cărţii am reținut totuşi două- 
trei catrene în care am surprins 
flacăra Spir. tului şi a glumei, dar 
poate că nu e întru totul mulţu- 
iniior acest mărunt rezultat. Ca 
închsere, vom decupa următoarea 
epigramă adresată d-iui M. Ar. 
Dan: 

„Când atirma că e „imun“ 

„Lia căsnicie, el giumea... 

„Directorul deia tutun, 

„Era amorezat — lu:ea“. 

Bucuroşi am fi dacă d. Pom- 
pliu Barbu ar isbuti epigrame 
din ca în ce mai bune, urcând 
astfel alături de acela, care tre- 
bue să fie modeiul tuturor ce mi- 
găles: acest gen, ajiături de Cin- 


IN COLECȚIA „DRUM“ 


din Turnu-Măgurele vor apare 
două cărţi: „Cântec întrerupt“ de 
F. Creţeanu (Fiorea Călin) și 
„Furcile caudine“ de Ion Pena. 
Anunţăm bucuroşi aceste lucrări, 
mai ales că am urmărit întot- 
deauna cu o vie bucurie activi- 
tatea tinerilor grupaţi în jurul 
revistei „Drum“. Mai ales numele 
d-lor: Florea Călin, N. Stănescu- 
Udrea, Dan Mureş şi Petre Frân- 
culescu, ne-au reținut, iscălind 
poeme şi proză în foile locaie: 
SO. H., Atom, Drum şin alâtea 
altele de durata efemerideior, 


O NOUĂ REVISTĂ 


ne vine din Blaj. „Insemnări li- 
ierare“ e o foarie tinerească şi 
palidă pubiicaţie din al cărei 
prim număr regretăm că nu pu- 
tem reține nimik. Şi ne pare rău 
că în oraşul lui Pavel Dan nu se 
mai află tinere condee care să se 
remarce; dat fiind că „Insem- 
nări-le literare“ sunt numai la 
început, putem spune că încă nu 
e prea târziu! 


„TRIBUNA TINERETULUI“ 


continuă să apară cu regulari- 
tate, aducând în paginile ei cola- 
borări pe care le cunoaştem şi le 
prețuim: Al. Raicu, Sergiu Cris- 
tian, V. Oprescu-Spineni, M. Da- 
neş, asigură paginilor ei un ritm 
viu, Poate că mar strica să se 
dea o mai atentă însrijire părţii 
literare, mai ales că la „Tribuna 
tineretului“ lucrează şi câțiva sti- 

huiţori de talant. 
IULIA HAŞDEU 


a fost în uitima vreme mult €- 


Ion Aurel Manolescu i-au închi- 
nat cărţi în care sau aplecat cu 
trudă şi elan asupra amintirii ei, 
readurând astfel între noi una 
din cele mai stranii umbre ale 
trecutului. Incontestabil că fata 
asta de geniu merită aceste o- 
frande, despre care am avut gri- 
je să vorbim la vreme. Iată că zi- 
lele trecute d. Ion Horia Muntea- 
nu ne trimite în colecția „Ado- 
nis“ un mic poem, în care cântă 
moartea Iuliei Hașdeu,  Ceeace 
voim să subliniem noi, este acest 
minunat efort pe care î. fac toți 
cei ce scriu dzspre viaţa şi gân- 
durile copiiei acelui spăimântător 
geniu care a fost Bogdan Petri- 
ceicu Hașdeu. Numai c:nstindu-şi 
marii dispăruţi, o cultură meriţă 
întradevăr să țrăiască și, în ulti- 
ma vrema, cultura rumânească 
ne-a arătat că merită. 


NE INGĂDUIM 


să amintim un pasagiu din 
„Jurnalul“ Jui Jules Renard, în 
care spiritualul scriitor francez 
zice: (cităm din memorie) „Poţi 
să fii poet fără să laşi chiria ne- 
plătită, fără să-ți înșeli nevasta 
şi fără să umbli netuns“. Ne-au 
venit în minte aceste gânduri, ce- 
tind articoiul „Tipuri emines- 
ciene“ al poetului Simion Stol- 
nicu, apărut în chiar aceste pa- 
gini. E un minunat articol, care 
gâigăe de tăioase adevăruri şi de 
fine observații, pa care nu pu- 
team să-l lăsăm neremarcat, mai 
ales azi, când n: sz pare că „ti- 
purile eminesciene“ mișună mai 
mult ca oricând. Simion Stolnicu 
a scris acolo câteva pagini de 
sguduitoare ironii și tristeți, pe 


concentrat (ca  într'o pilulă) în 
mult savurosul „Jurnal“. Avem 
impresia că nu greşim socotind 
notațiile lui Stoinicu, ca pe niște 
prețioase eleminte de tipologie 
literar : — poetică. 


INTRE FRUNZE GALBENE 


punem înaintea  cetitorilor a- 
ceastă „Autumnală“ a poetului 
Ion Al. George, în care se sbate 
o mare tristețe lirică: 
„Tăcere, tăcere! 
„Nici o lumină nici o durere... 
„Nici morţi nu sintem, nici vii 
se pare — 
„Din inima noastră 
„Nici un suspin nu tresare; 
„„Toate altarele-s stinse 
„Câte de noi au fost ridicate; 
„Crestele munților, ninse, 
„Par de zăpezi, fulgerate. 
„Ș: moartea trece, de var la 
față : 
„Nu ne'ncălzește, nu nenghiaţă, 
„Nu ne alungă, nici nu ne cere— 
„Ne lasă singuri... 
„Tăcere, iubito, Tăcere !* 
Rareori am afat o mai desă- 
vârșită lumină lirică, închisă în- 
tr'un poem, ca într'o scoică. Poe- 
tu:, despre care am mai avut 0- 
cazia să însemnăm câteva gân- 
duri în coloana aceasta, e izolat 
într'o mare tăzere de întreg vue- 
tul veacuiui nostru, 


CORESPONDENTA 


care, din discreție sau  modes- 
tie, se ascunde în dosul ciudatu- 
lui pseudonim „Mirach“ e ruga. 
tă dacă  binevoeşte, să ne tran- 
smită adresa ei, acesta fiindcă 
am ăvea să-i facem comunicări 
importante, pentru care locul, în 


„CANTEC SARAC“ 


se numeşte volumul de poezii pe 
care ni-l trimite d. Dem. Păsă- 
rescu, Șovăind încă, uneori, între 
lirica d-lui Nichifor Crainic şi V. 
Vo.culescu d-sa se resimte insă 
și de influența poetului Radu 
Gyr, isbutind un ciudat tur de 
forță în „Olteanca“, poesie în 
care se intrevăd urmele lui... 
Stan Palanca. Cu toare aceste 
scăderi, din cari nu putem să fa- 
cem o vină debutului poetic al 
d_lui Păsărescu, d-sa a știut să 
cânte şi pe strune proprii, fept 
care e esenția.ul la oricare nou 
poet. Poate că în viitor d. Păsă- 
rescu va trebui să se ferească de 
unele cl.şce, de unele locuri co- 
mune. insistând asupra ugei su- 
ave note de indicație pe care am 
aflat-o în unele versuri: 
„Cântecul ce se coboară 
„Peste leagănul tău mic 
„E adus din altă ţară 
„Unde-i rege un pitic“. 
Punând punct acestui comen- 
tariu, vom spune că d. Păsărescu 
e un poet blând și înzestrat cu 
har, între cei foarte mulţi stihui- 
tori ai țării. Prin migală, d_sa va 
putea da şi altceva. 


„SUNT Luchian de Virgiliu 


uneori în fiecare din noi sinau= 
rătăţi  iremediabile,  despărțiri 
nespus de greu de înlocuit. Ne 
trez.m deodată cu sute de morţi 
în noi cu toate tristeţile înainta- 
şilor în gânduri, neştiind încotro 
să mai căcăm 'l'oamne cil neguri 
fumurii și cu zile destrămate în 
care simţi fluturându-ţi pe lângă 


muri care par a nu se mai în- 

toarce vreodată. Cine a putut să 

trăiască aceste chinuitoare și tra- 

gice dureri, răscolind frunzişul 

putred cu paşii, va fi trebuit să 
recițe această strofă din Rilke: 

„Wer jetzt kein Haus hat baut 
sich keines mehr, 

„Wer jetzt allein ist, wird es 
lange bleiben, 

„wird warten, lesen, lange Briefe 
schreiben 


„und wWird in den Alleen hin 
und her 

„unruhig  wandern, wenn die 
Biătter ţre.ben“. 

Și poate că va veni o zi în care 

un vânt bun va aduce o dulce 

iummă. întru alinarea tristeţi:or 

lvmii pe care doar tu le porți, 

asemeni unui pom încărcat cu 

putrede roade... 


ȘTEFAN BACIU 





BIBLIOFILIE, 


(Urmare din pag. 1-a) 


glorioaselor „Convorbiri  lite- 
rare”, „Sămănâtorul” d-lui N. 
Iorga și, tot în rândul pubiica- 
țiilor periodice,  „Luceatărul” 
lui Goga și Tăzlăuanu sau co- 
lecţiile dinainte de 1910, ale 
revistei „Viaţa Românească”. 
Iar alături de aceste preţioase 
semne ale frumoaselor ediţii 
românești, am aşeza altele mai 
noui, — deși catalogul nostru 
rămâne până la unmă neîn- 
destulător, — dela monografia 
Cioflec 
(editura „Cultura Naţională”), 
până la minunata ediţie a 0- 
perelor lui Eminescu, în hâr- 
tie filigranată cu parafa ma- 
nelui poet, apărută prin grija 
d-lui Perpessicius și admira- 
bila inițiativă a Fundaţiei 
pentru literatură şi artă „Re- 
gole Carol II”. 


rafinat al bibliofilului român 
nu se opresc aici. Volumul a- 
cesta, bunăoară, nu trebue -să 
se mai afle și în altă bibliote- 
că. Valoarea sa rămâne  toc- 
mai în raritate, în bucuria po- 
sesiunii unice. Câte biblioteci 
însă cuprind astăzi (în afară 
de cele oficiale) unele din e- 
xemplarele însemnate de noi 
adineaori şi cât farmec, câte 
emoții mu ne rezervă ele? 

O carte, fie rară, fie mică, 
poate să stea la înălțimea u- 
nei pânze celebre, deşi uneori 
ne mulțumim şi cu reproduce- 
rile conștiinrioase, care în 
preajma noastră aduc mireaz- 
ma şi sufiul divin a! origina- 
lului, al picturii de care nu se 
poate bucura altfel întreaga 
umanitate. 





cinat Pavelescu. vocată. 


CRIZA 





D-nii 


C. Manolache și 


CARŢII 


ŞI SCRIITORII IINERI 


(Urmare din pag. 1-a) 


Suntem deci în posesia unui ele- 
ment important al problemei: des” 
chiderea curiozităţii intelectuale la 
un mare număr de cititori dar ns- 
putinţa lor practică de a apropia 
cărțile şi publicaţiile de care au 
nevoe. 


De altă parte, avem situaţia scri- 
itorului care îşi păstrează în sertar 
teancul de manuscrise pe care nu le 
poate publica din cauza şovăelilor 
editorilor sau a neputinței lui prac- 
tice de a face sacrificiile pecuniare 
pe care le-ar reclama publicarea a- 
cestor opere în editură proprie. 

Asistăm deci ia un fel de inter: 
ceptare a comunicării între autor ȘI 
public, prin greutăţile pe care le în- 
tâmpină autorul de a-și publica o0- 
pera şi de alta, din partea publicu- 
lui, a dificultății de a procura puţi- 
nele opere care au învins greutăţile 
Dublicării. 

Acţiunea de larg răsunet a „Edi- 
turii “Fundaţiei pentru literatură şi 
artă kegele Carol Îl“ a adus acestui 
impas contribuţii decisive. Dar iîn- 
tervenţia oficialităţii trebuește com- 
pletată cu o altă contribuţie, menită 
să rezolve datele problemei aşa cum 


am formulat-o mai sus. Soluțiile 
propuse până în prezent ni-au pă- 
rut unilaterale. Acordarea de sluj- 
be scriitorilor nu ne apare ca 0 s9- 
luţie, căci ea nu priveşte decât o 
parte a problemei, situaţia scriito- 
rului, trecând peste dificultatea 
cumpărării cărţilor. 

Propunerea noastră va ţine sza- 
ma de toate aceste date. Ea va da 
în acelaş timp putinţă scriitorilor 
de a-şi publica volumele și cititori- 
lor ligsiţi de mijloace materiale de 
a le citi. Propunem deci următoa- 
rea soluție, bazată pe lipsa biblio- 
tecilor populare comunale. 

Intr'adevăr, după cunoștința noa- 
stră, nu există în orașele României 
biblioteci populare în care cititorii 
să găsească în mai multe exemplare 
noutăţile importante ale librăriei şi 
principalele reviste. Există în ţară 
un mare număr de oraşe sau orășele 
care ar putea organiza atari biblio- 
teci, dând putinţă publicului de a 
urmări noutăţile librăriei. Oraşele 
mari ar putea organiza mai multe 
asemenea biblioteci, pe cartiere, du- 


pă modelul bibliotecilor din străi- 
nătate. Această operă culturală ar 
reprezenta pentru budgetele orașe- 
lor un capital puţin important, în 
orice caz cu ușurință realizabil, şi 
de o semnificaţie culturală netăgă- 
duită. In aceste biblioteci vor putea 
veni țoți intelectualii, elevii de li- 
ceu, lucrătorii, liber profesioniștii şi 
doritorii de cultură, pentru a urmări 
manifestările noi ale spiritualității 
româneşti pe cale de înjghebare 

Constituirea acestor biblioteci, de 
o atât de mare utilitate publică şi 
de atât de uşoară realizare, subli- 
niem şi repetăm intenţionat faptul, 
ar reprezenta o comandă automată 
de minimum 400 exemplare, pentru 
fiecare nou volum apărut. In acest. 
mo, autorul își are asigurată dina- 
inte vânzarea acestui număr de vo: 
lume, fără reducerile  librarilor, 
ceiace ar alcătui o primă de încu- 
rajare pentru editori. Se va ușura 
pe această cale editarea cărţilor, cu 
deosebi a volumelor de poezie și 
esseu, se va da un nou impuls căr- 
ţii, și odată cu opera de răspândire 
a culturii în stratele cititoare, se va 
mări și gustul cititului. 

Propunerea aceasta ar fi incom- 
pietă, dacă nu am adăuga o preciza- 
re: care vor fi cărțile recomandate 
bibliotecilor comunale? Aceste bi- 
blioteci vor cumpăra fără distincţie 
toate cărţile apărute? Sau se va 
mărgini la o selecţie? Și, în acest 
din urmă caz, cine va săvârşi se- 
lecţia? 

Credem că este normal și echita- 
bil, ca de vreme ce există o Socie- 
tate a Scriitorilor Români, care are, 
între altele, și obligaţia de a veghea 
la situația cărţii, să se constitue în 
fiecare an în sânul acestei Societăţi 
un comitet de scriitori cărora să îi 
se adreseze toate cărțile nou apă- 
rute, asupra cărora comisia va avea 
să hotărască. Nu vor fi recomanda- 
te bibliotecilor decât cărțile de ţi- 
nută literară, interzicându-se încer- 
cările fără semnificaţie. 

O discuție a acestei propuneri 
ne-ar bucura; ne-ar mâhni însă o 
menținere a ei în acest plan, pur 
ţeoretic. 


ION BIBERI 





O REVISTĂ DE TEATRU 
Intro singură pagină 


bine informată, 
vie, 
obiectivă 


ste Braa 
(SA 4, “e 


pi 


SAR za zu 


Par i: 
as 
904 pu 


va fi pagina de teatru, ce va apare — 


cu începere din Septembrie a. c. în 


UNIVERSUL LITERAR 





PR 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTII STR. BREZOIANU 23, 





care, în aitfel, Jules Renard le-a 


nici un caz, nu este în acest colţ, 





tâmple ntbunia,. 


toamne cu dru- 


Z4IGZAGURI 


(Urmare din pag. 6-a) 


Arabela abia se stăpâni să nu izbuc- 
nească în lacrimi. Mihai stărui: 


— După felul cum a plecat, am în- 
țeles că doria să plece fără a ne vedea, 
fără a-și lua, rămas bun dela noi. 

— Mihai, dacă ţii la mine cu adevă- 
rat, să nu mai vorbim despre asta. Fii 
bun.. exclamă Arabela „neliniștită, în- 
tic peste pernă privirile spre 
e 

— Dar toemai fiindcă ţin la ţine, A- 
rabela, tocmai de aceea îţi vorbesc. 
Sunt neliniștit din cauza asta. Te rog 
să-mi spui ce s'a întâmplat, lămure- 
şte-mă. 

Arabela, își înfundă fața în perna a- 
coperită cu buclele sale de păr, spre a 
evita orice răspuns, Lui Mihai trupul 
ei mic și frumos, i se părea acum ne- 
putincios și sacru ca al unei rândunici 
rănite. Iși puse mâna în jurul ei şi-i 
desveli fruntea albă pe care i-o netezi 
ușor cu palma. Când îi ridică faţa din 
pernă, îi zări ochii umezi și fu cuprins 
de o milă adâncă. 

— De ce plângi ? Spuneai că nu ești 
supărată... 

— Dece insiști atâta ? Te-am rugat 
să nu-mi mai vorbeşti despre asta. 

Mâna i se retrase din păr și Mihai se 
ridică pe marginea patului, apoi se în- 






rr 


Z 


dreptă spre fereastră cuprins de neex- 
plicabile torturi sufletești.  Inţelegea 
totul, vedea, totul limpede şi era lovit 
în cea mai curată și mai sensibilă fi- 
bră a fiinţei lui, ca și cum cineva, i-ar 
fi răpit lucrul cel mai de preț de pe lu- 
me. Așa dar Panait... Ah, bestia! Acum 
înțelegea disprețul lui de azi noapte, 
râsul lui provocător... Dar ceeace-l du- 
rea mai mult, era faptul că Arabela nu 
mai era a lui acum, era a lumii întregi, 
iar el rămăsese jarăși singur. 

— Mihai ! strigă Arabela înspăimân- 
tată. Nu s'a întâmplat nimic, Mihai. Te 
rog să ai încredere în mine... A plecat 
fiindcă l-am respins. 

— Cum, a îndrăsnit ceva ? zise Mi- 
hai întorcându-se brusc spre ea. 

— Da. 

— Și? 

— Nimic. Nu s'a întâmplat nimic. Dar, 
Mihai, să nu mai vorbim despre asia. 
E îngrozitor ! exclamă ea căzându-i în 
brațe, izbucnind în lacrimi. 

Mihai nu se îndoi de sinceritatea ei 
și începu să bănuiască ce a fost în rea- 
litate, imaginându-și scena dintre A- 
rabela şi Panait, lupta lor şi întrân- 
gerea lui, după care, ca o răzbunare, 
a urmat discuţia lor de peste noapte. 
Arabela nu l-a înșelat prin urmare, a 
rămas întreagă tot a lui... 

Gândul acesta nu-l făcu însă mai fe- 
ricit. Acum, după câteva clipe numai, 
îi părea rău că Arabela nu l-a înșelat, 
făcându-l să sufere cu adevărat. Atâta 
fidelitate din partea ei, era ca o în- 
frângere. Așa cum se prezenta situația, 
el nu vedea nicio victorie, nicio luptă 
în acțiunea lui și regreta că totul îi 


i 
(i sii, 5 
„ANA AN AA 

“a 


cade aşa de ușor în faţă, ca unui cuce- 
ritor plictisit, fiindcă n'a avut nicio- 
dată ocazia să obţină prin efort. 

După ce o liniști, o așeză din nou în 
pat, apoi, privindu-se câtva timp în 
tăcere, Mihai zise, după câteva clipe 
de ezitare : 

— Arabela, trebue să ne despărțim. 
Eu trebue să plec de aici... 

— Dece ? făcu înspăimântată ea. 

— E mai bine pentru amândoi. Şi pe 
urmă... 

— Şi pe urmă ? 

Mihai ezită din nou. 

— Tu nu ştii. Nu ţi-am spus nimic, 
nici nu mă cunoşti, Arabela, nici nu 
știi cine sunt. 

— Ce importanță are asta ? Când tu 
nu știai nimic despre mine, te gândeai 
la ceeace e dincolo de noi, în urma sau 
înaintea noastră ? zise ea tremurând 
de presimțţiri. 

Intrebarea ei i se părea îndreptățită 
într'o privinţă, dar numai decât îşi a- 
duse aminte discuţia de peste noapte 
cu Panait și își dădu seama, că pentru 
el, bărbat, ar fi o înjosire în faţa celor- 
lalți oameni să mai trăiască în felul a- 
cesta cu Arabela. Din munca €i în la- 
boratoare, la spitale, Arabela îl între- 
tinea și pe el, dându-i bani, lemne, 





CA 


. 7, 
AP 
A 


mâncare, sub formă de împrumut, pâ- 
nă când își va face și el o situaţie și va 
avea cu ce să trăiască singut. Ea riici 
nu prevedea, nici n'ar fi putut să înţe- 
leagă sacrificul moral pe care l-ar îi 
făcut el ca să mai rămâie aici, în con- 
dițiunile de până acum. Pentru Ara- 
bela era o fericire să-l poată ajuta și 
să-l poată păstra lângă ea, dar pentru 
el era o umilire toată dragostea ei ze- 
loasă. 

— Trebue să ne gândim totuși la 
viitor, zise el. Tu nu știi că sunt un a- 
venturier. Când am venit aici, fugisem 


noaptea din casa părinţilor mei, ca să- * 


mi câștig libertatea, să iau viața, de gât 
şi să trăiesc singur. Dar nu se poate. 
Sunt prea tânăr, am de făcut atâtea 
studii și nu vreau să-mi stric viața de 
pe acum. Crezusem că am s'0 pot scoa- 
te la, capăt singur, dar nu se poate. Nu 
vreau să ajung un vagabond, nici să 
trăiesc din mila sau din venitul altora. 
Două luni de zile abia m'am menținut. 
Acum vreau să mă întorc acasă, îna- 
inte de a fi forţat de împrejurări să 
fac asta. 

— Şi unde vrei să pleci ? 

— Acasă, la părinţi. Sau poate să 
mă duc în altă parte,la un unchiu. 
Cred că atunci vom fi şi mai fericiţi. 
Ne vom întâlni regulat, eu n'am să 
mai fiu așa de îngrijorat, am să duc o 
altă viaţă. 

— Crezi că o să ne mai întâinim, 
Mihai ? 

— Sigur, Arabela. O să fim mereu 
prieteni, împreună. Imi ești dragă şi 
te iubesc. Și tu mă iubeşti, nu este 


Dar poate ambiția și gustul 


C. N. NEGOIŢĂ 





așa ? zise e] pe urmă, mângâind-o pe 
frunte. 

— Da, Mihai, te iubesc. Dar nu pla- 
ca, rămâi aici. Vreau să fim împreună 
mereu, dece vrei să mă lași singură ? 

In întrebarea ei era atâta candoare 
Și fior, încât el se întrebă cu adevărat 
cum ar putea să părăsească o liință 
atât de gingaşe și frumoasă ca Arabe- 
la. Gândul că ar putea sta departe de 
ea, că n'ar putea s'o vadă, s'o strângă 
în braţe şi să o sărute zile întregi, îl în- 
frigura. Se obicinuiseră atât de mult 
unul cu altul, e atat de bine când suntţ 
impreună ! Toate celelalte idei i se pă- 
reau stupide acum ; considera puerile 
toate arguțiile din jurnalul său intim, 
căruia nu-i mai dădea nicio importan- 
ță, se gandia chiar sâ-l distruga, să-l 
ardă. Totul e lângă Arabela, lângă 
ființa ei femenină din care respira gra- 
ţia, liniștea și fericirea, asta imensă, 

Peste ei venise cel mai duice soare 
de după amiază, invitându-i la volup- 
tate şi lenevie. Arabela întinse braţul 
spre Mihai, cuprinzându-i gâtul nopil, 
în timp ce buzele îl așteptau languroa- 
se și nerâbdătoare. In casă era cald, a- 
cea, câldură insinuantă a primelor zile 
de Martie, și ei, unul lângă altul, cu 
capetele alaturate pe aceeși pernă, 
păreau doi copii învăluiţi în razele sca- 
relui, sătui și de sărutări și de imbrăţi- 
şări. Toate furtunile prin care trecuse- 
ră astăzi, erau acum învinse de această 
apoteoza de dragoste şi soare. Arabela 
era atât de calda și frumoasă, iar Mi- 
hai atât de svelt, încât apropierea lor 
parcă făcea parte din orainea mituri- 
lor şi părea îmbinarea vaporoasă a 
două creaţii solare. 

— Să-ţi citesc ceva, zise Mihai în- 
tr'un târziu, ridicându-se şi apucând 
de pe masă o carte mică, legată în ro- 
șu. Unde s'o deschide, toată e frumoa- 
să. E de Tagore, adăogă el apropiindu- 
și obrazul de obrazul Arabelei. 


„Cu o privire din ochii tăi ai putea să 

răpești toată bogăţia cântărilor isvo- 

rite din harpele poeţilor — o fru- 

moasă femee ! 

Dar urechea ta nu vrea să știe de 

laudele lor — deaceea vin să te lauda! 

o frumoasă femee ! 

Ai putea aduce, smerite, la picioa- 
rele tale, capetele 

cele mai mândre din lume. 

Dar tu numai pe iubiții casei tale, 

neştiuţi de faima lumei, îi iubeşti ; 

deaceea eu te slăvesc. 

Periecțiunea brațelor tale ar aduce 

strălucire unor podoabe împărătești, 

numai atingându-le. 

Dar tu le intrebuinţezi ca să mături 

pratul și să-ți ţii curată smenta 

colibă ; deaceea mi se umple su- 

fletul de sfinţenie“, 


— Nu mai ceti, zise Arabela privind 
cu lăcomie în ochii lui. Lasă soarele să 
vină pe faţa noastră, adăogă, dând la 
o parte cartea din mâna lui Mihai și 
apropiindu-se și mai mult de obrazul 
său, pentru a aluneca amândoi în de- 
liciul infinit de a simţi razele soarelui 
căzând peste ei, 

PERICLE MARTINESCU 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 1. 1. Nr. 24464-939.