Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0035

CO 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 





ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 








REDACTIA ȘI ADMINISTRAȚIA 





2 E de oneare 500 BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
Inscrisă sub No, 163 Trib. Iifoy E 
particulare 250 „ TELEFON 3.30,10 
i. i a x dd — 


Atentatu 


Imaginea noastră despre se- 
colul în care trăim este un 
produs al industrializării gân- 
dului: poartă ştampila stereo” 
tipului,  imvariabilului,  stan= 
dardului, unii aceluiaș produs 
multiplicat pentru uzul tutu= 
vor. Cineva, sau 0 serie de 
„cineva“, l-a văzut drept se 
colul witazei, acţiunii, treprda” 
pilor, emoţiilor-record. O anu” 
mită teroare a cantitativului, 
a dimensiunii colosalului, ori- 
ginar suspectată de america= 
nism — ar fi afectul comun 
tuturor manifestărilor omului 
modern. Secolul al XX-lea își 
dobândeşte astfel calițicativul 
după stilul de viaţă al unui 
continent veleitar, ale cărui 
caracteristici au fest extinse 
la realităţi care n'au, geograjic 
şi spiritual, nimic de aface cu 
americanismul. Asta provine, 
firește, din nevoia de a redu- 
ce, generalizând, sintetizând şi 
abstractizând, cu sacrificiul 
infinitelor aspecte care-ar stri- 
ca unitatea logică a ideet, rea- 
litatea diversă pe care aceasta 
cată să o definească printr'o 
formulă cât mai simplă. Pen- 
trucă răspândirea unei păreri, 
a unei idei sau a unui sistem, 
ascultă de legiie mnemoteh- 
nice ale mediocrităţii cere- 
brale. 

Insul nu poate trăi fără o 
imagine generală despre tim- 
pul său. li e necesară, pentru 
orientare şi acțiune, Nereu- 
șind întotdeauna să ajungă 
singur la una, omul veacului 
nostru a acceptat-o, ca oamenii 
tuturor veacurilor de altfel, 
gata făcută, dela Societate. Și 
ea i s'a transmis geometric, 
așa cum orice gând asvârlit 
mulțimii trebuie să prezinte 
patru muchii bine calculate şi 
conforme canonului de aur al 
mediocrității, 

„Secolul vitezei“, e o for- 
mulă care poate fi suspectată 
de tezism. Ea nu închide atâta 
o realitate, cât scontează una. 
Construită adică programatic, 
formula „secolul vitezei“ poar- 
tă marca unui progresism s0- 
cial, efectuabil prin tehnică, 
prîn maşină adică şi nu prin 
om. Concepţia nu e lipsită de 
implicații politice şi roadele 
formulei care o ilustrează nu 
sunt scutite toideauna de fer- 
menții unor acțiuni sociale Co- 
respunzătoare, 

Formula „secolul vitezei“ o- 
feră individului de azi un ca- 
Cetatea 





E! 


| Mași 


dru al faptei sale, un termen 
de relație, şi un îndreptar, ka 
implică sjorțarea permanentă 
a celui în mintea căruia «a 
crescut ca însăși realitatea, de 
a i se integra. „Secolul vite- 
zei“, e o inovaţie, un loc co” 
mun înstigator, 

„Răfuiți-vă ungent cu mia= 
ța'', recomandă jormula acea- 
sta. „Faceţi ca acțiunea voa- 
stră individuală să corespundă 
normei generaie a vitezei — 
devine legea practică a seco- 
iului. „Reglaţi-ră maşina pro- 
priei fiinţe, după tempo-ul ge- 
neral". „Rtimul secolului“ este 
obsesia oricărui individ exce- 
dat de societate. Formula „se- 
colul mitezei“ cută să capteze 
inteligenţele individuale, anu- 
lândusle, şi să se substituie 
voinței proprii a fiecăruia, ca 
o lege a însăşi Istoriei. Ea 
este „imperativul ceasului de 
față“, cum se spune cu un 
truism parlamentar şi guzetă- 
resc. Cine a impus formula a- 
ceasta — respectând toate re- 
gulile psihologiei  masselor 
pentru a se asigura de succe- 
sul ei — urmărea mai mult 
decât să dea un instrument 
teoretic individului, El i-a in” 
uzat îngerințele unei morale 
inumane, monstruoase, meca- 
nice. EL a scontat „robotiza” 
rea“ masselor, reducerea lor 
la un coețicient spiritua, nul 
și la un coeficient ma:im de 
randament practic.  Ocultul 
teoretician a săvârşit o crimă 
față de omenire: a atemtat la 
ființa ei specifică, urmărind 
asimilarea ei cu regnul meca- 
nicului, al mașinei, al „ener- 
giei robite unei ţinte extrin- 
seci, impusă de o inteligenţă 
străină“, 

O unaliză oricât de sumară 
ne demonstrează că, efectiv, 
nu ne aflăm în secolul vitezei, 
atâta cât ne-am forțat să tim, 














crezând că suntem, datorită 
unui idol tribal. 
Dar zorile unui umanism 


nou, roşesc pe după colinele 
însângerate de războiu, Dimi- 
neața reînvierii spiritului, din- 
tre dezastrele produse de e- 
ficacitatea criminală a maşinii, 
se apropie. 

Pe ici pe colo, trâmbițele 
cocoşilor apocaliptici vestesc 
că m'are să ne găsească dor- 
mind, 


ION FRUNZETTI 





Arta lui Bontempelli 


Literatuma lui Massimo 
Bontempeili putea fi socotită 
extravagantă la debuturile 
acestui scriitor italian. ȘI eri- 
tica, și publicul cititor în- 
dreptăţiţi erau să creadă a- 
ceasta, de oarece Bontempelii 
părea că nu voeşte să ţină 
seama, de tradiţie, călcând în 
picioare reguli elementare, 
care au fost respectate de 
când este lumea; de când. 


viața, prin mijlocirea artei, 


a fost tumată în forme va- 


riate, dar care nu se depăr- în: 


tează de tiparele comune, re- 
cunoscute dela Aristot și: 


până la Boileau aproape în : 


acelaş chip. 
Bontempelli a dorit și a 
isbutit să fie un autor mo- 


atmosferă, de visare, de cân- 
tec și de armonie. Căci acea- 
sta este nota predominantă 
a acestui scriitor italian, 


chiar acolo unde ești obișnuit 
să întâlneşti numai aspecte 
luate din viața simplă fără 
complicaţii și fără intrigi în_ 
tortochiate. 


dern. Să se regăsească, mereu 23 


în ritmul trepidant al vremii, gi 
cum se spune, împrumutână 
dela, viaţă ceeace îi trebuia: 
subiecțe destul de banale, fil. 





trate însă primitrun umor ab: 


surd, căci absurde sunt re - 
zolvăzile ce dă el fiecărei 
schiţe sau presupus roman, 
cuprins în zece sau cel mult 
douăzeci de pagini. (Trimitem 
pe cititor la colecțiile mai 
vechi de proză: Vita intensa 
şi Vita operosa). Dar cine a 
rămas convins că numai atât 
se poate spune în arta bon- 
tempelliamă s'a înșelat. Au- 
tomul 1-a desminţit, 
Bontempelli știe să amuze, 
dar și să lase liberă fantezia, 
cu toată bogăția ei de pers- 
pective. Acelaș lucru se poate 
spune și despre teatrul său, 
din care s'a reprezentat, la 
„Studio“ al Teatrului nostru 
Naţional, una din piesele 
stranii şi totuși atât de ome- 
nești a, lui Massimo Bontem- 
pelli. E vorba de La guardia 
ala tiuna, în care poezia își 
tremură jocul magic, într'o 


Bontempelli este un poet, 
Și sub acest unghiu trebue 
privit. Așa te vei apropia cu 
drag de ultimile-i romane, 
precum și de proza mai ve- 
che. Când ai o asemenea în- 
țelegere a scrisului său, în- 
seamnă că îi cunoşti idealul 
artistic, că te-ai apropiat de 
izvorul creației unui autor 
care ma urmărit numai ciu- 
dățeniile și humorul cu orice 
preț. 

Și vei mai pricepe atunci 
preferințele lui pentru poezia 
lui Leopardi, pentru Canducei 
sau D'Annunzio în ceeace are 
e) mai bun. Massimo Bontem- 
pelli este un poet care strânge 
florile de, vis chiar dim întă- 
țișarea prozaică ori prea rea- 
listă a, vieţii omului de astăzi. 


C. N. NEGOIȚA 


ti 
xi LI 





4 


ALEXANDRU PHOEBUS 





“AI 


ic RE a 


Jertia cea mar 





ii PAR it ati, 





0 incursiune in literatură 


Asemunea sguduirilor seismica, tim as- 
itzi vremuri de adâncă pretecera cari fără 
îudoială vor avea ecou în viața socială și 
sulletească a popoarelor, iad 

Ne reierim mai ales la teatrul războinic 
din răsărit unde țara noastră îşi are însera- 
vata ei parte de contribuție. După ce pacea 
se va statomici, iar huruitul tankurilor va 
înceta, sbuciumul nevăzut din ocecmul su- 
fetului va continua, pentrucă lupte de a8 
țăzi presupune o îndelungă răbdare, atit 
cât îi va trebui occidentului organizat ca să 
imiluențeze azupra haosului răsăritean. 

O incursiune literară, nu avem pretenția 


ă o credem cu efect imediat, asemenea ce- 


4 în 


lei militare, totuși, literatura, oglindind 3 
parte caracteristica unei epoci, s ar putea să 
aducă oarecari luminișuri în volbura de a- 


cum, _ i 
Gare va fi orientarea litsraturii ruse ae 


mâine? 


E greu de spus în cuprinsul unui articol de . 


revistă. SR 8 
Desigur sufletul rus, al cărui cceticient de 
dilataie îl cunoaștem prea bine, comprimat 
timp de două decenii de cel mai crâncen 
regim absolutist, va căuta să se relaxeze pe 
terenul spiritual, va încerca să-și crolascd 
noui făgașuri de viață, înodând firul acci- 
dental rupt de activitatea predecesorilor. 

Va ţi o reîntoarcere la misticismul slav? 
Va îi o revenire la ortodoxia creștină, adap- 
iată la noua orânduire europeană? 

lată ce nu s'ar pulea spune. 

Nu trebue să uităm că în viitorul proces 
de creaţie, aportul emigranților ruși va îi iot 
esa de important ca şi al c2lor trăiţi sub re- 
gimul sovietic. Ne place să credem că ex: 
periența căpătată timp de aproape un sfert 
de veac în țările civilizate va trage greu la 
cântar. 

Cum şi când se vor suda cale două men- 
talități profund opuse, este o taină a viito- 
rului. 

Pe noi ne interesează fenomenul atât cât 
el ar putea avea contingenie cu liieratura 
noastră, 

Fără îndoială că unii din scriitorii noștri 
moldoveni au suferit oarecare înrâurire dela 
marii scriitori ruşi, fie prin traducerile din 
limbile apusene, fie prin intermediul iraților 
basarabeni. Lucrul este explicabil mai ales 
între două popoare megieşe. Chiar litera. 
tura framceză, după ce a aijuiat la nașterea 
literaturii ruse, a fost ea însăși influențată de 
operele unor scriitori ca: Gogol, Turgheniev, 
Tolstoi, Dostoevski etc, 

Totuşi, rușii ne datoresc nouă un mare 


scriitor, considerat de noi și de ei ca ataze: 
prințul Dimitrie Cantemir. 

Şi pentru că ne-a dus gândul la Cante- 
mir, n'ar strica să pătrundem ceva mai a* 
dâmc în tainele trecutului. Vom găsi, nu fără 
surpriză, pe călugării ruşi Nestor și Daniel, 
scriind, cronici în mânăistizi, asemeni pio- 
nerilor literaturii noastre. 

Puţini știu că Petru cel Mare, ctitorul Ru- 
siei moderme a luptat pentru renașterea 1i- 
terară, invitând dascăli francezi la Peters- 
burg și Moscova şi mai puţini știu că iai- 
moasa Ecaterina Il a scris ea însăși come- 
dii şi articole de reviste, persitiând aristo- 
crația pentru superticialitataa cu care imita 
limba și moravurile franceze, Această jarină 
de origină germamă. în frunlea unor scrii» 
tori ca: Lomonosov, Vizin, Derjavin și alţii, 
a pus bazele literaturii ruse moderne, publi 
când prima gramatică rusă, iînvitând pe 
poeţi să nu renege limba și adevărata viață 
e țării. 

Sentimentul patriotic era nota dominantă 
în. prima fază a literaturii ruse și fără acea- 
stă bătătorire de drum, n'ar îi fost posibil un 
Tolstoi, un Dostoewski. Cu tot absolutismul 
țarilor, dacă s'ar îi păstrat această linie, 
credem că în ocmecare măsură s'ar fi ajuns 
la cimentarea mozaicului social şi s'ar fi a- 
tenuat dezastrul rus de astăzi, 

Dar nihilismul intelectualilor, grefat pe 
starea de șerbie a țăranilor a dat naştere la 
o întreagă literatură ce a subminat, nu nu- 
mai regimul țarist, ci însăși Rusia. 

Prin gura unor personagii din romanul 
„Idiotul” — Dostoevski profetizează că libe- 
ralismul rus va duce țara la pieire. Rusii a- 
junseseră să râdă de istoria națională, de 
tot ce-i rus, ruşinându-se de sentimentul pa: 
triotic. Acesta era liberalul rus, omul nou, în 
fond conservator abuziv, şi în majoritatea 
cazurilor străin de neam. 

Și poate scriitorii ruși au pomtea lor de 
vină că nu s'au făcut ascultați de căire cei 
mari mai înainte de a pierde patriotismul, 
iar stăpânitorii Rusiei că nu i-au înţeles. 

Astăzi, câmd după două decenii, se trage 
cortina de pe scena tragediei moscovite, ne 
putem lămuri multe lucruri, ce se învăiuicru 
mai înainte în mister, 

Pentru cei cari sunt obișnuiți să tragă în- 
văţăminte, le amintim adevărul stem al 
instinctului naţional păstrat cu dârzenie 
de strămoşi. Când legătura se rupe în golul 
iscat se va înfiltra neapărat musița străină 
și neamul va pieri, 


1. VALERIAN 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 








a MN 


ANUL L e Nr. 35 


Așa cum ne-a fost lăsată, ope- 
ra lui Eminescu este un toi, că- 
rula nu-i lipsește nimic, Incepând 
cu Venere şi Madonă și termi- 
nând cu Mai am un singur dor, 
poesiile iui izvorăse în întregime 
din una și aceeaş viziune axtisti- 
că. Aşezate cronologic, ele iţi dau 
impresia unei catedrale, ce se 
măreşte cu fiecare nouă produc- 
ție. In vârg de tot, ca o pre- 
rade spre ceruri, stă Luceafă- 
rul. 

Nu ştim să mai fi existat 
cândva. vreun scriitor, care, în- 
tun timp atât de scurt, să fi 
putut reda o operă atât de uni- 
tară. Goethe a lucrat la Faust 
Şaizeci de ani şi, de mu şi-ar fi 
simţit moartea aproape, de bună 
seamă că tot mai zăbovea. Adu- 
nată ia un loc, adică înglobând 
și anii debutului, activitatea lite- 
rară a lui Eminescu abia de nu- 
mără şaisprezece primăveri! Şi 
totuşi, câtă măestrie în scrisul 
său ! Eminescu e, cum bine l-a 
definit Ibrăileanu, unul din pu- 
ținele exemplare ale omenirii, 
care, spre a putea fi înțeles, nu 
are nevoe decât de el însuş. 

Unitatea scrisului său se desă- 
vârşeşte, credem noi, prin publi- 
carea Luceafărului. Fără e], Emi- 
nescu mar fi fost ceeace este. Aci 
își găsește explicarea crezul său 
politic și aci forma lui devine 
minune. Numai Dostoievski mai 
prezintă o astfel de întregire li- 
terară. Romanul său din urmă — 
e vorba de Fraţii Karamazov — 
terminat cu puţin timp înainte 
de a muri, e, nu numai cea mai 
bună operă a lui, dar şi culmina- 
rea întregei sale viziuni artistice. 
Incercaţi să faceţi abstracţie de 
Fraţii Karamazov şi căutaţi apoi 
turla scrierilor lui Dostoievski: 
mu veţi mai afla-o. Tot așa cu 
poetul român: imaginați-vă o 
piramidă fără vârf, un munte 
fără piscuri, ori un cer fără de- 
părttări, şi veţi avea imaginea 
exactă a ceea ce ar fi putut să 
fie Eminescu de nar fi scris 
cumva Imeecatărul. 

* 

Punctele de vedere sub care se 
discută o operă de artă, sunt 
multe şi diferite. Unii pornese 
dela viață, considerând-o drept 
sursă principală, alții, mai si- 
guri pe ti, ignoră legăţurile ex- 
terioare ale creaţiei, 

Având de deslegat o problemă 
de pură estetică literară, se'nțe- 
lege că mu vom ţine seama de a- 
mănuntele biografice. Luăm poe- 
sia aşa cum €, judecând-o ca pe 
un dat spiritual. 

“Tema din Luceafărul nu este 
născocită de Eminescu. Antago- 
nismul dintre cer şi pământ e ve- 
chi. Li găsim răspândit şi în bas- 
me și, ca atare, nu se poate pre- 
ciza data nașterii. Trebue să fi 
apărut însă mai târziu, în faza în 
care conștiința superiorității de 
sime se va fi diferențiat radical 
de celelalțe sentimente. Această 
epocă morchează un punct cul- 
minant în istoria omenirii. Ea e 


unul din acele urcușuri uriase, 
depe urma cărora au rezultat 


fapte și opere nemuritoare, 

Ca motiv literar, antagonismul 
de care vorbim, apare odată cu 
romantismul. Scriitorii din acea- 
stă mişcare literară se vor con- 
sidera victimele ursitei și se vor 
jelui în fel şi chipuri: „Ma triste 
destince — scrie undeva Chateau- 
briand — a comence presque a- 
vant que jeusse vue la lumicre. 
Ma mere m'avait concue dans le 
malheur...“ 4). 


Cel care formulează mai clar 
prăpastia dintre poet şi lume este 
Lamartine. Pământul nu oferă 
poeților niciun fel de fericire: 


Du colline en coline en vain 
portant ma vue 

Du sud â Pagquilon, de Laurore 
au couchant 

Je parcours totuts les points de 
Vimense 6tendue, 

Et je dis: Nulle part le bonheur 
ne m'attend !”?) 


Exemplele se pot culege cu 
duiumul, Ele conţin aceleaşi ve- 
minoase săgeți şi preconizează 
aceeaș glacială izolare. 

Până la Altred de Vigny, ni- 
meni n'a reuşit să ridice acest 
motiv la rangul de simbol, uni- 
versa), Rousseau, Chateaubriand 
şi Lamartine sunt — indiscuta- 
bil — talente mari. Ei sau im- 
pus prin sensibilitate, un lucru 
rar în artă, însă le-a lipsit toc- 
mai ceea ce le mai trebuia: pro- 
funzimea, Vigny le are pe amân- 
două. Arta ini — ca să  între- 
buinţăm o expresie eminesciană 
e, nu numai un „voluptos joc de 
icoane, ci şi un efluviu de idei. 
Vechile iamentaţii, brodate în 
jurul nefericirii poetului — la al 
cărui destin făcuse desigur alu- 
zie delicatul  Lamartine, când 
scrisese versul : „Il n'est rien de 
commune entre la terre et moi” 
— se transformă acum în adevă- 
rate giuvaeruri. De două ori cân- 
tă Alfred de Vigny soarta geniu- 
lui: odaţă în Chatterton, și altă 
dată în Moise. Intre atesta din 
urmă și între Luceafărul lui 
Eminescu, sunt evidente asemă- 


D Ataia (p. 183), 
t) Lisolement 





SAMBATA 23 August 1941 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Y In jurul Luceafărului 


de VLADIMIR DOGARU 


nări, Pentru cunoscătorii 'n ma- 
terie, lucrul nu are prea mare 
importanță. Pentm ceilalți însă, 
el e, sau fals înţeles,  și-atunci 
duce la rezultate de care nu se 
poate ţine seama, sau rău și voit 
deplasat, ceeace din punct de ve- 
dere artistic, e şi mai grav. 

Dela început trebue să spunem 
că poemul lui Vigny mai mult se 
deosebeşte decât se aseamănă cu 
Luceafărul. Eroul din Moise esie 
ţinut pe loc ăe nu ştiu ce fel de 
greutate. Nu se 'nalţă atât de 
mult spre ceruri, cum ne-am 
aştepta şi nici nu ne turbură lu- 
mea în care trăim. El e ca un 
astru care, în loc să răsară și să 
hucească pe cer, răsare şi luce- 
şte pe pământ, Luminează aalică 
lateral și nu vertical. Insăşi ac- 
țiunea se petrece numai întrun 
singur plan: Moise a trăit prim- 
tre oameni, este printre oameni 
și vrea să rămână printre oa- 
meni, Impresia aceasta de late- 
ral reese şi din căderea poto- 
lită a accentelor ; ele se răsfrâng 
liniștite spre pământ, ca nişte 
flori însetate după rouă, 


Helâs! Je suis, Scigneur, puissant 
et solitaire, 

Laissez-moi m'endormir du s0- 
meil de la ţerre!? 


La: Eminescu apare, alături 
de pământ, și cerul. Spre deose- 
bire de Moise, Luceafărul e din 
lumea de sus. Amănuntul se po- 
triveşte de minune cu natura ge- 
niului. Luându-şi personagiul din 
istorie, Vigmy apucă dela început 
pe linia insuficienţii estetice. Ori 
cât ar fi de legendar, eroul său 
e prea multi legat de trecut şi, 
mai ales, prea altfei cumoscut de 
noi, ca să poată să ne vrăjească 
întru toțul. Hiperion e din lumea 
basmelor, El rămâne mereu dea- 
supra noastră. Chiar şi când co» 
boară, coboară însoţit de seninul 
său: 


Ca în cămara ta să vin 

Să te privesc de-aproape 
Am coborit cu-al meu senin 
Şi m'am născut din ape... 


De constatat că, atât la prima 
cât şi la a doua apariție, Hype- 
rion pronunţă, ca un fel de dis- 
tantă recomanaare, aceleaşi ră- 
sunătoare cuvinte : 


Eu sunt Luceafărul de sus 
lar ţu să-mi fii mireasă! 


Cele două lumi sunt astfel me- 
eu prezente. Din ciocnirea lor 
rezultă izolarea dela urmă, în 
care Hyperion se simte fericit. 


Eroul lui Vigny simbolizează 
genialitatea numai parțial, El e 
întruchiparea atotputerniciei. Iu- 
birea, ura, păcatul și durerea — 


acestea nu sunt dorite de el. Lu- 
ceatărul lui Eminescu reprezintă 
gemialitatea imtegrală, Alături de 
pierderea nemuritii, el vrea şi 
cunoaşterea vieţii pământești : 


Reia-mi al nemuririi nimb 

Și iocul din privire, 

Si pentru toate dă-mi în schimb 
O oră de iubire,. 


Numai în Faust al lui Goethe 
vom mai găsi exprimată setea de 
amor a geniului: 


Fu vreau beție, destătări ce dor, 
Amarul dulce, ură şi amor 

Dorul de a şti în sânul meu e 
mort, 

Eu vreau ce-i dat întregei ome» 
niri, 
Durerea ei să pot şi eu să port, 
Să sorb în mine orişice simțiri, 

Inalţ şadânc în sufleţ să-mi gră- 
mădese, 

Să mă preschimb astfel în -lu- 
mea toată, 

Și să dispar apoi cu ca deodată. 


Eminescu îl depășește deci pe 
Viany. Luceafărul e „unul din- 
bre cele mai înnalte şi vaste sim- 
boiuri din câte a creat geniul ar- 
tistic în avântul său spre des- 
mărginire, Acţiunea se desfășoară 
pe aceeaş limilă de sus, dincolo 
şi dincoace de care apâr în pa- 
ralelă lumea, frumuseţii impasi- 
bile şi nemurițoare şi lumea vre- 
melniciei şi a pasiunilor. Ca in 





(Urmare în pag. 5-a) 





2] 


m 2 


Li 


$ 





stagiune care incepe 


fără discursuri 


PE CULOARELE TEATRULUI. 
UN CURTEAN AL LUI ȘTEFAN 
CEL MARE...  SUBLOCOTE.- 
NENI DE ARTILERIE. „HAM- 
LET” IN TREI EDIȚII. DOM- 
NUL PREȘEDINTE. EVA 
ŞI OFELIA. 


SEMN BUN 


18 August 1941, ora 10 dimi- 
neața. 

Pe culoarele Teatrului Naţio- 
nal forfotesc, ciripind pe toate 
tonurile, actrițele primei noastre 
scene, cari, anul acesta, nu şi-au 
putut face auzite trilurile de pa- 
sări călătoare pe alte meleaguri. 

Granițele închise; plajea 
unde arşița soarelui le bronza 
trupurile, iar valurile mării le 
desmierda în faţa miilor de spec- 
tatori — devenilă... teatru de 
război; îngrijorările fiecăreia şi 
o firească participare la sbuciu- 
mul și încordarea neamului în- 
treg, au impus până ş; celor ce 
jucau până ieri viaţa şi moartea 
să simtă că „jocul“ a devenit 
REALITATE. 





Dar ce „realitate“ ar putea fa- 
ce să amuțească glasul unei ac- 
triţe, în ziua dintâi a anului tea- 
tral, când toate inimile bat parcă 
mai tare şi toate speranţele sunt 
îngăduite? 

Mătasea ochilor, foşnaşte și 
ea închipuind cântece. Pleoapele 
işi tremură genele mai lungi ca 
totdeauna, ochii au altă străluci= 
re, zâmbetele au alt farmec și 
parfumurile alte miresme. 


Toate ispitele şi toate făgădue. 
lile, roesc în ziua aceasta de în- 
ceput și în jurul directorilor de 
scenă. Ei pot dărui roluri şi suc= 
cese. Ei pot îndruma pașii sfioşi 
ai tinerei actrițe până la treptele 
gloriei, 

Iată pentru ce d. Soare Z. Soa. 
re primește azi atâtea sărutări, 
şi d. Ion Sava, Sahighian, Enes- 
cu și Bumbești, atâtea omagii 
exprimate felurit... dar convin- 
Bător. 

Și cu toate astea... mulțimea 
actorilor e dominată de un sin- 
gur om. poartă uniformă milita- 
ră și işi rostește muzical părerea. 
ÎI recunose după înălțime şi după 
glas. E d. Brancomir. 

Dar, deodată, mulțimea frea- 
mătă, se aliniază şi amuţeşte. Cu 
paşi viguroși, cu privirea senină, 
cu părul alb şi chipul tinereşte 
luminat de un zâmbet, apare d. 
Liviu Rebreanu. 

Slujba religioasă pentru bine. 
cuvântarea muncii actorilor poa- 
te începe acum, ca în fiecare an. 





CINEMA ARO: Vila plopilor. 


Filmul prezentat de Cinema 
Aro are un teribil aspect de  îis- 
torioară morală, aplicabilă mai 
de grabă unei piese teatrale 
„pentru copii și tineret“. 

Eroina „piesei este Anne 
Shyrley — (este o coincidenţă cu 
personal nuvelei lui  Montgo- 
mery ?) — o tânără profesoară 
a cărei prezentare ne este făcu- 
tă, în primele scene ale filmului, 
îmtr'un tren, cu destinația Pron- 
galton (pentru novicii în geo- 
grafie, orășel din Canada). Pe 
peronul acestei gări, după ce tre- 
nul pleacă ducându-i logodnicul 
spre ţări necunoscute, este în- 
tâmpinată de directoarea şcoalei 
ia care fusese numită, care, îi 
prezintă în termeni glaciali re- 
gratele de cari-i cuprinsă, pen- 
tru faptul de a nu o putea găz- 
dui. Cei cari au văzut filmul au 
fost siguri, în primul moment, 
că principala cauză era tânărul 
care conducea docarul... 

După o serie întreagă de peri- 
peţii „au ralenti“ aflăm că acea- 
stă profesoară a fost decretată 
„indezirabilă“ în amintitul oră- 
șel de către Hester Pringle, șefa 
familiilor de elită din oruș — 
care avea ambiția de a fi numită 
în postul ocupat de blonda Anne 


Dar azi, în rugăciunile celor de 
faţă nu se mai îmbulzesc doar 
gânduri egoiste şi vanităţi profe- 
sionale. Fiecare primește, smerit, 
binecuvântarea preotului și se 
simte înălțat prin menirea ce i 
se relevă — azi: — ca niciodată. 
mai frumoasă, în viaţa naţiunii, 


Și pentru că fiecare, îşi dă 
acum seama că are o misiune de 
îndeplinit — orice cuvânt ar fi 
de prisos, 


După siujba religioasă, stagiu- 
nea începe... fără discursuri. 
E un semn bun. 


GALERIA VEDETELOR 
Inainte de a se răspândi în să- 


Vile de repetiţii, actorii comen- 
tează acest început de faptă fără 


vorbe, cu nădejdi sporite și cu 
însuflețire. 

Dintrur coij, d. Ion Sava îşi 
privește „victimele“ expuse în 


sala „Orfeu“ și caută modele noi 
pentru viitoarea d=sale expoziţie. 
Câte nume noi, se vor alinia, cu 
anii, în galeria de vedete a d-lui 
Sava? D. Soare Z. Soare nu 
poate privi desigur fără inridie 
prezența acestui „rival“. Pen. 
tru că d. Sava are prilejul să a. 
corde oricui consacrarea, nu nu- 
mai ca regisor, ci și ca original 
caricaturist. 

Nu credeţi pe cei cari susțin 
că Lilly Carandino, Marieta An- 
ca sau Kitty  Gheorghiu-Mușa- 
tescu, sunt mai frumoase în rea- 
litate, decât în ramele dela „Or- 
feu“. 

Nu-i credeți. Sunt invidiosi. 

„Lacurile chinezeşti“ ale d tui 


Sara înfățișează expresia cea 
ma! caracteristică a celor îngă- 
duiți în „galerie“ — și le spo- 


rește popularitatea. 

„Dar iată, într'un grup, o fipu- 
'Q nouă, de chinezoaică autenţi- 
că. Un modei ideal pentru d. 
Sava. Răspunde la numele : E- 
liza Petrachescu. £ tânără si si. 
oasă. Vine dela Teatrul Național 
din laşi. Va debuta în piesa de 
deschidere a Studiouluj  „Țăra- 
nii“, sub direcția de scenă a 
d-lui Ion Șahighian. 


O NUNTĂ CU BUCLUC 


D-ra Eliza Petrăchescu, care 
Cu toată Sfiala d-sale, poartă cu 
Brație firească, o trenă de suc. 
cese, la cari am fost, cândva, 
marior, — se va cununa (cum se 
zice) cu publicul bucureştean, 
jucând rolul umei mirese. Numai 
că „munta“ după scenă, o zvârle 
pe mireasă, directi în gura lumii 
din sat, fiindcă, vedeţi d-tră, 
mama, soacră ascultând, după o- 
biceiu, Ia ue, în noaptea nunţii, 
se arată nemulțumită de noră-sa. 

Dar să sperăm că „nunta“ 
d-rei Petrăchescu va fi cu „bu- 
cluc“ numai pentru eroina din 
piesa d-lui Corteanu, nu şi pen- 
tru artistă. 

Cât despre... gura lumii — iată 
o primejdie care nu poate speria 
pe cineva deprins cu  şoaptele 
culiselor. 


Shirley — o nepoată de-a ei. 


Datorită acestui irealizavil „ne- 
potism'“, Anne Shirley are de în- 
durat o mulțime de neajunsuri 
pe cari le învinge până la urmă, 
grație calităților ei superioare — 
şi al unui atac de inimă care-o 
ucide pe scorpia de Hester Prin- 
gle în timp ce aceasta — urca u 
scară cu lampa în mână. Amă- 
nunt important, căci dela aceas- 
tă străbunică a electricității ia 
foc întreaga ei reședință, trans- 
formată subit în  crematoriu 
pentru decedaia care făcuse zile 
fripte simpatice; eroine princi- 
pale. 

Filmul se termină cu un prek- 
veck ia car; numeroasa familie 
Pringle — şi ceilalți cu roluri 
secundare — sunt mulțumiți şi 
bine dispuşi. In fond sunt niște 
rude denaturate — cari au uitat 
recentul doliu din familie. Cei 
cari nu făceau parte din ea, a- 
dică Anne Shirley şi logodnicul, 
vor neapărat să fie membrii ei 
măcar prin alianță, adoptând o 
fetiță — care-i unul din ele. 
mentele cele ma; duioase ale fil- 
mubui, 

Foarte bine redată atmosfera 
de provincie, şcoală și familie 
tot în timpuri îndepărtate. 

Iar Anne Shirley e pur şi sim. 
sim delicioasă. 


ADRIANA NICOARA 


INTRE PISTOL ȘI CAFTAN 


Intre tinerij actori ai Teatru- 
lui Naţional, d. sublocotenent 
Alexandrescu, din „Plutonul de 
Propagandă“ a fost deseori au- 
zit, în cadrul  şezătorilor ostă- 
şeşti. Poartă şi azi, cu mândrie, 
uniforma de sublocotenent. Dar 
în curând — mă informează ci- 
neva — d. Alexandrescu se va 
intoarce cu câteva sute de ani 
inapoi, la curtea lui Ștefan ce! 
Mare, unde va îmbrăca un caf- 


tan boeresc. Şi desigur că a- 
tunci, va lepăda pistolul cela 
cingătoare, ca să încinge sabia 


iuptălorilor nebiruitului Voevod. 

Ca şi până acum în atribuţiile 
sale ostăşești, d. Alexandrescu 
va sluji şi pe scenă sfânta lege 
a lui Christos şi amintirea Mol- 
dovei eroice de totdeauna. 


GRAS SAU SLAB 


Intr'un ungher, cineva ia note 
pentru o rubrică teatrală. Trag 
cu urechea. D, Calboreanu, sus- 
ține că „Hamlet“ trebue să fie 
„gras și cu respiraţia scurtă“, 
fiindcă așa scrie la text. Şi daci 
înfăţişarea fizică a actorulu; e 
conformă cu viziunea autorului, 
nu există, având în vedere vir- 
tuozitatea artistică a interpro- 
tului, nici o îndoială că a. Cal 
boreanu este IZAMLET 


însuşi, 
Două imagini cari se suprapun 
perfect, devenind una singură . 


„prinţul Danemarcii“ 

Dar „Hamlet“ în ediția Calbo- 
reanu, va fi urmat de alte 2 edi. 
ţii: ediţia Vraca şi ediția  Va- 
ientineanu. Vitrina noastră tea- 
trală, făgăduește astfel 
iracţii excepţionale. 


irej a- 


DOMNUL PREȘEDINTE 


Cine ar putea descifra de pe 
acum încotro vor merge preie- 
rințele publicului ? 

Preferinţele „camaradelor“ din 
teatru merg insă, neîndoios, că- 
tre Domnul Preşedinte. 


UNIVERSUL? LITERAR 


E desțul să se arate în cadrul 
unei uși, sau să i-se audă undeva 
glasul cald și învăluitor, ca tot 
personalui feminin al teatrului, 
să se turbure. 

Dar prestigiul unei funcțiuni 
oficiale, impune o anumită ţi- 
nută. Prezenţa Domnului Preşe- 
dinte, nu poate deslănţui, din 
pricina asta, manifestările de 
simpatie pe care sar simţi în- 
demnate să i-le facă toate ad- 
miratoarele. 

In chipul acesta, d. Vraca, atât 
de impetuos şi cuceritor pe sce- 
nă — se arată sub masca de 
Preşedinte al Sindicatului acto- 
rilor — atât de grav și de cum- 
pătaţ încâţ elanurile viitoarelor 
Ofelii, rămân nemărturisite, 

Preșeilintele Sindicatului, apără 
astfel pe Prințul Danemarcei, de 
asaltul îndrăgostitelor. 


ŞI „OFELIA“ IN CÂTEVA 
EDIȚII 


Se înţelege însă, că prima 
noastră scenă va trebui să a- 
corde celor trei prinți — tot a- 





tâtea mirese. Asta pentru ca 
duelul între Ifamlet și Laeri să 
nu degencreze într'o  încăerare 
generală. 

Deocamdată  titulara  rolulm 
este d-na Lilly Carandino, Şi 


aspirante d-ra Carmen Tăutu şi 
Maria Magda, cari au mâi jucat 
rolul acesta alătur; de d. Ion 
Manolescu. 

Către d-ra Maria Magda, mai 
cu seamă, se îndreaptă cur:ozi- 
tatea tuturor admiratorilor d-sa- 
le de până azi. Pentrucă rolul 
Ofeliei este desigur o „bagate- 
vă“ pentru aplaudata interpretă 
a veşn.cei şi fermecătoarei Eve. 

lată aşa dar, iubite cititor, 
primele atracţii ce se vestesc 
pentru aceaşjă stagiune începu- 
tă fără discursuri. 


DEM. 








IATA DEDINCOLODECTA MDA 


23 August 1941=————= 





= Cronica dramatică =— 


TEATRUL TUDOR MUŞA- 
TESCU: HAIMANAUA, COME- 
DIE IN 3 ACTE DE KLABUND 


Frumosul succes dobândit de 
piesa lui Heinz Coubier, „Aimse”, 
pe scena 'Teatrului Naţional, a 
dat de gânait şi altor actori sau 
directori de trupe teatrale. Con- 
cluzia la care sa putut ajunge 
este destul de simplă: publicul 
agreează piesele interpretate de 
un număr redus de actori. Era o 
constatare destul de îmbucură- 
toare, mai ales în vremurile a- 
cestea grele câna orice director 
de trupă teatrală se gândeşte să 
facă pe cât se poate mai multă 
economie, montând piese într'un 
decor unic şi cu puţini interpreţi, 
deci şi cu puțini salariaţi. 

O astfel de experiență a fost 
făcută şi de tinerii actori Ion 
Aurel Manolescu şi Maria Maga- 
da cari au prezentat publicului 
bucureştean, în această stagiune, 
o piesă în numai două persona- 
gii : „Adam şi Eva”. 

Fără ca să prezinte nume prea 
„mari“ pe afiş, fără ca să i se 
facă prea multă reclamă, şi mai 
având, pe de-asupra de înfrun- 
tat şi neîncrederea publicului 
neobișnuit cu piese „în două per- 
sonagii“, spectacolul „a prins” 
totuși, isbutind să ţină atișul 
timp de treizeci de zile. 

Era şi normal ea atât „Aimâe“, 
cât și „Adam și Eva” să aibe 
succes, 

In ambele cazuri un text exce- 
lent şi cât se poate de antre- 
nant a isbutit să ţină încordată 
atenţia spectatorilor, mai mult 
chiar ca 1a un spectacol cu multe 
şi — adeseori — inutile perso- 
naşii. 

De astă dată, o altă piesă cu 
puține personagii ne este pre- 
zentată la Teatrul Tudor Muşa- 
tescu. 

Vom spune din capul locului 
că nu mai poate fi vorba de un 
succes. 

Piesa lui Klabund „X... Y..Z”, 
prezentată acum sub titlul de 
„Haimanaua“, a dobândit, pe 
vremuri, succes. In interpretarea 
marelui Iancovescu piesa sa 
bucurat de elogii atât din par- 
tea criticei, cât și a publicului. 

Piesa nu este altceva decât 
eterna poveste a doi bărbaţi în- 
drăgostiţi de o femee frumoasă. 
Pensonagiile suplimentare au fost 
eliminate. Doar un servitor — ve- 
chiul şi cunoscutul „fecior la casă 
mare“ — apare la începutul ac- 
tului ]. 





PREISTORICE 





FEMEIA IN FAȚA MARILOR INVENȚII 


— Și soțul tău a căpătat însfârşit brevetul pentru inventarea bronzului ? 
— 0, foarte greu; a trebuit să-mi fac eu colierul ăsta de bronz, ca să se 
vadă că poate servi la ceva! 





Anul trecut am fi putut spune 
despre piesă că ea constitue o 
experienţă inieresantă şi, în oa- 
recare măsură, reușită, 

Acum, însă, după ce-am asistat 
la „Aimee“ și la „Adam și Eva”, 
şi după lectura câtorva foarte 
reușite piese în puţine  perso- 
nagii, cum ar fi „Simili” (în trei 
personagii) sau „Le Voyagcur” 
de Denis Amyel, (tot în trei per- 
sonagii), nu putem privi „Hai- 
manaua“ lui Klabund decât ca pe 
o încercare nereuşiiă din acest 
dificil gen al pieselor cu puţine 
personagii. 

Dialogul, desiul de interesant 
în primul act, lâncezește spre 
sfârşit, ajungânăd la un moment 
dat să fie, chiar, plictisitor. 

O „haimana“ isbuteşte să cu- 
cerească o contesă, în detrimen- 
tul unui conte distins, dar puţin 
cam bătrâior. 

Avem impresia că succesul 
haimanalei, i se datorează mai 
mult autorului, care a vrut ca 
lucrurile să se întâmple astfel. 

Nici-una, însă, din acţiunile 
eroului său, nu îndreptăţese a- 
cesti succes final. 

Lungile „tirade” ale haimana- 
lei sunt cu desăvârşire neconvin- 
gătoare, făcând impresia că au 
fost puse în gura eroului, numai 
pentru a umple spaţiul celor trei 
acte, 

Cam atâta ar fi de spus des- 
pre piesă. 


Trecând la distribuţie, 
găsi şi aici unele lacune. 

Ni se pare astfel inutilă pre- 
zența domnișoarei Ileana Brătu- 
ianu, în rolul principal. Nu vrem 
să spunem că dânsa este cu de- 
săvârşire lipsită de talent. 

Ar fi fost, însă, preferabii ca 
domnişoara  Brătuianu — ca o 
debuiantă ce se respectă — să-şi 
fi încercat norocul, mai întâiu, 
în roluri secundare. 

Ambiţicasă, dânsa a preferat 
să apară dela început într'un rol 
principal pe care l-a spus co- 
rect — e drept: puţintel cam 
sâsâit — fără ca, însă, să-l tră- 
iască. 

Domnul Anastasiad, în rolul 
haimanalei, a isbutit adeseori să 
fie amuzant. A fost un rol des- 


tul de greu pe care dânsul l-a 
dus cu uşurinţă la bun sfârşit. 
I-am reproşa unele accente cam 
vulgare din actul 1. 


Domnul 1 .V. Teodoru, cu o 
mască amintind-o pe aceca a lui 
Signoret, a găsit accente duioa- 
se spre sfârșitul actului III. 

In rolul cel mai mic al piesei, 
domnul N. N. Matei a fost exce- 
lent, dovedină încă odată că un 
actor bun n'are nevoe de un rol 
principal pentru a-şi pune în 
evidenţă clasa superioară, 


vom 


TRAIAN LALESCU 





MALES 


„Maestrul“ e un om ca toți 
oamenii. Nu-i ştii proveniența. 
Nu știi de ce e maestru. 

I cunoşti numai din  inter- 
viemwurile apărute în gazetele de 
teatru. Acolo maestrul a fost 
de cele mai multe ori îmftițişui 
ca un talent precoce, îndrăgostit 
de scenă și premiant I al Con- 


servatorului. Pentrucă toți ma- 
eștrii au fost premianți. 
În realitate, maestrul nu s'a 


gândit în viața lui să se facă ac- 
tor. 

A rămas repetent la școală și 
a trebuit să între în slujbă. Sea- 
ra făcea figuraţie. 

Așa a început maestrul. 

Incet încet a ajuns societar la 
teatrul Naţional. Nu-l  cunoaş- 
toți? Cum se poate? 

I! întâlniți oricând, îr piața 
Teatrului, în cafenea, discutând 
doct probleme vitale ale teatru- 
lui românesc. 

Fără el mu se poate face tea. 
tru, pretinde el. Deşi în scuriele 
apariţii pe scenă nu s'a remar- 
cat decât prin bâlbâieli, 

Ce-are ajace însă. 

Cartea de vizită arată că mae- 
sirul fonf şi peltic, vorbind pe 
strune de contrabas, este totuși 
„dela T. Naţional“, 

Maestrul critică cu pricepere 
orice și pe oricine. Neagă pe toți 
şi se admite numai pe sine. Care 
a fost persecutat având acelaș 
gen cu protejatul nu ştiu cărui 
director, 

Imjură direcţiile de teatre că 
nu apreciază adevăratele talente 
şi tolerează oameni cari n'au ni- 
mic comun cu meseria pe care 
o înțelege numai el, i 

Are dreptate bietul „maestru“. 

Și, supărat, se angajează „în 
reprezentaţie“ într'o trupă de 


ThRUL 


diletanţi în fruntea căreia își 
însemnează numele cu litere vi- 
zibile, fără să uite de a adăuga 
menţiunea „societar al teatrului 
Naţional“ și fotografia din pro- 
fil alături de aceea a vedetei de 
ocazie, lot atât de foamfă și pel- 
tică. 

Când dă de bani, maestrul se 
fotografiază la Color-Studio, își 
arată fotografia tuturor camara- 
zilor, ca să-i convingă de calită- 
țile sale de amorez şi a dona zi 
apare în vreo gazetă intitulată 
„Gongul“ sau așa ceva, o infor- 
mație că „mult apreciatul prim 
amorez care s'a remarcat în di- 
verse roluri, va părăsi scena 
noastră de stat, având diverse 
propuneri interesante ASUpTra 
cărora nu s'a fixat încă“. 

Maestrul nu are nici o pronu- 
nere, dor are gazeta pe care o 
citește tuturor. 

Dacă vrei să-i 
spune-i : „Bravo, 
urez succes“. 

Pentrucă „maestrul“ nu e ma- 
estru, dar nu pierzi nimic da- 
că-i faci o plăcere. Dacă-i spui 
că mare talent n'o să te creadă 
şi o să ţi-l fac; dușman. 

Să nu-i faci nici măcar o alu- 
zie de rolul caraghios pe care-l 
joacă în viața noastră teatrală, 
că m'o să te înțeleagă. 

Vreţi să aveți v dovadă. 

Sunt sigur. că mult simpaticul 
maestru mă va întâlni mâine şe 
mă va bate protector pe umăr: 

— „Bravo, nene. Te-am citit 
cu chestia aia. Ai dreptate, dom- 
le. Să se termine odată cu anti- 
teatralii dia“. 

— „O să mai scriu 

— „Serie, nene, scrie... 


plăcere, 
Iţi 


faci 
maestre. 


GEORGE MUSCELEANU 





Cronica 


LIPSURI INVECHITE 


Organizarea muzicală a_Ro- 
mâniei, în aşteptarea căreia 
suntem cu to: mai mare sete, 
comportă pe lângă marele plan 
de ansamblu necesar, anumite 
acţiuni aparte, a căror pecesi- 
tate se încadrează în marele 
desiderat national al creării u- 
nei vieţi muzicale adevărate ţă- 
rii, Ele privesc împlinirea unor 
inexplicabile lacune, printre 
multe altele dar printre toate, 
deosebit de resimțite din rostu- 
rile muzicale ale Capitalei noas- 
tre însăși. 

Este, în primul rând, absenţa 
unor instituţii care ar trebui să 
stea la baza mijloacelor de des- 
voltare a unei culturi muzicale 
româneşti: biblioteca şi muzeu:. 

Cercetţătorul, muzicologul, fol- 
kloristul, studentul Academiei 
Regale de muzică, muzicianul 
în genere, omul de cultură, sunt 
ioți în imposibilitate de a găsi 
grupat, toţ acel preţios material 
pe care-o bibliotecă muzicală îl 
oferă studiuiui, investigaţiei, in- 
formării. 

Această imensă sursă de ini- 
țiere, lipseşte cu desăvârşire. 

Infime generalităţi se pot afla 
visipite, prin biblioteci de ordin 
general, la „Academia Regală de 
Muzică”, la „Radio” şi mai ales 
în trei-patru biblioteci particu- 
lare ale unora din muzicienii 
noştri, care şi-au strâns intere- 
sante colecţii in domeniile ce-i 
interesează, 

Nici biblioteca Academiei Ro- 
mâne nu cuprinde mai nimic în 
domeniul muzical, chiar revistele 
bune străine de specialitate pri- 
mite altădată, până acum vre-o 
două decenii, fiind răsleţe şi în 
număr aproape inexistent. 

Dim nefericire, nimeni, din a- 
ceia care prin locurile oficiale 
ocupate, ax fi avut îndatorirea 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


şi mijloacele să ia o iniţiativă 
in această dirteţie, n'a făcut, 
nici măcar în intenție. 

De altfel, de cine ţine muzica, 
care sunţ forurile care o spri- 
jină, Ia noi? 

Academia Regală, de Ministe- 
rul Educaţiei Naţionale, Concer- 
tele, de Directia generală a tea- 
trelor care, ţ:ebue s'o spunem 
răspicat, n'a adus nicio îmbună- 
tăţire de nici un fel, în acest 
domeniu, 

Dar restul? Dar educația mu- 
zicală a ponorului? Dar concer- 
tele de propagandă? Dar schim- 
hurile de artisti? Dar toate ne- 
număratele lipsuri şi defectuv- 
zități ale vieţii noastre muzicale, 
în grija cui sunţ date? 

Intrebări fără răspuns, în tot 
cazul fără răspunsul faptelor, 
căci nimic nu s'a făcut încă 
s»re a trăda existenţa, undeva, 
a unui centru de protecție, de 
îndrumare, oficial. 

Yaţă trista realitate. 

Dar, întonmirea unei bibliote- 
ci musicale ar deschide excep- 
ționale perspective muzicii ro- 
anăneştă şi peste hotare, căci 
manuscrisele, documenteie, ma- 
terialul muzical popular, ar o- 
feri isvoare de cunoaștere către 
care s'ar îndrepta oamenii ştiin- 
ței şi artei muzicale şi de prin 
alte părți făcând cunoscute şi 
în alte meleaguri bogăţiile şi ca- 
racteristicele specificului  muzi. 
cal naţional. 

Un muzeu de instrumente mu- 
zicale populare ar aduce o 
complețare de cel mai viu inte- 
res bibliotecii, înfățișând as- 
peote ale muzicii noastre care 
merită întradevăr un loc de 
cinste, în plină lumină, în văzut 
şi spre folosul tuturor celor ce 
vor să-și apropie şi să inţelea- 
gă mai bine sufletul românesc. 
în cele mai autentice manife- 
stări ale lui. 


= 23 August 1941 








UNIVERSUL LITERAR 
UMBRE 





OCTAVIAN GOGA 


Cădelniţut de florile grădinii 
cu miresme sfinţite de  iacrima 
stelelor, acolo pe costişa de pla: 
ca 'n poveşti, îşi împânzeșt» pri- 
virile în zarea de cleştar pesti 
întinderi de veac și văi ritmate 
de dealuri. Se închină cu smere- 
nie, copleșit de vraja amintirilor 
cuvioase din casa copilăriei, a 
părintelui losif și schițând largi 
semne de cruce ortodoaă şopte- 
şte peniru sine, grai de rugă 
ciune: 

„Ce milostiu ești 
Mi-ai miâruit cu strălucirea 
făptuirii minunate  rodnicia 
surilor mele. 

„Peste veacuri m'a purtat Di. 
hul Tău, Părinte, și orânduin- 


Doamne! 
in- 
pi- 


du-mi cărarea ai despicat cu 
julgeriie dreptăţii Tale negura 
ce înghițea zarea pașilor met 


istoviţi. Cu dărnicie cerească ai 
hărăzit cuvântului meu  haruri 
sfinte şi puterea de farmec dea 
se sălășlui înviforat în brazda 
sufletului, umedă de roua păti- 
mirilor a fraților mei  înjrăţiți 
cu glia. Din ea a odrăslit belsug 
de lumină și pornirea neogoiiă a 
jertjei sfinte. 

„Ce minunat mi-ai 
istorul vieţii din rare 
adăpat suiletul însetat, ca cer- 
bii după unda limpede şi sub 
dulcea povară a poveţii înțelep- 
prini- 
“n 


limpezit 
mi-am 


te mi-am pironit în veci 
rea spre cei rămași cu glia 
brațe, cei vsândiţi să plângă şi 
să tacă cu jale în vatra sufletu- 
lui și cu sărăcia în prispa casei. 
Milostiv mi-ai înflorit în fiinţă 
mugurii dragostei de-apururi 
peniru clăcașii, oștenii fără nu- 


me, poporul meu de umbre o0- 
bosite şi m'ai logodit  împară- 
teşte cu firea împodobită cn 


frumuseți nebiruite, sărutate de 


raza soarelui de vară, care mi 
sa  furișat  binefăcătoare sub 
plevapa-mi ostenită. 

„Ea, raza înțelepciunii  Tule, 


mi-a deslegat taina și farmecele 
firii şi ma învăţat să torn în 
braţele neamului, umilit și chi- 
nuit, tăria urii și a iubirii. Și 
ucigându-mi patima din sânge, 
ai strâns în potirul inimii mele 
jalea şi lacrimile celor îngenun- 
chiați de vbidă, acolo în vatra 
pământului strămoșesc. 

„Cu povața Ta,  Milostive, 
mi-am încins sufletul și am se- 
mănat harnic din traista lui, 
stolurile dorurilor fără leac, fie 
în bătătura horilor, fie în tinda 
sezătorilur sfătoase, ca ele să 
tremure veșnic în sufletul fecio- 
rilor la coasă și al fetelor la se- 
ceră, asemenea stelelor pe cor. 
Cu ele am deslănțuit voinicește 
neîmpăcatul vifor, în care urlă 
si gem robiile de veacuri, înăl- 





end învolburâtu durere a nea- 
mului ghemuit în umbră, pâ- 
nă în tăriile cerului şi an. des- 
cleștat de acolo, de sus, din bol- 
ta lui aprinsă în smalţ de fulge- 
re albastre. chiotul de luptă 


răzbunătoare a tuturor pătimi- 
rilor noastre. 

„Da, milustite Părinte, am se- 
mănat spornic în largul zărilor 
strămoseşti furtuna protestărilor 
de veacuri, pregătind ceesul, pe 
care l-ai poruncit să vie şi în 
care să se sfarme jalea lanuri- 
lor noastre și să se sdrobească 
cartea legilor bătrâne. 

„Și visul meu alintat, drag și 
sjânt, cu dorul căruia ne-au 
murit și moşii și părinții, mi-a 
jost stâlp de foc în negurile 0- 


trăvite de ura păgănului. Pen- 
tru înfăptuirea lui, pentru  în- 
vestmântarea lui în haină de 


mare sărbătoare, am. luptat caân- 
tând şi am cântat lăcrimând, în- 
frățindu-mă cu toate stihiile “i 
jarmecele firii, pentru ca ele 
vijelioase să se răscoale la lup- 
tă sfântă alături de fiii neumu- 
lui meu, întru mărirea și înfăp- 
tuirea idealului ce ne sfințeste 
ființa de neam românesc. 
ceaslovul, 
dela botez 
îndemnat 
închinare 


„Molituelnicul şi 
părghiile credinței 
până "n prohod m'au 
părinteşte la smerită 
în fața altarelor ce ne-au stră- 
juit arumurile  înfurtunate de 
urgia vremurilor,  udăpostind 
cuminte vraja dumnezeiască a 
nădăjduirii noastre  de-apururi, 

ograda _bi- 
pentru mine 
neadormită « 


„Mormintele din 
sericii au fost 
focuri de veghe 
ce aşteaptă  în- 
Inti0- 


oştirilor tăcute 
jrigurate ziua cea mare a 
rii. 

„Și şindrila de pe şură, smulsă 
de aripa vântului, puiul de cio- 
cârlie de pe cumpăna fântânii 
Ş. Retăstuicile din căpița de o- 
tavă, florile de lămâăiță, mușcata 
din grădină şi macul din ferea- 
stră, porumbiştile sdrențuite de 
vânturile toamnei. nucii şi plo- 
pii, străjeri crecincioși ai satu- 
iui, costișa ce-l! adăposteste sub 
moana de pădure, pâraele şi ur- 
cusurile îndrăsnețe ale stâncilor 
din munte, toate le-am însufie- 
țit s; le-am animat, orânduintu- 
le puterile de farmec, în câmpia 
luptelor neogoite, întru  înt'est- 


i 





mântarea visului sfânt în haina 
cezarilor străhbuni. 

„Şi chiotul meu de chemaret 
crescut îndrăsneț şi  vuinicește 
prin plaiuri largi şi în muntii ce 
străpung norii, prin văi și ră- 
zoare, trezind străfundurile  nă- 
mântului şi rumenind zările al- 
hastre, codrii verzi de brad, fa- 
qii si stojarii, luncile cu podoa- 
be florilor nenumărate şi rotu- 
vile de fluturi s'au înșiruit  vi- 
teze. prin vraja cuvântului  în- 
nripat, în rânduri nenumărate 
de bătae şi faptă  voinicească 
îtru slava de peste vremuri a 
neamului. 

„Oltul, cu unda lui îndărătnică 
și răzbunătoare a fost strunit să 
rupă lanțurile, în care-l ţinea în- 
cătușat Impăratul, și să se revor- 


Po gi go te eg e oaia, dai 





se nebun în iureș de dărâmare. 
Mureșul și tustrele Crişuri au fost 
cărăușii de fiecare zi îndrăsneți 
şi pătimitori, ai jalei și durerilor 
noastre, înspre Dunăre şi fraţii 
din câmpia pe care o ține în 
poală, ca o maică  indurerată. 
Iar viforul cu fulgerări aprinse 
a sguduit lumea din  țățâni, în- 
tețind vraiba luptei şi îndem- 
nând lu jertfe neprețuite pe al- 


tarul de nemurire al neamului. 
„Părintele satului, ca un a- 
postoi sfânt ul vremurilor ce 


vor să vină şi-a strâns în Dumă, 
nici şi sărbători  întovărășit de 
dascăl și dăscăliță, toți  credin- 
cioşii în jurul potmolului spre a 
ie ceti din răbojul vremii evan- 
ghelia pătimirilor și a  răsplăti- 
vilor drepte. Și se înșiruiau cu 
lumina nădejdilor în suflei clă- 
caşii socerii și ui coasei, iar Lac 
Chiorul le  înrlorea  nădejdile 
peniru a le topi în vifor nă- 
praznic cu braţe de jlacări, doar 
cântecele lui desferecate din cele 
două strune fermecate, plângeau 
in ochii tuturora. 

„Da, bietul  Lae!?! ce soartă 
Grea a purtat pe umerii vieții! 
Să nu aibă el parte, copleșit de 





Note sermane 


CARŢI ROMANEȘTI DESPRE 
GERMANIA 


Vitrinele expun tot ma: multe 
lucrări românești: referitoare lu 
Germania. O simpatie deosebită 
noştri de arme a 

interes crescând 


pentru frații 

determinat un 
pentru marele Reich. Între lu- 
crările de acest fel, notăm „Fe- 
nomenul Hitler“, de d. coi. M:- 
„Germania de 
Doci- 


cărțiie 


Grigoriu, şi 
de d. Petre Mihail. 
mentate, curat, 
menționate sunt recomandabile. 
Au apărut în editura „Cugeta- 
rea-De'afras“, unde sa tipărit și 
„Călătorul german în România”, 
o utilă broșură practică. Ar fi de 
dorit ca d. Georgescu-Delafra» 
<ă înceapă şi o campanie de trâ- 
duceri din clasitii germani. 


nail 
. 66 


azi, 


scrise 


„SIGNAL” 


Ediția românească a revistei 
germane cu acelaș nume apare 
in superioare condițiuni tehnic?. 
Din ultimul număr desprinde: 
articolul „Viaţa şi vitalitatea u- 
nui pictor german“. E vorba de 
Paul Mathius Padua, unul din 
cei mai cunoscuţi artiști plastici 
ni Germaniei contemporane. Re- 
dăm un pasagiu: „Paul Mathius 
Padua, care şi-a făcut un nume 
prin tipurile de ţărani pe cari 
le-a creat, pictează de câțiva uni 
de predilecție scene din mitolo- 
gia clasică. E interesant de »b- 
servai ochiul absolut naiv, fără- 
nesc, cu care vede el aceste lu- 
ceruri, Priviţi nannai lu zeița din 
tabloul de față! Capul este fata 
bucălată a unei țărăncuţe bave- 
reze, iar corpul plin e tot atât 
de legat de pământ. Acest pic- 
tor, născut la Salzburg, și-a ră- 
mas credincios lui însuşi şi pă- 
mântului strămoșesc din care-si 
trage forțele“, 


EMIL LUDWIG ȘI CEILALŢI 


Am recitit dăunăzi una din 
atât de insistenţ difuzalleie bio- 
grafii romanţate ale lui Emil 
Ludwig. Am rămas Surprins de 
tendențiozitatea cărţii. Deşi a 
trăit în Germania, unde-a bene- 
ficiat de toate onorurile pe tim- 
pul republicii weimariene, astăzi 
Emi! Ludwig improşcă din plin, 
cu noroiu si murdărie, ţara lui 
Goethe. Jud. Sus, Jud Siis, pe- 


—_ 





r 


PICTORUL MATHIAS PADUA 


ceiea ta e eternă pe fruntea lui 
Israel! Din categoria lui Emi! 
Ludwig face parte şi  Slefan 


Zweig, autor la modă odinioară 
prin amoralităţile sale. La noi; 
datorită presei evreești, s'a bucu- 
rat şi el de-a largă răspândire 
în România. Azi, Emil Ludwig, 
Stetan Zweig şi ceilalţi putrezese 
prin pivnițele anticarilor. E un 
semn bun acesta. 


MIRCEA STREINUL 


„naut de glugă, pe 
"fără nume, ce duc războiul mare 


„dogoritoare cu vulturul 
din zare și logodindu-l cu doina 
- din dumbravă, să fie solul sfânt, 


sărăcie, de raza nici unei sin- 
qure luminiţe, doar întâia lumi- 
nare care i-a întrat în colibă i-a 
fost menită să-i ardă la căpătâi. 
L-am potățuit blând, ca un jra- 
te, acolo la căpătâi, sub raza lu- 
minării adusă pe furis de fata 
primarului să-şi ia și lăuta cu 
dânsul în veșnicie, spre a cânta 
în zările de mărgărint la piciva- 
rele Tale, Doamne, durerea şi 
dorurile noastre, să te înduioseze 
și pe tine, Părinte. Poate că se 
va jurisa de sub sfințenia pleoa- 
pei Tale o lacrimă dumnezeias- 
că care,  rostogolindu-se prin 
zările argintate, să se oprească 
in inima norodului de stele, ca 
si neamul nostru să aibă o stea. 

„Și nu m'am smerit să ridic 
pe fatul bălan ce adumbrit de 
spice se trezise pe asprul așter- 
fiul oștenilor 


al tuturora, în înaltul cerului 
spre a-l înfrăți cu strălucirea 
arșiței din slavă în razele ce cad 
mreţ 


înfricoșatul crainic, izbăvitor al 
tuturor durerilor străbune. 

„Şi acum, aici în costișa plaiu- 
lui de munte, lunca  odihnelor 
mele, privesc fermecat minuna- 
ta rotunzire a visului  învest- 


» mântat în măreţia hainei de ma- 
„re sărbătoare, a Invierii 


birui- 
toare. 

Să știe însă că întreaga fire 
a întinderii gliei românești, se 
va răsvrăti şi înviforată va în- 
volbura zările și va înteți va- 
ul urii împotriva dușmanilor 
cotropitori. Brazda strămoșeas- 
că va ji una cu feciorii nea- 
mului meu şi ei vor sfărâma 
orice încercare păgână și haină, 
luminaţi de credința că unde 
pământul e unit frățește cu cei 
ce îl umezesc cu sudoarea nun- 
cii lor şi îl îngrașe cu sângele și 
oasele lor, Tu Doamne ești ală- 
turi, sporind vitejia şi fopta 
voinicească întru libertate şi ne- 
murire. 


Z. SANDU 











3 De 


Note italiene 


MARIA VOLPI 


scriitoarea italiană cunoscută 
sub numele de „Mura“ a murit 
de aproape un an de zile, dato- 
rită unei nenorociri. Necunoscută 
la no: „aproape uitată în ultimul 
t:mp de contemporanii să: ita- 
iieni, ea sa bucurat totuși de o 
adevărată popularitate imediat 
după războiul trecut. Impejurări 
nefavorabile survenite  familici 
sale, au silit-o să lucreze îmtr'o 
mare casă de mode, unde a putut 
observa şi studia în voie frivo- 
litățile sufletului fememin, obzer- 
vaţi: care tiormsază fondul po- 
vestirilor şi romanelor sale de 
mai târziu. A scris enorm de 
mult ; pe lângă volumele care 
apăreau cu regularitate, ea a 
colaboraţ ia numercase periodice, 
Maria Volpi părea că mu se ia 
în serios, că scric aşa cum se 
joacă un copil; de aceea a dat 
scrier:lor sale o marcă de uşuri- 
me, de „leggerezza”. Avea totuşi 
o originalitate ir a observa tră- 
săturile de caracter ale semeni- 
lor săi, un mod complex de inter- 
pretare a vieţii și un fel de ao 
expr:ma desiul de neobișnuit. In 
cete mai bune romane ale gale 
ca „Piccola“, „Mary“ „Maria“, 
arta sa a atins forme care-i asi- 
sură o oarecare vitalitate. 


GIUSEPPE UNGARETTŢI 
e unul dintre marii poeţi con- 
temporani ai Italiei. Influenta 


poeziei moderne franceze nstiprn 
lui Ungaretti, influență exercitată 
mai ales la începutul carierii poe- 
tice a acestuia e arătată chiar de 
ei însuși în versuri ca : 


„e questa € la Senna 

e in quel suo torbidu 
mi sonv rimescolato 

e mi sono conosciuto“. 


— Şi aceasta e Sena 

Cu a cărei apă 

m'am. contopit 

și unde m'am cunoscut — 


Mai mult decât o înjhuență i- 
rectă, e vorba de o atmosferă 
respirată în comun de o experien- 
ță care, deşi venită din Franta, 
va lua în Italia forme indepeu- 
dente, E ceva simila? cu unii „To- 


Criticii italieni care sau  pro- 
nunțat asupra lui Ungeretti ca 
De Robertis, Gargiulo şi alții, de- 
limitează două perioade în ezolu- 
ia lui poetică. Prima, Teprezen- 
tată prin volumul „I! Porto 
polto“ apărut în 1917, e carnuir- 
vizată printr'o poezie interioară, 
plină de îndoeli şi ce dureri înre- 
gistrate ca. în: un „jurnal biti. 
Unyaretti a iăset deopu!e Orice 
înveliş  intelectua! al simurii, 
iranscriind pe pagine Gidă numi 
"maginea iirică, goală, în tnţ nbu= 
ciumul său viu, Momentele sale 
cele mai înritoe redate priniro 
catremă simplicitate si ideea Li- 
ică redusă la esența sa se în- 
cheagă, departe de orice construc- 
ție lterară, într'o simnlă si pastu- 
mată constatare. 


Sp 


„Voiti al travaglio 

come una qualsiasi 

fibra creata 

Perche ci lamentiamo 02 


— Imdrebptuti spre durere 

ca 0 carecare 

fibră creată 

pentruce ne plâem noi? — 


Treptat,  Ungaretii trece deia 
poezia idilică şi autobiografică, 
legată de cnumite ocazii, la 0 
poezie în care noua lui inspirație 
se manifestă ca o „etfusione di- 
vetta“, în care „motivul“ se d2- 
tormină dela sine, fără cit pre- 


teati*, cm caracterizează uccui- 
tă a doua fază poetică, criticul 
Gargrilo, 


Alte motive de inspiratie, aduce 
si o nouă formă. In  volinul 
„Sentimento del tempo“ (1932 
revine adeseori tradționalul „en - 
decasilab'“, înviat printr'o  mouă 
suflare. In lirica acestui rolum 
exigenţa strofei e mii seutibilă, 
versul nu trăeşte numai prin el 
însuși, ca în unele poezii din 
Alegria di naufragi” (1919), ci 
în funcţiune de întreaga frază poe- 
tică. Mai complicate experiente 


mantici' italieni. 


Apropiat mai mult de un Anol- 
linaire sau de un Bluard, Ungu- 
vesti a căutat să dea poeziei sale 
nostalgiri 
petrarchescă și leopardiană. 


un accent tradițional, 


Oisuri 


Era atâta murmur în noaplea din grădină 
Şi tei: printr'o sită de frunze își cerneau 
Balsamul lor în care, în bulgări de lumină, 


Discret, la luna pală, aleile-ațipeau. 


La marginea pădurii, printre arbuşti, departe, 


Suflete obosite trăgeau la primul han, 
Prin besna deasă-a nopţii, printre ferestre sparte, 
Se auzeau acorduri din Visuri” de Schumann. 


Și eu la-aceeaşi masă c'un maldăr de dureri, 


Im straie vechi, cernite, sorbisem din pahar 
Iluziile deşarte — şi stană 'de tăceri, 
Țeseam un vis haotic şi-atâta de bizar. 


Târziu, mam strecurat, strivind şoapte ascunse 
Cu sufletu! o rană, orbit de o scântee, 

Prin negurile dese — erau zările 'mpunse 

De stele, ca de suliţi, şi jos calea lactee. 


FLORIN LUCESCU 


Cfemare 


Aud fâlfâind îngeri în sbor; 
Mă chiamă în noapte albui sobor. 


Spre zări, cădelnițe fumegă har; 
Chemare spre 'naltul cer de cleştar, 


Trei îngeri în sbor pe aripi duc stele, 
Trei îngeri, zorind din visele mele. 


Trei îngeri sburând peste lmca de vise 
Mă 'ndeamnă să intru pe vorţi larg deschise. 


Elegia 


IL. GOGA 


III-a 


Aici, pe unde altădată 


Bunica basmele mi-a spus, 


Grădina plânge slârânată 


Şi luna galbeni mi-arală 


Copilăria ce s'a dus. 


Bunica în poveş:i s'ascunde 


Şi-amurgul cade peste jaf: 


Copilul blond nu îmi răspunde 


Iar frigul morții mă pătrunde 


In ţările de basm şi prai. 


Ca pe alt-iarâm stau în grădină 


Trec umbre... au pot să le prind, 


Isvoare dederult suspină... 


Cu inima de-amurguri plină 


In noapte braţele-mi îniind. 


CONST. GORAN 








metrice şi auditiie, lui Ungaretti 
îi corespunde şi o îmbogățire a 
temelor interivare. Formă şi jonil 
se desvoltă complicându-se, pa- 
alel, 

S'u vorbit de către unii detrac- 
tori a; poetului de o oarecare 
„obscuritate“ a versului său, de 
"n caracter înutil de joc literur, 
i vorba soar de funcțiunea ann- 
logiei în livica lui Ungaretii, cure 
apare aproupe în [iecare  poczie 
in ultimul volura. Adevărul ce, 
ee intr'o poezie ca a lui Ungarelti, 
individuală, adâncilă în seiimon- 
tul pur, €fa norul ca vorbirea 
obişnuită să-si schimbe gradul si 
intensitatea. Ungarelti se alresea- 
ză lui Cain, „pastore di lupi, 
personificarea  vioţii primordiule 
și sălbatice, prin versuri cu 
acestea : 

„Hai îi denti della luce breve 

Che punye îi nostri giorni” — 


Cele mai frumoase pastgii din 
volumul „Sentimento del țempo“ 
sunt pure analogii; transcrie 
poesia „Suno alla morte“, în care 
poetul exprimă, deşi pare înca 
primabilă, viața, de dincolo de 
moarte, în curinte mişcătoure, 
reuşind să dejincască inefabilul, 
prin împuternicirea dată cuvân- 
tului de a exprima stări lipsite 
de orice experienţă. 


„Aro il tuo passo, 

Andro senza lasciare impronta 
Mi darai il cuore îimmobile 
D'un iddio, saro innocente 

Non atro piti punsieri ne bontă, 


Coila mente murata 
Cogli occhi caduli in oblio 
Faro da guida alla felicită. 


După faza idilică din „Alegria 
di mauiragi” și după faza mitică 
si funtastică din „Sentimento del 
tempo“, poesia lui Ungaretii Qas- 
piră să devină pură meditaţie, 
restrânsă în sentimentul religios 
al eternității: 


„Come il sasso aspro del vulcano. 
Come il loguro sasso del torrente, 
Come ia multe, solo e nuda, 
Anima da [iondu e da terrori, 
Perche non ti raccatta 

La mano ferma del Siygnore ?* 
-- Ca stânca aspră a vulcanului, 
Ca piatra despicată a torentutui, 
Ca noaptea, singură și goală, 
Inimă a mea plină de spaimeo. 
Dece mu te culege 

Mâna ture a Domnului? — 


SORACTES 





CANTECE NOU 








Poeți provinciali 


Mai acum câțiva ani era 
foarte la modă termenul de 
„poet provincial” și niciodată 
nu se știa prea bine dacă îu- 
trebuințarea lui echivala cu 
o laudă sau o injurie. O su- 
medenie de reviste şi ziare 
apăreau pe-atunti în cuie inal 
dosnice colţuri, doldora de 
poţi provinciali, care-şi a_ 
runcau îulgereie și trăsneteie 
împotriva capitalei. Eu în- 
sumi am trăit atmosfera a- 
ceasta, a unei ciudat de inu- 
tile bătălii literare, în oraşul 
din care scriu azi, flancănd 
redacţia revistei „Frize”, la 
care colaborau atăpia şi atâ- 
ţia poeţi provinciali. Am avut 
însă întotdeauna  convinge- 
rea că tot acest seomot este 
mai mult o luptă cu morile 
de vânt, mai ales când „pro- 
vincialul” care se  lamenta 


făcea parte din speța barzi- 
lor pletoși și certaţi cu apa. 
Limpezirile n'au întârziat de 
loc și în cursul ultimilor ani 
o serie întreagă de poeţi pro- 
vinciali sau impus în capi- 
tală, îiind tipăriţi de „marile 
edituri”, sau fiind incununaţi 
cu premii. Aşa se și cuven:a, 
iar  recunoașterile acestea 
oficiale n'au făcut altceva, 
decât să arate şi mai apăsat 
că toată gălăgia a fost doar 
o furtună întrun pahar cu 
apă. Ba ceva mai mult, în 
ziatele și revistele capitalei, 
nume consacrate, iîntăreau 
cu pecetea autorităţii lor, a- 
ceste eforturi. Și iscăleau : 
Nich-lor Crainic, Mircea E- 
liade „Cezar Petrescu, pu- 
nând în felul acesta punct 
unor inutile și iungi desba- 
teri „Oricine au încerca să 
nege aceasta, aducând di. 
verse argumente, va fi con- 
trazis nu de noi, ci de ade- 


vărul care nu se mai poate 
ascund, 


Incontestabil că provincia 
e un foarte roănic teren de 
muncă. Prea puţini mai pot 
crede astăzi în rataţii pe care 
ea îi oferă vieţii, şi mai pu- 
țini pot pune temeiu pe a- 
firmaţia că provincia ucide 
Si stâlcește spiritul și spiri_ 
talitatea. Ea este un labo- 


rator în care se prepară atâ- 
tea esențe de preț, dintre 
care noi remarcăm în deo- 
sebi tinerețea. 

In cadrul acestor „cântece 
noui”, zeci de plicuri ne-au 
căzut sub ochi, venind din 
cele mai îndepărtate colțuri, 
purtând ştampile şterse : Bo. 
toșani, Arad, Sighișoara, Ad- 
jud, Roman, Brâila, Ploeşti, 
Râmnicul-Vâicea, Constauţa 
sau Buzău, iar în mute din 
aceste mesagii strălucea o lu- 
mină rază, bătea un puls, pe 
care noi ne-am grăbit să_l 
consemnăm în coloanele de 
faţă. Recolta lirică pe care 
am strâns-o, se datorește în 
ioarte mare parte acestor 
poeţi, cari au aterizat în ca- 
pitală şi pe cari noi i-am pri- 
mit cu braţele deschise, pen- 
trucă in melodiile lor recu- 
noaștem sunetul de preţ al 
aurului vechi. Poeţii trişti 
sau optimiști gin orăşelele cu 
fete frumoase, cu parcuri, cu 
muzici militare şi cu coie- 
tării, au adus o contribuţie 
Ge mare preţ in lirica tânără 
de azi, lucru pe care nu nu- 
mai că îl luăm cu plăcere la 
cunoştinţă, dar îl subliniem 
ca pe-un amănuni cu totul 
semnijicativ, Cântă sutietul 
țării. Şi în felul acesta noi 
nu putem să facem altceva 
decât ne-am propus dela în- 
ceput: să stăm în inima ţării 
și să strângem — ca într'o i- 
mensă scoică — intreaga bo- 
gâție de muzică şi ritm, pe 
care zeci și zeci de inimi ti- 
here o risipesc cu dărnicie 
care nu se poate să nu ne a- 
mintzască de legendarii na. 
babi. Iată dece trehue să le 
fim recunoscători. 

ȘTEFAN BACIC 
N. B. — Manuscrisele se trimit 
pe adresa: Ştefan Baciu, Str. 
Dr. Ba:ulescu 9. Braşov. Și câ- 
teva cuvinte de răspuns: Stere 
G. Oşani, Tudor Voicu, Rodica 
N. V. S., Cecilia Răa, C. Tutică, 


Veronica Teodorescu, M. Mias- 
Ricos: Nu, încă nu suni publi- 
cabile. George Hovrea: Dorim 


ză vodem şi altele. Boldur Ma- 
Tian: Sa publică. Nanu Măines- 


cu: Du. M,. 1, Cosma: Covu se 
va publica. George  Fiorescu: 
idem. Emanoij  Flrs:  Indesci- 


frabi, 





UNIVERȘUL LITERAR 





23 August 1941 mmm 


— MARINELE d-lui 





De d. V. Voiculescu mă leagă o veche 
admiraţie şi preţuire. Este, așa dar, fi- 
rească sfiala pe care o încerc, apropiin- 
du-mă de marea lui operă, cu gândul 
numai de a însăila, originalul ei aspect, 
în cadrul unci lucrări exclusiv închinată 
mării, 

Dela 1916 încoace, dar mai ales cu pri- 
mul său premiu academic pentru volu- 
mul DIN ŢARA ZIMBRULUI, d. V. Voi- 
aulescu ne-a dăruit cinci însemnate cu- 
legeri de poeme: POESII, PÂRGA. POE- 
ME :CU INGERI. DESTIN, CRCUŞ și 
INTREZĂRIRI. 

Incă de atunci, două mici strofe: Cân- 
tecul Marinarului, ne vestesc atractiunea 
plină de vrajă pe care marea o exercită 
asupra poetului. 

Marinele principale fiind cuprinse în 
Poeme cu Ingeri şi Intrezăriri, să arun- 
căm, mai înainte de a trece la analiza 
lor, o fugară privire asupra volumeior 
rămase. 

In PÂRGA e un Peisaj Marin, cu o su- 
gestivă cvocare a noianului distrugăioz 
de vieţi şi corăbii şi admirabila Revoliie 
în care puternice imagini redau măreţia 
deslănțuirii adâncului. pornit să spargă, 
cu aştile-i de valuri, opreliștea tiranică 
a unui dig de stâncă, 

DESTIN, unul dintre cele mai bogate 
şi omogene volume de versuri din câte 
s'au publicat în ultimul timp, e cheea de 
boltă a poeticei voiculesciene. Notăm, în 
treacăt : Prista Minune, Poezie, Pe D:u- 
mul Ciobanilor, Hoţi de Cai, Elegie și 
Ionică, ultimele trei aducând o nouă ma- 
nieră și inovând chiar temele preferate 
ale poetului, cu o vioiciune de imagini îi 
a prospeţime de inspiraţie, deopotrivă 
surprinzătoare la un poet meditativ, da: 
cari cinstesc şi consacră în cel mai înzlt 
grad, pentrucă ele înseamnă o incon:3s- 
tabilă depășire faţă de trecut. Și cu totii 
ştim că, în creaţie, aceasta este legea su: 
premă a talentului, pe când, din contra 
închistarea în formă şi fond, e semnu! 
urei deficiențe estetice. Deaceea, împăr- 
tăşim părerea de rău de a nu fi întâlnit. 
în legătură cu marea, decât două poeme 
secundare : Caliacra şi Efigii Marine şi 
câteva aluziuni stilistice. 

Cităm Efigiile Marine : 


Un vânt sburlit porneşte din ţărmuri să 
tresalte 
Si ia de hăţuri fumul, iar sprintenul vapor 
Ajuns în piscul mării cu apele înalte, 
Se clatină pe muthia albasirului pripor. 
E-o seară uriașă ca un sfârşit de lume — 
Din albe clăbuceturi de ape 'ce se sparg; 
Mânând cirezi de valuri, săltaţi pe şei de 


spume 
Se "'ntorc ciobanii mării, delfinii dinspre 
larg. 
Apusul se târăş:e pe-un. cer de pietre 
scumpe 


Si cade'n micrea mării, cu luntrile furnici, 
Din redia pietroasă privesc departe, cum pe 
Un mal de aur arde o casă de chirpici 


Un pastel de o severă conciziune, ca 
exactitate şi colorit. Remarcabile, în dea- 
sebi, ultimele versuri ale quatrenului se- 
cund, cari sunt o nouă fericită poetizare 
a sburdalhnicului delfin, 

Pescuitorul de gânduri ocupă, în ci- 
clul de mirifice poeme pe cari d. Voicu- 
lescu le-a consacrat în volumele d-sale 
procesului de creaţie, una din încântă- 
rile și meditaţiile lu. profunde, dar ni- 
căieri aquaticele momente întâlnite nu 
sunt caracterizate din punctul de vedere 
al subiectului ce urmărim. In acecaşi or- 
dine de idei, reținem strofa întâia din 
poemul De-asupra sihlei de imagini; în 
care adie un veritabil suflu al mării: 
Corsar cu brâul roşu de nvri târâş în zare 
Și cu hangerul lunii înfipt într'un oblâne. 
Amurgu-și scufundase corăbiilen mare 
Averile vărsate mai flăcărau adânc. 

De capitală importanță în interpreta- 
rea operei, volumul URCUȘ, nu are de- 
cât vagi contingenţe cu marea. Deşi ver- 
suri ca Din cobuz de gând, Pământ înră- 
maţ în patru mari ape, Fragment dintr'un 
are de iriumt sau Heltada, nu se scriu de- 
cât odată în vieaţă, totuşi. pentru buna 
orientare a cititorului, ca şi pentru ones- 
titatea prezentării, ne-am feri! de ispita 
desăvârșitei lor frumuseți. 

POEME CU INGERI este neindoelnie 
cea mai bogată colecţiune în ce priveşte 
marea. Aceste stihuri se pot împărţi în 
trei mănunchiuri, vrednice de a fi rele- 
vate cu deosebitele lor nuanțe. O parte 
e alcătuită de poemele : Sutletul, Cântec 
Sufleitului şi Argonaut. vădind un identic 
procedeu de utilizare a imaginei, amân- 
două mărginașele fiind simple interpre- 
tări poetice, independente de comparaţii!e 
marine pe cari le îmbracă, pe când, în 
Cântec Sufletului, emoția creatoare ds- 
vine organică aspectului marin : 


Suflete, navă călătoare, 

Ce sirăbaţi, îndrăsneaţă, lumile 
Nu'mi svârli patimile'n vultoare.., 
la-mi-le şi du-mi-le, 

Nu căta că sânt grele 

Lăzile de aur ale călătorului : 
„Vom plăti cu aurul din ele 

Vamă corsarilor, bir dorului, 
Tremură trupul, văzând abisurile 
Nu-l asculta... L-a năpădit osânza, 
Desfăşoară pe vergi visurile, 

Sus, cât mai sus uncă-le pânza. 
Printre spumele sfărâmate 

Şi-ale morilor negre liote 

Toate vâniurile înhămate 

Să te ducă numan chiote, 

Și la câţi ţi-or striga „stai, abate, 
Alergi spre pieire“, spune-le 

Că pe suilete, din. eternitaie 

Le poartă spre ţel furtunile, 


vV. 





Numai la cârmă să fie dibaci 

Cel ce siruneşte apa şi mugetele 
Şi tu dela Domnul ai cârmaci, 

Zi şi noapte, cu schimbul, cugetele,. 


Am zice condiția noastră telurică, în 
opoziţie cu năzuinţa divină din care obâr- 
șesc cugetele : lupta dintre trup şi suflet, 
care, de când lumea, se simt rău laolaltă, 
deşi fiecare e înfrăţirea celuilalt şi, mai 
e, forța biruitoare a durerii şi a marelor 
ei izbânzi, ce ne înalță de-asupra vieţii. 

Al doilea grup îl formează poemele 
Haitele Mării, Mărgăritar bolnav şi; Ostrov 
încins de ape. Interesant să observăm că 
Haitele Mării e dintre puţinele versifi- 
caţii libere în perfecta variaţie ae clasice 
forme a poeziei d-lui Voiculescu : 


Ascunse'n adâncul de meguri al zării 
Şi veşnic la pândă, stau haitele mării : 
Când albe corăbii, tiptil, dim limanuri 
Ies, ciute răslețe, 

Și pleacă "'ndrăsnețe 

Să pască pribege pe-a apelor lanuri, 
O haită de vânturi se 'nşirue iute 
Şi-aleargă, ca lupii pe urme de ciute... 
Jar ele, 

Ciulind mlădioase urechi de vântrele, 
Din scurt fugărite, s'aştern doar pe goană, 
Năluce 

Năuce, 

Săltând încolțite de crunta prigoană. 
Căci haitele 'miinse la îugă "'ndelungă, 
Cu limbele scoase zoresc să le-ajungă, 
Şi sar peste şanţuri scobite în mare, 
Trec peste zăgazuri 

De mii de talazuri, 

Coboară şi sboară prin văi de vultoare, 
Şi iar ies pe creste de ape umflate, 
Urcând munţi de valuri, pe nerăsuflate, 
Dar iată c'ajunse, cu urlet, vânatul... 
O clipă 'mcetează cheimitul, lătratul.., 
Apoi o 'mpresoară şi drumul i-l taie, 
Corabia sboară şi-i numai sbătas; 

Căci hai'a cumplită 

Cu spume şii bale, în goamă, stropită 
Ii sfâşie coasta şi-i sare 'm Spinare; 

li spintecă burta de scânduri şi fiare; 
Ii ronjţăe schela şi-i sfârtică botul, 
Și-ahia într'o clipă o 'nghilie cu totul; 
In colții năprasnici, catarge, odgoane 
Trosnesc, sfărâmate ca bicte ciolane... 
Și nu mai e urmă de navă... 

Ici-colo doar aschii pe apa buhavă 

Și haite de vânturi îlămânde şi rele 
Se 'ncaer” acum între ele... 


Versul neregulat corespunde intenţiei 
autorului de a zugrăvi, prin succesiunea 
şi brusca alternanță imagistică, instabili- 
tatea şi meprevăzutul jpelagicului ţinut. 
Câ: de justă ne apare, celor cari o cu- 
noaștem și, îndrăgim. sălbateca frumuse- 
țe mânioasă a valurilor ei, această scan- 
dare, fără răsuflet în splendida însufle- 
țire a asociaţiilor de idei, unele mai di- 
namice decât altele, menită să apropie 
până la coincidenţă, veracitatea emoţiei 
trăite, de cadrul, variabil dela om la om. 
al realităţii tangibile. 

Ascuţimea observaţiei şi un rar simţ 
îl ritmului, subtilitatea şi pregnanţa jo- 
cului, mijloacele superlative de reali- 
zare, ca și viziunea originală, sunt câte- 
va din rarele calități ale poemului ci- 
tat, demn: de a figura în fruntea oricărei 
antologii marine, 

De o cu totul altă natură, Mărgăritarul 
bolnav ne desvăluie atitudinea, de obicei 
cu grijă ascunsă de poet, a contempla- 
pei pure: 


Inchis adânc în fundul sipetului tăcut, 
Lăptos ca o *mpietrită broboană de 
colastră, 
Tânjia mărgăritarul de-un dor necunoscut. 
De-o boală neștiută zăcea, captivul ros. 
O racilă ascunsă îl îmbâcsia cu ceață 
Și pisiruia cu pete subţiri, ca o albeaţă 
Pe ochiu-i fără ape şi tot mai somnoros, 
Bătrânul Gad zaraful, plângând cu 
dinadins 
1şi cerceta comoara cea desmierdată 
zilnic, 
Pe când mărgăritarul din ce în ce mai 
silniic 
Mocnia ca o lumină ce-aproape e de gtins. 


a! 





Şi astfel nestematul se ofilia 'n sipet 

Şi lâncezia *n neştire; învăluit în scamă, 

Dar nimeni nu putuse o clipă să-şi dea 
seamă 

Ce taină dureroasă îl mistuie încet. 

Zadarnic o fecioară cu sufletul păgân 

L-a aninat pe sâni-i bălani şi tari ca 


piatra : 
El, ce trăise m vremuri pe piept la 
Cleopatra, 


Zăcea posac şi rece acum, ca un bătrân. 
Ingălbenit pe-alocuri, sfărâmicios, avar, 
Lăsa să se străvadă o zare tot mai slabă 
Şi'şi oblojia lăuntrul şi inima-i bolnavă 
Cu-o pojghiţă sbârcită şi tulbure de var. 
Se închidea în sine osos şi aburit... 
Ca floarea vie smulsă din umeda grădină, 
Ne mai având adâncul cu. seva lui: marină 
Crăpa: pierzându-și lustrul, uscat şi 
jupuit... 
Muria mărgăritarul cu stimgeri şi alean, 
Secat de-un: dor năprazmic şi fără alinare 
Şi'n lunga-i agonie visa departe 'n mare 
Un cuib de scoici bătute pe-o creangă e 
mărgean, 


Isus umibla pe ape şi namile de valuri 
Se prefăceau, supuse, în lespezi la picioare, 
O pârtie, croită 'de-adreptul până'n: maluri 
Ii netezia ca'n palmă talazuri şi vultoare. 
Departe'n sborul lacom, cu vântul 
împotrivă, 
Nevolnici, ucenicii uitase să se roage ; 
Corabia, o coajă de nucă costelivă 
Trosnia în pumnii mării, clătindu-se din 
doage. 
Furtuna înfeţită-i orbia cu praful apii 
Și pulberea amară le îneca gâtlejul... 
Dar toi vedeau cum colo se umilesc 


nahlapii 

Şi într'o cărare lină se schimbă în.xeg 
vârţejul. 
Şi, încleştaţi de spaimă cu mâinile pe 
funii, 


Priviau cum uniaşa nălucă se tot duce : 

Cu braţele în: lături plutia'n bătaia lunii 

Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce 
Poezia nu se rezumă la pitoresc, ci tre- 


buie privită în sensul ei adânc, ca 0 sem- 
nificativă tălmăcire a concepţiei poetice. 





căci 


realitatea, 
dincolo de nostalgica chemare a mării. 
care bântuia sufletul împietrit al mărgă- 


Aici visul predomină 


ritarului, recunoaştem uşor, sub apolli- 
nica fluturare a poeziei, eterna problemă, 
a fiecăruia din noi, aesrădăcinaţi din lo- 
curi şi din vremi, din sufletele pe cari 
le-am adorat, din propria-ne fugară ţi- 
nerețe. Cu gingășie de vis, poetul sobru 
se cufundă în tăcerea lucrurilor, transfi- 
gurând, în măiestrite stihuri, dureroasa 
aducere aminte a idealului, pe care îl vezi 
pierzându-se în sufletul tău. Niciungde 
versul d-lui Voiculescu n'a înflorit într'o 
mai curată viziune, ca în aceste strofe de 
chinuitoare altitudine lirică. 

Dar, valoarea excepțională a poemului 
nu constă numai în problema propusă ci- 
titorului, ci, mai presus, în afinitatea psi- 
hologică pe care se susține, încât ne doare 
parcă inima tot mai şsecată de dor a măr- 
găritarului bolnav. 

Trecând peste poema Osirov încins de 
ape, sugerată de imanenţa și limitele fiin- 
ței noastre, distingem poemul lisus pe ape. 
ca o supremă împlinire al celui de al 
treilea mănunchi : 


4 Ra RP EEE E Ptr TF ep Pa ra tr 


Degeaba... 


Degeaba. răsunândă inimă, 'n cocoars, 


Degeaba caţi femeia pură ca o floare... 


Să te'rcunune'n zâmbete de Auroră 


Degeaba-aştepţi femeia bună ca o soră. 


Degeaba-aștepţi, degeaba inimă nebună, 


Femeia dulce, tristă, 'ca un amurg de lună!... 


O, dacă-ar îi, — de-ar fi să se adune 


Femeia ca un clopot lin de rugăciune, 


Şi'n cuibul tău de lut de-ar fi ca să pogoare 


O, inimă, Iubirea —: pasărea-i de Soare!... 


Dar nicăiire inima mea lristă nu e 


Femeia'ncinsă'n Vis etern ca o statue, 


Iscată din apusuri verzi în Amintire — 


Can Liturghii un fir pios de fum subțire. 


Degeaba-aștepţi, degeaba, căci nu e Nicăeri 


Femeia ce-arden Azi şi-ai căutat-omn Eri! 


ION 0J0G 


Exegeţii spun că, în faptul serii, pri- 
vindu-l, din depărtare, cum se preumbla 
la marginea mării, discipolii au putut 
aievea vedea mersul lui Iisus pe ape. Mi- 
racolul sar mărgini, deci, la o simplă ilu- 
zie optică. Dacă raportăm însă, fenome- 
nul halucinantei apariţii, la conceptul 
dragostei şi credinţei, cum e şi cazul de 
faţă, imensa cruce vie simbolizează des- 
finul omului îndumnezeit prin jertfa su- 
ferinței, 

Incă o trăsătură de maestru, cată a fi 
relevată, în întreaga desfășurare strofică: 


e acea a'mosferă de nedeterminare, la: 


granița incertă dintre vis şi vieaţă, prin 
care, subteran, curge firul de aur al ins- 
piraţiei, ca 0 creștinească mărturisire a 
poeziei, 

INTREZĂRIRI aduce al doilea mare: 
aport de marine voiculesciene. Trei sunt 
poemele, deosebite ca structură, în care 
freamătul noianului a fost iconit de vorbe: 
Charon, Primăvara la Balcic şi Ţărm Cla- 
sic. Dintre ele, prima este, după cum vom 
vedea, reprezentativă în lirica intimă a 
poetului. 

Accentul marin, prin care debutează 
intelectualizatul vers din Țărm Clasic : 


Dorm luminoase stoluri de coloane, 
"a91d 9721] ap 27015 *oxeuu UŢ 


(L, 1-2) 


nu mai e susceptibil de o interpretare 
alta decât sub unghiul împlinirii estetica. 

Pentru amploarea şi magnificul iresl 
topit în realitatea peisagiutui, Primăvara 
la Balcic se cuvine în întregime cunos- 
culă : 


Au isbucnit la Balcic nerbădători 
migdalii: 
Deşi albastrul mării e încă tot sever, 
De după coastă prinsă în linii de vitralii 
A isvorit o barză şi curge albă'n cer. 
Descarcă'm port înalta corabie-a luminii 
Sidefuri, aur, şaluri; aeriăne-averi, 
Hamali ţişniți din cheiuri de cum sosesc 
streinii, 
Iau dealurile-n spate seninele poveri. 
Golașele cocoașe se umplu de splendoare 
Uimit priveşte golful din cearcăn de ochi 
mari 
Cum, s.rălucinid, verzi: roşii, pestriţi, 
albaştrin soare, 
Pe râpi de vechi mătăsuri îmbobocesc 
Tătari, 


Balcicul devenise, la noi. un adevărat 
refugiu al poeziei. Aproape că nu există 
artist de seamă, care să nu fi consacrat 
acestui minuscul port, cu dărnicie împo- 
dobit şi iluminat de amintirea unei re- 
gine, elogiul de vorbe și culoare al artei 
româneşti. Așa se face că, vremelnica lui 


VOICULESCU — 


înstrăinare, este oarecum paradoxal re- 
câștigată în domeniul, de astă dată veci- 
nic, al spiritualității noastre. 

Recitind  proslăvitoarea  incantaţie a 
d-lui Voiculescu, stăpânit de contempla- 
tiva iradiere a pierdutului peisagiu de 
vis și cântec, pentru întâia oară în viea- 
ță am încercat un simțământ de regret 
în faţa frumuseţii și gândurile m'au dus 
deparie, acolo unde îmibătrânita-mi ini- 
mă sângerează pe culmile refuzului pur. 

Cu această scurtă digresiune, să ne în- 
toarcem la sus pomenitul Charon, marină 
de zile mari, care face cinste, nu numai 
autorului, dar însăşi literaturii române: 


Corsar al cărnii, pururi pe mările ei joase 
Intre oftări de înger şintre scrâşniri de 
dinţi 
Am străbătut cu stelen catargele voioase 
Bosforul alb şi dulce al tainelor fierbinţi. 
Plăceri încoronate, şirag de triste mumii 
Sub piramida vremii în aur vam culcat 
Şi migălii zadarnic, o paradis al lumii, 
Să te deschid cu cheia frumosului păcat. 
Pe cine'l svârle spuma cu Nordul tot în 
spate 
Şi încoifat cu noapte în doc de prădăciuni” 
Dim marele cutreer cu vise înerate 
Aduc un fir de algă făcută cu minuni... 
Tot cerul dintre braţe sa şters... Pe-un 
țărm de iască 
Un pusnic ars de lună încovoiat şi gol 
Impoimolii în gânduri aşteap.ă să sosească 
Ursuzul moş de umbră cu luntrea de-un 
obol, 


Parcimonios cultivată, pasiunea a des- 
lănţuit poemul în florala-i minunată go- 
liciune, ademenind în cuvinte neîntina- 
tele frumuseți ale visului. 

Charon e o lamentaţie după paradisul 
pierdut al dragostei. Abia acum cunoaş- 
tem majorele posibilități ale neintrecutu- 
lui stilist, care e d. Voiculescu, 

Descompus, poemul! prezintă o roman- 
tică incidenţă creatoare : în primele două 
strofe se deschid toate comorile trecu:u- 
lui, într'o simetrică iconostază : pe când 
întâiul quatern fierbe încă în mierea în- 
coronatelor plăceri. al doilea coboară în 
deziluzia frumosului păcat. Apoi, iată-l 
din nou pribegind, pe îndrăgostitul cor- 
sar al cărnii, în noaptea strofei a treia, 
ce corespunde, în economia întregului. fi- 
ziologicai ideficiențe lare urmează săr- 
bătoreasca împreunare. Din tot ce-a fost, 
rămânem cu firul minunat — de algă, de 
vis — al amințirii, care înfiorează versul 
cu-o negrăită frumuseţe. Jar târziu când 
Postorul alb şi dulce al tainelor, devin: 
un țărm de iască, lipsit adică de pri- 
măvara,. îmbelșugată a iubirii, strofa uiti- 
mă ni-l înfățișează pe imberbul corsar, 
aşteptându-și sfârşitu! ca un străin pus- 
nic al renunţării, metamorfozat de gân- 
duri şi regrete. 

Dincolo de aparența marină, tematica 
versului oglindește, odată cu singulare 
'experimentări sufleteşti. spre deosebire 
«de Luceafărul lui Eminescu care se înalţă 
îrtr'o superbă şi eternă izolare, drama- 
tica frângere a devenirii: noastre senti- 
mentale. 

Cu acest poem de ucigătoare tristeţe. 
repovestindu-se cu atât elan, poetul îşi 
rezervă asupra confraţilor săi, un impres- 
criptibil drept — întru identitate. 

e 

leșită din botezul de sânge şi de slavă 
al marelui răsboi, arta d-lui V. Voicules- 
cu semnifică; pe lângă mărturia unei no- 
bile suferinţi, o poetică şi sufletească a- 
derare la românism. 

O predilecție a d-sale pare a fi resti- 
tuirea unui pierdut tezaur de bătrânești 
cuvinte ; o seamă de alese cuvinte, în 
bună parte ignorate chiar de dicționarele 
noastre linguistice, dar pe care, cu neo- 
stenită dragoste, le-a încrustat pe firma- 
mentul poeziei. Istoria literaturii contem- 
porane va să se preocupe, desigur, şi de 
această însemnată şi augustă funcţiune a 
cărturarului în păstrarea limbei şi a da- 
tinei străbune, 

ln marea perspectivă a operei sala, 
Beosebim câteva dominante preocupări. 
„Astfel, avem ciclul de capitală impor- 
tanţă, a poeziei introspective, care de- 
curge din Prometeu și, mai ales, din mi- 
minunatul Destin (Pârgă), determinând 
caracterul poeticei de mai târziu, până la 
'Coboară Cuvintele (Poeme cu Ingeri) şi 
“Cântecul Omului (Intrezăriri), cea mai fru- 
moasă poemă din literatura contempo- 
rană. In logică consequenţă, se situează 
ciclul poemelor cu substrat religios ș. 
național, din care unele, cum e Icoană 
Veche sau Patru Brazi (Pârgă), prin clo- 
"<otul sentimentului și puritatea expre- 
siei, rivalizează cu cele mai fericite crea- 
“ţii coşbuciene în acest gen, depășindu-ie 
fără îndoială, în poemele de maturitate; 
cum € de pildă, de pe acum celebrul 
Pământ înrămat de patru mar: ape (Ur- 
cuş), sau de luminatul Grai Valah (In- 
trezăriri). Ultimul ciclu par fi decât v 
emoţională unificare și primenire a ins- 
piraţiei poetului, cum sunt Ademenirile 
'(Urcuș), Crăeasa de Zăpadă şi citatul 
(Charon (Intrezăriri). 

Versurile d-lui Voiculescu sunt ca un 
bronz. Adese ori, citindu-l, mi-am amin- 
it de încordarea masivă a gândirii, ce 
«caracterizează împietritul vis al divinulu: 
Angelo. 

" Marele premiu naţional de poezie, care 

:a încins de curând cu lauri încărunţita 

frunte a poetului, n'a făcut decât să 

'consfinţească, în mod oficial, unanima în- 
“vestitură de mare poct român, pe care ci- 
“titorii i-o acordaseră, cu binemeritate v- 
logii, dealungul ultimului pătrar de veac, 


1. GR. PERIEȚEANU 


m=—= 23 August 





1941 





Cronica literară 


Dimiu: Atlantida 


— Tiparul „Universul“ — 


Lucrarea apărută de cu- 
rând în tiparul ziarului „Uni- 
versul“, intitulată „Atlanti- 
da, mama continentelor“, re- 
comandă pe autorul ei, ca un 
spirit cercetător de o struc- 
tură nouă, D. Dan Dimiu se 
numără printre cei câţiva 
seriitori din generaţia tână- 
ră, care au înțeles că, spre a 
răspunde exigențelor menta- 
lităţii moderne, creaţia lite- 
rară trebue să-și deschidă 
perspectivele paralel cu pro- 
gresul investigaţiei știinţifi- 
ce. Punctul de vedere știin- 
ţitic, biruitor astăzi prin pro- 
ducerea, civilizaţiei tehnice, 
situiază pe  lec:orul modern 
la un nivel de care trebue să 
se ţie seama când vrem să 
stimulăm interesul pentru 
orice manifestare a spiritului, 
Construcţiile sensibilităţii și 
ale imaginaţiei, trebue deci 
să pornească şi ele dela acest 
nivel, dovedind funcţia și pu- 
terea lor de a întregi pe omul 
civilizaţiei tehnice, 


Bunul plac nu va putea tâă- 


gădui seriozitatea unor pre- 
ocupări pe tema străvechiu- 
lui continent Atlantida. 

Textul din Timaios, în care 
Platon transmite legenda de- 
spre existenţa Atlantidei, din- 
colo de coloamele lui Hercule, 
şi a dispariţiei prin scufun- 
darea, continentului, în urma 
unui cataclism, pune proble- 
ma, cel puţin ca o obligație a 
erudiților antichităţii. Cum 
ştim, în acelaș timp, că mi- 
turile lui Platon ascund ade- 
văruri Givine, dialogul filoso- 
fului îndeamnă deopotrivă la 
descifrarea semnificației, în 
planul sacru, paralel cu cel 
fizic, conform doctrinei CO- 
respondenţelor. In lipsa cu- 
noașterii cheii care desleagă 
mitul în planul sacru, imazi- 
naţia cercetătorilor s'a lăsat 
cucerită de farmecul excep- 
țional ce se degajă din enig- 
mă, încât literatura profită 
de rodnicia mitului. 

D. Dan Dimiu întuină inte- 
resele ce converg din cele trei 
direcţii, satisface în lucrarea 
sa, pe cât este cu putinţă în 
stadiul actual al investigaţii- 
lor, năzuința preciziunei eru- 
dite, a interpretării sacre ca 
şi a fanteziei literare. Lecto- 
rul va găsi deci ceeace caută, 
în cartea d-iui Dimiu, carac- 
terul ei literar slujind, fireşte 
ca vehicul al răspândirii după 
scara cea mai largă. 

Dealttel, autorul nu tratea- 
ză special, fiecare aspect, ci 
îmbină natura lor, cu price- 
pere, condus de dragostea sa 
pentru acest subiect, 

D. Dimiu porneşte dela, cre- 
dinţa într'o cultură superiga- 
ră a rasei ce popula conti- 
nentul dispărut, încât cerce- 
tarea vădește și un Scop 1N5- 
tructiv. 

Latura instructivă o subli- 
niază într'o prefaţă, d. co- 
mandor Negulescu (Moş De- 
Yamare), mărturisind cât ne- 
linişteşte pe marinarii zilelor 
noastre, mitul Atlantidei... 
„răsunetul civilizaţiei de pe 
acele vremuri, care, deși fără 
forţa, aburilor, a electricităţii, 
era din multe puncte de ve- 
dere, superioară celei de azi“. 

Iată și chipul cum d. Di- 
miu își apără subiectul ce-l 
pasionează: „Să nu afirmăm 
că dacă nu s'au efectuat cer- 
cetări minuțioase între Ber- 
mude, Canare și Capul Verde, 
dacă Marea Sargaselor cu 
veșnicu-i codru de alge îşi ți- 
ne avară misterele, dacă ni- 
meni n'a dat la iveală un 
îragment din totalitate, să 
nu afirmăm pripit: n'a exis- 
taţ Atlantida! Ba a existat 
ca și Italia preromană, că 
preoţii lui Stone Heuge, ca 
America inaințe de Columb” 
(p. 14). Firește, vorbind des- 
pre o existență a Americei 
înainte de Columb, problema 
se situiază în domeniul ipo- 
tezei, dar lucrul important 
în această chestiune este rea- 
litatea ei în spirit, şi cute- 
zanța savanților, începând cu 
Platon, de a da soluția. Și nu 
e nevoie să stăruim spre a 
convinge despre demnitatea 
unei realităţi în spirit, Ceva 


chinue aici ştiinţa fiindcă nu 
permite să i se cunoască din 
existență decât numai um- 
bra, 

Datele „științifice“ se în- 
cearcă totuşi a se stabili: „La, 
începutul secolului XIX, teo- 
ria unei Atlantide reale înce- 
pe să se fixeze prin opera lui 
Bory de Saint Vincent care, 
după ce a studiat întreg îon- 
dul fizic și geologic al insu- 
leloy Africei de Nord, ajunge 
ia următoarea concluzie: în- 
tre Madere, Azore, insulele 
Capului Verde, apar pretu- 
tindeni rămăşiţele unui vechi 
continent și este sigur că re- 
cifele și bancurile erau altă- 
dată mult mai numeroase. 
Poate acţiunea apelor, alune- 
carea terenurilor sau mMișcă- 
rile sismice, au schimbat în- 
cetul cu încetul prima formă. 
Aci ar putea fi câmpul cata- 
clismului redat de Platon“ 
(p. 16), 





<LAZĂR = 


Ne vizitează uneori cărţi 
vechi, lecturi uitate, amintiri 
peste care au năpădit anii, cu 
pâcla lor subțire. Svat pârloa- 
ge undeva sub tâmple, umde 
mocnesc umbre  încremenite, 
arătări de fum, ce se trezesc 
din când în când din aparen- 
tul tor îngheţ, peniru a-şi re- 
lua strania existență, alimen- 
tate de svâcnetul generos a] i- 
nimei noastre. Se urzeşte a- 
tunei un ciudat dialog între 
noi și ele, asemănător cu ătele 
guniți de vis, care străbat ce- 
țurile opace dintre realitatea 
obiectivă şi lumea de dincolo 
de mărginirea biologică. 

Am întâlnit într'o seară o 
carte veche, care mi-a pustiit 
multe nopţi sufletul, în anii 
de chinuitoare întrebări ai a- 
dolescenţei. Mă însoţise attunci, 
pretutindeni, pe străzile cetă- 
ţii, între prieteni: şi neprieteni, 
în bibiotecă şi biserică, până şi 
afară, în memărginirea luncitor. 
Asculllam ceasuri întregi des- 
irunzirea pădurii din apropie- 
re şi nu auzeam decât frazele 
cărţii, priveam cerul nelimpe- 
de şi nu-i citeam decât rându- 
rile mărunte, neliniştitoare. 

Era Lazăr de Leonida An- 
dreieav cartea aceea. Pe ea am 
întâlnit-o devaăzi, pe o uliţă 
bucureşteană, cu teii daţi în 
mugur, ca pe un ameninţător 
memento despre viermele ce se 
ascunde sub amăgitoarele feţe 
ale vieţii. 


Numai firea introspectivă; 


plină de intuiții şi curiozităţi” 


a scriitorului rus, a știut să 
investească figura biblică a lui 
lsazăr, ce înviat dim, moarte, 
cu atât de profunde și cuure- 
murătoare semnificaţii. Moar- 
iea cuibărită în vine, după su- 
ferințe şi chinuri infinite, iată 
esenţa povestirii lui Andreiev. 
Ce incepe în clipa în care 
rnersul inimei slăbeşie, înceti- 
nindu-se ca bâtălie de aripi ale 
vrăbiilor răpuse de glonțţul vâ- 
nătoresc ? Ce se întâmplă a- 
colo, în împărăţia de îngheț și 
tăcere, din care niciodată ni- 
meni nu s'a întors, unde înţe- 
iepţii şi împărații se mistue 
asemenea leproșilor şi celor cu 
mintea împânzită de negura 
neînţalegerii ? Dincolo de fap- 
tul că viermii şi furnicile ne 
îimprăştie hoitul peste tot, la 
temelia unei fiori, la rădăcina 
unui arțar. lângă bobul gras 
de orz, ce se întâmplă cu a- 
cele nevăzute adieri din lăun- 
trul nostru, cărora le-am spus 
suflet, pentrucă ele sunt ase- 
menea flăcări!o? ce se pot orbi 
cu un singur suflu? Mintea 
noastră  iscoditoare, învățată 
să citească în cuprinzătoarea 
înţelepciune a lui Platon. şi So- 
crates, în stihiile amare ale iui 
Shakespeare, in biografia U- 
nwversului, se oprește în pragul 
tainei ultime, neputincioasă şi 
surdă. Totuşi, ea nu şi-a recu- 
noscut şi — probabil — nu-şi 
va recunoaşte vreodată fali- 
mentul. 

Leonida Andreiev ni-l înstă- 
țişează pe Lazăr, apărând du- 
pă învierea sa din morți, în 
sat. Uimirea, spaima şi groa- 
za se mută în sufletele oame 


Observăm deci că încerca- 
rea de fixare pe hartă, răs- 
punde ca un ecou al ciudatei 
obsesii, moştenite prin mitul 
din Timaios. 

D. Dimiu își rezumă cons- 
tatările asupra acestei balan- 
sări între punctul ipotezei şi 
al verificării: „Atlantida este 
imperiul gândului. Nimeni 
nu-ș va înfige drapelul in 
inima lui, nimeni în afară de 
visătorii tuturor timpurilor, 
căci numai a lor este ţara 
basmului minunat“ (p. 62). 

Evident, luăm acestea în 
sensul că savantul nu va 
scoate din ocean continentul 
dispărut, spre a înfige drape- 
lul unui nou Columb, dar a- 
celaş savant va ajunge la re- 


zultate sigure după norme 
iarăşi menţionate de d. Dan 
Dimiu și pe care „se bazează 
afirmația că Atlantida a fost 
ceva real, iar nicidecum pro- 


nilor, O clipă, bucuriile sunt 
uitate, zâmbetele încremenesc 
în colțul buzelor, dar apoi: îl 
îmbracă pe cel revenit, în tra- 
diţionalele straie de mire şi 
fac ospăț mare în cinstea lui. 
Casa se umple de lăutari, fe- 
mei şi bărbați. In mijlocul tor, 
Lazăr stă neclintit, cu tâmple- 
le străvezii. învineţite de iri- 
gația vinelor, cu obrajii uscați 
şi galbeni, cu buzele supe şi 
crăpate. Sătenii se apropie de 
el, întrebându-l: spune Lazăr, 
ce e dincolo; ce-ai văzut pe un- 
de ai fost ? Vorbeşte-ne despre 
Moarte..! El nu răspunde, de 
parcă frigul ingheţului; de 
veci, în care ia zăbovit aproape 
o săptămână, i-ar fi secat gât- 
lejul și useat limba. Numai 
ochii-i sunt străbătuţi de o 
stranie stidlire, ca de ger. lar 
cine îi înfruntă privirile se 
cutremură, o spaimă înnebuni- 
voare îi muşcă inima, se răsu- 
cește pe călrâie şi porneşte a- 
fară, spre luna, srânguri şi 
păduri, spre iumina abă a pri- 
măverții, Ce mijea în. privirile 
acalea, altădată moi şi calde, 
acum galbene şi uscate ? Ce a- 
dusese Lazăr, în cete două fe- 
restruici, ale sufletului, din pâ- 
cola nestrăbătută a morţii ? De 
ce o singură privire cufumndată 
în apele încremenite ale pupi- 
letor Jui, îi mână pe oamenii 
aceia simpli, afară, spre aer, 
spre strălucirea nemărginită a 
cerului străveziu, buimăcindu-i 
năucinidu-i de groază ? 

Toate aceste întrebări rămân 
fă răspuns, pentrucă nici 
Andreiev, autorul povestirii, 
nu le găseşte o tălmăcire. Za- 
darnice sunt aici experienţele 
„stranii şi legitime“, ale medi- 
cilor din veacul trecut sau cel 
prezent, zadarnice toate in- 
vestigaţiile  diaiecatice, pentru 
a da de urma acelui grăunle 
de lumină, din care să rodeas- 
să — odată şi odată — înţe- 
legerea Morţii. 

Numai privirile lui Lazăr se 
lipesc de sufletul oamenilor. se 
furișează în inima lor, veşte- 
jind surâsul și tumultul de 
viață ce mistuia în viscere. 

Târziu, Lazăr sa ascuns în- 
tr'o pădure, lângă arbori şi jir 
vine, însoțiii numai de Marta, 
sora-i credincioasă. Barba i se 
lungește, părul însălbătăcit îi 
adumbreşte fruntea, iar privi- 
rile i se fac şi mai adânci, mai 
infricoșătoara. El însă rămâne 
neschimbat în muţenia lui, 
stând ceasuri întregi pe aceeaşi 
buturugă ori trunchiu răstur- 
nat, de parcă ar duce o exis- 
ienţă redusă de buruieni de 
mlaștină şi ochii, înfricoșătorii 
săi ochi, par a nu mai fi aj lui, 
si aduşi de acolo, din întune- 
rec, trimiși de mâini necunos- 
cut= în decorul înşelător de a- 
rătări al vieţi, pentru a îns- 
păimânta minţile curioase, aş- 
ternute pe iscuadă, Soldaţi că- 
liţi în lupte sângeroase, peste 
creștetul cărora moartea a tre- 
cut nu odată în dureş nebun, 
se cufundă in codru, pentrucă 
au auzit de privirile oribile ale 
cslui înviat din morţi. Ei să se 
*nspăimânte. .? Dar, când săte- 
nii îi întâlnesc, spre ceasurile 


dusul unei iantezii extraorâi- 
nare, ori o misţificare cu a- 
sentimentul aţâtor savanţi: 
scrierile vechi, țradiţiile şi 
legendele; sondagiile oceani- 
ce; distribuţia faunei şi flo- 
rei; similitudinea limbii; ti- 
pul etnologic; credințele reli- 
gioase şi riturile; arbitectu- 
ra“ (p. 63). 

Incheiem expunerea asupra 
interesantei cărți a d-lui Di. 
miu, amintind teoria desvol- 
tată în dialogul platonician, 
care afirmă dificultatea des- 
legării enigmei, „Sunteţi ti- 
neri, — spune lui Solon preo- 
tul egiptean, — aveţi suflet 
tânăr, în care nu se păstrea- 
ză, credința întemeiată pe 
tradiţie, bătrâna știință a 
timpurilor. Iată explicaţia. 
Civilizaţii omenești au pierit 
şi vor mai peri în multe fe- 
luri, prin apă sau prin foc...“. 
(Timaios, 22, b). Ceeace ră- 
mâne deci civilizaţiilor tine- 
re, este să se descopere taina 
acestor întineriri, și să vadă 
dacă nu cumva cauza lor este 
păcatul.  Singură bătrâna 
știință a timpurilor nu 
moare. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 





târzii ale după amiezii, întor- 
cându-se 'din pădure cu cape- 
tele atâmând greu pe umerii 
năruiți, cu privirile  scormo- 
nind pământui, ei ştiu că sol- 
daţii au văzut și dânșii ochii 
dui Lazăr, 

Impăratul, puternicul şi tru- 
fașul tiran, porunceşte să-i fie 
înfățișat omul cu priviri înfri- 
coșătoare. Il privește sfidător, 
întrebându-l: cine eşti, ce as- 
cunzi în ochi și dincolo de ei, 
de ce fug oamenii din apropie- 
rea ta, ce-i face să-şi piardă 
minţile? Şi după o halucinantă 
clipită îl îndepăntează şi el pe 
Lazăr. Ochii lui sunt arşi cu 
cărbuni aprinşi, apoi e gonil 
innapoi, între arborii codrului. 
Rămâne singur orb, departe de 
oameni, ocolit chiar de jivine, 
care parcă s'ar teme şi «le de 
faţa ciudată a celui ce se 'ntor. 
sese din pâclu morţii. 

Lazăr dispăru dintre oameni, 
dar teama de moanie a rămas 
şi pe mai departe într'înșii, să-i 
roadă, ca un şobolan al vieţii. 
y Cartea aceea nu mai trăeşte 
in mine decât ștearsă, înceţo- 
sată. Cuvintele ei răsbat inco- 
lore, învăluite întrun, fum sub. 
țire, din pârloagele  subcon- 
stientului. Dar tonul, tonul ei 
sumbru şi înghețat, mă urmă- 
rește ca o umbră, ca o suflare 
de ger, pe care o simţim cu to- 
ţii, adeseori în generoase seri 
de primăvară, când superficia- 
litatea noastră refuză să vadă 
viermele care roade, din vea- 
cuil veacurilor, la temelia vie- 
ţii. 

GEORGE SRÂRCEA 





STATUIA 


Anul acesta « apătut un ro- 
man interesant datori! unui 
tânăr şi până acum necunoscut 
scriitor. Romancierul şe nume. 
şte Corneliu Popp, iar cartea 
poartă sugestivul titlu. „Eu şi 
statuia mea”, 

Un om teribil ce supărat din 
pricina acestui titlu, vroind 
chiar să-l dea în judecată pen- 
tru plagiat pe anior, a fost 
poetul mort şi înviat Dimitrie 
Stelaru;: care susține că el a 
îost primul om din Româna 
care a vrut să-si facă staiue. 

Dar nu e vorba de asta. 

Cartea domnului Corneliu 
Popp a obţinut un foarte fîru- 
mos succes, „de stimă”, mulţi 
critici relevând talentul și ori- 
ginalitatea autorului, 

În librării, însă carte nu 
sa vândut prea muit, în onijre 
caz mult mai puţin decă: voiv- 
mul lui Neagu, rivalul lui Cor- 
neliu Popp. 

Aceasta nu-l împiedică pe 
tânărul romancier să fie cft se 


_poate de mândru de succesul... 


moral el volumului său. Şi de 
câte ori este prezentat cuiva, 
domnul Corneliu Pepp, nu ui- 
tă să completeze cu un glas 
gros, contrastând cu fizicul său 
redus: 

— „Ştiţi?.. Eu sunt Corne- 
liu Popp, ăla cu statuia”. 

De asemenea, dânsul nu uită 
să adauge: 

— „Staimia mea va deveni 
celebră”, 

Sau : 

— „Toată hunea trebue să 
cunoască statuia mea”, 

Sau: i 

— „Statuia mea nu e ca 8 
attora”, 

Şi aşa: mai departe 

Ceeace l-a făcut pe un tânăr 
avocat, care abea îl cunoscuse 
pe Corneliu Popp şi căruia a- 
cesta îi ţinuse un lumg logos 
despre statuia” lui, să-l în- 
trebe: 

— „Şi unde, mă rog, e ate- 
lierul dumitale ?” 

— „„Atelierul?... Care ale- 
lier? N'am nici-un etelier”. 

— „Păi ascultă, dom'le. Unul 
din noi doi trebue să fie nebun. 
Dumneata nu eşti sculptor?” 

Domnul Corneliu Popp a a- 
muţit pentru câteva minute. 








Note românești 


D. IUREŞ: PLUTIND PE APELE 
BOSFORULUI 


D. D. lureș, este autorul unui 
interesant, volum de note şi im. 
presii de călătorie, intitulat „Plu- 
tind pe undele Bosforului”. Cu 
prilejul unei excursii în Turcia, 
autorul a prins momente ine- 
dite, pe care ni le-a înfăţişat în- 
irun stil vioi şi colorat. 

Cartea cuprinde, pe Jângă bu- 
cuniile şi nostalgia unei minu- 
nate călătorii, o documentată de- 
scriere asupra Istanbulului, ce- 
tate a legendelor și a iluziilor, pe 
care altădată le-am savurat în 
paginile neuitatului Pierre Loti. 

D. D. Iureş a reuşit să redea, 
cum puţini au făcut-o până a- 
cum, frumusețea fermecătoare la 
milenarei strâmtori, Bosforul, şi 
a Istanbulului, misterioasa reşe- 
dinţă de odinioară a Padişahi- 
lor; d-sa nu uită nici comorile 
de artă — faima otomoană — 
simbolizând  temutul Islam și 
miracolul Semilunei, adâncite în 
istorie. 

Inbinind impresiile culese cu o 
autentică pricepere, autorul îm- 
bogăţește literatura poastră cu o 
carte frumoasă şi instructivă. 


INTR'UN SPITAL 


din capitală își vindecă rănile 


caporalul Pintilie Nicolae, din 
regimentul 67 infanterie,  origi=- 
mar din comuna Măineşti, jud. 


Bacău, E de 29 de ani şi „în via- 
ţa civilă“ e muncitor cu ziua. 

O doamnă i-a așternut pe 
hârtie un caet de versuri, pe ca- 
re răritul i le-a dictat de pe pa- 
tul de suferință. Transcriem mai 
jos poezia 


TATĂL NOSTRU 
AL RĂNIȚILOR 


Tatăl nostru care ne vizitezi 
Slințească-se mâna ta, 

Să nu simt când m'oi pansa 
Și nu dă cu medicament tare 
C; mă crede că mă doare. 
Precum se roagă şi ceilalți 
Așa binișor să-i pansaţi, 

Și să mă pansaţi ușor 

Ca să-mi treacă la picior. 


PANDĂ ALBĂ 


este titlu! provizoriu al roma 
nului pe care tânărul scriitor 
Adriam Mogâidea îl va publitca 
in toamnă. 

In paginile de halucinant des- 
tin, stilul nervos al lui Adrian 
Mogâldea, aduce literaturii ro- 
mâneşști o temă cu totul aparte, 
în care fantasticul se îmbină cu 
realul dinamic al unor trăiri 
îrânte dincolo de viață şi lu- 
mină. 

Aşteptăm „Pândă albă” cu 
deplima încredere, că va încu. 
nuna; un debut si va consacra un 
talent, 


DREPTATE 


O întâmplare din viaţa agi- 
tată a gazetarilor. Eroul este 
totuși un simpatie actor, N. N. 
Matei, care se ocupă însă şi cu 
gazetăria. 

Acum câțiva ani scria dân- 
sul la „Ordinea”. 

Ducându-se pe la primărie, 
unde avea puțină treabă, află 
printr'o întâmplare, că tocmai 
s'a născut un copil care a pri- 
mit numele de lon Dreptate. 

Imediat s'a gândit că ar pu- 
tea scrie un articol interesant. 
A doua zi apărea un cursiv is- 
călițt de N. N. Matei și intitu- 
lat: „S'a născut... Dreptate...” 

Era un articol optimist în 
care autorul încerca să spere 
că odată cu naşterea copilului 
Dreptate, sar putea ivi și zori 
mai bune pentru adevărata 
Dreptate. 

Spre seară, N. N. Matei avea 
din nou treabă la primărie. Cu 
oaracare sumprindere, actorul 
gazetar a găsit pe lista mor- 
ților numele copilului abea 
născut, Ion Dreptate. 

Cu o ușoară melancolie, N. 
N. Matei şi-a scris cel de-al 
doilea articol: „A murit... Drep- 
tate...” 


SGOMOTE CIUDATE 


In legătură cu prezenţa 
de spirit a actorilor, ne amin- 
tim de o întâmplare petrecută 
mai de mult, în vremea când 
Ionel Țăranu era directorul 
actualului Teatru din Sărin- 
der, pe atunci Modern. 

Se juca piesa „Crima din ex- 
presui verde”. O scenă amu- 
zantă era aceea când Ionel 'Ță- 
ranu citea, pe scenă, o carte 
polițistă. La un moment dat 
trebuia să citească ummătorul 
fragment: 

„Contele stătea la mase lui. 
De-odată, auzi niște sgomote 
ciudate”. In aceeaş clipă tre- 
buia să se audă din culise o so- 
nerie care avea darul să-l spe- 
Tie pe eroul nostru. 

Intro seară, repisorul, ocu- 
pat, poate, cu alte treburi, a 
uitat să sune. Surprins şi pu- 
țin enervat, Ionel 'Țăranu a re- 


petat lectura cu glas mai tare 
a fragmentului: 

„Contele stătea la masa lui. 
De-odată se auziră nişte sgo- 
mote ciudate”. Şi de astădată 
nu se auzi nici-o sonerie. 

Atunci, disperat, Țăranu con- 
tinuă; să, citească,  arhincând, 
din când în când, priviri fu- 
rioase în culise: 

„Și atunci directorui se ho- 
tări să-l amendeze cu leafa pe 
o săptămână pe regisorul zăpă- 
ci pia 73 

In clipa aceea soneria se făcu 
auzită. Şi chiar mai tare ca de- 
obiceiu. 

ed 


nf i 


SFAT 


In numărul irecut am pu- 
blicat o poezie erotică din vo- 
ereu domnului Artim Pepe- 
ea. 

Să nu credeţi că farmecul 
poesiei domnului Pepelea se 
rezumă în acele câteva versuri 
citate. lată o nouă mostră: 


CARNETUL 


Cum mergeam pe drum odată 
M'a ajuns un dor de tine 
Și mi-am adus îndată aminte 
Că ai un carnet la mine. 


Și de dorul tău, carnetul 

Ți l-am scos din buzunări 
Și portretul de pe dânsul 
L-am acoperit cu sărutări. 


Tu când ai odată vreme 

Şi eşti dispusă bine 
Sărută-ți poza de pe dânsul 
Că-i sărutată de mine. 


Sfatul dai de domnul Pepe- 
lea iubitei sale, îl transmitem 
şi noi cetitoarelor noastre. 
Cine ştie? Poate că e folositor. 


PUNCT ŞI VIRGULĂ 








In jurul Luceafărului 


(Urmare dim pag. l-a) 


mitul platonice al Androgonilor, 
ale cărui elemente nu odată le 
amintește, dragostea erotică face 
parte din soarta omenească, bân- 
îmită de patimi şi limitată de 
moarte. Intriga poemei stă în 
tendinţa Luceafărului de a se 
cobori din nemurire în  pasiu- 
nea pierzătoare, şi în dragostea 
eroinei pentru el. Jocul acesta se 
pâtrece pe limita dintre cele două 
lumi, fără putinţă de trecere 
dintr'una în cealaltă 1). 
Urmărită evolutiv, indiferent 
că-i fixăm rădăcinile în Anti- 
chitate ori mai aproape, opoziţia 
dintre pământ şi cer, ca simbol al 
neiericirii geniului, a suieriţ pe. 
contenite întruchipări, Ea a ins- 
pirat deopotrivă pe poeţi, pe pic- 
tori şi romancieri, pe muzicanți 
şi alăltuitori. Sub formă de an- 
drogin în Antichitate, de înger 
în Renaștere şi de iremediabilă 
prăpastie la romantici, problema 


. geniului a frământat minţile cele 


mai înalte ale omenirii. Judecând 
după rezultatele date, ea e un 
fel de examen suprem, la care 
asta şi literatura își chiamă pe 


„cei mai talentaţi fii. 


Ceva din Imceafărul lui Emi- 
nescu găsim şi la Hamlet al lui 
Shakespeare. Aceeaş luptă din- 
tre ceresc şi teluric şi  aceeaş 
tendință de înălțare. Unele din 
ripostele lui Hamlet conţin până 
și potreitul lui Hyperion: „Uită-te 
aci, la aceste donă picturi — se 
adresează undeva nefericitul prinţ 
către Gertruda, mama sa. Uită-te 
şi vezi câtă graţie se răspândește 
pe fața lui. Are bucle ca de Hy- 
perion, frunte ca de Jupiter şi 
ochi ca de Marte. O înfăţişare 
ca a heraldului Mercur, luminat 
pe o colină înaltă până la cer. 
Un amestec de adevăr şi formă, 
în care pare că fiecare zeu şi-a 
pus sigiliul, spre a da lumii pro. 
totipul de bărbat”. Hamlet: se 
referă la tatăl său, seraficul Tege 
al Danemarcei, ucis mişeleşte de 
Claudius. „Un rege bun — mai 
zice odată prinţul — care, faţă 
de „ era ceeace Hyperion 


1) Nichifor Crainic, Nostalgia 
Paradisului (p. 394). 


e faţă de un satir: Atâţ de iubi- 
tor se purta cu mama, îmcât, nici 
vânturilor nu le permitea să-i 
atingă fața. Cer gi pământ!” (1), 
h Baudelaire, marele şi neferi- 
Citul poet, care a suferit mai 
mult ca oricare depe urma in- 
gratitudinilor oamenilor, ne oferă 
şi el tragedia trecerii geniului pe 
pământ. Poesia L/albatros se în- 
şiră pe linia celor discutate mai 
Sus. Ea nu este însă un poem cu 
rădăcinile înfipten istorie, cum 
e Moise al lui Alfred de Vigny, 
și nici bântuită de amor, cum e 
Luceafărul lui Eminescu. Ea e 
doar un simbol: 


Ce voyageur ailâ, comme il esţ 
gauche et veule! 
beau, qu'il est 
comique et laid! 
L'un agace son bec avec un brâle. 
gucule 

WVautre mime, en boitant, lintir- 
me qui volait! 

Le Po&te est semblable au prince 
des nutes 

Qui haute la tempeie et se rit de 
V'archer; 

Exile sur le sol au  milieu des 
huses, 

Ses ailes de gâant l'empechent de 
marcher. 

Trecând peste diferenţele de 
limbă — cu ce balanţă s'ar putea 
cântări frumuseţea muzicală a u- 
nui vera de Vigny, față de unul 
din Goethe ori Eminescu? — şi 
judecând numai cât se poate ju- 
deca, vedem că Luceafărul se im- 
pune printr'o mai pronunţată cioc- 
nire de idei, printr'o mai amplă 
nepotrivire de lumi, şi printr'o 
maâi completă şi mâi adâncă în- 
chegare de simboluri. Cerul! se 
aseamănă cu cerul, marea cu ma- 
rea, cristalul cu cristalul şi ări- 
sul lui Eminescu cu scrisul lui 
Eminescu. 

A socoti că din câuza unor in- 
fime lacune el își pierde această 
rarisimă însușire, e a crede că 
diamantul nu mai e diamant, 
dacă la găsire pe lângă împără- 
teasca lui strălucire are şi câteva 
urme de pământ gălbui... 


VLADIMIR DOGARU 


Lui, nâgutre si 


1) In lipsă ge o bună 
rândurile de mai sus le dăm după 
textul francez al lui Georges Duval. 


traducere, 


Bălan învârti cheia 
în broască, încet, fără sgomot, ca un 
fur. li era teamă să intre în cameră. 
Picioarele îi tremurau încă de ener- 
vare, dându-i impresia că urmează o 
sfârşeală a puterilor, bruscă, o sincopă 
dureroasă, gravă. 

Se uită în jur ca o străină şi prin 
pânza lacrimilor care-i acoperi ochii 
mari, obosiţi în sbaterea lor fără ră- 
gaz, negri, toate lucrurile îi părură 
mici, schilodite, pline de mucigai și 
praf. O mână hidoasă le mutase de la 
locul lor, pentru a se răsbuna. 

Patul era deranjat şi perna mototo- 
lită, arăta că cineva a dormit până de 
curând. Gabriela adusese din nou pe 
cineva, un bărbat care-i promisese 
pantofi și rochii, oferindu-i îmbrăţișe- 
rile ei eftine cu aceeaşi transfigurare 
a ochilor albaştri. Bine că n'a dat peste 
ei! Starea de nervi. În care se găsea 
putea s'o impingă la orice. 

Simți să-i vine rău, că-i pune ti- 
neva mâna -pe fruntea înfierbântată şi-i 
apasă capul, cu putere, dușmănos. Se 
lăsă pe pat istovită, răsuflând între- 
tăiat, cu mâinile pe piept ca o moartă. 
Privi în tavan desorientată, gata să 
țipe, să mugească întocmai unui taur 
isbit între coarne de un măcelar pu- 
ternic şi experimentat. 

„Totul e iluzie; nimic nu e definitiv, 
<hiar cu prețul jertfei, gândi ea. Ce 
folos că sunt frumoasă, că sunt hotă- 
rîtă să-mi păstrez orgoliul, când încre- 
derea mi-e răsturnată cu atâta cruzime, 
mişelește!' 

Nu mai avea nimic de făcut. Incer- 
carea aceasta de a relua viața pe care 
o visa, să convingă, să primească ori- 
ce înjosire numai să se găsească din 
nou alături de el, dăduse greș, eșuase, 
mărindu-i siguranţa că e o ființă hă- 
răzită să trăiască viaţa de duzină, la 
fel ca toate celelalte femei pe care le 
întâlnea pe stradă la orice oră din zi 
şi noapte, fardate, surâzătoare tuturor 
și nimănui, oferindu-se fără alegere, 
primului întâlnit. Farmecul vieţii nu e 
acela de a aștepta ocaziunile când să 
poţi pătrunde secretele ei, pentru toți 
aceleași ; ci, să profiți de moment, de 
starea care ţi se oferă, indiferent de 
urmările ei. Contrazicerile nu vin de- 
cât atunci când ai întârziat năzuind 
ceva superior, care să te satisfacă de- 
plin, pe toate planurile. 

Emanuel nu venise. Biletul pe care 
i-l trimisese era laconic şi cu atât mai 
demn de crezut. Ii plăcuse atitudinea 
lui Emanuel. Nicio discuție asupra 
trecuţului atâţ de dureros pentru a- 
mândoi. Morţii nu se desgroapă. Nici 
ea nu avea intenția să-i reproşeze ni- 
mic. A vrut poate să se convingă, să-și 
cântărească gesturile, să încerce o tor- 
turare. [i erta totul. Pentruce însă n'a 
venit? 

Ce imprudemțţă a făcut! N'a raționat 
deloc pasul. Şi-a pus în grabă rochia, 
s'a pieptănat îngrijit şi cu încredere 
oarbă s'a dus în grădină să-l aștepte. 
Mai mult ca sigur că a fost un motiv 


Mâhnită, Ioana 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. 


de distracţie pentru Emanuel şi prie- 
tenii lui. Poate că făcuseră şi prinsoare: 
unii că vine, alţii că nu. Se simte în- 
josită în proprii ochi, sfărâmată, în- 
vinsă, Fără îndoială că au trecut pe a- 
colo ascunși într'o mașină. Au văzut-o 
uitându-se într'o parte și într'alta, 
nervoasă, frământânau-și mâinile, mă- 
surându-și pașii pe nisipul galben au- 
riu, încălziţ de soare. 

Emanuel era singurul bărbat pe care 
îl iubise. Intâmplarea făcuse să-l cu- 
noască în clasa opta de liceu, la o ser- 
bare a patronului oraşului, între culi- 
sele teatrului județean, când aștepta 
să-i vie rândul ca să-și declame poe- 
zia. Fruntea lui înaltă, aproape drept- 
unghiulară, ochii plini de inteligenţă, 
sclipitori ca două rubine, glasul acela 
baritonal, format, stăpân, poruntitor, 
au impresionat-o. Ținea sub braț o 
vioară, ca pe un odor scump. I-a suilat 
la recitare. Când a terminat, i-a mul- 
vumit. Emanuel i-a prins mâna, i-a 
sărutat-o apăsat și a sferdelit-o cu pri- 
virea până în adâncul sufletului. 

Un hohot de plâns o înecă. Aminiti- 
rile sunt așa de vii, de puternice, des- 
groparea lor îi înfrigurează trupul, o 
aruncă în întunericul fără sfârșit al 
desnădejdei. Niciodată n'a simţit mai 
adânc decât astăzi năprasnicele lor lo- 
vituri, dedesubtul ei nu s'a căscat nici- 
odată un abis atât de înspăimântător 
ca acum, viaţa nu i s'a părut mai con- 
fuză, mai josnică, îmbâcsită, ca în a- 
ceste momente. 

Studenta Ioana Bălan a nesocofțit 
sfaturile tuturor; lumina pentru ea ve- 
nea dela un singur om; zilele frumoase, 
bogate în petreceri și dragoste aștep- 
tau altele mai frumoase; poarta sufle- 
tului era deschisă numai lui; fărădele- 
gile tinereții o reclamau pretutindeni. 
Emanuel mergea, înainte, sigur de 
isbânda finală. Ea îl urma. 

Intr'o Duminică de Mai s'a logodit, 
fără voia ei, cu asistentul universitar 
Iacob Mihail, medic șef al spitalului 
„Ocrotirea“. Părinţii o ameninţaseră 
c'o desmoştenesc dacă se împotriveşte. 
Acceptarea impusă, a desechilibrat-o 
penţru câtva timp. O femee frumoasă, 
în însoţirea unui distins medic, este 
tot ceeace poate constitui obiect de ad- 
mirațic. Căsătoria religioasă, plecarea 
în voiajul de nuntă, sau consumat atât 
de repede că nici nu și-a dat seama. 
De câte ori seara, doctorul se apropia 
de ea s'o îmbrăţișeze, înfunda capul în 
pernă, îşi strângea sânii apărându-și-i, 
înfăşurându-se în cearceaful alb, ca şi 
ca, ca şi gândurile ei pentru Emanuel. 
Eșia pe stradă mereu singură, îngân- 
durată, căutând pe cineva. Respectul 
pe care-l împrăștia în juru-i n'o măgu- 
lea, făcând-o să se încreadă, să res- 
pingă cu zâmbetul şi: cu aroganţa cor- 
pului dorit de toţi. Sar fi simţit de 
minune în societatea din care o smul- 
sese doctorul, impunându-i o rezervă 
care nu era doloc în noiă cu tempera- 
mentul ei. 

Pe Emanuel îl întâlnea prea rar ca 
să nu sufere, să nu-și înjunghie spe- 
ranțele. Căsătoria aceasta trecea la ea 
mai mult ca un act formal; faptul că 
purta numele doctorului șet de spital, 
nestânjenind-o de a fi aceeași, amabilă 
cu toți cunoscuţii, neliniştita de tăce- 
rea lui Emanuel. 

Determinată de insistențele mamei, 
femeia care-și respectase cu sfinţenie 
căminul şi obligaţiunile ei de educa- 
toare a copiilor, loana continua să ducă 
lângă doctorul Mihail viaţa unei încar- 
cerate, ghemuind în inimă tot mai 
multă îndoială în reîntoarcerea vre- 
murilor salvatoare, suspinând cu fiece 
zi care-și răstignea frumuseţea în a- 
murgul plin de înfiorări și îndemnuri. 
Pentru toți ai ei, despărțirea de care 
loana vorbea de la un timp tot mai in= 
sistent, încurcându-se totdeauna în jus- 
tificârea motivelor, aducea  deadrep- 
tul cu o catastrofă. Cele două surori 
mai mici cari așteptau să-și găsească 
rostul, sperau mult într'un ajutor mo- 
ral din partea Ioanei. Doctorul Mihail 
ținea tot atât de mult la ele ca și la 
nişte surori ale lui. Prin el deci, ve- 
deau bătrânii Bălan câștigarea a două 
partide, dacă nu tot atât de bune, cel 
puţin onorabile. 

Dealtfel, doctorul era nestingherit, 
impasibil la orice gest al Ioanei; vor- 
bele pe care le auzea nu-l iritau hoţă- 
rindu-l să stabilească odată pentru tot- 
deauna o atitudine a soţiei sale, care 
să-i dea fermitatea convingerii că nu e 
înșelat. Manifesta mai degrabă o îngă- 
duință batjocoritoare, poate şi dintrun 
resentiment pe care i-l cultivase mese- 
Tia faţă de oamenii infirmi. Căci, în- 
trun cerc de prieteni, Iacob Mihail 
scăpase această observaţie, care ajunsă 
la urechea Ioanei a deslănţuit un scan- 
Gal, în urma căruia femeia jicnită a 
stat la părinţi mai bine de o săptă- 
mână, 

A fost primul cap de acuzaţie. 

Ioama era sdruncinată. Îi trebuia li- 
niște, odihnă pentru reabilitare, Doc- 


torul a consimţit imediat să-i dea voe 
să plece singură la munte. 

L-a întâlnit pe Emanuel, slab, tur- 
burat, ros de gânduri negre ca un puş- 
căriaș care nu sa răsbunat deplin la 
comiterea faptului pentru care făcuse 
temniță. Când i s'a deslipit de pe buze 
zâmbetul acela curat şi roz ca o pe- 
tală de crisantemă, Emanuel sa cu- 
tremurat, şi-a adunat privirile din za- 
rea mohoriîtă, a fost altul, renăscut, un 
om dinamizat. Nu i-a venit să creadă. 
Un arc şi sa sloboziţ în suflet. A 
prins-o cu amândouă mâinile, hrăpă- 
ieț, ca un vultan, și-a sărutat-o pre- 
iung, obositor, ca oamenii în care pof- 
tele domină rațiunea, Pe urmă, parcă 
cmeva l-ar fi apucat de gulerul hainei, 
a lăsat să-i cadă mâinile depe umerii 
ei rotunzi, fierbinți şi-a început să tre- 
mure ca un epileptic. 

Galben ca un cadavru a pornit cu 
pași rari, călcând peste mormintele vi- 
surilor lui, peste ale altora. 

loana era soția unui fost prieten, 
doctorul Iacob Mihail. A 

„Crimele sunt şi ele iertate când le 
faci în numele justiţiei. Dar el pentru 
ve făcea toate astea?! 

Iși aduce perfect de bine aminte cu 
câtă durere i-a spus Emanuel acestea. 
Plângea. 

Noaptea s'au culcat împreună. Când 
s'a deșteptat, Emanuel plecase într'o 
ascensiune, Adevăratul motiv este că 
nu voia să asiste la gestul Ioanei când 
l-ar îi văzut alături, sub acelaș acope- 
rământ. 

Jumătatea de zi cât a stat singură, 
neîndrăsnind să iasă în parc, a avut tot 
timpul să gândească asupra scrisorii pe 
care trebuia să i-o trimită neîntârziat 
bărbatului. Câteva rânduri scrise tre- 
murat, o iscălitură nervoasă, duceau 
vestea fatalului desnodământ atât pă- 
rinților cât și omului alături de care 
primise binecuvântarea dumnezeiască. 

— I-a scris! l-a întâmpinat pe Ema- 
nuel la sosire, cu o voce spărtigoasă, 
dogită. 

— Ce ai scris? Cui? 

— Lui Iacob. L-am anunţat... 

Lung, plină de trufie l-a privit drept 
în crucea ochilor. Executase ceeace o 
indemnase el de atâtea ori, asumân- 
du-şi răspunderea epilogului. 

— Dece-ai făcut asta? Dece-ai făcut 
asta? Ce faptă odioasă!.. a scrâşnit E- 
manuel din dinţi, prin pupile trecân- 
du-i o lucire metalică, de platină. 

— Nu poate îi odios nimic din ceea- 
ce faci pentru omul iubit... Oricâţ de 
mârșav, e în funcţie de un sentiment 
inalt... E mai barbar să ucizi un melc, 


- decât un rival... Ai o consolare în pro- 


pria conștiință. Nu te dărâmă sub lo- 
viturile lor aprecierile celor ce se cred 
rai cuminţi... 

Pe Vorbeşti prostii, Ioana! Ioana, 
Gă-ţi seama ce faci! I-a vorbit tăios, ca 
un vârf de sabie, 

I-a sărit de gât și l-a sărutat de ne- 
numărate ori. Imobilizat, afundat în 
catrânul disprețului de sine, Emanuel 
nu a reacționat în niciun fel. A mur- 
murat doar printre buze, moleşit de 
căldura pe care trupul ei tânăr, proas- 
păt ca o rodie o iradia, buimăcit de 
moartea atât de prematură a persona- 
lității lui: 

— Sunt mai călău decât tine... 

Terminat sezonul climateric, au ple- 
cat la București. Emanuel obținuse în- 
tre timp conducerea secretariatului unui 
reputat avocat, a cărui încredere îi 
era imperios necesară pentru viitoarea 
iui carieră. Prin protecţia acestui avo- 
cat, un bătrâne! foarte svelt şi glumeţ, 
ioana S'a transferat la un liceu de băeți 
din Capitală. Emanuel a refuzat chiar 
din prima zi să locuiască împreună, sub 
pretext că şeful lui i-a rezervat o mică 
odaie în vila sa, pentru a fi mai a- 
proape unul de altul, procesele nece- 
sitând multă bătaie de cap. Ioana a în- 
țeles și s'a resemnat, 

„O lună, două, un an Sau întâlnit la 
fiecare masă, mărturisindu-şi cu voce 
tremurândă dragostea, credința nestră- 
mutată. Pretutindeni au fost văzuţi 


împreună. Cuceritoare prin mers și 
trăsătura corpului sculptat ca de 


mâna unui îndrăgostit artist, mereu 
nouă, surâzătoare, înveselind atmos- 
fera prin simpla ei prezenţă, Ioana se 
simțea tot mai apropiată, legată in- 
destructibil de Emanuel, despre al că- 
Tui talent începuse să se şoptească la 
reuniunile la care lua parte, prevăzân- 
du-i-se un strălucit viitor. Profesoara 





mmm maine aaa 





— nuvelă inedită — 


de filosofie Ioana Bălan asculta tăcută 
toate câte se debitau pe socoteala omu- 
lui iubit, şi se simţea fericită. Femeilor 
ie plac măgulirile altor femei aduse 
bărbaţilor lor, până nu devin geloase. 

In patul lui Emanuel, se făcea mai 
frumoasă. 

Procese tot mai multe îl rețineau ore 
întregi, făcându-l să uite de masă, de 
viață. Se hrănea cu praful dosarelor 
învechite asupra cărora sta aplecat 
studiind, cu o răbdare de martir. Nu- 
mele lui circula acum din gură în 
gură: pe sălile tribunalului, pe străzi. 

Prima absenţă dela întâlnire a trecut 
neobservată. Când însă i-a dat telefon, 
răspunsul desinteresat că a fost „ocu- 
pat“ și-l „plictisesc“ plimbările printre 
oamenii fără căpătâi de pe Bulevard, a 
asvârlit-o întrun sbucium, într'o pa- 
nică distrugătoare. Pentruce o ocolea? 
A încercat o explicaţie. [ s'a refuzat. 
Cari erau motivele? Se săturase de ea? 

„Dece n'a venit astăzi“? „S'a decolo- 
rat ațât de mult la suflet că nu-și mai 
respectă nici semnătura“? „Dece a min- 
țit-o din nou?“ 

Intrebările acestea o chinuiau, o du- 
reau, de-i venea să muște. Toate efec- 
tele trebue să aibă o cauză. Lucrurile 
se petrec şi ele într'o anumită ordine. 
intrebată ce atitudine a luat față de 
purtarea lui Emanuel, Ioana nu putea 
spune ceva precis, Işi controla doar 
îaptele, ştiind că marea, greaua răs- 
pundere morală ce decurgea din gestul 
ei, este numai și numai a lui Emanuel. 
Cu toate astea nu-l condamna faţă de 
nimeni, 

Inchise ochii, strânse puternic, cău.- 
tând să se consoleze. 

— Eh! Incă o lovitură. Bine că n'a 
fost Gabriela acasă... 

Colega de cameră, un temperament 
ușuratec, o sfătuise în nenumărate rân- 
duri să încerce o ruptură a legăturilor 
cu avocatul lordănoiu. Eu nu vedea ni- 
mic serios în purtarea lui. La auzul a- 
cestor critici, loana tăcea, mestecând 
un răspuns pe care nu îndrăsnea să-l 
pronunţe. Ii iubea pe Emanuel și orice 
cuvânt rău rostit la adresa lui o ustura. 

—lar ţi-a tras clapa! avea să-i spună 
când va vedea-o supărată, refuzând să 
mănânce. 

Se ridică, deschise poşeta, luă bile- 
tul şi-l făcu bucățele... 


II 


Gabriela s'a întors dinspre ziuă foarte 
veselă, însoțită de doi băeţi tot atât de 
guralivi ca şi ea. S'au oprit sub ferea- 
stră, glumind, făcând mare haz. Avea 
convingerea că loana e acasă şi de a- 
ceea nu i-a invitat la o cafea. Unul din 
ei, Sergiu Barbelian, ştia să ghicească 
admirabil în ceaşcă, Pe urmă, cafeaua 
îi mai desmeticea căci băuseră prea 
mult. 

loana dormea liniștită, cu respirația 
ușoară, regulată. Deabea reușise să aţi- 
pească. O noapte de svârcolire între 
pernele pe care le simţia tari şi înfier- 
bântate ca niște cărămizi pe cuptor; 
lungi ceasuri de deprimare în care viața 
nu mai avea nicio rațiune şi orice efort 
se dovedea tot atât de calp ca un me- 
tal asvârlit; întrebări cu aceeași nejus- 
tificată legătură cu mobilul la care se 
refereau din moment ce consimţise să 
îie cioclul propriilor sale speranțe; şi 
aspra, pătimașa judecată, rechizitoriul 
nemilos al ușurătăţii cu care respin- 
sese o situațiune invidiată, pentru a se 
svârli într'o aventură pe care o înţele- 
sese cu totul sub altă formă. 

Desbrăcată în pripă, Gabriela s'a bă- 
gat sub plapomă lângă trupul ei cald, 
miresmat, plin de chemări, ca lângă al 
unei ocrotitoare, 

— Ioana, ce bine-a fost!... L-am vă- 
zut pe Emanuel. Ridicăte să-ţi spun. 

Ioana a manifestat un dispreţ vădit, 
întorcându-se cu faţa la perete. Nu- 
mele lui Emanuel îi suna în urechi ca 
un clopot la înmormântare. Avea to- 
tuși curiozitatea, banală, fadă, să afle 
cu cine a fost, ce-a făcut, când a ple- 
cat... 

— Mi-a vorbit de tine, frumos, po- 
căit... 

— Cum? Nu m'a uitat? Mai trăesc 
pentru el? 

— Te vede astăzi la tribunal, la pro- 
ces... 

Se luminase de mult și Gabriela tot 
nu terminase de povestit, 


Cunoscuse un ataşat de legaţie, 
neamț, de o frumusețe răpitoare. Na- 
tura greşise că nu-l făcuse femeie. Toţi 
ochii îl urmăreau cu spaimă, Au dan- 
sat mult împreună. Era prieten cu E- 
manuel. Discutau probleme de drept. 
La despărțire, atașatul plecase singur, 
amețit. Emanuel, retras la o masă din- 
trun colț al localului părea neliniștit. 
Când a venit şoferul să-i spună că e 
gata, a sbughit-o fără să-şi ia la reve- 
dere. 

— Il aștepta poate cineva? 

— Nu. Nimeni. Am eșit în prag după 
el să văd dacă pleacă însoţit. Tu ştii că 





23 August 1941 ———= 





de CONST ENE 


nu-l pot suferi. Nici nu-i pot condamna 
pe nedrept. Numai el şi șoferul, măr- 
turisi Gabriela trăgând de pleoapele 
cari deveneau din ce în ce mai grele. 

„Tot mai păstrează puţină seriozi- 
tate“, își zise în gând Ioana. Și deodată, 
vulcanic, simţi. în ea valul unei bucurii 
fecioreinice. Nu putea să-l uite, să-l 
îndepărteze, vieţile lor erau prea adânc 
întrepătrunse, armonia existenţii ei nu 
va fi niciodată pertectă știindu-l c'o 
duşmănește, că o preţuiește în acelaș 
fel ca pe celelalte frământate din ace- 
laș aluat. 

Imbrăcă rochia violet regal de mar- 
chizet, care-i sta atât de bine. Își po- 
trivi centura de aceeași culoare, îngâ- 
nând un cântec, 

Deşi prea de dimineaţă, ieși surâză- 
toare, nemaiputând răbda furnicăturile 
din tălpi. Soarele se ridica magnific de 
sub geana zării, aruncând pe asfaltul 
stropit de cu noapte, mantie de lumină 
îimbietoare, liniștitoare. Semăna așa de 
mult cu o primăvară pretimpurie în- 
tr'un oraș provincial, ca loana se simți 
cu zece ani mai tânără, sburdalnică, 
clocotind de viaţă, însetată după noul 
pe care îl dorise cu atâta pasiune încă 
depe băncile școalei când citea cu ne- 
saț cărțile ce-i cădeau în mână. In a- 
ceastă dimineaţă calmă, înaltă, cu pu- 
ternice rezonanțe în sufletul ei desa- 
măgit, Ioana își găsi un nou echilibru. 
Uua pentru moment toată drama pe 
care o trăise eri, și se avântă trâmbi- 
țând o satisfacţie bănuitoare, spre tri- 
puna]. Când ajunse în tața palatului 
şi se uită la ceas, își det2 seama că era 
caraghios să aştepte ca un țăran, până 
va deschide portarul. Luă o mașină și 
spuse şoferului s'o ducă în Parcul Ca- 
zol. lubea mult florile. Inexorabilele 
legi care-i conduceau firul vieţii, o ală- 
turase de flori. Prietenia cu tot excesul 
ei de angajamente; vestigiile unei sin- 
cerităţi copilăreşști, — se uită pentru 
un buchet de crisantame, pentru un 
mănunchiu de gladiole. 

De aci până la Emanuel acasă făcea 
doar patru minute. Ocoli de câteva ori 
un ront, şi involuntar își îndreptă pașii 
spre vila avocatului, unde mai locuia 
încă Emanuel). Înfiripă imediat un pre- 
text, şi sună cu hotărîre. Servitoarea îi 
deschise numaidecât — era altă fătă 
care n'o cunoştea, — poftind-o să aş- 
tepte că „Domnul' nu sa sculat. Fata, 
o țărăncuță spălată, dispăru ca o su- 
veică. 

oana bătu în ușă. Niciun răspuns. O 
linişte insinuantă. Apăsătoare. Intră. E- 
manuel dormea cu o mână la falcă. 
Fruntea înaltă, boltită, gânditoare. Mu- 
stața neagră, corb. Iși puse poșeta pe 
noptieră. Un glonte potrivit bine în 
tâmplă, şi tot ceeace era faimă de mare 
avocat; omul frumos, cumpănit în ati- 
tudinea față de camarazi și străini; 
iubitul pentrucare suferise atâtea în- 
genuncheri — se transforma, pentru o 
zi, în erou de dramă sentimentală citită 
pe nerăsuflate de îndrăgostitele mi- 
nore, pentruca apoi uitarea să-l îm- 
brace ca pe orice anonim. 

Ji prinse mâna cu mâinile. Emanuel 
se trezi ca la atingerea unui fir elec- 
tric. 

— Tu aici? 

— Te puteam împuşca fără să știi. 
Dar e netrebnic!... rânj. Ioana trans- 
formată în fiară, într'o clipită. 

— Ce cauţi? Cine te-a adus? întrebă 
el gâfâind, încurcat. 

— Să discutăm de proces, se linişti 
Joana ca prin minune. Sunt anumite 
lucruri pe care nu trebue să le des- 
baţi astăzi în fața justiiței. Cred că 
toată afacerea va lua o întorsătură sen- 
zaţională, 

— Te-ai răsgândit? Vrei să renunți? 

— Nu. Renunţ la apărarea ta. Va fi 
imposibil să apari la bară să mă aperi, 
de faţă fiind și Iacob. Imi dau perfect 
de bine seama. Procesul va fi pierdut. 
Scrisoarea pe care am primit-o eri e 
elocventă. Iacob propune să ne împă- 
căm. Speră câ m'am lecuit de-a mai 
asculta poveşti... 

— Şi tu? 

— Eu?!... Nu știu ce-aș face. O voce 
lăuntrică mă îndeamnă să-l ascult, să 
mă întorc acasă. E greu, dar poate va 
îi mai bine decât așa. Am suferit des- 
tul. Nu mai are niciun :0st încăpățâ- 
narea mea. Pricepi? 

— Bine, dar... 

— Inţeleg ce vrei să spui. Vei avea 
şi tu dreptate. Nu e însă cavaleresc. 
Să năruești o căsătorie, să îndușmă- 
neşti doi oameni cari, probabil, şi-ar fi 
dus un trai liniștit, pentru ca să dai 
cu piciorul femeii care te-a liberat... 
Nu te-ai gândit la situaţia mea, socie- 
tatea în care am trăit amândoi nu fe 
interesează ce spune; răbdarea care 
m'a îndobitocit nu te mișcă... E natu- 
ral... După ce ai avut totul... 


a E tate 
(Drmare în numărul viitor). 


GQ-le P. TI. T. Nr. 24464-938.