Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0017

VAIVIDSUL LIILPAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Înscrisă *ub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 


» 120 pe 6 luni 


Autorităţi și instituţii — Lei 500 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


TELEFON; 3.30.10 


ANUL XLVIlil e Nr. 17 
SAMBATA 29 APRILIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Primăvara 


la Balcic 


Pentru Brateş 


Au isbucnit la Balcic nerăbdători migdalii 
Deși albastrul mării e încă tot sever. 

De după coasta prinsă în linii de vitralii 
A isvorit o barză şi curge albă ?n cer. : 


Descarcă 'n port înalta corabie - a luminii 
Sidefuri, şaluri, aur..., aeriene - averi. 

Hamali, țţâşniţi din cheiuri de cum sosesc străinii, 
lau dealurile 'n spate seninele poveri. 


Golaşele cocoare se umplu de splendoare, 

Uimit se uită golful din ceracăn de ochi mari 

Cum strălucind verzi, roşii, pestrițe, albastre 'n Soare 
Pe râpi de vechi mătăsuri îmbobocesc tătari. 


V. VOICULESCU 





Despre neamul mamei 


lui Cuza Vodă 


In iconografie chipul ma- 
msi lui Cuza Vodă este necu- 
noscui. Dăm „Universuiui Li- 
tera” întă'etatea reproducerei 
portretului Sultomei Cuza, năs- 
cută Cozudini — o fotografie 
ds po vremea când era „ma- 
mă de Domn”. O betrână pu- 
țintică, adusă de şale, cu înfă- 
țisarex plăcută şi blândă, 
moartă în 1865 :a vârsia de 
80 de ani. (vezi pag. 8-0). 

Viaţa ei n'a fost scrisă. Lucia 
Borş în „Doamna Elena Cuza” 
are despre ea zace rânduri, 
iar eu însumi am curmat lu- 
crarea mea privitoare la tre- 
cutele visţi de Doamne şi 
Domniţe cu  înighebarea Ro- 
mânie! în scaunul căreia s'a 
urcat fiul Sultanei. Dar femsia 
aceasta, toporaș de primăvară 
ca mireasmă care lasă dără, 
va trebui cinstită, cândva, 
după cum i se cuvine. 

Imi iau angajamentul so 
ae, dacă mi-o da Dumnezeu 
zile şi lumea pace, 

Deocamdată să arătăm aici 
că nczmul din care să trăgea 
era vsohi şi mare, străin de 
ară dar nu străin în țară. 

D-na Liuzia Borş, în lucrarea 
despra caro am vorbit (p. 28) 
spune despre ec că era „ge- 
noveză de origină, căusă în 
țară da câtre Doamna iu! Mi- 
hai Suţu. Căsătorindu-se cu 
ea, lon Cuza primi drept zes- 
tre dea Vodă un cattan de 
boierie şi funcţia de ispravnic 
în judetu! Fălciu”, 

Dumitru Bolintineanu (,Via- 
ţa lui Cuza Vodă, Ed. Şareaa, 
icrzi, 1904, p, 12) zice că „ma- 
ma lui Cuza era din Consten- 
tinopo:, din tamilio ysnoveză 
Cozadini, familie  grecită cu 
timpul”. 

A. D. Xenopol („Domnia lui 
Cuza” vol. |, p. 18) afirmă că 
„Mama să era greacă, născu- 
tă și croscută la Constomtino- 
pol, femeie ce după spusa 
contimporaniior era de o deo- 
sebită in'sligență, dar nu știa 
româneşte”. 

Gh. Ghibănescu (în „Cuzeş- 
ii, laşi, 1912, p. CCLV) mai 
arată că ea a avut doi fraţi, 
Dimikie si Grigore Cozadini, 
cunoscuţii politici din Divanui 
Adhoc, şi unul din ei ministru 
sub Cuza Vodă. 

Că  Suliana  Cozadini era 
născută la Constantinopol și 
că nu ştia românezie când a 
venit în țară, pe la 1819, se 
poate. Dar Moldova îi cunos- 
tea neamul de muit, de vre-o 
150 de cmi, când veniseră la 
leşi sub domnia rumslisiului 


Gheorghe Vodă Duca, doi 
frați Cozadini din care unul 
se făcuse călugăr la o mâ- 


năsiire lângă laşi, Galata sau 
Aroneanu, izr cellalt, care fu- 
sese în marina venețiană, 
sluisa pe Vodă, fiind nelipsit 
de lângă el. Gheorahe Duca 
găsi însă cu cale să-i ceară 
intro bună zi „să servească 
in armată cu zece cai de-ai 
săi pe socoteala sa”, iar e, 
fie că fiind fost marinar nu-i 
D.ăceau caii, fie că, după cum 
zicea, navsu bani desiui ca 
să ție zece giocbe înhămate, 
piecă pe furiş din lasi, mer- 
gând să se ascundă la m&- 
năstire, în chilia lui frate-său. 


de C. GANE 


Acolo îl cunoszu în tocrani 
1678 un călător italicm prin 
țările noastra, Cornsliu Mag- 
ni. De !a el şi de la frate-său 
călugărul, ailă Magni că fe- 
mili Cozadini era originară 
din Ciffanto, că un a treilea 
frate era „capucin la Roma”, 
că, pierzându-și moșiile şi a- 
varea din Ciffanta, neamul lor 
se răzlețise prin lume, unii în 
Moidova, aiții în Grecia. A- 
vsau ei un văr, episcop Latin, 
om cu carte multă, iar în Ar- 
hipe'ag, în Italia şi în Franta 
trăiau alte rude pe care nu le 
cunoșteau. La auzul acestor 
vorba Comeliu Magni şi a- 
minti că cunescuse şi el, în 
vremuri, ia Boloni, „membri 
din această nobilă viţă” „una 
«migli senatorii, che  vive 
con dacoro e splendore con- 
d=ano al suo liznxagio”. Ba 
chiar la Paris făcuse cunos 
tnță cu „una dama di quesle 
asato”, o Cozadini măritată 
cu Quarzanto  Fuesto  Vilani 
„sogasto aualificatissimo”, o 
persoană de foarte bună con- 
diţie. 

Călugărul de la Gaiata şi 
fugaru! său frate, fosiu. mari- 
nr, jurară îui Comeiiu Moarg- 
ni că săiui de bunătatea lui 
Gheorghe Duca, Domnul Mo.- 
dovai, vor pleca amândoi le 

Sonia să csară sprijinul ei 
ponanz rudelor lor senato- 
riale „cs trăiesc cu decorul şi 
cu spenaăovurea potrivite nsa- 
mului lor”. 

De au plecat sau ncu ple- 
cat, nu ma: putem şti. Nu î2 
di întâinim pân 

Sultana, mam primul 
Domn sl României. 

Deocamdată. 

la mai târziu, după cun 
spussi, de na-o lăsă Europa 
în pace, o să ne mai întâl- 
aim și cu ate rude de ale bă- 
trânsi adusa de șae, cu înfii- 
tisarea plăcută şi blândă, a 
ări vică m'am &pucat să 
făgădu'esz a o scrie. 


[Ni 


[95 


nora. 


lee 
La 





SALI cântec 





Manet, 





Șarpele, fratele Soarelui... 


In pantheonul indian, despre care 
ne-am ocucat în articolul trecut, se 
pot distinge totuși două mari clase 
de făpturi mitice : zeii (devas) şi de- 
monii (asuras). Luptele dintre aceste 
două cete ce ființe supra-umane al- 
'cătuiesc unul din capitilele cele mai 
dramatice ax mito:osiei indiene. Zeii 
“sau luptat cu „demonii“ în deosebi 
pentru cucerirea băuturii care con- 
feră nemurirea  (dmrta, corespun- 
zăzd ambroziei din mitologia grea- 
că). In unele texte e spune că asu- 
ras erau mai puteinici, iar devas mai 
destoini:ci în treburile spirituale; de- 
aceia, în marea bătălie pentru du- 
bândivea nemuririi, au învins zeii. 
Aşa cum, în mitologia greacă, zeii 
olimpici au biruit pe titani. (Dealt- 
fel, caracterul „titanic“ al grupei 
asuras nu poate fi pus la îrdoiată, și 
un mare cunoscător al mitologiei și 
mnetafizicei vedice, Ananăa Cooma- 
raswamy, traduce deva prin „inger“ 
și asura prin „titan“. Vezi, în această 
privință, cariea iui : A New approach 
to the Vedas, London 1933, şi studiul 
Angel and Titan, „Journal of the A- 
merican Oriental Society“, val. 55, p. 
373—419. Pent:u tot ceeace privește 
ciclul ambrezian, trimitem pe cetitor 
la monografia lui George Dumezil, 
Le festin d'immortalite, Paris, 1924). 

Cu toată deosebirea lor profundă 
zeii şi demonii sunt, întrun anumit 
sens, „fraţi“, Şi unii și alții surt 
opiii lui Prajâpati, zeul tuturor făp- 


Trecem azi pe lângă tinerețe 


Ca pe lângă o pădure primăvara, 
Când cu mâini de curcubee - albastre 


Cearcă să se urce 'n arbori vara. 


Trecem azi și mâine tot asemeni 
Până când se face toamnă 'n noi 
Până ce vin slugile tristeţii 


Şi culeg copacii toţi de foi. 


Şi 'ntr'o zi, privind în vreo oglindă 
Ne vedem încovoiaţi şi roşi... 
Ne vedem ducând în spate pietre, 


Anii ce mai tineri şi frumoși. 


Trecem azi pe lângă tinereţe 


Trecem inimă ca 


Şi vom plânge mâine lângă moarte, 
Fiindcă n'am iubit cât am putut... 


Am tost de multe ori înclinat să cred că 
plastica ar îi, într'un fel, expresia artistică 
cza mai ascunsă, dacă nu cea mai insesisabilă, 
Nu sunt sigur că nu este aici o eroare — dar 
vimeni să nu mă acuze prea mult. Confuzia 
este uşo: posibilă. Nicăieri într'adevăr mai 
mult d=zâţ în faţa unui tablou, a unui boc 
de piatră, de marmoră sau granit, deopotrivă, 
nu s'ar găsi atâtea opinii de egală valoare, dar 
care să exprime totuş mai puţin acord. ŞI 
nicăeri mai mult decât în plastică, opinia eli- 
telor chiar nu-s'a schimbat atâta cu anii cari 
au trecut — atât de mult schimbate aceste 
opinii, încât nici astăzi nu ne amintim fără 
un frig ciudat de acei ţineri avantgardiști cari, 
Droclamând odinioară nu ştiu ce monstruos 


de MIRCEA ELIADE 


turilor. Din acelaş „izvor“ descină 
cele două grupe de fiinţe supra-uma- 
ne, în nsodihnită luptă. S'au desprins 
dintr'o realitute unică, în care binele 
şi răul coincideau : Prajâpati, zeu al 
Totului. Dar puretele de contact în- 
tre demoni și zei sunt numeroase. In 
India orice conceptie dualistă ane- 
voie rezistă instinctului monist, care 
tinde să reducă existenţele la o ace- 
eaşi unitate, „totalizând“ fără odih- 
nă. Deaceia domeriul indian, în cer- 
cetarea noastră, ate o dessebită în- 
cemnătate ; pentrucă, în India, ten- 
dința spirituiui uman de a depăşi 
contrariie este mai evidentă ca în 
oricare altă cultură, Numai în India 
eta posibil ca Agni, zeu! tocului, zeu 
prin excelenţă „olimpic“, să fie în 
acelaș țimp un „preot asura“, așa 
cum îl numeşte Rig Veda, VII, 30, 3. 
Soarele, protetipul zeilor, este numit 
preot asura al tuturor devas“ (ibid. 
VIII, 101, 12). Ceva mai mult, un 


“text capital (Pancavimsa Brâhmana, 


XXV, 15, 4) afirmă că „șerpii sunt 
sori“ (sarpya vâ ddityâh). 

In această formulă este concen- 
trată întreaga doctrină a „totatiză- 
rii“ şi a ceace Cusanus numea COin- 
cidentia oppositorum. Căci, în mito- 
logia indiană, ca şi în alte mitologii 
euraziatice (greacă, iraniană, etc.) 
șarpele şi soarele reprezintă două 
principii cu totul cpuse. Şarpele sim- 


(Urmare în pag. ultimă) 


- 


faliment, ar fi vrut să incendieze Luvrul / A- 


pe un drum bătut.,., 


VIRGIL CARIANOPOL 


cealstă efervescentă polemică a tinerilor cu 
inaintaşii lor cari nu se resamnau să dispară 
sa stins totuș singură și curând, iar Luvrul a 
rămas neatins, feiiţ de orice incendiu, păzit 
astte: de „pampicri” desigur, dar şi de prezența 
sigură, a unor certe criterii de artă care locuesc 
acolo. Cimemorarea lui Cezanne in sfârşit, 


„Tratatul ae acum nici cinei decenii măcar, 


Si tu savais un peu mons 
Tu ne leur deplairais pas tant ! 


Iar dacă mi sar spune supliciul vieții lui 
Baudelaire, eu n'aș ulia să amintesc că şi l-a 
dorit, puţin, singur, iar drama. lui Em:mescu, 
tratată puţin pretutindeni cu atât ae puţină 





bolizează Intunerecul, forțele telurice 
și subterane, domeniul morţilor și al 
larvelor amorfe ; izvor al latenţelor, 
semnul pierderii de sine (morţii nu 
mâi au „;personalivate“ şi al contopi- 
rii cu „altul“ sau „altceva“, (Deaceia 
șarpele este și un simbol erotic, căci 
Eros scoate pe om din fire, îl zvârle 
către un altul, îi anihilează propriile 
sale limite). Soarele, pe de altă parte, 
simbolizează Lumina, spaţiul clar, al 
formelor precise, în care nicio con- 
fuzie nu e cu putinţă. Aceste două 
principii — Lumină și  Intunerec, 
Soare și Sarpe — cunt, sau ar trebui 
să fie, cât se poate de „contrarii“. 
Tată, totuşi, că, în gândirea mitică 
indiană — care cuprinde atât de mi- 
raculos tainele întregului Cosmos — 
principiile acestea contrarii coincid, 
Este drept, coinciderţa nu e indicată 
decât în puţine texte, dar cu destulă 
fermitate, ca să nu mai lase niciun 
fel de în:toială. 

Intr'altă parte, Agni — focul sacru, 
de esenţă solară — este identificat 
cu Ahi Budhnya, marele șarpe, em- 
blema tuturor latenţelor. In Rig Veda 
IV, 1, 11, Aoni este descris „fără pi- 
cioare şi fără cap, ascurzându-şi am- 
bele capete“, întocmai ca un șarpe 
încolăcit. Aitareya Brâhmana III, 36, 
afirmă că Ahi Budhitya este, invizi- 
bil (parokshena), ceeace Agni este 
vizibil (pratyaksha) ; cu alte cuvin- 
te, Şarpele esre numai o virtualitate 
a Focului, iar Intunerecul este Lu- 
mina în latență. In Vâjasaneyi Sam- 
hită V, 33, Ahi Budhnya este identi- 
ficat, cu Soarele. Soma, băutura care 
conferă, nemurirea, este prin exce- 
lenţă „divină“, solară. Cu toate ace- 
stea, în Rig Veda IX, 86, 44, se spune 





O artă care trebue să cunoască... 


de TOMA VLĂDESCU 


imi apare și ea ca una din cele mai recente 
chemări la această, curioasă realitate. 

Ca se întâmplă, atunci ? Poetul, composito- 
rui, romancierul, actorul chiar, pot să spere 
oricum o anumită recunoaştere obiectivă, din- 
colo de sce imi place „mie” sau nu „imi” place, 
recunoaștere în care se vădese comandamemte 
și permanențele unui principiu de artă. Racine 
a avut desigur rivalii lui anonimi, cum i-a avut 
şi Moliere, — dar Racine, Moitre s'au bucurat 
aricum de favoarea Ragelui-Soare, de favoarea 
to; mai adâncă a elitelor timpului. Satirele lui 
Boileau, cu toată tandra lor tacilitate, răzbu- 
nâu totuș pe Molicre de atâtea imvidii ca:e 
contribuiau să-l sugrume : 


1lisse gronder les endieur ! 


. . . . 1 a. . . . . a. a. 


. 1. |. . . . . . 


pihatre 


(Urmare în pag. ultimă) 


Urme străvechi 
în simbolism 


de SIMION STOLNICU 


In ultimii ani, acţiunile lui 
Baudelaire sau ridicat foarte 
mult pe piața noastră literară. 
S'a înregistrat un număr apre- 
ciabil de traduceri dintre care 
unele au apărut în compacte 
volume, adesea egalând prin 
technică ediţiile franceze iar o 
antologie a traducătorilor este 
in curs de apariție. Azi nu poţi 
fi om cult dacă nu l-ai citit pe 
Baudelaire. Cei cari au absolvit 
liceul acum vre-o zece ani şi au 
vustat savoarea Incrului inter- 
zis citind pe sub mână Florile... 
Păcatului, pot afla că și ele au 
pătruns în manuale. Sunt lec- 
torii mult prinși de realităţi 
aceia cărora le servim această 
minimă informaţie și e un de- 
liciu să le provocăm un suve- 
nir și o încruntare, 


. x. 


Belferul ticăit, prețuitor ex- 
clusiv al operei lui Costache 
Conache, nu crâcnește în faţa 


nouti programe analitice, dar 
ce foios! Baudelaire a ajuns 


prea pe toate drumurile, nu mai 
e cel de odinioară... In schimb 
avem posţi, mai ales între cei 
aproape tineri, cari se preva- 
lează de influența „maestrului” 
şi de nws cumva doar svonuri 
lansate de umoriști, ei apără, 
uneori, vechiul mit cu spuza 
privirilor, cu spaima  pleteloi 
vopsite 'n verde, cu paloarea lor 
de stafii ale eteromaniei, de in- 
fecția locului comun, 

Nu ştiu dacă "'ntr'adevăr, a- 
cest pretențios amant al muze- 


lor și mai ales al Senei, ar fi ţot 
atât de înțeles pe cât este cău- 


tat. Poate-i vremea să ne în- 
L] . - 
trebăm, oare nu i-ar sluji mai 


mult decât altarele ce i le ridi- 
căm, să ne îndoim dacă am pă- 
truns destul în sufletul fran- 
cez de totdeauna ? 

Pe lângă faptul că nota pa- 
riziană din Florile Răului ne 
epatează, cum se spune, mai 
există — credem — o cauză de 
atracţie prea directă, elemen- 
tară : individualismul exagerat, 
care se află 'n această potzie 
sub aparențele unui eu neferi- 
cit şi nedeosebit între ale celor 
mulţi. 

A constata că Baudelaire se- 
duce  sensibilităţile prompte 
prin defecte, înainte de a lăsa 
să-i apară calităţile, nu-i aţt- 
ceva decât un adevăr banal. Nu 
prea ni se spune totuși care Qe- 
fecte, poate din oţiu, poate din 
obișnuința de a da vina pe no- 
toria imoralitate a poetului, 

Baudelaire, scriind despre pic- 
tură, a detestat pe artistul care 
nu creiază pentru toată lumea. 
Acest mare pozeur a lăsat însă 
multe luoruri semi -obscure în 
arta sa poetică pe lângă alţele 
mai netede care azi ne par des- 
tăinuiri naive, de pilaă: Poezia... 
„ta are drept obiect adevărul, ci 
(se are) numai pe ea însăși”. El 
se dovedeşte mult mai abstract 
uneori, în versuri, decât ar voi 
să pară şi este un regret a nu 
avea spațiul necesar pentru 
examinarea câtorva aspecte de 
cifru ale simbolicei sale şi încă, 
pivnița acestei poezii dotată cu 
câteva pile metafizice, orice s'ar 
spune, complicate. 

In legătură cu acestea trebue 
să ţinem seama că 'n mod vă- 
dit, considerânit subimpărţirea 
operei lui, a ţinut să o Increze 
relativ după concepţia Divinei 
Comedii, 

Dincolo de acel Baudelaire cu 
o formă poetică lucrată adesea 
după maniera clasicilor din sec. 
XVII şi oricum, cu un fond 
strâns legat de tradiţia subtili- 
tăţii de gândire franceză — cu 
neajunsurile care derivă de aici 





(Urmare în pag. ultimă) 











SCRIITORI 


CRONICA |L 


lon Biberi: Gercuri in apă, roman, 
Colecţia „Universul literar” 


D. Ion Biberi se folosește de 
imaginea cercurilor ce se dese- 
nează deasupra apei când este 
atinsă, spre a sugera simțământul 
inutilității vieţii, zădărnicia fap- 
telor și gândurilor fără destin 
măreț, Figura este clară, pentru 
că cencurile se ivesc ca un capri- 
ciu al apei, ci nu cresc. ca un a: 
daos tâlcuitor, iar după liniștire 
nici nu lasă vreo urmă peste su- 
prafața netedă. In economia lo- 
gică a romanului, viața nu-și gă- 
sește deci un rost prestabilit, şi 
nici nu-şi poate creia singură vre- 
unul pe care să-l transmută. 

Această culoare ofilită şi ver- 
dictul acesta de tristețe le arun- 
că d. Ion Biberi peste tot ce se 
întâmplă într'un oraş de provin- 
cie, intrun ansamblu considerat 
cu Câţiva ani în urmă, cand în- 
deletnicirea politică a cetățenilor 
distribuiţi în. partide, stralucea. 

Lia conceptul de „oraș de pro- 
vincie'* raportează autorul prin 
urmare siorțarea lui de compu- 
nere. Analiza cărţii va trebui să 
ție seamă de această „teză“, alt- 
minteri nu s'ar înțelege elicacita- 
tea metodei adoptate de autor. 
D. Biberi a vrut să înveșmân- 
teze în concretul artistic consta- 
tările că în provincie viaţa are 
o curgere stecarpă şi artifici- 
oasă, că energia politică se trans- 
formă în patimă ajungând la de- 
zastrul injustiţiei, cu  corolarul 
răsbunării, că în fine, aici, „per- 
sonalităţiie“ ratează, iubirile nu 
se pot împlini, etc! Ca să ilus- 
treze într'o perspectivă de panop- 
ticum demodat, intuiţia sa, a re- 
curs la metoda mai veche a ro- 
mancierilor psihologişti, cari ală- 
tură unul de altul portretele mi- 
nuițos studiate ale presonagiilor, 
şi în acelaș timp, speculează aşa 
zisele „momente“  culminante, 
din tehnica veche. D. Ion Bi- 
beri face portretul fizic şi moral 
al tuturor personagiilor, de înda- 
tă ce apar în pagină și lectorul Je 
află numele. 

Scopul analizei nu este de a 
îndreptăţi viitoare acte ale eroi- 
lor, ci de a prezenta static pe fie- 
care, aşa fel încât, din politeţe, 
Să-i cunoaștem și să-i compăti- 
mim pentru traiul lor provincial, 
Ca într'un muzeu, dela prima a- 
runcătură a privirii, să citim pe 
eticheta țintuită alături de fiece 
speţă, origina și esența ei, — și 
apoi să trecem mai departe, fără 
întoarcere. Dacă peste toate de- 
scripţiile și desvoltările n'ar plu- 
ti conceptul subsumator de „pro- 
vincic“, plăsmuirea d-lui Ion Bi- 
beri ar fi lipsită de interes, fiind- 
că ea nu sar răsfrânge înir'o con- 
știință caldă care s'o însufleţea- 
scă, să-i dea vibraţiile viului. 

Uscăciunea, banalitatea, absur- 
dul, mediocritatea sunt în „Cer- 
curi în apă motive de descrip- 
ție. iar nu tare ale cărţii, carențe 
ale autorului. 

Prin întocmirea lucrării, d. Bi- 
beri s'a achitat parcă de o preo- 





Croni.a ideilor 





Heidegger a setis unul dintre cale 
mai sub:tanţiale capitil> despre 
transcendenţă. (1), Gânditorul ger- 
man este desizur autorul școalei 
existențiale a metafizicii contempo- 
rane și ţot lui i se datorește, în cea 
mai mate part>, discuţia existen- 
ţiaă a fenamenologiei husserliene. 

Heidegger caută, să surprindă, în- 
tr'o definiție prealabilă, care este 
aievea natura şi rostul omului, în 
univers şi în temporal. Ceea ce el 
numește rea'itate omenească îns:m- 
nează, în primul rând, finalitatea 
exslusiv existențială a omului. De 
esenţa omulii ese existența. Şi a- 
ceastă existenţă umană se realizza- 
ză ca atare p măsură ce omul își 
figurează ecneret mediul și rolul, în 
social, în timp şi în generz, în uni- 
vers. 


cupare de „intelectual“, și-a dat 
contribuția sa la cunoașterea vieţii 
româneşti de provincie. Contribu- 
ție cu atât mai meritoasă, cu cât 
în ea s'a cristalizat ca o fosilă, 
amintirea politicei, experienţă a- 
bolită, intrată de curând între cu- 
riozităţile trecutului. 

Că descripția detaşată, pură, l-a 
preocupat pe autor, o dovedesc 
revenirile stăruitoare, şi păs- 
trarea p.ucedeului până la înche- 
ierea ultimei pagini. La un mo- 
ment dat strânge personagiile în- 
trun bal dat de partidul guver- 
nant. Scriitorul profită şi-şi în- 
ventariază fantoșele, punând pe 
Vera Spineanu, profesoara tână- 
ră, care suspină după iubire, să 





Ion Biberi 


treacă în revistă lumea balului, 
într'o scrisoare trimeasă priete- 
nei Adriana. 

Spirit mai independent, Vera 
Spineanu, cărea o senzualitate 
fragedă şi stăpânită îi dă tarmec, 
sere cu o retorică galeșă: „L-am 
văzut deci pe lon 'lrestian stând 
la un colţ impreună cu colonelul 
Conarea, umbrăcaţi cu o eleganță 
desuetă și, pentru mine, atât de 
aristocratică, a sfârșitului de se- 
col; l-am văzut pe Neron, înto- 
vărăşit de o întreagă curte de 
protitori, întreţinându-se pe scău- 
relele înalte ale barului, având 
Ja distanță respectoasă pe Dom- 
nul prelect care își împiinea grav 
misiunea, tăcând, întrun colţ; 
macerat de probleme de conștiin- 
ță, deşirat, cu ochii scăpărând 
de febră interioară, Constantin 
Barbu se plimba sintguratic, pri- 
vind îngăduitor în jurul lui, cum 
dansau perechile înlânţuite;, Lâ- 
vezeanu, palavragiu neobosit, co- 
leciţonar de baliverne, neastâm- 
părat şi gură rea, întreținea un 
grup întreg de admiratori cu a- 
celeaș nimicuri pe care le vântu- 
ră de ani de zile, și a căror răsfi- 
rare alcătuește pare-se adevăra- 
tul scop al vieții sale de flecar, 
în timp ce „ziaristul“ Tomșa, im- 
portant și analfabet, lingău și to- 
tuşi în lume, plin de itose, enu- 
măra pe degete dificultăţile pe 
care guvernul le moștenise dela 
niște predecesori incapabili“. (pg. 
123). 

Scrisoarea Verei cuprinde 14 
pagini şi ea ne transmite un gust 


HEIDEGER 


Deci devine legitimă întrebarea : 
cum, când și de ce ne dăm seama 
că existăm ? Care este raportul e- 
sențial aintre existenţă (= realitatea 
umană) și lum= ; dar ce este lumea, 
din punctul de vedere al existenţii 
omului ? 

Aproape că am anticipat răspun- 
sul, din felul cum am formulat ul- 


. tima întrebarea, 


Pentrucă Heidegger înţeleg= lumea 
ca un cadru existenţial posibil nu- 
mai întru cât este ocazionat de 
transcenderea, fiinţei — existență — 
(omul). 

Lumea nu este în afară de noi, 
obiectiv. Nu ni ss cpune, Dacă ea 
nu ar fi implicată, în existenţă, a- 
adică în viaţa subiectului, ar rămâne 
necunoscută-. De aici concluzia că 
„nu este posibil să se determine 


vechi francez, de a coresponda, 
gen câștigat de istoria literatu- 
rii. Ultimele argumente propuse 
de d. Biberi, pentru ilustrarea 
vieţii de provincie, le concretizează 
în pictorul Radu Postelnicu, cu 
pierderea iubitei detractate și ală- 


UNIVERSUL LITERAR 





turarea lui de „geniul“ alcoolic și 
ratat, al lui Stoian. Cartea se în- 
cheie presărând funigeii uni a- 
dieri de moarte, iar ultimul su- 
net îl stârnesc paşii boerului Lon 
Trestian, bătrânul care își trăise 
traiul înainte de 1900. 


Otilia Cazimir: Poezii, „Fundaţia pentru 
literatură şi artă Regele Carol II, Bucureşti, 1939 


Ne temem să nu stârnim o 
confuzie când afirmăm că poezii- 
le d-rei Otilia Cazimir au carac- 
terul de a se „citi“ cu uşurinţă. 
Unii şi-ar închipui că enunțăm 
o calitate, alţi, — dimpotrivă, ar 
crede că subliniem speța ei fa- 
cilă. Noi încercăm numai descrip- 
ţia unei structuri, a unui fel de 
exprimare poetică în care vedem 
într'adevăr  avantagii de proce- 
deu, dar şi neîndestulări. Proce- 
deul folosit de autoare ni se pare 
a fi acela al „conversaţiei“. Este 
totdeauna cineva care „ascultă“ 
poemele d-rei Cazimir. Stă parcă 
alături, atent la modul cum se va 
„impresiona“ posta, în felurite 
împrejurări, în intimitatea came- 
rei, printre obiecte delicate, moş- 
teniri și amintiri, — sau în pei- 
sagii, pe drumuri de ţară, prin 
grădini, la ferestre de tren, etc. 
Autoarea face „observaţii“ inge- 
nioase, care dovedesc sensibilita- 
te fină, grație, — ceeace se chea- 
mă „suflet de femeie“, delicat, 
împodobit. O astfel de tovărășie 
este agreabilă, plină de surprize, 
emoţionantă chiar. D-ra Otilia 
Cazimir „știe“ să spue totdeauna 
„frumos“, orice, în versuri seli- 
pitoare, fragede. lubitului îi de- 
clară: „când te-i întoarce înapoi, 
„— Să mă găseşti, cum își găseşte 
o rândunică, In fiecare-April că- 
suța mică, — Subt  ştreșină la 
noi“. (La primăvară). 

In lăuntrul solitar al unei bi- 
serici, face observația: „Iar Mai- 
ca-Domnului, fiindcă-i primăva- 
ră, — Intinde o mână, subţirică, 
bizantină, — Să prindă'n vârful 
unei lumânări de ceară, — Un 
pui de flacără, cât o albină“. 

(Clopotele) 

Pe un câmp remarcă: „Umbra 
rară a unui soc, — A 'mbiat un 
dobitoc — Și aşa-i de mititel! Nu 
ştiu: câne-i, ori viţel!? (Perspec- 


tivă), — Din fuga trenului stând 
la fereastră, reţine: Sabat la 
geam privelişti iuți, — De cărți 


postale tare colorate, — Şi-un 
deal vărgat se scarpină pe spate 
— Cu plugul tras de doi căluţi... 
(Din fugă). 

Acest mod de exprimare liri- 
că are o evidentă nevoie de au- 
ditor. Autoarea nu compune astfel 
de drăgălășenii, spre a se încânta 


numai pe ea însăși. Poate că 
dacă nu ar şii că le aude alt- 
cineva, care se va lăsa desfătat,— 
ar renunţa la ele, şi ar stărui în 
altă direcție, de adâncire a emoti- 
vităţii. Dar ochii pânditori sunt 
prea mulţi, din toate laturile, şi 
în râvna de a-i răsfăţa, d-ra Oti- 
lia Cazimir se răsfață pe ea însăși, 
Nu pierde din vedere că are sen- 
sibilitate, graţie, că stăpânește 
talentul gingășiilor, al miniatu- 
rlor. Miniatural și duios vorbe- 
ște despre lucrurile chiar mai 
grave din carte, despre moarte și 
despre morți, despre plecările de- 
cisive: 

„Nu mai plânge, c'o să vie, 
lin adânc de  veşnicie, Vreme 
lungă, vreme grea, Să ne nveţe 
a uita. 

Peste noi — Să scuture — A- 
ripi moi — De fluture. 

Şi-un painjen mic, cuminte, — 
O să-ţi depene pe gând, — Firu-i 
moale şi plâpând, — Ca să nu-ţi 
aduci aminte. 

(Nu mai plânge). 

Din caracterul de „oralitate“, 
decurge pentru poezia d-rei Oti- 
lia Cazimir, calitatea de a fi cla- 
ră totdeauna, fără ocoluri după 
sensuri mai împovărate. 

Fruntea lectorului nu se încre- 
țeşte în așteptarea tâlcurilor. Ele 
vin repede cu stăvezimea apelor 
cărora li se vede îndată prundi- 
şul alburiu.  Deaceea autoarea 
nici nu incomodează cu mărturi- 
siri turburătoare, cu tonuri ele- 
giace „cu copleșiri sentimentale. 
Poezie de emotivitate  tempera- 
mentală, de conformare structu- 
rală la modul liric simplu,—pro- 
ducția d-rei Otilia Cazimir păs- 
trează o ţinută de rezervă, de ro- 
semnare şi seninătate cari deo- 
camdată poate cumpăni în ba- 
ianţă, alte aspecte lirice ale mo- 
dernismului, mai  pretenţioase. 
Pentru ce să cerem mai mult de 
la autoare şi să nu ne mulțumim 
cu ceeace ne cărueşie atât de în- 
demănatic, asemeni unci Hebe la 
un banchet poetic frugal al vieţii? 
Cupa strălucește cu crestături de 
argint mai vechi, de la Anghel şi 
Topârceanu, dar mâna ce-o înalță 
cu atâta fineţe, este valoarea ei 
de azi, mai cuceritoare. 


M. Eminescu: Opere, 4 vol., „Cultura Românească', 
ed. îngrijită de lon Cretu, Bucuresti, 1939 


Domnul profesor Ion Creţu a 
tipărit la „Cultura Românească“, 
o nouă ediție a operelor lui M. 
Eminescu. Sunt 4 volume într'un 
total de 2098 (două mii nouă zeci 
și opt) pagini. Ingrijirea ediţiei 
nu s'a făcut fără puncte de vede- 
re personale. Astfel d. Ion Creţu 


sranscendenţa ca o relaţie dela su- 
biect ia obiset“ (op. cit. pag. 64). Nu 
transcendam obiectul. Intre obizct 
și transcendență nu este nici o le- 
pătură. Transcendența omului (de- 
finit enunriativ și ontologic: exis- 
tență) nu este prin raport la obizct, 
la lume. Transcendenţă însemnza- 
ză, „depăşire''. Dar ceea. ce trebue da- 
pășit este existența noastră însăşi — 
și anume: tot în sensul existenţei, 
Nu transcendem obiectul din afară, 
acesta nu sa poate imagina, exis- 
tențial, decât ca o prefigurație a 
subiactului existenţial, după cum 
vom vedea mai jos. 

Heidegger implică însă astfel spa- 
țiul şi timpul în structura existenţii 
umane remle (esențiale), încât mai 
departe omul ne apare ca o prefor- 
maţiains a spiritului obicctiv (o e- 
xistenţă onto'ozică), decât lumea — 
ca o przfiguraţi2 a subiectivităţii e- 
xistențiale. Acsasţă cbiecțiune mi 
s'a părut neczsară, cu toate că ur- 
mătoarele rânduri formulează o o- 


nu publică decât ceea ce însuși 
Eminescu a încredințat tiparului, 
Gin timpul vieţii. Poeziile, nuve- 
lele şi povestirile, arțicolele de 
critică literară și culturală, 
studiile și articolele politice cari 
Sau publicat prin voinţa autoru- 
ivi, în cursul vieții lui, merită 
să figureze într'o ediţie 'comple- 





pinie lămurit subiactivistă : „trans- 
cendența, însemnează, esența subisc- 
tului, ea este structura fundamen- 
tală a subieotivității“ (op. cit. 62). 

Prin urmare, ceea, ce se transeende 
esta ființa însăşi ca existenţă, și, 
cum am mai spus, această trans- 
cendenţă evoluiază tot în sens exis- 
tenţial, unu! ontologic. Tendinţa că- 
tre limitele din urmă, metafizice, ale 
existenţii umane. 

Dar „lumea“ nu are nici un rol în 
viaţa subiectului ? Inţeleasă într'un 
anume fel, da. Redlitatea umană 
(ființa existențială), atunci când se 
transcende, nu o poate faca fără 0 
anumită adresă ontologică. Am spus 
că „existența“ se dapășeşte tot în 
şensul existenții. Acest sens („cs 
vers quoi“) trebuie lămuri: astizl: 
a fi în lume, — ca existenţă, cu fi- 
nalitate ontologică, în stare să „se 
comporte esenţial“ nu numai în cos- 
mos dar și în comunitatea istorică 
— aeasta este atributul propriu a! 
omului, aceasta este o teză ontolo- 











CĂRȚI 


TERARA 


de CONSTANTIN 


de forme şi idei, de cuvinte şi ex- 
presii, în articolcie lui Eminescu, 


iă; restul nu. „După părerea 
noastră mu trebuie să intre în 
conștiința marelui public decât 


ceeace poetul însuşi a voit să în- | 


tre „adică opera sa definitivă, nu 
ciornele, bruioanele,  însăilările, 
notele fugitive, în fine tot ceea 
ce rămâne de măturat în atelie- 
rul unui artist de geniu“. 

Pentru apărarea punctului său 
de vedere, d. Creţu recurge şi la 
sprijinul lui Ibrăileanu „pentru 
motivele ce se pot invoca impo- 
triva unor pretinse postume şi 
inedite ale lui Eminescu“ (Prefa- 
ță, vol. L. VII.). 

Rămânând să considerăm altă 
dată ce este „de măturat din ate 
lierul unui artist de geniu“, (so- 
cotim expresia nefericită), lămu- 
rim că noutatea ediției d-lui Cre- 
țu constă în faptul că aduce 
aproape toate articolele politice 
ale lui Eminescu, într'un total de 
1500 pagini. Se știe însă că la zia- 
rele la care a colaborat, la Tim- 
pul în special, — poetul nu iscă- 
lea articolele. După ce criteriu 
le-a identiticat d. lon Creţu cu 
mai multă siguranţă decât sa 
făcut până acum? Răspunde au- 
torul declarând că și-a însușit o 
metodă, bizuită pe „o pregătire 
serioasă în ceea ce priveşte lite- 
ratura eminesciană şi direcția 
gândirii marelui poet. ,,Mai presus 





1939 


29  Apnlie 








FANTANERU 


stau „virulenţa stilului“, vehe- 
mența de simţire şi avântul gân- 
dului, căldura şi armonia frazei, 
cari fac din scrisul acestui mare 
geniu o expresie unică în limba 
românească, ușor de identificat și 
demnă de admirat (vol. Il. Intro- 
ducere, 16). 

O indicație despre modul cum 
d. Creţu şi-a format metoda de 
investigaţie. Având a proba că 
o serie de articole privitoare la 
Basarabia, apărute în Martie, 
1878, în Timpul, sunt de Emine- 
scu, d-sa se opreşte la fraza: 
„Sulianul ridică mucul condeiu- 
lui de pe tratat şi trecu pe o altă 
hârtie: sentința de moarte a lui 
Moruzi“. Cercetătorul declară : 
„Expresia mucul condeiului este 
unică în istoria scrisului româ- 
Nesc, cel puţin noi nu ne amintim 
s'o fi citit în altă parte decât în 
Eminescu (loc. cit. pag. 15). 

Intradevăr, expresia se mai 
întâlneşte tot la Eminescu, în 
cuvântarea „Influența austriacă 
asupra Românilor din Principa- 
te“, şi într'un articol din „Curie- 
rul de lași“, 18 Iunie 1876. 

Pentru munca migăloasă şi de 
atantă conștiință, exprimăm aici 
elogiile cuvenite d-lu prof. Ion 
Creţu. 


Lonstantin Salcia: Logodna anelor, 
poezii, Co.ecţia „Drum”, 19939 


Deocamdată nu se poate vorbi 
despre „originalitatea“ poetului 
Constantin Salcia. Conceptul de 
originalitate şi-a pierdut însă din 





Constantin Salcia 


forța sa de normă critică, aşa că 
aserțiunea noastră nu supără. 
Se pare că autorii sau obişnuit 
cu ideia că nu mai e nevoie să fie 
originali, că ajunge să se dove- 
dească apartenența la epocă, la 
aproximativ aceeaş sumă de sem- 
nificaţii poetice, şi aceeaş mani- 
eră de exprimare! Să cercetăm 
de pildă la d. Salcia cuvântul 
„vis“, pe care îl întrebuințează 
în 10 din cele 30 de bucăţi ale vo- 
lumului „Logodna apelor“. Nu- 
mai o singură dată accepțiunea 
este cea psihologică: „O lume 
ce-am văzut-o doar în vis“ (Scri- 
soare), în celelalte versuri „visul“ 
are semnificația felurită a trans- 
figurărilor, Astel d. Salcia scrie : 


gică dela care pornim, pe care nu 
mai trebuie să o discutăm. „In mod 
precis, lumea face parte din reali- 
tatea umană (existenţă) cu toate 
că ea cuprinda orice existenţă și 
realitatea umană într'o totalitate“ 
(pag. 10). Şi atunci, la întrebarea: 
ce rol are „lumea“ în transezndența 
fiinţei existențiale, răspunsul este 
pregățit: lumea face parte din 
transcendența omului, ea este acel 
„Vers quoi“, către care se îndreaptă, 
cardinal și ontologie, subisctul exis- 
tenţial, în depășirea sa transcen- 
d:ntaă. 

Prin urmare nu transcendența o- 
mului face parte din lume ci lumea 
din transcendența omului, ca o di- 
recție ontologică. Numai în măsura 
în care face parte din existenţa o- 
mului, lumea este un fenomen 
transcendental. „Realitatea umană“ 
(fiinţa existenţială) este, cu un ter- 
men francez, „la configuratrice d'un 
monde“. Ea „dă viaţă“ şi sens exis- 
tențial, lumii. Cum ziae Hsidegzer, 


„Sărută astăzi visul în care-am 
întlorit“* „Logodnă); „Când flu- 
turi pe talazuri de vis vor în- 
tori“ (Sfârşit); „Sub gene de mă- 
tase şi de vis" (Extaz); „De pe 
crengi de vis şi borangic“,.. 
(Noapte pe lac); „Șuviţa amin- 
tirii pe degete de vis“, (Portret); 
„A'nflorit în vis pridvorul“ (Co- 
linde 1), „Flori de vis în ceasul 
bun“ (Colinde II); „Și peste 
câmpul rumen ca un vis“ (Somn). 

Ar îi un exerciţiu interesant de 
a strânge, din numeroasele volu- 
me ale poeților din cea mai nouă 
producție, versuri în care să se 
urmărească cum  locucşte în 
imagini. acelaş cuvânt. „Vis“ este 
poate cel mai tratat, cu tălmăci- 
rca aburoasă de mai sus. Maladia 
poeziei tinere este abuzul de ima- 
gism. 

Imagismul înşeală, el ucide o- 
riginalitatea şi varsă într'o horă 
comună de manierism talente 
veritabile, cum ni se pare a îi 4, 
Constantin Salcia. Avem încre- 
dere în desvoltarea viitoare a ţâ- 
nărului autor: Strofa aceasta: 

Cu mâna mică trupul ţi-l desfoi 
Să cadă'n jos brumatele petale. 
Și numai sânii înspăimântați şi 
goi, 
Rămân de strajă frumuseţii tale. 
(Somn) 
arată că isbutește uneori să plas- 
ticizeze emoția într'un cadru mai 
clar şi mai propriu. De nu sar fi 
împiedicat în fulgurări de „me- 
tafore“, d. Salcia ar fi avut pri- 
lejul frumos să compuie lumi- 
noase pasteluri, evocări și portre- 
tizări, pentru care trebue să nu-i 
lipsească arderea necontenită a 
emotivităţii. 








inovână eu o expresie care ii este 
proprie, omul face ca lumea să de- 
vină „istorială“ (das Gesehzh?n). 
Natira (lumea, obiectul, fenome- 
nul) nu ar putea să sc manifeste 
dacă nu ar găsi ocazia, Această o- 
cazie i-o prceură merew, realitatea 
umană, omul — ca existentă onto- 
logică. Omul ocazionează lumii „in- 
trarza în lume“, adică în existența 
reală, oricât ar părea de paradoxală 
această frază. Li:mea devine astfel, 
servind ca direcţie ontologică exis- 
tenţii care se transcende, o rez itate 
istoriată. Intimitatea ontologică ab- 
solută, dintre om și lume, apare ast- 
fel pe deplin susținută de Heidegger, 
IWtroducând lumea în existenţă. 
toomai pentru că, realitatea umană 
existenţială, în sens țranscendental, 
însemnează „a fi în lume“ — exis- 
tența nu se poate manifesta decât 
tot în sens existențial. Cum a fest 


tradus term?nul lui Heidegger: 
„Pexistant  s'existencifie“ (seiend=r 
wird). 


MIRCEA MATEESCU 


09) Aprilie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











3 





Ninsoare de primavara 


Se întoarse acasă si, cu oarecare 
greutate în mişcări, cu un fel de lene 
lăuntrică de a gândi, care îi automa- 
tiza, par'că, acţiunile, scoase paltonul, 
îl puse în cuer, prelungi operaţia acea- 
sta cât putu mai mult, făcu acelaş lu- 
cru cu fularul dela gât şi, în sfârşit, 
cu căciula. Se tolăni apoi pe un fotoliu 
şi aprinse o ţigare. Innoptase. Se ridică, 
după aceea, cu oare care şovăială și, 
scoțând dintr'o mapă caetul său intim, 
“notă : 

„9 Aprilie 1939. Tramvaiul 15. Am să 
„o mai văd eu desigur; face de altfel 
„osteneala de a o căuta. Aventura a- 
„ceasta este, în orice caz, mai puţin 
„banală decât atâtea altele nenumă- 
„rate de până acum“. 

Se desbrăcă apoi şi intră în așternut. 
Inainte de a adormi îşi aduse aminte 
că nu ştia nici măcar cum o chiamă. 

— Iată un lucru amuzant ! se gândi, 
şi închise ochii. 

A adormit numaidecâț apoi. Dimi- 
neaţa se deșteptă odihnit şi ieși în Oraș. 
Vântul rece din stradă îi plăcu şi res- 
piră adânc și liniștit aerul astfel îm- 
prospătat de cine ştie ce nordice ză- 
căminte de ghiaţă. 

— Urită vreme, totuși, se gândi. In- 
tocmai ca şi cea de ieri. 

Iși aminti însă că aseară îi plăcuse 
vântul şi zâmbi la ideia acestei contra- 
dicții. Umblase tot bulevardul pe jos, 
încet, și se mai oprise aproape o oră 
intr'o staţie de tramvai pentru a sta 
de vorbă, y 

—- Nici nu-mi mai amintesc bine ce 
vom fi vorbit ! îşi spuse în treacăt. 

Se întrebă după aceea cum pot oare 
oamenii să-şi piardă timpul cu aseme- 
nea experiențe şi ridică din umeri, 
Băgă apoi din nou de seamă că nu știe 
cum o chiamă şi îi păru rău. 

— Nici ea nu știe în schimb cum mă 
chiamă ! îşi spuse cu satisfacţie. 

Simți însă că satisfacția nu era decât 
rezultatul! înclinărilor lui spre simetrie 
şi că, în realitate, ar fi tost foarte bu- 
curos să ştie lucrul acesta. 

— Numele polarizează împrejurul lui 
imagini, le mişcă, le dă viaţă și, până 
Ja urmă, reconstitue sufleteşte făptura 
care îl poartă. Ea nu poate fi, niciodată, 
de exemplu, Diana; Diana însă poate 
ii, totdeauna, şi Ea. 

Exemplul îl izbi numai decât ; îl cre- 
zuse fortuit și nu era de loc. Diana 
putea fi, într'adevăr, o imagine a el. 
Blondă, cu reflexe roşcate, înaltă fără 
exagerare, cu formele pline şi totuşi 
delicate, realiza idealul acela de ma- 
troană romană fără să excludă nimic 
din imaginea de sveltețe și de prospe- 
time inalterabilă legată de nobila zeiţă 
a vânătorilor. Avea ochi de apă albastră 
in care  par'că se târau răstrângeri 
verzui din plantele aquatice depe fund 
si ieșeau, apoi, la suprafaţă, ca un joc 
ce car și de pădure oglindit într'un lac 
liniștit de munte. 

Ss opri in fața unei vitrine flancată 
de o cglindă neagră. Era o fiorărie şi 
îmbinarea aceea capricioasă sau numai 
întâmplătoare de calicii de toate cu- 
jorile şi de toate mărimile, de tulpine 
inalta şi svelte, sau delicate și modeste, 
de forms ciudate sau obişnuite, îi căzu 
peste mână. I se părea că vrea o floare 
unică, rară, tentaculară, cu menirea de 
2 distruge pe toate celelalte cu explo- 
zia piină de soare a înfloririi ei neaș- 
teptate, că o așteaptă să țâșnească din 
vitrină, să spargă cu svelteţea ei pu- 
ternică geamul, şi să îl umbrească otră- 
vitor, cu eflorescența toilor ei catife- 
aie. Se dete un pas în lături parcă pen- 
vru a evita materializarea imediată a 
imaginei și se trezi, în faţă, cu propriul 
său chip oglindit în geamul negru de 
lângă vitrină. Intâlnirea aceasta neaș- 
teptată il nemulţumi aproape. Se cu- 
noştea. destul de bine; orgoliul acestei 
cunoașteri însă se risipise şi mândria 
de până acum a stăpânitoarei sale per- 
sonalităţi îl jienea par'că. Sar fi dorit 
în minutul acesta cel puţin mai puţin 
statuar, mai lipsit de eficacitatea înde- 
lung încercată a unei virilități prea 
strigătoare, de expresia prea puternică 
a întregsi sale făpturi, pentru ca mo- 
dest, timid, redus la spiritualitate, să 
se poată găsi, esenţă pură, în sufletul 
şi în gândurile unei femei cu însușiri 
de vrăjitoare şi de filtru a tot ce este 
materie în făptura noastră omenească. 

— E ușor să-ţi placă, dacă nu să o 
şi iubeşti, se gândi, hazardul care a 
combinat armonios o seamă de atomi 
uranjaţi în linii și în planuri de ideală 
realizars a unei specii; dacă apoi a 
ceștia mai sunt serviţi şi de o dialec- 
tică mai răsărită, pusă de temperament 
în slujba aceasta firească, totuşi nimic 
mai explicabil decât cucerirea unei fe- 
mei. Femeea, de altfel, ştie din punctul 
ei de vedere, instinctiv lucrul acesta. Să 
văd însă femeea în stare să iubească, 
nu sub un înveliş de uriciune, căci ar 
fi poata în anormal, un simplu echiva- 
lent al pasiunii pentru frumuseţe, ci 
sub nu importă ce înveliş, substanța 
interioară din adâncurile unui bărbat. 

Se opri însă cu gândurile aici. Sim- 
țea că ceva şchioapătă în toate aceste 
preocupări și, întorcându-se pe călcâe, 
porni înainte. Atunci băgă de seamă, 
lângă el, o fetişcană care îl privea cu 
luare aminte. Cunoștea genul și nu îi 
mai făcu plăcere ; reținu insă linia unei 
admirabile blăni de astrahan şi simți 
in spate pornirea unei somptuoase ma- 
sini care trecut încet pe lângă el şi se 
depărtă. 

— Tată o treabă care ar putea, sau 
ar fi putut să fie ca și isprăvită! Era 
în tot cazul o destul de insistentă in- 
vitație, în maşină. 

Trecu apoi prin fața Universităţii 
spre calea Victoriei și se opri în rep- 
tul vitrinei unei mari librării, pentru 


a-și lămuri atunci că urmase piatră cu 
piatră, cu exactitatea cu care câinele 
adulmecă o urmă, drumul făcut în a- 
jun, dela coborirea din tramvaiul în 
care o văzuse, și se încruntă puţin. Se 
feri însă de a mai intra și în librăria 
unde, având aerul că nu veniseră îm- 
preună, o însoţise totuși, și de unde 
apoi, au pornit laolaltă. 

— 'Ţrebuie să mai dau eu zilele astea 
de ea; am să o caut chiar, Mi-a spus 
că e doctoriţă și atâta tot. Intâmpla- 
rea îmi va fi poate de folos, aducân- 
du-mi-o singură în cale. 

Se uită apoi la toată mulţimea aceea 
de femei multiforme. Era una din pre- 
ţioasele lui plăceri. Spectacolul de seară 
al colțului acesta constitue o adevăraţă 
enciclopedie romanţată a vieţii. Bărba- 
ţii și femeile se caută, se cercetează, 
se apropie sau se resping, se doresc cu 
înverșunare sau cu dispreţ, își joacă la 
Joteria unei întâlniri întâmplătoare de 
o seară, liniștea pentru cine ştie câtă 
vreme, apoi, sau poate pentru totdea- 
una, fără să le pese în mornentul acela 
de nimic. E o întrecere ameţitoare de 
frumuseţe, de vestminte, dela cele mai 
modeste, totuși, și până la cele mai 
somptuoase, de graţie felină sau de 
strălucire severă, şi totul striat în toate 
sensurile de apariţii nevolnice, amărite, 
ale vieţii duse cu greutate, în luptă cu 
truda zadarnică şi cu goana neconte. 
nită după o bucată de pâine. 

— Pâinea aceasta, gândi el, e un lu- 
cru; foarte compiicat. Pentru unii e 
haina luxoasă şi mătăsurile fine, pen- 
tru alţii e petrecerea, pentru unii plă- 
cerile trecătoare ale unor ceasuri greu 
răscumpărate, pentru putini, dar sunt 
și de aceștia, observaţia, făcută cu pre- 
țul experienţelor lor proprii în mate- 
rialul omenesc cu care vin în contact. 
Nouăzeci la sută apoi din toate aceste 
femei, strălucitoare unele, şi abia fru- 
mușele sau acceptabile alţele, ţin îm- 
brăcămintea și frumuseţea drept unelte 
de muncă, simple, pe ogorul unei vieți 
în care, cu toatele, se ostenesc cu nimic 
mai puţin şi cu nimic într'alt fel decât 
un ţăran chinez pe brazda cu orez mai 
generoasă sau mai avară a strămoși- 
lor lui. 

intoarse apoi automatic ochii și ca- 
pul după coapsa strălucitoare, par'că, 
pe sub o tunică albă de blană, a unei 
trecătoare strecurate pe lângă el ca 0 
pisică mângâioasă pe lângă picioarele 
stapânei ei din casă. 





— Păcat că prea se oferă | gândi el. 

Și in momentul acela îl izbi în faţă 
o lună uriaşe şi roșie, ca o imitație a- 
meţitoare a acelei adevărate. Lumina 
ei era în aceiaş timp ploae și jăratec 
și umplu dintr'odată atmosfera, strada, 
vestmintele trecătorilor, ochii şi păru: 
femeilor. Simţi această lumină pe fi- 
gură, vie, rece, lichidă parcă şi schi- 
țând în sine o clipă gestul rămas, to- 
tuşi, neînceput de a se şterge ca de pi- 
cături de apă, de ea, pe faţă, se opri 
cu privirile asupra dosului mânecii sale 
unde o vedea şi o simţea. 

Hecată, exclamă în sine, zeiță a vo- 
luptăţilor thesaliene, ai și pentru mine 
un izvor de fericire. Astarre, babilo- 
niană ! 

Şi îi trimise cu vârful degetelor, o 
sărutare, după anticul salut babilonian 
ia apariția lunei pline, pe care o tre- 
cătoare îl luă ca trimis ei, cu un zâm- 
bet de mulţumire şi de surpriză. Ei 
însă se rugase, pentru prima dată 
poate, de câţiva ani, cu căldură, cu e- 
moţie, cu sinceritate, cu spontaneitate, 
divinității, și rămase surprins la gân- 
direa că această divinitate fusese pă- 
gână. 

Pe marginea trotoarului unde se o- 
prise ca să aştepte momentul de a trece 
strada, cineva îi puse pe la spate mâi- 
nile pe ochi. Pipăi să vadă ce este. Erau 
degete lungi, tentaculare ca plantele 
aquatice, subțiri, convenţionale par'că. 

— Iolanda ! se gândi el. 

Nu spuse însă numele de teamă că 
sar putea înșela. Dete apoi uşor mâi- 
nile depe ochi în jos şi fără să se în- 
toarcă spre stăpâna lor, le sărută. Un 
râs de metal îi răspunse din spate. 

— Maria ! 

O cunoscu depe voce și se întoarse 
spre ea, 

— Unde te duceai ? 

— La masă. 

— Nu vrei să mâncăm amândoi ? 

-— Cu plăcere, unde însă ? 

— La tine! îi spuse ea. 

— Prefer un restaurant ! răspunse el 
de teamă că poate, altfel, ar rămâne 
la el, şi i-ar strica din singurătatea pe 
care voia să o găsească după masă. 


Bi 
Nu știe de ce, dar nici până acum 


nu a făcut nimic pentru a o întâlni, 
pentru a-i da de urmă. Un fel de pa- 


— nuvelă inedită — 


ralizie a voinței îl opreşte dela orice 
acţiune în sensul acesta și o încăpă- 
țânare de a trepăda în go! îl tiutește 
într'o activitate pur lăuntrică, unde a- 
ceastă femee se- conturează greu, deși 
câștigă stăpânire și sporeşte în raport 
invers proporţional cu lipsa elemente- 
lor din care să poată fi reconstituită 
şi prin care să trăiască efectiv. 

— Mi-aduc aminte, totuşi, Îşi spuse 
cu necaz că-și amintea atât de putin, 
că i-am șoptit ceva la coborirea din 
tramvai, pe când traversam strada, şi 
că ea nu mi-a răspuns. Am lăsat-o apoi 
să treacă înainte, fără să mă mai gân- 
desc la ea. I-am urmărit însă cu privi- 
rile silueta, şi mi-a plăcut mai întâi 
piciorul ei care proporționa admirabile 
linii de mijloc între plin și subţire; 
era un joc de nuanţe fine care, văzute 
în rotunjime, lăsau să se ghicească €e- 
chivalentul lor în înălțime. Un val de 
lume a stânjenit-o din mers şi iată-ne, 
astfel, din nou alături. l-am spus, în 
franțuzeşte, că „ne întâlnim în stradă 
ca două spirite frumoase într'o aceeaşi 
idee“ sau cam aşa ceva, și mi-a râs- 
puns, tot în franțuzește, nu mai știu 
ce anume. Am mai vorbit apoi unele 
lucruri de care iarăși nu-mi aduc a- 
minte, până am ajuns la librărie. Man 
bucurat în mine că are şi deprinderea 
de a trece pe la librărie şi i-am spus 


“aproximativ lucrul acesta. La intrare 


mi-a şoptit în termeni pe care nu-i 
pot reconstitui, că, în librărie, să ne 
facem că nu ne cunoaştem. De fapt 
nici nu ne cunoșteam. Era însă un a- 
vans temperamental care m'a bucurat. 
A cerut nu știu ce manual de „mică 
chirurgie“. 

— Studentă la medicină |! şi-a spus. 

Şi sa uitat atent la ea. Era prea tâ- 
nără pentru a fi mai mult, era totdea- 
dată prea formată, ca aer, pentru A 
îi numai atât. Un reflex de bronz roș- 
cat ii umbrea cu căldură luminozitaţea 
biondă a figurii reguiată tără rigidi- 
tate și clasică fără convenţionalism. Ii 
făcea plăcere să o vadă şi avea grije 
să nu o pierâă prin tălăzuirea de cum- 
părători dimprejur. Trecu în altă parte, 
apoi, și îşi alese un cuţit de tăiat hâr- 
tie. A asociat ideia de „mică chirurgie“ 
cu aceea a cuţitului pentru hârtie și a 
zâmbiţ, Sa uitat o clipă la el, dar fără 
nici o comunicativitate. A băgat din 
nou de seamă că era foarte frumoasă, 
dar nu cu ostentaţie ci de o frumuseţe 
cu atât mai adevărată cu cât se vrea 
descoperită cu gust și cu intuiţie în fie- 
care din amănuntele ei și, apoi, în ar- 
monia lor de ansamblu. Au ieșit apoi 
împreună şi au pornit pe bulevară, prin 
faţa universităţii, înapoi. 

— Imcoiro mergem acum ? întreba 
cu intenţia de a forţa o stare de com- 
plicitate între ei. 

— Eu iau tramvaiul şi mă înapoez 
acasă. 

Nu era în răspunsul acesta nimic 0s- 
tentativ, nimic îndoelnie. Venise cu na- 
turalețea cu care ţi se dă un rest la o 
cumpărătură. In fața staţiei am ru- 
gat-o să nu se suie pentru a mai merge 
impreună şi, ca pe cel mai firesc lucru, 
a primit această invitaţie. De aci îna- 
inte iarăşi nu-si mai aducea nimic a- 
minte decât că au vorbit necontenit. 
La un moment dat i-a cerut pachetul 
cu cartea să i-l ducă și nui l-a dat. I-a 
răspuns glumind că vrea să dispună 
ea, şi cum vrea, de carte. Vântul ii 
bătea, rece și tare, în faţă. El urmărea 
cum îi lipea paltonul de trup şi îi evi- 
Genţia când o linie, când alta, cum îi 
da fularul din când în când la o parte 
și îi lăsa, astfel, în noapte, să-i stră- 
lucească, grumazu:, cum j se juca cârce 
un colţ al lui pe obraz sau vântul cum 
îi mişca părul. 

Toate lucrurile acestea le făcea cu 0 
ciudată, tensiune, dar fără nici un scop. 
Nu aorea nici într'un fel şi nimic in 
această femee. Ii plăcea, totuşi, orice 
al ei, cu încăpățânare par'că. Cuvântul 
e bun. Părea că se incăpățânase în a-i 
plăcea şi, totuşi, fără nici o urmă de 
ideie preconcepută, îi plăcea în ncelaș 
timp cu toată spontaneitatea. tra poate 
ceva din sentimentul pe care îl ai înain- 
tea unei admirabile sculpturi, de care 
nu te poţi despărţi, contrazis de faptul 
că se plasa într'o femeie. Și, totuşi, nu 
era tocmai nici aceasta, ci alteeva, mai 
mult poate, sau mai puţin, pe care il 
simțise și îl simţea necontenit în jurul 
său fără să-l poată piir3s nici lămuri. 
Sentimentul acesta însă îi plăcea. E ca 
un stupefiant fin care îl urmăreşte și 
îi umple întreaga casă, se pulverizează. 
pe mobile, îl ameţește şi îl ţine rot- 
deodată și treaz. Ea e în el, dar nu înt- 
tun fel oarecare, ci sublimată până 
la abstract. Este ea, fără corp, fără pri- 
virea ei de liniştit albastru verzui, fâră 
timbrul glasului, fără puţinele cuvinte 
pe care le mai ține minte, dela ea, ci 
aşa cum din toate acestea laolaltă, 
simțea nevoia să o reconstitue, să o 
evoce şi par'că să o plăsmuiască el, 
pentru a doua oară, pentru a-i apar- 
ține astfel, integral și absclut, ca lui 
Dumnezeu lumea mâinilor sale. Zădăr- 
nicia acestor sforțări de a o realiza, a 
lui şi pentru el, a început chiar să-i 
dea de gândit. Necontenit ii lipseşte 
ceva care îl doare. 

— De ce a primit să meargă un bu- 
ievard întreg cu mine și de ce apoi sa 
oprit atât de mult într'o staţie unde 
lăsa unul după altul să treacă tram- 
vaele care o duceau spre casă, de câte 
ori o rugam să aștepte pe cel următor ? 
La un moment dat mi-a întins mâna 
ca să-şi ia rămas bun; i-am luat-o 
intr'a mea şi i-am reținut-o înainte. 
Şi iar au trecut tramvae după tramvae. 
Vorbeam. Am intrebat-o când o voi 
vevedea şi mi-a răspuns că doar dacă 
întâmplarea ne va fi de folos; nu & 


voit să-mi dea nici o lămurire, I-am 
spus că vreau să-i cer o consultaţie 
medicală şi mi-a răspuns că speciali- 
tatea ei este a bolilor de femei; încă 
odată deci nici numele şi nici adresa. 
Rămânea totuși mereu cu mine şi me- 
reu mă întreba cu un fel de stăruință 
tandră dacă nu vreau s'o las să plece. 
Dece nu i-am spus că nu vreau însă? 
Mi-aduc aminte că era în felul cum îmi 
cerea s'o las să plece co stăruinţă si- 
milară cu o întrebare, o hotărire de a 
pleca împletită cu un tandru apel la 
generozitatea, poate, sau par'că numai, 
a mea de a nu o reţine. Undeva de- 
parte, se schiţa fantoma cedării. Pare 
însă că mi-a fost teamă de lucrul a- 
cesta. Nu mi-am dat seama, însă și nici 
acum nu pot încă să cred ceva sigur, 
Știu doar că eram de îndelungată vre- 
me unul în faţa celuilalt, cu mâinile 
impreunate a rămas bun, și că mă ase- 
zasem anume cu spatele dincotro bă- 
tea vântul ca să o apăr oarecum. I-am 
spus și lucrul acesta dar nu mai țin 
minte ce mi-a răspuns. A invocat însă 
ia un moment dat frigul. A fost un ar- 
gument peste care nu m'am îndurai să 
mai trec. Ii sărutai mâna pe care, Rpui, 
mai mult am scăpat-o dintr'a mea de- 
cât am lăsat-o. Și sa suit în tramvai. 
Piciorul, pe scară, a fulgerat o clipă, 
în strălucirea severă a frumuseţii lui 
scuipturale. Ne-am salutat lung, cu flu- 
turâri de mână, ea îndepărtându-se, 
iar eu neștiind ce să fac. 

Despărțirea de o femeie e ca o cupă 
totdeauna si în orice caz plină de un 
simțământ oarecare ; câte odată e tri- 
stețe, şi altă dată vşurare, dela exu- 
bheranță până la durere. Acum nu îu- 
sese nimic din toate acestea, sau în tot 
cazul dacă fusese o părere de rău, iz- 
vorise, după aceea, şi nu atât ca să ur- 
mărească cu nostalgia ei pe cea ple- 
cată, câţ mai curând pentru că râmă- 
sese singur şi i se părea că se va plic- 
tisi restul serii. A rămas pironil pe 
trotoar și în mijlocul unei întregi lumi 
care încrucișa răspântia unde se găsea. 
Simţea doar vântul care îi făcea plă- 
cere ; în acelaş timp însă un simţă- 
mânt de contrarietate îl stânjenea uşor. 
Se căznea să-i piacă; voia lucrui a- 
cesta, şi nu izbutea, parcă, să o vacă 
cu mintea. Sia cum îi sunt ochii, ştia 
cum îi este părul, silueta, își amintea 
cenversaţia avută, în parte cel puțin, 
car cu disparate. Ideia de trumussţe 
v'e pe care şi-o făcuse despre ea căpăta 
ceva din culoarea abstractă a unei for- 
mule algebrice, şi totuși în sine era 





concretă. O simţea nu în inimă, cu ta- 
lazuri lirice, ci în pori par'că, ca pe un 
polen, sau în creer, ca o încordare şi 
ca o ţendinţă spre ea, prelungită. Pre- 
lungirea aceasta însă îl apăsa, era ca 
o şubrezire a echilibrului lăuntric prin 
deplasarea, în afară, a centrului de 
până acum de gravitate. 

— Să o fi iubind oare? Cu neputin- 
ţă ! Nici o umbră din senzaţia de ple- 
nitudine pe care o dă iubirea, fie ea 
şi desnădăjduită, cu corectivul, în ca- 
zul acesta, al dorinței de luptă și de 
izbândă ; dimpotrivă, în schimb, o pa- 
ralizare rece a avânturilor de orice îel 
ar fi, şi inlocuirea lor prin obsesia cu 
atât mai covârșitoare a ei cu cât din- 
tr'o clipă într'alta i se depersonalizează 
mai mult imaginea. 

Se întorsese acasă și se concentrase 
cu pândurile-toate spre evocarea ei. 
Străluciri ușoare de ape verzi-albastre 
alunecau din când în când pe covoare, 
sburau prin atmosferă sau păleau din- 
tr'odată undeva, fără să fi existat mă- 
car, și apoi reflexe blonde, bronzate, 
ca o fugă invizibilă de păr de femeie, 
opulențe mate și albe de carne jucau pe 
sticla transparentă a geamurilor, şi 
totul desarticulat, îără legătură în de 
ele, fără punct de plecare, în apariția 
lor, și fără finalitate și adresă când se 
risipeau. Au sfârșit, astfel, prin a nu 
mai evoca nimic. Toate veneau ca 0 
încrucișare de drepte într'un punct. 
Nu aveau nici început nici sfârşit, și 
erau doar punți, fiecare între două in- 
finituri. Incidenţa le era accidentată 
şi capricioasă. 

Pe deasupra acestora toate însă se 
gândea necontenit la ea şi era sigur 
că singurul izvor al acestei stâri ce 
suflet este, totuşi, numai ea ; mai mult 
chiar, îi era dor să o vadă. I se părea 
însă ciudată dorința de a revedea pe 
cineva insezisabil şi absent ca imagină. 

— Să fie oare vocea ei care să-mi fi 
intrat în pori, cu timbrul acela raeta- 
lic, cald, armonic, şi totuşi fără nimic 
aparte în ea ? Ar fi trebuit să-i fi re- 
ținut o infiexie oarecare, o vorbă mai 
pregnantţă, o rotunjime cât de cât per- 
scnală de frază. Eu însă abia îmi aduc 
aminte dintr'o întreagă convorbire de 
peste două ore, poate, câteva frânturi 
de dialog, și acelea încă destul de şters. 
Simt că trebuie să desleg enigma a- 
cestei stări sufleteşti și că, pentru a- 
ceasta, e necesar s'o revăd. Va trebui 
de mâine să încep s'o caut şi so văd 


de N. DAVIDESCU 


cu orice preţ. Curios iucru e însă să 
caute cineva necunoscutul din sine în 
afară, căci sunt convins că aceasta 
este ; dacă ar fi însă un necunoscut 
lăuntric care se cere lămurit printr'un 
precipitant din afară ? Ura! Aşa Lre- 
buie să fie. Mâine încep expeiiţia de 
căutare a, ei si voi găsi-o chiar de ar 
trebui să o caut pe picuri de munţi. 
La drept vorbind poate că, în căutarea 
ei, mă caut pe mine. M'am frământet 
in tot cazul, destul azi, şi e prea târziu 
pentru a nu pune capăt zilei. Să pot 
numai. 

Intrarea în aşternut îl cam speria. 
Incercă totuşi şi numaidecât adormi. 


III 


Nu s'a dus so caute însă nici a 
oua zi şi nici în zilele următoare. 4 
renunţat la gândul lui dintâi, in a- 
ceastă privinţă, și sa hotărit să a$- 
tepte. Era însă o așteptare ciudată, lu 
el acasă, singur, nemișcat ceasuri în- 
tregi pe câte un fotoliu, cu ochii ţintă 
în gol, sau urmărind prin odaia în care 
se deprinseze să-si petreacă astfel ziua. 
cu privirile grele, închipuite apariții 
latente san neașteptate. Era asttel 0 
viață larvală, de sunete, de forme, de 
culori şi de mirosuri care colcăiau din 
simturile lui necontenit încordate în 
afară, de jur împrejur și în care sfâr- 
şise prin a se complace. Se simțea însă 
slăbiţ. Aceasta îl tăcu să se uite într'o 
oglindă. Era mai spiritualizat. Frumu- 
seţea însă îi rămăsese neştirbită. Fi- 
gura îi părea doar mai prelungă, pri- 
virile mai arzătoare, pielea ma: palidă 
și buzele mai subţiri ; plutea însă îm- 
prejurul întregei lui făpturi de statua- 
ră frumusețe și ae felină grație, de băr- 
pătească, putere și de călită mândrie. 
un halos, ca împrejurul lunei, ca, o ne- 
buloasă, de căldură, de înfrigurare, ceva 
depărtat şi mistic, venit par'că de aiu- 
rea, ca o a doua viaţă care îl surprinse 
o clipă plăcut. 

— Trebuie neapărat să vină şi în- 
treagă. Deocamdată îmi trimite mesa- 
gii. Le primesc, dat numai ca ps niște 
scrisori care îmi vestesc că e bine și 
că se pregăteşte să mă caute. 

Deschise apoi ferestrele. Incepea să 
se împrimăvăreze. Cerul transpareni şi 
răcoros de Aprilie era ușor pătat, îri- 
tr'o parte, de câțiva nori albi și sub- 
ţiri, iar aerul mirosea tot a proaspăt şi 
a verdeață. 

— Iată îşi spuse el un admirabil e- 
chivalent dintre culoare şi parfum. As- 
tăzi mirosul asrului răspunde albastru - 
lui verzui al ochilor ei. E un mesagiu 
pe care mi-l trimite cu primăvara şi 
cu atmosfera, cu verdele abia percepti- 
bil aj vegetației și cu albastrul urias al 
cerului ; îmi trimite până și reflexul 
bronzat care îi umbrea figura ei de 
blondă, din gene şi din sprâncene, cu 
căldura încă acidulață de frig, a raze- 
ler de primăvară, și poate mai mult 
chiar, dar nu ştiu eu încă să caut. 

Şi închise repede ferestrele ca și cum 
ar fi voit să oprească ceva cu ele, și 
se aseză, apoi, liniștit în fotoliul lui 
preferat. Ii mai trimesese, de altlel, o 
ştire mai de unăzi, într'o Gimineaţă de 
tulguială absurdă, când după o noapte 
ie ploaie, norii, în timp ce sc risipeau 
în soare, scuturau fulgi mari, rari, aibi, 
care se topeau în aer, de zăpacă. O 
uriașe lebădă nevăzută par'că trecea, 
prin aer şi îşi scutura podoabele ei de 
pene. Albul acesta fluturător în tran- 
daiiriul razelor de soare era însăși ima- 
ginea risipită în natură a ligurii ei 
totdeauna acoperită cu tonuri calde, 
bronzate, peste un alb mat de carne 
țină ca petalele de trandafir, și tot ca 
ea, apoi, de insezisabile, se topea inain- 
te de a ajunge până la el. Amintirea 
acestei dimineţi îl făcu să închidă ochii 
pentru a o comprima mai adâne în 
sine şi a o sublima şi mai tare, 

In felul acesta se simțea superior 
tuturor împrejurărilor și inima nu i se 
mai întrista de întinderea iluziilor în 
care cuprindea lumea şi care il tasci- 
nau pe el însuși. Spiritul lu: nu ignora, 
fireşte, că își impusese inconștient o 
supra ignoranță pentru a secoute astte! 
din sine însuşi, și pentru propria sa 
mulțumire, ca pe niște suflete indivi- 
dualizate ale deosebitedor forme, sub- 
stituiri și echivalențe de esențe dispa- 
rate, în materia înconjurătoare; sub- 
stituirile acestea se consumau în ca- 
zinul vrăjit al vnei stări Ge preiun- 
gită somnolență sufletească. O caisată 
bine preparată, prin aciditatea, ei rece, 
prin aroma, ei subtilă, prin culoarea ci 
translucidă, de penă lichidă, îi evoca 
ideia unei sărutâti dăruite în fugă și 
un pahar cu coinireau, intensifica im- 
presia sărutului până la beţia lui aro- 
mată. Imaginea ei i-a proectarv într'o 
zi, pe covor, in loc de umbră, forma 
luminoasă a unei femei în picioare pe 
un talger de aur. A intins mâna so 
mângâie, dar a Gispărut. I sa părut 
atunci că braţul i se despărţise o clipă 
de trup, ca fulgerui de nor și că ii 
cade la pământ, 

— A tost o glumă, își spuse el, destul 
de izbutilă, a ei, învecinată cu o farsă. 
Se încorporase aproape cu desăvârșire 
îm ambianța dorințelor mele și, dintr'o- 
dată, apoi, a dispărut fără nici o urmă. 
E ciudat de urmărit în această privință 
deosebirea dintre celelalte femri, toaie, 
și ea. Privirile uneia m'au învăţat, de 
exemplu, ce însemnează albastrul, linia 
şoldului alteia cum poate ondula v co- 
lină pe o câmpie sau un fluviu liniştit 
într*o luncă ; am întâlnit gâturi de fe- 
meie care aveau frăgezimea albă a ză- 
pezii și umeri cu greutatea mată a lap- 


telui, bucle apoloneene în bloniul lor 





(Urmare în pag. 7-a) 








CRONICA 4327 


— plastică— 


de PAUL MIRACOVICI 


Din iniţiativa Oficiului Naţional de 
Turism, s'a deschis în palatul subse- 
cretariatului Propagandei în str. 
Wilson o expoziţie de gravuri vechi, 
cu subiect din România. Nu ştiu în 
ce măsură ar putea profita Turismul 
din această expoziţie. Cele mai multe 
locuri ilustrate de aceste gravuri — 
foarte frumoașe dealtfel — nu le-ar 
recunoaște nici cei născuți și crescuți 
prin acele meleaguri. Poate, negus- 
torește judecând lucrurile, ar fi tre- 
buit să se însoţească fiecare gravură 
cu câte o fotografie recentă, „înainte 
şi după“... Apoi, cele mai multe n'au 
realmente nimic atrăgător... Dacă un 
străin ar vedea mahalagii Bucureş- 
teni scăldându-se într'o Dâmboviţă 
pe care generaţiile de acum nu și-o 
mai amintesc, le-ar veni greu să crea- 
dă că podulețul de lemn e înlocuit 
cu un „planșeu“ pe care circulă ul- 
timele modele de automobile ameri- 
cane și că pe malul plin de bălării, 
smârcuri şi salcâmi se înalţă unul 
dintre cele mai frumoase palate, acel 
al tribunalului. 

Drumurile pe cari se sbat cu pra- 
ful caii, surugiii și călătorii diligen- 
țelor nu cred că ar trezi dorul de 
ducă un STRAIN l-ar veni greu 
poate să creadă că s'au făcut în atât 
de scurt timp schimbări atât de mari. 
Aceste lucruri însă, nu au importan- 
ță, expoziţia e în România şi făcută 
pentru Români, 

Oficiul de Turism a găsit un prilej 
(toate sunt bune când au asemenea 
scop) admirabil pentru a face o expo- 
ziţie care pe alocuri se ridică la artă 
adevărată şi care e plină, atât cât se 
poate dori, cu emoțţionante gravuri, 
stampe din trecutul nostru. Raffet, 
Preziosi A. Doussault, Aman sunt 
reprezentanți în lucrări cari, fie prin 
documentare, fie prin calităţile lor 
artistice compun un 'ansamblu ex- 
trem de interesant. Niciodată poate, 
nu a fost la noi o expoziţie atât de 
variată și de bogată ca aceasta. Pe 
lângă aceea a „Peisajului Turistic“ și 
aceea a fotografiei, Oficiul de Turism 
poate număra expoziția actuală prin- 
tre inițiativele cele mai fericite din 
programul său. 

L 


Semnalăm apariția caetului nr. 7 
(Martie-lunie) al revistei „Arta şi 
Tehnica Grafică. Tipărită cu aceeaşi 
îngrijire ca şi până acum, revista cu- 
prinde un material artistic, literar şi 
tehnic de cel mai mare interes. Ca- 
etul se începe cu un articol al d-lui 
N. Iorga despre „Portul de cavaleri al 
vechilor Domni“ și unde d-sa lămu- 
rește confuzia ce există asupra ace- 
siui port. Articolul e însoţit ae o ad- 
mirabilă reproducere colorată după 
o veche pictură bisericească georgia- 
nă. Literatura e semnată de d. Gala 
Galaction care publică o minunată 
nuvelă și de d-nii Ion Pillat, Sandu 
Tudor, Ion Vinca, Ion Minulescu, cari 
publică poezii. D. Prof. G. Oprescu 
contribue cu o documentată cronică 
despre expoziţia „Portretului Fran- 
cez“ care a fost la muzeul „Toma Ste- 
lian“ iar d. Barbu Slătineanu un ar- 
ticol plin de conţinut despre figuri- 
nele în ceramică de tradiţie preisto- 
rică, articol ilustrat cu excelente fo- 
tograții. D. Ing. Al. Bunescu expune 
limpede într'un extras din cursul 
d-sale despre Tehnica grafică se- 
cretele tiparului iar d-nii ing. Reskay 
şi V. Grigoriu întregesc literatura 
tehnică. 

D-na Marica Râmniceanu publică 
un lung articol însoţit de numeroase 
clișee despre biserica și frescele din 
Străjeștii-de-Jos, o veche ctitorie 
boerească, picturi cari au fost date la 
lumina zilei abea în 1938. „Specifi- 
cul““ românesc în artă pe care] cre- 
deam înmormântat pentru totdeauna 
găseşte în d-na Olga Greceanu o fer- 
ventă apărătoare. Domnia sa însă, dă 
o interpretare interesantă, interpre- 
tare pe care dacă nu o împărtășim îi 
subliniem originalitatea şi talentul cu 
care e expusă, 

Cronica artelor grafice scrisă de d. 
Henry Daniel notează tot ce a apărut 
interesant în ultimul timp ; afişe, co- 
perte, gravuri, cărți legate etc. 

Despre reproducerile colorate sau 
desene și gravuri nu putem decât să 
repetăm elogiile noastre. O gravură 
în aramă de Iser, un desen de Adina 
Moscu-Melinte, Stoica Stoenescu, 
Sava Henţia miniaturi şi stampe co- 
lorate sunt prezentate cu un gust și 
o tehnică demne de orice mare pu- 
blicaţie din apus. 


——— > i i CI i E, E i E CE d i e E E E O, PE, E a i E oa 








a d ae 
n a i a 


Îi d a a a a e a ea a O O a a 





(CA 


„Că 



















22 


Cartea străină 


Za 
ZI, 





Alberic Cahuet: Les abeilles d'or ile d'elbe 1815; 


Jules Romains: Les hommes de bonne volonte, XV 
Prelude ă Verdun- XVI Verdun 


Albârie Cahuet poate fi scootit ca unul 
dintre cei mai autorizaţi autori inspirați 
de epoca Napoleoniană. Activitatea lui lite- 
rară se remarcă prin romanele Pontearal 
și Sainte-Helene, petite ile, amândouă is- 
vorând din cunoașterea și iubirea unei €- 
poci ce a însemnat pentru Franţa cea mai 
strălucitoare epopee. 

„Les 'abeiles d'or” ne poartă prin viaţa, 
extrem de interesantă a micului regat in- 
Suiar din Blba, conferit marelui Napoleon, 
în urma congresului dela Viena. 

Cum trebue să privim acest roman este 
destul de greu de precizat. Fiindcă a:devă.- 
Tul istoric sau preocuparea de vreo redare 
a ideilor timpului nu intră în preocupările 
autorului. 

Les abeiles d'or, ne împinge în fundul 
uitat al istoriei fără dorința de a mai a- 
dăuga încă o verigă în lanțul de cunoş- 
tinți pe care atâţia cercetători l-au mărit 
şi-i măresc la nesfârşit, Alberie Cahuet 
este un romancier, este un artist. Pe el 
nu-l preocupă chestiunile sociale, proble- 
mele polițice ale timpului. Pe dă îi fră- 
mântă sufletul oamenilor. Reacţiunile lor 
personale în fața marilor evenimente. O 
curiozitate normală unui gânditor artist. 

Din întreaga activitate a lui Napoleon, 
el n'a ales părțile de elaborare materiază 
ci s'a insinuat intre pasiunile timpului, de 
multe ori acelea tracute neobservate. 

In imsula, Elba, odată cu stabliirea, for- 
țată bine înţeles, a lui Napoleon, a luat 
naştere o viață, nouă. Un puls constructiv, 
pe care-l îmboldea năzuinţa veșnic crea- 
toare a unui '0m de geniu, 

In această insulă debanză la un moment 
dat cinci oameni. Și astfel cartea, începe. 

„Cinci oameni, din straturi sociale dife- 
rite, atraşi de mirajul marelui Impărat,. 

Unui din ei este un fost ofițer de-al im- 
periului, care provocase la duel pe un su- 
perior regalist. Situaţia, lui critică îl obligă 
să-și caute un refugiu, Desigur va alerga în 
preajma celui ce odată il umpiuse de fa- 
natism pentru patrie. 

Celelaite personagii mai puțin impor- 
tante, vor inconjura pe tânărul locotenent, 
devenit ofițer de gardă al prinţesei Pau- 
ine Borgheze, cu caractere frumos defi- 
nite. 

Un notar, sincer admirator 'al lui Napo= 
leon, pe care funcția lui îl nenorocise. De 
câte ori regimentul său avea de făcut o 
reclamaţie, el, notar, o scria şi o purta 
Imipărabului. De aci au decurs pentru el o 
seamă de nemulțumiri. Ceeace nu-l îm- 
piedică să aierge după mirajul marelui om, 
să vie la Elba. Aci devine ofițer de poli- 
ție. La plecarea în Franţa, pentru cele 100 
zile, rămâne. Trebuia să inlocuiască pe 
șeful poliției locale. Dar nu-l poate nimeni 
reţine să alerge să-și dea obolul vieţii la 
Waterloo, în faţa marelui dezastru. 

Un conte italian, fără rol definit, un 
om ca toţi oamenii, curios să vadă trenul 
de viaţă al nouai curţi, 

O modistă din Pairs, venită să-și câștige 
existența în Elba, 


Doi spioni. 
Spionii! Veșnici trădători, nenumărați 
în insulă. 


Unul din ei ajunge om de vază, şi poate 
aduce o muițime de nepiăceri aâministra= 
ției Impăratului. 

Dar când, după âni și ani, ajunge în- 
tâmp ător în faţa contelui italian, acesta, 
bătrân aristocrat, om de onoare, îl omoară 
imegiat, pecatluinăd astfel cu drepturi isvo- 
rând din cea mai e'ementară decenţă, ac- 
tivitatea rușinoasă a unui mârşav. 

Iată eroii cărții prezentaţi în chip fugar, 
eroii cari vor trăi la umbra marelui Impă- 
rat, creindu-și o viață, iluzii și speranţe. 

Până când? Până când, deodată, când 
nimeni mu se aştegta, impăratul pleacă. 

Jimează scurta, glorie, înfrângerea, t:m- 
pul trece, și iată adunaţi la um carnaval 
p> ce-i câțiva cari au mai rămas, 

Fostul locotenent, contele, şi ruinată, 
pierdută, modista, 

Incordarea din volum, ajuns la sfârşit, 
cedează. Privim duios la reintâlnire, la 
melancolia cu care fiecare își reamintesc 
de epoca trecută și apoi îi pierdem dn 
nou în mulţime, îi lăsăm să-şi ducă viata, 
fără qestin ca atâtora, dar mai neagră 
deicât oricare fiindcă la, ei apusese cel în 
care vedeau un viitor, o speranţă, o iluzie. 

Pe lângă aceste pensonagii, mai consIs- 
tente, întruchipând cât se poate de fericut 
momente din sufletul oamenilor în int.- 
miţatea lor, desbrăcate de preocupări cO- 
lective, într'o epocă de mari frământări, 
d-nul! Cahuet schițează o frumoasă figură 
femenină. 





Rugăciune 


Nu-s vrednic să-mi calce "n cerneală 
Piciorul lumii cu condur de beteală 
Nici să-mi crească stihul cât secara. 


Rogu-Te nu mai îmi umple, Doamne, cu stele călimara ! 


Stemele de aur, ghindă şi trifoi i 
Pe cari le am sub pieptar ia-le 'napoi ! 
Ia zăpezile ce mi şe scutură pe mâini 


Zarzării şi lacrămile dogorite — albe pâini... 


Mi-e fruntea mânjită de singurătate, de cucută. 

Ia Doamne 'napoi şi buzele fetei care mă sărută! 
Ia steaua pe care-o port — ia-mi peniţa de păpădie : 
Nu-s vrednic să mi se scuture luceferii pe hârtie... 


(Ed. „Flammarion''- Paris) 


O fată, din Eiba, care trăește numai și 
numai ca fiinţă omenească, ascunzând în 
sufiet o dragoste nemăsurată, 

O fată b'âniă și curată, care-și încheie 
fericirea cu un sacrificiu, tot ce mai poate 
face pentru a obţine o clipă pentru ea, 
pentru a opri timpul în loc, dim fuga sa 
Geslânată, ca a marilor prefaceri. 

Un sacrificiu care se pierde, care se a- 
îundă uitat de toţi, afară da sufletul unui 
om care a priceput-o, 

Şi acest om, fostul locotenent, nu-şi 
poate opri o lacrimă când află de mioartea 
ei. Dar carnavalul îl cuprinde vijelios în 
vâltoarea lui, și iarăși se destramă desti- 
vele vamenilor. Ca niște valuri imense 
viața îi aduce, îi impinge, ii desparte, îi 
trece prin tot felul de întâmplări si pa- 
siuni, dar nu-i pasă de urmele ce lasă în 
urmă, de îmbinările ce înădesc și rupe cu 
cruzime, 

Les abeilles d'or cuprinde un moment din 
veșnica frământare. Altele vor urma, altele 
au fost. Este soarta noasiră a oamenilor 
de a fi tălăzuiți de forțele naturii. Nu ne 
putem opune, cum nu sa opus nimeni 
până acum. 

VICTOR POPESCU 


e 


O lucrare literară de vaste proporţii, 
neindosinie impunătoare, cum este aaa 
pe care o întreprinde d. Julas Romains, cu 
seria epiză Les hommes de bonne volonte, 
nu constitue un caz izolat în literatura 
modernă a romanului și nici chiar în acesa 
îranceză, unde se pot cita alte două ei- 
cluri epise notorii, în curs de elaborare Les 
Thibault de Roger Martin du Gard și La 
Chronique des Pasquier a lui Georges Du- 
name, fără să mai socotim Les destimes 
sentimemtales de Jacques Chardonne, Les 
Hauts-Ponts de J. de Lacretelle şi altele 
incă. încheiate sau nu. 

Albert 'Fhibauldet observa, cu prilejul 
trecerii în revistă şi a] clasificării operelor 
care ilustrează categoria romanului-fluviu 
— sau a „romanului-cizlu“, cum îi spunea 
el — că autorii acestor opere se îndepăr- 
tează sau ezită faţă de ceea ce însemna 
odinioară „pâinea zilnică“ a romanului, 
adică moravurile societăţii contemporane, 
cronica zi la zi a vieţii sociale. Această îm- 
prejurare, în care criticul francez vedea 
semnul unei crize de creaţie. el o punea 
ps seama dezechilibruimi provocat de ne- 
statornicia și nesiguranța vieţii de azi şi a 
zilei de mâine, în vremurile ummătoare 
războiului mondial, — de unde îndemnul 
ieșirii din actual, din contemporancitate, 
Observaţia se justifică deplin în cazul ci- 
clului Les hommes de bonne volonte, ori- 
entat înspre trecut, şi ajungând cu cele 
două volume publicate recent: „Prâlude ă 
Verdun” și „Verdun”, în răstimpul anilor 
tragiei dela, 1914—1918. 

Pentru cititorul care nu cunoaște volu- 
mele precedente, a rezuma cuprinsul uiti- 
melor două, apămte nu e de vreun folos. 
De altfel, îmbucătăţirea excesivă şi revăr- 
sarea neobișnuit ide imbelșugată a cursu- 
ui povestirii într'o mulțime de scene şi in- 


Fragonard: 





tâmplări de o însemnătate sau lipsă de 
insemnătate episodică, din a căror arbi- 
trară, inşiruire nu se poate încă întreve- 
dea făgăduiala unei temdințe de concen- 
irare, fac aproape cu neputinţă despninde- 
derea firului călăuzitor către o semnifica- 
ție unitară şi atotcuprimzătoare. 

Volumu! precedent, Le drapeau noir (al 
cinciaprezecilea) se termina cu o magni- 
fică „Prâsentation de la France en Juillet 
14* — viziune unanimistă a Franţei și Eu- 
ropsi în ajunul catastrofei războiului 
mondial, de o calitate a emoţiei care în- 
zestra chiar precizia. analitică și meticu- 
ioasă ia tabloului cu o vibraţie lirică im- 
tensă. Tendinţa văită, către simțeza unor 
semnificații ultime și către amtologie era 
vădită în această „Prezentare“, ceea ce 
probabil nu va împiedica să fie citată ală- 
turi de faimosul! „Tabieau geographique de 
la France” al lui Jules Michelet. Acelaș ca- 
vaster antologice îl au şi ese vre-o cinci- 
zeci de pagini care alcătuese cuprin:ul 
primelor trei capitole din Pretuge ă Verdun 
unde inteligența critică și luciditatea ro- 
mancierului, dar mai ales ironia supremă, 
ce se deisprinde ca o neinlăturată şi eternă 
morală a unor împrejurări din care iese la, 
iveală prosteasca vanitate a omului atât 
de lesne şi de naiv încrezător în asigură- 
rile ce își dă singur, fără alt sprijin decât 
al istoriei și fără putinţa vreumui eomtroi 
în afara propriului simţ al prevederii, Dar 
simțul acesta e o armă cu două tăișuri, al 
cărei folos, netăgăduit ca reacțiune spon- 
tană şi imstimetivă în comtactul cu reali- 
tatea, devine îndoelnie atunci când e pus 
în mișcare de o ipoteză sau de un raţio- 
nament. 

Dustrarea acestei afirmațiuni s'a putut. 
face în timpul războiului mondial, mai 
cu seamă la începutul lui, când de o parte 
și de alta a Rhinului, pregăţirea doctri- 
nară a, marilor strategi îi îndrumase 
întrun sens care excludea posibilita- 
tea prevaderii unui război de lungă du- 
rată și Qe uzură aşa cum a devenit câteva 
luni după izbucnirea lui. Prevederile ace- 
Yora cari invocaseră în sprijmul lor învăţă- 
mintele trase din istoria militară — isto- 
ria campaniilor napoleoniene — s'au dove- 
dit neîntemetate. Stat-majoriştii au trebuit 
să uite ce învățaseră în școlile militare și 
să se adapteze noilor condițiuni strategice 
impuse mai ales de participarea la ope- 
rațiuni a unor efective considerabile și 
prin amâriția unor anme de foc necunos- 
cute până atunci, a mitralierei în primul 
rând. Invăţămintele aşa zisei „arte a răz- 
poiului“ au continua să-și găsească ap.i- 
carea, în acțiuni izolate, cu caracter tactie 
și de proporțiuni modeste. In măsura în 
care războiul de acum un sfert de veac n'a 
fost rumai o acţiune mecanicră brutală, 
dar și, cum zic sociologii, o „experienţă s0- 
cială“, actorul principal sau cobaiul aces- 
tei experiențe a fost omul din tranșee, 
eroul necunoscut de mai târziu. 

Punctul da vadere -a] d-uui Juies Romains, 
pe care am încercat să-l redau în rându- 
rile de până aci, se află expus pe larg 14 
începutul voiumului „Prâiude ă Verdun“ 
Negreșit, ca orice punct de vedere, înseam- 
nă începutul unei tendinte sau atitudini 
sistematizatoare. Dar este mai degrabă ati- 
tudinea eseistului decât a romancierului. 
Celui dintâi i se pare că, recunoaște con- 
figuraţii precise şi simetnii izbitoare, acoo 
unde celălalt e atent doar la ritmul pulsa- 
ţiilor vieții și la neastâmpărul asocierilor 
caleidoscopice de imagini şi sensaţii. [i 
lipseşte acestui ciclu romane tocmai con- 
tinuitatea  suflului epic, stânjenit prin 
îzaementarea în numeroase capitole care 
sunt tot atâtea aspacte diferite ale războ- 
iului și efectelor iui pe front sau îndără- 
tul lui, toate urmărind să contribue, ca şi 
umbre'e întrun tablou, la nuanţarea cât 
mai aproape de adevăr a valorhor subiec- 
tului. Ceea ce iese însă în evidență este 
în primul rând  tehnicitatea strâdaniei, 
puterea de elaborare a unui material epic 
atât de vast, 

Aș vrea, să nu închei rândurile de faţă 
cu această concluzie defavorabilă cărți 
despre care a fost vorba. Dacă nu cores- 
punde etichetei „roman“ și nu qă citito- 
ru-ui toate satisfacțiile pe care e îndreptă- 
țit să le ceară de la acast gen literar, lec- 
tura, cslor doulă volume din „Les hemmes 
de bomne volonte“ este profitabilă îintr'a 
măsură importantă, ca operă de cultură. 
prin bogăţia observațiunilor și a sugestii- 
lor în legătură cu mentalitatea și COoMpOr- 
tarea insului omenesc în război. 

MIHAI NICULESCU 





Spovedanie 


Cu ochi de lumină şi (poate, bolnavi de atâta leac) 
Ne-am întors în noi cu-o taină dinaintea primului gând, 
Să înţelegem somnul spre dăruirea morţii trecând 


Și prea măritul semn de întrebare din veac în veac. 


Drumul ne arcuia zările lumii ca un curcubeu... 
Sirălucirea nopţilor (îmbrăcată ca un vestmânt) 


CONST.-VIRGIL GHEORGHIU 


Ne-asvârlea gândul înspre soare şi înspre Dumnezeu 
Ca să ne împlântăm tăria 'n zări şi în pământ... 


Din pădurile vrăjitorului alb de singurătăți, mirate 
Inţelepciuni ne-au răsărit şi ziua, cer cu stele mici, — 
Iar apa din fântâni (sânge cu ochi de licurici) 

Făclii, la porţile ce nu se îngrădiră în cetate... 


SILVIU LAZĂR 








29 Aprilie 


CRONICA 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


1939 


m | 


Dirijorul Karl Elmendorf 
la „,,Filarmonica 


Prin ceea ce cuprinde și reprezintă, 
muzica lui Richard Wagner este nu 
numai un complex plin de exigențe, 
dar și o lume dramatică şi estetică a- 
parte, Editicată pentru a exprima ca- 
racterele ,suiletul și poezia unui po- 
por, punână în slujba unor inovatoa- 
re principii de creație dramatică 
fluxul de inspiraţie al unei personali” 
tăţi uriașe „opera lui Wagner pretin- 
de dela dirijor, pe lângă un vast și 
neclintit meșteșug, o identificare <u 
expresia ei proprie şi unică, o înţe- 
legere şi simţire adevărată a frumo- 
sului wagnerian, 

Dirijorul german Karl Elmendorf, 
oaspetele „Filarmonicei“ pentru un 
concert ,,Wagner' este unul din rarii 
animatori orchestrali de astăzi pregă- 
tit în acelaș timp tehnic şi tempera- 
mental pentru a da viaţă și radia- 
ție expresivă cosmosului muzical 
wagnerijan. 

Gestul ,repercusiunile lui dinamice 
absolut imediate, forța de a transmite 
în totul o amploare şi o tensiune de 


ritm incapabile de a-şi slăbi influen- 
țele, decorativismul falnic și selipi- 
tor în care desfășoară muzică, simţi- 
rea năvalnică și imperativ transmi- 
sibilă a fiecărei faze din clocotul ei 
de pasiuni, desfășurarea unei excep- 
ționale energii, spartane dar organi- 
zate, îi conferă d-lui Elmendorf ran- 
sul greu accesibil de mare 
wagnerian, 

Aceasta întru cât nu le lipseşte nici 
sprijinul masiv al unei științe diri- 
Jorale demne de o mare cauză şi o 
capacitate de a-și însuși conținutul 
unei partițiuni cu o tărie, o siguran- 
ță şi o certitudine de intenții admira- 
bile. 

Preludiul la „Vasul fantomă“, la 
Tannhăuser, Lohengrin s'au relie- 
fat și au trăit puternic, limpezindu-și 
în acelaș timp, fiecare, atmosfera 
proprie, trăsăturile ce le diferenţia- 
ză, elementele dramatice deosebitoa- 
re, realizate cu o măestrie furtunoa- 
să „aprigă, dar permanent alimentată 
de simțul ferm al valorilor și de da- 
rul de a sugera interpretarea cu 
promptitudine și rezultate categorice. 

Preludiul la Parsifal a fost totuși 
momentul cel maj de preț al concer- 
tului. Intro reculegere netulburată, 
cu vibrantă cucernicie, în nuanţe de- 
materializante, desprinzând cu pie- 
tate pure și învăluitoare accente mis- 
tice, Kari Elmendorf a atins clipe 
rare de înclinare către idealurile ar- 
tei wagneriene, ajunse la cea din ur- 
mă expresie a lor, în Parsifal. 

Concerte. Ateneul român a fost în 
sărbătoare. Cu ajutorul, de primă în- 
semnătate, al asociaței muzicale ro- 
mâne, și-a putut instala și inaugura, 
acea orgă de concert care lipsea atât 
de regretabil Bucureştilor. 

Festivitatea nu putea fi „desigur, 
decât un concert. Dar, a fost un con- 
cert într'adevăr la înălțimea memo- 
rabilei inaugurări,. 

D. Schiitz, organist vienez, a fost 
chemat să impantă cel dintâi tezaurul 
polilonic al minunatului nucleu sim- 
fonic, ce este o orgă de concert, tre- 
zind cânturile vaste şi limpezi ale or- 
gei Ateneului. Singur, cu „Filarmoni- 
ca“ sub conducerea foarte frumoasă 
a maestrului Georgescu, cu corul 
„România“ care a isbutit execuţii de 
o calitate demnă de acest concert, 
maestrul Schiitz a câștigai de sigur 
întreg publicul pentru arta de unică 
măreție a orgei. A desvăluit în acelaş | 
timp pagini înălțătoare din opera lui 
Bach sau Hindel, muzică  necunos- | 
cută încă în aceste condițiuni la noi 
ȘI care de acum înainte, mulțumită 
acestei înfăptuiri mai presus de orice 
elogii, va putea desăvârși educaţia de 
bază a auditorilor noştri de concert. 

Două concerte bune trebue amin- 
tite de asemeni. Acela al d-nej Aure- 
lia Cionca Pipoș, a cărei capacitate 
de concertistă strălucită a pianului a 
găsit prilej bogat de nvuă manifesta” 
re întrun concert dat la „Dalles“ şi 
consacrat în special lui Schumann, 
Chopin și Liszt, şi recitalul de canto 
al d-rei Arax Savagian, o tânără ar- 
tistă dotată cu deosebită sensibilitate 
muzicală şi simț delicat nuanţat al 
interpretării vocale fidel şi sugestiv 
adaptate fiecărei compoziţii. » 


De N N N N N N RI a Ap d 


dirijor 


Do N RP O a O N O N a 
O PI E ata, (d a PP 
ST III E ap a a PP RR E 











——— 
Pa] 


== 29 Aprilie 1939 
frumos şi alb iarna. Dela înce 

E putul lua Noembrie se sloboade, 
cum se oblșnueşte să se spună pe 

ac, VIIOIMȚA, ȘI pana la ivirea Lopora- 
ȘILOr in Ciuvarea Uealului din care ră 
sar Vioriie chenare de pastel ale Vis- 
termeenuor, arcușuriie e1 inalte, ca in 
Starșitul aoctuiui aul Gin „Boris Gudu- 
nov”: canta meiodu numai in alb, aspre, 
reci, dar pline de melancoli de stepă... 
hepayenu suleră, blesiemă şi „injură 
Tegapeneşte”, beau, sa se 1ncalzească; 
nu teal — ca Huşi — €l O caleiuţă la 
coleatia „biess”, aiături de pogonul de 
Mitişie aL Soboruiul, unae ciopotul cei 
Mate şi toaca cea mitiuică dea Siânta 
miropohe neurastonizează — Obiceip 
rusesc — din stert in stert de ceas şi pn 
tovaraşie emisiunilor de Radio, cu pre- 
ferinţa „ah-urilor” şi „oi-urulor” lui ră- 
mă Luca ori tarmecului unduitor al 
unui vals vienez, E 
Suăziue merg paralel toate şi nesfârșit 
toate. De la spital, dealungul Alexan- 
drovskaei, privirea ţi se pierde în infi- 
mii, cac1 spre gară, după ce treci centrul, 


: za , 
terenul cupoară mult şi atunci ochii au 


spun numai cerul, albastru închis în 
zuleie de vară, tremurâtor ca priveliștea 
irizată a măru, neţârmuită şi pustie.., 

Uraș, unde toate graiurile pământului 
își dau întâlnire, Limba țarii vorbită 
mai mult în vechiul Chișinău, cu ulițele 
strambe, întortochiate ce fac din loc în 
toc ocolul unei aşezări bătrânești, mol- 
dovenești, împrejmuită de uluci din șip- 
că neagră puirezită de vreme şi umbra 
rotată a câtorva stejari, pe trunchul că- 
rora se sprijină temeinic întrega așeza- 
re. De acu incepeau odinivară cele cinci 
sate bogate, răzăşeşti, Visterniceni, Hru- 
șca, Muncești, Buicani, Varvinţeni, pre- 
lungite mai tărziu cu ghettoul de astăzi 
Şi barierele cu drumuri  evocatoare: 
Schinoasa, Hâncu, Poșta veche, Sprin- 
cenoaia, Șapte ani, Fulgeleşti, Melesteu, 
Mălina mică, Valea Crucii. 

Spun şi cronicile şi amintirea locului, 
că pe una din ele, în casa boerului Ca- 
targi, la 1877, în preziua războiului cu 
Turcii, Marele Duce Nicălai Nicălăevici 
asistând la detilarea oştirii, a văzut cu 
ochii Inălțimei sale înecându-se un bou 
în noroiul drumului... 

Trăesc în Chișinău, după statistica o- 
ficială din 1919, 40.000 Români, 62.009 
Evrei, 10.000 Nemţi, 19.000 Ruși (U- 
crainieni şi Velo-Ruşi) 2.000 de Bulgari, 
ceea ce ar reveni cu o largă aproximaţie, 
pentru că nu sunt socotiți Grecii, Polo- 
nezii şi Armenii, o populaţie de 135.000 
iocuitori. 

“Asupra filiației cuvântului Chişinău 
sau emis tot felul de teorii, una mai ex- 
travagantă decât alta. De pildă sa cău- 
tat derivarea expresiei din Kaşen, cu 
semnificația de mânăstire, loc de inchi- 
năciune,, schit; din ucrainianul Chişeni, 
a cărei traducere este buzunar; apoi din 
denumirea Câşla nouă echivalent cu 
târla nouă; alte ori s'a admis ca origine 
cuvântul Keşne, tătăresc, care înseamnă 
piatră de mormânt, monument funerar. 

Ipoteza cea mai plauzibilă ar fi a că- 
pitanului Alexandru Zasciuc, care a dat 
cea mai valoroasă lucrare despre Basa- 
rabia anilor 1860——1865 şi a savantului 
|. Veletin consemnată în cartea sa „,Do- 
eumente daco-slave“. 

Materialul acestor două lucrări a fost 
copios utilizat de taţi cei ce s'au ocupat 
de problemele basarabene. Chişinău, 
după părerea învățatului rus, este cu- 
vânt cu obârşie ungurească — Kysjen6— 
leno mic (mărturie, denumirea localită- 
ţii Chișinău din Transilvania) căci o 
mulţime de sate din Sudul Basarabiei 
sunt de provenienţă ungurească, expli- 
cație dată în seama colonizărilor cu Se 
cui și Sași făcute în aceste ținuturi de 
către primii domnitori moldoveni. 

La Chișinău totul se confundă sau se 
suplinește. Rubacika rusească cu sacoul 
ultra modern de croială impecabil bucu- 
reşteană; pălăria, cu căciula tumurie re- 
tezată de moț, îngustă și plată ca un 
ceaun, anume suspendată, nu înţelegi 
prin ce miracol, în vârtul unei hălăciugi 
de păr, pentru o cât mai evidentă, parcă, 
punere în valoare şi cochetărie a unei 
foarte complicate frizuri muscăleşti, nu- 
mai rotocoale, ondulări și erețuri; pan- 
tofi acajou lângă cisme cu carâmburi 
moi și tocuri înalte aproape femeești; ar- 
monica şi ţambalul, palton de biber și 
şuba largă câtţ o diesetină, mirosind a 
oaie, a cuptor şi a vutcă; semințe de floa- 
rea soarelui prăjite şi pastile de cioco- 
lată „„Urs de Dorna“; vinul „Ali-Gote'“ 
și ţuică de Văleni; „Dama de Picăs, 
„Ana Karenina“, „Noaptea Sf. Andrei“ 
lângă „Mioriţa“, „Intunecare', „La M= 
deleni“; turlele bisericilor, verzi, galbe 
ne ori de culoarea stânjenelului, în for- 
mă aidoma unei cepe lângă liniarul stil 
bizantin; morile de vânt după dealul 
Buicanilor și morile moderne cu electri- 
citate şi calorifer; obrazuri rase curat 
englezeşte, alături de bărbi pravoslav- 
nic rusești, amintindu-ne în deosebi 
nouă regățenilor, figura lui Ivan cel 
Groaznic, din cinematograf sau și mai 
bine portretul lui Tolstoi din vechea e 
ditură Şaraga; trăsuri de un singur cal 
și un singur loc, mici cât un ghem, cu 
jugul înflorat şi sunător al clopoţeilor, 
lângă mașini „Lincoln“ model 1937; cân- 
tece cu nostalgii de stepă și vocea cu 
vrtuozităţi de local a Miei Braia; cvas și 
limonadă, mămăligă şi „blânii“, Mărioa- 
ra şi Marusia; Gogu șmecheru la dame 
lângă Vasia nefericitul... 

x 

Şi cum spuneam, toate graiurile pă- 
mântului îşi dau întâlnire aici. Alexan- 
drovskaia. în zilele de sărbătoare, pe 
porţiunea dintre Grădina Publică şi col- 
țul străzii Armeneşti ridică, din cel pu- 
țin șapte idiomuri, asurzitoare larmă. 
O mie de culori, din bluze căzăceşti, su- 


“totul roşii: 








UNIVERSUL LITERAR 








HISINAU 


mane moldoveneşti, cațaveicile lipoven- 
ceior şi barbie upovemlor, cattane 0- 
Vreleșu, jachete ae modă veche și pă- 
lărmm man de pai cu 0 gradina ae 
trutte aeasupra, ca pe timpul lui A- 
lexandru 1; am prospeţimea a o sută de 
sorturi de struguri, pana la violetul gus- 
LOSuLui: pleaus”, pere „prăsaae”, nuci 
cat pumnul. 

Se plimbă molcom dar discută vifo- 
TOS, Ovrel in catian Unsuros, cu perclulu 
tiuturători deasupra urechilor clupauge; 
au ţilindru înalt, iimbă mult ascuţită și 
pe buze, gata oricand, în romaneșie: 
„aşa sa tralesc eu!' Lipovenii sunt cu 
bărbi, obrazuri, mustăţi, 


dinți, cămăși, cisme, șepci. hușii, pasii 


* şi uşor de tras pe stoara,; nemți masivi și 


taciturni; bulgari în zeghe de dimie 
groasă de care nu se despart nici în Lu- 
ne; polonezi subțiri şi eleganţi, pâşind ca 
la bal; ţăranul nostru, mergana agale şi 
cuminte, cu temeia ia trei pași în urmă. 
Graiul lor „oblu', duice ,„moldovinesc' 
te iace să respiri ușurat şi sâ-ţi aduci 
aminte că nu ești în ţară străină... 

Lipseşte astazi Cromicarul de atunci, 
ca să plangă cum pe vremuri, la căderea 
cetății a plâns frumos Neculce: „Aici 
iaste începutul durerii și strucării noa- 
stre“... 

Chișinăul a avut epoci de mare înflo- 
rire, dar şi nenumârte dezastre. Orice 
document mai vechi înseamnă cu întri- 
coşetoare date arderea lui din temelii de 
către 'Tătari „precum. și timpul ocupaţiei 
rusești. 

In admirabila sa schiţă istorică, regre- 
tatul Paul Gore face o savantă analiză a 
stărilor de fapt ale Basarabiei de atunci, 
scoțând în relief rezultatele nefaste pen- 
tru noi, ca popor, în urma anexării pro- 
vinciei la „colosul muscălesc“, .„,Pravos- 
lavnicia noastră a Românilor şi a veci- 
nilor marelui imperiu slav a fost fatală, 
începând dela 1711 şi până în ziua de 
azi... Contele Kiselev raporta Impăratu- 
lui; „Scriam, Majestate şi confirm şi a- 
cum, Guvernatorul H., nu numai pradă 
averea, ci suge sângele bieţilor locuitori 
ai Basarabiei. Ca să vă dovedesc cât de 
rea este administrația noastră de azi, aș 
dori să porunciţi Majestate, de a vă pre- 
zenta o notiță de câţi locuitori au fost în 
Basarabia la 1812, la încheerea păcii, 
câţi colonişti bulgari la noi, pe urmă câţi 
iocuitori au emigrat, preferând jugul 
turcesc așa de greu pentru dânşii, ad- 
ministrării noastre“, 





„Putem spune, continuă Paul Gore, 
fruntea nevinovată a martiriului po- 
porului român a fost încoronată de o 
adevărată cunună de spini. Dela 15 şi 
până la 20 de mii de care, fiecare înju- 
gat cu patru bui și însoţit de doi țărani 
români, trebuiau să fie prezente, ori 
când, la dispoziția armatei rusești, Mol- 
dova, care înaintea venirii Ruşilor plă- 
tea Turciei tributul anual în sumă de 
3 milioane piaştri, a fost mărit de nouii 
stăpânitori de cinci ori. Boerii plăteau o 
sumă de 1.200.000 piaştri „după starea 
fiecăruia şi postul ce-l ocupa“. În gene- 
ral, boerii erau trataţi în mod foarte 
aspru. Spătarul Iordache Catargi, întors 
delia Paris, în 1811, Februarie 18, a fost 
arestat, percheziționat, și dus sub escor- 
tă în Rusia. Boerul Roznovanu a fost 
tras de barbă prin sala Divanului de că- 
tre un secretar al lui Crasna-Nilosievici, 
fiindcă a spus categoric că populaţia 
Moldovei nu poate da imediat 20.000 de 
piaştri. Şi la toate mustrările ce se fă- 
ceau comandantului Cutuzov, în privin- 
ţa chinului Moldovei, e! răspundea: 
Am să-i las ochii să plângă. 

Chişinăul împlineşte istoriei noastre o 
pagină din cele mai frumos scrise, De- 
seori, numele lui e pomenit cu mare 
cinste. „Lângă Bâc, de cealaltă parte — 
pe valea ce se găsește în fața Gheşeneu- 
lui lui Achbașa' — pomenește în 1432 un 
hrisov domnesc al lui Ştefan Stăpâ- 
nitorul. 

Miron Costin ni-l arată pe Ghica Vo- 
dă în drum spre Tighina, poposind o zi 
— pentru nutreţ și odihnă la vite — în 
Lăpuşna pe Bâc. Tot în cuprinsul Leto- 
pisețului său sunt date câteva referințe 
asupra modului de conducere al ţinutu- 
lui, mai întâi prin Pârcălabul de Lă- 
pușna, învestit cu puteri depline și pu- 
ţin în urmă Serdarul de Orhei, fără ca 
sfera atribuţiunilor să cuprindă și pro- 
blemele religioase. „Târgul mânăsti- 
resc“ era închinat pe vremea aceia Bi- 
sericii Balica din lași. Inceputul răsme- 


riţei împotriva domniei deşuchiate a 
Ducăi-Vodă, — Nicolae Costin il ho- 
tărniceşte aici. La fel pornirile neînfri- 
cate ale boerilor moldoveni Constantin 
Clucerul și Durac Serdarul, în fruntea 
cărora se afla legendarul Mihalache 
Hancu. Lui Dimitrie Canterair — acest 
stapanitor de careva luni de zile, acest 
neaibaciu calculator ponce, — cum îi 
numește d. rroiesor lorga, 1 se pare Chi- 
șinaul loc neinsemnai și 1n aceași mă- 
sură neprielnic — greşeală ce se leagă 
aproape iresc de cealaltă catastruiauă 
neprevedere a sa, ahanţa cu Petru cei 
Mare, Însuşi prolesorul rus Cociubinski, 
întro iucrare tiparita la 1667, vonpeşte 
în aceasta privliijă : „Dimitrie Cantemir 
își asigura interesele personale, dar ala- 
ra de uansul numa puțini am anvurajul 
sau ştiau ca ei punte n Joc intregul vu” 
10r al țarii sale și câ riscul primejdios 
câdea numai pe Moldova'. Deasemenea 
Anhoh Cantemir îl inseamnă grâbit ca 
ȘI drumuri de atunci spre husia. 

Că locui și odată cu el „cheia“ acestor 
răscruci de drumuri, Chișinăul, aici în- 
tre dealuri paduroase a consutult un 
punct strategie de prim ordin, ne-o ats- 
sta marturuie întammte la tot pasul în 
actele vecnei Moldove și mai cu seamă 
paginile istoriei ei, pomenind cu fiecare 
rand aproape şi cu titiul de glorie, acest 
ținui al Ludruiui, nume răsirant eroic 
in baladele romaneşti.  Coadrul acesta 
străvechi a ocrotit — cum în poezia noa- 
stră populară — ca un adevărat trate, 
pe român, împotriva sălbătăciei şi jafu- 
lui ţătăresc. 'limp de aproape două se 
cole, începând cu anul 15iV când „Lă- 
tarii Bilogrodenses“ s'au aşezat temeinic 
în Bugeac, trunzișul lui verde și cără- 
rile priitoare a lor noştri, dar atât de 
neprielnice hoardelor de stepă, au tras 
hotar viu între aceste două lumi. 

Drumurile Sucevei şi ale Iaşului, toa- 
te au trecut pe aici către „plămânii Mol- 
dovei'“, cum numea Sfântul iubitor de 
țară, Ștefan cel Mare, cele două vajnice 
cetăți, Chilia şi Cetatea-Albă, una păzi- 
toare gurilor Dunărei, cealaltă — „fe- 
reastra Moldovei dinspre Marea Nea- 
gră“. Erau drumuri aproape strategice, 
căci importanța lor o vedem alăturată 
marilor interese naționale, provenite 
din stăpânirea „cetăților de apă“; despre 


care împuternicitul Domnitorului mol- 
dovean, Vasile 'Țumblac, trimis la 1477 
la Veneția, declară : 


„Că ele sunt tot ce 


poate fi mai important pentru Moldo- 
va“, iar Sultanul Baiazid II cumplit și 
atotputernic dă semnalul cuceririi lor ; 
„până când Moldova stăpânește Chilia 
și Cetatea Albă, până atunci nu vom bi- 
rui pe Ghiauri, 

Și astăzi, dacă vreun călător curios şi 
pasionat ar încerca să lege din nou ace- 
leași cărări bătute, paşii l-ar duce firesc, 
fără de nici o pregătire de mai 'nainte, 
pe urmele lor. Drum natural de țară, fe- 
rit pe sub povârnișuri de dealuri, lucrat 
de mâna lui Dumnezeu, din nisipul al- 
biilor de râuri, pietruit cu bolovani 
aduşi de apă, cu umbriri de pădure și 
răcoare. Praful lui e glorios și e sfințit. 
Vânturile Bugeacului îl răscolese sub 
pașii tăi şi-l spulberă, așa cum l-au răs- 
colit și spulberat acum o sută de ani, 
două, trei, patru, acum cinci sute de 
ani, o etemitate în 'urmă, sub opinca 
tare a moșilor strămoşilor tăi.... 

Mi-aduc aminte de o seară, la via 
prietenului Gore Gabrilovici, când am 
băut cu câţiva prieteni vin bun basara- 
bean în rustice uicele de lut, ca în pod- 
goriile de odinioară. Locul era evocator. 
Pe dealurile din preajmă se aprinseseră 
focuri, Şi l-am aprins şi noi. Noaptea, 
cu o seninătate înaltă şi albastră urca 
până la cer. Ţârâit de greier și adieri 
tămâiate de coarnă. larba mirosea a sul- 
fină. Un chiot haiducesc sparse liniștea 
şi foarte de departe, înăbuşit, scârţâit 
de care cu povară grea, pe drum. Se 
ridică de lângă noi, atunci, o voce cu- 
rată şi tânără, cu cântecul cel vechiu al 
lui Alexandru Donici : 

„Căruţa poştei de dimineaţă — 

„Ea pleacă iute, pleacă cu dor... 

In jurul orașului, dealurile se ţin 
lanţ. Toamna-i acolo generoasă, lungă 
și bună. In viile dela Buicani lumina îri- 
zată printre aracii încă verzi înveselește 
bucolic inimile. Unificare, cred, aici sa 
statornicit întâiu... Armonica nu mai 
plânge romanțe rusești. Vinul podgorii- 
lor a deprins-o cântec de-al nostru : 


de GEORGE DORUL DUMITRESCU 
Domnului Profesor Al. Rosetti 
;„De-ar veni vremea de toamna, 
Leliţă loană, 
„Să mă duc din cramă ?n cramă, 
„Să beau vm, să manc pastramă, 
Lelţă loană !... 

De aici, dela via Părinteiuu scriam pe 
vremuri Niusei SCrsori Cu Struguri, cu 
cer Ppasarabean şi cu aragoste, 

Via Printelui, la Buican, 

in 22 S&piembrie 1948 

„Vreau sa seu, adorabilă şi mult do- 
rită Niusea, o scrisoare mult prietenea- 
scă și calda. Daca strprinzi pe undeva 
vreun accent liric, nu iua seama și nu 
rade de mine. Lreci peste el, ca și cum 
nar ti fost. Şi iartă-l... Am tost aseară 
la Părmtele să-i duc un coș cu struguri 
Şi in aceiaș timp sa-m improspatez um 
presule pentu Jurnalul meu  basara” 
Dean... AM intalnit la voi aceeaşi aumos- 
ieră calma şi buna, pună, daca aș putea 
spune, ae paine calaâ. lupseai insa tu! 
—adică ceea ce-mi este mie mai mult 
drag, — tu... Scrund paginile cu tine, 
ca imtotdeauna simt îripuri. ŞI am trac... 
Imi place să scriu noaptea, cand lucea- 
fărul coboară in ramura cea ma de jus 
a nucului. kumez mult, mananc Laza” 
chie și cu iiecare rand stau de vorba cu 
tine... Au Lost chpe cand ţi-a pleca v- 
brazul tau ae cer basarabean deasupra 
caetului meu, mai mangalat pe par şi 
m'ai sarutat pe irunte; mi-a spus o 
vorbă de miere și „oblă'“, cu îmbietor 
accent al vostru. şi m'ai privit lung 
cu ochii tăi prea muit frumoşi — căprn, 
Ca de calea ori ca de ciocolată... ua 
tost sprijin atunci, îndemn şi credinc1os 
prieten. Alteori m'ai iubit, Niusea...”. 

Drumul toamnei la Chişinău e singu- 
ratic, fără muită lumină. Galbenul 
mat, cu o singură nuanţă de verde în- 
chis, din cetina pâlcului de brazi lângă 
cubu! alb și cu ceasornic al Bisericii 
Protestante, desfășoară odată cu revâr- 
sarea lui, dealungul străzii Cuza-Voaă, 
colțurile înflorite dela Muzeul Naţional 
şi cei patru mesteceni din fereastra d-iui 
Boga, albi ca şi inima sa, fața unei ape 
tremurătoare de zări, peste Alexunaru 
cel Bun, ruina Teatrului Naţional și Li- 
ceul de fete „Berthelot“, unde nimeni 
nu ia aminte că-i toamnă. Râd tetele 
toate, râd — și le răspund florile de tu- 
fănică micuţe, albe şi cu miros amar, 
din grădina publică, lângă statuia cenu- 
șie şi ingândurată a lui Puşkin, 

Nopțile toamnei, la Chişinău, cad vio- 
let asupra orașului. Primul bec aprins 
este cei dela coletăria Zamfirescu. La 
mesele din vitrină, se strânge în fiecare 
seară „la o cafeluță“ sau la o „juiculiță 
cu măsline“ intelectualitatea regăţeană, 
sub haut-parleur-ul cu muzica din Bach, 
care o agasează şi-i întrerupe discuţiile. 
Radio mai mult pentru încăperea din 
fund, rezervată doamnelor. Pluteşte 
acolo o atmosferă de eleganţă, de scump, 
de distincție, de suav, parfumat şi de- 
licios.... Un colț al frumuseţii. Obrazul 
lor, în înserările autumnale capătă cu- 
loare de pastel, nuanţe mai pale ca ale 
florilor. Este încântare ochilor, odihnă 
sufletului. Nu mai poţi urmări tu, po- 
tolit, așezat și trecut cetățean — fami- 
list, rândurile negre din gazetele de 
seară. A coborât în ține, adânc, întreaga 
poezie a toamnei de afară, chinuitoare, 
plină de melancolii, ca în adolescență. 
Și te surprinzi, tu, personagiu îndeobşte 
serios și grav, murmurând încet, un 
crâmpei uitat dintr'un vers de Bacovia 
ori Lermontov... 

Se mai află în mahalaua Mălina a Chi- 
șinăului ceainăria lui Varfolomei Stati, 
cel cu chip asemănător lui Tolstoi, unde 
seria altădată bietul Leon Donici — și 
o  cârciumioară aidoma  cârciumilor 
noastre de pe vremuri.  Romantică la 
înfățișare, răcoroasă înăuntru şi cu vi- 
nul bun. Stăpânul, bătrânelul coliliu, 
poartă căciulă mocănească, șorţ verde 
înflorat cu arniciu roșu pe margini și 
niu vinde în măsură strâmbă. Are fată 
frumoasă —  domnişoara Smărăndiţa, 
cu ochii bolnavi de negri, mers legănat 
și o aluniță sub ochiul stâng care-i face 
obrazul și mai palid. 

Toate acestea — bucurii, pe care nu 
ți le poate oferi decât Chișinăul. 

Grădina publică cu lumina piezișe și 
mată ; zidurile caselor cenușii ; comorile 
de artă dela Muzeul Naţional, și Capela 
Seminarului “Teologic ; valoroasa colec- 
tie a Biblioteci; Centrale şi cea a Mu- 
nicipiului; bisericile târgului ctitorite de 
boeri români ; iarna cu nămeţi înalţi şi 
friguroasă ca în „Pohod na Sibir“ ; ochii 
albaștri ai fetelor ; frumuseţea doamnei 
A., — pe care o voi iubi-o şi în carte — 
cu privirile și ochii ei verzi ca de sticlă 
colorată, cu piciorul ei ca un porumbel 
de mic, cu surâsul ej ca al Anei Kare- 
nina... 

Și primăvara ! O' primăvara basara- 
beană, numai alb și roz, până sub teii cu 
mireasmă tare ai străzii Gavriil Bănu- 
lescu-Bodeni, unde-şi inaugurează la 
fiecare început de Mai, şi Olgucica și 
Liubicica, și Verocica, și Murincica, și 
Dusinca , — pe lâgă eternul aceloraşi 
jurăminte de dragoste, rochiile de mar- 
chizet înfiorat cu trandafiri galbeni și 
pantofi albi — 32, 

Pentru cercetătorul iubitor de trecut, 
Chişnăul oferă destule pagini vii și 
duioase — chiar de istoriografie lite- 
rară, 

Exemplul vieţii blândului Aiecu Do- 
nici „prietenul tuturor animalelor“, la 
moartea căruia Costache Negruzzi le în- 
demna prin ,Trompeta Carpaţilor“ 





5 


„Plângeţi dobitoacelor ! Alecu Donici 
nu mai este. Voi, cărora el vă da atata 
Spirit! Istoricul vostru a murit!" acea- 
stă viață cu începuturile ei de sbu- 
cium, indoeli și entusiasme, arzând în- 
treagă la flacăra unei nestinse iubiri 
peniru „bucata“ lui de pămant nataj, 
reactualizată prin scris ar înfățișa un 
exemplu strălucit pentru tineretul basa- 
rabean. Prietnul și colaboratorul de mai 
târziu al lui Kogalniceanu și Alecsandri 
la „Dacia Literară“, coboritor din tami- 
lia Lonici, de origină vecne şi necorci- 
tă“, silit să-și chinuiască cei mai frumoși 
ani pentru rangul de praporscinic şi mai 
muut pentru sausiacțua unei familii ah- 
tiată aupă măriri moscovite... „intro ca- 
zarmă strâmnă şi rece de pe ţărmul Ne- 
vei, unde se vede atât de rar soarele şi 
unde în locul dulcei limbi în care mă 
legăna mama, nu aud decât o limbă 
aspră ca și climatul'“' — plângea în rân- 
durile trimise lui Negruzzi, cn accente 
amintitoare parcă une alte „Cântări a 
României“, fericirea şi sufietul său în- 
întreg lăsate acolo—,,pe marginile verzi 
Și înilorite ale Bâcului“, 

Un uitat Alexandru Donici, chiar pen- 
tru Basarabia. 

Nimeni nu-și mai aduce aminte de 
bătrânelul sfios, domol în gesturi și vor- 
bă, care în preajma revoluției dela 1848, 
retras la Iaşi — „atunci când, spune Ne- 
gruzzi, lira lui Lamartine se discordă și 
telescopul lui Arago prinse ceaţă, singur 
el rămase credincios muzelor“. 

Numai d. L.1. Boga, distins cărturar, 
a înţeles să împlinească întru amintirea 
poetului basarabean, fapta care  ono- 
rează deopotrivă atât orașul Chișinău 
câi şi pe Domnia sa personal, ridicând 
un bust lui Donici şi tipărinduri o parte 
din operă, 

Figura luminoasă, apostolică a Mitro- 
politului Gavriil Bănulescu-Bodeni, cum 
ne-o înlățișează un portret lucrat la 
Kiev, cu ochii negri strălucitori de inte- 
ligenţă, barba resfirată în ondulări de 
cenușe şi mâinile de o isbitoare frumu- 
sețe, în stânga ţinând cârja, cu cealaltă 
binecuvântând ; poartă vestminte la 
fel marilor Erarhi ai Sf. Munte, 'spre 
care-l îndemnase ca şi la Poltava, Eca- 
terinoslav, Roma ori şcoala celebră a 
marelui moldovean Petru Movilă din 
Kiev, neistovita sete de învățătură și 
credinţă. 

Când după 1812 Basarabia devine o- 
blastie rusească, guvernată de Scarlat 
Sturdza, ajutat fiind de un comitet com- 
pus din boerii Leon Vârnav, Balş, Di- 
machi, generalul Catargiu — în faţa a- 
roganței amiralului Ciceagov, cel care 
ridică glasul său răspicat, vorba-i verde 
românească, e Mitropolitul Bănulescu : 

„In ocârmuirea acestei eparhii să mi 
se îngădue să mă alătur obiceiurilor de 
aci, când acestea nu sunt în contrazi- 
cere cu legile, fiindcă mai întâi cere li- 
niștea poporului meu și fiindcă din 
punct de vedere civil Jor li s'au acordat 
drepturile lor vechi moldovenești“. 

Să pomenesc și pe mult învățatul! Ale- 
xandru Hajdeu, „unul din avocaţii sa- 


* vanţi ai Chișinăului“, care cu mult îna- 


intea lui Alecu Russo înțelege valoarea 
poeziei populare, publicând în revista 
rusă „Telescopul“, articolul : „Cântecele 
populare ale Moldovei în privire istori- 
că“ — „Moldovenii, spune Alexandru 
Hajdeu, au avut totdeauna la temelia 
vieţei lor creștinismul, monarhia și pa- 
triotismul'. 

„Lebăda Basarabiei“ cel căruia Eliade 
Rădulescu îi ridică neprecupeţite elogii 
în  „Cunerul Homanesc'”, Cavalerul 
Costache Stamate, incheagă cu îndelun- 
ga-i activitate poetică un insemnat capi- 
tol din istona culturală a provinciei. 
Transcriu spre o cat mai pioasă aducere 
aminte aceste versuri, deşigur neabile, 
dar cu miezul atât de romanesc. 
„latobrajii rumeni, ca bujorii proaspeţi, 
„lată ochişorii plini de aragânele,  ; 
„„lată o guriţă, ca cireaşa coaptă, 

„De ademeneşte sărutarea dulce, 

„lată coame negre chiar ca urşinicul 

„Ei învelesc pieptul, spatele şi boiul, 

„Ce prin ele vede chiar zăpadă albă, 

„lară statul ei cel tânăr ca melidul 
tânăr...“ 

Colaborator la „Albina“, „Alăuta Ro- 
mânească“, „Dacia Literară“, Stamate 
înființează la Chişinău un cenaclu hte- 
rar pe care-l frecuentează Al. Sturdza, 
Donici, Costache “Tufescu, mai târziu 
Ion Sârbu cu ale sale „Fabule alcătuite 
în limba moldovenească“ şi Gheorghe 
Păun, cântărețul popular al Basarabiei, 
în „tinereţea-i sbuciumată'“*  colindând 
cu o trupă de actori toată ţara, cântând: 

„Prutul ista ne desparte, 
„Apa aceasta mare moarte? 
„Dar ne-om pune noi cândva 
„Și cu gura l-om seca! 

Se spune că însuşi poetul Pușchin a 
citit la masa de lucru a lui Stamate câ- 
teva din versurile sale inspirate de fru- 
museţile „orașului blestemat“, Marioara 
Raly, Sofia Smărăndache, Pulheriţa 
Varfolomei („Fecioara“), Maria Nillo şi 
Tarsiţa — „Janlis“ a Chişinăului. 

Cei câţiva ani din viața fulgerător de 
scurtă şi adânc tragică a genialului poet, 
trecuţi aici, au însemnat pentru proti- 
pendada de atunci, subiect inepuizabil 
de certuri, ură, dueluri, bârfeli sau în 
aceeaşi măsură seducălor exemplu de 
poezie eminamente romantică... A iubit 
Pușkin la Chişinău pe fermecătoarea co- 
pilă a boerului Varfolomei, Pulheria. Și 
exact ca în multe din poemele poetului 
— „fata nu l-a iubit'. Apoi, episodul 
despre care vorbește Costache Negruzzi. 
episod trecut din viață direct în eterni- 
tatea unei opere, „Şalul negru“ și în 
care este vorba de grecoaica Caliope, ce 
a adumbrit cu întunecimea ochilor ei o 
parte din viaţa şi versurile lui Pușkin. 

















Teatrul Naţionali din Cluj 





DAN BOLIIA: 


Comedia Fantasmelor 


Naţionalul din Cluj are meritul 
de a fi fost înțâiul teatru care a re- 
prezentat piesa d-lui Dan Botta, 
Comedia Fantasmelor *) 

De bună seamă, Comedia Fantas- 
melor nu formează un spectacol con- 
fortabil pentru marele public, căci 
întrinsa nu sunt întâmplări mă- 
runte dim viața ae toate zilele, me- 
nite să stârnească, râsul sau îndu- 
ioșarea uşoară, ci drama unor mari 
personalităţi desprinse din cadrui 
istoriei, dinvr'un moment de răscru- 
ce din viața omenirii, când sa pus 
problema  orentării, a unor noui 
idealuri. 

Piesa d-lui Dan Botta, de o atât 
de nobilă frumusețe literară şi dra- 
matică, înfăţişează zămislirea, înce- 
puţul de înfăptuire şi: frângerea la 


calea jumătate a unei mari idei 
politice: idesa unităţii Italiei, con- 


capută de Cesare Borgia. Cesare 
Borgia este mai întâi un vizionar, 
un inspirat căruia prin dramatic 
sbucium interior i se revelează un 
mare destin, acela de a înfăptui u- 
nitatea, Italiei. E] este apoi un ge- 
niu politic, care profită de situația 
privilegiată ce o are în calitate de 
gonfaionier al ammatei papale şi 
pomește la infăptuirea marelui 
ideal. Iși duce existența și își im- 
plinzşte destinul istorie întrun me- 
diu de mari contraste. Cărturari 
cari judecă viața după cărți ca acel 
umanist care vede un ideal în în- 
toarcerea la viața Romei antice și 
la limba latină a acelui timp, car- 
dinali venali și lași cari compun 
consistoriul tatălui său, papa Ale- 
xandru Borgia. călugări sențimen- 
tali și lipsiţi de simtul realităţii. 
condoiieri infumuraţi, dar mărginiţi 
şi barbari, ca niște șefi de triburi 
primitive. În opoziție, cu aceştia se 
defineste marea personalitate a lui 
Cesare, în opoziție, dar pe alt plai, 
mai înaiț. Şi el admiră vechea Ro- 
mă, dar nu se gândește la o întoar- 
care a acelor vremuri, ci năzveste 
să. refacă în spirit Roma de odini- 
oară, să creeze o nouă Romă, de mâ- 
reția celei antice, Si €] este războ:- 
nic, dar lupta lui e pusă în slujba 
un=i idei, nu o determină vanitatea 
nilei obisnuitul spirit de aventură. 

EL n'are egai decât pe tatăl său, 
papa Borgia, și el o mare personali- 
tate, dar cu alt orizont. în alt spi- 
rit. Alexandru Borgia reprezintă 
spiritul vechiu, politica viciată, lip- 
sită de ideal, a Italiei divizate. E! 
conrepe funcţia lui de cap văzut al 
bisarinii în spirit fenăal, confunidă 
impărăția lui D-zzu cu impărăţia 
iumească, Biserica este pentru el o 
feudă, iar ca domnitor este un des- 
pot, egoist şi crud, deși credincios 
şi convins că acţionează în spirit 
creştin. E patima. senzuaiismul lui 
neînfrânt care-i colorează viziunea 
şi-l face să fie o intrupare tipică 
2 trufiei, în care creştinismul vede 
maree păcat al omului. 

De fapt, și Cesare intrupează tru- 
fia pământeană, cu toate că el slu- 
jește o mare idee, un mare idzal. A- 
ceastă imprejurare şi explică în- 
frângemea lui, neimplinirea idealu- 
lui. Infrângerea o aduce neprevă- 
zutul, forţa oarbă dată în însăşi 
condiția existenței noastre. In con- 
cepția autorului însă acest, nepre- 


văzut se confundă cu pronia cerea- 
scă, pronie care retează aripile unui 
elan peste măsură de mare, restabi- 
lește echilibrul aducându-l pe om la 
măsura propriei sale nevolnitii. 
Prin faptul că Cesare acceptă, acest 
sfârșit amar cu r&semnare, piesa se 
termină cu o mare îmipăcare, in spi- 
rit creștin. 

Se cade să semnaiăm că Cesare 
mai are un egal în: Machiavelli, se- 
cretarul Senioriei din Florența, spi- 
rit politic lucid, genial și e], cu de- 
săvârşire laic, care teoretizează pe 
seama lui Cezare, a cărui genialitate 
o imtmește cu precizie. Deasemenea 
*este evocat, într'un prolog de marc 
putere sugestivă, figura lui Savo- 
narola, alt răzvrătit împotriva ormli- 
nei vechi, pe care a voit să o dă- 
râme prin predicile sale înfocate şi 
prin ideile reformatoare lansate. 
Machiavelli, împreună cu o surprin- 
zătoare asemănare fizică, pare a fi 
o nouă intrupare a însuși spiritului 
lui Sovcrarola, spirit la acesta înfo- 
cat. pasionat, exprimat prin cuvânt 
ca biciul de tăios, la celălalt prin 
inteligenţă, luciditate şi multă in- 
drăsneală de concepţie, 

Intre cei doi Borgia de uriașe pro- 
parții apare figura gingaşă a Lu- 
creţiei, vizionară şi ea, cu unde de 
nsînduplecare, dar ca femee, asis- 
tând neputincioasă la asasinarea 
succesivă a. soților ei, ea suportă un 
destin potrivnic, tragic, carâcteri- 
stic pentru întreagă familia. 

Toate aceste figuri, toate aceste 
idei, toate aceste concepţii, sunt in- 
trupate în piesa d-lui Botta, cu toa- 
tă măreţia, complexitatea şi ara- 
matismu! 10r, dar şi cu o limpezime 
şi o putere de comunicativitate care 
indică un poet deosebit de înzes- 
trat. Piesa, este mai intâiu un ta- 
biou de epecă, cu mari forțe sufle- 
tești în acţiune. Este apoi drama 
personalităţii, a parsonajiăţii ca fe- 


nomen autonium, sustras de sub ri- 


gorile unui stil de viață nivelator, 
a personalităţii carc-și crează sin- 
gură stilul de viaţă, anunțând o ju- 
me nouă, şi pe care o întrupează 
Cesare Bo:gia. In sublinierea con- 
trastului dintre cela două categorii 
de ființe puse în acţiune, autoru: 
merge atât ide departe, încât per- 
soanelor mediocre le dă um contur 
oarecum caricatural, prin potontţa- 
rea trăsăturilor lor caracteristice. 
Piesa câştigă astf=l o notă satirică 
și aceasta îi sporește interesul dra- 
„natie. 

Comedia Fantasmelor a fost pusă 
în scenă de d. V. Papilian, cu urmă- 
toarea distribuție: Papa Borgia: N. 
Sireteanu, Cesare Borgia: I. Tâlvan; 
îmsrezia Borgia: V, Pescariu-Boitoș: 
Savonarola şi Machiaveli: D, Con- 
stantinescu; Umamistul: H. Cristea; 
Astrologul: N.: Bulandra; Iulia: M. 
Cupcea;  Sancia:  V.  Știrbeţiu: 
Burekhardt: C. A. Russey;, Alonso: 
M. Balaban; Romolino: M. Dorra; 
Condotierii: T. Lapteş, V. Potoroacă, 
I. Văleanu și T. Croitoru, Cardi- 
nalii: A, Ezonomu, ÎL. Fărăianu. P. 
Dragomir, ete. 

OLIMPIU BOITO$ 








* 'Tipărită în editura „Miron Nea- 
gu' Sighişoara. 





Grădina tatii 'n vară 


Grădina tatii 'n vară ne pare mai bătrână 


Şi cerul de sâneală mai vânăt, mai închis, 


Salcâmi din anii 


tineri s'apleacă la fântână 


Şi stau pe ape limpezi cu ramurile în vis... 


Grădina tatii 'n vară cu marginile 'n plopi 


Primeşte *'n frunze pale din nopţi de sus răcori, 


Adorm pe jos legende cu lacrămile *n ochi 


Și strâng în rouă linişti mâhniri adânci de flori... 


Grădina tatii 'n vară aşteaptă alţi copii 


Şi-i obosită 'n umbră de duh și de culoare 


Şi pe tristeți de garduri şi uliţi vechi, pustii, 


Jeleşte nucul falnic cu genele în soare... 


Grădina tatii 'n vară e dată 'n pârg de eri, 


Aşteaptă s'o culegem cu prieteni de pe acum... 


Plecăm în lumea largă ducând cu noi dureri 


Şi 'n urma noastră gândul rămâne stâlp de fum... 


D. HINOVEANU 
imi-Satu Mare 


UNIVERSUL LITERAR 


Asnecte 





Nemuscare 


Mă revăd în curtea liceului Siântul Sava din Bucureşti, mic elev 
abia împodobit cu bomda cursului superior la șapcă, ascultând în 
grup de colegi, curioși ca și mine, zicalele pline de avânt, de măreție 
și de indemn ale unu: „Rumân“ poposit după o lungă pribegie, în 


capitala țării mume, 


Era Badea Cârţan cel cu desaga plină de cărţi și cu vederea 
plină de lumina Romei. lar noi îl asculiam cuviincioşi dar necreduli. 
jucând de la unul la altul, între pupilele ochilor strânse de ironie ca 
niște pișcături de purici, priviri ascuţite și subțiri de subtilă înțele- 
gere. Fiindcă hiperbola era inestetică și eroismul, maria pe bani falşi 
a unor precupeţi interesaţi, peniru noi sceptici precoci dar entuziaşti 
ucenici ai lui Renan, Zola și Dobrogeanul Gherea. 

A venit insă 1907 și 1913, a venit războiul, a venit unirea cea mare, 
care au maturizat nu un copii, nu o generație, ci o concepție de 


vieaţă. 


Câte nu ne spune azi imperativul oarbei lui porunci de pribegie! 
Pe Badea Cârțan nu-i mai găsim de cât în amintire, dar într'o 


amintire dospilă ca pământul feriii, 


Badea Cârţan ! Solul anonimilor contrabandiști de idei și ano- 
nimul cărturarilor plini de lumină ! în el vedem pe Săceleanul oier 


tăind cu turma 


lui de oi poteci pentru mai tâ:ziu și pe Sincai strân- 


gându-și in desagă avântul gândului de românism ca într'o inimă 


avântul sângelui din trup de om. 


În numele celor cari nu lau înțeles am iăcui un singuzalic pele- 
rinaj în paginile Universului de pe vremuri, ziarul care l-a înțeles şi 


l-a iubit. 


Nu exista pace mai sfântă decâ! cea a spiritului, care se sme- 
reşte prin remușcare la întâlnirea sa, în domeniul visului și-a amin- 
tirii, cu spiritul pe care l-a osândit pe nedrepi fiindcă n'a fost în stare 


s&-l judece, 
Cluj, Aprii. 


VICTOR PAPILIAN 





Râs nebun 


Când râzi, cerurile se cutremură ca bătute de vânt 

Şi Dumnezeu îşi închide ferestrele — să nu i se spargă; 
Sărutul tău e amar ea vieața, buzele tale ard ca destinul 
Ochii tăi, ochii tăi nu încap într'un cuvânt. 


Râsul tu l-ai înfiripat din furtună 

Cne îţi spune „dragă“, după tine cine plânge; 
Mama ta le-a sărutat vreodată pe frunte; 
Te-a legănai vreodată „Păr de lună“ ? 


Când râzi, joacă ielele pe mormântul destinului meu 
Ferestrele cerului se sparg rând pe rând; 

De teama buzelor tale înveninate. 

Ascuns în cojocul timpului, tremură Dumnezeu. 


ROMEO DĂSCĂLESCU 
Târgul Mureș 





Septimiu Popa: Garavanele Ardealului 
Tipografia Diecezană Cluj 1938 


Ce frumos ştie să povestească pă- 
rintele Septimiu Popa! Câtă duio- 
șie, cât umot și cât pitoresc se des- 
prinde din evacărila scumpului său 
Blaj! Cum reușește să doboare €- 
cranul dintre prezent şi trecut și 
să ne redea amintirile sale nun ca 
p2 pânză ci de-aareptil ca ș. sum 
am fi amestecați şi am trăi intre 
oamenii de atunci, şi ne-am bucura 
și am suferi alături de ei. 

Reușește, fiindză părintele S:pti- 
miu Popa, de-asupra tuturor insu- 
şirilor literare are un dar care le 
copleşește pe toate şi le apsoâ.be 
in aselaşi timp, are cel dintâiu Qar 
deopotrivă de indispensabil preotu- 
lui câ; şi artistului, are bunătatea, 
o bunătate nemăsvrată care uma- 
nizează, vot: stil, factură îiterară, 
conzepție de viaţă, şi cucer:şte pe 
orice cititor dela copil până la bă- 
trân, dela insul indiferent și până 
ia cel mai rafinat estet. 

Iată cum descrie de pildă 0 câ- 
ravană şzolară : 

„Uneori, chiar în. satul vecii, se 
alătura la ei încă vreun scolar 
singur sau cu tatăl său. Aproape în 
fiecare sat, ceata creş:ea. Unii Sco- 
lărei, ori şcolari din sate lăturalm:c?. 
se duceau în vreun 
țării (şoseaua naţio- 
alăture și ei la... ca- 


la ziua ştiută 
sat la drumul 
naiă! ca să se 
ravană. Pe i:a Cluj era o ceată res- 
peetabilă de vreo 50-—60 de capste. 
La Apahida întăiizau alte caravana, 
zava veneau de către Gheria, Bis- 
vița și Maramures. 
chiuină, 


Cântâna şi 
caravansia înaintau, mă- 
rindu-ze mereu, 


„In satsie d? popas, câravantle 





cină, părinții şi băeţii mai misi 
dădeau oaihnzi. Nu tii ustiel băcţ 
Ein clasele s.perioare ae iiccvlui, 


adevăraţi fiăcăi ae câte 20 de ani 








ii 


și mai bine. Aceştia făceau ce fă- 
ceau și scoteau îa iveală pe lăuiarii 
satului. In fața locuinţei primaru- 
iui, trăgeau apoi o horă strașniză“. 

Și cât de emoţionante apar pen- 
tru noi declarațiuniie de dragoste 
ala oamenilor din timpurile acelea 
cână își agrăiau iubitile în felul 
următor : „Mândră fiică a naţiunii, 
dulce strănspoată a marzlui Tra- 
ian. Și ca naiv și totuşi măreț ni 
se înfățișează curentul antiemines- 
cian al lui Alexandru Grama, care 
ea sigur că nimicise pe Eminescu. 

Şi aşa, rând pe rână toate figu- 
rile mar: ae Biajului, toat: moy- 
menteie care indiferent de etica lor 
insemnează o tâlcuire a marelu oraş 
cultural, toata intâmplăriie adese- 
ori mărunte, dar cars ţoata adaugă 
la pitorescul timpului şi locului o 
nouă trăsătură caracteristică, sunt 
svocate. 

Și pretutindeni acezași risipă de 
duioşis, umor și voie bună, cârac- 
teristice adevăratei arte. 

D. Septimiu Popa, pârinteia S:p- 
to C'uju., 
e:ta figura cea, mai simpatică a 0- 
rașului nostru. El se soccteșie un 
om al sezolului trecut. Penthu noi. 


timiu cum il cunoaște 


cei din vechea ţară, părintele Sep- 
timiu tipu! ardeleinuiui aşă 
cum l-am cunoscut in piofesoiii 
noştri azla Sf. Sava din Buburzgii, 
cinstit, harnie şi blaţin. Ii 
e am săsit un agent dz legătură 
intre provincie şi ţara mamă și ui 
de legătură in.ce trezui și 


este 





Zerics, 


apoi 
>r:zent. Nu există om în Cluj cara 
ă respecte și, mai muit ca 
atât. să n: iubească, Fiindză paste 
şi piste voc:ţiunea lui de 
„ părintele Septimiu are ceâ 


V. P. 


3 








29 Aprilie 1939 ——— 


Pagina Transilvaniei 


Filarmonica „Gh. Dima” din Ciuj in 
lumina unor infăptuiri 





Ca înseamnă o înjghebare simfo- 
nică în capitala ardzleană, menită 
să desăvârşeasră educaţia artistică 
a publicului nostru, o ştiu doar acei 
puțini cari îşi dau saama de adân- 
ca dezorientare artistică, a intelec- 
tualității ardelene. Căzi deşi sau 
scurs două deczmii de când viața 
artistică a provinciei se desfășoară 
sub esidă rcimâneasca, nu sa far- 
mat incă un public muzical serios 
cât d nsinsemnat, care să înţe- 
isagă, să sprijine și să critize cin- 
stit manifestaţie muzicale  losale. 
Insomnătatea acestui public muzi- 
cal bine educat, o vom sti abia a- 
vunci când vom pricepe însfârşit că, 
elaborarea unei muzici românzşti, 
conezpută în tiparniţe de univer- 
sală valabilitate, doar atunci va fi 
posibilă, când climatul spiritual ar- 
d=lean va zămisli azca înaltă ţea- 
siune suiietească sare ea singură «e 
creatoare. 

Alături â2 Opera Română, singu- 
ră filarmonica „Gh. Dima” și-a 
papus educarea muzicală a publi- 
cului, conform unui program pre- 
stabilit și urmărind arumite obisc- 
tive estetice. Dacă asociația nu şi-a 
realizat decât în parte țelul propus, 
aceasta se datorește în primul rând 
vitregisi imprejurări'or. Totuși as- 
tivicatea ei este o prețioasă contri- 
buție la viața muzicală a provinciei 
si o sumară recapitulare a înfăp- 
tuirilor «i nu poate îi nicicsată de 
prisos 

Inființată în anul 1920, din ini- 
țiativa umcer intelectuali iubitori 03 
cânte, cu szopul de a difuza muzi- 
ca bună în cs!e mai largi pături ale 
publicului ardo'ean, prin recitaluri, 
audiții de muzică de cameră şi sim- 
force, filarmonica „Gh. Dima” na 
săsit în publiz ecoul care i-ar fi a- 
sigurat o activitate bogată şi secu- 
ritatea materială necesară unor ra- 
alizări serioase. Cum aproape toţi 
membrii fondatori, dintre cara vem 
aminti ps prof, ar. Victor Papilian, 
acimpozitervul Ilie Sibianu, prof. G. 
Vâlsan, Ortavian Beu, Zeno Van- 
cea, [. Şerban şi Eugen Cuteanu, 
cântau dintrun instrument, planul 
inițial a fost ca asociaţia să acţi- 
veze cu orohestra alcătuită din 
membrii proprii. Planul! sa irosit 
insă. curând, deoaree> era peste pu- 
tință, să resrutezi din înteleotulita- 
tea, ouujană, toate elementele nscs- 
sare compunerii unui ansamblu s:m- 
fonic, Pentru a se vedea bunele in- 
tenţii ale asociației, vom aminti că 
îmlcată după adunarza constitutivă 
din 4 I:nuarie 1920. repatiții'e or- 
chestrei — aşa incompletă cum era 
-— au început la Conservatorul 1o- 
cal, icu suita „Peer Gynt” de Grice. 
Repatiţiite sau intrerupt apoi cu- 
rând, împreună cu crize antiviiate 
a fiarmoniczi. din pricina inexis- 
tenței unui capital imiţia!, necesar 
cumpărării de  insirumente, nota 
muzicale şi alte rachizite. 

Abia la 9 Mai 1926, după ce aso- 
ciația primite cu un în în urmă o 
subvenție de 300 mii lei dzla Mini- 
sterui Artelor, a fost la Oyera Ro- 
mână din Ciuj, întâiul consart sira- 
fonic execmtat de orchestra Opersi. 
cu programul astfel alcătuit: Simfc- 
nia Il-a da: Bezthoven, Sicofried- 
Tdyl! ds Waaner, Pztita Suites ds Da- 





busy și Posm simfonie nr. 3 de 
Liszt. S'au scurs deci saze ani ce 


la înființarea filarmenicei până la 
data, când ea reuşise să fază dova- 
da publică despre existența și in- 
tenţii!: si, Nu dovedaşta oara aceasi 
iapt libsa de coprehensiune şi da 
interes a celor chemaţi să-și dea 
obolul și sprijinul ofizial pentru 
promovarea problemzior artistice? 

în acelaş an, îa 17 Iunie, are lee 
al doilea concert, cuprinzând pies: 
de Bezthoven, Rabaud, Brahms și 
Rapsodia română de George Ene- 
scu. In anul următor, asociația pri- 
mid o nouă subvenție de 300 mii 








de GEORGE SBÂRCEA 


lei, organizează nu mai puţin de 5 
simfonice populare. 

După aceşti doi ani — în răs- 
timpul cărora filarmonica a avut un 
tota! da 1 concerte — activitatea ei 
se întrerupe din nou, de astădată 
din pricina desorganizării comitetu- 
lui şi moartea preșodintelui Gheor- 
ghe Dima, fost director al Conser- 
vatorului şi compozitorul ardelean 
de largă difuzane. Comitetul s'a re- 
constituit abia în 1934, sub condu- 
cerea d-lui prof. Vistar Papiliam, 
d=sfăşurârd o activitate modzastă 
dar conştientă și viguros susținută, 
organizâna până azi 18 concerte 
mari, dirijate de Edmondo de Verc- 
chi, Jean  Bobescu, G. Szăutru, 
Andreescu Ske:etty, George Pavel, 
Max Săveanu, Eugen Lazăr, Iuliu 
Mureşanu. 

Concertele prezentate întra 3 Deo. 
1934 și 1 Iunie 1935 — in total pa- 
tru — cuprind bucăţi de Besthoven, 


Mozart, Brahms, Chopin, Berlioz, 
Ceaikowsky și Debussy; iar dintre 


autorii români Sabin Drăgoi, Mar- 
tian Negrea și Max Săveanu. Ele 
au avut concursul urmâtoriler în- 
strumentişti: George Ciolac (pian! 
Carol  Koilar (vioară) Ecaterina 
Fotino şi .Piroska Hevesi (pian) 
La concertele din următoarele sta- 
giuni s'au executat cpsra de Mozart, 
Eimonăo de Vaochi, Verdi, Felice 
Lattuada, Richard Strauzs, Beetho- 
ven (Quartste) Dvorak (Quinta: 
Weber, Mac Dowszl, Hoffmann, Bo- 
rodin, Rossini, Moskowsky, Mandzi!s 
Be-thoven (Simfonia VIII-a! Saint- 
Sans, Wagner,  Biizser, Berlioz, 
Veikmann, Smetana. Koilar, Dvorak 
(Simfonia V-a) Mendz'szohn, Cezar 
Franck, Haydn (Quartet) Bzsthoven 
(Quartet) și Ceaikowsky (Saxteti 
Bach, Liszt, Hayăm, Mozart (Con- 
ceri pț. pian în mi bemoli. 

Dintre compozitorii români au 
fost cântaţi următorii: Iuliu Mure- 
şianu (Suita româneasră); Andre- 
escu-Skeletty („Moartea zimbruiui 
și „Calvarul unui artist” poem sim- 
fonic), Al. Zirra („Păcală şi Târ- 
dală”; Mari Cupeea-Munteanu (Ca- 
priciu simfonic); 0. Zeno Vancea 
(„Dansul priculiciului” și Dansul 
ursului”) Marțian NXesrca 1, Rapso- 
dia română”) Tiberiu Brediceanu 
(Soto de harpă) Sabin Drăgoi „(Po- 
emul Neamului”) Mircea Popa (A- 
legretto, Parţea I din Simtonie), 
Cusen Cuteanu (Suita românească) 
şi N. Gane, 

Iată o activitate căreia i sar fi 
cuvenit neprzcupețita atenţie a ofi- 
cialităţii şi iubitorilor de muzică. Nu 
intotăsauna însă năzuințele filar- 
monicei „Gh. Dima” s'au bucurat de 
sprijinul publicuiui. La câte con- 
certe n'am asistat, cu sâli aproape 
scale, cu lojile hidos rânjite ca niște 
dinţi negri ai unui simboliz balaur 
al nepăsării obşteşti? Si nu este oa- 
re şi vina presei ardelene care a tre- 
cut, în repetate rânduri, sub tăcere, 
frumoasele realizări ale filarmoni- 
cei noastre? 

Azum însă, când ritmul de viată 
nouă româncască s'a înscăunat și 
în viaţa spirituală ardeleană, când 
vechile  mstehne se lceuiase po 
zi co trece, pubiicul nu va intărzia 
să ințelsagă rostul unci asociaţii fi- 
iarmonicz în capitala Ardealului, 
să-i dea sprijinul morai și materiai, 


pentru ca ea să-și poată realiza pro- 
gamul de difuzare a muzicii bune, 
universale şi româneşti, 
cum şi-a propus. 


asa după 
câteva cuvinte 

4 d. pSf. Victor 
Papilian, care singur a girijat filar- 
monica, singur a luptat în uitiinii 
enzi ari pentru existonţa ei și sin- 
sur i-a sesizat insemnătanea, făcând 
saerificii numai şi numai pantru ca 
asociaţia să exisie, să prospere și să 
activeze. implininiu-și rostul edu- 
cativ şi artistiz românesc în Ardeal, 





fegăsire 


Niciun glas de-acum să nu mă cheme. 
Nicio vrajă, punte să-mi întindă, 
*iciun dor nu vreau să mă cuprindă, 
Căci mă 'nchid cu lacăte în vreme. 


Nu mai cred mirajelor albastre 


in adâncul ochilor de ghiaţă, 
Căci m 'atrage golul de viată 
Și mă cheamă căile sihastre. 


Vreau uitarea fulgii mari să-şi ningă 
Peste vreme, peste gândurile grele. — 
Vreau ca 'n noaptea-mi cu puţine stele 


Cea din urmă rază să se stingă. 


Niciun glas de-acum să nu mă cheme. 
Căci mă n chid cu lacăte în vreme. 


PAVEL BUTAN 
Lipova-Timiș 


1939 


——— 29 Aprilie 








Cronica dramatică 


TEATRUL REGINA MARIA: "putea în curând deveni soţia co- 


Flagrant delict, comedie în 4 
acte de Sacha Guitry traducere: 
A. de Herz 


misarului, fost amant al ei. 
Iată în scurte 
piesei lui Sacha 


cuvinte esența 
Guitry. Actele 


destul de scurte ar putea între- 


Trebue să repetăm, și cu pu- 
blicarea aceste: cronici, că o co- 
medie de Sacha Guitry pierde 
cea mai mare parte din efectul 
e:, când nu este jucată de autor. 
Flagrant delict, care are mai pu- 
țin e.cment comic pur, se estom- 
pează, la efectele jocului aitor 
actori. In comparaţie cu Scandal 
ia Monte Carlo, dape scena tea- 
trului Comedia, Flagrant delict 
este mult ma: slab. Cele patru 
acte sunt dificile şi numai câte- 
va momente hilare nu isbutesc 
să ridice nivelul spectacolului. 

Piesa se petrece în menajul so- 
țiior Vaunaire (o primă observa- 
ție pe care o facem, jocul inter- 
preţilor români, în genera] nu 
priceput suflul francez al e). 
D-nul Lo Vaunaire este mai 
mult sau mai puţin maniac și 
lucrează în lemn busturi feme- 
nine fără să observe cum lânsă 
e! o soţie tânără şi frumoasă a! 
putea fi o mai simpatică tovară- 
șe de viaţă decât ferăstrăul, Bi- 
ne înţeles aceasta, desperată de 
atitudinea soțului ci, se va lăsa 
atrasă de un alt om. D-nul Vau- 
naire aflând doreşte să provoa- 
ce un divorţ spre a se elibera de 
soția sa şi a se căsători cu un 
model. In acest scop cheamă pe 
comisarul șef al circumscripției 
să constate un flagrant delict. A- 
costa, printr'o  stratagemă abilă 
ishuteşte să împace situația lui 
de amant şi Ge constatator al a- 
dulterului. Divorțul se va pro- 
nunţa iar doamna Vaunaire va 


dramatică. 





ine o atmosferă vioae, dacă in-. 
terpretarea sar situa 


ia înălți- 


neegală, în actul 1 a fost slabă, 
apoi și-a reluat puţin antrenul 
pântru a-l abandona din nou că- 
tre sfârșit. 

D-na Nora Piacentini, cu iîne- 
vitabilul dumneaei gen, a ridicat 
atmosfera piesei la o notă de 
mai mult comic. 

D. Tony Bulandra, a intarpre- 
tat un rol care nu i se potrivea 
câtuși de puţin. Pe cât de distins 
1 putut fi în alte creaţii, pe atât 
ic banal a fost de data aceasta. 

Restul interpretărei, puțin im- 
portant, a re.evat în special ca- 
lităţiie artistice ale lui Marcel 
Ansshelescu. Aces nou element al 
teatrului promite enorm pentru 
anumite roluri. A 

Decorurile lui Kiriacoff mai 
puțin bune decât la Voiaj de 
nuntă. Afară de actul III. 

lacheind  constatările despre 
Flagranţ delict, trebue să re- 
levăm greşeala ce a făcut-o di- 
recția scenei, alegând o piesă de 
Sacha Guitry care necesită pre- 
zonţa autorului. Aceasta în pri- 
mul rând. Apoi, greșeala de a nu 
atribui roluri potrivite interpre- 
țior. 

D. Tony Bulandra este un ar- 
tist de valoare, dar nu pentru o 
comedie ușoară, hazlie, şi nu 
pentru rolul lui Guitry. Așișde- 


UNIVERSUL LITERAR 








Cinematografele 


Faptul că Americanii l-au dis- 
tnibuit pe Robert Taylor întrun 
rol diferit mult d= obişnuitele 
sale roluri de băiaț foarte frumos 
şi bine crescut, me dovedeşte ceea 
ce de multă vreme am bănuit 
şi anume că gloria frumosului 
june-prim a început să deca- 
dă şi peste occan. Tot aşa cum, 
atunci când filmele Irenei Dunne 
și ale Katherinei Hepburn au 
început să facă reţete mici, ele 
au fost puse să joace în comedii, 
Robert Taylor de astă dată inter- 
pretează rolul unui boxeur, rol 
kare, trebue să mărturisim, se 
deosebește mult de cel al cternu- 
lui amant Armană Duval. Boxeu- 


rul este. de obiceiu, socotit arcpt 
o brută fără sufiet care nu ştie 
decât să tragă şi să capete pumni. 

Bine înțeles, frumosul Bob nu 
putea fi scăzut chiar atât de 
mult în ochii nu mai frumoase- 
lor lu: admiratoare. 

Ș: iată-l dsci pe Taylor în bae, 
cu 0 şuviţă de păr rebel pe frun- 
te — ştie regisoru! că așa-i stă 
bine — citind 9 carte do istorie a 
Romanilor. 

Publicul daci pare să fie lămu- 
rit: Frumosul Bob nu este decât 
o biată victimă a împrejurăriior. 
Lipsa de bani l-a făcut să se a- 





TONY BULANDRA 


me. Din nenorocire insă nu toate 
personagiile şi-au priceput rolul. 

Inăţându-se mai mult deasupra 
coloraiţi, M. Folino a creaţ un 
rol corect și chiar deosebit. 
avut momente de mută putere 


D-na Dina Cocea, 


put atmosfera 
specific piesei. Pentru 
sunt alte roluri. Singur 
înţe.es piesa sunt d-na 


A şu Fotino. In special 


piesa. 


extrem de 





rea d-na Tina Radu nu a price- 
franceză, 


cea în momentele ei bune şi M:i- 
pentru a- 
cesta din ummă merită reo.evată 


VICTOR POPESCU 


puce de box, El, totuşi, e un bă- 


stilul  iaţ dastui de subţire care nu pier- 
dumneaei de nici-un pri:ej ca să se instru- 
„cal au  iască — mai târziu aflăm că a 
Dina Co- 


început să citească o carte de is- 
torie universală. Nu vi se pare 
cam copilăros acest procedeu al 
regisorulu: de a ni-l face simpa- 
tie pe erou? 

Mai sunt apoi în film câteva 


PE E a) 


NINSOARE DE PRIMĂVARĂ 


vaporos şi ținută de perumbei ațipiţi în 
cuiburile lor, în înfăţişarea grea de 
aşteptare a sânilor altora. Fiecare fe- 
meie mi-a lăsat, concretă, o noţiune 
limpede, o imagine clară, care însu- 
mată celor precedente, imi desăvâr- 
şsau icoana lumii mele de corespon- 
denţe între lucruri și fiinţe, între fapte 
și gâna şi mă întregeau, asttel, în a- 
fară, cu tot ceea ce văzusem, „imţisem 
atinsesem, sau numai visasem. De data 
aceasta se petrece un fenomen, par'că, 
invers. Intreagă această agoniseală de 
0 viață de experiențe se risipește, se 
destramă în disparate, mi se ia parcă 
înapoi, bucăţică cu bucăţică şi mă go- 
lește, astiel de bogăţia unui întreg tre- 
cuţ. Pierd în goana după albastrul în- 
vunecat al ochiior ei tot albastrul strîns 
de mine din ochii de aceeaşi culoare pe 
care i-am sărutat sau admirat şi mi 
se extrage ca pe o sevă rară din rădă- 
cinile simțămintelor mele rând pe 
rând în albul unui gât pe care-l caut, 
tot albul pe care il voi fi experimentat 
până acum ; în linia şoldurilor în care 
caut o experiență, nouă, toate experien- 
țele trecute ale atâtor șolduri mângâ- 
iate până azi și, așa mai departe, nuan- 
țe cu nuanțe de linie armonioasă, de 
culoare, de căidură, de ondulaţie, se 
şterg, se atrofiază și se topesc într'al- 
tele pe care totuși, nu izbutesc să mi 
le reconstituesc și că le absorb în loc. 
Voi ajunge prin a fi un îns golit de 
propriul său trecut in cadrul unui pre - 
zent sau și viitor cu desăvârşire inexi- 
stent,. 

O pasăre gata să sboare de pe ramury 
îinmugurită a unei plante necunoscute 
dintrun covor oltenesc, dete uşor a- 
tunei din aripi. Tresări și aşteptă să 
vadă ce se întâmplă. Creanga ţâşni în 
sus dupe pasăre ; pasărea se ridică în 
văzduh, speriată par'că, și tot aşa şi 
ramura, de teamă să nu se despartă 
ce p.cioruşul ci abia atins cu un mu- 
gur, se înalță necontenit în sus, se mlă- 
dia, urmărea mişcările pasărei, păs- 
trând mereu contactul abia atins qin- 
tre ele, într'o goană ameţitoare spre 
infinit. Cerul era acum, împrejurul lor, 
violet, prin adâncime în jos, pasărea 
trandafirie prin apropicre în sus de 
soare și ramura troenită de înflorirea 
in văzduh a mugurilor cu care își în- 
cepuse zborul. Se gândi cu o bătaie de 
inimă că ramura aceasta ştie foarte 
bine ce face acum. 

Dai Pasărea va trebui odată și cdată 
să ostenească de atâta zbor și atunci, 
acolo sus, ne mai găsind alt loc unde 
să se poată odihni își va lăsa neapărat 
piciorul ei fin pe ramură. Este clipa 
pentru care se împodobește cu întreg 
noianul acela de flori albe. 

Azurul între timp se întuneca și se 
răcea treptat în cadrul tot mai ne- 





NEDUMERIRE 





— Ce-ai păţit dragă? 


— Nu știu nici eu de unde m'a tras cu- 


rentul, că doar locuesc în manşon. 


(Urmare din pag. 3-a) 


sfârșit al depărtării. Pasărea începea 
să se simtă străină și să bată tot mai 
rar din aripi până ce, simțind cu plă- 
cere ramura tot mai tare sub picioa- 
vele €1, sfârși prin a nu mai bate din 
ar.pi şi a-şi strânge cu putere ghia- 
rele pe lemnul înflorit al crăngilor a- 
cum nenumărate ca o întreagă coroană 
ie copac. Ramura cobora, încet la în- 
ceput, apoi tot mai repede, cu pasărea 
in mijlocul e:;, printre flori uriașe și 
nenumărate, de toate culorile, în formă 
de ochi de coadă de păun, 0 aducea ca 
pe un rubin cald și sperios înapoi. In- 
tr'o singură clipă se și integră covo- 
ruiui. E. vru să oia în palmă, în fugă, 
cât incă îşi păstra individualitatea ei 
deosebită, dar îi scăpă parcă, printre 
degete. Impresia aceasta aproape tan- 
gibilă a simbolurilor o avea destul de 
ces acum și se familiarizase cu ele atât 
de mult încât conteniseră, în parte, de 
a se mai lega neapărat de punctul ior 
sufletesc ae plecare, pentru a deveni 
autonome, independente, și a se con- 
funda cu un joc sburdalnic al fante- 
”iei ; porneau însă totdeauna dela ea 
şi, indiferente de unde apoi, se împrăş- 
tiau, întreținându-se necontenit împre- 
jurul ei, ca un parfum împrejurul unei 
dori mirositoare, numai în ea își gă- 
seau un principiu necontenit de ira- 
diere și de împrospătare. 

— Ea însă, ca centru a toate ale 
mele, unde ya îi fiind oare și care îi 
va îi esența ? Poate că încă, ieri își răs- 
punsese cu melancolie! A intrat într'o 
clipă în mine, ca o divinitate panteis- 
tică pentru binele închinătorilor ei, în 
lume, şi s'a oprit acolo ca o formă in- 
sangibilă a duhului incorporat şi pri- 
“nordial, Legysul ii servește drept cap, 


cerul drept umeri, pământul întreg 5 
este picioare, marea pântece, zeitățile 4 


toate, trecute şi viitoare, braţele, mun-, 


— Tot ce sfârșește cu bine e bine! 
îşi zise cu mulţumire. 

Se ridică apoi cu greutate de pe îo- 
toliu şi se uită in oglindă. Era mai pal 
ca de obicei și mai spiritualizat ; părea 
mai înalt şi mai svelt şi semăna cu 
icoana pe care și-o făcuse despre Lu- 
citer în clipa când, oprindu-se din că- 
dere, a ridicat cu orgoliu capul pentru 
a-și arunca privirile pe de-asupra lumii 
rămase încă la picioarele sale. Iși a- 
minti de ce îşi spusese mai adineauri 
şi se întrebă dacă, mai întâi, totul sfâr- 
şise și, apoi, dacă sfârşise cu bine. Un 
sentiment fiziologiceşte născut îl în- 
demnă să se întindă cât mai tare, în 
capul oaselor, ca un om trezit dintr'un 
somn odihnitor, și avu impresia orga- 
nică de nesdruncinat că, totuşi, trebuie 
să se fi sfârşit cu bine totul. Era ca o 
fiară care învinsese o pradă şi o de- 
vorase în urma unei grele lupte. Muș- 
chii îi sunt încă osteniţi de încordările 
și de sforțările făcute şi trupul încă 
poartă urma rănilor primite ; în vine 
însă îi circulă, întăritor, sângele cald 
încă al victimei devorate, carnea ei 
proaspăt mistuită e carne proprie a- 
cum $i întreg organismul îi lucrează 14 
asimilarea deplină a jertfei biruinţei 
lui. Mintea, simțimintele şi voința, con- 
sumaseră sufletește o întreagă dragos- 
te, până la. epuizarea ei şi o realizase 
lăuntric cu atâta deplinătate încât a- 
cum zădărnici-e însusi obiectul ei. 

— Asta este ! îşi spuse cu mulţumire. 

Şi aruncă pardesiul pe umeri pentru 
a ieşi în oraş. Era pentru prima oară 
câna făcea lucrul acesta, la ora lui o0- 
bișnuită, de aproape o lună de zile. 
Simţea nevoie de a relua viața de toate 
zilele şi deprinderile ei. Hotări să mai 
facă, încă odată drumul de care îşi a- 
ducea acum aminte cu un sentiment 


ţii unghii, norii păr, arborii putul fin aljadâne de ușurare și porni de-alungul 


trupului e: ; are dept ochi soarele și 
luna, drept spirit Dumnezeirea însăși, 
leii drept mândrie, vântul sutlare, în-f 
chide pleoapele cu noaptea şi le des-L 
chide cu zorii, vorbeşte cu tuneiul și, 


rămâne, astfel, neințeleasă și de ne-?, 


înțeles, Ge-a-pururi. 

Avea, însă, în faţa acestei noi, par'că, 
și înseninate prin chiar aceasta, viziuni 
a ei, un simțământ nou. Ar fi voit-o 
eproape ca să-i vadă îndurerarea şi, 
totuși, această îndurerare nu mai e- 
xista, în realitate, decât ca amintire a 
unui trecut consumat. Incerca să nu 
se gătească și se gătea cu grije. Tot 
gândindu-i numele pe care nu i-l cu- 
noştea, numele ei ruginea. “Totul se 
consumase, astfel, în interiorul lui, 
până la calcinare și nu mai rămăsese 
acum, dimtr'o dramă, decât amintirea, 
trandafirie a unei idile deplin reali- 


zate. | i 


COPILI CU VELEITAȚI SI PARINȚII 


OBTUZI 


Ea: Să-i scoţi tu prostiile din cap 


să se facă cuier. 


Pufi — zice că atunci când o fi mare, vrea 


trotoarelor largi şi încăpătoare ale bu- 


fevardului. 'Trecătorii erau rari și ziua 


moleșitoare de primăvară încă stăruia 


să lupte cu amurgul. O zări atunci pe 


“trotoarul celălalt, căutând să treacă 
istrada printre şirurile de maşini, cum 
îi făcea, semn cu mâna să se oprească. 
Era în gestul ei ceva de tragică des- 
nădejde. Un simțământ îndoit de Li- 
bertate îi dete brânci înainte par'că 
şi, cu inima grea dintr'odată de con- 
tradicții, făcându-se că nu văzuse, sc 
aruncă în cea dintâi maşină goală pe 
care o întâlni și porni. In ogiinâa au- 
tomobilului fulgeră o clipă imaginea 
înlemnită dintr'odată pe trotoare, a ei. 

— Mă caută, desigur, își spuse el. Așa 
ne-a fost nouă datţ, pe semne, ca să ne 
despărţim. Fie ! conchise, apti, ridicând 
ușor din umeri. 


N. DAVIDESCU 


DE SPECIALITATE 


lui 


tac în vitrină! 





INTR'UN FOARTE MIC MAGAZIN 


Vulturul împăiat: Să vezi, aacă patronul 
o impăiază şi pe casieriţă, n'o să mai avem 


puncte nelămurite. De pildă, a- 
s:istăm la acest fiim la vreo 10 
matchuri de box. Toate, absoiut 
toate, se termină prin k.0. Regi. 
sorul a uitat că mai există şi vic- 
torii la puncte. Apoi uitimul 
match al filmului este cam exa- 


gerat. Dar tocmai această notă 
de exagerat a filmului, îl face 
să fie urmărit cu interes, pot 
spune chiar: „cu sufletul la 
gură“, Siârşitul filmului a fost 
primit de public, par'că, cu pă- 
rere de rău. Vroia lumea ca fii- 


mul să fie mai lung. E, cred, cea 
mai bună recomandare ce i se 


poate face unui film. Sar putea 
ca oamenilor în vârstă și nespor- 
tivi să nu le placă fiimui. Pen- 
tru tineri, însă, această peliculă 
este un adevărat regal. Robert 
Taylor apare în film mai mult 
desbrăcat decât îmbrăcat şi mai 
tot timpul are faţa tumefiată. Şi 
— surprinzător — e simpatic chiar 
atunci când nu e „frumos ca un 
zeu“. Maureen O'Sullivan se a- 
lintă ca o pisică şi nu joacă deloc 
supărător. Edward  Arnoid are 
marea calitate de a exterioriza 
scurt, merite puternice fără să se 
folosească de strâmbături, aşa 
cum obișnuesc ceilalți actori. E, 
deci, un mare actor de cinemato- 
graf. Franck Morgan apare în- 
tr'un rol adânc uman, fiind o a- 
devăratţă revelaţie. Aceasta nu în- 
seamnă că nu-l apreciam şi în 
roiurile sale comice. Dar, de astă 
dată, în roiul tatălui boxeuruiui, 
el se întrece pe şine, târându-i 
pe ceilalţi interpreț: în umbră. 
Este unul din cei mai buni actori 
de peste ocean. 


ARO: Eroul dela Marna 


Filmul acesta a fost realizat de 
către Francezi cu un scop pre- 
cis. Tema din „Jaocuse“, este şi 
aci tratată cu amănunțime, regi- 
sorul, scenaristul, acțorii, într'un 
cuvânt toți, încercând să pre- 
zinte publicului toate ororile răz- 
boiuiui, aceasta pentru a con- 
vinge de inutilitatea și de urmă- 
rile dezastruoase ale unui viitor 
măcel. 

Totuşi, caracterul de „mani- 
fest de pace“ a] acestui ultim 
film francez este mai puțin pro- 
nunțat decât în „J'accuse'“, Eroul 
nu se mai lamentează pe toate 
căile, ajungând să plictisească 
prin aceasta, publicul. Pe ecran 
ni se prezintă timp de un ceas 
şi trei sferturi diferite scene din 
timpul răboiunlui cari sunt mai 
convingătoare decât  simplele 
vorbe, In orice caz, pentru publi- 
cul care vrea să se distreza li 
cinema, filmul dela Aro nu este 
recomandabil. Cu toată prezenţa 
pe aliş a lui Raimu, de-alungul 
filmului nu întâlnim nici o sce- 
nă comică. Dar pentru cei cari 
neagă latura trazică a unui răz- 
poiu, filmuj „Eroul azla Marna“, 
trebue să le siujească drept pil- 
dă. Raimu, ca actor comic prin 
excelență a dat o lecție de cum 
se interpretează rolurile tragice. 

Albert Basserman, marele ac- 
tor german, a fost distribuit în- 
trun rol episodic. Ceilalţi actori 
de asemenea n'au roluri prea im- 
portante. Impresionată este însă 
creaţia interpretei tinerei mame, 
Are un chip de fiară încolţită 
care impresionează mult. Și de 
asupra tuturor, rep=t, sc situează 
creaţia lui Raimu. 


TRAIAN LALESCU 





7 


Racine în românește 


A ajuns de mult o banalitate— 
din raza căreia nici nu mai în- 
cencăm parcă să scăpăm — con- 
statarea că trăim în toate mani- 
iestările noastre spirituale, la 
umbra culturii franceze. Nu esti 
desigur nici ocazia şi nici locul 
să discutăm această condiţie de 
existență a spiritualității româ- 
nești, pentru a contura câştigu- 
rie şi neajunsurile unu: astfel «le 
mod de vieţuire, 

Cu atât mai enigmatic pare 
însă — ansamblul acestei împre- 
jurări — faptul că întrun secol 
şi jumătate de existenţă literară, 
necontenit  hrănită la isvoareie 
curții francezs, cetitorii români 
şi cultura română nu au reușit 
să pătrundă şi să asimileze va- 
loriic de circulație universală 
ale Franţei intelectuale. Cred că 
nici constataraa aceasta nu este 
nouă, dar cu atât mai mult, ea 
este de excepțională importanță. 
Pentru care motiv de alliel, va 
trebui adâncită cândva până la 
proporțiile unui studiu care să 
stea la baza oricărei încercări de 
acfinire a spiritului literaturii 
noastre. 

lată dece, orice exemplu în 
plus 122nit să verifice şi să in- 
tărească observaţia de mai sus, 
nu ni se pare lipsit de interes. 
Prilejul împliniri a 30V de ani 
de când într'o modestă casă de 
funcţionar provincial, la Ferte- 
Milon, se năştea Jzan Racine, ni 
se oferă astfel. ca un minunat 
protest pentru a vedza modul in 
cane opinia culțurală românească 
a  întâmpinatţ pe tragedianul 
îrancez. 

Autorul se pretează de minune 
acestei discuţii prin tripla-i în- 
suşire de francez, autor de tca- 
tru( deci, mai  accasibil decât 
alți scriitori marelui  pubic și 
traducătorilor), dar mai ales de 
scriitor simbolizând cum nu se 
poate mai bine hu numai sufle- 
tul secolului şău de glorie ludo- 
vinciană, ci întregul suflet, fran- 
cez. În această fprivinții, Taine 
făcea mai mult docât o patetică 
incursiune în domenul sparifi- 
cului naţional când — alăturând 
pe Racine lui Shakespeare şi 
Sophocle — afirma că Racine 
cste un poet naţional, care a dai 
cel mai frumos teatru cu putinţă 
pentru a întări apoi: „îl est 
pour notre race, le meilleur in- 
terprete du coeur”. 

Ei bine, cum a fost primit 
Racine — mai mut de:ât un 
minunat cercetător al adâncuri- 
lor sufletului omenesc, un ex- 
cepțional reprezentant al tempe- 
ramentului și spiritului galic — 
de publicul românesc ? 

Cercetările  trebuesc pornite 
încă din epoca aceea veche de 
nceput de secol, când boerii 
noștri iau primul contact cu cul- 
tura franceză şi când — pe ur- 
mele teatrului dela  Cismeaua 
Roșie al domniței Ralu, C. Aris- 
tia, sprijinit de bosrul cu pres- 
tanță şi sufiet de Mecena, Iancu 
Văcărescu dă primele reprezen- 
taţii teatrale cu odraslele boeri- 
lor. In această vreme, în seara 
de 27 Decembrie 1816, Gh. Asa- 
chi reprezintă în casele Hatma- 
nului  Costake Ghika din Iași 
prima piesă jucată în româneşte. 
Dar nic: în Modova, nici în 
Muntenia repertoriile rămase 
dela aceste teatre nu ne semna- 
lează micăeri traduceri din Ra- 
ine. Intâinim în schimb pe Kot- 
7«bue, întâlnim ds de tot pe 
Voitaire și mai rar pe Moliere. 
Aceasta, deşi în „Albina” din 12 
Februarie 1839 Asachi dovedeşte 
a fi înțeles poezia operei lui Ra- 
cine, a cărui „armonie” o aşează 
tetuși lângă Virgil, Tasso, Il va 
fi împiedicat poat= dala o tradu- 
cere tocmai conștiința greutăţi- 
lor unei transpuneri dintțr'o lim- 
bă dasică, a unui autor de forţa 
neoclasicului francez, într'o limbă 
în formație pe care aceste tra- 
duceri aveau tocmai misiunea a 
o face aptă unor creaţii originale. 
Dar, dacă  prudența pare a 
ținut pe Asachi în loc, nu tot 
același lucru se poata spune şi 
despre Iancu Văcărescu care pu- 
blică în 1827 Ja Bucureşti tradu- 








a 


A apărut de curând în colecția 


„UNIVERSUL LITERAR” 


| 
Dan Botta 
Alkestis 


dramă în 23 acte 














ACCIDENT DE MUNCA 


Vioara: Deta ultimul concert, am răgu- 
şit teribil. Acum caut un post de contra- 
bas. 


corea piesei „Britanmicus*, o tra-= 
Gucere despre care d. prof. Iorga 
scrie că „se înfățișa într'o lite- 
ratură nouă cu îmbrăcăminte 
croită cinstit și cuviincios, Lără 
alte însuşiri însă! De altiel, 
traducerea era gata încă din 
1818, dar evenimentele dela 1821 
împiedicaseră reprezentarea ci: 
când — în 1830 — Văcărescu în- 
cercă să reprezințe piesa, auto- 
rităţile ruseşti interzisecră a doua 


reprezentaţie, având în vedere 
credinţele politice  vusofile ale 
traducătorului. 


Abia în 1861, acela care avu- 
sesc prilejul să fie martor tutu= 
ror sacriticiilor  făcut= pentru 
cultura română de Văcărescu — 
Eliade Rădulescu — tipăreşte o a 
doua ediţie din „Britannicus“. 

Apo: din nou companiile fi- 
rave, acătuite pentru o stagiune- 
două, cu artiștii cari vorbeau din 
scenă cu cei din culise sau fă- 
ceau semne ia cei din sală, 
continuă — cu toate  eforţurile 
lui Costache Rosetti, tânăr cro- 
nicar dramatia, venit din străi- 
nătate şi cu tot talentul risipit 
de dezordonatul Millo — să joa= 
ce pisee uşoare, canțonete și far- 
sc pariziene, 

Aceasta până ce în 1875, Gh. 

Sion 'modestul patriot autodi- 
dact, distins prin forța credin- 
țelor sale  raţionaliste, publică 
două traduceri din Racine: 
„Fedra” şi „Atalia”. Una din ele 
Tedra — avaa să fie reprazen- 
tată şi pe scena Naţionalului în 
Stugiunea 189]—92, sub durecto- 
ratul lui Grigore Cantacuzino. 
Piesa pare a fi avut oarecare 
succes, căci trei ani mai târziu, 
Teatrul Naţional — sub aceeași 
direcțiune o reia în cursul stagi- 
unii 1894—95, cupă ce în stasiu- 
nea precedentă jucase „Imprici- 
nuții“ (Les Piaideurs), într'o tra 
ducere rămasă necunoscută. 

Această apariție pe scena pri- 
mului nostru teatru nu trebue 
să surprinaă decât prin tardivi- 
tatea ci dacă ținem cont că 
Moliere fusese jucat pe acceaşi 
scenă încă dela 1877, V. Hugo 
dala 1878 (ca şi Victorien Sar- 
Gou), iar Schiller din 1885, ală- 
tur: de Shakespeare, de alte 
căruia Macbeth, Otho, Hamlet, 
îi fuseseră jucate până în acest 
an. 

Repertoriul românesc al lui 
Racine se opreşte însă aici: la 
„Fedra”, care este jucată timp 
îndelungat pe scena Naţionaluiui 
în diferite  stagiuni: 1902—1903, 
1903—1904, 1909—1910. 

In accastă epocă, mai precis în 
1907, apare în sfârşit o nouă tra- 
Gucere. De astă dată este vorba 
de „Atalia” în versiunea unuia 
din ce: mai fecunzi traduători 
de teatru dela noi: Hararamb G. 
Lecca. Pe scena Naţionalului to- 
tuşi, tragedia nu avea să urce, 


Doi ani mai târziu, poetul D, 
Nanu, care a transpus în una 
d.n cee mai frunioase limbi ro- 
mâneșşti, pe Racine, ne dă o tra- 
Gucere care vu rămâne desigur 
primul și singurul modil ce va 
ghida pe viitor pe traducători: 
Andromaâca, urmată mai târ- 
ziu de „Fedra”. Prima este 
reprezentată la Teatrul Naţional 
(direcţia I. Bacalbaşa și Al. Da- 
villa) în stagiunea 1912—1913. 
Noroc mai mare va avea „Fedra” 
care după războiu avea să ocupe, 
în repetate stasiuni, scena pri- 
mului nostru teatru. De alttel, 
după război se cuvin subliniate 
încă două traduceri: una dato- 
rită  regrotatalui post Alfred 
Moşoiu care traduce „Britunni- 
cus” şi alta, în 1927, a lui Ivan 
i Ciorănescu: Estl:era. 

Istoricul „carierei” lui Racine 
în țara noastră sa terminat. Sa 
terminat atât de repede încât 
pentru prestigiul culturii noastre 
aş dori să aflu că am omis vreo 
traducere și mai ales vre-o altă 
piesă de Teatrul nostru de Stat 
Exemplul lui Racine rămâne ta- 
iuși una din cole mai evidente 
probe pentru cineva care ar 
vrea să facă procesul culturii 
noastre. Numai trei piese jucata 
pe scena Naţionalului (dintre 
cure: Andromuaca şi Impricinaţii 
in câteo singură stagiune!) Nici 
o ediție completă, ci numai 
câteva traduceri  răsleţa, dintre 
care numai două — ale d-lui 
Nonu — la un nivel ridicat! 

Mui ales când ai monogratii a- 
supra lui Shasespea:c, când ai 
câteva traduceri quasi-integrale 
(Stern, Dragomirescu, D. Proto- 
pepescu) ale dramaturzilor en- 
glezi, când ai pe Dante tradusa 
aşa cum îl avem noi, când ai 
monografii asupra lui Goethe, 
cână ai tradus pe Cervantes. 


COSTIN 1. MURGESCU 


DIALOG CASNIC 





Cocoșul: — Ce faci, dragă, sări coarda 


Găina, ; 
omietă, 


inanite de ajun? 


Da, bat miște ouă pentru 








8 








UNIVERSUL LITERAR 








29 


Aprilie 1939 === 


Literatura. arta. idei... 


Metoda d-lui 


[. Călinescu 


sau 


Arhanghelul din fată şi fata din Archangel 


Nu de mult, d. G. Călinescu a 
scris articolul program al revis- 
tei d-sale „Jurnalul literar“. Vro- 
ia să se ştie că publicaţia este 
critică înainte de tţoate, că în pa- 
giniie ei se va scrie numai despre 
cărți şi scriitori, (nu şi despre 
spectaole, arte plastice, etc.), că 
se vor face studii de istorie şi cri- 
tică literară şi se va ordona un 
spirit critic în marele pubiic ci- 
titor. 

In cadrui revistei, d. Călinescu 
avea să organizeze aşadar un stil 
de cercetare a trecutului literar 
şi de interpretare în .cuprinsul 
unei metode, N'a vorbit până a- 
cum nici despre rigorile de cs- 
cetare — deşi ca profesor univer- 
sitar este dator so facă, şi nici 
despre metodă, — deşi a recoman- 
dat câţiva tineri ca fiind apți 
penteu critică. Dar dacă d. Căii- 
nescu nu şi-a descris principi-le 
de muncă, mai întâi, ci a purces 
deadrsptul la lucru, rămânea ca 
noi să-i bănuim cel puţin pe ceie 
generaie, ce nu pot lipsi din nici 
a metodă, — onzstitataa şi exac- 
titatea. Făcâna istorie literară, d. 
Călinescu trebuia să fie onsst, a- 
dică să respecte proprietatea is- 
voarelor, — iar pentru analiza 
estetică era necesară exactitatea, 
adică lectura corectă a textului. 
La catedră nu instrueşte astfel d. 
profeso: pe studenţi ? 

In revista  d-sals, pe care o 
vrea exclusiv critică, organ „ofi- 
cial“ al spiritului critic româiesc, 
— d. Călinescu dovedeşte însă că 
disprețucşte cerinţele amintite. 
Proprietatea isvoarelor nu-l inte- 
xesează. A publicat recent un am- 
plu studiu despre Macedonski, — 
omul ş.poetul! S'ar părea că a- 
duce noui date biogratice, pe 
sprijinul cărora întăreşte un por- 
trat moral. Docun:entele surprin“ 
zătoare conving, şi pentru strân- 
gerea lor profesorul universitar 
ar merita stimă. 

ste doar şi aceasta o muncă 
de calificare. Citind însă artico- 
lul despre Macedonski, ne-a ne- 
dumerit o constatare, Pentru 
ce nu face d. Călinescu nici 
o menţiune la ediția d-lui Tudor 
Vianu, a operelor lui Macedonski, 
din care a apărut de câteva săp- 
tămâni, vol. 1, de 463 pagini, plus 
o introduco=re_de 122 de pagini? 
(Ea. Fundația pentru iiteratu- 
ră şi arta „Regele Carol II“). 
In introducerea ediţiei, d. Tudor 
Vianu, după cercetări de câți-va 
ani, înfățișează cele mai noi și 
mai originale documente cu pri- 
vire la Macedonski, — culese din 
arhiva familie: poetului sau dela 
alte persoane, unde au fost păs- 
trate inedite, Vom pomeni trei 
din aceste documente: i) „un act 
or:ginai în limba rusă, emanat 
dea Divanul Voevodatului Valah 
şi datat din Bucureşti, 29 Sep- 
tembrie 1812, care certifica fraţi- 
ior Dumitru și Pavel Wacedon- 
ski... descendența din speța sâr- 
ebască a lui Ştefan Mincio Voe- 
vod“. (Al. Macedonski, opere, vol. 
ed. Tudor Vianu, „Fundaţia pen- 
tru literatură şi arta „Regele Ca- 
rol 11“, „Introducere, pag. XVII); 


a CI CS CR ac aa E CE ID N AI N N DR N N 


2) „începutul unor memorii scrise 
de propria mână a mamei postu- 
lui” (Op. cit. paz. XXXVI); 3) o 
scrisoarea adresată de Al. Mace- 
donski domnișoarei Pia 1. C. Bră- 
tianu, comunicată d-lui Tudor 
V:aru de d. Ion Pillat, şi în care 
se arată că Macedonski, tânăr 
prefect de Bolgrad a refuzat exe- 
cutarea unui ordin al primului 
ministru, Ion Brătianu. (Op. 
cit. pag. XXXVI). Aceste do- 
cumente, publicate întâia oară 
de d. Tudor Vianu, au fost necu- 
noscute până aci d-lui G. Căli- 
nescu,  deuarece posesorii -lor 
mărturisesc că nu le-au oferit 
niciodată spre cerceiare. 

Peniru ce atunci nu citează d, 
Călinescu ediţia Tudor Vianu, pe 
care este ev:denr că o utilizează? 

Cum voiește d-sa să rânduiască 
un nou „spirit critic“, să pragă- 
tească o echipă de tineri cerce- 
tători, când prin însăşi pilda 
d-zale nu le recomandă o proce- 
dare onestă ? 


Și acum cazul cu „Arhansheiul 
din fată sau fată din Archangel“. 
La pag. 57, din ed. Tudor Vianu, 
este următoarea poezie cu țitlui: 
„In Archangal“, 


In Archangel e o fată 

Cu och: uungi, cu gene lungi, 
Nu poţi chipul să-i alungi, 
Insă astfel de ciudată 

Ca'n Archangel nu e fată. 


Cu ochi lungi, cu gene lungi 
Zilnic râce, zilnic cântă, 
Veselia ei tencântă 

Insă «a golește pungi 

Cu ochi lungi, cu gene lunsi. 


Ziinic râde, ziinic cântă, 
Ţi-ai da viaţa peniru ea, 
Insă viaţa nu ţi-o vrea, 

E şi drac dar e şi sfântă. 
Zilnic râde, zilnic cântă. 


Ce trebue să înţelegem âin cele 
trei strofe ale lui Macedonski ? 
N:mic altceva, decât că în orașul 
Archangel, din Rusia, este o fată 
care se slujeşte de frumuseţea ei 
spre a goli pungile îndrăgostiţi- 
lor. Analizând compoziţia, d. Că- 
linescu crede că Macedonski vor- 
bește despre un „arhanghel fată“, 
şi scrie: „Lumea toată se spiri- 
tualizează şi poetul câniă cu o 
stranie și muzicală stângăcie ar- 
hanghelu: fată. (Turnalul literar, 
An. ], n-ru! 17, 23 Aprilie, 1939), 
Cum este posibilă o asemenea 
confuzie ? Iată ce îns=mnează o 
lectură superficială, inaâmisibilă 
la un critic cu ambiţii de refor- 
mator. Când d. Călinescu serie 
deasupra paginei pe care o umple 
săptămâna! : „Documente. Istorie 
literară“ —- nu  însemnează că 
d-sa trebuie să aşeze aici un ma- 
terial personal sau să mărturi- 
sească pe aceia care au muncit 
să-l descopere? Sau când criti- 
cul interpretează nu este dator să 
tacă o aplicaţie ia obiect ? Aştep- 
tăm răspunsul „onest“ ia aceste 
nedumeriri care sunt ma: mut 
aie cititorilor dornici de a-şi îm- 
plini o educaţie critică, 

c. î. 


Urme străvechi in simbolism 


(Urmare din pag, 1) 


pentru poet — există, credem şi 
un altul minunat de scump. 
Acela rămâne, poate, mai pre- 
sus de orice, creiaţia strălucită 
a Parisului catolic. 

Toată experiența lui de viață 
trece pe sub arcadele acestuia ; 
aici exotismul baudelairian își 
scutură nuanțele păgâne, după 
cum Madona neagră adorată în 
nu mai 
Franţa, 


Ştim ce biserică din 


Sensibilitatea catolică îl lea. 
gă pe poet, ca un filon subte- 
ran, de marele nume din sec. 
XV, Francois de Montcorbier, 
Aproape toi ce nu e poză în 
Baudelaire, trăirea pe planul 
real, dragostea pentru ceiace-i 
damnat și umil, viziunea omu- 


lui descărnat, autopuniţiunea 
— cal de bătaie al criticelor 
freudiste — ne îndeamnă să 


stăruim asupra acestei filiaţii. 

Satanismul acestui  dandy, 
mai puţin ieftin sau teoratic 
decât se crede, n'ar putea fi ex- 
plicat şi ca o resfrângere a A- 
pocalipsei ilustrată în timpanele 
dela Chartres, Autun sau Ve- 
zelay ? Tot sublimul demoniac 
al celor faţade leproase Ia cu- 
loare dar de o soliditate nein._ 
chipuită, pare să se ti imprimat 
adânc în substanţa tânărului 
poet care avea să scoată o spai- 
mă nouă din învechita poveste 
a păcatului originar. Iată-l în- 
vățând după abecedarul de pia- 
tră al lui Villon, fiindcă aici nu 


mediu se situiază, după umila 
noasiră părere superioritatea 
lui Baudelaire asupra romanti- 
cilor. 

Vigoarea,  frustețea creştină 
a lui Villon, i-a aeterminat pe 
romantici să-l scoată din ui_ 
tare în vreme ce aveau să fie 
cam indiferenți cu Baudelaire, 
descoperindu-i probabil, unele 
virtuţi care le lipseau. Dar încă- 
odată, nu-i neapărat vorba de 
un paralelism didasealic între 
Francois Villon și ultimul şi am 
dori opiniile acestea, cum iubi- 
tul cititor a observat-o, schițate 
sub aburii orei ceaiului, 

Revenind la punctul vizat 
dintru început, adică problema 
traducerilor în româneşte, este 
de amintit marea âificultate pe 





O artă care trebue să cunoască... 


disc: eţie, imi pare vă denunţă mai mult o cul- 
tură în care sentimentul poeziei nici 
astăzi n'a ajuns să constitue o aspirație reală. 
In orice caz nimeni nu a cerut, nicăizri, nici 
chiar contemporanii d-lui Aderca, să se ardă 


pe rug Iliada lui Homer.., 


Pe când destinu: celor mai mulţi din marii 
creatori piastizi îmi paie a fi din <zle mai du- 
bioasa. Un destin supus captricii.or individuale. 
Să, nu existe oare aici acele permanenţe care 
s'a: spune aproape că se apără singure în cpa- 
ra în câtre triumfă ? Să nu existe criterii care 
să ne înveţe dece trăeşte Gistto sau Mizhal- 
Ange!9, dece a biruit Cezanne, Greco, van 


Gogh ? 


SILVIU RODA ȘI GEORGE PETCU 


Prima noastră insemnare, s'ar 
cuveni încadrată în chenar ne- 
gru, pentrucă aceste două nume 
de poeți, sunt azi numai nume. 
Trupurite care le purtau, au ple- 
cat dintre noi. Când mă gân- 
desc că, fraţii noștri Silviu Roda 
si George Petcu au plecat pen- 
tru Marele Drum, o undă rece 
trece prin mine: sunț primii 
morţi ai ținereţii noastre, primii 
cântăreți tineri, ale căror lire 
vor rugina! de azi încolo în pă- 
ienjenișuri. Amintirile noastre 
sunt mult prea calda încă şi nu 
pot fi puse pe hârtie decât când 
ie vom putea serie Ja rece; azi, 
umbrele acestor morţi «i noştri, 
sunt cu noi, pe drumul hui. 
Poemele 2o0r nici nu și-au svân- 
tat cerneala şi „Fata Morgana! 
lui Cecrze Petcu, stă în lumina 
vitrineior ca o carte a fiecăruia 
dintre noi. Iată dece înmărmu- 
rivea mânii cu care împineem 
condeiul, iată dece lacrima care 
ne-a picat pe manuscris, Din iu- 
reşul acesta, nebun al cotidianu- 
lui, wdicați şi imoinsi îa fund 
ca toate valurile, nu putem, azi, 
decât să vestim moartea acestor 
doi poeţi, frângerea stumpidă a a- 

sstor două destine. Dar despre 
manuscrisul lui Silviu Roda şi 
despre cele două plachete pe 
care truda şi sudoarea sânzera- 
tă a lui Geo:ge Petou je-a dat 
ia lumină, promitem că vom 
mai scrie aici şi aiurea. Inga- 
nunchiem iângă aceste două al- 
be cruci de mesteacăn... 


POLEMICA 


ni se pare a fi una dintre cele 
mai subtile arte. Fina și acads- 
mica încrucișare de spade, clin- 
chetul lo: clar, sa aude parcă 
din ce în ce mai rar. In lceul 
mănușii aruncate, vine pietroiui 
şi în locul reverenței cavalerești, 
grimasa. Dar pcatecă zodia din 
cale afară, de războinică în care 
trăim, atrage după sine acest 
ciudat şi intristăter feinimen, 
Horaţiu zicea acum două mii de 
ani : „Oi profanum vulgus et 
arceo“,.. şi nu ştim dacă nu a- 
vea dreptate. 


LITERATURA GERMANĂ 
DIN TRANSILVANIA 


este un capitol puţin cunozeut 
la noi. Şi ni se pare destul de 
condamnabilă ignorarea aceasta 
a umor scriitori care pe lânză 
faptul că sunt înzestrați cu un 
frumos talent, pomenesc în cpa- 
rele lor, nu rareori, despre po- 
porui nostru. Iată dar, motive 
care ar putea să ne facă să cu- 
noaşiem mai de aproape acea- 
stă interesantă literatură, O re- 
vistă cum e „Klingsor“, merită 
să tis înfăţişată publicului nos- 
iru; scititori ca Adclf Mesch=n- 
d6rfer, Erwin Wittstock, Hein- 
rich Zillich, Eduari Schuilerus, 
au scris pagini și frumoase şi 
interesante, Suntem convinși că 
a traduce o parte din operele 
lor în românește, ar fi un lucru 
întru totul folositor şi inedit. pe 
aceea, din acest loc, dăm sem- 
nul une porniri la muncă şi am 
îi fericiţi, dacă mărunta noastră 
susestie, ar dovedi mâine—poi- 
mâine un fapt împlinit, care să 
dea roade. Cine are ceva de 
spus — în acest sens — să vie 
alături de noi! 


care o prezintă așa numitul 
prozaism baudelairian, Cu alte 
cuvinte amarnicul obstacol pe 
care niciunul din tălmăcitorii 
noştri nu t-a trecut până as- 
tăzi, după cum remarcă și unul 
dintre prietenii noștri, în a- 
celaș timp din cei mai probi in- 
terpreţi tineri ai Florilor Rău- 
lui, d, Const. Steiian. 

Nu-i chiar o greutate să 
fixăm origina acestui prozaism 
prin secolul XIII al cântecelor 
bachice franceze, în care expre- 
siile de stradă ironiile popu- 
lare, se intercalau agreabil cu 
versurile de farmec galant. 

Prozaismul lui Baudelaire nu 
ar putea să fie deci socotit drept 
o curiozitate supărătoare e] fiind 
un nerv 


initial,  nepieritor al 


sprintenei dar realistei poezii 


franceze din primele timpuri. 


SIMION STOLNICU 


(Urmare din pag. 1-a) 


până 


EMIL ZEGREANU 


este numele unui post clujan 
pe care l-am cunoscut nu de 
mult. Domnia-sa ne-a atras lua- 
tea aminte prin câteva foarte 
delicate poesii. Iată că, de cu- 
rând, am primit cartea, sa înti- 
tulată: „Către țara chilor 
mci“*, care e o culegere de pas- 
teduzi, Am pareuiis pagina le tru- 
mos tipărite cu bucuria de-a va- 
rifica impresia iniţială : Emil 
Zegreanu e poet. Natura, în toa_ 
te marile ei aspecte e cântată cu 
artă de d. Zegreanu. Nu-i vom 
reproșa oarecare neglijenţă în 
Gima versului, penttucă £De- 
râm că ya șii s'o îndrepte ; vom 
sublinia însă poesă ca: „Sunt 
îrate bun“, „Cad2 seara ca o pa- 
săre 'mpuşcată“ (superb !), „Ia- 
blou'“ şi „Chemare“, din carte 
cităm : 


„Trupul tău am să-i ferec în 
rime de aur, 
caue de lumină 

să-mi fie, 
„Doru! meu, pui obosit de graur, 
„işi va găsi în inima ta, colivie“. 


„Sufietul tău 


„Către ţara ochilor mei“, 
mărturiseşte frumcs şi clar £u- 
netcla unei lire pe cara o dorim 
periscționată, rară şi mereu în- 
no:tă, iar d. Emil Zegreanu e 
încă un autentice post arde:ean. 
Deaceea, bucuria noastră. 


„FATA LUI CODRU IMPARAT” 


volumul de versuri al d-rei Ani- 
şoara Odeanu a fos discutat 
de criticul revistei, d. C. Fântâ- 
netu, care a subliniat puritatea 
acestei poezii şi caracterul ei de 
elevaţiune, notă diferenţială 
jaţă ce producţiile obișnuite ale 
vremii. 

Intr'adevăr dacă ar fi să defi- 
nim pcesia domnişoarei An.ŞOa- 
ra Odeanu, am humi-o „poezi 
candoarii“, pentrucă e în pagi- 
niie acestei cărţi un aer de pu- 
ră, şi înaltă candoare sufietea- 
scă, pa care rar am mai întâl- 
nit-o la un poet. Anişoara Oden- 
Nu scrie in vers aerian și clar, 





Anişoara, Odeanu 


ca un iezăr alpin sau ca un 
ochiu de căprioară, — şi tocmai 
aceasta am vzut noi so subli- 
nem. Pentrucă stihuitorii au 
cam devenit, pare-ni-se, dela ar- 
moniile unui Rilke, Valery sau 
George, ajungând prea des la 
sgomotul inestetic al unui bâl- 
cin sau care, purele zone la 
care se menţine, Wa capo al fi- 
ne, voiumul comnișoarei An'sca- 
ra Odeanu este un semn imbu- 
curător, mai ales că vine dela o 
poctă. Muzele au dat semnul 
piecării spre ţării, cât, oare, vor 


„GÂNDIREA“ 


este incontestabil cea mai bună 
şi ma: frumoasă publicaţie ro- 
mânească. Având o glorioasă a- 
Dr o, Came merge Cu 0pispre- 
zece ani în urmă, revista acea- 
sta se mentine întotdeauna pe 
o înaltă şi clară linie a duhului 
autohton, meritul acesta reve- 
nind directorului ei, omului care 
Sa identificat cu „Gândirea“, 
domnului profesor Nichifor 
Crainic. Domniasa a isbutit să 
grupeze în jurul steagului pe 
care-l agită, o falangă de mare 
elită a literelor noastre, alătu- 


Nichifor Crainic 


rând acestora, rânduri întregi 
de tinere şi promițătoare pe- 
niţa. Pornind deia Lucian Blaga, 
V. Voiculescu, Ion Pillat, 1. Pe- 
trovici, N. M. Condeescu, Geor- 
ge Gregorian, Victor Jon Popa şi 
ajungând la cei noui, cum ar fi: 
Iecn Potepin, Pan M. Vizirescu, 
Niţă Mihai, Gh. Tuieş, Radu 
Gyr, Pia Arapu și incă mulţi 
alţii, „Gândirea“ alcătueşte un 
sărbătoresc popas în istoria li- 
teraturii noastre De acsea, ori- 
decâteori se va ivi ocazia, vom 
scrie aici despre luminoasele ei 
pagini, semnalând cititorilor 
neştri un rar și covârșitor cen- 
tru de idei, 


O REVISTĂ 


care merge cu folos pe drumul 
ei e „Tribuma tineretului“, con- 
dusă ds d. Mihail Daneş. Ser:să 
cu nerv și cu pricepsre, foaia a- 
ceasta tinerească îşi are meritul 
ei. Ne place să întâlnim aici pe 
Virgil Carianoţol, Petre Paule- 
scu, Al. Raicu, V. Oprescu-Spi- 
neni și pe alţi poeţi de talent. 
Directorul revistei și prietenii 
săi au izbutit să ne înfăţișeze o 
publicaţi> vie şi curată, 


CRONICA PLASTICA 


âin wtimui număr al „Gân- 
dirii“, o semnează Al. M. Paleo- 
logu, un tânăr pe care cetitorii 
ncştri au mai avut ocazia să-l 
întâlnească în chiar aceste pa- 
gini. Seriozitatea informaţiei, 
precum și bunul gust ce se de- 
gajă din cronica aceasta, ne dau 
toate speranţele că Al. M. Paleo- 
logu va fi un bun critic de artă. 
De altfel talentul cu care e în- 
zestrat, precum şi cultura sa, ne 
fac să punem temei pe posibili- 


mai rătăci poeţii prin mlaștini. tăţile sale. 








O EXPERIENȚĂ TRISTĂ 


au fost celee zece zile pe care 
„Cartea. Românească“ le-a în- 
chinat poesiei dar o experienţă 
tristă pentru poet şi librar. Pu- 
blicul s'a căscat Ja lecturile poe- 
ilor, trecâna la fel de indife- 
rent ca de obiceiu, pe lângă vo- 
lumele de versuri, aproape ni- 
meni n'a cumpărat o carte. 
N'am mai văzut nici cel puţin 
sentimentale şi romantice du- 
dui coiecț:onând autografe, nici 
palizi liceeni veniţi să-și va- 
dă poetul preferat. O lume mi- 
rată, grăbită şi indiferentă se 
perinda. în faţa standurilor, iar 
Tarii poeţi rătăciţi în sala „Ilea- 
na“, priveau dezolaţi ia teancu- 
rile :de vo:uims, De'biună ssamă că 
iniţiatorii acestor zece zile me- 
rită ceva mai mult decât laudele 
noastre pe care le aducem aici. 
Dar tristețea noastră e mereu 
vie, mai ales când ne gâniim 
că pese tente curicaitățile și vo- 
lime.e din sală, trona vie şi rece, 
marea frunte a lui Mihail Emi- 
hescu, 


REVISTELE PROVINCIALE 


Nu știu întru cât marile visuri 
mor în capitală, dar știu prea 
bine cum acestea se nasc in pro- 
vinicie. Va trebui să insistăm o- 
dată în acest loc asupra feno- 
mentului provincial, care ni se 
pare a fi un complex foante pre- 
țios și viu de cultură, după cât 
il cunoaştem nai. 

Numeroasele reviste, care ră- 
sar în toate unghiurile 
constituese o parte a acestui fe- 
nomen. Nu vom spune că în a- 
cele reviste se imprimă numai 
lucruri meritorii, ba chiar vom 
accențua faptul că de foarte 
multe ori, în revistele provin- 
ciale, apar articole, nuvele sau 


poesii care nu justifică întru ni- i 


mic cinstea ce li se face, fiind 
scoase la iumina tiparului; când 
vom avea ocazia, vom aduce și 
exemple, Astăzi vrem să insis- 
tăm însă asupra altui lucru, și 
anume asupra acestei incontes- 
tabile cefervescenţe în spirit, pe 
care ne-o aduc revisteie pro- 
vinciei. Chiar dacă nu toate din 
ele au un rost bine definit, ace- 
lea care il au, sunt pentru orice 
iector atent, surprize 


afirmaţiile noastre vom cita 
câteva nume. Astfel : „Familia“ 
In Oradea, „Pagini literare“ la 
Turda, „Pontice“ la Constanţa, 
„Gând Românsse“ la Cluj, „La- 
ruri* la Mediaș, „Front literar“ 
la Brașov“, „Insemnări ieşene“ 
la Lași, „Pământul“ !a Călărași, 
constitue demne și serioase rea- 
izări pe terenul revuisticei ro- 
mânești. Poatecă în goana con- 
deiului am omis una sau două 


din eie; să ne ierte prietenii. 
Conştienţi de aceste realităţi, 
trimitem  mesagiul simpatiei 


noastre tuturor făurarilor de 
gârd. Mâine, cu aceeași chiecti_ 
vitate, vom reveni asupra fiecă- 
rei foi în parte. Vom sublinia 
toate ridicările spre frumos, dar 
nu vom lăsa nesemnalate nici 
marile sau micile greșeli pe care 
ie vom afla în paginile lor. Pen- 
trucă avem convingerea că și 
una, și alta trebue să fie făcută. 


plăcute. ta 
Dar pentru a exemplifica puţin 


„NOTE DIN GRECIA“ DE 
AL. ROSETTI 


e o carte de însemnări din câ- 
lătorie de o rară frumusețe poe- 
tică. Cele câteva pagini ale vo- 
Jumului ne arată în domnul Ai. 
Rosetti, pe unul dintre cei mai 
distinși reprezentanţi ai genuimi 
în care un Golescu. Niculae Ior- 
ga, N. M. Condesscu, Ioachim 
Botez sau Camil Petrescu au eX- 
celat. Lumina şi cerul înalt, cu- 
loarea locală și marile monu- 
mente de artă, toate trăesc la 
fel de vii și de plastice în aceste 
„Note dim Grecia, în cara mi- 
ma unui poet se îmbină da mi- 
nume cu ochiul rece al omului 
de știință, care a ştiut să vadă 
tot ceeace era de văzut. Orice 
citat ar trunchia și de aceea nu 
putem să facem altceva decât 
să trimitem pe cetitor în filele 
cănţii, care e împodobită de 
„sase planşe după fotografiile 
originale ale autorului“. 'Toate 
ne mărturisesc din plin bunuj 
gust și sensibilitatea de artist a 
domnului Al. Rosetti. Pentrucă 
opere de acest fel nu sunt prea 
dese, am crezut de cuviinţă să 
facem 2ceste mărrrie aanotă:i 
pe marimea „Notelor din Gte- 
cia“. 
ŞTEFAN BACIU 


țării, 





Mama Imi Cuza Vodă născută 
Sultana Cozadini, despre care 
se vorbeşte în pagina I-a a re- 
vistai. 


RECTIFICARE 


Din eroare, a apărut c pertur- 
Dare în Srdinea versurilor din 
poezia  „Sinouraticul pom“ a 
d-lui Aurei Chirescu, publicată 
în numărul trecut al revistei. 

Facem cuvenita rectificars, 
repetând corect fragmentul a- 
părut giesit: 

Doar el ţine *n seamă 

Semnul care-l seacă, 

Vântul ce-i destramă 
Umbra rea, săracă 

Şi, strâns în zări strâmte, 
Tainic, trunchiul simte 
In înima lui 

Vârf de spin și cui. 





dă vieaţă artelor plastice, care luminează O 
pânză sau ap.inde un bice de granit! 

Po& era convins că nu faci critica porziei 
fără să fii poet. E sigur că nu greșia! Dar 
câți din eritisii de artă au contazi cu azeastă 
vieaţă, intimă a iwcrului de care vorbzsc? [i 
priveşte... Eu văd numai ce ajung să desco- 
pere, să afirme ! Un mediocru simţ al lui C6- 
zanne e sigur, în aczastă privinţă, i-a fabiti- 
cat până la scandal. Pe acsst G.um poezia sar 
îi rătăcit ea însăşi până acolo unde ar fi ajuns 
să rimeza penibil,... în căutarea foarte depăr- 
tată a lui Maliarme! E altecva... i 

Ştiu bine că pictorul are misiunea să comu- 
nice coloarei funoțiunile suverane ae cuvân- 


Șarpele, fratele Soarelui... 


(Urmare din pag. 1-a) 


că Soma, „ca și Agni, iese afară din 
pielea ei bătrână“, expresie care a- 
cordă ambroziei divine atribute ser- 
peniine. Dealtfel, asociația între soma 
şi şerpi s'a făcut şi pe at temelu; 
șerpii, în toate tradiţiile, nu numai 
în India, sunt socotiți nemurivori, 
pentrucă își schimbă pielea. (Prazer 
a adunat multe materiale etncgra- 
fiece în legătură cu această credinţă, 
cf, Le folklore dans VAncien Testa- 
ment). Deci, între băutura care con- 
feră nemurirea, și animalele nemu- 
ritoare, trebuie să existe o strânsă 
legătură.  Deaceia un text spune: 
„Prin sacrificiu, șerpii au biruit 
Moartea; acel care face la îel, bi- 
ruie și e! moartea. Şerpii și-au lăsat 
pielea bătrână, au ieşit din ea, şi au 
biruit Moartea....“ 
Ambivalența aceasta 
pretutindeni în India. 
acelaș timp un zeu bun 


se întâlnește 
Asni este în 
şi rău, prie- 


ten şi dușman a! oamenilor. Inirun 
loc se spune că „mănâncă oamenii“ 
şi trebuie să te ferești de el; în altă 
parte, el este mesagerul zeilor şi prie- 
tenul și oaspeteie oamenilor. (În pa- 
ranteză fie «pus, divinitatea este în- 
totdeauna concepută sub două aspec- 
te coexistente : mânioasă și blândă, 
neindurătoare “și lesne iertătoare, te- 
rifiantă şi odihnitoare, ete. R. Otto, 
în cartea sa celebră, Das Heilige, sa 
ocupat mai ales de aspectele „teri- 
fiante“ ale experienţei religioase). 
Varuna, zeu al Cerurilor, este în 
acelaş timp zeul Oceanului, „lăcaș al 
şerpilor“ (nâgânâm d!ayam), cum îl 
numeste Mahabharata. Varuna este, 
dealtie!, „rege al șerpilor“ (ndgară- 
ja), iar în Atharva Veda XII, 3, 51 
este numit o viperă. Toate calitățile 
acestea ophidiene nu ar trebui să se 
potrivească unei divinităţi uranice, 
cum este Varuna, despre care se spu- 


cp a a Pa a E a Ra a a a a a a E a a aa 

Dar tocmai aici e bine să întrebâm atent: 
ce n2 spune tabloul, ce ne spune opera de artă? 
Am văzu: critie: aa artă cântărind „pasta” 


(pe care la Giotto — e un fapt! — har îi 
găsit-o...), i-am văzut convinși că în tehnica 


aceasta singură rezidă sseresul. Aş fi vrut să-i 
leg la ochi — să apăr piectura... „Purismul” co- 
lcarei — oroarea d> subiect (cașicând totul 
n'ar fi subiect !) — a făcut de multe ori să se 
uite singura întrebare care rămâne : ce ne-a 
făsut să cunoaștem mai mut opera de artă, — 
luarul care ne-ar fi rămas ascuns ! . 
Sunt convins că pent.u asta ajunge şi o sim- 
plă pată, un tumult de coioare: 


Piusizurs ronds de fumee 
Abolis en auties ronds... 


Naturile moarte als lui Câzanne sunt ideale 
sireurătăţi pepulate de ms.er. 
Nu mai puţin însă, „subizetele” închid mis- 


Dar de:mpre asta, altă 


ne că are „o mie de ochi“, spioni cu 
care vede toi, co se face pe pământ. 
(Ochii lui Varuna sunt stelele, Cf. 
Za!'moris, vol. 1, p. 8). Dar gândirea 
mitică și metafizică indiană nu pier- 
de niciun prilej de a sublinia „bi-uni- 
tatea“ divină, coincidența exiremelor 
în divinitate, totalizarea atributelor. 
Mareie monstru, Vrtra, ucis de Irâra, 
zeul solar, are forma unui șarpe. U- 
cigând pe Vrtra, Indra eliberează A- 
pele, care stătuseră până atunci sub 
stăpânirea acestui monstru. Dar eli- 
berarea Apelor prin uciderea mon- 
strului, echivalează cu o re-creaţie a 
Cosmosului. Pentruză, lipsa Apelor 
sterilizează şi  anihilează intreaga 
viaţă cosmică. Indra, eliberând Apele, 
face posibilă viata (pantele, ploile, 
hrara animalelor şi a oamenilcr, 
etc.). 

Dar despicarea monstrului Vrtra 
de câtre zeul solar Indra mai ars un 
sens cosmologie ; Creaţia Lumii, In 
toate mitolosiile, Cosmosul e creiat 
dintr'un monstru marin, care e ucis 
și imbucătăţit de către un zeu solar 
(monstrul marin Tiamat, ucis şi des- 
picat de către Narduk, în mitologia 
babiloniană, etc.). Deci, prin dezp.ca- 
rea marelui șarpe Vrtra, ia raștere 
Cosmosul. Sarpele joacă şi aici rolul 
de „materie“, în: sertu: scolastic al 
cuvântului. Sarpele simbolizează la- 
tenţele, virtualitățile, „materia“ în- 
formă, haotică, (Apele) — din care, 
prin despicare, ia naștere Cosmosul, 
formele „actuale“. 

Dar, evident, pentru gândirea in- 
diană, pantheistă şi imanentistă, 
„materia“ dim care se va „forma“ 
Cosmosul, este tot o parte a divini- 
tăţii; este divinitatea concepută sub 
aspect latent, virtual, ophidi:an. De- 
aceia divinitatea este activă, în reli- 
gia și metafizica indiană, atât sub 
aspectele întunecate (serpentine) cât 
şi luminoase (divine). Aceste aspecte 
exprimă doar cele două condiții ale 
divirităţii ; virtuală şi actuală, la- 
tentă şi reală, adormită şi trează, ie- 
lurică și celestă. Deaceia numele zeu- 


sic iia îi acri e 9 artist ? ; : îi 
tului — şi e foarte posibil că, în acest sirict tere... Pontru lui celest Varuna ca și numeie şar- 


e vorba de sensul stereotip al Cine ar indrăsni so creadă! Văd mai de domeniu chiar, arta pictorului să nu fie mai dată, Ze nd at ibiza pelui cosmice Vrtra, au amândouă a- 
„influenţei literare”. grabă o înal:ă somnolenţă a criticei noastre săracă nici mai puţin diversă. Ac2i Saint-Lan- Un anumi: vânăt-abastru nu mai mă, inte- ceiaşi rădăcină : or, care înseamnă 
In acest punct de intersecție de artă. Dar exizră ea? Probabil... O văd, ici gage a! poetului, nu_i se refuză covarei — resează... „desfășurare“, „manifestare“, etc. 


cu sufletul adevărat al evului 






şi coio. O văd ignorând înstș principiul cure dimvotrivă ! + TOMA VLĂDESCU MIRCEA ELIADE 








ȚIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. f. Nr. 44908 - 738