Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0038

EI sl LI ||! 24 8 


ANUL XLVil:e Nr. 38 
SAMBATA 5 NOEMBRIE 1938 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


nscrisă sub Nr. 163 Trib, [ltoy. 





ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 


TELEFON: 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
LEI 


PREȚUL 5 


3.30.10 


Redactor responsabil : 








MIHAI NICULESCU 





Intâmpinarea soliei 





Am auzit câ una din întâile mă: 
suri ale unui rezident regal din- 
trun ţinut de cernoziom, de mar- 
mure eline şi de valuri, a fost înfiin- 
țarea unei reviste de literatură. Fap- 
tul este prea însemnat ca să-şi 
poată găsi lămurirea numai în viţa 
profssorală a înaltului dregător, în 
gusturile proprii sau în steruința 
unui mănunchiu de scriitori locaii, 
dornici de vâlva tiparului. EL de le 
iveală o stare de lucruri. 

Sufletul românesc se caută. Te- 
mător de pierdere în nânunt și 
de rămânere alături de marile dru- 
muri, el şi-a adus toată truda lui, 
când a fost vorba de scris, în cercu- 
rile literare şi în publicaţiile oruşu- 
lui, unde se strângea wmaţa cu multe 
izvoare a țării. Literatura română 
şi creatorii ei sau bucuresatenizat 
cu voință şi convingere. Au ieşi 
de-aici foloase si au ieşit lipsuri. 
Cu cât au trecut anii însă, foloasele 
sau împuţinat şi lipsurile au cres- 
cut. 

Ca un răspuns de departe şi din 
multe părți, aproape ca la o înțe- 
legare, a oamenilor si mai ales al 
problemelor care nu se urmniseră 
de-acasă, sau ivit inițiative ne- 
aşteptate, cu rostul tocmai să dea 
glus la ceeace e deosebit şi nu la 
ceeace e asemenea, zăcămintelor 
ascunse și nu bunurilor de circu- 
laţie curentă. Reviste au început să 
vie dela Răsăritul şi Apusul pă- 
mântului românesc, pline de nume 
și de gânduri noui. Ele nu caută 
să întreacă şi mai puţin s& doboare 
vechile publicaţii ale celor două, 
trei capitale ale spiritualităţii ro- 
mâmeşti. Fac ceva mult mai bun. 
Aduc deodată, din cele patru zări, 


de EMANOIL BUCUŢĂ 


izvoare de improspătare. Scrisul 
nostru, care începea să caute prea 
mult o linie, o limbă, o lume, ace- 
leași, se smulge din această albie 
unificatoare şi se revarsă iară în 
pâraele şi în șuvițele nebune de 
apă ale tinereței. Stăm înaintea 
unui proces de diversificare literară. 
Era trebuincios şi să fie de aceea, 
bine venit. 

lată de ce gândul îndrăzneţ şi 
neprevăzut al acelui rezident regal 
spune mai mult şi e vrednic să ne 
oprim asupră-i. Programul revistei, 
cure cere condee şi chiar, de câte 
ori se poate, subiecte din ţinut a- 
duce o lumină în plus. Suiletul re- 
mânesc vrea să  înflorească în 
vetre totale şi să scoată din fiscare 
brazdă cesace e caracteristic. După 
bogăţiile în întindere, ale cărei 
anda me-au luat ochii dela unire 
încoace, se pregătesc să fie ale 
noastre bogăţiile din adâncime. 

Cred că la o deschidere de an 
literar, nimic” nu poate să fie mai 
ispititor de cât această solie, călare 
pe caii visului şi cu o stea în văr: 
ful l&ncii. Ea vine de departe, din 
străfundurile cele mai puţin um- 
blaie aie sufletului. Ce aduce cu. 
sine, nimeni nu stie. Dar tocmai de 
accesa ne răscoleşte și ne câştigă 
mai putemic decât toate cuvintele 
frumoase şi cunoscute. Poate că a- 
duce o potoiire de sete după îru- 
mos și o altă podoabă vieţii noa- 
stre drumețe. Deocamdată, în afară 
de f&gădueli şi de putinie, ea se a- 
propie cu ceva care nu era Înainte 
şi îmbogățește nespus orhestrațiea 
dimprejurul nostru. 

Timpul capătă altă faţă. 


virginităţi.... 





AL POESIEI 


de TOMA VLĂDESCU 


Vă amintiţi cum începe Hamlet. Pe un fundal 
parcă unde totul începe... 
ste minuni. E Ariel undeva — Furtuna — care 
aduce parcă adieri de timp nou și nelămurite 


Shakespeare are are- 


Car primul tablou din Hamlet ! Să-l evocaţi un 


Dante 
desen de Raitael 


minut... 


Terasa e toată de noapte — și se bănuesc vre 


muri sfârşite pe undevu. Un vânt greu se plimbă — şi e numai ei 


şi tăcerea. 


Dar se aud pași, aproupe. Și cel cure vine întreabă: 


— Cina-i acolo ? 
—- Nu, tu să -mi răspunzi: 


— “Ai făcut de gardă liniştit ? ă 


oprește-te şi dă-mi lozinca ! 


— Nu sa miscat nici un şoarece măcar.. 


NIMIC. Nu s'a 


întâmplat nimic, Acum 4 va trebui să fie totul! Și 


poate nu ur ţi un mai just cadru în care s'ar vorbi de poesie, decât 
acest minut gol, unde se ridică totul, unde totul începe ! Unde este o 
Naștere — şi S'ar spune aproape că fantasme apar și se plimbă, din 
ziua dintâi, iar misterele prind corp, venind să lumineze și să fii- 


rame noaptea. 


Dar relaţiile sunt mai complexe, probabil. Maritain a vorbit de o 


anumită „grație' a poetului. 


Baudelaire, de lacrimile lui... 


Există 


însă mai stgur o certă disgrație, când poezia ne vine în ajutor şi Cânul 


ne consolează poemul. 


Desigur că numai în aceste relaţii și peste această uinanitate astfel 
aisgrațiată, am vrea să privim trecând Poezia. Și, poate, sigur, Dante 
ne va ajuta, într'un fel, so vedem, 

N'ar fi posibil întradevăr şi noi mai ales nu am avea nicio ispită 
sti vorbim de poesie cu sentimentul rece al analistului corect, care 
calculează miisurile, defineşte ritmul şi studiază technica atât de 
utent! Și Aristot, el însuși, cum a putut s'o facă? Poetica lui mi-e 
atât Ge streină, după cum streină îmi pare deopotrivă de tot ce s'a 
putea numi poesie, nu în timpul de azi numai, dar de când acest mi- 


"ucol s'a lăsat simțit. 


Poesia va fi un miracol într'adevăr, „miracolul“ însuși dar şi cel 
mai viu. O revoluţie poate în ordinul natural, cuvânt pe care nu ași 


avea cum să-i explic acum. Ar fa util atunci să mergem cât s'ar 


puteai 


mai strâns pe urmele ei. Să vedem primul colț de lumină pătrunzânii 


în tenebrele grele din noi: 


s'o vedem când se naşte, ca în așteptarea 


icrasei dela Elseneur, — interesant fiind desigur nisterul adânc sim. 


(Urmare în pag. 4-a) 





TIPOLOGIE LITERARĂ 





DE LA JULIEN SOREL LA ION AL GLANETAȘULUI 


HI. De la Julien Sorel, pe care, cu 
destinele lor paralele, ni-l reaminteste 
Andrei Pietraru şi Mihail Aspru, pâ- 
nă la Gore Pirgu și Lebedefif, a căror 
ignominie ne-o sugerează în parte 
Tănase Scatiu, dar mai cu seamă Di- 
nu Păturică, avem şirul de oameni 
ieşit dn tiparul voinţei de ascensiune. 
Fie în sens social, moral sau numai 
material, o dramă a depăşirii proprii 
este viaţa fiecăruia. 

Priviţi  socialmente, niciunul nu 
reușește să sară din sfera burgheziei. 
Ei sumt prin naștere mici târgoveți, 
ca Sorel, sau devin târgoveţi ca Sra- 
tiu, unii consumându-și existența ia 
limita, de sus, iar alţii la aceea de jos 
a: lumii burgheze. Peste condiţia de 
intelectualitate a câtorva, de incultu- 
ră a celorlalţi, actul de voință crân- 
cenă îi însumează pe toţi caractero- 
logic. 

Dacă i-am îmbrăca ţărăneşte, sco- 
borându-i chiar în cadrul vieţii ru- 
rale, oamenii aceștia nu sar deosebi 
prin nimic de bătrânul Fourchon, vâ- 
nătorul de vidre, sau de ginerele a- 
cestuia, Francois Tonsard, din Tăra- 
nii lui Baizac. Puterea de voință a 
acestora ţintește ia şi aceea a târgo- 
veţilor inculți la acaparare materia- 
lă prin toate mijloacele. Braconajul 
zilnic, în pădurile castelanilor de 
primprejur, şi consimțirea la neruşi- 
nările metodice ale femeilor din fa- 


milie le creiază buna stare, în vede- 
rea căreia vointa lor merge, în or- 
dine socială, până la, îndemnul revo= 
luţionar. Ființe primare, susţinute 
de puterea, instinctelor, pe care şi le 
pun în serviciul excluziv al parvenirii 
materiale,  Fourchon și  Tonsard 
sunt ca Buteau, din La Terre al lui 
Zola. 

Ca să-și sporească patrimoniul, Bu- 
teau de asemeni nu şovăeşte în fata 
nici unei interdicții. Violul, imcesbul, 
crima și revolutia sunt mijloacele lui 
de cucerirea pământului, care pentru 
orice țăran reprezintă gradul mistie 
al bogăției. 

Deaceea câte personagii apar în a- 
cest roman, o religie a pământului le 
conturează identic, dar o religie care 
depravează sufletul, îl sălbăticeşte. îl 
omoară. Bărbaţi şi femei la un loc 
au aceeași comună aspiratie de a 
stăpâni unii în dauna altora. 

Cu deosebire însă, pe Buteau, pati- 
ma de pământ îl face, mai mult de- 
cât pe oricare, fiu  nerecunoscător, 
frate egoist, văr imcestulos, soț de so: 
coteală, criminal din premeditare, în- 
sfârşit monstru aproape nereal pen- 
tru sensibilități streine de clasa ţără- 
nească. In tatăl său, în bătrânul 
Tr'ouan, care străbate o adevărată tra- 
gedie în momentul partajului, recu- 
noaștem pe viitorul Buteau îmbătrâ- 
nit, ținând cu învierșunare să nu se 


despartă de pământ nici chiar în fa- 
voarea copiilor proprii. Actul de voint- 
ță rămâne acelaş. 

Cu toate acestea mu vom putea 
considera pe Buteau ca eroul-tip at 
voinței ţărăneşti, deoarece, dincolo 
de posesiunea materială, el se gân- 
dește la viața de târg. Căci întrun 
momsemt de saitisfacţie, după ce își 
sporește întinderea de pământ, «i 
exclamă către nevastă-sa: „Nous v'lă 
bourgeois!** Această sub-aspiraţie îl 
apropie de târgoveţii şi intelectualii, 
a căror întocmire . sufletească ne-a 
purtat către el; dar îl zcoate din spe- 
cificitatea rurală, pe care mumai ră- 
mânerea lângă pământ o âă, 

Este însă cineva, la care conștiința 
pogăţie: lui de tăram nu se preface în 
indemn către starea burgheză; «este 
Boryna din Ţăranii lui Wl. St. Rey- 
mont, Romancierul polonez imagi- 
nează un fel de Buteau al lumii 
slave, bâtrân şi trebuind deci să se 
gândească la împărţirea pământului 
între copii. Tenarcitatea vointei de 
stăpân îl scoate pe Boryna muri- 
bună în plin câmp și naşte la 
acesta o poezie a holdelor proprii, în 
care egoismul, caracterul rapace, jos- 
nicia pornirilor, ţotul se pierde sub 
lirismul. în aparență, cel mai curat. 
Borynia, în patima lui pentru pământ, 
e ţăranul de pretutindeni, rămas tă- 
ran deşi chiabur. Şi pentru a păstra 


de VLADIMIR STREINU 
întocmai simetria situaţiilor din 
La Terre (tată şi fiu), dintre perso- 
nagiile lui Reymont, Antek e acela 
pe care Buteau, atât ca năzuință 
oarbă de înstăpânire, cât şi ca vârstă 
tinerească, ni-l amintește mai exact. 
Dar semenul lui indiscutabil ne a- 
pare din chiar literatura noastră, II 
stim bine cine e; a trăit în satul 
Pripas, cu gândul sălbatic de a pune 
mâna pe pământul lui Vasile Baciu ; 
a siluit pe Ana, fata acestuia, pe 
care, fără s'o iubească în adevăr, a 
făcut-o instrument al firii lui apucă- 
toare ; e Ion al d-lui Rebreanu. 
Buteau seamănă cu lon al Glane- 
tașului, mult mai mult decât cu 
Boryna sau cu Antek. Şi dacă d. Re- 
breanu n'a creiat chiar un monstru 
al tuturor 
Zola, aceasta se înţelege ca respec- 
tare a realităţilor sufletești naționale, 
care la noi sunt mai îngrădite de 
câte a împiedicat şi pe Reymont să 
creeze un ţăran slav  netemător de 
Dumnezeu. Dar ca voinţă înfăptui- 
toare, ca energie neinfrântă şi beție 
*a brazăei, feciorul Glanetașului este 
reîncarnarea românească a lu Bu- 
teau, adică un alt exemplar al ace- 
leeaşi ascensiuni materiale ţărăneşti, 
fiina în acelaș timp simbol deplin al 
clasei li sociale. 








(Urmare în pag. 2-a) 





Ovid Densusianu şi latinitatea șa: 


de D. MURĂRAȘU 


Cercetările filologice ale 
căror rezultate ne erau 2x- 
puse, de prof. Ovid Densu- 
şianu, cu o limpiditate în a- 
devăr latină, la cursurile de 
istoria limbii ori la comenta- 
riile de texte din seminarii, 
au desvoltat fireşte în noi i- 
deea că aparținem unei fa- 
milii de neamuri de care ne 
leagă tot ce avem mai auten- 
tic latin : limba noastră. Dar, 
în afară de acestea, Ovid 
Densușianu au știut să prindă 
interesul nostru pentru ma- 
nifestările spirituale ale lati- 
nității, lucrând astfel direct 
esupra sensibilităţii noastre 
și creînd acea atmosferă pri- 
elnică . primirii de sugestii 
dela marile literaturi latine 
ale occidentului. Cu câtă 
plăcere ne aducem aminte a- 
cele cursuri atât de pline de 
idei şi de observaţii, în care 
ne treceau pe dinaintea min- 
ţii noastre dornice de frumos 


şi de iceal cei mai străluciți 
reprezentanți ai literaturii 
din Franţa, Belgia, Italia, 
Spania și chiar din îndepăr- 
tata Americă latină. Atunci 
ne-am îmbogăţit noi spiritul 
cu creaţiile superioare ale u- 
nor scriitori ca Regnier, Jam- 
mes, Samain, Moreas, Ver- 
haeren, Maeterlink, Orsini, 
Pascoli, Chiesa, Chocano. De 
sigur, Ovid Densuşianu ni-i 
arăta pe acești scriitori în ce 
au ei ca sensibilitate şi ex- 
presie, pentru a ne face să 
înţelegem mişcarea sirnbo- 
listă apuseană, dar nu mai 
puțin acești poeți au rămas 
pe primul plan și acum când 
acela care ni i-a relevat nu 
mai este printre noi. Astfel 
Ovid Densuşianu a ştiut să 
lie un campion pentru înțe- 
legerea latinităţii aci la noi, 
unde și 'nainte şi după răz- 
boiul mondial sau  încruci- 
(Urmare în pag. ultima), 


i Rousseau 





instinctelor, ca Balzac şi . 





Mac Constantinescu 





NECAZ 


Astăzi, am dat de-un necaz: 
M'a înjurat un critic — 
N'am putut să mai m'aridic 
Peste măguri, peste brazi. 


M'am așternut să zac, 
Să nu mai visez nimic — 
Mai înserezi tu, Maria, 
C'o treanțţă, c'un sac? 


Dar am visat frumos, 

Am visat porumburi verzi — 
Porumburi negre, tari ca de bronz, 
Cum numai pe Vlașca le vezi. 


Dă-mi ochii — struguri — dă-mi pâne, 
Fată de in şi nansuc — 

In sfintele slove române, 

N. Crevedia rămâne 


Haiduc! 





N. CREVEDIA 





Despre scriere și timp 


Scrierea rapidă, pe care în 
gradul maxim o realizează 
stiloul, trebue pusă însă în le- 
gătură și cu felul cum mo- 
dernii trăeisc timpul. Moder- 
nul are și aici o antinomie 
structurală, una din acele an- 
tinomii, cari-i fac pe unii să 
se îndoiască de sănătatea cul- 
turii actuale. Omul de azi tră- 
iește în prezent, de acesta 
vrea să se bucure, şi totuşi e 
grăbit. Gonește înfrigurat, a- 
proape bolnav, clipa prezen- 
tă. Trăim, cum se zice, un 
timp accelerat, trăim în vite- 
ză, şi cu toate acestea trăim 
în prezent, N'avem înţelege- 
re decât pentru prezent, dar 
voim mereu alt prezent. Ne 
srăbim cu alte cuvinte şi în 
așa măsură, încât oamenilor 
vechi, dacă ne-ar vedea, 
le-am părea că suntem ne- 
buni. In aceste condiţii, noi 
nu mai avem răbdare să păs- 
trăm gândirea pentru a 0 
scrie mai târziu adâncită şi 
revăzută. Scriem şi publicăm 
totul. Dar totul e mai mult 
schiţă, ciarnă, must — impre- 
sionism. Stilul impresionist 
sa născut doar în vremea 
noastră şi el are semnificaţie 
pentru toată cultura, pentru 
tot omul modern, nu numai 
pentru anume ramuri de 
creaţie. Cine mai poate aștep- 
ta astăzi ? Se scrie deci repe- 
de şi tot, mai bine zis se gri- 
fonează. Apoi se dă la mașina 
de scris, care, cu dactilogra- 
fele respective, a introdus o 
otografie barbară şi se tie- 
ce la tipar în cea mai mare 
iuţeală. 

Nu mai putem păstra tre- 
cutul şi nu putem calcula 
pentru viitorul îndepărtat. 

Constructorii nu mai pot 
găsi uşor -materialuri uscate. 
Sunt palate cari, după câţiva 


ani, trebue să-și înlocuească . 


lemnăria, fiindcă a fost pusă 
crudă, verde. Stejar uscat de 
zece, douăzeci de ani, e greu 


de VASILE BANCILA 


să mai întâineşti acum. Sau 
e preparat artificial, ca şi vi- 
nul vechiu“, cași „ruinile“ ar- 
tificiale, caşi „antichităţile' 
confecţionate astăzi... Omul 
actual e „horriblement pres- 
se“ şi nu mai poate păstra ni- 
mic. Mâna însăşi a devenit 
nervoasă și e cuprinsă de un 
tel de isterie grafică. Nu 
vrem să știm nici de trecut, 
nici de viitor dar vrem să 
trăim iute. Suntem cuprinși 
de o desagregare fiziologică 
neliniștită, pe care o credem 
„dinamism“, „trăire intensă“, 
„Câștigare de timp“!... Stiloul 
și mașina de scris ervesc de 
minune această pasiune, a- 
ceastă atitudine. 

Omul modern e din ce în 
ce mai nestăpânit. mai repe- 
zit, şi din cauza aceasta de- 
vine pe zi ce trece mai puţin 
consistent şi mai fantezist. In 
școli, acum, când dai un su- 
biect, elevii nu se mai gân- 
desc. Nici nu l-ai scris bine 
pe tablă ori nici n'ai isprăvit 
să-l pronunți și elevii şi-au 
şi ainiat stilourile pe hârtie 
şi se lasă cu frenezie pe po- 
vârniș. Când întrebi pe câte 
unul de ce scrie atât de re- 
pede și de neciteţ, spune cu 
un firesc absolut : „așa-i scri- 
sul meu!“. Omul actual se 
crede un fel de Ludowie al 
XIV-lea când scrie. Are 
drepturi absolute! Dar, fără 
a fi atât de pesimiști ca alţii, 
ne întrebăm și noi ce fel de 
tip de cultură se prepară ast- 
fel? Scriem pe hârtie fragi- 
lă, scriem neciteţ şi cu sti- 
lou... aerodinamic și mai 
scriem și cu cerneală care se 
şterge, cerneală de stilou. 
Ce ne interesează viitorul pe 
noi? Scris de efemere grafi- 


“ce: ce ne pasă dacă se va 


şterge în curând? Dar dacă 
ar fi scris tot așa cei ce ne-au 
lăsat manuscrise, cari se pâs- 


PO ID O N O O a aaa 
(Urmare în pag. ultimă) 


| 








Omagiu prol. 





CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FANTANERU 


storia Filosofiei moderne 


lon Petrovici 


Trei volume, Bucureşti (1937 - 1938) 


„Prezentarea în spaţiul restrâns de 
aici, a unei opere ca „istoria Filosofiei 
moderne“, tipărită cu prilejul împlinirii 
a 30 de ani de protesorat ai d-lui Ion 
Petrovici, nu poate îi, desigur, decât o- 
magială. Omagiul nostru constitue 
dealtminteri o modestă participare la 
altul mai mare ce ar trebui adus de 
toți purtătorii de condei, Societăţii ro- 
mâne de Filosofie, care a ştiut să laude 
atât de impunător pe profesorul de la 
laşi, Mai întâi ne bucură faptul de cul- 
tură că de acum încolo există în limba 
naţională o lucrare măreaţă, cuprinzând 
în peste 1600 de pagini, expunerea filo- 
zotiei europene „de la Renaştere până 
la Kant“, „de la Kant până la evoluţi- 
onismyul englez“ şi „perioada contem- 
porană; — acest din urmă material se 
imparte în vol, II], îmbrățișând mai 
mult filosofia germană modernă şi vo- 
lumul IV, ce urmează să apară, conţi- 
nând capitolul „Perspective şi orien- 
tări“. Opera este alcătuită în colabo- 
rare, ceea ce ni se pare a fi o nobilă 
solidaritate, şi spre a sărbători pe pro- 
fesorul de istoria filosofiei, dar şi spre 
a dărui unui patrimoniu românesc roa- 
dele înalte ale muncii ştiinţifice celei 
mai agere. Colaboratorii cari sub aus- 
piciile „Societăţii române de filosofie“ 
au întocmit cartea, sunt d-nii: C. Rădu- 
lescu-Motru, Edgar Papu, Anton Dumi- 
triu, G. Vlădescu-Răcoasa, Alice Voi- 
nescu, N. Fagon, Al. Posescu, Traian 
Herseni, Const. Noica, I. Brucăr, Vasile 
Pavelco, Mircea Vulcănescu, C. Botez, 
Petru Comarnescu, Il. Zamtirescu, Şt. 
Şoimescu, C. Floru, B. Irion, Mircea 
Florian, Liviu Rusu, E. Cervenca, Anina 
Rădulescu-Pogoneanu, D. D. Roşca, Al. 
Dima. C. Narly, S. S. Bârsănescu, So- 
rin Pavel, N. Bagdasar, Al. Claudian, 
Gr. 'Lăușan, Mircea Mancaș, M. Uţă, 
Eug. Speranţa, Nic. Balca, D. Papado- 
poi, Const. Gib, P. Botezatu, 1. Nisipea- 
nu, M. Beniuc, Isidor Todoran, Camil 
Petrescu, Virgil Bogdan şi N. latu“, 


Pentru o orientare în cuprinsul încă- 
pător al acestei importante opere, ne 
vom mulțumi să întațișăm metoda adop- 
tată de colaboratori în acordul lor co- 
mun de a da o lucrare unitară care să 
iormeze „un întreg armonic“, Punctul 
inițial a fost chestiunea dacă o istorie a 
filozoiiei ya fi istoria sistemelor filozo- 
îice sau istoria problemelor şi ideilor 
filozofice. In opera de faţă. s'a adoptat 
metoda sistemelor, aceasta fiind mai fi- 
resc potrivită cu însăși natura şi obiec- 
tul cercetărilor filozotice. 

Preierinţa pentru ea se justifică prin 
aceea că: „obiectul pe care îl are în ve- 
dere filosoful provoacă probleme şi idei 
atât de vaste, încât este cu neputinţă 
ca el, în definirea lui, să rămână acelaș 
de la filosof la filosof. Fiecare introduce 
în definirea obiectului ceva din propria 
sa persoană. 

Totalitatea  existenții, dealtminteri, 
pe care filozoful are să o cerceteze, im- 
plică într'însa eul însuși al cercetăto- 
rului. E DER 

In ceea ce priveşte metoda de cerce- 
tare apoi, dificultăţile cari se pun în ca- 
lea unei istorii a problemelor şi ideilor 
filosofice, sunt încă și mai mari. Filoso- 
fia face apel la certitudini, cari vin di- 
rect din adâncul sufletesc al filosofului 
sau al poporului în care s'a născut filo- 
soful, aşa că la persoana acestuia va fi 


nevoie totdeauna să se facă recurs“ 
(vol. 1. pag. 13-—14). 
Consideraţiile asupra. raportului 


strâns dintre persoana filosofului şi a- 
devărurile implicate de el în sistem, im- 
plică pe dealtă parte şi rezolvirea difi- 
cultăților aflate în calea celor cari tre- 
bue să apere filosofia de învinuirea că 
nu e o ştiinţă pozitivă, şi că „istoria filo- 
soiiei este un trist muzeu de opere 
grandioase, dar neisbutite; de opere de- 
venite ruine deodată cu nașterea lor“. 
Răspunsul este peremptoriu din partea 
celor cari au certitudinea organică a 
gravităţii și valabilităţii cercetărilor fi- 
losofice: „Filosofia este o ştiinţă, dar o 
ştiinţă care își are obiectul şi metodele 
sale proprii. Ea nu constitue o ştiinţă 
specială, în cadrul celorlalte științe spe- 
ciale, şi nici o enciclopedie de cunoștințe 
împrumutate tuturor ştiinţelor. Filo- 
sofia stă de sine, atât în ce priveşte obi- 
ectul cât şi metodele. Dacă definiţia sa 
a suferit variațiuni în decursul secole- 
lor. sub aceste variaţiuni totuși s'a păs- 
trat ceea ce formează caracterul ei dife- 
renţia]. Filosofia are ca obiect existenţa, 
luată ca un întreg, atât fizic cât şi sufle- 
tesc; iar ca metodă ea se servește, nu 
numai de regulele logice, pe care ob- 
servaţia şi experienţa le poate controla 
şi verifica, ci şi de certitudinile pe care 


mintea omenească le scoate la lumină 
spontan din adâncul său existenţial“. 
Apoi, mai departe, spre a sublinia legă- 
tura dintre sistem şi autorul său, în ce 
are acesta original şi ireductibil în per- 
sonalitatea sa, și spre a arăta diferenţa, 
în această privinţă, faţă de cercetătorul 
ştiinţelor speciale: „A fi deschizător de 
drum spre orizonturi noi, este Q voca- 
ție; a fi consolidatorul unui drum des- 
chis, pe care să poată merge pe vecie 
viitorimea, este o altă vocaţie, Cea din- 
tâiu este vocaţia filosofului, cea de a 


doua este vocaţia omului de ştiinţă spe-. 


cială. Filosoful este atras de problemele 
care nu şi-au găsit încă o bază stabilă 
de discuţie: raportul între corp şi suilet; 
criteriile după care se aleg adevărul, 
binele moral și frumosul; limitele şi cri- 
tica cunoștinței; sensul vieţii și al exis- 
tenței, toate problemele care depășesc 





Prot., I. PETROVICI 


specialităţile științifice şi pe care omul 
de știință le consideră ca probleme de 
hotar“, 

In ce privește condiţiile de muncă, pe 
care şi le-au impus colaboratorii, ele 
decurg firesc din concepția înfăţişată 
până aici: „Prima cerinţă, pe care o în- 
dreptăm către istoricul în ale jilosotiei, 
este, așa dar, ca el să ne redea, în mod 
precis, în ce stă originalitatea filosotu- 
lui, şi în ce măsură această originalitate 
este justificată prin structura sistemu- 
lui. Filosof mare, pentru toate timpurile 
este numai acela care a reuşit să armo. 
nizeze originalitatea cu sistemul. Multe 
originalități scânteetoare, dar fără jus- 
tificare în. sisteme, ca şi multe sisteme 
frumos construite arhitectonic, dar fără 
multă originalitate, sau produs în de- 
cursul timpului; ele n'au intrat însă în 
istoria filosofiei. După originalitate, al 
doilea moment principal, pe care trebue 
să-l redea istoricul în ale filosofiei, este 
starea culturală a epocei în care a trăit 
filosoful, fiindcă din cunoştinţa acestui 
moment se stabilește nivelul la care sa 
ridicat originalitatea. Pe acesta l-am 
putea numi momentul obiectiv al îsto- 
ricului. E] cere de la istoricul în ale îi- 
losofiei însuşirile care se cer de la 1s- 
toricul culturii şi de la istoric în genere: 
informaţii precise și judecată sigură. 
Cu acest moment, este apoi legat un al 
treilea. tot atât de important: cunoaș- 
terea subiectivității filosotului, până 
în cele mai adânci legături ale acesteia 
cu psihologia și cu antropologia poporu- 
lui în mijlocul căruia s'a născut filoso- 
ful. Acest de al treilea moment este 
cel mai greu de redat, și pentru acest 
motiv istoricii în ale filosofiei de până 
acum l-au neglijat adeseori. Cu progre- 
sul cercetărilor de tipologie psihologică 
şi socială, el se va impune însă în viitor, 
din ce în ce mai mult“. 

Alcătuită după această concepţie des- 
pre filosofie, filosof și istoria filosofiei, 
opera „Societăţii române de filosofie“, 
marchează fără indoială o treaptă decr- 
sivă în cultura noastră modernă, iar în- 
chinarea cărţii d-lui prof. Ion Petrovici 
naște justificat bucuria de a avea o per- 
sonalitate de primul rang ce depășește 
hotarele țării, și se înscrie cu prestigiu 
în ansamblu! gânditorilor Europei con- 
temporane. 


VASILE BANCILA 


„ De curând a 
apărut. car-- 
tea  intitu- 
lată  „Lu- 
cian Blaga, 
energie ro- 
mânească“ 
datorită 
d-lui Vasile 
Băncilă. 
Cartea a 
stârnit di- 
verse discu- 
ţii  contra- 
dictorii, u- 
nele laudative, altele mai 
puţin, critica continuând să 
se ocupe îndeajuns de aceas- 
tă carte, care rămâne în 
mod esenţial o operă de 
seamă a timpului, şi de care 
ne vom ocupa în curând în 
„Universul literar“ pe care 
d. Vasile Băncilă îl onorează 
cu colaborarea d-sale. 


V, Băncilă 


INSTITUTUL FRANCEZ 
DE INALTE STUDII 


Cursurile Institutului francez 
de înalte studii din București 
se vor deschide în primele zile 


- din Noembrie c. D. A DUPRONT, 


direntorul Institutului, va ţine 
lecțiunea inaugurauă Vineri 4 
Noembre, vorbină despre „Ne- 
ţiumea de om în filozofia seco- 
vubui a XVIII-a“. 

amul cursurilor pe anul 
şcolar 1938—1939, cuprinde : 

1. Cursuri generale de nivilisa- 
ţia franceză. D. DUPRONI va 
comenița, „Pensces“ de Pascal. D. 
prof. MOUTON va continua 
cmomsul său asupra „Romanului 
francez în secolul al XVIII-a“, 
începând ca analiza „Le Neveu 
de Rameau“, de Diderot. 

2. Şedinţe de lucrări practice, 
rezervate studenţilor. D. DU- 
PRONT va studia, „Noţiunea de 
om în filozofia secolului al 
XVIII-a“, D. MOUTON va ţine 
un curse despre „Telemague“ de 
Fânelon, iar un alt curs al 
d-sale va fi consacrat lui Mon- 
tesquienu. 

3. D. BERNARD va ţine pen- 
tru studenții de boate speciali- 
țiie, um curs general de limba 
e aa şi de explicațiuni de 


O parte a cursurilor Institu- 
tului francez, din anul curent, 
vor fi consacrate liveraturii mo- 
deme, istoriei: artei şi istoriei 
muzicei. 

Inscrieri : Inscrierile pentru 
aitemtele cursuri şi lucrări 
practice se fac la Institutul 
francez, Bulev. Vintilă, Brătia- 
mu 27, dela, orele. 16—20. O car- 
te de isimatriculare va, îi eli- 
bemată. în. mod gratuit. Pentru 
cumsurile rezervate, cartea de 
student este obligatorie. 

Orariul cursurilor va, fi în 
curând publicat în ziare. 


PROFESOR ȘI OFIȚER 


e numește artico- 

hul pe care d. Vasile 

Băncilă î publică în- 

tr'o interesantă revistă 

„Spirit militar  mo- 

dern“, condusă de d. 
1ţ, colonel C. Atanasiu. 

Extragem un pasagiu, plin de 
adevăr și de avânt: 

„Astăzi fiecare din noi ştim 
un număr de ofiţeri, cari sunt în 
âcelaș timp admirabili aducatori, 
profesori și un număr de profe- 
sori, cari au ceva din vigoarea, 
din spiritualitatea fremătătoare, 
dinamică, a ofițerului de elită“. 


PAVEL DAN 


In editura. „Fundaţiei peniru 
literatură și amtă“, a apărut un 
volum de numele al regretaiu- 
lui scriitor, Pavel Dan, de cane 
me vom ocupa în curând, pe 
larg. 

PN a a ti 


Dela Julien Sorel la 
lon al Glanetasului 


(Urmare din pag. I-a) 


Recunoaștem așa dar tiparul 
omenesc ai voinţei metodire, 
dârze și imorale întrun lung Şir 
de creaţii care niciodată nu se 
va. şti unde începe şi unde sfâr- 
şește chiar dacă din arătările 
noastre seria pornește dela in- 
tejectualii Julien Sorel, Andrei 
Pietraru și Mihail Aspru, trece 
prin târgoveţii inculţi Păturică, 
Gore Pirgu şi Lebedeit, pentru 
a se încheea cu Tonsard, Bu- 
teau, Boryna şi Ion al Gilaneta- 


suduă, 

Altfel, ca să umplem acest ti- 
par al depășirii materiale, ar 
trebui desigur să nu uităm a- 
prigele femei de felul Doamnei 
Clara, al Doamnei Chiajna, ai 
Viarei şi al Doamnei Macbeth ; 
şi nici ehiar pe ambiţioşii co- 
mici Caţavencu şi OClevetioi ab 
Imi Alecsandri, a căror voință de 
depăşire merge în sens oărecum 
intelectual, nu i-am putea uita. 

VLADIMIR STREINU 


UNIVERSUL LITERAR 








Niciodată 
ICIOGAIA, 
im câte sau spus 
cu fraternă sinceri- 
tate, la sărbători- 
rea d-lui Ionel Tea- 
doreanu, din sala Luzana, 
Sâmbăta trecută, cuvântările 
d-lor Vladimir Streinu şi 
Şerban Cioculescu trebuiesc 
neapărat reţinute. Dar tutu- 
ror şi acestora în deosebi, le-a 
xăspuns d. lonel Teodoreanu 
şi cum am putea păstra mai 
îndelung în memorie chipul 
unui vorbitor atât de păti- 
maș, măreţele lui fraze lirice, 
ofranda unui temeprament 
atât de tânăr şi fericit? Mai 
înainte, în seria discursurilor, 
se desbătuse problema pro- 
vinciei în literatura română, 
şi se pusese întrebarea pentru 
ce pleacă romancierul, de a 
lași. D. Cioculescu a afirmat, 
cu o netă promptitudine cri- 
tică, nemaidesmințită apoi, că 
părăsirea Iaşului însemnează 
începerea unei alte perioade 
de luptă, fără visătorie mol- 
davă, ageră, o întrecere mun- 
tepească spre o nouă ascen- 






CRONICA MĂRUNTEA 


niciodată... 


siune. A recunoscut d. Teodo- 
xeanu că aşa este, că pentru 
aceasta vine la Bucureşti, ca 
să lupte, deosebit, în Capita- 
lă, într'un mediu mai rece, 
care nu-l răsfaţă. Totuşi, nu 
prin exclamări răsboinice şi-a 
terminat răspunsul la cuvân- 
tările amicale. Ci a mărturi- 
sit, ca în taină, că stimulen- 
tul de a răsbate aci, cu arme 
noui, i-l dă o dragoste veche 
din Iaşul părăsit, pe care n'o 
va înăbuși nicodată, nicio- 
dată... Şi autorul „Uliţei copi- 
lăriei“, a descris, cu o năfra- 
mă de sudori pe obrazul as- 
cetic, redacţia „Vieţii Româ- 
nești“ cu Ibrăileanu patri- 
arh, cu Topârceanu emotiv, 
şi cu încă alţii pe care nu-i va 
uita niciodată... niciodată... 
Pentru literatura ce o va scrie 
la Bucureşti, d. Teodoreanu 
își are deacolo convingerile în 
închinarea aceea. Tot de a- 
colo aduce şi dragostea, pe 
care o oferă cavalerește, con- 
îraţilor, 


Colecţia „Universul Literar“ 


m anunţat la vre- 

me înfiinţarea 'co- 

lecţiei „Universul 

Literar“, în cadrul 

de activitate a editurii „Uni- 

versul“, Prima carte angajată 

în colecţie este volumul de 

nuvele al d-lui Victor Papi- 

lian. Lucrarea s'a pus sub ti- 

par şi în a doua jumătate a 

lunii acesteia, va împodobi 
vitrinile librăriilor. 

Valoarea de scriitor a d-lui 

Victor Papilian este de mult 


stabilită, iar colecția revistei 
noastre nu face decât s'o pue 
mai stăruitor în circulaţie. 
Dar colecţia „Universul Li- 
terar“ nu va publica numai 
operele autorilor moderni 
consacraţi. In năzuinţa de a 


promova literatura actuală 
bună, ea va tipări şi autori 
tineri mai puţin cunoscuţi, 


de un real talent, contribuind 
astiel la rezolvarea proble- 
mei editării scriitorilor ti- 
neri, 


Șezătoarea scriitorilor. tineri 


Am anunţat aici că la 
Studio Teatrul Naţional, 
va fi o Şezătoare literară 
a scriitorilor tineri, patro- 
nată de „Universul lite- 
rari, Din motive de orga- 
nizare, Șezătoarea se fi- 
xează definitiv pentru 
Duminică 20 Noembrie a. 
c., la orele 40 jum. schim- 
bând data de 13 Noem- 





N. 1. Herescu 


brie, cum a apărut. 
Șezătoarea va începe 
cu o interesantă conferin- 
ță a d-lui prof. universi- 
tar N. |. Herescu, secretar 
general al „Societății 
scriitorilor români“. D. lo- 
ne! Teodoreanu va face 
apoi o causerie literară, 


Vor ceti din operele lor 
d-nii: George Acsinteanu, 
Ștefan Baciu, Emi! Botta, 
Radu Boureanu, Virgil Ca- 
rianopol, Lucia Demetrius, 
George Dorul Dumitrescu, 
Coca Farago, Constantin 
Fântâneru, Vintilă Horia, 
Eugen Jebeleanu, George 
Lesnea, Victor Popescu, 
Teodor Scarlat și Ștefan 





Ionel Teodoreanu 


Stănescu. 

Intrarea: 30, 25 şi 20 
lei de persoană. R 

Biletele se vor pune în 
curând în vânzare la Cas- 
sa Studio Teatrul Naţio- 
nai, la librăriile „Cartea 
Românească“ şi „Univer- 
sul“, 


N. M. CONDIESCU 


n ultimul număr al re- 
pistei Familia, d. Ni- 
colae Roşu, publică 


| un portret critic inti= 


tulat simplu: N. M. Condiescu. 
Autorul, cu o frumoasă pătrun- 
dere critică, pleacă dela ideia 
că „o carte de literatură nu 
exprimă întotdeauna valoarea 
unei personalităţi, de multe 
ori omul fiind superior ope- 
relor realizate „şi că“ artistul 
care simte vibraţiile magice ale 
frumosului poate îmntruchipa 
um stil de viață mai presus de 
exteriorizarea verbală“. Por- 
tretul critic al domnului Nico- 
lae Roșu, este binevenit, mai 
ales că d. N. M. Condiescu, 


care este şi preşedintele scrii- 
torilor români, e un scriitor 
căruia nu i-a plăcut să se 
impue în atenţia publicului, 
preferând să rămână în urma 
gloatei clocotitoare, creatoare 
de celebrități efemere. 

Şi spune domnul N. Roşu 
mai departe. „Deşi deţine o st- 
tuație înaltă şi na beneficiat 
niciodată de onorurile unui 
Mecena, deși paharul lui sa 
ciocnit camaradereşte şi gene- 


ros cu prietenii breslei hte- 
rare, d. N. M. Condiescu re- 
prezintă rezistența îndârzită 
care se vrea departe de eloco- 
tul mulțimii“. . 

Cine l-a cunoscut pe Scrii” 
torul N. M. Condiescu, poate 
înțelege cât de caracteristice 
sunt aceste rânduri personali- 
tăţii lui literare... Deşi vechi 
colaborator al revistei „Gândi- 
rea“ fără să fi militat într“o 
ideologie, deși preşedinte al 
mai multor instituţii culturale, 
autorul cărții „Peste mări şi 
țării“ a înţeles să rămână a- 
parte pe o poziţie de multe ori 
contradictorie, scriind puțin 
dar concentrat, din care se 
poate desprinde conturul origi- 
nal al operei sale. 

D. N. Roșu analizează cu o 
vădită măestrie cele două cărți 
de seamă ale scriitorului „Pes- 
te mări şi ţări“ și „Insemnă- 
rile lui Safirim“, unde scoate 
în relief stilul plăcut şi plas- 
tic care de multe ori aduce cu 
amintirile lui Creangă „Insem- 
năvile lui Safirim e o carte de 
amintiri, un decor patriarhal, 
un colț de viață reală. 





5 Noembrie 1938 === 





OLGA GRECEANU 

Cititorii noș- 
tri îşi amântest, 
desigur, de ar- 
ticolul doamnei 
Olga Greceanu, 
intitulat  „Spe- 
cificul  româ= 
aesc şi pictorul 
Grigorescu“ și 
publicat vara 
ivecută în 
„Universul li- 
terar'* — arti- 
col care a fost 
prilejul unor 
interesante co- 
mentarii, pro- 
Olga Greceanu puneri şi pu- 
neri la punct în această delicată 
şi mult desbătută problemă. 

D-na Greceanu a reluat chestiu- 
meg, aducându-i o bogată docu- 
mentare, odată cu  desvoltareu 
cuvenită, înfățișându-ne problema 
specificului naţional în pictură, 
sub forma unei lucrări de aproape 
100 de pagini, cu peste 60 de re- 
produceri, — lucrare ce va apâre 
în cursul lunei curente, în vitri- 
nele librăriilor. 


RAUL TEODORESCU 


eoria generală a 
capodoperei  Lite- 
rare“ apărută re- 
cent, şi datorită 

d-lui Raul Teodorescu, doc- 
tor în litere, este o carte uti- 
lă tuturor celor ce vor să 
înţeleagă analiza capodope- 
rilor literare. 

Autor al mai multor lu- 
crări de specialitate printre 
cari amintim: 

„Elementul universat în 
opera lui Gr. Alexandrescu“ 
„Aristotel teoretician este- 
tic“ „Doctrinele estetice din 
antichitate“ d. Raul Teodo- 
rescu adaogă colecţiei d-sale 
de cărţi preţioase, încă una 
în care dragostea de adevăr 
se îmbină cu maniera de 
fiu observator și teoreti- 
cian. 


IULIAN VESPER 


Românul „Primăvara. în ţara 
tagilor“, al d-lui Iulian Vesper, 
a apărut în editura „Fundaţia 
pantru literațură și artă Regele 
Carol II”. 


BUCUREȘTI — GHID ISTORIC 
ȘI ARTISTIC 


Lucrarea cu aceiut titi, a d-lui 
Grigore  Tonescu, arhitect de 
mare valoare, a apărut în ed, 
„Fundaţia pentru literatură şi 
artă Regele Cainol II“, şi se află 
acum în ftoate liberăriiie. 


Editurile 


Toamna 1938 se anunţă bogată 
în roade literare. Editurile se în- 
trec în prezentarea din ce în ce 
mai civilizată a scrieriior de ca- 


litate. 
UNIVERSUL 


„UNIVERSUL!“ va  împodobi 
vitrinile librăriilor vu „Comoara 
timpăratului Radovan“, o măreaţă 
lucrare a d-lui Iovan Ducii 
membru al Academiei iugoslave, 

CUGETAREA ŞI 

Inţelegând nevoia de a în!esni 
intrarea în arenă a tinerelor ta- 
lente, un editor despre care de- 
seori ne-a fost dat să scriem rân- 
duri elogioase, d.  Georgescu- 
Delafras, a cerut Societăţii Scri- 
itorilor Români să-i recomande 
trei manuscrise, esseuri, poesii şi 
nuvelă, spre a le tipări în cele 
mai convenabile condițiuni pen- 
tru autorii respectivi, 

Primul din serie va fi volumul 
de nuvele al d-lui Mihail Şerban: 
„Nunta de argint“. 

Tot în editura „Cugetarea“ au 
apărut recent: 

„Galeria dictatorilor“ de Sterie 
Diamand:, o prezentare a celor 


cinci mari energii: Pi:sudski, 
Ataturk, Mussolini, Salazar și 
Hitler. 


Darc!âe, de N. Carandino. 
Confucius, Buda, Mahomet, de 
Teodor Martas. 


CIORNEI 


a lansat în cursul lunei trecute: 

Rădăcini, romanul de admirabilă 
vigoare al doamnei Hortensia Papadut 
Bengoscu. 


CARTEA ROMANEASCA 


Ozhiu de urs, nuvele de Mihail Sa- 
dovoanu şi 

Pundacul Varlaamului, un romIn 
masiv datorit proaspătului bucureş 
tean Ionel Teodoreanu. ' 

Aceste două apariţii sunt dintre 
acelea ce pot fi numite evenimente li 
terare. 


THOMAS HOBBES 


„Societatea Română de Filo- 
sofie“ inaugurează 0 nouă serie 
de publicaţii, a Monografiilor de 
filosofi. In curând va apare 
THOMAS HOBBES (Viaţa și 
Opera) de prof. Nicolae Pe 
trescu. In această monografie 
se găsește expusă, după Î2V0are 
directe, concepția filosofului en- 
glez aespre antură, om și Socie- 
tate 


| 





m 
pa ia 


5 Noembrie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 


antecul destinelor 


Nu era așa de mult de atunci. 

Brudă ar fi putut să măsoare vre- 
meamea trecută cu anii puţini dar 
destul de încercaţi, pe cari-i împli- 
nise Fane. 

Fireşte că începuse să bată vânt 
nou de primenire a credințelor şi de 
schimbare a rosturilor de viaţă, cu 
câteva decenii în urmă, 

Orașul, însă era prea legat de 
obiceiurile lui de odinioară şi 
se bănuia destul de frumos, cu 
George Mihail Zamfirescu ulițele şi casele lui în stil oriental, 
ca să renunţe prea repede şi cu dragă inimă la întoamirile, la aşe- 
zările și mai ales la moravurile lui de altădată, Cele câteva străzi 
din centru înlocuiseră străvechile poduri de lemn, căptuşite pe de- 
desubt de apă şi mocirlă, cu caldarimurile de piatră și cădeau, în 
trosnituri de șipci şi prăvălire de bulgări, casele ce scăpaseră, în 
două rânduri, de parJolul ce mistuise o bună parte a târgului dar 
în mahalale și pe la margini svonul de viaţă şi de rânduială nouă nu 
ajunsese încă. Pe acolo, târgoveţii își păstraseră graiul amestecat 
şi obiceiurile moștenite odată cu portul de vicleim adus de toţi pri- 
copsiții şi ncpricopsiţii Fanarulu. Pentru ei, funcţionarul era tot 
condicar şi se duceau la el cu jalba într'o mână și cu pitacul în alta, 
ca să ia mai curand o volmceie, Bărbaţii purtau şi acum caravani 
ar nevesteie cu stare conauri şi rochii de manița sau de bogasiu, 
cumparate cu pani peșin dela bogasierii din una Bărâpel. Visul 
tur era sa ajunga 10uCul, să se instareasca ŞI pe urma sa puarte an- 
Lu'le Qe CUuuue Ca BUșa pOrUMDIELUuLUI ŞI giubeie aibastre, sa aea po- 
TUI Să | se aauca bulca la scară or sa bea vin aurlu ae braga- 
şan sau peiln roșu adela IStrIţa, aaus şi păstrat, la cneremul 10r, in 
papormiţe. 

Kiramu se născuse într'o lume ca asta, de ipochimeni pretă- 
cuţi, gata să se trangă de mijloc, în temenele, in calea celu. mai 
Puterile ȘI Să SUIge, OPIaSNICI ȘI ral, la ce! Mai saraci și ma napas- 
TPuiţi Și ae parlac cu mana lungă, aornici de prucopseală tara mun- 
că. Venetiei cu 1lose ŞI saraci cu lustru, cum le spunea bruuă acum 
ȘI top laoiaita, cum il știa toată lumea, pacoste mai rea ca parjoiul 
ŞI muimele, pe capul nevorașiior şi boierinașilor de ţară, osandiți 
să inaure și sa taca. 

k rumuasa şi ușuratică, dornică numai de găteli şi de chiolha- 
iuri, iiramu Visa să se mărite cu un tălălâu de 1șiicar prostanac și 
cu avere, care sa-i dea galei cal mai scumpe dar să no întrebe 
unde pleacă și de unde vine, dela ce rudă nepricopsită sau din 
braţeie carui papugiu trumos şi tot aşa de uşuraric ca şi ea — cum 
nu erau intrebate talaniţele cu semn la poartă, din ulița Scaunelor. 

brudă rămăsese, în ciuda tinereţii lui din ce în ce mai sburdal- 
nice, departe de ademenirile şi strcăciunile orașului. Moștenist, 
odata cu acareturile de pe malul Herâstraului, o iire împacată cu 
desiinul lui de florar, încântat prea mult de trăgezimile şi mires- 
mele din răsaduri, ca să se mai lase turat de ispiiele ce-l încercau 
în ultima vreme, Nu semăna și nu-l lega nimic ae Junii spiicui de 
atunci, toți apelpisiţi buni de risipă, de aventură şi scanaal. Bucu- 
reștiui, dun tericire, era departe. "ot așa de departe erau şi îndem- 
nurile la lenevire și desmăţ, în tovărășia papugiilor fără niciun 
rost în lume şi a teleleicilor de uliţă, gătite cu scurteici, cu iglele 
și cațaveici. 

Bruder, bătrânul, care murise cu un an sau doi în urmă, își 
sfătuise feciorul să trăiască din plin, în libertate. Voia, poate, să răs- 
bune astfe lo existență pe care el o închinase numai muncii şi a- 
goniselelor. 

Rămas, destul de tânăr, stăpân pe-o avere de nabab, Brudă nu 
renunțase, însă, la munca şi la rosturile curţii lui boiereșți. Voinic și 
energic, în ciuda părului bălai și a privirilor albastre, senine, £lo- 
rarul știa să se facă înţeles şi ascultat de lucrătorii, de slugile de 
casă și de curte şi de rudarii dela bordeele de dincolo de rasaduri, 
Cu vremea, însă, începuse să simtă apăsarea singurătații şi lipsa 
unei tovarâşe de viaţă. Sufletul lui avea nevoe de o stăpână. Prin 
ea și-ar îi atlat alt rost şi alt înţeles și strădania lui de fiecare zi, 
alături de slugi şi de lucrători şi tot belșugul păstrat în hambare 
ȘI camari, 1n sipeturile și in iăzile man ae Brașov, m casetele de 
aur și argint, cu incrustari ca v dantelă și în pungile ascunse la loc 
tainic ŞI Sigur. 

Pieca aela Ferăstrâu, numai in zilele de sărbătoare, spre gră- 
dinile cu iamă dela marginile oraşului, să bea un pahar ae vin în 
tovarașia puținilor prieteni pe care şi-i tăcuse, să ascuite un cantec 
şi poate sa urmâăreoscă, cu privirile tot mai stărmtoare şi cu surâsul 
uitat în coljul guru, o duuaucă svelta, cu mijlocul strans in mată- 
surle :ntoiate la umeri și pe poale. 

Așa i-a ieşit în cale, intr o primăvară, Kiramu. Venise la gră- 
dina lu: Scuta, intovaraşită de una din rudele ei cu itose, din ulița 
Cahţii, să-şi ude buzele polticioase, imbietoare, într'o băutură ra- 
contoare, dulce și aromată şi să se bucure de frumuseţea vremii. 
Cel puţin așa i-a mărturisit lui brudă iar el a crezut-o numaidecât. 
Atunca, dealtiel, ar fi fost gata să creadă orice i-ar fi spus. Siramu 
era tanără, trumoasă, se legâna în mers şi parcă se legâna şi când 
vorbea. kăcea gropițe în obraz, râzând, Se alinta cu o drăgălăşenie 
pe care tlorarul acia Herăstrău era sigur că n'o mai întainise și 
n'are s'o mai întâlnească la nicio temee. Privirile, mai ales, îi erau 
așa de pătrunzătoare, că Brudă a început să clipească repede, în 
faţa ei şi să se piardă. Nu mai era nicio indoială că frumuseţea din 
uhța Caliţii era tovarășa pe care-o visase și stăpâna pe care-o 
aștepta. 

Prietenii, când au aflat ce are de gând, au încercat să-l îm- 
piedice, spunându-i tot ce aflaseră dar mai ales tot ce ştiau de- 
spre Kiramu, Era fata unui calic, un linge-blide pela uşile celor 
mari. Crescuse numai în sbeng, fătălău fără stăpân și fără rușine. 
Cine n'o cunoștea „în mahala și ce vecin nu-i aflase isprăvile ? Uşu- 
ratică, mincinoasă, prefăcută, hrăpareţă, cum ii fuseseră părinţii 
şi moșii veniţi în ţară după căpătuială, Kiramu se născuse cu semn 
în frunte : să înșele bărbaţii și să-i stoarcă de parale, să le stivea- 
scă sufletul sub conduri și să plece mai departe, lăsând în urmă 
numai jale şi pustiu. 

Toate adevărurile, toate sfaturile prietenilor, însă, fuseseră za- 
darnice. 

Puțin îi păsa lui Brudă că fata frumoasă din ulița Caliţii era 
sracă. N'avea el destulă avere? Cum îndrăsneau și ce fel de prie- 
teni erau cei ce scorniseră minciuna că aleasa inimii lui ar fi min- 
cinoasă şi hrăpareţă ? El se încredințase dimpotrivă, în cele câ- 
teva săptămâni ce mai rămăseseră pânăla nuntă, că-i o făptură 
înzestrată numai cu daruri alese, modestă, ruşinoasă, gata să plân- 
gă când îi punea cineva cuvântul la îndoială și mulţumită, recu- 
noscătoare chiar, cu florile şi cu giuvaericalele şi mai puţine pe 
cari i le trimesese, între timp. Singură pe lume, trăia alături de 
mătușa Anovca, o bătrână credincioasă și așa de mândră de fru- 
museţea și de cuminţenia nepoatei, c'ar fi fost în stare să moară 
de mâhnire, numai la gândul că s'ar putea găsi un duşman capabil 





de GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU 


s'o clevetească pe Kiramu. 

Apăruseră la nuntă, în adevăr şi câțiva golăneţi şi câteva 
cumetre cu gura strânsă şi cu privirile ascunse sub cuta testeme- 
leior “trase mult peste irunte dar erau rude indepărtate, oricum nu 
ae sânge şi așa de puţin apropiate, până atuneu, de suiletul mire- 
Sei, că nici nu se bucuraseră de o privire mai stăruitoare din par- 


te- şi cu atât mai puţin de o cinsure cuvenită, aupă datina, unor 


neamuri. Era dela sine înțeles că toţi golăneţii din ziua aceia n'au 
să se bucure de o primire mai frumoasa dupa nuntă, cand KWiramu 
o să se simtă şi mai strâns legată de casa și ae tovarășul ei de viaţă. 
Ceva mai mult : blând din Lire şi generos ca întotaeauna, Brudă 
adunase rubedeniile îndepărtate la o masă, le daause să mănânce 
şi să bea şi le asigurase, coenind un pahar de vin cu tlămanzii şi 
insetaţii lui meseni, că se simte fericit — aşa de fericit, că nici nu 
sgăsia cuvinte să binecuvânteze norocul ce i-o scosese în cale pe 
Siramu... 

Viaţa nouă, din casa cu porţile mari, de mânăstire răsfrânte 
iu unda verde a lacului, începuse sub soarele unei primăveri cu 
toți copacii împovăraţi ae prea multă floare şi cu toate răsadurile 
întlorite parcă anume pentru făptura sprintenă şi robitoare, care 
venise stapână pe tlori, pe bogății şi pe sutlete. Munca era mai cu 
spor, Cântecele mai legânătoare. Glumele mai multe şi mai cu haz. 
Yoruncile mai blânde dar ascultate cu mai multă sfinţenie și îm- 
plinite mai repede. Era un neastâmpăr și o înviorare trecută dela 
o inimă la alta, cașicum în fiecare zi ar fi fost o sărbătoare. Ca- 
mioanele plecau încărcate cu flori, în orice dimineață iar Cipric 
se intorcea întotdeauna, dela piaţă, cu punga doldora de bani mari 
şi sunători şi cu braţeie pline de târguieli. 

Țiganul, care o privise pe noua stăpână, la început, cu destulă 
neîncredere, se lăsase convins, înstârşit, că Brudă adusese în casă, 
odată cu nevasta tânără și frumoasă. norocul, voiabună, dragostea 
de muncă şi de viaţă, fericirea. 

F'lorarul se uita pierdut la Kiramu şi-i făcea toate voile. Vre- 
mea trecea ca un vis şi un vis erau şi nopţile lor de dragoste. Brudă 
se topea în îmbrăţișare. Uneori, când se deștepia şi-o vedea culcată 


“Jânga el, albă, cu formele rotunde şi armonioase cuprinse, ca într'o 
Lă Lă Ş p ? 


îmbrăţișare pătimașe, de părul negru, lung și mătăsos, se înfiora 
şi nu mai îndrăsnia să răsufle ori să se miște, caşicum i-ar fi fost 
„rică să nu spulbere visul pe care-l ţrăia. Merita el să se bucure de 
atâta frumuseţe, de darul acela fără asemănare al cerului și al pă- 
mântului ? Parcă-i era şi frică să se mai întrebe. Adormia târziu, 
cu o lacrimă luminoasă, ca un dar, sfărâmată în gene. Un dar cu 
drept cuvânt nepreţuit, cu cât era mai aşteptat, avea să-i facă și 
Kiramu, în curând : copilul... 

Nepoata Anovcăi din uliţa Caliţii rămăsese tot aşa de blândă 
şi de supusă. Nu-i ceruse încă niciun dar, lui Brudă, dar se bucura 
ca un copil când găsia el de cuviință că merită o pereche de cer- 
cei de Lipsca, sau o rochie de malteț, cum purta coconetul de pe 
vremuri. Diamanticalele erau, de mult, la îndemâna ei, să le poarte 
după plac. Cu fiecare dar primit, Riramu se pleca și săruta mâna 
soțului, binecuvântându-l și mulțumind cerului cu glas tare, ca să-l 
convingă şi mai mult pe florar de sentimentele ei de dragoste şi re- 
cunoștință, că se îndurase de ea și-o fericise cu un bărbat așa de 
iubitor şi de mărinimos. Brudă o săruta pe frunte şi întorcea pri- 
virile spre icoană, cu o recunoștință egală. Numele adoratei, de alt- 
fel, era amestecat în toate rugăciunile lui. 

Anovca venise o singură dată la Herăstrău. 

— Numai așa de-o parigorie, tinerilor şi porumbeilor, să vă 
întreb de sănătate — vorbise mătușa din ulița Caliţii dulceag, ur- 
când scările — că 'ncolo, zău așa, măiculiță, eu mă simt destul de 
Pine în schivnicia și sărăcia mea. Adică, porumbița maichii, că tu 

-ă ştii mai de multișor ca bei-mu, asta zisei : că mă mulțumesc cu 
teunirice. şi temiricum... 

Bei-mu îi spunea lui Brudă și nevasta cu sânge şi frumuseţe 
levantină, după obiceiul ce mai stăruia încă la ei în casă, pe vre 
mea când trăiau bătrânii. 

Vara, munca în grădină începea mai de vreme și se termina 
târziu, după ce se îmbrăca lacul în toate culorile amurgului şi ador- 
mea sub pulberea lunsi, ca sub o vraje. 

Kiramu se scula târziu şi aștepta, tolănită pe o sofa cu ciucuri 
albi de Veneţia — după ce venea Doda să-i sărute mâna și ş'o în- 
trebe cum a dormit şi ce-i pofteşte inimioara — s'o spele femeile de 
casă pe obraz cu apă de pelin, ș'o pieptene, să-i pună dresurile şi 
goyoșile arse de ristic la îndemână și s'o ajute să se gătească în 
urmă, cu îndemânare dar mai ales cu siială, ca să n'o supere şi să-i 
strice asttel cheful pentru toată ziua, ca nişte toante. 

Doda încercase de câteva ori să i se plângă lui Brudă de 
purtările lui Kiramu : prea linguşitoare şi domoală cu el sau când 
«ra el de faţă şi prea aspră cu slugile, în lipsa lui, prea răutăcioasă 

uneori și întotdeauna plină de istericale, dar Cipric, care-și cuno- 
ștea destul de bine stăpânul ,o sfătuise să-și vadă de treabă, să în- 
dure totul fără murmur ori să se prefacă bolnavă, când i s'o umple 
paharul, 'ca să scape de năpastă. 

— Alminterli, rudă-i eşti, de slugărit pe brânci îl slugăreşti, da 
de crezut tot nu te crede, orbit cum ești de vorbă proastă, din par- 
te-i nu scapi! Mai bine fă-te că nu vezi sau că ai orbu găinilor şi 
vezi pe dos. Asta-i, babo: n'aude, nu vede, că-i mai sănătos așa, 
pentru noi. La urma urmii, stăpâna-i tânără şi tinereţea-i cu toane. 
N'o să-i punem noi căpăstru. Să zicem bodaprosie pentru norocul 
stăpânului şi... iacă, na : altă hiritisire nu ne rămâne! 

Cipric prinsese femeile de casă șoșotind prin colţuri, decâteva 
ori, Se strâmbase la ele şi le ameninţase. Să nu mai ducă minciu- 
nile dela una la alta. Să nu le mai prindă clevetind, că le crestează 
cu custura și le dă sare. Nu crezuse, la început, nici în presim- 
țirile Dodei și nici în şoaptele speriate ale slugilor. Până. te în- 
veți cu un stăpân sau c'o stăpână nouă, se gândise ţiganul, tot ce 
face şi tot ce spune ţi se pare alandala. Pe urmă te obișnueşști cu 
el, îi cunoşti deprinderile și-i afli toanele. Și trece viața mai de- 
parte, în muncă și cântec, în supunere și credinţă. 

Avusese şi Cipric, însă, în timpul lunilor de vară, câteva do- 
vezi sortite să-l încredinţeze că Doda nu fusese tocmai așa de ne- 
bună, când i se plânsese de purtările grecoaicei din uliţa Caliţii 
şi că şoaptele femeilor de casă erau mai mult sau mai puţin în- 
temeiate. 

Kiramu venise deseori în grădină. Să-l vadă pe Brudă .ucrând, 
spusese. Să se bucure de flori, că sunt multe și toate frumoase. Sta 
lângă bărbat şi se uita la lucrători, cu ochii mici şi cu nările în- 
fiorate. Se pierduse, în urmă, printre rudari, toți tineri și voinici, 
arşi de soare, cu pieptul descoperit şi cu pletole negre bătute de 
vânt. Stăpâna râdea tare, când nu cânta tot așa de tare. Cipric o 
văzuse dând cu un bulgăr de pământ în Scripcă, un pui de rudar 
cu privirile calde și braţele și umerii de uriaş. Făcuse gestul în 
ascuns, după ce privise repede în toate părţile, să se încredin- 
țeze că n'o vede nimeni. 

Seara, la masă, Kiramu i se plânsese florarului că toate fe- 
meile de casă sunt leneșe și neîndemânatice. Abia se mișcă din 
loc, când le strigă. Asta n'ar fi nimic, că ea are răbdare să le aş- 
tepte și-i prea bună, ca să le certe. Se întâmplă deseori, însă, să 
răstoarne lucrurile pe unde trec, să se împiedice de covoare şi să 
se lovească de oglinzi. Spărseseră, până atunci, destule nimicuri 








3 — 





frumoase și de preţ. Nu-i spusese nimic lui Brudă, ca să nu-l 
supere dar se gândise că trebuia să pună odată capăt stricăciunilor. 

Bărbatul se încruntase și poruncise să vină Doda, s'o certe că 
r'are grije de casa lui ori că nu știe cum să-și struneze ajutoarele 
dar Kiramu îl rugase, cu glasul tot așa de dulce şi abia șoptit, să 
nu dojenească și să nu pedepsească pe nimeni. N'ar mai dormi și 
nici n'ar mai putea să mănânce, gândindu-se că o rudă bătrână, ca 
Doda sau o fată 'n casă, cât ar fi ea de vinovată, a fost muștruluită 
din pricina ei. Pe lângă asta, cu cât parapon ar plânge și cât sar 
mustra singură, văzându-l pe bei-mu necăjit. 

Avea ea un plan mult mai bun, prin care puteau să împace 
lucrurile de minune, Fără ceartă. Fără supărare, mai ales. Femeile 
de casă au so ajute, până una alta, să se imbrace. Pe urmă au 
să-și vadă de alte treburi, prin cămări sau la bucătării. Scripcă o 
să vină, în locul lor, să scuture și să rânduiască prin odăi, că-i 
sprinten şi are ceva de iată în el. Rudarul n'o să i se mai plângă, 
ca femeile, că sunt prea grele covoarele din salon, ca să le scuture 
în fiecare zi și nici n'o să le mai facă pagubă, pentrucă o să-l în- 
veţe ea cum să umble cu lucrurile. 

Firește că ea nu făcea altceva decât să-și dea o părere. Brudă 
cra stăpân şi liber, prin urmare, să facă aşa cum o crede de cu- 
viință, Ea, în primul rând, era gata să-i urmeze porunca. Nu voiă, 
însă, s'o certe mai târziu că nu i-a spus cum se poartă slugile şi cum 
dau iama în lucrușoarele lor. 

___ Florarul îi prinsese capul de păpușe levantină în palme, o 
sărutase pe frunte şi-i promisese un dar nou, încântat că are o ne- 
vastă așa de pricepută să împace frumusețea cu hărnicia și nu mai 
puţin recunoscător că răușia să-l pună la adăpost de toate neplă- 
cerile mărunte ale căsniciei, 

Cipric ascultase, nemișcat, porunca stăpânului și plecase spre 
bondeele rudarilor dar a doua zi se întâmplase ceva curios, la care 
nu se aștepta nici Brudă și cu atât mai puţin Kiramu: Scripcă dis- 
păruse peste noapte. Nu-l văzuse nimeni plecând. Nu-i spusese ni- 
mănui ce are de gând. Bulibașa rudarilor, deocamdată, umbla din 
bordei în bordei, să vadă dacă nu lipsește cumva o nevastă tânără 
sau o codană. Așa se bănuia, în adevăr, că Scripcă fugise cu una 
ain ele. . 

Stăpâna să-l ierte pe Cipric, dacă se amestecă nepoftit în 
vorba boierilor dar el știa mai de mult că rudarul — tânăr cum 
era, că nici nu-i dăduse bine mustăcioara — e un stricat şi un 
bețiv, gata să facă scandal, să se lege de femeile altora şi pe urmă 
să se laude, în gura mare, cu cine s'a mai culcat şi câte ţiitoare are, 

Brudă, în primul rând, se mirase că ţiganul se pricepuse așa 
de bine să facă pe mironisiţa până atunci, dar nedumerirea lui 
nu ţinuse mult. Scripcă fusese găsit pe malul lacului, beat. Ţiganii 
cari-l aduseseră în taţa stăpânilor povestiseră că rudarul se tăvă- 
lise până atunci prin țărână și prin băltoacele rămase, printre săl- 
ciile scorburoase, după ploaia din ajun. Se ridica de jos cu greu, 
făcea un pas sau doi şi iar se da rostogol în apă, ca să se ridice 
din nou și din nou să cadă, incapabil să vadă în ce stare e şi unde 
se află. 





Seripcă, în adevăr, era într'un hal de plâns. Murdar, cu că- 
m.așa ruptă şi udă, cu părul căzut în ochii pe cari nu putea să-i 
țină deschişi, se sprijinea de braţele însoţitorilor, frânt dela ge- 
nunchi și cu capul prea greu ca să-l mai poată ridica. Bălăbănia 
mâinile -şi încerca să strige dar i se împleticea limba în gură şi 
bolborosia,. cu scuipatul prelins în colțul buzelor, ca niște bale. 

—— Tiiihă, coane, săru' mâna — se strâmbase unul din însoţi- 
tori, întorcând capul — pute de te trăsneşte! Asta-i beţia dracului, 
de rachiu tare... 

Kiramu bătuse din picior, cu ciudă şi începuse să plângă, în- 
durerată pentru Brudă că are numai slugi stricate şi leneşe, pe 
cumințenia și pe credința cărora nu poţi pune nicio nădejde dar 
florarul se grăbise s'o mângâie și s'o împace, făgăduindu-i că v 
să-i aducă el câteva femei de casă dela oraș, învăţate să se poarte 
cu o stăpână aleasă, ca ea şi mai îndemânatice în direticatul odăi- 
lor. Kiramu se grăbise la rându-i, însă, cu o generositate egală, să 
renunţe la slugile de târg, cari ar fi cerut o cheltuială nouă și poate 
altă chiverniseală în casa și în viața lor. Se resemnase să rămână 
cu cele vechi, cu speranţa că o să poată să le scuture de lene cu 
o vorbă mai aspră și uneori c'o ameninţare. Numai să nu se su- 
pere el ori s'o creadă răutăcioasă. 

— Na, iacă vorbă și la matale —.răspunsese Brudă — să mă 
necăjesc că porţi grijă de casă. Nu eşti stăpâna noastră? Eu nu-i 
muștruluiesc pe ţigani și pe lucrători, când văd ori mi se pare că 
nu li-i munca spornică? Știu că ai o inimioară ca pâinea caldă și 
c'o să-ţi vină peste mână să iei femeile la rost. Tocmai daia 
mă "ittorc şi zic că nu mi-ar place de loc să te găsesc încruntată și 
cu ochișorii plânşi, din pricina unor tălălăi de muieri adormite. 
Mai bine să nu te superi de nimic. Să-mi spui mie care ce face şi 
cum te-ascultă, că-s bărbat, le cunosc bine şi știu să aflu ac de 
cojocelul fiecăreia, 

Kiramu, de atunci, își arătase colții mai des și fără nicio frică. 

Se apropia toamna. 

Isprava lui Scripcă fusese uitată aproape. Rudarul nu se mai 
îmbătase de atunci. Avea grije, oricum ,să dispară dintre răsaduri, 
ae câteori auzia că vine stăpâna să culeagă ilori. Se mirau toţi 
lucrătorii şi toate slugile. Ce-o îi fost cu el, ce l-o fi apucat, tocmai 
atunci, să se îmbete! Se mirase și Doda odată. 

— A tost beţie cu cântec, babo — zâmbise Cipric, clipind și- 
ret — și cântecu-ăsta numai mandea îl știe... 

Primele ploi reci o aduseseră pe Anovca, fără veste. 

— Bei-mu, să nu mi-o iei în nume de rău — scâncise nepoata 
diri ulița Caliţii — c'am chemat-o pe mătușica. De-acu 'ncolo 'ncep 
zilele urâte și nopţile lungi. Cu cine să-mi mai omor plictisul, când 
nu eşti lângă mine? Mai mult, uite că s'apropie sorocul nașterii și 
r'are cine să mă 'nveţe ce.să fac şi cum să-mi duc sarcina, ca să 
nu mai vorbim de rutăria copilului, că n'are cine să mi-o coasă. 
Poate să rămână. Numai să nu te superi! Poate să și plece, că ea, 
sărăcuţa, o s'o ducă destul de rău, departe de căşcioara şi de ros- 
turile ei de gospodină care se mulțumește — după cum ţi-a și 
spus, bei-mu, mi se pare — cu puţin, cu foarte puţintel... 

Brudă, ca să-și convingă nevasta ce mult îl supăra sosirea 
mătușii din ulița Caliţii, o chemase în salon pe Anovca, îi dăruise 
un șal turcesc şi o iconiţă de aur, drept recunoștință pentru binele 
pe care i-l făcuse, lui în primul rând, venind s'o ajute pe Kiramu 
şi s'o îmbărbăteze, în lunile din urmă şi cele mai grele, ale sarcinei 
şi-i dăduse, în urmă, cea mai mare dovadă de încredere și cinstire, 
poftind-o să ia loc pe scaunul lui, în capul mesei. 

Anovca nu-şi putuse stăpâni lacrămile, copleșită cum era, 
până în fundul sufletului, de milostenia florarului iar Kiramu 
își culcase tâmpla pe umărul lui şi-i sărutase mâna. 

— Bei-mu, bei-mu, bărbăţel ca al meu nu mai are nimeni... 

Brudă era fericit. 

Numai Doda şi Cipric se priveau cu coada ochihului dar nu 
cutezau să ofteze, 








4 


CRONICA Cenaeclu literar 


— muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


FILARMONICA. Prezenţa d-lui 
Alired Alessandrescu la un pupitru 
de conducere muzicală, a adus de fie- 
care dată cu sine certitudinea unor 
îndrumări dirijorale adaptate texte- 
lor cu discernământ, drepte cumpă- 
niri și influențele de calitate ale unei 
organizări muzicale depline, 

Ritmând salturile baghetei cu o 
punctualitate ce nu devine niciodată 
rigidă ,cu simţul și cunoaşterea juste 
a mișcărilor, a economiei sonore, a 
caracterelor fiecărei muzici şi a in- 
terpretării ce trebue să determine, 
d. Alfred Alessandrescu este comen- 
tatorul simfonic credincios  adevă- 
rului muzical pe care îl slujeşte fără 
emfază, fără artificii, fără căutări lă- 
turalnice. 

Aceeaș certitudine i-am putut-o 
găsi zilele trecute la „Filarmonica“ 
unde a ştiut, ceeace iarăşi îi este dis- 
tinctiv, să combine un program bo- 
gat în substanță muzicală şi de sus- 
ţinută linie, 

Suita II în do major, de George 
Enescu și-a readus farmecele pârgu- 





Alfred Alessandrescu 


ite ale unor gândiri largi şi invoalte, 
turnate în cadre muzicale minunat 
făurite. 

Orchestra sună cald,  învăluitor, 
generos, îmbibată în seva de care 
sunt pline fiecare din ideile care ţes 
în strânsoare deasă de ițe scumpe, 
stota grea şi prețioasă a acestei mari 
compoziții. 

Lucrarea datează din 1916 şi fără 
îndoială că ar trebui să producă a- 
dâncă surprindere prin maturitatea 
admirabilă, prin avuţiile de simţire 
şi superbă măestrie ce afirmă în tot 
momentul, dacă tânărul care a: seris-o 
în acel timp nu s'ar fi numit George 
Enescu, 

Prima din cele şase părţi ce o com- 
pun este un „allegro ben moderato“ 
construit pe șerpuirile capricioase dar 
ferme ale unui motiv ce-și desface 
luminos, mlădios lanț de şaispreze- 
cimi, împrumutate prin felurite gru- 
pe simfonice, frământate cu dorul 
excepţional care îngădue singur u- 
nor speculații contrapunctice să nu 
cunoască uscăciunea şi scolasticismul, 
rămânând pură și netulburată mu- 
zică, 

Un nou element tematic, de aspect 
tugal, dar îmbinat cu aceeaș pătrun- 
zătoare poezie acțiunei polifonice ta- 
tale, continuă cu aceeaș intensitate 
de simţire şi acţiune : destășurarea 
introducerei, încheiată în impresio- 
nantă amploare. 

Sarabanda ce urmează e nostalgică, 
visătoare, înfiripată din fluide ar- 
monii, din care se desprinde, dela în- 
ceput, o temă ce închide mângâe- 
toare sensibilitate şi infinit de deli- 
cat mărturisită melancolie. 

Urmează o „gigă“ tratată cu aceeaș 
nobleţe de inspiraţie şi acelaș con- 
dei de neîntrecută măestrie protund 
personalizată în expresiile ei, apar 
un „menuet grav“, o „arie“ cu viers 
lin şi îngândurat, în adiere de blân- 
de şi subtile armonii, în sfârşit o mi- 
șcare din nou mai puternică, „bou- 
ree“, răspuns primei părți, al cărei 
element fundamental îi serveşte de 
altfel de poartă ce se deschide cu 
tranchețe către acest final de gene- 
roasă însuflețire şi vie amploare ter- 
minală. 

Maestrul Alessandrescu a arătat că 
nimic din miezul cuprinzător al a- 
cestei. superioare opere nu-i este stră- 
in, obținând o interpretare strâns le- 
gată de cerinţele muzicale ale con- 
ținutului şi spiritului ei. 

In a doua parte a concertului d. 
Alfred Alessandrescu a dirijat „cu 
inclinarea şi pregătirea speciale ce 
l-au desemnat întotdeauna, drept un 
bun wagnerian, preludiul la al trei- 
lea act al ,„Maeștrilor cânţăreţi din 
Nuremberg'“, monologul lui Hans 
Sachs din acelaş act al operei, cân- 
tul de despărțire al lui Wotan de 
Brinnhilde din ultimul act al „Wal- 
kiriei“ şi uvertura la „Tannhăuser'. 

D. Petre Ștefănescu Goangă a fost 
de sigur cel mai indicat interpret ro- 
mân al acestor execuţiuni de impor- 
tante fragmente din dramele muzica” 
le ale lui Wagner. 

Monologul lui Hans Sachs a fost 
într'adevăr subliniat cu toată abun- 
dența de înzestrare vocală și artisti- 
că ale baritonului Ştefănescu Goan- 
gă. în înțelesurile atât de frumos a- 
dâncite ce i-au fost impregnate de 
Wagner, iar cântului de adio din 
„Walkiria“, valorosul cântăreț i-a a- 
flat viguros accent, elan expresiv şi 
forţă dramatică impresionante, 


i a, ii PRR i it ESTE E pPZECEBE DOZEE SEE O SEEED ESEETESoeE segeese | 


a . 
Îi CE 8 A RSR să Sa NE i A e el i AER RE E E O li e E ROL i i o i e CS i RE a pe e pe 8 A a i Cl II e a i d e e 








Mantu fu dus la ședința cenaclului 
de Emil Goran. Şedinţele s'au ţinut la 
început la Bibică, unul dintre membrii 
care locuia în plin centru și avea un a- 
partament potrivit pentmu acest scop. 
Mantu găsi câteva persoane adunate în 
jurul mesei, pe care se afla un teane 
de ziare şi reviste, într'o dezordine în 
care numai Bibică se ştia descurca. De 
aceea făcea totdeauna apel la cei pre- 
zenţi, să nu se atingă de lucrurile de pe 
masă, pentru a nu-i strica „ordinea“. 
Era o cameră de boem, în care partea 
cea mai importantă o constituia biblio- 
teca, Rafturi întregi de cărţi se înălțau 
până în tavan, din care te priveau sfi- 
dător erudite titluri de cărţi. 

Emil Goran făcu prezentarea 
Mantu: 

— Vă aduc un membru nou. 

Işi lăsară toţi ocupațiile de moment 
și se ridicară în picioare pentru a strân- 
ge mâna noului venit. Unii îl învredni- 
ciră cu o privire curioasă, alţii nu se 
sinchisiră de prezenţa lui, Işi vedeau 
mai departe de lectura lor din reviste, 
sau descifrau titlul cărților din bibli- 
otecă, Şedinţa nu începuse, erau aştep- 
taţi să sosească cei întârziaţi. Până a- 
tunci se înjghebă o discuţie între di- 
verse grupuri, despre noutăţile literare 
apărute. Când se complectă numărul 
cu ultimii sosiți, singura femee mem- 
bră a cenaclului, nerăbdătoare şi ner- 
voasă, zise cu glas ascuţit: 

=> ini bine, domnilor, începem? 

— Imediat, d-nă Beteanu, numai să 
vină şi Ronea, zise Mandi, care era tot- 
deauna plin de răbdare. 

D-na Beteanu, dornică să-şi citească 
cât mai repede versurile „replică ener- 
vată: 

— Faceţi exces de curtoazie. Ce în- 
seamnă aceasta, să-i așteptăm pe toţi? 
Cine nu vine la timp, mare decât să 
participe la şedinţă, dela jumătatea ei. 

— Foarte bine, doamnă, zise Mandi 
împăciuitor, sunt de acord în privinţa 
aceasta. Numai că Ronea e un tempera- 
ment cu care greu poţi eși la socoteală 
S'ar supăra foc dacă nu l-am aştepta. 

— Temperamentele trebuesc educale! 
Dacă lacem concesiuni, atunci nu mai 
există nici o regulă. Eu una sunt pen- 
tru începerea ședinței. D-ta de ce pă- 
rere eşti, domnule Bibică? 

Bibică, prins între ciocan şi nicovală, 
n'avea nici-o părere. Dădea din umeri 
neştiutor, dar ar fi dorit bucuros să îm- 
pace și capra și varza, 

— Să începem, dacă doriţi, dar ar fi 
bine să mai așteptăm un minut. Ei iacă, 
așez ceasornicul pe masă și dacă în 
răstimp de câteva minute nu soseşte 
Ronea, să ştiţi că îi dăm drumul. 

Doamna  Beteanu îi adresă o privire 
furioasă, în care mijea și un amestec 
de ironie. 

— Tare deştept mai ești. Crezi că 
suntem copii, pe cari vrei să-i împaci 
cu o jucărie? 

lşi întoarse capul şi se cufundă în 
lectura propriilor ei versuri, pe care 
le corecta cu creionul. Se auzi soneria 
în antreu. 

— Nu e nevoie să vă mai alarmaţi, 
căci a sosit și Fonea, zise Mandi cu o 
voce caimă. Putem începe, 

— Puteţi să-i daţi drumul, se strâm- 
bă d-na Beteanu.",,Excelenţa sa“ a so- 
sit. 2 

Un om mic şi gras își făcu apariţia. 
Abia îşi desbrăcă paltonul, pe care-l 
vrânti pe canapea şi începu să ţipe cât 
îl lua gura: E 

— Am să vă citesc o epigramă de care 
n'aţi mai auzit. 

—— Haide, domnule, odată, zise umo- 
ristul Paulică, te așteptăm de o oră. 

— Păi, nu puteam să vin înainte de a 
termina epigrama. Eram tocmai în in- 
spiraţie, şi ar fi însemnat să scap. un 
moment preţios. 

— Ar fi fost o mare pagubă pentru 
literatura română. 

— Te rog să nu-ţi baţi joc de crea- 
ţiile mele, făcu Ronea supărat. 

— Nici prin gând mu-mi trece aşa 


lui 





țit până la marile binefaceri 
de durere şi lacrimi, misterul 
viu care s'a apropiat, şi-a 
lipit căldura, chiar numai o 
clipă, de ceasul nostru cel 
mai înalt şi greu, de frigul 


UNIVERSUL LITERAR 


ceva, ripostă caustic, Paulică. Le-aş ar 
corda prea mare importanţă, 

Disputa ar fi degenerat în ceartă 
dacă n'ar fi intervenit Mandi, care a- 
nunţă începerea şedinţei. Ronea nu voia 
să rămână dator cu un răspuns, dar 
trebuia să se resemneze. 

Frunzări nervos printre filele manu- 
scrisului și scandă incet, potrivind mă- 
sura cu degetele. Discuţia administrati- 
vă era cam lungă; începea să-și piardă 
răbdarea. Îşi şterse fruntea de sudoare 
şi privi neliniştit la cei din faţă, cari 
nu păreau a ti impresionați de faptul 
că aiscuția aceasta îi va înghiţi timpul 
disponibil lecturii versurilor sale, 

— Domnilor, întremupse el pe Mandi, 
care tocmai arăta necesitatea de a or- 
ganiza şedinţele după un anumit crite- 
riu ,de ce să ne tot organizăm şi să ră- 
mânem totuși desorganizaţi? Eu zic să 
trecem la ordinea de zi. 

Cifruţă, care era o fire metodică, py- 
reclit astfel, din cauza maniei de a ca- 
taloga şi numerota, sări depe scaun, 
căci se simţea atacat în principiile sale. 

— Cum, d-le Ronea, d-ta ești contra 
organizaţiei? Fără organizaţie nu există 
nici creaţie, Dacă societatea n'ar fi or- 
ganizată, dacă munca artistului sar 
produce la voia întâmplării, ce sar ale- 
ge de opera de artă? Arta e de esenţă 
sociologică şi numai într'o societate or- 
ganizată găsește ecou, fiind produsă de 
un spirit organizat. 

—— Pardon, interveni d-na Beteanu, 
arta, după mine este libertate și orga- 
nizația nu poate decât să ucidă arta. 

— De acord, de acord!, răeni Ronea, 
ca un refren, sculându-se în picioare. 

Şezuse prea mult și simțea că-l ard 
tălpile picioarelor. Trebuia neapărat 
să-şi cheltuiască energia în mişcare. Se 
plimbă în lungul odăii, agitat. Emil Go- 
ran, care privea sceptic la cei din ju- 
rul său, intră în discuţie. 

— Arta este libertate, nu numai după 
d-ta, doamnă, ci după toată lumea. 

— Atunci de ce-i dați mereu cu or- 
ganizaţia? ţipă Ronea, pentru care E- 
mil Goran era autoritatea cea mai înal- 
tă în astfel de probleme, mai ales atunci 


când îi mâna apa la moara sa. 





— Mai încet, că m'aţi asurzit, voci- 
feră Băjescu, care el însuși vorbea tot- 
deauna foarte tare, dar căruia nu-i plă- 
cea să fie întrecut de alții. 

Mandi hotări să pună capăt discuţiei. 
Deşi părăsea cu părere de rău tema sa 
de predilecție, de dragul armoniei se 
simţi capabil de orice sacrificiu. 

— Ei bine, d-lor, să trecem la ordi- 
nea de zi. 

Ronea înștăcă prilejul ce i se oIteri 
pentru a-și citi epigramele, 

— D-ta ești primul în program? în- 
trebă Mandi, puțin cam indispus de a- 
ceastă înghesuială. 

— Nu sunt primul, dar de ce n'aș pu- 
tea citi eu întâiu? A ne ţinea de pro- 
gram înseamnă a ne organiza și ajun- 
gem din nou la discuţia de mai înainte. 

— Nu se poate, domnilor, trebue să 
respectăm programul, zise Citruţa, care 





de IONEL NEAMTZU 
vedea din nou nori ameninţători abă- 
tându-se asupra principiilor sale. 
La un moment dat, Emil Goran se 
ridică şi spuse în ironie: 
— Fac propunerea ca să se acorde 


întâietate d-lui Ronea. 


Membrii cenaclului  consimţiră de 
voe de nevoe. Ronea se inclină ţanţoş 
până la pământ şi după ce aruncă un 
„merci“ emfatic lui Emil Goran, care 
abea iși stăpânea râsul, se pregăti de 
lectură. Işi revizui manuscrisul, strecu- 
rând şoapte ritmice printre dinţi, co- 
reclă un vers ce-i părea că schiopâtea- 
ză, tuși de câteva ori, ca un cântăreţ 
care incearcă să-și găsească tonul şi în- 
cepu solemn și patetic: 

— Domnilor! 

Tinea manuscrisul în mână, însă nici 
prin gând nu-i trecea să citească. Voia 
să iacă întâiu o introducere, căci orice 
operă de seamă necesită o preiaţă. 

— Să auzim, ziseră câteva glasuri. 

— Sunt ani de când făceam pe redac- 
torul la unul dintre cele mai mari ziare 
din ţară. Pe atunci scriam un studiu de- 
spre epigramă şi mă străduiam să pun 
bazele unei organizaţii de tineri scrii- 
tori pe cari îi creşteam în spirit literar, 
învăţându-i să aibă respect de legile 
frumosului. Gruparea noastră a avut 
mare succes. Personalităţi de seamă au 
venit să mă felicite. 

— Ce vorbeşti, domnule : făcu mirat 
Paulică. 

— Rog să nu fiu întrerupt, zise Ro- 
nea, înghițindu-şi brusc încântarea ce i 
se zugrâvise pe taţă. 

Iși scoase batista și-și şterse obrazul. 
Roti o privire încruntată dar se des- 
creţi repede. 

— Insuși d. ministru al Instrucțiunii 
a venit de m'a felicitat. 

— Avea tot interesul să se pună bine 
cu un personagiu influent ca d-ta, re- 
plică Paulică, cu acelaș zâmbet nemilos. 

— Domnilor, mă ascultați sau nu mă 
ascultați ? 

— Te ascultăm, dar treci la subiect. 

— E ora înaintată, interveni Mandi, 
vă rog să nu pierdeţi timpul. 

Ronea sări înțepat. 

— Adică ceeace spun eu e pierdere de 
timp ? 

— Nam spus asta, domnule Ronea. 
Am atras numai atenţia asupra timpu- 
lui înaintat pentru ca să poată citi şi 
ceilalți puşi în program. 

— Dacă e așa nu mai citesc nimic. 
N'au decât să citească cei puși în pro” 
gram. 

Se așeză supărat, în timp ce în came- 
ră plutea un suspin de ușurare eşit din 
pieptul celor ce-și aşteptau rândul. Dar 
Ronea nu era omul care să renunţe la o 
satisfacţie literară. Se ridică subit, în- 
nainte de a avea ceilalţi timp să judece 
mobilul acestei inconsecvențe și um- 
blând agitat prin cameră, declamă tea- 
tral epigramele. Când termină, pândi 
efectul, transfigurat de bucurie, dar în 
locul admirației descoperi ilaritate. Fie- 
care îşi duse mâna Ja gură pentru a-şi 
masca râsul. 

— Fi, cum vau plăcut epigramele 
mele ? întrebă Ronea încântat, 

Paulică, a cărui răbdare a ajuns Ja li- 
mită, răspunse prompt : 

— Minunate ! Să cauţi cu micros- 
copul și n'ai să mai găsești altele la fel 
în literatura română. 

Luându-și pălăria şi bastonul, zise 
celorlalți: 

— Pe mine mă scuzați. Simt nevoia 
să reflectez asupra sensului adânc al o- 
perei d-lui Ronea și de aceea plec mai 
de vreme, 

Dispăru repede. lăsând pe Ronea cu 
gura căscată. Acesta privi în urma lui 
câtva timp, apoi se așeză indiferent pe 
scaun. Era convins că la mulțimea de 
ignoranți ce nu-i înţeleg opera, sa mai 
adăogat unul. 





*) Fragment din 


volumul „Oraș 
Noii” osul sub tipar. 


cp pa a a a ga a a a a a i a i a ta 


Un chip dantese al poesiei 


(Urmare din pag. l-a) 


cu ochi aprinși ca astrele 
înalte ale nopții, interpretă a 
lui Dumnezeu desigur și a- 
rătând astfel oamenilor dru- 
mul pe care pot să vadă, prițe 
care se pot libera! 


nostru când am tremurat... 
Și, de singurătăţi, de disgra- 
ție — de părăsiri, — am 
plâns. Și nu ştiu dacă lampa 
pe care noi am vrea s'0 a- 
prindem, mar .avea destinui 
desamigitei Psyche, în nos- 
talgiea ei după chipul eter- 
nelor fericiri promise... Dar— 
„„„luise la lampe de vos reves! 

Să mergem atunci, aşa, pe 
urmele Poesiei, în chipul atât 
de pur şi liber, atât de lumi- 
nos, pe care ni-l arată Dante 
— superbul Florentin care în 
evasiunea lui magnifică q îiz- 
butit să nu rămână decât 0- 
tât de puțin pe pământ! 

E o Prinţesă par'că de fun, 
fosforescent — și lumină — 
pe drumul greu pe unde am 
spera să „ieşim“, dar o lumi- 
nă atât de mult diferită de 


aceea pe care o vedem în 
jiecare tristă zi! Când se ri- 
dică marile dimineţi sau când 
se lasă amurgurile, există a- 
ceeași linie dela orizont peste 
care nu mai este permis să 
vedem... Poesia va trebui să 
lumineze pe aceste depărtute 
cărări sfârşite! 

Nici Dante construindu-şi 
Paradisul lui, redus astfel să 
renunţe la formele omeneşti 
şi la decorul pământului, navy 
fi putut găsi altă soluţie de- 
cât a luminei. Va trebui so 
acordăm fireşte şi Poesiei,— 
după cum tot divinul poet e 
singur poate să ne fi dat pen- 
tru imaginea noastră de atât 
inefabil contur, un chip ide- 
al, iluminat cum nu mai ştim 
altul, ca un halucinant re- 
flex... 


E Beatrice, imaginea a- 


ceasta, ea însăși, atât de fru- 
mos numită fiindcă e beati- 
tudine și fericire — așa cum 
„e Poesia! Beatrice, beata e 
bella, alunecând din cer, du- 
să de iubire, cu ochi mai lu- 
citori decăt steaua 

Liucevan gli occhi suoi piih 

[che la steila 

şi îndemnând pe Virgil să a- 
rate mai curând omului pier- 
dut de rătăcirile, de întune- 


“ricul vieţii, colina eternelor 


liberări. 

Ce oglindă mai pură a Poe- 
siei! Ce sens ar putea să fie 
mai Sigur? Comentatori pri- 
cepuți ai lui Dante au iden- 
iificat pretutindeni pe Bea- 
trice cu Teologia, cu „știința 
revelată“... Raţiunile lor sunt 
sigure, Dar cât de multe 
Poesie această Beatrice, nu- 
mai de puritate și frumuseţe, 


Sau cât de mult se recu- 
noaște Poesia în acest chip 
ideal al frumoasei Donna ! 

Nu știu atunci dacă poesia 
va fi fimd -această „mepoată 
a lui Dumnezeu — “... ă Dio 
quasi € nipote“ — după ar- 
monioasele înrudiri ale Flo- 
rentinului, dar eu o recunosc 
ideal în chipul Beatricei, în 
oficiul chiar și în străluci- 
rea ei, 

Trimisă de Dumnezeu — 
tot atât de multi este desigur 
şi Poesia... 

„Să arate oamenilor, prin 
drumul întunecos, clarele pi- 
scuri ale glorioasei lumini, 
să „libereze“ pe oameni? Nici 
poesia mar putea să aspire 
mai sus: ea nu vrea decât a- 
tât — şi, hotărît, acesta este 
mesagiul ei pe pământ. 

WTOMA VI,ĂDESCU 








5 Noembrie 1938 


— plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


S'a scris tot despre d-l Kimon Lo- 
ghi; a fost lăudat ca puţini dintre 
contemporani și a fost criticat aproa- 
pe tot atât de mult. A fost lăudat, 
admirat mai ales înainte de răsboi 
când succesul d-sale era la culme. 
Pentru publicul din acea epocă feri- 
cită, arta d-lui Loghi era complimea- 
tarul firesc al unei vieţi neturburate 
de întrebări. E adevărat că în acelaş 
timp trăiau Brâncuși Şi Luchian, me- 
cunoscuţi încă deşi erau — în cadrul 
„Tinerimii“* — reprezentanţii aceleaşi 
generaţii. Vorbind de „Tinerimea 
Artistică“ nu o poți despărți de nu- 
mele d-lui Kimon Loghi. S'a spus cu 
rea voință — chiar azi când s'au 
schimbat atâtea lucruri acolo —-că 
d-sa exercită o influenţă, o presiune 
asupra caracterului societăţii căreia 
îi impune o coloratură conformă 
spiritului şi concepţiei sale ar- 
tistice, ceeace e cu desăvârşire Ta!ș, 
Preşedinte de atâţia ani al „Tineri- 
mii“ d-sa, dimpotrivă a dat dovadă 
de o lărgime de vederi şi de înţelep- 
ciune remarcabile în reforma ce a su- 





Kimon Logh; 


in Arcadia 


portat societatea in uitimii 10 ani. 
Reîntinerirea societăţii, diversitatea 
ei de azi se datorește exclusiv d-sale. 

Intr'adevăr, să menţii pesie 30 de 
ani, un număr atât de mare de artişti 
în sânul aceleaşi societăţi e o biru- 
ință de necrezut. Nu odată l-am au- 
zit pe venerabilul meșter spunând 
cu humor celor mai tineri: „Injura- 
ți-mă pe mine, nu-mi pasă dar nu vă 
atingeţi de „Tinerimea“ ea trebue să 
trăiască pentru voi, a voastră va Lă- 


La 


mâne 
o 


Intr'o vreme, criticii și unii artiști 
mai noui nu au scăpat nici un prilej 
de a defăima pictura d-iui iSimon 
Loghi. Acestora li se părea că d-sa 
constitue fortificația cea mai puter- 
nică a unei arte care nu ma: avea 
nici-o semniticaţie pentru acele vre- 
muri. Alţii îl admirau în numele cla- 
sicismului, ceeace e şi mai greu de 
înţeles. Nici primii nu au avut drep- 
tate, nici ultimii. Primii pentru că 
d-l Loghi nu a determinat nici-o în- 
iluență în pictura românească, nu a 
trezit nici ecourile  strizătoare pe 
cari le-au prilejuit unii pictori noui, 
D-sa nu a tost imitat, ceeace e curios 
şi instructiv când ne gândim la pic- 
tura d-sale atât de ispititoare. 

lar acei cari l-au admirat în nu- 
mele clasicismului ori au încercat să 
facă din opera sa un simbol al acestei 
concepţii sau înşelat şi mai mult 
pentru că în opera d-lui Loghi nu în- 
tâlnești nicăeri disciplina, severita- 
tea și sobrietatea clasicismului ci un 
lirism decadent, plin de poezie Pu- 
plicul a fost Jângă d-sa, l-a înţeles, 
Sensualitatea conținută din tablou- 
rile sale, poezia din peisajele sale au 
fost întotdeauna prețuite și admi- 
rate. Generaţia d-lui Kimon Loghi 
în întregul ei a primit influența și 
învăţăturile de la Minchen, citadelă 
artistică în mare cinste atunci, astfel 
că toţi într'o vreme erau sub intlu- 
ența romanticilor  Boecklin şi Fr. 
Stuck. Unii dintre ei și-au limpezit 
personalitatea și şi-au îmbogăţit con- 
cepția, Astfel, doamnei Cuţescu- 
Storck cunoașterea lui P, de Chavan- 
neş, Hodler şi Gauguin i-au schimbat 
cu totul drumul pe care pornise. D-l 
Loghi însă a stăruit de-alungul ca- 
rierei sale, în aceeaş viziune de vis 
și de basm cu care a debutat. ȘI as 
tăzi d-sa e legănat de reverii, şi azi 
străbat în cele mai multe din lucră- 
rile sale o atmiosferă de fantastic, de 
ireal, ai cărei maeștri au fost ir, 
Stuck şi Boecklin. In plus ,d-sa a a- 
dus un optimism bucolic, a îndulcit 
orice asperităţi ce stăteau în calea 
viziunii sale care acum e în toată 
plenitudinea sa. In expoziția actuală 
sunt prezente opere din toate epocile 
de 40 de ani încoace, De la autopor- 
tretul pictat în 1898 şi până la pei- 
sajele aeriene din anul acesta, de la 
Balcic. Trebue să cităm câteva pân- 
ze care vedem că sunt printre cele 
mai frumoase din câte a semnat 
d-sa. Astfel no, 83, Pescari din Con- 
carneau, Plajele de la Beg-Meil şi 
Marina dela Concarneau, nr, 84. Apoi 
sous-bois-uri, flori, mult prea nume- 
roase pentru a le putea cita. Poate 
păcătuese prin subiectivitate  spu- 
nând că cele citate sunt cele mai [ru- 
moase lucruri din expoziţie dar în 
ele, pe lângă calitățile obişnuite ale 
artistului am găsit altele inedite, pe 
care aș dori să le regăsească şi nu- 
| meroșii săi admiratori. _________ săi admiratori. 


RONICA 








i 


=== 5 Noembrie 1938 





Haralambie, Haralambiţă, Lămbiţă, 
Biţă. Pe cel din urmă nume l-am spus 
eu dela început și pe urmă așa i-au zis 
toți: Biţă. Ei era un băiat bine legat, 
muşchiulos, voinic, nu frumos, ci mai 
degrabă urât, dar mamei lui i se părea 
rupt din soare. li rămăsese ei inima la 
acest băiat, deși mai avea şi alţii, și 
mai frumoși, şi mai deștepți, și băieţi 
şi fete. Ii rămăsese inima la el, pentru- 
că era ultimul vlăstar din cel din urmă 
şirag de copii. Ii murise mai multe și- 
ruri de copii la rând, până izbutise în- 
sfârşit să smulgă morții, să ridice, să 
sboare mari o ultimă jumătate de duzi- 
nă de copii: 3 fete mai mari, apoi 3 bă- 
ieți. Cea mai mare din fete era mama, 
cel mai mic din băieți era Biţă. Fiind 
între noi numai vreo două luni dife- 
rență, am fost şi fraţi de lapte. Şi dela 
început am vieţuit impreună, fiindcă eu 
mă născusem în casa bunicului meu. 
Biţă era tare rău şi bătăuș de mic, eu 
mai mototol. Mă bătea aşa dar, de mă 
făcea lână. Atunci mă legau de un pi- 
cior al patului, ca să nu mă mai duc la 
bătăușul meu, cum făceam când eram 
liber, Oiu fi dat şi eu ? Poate... Dar tot- 
deauna eu eram cel bătut. 

Când venia acasă bunicul, ce ţinea 
mult de tot la mine, mai mult ca la bă- 
iatul lui, mă striga : 

— Găgâţă, mă, unde ești? Vin' la 
tata-moșşu ! 

Şi eu apăream numai decât, de cele 
mai multe ori plâns, spoit pe faţă de 
lacrimi. Dacă mă vedea aşa, bunicul 

* întreba : 

— Dar cine mi-a supărat nepotul? 
Că eu îl văd bătut şi bătăturit!... 

Pe urmă — după ce mai crescusem 
şi ne făcusem mai mărișori — plăcerea 
lui cea mai mare, cu toate protestele 
mamei, era să ne pună pe amândoi 
mormolocii, pe Biţă şi pe mine, să ne 
luăm la trântă, trântă dreaptă româ- 
nească. 

Atunci mâinile ni se împletiau, vâ- 
rîndu-se în cingătoarea celuilalt, ne în- 
cordam tot trupul,  îndoindu-ne puţin 
dela mijloc, pe când picioarele cătau să 
ni se înfigă in pământ. Căci tot mește- 
şugul la această luptă  voinicească era 
să-ţi roteşti potrivnicul şi să-l pui la pă- 
mânt. Se înţelege că întotdeauna cel 
pus la pământ eram eu. 

De aceea nici nu mai arătam nicio 
grabă, niciun entuziasm pentru trântă. 
Bunicul ne momia cu diferite premii, 
cu fructe, cu bani... Bani însă uita în- 
totdeauna să-i mai dea învingătorului. 
Și cum acesta nu eram niciodată eu, 
lucrul mă lăsa destul de rece. Până 
când odată — era vreme de iarnă — 
bunicul ne momise cu un teșcoiu de pa- 
rale legate într'o basma albă întrun 
colț. Trebue să îi fost bani mulţi, vân- 
duse din vite, — avea multe turme în 
Balta "Țării. Ne-am luat deci la trântă 
și atunci şi, nu știu cum sa făcut, dar 
l-am trântit şi eu odată pe Biţă, l-am 
trântit cu sete, de-a sunat fața casei şi 
l-am buşit cu capul de marginea sobei. 

— Uite măă, Paligorcea, unde-a fost 
să fie el ascuns ?! 

Multă vreme această strălucită biru- 
inţă a mea au ţinut-o minte toți, schim- 
bând doar numele... învingătorului. Ei, 
dar cam aşa a fost norocul meu mai în- 
totdeauna în scurgerea anilor... 

Atunci, eu, biruitorul, râzând fericit, 
repede la bunicul să-mi dea  teșcoiul 
cu parale. El însă, după obiceiul lui, nu 
mi l-a dat, bineînţeles. Desamăgirea 
mea a fost amară tare, dar parcă şi 
mai mare nedumerirea de ce mi-o fi 
făcut bunicul mie așa? A fost singura 
aburire a icoanei bunicului meu prea 
drag. Căci el n'a mai trăit mult, şi, deși 
bărbat în putere, a murit grabnic de 
dalac. „Buba neagră” luată dela vitele 
din turmele lui numeroase l-a răpus și 
pe el aproape de sfârșitul veacului, du- 
pă cum îl răpusese şi pe celălalt bunic 
când cu bozgunul, când şi-au luat tur- 
cii tălpășița din Dobrogea noastră. 

Şi când a fost dus la groapă bunicul, 
eu am ţinut până la cimitir cu mâna 
sicriul, pe când băiatul lui mijlociu tâ- 
riia trist prin praful de pe marginea 
drumului un băț, iar cel mai mare se 
ascunsese de vale la vie. 

Multă vreme mi-au sunat 
bocetele de atunci... 

Pe urmă au trecut anii tot mai mulţi 
şi, cum zice vorba veche românească: 
cine trăieşte crește, cine moare putre- 
zeşte... 


în urechi 














Rivalitatea mea cu Biţă a urmat îna- 
inte şi, din pricină că până atunci, în- 
vrecerea între noi era numai în voini- 
cie, el era mereu cel întâiu. Aveam şi 
eu partea mea în care nu mă întrecea, 
aveam ţinerea de minte mai bună decât 
a lui, dar, cum nu apucasem să mergem 
încă la şcoală, nu mi se putea preţui 
cum trebue acest dar, 

„„Fusesem la o nuntă, la care părinții 
mei cununau şi ascultasem cu luare a- 
minte cântecele lăutarilor. Incă înain- 
te de a se sparge nunta, eu am început 
a mormăi o frântură de cântec învă- 
țată atunci : 

„„Și eu stau la poarta ta 
Aştept hogea să mă strige... 

Când m'a auzit unu din nuntaşi, ma 
dus la masa mare, m'a suit pe un scaun 
şi ma pus să cânt cele de mai sus. 

Nuntaşii se prăpădeau de râs, mama 
râdea și ea cu lacrimi, pe cândeumă 
uitam nedumerit, când la unu, când la 
altul, fără să înţeleg cauza acestei ve- 
selii. 

— De câţi ani este flăcăul ? 

— De şase ani. 

— Auzi dumneata ? Şi cum i-o fi dat 
lui prin cap să spună hogea ? se crucise 
un lăutar, 

Spusesem în loc de vocea, vorbă pe 
care am cunoscut-o mai târziu şi pe 
care la şase ani n'o înţelegeam, hogea, 
pentrucă pe acesta îl auzeam zilnic 
cum își striga din turnul lui pe credin- 
cioșii cu fes. 

Dar pricina veseliei nuntaşilor mi-a 
rămas multă vreme nelămurită. 

Cu toate că ţineam prea bine minte 
tot cântecul, eu mă opream  întotdea- 
una la „aştept hogea să mă strige“, 
pentrucă mai departe cântecul suna: 
„Să-ţi sărut guriţa ta“. Şi lucrul ăsta 
nu l-aş fi spus să mă fi picat cu ceară. 
Mi-era ruşine. Mi-era rușine mai ales 
de mama. Cam aşa era lumea, chiar la 
6 ani, pe la sfârșitul veacul trecut, pu- 
dică... 

Tot pe vremea aceea am plecat odată 
departe întrun sat din inima judeţu- 
lui, am plecat pe șoseaua bună, într'un 
car cu toi. Unul din cei doi boi era cam 
rău şi nărăvaş și pe la „Podu de pia- 
tră““ a luat-o peste șanțul din marginea 
şoselei, a cârmit cam pe neașteptate şi 
a răsturnat carul în şanţ şi noi dede- 
subt. Mama care se descurcase mai re- 
pede și ieșise de sub loitrele grămădite 
peste noi, îşi frângea mâinile de desnă- 
dejde că i-a pierit odorul. A dat repede 
toate boclucurile la o parte şi ma găsit 
teafăr. 


Cum era să pier de atuncea? Doar 


maj aveam atâtea de tras şi în veacul. 


următor !... 

In satul în care ne duceam, am dat 
chiar la margine de o căsuță mică, mi 
se pare numai o odaie, un fel de canton, 
la care era adunată ceva lume şi mai 
ales copii. Nimerisem la împărțirea 
premiilor dela şcoala sătească. Un domn 
cu un crâmpeiu de vargă în mână, își 
tot mişca braţele în sus și în jos, pe 
când băiețași și letiţe cânțau de răsuna 
cuprinsul, toţi odată: 

Drum bun, drum bun, toba bate, 

Drum bun, bravi români... 

Cu sac, cu sacul pe spate, 

Cu armelen mâni... 

Rămăsesem uimit. Parcă dădusem 
de țara minunilor! Și pe urmă, tot dru- 
mul la întoarcere, ba şi pe acasă, eu 
mereu : 

Drum bun, drum bun, toba bate... 

Vorba bravi nu mă încurcase, o ştiam 
bine, o auzisem de atâtea ori spunân- 
du-mi-se „brava!“ la care Biţă totdea- 
una adăoga răutăcios, nu știu de unde 
învăţase,... „ca la măgari!“, 

Dar mă cam încurca al treilea vers: 

Cu sac, cu sacul pe spate, 
pentru că eu spuneam la început cele 
dintâi două vorbe una într'alta — cusac 
— și nu ieșea nimic. Mai târziu, când 
mi-am dat seama că e vorba de un sac 
pe spate, iar nu eram lămurit, căci nu 
știam că sacul este raniță, ci eu cre- 
deam că e vorba de sacii pe care-i pu- 
neau la noi oamenii în spate, scoțân- 
du-le un colț în formă de glugă, spre a 
se apăra de ploae. 

Şi închipuindu-mi un şirag de sol- 
daţi, cu sacii în spate făcuți glugă, îmi 
venea să râd, fiindcă așa armată, aducea 
mai idegrabă cu vorba bunicului : 

Ceata lui Baboi, 
Patruzeci şi doi ! 

„„Dealţfel civilizația nu  pătrunsese 
încă bine la sfârşitul veacului trecut, în 
colţul acela dobrogean. Aşa se făcuse 
că mă minunasem tare de cele ce văzu- 
sem în oraşul mare, de peste Dunăre, 
„din țară“. 

Căci după călătoria spre satul cu 
şcoala unde se împărțeau premiile, am 
mai fost luat iar odată cu carul și dus 
acuma întrun oraş, nu întrun sat. Şi 
în acest oraș, cum urcam la deal pe un 
vad, m'am minunat tare când am văzut 
pe jos, printre magaziile portului, ve- 
nind spre noi ceva negru, mare cât o 
matahală, pufnind ca zmeul din po- 
veste, pe nări și târînd în urmă un fel 
de case pe roate. Mă speriasem că dă 
peste noi şi, cum mă țineam de iusta 
mamei, dădeam să mă ascund cu totul. 
Dar mama mă liniştise, spunându-mi 
că ăsta e „trinu“. 


UNIVERSUL LITERAR 


? 


— „Trinu 7“ Şi merge așa, fără boi, 
fără cai? 

— Merge. Dar are foc în el. 

Nu prea înţelegeam mare lucru. Când 
mai sus în oraş, altă drăcovenie! Un 
băiat mergea cu două roate ca de plug. 
In loc însă ca roatele să fie alături ca 
la plug, ele erau una după alta și între 
ele stătea călare băiatul. Și mergea re- 
pede. Mama n'a putut să mă lămu- 
rească cu nimic despre această dănă- 
nae, dar acasă la noi, băiatul unui cu- 
mătru al nostru, care era târgoveţ, mi-a 
spus și el în legea lui, că drăcia care a- 
ducea cu roatele de plug era „vilciupe- 
tru“. Şi pe urmă, după obiceiul copii- 
lor, mă căzneam şi eu mereu să fac ro- 
tilele plugului nostru să semene cu 
ceea ce văzusem, eu însă fiind mai de- 
parte cu roatele mele de bicicletă, de 


cât vilciupetrul lui Mihăilă, de velo- 
ciped... 
„Și pentrucă atâta  vorbiam de 


școală şi iar şcoală și atâta tot bubuiam 
prin curte cu „Drum bun, drum bun, 
toba bate“, hai să mă dea și pe mine la 
școală, deși unii spuneau că aş fi prea 
crud pentru așa ceva. Intr'o toamnă a 
venit aşa dar bunica la noi, de dimi- 
neaţă tare, împreună cu Biţă, ca să ne 
ducă apoi să ne înscrie. Mai venise și 
fratele mijlociu al mamei, şcolar și el 
prin a treia-a patra. Nenea Dumitru 
ne-a şi pus la un fel de examen pe a- 
mândoi „candidații“, adică a scris pe 
placă numerele dela 1 până la 10 şi noi 
să scriem alături la fel. Eu nam putut 
să scriu nimic. Biţă da. El a scris fru- 
mos toate cifrele dela 1 până la 10. 

— Apoi de, băiatul ăsta altău nu 
ştiu ce o să se aleagă. Nu cred c'o să 
înveţe nimic. Nu prea are semne că o 
să se tragă la carte... 

Am rămas deci de rușine şi nu sa 
gândit nimeni că Biţă putuse să scrie 
cifrele, pentru că poate mai încercase 
şi altă dată acasă cu fratele lui: 

Dar și la şcoală tot eu am rămas de 
ruşine, pentrucă toate locurile erau o- 
cupate. A fost primit atunci numai 
Biţă, căci el purta un nume ilustru în 
lumea şcoalei. Mai trecuse prin școală 
cei doi fraţi mai mari ai lui şi învăța- 
seră bine. Eu însă eram un necunoscut 
și n'am fost primit peste număr. Vă 
închipuiţi obida mea ! Toţi cei de seama 
mea se duceau la școală și eu nu. 

Mă răzbunam şi eu făcându-i să în- 
târzie dela şcoală după masă, ținânduri 
în loc cu vreo poveste, care de care mai 
gogonată şi pe care o lungeam anume. 

Biţă își aducea cărţile să i le văd și 
eu, ca să mă cătrănesc și mai mult de 
inferioritatea mea. 

— Vezi asta ? Asta e abecedarul par- 
tea întâia, spunea e], şi-mi arăta o căr- 
ticică ce începea cu o floare frumoasă 
albastră de in... 

— Cine ai vrea să fii tu, Gheorghiță? 
Ghiţă Bolovan ori Ghiţă Strugurel?, mă 
întreba Biţă punând mâna pe abecedar, 
partea a doua. 

— Ghiţă Strugurel. 

— Te-ai păcălit. Ghiță Bolovan în- 
vaţă bine, ia prim şi Ghiţă Strugurel 
rămâne repetent. 

Asta era o istorioară din abecedar, 
pe care Biță mi-o silabisea cam cu po- 
ticneli. 

Dar bietul meu Biţă s'a întâmplat să 
îie chiar el Ghiţă Strugurel în clasa 
a doua, după ce trecuse cam pe la coadă 
clasa întâia. S'a oprit în clasa doua şi 
— prieten bun — m'a aşteptat şi pe 
mine care, închipuiţi-vă, fusesem chiar 
Ghiţă Bolovan. Mi se pare că l-am și 
necăjit puţin cu istorioara celor doi 
Ghiţă „spunându-i un timp Biţă Stru- 
gurel. 





Dar ce să mă fac în anul în care eu 
nu mergeam încă la şooală? Ca să mă 
mai mângâiu, visam și eu cu ochii des- 
chiși — de atunci mă despăgubeam în 
telul ăsta. 

Idealul meu pe vremea aceea a copi” 
lăriei era să am o bostană a mea și o 
căruță mică, mică, trasă de un căluț tot 
mic și el, pe măsura mea şi a căruţei. 
Aș merge cu căruța cea mică la bostana 
mea, aș mânca pepeni, i-aș încărca a- 
poi şi verzi și galbeni în căruţă, aș veni 
acasă, i-aș da mamei, i-aș da bunicii, 
i-aş da lui Biţă... 

— Dar noaptea cine-ți păzeşte bosta- 
na ? Cine se duce cu calul noaptea la 


„calul unei foste cârciumi 











iarbă ?, mă răcori Biţă cu nişte între- 
bări neașteptate. 

— Cine păzeşte noaptea  bostana? 
Asta era, drept, cam greu lucru. Ziua, 
calea-valea ! Ziua mai merge. Ziua stai 
în ceardac, (bostana avea și ceardac, nu 
mă costa nimic să mi-o închipui cu cear- 
dac), dar noaptea ? Și pe urmă ce te faci 
cu calul? Cine-l adapă, cine-l duce la 
păscut noaptea, cine-l apără de lup ? 

O mulţime de mărunțţișuri la cari nu 
mă gândisem... Idealurile mele au tot 
variat în scurgerea anilor, dar, nu ştiu 
cum, am neglijat întotdeauna, la fiecare 
din ele câteva mărunţișuri... esenţiale. 
Și am tot renunţat apoi la ele pe rând. 

..„Amărăciunea că eu nu mergeam în- 
că la școală nu-mi trecea de loc. Dim- 
potrivă ! Câteodată, când era vremea de 
mers la școală după prânz, stăteam la 
poarta mare a bunicii și mă uitam cu 
jind cum trec copiii la școală. Casa bu- 
nicii era la ulița mare, la şoseaua de 
sus. Din poartă dela ea se vedea până la 
şcoala de băieţi, care folosea acuma lo- 
așezate la 
răspântie. Localul cel bun de școală, 
fiind jos de vale pe ceir, fusese înnecat 
când venise apele mari. Alături de şcoa- 
la de băieţi era cea de fete. Aceasta a- 
vea un clopot mare ca de biserică. Il 
Suna cam cu jumătate ceas înainte de 
începerea cursurilor. Şi cum era așa de 
mare, bălăngănitul lui se auzea până 
departe în mahala. 

Când răsuna acest clopot, se grăbiau 
deci toți, și fete și băieți, pentru că știau 
că nu mai este mult şi „începe“. 

Stăteam așa dar odată la poarta bu- 
nicii şi mă uitam, cum se îndreaptă în- 
spre școalele lor sopiii, când, ceva mai 
târzior, când se mai răriseră şeolarii, ve- 
nea în grabă o fetiță mică şi frumușică 
de sus din mahala. Mie-mi plăcea fata, 
dar nu  îndrăzneam să mi-o mărturi- 
sesc nici mie, fără să nu mă roșesc, și 
— mai ales — fără să nu mă sfiese de 
mama, gândindu-mă ce ar zice ea, de ar 
afla așa ceva. Fetița cea frumușică aler- 
ga neliniștită spre şcoală, cu teama că a 
întârziat, după cum spunea către o alta 
mai mare, de peste drum de bunica. 

— N'are cum să fie târziu, că deabia 
a tras clopotul dela şcoala de fete, sar 
și eu de colo cu gura. 

— Ce te-amesteci tu, că tu nici nu 
mergi la școală ?! îmi arumcă din fugă 
şi numai peste umăr şcolărița, 

Aşa înfruntare ca aceea n'am mai su- 
ferit în vieaţa mea. M'am dus şi eu la 
mama, aproape cu lacrimile pe obraz și 
lam spus că eu vreau numai decâț la 
școală, dacă s'ar putea chiar de atunci. 
Nu se putea, vezi bine, și a trebuit să 
mai aștept până toamna. 

M'am dus însfârşit. Chiar în ziua în- 
tâia mă duceam cu Nenea Dumitru, fra- 
tele mamei, în târg, eu foarte mânâru 
că sunt și eu în rândul oamenilor acum. 
Pe drum ne întâlnim cu Novac „un coleg 
al lui, care ne opri în loc. Acest Novac 
era cel mai mare băiat în școală, aproa- 
pe flăcău. El era gata să întindă hora 
în curtea şcolii, vara, după prânz. Şi 
când vedea că sau adunat privitori 
mulți la garduri şi că fetele se ridica- 
seră pe ferestrele școalei lor de peste 
drum, ca să se uite și ele, el numa de- 
cât poruncea: 

— Ia cântă, mă Gligore, lăzeasca ! 

Asta era un joc turcesc şi deloc cu- 
viincios „așa că privitoarele se risipeau 
ca vrăbiile strigând rușinate, iar oame- 
nii ce se opriseră la garduri, unii se de- 
părtau scuipând. Novac opri pe unchiul 
meu şi-l întrebă și despre mine. Auzind 
chiar dela mine că am intrat şi eu la 
şcoală, el se întoarse către mine şi-mi 
spuse : 

— Ei şi ce mare scofală? Ai să în- 
veţi şi tu: azi, buche și-un păduche și 
ceva de leuştean...: 

Clasa întâia ocupa încăperea cea mai 
mare a fostei cârciumi. In mijloc, în 
podea, erau și două uşi mari cu belziu- 
ge groase, pe unde se intra în beciu. 
Câteodată, dar asta numai când nu era 
în clasă  domnișoara, unii băieţi mai 
rari apucau de belciuge şi ridicau ușile. 
Atunci se vedeau câteva trepte, care se 
înfundau în întunerec și'n pânze de pa- 
ianjen. De acolo, de jos, venea o răcoare 
și un miros de șoarece. Când era dom- 
nişoara în clasă și striga la lecţie pe 
câţe unu, care nu prea ştia, acesta se 
îndrepta spre tablă ca vita la tăiere și 
totdeauna se împiedica de  belciugele 
ușilor dela beciu, 

La şcoală, chiar din primele zile dom- 
nișoara ne spusese să ne spălăm bine: 
pe faţă, pe mâini, să nu ne mai mân- 
căm mereu unghiile ş. a. Unghiile nu 
mi le-am mâncat niciodată, dar de spă- 
lat, pe vremea aceea, mai ca pisica. Așa 
că atunci când ne-a luat la cercetare 
într'o dimineaţă, mâinile, care trebuiau 
ținute pe bancă, domnișoara ajunsă la 
mine, mi-a croit una cu nuiaua peste 
vârful degetelor, ce erau cam în doliu. 
A fost singura mea papară de acest fel 
la şcoală. Eram cam pe la fundul clasei, 
în a doua bancă din fund, când iar ne-a 
luat la cercetat să vadă cum citim. 

Cei dimprejurul meu se tot poticneau, 
ba la o vorbă, ba la alta „numai eu am 
dus-o la cap, fără greș. 





de G. Banea 





M'a mutat deci din fund mai spre 
mijlocul clasei, unde am stat până ne-a 
ascultat la povestire. Ea vorba de lu- 
cruri din vieaţa Mântuitorului. Poves- 
tire ? Aici eram la largul meu. Domni- 
şoara sa uitaţ mereu la mine, cât am 
povestit şi apoi m'a trecut mai în față, 
în banca a doua, unde am rămas defini- 
tiv, căci eram prea nalt ca să mă mute 
într'a întâia. 

Pe urmă, cu toate că aveam un concu- 
rent serios, pe băiatul pomojnicului de 
la suprefectură, mi-a dat premiul  în- 
tâiu, 

Băieţașul pomojnicului era slab, gal- 
ben la faţă, șchiop de un picior și mi- 
rosea întotdeauna a boală şi a doctorii. 
El m'a chemat odată la ei acasă, unde 
tată-său, un domn nalt, cu faţa aspră, 
m'a supus la un examen în toată regula. 
O fi văzut, cu părere de rău, desigur, 
că nu este chip să-mi ia premiul. Pe ur- 
mă s'a şi mutat din oraş dela noi, așa că 
m'am despărțit de bietul Milion, cum 
îi spuneam noi, fiindcă la catalog nu- 
mele lui suna Cocea N. Emil-lon... Iar 
în vremea aceasta Biţă s'a odihnit şi 
m'a așteptat în clasa a doua, ca să mear- 
gă apoi cele trei clase împreună cu mi- 
ne ,arătându-i eu de multe ori și mai 
ales la deslegarea problemelor, la care 
eram meșter în deosebi. El nu înțelegea 
însă vieaţa liniștită, să stai, să citeşti să 
te gândeşti. El era mereu în aer liber, 
muncind, alergând. Eu, acasă, mai mult 
citind. Nu cărțile de școală — pe aces- 
tea le citeam în întregime dela începu- 
tul anului, mai ales citirea —, ci alte 
cărți descoperite de mine, unde cu gân- 
dul nu gândeai. Așa dibuisem în podul 
casei noastre o mulțime de cărți v=chi, 
cele mai multe cu slove chirilice. Asia 
fusese chipurile biblioteca unui strămoș, 
Spiridon. Dar greu lucru pentru mine 
să le descitrez. Nu le înțelegeam si:ova. 
Noroc că erau unele și cu slove ameste- 





cate, și vechi și nouă, cu care am ajuns 
să dau de rostul și celor vechi. Am făcut 
deci drumul întors dela alfabetul latin 
prin cele de tranziţie, până la cel chiri- 
lic. Oare s'o fi gândit vreodată Eliude 
Rădulescu, că alfabetele născocite de el 
ca să înlesnească deprinderea cu scrie- 
rea nouă, vor fi întrebuințate şi pentru 
drumul întors ? 

Cartea cu slove amestecate era un 
catehism, Citeam și întrebările şi răs- 
punsurile la început, apoi numai răs- 
punsurile. Dar, ajungând la Noe, nu în- 
țelegeam ce înseamnă vorba diluviu. 
Cum era să pricep vorba asta latinizată, 
când mai uşor îmi fusese la nunta din 
copilărie ,să spun hogea în loc de vocea? 
Pe urmă, căznindu-mă mereu eu singur 
şi judecând că dacă e vorba de Noe, 
trebue să se vorbească și de potop, am 
căutat în catehism și am văzut că vor- 
ba potop lipsește. Diluviu așa dar tre- 
buia să însemne potop. Nu era însă cine 
să-mi adeverească descoperirea. 

Cărţile cu chirilice erau o bucoavnă 
și o psaltire. Le descifrasem şi le citeam 
cu ușurință, ba și scriam cu asemenea 
slove. La şcoală, grozăvindu-mă după 
obiceiul copiilor, mă iscăleam cu slove . 
vechi, pe când unii din băieți râdeau 
de mine, spunând că o să mă fac popă, 
dacă-mi plac atât de mult slovele bise- 
ricești. Popă însă nu voiam să mă fac 
de fel și de aceea am şi lăsat slovele 
vechi în pace. De altfel și isprăvisem 
de citit tot ce se găsea cu chirilice, Mai 
dădusem în podul casei de niște cărțulii 
prăfuite, tipărite mărunt cu slova nouă, 
cuprinzând istorioare morale. Erau căr- 
țile lui Râureanu. Şi dintre povestirile 
acelea mi-a rămas multă vreme în min- 
te una: Bătrânii săraci ,dar onești... 

„„In timpul acesta Biţă îşi continua 
vieaţa lui în aer liber, vieață de om 
muncitor. Nu era prost nici el, căci ob- 
serva multe chipuri și scene pe care le 
reproducea apoi cu humor. 

Așa fusese, mai mult ca să se afle în 
treabă, într'o vară, cu ziua, la un turc 
cu tutunărie, Căci pe costișele munţilor 
noștri creștea bine tutunul și erau mulți 
cultivatori, turci în deosebi. Lucratul 
tutunului este însă ceva mai greu, cere 
munci mai multe, mai atente, ba să faci 

(Urmare în pag. 7-a) 








6 





Cartea străină 











UNIVERSUL LITERAR 






ZI, N fa) 


. 


Samuel Pepys Journal (1660- 1669 


Publicarea unei opere cum e Jurna- 
lul lui Samuel Pepys, celebru în Anglia 
dar inedit până acum în limba franceză, 
coincide cu preferința vizibilă şi tot 
mai accentuată a publicului, în anii din 
urmă, pentru laturea „documentară“ a 
vieţii. 

in vorbirea obişnuită ca şi în scrisul 
literar, inţelesul atribuit „documentu- 
lur* este acela al unui iapt de emoție 
brut  neprevazut şi neprelucrat pn 
așteptare — prilejui una trăi intense, 
stramă oricărei remimscențe  livreşti. 

De această favoare nu se bucură a- 
cum, intaia oară, documentul. câtre 
siarșitul veacului trecut,  taimoasele 
„carnete“ aie scriitorilor naturaliști do- 
speau o întreagă literatură care preiin- 
dea să îniâțişeze adevarate „ieni de 
vieață' tară a cruța cititorului erudită- 
ţile şi abjecţiunile cele mai desgustatoa- 
re, la adapostui pretextului de „auten- 


ticitate”, kară să dispară cu totui, preo- 


cuparile de această natură, în hteratură 
și artă au dăinuit în penumbra intere- 
sulu, ca să reapară in anii din urmă 
cu o torţă sporita şi neliniştitoare. Spun 
„Nelimştitoare“ pentru că omul nu mai 
apare ca unitate de măsură a tuturor 
iucrurilor, în înţelesul tiiosotiei antice. 
„Lrestia ganditoare“ a devenit astăzi o- 
mul social, care nu mai însemnează 0- 
meneşte mare lucru de când a adoptat 
mentantatea uniformă a grupului pro- 
fesional sau social căruia-i aparţine. No- 
țiunea de personalitate creatoare şi au- 
tonomă se restrânge în folosul obișnu- 
inţelor de gândire şi atitudine care tind 
sa prelungească până în miezul vieţii 
conșuente automatismul gesturilor în- 
stincuve izvorite din zona obscură a 
subconștientului. 

Printr'o paradoxală deviere a aten- 
ției, şi cu o stăruință bolnăvicioasă, pe” 
cetea caracteristică a individualitaţii — 
omenescul din om întrun cuvânt — 
este căutat acum în vecinătatea ime- 
diată a vieţii biologice şi a senzoriului 
brut ! Așa se explică imensa populari- 
tate a cercetărilor psihanalitice, ale că- 
ror rezultate trecând dincolo de margi- 
nile laboratoarelor şi clinicilor medl- 
cale au ajuns prilejul celor mai scab- 
roase indiscreţii în artă, în literatură 
şi până în raporturile cele mai intime 
ale vieţii conjugale și de familie. 

Sub pretextul așa zisei valori „docu- 
mentare', editurile se întrec în a răs- 
pândi maldăre de publicaţii scandaloa- 
se, de o banalitate ostenitoare şi de un 
interes nu artistic dar nici măcar sim- 
plu omenesc, profitând de confuzia 
şi  dezorientarea gusturilor publicu- 
lui, pentru a-l îmbia cu memorii, 
jurnale şi corespondențe intime,  des- 
gropate din pulberea celei mai echita- 
bile uitări. De neințeles mi se pare însă 
faptul că această penibilă coniuzie e 
întreţinută şi asttei de întreprinderi s- 
ditonale sunt patronate de scriitori, a 
căror reputație nu poate decât să păgu- 
bească. 

Am citit de curând, cu surprindere, 
în fruntea unei culegeri de pagini din 
jurnalul lui Samuel Pepys, o prefaţă 
cum hu se poate mai îmbietoare a d-lui 
Paul Morand. Tonul elogios al acestor 
pagini introductive nu relevă nimic din 
cumpătarea chibzuită în expresie şi 
grija profesională de a fi nepărtinitor 
a celui care citește nu numai pentru el 
dar şi ca să spună altora. Este categoric, 
direct şi are autoritatea convingătoare 
a unei sincerităţi fără rezervă. 

D-sa socoate că publicarea  faimo- 
sului Pepys Diary, până acum ine- 
dit în franţuzeşte va avea de efect 
să înlăture unele judecăţi prea sumare, 
primite de-a gata şi să dea cititorului 
o viziune mai exactă asupra Angliei 
veacului 17. Ceea ce-i foarte posibil să 
se întâmple. 

Venim acum și la chestiunea „docu- 
mentului: „Jurnalul lui Pepys e mai în- 
tâi un document omenesc... el (Pepys) 
nu este decât un om şi un om în care a- 
pare tot adevărul omenesc“. Iar către 
sfârşitul prefeţei citim aceste rânduri 
de supremă admiraţie, care au ceva 
din solemnitatea unei prosopopei anti- 
ce:  ,„„Omul acesta, care nu lăsase la 
Cambridge altă urmă a carierei lui stu- 


denţeşti decât o mustrare pentru beţie, 
va fi lăsat, despre-cariera lui omenea- 
scă, un monument unic în istoria omu- 
lui. Avem desigur, multe alte autobio- 
grafii. memorii, amintiri, anale; perso- 
naje neasemuit mai mari, mai intere- 
sante, şi-au scris jurnalul: nici unul nu 
ne-a dat atare lecţie de adevăr“, 

Acum, să vedem în ce constă carac- 
terul exemplar şi valoarea documentară 
unică a Jurnalului? Dar mai întâi, cine 
a fost autorul lui? 


Un modest funcţionar fiscal, la vâr- 
sta de douăzeci și cinci de ani, în 1660 
când a început să redacteze jurnalul, 
notându-și de atunci, seară cu seară, 
timp de zece ani, cele mai mărunte în- 
tâmplări din cursul zilei. Secretul aces- 
tui jurnal era garantat — și a fost şi 
pentru posteritate timp de aproape un 
veac şi jumătate — prin sistemul de 


(„Gallimard” -- Paris, 1938) 


scriere tahigraftică, publicat în acea vre- 
me de compatriotul său Shelton și prin 
limbajul împestrițat cu vocabule apar- 
ținând mai multor limbi, folosit de 
Pepys oridecâteori socotea el că obsce- 
nitatea celor relatate făcea necesară a- 
ceastă îndoită precauţie. La adăpostul 
oricărei indiscreţii și tără nici o preocu- 
pare de expresie aleasă sau de cochetă- 
rie cu sine, Samuel Pepys a putut lăsa 
într'adevăr, un document omenesc de o 
sinceritate, fără îndoială, unică. Dar au- 
torul jurnalului, ajuns în scurtă vreme 
un personaj oficial important (secretar 
al Amiralității Britanice, membru al 
Parlamentului, președinte al Societăţii 
Regale întemeiată de Charles II și 
curtezan apreciat în anturajul acestuia, 
atât pentru priceperea lui în chestiu- 
nile administrative cât și pentru umorul 
personal) era un exemplar omenesc de 
o mediocritate perfectă, ceeace englezii 
numesc un everyman. Pepys poveste- 
ște tot ce i se întâmplă în cursul zilei, 
în ordinea în care se petrec întâmplă- 
rile, dar nici odată în vederea unui e- 





fect, Material brut, fără urmă de pre- 
lucrare. Contemporan al unor prefa- 
ceri politice şi sociale de mare impor- 
tanţă în istoria Angliei, el nu reține 
în paginile jurnalului său decât reflexe 
palide și fugare. In schimb, ce accent 
veridic și câtă putere evocatoare în de- 
scrierea aspectului dezolat al Londrei 
pe timpul epidemiei de ciumă din 1665 
sau a incendiului uriaş care a mistuit 
la începutul toamnei anului următor, 
întregul cartier din jurul Turnului, îm- 
preună cu catedrala St. Paul. Simpia 
înregistrare atentă a amănuntelor în- 
soţite de un minimum de reflexii per- 
sonale, rivalizează cu cele mai renumite 
creaţii literare, îndelung meșterite din 
opera unor Flaubert sau Merimee. de 
pildă. 

Am spus că Samuel Pepys e tipul de- 
săvârșit al „oarecinelui“:; lacom de 
bani, iubăreţ, deloc ipocrit, şi având o 
conștiință lesne acomodabilă. Nu se sti- 
eşște să-și mărturisească cupiditatea, în- 
tr'o împrejurare când ar fi vrut şi ar 
fi putut să împrumute un prieten, om 
cinstit şi de ispravă, dar n'a făcut-o pen- 
trucă, scrie el „simt o silă de neînvins 


să mă despart de banii mei“, — despre 
care, în alt loc, spune că „îmbălsămează 
tot“, 


Inclinările viţioase pe care şi le recu- 





NOTITE Si 


noaște: băutura și gustul pentru spee- 
tacolele de comedie nu sunt în măsură 
să-l pună în faţa unor probleme de con- 
știință prea turburătoare,; liniştirea vine 
odată cu sancţiunea, sub forma unei a- 
menzi pe care o depune într'o pușculiță 
a săracilor, oridecâteori i se pare că a 
abuzat ducându-se la teatru sau bând 
peste măsură. 

Deşi e însurat de curând cu o femeie 
tânără și frumoasă, se uită adesea cu 
jind după subreta nevestei, sau hangiţa 
localului unde se opreşte să bea o cană 
cu ale și abia se satură privind linge- 
ria fină a lady-ei Castelmaine, amanta 
lui Charles îl Stuart. în grădina parti- 
culară a acesteia, — iar, după împreju- 
rări, gestul e tot atât de îndrăzneţ ca şi 
ochiul. 

Un exemplu din care se vede cât de 
mlădios și ce prompt funcționa meca- 
nismul transacţiilor de conștiință la Pe- 
pys, îl găsim în însemnările dela 24 
Septembrie 1663; „Azi după amiază i-am 
spus soţiei mele că trebuia să mă duc 
la Deptford și eu m'am dus la West- 
minster ca s'o găsesc pe d-șoara Lane“. 
După ce a făcut cu ea ce-a poftit şi sa 
jurat să nu mai înceapă vreodată, cât 
o trăi, sa întors în Londra: „Am stat 
la birou scriind scrisori pân'aproape 
de miezul. nopţii. In sfârșit m'am dus 
să cinez acasă, unde am găsit-o pe bia- 
ta nevastă-mea lucrând încă. Mi se 
strânge inima când mă gândesc că înşel 
o ființă atât de bună“. Totul spus cu o 
candoare îngerească, fără ca nimic să 
ne îndreptăţească a-l bănui de ipocrizie 
și mai puţin de cinism. 

Altădată, ca să-și adoarmă remuşcă- 
rile conştiinţei, după ce fusese ja un 
spectacol de comedie, Ja care pe lângă 
că dăduse bani se mai şi plictisise, se 
grăbește să plătească amenda în folosul 
puşculiţei săracilor, însemnându-și apoi 
reflexiile următoare: „Aşadar „nu-i nici 
un rău. Doar pierdere de timp și de bani 
şi reîntoarcere la obiceiurile mele des- 
ordonate; dar de aci înainte am să-mi 
stăpânese pornirile...“ 

Cu o filozofie atât de sumară și cu un 
sistem de morală atât de ușor adaptabil 
împrejurărilor, e lesne de înţeles câtă 
receptivitate şi prospețime purta Sa- 
muel Pepys în contactul direct cu mă 
runtele realităţi ale vieţii de toate zilele. 
Pentru cunoașterea familiară, simplă și 
firească a vieţii londoneze în veacul 17 
Jurnalul lui Pepys va fi  într'adevăr 
istoricilor, o călăuză  nepreţuită dar 
ca document omenesc, revelator al u- 
nor complexiuni sufleteşti nebănuite 
sau al unor năzuinţi neexprimate, soco- 
tesc că valoarea lui nu poate fi luată 
în seamă. Alături de frumuseţea supre- 
mă a unei simfonii beethoveniene sau 
de versurile unui Baudelaire, unde ne- 
astâmpărul scormonitor şi înfrigurarea 
intuiției artistice își găsesc limanul ex- 
presiei definitive, păleşte chiar tăria 
semnificației pe care ar putea-o avea 
strigătul neprefăcut al vieţii. 

MIHAI NICULESCU 








+ A | 


5 Noembrie 1938 


TA 


(Urmare din pag. sa) 


găuri adânci în pământ, ba să le uzi cu 
apă din belșug. De aceea, pe lângă îie- 
care tarla de tutun se găsește şi un bu- 
toiu cu apă și lucrători multişori: fete 
și flăcăi. 

Turcul, la care Biţă se dusese să lu- 
creze câteva zile, era un ture veşnice a- 
mărât şi căruia-i mergeau toate pe dos. 

— Fetele, nu bei apă din butoiu ! Spa- 
lat Haralamb caciula. 

— Constandin Cocoş, face gravură a- 
dâncă.... Oh! oh! oh! geaba celtuit la 
mine, geaba, 

Mai mult cu acest câștig venise Biţă 
dela tutunăria turcului, pentrucă pălă- 
ria putea să și-o scalde și acasă, nu nu- 
mai în butoiul tutungiului. Ba mai în- 
văţase și să fumeze. A încercat să mă 
deprindă și pe mine „să beau titiun“, 
dar nu mi-a plăcut deloc și amețeala 
și greața dela cea dintâi ţigare parcă o 
simt și acum. 

Pentrucă eu îi tot povesteam minu- 
nile ce văzusem în orașul mare de peste 
Dunăre — drumul acela îmi amintesc 
că lam și scris —, Biță s'a ţinut de 
mine într'o vară să plecăm şi noi sin- 
guri acolo. Să plecăm pe jos mai bine 
de 12 kilometri și pe urmă să trecem 
Dunărea pela Ghecet, cu barca. Ne tre- 
buiau și ceva parale, se înţelege. Cu 
mare greutate am făcut noi rost amân- 
doi de vreo 80 de bani. Cu barca trebuia 
să cheltuim jumătate, câte 10 bani de 
om un drum, ne mai rămâncau 40 de 
bani. Berechet! O avere. 

Zis şi făcut „aşa dar. In mare taină 
am pornit de acasă şi am ajuns la Ghe- 
cet osteniţi și prătuiți. La malul Dună- 
rii erau bărcile una lângă alta, înfipte 
parcă în mal. Barcagii potteau lumea 
cu mare stăruință. Ne-am suit și noi în- 
truna împreună cu alți oameni şi la 
drum. Lată mi s'a părut Dunărea. Cum 
am ajuns pe malul brăilean, am şi lu- 
at-o în oraş, în sus, pe ulițele largi și 
bine pietruite din port. N'am mers însă 
prea departe, căci pe Vadul Dobrogei 
am dat de niște bucătării în aer liber. 
Pe niște grătare aşezate pe vetre înalte 
de tinichea se frigeau niște cârnăciori 
care păreau tare buni, rumeniţi şi cu 
zeamă cum erau. Pentru 10 bani îţi 
dădea un cârnătior şi o feliuță de pâne 
albă. Biţă cra tare poiticios la mâncare, 
eu, cât pe-acolea, Ne-am. oprit deci lângă 
un. grătar de acelea şi ne-am ospătat cu 
câte un cârnăcior și o feliuţă de pâine. 
Biță ar mai fi vrut să dăm și cei din 
urmă doi gologani ca să mai luăm o pe- 
reche de cârnaţi. Eu nu, dintr'un fel de 
simț ascuns de prevedere. Şi bine am 
făcut. Pentrucă ajunşi îndărăt la malul 
Dunării — n'am mers mai sus în oraș, 
— niciun barcagiu n'a mai vrut să ne 
treacă apa tot cu 10 bani, ci voiau un 
preţ cel puţin îndoit, 20 de bani adică, 


„dacă nu chiar 25. Resemnaţi am dat și 


pe cei 20 de bani de rezervă și ne-am 
văzut însfârşit iar în barcă, îndreptân- 
du-ne încet spre malul dobrogean. De 
data asta Dunărea mi s'a părut și mai 
lată, nesfârşit de lată. Iar pe malul nos- 
tru, iar la drum. Vă închipuiți acuma 
drumul nostru la întors acasă! Am a” 
juns târziu de tot pe înnoptate acasă, 
flămânzi şi osteniţi, ca niște câini. Cred 
că nici nu ne-am arătat celor de acasă 
de frică, iar a doua zi — era parcă Sf. 
Ilie — eram amândoi la poarta cimiti- 
rului, așteptând să căpătăm ceva colaci, 
colivă, covrigi, dela cei ce aduseseră de 
pomană în acea zi a morţilor, ca să ne 
săturăm şi noi ca lumea. Nu știu a cui 
a fost ideea, a lui Biţă, ori a mea. Știu 
însă că repede a și ajuns la urechile ce- 
lor de acasă noua noastră ispravă. Ca 
din pământ a apărut bunica şi ca o 
cloșcă s'a repezit asupra noastră apu- 
cându-ne de câte o mână şi hai cu noi 
acasă. 

Ce-am păţit atunci, n'am uitat 
acum. 

Dar destinele și drumurile noastre, 


nici 





ECOURI 


Moartea. lui 
+ Francis Jam- 
mes, suferină 
de câteva luni 
întrun sana- 
toriu dm Ba- 
yonne, de un- 
de știrile des- 
pre  mtusul 
boalei lui erau 
urmărite de 
prietenii si 
admiratorii 
din Franţa şi de pretutindeni 
ai poetului, într'o așteptare tot 
mai îndurerată de presimțirea 
sfârșitului care m'avea să mai 
întârzie — lipseşte poesia mo- 
dernă de unul din glasurile ei 
cele mai pure. 





In lirica franceză din acest 
început. de veac, opera poetică 
a lui Francis Jammes ocupă un 
loc unic prin frăgezimea. şi sua- 
vitatea inspiraţiei. Poet al ver- 
sului liber, liberaţ de orice 
constrângeri  prozodice, el a 
ştiut să găsească poesia, în lucru- 
rile cele mai simple şi în desti- 
nele cele mai umile. 

Vieaţa  vetrasă pe care a 
dus-o in singurătatea campes- 


tră dela Orthez şi Hasparren, 
departe de zădărniciile Capita- 
lei, va rămâne ca o mărturie 
emoţionantă despre sinceritatea 
umilinței franciscane care e 
deopotrivă  isvorul artei şi al 
convingerilor lui cele mai in- 
time, așa cum le aflăm rostite 
in prefața volumului De l'Ange- 
lus de Vaube ă Angelus «du 
soir : „Mon Dieu, vous m'avez 
appel€ parmi les hommes. Me 
voici. Je souffre et jaime. Jai 
parle avec la voix que vous 
m'avez donne. Jai 6criţ avec 
les mots que vous avez enseig- 
n6s ă ma mere et a mon pere 
qui me les ont transmis“, 


inițiativă dela care 
se așteaptă suges- 
tăi interesante 
pentru orientarea 
pedagogiei mmo- 
derne, este aceea luată de 
„Asociația pentru teatru a 
şcolarilor din Londra“, de 
a da o serie de spectacole 
pentru copii, în condițiuni de 


interpretare și punere în sce- 
nă cu totul originale, 

Sub îndrumarea unui co- 
mitet executiv alcătuit din 
douăzeci de institutori, şco- 
larii de curs primar vor fi 
autorii şi interpreţii proprii- 
lor opere dramatice, desenând 
şi pictând decorurile şi lu- 
crându-și singuri costumele. 

Şaptezeci şi două de şcoli 
primare din Londra au și 
răspuns cu entuziasm acestei 
inițiative, iar trupa de tea- 
tru a celor mai tineri actori 
numără de pe acum 300 de 
membri. 

Pentru început, asociaţia 
își propune să invite cele mai 
bune trupe de teatru din 
Londra, spre a reprezenta 
în faţa publicului şcolilor 
primare, operele celor mai 
renumiți autori dramatici 
străini și englezi. 

Primul spectacol, jucat la 
31 Octombrie. a înfățișat în 
câteva episoade, evoluția 
dramei, începând cu epoca 
vechilor Greci și până în ac- 
tualitatea veacului nostru. 


u prilejul unei re- 

cenzii despre ro- 

manul „Brune“ fe 

Francois de Roux, 

în ultimul număr 
al săptămânalului „Canâide“, 
d. L6om Daudet face următoa- 
rele consideraţiuni despre ar- 
ta, romanului și orientarea, 
posibilă întrun viitor apro- 
piat, a genului literar came se 
bucură încă de toate favoa- 
rea publicului: 

„Arta romanului constă în a 
scoate dintr'o situaţie particulară, 
în ordinea simţurilor și a senti- 
mentului, tot ceeace poate da ca 
pentru cunoaşterea naturei ome- 
nești în general și a prelungirilor 
și ramificaţiilor ei. In aceşti din 
urmă ani, Marcel Proust ajun- 
sese la un atare rafinament în 
psihologia personazgiilor sale, în- 
cât linia povestirii era mereu și 
voit frântă, iar numărul imitato- 
rilor săi, cari de altfel erau de- 
parte de a-i putea sta lături, lăsa 
să se creadă că romanul avea să 
se transforme pentru totdeauna în 
esseu. Astăzi se observă că nu era 
decât o modă şi că continuitatea 
anecdotei sau aventurei, sau a ti- 
pului, masculin ori femenin, îşi 
va relua în curând supremaţia“, 


ale celor doi „sau depărtat din ce în ce 
mai mult unul de altul. 

ku am umblat pe la școli mai mari, 
mai depărtate, bă își urma meseria 
lui de plugar harnic. Când veneam pe 
ia vacanțe, aduceam cu mine grămadă 
de cărţi de citit. Stăteam toata ziua Şi 
citeam. Bunica venea și, văzându-mă 
mereu cu nasul în cărţi, mă întreba ne- 
dumerită : 

_— Woamne, Gheorghiţă ,de când tot 
citești, şi tot nu le-ai mai isprăvit ? Eu 
DACA te ştiam ușor de cap, invâţai les- 
ne)... 

„Biata mea bunicuţă! In mintea ei 
cărțile erau un număr finit. De unde să 
Şiie ea sărmana, că în lume cărţile stau 
sa fie mai numeroase decât oamenii ? 
ȘI că car şi nepotul ei avea să spo- 
rească şi el mormanul acesta de cărți”... 

_Biţă insă venea şi el şi-mi lua să le 
răslolască pe cele de literatură cu gra- 
vuri. li placeau mai ales cele franţu- 
zești cu hârtie lustruită şi cu poze fru- 
moase. 

—— Ce scrie în astea, mă Gheorghiţă? 

—— Astea-s romane. Poveşti de dra- 
goste. 

— Aa! Păi dacă e așa, am și eu ro- 
mane, 

— Nu mai supne! la să mi le aduci, 
să le văd şi eu! 

Mi-a adus în adevăr. Mi-a adus o 
mulţime de scrisori lungi primite de pe 
la fete. Le-a şi lăsat la mine în păstrare. 
Erau mult, Pagini naive, unele mai pre- 
tențioase, altele parcă de mahala și une- 
le chiar duioase. Foarte multe erau a- 
proape în versuri. Pe acestea Biţă le 
ştia pe de rost. Scrisorile cele mai nu- 
meroase arătau că Biţă desfășura o vie 
activitate pe frontul dragostei, ca şi pe 
celelalte tronturi de altfel, 

Mai pe urmă l-a luat la oaste şi l-a 
dat la grăniceri. A păzit un timp pi 
chetul de pe Dunăre dela Ceata], aproa- 
pe de Tulcea. Imi povestea însă că tre- 
cea de multe ori noaptea pe malul ba- 
sarabean şi că era bine primit de ru- 
soaicele din satele de pe acolo şi că a- 
cestea veneau de multe ori în barca lui 
ia pichet... 

Apoi în 1913 „când România mobili- 
zase, intr'o dimineaţă trecând eu spre 
universitate, dau de Biţă, care mă aș- 
tepta în poarta comandamentului cor- 
pului de grăniceri. Acesta era într'o 
casă mare așezată la colțul dintre Bu- 
levard şi sir, Batiștei. Eu ședeam prin 
apropiere, într'o odăiţă dintr'un han. 

Vă închipuiţi bucuria lui Biţă! Să-şi 
întâlnească pe nepotul lui, pe fratele 
lui, în inima unui oraş atât de mare! 

Apoi el a trecut cu grănicerii în Bul- 
garia, dar n'a stat mult acolo, ci toţi 
au fost îmbarcaţi într'un șlep şi întorși 
la Tuicea. Pe drum însă, toropiţi de căl- 
dură şi osteneală, soldaţii au adormit, 
care cum a putut și pe unde a găsit. 
Biţă a dormit somn greu de plumb cu 
pântecele pe ficrul șlepului. Și din asta 
i Sa tras moartea. Căci i-au răcit mă- 
runtaiele, prapurul. A zăcut un timp 
la spitalul militar din "Tulcea, a zăcut 
întâi de apendicită. Apoi, mai întremân- 
du-se, i s'a dat concediu medical. A ve- 
nit acasă, a mai umblat puţin încoace 
Și încolo, slăbit și melancolic, apoi a 
căzut iar la pat. De data asta de peri- 
tonită. Cum eu eram ceva prieten cu 
medicul spitalului dcla noi, am făcut 
să-l interneze acolo. Il vizitam des şi-l 
incurajam mereu. Prezumţios, cum ești 
la douăzeci de ani, sfidând boala și 
moartea, mă duceam la patul bietului 
Biţă, mă uitam adânc în ochii lui, ca 
să-i trec toată voinţa și încrederea mea: 

— Mă Biţică, să nu pierzi deloc nă- 
dejdea. Spune-ţi mereu, cu încredere 
adâncă, nestrămutată, că ai să te faci 
bine ! 

La acestea Biţă se uita galeș și pier 
dut la mine şi-mi spunea de abia șop- 
tit : 

— „Gheorghiţă, eu mă pierd... 

Sărmanul meu frăţior! Chiar pe pa- 


tul de moarte, el nu uitase lecţia din 


clasa a doua primară şi rostea frumos 
pierd nu chieraq.... 

„Și „Sa pierdut“. 

După ce a fost dus la cimitir „la casa 
lui“ de veci şi noi ne-am întors apoi a- 
casă la bunica, după ce s'a risipit şi lu- 
mea venită ca de obiceiu la pomană, 
am rămas numai noi singuri, ai familiei 
cu bunica. Intr'un târziu a început a 
lătra tare câinele. Cineva a ieșit afară 
în ogradă să vadă cine-i. Nu era nimeni. 
Câinele lătra totuși repezindu-se în sus 
la ceva nevăzut de noi, dar văzut de el. 

— O fi sufletul lui Biţă, care mai dă 
târcoale casei. Ştie că acuma suntem 
toți aici la un loc și vrea să vie şi el, 
rojba mamei, iar câinele nu-l lasă. 

Vorba bunicii aducea cu credinţa ce- 
lor vechi în acea aura ce rămâne din 
noi, după moarte. 

O fi şi așa ! Parcă ce ştim noi din toa- 
te tainele cari ne înconjură din toate 
părţile ?.... 

„„Dacă bunica multă vreme nu și-a 
venit în fire din durerea pricinuită de 
această pierdere şi nu și-a uitat nicide- 
cum pe cel din urmă puișor al ei, aproa- 
pe la fel nu mam mângâiat nici eu, 
pentrucă dispariția pentru totdeauna a 
tovarăşului drag din copilărie, însemna 
pentru mine că s'a dus fără întoarcere, 
nu numai el, ci acea copilărie, plină de 
farmec şi de nădejdi, de perspective... 

G. BANEA 





| 
| 


E: 


N] 
Fi 
E 
i 
Ş 
4 








5 Noembrie 1938 








E] 
Bucureşti 
TEATRUL MODERN; „30 SECUNDE 

DE DRAGOSTE“, COMEDIE IN 3 

ACTE, DE ALDO DE BENEDETTI 

E trist să vezi cum adesea, câte o intera- 
santă problemă, psihologică este exploatată 
uşurăatele și prea, comic. Nu văd. râtuși de 
puţin necesitatea unei înșiruiri de întâm- 
plări hazlii, timp de două acte şi jumătate, 
pentru ca la siârșit să in se expună „po.n- 
ta“, mai da grabă serioasă, Dar în fine, din 
moment ke d-nul autor dovedeşte acest 
iucru, ne supunem lui; făcându-ne reze:va 
cuvenisă față de valoarea piesei. 

In orice caz e mai bună decât, grozăvia 
cu care a inceput stagiunea teatrul Modern. 
E mulțumită pentru grupul de artiști ţaten- 
taţi precum Timică şi 'Ţăranu. Și în acelaş 
timp, ţin să adaog, păcat de reușită pentru 
anumite personagii fără de talenţ. Wau- 
vrina, Cella Marion, etc. 

Piesa se invârtește, ridicol de mult, în 
jurul unui accidenţ de automobil al doam- 
nei Siriani, soția unui dentist. Distinsa per- 
soană, ne având came, va fi nevoită să 
meargă la inchioare sau să, plătească o 
sumă imensă, ca despăgubiri, unui in- 
divid călcat. Totul însă se aranjează prin 
faptul că acesta din urmă fiina un admi- 
rator al imprudentei sportive primește 
un schimb. Renunță la orice alt, pentru o 
sărutare, durând 30 secunde. 

După nenumăraie ezitări, familia ei şi 
doamna, Siriani admiţ. La momemtul 0- 
portum, întrun  cudru somptuos, (toată 
familia prezentă, in cabinetul medical al 
d-nului Siriani, cu avocatul, şi cu un apa- 
rat de radio anunţâmd ora spre o cât mai 
perfectă anmbitrare a ssounie or de săzut! 
și duipă întârzieri neprevazute (radio trams- 
mivea un oratoriu, apoi buletinul meibzoro- 
logic, apoi pauză, apoi muzică ușoară) d-nii 
Siriani, nervoasă, cere ca toţi să evacueze 
odaia, accidentatul, rămas singur cu ea, nu 
o sărută. 

Bine înţeles, atunci, problema. de adâncă 
psihologie, (o cunoaștem din toate romanele 
romantice și vaporoase) se pune şi dum- 
neaei, furioasă că, a fost d:sprațuită, il in- 
suliă pe mizzrabiiul care n'a sărutat-o, cu 
o ploaie de epitete injurioase. Acesta, atunci 
(ce alct colosal gândit. O creaţie!) op sărută. 

Mai se întâmplă apoi câteva chestii, pu- 
ţine, dar mu mai ara importanţă. E piesa 
quasi-stârșită, odată iau sărutul în pricină. 

Stai şi te gândeşti ce ai văzut la. „30 se- 
cunde de dragoste“. Şi nu te poţi lămuri, 
O piesă! Atât! 

Unii spun că e destul, alții nu. Fiecare cu 
părerea. lui. 

Imi daţi voe însă să-mi spun părerea. Mă 
desolidarizez complet de un bun prieten, 
ce-mi spunea nu de mult, că teatrul în ziua 
de azi, ca orice alt spectacol, e dator să ne 
distreze, după zile de muncă şi încordare 
continuă. La teatru mergi să guşii câteva 
clipe de iluzii mulţumitoare, fără preccu- 
pare de serioziiate sau adevăr. Dacă sa 
jucat o tâmpenie, mu face nimic. Râzi? E 
destul. De ce ai râs? Nu importăl 

Ei bine nu! Dacă un amâtor de spectacole 
poate avea un astfel de ideal, este bunul 
lui Shakespeare, Racine, Schiller, ete. Dar 
anumite cinematograte sunt datoare să 
raspecte o misiune înaltă arţistică. 

Nu cer pedamterie. Nu proclam condam- 
nări împotriva pieselor cu anumite inde- 
cenţe și reprezentarea numai a tragediilor 
iui Shakepeare, Racine, Schiiler eic. Dar 
vreau să se respecte arta. Această sublimă 
creaţie a omului, arta. Nu e permis ca ea 
să fie terfelită., înjosită. Teatrul e un locaş 
de arţă. Părerea cetățenilor satisfăcuţi de 
bogățiile scenice nu trebue să se impună, 
Dacă nu le place teatrul ca artă, să re- 
nunţe ja el. In mici un caz acesta să nu 
cazadă din menirea lui. 

Pentru mine scena aste un lucru sacru. 
Acolo vreau să văd artă. Fiindcă arta este 
cea mai profundă satisfacţie, după oricâtă 
muncă, aricâţ de încordată. A 

In artă avem și comedie; comedie ca să 
râzi, să mori de râs. 

Dar nu neinsemnatele ocazii de râs, cum 
e spre exemplu 30 secunde de dragoste. 

Interpretarea a fost bună. D-nul Tanco- 
vescu a primit, bine meritat, aplauze ia 
scena deschisă. Un mare actor. In această 
„ piesă are o creaţie minunată. D-nul Timică 
ca întotdeauna, vesel, hilariant. D-na "Țoţa- 
Yan și-a secondat frumos par: nerul tea- 
ral, d-mui demtist Siriani (Romeo Lăză- 
rescu) salvând ce putea, fi salvat din jocul 
mediocru al acestuia. D-nul Țăranu a in- 
vățat legile pentru această ocazie. D-na 
Wauwrina, ca întotdeauna, a exasperat. Are 
un stil şi o ţinută... D-ra Cele Marion era 
mai degrabă fata lui Plaşcă din Obor, de- 
Cât a gemeralului Siriani. Joe mai comun 
decâţ al dumneaei mam văzut încă. Nic: 
Ja Wauwrima. 

Altceva? Râzi. Te distrezi. Dar n'ai dece. 
Reaimemnte mai dece. Și nu e destul să râzi. 

VICTOR POPESCU 





SI 


PE ni 


ERIE DIAMANDI 





PILSUDSKY 

ATATURK| 
“MUSSOLINI 
"SALAZAR 

HITLER 


în GWEBUARBA i 


| J 











M$ "o 
is, 


die 












UNIVERSUL LITERAR 


să 
9 
S ) 


Zi 


î 
ii 


ni: 
NU 


Sel 
PAD 


PA 
mai 


art e: 












7 == 


L 


N N na = Că 
CT LU [Îi AT T 


E 


> 5 
0) Ş 


2EE: 


7 Date, 
MIRI (]p 
| or 
e i 
= /I=8 y 
oscar a na 





CRONICA DRAMATIC 


TEATRUL LIGII CULTURALE : 
„REVIZORUL“ 


Cu priceperea pe care şi-o presupune 
după o viață petrecută alături de tea- 
tru și în mijlocul artiștilor, un cronicar 
dramatic împarte sentinţe, de pe înălţi- 
mea unui vraf impresionant de volume 


de seamă artişti ai tutulor scenelor a- 
pusene. A asistat astfel la cea mai bună 
interpretare a capodoperelor literaturii 
universale (pentru cei pasionaţi de isto- 
rie literară vom preciza că a văzut ab- 
solut toate marile producţii ale genului 
minus „Faust“. Tot acestora le vom mai 
spune că d. Cronicar nu citeşte operele 





Ultima scenă din „Revizorul“ 


de teatru. roman, poezie şi cugetări, ce 
făceau în primii ani ai veacului nostru 
deliciul frizerilor și altor pretenţioşi 
lectori. 

In urmă cu mulţi ani, cronicarul nos- 
tru a avut ocazia să asiste gratuit — 
ași zice, mai pe placul d-sale, de geaba 
— la spectacole interpretate de cei mai 


n Pi ta 





Cinema Aro 


La acest cinema a avut Miercuri loc 
premiera unui film anunţat de îndelun- 
gă vreme ca o revelaţie, 

Trebue să recunoaștem calități deose- 
bite filmului Marco Polo, precum trebue 
să-i prezentăm rezerve nu mici, 

De ce? 

In primul rând, şi cel mai important, 
filmul suteră de marele defect al mon- 
tărilor americane petrecându-se în alte 
vremuri şi locuri decât America. 

Ne aflăm în plină China, pe la anul 
1300, şi e nevoe să declar că acest fapt 
nu răsare câtuși de puţin din film. Oa- 
menii se poartă ca și astăzi, umblă ca și 
astăzi, vorbesc ca și astăzi. E absurd şi 
ridicol. Un împărat al Chinei, care se 
poartă asemenea unui Henric al VIII-lea 
(Mă gândesc la film). Nişte soldaţi chi- 
nezi. Vai! Vai! 

Apoi ce limbă vorbesc oare oamenii 
aceia ? Cum se explică faptul că Marco 
Pol.o se înțelege fără interpret cu toţi 
chinezii, și cu toţi tătarii! Ştie el toate 
limbile? După câte am auzit în legătură 
cu voiajul lui, nu ! 

Dar și fără a şti, sare în ochi uşurinţa 
cu care se descurcă, 

Vorbește, se plimbă, îl înţeleg toţi? 
Până și un umil soldat din garda împă- 
ratului. Soldatul însă, când trebue să 
citească nu mai pricepe. Curios! Nu? 

Insfârșit, la un moment dat, în mijlo- 
cul unui asediu, se dă un ordin de a în- 
chide porțile Pekingului. 

Ce credeţi că răspunde cel pus spre 
acest lucru la poartă ? Vă spun eu: „O 
key!“ 

Te poţi tăvăli de râs. Film istoric, 
bun (se spune) aventura petrecându-se 
prin 1300 și oamenii răspund „O, key!“, 
vorbesc toate limbile (din moment ce se 
înţeleg). 

Se poartă ca niște nedemni. Foarte 
absurd și foarte ridicol. Nu împiedică 
însă, ca Garry Cooper să fie simpatic 
și voios, să placă tinerelor persoane de 
sex femenin. Mă raliez chiar părerilor 
ler : El salvează filmul, un acțor de ta- 
lent cu multă expresivitate și pricepere 
a rolului. 

Sigrid Gurie, o foarte frumoasă ac- 
triță pentru rolul exotic de chinezoaică. 

Muzică bună iar Basil Rathbonne, ca 
întotdeauna, perfect. Are un joc demn 
de atenţie. 

Insă ? Insă filmul greșește, fiindcă 
Americanii cred că a face un film istoric 
este acelaș lucru cu a face filmul Leo- 
pardul Suzanei. 

V. P. 


teatrale socotind — pe bună dreptate —— 
că ele trebuesc văzute). 

Am făcut această, poate prea lungă 
dar necesară introducere spre a explica 
de ce domnul Cronicar nu poate asista 
astăzi la un spectacol pe care l-a văzut 
odinioară în interpretarea cea mai a- 
leasă şi de ce, când totuși lucrul se în- 





POARTE EEE a E ORE RER E e Et E EEE CE Ca RF 2 a Cea XC CR E E EIN PDA CAE ERE CE 
10995 8403360as40000940300900000Y030900a90P008a000506D9datt05b3590oe000909909090009000000020909000090Do0aa030a00baag8a8ti 





Cinema Carlton 


Când am intrat în sată, speram să văd 
incă un film amuzant cum multe s'au pe- 
rindat pe ecranul acestui cinematograf. Dar 
n'a fost așa. Manechinul este o dramă cu 
rezonanțe adânci. Este un spectacol trist 
şi de rară, valoare. 

Poate pentru mentalitatea. noastră euro- 
peană, obișnuite cu aitfei de comil:icte şi cu 
ajtifel de reacţii individuale în faţa lovitu- 
vilor soartei, filmul să pară ireal, forţat. 
Se inşeallă amarnic cine crede aces lucru. 
Fiindcă tragedia din Manechinul este una 
din cele mai adânci ce se pot întâlni în 
lumea nouă ide peste ocean, 

Un film sobru și calm. In ritm lent și 
insinuamt, jucat şi simţit cu pasiune, de 
actori. 

Un film în care şantajul cel mai inhu- 
man, prezum și dragostea cea mai pură se 
imbină într'o armonizare completă, spre a 





Joan Ciawrord 


ne reda o frescă limpede și firească a so- 
cietăţii americane. 

Joan Crawford își susţine rolul cu luare 
aminte, 'cu graţie și inteligența, ei obișnuită. 
Marchează efectele cu măestrie. 

Spencer Tracy este un remarcabil e'e- 
ment al filmului american. Pot spune cu 
convingsre, că din toate rolurile de se'i- 
made-man ce am văzut până azi, al lui 
Tracy a fost cel mai pur. 

Ceilalţi actori au înconjurat grupul 
Crawford-Tray cu aceeași pricapzre. 

Manechinul a fost um film gândit și lu- 
erait. Și um film care dă ae gândit. 

După pletora: de comedii ale Holhywood- 
ului, prezemtarea unui astfei de spectacol, 
inseamnă o glorie pentru cinematograful 
amerisan. 

O alorie fiindcă spre deosebire de alte 
creaţii ale Stateior-Umite, aci nu avem nici 
montare extraordinară, nici efecte de regi- 
sare, nici ansamblu numeraa. 

Avem numai înțelegere a realității și 
umanitate. Un film excelent. 


tâmplă, domnia sa nu poate judeca... 
decat in comparație cu ceea ce a văzut 
odinioară. 

Pe Vedip Rege, de pildă, n'a vrut 
să-l vadă nzci în ruptul capului pe vreo 
scenă romanească ca să nu ,„,protaneze 
amintirea lui Mounet-Sully“. 

A acceptat să se ducă la Teatrul Ligii 
Culturale, la „Revizorul“, cu toate că 
văzuse piesa în interpretările unor ar- 
tişti ca Jouvet și Cecov. 

A constatat, binevostor, că „despre 
interpretarea dela "Teatrul Ligii cuitu- 
rale nu se poate spune nici bine nici 
rău“, pentru ca să incheie: „De aseme- 
nea creațiuni supreme ie apropii cu ini- 
mă înaltă (!?) şi mâini puriticate, 
cu suiletul emoţionat al preoţilor dela 
Eleusis, — iar nu cu sărăcia şi prezum- 
ţia noastră bucureşteană, cărora nu le 
rezistă nimic“. (1?!) 

Trec peste aceste din urmă afirmaţii 
cu toiui ne la locul lor când este vorba 
de bunăvoinţe şi priceperi ca acelea ale 
conducătorilor teatrului Ligii Culturale. 

Contestabilă este şi părerea domnului 
cronicar asupra interpretării „Revizo- 
rului““, despre care se poi spune multe 
lucruri bune. 

Suntem de părere că efortul merită 
să fie relevat ca şi realizarea. Şi e ne- 
îndoelnic că rar ne-a fost dat să vedem 
o mai unanimă sforţare spre artă decât 
aceea pe care o fac artiştii dela „Liga 
culturală“. Ba chiar să recunoaşte că 
interpretarea d-nelor Eugenia Voinescu 
(Maria Antonovna) şi Nella Mircescu 
(Ana Andreievna) şi a d-lor Ion Brătu- 
lescu (Anton Antonovici) Gheorghe 
Franga (lvan Cusmici, şeful poștei) Lon 
Pella (Petre Ivanovici Bobcinschi), Ni- 
colae Baltasiu (Petre Ivanovici Dobcin- 
schi) ca şi a celor mai mulţi din artiștii 
Teatrului Ligii Culturale se ridică la un 
nivel mai mult decât mulţunmitor. 

Impresionează: în mod deosebit omo- 
genitatea spectacolului în care suntem 
tentaţi să bănuim și mâna de maestru a 
d-lui Massim. Domnia sa, în afară de 
pricepere, pune şi foarte mult suflet în 
domeniul atât de ingrat al artei dra- 
matice. 

Păcat că un spectacol omogen ca „Re- 
vizorul““ pe scena „Ligii“ are de suf>rit 
de pe urma lipsei de înţelegere și stân- 
găciei unuia din principalii interpreți, 


Sergiu Dumitrescu, Jocul d-lui Dumi- 


trescu... Sergiu în Ivan Alexandrovici 
Hlestacov este dela început până la sfâr- 
șit un exemplu perfect de cum nu tre- 
buie interpretat rolul. Un om a cărui a- 
pariție pe scenă sar cuveni să cuce- 
rească pe spectator, așa cum Gogol a 
vrut să cucerească pe toate notabilită- 
țile unui oraș, reușește să indispună. 
E atât de fals, atât de izbitor fals, acest 
tânăr (până și în nume are ceva fals: 
Sergiu și... Dumitrescu !?) încât pre- 
zența lui în zolul lui Ivan Alexandro- 
vici-Hlestacov este un mare şi fără răs- 
puns semn de întrebare. 


HADU A. STERESCU 
Cluj 


MÂNDRIE ŞI AMOR — DRAMĂ IN | 


4 ACTE DE GEORGES OHNET 


Reprezentarea Gramei lui Ohnet face 
parte din seria spectacolelor destinate 
marelui public, dornic de senzaţii tari 
și de emoţii primare. 

Pentru această vastă categorie, piesa 
Mândrie şi amor mai este și astăzi po- 
trivită, după cum era în vremea când 
a fost scrisă, de un autor pe care cu 
greu îl mai găsești citat undeva. Pe 
lângă faptul că este spectaculoasă, ofe- 
rind suficiente mijloace de distracţie şi 
suplinind, sub acest raport, cu succes 
un spectacol de cinema, piesa lui Ohnet 
mai răspunde la acea dorință de eva- 
dare din condiţiile proprii de existență 
—- vorbim de condiţiile materiale — 
care face pe burghezul mijlociu, bună 
oară, să contemple cu multă satisfacţie 
viața nobilimii, formată din o mulţime 
de deprinderi ancestrale, cu un incon- 
testabil prestigiu pentru el. 

Nimic nu impresionează mai mult ca- 
tegoria de care vorbim decât aceste con- 
diții exterioare ale vieţii. Când soţul, 
vrând să dea o supremă probă de cava- 
lerism, spune cu multă distincţie despre 
soţia sa care a jignit o terță persoană: 
„Tot ce a făcut Doamna e bine făcut!“ 
sau când același soț, în împrejurări 
schimbate, își ameninţă soția :cu această 
frază savant construită și plină de dem- 
nitate: „Fiinţă trufașă, te iubesc dar te 
vou zdrobi!“ spectatorul de care vor- 
bim e satisfăcut peste măsură. 

De altfel, tendința esenţială a piesei 
este să demonstreze că un personaj 
burghez poate fi tot atât de „nobil“ 
cât şi un autentic reprezentant al aris- 
tocrației, dacă nu şi mai mult. 

Adăugaţi acestor trăsături caracteris- 
tice ale piesei situaţiile tari sub raport 
sentimental, acele momente  melodra- 
matice ale acţiunii, cari store inevitabil 


lacrimi, precum și fericitul desnodă- 
mânt, în urma căruia toţi eroii scapă cu 
vieaţă, oricât de mult ar îi păcătuit ei 
prin mândrie, și veţi avea întreagă 
gama de calităţi cari fac această piesă 
potrivită pentru ţinta aleasă. 

Nu vom povesti subiectul piesei, des- 
tul de cunoscut, mai cu seamă din roma- 
nul lui Ohnet Le Maitre des  forges, 
din care a fost extrasă. In centrul de 
interes al acțiunii este conflictul dintre 
mândrie și iubire, care se rezolvă prin 
triumful celei din urmă. 

In montarea piesei pe scena clujană 
Sa căutat să se valoritice aceste ele- 
mente diferite ale ei. Este adevărat că 
nobleţa fonciară, înăscută a persoanelor 
din aristocrație nu s'a văzut totdeauna, 
în schimb decorul a fost somptuos (ac- 
tul 1) şi costumaţia de cele mai multe 
ori ma lăsat nimic de dorit. Nici ca 
structură sufletească personagiile n'au 
fost totdeauna pe deplin exprimate prin 
interpretare, scena duelului însă, din 
ultimul tablou, a fost fără greş, reali- 
zată, a 

In general, interpreții au făcut seri- 
oase eforturi; toalete bogate şi protoco- 
lare au întrebuințat și bărbaţii și îe- 
meile, cu excepția poate a actului I. 
Uneori acţiunea nu era destul de le- 
gată, în sensul spontaneității conver- 
saţiei, dar momentele mai dramatice au 
fost realizate. 

In. rolurile principale au apărut d. 
Al. Economu şi d-na Jenny  Moruzan, 
fiind secundaţi de d-nele Virginia Cron- 
vald — corectă în atitudine cât şi în 
ținută — Aurica Vasiliu, Viorica Dimi- 
triu, Daia Nicoară şi d-nii Dem. Moru- 
zan — admirabil ca originalitaie şi 
savoare comică — G. Aurelian, Al. Ră- 
dulescu, P. Dragomir și ÎL. Irimieş — 
care a compus un tip de muncitor, în- 
tr'o scenă pe deplin reușită. 

Direcția de scenă a avut-o d. Emil 


Bobescu. 
OLIMPIU BOITOŞ 


Dont Sa 
DACISE: 


LIUBEN DUMITRU. — Seria oraşelor am 
întrerupt-o. Riţinem manuscrisul pentru 2 
nouă serie ce se va publica în anul viitor, 
dacă nu cumva doriţi să-l vedeţi apărând 
în vreo altă revistă. In acest caz vi-l ţinem 








la dispoziție. Ne puteți trimite — şi am 
dori chiar — altceva, 

Ţ. P.C: 
Şi focul — ca un om maladiv în agonie — 


A murit în cămin 

Doar greerul mui țârâie în vatră 

Imâtând pe cine ştie care bard 

Din neamul lui, 

Crezând — poate — că singurătatea îmi alin 
Cu al său țârâit.., 


Versurile de mai sus, împreună cu cele 
cari le preced și le urmează, ar putea figura 
cu cinste în orice colecţie de jocuri distrac- 
tive ca şaragă și având ca subtitlu: „Cău- 
taţi poezia“, Și 

Mărturisese — spre rușinea mea — că nu 
m'aș număra printre des:cgători. 





———__ 


Mare! Mare! Nimicește i 
Doar pe-a neamurilor tâlhari. 


Nu scrieţi „i-a aminte“ pentrucă ia este 
aci imperativul dela a lua şi nu persoana 
treia singular a trecutului vreunui verb for- 


mat cu auxiliarul a avea precedat de pro- 
numele personal dativ i. e 
TRAIAN MAREA. — Doriţi să vă facem 


anaiiza.... poeziilor. Şi să vă răspundem da- 
că vă primim colaborarea. 


Desigur, dar cu altfel de versuri decât 
cele trimise de astădată. i 
Iată, de pildă, două strofe din  „Testa- 


ment“-ul d-voastră poetic: 


Iar fu ispita mea dintâi 

Mă. vei trezi din moarte 

Căci (1?) şoapte dulce la căpătâi 
Spre viață să mă poarte, 

Spre viața care tu o știi 

Cât e de rea și seacă, 

Ci lasă-mă între făclii 

Inchină-te și pleacă... 

Pesimismul acesta cu rădăcini adânci în 
eminescianism este însă, din fericire, cam- 
pensat de versuri de un optimism de- 
bordant : 


Cici viaţa pentru mine așa cum-t e frumoasă, 
Mi-e dragă şi atuncia când n'am ca ban 
un leu... 


Desigur că această atitudine în fața vieţii 
găseşte — ca atare — înţelegere şi aprobare 
in cercul „Universului Literar“. 

Dacă i-ați putea da un vestmânt poetic ea 
ar constitui o îmbărbătare şi pentru cititorii 
mai puţin optimişti ai revistei noastre. 

Pentru o viitoare scrisoare, care nu ne în- 
doim că ne va sosi curând dela d-voastră, vă 
propunem să ne răspundeţi la următoarele 
două întrebări : 

1) Care este poetul (eventual poeţii) prefe- 
rat (sau preferaţi) și de ce? 

2) Cărui fapt datoraţi aceste producţii ver- 
sificate şi dece „Universul Literar“ a fost re- 
vista aleasă ca în măsură să le publice ? 


1ON P. SUCIU-Alba. — Articolul d-voas- 
tră „Două vieți romantice, Lord Byron şi 
Rupert Brooke“ este prea didactic. 

Cred că asupra acestor două vieţi găseaţi 
referinţe mai interesante decât cele aflate în 
„notele de călătorie ale celebrului „globe-trot- 
teur“ american Richard Halliburton“. 

Mai trimiteţi-ne altceva. y 

r. st. 


A ON. BARBU, — Versificația e corectă, cu 
| mici scăpări, ca de pildă : 


) 





casa oo E 


Nu sunt misoghin. 

Dincontră. lubesc prea mult căprioa- 
rele cu fustă şi cercei. După fiecare mă 
întorc pe stradă și nu m'ași mira dacă 
m'aşi trezi vreodată cu nodul cravăţii 
la ceafă. Decât să scriu o nuvelă sau să 
măzgălesc o caricatură, mai bine scriu 
niște epistole de dragoste. 

Dar vezi că poetul spune că pe femei 
să nu le atingi nici cu o floare. Și drep- 
tatea e cu el. Eu, uite, am făcut cu 
plaivazul pe hârtie o crizantemă și am 
svârlit-o într'unul din reportagiile tre- 
cute: — lângă botforii. câtorva Cosin- 
zene cari seara în loc să-l vâre pe Făt 
frumos pe fereastră la ele în iatac, în- 
şiră până în zori versuri cu iglița şi cos 
mii de cuvinte pentru un roman. 

Ziceam că ele o să-mi mulțumească 
fiindcă şi crizantema și păpădia adusă 
din tontoroiul condeiului e tot un fel 
de reclamă. Când colo Cosinzenele 
să-mi scoată ochii. Una mai viespe nici 
”'a catadixit să-mi răspundă la medie- 
valul meu salut. 

Putea să nu se trezească atunci în 
mine Barbă Albastră? 

Auzi, să nu-ţi răspundă la salut fi- 
indcă ai asemuit-o cu Lucreția Karna- 
bat! 

Tot mă aflu în republica trubaduri- 
lor — mi-am! zis — să le jumulesc pu- 
ţin de pene și pe dumnealor, cu riscul 
de a nu ieşi două săptămâni din casă 
şi de-a visa pe după colţuri numai ie- 
niceri și spahii cu umbrele. 

Deci plaivaz, ai cuvântul ! 


CIRIPITOARELE DIN CÂMPINEANU 


"Dacă pe un Adam îl cunoști când e 
poet după ifose, chică, tocurile — dela 
pantofi și gulerul cămăşii, pe o Evă care 
face chiftele şi cartofi prăjiţi din cu- 
vinte, e mai greu s'o identifici. 

Un lucru este sigur. Orice poetă cal- 
că în străchini. Adică merge pe stradă 
cam anapoda, parcă ar juca șotron. De 
ce, nu prea ştiu. Poate fiindcă în gând 
fuge cu traista după rime, sau pentrucă 
tot în gând încheie haina și pantalonii 
unui capitol de roman. 

Dacă într'o Duminică pela ora 6 după 
amiază plictisit de cinematografe și 
fiindcă muzeele suni închise, vrei să 
cunoşti câteva reprezentante ale litera- 
turii femenine, cobori imediat pe Câm- 
pineanu la cenaclul maestrului Lovine- 





scu. Ele sunt acolo. cocoţate pe câte 
șapte perne pe divanul din fund. Apa- 
riția ta lângă ușă e foarte comeniată. 

— Da ăsta cine mai e? Da ce face? 
Da de unde vine? Da cu cine trăește? 
Da știe anecdote ? 

Le informează cu precizie maestrul, 
care are fişa fiecăruia în birou, ca la 
prefectură. 

— Şo, şo, şo. Go, go, go. Şo, şo, şo... 

Răstignit pe scaun în timp ce Virgil 
Mona citește din mustață un fragment 
de roman ,te uiţi la ele mai cu deamă- 
nuntul. 

Nu seamănă nici a femei, nici a băr- 
baţi. 

Ești sigur că maestrul Lovinescu le 
păstrează în cutie şi le scoate numai Du- 
minica la cenaclu. Altfel n'ar fi așa 
pline de praf şi cu rochiile boțitc. 

Privindu-le pălăriile, te gândești că 
să le culegi căpşunile, strugurii şi pier- 
sicile depe boruri, ai deschide cu suc- 
ces o fructărie pe Academiei. 

Câte una mai și citește. Bineinţe- 
les acest eveniment de panică și groază 
se întâmplă foarte rar, căci altfel cena- 
clul din Câmpineanu n'ar mai avea nici 
un musafir. 

De cele mai multe ori însă proprie- 
tarele divanului dau verdicte critice. 

Maestrul Lovinescu e totdeauna ca- 
valer şi după o lectură dă cuvântul so- 
borului de chiriţe. 

— Ei, v'a plăcut poema lui Nisipea- 
nu? 

— Nu ne-a plăcut e prea avantgar- 
distă, 

Şi maestrul edificat, îndreptându-se 
— mal de grăsime — spre lector. 

— Domnule Nissipeanu aşa e. E prea 
avantgardistă. 











REPUBLIC 
PESGULTORI 





UNIVERSUL LITERAR 


CS Aa 


3 e 33 == 
a pg 


LOR: 





















Viaţa de veselie și tristeți a scriitorului român 


CUM IUBEŞTE O POETĂ 


Când a apărut Yavona pe divan, tine- 
rii scriitori au tresărit. Nu prea era Ya- 
vona un mărgăritar, dar între celelalte, 
își putea ţine nasul ca o fondantă în 
sus. 

— Mă rog duduiţă, când o să cetiţi 
ceva la cenaclu? — o sorbea dintr'un 
clipit, Vasile Lovinescu. 

— Să treceţi pela mine pela „Calen- 
darul“, — o îmbia din ochelari, Creve- 
dia — vă lansez. 

— Aveţi o pălărie foarte șic -— sco- 


tea gâtul din guler — girafă — Doru 
Dumitrescu. 

— Oliuuuu ! Parcă ai fi de nație de 
la noi din Teleorman! — îşi aranja pe-a 


parte coama de frizer, Costică Salcie. 

— Dece nu scriți şi proză? — se in- 
teresa şi „oncle “ Dauș, potrivindu-şi 
monoclul. 

Şi Yavonei îi era rușine — parcă îi 
umbla cineva subt rochie, — şi se as- 
cundea după Mia Frollo sau Galia Tu- 
dor. 

— Cucu! Bau! Cucu! Bau! 

După cenaclu, barzii forfotă în jurul 
ei. 

— Im daţi voe să vă conduc? 

— Nu cumva avem același drum? 

Refuzul Yavonei era categoric şi în- 


IV 


soțit totdeauna de un căscat cât o uşă 
de hambar. Numai Simion Stolnicu du- 
pă ce amazoana avea un stagiu literar 
de câteva luni și numai interesa pe ni- 
meni — perseverent — a reuşit într'o 
seară s'o ia la braţ şi să dispară cu ea 
într'o remorcă a tramvaiului 20. 

La bufet. poetul a făcut pe o aleie la 
stânga, 

— Stăm pe bancă Yavona? 

— Să stăm că mă dor picioarele. 

Zece minute au tăcut, fiindcă ama- 
zoana şi-a scos picioarele din pantofi 
la aeriseală. Pe urmă poetul încura- 
jat de taraful greerilor şi de-o stea care 
se juca de-a ascunselea întrun pom și 
parcă-l: îndemna: hai mă! hai mă! 

— i-a prins patetic o mână. 

— Yavona! 

— Aă? Mă speriași! 

— Înfine singuri! 

— Că bine zici, stai să-ți spun nişte 
versuri. auzi... 

— Yavona... 

— D-l Lovinescu mi-a spus că am ta- 
lent şi el se pricepe că e și profesor la 
Mihai Viteazu. 

— Yavona, lasă literatura dragă, în- 
cearcă poetul. 

— Pa crezi că pentru roman o să gă- 
sesc cditor? 

— Ai şi un roman? 

— Păi sigur, o să-l fac de trei sute 


de NEAGU RADULESCU 


de pagini. Până acum scrisei numai câ- 
teva, da când mi-oi da drumul, într'o 
săptămână îl am gata. 

— Ascultă Yavona! Tu n'ai inimă? 
Tu nu vezi că... 

— Aaaa! Am o poezie cu inimă, cla- 
sa una. lauzi... 

— Dragă... la... 

— Vezi asta e, nu găsesc o rimă... 
Rima e de vină, Ce ţi-e şi cu rimele 


astea!... 

— Yavona! — se cățără cu amândouă 
brațele de ea Stolnicu. 

— Hei! Imi rupi pardesiul, — şi în- 


dulcindu-şi vocea... Ce zici Stolnicule, 
pot să scot un volum numai cu cinșpe 
poezii? 

— Du-te dracului, maimuţo! — îi 
făcu vânt poetul alergând inebunit pe 
aleie. De atunci nu l-a mai văzut ni- 
meni pe le cenaclul din Câmpineanu. 


COCUȚA ȘTIE SA SE POARTE... 


Cocuţa. 

Ce drăgălașă e! Și unde mai pui că 
poartă părul cu aleie la mijloc, împle- 
tit la spate — conci — în. mai mulţi co- 
vrigi cu susan. lar vara când florile 
sunt berechet şi ieftine, își atârnă câte 
una pe după ureche, ca flăcăii la horă. 

Face poezii, romane și piese de tea- 








Ovid Densuşianu şi latinitatea 


(Urmare din pag. 1-a) 


şat multe tendințe dive: 
gente.  Adâncirea operelor 
geniului latin, după adânci- 
rea limbilor romanice, a a- 
părut astiel în mintea iui 
Ovid Densușianu ca un mii- 
loc eficace pentru a ne rein- 
tegra în marea familie spi- 
rituală latină. 

La temelia activităţii în a- 
ceastă direcţie este o înaltă 
concepţie pe care a avut-o: 
Ovid Densuşianu despre la- 
tinitate.  Căutână să stabi- 
Jească trăsăturile, spiritului 
latin, autorul lucrării Suţle- 
tul latin şi literatura nouă a- 
rată că latinul are o impre- 
sionabilitate puternică prin 
care ia direct contact cu rea- 
litatea pe care-o observă şi-o 
adânceşte. Spre deosebire de 
spiritul germanic care se 
pierde în abstracţiuni, lati- 
nul e încordat asupra reali- 
tății cu o curiozitate trează 
și dornică de impresii ine- 
dite. Departe de spiritul ger- 
manic, gregar, la latin gă- 
sește Ovid Densuşianu ex- 
presia cea mai înaltă a in- 
dividului care se afirmă 
prin personalitate conștien- 
tă şi demnă. Aceste însu- 
şiri caracterizează mai ales 
literatura nouă din Fran- 
ţa şi Italia. Trecând însă la 
noi, autorul constată că nam 
ştiut să mergem în acelaş 
ritm cu marea familie din 
care trebue să facem parte şi 
n'am scos la iveală aceea ce 
avem mai caracteristic latin, 
din “pricină că ne-am risipit 
în lucruri vane : „Sântem şi 
noi suflete vioaic, impresio- 
nabile, dar această însușire 
nu o îndreptăm spre ce ne-ar 
fi mai de folos. Punem de o- 
biceiu impresionabilitate, ne 
cheltuim sensibilitatea în ni- 
micuri, nu în ce sar Cuveni 
mai mult, în preocupări 
înalte, de intensă viaţă inte- 
lectuală“. Suntem așa dar în- 
zestrați cu însușiri ca şi neo- 
latinii din Occident, dar sun- 
tem lipsiţi de pasiunea lără 
de care nu se poate crea ni- 
mic durabil în cultură. Ovid 
Densușianu arată că, la fel cu 
Francezii şi Italienii, avem şi 
darul observaţiei şi  senti- 
mentul individualităţii, dar 
şi acestea sunt greşit îndru- 
mate și greşit exercitate. 

Aczea ce însă constitue 
după Ovid Densuşianu cali- 
tatea de căpetenie a litera- 
turii latine din occident, este 
înalta ei umanitate. Spre în- 
țelegcrea semnificației uma- 
ne a literaturii din Franţa şi 
Italia, ar trebui să ne pregă- 
tim și noi — aceasta spre a 
vedea șin România desvolta- 
rea sentimentului latinităţii, 
Alături de semnilicaţia uma- 
nă e însă, după Ovid Densu- 
şianu, o viziune gradioasă la 
care în mod natural ajunge 
spiritul latin, spirit în stare 
să observe realitatea dar tot- 
odată şi să se ridice la înalte 
abstracţiuni. Aceasta o doreș- 


ŢIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


te şi Românilor marele pro- 
fesor, — această capacitate 
de-a te înălța cu gândul spre 
ceeace-i grandios şi pluteşte 
deasupra mărunțișurilor zil- 
nice ale existenţei noastre e- 
temere. In A fi... Român se 
găsesc pagini asupra cărora 
am putea medita cu mult fo- 
los. Desprindem de aci ur- 
mătoarele rânduri: „inţele- 
gători ai frumosului din fire, 
nu prin imitație şi prin lungi 
dăscăliri, sântem în Stare să 
ne întrumusețăm tot mai 
mult vieaţa ; pricepători ai 
oamenilor, cu bun simţ cum 
alții deseori nu arată, — 
ne-au făcut așa împrejură- 
rile în care am trăit, între a- 
tâtea  seminţii, la răspântia 
unde am fost aşezaţi, — nu 
ne va Îi prea greu nici să în- 
vingem duhurile rele, când 
ar încerca iarăși să se năpus- 
tească asupra noastră. Dar 
înainte de toate: muncă a- 
prigă și însufleţirea gându- 
rilor în visiunea grandiosu- 
lui. 

Adesea găsim în lucrările 
lui Ovid Densușianu, părerea 
fără îndoială justă, că noi nu 
cunoaștem îndeajuns latini- 
tatea. 

In Dante şi latinitatea, un 
studiu demn să fie pătruns 
de intelectualitatea noastră, 
Ovid Densuşianu îl caracte- 
rizcază pe Dante ca expresia 
cea mai înaltă a suflului la- 
tin antic, medieval şi mo- 
dern: sinteză grandioasă a tot 
ce latinitatea are mai înalt şi 
mai distinctiv ca suflet şi 
mentalitate. Davy în afară de 
subtile pagini de erudiție și 
critică, găsim aci şi o critică 
a stării de lucruri de la noi. 
Se spune aci: „Un învăţă- 
mânt cu adevărat latin — 
când îl vom avea şi noi? — 
ar trebui, chiar în liceu, să 
dea mai mult decât până a- 


cum, pentru ca să se știe 
bine ce se datorește civiliza- 
ţiei latine. Și nu numai lati- 
nitatea clasică, dar şi cea 
medievală, aşa de neglijată, 
s'ar cuveni să pătrundă mai 
mult în preocupările didac- 
tice şi să fie prezentată în 
spirit larg, modern“. 

Indemnurile profesorului 
vin pentru o apropiere a 
noasiră de sufletul latin, cu 
conştiinţa că  latinitatea-i 
creatoare de civilizaţie cu 
care ne putem mândri. La o 
desvoltată conştiinţă a lati- 
nităţii ar trebui aşa dar să 
adăogăm și mândria de-a a- 
parţine marei familii neo-la- 
tine. Din noianul de pagini 
scrise pentru îndrumarea ti- 
neretului, vom alege aceste 
rânduri scrise acum 32 de 
ani în Vieaţa nouă: 

„Avem încă nevoie de 
multe  garuri cu care să ne 
împodobim gândul, inima, 
vieaţa noastră — să le primim 
de unde le găsim, şi pentru 


că mai din belșug ni le dă 
Franţa, să le căutăm mai a- 
Jes acolo, fără să uităm și pe 
acelea care ne pot veni din 
alte ţări. Şi să nu uităm că 
înaințe de toate suntem La- 
tini și că trebue să rhergem 
încă la şcoala celor care au 
dat expresia cea mai înaltă 
sufletului pe care l-am pri- 
mit, sufletului de Latini“. 

Intelectualitatea tânără 
dinainte de războiu sa for- 
mat în mediul de credință 
în puterea sufletului latin, 
pe care l-a creat cu stăru- 
ință și entuziasm revista 
Vieața nouă. 

Deşi revistă de pură litera- 
iură şi cultură, prin intuiţia 
vară a profesorului Ovid 
Densușianu, Vieaţa nouă şi-a 
îndeplinit rolul politic de a 
stabili în domeniul spiritu- 
lui alianţa noastră cu latini- 
tatea occidentală, alianţă 
premergătoare aceleia a ar- 
matelor pe câmpul de luptă. 
Şi până la ce punct în min- 
tea lui Ovid Densuşianu se 
întovărăşea românismul cu 
latinitatea, ne-o arată câteva 
interesante rânduri din He- 
voica (1818). Profesorul evo- 


“Cu "nseninări 


că pe luptătorii noștri și ai 
neamurilor apusene pentru 
hbertate. In ei el vede pe 
solii unui viitor măreț pen- 
tru întreaga latinitate : 
„Priviţi-i și-ascultaţi solia 
Pe care glasul lor — luceafăr 
[me-o aduce, 
Răsunetu-i măreț se 
[întâlnește 
Cu cântecul din magicele lire 
Ce vine să vestească 'n lumea 
[ntreagă 
Că sufletul latin, în înfrățire 
Cu toţi ce-au suferit robia, 
Sărbătorește-acum sosirea 
[zilei 
spre veacuri 
[de mărire“. 
Conştienţi de faptul! că nu- 
mai odată cu trezirea noa- 
stră ca latini începe istoria 
noastră modernă şi că acea- 
stă trezire încă nu şi-a dat 
toate roadele în domeniul 
politic și cultural, ne dăm 
seama și mai bine, în  îm- 
prejurările de faţă, de ce am 
pierdut prin moartea lui O- 
vid Densușianu, care a fost 
nu numai o adevărată minte 
latină, dar şi un nobil lup- 
tător pentru latinitate. 
D. MURĂRAŞȘU 





Despre scriere şi timp 


(Urmare din pag. I-a) 


trează de sute de ani şi une- 
ori mai mult, înfruntând u- 
mezeala beciurilor şi toate vi- 
cisitudinile ? Cineva a ubser- 
vat că șubrezenia culturii 
noastre se vede din faptul-că 
scriem pe hârtie ușoară pe 
când cei vechi scriau pe pia- 
tră, pe pergament. Cărţile 
noastre se alterează la pro- 
priu, bibliotecile se descom- 
pun singure... Dar iată că 
acum mai scriem şi cu cer- 
neală ce se şterge, fiindcă 
stiloul are şi el gusturile lui... 
Ce ar fi fost dacă Descartes 
ar fi scris cu astfel de cer- 
neală? Mare parte din ma- 
nuscrisele lui, cari după 
moartea sa căzuseră în fun- 
dul mării, s'ar fi şters şi n'ar 
mai fi putut fi uscate şi ci- 
tite! 

Cultura noastră deci, cel 
puţin în parte, n'are viitor. Şi 
e interesant că aceasta au 
simţit-o tocmai acei oameni 
moderni, cari sunt mai gră- 
biți, cari sunt incapabili să 
compună fără stilou și nu 
mai pot prepara o scrisoare 


dacă n'au la dispoziţie o Ma- 


şină de scris și o secretară : 
americanii. Au simţit cadu- 
citatea de care e lovit tot ce 
e prea grăbit. Şi atunci s'au 
pus să fabrice „capsula 
timpului“. Dacă putem aduce 
trecutul la noi fabricând an- 
tichităţi, de ce mam putea 
duce şi prezentul în viitor? 
Inchidem prezentul  într”o 
„capsulă“ şi-l trimitem plo- 
con celor de peste cinci mii 


a a E d E te a 


de ani. Intr'un fel de torpilă 
metalică cu gaz inert, atem- 
poral, punem mostre din toa- 
te produsele noastre princi- 
pale. cărţi şi reviste în micro- 
filme, și ascundem totul la 
mare adâncime sub pavilio- 
unl „Westinghouse“ al expo- 
ziţiei mondiale ce se pregă- 
teşte la New-York! Dar nu e 
sigur că urmaşii noştri vor 
găsi această capsulă sau că ea 
le va spune mult. Cei vechi au 
săpat în piatră iar monumen- 
tele lor rezistă adesea de mii 
de ani. Căci cultura lor nu 
era prezentă şi nici nu lucra 
cu fabricaţii atemporale, ci 
era, dimpotrivă, îmbibată 
grav de timp lung până la a 
face concurență eternității. 


„Nu cu o „capsulă“ se schim- 


bă mentalitatea unei epoci, 
deşi e bine că ne-am putut 
gândi şi la atât. Poate că mai 
târziu, mult mai târziu, vom 
irece dela capsule tehnice la 
capsule vii, în stare să rodea- 
scă. Până atunci însă şuntem 
robiţi momentului, dar îl bi- 
ciuim să alerge. Lucrăm iule, 
începem şi lăsăm totul în 
stare de schiţă, scriem verti- 
ginos. Stiloul ne ajută la a- 
ceasta. El a răsurnat vechea 
caligrafie, a creiat un fel de 
a scrie şi e în legăură cu în- 
treaga atiudine faţă de viaţă 
a omului modern. Acest mic, 
fâșneţ și simpatic instrument 
e un simbol al civilizației și 
culturii de astăzi. 


VASILE BĂNCILĂ 


5 Noembrie 1938 


Dei 
— 


tru și câteodată nu se dă în lături nici 
dela bidinea. Ori unde e vreo şezătoare 
literară, hop și ea cu silueta. 

— Incotro Cocuţo? Nu stai la masa 
noastră? 

Cocuţa care nu prea e cocuţă, (poate 
vreo treizeci de cocuţe suprapuse) ia 
loc între scriitori la „Cafe dela Paix" 
— plutind totdeauna cu două capete 
deasupra celorlalți — scoațe din gean- 
tă tabacherea și îşi răsuceşte o ţigare 
uriaşă, așa cum l-a văzul pe George 
Gregorian. De! Scriitoare şi ea. 

Dacă treci pe la „Cafe dela Paix“ o 
vei recunoaște imediat. E una înaltă, 
foarte înaltă, care decâte ori întâlnește 
un poeţ pune aceeași placă. 

— Vai, de când nu te-am mai văzut! 
Vai, ce frumos ești! Vai, ce gingaș ești! 
Vai, ce masculin ești! Frumosule! 

(Inchipuiți-v-o spunând cuvintele 
astea lui Lucian Predescu, Virgil Caria- 
nopol sau C. D. Pantazescu). 

Cu fraza asta tip — și mici variante 
scriitoriilor învechiţi în gută — Vai! ce 
tânăr eşti! Vai, ce eleganță! Vai, ce 
masculin eşti! — Coca Farago va ajun- 
ge — sunt sigur o mare scriitoare, 


UNDE N. CREVEDIA SUFERĂ 


Idila Marta Rădulescu și N. Crevedia 
a ţinut mult timp afișul cancanului Ii- 
terar. 

Până când Crevedia — zis la cafenea 
şi Bombonel — s'a întors cu Doru Du- 
mitrescu dela Cluj, cam plout. 

— A, am terminat. Nici nu-şi scrie 
ea cărțile. Ea e o analfabetă. Taică-su 
e autorul volumelor. 

— Bine mă. dar nai lansat-o tu? 
Nu alergai tu cu recenziile şi notițele pe 
la ziare? Nu te plimbai tu, cu ea şi cu 
maică-sa în trăsură până când te-a în- 
trebat Arghezi: 

— Bine domnule Crevedia te-am vă- 
zut azi cu doi turci în trăsură pe Calea 
Victoriei. Cine erau? 

— Las'că o învăţ eu minte. O anal- 
fabetă! Scriu un roman și o înjur. 

Numai că analfabeta i-a luat-o îna- 
inte și „sdup!“ în vitrine cu „Să ne lo- 
godim“. 

După câteva luni iifoveanul nostru 
ripostă şi el cu „Buruieni de dragoste“. 

Adică i-a pus Marta buruieni de dra- 
goste în ceai sau în cafea şi l-a scos din 
minți că umbla numai cu poza ei în ca- 
stum naţional la subțioară, 





scriitoricească 


A fost singura idilă 
mai însemnată şi care a dovedit că a- 
mazoanele cu plaivaz nu iubesc de cât 
gloria. 

Păi n'avea Crevedia gambetă? 
n'avea Crevedia talent și gulere tari? 


Păi 


Păi nu se  fotografiase ei din.profil 
special pentru viitoarea sa logodnică la 
„Wells? 

Atunci dece i-a întors spatele? 

Şi cum alerga bietul : Crevedia prin 
redacţii cu articole și notițe găfâind și 
cu sudoarea după el cișmea. 

— 'Te rog fă-mi serviciul ăsta. Pu- 
ne-i și clișeul că are talent fata. 


ȘI CELELALTE AMAZOANE 


Intre domnișoarele cu aptitudini lite- 
rare și bună caligrafie pe Lucia Deme- 
trius (fobia lui Al. Cazaban) o deose- 
bești imediat. 

— Ce-o fi având? te muncesc gân- 
durile. Fata asta suferă. Desigur o a 
pendicită e de vină. Altfel mar fi atât 
de iristă şi abătută. Sau poate o dra- 
goste ca a lui N. Crevedia? 

Aşi. Nici apendicită, nici amor. Lu- 
cia Demetrius pozează. Ea e o intelec- 
tuală și trebue să observe lumea cât 
e de spiritualizată. 

La căminul scriitorilor din Bușteni 
câţiva barzi au încercat să flirteze cu 
romanciera şi actuala autoare drama- 
tică, 

— Nu vreţi domnişoară să ne plim- 
băm? O să înţepeniţi în chaise long. 

Şi ea cu pleoapele pe jumătate lăsate, 
maladivă, pozând în fetiţă. 

— Nu-mi dă voe lăticu. 

O siluetă sportivă prezintă în arena 
literară — lângă Maura Prigor, Ticu 
Arhip. Apriliana Medianu, Sidonia Dră- 
gușanu și Maria Banuș — blonda, bru- 
na sau roşcata după anotimp. Anișoară 
Odeanu. 

Autoare a două cărţi, Anișoara Odea- 
nu a dat dovada unui curaj unic în lite- 
ratură. E singura noastră scriitoare care 
povestește la persoana I-a, într'unul din 
romanele sale. prima ei noapte de dra- 
goste. 


e o a i i > 
Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării dir. G-le PT. T. Nr. 44908 - 938 


bai.