Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0025

VAI VIPSUL LIRA 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE : 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 





Lei 220 pe 1 an 


» 120 pe 6 luni 


TELEFON :  3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 





ANUL XLVile Nr. 25 


SAMBATA 6 AUGUST 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Mânăstirile 
bucovinene 


In mijlocul poenilor păduroasei Bu- 
covine, ctitorii mânăstirești, înălțate 
prin oblăduirea mândrilor voevozi mol- 
doveni, farmecă ţinutul cu aerul lor 
sfânt şi cu neprețuita lor frumuseţe. 
Sunt demne de cea mai sinceră admira- 
ţie din partea tuturor celor cari simt 
minunata înfiorare a artei. 

Mânăstirile acestea suni juvaeruri 
neprețuite ale ţării noastre. Câtă poe- 
zie, câtă splendoare în zidurile împo- 
dobitelor lăcașuri Dumnezecşti ! 

Intreaga artă a glorioasei epoci mol- 
dovene se oglindeşte in mânăstirile Bu- 
covinei, aducându-ne îmbărbătătoare 
dovadă a trecutei culturi româneşti. 

Picturile măestre care  împodobesce 
pereţii, fineţea ncasemuită a sfinților cu 
chip îndurerat de martiriul credinţei, 
culorile încă vii după atâtea sute de ani, 
sunt cea mai certă mărturie a civiliza- 
ţiei noastre din trecut. 

„Pentru ele ar trebui să avem mai 
multă grijă, mai deosebită luare amin- 
te, spre a le păstra timp îndelung, în 

"acele locuri unde sa făurit gloria țării 
noastre. 

Constructorii lor vechi, grijulii de vii- 
torul operei, sau gândit la neconte- 
nita distrugere a vremilor, când, aşe- 
zând acoperișurile late cu streaşinile 
mult eşite în afară, au înlăturat perico- 
lul pieirii picturilor exterioare prin ac- 
țiunea ploilor şi vânturilor acerbe. 

Dar soarta a vrut ca acele construcții 
să fie schimbate. De timpuri. De oa- 
meni, 

Astăzi, mai mult ca ori când, se simte 
nevoia îngrijirii monumentelor trecu- 
tului. D, profesor Nicolae lorga se ocu- 
pă cu deosebită râvnă de restaurarea 
şi păstrarea vestigiilor din alte vremi. 
In domnia sa ne este nădejdea şi pentru 
mânăstirile Bucovinei, 

Nu ar fi rău, ca picturile din afara 
zidurilor să fie acoperite cu rame de 
sticlă, în dosul cărora podoabele de cu- 
lori să stea la adăpost de intemperii. 
Ploaia, vântul încărcat de zăpadă, in loc 
să se lovească, precum se întâmplă a- 
cum, de opere de cea mai subiilă artă, 
Sar opri în sticla învestmântătoare. 
S'ar păstra astiel prospețimea şi lumi- 
na operelor. 

Rezultatul ar fi, pe de o parte, salva- 
rea pentru viitor a unui exemplu de 
înflorire artistică iar pentru noi, minu- 
nata satisfacție de a putea privi cum 
munca înaintaşilor noştri se ailă pusă 
la adăpost. 

Din dosul unor geamuri de stictă, pic- 
turile sfinţilor creştini vor binecuvânta 
cu evlavie pe cei cari se îngrijesc de 
păstrarea unei pioase munci, a acelor 
ce pe vremuri au fost voevozii înălțători 
şi păstrători de glie românească. 

VICTOR POPESCU 





Despre autonomia poesiei 


Tema poeziei înțeleasă ca un mod 
confuz de cunoaștere și-a avut epoca 
ei de glorie într'o vreme când valoa- 
rea supremă era pentru omenire „ade- 
vărul“. Sub sceptrul acestuia, învesti- 
rea poeziei cu virtuți cognitive lua sem- 
nificația unei acolade feudale:  vasa- 
litatea îi era consfințită, E, pe semne, 
în soarta poeziei starea de aservire. In- 
tr'adevăr, Aristotel tratează în Poeti- 


ca sa, sub titlul acesta, despre toate 
artele, nu doar că poezia le-ar fi cu- 
prins ci pentru faptul simplu că în- 
tre activitățile meșteșugărești și cele 
inspirate, antichitatea făcea prea puţină 
deosebire. In Evul Mediu, poezia împli- 
nea, alături de artele liberale, convoiul 
servitoarelor teologiei, pentru ca odată 
cu emanciparea filosofiei de sub auto- 
ritatea stiharelor, starea poeziei să de- 
vină și mai nesuferită, opresorul ei fiind 
de data aceasta, însuși fostul tovarăș 


E 


Yan Gogh 








Idealismul filosofic în poesia nouă 


Procesul începutului simbolismului 
la noi este legat de numele lui Alexan- 
dru Macedonski. E o curioasă neînţele- 
gere literară. Macedonski, departe de 
a îi fost simbolist, în sensul riguros 
al cuvântului, poate fi mai de grabă 
privit drept o negare a acestui curent 
care, de altfel, nu sa produs pentru că 
nu era cu putinţă, sub înrâurirea poezi- 
ei sale. Eminescu, din  „,Laceatărul“ 
mai puțin, dar covârșitor din ansam- 
blul operei și cugetării sale, are hotărâ- 
toare — pentru nevoile și posibilitățile 
ei de desvoltare de după aceea — punc- 
te de contact cu poezia simbolistă. Sim- 
bolismul, din vremea desvoltării lui la 
noi, sa întemeiat, cum era şi firesc, pe 
o sensibilitate lăuntrică supra ascuţită 
şi pe o largă mobilitate a intuiţiilor su- 
fletești și a mijloacelor potrivite lor. 
Intelectualitatea proprie simbolismului 
se reazimă pe generalizarea, cu ajutorul 
imaginilor, a detaliilor, privite succesiv 
ca de sine stătătoare. Macedonski însă, 
dimpotrivă ,ocoleşte imaginile succesi- 
ve, cu ajutorul comparațţiilor, pentru a 
creia, într'o justă dozare, e drept, a 
sentimentului și a ideii — imaginea u- 
nică şi spectrală a poeziei sale. 

Nu este mai puțin adevărat însă că 
evoluția lui literară coincide, pe cale 
de paralelism inversat „cu începuturile 
poeziei noastre simboliste, și că numele 
lui polarizează, ca şi, într'un fel, activi- 
tatea şi acțiunea lui, întâiele noastre 
încercări de înnoire a poeziei românești 
de după*“Eminescu. Influenţa acestui 
poet a fost într'adevăr covârşitoare. A- 
proape douăzeci de ani după moartea 
lui, supremul titlu de glorie al unui 
scriitor român era, nu originalitatea lui 
proprie, ci afirmarea cât mai îndârjită 


de LON FRUNZETTI 


de robie, desrobit și robitor la rându-i. 

Monarhismul filosofiei odată înlătu- 
rat de revoluția simbolistă, poezia n'a 
putut suporta mult timp criza libertăţii; 
muzica i-a oferit de aici înainte bine- 
voitoarea protecţie. Pentru cei ce solici- 
taseră muzicalitatea poeziei („de la mu- 
sique avant toute chose”), îndreptarea 
ei înspre arhitectură nu putea îi privită 
decât ca o năzbâtie de copil capricios. 
Cu toată împotrivirea lor, dela Mallar- 
m& încoace, o bună parte a poeților au 
supus canoanelor arhitectonice, fragi- 
lu! material „aere perennius“, al ver- 
sului. 

Mult timp n'a putut rămâne nici pe 
drumul acesta cicionul poeziei jucăuş. 
Cuprinzând în vântejul său tempera- 
mente diferite, s'a desbinat după vectori 
radiari, ca într'o roză a vânturilor. 

Ermetiştii s'au lăsat ademeniţi de 
raporturile matematice implicate de 





şi mai indiscutabilă a originei sale emi- 
nesciene. Un Vlahuţă, de exemplu, şi-a 
început mizera lui viaţă literară sub a- 
ceste auspirii şi tot sub ele a ţinut să 
şi-o sfârşească, Macedonski,  dintr'un 
motiv sau dintr'altul, a rămas în afară 
de această atmosferă a vremii. Existen- 
ţa lui de scriitor schița vagi străluciri 

- de independenţă şi atrăgea, implicit, la 
sine, primele încercări de realizare per- 
sonală şi independentă. 

Intâlnim dar la începuturile poeziei 

simboliste, atât în Franţa cât şi la noi, 
un principiu de ncformulață dar zgu- 
duitoare protestare împotriva ambian- 
ței cu tendinţe de osificare intelectuală 
şi de sensibilitate, a marilor fenomene 
literare în curs de desfășurare și, apoi, 
Ca un fapt succedaneu, încercarea de 
a substitui diversităţii colective, căuta- 
rea stilizată de sine a autorului. Ștefan 
Petică, de exemplu, care este punctul 
etichetat de plecare al poeziei noastre 
simboliste, scria prin 1903: 
” „Dacă este vorba de decadent în în- 
țelesul vulgar, ţin să declar că așa ceva 
nu am fost niciodată. Dacă însă se în- 
țelege prin aceasta o cugetare mai sub- 
tilă, o psihologie mai adevărată, o for- 
mă mai corectă „atunci astfel de deca- 
dent am fost totdeauna“. 


E uşor de văzut că, în atmosfera e- 
minesciană de atunci, când formula ad- 
mirabilă în mâinile lui „ale lui Emine- 
scu, depozitarul ei natural, în mâinile 
imitatorilor ei și falșilor ei preoţi, se 
decolora până la cel mai calificat fals, 
cultul formei ca atribut personal, nă- 
zuința spre adevărul psihologic, ca fi- 
nalitate artistică și căutrea unei cuge- 
tări mai subtile „echivala cu o protesta- 
re și însemna o revoluție. 


arhitectură, și au început a serie poeme 
poligonale. O altă categorie, mai super- 
ficială, adică mai aproape de fruinos, 
sa îndrăgit de ornamentică, și ea in- 
clusă în arhitectură. E categoria plasti- 
cilor. Poezia lor, floră de gips bogată, 
aduce a basso-relief și a pictură stere- 
oscopică. Aspectul vizual și taciil al 
realității predomină intuiţiile celor- 
lalte simţuri care nici ele nu se pot 
plânge de a fi fost nesocotite. Moder- 
nismu! e prin excelenţă sensualism. 
Atracția spre pictural nu trebuie pusă 
însă pe scama înrudirii acestuia de poe- 
zie, cu cea descriptivă, existentă de când 
arta, și care atâta timp a fost luată 
drept prototip şi normă: ut pictura 
poesis. 
Granițele artelor succesive și spa- 
țiale, le marcase pentru puţin timp 
Lessing. Ulterior cad. Aceasta nu în- 
seamnă însă că picturalizarea poeziei 
e scopul poeziei pitorești. Nu tot aşa i 
s'a reproșat picturii, anecdoticul ? 
Pitorescul e un mod al naturii. Des- 
cripţia e o întreprindere mintală. Reve- 
nirea poeziei la pitoresc ține de resim- 


a a m ap a a a E dag a a 


de N, DAVIDESCU 


In Germania întâlnim un fenomen 
oarecum similar. Acolo însă echivalen- 
tul ideii simboliste din Franța se gă- 
sește în noţiunea cuvântului de roman- 
tism şi începe mai înainte, cu Novalis, 
cu Tieck și cu Schlegel, așezați la în- 
ceput în umbra lui Goethe și evoluați 
după accea până la adversitate față de 
grandoarea rece și olimpică a semizeu- 
lui dela Weimar. Novalis sfârşeşte. prin 
a numi pe , Wilhelm Meister” un „Can- 
dide îndreptai împotriva poeziei”. Idea- 
lul de artă al romanticilor germani con- 
stă întrun cât mai intens și cât mai su- 
biectiv lirism. Novalis merge în acest 
sens atât de departe încât socotește că 
cu cât un lucru este mai „poezie” cu a- 
tât este şi mai adevărat. „Poezia este 
realul absolut” declară autorui „Disci- 
polilor la Sais“. O caracteristică bine 
definită, de alilel, a romantismulm zer- 
man, este influența şi penetraţia reci- 
procă dintre spiritul filozofic al 
vremii şi dintre aspiraţiile estetice 
ale scriitorilor. In acest timp Fichte 
publică „Teoria ştiinţei”, Ea elibe- 
rează „Eul” de toate constrângerile 
şi de toate piedicele legate de el 
şi-i dă o putere ilimitată. Brune- 
tiere susține că influenţa aceasta, a 
filozofiei germane, înrâurirea lui Kant 
şi aceea poate mai ales a lui iichte, 
care, tocmai în acești din urmă ani, în- 
cepea să se simtă în Franţa, sa mani- 
festat încă pe vremea eroică a roman- 
tismului. Cu atât mai bine. Lucrul ace- 
sta e o dovadă îmai mult a spiritului de 
continuitate dintre poezia romantică şi 
cea simbolistă. Dacă însă principiul eli- 
berării „Eului“ este, pentru romantirii 





(Urmare în pag. 2-a) 





țirea directă a naturii, nu de activita- 
tea imediată a gândirii. N'am întârzia 
atât asupra fazei acesteia (de vremel- 
nicia căreia nu ne îndoim), dacă prin 
ca funcția de adjuvant al cunoașterii 
nu i sar atribui poeziei din nou, 

Subicctivitatea  concretizărilor nu 
poate fi o obiecție în problema poeziei 
ca mijloc de cunoaştere, Fie chiar cu 
valabilitatea restrânsă la un individ, vi- 
ziunea plastică nouă înseamnă . totuși 
cunoașterea unui aspect neaștepta: al 
realităţii. 

Numai îmbogățirea conţinutului :n- 
tuitiv al cuvintelor de i s'ar recunoaște 
poeziei, şi tot s'ar afirma prin aceasta 
valoarea ei gnostică. 

Iată însă că intuiționismul lui Berg- 
son îi acordă ceva mai mult: putinţa 
de a surprinde fondul intim al lucru- 
rilor, printr'o situare în interiorul lor. 
Intuirea realităţii ultime, în aspectul 
său unic, ireversibil. De Sanctis și Cro- 
ce vorbiseră şi ei despre o poezie „vi- 
ziune a unicului”. Numai că, astfel de- 
finită poezia ar face dublă întrebuin- 
are cu metafizica, 


Iradiţie şi 
scriitori 


Câţiva dintre scriitorii noștri mari 
de azi au început opera lor cu rădăci- 
nile direct în tradiţie, chiar dinainte de 
războiu, înfruntând pericolele sămănă- 
torismului și izbândind deplin în ulti- 
mul deceniu. Ei sunt hotăritori în a 
fixa calitatea literaturii românești ac- 
tuale. 


Năvala modernismului a abătut însă 
cariera altora, determinându-le un 
mers frânt. vrednic şi acesta de luat în 
cercetare. Astfel unii au debutat cu un 
material de inspiraţie tradiționalistă, — 
pornind de pildă de la Creangă cu voca- 
bularul şi culoarea locală, — dar au 
părăsit curând astfel de teme ce se ce- 
reau tratate întrun ansamblu clasic, 
spre a se avânta fără control în noile 
concepte despre artă expresioniste sau 
supralealiste, în care cadrul natural mare 
decât o obiectivitate spirituală, Măsuru 
în care aceștia s'au apropiat de victorie 
merită desigur să fie studiată. Mai în- 
teresant credem însă că este procesul 
invers, întâlnit la scriitorii ce au pornit 
teoretic împotriva tradiţiei, publicând 
producții protestatare şi manifeste mo- 
derniste, -— şi au părăsit întregul şan- 
tier la un moment dat, spre a se întour- 
ce spre ceea ce era mai inefabil în tra- 
diție : dragostea însăşi de pământ și de 
oameni cu viaţa de acolo nealteratţă. 

Inainte înercase să facă explorări în 
metafizică, prin simboluri, prin exaltări 
şi suprimări ale realului, printr'o învo- 
caţie exclusivă a spiritului pur, — în 
perioada a doua, aceeaș priză cu abso- 
iutul caută s'o obție prin pătrundere în 
folklor, în credința populară, în des- 
cântece și vrăji, sau în basm şi istorie, 
în mituri legate de locuri şi făpturi. 
Acest proces ni se pare cel mai firesc, 
din punctul de vedere al valabilităţii 
creaţiei. El se împlineşte'ca o întoarcere 
a fiului risipitor. Se întâmplă numai din 
convingere. Convingerile înalte ale ar- 
tei vin, — e drept, — cu întârziere de 
obiceiu, ele se elaborează treptat, dar 
la momentul lor de maturitate înlătură 
orice șovăială și decid imediat noua cale 
ce trebue urmată. In fond, ceeace se 
întâmplă, poate este un fapt sufletesc 
destul de simplu. Se luminează ceea ce 
se afla în viata lăuntrică, de mult, cu 
drept de întâetate, tot ce constituea 
obiectul dragostei mistice, al sensibili- 
tății primordiale, al regăsirii în tinere- 
țea vecinică. Orice scriitor mare, către 
Sfârşitul carierei se îndreaptă spre ce-i 
îndulcește moartea şi o face cu putin- 
ță. Revenirea ia tradiţie are ceva din 
duioşia cu care fiul rispitor se va fi 
gândit probabil la o perindare pe lân- 
gă osemintele strămoşilor săi. In sine, 
tradiția este ce ni se dă din tată în fiu, 
adică dragoste, cumințenie, împăcare. 
Impăcarea vine de acolo că, pe lângă 
suferința părinţilor, a noastră îşi puate 
pierde violenţa. Nu mai dragostea 
nu-și pierde niciodată tăria, ci ea creşte 
din tată în fiu. 


RU A i 


Un pas mai departe face Jaceqiues Ma- 
ritain, care relevă valoarea constitutivă 
nu constatativă de realitate, a poeziei. 
Ea operează întradevăr a cunoaștere, 
însă sub forma de co-naştere (co-nais- 
sance), de reînnoire a omului odată cu 
însuflețirea obiectului postizat. In ac- 
tul poetic se naşte o realitais: aceea a 
obiectului poztic. Experienţa :ndividu- 
lui se îmbogățește subit cu viziunea ei, 
Individul nu mai e acelaş. De aizi: du- 
bla funcție creatoare a poeziei: produ- 
cerea de noui realităţi și grefarea lor 
pe realitatea predispusă la renaşteri, a 
sufletului. Cu recunoașterea „ontologiei 
poeziei”, problema cunoaşterii prin poe- 
zie e depăşită în favoarea formulei 
„poezia creatoare de realităţi”. 

La autonomizarea poeziei însă tot nu 
suntem ajunşi. Prin cele de mai sus se 
încearcă înglobarea ei în etică. 

Ar fi, oricum, surprinzător să se des- 
copere odată că frumos, bine și adevăr 
nu sunt decât trei feţe ale aceleiași sub- 
stanţe. 











UNIVERSUL LITERAR 











CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FÂANTANERU 


CAMIL PETRESCU: 
Modalitatea estetică a teatrului 


(Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol li: ) 


Continuând expunerea asupra lu- 
cărţii d-lui Camil Petrescu, vom rea- 
minti, ca punct de plecare, că în ea 
nu este vorba despre literatura dra- 
matică, şi nici despre un istoric al tea- 
trului, ci numai despre reprezentaţia 
dramatică, considerată în spirit, adi- 
că în conceptele principale elaborate 
asupra ei, în mersul ascendent spre 
cea mai înaltă cuprindere a artei. 
Din punct, de vedere metodologic, lu- 
crarea este prinurmare o monografie, 
al cărei caracter empiric trebue înţe- 
les numai ca 0 „experimentare men- 
tală“, şi din care se pot trage înche- 
ieri numai în sensul năzuinței maxi- 
me spre valoare ! De fapt, autorul lă- 
murește că volumul conţine „substan- 
ţa, acestui examen prealabil, care tre- 
buia, să fie o introducere doar, tocmai 
fiindcă a fost gândită și realizată deo- 
sebit de organicitatea lucrării însăşi, 
constituind am zice doar un fel de re- 
cunoaştere critică a terenului“. In an- 
samblul gândirii d-sale asupra „uid- 
dităţii reprezentaţiei dramatice“, d. 
Camil Petrescu concepe o operă de 
largi proporții, cu un materiali distri- 
buit în patru cărţi distincte şi care 
„in întregul ei, o asemenea lucrare, ar 
fi una din acele monoegralii pe care 
ie recomandă Știința generală a Artei, 
ca, fiind printre soluţiile mai indicate 
să elucideze marile dificultăţi meto- 
dologiei în Estetică“. Metoda mono- 
grafică n'a adoptat-o însă autorul 
spre a scăpa de aceste dificultăţi vigi- 
lente în estetică. Dimpotrivă, sunt 
foarte puţine cărţile româneşti, 
în care să se vadă limpede cum spiri- 
tul nu fuge de dificultăţi, ci le caută 
mai degrabă, iar atunci când le găse- 
şte rămâne pironit în jurul lor. Prin 
însuși titlul său, „Modalitatea estetică 
a teatrului“, enunţă o dificultate. Căci 
autorul începe cu întrebarea, : „ce este 
teatrul ?* și apoi „ce este arta teatru- 
lui ?*. Mai binezis își pune întrebarea 
cu aspectul ei dublu, de la început, 
dar fâră să ajungă la o desluşire a 


conceptului și la o intuire a esenței ră- * 


mâne dealungul paginilor doar cu gri- 
ja. permanentă de a răspunde şi cu 
turburarea sinceră de a nu nimeri for- 
mula, justă. Şi este chiar ciudat că, în- 
tr'o compunere teoretică, cum e cartea 
d-lui Camil Petrescu, pluteşte atâta 
frâmântare peste rânduri, şi îngrăde- 
şte pe cititor într'o sbatere a minții 
plină de semniticaţie. Lectura lasă o 
impresie puternică, viguroasă, ca o a- 
devărată creaţie poetică. Teatrul nu 
este gândit în evoluţia sa istorică, în 
ceeace știm aproximativ că este sau ar 
putea i, ci în existenţa sa statornică 
alături de sufletul omenesc intrat în 
cultură, adică în acel domeniu al secm- 
nificaţiilor în care el încearcă să se 
cunoască pe sine, dar și să se întreacă 
prin îrumos și valoare ! Din toată car- 
tea se desiace o astiel de intuiție pro- 
blematică a teatrului, iar declaraţia 
autorului „că un concept valabil for- 
mulat, care să. traducă adecuat acea- 
stă esenţă, nu am putut dobândi', im- 
presionează întrucâtva ca o confesiu- 
ne, şi rezultatul este că, prin simpa- 
tie, noţiunea de teatru creşte în adân.- 
cime și o simțim legată de viața noa- 
stră ceva mai strâns chiar decât ne-ar 
impune-o cultura. Această pătruade- 
re în minte a conceptului de teatru 
neanalizat și neformulat, se  expiică 
prin calitatea gândirii dlui Camil Pe- 
trescu, ale cărei năzuinţe metafizice 
le-am caracterizat în partea întâia a 
cronicii noastre. Dificultatea de a for- 
mula conceptul valabil asupra „Juid- 
dităţii“ teatrului, o va înlătura auto- 
rul când va înlătura și pe celelaite 
prezente în conceptele din aceeaş ie- 
rarhie, dar cu o sferă mai largă. Ce 
este arta ? Care este relaţia dintre artă, 
și frumosul natural ? Care este speci- 
ficul esteticului ? Ce însemnează va- 
loarea în arţă ? Inainte de a răspunde 
la întrebarea despre teatru, autorul 
simte nevoia să răspundă la aceste în- 
trebări, ale căror teme le știe înce- 
lung controversate. Vom înțelege mai 
bine însă neliniștea teoretică a d-lui 
Camil Petrescu, luând aminte ia de- 
claraţia d-sale : „Atât cât putem să ne 
arătăm bănuiala despre cele ce se vor 
realiza, credem că o explicaţie a unui 
obiect artistic, nu atât de complex ca 
o reprezentație dramatică, dar nici 
măcar un fragment scenic, ori un ta- 
blou, — creaţie adevărată, nu se va 
obține niciodată prin cercetări de spe- 


II 


cialitate, ci se vor deduce numai din 
structura, organică a unei viziuni in- 
tegrale despre lume, din acea soliaa- 
ritate semnilicativă, care dă elemen- 
ielor înțeles din înţelesul totuiui. 
Vrem să spunem că explicaţia feno- 
menului nu poate ii decat o parte din 
lamurirea sistematică unitară a lu- 
mii“. Un comentar la această tor- 
mulare, ne-ar mâna, desigur, mai je- 
parte in gândirea creatoare a d-lui 
Camil Petrescu, acolo unde ea încsar- 
că să se sprijine pe metatizică, fie ca 
metodă, fie ca impărtăşire din adevă- 
rul ultim. Și vom constata încăodată 
în ce măsură preocupările autorului 
sunt moderne în sensul problematic 
şi totalitar al cuvântului, gândindu-ne 
că teatrul numit de avant-gardă sau 
teatrul pur, preconizat înainte de răz- 
boiu și desvoltat până la strălucire 
după, s'a născut dintr”o reală sete me- 
talizică a maselor, doritoare să iasă 
din înşelarea materialismului pozitl- 
vist. Filosofia era o necesitate, ea îu- 
sese desbrăcată de caracterul ei acade- 
mic, şi din cunoaștere rigidă a luniii 
devenise trăire a lumii, „viziunea per- 
sonală (weltanschauung). Tot de la 
filosofie se aștepta acea soluționare a 
problemelor numită mântuire, pe di- 
1erite căi, dintre care bogată în semni- 
ficaţii se pare a fi aceea a purilicării. 
De o deosebită frumuseţe critică este 
analiza pe care o face d. Camil Petre- 
scu momentului când, în arta de avant 
gardă, apare morala ca o nouă ordine 
creatoare. „Este,—spune d-sa,—ceea 
ce am denumi eticizarea practicei ar- 
tistice“, adică „morala atitudinii care 
purifică totul, cu condiţia unui de- 
votament absolut, fără beneficii prac- 
tice, ori măcar culturale“. In aceasta 
atitudine se închide de fapt tot o vi- 
ziune a lumii, dar nu revărsată în a- 
tară, prin acel exces al duhului ce își 
caută, potolire, ci o atitudine je in: 
toarcere înlăuntru cu credinţa cana. 
în natura vecinică a spiritului. „Este, 
— caracterizează a. Camil Petrescu, -— 





de sigur, tot o atitudine romantică 
dar ă rebours. Nu mai sunt strigă- 
tele dişperării, efuziunile lirice, arun- 
cate fără pudoare mulțimii, nici em- 
faza ditirambică, geniul în stil byro- 
nian, care își permite totul fiindcă 
este deasupra măsurii normale și are 
dreptul să nu respecte nimic anume 
fiindcă este o fire de artist, ci sensul 
ascetic, sacrificiul vieţii întregi, cu 
dispreţ pentru succesul ieftin (toţi 
marii reprezentanţi ai acestei religii 
au dus o viaţă secretă de martiri or- 
golioși : Danţe Gabriel Rossetti, Mal- 
larme, Gide, Proust, Craig, J. Copeau, 
câtva, timp Valery şi alţii). Structura 
artei este cu grije esoterică, pătrunsă 
numai de iniţiaţi, căci se evită tot ce 
e facil, se trăește de altfel în grupuri, 
cari menţin între ele o comuniune mo- 
nahală. Năzuinţa spre puritate este ca 
o favoare și ca un elan mistic: poezie 
pură, pictură, muzică pură, teatru 
pur“. Ne-am oprit mai mult la anali- 
za conceptului de teatru de avantgar- 
dă, nu îiindcă el ar constitui o ade- 
ziune a autorului, ci ilustrează ca pro- 
blematică, în arta modernă, actuali- 
tatea preocupărilor de artă ale d-iui 
Camil Petrescu, cu temelia lor sub- 
stanţială în metafizică.  Incheiem cu 
regretul că nu putem decât să amin- 
tim celelalte concepte analizate : tea. 
trul ca reprezentare a unui text, tea- 
trul ca exerciţiu liber al omului acţor, 
ca producţie a actorului excepţional 
(Garrick), ca reacțiune naturalistă 
(Meiningen), modalitatea, teatruiui 
citit (Jacques Copeau) , apoi conceptul 
teatrului integral în care  comanda- 
mentul îi are regisorul,  (C. Hage- 
mann), spre a ajunge la stilizarea din 
teatrul pur (Gordon Craig). Dacă 
n'am făcut o expunere rezumativă a 
acestor concepte analizate şi criticate, 
ne-am mulţumit în schimb să indicăm 
în ce direcţie se produce desbaterea 
lor mentală, ceea ce credem că intră 
în prețuirea importantei lucrări. 




















CRONICA MĂRUNTĂ 


MATEI NICOLAU 


Institutul de studii latine, căruia d. 
prof. N. 1. Herescu i-a pus bazele în pri: 
măvara aceasta, peniru învierea cultu- 
lui latinităţii la noi, a început seria pu- 
blicaţiilor sale din „Colecţia ştiiinţifică“ 
tipărind „Originile propoziţiunii infini- 
tive în limbile clasce“, de Mate Nico- 
lau. 

Numele lui Matei Nicolau este acela 





MATEI NICOLAU 


al unui savant în toată puterea cuvân- 
tului, cunoscut demult în străinătate 
prin lucrările excepționale asupra știin- 
ţei antichităţii, iar la noi regretat du- 
reros, în urma dispariţiei lui prematu- 
re, de toți cari l-au iubit și l-au apre- 
ciat. 


LăLă 


1938 


6 August 








Teza tânărului linguist, prezentață la 
„Ecole des Hautes Etudes“ (Sorbonne), 
în 1930: Origines du cursus rithmique et 
les debuts le Paccent d'intensite en la- 
tin a fost încununată de un premiu al 
Academiei de Inscripţii și altul al Soc. 
de linguistică, din Paris. Institutul de 
studii latine de sub conducerea d-lui 
prof. N. 1. Herescu, inaugurând seria 
publicaţiilor sale cu „Originile propozi- 
țiunii infinitive în limbile clasice“ face 
un gest de frumoasă omagiere a mema- 
riei lui Matei Nicolau, a cărui activi- 
tate ar fi strălucit în sânul Institutului, 
dacă moartea atât de timpurie nu i-ar ti 
întrerupt-o. Vom reveni încurând cu o 
prezentare amplă a preţioasei lucrări, 
apărute zilele acestea cu o prefață a 
d-lui prof. N. I. Herescu. 


NEAGU 


junele și năbădăiosul scriitor, foarte 
apreciat pentru caricaturile sale ae 
gata un volum hazos: „4 pe trime- 
strul II. 


Cum nu e mult decând colaboratorul 
nostru a luat ultimul patru pe trime- 
strul III al ultimei clase de liceu, vo- 
lumul se anunţă fraged și tentant. 


D. ARCADIE DONICI 


după o susținută campanie de tradiur- 
ceri din umoristul rus R. Avercenico, 
pregătește câteva traduceri din marii 
prozatori ruși contimporani. 


B. Munteano — Litterature roumaine 


„Collection des Panoramas“ Editions du Sagittaire, Paris 1938 


Intr'o colecţie vie și de excepţionai 
răsunet, un autor român, d, B. Mun- 
teanu a publicat în ultimele zile e operă 
de sinteză ; „Litterature roumaine. 

Interesul deosebit pe care îl prezintă 
această carte stă în faptul că nu e con- 
cepută în spiritul cu care ne-au obicinuit 
istoriile literare, ci e o privire asupra 
tuturor manifestărilor de seamă ale spi- 
ritului românesc, dela 1866 şi până a- 
stăzi. Este mai degrabă, cum observă 
cu dreptate d. Petru Comărnescu, în 
ultimul număr al „Revistei Fundațiilor 
Regale“ „o istorie sistematică a spiri- 
tualităţii românești sau un fel de filo- 
solie a culturii noastre, văzută prin 





Idealismul filosofic în poesia nouă 


francezi, o normă și câteodată nuinai o 
îndreptăţire „pentru cei german consti- 
tue o dogmă mistică şi un punct de ple- 
care. Atitudinea aceasta  diterenţiază 
cele două curente şi unește simbolismul 
cu romantismul german, pentru a-i des- 
părţi de cel francez. 

„Teoria științei“ însă și eliberarea 
„Eului“ prim ea, punea și temeliile for- 
mulei celei noi de artţă. In locu: con- 
ceptelor raţionaliste se ridica un idea- 
lism lăuntric, un „Eu“ cu credința Lui 
în el. Fichte face o deosebire categorică 
între „Inţelegere'“, facultate amoriă a 
spiritului, receptacol a ceea ce este și 
va fi hotărît de minte şi între „Cuno- 
ştință”, facultate metafizică, supra sen- 
sibilă și supra intelectuală, similară, 
oarecum ,cu ceeace Bergson astăzi nu- 
meşte „, Intuiţie“. In cadrul acestei de- 
osebiri, Novalis, de exemplu, când vor- 
bește de sentiment înțelege o lumină 
superioară celei a minţii, capabilă să 
pătrundă adâncurile noastre suflzteşii 
şi să lămurească, în spiritui omenesc, 
cele mai tăinuite ascunzișuri ale „Eu- 
lui“. Este vorba deci de un fel de izvor 
de cunoştinţă, al cărui fundament este 
metafizic și care tinde să desvălue nt- 
cunoscutul. Pentru romanticii francezi 
ideea de sentiment este, în esenţa e., 
doar afectivă şi exclusiv formală. Poe- 
zia lor niciodată nu şi-a căutat o teme- 
lie filozofică. Lucrul acesta Va făcut 
romantismul german, care s'a desvol- 
tat sub înrâurirea filozofiri idealiste 
germane și paralel cu ea. Din cceasta 
pricină, cum am arătat mai sus, echi- 
valentul poeziei romantice  germa:e 
trebue căutat, în poezia franceză, tuc- 
mai în generaţia simbolistă de re la 
1880. Atunci lteratura franceză simte 
în parte nevoia să-și creeze o bază ii- 
lozofică şi să ia contact cu :dealismui 
filozofiei germane. 

Remy de Gourmont, care nu trebue 
niciodată neglijat de câte ori aste vvr- 
ba de poezia nouă franceză, definește 
astfel ideea de libertate din conţinutul 
poeziei simboliste: 

„Dacă vrei să ştii întrucât simboiis- 


(Urmare din pag. 1-a) 


mul e o teorie de libertate, cum acest 
cuvânt care pare strimt și precis, im- 
plică dimpotrivă o absolută licență de 
idei și de forme, voi invoca preceden- 
tele definiţii ale idealismului, faţă de 
care simbolismul nu este decât un suc- 
cedaneu'“, 

Și din aceste definiţii desprindem: 

„Schopenhauer rezumă astfel prin- 
cipiile idealismului Kantian: „cel mai 
mare serviciu pe care Kant l-a făcut, 
este deosebirea lui dintre fenomen și 
lucrul în sine, dintre ceeace pare şi 
ceeace este. A arătat că între noi și 
obiect este necontenit inteligenţa și că, 
prin urmare, nimic nu poate să fie cu- 
noscut de noi așa cum este”. 

Urmarea firească a ucestei teorii este 
că, realitatea fiind esenţial personală, 
în literatură, căutarea şi deci cultiva- 
rea şi exaltarea personalității proprii, 
alcătuește dogma de căpetenie a scrii- 











torului. Ideea aceasta se îndrepta, la 
romanticii germani, împotriva raţiona.. 
lismul filozofic al lui Goethe, iar la 
simboliștii francezi, împotriva pozitivis- 
mului literar al naturaliştilor, sau al par- 
nasienilor. Lirismul contemporan, in 
înțelesul simbolismului francez şi al ro- 
mantismului german, privește nara 
drept o stare de suflet, iar pe individul 
în stare să o perceapă, drept un recep- 
tacol de imagini și de senzaţii pe care 
le proectează în afară prin intuiţii ime- 
diate. 

Avem aface, deci, cu un curent nu 
atât literar cât şi filozofic şi estetic 
care s'a plămădit în Germania acum 
vreo sută și ceva de ani și eare apoi a 
pătruns încet, încet, în Franţa, sa a- 
daptat împrejurărilor de acolo şi, păs- 
trându-și — cu toată această filtrare 
îndelungată la care a fost supus — toa- 
te caracterele lui fundamentale, a ajuns 
la suprema lui întlorire cu actuala po- 
ezie simbolistă. Direcția lui trăește în 
toate domeniile spiritului şi poate îi ur- 
mărită în științele matematice cu Poin- 
care şi în cele naturale cu Houssay, în 
filozofie şi psihologie cu Boutroux și 
cu Bergson. Villiers de L'lIsle Adam, în 
literatură, nu este decât un discipol i- 
mediat al lui Fichte, iar Mallarme a cu- 
noscut şi asimilat întregul aparat cul- 
tural al romantismului filozofic german. 

Se poate dar defini, deocamdată, sim- 
polismul drept o reacțiune împotriva 
raționalismului german la început şi a 
pozitivismului și a naturalismului fran- 
cez, apoi desfăşurată sub steagul idea- 
lismului filozofic. Brunetiere, în volu- 
mul al doilea din „Evoluţia poeziei li: 
rice în Franța“, capitolul asupra simbo- 
lismului, spune: 

„Sforţarea naturalismului nu va fi 
de sigur pierdută, dar pentru că a dat 
tot ceea ce se putea cere dela ea era 
bine să se arate că ceea ce această duc- 
trină avea tiranic şi strimt. Simboliștii 
nu au făcut acest lucru fără succes, 
chiar dacă ei lau făcut fără menaja- 
mente. Și considerând totul, cred că 
trebue să le fim recunoscători“. 

N. DAVIDESCU 


toate activitățile ei capitale : filosofie, 
ideologie, critică, literatură“, 

D. Comărnescu regretă lipsa unor ca- 
pitole privitoare la activitatea ştiinţifi- 
că, plastică și muzicală. Imbrăţișând și 
aceste activități româneşti, cartea d-lui 
Munteanu ar îi fost într'adevăr o isto- 
rie a culturii noastre. Regretul pentru 
ceea ce lipseşte nu poate întuneca m:- 
ritele deosebite ale cărţii acesteia. 

Pentru a potenţa interesul cărții şi a 
păstra, în tot momentul proporţiile ju- 
ste, d. Munteanu pune valorile romu- 
nești în raport cu cele europene, dar 
priveşte fenomenul de creație roma” 
nească în adevărata lui lumină, după 
legile-i proprii. 

Lucru esenţial : d. Munteanu este fa- 
miliarizat cu estetica, sociulogia şi is- 
toria, ceea ca —.- cu părere de rău tre- 
bue să constatăm — se întâmplă pentru 
prima dată cu un autor de istorie lite- 
rară românească. 

Obiectivitatea și simţul proporței 
sunt caliţăţi pe care le-am întâlnit tot 
atât de rar la istoricii noştrii literari. 
Puţine erori de perspectivă i-am putea 
imputa d-lui Munteanu. Şi acelea nici 
odată făcute din rea credinţă 

De cea mai mare utilitate pentru pro- 
paganda noastră in străinătate, cartea 
aceasta are inareie merit d= a nu exa- 
gera calităţile şi de a nu trece sub tă- 
cere slăbiciunile şi lipsurile. Autorul ei, 
intelectual de rasă, înţeleg: să scrie 
despre România în străinătate, așa cum 
ar trebui să se scne la noi despre noi 
Incă din primele pagini, din introduce- 
re, autorul înfăţişează catităţile şi de- 
lectele, posibriivătile şi aspiraţiile nea- 
mului nostru, căruia îi acordă scuza 
aşezării la o răscruce, recunoscând însă 
şi avantagiile unei asemenea aşezări, 

Culturii româneşti îi găsește grave 
neajunsuri în lipsa de pregătire hu- 
manistică şi clasică ceea ce a făcut ca 
ea să prezinte foarte puţină rezistenţă 
romantismului venit cum şi de unde a 
vrut Dumnezeu. 

D. Munteanu observă apoi un cusur 
pe care toţi l-am regretat la mulţi din- 
tre a; noştri: mania de a critica vehe- 
ment și fără deosebire, tot ce e româ- 
nesc, 


Felul cum îl priveşte pe Maiorescu 
este întru totul remarcabil. I-am fi do- 
rit mai multă amploare capitolului ace- 
stuia în ce priveşte influenţa lui Maio- 
rescu asupra urmașilor şi rolul lui în 
formarea opiniei asupra scriitorilor 
contimporani. 

Ar fi d. observat câteva lipsuri, ca 
de pildă puţinul spațiu acordat lui Pâr- 
van , sau teatrului românesc, o înţele- 
g=re dvar parțială a romanului româ- 
nesc care pentru d. Munteanu are mai 
puţin calităţi esenţiale și mai mult cali- 
tăți de a doua mână. 

Toate acestea sunt însă neînsemnate 
față de meritele operei. 

Remarcabilă din punct de vedere lite- 
rar ca şi din punct de vedere știinţiiic, 
iuerarea d-lui B. Munteanu este dintre 
acelea care marchează o dată în evolu- 
ţa unei culturi. 

s, 








6 August 1938 


eniam pe înseratţe cu Ila- 
Y Tie, dela un loc da casă 
pe care rudenia mea vo- 
ia să-l cumpere. Stăruise să văd 
şi eu locul acela şi mai ales 
grădina şi să-i spun la cât 0 
prețuesc, Locul era pustiu, pe-o 
uliţă departe. Din neamul Mu- 
răşenilor, cari îşi avură va 
tra aici, nu mai rămăsese decât 
un strănepot, şi acesta om bă- 
trân acum, rămas neînsurat. 
“Din casa veche de odinioară de care-mi aduceam și eu aminte, 
nu mai rămăsese nici urmă. Locul îmi plăcu, și mai ales grădina. 
Era mai mare de un jugăr, cu o pruniște ca pădurea. Mai erau 
patru nuci uriași în fund şi la intrare meri și peri, cari nu păreau 
un soiu prea ales. 

I-am făgăduit lui Ilarie că jumătate din preţ îl dau eu, dar el 
nu păru bucuros. 

— Mulţumesc, bădiță Vasilie, dar am banii. l-am strâns pe'n- 
cetul şi i-am pus de-o parte. Voiam numai să vezi și dumneata 
locul. Aș vrea să ajungă iar în mâna neamului nostru. 

— Păi cum ? Aici ştiu că a fost vatra Murăşenilor. 

— Aşa este! Dumneata, bădițul meu, îţi vei fi uitat că bu- 
nica fi'ertatei neveste a mele, era o fată de-a Murăşeanului. Și, 
m'am gândit, să nu ajungă pe mâini străine. Am trei nepoți pân 
acum, şi ne va mai da Dumnezeu. E un loc de casă bun. 

Cu unele indicații date de Ilarie, îmi adusei și eu aminte de 
înrudirea aceea. 

— Dacă-i așa, dau eu taţi banii Ilarie, și te rog să nu te îm- 
potrivești. După câte ştiu, e ute-am cunoscut cu răposata. Știi cât 
de mult am preţuit-o. 

— Ştiu bădiță Vasilie“, răspunse rudenia mea cu glasul în- 
duioșat. „Da', să nu te superi, nu pot primi cinstea. Vreau să-l 
cumpăr cu banii mei, m'am gândit prea mult la târgul ăsta.. Şi-mi 
mai pare că fac un lucru de care se va bucura și Vironica, acolo 
unde va fi. Și așa, rar îmi mai aduc aminte de ea, păcătosul de 
mine. In curtea și grădina aceea a copilărit ea, la moșii săi, că 
părinţii îi muriră când era ea abia de-o schioapă. 

N'am mai stăruit, Ințelegeam că omul avea dreptate, Mă 
gândeam ce alt ajutor i-aş putea da, când îmi adusei aminte că Io- 
niţă, feciorul lui, se plângea că le-ar mai trebui o pereche de 
boi pentru a putea lucra bine moșia ce creștea c'un jugăr-două, a- 
proape în fiecare an. 

I-am spus rudeniei mele hotărârea, și el fu foarte bucuros. 

—. În îa'seară trebue să bem două adălmașuri, bădiţă Va- 
silie. Am în pivniță vin de cinci ani, neînceput. 

— Il vom gusta, dacă va ajuta Dumnezeu“, zic eu, vesel, 
scăpat de sarcina ce mă apăsa mereu dela refuzul lui Ilarie cu lo- 
cul de casă. 


Veniam încet pe drumul plin de praf, povestind despre iu- 
cruri şi oameni de demult. Soarele asfinţise, lunecând încet din 
pânza de sânge ce se ţesuse deasă la apus. 

— Tot a secetă s'arată, bădiță Vasilie. Şi ce lipsă mare este 
de-o ploaie care să țină două zile. 

— Acum e vremea căldurilor, Ilarie, Suntem în miezul verii. 

— Ba eu tot aş crede că n'ar strica să facă mâne părintele o 
slujbă de ploaie. 

Era Sâmbătă seara, și pe la portiţe, pe laviţe sau butuci, răsă- 
rea ici şi colo câte un bătrân, privind cu ochii împăienjeniţi în 
zare. 

La a treia portiţă, în vecini cu noi, se ridică un moșneguț, cu 
capul gol, cu plete albe, şi începu să-și facă cruci ; din clopotniţă 
porni întrecerea armonioasă a clopotelor. 

Se opri și Ilarie, își ridică pălăria, şişi făcu cruce. 

— Bună seara, diece ! zise el apoi privind spre moşneguţul 
care se închina. 

— Mulţămim dumitale ! Aţi mai fost prin sat? 

— Mai ! Da' pe unde ai fost că nu te-am mai zărit de mult? 

— Unde să fiu, unde e locul bătrânilor. Am tușit şi am gemut 
pe vatră o săptămână încheiată. Da', muițămită lui Dumnezeu, 
acum mă simt bine iar. 

Ilarie se opri se întoarse spre om şi zise. 

— Noi bem diseaă un adălmaș. N'ai venit şi dumneata să 
ne ţii de urât, diece Nicodime? 

— Doar' nu va fi diacul Nicodim? întreb eu uimit. 

— Ba chiar el, bădiță Vasilie. Nu-l mai cunoşti! Nici nu-i 
mirare. A scăzut și sa zbârcit ca un burduf din care ai scos 
brânza. 

Diacul zâmbi în zbârciturile feţii. 

— De-acum, poate la vrun adălmaș, că la nunţi și la pome- 
ni nu mă mai cheamă nime. Da: nu glumești, vecine Ilarie? 

— Nu glumesc. Uite cu dumnealui, cu bădița Vasilie am fă- 
cut un târg. 

"Bătrânul clipi, se uită printre gene: 

— Cum? E domnul? Olio de mult nu ai mai dat pe la noi! 

— De muit, diece ! 

— Nu te-aş mai fi cunoscut! Hei! Așa-i lumea asta! Ea 
iuge înainte, iar noi o luăm îndărăpt dela o vreme... Apoi, o să 
viu şi eu Ilarie, dacă ai un rachiu de drojae. Ştii tu, că de-o vre 
me, nu mai îs prieten cu vinul. 

— Cum să nu avem, diece! 

— Și o leacă de brânză, cu pită moale. 

— Este! O să trimit eu pe Dănuţ după dumneata când va fi 
gata masa. 

Acasă Ilarie își văzu de trebi prin cămară, prin pivniţă. Ti- 
nerii erau la secere şi încă nu veniseră. 

Eu trecui în grădină subt nuc. Din sălcii începu să adie ră- 
coarea... Diacul Nicodim ! El să fie? 

Era una din întâiele mele amintiri din copilărie, Era un om 
mijlociu, cu părul castaniu, lumg şi rătezat numai la ceafă, cu 
obrazii plini și rumeni ca două pitișoare, şi cu un pântece pe care 
se boltea cămașa aibă largă. Nu l-am văzut purtând șerpar. 

Mi-l amintesc cântând la noi în casă, în camera dinainte. Ma- 
sa era așternută frumos, cu o măsăriţă albă. Pe masă era o cruce, 
un mănunchiu de busuioc, un blid mare cu apă, și două sfeșnice 
de aramă cu lumânări aprinse. 

Preotul stătea la mijloc 
cu patrafirul după cap, la 
dreapta lui era diacul, la 
stânga alt om, mai bătrân, 
slab care ţinea în mână că- 
delniţa. 

Până nu se începuse 
slujba, am privit de aproape 
cădelnița afumată am pus 
mâna pe lănțişoarele galbe- 
ne, unde nu erau afumate, 
și mam minunat de lucrul 
nemai văzut până atunci. O- 
mul scoase din cuptor jar, şi 
umbla cu degetul prin el ca 
prin tăciuni. Apoi, dintr'o 
hârtie galbenă, mototolită, 
scoase niște  bubureze tari 
și le puse pe jar. Inadtă am cunoscut, după mireasmă că-i tămâie. 
Și bunica punea jar întrun acoperământ mic de oală, și afuma 
casa cu tămâie, când se deslănțuia furtuna. Imi plăcea mirosul. 








Bună seara, diece... 





p.(.- 


UNIVERSUL LITERAR : 


DIACUL 


Dar când începu să cânte diacul, îmi uitai de cădelniţă, 
şi m'am făcut numai urechi. Cânta omul acela, cum n'am mai 
auzit cântând, și din când în când i se înălța cămașa boltită de 
pe pântece. 

Nu am ţinut minte nimic din acele cântări bisericești, că 
sorbeam numai melodia. 

Bunica făcea de patru ori pe an feștanie, în cele patru po- 
sturi şi diacul era totdeauna nelipsit la dreapta preotului. 

După slujbă masa se umplea cu de-ale mâncării, cu păhărele, 
iar la mijloc o cană verde cu vin. 

Diacul m'aştepia să șadă la masă ci cât ce isprăvea cu slujba, 
s'apuca de înfulicat din picioare. Lua cu trei degete din blidul cu 
brânză și anunca în gură, deasemenea și bucățelele de pâine. 
Mult mă miram cum nimerea totdeauna. Când mânca plescănea 
din buze, părând că și le suge mereu, cum nu auzisem decât la 
purcei. 

Apoi începea să umple şi să dea peste cap păhărelul cu vin. 

Numai atunci ajungea bunica să aducă blidul cu zeamă la 
masă, și părintele, diacul, crăznicul, moșul, tata și uneori şi bu- 
Nica ședeau la masă. 

Diacul nu se mai sătura nici de mâncat nici de băut. Dela o 
vreme începeau să-i curgă sudorile pe obraji. Apoi după altă vre- 
me nu se mai uita la blide, ci numai la pahar, și începea să cânte. 

Intâi cântări bisericeşti. Bunica îl asculta, de lângă uşe, cu 
braţele încrucişate. 

Agoi se apropia, lua şi ea un pahar şi închina: 

— Dumnezeu să-ţi țină darul, diace ! zicea ea și-și muia bu- 
zele în vin. 

Toţi ai noștri iubeau cântecul, și cel bisericesc și cel lumesc, 


Gotha 





Veniam încet pe drumul plin de praf... 


dar mi se pare că tata mai mult ca toți. Căci el îl îndemna me- 
reu pe diac să mai cânte. Şi tot el stăruia pe lângă preot să mai 
rămână, de câteori acesta se ridica să plece, 

Cred că dela diacul Nicodim a învăţat tata multe cântece, pe 
cari le cânta uneori lângă un pahar de vin, când veniau pela noi 
rudeniile. 

Mie mi-au rămas în minte, din vremea aceea multe din cân- 
tecele lumești ale diacului. Erau, cum am înțeles mai târziu, 
marșuri și romanțe cari se cântau pe vremea aceea în pătura in- 
telectuală dela noi. De unde le va fi învăţat diacul nu știu, căci 
preotul nu era cântăreţ, iar dascălul de pe atunci nu era mai în- 
văţat ca Nicodim. 

Dela prânzurile acelea ce urmau feştaniile, mi-au rămas în 
minte şi cuvintele și melodia din: 


„Oştile stau faţă'n faţă 
Strânse 'n câmpul de războiu' 


Mi-aduc aminte că îmi bătea capul să înțeleg ce-s „oştile” 
şi chiar „faţă ” n faţă”. Nici „războiu“ nu ştiam ce vrea să zică. 
Dar melodia îmi rămase intipărită, cu cuvinte cu tot, până am în- 
ceput a pricepe. 

Imi plăcu, dela început, mai ales: 


„Trei culori cunosc pe lume 

Ce le ţin de-un sfânt odor 

Sunt culori demn vechi renume, 
Suvenir de-un brav popor“. 


Cuvintele din text erau şi mai neînțelese, dar diacul, cu gla- 
sul lui de bariton, le făcea clare, răsunătoare, de parcă price- 
peam totul. 

Mai uşor am înţeles dela început cântarea: 


„Drum bun, drum bun, toba bate 
Drum bun, fraţi români 

Cu sacul, cu sacul pe spate 

Cu armelen mâni... 


In răcoarea ce se lăsa în grădină îmi înviară aceste amintiri 
din întâia copilărie, în legătură cu diacul Nicodim.... Dac'o fi ăsta 
de acum ! Eu nu-l ştiu decât pe cel de-atunci! 

Imi aduc aminte cât de îmbărbătat am fost când m'au dus în- 
tâi la biserică şi din strană l-am auzit cântând tot pe el! Părea 
că nu-i mai o lume chiar așa de străină, cum mi sa părut la în- 
ceput. 

Și l-am recunoscut nu numai după glas, ci și după cămașa 
albă, învrăstată cu dungi albăstrui, care i se boltea pe pântece. 
Am băgat de seamă cu bucurie și cu un fel de mândrie că diacul 
stătea cam strâmtorat în strană, din pricina  rotunzimii de sub 
cămașe. 

Mai mărișor, mi-aduc aminte că tata l-aducea în camera di- 
nainte uneori și fără feștanie. Scotea vin din pivniţă și-l punea 
pe diac să cânte. 

Diacul nu cânta până nu se sătura de brânză și nu se golea 
întâia cană. 

Uneori erau mai mulți la masă, și eu, în camera vecină, cu 
bunica, adormiam în cântecele lor. 

Bunica zicea uneori: 

— Acum s'or mai putea duce şi la culcare!“ Dar asculta și 

ea, cu urechea întinsă, ca şi mine. 


— Am trimis după diacu', bădiță Vasilie, auzii glasul lui 
Ilarie, 
— Tocmai la el mă gândeam și eu. A fost un mare cântăreț! 








up Cohn EL 


e Oa 


3 =—=— 


— Mare, bădițul meu, dar 
cântecul nu i-ar fi stricat nimic. 
Mai era însă și un sac fără fund! 
Nici-odată nu era sătul de mân- 
care și de băutură. Astea l-au 
dat gata! Nunţile, pomenile, feş- 
taniile. 

—- Păi, dacă-i meseria lui, 


— Meseria e cum ţi-o faci. Că și părintele umbla cu el pe la 
toate, și iată-l în puteri încă, deși sunt cam de-o vrâstă. Diacul 
a bolit doi ani pe pat, În vremea asta a ajuns numai o umbră, 
cum l-ai văzut. Satul a trebuit să pună diac nou în strană, De-o 
jumătat' de an e mai bine, dar ce folos! Să te scoli din morţi la 
şaptezeci şi cinci de ani, nu-i mai nici o bucurie... 

Pân'am sosit în curte diacul Nicodim era acolo. Iși pusese 
ochelarii, și şedea pe laviţă, lângă masă. Cârja și-o răzimase 
de masă. 

Impotriva obiceiului său, se întinse întâi la băutură apoi la 
mâncare. 

— Da. E drojdie curată ! Zise el, după ce supse al treilea pă- 
hărel. La puţine gazde din ziua de azi mai poţi afla, Cât despre 
crijmă! De când sunt crijmari mărginenii ăștia, sunt mai răi ca 
jidovul. La Ghidali aflai totdeauna o drojdie curată. O păstra el 
pentru unele feţe! 

"Din brânză abia îmbucă de câteva ori. O morfolea încet în 
ginjei cu pâne moale. 

— Nu ştiu ce să fie că nu mai am poftă de mâncare! Mai de 
mult, și dacă nu aveam, după o drojdie, se trezea ca în lup. 

— Anii, diece, zise Ilarie. 

-— Ba io cred că boala aia de doi ani. Cine-a crezut că mă 
mai scol! M'a topit cum se topește viezurile iarna. Da' încun 
păhărel de ăsta tot oiu mai lua. 

Noi închinăm cu vin, el cu drojdie. Şi încă de mai multe ori 
ca noi, în vreme ce privirele-i înviorau, ba și zbârciturile obrazului 
parcă se mai întindeau şi erau mai puţine. 

I-am arătat cât de bine-mi pare că l-am mai văzut, și i-am 
spus cum îl ţin minte decând eram mic, şi venia la feştanii, la 
bunica. _ 

— Ehei, creștine ca bunica dumitale, nu mai sunț azi, dom- 
nule Vasile. Cine mai ştie omeni azi pe preot şi pe diac ca 
dumneaiei ? 

— Cântai frumos, diece Nicodime şi la feştanii şi în biserică. 

— Hm! Cântam că aveam de unde! Nu eram sac gol ca azi, 
lar diacul, că știi dumneata, zise llarie, dacă n'o fi bine hrănit, 
nu poate viersui cum se cade, chiar dacă ar avea glas bun. C'odată 
se jihodește pe dinlăuntru, i se deschid deşerturite din el, şi-l su- 
grumă de grumaz. Glasul, ca și omul trebuie să aibă pe ce să 
odihni pe ce să șadă. 

— Ştiai şi multe cântece lumești, de la oraş. M'am tot în- 
trebat eu de unde le-ai învățat? 

— Ştiam şi le mai știu și-acum pe toate. Ba și altele nouă. De 
unde să lenvăţ? Dacă şi ureche bună, e destul să stai în oraș, 
într'o noapte, cu domni la masă, şi toate le înveți. 

Apoi eu când mergeam la oraș, trăgeam de obiceiu la birtul 
numit al „popilor'“. Că acolo, se adună, în zi de ţârg de săptămână, 

toată popimea din jur. Și între ei se află totdeauna cântăreți buni 
cari ştiu toate cântecile româneşti ce es în lume. Eu le cântam 
„luminătoare“ şi „podohii“ bisericeşti, cum numai eu le mai știu, 
iar ei mă învațau ce nu ştiam eu. Popă ca părintele nost, fără da- 
rul cântării puţini sunt... Hei! Dar acum toate-s trecute. 

— O să te mai întrămezi, și iar vei putea cânta. Dup'o boală 
de doi ani nu-i mirare că a slăbit glasul ! — zic eu, 

— Până-i cucu', domnule Vasile, suspină el... Sacul ăsta gol 
nu-l mai umple nime. Şi fără temelie nu se poate face nimic. 

Diacul privi cu mâhnire la trupul său neputincios. Apoi mai 
dădu un păhărel peste cap. 

Vorbirăm, tot închinând, de vremile trecute. Băurăm pentru 
odihna celor adormiţi.. Deodată diacul păru că-și aduce aminte 
de ceva. 

— Zi, e un adălmaș! Dar ce-aţi cumpărat? 

Ilarie vesel şi plin de vorbă, îi spuse că el a cumpărat un 
loc de casă, iar eu am vândut o pereche de boi. Și-i lămuri cu dea- 
mănuntul când văzu că diacul n'a înţeles, 

— Şi spui că vatra Murăşenilor a ajuns în mâna voastră? 
Tare mă bucur, vecine Ilarie, S'o odihni, deacum, mai liniștită și 
răposata bunică-ta! A venit averea iarăși la matcă ! Și încă la un 
neam care nu mai dă din mână ce-a agonisit odată. Tare mă 
bucur! Era o creștină bună şi dumneaei. Eu am apucat-o încă în 
putere. Nu era Duminică să n'aducă traista ei vărgată cu negru, 
cu prescuri la biserică. 

Liarie se bucură, și umplu iar păharele, 

Diacul închise lin pleoapele, se răzimă de spăteaza scaunului, 
şi de-odată se auzi un murmur hodorogit. Apoi se auziră vorbele, 
odată cu creșterea  glasului: 


„Unde umbrează darul tău, Mihaile Arhanghele, de-acolo 
se alungă puterea diavolului... 

"Era cântarea dela ridicarea parastasului. O cunoșteam și eu 
de mult. Dar nu mai era nici muina glasului de odinioară! Era 
mai mult o cascadă de tusă ce hârâe în piept. 

— Am început prea jos! zise el oprindu-se şi începând în- 
dată 'mai sus, 

Dar nici așa nu mergea. 

—N'am mai cântat demult“ zise el ca de desvinovăţire, 

Și fără să-l roage nime, încercă diferite cântece și bisericești, 
şi lumești. In liniștea înserării glasul rupt, hodorogit, se înălța ca 
o profanare, 

Imi Simţii inima strânsă. Se întristă şi Ilarie deşi mai îna- 
inte era tare vesel şi plin de entuziasm. Amândoi băurăm de- 
stul vin. 

Nici unul nu cutezam să-l oprim. El încerca tot alte cân- 
tece, și punea străduințe tot mai mari. şi schimba poziția pe 
scaun, își dregea glasul înainte de-a începe. 

Dar cântecul era tot mai 
nefiresc, şi rănea parcă ae- 
rul răcorit acum. Din sforță- 
rile tot mai înteţite, de-odată 
îi scăpă cu totul cârma gla- 
sului, și se auzi un fel de | 
horcăit pustiu. | 

Cânele, de sub gard, înce- 
pu să urle. 

Nicodim tăcu de-odată. 
Se ridică, mai bău un păhă- 
rel și luându-și cârja zise: 

— De-acum sapa și lopa- | 
ta! Nici la adălmaşe nu mai 
sunt bun. Noapte bună!“ 

Și nu-l mai puturăm 
face să mai rămână, cu toate 
rugăminţile. 

De altfel, rugămintea era numai dela gură. In piept mi se 
opri urletul cânelui. Cred că și lui Ilarie... Nici de noi nu mai 
era departe sapa și lopata. 





De-acum sapa şi lopata... 








| 








(limită ca iarba 


Umilă ca iarba, 
Dulce ca strugurele, 
Cu frica oamenilor şi-a Domnului, 
Printre casele şi grădinile mici 
Ale Nazaretului creșteai, 
O! micuță Marie 


Vrabia, prinsă strâns 
In pumnul copilului, 
Nu palpita nicicând atât 
Cât tremurai tu, turturică, 
Pe când spre altarul sfânt 
Indreptai ochii frumoşi. 


Gânduri în zori 
Deschise pe drumul lui Dumnezeu! 
Dincolo de norii de argint, 
Printre şiruri de îngeri plecaţi. 
Dusă de vânt cântător, 
Rătăcea inima ta cucernică. 


Din jarul de veghe 
Stârneai flacără rumenă ; 
Apoi alergai la fântână. 
Apoi măcinai grâul, 
Purpură torceai şi lână; 
Ostenită nu era vrednica-ţi mână. 


Din volumul: 


de ANGIOLO SILVIO NOVARO 


Ca mărgăritarul îm scoică 
Străluceai în casă, o! fiică 
A lui Ioachim şi-a Anei, 

Și supusă ca trestia 
Erai, şi bună ca mana. 


Când brotăceii cântau 
În şanţuri, spre seară, urcai în vârjul 
Acoperişului. De dincolo de :Carmel 
Soarele pârjolea seninul : 
Apoi sentuneca, şi prima stea 
Incânta sânul văzduhului. 


Un sfânt avânt, 
Un dor de-a plăcea Cerului 
O arzătoare voință de bine, 
O nevoe de a te destrăma în iubire, 
De-a te mistui în dragoste și râvnă 
Iti sleiau vinele 


Vânt rece cobora din zăpezile 
Hermonului şi scutura bătrânii snă- 
slini 
Coborai să-ţi săruţi mama: 
Pe pătuț te întindeai 
Și, îmbrăţişată n gândul Domnului, 
In trecerea vântului adormeai. 


„Lua Madre di Gesu“. tradus din italieneşte de ARISTIA BENCHE 


LUMINA 


Ștergare de nădejdi, verzi ca otava, 
Flutură peste sate, gătesc ogrăzile ; 


Alte diminețţi, alte balade 


Işi răstoarnă lângă vetre căzile. 


Ţăranii duc pe umeri veac nou, 
Gândul li-i clar cum apan ciutură; 


In urma lor, prunii bătrâni 


De prea mult rod somnul și-l scutură. 


Crengi de lumină în miez de odihnă. 
Fruntea caldă nu mai e pământeană. 


Prietene trist, prictene mort — 


Belșugul înflorește lacrimi sub geană... 





—VAN GOGH 


„LO Je na Ialt que pemare 
inilassablement, pour apprendre 
a peindre, pour acquerir de so- 
tides principes sur la couleur 


etc., sans  laisser bezucoup de 
place ă diautres preoecuptions“. 
V. Van Gogh, 

Fragment dintro scrisoare 
către Theo. 


Ce nu s'a scris despre Vincent Van 
Gogh ? Puţine vieţi au dat naștere 
atâtor legende. puţine au fost ex- 
ploatate mai vast și mai divers. Li- 
teraţi, filosofi, esteţi (mai ales !) îm- 
buibaţi şi instalaţi comod în fotolii 
moi, au dat drumul la toate robine- 
tele crudiţiei lor. când lacrimogene, 
când doctorale. O carte apărută de 
curând, „Corespondenţa lui Vincent 
Van Gogh cu fratele său Theo” lă- 
mureşte pentru totdeauna existența 
nebunului genial, mult mai bine de- 
cât „culturalii” cu misiuni și deta- 
șări rentabile și cari cu 40 de ani în- 
târzicre profesează ex-cathedra ,ne- 
liniștea interioară” şi alte „angoisse”, 

Cartea nu este însoţită — din fe- 
ricire — decât de o scurtă notiță bio- 
grafică. Restul, numeroase scrisori 
cari sunt tot atâtea zile de viaţă din 
care se desprinde evocator lupta u- 
riașă, fără răgaz, a unuia din cei mai 
mari pictori. Greutățile meseriei în 
sine, setea lui nesfârşită de orig:na- 
litate, chinurile şi bucuriile de fie- 
care zi sunt închise în aceste scrisori 
către bunul său frate. 


% 


Dintre cei datori impresionismului, 
Vincent Van Gogh e cel mai origi- 
nal cel mai pur, dacă Cezanne n'a 
muşcat din plin din mărul ispititor al 
impresionismului, dacă Gauguin a 
transpus câștigurile lui unei plastici 
proprii decorative, Van Gogh a îm- 
pins până la maximum de expresivi- 
tate învăţăturile lui Monet, Pissaro 
şI chiar Toulouse-Lautrec. Climatul 
de atunci, atât de vitreg pentru viaţă 
fa şi pentru orice încercare de a eși 
din comun, făcuse din cârciuma ce- 
lebrului Pere Tauguy, un loc ales 
unde Cezanne, Pissaro, 'Toulouse- 
Lautrec, Gauguin, necunoscuţi încă, 
se îmbărbătau şi își căleau persona- 
litatea. Aci, în:sfârşit; Van Gogh res- 
pira în voe. Avatarurile spirituale, 
îndoelile păreau că au luat «fârşit. 

Indiferent de condiția mizerabilă 
de existenţă,. 'simțea că se apropie 
de lumină, că teama de a fi inutil 


<a i PD 


C. MUNTEANU 





de PAUL MIRACOVICI 


nu-l va mai tortura... Pentru rest, 
mâncare, culori, va găsi el... E de ne- 
închipuit câtă mizerie a îndurat Van 
fxogh și cât de felurite erau suferin- 
țele lui. De la decepţiile de dragoste, 
ipsa de culori și pâurea, până la bat- 
jocura și indiferența contemporani- 
lor. A pătimit ca puţini alții dar fără 
să abandoneze o clipă din gând ţinta 
la care trebuia să ajungă şi asta până 
la sfârșitul pateticei sale vieţi. Nici 
azi Van Gogh nu e pe deplin, unanim, 
admirat, înţeles. Dovadă sunt atâtea 
teorii absurde ce a prilejuit, una mai 
barocă decât cealaltă. Se pare că fa- 
talitatea se încăpățânează asupra a- 
cestui artist, ca o bună parte din 
gloria lui să sc rezeme pe ce nu a 
dorit, nu a visat. 

Reflexele temperamentului său și 
ale boalei ce-l măcina sunt interpre- 
tate de chiromanțţii criticei ca o fa- 
talitate dorită cu orice preţ. 1 s'au 
atribuit preocupări literara-filosofice 
iar pictura sa, socotită o concluzie a 
unei metafizici înnalte (natural, nu 
numai așa, pictură !...). 

Astfel, acest artist atât de amore- 
zat de culoare, atât de pur, a servit 
de berbec filistenilor pentru a spar- 
ge zidurile Tradiţiei şi a fost şi un 
minunat prilej de a tăia firul în pa- 
tru pentru esteții improvizaţi. Van 
Gogh a fost pur și simplu un mare 
pictor, a iubit coloarea, lumina cu o 
pasiune exaltată, devorantă, imen- 
să. Nici-un pictor nu a dat coloarei 
un înțeles atât de profund și de ro- 
ditor, nimeni până la el nu a dat a- 
tâta expresie şi conținut liniei. 

Inainte de a termina acest articol, 
desprind câteva rânduri încă, din- 
tr'o scrisoare către bunul său frate 
Theo: ...„roagă pe d, Aurier să nu 
mai scrie articole despre pictura 
mea, spune-i-o cu insistență că în 
primul rând se înşeală asupra mea 
apui că realmente sunt prea cufun- 
dat în mâhnirea mea ca să pot face 
faţă publicităţii. A face tablouri mă 
distrează, dar dacă aud vorbindu-se, 
mă face să sufăr mai mult decât 
crede”. 

Am citat dinadins aceste câteva 
rânduri pline de modestie. Nu ar fi 
inutil să se ştie și la noi cu ce climat 
sufletesc s'a elaborat una din cele 
mai măreţe opere picturale ale tim- 
pului modern. Poate, între două 
afaceri, unii din artiştii noștri vor 
reflecta puţin asupra publicităţii de 
care fac un atât de degradant uz. 











UNIVERSUL LITERAR 











6 August 1938 





Estetică literară 
si istorie literară 


Dacă punem față în față aceste două 
discipline, pentru cea dintâi, prin forța 
lucrurilor, trebue să ne limităm la ţara 
noastră. O Estetică literară, ca știință 
a literaturii, independentă de istoria Ii- 
terară și de disciplinele ei adiacente, 
nu există dincolo de hotarele noastre. 
Intrucât această unicitate este un titlu 
de glorie sau exagerare, atât de obiș- 
nuită la noi ,nu este ușor de spus, cu 
atât mai mult cu cât buna credinţă a 
nimănui nu poate fi pusă la îndoială. 
Mai folositor decât a da un răspuns, 
care va fi contestat de” unii sau de 
alții, poate fi a deşchide problema, a 
o examina cu atenţie pe toate feţele «ei, 
lăsând apoi pe fiecare să tragă conclu- 
ziile care i se vor părea că se impun. 

Ce susţine Estetica literară? In pri- 
mul rând, că se poate stabili o anumită 
ierarhie a operelor după valoarea lor, 
stabilită cu precizie la gradul 1, 2, 3, 
4... In al doilea rând, exclude dela stu- 
diere tot ce nu este perfect, tot ce nu 
este decretat cu valoarea de gradul 1. 
Şi, în al treilea rând, că studierea ope- 
rei trebue să se aplice numai asupra 
acesteia, renunțând la orice incursiune 
în biografia scriitorului, curentele lite- 
rare ale epocei, literatură comparată, 
etc. 

Să examinăm aceste puncte de ve- 
dere. 


In ce privește stabilirea precisă a u- 
nui grad de valoare, ea este atât de su- 
biectivă şi labilă, încât este imposibil 
să fie valabilă pentru toată lumea. i)o- 
vezi frecvente de contraziceri asupra 
gradului valorii se întâlnesc în litera- 
tura noastră ca în toate literaturile. 
în timpul nostru ca în toate timpurile. 
Niculăiţă Minciună pare unora “u va- 
loare de gradul 1, altora cu valoare de 
gradul 2. Rătăcire este, pentru unii cri- 
tici estetici, de gradul 2, pentru mine 
este de gradul 3 sau 4. 

Vieaţa veșnică decretată anumitor o- 
pere şi socotită ca semnul indiscutabil 
al unei înalte realizări, a unei valori 
de gradul 1, este ea oare o realitate? 
Scrisoarea pierdută, astăzi o capodope- 
ră pentru toată lumea, va trăi, măcar 
în țara noastră o eternitate? Sigur nu, 
după cum din Caragiale nu va mai îi 
actual, cu alte cuvinte:  contemplabil 
fără ajutorul istoriei literare, peste o 
sută, două de ani, decât Kir Ianulea, 
La hanul lui Mânjoală, Făclia de Paşti 
şi, poate, Năpasta. Din comedii și szhi- 
țe, nimic sau numai acelea al căror 
fond satirizat va persista: D-nul Goe, 
Vizită, Triumful talentului... Vor trăi 
adică, în chip sigur, acelea a căror vi- 
eaţă nu e legată de realităţi trecătoare, 
O verificare a acestor previziuni 9 con- 
sțitue reprezentarea unor asemenea o0- 
pere cu valoare de gradul 1, în străi- 
nătate. Patima roşie, de pildă, obţine 
un mare succes, dar Scrisoarea peirdu- 
tă, pe care azi puţini ar ezita să > de- 
clare superioară, a fost primită rece a- 
colo unde moravurile politice nu îngă- 
duiau să i se guste întreaga savoare a 
comicului şi a satirei din dosul Ii. 

Să mai amintesc atâtea opere praţu- 
ite acum un secol sau două ca adevă- 
rate capodopere, de care noi nu mai po- 
menim decât ca de nişte =uriozităţi li- 
terare, sau de atâtea altele ignorate, 
care acum sunt preţuite ca cele mai a- 
lese produse ale spiritului omenesc? 

Când asemenea variaţii de perspecti- 
vă asupra unei opere literare sunt po- 





sibile nu numai în decursul vremurilor, 
dar chiar în aceeaşi epocă, este lesne 
de înţeles cât absolut poate avea cla- 
sificarea aceasta în grade de valoare. 


In ce privește excluderea din aria 
principală de studiu a tot ce nu este 
cu valoare de gradul îi, lucrurile sunt 
la fel de simple. Literatura este o for- 
mă de cultură, un fragment din cul- 
tura unui popor. Numai din capodope- 
rele literaturii n'am putea reconstitui 
întreagă această formă de cultură. Stu- 
diind numai capodoperile, literatura 
română din secolul XIX este reprezen- 
tată prin câte două, trei bucăţi din Gr. 
Alexandrescu, C. Negruzzi, Alecsandri, 
Creangă, Caragiale, Coșbuc și ceva mai 
multe din Eminescu. Este peste măsură 
de puţin ca să ne facem o idee cât de 
vagă despre această literatură. Și, apoi 
capodoperele reprezintă extreme. După 
cum nu poţi trage o concluzie nu asu- 
pra climei, dar nici asupra tempera- 
turii unui loc cunoscându-i numai ma- 
ximul de căldură tot așa nu-ţi poţi da 
seama de vieața literară a unei epyce 
studiind numai capodoperele ei. In chi- 
pul acesta, Estetica literară nu mai es- 
te o știință a literaturii, ci una a capo- 
doperelor, ceea ce este cu totul altceva. 


In al treilea rând, Estetica literară 
cere ca în studiere să nu se recurgă la 
niciun element extern operei. In pri- 
mul moment putem reproşa măcar in- 
consecvență acestei discipline. Utiliza- 
rea celui mai bun text al unei opere 
literare sau posibilitatea de a alege în- 
tre o variantă și alta, de care ea nu se 
lipsește ,sunt, de fapt, recunoașterea 
indirectă că, fără istorie literară şi dis- 
ciplinele ei ajutătoare, nici nu poţi ple- 
Ca la drumul unei analize estetice, Și 
cine decât tot istoria literară te asigură 
că nu există altă versiune a unei opere 
cu valoare de gradul 1, atunci când nu 
este, „chiar dacă nu-ţi dai seama că-i 
datorezi această prețioasă siguranţă. 

In afară de aceasta însă, problema se 
mai pune şi altfel. Am amintit că sunt 
opere, socotite la un moment dat de 
mare valoare, care apoi îşi pierd din 
strălucire și azi li se conferă gradul 3 
sau 4. Ce îndreptățește însă orgoliul 
cuiva de a crede că azi nu se înșeală, 
acolo unde înaintea sa, toţi sau putul 
înşela cu mai mult sau cu mai puţin, 
și că peste un deceniu sau un secol, ce- 
ea ce declară acum cu valoare de gradul 
1 nu va fi depreciat? Această posibili- 
tate deşteaptă o deosebită atenţie asu- 
pra acelor opere pe care timpul le-a 
detronat dela locul de frunte ce-l vcu- 
pau. E o datorie deci să examinezi toa- 
țe uceste opere, să-ți dai seama de reala 
lor valoare şi de cauzele care au produs 
această devalorizare. Dar nu se poate 
apleca nimeni asupra lor fără să facă 





de G. C. NICOLESCU 


un efort de simpatie, fără să intreprin- 
dă toate cercetările care să învieze o: 
pera şi să i-o facă, acum, actuală ca şi 
rontemporanului ei, ca să'o poată con- 
templa. Numai după aceste îndelungate 
investigaţii „care toate ţin de istoria li- 
terară şi asupra cărora nu este locul 
acum să insist, s'a cules tot materialul 
obiectiv, care apoi, orânduit, dă nu nu- 
mai vieaţă operei, dar toată perspecti- 
va pe care o avea atunci ,așa că poate 
îi analizată şi interpretală după toate 
criteriile. Astfel, cu ajutorul istoriei li- 
terare, izbutim să curățim de toate e- 
lementele subiective un material fără 
de care cea mai mare parte din operele 
literare ar rămâne simple schelete, tru- 
puri mumificate prin care sângele vie- 
ţii şi al artei n'ar putea circula. 

Se reproşează istoriei literare că in- 
tegrează operele şi scriitorii în curen- 
tele literare ale epocii, că face legături 
cu alte opere ,cu alte literaturi. Poţi 
avea însă o imagină cât mai apropiată 
de adevăr fără diferenţiere? Ce este 
integrarea în curente și studiul influ- 
ențelor decât un mijloc de a scoate cât 
mai mult în lumină tocmai nota de o- 
riginalitate în fond și efectele proprii 
în formă? 

Sigur, nu se poate, după ce tot ma- 
terialul a fost adunati și opera poate 
fi privită prin toate punctele de vedere, 
punctul de vedere personal necăpăâtând 
a valoare mai mare decât oricare din 
cele străine anterioare, să nu intervină 
în ultimă instanţă şi o analiză a ope- 
rei îi sine. Insă aceasta trebue să fie 
ca n interpretare a întregului material, 
ca un suprem examen obiectiv, nu ca 
o părere subiectivă asupra operei, fără 
valoare decât faţă de mine și în mo- 
mentul enunțării. 

Incât, dacă cineva își pune întreba- 
rea câtă trăinicie are şi acest al treilea 
postulat al Esteticei literare, ca opera 
să fie studiată numai ea singură, des- 
făcută de orice contingență, răspunsul 
nu-mi pare complicat. 

Dacă știință înseamnă cunoaştere, 
se ridică întrebarea dacă cineva cunoa- 
ște mai bine opera unui scriiior cuno- 
scându-i două sau trei bucăţi socoliia 
cu valoare de gradul 1, sau dacă îi ur- 
mărește desvoltarea lui intelectuală, da- 
că îşi dă seama de unde şi când a luat 
anumite idei care îi devin fundu men:a- 
le, cu ce le-a contopit, cât le-a irans- 
format şi, tocmai prin aceasta, care este 
reala sa notă de originalitute și reaia 
sa valoare literară? 

Singurul răspuns care se poata da la 
accastă întrebare, alături de concluziile 
ce se impun la cele două probleme dis- 
cutate mai înainte, arată limpede care 
din cele două discipline reprezintă me- 
toda cea mai obiectivă şi ma. sigură de 
adâncire a literaturii. 





Somn diafan 


In panoplia de sub pleoape 
Când închiseşi săgeți şi suliți, 
Porniră gândurile-mi, — ape, 
Să-ţi strângă paşii de pe uliţi. 


Te văd, acvea, adormită 

Sub străvezia serii glugă 
Atât de albă şi smerită, 

Că somnul tău îmi pare rugă. 


Ghici-vei tu, cu pleoape grele 

In zori, când ni s'o rupe puntea 
Că mâna gândurilor mele 

Ţi-a desmerdat azi noapte fruntea ? 


DEM. PASCU 


Garte postală 


— Aceleiași — 


Frumoasa mea, când dormi în ușternut, 
Pe puiul mic de pernă ntre dantele, 
Imi vine să m'aplec, cu doruri grele, 
Căpşuna gurii mici să ţi-o sărut. 


Pari un copil din basm, un trandafir, 
Impodobit cu borangic din suare, 
Cu plete resfirate pe ninsoare, 

Cu gene smulse dintrun patrafir. 


Crai Nou ai pus sub buze de actaz, 

Și cum zâmbești prin somn îmbujorată, 
Cobor uşor pe perna fermecată, 

Și stau aşa : obraz lângă obraz... 


D. 10V 








6 August 1938 
ste ora două. Am pornit din sat la 
E unu și mi se pare că mergem de 
când lumea. Şi cât mai avem în- 
că de mers! Căruțașul ne-a spus la ple- 
care că, cel mult peste cinci ore, ne dă 
jos la Hotin. Călătoria mi-a surâs la în- 
ceput, dar hurducăturile căruţei, la care 
se mai adaogă și căldura grozavă ce se 
revarsă în valuri  nesfârșite asupra 
noastră, mi-a topit toată bucuria și cu- 
riozitatea cu care pornisem. Mă uit la 
doctor — tovarășul meu de drum, Pri- 
vește înainte cu ochii pe jumătate în- 
chiși. Pare că nu înţelege nimic din ce- 
eace vede. Căldura este atât de apăsă- 
toare, incât ne destramă şi gândurile. 
Leagănul pe care stăm are arcuriie an- 
chilozate, astle! că pietrele de pe şo- 
sea parcă le simt cum se sparg în capul 
meu, când roţile căruţei trec peste ele. 
Doctorul se întoarce spre mine şi-mi 
vorbește cu vocea stinsă. 





— Eu sunt de părere sâ ne întoar- 
cem... decât să mergem încă cinci ore 
în condițiunile astea, prefer să mă dau 
jos din căruţă și să mă culc în lanul 
ăsta de orz, până diseara... 

Orz este şi pe-o parte şi pe alta a şo- 
selei; îi verde încă şi-mi închipui cât de 
răcoare trebue să tie celui care ar sta 
acolo. Doctorul este un mare iubitor al 
naturii cu... umbră, al naturii lipsite 
de un soare câinesc cum este cel de a- 
cum; il aprob în mine, dar... tac. "ace 
şi e! , iar căruţa ne duce mai departe. 
Caii care ne trag, își poartă cu atâta 1n- 
diferenţă copitele, încât aștept să se o- 
prească, din clipă în clipă. Dar nu se 
opresc; sunt mari și proşti. 

Mă gândesc că dacă aș fi eu în locul 
lor, de mult mv'aş fi oprit sub umbra u- 
nui copac sau la gura unei fântâni... 

Un câine a apărut de nu ştiu unde, 
şi acum merge pe lângă noi. Nu-mi mai 
pot stăpâni mirarea, și-i strig: „De un- 
de, şi încotro amice?'... Intenţia mea a 
fost amicală, dar tonul fiind prea stri- 
dent, câinele s'a oprit o clipă pe loc și 
m'a privit speriat, apoi sa întors şi a 
dispărut în lanul de orz. Imi pare rău 
că ne-a părăsit; era, și el o fiinţă mai 
mult în pustietatea accasta prin care 
călătorim — trei oameni şi doi cai. 

Căruţa a părăsit şoseaua cu bolovani 
Şi a apucat pe un drum de țară, De soa- 
re tot n'am scăpat, dar sdruncinăturile 
căruțe sau mai redus. Căruţașul, cin 
plictiseală şi din prea multă căldură, 
Sa apucat să vorbească, întâi, singur, 
apoi cu caii şi după aceea „cu noi. La 
inceput nu-l ascultăm, dar e! nu se dă 
bătut, S'a întors cu fața spre noi şi ne 
povestește despre viața lui. A luat-o 
dela Adam. Nu aud decât râte o vorbă, 
două, fără legătură: „...opt copii... pă- 
rinţi săraci.... lume rea... război. mamă 
văduvă.“ Caii au domolit pasul — vor- 
și ei să asculte parca ce spune stăpânul 
lor. Acum s'au oprit. Parcă s'a oprit toa- 
tă lumea odată cu ci. Nu se aud decât 
muștele ce roesc pe lângă noi. Popasul 
se prelungeşte prea mult. Cu greutate, 
căruțașul înţelege că trebue să pornim. 
Caii merg mai repede acum. Căruţașui 
tace un timp, apoi își reia firul poves- 
tirii, cu faţa întoarsă din nou spre noi. 
Vorbește, vorbește, vorbește. Caii iar 
ciulesc urechile. Au micșorat pasul şi 
din nou se opresc, Un vârf de bici, tras 
a lene, îi urnește din loc. Dar căruţașul 
vorbeşte mai departe. Caii iarăși ascul- 
tă și încetinesc pasul. Mergem ca 0 co- 
rabie cu pânzele moarte.... 

— Mai este mult până la Hotin? îl 
intreb pe căruțaş. 

— Vre-o treizeci și cinci de kilome- 
tri, răspunde el, nepricepând de ce îl 
întreb, 

' — Ce zici, ajungem până mâine di- 
mineaţă? 

El a înţeles dedesubtul vorbe. mele 
şi acum mână caii ceva mai repede. Dar 
mâncărimeu de limbă nu-l slibeşte, lar 
se întoarce cu fața spre noi şi ne vor= 
bește — de astădală, despre duşmanii 
lui din sat. Aştept să văd dacă se vor 
opri caii iarăși, fiindcă încep să bănuesc 
ceva. Așteptarea mea nu durează prea 
mult, și caii din nou se simt obligați să 
se oprească. Am înțeles complicitatea 
dintre stăpân și animate: de câte ori că- 
'ruțașul este întors cu fața spre noi, caii 
știu că au voie să se odihnească. Căru- 
țașul nostru este de meserie cărăuș. 
Cară marfă evreilor la Cernăuţi, la Lip- 
cani. la Noua Suliţă și la Hotin. EI știe 
că, de dragul clienţilor lui „nu face să-şi 
obosească prea mult caii și de aceea i-a 
dresat în felul presupus Și descoperit 

de mine. Incearcă şi acum sistemul 

practicat faţă de ovrei „dar cu mine nu-i 
merge. 

II bat uşor cu palma pe umăr 
spun: 

— Ştii ceva? — lasă-mă să mân eu 
caii şi treci d-ta în locul meu, şi vorbe” 
şte după aceea cât vei vrea. 

A văzut că este prins şi a tăcut. 

La câțiva kilometri înaintea noastră 
se vede o casă aşezată lângă dum. 
Parcă ar fi un han. Căruţașul, cred că 
știe precis ce este, fiindcă a trecut de 
multe ori pe drumul acesta, dar miri 


şi-i 











teamă să-l intreb fiindcă știu că i-aș 
deschide din nou pofta de vorbă și după 
aceea numai bine am face câteva cea- 
suri până acolo. 


Am ajuns la casa cu pricina. Nu m'am 
inșelat :e un han. Căruţa sa oprit în 
dreptul. unei fântâni. Pe o tablă prinsă 
de gard stă scris: „Cine trece pe aici 
şi nu se oprește, mi-i duşman; cine se 
oprește și intră, mi-i prieten“. li gpun 
doctorului: 

— Hai să dovedim stăpânului acestui 
han că,nu avem nimic împotriva lui. 

Ne dăm jos din căruţă şi-i spun că- 
ruţașului: 

— Noi ne ducem să bem câte un pa- 
har de sifon, fiindcă ne este gura us- 
cată de atâta praf şi căldură. 

— De ce nu beţi bere mai bine? — 
ne întreabă el nedumerit — e altfel qe- 
cât ţifonul, mai bună. 

— O fi „dar la drum lung și prin soa- 
ce face rău, îi răspund eu apăsat. 

El rămâne să dea apă la cai, iar roi 
ne îndreptăm spre intrarea hanului. Pi- 
cioarele ne sunt amorţite şi umbiăm 
impleticindu-ne ca niște paralitici. In 
odaia în care intrăm e umbră și răcoa- 
re. Ne așezăm la masă și cerem două 
sticle mari de bere, Când ni le aduce 
şi punem mâna pe ele ni se pare că am 
da. de o comoară. Turnăm în pahare 
vu o adevărată religiozitate, Spuma n'o 
mai putem stăpâni şi se revarsă peste 
marginile panarelor ca n cascadă de ivo- 
riu. Buzele o sărută prelung şi sorb li- 
cbidul ca pe-o viaţă nouă. După primul 
pahar, ochii-r.e dau pe faţă toată fer:- 
cirea ce o simt inimile noastre. Mai 
turnăm şi bem din nou. Acum ne-am 
răcorit şi ne-am liniștit. După o pauză 
nai bem ce a rămas, plătim şi +șim 
Afară, căruţașul tocmai terminase at 
dat apă cailor. 

— Brrr.... ce sifon păcătos — zic eu 
— parcă am băut apă clocită — şi mă 
cutremur tot. 

— Păi, nu va spuneam eu, să beți 
mai bine bere, sau să fi stat aici şi să 
fi băut apă rece, ca mine — ne spune 
căruţașul cu un ton de uşoară mustrare, 
întovărăşit şi cu un zâmbet puţin ironic. 
1i dăm dreptate și ne suim la locutile 
noastre. Inainte dea porni, îi spun doc- 
torului să ne facem că dormim ca să 
scăpăm de pălăvrăgeala căruțașului. 

Am pornit. Căldura — o fi poate a- 
cceaş de mai înainte, dar acum o simt 
mai puțin. Am curajul chiar s'o şi în- 
frunt: îmi scot pălăria şi merg cu ca- 
pul gol. Incep să casc; doctorul ştie de 
ce este vorba și cască și el. Eu casc însă 
cu adevărat. Simt cum mi se strecoară 
în vine o moleşeală. Capul îşi ţine cu 
multă greutate echilibrul pe umeri. 
Căscăturile se succed tot mai das. Doc- 
torul face exact ceeace fac și eu. Nu 
știu dacă mă imită sau e natural și el 
"a şi mine. Ochii mi se închid, urechile 
îşi închid porţile şi peste câteva minute 
adorm cu adevărat. Visez că ne-am o- 
prit. Mă lupt cu căruțașui, îl dau jos 
din căruță și pun eu mâna pe hăţuri: 
caii nu mă ascultă însă si nici nu se 
gândesc să pornească. Sirig după căru- 
țaş, dar el nu e nicăeri. Noaptea se a- 
propie de mine ca o namilă mare şi nea- 
gră. Intinge nişte aripi uriașe, mă strân- 
ge în ele şi vrea să mă smulgă din căru- 
ță. Mă sbat, strig după ajutor și... mă 
trezesc. Mă uit în jurul meu şi mă bu- 
cur cam scăpat de-un vis urât. Când 
bag însă de seamă, căruţa stătea. Doc- 
torul adormise și el, iar căruțașul opri- 
se caii. Mă gândesc că dacă nu m'aş fi 
trezit la timp, cine ştie cât am fi stat 
acoio, Gândul unei asemenea păcăleli 
ma revoltă și strig la căruţaș: 

— Să ştii că, dacă nu ajungem la [Ho- 
tin cel mai târziu la ora 7. nu vezi nici 
un ban dela noi. 

indârjirea și amenințarea mea îl fac 
să-şi schimbe atitudinea nepăsătoare de 
până atunci. Căruţa pare acum trasă 
de alţi cai, fiindcă și căruţașul pare a fi 
altul. Doctorul, care sa trezit, este foar- 
te ncântat de noua înfățișare a lucruri” 
lor. Ar trebui să mă bucur şi eu, însă, 
fie din pricina berei, fie din pricina 
soarelui, simt cum încep să-mi svâcnea- 
scă tâmplele şi să-mi ardă ochii. La în- 
ceput sunt numai neliniștit şi nu dau 
prea multă importanţă acestei turbu- 
rări prin care trec, dar după vreo doi 
kilometri de mers, mă văd căzut pradă 
celei mai cumplite dureri de cap. 
Schimbarea bruscă a sănătății mele este 
observată şi de doctor care, foarte îngri- 
jorat, mă întreabă ce arm. 


- Mă doare capul rău de tot” —ti 
răspund eu. 
— Asta-i din pricina căldurii şi a 


sdruncinăturii — pune el diagnosticul. 

Cărutaşul, căruia nu i-a scâpa Dic o 
vorbă din ce-am spus noi, își dă şi el 
părerea: 

— Atunci să mân caii mai încet. 

— Ba să faci pe dracu n patru și 
“ajungem căt mai repede la Hotin 
— îi strig eu înfuriat de insinuarea lui. 
EI strânge din umeri şi se întoarce spre 
cai. Imi vine să mă reped la el — ca 
în vis — şi să-l arunc jos din căruţă. 
Acum ştiu că din pricina lui mă doare 
capul. Ne-a tărăgânat 5 ceasuri și n'am 
făcut. nici 20 de kilometri. Cu oricare 
altul în locul lui am fi fost peste un 
ceas, cel mult un ceas și jumătate în 








UNIVERSUL LITERAR 





Hotin, dar cu ăsta ,nu știu dacă vom a= 
junge la 9. ă 

Capul mă doare îngrozitor şi la fie= 
care hop al drumului mi se pare că se 
va sparge.... 

Din roiul de muște care sboară in 
jurul cailor încă dela pornirea noastră 
din sat, s'a desprins una care începe să 
se învârtească tot mai insistent în jurul 
meu. Face două, trei volte în aer, apoi 
mi se așează ba pe frunte, bu pe nas, 
ba pe gene, Işi alege ca loc de aterisaj 
cele mai sensibile puncte ale feţei mele. 
Intr'un moment de neatenţie din partea 
mea, mi s'a așezat drept pe buze. Sen- 
zaţia ce mi-a provocat-o, m'a scos din 
fire. Incep să dau din mâini în toate 
părţile, crezând că poate o voiu lovi. 
Apărarea mea durează câteva clipe, dar 
nu isbutesc să fac nimic altceva, decât 
să-mi măresc şi mai mult durerea de 
cap și să-mi atrag o privire plină de 
compătimire din partea căruţașului. 
Musca a așteptat, ascunsă pe undeva, 
să mă liniștesc; apui sa apropiat din 
nou. Iarăși se învârtește în jurul meu. 
O pândesc foarte atent și sunt hotărît 
s'o prind vie pentru ca s'o judec după 
aceea, aşa cum merită. Nepăşarea mea 
calculată nu este însă un semn bun 
pentru ea și de aceea se mulțumește 
numai să sboare pe lângă mine iără să 
se mai așeze. O mai pândesc câtva 
timp „apoi mă plictisesc și o las în pace. 
Cred că s'a speriat de furia mea de a- 
dineaori Durerea capului mă faca să-mi 
retrag şi ultima santinelă a atenţiei... 
Deodată simt după ureche o întepătură 
afât de putermică, încât fără să-mi dau 
seama, mă pomenesc strigân1 de dure- 
re. Musca și-a bătut şi de astă dată joc 
de mine și din nou mi-a scăpat. O văd 
cum face un salt în aer, apoi se ?ntoarce 
i-mi sboară drept pe sub nas: se duce 
vreo patru metri în lături, și după a- 
ceea se întoarce, iar când a ajuns în 
dreptul meu, se oprește scurt şi pe ur- 
mă se ridică în sus. O urmăresz cuv 
privire de asasin. Să am o pușcă aş tra- 
ge îm ea. Adică nu, am uitat, mai bine 
s'o prind vie, Ah! s'o prind vie, aş zice 
că sunt cel mai norocos om. Căruţașul 
a uitat cu totul de cai și s'a întors dea- 
binelea spre mine.. Nici nu-și poate 
inchipui altceva decât cam înnebunit. 
|l văd cu figura speriasă și mă bulnește 
rasul. In acecaş clipă arsă, musca mi 
s'a aşezat drept pe vârful nasvliu. Ată- 
ta îndrăsneală din partea unei vietăţi 
atât de minuscule mă miră la culme. 
Musca pare a se simți destul de bine 
pe noua ei poziţie, cucerită cu atâta în- 
drăsneală. Până acum i-a fost, mă gân- 








De vorbă cu 


Plănuesc de mult un studiu asupra 
lui Julien Green, scriitor pe care îl so- 
cotesc atât de perfect, de unic, de sin- 
gur în literatura actuală, încât şi ezit 
şi ași vrea să scriu numai despre el, 
continuu. Poate de aceea îmi și amân 
mereu esseul, pentruca isprăvindu-l, să 
nu-mi iau bucuria de a mai scrie des- 
pre Green. „Adrienne Mesurat”, „„e- 
viathan“, „Montcinere“, „Le  Voya- 
geur sur la terre“, „Minuit“, l-au așe- 
zat în galeria marilor scriitori şi l-au 
încadrat deosebit de ei, încât nu pot 
să-l alătur de niciunul, nici să-l ase- 
măn. 

Intâlnindu-l, cerându-i un interview, 
întrebările mă  îmbulzesc, şi întreb 
stângaci lucrurile cele mai greoaie. Il 
întreb de pildă, drept început: 

— Pentruce scrieţi ? 

Și aștept formula savantă pe care ov 
merit drept pedeapsă. Julien Green 
are în gând, în glas și în ţinută noble- 
țea și simplitatea scrisului său. 

— Pentrucă am nevoie să scriu. Sânt 
ca un măr care face mere şi nu poate 
face altceva. 

-— Atunci nu dintr'o stimă superioa- 
ră pentru literatură, ca pentru un lu- 
cru ales dintre toate ? 

— Nu cred. Nu socotesc literatura 
cea mai înaltă activitate omenească, 
Dar cred că scrii, când nu poţi să mo 
faci şi că eu personal sânt făcut așa, 
ca să scriu, 

— Nu socotiți însă că toţi cei ce scriu 
cred că au aceeaşi chemare, și că 
ceeace ei numesc vocaţie poate fi una 
și talentul alta? 

— Nu cred că cineva care scrie sub 
un îmbold interior atât de mare încât 
să nu-l poată opri, poate scrie prost, 
Literatura lui poate fi stângace, nicio- 
dată proastă. Atunci când spui adezvă- 
rul tău, fără ocol și disimulări, fără să 
pui intenţii străine de însăși literatura, 
faci artă adevărată. 

— Are adevărul atâta 
îm artă? 

— Cât și în viaţă, adică o importan- 
ță absolută. Arta e mijlocul să spui 
minciuna cu sinceritate, să crezi în 
realitatea ei. Arta din care adevărul 
lipseşte e „literatură”, adică gen înfe- 
rior, 

— Dar acest adevăr e totdeauna 
personal și fuga în artă e poate numai 
o fugă în tine. 

-— E o fugă de iluzie, pentrucă iluzie 
nu e arta, ci lumea materială. Arta nu 
e un artificiu, ci e, dimpotrivă, un 
drum. spre esență, dincolo de umbra pe 
care o numim realitate, O evadare, da, 


importanţă 








2 de ION 1. BORSAN 
desc eu. Am luat o hotărire eroică: o 
las să mă înţepe în voie, iar pentru a 
n'o speria, îmi imobilizez muşchii feţei. 
Pe de altă parte, îmi potrivesc mâna 
dreaptă pentru suprema lovitură. Cu o- 
chii încrucișați îi pândesc fiecare miş- 
care. O văd cum își freacă picioarele 
de dinapoi, plină de mulțumire. Are o 
culoare albăstrie-inchisă, parcar fi fă- 
cută din oţel călit; aripile îi sunt trans- 
parente şi au niște vinișoare care par 
când violete, când verzi. O văd cum îşi 
pregăteşte trompa ca s'o înfigă în piele. 
Mă gândesc: S'o las? — să n'o las?.. 
Conchid că nu-i încă momentul cel mai 
potrivit să termin cu ea, și-i mai dau 
un scurt răgaz. 

In tot acest timp îl simt pe caruțaș 
cum ma privește, dar nu mai știu ce 
figură face. Aș vrea să mă uit la el, dar 
mi-i teamă că atunci când voiu mișca 
ochii, se va speria musca și va sbura. 
Ar fi şi păcat ca după atâta aşteptare 
şi calcul să-mi scape cel mai mare duş- 
man al meu. Ei, și parcă sunt așa de 
greu de închipuit gândurile căruţaşului 
din aceste clipe— Uite, simt că sa o- 
prit şi căruța; vrea probabil să vadă 
şi mai bine ce se petrece cu mine. Imi 
vine să strig la el să mâne caii mai de- 
parte, dar teama de a nu speria musca, 
îmi ţine gura închisă. 

Mă mir însă că doctorul nu face nici 
o mișcare. El ce-o fi crezând oare?.. 

Gândul acesta îmi sfredeleşte creerul 
ca un burghiu. Puțin îmi pasă ce și-o fi 
închipind căruțașul, dar părerea docto- 
rului nu mă poate lăsa indiferent. Știu 
că doctorii socotesc, pentru anumite 
motive, pe toţi oamenii nebuni, dar dacă 
la părerea asta generală a lor, se mai 
adaogă și constatarea unor manifestări 
ciudate — așa cum sunt manifestările 
mele de acum — atunci ei știu că au 
de a face cu o nebunie perfectă. 

Oare să mă socotească prietenul meu 
nebun? Nu cred. Atunci de ce nu se 
mișcă? De ce nu mă întreabă nimic? 
De ce nu mă scutură de umeri să vadă 
ce este cu mine. Stă nemișcat la fel cum 
stau și eu. De ce?... 

Nu mai pot suporta greutatea aces- 
tui gând și vreau să mă uit la el. Cu 
orice risc — chiar de-ar sbura şi mus- 
ca — dar încercarea mea de a mă eli- 
bera de sub jugul imobilităţii ce mi-l 
impusesem acum câteva minute, nu-mi 
servește la nimic: rămân țeapăn mai 
departe, Mai încerc odată... și încă o- 
dată, dar eforturile mele se isbesc de 
pasivitatea trupului, ca valurile mării 
de o stâncă de granit... 

„Durerea capului n'o mai simt şi nici 


Julien Green 


dar nu în afară, ci înăuntru cojii de 
aparenţă în care trăim. 

-— Vă surprindeţi iubind literaturi 
care vă seamănă ? 

— Nu, cred că dimpotrivă. Imi place 
Paul Claudel, şi nu cred că se poate 
ceva mai opus mie, îmi place Andre 
Gide. Socotesc „Si le grain ne meurt“ 
o carte deosebită, remarcabilă. 

— Dar literatura feminină de azi? 

—— Cred că Anglia mai ales, numără 
azi autoare de mare preţ, ca Virginia 
Woolf de pildă. Colette e pentru mine 
o mare scriitoare, şi cred că are cinstea 
să fie singura în Franţa. 

— Faceţi un capitol aparte din a- 
ceastă literatură feminină ? ” 

— Cum ași putea ? Nu există decât 
literatură bună şi literatură proastă. 
Alte categorii ar fi arbitrare. 

— Ce plănuiţi acum ? 

— Scot în Septembrie un mare ro: 
man, în care fantasticul se îmbină cu 
realul. 

Mă gândesc la atât de noul şi ciu- 
datul tantastic al lui Julien Green. 
Mi-aduc aminte, că vorbind odată des- 
pre romanul său psihologic, l-am ase- 
mănat într'un articol cu un Dostoiew- 
ski grefat pe un nou Balzac. [i pome- 
nesc acest lucru. Are un aer puţin je- 
nat. Mă gândesc că iar mi-a fost elo- 
giul greoi sau nedorit. 

D-nul Green îmi mărturiseşte că na 
citit pe Dostoiewski, că nu cunoaște 
decât două nuvele. 

— In gerieral citesc foarte puţină li- 
teratură. Mă interesează mult filologia, 
autorii clasici, Biblia. 

Graba noastră de a citi tot, de a fi la 
curent, orgoliul nostru de a şti ultima 
carte apărută ! 

— Biblia ? Credeţi că poate fi sau 
trebue să fie o legătură între religie şi 
artă ? 

— 'Toate cuvintele sânt prea elastice, 
prea susceptibile de multe înţelesuri. 
Chiar dacă aşi spune între Dumnezeu 
şi artă, şi tot cuvântul Dumnezeu ar 
putea fi divers descifrat. Cred că. scrii- 
torul, chiar cel care se crede ateu, e 
strâns legat de un Dumnezeu al adevă- 
rului. al justiției, fără să ştie, fără so 
spună. Servește ceva, care, în esenţă, 
face parte din Dumnezeu. 





Este ceva în d-nul Julien Green, cu- 
răţat de poză şi pedantism, drept și 
înalt, atât de limpede încât trebue să 
faci un efort ca să-ţi dai seama ce vastă 
febră trebue să închidă acest calm. 


LUCIA DEMETRIUS 





5 — 





capul parcă nu-l mai am. Ochii nu mai 
văd decât ceva roșu, întins până depar- 
te — la orizont. Unde o fi musca?.. Un- 
de-i căruţașul?... Unde-i  doctorul?.. 
Dar eu, unde sunt?... 

Intrebările acestea se învârtesa tot 
mai nebulos în jurul meu. Parcă le văd 
și le aud — ca şi cum ar fi materiale 
— dar nu știu ce este cu ele și ce vor. 
O căldură de iad îmi cuprinde tot tru- 
pul şi simt cum mi se topește os după 
os. Mă fac mic, tot mai mic și în curând 
nu mai sunt decât o grămadă de carne, 
care se svârcoleşte pe jos, ca o meduză. 
Vreau să chem pe cineva să mă ajute 
spre a mă ridica, dar ştiu că nu e ni- 
meni pe aici. Sunt singur, poate singu- 
ra ființă depe fața pământului. Nu-mi 
mai amintesc cine sunt, de când tră- 
esc și dacă am cunoscut cândva vre'un 
om. Aș vrea să beau apă ca să mă ră- 
coresc, aș bea un râu, un fluviu aș bea, 
atât mi-i de sete, dar aici totul este us- 
cat și arde: arde cerul, arde pământul, 
arde aerul, ard eu — nimic nu-i care să 
nu ardă. Ah! să-mi dea cineva apă 
să-mi ud gura doar, dar mai mult nu se 
poate, să mai simt gustul apei pentru 
ultima dată măcar. Nu-i în tot iadul a- 
cesta nici o picătură de apă? 

Cum stau așa, cu urechia lipită de 
pământ, aud apropiindu-se un sgomot 
produs parcă de mersul apăsat al unui 
om. Nu mai pot vedea nimic însă, fi- 
ingcă ochii s'au topit și ei de atâta 
căldură. Sgomotul a devenit tot mai lă- 
murit și când a ajuns în dreptul meu, 
a încetat brusc. Omul care mergea -— 
om să fi fost oare? — sa oprit. Ce va 
face acum cu mine? Dacă laș veuea, 
sau dacă i-aș putea vorbi! — dar nu 
mai am nici ochi și nici gură. Nici nu-l 
mai aud. A plecat? Am asurzit eu? 
Aştept, aştept o veșnicie să se miște, să 
vorbească, dar aşteptarea este zadar- 
gică. Mă gândesc că totul n'a fost de- 
cât o amăgire a urechilor mele. Desnă- 
dejdea mă cuprinde din nou. Imi dau 
foarte bine seama că voiu muri, aceasta 
mi-ar fi de altfel, singura scăpare... 

Dar, oare, nam murit ?... Gândul a- 
cesta mă îngrozește. Aș vrea să mor ca 
să scap de chinuri, dar dacă ele rezultă 
chiar din faptul cam murit? Voiu ră- 
mâne veșnic în singurătatea aceasta a- 
prinsă?... 

Dac'aş mai avea lacrimi aş plânge — 
dar ele au secat; dac'aș mai avea gură, 
aș striga — dar ea nu se va mai deschi- 
de; dac'aș avea picioare, aş fugi — dar 
ele suit fără oase. Atunci, ce-mi mai 
rămâne să fac?.., 

In clipa asta, când nu mai am nici o 
nădejde, simt că mi-a căzut ceva rece 
— ca 9 picătură de ploaie — pe fruate. 
După aceea aud pe cineva vorbind lân- 
gă mine; nu știu ce spune, fiindcă odată 
cu vorba iui se revarsă asupra mea un 
potop intreg de apă. Apa curge în va- 
luri nesfârșite, rece și curată. Imi vâr 
capul tot mai adânc în acest șivoiu și 
beau cu lăcomie, beau până simt. că nu 
mai am unde să înghit atâta apă. Gura 
mi se desleagă, oasele îmi cresc din 
NOU, internul din jurul meu se stinge 
și ochii se deschid. Privesc și mii se 
pare că nu este adevărat ceea ce văd. 
Sunt nedumerit şi am privirea spe- 
riată. 

— „Am crezut c'ai murit” —— spuse 
cineva iângă mine. Mă uit la cel care 
vorbise : este doctorul, Alături de el 
stă căruțașul cu fața aiurită, Deschid 
mai bine ochii şi atunci înţeleg cu a- 
devăraţ unde mă aflu. Stau lunazit ios 
lângă o fântână, iar pe mine și lângă 
mine este numai apă. Căruţa este o- 
prită la raarginea drumului. Căruţașul 
ține o găleată în mână. 

— Să mai scot apă. 
tor ? — întrebă el. 

— Da, mai scoate — i se răspunde. 
Când să mă lămuresc bine la ce-ar mai 
folosi apa scoasă de căruțaș, acesta 
mi-a și turnat o nouă găleată în cap. 
Apa rece mă face să sar în sus, ca 
mușcat de șarpe. 

— Acum nu mai este nevoe de apă 
— spune doctorul râzând. 

Eu sunt ud leoarcă, — aș putea spu- 
ne că sunt un om... inundat. Mă mir că 


domnule doc- 





(pi A 

UB 
nu mă supără această neobișnuită si- 
tuaţie în care mă aflu împotriva voin- 
ței mele, dar mi-aduc aminte de pâr- 
jolul din coşmarul de-acum câteva :ni- 
nute şi bucuria mea cam dat de apă e 
nestârşită. 

In locul durerii de cap, nu mai am 
decât o vwşoară ameicală. Aştept să se 
scurgă apa depe mine, apoi mă stu în 
căruţă. Inainte de a porni mă uit la 
ceas: este şapte, iar până la Hotin mai 
avem de făcut 20 km. 

De acum încolo, mi-i indiferent dacă 
acest drum îl vom termina, astăseară, 
mâine dimineaţă sau peste o săptămă- 
nă. Coşmarul de adineaori, care-mi mai 
sfredeleşte încă amintirea ca un fier 
înroşit în foc. m'a învăţat să fac soca- 
teala orelor şi a kilometrilor, atunci nu- 
mai, când am sosit la locul spre care 
am pornit, iar nu înainte de a fi ajuns 
acolo. 


























CARTEA FRANCEZA 








M.me Claude Aragonnes: 


Marie d'Agoult 


(Une destinee romantique) 


(,„„Hachette“* — Paris, 1938) 


Studiul biografic pe care d-na Claude 
Aragonnes îl consacră contesei Marie 
D'Agoult, una din femeile celebre ale 
veacului trecut — de o celebritate scan- 
daloasă, e drept — a fost încununat în 
primăvara acestui an, cu importantul 
premiu literar „Femina-Helene Vaca- 
resca“', ceeace va avea ca urmare, dato- 
rită atenţiei pe care o atrage asupră-i, 
să înlesnească o grabnică şi, se pare, 
definitivă revizuire a acestui interesant 
„caz“. 

Pentru că biografia de faţă, care în- 
cearcă să fie ceea ce se chiamă „o re 
paraţie“ postumă a istoriei, surprinză- 
tor de întârziată chiar, se sprijină pe 
o strictă documentare, aducând în des- 
batere piese de o valoare netăgăduită 
pentru revizuirea procesului, cum sunt 
Memoriile eroinei şi Corespondenţa în- 
tre ca şi Liszt recent publicate în edi 
ție curentă, — deosebit de numeroasele 
mărturii invocate, din literatura timpu- 
lui, arhive particulare și coresporidenţă 
inedită. 


[5 
i 
3 
y 
i 
TĂ 


rai Da 


Marie dW'Agoult 


Destinul „romantic“ al contesei D'A- 
goult prezintă, cel puţin în prima parte 
a desfășurării lui, dacă nu şi în desno- 
dământ, o asemănare izbitor de pronum- 
țată cu acela al unei ulte „nefericite“ 
celebre, eroină de roman aceasta, anu- 
me Ana Karenin. Ca să-şi poată uni via- 
ţa cu aceea a bărbatului pe care-l a- 
dorau şi să-l poată urma pretutindeni, 
amândouă au renunţat la rangul și situ- 
aţia lor socială, la copii şi la intimitatea 
căminului conjugal, în sfârșit la tot 
acel sistem complicat de interziceri şi 
îngăduințe urzite pe criterii categorice 
distingând între ceea ce „se cuvine“ și 
ce „nu se cuvine“ și care, fără întâr- 
ziere şi fără cruţare reacționează împo- 
triva oricui încearcă să le înfrunte sau 
să le înfrângă. i 

Legătura publică a contesei D'Agoult 
cu Franz Liszt a fost unul din scanda: 
lurile cele mai răsunătoare ale epocii 
Ceea ce contimporanii ei nu i-au putul 
ierta, a fost mai cu seamă lipsa de ipo- 
crizie, cinismul aparent al gestului «i, 
socotit ca o sfidare fățișe adusă regule- 
lor moralei oficiale, încuviințată chiar 
dacă nu practicată de toţi acei severi 
cenzori de moravuri cari ridicau piatra, 
în numele acestei morale, 

Mărturiile contimporanilor sunt de a- 
cord în recunoașterea frumuseţii se- 
ducătoare şi a farmecului personal. a- 
tât de atrăgător, radiind ca o emanație 
misterioasă din întreaga ființă a Mariei 
D'Agoult. S'a căutat în origina ei etni- 
că amestecată secretul acestui irezisti- 
bil farmec, — aliaj preţios întrunind 
„Voiciunea spirituală a temperamentu- 
lui francez cu neliniștea sensualei și vi- 
sătoarei Germanii”, serie d-na Aragon- 
n€s sau, după caracterizarea lapidară a 
unuia din numeroșii adoratori ai conte- 
sei, Emile Deschamps, — „privire ger- 
mană și surâs francez“. 

Așadar, se pare că spiritul şi surâsul 
îi veneau dela tatăl ei viconiele de 
Flavigny, emigrat în timpul Revoluţiei 
din 1789 în Germania, unde se căsăto- 
rise cu Maria Elisabelha Bethmann, a- 
ceasta fiind răspunzătoare pentru par- 
tea de umbră şi reverie melancolică din 
temperamentul fiicei lor. Creșterea și 
instrucţia pe care le-a primit în copilă- 
rie s'au inspirat deopotrivă dela suges- 
tiile pe care peisagiul şi spiritul diferit 
al culturii din cele două țări megieşe 
le puteau prilejui pentru modelarea u- 
nau. suflet ce părea hărăzit unui destin 
excepțional. 

In atmosfera limpede din Tourraine, 
unde profilul lucrurilor se desprinde 
cu o precizie neîndoelnică, tânăra Ma- 
rie a fost îndrumată de tatăl ei către 
primele lecturi esențiale: Montaigne, 
Rabelais, La Fontaine, iar de cealalţă 
parte a Rinului, în decorul romantic al 





fluviului şi al munţilor împăduriţi, a pe- 
trecut ceasuri neuitate, citind împreună 
cu mama ei fermecătoarele basme ale 
ui Grimm, înfiorându-se de intrigile 
și comploturile tenebroase din dramele 
schilleriene, sau descitrând la pian e- 
xaltată de geniul muzicii, pagini de 
Mozart și haydn. Un concurs de îm- 
prejurări aproape unic i-a favorizat as- 
vensiunea sigură către piscunnle cele, 
mai înalte ale vieţii sociale şi mondene, 
ale notorietății și strălucirii. Copilăria 
ei își aducea aminte de zâmbetul lurni- 
nos al unui Goethe, cunoscut la Wei- 
mar şi de interesul profetic al unui Cha- 
teaubriand, pe care acesta 1-i arătase 
când i-a fost prezentată, ghicind cu n- 
tuiţia geniului toată generozitatea sutle- 
tului și spiritului copilei de şaisprezece 
ani. 

Eroarea, cu urmări atât de funeste, 
pe care a săvârşit-o Maria este de a se 
ii inăritat — de a se fi lăsat măritată, 
mai corect spus — c un personaj şters, 
contele D'Agouli, pentru care nu sim- 
țea vreo înclinare deosebită, — ci nu- 
mai fiindcă reprezenta un nume şi era 
o partidă dintre cele mai convenabile. 

Mediocritatea vieţii conjugale alături 
de un bărbat simplu decoraiiv, lipsit 
de acele daruri ale spiritului care o îm- 
podobeau pe tovarăşa lui de viață nu 
o puteau „fără îndoială, satistaze pe tâ- 
năra contesă. Orgoliul si găsea în 
schimb o compensație măgulitoare în 
faptul de a patrona ca amfitrioană cel 
mai strălucit salon literar al epocii, prin 
care au trecut multe din celebrităţile 
artelor și literaturii din acea vrixme: La- 
martine și Alfred de Vigny, Sainte-Beu- 
ve și Lamennais,  Fugene Sue, Geor- 
ge Sand, Chopin și Franz Liszt, pe a- 
tunci în plină efervescenţă și ascensiu- 
ne a geniului său. Sau simţit numaide- 
cât atraşi unul de altul şi curând legă- 
tura lor deveni publică. 

Părăsindu-şi bărbatul şi copiii, con- 
tesa D'Agoult și-a urmat pretutindeni 
iubitul „prin capitalele și orașele mari 
ale Apusului, pe unde concertele lui 
Liszt erau tot atâtea triumfuri pentru 
el.Zece ani au trăit în climatul frenetic 
al epocii „răstimp în care dragostea lor 
na fost cruţată de furtunile aprigelor 
neînţelegeri iscate din ciocnirea unor 
temperamente atât de pasionate. Inain- 
te cu mult de ultima despărțire, deiini- 
tivă, pe care nici faptul nâşterii celor 
trei copii în acei zece ani na putut-o 
înlătura „numeroase au fost prilejurile 
când, în urma discuţiilor înveninate, ne- 
fericita femeie își dădea seama de toată 
zădărnicia sacrificiului său, de nebunia 
de a-și fi clădit pe această șubredă te- 
melie edificiul speranţeior ei de ferici- 
re conjugală,  presimţind că desnodă- 
mântul final, oricât l-ar fi amânat nu 
putea fi decât acela de care se temea 
mai mult. Când a înţeles că nestatorni- 
cia este legea sufletului de artist, mai 
ales când acesta este un răsfăța: al glu- 
riei cum era Liszt, a fost pr2a târziu. 

Societatea contemporană a judecat-o 
cu asprime, copleşind-o de insulte şi 
necruțându-i calomniile cele mai rău- 
tăcioase, astfel că vinovăția ei, oricât 
de gravă, poate fi socotită pe dea 'ntre- 
gul răscumpărată. O serie de biografii, 
începând 'cu aceea a Linei Ramann, in- 
spirată de prinţesa Carolina de Wiit- 
genstein, rivala triumtătoare în inima 
lui Liszt a Mariei D'Agouit, a transmis 
posterităţii imaginea odioasă a unei fe- 
mei cicălitoare, egoistă şi stupid  ge- 
loasă, care nu putea fi nici pe departe 
asemănătoare cu aceea care se desprin- 
de din lectura Memoriilor contesei sav 
din corespondenţa cu Franz Liszt. 

Maria D'Agoult n'a fost însă numai 
o îndrăgostită dar şi una din femeile 
cele mai inteligente și cuite ale secolu- 
lui trecut, având spiritul larg deschis, 
tesne primitor și gustul ideilor generale. 
cu deosebire exersat în mânuirea celor 
politice. Colaborarea ei, sub pseudoni- 
mul Daniel Stern la „Revue de Paris“ 
şi „Le Temps“ a revelat publicului un 
spint de amplitudine europeana spriji- 
nit pe o întinsă cultură şi pe un simț 
politie excepţional. 

Cititorul biografiei de faţă, care pen- 
tru împrejurările arătate are semnifi- 
cația unui act de dreptate, va fi plă- 
cut surprins neîntâlnind nicăer, liris- 
mul apologetic la care sar fi aşteptat 
fără să-l fi dorit ci dimpotrivă, 0 s0- 
brietate a tonului și o cumpătare a ex- 
presiei ce nu puteau decât servi scopu- 
ui acestei cărți. 


NOELE EDMOND-ABOUT: „Frere 
jaune“ (Ed. Jules Tallandier). 


Pentru un tânăr artist debutant în 
cariera scrisului, faptul de a purta un 
nume care se leagă, în trecutul literar 
al unei culturi, de o operă durabilă, poa- 


UNIVERSUL LITERAR 








6 August 1938 


PRIMĂVARĂ... 


Vine de undeva un zvon tainic și ne- 
lămurit; tainic — parcă de floare ori 
de cântec.. Pașii se încetinesc în ca- 
denţa unei melodii.. Primăvară! Pri.nă- 
vară, peste oraş și peste oameni.. 

Doamna de alături întoarce capul. 
Se privesc zâmbind amândoi. Și se in- 
țeleg. Cu siguranţă se înțeleg. Nu sea- 
mănă cu fata lui. Doamna e blondă. 
Inaltă, cu ochi albaștri, are aninat la 
haina scumpă de astrahan, în creptul 
inimii, un buchet de violete. 

A întors capul s'o privească din nou, 





In acelaş timp s'a felicitat singur și sin- 
cer; doamna așteptase pe cineva. Sosi 
un domn cu pardesiul gri; s'a aplecat, 
sărutând mâna doamnei şi mi urmă par- 
desiul gri a prins braţul doamuci. Tre- 
când pe lângă el, i-a surâs =2a, ca unui 
bun pricten. Gândi, pe,urma fericirii 
lor: „fericiţi!.. ca și mins, feriziţi!“.. 

Ceasul — 8 fără 25! 

Socoti cu voce tare aproape: „ivela 
birou 5 minute... alte cinci până se im- 
bracă':.. și ca întotdeanua şi-a imagi- 
nează sosind... Il va zări de departe, 
zâmbindu-i. Vine cu pas micut dar pre- 
cipitat. Printre şirurile de oameni nu- 
mai ochii au rămas de ea, ochii fetei 
lui, luminoşi ca un far noapica pe ina- 
re și tot ca el călăuzitor corăhiei pe 
mare... 

Ii va strânge mâna, prin mânuşa că- 
reia simte căldura pumnuiur. Va spu- 
ne el intâiu ceva, să-i facă plăze-e sau 
s'o facă să râdă. Râde aşa de irumos... 
W încă frig și obrajii-i sunt îmbuijoraţi. 
Clipeşte des pleoapele, întârzie o clipă 
privindu-l și deabia în urmă fulgeră pe 
gura tăiată nu prea scurt sclipirea din- 
ţilor și mai albi din gulerul de blană 
al hainei, ridicat până deasupra băr- 
biei. Fata lui nu are ca doamna cu bu- 
chetul de violete, zulufi, pentrucă se 
piaptănă strâns, în cărare, numai cu 
o buclă în locul cocului. Are, în schimb, 
părul șaten închis — şi un nume cât 
ea de mic. 

Au trecut zece minute peste timpul 
hotărît. Alarmat, priveşte ceasornicul 
din faţă. „Da, cine vine 'ntâi aşteaptă!.. 
Uite, aştept... Dar ce-o fi făcând de nu 
mai vine?'* Incă o clipă de aşteptare şi 
știe ce va urma. Om foarte curios, spu- 
ne ea deseori. Și de multe ori îi dă şi el 
dreptate.. Incă cinci minute și farmecul 
s'a stins!... — cu toate că deasupra Uni- 
versităţii, luna, sau tocmai din pricina 
asta, luna e neobişnuit de mare astă- 
seară și de albă. 

şi cunoaște de mult în asemenea îm- 
prejurări „programul“ şi tot pe atât 
inima. Va fi la început nerăbdător. A- 
poi, rând pe rând şi exact în mișcarea 
arcului din cadranul ceasornicului îl 
vor cuprinde; panica, gelozia, furiile, 
stropi de sudoare pe frunte, tristeţea, 
gânduri sumbre, violenţa, ura, dispre- 
aici E n ea ii ia ai ac) 
ia m Da a i e PE Rt 
te fi socotită ca o moștenire împovără- 
toare şi o recomandaţie îndoelnică pen- 
tru a-i înlesni pătrunderea în notorie- 
tate. 

Numele lui Edmond About, pe coper- 
ta primei cărți a unei scriitoare. impli- 
că pentru nepoata lui o răspundere spa- 
rită şi riscul unei primejdioas=> compa- 
rații din partea cititorului predispus la 
o îngăduință cumpătată. 

E, cel mai frumos ment al romanului 
Frere jaune, — mișcătoarea poveste a 
unui copil tonkinez — acela de a în- 
lătura dela primele pagini, orice rezer- 
ve de acest fel, prin revelaţia unui ta- 
lent stăpân pe gama variatelor posibili- 
tăţi de expresie a unor însușiri între 
cari trebue în primul rând subliniată 
graţia discretă și sprintenă a umorului, 

Neuitata figură a „Domnului Ambu- 
lant“ a cărui filosofie amabilă răspân- 
dește cu generositate mierea înţelepe- 
unii practice adunată dealungul pere- 
grinăritor de-o vieaţă 'ntreagă, ca şi pa- 
ginile de o fragedă sensualtiate, în care 
copilăria micului Tiou se trezeşte tui- 
burată la vieața simţurilor sunt măr 


turii și făgădueli temeinice ale unui ta-: 


lent Gintre cele mai înzestrate. 


- MIHAI NICULESCU 


ul pentru tot ceea ce proști ca el au 
numit prosteşte „etern feminin“ şi se- 
xul — săracul Schopenhauer avea drep- 
tate — sexul, nu știu pentru ce, tru- 
MOB... 

Luna i se va părea stupidă; îşi va 
plânge de milă și ca încheicre va în- 


jura crunt femeia, toate femeile pă- 
mântului.. 
8! 


— Jartă-mă te rog, te-am făcut să 
aştepţi. 

A spus „iartă-mă“ așa de tandru și 
de dulce încât lui îi este ciudă: a, şi în- 
ceput s'o ierte. 

— Eşti supărat, ai dreptate, dar nici 
eu nu sunt de vină. 

—— Nuu..., întrerupse el teribil de iro- 
nic, nu, eu sunt de vină. 

— Nu aşa.. Gândește-te și tu, a tre- 
buit să așteptăm pe domnul Popescu 
dela directorul general, cu autorizaţiile 
de import iscălite. Și ticăit cum e d-l 
Popescu... 

— Pe mine nu mă interesează auto- 
rizaţiile tale și nici d-l Popescu al tău! 

— Cum — Popescu al meu? 

— Mie îmi este de tine... 

— Și mie de ține „spuse ea foarte re- 
pede şi foarte cald; cuvinte în care el 
recunoscu — vocea rotundă. 

— Şi de întârzierea ia. 

— Dar tu de câte ori nu m'ai 
să aștept!., Uiţi!. 

— Ce-are atace? 

— Dragă, a fost vorba de șapte ju- 
mătate şi cine vine 'ntâi.... 

— Aşteaptă!... Mereil... 

— Dece vorbeşti aşa? Eşti rău şi eşti 
nedrept. Cum să fac ce vreau eu? spu- 
se ea cu ochii umezi. Tu încă nai pu- 
tut observa că eu nu fac decât ce vrei 
tu, numai ce vrei tu. 

Inima din el se sbătu altfel ca până 
stunci, 

Ii privi ochii înlăcrimaţi, mai mari, 
mai negri. 

Aplecase cu gestul ei obișnuit, sapul 
pe umărul drept şi degetele care se 
prinsescră de un nasture al hainei lui 
țineau strâns o floare. Atunci inima îi 
dete ghes: „floare pentru iine!“,. 

Și peste puţin, luna nu i se mai păru 
stupidă. Fata de alături iarăși iata lui. 
Schopenhauer — un tâmpit. Şi viaţa 
frumoasă. 

Ştiau spre casă o stradă mărginnșă, 
pe unde el, poet cu sufletul, mai fusese 
şi alte dăți și unde-i spunea că înfloresc, 


făcut 





primăvara, ciorchini de liliac — mov, 
cum e amurgul. 

— Mov, cum e amurgul... Ce fru- 
mos!.. Spune drept, tu ai făcut vreo- 
dată poezii? 

El răspunse la bas: 

Siiiigur! 

— Ai văzut? bănuiam eu, se încântă 
ea bătând din palme. 

— Da, dar le-am făcut numai în via- 
ţă. . 
— Numai în viaţă?.. Cum numai în 
viață? 

— Uite așal 

Strada era într'adevăr din cele mai 
lăturalnice dar și sărutarea lui, chiar 
pentru o stradă din cele mai laturaini- 
ce, prea lungă.. Fata sa sbătut, a vrut 
să zică ceva, să-l oprească „Ne vede 
lumea“!.... Pe urmă — ce-i mai pasă 
ei de lume? Lumea ei, numai el. Sin- 
gur el... 

Aşa o sărută întotdeauna — „fiindcă 
are buze moi“ — spune — pe gură şi 
nesfârşit de lung. Ei îi 2sie rușine să 
vorbească, să răspundă, e banal, dar 
nu-i este rușine să-l alinte în gând: 
„tubitui meu, dragostea mea, sprijinul 
meu, inima mea !...”. 

Curios, mult mai mică decât el, nu 
Se ridică pe vârfuri să-l sărute; ajunge 
așa mică cum e€.. Sa gândit de multe 
ori şi a ajuns la o singură convingere, 
singură credință: o înalță el. Alătura- 
rea lui, cum să spună?, o face să crească 
parcă-i mai puternică — nu parcă — 
cu adevărat e mai puternică.. Când râ- 
de el, râde şi ea. A început să-i imite 
gesturile felul de a intona unele cu- 
vinte.. Are el o vorbă de predilecție, 
pe care ea nu o poate suferi, vorba de- 
finitiv şi în orice discuţie un gest ia- 
răşi definitiv ; retează cu mâna stângă 
făcută lamă de cuţit, tăiș de sabie sau 
aşa ceva, retează scurt, definitiv, așa 
cum definitiv a retezat şi ea intro zi 
la birou, fără să vrea, domnului Po- 


i 





de GEOKGE DORUL DUMITRESCU 


pescu; și tot ca el ,cu mâna stângă din 
dreptul pieptului, tăiș de sabie, paloş 
sau așa ceva... 

La început, gestul a surprins-o dar 
cuvântul nu i s'a părut atât de odios. A 
surâs, şi-a privit mâna îndelung și cu 
ea așa întinsă și-a mângâiat obrazul, 
lin, dela tâmplă spre bărbie, ușor; e- 
xact cum i-l mângâie el. Acasă toţi râd 


de ea: — „copie fidelă!* — Nu-i pare 
rău deloc; e adevărat — copia fidelă 
a lui. 


E! vorbeşte puţin peltic, baritonal, cu 
un savuros accent de gravitate la stâ- 
şitul fiecărei fraze. Intr'o convosbire 
cu cl, cât de puţin ai cunoaște reguiile 
ortografice „ascultându-l, prevezi, simţi, 
ce mai încoace şi 'ncolo, pui la oil 
lor şi punct și două puncte și virgulă 
— la perfecţie... Ea, a început și ea: 
voce mai joasă, vorba mai rară, mai 
sacadaţă. Au dreplate cei de acasă: „co- 
pie fidelă!“ 

Merg amândoi strânși lipiţi și le ați- 
ne calea, luna. Un vânt subţirel le ră- 
corește obrajii. Ea și-a sprijinit capul 
de umărul lui, potrivindu-și pasul mă- 
runţel după mersul de alături, mai larg, 
mai rar. 

Sunt ale primăverii şi luna, și vân- 
tul și inimile lor. 

Cerul — greu de stele şi înalt, mult 
de-asupra focului nestins și pâlpâitor 
din ele, curat, albastru și adânc. Sgo- 
motul orașului înăbușit, depărtat de 
aici, [ace liniștea stăpânitoare, Pașii lor 
pe caldarâm şi în aceeași cadență, n'o 
turbură — o întregesc. Ea nu mai poa- 
te vorbi. Nici el. Şi nici nu vrea să 
vorbească, niciunul. Simt amândoi că 
orice cuvânt ar fi prea sărac, neîncă- 
pător, rece. Ii prinde braţul mai strâns, 
Ea îşi cuibăreşte mâna în palma lui. 
E încă frig dar le sunt mâinile calde. 

O priveşte pe furiș... „Ce frumvasă 
e!“... Nimic schimbat ,doar poate ochii. 
IÎmprumută noaptea, sub cearcănele 
care îi înconjuară, o strălucire tare, de 
antracit și din culoarea lor de peste zi 
— un maron de catilea, varilie,. casta- 
nă ori ciocolată „ara acum „incins, două 
lumini negre așa cum ar arde, dacă 
sar putea să fie vii laolaltă, întuneric, 
catran și smoală şi dacă nu se întâmplă 
cumva ca întunericul și srioala că fie 
câteodată mai puţin negre... 

Ochii ei râd, întreabă, vorbesc, alte- 
ori răspund, suleră, iubesc. Şi totdea- 
una umezi. Cu alţi ochi, și-a imaginat--o 
câteodată, poate mar fi urâtă dar nu 
va mai fi ea. Privinduri, el nu se în- 
neacă „cum scrie la carte, în luminile 
lor, ci se vede mic, mic... 

Nu-i cebotin și nici nu doreşte so 
ameţească cu versuri, mai bine zis nu 
i-ar conveni deloc ca fata lui să fie a- 
mcţită cu poezii. 

Insă, atunci, n'a mai putut suporta; 
o privise în ochi până ce incepusură ai 
lui să lăcrimeze... Poezia a căzut, sar 
spune, aproape singură... Îi daschisesa 
chiar ea, ajutându-i să-și scoată pal- 
tonul, îndreptâdu-i o şuviţă lângă tâm- 
plă. I-a spus, cu palmele sprijinite cru- 
ce de pieptul lui ,desmiercător, că-i 
foarte dispusă astăzi, că-i voioasă, le- 
ricită,. 

— Iarna... zăpada.. rochia roz.. vezi?.. 
Şi tu.. o! mai ales tul.. Roz. m'am îm- 
brăcat pentru tine.. Și mânicele bu- 
fante.. uite... mânecile tale bufante.... 
de principesă.. ziceai parcă.. ori nu.. nu 
principesă... domnișoara... domnişoara 
floare de piersic... 

Era înăuntru o atmosferă imbietoa- 
re, plină de ea și de lumina focului în- 
tr'o sobă de teracotă, din camera aceea 
mică, mai mult studențească. Lampa 
cu globul mat, vesde închis, pe măsuţa 
ridicată în vral de cărţi lăsa înir'o dul- 
ce semi-obscuritate locul lor în faţa je- 
ratecului. Sclipea în aur iconița Maicii 
Domnului pe covorul basarabean de 
lângă sofa și un Verlaine uitat deschis, 


0, 


Cc. 


pentru „Sagesse“, la pagina 17. Alară 
ningea. Versurile i-au venit în gând 
fără voia lui. Și fără vuia lui le spuse: 

...„„Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi 
cu ei în laturi, — Căci de noaptea lor 
coa dulce veșnic n'ai să mă mai satuti..“ 

— Eminescu, recunoscu ea. 

Răspuns, care l-a îndemnat de ntunci 
s'o iubească şi mai mult... 








6 August 1938 


A fost odată un împărat. Bun era el 
la suflet, și temător de Dumnezeu, dar 
nu avea noroc la soții. Pierduse două 
neveste și ce mândreţe de domniţe! Se 
făcea nunta cu alai mare și cu mese 
ce ţineau zile şi săptămâni întregi, și 
la lună, la două luni, i se stingea şi 
soția. Nu ştia ce să mai facă. Se chib- 
zuia el adesea cu sfetnicii lui. Inălțau 
și ei din umeri și nu găseau ce să răs- 
pundă. 

Intr'una din dimineţi se sculă şi vesel 


3 Sit Cr 
Pre Si 


3 iC A 
fps 


a E, Z/, f ” 7. 
Dei, rd Z 








- 
și îngândurat.  Visase că parcă un 
glas îi spusese încet, la ureche: „Să 


chemi un zugrav vestit şi să-i dai po” 
runcă să-ți zugrăvească icoana Maicii 
Domnului pe care să o pui alături de 
iconostas. Dar sfinţirea ei să nu o faci 
cu zarvă. Numai tu şi cu cel mai bă- 
trân preot din cetatea ta, singuri să 
fiți“. 

Și n'a mai auzit nimic. 

Nu-i spusese glasul acela, în ce bi- 
serică din cetate s'o așeze, Se gândi 





CAPITOL: O tragedie în 
zăpadă 


Mai toate cinematografele de premi- 
sră, speriate  par'că de vertiginoasa 
ascensiune a mercurului în tubul ter- 
mometric, au inchis, rând pe rând, 
porțile în aşteptarea, sezonului ae 
toamnă, cu filme din belşug șicu o 
temperatură mai ademenitoare la spec- 
tacole de artă odinioară mută. 

Sarcina de-a prezenta premiere ci- 
netililor pe care căldura nu i-a putut 
goni din capitală, şi-a asumat-o și in 
anul acesta bătrânul cinematograr 
„Capitol, pe care, pare-se, unii pu- 
cureșteni orbiţi de numele celebre ale 
vedetelor depe reclamele luminoase 
ale celor trei cinematografe de pe bu- 
levardul Brătianu îl aăduseră uitării. 

Câteodată, căldura de afară devin: 
atăt de nesuferită, încât, refugiul într'o 
grădină răcoroasă e binevenit. 

Ma: ales — cum a tost cazul filmu- 
lui prezentat de Capitol săptămâna â- 
ceasta atunci când titlurile filmelor 
sunt 'atât de îmbietoare, le vine foarte 
greu Bucureștenilor încălziţi să nu facă 
o escapadă în cinematograful în care îi 
așteaptă „o tragedie în zăpadă“. 

Și chiar dacă numele de „tragedie“ 
evocă unele lucruri cari au darul să 
sburlească perii spectatorilor sperioși, 
celălalt substantiv care amintește locul 
unde se petrece acţiunea, sună, acum, 
în epoca sprițurilor la ghiață şi a as- 
falturilor topite, atât de neverosimil șI 
totuşi atât de plăcut în urechea specta- 
torului ahtiat după puţină răcoare. 
Deci, — dece să nu mărturisim — ami 
intrat la Capitol dornici de zăpadă 
cât mai multă zăpadă. Și în această 
privință am fost oarecum deziluzionat. 
Căci filmul era englez şi nu american. 
Pentru americani — cred, un film cu 
zăpadă s'ar petrece numai şi numai în 
zăpadă. Și aceasta, pentru simplul Mo- 
tiv că la Holywood nu există ceeace 
numim noi nea. lar cu naftalină cred 
că se poate uşor umple o porțiune de 
loc, care se poate apoi uşor numi — 
nimeni nu se opune — Montblanc. Cum 
însă regisorul filmului e un englez, deci 
om serios, el a evitat astfel de trucuri 
şi ne-a prezentat. un film cu zăpadă 
naturală dar nu atât de multă cât ne 
aşteptam. Poate chiar tot filmul se re- 
simte oarecum, de o seriozitate, nepo- 
irivită acum în epoca nebunelor tilme 
americane. Jocul actorilor, în unele 
părți ale fiimului, lâncezeşete puţin. 
De asemenea i-am reproşa filmului 
câteva părți neclare. In general, fără ca 
să fie „o goană nebună pe skiuri”, fără 
ca actorii să fie dublaţi de „cei mai 
buni skiori ai timpului” (astea sunt 
câteva „bombe'' ale reclamei filmul 
este, mai înainte de toate, bine moti- 
vat, acțiunea este bine închegată iar în 
distribuţie se află un actor — Ronald 
Squire, ni se pare — care împrumută 
rolului său, afară de câteva accente 
prea teatrale, personalitatea cea mai 
potrivită unui om de treabă, care a gre- 
șit în tinerețe. 

Putem spune că filmul ne pare su- 
perior celor în acelaș gen, realizate de 
Americani. Jar amatorilor de senzaţio- 
nal li-l recomandăm pentru partea 
dela urmă, întradevăr palpitantă. 

E inutil, cred, să mai spunem, că 
după ce-am ieşit dela acest film răco- 
ros, căldura de afară ni sa părut mai 
de nesuferit. | 

Impresionant e jurnalul O. N. T-ului 
cu funeraliile Reginei Mame. Mulţi 
spectatori au întovărășit cu lacrămi ul- 
timul drum al Aceleia ce le-a fost Re- 


gină. 





TRAIAN LALESCU 











el, se răsgândi și hotări s'o dăruiască 
bisericii lui donineşti, unde-i sunt în- 
gropaţi părinții, moşii şi strămoşii şi 
cele două soţii. 

Așa și făcu. 

Cu adevărat, zugravul ce zugrăvise 
pe Maica Domnului o întruchipase în 
așa fel că părea vie. 

O așeză in biserică într'o Sâmbătă, 
după vecernie, fără ca nimeni să ştie, 
decât el şi cu bătrânul preot Sofronie, 
bătrân de parcă-l uitase Dumnezeu pe 
pământ. Era acum lângă iconostas. 
Preotul citea iar el, în genunchi, se 
ruga. In fața Maicei Preacurate pu- 
sese şi o măsuţă pentru flori şi pentru 
Sfântul Mir. 

Era întuneric când împăratul şi cu 
bătrânul preot ieșeau din sfântul locaș. 

A doua zi, preotul bisericii şi toţi 
slujitorii altarului rămaseră uimiți la 
vederea unei aşa de frumoase icoane. 

„Mai trecu un an şi iată că un crairic 
dela împăratul vecin, Brumă Iimpărat, 
veni să-i aducă un cuvânt. Brumă Im- 
părat avea o fată și ar vrea să i-o dea 
de soție, spunea vestea. El, ce riu avea 
gând rău, nu se împotrivi. Ba în si- 
nea lui își zicea: „Bine că se mai gân- 
deşte încă cineva şi la mine, pentru 
însurătoare“. Ii venea greu stingher. 

A treia soţiel... 

Şi se făcu şi astă a treia nuntă. 

Mireasa nu sar fi zis că era urâtă, 
dar avea ceva în firea ei ce o făcea să 
nu fie ca toată lumea. 

Pasă-mi-te, d'aia-și dădu Brumă Im- 
părat fată mare după văduv și încă de 
două ori. 

Avea meteahna, că noaptea se po” 
menea cu ea că pleacă din pat și cine 
știe prin ce încăperi ale palatului o gă- 
sea dormind greu ca buşteanul. Din se- 
nin rămânea cu ochii ațintiți undeva, 
în gol. Aci era tristă ca mormântul, aci 
era veselă ca primăvara. 

In tot amarul lui, împăratul se bu- 
cură, că îi născu o copiliță frumoasă 
ca o cireaşă. 

Bucuria lui însă nu ţinu mult timp, 
căci venind odată dela vânătoare îşi 
găsi soția întinsă pe pat. Crezu că 
doarme. Ea era moartă. 

A dus-o și pe această a treia lui ne- 
vastă şi a îngropat-o lângă celelalte 
două. 

L_. 


Fetiţa crescu şi se făcu mare. 

Se îndesau pețitorii la palatul lu iși 
asta-l făcea fericit. 

Dar din nou a intrat tristeţea sub 
acoperișul casei lui. Intr'o zi, fata aşa 
s'a schimbat că mu ştia ce să mai tacă. 
Ca din senin se făcuse rea și în clipele 
când o apuca acea răutate se repezea 
ca orbită la cine nimerea, să-l strângă 
de gât. Omorâse pe o biată copilă, o 
pisică şi două turturele ce senvăţase 
lângă ea. 

S'au adus vraci, doftori și vrăjitori, 
dar nimic nu se alese. Se aduseseră și 
preoți, dar nu fu chip să se poată a- 
propia, așa urla, se zvârcolea şi arunca 
cu ce-i venea la îndemână. 

Veni şi preotul bătrân. De departe, 
în faţa lui, părea un câine ce se gu- 
dura şi tremură de frică, 

Când împăratul se apropie de preot, 
acesta-i spuse: 


— Mărite împărate, copila este sub 


stăpânirea diavolească. 

La câte-va zile, o găsi moartă, la fel 
cum o găsise pe maică-sa. 

Se făcu slujba de ridicare a trupu- 
lui şi o așezară în tinda bisericii dom- 
nești, în sicriu, până'n ziua înmormân- 
tării, 

Noaptea făcea de strajă câte un sol- 
dat, lângă cosciugul ei. 

Dar înainte de miezul nopţii, până 
ce soldatul să poată prinde de veste, 
sare din sicriu asupra lui, îl strânge 
de gât, îl omoară, apoi ca o pasăre nă- 
prasnică de noapte se cațără pe ziduri, 
stingând candelele și urlând când da 
să se avânteze spre mijlocul bisericii. 

Se chinuia, se tăvălea pe jos, se uita 
ca beată, cu ochii ieșiți din orbite, că- 
tre icoana Prea Curatei și încet, încet, 
istovită se retrăgea d'andaratele, până 
ce, cu miezul nopţii, ce suna în turnul 
palatului, se așeza și ea în sicriu. 

A doua zi, când veniră să-l schimbe 
pe soldatul ce făcuse de strajă, l-au 
găsit mort lângă cosciug și galben și 
supt era de sânge, cum este o lămâie 
stoarsă. 

Impăratul auzind, de rușine și dure- 
re, nu veni să se roage la Sif-ta Fe- 
cioară decât pe'nserat. Mult își ţinu 
genunchii plecaţi în fața icoanei. Când 
să iasă din biserică se uită și la fata 
lui, răposata și groaza îi cuprinse su- 
fletul. Şi îşi zicea; „De-ar trece mai 
degrabă aste trei zile, să scap de groază 
şi de blestemul ce mă apasă”. 

Pentru seara a doua, căzu la sorţ 
un alt biet soldat, care avu aceeaşi 
soartă. 

Incepu să murmure cetatea şi sol- 
dățimea. i 

e 


Pentru a treia noapte căzu zarul pe 
flăcăul lui Moş Petru, ce uiocuia în 
bordeiul dela marginea orașului. 





UNIVERSUL LITERAR 


Impăratul dete ordin ca soldatului ce 
va face de pază a treia noapte, la cos- 
ciugul copilei, să i se 'nplinească ori ce 
dorință ar avea, înainte de a intra de 
pază. 

— Soldat Vasile al lui Moș Petru, 
porunc'avem dela stăpânire să ne spui 
ce dorinţă ai înainte de a-ți veni so- 
rocul de pază, ca să ţi-o îndeplinim. 

— Păi, dorința ce am, înainte de 
a muri, este ca să-mi îngăduiţi, să mă 
duc ca să-mi văd pe bătrânul meu 
tată. 

— Liber ești, 
fii aci. 

Și a apucat-o soldatul nostru pe 
străzile ce-l duceau mai în scurt spre 
bordeiul lui taică-său. Ieșind din ceta- 
te, se opri pe marginea unui şanţ, să se 
mai odihnească. Se gândea. Când, văzu 
că vin pe drum doi bătrâni, cari cum 
ajunseră 'n dreptul lui se opriră, unul 
din ei grăind : 

— Bună ziua cruce de voinic. Da 
ce stai așa, de par'că ţi-ar fi murit 
bou'mn jug ? 

— Da' cum vrei să stau, când pentru 
la noapte am căzut la sorți, să fac de 
pază la cosciugul fetei împăratului, 
sirigoaica ? 

— Şi G'aia ești așa de plouat? 
— Păi spuneţi zău, par'că, 
cum judecaţi, n'ar fi nimic, ai? 

— Ascultă, măi flăcău; s'a împlinit 
sorocul, căci blestemul şi faptul şi-au 
luat trei suflete. Dar ce-ţi spun eu ţie? 
Ui'te, ia seama bine : 


numai la toacă să 


după 


Când o bate ceasul zece 
Deschide-ţi ochii tare, 
Să nu scoţi suflare, 

Să taci ca un peşte. 
Când ceasul va bătea 
Ora zece jumătate 
Gândurile tale toate 

Să ţi le strângi pe ea. 
Când ciocanele din ceas 
Unsprezece va suna 

In genunchi tu vei ședea 
Lângă sfânt iconostas, 
La Sfânta Prea Curată 
Să se 'nalțe ruga ta. 


Şi acestea zicând, fără ca să ştie când 
şi unde, se făcură nevăzuți moșnegii 
noștri. Ei fuseseră, pasă-mi-te, Dum- 
nezeu şi Sf. Petru. 

O luă pe drum la fugă, fără răgaz și 
mai iute ca să ştie când, ajunse la cu- 
prinsul lor sărăcăcios. Taică-său, bă- 
trân și singur, sta pe o buturugă în 
fața bordeiului și multe lacrimi vărsă 
văzându-și feciorul, singura lui rază de 
viață pentru zilele ce mai avea de 
trăit. 

— Ce te-aduce fecioru' taichii ? 

— Ia, ce să fie, am învoire dela Pa- 
lat pentru vre-o două ceasuri şi am 
venit să te văd, că e vorba să ne ducă 





departe, în împărăție şi cine știe când 
ne-om mai întoarce ! 

— Of taică!, bine că nu pot veni să 
te văd când pleci, că m'așşi prăpădi, bă- 
iatul taichii, 

Mai vorbiră ei de una de alta, se lăsă 
flăcăul strâns la pieptul moşului, vărsă 
o lacrimă pe care numai el știa de ce 
şi se 'ntoarse către supunerea ostă- 
şească. 

L 


Când ajunse la palat, tocă de vecer- 
nie. La ceasul de strajă, fu dus în bi- 
serică, lângă sicriu, unde-l lăsară sin- 
gur și auzi cum încuiau ușa de dina- 
fară. 

EI ştia dela maică-sa și dela taică- 
său rugăciuni. Și acum, tot ce-i trecea 
prin minte și de care mai putea să-și 
aducă aminte, le repeta mereu, nelu” 
fându-și ochii dela Sfânta Fecioară, ce 
i se părea că sa desprins de pe lemn 
și par'că-i vorbia. Pâlpâitul candelelor 
îl vedea aevea, ca niște ochi ce se des- 
chideau, cașicând i-ar fi făcut semne 
pentru lucruri lui tăinuite. Chipurile 
Sfinţilor, în rotogoalele aurite, păreau 
de veghe ca și el şi aștepta ca să-i gră- 
iască. 

Anevoie suna ceasul sus în turn! 

Câte un țipăt de cucuvaie, în liniş- 
tea nopţii, răsuna în ecou, prin ziduri 
şi unghere. 

Când ceasul din tum sună de zece 
ori în clopot, ca de friguri fu sguduit 
soldatul şi gândul lui era către Prea 
Curata, iar ochii îi ținti pe chipul moar- 
tei ce părea că doarme un somn îngân- 
durat. | 








SITNIGOIUL 


de prof. MIHAIL VULPESCU 


Anevoios şi chinuitor trecea timpul ! 

Câte odată era zguduit de groază, 
dar dac'o fi adormit şi n'o fi auzit sus, 
bătăile timpului trecut ? Bătuse Şi cea- 
sul, zece şi jumătate. Mai avea o jumă- 
tate până la unsprezece. Când vedenii 
necurate căutau să-i prindă gândul, cu 
sufletul la Maica Domnului, se închina 
ȘI se ruga pentru a și le alunga din cap. 
Câte unele i se înfigeau în minte și în 
gânduri, ca ghimpi ce nu-i mai putea 
scoate. Par'că duhuri rele pluteau pe 
lângă el. Ii vâjiau urechile. Cu ochii pi- 
roniți la moartă, i se părea că acum îi 
vie, dar mai ţine ochii 'nchiși şi-se gân- 
dește cum să-l sugrume. Sus, d'asupra 
cetății, ornicul lovia ceasuri unspre- 
zece, 
__Ca scăpat din lanţuri, dădu fuga la 
icoana Maicei Prea Curate, se rugă 
tierbinte şi în genunchi sta la picioarele 
ki, cu ochii țintă către cosciug, 

Incet „ca venind din altă lume, se 
sculă fata de 'mpărat. Deodată, ca a- 
pucată de furii, sări jos urlând. Imbră- 
cămintea după ea era zdrenţuită și a- 
vea picioare de cal. Ca o pasăre prinsăn 
laţ se repezea pe ziduri, pe la candele 
shngându-le, Mâinile păreau ghiare de 
zgripțuroaică. Ca vijelia se trământa 
țpând: „Mi-e sete, mi-e toame!”. 
Când îl văzu pe soldat se repezi la el. 
Dar nu putu să treacă de stâlpii din 
mijloc ai bisericii. 1 se auzeau copitele 
bătând pe loc cu turie. Chipul ei dobi- 
tocit nu mai era chip de fată. Urechi- 
le-i crescuse mari şi lungi ca de catâr. 
Nasul turtit. Buzele-i erau despicate, 
Din ochii ei roșii părea că curge sânge. 
Vrea să facă un pas spre mijlocul bi- 
sericii și urla de durere, căci chipul 
Prea Curatei o oprea. Intindea braţele 
ei păroase şi negre, cu ghiare lungi şi 
ascuţite ca niște vârfuri de spăngi. Bă- 
tuse de mult ceasul unsprezece și ju- 
mătate şi ea se zbătea din ce în ce mai 
năprasnic, ca turbată. 

Soldatul ce încremenise în genunchi, 
îşi făcea mereu la cruci și simţea că-l 
părăsesc puterile. 

Când începu să se audă sunând mie- 
zul nopții, arătarea părea, cu fiecare 
bătae a ceasului, să scadă din furie. 
Cu a douăsprezecea lovitură se auzi 
sus, în podul bisericii, un troznet ce-i 
trecu prin suflet ca un sloi de ghiaţă, 
iar fata se prăbuși jos, pe pardoseala 
de piatră. Din firea ei se desprinse u- 
ievea, o arătare, așa cum o văzuse el 
mai adineauri, zbătându-se în faţa lui. 
Era Strigoiul, caremn fuga lui se uita 
îndărăt la soldat, cu chipu-i de sânge, 
de groază şi de furie şi pieri în întune- 
ric ca o văpaie ce se stinge. 

Se liniști vedenia de vis urit. Sta 
oșteanul în genunchi şi se ruga mereu 
la Sfânta Fecioară. 

Intr'un târziu, începu să geamă de 
durere fata ce zăcea jos pe lespezi. Se 
ridică încet, în gennuchi, plângând și 
suspinând amar şi începu să se roage. 
Se rugă îndelung. Firea ei nu mai era 
cea de acum câteva ceasuri. Era o fată 
îrumoasă cu adevărat, ce se tânguia şi 
într'una se ruga. 

Când se auzi cântând cocoșul de 
ziuă, ea se mai smuci odată, căzând 
jos. Din cele trei morminte ale neve- 
stelor împăratului se auzi ieșind ca 
niște bubuituri ce făceau să se hâțâne 
pietrele de pe morminte. 

lar începu să revină la viață fata, 
întinzând mâinile către soldat, rugân- 
dul fierbinte să vie s'o ajute, să 
meargă și ea să se roage și să se 'n- 
chine împreună cu el. 

— Eu de aici nu mă mișe, Dar, iată, 
mă rog şi eu pentru tine Maicii Pre- 
ciste, să te ajute să vii până la Ea. 

Și cu cât se ruga el mai cu căldură, 
cu atât fata începu, mai întâi încet, 
încet, să se ridice, în genunchi, apropi- 
indu-se de Siânta icoană. Când a fost 
ajuns, abia mai putu rosti împreună 
cu soldatul: „Tatăl nostru”, că adormi 
adânc, 

Se revărsa de ziuă, 

Soldatul se ruga mereu. 

De atară se auzi cum paznicii Îînvâr- 
taau cheia în broasca uşii, pe care o 
deschiseră, 

Mare le fu mirarea când îl văzu viu 
pe soldat. El le făcu semn să tacă. O 
luară pe brațe și o duseră sus în palat, 
așezând-o în patul ei. 

Târziu, când sa trezit, văzu lângă 
patul ei pe bătrânul preot și pe împă- 
ratul, tatăl ei. Ca venind din altă lume, 
întreba mereu, rostind:  „„Soldatul, 
soldatul !*. Când îi fu adus, începu să 
plângă de fericire. 

— Tată, numai credința feciorului 
ăsta sfânt ne-a scos din blestemul ce 
apăsă asupra noastră. Bătrâne preot, 
dă sfat tatălui meu, să-mi dea de soţ pe 
cel ce m'a scăpat din ghiara duhurilor 
rele. 

Şi așa s'a făcut. Şi a fost o nuntă, 
pe care o simţi că este nuntă şi împă- 
ratul. A venit și Moş Petru, care vă- 
zând pe fie-su în haine împărătești, îi 
zise : | 

— D'ăștia-mi eşti? Te duceai la 
moarte bună și mie îmi spuneai alte 
marafeturi, PI 


— Păi la ce ţi-ași fi spus adevărul ? 
Mirera frică să nu te stingi de durere. 
— De, bătrân sunt, şi sunt și uituc, 
He! Maica Domnului din Biserica 


Domnească mi s'a arătat și mie, acum 
două zile, dar am uitat să-ți spun. 





— Ea ne-a scăpat pe toţi, spuse îm- 
păratul. 

Şi mare veselie a fost, mai ales pe 
poporeni, că auzise şi ei că s'a spart va- 
dul strigoiului ş'al dracului, 

Şi 'ncălecai pe-o șea și vă spusei po- 
vestea aşa. 


Cuieasă de elevul Georgescu C. Alexandru, 
com, Arțari, jud. Ialomiţa, cl. Ill-a S. N. 
A. 1937. EI a auzit-o dela Andrei Richter, 
morar tot în comuna Arţari 








Poşia redacţiei 


Intre poeziile ce ne sosesc zilnic la redacţie, 
în număr impresionant, sunt unele care vă- 
desc oarecari posibilități și anunță — câteo- 
dată — un poet. Sunt aitele care nu au abso- 
lut nimic comun cu poezia deși rimează, deși 
ritmul e riguros. Acestea ne sunt ce'e mai ne- 
plăcute pentrucă timpul trecut cu citirea lor 
ar putea fi întrebuințat cu mai mult folos în 
oricare alt mod. 

O a treia categorie de versuri, care daase- 
menea nu au nimic de aface cu poezia sunt 
acelea a căror lectură nu o regretăm, pentru 
că ne amuză, Ele sunt într'atât de ridicule, 
încât clipele de veselie pe cari ni le procură 
nu știm cum ar putea fi răsplătite. Din când 
în când, reproducem asemenea versuri, pen- 
tru că nu suntem egoiști şi vrem ca şi cit.- 
torii noştri să se distreze, 

Aceste poezii se bucură, de altfel, şi de o 
soartă mai bună. In loc să meargă la coş, ele 
alcătuesc un dosar voluminos pe care stă 
scris „Dosarul vesel“, 

Intre ulţimele perle a:e dosarului vesel, — 
care este mai multe, cum ar zice un cunoscut 
istoric literar — trebue să menţionăm una 
racentă. E închinată lui Eminescu şi cuprinde 
şi aceste strofe : 


* Stai printre mii de stele acum 
Şi cu privirea ta măreaţă 
Te uiţi peste a mării ceaţă 
La codru! cel bătrân 


Sau: 
Murmură izvorul și te chiamă 
Să-i sorbi apa, tu şi iubita 
Dar și a ei viață i s'a stins, nefericita 
Nici a apucat să fie mamă, 
Orice comentar e de prisos 


Marine! Sârbulescu. — Am primit repor- 
tajul trimis, Fotografiile sunt admirabile. 


Nici-o pădure fără  uscături, Adevăr 
grăești. Numai că mai sunt şi uscături fără 
pădure. 

Iată de pildă ..Hora“ dumitale: 


Se avântă hora încinsă de dor 

Se 'nvârtesc flăcăii împrejurul lor 
Stau şi bat pământul 

In şold mâna-și pun 

[şi reiau avântul 

Ca un om nebun (71?) 


Şi iată și o horă: 
Trei paşi la stânga binişor 
Și alți trei la dreapta lor 
Se iau de braț și se cuprind... 


Decât. să surii o horă nebună ca aceea pe 
care am reprodus-o la început, mai bine ci- 
teşte „Nunta Zamfirei“ a lui Coșbuc. Citeşte 
cât mai mult și cu atenție. Scrii ra nu ai 
încă douăzeci de ani. Timp, așada:, ai be- 
rechet, Pe la 30 de ani încolo, cârd vei fi 
acumwat o seamă de cunoștințe, când te vei 
fi luat de piept cu viaţa, sar putea să ai 
ceva de spus, cine ştie... Atunci poți să scrii 
versuri. 

Ana D. A, — Scuzaţi eroarea tipvgrafică, 
Prea multe diminutive. Poezia nu poate fi 
publicată. Pentru „Sacrificiul“ vom sacrifica 
în săptămâna aceasta un ceas şi vă vom răs- 
punde dacă soarta lui va fi să apuse altă 
cale dacât poezia, 


Val. — Ce e „Val“ ca valul trece. Dar e 
primul val care trece... la coș. Genul e difi- 
cil. Nu vă sfătuim să persistaţi în el pentru 
că e aproape epuizat. 


Literat-Caracal. — Lăsaţi pe alții să con- 
state că sunteți întradevăr literat. Nu vă 
recomandaţi ca atare pe cartea de vizită, 
pentrucă vă contrazic versurile d-voastră : 


Statui voevodale răstignite 
Sub strălucirea cerului de steme, 


Sau: 
Și spezi lovind de pavezi răsună. 


Menţionez că pluralul dela spadă face 
spade nu spezi,. Unui literat nu i se permit 
asmenea greşeli, 

Şi totuși, sub noianul de vorbe se ascund 
și câteva idei şi sentimente, Dacă vă hotă- 
riți să înlăturați neghina sar putea ca în 
curând să aveţi o recoltă poetică de calitate. 


Gheorghe Codru — 


Sunt trist și 'm calea-mi de umbre pătată 
Mă uit înapoi şi-mi văd anii 

Ii număr pe deget și iară 

Măntreb dacăn lume nu-s toate minciuni. 


Minciuni vor f; toate în lumea asta, „de 
umbre pătată“. Dar cea mai mare minciună 
ţi-a. spus-o acela care a afirmat că versurile 
dnmitale pot fi publicate, 


T. st. 








=> 8 
aa 








UNIVERSUL LITERAR 








Câmpina, oraş de parafini și 


CU BIRJA PE PODURI DE FER 


Există o Cîmpină sub nori elemen- 
tari, cuminţi de stampe. Intîi o așezare 
de mocani sirguitori cari nu prea trăiau 
de pe urma subsolului muntean. Hanuri 
contemporane cu alte zăpezi... Citeva 
puțuri primitive de ţiţei. Acestuia nu-i 
ieşiseră pe atunci porecle posnaşe ca 
„Aur negru”, „Singe al pămîntului”, 
scornite prin redacții. Va fi avut el, to- 
tuși, în Prahova legendele și cîntecele-i 
firești. Multă vreme „Aurul negru” n'a 


de băeţi și altul de fete, a căror con- 
strucție de mult pornită, merge și azi 
în ritm cu a Muzeului de Artă Naţio- 
nală din București. Totuşi au funcționat 
neisprăvite... Notele :rele precum și cio- 
rile se înmulţesc în orice confort. De-a- 
lungul bulevardului o inegalitate a- 
muzantă. Case roșii cu turnuri de ce- 
tate a Hotinului în trandafiri igrim- 
panţi, blockuri şi coame de burg me- 
dieval. ze 

La un capăt, sediul societăţii „Elec- 
trica”, unde un poet se osîndește pe 


sa i N, i, 3 
DR ee 





Câmpina. Bulevardul Brătianu primăvara 


tost bun la altceva decât să ungă bucce- 
lele carelor. 

„O hurducăială a trăsurii pe un pod 
inalt mă lace să închid scoarţele grele 
ue monografie mentală. Intr'un loc be- 
tonul e găurit şi se vede, prin plasa 
armăturei, jos de tot, apa repede cu cio- 
buri sinilii, 

— Ziceţi că mergeţi la domnu țiței 
— imtrebă la o coutură birjarul. 

—- Da, moșule. | 

— Spuneţi-mi la care dintre ei, îi- 
indcă „Ţiţei” sunt trei traţi. 

Brrr. — Admiteam ţiţeiul sfânt, an- 
tropomorfizat. Că sa intrupat in mai 
muiți zei, nu putea concepe miniea 
mea monoteista. La urma urmei, tot 
am priceput, fiindcă Fraţii Țiţei sunt 
croitorii cei mai vestiți ai oraşelului. 


SONDELE ȘI PRESTIGIUL 
CLIMATERIC 


Sondele.... Triste vestale cu glas de 
câțele, ca in internu!l de tuş al lui- Mac 
Constantinescu, Peisagiu zarenţuit, vi- 
triolat. Pentru el se iringe inima poe- 
ților. Nimenea nu suspină cu ei. Cim- 
pina rămine un oraş climateric de pri- 
mul ordin. Giștele se mortolese prin 
bataluri şi duc trai foarte plăcut, Co- 
mitem greşala profund obiecţivă de a 
asocia anumite decoruri anumitor vie- 
tăți... estetice, Eu am cunoscut un păun 
care mărturisea că se simte tot atiţ de 
bine printre straturi de ceapă verde ca 
și prin petunii. 

„Da rândul lor, caprele se adapă 
prin iazuri cu scursori de păcură. Ast- 
iel şi-au cănit, până şi cele mai tinere, 
țăcăliile, 

— Nu se otrăvesc? — am întrebat 
pe un păstoraş. 

— Le face bine la plămini, altfe 
n'ar bea ele — a fost răspunsul băeța- 





Câmpina, vedere generală a rafinăriei 


şului rumen, înfipt ca o pană într'un 
„Plein-air” de Grigorescu. 


VEDERE GENERALA... 
EVOCARI SIMBOLISTE 


Scot carnetul şi declamator în ritmul 
roților (trăsura am schimbat-o cu cher- 
vanul visaţ de marele pictor) recitesc 
începutul meu de reportaj ticluit.. în 
tren ; 

„Inconjurată de văi care primăvara 
se umplu de verdeață şi tlori, sus, pe 
un platou restrîns, Cimpina ştie admi- 
rabil să facă economie de spaţiu, Are 
deci, loc pentru pieţe, bulevard, ma- 
hala, industrie, aeroport. Toate sunt 
atent construite să încapă în „Riick= 
sak”-ul acestei zglobii excursioniste în 
cternă pregătire so ia rasna spre Nord 
pinăn Bucegii strălucitori sub pudra 
azurului.... A fost primul efect, ro- 
mantic al fugei de sub canicula bucu- 
reșteană. „Tot oraș de provincie. Tot 
dintre acelea care se pot rezuma în- 
tr'un vers de Laforgue : 

„Un chat traverse la place” 

Primărie masivă dar cu un ochiu 
bonom : orologiul. El arde lumina după 
cadran, dela orele 9 seara în sus, mai 
mult pentru cheflii solitari, Un liceu 


E N N RE N a N IN N i RR 
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


borderouri, este învăluit în dungi de 
cărâmidă presată. Aceasta-i dă — cu 
sau iără voia arhitectului — moliciuni 
de zidărie bizantină. 


DRUMURI VECHI ŞI NOUI 
SPiit: CIMPINA 


Multe, pe alese. Afară de unul: cel 
ingropat sub asfaltul șoselei suedeze, 
mime poimiine autostradă. Pe acela, 
venind dinspre Ploeşti, prin zădutul in- 
finitelor zile de vară, au poposit, Hay 
deu, doctorul Istrati, Necutai. Era pe a- 
tunci un salt eroic să ajungi pină la 
hanul „Movila vulpii”. Altul de acolo 
pană la „Ale două circiumi” strejuite 
pe colina ușoară, de un vast careu în 
piatră, peste șesul putred de mister 
haiducesc. La „Ale două cîrciumi” erau 
cumpene multe și jghiaburi multe. 
Lung popas de cai şi aialecte. 

»uoiogii și artiştii au tras acolo mur- 
gii de urechi, şi-au făcut cruce şi au 
pornit iar pe drumul monoton punctat 
cu troițe oblonite. La coboriş, in pito- 
reasca fractură de dealuri dela Băneşti, 
unde te întâmpină şi azi cu plin Ani- 
şoarele isieţe, tetele ploilor, 1rumoase, 
călătorii au luat o ţuică, prinzind curaj 
la... „„Cuvente den bătrîni”. 


DRUMURI PRIN MORMINTELE 
ALEŞILOR 


„Sunt drumuri spre sufletul cimpl- 
nean, cari pornesc din mormintele Ale- 
ilor, pe sub cîrtiţe şi conducte de oţel 
pline de trosnete sinistre zi și noapte. 
Drumuri adinci de linişte, răspunzind 
ori intre siincşii de marmoră senină ai 
castelului Hajdeu, ori  într'o  vâlcea, 
prin horbota romănițelor de zumzeL 
solar din minunata pădure a Voilei. În 
colinele Vovilei sufletul clasic al lui Gri- 
gorescu şi-a găsit expresia. Ca și tem- 
plui aivin al sunetelor din imnul lui 
Schuller împletit cu Simtonia LX-a, 
Voua, t*mplut paletei grigoresciene se 
refuză, dela intrare, celor melancolici, 
celur can nau prieteni şi Carl nu lu- 
besc. Uptimismul colinei voiliene îi a- 
lunga. Din fericire piatra are vedere 
spre ea. Se recunosc, in acest colţ de 
natura, inseşi liniile unui anumit ta- 
blou uula pinacotecă. 

Mai jos, cisternele albe, stomacurile 
filistine din elegiile poeţilor de inspi- 
rație petroliteră, 

Cimpina, orăşel de parafini şi sera- 
fimi, unaiţă truntea-i de fecioară — 
Voila — deasupra teluricului. Ea vrea 
demult să-și regăsească truverii, să uite 
că un ideal semit, dar vechiu, se su- 
focă sub stringerea matematică a mii- 
lor de conducte. Şerpii cu singe gros 
dar bun conducător de sunet și înţe- 
lepciune nouă... 


LUME NOUĂ. SUCURSALA 
VALSULUI VIENEZ 


Din vâltoarea indesşcriptibilă de fum 
produs cu prilejul incendierii sondelor 
și cisternelor, în ajunui ocupației ger- 
mane, umbrele glorioase ale trecutului 
s'au trezit în buimăceala unei lumi 
noui. Tulpinile fagilor au păstrat, ani 
de-arândul, vălul cernit, așa de deasă a 
fost noaptea care a ţinut o săptămână, 
după foc. Numai anii au spălat de fu- 
ningine paradisul Voilei şi seraful Gri- 
gorescu s'a putut reinstala întinsul... O 
lume nouă de funcționarism cosmopo- 
lit. Lefurile grase au creiat burghezi 
gentilomi. Străinii blonzi din societă- 
țile petroliste au importat, pentru sal- 
câmii Câmpinei, privighetori de Wal- 
zertraum.  Prinurmare, preocupări de 
știință şi artă. Funcţionari cu patru cla- 
se liceale se închipuiau geologi din mo- 


mentul cânâ vedeau melcişori preisto- 
rici la săpături și lăcărituri. Alteori a- 
păreau odată cu melcii, veleități de 
eseişti, Lumea asta privea nedumerită, 
picată din nori, pelerinagiile la monu- 
mentele istorice, organizate de Bucu- 
reşteni. Dascăli din vremuri bune, 
Scripcă, Oproiu ş. a. își furişau prin- 
tre pelerini enţuziaşti, evlavia pentru 
trecut, Localnicii gustau, în genere, mai 
mult meetingurile dela crucea lui Aurel 
Vlaicu. In cultul pentru el s'a maniies- 
tat mult, cred, ancesțtralul sânge mocă- 
nesc. 


STATUI CU PONEY ORI 
CU... TRANSFORMATOARE 


Grigorescu are un bust de bronz la 
un colț de stradă, Preocupaţi de sport şi 
valsul politicianismului, oamenii nu au 
observat, timp îndelungat, că în faţa 
figurii imortalizate, se află un mare 
transformator electric, ascunzând-o ve- 
derii trecătorilor. La protestul presei, 
transformatorul a fost ridicat. Bunul 
simţ al edililor sa redeșteptat subit. Un 
monument al eroilor fusese abia des- 
velit într'o piaţă. Edilii au băgat de sea- 
mă că în proporţie cu calul, soldatul că- 
lăreţ era prea mare. Au dat ordin să fie 
reînvelit. Mulţi ani a stat aşa. Te aștep- 
tai să-l vezi ieșind buimac, de sub pân- 
ză, pe vagabondul Chariot, care într'un 
film îşi găsea culcuş sub  învelitorile 
statuilor neinaugurate. Statuia, în cele 
din urmă îu măturată, iar în locu-i, mu- 
nicipiul, şi-a instalat o drăguță autoga- 
ră. Asta a fost „soluţia“ spiritului critic 
care, un moment înainte, părea să a- 
nunţe zori de eră nouă în mentalitatea 
oficială din Câmpina. 
DOI LAMPADOFORI: LIBRA- 
RUL ȘI TIPOGRAFUL 


Librarul se numește Crăciun și a îă- 
cut servicii neprecupeţite cărţii din tea- 
scul românesc. Prin eforturile de a ali- 
menta şi pătura cosmopolită a orășelu- 
lui, a binemeritat, fără să se gândească 
poate, din partea câtorva puri intelec- 
tuali români. Le-a înlesnit dublul oxi- 
gen cultural, 

A doilea lampadotor, are și o nuanţă 
de martir. El este modestul tipograf 
Gheorghiu care a imprimat ziare loca- 
le, şi a suportat chiar duşurile scoțiene 
ale năsdravăniilor grafice de  avani- 
gardă suprarealistă. Intre revistele şi 
ziarele apârute ja Câmpina se pot men- 
ționa : „kcoul Prăhove”, editat de c. 
lMiescu ; „Câmpina“ și „Strada'“ editate 
de Al. 'Ludor Miu ; „Gazeta Câmpinei' 
editată de G. LOscher. Pentru obiecti- 
vitate, deasemenea, „Urmuz, revista 
lui G. Bogza, 


CÂMPINA GEOMETRIZEAZĂ 


Farmecul rustic al împrejurimilor 0- 
răşelului, e pas cu pas urmâărit şi stâr- 
pit de geometria industrială. Conducte- 
le negre, unsuroase, s'au intins pe dea- 
luri, prin mărgăritărel, ca braţele unei 
muiatre. Păstorii lui Grigorescu au de- 
venit sondori de cari te sperii când a- 
par şi dispar împăcuriţi, în amurg, după 
stuișuri. lţi dau iluzu de tam-tam-uri 
africane. Doar mierla mai poate in 1dili- 
ca 1n preajma instalațiilor de puțuri ca- 
nadlene. Ciurovnicul, agerul conaucâtor 
al săpăturilor, n'ar pricepe mmic din 
mila poeţilor pentru pământul acesta 
ulcerat, oricât i-ar îi spusă în graiul 
sâu. Pe nesimţite, însuși asemenea om 
din popor a evoluat dela impresionism 
la spiritul geometric. Ciudat! in faţa 
chirovnicului cu aspect primitiv, le 
simţi, întârziat, extrem de liric. Dar lu- 
tui crispat, însângerat de scursoarr bitu- 
minoase, ca o pânză de Delacroix, te în- 
duioşează din ce în ce mai puţin. Dacă 
te prinde nvaptea pe-aici, găseşti pretu- 
tindeni, în resturi de dumbrăvi, lumină 
electrică şi melodie care să-ţi alunge u- 
râtul. Bizare prelungiri de parcuri unde 
n'ai să întâlneşti histrioni ai amorului. 
Melodia este ritmică numai de metal: 
o lume apusă, înghițită de geologie, 
şoptește taina ei copleșitor. Din mor- 
mintele celei mai vechi lumi cu brățări 
de melcișori preistorici, cresc tulpine 
sonore de metal, E mult mai grandios 
decât a muri și a te transforma, în li- 





Desen petroliter — A. Kessler 


mitele unui secol, în fire de iarbă. 
Smuls dintr'un humanism obscur, p& 

rimat, te simți înviind cu lumea ances- 

trală, desrobit prin ştiinţă, cu ochiul 





peste veacuri viitoare. Creşti, parcă, 
după liniile unui tablou de Lhote. 


DIALOGUL MOTOARELOR 


Soc — soc — pii ! Soc — soc — pif! 
Pat!!!! Prin câţiva băeţi îndrăsneţi, 
Câmpina a răspuns la apelul literaturii 
de avantgardă a cărei prăbușire a îost, 
mai târziu, ...verticală. Futurismul, ex- 
perienţă aliterară chiar la origină, în 
Italia, cu Marinetti, Sofici, etc., a prins 
în angrenajul său şi câțiva scriitori ro- 
mâni. Ignorând, probabil, esența mai 
mult politico-culturală a acestei expe- 
rienţe, tinerii noștri sau asvârlit cu 
avânt în vâltoarea ei internaţională. 
Câmpina industrializată oferea un ma- 
terial poetic original suprarealiştilor, 
forme sugestive pentru energiile sub- 
conștiente. Prin derogare dela sensul 
primar al futurismului, tinerii poeţi de 
ia Câmpina ca St. Constantin, Al. Th. 
Miu, căruia onomatopeea de mai sus îi 
aparține, ş. a., au dat poeziei lor o nuan- 
ță de tristețe proletară. Creiaţia lor este 
interesantă prin diversitatea efectului 
ce mediul de coşmar technie ori de şo- 
maj l-a resfrânt asuprăi, 


UN MENAJ POETICO-JURIDIC 


Departe de vălmășagul egoist, de bus- 
culada Bucureștilor, provincia praho- 
veană aduce ofrande pasionate şi perse- 
verente pe altarul muzelor. 

Domnul subprefect comite volume 
de epigrame sub orice regim, iar d-l ju- 
decător debutează cu o culegere de ver- 
suri lirice la 40 de ani. D-l magistrat se 
numește Horia Bottea. In casa d-lui de 
la Câmpina, îmi citește din recentele-i 
„Game“ care nu se simt obligate să fie 
petrolifere. D-sa conciliază cu multă e- 
leganţă neologismul cu termenul neaoş. 
Din robă poetul poruncește cuvintelor 
să jure, pe cruce, că nu se vor încăera.. 
caz tipic: a scris primele poeme după 
vârsta de 35 ani, deaceea gamele sale 
au contrapunct, 

D-na Bottea, de origină maghiară, și-a 
îmblânzit perfect ochii albaștri ca să 
poată orna un cenaclu literar românesc. 
In sfârșit, un menaj poetic al cărui „al- 
ter ego'“ este sfântul Codex... Prin fe- 
reastră se profilează un strașnic peisaj 
industrial: Rafineria. Nicio plantă în 


ce rez cm an mano sa = ape se Ralăiiua 


e metan ca no ge ct em 
. Ei 





Un puț de petrol în faza licăritului 


cadrul țevăriei în formă de uriașe ca- 
lorifere suspendate printre furnale. 

A, dincoace de geam înfloreşte Dori- 
na, Campioană de patinaj la 10 ani, fe- 
tița este antiteza părintelui ei mai pu- 
ţin grăbit, 


EXPOZIȚIE DE PICTURA 


Vreo 20 pictori din diverse orașe pro- 
vinciale şi-au reunit operele într'o ex- 
poziţie la Câmpina. Combinaţie destul 
de practică dar operele în majoritate 
par concepute in spirit fotografic. Un 
pill comentează în faţa unui por- 
ret: 








6 August 1938 





serafimi 


de SIMION STOLNICU 


— Are ceva flamand... 

— Exact — răspunde iute, pictorul 
delegat la expoziţie, Arată apoi câteva 
„marine“ fioroase. 

-— Sunt de mine. Eu sunt pictorul X. 
Am expus mai mult în străinătate. Să 
vedeţi ce frumos scriu revistele despre 
mine., 

Este tot atâta mare în pânzele sale 
cât cer albastru în uniformele de jan- 
darmi. Naturi moarte în toate genurile; 
una dintre ele cu pești fezandaţi după 
semnalmentele aripioarelor roşii pe 





Un aspect al castelului Hașdeu 
(Scara turnului) 


pântecele gălbui. Preţuri imense. Un 
înalt funcţionar nazalizează extaziat: 

— Domnule, ador arta, Dar ca să iei 
azi artă în casă trebue parale multe. 
Dacă nu le ai? La noi titlul e mare, lea- 
fa mică. 

La urmă un cerber slinos te înhaţă 
de mânecă să plătești catalogul capo- 
doperilor, pe care l-ai șifonat. 

— Cinci lei]... 

— Suntem Presă... 

— Nu mă interesează!... 

Noroc mare că expozanţii aceştia fac 
turneu. Înaintea durerosului adio, le-aș 
recomanda chervanul lui Grigorescu. E 
mai sigur. Nu li se va deteriora creiaţia 
în deraieri de trenuri, Apoi au şansa 
de a face un voiaj mai îndelungat şi 
departe de anumite morminte, 


FINAL INCHINAT UNUI AMIC 
ALITERAR 


O trăsură cu doi cunoscuţi, gazetari i 


şi poeţi dela București a stopat în mij- 
locul străzii. M'au chemat. Ne spunem 
tor, ne flatează din pragul prăvăliei: 

— S'au întâlnit scriitorii)... 

Confraţii mă invită la o sondă cu be- 
re. Refuz. Am lângă mine un fost co- 
leg de cămin studenţesc, un prieten ali- 
terar. Nu mi-aş părăsi prietenul în nu- 
mele nici unei bresle din lume! Il reiau 
de braț și mergem la „Agneta“ cofetă- 
ria intelectualilor, El mi-a văzut nume- 
le în Universul literar şi mă felicită, 
dar: 

— Un secret — spune el în dulce sur- 
dină — am o rugăminte pentru tine. 
Sunt o natură ciudată cred, nemaiin- 
tâlnită. Mă amorezez de mai multe fete 
deodată. Ar fi cazul să mă treci întrun 
roman, mi-ar face mare plăcere... 

Semnez... în alb. Prietenul mă con- 
duce la dânsul, îmi dă șerbet sub teii 
patriarhal. 

— Greu am să mă despa:t de lucru 
rile acestea, după ce-mi iau doctoratul 
în drept. Lucrurile sunt.... sunt pri 
teni, dar prieteni din aceia cari nu tră- 
dează. 

Adevărul simplu din ceiace spune 
el „lipsa orgoliului de expresie şi a îri- 
cei de loc comun mă impresionează, 

Amicul meu aliterar este sufletul 
Câmpinei rămas ingenuu. Deasupra fa 
pului său tânăr văd o aureolă de nori 
simpli, cuminţi, din vechile stampe, 
Se'nţelege cui am spus „rămas-bun' 
mai la urmă. 





POEM 


Mai legănat, mamă, cu piciorul 
Şin copae, flori mi-ai pus căpătâi, 
Iar în suflet, mamă, mi-ai pus dorul: 
Pe calea vieţii, visul cel dintâi... 


Candelei ce-a luminat bordeiul 
I-ai dăruit taina cea mai sfântă, 
O nostalgie, suspină teiul 

Și-apoi ursitoarele o cântă... 


In suflet ai adulmecat zarea, 
Şi tăcerii florilor din luncă 
Le-ai cerut s'aducă ursitoarea, 
Boarea nopţii a lovit în stâncă, 

A Cerul, zânelor le-a 'nchis cărarca 
Pe care o mai cat şi astăzi încă 
Pe drumul ce-i zice alinarea. 

ă BOGDAN-ŞUȘALĂ 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908-93