Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0049

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 3ei 
de onoare 
particulari 


500 
220 „ 


PR N a a O O a 





REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 39.30.10 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





UNIVEDSUL LIILPAR 





ANUL XLVIlile Nr. 49 


SAMBATA 9 Decembrie 1939 


Redactor responsabil: Mihai Niculescu 





“Presim fire 
Din ciclul „Renaşterea“ 


Aştept ceva şi nu știu ce să-mi vină 
Şi gându ?'n așteptare stă ca 'n ploae. 
Și ca o ramură cu fructe plină 

Im greutatea lui mi se 'ncovoae. 


E poate presimţirea că degeaba 
Cu sufletul pândesc în astă seară 
Ecoul unui pas pe care graba 
Să-l mâne cu neliniște pe scară. 


O pasăre de noapte rătăcită 
Pluteşte pe de-asupra ca o barcă, 
Iar o gondolă pe canal imită 
Fiorul fâlfâitului ei, parcă. 


N. DAVIDESCU 





Pentru „Albatroşi“* 


de SIMION STOLNICU 


Mulţi admit că omul își poate perpetua existenţa de 
poet sau teoretician al genului poetic, odată intrat ia 
tront, în campanie; se feresc totuşi, a se întreba cum? 
Alții îşi vor pune problema, dar grăbiţi să se consoleze 
își vor spune că existenţa aceea se perpetuiază sub forma 
letargiei. 

Sar părea că vremurile acestea aduc vreo câteva 
semne de întrebare speciale pentru literatura românească 
pornită dintr'un spirit eminamente liric. Cum se poate con- 
cilia spiritul la vârsta strălucită a poeziei și a pamiletului, 
cu scrima baionetelor? Serima aceea însoţită de unele ex- 
plicaţii caracteristice la auzul cărora poţi să cunoşti în ce 
măsură faci sau nu parte dintre sensitivi... Intrebarea au 
ar părea o noutate, nu-i așa? Armata n'a fost niciodată 
foarte uşoară pentru cine a publicat versuri. In pâinea 
cazonă nu Sau putut înfige prea repede lumânările de 
nuntă ale poeziei... i 

Un foarte preţios confrate, un scriitor de 2vantgardă, 
până mai ieri, cu toate frumoasele amintiri ce ne legau şi 
protestau din scoarţa zarzărilor celor douăzeci de ani ai 
noștri, îmi spunea în faţă că mă detestă. De ce? „Fiindcă, 
imi spunea dânsul, ca un băiat de prăvălie mereu ai grijă 
£ă-ţi faci cărare și să te „dichisești“... A mai adăogat că 
nu mă mai poate aprecia decât aşa ca pe un copac.... 

Din zel pentru cunoașterea suprarealismului am supor- 
tat aceasta. 


Acum câteva zile, scriitorul, transformat de consecinţele 
câtorva blestemăţii comise — cred — sub imperiul ideolo- 
giei sale vitaliste, strâns intrun palton datorit unui succes 
literar binemcritat, palton chipeș care nu va sta în iarna 
asta la naftalină, m'a găsit, gusiânăd liniștit o fărâmă 
de permisie în haina mea de ostaș. Pentru întâia oară, 
omul din subsemnatul l-a induioşat. A declarat pentru 
mine şi cei de faţă: „Se știe că este o catastrofă să fii 
poet și să faci armata!“. 

Il iubesc ca şi inainte pe scriitorul acela şi sunt prea 
bucuros de a fi găsit, oricum, o punte spre sufletul lui, 
chiar sprijinită pe o constatare a sa de un adevăr relativ, 
După unele indicii, nelalocul lor aci, prietenul află destul 
de târziu că devotatul său își preparase antenele năs- 
cânde pentru înţelegerea poeziei pe-atunci pe când ar îi 
putut, cu mai multă utilitate pentru vremuri oblice, să 
urmeze şcoala de piceoli. Ne aflam într'o casă munteană, 
cămin de popas... Mă așezasem cu stfială, pe un divan și 
aveam în buzunarul vestonului cu vipușcă albastră, „Uni- 
versul Literar“ cu o poezie ilustrată de Voinescu. In rân- 
durile acelei poezii doream străvechea armonie a vieţii 
dela punctul €i primordial din totalitarul azur salmastru 
de sub cer... 

— Lăsaţi-l să doarmă nefe... 

N'am protestat şi asta ca să nu mi se reproșeze min. 
ciuna pleoapelor închise ce o socoteam necesară dintr'un 
fel de dichiseală a atitudinei orizontale. Altfel, regret că 
nu m'am explicat mai bine confratelui care ar fi plătit 
acum unui virtuoz — dacă nu exagerez — să-mi cânte o 
divină ber cuse. 





(urmare în pag. 8-4) 


Nora Steriadi, 











Există poeți și deosebit de 
ei există poezie. Operele lirice 
se pot judeca în sine, sau ra- 
portate la creatorul lor. Aş 
spune chiar că există poezii şi 
poezie. Sau poate că nu se 
poate vorbi de Poezie (sau 
Poezia), ca un concept general 
şi universal aplicabil. Fiindcă 
poezia nu e niciodată aceiași. 
Ea îşi modifică identitatea 
dela caz lu caz, dela o reali- 
zare la alta, dela un creator 
la altul. 

Nu există deci poezie, ci 
poezii și între ele sunt  dife- 
rențe profunde, nu de grad ci 
de esenţă. 

Pentru a vedea ce deosebire 
este între poet şi poezie voi 
porni dela un exemplu. 

Sunt unii care — nu-mi pla- 
ce să le spun poeţi! — au 
scris poezii multe şi ele au dis- 
părut în întunericul  anoni- 


Cina cea de taină, mozaic 





Ortodoxismul liricei gândiriste 


Intr'una din zile, marele cugetă- 
tor creștin, Fericitul Augustin se 
plimba pe marginea mărei, cufundat 
asupra tainei dumnezeieşti. Deodată, 
oprit în loc de frumuseţea razelor 
aurii aruncate pe imensitatea mării 
ca şi de fiorul ce i-l dădea sbuciu- 
mul neistovit al valurilor, sar fi a- 
dresat naturei astfel: „O, natură! Tu 
eşti Dumnezeul meu? Poţi tu da li- 
niște sufletului meu? la :care valu- 
rile agitate îi răspund: Quaere super 
NOS, quaere super nos, non sumus 
Deus tuus“. Augustin ridică ochii 
spre cer şi întrebă: „Tu soare, lună, 
voi stelelor sunteţi voi Dumnezeul 
meu? Puteţi voi da liniște sufletului 
meu? O armonie minunată îu răs- 
punsul și un glas care zise: „Noi 
nu suntem Dumnezeul tău. Suntem 
numai creaturile tale. Noi nu putem 
da pace sufletului tău: quaere super 
nos, quaere super nos“. Sfântul cău- 
tă mai sus. Privirile ochilor minţei 
sale pătrunzând până la spiritele 
care stau înaintea tronului dumne- 
zeirei, puse aceiași întrebare și că- 
pătă acelaș răspuns: „quaere super 
nos, quaere super nos“. Atunci su- 
fletul său se înălță mai sus de na- 
tură şi de toate spiritele, mai sus de 
toată  făptura şi apropiindu-se de 
ţronul lui Dumnezeu liniştit și pros- 
ternat zise: „Numai tu ai dat parte 
sufletului meu, de aceia numai tu 
eşti Dumnezeul meu și numai în ti- 
ne este liniștea veșnică“. 


Mi se pare că sub semnul mare- 
lui sbucium al fericitului scriitor 
creștin, amintit de noi mai sus, stă o 
bună parte din creaţia literară a 
„Gândirei'. 

Sublimi cântăreţi ai șesurilor și da- 
rurilor pământului, ai naturei ca și 
ai sufletului românesc sub mulitiple- 
le lui aspecte, gândiriștii au fost și 
sunt totodaţă şi poeţi ai misterului 
divin, însetaţi pelegrini și căutători 
de Dumnezeu. Căci scriitorii români 
şi creştini, cum mândru se numesc, 
socotesc că între inima neamului și 


Dumnezeu ca isvor al frumuseţei, ei 
nu pot fi decât simpli mijlocitori. Și 
a mărturisi întru El nu era şi nu 
este decât un glas fundamental al 
existenței lor ca scriitori. 

* 

Bipolaritate creaoţionistă. De am 
arunca o privire fugară deocamdată, 
pentru a reveni mai pe larg în altă 
parte, numai asupra titlurilor de v- 
pere poetice gândiriste, am vedea că 
suntem isbiți de o constantă predo- 
minantă caracteristică. Deoparte pă- 
mântul [ărei şi de alta nun cer româ- 
ne-c. Deoparte găsim titluri de volu- 
me ca acestea ; Șesuri natale și Da- 
rurile pământului; Din ţara Zimbru- 
lui și Părgă; Pe Argeş în sus, Satul 
meu și Limpezimi; Lângă pământ şi 
Cartea țărei; La cumpăna apelor şi 
Lauda somnului; Plânge Strâmbă 
lemne ori Bulgări şi Stele... iar de 
altă parte: Țara de peste veac; Poe- 
me cu îngeri, Destin şi Urcuș; Bi- 
serica de altă dată și Celălalt tărâm; 
Drumul spre stele ori 
dorului şi La poarta din urmă, Lea- 
găn cu îngeri... 

Bipolaritatea aceasta creaționistă, 
ca să-i spunem astfel, deoparte pă- 
mântul, de alta cerul, iată tematica 
liricei gândiriste. Cu rădăcini ce vin 
din brazda reavănă a ţărei, din ne- 
guri de vremi şi străfunduri de su- 
flet, pentru a străbate misterul in- 
tangibilei divinități și a fi colorată 
de albăstrimea cerului nostru — pe 
această axă cu poli atât de îndepăr- 
taţi, a lumii de aici și a celeilalte 
de dincolo, se fixează întreaga sen- 
sibilitate gândiristă. 


Lăsând la o parte faptul că mul- 
tora li se părea altă dată că o regă- 
sire a sufletului românesc contem- 
poran în marea tradiție a neamului ar 
fi o curată apostazic a ideei le pro- 
gres; că, plecând dela o estetică pur 
normativă, de simplă construcție lo- 
gică, se ajungea la decretarea că o 
evoluţie a poeziei române, o încadrare 
a ei în modernism, se poate face nu- 





ai 


Pa 











Ştefan Dimitrescu, 


Piceu 


Memoriei lui Traian Pugaciu 


Sunt ani... şi puate timpul se'ntoaree ca un fum, 
De văd prin ceaţa-i albă tot drumul meu de școală, 
Ce-şi cerne rar tristeţea în inimă, acum, 

Când simt bătaia aspră în tâmpla tot mai goală. 


O, zile insorite ce ne priveau prin geam, 
Plimbându-și clara umbră în clasele tăcute! 
Un cărăbuș de aur îl bănuiam pe-un ram, 
Sfidând tăcerea noastră cu aripi desfăcute. 


Pe săli cu tropot dulce, mi-apare pedagogul, 
Tunica unui prieten cu glasul grav și trist; 
S$opteam cu teamă, poate ne-apasă catalogul 
Sau umbra grea şi neagră a lui Ariovist, 


Corole de imagini, geometrii în spaţiu, 
Şi-acelaş fum de vise, de gând şi de țigări, 
Cu vacea răgușită scandarăm din Horaţiu, 
Sau punem a istorie absurde întrebări. 


Trecutu-i ca o scoică în care sună marea, 
Când merg cu gându'n urmă la primele iubite. 
Rămâne sumbră fruntea şi tremură cântarea : 
Intâia halbă goală, în cârciumi miri, dosite. 


Sunt ani... azi moare ziua pe-o filă de hârtie, 
Mă'nchin la alte chipuri, alț; îngeri îi desmierd ; 


Liceul meu, te bănui în aură străvezie, 


Curte tățărească 


Severa ta blândeţe, încep încet s'o pierd. 


STEFAN BACIU 


La Curțile” 


de GH. VRABIE 


mai prin disocierea acesteia de ele- 
mentele poporane și că „nedisocie- 
rca ei“ ducea la „exproprierea a 
câtorva hectare de mediocră litera- 
tură“ (Lovinescu — Ist. Lit. con- 
temp. III pag. 107); iar „sincroniza- 
rea“ acesteia, ducea la o simplă pas- 
tişă fie a literaturei germane, fie a 
celei franceze, la un simplu ecou fără 
originalitate şi valoare, lăsând, zic, 
toate acestea la o parte, să menţio- 
năm pentru aspectul religios al poe- 
ziei gândiriste, că și el na fost lip- 
sit de epitete şi etichetări care de 
care mai savante. Poate că nici o 
epocă din literatura noastră n'a fost 
prezentată mai diform şi siluită ca 
cea de azi. Datorită aceluiaș comen- 
tator al fenomenului nostru modern, 
asupra ei planează o impresie peni- 
bilă de devalorizare şi de denigrare 
a tot ce constituie reală originalitate. 
Aproape nu există poet al vremii de 
azi căruia să-i nu fi declarat un pa- 
tron occidental și să nu-i Îi asociat 
numele lui de al altuia străin. Ince- 
pând cu simbolismul francez și ter- 
minând cu expresionismul german, 
poezia noastră a fost pe rând ane- 
xată pe nedrept când lui Baudelaire, 
când lui Rainer Maria Rilke, Fran- 
cisc Jammes sau Jules Laforgue, 
Desigur că de pe urma acestei dia- 
bolice plăceri, spiritul publice a pă- 
gubit destul de mult, încât oricine 
poate crede că literariceşie tocmai 
astăzi suntem o pură colonie. 
Revenind la aspectul religios al 
poeziei gândiriste, spuneam că şi 
acesta nu a fost lipsit de false eti- 
chetări. Cunoscut este argumentul 
unora că poezia ortodoxă dela „Gân- 
direa“ este rezultatul unei ideologii 
străină de sufletul neamului, care 
de aproape 20 de ani de zile este 
răstălmăcită şi măestru aranjată în 
strada Polonă din Bucureşti. Şi că 
acest -ideologism livresc nu a reușit 
să creeze decât tot o poezie livres- 
că, artificială. Și tot așa de cunoscut 
este şi celălalt argument sincronizat 
că: „De pe urma prestigiului uni- 
versal al poeziei lui Rainer Maria 
Rilke sar putea chiar şi la noi stu- 
dia fenomenul contagiunei literare: 
cu d. Crainic, lisus a venit în „țara 
mea“; cu d. Ion Pillat s'a născut în 
plaiurile Argeșului; pe o undă de 
creştinism a sosit şi pe aripile înge- 
rilor d. Voiculescu (dem, pag. 108). 
Adevărate să fie oare aceste cu- 


vinte ale d-lui Lovinescu spuse și 
trecute din gură în gură până când 
au devenit populare? Aveau oare ne- 
voie Crainic, Pillat, Voiculescu de 
prestigiul universal! al lui Rainer 
Maria Rilke, adică de prestigiul mis- 
ticei germane, sau Adrian Maniu de 
prestigiul laforguian sau jamme-ist? 
Nu este la noi patria misticei și încă 
a misticei ortodoxe, căci este nece- 
sar de adăugat acest lucru? Şi nu 
tot aşa şi a artei primitive? Aşa că 
nu rilkieni sau jamme-iști, ci orto- 
docşi români, tradiţionaliști  autoh- 
toni. Poeți ca Nichifor Crainic sau 
Lucian Blaga, Ion Pillat sau Vasile 
Voiculescu nu pot fi simpli imita- 
tori, simple anexe ale literaturilor 
occidentale. Că se vor găsi și la ei 
interpătrunderi de motive,  altoiri 


(Urmare în pag. 5-a) 


Poeți si poezii 


de OCTAV ŞULUȚIU 


matului și al uitării. Cine mai 
știe ce opere a public Feliz 
Arvers spre exemplu? Şi to- 
tuş el a scris volume de ver- 
suri, a scris poezii destule. Dar 
nici măcar istoria literară 
nu-l înregistrează. Doar anto- 
logiile mai cuprind o poezie a 
lui: una singură; e celebrul 
său Sonct, atât de cunoscut şi 
pe bună dreptate, pentrucă e 
atât de frumos, de realizat: 
Won âme a son secret, ma 
vie a son mustere: 
Un amour, 6ternel en un 
moment conţu. 
Le mal est sans espoir, aussi 
pai dă le taire, 
Et celle qui la fait men a 
jamais rien su. 


Helas! jaurai passe pres 
d'elle inapergu, 
Toujours d ses cotes, et 


pourtant solitaire, 
Et jaurai jusqu'au bout fait 
mon temps sur la terre 
N'osant rien demander et 
m'ayant rien recu. 


Pour elle, quoique Dieu lait 
faite douce et tendre, 

Elle îra son chemin, dis- 
straite, et sans entendre 

Ce murmure d'amour 6leve 
sur ses pas; 


A Vaustere devoir  pieuse- 
ment Jidele 
Elle dira, lisant ces vers 


tant remplis delle: 
„Quelle est donc cette fem- 
me?“ et ne comprendra pas. 


Poezia aceasta, în cure atât 
de discret a ştiut să exprime 
ideia iubirii tăcute, pe care 
Jemeia care a provocat-o nu o 
va ști niciodată, e tot ce ră- 
mâne din Felix Arvers. Atât 
a izbutit el să creeze bun. Dar 
ea vu rămâne mereu. 

In fata acestuia să ne gân- 
dim la un poet mare, la Ch. 
Buudelaire spre ex.! Lies fleurs 
du mal sunt o culegere în cure 
unghiul de realizare al poezii- 
lor poate [i variabil, unele 
fiind geniale, altele mui puţin 
geniale, unele frumoase, alte- 
le mai mult, altele mai puțin 
frumoase, unele perfecte, al- 
tele şi mai perfecte, dar ivate 
râmân, toate sunt valabile es- 
teticește, toate înfruntă timpul, 
toate interesează. Les  leurs 
du mal nu pot fi  despuiate 
pentru u pune într'o antologie 


-una sau două poezii din vo- 


lum, Intreg acesta este, în si- 
ue, o antologie! Ba pot spune 
că el depăşește antologia, o 
desființează, neagă principiul 
insuși al ei. 

Căci ce este o antologie? In 
definiţia ei cea mai strictă ea 
e o culegere de capodopere, o 


culegere a celor mai bune 
opere ale tuturor scriitorilor 
dintr'o literatură. Dar cum 


am putea scoate din opera lui 
Ch. Baudelaire, a lui Victor 
Hugo, a lui Mullarme sau a 
lui R. Maria hilke două, trei 
sau şi zece poezii și le-am 
pune într'o antologie, fără a-i 
mutila, fără a falsifica îmţele- 
sul operii lor ? Într'o antologie 
se pot strânge cele mai fru- 
moase poezii ale unor autori 
care n'au scris decât două, 
trei, sau zece sau numai 
UN! — asemenea capodopere. 

Dar dacă ar trebui să punem 
într'o antologie pe Baudelaire, 
ar trebui să punem acolo trei 
sferturi din Les fleurs du mal, 
dacă nu chiar tot volumul. 
Din volumele de lirică ale lui 
V. Hugo se poate extrage nu- 
mai din el o vastă antologie 
de câteva zeci, dacă nu peste 
o sută de poezii! Din opera 
poetică a lui Paul Verlaine nu 
“a făcut o antologie de căteva 
sute de poezii? Fkiistă poeți 
de antologie, cum e un Felie 
Arvers, un M. Rollinat, un Al- 
beri Glatigny, un Anatole 
France — ca poet liric, — un 
lrangois Mauriac — tot ca 
poet liric, — dar există alții 
cure nu pot intra în antologie, 
fiindcă opera lor e propria-le 
antologie, singuru antologie pe 
care singuri și-uu creat-o, au- 
tologie pe măsura lor. 

Trăesc povzii, da,  trăesce 
poezii izolate de o operă poe- 
tică. Ele viețuiesc independent 
de personalitatea poetului şi 
desprinse din opera lui care 
e în general mediocră. 

Dar există poeţi!  Poe- 
ziile acestora își trug  valoa- 
rea  dintr'o personalitate su- 
biectivă puternică, dintr'o 





tUrmare în pag. altimă) 


In „coroana“ sa lirică, aflată Ja loc 
de cinste în Antologia palatină, Me- 
leagru din Gadara se scuză că dela 
poeta Sappho a cules numai câteva 
„llori'“: „De la Sappho, puţine fiori 
am luat, în schimo sunt trandafir“, 
Puţine poezii, dar excelente! Ar fi 
putut lua şi numai una care, fiindcă 
era trândaţir, faţă de altele culese de 
pe câmp, prețuia desigur, mai mult. 
Iată principiul antologiei formulat 
cu un secol înainte de era noa- 
stră, în rafinata literatură elexanări- 
nă. Şi principiul operează şi astăzi, 
subtil ca în ziua lui dintâiu, pentrucă 
noi îl apiicăm nu numai când  esie 
vorba să întocmim o culegere cu cele 
mai irumovase poezii, — ci şi când ci- 
tim un volum de versuri. Dintr'o ere- 
ditate bi-muleaară de cititor,  îm- 
părț:m buchetul, in felurite flori, 
după speța lierărei: iubitorul de 
tlori de câmp admite şi cicoare, garo- 
fiţe, margherite, levănţică și scânte- 
ioare,.. dar în [runtea coroanei va 
căuta să așeze un superb trandafir de 
seră, dacă îl găseşte... În buchetul 
d-nei Ana Luca sunt tot soiul de flori, 
flori adevărate de antologie pe care 
specialisțul le va clasa, iar îndrăgo- 
stitul de culori și miresme le va pre- 
ui după preferință. Iată o mireasmă 
îndepărtată, ca un ecou: 


In colțul meu, uitat, provincial, 
In care liniștea creștea cu buruienile, 


In cearul sfânt când liniştea îşi culcă 
[osteneala 


Era surâsul de îndurerare al 
[Domnulaui, 


Lacrima dulce de lumină a somnului, 

Aleant'n palme calde adunat, 

Pe inimă cu palme calde apăsat. 
(pag. 7?) 


Firave tremurări de petale, de o 
culoare albăstrue parcă : 


Aş vrea să fie un apus de soare 

Lin ca un fâlfâit de-aripi, îndepărtat; 
Pe un cer potolit ca o iertare 

Plopi negri să danseze de'mchinat 


(pag. 9) 
Să ne oprim la aită floare de un 


aspect întunecat, turburător și totuşi 
captivant : 


Și află mamă, că stelele nu te-au 
[uitat, 
Că vin și acum, toate, pe înserat, 
Aşa cum cântecul tău le-a 'mvățat; 
Și se uită cu întrebare, afunda, 
Unde a fost odată pragul scund. 
Dar să știi că nu mai e nici pragul şi 
[nici casa, mamă, 
Unde-s? Poate tu, de acolo, le ştii 
[mai bine de seamă. 


(pag. 1!) 
Un lujer sfios se abate peste ochi: 
melancolici : 


Litiacule, 
Săracule, 
Zdrențărosule 
Neprietenosule, 





CRONICA 


Ce puțin ţi-e sub cer pomana! 
Tu semeni cu fetiţa de demult, Ana. 


(pag. 2 
lată şi floarea toamnei, căreia au- 
toarea îi spune şi numele, cri- 


santema în ale cărei petale de fum, 
întrezăreşte o dureroasă defilare sim- 
bolică pentru existenţa omenească: 


Vin printre noi mereu chipuri 
[omeneşti. 
Răsar pe tavan, în copaci pe ferești, 
Unele stau mai mult, altele pier 
[numai cât te-ai uitat, 
Au venit, te-au privit şi s'au spulberat. 
Noapte, noapte, când ai să-ţi iei 
[blestemul înapoi, 
Ca să putem vedea cine-i pe lângă 
noi ? 
(pag. 10) 


Cine vrea să se desfete mai departe 
culegsând, va merge până ia dei:catul 
„Post-scriptum“, prin care îşi va ră- 
spunde la nedumerirea de a fi văzut 
buchetul numit, „Candelă“. 


Iar candelei ce însămi am aprins 

Cu jar din vatra inimii, păzită, 

Inviei Luminiţa aţipită 

Suflând cenuşa slovei învechită 

Pc locul unde amintirea mea s'a stins. 


(pag. 109) 


Florile d-nei Ana Luca nau crascut 
altundeva decât în suflet şi acolo ca 
și amintirile, ele se puteau ofili. [ată- 
le strânse în voroana trainică a ver- 
su.ui, aceste nălucitoare amintir:, şi 
&supra lor, ca să mu se stingă, ca 0 
candelă, va veghea poezia. 

A face din viață poezie, spre a nu 
se sfărâma, este nu numai o :deie 
îmbrăcată intr'o metţaforă pe coperta 
unei cărţi, dar și o credinţă şi o dra- 
goste. Aceste virtuţi profunde ale vie- 
ţii frumoase fac din d-na Ana Luca 
o autoare, I: dau rangul pe care l-a 
nădăjduit. 


Literaţura noastră cunoaşte astăzi 
tipul de scriitor caracterizat total prin- 
tr'un element autohton: i:rismul. Acest 
principiu de creație se manifestă nu în 
poezie, unde nu ne-ar mira, ci în 
proză, unde îi acceptăm ma; puţin 
prezenţa. Da: prin fenomenul lir:smu- 
lu: diteratura epiză de după război a 
ieşit de sub controlul criiicci, ale că- 
rei discriminări rămân neputincioase 
io faţa aprobării masei imense de ci- 
titori. Pe drept cuvânt, un romanciar 
popu:ar, ca d. Ienci Teodoreanu nu 
acordă interes la ce se scrie d-spre 
cărțile d-sale, din momînt ce ce în- 
depi:nesc condiţia de penctrație mu- 
ximă în public. Trebue să fie un cri- 
teriu de valorificare şi în consumaţia 
literară, și rămâne să se vadă cărci 
rezistenţe se datorește meaderenţa cri- 
ticei. Despre o greşea:ă a publicului 
nu se poate vorbi cu o totală convin- 
gere, din moment ce acelaș public s'a 
dovediţ divers, orientat în mai multe 
sensuri către proucția literară mo- 
dernă. 


UNIVERSUL LITERAR 





Ana Luca: Candelă, 


versuri. Colecţia „Universul literar” 1939 


M. Eliade: Fragmentarium, 
Editura „Vremea“, 1939 


Cazul d-lui Mircea Bliade p.ediază 
cu totul favorabil pentru cititorii din 
uitimull deceniu. Acelaş pubi:c fascinat 
de lirismul medeicnist, consumă fabri! 
şi producția d-lui Eliade, scriiţor de 
alt tip, decât să zicem, al d-lui Ionel 
Teodoreanu. 

D. Mircea Eliade constitue prin ex- 
celență, iipul  scriitoruiui teoretic, 
Dacă am încerca să-i găsim asccn- 
denţa în ingusta noastră istorie Lite- 
rară, am da peste unele nume cu care 
ar suporta asemănare. Dar apropierea 
n'ar sluji caracterizării pecare o încer- 
căm acum, cu prilejul volumului 
„Fragmentarium“. Viziunea  teoreți- 
că a d-iui Eliade poartă în ea însăşi 
noutatea ca pe un simulent. Teoria 
este la d-sa o forţă de ansamblu, o 
totalizare, simiiară ca tendinţă, cu 
celăiait fenomen, al lirismului, cu ca- 
re își :spută dominaţia publiculiui. 

D. Icme! Teodoreanu a pus în cir- 
culaţie itiipul de personaj liric; d. Mir- 
cea Eliade pe acela de personaj] teo- 
retic. Ar merita să cercetăm în ce 
măsură cele două tipuri diferă; pă- 
rerea noastră este că nu se opun. Ra- 
portându-le deopotrivă, la public şi la 
creație, ele se completează mai cu- 
rând, Tipul teoreiic duze mai departe 
şi încoronează eforturile tipului liric. 
Deoarece caracteristic amandoura esie 
efortul, adică lupta lemperamenială 
cu obstacoleie de integrare în viață. 
Personagiile d-lui Teodoreanu !uptă 
să se integreze într'un cosmos natural, 
— sensibil, — văzut. Ee văd lumea, 
— peisagii, perfecţiunei formaie, sta- 
rea de triumif a tinercţii, imperativele 
erotice ala vârstelor. miracoiul vege- 
tal, am spune, al adoiescenţii, — de- 
monia irezistibilă a frumuseţilor exte- 
rioare, etic. şi În această lume simt 
impusia tragică de a pătrunde, de a 
deveni tot uma cu ea. Incearcă 9 omo- 
logare laică, stârnite de un demon tot 
iaic, al sângelui tânăr şi al chipuini 
frumos. Meloda acestei omoiogări nu 
poate fi aita decât metafora, întrucât 
demon:a autoruiui porneşte dela chip, 
dela ceeace vede în afară de el, ca 
fiind turburător, stricător ae echili- 
bru! Echilibrul se restabilește prin- 
tr'o metaforă: chipului demonice i se 
substitue altui, zeesc. 

Pentru aceea sa spus că persona- 
giile d-lu: Teodoreanu par nenatu- 
xaie: romaacierui tinda să le schimbe 
rangul de demon: în aceia de zei, de 
oarece demonii ucid iar zeii prote- 
joază. 

Tot dela o demonie pornește şi d. 
Mircea Bliade, neavând însă nimic cu 
demonia lumii vizibile. D-sa nu vede 
nimic din spaţiul concret al lumii fe- 
momenale ci, ca și d. Camil Petrescu, 
dela care împrumută gelos expresia, 
d. M. Hiiade „vede idei“, 

O altă demon:e, firește, adâncindu-se 


fără limită, în lumea interioară, Ceca 
ce d. M. Eliade a dat la iveaiă până 
acum din spaţiu! neuclidian al acestei 
lumi fără chip, formează conţinutul 
unei pagini iîinţesate de bibiiogratie, 
unde se a.ătură esseu lângă roman, 
studiu lâmgă jurnal  :ntim, cultură 
lângă povestire. Intreaga operă poar- 
tă marca luminoasă a demoniei :nte- 
rioare, Dela un gen la al.ul, trecerea 


nu întâmpină obstacol, de oarece 
lecttorul va fi înlesnit de prezența 
activă a aceleași metode de  elabo- 


rare. 

Metoda d-lui Mircea Biiade se spri- 
j:nă tot pe un principiu de omo:0- 
gare, dar ca nu cste şi nici nu poate 
fi metafora. Autorul decdară chiar, în- 
tr'o motă din „Fragmentarium” că nici 
nu înțelege metafora, că „n'a izbutil 
o singur ămetaforă în viaţă“. O expli- 
caţie plauzibiiă găseşte totuşi meta- 
forismului: îl asimilează cu 0rgia. 

Im acesţ caz insul mrţaforizant se 
mântue de demonie prin dispariţia sa 
in voiuptatea deslănţuită. Dar resor- 
birea unităţii în ansamblu nu este 
ptincipiu de artă, aşa încât conceptul 
de matatoră-orgie cade, respins de 
estetică. Putem admite ma: curând 
metafora chip, a cărei virtute demiur- 
gică consiă în transformarea demo- 
nului în zeu. 

Zeificarea, desigur, aplică un prin- 
cipiu esenţial de omologare, — şi ea 
corespunde din planul ei plastic, în 
p:anul interior teoretic, metodei sem- 
nelor, propus de d. Mircea Eliade. 

Metafora, ca zeificare, constitue şi 
ea un semn, ea este chip, figură so- 
lară, obraz geometric, desprins din- 
trun cosmos vizual, — dar d. Mircea 
E.iade dă aită semnificaţie semnului. 
S=mmul n'are chip, adică nu are va- 
ioare prin ceeace este el, nu este nici 
Îrumos, nici urit, nici mic nici ma; 
semnul este simbol, o imdicaţie pentru 
aitceva, care nu poate să se înfăţişeze 
niciodată cu chip, pentru că este esenţa 
pură, spiritualitate, Această esenţă 
pură nu se cuprinde mici în om, fiindcă 
și el este vedenie, ca este dincolo de 
om; 6 se simte despărţit de ea, cons- 
tată că tinde spre ea. că nu poate 
trăi deajuns în sine şi pentru sine, 
ci că sensul său esto să iasă din sine, 
intenţia sa este spiritualitatea. Numai 
este vorba de primatul chipului ci de 
primatul spiritualităţii. 

Şi după cum prinipiul  vedeniei, 
ducea spre o depăşire, spre o anulare 
a damomnuiui chip, prin zeificarc, de 
asemeni şi principiul teoretic al inte- 
riorităţi:, tinde spre o depășire a sa 
prin spiritualizare, Ca și chipul şi da- 
tul interior teoretic este tot un de- 
mon: demonul iîmtcrior care se mani- 
festă prin nesatisfacția de sine, şi prin 
voința da a fi ceeace se satisface prin 
sine. 











LITERARA 


Astfel se pronunţă sensul transcen- 
dent al vieţii inter.oare, al cosmosu- 
lui îmrizibil. Exisenţa este comside- 
pată imposibilă fără lranscendenţă; 
adică fără esenţă. Omul există, dar 
el şiie că ar fi pulu: să nu existe, şi 
in mod absoiul sigur ştie că va 
inceta la un moment dat să existe. 
Despre ume nu şie însă nici că 
na mai existat şi m:ci că nu va mai 
exista. Maji de grabă cosmosul ar 
putea să fie în eternitate; el este e- 
senţa ; Gevace este, fără să sfârșească 
ş. fără să fi început. 

Această diferenţă între existenţă şi 
csenţă, o înregistrează omul interior, 
cu o capacitate de suferinţă extraordi- 
nară. El se postulează in însăşi acea- 
stă suferinţă. 

De aici începe să jrăiască. Trăirea 
sa debutează prin constatarea spăr- 
turii, a desp.cării diatre om şi cosmos 
şi conţinutul său il constitue efortul 
de întindere a umei punți omoiogale. 
Omul trăește suo categoria transcen- 
denței ca sub o baită permanentă, de 
ps care nu se sting niciodată turbu- 
rătoare chemări şi semne, Acesta este 
«:matui său primordial, numai: în ei 
viața ui crește şi înregistrează ua 
spor. Sporu: nu esie aitceva decât o 
adâncire în direcţia transcendenţei, a 
spiritualității. Ca să crească viaţa in- 
ter:oară, are nevoie de  necurmată 
hrană teoretică, de argumente alc de- 
montui.ui toretic, cum sun: desperarea, 
setea as aventură, auteniicitatea, ex- 
periențiaiismu., sacrificiul, gloria, as- 
ceza, elanuriie, geniui, etc.  Acesica 
sunt prabieme : obstacole sau căi aie 
demcuuiui de a se intrece pe sine şi 
de a se apropia de zeu, adevăratul 
centru &l cosmosuui, — cel care a 
creiat cosmosul și îl stăpâneşte. 

Demonul tinde spre centru, spre 
omologarea cu iosăşi creaţia, — cu 
principiul ei de a pulea [i creată, cu 
zeul. Traectoria de ţâșnire din sine a 
demonului asic transcendența, — spi- 
ritualitatea, 

ELă - * . = 

Dar aceste probiesme au rămas încă 
vagi, în inţeiesui că d. Mircea Eliade. 
cu toate că ue-a dat o existenţă teo- 
retică excepţicnal de vie,  d-sa mu 
le-a prevăzut până acum şi cu o me- 
todă abso'usă de rezolvare. Am spus 
ma. sus că viziunea teoretică com- 
portă o metodologie: aceea a semne- 
lor. D. Miicea Ekade nu afirmă âi- 
rect această me:odă; d-sa ezită s'o ia 
cu punct de plecare a unui sistem, 
adică a unei gândiri ce desleagă pro- 
blemele. 

Deocamdată o propune ca metodă 
dz cunouștere, fără :indivaţia riguroasă 
a absolutului ce trebue revelat. Ar 
pu:ca fi absotutul creşiin, ar putea fi 
absolutul fiiosotici indiene; absoluturi, 
spre a spune astfel, cu o pariicipare 
diferită a omutui; prin dragoste sau 
prin sentimentul ncamtuiui, diferenţă 
a atitudinelor cars trage după sine o 
diferență e antropologie. 

Altul e omul care înceancă omoio- 


9 Decembrie 1939 =——=—= 





care voieşte 


garea cu lisus şi altui 
trecerea în neant. ă 

Direcția tot da transcendenţă este, 
păstrând diferenţele, Ceesace insem- 
nează şi schimbare în ontolog.e, una 
wecesitând credinţa in Lisus, ata vo- 
supla:ea neantuiui. Il evdem pe d. 
M.reea Eliade oprit la o distanţă 
cumpăltată de soluț:e. 

Până acum, siguranțeie d-saie își 
păstrează caracterul  direcț:onal; îl 
domină intenţia teoretică şi cecace 
caută deocamdată, nu este aiât acest 
absolut, cât semnele lui. Prezenţa ab- 
sotului anunţată prin semne, prin s-:m- 
boluri, prin analogii şi corespondențe, 


prin ritmuri şi ritualuri, plin prac- 
lice magice sau mistice, prin struc- 
turi mitoiogice, și creaţii  folklorice, 


iată ce-l interesează pe d. Mir- 
cea Eliade ca ţeoreiician, ca filosof al 
istoriei şi al cuiturii, ca etno.0g şi ca 
savant al istoriei religiiior, 

In ce priveşte încadraria în mo- 

entul actual de desvoltare al vieţii 
spirituale românești, poziţia d-sa.e 
ar putea fi socotită ca deschizătoare 
de nouă perspectivă. Pornind dela 
convingerea că un popor participă la 
cultură prin cesace se află în el ca 
„fenomen originar“, d. Mircea Elia- 
de crede că „tenomenul originar: al 
culturii româneşti „i constitue struc- 
tura sa folkilorică. 

In folclorul românesc suntţ semnele 
ur : d.reeţii originare a transcenden- 
ței, samne ce sau desvoliat organic 
în Spaţiul carpato-dunărean din pre- 
istor:e şi proto istorie, şi sau  cotmti- 
nuat eficiente, în mileniile de apar- 
tenenţă istorică. Prin geniul străvech.u 
al simboiurilor, ai semneior indica - 
toa:e de spiritualitate, — noi am putea 
intra în un'versalitatea culturii, unde, 
spe a pătrunde, se cere certificat de 
„fenomen originar“. In acest optimism 
românesc, d. Mircea Bliade sz întâl- 
nește cu filosofia d-lui Lucian Biaga, 
creaioare a „Spațiului mioritic“ şi a 
„categoriilor abisale“. Pentru noi nu 
esle o întâmp.are acordul de gândire 
al ce:or două personaiități, ci un simp- 
tom de va.iditate al «torturilor auton- 
tone de creație. Avem o metodă, — 
se pare, excelentă, de creaţie; rămâne 
so apuicăm, conduși de un veritabil 
demon teoretic, fiind vorba tot de o 
omologare, aceea a culurii noastre 
mici, cu cealaltă,  universulă, Din 
„Fragementar:um“ am fi putut comenta 
şi alt fei de suferinţă, de cât cca in- 
terioară individuală, O suferinţă spe- 
cial românească, accea de a fi dis- 
preţuiți de străinătate. Am neglijat-o, 
cum de altfei a mtrecu; peste multe 
amănunte d:n noua carle a d-iui Mir- 
cea Bi:ade, urmărind liniile generale 
ale gânduei autorului. „Frăgzmemta - 
rium“ ne-a lentat ia această siste- 
mai-zaâre mai mult  decâi ne-ar fi 
tentaţ altă operă a autoruiui, dato- 
rită tocmai prezenței unui material 
„fragmentar“ cules din toate dome- 
niile atinseîn viziunea sa teoretică, 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Apariţia rubricii „De vorbă cu debutanţii“ 
a deșteptat imediut interes, Scrisori  mume- 
rouse subliniază utilitatea iniţiativei noastre. 
Precizăm că ceeace facem în spaţiul rezervat 
„De vorbă cu debutanţii” este o preocupare 
in legătură cu cronica literară. Cronica lite- 
rară se deostbeşte de estetica literară prin ca- 
vacterul său normativ. Când ajirmăm despre 
o carte că e bună sau rea, expunem și argu- 
mente menite să jolosească autorilor. La „De 
vorbă cu debutanții” publicăm manuscrise și 
le criticăm în acelaş timp, Publicate fără co- 
mentar critic n'ar prezenta interes, ci dimpo- 
țrivă, ar dăuna autorilor, care ar crede că pro- 
ducția lor e bună, din moment ce s'a publi“ 
cai. Nu toi ce se publică e bun. 

Mediocritutea literaturii tipărite cu uşură- 
tate, prin reviste, este imensă. Noi am fost 
contra revistelor redactate fără pregătire. 
Caracterul adânc al literaturii este tradiţional. 
Eu se învaţă, ca și muzică, pictura, ca toate 
artele întemeiate pe măsură, pe legi. Reali- 
tatea literaturii este ca orice realitate a spi- 
ritului: ea se măsoară, se împarte adică în 
unităţi, în raporturi, în relații ale adevărului. 
Că este astfel, o dovedește ființa cuvântulu;, 
supus la norme formale în fiecare limbă. 
Toate aceste trebue să le știe cei cari vor să 
jie scriitori: debutanţii. En trebue să înveţe 
meșteșugul scrisului, 

Noi publicăm aici încercările lor, ca să 
arătăm c& am luat act de dorința multora de 
a fi scriitori, şi-îi învăţăm ce trebue să facă 
sure a izbuti. 


ANTOHI ANATOLIE 


Incere să-mi adun gândurile risipite 

Pe cărările vieţii 

Să le strâng la un loc şi să le judec pe 

[toate, 

Gândurile mele, dorurile mele 

Acum înțeleg altfel bucuria și râsul 

Și lacrima trisieții. | 
(Compunerile trimise nu meritau să fie 

pomenite, intr'atât sunt de neinsemnate. 

Intâmplarea face totuși să vă comentăm. 

Sa nimerit anume să scrieți două ver- 

suri de o calitate specială. Versurile dela 

sfârşitul fragmentului citat: 


Acum înţeleg altfel bucuria şi râsul 
Și lacrima tristeții. 


sunt din categoria celor care pot fi scrise 
de poeții mari de oriunde. 

La Rilke depildă, sar putea întâlni în- 
tocmai aceste versuri. Nu vrem să spunem 
că aţi plagiat. Este o simplă întâmplare. 

La Rilke însă versurile nu ar veni pe hâr- 
tie din întâmplare şi deaceea ar avea 0 mare 
importanță. Lia dvs. nu au nici o împor- 





De vorba cu debutanţii 


ianță. Dvs. nu știți cum v'au venit şi n'o 
să mai puteţi — multă, vreme, să vă intâl- 
niţi cu două la fel. Dar lucrul să vă fie de 
învăţătură. Vă stătuim să profitaţi de îm- 
prejurare, în următorul chip. Căutaţi să 
adânciți sensul! cuvântului acum, ce în- 
semnează „acum” în contemplație, în me- 
ditatie, în starea de Vis, sau de veghe. Acum 
vă poate servi de cheie spre o realitate în- 
rudită cu poezia, și unde într'adevăr, alta 
este bucuria şi lacrima, tristeţii, 

In Noul Testament se întâlneşte des ad- 
verbul! acum, Urmăriţi sensul de acolo!) 


ANDRASIU MARIUS LUCIAN 


Și ieri ai plâns ca astăzi, 
și mâini ca eri vei plânge 


Durerea-ţi este pruncul 
ce soarta ţi l-a dat. 


„(Dvs. credeți că scriți poezie tradiţiona- 
listă. Nu este ușor de spus ce este poezia 
tradiționalistă. 

Dacă vă, gândiţi, de pildă, la d. Ion 
Pilat, căutaţi să înțelegeţi poezia a-lui 
Ion Pillat, şi dacă vă convine, puteţi s'o 
luaţi de model. Se poate începe ucenicia 
după un model; talentul, dacă există separă 
apoi originalul de influență. Mulţi poeţi au 
debutat prin supunerea la model atât de 
netă, încât producţia lor se confunda cu 
a maestrului. Tradiţionalism mai înseamnă 
insă şi cultură, nu în sens istoric, ci în 
înțeles spiritual: cultura ca sumă de bu- 
huri ce se transmit. Sunt şi pentru poezie 
valori ce se pot lua din trecut, din vieţii 
și opere, ridicate de alții la gradul de nor- 
me, sunt exemple de creații durabile: cău- 
taţi-le!). 


OVIDIU MARIAN 


Sfios semalță o cântare, 
Alât de dulce şi pustie 
Incăâtușindu-mi viața toată, 
In mreje de melancolie. 


(Din mustele poezii ce ne-aţi trimes, am 
reprodus numai o strofă, fără să o socotim 
mai bună decâţ altele. 

Dvs. compuneţi versuri, ca școlarii în li- 
ceu, în urma, lecturii lui Eminescu, Vlahuţă, 
Iosif... Ceeace nu însemnează nimic: nici că 
aveţi talent, nici că nu aveţi. Sfatu!' nostru 


este să citiți totuși cât mai mult, poeţi cla- 
sici, români şi streini, dar și moderni, La 
clasici veţi găsi sensuri de artă, la moderni 
sensuri de viață, utile pentru formarea dvs.) 


IYLARIU NICOLAESCU-RACOVIFȚA 


In timpul liniştei ferice 

N'aveam în gând nici pic de dor; 
Priveam ca stelele să pice 

Și urmele să le ador. 


(Vă spunem fără înconjur, că versurile 
sunt banale, nescuzabile nici la vârsta de 
19 ani. Dacă veţi ajunge poet, — noi n'avem 
nici un indiciu despre vocaţia dvs., — a- 
ceasta se va intâmpla, fiindcă, veţi scrie cu 
totul într'altfel. Cultura și experienţa vă 
va învăţa cum). 


TRAIAN POPESCU-COBIA 


Doruri cuibărite în amurg de seară 

Peste zări, din visuri liniştea încuie : 
Undeva — în suflet — nerăbdarea suie 
Zor ce rupe'n drumuri depărtări de ceară. 


Inima se sbate — m'are nici o știre : 
Nimeni nu mai poate s'o nituie'n cuie 

Căci din. lumi cenjuru-mi nu vor să apuie 
Răsare portița prinsăn amintire... 


(La rest, renunțăm, fiind mai slab. Aveţi 
cuvântul nostru de încurajare. 

Sperăm că ne veţi ti:mete bucăţi deplin 
închegate). 


MIHAIL GH. DRAGODAN 


Cad fruneele de vişini 
Din ramurile frânte ; 
Lin sufletu-mi rechiamă, 
Huzitle-i sfinte ; 
Ce dulce, se destramă 
Icoanele trăite ?... 

Cad foile pe strașini, 

De vânturi asvârlite ! 
Din zare, toamna trece 
Pe ape şi pământuri... 
Podoabele pădurii 

Se scutură de vânturi !.,. 


ilată indrumarea ncastră : acolo, în 
Muscel, de unde scrieţi că suntți, îlora ro- 
mânească prezintă, o înfățișare aparte! In- 
tr'adevăr, ne amintim dealurile cam pie- 
suve, cu vișini, cu cireși și cu gutui... ca- 
are străvezii, într'un „spaţiu mioritic”, par- 
că niciodată cântate, parcă neiubițe de nici 
un poet... Trimiteţi-ne versuri de sinceră 
iubire pentru vișinii și cireşii din Muscel!) 


G.G.T.o0. 


Se'mbală cu lumină nucii — voevozi-de-al, 
(din mari pocale, 

Hatman de pădure, vântul, se sfădește cu 
Ibrizii pe creste, 

Au descălecat pe obcini, călăreți Lincri de 
[foc, strânși în zale 

Trezită din somn, dimineața cu cehi alba- 
[ştri râde ia ferestre. 


(Căutaţi să construiți poezia, după prin- 
cipiile formale de ritm, rimă, ete. Până nu 
realizaţi aceste elemente necesare, orice aţi 
aşterne pe hârtie, sub numele de poezie nu 
este decât un joc fără legi. Arta, însă este 
un joc cu legi. A fost comparată cu un 
banchet, unde se ţine seama, in mod strict 
de etichetă, protocol, ete. 

Invăţaţi ceremcenialul posziei... In felui 
acesta s> spune despre poeţi că sunt de- 
miurgi. Soct din haos o lume care tră- 
eşte apoi singură, condusă de legi primor- 
Giale...] 


NECULAI V. COBAN 


Născătoare de întuneric şi de lună, 
noapte, 

Adună-ţi duhul vămilor cunună 

și lacrimă, lângă mătasa vorbelor, noapte ! 


Clopotele stelelor urcă deasupra 
și penlru fiecare treaptă pe cer, 
luminele strigă deasupra 

puteri luminate de brumă și ger. 


Ape domoale de spumă necunoscută 
sue coraliene comori 

și-s sus sub prispa tăcerilor cută cu cultă 
comori și comori. 


Sodomeie numai se prăpădesc princiar 
și Sarele multiplicate mereu 





împetresc lângă groază princiar 
sicrie de sare pentru sufletul meu. 


Născătoare de întuneric şi lună, 

noapte, 

adună-ți duhul vămilor cunună 

şi lacrimă, lângă matasa vorbelor, noapte. 


(Fără comentar; mai trimeteţi). 
* 


de STANCU-BUCEȘTI 


De w'ar fi atâtea stele 

In ziarul „Univ... Lât.”, 

N'așşi avea de-ajuns lumină 

Ca să-l termin de citit, 
* 

Tralulescu cu Ecranul 

Se tot ceartă de cândva. 

Pare nedormit, sărmanul, 

Parc-a fost la „cinema”. 
* 

Iar amicul Fântâneru 

Singur, cu dare de mână, 

A pătruns în poezie, 

Ca o ciutură'n fântână. 


x 
A descoperit o taină, 

și susține cu asprime. 
„„Cică'n versuri sunt idei, 
Și că'n poezii sunt rime... 


* 
ORBUL 


Dogoarea soarelui peste câmpiile verii, 
Oameni rătăcind pe nisipul cald. 

Și afară, înaintea copacilor, 

Pe strada luminoasă şi fierbinte, 

Slă orbul cu flaşneta sa 

Si cântă întunecatul său cântec în lumină. 


Vânlul tace în frunzișul peritor, 
Ciocănitoarele uilă ciocănitul 

Numai oamenii, numai odmenii 

nu vor să 2ăbovească, nu pot să ascuite. 


au atâtea să-și spună, 
să-și dea bună ziua şi să treucă mai departe 
Si orbul cântă în lumină. 


Dar o fetiță cu picioarele goale, 

o fetiță lividă în vestminte sure, 
îndrăanește să iasă în strada fierbinte 
Aruncă un mănunchiu de flori sălbatece, 
Clopoţei albăstrii, întunecați, răcoroși, 
peste flașnela prăjuită 

şi orbul cântă în lumină, 


HANS CAROSSA 
In românește de Anton Liviu Clețan 


a 9 Decembrie 1939 


Cuvintule scrise tremurat, în as- 
cuțișuri aproape gotice, pe hârtia de 
mătasă, cu emblemă în stânga, le-am 
sorbit cu nesaț, flămând de amin- 
tire: 

„.M'aș simţi ca în ziua când 
te-am întâlnit, dacă ai vrea să vii 
la serată. Mâine facem o vânătoare 
în munţi. Te aştept. Maria“. 

Semnătura era apăsată ca o po- 
runcă. Simţeam că mă voi supune, 
fără cuvânt, sclav înlănțuit în faţa 
ei, cu toate că în cutele gândului, 
chipul Mariei îmi rămăsese întipă- 
rit ca al unei zâne dace sau al unei 
cosinzene bune, cu fața de zăpadă 
şi ochii, stele negre furate din inima 
muntelui, şi nicidecum ca al unei 
stăpâne care știa să dea porunci. 

Era mică, frumoasă şi subțire de 
so frângi în braţe. Când am întâl- 
nit-o în după amiaza aceea de vară 
târzie, prin munţii Hărghita, am 
crezut că e o lăptură a visului. 
Aveam  deattel și motivul să cred 
acest lucru. Plecasem spre Vlăhița, 
pe unul din vechile drumuri ale Im- 
păratului, să-mi limpezesc creerul 
după o noapte de nesomn în cârciu- 
mele oraşului. Nu eram obosit, însă 
ochii îmi erau adânciţi în pânzele 
lor de păenjeni. Deaceea poate ve- 
deam toate lucrurile altte! decum se 
arătau în realitate.  Incepusem să 
gătesc natura, ca un poet bogat și 
darnic, cu fel şi chipuri de podoabe 
incrustate în aur, rubine, ametiste, 
salire. Pădurile mi se păreau şi ele 
ca în basme, păduri de aramă, de 
argint şi de aur. Într'un timp prin 
urechi porniră să se deşire, moicom, 
un glas ca de dincolo de lume... 


wu.Şi a trecut  voinicul prin pă- 
durea de aramă, prin crângul de ar- 
gint, prin codrul de aur. Și i-a eşit 
în cale balaurul cu șapte capete. Sa 
luptat cu fiara până ce i-a tăiat toa- 
te capetele, A curs sânge, atâta 
sânge că toată lumea s'a făcut roşie. 
El a plecat mai departe spre caste- 
lul fetei de împărat“. 


Glasul  povestitorului de dincolo 
de mine amuţi brusc. Era să mă 
strivească sub roate o trăsură, tot 
ca în basm, cu doi cai albi. 

Uite fata de împărat. Mi-a surâs, 
Doamne, cât de frumos mi-a surâs! 
De ce buzele ei au cules atâta lu- 
mină pentru mine? Mergeam pe 
drum, Singur ca un lunatec sau pen- 
trucă îmi  descoperisem capul în 
aţa ei, în loc să mă înturii că erau, 
cât pari, să mă calce ducipalii. 

— La cine te gândeşti, de nauzi, 
nu vezi, când mergi pe drum? 

Intrebase ca sau mi se păruse? 

La naiba. Inchipuirea mea se :i- 
trecuse astăzi cu gluma.  Născocia 
domniţe albe şi întrebări pe care 
nimeni mavea de gând să le pună. 
Şi totuş fusese adevărat. Ea între- 
base. Oprise caii. Sc uitase la mine 
cu multă, multă lumină de soare în 
colţul gurii. 


— La dumneavoastră, domniţă. 

Imi tremura sufletul. Dece îmi 
vibrau atât de puternic adâncurile ? 
Hostisem cuvintele fără să vreau şi, 
fapt ciudat, lără să mă bâlbâi. 

--- De unde mă cunoşti ? 

— Din visuri. 

E, nu, prea de tot. Mă depă- 
şisem. Aveam un curaj, înti'adevâr 
de admirat. Vorbeam cu siguranţa 
umului stăpân pe cuvânt, deşi în- 
lăuntrul meu stăpânea tiranic alaa- 
nul. 

— Se vede că eşti visător, după 
felul cum mergi pe şosea, 

— Iertare, domniţă. 

— De ce? 

-—— Pentrucă visez, 

— Nu e o greșeală. 

-- Dar e un viciu. 

— Atunci de cel îl practici? La- 
să-te de el. Viciile dăunează. 

— Nu pot. Ador viciul visă- 
rilor, așa după cum poate și dum- 
neavoastră vă place să rnergeți sin- 
gură cu trăsura prin pădure, 

— Câteodată, nu m'ar supăra în- 
soțirea altei persoane. Așa că și 
dumneata ai putea să faci excepţie 
cu visările, cel puţin când mergi pe 
o cale publică. 

Nu mai ştiam ce să cred. Cuvân- 
tul ei era cald, catifelat ca o pier- 
sică sonoră şi totuș par'că în miezul 
lui avea un strop de ironie. Ca să 
fiu sincer, nu-mi venea să cred că 
mă ironiza. Era prea frumoasă, 
ochii îi străluciau din cale afară, ca 
două negre diamante, chipul i se 
aureolase de un mănunchiu de raze 
venite de peste o creastă de munte, 
printre  cetini;  însiârşit era pr:a 
multă minune în faţa mea ca dom- 
nița din trăsură să poată asvârli a.- 
cente sarcastice, 

— Dacă mergi departe, sue-te 
lângă mine. Mi-e teamă să nu vie un 
automobil și să te omoare, Ar fi 
păcat. 

N'am mai încercat să descifrez 
acceniele în care aş îi întrevăzut o 
bătaie de joc, de tonurile calde, mu- 
zicale. Ar îi fost de prisos. Tot ceiace 
rostea făptura din trăsură, mi se pă- 
rea, în clipa aceea, miere de lumină. 
M'am suit lângă ea, cu sentimentul 
că  m'așşi fi apropiat de o zână. 
Fram atât de emoţionant, cum nu 
fusesem nici chiar în adolescenţă, 
atunci când am sărutat pentru întâia 
dată pe Ioana, fata vecinului nostru 
de la țară. A trebuit ca femeea din 








UNIVERSUL LITERAR 








N O SU 


(nuvelă inedită) 


trăsură să-mi ia mâna, să mi-o 
strângă și să se prezinte. Când 
m'am apropiat de Maria, mam 
prăbușit și mai adânc în emoția 
care îmi adusese tot sângele în o- 
braji. Nu ştiu prin ce miracol n'am 


“ căzut. Şi cu toate acestea, când au 


pornit caii, simţirea mea a luat altă 
întorsătură. Cu cât înaintam spre 
mijlocul pădurii, cu atât mai mult 
mă  apropiam de ea, cu atât mai 
mult demonii gândului împleteau, în 
ființa mea, dorinți care mai de care 
mai pline de păcat. D'abia atunci am 
observat că prin rochia subţire de 
lână se profilau doi sâni duri, că 
părul era minunat strâns  într'un 
batic de voal roșu și că la gât purta 
un şirag fermecător de coraille. Tot 
apropiindu-mă de ea, ajunsesem 
umăr lângă umăr, picior lângă pi- 
cior. Era timpul să reiau vorba. 
Altfel m'aş fi aruncat în golul care 
se deschidea ademenitor, de o parie 
și de alta a şoselei. Cât de naiva 
fost primul compliment ? Un elev de 
liceu şi l-ar fi ticluit cu mai multă 
inteligenţă. 

— Sunteţi atât de frumoasă! 

— Nu, zău. 

Răspunsul ei neaşteptat a fost 
pentru mine, ca un duş rece, de 
ghiață. Acest „Nu, zău!* mi-a des- 
chis ca prin farmec ochii gându- 
lui, m'a trezit, m'a făcut să văd 
adevărul. Făptura de lângă mine 
era o feme ca toate femeile, iar eu 
trebuia să fiu un bărbat ca toţi băr- 
baţii ; nu să bat câmpii cu visuri, cu 
zăne, cu poezie, 

La popasul făcut în mijlocul pă- 
durii, am asvârlit visul pe o creangă 
de stejar și am îmbrățișat viața a- 
devărată... 

În seara aceea, Maria, plângând pe 
umărul meu, mi-a povestit toată 
viața ei... 

Fată de negustor, se măritase la 
şaisprezece ani cu un conte. Rămă- 
sese văduvă la douăzeci şi doi, Cinci 
ani apoi, şi-a dus viața ca o pust- 
nică. Acum vrea să şi-o schimbe. E 
încă tânără, e bogată. Are moșii, 
păduri, podgorii. Vrea să petreacă. 
Providența m'a scos pe mine în 
calea ei. Acum mă vrea lângă ea. 
Toată viaţa... Mă vrea aproape de 
ea, vecinic. 


Nu știu dece, când plângea Ma- 
ria, când se spovedea, îmi venea să 
râd cu hohote. Era o răzbunare, fără 
să-mi dau seama? Ce viperă îmi o- 
trăvise, în clipa aceea, simţirea? 
Cine-mi strecurase în toată fiinţa o 
poltă nebună de a-mi bate joc de 
ea? Imi venea să-i rânjesc în faţă: 
„A fost deajuns, domniţă, o rosto- 
golire pe iarbă, o tumbă cu viaţa si 
plăcera, ca apoi să nu mai poţi trăi 
fără mine?' 

Nu i-am spus nimic, Până în oraş 
n'am schimbat nici un cuvânt. Ma 
lăsat la poarta caselor unde aveam 
un apartament închiriat, iar ea sa 
pierdut în noapte spre castelul de 
lângă munte. De atunci nam mai 
văzut-o, n'am vrut s'o mai văd, dar 
o doresc in fiecare clipă, o doresc, o 
doresc... 

Scrisorile ei le devorez. Le port la 
piept. Sunt îndrăgostit ca un poet ae 
optsprezece ani şi totuş fug de ea. 
Prefer să-mi risipesc viaţa prin câr- 
ciumi, decât să trăesc în palatul «ei. 

Astăzi cred că n'am să mai pot 
rezista. E ora şapte. La nouă începe 
serata. Buna cuviință, elementara 
bună cuviinţă e să nu te faci aștep- 
tat. Cu ce să mă îmbrac? Smokin- 
gul nu l-am mai pus, de nu mai ţiu 
minte. Serată... La ea seratele, după 
câte îmi spune în scrisori, sunt ca 
balurile la Cercul Militar din Capi- 
tală. Atunci, să-mi îmbrace fracul. 
Dacă fac pasul, încalte să-l pun în 
pragul ei ca un adevărat bărbat de 
lume. Astăzi, îmi bărbieresc şi mus- 
tața să par mai tânăr. Un om la 
treizeci şi şase de ani e în puterea 
vârstei. Totuş, mustaţa îl cam îm- 
bătrâneşte. Jos cu ea! 

Văd câteva fire de păr alb la 
tâmple. Primele  răvaşe ale bătrâ- 
neţei ?... Ce-mi trece prin cap? 
Astea sunt lire de noroc. Intr'ade- 
văr, e un mare noroc, pentru un 
bărbat să-l iubească Maria. Contesa 
Maria. Dar să mă grăbesc. E şaple 
jumătate. La nouă trebue să fiu la 
serată... 


Când am intrat in salonul Mariei, 
iuminile  isbucneau din cele patru 
colţuri ca din patru stâlpi de mar- 
moră incandescentă. Pereţii tapetaţi 
cu desene care de care mai ciudate, 
nudurile diformate până la absurd, 
în ramele simple, aproape absente, 
mobila roşie tăiată în unghiuri ne- 
regulate, covoarele ţesute cu figuri 
neprecise, tot interiorul castelului în 
care se desfăşura serata, cu dans şi 
șampanie, ai ffi zis că era stăpânit 
de o femee tot atât de enigmatică, 





de GEORGE ACSINTEANU 


de complexă. In realitate Maria, 
pentru mine, părea o ființă simplă, 
cu oarecare capricii, aşa cum au 
deobiceiu toţi cei cari ajung să ju- 
muicască, acolo, câteva pene de aur 
din aripele norocului.... 


In seara aceasta însă Maria mi 
se pare altfel de cum o cunoscusem 
pe drumul  Vlăhiţei. E ca o păpuşă 
de mătasă lucrată de un maestru ge- 
nial. Ochii, mai negri și mai umezi, 
în părul tors ca dintr'un caer de 
chihlimbar strălucesc câteva stele de 
aur şi argint. Ai jura că astăseară 
obrajii ei sunt  modelaţi in hârtie 
japoneză. 

La început, nu m'a observat. Ne- 
contenit svâcnea de colo până colo, 
ca un şarpe înfierbântat de soarele 
unui miez de vară, cu toate că pe 
străzile orașului  Crivăţul lui Fe- 
bruar îngrămădise zăpada până la 
doi metri. In salonul Mariei ce mi se 
păruse la început ciudat, se adu- 
naseră toți tinerii „de familie“ ai 
urbei provinciale și tot atâtea femei 
cari răspândeau în jurul lor un par- 
fum banal ca şi vorbele ce se au- 
zeau într'o stâlcită limbă a bietului 
Moliere sau a de mult asasinatului 
Goethe. 


Când m'a văzut Contesa Maria a 
lăsat repede tânărul blond, svelt ca 
un efeb, în brațele căruia dansase 
până atunci și sa îndreptat grăbită 
spre mine, mustrătoare: 

— Insiârşit, ai bine voit să te 
arăţi | 

I-am sărutat mâna protocolar. Am 
rugat-o în șoaptă: 

— Te rog să nu mă prezinţi, ni- 
mănui. 

— Imi ceri un lucru imposibil. 
Ești oaspetele meu și trebue să te 
cunoască invitaţii. Ce-o să zică lu- 
mea ? 

— Treaba ei. N'am venit pentru 
lume. 

— Ar însemna să-mi stric serata 
şi vânătoarea de mâine. 

— O, asta nu! 

Protestarea mea a fost atât de 
spontană, atât de convinsă, încât și 
eu am crezut-o sinceră, 

— Atunci, haide să cunoşti lu- 
mea. 

M'a luat de braţ şi m'a purtat mai 
mult de o jumătate de oră prin fața 
tuturor invitaţilor. Nici odată n'am 
văzut măști mai caraghioase și cred 
că nici când nam urcat un calvar 
mai greu ca în jumătatea aceea de 
ceas, în care a trebuit să cunosc trei 
duzini de verze şi pătlăgele sfrijite 
în mătăsuri şi lameuri, alături de 
alte două duzini de doctori în for- 
mă de dovleci, unul mai rotund de- 
cât altul. După ce am ajuns la ca- 
pătul „Golgotei“' am întrebat-o pe 
Maria, aproape gâfâind. 

— Unde ţi-este bufetul? Am o 
sete, ca şi când aș fi străbătut Sa- 
hara. 

Maria ma privit compătimitor, 
apoi m'a condus în altă cameră, tot 
atât de exotică și caldă ca și salonul, 
unde era instalt bufetul bogat în fel 
şi chipuri de băuturi şi Sandwich-uri. 
Jicnită în amorul propriu, mi-a ară- 
tat încruntată barul la care servea 
un băiat tare drăguţ şi a plecat 
fără să-mi mai spună vreun cuvânt. 
M'am aşezat lângă un bătrân 
conte, cu fața sbârcită ca o coaje de 
copac, rudă cu Maria, şi nu m'am 
sculat de aci până ce nu sa termi- 
nat dansul. Vedeam pe cei care dă- 
deau acum asalt bufetului, ca printr'o 
pânză de paing. Vorbele le auzeam 
ca de pe altă lume. Ceiace îmi stă- 
ruiau însă necontenit în urechi 
erau.... vânătoare, câine, căprioare, 
țapi. 

Cuvintele acestea se multiplicau 
în mine cu rezonanţe stranii. Eu 
nu fusesem niciodată la o vână- 
toaie. Aveam groază de cuvântul a- 
cesta ; vânătoare. Imi sugera no- 
țiuni de războiu, foc și moarte... In 
gândul meu vânătorul lua proporţia 
unui monstru, O vedeam în seara a- 
ceasta şi pe Maria la fel? Iat-o. Vine 
spre mine. Surâde. Ah! Surâsul a- 
cesta din trăsură. 

— Tot nu te-ai plictisit singur? 

— Nam fost singur. 

— Ştiu. 

A dat din cap semnificativ. M'a 
privit apoi, în fundul sufletului, cu 
căldură, cu dorință. Ameţisem. Mi 
se părea că mă hipnotizase. Ca să 
nu mă prăbușesc, o luai de braţ şi 
mă îndreptai spre o masă la care se 
juca chemin de fer. 

— Vrei să joci? mă întrebă ea 
contrariată, 

Mă credea atât de imbecil sau 
de beat, încât să nu fi putut să-i 
înțeleg privirea ce se adâncea din 
ce în ce mai doritoare? Mă lăsă de 
braţ şi se propti în fața mea, au- 
toritară : 

— Ce vrei să faci? 

— Poate, am să joc. Dar mai în- 
tâi vreau să-ţi spun ceva. 

— Te ascult. 


In obraji îi crescuseră doi bujori 


aprinși. Ochi îi străluceau ca ai unei 
pisici sălbatece. Intrebase cu aceeaș 
căldură, cu aceeaș dorinţă. 

— Maria, vreau să merg şi eu la 
vânătoare. 

— Ce să faci? 

Strigase tare, fără să-şi dea sea- 
ma. Nimeni însă nu-i dăduse aten- 
ție. O parte din dovlecii cu plastroa- 
ne se trântise pe canapele, alta con- 
tinua să se alcoolizeze şi cei mai 
mulţi jucau cărți. 

— Să merg şi eu la vânat, îi răs- 
punsei apropiindu-mă cât mai mult 
de urechea ei. 

— Tu, la vânătoare ? ! 

Acum zâmbetul era mai tăios. 

— Da, da. Eu la vânătoare. Nu-ţi 
vine să crezi? Mult am să [ac pe 
mironositul ? 

— Bine, dar... ştii să tragi cu 
puşca ? 

— Voi încerca. Acum, haide să-mi 
încerc norocul, dincoace, 

Maria mă urmă cu acelaş necon- 
tenit zâmbet, din ce în ce mai ascuţit. 

— O sută de mii la bancă. 

— Banco! 

—- Ce faci? Eşti nebun? 

— Nu. Am abataj. 

—- Bună, ponta! 


Când am coborit pe treptele cas- 
telului, capul mi-era greu, ca de 
plumb. Picioarele d'abia le târam. 
Par'că purtam două pietre de moa- 
ră, Maria sărea sprintenă, pe lângă 
mine, ca o căprioară, în timp ce eu 
mă simţeam stors ca o lămăe, 

Toţi invitaţii echipați de vână- 
toare aşteptau călări în spatele cas- 
telului. De aci se întindeau dome-= 
niile pe care aveau să alerge, cu 
câinii împreună, după vânat, Stâ- 
pâna încălecă şi dădu pinteni calu- 
lui. Eu mă sui în trăsură, cu palto- 
nul pe mine, în buzunarele căruia 
aveam peste şase sute de mii lei 
câştigate la chemin. in apropierea 
unei păduri de brazi, pe munte, zo- 
rile mă primiră cu voalun de mă- 
tasă, roșii închise, reshirate în vânt. 
Zăpada părea în lumina roșie ca 
un vestmânt alb de puf, pătat ici şi 
colo de sânge. Tot cuprinsul munţi- 
ior şi al padurilor ra imbcăcat în 
acezstă minunată haină, Mă îrvio- 
rasem. Iarna mi se părea acum su- 
blimă. Ici și colo, de sub zăpadă, 
ghioceii îndrăzniseră să scoată capul. 
Vesteau, ca niște clopoței de vis, un 
inceput timpuriu de primăvară. 

Vânătorii însă, cu moartea în ţe- 
vile reci de fier zăutaiu semnele vii 
ale naturii să le uciiă. Până aproa- 
pe de mijlocul pădurii nu le eşise 
nimic în cale, Câini. mergeau ală- 
tu de stăpânii or, cu boturile 
scormonind zăpada. Intro puzană 
minunat de frumoasă, ivită par'că 
din basm, ca o adevărată gură ce rai, 
printre copacii negri, soarele ieşind 
incet de după munte, căula par'că să 
orbească pe vânători. 

— Soarele! 

— Răsare soarele! 

Rar am văzut un răsărit mai dis- 
cret şi mai strălucitor ca în dimi- 
neaţa aceea. Neașteptat, după o 
stâncă sări drept în iața Mariei o 
căprioară. Se auzi un loc. Căprioara 
se prăbuşi cu botul în zăpadă. Câi- 
ni tăbărâră asupra fiinţei care nu 
mai da nici un semn de viaţă. Mi-era 
groază, scârbă. M'am cutremurat ca 
și când moartea ar fi trecut prin 
mine. O vedeam acum și pe Maria, 
trăgând parcă cu colții de picio- 
rul subțire și frumos al căpri- 
oarei. Am sărit din trăsură şi 
m'am îndreptat în fugă spre Maria. 
Nu ştiam de ce alergam, cu părul vâl- 
voi. Ce vream să fac? Trebuia să 
săvârşese ceva, altfel m'aș îi sufo- 
cat. Am ajuns în laţa Mariai. Ea se 
dădu înapoi speriată. Cum arătam 
Doamne, în clipa aceea, de-i vedeam 
atâta groază în priviri ? 

— Dă-mi pușca ! 

— Ce vre să faci? 

— Dă-mi-o, îți spun! 

Fără să mai aştept împotrivirea 
ci, i-am smuls arma din mână. Maria 
a încercat să dea un țipăt de ajutor. 

— Nici o teamă. Nu te omor pe 
tine. 

După aceeaş stâncă se arătă, ca şi 
când ar fi căutat pe cineva, un ţap 
tot atât de frumos ca şi căprioara. 
Fără să-mi dau seama, instinctiv, ca 
la o poruncă de dincolo de mine, am 
pus pușca la ochi şi am tras. Pocne- 
tul armei m'a speriat. Era pentru 
prima dată când trăgeam cu pușca. 
Credeam că mă lovisem pe mine, 
mă rănisem în piept, sau pe Maria. 
Imi venea să ţip. Nu mai vedeam 
nimic în faţa ochilor. Din starea a- 
ceasta mă trezi o mână care mă 
bătu pe umeri. 

— Bravo, domnule nu te credeam 
un vânător atât de iscusit, 


Am deschis ochii. Maria mă pri- 
vea cu admirație, cu dragoste. Lân- 
gă ea şi aproape de căprioară, țapul 
iăcea încă salturi în aer. Sbaterile 
se încetineau pe măsură ce zăpada 
din jurul lui se mânjea mai mult de 
sânge. In cele din urmă se mai cu- 
tremură de câteva ori, apoi își în- 
tinse încet botul frumos pe puful 
de zăpadă spre căprioară tremurână 
mărunțel din tot trupul. Ochii și-i 





(Urmare în pag. 5-4) 


9 O 











Şcolarul are încă de văzut 


Un univers de jocuri, ce-or să doară, 








UNIVERSUL LITERAR 


idactică 


Iar ora lui de vis ? Tot pentru clasă, 
Când „visul“ va ?'ntrebă și nu va şti. 


Cândvă, ca niște mingi care-au căzut ; 


Ca lecţii de 'nvăţat pe dinafară. 
Baloane ce-au sburat ușoare'n vară, 
Sunt dorurile lui de cer şi lut. 


EI are, încă, pagini, ce-or să vină 

Din trunţile 'ncruntate, întâlnite 

Pe străzi în dimineţi de plastilină... 
Mereu altfel, mereu binevenite, 

Și, seara, alungate, cu lumină 

Cu tot, în noaptea lor, de somn cernite... 


EI va află cum toiul e-o citire 


Umilă 'm lucruri şi o memorare 


A celor apărate de neștire : 


Piutiri pe marea purpurii de sare, 
Ce 'n leagăn cântă ?'n veci și 'n cimitire, 
Când steaguri urcă 'n pomi, printre frunzare. 


Materia-l va duce și-l va trage 
Prin noţiuni, lăsându-i amintiri. 


Va şti că 'n veci renaște tot ce moare, 
Că 'n adevăr e-un loc pentru minune, 
Că "n formula distanţei pân' la soare, 
Mai poate încăpeă şi-o rugăciune : 
Subiînţeleasa rugă de-a fi soare 

Şi-a doua zi, de câte ori apune... 


Va şti că, dacă dintrun litru de apă 

Noi ne-am permis să luăm o linguriţă, 

Acolo nu mai e un litru de apă; 

Că orice adevăr e-o linguriţă 

Ce se vrea plină, pentru-a măsură 

Pe orişice școlar și școlăriță 

Cu gânduri de-oameni mari, spre a-i bucura! 


Răspunsurile copilărești, ce clare ! 

Vor fi culese cu-admirări și prinse 

La pieptul clipei ca mărgăritare, 
Mereu întinerite şi aprinse, 

Făcând iertată orice întrebare 

A unor gânduri, poate, vechi şi 'nvinse... 


Şi 'n țărm de râu cu ierburi heliofagt, 


Un greer va fi plin de povestiri 
Cântate, — adevărate spre-a le face, — 


Urechii răsucite de uimiri ! 


Un timp va fi şi va rămâne, poate, 
Colegul prim și camarad sfios 


Acestea și-alte elevul va 'nvăţă, 

In tot mai clar și 'n grea desfășurare. 
De-ar creşte şi de nu le-ar învăţă ? 
O, cea mai grea din lume întrebare ! 
Dar haina 'n pomi i se va agăța, 
Când cuiburi va goli cu 'ndemânare... 


Şi se va 'mprieteni cu tot și toate; 


Cu lucruri și 'ntâmplări de sus și jos, 
— Cu suluri negre de mătase 'n cnațe — 
Și pentru note mari va îi gelos... 


Problemele-l vor urmări și-acasă, 


Cu siluete, ce-l vor locui, 


Ca pe-un hotel, o oră, după masă, 
Pân' lecţiile, trudind, își va sfârși... 





„Vă las de-aceea, versuri, ca să nu vă 
Găsească — un băeţel răpit de școli, 
Cum am fost eu de fruntea lor pleșuvă... 
Şi, zi de zi mai vii, Suave coli, 

Vă trec prin ceruri, cum printr'o etuvă, 
Veşminte albe ce veghiară boli !“. 


ȘTEFAN STĂNESCU 





Cronica plastică 


SALONUL OFICIAL 
(Continuare) 


D. R. Iosif are un loc de frunte în 
gravura românească. D-sa e dintre 
acei cari înainte de Salonul Oficial, 
deci fără nădejdea vreunei recom- 
pense speciale, se străduia cu o râv- 
nă admirabilă să formeze gustul pu- 
blicului pentru gravură. Monotipu- 
rile colorate de la Salon dau măsu- 
ra justă a artei și pregătirei sale, D. 
Marcel Olinescu prezintă linoleum 
şi xilografie, lucrări cu incontesta- 
bile calităţi și cari ne fac să-l îndem- 
năm să expună cât mai des. 





Die DO pi 





Lelia Urdărianu 


Frescă 


Afișe sau trimis puţine, deşi nu- 
mărul celor ce cultivă acest gen e 
destul de mare. 

Expozanţii D-nele Lili Pancu, Lita 
Botez-Storck, Deșliu Elena şi Ion A- 
nestin dau dovadă, unii demultă in- 
geniozitate, alţii de spirit inventiv 
sau ales simţ al petelor de culoare,— 
însușiri prețioase pentru reușita u- 
nui bun afiş. 


EXPOZIȚIA LELIA URDĂRIANU (SALA 
DE EXPOZIȚII 0. N. T. STR. WILSON, 
8). GRIGORE MANEA (ATENEUL 
ROMÂN) 


E un deosebit noroc pentru ţara 
noastră ca Biserica să patroneze a- 
tâtea veacuri pictura. Mulțumită iei 
avem o tradiţie artistică şi opere 
care ne îndreptățesc cea mai orgoli- 
oasă preţuire. 

Dar, în alară de comorile trecu- 
tului, în alară de izvorul de inspi- 





de PAUL MIRACOVICI 


nului. Compoziţia „Bărăganul“ e 
împărțită pe anotimpuri, adică în 
patru grupări între cari trecerea se 
face pe nesimţite prin mii de de- 
talii, Pentru cine nu a trăit în Bă- 
răgan, i se pare o imensă pustieta- 
te — pentru d-na Urdărianu însă — 
care-l cunoaște atât de bine, el e pri- 
lej de nesfârşite variaţiuni de rap- 
sodie. 

Am fi dorit să putem vedea fresca 
d-nei Urdărianu în original — adică 
pe zid — dar greutăţile ce ar întâm- 


raţie ce ele reprezintă şi din care 
numeroşi artiști au încercat să-și 
toame un stil propriu, această ge- 
neroasă tradiție a ajutat perpetua- 
rea meșteșugului frescei până în zi- 
lele noastre. In prezent mai ales, 
când compoziția a început să preo- 
cupe din nou pe artiștii noştri cu- 
riozitatea și interesul pentru acea- 
stă tehnică — tehnică cu un atât de 
măreț trecut — depășește rândurile 
pictorilor bisericeşti pentru a intra 
în bagajul de experienţe al artiști- 
lor laici. Opera d-nei Lelia Urdă- 
rianu e o pildă a resfrângerii ce are 
fresca în creaţiunile pictorilor con- |! 
temporani. Deşi d-sa nu a încercat . . 
nicicdată pictura religioasă de care 
e atât de strâns legată la noi tehnica 
„al fresco“, d-na Urdărianu în izo- 
larea conacului d-sale de pe Bără- 
gan, cu calmul  desinteresării, a a- 
dâncit problemele atât de grele ale 
acestui meșteșug reuşind să ne evo- 
ce toată poezia câmpului și a har- 
nicilor săi ţărani. Lucrarea princi- 
pală, întitulată „Bărăganul“ e o va- 





stă compoziţie în care artista ne în- Lelia Urdărianu Frescă 
fățișează toate aspectele muncii | , EI 
câmpului — de la aratul de primă- pina transportarea, fac imposibilă 


„vară şi până la melancolica vestire 


a iernii. Fiecare din aceste scene 
sunt pictate cu înțelegerea aceluia 
care trăește și simte la olaltă far- 
mecul anotimpurilor. Ţăranii d-nei 
Urdărianu sunt autentici, patinaţi 


această eventualitate. 

Puținele peisage în ulei ce mai 
expune d-na Urdărianu au aceeași 
prospețime de sentiment şi aceleași 
frumoase însușiri pe cari i le-am re- 
marcat alte dăți. 


de pulberea aurie a snopilor, bron- 
zați de soarele arzător al Bărăga- D. Grigore Manea e printre pri- 
mii care se bucură de fericita tran- 
sformare a sălilor Ateneului Român, 


transformare care departe de a fi 
suficientă fac totuși posibil un as- 
pect mai îngrijit al expozițiilor. 

Peisajele limpezi ale d-lui Gr. 
Manea ne trezesc nostalgia locurilor 
pe care le-a cutreerat. Mai ales Bal- 
cicul pe care d-sa îl părăsise de câţi- 
va ani i-a dat din nou prilejul să a- 
ducă câteva priveliști pline de poe- 
zie, Naturile moarte de asemeni 
sunt cinstit şi atent studiate. De alt- 
îel d. Manea, în toate lucrările 
d-sale e de o conștiinciozitate și de 
o probitate rare. 





Marină 


Ştetan Popescu 


Sanatoriurn 


Din salonul morţii dintre paturi 

Prima noastră zi de primăvară 

Ti-o trimitem să te bucuri, să te saturi - 
An ce vine ţi-om trimite iară. 


Nu duci lipsă de copii și Soare, 
Ştie Raiul îngeri să rodească; 
Dar doreşti și tu ca fiecare 
Adierea noastră pământească... 


Dintr'un pat de fildeș și dantelă 
A plecat cu îlori de ghiaţă 'n gene 


O fetiță dulce și rebelă 


Să-ţi aducă întâile-i desemne. 


Lui Bob Bulgaru 


Un prieten melc şi el de seamă - 
Ştie drumul Dunării ca 'n palmă 
Şi urcuşul Cerului îl urcă 

Cu fetiţa ta iubită 'n cârcă. 


Ti-or aduce de la noi din ţară 
Peste mări şi peste luni trecute 
Prima noastră zi de primăvară 
Şi cu flori de vis nedestăcute... 


In salonul trist au mai rămas: 
Giulgiul de zăpadă peste perne tras 
Fără de putere, bunul Dumnezeu, 
Urmele de pași 

și eu... 


MATEI ALEXANDRESCU 











9 Decembrie 1939 === 


Cronica muzicală 


Filarmonica. D. Alfred Alessan- 
drescu na căutat pentru concertul 
pe care l-a dirijat, sub nici o formă, 
noutatea. Cu „simfonia patetică“ de 
Ceaikowsky, ar fi putut părea chiar 
că a urmărit un ţel opus. Totuși, 
d-sa a redus apreciabil impresia re- 
ascultării obositoare prin tactul şi 
controlul calitativ al expunerii or- 
chestrele pe care a îndrumat-o, cu 
bunul simţ și eleganța de linii care 
îi sunt cunoscute. 

Concertul în si minor pentru vio- 
lină și orchestră, de Saint-Saens a 
apărut în alese condițiuni de sobrie- 
tate, de rânduială tehnică și de sus- 
ținere expresivă, mulţumită științei 
de reală experienţă şi distinselor 
vederi muzicale ale d-lui Sandu 
Albu. In sfârșit, exemplul străluci- 
tor de artă componistică pe deplin 
organizată şi de spirit muzical supe- 
rior ce este „Ucenicul vrăjitor“ de 
Paul Dukas, a reconfirmat neobosita 
carieră simtonică ce i se cunoaşte 
și căreia viitorul îi lasă porțile tot 
deschise, recompensă firească a va- 
lorii adevărate. 

Orchestra „Radio“. „Societatea de 
radiodifusiune'“ își continuă la „A- 
teneu“, în fiecare Duminică, fru- 
moasa operă de popularizare a mu- 
zicei simfonice începute. Al aoilea 
concert, dirijat de d. Alfred Ales- 
sandrescu, a creat prilejul, atât de 
rar la dispoziţia soliștilor noștri, de 
a se face auzit, violoncelistului de 
incontestabil talent, Teodor Lupu. 
Tonurile simţite și delicat culese de 
pe coarde, ale acestui concertist de 
aleasă școală şi deosebită căldură de 
exprimare, au găsit ecou sincer pa- 
ginilor de mlădioasă inspirație ale 
concertului de Lalo, care ar fi putut 
câștiga ca viaţă şi culoare dacă ar- 
tistul ar fi găsit o interpretare mai 
măestrită în frământarea frasei şi 
în inventivitatea expresivă. 

Al treilea concert a dus la maxi- 
mum afluența publicului la aceste 
excelente concerte. A dirijat d. lo- 
nel Perlea, sub imboldul căruia ros- 
tirile orchestrei au căpătat energic, 
accent şi fermitate, desemnând fără 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


nici o slăbiciune fiecare din laturile 
unui program de muzică germană, 
semnată de Gluck, Hândel, Bach, 
Mozart-Reger şi Beethoven. D. lo- 
hann 'Stadelmann a fost autorizatul 
și aplaudatul solist al orgci în con- 
certul de Hândei şi în toccata și fu- 
ga în re minor de Bach (orgă solo). 

Concertul d-lui George Cocea. Cu- 
noscător şi exemplificator al şcoalei 
puriste a violoncelului propovădui- 
te de inegalatul Casals şi de marele 
său colaborator didactic, violonce- 
listul Diran  Alexanian, d. George 
Cocea reprezintă în fiecare concert 
al d-sale cu deosebită grije, price- 
pere şi fineţe aceste principii este- 
tice de nobilă esență. In ultima 
d-sale apariție dela „Dalles“, d. Co- 
cea a aşezat în miezul programului 
ales, o admirabilă sonată de Beetho- 
ven, rar ascultată şi de o mare pli- 
nătate muzicală și substanţialitate 
instrumentală precum şi o sonată 
de Brahms (mi minor). 

Concursul la pian al d-lui Ion Fi- 
lionescu a asociat concertului ele- 
mente de stilizat meșteșug sonor. 

Concertul d-rei Christina Stavra- 
che. Resursele apte de prețioase des- 
voltări, indicate sub variate aspecte 
de interpretare vocală de d-şoara 
Christina Stavrache în concertul 
dat de d-sa la „Dalles“ meriţă să fie 
înregistrate printre cele mai pro- 
miţătoare prezentări muzicale tine- 
reşti ale stagiunei. Glas de emisiune 
încă neomogenă, dar cu vădite în- 
sușiri de ușurință şi joc de timbra- 
re, înclinare către liedul de carac- 
ter, fantesie remarcabilă în găsirea 
de inflexiuni sugestive, de atmosfe- 
ră, de plastică a ritmului, d-şoara 
Stavrache înscrie înzestrării d-sale 
perspective de valorificare artistică 
demne de atenţie. Perseverenţa și 
minuţiozitalea cu care d-sa își va 
completa agonisirea unei științe a- 
profundate a 'cântului, vor 'decide 
cariera d-sale de mai târziu. Mărtu- 
riile prezentului o anunță destul de 
favorabil, pentru a constitui un mo- 
tiv bine justificat de muncă, stră- 
duințe şi năzuinţe îrumoase. 





Despre 


Cronici germane 


duhuri 


— Sau: pe marginea romantismului german — 


Am iubit întotdeauna paradoxul și tocmai 
da aceea vreau să scriu azi despre roman“ 
tismul nemţesc. La iel cu cronicile  precs- 
dente, aceste gânduri nu vor să fie decât 
niște notițe pentru un studiu pe care-l pro- 
mit pentru mai târziu, In orice caz însă, fap- 
tul că evoc tocmai uzi romantismul, va apare 
multora ca un non sens; şi nu este. Imi place 
insă aerul acestui curent literar și poate că 
aducându-i între oameni, voiu arăta un co 
de cer senin, într'o lume haotică. Şi nu. mă 
gândesc numai la operele care aparţin a- 
cestei şcoli, ci mă gândose şi la felul de a 
vedea şi a trăi viaţa, de a trece busna prin 
ea, aşa cum au făcut-o mulţi scriitori, în 
frunte cu E. T. A. Hoffmann. Era un timp de 
poesie, cântec, pribegie şi beție, pe care ni- 
meni, niciodată, nu-l va mai putea retace, 
cu întreg farmecul și cu toată grația sa. 

Titlul acestei însemnări să nu pară căutat 
sau deplasat. „Despre duhuri”, scria odată 
un piuoten-poet Aceste două cuvinie evocă 
mai bine decât oricare altele întreg roman- 
tismul german, adică romantismul propriu 
zis. Pentrucă nu sunt oare toţi scriitorii aceia 
niște minunate duhuri, care plutesc în toate 
colțurile lumii? Un duh este  luminosul și 
înumosul Bichendorff, un duh e De la Motte 
Fougu€, Miller, Schleemacher, Fichte şi 
toți ceilalți magi, vrăjitori ai ouvântuluui și a 
gândului. Și apoi ce e — dacă nu tot un duh? 
— revirimentul lor, bătaia lor de inimă, care 
aprinsese toate ţăr.şoarele Germaniei, tre- 
când peste hotare de principate și ducate? 
Mai autentic și mai puternic, mai viu și mai 
impetuos (dar poate mai puţin estetizant și 
livresc), romantismul german este mai repre- 
zentaiiv şi mai greu de înţelesuri decât cel 
francez, care mie uneori mi-se pare a fi mai 
mult un conglomeraț gecât un tot. Aproape 
tot ce sa creat în cadrul romantismului ger- 
man, e o entitate spirituală indisolubilă. 

Au izvorât din acest curent o seamă de 
opere de care nu cred că o inimă de om (şi 
de poet) sar putea deşlega vreodată, Du 
„Manualul perfectului cetitor” pe care-l su- 
gera odată d. Mircea Eliade acestea n'ar pu” 
tea să lipsească; astfel într'o primăvară lu- 
minoasă ar trebui mereu  recitită nuvela: 
„Aus dem Leben eines 'Taugenichts”, toamna 
„Undine”. iar iarna, la fiăcările căminului, 
poveştile lui Hoffman: „Der Sandmann“, 
„Das Majorat” sau „Doge und Dogaresse”. In 


ceeace privește eterna durată a acestor cârți, 
valoarea care le trece dincolo de timp, să 
ne gândim doar la „Undine“ a lui Fouqus, 
care a devenit, nu de mult, aceu piesă de 
neuitat, plină de nebănuite minuni: „Ondine” 
a lui Giraudoux. Lumină din lumină, roman- 
tismul trece într'un ciudat  neo-romantism, 
pe care-l parcurgem azi, poate fără să ne 
dăm prea bine seama. Poesie și armonie, mu- 
zică şi ritm, rotunjime şi lustru, iată toate 
atributele pe care le putem alătura epocii. 
Căci iată-l pe Gocthe, îmbrăcând hliamida 
aceasta: 

„Kennst du dus Land wo die Zitronen bliihu, 
„Im dunkeln Laub die Goldorangen gliihn ? 
„Die Myrthe still, und hoch der Lorbeer steht, 
„Ein sisser Wind vom biauen Himmel weht; 
„Kennst du es wohl? Dahn, dahim, 

„Măâcht îch mir dir, o mein Geliebter, ziehn! 

(„Mignon”) 


De bună seamă că aceste versuri sunt din- 
tre cele mai frumoase şi mai poetice pe care 
Goethe le-a scris vroodală, şi-aceasta locmai 
fiindcă prin carnea lor pârguită sub soarele 
cală al Italiei, trece ca un fir conducător, do- 
rul, „die Sehnsucht“, care caracterizează mai 
bine decât orice romantismul întreg. 

Trăgându-şi rădăcinile din vis, adresându- 
se tot unei stări, pa care nu ştiu cum s'o nu- 
mesc mai bine: transă, vis, hipnoză, roman= 
tismul german este sâmburele dulce al uneia 
Gin literaturile cele mai bogate şi mai dense 
ale lumii, E drept că pentru a ajunge la el, 
trebue să trecem prin  Klopstock și prin 
mulți alţi autori reci și duri ca granitul, însă 
ținta aceasta mi se pare din cale-afară de 
atractivă ., Fântâni, minunate jocuri de apă, 
călători cani trec prin păduri: și cântă, fecioa- 
re cu plete blonde, tineri aventurieri și pic- 
tori cari rătăcesc prin castele părăsite, ială 
o lume pe care o poate dor: şi iubi nu numai 
un dulce suflet de femee, ci şi omul sătul de 
«marele şi straniile hârtoape ale vieţii, care 
cu o dulce răutate ne pune înaintea ochilor 
mereu mai multe  tankur: și sârme ghim- 
pate. Și poate că a și venit vremea să ne în- 
trebăm, odată cu poetul: „mais ou sont ies 
neiges d'antan?”. 

In căutarea zăpezilor, să ne mai apropiem 
de romantici. 


ŞTEFAN BACIU 


== 9 Decembrie 1939 


Când Pavel! Antonâci a aspirat aer de 
Aprilie și a văzut cerul palid, vrăbii şi ver- 
deaţ. proaspătă din grădiniţă, 2 înţeles că 
uceustu îi era cea din urmă primăvară. Gân- 
dul morţii nu l-a spsriat; doar i-a lămurit 
şi mai bine s:tuuția Pavel Antonâci a 
zâmbit soţiei. 

— Ce aer! Cât e de frumos afară! 

— Nu ţi-e frig? la întrebat Nadejdu Va- 
silievna. Acum, n'avea decât un singur gând: 
să nu vatăme sănătatea soțului, ci dimpo- 
trivă, să-i ajute. 

— Nu, a răspuns Pavel Antonâci, oftând 
adânc. Mă simt mui bine acum. Răsutiu mai 
uşor. 

Nadejda Vasilievna l-a sărutat, pe frunte şi 
a eşit. Toată ziua, bolnavul a fost liniştit şi a 
tăcul; nu se mai înăbușea. Se tot uita în 
grădină, iar spre scară a cerut să se arunre 
pe baicon grăunțe pentru vrăbii. Văzând 
cum mănâncă păsările, a mai zâmbit oâată. 

Ziua următoare şi toată săptămâna au tre- 
cut în liniște. Se părea chiar că umflăturile 
prevestitoare de râu scad. Totuși, Pavel An* 
tonâci s'a schimbat. Privea ceasuri întregi la 
vrăbii. nu mâi citeu şi Nadejda Vasilievna 
bănuia lin ochii lui gânduri sfredelite şi 
tainice. 

— Pavel Artonâci, — l-a întrebat într'o 2: 
soția, — la ce te gândeşti? Dece nu-mi spui 
nimic ? 

— La ce mă gândesc? 

Pavel Antonâci a râs. 

-— lia testament. 

— Dece vorboşti: asifel? 

Apoi, a deveniţ serius. 

— Nadejda, trebue să-ți vorbesc, 

Dar, din cauză că nu se hotărise încă sau 
din cauză că u venit doctorul, a amânat 
discuţia. 

In sfârsit, în primele zile ale lu; Mai, când 
înveizise toată grădina şi din mânăstirea 
opropială veneau sunete voioase de clopote, 
după ce a fost scos în balcon. Pavel Anto- 
nâc: a spus soției: 

-- Nadejda, nam dece să mă ascund de 
tine. E foarte plăcut să trăeşti primăvara. 
dar... mă 'nțelegi... Prin urmare... — Pavel 
Antonâei a oftut. — Mai iubit mult. Mult. 

— Adu-ţi aminte, —- a răspuns Nadejda 
Vasilicvna, cu glas tremurâna. 

— Te-am făcut să suferi, Ai să mă ierţi? 

— Nu vorbi: aşa! Nu trebue! Nam ce să-ţi 
iert. 

Nadejda Vasilievna lovea cu mâna în ba” 
lustradă. 

— Poate că a; să mă ierţi. totuşi, — a con- 
tinuat., Pavel Antonâci, incet şi rar. Acum 
însă e vorba de altceva. 

A suspinat, şi-a îndreptat haina şi şi-a 
aprins o ţigară. 


— Și: «că există o femeie pe care am 
iubit-o ? . 

— Știu 

— Ştii că am și cu o fată? 

— Stiu 

— Voi, udică tu și Ana Pctrovna. v'aţ: 


utit todeauna. 

— Te ascult. Ascull şi voi asculta tot ce 
îmi ve! mai spune. 

Nadejda Vasilievna se ţinea cu degetele 
incleştate de balustradă. 

— Pentrucă în curând voi muri, te ro 
să-mi faci o favoure, poate chiar o jerttă. Ș: 
pe ea la fel. Uite, i-am făcut o scrisoare. 

Pavel Antonâci a arătat soţiei run plic, 

-— După moartea mea, nu veţi vea ce 
împărți. Câteşitre: am suferit muli în viaţă. 
Oare mă veți uri şi după ce voi muri? 

-—— Şi ce ne ceri? 

„— Vă cer să vă împăcaţi, vă cer iertare 
reciprocă, să pot muri liniștit. 

Nadejda Vasilievna nu i-a răspuns imediat. 

— Vrei să cădem una în bratele alteia ? 

Vocea îi era surdă și înccală. 

-— Nu. Iertaţi-vă una pe aita şi amândouă 
pe mine. Eu să nu mii blesteme casa asta. 
iar tu.., să nu rospina! pe fata mea, 

Nadejda Vasilievna tăcea. _ 

— Fata? Fiica ta ar [i putut să Lie numai 
dela mine. Altr fute n'ai. 

— Nadejda. — Pavel Antonăci a îngălb=- 
n:t, — am o mare vină fută de time. Dar. 
fă aşa, pentru Dumnezeu. Ă _ 

Saţiu sta ca de piatră. Din când în când. 
ochii îi luceau. Totuși, a putut să se stăpă- 
mească. sa 

-— Pavel Antonăci, să nu te tragă curentul. 

A închis usa care da în casă şi a adăogat, 
eşind: 

— Să nu ma: vorbim de asta. 

Pcvel Antonăci a tăcut. Intâi a stat nemiş- 
cat. apoi a plâns cu lacrimi usturătoare. de 
bătrâneţe. 1 se părea că e singur, părăsit în 
ucea scânteiuloare lume de primăvară. Ar 
fi vrut să fie copil, să-l [i luat mama în braţe. 
să-l fi Gesmicrdat dulce-dulee. Dar, în urma 
iu. era o viaţă trăilă, atât de nefericită. Ce 
a tăcut el în viață? A făcut două femei să 
sufere. a suferit şi el... 

Nadejda Vasiiievna sa întors. Acum era 
alta. vechsa prietenă, medic. intirmieră. Dar. 
disruţia avută cu soția i-a lăsat ui Pavil 
Antonâci o impresie penibilă. Işi cunoștea 
bine nevaslu: dacă, in ciipa aceea, na avut 
ce să-i spună. înseamnă că duşmănia e prea 
înrădăcinată. i 

„Mă supun”, a hotărit bolnavul: „am ît- 
cut greşeli. am păcătuit; acum toate acestea 
mă apasă. Nam să mai văd nel pe Ana 
Petrovna, nici pe Nataşa. Mă supun, 

Şi-a adus aminte de băiatul lui legitirn, 
Andsiuşa, student la una din universitățile 
dn Sudul ţării, 

_-. Dece nu-i scri: lui Andriuşa ? i-a între- 
bat soţia. Să vină să le vadă. | 

_— Are examene, dece să-l turbur? Cine 
ştie ce ar crede! 

„Am să mor. totuşi?” a vrut să spună Pavel 
Antonâei. dar a uftat numai, 

.— Dacă stârui, pot sa-i scriu. 

Pela mijlocul lui Mai, Pavel Antenâci sa 
simţit deosebit de rău. Deşi îl scoteau în 
grădiniță şi căuta să se împărtășească din 
binefacerile primăverii, răsuflarea i se în” 
greuna tot mai mult. Chinuit de hidropizie. 
nu putea dormi. In nopțile acelea fără somn. 
soția îl fricționa — până Ja istovire — pe 
piept și pe spate. In sfârşit, i-au făcut o 
baie de abur sec. Buia aceia era atât de 
dureroasă, încâţ Pavel Antonâci se încorda 
din răsputeri ca să nu strige. Când medicii 
au plecat, s'a întors şi, căutând să ascunâă 
soţiei lacrimile, a gemut: 

—- Pentru cc m'au chinuit ? 

A doua zi dimineaţă, a suferit mult. II 
slăşia grozav povestea iubirii lui, îl înspăi- 
mânta moartea. Liliacul cra proaspăt, de un 
vioiel pal, cu picături de rouă. Trăgând pe 
nas mirosul de liliac, bolnavul a pipăit flo- 
rile cu dogotele-i slăbite. A zâmbit amar, 
amintindu-și că niciodată n'a putut găsi la 
liliac f'ori cu câte cinci petale, simbol al 
fericirii. Apoi, închizând ochii. a început să 
gânacască la Dumnezeu. Uitase de viaţa lui, 
de prieteni, de duşmani; i sc părea că Dum- 
nezeu există și că acel liliac şi, în general, 
florile minunate și iubirea minunată sunt 











UNIVERSUL LITERAR 








= Moartea = 


de BORIS ZAIȚEV 


măriurii şi manifesiăr: ale Domnului. Adu- 
cându-și aminte de femeile pe care le iubise, 
a gândit că na cunuseul iubirea minunată, 
nepământească. pe ca:e o visusa în tinereţe. 
Atunci a luat din nou liliacul, l-a sărutat 
şi a rugat în gând pe Dumnezeu să-l izbă- 
vească mai repede de viuța lui nenorocită. 
plină de suferinţe. 

In aceeaş seară, a scris Liului său. Seri” 
soarca avea următorul pasagiu: „Aş vrea să 
te văd, Andrei, Nu ne-am văzut de muli. 
Tu m'ai uitat, poate, dar eu nu te-am uitat. 
Eşti fiul meu. Erai copil cu părul negru când 
o duceam ma: bine decât acum. Azi, pe 
lângă o boală grea, de care n'am putuţ să 
scap, îndur povara greșeliior vieţii. TPrebu: 
să ştii că, afară de mama ta, am fost intim 
până'n vremea din urmă cu altă femeie, Ana 
Petrovna Goreainova. dela care am o fată. 
Nataşa. Nadejda Vasilievna ştie. Mă apasă 
gândul că ea nu sa împăcat și pe semne 
nici nu sc va împăca vreodată cu Ana Pc- 
trovna, având, fireşte, motive temeinice. Ai 
putea să adaogi şi dezaprobarea ta, Qar eşti 
încă prea tânăr. Iţi urez o viaţă liniştită şi 
luminoasă. 'Ține minte, prietene, că iubireu 
e cea mai mare fericire şi cea mai mare 
durere a omului şi caută să-ţi făureşti o 
viaţă mai demnă decăt a părintelui tiu. De 
mine însă ai milă dacă poţi; dacă mă iu- 
beşti: cât de puțin, ajută-mă: după moartea 
mea, nu respinge pe Ana şi susţine pa Na- 
tuşa; oricum, ea ţi-e soră”. 

Scrisoarea l-a ostenit mult. Pavel Antonări 
a petrecut noaptea fără somn, înăbuşindu-se 
şi privind cu ochi mari flacăra lumânări. 
Nudejda Vasilievna îl îngrijea. Bolnavul 
tăcea, ofta şi îş: ducea dose ri mâna iu 
inimă. Asa a trecut o zi, o noapte şi încă uzi. 
A tie:a noapie, accese.e au devenit mai 
violente. Pela ora două, Pavel Antonâci u 
şoptit: 

—- Nadejda, mor. 

Soţia l-a îmbrățișat din spate și l-a strâns, 
ca și cum mar Îi vrut să-i dea drumul. 

—  Soţioară... Nadejda... Soţic credintivuasă, 
n'ai să mă poţi opri lângă tine. Totuşi, în- 
cearcă, 

Apoi, a început să răsufle mai des; față i 
s'a strâmbat. Nadejda Vasilicvna abia își mai 
ținea lacrimile. In odu:a de alături stătea 
liniștită o infirmicră. Deodată, într'o pauză 
între două chinuri, Pavei Antonâci a îngânat: 

Te spectam suprema mihi cum vener:t hora. 

Te teneam moriens. deficiente manu !). 

Si a sărutat mâna soției. Nadejda Vasi- 
levna na înţeles cuvinteie acelea, dar le-ui 
simţit. 

După aceea, bolnavul a rostit cu greutate: 

— Tartă-mă, Nadejda. Nadejda, iartă-mă. 

Nudejdi Vasiiievna ştia despre ce vorbea 
soţul. A plâns sa lipit cu capu! de obrazu: 
lui. I sa rupt in.ma când a văzut ochii mari. 
şi cam aspui ai bolnavului, ochi pe cai îi 
iubea de atâta timp și cari erau atât d» 
chinuiţi. Pavei Antonâci a dat tăcut din 
cap şi a spus: 

— Așa. 

Dimineaţa. a murit, 

L-au înmormântat  într'o Joi, în dăngâtul 
clopotoior dela mănăstire. Nadejda Vasilievna 
şi Andrei, sosiţ de dimimcaţă, au fo a 
slujbă. Cerul era albastru şi cristalin; în bi- 
serică veneau luminu. viaţa. Privind pe tatăl 
său care zăcea pe catafalc, Andrei şi l-a 
amintit voinic şi vioi. Şi-a adus aminte de 
scrisoarea primită cu câteva zile în urmă și 
a înțeles dece părinteie avea accese de mâh- 


nire. A înțeies dece mama a înzărunţit 
înainte de vreme şi dece în cesă cra în- 
cordare. 


A venit timpul să-și ia rămas bun dela 
mort. Mama a stat multă vreme lângă 
coșciugz, neputând să se dea la o parte. An- 
drei a închis ochii. Când s'a uitat din nou 
la tată! său. lângă coşciug stătea o doamnă 
înaltă, în doliu, şi care săruta mâna mortului. 
Era atât de slăbită, încât abia se ma: ţinea 
pe picioare. „Uito-o po Guraăinyva', a şoptit 
cineva. Andrei a simți un lior rece. Iat-o 
iubirea „lui! Iubirea tatei, durerea mamei. 
Andrei a pr:vit-o cu luare-aminte. „Cu ce 
1-0 fi cucerit?” Era o doamnă obișnuită, cum 
Se găsesc cu miile, „Are o tată, pe soră-mea. 
Sora mea! Și cle nau putut să fie de faţă 
la sfârşitul iu'!? ; 

După terminarea siujbe:, la eșirea din bi- 
serică, Andrei ţinea pe mama de braţ. Coș- 
ciugul venea înaintea lor. Corteg.ul se mişca 
încot, printie monumente albe. Inmormân- 
tarea se lăcea în noul cimitir al mânăstirii, 
de curând înfiinţat. Peniru cimitir se luase o 
păşune, și el era încă plin de flori; doar 
intrun colț depărtat se zăreau două mor 
minte. Pavel Antonâci a lost îngropat al 
ircilea în cimitirul aceia. Cădelniţe.e zăngă- 
neuu, tămâia împrăşiia fum vânăt; ua ua 
amurg auriu; la orizont fugâu un fum alb: 
trezea un tren, Coiincle aibastre din jur 
îşi iuau rămas bun dela ziuă. In vreme ce 
coşciugul era scoborit în groapă, Nadejda Va- 
silicvna sa clătinat şi era să cadă, Andrei 
a susținut-o. l-a spus: „Mamă, mamă!” Şi 
sa îmbărbătat pe cl însuşi. Dar, după ce au 
piecat străini:, a hohotit îndelung, împr:ună 
<u mama, la mormântul tatălui său, 

A trecut o săptămână. Inscra. Andrei se 
plimba în grădin:ţă, printre plopi. Dintr'un 
“ol îndepărtat al grădinii, a rupt un buchet 
de liliac. In balcon se pregătea masa pentru 
reaiul de scară. Nadejda Vasiiievna, palidă 
ş. tăcută, şedea intr'un jilţ. Ia mânăstirea 
unde se odihnca soțul ei, trăgeau elopoteie; 
în văzduh se roteau porumbszi trandalirii 





-— Mamă, — a spus Andrei, fără multă 
hotărire în gias, — brebue să-ţi vorbesc într'a 
“hestie Ioarte importantă 

-— Ce este? 

Băiatul a intrat în casă, apoi s'a întors 
cu scr:soarea tatălui său. 

-- Tată... mamă, iartă-mă dacă îţi voi tui- 
bura sufletul, dar... mi se pare... că trebue. 

A explicat, incurcându-se, că nu poate să 
nesocotească cea din urmă dorinţă a părin- 
telui. de a nu respinge ființele pe care le 
iubise. 

Nadejda Vasilievna a început să citească 
scrisoarea. Chipul i-a rămas liniştit; nu sa 
sch-mbat nimic în el, când isprăvise cititul. 

-— Bictui: Pavel Antonâci ! 

A trecut câtăva vreme 

-— Ca ai să-mi spui, mamă ? 

Andrei a întrebat cu sfială, simțind o greu- 
tate pe inimă. 

— E c poveste veche. Dar acum sa sfârşit. 
IMam nimic împotriva acelei femei, 

Nadejdu Vasilievna e mai tăcut puţin. 

— Da Pavel Antonăci a rămas cava. 
M:e-mi trebue foarte puţin. Dacă e în lipsă, 
pot so ajut. Dar tu ai să faci totul: s'o găseşti 
și să-i dai. Asta-i tot. 

Nadejda Vasilievna u suspinat. Andrei i-a 
sărutat mâna, 








Trad. din rusește de RADU DONICI 


— Iţi mulțumesc, mamă, cşii foarte bună. 

— Spune-i, — a adăogat mama, — că n'am 
ură pe ea. Dar — privirea i sa încruntat — 
nu _vreau so văd. 

Discuţia s'a sfârșit. Nadejda Vasilievna bea 
ceai şi privea norii, trandafirii în amurg. 

Când servitoarea a luat samovarul, pe 
chipul îngândurat al mamei a lunecat un 
zâmbet luminos. 

— Când te vei însura, Andriușa, vei în- 
țelege și tu aceste lacrimi. 

La ora unsprezece, Nadejda Vasilievna s'a 
dus să se cuice. Andrei se plimba pe aleile 
Brădinii; mărginite de lilieci, printre plop.. 
Stelele străluceau şi adâncurile lor albastre îl 
chemau pe tânăr. Privindu-le, Andrei gân- 
dea la tristeuile vieţii, la sorții întunecoși de 
suferinţă, pe cari îi trag oamenii. „Când te 
vei însura, Andriuşa, vei înțelege și tul“: 
Oare şi el, Andrei, care iubeşte pe Zina, va 
trebui să treacă prin chinuri, umilinţe şi min- 
ciuni ? Când sa gândiţ la iubita lui, i sa 
strâns inima. Stând culcat pe o bancă și pri- 
vind cerul, simțea că dragostea lui era infi- 
nită ca şi spaţiul care scânteia deasupra lui. 
A rătăcit prin grădină până'n zori, până când 
au cântat sonor cocoșii. 

După piecarea lui Andrei, Nadejda Vasi- 
lievna a dus o viaţă şi mai retrasă. Seara, se 
ducea la mormântul soţului ei. Trecea prin 
curtea mânăstirii, printre cupole aurite, chili: 
vechi și monumente ; vedea o urnă de mar- 
moră, o capelă albă depe vremea lui Alexan- 
dru”) doi cavaleri de bronz la mormântul 
unui general mort în războiul dela 1812. Pe 
urmă intra în cimitirul col nou. O lua pe o 
aleea din stânga şi se așeza pe o bancă, lângă 
grilajul care împrejmuia mormântul bărba- 
tului ei. Sia acolo vreme îndelungată şi se 
inchina, închipuindu-și pe mort altfel decât 
a fost în viaţă; ceeace a fost vremelnic, dis- 
păruse. In amintire, chipul lui era mai curat 
şi mai înălțător. E 

Inbr'o scară de Iulie Nadejda Vasilievna 
stătea, ca de obicei, la mormântul soţului. 
Soarele apunea. Cerul era luminos și auriu. 
In cimitir mirosea a fân. Deodată, ridicând 
ochii, ea a văzut o fată de vreo 14 ani, cu 
flori. 





5 == 





— Iertaţi-mă, mi se pare că vam turburat. 

Fata a dat să plece. 

Nadejda Vasilievna a tresăr:t. Ochii fetei 
i-au părut cunoscuţi și dragi. 

— Rămâi aici, dece pleci ? 

Fata sa oprit. Nadejda Vasilievna o cerce- 
tează cu privirea, a plecat ochii. 

-— Nu mă turburi deloc. Vino'ncoace. Văd 
că sai fiori. Le-ai adus la mormânt? 

— Da, — a răspuns fata, — la mormântul 
unchiului Pavel. 

Nadejda Vasilievna a suspinat. 

— Aşa! 

Faia s'a fâstâcit. 

— Te cheamă Natașa ? 

— Da. 

—_ Vino'neoace, Natașa. Să facem cunoş- 
tință. Unchiul Pavel a fost soţul meu, 

Nataşa a făcut „ah“ şi a scăpat florile, 

—_ Dacă i-ai adus fiori, înseamnă că ai ţi- 
nut la el. Atunci îmi ești prietenă. 

Nataşa sa apropiat, sf.oasă. Nadejda Vas:- 
lievna a îmbrățișat-o și a sărutat-o. 

— Ridică florile și pune-lae pe mormint 
Unchiul se va bucura, El a suferit mult în 
viaţă. 

Nataşa a pus florile pe mormânt și s'a a- 
șezat pe bancă. Tăcea. Ochii îi erau nslinis- 
tiți. Nadejda Vasilievna o mângâia pe păr. 
Se întuneca. Cerul părea mai adânc și rna: 
curat; au răsărit cele dintâi stele. 

Sa apropiat o călugăriţă și a spus: 

— Se închide cimitirul . 

Era răcoare. Fânul înrowrat mirosea dulce. 
Pe ici, pe colo, ze zăreuu !a morminie conâele 
roșii. Nadejda Vasilievaa 4 porruit la braţ cu 
Nataşa. La cşire, a îmbrătișat-o. 

-— Sărută pe mama şi spune-i că o rog mult 
să poftească la mine. Dacă îmi va permite, 
voi veni şi eu so văd, 

Mergând spre casă, Nadejda Vasilievna a 
simţit că ura a murit. Le iertase din adâncul 
inimii. „Pavel Antenâci, ţi-am îndeplinit do- 
rmnţa“. Uii:mele legături cu pământul, cu 
aţa se desfăceau. A vrut să scrie fiului, dar 
find obosită, s'a culcat. A visat pe Pavel 
Antonâci. Era senin şi-i spunea ceva, dar ea 
na putut să înțeleagă c> unume. 

Nadejda Vasilicvna n'a ma: văzut nici pe 
băsatu! ei „nic: pe Gorcainova. După a săptă- 
mână, a murit, 


Il) Să te privesc când îmi va sosi ceasul din 
urmă 
Și, murind, să ie ţin cu o mână slabă. 
2) Probabil de pe vremea împăratului A- 
lexandru 1 al Rusiei (1801-1825) 





Ortodoxismul liricei gândiriste 


sufletești pe sensibilitatea occiden- 
tală a vremurilor, desigur, nu poa- 
te fi exclus. Dar aceasta în măsu- 
ra în care există și la Eminescu un 
romantism german sau la Alecsandri 
un romantism francez. Există o os- 
moză şi în lumea ideilor, a sensibi- 
lităței, ca şi în lumea faptelor de 
pură civilizaţie. Dar dincolo de ea, 
există o structură sufietască a crea- 
torului şi o viziune pvetică origina- 
lă, în virtutea cărora se crează. Fără 
aceste, ca și alte elementare condi- 
ţii, o plăsmuire nu poate rezista din- 
telui vremei, este peritoare. Ținând 
seamă de aceste închegări structu- 
Tale, se va vedea că era fatal ca 
plăsmuirile politice gândiriste să lie 
predominate în mod constant de 
ceiace sa numit ortodoxism. 


O GENERAȚIE DE POEȚI CRE- 
DINCIOȘŞI 


Literatura română nu cunoaște 
firi roase de satanism sau divinitate, 
de credinţă ori necredinţă. Nu cu- 
noaște structuri profunde de reli- 
gioşi sau ireligioşi, organic închega- 
te, ci structuri poetice alambicate 
de occidentul mai mult sau mai pu- 
țin credincios, după vremuri. Așa că 
noi propriu zis nu am avut o poezie 
religioasă din care să respirăm mis- 
terul divin din fiece viers, ci o alta 
de concepţie, pe temă de ode, rugă- 
ciuni sau imnuri. E o deosebire însă 
esenţială. Căci gândindu-ne la Câr- 
lova sau Grigore Alexandrescu, la 
Eminescu sau Vlăhuţă, vom observa 
că religiozitatea pe care o întâlnim 
în cele câteva poezii e un accident, 
datorit romantismului francez. De- 
parte de conceptualismul acestora, 
în gândirişti găsim pe cei dintâi chi- 
nuiți de misterul divin, pe cei din- 
tâi căutători de Dumnezeu. Pentru 
Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu 
ori Lucian Blaga, divinitatea nu mai 
este problemă conceptual pusă, ci o 
adâncă și intensă trăire. De natură 
mistică, ea face una cu fiinţa lor o- 
menească şi poetică, iar o plăsmuire 
acestora fiind astfel o cristalizare 
temperamentală. 

Trec peste structura intimă a 
poetului Crainic, urmărit în altă 
parte, și să mă opresc puţin asupra 
aceleia a lui V. Voiculescu și Lucian 
Blaga. Schiţate şi acestea, ne vor 
conduce minunat în înţelegerea poe- 
ziei lor de factură religioasă. 

In dovă cseuri publicate în „Gâr- 
direa“ : „Confesiunea unui scriitor 
şi medic cetit şi în fața studenţiior 
teologi din București și în (Centrul 
atenţiei divine — dintre care, poe- 
tul Vasile Voiculescu face mărturi- 
siri revelatoare în ceeace priveşte 
geogralia intimă a sufletului său. 
Printre altele spune: „Eu socotesc 
credincioşia o însușire organică, un 
temperament, o cristalizare specială 
a vieţii noastre. ...N'am nici un me- 
rit că cred, m'am născut aşa! Mam 
născut, cred, un tip credincios chiar 
dacă nu aş fi religios. Intr'adevăr, 
aşa esie. O deosebire de nuanţă e- 
senţială, între religios şi credincios. 


(Urmare din pag. Il) 


Noi am avut scriitori şi o poezie re- 
ligioasă, intelectuală, de concepţie, 
dar nam avut poeţi credincioşi şi o 
poesie plină de credincioşie. lar cea- 
ce a întărit credincioşia structurală 
a poetului Voiculescu „a fost traiul 
dela țară din prima copilărie: dati- 
nile care se împleteau pe cununa a- 
nului şi pe care le aşteptam şi le 
practicam ca pe niște mari şi de 
preţ spectacole. Teatrul nostru cel 
mai scump era liturghia şi serviciul 
religios din fiecare Luminică şi săr- 
bătoare, mai ales după ce descoperi- 
sem sensul ascuns al tuturor gestu- 
rilor şi aluziilor liturghice. Mai des- 
Llătătoare decât orice gală de operă, 
din câte am văzut de atunci încolo, 
mi-au rămas pentru totdeauna de- 
niile Paştelor, cu marea şi minunata 
Vinere, când cântam prohodul. „Și 
a venit după acest minunat de plă- 
cut joc“ de-a biserica „din copilărie 
care imprimă poetului adânci urme 
sufleteşti, dureroasa experienţă de 
mai târziu pe care a trebuit să o 
trăească ori ce cărturar român. A- 
cel învățământ ştiinţitic, îmbibat cu 
atâtea concepţii materialiste şi pozi- 
tiviste, cu toate anexele lor, — dela 
Claude Bernard și Auguste Comte 
la Darwin sau Spencer, care au îor- 
mat structura intelectualului nostru. 
Aceieași trăiri organice și experien- 
ță dureroasă ca şi la Nichifor Crai- 
nic. 

Şi deşi mai tânăr, feciorul de preot 
ardelean şi teologul de altădată, Lu- 
cian Blaga îşi aduce şi el aminte că 
vedea „satul aşezat înadins în jurul 
bisericei și al cimitirului, adică în 
jurul lui Dumnezeu şi al morţilor. 
Această împrejurare, care mai târ- 
ziu de tot mi sa părut foarte semni- 


DA a 


ficativă, ţinea oarecum isvorul în- 
tregei vieţi, ce se desfășura în preaj- 
ma mea. Imprejurarea era ca un ton, 
mai adânc, ce împrumută totului o 
nuanță de necesar mister. Localizam 
pe Dumnezeu în spaţiul ritual de 
după iconostas de unde îl presim- 
ţeam iradiind în lume“ (Elogiul sa- 
tului). 

Așa dar şi la Crainic şi la Voicu- 
lescu şi la Blaga, şi desigur la mulți 
alți gândiriști asupra cărora — for- 
țați de economia lucrărei — nu ne 
mai oprim, ortodoxia şi credlincioșe- 
nia nu a fost ceva livresc, învăţat, în- 
suşit mai târziu în mediuri sau în- 
tâmplătoare crize morale. Ci cl este 
înăscut, organic închegat cu făptura 
lor omenească, şi care a rezistat tu- 
turor asalturilor venite din împreju- 
rări de viață socială în care au fost 
nevoiți să trăiască, A spune că poe- 
sia lor şi creația spirituală sunt da- 
torite unor programe  adhoc întoc- 
mite sau „prestigiului universal al 
poezie lui Rainer Maria Rilke“, iată 
tot ce mi se pare mai absurd. Siruc- 
tura intimă a gândiriștilor, trăirile 
și experienţele ce au prunduit su- 
Metul lor, spulberă orice afirmaţie 
arbitrară și falsă, ce a prins consis- 
tenţă în conştiinţa intelectualilor 
noștri. "Ținând seamă de confesiunile 
lor iiterare şi întregind cu noui ele- 
menite această simplă schițare a 
structurei poetului gândirist, este tot 
ce poate duce la o obiectivă și reală 
înțelegere a lenomenului ortodox 
din lirica contemporană. 

GH. VRABIE 


*) Fragment din studiul „Gindirisnuuul 
— istoric, doctrină, realizări”, sub tipar 
ia editura .„Cugetarea':. 





ROSU 


(Urmare din pag. 3-a) 


fixă în ochii căprioarei. M'am apro- 
piat mai bine de el. Botul era acum 
rânjit. Maria venise şi ea lângă mi- 
ne, timidă, supusă cum n'o văzusem 
niciodată. 

— Vezi, cum ne 
moartea lui ? 

— Jar începi, copilăriile ? 

Avea dreptate Maria. Nu era tim- 
pul acum să mă înduioşez sau să în- 
cerc speculaţii filozofice. 

— Ai noroc şi la vânătoare amice, 
ca și la cărţi, mă bătu iarăș pe umăr 
omul cu chipul ca o coajă de copac. 

Nu le mai răspunsei. Nu știu de 
ce, dar parcă mi se încleștase gura. 
Nu mai puteam să vorbesc. Mam a- 
plecat și am luat între mâini capul 
ţapului, l-am sărutat lung pe frun- 
te apoi am luat capul căprioarei. 
Am sărutat-o şi pe ea cu religiozita- 
te, Printre degete din gura căprioa- 
rei mi s'au prelins câteva şuviţe de 
sânge. In clipa aceea în suiletul 
meu în adânc, a plesnit parcă un re- 
sort. Da, da. S'a rupt ceva, pe care 


ironizează cu 


mintea nu-l putea defini acum în 
faţa Mariei... Şi lucru ciudat. Nu 
mai mi-a fost milă nici de ţap și nici 
de căprioară... Dimpotrivă. Pe mă- 
sură ce mă mânjeam mai mult de 
sânge pe mâini, întorcând pe o par- 
te şi pe alta animalele calde încă, în 
mine încolțea şi mai mult pofta de 
a omori cât mai mulţi ţapi, cât mai 
multe căprioare, cât mai muite pă- 
sări... 

M'am ridicat în lața Mariei mân- 
dru de fapta mea, de noua mea fire, 
de schimbarea petrecută în toată 
ființa mea. In clipa aceea și pe ca 
am văzut-o tot roşie, plină de sânge 
din cap până în picioare. Toată lumea 
mi se părea roşie. 

Maria s'a apropiat de mine cu 
admiraţie, M'a înlănţuit cu braţele ei 
moi ca nişte şerpi însângerați și ma 
sărutat lung :cu patimă. 

— Cât de mult de iubesc acum. 

Eu însă continuam să văd lumea 
roşie, necontenit roşie... 

GEORGE ACSINTEANU 





=: 











UNIVERSUL LITERAR 








— 9 


Decembrie 1939 mmmcmumzaz 


Sublima decadenţă POETI SI POEZII 


— Din însemnările unui pustnic — 


Am fost astăzi la spital. L-am găsit pe Rona mai calm, 
mai stăpâr pe sine, cu expresia vie a unui pocăit în 
extaz. Prea pălise mult, prea n'avea cunoașterea deplină 
a lucrurilor din preajma lui; iar admiraţia (cu care mă 
privea acum) nu mai era aceea a demoniacului de €ri — 
ci a unui fel de înger blajin și firav. Decum l-am privit în 
ochi însă, decum am pătruns cu nevăzutele mele tenta- 
cule în sufletul lui, mi-am dat seama că fratele meu îşi 
trăeşte ultimele chpe. Lumina răsărită după aceea brusc 
în obraji, liniştea mâinilor care nu mai strângeau cris- 
pate (ca în trecui) marginea cearceaiului, atmosfera aceea 
goală (lără chin, tără plânset, fără ondulaţiile triste ale 
spiritului), justilicau toate semnul muzical al sfârșitului. 

— Doctorul Petrini mi-a spus că voiu scăpa! vorbi 
Rona, ridicându-se spre mine înveselit pe neaşteptate şi 
cu faţa îmbujorată. 

Auzisem cuvintele, dar ştiam că nu sunt ale lui, Ele 
porneau dintr'o stare de sugestie agonică, pentru ca să 
sune false și departe de realitatea grotescă a trupului ros 
de boală, 

— „Rona a fost întotdeauna un băiat cuminte, melan- 
colic şi tandru ca o domnişoară de pension“ —- mi-am 
spus în clipa aceea, Iată dece trebue să fiu mai bun şi mai 
omenos cu dânsul, 

— Auzi Nichita ? Iţi închipui tu ce fericiţ sunt? 

Vocea lui avea ceva de îngenunchere umilă, Vorbise 
astfel, cașicum aş fi fost dincolo de suferințele lui. Au- 
zeam din nou exclamându-se plăcerea fericirii. Altul, 
care va cădea, neconvertit dela religia fanaticilor căută- 
tori de mântuire. Atunci am simţit pe dinlăuntru, cum 
mă scurmă un sobol cu unghiile întunecate şi aspre. De- 
venisem grav, acuzat mereu de acelaș strigoi al obscurei 
mele heredităţi. 

— Te-a minţit, Rona! (i-am răspuns cu glasul amar şi 
veşted). Eu nu sunt doctor, dar ţi-o spun clar şi precis: 
în noapica asta vei muri. 

Dintâi Rona zâmbi. Ah! Surâsul acela atât de alb, o- 
chii aceia arzând ca niște ideale stigmate de sânge. Apoi 
gura i se strâmbă a plâns, fruntea se încreţi ca un bici, 
ochii se măriră de spaimă. (Câţi ani aveai Rona, atunci ? 
— 16 sau 17 ani; erai cel mai îrumos copil din orașul 
cu tei basarabeni). _ 

— Eşti nebun, Nichita. Nu ţi-am făcut nici un rău, 
doar. Sunt fratele tău. Dece vorbeşti așa? 

— Pentrucă eu văd moartea lângă tine. 

Rona se uită înfiorat și besmetic în jur. Numai albul 
salonului, albul agoniei. Atunci Rona nu mai avea înfă- 
făţișarea suavă a unei flori scoasă din seră. Părea îricos 
şi îndurerat, ca un om care se trezește dintrun somn plin 
de moluște şi specţre. 

Vizita mea se termină aci. Intră o soră, albă şi înaltă 
(urâtă, grozav de urită) care mă pofti foarte nepoliticos 
atară. Lui Rona nu i-am strâns nici mâna, n'am mai în- 
tors nici capul. Știam că el mă privește ca un câine lăsat 
singur, strâns de picioare, în mijlocul unui imens cavou. 

In oraş se făcea primirea spectaculară a primăverii, 
Toate femeile îmbrăcaseră rochii ușoare. Coapsele oscilau 
pe Alexandrowskaia — flotante şi măiastre, bănuitoare a 
turburătoare și verzi ceasuri de dragoste. Domnii mijeau 
cu simţurile (lacomi copoi şi celebri amanți) — toate a- 
ceste profunde simptome ale iubirii nude. Dar pe mine nu 
mă entuziasmă nici anotimpul colorat al păcatelor. Nu 
doream nici mângâierea vreuneia din aceste dulci armo- 
nii erotice. 

M'am retras acasă. Aveam acolo doi pereţi plini de 
cărţi, un mobilier „stil Împărăteasa Ecaterina II“, câteva 
sticle cu alcool și un pisic pe care una din iubiţele mele 
îl botezase „Diavolo“. M'am aşezat la masă, am scos tu- 
Şurile din sertar și am început să lucrez la planurile dic- 
tate de directorul societăţii. Era foarte interesant ce fă- 
ceam, însă în loc de exactitatea schițelor, mă pomenii 
după câteva ceasuri cu toată planșa mâzgălită numai de 
chipul lui Rona, în zeci de variaţii. 

— Aha! Acum desigur a murit. 

Vorbeam tare fără să știu că, pe nesimţite, intrase 
mama în odae. O femee subţiatică și atât de străvezie, că 
toate sfintele din biserica noastră semănau cu dânsa. Nu 
m'am nedumerit, nici nu m'am ruşinat. 

— Ce cauţi aici? am întrebat-o gâtuit şi stins, 

Stătea pe marginea patului, strânsă în ea însăşi — ca 
o tăcere umilă și desnădăjduită. (Cum să mă mai rog pen- 
tru odihna ta, mamă bună, mamă din rai?). 

— Te-am auzit Nichita!  (vorbise atât de şters și de 
încet, încât cuvintele sunară pe alături de mine ca niște 
înăbuşite alămuri funcrare. Nu mai mă îndoiam de pre- 
zența ei acolo. M'am apropiat docil și lunecând pe covor, 
i-am îmbrățișat genunchii ca ?n serile copilăriei mele. 

— lartă-mă, mamă! Mai trebue să-ți demonstrez că 
sunt un om rău? 

— Nu ești tu vinovat, Nichita. 

Am tresărit, ridicând capul, surprins de nenaturalețea 
și albeața vorbelor de acum. Erau cuvintele de totdeauna 
ale mamei. De câte ori o făcusem să sângereze în trecut, 


de câte ori înfrângeam orice bunăvoință. — prin firea 
mea rebelă și dureroasă, dânsa îmi spunea (sleită de spi- 
rit, neputincioasă şi gârbovită parcă): — „Nu ești tu vi- 
novat, Nichita“, 

— Atunci e Altcineva, mamă? 

— Desigur. 


— Alicineva e vinovat şi de moartea lui Rona. 

— Taci Nichita. Poate e mai bine să nu înţelegi nicio- 
dată. 

— Din nenorocire știu, mamă, Stai aci şi ascultă-mă. 
Astăzi trebue să explicăm motivul desordinei care a bân- 
tuit atâta timp în sufletele noastre. Fii liniștită, nu mă 
opri. 'Trebue, mamă. 

Ca o stufoasă baltă de lacrimi şi ţipete stinse, se în- 
tinse cenușiu (peste fiinţele noastre) amurgul. Fantastic, 
suilările serii aduceau cu ele și agonia fratelui din spital 
şi sbuciumul marelui duh de dincolo de noi. 

— Cândva mamă, înainte de naşterea noastră şi poate 
şi a ta, noi am avut un străbun chinuit de dorul fericirii 
paradisiace. Era un om puternic, un adevărat colos, stă- 
pânul orașului acesta. O viață întreagă nu visase decât 
să se purilice, să se preschimbe el însuși în propria sa 
iluzie. A fost desigur un nebun. Atât de mult își iubea 
umbra, atât de mult îi cerşea lui Dumnezeu mântuirea 
— încât într'o bună zi se schimbă în el ceeace numim 
noi bunătate. Existența lui fu de-acum înainte o conver- 
iire la păgânism. Incepuse a-l uri pe Dumnezeu, nu mai 
credea în iericire — el insuși devenise Totul. Zadarnic în- 
cercară prietenii şi iubitele să-l readucă la condiţia nor- 
mală a trăirii. Intr'o noapte faustică, pătruns de fiorul ne- 
muririi, își construi după chipul lui idoli de lemn. Il pă- 
răsiră toţi. Şi poate că n'ar fi fost nimic, mamă, dacă nu-l 
aducea în biserică, înlocuind icoanele şi candelabrele. In 
aceeași noapte, se îmbolnăviră toţi copiii din oraş. Nimeni 
nu-şi închipuia că din cauza străbunului nostru ar porni 
năpsta cerului. Copii zăceau, amuţiţi. Nu murea, nimeni, 
însă. Nu se putea muri, pentrucă el se ruga în biserică. 


de LAURENȚIU FULGA 


Idolii lui înlocuiră pentru câteva săptămâni — puterile 
Celui de Sus. Vrăjitorii aflară. Bunul nostru (care iubea 
fericirea) iu băgat în lanţuri, iar idolii fură sfărîmaţi. Co- 
piii însă tot nu se ridicară din paturi. Dece, mamă? Pen- 
trucă el însuși era un Idol. Și după ce se siătuiră ceilalți, 
lăcură în piaţa oraşului (acolo unde este acum Soborui) o 
groapă adâncă. Zângăneau fiarele când îl duseră dela în- 
chisoare spre îngropamânt. Bătrânii îl blestemau şi-l scui- 
pau. Femeile îl loveau cu pietre. Nu-i așa că l-au îngropat 
de viu? De viu mamă, tără lumânare, fără rugă, tără 
lacrima nimănui, 

Intunecimea crescuse la ferestre — cu 
stinse, 

— De unde ştii toate acestea, Nichita ? 

-— Mi le-a spus Rona. El l-a văzut adeseori în ceasurile 
lui de inconştiență. 

— Adevărat, e adevărat, Nichita. A fost bunicul tată- 
lui tău. 

Pe tărâmul celălalt, ştiam că 'n ceasul acela își dădeau 
întâlnire cele două duhuri. Acorduri de orgă îndoliată că- 
zură peste liniștea noastră. Mama tot ghemuiltă cu umerii 
plecaţi, cu fruntea ingândurată — aștepta poate să se 
întâmple alt miracol, 

— Dece te-ai întristat ? E zadarnic să-l mai plângi. Auzi 
mamă ? N 

— Oricum. Rona a fost un băiat bun. 

— Ei şi? Asta nu mai are nicio importantă. 

In ușă răsunară prevestitoare trei ciocănituri de deget. 
Tata intră stios, nevăzut şi galben. 

— A murit, mamă |! 

Glasul lui fusese prelins ca fumul de tămâie. Nimeni 
nu sa sbătut, însă. Nu sa auzit ţipătul niciunuia dintre 
noi. Tot mai puternic strângeam genunchii mamei. Parcă 
Rona de mult nu mai făcea parte dintre noi. Fusese poate 
teciorul vânturilor, ori tiul zărilor. Alttel, nu înţeleg nici 
acum dece tata a rămas în acelaş loc lângă ușă, încovoiat, 
cu ochii holbați înspre ferestre. Nu mai şuu nici dece 
mama nu sa ridicat să alerge înebunită la spital. Eu 
stam tot mototolit pe covor, bântuit de cețurile și sgomo- 
tele adâncurilor. In clipa aceea am văzut ridicându-se 
dintre noi (ca dintr'un nămol) un stuf alburiu fără forme, 
care legănător se pulveriză printre perdele. Ce semnifi- 
caţie ar mai fi putut avea? Nu ne mai prețuiam de cât 
propriile noastre vieţi. Egoiști şi putrezi de racila ve- 
chiului păcat, nu doream decât liniște. 

Dezolarea asta albă, lără suspine şi fără îngenunchieri, 
a durat trei zile. Trei zile şi trei nopţi petrecute cu mortul 
pe catalalc. Il îmbrăcaseră pe Rona în haine de sărbă- 
toare. Cel mai bun bijutier al Chişinăului i-a împins pe 
inelarul uscat o — veriguţă de aur scump. Fetele aduseră 
peteală şi flori. Mireasa nevăzută, mireasa necunoscută 
n'a turburat deloc veghea noastră lângă cel mai frumos 


mort. (Semănai, Rona, cu un fel de mucenic blând. Dar 
erai așa de bătrân! Ai să mă erți că nu ţi-am strâns 
mâna, când știam bine că n'o să te mai revăd viu?) 

Aveam impresia că toţi ştiu despre încruntatul nostru 
adversar, de acum zeci de ani. La biserică se aduseră din 
nou flori. Corul copiilor cântă frumos ca la o serbare de 
sfârşit de an. Afară, lângă groapa proaspăt deschisă — 
prohodiră doar păsările şi arborii. Preoţii turnară vin 
peste pieptul lui. Câţiva aruncară monede. 


toate stelele 





Elanul meu în faţa morţii era crâncen, neimpiedicat de 
nicio fantasmă. Nu-l iubisem niciodată pe Rona, nu iubi- 
sem de altfel pe niciunul din familia noastră. Dar atunci, 
am simțit din nou cum se încrucișează în sânge spada ne- 
văzutului străbun cu tinereţea mea. Impins de o forță 
ocultă, împins de toatţe dezastrele biograiiei mele-—m'am 
aplecat şi am sărutat gura lui Rona, aşa cum săruţi gura 
unei amante care ţi se dărue în culmea epuizării ei. Era op 
gură veştedă și galbenă, dar buzele păstrau parcă mirosul 
unei răcori paradisiace. Nu era demon —sufletul lui Rona. 
Niciun Lucifer nu bâjbâia pe alături. Deaceea mi sa pă- 
rut aşa de nepământeană sărutarea aceasta, 

Apoi bulgării răsunară, unul după unul, a gol. Știu 
că 'n sicriu nu mai rămăsese nimeni. Și Rona lugise — 
poate înspre alt rai al lui Dumnezeu. Mi-era inima bol- 
navă, broboane reci îmi cădeau de pe obraji. Cu mâinile 
frământând ţărâna umedă, am suspinat heraldic ca 'n- 
trun vis plin de năluci. Am dus țărâna la gură și-am 
mușcat din acest al doilea trup al lui Rona, ca dintr'o 
împărtășanie. Zorile aşa m'au surprins, de veghe lângă 
sutletul lui. 

Când m'am întors acasă, dispăruse toată amintirea fra- 
telui plecat. Mă aşteptam să-l regăsesc în prag sau din- 
colo (în bibliotecă, în birou) dar și fotografiile lui le a- 
runcase tata în foc. Ritma în mine aceeași inimă mușcată 
de șerpi vineţi ai vieţii mele primare. Trei zile am stat 
închis între cărţi, cu Diavolo alături. Acea anumită mi- 
zerie, pe care mi-o răsturnase în sânge — sângele tatii, 
mă trecu în altă serie de incertitudini. Simțeam lângă 
mine URITUL. Uritul cere o conștiință nepurificată, ca 
o mistică plină de maladii, Ştiam că n'am să mai pot trăi 
în casa asta. Nu, oricâtă logică s'ar mai stabili între ce a 
fost şi este, mi-e cu neputinţă să mai rămân. 

Și după aceste trei zile de îngemânate îndoeli, intram 
în odaia tatii să-mi iau rămas bun. Era a nu știu câtea 
evadare pe care o încercam, dar de data asta trebuia să 
sfârșesc. Moartea lui Rona nu mă înspăimântase, pen- 
trucă el murise comod. Dar aci, în casa asta, se păstra 
nedemonstrabilă şi intactă — existența celuilalt. Ştiu — 
el ar fi simbolul unei rătăciri prometeice, dar nu mai 
aveam nevoe decât de libertate. 

Tată, nu ştiu cum ți-aș vorbi. Ar trebui să înţelegi 
dela început că între noi s'a iscat o deosebire mare. Simt 
cum ne desparte o necesitate a mântuirii. 








(Urmare în pag. ultimă) 


personalitate  într'o stare de 
permanentă poezie. Poeziile a- 
cestora se valorifică prin pre- 
zențe, în toate, a unui duh 
poetic speciţic, ele poartă, toa- 
te, sigiliul caracteristic al 
creatorului lor şi ele îşi com- 
pletează sensul și fizionomia 
profundă cu atât mai mult cu 
cât le cunoaştem pe  toale, 
marele creator circulând prin 
ele ca un fluid, pe care nu-l 
poţi fragmenta. Se înţelege că 
0 poezie de Duudelaire este o 
capodoperă în sine. Dar în ea 
nu se simte numai capodopera, 
ci şi creatorul ei, prezenta 
unui suflet, care se lămureşte 
și se întregeşte numai din im- 
brățișarea tuturor celorlalte 
poezii ale sale. In sonetul lui 
Felix Arvers nu ne pasionea- 
ză personalitatea poetului, ci 
o idee poetică, un moment 
unic pe care poetul a izbutit 
să-l surprindă şi să-l imorta- 
lizeze într'o expresie fericită. 
Asemenea lui  Arvers sunt 
mulți care n'au reușit să im- 
prime o personalitate unei 
opere vaste, unei opere uni- 
tare, dar au realizat o poezie, 
două ori zece, bune, și care 
trăesc în sine. Opera lor cade 
întreagă în fundul uitării, dis- 
pure odată cu autorul, numai 
acele căteva poezii bune sunt 
saivate de antologie, scoase și 
reținute pentru o posteritate 
care le va admiru fără să le 
mai raporteze nici la autor, 
nici la opera lui. Sonetul lui 
Feliz Arvers ar putea ţi şi 
anonim: el ar avea totuş a- 
ceiași valoare. 

Dar poeţii, aceia care adici 
sunt egali cu ei înşişi în tot 
ce scriu, până și în cea mai 
nerealizată poezioară a lor și 
în cea mai puţin perfectă şi în 
cel mai mărunt fleac liric 
scris, acei poeți nau nimerit 
întâmplă? >r o uperă desăvâr- 
şită, o operă izolată. Ei au im- 
primat tuturor poeziilor lor 
un ton unic, un stil caracteris- 
tic, un mod care este al lor și 
care dacă este imitat își pierde 
valoarea, pentrucă și-a  pier- 
dut autenticitatea, un Mod 
care poate să fructifice pe alți 
poeți prin asimilarea lui, dar 
care poatesă și sdrobească pe 
epigoni, pe cei care nu au 
destulă originalitate, adică 
personalitate, spre a asimila 
moștenirea poetică a marelui 
precursor, acei poeţi care sunt 
prezenți în chip necesar în 
opera lor, nu pot fi desprinşi 
de ea. Sonetul lui Felix  Ar- 
vers, ca și alte poezii de felul 
acesteia, ne este indiferent 
cine l-a şcris. Dar La beaute 
nu ne este indiferent că a 
scris-o Baudelaire ! 


Aşa dar o poezie se poate 
scrie și dintr'o fericită întâm- 
plare care a făcut ca îintr'o 
personalitate poetică slabă să 
se conjuge la un moment dat 
cine ştie ce posibilităţi priel- 
nice, pe care nu le putem ana- 
liza sau şti, dar numai pentru 
acel moment. Acele  posibili- 
tăți se găsesc în schimb în per- 
manență prezente la un alt 
poet, cu o viguroasă persona- 
litate, şi-l fac să scrie nu poe- 
zii, ci poezie, poezie perma- 
nentă şi prezentă în toate poe- 
ziile izolate ale operii sale. 
Poet e deci nu acela care a 
scris o poezie, două sau zece, 
reuşite, ci acela care are su- 
flu, care are forță interioară 
nestinsă, care dovedește dura- 
bilitate şi continuitate în po- 
sibilitățile talentului — sau 
geniului — său, care e acelaș 
mereu — chiar când gradul 
realizării variază — în toată 
opera sa, nedespărțibil de ea. 

Trecând la poezia română, 
putem spune că Mihail Emi- 
nescu sau Tudor Arghezi, Lu- 
cian Blaga sau Ion Barbu, 
pentru a enumera numai poe- 
ţii de primul plan, sunt poeți 
în întreagă opera lor, și în 
cele mai umile poezii ale lor. 
Toate poeziile lor poartă tim- 
brul original, marca unică, 
după care se recunoaște ma- 
rele suflet, marea înzestrare 
ce le-a dat naștere. In schimb 
sunt unii care, creatori în câte 
o poezie sau două, n'au tăria 
şi profunzimea, nau suflul şi 
n'au personalitatea puternică 
şi complexă, pe care să o im- 
prime la tot ce scriu şi care 
scriu câte o poezie, sau câteva, 


puține, realizate, vrednice 
de-a sta într'o antologie, așa 
cum a scris Iuliu Cezar Să- 


vescu acel La polul Nord, la 
polul Sud și Regina Mab, sin- 
gurele lui realizări de valoare, 
sau Mihail  Steriade această 
Ceramică, ce pare că va re- 
zerva autorului ei destinul 
poetic al lui Felix Arvers: 


Pasăre de smalţ atât de vie 


în jocul tău cu moarte 
întrerupt, 

pe blidul vechi, cu margini 
de vecie 

cu crengi deasupra, cerul 
dedesupt. 

Cum prinsă în sbor, cu sba- 
rul laolaltă 


(Urmare din pag. !) 


stai şi frămânţi cu ciocu'n- 
condeiat 

fierea de 
pe baltă, 

simt cum te roade n sborul 
tău sculptat 

sint cum te sbaţi în împie- 
trirea scumpă 

şi smulțul vrei să-l rupi, 
Vlidul să-l spargi 

asemeni inimei avântul să-ți 
irumpă 

şi să te pierzi spre zări me- 
reu, mereu mai largi, 

acolo unde zăgazul lumei în 
lumini s'ascunde... 

moartă, înima mea 
—— unde? 


nuferi de fier şi 


Pastire 


Așa dar o poezie de o reali- 
zare mare, dar unică în carie= 
ra poetului. Aceustă poezie 
poate fi singură, dar în pers- 
pectiva unui mare talent sau 
a unui geniu ea este perpe- 
tuată în nenumărate  exem- 
piare. 

Când vreau deci să-mi răs- 
pund ce este poezia, dupiice 
m'am lămurit mai întâi că ea 
este fie realizarea frumoasă a 
unui moment fericit exprimat 
esteticeşte, fie realizarea fru- 
moasă a unei puternice perso- 
nalităţi ce se exprimă pe sine 
necontenit în toată opera sa. 

Poeziile pot fi clasificate pe 
şcoli, pe curente, pe influențe, 
Se pot găsi elemente comune 
poeţilor dintr'o epocă anumită, 
fie ei cât de mari. Pot coexista 
doi, trei, cinci poeţi mari care 
fiind fiecare original, să aibe 
totuşi în acelaș timp trăsături 
comune şi istoria literară îi 
pune pe toţi într'un compar- 
țiment, numindu-i la un loc 
clasici, romantici sau  supra- 
realişti. Analiza şi identijica- 
rea a ceeace e comun tuturor 
poeților este operă interesantă 
de istoric literar şi e onorabilă 
cercetarea aceasta, care duce 
la stubilirea tipurilor de poe- 
zie, sau a tipurilor colective. 
Există familii de poeţi şi fami- 
lii de poczii, Există continui- 
tate de teme, de idei și senti- 
mente sau atitudini. 

Poezia se poate împărți în 
poezie sentimentală sau filo- 
sofică, poezie ironică, poezie 
hermetică, poezie descriptivă 
sau interioară, plastică sau 
muzicală şi câte și mai câte. 
Ceeace însă în primul rând 
trebue să ne preocupe e ceeace 
dă valvurea oricărei opere şi 
aceasta nu este elementul co- 
mun general, uniformizator, ci 
accentul personal, modul unic 
al ei, timbrul ei specific. Poe- 
zia romantică înglubează la 
un loc pe V. Hugo, Alfred de 


Musset, Alfred de Vigny, La- 
martine, care prezintă unele 
puncte tangente. Dar nu  a- 
ceea e poezia care este ele- 
ment comun tuturor patru, ci 


elementul neaflat decât la fie- 
care în parte. Nu există deci 
poezie în general, ci tip îndi- 
vidual de poezie, poezie hu- 
goliană, sau ronsardiană, ver- 
lainiană sau rilkeană, ori, pen- 
tru literatura română, poezie 
eminesciană, arghezian, bar- 
biană sau blaghiană. Fiindcă 
în fiecare poet nu admirăm 
ceeace e comun poetic, versul, 
rima, ritmul, aliterația, ideile 
şi sentimentele — din păcate 
la îndemâna oricui! — ci, ceea- 
ce e particular, felul în care 
acestea toate sunt folosite de 
poet, modul nu în care el 
le-a contopit întrun complex, 
modul hugolian, modul  ar- 
ghezian, modul verlainian, mo- 
dul mallarmeian, modul emi- 
nescian, etc. 

Studiul tipului colectiv de 
poezie își are şi el valoarea lui 
estetic — științifică — știinţi- 
fic, relativist vorbind — pe 
care nu trebuie să o subesti- 
măm. Dar criticul, pe lângă 
ceeace este element comun, 
trebuie să arate — şi înainte 
de toate — ceeace e element 
caracterizant şi personal. 

Este însă aceasta posibil? 
Într'o unumită măsură, da. In 
definitiv critica fuce şi ea ce 
poate! Și poate destul de pu- 
țin. Cu mijloace de investigu- 
ție reduse, ea nu poate repro- 
duce scânteia genială care dă 
valoareu unei opere pentru 
simplul motiv că uceastă scân- 
teie este unică, deci ireproduc- 
tibilă. In al doilea rând, scân- 
teia aceea este sâmburele unui 
complex şi dacă e scoasă din 
acesta își pierde strălucirea pe 
care o capătă tocmui dela el. 
lar critica, prin analiză, face 
tocmai această operaţie de 
descompunere a complexului 
în componentele sale şi de ex- 
tracție a scânteii. Dur! Este 
un dar. 

Prin analiză, critica — sau 
chiar numai printr'o explicare 
sintetică — nu urmăreşte a 
lămuri, a denunța, a pune 
mâna chiar pe misterul valorii 
specifice a unei opere, ci cau- 
tă ceva mai modest: a apro- 
pia numai, pe cititor, de acest 
mister, a-i trezi interesul pen- 
tru acest mister, u-l aţuta 
să-l atingă, pe deasupra expli- 
cațiilor sale insuficiente. Și 
dacă şi-a ajuns acest scop, cri- 


tica încă a făcut destul! Pen- 
trucă, oricât s'ar strădui să ex- 
plice esenţa ultimă a operii de 
artă, criticul nu va ajunge 
niciodată până lu capăt şi va 
rămâne mereu ceva neexpli- 
cat, ceva care nu poate [i prins 
decât prin intuiție directă, de 
la operă la cititor. Dar pentru 
a ajunge la acel ceva este ne- 
voe de ocolurile explicatiue, de 
târcoalele pe care le dă critica 
operii! Critica explică, Gar nu 
ceeace este în fond esenţialul! 
Și totuşi acest esenţial îl poate 
face presimţit, îl poate sugera 
prin explicaţiile sale. 

S'a comparat, în chip greșit, 
operația critică aceleia a unui 
botanist care prin faptul că 
rupe şi arată petalele, sepalele, 
staminele şi pistilul unei flori, 
numărându-le, descriindu-le şi 
clasificându-le, nu ne poate 
face nici să iubim, nici să în- 
țelegem mui bine frumusețea 
florii, ul cărei parjum nu iese 
din analiza seacă a savantului. 
De! Mai întâi că activitatea 
criticului nu e identică cu « 
botanistului, obiectele de ana- 
lizat nefiind asemeni. O floa- 
re e un obiect material şi prin 
descompunereu ei este distrusă, 
Opera literară e o realitate 


ideală şi analiza nu o distruge, 
căci după analiză ne întoarcem 
la ea şi o găsim întreagă, In 
al doilea rând însă: care e 
botanistul care a avut idioata 
pretenție de a susține că prin 
analiza sa ne face să vedem 
floarea mai frumoasă? Nu 
cred să existe un astfel de 
îipohimen științific! Botanistul 
e mult mai modest: el ne jace 
numai să cunoaştem floarea 
sub o altă înjăţişare, ne-o des- 
crie în forma sa componentă 
şi o clasifică! Atât! 

De sigur că un critic des- 
compune realitatea şi-i scor- 
moneşte :componentele mate- 
riale, exterioare, ca şi pe cele 
ideale, interioare şi că această 
analiză nu-l face să atingă e- 
sența care dă parfumul operii! 
Dar această operație, dacă ea 
este, natural, bine făcută şi se 
bazează pe exactitate, ne apro- 
piem de esență şi dacă nu a- 
jungem să o eaplicăm, o pre- 
simțim mai uşor şi parfumul 
operii ni se revelă mai uşor lu 
primul contact direct cu opera, 
analizată în prealabil. Căci 
ceeace trebuie să se ştie, criti- 
cul nu are pretenția ca din 
operația lui de analiză sau de 
sinteză explicativă să reia e- 
sența unei poezii, căci asta ar 
echivala cu pretenţia de a în- 
locui opera cu critica ei, ceeace 
ar fi cel puţin stupid. Critica e 
numai o etapă premergătoare 
unui nou contact cu opera, 


pentruca la reluarea  contac- 
tului acesta să simțim mai ușor 
acea esenţă. Ceeace e specific 
şi personal  într'o operă se 
simte la contactul direct cu ea 
şi niciodată în critică, Aceasta 
e un simplu auziliar care să 
facă mai prielnic și mai fruc- 
tuos acest contact. Aceia care 
așteaptă dela critică să le dea 
de-a-gata esența unei opere, 
sunt  greșiți: critica nu este 
Gecât catalizatorul care în chi- 
mie ace posibilă combinarea 
a două corpuri, dar el nu intră 
în combinaţie. Critica este deci 
etapa care pregăteşte combi- 
narea emoţiei noastre estetice 
cu esența intimă a operei de 
artă sau de literatură, 

Și atunci: e posibilă o cri- 
tică a poeziei? In măsura în 
care nu aşteptăm dela ea de 
cât o simplă introducere în 
materie, da! Critica nu ne poa= 
te oferi ca porumbiţța puilor 
săi mâncarea din gușă, meste- 
cată gata. Ea ne conduce nu- 
mai primii paşi, ne desprinde 
anumite constante, ne pune la 
îndemână unele elemente şi 
unele date, pentru a ne înlesni 
efortul nostru de înțelegere di- 
rectă a operii, adică de intuire 
a ei. 

Dar poezia nu poate fi înţe- 
leasă decât dela cuz la caz. Ea 
nu poate ji judecată dună re- 
guli și canoane generalizante. 
Fiecare poet trebuie înţeles și 
confruntat cu legile lui proprii. 
healizarea lui trebuie verifi- 
cată cu intenţiile lui intime și 
frumusețea operii lui contro- 
lată după singură  personali- 
tatea sa. Constantele și com- 
ponentele tuturor poeţilor pot 
fi aceleaşi. Combinația lor dă 
însă mereu alte şi alte forme! 

Ar trebui scris un imn pen» 
tru unicitatea și varietatea 
poeziei, realitate vie cu o in- 
dejinitate de posibilități şi rea- 
lizări. Nu există o poezie, ci 
zeci, sute şi mii de poezii, după 
câți poeţi au fost sau sunt şi 
vor mai [i incă. Frumuseţea 
emuției poetice este tocmai în 
scăldurea aceasta în apele unui 
fluviu în necontenită  schim- 
bare.  Aceiași ca noțiune ab- 
stractă şi convenţie a spiritu- 
lui uman, în conținut, formă, 
şi esenţă, poeziu e usemeni lui 
Proteus, ambiguă, nestatorni- 
că și capricioasă ființă, luând 
mereu alte şi noui înfățișări. 


OCTAV SULUȚIU 


nn acra a patit tit iii main a ta nt: a ac aa i GR RV RN ICN 68 28 DORIN RA a ae cnd ac iii te a 6 aia a 3E:2 7 ARE Ve 


E RR ii ti a E 





mmm 9 Decembrie” 1939 


TEATRUUL NAȚIONAL: „NU TE 
IUBESC“, COMEDIE IN 4 ACTE 
DE ADRIANA KISSELEFF. DI- 
RECȚIA DE SCENA: V. ENESCU 


Intrucât a izbutit autoarea să 
creeze o comedie de valoare, cre- 
dem că este o chestiune asupra 
căreia insistențele pot îi dăună- 
toare, Pentrucă „Nu te iubesc“ 
înseamnă un debut. Poate ca și 
alte vrcaţii să urmeze, nu este 
exclus însă un sfârşit al carierei. 

Picsa aceasta va avea fără 
îndoială succes, Dar nu atât ca 
o com:die bună, cât ca una per- 
fect jucată. Fără interpretarca 
deoscbiţ de bună. Nu te iubesc 
n'ar putea ţinc afişul. Ceeace re- 
vine la a spune că piesa nu este 
realizată. Are multe imperfec- 
ţiuni. In primul rând, şi iată una 
capi.usă:  mişsarea  persoragiiior 
nu este regisată la o logică oare- 
care. Numai vrerea autoarei, im- 
punc intrări şi eșiri în scenă, A- 
par interpreţii, îşi spun rolul și 
se retrag pentru a lăsa loc al- 
tora. Dece vin unii, pleacă alţii, 
nu se întâlnesc ? Mistere, pe care 
nu le putem rezolva atât de uşor. 
In special acest defecţ se 0b- 
servă în actul al treilea. 

Dacă, constatându-i un suflu 
puternic, actul al treilea este in- 
teresant, nu mai puţin adevărat 
rămâne că autoarea n'a redat o 
scenă de viaţă, ci numai o înşi- 
ruire de întâlniri, spre a duce 
piesa la o concluzie. 

In cecace privește viviciunca 
dialoguriior, avem datoria să 
aplaudăm pe autore. Nu descori 
poate cineva păstra antrenantă o 
acțiune prin scânteia vorbirei, și 
iată cecace a isbutit în mare mă- 
sură d-ra Kisseleff. 

Comedia aceasta se petrece în- 
tr'ua mediu de i.uzioniști. Dar nu 
bolnavi iluzionişti, într'un gen de 
dramă rusească, ci pur si simplu 
oameni: cari nu-şi dau seama de 
realităţi, trăind pe lângă viaţă, 
fără a face nimănui rău, nici lor 
prea mult, îiindcă se ocupă alții 
de ei. 

Existența celor câteva tipuri 
nu este prea bine explicată. Dar 
nu trebue să ne privească dacă 
autoarea a voit punerea pe scenă 
a mai multor indivizi, cu tendin- 
ţe dilerite, 

Poate nu au prea mult rost, 
pentru isbânda piesei, dar pen- 
tru ca autoarea să-și plaseze pă- 
reri â.n guri diferite, sunt ideaii. 

Dragomir, un tată iluzionist, 
care-şi ruinează familia şi ajunge 
la judecătorui de instrucție, fără 
să fie csuwoc. E numai plin de 
himere şi bune intenţiuni, fără 
capaiiate însă. Ştetana, o fată 
cuminte şi visătoara, Mihai, un 
doctor tânăr şi plin de viață. Ban- 
cherui: M'gas, un materialist care 
ia un moment dati în faţa idca- 
iismului Stefanei, devin: roman- 
tic, chiar excesiv de somantic. 
Un fiu al lui Dragomir, lichea. 
Un altul, îl perie. Insfârşit, sunt 
destule personagii care se învâr- 
tesc duse de bagheta mazică a 
autoarei. Stârşitul piesei cec ba- 
nal, 

Comedia e amuzantă şi de- 
centă. Poţi râde sincer, dar nu 
mai mult. 

Mărculescu a avut în ea o crea- 
ție remarcabilă. Antrenant, plin 
ds  varvă, vibrant. a obținut 
apiauz= ia scenă deschisă, numai 
pe merit, 

D-ra Lily Carandino, cu fineţe 
și pricepere, a arătat încăodată 
calităţile remarcabile ce posedă. 

D. Atanasiu, foarte amuzant, 
ca întctdcauna; Amigdali şi Da- 
mian, în cele câteva clipe de a- 
pariț:e, spiritual. şi însfârşiț să 
nu încheem modestele nvastre a- 
precieri fără a remarca pe d. 
Pop Marțian în rolul bancheru- 
lui Migas, rol pe care şi l-a în- 
sușit cu abilitate. 

O piesă foarte frumas inter- 
pretată, plăcută, dar numai ca 
spectaco:-diventisment. 


VICTOR POPESCU 











UNIVERSUL LITERAR 


O rapsodie a adolescenței 


Intr'adevăr, piesa lui 


Julien 
Luchaire poate ţi socotită o 
rapsodie a adolescenței pure, 
fiindcă despre nimic altceva nu 
este vorba în întreaga ei desfă- 
şurare, decât despre adoles- 
cență. Nu se întâlnește un crâm- 
peiu de viață matură, o umbră 
de om format, în cursul ei,ci 
totul se consumă, cad 0 poemă 
diafană, în craterul neliniștit 
al acestei vârste superbe de unde 
izbucnesc cele mdi puternice e- 
lonuri, dar și cele mai gratuite 
gesturi, 

„Aproape de cer“, poate să 
capete, ca titlu, două înterpre- 
tări diferite. Una proprie:  ac- 
țiunea se petrece în vârful unui 
munte, unde câțiva tineri  er- 
cursioniști s'au întâlnit cam cu 


tot atâtea tinere  excursioniste 
și au fost nevoiți să petreacă o 
iarnă întreagă într'o cabană, din 
câuza imposibilității de a cobori, 
avalanşele rupând drumurile şi 


ezilându-i acolo, în împărăția 
zăpezilor. Cealaltă interpretare 


ar putea fi luată la figurat, în 
sensul că „Aproape de cer“ er- 
primă altitudinea spirituală şi 
sentimentală ia care se desfă- 
șoară totdeauna adolescența, şi 
mai cu seamă aceea a eroilor lui 
Luchăire. Toată viața  ado-= 
lescenților are ceva atât de 
Dur şi de frumos în ea, 
atât de exagerat uneori, încât 
se pare că rupe orice contact cu 
pământul și cu realitatea, des- 
făşurându-se într'o lume de ade- 
văruri substanțiale unde totul 





Choregraiie 


Festivalul de deschidere al 
asociaţiei naţionale de dans, 
fondată de d. Gabriel Negry, 
a însemnaţ un frumos triumf 
al artei choreografice. 

Dansul își deschide și la noi 
un orizont luminat de motivate 
nădejdi. Capătă increderea ama- 
torilor de frumos, Se desăvâr- 
șește în ascensiune, ţinzând să 
ajungă idealul adevăratei arte. 

Cele trei protagoniste ale a- 
cestui prim spectacol, Elena Pe- 
nescu Liciu, cu elevele studiou- 
lui d-sale, Vera Proca Ciortea 
și Ira Lucesarskaia, au înfăţi- 
șat trei laturi ale dansului, re- 
prezentând trei curente deose- 
bite. 

Scoala nouă, școala ritmică 
inițiată de marele Dalcroze și 
desăvârșită prin Mary Wigman, 
a fost reprezentată de d-na 
Vera Proca Ciortea prin trei 
dansuri, dintre care „Preludiul” 
pe muzică de Bach a fosto 


a e i 





e ii isa cil ELE o DR Sit 
D-ra Elena Penescu-Liciu 


creaţie descifrată cu multă în- 
țelegere pentru ritmul interior. 
Inlănţuirea tablourilor s'a des- 
făşurat cu o armonie sculptu- 
rală, reliefată în atitudini. Mis- 
care bine studiată, linie corectă. 
D-na Vera Proca Ciortea se do- 
vedeşte un real talent, care a 
reușit să ne stârnească emoția 
artistică, 

Spuneam întrun articol pu- 
blicat cu prilejul recitaluiui dat 
anul țrecut de marele dansator 
german Alexander von Swaine, 
că artistul e cununat cu nepă- 
trunsul, cu frumosul. Arta e pu- 
terea de a smulge din adâncu- 
rile sufletului omenese  plăs- 
muiri asemenea celor modelata 
de forţa creatoare a divinității. 

De acest crez sunt pătrunși a- 
devăraţii meșteri ai sunetului, 


versului, penelului sau mişcării 

Dansul reprezintă ca și pictu- 
ra și sculptura mijlocul prin 
care un adevărat făuritor de 
minuni îşi poate plasticiza sâm- 
burele de lumină dat de divini- 
tate în sufletul său, fie prin pro- 
priile mişcări, fie prin alte ele- 
mente cărora le infuzează în 
simțire această sfântă lumină a 
creației, De acest adevăr am 
fost stăpânit în timpul specta- 
colului și mai cu seamă când 
d-ra Elena Penescu Liciu ne-a 
prezentat prin elevele d-sale 
acea minunată compoziţie de 
ansamblu, „Silfideie“ pe muzică 
de Chopin. D-ra Penescu e în- 
zestrată cu harurile Terpsicho- 
rei. Pentru d-sa dansul «e reli- 
gie, e viaţă. O creaţie a d-sale 
farmecă simţirea. O clasică prin 
tot ceeace a realizat până acum. 

In „Siifidele“ d-ra Liciu are 
o viziune certă a proporţiilor, a 
ansamblului. Toate mișcările 
le-a coordonat iîntr'o frumoasă 
armonie. Interpretele erau la 
rândul lor înfiorate de arta şi 


căldura sufletească a maestrei, 
In deosebi d-rele Indira Mul- 
&und, un element cu frumoase 
promisiuni. Doina Ruxandra, 
Lisana Cristescu,  Sorocinsky, 
Ketty Constantinescu,  Ditta 
Berty, Milla Valeriu, Clara Vo- 
lini, Lili Ursian, 'Tilde VUrsian, 
Lizi Lint, Altex. Franceska, Ne- 
grea, Rica Nicolau, au dansat 
cu nerv şi cu siguranţă în miș- 
cări. 

Un scriitor francez, Valentin 
Parnae în „Histoire de la Dan- 
se” spune că dansul pentru a- 
devăratul artist, e în sânge, în 
inimă, în odihnă, în muncă în 
plăcere. 

D-ra Elena  Penescu-Liciu 
ne-a arătat prin munca şi pu- 
ferea d-sale de plăsmuire că 
trăiește intens acest adevăr. La 
festivalul asociației naţionale de 
dans a daţ concursul şi d-ra Ira 
Luzesarkaia, solistă a baletului 
tus care a prezentat câteva 
compoziții proprii cu o ţinută 
corectă, 

Mi-a plăcut mult „Dans rus“ 
pe muzică de Tchaichovsky şi 
„Dans tătărăsc” de Borodin, în 
care d-ra Ira a pus mult suflet. 

Recitalul de Joi seara, 320 No- 
embrie, depe scena Operei Ro- 
mâne, a fost răsplătit de spec- 
tatori cu vii aplauze. 


G. A, 





Erată 


Din greșală d-nul Dinu Mace- 
donski a apăruţ sub titulatura : 
d-ra Macedonski. Facem cuveni- 
ta rectificare. 





capătă marca irevocabilă a ab- 
solutului. Iubirea e iubire — şi 
absolută; revolta e revoltă — 
tot atât de absolută; disperarea 
e aproape tot una cu sinucide- 
rea şi credinţa într'o idee, într'o 
formă sau într'o ființă exclude 
orice contradicție şi orice înlo- 
cuire. In adolescență totul se 
petrece, așa dar, pe traiectoria 
Absolutului, într'o regiune unde 
oamenii se pot uşor confunda 
cu serafimii, fiindcă sunt mai... 
„aproape de cer“. Ce splendidă 
inspirație a avut autorul acestei 
piese când sa hotărit să înfă- 
țișeze pe scenă numai adoles- 
cenți şi să-i situeze atât de de- 
parte de lume, în creerul mun- 
ților, realizând prin aceasta 0- 
glinda cea mai fidelă în care se 
răsfrâng imaginile vârstei atât 
de fragile, încât greu poate ţi 
observată în complezul şi în 
mijlocul oamenilor. 

Piesa aceasta e scrisă de un 
parizian — şi numai din Paris, 
orașul tuturor încercărilor şi al 
riscurilor — ne-ar fi putut veni 
o operă atât de simplă şi de mi- 
nunată. E atâta poezie, atâta 
ndivitate şi înocență, atâta sur- 
plus de pasiune şi timiditate, în 
capo-d'opera  puerilă a lui Lu- 
chaire, încât îţi vine uneori, în 
timpul spectacolului, să sari 
rampa și să-i scoţi din încurcă- 
tură pe bieții eroi furaţi de ves- 
tigiul sublim al adolescenței. Și 
îți vine să faci asta cu atât mai 
mult, cu cât eroii de pe scena 
Teatrului din Sărindar sunt în- 
şiși interpreții. Și ei, niște ado- 
lescenți care fac teatru cu a- 
ceeaşi dezinvoltură şi gravitate, 
cu acelaș fâarmec, cu care toţi 
adolescenții din lume fac dra- 
goste şi filosofie fără să-şi dea 
seama cât de frumos și tinerese 
e gestul lor. 


PERICLE MARTINESCU 





O NEDUMERIRE 


Un fenomen curios dela o vre- 
me denumește toate piesele co- 
medii. In actuala stagiune nu 
s'au jucat drame. „Calul năzdră- 
van“, a fost o comedie, actuala 
piesă dea Naţional, „Nu te iu- 
bzac“, comedie, la Studio, d-na 
Ctaudia Millian, comedie, Să nu 
mai cităm nenumă:tate exempie. E 
un fapt care denotă gustu publi- 
cului mosru, Denumirea de come- 
die atrage probabil lumea. In- 
țelesem dorința de distracție, gar 
chiar pervertită până a dori pe 
afișele dramelor, ţitulatua de co- 
medie ? 





BALAMUC PALACE HOTEL, 


va apare în cursul acestei săp- 
tămâni. 

Volumul d-lui GEORGE VOI- 
NESCU aduce, o frapantă nou- 
tate, în pazini de un humor cu 


totul original, 











W'ANNUNZIO 


Atât prin viața cât și prin o- 
pera sa Gabriele d'Annunzio ră- 
mâne cea mai compleză  perso- 
nalitate literară a Italiei 1mo- 
derne. Trecând dela atmosfera 
orientală a revistei Cronaca Bi- 
zantina, fondată de Angiolo şi 


Somarunga, unde găseşte nece- 
sar să afirme: „Giovinezza mia 
barbara e forte în brăccio delle 
feomine si uccide“ ajunge în cele 
din urmă la 0 poezie tradiționa- 
listă şi patriotică după ce în 
prealabil  depăşise ca manieră 
şi senzibilitate, pe toţi împresio- 
niștii şi  fragmentiştii dela 
„Voce“, i 
Anarhie, estetizant, un veri- 
iabil nou-ciasic, înzestrat cun 
excepțional dar al cuvântului, 
d'Annunzo are ca litergl feno- 
menăia posibilităte de a-şi mul- 
tiplica aspectele, fără a fi o clipă 
superțicial. Asimilând toată sim- 
jirea şi gândirea europeană gă- 
sim în opera lui şi verismul lui 
Verga şi masticismul lui Dosto- 
iewski şi individualismul exas- 
perant al lui Nietsche, Pe rând 
dionysiac, supra-om şi patriot 
e! ridică ia păstrat îinspiraţiite 
străine, dându-le în mod defi- 
nitip şi Organic pecetea extra- 
ordinarului său temperament. 


In felul acesta d'Annunzio este 
mai mult un scriitor feminin. 
Germenul creației îi vine de a- 
fură, dar îl orește şi-l coace în 
sufletul lui până la geniulitate. 

Convins că arta e un elan că- 
tre o viață multiformă, vibrantă 
și vie el rămâne în tot 
carierii sale un scriitor împre- 
sionist. Chiar după 1900, câni 
iendințele sale literare devin 
tradiționiiste şi patriotice, nu 
se poate mărgini la un patrio- 
tism moderat, ci alunecă ușor 
către acel exasperant îitalienism 
al lui Marinetti, preconiaat în 
manifeste futuriste din 1909. 

In teatru d'Annunzio rămâne 
aceiaş personalitate  tempera- 
mentală şi lirică. Pesimismul 
său, care dealtfel e Joarte re- 
lativ, provine dintr'o neputinţă 
principială a omului de a-şi reu- 
lia integral dorinţele. Debutânăd 
cu piese simbolice și hermetice 


ca „Cetatea moartă“ (1898) şi 
„Gloria“, (1899) unde e mai 
mult poet decât dramaturg 


d'Anunzio scrie în 1900, utili- 
zând aceiaș atmosferă de poezie 
culdă şi stranie „Fata lui Jorio“. 
Drama, inspirată ca şi „Cavale- 
ria Rusticană“ a lui Verga, din 
lumea țăranilor, are prin  fră- 
gezimea ei şi prin suflul măre- 
ției care o străbate o covârşi- 
toare forță poetică depășind cu 
mult strictul realism sicilian ul 
lui Verga. SI 
Căci ilustrul autor al „Ploi 
în brădet“ face oricând să alu- 
nece peste artificiul rar şi bogat 





În SUA LELG LLC $ 





„TUDIO 


Premiera. comediei „Fata de 
la mansardă“ sa amânat pen- 
tru Luni îl Decembrie. 


Opera 


Schimbările  parțiaie de  în- 
lerpreți în reprezentarea „F1la- 
uiului fermecat“ aduc în lOacu- 
rile d-nei Guţianu-Alessandres- 
cu, d-rei Lisette Dima şi a d-bo7r 
Niculescu  Bâsu și Tissian pe 


d-na Metaza, d-ra Florica Po- 
powici și d-nii Secăreanu și 
Borneanu  (Papageno). Acest 
rol da fi în curând cântat și de 
baritonul V. Aleziu. La pupitru 
d. Ionel Perien. 


Miercuri 6 Decembrie la „Opera 
Română“ s'a reluat „Casa cu trei 
fete“ ge Schubert-Berte. In rolu- 
rile principale d-nele Guţianu, 
Dima, Dogeanu, Miciora şi d-nii 
Mircea Lazăr, Oprişan, Alger, Na. 
nu şi Şiefanovici. 

Sâmbătă 9 Decembrie se reia 
»Fâust” cu debuturile d-nei Be- 
cescu (Margareta) şi d-lui Știrbey 
(Faust), 


lungul 5 


al expresiei pânza umedă a me- 
lancoliei. In felul acesta opera 
lui capătă, în ciuda tuturor 'a- 
parențelor de forforescență sti- 
listică, nota vie și duioasă a 0- 
menescului, 


AUREL CĂLINESCU 


E Pr a E a a e a E 


CORABIA CU 'TUFĂNICI 


In colecţia „Universul Lite- 
rar“ a apărut „Corabia cu Tu- 
fănici“, un admirabil poem li- 
ric dialogat datorit lui Radu 
Gyr. 

„Corabia cu tufănici“ aduce 
viziunea elegiacă a unei grâ- 
dini care se pregătește să moa- 
ră, toamna, creiându-și o at- 
mosferă de vis și simbol. „Co- 
rabia cu tufănici“ este pleca- 
rea, vieților mici, anonime, spre 
stele sau spre moarte. Fante- 
pia, suavitatea și graţia din a- 
cest poem se împletesc cu sen- 
sul adânc uman, şi cu simbolul 
unei grave sbateri sufleteşti. 

E cântecul visului, cântecul 
desnădejdii, cântecul morţii. 

Volumul a apărut în minu- 
nate cordiţii tehnice. 

Coperta și desenele interioa- 
re de George Voinescu, 


Prețul lei 40 





O ŞEZĂTOARE PENTRU 
ACTRIŢA LULU KIRIAC 


Marţi 12 Dec. a. c., la orele 
după amiază va avea loc la 
Teatrul Ligii Culturale o seză- 
toare intitulată „Vers și verb 
românesc“ sub auspiciile revis- 
tei Universul Literar. 


DAU CUPRINSUL : 

Romald Bultinsky, Marietta 
Sadova, Aurel Athanasescu, Lil- 
1y Popovici, Ion Manu, George 
Calboreanu, Sorana Ţopa, Ovid 
Brădescu, Victor Popescu, Vir- 
gil Carianopol, N. Brancomir, I. 
Anastasiad, George Dorul-Du- 
mitrescu, Coca Farago, C. An- 
toniu, Kitty Gheorghiu-Muşa- 
tescu, Marietta Deculescu, Ra- 
du Gyr, George Acsinteanu, C. 
Fântâneru, Eugenia Voinescu, 
Florin Scărlătescu, Ulpia Hâr- 
jeu - Botta, Mihail  Drumeș, 
George Voinescu, C. Mitru, C. 
Barcaroiu, Al. Marius, Nicolae 
Peligrad, G. Conabie, Teodor 
Păunescu, Vlaicu Bârna, Cezar 
Theodoru, Dinu Macedonsky, N. 
N. Matei, Jean Tomescu, Ștefan 
Baciu, Traian Lalescu, Emil 
Botta, Anișoara Odeanu şi Gh. 
Soare. 

Venitul acestei șezători e des- 
tinat ajutorărei actriţei LULU 
KIRIAC; bolnavă și în nepu- 
tință, de a-și mai exercita pro- 
fesiunea, 

Reţineri de bilete la cassa 
Teatrului „Ligii Culturale“. 


Preţul redus pentru elevi. 





PIL 


Simfonicele populare ale or- 


chestrei „Radio“ vor continua 
întreaga stagiune. Următoarele 
două concerțe vor fi dirijate de 
d. Rogalsky, ultimul având un 
interesant program de colinde cu 
s!oiști, cor și orchestră. 

Biletele la „Doina“, calea Vic- 
torici 42. 

hd 


Recitalul lui Dinu Lipatti va fi 
Sâmbătă 16 Decembrie, la Ate- 
meu. In program: Scarlatti, E- 
nescu, Chopin și prime audiții 
de Poulenc, Debussy, Lipatti şi 
Dohnanyi. 





D. V. CREŢȚOIU 
în rolul Ponza din „Fiecare cum 
vede“ 


Carnet 


MARIETTA SADOVA. 


La „Studio” s'au împlinit săp- 
tămâna aceasta patruzeci de 
spectacole cu „Medalionul“ de 
Ghevardo Gherandi. 


E un eveniment care trebue 
sărbătorit cum se cuvine, Căci 
în primul rând, izbânda „Meda- 
lionului” este izbânda acestei 
mari actrițe, acestui miracol de 
sensibilitate și inteligentă, care 
este a-na MARIETTA SADOVA. 

Doamna Sadova, a șlefuit în 
„Medalionul”, una din cele mai 
preţioase bijuterii. 


X 
Spectacolul de la „Liga Cul- 
turală“ „Fiecare cum vede“ 


(Cosi e-vi pare) de Pirandello, 
atrage în mod deosebit atenţia 
iubitorului de teatru autentic. 

Este un SPECTACOL definitiv 
realizat, 

Marele merit al regisorului 
4. NICOLAE MASIM și al acto- 
rilor, al tuturor, în frunţe cu d. 
V. Creţoiu și d-na Jenny Voi- 
nescu — este de a fi contribuit 
la redarea unui Pirandello care, 
deşi nedeformat, exercită un 
farmece uluitor asupra publicu- 
lui, deocbicein atât de refractar 
experienţelor anterioare. 


DINU MACEDONSKI 


Fiul unuia dintre marii noștri 
poeţi a trăit ani de-arândul o 
existenţă aproape anonimă: ac- 
tor în provincie. 

Jată că acest excelent sper- 
tacol de la „Liza Culturală“, 
ne gQescopere în Dinu Macedcn- 
ski un. actor de o suplețe şi de 
o inteligență rară. Jocul Dom- 
nului Macedonski este un prilej 
de mare bucurie... 


SUFLECRUL. 


După spectacol, in vezi ieșind 
dintre scândurile scenei. Mă- 
runt, curbat de cușca minusculă, 
cu paltonul vechi pe umeri, cu 
aceiași pălărie străveche.  Fu- 
mează amărât, ignorat, întrun 
colţ — dintro biată rămășiță 
de ţigară. E timid, tăcut. Păşe- 
şte ușor, să nu supere pe nimeni, 
€l, cel mai ahonim şi cel mai 
util. A fost actor, se spune. A- 
cum, e trecut de mult de vârsta 
primei tinereţi, și poartă sub 
borul deformat al pălăriei o lu- 
mină tristă, ca un fel de nostal- 
gie — dar şi multă, multă amă- 
răciune... 


GEORGE VOINESCU 





„MATEI MILLO“ 


In curând, prețiosul istoriograf 


teatral, Ioan Massof, ne va dă- 
rui 0 curte extrem de  intere- 
santă, 


E vorba de o lucrare, de justă 
informaţie: „Matei Millo“, în care 
viața marelui actor va fi tratată 
după cele mai precise date isto- 
rice, 


DE A a ac a E a i A d Aaaa a a e a a ca cai 


Cronica ideilor 








Omul de după război 


Discuţia am început-o în mediul unor inte- 
lectuali români, sincer preocupaţi de între- 
barea: care este rostul mai adânc al actualu- 
lui războiu? Va reeşi omul, din el, mai bun, 
mai rău? Ce irebue să spunem despre va- 
loarea unei experienţe atât de crunte şi în ce 
măsură lupta sângeroasă — care s'a angajat, 
având drept raţiuni imediate: economicul și 


libertatea —- exprimă punctul culminant a! 
haosului epocei noastre? Dacă adoptăm o ati- 
tudine puţin mai fatalistă, urmează să con- 
simțim că nimic nu se întâmplă fără nici nn 
rost, deci să analizăm rostul şi roadele, nega- 
tive şi constructive, ale războiului ia care 
asistăm. Dimpotrivă, cu mai mult curaj şi 
poate apropiindu-se de realitate, cineva ar 
putea să conteste rostul bătăliei de pe con- 
tinent, şi să declare actuala încăerare drept 
o fidelă şi nenorocită imagine a incertitu- 
dinei de ordin general, metafizic, ce caracte- 
rizează, paradoxal, veacul acesta scientifist. 
Am auzit chiar glasuri, care, amintind de 
lucrarea lui Berdiaeif „Un nouveau moyen- 
âge“, întrebau dacă nu cumva tensiunea către 
cunoaștere din ultimele două secole, contra- 
riată exasperant de limitele inabordabile ce 
se anunţă spiritului, pe măsură ce recoltează 
victorii răsunătoare asupra materiei, — nu 
ne-ar putea împinge, iarăși, într'o nouă, mi- 
lenară şi medievală noapte a ignoranței. 


de MIRCEA MATEESCU 


Paradoxul sar enunța astfel: vocaţia cu- 
noașterii probează și legitimează necunoscu- 
tul, ca atare cunoașterea generează incerti- 
tudinea, haosul: în loc să consolideze nă- 
dejdea şi credinţa. Ce facem atunci? Punem 
punct experiențelor, refuzăm a mai cunoaște, 
pentru a nu spori incertitudinea prin desco- 
perirea de noui orizonturi? 


Este aici un trist şi nereal desechilibru în- 
tre știință și credinţă, care trebue denunțat, 
drept început al tuturor neînțelegerilor. Vea- 
cul nostru înregistrează „convertiri“ ale sa- 
vanţilor cei mai redutabili. Se va observa 
însă că revine la credință adevăratul savant, 
omul de pe culme, nu ateul gălăgios, indivi- 
dualistul emtatic, care se împărtășește din at- 
mosfera atomistă a epocei fără ca el însuși 
să poată dovedi vreo cunoaştere serioasă în 
acest sens, Aici identificăm catastrofa Ma- 
joritatea oamenilor, repudiind credința fără 
să fi avut vreodată conştiinţa acelei trăiri 
interioare — aderă tot atât de nemotivat şi 
impropriu la materialismul cel mai ateu, 
adică la ceiace formează artificiul științei, 
până la urmă infirmat de veritabilul savant. 
Descreștinat din pricina climatului general, 
în care vrea să se integreze „firesc“ — mo- 
dernul veacului nostru nu poate căpăta, în 
grabnica şi superficiala lui adeziune la scien- 


tifism, nimic din ceace în realitate susține pe 
savant. El nu este nici credincios nici savant. 
In epoca cuceririlor ştiinţifice, omul acestei 
epoce nu este nimic, decât un ambițios, mân- 
dru de cuceririle timpului său, care ar vrea 
însă să fie totul. 

Am vorbit însă de descreştinare. E mult 
de spus. Descreştinarea ar fi o operaţiune 
reală, deşi în sensul invers al creştinării. De 
o creștinare reală a maselor „creștine“ nu s'a 
putut vorbi niciodată. Aceasta nu a existat. 
Creștinismul, întrucât este adevărata cre- 
dință, operează în adâncime nu în suprafaţă. 
Or, botezul în masă, primit de barbarii care 
au devenit naţiunile continentului nostru, 
este un fenomen de suprafaţă nu de adân- 
cime. Creștinismul, dela începutul evului me- 
diu, apoi dealungul acestei epoce, „sa lățit“, 
a fost propagat şi acceptat oficial, odată cu 
botezul şefului de trib barbar, sau odati cu 
botezul capului statului, 

Dar ce legătură există între creștinarea 
mai mult sau mai puţin politică a unei că- 
petenii barbare, urmată, mimetic, de supușii 
săi — şi dreapta credinţă evanghelică, o în- 
vățătură a omului, una individuală, care tre- 
buia să câștige, în realitate, fiecare om — și: 
om cu om — nu să fie acceptată dogmatic, 
din raţiuni extrareligioase? 

Dacă nu a fost posibilă o reală creştinare, 
întrucât aceasta trebuia să se întâmple îndi- 
viduat, evident că nu se poate vorbi nici des- 
pre descreștinare, ca de un fenomen real, dar 


tot ca de unul de mimetism ridicul: pentru 
prestigiul individual al modernului scientitist. 

Cu această ocaziune, trebue să risipim o 
altă falsă legendă: individualismul atomist al 


omului actual, Pentru ca să aibă conştiinţa 
individualismului ateu absolut, omul! actual 
ar fi trebuit să nu mai aibă, realmente, con- 
știința creștină. Or, între individualism şi 
creștinism nu numai că nu există nici o '0po- 
ziție, dar aici stă realitatea, noi nu am reuşit 
încă să fim creştini, pentrucă nu am indi- 
viduat „vertical: în interior — învățătura 
Eiblică. Cum se poate lupta, în numele indi- 
vidului și al omului, împotriva dogmei cre- 
ştine, când creştinismul real este o credinţă 
individuală? Individualismul, întrucât vrea 
să fie real, nu se poate înţelege decât în nu- 
mele creștinismului adevărat şi pentru crești- 
nism, nu împotriva lui. 

Acum limpezim expunerea. 

De ce să vorbim de individualism în nu- 
mele materiei şi să nu vorbim de individua- 
lism în numele spiritului? Nu este un fals și 
inutil orgoliu a ne afirma sentimentul pro- 
prietății şi al existenţii în direcția materiei 
(pe care nu o putem stăpâni în întregime, de 
aici deznădejdea acestui veac scienti:ist) — 
în loc să-l utilizăm în sectoarele spiritului ? 
Unui fals creștinism, i-a urmat o falsă desere- 
şiinare, iar acum, majorităţile imense ale 
omenirii, nu sunt nici creştini, nici necreștini, 
nici individualişti, nici colectiviști. 

Asistăm la exaspersrea unor mase, aflate 
la răspântia cardinală a unei istorii de două 
mii de ani de falsă experiență spirituală, 
după care omul, încercând să fie ceva, a 
parcurs superficial şi nereal experienţa ce i-a 
fost propusă — reusind să nu fie nimic: 
prin raport cu realitatea valorilor. 

S'a întâmplat ca această reală neființă 
spirituală a omului modern — să coincidă 
cu momentul în care el şi-a atribuit reati- 


tatea existenţială cea mai spornică. De aici, 
dezechilibrul general, neliniştea, răscrucea. 

Ch. Wagner spunea următoarele: „Timpul 
nostru, care a gândit la toate, care a pre- 
văzut şi calculat toate, care este atât de 
bine înarmat, dealifel, începe să se întrebe 
cu neliniște unde este punctul slab al cal- 
cuielor făcute și defectul ascuns de cui- 
rasa sa“ *). 

O filosofie a realului, necesară eporcei 
noastre, ar fi aceia care sar angaja să ana- 
lizeze lipsa de valoare existențială a sem- 
nelor sub care trăim de peste două mii 
de ani. 


Am impresia că dezechilibrul, neliniştea şi 
acel „la întâmplare“ pe care il întâlnim în 
hotărtrile grăbite ale momentului de faţă — 
reprezintă scadenţa firească a falselor expe- 
riențe pe care le-au parcurs popoarele în 
faţa spiritului și a materiei. Atât de false 
încât în haosul culminant și zăpăcitor al 
conflictului dezlănțuit, nimeni nar putea să 
spună cu preciziune și fără să manifeste în- 
doieli radicale, pentru ce luptă. O completă 
anarhizare a noțiunilor. Ne gândim la cu- 
vintele lui Gogol, citate undeva de Berdiaeff: 
„Il y a une grande tristesse ă ne pas voir le 
bien dans le bien“. 

Insă numai după ce vom fi încercat, în mai 
multe însemnări, să prindem trăsăturile 
omului modern şi cauzele care le-au produs 
— ancheta cu privire la omul de după răz- 
boiu, pe care dealtfel o adresăm tuturor, îşi 
va afla poziţia și cadrul. 








1) V. „Lie materlalisme dans les moeurs* — 
în „Le  Materialisme actuel“, Flammarion, 
Paris, 1929. 








8 








UNIVERSUL LITERAR 








9 Decembrie 


1939 





Literatura, arta, idei... 


Șezătoarea „Universului literar“ 
la Ateneul Român 


Duminică a fost la Ateneul 
Român prima șezătoare literară 
din ucest an, a revistei „Univer- 
sul literar“. Succesul deosebit pe 
care l-a înregistrat frumoasa 
manifestare artistică, în fața u- 
nei numeroase  asistenţe, dove- 
dește că inițiativa luată de re- 
vistă, do a prezenta pe scriitorii 
tineri publicului, este foarte bi- 
ne venită. Cititorii cari au urmă- 
rit scrierile autorilor  noui, în 
paginile „Universului literar, 
au fost de față, în mare număr, 
în sala „Ateneului“, spre a cu- 
noaşte pe scriitori, Simpatia şi 
prețuirea şi-au manifestat-o prin 
repetate aplauze. 

Şezătoarea a fost deschisă de 
d. Șerban Cioculescu, prin con- 
ferința despre „Poezia de as- 
tăzi“. Vorbind despre producția 
lirică a autorilor celor mai 
noui, conferențiarul a înfățișat 
caracterul deosebitor al aces- 
tei producţii. Impresia că poezia 
nouă nu este pe înţelesul publi- 
cului, — a explicat d. KCiocule- 
scu, — se datorește faptului că 
autorii sc străduesc să realizeze 
opere cât mai aproape de un 
model poetic superior. Poeţii nu 
se gândesc la un succes imediat, 
ci îi preocupă în primul rând ca- 


bogăția de conţinut a sarierilor, 
felurimea preocupărilor şi a su- 
biectelor tratate și amestecul de 
emotivitațe și experienţă lucidă 
care miră de multe ori. Publi- 
cul trebue să aibă încredere în 
seriozitatea creaţiei şi să pri- 
meuscă cu prețuirea cuvenită pe 
autori. Lectura trebue condusă 
cu atenție, pentru că, ceea ce nu 
place prima dată, își descoperă 
valoarea la a doua sau a treia 
citire, 

A urmat după aceea desfășu- 
rarea programului şezătorii, con- 
stând din lecturile autorilor din 
producţiile proprii. Au ciţit în 
ordinea stabilită pe program, 
d-nii: Grigore Bugarin, Matei 
Alexamdrescu, Victor Popescu, 
Emil Botta, Virgil Carianopol, 
Constantin  Fântâneru, Ştefan 
Baciu, Goorge Acsinteanu, 'Tra- 
ian Lalescu, Mihail Sorbul și N. 
Crevedia. 

Subliniem prezența  maestru- 
vai Mihail Sorbul în progrumul 
șezătorii, ca o matură încuvi:n- 
țare a iniţiativelor revistei „U- 
niversul literar“. 

Succesul linregistrat de  șeză- 
toarea de la Ateneul Român e- 
vidențiază eficacitatea unei îni- 
țiative ce se cere continuată, 


lităiţle artei lor. De aci decurg 





NICHIFOR CRAINIC 


Puţini știu calitatea documen- 
tației din articolul d-lui Nichifor 
Crainic, din ultimul număr al Gân- 
direi, „Regele şi biserica“. Com- 
pus ca să arate cum se situiază 
persoana regală față de ortodo- 
xie, articolul d-lui Crainic îşi 
află conţinutul într'o splendidă 
tradiție a limpăraților ortodocşi, 
din epoca bizantină. Câţi au ci- 
tit sau cel puţin au ţinut în mâ- 
nă o icaptivantă operă intitulată 
„Cartea Coremoniilor“, serisă de 
împărațul Constantin al VII-lea, 
Porfirogenetul? Alcătuită ta în- 
ceputul secolului al X-lea, „Car- 
tea 'Ceremoniilor“ cuprinde  su- 
ma protocoalelor în legătură cu 
palatul sau cu biserica, respec- 
tate sute de ani la curtea bizan- 
timă. 

Sansul ceremoniilor este de a-l 
izola pe basileu de restul supu- 
şilor și de a-l înconjura cu o 
aură de transcendenţă, în cali- 
tatea lui de păzitor al ortodoxiei. 
Impăratul bizantin este numai 
un ortodox, el este unsul Dom- 
nului.  Documentat cu material 
dintr'o măreaţă tradiţie, se înțe- 
lege valoarea de doctrină, a arti- 
colului  diui Nichifor Crainic, 
„Regale și biserica”. 


NICOLAE ROŞU 


Lucrarea d-lui prof. D. Cara- 
costea „Arta ICuvântului la Emi- 
nescu'“ este într'adevăr o operă 
de mare valoare. 

D. N. Roşu  recenzează în 
Gândirea această carte și fără 
să-și măsoare elogiile, începe: 
„Aapărutnu de prea multă vre- 





me o carte. O operă cpocală. 
Scrisă de un om cu mare auto- 
ritate critică şi didactică: d. prof. 
D. Caracostea. Câte o notiţă ici 
colo, abea prizărită prin rubrica 
de informații a vreunei reviste 
literare. Nici un cuvânt de sea- 
mă. Nici un interes și nici o 
osteneală de a pătrunde sensul 
şi noutatea aceslei opore. O re- 
zervă prudentă și premeditată cu 
perfidie, etc... 

Energic scrisul d-lui N Roşu, 
și, desigur, just, adică posedând 
virtuţi discriminatoare.  Sfarmă 
ceeace se crede poziție ne- 
clințită a adevărului şi deschide 
alte perspective de valorificare. 


LITORAL 


„Litoralul“ se numeşte publi- 
caița de o tehnică orginală, re- 
dactată la Constanţa, de d. Du- 
mitru Olariu, cu concursul a doi 
valoroși pictori, d-nii C. Grossu 
şi Basarab. Originalitatea tehni- 
că a revistei „Litoral”., constă 
în aceea că se tipăreşte dintro 
singură coală 1riunghiulară, în- 
doită dela dreapta spre stânga, 
ca o copertă răsfrântă de carte. 
Coala  întormită astfel are şase 
feţe. Pe fiecare din feţe redacto- 
mul „Litoralului“ pune o poezie 
alături de o gravură de d. Ba- 
sarab sau de d. C. Grosu. Intoc- 
mit astle „Litoral” a capătăt un 
aspect cărturăresc imteresant, şi 
îndeamnă pe cel căruia îi cade 
mână să colecteze fiecare număr, 
cu sentimentul de a nu-și știrbi 
„colecţia'+. 

D. Olariu a isbutit să rcalize- 
ze cu mijloace mărunte. o tipă- 
ritură artțistică, sugestivă uneori 
ca o inscripţie, ca un basorelief, 
văzuțe fictiv, pe hârtie albă. 


Sublima decadenţă 


(Urmare din pag. 6-a) 


— Te înţeleg, Nichita. Ar trebui alt mister. 

— Nu, să nu mai vorbim despre asta. M'am uitat azi în 
oglinaâ, tată. Mi s'au înăspriţ obrajii, ochii mi sau afun- 
dat vineţii, fruntea mi-este scrutată de dungi. 

— Ai început să 'mbătrâneşti, fiul meu. 

— lată un fapt de care am oroare, tată. Astăzi am im- 
presia că chipul meu este reversul sau imaginea răstur- 
nată a lui Rona. i-l mai amintești în raclă? Rona nu 
murise, tată — Rona îmbătrânise într'o clipă atât cât îm- 
bătrânesc zece oameni în cincizeci de ani. Şi era o îmbă- 
trânire suspendată, împietrită, intrată în materie. 

— Degeaba îmi vorbeşti despre astea, Nichita. Sunt ne- 
putincios, ca să mai văd clar, 

-— Înţeleg, tată. Dar spune-mi: există o altă frumuseţe 
decât, aceea a tinereţii. 

— Cred că nu. Peste tot e chinul sleirii. 

— Orice cântec ai cânta, ori cum ţi-ai înflori drumul, 
oricum te-ai rupe de legi? 

— Oricum, Nichita. 

— Nu, nu se poate. Numai noi (eu, Rona, tu, mama), nu- 
mai noi vedem aşa. 

— Greşeşti, Nichita. Eu ştiu că 'n familia noastră există 
o seric de desarmonii. Ele nu sunt create de mine (care 
v'am dat viaţă), nici de mama (care va alăptat), ci de o 
renunțare la viața normală a acelui străbun de care tu 
ai auzit. Iţi vorbesc, Nichita, nu ca fiului meu, ci ca unui 
om de departe, ca unui străin. In sufletele noastre, Nichita, 
trăesc mai multe umbre. Sunt umbrele idolilor. Cu fie- 
care generaţie dispare câte una. Cu Rona — m'am ușurat 
odată. Te-aș ucide şi pe tine de-aş ști că e ultima povară. 
Dar sunt multe, Nichita. De ce nu te duci să te culci? 

— Nu mai pot dormi. 

— O să devii şi tu odată neputincios ca mine. O să re- 
nunţi, incetul cu încetul, ia toate gloriile tale. 

— Nu vreau să îmbătrânesc, tată. 

—- Nebun ce eşti! Crezi că poţi învinge legăturile? Noi 
suntem ca naufragiaţii pe banchize călătoare. Dela noi 
până acolo (până la existenţa reală a efemerului) sunt 
mii de alte îngenuncheri, mii de alte etape ale morţii. 

Il priveam întunecat. Vedeam prin el toate repulsiile 
fratelui și toate idealurile mele strâmbe şi mucede. 

— Odată o să te duci şi tu! (Vorbise fără milă, fără re- 
mușcare). 

— Inţeleg tată de ce vorbeşti așa. Tu ești un om blazat. 
E natural. Dar moartea e un fapt brusc, e ultima limită. 
N'ar mai avea niciun rost să te lupţi contra ei. 

— Nici Rona nu sa revoltat. 

— Dar nu mă interesează ce a simțit și cum a murit 
Rona. Vreau să ştiu, tu tată, cum îmbătrânești? 

Intunericul crescuse tot mai mult. De afară, de dincolo 
de marginele lumii, soseau până aici toate răcorile șer- 
puitoare ale nopţii. Niciun sgomot, Doar în liniștea odâii, 
ca 'ntr'un sicriu deschis pentru alt mort viitor, am simţit 
cutremurătoarea sbatere a aceluiaș duh osândit. 

— Nu trebue să te mai gândeşti la asta, Nichita. 

— "Tu ţi-ai dat seama că te sleiești? 

— Nu, nu mi-am dat seama. 

-— Dar e groasnic, tată. Și noi care credeam că vom fi 
mereu tineri! 

Tata n'a mai răspuns. M'am ridicat și din picioare l-am 
privit scrutător de adânc, pentru a înțelege ce se petrece 
cu dânsul, Am ajuns până la fotoliul lui. Părea zidit acolo 
odată cu veacurile. Nicio cută nu se trezi pe fiunte, niciun 
surâs, 

— Tată, eu astăzi mă despart de voi! 

Nici atunci nu tresări. E] trăia una din transele de mis- 
tică, sub sarcina aceleeași inconștiente desnădejdi. Mam 
retras în spre pat. Mama dormea liniștită. Mi-am aplecat 
gura pe obraz şi am sărutat-o, plâns și întristat, Scânci 
uşor ca un copil în vis. (Mamă, dacă ştiai că fug cu ade- 
vărat, te-ai fi trezit și ai fi pornit în urma mea. Tu rămâ- 
neai acolo să suferi şi să lăcrămezi, crezând că vei putea 
distruge vrăjitoria. Nu ţi-ai dat seama, mamă bună, că 
păcatul e şi'n tine?). Retras în fund, am spus „adio“ casei. 
Ușa scârţâi prelung. 

— Pleci, Nichita? 


Surprins între canaturi, l-am văzut înălțându-se mai 
galben și mai firav. M'am reîntors mai aproape de făp- 
tura lui lumânăratecă. Nu se încruntase, nu mă privea cu 
răutate, I-am prins mâinile şi i-am spus mângâindu-le: 


— Nu trebue să te superi, 


tată. Poate e mai bine așa. 


--- Rămâi, te rog rămâi băiatul meu. 
— E prea târziu. Trebue să vă jertfesc pe voi. Altfel aș 


înebuni. 


— Şi tu te duci. Ce sfaturi să-ți dau? 


— Niciunul, tată. 


— Ba nu. Te-ai gândit vreodată la resemnarea anima- 


elor, la muta lor reacțiune? 
— Nu m'am gândit. 


— Incearcă, Nichita. Incearcă să fii aşa. Altfel cazi. Cazi 


fără să-ţi dai seama, 


— Voiu lupta (mă 'nţelegi tată?), voiu lupta să fiu me- 


reu tânăr. 


-— Crezi, Nichita? Orice cântec vei cânta, oricum îţi 
vei înflori drumul — oricum, tot o să 'mbătrânești. 

— Măcar să-mi bat joc de viață, de zei, de oameni. 

—- Frumosule cruciad, ai să te lupți cu visele? Du-te, 


drum bun — Nichita! 


I-am sărutat mâinile, așa cum aş fi îmbrățișat moaștele 
unui prieten iubit. Ştiam că nu mă voiu mai întoarce. In 
stradă, drept privind depărtările, nu-mi iubeam decât ti- 








i) 
(j 


4 


nereţea. Şi acolo în lund, se iscase cel mai irumos miraj. 
Scăpam de urît, scăpam de qlictiseală, scăpam de geniul 
păgân al casei. 

Sbor cenușiu. In trup, îmi 


de halucinat. 


O 


ritma ceasul aceleași inimi 


Se împlinesc în toamna asta — trei ani de când am 
plecat de acasă, trei ani de când am întors amintirile cu 
faţa la perete. Acum îmi dau seama că tata a avut drep- 
tate. Nu sunt eu vinovat, nici mama, nici Destinul, Alt- 
cineva! (Cât de mult te iubesc, bunul meu străbun! Fără 
tine n'aş fi cunoscut frumuseţea iluziilor şi nici splendoa- 
rea decadenţii. Lia început mă credeam o reminiscență a 
idolilor tăi şi eram bucuros. Astăzi urăsc oamenii, pentru 
că ei n'au înţeles de ce sunt atât de chinuit, nici de ce do- 
ream cu atâta voluptate fericirea. Mai mă cunoşti, întu- 
necatul meu străbun? Sunt umbra mersului tău prin rai). 

O spaimă necunoscută mă sdrumică şi mă șerpuește. Nu 
mai mă uimesc de frumuseţea orașului acesta cascadic şi 
tentacular, nu sunt egoist faţă de mulțumirile celorlalți. 
Mi-e frică însă de vârsta 50—-60—"70. Anii aceștia readuc 
poate cu jerbe colorate — o altă seninătate. Dar eu tur 
vicţii ceeace are mai larvar, Am căzut. Nu beau alcool, 
nu trăesc nopţile în lumea interlopă, nu duc traiul mizer. 


E altceva. Poate prea puţină 
monie poate. 


lumină, prea multă desar- 


In seara aceea când am luat otravă, prietenul Ghina 
mi-a spus bătându-mă pe umăr: 
— De ce ai încercat să te sinucizi? Trăește viaţa, tinere! 


Bea, iubeşte, dă-te peste cap! 


— Nu pot, scumpul meu amic, A mă da peste cap în- 
scamnă a rămâne de multe ori cu capul în jos, Și nu 
vreau. Nu pentrucă poziţia ar fi prea incomodă, nu pen- 
trucă aş deveni ridicol, nu pentrucă mi s'ar lăsa tot san- 
gele în creeri — dar aș fi prea aproape de pământ, prea 
aproape de inima străbunului îngropat de viu. 

identitatea mea nu mai are nicio importanţă. Sunt omul 
creat de propriile mele fantasme. Și dacă oglinzile mai 
mă reculeg în apele lor ireale cu înfățișarea asta de sal- 


timbanc sălbatec, nu înseamnă că m 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23. 





st omeneşte. Nu 
/ Ci e RIO 


ALREL DUMITRESCU 


Oferim cititorului um model de 
pouzie publicată în Litoral: „In- 
scripție pe o monedă veche”, de 
d. Aurel Dumitrescu, 

Monedă veche, obiect de muzeu, 

Sacră relicvă, liman pantheonie, 

Pegasului stinselor, clasice vremi, 

Luceajfăr ce-odată-a orbit pe-un 
iplebeu, 

Luciu văzut prin negura minții, 

Prilej unic visului prin  biblii 
[să-l cherni, 


O, tainicul sunet, sunetul tău 
[nerăpus 

Ecou din ecou l-cu crescut imn 
= [arginţii, 


Toți, care 'n cerul ce slăvi mai 
[cerșesc vre-un Iisus 


„ORIZONTURI” An. I, Nr. 6-7-8, 
Nov. 1939 


Datorită Asaociaţici profesorilor 
secundari din Galaţi apare re- 
vista „Orizonturi“, sub conduce. 
vea d-lui Gh, Hagiu. Numele d-lui 
Hagiu îl preuțim în deosebi pen- 
tiu interpretările date de d-sa 
scrisului tânăr, totdeauna sincere 
și juste. Din acest număr destul 
de bogat remarcăm articolul o- 
magia! „De ziua M. S. Regelui“ 
în care se deslușeşte nedesminţi- 
tă și totală dragostea cu care 
este înconjurat Măria Sa pe tot 
cuprinsul "Țării. Introg articolul 
închinat  Suveranului este mai 
degrabă o poemă viguroasă a 
resfrângerii dragostei pământu- 
lui şi lîntinsului românesc către 
Cel ce şi-a închinat toată pute- 
rea Lui de muncă, toată înţelep- 
ciunea, toate visurile şi toate nă- 
dejidiile ocrotirii şi destinului 
neamului nostru. 


In crestui numărului d. 1. Ar- 
gintescu semnează un articol di 
judicioase relevări a unor aspecte 
particulare din doctrina şi opera 
lui Siemund Freud. Pentru d. 
Robert Cahuleanu ne însăduim 


să prețuim mai mult „Peisajujl“ 
prin notaţiile lui destul de su- 
gestive și mai ales reușind să ne 
dea atmosferă bine conturată, 
Iosif Dumitrescu-Pietrari, o ve- 
che simpatie a noastră, semnează 
două strofe mignone de un vădit 
progres şi avânt liric. 

Este totuși şi o deziluzie; „Seri- 
soarea“' d-lui Vladimir Carar- 
nalii. Poezia d-sale rămâne în 
mod constant la o vădită preo- 
cupare socială și cu cât este mai 
mult poză cu atât displace mai 
mult. Uneori graba și nedesă- 
vârşitul îşi dau mâna împotriva 
poetului : 

Fereşte-te mai mult de automo- 
[bile și mai puţin de cai, 
Mai ales când treci iute câte op 
[stradă mai largă, 

Căci se poate să rămâi pisată, 
facolo, sub roți 

Sau o copită de cal mărăvaş 
[capul să ţi-l spargă... 


Ne oprim aici! Reguli: de cir- 
culaţie pubiică reușit versificața! 
D-l Gh. Popescu semnează o nu- 
velă „Juratul“ în care nu 1ip- 
seşte nici suflul, mici adâncimea 
analizei şi mai ales nici forma 
corectă şi chiar elegantă de pro- 
zator, „Evacuarea“ d-lui Anton 
Florin fără a (fi un sonet grav 
şi plin de rezonanţe este un mi- 
nunat pastel al viaței de provin- 
cie, Şi mu putem să încheiermn 
fără o menţiune deosebită d-lui 
Gh. Ursu pentru articolul său de 





mai am nicio credință. Sunt omul pur, omul diafan, neo- 
mul. dacă se poate spune. Biografia mea biologică se asea- 
mănă cu a stelelor care nu fac parte din niciun sistem 
planetar. Spiritualicește — sunț o idee, cea mai frumoasă 
idee (liberă și nestatornică). 

Și totuși, pentru toţi am fost o dezamăgire. Şi prietenii 
şi profesorii și iubitele nau văzut în mine decât umbra 
unei mari iluzii, reversul unei ciudate beatitudini. Căci 
niciodată n'am știut să-mi verific realizările, nici să păs- 
trez intactă realitatea mea narcisică. 

La 2 Noembrie împlinesc 22 de ani. Nu mă mai întreb 
pentru ce trăesc, nici dacă mai mi se poate releva sensul 
unei alte fericiri. Iubesc atât de mult revelaţiile suspecte 
ale gloriei! Știu însă, că pe-aici prin inima mea nu mai 
trece nicio nălucă. Plâng doar pentru respiraţia eternă a 
omului nebulos și decadent din mine; mă rog pentru tran- 
slormarea lui în stea sau în vânt. 22 de ani. Intuneric, din 
ce în ce mai mult întuneric. 


(Rona, fii bun și deschide porțile să intru. Sunt obosit, 
sunt însetat, sunt bătrân — Rona!). 


26 Octombrie 1939. 
LAURENȚIU FULGA 





Pentru „Albatroși“ 


(Urmare din pag. 1) 


„Armata din 1939, starea asta cu arma la picior în timp 
tie mare învălmășeală a lumii (fericită definiţie dintr'un 


TOP pg SNL W7_recent discurs regesc) nu-i atât de neesenţială pentru 


scriitor pe câ era poate, ca să spun aşa, socoteala 
care venea, obișnuit după recrutare, să-i conturbe 
Arcadia. In această neplăcere consta, desigur, toată ca- 


tastrofa la care am bănuit că se referea în condescendenţa 
sa amicul din vechea avanteardă. lată de ce am folosit 
aici această întâlnire, fiindcă, sper, ea m'a ajutat să dibui, 
cine știe, dincolo de atari catastrofe perimate. 

Să cutez, prin urmare, prin tenebre... 

Oare măreția apropierii de esenţa lucrurilor, de certitu- 
„dinea sufletului, după despoerea lui violentă de toate sedi- 
mentele moarte, încurcate, ce-i alcătuesc haina convenţio- 
nală, se poate realiza numai în războiul ca fapt îndeplinit? 
Nu şi în febra în tensiunea ce o simţi sând adulmeci pasul 
lui Marte? 

Această măreție care poate fi un ideal de prim ordin al 
artistului, nu este de cântat, de secerat cu toată înfrigu. 
rarea astăzi, ca o scumpă cometă ce trece prin poziţia 
favorabilă observatoarelor, deşi marele răsboi adevărat, 
cataclismul, nu s'a declarat?... 

In lumina de vitriol a posibilităţii dea muri 
pentru locul comun) ne aflăm zădărnicia, drama, 

Inmuiați în această nouă lumină, noi copii prezentului, 
cari n'am putut fi crezuţi în stâre a visa, vom lua chipuri 
de oameni. 

Pentru asta momentul e mai mare infinit decât răs- 
boiul, mai bine zis cu mult mai real. Se vorbește, dealtfel, 
foarte mult despre monotonia frontului de lângă „Ţara 
nimănui“. Cu toâte acestea se scrie pentru omul solăat în 
Franța cel puţin cât se tricotează. 

La noi, ceiace e de mirat, revistele fac cam prea multă 
filologie, deşi țara tricotează intens. Să se mai spună că 
imităm literatura franceză!... 

„„„Programui de pe zonă nu prevede o deasă alimentare 
n styloului. Dar am învăţat în proximitatea gamelei, să 
jâd, să mă bucur în așa fel încât să credcă un codru 
pustiit de cântăreţi, loc arămiu de restfirare a batalionului, 
mă are in vedere. Soldaţii au aflat că sunt „poet“ şi au 
iscodit să-mi afle tristeţile „necesare“, anterioare melan- 
colii. 

Miruit şi eu în marea problemă ce se degajă din expli- 
caţiile ce însoțesc programul de scrimă a veacului, nu pu- 
team să mă desprind din noapte decât pentru vânarea 
unor bucurii pure, cu adevărat naive, dincoace de crengi, 
lângă pădurea diversă însfârşit, complet, românește or- 
chestrată „a sufletelor ostăşeşti. Mi-am recunoscut versu- 
rile în cântecele lor de marș, satisfacţie nebănuită, firicel 
de mărgăritar pentru măria-sa, mai negru decât diavolul 
„poet hermetie“. 

M'au surprins aşa primii fulgi de iarnă, înşişi novicii 
fulgi mai blânzi, poate, cu mâna care, prin lipirea de 
vipuşcă, se isbăvea de alte lirice anticipaţii ce vor fi 
mâhnit ninsoarea de-aktădată.., Şi-am găsit glas de mân- 
gâere pentru cei loviți în exerciţiul ălor patruzeci de 
versuri zilnice de aceste epocale concentrări, 


SIMION STOLNICU 


(ertare 


„nformație istorico-literară. Pria- 
tenii dela Bârlad ai lui Emil Gâr.. 
leanu. 
ş M. Al. 


MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ 


In n-tul uitim al revistei 
„Muncă şi voe bună” (An. 1. No. 
17, 1.XII a. c.), remarcăm un 
interesant reportaj,  datorit 
d-nei Voichița Cercel-Predescu. 
Se intitulează Masa cu albine, 
mic reportaj dintr'un atelier, şi 
atrage atenția im elementul 
Său literar cure il face să fie 
altceva decâ; gazetărie. Intr'un 
ettelier de croitorie, cu fete ve- 
nite dela țară să înveţe un m:ș- 
teșug, se munceşte cu o anni. 
tă participare a sufletului la 
tat ce se întâmplă, în nealinti_ 
nea, dintre patru pereti, de di- 
mineață până seară. Reportajul 
d-mei  Cereel-Predescu ne face 
să ne gândim la um :emam seris 
din acest material plin de 
„Muncă şi de voie bună“, 


DOI BLEVI 


Sunt întâmplări mici cari im- 
presionează mai mult decât 
„Mari gesturi“ anunţate cu surle 
cât mai sgomotoase. 

De acea pana noastră  în- 
seamnă aici cu toată bucuria, 
rezența la șezătoarea Universu- 
ui Literar, a doui elevi veniţi 
tocmai decta Tumu-Sovoerin, 

Gestul lor câștigă mai mult în 
frumuseţe când ne gândim la 
elevii bucureșteni lcari au pre- 
forat, poate, un match de foot- 
ball unu: vers rostit de vre-un 
poet la Ateneul Român, 

E drept că stadionul e mai 
aproape decât Ateneu! român. 


e e i e a a n a a a a ap 


CARŢI NOUI IN EDITURA 
FUNDAȚIEI PENTRU LITERA- 
TURA ȘI ARTA „REGELE CA- 

ROL II“ 


Vitrinele librăriilor vor pre- 
zenta până în sărbătorile Gră- 
Ciunu.ui o seamă de noui opere 
literare, filosofice, critice și 
științifice, date la iveală de e- 
ditura, Fundaţiei pentru litera- 
tură şi artă „Regele Carol II“. 

Credincioase programului lor 
de tipărituri, tiparniţe!le dom- 
nești adaogă neîncetat patri- 
moniuiui nostru cultural strălu- 
cite piese de rezistenţă şi de 
justificare, asupra valorii că- 
rora critica şi publicul cetittor 
dart spus cu prisosință cuvân- 
ul, 

„Noutăţile actualmente in pre- 
gătire îmbrățișează, țoate latu- 
rile de activitate spirituală, o- 
ferind — ca și până acum — 
o oglindă fidelă a umei mișcări 
de adevărată, renaştere cultura- 
1d. Astfel sunt în curs de apa- 
riție: 

IN BIBLIOTECA ENERGIA: 
„Ultima expedițiee la Polul 
Nord“ de căp. Scott; „Viaţa de 
chirurg“ de d. A. Majocchi; 
„Antony“ de Lytton; „Suflete 
de infanteriști“ de J. Delmas; 
toate acestea redând într'o cap- 
tivantă formă literară marele 
pilde de muncă și de eroism ale 
tot atâtora exemplare de elită 
ale umanităţii. 

IN BIBLIOTECA „SCRIITO- 

RII VECHI ȘI MODERNI“: 
„Al. Macedonski“ vol. II, con- 
tinuarea, excelentei ediţii în- 
grijite de prof. T. Vianu; „Ope- 
re“ de N. Bălcescu, ediţiee în- 
grijită de prof. G. Zane; 
IN BIBLIOTECA „ENCICLOPE- 
DICA“: „Studii greco-romane“ 
de Dem. Russo, o lucrare de ca- 
pitală  insemnătate a marelui 
savant cu o prefaţă oe d. prof. 
C. C. Giurescu, 

IN BIBLIOTECA FILOSOFI- 
CA: „Destinul omenirii“ vol. II 
u'marea, bogatelor şi cuprinză- 
toare:or cercetări ale d-lui prof. 
P. P. Negulescu; „Lrexperienre 
microphysique et la pensee hu- 
mâine“ de d. St. Lupaşcu. 

IN BIBLIOTECA „SORIITO- 
RII ROMANI CONTEMPORA- 
NI“: „Viaţa lui 1. L. Caragiale“, 
scrisă după vii și pitoreşti do- 
cumente de pshologie şi istorie 
literară de d. Şerban Ciocules- 
cu; „Însemnările unui  belfer“ 
vol. II de d. Ioachim Botez; 
„Concina prădată“ de aq. T. 
Scorţescu:; „Monarhia Socială“ 
de d. Mihail Făncășanu;; „Acei- 
dentul“ noul roman de o fac- 
tură, cu total originală al d-lui 
Mihail Sebastian. 

IN BIBLIOTECGA „ORITICA”: 
„Sainte Beuve“ temeinicul şi re- 
văatorul studiu a. d-lui Pom- 
pilixu Constantinescu. 

IN „EDIȚII DEFINITIVE“: 
„Statui” de maestrul Mihai Co- 
dreanu. 

IN MICA ENCICLOPEDIE! „O 
enizmă şi un miracol istoric“, 
de d. Gh. Brătianu; „Radioelec- 
tricitate“ de ing. Konteschwe!- 
ler; „Tratat de anatomie uma- 
nă” de d. Horia Dumitrescu. 

IN BIBLIOTECA DOCUMEN- 
TARA: „Din viaţa lui Ion Crean- 
gă” rodul importante.or cerce- 
tări ae d-lui Gh. Ungureanu. 

IN BIBLIOTECA INFORMA- 
TIVA: „Anglia”, ediția II-a de 
d. N. Petrescu, 

Tar peste toate cele de mai 
sus, cu 'iuminoasa ei binecuvân- 
tare pentru întreaga osârdie în- 
tru frumos a editurii Pundaţiei 
pentru Literatură şi Artă ,„Re- 
gele Carol II” „Biblia“ tradusă 
de Păr. Gala Galaction și Vasile 
Radu ale cărei două noul ediţii 
în pregătire, confirmă unul din 
cele mai răsunătoare succese. 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-933,