Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0031

„TEA 





PROPRIETAR: 


SOC. AN, „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU a3 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No, 163 Trib, Ilfov 


NIVEDSUL LITERAR 


ABONAMENTE: ir ANUL Lil Nr. 3] 





autorităși şi inuzicuţii 1000 ln REDACȚIA: ȘI ADMINISTRAȚIA Apari de 3 ori pe lună ercuri 10 Noembrie 1943 

12 luni 500 „ 

sigilii evoca BUCUREŞTI 1 Ste. Brezoianu 23-23 PREȚUL 10 LEI b R Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 
3 luni 210 » TELEFON 3.30.10 ; 








HORIA DAMIAN 





Inutilitațea eseului, despre care Albert 
Thibaudet spunea că nu e decât un arti- 
col mai lung, ae altfel repede deviat și 
captaț de jurnalism. e proclamată mai cu 
seamă de cititorii pasionaţi de roman şi 
poezie. Aceștia socotesc că orice eseu 
prin însăși esența sa, este sortiţ unei 
existențe de scurtă durată. Stimulat și 
susținut de prezenţa anumitor probleme 
în atmosfera unui oarecare moment isto- 
ric, el trăiește strâns legat de acesta, și 
în clipa când temele lui dispar din ac- 
tualitate, se pierde şi interesul exeului 
care le desbătea şi punea o soluţie. Ade- 
vărul e însă că domeniul eseului nu e 
limitat de prezent. Problemele lui pot fi 
căutate în orice epocă istorică, 

Dar cea mai gravă incriminaţie ce se 
aduce acestui gen e aceea că el n'ar pu- 
tea păși sub zodia creaţiei. Circulă ero- 
nata credinţă că în literatură nu beneti- 
ciază de: nobilul! titlu al creaţiei decât 
ceea ce-purcede și se adresează emotivi- 
tăţii şi imaginaţiei. Pecetluirea unei opere 
cu exigentul titlu al creaţiei ar atârna 
prin urmare de rezonanţe afective. Dim- 
potrivă, ceea ce se îndreaptă spre inte- 
lect, sbre creier, se consideră steril, înglo- 
bat spiritului analitic, nu constructiv, 

E, fireşte, miraculos alesul dar prin 
care un talent poate să dea viață eroilor 
săi și să facă din scrisul lui o oglindă, în 





Peetul ardelean U ( O 5 O $ _& O UL O 


George Boldea ei a 





Tot atât de masiv reprezentant al vea- strate„de însăși mama lui, femee foarte turi, însemnări, pagini copiate, mii de 
de ION APOSTOL POPESCU cului romantic, expresie tot atât de defi- cultă și inteligentă, L vârsta de mumai 7 cărţi ceiite ziua şi noaptea, iarna și va- 
mitivă a Romantismului mond'al, și tot ani, părăsește Zante cu familia, tatăl său ra, cărți din toate timpurile şi din toale 
Despre George Boldea nu poți atât de mare poet al Italiei moderne, ca fiind numit la conducerea spitalului din locurile, 
scrie decâtţ copleșit de  greaua şi Giacomo Leopardi, și un premergător Spalato, pe coastele Dalmației, unde se Foarte puțin elegant, însă de o în- 
părere de rău, că mâna unei al acestuia — trăind aceiași sfâșietoare stabiliesc. Numai la trei ani dela această drăsneolă provocătoare în lume, începe 
morți aspre a încremenit prea împreunare de contraste, cu acelaș sen- transferare, moare tatăl său însă, prea să trăiască şi iubirea sub semnele unei 
de vreme pana stelară a acestui timent al reculegerii și al chemării sale tânăr încă. Copibul, sensibil și plăpână, brutale sincerități, care îi va  pricinui 
pur şi sincer făuritor de cântec în lume — a fost și poetul Ugo Foscolo. intră într'o tristețe înfricoșătoare. Mama stări sufleteşti de o copleșitoare melan- 
ardelean. De numele lui George - Dacă reprezintă aceiași sinteză a unzi sa, rămasă văduvă, se reîntoarce cu co-  colie, de o sfâșietoare tristeţe. In vârstă 
Boidea se leagă muie lwnni " generaţii fatale, care a revoluționat  lu- piii la Zante. Grija de o educație cât mai Ă 
de trecute năzuinţe literare ar- d ăi j & = A i , i i A ţ ia numat de 18 ani, se plânge de răutatea 
dicienie mea, dându-i o nouă configuraţie spiri completă a lui Ugo, o face însă să plece şi goliciunea lumii. Când înclina să fie 
elene. A A 4 ră Asa , fi i, 
Căci acest poet a fost dela în- o ie fară AMA aria ue d va Ă de cet în ană odaie ata convins că totul în viață nu este decât 
a Pi Ugo Foscolo este însă şi unul dintre cei situaţii materiale precare, spre a se sta- F; ială și d întrânsul încă 
ceput până la sfârșit numai al : Sa fan at Și Ata eu A îndoială și durere, având întrînsul înc 
: mai îndrăgostiți de Frumusețea antică, bili la Veneţia. ; , Piste : 
poemului, iar entuziasmele lui id it ti d Creator d Aici își î adol b ă nestins focul entuziasmului și al gloriei, 
literare s'au revărsat peste tot ca iad sal a e ceraS> toi i iile lua pe illa beta SE începe să pună stăpânire pe sufletul lui 
iste scumpe boabe de mărgă- rari ii ENE, i Lita : o nouă mare realitate: Patria |! Şi, în a- 
ni boabe 4 ărgză atitudine clasică și spirit prin excelenț 2 i uimitoare precocități literare. uă u Patria ! Şi, î 
ritar. romantic, el a fost un mare idealist, care Intr'o atmosferă de vălmășag, de promis- . Ş j A ui di 
Mai sunt şi astăzi unii care au nelipsit fiind şi de un simţ al realității, cuitate, de porniri şi entuziasme, înce- devăr, „odată cu dispariția ce at 
să impute câte ceva versului său al adaptării la această realitate, avea să pând să urmeze cursurile Universităţii Arme lege pet pie lei ie G ij 
înalt şi liniştit totodara, ca star- rămână consacrat definitiv în crezul din Padova, cu sufletul deschis pentru . Napoleon Bonaparte a celei din ons- 
şitul de mătasă al unui amurg. __conștiinței naționale italiene. Nimie nui atâtea și atâtea orizonturi, cu toate că se Utuții republicane. ai Veneţia, iale 
pui îi Desigur, e grea evadarea totală frumos și mai încântător pentru o per- deslănţuise în conştiinţa sa furtuna răs- mat, poetul sa înscris în lite sati i 
din contingenţele materialului şi sonalitate creiatoare, pentru un ţluminat, colitoare a îndoelii, cunoaște personal mai aprigi exponenți ai Libe oile 
Natură moartă ale contemporanului, pentru 3 pentru un geniu, care avea revelația ce- pe cei mai de seamă literați ai vremii revoluționar, gata să devină din cetățean 
putea privi absolut senin opera tei mai solare iluzii, — cea a Poeziei! sale și se împrietenește au ei. Arzător şi şi poet, luptător și soldat pe câmpul de 
Tg amet e aaa iau rata aceluia, care alături de tine a pus Așa-l vedem pe Foscolo — un roman- dinamic, întră în politică, începe să scrie bătae“. Așa isbuteşte să reprezinte pe 
tic atât de mult îndrăgostit de poezie și şi foarte curând încep să i se deslușeas- scena teatrului Sant? Angelo din Veneția, 
cântec, cât putea să-l lase cea mai vastă că două mari pasiuni, sub semnul că- tragedia sa Tieste, pe care o lucrase în- 
cultură antică, pe care și-o însușise vre- rora avea să-și deapăne zilele cât va tre vârsta de 16 și 18 ani, cu subiect 
odată un scriitor din spiritualitatea trăi: Frumosul și Iubirea. împrumutat din Mitologie, tragedie ca- 
ă Ș veacurilor din urmă. A te apropia de el, Frecventează faimosul salon literar al 7e-şi avea destule antecedente tematice 
„el este crainicul mișcării arde- a-l cunoaște, înseamnă a cunoaşte înseși distinsei doamne Isabela Teotechi,  ca- la Antici cât şi la Moderni și care tre- 
de ION ȘTEFAN lene și unu! dintre ctitorii ei. Un caracterele specițice ale marei literaturi re-l întâmpină cu atâta reală bunăvoin= buia să descopere ideile sale personale 
i i aa Ă : aristocrat al versului, dit pose en italiene și rosturile ei mesianice în în- ță, de altfel ca și toate arcadienele aca- revoluționare cu privire la actualitatea 
rizate anterior de o stabilitate imperios sufiet de inger“, Păstrăm, de- și d pi : : : 
Pi i magda 2 tregul fenomen literar al lumii... demiilor şi saloanelor literare din sfâr- politică, 
necesară elaborării creatoare, lipsită de sigur, şi câteva rezerve necesare ă A i A : ; 
i i : Â Se naşte în luna Ianuarie a anului şitud veacului al I8-lea. Studiind prin Romantic de cea mai autentică esenţă, 
scopuri practice, în legătură cu mărturisirea de : : . PR : ; 
Dar notaţi tind o i mai sus a lui Emil Giurgiuca, 1778, la Zante, capitală a insulei Zacimto, foate bibliotecile vremii, aprofundând îşi iubea tot atât Neamul şi ştia că ală- 
ar otația nu pretinde neap rat exis- a _ uproape de coastele cele mai de jos ale Antichitatea în ce avea mai statornice şi turi de dorul de a trăi, există și jertja de 
tenya opereior, căci ea se poaie ace, cum dar în mare trebue să-i dăm ri - A Ă A . pe 3 , 
spuneam, și în marginea svânitia te: a dreptate, când îl referă pe George Italiei, un. orășel de un aspect încântător mai îndlt, pasionat cititor al lui Young viață, pe care evlavia Neamului o slă- 
î a pia pe fir ta tite din ere peer Boidea la tânăra poezie arde- oşezat cu fața spre mare. Aci a văzut şi ab poeme lor lu; Ossian, cdmirator al veşte ca pe cel mai sfânt dintre darurile 
& roatii leană Ugo întâia oară lumina soarelui, pe a- lui Ippolto Pindemonte, entuziasmat, în ființei — integrare definitivă a omului 
nu dependența de creaţiile altora este i . „ Ş - ii ; ; - 

i ului, ci i d bă George Boldea a ridicat şi a ceastă insulă care se mumără printre anii hotărttori ai formaţiei sale, sub tn- vremelnic în existența eternă a Patriei... 
ile aaa cas î De, Eu e „ara al împlântat sus de tot. poate alo cele ce cred că din spuma mării lor sar fluența lor, cu o pronunțată notă de Prin acest masiv sentiment al omului și 
gustul schemelor, reiuz iguraţiei, în imperiile selenarului, un steag fi născut Zeița Afrodita. Fiu al doctoru- tristețe şi melancolie, aveuu să apară in această integrare a rostului lui în- 
LICUEpPOrarui SSMNIICAgIuoT ȘI PIObieme- Ai ie, E Ă PE _ ; [i ări : e lui. Fos- pri gr 

sfânt în numele tinerei poezii ar- lui Andrea Foscolo, originar din Vene primele încerc. poetice ale lui .Pos fit a sign dit ici ă, Foscolo este re- 
lor surprinse într'o_ rapulație suspinuiă i : ; A i o existență naţional 
delene. El a însemnat atunci un țtia şi al frumoasei Diamantima Foscolo, colo. 1 Gat da. nt ; 
da un număr de personagii. i, : e ara i : actualizat as e întreaga generaţie 
; curaj pentru tânărul poem tran- fiica :umaui mare croitor grec din Zante, Parini și Monti îl vor înrâuri în pri- i Si 03 id iii cae tă 
„Dacă spiritul democratic a insuflat silvan. Insfârșit una din marile cel mai mare dintre trei frați şi o su- vința alegerii între Antiri și  Moderni. europeană de eroi, generaţie pe ci 
vieju o anumită grabă și dacă oricarei lui realizări, prin care a devenit rioară, aici își petrece o parte din copi- In acești ani scrie Foscolo, între altele mai iiipobaă un taraf al morții şi se 
Cuuuri îi este 1merent un priucipiu arisw- un vestitor al tânărului cânteo lărie. Prea mic, dur visător şi tare sen- și poema în versuri „La Giustizia e la tirae A î ră popas să uroe rd ad 
cralic, e sigur ca aemocratizarea lumi a ardetean, este participarea-i nen- sibil La tot ce era în jurul lui, la tot ce Pieta“, mai mult un discurs cu caracter a-şi astâmpăra setea și  neastâmpăr 
AVoLizAL elor eacerij a EBet Lui, „Atâue pri bosită la ctitorirea revistei „Abe- se petrecea lângă el. Primele noțiuni de moral filozofic. Traduce din  Anacreon, Vieții: la tavoavele pi ale cutu “culmi: 
EIARa.: pe care; O. PIOMOVEAZĂ, Cât ȘI pri cedar“. Revista „Abecedar“, apă- abecedar, primile silabisiri şi, foarte re- Saffo, Teocrit, Horaţiu şi Catul. Studiază lor... 
tie eee, n. Ppipeste. in Ap 5 rută întâi la Brad „ai rai la pede, primul contact chiar cu Socrate, pe Sofocle, pe Alţieri, Shakespeare și 
ă te 4 E d d Turda, a însemnat desţelenirea i inâ- Voltaire... şi scrie, scrie și citeşte — lec- ( 
ven.t genul prin care scrisul a dat po- unor autentice și bogate ogoare FiToioi feibiioatzh atzi amin p TIT: Urmare în pag. 3-a) 


Sibilitate oricărui talent să-şi acorde 
tituul de scriitor, 


Că probiemtie tratate de eseisţ cores- 
Pun celur care lau Vlaţă în cpera ro- 
MăunClEruLul, puate să verulice orice citi- 
Vor ăteuţ. Frin aceăsia, uoineaui criiicei 
propriu zise nu e incâlcat, pentrucă eseul 
nu aspiră să Caracierizeze creajuule, să le 
ijerarn:zeze şi mei nu-l e absoiur necesar 


de poezie tânără ardeleană. 
Ori, cel care a dat un contur, 
0 direcţie și un nimb de auten- 
ticitate „Abecedar“-ului, a fost 
în primul rând George Boldea, 
Ceea ce prea puţini din noi ştiu 
astăzi şi tot atât de puţini cu- 
nos şi cât de fructuos a fost 
aportul revistei „Abecedar“ pen- 
tru destinul sanrei lamure a 








Despre o pată de cerneală 


Să-i exuraga subiectul din ele, izvorul 


are se răsfrâ — chi ă ş E , i 
pă fă a albii d eseu.ui se suprapune în mare parte pe it eee gr cul Prietene care-ţi cauţi în lumea simbolurilor cu nume pro- veti cristalele vaste dinspre stradă, dincolo de care geniile 
= <x pr acula a] romanuuui; diierenja aintre a- r George ea a fos priu subiecte de scris, şi nu te i așterne fără ele muncii eau „jvarţ“, ochii confraţilor mă compătimesc ; 
i ata se observe însă îl ape Ade-  ceste două genuri e dată de mijioacele de modest în vieaţa cea de toate E pasii a ca d +07 ai e Fl pan, iuivenii, creatiei nu — Cei s'o fi întâmplat ? 
vărai scriitor, CPE dă Ja IVEALA .ODCIC de cercetare și instrumentele de lucru. zitele. Nu şi-a strigat niciunde tiu dacă ai să Sntelegi că pentru ţi dee duieşe alei, aceata. Nedumerirea le e cu-atât A E A + A 
întradevăr viabile, plămădsște materia- Un 1apt insa care e demn de repnui e orgoliul şi nici n'a căutat să î-se Î PIESA CE DEOUU. ilie anqulEșe Acu aces : mai maze cu cât, aparent, când mi 
lul cărților sale în anunite frământări ijatstin da. 20 atei Lo ase istiloa: dn «i fala imprime numele pe vreun fron- vorbe simple, despre teme lipsite de prestig.ul complicației se vorbește, dau semne că aș fi în toate mințile; ochelarii, 
ale timpului, sociale și morale, atingând romane moderne țintei aceea. Știu că-ţi plac formule-e neologistice cu cadență antepropa- apoi, sunt ca mai înainte, fularul vișiniu flutură jumătate pes- 
chestiuni ardente, probleme cu greutate, Ccireeiasia et atenţie i uta socata Va” i atitudine a lui se roxitonă, Şi că-ți scandezi îrazele ma: mult pentru efectul lor te umăr, la fel, prost înnodat, şi degetul mijlociu al mânii 
dându-le uneori chiar o deslegare feri- i And „Be g a ma Tratate ie citeva din scmor, (între noi: suspect de oarecare granmiilocvență seml- drepte poartă aceeaș, caracteristică, bătătură, scrij.lată de ghe- 
cită îndărătul acţiunii. Prin urmare, au- nului mudern, se va băga de seama că ii sătările. faietulale: ile: BE doctă) decât pentru a le surprinde, — ciocănindu-li-le ici și vintul tăios, de ebonit, al stiloului, și afumată galben de 
torul strecoară în romanul sau nuvela ori e rca liga aia li e tai e Bitestarii.< spirituale ardelete ; colo ca un olar ulcioarele, după scoaterea din cuptor, calitatea nicotină. 
lui anumite semnificaţii, pe care o minte ee pă pile idti pg pe cae sa ai adică gravitate şi lucru în tăcere. timbrului și viciile nevăzute, eventua!, dac'au piesnit la copt. — Vara asta te-a schimbat, îmi spune şi prietenul de redac- 
lucidă le poate desface cu agilitate din- i i sie e, a pinza la i da Poezia lui George Boldea ne Să nu te surpringă că nu te urmez; ştiu, asta-mi va scădea ţie, miop şi blond la inteligenţă, ca o fetișcană cu cozi. Nu știm 
tre sinuozităţile anecgotice. Și pentru Sâ A ci RR alt sa CUCEIV 84 SEE AeL 108 apare wstăzi ca venind dintr'o oarecum tirajul. Mi-a spus-o mie într'o scrisoare frumos tic- ce-i cu tine! 
un cititor cu pretenţii, romanul lipsit de i gt aie pita pps ri nai depărtată lume de azur, dacă nu luită și, probabil, citită 'n recreaţie tuturor camarazilor de d | 
asemenea simboluri este o carte ratată. i fs pet COR n A mi ale a chiar a frumosului pur. Nici un gâmd “şi iluzii din clasa de curs superior a liceului din care tu Nimic! Ce să fie? Atâta doar, că am descoperit cevă. Ceva 
Sunt însă între cititori și inteligențe de Se aie pă Fie pe seiiiggit plece de ste to smalţ inutil în altarul acestei ai ieșit acum, un tânăr ca și tine (ca și noi! ce naiba..)), care care nici nu se poate spune, și de care, de m'aș încumeta să-l 
un nivel mai scăzut, care lăsându-se co- îi o gatiti ca : poezii, iar natura secretă a fru- mă numea „catalizator al setei spirituale adolescente“. (nu spun, ar râde toată lumea, pe bună dreptate. (Nu fiindcă e de 
vârşite în decursul unei lecturi de im- fiind absorbit sosite ie sale printre mosului este cucerită cu o vir- te speria, cum m'am speriat eu la început : mi-a spus un prie- râs, dar fiindcă nu e de spus, pur și simplu, fiindcă nu se 
portanța acţiunii, de senzaţionalul ei, de Pepe AAcO Ag ieri at nostru, de unde, os tuozitate deosebită. 'Ținutul ace- tea avocat că nu-i nimic infamaat și că, întru cât î. privește, poate spune). Cum, ai să mă întrebi, prietene care-ţi scan- 
conţinutul material al cărții citite; scapă 4 oii a eat AnALan ia, er a stei poezii tristă de multe ori juridic vorbind, nu ştie să fie un fapt pedepsit de nici un cod dezi încântat frazele proparoxitone, cum poți să spui asa toc- 
ca printre degete semnificaţiile mai a- Fu IA ADE cai imlestiL pe Care E Ara este de undeva din înălțimile în vigoare ori desuet). Era o scrisoare frumoasă, frumoasă mai dumneata, dumneată care susțineai că expresia e un tact, 
dânci ale ei. Sunt oameni care nu pre- SE DE ita  ANARO TAN, Ag Copate PentEu frumosului inalterabil. Armon'a după conceptul romantic, plină de elogii și ameninţări, elogii :a cel din urmă tact, al ritmul ţ 
tind așa dar să învete nimic dintr'o carte, ochii altora. Spiritul anauntie, închinat poemului său este de o realitate adresa „felului meu părăsit de a scrie“ şi ameninţă d too op ap ate edu la tar sia ara tei şi Că nici o expe- 
ci numai să se desiăteze. lucidităţii glaciuie, impinge tatal aspec- proprie şi fiecare stih te ademe- dimeauadeii use Bdiiea. eolitoalăi dci tal done uni ăi “taie sala taiga FS: e „brâie, ocina să rodn:c, nu poate să 
Sarcina de a intui aceste semnificații tu] romanuuui modern caire eseu, adre- nește cu un farmec nou. În poe- Dârtie oftână d : Rat 2 ua A onarea în exprese ? Dumneata care susțineal, 
“ ă apa Nea eee A ă AR a cesti : bârt nd după niște biete păsăruxi electrocutate, ori as- parafrazând pe Vogt și Molleschot și materia ştii ontologie! 
ascunse şi a le destăinui masei cititori- sându-se minţii omenești în primul rând. mul lui George Boldea: emoția pirând talaj de brad ca să evoce pădurea, „anodină și neutră pe -Şili ontologie: 
lor îi revine criticei și întro bună mă- Desvoltarea eseului este deci în pas cu 50 sare puriliestă de orice, nani d. p. d. v. spiritual”. Am aflat dela tânărul meu citita care-ml sie ap . cu iul eă anul TE ORA e JA etareraă 
sură chiar ziaristului, care introduce în contigurația psihică a omului modern și gerare. Coloarea șubredă a reto- ba £ i le-a piei A au Oa CALE exprime ? Dumneata care dădeai artistului norma — ca un 
ete pă a : , 1 Ș Ș. S ricului li te din ii: săla aârfea acum un an, într'o a.tă scrisoare, data dintr'o pito- adevărat estetician ipocrit ce eşti, enunțând caracterul expli- 
câmpul său de observaţie și evenimentele se poate ca odată, iărgindu-şi cadreie cului lipseș poem rească stati de munt tul itatei 1 Za h 
literare îsisaeitii dee ela iugl Oaza 8-0 Daia Din avest punct de vedere se ească staţiune de munte, sgomotul capitalei pe care-l numea, cativ al estetice! şi lipsa de justificare a esteticei normative, 
i Pace, SA. INgIUDEZE ȘI a ca şi tine azi, „dinamism“, că-mi scade creditul scriitoricese 


Day ce anume este eseu!? De sigur, o 
definiție a acestui gen, cu ) desvoltare 
uluitoare în timpul din umsă, este ris- 
cantă, mai ales că granițele care i se 
acordă în uzul comun sunt foarte întinse. 


Pentru poeţi și romancieri, — deşi nici 
lor nu le e desagreabi!i să-l practice în: 
subsidiar, — eseul constitue un gen hi- 


brid, Pretinzând îndeosebi o dotare cu 
spirit analitic şi documentare, el ar fi 
doar o brodare pe marginea textelor. In- 
lănțuiț pe această poziție, eseistului nu 
i-ar fi dat să facă operă proprie, Eseul, 
în atari condiţii, e condamnat să fie o 
operă dependentă de opera altora. Crea- 
tor.i de literatură pură care fac eseul a- 
proape congruent cu critica, deși conced 
că e imposibil să se delimiteze cu preci- 
zie locul' unde încetează eseul și începe 
creația, sunt convinși că nu se poate 
nicidecum afirma că a produce eseuri 
înseamnă a crea. Creaţia presupune ele- 
mente noi, în stare clară, nativă, presu- 
pune deci „naştere“, în timp ce eseul 
presupune elemente cunoscute, presupune 
deci „facere“, 

Răspunsul ce-și așteaptă . această acu- 
zaţie, deși nu se poate nega că şi eseul 
îşi scoate elementele din frămâniările 
vieţii, făcând uz însă de alte mijloace 
decât romanul, e cam greu de formulat. 
Concedem totuşi că eseistul purcede din 
ziarist, că îndeletnicirile lor sunt adia- 


cente, Eseul e genul ce convine împre- 
jurărilor turburi. timpurilor ce nu per- 
mit decât lectura pe apucate și notarea 
impresiilor marginale, Metoda lui e la 
origine notația. Bănuim că perioada de 
nesiguranţă şi .continue tribulaţii a evu- 
iui mediu a cunoscut din plin aceste no- 
taţii pe marginea textelor clasice, favo- 


încă o piatră de azur la zidul sa- 
crei catedrale a poeziei. Noi ne 
asociem însă la părerea poetului 

Emil Giurgiuca, susținând lao- 
lsltă despre George Boldea că: 
LI 


interesului pentru chestiunile desbătute. 


situiază, poate, în cadrul vremii 
lui pe un loc unic. George Bol- 
dea ne apare deasemeni dela 
început ca un poet al dragostei 


parte din celelalte genuri, care i-ar ră- 
măne secundare, Am avut 0 vogă a epo- 
peei, alta a poeziei, acum în urmă 3 ro- 


manului şi se poate că o vom vedea și ; 4 n08- 
pe-a eseului. Nu e vorba să discutăm ai Einteloa 9 Apjimneler 


vaioarea iui ca atare, Cu toate obieciile 
unora; el va trăi, pentrucă îl susţine „Cu mostalgia apei ce se duce'n 





printre iiceeni şi cam să dau în curând faliment, afară numai 
dacă nu mi'or salva pensionatele de fete, consumatoare d: aca- (Urmare în pag. 2-s) 
dele pole-te, de genul celora pe care le public de vre-o două- 
trei iuni încoace, de când am „renunțat la articolul de idei“, 
gen grav şi nobil prețuit cu deos:bire la vârsta când toate 
idei:e sunt reficxe aie sentimenteior, şi gustat, fără excepţie 
și fără d-scernământ, fie că e semnat simplu Mircea Eliade, fie 
că e parafat cu preţuiteie cozi, canafi și bibiluri baroce, care 
materializează grafic numeie vreunui i.ustru profesor dr. Ano- 
nimescu, laureat ai seminarului de literatura secolului XIX 
dea Universitatea din Cernăuţi. 


tocmai timpul, pe care detractorii i-i fac [mare 
dimpotrivă dușman neimpăcat. Eu vin să-ți văd surâsul răsărit, 
Albert Thibaudeţ recunoaște şi el că Lumina lui păleşte cerul înflorit 
eseul a cunoscut după războilu o soartă Şi giulgiul de argint de pe 
înfloritoare, fiind favorizat de moda co- [albastra floare. 
lecţiilor, în care scriitorii erau invitaţi Mă simt, brumat de toamnă 
să-și dea răspunsul lor, „ca liceenn“, la ['nsângerată, 
a.ferite întrebări ridicate de editori. Tout Un crâng cen agonie cântă, arde 
ei mai spune că „în cursul unei gene- [veşted, 
Trații, literatura de idei comportă totaea- Inzăpezit de tine-aș fi un creștet 
una 0 întârziere față de literatura poe- Ce trist cu simfonii de-azur 
tică şi imaginativă. Gânditorul intră în. [se'mbată:. 
acțiune şi influențează la o vârstă mai („Nostalgie'“) 
înaintată decât poetul şi romancierul“, 
Gânditorul eseist se dedică indiscuta- 
bil rezolvării unor chestiuni, dacă nu 
mai grave, în tot cazul mai permanente 
şi mai esenţiale, deci și de o circulație 
mai restrânsă decât ziaristul. Acesta din 
urmă rămâne mai la suprafața luccuri- 
lor, mărindu-și însă aria de observaţie. 
Ziaristul nici nu prea e tentat să se ri- 
dice la idei generale, pe eșafodajul fap- 
teloy observate. Evident, de multe on «e 
prins şi eseul în cursă de ispita unor 
aspecte mai contingente ale vieţii coti- 
diene și deci supuse mai mult unei fluc- 
tuaţii rapide. Ceeace nu înseamnă că 
eseul care le punea o deslegare ar fi si- 
lit să-și piardă valoarea, prin anularea 


La urma urmei, mi-am zis, o fi având dreptate. Şi-am con- 
tinuat să scriu despre morminte și cimitire, despre grădini, 
despre pițigoi şi toamnă, despre frunze căzute și despre golfuri 
cu lumini cale:doscopice, cu sintimentul că-s mai cinstit decâ. 
oricând, cu mine, cu lucrurile despre care scriu, cu cititorii, 
şi cu cenzura pe de-asupra. 

Mi-a venit la un moment dat să scriu și despre dragoste, dar 
mi-a fost teamă că n'o cunoscusem, sau că, mai exact, n'o,re- 
cunoscusem de câte ori mi se păruse c'o întâlnesc, după prima, 
apusă la 19 ani, — şi-am pornit s'o întâmpin. Ştiu acuma că 
geografia ei imuser.e vecinătatea teritorială a morții, și că, ase- 
m=eni acesteia, e de nespus, a“tfel decât circumlocutoriu și 
aproximativ: cei care-o trăssc nu se mai întore ia naivitatea 
credinţei în luciditatea nezesară, și dacă sentore vreodată e ca 
şi cum ar fi murit și-ar fi inviat, fără să-și amintească măcar 
ceva, ca sommambulii. 

De-aceea n'am mai încercat să aflu, ca să scriu, nimic din 
ceeace nu știam, și cred că 'ntr'o zi voiu putea spune că din 
toate câte le-am știut, ce.e cu care m'am purtat mai puțin ca- 
valereşte au fosi cele trâmbițate pubiic, ca la un mezat al 
spiritului, intovărășite de toba deasă ca grindina a linotyp-ulu: 
și maculate de cemeli în rotative ori la maşinile plane. 

„„— Ce s'a întâmplat ?”, mă interoghează, apostrofându-mă, 
tânărul meu procuror. ,— Ce sa intâmplat?“, simt că mă 
sfredelesc pe stradă ochii cunoscuţilor. Şi, prin vitrina une: ca- 
fenele sinenimate glumeţ, odată, cu omologul auditiv „du pet“ 
înlocuină pe „de la pai“, şi care, de-a gluma acaasta m'a ex- . 
clus (ca şi cum, înainte de ea, m'ar fi putut vre-odată ispiti...) SAVU MOGA Icoană pe sticlă 


Totul este intim şi sincer ca 
litania de seară a privighetorii 
din dumbravă, Un cântec ai tris- 
teţilor de pe urmă ne apare a- 
proape întregul lui volum de 
versuri întitulat „Soliloquii“. 

Cele două strote prezentate 
sunt astfel concludente : 


„Și vinul sângelui clocotitor de 

[oisuri, 

Abia'ncăpând în amfora-mi de 

lut, 

Se vrea cu setea dragostei băut 
Precum se vor șuvoaielen 

[abisuri, 








(Urmare în pag. 4-a). 





a a a a, Ra ca a ra Ta a ra a ra rr i a a a a a a e a i i i 


(Urmare în pag. 2-a 


„mg ap a a pf pp EN a ag Teaca pi ERIE ZI 


E 
de LON FRUNZETTI ci 


e 2 


Cronica dramatică FO 


TEATRUL STUDIO: „ŞCOALA 
CERȘETORILOR”, comedie în 
trei acte de N. KIRIȚESCU. 


TEATRUL MUNICIPAL: „EL- 
LEN ȘI MARY“, versiune ro- 
mânească în 6 (șase) tablouri 
de NELLA STROESCU. 


TEATRUL MIC: „SECRETUL 
piesă în trei actede EDOUARD 
BOURDET. 


O giumă teatrală care pe a- 
locurea vrea să fie serioasă, 

Un fel de grotescă, un tel de 
glumă tragică 

Scrisă de un autor ce reviste. 

Cela de mai sus i-ar scuza 
factura dacă d. Kirițescu n'ar îi 
voit ca piesa d-sale să fie cu tot 
dinadinsul comedie și să se reco- 
mande ca atare, 


Atunci, însă, se s'himbă trea- 
ba. In loc să iasă ce-ar fi putuţ 
să iasă — avână scuza de-a nu 
ti mai mult decât ce-a vrut să 
fie — iese un tel de compoziţie 
hibridă şi, încă, supărătar de hi- 
bridă. 

Fiindcă a. Kirițescu, ca toți 
seriilorii de reviste, trece greu 
dela glumă la dramă. Nu sunt 
obişnuiţi. 

Comicul la ei este glumă. glu- 
m este șariă, şarja este nameti. 

lar pamfletul.. este numai pun. 
flet. 

Adică nu e teatru. 


Fiindcă teatru este altceva. 

Deși se întâmpiă cu regulari- 
tate un lurru banal: îmbrăcâna 
u formă anumită — dialogul — 
probiema teatrului pentru muiţi 
este rezolvată în sensul! câ arice 
producție mai mult sau mai pu- 
țin literară care este scrisă dia- 
logat este teatru, toţ asa dună 
um orice lucru seris în versuri 
ete poezie, cir dacă ar ti să 
se povestească drumul dela laşi 
la Paşcani, 

Din anonieni ce € Giilau e tra- 
tru: din moment ce-i vers, e poe- 
vie. 

Aşadar, când d. Kirițescu vrea 
să meargă ve laturea comicului 
se trezeşte doviind în plin pam- 
Het. După.cum şi invers: cănd 
vrea să meargă pe laturea dra- 


matică. sucombă în didacticisn 
moralizator, care, iarăşi, nu e 
teatru. 


Cări se mai întâmplă şi asta: 
din când în când d-sa îşi aduce 
aminte că a făcut prea multe 
„Blume“, „pointe“ şi „bancuri"“ 
şi atunci îi mai „arde“ și câte-n 
lecţie de morală cum ar fi: 

„Munca e brățară de aur: 
sau 

„Omul bun şi cinstit 

„El de taţi este iubit 

„lar cel rău şi viclean 

„EA de toţi este duşman (74) 

(Cel nuţin în forma asta se 
era pe la grădinițele de co- 
pi). 
Ori !a d-sa combinaţia şi în- 
cercarea unei reuniri a acestor 
două caracteristici — comicul şi 
dramaticul, în realitate pamfie- 
tul şi discursul moral — n'au în- 
tăturat niciunul dintre neplăcu- 
tele aspecte ale fiecăreia din 
componenta ci, mai degrabă, 
rezultat neaşteptat, a reuşit 
tocmai să le inmănunchieze !... 

Piesa totuşi are multe calităţi, 
este de spiru — care se poate 
spune că e risipit peste tot cu a- 
mândouă mâinile — e plină de 
interesante trăsături satirice la 
adresa unor prea cunoscute me- 
ravuri ale societăţii actuale, are 
admirabile observaţii în legătură 
cu viața şi existenţa acestei lumi 
a cerşetorilor — chiar surprin- 
zătoare într'o oarecara măsură 
— prin urmare un mare număr 
de lucruri bune cari dovedesc că 
d. N. Kirițescu dispune, totuși, de 
mijloacele necesare spre a scrie 
teatru bun. 


Să-mi fie iertat dacă, în acea- 
stă situație, voiu conside-a to- 
tuşi piesa d-sale actuală, ca ne- 
realizată. 

Cel dintâiu care o regretă este 
scriitorul acestor rânduri, care 
niciodaţă nu-i bucuros să criţice 
o lucrare — şi în special româ- 


nească —- ci, dacă se poate, să 
aibă ocazia să laude cât mai 
multe... 


Aici, însă, sunt dator câteva 
explicații—cu totul de ordin ge- 
neral, nefiind referitoare numai- 
decât şi numai la d. Kirițescu. 
— deoarece în această chestiu- 
ne se bat cap în cap două pă- 
reri: după una trebuie să lauzi 
orice producţie originală, să fii 
cât mai îngăduitor chiar şi cu 
slăbiciunile ei; după a doua pă- 
rere, trebuie să fii necruţător cu 
tot ce este slab, nerealizat, fals. 
lucru gol. 

Părerea justă cred că este a- 
ceasta din urmă, fiindcă am so- 
cotit întotdeauna că numai cri- 
tica este constructivă ! 

Și acum, după toate aceste lă- 
muriri, să revin la spectacolul 
propriu zis. 

Interpretarea în general i fost 
bună. 

In rolul lui Covrig, foarte bine 
în primul rând d. C. Antoniu. 

Şi bine deasemenea și d. on 
Manu, deși câteodată cam inade- 
cent rolului. 

D. Vasile Lăzărescu sa inte- 
grat cu mult firesc ansamblului 
şi semnificației personajului voi: 
tă ae autor. 

Bine deasemenea şi d. Niki A- 
tamasiu; de data aceasta, ne-a 
daţ o realizare deosebit de reu- 
şită în diferitele ipostaze ale ro- 
lulmi d-sale. 

Cu o frumoasă prezentabilitate 
scenică şi toarte potrivit ca tem- 
perament pentru rolul doctoru- 
lui, d. C. Mitru. 











in ce privește rolul ca să zic 
&şa principal femenin al Emiliei, 
a fost interpretat de a-na Kitty 
Gheorghiu-Muşatescu care, dela 
inceput, a dat o oarecare distinc- 
ție şi a împrumutat ceva cald, 
uman, personajului inţerpretaț de 
d-sa. 

Bine doasemenea d-nii iara 
Voluntaru cum şi d-ra Emilia 
Cosachievici, 

In celeiaiie roluri, interesanţi 
şi reuşiți d-nii ÎI, Anastasiad, N, 
Dimitriu, I. Horaţiu, Ş. Haotban, 
N. Făgădaru, D. Ene. 1. Lucian, 
N, Cristescu şi E. Cassian, nre- 
zentându-ne cerşetori, directori, 
cheineri, feciori, etc. — în spe- 
cial foarte reuşită acea combozi - 
ție a cerșetorului de „specialita- 
te“ cretin — cum şi d-ncle Mur- 
gareţa Dumitrescu-Săileanu, Vic- 
toria Corciova şi copiii Ersiliu 
RI, Mihail Stănculestu, nora 
Ghiţescu și Yloria Damian. 

Direcţia de scenă d. V, Enescu 
S'a dovedit deosebit de bună — 
cu excepția primului iablou, nt 
reuşit, deoarece dă o viziune ue 
peisaj şi mediu rural, in conitait 
deci cu textul — merit cu atât 
mai mara cu cât este de presu- 
pus că a avut de întâmpinat di- 
ticultăți deosebit de serioase şi. 
oricum,... neobișnuite. 

în scurt, luat în totul, un spec 
tacol în felul lui bun, însă, cum 
am arătat şi în raăsura în care 
am arătat, nu îndeajuns de rea- 
lizat pe un plan artistic şi dra- 
matie... „pur“. 

* 

Picasa lui Franzis de Croisset 
este bună. Se munoaşie că este a 
unui om care ştie că iacă tea- 
tru, să compuic teatru, sau, cun 
am zice uoi, de pe malurile Dâm- 
boviţei, s'o aducă in condeiit. 

Un fel de piesă polițistă eo 
„hapy-end'“, cu sentimentaiități 
ciuri vrebuie să meaziuă IA ÎNimă 
pubieutui mijlociu, cu mici in- 
cursiuni în morală, cui unele 
sncue aauzante, cu repiiii înie- 
ligeute, în scurt o piesă caiet s2 
poate asculta şi eare întrv ma: 
măsură. poate ţine Boti, spec 
tatorilior. 

interpretarea a tos: destui ue 
bună. 

Cu această ocazie sa relevat 
in mod deosebit d-na Marsaveita 
Papagoza. Am văzut-o creind 
lucruri bune chiar şi intrun rei 
episodice din „Chemarea Codru- 
lui“, D-sa a avuţ un frumos 
ro de compoziţie şi un joc de 
scenă intelisent condus şi cu 
multă sensibilitate aar, în priu- 
cipal, deosebit de inteligent. 

Cred că aceasta este caracte- 
ristica principală a rcalizăriior 
d-sale. 

Bine deasemenea d-nii; Emil 
Botta, Aurel Rogalschi, George 
Sion, Dinu Macedonsehi cum si 
d-nii Cezar 'Fheogoru. Valeriu 
Pascu, Alfons Brunctti, Gh. Pa- 
trichi, Vasile Haşezanu, Stan 
Iorga, Sergiu Dumitrescu. 

De asemenea bine d-nele R&- 
ne Anny, Silvia Folini, Nora 
Vasilescu, Melania Cernico şi 
Ulpia Hârjeu Botta. 

Direcția de scenă a d-lul Mi- 
hâil Zirra bună, chiar bună! 

Decorurile d-lui Tr. Cornescu 
şi ele bune, adecuate. 


% 


„La Teatrul „Mic“ se dă o bună 
Diesă framţuzească, din cel mai 
autentic gen, realizată toată pe 
estompări și muanţe, o piesă fină, 
cu un interesant şi bine susţinut 
conflict dramatic, tără ca totuşi 
să se exploateze acest conflict 
pentru a se realiza scene tari, cu 
dialoguri şi sentimente prezen- 
tate brutal, 

Piesa, grație în primul rând 
regiei d-lui Victor Ioa Popa şi-a 
păstrat în întregime partumuj ei 
franțuzesc. 


Pi Eu 








VICTOR ION POPA 


Discutând cu o persoană, mare 
admiratoare a tot ce scrie, face 
sau este d. Vioţor loan Popa, sus- 
țineam că d-sa — contrar poate 
de ceiace face sau CTede chiar 
d-sa despre sine însuşi — ar fi 
trebuit să fie cel mai itdicat re- 
prezentant al teatrului franțuzesc 
la noi. Și m numai ca realizator 
al acestui teatru dar chiar şi sub 
raportul creaţiei. 

Şi mă întreb dacă preferinţele 
d-sale pentru anumite autohto- 
nisme nu-s, cu toate incontestabil 
foarte temeinicele aparenţe con- 
trarii decât  seminiscențe ro- 
mamntice, ale unor teorii literare 
din vremea tinereţii d-sale, de 
venite astăzi pentru d-sa o anu” 
mită mistică. Nu e locul de dis- 
cutat lucrurile acestea aici — 
le-am consemnat şi dacă impre- 

jurările îmi vor permite, poate le 
voiu publica altădată — dar mă 
întreb, totuşi. dacă nu cumva, 
alta fiina sensibilitatea d-sale 
reală, nu a fost mereu pe alt fă- 


Sa Ei eg Da Mea eg ia a TAR Ea 
EXPOZIȚII 


Expoziţia organizată de a. 
proi. C. Brăiloiu, la Ministe- 
rul Propagandei, cuprinzând 
icoane pe sticlă de renumitui 
zugrav făgărăşan Savu Mo- 
ga, rămâne deschisă până 
Sâmbătă 12 crt ineluaiv. 


gaşi Și puate tocmai atunci când 
sa crezui mai autenţic. 

Punerea în scenă dela Teatrul 
Mic, vine să-mi confirme — cel 
puţin pentru mine — acest lucru 
(cu toate că simnla lui enunţare 
pare paradoxală). Ia aceiaşi pri- 
vinţă conferința de anul trecut 
dela „Ateneu“, a fost şi ea reve- 
latoare pentru nedumeririle pe 
eari putea să mi le ridice o ast- 
fel de impresie. 

Cum am spus, despre toate a- 
cestea cu altă ocazie. 

Revenind la „Teatrul Mic”, se 
poate spune că graţie d-lui Vic- 
tor Jon Popa, acest spectacol a 
fost un lucru frumos, nuanţat ad- 
mirabil, realizat, 

Jocul actoriior, închegarea „tex- 
tului“ în ceiace se numeşte „spec- 
tacoi”, totul s'a resimţit de gus- 
tul şi admirabila d-sale price- 
pere, înţelegere și nuanţare, 

TaJentu d-nei Eugenia Zaharia 
şi a d-lui V. Valentineana s'au 
vădii astfei şi cu acest prilej. 
Spiritualul şi inteligentul joc ae 
scenă al d-nei Nelly Sterian dea- 
semenea. 

Deasemenea şi talentul a-rei 
Mimi Emăceanu, în toată tendin- 
ţa d-sale de a vulgariza rolurile. 
(Aceasta este drept însă arc haz. 
In  personagiile lui Caragiale 
cred că i-ar sta bine. Şi cum noi 
nu gustăm o piesă dacă mare şi 
ceva piper românesc, desigur că 
este, poate, necesară publicului 
nostru. In orice caz, chiar şi in 
rolul Genewevei Legrand nu se 
poate spune că a fost rău). 

Până şi d. Petre Nove a fost 
de data aceasta mai acceptabil. 

In celelalte roluri d-nele Virzi- 
mia Veber. Flavia Caligari, Lean- 
ca Popa cum şi d-nii V. Bulan- 
dra, Em. Giuan si C., Anehe!'o-ici, 
care au ausjținut cu multele d-lor 
calităţi, acest deosebit de bun 
specţacol, unul dintre cele mai 
bume ce se pot vedea Ja teatrele 
din Capitală în momentul da 
faţă. 

Oricum, un succes, pentru cari 
toti merită să fie felicitați şi în 
primul rând â-na Eugenia Zaha- 
ria, Qirectoarea acestei formaţii. 
care îşi dovedeşie cu fiecare o- 
cazie dragostea d-sale de tealru 
şi încă de leatru bun: în defini- 
tiv. nu trebuie să uităm că n! 
Teatrul Nostru, condus astăzi de 
d-na Dina Cocea, teatru care se 
poate mândri astăzi cu frumoase 
realizări, este în mare măsură 
tot a creație a d-sale. 

Iată motive pentru care d-să 
trebuie nu mumai felicitată dar şi 
încurajată. 


ALEXANDRU DRAGHICI 


N. 5. Din Vipsă de sputiu, 
coielalie cronici nu se pot pu- 
blica în numărul acesta. 

Al, D. 





e cette ear 2 imam 


MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


mame amare Apa ama ea me ine 


SCALA : „Contele de Monte 
Cristo', partea II şi jurnal de 
război. 

REGAT: „Contele de Monte, 
Cristo“, partea II şi jurnal de, 
război, 

VICTORIA : „Contele de Monte 
Cristo“, partea 1 şi jurnal. : 

ELYSEE: „Leul din Damasc i 

j 





trupă de reviste. 
VOLTA BUZEŞTI: „Zvăpăiata“, 
jurnal! şi trupă. j 
ROMA : „Felicita Colombo“, jur- 
nal şi trupă. ] 
CARMEN SYLVA: „Orașul de 
aur, jurnal şi revistă. | 
1] 





PROFESIUNE... 


Ne îndeplinim scrisul 


după 
propria şi dreapta noastră jude- 


caţă, Diciodaia 
părerile cuiva, 

Socoteala celor cari pun în 
scrisul ior alte „calități“ de cât 
cele pe cari regulile adevărate 
ale scrisului refuză să le apro- 
pie, noi n'o cunoaştem și nicio- 
dată n'o vom cunoaște, 

Şoapta şi bârfeala de culise 
sunt peniru moi simple „ploco- 
noli“ adresate doar  milostive- 
niei telor cari le iau în seamă. 

Peniru aşa ceva, noi ne decli- 
năm competinţa. 


Mihutivyată de 


MISTER... 


De câte ori suntem la premie- 
ră, asistăm — în pauze — și la 
discuţiile criticilor teatrali, cari 
— fireşte — nu formează alt o- 
viecț decâ! ceeace interesează în 
momentul acela : piesa, 


Mărturisim că în rarele cazuri 
când vorba a coincis cu scrisul, 
domnii critici dramatici au  do- 
vedit calitatea profesiuni; lor: 
convingerea, Dar — din păca- 
te — asta în totdeauna. Fiind- 
că în cele mai multe, o parte-— 
repet : o parte — din cronicarii 
noştri dramatici, una spun des. 
pre piesă ia sfârșit de spectacol 
şi alta citeşti în coloanele  zia- 
rului sau revistei unde se adă- 
posteşte cronica respectivă 





Ce intervine în răstimpul  a- 


cesta 7... Vise? 
Protecţii ?... Ce?.. 

in orice caz, să nu ni se spue 
că ar interveni — mai ştii 2... — 
w sehimbare sinceră a părerilor, 
fiindcă atunci n'ar mai fi con- 
viugerea. Și lipsind convingerea, 
respectivul nu sar mai putea 
numi critic dramatic... 


Telefoane ?.. 


H, P. 


Am revăzut, deunăseară, pe 
scena unui mare teatru da re- 
viste pe „vedeta” căreia un tân- 
năr ziarist teatral i-a atribuit 
-- cândva —- drăcescului ei joc 
de scenă, a forţă de nu știu câte 
sute de... draci putere, 

Acordarea aceste: calităţi—da- 
că vreţi — i-a ambalat parcă 
ambiția, fiindcă azi din jocu: ac- 
triţei nu mai înţelegi de este ce- 
ca, ceva, din artă sau pur şi sim- 
piu o boală rea a bâţâelilor, din 
cauză că „vedeta“ vrea cu toţ 
dinadinsul să doboare propriul ei 
record în ce priveşte numărul 
celor atâţia draci putere. 

Convinsă cum e că așa o place 
lumea, noi nu vom face altceva 


UNIVERSUL LITERAR 





Pe 


de_aici încolo decât de-a ne ab- 
ţine s'o mai vedem. nu de alţ- 
ceva, dar la atâta forţare a g.es- 
nelor, nici tinerețea nu-i mai dă 
vreun ajutor. 

Și la căderi atât de tragice, 
nam vrea să fim martori. 


PORTRET... 


Autorul dramatic adevărat 
este cel care ţine piesa încă în 
sertarul biuroului său. 

Cel puţin aşa, are siguranţa 
că nu-l înjură nici directorul de 
teatru, nici regizorul, nici acto- 
rii, nici critica şi mai ales spec- 
tatorul, 

Autorul acesta este unul din 
acej oameni stăpâniţi de un bun 
simţ şi tot pe-atât şi de un bun 
gust. 

Pe când ceilalți... 

Ah !.. ceilalţi... 

Anunţă piesa cu  sgomot, 0 
montează cu bozăţie şi o „spală“ 
cu reclama unei critici arvunitţă 
de socoteala cine ştie căror afa- 
ceri. 

Aceşti autori dramatici când 
au succes, însemnează că au fu- 
rat acţiunea din filme sau cine 
ştie de pe unde. Când mau sur- 
ces, însemnează — pur şi simplu 
— că nu sunt autori dramatici... 


AFIȘ... 
Subliniem cu satisfacție pro- 
gramarea pe  afişul Teatrului 


Naţional — în cadrul pieselor de 
război — a tucrării d-lui colonel 
Yonescu Marei, intitulată „O po- 
veste adevărată“, pe care prima 
noastră scenă o găzdueşte înce- 
pând dela 14 cor. 

Meritul acestei alegeri l-a dic- 
zat meșteșugul autorului, care 
ca şi în trecutele sale lucrări, 
poartă stăpânirea umui talent c- 
vident._ 

Recentu premieră u Teatrului 
Municipal este „Thereza  Ra- 
uim: de Emile Zola, cu d-na 
Lucia Sturdza Bulandra în rolul 
principal. 

Teatrul „Sărindar“, a fixat 
premiera piesei  „Romanța“ cu 
d-na Tantzi Cocea, pentru seara 
de 15 c. 

Teatrul  „Comoedia“ anunţă 
schimbarea de afiș cu piesa 
d-lui G. Ciprian: „Omul cu mâr- 
țoaga“. 

1 M. LEHLIU 


Îi 
„CAUCIUC” 


cartea de curând apărută la 
„Publicom” şi datorită d-nei 
Madelon  Lulofs, este pe cale 
de-a se epuiza. 

Ca şi aiurea, „Cauciue"” inre- 
gistrează și la noi un egal suc- 
ces de librărie şi de stimă Tra- 
ducere excelentă, prezentare 
grafică apuseană și un cuprins 
de zile mari — iată cele trei ca- 
lități care fac din „Cauciuc“ o 
carte de mare senzaţie literară. 

In puzderia de romane slabe, 
in ploaia de traduceri, cartea a- 
ceasta menţine un loc de frunte, 
spre cinstea celui care a înțeles 
s'o pună şi în mâinile lectorilor 
noştri. 


a maia aa re 


Ea oa 


DESPRE ESEU 





10 Noembrie 1943 === 


(Urmare din pag. 1-a) 


Căci să ne înțelegem asupra unui lucru: 
Intr'un eseu pe care îl citim nu t;ebue 
să ne preooupe atât ideea sau problema 
în sine, căci aceasta numai arareori poate 
ii nouă, ci în primul loc felul cum a fost 
sa rezolvată şi mai ales chipul în care 
sa realizat, în întregimea lui, eseul res- 
pectiv. În tot ceea ce se scrie, materia- 
lul, narațiunea ca atare nu poate avea 
decât un interes momentan. Ceea ce re- 
zistă reluării este numai compoziţia, ex- 
presia, suilul care i se dă matenei brute, 
închegarea ei într'un tot armonie și viu, 
la înălțimea chemării de a se identifica 
unui anumit gen literar. Bârfitorii eseu- 
lui se pun într'o lumină utilitariată, ece- 
rând acestui gen să înfrunte şi prin pru- 
bleme legile timpului. In definitiv, na- 
rațiunea considerată izolat, desfăşurarea 
acţiunii ca atare şi mai presus încă acele 
concepții scăldate în miraculos, pe care 
cei vechi şi le făceau despre personagiile 
alese pentru operele lor, ne apar astăzi 
adesea naive și bune doar pentru baga- 
jul erudiţilor. Totuşi nu este aşa, căci ar- 
tistul i-a insuflat materialului său scân- 
teia divină a talentului pe care îl închi- 
dea în suflet, transfigurându-l prin mij- 
loace personale, pentru ca să realizeze o 
adevărată operă de artă, cu personagii 
vii și independente de autor. Deci nu 
interesează materialul cărții, ci realiza- 
rea ei pe planul estetic, căci numai din 
acest punct de vedere privită, cartea ne 
poate apărea rezistentă sau nu. De-ase- 
menea, într'un eseu nu trebue să ne pre- 
ocupe atât actualitatea problemei tratate, 
cât înălțimea atitudinii până la care s'a 
putut ridica cugetarea autorului său, 
onestitatea tratării și cimentarea ideilor 
îutr'o expresie trainică, integrată orga- 
Nic genului. Scoţând concluzia, trebue 
să ne apară evident că este greşită por- 
nirea de a se pune în genere deprecie- 
rea unor escuri pe seama efeminităţii 
problemelor discutate, depreciere care 
se ditareşte din contră insuficienţei mij- 
loacelor de expresie din mâna seriito- 
rului. Ca atare, nu conţinutul este de 
w:nă, ci chiar talentul autorului, care nu 
ua știut realiza, 

Notam mai sus că sar putea stabili 
corelaţii strânse între problematica gene- 
tală a unui roman și liniile de desvoliare 
teoretică dintr'un, oseu. Pe când însă în- 
imun roman sensurile mai profunde cir- 
culă înapoia sentimentelor sub impulsul 
cărora autorul își creează opera şi care 
se transmit cititorului prin intermediul 
acțiunii, dincoace acestea sunt desfășu- 
rate în chip nemijlocit. Este normal ca 
romanul să ascundă semnificaţii multi- 
ple, pentrucă le afli la tot pasul şi în 
ovenimentele de fiecare zi ale vieţii, pe 
care el aspiră so oglindească sau re- 
creeze. Insă anecdotica lui, desfășurarea 
proceselor de viaţă dela o scoarță la alta, 
vorbește în primul rând sentimentelor 
omenești, pe când deslegările probleme- 
lor mai adânci, feţele morale gate exis- 
tenței, rămân ignorate, cerând eforturi 
care nu stau la dispoziţia cititorului co- 
mun. De aceea, spuneam că sa simțit 
nevoia ca acestea să fie tratate în mod 
aparte şi mai inteligibil. (Şi teoretizări 
se pot face şi asupra sentimentelor, ex- 
plicându-le). Se tace însă aici o anumită 
demarcaţie. S'a afirmat cu fermitate că 
sentimentele sunt în apanajul tuturor 
oamenilor, pe când ideile fac parte din 
cadrul restrâns al unor elite. Remarcân- 
du-se că romanul şi poezia — pe căi se- 
parate — promovează iscarea sentimen- 
telor în sufletul cititorilor, făcându-și 
un scop din aceasta, şi socotindu-se că 
din moment ce le reuşeşte trezirea de 
ecouri odată, le va reuşi întotdeauna, s'a 
tras deducţia că numai asemenea genuri 


literare pot aspira la o durată lungă. De 
fapt, generalitatea sentimentului poate 
asigura numai răspândirea mai largă a 
acestui soiu de creaţii artistice. Dar cons- 
tatarea că sentimentele sunt mereu a- 
celeași, vrea să pecetluiască și rezistența 
continuă ia lecțură a unui roman sau 
poezii reuşite. De sigur, dela tribuna a- 
cestor susţineri, se rezervă teoremelor re- 
versul favorurilor acordate sentimente- 
lar, Să raţionăm însă mai atenţi asupra 
acestei chestiuni. 

Se implică de către unii scriitori în 
permanența pe care o reclamă pentru 
literatura beletristică, calitatea instru- 
mentelor de care se slujeşte materialul 
ei, adică sentimentele, de a fi mereu via- 
bile, — când de fapt valoarea perma- 
nentă a unei opere o poate da numai 
talentul artistului. Prin urmare, perma- 
nența romanului sau poeziei nu e asigu- 
rată de faptul că aceste genuri se servesc 
de sentimentele general omenești, ci de 
faptul că acestea pot fi organizate în uni- 
versuri trainice şi unitare de scriitor. 
Căci de fapt sentimentele sunt eterne Şi 
generale numai în esența lor, aşa cum 
privite din această ipostază sunt şi ideile 
sau anumite probleme. Insă, modelân- 
du-se după diferite momente, atât sen- 
iimentele cât şi ideile, problemele, de- 
Vin „Cazuri“, care nu mai pot depăși în 
durată momentul ce le dăduse naștere. 
Prin urmare, considerate din acest punc! 
de vedere, — şi numai aşa le utilizează 
în genere o operă de artă, — se poate 
spune şi despre sentimente că dispar 
odată cu mobilul care le-a susținut, Bună- 
oară, cazul de dragoste a] cutărui per- 
sonagiu este numai al lui și moare deo- 
dată cu el, tot așa cum un aspect, un 
anumit colţ dintr'o problemă poate fi 
numai al unui ceas anumit. N'avem de-a 
face cu entități, în viaţă, ci cu modali- 
tăţi. Forma în care se întrupează în di- 
teriţi oameni un sentiment anumit va- 
riază dela unul le altul, tot aşa cum se 
deosebesc şi aspectele de azi ale unei 
probleme, de fapt etarne, de cele de a- 
euin câteva decenii. Şi artistul nu utili- 
mează decât numai asemenea fețe în opera 
îmi. Prin urmare, atât poetul sau roman- 
cierul, cât şi eseistul, sunt puşi în mo- 
mentul creaţiei în aceeași situaţie. Mate- 
vialut ce-l au la îndemână « trecător, Stă 
uumăi în puterea lur vreatoare să-l sta- 
bilizeze, să-i dea viață printr'o expresie 
»decvată, 

Rămâne de sigur in picioare adevărui 
că sentimentele sunt comune socieţăţii 
intregi, pe când ideile sunt de resortul 
unui cerc de aristocrați ai cugetării. Nu 
ţinem să desbatem âri şi această pro 
blemă a popularității. Presa şi-a asumat 
însă misiunea de a răspândi aceste idei 
şi probleme în marele public, prin ur 
mare de a le democratiza, chiar dacă a- 
ceastă acţiune nu prea este cerută de 
mase, care pretind presei numai să le 
informeze în chip brut, expeditiv. Totuşi, 
ziaristul a intraţ numai în posesia ches- 
tiunilor cotidiene, oarecum alterate de 
fapte, deci mai accesibile mulţimii, ex- 
punându-le şi într'o- formă efemeră. a- 
decvată pustului public, căci presa e le- 
sată de public, latifundiile ideilor ră- 
mânâna în seama eseistului, căruia îi 
incumbă rolul de a menţine rangul aris- 
tocrat a] cugetării. Deci, pe scara lor de 
răspândire în public romanul şi poezia 
trebuesc aşezate la mijloc, între artico- 
lul de ziar şi eseu. Acesta din urmă 
duce către terenul încă de mai puţini 
cercetat, acela a] filosofiei Ceea ce nu 
înseamnă că filosoful nu scrie eseuri 


YON ŞTEFAN 





Despre o pată de cerneală 


(Urmare dim pag. l-a) 


ceeace nu te împiedecă să formuiezi norma — că artistul trebue 
să se exprime pe sine, numai pe sine, dar pe sine tot? Dum- 
neată, lucidul ? Dumneată, cerebralul ? Nu ţi-e ruşine? Toc- 
mai dumneata ?.., 

— E: 'da, tocmai eu, prietene, prietene care-ţi cauţi în lumea 
simbolurilor cu nume propriu subiectele de scris, toecmai eu! 
Dar fiindcă prea suni luat din scurt, militărește, uite, să 'ncerc, 
atâta cât s'o putea: 

Vezi dumneata ? Când am inceput să-mi pregătesc hârtia şi 
cerneala pentru scris, astăzi, în zori, habar naveam despre ce 
pot să scriu, care să aibă mai multă importanţă decât nimic. Şi 
pentrucă nu ştiam, în singurătatea mesei me.e de lucru, cu 
vrafurile cărților netăiate, (e-o lăcomie să cumperi atâtea 
cărţi când ştii că n'ai timp de citit decât pentru un sfert din 
ele, într'o lună !), că se cuvine totuși să-mi dreg g:asul, ca un 
cântăreţ, ia operă, inainte ca bagheta dirijorului să-i dea „in- 
tvarea“, m'am apucat să-mi umplu tocul rezervor cu cerneală 
Gin cubul de sticlă cu dop ciiinăric de ebonit, zimţuit pe mar- 
gini şi stampilat in relief cu cal:grama musset-iană a pelica- 
nului hrănindu-și puii cu sânge din pieptul sfârtecat de pro. 
priul său cioc. (Frumos simbol. nu-i așa, pentru o fabrică de 
cerneală ?). 

Sa întâmplat însă că din sângele pelicanului, vreau că spun 
din lichidul aibastru care circulă aristocrat în ventricolele sti- 
lourilor vacumatice, ca să le deosebească de casta disprețuită 
a tocurilor nerezervore, Sia prelins pe albul mat al pag:mei care 
incepea, ca o prefaţă de tăcere, eloavenţa viitoare a rândurilor 
af.ate, latent, în țesătura însăşi a hârtiei topului velin, sa pre- 
lins o picătură, lucioasă în prospeţimea ei aibastră, ca un cer 
de noapte, în care becul lămpii de masă cu abatjour conic, se 
-etflectă asemeni unui soare. (Stilul îţi convine, tinere amator 
de gongorisme ?) 

O picătură de cerneală ! 

Nirnie mai banal, într'adevăr. Ea însă are să ne-ajute să for- 
mulăm „ce sa întâmplat“... 

Dacă aș fi fost cum mă știu dintr'o fotografie, cu plete şi 
preton şi așezat pe genunchii, imenşi proporțional, ai mei ce- 
Jui de azi, tratat atunci ca „nene“, mi-aş fi cerut de sigur, 
printre gâlgâituri alintate, să scriu şi o coadă, cu frunza lance 
în sus, îloarei: neașteptat ivite din zăpada rece a paginei albe. 
Pata star fi complectat atunxi, în glumă, cu halio-ul unui întreg 
univers asociativ, de senzații, şi pagina ar fi devenit o pajiște, 
cerând şi alte flori, păscute de bobocul nelipsit de rață cu cio- 
cul căscat, legănat obez pe beţele picioarelor, cu coada=-câr- 
L:onţ şi amândoi ochii pe-o parte. 

Asta se cheamă, prietene, receptarea paradisiacă, a neprevă- 
zutului, dacă vrei să-i spui cum îți place ţie, cuo formulă 
neologistică, — şi integrarea organic-firească a hazardului, Sau, 
cum aş spune eu, cu un cuvânt mai simplu, copilărie. Intâla 
copilărie. 

Să presupunem însă că, în loc să râd, pe genunchii unui 
nene cu toa rezervor, m'aș fi trudit, şcolar de curând, cu cala- 


mară nouă şi şorţ pestriţ legat cu fundă roşie la guleraș, să-mi 
scriu prob.ema la aritmetică, pe curat. 

O pată de cerneaiă, „un porc“ pe caietul de curat, la arit- 
inetică, înseamnă o catastrofă. Aș fi intrevăzut poate toate ne- 
norocirile posibile, consecinţa directa ale petei de pe caiet: 
notă proastă, arest, pedeapsă scrisă de 100 de ori: 

„Nam să-mi mai pătez caietul cu cerneală”, de 100 de ori, 
de 1000 de ori, închig în arest, singur, între atâtea bănci, scriind 
cu mâna stângace şi cu lacrimi cât pumnul, prelinse de pe băr- 
bie pe hârtia ispășirii, torturat de pedeapsă şi de urmările ei, 
acasă : privirile aspre ale tatei: „Așa te porți, vra-să-zică, 
dumneată ? Biiine!: Suprimarea desertului şi a plimbării de 
după amiază, asprirea regimului poliţist al familiei, etr. O 
seamă de nenorociri, abătute pe capul mic, tuns scurt, (după 
regulament), pe care nici mâna bună a mamei nu le poate 
şterge, nici alintările-i înțelegătoare când plângi convuls.v pe 
umărul ei cald, nici desertui strecurat pe furiș, sus, în came 
ră, să nu ştie tata... ; 

Asta se cheamă, prietene, integrarea socială a neprevâzutu- 
lui. Conștiinţă a constrângerilor mediului social, conștiință a 
datoriei, spaima de sancţiune, etc., ete. Cu alte cuvinte: vârsta 
primelor griji : cea de a doua copilărie, 

O pată pe hârtie poate să aducă, mai târziu; ceva, asociaţia 
detectivă a unei investigații Sherlock-Holmes-iene, ca în ro- 
manul citit în oree rezervate lecţiilor, cu frică să nu intre cine- 
va în cameră, ținându=l în sertarul mesei, deschis, gata să dis- 
pară la prima alarmă. E 

Par'că vezi: „pata de cerneală otrăvită. Misterul testamen- 
tului fata]...* Frumoase timpuri, nu ? Adolescenţa... 

Pe urmă, caietul de teme se pretace în scrisoare de dragoste. 
Scrisul e nervos, torturat, întrerupt de îndoieli, Dacă mă 
mşel ? Dacă are să râdă? Mâna scrie, febril. „Sărutul pe care 
ți l-am dat a fost ceva asemănător senzaţiei pe care trebuie să 
o simtă viermele când atinge, întâia dată, suprafaţa curată, 
cetedă, a frumzei de agud... Sunt un vierme mârşav care îm- 
bălează curăţia divină a unui suflet pur ca al tău... lartă-mă, 
iartă-mă, cu toate că ştiu că nu pot nădăjdui să fiu iertat“. 
(Tânărul «e inteligent, de asta scrie prostii. In fond, pe fată a 
surprins-o plăcut sărutul lui), Pe urmă iscăleşte „mai pot 
semnă : al tău ?,...* şi parafează, Pata, pe plic, luceşte adânc, 
negru, ca ochii ei. E chiar privirea ei, neţărmurit de tristă, în 
apele, negre de albastre, ale cernelei, cu pupiia sclipindă a be- 
cului reflectat, la mijloc. Ochii ei... ochii ei... Privirea soarbe 
sciipirile cernelei, cu regretul că se usucă așa de repede, la căl- 
dura becului electric. Mâna apucă o foaie albă şi 'nfiripă ver- 
suri despre „cermnelile privirii prea-fristei lui Domniţe,..* 

A fost şi asta, odată. Nu ştiu cum vei fi tentat s'o numeşti, 
prietene, în formule neologistice. Pe româneşte se cheamă 
tinereţe, și se punctează cu un clătinat îngăduitor Gin cap, din 
partea celor înţelepţi, și cu un surâs... : 

— Pe urmă ,pata neagră e hăul țot, al răvășirii unui suflet 
„De pragul Abeolutului“. Ochii o privesc, sticloși, și mâna 





ans e pesrnenza e pe ga NE a Ea 9 CER e E EI a E 2 


strânge spasmotic revolverul menit să curme o viaţă inutilă, 
sbuciumul wertheriam al unei dragoste dejurate de fluxul ne- 
stabil al vieţii cetei de toate zilele, meschina, hulita viață de 
toate zilele care ne jăcmănește de iluzii, ne pradă de suflet, ne 
lasă goi și întrânţi. Pata neagră străjuie ca un final, fraza si:n- 
uulară înscrisă în chip de testament, pentru cei ce vor găsi-o 
sub fruntea însângerată a tânărului werther, în aşteptarea unui 
pocnet care nu izbucnește... 

„„care nu va izbucni niiodală. 

Werther păstrează astăzi, într'o cutiuţă de catifea, ca pen- 
tru inele, cartușul minuscul de revolver, cu capsa perfcrată, 
neexplodat. Il păstrează pentru verificările lui personale, şi-l 
arată, uneori, in clipele de relaxare şi vorbărie patetică gratui- 
tă, nevestei lui şi cunoscuţilor : „cu ăsta m'am sinucis eu! Ei, 
ce vă faceţi voi fără mine ? ȘI tu, moţule, cu cine te mai mări- 
tai ?* Și moţul se alintă, fericit că n'a juat foc, atunci, pistolui 
pe care i-l pusese dragului ei bărbăţel, în mână, infidelitatea 
„celeilalteia“, pe care o detestă... II alintă : „puișorul meu drag”, 
şi-l pupă dulce. 

Puişorul închide cutia cu glontele, şi-o învelește într'o hârţie 
pe care nu mai bagă de seamă pata de cerneală, care străju:se 
ca un fina!, fraza singulară înscrisă în chip de testament, pen- 
tru cei ce trebuiau să i-o găsească, însângerată, sub frunte: 
„Nu vreau o viață AȘA... i 

Recitește traza, străin, şi dă din umeri: 

Prostii ! 

Și asta, prietene, pretind oamenii că se cheamă maturitate. 

Vine un timp când pata de cerneală e doar o plictiseală în 
plus, pe lângă atâtea, fizice, casnice, sociale, profesionaie, sep- 
timentale. 

Proprietarul stiloulut mototoleşte exasperat hârtia: „— Nu- 
mai pete, numai pue peste tot. Nimic curat, aimic pur. Totul 
maculat. Ah! Mociria asta în care înnot.... O svârle la coș 
şi-şi toarnă un pahar de brandy... 


Asta mu mai ştiu cum se cheamă prietene. Să fie îmbătrâ- 


imirea ? Revolta ? Protestul pasiv ? Sau spiritul „grognard' ? 


— „Ce sa 'ntâmplat ?" 

Nimic, tinere amator de idei prețios formulate, Un proces de 
identificare, atâta tot. In vara asta mi-am cercetat memoria și 
actul de naștere și-am văzut cu surprindere că m'am degât, (to- 
tuşi ?) douăzecişicinci de ani! Douăzeci şi patru, doyăzeci şi 
trei ? I-am avut vre-odată ? Dela 20 nu-mi mai amimtesc de- 
cât vag, pe primul, şi el numai o zi, când mi-am serbat, plân- 
gând, majoratul, la masa părinţilor mei, de care ei știau că în 
fond mă rupsesem încă înainte să-mi îngăduie legea, formal... 
Am fost cinci ani tot de douăzeci de ani, cu toate că simțeam 
cum îrec şi eu, ca vremea... Şin pragul celor :80 pe care cre- 
dam că-i împlinesc, mi-am cercetat actele de ștare civilă și 
mi-am silabisit :... de profesiune... ... fără... de ani, 

„DOUAZECI ȘI CINCI! 

De-aceca, azi, când sângele albastru al pelicanului care s'a 
prelins din ventricolul vacumatic al stiloului pe foaia albă de 
viitor manuscris, mi-a însemnat în colțul ae sus, stânga, si 
hârtiei, o pată sclipitoare ca un cer de noapte, știind că ami 
douăzeci şi cinci de ani, după ce-am avut 80 şi 20, am luat, 
cuminte, sugativa, și-am uscat-o... ă 

„Și m'am bucurat că mai rămâne loc st'nsemn în stânga ti- 
tului: „Universul Literir“, format 514 quadrați, corp 8/9 
drepte. 

ION FRUNBETT! 





== 10 Noembrie 1943 


Du-mă, mare! 


Tocanna-mi scutură caştnii dim grăd mă 
Și pe cer, 

Noriizmi s'râng de aât pătratul de senin--- 
Rămas st ngher... 

lar în pori, 

De sub colanul digului de piatră 
Marea — 

Diezându-și respirarea —- 

Purtunoasă se deștecmpiă 

Să m'anunţe că m'așteacptă 

Să mă ducă iar în țara 

Unde cântă primăvara |.. 


Era tot o zi de toamnă 

Câmd plecam întâia oară 

Sa visez sub alte ceruri 

Ș: să plâng în altă țară... 
Ș-mi aduc aminte bine — 

În port, 

Câmd m'am îmbarcat — 
Nimeni: n'a plâns după mime.. 
Nimeni nu m'a sărutat |... 


Ce le pasă lor, de cine pleacă singur, 
Când rămân, 

Ce lalţi toţi, să-și strângă banii 

Și iubitele, 

La sân |.. 

Ce le pasă lor, că umul dintr: lor 
Se 'nstreinează, 

Câmd iubita lui do oliga. 

După ei, mu mat ofteoză |.. A 
Gai pasă lor, că mocrtec mă pâmndeşte, 
Când cei morți, 

Nu se mai strecoară n taină, 

Pe șosea, 

Pe lângă porți ? 

Ce le pasă lor ?... 

Nici umul dintre cel rămași 

Nu poate 

Să cuprindă necuprinsul 

Măr jor necercetate ?.. 

Ș: nici nmul nu 'mţelege 

Că'n atam' de țara lui, 

Mai sumt şi-alte țări pe lume 

Cu femei 

Ş: bomi destui ?... 


lar de-m: va fi scris de soartă 
Să dau ochii tar cu si — 

Ca săi rog săm! descitreze 
Tristețea din ochii me, — 
Nimeni n'are să mă crecxlă 
Si-ochii lo = 

Ai tutulor — 

Ar privi 'nerunteri, streinnul 
Poposit în portul lor |... 


Mare care altă dată — 
Calmă, 

Sau înfuniată — 

M'ai purtat de-atâtoa eri, 

Din zori pâmă'n miez de noapte 
Ş. dn noapte pânăn zori, 

Şt mi-ai dat să bec din plin 
Cupa plină de venin, 

De nectar 

Și de iubire, 

Să m'a, legămat în vişuri, 

n extaz 


Șin nesimţire... 


*. 








Căci iată-l pe Foscola în Aprilie 1797, 


locotenent onorițic la Bologna, 


prin scris, cu vorba, sau fapta, 


ducerea noului regim. Luând 


scriimd 
„Oda a Bonaparte Liberatore:, unde fa- 
ce apologia libertăţii şi sub forme litera- 
re, intrând deţinitiv în politica militantă, 
odă care va rămâne atât de expresivă 
pentru personalitatea poetului. Nu târ- 
ziu se reîntoarce la Veneţia, contribuind 
printre 
cei mai convinși Bonapartişti, la 'intro- 
o parte 
activă la viața colectivă, poetul merge 


m a rrr dre Prae 


Z UGO FOSCOL 


(Urmare din pag. L-a) 


iubirea, Durerea, Patria și Moartea, 
jormează temauca acestor Sone:e, 

Rămânând în cadrul literaturi, ideolo- 
gice consfințită de Romantism, „Dei Se- 
polcri'* este o poemă filozofică, care plea- 
că tot atât dela o preocupare de actua- 
litate — este vorba de cele două edicie 
dat? de Napoleon, privitoare la higiena 
orașelor, prin care se prevedea înjiința- 
rea de cimitire suburbane, spre a nu se 
mai îngropa morţii pe lângă biserici, sau 
în imcinta orașelor, edicte jață de care 


esa UNIVERSUL. LITERAR 


Du-mă mare... 
Du-mă “n ţara 
Unde cântă primăvona — 


de acum pe drumul Wteraturii militante, 
literatură care va forma expresia cea 
mai îmtimă a Risorgimentului italian. Şi 
pe cât trăia de intens sentimentul Pa- 
triei, — pe atât de mare t-a fost dezilu- 
zia în urma trădării dela Camnoformio-— 
imsulele Ionice revenind Franței. 

Gazetar la Milano, cunoaşte aci pe 
Parini, pe Monti și soţia acestuia, în vâr- 
stă numai de 19 ani. O idilă cu soția lui 
Monti, Tereza, sfârşeşte cu o încercare 
de sinucidere. Acum şi aci începe să scrie 
poetul „Ultime lettere di Iacopo Ortis". 
Dacă mai scrie Poscolo, în acest timp și 
oda „A lu'gia Pallayicini“, atât de ex- 
presivă în ceeace privește preziua ma- 
vilor sale realizări, dacă, ajuns căpitan 
de Stat major, în misiune la. Florenţa, 
unde îl așteptau alte și multe idile sen- 
tmentale, pe care le trăeşăe atât de în- 
iens — pasiunea pentru Isatola Fon- 
csoni, bunăooră — obsedat fiind de a- 
pariția Beatricei lui Dante pe malurile 
aceluiaș Arno -— romanul acesta îl va 
termina poetul odată cu sinuciderea 
unuia din frățiorii lui. „Ultimele scrisori 
ale şinucigașului Iacopo Qrtis* este un 
roman modern, epistolar, scris pe tema 
sinuciderii unui student, din cauza unei 
iubiri nefericite. Infiuențat de Werther 
ai lui Gcethe, care se bucurase pretu- 
tindeni de cea mat excepțională primire, 
în Europa pre-romantică, roman auto- 
biografic, Iacopo fiind însuşi autorul, 
întruchipând prototipul exilatului ro- 
mânt'c, va însemna punctul cel mai înalt 
de până acum ai posibilităților sale li- 
terare și va ridica romanul italian până 
la demnitatea de artă, încadrându-l de 
minune în sensibilitatea și tendințele 
literare ale vremil. Cronologic legaie de 
vremea în care apare romanul, apar cele 
12 Sonete, care pun în lumină adevărata 
vocaţie lirică a poetului. De o remanca- 
bilă expresiv'tațe romantică, Sonetele lui 
Foscola constitue un fel de preludiu gl 
marilor simfonii lirice pe cale le v0 
scrie în curând tânărul poet Giacomo 
feopardi, 





reucționează poetul. Ideiu că mormintele 
sunt de mare folos pentru cei rămași în 
viață, întrucâț contactul pe care-l păs- 
trează cu înaintașii de seamă, asigură 
continuitatea existenței morale a ome- 
nirii, formează atitudinea intelectuală a 
poetului, din această compoziție da ge: 
năală plăsmuire, Patru mari motive liri- 
ce se desprimd din această ideie cen- 
tmală; „elogiul frumuseții vieţii, deplân- 
gerea fatalității morţii, contemplarea pe- 
rimlării formelor și imnul de  biruinţă 
cântat poeziei nemuritoare“, 

Dacă poetul îşi dă seama că în viaţa 
iluzia și realitatea sunt încleștate întrun 
nesfârșit conflict, care n'ar mai putea fi 
îndepărtat decât prin moarte, în timp ce 
personagiul din romanul lui trecut, Ia- 
copo Ortis, se va sinucide spre a scăpa 
de sub obsesia acestui teribil antagontsm, 
Foscolo, poate frate bun cu acest Ortis, 
întrun moment de revelaţie, va întrezări 
o altă cale de mântuire — Poezig!.. O 
iluzie, poate, și asta —dar singur cu ea 
în. suflet, sub divina ei putere, scrie 
Monmintele, fericind poezia lumii cu cea 
mai neegalată creație romantică... 

Pe aceiași linie a înfăptuirilor sociale, 
cu sentimentul chemării sale în lume, a- 
lături de convingerea lui intimă asupra 
rostului divin, mesianic, gl Poeziei, 
„Mormintele“, ca şi „Luceaţărul”, este 
a poemă prea frumoasă, prea sublimă, 
ca să o integrăm numai în postulatele 
ideologice ale misionarismului romantic. 
„Nobleţea ideii morale — spume d. profi 
Al. Marcu, întrun studiu al d-sale — cae 
re-i servise ca punct de plecară ; idealis- 
mul de care dădea dovadă, exaltând 
ideia de viață și de moarte; sprijimul pe 
care a știut să-l caute în lumea ideilor 
sociale, filozofice ale aremii, fără a le a- 
corda o excesivă importantă; severa tris- 
tețe care se degaiează din cantnastul în 
tre adâncimea de concepție și suav'tatea 
comunicatiuă a expresiilor, încunună 
poema lui Foscolo şi fac din eu una din 
căpodoperile poeziei umane" de totdea- 
dna, În toată carierea acestui poet în- 


- 


E ata ia 





drăgostit atâi de mult de Frumosul pur, 
spune cel mai mare critic al Italiei mo- 
derne, De Sanctis, nu se identifică alt 
moment mai înălțător ca acesta. 

Profesor universitar la Paviu, cea mai 
veche Universitate din lume, mai apoi 
uutor al încă unei tragedii Ajace, cu su- 
biectul luat tot din Mitologie, încearcă 
nu prea târziu să scrie un alț cânt, Le 
Grazie, unde idealizează Frumosul ine- 
fabil, triumțător, ca mai presus de orice 
valoare morală şi pe care l-ar fi dorit 
tot atât de celebru ca și „Mormintele“, 

însă, încă în deplină maturitate și as- 
censiune literară, exilat în Elveţia şi a- 
poi la Londra, când nu avea nici 40 de 
ani, va părăsi pentru totdeauna Patria 
lui dragă și în nesfârșite întâmplări și 
constrângeri materiale, va începe să tră- 
tuscă pe aceste drumuri preludiul ultimeţ 
ş supremei deziluzii pe care a încercat-o 
în viață. Sub tăria de ţier a acestor cîn= 
gător; de casne. în aceste preumblări fă- 
ră capăt, departe de Patrie, poetul we 
dreptățit, trist, supărat pe toață lumea, 
ar ji ținut să-și arate şi suveranu-i dis- 
preţ pentru tot ce era neam omenesc — 
cu toate că alesese chiar Londra, capita= 
la celei mai liberale țări din câte ajiase, 
țara Lordului Byron, care-l înțelegea şi-l 
admira, cu care avea atâtea afinități poe- 
tice și temperamentale. 

O ciipă mu se depărtează sufletește de 
Patrie, scrie încă, dar... îl vom vedea din 
ce în ce mai obsedat „de nostalgia reve- 
derii locurilor natale, a micului şi în- 
zântătorului Zante, al mamei sate şi al 
tuturor amintirilor homerice“, (Al, 
Marcu), 

Obosit de lume și de gânduri, el, Fos= 
colo, cel avântat până la fiorul cosmie 
al lumii mitologice, se îmbolnăvește grau 
de friguri biliare şi de hidropică şi în 
anul 1827 la 10 Soptembrie, moare în 
casa unui bogât prieten englez, e) Marele 
neastâmpărat de până acum, aci, atât 
Ge liniștit şi calm... înmormântat fiina 
întrun cimitir de ţară lângă Londra. 

Abia în 1871, din inițiativa admirato= 
vilor săi, când Roma devine capitala 
noului Regat, i-au fost aduse oseminte- 
se din Anglia în Florenţa şi îngropate în 
Santa Croce, „în acest sacru templu al 
marile: genii naţionale evocate cândva 
de poct cu atâta pietate și admiraţie“. 

Aşa manre Foscolo, 

Așa îşi deapănă ființa umul gin marile 
penii ale omenirii, cel mai inspirat pur= 
tător de cuvâni ul tuturor desamăgirilor, 
Poetul marilor ituzii.., 


Prof, FĂNICĂ GHEORGHE 





Căutare de-alungul anilor 


Din tainele luminii, cu grije ascunse octiilor mei, 
Am smu's înălțimilor chiotul de I-am svârtit dincolo 
Insângerat de zâmbetul cerului în asfinţit, 

Zorilor, le-am urcat timpul peste voivodalul semn 


Al luceafărului ; nici un îndemn 


Nu mi-a rămas în urmă pe care să nu-i fi râvniţ. 


N'am avut liniște de-alungul anilor... 


N'am crezut vrășmăşiei întâlnită la fiecare pas. 
Am ars îndoiala ca pe-o rană 

Și i-am îmbrăcat goliciunile. 

Numai sângele l-am făsat slobod să semene 


Hotare ; l-am lăsat lanțurilor să le spele rugina 


Şi lacătelor, ca o prevestire, să le şteargă vina 


C'au încercat o clipă să ferece degete de cremene. 


S'au nevoit porţile ca să primească cerul ;. 


| 


3 





m 


Sus, pe dealurile Cernii 


lui Alexandru 


Sus, pe dealurile Cernii 
unde crește i.rui :e:bii, 

sar doi cerbi ca neaua ieznii, 
Și pe unda sbu:dă cerbii 
plânge sufletu “n vecernii, 


Cerbii vor văzduh să soarmbă, 
sut.etul jindus 'm ia:bă. 
Carbii Ing lumina toată, 
sut'otul în vale cată 
către Cema “ntunecată, 
cea cu apa blestemată, 


Er a E IE DE tra SEE ERP 59 PE ar Pa ea POE aaa Sa zeeei 3 


Cu dinţii, ca o fiară, am stâșiat luminile 


Să văd peste umărul neclintit al nevăzutului. 


Chinurile-mi erau hrană zilnică vieţuirii 
Nemăsurată'n urzirea ceasului dintâi. 


Somnului i s'au destăinuif depărtările ca o chemare, 
Astăzi am găsit capăt la drumul limpezirii. 
Gândurile şi-au alcătuit leagăn din căutări 

Și fluer din dorinţele rămase neiertate. 


Țara minunată 'n care 

Tu dor știi să mă mai duoi 
Și m&'ngroapă'n ewm.tinul 
Fără flori 

Și fără crust |... 


ION MINULESCU 


Memgalia 1939 


Casnelor le-am strivit strigătul sub călcâi 
Și scrâșnetul, ca pe-o răsvrătire, l-am trecut depășirii. 








Leagăn ? Leagăn n'au gândurile pline de păcate 
Nici fulgerul popasuri când se afuncă'n mări. 


Gri când voi mușca înălțimilor chiotul și-l voi svârli 
„ Îdincolo 
Biruitor ca zâmbetul cerului în astințit, 
Zorilor le voi urca tumpul peste voivodalul semn 
Al luceafărului... In urmă, nici un îndemn 
Nu mi-a rămas pe care să nu-l fi râvnit. 


ION VALCEANU 





Cronica plastică 


Savu Moga și Horia Damian 


Dvuă admirabile expoziţii sunt actual- 
mente'n Capitală, punâna toate ceielalte 
manifestări de artă, în umbră. Intrucât 
constitue amândouă un eveniment plastic 
remarcabil, vom vorbi numai de ele în 
această cronică, lăsând pentru viitoarea 
dare de seamnă pe celelaite. 

La Ministerul Propagandei este des- 
chisă pentru moment (şi ne temem că 
peatru foarte puţine zile !) o expoziţie a 
zugravului ardelean din secolul trecut 
SAVU MOGA prezentată într'o prefaţă 
cu totul şi cu totul încântătoare de pro- 
fesorul CONSTANTIN BRAILOIU. Ta- 
blourile înfăţişate sunt icoane pe stictă 
din colecţia particulară a profesorului 
BRĂILOIU. Personalitatea d-lui BRAI- 
LOLU (pentru care avem o deosebită g.e- 
juire), suntem siguri, este binecunoscută 
cetitorilor. Chiar dacă'n momentul apa- 
riției acestei cronici — s'ar putea ca ex- 
poziția magnificelor icoane să fie închisă 
— adevăratele apariții de artă jiind 
scurte, fără reclamă şi tapaj, cetitorii 
noștri (nădăjduim), îşi vor putea pro- 
cura la Ministerul Propagandei modestul 
cartonaş relatând cu un inimitabi!l humor, 
desprins chiar din mărturiile concetăţe- 
nilor ardeleni ai lui SAVU MOGA, prin- 
cipslele evenimente din viața lui, adu- 
nate, puse la punct si transcrise cu Guio- 
ge pe profesorul BRĂILOIU, 

De obicei cataloagele expozițiilor sunt 
menite să msargă la coș — catalogul a- 
cesta. din potrivă, trebue păstrat cu sfin- 
țenie — constituind a] însuși un mic şi a- 
dorabil eveniment literar, 

Despre icoane pe sticlă vom spune câ- 
teva cuvinte pentru a familiariza ceti- 
torii noștri cu această artă, care a dat 
cele mai autentice opere în această di- 
rectie ; mulțumim d-lui G. G RADU- 
LESCU, dela Turism, pentru amabilitatea 
cu care ne-a pus la îndemână Buletinul 
Mnnumentelnr Istorice, Fascie. 113—114 
Iulie—-Octrmbrie 1942, din: care extragem 
ce'e de mai jos şi la care trimetem pe 
cetitori ventru o mai amglă, mai com 
plectă descriere întoemită cn talent si 
multă wsinanora de d-nii IOANIDU şi G. 
G. RĂDULESCU, 

Deta încenut, prevenim pe acei celitori 
care nu o ştiu, că avem o stimă şi o ra 


goste nemăsurată pentru arta primitivă 
şi cu deosebire pentru arta noastră ţă- 
rănească, nu doar numai din patriotism, 
ci mai ales pentrucă o considerăm de 
înalt ordin art.stic, corivinși fiind (fără 
nici o modestie!) împreună cu o seamă 
de personalităţi străine, că primitivii de- 
țin secretul şi esenţa artei. 

Pictura pe sticlă a înflorit și'mn alte 
ţări, în Ardeal însă pare să fi luat un 
avânt cu totul deosebit, graţie țăranilor 
români, care în diferite centre, aprcpiate 
de fabrici de sticlării, „glăjării“ cum 
spun ei, s'au adunat întocmind o breaslă 
densă şi bogată în iconari. La început, 
aceştia lucrau după șabloane, mai a- 
poi însă, gustul pentru individual se 
dezvoltă, dând la iveală personalităţi 


ca acele ale lui SAVU MOGA, 1816— 
1899 (cea mai captivantă din punct de ve- 





C. PARASCHIVESCU-BOSNIEF Pexizei 


dese al rafinamentului culorilor), IOAN 
POP, făgărășan tot ca şi MUGA, „carac- 
terizat printr'un desen foartengrijit, to- 
tuși spontan și sincer“ este în acelaș timp 
„autorul unui exemplar unic atiat în 
colecţia 1. C. IOANIDU, Siânta toiţă 
întrun trup (adevărată închipuire sup:a- 
realistă )* şi MATEI ȚIMrOREA zis 
MATEI ZUGRAVUL, specializat în com= 
poziţii cu mulțime de personagii, „arbori, 
case, detaiii de peisaj (în une.e icoane 
se pot număra până la 300 de fizu:). 
Vreo două icoane ale lui loan Pop sunt in 
expoziţia actuală a lui SAVU MUGA, în- 
tre care aceia cu chipurile urcând câtre 
biserică, cu lumânări, este curat inenara- 
bilă, ca humor şi ca spirit. 

Vom mai pomeni numele mai puţin 
străiucitor, totuşi important al celor t:ei 
ultimi iconari, PETRU TAMAȘŞ mort la 
1915, FAIN GHERGHEL și LINIEȘ. 
Odată cu începutul veacului nosiru, în- 
cepe şi decadenţa artei iconarilor, care 
cu ultima lor exponentă ANA DEJ, se 
reîntoancere la șablon. 


E o mare pacoste graba cu care trebue 
vizițată o expoziție; Capitala azi ne ră- 
peşte cu atâtea griji. încât regretăm că 
înainte de a da cronica și mai ales ca 
să o putem da la timp, am fost nevoiţi 
să vizităm expoziţia minunatului zugrav 
SAVU MOGA tot pe repezeală. Relatăm 
însă următoarele: ceeace-l face pe acest 
iconar, să se deosebească de alţii și să 
propue plasticienilor de azi probleme 
măestrite de rezolvat sunt acordurile lui 
de culoare, cenușiu, verde, negru și pen- 
tru figuri puțin roz cu care şi-a întocmit 
lucrările cele mai de seamă. Apoi o altă 
caracteristică a lui, şi în genere a tulu- 
ror primitivilor, este nesocotirea canoa- 
nelor perspectivei. ale proporţiei con- 
venționăle, ajungând să creeze el, o pro- 
porţie fantezistă însă în admirabil ra- 
port cu cerințele icoanei, compoziţiei. 

Am admirat, în sbecial. icoana din co- 
jecția d-lui Radu Crutzescu. 

Intr'adins am vorbit de SAVU MOGA 
întâi, o culme a expresiei noastre ţără- 
nești, practicând o artă legată de omna- 
ment prin „tenta plată“ (culoare fără 
umbră şi lumină asternută fără rejiet), 


Ls 


permiţând cele mai vii, neașteptate și 
puteziiice aco:duri ae cuiori și rlORLA 
LAsiidâN, 0 cuune a piciu:ei noastre de 
şevauet, descoperitor al vouumuiul pe care 
hotărit îl inuebuinţează magisirai in ex- 
poziţia sa de-a Daisies, desunisă pâna la 
13 Noerbrie numai şi pe care nici un 
amalor de pitiură senousă, nu ar trebui 
s'o scage. Este nespus de imbucurator 
pentru noi de a puiea constata ce roade 
magilice câ acesț pământ văzând pe 
deoparte umi:eie, dar atât de subiiie in- 
fâpşări ale țăranuiui SAVU MOGA cres- 
cut pe ogor ardeiean, și dezvoutarea ad- 
m.rabilă a lui ltiVRIA DAMIAN, în văr- 
stă numai de 22 de ani, crescut şi ei în 
regatul românesc tără nici o streinătate 
în coadă. 

Proyresele realizate de tânărul DA- 
MIAN în decursul acestor doi ultimi ani, 
sunt deadreptul uluitoare, în aşa fel în- 
cât orice critică, orica cusur este anihi- 
lat. Tehnica acestui pictor este adevăala 
tehnică de ulei „așa se pictează“ și sar 
mai putea spune „așa se desenează“. 
Descoperirea cegitală a d-sale este lu- 
mina, efectul (în sensul cel mai bun) de 
lura:nă pe care d-sa îl aplică în tablouri 
tie pentru figuri, fie pentru naturi moarte. 
Am ghicit numaidecât văzând relieiul 
sculptura! (am putea spune) al obiecte- 
lor că nu este lumina obişnuită de ate- 
Jier, d-sa are (din fericire!) în subsal o 
fereastră luminând dintr'o parte, așezată 
sus, aşa încât cbiectele primesc o pleae 
luminoasă contrastată cu umbră, ca la 
vechii OLANDEJIL. 

Incă un secret al artei lui HORIA este 
mărirea obiectelor înfăţişate echilibrarea 
lor ca mase, prepondarenţa albului pictat 
cu o iscusință neobişnuită, în sfârșit re- 
lieful cu care un lucru sau o fiinţă este 
întruchipat nouă, cu o intensitate care-ţi 


Gă iluzia pipăitului, fără să fie un „trom- 


pe-losil“', Pe urmă Horia Damian e și 
un virtuos al pensulii, când vrea, ,„ă la 
Stoenescu“, pildă ne este bărbatul gol cu 


joben, nici decum motiv de râs pentru, 


umoriştii de maha!a pe care îi văd cu 
pântecul tremurând de jovialitate, „uite 
mă. ăla gol cu tichi:?n cap“, ci magnifică 
temă plastică rezolvată cu măestrie de 
un mâre artist. 

Da. cradem si o spunem cu toată inima, 
HORIA DAMIAM este ..un victor în toată 
puterea cuvântrini“. Pantru nrbta artă 
pe care o nractică îl stimăm şi acum a- 
vem perfectă încredere în viitor, știm că 
ne va da lucruri din ce în ce mai de 
preţ. 

LUCIA DEM. BĂLĂCESCO 


limpezi ca minunile 


reci ca veşnici'le... 


Şuf'etul tace şi cată 


ca să bei 'zvoarele 


treci ca veșnic ile... 
Impezi ca tăziile ? 


cu venin amestecată. 


şi să-l bem izvoarele 


către Cemoa'ntunecertă, 
cu venin amestecată. 


Setul plânge și cată 
tot spe Cema'n'unecată, 
cea cu cpu blestemată: 


— Cerbilor ca neaua iemii, 

ce vreț: vo' pe dealul Cernii? 
— lacă bsm roua lucernii, 
şi-om mai vrea de-aici din plai 
să intrăm le Domnu “n rai. 

Să 'mtrăm pe poarta mare 
unde's stele și izvoare, 

ca să-l pastem stelele 


— Suflete din pla'ul ierbii, 
tu ce vrei pe culmea Cernii? 


— Sufleie din culmea Cemii, 
nu vrei s'ele cum vor cerbi ? 
Nu vrei sămp'ngi porţile 


— Nu văd poartă, nu văd ușă, 
văd doar apa de cenuşă. 

Nu văd stele, nu văd poartă, 
văd doar apa'nveninată,.. 


RADU GYR 








NOTE FRANCEZE 


ACADEMIA FRANCEZA ŞI 
POEZIA :; UN RAPORT AL 
LUI GEORGES DUHANEL. 


ARTĂ ȘI LIBERTATE 


Arta literară, ca toate cele- 
ialte arte, trăieşte din liber- 
tate şi din opoziții  fecunde. 
Asociaţiile profesiona.e au lă- 
sat până acum pe membrii lor 
într'o stare de independență 
perfectă : ale şi-au interzis 
mai ales să exercite asupra 
acestor membri, o autoritate 
având caracterul unei  juris- 
dicţii. Noi ştim bine, şi aceas- 
ta este o emperiență istorică, 
știm că aproape tot ce este 
mare în domeniul literilor, tot 
ceeace, în acest domeniu, este 
admirabil. fecund şi de mari 
consecinţi ar pieri în mod fa- 
ta: sub lovitura unei aiart ju- 
risdicții dacă ea ar fi orgami- 
zată cu 0 prea mare severi- 
tate. 


„MICI BISERICI“ 


In discursul pe care-l rostea, 
sunt cam cincisprezece ani de 
atunci, în clipa în care lua un 
loc printre Dos., Paui Vaiery 
a zugrăvit, în câteva cuvin- 
te, cu 0 precizie perferiă, „a- 
ceste mici biserici în care Spt- 
ritele se înfierbântă, aceste 
imcuperi unde vocen se înalță, 
unde valorile sunt exagerate“ 
şi care, cum qoune pe drept 
confratele mostru, sunt „ade- 
vărate iaboratoare pentru li- 
teratură“ ; el ne-a arătat „„a- 
cale  împerceptibile grupuri 
mult timp închise, mult timp 
impenetrabile, luate şi  mân- 
dre că sumt luate în bătaie de 
joc, şi avare cu luminile lor 
separate“. Academia nu este 
nici întrun fel comparabilă 
laboratoarelor unde se săvâr- 
şeşte această chimie  misteri- 
coasă. Academia, care nu este 
compusă în întregime din 
scriitori, nu este un loc de ex- 
perimentări și de tentative, 
En asordă membrilor săi o 
perfectă libertate de acțiune, 
de cre ese foarte vădit că ei 
se folosesc după fantezia lor; 
dar adunată în grum, ea nu 
uită memirea ei care este să 
vegheze asupra anumitor îra- 
diţii, să cântărească unele 0- 
biceiuri, să ratifice sai să în- 
depărteze unsie păreri şi să 
servească în sfârşit literatura, 
servind scriitorii. 


FRANȚA ȘI FRANCEZII 


Domnilor, eu mu  pronumț 
nceastă frază la întâmplare şi 
printr'o simplă întâlnire de 
cuvinte. Ea pune o ciudată 
intrebare şi anume de a ști 
dacă putem iubi ansamblul 
țără să iubim componemții bui, 
O doamnă pe care am avut 
plăcerea să o întâinesc odi- 
moară 'a Marrakech mi Spu- 
nea : „Cât de frumos ar fi Ma- 
rocul, dacă mar exista Maro- 
anii 1“. Această  eweiamaţie 
ma făcut să râd, apoi ea ma 
runsternat, Prea mută lume 
isi” îmchipuie că poate iubi 
Franța, urînd în acelaş timp 
pe Francezi. Dar, fără Fnan- 
cezi, există oare ceva pe care 
să-l putam numi cu drept Cu- 
vânt Franța ? 

Un poet îmi scria de curând, 
într'o sorisoare, pe care cu si- 
guranță nu 9 voia impertinen- 
tă : „Ar însemna aproape să 
se răstogrne tradiția. făcând 


să răsume cuvântul de poezie 
sub Cupola”, Această mică 
frază nevinovată m'a lăsat pe 
gânduri, Citind-o, mi-am  a- 
mintit începuturile meie, exi- 
gențele și nedreptățile tinere- 
ţii, şi că scăpările memuriei, 
departe de a împiedeca ccriti- 
ca, par să-i dea o voiousă în- 
drăzneală. Mulțumită cerului, 
tradiția controverselor litera- 
re este mereu vie în Franța 
şi nu s'a sfârşit, cu toate ne- 
norociriie noastre, cearta în 
legătură cu poezia, Se pare 
chiar că, în această epocă tur- 
bure, în mijlocul evenimente- 
lor uluitoare şi dureroase care 
ne cCulbrind, tineretul francez 
face un efort admirabil să re- 
găsenscă  îizvomrele poeziei, 
pentru a se înviora şi a-şi 
recupita forța. Avem în fie- 
care zi dovezi emoționante, 


POEZIA PURĂ 


N'ar trebui totuși să mităm 
că, din toxte desbaterile insti- 
tuite de douăzeci de ani asu- 
pra problemelor de artă mye- 
tică, cea mai răsunătoare, a- 
cea care a mișcat şi a inspirat 
mai puternic lumea  iliterară, 
care a atins şi a cuprins chiar 
marele public. este faimoasa 
desbatere a poeziei pure. Ori, 
aceas.ă fierbinte şi s.răuuci:oa- 
re ceartă a luat naștere la A- 
cademie. sub ceartă bnită a 
tât de greșit judecată, de care 
vorbzșie tânărul miei  CO:es- 
pondent.  Abatele  Brennorăd, 
trebuie să amintim ? este axce- 
ta care aq instituit această des- 
batere privind frumoasele o- 
pere ale unuia din confrații 
noștri, hrănind astfel flacăra 
sacră și dând tin2ie.0r vOhor- 
te o formulă şi un drapel. 

Ceence trebuie  depiâns 
ceeace, în cât mă privește, nu 
mă consolează deloc, aste spt- 
ritul de a judeca greșit. Inţe- 
leg orgoliul, îmi plac acele 
„Ciurtes separees*“ pe care ni 
le arăta Paul Valery. Da» ca- 
racterul propriu al luminii 
este de a se răspândi. „O, mare 
asuru! intreba cu  evocvență 
Zarathoustra, ce ar fi ferict- 
rea ta dacă nai avea pe acei 
pe care-i lumimezi ?“ Putem 
judeca şi comdamna, dar nu 
trebuie să judecăm greși:. A- 
cademia nu ignorează. îvapor- 
tanța renașterii poetice în a- 
ceste vremuri de neiinitse în- 
grozitoare ; ei nu-i lipseşte 
nici curiozitatea, nici încrede- 
Ted. și dorește ca grupurile ti- 
neretului literar să-i dove- 
dească măvar asemenea  vir- 
tuți, 


Orice ar spune Georges Du- 
hamel, discuţia deschisă de el 
înseamnă că ceva s'a schimbat 
în „Romublien literitor“, Dacă 
e adevărat că problema „poe- 
2iei pure“ a fost pusă în jața 
„celebrei companii” din care 
foce parte, nu-i nuai puţin a- 
devărat că marea noezie țran- 
ceză dela Nerval la Baude'aire 
şi Mailarme a trăit în margi- 
nea vietii academice, Dacă 
Paul Valery a avut oncarea 
să primească imortalitatea pe 
care e0 o conferă, nu eru poa- 
te decât semnul manifest al 
unei răscumpărări, 


$. BERTAL 


ps d 


rana rauă, 





Intoarcerea 


Delia fereastra trenului, munţii se desfă- 
ceau ca un uriaș evantai verde, de-un verde 
ciudat, cu ape străvezii pe-alocuri, licărind 
galben-mătăsos uneori, înflorit numai de-o 
paiă sângerie, jos, de unde porneau cutele 
largi ale văilor. Iluzia ţinu puţin. Munţii se- 
mănau acum a munţi, îar pata însângerată 
cu o ciupercă veninoasă. 

Sufletul Martei se strânse puţin a nedu- 
merire. Niciodată nu îi se păruse că orașul 
seamănă cu o ciupercă otrăvitoare. Ii reveni 
obsedantă, o amintire din fundul copilăriei : 
culesese, într'o noapte, din iarbă, o stea și 
când. deschisese pumnul sub lumina mărită 
a lămpii, cu ochii pregătiţi pentru toate mi- 
numnile, văzuse ceva negru și urit, aşa ca un 
gândac : su scuturat de el iute şi de-atunci 
nici 0 tristeţe nu-i fusese mai mare. Acuma 
doar, când orașul udolescenţei venea atât de 
străin spre ea, Marta retrăi, chinuitor și sfâ- 
şierea copilului pentru care muriseră în 
aoaptea aceea toa:e stelele. 

Trenul mergea greu, cu opinteli indecente, 
gâfâind ca după un popas scurt. Pe Marta vo 
durea capul: i se oprise sub frunte o lamă as- 
cuțită care sfredelea ritmic, mereu în acelaș 
loc. Inchise ochii, îşi apăsă să-și liniștească 
sângele, tâmplele, încercă să nu mai audă 
nimic. 

În gară găsi, tot ca acuma zece ani, pe- 
tunii de culoarea cernelii violete şi mușcate 
albe legănându-se tot aşa, cuminţi, în oale 
smălțuite verde, prinse în fiecare arcudă. Se 
uită prietenoasă în jur, înseninată, mirată 
doar că nu zărește niciun cunoscut. leşi din 
gară, făcu doi-trei pași şi geana bucuriei 
căzu iarăși dincolo de sufletul ei. I se păru 
dintr'odată c'a fost o greșeală, că s'a oprit în 
dlt oraș, străin, cu case ridicole, turtite de a- 
coperişul opulent, roșu, de ţiglă. De-aceia se- 
măna orașul, de departe, c'o ciupercă veni- 
noasă, 

Aici în dreapta fuseseră nişte case mici, a- 
coperite de iederă, în care stăteau doi bă- 
trâni. Nu rupea nimeni trandafirii niciodată, 
crengile de iasomie se scuturau numai când 
bătea vântul, iar merele cădeau toamna din 
ponti singure. Pe lângă casa bătrânilor Marta 
trecea ca pe lângă o biserică: îi venea să se 
inchine. Uneori se od.hnea pe banca de lângă 
poartă. Acum, în locul caselor acoperite cu 
iederă se ridica, trufaș, un hotel: „Hotel Co- 
roana“. Oare în fiecare oraș trebue să fie 
un hotel „Coroana“?, se întrebă inutil gân- 
dul Murtei? Ochii căutau înţricoșaţi un sin- 
gur colţ, o casă numai, pe care vremea să i-o 
fi păstrat întreagă, ca amintirea. Nu găsea 
nimic, nimic. Se simţi obosită, strivită de o 
emoție prea neașteptată ca s'o poată înfrunta 
direc:. Ii era frig: serile sunt întotdeauna 
friguroase aici. 


A dormit greu, obositor. S'u trezit spe- 
riată, așa cum i se întâmpla întotdeauna în 
casele străine sau ori de câte ori nările su- 
“fletului adulmecau wre-o primejdie. Inchise 
iar echii şi ascultă: i se păru totul prelungi- 
rea unui vis. Orașul ei, şi-ucum zece ans, 
vara, se trezea la fel. Tot așa, prelungind co- 
mic unele silabe, singurul vânzător de ziar: 
din târg anunţa ”ultimele evenimente“. Pca- 
te-i acelaș vânzător. Apoi scârțâitul indolent 
al căruţei cu ghiaţă, pașii grăbiţi ai cucoa: 
nelor care mergeau la piață urmaţi de lipăi- 
tul subaltern al servitoarelor, cineva care 
strigă „la smeură“, covrigarul. Marta simţi 
gustul covrigilor cu susan, proaspeţi și dulci, 
nările îi se umplură de mirosul de putregai 
al smeurei și ochii de culoarea ei caldă, tur- 
burătoare. Sări din pat şi trase storul: soa- 
rele năvăli la fel, imperiinent și-o orbi. 
Marta se alintă puţin ştergându-și obrazul 
de umăr, își surâse plin, ca altădată, își ro- 
tunji ochii a mirare și-și lipi nasul de geam. 
Tot ca atunci, tot ca atunci. Covrigarul e-a- 
celaș: cu mustăţi albe, cun neg mare cât o 
alună. pe frunte. Oare cum îl chema? Trecu 
pe lângă geamul ei, dar m'o văzu. 

Și lumea cealaltă mergea la fel de grăbită. 
mici slujbaşi necăjiţi, domni cu burtă, cucoa- 
ne cu gospodărie și copii. Pe trotuarul! din 
faţă, co cucoană se tocmea cu doi țărani; toți 
oamenii cari se tocmes. fac aceleaşi gesturi. 
In fond, oricând, toți vamenii fac aceleași 
gesturi, îşi complectă gândul Marta. Și fi- 
gurile le sunt la fel. Din toţi câţi trec pe lân- 
gă geamul ei n'a reţinut nici-o privire, nici 
un pas. Erau cenușii, șterşi, ca și femeile lor 
ca și viașa lor. Din cucoana de pe trotuarul 
din faţă nu vedea decât un ,,pardessus* mo- 
horiît, dar știa că sub el poartă o rochie pă- 
tată cu untdelemn, că miroase a ceapă pră- 
jită, că nu poartă „soutien“, că nu-și spală 
niciodată fardul depe faţă, că nu cumpără 
flori, că nu știe cine-i Andre Gide şi că-i 
virtuoasă. Pe Marta o înfioră un râs venin 
gâlgâitor, din afară. Simţi că-și bate cineva 
joc de ea. Lama tăioasă de sub frunte sfre: 
delea iar, cu ritmul aceia înnebunitor. Se 
scutură ca atunci când încerca să-și învingă 
timiditatea, se înnălță puţin pe călcâie şi-şi 
strânse dinţii de-i auzi scrâşnind. 

Trebue să plece de-aici cât mai repede: i 
se făcu de-odată dor de-un oraș necunoscut, 
care să nu semene cu niciunul din câte știa, 
cu oameni ciudați, vorbind o limbă neînţe- 
leasă, pe care s'o asculte doar ca pe-o muzică. 

Să vadă numai parcul şi-apoi pleacă: chiar 
in după amiaza asta. 

Ocoli de mai multe ori strada care ducea 
spre casa unde trăise atâta timp. Ar fi vrut 
totuși să mai vadă gardul, tufele de cuişoare 
— poate s'au uscut de-atunci, — să mângâie 
cu ochii pereţii fiecărei camere, să se mai 
uite pe fereastra de unde pândea venirea 
Puia i 

S'a întors definitiv din drum: mai bine 
să-şi închipue că totul a rămas ca atunci. 
Ştia că nimic n'a rămas ca atunci şi totuşi... 

Era mulțumită că n'a întâlnit niciun cu- 
noscut : au salutat-o câțiva trecători, unul a 
vrut să se oprească chiar, dar n'a fost decât 


0 confuzie, o greșeală, — nu mai avea cu- 
rajul să ştie nimic precis, trebuia să se-amă 
gească. 


In parc, Marta zâmbi îar: aleile sunt câ 
atunci, băncile tot verzi, în scoarța copacilor 
tăiate tot inimi și iniţiale. Doar brazii au mai 
crescut : atunci nu se țineau de mâini. In- 
ghiţi mirosul lor amărui, așa de adânc, că 
ameţi : o amețeală plăcută, ca înainte de-a 
adormi. In parc nu era nimeni: se simţi ca 
între lucrurile ei, acasă, într'o casă veche, 


na 


de CONSTANȚA TUDOR 


Era o linişte ca de început de lume şi 
dac'ar fi ştiut s'asculte, ar fi auzit inima fie- 
cărui copac, inima pământului, inima mMorți- 
lor îngropaţi sus, în cimitirul unde moartea-i 
doar o invitaţie la odihnă. 

Ar fi auzit, poate, și vorbele de dragoste 
pe care le-a rostit, înspăimântată, întâia oară 
poate şi răspunsul, poate-ar fi simţit şi să- 
rutul dintâi.  Dagar fi ştiut să mai vadă, 
poate s'ar fi zărit chiar pe undeva printre 
tulpinile de candoare ale mestecenilor, tot 
dreaptă, tot albă, tot subțire, șin faţa ochi- 
lor ei de-atunci poate-ar fi plâns. Dar nu 
ştia să mai audă, nu știa să mai vadă. 

Liniştea era prea mare pentru umerii ei 
şi nu putea s'o mai rabde. 

Se scutură iar, ca de-o greutate, și-și trecu 
mâna prin păr: gestul, frivol, îi aduse ime: 
diat altă stare de sufle:. Desenă în nisip cu 
vârful sardalelor, arabescuri, se uită după o 
furnică, alintă iarba, culese o margaretă: 
„mă iubeşte. nu mă iubeşte, mă iubeşte 
nu...“ O fetiță se opri în goană lângă bancă 
— de unde venise, în parc nu era doar ni- 
meni ? A 

— Ana, Ana, vino înnapoi! 

Marta îşi auzi inima țipând. Iși ținu puţin 
respirația, își muşcă buzele. 

— Ana, întoarce-te că te urechesc, n'auzi ? 

Numai Anton vorbea așa, cu un „ri vi- 
brând în surdină ciudat de mult, chiar după 
ce cuvântul fusese uitat. Il ruga să repete de 
zeci de ori acelaşi lucru şi-i plăcea mai ales 
cum îi cânta numele: „Marta, Marta, Mar: 
ta...“ 

Și fetiţa asta, dece nu pleacă? O urî din- 
tmodată, inconştient. Dacă-i fata lui? Fatu 
lui Anton! O cercetă cu răutate: slabă, 
spălăcită, cu picioarele prea lungi, cu privi- 
vea ștearsă. Nu-i fata lui, nu-i seamănă! 
Respiră mai în voie, dar n'avu curajul să se 
uite să vadă cine strigase pe fetița de lângă 
ea. Dece să se uite? Glasul nu putea fi al 
lui Anton, avea în el ceva alterat, suna rece, 
străin, răgușit. 

Unde-o fi oare Anton? Zece ani... Marta 
ar fi vrut să se întoarcă în trecut, să retrăia- 
scă, clipă cu clipă, dragostea de-atunci, în- 
tâia ei dragoste, 

— De ce nu eşti cuminte, Ana? Ai ce- 
rut domnișoarei voie să te așezi pe bancă? 

Maria îşi uscunse faţa în palme. Anton 
era în faţa ei .El m'o văzuse, aplecat să ridice 
ciorapul fetiţei. Schiţase o intenţie de salut, 
neglijent. Bine că nu s'a uitat la ea. Anton 
se așeză pe banca de-alături, îl auzi cum 
îşi desfăcu ziarul. Mar:a deschise ochii încet, 
co mare teamă. Printre acele verzi putea 
să-l vadă. Numai părul îi era tot așa, casta: 
niu, cu sclipete blonde de-asupra frunţii: 
faţa i se boțise, chinuită, ochii îmbătrânise- 
ră, îmdecent, cu pungi sub plevape, gura —- 
gura lui, — era arsă de tutun, uscată, moartă. 
Purta haine posomorite, o pălărie cu pangli: 
ca pătată gras. Cum o fi trăind oare Anton, 
ce-a "nai rămas din. visurile lui de altădată — 
visurile lor ? 

Mai ştia oare ?... 


„Je suis belle, o mortels! come un râve 
de pierre, 
„Et mon sein, od chacun... 


Cum de nu simte că se uită cinevu la ei, 
că încearcă să-l iscodească pe dinăuntru ? 
Anton aruncă plictisit ziarul, căscă, se re: 
zemă de spătarul băncii și-și lăsă capul pe 
spate. Inima Marteti ţipă iarăși. Se uită ca co 
somnambulă la gâtul lui Anton: gros, ct 
vine puternice, vulgare. Atunci... Marta-i 
spunea lui Anton că are gâtul ca tulpina ac- 
vatică a.nufărului, neted, suplu. Il mângăia 
întotdeauna cu sentimentul că atinge-o flou- 
re şi-i simțea sub obraz ca pe-o catifea dulce, 
dulce şi caldă... Marta trăi pentru o clipă e: 
moția de-atunci : inima i se svârcoli îar, că 
un șarpe care nu pcate muri. li era frig, un 
frig ciudat care-uducea co împietrire. Se 
ridică de pe bancă mecanic şi-avu impresii 
că-i o marionetă silită să-şi asculte sforile. 

Ajunse în goană la hotei. Răscoli prin gea- 
iandane, scoase oglinda şi se privi. Poate 
sa schimbat şi ea: ochii tot mari, turbură- 
tori, dar supsese prea multă tristețe în ei: 
gura, nu. înțelese cum, dar par'că altădată 
se arcuia altfel : pe frunte nu era nici-o linie: 
şi gâtul... când îi crescuse colacul de gră- 
sime de sub bărbie?: şi obrajii... Scăpă v- 
giinda din mână. Rămase câtva timp împie- 
trită, apoi saplecă, ridică un ciob și-și privi 
iar ochii. gura, fruntea, gâtul, obraji. Simți 
că-și bate iar cineva joc de ea, simţi iar râsul 
acela venind, gâlgâitor, din afară. 

* 


In tren Marta-șşi feri ochii de toate oglin- 
zile şi de toate geamurile. 

Se mai uită odată, pentru ultimu oară, ia 
orașul cu înfăţişarea de ciupercă veninoasă: 
munţii se depărtau încet-încet, înfloriţi de-a 
singură pată sângerie. Suptă de depărtări, 
pata sângerie se şterse. 

Marta se întoarse dela ţereastră. Domnul 
de vis-ă-vis îi surâse, curtenitor. Eri ar fi 
deschis iute poșeta, şi-ar fi refăcut buclele 
și fardul, ar fi răspuns la zâmbet „Acum ră- 
mase nemișcată : numai gândul umbla, răs- 
colitor, prin trecut. Mânile-i căzură moi, ca 
două frunze moarte, în poală. Domnul de 
vis-ă-vis plecă în alt compartiment. 








ii i 


- UNIVERSUL LITERAR 


(Cântecele singurătăţii 
i ă | 


Ochii aceştia de elegie 

Mai duc ei steaua ce i-a'nflorit? 
Mai poartă cerul viu despletit 
Peste lumină şi veșnicie ? 


Mai ştiu minunea dintru'mceput 
Apele stinse, fără de zări? 

Visul, cu fruntea între mirări 

iși mai desmiardă somnul de lut? 


Tăcutele ore îşi tremură ceața 

Prin recea'nserare sub care adorm 

Va fi, din acest întuneric enorm | 

Să ies să-mi întâmpin cândva dimineaţa ? 
II 


Cântec bogat în horbote şi ape 

Ce-mi crești sub arşiţe aromitor, 
Rămâi de-apururi sfetnicu-mi de dor, 
Ascuns în umbre, sângelui aproape. 


In liricele-i frunze'nvolburat 

Copacul sufletului, tors de vânt, 

Din flaute mâhnite, de pământ, 

Sub ceruri noi te-o creşte, preacurat. 


Când mi-or vărsa clepsidre oarbe visul 
In spornica lor mare de cenuşi, 
Uscatului meu mugure ce nu-şi 

Nunti azurul tu să-i fii promisul. 


Sui-ş-vor umbrele crepusculul ca turii 
Spre flacăra comorii'nsingurate. 
Tu, cavalerul linei luni, curate 
Du-i neatinse zorile de Furii. 
AUREL CHIRESCU 


%) Din vol „Fântâna lui Narcis“, sub tipar 


Cu duf smerit... 


Cu duh smerit și paşnic aş vrea să trec prin lume, 
Să nu aţâţ nici ura nici dragostea cuiva, 

—- Un glas fără ecouri, un cântec fără nume — 
Să nu mă poarte 'n gânduri şi'n visuri, cineva. 





Aş vrea să fiu ca floarea ce creşte neştiută 
Cu chip umil, podoabă a lutului sărac, A 
Pe care numai vântul, în taină, o sărută, 
Când mișcă valul holdei ca unda unui lac. 


Sub freamătul pădurii ce'n noapte, lin, se pierde, 
Aş vrea să am tovarăşi doar arborii din jur, 
Fiinţa îmbătată de vis și de azur. 

DIMITRIE ALBOTA 


“Paralelă 


La tine dorul e pribeag 
Culegător de diamante; 

Un vagabond ce strângi tezaur 
Din lacrimi calde de amante, 
Minciuni să le prefaci în aur 
Şi melodii nemaicântate... 


In mine-i floare-așa de multă, 
Apleacă-ţi sufletul şi-ascultă, 
Cum crengile îşi ning petale, 
Pe orice drum şi pe cărare, 
La orice om ce iese 'n cale.. 


În ţara noastră naşte basmul, 
Din inima ce-şi bate spasmul 
Pe înălţimi ameţitoare; 

Dar între noi e-atâta soare, 
Că nu ne mai putem vedea 
Şi trecem unul lângă altul 
Ca doi străini pe o şosea. zu 
TANA MUGUREL 











10 Ncembrie 1043 cezreeee 


Frofi.ul artistic a lui Martin Benka 


Opera pictorului Martin Benka se înrădă- 
cinează atât de adânc în gustui poporului, 
încât trebuie să amintim — pentru ca  fie- 
care interpretare a artei sale să nu-şi piardă 
scopu-i artiştic — cel puțin o trăsătură exac- 
tă a caracterului național slovac, cât şi in» 
fluenţele care l-au forma, 


In împrejurările externe predominânăd ce- 
le cu caracter politic, s'a păstrat tradiţia 
dusă până la exces şi poporul slovac, din sea 
colul 9 până în secolul 18 vegetând, fără o 
o regulă solidă în limba literară, creiază nu- 
mai în domeniul literaturii religioase. Abia 
în a doua jumătate a secolului 18, preotul 
catolic Anton Bernolak a pus bazele știinţi- 
fice ale unuia dintre dialectele slovace și pe 
bazele acestui dialect literar a început, după 
aceea, să se desvolte paralel și viaţa 'cultua 
ra!ă spirituală, care a trebuit să lupte greu 
pentru dreptul ei elementar chiar și în seco- 
lul 19. ; 

Consecinţeie revoluţiei din Martie, printr'o 
activitate de seamă a  filologului Ludevit 
Ştur, au oţetit într'atâta conștiința naţiona- 
iă slovacă, încât nici Austro-Ungaria, în în- 
cercarea, ei de nivelare a popoarelor, din 
anul 1867, nu a putut împiedica noul curent 
al voinţei poporului de a trăi după principii 
le lui naturale. Prin revoluția Statului din 
1918, sau realizat, însfârşit, aceste aspirații 
şi Slovacia, în cadrul republicei Cehoslovace, 
a păşit pe calea culturală, europeană. Forţele 


proaspete ale unui popor de trei milioane 
s'au desvoltat rapid și printr'o activitate 
creatoare foarte rodnică, au ajuns, ca în cei 
douăzeci de ani cari au urmat, să ridice cul- 
tura lor până la nivelul istoric al vecinilor 
mai Norocoși. 


Orientarea sociologică a psihologiei popu= 
iare slovace din bogăţia ei de poezie. cânte- 
ce, obiceiuri, zicători, poveşti şi creaţii ar- 
tistice, dovedeşte că Slovacul are o înclina- 
ţie pentru supramăsură. Una dintre carac- 
teristicile temperamentului slovac este sen- 


Sibilitatea dublată. de dorinţa, de aspirația 
creatoare, la care se adaogă entusiasmui 
pentru o activitaţte neîncetată, ceeace a de= 
terminat un criteriu de viaţă sobră, simplă. 
Sunt buni la suflet, biânzi și miloşi cu a- 
proapele. 


Uniţi cu Cehii prin forma politică ae Stat, 
au reliefat întotdeauna sensibilitatea lor în 
cadrul operei comune. Benka, pe care revoa= 
tuţia, l-a găsit la Praga, s'a bucurat de elibe- 
narea compatrioţilor săl prin expresii crea- 
“toare, corespunzătoare tradiţiei naţionale. 
Acest interpret artistic al Slovaciei liberate, 
fiul unui meseriaș sărac, sa născut la 20 
Septembrie 1888, la Kiripolek lângă Bratis- 
lava. Din copilărie a fost atras de natură, 
iar la vârsta de 14 ani a început să zugră= 
vească colibele ţăranilor. Adevărata sa voca- 
ție însă sa accentuat la Viena și atunci a 


fost trimis la Praga, unde sa ocupat de el 
cunoscutul peisagist al artei impresion.ste 
Kalvoda. Benka a trăit în preajma lui timp 
de cinci ani, dar independenţa artei sale 
creatoare s'a manifestat numai decât prin 
lucrările sale, fără nici o infiuenţă străină. 
Și-a ales reședința la Praga, putând de acoo 
sâ-și exprime dragostea sa pentru patrie, a 
cărei eliberare o privea obiectiv, din punct 
de vedere spiritual. 

Dacă din operele vechilor maeştri slovaci 
teeșeau notele naţionale folkloristice, Benka 
și-a exprimat vederile printr'o manieră 
cu totul nouă. Prin expresiunea simplă, dar 
puternică şi eficace a concepţiunilor sale 
originale și suggestive, s'a confirmat că via- 
ţa istorică a poporului și-a găsit realizarea 
prin marele artist așteptat. 

Faţă de străinătate, prin el s'a desvoltat 
cronica scrisă a calităţilor coloristice ale 
peisagiului, în care slavismu! ințegral se re- 
flectă din trecutul milenar până Ja crâm- 
peeie epice ale prezentului. , 





Poetul ardelean George Boldea 


“Urmare din pag. l-a: 


Daci sub pământ nu-s Căi să 
îne'mpreune, 
Doa; cripte încuiate cu lacătul 


Boldea. Mă 


nulte din poeziile lui George 
gândesc, cât de 
mult se leagă moartea de desti- 


toare, chiar dacă la îaţă pare 
altcumva. lată astiel ultima stro- 
fă din „Autumnală“, care con- 
stitue un superb pastel al poccu- 


de-apoi 

Şi despărțit de tine ca o roză mă 
[desfoi, 

Primp alh ce te ridici dim visuri 
[ca o rugăciune“. 

(„Insetare“) 


Chipul Subitei stăruie aşadar 
peste tot. Dragostea constituie 
una din marile teme ale poeziei 
lui George Boldea. Esenţa ace- 
stui etern şentiment al omenirii 
capătă expresie deschisă şi ne- 
secat de emoţionantă în poemul 
său : 


„Tristețea mea cu lacrimi se 
Pneunună 

Canrouat, păienjenișul cerului 
[cu stele, 

Şi-aiung departe noaptea cu 
[chipul dragii mele 

De care-s plin cum apele de 
[lună“. 


Tot din acest poem întitulat 
„Sbucium“, mai rețin pentru 
prospețimea lor lirică şi aceste 
versuri : 


„coana adoratei în mine 
[s'adânceşte 
Ca dâra unei perle în apele 
[cerești“. 


Vedem cu acest prilej, că re- 
gistrul poetic al lui George Bol- 
dea conţine particularităț; ne- 
spus de interesante. Ne întâm- 
pină astfel în opera lui o con- 
topire dintre cele mai fidele în- 
tre fond şi formă, fluidul since- 
rității şi al unei remarcabi'e ten- 
siuni interioare parcurge dela un 
capăt la celălalt versurile ace- 
Stui poet, dându-le un bineme- 
ritat primat. Mi-am reamintit 
iarăşi cu această ocazie, fără să 
vreau, de acel rând al lui Bacon 
„Ars est homo additus naturae“. 

Presimțirea morţii îşi tâlfâie 
vatistele de brumă peste cole mai 


nul unor poeţi. Pe unii din ei îi 


tulbură adânc, alții au în schimb 
chiar cutezanța s'o  bârfească, 
alţii o privesc și fac glume pe 
seama ei, aşa cum e cazul cu 
Topârceanu, iar alţii o presimt 
cu o duioasă și mult pătrunză- 
toare tristeţe ; adică în felul lui 
George Boldea. Ajung, cred, și 
aceste două versuri, ca să ne dea 
profilul interior al poeziei lu: 


„Acum ascult în veşteda risipă 
Un dor de moarte albă, dulce 
[dor“. 


Aşa este. Conştiinţa poetului 
intră mai în directă comunicaţie 
cu lucrurile cele ascunse ale lu- 
mii, Vălul interpus între om și 


secretele pe care Dumnezeu i le-a 
imprimat naturii, devine mai 
transparent pentru un poet, de- 
cât pentru un om ca toţi ceilalţi, 
pot spune, 

In pastelurile pe care acest 
poct le-a scris. la fel de reaii- 
zate, se arată aceeaş umbră de 
tristețe tainică. Oricât de mult 


S'ar cufunda el în lumea albas- 
trelor păduri ale visului, o pre- 
simţire, un svon tăcut al morţii 


trece chiar şi numai pentru o 
singură clipă pela fereastra su- 
fleiului poetului şi. lasă astfel o 
adâncă urmă de tristeţe mistui- 





Ini George Boldea: 


„Desamăgirea mea o'mirtichi. 
fpează 
Tânguitoare stoluri de cocoare 
Ce duc în phscuri cea din urmă 
„frază 
Şi pier 'necaten apele de zare“. 


Poezia lui George Boldea curge 
ca un șuvoiu dintre cele mai 
pure între suavele izvoare ale 
unei iubiri adumbrite de o pre- 
simțire tainică şi între apropia- 
tele ţărmuri ale morţii întristă- 
toare. Columna elanului său in- 
terior  isbucnește uneori până 
mult departe în imperiile azuru- 
lui, dar din adâncimile de jos, 
de acolo din locuri mulţ subpă- 
mântene, vine un semn îr,st, un 
semn care-i prevesteşte poetului 
clipa cea din urmă. Poetul va 
încerca ţotuşi la început o eva- 
dare măreaţă din cadrele acestul 
semn prevestitor de sfârşit, dar 
până la urmă se familiarizează 
cu el, poezia lui căpătând atunci 
acel farmec care te doare nespus 
de mult. Poetul ne spune clar 
acest lucru : 


„Spre caldele săruturi de lumină 
Și căile funebre se pornesc, 


Durerea ca un cap pe cruce 
[ 'mclină 
Sub mângâierea faldului ceresc“, 


Fondul poeziei lui George Bol- 
dea este atât de mare; — aşa ca 
al întregii poezii ardelene. Splen- 
doarea imaginei încântă întot- 
deauna,. 

Versul, afară de câteva excep- 
ţii, se încheagă perfect, trădând 
muult simţ estetic. Volumul „So- 
liloauii“, singurul dealifei! pe 
care George Boldea l-a scris, a- 
testă mărturia unui poet adânc 
și de o reală valoare. 


ION APOSTOL POPESCU 


de dr. IULIUS KALMAN 


'Tenacitatea oamenilor de pe câmpie, unde 
sa născut Benka, este cu mult mai mare ca 
în altă parte. Această tenacitate a apărut şi 
în imaginile pictorului nostru, a cărui bucus 
vie pentru viața nouă ce începea după sfâr- 
şitul războiului şi după îndelungata asupri- 
re, a exprimat-o prin poziţia plopilor din 
tablouri, prin culesul vesel al porumbului și 
în pasul expresiv al agriculterului, erou sim- 
boiic, care merge în urma plugului. Aceste 
picturi în ulei sunt numai introducerea la 
operele următoare pe care Benka le-a creat 
în timp de 20 de ani în atelierul său din 
Praga, din schițele luate regulat de prin că» 
lătoriile și excursiile prin Slovacia. Munţii 
la orizont au fost întotdeauna peisagele sale 
favorite şi de aceia se ducea în nord, unde 
ținutui este tot numai ondulaţii mari, pu- 
ternice. Acolo stătea în contemplare în faţa 
naturii melancoiice, regiuni împodobite cu 
păduri străbătute de ape și munţi înalţi 
care își pierdeau vârfurile în norii întune- 
caţi, cari apoi risipindusse lăsau să se des: 
tăşoare un spaţiu larg, adânc. 

Tablourile lui Mart:n Benka absorb ele- 
mentele pictorilor apuseni prin reliefarea 
farmecului acestei lumi speciale care îl în- 
conjoară aici. In simplele şi originalele săe 
tulețe cu căsuțe umile din pământ, omul 
este un părtaș al decorului peisagiului. 

Ne întâlnim cu flăcăi voinici, arși de soa- 
re, secerători, pădurari, pășind legănat ală- 
turi de femei sănătoase, robuste, care cântă 
în grupuri armonioase, urcând spre vârtus 
rile munţilor acoperite de pini şi de nori ce 
plutesc tot așa de trecător ca şi visele. Este 
Slava muncii neîncetate dar rodnică și bu= 
curoasă, făcută în singurătate de basm, în- 
făţișată prin brazdele arate, luncile şi dru= 
murile pe marginea cărora se înalţă căpi- 
țele de fân al căror parfum umble văile şi 
zarea îndepărtată. In redarea câmpiei și a 
florilor, în care se presimte germenele ma- 
relui stil naţicnal de mâine, Benka devine 
filosof, căutător de esențe noui, dătător de 
viaţă, pentru care acest ţăran, om al pămân- 
tului a garantat durabilitatea patriei sale 
până astăzi, trecând prin toate adversităţile 
imprejurărilor şi păstrându-și totuş legile 
sângelui. Din suflarea mistică a acestei at- 





MARTIN BENKA 


La seceriş 


mosfere simbolice se înalţă cuvântul plastic, 
simplu şi înţe:egător pentru toată Europa. 
Ziaristul elveţian William Ritter încă de a 
cum 20 de ani â reliefat aceste principii şi 
de atunci face cunoscut publicului european 
opera lui Martin Benka, pe care Ceuucui 
belgian Edmond Luk Dumoulin îi numeşte 
„Principe.e pictorilor slovaci“. Elanurile rap- 
sodice ale pensulei sa.e, sub care totul creşte 
până la măsuri uriașe, compun partea colo- 
iistică a operelor sale. Gama lui Benka este 
o complectare stilistică a compoziţiei dina« 
mice, iar după unii cunoscători este luată 
din ceramica populară albă cenușie, carac- 
teristică, _ peisagiilor ceţțoase ale culturilor 
de varză, așezate la înălțime, care se unesc 
cu galbenul pământului argilos de pe panta 
prăfuită, cu culoarea trandafirie a aburilor 
ușori ce taie contururile violete ale vârfuri- 
lor. Intre culorile întrebuințate de el este şi 
sepia, și albul berlinez, ca un extras expresiv 
al legăturii sale cu pământul, cu cerul, cu 
dăruitorul acestor recolțe abundente și eter- 
ne. Această atitudine se naște din adânca 
umilință și credinţa ascetică ce trăeşte în 
pictor şi care până la problemele transcen- 
dentale devin spiritul poporului, 

Pentru bisenca satulu său, el a pictat în 
altar chipul Sfântului Martin, iar în capela 
episcopală din Spișek Podhradi 4 lucraţ un 
tripție popular cu subiectul Sf. Ioan Nepo- 
muk. Aite opere importante și cunoscute ale 
lui sunt compoziţiile lipite pe sticla podului 
în colonade, dela băile Pistiany, sau cele tă- 
iate dela Banska Bystriţa ca și desenul în 
cărbune de pe frontispiciul clădirei nouii 
Bănci dela Turciansky Sf. Martin, unde 
Benka trăeşte de câţiva ani într'o singură- 
tate şi muncă neîncetată, lucrând la marea 
operă a epopeei sale moderne. 

In fosta republică cehoslovacă de mal mul: 
te ori a fost recompensată activitatea sa 
prin recunoaşterea unanimă. Când în anui 
1940 a obţinut premiul Slovaciei indepen- 
dente, Benka era profesor. la noua şcoală su-= 
perioară de technică din Bratislava, unde 4 
format serii de pictori tineri, insuflându-le 
pe lângă artă teoriile pedagogice pentru o 
viaţă curată, ceia ce a găsit rezonanţă în su= 
fletul elevilor săi. 

Are totuși o înclinare pentru viaţa în sin- 
gurătate. Are o măsură, pozitivă pentru fie- 
care operă şi inspiraţia sa a eşit întotdeauna 
din aragostea mare de tot ceea ce este or- 
ganic, pentru tot ceea ce trăește, animale 
sau vegetale, redate în sute de forme pe 
pânze, care reprezintă expresiv simbolul 
forţei vitale a ţării sale. 

Criticul care adesea ori amintește opera 
întregei sale vieţi, cinstește mai ales reali- 
tatea că Benka nu a eşit nici odată din linia 
sa și niciodată nu a şovăit în convingerile 
sale. 

Tablourile sale, timp de 20 de ant au fost 
expuse nu numai la Praga și Bratislava, ci 
și la Viena, Cracovia, Veneţia, Paris, ba chiar 
în America, 

Considerând influenţa lui vădită asupra 
tuturor contimporanilor săi, putem spune 
că Benka este cel mai mare interpret pictue 
ral al artei slovace de astăzi. 


Trad. de ELENA EFTIMIU 


———== 10 Noembrie 1943 





1. D. L D. Pietrari, autorul 
„Scrisorilor de primăvară“, 
a] „Poemelor cu vin şi hâi- 
duci“, al volumelor „Poeme 
cu livezi“, „Scrisori pentru 
poeţi“, „Ne fac dojană grea 
străbunii“ și al „Cărţii cu 
eroi“, este poet fecund. 

in literatură fecunâitatea 
poate fi semnul fie al unei 
mari ușurinţe de a scrie, fie 
ingiciul unei remarcabile 
vigori. Poetul 1. D. Pietrari 
este viguros. Arta cu care 
ne-a deprins în volumele 
mai sus enumerate e artă a 
unui condei ce-și  trudește 
versul cu îndărătnica știință 
şi cinste a plugarului înfipt 
cu toată fiinţa lui în brazda 
pe care o trage. Chiotul haia 
ducese, frântura de doină 
ciobănească sau directa 
mărturisire a iubirii de glie 
şi neam, ca, de altfel, înţe- 


lepeiunea rustică de care nu 


se sfiesc versurile poetului 
[. D. Pietrari, nu sunt, câtuși 


de puţin, căutate pentru. 


vreun dubios pitoresc lite- 
rar, — precum e cazul atâ- 
tora dintre prozeliţii forma- 
lişti ai tradiționalismului şi 
etnicismului pur şi simplu 
superficial. D. 1. D. Pietrari 
nici nu le caută. D-sa nu are 
nevoie să le caute în vederea 
unui agazis stil poetic. Dâr= 
zenia și înțelepciunea ţără- 
nească, culoarea de baștină 
a cuvintelor, modurile nei- 
pocrite ale viersului bărbă- 
tesc, haiducia și ingenua 
sinceritate, toate acestea 
sunt constitutive, pentru 
poezia d-sale, în aceeaşi mMă- 
sură în care sunt constituti- 
ve pentru bine pregnata 
d-sale individualitate de ol- 
tean mânăru de faptul că 
pornește de acolo de unde 
au pornit toate lucrurile de 
preţ și durată ale poporului 
nostru, 

„SPRE ZAPEZI:, a şaptea 
curte cu versuri pi care o 
publică (București, 1943, 
Iimprimeriile Cooperativel 
„Scoala Poporulul“) d. 1. b. 
Pietrari, fiind, — ca și volu- 
mul „Carte cu eroi“, — cu- 
iegere de rod pârguit în do- 
aorile războiului, pune în re= 
iief toate însușirile poetului. 

Să cităm câteva rânduri: 

Scriindu-l soţului dus să-și 
fucă datoria de oștean, 
fieuna așterne, printre alte- 
le, aceste frumoase versuri: 


„Prea mult te-a nins, Ionică, 
depărtarea, 
Dacal vent, cum spui într'o 
scrisoare, 
De bucurie-ar înflori și 
plugul. 
Soţul răspunde: 





„Mi-e dor de sat ca lui Adam 
de rai“ 
Petrică, ordonanța poetu- 
lui, 
„e de unde batţe vântul 
Cu doine, cu balade și 
d a Tismane, 
Pe unde ieri îşi primenea 
pământul 
Cu grâu înalt iar dealul cu 
ţurcane“. 
Mal ciţăm, pentru prospe- 
timea I10Ir : 
„De m'o "'ntâlni vr'o schijă 
ca marginea de cer“, (pag. 
li), 
„Ochil mei  şlaau scuturat 
cocorii“ (pa. 23) 
„Mesteacănul cu tâmplele 
brumate 
Pare un Crist pe alb 
crucificat (pg. 35) 
„Văd ochii tăi, Suceve mari, 
blajine“, (pag. 52) 


„SPRE ZAPEZI“ noul vo- 
lum de versuri cu care pot- 
tul I. D. Pietrari își îmbogă- 
tește opera, cuprinde însă, 
în afară de poeziile inspira- 
te din lupta pentru viitorul 
patriei. şi un poem mal lung. 
intitulat Vălenii de Munte, 
în care este evocată și prea- 
mărită figura de Apostol și 
Român a marelui N. Iorga. 

Reţinem, pentru semnifi»- 
cația lor, această strofă : 


Era 'marăzneţ ca “Țepeș om 


şi sfânt 

săl- scriu cu mâna dreaptă 
- m calendare... 

Când tz strein îţi deslușia 'n 
vr'un cânt 

Te îngropa d'un stânien c'o 
mustrare“. 


Poetul.1. D. Pietrari, om 
care nu vorbeşte pe ocoilte 
ci pe şleau, e şi d-sa impotri- 
va oricărui iz strein strecu- 
rat în vers. Fiind credincios 
devize! pe care şi-a ales=0 în 


-mod instinctiv, d-sa nu se 


va întreba niciodată dacă 
dincolo de hotarele poeziei 
românești mai poate îi poe- 
zile sau prilej de „perfecțio- 
nâre“ pentru vreun post 
român, 

D. î. D. Pietrari nu este și 


“nu vrea să fie „savant“, a- 


dică ştiutor al binelui și al 
răului în ale strofe! lirice pe 
care o primește ca pe un dat 
românesc și pe care o fău- 
rește apol cu aceleași stră- 
vechi unelte cu care au fost 
desăvârșite toate doinele și 
cântecele noastre  bătrâ- 
nești. De aceea vom întâlni. 
la autortii volumului Spre 
Zăpeazi, toate elementele lu= 
minate și umbrite, toți fac- 
torii determinanți majori și 
minori al poeziei românești 
care nu se ultă dincolo de 








| 


UNIVERSUL LITERAR 








Cronica literară 


|. D. PIETRARI: Spre zăpezi 
Horia Niţulescu: Toamna în Paradis 


BEN CORLACIU: Arhipelag 


ţarcuri spre a „fura“ dela 
vecin și strein, ci se mulţu- 
meşte cu mlădiezea fără de 
împrumuturi a limbii în die 
mensiunile căreia poţi fi 
melc hibernând “în cochilii 
sau șoim străbătâna văzdu- 
hurile. 

2. TOAMNA IN PARADIS, 
volumul de poeme pe care 
l-a tipărit zilele acestea, (ia 
Imprimeria Penitenciarului 
Văcăreşti, 1943), a. Horia 
Niţulescu este una din căre 
țile de versuri cele mai fru- 
moase apărute în ultimi anl. 

Iintr'adevăr, totul ce face 
ca poezia să fie poezie există 
din belșug în Toamna pa- 
radiziacă a acestui surprin= 
zător Horia Niţulescu, poet 
pe cât de sensibil, pe atâta 
de estet, pe cât de personal. 
pe atâta de comunicativ, pe 
cât de ciar, pe atțâta de 
nuanțat şi pe cât de plastic 


pe atâta de melodios. In : 


plus, în poemul d-sale își dă 
întâlnire întru perfecte ar- 
moni! totul ce poate fi gra- 
soste, —- (sufletește pură -și 
telurie suavă,) — credință, 
-- tereştinește ortodoxă și 
dtoniziac păgână), dor, —- 
(metafizicește nostalgie şi 
românește specific), —şi con- 
cepţie comunicată, indirect. 
printr'o rar întâânită cântă. 
rire a cuvântului, -— (termen 
neaoş și neologism), — pe 
care d. Horia Niţulescu il 
stăpâneşte cu  virtuozițatea 
poaților trecuți mult dincolo 
de etapele experimentărilor. 

Poetul Toamnei în para- 
dis e un caligrât, d-sa scrie 
frumos și pentru frumusețe 
— pentru aceeași mare şi 
neasemuită frumusețe pena 
tru care însuși Dumnezeu s'a 


trudit și se trudeşte să fie 
scriitor. Poemul  „Caligra- 
tul“ cu care se deschide 
Toamna în paradis este, în 
felul lui. cea mai fraged lu- 
minoasă mărturisire de crez 
scriitoricese pe care am în- 
tâinit-o în literatura euro- 
peană, iară Toamna în pa” 
radis o admirabilă carte de 
versuri, 

D. Horia Niţulescu să nu 
se sperie că-l copleșim cu 
superlative. Supenativele nu 
pot fi ocolite acolo este ne- 
voie de ele pentru a sublinia 
după cuviință un lucru bun. 

Nu ne-am pripit de loc 
riscând aprecieri, — fie ele 
chiar exagerate în ochii ce- 
lor ce iubesc un singur fel 
de poezie și nu mai admit 
ulte frumuseți. 

D. Horia Niţulescu are, în 
primul rând, gust. Gustul 
vine printr'o pururi deschi- 
să serie de desgusturi. (Afo- 
rismu! acesta este al lui Paul 
Valery, are însă valoare pen» 
vru toată lumea, inclusive 
pentru cei ce nu vor cunoaş- 
te niciodată sfârșitul  des- 
gusturilor). 

Având gust, d. Horia Ni 
valescu —- deși se găsește, 
vărecum, la prima d-sale 
carte, — dovedește că a 
strâns în „Toamna...“ d-sale 
numai fructul cel mai ales; 
Treizeci și opt de poeme cae 
re presupun, ce! puţin, pe 
de căteva ori atâtea poezii 
rămase în manuscris. „Ma- 
nuscrisul'' acesta poate fi și 
ce domeniul meditației. E- 
xistenţa lui materială nu are 
importanță. Importa numa! 
culesul din urmă, — rezul= 
tatul adunat în cartea pe 
care o avem inaintea noas- 


tră. Și are importanţă fap- 
tul că, deschizând cartea, 
nu ne mulțumim cu 0 sin» 
gură lectură a unor strofe 
ca aceasta : 
„Acest picior mai pur decât 
visează dalta 
Şi coapsele prea limpezi, 
rotunde ca ideia, 
Desăvârşire 'nchisă în sine. 
Nu-s eu „alta 
Respiră acum prin mine. 
vecia mea, femeia“ 
(pg. 33) 


Are importanţă faptul că, 
cetind și recitind poemele 
din care ne ingăduim a 
frânge versurile de mai jos, 
simţi, întreagă, acea fericire 
lăuntrică pe care ţi-o dau 
țoate prezenţele îrumoase: 


„O, condeiul Lui de 
mărgăritar ! 
Şi scrie apăsat și șterge, 
scrie rar, 
Numai cu rouă și vis 
Uite, sub ochii noștri s'a 
deschis 
Fragedul Lui manuscris“. 


Uite munţii, frumoși, le 

metal, 
ca un manuscris medieval 
și pădurile calme, domoale, 
cu chenare de umbre pe 


poale, 
vu urabescuri albastre, cu 
spirale“. 
(Caligratul) 
Aici, la şcoala împărăției 
tale, 
An auzit de otrăvuri şi 
metale, 
Ascuţite pe mi! de 
nicovale,..." 


E sti îndărătnic, tinere ŞI, 
mi se pare, 


Prea crezi în tot ce ţi se 
năzare. 
Dar nu mă supăr. Mi-a făcut 
plăcere. 
Şi-acum,  aiscipoli, să'ncee 
pem. Tâăcere !“ 

(Poveste cu năluci) 


Arta d-lui Horia Niţulescu 
creşte din seve preţioase și 
pure. E o artă poetică pe 
măsura iubitorilor de esen- 
țe subtile. Dozajele de su- 
net şi sugestie i-au reu- 
reușit pe deplin. Există, to- 
tuși, două pericole pentru 
cariera de poet a d-lui Horia 
Niţulescu: O poezie ca a- 
ceasta din Toamnă în para- 
dis este, mai întotdeauna, 
filon zgârcit, sau, dacă nu, 
atunci devine,  deobiceiu, 
manierism. Noi dorim  poe= 
tului Horia Niţulescu să e- 
vite amândouă pericolele, 


3. Ben. Corlaciu este unul 
din poeții noștri „blestema- 
ţi“. Dasa se consideră copii 
al mlaștinei și, schiţându-și 
autoportretul scrie textual : 
„Eu sânt poetul Ben. Coria- 
CLU, âl QUubu Urat ȘI Cei suăi 

Ă puuetau€. 
Umblu cu tălpile piine ae 

_ Smuală, 
Mereu ursuz şi nemernic. 


Mama mea a fost o broască 
VesLvasă, 
M'a făcut cu trestia cea mal 
inaliă 

Am fost alăptat deso paiiă 
Taasa — 

Culdușul mi-a fost tot o 
baită. 


Eu sunț poetul Ben. Corla- 
ciu, 

care=am crescut prin miaş- 
vini CuuCuve. 

Cer am avut un tund at apă 
răscolit de trestru prea in- 
vecnive. 


Un singur nutăr mi s'a prins 

de gât, 

odată, de mult, într'o seară. 
Nu mă vazuse cât sant de 

urât 

ȘI, cald, sa cuibărit la sun- 

ţioară”. 


Poezia de mai sus, este, 
fără mdoială, o bravadă, 
curma, de autiei, rămân  terie 
bile, inţeresante ciuar, dară 
pure bravaae versurlie în 
care poetul și-l prezintă pe 
tatal sau : 


„Tatăl meu era un lunatec, 
nebunilur ! 
Se iînrudea cu Satan şi cu o 
prințesă de-a Hunor, 
era bunicul iui Tutankamon. 
(Trecere alegorică) 





tatei 
———_——_— 





Astfel de poezii sunt me: 
nite a fi aruncate ca un bo- 
bâmae cleios în obrajii tra» 
diționaliștilor din neputinţă 
de a fi şi altceva; astiel de 
poeme sunt tifia cu care 
poetul teribil dă după dom- 
nul cu manșetele conștiințe! 
totdeauna albe şi cu cravata 
sensibilităţii totdeauna co- 
rect legată, mai ales că v 
consolidează și acul de aur 
şi piatră scumpă a buaei 
tinne de rentier al bunurilor 
pe care nu le-a creat şi nici 
nu de administrează. 

Dară strofa a patra din 
„Copilul mlaștinei“ pe care 
i-am citat în întregime, con- 
trastând voit cu afirmațiile 
din cele precedente ei, dă 
poemului o  fostorescenţă 
stranie, dacă nu, deadreptul, 
o diabolică frumuseţe. 

Volumul „ARHIPELAG“ cei 
de al treilea al d-lui Ben. 
Coriaciu — (d-sa a mai pu- 
blicat Tavernele, în 1941, și 
Pelerinul Serilor, în 1942), e 
construit din astfei de teme, 
Totuşi poetul Arhipelagului 
nu este nici diavolul şi nici 
răzvrătitul pe care-l face. 
Ben. Coriaciu e un poet au- 
tentic în plină căutare a 
propriului său drum. Neză- 
sindu-l încă, il violentează 
cu Duzduganui aruncat prin 
bezne cal de șăpie Puşiii, 
Şi Ben. Coriaciu e un iuare 
singuratec şi un ircmneuiadil 
meancolic. _ Nemuigumut cu 
frumuseţile imeqare, cu iru- 
museţile la indemana tutu- 
TOr Oainenilor de 10ui€ âile- 
le, ei, Ben. Corlaciu, î0ryuază 
nota, SULiveșLe cuv.Nutiu, pă 
năĂ ie auue VIpătul sau luvec- 
tivă, Sitaugiutază Iliu, Că 
Până O Vuat iuValituivă şi d” 
jtunioăza, cu uraceuca per 
Eciyă, vULUL ue aci uurpt 
Du, Liu, Sit, tu, 

Dara ben, Cutiaciu SE UN 
COpii NIULLU, Guru Ut ua” 
gose şi iummnă şi insctat 
Cupă 1ZVOWeIt PUCzIt sauvă 
NELU UCI păLE Mil ial Liu 
Nest. Wuvauă i  SCuapitue ue 
cat latutc pe Cart at llal- 
NEŞU, &pruăpe 10 VUATE 1HLU- 
MICULA E Șai JALE alt pUtLiuciut 
Săie. Și biu, Voriaciu tt UB 
mare sigurătti şi mMelanco- 
HG. DuVăauă: AULeg Cictul a€- 
dicât „vuriner”, 

Sunuwn cunvinși că, tre- 
când de Dâiţile aviuungui Câ- 
TOLa Sa adilguJăt, putiuuul lul 
Vă iu auprivuuii, proiun= 
zimi şi Vipuri de liuvuu. Lum- 
pezimuie nu Sunt, în cazul 
potdiri săie, apsolut necesa- 
Te. Aştepiam volumul de 
Versuri respectiv, 


TRAIAN CHELARIU 





— Cât te înșeli! Nu. Desăvârşirea aceasta o dă nu- 
mai moartea. Ea pune pecetia din urmă. Cât timp 
trăești, poţi fi mereu altul. Deabia prin moarte rămâi 
lu însuţi. Cu moartea deabia se termină toate avata- 
vurile tale..Grimasa mea! O am prentrucă a fost râsul 
meu în faţa lumii. Dece o păstrez! Pentrucă acum e a 
mea, e pentru mine. Pentrucă râd de mine de a fi 
căutat aceia ce nu era în viaţă, de a mă fi dăltuit pe 
mine prin viaţă în vreme ce desăvârșirea dăltuirii a 
venit deabia cu atingerea acestui ultim prag. 

— Atunci... atunci, am îngăimat, ultima formă a 
desăvârşirii și prima formă a artei ești tu, mască mor- 
luară ? 

—. Poate... 

_— Dar dece ne mai chinuim noi, plăsmuitorii fru- 
mosului ? | 

— Voi ştiţi! Dece mă întrebi pe mine? 

Ultimele cuvinte le-am auzit deabia murmurat. Bu- 
zele s'au închis încet. M'am dezmeticit. Cine vorbise? 

-Masca asta ? Dar nu, era o nebunie. Piatra nu poate 
vorbi... i 

Sau poate vântul. Da. vântul. Bătea cu furie. O 
turtună pătimașă, de vară. Am eşit așa, în ploaie și 
vânt şi am mers pe străzi să nu mai aud decât furtuna. 
Cea din mine copleșea totul. Ce caut? Ce vreau? Oh, 
absolutul acesta! L-am. presimţit prin ea, prin Una. 
Misterul acesta uluitor ai feminităţii, l-am atins prin 
ea, prin Una. Niciodată nu-i simjisem ghiara mai ascu- 
țită ca acum, în pragul bătrâneţii. Ce era în fiinţa ei? 
Ce taină care atrage și doare emana din ființa ei? 
Carnea ei insăși era o transfigurare întru lumină. Un 
zâmbeţ pe buzele ei era un cântec şi o vrajă ame- 
țitoare. Când o vedeam, când se apropia de mine, stră- 
lucitoare de frumuseţe și tinereţe, eram aidoma unei 
bucăţi de ceară în apropierea focului. O duioşie fără 
pereche mă acoperea, ca o haină, ca un abur cald, uci- 
gător și duice. Mă așezam în genunchi în fața ei şi o 
priveam. Dar nu era privire aceia ci dăruire în extaz. 
Fărâmă cu fărâmă, mă dăruiam visului acestuia, cărnii 
şi sufletului ei. Simţeam nevoia să plâng, să plâng sau 
să urlu de această dureroasă, covârşitoare fericire. Ea 
îmi mângâia părul. li plăcea să se joace cu părul meu 
pe care-l răvăşia, nebunatec. Și mâinile ei, alunecând, 
serpi reci prin buclele părului meă:-iîncă tânăr, încă 
nestăvilit, era o binecuvântare păgână, omoritor de 
dulce. 

Ce lume închisă în sine înfățișa ea, Una! Aș fi vrut 
să mă afund în esenţa ei fizică și sufletească, să fiu 
una cu ea. Ce chin de a fi doi! Și ce ne-a dat destinul 
nostru pentru a batjocori această sete de unificare, 
de copătrundere ? Biata apropiere camală. Indiviam 
soarta moluștelor sau actul de copătrundere totală 
a celulelor algelor, a lintiţei „a microorganismelor piu- 
vicelulare, a talofitelor, a intuzorilor. 

— Cine eşti, cine eşti Una! Ce Dumnezeu imposibil 
te-a dăltuit alta, deosebită carnal de mine, depărtată 
de mine! Ce taină ascund ochii tăi, braţele tale, carnea 
irupului tău minunat și străin mie? 

Am stat în faţa ferestrelor ei, în ploaie și vânt. Și 
sau răzbunat pe mine oasele mele, carnea mea peste 
care ninseseră 50 de ieri. Mam îmbolnăvit. Nu am 
vrut să primesc pe nimeni. A venit Michaela, micuța 
dragă şi nu am primit-o. Mi-era rușine. Ciudat com- 
plex! Era de aceiași vârstă cu Una și mi se părea că 
as comite o impietate față de tine, Dal. Bătrânul meu 
valet m'a îngrijit singur. Şi a venit iarăși Una. De 
unde aflase că sunt bolnav, nu știu. Am gonit-o în- 
grozit. 

— Nu vreau să mă vezi așa, Una! Sunt oribil. Nu 
vreau să vezi decrepitudinea cărnii prin boală. Pleacă, 
te rog. 

— Ce copil ești Tiţian! Dar sunt fericită. Auzi, fe- 
ricită... Pin! 

—- Fericită ! Dece? Pentrucă sunt bolnav ? 

— Nu. Pantrucă sunt o egoistă. Așa bolnav, eşti 


E a 








Masca de ceara 


Urmare din pag. 6-a) 


singur. Nimeni nu te mai vede. Nici o altă iemeie. și 
NICI CU Nu Veza pe Nnumneni, ANU INelegI! iu Vieau să 
vezi pe nimeni, NiCl Sa Te Vagă Nuliteutu, Numa eu. Să 
Le ingrljest eu. 

M au iasă atintat de ea ca un copil. Da. Era bine. 
Era pime sa tiu DOinav ŞI INgHIJI ae ea. Ma ana și 
mă ceria. iși ascunuea emouă pin gesiuri prusce, prin 
acpuni auvoricare ge mita Owgporă aD5oiuiă, LIN Qă- 
dea aqocwriue şi nu mă lăsa pana nu te ingulyeam. 
Am mancat impreuna cateva Zune. U, Dal, şu ce e 
aul? toate, nu. Wu i-am cunoscut. krn ta. şedea 
langă mine şi-l gniceam câlaura trupuwui tanăr. imi 
dăuea dumicaii 1n gura, sQrbeam Qin aceiaş pauar, 
mușcam amanuoi din aceiaș, bucată de paine. de așeza 
in genunca sau pe o pezţă tangă aivanul meu an 
ateuner Şi-mi cerea să-i dau şi ei la tel. Şi ocni ei erau 
mereu aițu, mereu auţii. 

Intro zi a venit cu un pachet. S'u ascuns după pa- 
iavan Şi a aparu imbracata Intro rocnle de mucasă. 
Doar moartea pe care 0 aştept va acoperi imagina 
aceasta de supiarirească irumuseţe, Dal. 

— lată-mă, lipan! Mireasa ta! Ma vrei! Mireasa 
sufletului tău, uraciosule drag. 

Am iuat-o in brae.e mele şi s'a cutremurat toată. 
Şi sărutarea aceia de atunce a tost un abis de bucurie 
şi spaima cruntă. Fericirea i-a destigurar taţa. O, cine 
a imventat ogunzile, Dal! Era aco.o, in tața mea, 
undeva, o ogundă mare. Și mam vazut in ea cum mă 
apiec spre gura aceasta iermecătoare, pasionată, in- 
dureraă și crudă. Şi mam văzut aşa cum eram atunci. 
Un cnip răvășit de paumă şi impovâărat de ani. krun- 
tea era brăzaată de urme adanci. Sub ocni se desem- 
nau cute ca niște creionări nebuneşti pe un desemn 
realizat de un ochi de nebun sau ue posedat. Mi-am 
văzur anii în ogunda aceia. lar Una închisese ochii. 
Obrazui ei era aproape, icarte aproape de a. meu. Mi 
s'a împleticit privirea. Și am simţit avunci că nuci ochii 
nu-mi. mai aparțin. li perdeam şi pe ei. lar pe ea tur- 
tuna o desiigurase. Buzele îi tremurau, în spasm. Râ- 
suiiarea era gataită. Chipul ei își pierduse trumusejea 
parcă pentru o altă trumuseţe, satanică, biruitoare, 
diperată. Şi încetul cu încetul am văzut chipui ei 
proectat în viitor. Imbătrânit, chircit, străbătut de 
bârcituri. Iar sub pielea aceasta tristă și neagră am 
simţit, tare, osul craniului, golul orbitelor, linia aspră 
a maxilarelor și şirul dinţilor în veșnicul rânjet a! 
morţii. Am țipat inebunit de groază: 

— Una! Scoală-te. Trezeşște-te. Mi-e frică. Da. Mi-era 
frică de toată această uscăciune a sevei tinere de azi 
dacă nu o voi incremeni eu în piatra mea. Şi am pri- 
vit spre statue. Una a deschis ochii și mi-a surprins 
privirea. S'a smuls din braţele mele, rece, îndepărtată, 
duşmană. Și a fugit. 

Am revăzut-o târziu. Ne-am plimbat atunci undeva 
departe, spre lacul Teiu. Eram, noi singuri prin imen- 
sitatea amurgului aceluia de vară. Plină din nou de 
larmece, gingășie, neprevăzut. A inceput să fugă, che- 
mându-mă după ea. Joc de copii peste iarba câmpiilor. 
Wugea ca o ciută. Am fugit după ea. Dar nu o mai 
puteam ajunge. Am simţit junghiul acela în inimă și 
oboseala cruntă a mușchilor care nu mai voiau să mă 
asculte. Cu respiraţia tăiată, am căzut pe o bancă. Una 
va apropiat zâmbind de mine și mi-a spus: — Moșşule. 
Atât. Apoi văzându-mă așa, trist, a vrut să continue 
jocul. Am rugat-o să rămâie lângă mine pe bancă. 
l-am spus: — Ai știut dela început că sunt un om bă- 
trân. Acum dece râzi de mine? 


«— Dar nu râd, nu vezi. Spun ceeace este. Desigur, 


eşti bătrân. Apoi s'a sculat brusc, râzând ca un copil 
cand a iacui v şoue și a inceput că culeagă ilori ae 
camp. Își iasase poşela pe bancă. Am atschis-o să 
vaa ce are ihaunuru, Mi-a piăcur să răscoiesc nucule 
HIMACULI GIN puşeva unei Iei. Am gasit O 10L0graile 
a mea pe cae 1-0 dadusem mai de mult. 

— ese ȘI 10tograuia asia sa une? Le vei spune dacă 
le va inirevu cineva pe tine reprezintă. 

— Nimic. Dealuiel sucrui sa şi intamplat. Un coleg, 
UN Siuaeui, ai, nu p-am VortviL nunic de ialus ni 
se pare, a şi găsI-o și ma inirepat dacă e taia sau 
UNCHiUL Meu. 

— ÎL Ce at răspuns ? 

— La e bunicul! 

Am ras guiben. Şi Una a fost fericită de mica ei 
ierocutate. Apoi mi-a tăcut iarăși semn: — Haide, 
îe-a. odianis destul. Încearcă de mă prinde. 

— Fugi. Am să ie ajung. 

Am lasat-o să ruga. se lăsau umbrele amurgului 
tot ma dese. Și nu am mai vazut-o. Am lual-o ina- 
pol, am eșit in drum, am oprit primul taxi care tre- 
cea și am plecat acasă. Câreva zile nu am mai vă= 
zut-o. Ca sa nu sutăr prea mult, am lucrat ca un po- 
sedat la „Cnemarea”. Statua se desprindea tot mai 
clară, tor mai vie din ganga ei de piatră, Li făuream 
astfel trupul pe care nu 1-. văzusem niciodată, trupul 
miădios, superb, tanăâr şi gol. Nu-i ştiam decat brayele 
și masinile inuci și reci. Dar când am ajuns la iaa şi 
la ochi m'am oprit. Ce privire să-i dau? Care este ade- 
vărata privire a Unei, ea care are o mie de priviri? 

Am aruncat dalta şi am eșit. 


Prin fața Universităţii am văzut-o. Mergea la braţ 
cu un tanar. Un băiat tanăr ca ea. El se apieca asupra 
ei şi-i vorbea, ii vorbea mereu. Și rădeau amanaoi. 
I-am urmărit. Un drum lung. Au luat-o prin Balişte, 
apoi au ajuns, pe ocouite, nu se grăbeau, aveau timpul 
inaimiea ior, spre grădina Icoanei. Nici acolo nu sau 
Oprit. Au trecut mai departe, spre parcul loanid. Ca 
un hoț, mam strecurar în spaieie ior spionanduri. 
Au siat mult. Se inoptase bine. Şi am vazut săruta- 
rea lor. Erau tineri. Erau tineri. Era dreptul tor a- 
cesta, nu at meu. Am cșit copleșit şi împovărat de 
inuiuitatea tuLuror viselor meie. Am stat o oră în 
grădina Icoanei. Apoi am luat o mașină să mă duc 
undeva în oraș, să uit, să aud muzică, zgomot, nebu- 
nie. Am văzut-o din mașină şi am oprit :n drepiul ei. 
Am deschis portiera și i-a şoptit: — Una. A intors 
capul speriată. 

— Te-ai hotărit să te întorci acasă? i-ai lăsat ca- 
valerul singur? 

— la-mă cu tine, Tiţian. Vrei? 

Am primit-o alături de mine. I-am prins capul în 
palme și i-am privit ochii. 

— Il iubeşti? 

— Pe cine? 

— Pe tânărul de adineaori. Cred că e Palius, nu! 

—. Nu-l iubesc. 

— Dar ţi-ai mânjit buzele cu sărutarea lui. Una. 
De ce? 

— Pentru că și tu ţi-ai mânjit trupul cu îmbrăţi- 
şările aitor femei. Te urăsc, Tiţian... 

— Şi eu te urăsc, Una. Mi-e teamă să nu te sugrum 
cu mâinile astea... 

— Aș fi fericită. 

Maşina a oprit în dreptul casei mele. Fără să mă 
întrebe, a venit cu mine. | 

Ce departe mi se par toate! Și totuşi toate acestea 
Sau întâmplat eri seară. A intrat cu mine şi a rămas 





in faţa statuii mele, încremenită, tristă, mută, îndâr- 
jită. 1și privea trupul daiţuit în piatră. bimyeam că 
ar ti vru. sa-u Stare și nu indrăzuea sa O iaca. Apoi 
săbaieca, patimașa mi sa aguşat de grumaz. Piangua, 
radea, vremura. lira ca o apa de Muune, pravalinuu-şi 
vijenos cascada valunior, undeva în adanc. 

— Tiţian: Ai mangaiat piaira aceasta și nu pe mi- 
ne. Ai unit suraiucirea ei nu și pe mine. Și eu sunt 
aci, aci langă tine și tu nu mă simţi, pentrucă ochii tăi 
nu Văd Qecat icoană Statuu taie. Atat. De Ce ina Gis- 
prejueșui! Nu sunt tânără, nu sunt trumoasă, nu poţi 
ii manuru de mine, mica ta sojiuară! Nu am să le sac 
de ras. Să știi. Dacă ver avea reuniuni mari cu lume 
muta, recepții, lucrâri de acestea caraghioase şi nece- 
sare totuş,, nu tie voiu incomoda. Voru încerca insă 
să jiu la inău.yime. Ai să vezi! Să îii mandru de soţia 
ta, Tiţian. ă 

Cum sa întâmplat? Nu știu. Totul se învârtea în 
jurui meu in dans drăcesc. Statuia intindea brajeie 
spre mine. — Eu, eu, nu ea... Una eia aproape de 
mine, aproape şi 1i simțeam divina fremătare u Liupu- 
lui nâvainc... in pereiele divanului era Masca, maşca 
aceea de ceară care rânjea. OU auzeam ca pun Vi5 pe 
Una cum imi spusese odată; — Mi-e teamă Lipan, 
mi-e teamă să nu mor în braţele tale atunci când voiu 
fi soţia ta... 


Vartej... ce vârtej! Tâmplele pocneau ca sub lovi- 
turi de ciocane grele. Şi eu imi duceam mireasa, cu 
mine, ucolo, pe altarul acesta în care se oficiază ntul 
de totdeauna. Duceam cu mine un trup inert, care se 
svâreoiea numai în icniri lăuntrice, brațele acestea care 
mă înlănywau, ca o menghine, tare, tare, duceam sus- 
pinul buzelor ei încleştate......, 


„Când m'am trezit, era prea târziu. M'a trezit nu- 
mai gândul, gândul acela sa.vator: Una nu e încă soția 
mea... O tăetură par'că de coasă retezase năvala san- 
gelui. l-am privit, deșteptat încet din aburui bene 
mele, trupul aib. Era mai frumos decât statuia mea. 
Şi încet am pus capul pe pieptul, pe inima ei. Voiam 
să-i aud bătăile inimii ei mici de tată. Și nu auzeam 
nimic. Am apăsat urechea pe sân. Şi mi-a răspuns 
tăcerea, Şi i-am privit atunci ochii. Era întuneric dar 
achii ei îi vedeam totdeauna în întuneric. Erau des- 
chişi, largi, largi, imenşi cu o expresie de suprapă- 
mânească bucurie. I-am ridicat mâna şi mâna ei a 
ecăzut, inertă, ca o bucată de materie mizerabilă, ne- 
insuflețită. I-am luat pumnii delicaţi și mici să-i în- 
călzesc sub sărutările mele. Dar degetele ei reci nu 
mai puteau fi încălzite de nimic şi de nimeni. 

Nu, Dal. Nu am plâns. Nicio singură lacrimă. Pen- 
trucă am citit atunci în ochii ei ceva ce nu poate minți. 
Ochii ei mă chemau, mă așteptau. Ea murise pentru 
că trebuia să moară așa, în braţele mele dar eu, cu o 
omorisem. Da. Știusem atunci când o duceam spre 
divan, știusem că patul nupțial poate fi pentru ea pa- 
tul morţii. In secunda aceea teribilă de beție şi de 
rătăcire, făptuisem crima aceasta în gândul meu. Ca- 
leidoscop, îmi jucase prin fața ochilor toată povestea 
asta stupidă și simplă. Toate privirile ei, toate gingă- 
şiile și răutăţile ei, sărutarea din pare, icoana tânăru- 
lui aceluia, setea mea de răzbunare, gelozia cruntă, 
obsesiunea statuii neterminate şi mai cu seamă, din- 
colo de toate, stăpânind totul, prezența covârşitoa:e a 
măștii de ceară, cuvintele auzite din buzele seci: Nu- 
mai moartea desăvârșeşte totul. Prin moarte, rămâi tu 
însuți, 

Am veghiat-o până la ziuă eu şi.cu bătrânul meu 
valet. Nu am anunțat pe nimeni. La ce bun. Nici pe 
tine. În sihăstria mea, nimeni nu mă turbură. 

Justin a adus candelabre şi lumânări. Eu am adus 
Gis de dimineață flori. Apoi am terminat statuia. E 
gata acum, Dal. Şi o dăruiesc lumii. Iar pe mine iar- 
tă-mă. Mă duc după ea. Acolo unde mă cheamă și unde 
nu mai aștepți nimic. 


SR PETRU P. IONESCU 





6 





Da. Toiul este pregătit. Pentru mine de data aceasta. 
Totu. ese siarşir. și sunt ierieli. U iericire groaznica. 
lubica mea e lingă mine. Doarme, E mumu & sormnn, 
maree somn, in lumina paipaindă a lumanaăriuor, 
cmpal ei e neasemuiv de trumvs, O îrumuseje cale a 
invins Viaţa, care a rămas, care a încremenit, odată 
pentru to.deauna. 

Cu cără grJă, cu câtă gingășie am întins'o pe patul 
ei, pe parul nostru, pacuu care thebuia să ne tie cul- 
cușu aragostei, cuu nunţii! După ce lucrul acela 
sa intâmpiat, lucrui acea care trebuia să se întâmple 
cu orice preț, nu mi-a 1ost trică, Dece să-mi fie incă! 
Voi veni după ea, E îiresc și necesar să viu şi eu după 
ea. Ce mai mă oprește, ce ma mă reține aci, pe lume? 
Tabiourue mele, statuile mele? Dar o am pe ea! Am 
chipul ei. Voi da lumii cea mai îngrozitoare şi cea 
mai desăvârşită operă de artă: chipul iubitei meie, 
încrememt pentru veşnicie în piatră. 

Nu i-am inchis ochii! Ochii e: privesc mereu, mă 
privesc mereu. Sunt în ei. Voi fi mereu. Şi când vor 
putrezi voi trece din țărână în spirit, dar voi fi mereu 
în ochii ei, în spiritul ei. l-am lăsat ochii deschişi. 
Privesc spre cer. Cât de liniştit și de dumnezeesc pri- 
vese spre cer! Am eșit încet, Mi-era teamă să nu-i 
turbur somnul acesta, uitimul somn, singurul somn 
adevărat. l-am sărutat fruntea. Era rece. Dar aşa e 
fruntea iubitei mele, așa a fost întotdeauna: Rece. 
I-am atins cu buzele mele de pară mâinile, neasemwt 
de frumoasele ei mâini. Şi mainile erau reci. Dar așa 
sunt și aşa au fost mâinile iubitei mele totdeauna: 
Reci. Imi amintesc atăt de bine de mâinile ei reci. 

— Pin, ia-mi mâinile. Nu vezi că sunt reci! Incăl- 
zeşte-le cu buzele tale. Ba nu, lasă-mă mai bine să le 
pun la pieptul tău. Ce fierbinte e pieptul tău, Pin! 

Hi, hi! Ce bună memorie am! Uite ce bine văd toate 
acestea, ce clar, ce simplu ! li luam mâiniie şi i ie să- 
rutam. Apoi le puneam la piept. 1 le apăsam bine pe 
piept. Auci, vezi, numai aci unde bate inima mea! 
inima mea care bate pentru tine Una. Și bieteie ei 
mâini tremurau de spaimă și de bucurie, La plecare, 
târziu, (ce greu mă despărțeam de tine, Una!) ea îmi 
întindea mâinile şi-mi îngropam obrazul ars de dor 
în căucul mic al mâinilor ei reci şi albe. 

— Dece pleci? Nu mi sau încălzit încă mâinile, 
Pin! Şi dacă pleci, vor fi din nou reci, singure și triste. 

Așa îmi spunea Una. Și ochii ei jucau, Jucau, in ne 
sfârşite, în inmiite înfățișări. Dar pe atunci nu venise 
teribila mea spaimă. Spaima de ochii ei, de frumuse- 
ea demonică a genelor lungi, de strălucirea supra- 
firească a verdelui aceluia cu înmiite, cu nestârșite 
feţe. Eram numai un îndrăgostit. Blestemul artei nu-și 
murmurase în urechile mele descântecul, chemarea 
căreia nu-i poţi rezista... 

Am deschis uşa şi am eșit. Ah, lumeal Iată lumea! 
Trec oameni pe lângă mine, oameni mulți și niciunul 
nu știe că Una stă întinsă, frumoasă, rece, incremenită 
așteptându-și marele drum, ultimul drum. 

Fetiţa vecinului m'a strigat: Domnule Tiţian, Dom'le 
Tiţian, unde te duci ? 

Am tresărit. Mi-e dragă fetița asta. Așa va fi fost 
şi Una acum 10 ani! O fetiță mică, cu bucle mari, cu 
ochii largi, deschişi în faţa vieţii, așteptându-și ursita. 
Așteptându-mă, căutându-mă pe mine. 

— Mă duc să iau flori, să caut flori, multe flori, 
sălbatece flori de câmp... 

— Merg şi eu. Mă iei şi pe mine? 





Da. Am luat-o și pe ea. Mi se părea că merg cu 
trecutul alături, cu trecutul Unei alături. Undeva în 
depărtare, în necunoscut, în lumină, în soare. 

Am strâns de pe câmp flori multe, sălbatece, flori 
cu miros discret, timid, tare, flori cu scaeţi, cu petale 
tari şi reci. Reci ca mâinile și ca fruntea Unei. 

M'am întors înazt. Nu aveam nevoie să mă grăbesc. 
Să fiu lângă iubita mea. O aveam cu mine, în mine, 
sub pleoape, în carne, în sânge. Eu însumi eram ea, 
Ea era întreagă în mine. Imi aminteam atât de bine 
cuvintele ei; 

— Suntem una, Tiţian! Ești eu însumi. Uite. Pri- 
vesc şi mi se pare că prin ochii tăi privesc. Râd şi mi 
se pare că e însuși râsul tău... 

Mă întorceam încet cu braţele pline de flori, înțe- 
pat, prăfuit, fericit. Nimic nu-mi turbura fericirea. 
Una nu va mai fi a nimănuia. Taina ochilor ei numai 
eu o știu. Cumplita taină a ființei ei numai în mine 
iși are dezlegarea și răspunsul, Era noapte când mam 
întors. La uşă am luat florile din braţele fetiţei și 
am intrat. Am strigat, încet, duios, să nu o sperii: 

—— Una, iubita mea. Eşti aci? Ţi-am adus flori. 

Nimeni nu mi-a răspuns, pentrucă nimeni nu mai 
putea să-mi răspundă aci, în lumea aceasta. Singur 
Justin, bătrânul meu servitor, ședea lângă ea, ve- 
ghind-o. 

Am pipăit trupul Unei. Şi prin întunerec i-am vă- 
zut ochii. Ciudat! Totdeauna am putut să-i văd în 
intunerec. Luminau pentru mine. Ardeau lăuntric 
pentru mine. Fruntea era rece, foarte rece, mâinile 
erau reci, picioarele erau reci. Am căzut în genunchi 
lângă patul! ei și am stat privindu-i ochii încremeniţi, 
aşa cum voisem. O singură privire. Nu o mie de pri- 
viri. Numai pentru mine. Nu şi pentru alţii. 

Apoi am aprins lumânările. Lumânări multe, multe, 
așezate împrejurul capului ei de demon şi de înger. 
Să fie lumină multă, multă, multă, să-i văd 'ochii, 
heasemuiţii ei ochi. lar deasupra patului ei mortuar, 
a patului care trebuia să fie patul nostru nupțial am 
întâlnit zâmbetul straniu, chinuit, teribil al măștii de 
ceară. Şi am râs. E 

Curios! Sunt unii care cred că faptele omului pot 
îi explicate prin câte un singur motiv, prin câțe o sin- 
gură cauză. Să mori de râs de psihologii aceştia cara- 
ghioși care nu cunosc nimic, nu știu nimic.., 

E târziu. Se lasă, greu, noaptea. Afară vântul bate 
mereu. E îrig și negru. E toamnă. Şi eu nu am în faţa 
mea decât o singură noapte. Una singură. Și în noap- 
tea asta, alături de trupul încremenit al Unei va tre- 
bui să-mi scriu povestea. Nu o scriu decât pentru tine 
prietene, numai pentru tine. Mâine, oamenii legii o 
vor găşi și ţi-o vor da. Și atunci vei ști dece a murit 
şi dece am murit și eu. 


i bă 
Confesiune ! Nu. Povestire simplă, elementară, stu- 
pidă, ca și viaţa. O scriu pentrucă trebue să o scriu. 








Ca să mă erţi prietene, că nu mai pot continua drumul 
acesta de nesericire şi glone pana la capat. Oamenii 
au nevole de carți, de „ichiune, de iluzie, de aramă. 
E în no o sete de rău și de irumos care nu se poate 
stinge nicioaară, cu nimic, 

vana a nu cunoaște pe ina, am fost fericit şi simplu. 
Tu știi. Nu am trai decat peniru arta mea. iu-a pia= 
cut gloria. Şi am avut-o. Mu se spune că suni azi cel 
mai mare scuipior al lumii. Şi tovuşi eu am vrut să 
fiu pictor. Dar lumea tormelor largi, spațiale, a avut 
penru mine mai mută valoare decui lumea CUIorLor. 
Cuioriie sunt traaăvoare şi trecătoare. Nici trunza, 
mici valul, nici cerul, nici ochii temeilor, nici rozul 
trandanriu al obrazului nu răman. Se schimbă, dispar, 
se transtormă. Și eu am crezut totdeauna că arta are 
menirea aceasta de a opri, de a iixa, de a peceuul 1n 
veşnicie aceia ce este trecător şi pieritţor. Vezi tu! 
Chipul tău va pieri. Se va scnimba, bar bustul ce ni 
l-am tăcut acum un an nu va pleri nicioadiă. Am avut 
şi grija să ţi-l torn in bronz ca să rezaste și mIcuor 
mizer capricioase aie intamplăriior. Nu va pieri. In 
el te-am mixat pe tine acel aim chpa aceia sau poate 
acel de totaeauna. Și când vei îmoarrâni și mai muut, 
acum ai bU de ani ca și mine, te vei privi și nu te vei 
mai recunoaşte. Numai prin mine vei rămane aşa cum 
ai iost atunci, anul trecut. hegret că nu ţi-am tăcut 
chipu! cand erai loarte tanăr. Dar atunci mmic nu era 
inca iormat, Deabia vena! în lume. Viața nu pusese 
încă pe iigura ta minunată și tristă peceua dommei ei 
absoiute. Deabia începeai să fii un om. Acum eşti cu 
adevărat. Am surprins atunci în privirea ra orgoiiul 
stant al răsplătiru pe care amânaoi o meritam.. kra 
în anul când intraserăm amândoi pe poarta guori&i, în 
incinta Academiei, prinire Nemurnori. O viașa de 
muncă și de durere răspuătită prin ceeace ne poaie da 
lumea, cât ne poate aa. 

Kșui fericit prietene, nu-i așa ? Ai cunoscut o iubire 
tihnuă, ai o tamilie, copii mari pentru care eșu un 
Zeu tuielar. Ţi-ai scris romanele in umște, in papuci 
căiduroși, în iaţa biroului tău. Nu ai alerpgar prin „une. 
Nu ai căutat imposibiiul, nu ai cunoscut aventura, ne- 
bunia, rasul spumos, spaima, durerea, haosui, adantu- 
rile imposibil de scormonat, inaiturule imposibu de 
atins, ca mine, Eu am vanturat şi lumea interioară, 
şi lumea ain afară. Cand tu 1 ţineai cursuriie, cum- 
pătar, ia Universitate, eu alergam nauc. Odată la Sputz= 
berg, în ţara acelu unaș al iorme care a tost 'uurin= 
waidsen, altă dată pe maiurile Senei ca să stau de 
vorvă cu Bourdeule sau să visez privind piatra nsu- 
fleșiră din muzeu lui Rodin, alta dară în Spania ca 
să mă inspâimant de nebunia lui El Greco, pesie o 
lună în Auena să cutreer Acropoiea, cuib de minuni 
unde a sălăşiuit odinioară khiaias şi Praxiteles. Lre- 
tutindeni am fost. In Atrica să caut Atlantida și vecmul 
loc al reginei de Saba, in india să privesc minunea 
tempiului din Angkor şi pagoaeie de pe malul mur- 
dar al Gangelui mistic, Mau dus pași: pretutinaeni. 
Căuiam marele vis al artei. și nu șuam că va veni 
pentru mine celălalt vis, cumplitul, care loveşte tără 
să întrebe, care nimiceșie tărâ să aștepte, 

lubisem desigur mult. Trecuseră multe femei prin 
viața mea, Niciuna nu m'a reținut. Din toate am sor- 
bit doar parfumul de o clipă, tarmecul de o oră, bucu- 
ria de o zi, oaza de liniște de o lună sau tihna pentru 
noi creațiuni, de un an. Nu m'am căsătorit ca să nu 
tiu legat, dar şi pentrucă nu mi se părea necesar să 
o fac. 

Am cunoscut însă în casa ta bucuria căminului. Şi 
asta îmi era deajuns. Copiii tăi mă iubesc. Oh! li alint 
mult, ştiu. Și mi se pare că erai şi puţin gelos pe mine. 
ţi aminteşti de câte ori ne-am hărjonit pe motivul 
acesta şi cum totdeauna iubita noastră Michaela, fiica 
ta, îmi lua apărarea și te făcea, cu acel zâmbet înge- 
resc pe care numai copiii și fetele în adolescenţă îl au, 
„ursuz bătrân“. 


Nu te invidiam însă pentru fericirea ta absolută. 
Plecam din casa ta senin și mulțumit și mă încuiam 
aci, în atelierul meu, oarecum laș şi fericit ca un avar, 
pentru liniștea mea, pentru singurătatea mea absolută. 

Când plecam vara pe munte, nu te luam. Tu nu erai 
obișnuit. Eu aveam mușchii tari și pieptul larg. Vai! 
Cu ce frenezie îmi cultivam tinerețea asta întârziată. 
Ai râs totdeauna de sala mea de gimnastică. Mă înţe- 
legeam mai bune cu Radu, băiatul tău, cu care făceam 
scrimă şi box, sau cu Michaela, cu care făceam călărie 
și natație, 

— Eşti tare „unchiule“ Tiţian, spunea adeseori Radu 
când câștigam la puncte sau reușiam o „directă“ bine 
mânuită. _ 

— Eşti formidabil, „mon onele“, gunguria, minu= 
nată, Michaela, (cred că a fost şi puţin îndrăgostită 
de mine fiica ta, Dal, şi o să o doară plecarea mea de 
mâine!) când o învingeam la galop sau îi furam 25 de 
secunde din „startul“ ei la „brasse“ sau la „indiană“. 

Vezi tu, tocmai această tinerețe întârziată m'a pier- 
dut. Sunt câteva luni de atunci. Era în primăvară. Lu- 
cram ia marele meu grup acum terminat „Dansul 
lelelor““. Mă duceam în fiecare dimineață la pădure, 
pe aci prin preajma Bucureştiului, la Băneasa, la 
Snagov. Mergeam pe jos multă vreme. Imi plăcea 
mângâerea vântului primăverin pe fruntea goală, pe 
latul pieptului. Aș fi vrut să mă dezbrac, să merg 
gol, să simt degetele reci și pătimașe ale vântului pe 
trupul meu, ca o îmbrăţișare pasionată de amantă. Cu 
cei 50 de ani ai mei, mă simţeam tânăr și viu. Inlă- 
turam din gândul meu umbra aceasta teribilă a spai- 
mei și a îndoielii. Să fiu tânăr. Să mor tânăr. Să nu 
îmbătrânesc. Mi-e groază de decrepitudinea aceasta pe 
care ni-o rezervă destinul. Să nu poţi fi stăpân pe 
trupul tău, să simţi în carnea și în mușchii tăi plum- 
bul trist al încremenirii, scârțâitura hilară a articu- 
lațiilor care nu mai au flexibilitate şi vigoare, să fii 
obligat să stai la gura sobei, înfășurat în pături calde, 
suferind de reumatisme, de arterioscleroză, de toate 
aceste simptome desgustătoare ale bătrâneței, 

Şi într'o dimineață am văzut o fată. Mergea în faţa: 
mea. Sau poate mă înşel. Nu era mers, Era un dans: 
suav. Ca și când ar fi cântat, ușor, fredonat și ar fi 
schițat un nesfârșit cadril cu mersul ei. Nu era prea 
înaltă. Am zâmbit înveselit de un gând. Imi vine până 
la piept. Dacă aș întinde mâna, umerii ei nu ar depăși 
unghiul drept al brațului meu cu corpul. Avea pi- 
cioare minunate și puternice de fată sportivă. Nu-i 
puteam vedea fața. Din spate, așa cum mergeam în 
urma ei, îi vedeam însă părul. Era ceva minunat și 
unic. O bogăţie de aur rebel. De pe atunci mi s'a pă- 
rut că părul ei este' mai mult o boare, ca o aureolă 
de lumină imaterială, lăsat mângâerii vântului și saru- 
tării soarelui. 

A doua zi, pe acelaș drum, fără să-mi dau seama, 
am așteptat-o. Eşisem exact la aceiași oră, fericit și 
puțin confuz. Sunt caraghios! Nu e mai mare ca Mi- 
chaela și i-aș putea fi tată! Nu știu dece m'am simţit 
iuşinat în clipa aceia față de tine. Mă închipuiam în- 
drăgostit de Michaela, venind să-ți cer mâna și auzeam 
vâsul tău mirat şi dezamăgit: 

— Ești nebun, Tiţian! Ai dat în mintea copiilor! 
Dar asta e „libido“ frate, libido facudian! In fine, 
gânduri neroade. Dar am aşteptat-o. Și a venit. Când. 








TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 


UNIVERSUL LITERAR 


MASCA de CEARA 


Taxa poştală plătită în numerar 


de PETRU P. IONESCU 


a ajuns la vreo zece pași de mine, a avut o șovăire. O 
chpă mi s'a părut că ezită, se oprește. Ma privit brusc, 
ece, categoric, a lăsat ocnui în Jos şi a trecut pe 1angă 
mine drept, cu capul deodată impuns, volunar, ina- 
ine. Am siat aşa, incremenit și inciuuat. ŞI insunctiv 
mi-am pipait obrazul, bram neras. Şi am tăcut a.unci 
un gesc unposipul. Mam uitat n oguinda une terestre. 
Un nor rece a trecut prin mine, ca un dir de gniață, 
dealungul şirei spinăru. Wram un domn bâtran, nese- 
TioS, privind cu prea muută scâruinţă o tată tanară. 
Raacuia postură, ştii, a „craiului“ bătrân! Moment 
ÎNgLUZILUI. Dar Eram 1EfiCciţ. li vazusem rața. Dai! O, 
ce ternare stranie, ca o baie rece și tierbin.e, aşa cum 
tăcusem de atatea ori, la „saaia” în Suedia! Avea o 
iunie dreapiă, incapăţanara, gingaşă. OU perecne de 
Sprancene aese se unv:inau aproape total la raaacina 
unu nasuc tor atat de 1ncăpațana: ca și truntea. bu- 
zeie erau groase, carnoase, sensuale, desemnand o 
gură mică dar neverosimil de voluntară. Uvalul ieţei 
era periect, aproape un oval de copil. Un pui tin 
btonu, ioarte vizivil ii acoperea obraji şi tambieie. 
Ocnn erau puțin obhci, ocni de tâtaroaică sau de 
Siavă. Privirea! Nu am putut înțe.ege nimic pentrucă 
ochii ei, în cupa aceia, nu priveau nimic. iau poale 
acea de nedeziegat privire a siinxuuui. 

Am zâmbit trist. „Micul siinx“. Dar s'a terminat. 
Maine voi merge pe ai: drum. E stupid să țin așa ca- 
lea unui copil. Dar a doua zi eram in aceiaş loc. Ma 
mirat că nu o vâd. O, ce nebun am tosc! Ma parbie= 
risem, pusesem un costum sport, cu camașă descnisă 
la gat şi-mi numărasem, inmarmurit, cateva tire abe 
la sample pe care ie-am smuls cu turie. A, nu! Mă 
simyeam tanâr, tanăr! Am cotit colţul străzii și deabia 
mi-am opt un țipat. ra acolo. Dreapiă, simplă, tare, 
ca un Stamp untipt indărâtnic in pamant, ma așiepia. 
M'a văzut, a ma. rămas așa o secundă ce m: sa parut 
un secol şi a iugit. kur și simpuu, a iugiţ. A treia zi 
am Șiur unde şaie, iar a patra zi am așeptat seara și, 
lencir și ruşinat mam piimbat prin laya 1eresuelur 
«1. Am indraznut sâ ridic privirea şi am vazut-o. Mi 
sa părut avunci că se deschide pâmantul sub mine. 
Ma vazut in postura asta ridicoiă de licean înură- 
gostit,., 


(vezi cum îmi place să povestesc toate detaliile astea 
care pe une nu Le 1hiesesează ! Dar aci, în daţa na, 
NeNnigcaă, INconJuraa de .uminăa pâiiua a Luimaharl- 
lor, cae €ă, sticieineniiă Pentru tuvdvauna Şi eu am 
Qa.Di1ă Sa-yl EXpPllc uece ȘI cum am ajuns au, cum a 
Muiutj în biata Ne, Una)... 

„iN O mai vazusem de muute zile. Băteam drumul 
Ci, Şcuvaiii ia îcicasua el ȘI DU O Ihdl Veuuallli DuP 
Înaazaaaa Viagli EL ăn lucrat Că Un Poscuav pânsul 
)eaciuc” ȘI an 1NCeput acea Nepuiităscă SLaăLULE pptouute 
Maica” Care le-a mubpăuinainăt pe Lut şi pe aupu ŞI 
Caic era ta, ea, ca, sui al ta, vu VLUp ue iCiutcie ŞI 
Qc ituivăra văâie răsare un păinani şi Gate Lai, ul 
le purcie Şi ŞELpL, UINVI€e ape ŞI COicadua UE 1ătVe, puiă 


ȘI taazilduă, DCuuatată ȘI orala VOLUȘI ue lOa.a Ne- 


build Caeinarii lupivuuul, Cu Prayele Luuutave șI a rugă 
ȘI a puruiica, CU Căpul apuetar pe spate, indaramnuc şi 
Supus, Cu Buta INucuescalsa ca Și Cand ar 11 Cuemat 
Ş: ar Îl Fesuzat TO.udăva prima, Nnebuneasca saruiuie. 

lui aminușui! Bra in iunie! Mergtam cu une pe 
Strâua Canu am iugut iară sa-ţi spun nici bunaziua ! 
U vazusem pe ea. ra la o Stație de tramva, vam 
Suit Qin mes, Caicand picioarele unui Câlator, am nă- 
Valit in interior, am da. gnionți n areapea și stanga şi 
am ajuns-0. Sa intors și ma privit. Şi am ancremenut, 
Voiam sâ- spun ceva și eam mur. U privue de 
Emaţă. Atat, A inchis ochii. l-am Vazut numai manuţa 
Cum incieşia un spatar de scaun. Am trecut Nane 
şi-am scoporit ia prima stape tără a pnvi in urmă, 

(Deabia tarziu mi-a spus Una că atunci era să ie- 
şine de bucurie şi ar îi vrut să o iau în brațe, să-i 
pun capul pe pieptul meu tare și să-i țin mana). 

Peste două ziue, în care timp am văzut-o mereu, 
acum mă aștepta dacă intarziam, am gâsir-o în coiţul 
străzii meie, in micul scuar din tață, ul șrii. Ma iasat 
să mă apropii şi a venit la mine. Mi-a prins simpuu 
şi drăgăiaș, reverul hainei și a şoptit: 

— E rușinos ceeace fac. Dar trebue să te cunosc. 
Tu nu ve avea niciodată curajul să-mi vorbeşti. De 
aceia îți vorbesc -eu... 'Liţian... lartă-mă că iți spun tu 
şi pe nume. Nu pot aiuel. Tremur, nu vezi. a-mi 
mana. 'ține-mă, te rog. Mi-e teamă să mă mişc de 
irică să nu cad. Inţeiegi ce-ţi spun! Uite, ce cura- 
ghioasă sunt. Mă baiba. Nu, să nu spui mmic. Să nu 
mă aiungi! Aş muri. Ja-mi mâinile, așa. Sunt reci. 
Incăizeşre-le. Te iubesc... 

(Aşa a început dragostea noastră, Dal, așa cum îţi 
spun. Nu am uitat mmic. Toate cuvintele astea au 
rămas aci în mine, Mi se se pare şi acum că Una se 
scoală şi mi ie spune, ca pe o lecție învățată pe de 
rost). _ 

O, Doamne, ce să fac cu fetița asta! I-am mângâiat 
mâinue şi am rugat-o să se așeze pe marginea de pia- 
tră a havuzuiui din scuar. 

— Fii cuminte te rog! Sunt înspăimântaț. Te rog să 
mă ierţi. Trebuia să fac eu lucrui aceia, nu tu... Haide, 
copil drag şi dulce ! E mai bine acum? Ne-am liniştit ? 

l-am prins bărbia în mână şi i-am ridicat capul in 
sus spre mine. Şi atunci i-am. privit cu adevărat, pen- 


tru prima oară, ochii. l-am văzut privirea. Și mam. 


cutremurat. O, am ştiut atunci, în chpa aceia unică, 
Dal, că toară viața mea până atunci fusese zadarnică. 
Căutasem pretutindeni fericirea şi fericirea era aci, 
în ocnii ei, în bucăţica aceasta de trup şi în navala 
aceasta de suflet și de dăruire. Am ştiut că pe ea o 
Căutasem în toată lumea, în toate nopţile și in toate 
zilele mele, ca să o atlu acum, la bătraneţe, când îmi 
putea ti copil nu iubită! 

(Ştii, Dal: aș vrea ca să fie aci o poveste de dragoste, 
dar nu e. Pentrucă este o poveste de moarte! U pri- 
vesc pe Una, așa cum stă nemişcată și dreaptă, încun- 
Jurată de [lori şi lumânări. Dacă se va scuia acum! 
Să vie să-mi ceară ochii, mâinile, sărutările! iar dea- 
supra patului ei rânjeşte perfid și fix, masca de 
ceară |) . 

Și dragostea a venit așa, nu încet, cu pregătiri ro- 
mantice, ci furtunos, nebunește, total. Multă vreme nu 
am îndrăznit să-i vorbesc de căsătorie. Eram gata să 
o fac. Și atunci când i-am spus, a râs-și a refuzat. O! 
Un râs rău, ironic, batjocoritor. 

— Desigur, ţi se pare că sunt prea bătrân pentru 
tine, Una! Ştiu. Aş putea să-ţi fiu tată, 

— Nu, Pin, nu de aceea. (Imi spusese într'o zi „Pin“! 
Te văz așa, înalt, ridicat spre cer, străfulgerat de 
trăznet, unic, dincolo de lume, cu rădăcina în pământ 
şi cu fruntea în azur...) Nu de aceia. Nu mă atrage 
nici bogăția ta, nici talentul, nici geniul tău. Oamenii 
spun că eşti cei mai mare sculptor. Dar ce am eu 
cu sculptura, piatră cioplită și atâta! Nu m'au ameţit 
nici gloria.nici renumele tău. In prima zi când te-am 
văzut, nu știam cine eşti. Dar te-am iubit de atunci. 
Cât-am plâns, cât m'am sbătut, Pin! Cum să te fac 
să te uiţi la mine? Tu'erai mare, minunat. Imi place 
părul tău, tâmpiele cu acel puţin păr alb! Şi ochii tăi 











12 Noembrie 1943 





atât de adânci, atât de stranii. Şi felul cum ridici 
sprâncenele când ești serios sau îngândurat. Şi gropița 
asta de aci, din bărbie. Și trupul tău înalt, vânjos, de 
altfel. Puțin îmi pasă că ești bogat, că ești celebru, 
că eşti membru la Academie. Ce cauţi tu acolo, Fin! 
Locul tău e în lume. In vânt, în ger, în ceaţă, în 


goana clipelor, în iureșul vieţii. 


— Dece nu vrei să te căsătorești cu mine, Una? 
Voi. vorbi cu mama ta. Trebue. Nu va refuza. 

— Ca să înnecăm iubirea noastră în banalitate! 
După căsătorie nu mă vei mai iubi ca acuma. Știu. 
Lasă-mă să trăesc extazul acesta, Pin! Şi apoi mai 
este ceva... Mi-e frică... 

— Frică? Dece ? 

— Să nu mor în braţele tale atunci când voi fi a ta... 

Nu am dat atenţie atunci cuvintelor ei. Dar i-am 
privit ochii. Erau triști, înspăimântați, ca de o pre- 
simţire teribilă, 

Lucram de câtăva vreme la „Chemarea“ aceia care 
era ea însăşi. Şi întrun amurg de seară, a venit la 
mine. Nici nu auzisem când s'a deschis uşa. A venit 
în dosul meu, mi-a dat capul pe spate şi m'a sărutat. 
Ce nebunească sărutare a fost aceia, Dal! O muşcă- 
tură violentă, furtunatecă, așa cum era ca însăși. Am 


avut o clipă de cumplită îndoială. Ce îusese asta! Cum 
cra cu putință ca o fată care nu cunoscuse nimic din 
minunile violente ale Gragostei, să sărute așa! Am 
sărit în picioare și am privit-o! Tremura toată. Şi ochii 
erau pătimași și cruzi, ca ochii reptilelor. M'a înspăi- 
mântat privirea acea de rătăcire şi de cumplită luci- 
ditate tot odată. 

— Cine ești? am strigat, ca scos din minţi. Pe câţi 
alii ai sărutat așa, înaintea mea ? 

A tresărit ca deșteptată din vis. Ma privit buimacă: 

— Am, tăcut ceva rău, Pin? Am greşit? Nu. Pe ni- 
meni. Tu ești singurul, unicul, 

Am căzut în genunchi în faţa ei. 

— Una! lartă-mă. Dar vezi, sărutarea asta... nu ştiu 
ce să zic! 

— Ia-mă în brațele tale, Pin. Să fiu o pasăre mică 
pe ramurile brațelor tale tari. O, cum te iubesc, Pin; 
Mi-e groază de iubirea asta! Mi-e teamă să te privose. 
Mi-e teamă să mă atingi. Şi totuși vreau. Te vreau. 
Nici nu știu dacă totul ce se petrece este aevea. Voi 
deschide ochii şi nu vei mai fi. Şi nu vreau să pieri. 
Nu. Mă doare apropierea ta și o caut. O doresc. Te 
privesc şi simt cum înghieţ de spaină și de bucune. 
Fiecare părticică a trupului tău cheamă și cere. Din 
fiecare aud izbucnirea unui gemăt, simt unduirea unei 
emanaţii care mă captivează și mă îmbată.. 

Vorbea privind în ochii mei. Și privirea ei era me- 
reu alta... Am întors capul spre statue. Aș fi vrut să 
aud din gura ei părerea. A privit şi ea și ochii i-au 
strălucit de ură. 

— Sparge statuia, Tiţian! Te rog. Nu vreau să faci 
din mine o operă de artă.. Nu vreau decât să mă 
iubeşti. Atât. Dacă mă iei drept motiv de inspirație, 
nu pe mine mă iubeşti, ci opera ta. Şi nu vreau. Nu 
vreau. Alege între mine și ea. Pentrucă atunci când 
opera îţi va fi terminată, pe mine mă vei alunga ca 
pe o otreapă. Iţi voi servi numai pentru asta. Atât. Și 
lumea va mai admira o operă fără să știe că sub recele 
ei stă svâenirea vieții mele fierbinți. Alege între sta- 


tue și mine. Intre carne și piatră, Intre sufletul meu 
„Și inspiraţia ta. 


Nu o mai priveam. Ochii mei rătăceau pe liniile încă 
informe ale statuii. O, ea nu înţelegea nimic, nimic. 
Ea nu înţelegea că tocmai această covârşitoare dra- 
goste voiam să o torn, picătură cu picătură, în opera 
asta a mea. Ca să nu piară. Ca să dăinue. Iubirea 
noastră nu putea fi veşnică prin noi, ci prin ceeace voi 
putea eu să transfigurez, să sorb din ea pentru a o 
face veșnică prin piatra asta fără suflet şi căreia îi 
voi da suflet, fără formă și care va găsi forma sub 
degetele mele, fără viaţă și care va fi vie prin cloco- 
tul pasiunii ce mă chinue. Să fixez, să încremenesc 
încă nu un moment, nu un simbol ci tot misterul, 
toată vraja, toată sălbateca măreție a Chemării. Dar 
ea nu înțelegea asta. Și avea dreptate să nu înţeleagă. 
Ea era Chemarea concretă, vie, carnală și eu voiam 
să o preschimb în ceva abstract, veşnic, spiritual. Ea 
era om și trăia în marginile lumii omului și eu o ve- 
deam înger, în buza de spaimă a azurului și a visului. 

Am mângâiat înfiorat piatra rece. Și atunci ochii 
mei au întâlnit, acolo, în perete, deasupra divanuiui, 
chipul acela straniu. O mască mortuară. Poate acera 
2. lui Voltaire sau a lui Richelieu sau a lui Carol al 
XII-lea sau a lui Filip al Spaniei. O mască teribilă, 
colțuroasă, o mască mortuară și care era vie totuşi. 

M'am dus şi am luat-o în mână. Am pus-o pe ge- 
nunchi și am privit-o. Eram singur. Una plecase, Nici 
nu ştiam când plecase. Mă lăsase, așa, în lumea mea 
de piatră, de forme, de spațiu. 

Ciudat ! Cât era de vie masca aceasta ! Știi modul ? 
Deasupra chipului celui mort se toarnă ceară topită 
după ce figura a fost mai întâi unsă un un strat de 
vaselină sau grăsime. După ce s'a răcit, se scoate şi apoi 
in tiparul acesta, în „negativ“, se toarnă ghips. Apoi 
forma de ghips poate îi înlocuită, printr'un procedeu 
invers, de data aceasta în humă, cu o reproducere în 
bronz. 

Pomeţii obrazului erau proeminenți. Nasul acvilin 
era neverosimil de veridic. Buzele strânse puternic 
deasupra unei bărbi de o rară energie, aveau un zâm- 
bet uluitor de concret. Pleoapele erau închise. Am luat 
chipul acesta şi l-am modelat, Era un exemplar în 
ghips. Am deschis pleoapa şi am fixat, printrun sin- 
gur punct, în gol, în adâncime, ochiul. Și deodată 
totul a căpătat viață. Simţean că ochiul acela mă pri- 
vește. imi vorbeşte. i 

Deabia atunci sau deschis buzele, Da. Le-am văzut 
deschizându-se, sub ochii mei. Dedesubtul lor au rân- 
jit două șiruri de dinţi ascuţiţi și gălbui. 

— Dintre toţi acei la care te-ai gândit, pot fi ori- 
care dintre ei. Voltaire, Richelieu, Filip, Savonarola, 
Carol al Suediei. Voltaire, am râs de toată gugumânia 
lumii dar am căutat marea, absoluta înţeiepciune, 
Richelieu, am mânuit stupiditatea oamenilor dar am 
visat cel mai mare vis: întruparea divinității pe pă- 
mânt. Filip, am scrâșnit în hohot nebunesc în deliciu) 
sanguinar al Inchiziției dar am râvnit înscăunarea ca- 
tolicismului absolut, domnia spiritului asupra cărnii. 
Savonarola, nu am cunoscut nici râsul, nici plânsul ci 
numai teribila armă a cuvântului și puritatea ascezei 
pentru mâintuirea omului din păcat. Sub toate chipu- 
rile am fost acelaș: neîmplinita căutare. 

— Și totuși, am răspuns cu calm, continuând să-mi 
țin pe genunchi acest cap care vorbea, e liniște, împli- 
nire, împăcare, desăvârșire pe chipul tău, mască mor- 
tuară. Dece ? : 

.— Dece? Hi, hi, hi! Pentrucă deabia în clipa aceasta, 
clipa morţii mele, sunt cel adevărat. Mulţi artiști au 
încercat să-mi plăsmuiască chipul. Champeaux, Ve- 
lasquez, Tiţian. Au surprins momente, aspecte, părţi. 
Şi nu au putut surprinde totul, pentrucă niciodată în 
viață nu suntem deplini noi. Până în ultima oră și tot 
mai avem ceva nou înaintea noastră. Viaţa. Până în 
ultima clipă, căutăm. Nu suntem desăvârșiţi. Nu sun- 
tem noi. 

— Dar desăvârşirea aceasta trebue să o dea” arta, 
am ripostat. Ea singură transtigurează și fixează. 


(I"*mare în pag. 5-a) 





contorm aprobării dir. G-le P. T. 1. Nr. 24.484.938 








E) 
i 
H 
| 
! 
!