Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0001

PROPRIETARE 
SOC. AN. „UNIVERSU“ EJCUREŞTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TR uf.EGAT, STELIAN POPESCU 


Imsorisă sub Nr. 163 Tr. Jlfo0. 








PSI 





Lei 220 pe 1 an 


ABONAMENTE: 420 be 6 luni | 


TELEFON: 


De vorbă cu Henri VWatisse 


Când se lumina d zi, strămșii noștri se îndreptau cu frța 
la Răsărit și îngenuchiând p un covor de rugă, se înălțau 
cu gândul la Cel di sus. 

Ceeace numim ni astăzi cliură și civilizație, ne-cru clăti- 
nat credința și datele strămșești, dar ne-a rămas prin in- 
stinct și moștenire nevoia uor senzajiuni de exaltare și 
de extaz. 

Şi nu e de mirar cum în fieare zi, paşii mei se îndreaptă 
în spre acel peret, pe care găsesc înșiruite trei icoane, 
trei pânze de Matse; pictura ceasta e pentru mine lumina 
dimineţii, roua suetului meu bucuria mea, un vis cu e 
couri serafice, cea care mă onduce înspre un paradis ar- 
tificial. 

Și acum veţi îtelege de cepreferim aceste pânze, de ce 
ne pasionăm de le, de ce le îdrăgim atât. 

Această frenez, această eenă nebună după opera de 
artă, această cusă exaltată, e nsuși motorul vieții. 

Ori de câte o. pictura a fos la impas, sa întâmplat ca 
un inițiat, căutfud firul Arianei,să-l găsească în Orient. 

Inecpând din antichitate, trend prin Bizanţ, prin Renaş- 
terea Venețiană apoi în e:a modernă un Delacroix, iar în 
zilele noastre entemporanul Matisse, au găsit prilej de re- 
împrospătare îi magia Orieatulai. 

Grecii şi Ronanii tratau pe Orientali drept barbari, de- 
oarece arta meliteraneană se adresa mai întâi spiritului, pe 
când strălucirea şi senzualitalea materială a artei orieniale 
exaltou mai tote simţurile ; crm acelaș lucru s'a petrecut și 
în Renaștereaitaliană, Florertini calificau pe Venejieni de 
„arossoiani”. h zilele noastre în fața lucrărilor lui Matisse 
și ale prietenior săi expuse yrir 1905 la Salonul Indepen- 
dențiler, s'a ponunțat cuvânt „Les fauves”, iar Gauguin 
izolându-se înţări exotice penru a capta coloare şi lumină 
mai vie, tipui mai ingenue, c exclamat: „La Barbarie est 
pour moi un mjeunissement'. 

In atelierul său din Montpanasse stam cu meșterul Ma- 
tisse în faţa unui panou decoriiv „Faunul și Nimia'. Ori- 
cine se va gindi şi presupune cscenă mitologică în care un 
mascul înconorat, păros şi cu forme musculare proeini- 
nente râvnete la o femee bălcu, candidă şi visătoare. A.se- 
menea pânie s'au pictat în tate timpurile și se găsesc, 
foarte multe prin diversele muse de prin toate părțile și 
dacă din rimul formelor şi din melodia lor continuă nu re- 
zultă vre-ur accent mai viu, treem indiferenți înaintea lor, 
înregistrânc doar anecdota; sub=ctul, ilustrația. 





Peisagiu 


S'au aproţiat casele, s'au strâns trăzile 

Ca o foarbcă mă prind pereţii. 

Unde e cerul vast al lumii de caz vorbeam ? 

Ca într'o t:uşcă, ca într'o cursă, nă prind drumurile 

şi mă strâng, animal alungat, pe jlavul lut. 

Cerne cermşe cerul pe cel mai mudar pământ 

Care s'a ătăcit vreodată între stel 

Ca o ţinti bătută în duşumea, 

stau înfiştă în podeaua lumii 

și de când trec oamenii, năluci sub ohiulbolnav al soarelui 

N'a fost nici unul mai dezolat, mai cârbit decât mine. _ 
LUCIA DEMETRIUS 





Artă primitivă 


și artă populară 


de AL. DIMA 


de K. H. ZAMBACCIAN 


In fața pânzei lui Matisse am tresăltat de surpriza inedită 
a invenţiei formate și a magiei cromatice. 

Demonul coloarei care stăpânește pe Matisse, nu-i dă ră- 
gaz, meşterul nu cunoaşie popas, căci deabia ajuns la un 
punct de evoluţie, găseşie în sine forțe noui pentru un alt 
avânt, care ne deconcertează o clipă dar până la urmă ne 
subjugă. 

Tot ce pictura a câștigat dela primele ei dibuiri, trecând 
prin crabescul de pe vasele greceşii, prin exuberanța poli- 
cronică a Orientului, dela primitivi. italieni până la Împre- 
sioniști, apoi Cezanne, Gauguin au educat ochiul meșterului, 
iar paleta a devenit o claviatură docilă în mâinile lui Ma- 
lisse. 

Totuși pictorul nu e un virtuoz, nu e un savant pedant, nu 
e nici vrăjitor, Matisse e un pur rafinat. 

Ca să pătrundem în regatul său plastic, trebue să ne le- 
pădăm de orice rutină și prejudecată, apoi după cum spu- 
nea el odată: „Ce interes am putea avea să copiem un o- 
biect răspândit în cantitate nelimitată în natură şi pe care 
l-am putea închipui mereu mai frumos? Ceeace importă e 
roportul obiectului cu artistul însuşi, cu personaliiatea sa și 
cu puterea pe care o are el de a organiza senzațiile și erno- 
țiile sale proprii”, 

Ceeace ar fi arbitrar la orice alt artist, la Matisse se expli- 
că, ne seduce, ne convince şi ne supune, penirucă Matisse 
posedă în afară de arta sa excepțională, un simț foarte sub- 


til al raporturilor tonale, ceeace e de altfel esența geniului 


său. ! 


RE 
Matisse mlădie imposibilul, armonizează disonanța, înalță 


diformaţia până la stil. 
Meşterul trecând prin acel „envahissement desordone de 





(Urmare în Dag. 3-a) 


486684 


| LILLAR 


ANUL XLViile Nr.l] 
SAMBATA 7 IANUARIE 1939 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREŢUL 


3.30.10 





Scriitorii contemporâni : 


La baz. artei cercetătorii au 
descifrat mai de mult printre 
altele, tedinţele jocului,  în- 
stinctul impodobirii, năzuințe 
spre ordite ş. a. Pe când în ar- 
ta cultă toate aceste tendinţe 
se sprijină reciproc, se adună 
și converş către finalitatea ul- 
timă a operei de artă, grupul 
artelor prmitive stărue asupra 
lor pentru ele însele fără a le 
subordona nevoii supreme de 
formă. Asistăm astfel la un joc 
ce se complace în el însuși, la 
o împodobire cantitativă a tu- 
turor spaţiilor goale, la o adu- 
nare monotonă a ritmurilor 
fără a li se contura în cele din 
urmă direcţia ascensiunii şi 
coboririi lor. Psthologic, situa- 
ţia aceasta a fost explicată de 
H. Prinzhorn ca un rezultat al 
unei „conștiințe diminuate“ a 
oboselii psihice, a slăbiciunii 
voinței, a incapacității de con 
centrare, Intâlnindu-se în toa- 
te cazurile artei primitive, a- 
ceste deficienţe funcţionale lă- 
muresc motivele asemănării 
lor. Lipsa exerciţiului şi dis- 
ciplinei sufletești oprește  în- 
tr'adevăr funcționarea integra- 
lă și până la capăt a procesului 
creator. 

In cadrul grupului primitiv 
ai artelor, avem totuși de con- 
statat și diferențieri. Anoma- 
lile psihice nu se pot manifes- 
ta în același grad în arta pri- 
mitivului exotic ca în cea a 
primitivului european, a copi- 
lului sau schizofrenicului. FE 
astfel evident că activitatea 
sensorio-motorie a copilului nu 
are exerciţiul şi puterea de ex- 
presie a adultului primitiv, în 
posesie deplină a puterilor saie 
psiho-fiziologice pe care i !e 


întăreşt experienţa de  toutz 
zilele. Caracterul șovăelnic și 
delicat d artei copilului aci își 
are isvoul. Pe de altă parte 
este tot dât de firesc prin jac- 
torii noi :e apar în cazul artei 
populare,ca adultul primitiv 
european să se deosebească de 
cel exotic printr'o intensitate 
mai mare | conştiinţei, printr'o 
oboseală zsihică mai mică, 
printr'o pitere de concentrure 
mai susținută, 

În ce priește situarea artei 
schizofrenici în grupul artelor 
primitive, cercetarea lui Prinz- 
horn care a studiat cele peste 
5000 exemphre ale  plasticei 
schizofrenice ce se găszsc !a 
clinica de bdi nervoase Jin 
Heidelberg — a arătat că prin 
tendințele  jeului, instinctul 
de împodobiri, năzuința spre 
ordine, caracterul antinatura- 
list, bucuria simbolului enimq- 
matic, ea se dătură artelor 
primitive. O tnăsătură a reţi- 
nut totuşi mai mult atenția 
cercetătorilor. Arta schizofre= 
nică pare a seizola specific 
prin fiorosul, tainicul, bizarul, 
groaza pe care o răspândește, 
emoția pe care nar cunoazte-o 
celelalte arte primitive. Ade- 
vărul e însă că prin reprazen= 
tarea demonilor în arta primi- 
tivă orientală ca cea japonezi, 
chineză sau tibetană ca şi o 
celei magice populare  curo- 
pene, numai o diferență gra- 
duală se poate obține şi aci. 

Nota definitorie a artei schi- 
zofrenice faţă de cea populară 
rămâne însă tot cea pe care 
am mai pomenit-o şi altă dură, 
solipsismul ei absolut, de unde 


(Urmare în pag. 2-a) 


Henri Matisse : 





D. prof. Mihail Ralea, ministrul Mun- 
cii, în urma unei chibzuiri avute cu 
M. S. Regele Carol II, a întocmit un 
decret-lege pentru crearea unei Case 
de pensii a scriitorilor. 

Sunt cunoscute sentimentele şi soli- 
citudinea pe care le are Suveranul 
Culturii faţă de creaţia spirituală. Iar 
d. ministru Ralea, scriitor cu calităţi 
atât de subţiri, după o activitate largă 
şi plină de roade în câmpul organizării 
muncii manuale, ţine să se ocupe acum 
şi de lucrătorii viei acesteea părăginite 
care se chiamă literatura. 

Proectul acesta de lege vrea să creeze 
o Casă de pensiuni Şi retragere a scrii- 
torilor, în felul celei cunoscute, a zia- 
riştilor. Omul de litere, membru al 
„Soc. Scriitorilor Români”, urmează 
ca la vârsta de 55 de ani, indiferent de 
data când a fost acceptat ca membru — 
gazetarii sunt pensionaţi la etatea de 
60 — să se retragă într'o pensie a cărei 
sumă ar fi de circa 8.000 lei, lunar. 
Fondul de pensii al scriitorilor urmea- 
ză să fie alimentat dintro uşoară reţi- 
nere asupra veniturilor depe cărți, 
dintr'un timbru care se va aplica tutu- 
ror tipăriturilor streine care intră în 
țară şi din alte câteva surse de bani 
albi care, în orice caz, nu vor atinge 
punga celorlalţi contribuabili. 

Cu înfiimţarea acestei Case menite 
să asipure zilele negre ale scriitorilor, 


se împlineşte încă um deaidenat-al--bre— 


. 
î . i . E 
pi st 


e IER 


slei celei mai puțin numeroase din a- 
ceastă ţară, dar şi cea mai importantă 
pe planul valorilor de creaţie. Societa- 
tea Scriitorilor, dia bugetul ei modest, 
serveşte şi acum «<âte-o ceaşcă de pen- 
sie la câteva văduve şi ia câțiva 
membri ai ei în etate şi recunoscuţi ca 
săraci. Dar cei o mie sau două de lei 
pe cari îi distribue lunar şi cu dure- 
roase întârzieri, sunt departe de a alina 
o bătrâneţe care chiar dacă nu e prea 
glorioasă, e omenească şi e împovărată 
de copii, de poliţe protestate, de tot 
felul de greutăţi. S. S. R.-ul e pavat, ca 
Infernul, cu cele mai bune intenții, dar 
cassa lui „atât de drastic păzită de d. 
Măciucescu, stă pururi deschisă, ca o 
gură de cuptor stins! 

Să felicităm, deci, inițiativa şi să ne 
bucurăm între noi cei cari, neavând 
nici-o slujbă „la stat”, ne-am fi pome- 
nit într'o bună zi întinzând mâna, ca pe 
o lingură, spre gura faimosului cuptor 
dela S. S. R., în care nu luceşte nicio 
flacără Și nu se rumeneşte nicio pâine... 

Dar revenim cu o problemă, aceeaşi 
eternă problemă pe care de atâtea ori 
am pus-o şi pe care o aruncam şi atunci 
când un fost primar generos, d. Al. 
Gh. Donescu, făgăduia să facă scriito- 
rilor un Mausoleu la Bellu. Am strigat 
atunci că, până la zidirea sfintei cripte, 
ar trebui să ne ocupăm de viaţa oame- 
nilor condeiului care este, toată, un 
Meusoleu ! Și, în scurt timp, marele 
NL) E At tii a A DA 


i 


5 LEI 





Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





eor geta Mircea Cancicoy de Rybiczka 





Les pensees de Pascal! 





Pensii pentru scriitori 


de N. CREVEDIA 


edil anunța pe M. S. Regele că va îm- 
proprietări pe scriitori cu câteva case 
ceeace a şi făcut, | 

Scriitorul român, aţi băgat de sea- 
mă, moare tânăr. Dacă mu se năruie la 
20 de ani, n'apucă, în orice caz, fericita 
vârstă a pensionării care e astăzi pe 
tapet. Panait Istrati, Gib. Mihăescu, 
A. de Herz, Anton Holban, Milcu, 
Artur  Enăşescu (al cărui strigoi nu 
l-am mai văzut de mult pe Uliţa Vic- 
toriei) şi atâţia alţii stinşi în floarea 
tinereții şi a creaţiei. 

Până la pensie, deci, ar trebui să ne 


ocupăm serios şi de viața lui. Căci, în | 


țara noastră, din literatură, numai din 
literatură, nu se poate trăi! Nici Mi- 
hail Sadoveanu, nici Rebreanu, nici 
Arghezi, Gala Galaction, Cezar Petres- 
cu ori Camil Petrescu, nici lonel Teo- 
doreanu care consumă atâta pasiune şi 
atâta poesie în procese de găini şi găi- 
nării sentimentale, nici unul, ca să vor- 
bim de cei mai mari şi mai populari, 
nu trăese esclusiv din călimara lor. 

Am desbătut prea de multe ori a- 
ceastă tragică problemă, ca să mai re- 
luăm soluţiile pe care le propuneam, 
Cea mai importantă ni se pare înca- 
drarea scriitorului în bugetul statului, 
a acestui buget pe care până acum l-au 
mâncat politiciamii şi agenţii lor elec- 
torali. 

Incadrarea aceasta sar face, evident, 


(Urmare în pag. 7-a) 





N CR RR A RIN A 


Pentru cunoasterea 
provinciilor 


de VASILE BANCILA 


Epoca noastră a fost stăpâ- 
nită, din cauza nevoilor eco- 
nomice şi a ideologiei mar- 
xisie, de ideia clasei sociale. A- 
ceastă idee 2 făcut concurenţă 
celei qe naţiune şi e una din 
cauzele, pentru cari realitatea 
naţională n'a fost înțeleasă în 
autenticitatea, ei, deși s'a făcut 
atât caz de ea. Clasa socială e 
in primul rând o unitate eco- 
nomică, şi tendinţele ei sunt in- 
ternaţionalizante. Din cauza a- 
ceasta, Marx a ajuns la teoria 
„suprastrucţurii” şi la mater:a- 
lismul istoric, lăsând la o parte, 
natural, insţinctele sângelui său, 
cari, la el caşi la orice creator, 
au avut primul cuvânt. Din pri- 
cina hugtului acestuia al clasei 
sociale în secolul trecut şi în 
al nostru, realitatea etnică a 
pierdut ca înţelegere. Şi e mai 
ales un aspect al națiunilor, 
aare a pierdut mai mult. E vor- 
ba de provincii. Mulţi își în- 
chipuiauw că elementele funda- 
mentale ale naţiunii sunt cla- 
sele, pe când, în realitate, a- 
ceste elemente sunt provinciile. 

Elementele caracteristice ale 
naţiunii sunt provinciile, regiu- 
nile organice, sintezele istorice 
regionale, „ţările” unei ţări. Cla- 
sele sociale sunt împărțiri oare- 
cum verticale ale omenirii — 
ele sunt ca un fel de straturi 
geologice asemănătoare pe tot 
globul. Provinciile sunt impăr- 
ţiri mai degrabă orizontale — 
ele sunt pitorești sau specifice. 
Și clasa socială și provincia, se 
aseamănă doar în faptul că nu 
sunt unițăți independente. 
Clasa socială depinde de altele ; 
provincia, ori cât ar fi de res- 
pectabilă, nu e atât de desvol- 
tată pentru a forma desine în- 
săşi o naţiune și a fi ceva au- 
tonom. Realitatea cu adevărat 
autonomă e numai națiunea, 
Chiar în vremea legăturilor in- 
ternaționale de azi, națiunea a 
rămas ceva autonom ca reali- 
tate spirituală, întru cât e de- 
plin constituită ca naţiune. Ea 
ar juca, în acest sens, rolul pe 
care Aristotel îl dădea „statu- 
lui”, care, din toate realităţile 
sociale, este, după el, singura ce 
poate trăi singură... 

Totul e ca provinciile să fie 
delimitate organic și nu arti- 
ficial, pur administrativ. In 
cazul din urmă, avem un fel de 
„Provincii desenate pe puan- 
șetă ca statele din America, 
Presupunând însă că unei pro- 
vincii i se respectă contururile 
naturale, istorice, acelea, între 
cari respiră cu specificul şi eco- 
nomia ei, e uşor să se vadă că 
ea este indispensabilă pentm a 
cunoaște  etnicul. Desigur, o 
privincie «e şi o unitate economi- 
că, dar nu în felul în care e o 
clasă socială. Provincia, e o rea- 
litate economică în sensul că 
trabuie să aibe condiţiile econo- 
mice ca să poată dura și pro- 
spera. Dar provinzia e în fond 
o realitate spirituală. In acea- 
stă calitate a ei, este constitu- 
tivă pentru etnic, înţelegerea el 
ne ajută înțelegerea  etnicului 
și, în orice caz, acesta nu poate 
fi înțeles ignorând provinciile. 

De ce? Pentru, că aici apare 
una din înfăţişările cele mai 
curioase ale realității naționale, 
care înfăţişare interesează nu 
numai sociologia, ci și logica. Şi 
anume : o naţiune reprezintă 
casace logicienii numesc 0 no- 
țiune individuală — căreia adi- 
că nu-i corespunde, în fapt, de- 
cât un singur obisot. Dar tre- 
buie să adăugăm că o naţiune 
e în acelaș timp și ceeace logi- 
cienii numesc o noţiune colec- 
tivă. Noţiunile obişnuite, cele 
generale, sunt formate prin ex- 
cluderea caracterelor indivi- 
duale și însumarea caracterelor 
comune ale unor obiecte asemă- 
nătoare. La noţiunile colective 
insă nu e așa. „Noțiunea, colec- 
tivă nu exclude părţile diferen- 
ţiate ale umui grup de obiecte, 


Co a a d a eta 
(Urmare în pag. 3-a) 











CRONICA LITERARA 


de CONSTANTIN FÂNTANERU 


ULIAN VESPER: 


Primăvara în ţara fagilor, roman 


Fundaţia pentru literatură și artă „Regele “Carol II“ 


Inainte de prezentul roman, d. Iulian 
Vesper ne-a lost cunoscut prin trei vo- 
lume de versuri („Echinox în odăjdii“, 
„Constelaţii'“, „Poeme de nord“) şi prin 
activitatea, alături de d. Mircea Strei- 
nul, în echipa tineretului literar buco- 
vinean, de după războiu. Incă din 1938, 
sub râvna acestor doi, ia ființă „colec- 
ţia Iconar'“, amplificată mai apoi în 
editură, cu aproape 30 de plachete și 
volume tipărite. D. Iulian Vesper a dat, 
deasemeni, sprijinul multor reviste bu- 
covinene, la care a colaborat cu stă- 
ruinţă. Este de subliniat răspândirea în 
numeroase direcţii a muncii acesteia 
literare, fiindcă eu îl arată pe autor 
animat de o înţelegere în isterie a cul- 
turii, depășind simplul proces indivi- 
dual de creaţie. 

Scriitorii bucovineni formaţi de după 
războiu.: vor să dea expresie prin artă 
sufletului provinciei lor, participână 
lucid la silinţa ei de a ieși de sub amin- 
tirea stăpânirii germane și de a se pu- 
rifica în duh românesc. Așezaţi la răs- 
pântie de istoric, entuziaştii literați își 
simt pe umeri o misiune, Forţele lor se 
exaltă și se manifestă deopotrivă, în 
poezie ca şi în roman, sau pe tărîmul 
agitat al apostolatului cultural. Chipul 
Bucovinei, concretizat în scrisul lor, 
este cel țărănesc în primul rând, adică 
cel fundomental românesc,  aurcolat 
de tainele pământului, şi cal istoric lu- 
minat de luceafărul semaț al legende- 





Luiiam Vesper 


lor. Poezia plugarilor deci, și a prezen- 
ței strămoșilor vii lângă brazdă şi în 
memorie : 


Țăranii scunzi, în zile prelungi, ară un 
Ipământ nesfârșit 

Până vor da de un cer împietrit, 

Unde cuțitul plugului să spintecen două 

Zorile muncii rodnice, nouă. 

Ara-vor câmpurile dela Răstirit la Apus, 

Brazdele-or fi drumuri pentru vieţile noastre 

Pentru glotașii ce-au dus 

Legenda pământului sub tâmple albastre. 


(Pământ negru, în asfințit, din „Con- 
stelaţii“). 

Simțirea poetului nu bâjbâie nicăeri 
și nu este în căutarea conţinutului, 
Minădcă, după cum observă d. Mircea 
Streinul în prefața la Poeţii tineri bu- 
covineni“, volum apărut pe vară la 
„Fundaţia pentru literatură şi artă 
„Regele Carol Il“, d. „Iulian Vesper s'a 
impus prin lirismul său rece, lucrat în 
metal tare, cu sunet nobil“, — şi „a a- 
juns la o formulă proprie în poetica sa, 
care prelucrează în versuri pregnante 


puternica tematică a pământului şi a 
morții“. Iată câtă claritate într'un 


„Poem pentru iubirea ogoarelor“ : 


Să iubim ca lisus singurătatea 

tăcută a ogourelor 
Pentru înfrățirea duminicală a oglinzilor 

cereşti cu fața întunecată a pământului, 
Pentru rănile de seară, de noapte și de zi, 
Pentru sărbătorile țărânii atât de aproape 

de frunţile şi privirile morților. 
Pentru sufletul şi dimineţile ogoarelor, 
Tălmăcind paşii semănătorilor 

în primăverile grave ale vieţii, 
Mărturisind naștereu grâului, tăcerile 

Inenăscute. 

Şi tinereţea tristă a luceaţărului 

în limiştea lui verde. 
Să iubim ca Iisus liniştita înviere a pâinii 
Sub zorii scunzi în luminata creștere a lutului 
Şi pentru strălucirea în hotarele fără sfârșit 
Grâul însvicat se roagă singurătăților lui 


lpământene. 


Le3 


Compus de autorul acestor versuri» 
romanul „Primăvara în ţara fagilor“, 
vom spune de la început că satisiace cu 
prisosință cerinţele genului și nu ră- 
mâne cu nimic dator lirismului care 
l-ar altera. Dealtminteri cartea impre- 
sionează printr'o frumoasă realizare în 
hotarele speţei, încât n'ai bănui că este 
producţia unui liric și a unui animator 
in acelaş timp. Exaltarea și voința de 
documentare  gceograiică și istorică au 
fost lăsate voit pe plan secundar, auio- 
rul urmărind, înainte de orice, împli- 
nirea unei opere de artă. Și a izbutii 
îmbucurător pentru o tendinţă a lite- 
raturii româneşti actuale de a cuceri un 
echilibru lormal și de a sui facultăţile 
creatoare pe un podiş de contemplaţie 
mai liber şi mai ordonat. In sine, ro” 
manul nu e altceva de cât „o primăvară 
în ţara fagilor'.  Ogorul, pe care în 
poeme, se cuvine să-l iubim ca Iisus, 
este acum proprietatea unui ţăran care 
are trei feciori şi o femeie sdravănă: 
„Gospodăria lui Arterni Andronachi se 
ridica. masivă şi cuprinzătoare, în vairă 
satului, unde ulița strâmtă se lasă de 
pe colnic, ocolește iezerul şi coboară 
povârnişul  pripuriu din spatele casei. 
Dincolo e drumul cel mare al Voroje- 
nilor care vine dela Rădăuţi şi dă în 
şoseaua naţională. Din vale, şura și 
grajdurile nu se zăresc; pomătul cu 
perii rotaţi și cireşi acoperă până de- 
parte vederea. Spre miază-zi, porțile 
svelte cu haizașuri bine drănițite îi dau 
un aspect de belșug şi vrednicie. Sto- 
guri înegrite de ploi păzesc intrarea în 
livadă. Din cedac, priveliștea se des- 
chide peste câmpul liliachiu până în 
luncile negre ale Sucevei şi înălțimile 
munţilor topite în sidef violet“. 

Pe unul din cei trei feciori, pe Mihai, 
țăranul Artemi Andronachi, l-a dat la 
şcoală secundară; în ultimii ani ai răz- 
boiului, Mihai a luptat ca ofițer, iar 
odată cu stăpânirea românească, el stu- 
diază la universitatea din Cernăuţi, li- 
terele. Vlăstarul de ţărani n'a rezistat 
însă fizicește încercării războiului și 
procesului desrădăcinării, încât își pre- 
gătește cât mai eruic moartca sa de tu- 
berculoză. Vor veni după el, la oraș, 
părinţii, să-i ia trupul, ca să-l înmor- 
mânteze primăvara, în cimitirul satu- 
lui.  Dintr'o tinerețe umilită astiel de 
moarte, Mihai a lăsat cărțile şi caietele, 
pe care fratele său, Iracli, robustul flă- 
cău de la coarnele plugului, „seara, 
când se 'ntorcea de la cosit, potrivia 
lampa şi după ce le răsotia pe rând, 
începea să le citească, Erau trei caiete 
de versuri, câteva piese de teatru şi două 
caiete cu rezumate din diverse lecturi“. 
Mai era şi un block-notes în care Mihai 
notase : „Bucovina va exista unitară în 
literatură sau nu va exista. E un ade- 
văr pe care îl văd tot mai clar. Colegii 
mei nu vor să ştie lucruri de astea; cu 
atât mai rău pentru ei”. 

De ce a pus d. Iulian Vesper pe eroul 
său să se întâlnească cu moartea? Ce 
tâlc are ea în economia romanului ? 
Părinții și frații nu se turbură și nu-şi 
elatină echilibrul. E primăvara şi car- 
tea se termină cu pregătirea de nuntă 
a lui Gheorghe, fratele mai mare. Dar 
morţii nu trebue să-i căutăm niciodată 
sens. Ea este, pur și simplu. Poate că 
în romanul d-lui Vesper, ofilirea lui 
Mihai, deslipit de la vatră, şi prospe- 
ritatea fraților rămaşi pe ogor, au ros- 
tul să sublinieze mai viguros  perma- 
nența vieţii de lângă pământ şi şubre- 
zenia celei orăşenizate. Nu stăruim însă 
asupra acestei semnificaţii. Viaţa clo- 
cote în paginile cărții luminată de 
adânci străvezimi, şi peste ruinele pre= 
sărate de războiu, peste dezastrul ma- 
ladiei, dincolo de destrămările cu cari 
s'au întâlnit de veacuri locurile Şi 0a- 


menii, — domneşte atotbiruitoare pri- 
măvara, — eterna primăvară din ţara 
fagilor, 


Alei 
a | 








YICPOR PAPILIAN 


De dincolo 
de râu 


inuvete urdetfenesti 


COLECŢIA 
„UNIVERSUL LITERAR" 





Rt ra ERP af a ea ai ie > cap 


NOTE DIN GRECIA 
de Al. Rosetti 


„Note din Grecia“ de a. prof. 
AL. Rosetti, aduc o prețioasă con- 
tribuție scrisului românesc şi o 
frumoasă podoabă literaturii noa- 
stre de drumeție. 

Clare și evocatoare deschideri 
spre zările clasice ale unui pă-= 
mânt care a [osi loagăn și sanc- 
tmar al culturii umane, paginile 
d-lui prof, Al. Rosetti reconst:- 
tuie cu pregnanță şi fidelitate e- 
moţiile, reflecțiile si tihnitoarele 
înţârzieri ale călătorului, averti- 
zat, prin locuri pline de mărtu- 
rii istorice şi artistice, 

In „Note din Grecia“, d. Al. 
Roseaţti rcușeşte să transpună 
hârtiei vibraţiile prezente la f:e- 
care contact cu peisajul şi cu ur- 
mele străvechei civiiizații și arle 
eline. Șase plange minunati a.ese 
realizează sugestive aspecie şi î- 
magini înt:"o ireproșabiă techni- 
că grafică. 


TEODOR SCARLAT 


Una din frumoasele lipâri- 
vuri ale anului literar îmcheiat 
esse și romanul d-lui "Teodor 
Scarlat „Viaţa, la mtâmpiare 
apă:nt la „Cartea, Românească”. 
Operă de tinereţe, exprimând 
preozupări şi simţiri tinarești, 
publicarea cărții d-lui Scariat 
dovedește o deosebită atenţie 
acordată scriitorilor noi, în e- 
fortui lor de încadrare în crea- 
ţia contemporamă. 


ARTUR GOROVEI 


ln. egitura „Cartea Roimnâ- 
nească“, a apărut romanul 
d-lui Artur Gorovei, intitulat : 
„Zbuciumul unui suflet nou — 
jurnalul unei femei“, 


m ta 











VIRGIL CARIANOPOL 





TEMEI 
mele 


Ă COLECȚIA „UNIVERSUL LITERAR“ 


a Rp PR a m Pr Pe a atatia 


R. DONICI 
In biblioteca „Vremea“, va a 
părea în curând un volum de 
schițe umoristice de Anton C2- 
hov, în traducerea d-lui R. Do- 
nici. Volumul va fi intitulat „Ne- 
cazurile vieţii, 





UNIVERSUL LITERAR 












CRONICA MĂRUNTĂ 


Premiul „Universul literar“ 


Am anunțat cititorii că „Universul literar“ a instituit 
un concurs pentru cea mai bună critică a personagiilor : 

1) Iky Iankl, din romanul „Fundacul Varlamului“, de 
Ionel Teodoreanu (ed. „Cartea Românească“), şi 

2) Moișe Dinerman, din romanul ,,Două chemări“, de 
Octav Dessila, (ed. ;,Cartea Românească“) 

Lucrarea care va fi socotită cea mai bună va fi pre- 
miată cu suma de ci 5.000 (cinci mii). 

Alte cinci lucrări menţionate vor primi premii în cărți 


literare. 


Vor putea să se prezinte ia concurs toţi cititorii re- 
vistei noastre, afară de publiciştii al căror nume ce cuno- 


scut în literatură. 


Lucrările nu trebue să depășească în întindere trei 
pagini de coală dactilografiate. 

Termenul de predare este 1 Mariie, a. c. 

Urmăriţi alte precizări în n-rul viitor al revistei, 


Şezătoarea scriitorilor tineri la Sibiu 


Duminică, 15 Ianuarie, a, c., va îi în sala festivă a pre- 
fecturii Sibiu, şezătoarea scriitorilor tineri, organizată de 


revista „Universul Literar“ şi de gruparea 


„,Thesis*, 


intelectuală 


Vor conterenţia d-nii: prof. univ. N. 1. Herescu, Dan 


Boita şi prof. Al. Dima. 


Vor ceti din operele lor scriitorii tineri : Mircea Alc- 


xiu, Șt, Baciu, 1. Bălan, 1. N. Belca, 


Virgil Carianopol, 


Constantin Fântâneru, loan Th. Ilea, Traian Lalescu, Teo- 


dor Al. Munteanu, 
Pop şi Radu A. Sterescu. 


Ionel Neamţu, Victor Popescu, Licu 


Intrarea cu invitațiuni speciale. 


AL. RAICU 


După cum am anunţat, cei de 
al 4-lea voium care va apare în 
„Colecţia Universul Literar, va 
ti „Htonic“ — cartea. de versuri 
a poetului A). Raicu, Cunoscut 
din pauinile diverselor reviste li- 
tezazo, d. Al Huicu fuce parte 
dn acciaș piciadă de scriitori ti- 
neri din care sau desprins Virgii 
Carianopol şi 'leodar Scarlat, 

Posmele sale se menţin pe li- 
aia Ilmpede a versificaţiei cla- 


CETATEA CU PORŢILE IN- 
CHISE parabole de AF. T. STA- 
MATIAD. 


„Cetatea cu porţile închise“, 
volumul de poeme in proză al 
d-lui Alş T. Stamatiad, a apă- 
rut ia „Casa Scoalelori, în €e- 
diția III, definitivă. După o0b- 
ținsrea: premiutui naţional pen- 
tru poezie pe 1938, de câtre au- 
tor, tipărirea în ediţia definiti. 
vă este semnul îmbucurător al 
intrării operii în congtiința asi- 
militoare a publicului larg. 

D. Al. T. Stamatiad este unul 
ntre scriitorii contemporani 
cari au contribuit îndeajuns la 
formarea limbii literare și la 
precizarea originalității  liris- 
mului românesc modern. „Ce- 
tatea cu porțile închise“, con- 
stitue o lectură: aleasă, pentru 
voate clasele sociale și în spe- 
cial pentru tineret, căruia îi 
trebue o hrană sufletească de 
puritate și înălţare. 


Al. Başturescu: Săgeţi 


Din noianul da volume şi vo- 
Tumașe de epizrame se desprind 
recent  apărutele  „Săgeii“ ale 
d-lui Al. Bașturescu, un frumoz 
volum tipărit în editura „Buco= 
vina” şi currinzână vrco sută şi 
treizeci de enigrame, 

D. Bașturescu este dintre pu- 
ţinii cari nu irug de păr muza, 
D-sa are ingeniozitate și spirit 
satirice  ceoza ce este esenţial. 
Multe dintre episramele d-salu 
sunt remarcabile. Tată, de pildă 
uceste musşcătoare versuri adre- 
sate „Unui limitati. 

Am auzit, şi lueru-i cert: 

Se stabileste în Sanara, 

Ca să justifice ocara A 

Că-şi bate cupul... în deşert. 
sau această ascuţită săgeată: 





Artă primitivă şi artă populară 
(Urmare din pag. 1-a) 


enigmaticul ei înspăimântător 
și de de'a 'ntregul asocial, în 
timp ce arta populară nu poate 
fi concepută decât în şi prin 
comunitate. 

Punctul de vedere psihologic 
şi dinamic folosit mai sus, ne 
duce însă la o diferenţiere mai 
importantă dintre arta populară 
şi cea cultă pe care o însem-= 
năm acum și care se aplică mai 
ales domeniului atât de întins 
al poeziei şi muzicii populare. 
E vorba anume de caracterul 
am spune, veşnic „deschis“ al 
creației populure, în timp ce 
creația cultă se închide, fazele 
ei odată parcurte se  cristali- 
zează şi: sfârșesc sbaterea cu 
opera pe deplin şi pentru tot- 
deauna construită. Un continuu 
dinamism la creuţiu populară, 
un statism încremenit la cea 
cultă. Caracterul a fost obsar- 
vat pe tărâmul poeziei populare 
mai ales. Printre cei cari l-am 
accentuat în deosebi avem de 
citat pe Steinthal pentru care 
„voiciunea,  nestabilitatea și 


fluiditatea“ operei populare se 
datoresc legăturii strânse din- 
tre viață şi poezie, care n'a a- 
pucat să se constitue în opozi- 
ție şi izolare față de dinamis- 
mul vital. Psihologul citat 
poate dar, cu multă dreptate, 
să observe despre poezia 
populară că „ea nu este o 
operă, ci o putere, numele ei 
este nomen actionis“ 1) că nu 
există deci poezii populare, ci 
numai procese de creație 
populară. De aceea e imposi= 
bil a fixa definitiv o poezie 
populară printrun text static 
surprins într'un moment trecă- 


tor al evoluţiei ei. Ceva mai 
târziu, un alt cercetător Fr, 
Zimmer accentuând şi mai 


mult acest caracter îl socotește 
ca specific conceptului poeziei 
populare care duce o viaţă 
mestabilă, plină de schimbări, 
prescurtări, lărgiri ce nu “nai 
contenesc. Procesul acestor 
modificări a părut esenţiul şi 
altor studioşi. El nu se mirgi- 
nește însă numai pe domeniul 








e, în care însă aduce un ma= 
1 proaspăt și luminos de vi= 
„uni şi imagini, 

Volumul 






care va apare în 


curând în „Colecţia Universul Li- . 


torar 3e caraclerizCază prin a- 
celas mvuiodioasă tonalitatea lirică, 
pe cate cititori! o cunose din pes 
zile publivate în paginile noas- 
tre şi credem că se va bucura de 
n Frumoasă primire de public. 


ANTON HOLBAN 





Anton Holban a murit atât 
de tinupuriu, încât este foarte 
normală poziţia de așteptare 
in care ne situăm încă faţă di 
opera lui. Știm că între manu: 
scrisele rămase de la ei, se afli 
un „Studiu critic asupra lu 
Mateei Proust și romanul „Jo 
curile Dianci”. Volumul „Halv 
cinaţii“, tipărit ds „Vramea, 
îinmănunchează bucăţi apărue 
unele prin reviste. Fimpuu adi- 
ce o limpezire decisivă asupa 
valorii literaturii lui  Anbn 
Holban. Preţuitorii săi îi vorii 
până la urmă credincioşi, da 
chiar admiraţia lor va crgte 
în fața constatării că operae- 
zistă verificării, că metoda e-a 
analiza sufletul clipă de cpă, 
și strop de strop, a. fost unadin 
cele mai bogate în descopriri 
de emoţii şi adevăruri meale. 
„Halucinaţii“, va forma giec- 
tul unei cronici viitoare. 


(epigrame, eptafe 
madrigale) 


„Une! divortateii, 

Astăzi doi ți-au cerut tâna 

Și alergarea-i aproane. 

Dintre dânșii cine fiat 

Fericita ce-o să... seaţ. 

La fel de crude suntiele pu- 
tru versuii adresale „uri fun:- 
tionar: 

Că'n serviciu-ui fost înstil 

Asta-i lucru lămurit, 

Căci în sujba imita 

Nu fănuşi... două pene. 

Episrama d-lui  Puurescu we 
de cete mai multe ci foarte 
usturătoare. 

Joc de cuvinte. ori sâ?ii puter- 
nică, săgcala domni Sale por- 
neşte totdeauna dintrh arc bine 
întins şi nimereșşte înnimia ţin- 
tei alese, i 






poeziei populare. Mzica îl cu- 
noaşte de asemeni:'a una care 
trăeşte în organicesimbioză cu 
versul. Melodia serează și se 
vecrează mereu. Glegătorii de 


tezte şi melodii Dpulare nu 
surprind altcevalecăt clipe 
trecătoare, ce se.epăşese ne- 


contenit, dintr proces ce 
curge Jără odihi. Imaginea 
curentului e deaceca dosocuri 
folosită ca metoră a arestui 
caracter al open populure. Să 
mui observăm aci producerea 
fenomenului şi cuzul ropetă- 
rii madelelor i cusături, ţe- 
sături, încrestăuri în lemn etc. 
unde modificaea apure de a- 
semeni dela se,  înronştient 
din mâna luditoare. 

S'ar putea'puno utilizând 
un termen a filosojiei carte- 
ziene, că ne flăm în [ata unei 
„creaţii contue“ ce se împli- 
meşte în jiecre moment al vie- 
ţii operei spe deosebire de 
arta cultă cre ne oferă cxen- 
plul unei ctați încheiate oda- 
tă pentru ttdeauna. 

Termenu care corespunde 
lui „home! actionis“ aplicat 
de Steinthl poeziei populare, 
ridică însinedumeriri întrucât 





















RAINER MARIA RILKE 


Din celebrul poet german 
Rainer Maria Rilke, sau făcut 
la noi diferite traduceri. Uiti- 
ma culegere apărută este a 
d-lui George Fonea, care tipă- 
rește la „Cernăuţi“ un frumos 
volum ilustrat de d. R. Sybiez- 
ka. Una din cele mai cunoscute 
poazii, „Ceas grav“, se înfăţi- 
şoază astfel: 


Cine plânge acum, undeva, 
intro parte a lumii, 

Zadarnic plânge prin lume, 

Plânge în mine. 


Cine râde acum, undevu, într'o 
parte a nopjă, 
Zadurnic râde în noapte, 
Râde de mine. 


Cine umblă acum 

parte a lumii, 
Zudurnic trece prin lume, 
Vine spre nine. 


printr'o 


Cine moare acum 
întro parte u lumii, 


undeva, 
Zadarnic moare în lume, 
Se uită în mine. 


i pa a aaa 


MIA Cozi spam | 


BBAOSTE 





VICTOR SDE 


„Spălătoreasa Morfor“, roman 
de Victor Stoc, tânăul poot şi 
scriitor, va apare ir curând la 
una din marile eciri din Cua- 
pitaiă. 

Amintim că d. Victo Stoca mu: 
publicat voumele „Inrebare de 
siele“, versuri (1932),,,Vedenii“, 
versuri (19235); „In “rtaria“ şi 
„Epopea albă“, vradțeri după 
Huc şi Rouqueite (199), 


JUL. GIURGA 


Am Scr:s deseori cu prețuirea 
cuvenită cizspre frumaosa actiyi- 
tate de traducător dinimba en- 
g:eză a d-im Jul. Giugea, care 
a imbogăţit literatura voastră cu 
prezentarea operelor cor mai de 
seamă ale seri.torilor mderni din 
Anglia şi America. 

Da sărbători, d. Jul, siurgea a 
publicat: 1) Hanul luiAlmayer, 
roman de Joseph Cora; 2) Ori- 
zont pierdut, roman le James 
Hilton; îm, roman in2 vol., de 
Rudyard Kipling, eu. ka; Măta- 
iile, ruman de korencBarelkiey; 
Tenebre, roman în vol. ide 
Galsworthy, ed. II-a, 

In curând va apăre: romanul 
„Emigranţii“, de Joha  Bojer, 
Gperă încununată cu premiul 
„Nobel” şi premiul  „cademiei 
ranceze pintru roman De ase- 
moni d. jul. Giurgea va tipări 
traducerea  romanuiul „Easier 
Sun”, al lui Peter Netoe și ro- 
manul „Vânt de răsări: vânt de 
la apus” de Pearl S. ke, deţi- 
nătoareu premiului Aobel” pe 
1938. 


șterge gruniyele dine „crea. 
ţia“ şi circulația operei. 
Creaţia ar fi numaictul prin 
care opera apare în mea spi- 
rituală ca o făpturădacă nu 
deplin  închegată, el puțin | 
schițatii în liniile 6 esențiule 
şi permanente. Cirdațiu ar 

cuprinde lunga seria momen- 

telor ulterioare creiei prin 

care accastii se addează  or- 
yunismelor sufleteșipe cuve le 

parcurge jără a s modifica 
fundamental. Lima dintre 

creație şi circulațiar morita 

deci a fi menținul şi terme- 

nul de creațe connuă elimi- 

nat ca neadecvat, i mulie ca- i 
zuri întradevăr stictura CON= 

servatoare a spiritui popular 

sprijină uceastă păre. Creația 

populară se modiţă numai în 

etementele ei seculare. Nu 

este însă mai puț udevărat 

că întălmim şi presul  con= 

truriu când înrâurea  circu- 

lației se dovedeștatât de vie 

încât nici nu maiutem TECU- 

noaşte creaţia inițiă. 

DL. DIMA 


ID P. Levy: Gchichte des 
Begriifes Volkslied 


7 lanuarie 1939 





crurile acestea în parte; le trăia 

global. Nu credea că are dreptul 
să sufere. Işi învăluia durerea în ea, ca 
şi atunci când ieşea zâmbind din camera 
pedepsei: vina era egală cu pedeapsa; 
suferința pedepsei egală cu ruşinea. 

Nu avea dreptul. Dar simţindu-și du- 
rerea ei, ca numai a ei, asta o lega și 
mai mult de Ian, îi învederea şi mai 
mult prăpastia pierderii. Se închiseseră 
ochii cari o vedeau și o cunoșteau; sin- 
gurii. Din toţi ceilalți, nimeni nu avea 
ochii deschiși pentru ea, nimeni n'o pri- 
vea în aşa fel ca să o vadă, așa cum 
era în adevăr: Maria, Toţi o ştiau pe 
dinafară, Maria, de totdeauna. O ştiau 
şi n'o observau. Şi ochii care o priveau, 
nu vor mai fi. O bătuse iarăși viaţa și 
ea stătea grămădită sub pedeapsă, fără 
să-și simtă dreptul de-a se despera, de 
a se revolta. 

A trecut din iatac în antreu, şi stătu 
la îndoială. Ar fi vrut să crape puțin, 
numai puţin ușa salonului. Se auziră 
glasuri înăuntru, glasuri de bătrâne. 
Fata apăsă încet clanța şi întredeschise 
ușa. După spate recunoscu pe mama 
Rusu și pe spălătoresă care, nu ştiu ce 
făceau aplecate peste pat. Zări capul lui 
lan căzut peste marginea patului cu 
bărbia în sus, acoperită cu barba mă- 
runtă, barba lui de Crist. Pe podele 
lângă pat, un lighean din cari eşeau 
parcă aburi. 

Reînchise ușa fără zgomot. Ar fi pu- 
tut intra, nu-i era teamă de cele două 
femei, dar bănui ce fac ele, şi că trupul 
lui era gol. Eși în ceardac, Intâmplarea 
o depășea. Tot nu putea să se convingă 
deplin că Ian nu va mai umbla nicio- 
dată, nu va mai vorbi. Cum nu se sfiau 
femeile acele asă umble cu trupul lui, 
aşa ? Acela era Ian, totuși. Văzuse a- 
tâţea morţi, atâtea cadavre Maria, și 
acum, parcă întâia dată, nu putea să 
creadă în moarte. 

Vremea era învăluită într'un calm de 
puf; nori aburii, nemișcaţi, lăsau să se 
întrevadă soarele ca un diamant peste 
care a căzut un văl subțire. Privind 
toate astea, Maria a avut acelaş senti- 
ment pe care La citit mai apoi în cărți, 
pe care alţii mai 'naintea ei lau încer- 
cat, cu aceiași întrebare: cum mai putea 
natura să-şi continue cursul ei nepăsă- 
tor ? Şi soarele putea lumina la fel ? Va 
merge la fel şi va apune diseară tot așa, 
ca în fiecare zi, acum când lan nu mai 
făcea parte din lumea asta ? 

Dar dacă Ian nu însemna nimic pentru 

natură, adică pentru Dumnezeu, lan 
care era cel mai minunat lucru din 
toate câte rămâneau acum aici, în urma 
lui, atunci ce însemnătate puteau avea 
ceilalţi, ea însăși ? Şi-i fu frică parcă, 
şi frig simțind această nepăsare, această 
disociere dintre forțele : veșnice și oa- 
meni, sărmanii, cari se roagă zilnic pen- 
tru viața lor. 

De cum veni din oraş, Dorina se așe- 
ză la maşina de cusut. Spre prânz se 
înapoiară fetiţele. Dorina probă pe ele 
rochițele însăilate. Avea mare zor ; tre- 
buia să mai coase și pe ceea a d-nei Bra- 
tu şi pentru ea însăși. Fetiţele se mă- 
suvau una pe alta pe când li se probau 
hainele cernite. Erau pline de impor- 
tanţă; făceau un tot cu marea întâm- 
plare. 

Horia spuse d-nei Bratu că dricarul 
va veni personal după masă. D-na Bratu 
trecea prin iatac, se așeza câteva se- 
cunde ca să plângă, își amintea de vreo 
treabă și ieșea. 

Au luat prânzul fiecare unde și cum 
nemeri, fără să se așeze. Horia cercă 
la un moment dat să declame un discurs 
despre inutilitatea  deslănţuirii durerii 
și foloasele înfrânării, dar discursul lui 
era complect inutii, căci fiecare își ve- 


C: de obiceiu, Maria nu gândea lu- 








UNIVERSUL LITERAR 








Moartea lui lan 


dea de treburi, și erau destule. 

Maria privea toate, asculta toate și i 
se păreau vorbele, treburile, toate miş- 
cările oamenilor, un lucru tot atât de 
ciudat ca şi mersul soarelui, al firii în- 


tregi. Nu se putea împăca cu faptul că 


nu încremeau toate ca Jan, întins, în- 
ţepenit pe masa din salon. Şi-i părea 
parcă rău că nu împietreau toate, pen- 
trucă desigur, lumea va fi de aci îna- 
inte mai urâtă, mult mai urâtă așa, 
fără Ian. La ce mai trebuia lume, la ce 
mai trebuiau toate, haine de doliu, dri- 
car, la ce mai foloseau treburile pe cari 
le continua ca în ori ce zi, d-na Bratu? 
Ar fi fost mai bire să  împietrească 
acum toate, acum, așa cum lan pe masă 





în salon, acum tot mai 
urmă nu va mai fi nimic, 

După ce a terminat de rânduit în 
sufragerie, a eșit iar în ceardac, să 
mai privească pe geam, în salon, De di- 
mincață încă avea gândul stăruitor să 
între, să se găsească singură în fața lui, 
a celui adormit. Era acum un moment 
foarte prielnic. 

Feiiţele plecaseră cu gardianul la îra- 
tele d-nei Bratu să vestească nenoroci- 
rea, şi să-i pottească să dea o mână de 
ajutor; iar ele rămâneau să doarmă în 
noaplea aceia, poate și cea următoare, 
acolo. Să nu mai ia şi ele parte la pri- 
veghi şi la lacrimi. D-na Bratu s'a lăsat 
şi dumneaei puţin pe pat, să mai treacă 
durerea de cap, dar nu-i fu de folos căci 
uruia mașina de cusut. Ce era să facă ? 
Dorina nu putea lăsa lucrul, că era 
mult. 

Maria a întrat în antret. Nu era ni- 
meni nici pe acolo, nici pe afară. Uşa 
dela salon era închisă, A deschis-o încet 
şi a întrat, apoi a reînchis-o. 

Se vedeau de sub cerceafurile atâr- 
nând jur împrejur, picioarele celor 
două mese unite. Oglinda mare dintre 
geamuri, şi cea de de-asupra  etajerei 
erau şi ele acoperite cu cearceafuri ca 
să nu se reflecteze mortul şi să se multi- 
plitice astfel; o superstiție. Pe piedesta- 
lul de lemn, cu piciorul mai scurti înă- 
dit cu o carte, o lumânare groasă, ră- 
masă de la botezul Domniței, își juca 
flacăra în vântul ce străbătea prin gea- 
murile deschise. 

Supus, așa cum îl așezaseră, stătea 
Ian, spălat, pieptănat, îmbrăcat în hai- 
nele lui negre, totdeauna așa de cu- 
rate. Nu era schimbat decât prin faptul 
că i se trăsese parcă pielea peste nas 
și pomeţi, în jos, de-o parte şi de alta a 
obrajilor. Așa de palid, aproape era și 


era ceva; pe 


mai înainte. 

Mana ocoli masa pe la picioare. [i 
era teamă să n'o surprindă cineva, ca 
şi când comitea un furt. O siia și pre- 
zenţa lui lan. Nu se obișnuia cu gân- 
du! că se putea mișca în faţa lui, tără 
ca el să-i insemne mișcările, privirile. 
Răceala morţii dădea tormei o duri- 
tate de piatra; nările erau par'că ceva 
mai prelungite şi bărbia lăsată, trăgea 
puțin buza de Jos; dar iruntea era tot 
așa de albă, în conturul părului negru, 
ușor învolt, 

Ah, urmele ochelarilor, rămase vinete 
de-o parte și de alta a nasului !... Dră- 
guţul bădia fan! Ce mic, ce cuminte 
şeaea ! Cine l-a înșelat £ 
dreptăţit ? Cine a putut să fie mai mare 
decat lan, ca să-l răpuie, să-l tacă să 
stea aici culcat, în neputinţă de a se 
ridica, așa la îndemâna ei, a oricui ?... 
Desigur că și acum lan era tot așa de 
intehgent, tot așa de pătrunzător de 
oameni, numai că încremenise totul, 
dar era acelaș, cu acciași valoare. Nu 
putea concepe Mria că în acel moment, 
în camera aceia, în preajma lui lan, nu 
exista ceva cu care sentimentul ci să 
se lege; ceva conștient care so înţe- 
leagă, s'o vadă așa, cu toată durerea ei, 
cu toată dragostea, cu toată pierderea 
ei. Că a venit aici, în odaie, pândind un 
moment de singurătate, că îl privește 
cu ochi plini de suferința ultimului 
salut, că a întrat tiptil, cu acest gând: 
de a-și lua în taină, între ei doi, ramas 
bun, asta nu se poate să no ştie Ian, 
acolo în lumea în care e acum; nu se 
poate să nu creeze acest lucru o legă- 
tură între conștiințele lor, pentru veş- 
nicie. 

Maria le simte toate acestea în afir- 
mativ; negația nici nu-i trece prin 
minte. 

Ar fi putut acum, de adio, să-i sărute 
pleoapele închise, sau fruntea... Fruntea 
lui lan. „Ce diamant străluceşte acolo, 
sub fruntea ta, Enică ?“ i-a spus odată 
d-na Bratu; şi Maria de atunci mereu 





Cine l-a ne-_ 


de ANA LUCA 


vede fruntea lui lan strălucind ca un 
diamant, nu ca astea de pe inele, ci ca 
un diamant pe care nu l-a văzut ni- 
meni vreodată. 

Ar putea, sigur, so sărute acum, 
fruntea aceia, Dar de ce s'o facă ? Pen- 
trucă acum lan nu se poate mișca, și 
pentrucă nu-i e teamă de privirea lui? 
Ar fi laş lucru să facă asta. 

Şi bănueşte că lan își dă seama de 
toate astea, că a crescut, pentru acest 
gând, în stima lui. Se înalță în vârfurile 
picioarelor şi atinge cu buzele mâna 
rece de de-asupra crucii. Vai nu, hotă- 
rât, lan nu e aici, a plecat unde-va... 
Mâna, ca și de sigur tot trupul lui, e 
o piatră rece, parca umedă de rece ce e. 
Mana sa înhorat de un altiel de sen- 
timeni, A zarit în închiderea ochilor, cât 
a sărutat mâna acela, un gol care para- 
lizează gândurile, un nimic, ca un re- 
fuz al oncărei priviri înăuntru, al orică- 
rei judecări. zărise ace! întuneric, așa 
de respingător, în cât nu vrem să îin- 
tovăraşim în el pe cele mai scumpe 
fiinţe. Atingerea aceia i-a pătruns in 
sânge ca un narcotic care i-a amorţit 
dinur'odată toate sentimentele, A mai 
stat o secundă, buimăcută, și pentrucă 
nu mai putea simți nimic din legătura 
dintre lan şi mâhnirea ei, a eșit din 
odaie. 

Spre înserat, sgomotul docarului, săl- 
tat pe pietrele străduţei, din dărătul 
casei, avu răsfrângere în nervii tuturor 
ai casei. Sosea tataia. Babele se îngră- 
mădiră în dosul ferestrelor, servitorii 
nemeriră care cum îi veni mai la în- 
demână, în preajma stăpânului  sinis- 
trat, Maria înfiorată toată, se dosi după 
un stâlp de ceardac. 

D-na Bratu, cu fața boţită, strângând 
amândouă buzele între dinţi, se grăbi 
întru întâmpinarea trăsuricăi. Au venit 
după ea şi Dorina şi Horia, — erau acolo 
şi soţul Dorinei și cumnata, nevasta 
fratelui d-nei Bratu.  Trăsurica veni 
până aproape la mijloc în sus, ca peo 
vergea metalică. De mirare cum de n'a 


3 


căzut în drum. L/au susţinut cu toţii să 
scoboare, să urce scărița în ceardac, şi 
au întrat prin antreul din faţă, în dor- 
mitor. 

Cumnata încercă unele cuvinte de 
îmbărbătare; trebuie să fie tare pentru 
ceilalți copii, pentru fetiţe mai cu sea- 
mă... El n'o văzu și n'o auzi. Privea ră- 
tăcit deasupra tuturora parcă ar fi cău- 
tat pe cineva, deşi se vedea în privirea 
lui congestionată, că nu vede pe ni- 
meni. Stătea pe scaun, la masa din mij- 
loc. Cineva se grăbi să-i aducă un pahar 
cu apă. El sorbi o înghiţitură, Nu scose- 
se nici un cuvânt. Respira grozav de o- 
bosit. Acum nici ceilalți nu mai vor 
beau, nu mai plângeau. Poate că liniș- 
tea îi va face bine. Era o înțelegere 
simțită unanim, de a păstra tăcere, 
liniște. 

Bătrânul încercă să se ridice şi săriră 
mai mulți deodată să-l susţie, 

— Vreau să-l văd, 

Se sprijinii de umerii doamnei Bra- 
tu, şi de partea cealaltă interveni Horia. 
D. Bratu ţinea fața ridicată, parcă voia 
să prindă aer mai mult. Dorina deschise 
ușa iatacului; ceilalți veneau în urmă. 
Nu se gândea nimeni să nu fie lângă el, 
în momentul când îşi va vedea băiatul. 

Ușa salonului era închisă, Bătrânul 
se opri în faţa ușei, ca şi când ar fi 
voit să-și adune puteri. Horia întinse 
mâna spre clanţă. In aceiași secundă un 
strigăt electrizant se izbi în pereţii 
strimtei încăperi a antretului, şi toată 
suflarea de acolo se cutremură. 

— Nu! — strigă d. Bratu cu un braț 
ridicat, ce mai tremura încă în aer. 

Horia înțepeni cu mâna întinsă; ni- 
meni nu mai sufla. Apoi bătrânul înce- 
pu să respire iar greu, braţul i sc aşe- 
ză cu încetineală chinuitoare pe clanță 
și spinarea i se încovoie. 

— Vreau singur. 

In pragul ușei deschise încet, cu mâna 
lui, se opri din nou, — nimeni nu putu 
întra după el, — se îndreptă iar de 
șale, respiră odată puternic, apoi tot 
încetișor, închise ușa cu mâna adusă pe 
la spate; ușa sună în clanță, şi el ră- 
mase dispărut înăuntru. 

Mariei, care era şi ea pe acolo, i se 
păru că d. Bratu alunecase pe gura unei 
fântâni adânci, şi acum se scufunda, se 
scufunda, se scufunda... 





Pentru cunoaşterea provinciilor 


ci le primește şi pe acestea, 


mai ales, dacă la noţiunile co- 


(Urmare din pag. 1-a) 


cificuii sunt și prea multe și 


urmă, aceasta e necesar pentru 


menţinând întrunite întrun tot 
acele obiecte cu individualitatea 
lor”, Noţiunea colectivă „pădu- 
rea” nu exclude arborii, ci îi 
păstrează. Dar tocmai o astfel 
de noțiune e nâţiunea. O anu- 
mită, naţiune e deci în acelaș 
timp noţiune individuală şi co- 
lectivă. Individuală, fiindcă nu 
mai e alta pe lume ca ea; co- 
lectivă, fiindcă ea nu exclude 
componentele ei în ceeace a- 
cestea au individual, ci le im- 
plică. Dar aceste componente 
sunt provinciile ! Ceeace e spe- 
cific fiecărei provincii nu se ex- 
clude desi din națiune. Aceasta 
din urmă nu € ceeace e comun 
tuturor provinciiior, ci e sin- 
teza orranică rezultată, din spe- 
cifizu! tuturor provinciilor, chiar 
dacă, între ele ar fi contradic- 
ţie ! Nu discutăm acum dacă e 
îndreptățită împărțirea, pe care 
o fac logicienii între noţiuni în- 
dividuale şi generale şi nici. 


lective se păstrează, cu indivi- 
dualitatea lor, obiectele ce ne 
dau noțiunea.  Acceptâna fără 
Giscuţie aceste împărțiri, soco- 
ţim că ele sunt foarte oporiune 
pentru a arăta ceva despre fiin- 
ţa națiunii și, mai ales, pentru 
a sugera importanța provincii- 
lor. O rațiune anumită prezintă 
această dublă caracteristică de 
a fi noţiune individuală și no- 
ţiune colectivă. In situaţia de 
noţiune colectivă, solidarizează, 
însă în ea provinciile, împli- 
cânqu-le tocmai în diferenţie- 
rele lor. Iaţă de ce cunoaşterea 
națiunii trebuia să sa bazeze pe 
cunoaşterea provinciilâr sau în 
primul rând pe acestea. 
Satele, de exemplu, sunt 
foarte însemnate pentru a cu- 
noaşte, o reatitate etnică. In sat 
e mai curat ca oriunde miste- 
rul etnic. Dar cezace e specific 
fiecărui sat, nu ss poate spune 
că imtră în naţiune. Aceste spe- 


mai iales pot fi accidentale şi de 
acera nu-s esențiale unei na- 
țiuni. Nu tot aşa e cu provin- 
ciile. Tot ce e element pitoresc, 
particular, unei provincii, intră 
in națiunea respectivă. Am pu- 
tea înțelege națiunea, franceză, 
îără sintezele regionale, cari se 
chiamă unitaţe bretonă, nor- 
mandă ori provensală ? Am pu- 
tea înțelege pe Români fără 
unitățile particulare ardeleană, 
muntenească, moldoveană, olte- 
nească...? Satele sunt punctele 
vii ale naţiunii, celulele ei, dar 
nu mădularele și elementele ei 
fundamentale. Satele devin re- 
velatoare pentru naţiune, în- 
trucât se totalizează în sintezele 
regionale ale provinciilor. 

Pe aceste provincii trebuie să 
se bazeze cunoașterea națiunii 
încă pentru un motiv, care e 
următorul: e greu să cunoşti 
un obiecţ în el însuși, deși une- 
ori, şi întotâeauna în cole cin 





De vorbă cu Henri Matisse 


(Urmare din pag. 1-a) 


la couleur” al perioadei „fauviste” a ajuns prin simplificare 
și sintetic la stil şi expresiv, ceiace ne-a explicat cu alt prilej: 
„Jne ceuvre comporte une harmonie d'ensemble, tout detail 
superflu prendrait, dans lesprit du spectateur la place d'un 
cutre detail essentiel --— Tous mes rapports de tons trouves, 
il doit en resulter un accord de couleurs vivant, une harmo- 
nie analogue ă celle d'une composition musicale; Pour moi 
tout est dans la composition. — Îl est donc necessaire d'avoir 
des le debut, une vision netie de lensemble; La tendance 
dominante de la couleur doit Gtre de servir le mieux lex: 
pression''. 

Acest panou decorativ „Faunul și Nimfa” în fața căruia 
mă găsiam în atelierul meșterului, ar fi pentru orice neotit, 
dar mai cu seamă pentru orice fariseu al artei, o abracada- 
brant& încercare, un lucru haotic, de un cromatism de som- 
nambul, în stărşit un lucru lipsit de măsură și în special de 
desen. Ahl acel desen „clasiv” în numele căruia toți nepot 
țiiii pretind artiștilor o caligrafie poncită și fără viață şi 
pe care orice băețaș de pe băncile unei Academii le-ar putea 
servi; să-i auziţi prin expoziţii, pronunțând solemn și preten- 
țios că ei sunt cu arta clasică! Ca și cum clasicii n'au fost 
şi ei renovatorii artei de pe vremea lor ; Giotto e revoluționar 
tată de Cimabue, Leonardo da Vinci faţă de Botticelli, Rem- 
branât față de Fremz Hals etc. etc. și ce frumos spunea De- 
gas, „An clasique, c'est un revolutionnaire qui est arrivâl“ 

Şi totuși nimic mai firesc ca această pânză „Faun și Nim- 
fă” care transpune bucuria luxuriantă a unei vegetaţii tropi- 
cale, ce a reclamat o echivalență de tonalități intense, vio- 
letul de pe trunchiul arborilor e un complimentar, luminișul 
însorit e potrivit ca să iradieze un galben suav, faunul ele- 
mentul viril, percutează în roș de un timbru pur și sonor, iar 
pe epiderma nimfei ondulează nuanțe violacee cu infleziuni 
sidefale, iar tot acest acord, se spriiină pe o pedală gravă şi 
dominantă a unor tonuri de albastru cobalt ce şerpussc în 
albia pârâului, care se pierde în infinit. 

La oricare alt pictor, aceste tonalități ar fi dat, cu sigu- 
ranță disonanțe și stridențe, căci numai Matisse știe să mo- 
duleze așa de îericit, sugerându-ne prin aria sa o plăcere 
vizuală rară şi o calmă voluptate! Matisse deține astăzi acel 
har divinl 


pent, pene 








Unii vor zice ce fericită inspirație! Totuși ca să ajungă aci, 
I-a trebuit meșterului multă trudă; ne-am obicinuit a acorda 
inspirației o importanță disproporjionată în creatia operei de 
artă şi mai mult ne place să ne legănăm în aștepiarea a- 
cestei hurii denumiiă inspiraţie, dar ea întârzie și nu vine în 
totdeauna, căci după cum spunea Baudelaire „Inspirația e 
sora muncii zilnice”, 

Pomenind lui Matisse de acest comod argument al celor 
sterili cari aşteaptă totul numai de la inspirație, meşterul îmi 
răspunde : „L'Inspiration c'esi la maiiere, comme le marbe, 
il importe ce que vous faites avec cela”. 

Apoi trecând din nou la panoul „Faun şi Nimiă” dela care 
nu'mi puteam desprinde ochii, îl întreb decă nu s'ar fi putut 
încerca un roş mai atenuat în tonalitatea Faunului, meşte- 
rul îmi răspunde: „„Vous ne changerez pas un timbre de 
irompette, il faut savoir seulemeni le placer dans lorches- 
tration, c'est la localite, c'est laccompagnemeni, ce sont les 
repports qui donnent la aualite”. 

La aceste cuvinte ale lui Matisse, îmi reamintesc de celalt 
demon al coloarei, de acel pătimaș al paletei, de freneticul 
zeu, Eugene Delacroix explicând lui George Sand: „ll y a 








peri Temei nete mea e să en ei eine e TITI SAR 





i 
j 
i 
Și 
3 
Și 

ti 


Colecţia 


„Aambaceian * 


Pereelz 


„Matisse“ 








dans la couieur des mysisres insondables; des tons produits 
par relation, qui n'ont pas de nom et qui n'existent sur au- 
cune palette”. 

Hasard sau inspirație dacă vreţi, dar mă întreb de ce le 
au numai oamenii de taieni? 

Maiisse imi arală bordura-panoului şi-mi spune: „Obser- 
vez le noir de la bordure, comme il esi ă sa place, autrement 
la couleur plaquse seraiț un simple travail de magon”. 

Coloarea e pentru Matisse un vehicul care duce la acel 
cnsamblu al câmpului vizual și meșterul nu e prsocupat de 
substanta şi prețiozitatea materiei în sine, cât de raportul 
unui ion cu altul, din care emană acea splendoare, strălucire 
suavă şi radicmtă şi oricât de neverosimil ar îi, un lon ra- 
portat la obiectul în sine reprezentat, Matisse nu ține în sec- 
mă atât culoarea locală, cât ansamblul și expresivitatea”, 

Matisse termină prin a-mi spune: „La couleur ne doit pas 
vous donner la sensation raierielle d'un beau cuir de Cor: 
doue, la couleur doit aboutir a une expression pathâtique, 


eux ils restent des artisams on doit avoir la flamme d'un ar- - 


țiste”. - 
E. H. ZAMBACCIAN 


a nu-l falsifica, Altfel, regimul 
cunoaşterii e comparaţia. Dacă 
națiunile se cunosc anevoie pe 
ele însele, e şi pentru că nu se 
pot compara. Câţi pot călători 
ca să compare naţia lor cu cele- 
lalte ? Se ştie ce lumină se faca, 
când se dă putinţa unei com- 
paraţii vii între  psihologiile 
mai multor naţiuni. Dar până 
la a compara națiunile între 
ele, putem face ceva mai uşor. 
mai la îndemâna tuturor. Putem 
recurge la o comparaţie am zice 
interioară : să comparăm pro- 
vinciile între ele. In acest chip. 
le vom înţelege mai bine pe ele 
şi vom înţelege mai precis «t- 
nicul. Se ştie de altfel că însiși 
oamen:i simpli, înţelepciunea 
populară, obişnuiesc uneori să 
înțeleară, astfel poporul respec- 
tiv. Importanţa  provinciiloi 
pentru cunoașterea unui near 
rezultă deci și dintr'o  necesi 
tate de aplicare a metodei com 
parative. 

Iată, așa, dar, dece trebuie să 
dăm mai mare importanţă pro- 
vinciilor decât am dat până azi 
Noi, Românii, am judecat celt 
mai adesca toată ţara după Ca 
pitală, după Occident. A fost 
aici o mare meteahnă de cvo 
uţie a noastră in epoca moder: 
ră. In acest timp provinciile n 
puteau să fie decât sacrilicati 
în mare parte. Ele deveneau a 
proape un simplu mațerial colo 
nial. Şi, odată cu aceasta, în 
săşi înţelegerea  naţiei noastri 
se anemia până la insignifiere.. 
Acum lucrurile trebuie să st 
szhimbe. Căci pulsaţiile provin 
ciilor sunt pulsațiile naţiuni: 
Stilurile lor duc la stilul com: 
plex al națiunii. Viaţa lor unică 
colorează unicitatea de destin ş 
nâţiunii. Fără să mai vorbin 
de areptul la viață spirituală 
po care îl are provincia ca a 
tare, în ea însăşi. Atâtea ra 
ţiuni deci pentru o reabilitari 
intensă a provinciilor. Şi sun: 
tem fericiți să constatăm că ş 
aici literatura a fost inițiatoari 
și devansatoare. Literatura ro 
mână, cultă a început prin a de- 
clara drepturile limbii poporuiu 
in locui limbii propuse de core. 
ţicicni și filologi. Tot literatura 
a înfățișat, în operele gi, fiinţa 
provinciilor noastre, E timpul 
ca suzestiile indirecțe implicate 
în literatură să treacă în viaţa 
publică și să devină norme or- 
ganice de viaţă in unitatea mal 
mare a neamului și culturii 
noastre. 


VASILE BĂNCILĂ 














de PAUL MIRACOVICI 


Expoziţia ,„G:upul Nou“ 


ȘTEFAN CONSTANTINESCU 

C. C. CONSTANTINESCU 

NICULAE CERNESCU 

BORIS CARAGEA 

A. DEMIAN 

NICULAE ENEA 

LUCIAN GRIGORESCU 

AVACHIAN HRANDT 

IONESCU-SIN 

PAUL MIRACOVICI 

CASSILDA MIRACOVICI 

ALEXANDRU MOSCU 

ADINA MOSCU-MELINTE 

0. NICHIFOR 

BORGO PRUND 

Câţiva artiști din cei mai aleşi 
expun în sala „Universului“ operele 
lor cele mai recente. Fără program 
şi de aceea cu unul foarte vast, pic- 
torii şi sculptorii aceştia, aceiaşi de 
altfel, cari au expus de atâtea ori 
sub alte denumiri, nu au pretenţia 
de a aduce nimic nou deocamdată, 
decât o omogenitate care a lipsit ce- 
lor mai multe grupări până acum. 
O grupare e sau în slujba unei con- 
cepţii căreia se reluză publicul, și a- 
tunci capătă caracter demonstrativ, 
revoluţionar, cum au fost impresio- 
niștii sau pleiada lui Manet, Cezan- 
ne, în Franţa sau e pur și simplu o 
asociație care nu are ca scop decât 
desfacerea unei producţii exagerate. 
Primii își vor adăoga mercu cle- 

mente noui şi vor avea întotdeauna 
ușa deschisă pentru cei tineri şi cei 
valoroși. Cei din a doua categorie, 
vor fi întotdeauna geloşi de nouii va- 
niți și îşi vor păzi titlul de membru 
mai vechi cu aceeaşi înverșunare cu 
care-şi păscsc negustorii vadul. Dea- 
ceea nu cunosc un exemplu de gru- 
pare, salon, asociaţie plastică să nu 
fi sfârșit în ankiloză și în sterilitate, 
în cele din urmă. 





iz a 


Ştefan Constantinescu Peisaj 


Trăim azi o epocă neobișnuită; tră- 
im revoluția cuminţeniei, a reintoar- 
cerii. S'au făcut „experienţe“ de tot 
telul, ispita de a deveni „artist“ creş- 
tea pe măsură ce părea mai ușor, sau 
că e nevoe de o sforțare minimă. O 
lume întreagă de cucoane, domnişoa- 
re şi tineri precoce rafinați au dat 
năvală în academii, în atelierele ar- 
tiștilor şi cu câteva vagi noțiuni de 
— ştiu eu? — meserie s'au etiche- 
tat pictori, sculptori şi încă din cei 
mai... moderni. Acestea, apoi o rela- 
xare din ce în ce mai accentuată a 
conștiinței artiștilor, au făcut necesar 
un Spirit revoluţionar însă construc- 
tiv, o regrupare a tuturor celor che- 
maţi şi a celor cari sunt socotiți ca 
nădejdi, Astfel — deși pare para- 
doxal — acei artiști de azi cari îşi 
întore privirile spre marea tradiţie 
a picturii, au căpătat semnificația 
revoluționară a reînnoirii. S'a dărâ- 
mat atât de mult, se știe atât de pu- 
țin, încât generaţiile de acum nu au 
nici un ceas de pierdut. E imens de 
refăcut, de construit. Aceasta este 
spiritul în care „Grupul Nou“ conti- 
nuă să lupte pentru un ideal pe care 
— răsleți — fiecare dintre noi l-am 
urmărit, luptă ale cărei mărturii 
le-am înfățișat publicului în atâtea 
rânduri, uncori mai apropiaţi de is- 
bândă, alteori turburaţi de îndoială. 
Cultul pentru originalitate, o desă- 
vârșită libertate apoi, nădăjduim că 
vor chezășui „Grupului Nou“ o exis- 
tență lungă şi rodnică. 


Ştefan Constantinescu expune o 
natură moartă de mari dimensiuni, 
admirabil echilibrată, și sub unghiul 
compoziţiei și sub cel al culoarei și 
un peisaj dunărean, spontan și ar- 
monios. Dintre artiștii noştri Ștefan 
Constantinescu e acela care cheltue- 
ște cele mai frumoase însuşiri pe 
pânzele sale, cari dacă sunt atât de 
rare dovedesc excesiva scrupulozita- 
te a artistului. La Ștefan Constanti= 
nescu se regăsesc mai evidente decât 
la oricare altul însușirile artistice ale 
poporului românesc. Pe lângă o ușu- 
rință înnăscută de iconar are şi un 
simţ al valoraţiei neobișnuit iar au- 
tocritica și modestia, — permanente 
la el — au făcut ca aporturile sale 
să fie răsplătite de un meșteșug pe 
care îl au foarte puţini din pictorii 
noştri. 





(Urmare în pag. 7-a) 











UNIVERSUL LITERAR 








w 


Cartea străină 





Henry de Montherlant: „L'6quinoxe de septembre“ 


Scrisul lui Montherlant nu poate lăsa 
indiferent pe cine caută în lectură alt- 
ceva decât prilejuri de „a omori timpul”. 
Pe acela care nu ostenește căutând răs- 
punsuri la proprii:e-i întrebări despre 
rosturile condiţiei omeneşti și ale vieţii 
în societate, cărţile acestui scriitor îl sti- 
mulează, îl provoacă, mai mult chiar, îl 
somează la reacţiuni personale. Altfel 
spus, el nu caută adeziuni, nu face nimic 
pentru a înlesni între sine şi cititor acea 
urzea.ă de complicităţi amabile, care 0- 
bligă, de dragul notorietății, la o sume- 
denie de conesiuni făcute gustului şi mo- 
ralei oficiale, prejudecăţilor şi ideilor ad- 
mise, etc. 


Mulţi cititori au spus că Les nourritu- 


res terrestres i-a liberat. Faimosul îndemn 
salutar al lui Gide: „„Nathanaă!, ă pre&- 
sent, jctte mon livre. Emancipe-t'en. 
Quitte-moi”, — se desprinde cu tot atâta 
relief dacă nu şi vehemenţă din paginile 
cărților lui Henry de Montherlant, ca o 
invitație implicită de a gândi pe seama 
şi răspunderea proprie, ideile autorului. 

Această dczinteresare de efectele şi ră- 
sunetul propriilor idei nu poate surprinde 
dacă o încadrăm în structura psihologiei 
artistului pur care e Montherlant. „Ca- 
tharsis”-ul aristotelic, însemnând totodată 
liberare Şi purificare de un conţinut su- 
fletesc prea plin şi prea apăsător e o te- 
rapeutică sufletească pe care autorul 
„Echinocţiului” o urmărește conştient, 
metodic şi cu tenacitate. De aceea poate, 
impresia de nerăbdare pe care ţi-o lasă 
lectura unei cărți ca l'6quinoxe de sep- 
tembre, şi a unei iritaţii din partea auto- 
rului, silit să întârzie şi să se explice 
asupra unei atitudini pe care el nu numai 
că a verificat-o, ilustrându-o prin exem- 
plul propriu, dar i-a şi apuizat toate 
valențe:e de expresie, aflându-se acum 
dincolo de ea. 

In prefața uneia din cărţile sale — 
„Călătorul şi umbra lui” — Nietzsche 
pretindea că nimeni nu sare dreptul să 
vorbească despre un fapt de conştiinţă 
decât din momentul în care l-a depăşit. 
Insă în această împrejurare cititorul ră- 
mâne mereu cu un pas în urma autorului, 
şi cu impresia iritantă de a îi fost vic- 
tima unui joc, în realitate gratuit dar de 
a cărui aparentă seriozitate s'a lăsat prins. 

Ne amintim de un esseu intitulat „Su- 
tletul şi umbra lui”, din volumul Service 
inutile, atât de vibrant și de convingător 
în expresia lui literară, încât Montherlant 
refuza în cele din urmă de a semna por- 
tretul idealului etic de el însuși propus, 
temându-se să mu rămână prizonierul 
unei atitudini — oricât i s'ar fi părut de 
îndreptăţită. 

Astfel că şi oriza de conștiință de- 
scrisă în acele pagini nu era decât o etapă 
străbătută, depășită, ca şi aceea mai ve- 
che, de „voyageur traque”. 

Miezul dramatic al paginilor intitulate 
Service inutile constă din conflictul între 
patrie, locul unde soarta a făcut ca auto- 
rul lor să se nască şi cealaltă — „patria 
interioară, pe care noi înşine ne-am 
creiat-o” și despre care Montherlant con- 
chidea cu imparţialitatea ce se acordă 
unui fapt biografic consumat. Evenimen- 
tele politice din luna Septembrie a anu- 
lui de curând încheiat au îndreptat aten- 
ţia tuturor asupra cuprinsului noţiunii 
de patrie (în primul înţeles, obișnuit). 

Mulți își vor fi dat seama atunci, cu 
surprindere, cât de strâns şi de necesar 
legată e soarta acelei „patrii interioare” 


cum o numea Montherlant, de împreju- 





Poema sfârşitului 


Frumoasa mea, te frânge toamna iară 


Şi te topeşti în zare ca un fum, 


Prin frunze moarte seara-și tae drum 
Şi părul tău cu noapte se 'mpresoară 


Ai fost așa frumoasă totdeauna 
Şi te-am iubit atuncia ca şi azi. 


In ce adânc cu fruntea ta să cazi 
Ca să lucească 'n locul vostru luna ? 


Trec zile, frânte una după alta, 


(»Grasset': — Paris, 1938) 


rările care primejduiesc sau favorizează 
existenţa locului unde te-ai născut. A- 
ceastă legătură necesară reiese clar, din 
definiţia pe care o întâlnim în ultima lui 
carte apărută, L'Equinoxe de septembre : 
„Patria e ţara în care ne facem înţeieşi 
și ne înţelegen din jumătăţi de cuvinte; 
unde nu ne scapă nici una din propoziţiile 
incidente ale conversaţiei. Țara în care 
suntem cel mai puţin stânjeniţi ca să 
realizăm tot bimele şi tot răul ce se află 
în noi” (sublinierea este a noastră). Evi- 
den!, iată o definiţie de artist, definind 
în acelaș timp atitudinea aceluia care, în 
alt loc, citând celebrul dicton al lui 
Goethe:  „Poartă-te potrivit cu natura 
ta”, îşi mărturisește „cette pente ă faire 
confiance ă la nature, et ă s'accorder avec 
elle”. Acest lucru nu trebuie mici odată 
uitat, oridecâteori am fi ispitiţi să facem 
o întrebuințare personală sau să genera- 
lizăm valoarea practică a eticei monther- 
lantiene, destinată exclusiv pentru uzul 
artistului, al insului excepțional care 





Henry de Monţherlant 


trăește și judecă într'o lume dincolo de 
contingenţele binelui şi răului. 

Deschidem acum o paranteză al cărei 
rost se va vedea mai departe: 

Vă amintiţi, poate, experienţa fonetică 
încercată, ca urmare a unei prinsori, de 
cei doi savanți filologi, în piesa de teatru 
Pygmalion de Bernard Shaw (jucată în 
versiunea românească, la București, a- 
cum câţi-va ani, cu titlul „Florăreasa”). 
Unul din ei pariase împotriva celuilalt, 
că în câteva luni va face dintr'o necio- 
piită vânzătoare de flori pe stradă o fe- 
mee de lume perfectă, afirmând chiar că 
va izbuti să-i modeleze accentul trivial 
„cockney”, până la nerecunoaștere, în 
rostirea elegantă a saloanelor londoneze. 
Tată] florăresei, o haimana fără căpătâi şi 
fără meserie avuabilă, aflând că fata lui 
duce dela o vreme viaţă boierească, trăind 
într'o casă cu un „tip” doldora de hani, 
dar fără să ştie pricina acestui chilipir 
neașteptat, încearcă șantajul clasic asu- 
pra filologului. Savantul, indignat nu atât 
de bănuiala vagabondului, cât de cinis- 
mul acestuia, după ce îl admonestează 
cum se cuvine, i-aruncă în faţă şi această 
ultimă apostrofă: 

„— Dumneata n'ai inimă !” 

„— Nu-mi dă mâna, domnule”, îi răs- 
punde prompt „monstrul”. 

Replică memorabilă şi oportună, care va 


de MIHAI NICULESCU 


fi oricând de actualitate, pentru că, să 
nu uităm, cultura virtuţilor şi a senti- 
menteior nobile, pe care morala pubiică 
le incurajeaza şi societatea le răsplâteş- 
te (cel puţin teoretic, deoarece nimeni nu 
sa gândit până azi, după câte ştim, să 
iacă raspunzatori pe autorii cărților de ci- 
tire, de iagaduiaia cuprinsă în sarbedele 
lor povestiri morale) are nevoie ca şi cui- 
tura ideilor, de un mediu prielnic, de o 
ambianţă fizică şi socială, în lipsa cărora 
Și a unor îngrijiri speciale, delicate, ele 
nu Sar putea desvolta 

„Nu-mi dă mâna” este o realitate, zgu- 
duitoare, au ba — numiţi-o cum v'o piă- 
cea — dar care în orice caz nu poate fi 
trecută cu vederea. Reiugiul în imagina- 
ție, în idealitatea piatonică, sub specia 
etermtăţii, sau în contorlabilă perspec- 
tivă a punctului de vedere Sirius, nu o 
poate anula; sunt cei privilegiați, puţini 
la număr, cărora le „dă mâna” şi ceilalţi, 
nouăzeci la sută sau poate mai mulţi, 
cari nu-şi pot îngădui acest lux. 

D-lui Henry de Montheriant îi „dă 
mâna” să scrie, în înțelesul arâtat, aceste 
rânduri superbe, — pâlmuitoare nu nu- 
mai ale irvolității, zpocriziei şi laşităţii 
compatrioţiior săi, cărora le sunt special 
adresate, dar şi ale cititorilor de pretu- 
iindeni, cari vor face mental, adaptările 
potrivite împrejurărilor locale, respec- 
live : 

„Prea me folosim prost de pace, ca să 
avem dreptul de a arunca atâtea ponoase 
câte ne piace asupra războiului. E foarte 
bine să te văicăreşti și să te indignezi 
din pricina stricăciunilor făcute de oouze, 
catedralei din Reims. Dar câţi francezi 
în timp de pace, văzând această cate- 
drală, au fost mișcaţi, sincer (tără afcc- 
tare) ? Câţi francezi ţineau la integritatea 
catedralei din Reims ?”. 

Iar câteva pagini mai departe citim : 
„Eu sunt belicist, nu-i aşa? O spun ei, ei 
cari nu știu ce să facă cu pacea — „Ai- 
dem la cinema. Tot mai trece o oră”, — 
ei cari murdăresc pacea. Şi eu care o iu- 
besc, pentrucă o trăesc şi pentrucă mă 
folosesc de ea cuviincios”. 

Montherlant nu se apără de epitetul 
„belicist” ca de o învinuire, pe care, de 
altfel, cititorul de bună credinţă al „Echi- 
nocţiului” nu i-ar putea-o aduce. Dar ati- 
tudinea lui față de eventualitatea unui 
război (eventuaiitate care părea atât de 
iminentă în Septembrie trecut) decurge 
în mod logic din etica pe care o proclamă 
şi al cărei apologet se tace în accasţă car- 
te: aceea a curajului: „Să trăești o tra- 
gedie ca şi cum ai trăi o partidă de pes- 
cuit”, iată epigraful acestei atitudini care 
se opune „moralei sclavilor”. Nu poate fi 
vorba deci de accentuarea unei preferinţe 
ci doar de a păstra aceeașş seninătate su- 
fletească, în toate împrejurările, deci şi 
în aceca — repetăm: fără precădere — 
în care suntem aduși să punem în loc de 
„tragedie”, „război”. Montherlant a făcut 
războiul din 1916, a fost estropiat şi, ca 
urmare, definitiv reformat. A reuşit to- 
tuşi să se înroleze în Septembrie anul 
trecut şi să fie trimis la graniţa alsaciană. 

Paginile grupate sub intitularea care a 
trecut și pe coperta cărții: „L'equinoxe de 
septembre sunt cele mai numeroase și 
mai importante pentru bogăția şi valoa- 
rea de autenticitate a reflexiunilor cu- 
prinse în ele. Au fost scrise zi la zi, pe 
măsură ce speranţele de pace făceau trep- 
tat loc certitudinei războiului. 


(Urmare în pag. 7-a) 





Toamna mea 


Mai ştii ? Era o seară albă ca acum 
când dintre frasini mi-ai eşit în cale... 
Suiau tristețile ca holdele agale 

spre povârnişul zărilor de scrum. 


Se revărsase ca o apă luna 
printre salcâmii verzi peste alei.. 


Tu, pletele-ţi scăldai în spuma ei 
şi'n bucle stele-ţi împleteau cununa, 


Surâsul tău s'a furişat în mine 


Mă lupt cu viața ca să pot uita 
Şi seara scriu în amintirea ta 


Un vers de piatră rupt din ani cu dalta. 


Voi aduna poeme cu poeme 


ca umbra ?n sânul codrului adânc... 
Luceferii cu cerul la oblâne 
descălecau smeriţi să ţi se ?'nchine. 


Și am simţit cum crești în mine-atunci 


Şi când trecutul îmi va fi o carte, 
Din fiecare pagină, spre moarte, 
Voi face pânze ultimei trireme.. 





VINTILA HORIA 


can muguri raza toamnelor târzii... 
O, primăvar aceea o mai ştii 
azi când doar bruma zace peste lunci ?.... 


1. ŢOLESCU-VĂLENI 





— NOTIȚE SI ECOURI — 


Intr'un număr recent al heb- 
domadarului „Gringoire“, unul 
din colaboratorii conțratelui pa- 
risian, publică amintiri pline de 
interes despre Verlaine, aflate din- 
tr'o convorbire cu Paul Fort, 
poetul „baladelor franceze“, Rân- 


duri ca acestea sunt menite 
să corecteze simțitor imaginea 
curentă a „sărmanului  Leglian“ 


pe care cei mai mulţi şi-l repre- 
zintă după chipul şi înjățişarea 
poetului Choulette din „Crinul 
roşu“ de Anatole France,—căruia 
se ştie că i-a servit de model, — 
sau după scorniturile unui Henry 
de Grouz, ori chiar din unele fo- 
tograţii rămase :,L-am întâlnit 
pe Verlaine — spune Paul Fort 
— de vreo șaizeci sau şaptezeci 
de ori, la toate orele din ziuă și 
chiar din noapte: nu l-am vă- 
zut niciodată beat. Inainte de 
toate, Verlaine era foarte cuviin- 
cios, foarte drept, o înfăţişare 
de burghez cu craniu  bismar- 
ckian, clemencian, socratic. 


ma. Trebuia să-l cunoşti pe Ver- 
laine. A băut din bravură, mai 
mult chiar decât din bravadă, — 
dintr'un fel de misticism care-l 
îndemna să vrea să pară așa cun 
îl uvroinu ceilalţi. Biserica a avut 
sfinți în felul lui. Era ceva din 
Savonarola în Verlaine. De pil- 
dă, îi plăcea să primească pe 
studenţi, pe tinerii poeţi. Şi 
când aceştia-i cereau să bea cu 
ei, negreşit, primea. 

„Când unii dintre dânșii, mai 
beţi ca el, îndrăsneau să-i pună 
întrebări, el se repezea: „Sigur 
că am fost în închisoare !... Si- 
gur că am vrut so ucid pe ma- 
ma! etc. Asta „ca să nu-i deza- 
măgească pe acei tineri, să nu- 
umilească chiar, înfățișându-li-se 
altfel decât și-l închipuiuu ei pe 
Verlaine“,  Savonarola!,...  Savo- 
narola!... 

„Dar eu, timp de atâția ani, nu 
l-am văzut niciodată decât într'o 
ținută de perfectă demnitate şt 
amintirea mea se bucură de aceea. 


Uneori. după miezul nopţii, la un 
ceas din zori, se arăta de vo bună 
dispoziție delicată, de o veselie cu- 
pilărească, își mărturisea dragos- 
tea pentru folclorul francez, pen- 
tru marșurile militare, pentru 
Charles Lecocq... Dar mereu se 
ținea drept și demn în mijlocul 
tuturor. Fotograjia aceea  fai- 
moasă în care-i înfățișat cu capul 
plecat, pe terasa lui „Francisc 1, 
bulevardul Saint-Michel? Dar 
— eram de față — a fost tărit 
împotriva tvo.nței sale dinaintea 
apara. ului, unde şi-a luat un aer 
morocănos, din plictiseală. CâL a 
jost de exploatată şi cu câtă rău- 
tate, fotoyralia aceea... Dar când 
se vorbea despre poesie! Ah! fru- 
moasa privire limpede a poetu- 
ui Li. 

Verlaine nu era mici un „idea- 
lizant“ mici um eterat în CONvOTr- 
birile lui despre poezie. Vorbea 
despre ea cu un bun simţ, un 
echilibru (există în opera lui tot 
atâta bun simţ şi echilibru cât şi 


în a lui Francois Villon) și fără 
vorbe mari. E ne punca de a- 
cord, regrupa, reînbina, regula- 
riza Qiscuțiunile noastre cu o bu- 
nă dispoziție batiocoritoure, dar 
dintr'o vorbă, Mi-omintesc de u- 
ceea pe care-i plăcea lui Men- 
des să o repete: „Forma nu e 
nimic, dar nimic nu este fără 
formă'. Și când m'am dus, la 
Broussais unde cra, vai! pen- 
sionar, să-i cer să-mi facă ciîn- 
stea de a-mi fi martor, fiindcă 
trebuia nu să mă bat ci să 
mă ?nsor, mi-a spus aceste sim- 
pile vorbe care cuprindeau atâ- 
tea lucruri : „Mai ales, nu faceţi 
ca mime...* Singurul secret pe 
care n'a putut să ni-l destăinuie 
a fost acela al farmecului său, 
al artei lui de a convinge. Era 
geniul lui, ca acela al unui Utril- 
lo care me încântă în timp ce a- 
tâția peisagiști ne lasă reci; ca 
a! unui Bergson care ne capli- 
vează pe când atâția filosofi ne 
plictisesc...“ 





7 lanuarie 1939 











de ROMEO ALEXANDRESCU 


Ce lipsește muzicii de azi 


Stadiul actual al muzicii este consi- 
derat, mai muit poate decât oricare 
altul, de până acum, drept un fenomen 
tranzitoriu, o perioadă de eizrvascente 
preiaceri, pregâtitoare ale unor viitoare 
statorniciri şi limpeziri finale. Intr'atât 
da frecvent sunt astiel privite stările 
actuale ale muzicei, încât greu s'ar pu- 
tea găsi vreo epocă mai puţin cerce- 
tată şi înţeleasă, de contimporanii ei, 
decât cea de azi. 

Drept consecință, nespus de rar se 
poate întâlni intrebarea ; ce urmâreşte 
muzica de azi, ce este, ce spune, care-i 
sunt caracterele ? In schimb, o altă în- 
trebare revine mereu în lumea muzicii: 
incotro merge compoziţia, ce va îi 
mâine ? 

Proorocirile sunt multe şi nici una nu | 
seamănă cu alta. Interesul lor, de alt- 
iel, nu rezidă decât în lumina pe care, 
indirect, o pot arunca asupra prezentu- 
lui care, oricât ar părea, de insvabil, de 
provizoriu, de dibuitor uneori, este şi 
„tceva decât o punte de trecere dela o 
2oncepţie la alta, dela o formă de artă 
a alta. 


G:aba cu care se trece peste ceeace 
există pentru a se deduce ceea ce va îi, 
sate in bună parte nefirească şi ne- 
ireaptă. 

Exemple aducătoare de concluzii în 
„cest sens sunt destule în urma noas- 
tră şi nu lipsesc nici în momentul de 
față. 

Ceeace crează această, înclinare de a 
privi peste actual, de a nu-l considera 
de cele mai multe ori decât ca pe o râs- 
pântie încurcată, este poate și faptul 
că, p:ocesul de transformări externe ale 
parcursului de acum al evoluţiei muzicei 
este deosebit de activ, de pronunţat. 

Renovarea mijloacelor de formulare, 
lărgirea către o nelimitată libertate a 
sistemelor de exprimare, au putut de 
sigur intimida, dezorienta sau nedu- 
meri. Vechi convenţii de ordin melo- 
di, a:monic, formal, au devenit, din 
riguroase, benevole. Dar de aci, până 
la o atât de mare reducere a accesului 
ințelegerii generale la fondul ae ex- 
presie al unei muzici, este prea mult. 

Se uită prea adeseori cât de revolu- 
ţionar a putut apare Beethoven în tim- 
pul său, cât de dăunătoare muzicei au 
părut temeritățije uno: simfonii nu din 
cele din urmă, dar din cele mai puțiu 
reprezentative pe care le-a scris, ca de 
piidă simfonia 1, a căfei introducere 
modulantă indignase chiar pe câţiva 
considerabili cunoscători. 

Schubert, Liszt, Berlioz, Wagner, au 
stârnit, cu anumite compoziţii şi nu 
odată, p:oteste, polemici, dacă nau 
avut de suportat chiar aparente în- 
frângeri, adică insuccese vremelnice în 
public. 

Fireşte, fiecare din clipele desfăşu- 
rării în timp a creaţiei muzicale trebue 
privită şi în elementul ei d2 legătură 
între vremi, în care se pot lămuri, îm- 
plstite cu apoiturile trecutului, semne 
de viitor, anticipări, apariţia cu titlu 
d> excepţie a ceeace mai târziu poate 
deveni trăsătură fundamentală. Dar 
acesta este un punct de vedere, este o 
incercare de a fixa contribuţia, rolul şi 
lozul în evoluţia continuă a muzicii, al 
unei opere sau al unui autor. 

Un punct de vedere inevitabil, de si- 
gur, dar care nu poate decu:ge decât 
şi înțelegere intim 
adâncite ale. creaţiei sau ale operei to- 
tale, pentru a percepe răstrângerea 
complexului unei spiritoalităţi crea! 
toare. i 

Tocmai de această pătrundere este 
lipsită literatura muzicală de astăzi, 
care trăeşte, probabil, din tot cea în- 
registrat până acum istoria muzicei, în 
cel mai puţin receptiv şi prielnic mediu 
de viaţă, j 

De aceea este poate timpul să se pună 
nu prob.ema a ceeace va aduce muzica 
dz mâine, dar aceea mult mai grabnică 
şi mai concrztă a ceace închide intr'insa 
ca sens şi ideal muzica de astăzi, atât 
de bcgată în aspectele ei, atât de felu- 
rită în înfăţişerile ei exterioare dar, 
perpetuând, în graiurile ei, acslaş cult 
al frumosului și aceeaș năzuinţă de 
înălțare omenească ale artei de tot- 
deauna. Cei care au avut în permanenţă 
această atitudine, au deslegat-o de 
mult, bucurându-se de roade binefăcă- 
toare comprehensiunii și sensibilităţii 
lor. Generalizarea ei este marea condi- 
țiune t:ebuitoare muzicii 'de azi pentru 
a-și putea extinde şi împărtăși larg 
semnificaţia, pentru a lua cu adevărat 
contact cu epoca, pentru a-şi găsi toate 
căile de penetraţiune și a face astfel 
pricapute și prețuite cum se cuvine is- 
voarele creatoare ale facultăţilor spiri- 
tuale omenești ce reprezintă, ca orice 
mare curent în aită. 


dintr'o cunoaştere 





7 lanuaris 1939 





Valeriu Dan s'a sculat ca niciodată aşa 
de dimineaţă. Ochii s'au deschis brusc, şi 
toate sforţările lui de a mai aţipi au fost 
zadarnice. Bra puţin neliniștit. Seara pân'a 
adormit, s'a 'ntors de câteva ori pe-o par- 
te şi pe alta. Afară, cerul se coborise până 
aproape de acoperișurile caselor, greu și 
mohorit. Prin fereastră pătrundea o pân- 
ză de ceaţă subțire şi mată. De câteva luni 
jocuia aici în General Manu, iar biroul îl 
avea în Episcopiei, într'un bloc nou con- 
struit. Maria, o femee trecută de patru- 
zeci de ani, îl îngrijea cât se poate de 
bine, fiind de o seriozitate cum rar se mai 
întâlneşte. O femee din acelea pe cari le 
poţi lăsa să-ți conducă o gospodărie în- 
treagă. Are şi ea povestea ei. S'a măritat 
la donăzeci de ani, în Banat, la părinţii 
ei, cu Ghiţă, cel mai de treabă băiat din 
sat. Dar viaţa i-a alungat pe amândoi 
spre București, unde în cele din urmă 
s'au angajat la o casă mare pe str. Lute- 
rană: el portar şi ea la toate. Proprietarul 
casei, un evreu putred de bogat, lipsea 
mai întotdeauna din Bucureşti. Era numai 
el cu nevasta și stătea mai mult prin străi- 
nătate. Maria era frumoasă. O piele albă 
îi îmbrăca obrajii rotunji şi sănătoși. In- 
totdeauna îngrijită și îmbrăcată curat. Un 
an au dus-o bine, muncind fiecare cu râv- 
Dă, şi economisind zi cu zi câte ceva. Așa 
se explică cei 20.000 lei pe care îi are de- 
puşi Maria la o bancă. După un an, adică 
după ce Ghiţă sa învățat cu Bucureștiul, 
nu era scară să nu vină beat acasă. O 
bucată de vreme, Maria sa gândit să-l 
lase în pace, crezând că se va sătura odată 
singur. Dar a aşteptat mult și bine. Ghiţă 
a ajuns un bețiv de rasă. Când venea seara 
duhnca dela poartă. Il auzeai strănutând 
nevinovat, cum fac beţivii, ștergându-și 
popicul nasului cu degetul. cel mare al 
mâinii. Apoi, nopţi întregi na mai dat 
pe acasă. Ziua venea obosit, cu ochii tul- 
buri şi roșii, şi cădea îmbrăcat în pat, de 
unde se scula tocmai seara târziu. De ser- 
viciu nu prea-și mai vedea. Găsise un băe- 
ţandru, acolo în curte, pe care-l punea să-i 
țină locul. 

De altfel, stăpânul nici nu era acasă. 
N'avea de cine se teme. In cele din urmă, 
Maria a văzut că nu mai e chip. A toc- 
mit un avocat şi s'au despărțit. 

El nu s'a opus cu nimic. A primit zâm- 
bind sentința și a recunoscut toate învi- 
nuirile ce i s'au adus. Astăzi Maria a uitat 
tot. Cu greu, dar a uitat. A șters un capi- 
tol din viaţa ei, pe care l-ar îi dorit trăit 
altfel. Așa cum îi povestea maica ei înain- 
te de a se mărita. Dar toate au rămas sim- 
ple vorbe. Viaţa e altfel de cum ţi-o po- 
vestesc alţii. 

Fiecare o trăește în felul lui... 


Valeriu Dan trage plapoma până peste 
bărbie,  vroind par'că să nu pătrundă 
înlăuntru nimic din aerul rece și sănătos 
al camerei, acolo unde el lenevea, moleşit 
de căldura dulce a patului... Întinse mâna 
pe noptieră și scoase o țigară din pachetul 
„Mihai” pe care o aprinse, deşi nu prea 
obișnuia să fumeze dimineaţa. Fumul 
străveziu umplu camera de-o aromă plă- 
cută, Afară vremea era tot mohorită. Zi 
de sfârşit de Noembrie. 

După masă are un proces la Curte. Apoi 
trebue să treacă să se întâlnească neapă- 
rat cu Bogdan, inspectorul general, care 
i-a telefonat de două ori în cursul săptă- 
mânii, 

Ce bine em pat. Ar sta aşa mult timp 
strecurându-se printre gânduri, dincolo 
de efemer şi grotesc, acolo unde viața e 
frumoasă și fragedă. La 3 Decembrie îm- 
plinește 30 de ani. Incepuse pe lângă tâm- 
ple să mustească timid câte un fir de păr 
alb, semn că toate au un sfârșit... Şi nici 
gând să se căsătorească. Simţia o repul- 
sie să-şi lege viaţa de cineva, atunci când 
ai ceva mai bun de făcut. Ascensiunea îi 
e asigurată. Incurând va veni recunoştin- 
ţa unei munci grele. A crezut întotdeauna 
că va veni. Totuși trebue. Se simţea uneori 
așa de sigur că se înspăimântă. 

Până când ?... Dorea câteodată mângâe- 
rea caldă a unei fete, pe care s'o iubească 
adevărat, așa cum n'a iubit pe nimeni. 
Alteori, când era supărat, se scutura de 
aceste gânduri ca după nişte fructe gre 
țoase. 

— Nu-i timpul, să mai treacă, își spu- 
nea el autoritar . 

Era un bărbat frumos. Un fiu de țăran 
din cei sănătoși, trăind până la vârsta de 
18 ani pe câmp, cu cati, în vacanțele de 
vară, sau însoțind până toamna târziu pe 
tată! său, la ogorit, sau semănat. Nimic 
mar fi trădat origina lui, cu care de alt- 
fel se mândrea. Vorbea curat franceza şi 
engleza. Avea o cultură ce-l separa ime- 
diat din rândul celor mulți. Il cunoșteau 
cei mai distinși oameni politici. Știuse 
să-și cultive relaţiile în așa fel, încât 
pătrundea unde voia. 

Şi-aduce aminte de scrisoarea lui tai- 
că-său primită acum câteva zile. Sora lui 
mai mare tot bolnavă. El îmbătrânit de 
necazuri. Unul din boi a murit... 

Vecinul, căruia îi datorează 3000 lei îi 
ține mereu calea şi-i strigă: 

— Să-ţi trimită bani boerul acela dela 
oraș, cam auzit că se joacă cu miile. Apoi 
băncile unde are datorii, mereu îl amenin- 
ță. De câte ori primea câte-o scrisoare de 
acasă se întrista. 

Ar fi vrut să nu mai audă nimic. Avea 
o mare groază de sărăcie, pentru c'o trăi- 
se. Când vr'un cerșetor, fie chiar prefăcut, 
își trimitea mâna neagră şi murdară spre 
el, scotea din buzunar cât avea şi-i dădea 
scuturându-se. Le-a trimis zece mii de lei. 
Taică-său era mulțumit întotdeauna cu 
suma ce-o primea dela el, dar nu uită să-i 
amintească în scrisoare, că multe sunt gri- 
jile şi mari, şi că par'că ar mai întineri 
dacă ar mai scăpa odată de ele. 

e 
Sub ochii verzui ai lui Valeriu Dan, 


mocneau ambiţii mari. Se gândea cum 
să-și ajungă mai repede scopul. I se pă- 





rea că zilele trec încet și fără nici un rost. 
Uneori îi părea rău că nu urmase literile, 
Avea și puţină vocaţie literară și sar fi 
plasat mai bine, Sar fi lansat, aşa cum 
s'au sansat atăţia alţii. Dreptul este ca și 
o meserie. Acelaş lucru faci dela început 
până la sfârşit: contracte, testamente, di- 
vorţuri. Singura scăpare e politica. Acolo, 
înconjurat. de oameni cari să te susţină, 
poţi face ceva. Uneori era dârz în atitu- 
dinea lui, orgolios. Li plăcea să fie căutat, 
să fie cunoscut, să se piece lumea în fața 
lui. Pledase în câteva procese mari, cari 
i-au adus o adevărată glorie. Poate zia- 
rele i-au reprodus întreaga pledoarie, cu 
litere grasc, trecându-l printre avocaţii 
talentați ai baroului. Avusese adversar 
într'unul din procese chiar pe decan, cu 
care a polemizat, rostind câteva spirite 
care și-au ajuns perfect ţinta. Făcând 
apoi o roată cu privirea, prin mulţimea 
care umplea sala până la ultimul loc, a 
văzut fluturând pe chipurile multora, ad- 
miraţiunea ce i se cuvenea. Preşedintele 
s'a plecat la urechia colegului din dreap- 
ta, şoptindu-i: 

— „Ce bine pledează. Şi e tânăr. 

Astăzi câștigă suticient, ca să-şi per- 
mită orice. Dar aripile elanului şi tine- 
reţii sale, vor să se ridice mai sus. 


Străbate vremea cu gândul... Oraşul tă- 
cut de provincie, cu străzi lungi şi pietroa- 
se, ca niște drumuri de fier părăsite, cu 
case vechi văpsite în galben sau alb, îi stă 
veșnic în amintire... Din gară, o stradă, 
după ce tae piaţa 'n două, ajunge în parc, 
un fel de grădină publică unde vara se 
strângeau elevii să fumeze sau să mănânce 
semințe. Tot aici se odihnea țăranul venit 
pe jos din nordul judeţului, cu treburi la 


oraş, să vadă boerii îmbrăcaţi în strae 
scumpe, care toată ziua beau prin câr- 
ciumi. 


Tot aici, pe o bancă lângă terenul de te- 
nis, tânăra soţie :u procurorului, căsătorită 
numai de câteva luni, îl aştepta regulat, la 
ora 12 jumătate să iasă deia Tribunal. Pro- 
curorul era un bărbat impunător cu o ati- 
tudine ciceroniană, și foarte cult. Venit 
de cirând în oraş, cum a văzut-o a şi ce- 
ruty în căsătorie. Era fiica unui mare bo- 
gătaș. Făcuse pensionul în Franţa și avea 
o educaţie exclusiv franceză. Sa auzit mai 
târziu că toată cariera strălucită a procu- 
rorului, toată dragostea lui, sa năruit în 
fața unui fapt divers: Intr'o seară, plecând 
la Bucureşti, chemat la ministerul de ju- 
stiție, din gara cea mai apropiată sa îna- 
poiat, fiindcă uitase un dosar acasă, In ca- 
meră a găsit pe nevastă-sa în braţele unui 
căpitan de artilerie. Cazul a fost mult co- 
mentat de populaţia micului oraş de pro- 
vincie. Tot aici, în parcul acesta, Valeriu 
Dan a iubit întâia oară. Incepuseră să 
cadă frunzele castanilor, duse ca niște su- 
luri de aramă, pe aleele pe unde fuseseră 
odată flori. Era un timid aproape bolnăvi- 
cios. Acum, când se gândește, nu-i vine-a 
arede. Par'că-a fost altul, par'că-a trăit în 
altă lume. 

Stătea la un unchi al său, ofiţer de ad- 
ministraţie, bogat dar cărpănos. Nu-i dă- 
dea niciodată nici un ban. Nu uita însă 
să-l sfătuiască întotdeauna să învețe, dacă 
vrea s'ajungă cineva, că el a muncit mult 
până a ajuns aici. 











. 


UNIVERSUL LITERAR 


Locuia pe strada 14 Martie. O casă fru- 
moasă cu marchiză, şi o curte largă, țără- 
ncască, năpădită de bălării. Așa şi-o amin- 
tește prima dată când a călcat în ea, adus 
de tatăl său, să înveţe carte. Un tunel 
mare și 'ntunecos brăzda pe dedesupt toată 
curtea. Era o ascunzătoare de frica tur- 
cilor, aşa-i explicase proprietarul caselor, 
când le vânduse. Peste drum era sinagoga 
evreiască, de unde eşea un popă negru și 
fricos. Şi-avea ipopa o fată, Sara, care de 
câte ori stătea la stradă, uita să-și lase ro- 
chia în jos, lăsând să se vadă chiloţii mici, 
cari acopereau numai partea ce trebuia. 
Cu câteva case 'nainte stătea directorul li 
cecului, unde învăţa Valeriu Dan. Era un 
om înalt, puţin adus de spate, cu o mu- 
staţă lungă răsucită bărbăteşte până spre 
urechi Aveaun semn mic în barbă, pe 





care de multe ori îl pipăia cu mâna, ca şi 
când i-ar fi amintit de ceva. Veșnic în- 
cruntat. A fast omul de care sa temut tot 
liceul. Numai privirea lui stranie, lipsită 
de omenesc, şi era destul să-l ocoleşti când 
îl întâlneai, sau când venea la ora de la- 
tină, să stai chitic în bancă. Umbla cu 
trăsura după elevi, prin localuri, pe un- 
de-i prindea, le lua șeprile şi-a doua zi 
îi elimina. 

Intr'o vreme, Valeriu Dan, din banii ce-i 
economisise, cumpărase o lampă de buzu- 
nar pe care o purta întotdeauna la el. 
Seara, ori unde sar fi dus o aprindea. Pe 
stradă, care de obicei era întunecoasă, cum 
sunt în provincie străzile, luminate de 
lămpi mioape, când trecea câte cineva, o 
îndrepta spre el. Odată era prin dreptul li- 
ceului, dând să iasă în strada mare. Il tri- 
miseseră să cumpere ceva. Se vedea ve- 
nind cineva și i se auzeau pașii apăsând 
tare în pietrele trotuarului desfundat. 
Când ajunse aproape, scoase imediat lan- 
terna din buzunar şi-o îndreptă spre omul 





0 


înalt, care era în faţa lui. N'a mai simţit 
şapca pe cap. 1 sa părut că părul-sa ri- 
dicai drept în sus, ca la o perie de sârmă. 
Era directorul. 

— Care ești ăla, mă?... 

—? 


— A! tu eşti pușlama ?... la dă-o m- 
coace. S'o mai pupi de-acum 'ncolo. Marş 
de-aici. Mâine am să te dau afară, să știi. 
Şi-o palmă osoasă a răsunai pe ceafa mică 
şi anemică. Toată noaptea na dormit, A 
doua zi aștepta cu inima cât un purice, să 
vină să-l trimeată acasă. Nu l-a eliminat, 
dar nici lampa nu i-a mai dat-o. Din când 
în când, la câte-o oră de latină când se 
încurca la vreo traducere, ii striga dela 
catedră: 

— Lanternă, hă... Mai bine-ai învăţa să 
traduci... 


„. ȘSin parcul acela, ca un maidan al 
nostalgiilor şi-al jocurilor copilărești, Va- 
leriu Dan a avut prima dragoste. Zilele ce 
au trecut, îi par ca nişte toi rupte din- 
tr'un caiendar, al unei lumi ce-a trăit-o 
cândva şi de care-l desparte acum un 
drum încins cu un brâu de foc, caun hoțar 
blestemat. Dincolo de acest brâu sunt co- 
lindele, urmele mici de copil, rămase la 
țară, pe luncile îmbrăcate în covoare de 
iarbă moale. Mai sunt serile privite din 
cerdacul înalt, când luna inunda toate 
văile împrejurimilor cu o lumină Ieerică, 
asemeni unui joc de talazuri divine, 

Cădeau frunzele gaibene, se lipeau de 
scândurile umede şi măcinate ale curților 
pustii, sau de tocurile tocite ale trecăto- 
rilor. 

Mimi, fata preotului din provincie... cu 
părul blond împletit la spate în două 
coade, cu cărare pe mijlocul capului. 
Atunci când aşeza pe cap basca de elevă, 
cărarea se vedea de două degete, cum sue 
pe sub frunzişul fraged al părului. 

Când mergea, trupul așezat bine pe şol- 
duri se ondula ca un pârâu care se freacă 
de ascuţișul stâncilor de munte, dând 
mersului un farmec deosebit, cochet. Ochii 
veşnic umezi, trişti. Privirea ei trecea din- 
colo de gânduri. N'ai fi putut niciodată 
bănui ce vrea. Erau amândoi în clasa pa- 
tra. Prin frumuseţea ei, Mimi își câștigase 
o mulțime de simpatii. Tot cursul superior 
privea cu jind după ea. Erau pe vremea 
aceea prin clasa şaptea şi a opta niște 
uriași de-ai fi crezut că sunt luptători. Iși 
aminteşte de unul Varlam Dumitru, băr- 
bat în toată puterea cuvântului, care-i tri- 
mitea scrisori. Fetele tinere sunt mândre 
când vorbesc cu băeți mai în vârstă. O 
elevă i-a spus odată, că mu sar uita nici 
decum la un băiat de aceeași vârstă cu ea. 

Intro zi, după atâta așteptare, Valeriu 
Dan primi randevuul domnişoarei Mă- 
nescu Marioara: Pe şoseaua națională, din- 
colo de cimitir. S'o aștepte la ora 5. Ves- 
tea a venit imediat după masă, aşa că a 
putut mânca liniștit. Apoi, i se părea că 
acele dela cesornie întârzie înadins ca să 
întârzie şi el. A dat casul înainte cu o 


„jumătate de oră. Pe la 4 unchiul său îl 


cheamă să-l trimită până la regiment, c'o 
mapă. 

— Nu, unchiule... Imposibil, răspunse el. 
Am ora de dirigenție. Şi-apoi mai insis= 
tent, mai convingător: 


acc 


Conceptul de artă în Scolastică 


Care erau „regulile” armet în 


dăcimi. Scolasticii credeau că a- 


xistă mici artă. Dar asta presna- 


de AXIENIE SEVER POPOVICI 


nu un fel de conflict, în cel 


To Ap REID e e Pi cm aa 


Scolastică? Problema se deslega 
ezenţia! prin procedee mstafizi- 
ea, şi nu, cum poate ar fi mai 
comod, printr'o simplă enume- 
rare de canoane. Chiar şi con- 
ceptul de reguli are aci o altă 
semnificaţie decât cea obișnuită. 
Dar să vedem, mai din faţă, 
cum stau lucrurile. 

Am precizaț către început, că, 
elementul formal al artei con- 
sistă în „regularea” pe care spi- 
ritul o imprimă materiei, și că, 
această operaţie presupune re- 
guli sigure. După expresia sco- 
lastică, viaie certate et determi- 
natae. Această formulă însă ne 
aminteşte de „regulile” lui A- 
ristot sau de ceeace modernii 
numesc tehnica artei, și care, 
de multe ori, puteau fi socotite 
deasupra ori chiar impotriva 
personalității artistului. Scola- 
sticii vedeau lucrurile altfel, şi 
trebue să lămurim. 

Aceste „reguli sigure și deter- 
minate” erau, pentru ei, în sta- 
rea vitală și spirituală, în ha- 
bitus-ul anmtistului, care nu sumt 
altceva decât virtuțile proprii 
artei. Asta insemnează că ele 
nu: vin din afară, cum ar fi teh- 
nica modernilor, ci că sunt de 
esența artei. Iar de aci, se arată 
imediaţ consecinţa că, artistul 
nu este aservit de ele, (ne gân- 
dim la regii) ci numai se ser- 
veşte de ele ca de instrumente 
intime şi necesare. El nu este 
posedat; ba dimpotrivă, el le 
posedă, şi ţine prin ele, în linia 
spiritului său, materia și realul, 
Dar, mai repetăm, între habitus 
și egalitate există o incompalti- 
bilitate funciară. 

Si asupra acestui punct, între 
epoca, scolastică și cea, modernă 
e o deosebire care vine din ră- 


aevărul este greu de găsit, fru- 
mosul la fel, şi că drumul care 
duce la ele este îngust. Pentru a 
învinge greutățile, trebui nea- 
părat o forță intrinsecă, adică 
un habitus, care să fie în su- 
bieot. Modemnii însă, începând 
cu manifestul pentru empirie și 
inductie al lui Bacon şi trecând 
prin Dascartes, care, prin ado- 
ranea lui nebună de nivelare, 
(omu: ăsta ar fi trebuit să ter- 
mine fizic simucis din cauza de- 
samăgirii, fiinâcă la încaput 2 
dat cu picioml în toate datele 
cunoaşterii şi mai pe urmă le-a 
cules umil cu mâna) meagă e- 
xistența reală a calităţilor și 
accidentelor, încap să convingă 
lumea. de infailibilitatea, msato- 
dei ca. mijloc în drumul spre a- 
devăr. Niciodată n'a fost, ca a- 
tunci, o atât de teribilă încer- 
care pentm, nimicirea inteli- 
genței, nici, într'o altă ordine de 
idei, o mai mare voință de pă- 
cat. Lucrurile ajung la capătul 
urcuşului cu Leibniz, acel filo- 
sof în care respecț mai mult pe 
părintele calcului infinitezimal), 
şi cane, până la sfârșit, inventă 
o logică şi un limbaj, a cămui 
minunată proprietate era accea 
de-a dispensa omul de-a mai 
gândi. Ut animus a rebus ipsis 
distincte cogitandis dispensetur, 
nec ideo minus omnia recte pro- 


veniant, erau cuvintele lui. Dar - 


cu această poziţie, secolul lumi- 
nilor ajunge 12 o acefalie spiri- 
tuală. Modernii luptau pentru 
metodă, și împotriva habitus- 
uiui, pentrucă mstoda, era ve- 
nită în serviciul tuturor și dădea, 
drept tuturor, pe când habitus- 
ul era numai pentru unii. To- 
tuşi, efortul lor i fost în vânt. 
Unde nu există habitus, nu e- 


pune nacesar și todeauna o îor- 
maţie a spiritului care să. pu- 
nă pe artist în posesia „regu- 
lilor determinate”. Fără iîndo- 
ială, în unele cazuri excepţio- 
nale, singur efortul individual 
ai artistului este deajuns — ca- 
zul lui Giotto! — ca să-i procure 
această formaţie. Atari cazuri 
însă, sunt prea rare, ceeace în- 
semnează, că în mod obișnuit, 
artistul trebue să fie instruit și 
edusat direct de un „maestru”, 
nu de savanții „profani” în ma- 
terie. Poate că de aci au ieșit 
protestele lui Cezanne împotriva 
școlii şi împotriva, profesorilor. 

Am ajuns în pragul altei pro- 
bleme. Dacă artistul are în el 
habitus-ul și dacă este uducat 
de un maestru atât cât trebu:e, 
poate el, atunci, să realizeze o 
operă care să cuprindă toată 
frumuseţea? De felul cum va fi 
răspunsul, dapinde o serie de 
poziții viitoare. Dacă el reușește 
întradevăr să cuprindă toată 
frumuseţea, atunci se neagă, de 
la început, orice posibilitate de 
variaţie si de progres în artă. 
Iar dacă nu, atunci lucrurile 
vor fi pe dos. 

Scolastica pleca, în această 
problemă, dela conceptul de 
frumos, care penirui ea avea 0 
amplitudine infinită, exact ca 
ființa sau ca Dummezeu din care 
derivă. Dar opera ca altare, re- 
alizată în materie, este întrun 
oarecare gen. După cum spu- 
near ei, în aligua genere, Și este 
imposibil ca un gen oarecare, 
oricum ar fi el, să epuizeze tran- 
scendentalui care este regiunea, 
frumosului. De aci deducem, că 
există o infinitate de feluri in 
care o operă poate să fie fru- 
moasă, Se constată deci, dacă 


mai bun caz. un fel de refuz, 
între transcendenta frumosului 
şi îngustimea materială, a 0pe- 
vai de făcut. Asta însemnează. 
că nicio formă de artă, oricât 
de penfectă ar fi, nu poate să 
închidă în sine întreg frumosul. 
după cum Sf. Fecioară a purtat 
in:sine pe Iisus creiatorul ei. Un 
eneiator de artă nu epuizează 
niciodată, ci găsește doar forme 
noi de frumos și maniere proprii 
de-a] realiza. Prim asta se afir- 
mă efortul şi putemea de inven- 
ţie a omului artist. 

Cum rămâne atunci cu cei 
care imită? Aci se deschide e 
nouă problemă, — imitația în 
artă şi puritatea artei. Să adân- 
cim niţel. Precizăm însă, că sun- 
tem tot în problema mai lavgă 
a regulilor. Intrebarea cads în 
felul următor: Cum rămâne a- 
tunei cu alniumite genuri de arte, 
care sunt, în mare parte, arte 
de imitație? Intră și ele în con- 
ceptul ae artă? Astfel de arte 
sunt mai cu ssamă, poezia, pic- 
tura, sculptura, muzica și dan- 
sul. Ele realizzază frumuseţea 
operei şi bucuria spiritului. ser- 
vimdu-se de imitație. Pictura 
imită, prin culori și forme pia- 
ne, lucrurile din afară de noi, 
muzica imită, cu sunetele și rit- 
murile, anumite stări interioare, 
iar dansu', numai cu zitmul, 
imită obiceiurile, cupă cum zi- 
ce Aristot, și mişcările sufleta 
lui, cu lumea, invizibilă dim noi. 
Dar aci, principalul nu stă :n 
perfecţiunsa imitației ca repro- 
ducere a realului. Asta e o altă 
treabă, și e recunoscută ca un 
anumit fel de artă. Imitaţia 
tată în sensul acesta material 





(Urmare în pag. 6-a) 








oa * (retatin Aug 





ac RE 1 i 


— lartă-mă unchiule, nu pot. Locote 
nentul de administrație, după câteva mi- 
nute de ezitare, îl lăsă să plece. Obrajii 
i-se înviorară, ochii-i luceau ca două bile 
negre de sticlă, şi ca să nu se mai în- 
tâmple ceva, îşi puse şapca pe ureche, își 
prinse mumărul dela haine în capse și 
plecă... 

Trecu pe lângă regimentul de artilerie. 
Sentinela măsura distanța dela un stâlp la 
altul al porţii, cu paşi grei, uniformi. O 
goarnă spărgea strident văzduhul, al că- 
rei ecou se auzea până departe spre Bra- 
miștea. 

Incepuse să se însereze. Aerul umed, 
amestecat cu o boare plăcută de toamnă, 
îi umplu nările, pătrunzând adânc în 
piept. 

La ora 5 fix, şi-a făcut apariţia Mimi. 
Venise pe partea cealaltă, dinspre cimitir, 
tăind drumul în două, ce dădea în șoseaua 
naţională. Tot legănându-se pe șolduri... 

Se roşise la faţă, căci vântul rece îi 
schimbase paloarea într'o culoare ce nu 
era a ei. Buzele mici, umede, conturând o 
gură cât o monetă de doi lei, păreau supte 
până la învineţire. 

— Uite că ești punctual, se adresă ea lui 
Valeriu, care se intimidase în așa hal în- 
cât nu ştia ce să facă cu mâinile. 'Tremu- 
rând o prinse de coate, privind-o adânc în 
ochi, 

— Am venit încă de o jumătate de oră. 
Te aşteptam. 

Mimi trecu în partea dreaptă, li venea 


„numai până la umeri. Au mers câtva timp 


fără să scoată vr'un cuvânt, pierzându-se 
încet în noaptea care începuse să se lase 
de-abinelea. 

— Nu mai stăm pe-aici, domnule Dan. 
Mergem înapoi. Nu uita că suntem elevi. 
El făcu semn din cap că e de-aceeaşi pă- 
rere, deşi în schimb îi părea rău. Ar fi 
vrut să colinde toată noaptea cu ea, și 
noaptea i s'ar fi părut o clipă. 

— Dăm prin cimitir şi mergem în parc. 
Imi pare rău că ţi-am dat un randevu toc- 
mai pe-aici. Nu știu ce m'o fi găsit. 

li pare rău că i-a dat un randevu aici? 
sc gândi Valeriu Dan. De ce să-i pară 
rău ?... Intotdeauna elevii își dădoau întâl- 
niri prin locuri mai ferite de ochii necru- 
țători ai profesorilor, Dragostea e  fru- 
moasă atunci când nu știi s'o faci. Nu știi 
cum să începi şi ce să spui. Când nu în- 
drăsnești s'atingi un deget de mâna ci, ca 
de o sârmă electrică. Când simţi tâmplele 
arzând ca un tăciune viu. Iţi faci curaj 
singur; Acum, e momentul... 

Pune mâna şi prinde-i capul frumos. 
N'are să zică nimic. Lipește buzele de 
gura ei. Strâns. Totul să se petreacă în 
căteva clipe. Dar te desparţi cu părerea 
de rău, că n'ai avut curaj şi că la prima 
ocazie trebue să procedezi așa... Valeriu 
Dan își aminteşte zâmbind, toate aceste 
lucruri. 


In cimitir, candele palide clipeau stins. 
Pe alei, frunze grămadă. Nimeni... 

Departe un păstor sunând dintr'un corn, 
prelung, ca o chemare dincolo de viaţă. 

— Şi nu vorbeşti nimic ?... 

9 

— Ce va dat ia teză, la istorie? 

— N'am daţ încă teză, am dat numai 
extemporal. 

— La extemporal ce v'a dat? 

— Politica externă a lui Mihai Viteazu. 

— Frumos... 

Valeriu Dan simția că sc 'năbușe. Strân- 
gea pumnii puternic, căutând să-și alunge 
timiditatea. Sudori reci îi brobonau frun- 
tea palidă. Ii părea rău că încurând se va 
despărți de ea, şi nu i-a spus nimic. Poate 
nu se vor mai întâlni niciodată. Seara 
asta va fi hotărâtoare. Ieşiseră din cimi- 
tir, apucând drumul pe lângă regiment, 


spre parc... De-odată se apropie de ea, 
nervos, prinzându-i mâna. 

— Domnișoară... 

Ea "'ntoarse capul curioasă, privindu-l 


semnificativ, deși era atât de mică, de-ai 
fi crezul că e o minge. 

— Domnișoară, de când... Apoi glasul 
i-se înecă. Limba devenise grea ca de me- 
ta]. Se văzu neputincios de a vorbi. Cu- 
vintele îi scăpară din gură... 

— „„decând mu v'aţi mai plimbat pe 
aici ?... Are să vă amintească ceva vreo- 
dată, această plimbare cu mine ?.... 

Mimi râse ascuns, ștrengărește, înţele- 
gând par'că ce-a vrut să spună. 

Se apropie de cl, simţindu-l cum tre- 
mură. Il] luă de mână, care ardeâ. 

— Vai, ce febră ai, Eşti răcit ?.. 

— Nu, se scutură el, ca de ceva neplă- 
cut. Așa sunt eu, întotdeauna cald. 

Intotdeauna  cald!.. Mimi îi strânse 
mâna mai tare, vrând par'că să i-o răco- 
rcască. 

— Haide să ne zicem pe nume, să fim 
prieteni. Vrei ?.. 

— Vreau Mimi. E singurul lucru 
vreau... Spune-mi pe nume. 

In parc, pe aleea de lângă teatru, câ- 
teva glasuri stinghere, Pe bănci nimeni... 
Totul trist, pustiu. 

— Mimi, rămânem aici puţin ?.. 

— Da, apoi mergem spre casă. E târziu. 
Cred că trebue să fie şase, Apoi, ca o scu” 
ză că trebue să se departă de el, adăugă: 

— Tata a fost alaltăcri aici. Mi-a cum- 
părat tot ce mi-a trebuit. Când a plecat, 
am auzit cum i-a spus gazdei, să mă su- 
pravegheze. Aşa că n'aş vrea să dau oca- 
zie.,, 


ce-l 


Cât de departe au rămas aceste amin- 
tiri. Mâna ce-a sărutat-o în seara-aceea, 
timid, pe unde-o fi acum? Mimi, chiar în 
anul acesta a fost retrasă dela şcoală, de 
tatăl său, Sa bolnăvit. 

Adâncul misterios din ochii ei şi paloa- 
rea aceea hamletiană, păreau că ascund 
o taină, peste care fiecare toamnă își aş- 
ternea tot mai galbene frunzele... 





Cronica ideilor 


Vasile Băncilă: 
Lucian Blaga, energie românească 


IL 





Faptul că în gândirea 
lui Blaga ontologicul pre- 
valează logicul dar şi psi- 
hologicul, nu este o con- 
statare izolată. Subiecti- 
vismul transcendental, î- 
naugurat formal și cate- 
gorial, pentru teoria cu- 
noaşterii, de Kant, este 
tocmai o împletire între 
logic şi psihologic, primul, 
dominând genetic şi a- 
prioric, legile celui din urmă. Reacţiunea mo 
dernă psihologicistă degradează logica formală 
Kantiană, fără ca să instaureze o veritabilă po- 
ziţie a psihologiei subiectului, în metafizică. 
Divorțul dintre logica transcendentală şi psiho- 
logicismul actual este semnalat sintetic de pro- 
blema inconştientului. Este bine că ajungem, 
printr'o discuție paralelă, la inconştient, pentru 
că lămurind creditul și sensul pe care direcția 
psihologistă franceză (Bergson, Boutroux, Ed. 
le Roy, etc.) îl acordă inconștientului în teoria 
cunoaşterii, apoi prezentând punctul de privire, 
cu totul altul, deși grefat tot pe inconştient, al 
lui Lucian Blaga, vom ajunge la concluzii satis- 
făcătoare, dacă nu nouă. In mod general se 
poate afirma că iraționalismul intuiționist fran- 
cez, deși reacționează violent împotriva logicis- 
mului —, deşi postulează reabilitarea subiectu- 
lui cunoscător, ba, mai mult, îi prevede un rost 
activist — vitalist, nu poate să ajungă la rezul- 
tatele pe care le reclamă, din pricină că afirmă 
valoarea şi autenticitatea inconştientului fără 
să-i prevadă o existență genetică, elementară, la 
înălțimea chemării lui metafizice. Cu alte cu- 
vinte, — şi trebuie să se observe că între 
intuiționismul bergsonian și psihanalismul lui 
Freud există o strânsă corelaţiune — toţi aceşti 
autori prevăd inconştientului un rol colosal, 
nou, revoluţionar dar totuși, atunci când îi ex- 
plică geneza, se referă la trecutul experienţial 
individual şi individuat indiferent dacă acesta 
se ridică până la a treia sau până la patra ge- 
neraţie. 





Vasile Băncilă 


In faţa raționalismului formal şi a subiecti- 
vismului psihologicist-biologicist, direcţia onto- 
logică a lui Lucian Blaga este cu desăvârșire 
nouă, Pentru metafizică, în genere, apariția 
gânditorului român însemnează o ridicare a ni- 
veiului de înţelegere a lumii. Inconștientul la 
Blaga are mai mult de cât un înțeies psiholo- 
gic: unul ontologic. E] este, pentru om, „matca 
abisală“, care îi hotărăşte destinul şi îi deter- 
mină rostul creiator. Ori, acest destin, depă- 
şește în importanţă granițele securitarismului 
individual, ceeace nu se întâmplă în cazul irați- 
onalismului francez. Destinul ontologic al omu- 
lui se învederează prin misionarismul său cre- 
iator. Omul este singura ființă care seamănă 
esențial, calitativ, Marelui Anonim. Vocaţiunea 
lui genetică, apriorică, este una creiatoare de 
cultură. Având a împlini un destin cultural, o- 
mul, această demnă existență ontologică, nu 
vine singur pe lume, sau reprezentând coefici- 
entul experiențţial ori refulările erotice ale câ- 
torva strămoşi, cum  socoate psihanalismul 
modern. Inconștientul, dacă este matca origi- 
nară a omului, este infinit mai bogat, din mo- 
ment ce „capacitatea transcendentală, aceia care 
face pe om pentru a-i da botezul ontologic, pen- 
tru a naște cultura“, este înscrisă Ja baza lui. 


Capacitatea transcendentală — căreia, în ce 
privește poporul român — îi putem zice cosmi- 
cistă, — şi d. Băncilă ne-a arătat suficient pen- 
tru care motive —, este elementară în firea 
noastră, aparținând inconştientului ca o valen- 
ță etnică originară. Rolul ontologic și creiator al 
omului este invocat de fondul imens al in- 
conștientului său care este un fond etnic. Toate 
categoriile etnicului, de care am vorbit în cro- 
nica precedentă, răspunzând creiator în opera 
lui Blaga — sunt apriorice, venim cu ele pe 
lume, ele formează „matricea“ inconştientului 
reclamă rostul nostru ontologic, creiator. Eul 
ontologic blagian devine astfel totodată un eu 
etnic. 

Este poate bine să adăogăm că psihologia ger- 
mană mai nouă a dat dreptate metafizicei lui 
Blaga. Ne amintim că într'o lucrare recentă, 
prezentată de noi în aceste coloane, C. G. Jung 
arată că în straturile arhaice ale inconștientu- 
lui individuali aflăm statornicit inconştientul 
colectiv. Următoarea concluzie a d-lui Vasile 
Băncilă apare, în orice caz, ca foarte adevă- 
rată: „In ultimă analiză, orice problemă a vieţii 
și a spiritului e o problemă de arheologie“. 

Creiatură a etnicului și cu tendinţă originară 
de a împlini, pe lume, îndemnurile lui ontolo- 
gice — omul se rupe din imediat, din fenomen, 
căutare a absolutului „deslănțuind drama cu- 
noașterii“. 

e 


In timp, se produc anumite mutaţiuni onto- 
logice, după cum, pe scara vieţii, oarecari mu- 
tațiuni biologice, au realizat, prin salturi, speța. 
O mutaţiune ontologică s'a arătat în eonul ac- 
tual, anume una culturală, finalitatea supremă 
şi necesară a subiectului devenind creiația de 
cultură. Mesianismul creiator al omului îl a- 
propie substanţial și funcţional (!) de Marele A- 
nonim. Cât de departe suntem de „imediatul“ 
intuiționismului  bergsonian ! „Datorită muta- 
ției care a adus cultura — scrie d. Băncilă — 
omul a luat sacra hipnoză sau adâncime meta- 
fizică și şi-a îndreptat puterile productive către 
trnscendent“ (p, 94). 

Punctul de vedere ontologic, care în filosofia 
lui Blaga devine constituțional şi necesar etnic, 
evident că nu poate admite, în mod practic în- 
țelesurile tot atât de „imediate'* pe care psiho- 
logicismul securitarist al epocii — le-a acordat 
temelor existenţiale. O astfel de temă este ideia 
răului din lume, pe care va trebui să o discutăm 
sumar, deși este reprezentativă pentru gândirea 
lui Blaga, pentrucă modul în care aceasta este 
înţeleasă aruncă lumină asupra ideii de scop, 
în genere. 


LT RR, d dt 
— 


MIRCEA MATEESCU 
ien | 


II —————— ii 








UNIVERSUL LITERAR 








7 lanuarie 1939 





Pa 


Cei trei capcâni 


Din colecția inedită de basme: P. Ștefănucă 


A fost odată un om și o femeie și aveau o fată. 
La fata lor veneau miri din toată lumea şi ei nu-i plă- 
ceau. întrun timp i-a venii un mire cu doi starosti 
(pețitori), ei s'au plăcut, a luat fata și a dus-o acasă 
la el. 

Intr'o dimineaţă trimete soacră-sa pe mireasă la 
apă. La fântână o întâlnesc pe mireasă alte femei 
din măhală (vecini) și o întreabă: „De unde eşti tu 
copilă?“” 

— Eu is de pe ia cutare sat. 

— Da de ce umbli pe aici? 

— Păi, is mireasă la cutare flăcău. 

— D'apoi de ce ie-ai dus după dânşii că aceea 
făcăi — el are și frați — nu-s curati, mănâncă oa- 
meni | | 

— De unde să mănânce oameni | Cine v'a spus? 

— Dacă nu crezi, să te duci în beciu şi să vezi. 
Dacă vei vedea ceva, să vii înapoi la apă şi am să-ți 
spun o treabă. 

Fata, când s'a dus în beciu: a găsit numai piei de 
oameni. A luat căldarea și fuga la fântână. Se în- 
i&lnește la fântână cu femeia din măhală. 

— Ei, ce ai văzut în beciu ? 

— Valeu, lelică hăi, toți pereţii numai! cu piei de 
cm înșirate pe grinzi şi întrun poloboc numai cio- 
lane de om. Cum aș face să scap eu de oamenii a- 
ceștia ? 

— Eu am să te învăj cum să scapi. Da soacrăsta 
ce face ? 

— Arde focul în cuptor și ea şade la vatră. 

— Da mirele unde-i ? 

— S'a dus nu ştiu unde. 

— El s'a dus să aducă altă mireasă. Ai văzut că- 
ruța (lopată cu roaie) în vatră? Ea o să te amăgească 
să te sui în căruță să te tragă. Soacra ta vrea să te 
arunce în cuptor şi când vor venii feciorii cu altă mi- 
recsă, pe tine să te găsească friptă şi să te măr.ân- 
ce, Baba are să vrea să te dea în cuptor, dar lu să 
nu ie pui cum a spune ea; să te pui în irăsurică așa 
ca să nu încapi pe gură cuptorului. Ea are să-ţi zică : 

„Ciu ciu fată 
pe lopată |!” 

Dar tu să zici: 

„Ciu ciu babă 
de-mi arată”. 

Baba are să sue să-ţi arate, dar tu să iai lopata și 
să faci buh în cuptor. Să pui gurarul şi ai să scapi, 
Să fugi acasă, însă nu pe drumul pe unde ai venit. 

Fata a venit acasă. Baba, cum o vede, o chiarn& 
la dânsa și îi spune: 


„Ciu ciu tată 
pe lopată |“ 
Fata îi răspunde: 
„Ciu ciu babă 
de-mi arată”, 
Saba se pune pe lopată și-i spune: „lacă așa să 
şezi iu |” rata ia repede lopata şi o împinge cu tot cu 
babă în cuptor. După asta, ea a fugit repede la tata 








n'ave legătură decât eu abilita- 
tea, fizică, abilitate care pen- 
tiu scolastică, nu este artă. 
Ba este mijloc, sau instrument, 
dar nicidecum scop. Căci dacă 
am socoţi-o scop, am cădea 
deadreptu! și irevocabil în ser- 


e: 


775 


A 
ÎS 


C$ 
N) 


E 


său și la mă-sa. Nu s'a dus acasă pe drumul pe 
care a venit, ci pe altul. A înnoptat într'o pădure şi 
s'a suit întrun copac. 

Din urma ei au venit acaşă capcânii, trei capcâni: 
unul dintre ei, de pe la poartă a spus: „Măi fraţilor, 
miroase a carne de mamă. Să ştiţi c'o făcut una fata 
noastră | Haidem după dânsa." Cel mai mare cap- 
cân face: Haidem pe șleahul (drumul) cel mare”. 

— D'apoi nu ne-am întâlnit cu dânsa pe șleahul 
cel mare. Noi pe acolo am venit. 

-— Dar atunci pe care să apucăm. Să apucăm pe 
drumul ist de la fântână. 

S'au pornit. Capcânii erau c&lări și cu suliţi. Când 
au ajuns le mijlocul pădurii, s'a pornit o ploaie 
rnare. Ș 

— Măi fraţilor, haidem la Pcicna lungă, că este 
acolo un stejar mare și vom sta acolo, la dos. 

— Dacă vom sta, n'o mai ajungem; spune cel mai 
mic. 

— Dooră nu-i dracul să meargă și pe ploaie. Are 
să stea și ea la vre-un dos, a spus alt capcân, 

S'au dus la stejaru: din Poiana lungă şi era șezut 
la dos de ploaie. S'au dat jos de călare, cu legat 
caii de copac, au făcut sulițele movilă cu vârfurile 
îndreptate în sus prin frunze, ca să nu le ploaie şi 
să ruginească. 

S'a nimerit fata tocmai în copacul acela sub care 
s'au dat ei la dos. Fata, când i-a auzit subi stejar, 
i-a cunoscut bine că-s ei. Nici nu mai sufla. Când 
au împins ei sulitele în sus, au nimerit de au în- 
puns-o înirun picior. Fata și-a tras binișor piciorul și 
l-a legat cu o basma. Sângele însă o răzbătut prin 
rasma şi-au căzut vreo trei picături la mire, după 
cap, 

După ce n stat ploaia, capcânii s'au dus toi îna- 
inte. N'a simțit mirele cele irei picături de sânge 
după cap. S'au dus la părinții miresei. Dar fata cât 
colo din urma lor. Când au ajuns acasă capcânii, 
nu zabată vreme, a sosit și fata. Pata s'a temut să 
se bage în casă. Când au văzut părinţii fetii că vine 
mirele lor, le-a părut bine. l-au pus pe musafirii la 
masă, şi i-au cinstit. 

Cum se uită capcânii unul la altul, vede cel mai 
mare la fratele său, mirele fetei, trei picături de sâm- 
ge după cap. Il ia, îl pișcă, îl scoate afară și îi 
spune : 

„Măi, noi suntem unul din noi însemnați | la gu- 
ceţi-vă şi videţi a cui suliță îi plină de sânge la 
veri”. 

Când se duc şi caută, tocmai sulița mirelui era 
plină. Vine mirele și spune : „A mea suliță e piină 


ae sânge. 





Conceptul de artă in Scolastică 


(Urmare din pag. 5-a) 





— Să ştii că tata a fost în copacul unde ne-am 
oprit de ploaie | 

— De unde ştii ? 

— N'ai trei picături de sânge după cap? Ea a fost 
în copac și tu ai ajuns-o cu sulița și au căzut aceste 
tei picături de sânge la tine după cap. 

— Oare să fie iata acasă? (întrebă mirele). Hai- 
dem în casă să ne așezăm la masă și să vedem 
ce ne-or întreba ei. Să nu ne încurcăm, să ştim cum 
să ne dăm seama. 

Au intrat capeânii în casă, mama fetei a pus la 
masă și toi cinstindu-i cu vin îi întreabă: „De ce 
n'aţi veni! voi şi cu Anica?" 

— Apoi, sa dus la târg cu tata și cu mama să 
cumpere ceva pentru nuntă. 

Fata nu se putea lipi să intre în casă. Se bagă ea 
în bordeiul porcilor. Prinde un purcel și începe pur- 
celul a coviţăi. Ea l-a prins cu chip să iasă mă-sa 
sau tată-său afară. lesă mă-sa şi strigă: huideu, 
boală („fata strigă din bordei: mamă, eu sunt”). 
M&-sa însă, de bucurie că a venii ginerele său n'a- 
uzea nimic. Faia prinde iar un purcel şi purcelul iar 
incepe a covițăi. lesă afară îată-stu: „huideu 
brâncă'. Fata ţinea bine purcelul de picior să covi- 
țăie tare ca să audă taiă-său. 

Când a strigat ea: „fată, eu suntl”, tatăl său 
strigă și el: „cine e acolo?" 

Ea răspunde : „eu suni, tată!” 

— Dar de ce şezi tu aici ? 

— Nu șed de flori de cuc, că iare bine m'am mă- 
ritat. Aistea-s oameni? Aistea-s cei moi mari căp- 
Gni. 


O 


Tatăl său, când a auzit-o, dă fuga în casă și spu- 
ne musafirilor : „mai staţi o leacă și singuri că eu 
mă duc la cumătru ion, în mahală, să aduc un ul- 
cior de vin mai bunișor”, 

A luat ulciorul și s'a pornit după vin. Merge la 
fată şi-i spune : „draga tatii, hai cu mine la cumăiru 
Ion, în mahală, și te-oi lăsa la dânsul. Acolo îmi vei 
spune tot ce-ai păţit”. 

A ieșit fata din bordeiu și s'au dus cu taiă-său la 
cumătru lon. Pe drum i-a spus lui tătâne-său cum 
i-a fost măritatul. Pe fată a lăsat-o la cumătrul ion 
i el a venit repede cu un ulcior de vin, acasă. S'a 
apucat de băut cu dânșii și i-a îmbătat. După ce i-a 
îmbătat, 12 chemat şi pe cumătrul său lon, i-a legat 
pe capcâni burduf și le-a adus și fata şi le-a ară- 
iat-o. 

La urmă i-a spânzurat. Aşa era timpul pe atunci : 
îi spânzura. Și aşa a scăpat lumea de capcâni. 


Informator Gavril Botezatu, 35 cmi, lurceni, județul 
Lăpuşna. 





Na... 


Alerg în largul dorului meu, 

în zorii vieţii lui Dumnezeu, 

prin veșnicie, piscuri şi luceferi, 

dincolo, nu ştiu unde, spre nemărginirea durerii. 


Licurici — lacrimi de stea, lacrimile mele noaptea 

o luminează, 
singur, învins, mingii ușor firul de iarbă. _ 
Cine ? cine ? sufletul ars mi-l vrea ?... 


Na !... 
DUMITRU COSMA 





ta un Angello; ei nu-și Propu- 
năau niciun fel de teză şi nu 
voiau mici să demonstreze con- 
vemiențelle dogmei 'cneştine, nici 
să sugereze, prin anumite arti- 
ficii, vre-o emoție creştină. In- 
tenţia lor era numai să facă o 
operă, frumoasă. 


vilism, ceeace este absoluţ străin 
de natura artei. Așa dar, imita- 
ţia nu este reprezentarea oricât 
de conformă a unei realităţi 
date. ci numai redarea unei for- 
me clare, şi prin asta, a unul a- 
devăr. Splendor veri, spuneau 
vlatonicienii, — și formula re- 
zistă încă. Exact; redarea unul 
adevăr, dar nu prin imitaţia ca 
reproducere a. lucrurilor, ci pn 
perfecţia cu clare opera exprimă 
torma, în semsul metafizice all cu- 
vântului. Adică prin imitație ca 
manifestare a umei forme. De 
aci caracterul de universatitate 
al artei. Că de unde vine forma 
și vigoarea de reconstrucţie 
ideală a, artistului, e o problemă 
“are S'ar rezolva mai ușor în fi- 
losofia platonică. Scolastica nu 
spune în legătură cu ea, decât, 
ră la, temelia acelei reconstrucții 
ideale stă facultatea artistului 
de-a produce, dar fără îndoială 
nu ex nihilo, ci dintr'o materie 
preexistentă, o creatură nouă, 
care este o ființă originală, ca- 
pabilă, la rândul ei, să emoţio- 
neze un suflet uman, Această 
creatură, după Jacques Maritain 
este fructul unui mariaj spiri- 
tual care unește activitatea ar- 


tistului cu pasivitatea unei ma- 
terii date. Din asta derivă și 
sentimentul demnităţii particu- 
tare a artistului; el se consideră 
sa, un asociat al lui Dumnezeu 
în facerea opemelor frumoase, 
prin desvolttarea, în sine a pute- 
rilor puse de Creiator. Și folosin- 
du-se de această lume creiată, 
e! ereiază, la, rândul său, o altă 
wme, de al doilea grad. Dar, 
trsbue să precizăm, aci Nu-i VOr= 
bă de-o copie. Creaţia artistică 
nu copiază creaţia lui Dumne- 
zeu, ci numai o continuă. Căci, 
la fel, după cum imaginea lui 
Dumnezeu apare în creiaturile 
sale, așa și marca omului se 
imprimă în opera de artă; o 
marcă plină, sensibilă şi spiri- 
tuală, nu numai aceea a mâini- 
lor și nervilor, ci și aceea a su- 
fletului. Iar qacă se întâmplă 
că artistu! prețuleşte mai mult 
natura decât „operele mareștri- 
lor” nici asta rau este pentru a 
copia, numai pentm a se fonda 
pe ea şi penitru a se supune mai 
mnult nui Dumnezeu. Dar asta în- 
semnează că nu-l destul ca ar- 
tistul să fie elevul maeștrilor; el 
trebue să, fie şi elevul lui Dumne- 


zeu, căci numai Dumnezeu Ccu- 
noaşte, în tot secretul şi esența 
lor, legile celor mai frumoase 
opere. Și matura nu-l interesea- 
ză pe artist decât, pentrucă este 
a derivație a artei divine în lu- 
cruri. In formulă scolastică: 
ratio artis divinae indita rebus. 
De aci, o altă afirmaţie; că ar- 
tistul, indiferent că este conști- 
ent sau nu, îl consultă pe Dum- 
nezeu, prir. imensitatea. iucruri- 
lor. 

Ce putem reţine din conside- 
rațiile făcute? Că aceste ele- 
mente mai mult sau mai puţin 
îngrijorătoare, nu alterează cu 
nimic puritatea artei. Dar nu 
le-am enumemat, pe toate, și de- 
sigur nici n'ar fi cu putinţă. To- 
tuşi cercul nu este închis. Incă 
ceva despre felul cum erau în- 
ţelese emoția şi teza în Scola- 
atică. 

Emoţiile pe care arta, prin cu- 
lori, sunete, ritm, măsură, me- 
tru, nuanțe, etc., mi le aduce în 
suflet nu sunt alteeva decât 
materia cu care ea trebue să ne 
dea, bucuria, :die ordine transcen- 
dentă, a formei şi a darităţii 
fiimței. Asta ar fi ceeace Aristot, 


in Poetica sa, cu privire la tra 
gedie, numește, cu un cuvânt 
devenit celebru, fenomenul ea 
tharsis, și care a fost mult des- 
bătut în Renaștere. Nu este lo- 
cul săl- discutăm aci, dar spu- 
nem, în treacăt, că, atunci când 
spirivul e în starea aceea de 
bucurie a ființei, se presupune 
că este meapănat în starea lut 
de puritate; purgat deci, de ori- 
ce pasiuni. Acum, ceva în legătu- 
ră cu teza. Scolasticii numeau 
teză orice intenţie extrinsecă 
operei de artă, atunci când gân- 
direa, care o anima, nu lucra a- 
suipra, operei prin mijlocul ha- 
bitus-ului artistic, ci alături de 
el şi direct asupra operei. In a- 
tari condiţii, opera artistică, era 
fructul unui amestec, o parte 
din habitus și o parte din teză. 
Şi asta însemna o aldulterare. 
Ce era atumci de făcut? Să se 
elimine orice îeză. Artistul nu 
trebue să asculte decâț de pro- 
pria. sa flacără şi să caute nu- 
mai frumosul, aşa cum savantul 
caută numai adevărul. Gândi- 
ți-vă la constructorii marelor 
caltedrale, la un Palladia, la un 
Alberti, la. un Bramante şi chiar 


e 

Am expus teoria artei, aşa 
cum era, în Scolastică, urmărind 
aproape exclusiv conceptul de 
artă și am precizat aproape toa- 
te ldeletalte comoepte care îi fac 
anturaj; conceptul de ordine 
practică, de habitus, de virtute, 
de frumos, de arte frumoase, de 
universalitate artistică, de for- 
mă, de clamitate, de fiinţă, de 
reguli, de imitație, de emoție, de 
teză, ete., şi ar urma, acum. să 
facem o teoretizare pe marginea 
acestei concepții; să desvelim, 
adică, unele dificultăți sau u- 
nele afirmaţii care nau murit 
încă. S'ar putea deschide și o se- 
Tie de probleme noi, pline de 
semnificaţie şi gravitate, pen- 
tru toate epocile — dar mai ales 
peniru epoca, noastră! — și în 
care sar lămuri, întrun fel, bu- 
ba acelui „filioque” artistic de 
care vorbesc unii în legătură cu 
dogma: Trinității, sau, ca să fim 
tot pe acelaș drum, Sar putea 
spune ceva despre fapinl trecut 
sub tăcere, al păcatului prin ac- 

tul aritistic. 

Dar, poate cu altă ocazie. 

AXENTE SEVER POPOVICI 





7 lanuarie 1939 





Pa aa Va 0 CD ca a Sai a 






Expoziţia „Grupul 


Const. C. Constantinescu e un tem- 
perament cu totul deosebit de al omo- 
nimului său. Mult mai optimist, pentru 
d-sa natura e un prilej de încântare, de 
bucurie. Balcicul a inspirat mai toate 
lucrările expuse. Un Balcic armonios co- 





... 


Paul Miracoviei Peisaj (desen colorat) 
lorat şi vibrant de lumină. Boris Cara- 
gea e un sculptor care se afirmă pe zi 
ce trece. Lucrările expuse sunt opere 
temeinic studiate. Portretul D-nei C. e 
o lucrare de o semnificaţie puţin comu- 
nă. Detaliile sunt înţelese fără meschi- 
nărie iar nuanţa decorațivă pe care o 


au mai toate lucrările d-sale trădează 
pe statuar. 
Nicolae Enca e unul dintre cei mai 


muncitori artişti. Temperament năval- 
nic, Enea a cuprins în opera sa tot ce 
putea ispiti pe artist, flori, composiţii, 
scene de ţară, nuduri și porirete. Cu o 
viziune sculpturală aproape şi cu o vi- 
goare rară d-sa modelează uneori fără 
să țină seama de nuanţe, un.material cu 
totul neobişnuit. Lucrările expuse la 
„Grupul Nou” sunt printre cele mai 
interesante şi mai semnilicative. 


Despre Lucian Grigorescu am scris 
cu prilejul expoziţiei sale, recent în- 
chisă. Aici nu voi face decât să semna- 
lez din nou interesul operei sala pre- 
zentă la „Grup“, cu o natură moartă 
cu pești şi care e printre ce:e mai inte- 
resante realizări ale sale și câteva admi- 
rabile peisage mai mici. 


Cassilda Miracovici, de multă vreme 
la Paris, nu a mai expusla noi în ul- 
ţimii ani. De data aceasta expune un 
autoportret în care cei ce au urmărit 
cu interes manifestările sale de până a- 
cum, vor regăsi calitățile cari i-au făcut 
reputația. 


VARII VAD ORA Rm av ara rap 


> 
/_d 


ra 








(Urmare din pag. 4-a) 


Lui Al. Moscu i s'a reproșat mereu că 
pictează prea „cuminte” şi că nu are 
destul „elan“. Acciași cari cer lui Moscu 
fugă, cer celor ce au, mai multă cumin- 
ţenic. Mai iei de aici, mai pui colo... E 
ca şi cum ai cere şoricarului virtuți de 
ogar, sau ogarului să prindă șoareci. 
Pictura lui Moscu reflectă un tempcera- 
menţ calm, studios și cred că acesta ce 
drumul său şi de la care face bine că nu 
se abate. Judecat altfel, înseamnă să sa 
facă abstracţie de orice element care ar 
singulariza pe artist. De multe ori un 
aparent cusur constitue — exagerat — 
acel ceva care caracterizează pe artist. 
Lui Corot i s'a reproşat poezia tablouri- 
lor sale, lui Delacroix, fuga excesivă. 
Ce ar fi fost acești artiști tără aceste 
cusururi ? Pe lângă pictură d-l Moscu 
expune şi câteva admirabile  desenuri, 
peisage şi portrete, în cari se desfășoa- 
ră minunatele calităţi ale acestui înzes- 
trat artist. 


Despre d-na Adina Moscu-Melinte 
de asemenea am scris cu prilejul ex- 





În ate eri iii ice nina 


Adina-Paula Moscu-Melinte 


poziției d-sale. La „Grup“ expune pei- 
sage și un autoportret precis desenat că- 
ruia, prin felul cum l-a compus „i-a dat 
o atmosferă de stil, de muzeu. Psisa- 
gele, unele precise, altele mai pătrunse 
de emoție sunt observate cu o jusieţe 
remarcabilă. 





Pensii pentru scriitori 


(Urmare din pag. 1-a) 


în condiţiunea prestării unui serviciu 
corespunzător. In ţara noastră, există 
acest fioros paradox că avem un Mi- 
nister al Artelor şi, în acest minister, 
afară de poetul Ion Minulescu, alţi 
slujbași nu prea mai sânt recrutaţi din 
rândurile scriitorilor. Tot aşa la Mi- 
nisterul Educaţiei Naţionale, la Casa 
Şcoalelor, iar Radio-Difuziunea, insti- 
tuţie prin excelenţă culturală, e plină 
de tinere Sulamite şi de streini, iar pe 
scriitori îi îndepărtează sistematic din 
birourile sale. La Fundaţiile Regale, la 
Turism şi la Serviciul social care s'a 


creat acum, ar trebui încadraţi scrii- 
tori ! 
Afară de aceste instituţiuni, sunt 


apoi editurile care, pricopsite depe 
urma creerului nostru stors, ar putea 
să-şi ia, „consilier”, pe câte un om de 
litere, veritabil. 

Sunt atâtea alte instituțiuni şi în- 
treprinderi de stat ori particulare (C. 
F.R., C. A.M, etc.), atâtea industrii 
care ar putea avea la uşa lor câte un 
câine d'ăştia de scriitor. 

Nu e adevărat că artistul e un căs- 
căund care nu poate Îi integrat unei 
discipline sociale. E destul să vă gân- 
diți la scriitori enumeraţi nai sus, ca 
să vedeţi că toți sunt oameni serioşi, 
gospodari cari au înflorit pământul nu 
numai cu cărţi, dar şi cu câte o du- 
zină de copii. 

Dintre toţi scriitorii români, 95 la 
sută sunt chiriaşi. Chiriaşi, în ţara în 
care ultimul venetic are un bloc ori 
o stradă întreagă de propiretăţi, cum 
noi am putea dovedi oricând! 

Scriitorului îi trebue acea tihnă ab- 
solută, în care poate să creeze normal. 
Câţi scriitori români sunt legaţi de o 


proprietatea a lor, de un pământ în 
cadrul Patriei, pe care întotdeauna 
a uiubit-o şi au slăvit-o ? 

Scriitorul este nu numai un elemenui 
soctabii, dar este şi cetăţeanul cel mai 
onest. Din toate straturile sociale s'au 
văzut oameni certaţi cu justiţia — şi 
dintre politiciani ! — dar niciun scrii- 
tor român n'a coborit în pușcărie pen- 
tru delicte de ordin comun, 

Scriitori, aceşti ofiţeri ai spiritului, 
cinstesc ţara aceasta mase şi neamul 
românesc prin câţiva artişti de seamă 
îşi legitimează existența în faţa po- 
poareior de cultură. 

Şi dacă este aşa, mai ales că aleşi 
fiind, ei sunt şi foarte puţini la număr 
— atunci, trebuie scoşi din :condiţiu- 
nea lor de paria şi puşi pe o treaptă de 
bunăstare şi demnitate. 

Să poată scriitorul să trăiască fru- 
mos, să iubească, să voiajeze, să se in- 
struiască, să se căsătorească cel puţin 
cu prestigiul militarilor de carieră ! 

Să aibă scriitorul o casă şi o gos- 
podădie a lui! 

Să aibă $. S. R.-ul medicul său, tot 
dintre confraţi, să aibă o casă de credit 
şi o Casă oficială (Maison, Foyer) unde 
să-l primească şi să-l omenească pe un 
Duhamel ori Massimo  Bontempelli. 
Dacă se fac case pentru muncitori, 
dece să nu se facă, în aceleaşi condi- 
țiuni de plată, şi pentru  lavoratorii 
cernelii ? 

Să me-adune cei mai mari ai 5.8. 
R.-ului cât mai curând în BREASLĂ, 
căci suntem, se ştie, sub regimul unei 
Constituţii corporatiste, 

Aşa ! 


N, CREVEDIA 


UNIVERSUL LITERAR 


OU“ 


Otilia Nichifor ne evocă pădurile de 
măslini și peisagiul însorit a Provenţei 
unde lucrează de ani îndelungaţi. Lu- 
crările expuse la „Grup“ dovedesc un 
frumos temperament de pictor. Moti- 
vele, atât de interesante, sunt redate cu 





Sălcii 


Alexandru Moscu 


multă poezie şi cu mijloace bogate. Fap- 
tul că d-sa expune atât de rar în țară 
îi face şi mai prețioasă participarea. 
Cele 6 tablouri cari compun panoul 
d-sale sunt printre cele mai interesante. 


Jonescu-Sin expune numai 2 lucrări 
însă excepţional de frumoase. Nudul 
mai ales e una din colo mai realizate 
lucrări din câțe a semnat d-sa. Forma 
se îmbină admirabil în nvanţe variate 
iar culoarea, plină, sensuală e brodată 
pe un desen precis și sigur. 

PAUL MrPACOVICI 





Cartea 
străină 
(Urmare din pag. 4-a) 


Orice problemă esenţială, care punc în 
cauză condiția omului ca atare, poate fi 
considerată sub îndoitui aspect al unui 
contiict de conștiință și sub cel estetic, în- 
globând în el totalitatea punctelor de ve- 
dere: plastic, formal, concret ete. Atitudi- 
nea estetică singură, tamorizează acea dedu- 
blare a conștiinței, care-i permite să pri- 
vească dinafară. Războiul, ca probiemă de 
conștiință, se pune sub torma întrebării 
despre valoarea cauzei pentru care lupi. 

In atitudinea estetică legitimitatea cau- 
zei nu interesează, Aci „e vorba să ştii 
dacă sub steagul tău, indiferent în sine, 
te voi desăvârși (on s'accomplira)”. Pen- 
tru omul (artistul) lucid, dificultatea este 
de a impăca în sine eroismul cu inteligen- 
ţa. Curajul eroic din compunerea căruia 
nu lipseşte luciditatea, — nu simpla iz- 
bucnire a unei vitalităţi exuberante, vir- 
tute biologică, de care nu poţi fi făcut 
răspunzător. 

Cunoscând 'că valoarea războiului con- 
stă în a li ijegată de riscul morţii, probie- 
mu celui ce-ș. riscă de bună voe viaţa 
este de a nu şi-o sacritica, de a nu se lasa 
UCIS, pentrucă „acel ucis în război este 
un tras pe stoara ţdupe)”. Esenţialul deci 
este sa nu te Jaşi amagit, să-yu pastrezi 
luciditatea care te împieaică sa 'coniunzi 
între a-ţi risca viaţa şi a pi-0 sacrulica. 

Sacrilierul consimput al vieți, în răz- 
boi, se eniamă eroism. Ailceva 1 preocu- 
pa insă pe Montheriant, într'o asuel de 
împrejurare: „Scopul meu va trebui si 
he de a nu prea lua lu inimă razboiul; ce 
a fura ce-ml vine deia el, de a nu priini 
decat ceeace poate fi de lolos desvuiturii 
meie;, apoi, de a şti să-l digerez bine. Mai 
presus de ovice, să nu-m. tie u pierdere 
de timp, trăgând linia, nici o pagubă”. 
imaginea lui montherlant, pe drumul de 
la Sierk la Treves, deasupra faimoasei 
„linii Maginot”, absorbit în lectura şi 
corectarea manuscrisuiui celui de-al pa- 
tru roman din seria „les jcunes filles”, 
în ziua când toată lumea era convinsă că 
Franţa și Germania vor mobiliza, ilus- 
irează şi autentilică, prin exemplul pro- 
priu, o atitudine care impune respeciui, 
chiar dacă mu-i recunoaştem o valoare 
exemplară — aşa cum nu purem avea a- 
eelaș sentiment față de atâţia filosofi şi 
moralişti ce Și-au ciădit — cum observa 
undeva Kierkegaard — din ideile lor pla- 
te, în timp ce ei locuiesc alături, în co- 
cine. 


MIHAI NICULESCU 












Cinematograifele 





ARO: „VREAU SĂ MĂ MĂRIT” 


Mă dusesem la fiimul american al Da- 
nizlei Darrieux, foarte puţin încrezătior în 
prizeperea Americanilor de a-i da actriţei 
franceze un rol potrivit, Din fericire însă, 
celor de paste ocean 1c-a plăcut mai muli 
Danislle din comediile ei (,Băetana”, 
„Domnișoara, mama mea”) decât aceea, din 
dramele atât de impresionante totuși, ca: 
„Mayeriine” și „Katia”, Astfel că vedeta 
franceză n'a fost distribuită în vre-una 
din accle drame siropoase, în costume de 
epocă, în care Americanii s'au dovedit mai 
întotdeauna a fi stângaci, dacă nu chiar 
copilăroși. 

Fitmul american al Danielei  Darrieux 
este una; din acele comedii deloc preten- 
țioase cu care Amerizamii ne-au obișnuit şi 
care, încăpute pe mâna unui regisor inte- 
ligent și a umui seznaris!, nu prea mult bă- 
tut în cap, ishutese câteodată să fie amu- 
ante. In filmul acesta, de pildă, cele ce 
se palrec pe ecran nu se pot numi „lucruri 
cu cap făcute”, dar ţotuși ele provoacă un 
râs, care, în. multe cazuri, este de preferat 
unor prea adânci judecăţi. Marea mul- 
ţumire a tuturor trebue însă să fie aceea 
că Danielle Dariieux, nu a fost „americani- 
zată” peste măsură, cazul celorlalte vedete 
europene care au trecut oceanul. 

In „Vreau să mă mărit”, am regăsit-o 
pa Danielle Darrieux din „Domnișoara, 
mama mea”, cu toată coafura ei cam pre- 
tenţioa'să din unele scene. 





Danreue Darritux 


Pot spune, chiar, că a abuzati de une 
gesturi dim comedia franceză. Astfel, în 
„Domnișoara, mama m?a”, Danielle Dar- 
rieux se imbată la, un moment dat şi face 
câtova lucruri drăguțe și amuzante. 'Toate 
aceste „flcacuri ide om beat” or fi plăcut 
poate, Americanilor, cari i-au pretins să KE 
repete și in „Vrăau să mă mărit” cu toate 
că in acest film mu se îmbată de loc. Doar 
la sfârșitul filmului e beată de fericire, 
fiimdcă Douglas Fairbanks jr. bincvoiește 
să-i spună că o iubaşte. Doug jr. mu a Moş- 
tenit calităţile de simnast ale tatălui — cel 
putin, mu lasă să se întrevadă asta în nizi 
un film ai său — dar are un surâs tot atât 
de sănătos ca şi primul Fairbanks. Misha 
Auer a împrumutat chipul său de „om pi- 
ca, din lcer” mnui chelner care vrea să fie 
patron. 

Așa că nu pred să se plictisească lumea 
la, filmul dela Aro. Cele două one şi: ceva — 
sunt vre-o trei completări — trec destul 
de iute, 


“SCALA: „TREI CAMARAZP 


Trzbus dala inceput să-mi atunţ eititorii 
că la. fumul! acesta aa piâns parcă, doam- 
nele mai mult decât ia Frou-Frou. Aceasta, 
pontrucă. scenariul, extras după un roman 
de Remarque, e mult mai serios şi în a- 
celaș timp nu e tratat deloc copilărește de 
regisor. Prietenia care îi leagă pe cei trei 
foşti combatanți ice pe fronţ, nu e o pri- 
tenie de roman foileton, cu sacrificii mari, 
cu pasiuni cari până la urmă sunt înfrânte 
de sentimentul prieteniei şi, alte Ducati de 


UNIVERSUL LIIEDAR 


TARIE DE PUBLICITATE 
LINIA CORP 5 








Dela 10-—-1000 linii Lei Ki 
Dela 1000 lini. în sus 3 8 
Anunţurile colectorilor 

de loterii. ..... E 6 
Bilanţuri, convocări, no- 

tificări etc. . .... RR 15 
Ştiri artistice, judicia- 

re, şcolare. ,... Ai 10 
Inf. comerciale mini- 

mum 5 linii ...., 5 12 
Inf. financiare mini- 

mum 5 linii „..., E 12 
Inf. colectori de loterii ,, 10 
Inf. loterii de Stat... 3 10 
Anunţuri dela industrii 

de Stat 1 pag. ... 3 15000 
Anunţuri comerciale 

| Pag. i e i 15000 
Anunţuri financiare a- 

sigurări 1 pag. ... „ 209000 


astea. E mut mai multă viaţă adevărată 
în acest fim, neașteptat, ae multă pentru 
un film amerizan, chiar dază la baza lui stă 
un toman suropean. Cei trei camarazi nu 
Tae, după cum am mai spus, fapte mari. 
Dar „mice sacrificii” cu cari încearcă să 
găsească fericirea accluia intre ei, care 
vrea să mai trăiască incă, lasă să se între- 
valâă „marile sarificii” do cari sunt capa- 
bili. Iar regisotul, prin mici amănunte, cum 
ar fi gostul cu care Fronchot Tone își mâm- 
gâie mașina înainte ce a o vinde, pe când 
cumpăzărtorul îi pocneşte cu putere capela, 
a știuv să ne impresioneze. Iar scena ur- 
măririi în zăpadă, isprăvită cu pocnete de 
ravolver cari acoperă plasurile umui cor e 
copii dimir'o catedră, e una din bunele 
scene pe cari le-am văzut, în ultimul tin:p., 

Filmul e lipsit de obişnuitul hapny end, 
cu toate că acuma ar fi fost necesar şi, în 
acelaş timp, natura. Toate sarrificiile cari 
le făcuseră camarazii pentru a strânge 
banii nozesari unei operaţii care au îi sal- 
vat-o pc soția unuia, dintre si, trebuiau să 
o convinsă pr aceasta să asculte de sfatu- 
rile doctorilo:: dând prin aceasta prieteni- 
lor e;, poate cea mai mare satisfacţie, din 
viaţa lor. Ea, insă, înțelegâmă că c o povară 
pentru ei, își provoacă moartea, E singurul 
sacrificiu dim fm pe cate nu îl admibenu, 
E martle 'saferificiu, care partea, să lipsească, 

l-am mai reproşa iwegisorului faptul că 
nu a redat atmosfera germană, cu toate că, 
Framchoţ Tone e tuns mărunt, și că Lionel 
Atwill poartă monoclu. 

Dintre imterpreţi, Franchot Tone joacă 
perfect, ă 

Robert Young c muult mai reușit ca de 
Gbiceiu, iar in totul lui Robert Taylor, Ge- 
stul de simpatic totuși, l-am ii preferat, pe 
Tyrone Powei. Marpartt Sullavan are ui: 
joc puţin distrat, trădâna mareu griji su- 
fisteşti, cesuize se potriveşte perfect rolu- 
lui său. 


ALTE FILME 


Trianom : Poris moioay 1939. Un fim 
foarte nestrios, la cate totuși se râde. E lipsit 
de montarea obișnuită fi.mor apestea, dar 
adulze o orchestră „nzbună” pe ecran, care 
as faze să ne dăm seama de mentalitatea 
Amorilcanitor, Dintre interpreţi, Hugh Her- 
part, e amuzant, iar Rudy Valle e ridicol, 
dar ate veze frumoasă, 

Arpa: Omul cu masca, Multele aventuri: 
din fim l-au făcut pe regisor să uite că 
eroii mai au și sufict. Un film ratat. 
Cal pulțin, cu părerea asta rămâi la sfâr- 
șitul părții I-a, 

TRAIAN LALESCU 


Ponta 2: 


DACIE: 


Adrian Sava. — Traducerile d-voas- 
tră din Jose Maria de Heredia sunt me- 
ritorii. Aşteptăm şi altele. 








George Mureşeanu. — Citez din poe- 
zia d-voastră „Semne de iarnă“ (aşi zice 
mai bine „Semne rele“, dată fiind şi 
asprimea iernii din ăst an). 

Vine doamna iarnă, falnica regină 

In halatu-i aibu, plină de lumină 

Ea aduce totul, deşi tristă este 

Cântecele noastre, tuinica poveste 

Amintiri frumoase, de un ideal, 

Imi aduce iarna, pe un vânt mistral. 
(Aferim.! halal !) 

Intru completarea  peisagiului pu- 
teaţi, face o introducere cam așa: 
Pieacă doamna toamui, jainic anotimpul 
Despre care scris-a şi ziarul „Limpul“ 
Intr un reportagiu cu tristeţi şi ploaie. 
Pleacă doamna toamnă, cu cojoc de oaie 
Luând cu ea verdeața, visurile-mi toate 
Şi-așternând pe lume frunzele-i uscate. 
Mâine vine iarna „astfel că'n ajun 
Pleacă doamna toamnă luată de taitun. 

Pentru vară sar putea scrie: 

Vine doamna vară, rumenă şi albă 
Albă ca o frișcă, albă ca o nalbă 
Florile deschide ale lor corole 
Soarele lucește sus printre cupole 
Vine doamna vară, dulce ca o zee 
Şi-mi aduce 'n sujlet vânturi alizee, 


Const. Toma Bulat. — Schița dumi- 
tale, „M-me Blanche Borukin“ are fru- 
moase calități dar şi un defect. E con- 
tuză. N'am înţeles intervenţia Nadjei 
între eroină și căpitanul Serghei Boru- 
nin. Totuși, repet, schița e promiţătoa- 
re și vă sfătuesc sincer să ne mai tri- 
miteţi. 


George Nedelea. — Cele trei poeme 
în proză ale lui Turghenicf nu le pu- 
tem publica. Rondelul d-voastră e prea 
mecanic. Altceva sper că vom putea 


publica. 
£. st 








Astăzi a mai intrat o serie — ul- 
lima — la vizita medicală. Noi, ceilalţi, 
iămăânem în companie, fiecare îndelet- 
nicindu-se cu ce poate. Langă patul 
meu e un brăilean care cânta admira” 
bil la vioară. Stau întins şi ascult me- 
lodia care-mi umple gânduriie. beparte 


— acolo — Sanaa! Sanda și Adela! 
Cine ştie dacă le voi mai vedea vreo- 
dată! 

Arcuşul lunecă măiastru pe cele pa- 
tru coarde, aci năvalnic ,cu strătunduri 
clocotitoare, aci pctolit. Cât n'aş da să 
pot cânta şi cu! Sa-mm ti: %: pe roarde, 


iot ceeace muncesc în sea- 
nul are o faţa ilumina gi că n- 
tecul îi evocă o fată pi  .u. : i 
care-i ui aşa de deva iti 
Sanaa ! 

«Alături, doi teologi se ceaia > alţi 


doi pe « temă .eligioasă, iar pe un cu- 
făr, aosiţi după pauri, un grup joacă 
pocker. Leilaiţi, aiverse, 

Mississippi, poreclit aşa de nu ştiu 
cine, cel mai trăsnit alonuțean, se așea- 
ză lângă mine. : 

— Ce faci frati-mio?! 

— Nu vezi? Stau întins! 

——— Ştii că mâine dăm examen scris ? 

— ki și ? 

Vioara suspină înduioșător o arie din 
Tra-riata. 

— Ascultă, reia Mississippi, eu nu 
prea știu nici istorie, nici română și nici 
geogrutie. Am făcut comerţul şi'n fie- 
care tuamnă venia tata şi mă scotea de 
urechi din repetenţie. D'aia te-aș ruga 
să mă laşi să te copiez. Sau, dacă nu 
vrei să rămâi aici, faci teza şi mă iscă- 
leşti pe mine. Am eu grijă ca să te fac 
să cazi. 

— Hm! Să 
tine ! 

— Ce să paţi? Cin'te cunoaşte? 

—- Fugi mă! Cum crezi că o să fac 
asta ? Dar o să te las să copiezi! 

— Bine! Da' să nu mă ţii cu vorba. 
Că altfel caut pe altul! 

Și, ca un fel de târg încheiat, îmi dă 
o ţigarc. Mai târziu am aflat că mai ar- 
vunise vreo zece „în acelaș chip. 

Brăileanul cântă mercu. 

— Toi ţie şi opt mie! ţipă unul din 
cei trei pockerişti. 

— A nepa pe Dumnezeu, înseamnă a 
nega lumea, a nega propria noastră 
conștiință „a fi în complet dezacord cu 


mai pat cine ştie ce cu 





Nu sânt un ştrengar: am 40 de ani, 
da, domnule! Cunosc viaţa ca şi ridu- 
rile de pe obrazul meu sau de pe palma 
mânei mele ; nu mai am de învățat de 
la nimeni nimic, Am familie grea şi 
pentru a-i crea un trai bun, am trebuit 
să mă ploconesc timp de 20 de ani. A 
te ploconi e foarte greu şi foarte ne- 
plăcut. 

Insă ăsta este trecutul şi acum vreau 
să mă odihnesc de oboselile vieţii. O- 
dihnindu-mă, îmi place să citesc. Lec- 
tura este o plăcere mare pentru un om 
civilizat şi stimez cartea, mi-e dragă. 
Insă nu fac parte de loc din acea cate- 
gorie de originali cari se aruncă asupra 
primei cărți venite, ca și înfometaţii a- 
supra pâinei pentru a căuta într'însa o 
vorbă nouă şi a-i cere indicaţii asupra 
modului de a trăi. 

Știu cum trebue să trăieşti, da, o 
ştiu... Lectura mi-o aleg eu însu-mi şi 
nu citesc decât cărţile bune, scrise cu 
sentiment, Imi place când autorul poate 
să arate părțile limpezi și oneste ale e- 
zistenței chiar dacă spune lucruri rele. 

Pe noi, ăştia cari am muncit mult în 
viață, cartea trebue să ne consoleze, tre- 
bue să lucreze asupră-ne ca și cântecul 
de leagăn care adoarme copilul. lată 
părerea mea, domnule. O odihnă seri- 
oasă este dreptul meu sfânt ! Ar îndrăs- 
ni cineva, oare, să spună că nu e drept? 

Așa dar, într'o zi am cumpărat o car- 
te de unul dintre scriitorii noștri renu- 
miţi. Am cumpărat o carte de unul din- 
tre scriitorii noștri renumiţi. Am cum- 
părat-o, am adus-o acasă și am început 
s'o citesc. Trebue să vă mărturisesc : 
aveam o prejudecată începând această 
carte. Nu cred în aceste talente tinere. 
Imi place mai mult Turghenieff : e un 
scritor blând și plăcut. Când îl citeşti 
e ca și când ai bea lapte bun și gras. Te 
gândești : „E mult timp de când s'a pe- 
trecut lucrul acesta, nu mai e azi, e deja 
trăit“. Imi place și Goncearoff ; el scrie 
întrun gen liniștit, solid și convingător. 

Incep dar cartea... Ei, ce dracu! O 
limbă admirabilă, precisă, totul este 
exprimat fără părtinire, totul este per- 














tot ce este armonie. A nega pe Dumne- 
zeu, înseamnă, dacă vrei să știi, a nega 
însuș cântecul acesta pe care îl cântă! 
camaradul și pe care-l asculţi ! isbucne- 
şte unul din cei doi teologi. 

— "Faci din gură, mă! “lu nu vezi că 
m'ai cu cine vorbi? La ce te frămânţi? 
Doar, sper că n'ai în faţă un sistem 
filosofic pe care să-l dărâmi. Dumnea- 
lui sa hrănit din duhoarea de peste 
Nistru, sau şi-a apropiat spusele vreunui 
nebun ! intervine celălalt. 

— Sigur ! ricanează Ochiosu, căci el 
e cel care a rămas în luptă; nu vă con- 
vine, vcuă! Când vă întundă omul, 
începeţi cu înjurături. Discută acade- 
mic, părinte! Nu insulta ! Doar nu vom 
stabili noi legi. Vrem doar să găsim a- 
devărul. Nu fiți valahi! 

— Păi da' ce ţi-am spus noi până 
acum ? Nu-i un adevăr revelaţia ? 

-— Dovedeşte-o părinte și mă 'nchin! 
Adu-mi argumente! ÎNu vreau iraze, ci 
adevărul. După el umblu ca un însetat! 

Şi-a oprit şi brăileanul arcuşul. Cei 
din jur, exceptând pe cei trei pocke- 
riști, sau grupat. Cucu, care chibiţise 
lângă ei, stă grav și ascultă. Toţi aş- 
teaptă intervenţia lui. 

— 'Ţi-am dovedit-o ! Dar ce vrei să-ţi 
fac dacă eşti rău intenţionat ! 

— Cu ce mi-ai dovedit-o ? Cu vorbe ? 
Nuu! Vreau matematic. Arată-mi pe 
hârtie, aşa cum poţi arăta că 1+1l=2! 

— Da, părinte! Arată-i pe... hârtie 
că-i tare prost săracu! Cu tibișir, pă- 
rinte ! adaugă Cucu serios. 

A fost de ajuns, ca să :sbucnească râ- 
sul. Unul din teologi are buzele în așa 
te] făcute, încât pare că le are duble. 

— Ei, face Ochiosu, Cucu o să ne lă- 
murească, Zi-i Cucule ! 

— Taci mă, dișteptule ! Renegatule ! 
Ateule ! Lasă ca să vorbească popica, că 
doar d'aia are... autobuze!!! 

Râsul a isbucnit de astădată mai pu” 
ternic. 

— Silentium ! Valahilor | Gata de râs! 
ne mustră Cucu. Ei, zi-i popico!! 

— Ce să mai zic? Nu mai zic nimic. 
Acum nu se mai poate discuta. 

Și nici altădată părinte! Foarte 
bine ! Să fii sănătos ! Lasă-l în pace pe 
zăpăcitu' de Ochilă, că ăsta nu ştie pe 
ce lume se află. Şi-apoi ştii ce-a zis Emi- 
nescu, nu către mine sau către tine, ci 
către Ştefan cel Mare : 

Lasă grija sfinţilor 

In seama părinților ! 

Prin urmare să vorbească tăticu' şi 
mămica de Dumnezeu. Tu ai venit aici 
să faci drepţi! stânga'mpre, să stai la 
carceră, să sări gardurile !... lar irate- 
lui Ochiosu, care e mai mult limbut 
decât ochios, dacă vrea să afle adevă- 
rul, să mă urmeze într'o zi. Am găsit 
într'o cârciumioară niște vin care te face 
să cunoşti nu numai adevărul, ci și 
toate neamurile lui. Şi-acum toată lu- 
mea stânga 'mpre', că vreau să 'ncep 
un pocker şi-am nevoie de linişte. Exe- 
cutarea ! ! 

— O clipă, ţipă Ochiosu, 
face cunoştinţă cu adevărul ? 

— Dacă ai parale, astăseară! 

Se face repede un comitet pentru 





Când pot 


AL. A. kk. 


UNIVERSUL LITERAR 





sirângerea fondurilor, se alege un pre- 
ședinie care să aibă insărcinurea să cea- 
ră invoirea participanţilor in oraş, sau, 
în cel mai rău caz, să inlesnească 1eșirea 
în oraş prin fraudă. Și sunt ales eu pre- 
şedinte, ca unul ce am prieteni printre 
ofiţeri. 
9 


Seara — în companie. 

Sa încins un joc de 31. Cucu con- 
duce jocul en grand maitre şi tot el rea- 
lizează câștigul, 

— Fraţilor! Ce iese în plus peste 2 
poli, merge la banchetul sinistraţilor. 

Fireşte că din momentul acesta par- 
tida interesează pe toți. Și la lumina 
singurului bec, ne strangem toţi, cior- 
chne. Popa cu auto buzele rămâne de- 
oparte și desbrăcat de cămaşă, şi-o pu- 
rică, 

— Ce faci părinte ? îl întreabă unul, 

— Ce să fac, fiule ? | Obiceiu moştenit 
din internat ! 

— De nu ţi-ar fi truda zadarnică! 
râde altul. 

Jocul decurge liniștit. Doar glasul lui 
Cucu se aude din când în când, barito- 
nal, Deodată teologul sare ca ars. 

—— Fiilor! L/am prins! Tii, ce mare 
e! Şi câte picioare!!... 

Vreo câţiva curioși se adună în jurul 
lui. Ștefănescu, căci aşa se numeşte teo- 
logul, râde cu patru buze şi-l expune, 
pe o hârtie albă, tuturor. 

— E noroc, părinte ! Mâine iei serisul, 

Dar deabia a terminat cu el, că a și 
găsit altul. Şi deodată, cei care n'aveau 
nici un lucru, întâi în glumă apoi cu tot 
dinadinsul, incep păduciiatui. După 
cinci minute nu mai prezintă nici un 
înteres insectele teologului, căci fiecare 
are acum puiul lui. 

— Fraţilor ! Să ştiţi că toţi o să luăm 
examenul ! 

Sugestionaţi, toţi începem să ne scăr- 
pinăm. Unul dă ideea ca să adunăm 
toată recolta într'o cutie de chibrituri, 
Dar cum numărul celor ce-și aduceau cu 
toată pompa odoarele se înmulţise, s'au 
creiat mai multe vaduri: cutii de cre- 
mă, pudră, etc. 


In răstimp de zece minute, în jurul 
jucătorilor nu mai exista nimeni. Toţi 
umblă cu privirile pe cămăși, ca niște 
săgeți. Jucătorii privind din când în 
când la îndeletnicirea colectivă a com- 
paniei, încep să se scarpine. Apoi, unul 
câte unul, părăsesc jocul, până când, 
spre îndârjirea lui, Cucu rămâne stin- 
gher. Singurul îmbrăcat din toată com- 
pania. 


Incepe și el operația. Ceilalţi cari ter- 
minaseră razzia vestmintelor, dela brâu 
în sus, își întinseră cercetările și asupra 
veştmintelor dela brâu în jos. Deodată 
Cucu răcneşte : 

— Părinte, adu chibritul, părinte! 
Repede ! 

De astă dată hohotul e general. 

— Să-l mănânce ! Să-l mănânce ! ţipă 
câteva glasuri. 

— Așa credeţi voi? După ce mi'aţi 
umplut de păduchi, să-l mănânc tot eu ? 

— Dreeeepţi ! 

Glasul a tunat peste hohotul general. 








1 9 


Cucu, care se afla la margine, rămâne 
cu cămaşa într'o mână şi cu puiul în 
cealaltă. Ceilalţi toți păstrăm poziţia în 
care am fost surprinşi. 

— Ce-i aici, domnilor ? se răstește o- 
fițerul de serviciu. 

Şi fiindcă îl zăreşte pe Cucu mai a- 
proape, îl ia în primire. 

— Ce-i domnule Teodorescu ? Ce-ai 
mai montat ? 

— S'trăiţi, domnule sublocotenent, 
subsemnatul na montat nimic. ln 
schimb lam prins!! 

Și foarte normal lăsă cămaşa pe pa” 
tul din apropiere, făcu palma stângă 
căuc şi-l expuse privirii sublocotenen- 
tului. El se uită, la început curios «poi, 
încruntându-se, se dădu câţiva pași 
înapoi, 

— La carceră, d-le Teodorescu ! Ime- 
diat ! Executarea ! 

— Am înţeles, d-le sublocotenent. Dar 
nu-s eu de vină! Vaiahii ăștia puturoşi 
m'au contaminat. 

— Vorba! Imbracă-te imediat!... 

— Da domnule sublocotenent ! 

Și căutându-și hainele, se adresă că- 
tre teolog. 

— Numai d-ta ești de vină părinte! 

— Lasă gălăgia și îmbracă-te mai re- 
pede ! 

— Indată, d-le sublocotenent. Numai 
dc-aș avea lumină acolo! Până la ziuă ii 
fac ciulama. 

De data aceasta hohotul n'a mai putut 
fi stăpânit. Şi când sublocotenentul a 
răcnit din nou, fiecare îşi muşca buza. 

— D-le Teodorescu, dumneata bolşe- 
vizezi compania ! Să ieşi mâine la ra” 
port ! 

— Am înţeles d-le sublocotenent ! Fac 
tot! Numai să-mi găsesc pantalonii!! 

Instârşit, s'a echipat! Ofiţerul, nici 
una, nici două, să-l ia la carceră. Noi 
toți simțim nevoia să-i luăm apărarea. 
Și cum eu sunt mai aproape de oiiţer, 
îmi iau curajul. 

— Domnule sublocotenent, camaradul 
Teodorescu nu este vinovat. El n'a tăcut 
altceva decât ceeace a inceput, spon- 
tan, toată compania. Nu cred că se deso- 
lidarizează nici un camarad de ceeace 
spun! 

— P-ta să nu vorbeşti. D-ta să ieşi 
mâine la raport ca să lămurești unde 
ai fost azi-noapte! Un camarad din a- 
cesta, căruia îi iei apărarea azi, te-a 
trădat. 

— Dacă nu pot prezenta nici o garan- 
ție, atunci să ia alt camarad cuvântul. 
Cât privește acţiunile mele, voiu răs- 
punde personal, având grijă să mulțu- 
mesc și camaradului ce-mi poartă atâta 
interes. 

-—— Domnule sublocotenent, ne aso- 
ciem cu toții spuselor camaradului Bo- 
teanu şi vă rugăm să ni-l lăsaţi pe Teo” 
dorescu, căci de data aceasta, pe cuvânt 
de onoare, nu-i vinovat !... 

— Ce e? Cuvânt de onoare? ?.,. ri- 
canează sublocotenentul. Aici nu există 
decât ordin. Am'zis, așa rămâne! Exe- 
cutarea! 

Cucu, făcându-ne  binețe cu mâna, 
porneşte liniștit. i 


0 carte suparatoare 


fect echilibrat; e foarte bine !... Am îs- 
prăvit o mică povestire, am închis cur- 
tea şi am început să mă gândesc. 

O impresiune tristă... însă nu o poţi 
cati fără frică. Nu e nimic necioplit, nu 
sânt rânjiri ascunse sau aluzii răută- 
cioase la adresa claselor cu dare de 
mână, nu e nici o tendință de a arăta 
micile naţii ca modelul tuturor virtuţi” 
lor şi perfecțiunilor. Scurt, nu e nimic 
obraznic, totul e foarte simplu, foarte 
frumos. Citesc încă o povestire; bine, 
foarte bine, bravo! Incă !... 

Se spune că atunci când un chinez 
vrea să otrăvească pe amicul de care 
dorește să scape, pentru oarecari moti- 
ve, îl invită la dânsul şi îi oferă dulcea- 
ță şi enibahar. E o dulceaţă foarte bună 
cu gust delicios şi din care mănânci 
până întrun anumit moment cu o plă- 
cere de nedescris. Dar când soseşte acel 
moment, omul cade grămadă şi s'a îs- 
prăvit cu el. Nici odată nu va mai mân- 
ca pentru că el însuși e gata să servea- 
scă viermilor de hrană. Așa, această 
carte am citit-o pe nerăsuflate; eram 
în pat când am terminat-o şi, după ce 
stinsei lampa, mă p'regătii să dorm. Stă- 
team întins, foarte liniştit. In jurul meu 
domneau liniştea şi pacea, 

Deodată simt ceva extraordinar: mi 
se pare că un stol de muște de toamnă 
începe să se învârtească de asupra mea, 
în întuneric; cunoaşteţi, desigur, acele 
muște supărătoare, cari ştiu așa de bine 
să ţi se așeze în acelaș timp pe nas. pe 
amândouă urechile și în jurul bărbiei ? 
Picioarele lor te gâdilă întrun chip 
foarte supărător. Deschid ochii, nu văd 
nimic, Insă în sufletul meu e ceva trist 
și posomorât. Fără să vreau, îmi amin- 
tesc tot ce-am citit; înaintea ochilor mei 
se înalță figurile posomorâte ale eroilor. 
Toţi sunt oameni debili, moderați, cari 
mau sânge în vinele lor; viața lor e 


prostească şi plictisitoare. 

Nu pot să adorm. Incep să mă gân- 
desc, Am trăit patruzeci de ani, patru” 
zeci de ani! Stomacul funcționează rău. 
Soţia mea spune că sânt... hm... că no 
mai iubesc cu atâta pasiune ca acum, 
cinci ani. Fiul meu e un prost. Are note 


foarte rele ; e leneş, n'are altă ocupație 
decât să patineze fără încetare şi să ci- 
tească cărţi idioate. Ar trebui să văd 
cari sunt acele cărți. Școala este o în- 
stituțiune grozavă ; și ea schilodește co- 
piii. Soţia mea are sbârcituri la coada 





de MAXIM GORKI 


ochilor şi totuși mai are încă pretenţii. 
Serviciul meu ca funcţionar, e în fond 
de o prostie grozavă, dacă vrei să dis 
cuți logic. Și în genere, toată viața 
mea... 

Aci am deschis ochii. Ce dracu! Ce-i 
această fantasmagorie ? Văd lângă pa- 
tul meu o carte. Un volum uscăţiv, sub- 
țire, cocoțat pe picoare lungi şi care dă 
din cap în semn de aprobare. Cu o atin- 
gere ușoară a paginilor îmi spune : „Fii 
logic“. Faţa lui e lungă, lucioasă, și în 
acelaș timp tristă, iar ochii lui cari lucesc 
cu o strălucire grozavă, îmi găuresc su- 
fletul : „Gândeşte puțin, gândeşte bine, 
pentru ce ai trăit patruzeci de ani? Ce 
ai dat vieţii în acest timp? Nici o sin- 
gură cugetare nouă n'a încolțit în cree- 
rul tău; nai pronunțat încă un cuvânt 
original în tot timpul acestor patruzeci 
de ani. Niciodată nu s'a înălțat în inima 
ta vreun sentiment sănătos și, chiar 
când erai amorezat, te gândeai într'una; 
„fi-va ea o femee potrivită pentru mi- 
ne ?*. Jumătate din viaţă ai întrebuin- 
țat-o pentru a te instrui și în cealaltă 
jumătate ai uitat ce-ai învăţat. Și nici- 
odată n'ai avut altă grijă decât mulţu- 
mirea ta sufletească, confortul tău, o 
bună hrană. Eşti un om nul, nesimțitor, 
de prisos pe pământ şi nimeni nare tre- 
buinţă de tine. Vei muri, şi ce va rămâ- 
ne de la tine? Nimic! Va fi ca și când 
mai fi existat!“ 

Atunci cartea blestemată vine spre 
mine, se aşează pe pieptul meu și-l a- 
pasă, paginile e; tremură, mă împresoa- 
ră şi-mi şoptesc : „Oamenii ca tine sunt 
mii şi mii în lume. Toată viața voastră 
se scurge ca aceea a.goangelor în cul- 
cușurile lor calde, şi iată pentru ce viu- 
ța e aşa de plitcisitoare““. Ascult aceste 
cuvinte și mi se pare că niște degete, 
subțiri şi reci, pătrund în inima mea. 
Mi-e frică, simt o indispoziţie, și o ne- 





TIP. ZIARULUI! „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 - 938 








7 lanuarie 199 


== 








de DAN BĂLTEANU 


— Unde te duci? ţipă după el sub- 
locotenentul, 

— Spre executare, s'trăiţi ! Ştiu un- 
de se află căci am mai avut parte de 
asemenea executări. 

Și iese singur. 

— Unde se duce? întreabă ofițerul. 

— La carceră ! | 
Ofiţerul se încruntă şi porneşte — 





glonţ — după el. Toţi au rămas tăcuţi. 
— Bietul Cucu! Să ştiţi ca păţit-o! 
suspină popa. 
— Aş! Nu-i face nimic. 


Ne pregătim de culcare. Păcat de așa 
seară ! Incepuse atât de frumos!! Dar 
nu trec nici cinci minute și Cucu re- i 
vine însoţit tot de sublocotenent. Are 
aerul de mare învingător. Păşeşte apă- 
sat, ca la defilare, în timp ce ofiţerul îl 
descântă. 
— Așa, d-le Teodorescu ! Altă dată să 
Ştii că nu-ţi merge cu mine! Aici e mili- 


tărie, nu circ. 
— Domnule sublocotenent... 
— Nimic! Ai să stai planton până 
la două. Voiu veni personal să cercetez. 
Executarea ! 
— Uif ! lar executarea !oftează Cucu. 
Ofiţerul a plecat, 
Toţi așteptăm să fim lămuriţi. | 
— Așa mă păduchioșilor... Să vă fac 


vouă gardă! Să vă fiu eu înger păzitor, 
în timp ce voi dormiți!!.... Să fiu al dra- | 
cului dacă veți închide vreunul ochii 
până la două... Şi nici el n'o să doarmă. 

— Dar cu carcera cum rămase ? 

— Nu mai există carceră ! A umplut-o 
de sus până jos cu fasole, praz, ceapă, 
cartofi şi alte mirodenii. Păcat că nu 
m'a băgat acolo. Aşi fi avut ce lucra 
până la ziuă. Dar bine că ştiu acum că 
nu mai au carceră. Mâine stau toată ziua 
în oraș... 

Intr'adevăr Cucu s'a ţinut de cuvânt. 
Până la două nimeni n'a putut închide 
ochii... Când a venit ofiţerul în 1nspec- 
ție, Cucu se lupta cu trei inși într'un 
pat. S'a făcut însă că nu vede și-a ple- 
cat... 

! 





linişte nespusă îmi cuprinde tot corpul. 
Nici odată viața nu mi-a părut aşa de 
luminoasă; o consideram ca o datorie 
care ar fi devenit un obicei, sau mai 
bine zis, trăiam fără să cuget. Insă a- 
cum, această carte stupidă mi-a zugră- ! 
vit existența în culori triste şi supără- : 
toare. „Oamenii suferă, ei vor ceva, as- 

piră la ceva, și tu, tu nu te ocupi decât 

de funcțiunea ta. Tu însu-ţi nu găseşti 

nici o plăcere şi nu faci nici plăcere al- 

tora, Pentru ce trăieşti ? 

Aceste întrebări mă  hărţuiau, mă 

muşcau, mă rodeau, nu puteam să dorm. 
Și omul trebuie să doarmă, domnule! 
Paginile cărții, cchii eroilor, se fixau a- i 
supra mea, punându-mi mereu această 
întrebare: „Pentru ce trăieşti?" 

„Asta nu vă privește“ aș fi vrut să 
spun, însă nu puteam. Sgomote nedes- 
lușite, şoapte ciudate răsunau în urechi- 
le mele. Mi se părea că oceanul vieții 
apucase patul meu şi mă ducea cu el 
pe valurile sale, legănându-mă în infi- 
mit. Amintirile anilor trecuți provocau 
în mine ceva asemenea boalei de mare. 
Niciodată n'am avut o noapte așa de a- 
gitată, îţi jur, domnule! Și te întreb: 
de ce folos este pentru un om, o carte 
care-l supără și-l împiedică de a dormi? 

O carte trebue să desvolte energia 
mea, pe când dacă samănă ace în patul 
meu, la ce îmi va servi? Spune-ţi-mi, ' 
vă rog ! Trebuiesc retrase din circulație 
asemenea cărţi, da domnule; pentru că 
omul are nevoie să-i servești ceva plă- 
cut; lucrurile neplăcute poate să şi le 
creeze şi el însusi, 

Cum sa îsprăvit aceasta? Intr'un 
mod foarte simplu. Dimineața m'am 
sculat îritat rău ca dracu: am luat vo- 
lumul și l-am dus la legător. Și mila 
l-e-g-a-t. E o legătură bună, foarte 
grea. Cartea e acum așezată într'un 
raft inferior din biblioteca mea şi când 
sânt bine dispus, o ating uşor cu vârjul 
ghetei mele şi o întreb: „Ei, cine a. 5 

“7 


- 3 A ; pie 7 
vins din noi doi ?... Hm ?...* PA Iy 


= PA 


$ 





iei 


vi 


(Traducere din rusește) 


“+ 


E) 
pă E sa 
Via Ar 


N