Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0006

VNIVEDSUL LIIIPAL 


ANUL XLVIlle Nr.6 
SAMBATA ll FEBRUARIE 1939 


» atit 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă zub No. 163 Prib. Ifov 


ABONAMENTE ; L€i 220 pe lan 
» 120 pe 6 luni 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


TELEFON; 23.30.10 





Redactor responsabil: MIHAIL NICULESCU 

















Cuvinte despre Italia 


de prof. AL. MARCU 


Peninsula italică se prelungeşte în adâncul Mediteramei 
ca un dig de munți, la care au ancorat din cele mai vechi 
timpuri şi din cele mai depărtate porturi galerele încărcate 
cu Civilizație ale lumii. De sus, din cea mai depărtată Miază- 
Noapte a ei, de după basiioanele de ghiață ale Alpilor, au 
râvnit la acele corăbii ochii primului Barbăr. 

In lungul azesztei Peninsule s'a înfăptuit astfel splendida 
sinteză a Civilizației mediteraniene, menită să dea întregului 
Continent european prestigiul supremaţiei față de toate cele- 
iale. 

Halia nu reprezintă însă numai o atare sinteză a tutu- 
zor Civilizaţiilor ci şi una de aspecte naturale: de-a-lungul ei 
răsar vârfuri cu z&pezi eterne dintre colinele cu viță și chi- 
paroşi: se aprind vulcani şi se închid lacuri alpine; se des- 
fășoară coaste de Azur între Golfuri cu Sirene; înfloresc 
aumbrăvi cu mimoze între pădurile de măslini; livezile de 
purtocali în parcurile de palmieri adiate de primăveri fără 
vară; iar rodnicia orezăriilor din Valea Padană, conviețuește 
cu nerodnicia stâncilor, de care nu se prinde mușchiul. 

Din Alpi în Sicilia, Italia este tară de munte şi țară de 
mare: de înălțime şi orizont, de verde şi albastru, de zăpezi 
alpine şi înspumări adriatice, Perindarea norilor peste culmi 
şi a valurilor pe nisipul coastelor, dau vieţii omenești acolo 
simțul mișcării perpetue, care predispune şi înviorează. Tară 
a tuturor sintezelor, Italia oferă deopotrivă asa dar sinteza 
acezior două elemente — evenimente din Natură: Muntele 
și Marea. 

I s'a spus Italiei „miraculosul microcosm al acelui macro- 
cosm care este Pământul”. Ţara în care soarele se topește 
în vin; în care pământul de Faenţa se întărește în marmora 


“ de Carrara, în timp ce creanga de miqdal îniloreşte cu peta- 


lele fondul Etnei sub zăpadă. Țara Italiei, cu cele mai falnice 
statui în piețele orașelor sale: cu cele mai înveselitoare fân- 
tâni, cu cele mai monumentale Catedrale; cu cele mai im- 
pozante Cupole peste Sfântul Petru şi Santa Maria del Fiore, 
alături de care Campanilul lui Giotto îşi ia avântul spre norii 
cibi, cu zborul porumbeilor din Piaţă. 

Italia este de alifel o țară săracă, în adâncul pământului 
si la suprafaţa lui. Bogată doar în oameni, în hăraicia lor, 
în încordarea lor la viață. Oriunde: între lavele Vezuviului, 
în mlaştinele pestilentiale ale Maremmei, pe stâucile abrupte 
din malul mării amalfitane, în găurile din care scot Sicilie- 
nii pucioasa. Peste patruzeci şi două de milioane de Italieni 
săesc, prososră şi se înmulțesc (cu trei milioane în zece ami), 
pe o suprafață cu puţin mai mare decât a României. 

Tară de excedent demografic (în Italia se fac îndoit mai 
multe leaqăne pe an decât morminte), înainte de Războiul 
Mondial a fost nevoită să trimeată în largul lumii zece mi- 
lioome de conaţicnali, la care se gândește cu nespusă grijă 
si nevoie acum, când qeniului colonizator italic i se pune din 
nou problema — inoctuală dela căderea Imperiului Roman 
_— de a extinde până la cele mai depărtate frontiere ale vas- 
tului Imoeriu colonial pe care si l-a cucerit — din Eritreea în 
Abisinia, din Trinolitania la Rhodos — metoda de coloni- 
zare nu prin simola devlazare a capitalurilor (de care dealt- 
jel ea nu diepune) dela Metropolă spre denărtatele Ambe afri- 
cane: ci prin deplasarea colonistului itoliom în ființă, acolo, 
în Africa, drept purtător al celui mai statornic capital din 
câte îmbogătesc existenta umană: munca și Civilizaţia. 

italianul are pasiunea muncii creatoare de valori defi- 
nitive, încă din timpurile depărtate în care străbunii săi Ro- 
mani au consfințito în lume. Dar Italianul nu se chinuește 
muncind. Ca să muncească cu plăcere, își face mai întâi 
unelte bune, ingenios născocite, bine ținute şi apoi muncește 
câmtând. La aceasta îl predispune şi frumusețea care-l îm- 
presoară, pe care i-a dăruit-o Dumnezeu și artiștii. 

De aici confuzia obişnuită cu privire la presupusa inac- 
țivitate, proverbială, a acestui popor. De fapt, pământul Ita- 
lei este oriunde consacrat prin muncă, oriunde simţi într'în- 
sul râvna celor care-l locuiesc de a trăi sobru dar omeneste, 
sub auspiciile unei perfecte moralități asupra căreia veghea- 
ză pe de o parte solemna maestate a Bisericei Romane, iar 
pe de alta, acum, noua orânduire a Statului Italian. 

Ducele Benito Mussolini, în afara excepționalelor sale 
calităţi sufletești; în afară de o strălucitoare agerime a minții, 
ca orice fiu ridicat din mijlocul poporului, este un mare mun- 
citor: cu sufletul, cu gândul, cu toată făptura, din zorii zilelor 
sale istorice, până în nopțile petrecute între copii şi nepoți, 
în întimitatea sobră a căminului, La rând cu toți ai săi, Du- 
cele este lucrătorul care săvârşeste cele mai anevoioase fapie 
cu voioşie, fără a da impresia istovirii, după ce a știut săși 
fiurească admirabilele instmmente ale înfăptuirilor sale. 

Incă de acum cînci veacuri Italienii au binemeritat dela 
omenire gloria de a fi dat lumii, prin Renaștere, o nouă formă 
de Civilizație şi personalității umane o nouă înfățișare. Din 
indemnul primilor „oameni noi”, sufletul omului se reculegea 
în sfârşit din letargia larvară în care dormitase sub anoni- 
matul medieval; se întruchipa într'o altă individualitate. Con- 
știința omului despre însăs menirea lui în viaţă căuta să se 
preschimbe. „Era modernă“ începea în Istoria Lumii. 

Italia a trăit astfel de pe atunci supremul ideal care i-a 
insuflețit totdeauna pe marii lialieni: eroismul omului pre- 
destinat să-şi facă intrarea în Panteonul celor mai splendide 
glorii, din anonimat, într'o viață de om. 

Așa l-a dai Italia Literaturii universale pe Dante, cel mai 
reprezentativ poet al Evului Mediu romanic; pe Francesco 
Petrarca, cel mai inspirat cântăreț al Iubirii pe pământ; așa 
ia dat Culturii Umanismul, Teatrului Comoedia dell'Arte, 
Epicei moderne pe Ariosto şi Tasso, Artei de-a povesti pe 
Boccacio, Durerii pe Leopardi, Odei pe Carducci, Romanului 
pe Alessandro Manzoni, Gândirii politice pe Machiavelli, 
Filozofiei pe Vico, Muzicii pe Rossini și Verdi, 

Cel dintâi mare pictor al lumii a fost Giotto; cele mai 
lrumoase icoane ale Creştinătăţii le-a colorat Fra Angelico 
sau Raffaello; Catedralele lumii sunt la Veneţia, Milano, 
Florența, Orvieto, Siena, Pisa, Assisi, Monreale, patronate de 
Stântul Petru al Romei și de Arta lui Buonarroti. 

Dar iată-i pe marii eroi ai gândirii şi ai Științelor mo- 
demne: dela omniscientul Da Vinci (cel care a preconizat A- 
viația și Submarinul), la Cardano Matematicul: sau dela Gal- 
vani la Volta și Marconi. Mai presus de toți, iată-l însă pe 
lalianul care-a deplasat Globul pământesc din centrul Uni- 
versului și l-a schimbat în satelit; astronomul orb care-a văzut 
cel dintâi Munţii Lunii și petele din Soare; părintele Metodei 
experimentale în Ştiinţele pozitive: Galileo Galilei. 

Iau aia a tău a ea i Ca INI 
(Urmare în pag. 2-a) 


pd Ry aia 39 


Soriitorii contemporani: 


Jan Brueghel 





ALEXANDRU 


A 
E 
E 
[A 
£ 
[A 
€ 
Al 
AR 
Z 
/A 
| 7 
„IA 
i) 7 
p 
7 
DE 
(f 
“a 
XA 
i 
[A 


= cz 


SS 


24 E SEPES) SPP pet SSD ee 
a 





MARCU 





(1568—1625) : „Peisaj“ 





Arta criticului 


Misiunea de prim ordin a criticului, 
arta, lui dificilă aș zice, este de a recu- 
noaște de pe acum, de a desemna prin 
confusia foarte posibilă care abuzează 
sau strâmbă anumite criterii permanen- 
te, pe aceia dintre „producătorii” de va- 
lori spirituale cum spunea Valâry, cari 
vor fi clasicii de mâine, cari vor da lu- 
milor viitoare subiecte de meditaţie sau 
de emoție, considerabile bogății pe care 
le apără timpul. 

Altfel, critica ar fi absoluţ inutilă sau 
n'ar fi decât lucrul parazitar şi pedant, 
pentru care niciun fel de stimă nu apare 
posibil. Dece să spui artistului meritele 
creaţiei Ii sau secretele unor triumțturi 
pe care e! Je cunoaște mai bine? Sau ce 
interes ar putea să prezinte munca foar- 
te mediocră de a descifra pentru uzul 
profanului, sensurile operei de artă! Dacă 
ea n'a întâlnit la aceia cărora li sa dat 
o anumită solidaritate iniţială, o solida- 
ritate de substanţă, va rămâne totuși 
pururi ascunsă — oricând de atent sar 
osteni criticul s'o arate în marea lumină! 

Dar să poţi constitui, din incertul mi- 
nut actual, familia glorioasă de mâina-—- 

„afin que si mon nom 

Aborde heureusement aux 6poques 

lointaines 

Et fait rever un soir les cervelles 

humaines 
— să poți rosti, cu sfințenia, lor viitoare, 
acest nume, să le dai de pe acum glo- 
ria care li se rezervă și, având dreptate 
peste sgomotoasele competiţii, să pără- 





de TOMA VLĂDESCU 


sești capriciile zilei pentru certul ei mi- 
nut de eternitate, iată cea mai înaltă 
ambiţie care reprezintă și un fel de par- 
ticipare la însăşi opera de creaţie a ar- 
tistului, dar care mai ales inconjură pe 
critic de toate prestigiile artei. 

Am fost de multe ori trist, de „genera- 
lul care câştigă în istorie bătălia peste 
miile de cadavre anonime... De maestrul 
dirigent care suprimă în fața aplauzelor 
cu simpla lui baghetă, atâtea viori care 
au vibrat! Aceste personagii au redus 
totuş din locul perfecte: lor meutralităţi, 
anarhia energiilor care altfel s'ar fi pier- 
dut fără expresia lor unică și ţriumfală... 
E posibil astfel ca șeful unei orchestre 
să fi biruit cal dintâi în fiecare din a- 
ceste viori. Şi e posibil ea în cortul lui 
ferit, comandantul să fi cunoscut, să fi 
suferit toată game de panică şi emoţii, 
dar cu atât mai mult toate posibilită- 
țilo de faptă, de creaţie, de elan, admi- 
nistrate însă așa încât s'a putut obţine 
triumiul deja; sfârșit. 

Nu știu dacă aceste palide analogii 
sunt destul proprii să ne dea imaginea 
criticului de care vorbim. Ele exclud însă 
— şi este tot ce ni sa părut mai mult 
necesar — livida atitudine a criticului 
absent, absent din opera care-l ocupă, 
un criţie satisfăcut de relaţiile pe 
care le stabileşte, de comparații sau de 
identități, convins probabii că este €- 
sențial să numeri și să descoperi câte 
surori poate să aibă Madame Bovary de 
pildă, in literaturi... E atâta de răspân- 
dit criticul acesta — poate la noi chiar 


Iubitul meu e frumos și liber. 





Drumul meu nu se va opri niciodată în cursa vulpii 


roşcate 


Paşii mei dansează mai ușor decât pașii iezilor albi 
Versurile mele nu le-a scris pe cer nici un curcubeu 
Dar mâine vor şti să le fluiere mierlele toate. 


'Pristeţea mea cântă cu vântul prin văi 

Nimeni să n'o plângă. Noi trăim după legea noastră. 
După aceea vom râde, căci iată pe poteci îndepărtate 
Coboară din munţi spre orașe, negustorii cu obiecie 


colorate. 


E prieten cu cerbii 


și luna 

Pe noi nu dragostea ne leagă, ne leagă pădurea 
Şi pădurea are legile ei aspre și grele. Niciodată 
legământ 


Făcut sub bolta ei, nu s'a putut desface. 


Dansul meu nu face nimănui nici un rău 

Dar într'o seară când obosită fi-voiu foarte 
Potecile vor şti că am plecat spre Soare-Apune 
Să-mi sting culorile cu fluturii de aur 

In văgăuna Negurilor Moarte. 


ANIŞOARA ODEANU 








nu atâta de mult — dar e pretutindeni 
atât de activ, încât e aproape obositor 
să-l mai numim cu diversele lui nume... 

Ar fi poate util și pios să amintim 
totuși, acum când se celebrează cente- 
narul lui Cezanne, că maestrul atâta de 
delicat a întâmpinat, oricum, cele mai se- 
rioase dificultăţi la saloanele timpului 
său, în care a încercat să pătrundă sau 
că un critic atât de solemn cum a fost 
Bruneti€re, a ţinut dincolo de Revue des 
deux mondes febrele lui Baudelaire și 
genialul deiir din Florile răului, 

Dar dată Sainte-Beuve a crezut că un 
critice e mai întâi omul care ştie să ci- 
tească şi care astfel îi învaţă 'deopotri- 
vă pe alţii, adevărul lui e totuș încă şi 
mai adevărat atumei când se exprimă 
funcțiunea ideală aproape a criticei: une 
invention e une creation perpâtuelle. 

E aici totul, în magniticemţa acestui 
cuvânt. E criticul care participă, care se 
dă, e tot lucrul de artă, sensibilitatea 
beneficiind 1a cea mai înaltă condiţie de 
rigorile optimei Raţiuni. In acest cri- 
tic elanurile de frumos ale unui timp 
își găsesc cu o graţie biblică steaua care 
aratţă, liber drumul Victoriei. Autoritatea 
lui, care vine din aceeași lume a artei, 
este salonul deschis unde se întâlnesc, 
fără acele negre atingeri vulgare, auro- 
rele viitoare. 

Istoricii literari, istoricii pur și simplu, 
ştiu că fiecare timp are o anumită co- 
loare şi specifica lui resonanţă. 

Reluând amalogiile la care ne-am gân- 
dit mai sus, acest dirigent a1 orchestrei, 
care participă atât de adânc, am spune 
că este puţin aici din funcțiunea frene- 
tică a criticului: el organizează, — și am- 
plifică — hallo de timp acest sunet al 
unei epoci. 


„ului 








Fata lui Codru-lmpărat Aneta Pascu 


de VLADIMIR STREINU 


Cine este Aneta Pascu? Ca 
să poată fi numită Chiar în 
titlul unor note oricât de în- 
tâmplătoare, e drept să se 
creadă că va fi ilustrand 
Cumva una dintre arte. Tâ- 
nără scriitoare? Nume nou în 
pictură? Actriță, dansatoare 
sau ce aliceva? Nu, nimic to- 
tuși din ce s'ar bănui. O fă- 
găduială de glorie şi Chiar 
mai mult decât atât există 
fără îndoială în jurul acestui 
nume necutoscut, dar Aneta 
Pascu nu e o artistă, 

Faima nu-i vine de sigur 
nici de la cine ştie ce strălu- 
ciri biografjice. E doar fată de 
portărel vasluian, un anume 
Vasile Pascu, om necăjit, găl. 
bejitură cu ochelari, care işi 
agonisește existența cam pe 
apucate, dar oricât — cehstit, 
adică sărac. Norocul portăre- 
a fost un bâiut Coti, 
care, desghețat şi fercheş, 
cum mişunează aidți tineri 
prin Bucureşti, veniţi din a- 
fară, s'a înfipt pe lângă Gre- 
fa Tribunalului, a devenit 
grefier şi, prin silință proprie 
și ceva protecție  puluiică, 
chiar jude-supleant la acelaș 
Tribunal. Oricât de greu ar fi 
trăit portărelul Vasile, fecio- 
rul, cu care nu mai trebuia să 
cheltuisscă din puț.nul său, 
îi adusese o mare înlesnire. 

Aneta Pascu uşa dur avea 
un frate la Bucureşti, deştept 
și situat. Fata însă era cam 
toantă, Scăpase de bacalau- 
reat într'un an când legea su- 
primase provizoriu acest ex. 
met. Și astfel se trezise şi eA 
în Bucureşti, studentă la lite- 
re, cum v.sase îndelung la fe- 
reastra casei din Vaslui. LO- 
cuia la căminul vasluiau, un- 
de, de la colege până la in- 
tendentă, toată lumea o pri- 
vea ca îngăduită temporar, 
deoarece nu prea putea să 
plătească, și mai ales ca ne- 
ialocul ei. Căci Aneta nu era 
numai toantă, dar şi urdlă, 
aproape hidoasă, lătăreață la 
chip, îndesată și cu mâinile 
degerate, 

Ceeace îndepărtase defini. 
tiv pe colege, fusese apleca- 
rea ei bolnăvicioasd la min- 
Ciuhă :se făcea bolnavă când 
nu era, născocea relații di- 
stinse în oraș, care nu eri- 
stau, declara că a mâncat în 
vreo familie, când ea murea 
de Joame, își poleia însfârș.l 
mizeria cu o inconștiență res- 
pingătoare. Cât despre carte, 
Nici vorbă: Aneta era o sub- 
normală, 

De la cămin, ajunge să lo- 
cuiască „tot provizoriu, la 
fosta amantă a lui Cot:,. mo- 
şica Mari, întrun subsol. 
Până la aceasta însă, tendin. 
ja de a minți a Anetei luase 
altă direcție. In cămin, auzi- 
se, vorbindu-se în  șoanptă, 
despre întâlniri amoroase, 
despre băeți frumoși ca și de. 
spre toate amănuntele cute 
împodobesc  clandestinismul 
erotic al tinereții; observase 
că pentru o fată e chiar o 
mândrie să fi avut asemenea 
întâlniri. Va minți asa dar 
și erotic. Unei avocale băe- 
țoase din afară de cămin, pe 
care o cunoaște cu totul din 
întâmplare la un dispensar, 
unde o duseseră mâinile ei 
degerate, și de care se va ţine 
ca un scai în nădejdea că şi-a 
găsit şi ea un sprijin, îi va 
spuhe cândvu că numele iubi. 
tului este Paul. Dar cine e 
Paul? Paul nu e nimeni. Ane- 
ta, Za întrebarea de formă a 
avocatei, care o văzuse atât 
de prăpădilă încât se făcea 
a-i presupune un Umor și 0 
întrebase  într'o doară cum 
se numește iubitul, i-a răs- 
puns Paul, mai mult ca să- 
stingă întrebarea. Dar Paul 
nu exista. 


Cu toate acestea, Aneta 
începe a observa pe câți 
de pe stradă i-ar putea 
chema Paul; i-se pare Chiar 
că unul şi altul îi dă din când 
în când gorecare atenție. Fi- 
ind odată cu avocata, de care 
căuta să se ţină cât mai 
strâns, o cunoștință a ace- 
steea, un doctor, om bine le- 
gat şi mai ales plăcut îi apare 
ca Paul însuşi. Va căuta să-l 
mai vadă, va alerga pretutin- 
deni după toți şi în deosebi 
după avocata prin care l-a 
cunoscut; dar avocata, scâr- 
bindu-se și ea de monstrul de 
fată care mo mai slâbește, se 

ag eg e ca tester tener 





(Urmare în pag. 2-a) 














CRONICA 
TEFAN BACIU: Drumej 


UNIVERSUL LITERAR 








LITERARA 
în anotimpuri, poeme, 


11 Februarie 1939 





de CONSTANTIN FANTANERU 


ed Frize); 


George A. Petre: Limbre şi lespezi, versuri (Oradea 


Un semn îmbucurător ce se pro- 
duce destul de des în rândurile de 
poeţi mai noui, din care desprindem 
pe d. Ştefan Baciu, este o tinerească 
risipă de atenţii cavalerești, ce se a- 
cordă poeziei. 

Broșura ,„Drumeţ în anotimpuri“ i-a 
tipărit-o autorului ed. „Frize“, pe 
cheltuiala a doi ofiţeri, d-nii: Mihail 
Chirnoagă și George Vaida, ei înşişi 
scriitori ! Poet și editori sau trudit să 
găsească cea mai omagială formulă ti- 
pografică spre a da drumul în pubiic 
la patru poeme, despre cele patru a- 
notimpuri şi închise în paranteză liri- 
că a încă două compoziţii ritmate, „Pre- 
ludiu“ şi „Inchinare', 

Ajunsă la noi, cartea ne salută cu 
desbaterile înfrigurate ale celor „trei“, 
lăsate amprente pe filele negre ca și 
pe cele albe. Intoarcem aici salutul. 

Credem a fi caracteristic poeziei 
d-lui Ștefan Baciu, putinţa de a-şi su- 
praveghia, cu ochii de meșteșugar, e- 
moțiile, şi de a le subordona unei ce- 
rințe de expresie lucidă şi stăpânită. 
Când a apărut acum patru ani, cu 
„Poemele poetului tânăr“, — d. Baciu 
a impresionat prin imaginea scânteie, 
prin locuțiunea surpriză, prin viteza 
acută a frazării, — fără a fi totuşi un 
desordonat, pradă vreunui suprarea- 
jism facil. Emotivitatea la d-sa era o 
înzestrare clară, convingătoare, şi mij- 
loacele de a ne-o comunica, sprintene 
şi jucăuşe, se unificau prinse ca în ca- 
dră, pe fondul ei statornic! Evoluţia 
firească nu avea să ducă, decât la o ne- 
tezire a mijloacelor tehnice, spre pro- 
fitul sensibilităţii, puse la adăpost de 
abuzuri stilistice. Procesul a mers 
chiar mai departe, ni se pare, ajun- 
gând la o clarificare a temelor cura- 
gioasă, ca în placheta de față, unde 


autorul se încumetă să desvolte ca 
după un motiv dat, gama lirică a ce- 
lor patru anotimpuri. Nu e vorba de o 
pastelizare, bineînţeles, ci de  cores- 
pondenţa în spirit a peisajelor, de ca- 
litatea simbolurilor, în poezie.  Ano- 
timpul, conform timbrului şi intensi- 
tăţii sale, provoacă spiritul, îl exaltă 
sau îl turbură, augmentându-i * pute- 
rile de adâncire şi cunoaștere. Conţi- 
nutul liric, stârnit aparte de fiecare 
etapă anuală, se arată poetului ca o 
îmbogăţire pe care o poate dărui: „A- 
notimpurile lumii ţi le-am dat: ia-le, 
toate-s ale tale, ţi le pun pe drumul 
neumhlat, tu strivește-le sub albceie 
sandale. Iarna, pune-o blană pe gru- 
maz, primăvara, floarea'n glastră, vara 
s'o aşezi, maramă, pe obraz, toamna, 
soare melancolic la lereastră“. (Inchi- 
narc, pag. 29). In confecționarea tie- 
cărui dar în partie, poetul a lucrat cu 
unelte deosebite, într'adevăr, și a vi- 
brat felurit după chipul revelat al fie- 
cărui anotimp. 

Iarna liniară şi străvezie, deschide 
parcă perspectiva morții calme : 


Soractele de mult e trist și gerul 
Te strânge ca un cleşte ; vino să îeșim, 
In dansul alb vom pribegi sub cerul 
Im care ne vedem cum veșnic înălbime 
Imbracă blana ta de vulpe argintie 
Mânuşi de lână trage peste mâini de 
ghiață, 
Şi vom porni cu viscolele pe câmpie, 
Străpunși de suliţi reci în clara 
dimineaţă. 
Ce singuri ne-om afla în albele imperii, 
Vorbind în şoapte mângâind capacii, 
Ce vor trosni cu iarba din Siberii 
Și soarele bolnav l-or roade vârcolacii“. 
Primăvara simţirea se întremează 
și exaltă : 


Ghioceii albi, cu sprinten clopot, 

Au vărsat în mine vedre cu lumini, 

Râsul meu e-acuma ca un ropot, 

Când plesnește iarba în grădini. 

Port în mine crinii bucuriei, 

Apa vie a iubirii eu o știu, 

Sorb cu lăcomie vinul poeziei, 

Și grădina lumii eu o scriu. 
Maturitatea liniştei şi a îmbăcării o 

aduce vara : 


Senalță vara mine cantrun prun 
Cu crengile spre soare, larg deschise. 


Mai fragezi sântem ca o creangă de 
alun, 





Ştefan Baciu 


Ce-şi strigă roadele cu mii de glasuri. 

Prietenă, dă-mi sufletul tău bun, 

In lanurile verzi, în albe ceasuri, 

Sub soarele dogoritor şi dulce al 
amaeztt, 

Vom face, obosiţi, romantice popasuri. 





Cuvinte . despre [talia 


(Urmare din pag. 1-a) 


lar atunci când Europenilor nu le-a mai încăput cuprin- 
sul lumii romane și s'a impus, cu orice pedeapsă, o călcare 
a poruncii Zeilor de-a nu trece dincolo de Colonadele lui 
Hercul, eroii mării au pornit pe urmele temerarului Ulisse și 
au biruit, mai presus de Zei. De data aceasta Italienii au fost 
iarăși în primele rânduri. Renumele lor de navigatori și des- 
coperitori îl susțin întreprinderile unui Marco Polo, unui A- 
merigo Vespucci, unui Cristofor Columb, 

Renașterea Italiană i-a restituit Culturii umane întreaga 
Antichitate, anulând pe deoparte acea soluție de continuitate, 
prin care dispăruseră din conștiința lumii valori ca Sofocle, 
Platon sau Parthenonul; iar, pe de altă parte, a pus pe baze 
cu adevărat științifice, moderme, ceeace iusese în Evul Mediu 
Empirismul în Medicină, Astronomie Istorie sau Filozofie. 

În felul acesta, i s'au deschis minţii noastre noi perspec- 
tive: dela „Spaţiul mic” al pictorului Mantegna (cel care a 
aplicat descoperirea legilor Perspectivei în Artele plastice), 
la „Spaţiul mare“, cosmic, al lui Galileo Galilei. 

Dacă Imperialismul roman săvârşeşte minunea cuceri- 
rii spațiului continental; dacă un poet ca Dante trecuse cu 
Magia Artei și închipuirea Minţii în cealaltă lume; descope- 
ritorul Telescopului a cucerit în fine pentru om acel spațiy 
interplanetar, menit să dea Metafizicii însăș un nou conținut. 

In orgoliul oricărui Italian tresare deci conştiinţa că în 
tara lui s'au trăit unele din cele mai hotărâtoare momente din 
Îstoria lumii; că Civilizaţia italică se cifrează la trei mii de 
ani de înflorire: că ea reprezintă forme integrale în Politica, 
Religia, Literele şi Artele lumii. 


Iată ţara în care un idealist ca Dante a fixat programul 
de orânduire politică al Naţiei sale acum șase veacuri; un 
xealist ca Niccolo Machiavelli a indicat mijloacele practice 
de înfăptuirea lui acum patru veacuri; iar un realizator ca 
Mussolini îl înfăptuește în momentul de față. Poporul care 
a cunoscut arhitectonica ierarhie a Bisericei Catolice („roma- 
nă“ și prin ceeace a păstrat din tradiția orânduirii impe- 
rialiste romane), trăește astfel o nouă formă de ierarhie: 
aceea a Statului integral național. In măsura în care spiritul 
laic prezidează la destinele Bisericei Romei, stă misticismul 
la baza noilor orânduiri. 

Oricum, nu se poate uita uşor că poporul acesta a oferit 
lumii „trei capodopere de Civilizație“: una politică și militară 
— Imperiul Roman; alta spirituală şi practică — Biserica Ro- 
mană; iar a treia estetică și intelectuală — Renaşterea. 

Din toamna anului 1922 Italia trăește actul culminant al 
definitivei sale așezări lăuntrice și internaţionale. 

Programul noului regim a excelat prin simplitate: afir- 
marea în prestigiul lumii din afară, prin punerea în valoare 
a ceeace poate reprezenta cu adevărat Patria italiană, rege- 
nerându-se lăuntric, din adânc. 

Nimic de prisos în viața naţională. Nimic risipit, Nimic 
improvizat. Nimic necontrolat. Aceasta — ca program. Ca 
metode, una singură: consacrarea formulei că poporul italian 
poate trăi fericit cu „bogăția sărăciei” lui, în vreme: ce alte 
popoare se chinuiesc cu „sărăcia bogățiilor” de care nu știu 
să beneficieze. 

Pentru aceasta însă a fost nevoie, în primul rând, de o 
riguroasă punere în valoare ierarhică a tuturor resurselor 
naţionale, dela cele materiale, la cele omenesti. 


Sub semnul fasciilor lictoriale (simbol roman al înmănu- 
cherii tuturor forțelor naţionale în jurul Puterii Statului), în- 


Lă 
drumează astăzi Benito Mussolini Italia spre o nouă înălțare. 

Un simplu dar energic M, se înscrie, zi de zi, de 17 ani, 
în josul celor mai semețe dar premeditaie hotărâri, menite 
să preschimbe în tot telul fața și sufletul noii Italii. A le enu- 
mera, este de prisos. Le cuprind pe toate cuvintele „în tot 
islul“. 

Cât de gromdios a fost edificiul pe care a tronat presti- 
giul Romei în vremea Impărăţiei, se poate astăzi înţelege 
din următorul fapt istoric: cincisprezece veacuri au trebuit 
să treacă dela căderea ei până în zilele noastre, pentru ca 
aceeaș Romă să se poată reînnălța iarăș, definitiv, cu pres- 
tigiu de mare capitală între Capitalele lumii. 

Intru cât ne privește, nu vom uita desigur că Italia este 
deținătoarea a două din cele mai scumpe documente ale no- 
bleţei românești: actul de încetăţenire romană, desfășurat în 
văzul lumii pe trunchiul Columnei lui Traiam, în cel mai sa- 
cru centru al Romei; și paginile scrise în al XV-lea veac de 
Umaniștii italieni, care au recunoscut cei dintâi Latinitatea 
noastră prin grai și colonizare, 

Atare conştiinţă la cei dintâi cronicari moldoveni şi apoi 
la Ardelenii Școlii Latiniste, a fost, trei secole după, numai 
urmarea acelei recunoaşteri italiene. 


Așa s'au întemeiat, bazele spirituale ale Românismului 


„În ce are mai sacru și mai dăinuitor. 


Iar cea dintâi galeră încărcată cu Civilizație apuseană, 
care s'a încumetat prin furtuna pontică imediat după bân- 
tuirile tuturor Năvălirilor, a făcut să tresară sufletul vetera- 
nilor părăsiți în Dacia, de o adâncă emoție: vedeau flutu- 
rând pe întinderea linsă a Mării lor Negre şi a Gurilor pă- 
mântii stindardele multicolore cu pajura Leului într'aripat, cu 
Pajura Sfântului Gheorghe Biruitorul. Veneţia și Genova în- 
tindeau astfel primele semne de reîntâlnire între țărmuri pe 
care vreme de câteva secole nu le mai legaseră decât ace- 
leași valuri, 

Aceste semne aveau să capete curând semnificația unei 
noi conștiințe naționale, care s'a regăsit pe sine astiel refă- 
cută, în cele mai penibile momente ale dăinuirii sale aici: 
încrezătoare în destinu-i de purtătoare a cuvântului latin, în- 
tre ruinele Podului dela Porţile de Fier şi ruinele cetăţii lui 
Decebal dela Sarmisegetuza. 

AL. MARCU 





Aneta Pascu 


(Urmare din pag. 1-a) 





arată mai rece ca de obicei. 
Aneta a înețies: avocata e 
geloasă fiindcă presupusul 
Paul poale a intrebat-o de- 
spre ea. Minciuna erotică ia 
astfel proporţii; făcută să fie 
crezulă de alţii, ajunge să 
copleșească sufletul care a 
născocit-o Aneta se mistifică 
pe sine. E o mitomană ero- 
tică. 

In subsolul unde se mută 
de la cămin, o altă împreju- 
rare îi alimentează aceeaşi 
mitomanie. Mări, proprietara, 
îi povestește îndelung despre 
un fost iubit, unul Lică, de 
care Aneta se îndrăgosteşte 
fără să-l cunoască, Mai mult 
nu vom spune despre această 


Aneta Pascu. Cine dorește 
să-i cuprindă întreaga dramă 
a anormal.tății ei, să cileas- 
că romanul Rădăcini al d-hei 
Hortensia Papadat-Bengescu. 
Căci Aneta Pascu e un perso- 
nagiu din acest roman, ade- 


văra! titlu de glorie pentru 
autoare, 

Dacă Rădăcini ar fi apărut 
într'o limbă euroveană, acea- 
sită Aneta Pascu ar fi cea mai 
ilustră camaradă a istericelor 
lui Dostoiewski. E o creație 
de primul ordin — monstrul 
de Aneta. 


VLADIMIR STREINU 


Bogăția toamnei încărcată cu roade, 
a dat versuri ca acestea, cari aduc a- 
minte de altelc, clasice: 
Gârboviţi, copacii galbeni, se vor 
frânge prin răzoare : 
Cumpene, şin loc de apă, o să prindă 
numai soare. 
Frunza putredă şi arsă o să pice ]os în 
drum, 
Cu un nor de grea tristeți, ca un abur 
fin de fum, 
Vitele cu țâțe pline, or să vie din imaş, 
Pentru gurile flămânde ce le-aşteaptă 
în Oraș. 
Cară pline cu belșuguri și (cu strugurii 
tămâioși, 
Birjărite cu biciușca de olteni înalți, 
voioşi, 
O să meargă'n viersul doinei către 
piață, către târg, 
Și-o să crească gras chimirul negusto- 
rului cu Sârg. 


In „Umbre și Lespezi“, d. George A. 
Petre încheagă uncle din cele mai de 
seamă versificațţii, din producţia tra- 
diționalistă, tratând tema vieţii ţără- 
neşti, părăsită prin  desrădăcinare și 
întâlnită în cultură, în încercările spi- 
ritului de a-şi umple golurile. Poetul 
are convingerea robustă că traiul au- 
tentic țărănesc este plin de sem- 
nificații morale, că în el se află echi- 
libru şi forță pentru marile probleme. 
Dar credința sa o mărturiseşte  indi- 
rect, lăsând să se reverse mai mult li- 
rismul eleagiac al îndepărtării şi al vi- 
sării spre copilărie : 

Și astfel ca toţi ţăranii din copilărie, 
Mă rânduesc simplu plugar. 
Apa Morților vălurește mereu 
străvezie, 
In visul meu din hotar. 
„Plugar“, pag. il 


Poeziile d-lui George A. Petre. au 
multe elemente descriptive, luminând 
senine tablouri rurale, în țesătura lor 
adiind o delicată înfiorare lirică, abă- 
tută din melancolia înstreinării, ca în 
următoarea SCHIȚĂ, minunată şi prin 
sensul ei metaforic : 

Ciopoare prăfuind aur pe gârlă, 
Unde zâmbește amurg pal, 

Sentore gânduri ostenite la târlă 
Pără îndemn de caval, 

Câmpul întinde blând ierburi în cale 
Și soarele-a murit frumos. 

Tropote mici se rostogolesc la vale 
Cu ochii prăfuiți în jos. 

Număr în poartă cu suflarea tăiată 
Pe rând mioarele cum vin, 

Crestând pe grindă, la fiecare dată, 
Un număr mai puțin. 

Care din ele pe islazuri streine 

A cules fluer nou de lemn ? 
Semănau la plecare așa de bine 

Că nu mi-au lăsat semn. 

Târziu duc caval de umbră la gură 
Și din lună chem acioi. 

Cineva departe, mii de clopote fură, 
Să nu sune dor înapoi“. (vag. 18), 

Al doilea ciclu de poezii din volu- 
mul d-lui George A. Petre, încearcă 
sub întitularea „Lespezi“, să dea cu- 
prins plastic reveriilor erotice, întoar- 
se deasemeni spre trecut, după un 
chip de iubită transfigurat: 

Urnesc lespezi de negură "n lături 

Și sună freamăt fără cuvânt. 

Poate cândva am fost ramuri alături 

Și ne-am lovit de vânt. 
(„Primăvara“, pag. 37) 

Curate, puternice, armonioase, soco- 
tim versurile d-lui George A. Petre, din 
„Umbre şi lespezi“, printre cele mai 
frumoase compuneri pe tema unui 
tradiționalism de calitatea acestuia al 
rnărturisirii biografice. 





Posta redacţiei 





Reproducem aci o scrisoare trimisă nouă 
de elevii clasci a 7 a liceului internat Iași, 
socotind că revolta tinerilor corespondenţi este 
cu totui îndreptăţită: 

Iași, 22.1.1939 
PROTEST 


Domnule Director, 

In organul! d-lui G. Călinescu, apărut de 
curând la laşi, întitulat „Jurnalul literar” 
(cu toate că nu apare decât odată pe saplă- 
mână), sa pubiicar in ulumul numar, urmă- 
toarea enorimilate, care de tapt este răşpun- 
sul unui elev la o anchetă literară, insuiuită 
de această ioaie. 

lată ce sa putut zămisli în cavitatea 
strâmtă a acestui novice, pornit dârz să ju- 
dece şi să răstoarne valorile consacrate alc 
literaturii noastre; 

„Nu accept noţiunea Brătescu-Voineşti, 
(= limonadă dulce pentru copii + prostie şi 
suficienţă (?)) față de probkmeie artistice.. 
Despre autori ca Radu hosetti, Cezar Pelre- 
scu, Delafântânele, Ionel Teodoreanu, Borş 
şi alţii, nici nu discutăm. 

No. nu putem decât să-l lăsăm a se com- 
piace în parerile, pe care le afirmă cu atâta 
siguranţă (sau obraznicie ?), totuşi ţinem să-i 
atragem atenţia, că acel scriitor care pentru 
G-sa nu insemnează decât „limonadă dulce 
pentru copii + prostie, etc... a însemnat 
ceva în istoria culturală a acestei ţări, iar 
meritele sale au tost consfinţite de cei mai 
autorizaţi critici ai noștri, ca de pildă Ibrăi- 
leanu, Papacostea, etc. 

Nu ştim iarăși ce considerente să-l fi de- 
terminat pe d. Henry (cu y la coadă) ca să 
trcacă pe scriitori ca Ionel Teodoreanu, Cezar 
Petrescu, Radu Rosetii şi alţii, (cărora d-sa 
nici nu vrea să le acorde onoarea de a se 
ocupa de ei) în urma unui oarecare M. Ble- 
cher! 

Dacă ne-am hotărît să răspundem unei 
aberaţii de acest gen care de alifel nici n'are 
nevoie de comentarii, am făcut-o numai din- 
tr'o profundă indignare, care nu putea să ne 
lase pasivi, atunci când o pană necioptită şi 
subiectivă îşi propune să poncgrească, poate 
din interes, cele mai reprezentative figuri 
ale literaturii noastre contemporane. Şi, îl 
întrebăm pe d-l Căiinescu: Oare se mai în- 
doieşte şi acum dacă nu e cumva o jtine- 
rească exagerare“ ? 

Primiţi, vă rugăm, D-le Director, expresia 
profundului nostru respect. 

i Elevii cl. ? 
Lic. Internat Iaşi 

Moise Cosma. — Perseveraţi şi veţi reuși. 

Crișanul.—, Pornirea ce simțiţi spre proză“ 
o puteţi cultiva. Nu aspiraţi însă dcocamdată 
la publicitaţe. 

lon Radu. — „Prima“ dumitale „încercare 
în poezie“ mărturiseşte o lăudabilă dar prea 
vizibilă admirație pentru poezia lui Coşbuc. 

I. A. R. Vâlcii. — Doriţi să vă răspund 
„mai mult decât: nepublicabil“. V'aşi putea 
răspunde cu cuvintele d-voastră, eliminând 
cele două puncte. Fentrucă ţineţi, voiu ro- 
produce „Viaţa ?* 

Viața-i o părere, 

Un pic de amor, 
Puțină durere 

Şi-un scâncet de dor 


Viaţa-i o clipă 
Puţină sperare 
Un vis, o nimică 
Și-apoi „evadare“. 


Atât să fie oare viața, pentru d-voastră ? 
M. Al. Braşov. — Nu vă pot răspunde prin 
scrisoare, Mai încercaţi. 
Vrancea. — Este o atmosferă de poszie 
în versurile d-voastră. Dar numai atâţ. 
Seb. Popovici. — „Fulgi“. 
Azi noapte-au roit 
In grădina mea, 
Din stup vremuit 
Albine de nea. 


Roiul alb de puj 
Se'ndeasă pe-o cracă, 
Şintregul văzduh 
Parcă-i o prisacă. 

Mai trimiteţi. 

S. S. Udrişteanu. — Versuri multe. Poezia 
lipseşte însă, 

Marian Dor.—Aveţi o mare calitate. Scrieţi 
proză. Sau mai bine, nu scrieţi versuri. Nu 
aștept decât să rcuşiţi a scrie proză publi- 
cabilă. „Barbu-Voinicu' are caracter de com- 
poziție pe o temă dată şi încă pe o temă 
veche. Povestea haiducului ucis la draga lui 
de potera stăpânirii a inspirat până acum 
prea mulţi poeţi și prozatori ca să mai poată 
ti exploatată cu toios pentru cititori, 

Emi Manu. — 


Bate vântul spre făget 
Prin grădina popii 

Mână-ți mândro 'ncet, *'ncet 
Oile și ochii, 


Mândra ochii și-a mânat 
Pcste poezie. 

A oftat şi-a reflectat: 
Păcat de hârtie, 


Vasile Coban. — Versuri promițătoare. Mai 
trimiteţi. 
Mihail Groza. — „Vă trimit aceste poezi, 


scrieţi d-voastră, cu speranţa bine întemeiată 
(sublinierile sunt ale mele) că vor fi preţuite 
dup calitatea lor“. 

Speranța d-voastră este înadevăr „binc în- 
temeiată“ pe versuri ca acestea: 

Lin, amăgitor vor chema deșteptarea 
istrunelor 
Târişitul balaurilor şi-a păsărilor de oţel 
[şi argint 
Plutind sclipiri mătăsoase mantalele dunelor 
Vor zbura fantome pe urme care mint. 

D-l Jakotă var răspunde în locul mcu: 
„Ca cantitate nimic de zis, ca calitate însă 
versurile lasă mult de dorit“. 

Anatolie Zaruba. — Răbdare! Nu versifi- 
caţi micile d-voastră avânturi sau aventuri 
amoroase, 


AL. CHIRIȚESCU. — Vă mulțumim pen- 
tru atenţia ce ne arătați. Asupra formatului 
„Universului literar“ nc-am gânâit și noi la 
acelaşi lucru: nu poate fi colecţionat. Sunt 
însă o mulțime de argumente serioase în fa- 
voarea actualului format. 

Reflectând ne veţi da dreptate. In ce pri- 
vește părerile asupra artei, cred că sunteţi 
întrucâtva greșit, Bănuiesc că nu contestați 
valoarea poeziei lui Heine, i 


GH. M. ACHIMESCU. — Mai 
Nu va fi in zadar. 


trimiteţi. 


PAVEL HORECEA. — Poeziile d-tale do- 
vedesc multă sensibilitate. Perseverând, vei 
putea în curând publica. 

— rr. st. — 





LI IRI RP o eo eo Dee PR Pe ee po Top eroare ee RP a E POR are PC E e PRET e EP e e 


=== 11 Februarie 1939 





Incă un pas... Şi încă unul... Sa oprit... Frunza 
inimmoarei lui Răducu se sbate aprig, în furtuna 
emoţiilor. Ţine minte că şi ieri înaintase până aici, 
apa se oprise. ieri, turtuna dintr'insui fusese mai 
naprasmca şi după ce se retrăsese, îl încercase o 
neuumerire că voise să mai facă un pas, doi, și to- 
tuș. se oprise, apoi renunţase. Ceva aintr'însul fu- 
sese ma. tare ca dânsul, nu ştiu ce putea fi acel 
„ceva'* şi rămânea în mintea lui o taină, pe care, 
iasa, în cupa urinăâtoare, o uită... 

Vama ii oprise să se apropie de poarta dela 
stradă, care, pentru el, aesparțea două iumi;, lu- 
mea de dincoace, curtea, — împărăţia lui — pe 
care o cunoştea colțişor cu coljişor şi lumea de 
dincolo, strada, imparăţia necunoscută, a tainelor, 
de care nu avea voe să se apropie, cum nu avea voe 
sa se apropie ae pina leipinte sau de gnizdurile, 
mai înaite ca dânsul, ale tântânii din dosui casei. 
Și mai ales de toate acestea sar fi apropiat, — 
hindcă în sutietul lui de copil opreliștea aprinsese 
flacăra unei curiozități boinave, — dacă nar îi 
fost mereu prezentă intr însul trica de pedeapsa 
pe carc i-o promisese mama, dacă nu o va asculta. 

'loate se petreceau în suiletul lui pe scurt, liind- 
că dacă un gând lua locul altuia, pe cel dintâi îl 
uita. Nu se reintorcea spre ziua de ieri, nici spre 
faptul petrecut cu o clipa mai înainte, fiindcă me- 
reu era mai viu și mai interesant într 'însul, ceeace 
ochii lui descogereau în clipa prezentă.  Des- 
cmuea ochu Imac in laţa tuturor lucruruor pe care 
le vedea pentru întâia oară, se mira, dar în clipa 
următoare mirările şi nedumeririle alunecau şi se 
îngropau într însul şi, ca şi unele seminţe sterpe, 
nu mai rodeau... 

Pe Răducu nu-l furau jocurile ca pe fraţii și pe 
suroriuie iu. Lui nu-i piacea să se Joace, liinacă 
jocurile sunt gălăgioase şi el iubea liniştea şi sin- 
gurâtatea. Gărăgia şi indrăznelile celorlalţi copii 
ii speriau şi mai tare timiditatea... Retras în sine, 
îndepărtat dela un conact real cu viaţa, lumea ca- 
re-l inconjura se îmbrăca întrun văl fermecat 
care întrumuseţa toate lucrurile... 

Copilăria lui Răducu își aruncase vălul ei fer- 
mecat peste părinţi, peste fraţi şi surori, peste 
casă, peste ogradă... hăducu închidea ochii şi toate 
bucunuiiie vârstei se învălmăşeau în sufletul lui, 
deși conturul faptelor şi al lucrurilor trecuse de 
ceaţă și din ceaţă în uitare... ceeace trăia, nu pu- 
tea reține mult timp într'însul, fiindcă nu toate 
faptele aveau pentru el deslegare și le uita. Şi tai- 
nele, asupra cărora deschidea ochii mari, se întu- 
necau și se pierdeau într însul... 

Deasupra tuturor întrebărilor rămăsese, mai vie 
şi mai luminoasă, dorința de a şti ce este dincole 
de poartă. Zile de-a-rândul privise poarta deia 
distanță... Apoi începu să se apropie... In fiecare 
zi câte un pas... Azi unul mai mult, mâine încă 
unul... 

„Răducu s'a oprit... li ard obrăjorii şi ochii în 
orbite i-au crescut să-i plesnească. Stă încremenit, 
știe ce-i înapoi, poate mama l-a și văzut şi acum 
e la spatele lui, cu nuiaua în mână... I se ridică 
un nod în gât, îi vine să ţipe de spaimă, ca orice 
copil când il lași singur într'o cameră şi-şi închi- 
pue că va apărea borza... Se stăpânește însă... Incă 
un pas și va atinge poarta pe care îraţii lui se ur- 
cau, când treceau soldaţi, cântând... Crește într'în- 
sul o vâlvătae şi-i arde sufletul; se simte ușor ca 
o pană. O mișcare, nu e sigur dacă a făcut-o acum, 
sau era deja sus când se gândise s'o facă; dar e sus, 
pe una din paziile puse în cruciș, ale porţii... Tre- 
mură tot, ca o frunză pe care o bate vântul şi s'a- 
pleacă... Priveşte la deal, priveşte la vale... Ochii 
i-s umezi şi vede totul în ceaţă... Confundă reali- 
tatea cu visul și mai crede că așa e lumea cum o 
vede el prin pânza lacrimilor... 

Dar parcă și cerul și casele și copacii, cu toată 
strada, se clatină, şi nodul din gâtlej s'a mărit și-l 
îneacă... Şi iar nu știe cum a ajuns jos... Mai poate 
să întoarcă încet, capul. Priveşte iscoditor în curte. 
nu-i nimeni. Mama nu l-a văzut... Nu-l va bate... 

IL dor picioarele și mâinele. ] se sbate o pasăre 
sălbatecă sub furca pieptului. Picioarele nu-l mai 
țin şi cade pe brânci... Se târâe prin iarbă, ca 
Frunză, câinele lor. A ajuns lângă scară. Se prin- 
de cu amândouă mâinile... se cațără... A ajuns în 
cerdac... Se opintește.., Sudori reci îi brobonesc 
corpul. Se încordează... Il dor şi ochii în cap... Sto- 
macul i se sbate. Il doare. Ar putea să plesnească. 
Şi deodată gura i se umple de venin... Geamătul 
lui trece prin uși și prin ferestre... 

Acum s'a liniştit. Aude pași. Apoi sgomot şi ţi- 
pete... 

— Răducu! Răducul!... 

E mama... 

In trupul bântuit până atunci, de furtună, a re- 
venit liniștea. I-i somn. Şi braţul mamei e atât de 
moale şi de cald!... 

Răducu stă acum pe prima treaptă de sus a scă- 
rii și privește ţintă spre poartă... Razele soarelui 
arzător îi moleșesc şi mai tare trupul supt deo 
scurtă zăcere; trei zile, cu comprese la cap, și ceai 
cu lapte, bârr... privind fix la mama și la tatăl lui; 
fraţii lui se apropie, curioși, îl privesc şi se trag 
înapoi. Pe mama o vede mereu plânsă şi de câte 





ori s'apropie, îi pune palma pe frunte, apoi îl să- 
rută, Cât de plăcută e atingerea aceasta! Parcă-l 
însănătoșeşte brusc. Işi simte ochii umezi de du- 
ioşie... 

Tata vine numai la prânz şi seara acasă... S'a- 
propie de pat, îl priveşte, nu-l atinge și s'așează la 
masă... 

— N'are nimic!... mormăe. 

Răducu se întoarce cu fața la perete și nu ştie 
dece îi vine să plângă. N'ar vrea să plângă, dar 
plânsul sapă într'însul ca izvorul şi deodată ţâș- 








neşte... Pleoapele îi ard ochii, pe care, când ii pi 
păe, îşi umple degetele de lacrimi. Ar vrea să în- 
ghită suspinele, ca pe nişte gogoloașe de pâine, ca 
să-și înăbuşe plânsul, dar trupul i se cutremură 
şi scânceşte. Aude sgomotul scaunul îndepărtat de 
la masă şi pași grei... 

— Ce-i? i se înfige în urechi întrebarea severă 
şi scurtă a tatălui... 

Nu poate răspunde, i-a murit glasul, numai tru- 
pul i se cutremură, 

— Ce ai, n'auzi? Te doare ceva? 

Așteaptă o clipă, ca să-i răspundă şi, deodată, 
îl prinde cu mâna lui grea, de umăr şi-l întoarce 
cu fața spre dânsul... 

— Ce te scâncești? Vorbește! 

Mama a intrat tocmai atunci şi se repede în- 
tre ei. 

— Lasă copilul în pace! 

Strigătul ei e ascuţit ca un ac. Privirile-i ard. 
Iţi vine să te uiţi la mâinile ei, să vezi dacă nu 
i-au ieșit ghiare... | 

Bărbatul s'a retras la masă, mormăind nemul- 
țumit. Mama îi trece, copilului, uşor, mâna pe 
frunte, apoi se duce la bucătărie să aducă la masă 
altă mâncare... 

Răducu n'a uitat scenele acestea care s'aprind 
şi ard în sufletul lui mai des și cu lumină mai 
multă... Numai când s'aprinde într'însul tabloul 
lumii de dincolo de poartă, se sting... 

Purta taina într'însul. In zilele de boală îl ob- 
sedase vedenia, dar o ascunsese în sufletul ca pe 
o comoară nepreţuită. N'o uita. Sutletul i se în- 
torcea mereu spre dânsa... 

Vrea să oprească în loc un gând care însă îi sca- 
pă din capcana minţii şi închide ochii... 

Mama i-a aşternut un lăicer pe scara dela cer- 
dac. Când coborâse depe pat, voise să-l sprijine, 
dar nu primise mâna caldă şi alinătoare de dureri. 
Voise sa-i arate că poate merge singur... Mama l-a 
privit din urmă... El a mers până la scară şi sa 
aşezat jos. A întors capul şi i-a zâmbit mamei... 

Mama s'a dus la bucătărie... A auzit un timp 
sgomotuil satârului, căzând ritmic pe fundul de 


tocat carne, — își închipue că mama face pârjoale. 


— şi simte golui de sub turca pieptului, crescând. 
Simte în gură gust de ceai cu lapte, și i se face 
greață... 

Dinspre grădină, din dosul casei, ajunge până 
la el, larma jocului fraţilor lui... Stă mereu, parcă 
aici s'a născut, în bătaia razelor soarelui, ca iîntr'o 
bae de lumină și-și simte trupul moleșit, parcă a 
şi început să se topească, ca lumânarea... 

Dar gândul aceia s'a întors şi-l sâcâe. Poate a 
fost un vis! Ar vrea să ştie mai mult... 

N'are cine să-l vadă... E liniște, ca şi atunci... 
Mama e la bucătărie, frații lui sunt în grădină... 
Se va întâmpla ca și atunci... Va privi, se va în- 
toarce... Nu va ști nimeni, nimic... 

Răducu îşi mişcă picioarele, mai moi ca două 
râme. Se sprijină pe coate, apoi pe palme şi se lasă 
ușor, târâș, pe scară, în ogradă. Iar a început să 
i se agite inimioara, ca o trunză în furtună. Are 
conştiinţa că iar face ceva nepermis, că repetă ne- 
ascultarea... Nu înțelegea nici ce fusese boala a- 
ceea, care-l ţinuse în pat câteva zile. Poate îl pe- 
depsise Doamne-Doamne, că n'o ascultase pe mă- 
mica! 

Ar vrea să se oprească din mers și nu are pu- 
tere. Puterea lui a fost învinsă iar de curiozitate 
şi merge încet ,cu paşi de fur, ca să nu-l simtă 
parcă cineva. Pașii lui fâșâe prin iarbă, parcă sar 
târi un şarpe. Se gândeşte că ar putea să iasă toc- 
mai atunci mama, să-l strige şi frica îl face să gră- 
bească paşii. 

A ajuns. Priveşte poarta, par'că neștiind ce-l a- 
dusese aici. Vede zăvorul, mută privirile pe paziile 
încrucișate pe care se urcase atunci şi curiozita- 
tea crește şi mai mult într'însul. Dacă ar trage ză- 
vorul, ar face un pas în lumea de dincolo, ar ve- 
dea mai mult, s'ar deslega și pentru el o taină, 
care devenise mai dureroasă de când își furişase 
în fugă o privire. 

A ridicat mâna! Şi când o pune pe zăvor, îi tre- 
mură. 1 se învolburează în suflet îndemnuri con- 
tradictorii,.. Nu!... Da!... Intoarce capul şi privi- 
rile-i spionează încă odată curtea. Nimic! Şi liniş- 
tea aceea a curţii parcă-l îndeamnă, complice și 
autor moral... 

A tras zăvorul portiţei. A tras şi zăvorul taine- 
lor dintr'însul. A pocnit și pocnitura s'a repetat 
şi'n sufletul lui, ca un ecou. A tresărit... Le face 
toate ca'n vis și totuşi urmărit de teamă că ar pu- 
tea veni cineva tocmai atunci, că ar putea fi întors 
din drum. I-i și frică să nu i se ridice iar nodul în 
gât şi să înceapă să se clatine iar casa, strada, co- 
pacii, cerul... 

Dar, când trage poarta şi o deschide, simte cum 
îi crește inima, mai mare, tot mai mare, umplân- 
du-l, devine parcă o inimă uriaşă, care tremură 
şi se sbate în furtuna emoțiilor, 

Face un pas, dar încă se ține cu amândouă mâi- 
nile de stâlpii porţii și nu-și dă drumul, parcă i-ar 
fi frică să nu-l răpească adierea parfumată care-i 
mângâe obrajii înfierbântaţi şi să-l ducă departe 
departe... Apleacă numai capul și priveşte la deal, 
privește la vale... Priveliștea aceasta a lumii a mai 
văzut-o și atunci prin ceața lacrimilor, dar i se 
pare nouă și minunată. Parcă-l împinge cineva 
dela spate și parcă-l trage cineva şi din față. Se 
împotriveşte o clipă-două, apoi cedează. Mai face 
un pas, ascultă cu urechea întoarsă în urmă, pri- 
veşte, în jur, şi face încă un pas. 

I se pare că s'a îndepărtat cu kilometri de casă, 
de mama lui. 

Curtea o cunoscuse încetul cu încetul, în amă- 
nunt și emoțiile veniseră una câte una, fără vije- 
lii. Dar cunoaşterea aceasta a lumii de dincolo de 
poartă, e bruscă și totală şi emoția este atât de 
puternică încât îl turmentează. 

Vede lucruri mari şi minunate şi pășește spre 
dânsele, cu ochii mari deschiși, ca să le cuprindă 
pe toate şi să le înțeleagă... Pașii se leagă unul de 
altul, întâi ezitând, timizi, apoi tot cu mai mult 
curaj. A luat-o pe lângă gardul casei părinteşti, 
la deal, pe trotuarul umbrit de copacii care-şi în- 
tind ramurile deasupra lui, ca un tavan. A uitat 
de casă, a uitat de amenințarea mamei, a uitat şi 
de zilele de boală... A uitat că nu avea voe să se 
apropie nici de poartă, cum nu avea voe să se a- 
propie de ghizdurile fântânii și nici de plita în- 
cinsă. Toate şi le-ar aduce aminte pe toate, dacă 


UNIVERSUL LITERAR 


de MIHAIL SERBAN 


priveliştea nu s'ar schimba mereu, furându-i aten- 
ţia... Merge tot inainte, întoarce din când în când 
capul, spre dreapta, spre stânga... Vede alte case, 
care nu seamănă cu a lor, case mari, cu scări înalte 
Şi coloane albe; grădini cu straturi de flori chioş- 
curi, boschete... 

Sa oprit, fascinat. S'a prins cu amândouă mâi- 

nile de barele gardului de fier şi priveşte cu ochi 
mari, in care sclipesc bucurii luminoase. Printre 
tufele și florile grădinii, din loc în loc, sunt înfip- 
te bastoane înalte și în vârturile lor globuri colo- 
rate: roşii, galbene, albastre, violente... care arun- 
că reflexe orbitoare. Ce jucării minunate! se gân- 
dește Răducu şi sufletul i se umple de o dorință 
lacomă de a le avea... Globuri, ca acestea, făceau 
și fraţii lui mai mari, din spumă de săpun, cu a- 
Jutorul cornetelor de hârtie în care suflau. Aveau 
mii de culori într'însele, dar nu durau decât o cli- 
pă şi se spărgeau fără să rămâe nimic dintr'însele. 
Pe când, acestea... 
__In casa părintească, Răducu văzuse puţine şi ne- 
insemnate jucării. Jucăriile acelea reuşiseră nu- 
mai să-i stârnească pofta de a avea altele, mai mi- 
nunate... Minunate, cum erau acestea, din faţa 
lui... Și timpul trecuse şi nu le avuse, și dorinţa 
din sufletul lui crescuse ca o foame pe care n'o as- 
tâmperi... 

Acum jucăriile erau în faţa lui, dar îl despărţea 
de ele gardul de fier, gratiile acelea dușmane!... 

Mai înaintă câțiva paşi. Dacă n'ar fi dat peste 
mânerul porții, n'ar fi descoperit poarta, care era 
din fier, la fel cu gardul întreg. In mintea lui de 
copil înmugurise ideea şi se întărise, că are drep- 
tul să ia acele jucării, să le ducă acasă, să fie nu- 
mai ale lui... Apăsă pe mânerul porții... Era în- 
chisă şi fu cuprins de disperare. Se lăsă pe dânsa 
cu toată greutatea trupului mic, par'că s'o spargă, 
dar zadarnic... Se izbi mai tare, cu umărul, şi-l du- 
ru... Nu-şi putu stăpâni un geamăn și, de durere, 
ochii o se umplură de lacrimi. Se gândi, atunci, 
că poate mai era altă intrare şi trupul lui începu 
să alunece mai departe, pe lângă gard, căutâna... 

Și mergând ochiul îi fu furat de alte priveliști: 
case, grădini, copaci... Văzând altele, pe cea dintâiu 
o uitase și se bucura de tot ceeace vedea cum... 

Se trezi, deodată, în fața unui gard vechiu, de 
lemn, ca gardul dela casa lor. Se prinse, cu amân- 
două mâinile, de ostrețe și privi, iscodind. O că- 
rare îngustă ducea dela poartă spre uşa casei, o 
casă ca a lor. Dar nu cărarea şi nici casa nu-i a- 
trase privirile. Ochiul le înregistrase ca amănunte 
secundare. Văzuse altceva și trupşorul i se încor- 
dă de bucurie, așa cum se încordase și când dă- 
duse cu ochii de globurile colorate... Mai făcu un 
pas, doi, căutând portița şi o găsi. O împinse... Era 





şi aceasta închisă, dar văzu, printre ostreţe, cârligui' 


care-o închidea, vâri mâna şi-l ridică, încet... lm- 
pinse uşor și portița se deschise. Făcu un pas, era 
în curte. Jucăria aceea trebuia să fie a lui, numai 
a lui... 

li ardeau obrajii și vâlvătaia se coborâse şi mai 
jos, dogorindu-i sufletul, 

Nu era nimeni în curte. Par'că şi casa era pus- 
tie. O luă, deadreptul spre cerdac, prin iarba mare 
a ogrăzii. Nu-i trecea prin minte, că face ceva rău. 
Nu ştia încă să facă deosebire între bine și rău. 
Bine însemna tot ce-i făcea lui plăcere. Jucăria 
de pe cerdac era să tie a lui, numai a lui... N'avea 
să lase pe nimeni să se joace cu ea, nici chiar pe 
frații lui. Cum nici frații lui nu-i dădeau jucă- 
riile lor. 

Ajunse lângă cerdac. Cerdacul era jos. Se înălţă 
puțin în vârtul picioarelor şi întinse amândouă 
mâinile. Apucă jucăria, o cobori la înălțimea o- 
chilor şi rămase cu privirile pe ea, vibrând de bu- 
curie și plăcere. 

“Toader Otracol se sculase de dimineaţă, cu gân- 
dul să se ducă în atelier şi să înceapă lucrul. Pro- 
punerea aceasta şi-o făcea el în fiecare seară, dar 
n'o accepta decât pe jumătate și o realiza pe un 
sfert. Adică: se scula disdedimineaţă, dar de dus 
în atelier nu se ducea. Cerea nevestei lui să-i facă 
o cafca, o bea pendelete, îşi răsucea o  ţigare, 
două, le pufăia în liniște, apoi își lua pălăria şi dă- 
dea să iasă, dar pe ușa care ducea spre stradă, nu 
spre atelier... 

— lar te duci până'n ziuă, la crâșmă, măi o- 
mule? arunca vorbă zadarnică nevasta lui. 

— Iar, femee! zicea el, privind-o cu coada ochiu- 
lui şi râzând într'un dinte, ca să-i arate că nu-i 
păsa de vorba ei. 

— Du-te, doar ţi-i găsi norocul, pe care tot ea 
ți l-o mâncat... 

— Băut, femee, nu mâncat... 

— Hodorogule! 

— Mda! Şi? Ce-i? 

— Cum ce-i? Nu vezi că nu mai lucrezi nimic! 
Ţi-ai pierdut muşterii până la unul... 

— Pierdut! Și-apoi îs eu vinovat? Criza! Nu-i 
de lucru... Oamenii se mulțumesc cu ce au... nu-şi 
mai fac alte marafeturi. 

— Ba nu. Nu te-ai ţinut de cuvânt! N'ai făcut 
lucrul ia timp, şi, unul câte unul, te-au lăsat toţi 
la care lucrai. Te-ai ţinut de fleacuri. 

Ultimul cuvânt îl făcu Toader Otracol să se în- 
toarcă în ușă şi s'o privească lung și veninos pe 
nevastă-sa. 

— Fleacuri? 

— Da, fleacuri! 

— Femee, ținc-ţi fleanca. 

— Ce să mi-o ţiu, că nu mai pot... Ai visat să 
sbori și ți-au sburat minţile şi muşterii. 

— Hm! Ce ştii tul. 

Bărbatul elătină din cap și se grăbi să plece... 

Vorbele astea se repetau cam în fiecare zi, și 
când se ducea şi când se întorcea acasă. Il supăra 














mai ales vorba ei de dispreț „fleacuri”, spusă la 
adresa unor însemnate încercări pe care le făcuse 
el în anii din urmă și, care, sperase, să-l facă din 
omul sărman şi nebăgat în seamă, un nume cu 
care să se mândrească o ţară. Gândul acesta în- 
drăzneţ, i-l adusese o invenţie pe care o făcuse el, 
numai €l, în atelierul lui, după ore şi zile încordate 
de muncă: un lip nou de avion, de o formă curioa- 
să, care ar fi putut cobori şi pe un acoperiş de 
casă... Ca să-şi preveteze invențiunea, umblase pe 
la toate mărimile orașului, pe la pretectură, pe la 
deputaţi, cheltuise bani, în toate părţile i se ară- 
tase la început interes, apoi, la insistenţele lui în- 
cepura sa nu-l mai primească, îl evitau. Se des- 
trâmase, încetul cu încetul, visul într'iînsul şin 
locul luminei orbitoare a succesului sperat, i se 
lăsă pe sufleţ o ceaţă neagră și plictisitoare. Ideia 
că ar fi putut fi altceva şi, că din indiferența și rău- 
tatea oamenilor, nu reuşise, îl descurajase şi-l în- 
răise. Căzu în patima beţiei. Nu mai lucra, sau lu- 
cra foarte puţin, ca să aibă ce bea și cu ce-şi ţine 
zilele. Ar îi lucrat poate și mai puţin dacă nar îi 
fost gura cicălitoare a nevestei. 

Fiindcă nu se ţine de cuvânt şi nu dădea lucrul 
la timp, își pierdu clienţii lucrului serios şi care-i 
aducea bani buni, Atunci îl salvă tot invenţia lui, 
dela pieire şi sărăcie, Incepu să construiască ae- 
roplane miniaturale, păsări mici de lemn, pe care 
le văpsea în culori vii și le vindea, ca jucării. Me- 
seria asta şi ea, la început, i-a adus câştig gras, 
dar cu timpul, lumea se plictisise de ele şi nu mai 
cumpăra. Mai primea, doar, din când în când, câte 
o comandă, rar şi prost plătită, prea puţin ca să 
aibă cu ce să trăiască. In casă certurile se înmulţi- 
seră și ferneea se transformase în viperă. De multe 
ori îl alunga de-acasă gura ei, care umbla ca me- 
liţa... 

Ieri, primise iar o comandă. O începuse, n'o 
terminase până aseară, își promisese să se scoale 
disdedimineaţă, se ținuse de cuvânt, dar în loc 
să se ducă în atelier, îşi băuse cafeaua  tacticos, 
plecase la cârciumă, revenise, intrase în atelier... 
“vermină pasărea mică de lemn, o vopsi şi, ca să 
se usuce mai repede, o scoase afară și o puse pe 
cerdac, în bătaia plină a razelor soarelui. 

Reintorcându-se în atelier, Toader Otracol mai 
făcu una, mai făcu alta, trecu o vreme, apoi îşi a- 
minti de aeroplanul de pe cerdac. S'o îi uscat! îşi 
zise şi ieşi în curte pe ușa din dos, ca să nu mai 
dea ochii cu nevastă-sa. Nu-i făcea plăcere, ba, 
din contră, 

Făcu colțul casei, mergând încet, cu capul ple- 
cat, gânditor. Aproape de cerdac ridică privirile. 
Tresări. Un copil strein luase pasărea de lemn de 
pe cerdac. Il vedea, îndreptându-se spre poartă, 
grăbit. Dacă ajungea la poartă, o lua la goană, nu-l 
mai putea prinde... Hoţul... Și la socoteala aceasta 
se adaogă aceea că sperase atâta în banii de pe a- 
cest aeroplan, că, dacă ar fi ieşit din atelier cu o 
clipă mai târziu, ar fi pierdut aceşti bani. Il cu- 
prinse o furie grozavă contra copilului hoţ şi se 
repezi, cu năvală sgomotoasă de paşi şi cu mâinile 
înunse, după dânsul. 

Răducu admirase, înfiorat de bucurie, pasărea 
de lemn, care de-acum încolo avea să fie numai a 
lui, a lui!... După o clipă, însă, își aminti de casa 
pe care o părăsise, de mama. Mama poate îi des- 
coperise lipsa şi acum îl căuta disperată. Gândul 
şi trica de ce putea urma îi dădu ghes și se în- 
dreptă spre poartă, grăbit, ducând cu el jucăria. 
Dar abia făcuse câţiva pași şi, deodată, auzi nă- 
vala aceea dela spaiele lui, ca o năruire de ziduri, 
şi se făcu ghem, strângându-şi capul între umeri 
şi jucăria la picpt, cu amândouă mâinile. Şi, în 
clipa următoare, îşi simţi gâtul prins de o mână, 
ca într'un cleşte de fer, ce se strângea tot mai tare, 
parcă să-i tae capul depe trup. Dar nu-i veni, în- 
tâi, în minte, gândul morţii, cu spaima de moarte, 
ci gândul că ar putea să piardă jucăria. 

Cleștele care-i cuprinse gâtul, îl răsuci în loc și 
se trezi față'n faţă cu figura înroşită și cu ochii 
bulbucaţi de mânie a unui om strein. Acesta întin- 
se mâna liberă spre pasărea de lemn. 

— N'o dau! I-a mea! zise Răducu hotărât, strân- 
gând-o şi mai tare la piept. 

— N'o ai? I-a ta! Hoţule! Na! 

In prima clipă, Răducu n'a ştiut ce-a fost aceea. 
Pocnise ceva, ca o împușcătură, poate pocnise ceva 
şi într'însul. Abia în clipa următoare simți o pată 
fierbinte pe obrazul drept, parcă l-ar fi ars cu fie- 
rul roş. Mintea lui de copil înțelese că nu-i în mă- 
sură să lupte cu omul din fața lui. I se umplură 
ochii de lacrimi şi începu să se roage, lipindu-și 
obrazul de mâna lui. 

— Nu mi-o lual... 

— Boţule! De mic tenveți să furi? Na! 

I se aprinse o flacără şi'n celălalt obraz. 

Toader Otracol îi smuci pasărea de lemn de lân- 
gă piept, o aruncă în iarbă, fără ca să-i dea dru- 
mul şi lui. Mută numai mâna depe gât pe ureche 
și-l trage spre poartă. Simte durerea în gât şin 
creer. Ar vrea să ţipe, dar acum i-a năvălit spaima 
în suflet și i-a împietrit glasul. 

In poartă l-a lovit cu palma peste grumaz. 

— Na! Să ţii minte! Soiu răul... 

L-a aruncat în stradă. Zăpăcit, întâiu a rupt-o 
de fugă la deal, și-a dat seama după câţiva pași, 
s'a oprit. Omul rău e tot în poartă. Cuprinde cu o 
privire lățimea străzii, ocoleşte în fugă năprasnică 
poarta, şi fuge la vale, fuge. Trece pe lângă gar- 
dul de fier, după care globurile colorate ard ca 
niște artificii minunate... dar nu le vede, nu se o- 
preşte... A ajuns în dreptul gardului casci lor. Mai 
are câţi-va paşi până la poartă. Iat-o! Dar... cine 
a închis-0? A izbit-o vântul? Venise cineva? In- 
trebările sunt în mintea lui fulgere negre. Dacă 
vine în urma lui omul rău? 

Se izbește în poartă... Il doare umărul. li ard 
obrajii și urechile. Şi-i năvălesc în suflet ape mur- 
dare, care-l sufocă. Au început să se clatine în- 
tr'însul și valurile disperării. 

— Mamă! Mamă! 





(Urmare în pag. 7-a). 


plastică— 


de PAUL MIRACOVICI 
„ARTA ŞI TECHNICA GRAFICA” 


Sunt mulţumit că încă odată pot sem- 
nala artiștilor şi pubcului Buletinul 
Imprimeriilor Statului. Se continuă la 
această revistă un program întocmit cu 
deosebită pricepere şi dragoste peniru 
arta și tiparul românesc. 

Caetul nr. 1 cuprindea în mic toate 
ramurile artei plastice și grafice care 
urmau să constitue esenţialul caetelor 
viitoare. Câteva cuvinte piine de solici- 
tudine alle M. Sale Regele Carol I, des- 
chideau seria contribuţiilor la imboldul 
ce şi-au propus să dea tiparului, cele 
mai luminate personalităţi ate culturii 
româneşti. Astfel, în: ce privește cartea 
şi tiparul, d-nii Al. D. Bunescu, prof. 
Iorga, prof. D. Gusti, Rădules:u-Motru, 
Tz. Samurcaş, au publicat articole ine- 
dite, pline de interes. Despre iconografie 
românească, artă plastică, afiș, gravură 
şi technica în sine a imprimeriei au 
scris admirabile rânduri d-nii profe- 
sori: Gh. Opressu, Cartojan, Al. Ro- 
setti, Em. Bucuţa, Ing. A. Ioachimescu. 
Toate acestea însoţite de reproduceri de 
o perfecţiune neatinsă până atunci la 
noi. Caetele no. 2 și 3 imbrăţișau aceleași 
aspacte ale artei, fie că era mijlocită 
de tipar sau nu, Numerele 4-5 (amân- 
couă întrun sineur volum) au fost îx- 
chimate artei românesti dela origină şi 
până în zilele noastre. Cu aceste caete 
sa inaugurează cu metodă și cu mij- 
loace tehnice neobișnuite o operă de 








Miniatură din manuscriptul 
lui Micu Pătruţ 


difuzare şi de informaţie artistică, ex- 
trem de interesantă, 

Ustimul cazt (no. 6) căruia Gadivăm 
azeastă cronică, e irehinaj iconografiei 
şi în genere artsi popuare româneşti. 

L_. 

Fără îndoială, artiștii posedă în mij- 
loziu mai multe informaţii în e pri- 
vaște arta cultă sau puzulară, dezât cea 
mai mare parte a inteleztualilor totuşi, 
pa ei îi îndemn în primul rând să cer- 
ceteze acsat prea îrumos cat. 

Izoanele raproduse sunt cz: mai te- 
mein:ze mărturii ale simțutui artistice al 
neamului române, Savu Moga, Petru 
Tamaş, Matei 'Ţimiorea, Pain Ghsor- 
ghe, Matzi Po>, sur nume care nu au 
figurat în nici un catalog de expozi- 
ție sau da saon oficial. E: nu au fost 
decât niște umili iccnari dar prin mari'e 
galerii ale Occidentului rar am întâlnit 
apere de artă atâ; d= emoțţicnante prin 
puritatea şi în:piraţia lor, ca icoaneie 
amastor zugravi. Mi-e teamă chiar, că în 
fața viitoru'ui vom răspund> nu cu o0po- 
rele atât da rafinate ele artiştilor cari-şi 
importă emoția dela Paris, ci cu aceste 
mişcătoare nestemata. 

Iată „Vămile văzduhulu:“ a lui Matsi 
Timiforza, d o colcrația pe cât da ns- 
aşieptată, pe atât da armonioasă. Iată 
un „Sf. Ilie”, dsactrapiul extraordinar ca 
invenţiune şi culoare, o luzrar de car2 
ar fi fost mândru Matisse s'o poxă sem- 
na. Am mărturisit întotdeauna admira- 
ție pentru arta populară, dar  eceste 
icoane a căror păstrare o dacrăm d-lui 
prof. Gusti şi pentru a căror difuzare 
trabue să fim recunoscători conducăto- 
rilor revistzi, au fost adevărate revelații. 

L-] 

Acelaș număr cuprinde un art:2ol a 
d-lui Ai. D. Bunescu în zare ne împăr- 
tășzște din tainele tiparului, cu o rară 
limpszims, iar cel al d-lui prof. Carto- 
jan, cu deosebire interesant, e ilustrat 
cu minunate miniaturi reproduse gin 
manupiriptul lui Picu Pătruţ. 

D. Emil Vârtosu coment-ază într'um 
articol 2 portre.e insdite ale lui Mihai 
Viteazul, amândouă atmitabil reproduse, 
iar pictorul Dimitrie Bâșzu publică pre- 
țioasa însemnări asspra teizhniza presei, 

Rânduri inpirate publică prinsipesa 
Biozzu, Geapre mânăstire kucov'mems. 

Cu o teohniză îngrijită, cu rcaborări 
aese şi cu un n-desmințit gust „Arta 
şi Tehnica Grafică“ îşi urmează pregra- 
mul atât de roânic ce şi-a propus dela 
încaput. 













UNIVIRSUL LITERAR 





ANDRE MAUROIS: „Chateaubriand' 


Popularitatea din ultimii ani a „biogra- 
fiiior romanțate”, nu pare să fi ajuns încă 
la declinul ei. Se încearcă formule noui 
pentru ridicarea prestigiului acestui pro- 
dus hibrid, ieşit din prepararea vechilor 
modsle ale senuiui biografic — modest 
auxiliar didactic al istoriei şi istoriei li- 
terare — cu sosuri de un gust și o calitate 
adeseori îndoelnice. Impotriva bioarafici, 
ca atare, mai există şi următoaraa obser- 
vaţie a lui Stendhal, care înszamnă ca și 


o condamnare fără ape!, pentru inferiori- 
tat esenţială: „Vu-i nici o scofală să spui 
cum au fost alți mari”. Accenuul e pus a- 
culo unde trebue, cu brutalitate dar şi cu 
toată chibzuința presupusă din partea u- 
nui artist care nu s'a grăbit să debuteze, 
îmboldit de „neastâmpăru!” creaţiei, 

D-l Andre Maurois poartă, mi se pare, 
*ăspumdsrea loviturii” date la bursa valo- 
rilor de circulaţie literară, cu „Viaţa iui 
Shellley”, provocând acea inflaţie de 
scrieri arătătoare ale felului „cum au fost 
alţii mari”, sub semnul căreia trăim de 
vre-o cincisprezece ani încoace. Epigonis- 
mul s'a lăfăit în tot acest timp, întrecân- 
du-se să scoată la rampa publicităţii, ne- 
cuviinţe şi indisoreţii din culisele vieţiior 
ilustre, şi să arate cum au fost mici aceia 
ps care noi îi știam mari, după chipul şi 
asemănarea operelor lăsate. 

Autorul „Vieţii lui Disraeli” care ne-a 
Gat cu azea, carte un exemplu al genu- 
lui, a păstrat în toate scrierile cu caracter 
biografic publicate de atunci, aceeaş ati- 
tudine, decentă în expresie și conştiincios 
informativă, urmărindu-și cu sârguinţă mo- 
delul, în viaţa intimă ca și în cea publică, 
încercând să-l înfățișeze posterităţii aşa 
cum l-a înțeles şi judecat societatea în 
mijlocul căreia trăia. Fără să-l idealizeze 
dar şi fără să împingă realismul şi grija 
exactităţii până la evocarea unor amănun- 
te de alcov. 

Oficiul cultural pe care-l îndeplineşte 
scrisul d-lui Andre Maurois, în literatura 
modernă actualizează curascuta observa- 
ție a lui Montaigne: „Le monde fourmiile 
de commentateur, d'auteurs il Yy a grande 
cherte”. Cu adaosul necesar, că biograful 
lui Disraeli reabilitează înţelesul de „co- 
mentator”, despre care autorul „Eseurilor” 
avea o părere atât ae mediocră. 

Ultima scriere a d-lui Maurois, consa- 
crată lui Chateaubriand, este rezultatul 





(„ Grasset “ — Paris, 1938) 


unor cercetări atente și pătrunzătoare, în 


care se face partea cuvenită răspunderii 
pe care elementul biografic a avut-o în 


claborarea operei, şi inf:uemței exercitată 
de aceasta asupra evoluţiei scriitorului. 

Povestea vieţii lui Chateaubriand na 
înfățișează unul din exemplele cee mai 
caracteristice și ma! interesante ale s0- 
lidarizării unui artist cu biografia lui. Pu- 
țini au ştiut să-şi regizeze cu atâta în- 
demânare viaţa, ca acest „sculptor al pro- 
priei existențe”, cum îl numește biograful 
său. In așa măsură încât chipul lui real 
a ajuns să se confunde până la nerecunoa- 
ștere cu masca pe care şi-a impus-o. Exis- 
tă în viaţa fiecăruia, cel puţin un impera- 
tiv de sub a cărui forţă tutelară nu ne pu- 
tem sustrage, pe lângă care aşa zisa. „ti- 
ranie” a instincteior se exercită cu elasti- 
citatea sistemuui electiv intro democra- 
ție ideală. 

Să-i zicem acestui imperativ, continuitate 
biografică, obligatoare în felu! sensului u- 
nic, şi ireversibilă. E o stare de prizonie- 
rat în care cei mai mulţi dintre noi — şi 
nu rareori cei mai buni dintre noi — ne 
complacem fără să ne dăm prea limpede 
seama, când viața ne vine ca 9 mânuşe, 
adică exact pe măsura rolului ce socotim 
că ni Sa distribuit în comedia vieţii. Aşa 
s'a întâmplat cu Ibsen ajuns Domnul Ib- 
sen, adică un personaj foarte grav şi ţea- 


păn de corect, care umbla cu og.inda în ; 
? 


fundul jobenului, ca nu cumva posterita- 
tea să-l surprindă în neglijenţă şi să-i ju- 
dece teatrul după pieptănătura favoriţilor. 
Aşa sa întâmplat cu Chateaubriand, care 
a măzuit să fie încă dela zenitul b:ografiei 
„tel qwen  lui-m&me...” — vorba d-lui 
Maurois — adică pentru uzul posterităţii. 
(Aţi ghicit, desigur, că ultimul capitol 
poartă ca titiu — admirabil „point d'orgue” 
pentru un efect final — începutul celebru- 
lui — vai! — vers al lui Mallarms, pres- 
curtat cu puncte-puncte... 

Pe timpul ambasadei la Roma, în 1826, 
herborizând în preajma mormântului Ce- 
ciliei Meteila, Chateaubriand notează a- 
ceastă, propoziţie melancolică, făcută, parcă 
anume să smulgă aplauzele unui public 
nevăzut: „Poate că voi restitui lutul meu 
pământului, în schimbul statuii pe care 
mi-o va da”. Statuia gloriei lu: viitoare 


şi-a modelat-o singur, toată viaţa, cu o pa- 
siune de natura obsesiei, care ne umple de 
nedumerire pe noi, oameni ai veacului 
douăzeci. Il vedeţi pe Rimbaud, de pildă, 
supraveghindu-și editarea operei în ver- 
siune definitivă? După renunţarea poetu- 
lui „Iluminărilor” la beneficiile rentei bio- 
grafice a celebrităţii, sonorele „jurăminte 
de fidelitate” ale lui Chateaubriand faţă 
de ceea ce înţelegom lesne că în fond era 
doar prosetarea propriei lui reprezentări 
despre sine, au un aer de vetustate, care 
le face să dateze. Când, după isgonirea lui 
Carol X, Chatiaubriand, urcându-se la 
tribuna Camerei Pairilor, refuză să jure 
credinţă noului rege Ludovic-Filip, sub 
cuvânt că recunoaşte nenorocirii orice fel 
de putere „afură ds aceea de a mă desicea 
de jurămintele mele de fidelitate” (pentru 
Rurboni), adaosă aceste vorbe care nu mai 
iasă Nici o îndoială depre puterea de vb- 
sesie a a cai lui autobiografice: 
„Mai trebue și să-mi fac viaţa uniformă”. 


Rendre ma vie uniforme i-a fost rofre- 
nul favorit. In complexitatea contradicto- 
rie a ființei lui :ăuntrice, umi:formitatea 
posibilă a vieţii îi apărea ca o făgăduială 
de împăciuire și calm, singura purtătoare 
a unui înţeles de autentică demnitate. 

„Totul în el a fost contradicţie, lupte 


, dureroase alternanțe, sfâșieri, scrie  bio- 
; graful său. A avut dragostea de libertate 


şi gustul autorităţii, ambiția puterii şi sen- 


4 iimentul neantului, respectul temător pen- 





tru căsătorie şi dorința de aventură. A dis- 
prețuit acţiunea și a voit triumiurile pe 
cârc ea ie procură, a disprețuit imaginaţia 
și în ea şi-a găsit singurul refugiu, a unit 
melancolia cea :mai neagră, cu o bucurie 
de copil şi violenţa sentimentelor cu mă- 
reția expresiei”, 

Liniștirea pe care a ajuns s'o cunoască 
în cele din urmă nu i-a dat-o viaţa reală 
ci felul cum şi-a închipuit propria lui via- 
ță, pe care a zugrăvit-o în Memoriile de 
dincolo de mormânt, pentru  viitorime. 
Conturele chipului real s'au mistuit în tră- 
săturiie de legendă ale mitului chateau- 
briandesc. Ce frumos titlu pentru un 
„traite” în atmosfera timpului când An- 
dre Gide își publica „Intoarcerea fiului 
risipitor”: Chateaubriand, sau confiscarea 


vieţii prin mit)... 


MIHAI NICULESCU 





Serghei Esenin 





Spovedania unui derbedeu 


Deşi tristeța sălciilor ruginite stăruie peste ea. 
Mi-s dragi râturile murâdare ale porcilor, ca şi 'n trecut, 


Răchitele ca mânile moaştelor, 
Şi în tăcerea nopţii orăcâitul răsunător al broaștelor. 


Nu oricine știe să cânte, nu oricine, 
Nu oricui îi este hărăzit, întradevăr, 
Să cadă ca un măr, 

La picioarele străine. 


Aceasta este marea spovedanie pe care mereu, 


O face-un derbedeu. 


Sunt bolnav de amintirea vremii când eram copil, 
Visez pâclele și jilăveala serilor de April. 


Arţarul nostru par'că s'a cinchit subt zvonul vâltorilor, 


ZI, 


Cartea străină 


Eu înadins umblu nepieptănat şi cu capul gol, 

Pe umeri ca o lampă de petrol. 

Toamna destrunzită a suiletelor noastre, 

Imi place s'o luminez în amurguri albastre. 

Imi place când pietrele batjocurii spre mine prind să 
zboare, 

Ca grindina vijeliilor cotropitoare. 

Atunci mai vârtos cu mânile eu strâng în răspăr, 

Balonul clătinător al zburlitului păr. 


Mi-i aşa de bine să-mi amintesc atunci, 

Foșnetul zăgușit al arinului şi iazul părăginit dintre lunci. 
Că undeva irăiesc tata şi mama, cu frunţile grele, 

Care ar scuipa pe versurile mele, 

Cărora le sunt drag cu trupul, ca ogorul, ca fâneaţa, 

Ca ploaia care primăvara îmboldeşte verdeaţa, 

Ei var străpunge cu furcile, fără a mai sta la gândit, 
Pentru fiecare răcnet în mine azvârlit. 


-Sărmani, sărmani ţărani ! 


Desigur că v'aţi făcut mai urâţi acolo în locul de baștină, 

'Tot așa vă temeţi de Dumnezeu și de duhurile din mlaștină 

O, dacă aţi înțelege 

Că fiul vostru 

E cel mai de seamă poet al Rusiei! 

Pentru viaţa lui inimile nu vi sau acoperit de bruma 

câmpiei, 

Când picioarele desculţe şi le bălăcea prin bălțile toam- 
nei buimac ? 

Acum el poartă cilindru 

Şi pantoli de lac. 


Dar în el dăinuește firea aprigă de odinioară, 

A ştrengarului dela ţară, 

Vacile de pe firmele 'măcelăriilor din orice parte, 
Le salută de departe. 

Şi, întâlnindu-se cu birjarii din pieţile goale, 

1şi amintește mirosul de bălegar al şesurilor natale. 
Coada fiecărui căl ce 'n ham se 'ncruntă, 

EI e gata s'o poarte ca trena unei rochi de nuntă. 


Mi-i drag locul unde m'am născut, 
Iubesc nespus de mult ţara mea ! 


Să se încălzească la flăcările zorilor. 

O, câte ouă de corb am furat şi câţi pui, 
Căţărându-mă pe crengile lui. 

Oare şi astăzi o fi cu creștetul verde şi plin de tumult ? 
Scoarța lui e tot așa de trainică cum era mai demult ? 


Dar tu, dragul meu, 

Credinciosul meu câne tărcat ? 

De bătrâneţe te-ai făcut tânguios, ai orbit, te-ai uscat 

Și rătăcești prin ogradă, bâţâindu-ţi coada atârnată. 

Mirosul tău a uitat unde e uşa, unde e grajdul și Mare PEcbeA 
poiată. 

O, cât mi-s de dragi toate aceste vedenii ce vin să mă 'ngâne, 

Când șterpelind dela mama câte-o bucată de pâne, 

Mușcam dintrânsa amândoi, pe rând, 

Fără să ne fie greață unuia de altul, "nicicând. 


Eu sunt tot acelaș, 

Cu inima sunt tot acelaș între anii grei. 

Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţă ochii mei. 

Așternând rogojinele de aur ale versurilor din sânge scoase, 
Aş vrea să vă spun lucruri duioase. 


"Noapte bună ! 


Vouă tuturor, noapte bună ! 

A trecut coasa prin iarba amurgului din zare, 
Astăzi am chef să mă urc în picioare 

Şi de pe fereastră să stupesc pe lună. 


Lumina e albastră, lumina e-așa de albastră în cer și pe nori! 
Sub albăstrimea aceasta, zău, că nu ţi-ar părea rău să mori. 
Ei şi ce dacă par 

Cinicul care la spate şi-agaţă un felinar ? 

Bătrânule, iubitule, deșelatule Pegas, 

Am par'că nevoie de trapul tău molatec și gras ? 

Ca un meșter aspru în strădanii, 

Eu am venit să cânt și să slăvesc guzganii. 

Ca luna lui August, căpăţâna mea rebelă, 

Vinul și-l varsă prin părul vâlvoi. 


Vreau să fiu o galbenă vântrelă, 
La corabia în care azi plutim spre ţărmuri noi. 


traducere de GEORGE LESNEA 








11 FcEruarie 1$39 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


ERNEST ANSERMET LA „FILAR- 
MONICA“ 

Arta; dirijatuiui are în Ernest, Anser- 
met, cunoscut muzician dim Blveţia fran- 
ceză, un intransigent estet. Piltrajul mij- 
ioacelor d-sale de a mima muzică, dela 
pupitru, e făcut fără cea mai mică din- 
tre concesii, tehnicei de impresionare a 
publicului și diferitelor „metode“ de a- 
Zitare decorativă, menite să slujească 
mai mu't efectelor de coregrafie dirijo- 
rală decât muzicei. 

Ernest Ansermet este muzicianul de 
eust, cuitură și conștiință, căruia natu- 
ralețea și bunul simţ îi sunt nedespăr- 
țiţi tovarăși. 

Gestul de prisos, excesiv, violent, este 
fără apel, proscris. Vociferările instru- 
mentale ale unor fortissimi revărsaţi 
peste limitele strict muzicale ale inten- 
sitâţilor orchestrale, abuzul de contraste, 
asclamatorismu!, îi sunt cu desăvârșire 
străine. Iar plivită de toate aceste bu- 
ruieni cotropitoare, muzica, tradusă de 
Ansermet, se umple de sens, vorbește sim- 
piu şi pătrunzător, se desfășoară firească, 
sinceră, limpeda, în nemu'burată logică. 
Pr.n această probitate de mare nobleţe 
artistică, pot, astfel străbate întregi și 
nadeformate, gândirea şi simţimintele 
fiscărui autor, în fidelă reconstituire, 
primse și rădata de mintea lucidă, de în- 
Veleserea judicios adâncită şi de organi- 
zalț.a. muzicală sigură a interpretului de- 
votat operei de artă care este Ernest 
Ansermet,. 

Venirea acestui deos:bit ae va?oros șef 
de orchestră, la „Filarmonica“, a putut 





D-na Crino Karomiris 

da, tuturor cunoscătorilor o ideie justă 
de posibilităţile d-sale superioare, ale că- 
ror consecințe în auoarea unei orchestre 
străusite ca „Orchestre symphonigue de 
Paris“, se știe că au fost excepţionale. 

D. Ansermset a dirijat la. oile 
o suită de Bach, o simfonie 2 Haydn, o 
foarte propice transcripție proprie a e. | 
pigratfstor antize“ de D=bussy, stranii şi 
minunate evocări, „bolero“ de Ravel și 
în primă auditie „Jeux de cartes“, mu- 
zică de balet de Igor Strawinsky. 

Uneori prea răsfirată, țesuită capri- 
cios, de un „modernism” destul de mo- 
dorat, formal, dar de o totală libertate 
a2 fond, „Jeux de cartes” e o ciuldată 
expresie a personalității fără încetare 
reînnoită a marelui compozitor, 
CONCERTUL SIMFONIC DE MUZICA 

GREACA 


Societatea comoozitorior români n'a 
greșit, principial, câna a invitaţ muzi- 
cieni graci la București, spre a ne face 
cunoszută muzica țărei lor, principiul de 
a contribui (la lărgirea orizontului de în- 
formaţie muzcală al unei culturi, fiind 
în sine excelent. 

Și, n'a greşit nici prin alegere, mu 
zica greacă situându-se la um nivel at» 
tistic care face cinste poporului grec, 
întrumimiă o seamă de însușiri care-i Dot 
permite să parcurgă legitim calea, Bade 
caşului. 

Un concert simifonic dirijat la „Filar- 
monica” de a. Filip Oeconomidzs, a fă- 
cut larg valabile aceste constatări la 
Bucureşti, astfal cum le va fi făcut și 
le va. mai face desigur și în alte capl- 
tale, spre lauda compoziției moderne 
greceşti. 

Au fost ascultate lucrări simfonice de 
viu interes, toate având drept trăsături 
comune condițiuni de factură muzială 
martore al unui meșteșus 'compozito- 
rese serios şi consistent. Cale mai multe 
au afirmat și un vădit caracter nâţio- : 
nal, impregnat de atrăgătoare şi suges- 
tivă culoare specifică. 

Solistete concertului și-au atrâs un | 
suzzes general. D-na Crino Ka'omitis este | 
o pianistă dotată cu armonioasă muzica= | 
litate, mecanism mlădios și clar? şi ca= 
pacitate artistică sigură în mijlocul ce- 
ior mai compacte dificultăți de execu- 
țiune. 

Cât despre d-na Nausicaa Galanos, 
d-sa este neindoelnie o cântăreaţă de 
profumăă, sensibilitate și expansiune €- 
motivă rară. Patetismul străbătător al 
interpretărilor d-sale s'a unit unei arte 
vozale delicat. nuanţa te, punând intim în 
valoare, mulțumită în acelaș timp și ca- 
lităților maturale fericite ale glasului, 
fiecare din melodiile concsrtu'ui, D-na 
Galanos este o adevărată artistă, 

Intreg sudeesul conrertului s'a răs- 
îrânt. și asupra dirijorului, d. Oecono- 
mides, a cărui energie bine distribuită, 
avântată convingere și cald tempera- 
ment muzical, au susținut um hotăritor 
e Cotu, | bunei realizări a consertului. 








za CRONICA 


— muzicală — 


ame ee 





=== 1] Februarie 1939 





— Licas şi Bilitis găseau că nu există nimic mai 
înţelept în viață, decât să se plimbe ore întregi îm- 
preună, 

Pierdeau seri şi dimineți hoinărind pe aceleași 
drumuri — acum cunoscute până în cele mai mici 
amănunte — sorbind oxigenul parfumat al aceloraș 
plante bizare, atingând ușor — par'că în zbor —, a- 
celaş nisip fin. 

Dar dragostea posedă acea putere magică de a 
trece în forms și înfățișări mereu noui, lucruri și si- 
tarii, care până atunci ne apăreau nespus de uni- 
forme şi de moncione. 

Căzuseră victimă unu! celuilalt. 

Corpul svelt și tromsparent al lui Licas, înfăţișer 
rea lui de mascul obraznic și simpatic, o cuceriseră 
pe Bilitis definitiv. In timp ce el o dorea deadreptui 
și nejustificat. 

Provizoriu desființaseră noțiunea de timp ca ne- 
interesantă. 

In universul holărit lor, era atât de limpede că nu 
pol să existe decât ei doi; și totuș rămâmea teama 
neîncrederii care stăvilea bietului june tot elanul 
iniţiativelor. 

Pe când ec, timidă şi virginală nu îndrăznea să 
formuleze ceeace îi apărea — fără îndoială — mult 
mai lămurit şi mai precis decât lui. 

Până în seara fantastică ; seara În care purpura 
luminii părea că aduce din adâncurile insondabile 
o colorală chemare, seara în care luciul apei era 
mai corect ca niciodată, umbra plantelor mai pre- 
lungă şi mai tainică şi dragostea unuia către celă- 
lalt mai fierbin:e. 

Licas nu îndrăznea să-şi privească iubita în ochi, 
d deocamdată o contempla oalindită în apă. 

Era frumoasă Bilitis. Ochii mari și plini de do- 
rință, gura cămoasă și sensuală, dar mai ales pie- 
lgu de o frăgezime neîntâlnită purtând în ondulările 
| retlexele irizate ale sidefului şi tremsparența vio- 
leiă a ametistului, îi aprindecu în avânturi uriașe, 
gânduri şi intenții pâm& atunci doar sfios bănuite, 
neclariticate, 

"Privirea i se pierdea în adâncul apei, către tărâ- 
mul celălalt, fără îndoială tot atât de imens, de di- 
vers şi de nepătruns în i&lcurile lui ca și cel de din- 
coace de suprafața apei. 

Proolema existenţei sale, a sensului vieții lui. 

Intrebări filosotice, întrebări adolescente, atât de 
adeseori puse, niciodată rezolvate. 

Poate dincolo... în lumea de dincolo de 
apei, poate acolo să existe fericirea. 

Dar în seara asta lucrurile şi rosturile lor parcă 
apar alilel. Este seara fantastică, 


luciu 


—— Bilitis | Bilitis era alături de el. Şi asta însemna 
fericire. Clipa actuală era atât de gigomtică şi de 
grea de în!elesuri, încâi avea impresia că asistă la 
o revizuire a creatiei lumii, 

—— Bilitis | 

li c&ută din nou chipul reflectat în apă. 

De data asta privirile lor se întâlniră involuntar. 

Altu dulceaţă, criâta prietenie şi încredere nu 
reușise încă să cuprindă în ochii ei niciodată. A- 
mândoi se simțeau aşa de întăriți, de dilataţi, încât 
ii se părea că oglindirea e vrăjită. 
tunci în cchi, pentru verificare. 

Bilitis a fluturat uşor din pleoape şi apoi s'a înde- 
părtat. 


Sau privit a- 


A început să danseze un dans stromiu, un dans 
pe care nu o învățase nimeni, pe care nu-l mai dan- 
sase niciodată. 

Dar în centrapunctul jocului încordării şi relaxării 
mușchilor, ca şi în geometria frezmătului trupului, 
se desluzea sprijinul revelator al unui zeu propice, 
cu zâmbet matern și cu chipul brăzdat de nenumă- 
zate linii adânci, sinteză a trăsăturilor tuturor stră- 
moşilor ei. 

In replică, ființa lui Licas pornită într'un vijelios 
crescendo, devine o revărsare vitală, un fluviu pri- 
măvăratic pomii în aventură, descriind un dans săl 
batec și orb. 

Jocul său se asociază ondulărilor lui Bilitis, a- 
mânâoci modulând voltele către o armonie comună, 
isbucnind în cele din urmă întrun «cord total, glo- 
rios și pelidimensional, icoana perfectei lor compli- 
mentarități... 

[..] 

Anton, tremsportat de reuşita ultimei fruze, făcu o 
mică pauză, pentru ca efectul ei să nu fie absorbit 
de cuvintele cari ar îi urmat, ci să se desfăşoare 
pe'ndelete. 

Aprinse în grabă o țigară, având grijă ca mâna 
siâncă care se rezema pe fotoliul Rafilei — după 
folosirea brichetei, să o aşeze ceva mai aproape de 
dânsa. 

Rafila se mulţumi doar să filtreze prin plasa al- 
bastră u genelor o privire mai caldă și mai fromcă. 

Încurajat, Anton continuă mai puţin liric dar mai 
sigur : 

-- Dragostea lor a fost binecuvântată. Bilitis se 
simțea toi mai mândră, recunoscând în desvoltarea 
ei asimeirică împlinirea datoriei către specie. Şi 
cum amândoi erau persoane cumsecade, în timp 
legal Licas deveni tate. 

(|n seara aceea trebue să-ți spun că a fost o bu- 
curie de nedescris. Sa închinat un păhărel de cod 
NAC în sănătatea părinților şi a moștenitorilor şi s'a 
Gansai şi petrecut până în zori), 

Dar nicăiri mulţumirea şi pacea nu obișnuesc 





să poposească prea mult. Curând după „botezul” 
micuţilor, a intrat un duh rău în înțelegerea și dra- 
gostea de până atunci. Vagabondau din ce în ce 
mai rar. Și se părea că simțeau mai multă plăce:e 
să-și croiască fiecare drumul său, decât să se lase 
furaţi de farmecul călăuză al iubirii lor. 

Toate încercările lui Licas erau zadarnice, Bilitis 
nu măi era cea dinainte. 

Şi dacă şi acum îl privea cu drag, nu era decât o 
privire camaradă, amicală. 

Zadarnic, în tăcerea lui stăşietoare căuta să-i dea 
a înțelege că el e toi cel dinnainte. Chiar mai mult, 
tatăl copiilor ei. Il întâmpina o privire din ce în ce 


UNIVERSUL LITERAR 


ENA 


de G. MOISIL 


deplasându-se cu mișcări lente şi molatece, legă- 
nându-și şoldurile de femelă. Câtă gingășie în ges- 
taril 

Dania ei cea de toate zilele par'că nici nu o a: 
iingea cu buzele, ci o aspira cum aspiri un parfum 

Acum ? S'a desvoltai în ea o masculinitate nebă- 
nuită. Mișcări iuți, spontaneitate în mușchi, ochii a- 
geri ca de pradă. Şi forma trupului sa schimbat. 
Şoldurile s'au topit, silueta s'a alungit, în fine o 
iransformare totală. Un foșnet dens îl înirerupse. Bi- 
litis trecu din nou pe lângă el, indiferentă şi sigură. 
Licas o privi încăodată îngrozit. lși dădu secma 
că totul e pisrdut. Chiar dacă ea ar vrea, acum îi e 








mai rece și mai goală. 


Bilitis herboriza de una singură sau se juca în ni- 
sip, scriind cuvinte neînțelese şi trecătoare. El, plin 
de durere și ruşine, se refugiase întrun coiț singu- 
ratic, la umbra unui imens bloc de piatră, acoperit 
cu o vegetaţie discretă. Privea în tinnă către lumea 
lui, către iubita lui și către el însuș. Nu putea nici- 
decum să înțeleagă cum Bilitis, cu care dansase 

ansul primăverii, Bilitis în care își pusese ioate nă- 
deidile lui, e tot una cu ființa care acum nu-l mai 
recuncaște. Ce totală deosebire între cea de atunci 
şi cea de acum. Şi-o reamintește plăpâmdă, fragilă, 





aştepta. 


de neinţeles. 


imposibil să se mai întoarcă. 


(Rafilee autoriză în colţul gurii un zâmbet ușor). 

— Cu neputinţă. Blestemul rasei sale, de care se 
termuse aiâta vreme. De urgia căruia nopți întregi 
nu îndrăznise să se apropie de Bilitis, ştiind ce îl va 


Acum, în fiecare clipă vedea cum se împlinește. 
Privea grav şi meiatizic la soarta lui fără noroc, le 
aragostea lui. pierdută, rostul stărâmat, 


lumea cea 


Universul lui, universul lu: curb, născocit par că 





Invinsii dragostei 


Câteva minute după ce „Kaiser 
Wiiheim” lansase torpila, coman- 
dantul Hans Ruge citea, la manv- 
metru, cu braţele încrucișate, ci- 
frele, pe care i le indica acul. 


„„„Cincisprezece... doisprezece me- 
tri...” 

Submarinul revenea la, suprafaţă, 
să-și contemple, victorios, opera. 


Peste toţ plutea o satisfacţie decen- 
tă, o bucurie discretă, o tresărire 
inexprimabilă a orgoliului, pe care 
mateloţii o priveau așa. cum se cu- 
vine, cu ochi de învingători, dar cu 
presentimentul durerilor pe care le 
aprindeau, și al speranțelor pe care 
le curmau, independent de senti- 
mente'e lor. Inainte die a ieşi la su- 
prafaţă, „Kaiser Wilhelm“ stopă mo- 
toarele, ca măsură de precauţie. Dar 
nimic neobișnuit nu se auzea, ma- 
rea, era liniștită. Nici un segomot, 
»icio mișcare, ascât tremuratul va- 
durilor. Comandantul Hans Ruge se 
aplecă pe lentila periscopului și 
privi. Sus, totul era calm. Prin tri- 
bord, insula Yst-so își profila masa 
ei cenușie, peste apele albastre. 
P!oaia continua să cadă măruntă 
şi deasă. Amintirile îi fugeau prin 
minte, care de care mai mişcătoare, 
mai plastice: casa ain Stettin, mica 
masă din hal, unde obișnuia altă- 
dată să povestească copilului — p? 
care ţinea să-l imprietenească dir: 
vreme cu marea, să i-o infiltreze în 
sânge — călătoriile sale prin locuri 
minunat de ciudate și de atrăgă- 
toare, cutia de ţigări, lucrată în 
lemn de migdal, pe care o adusese 
din peregrinările sale, cafeaua şi 
pasențele, pe care i le plătea Bri- 
gittei cu îmbrăţişeri pasionate, da! 
atâtea tucruri dragi, de care răsbo- 
iu! îl asspărţise, le revedea mișcat, 
cu aceeaşi strângere de inimă cu 
care aeplângi propria ta fericire. 
Dar încet, încet, imaginile care a- 
vuseră în mintea lui o acuitate, ca- 
re-l uimise, se şterseră. Când des- 
chise ochii, erau departe. Nav-gau 
sub cerul liber, în noaptea cadă şi 
atât de senină, încât se vedea până 
daparte în zare, iar marea, era fără 
un val. Se întrebă cine dăduse co- 
menzile şi pentrucă știa că nimeni 
altul decât el nu putuse face acest 
tucru, ar fi vrut să-și aducă aminte 
cum arătase, în momentele acelea, 
dar nimic, nicio reminiscență nu-l 
ajută. Simţea mai mut ca oricând, 
dorința să-și desmorțească, trupul, 
afară, sub cerul liber, să respire ră- 
coarea nopţii, ca în vremurile mai 
fericite. Ce frumoase erau nopţile 
în largul mărilor, ce bizar era par- 
fumul acela moleșitor și fără nume, 
pe care briza îl aducea din pădu- 
rile coasteor asiatice, sau din live- 
zile de flori, cu numiri simbolice, als 
insulelor... Se gândi la răsboi, la a- 
marul de zile de când ducea viaţa 
asta, trudită şi câinoasă, de şoarece 
al mărilor, și suspină adânc. 

— O mină drept înainte! 
deodată marinarul de veghe. 

— La tribond, mină? spuse co- 


strigă 


mandantul Hang Ruge, tresărinad. 

Ordinele sale erau mașinale, reci 
și precise. 

— Stopaţi. Bara toată 1a stânga. 

Submarinul a stopat; cu mişcări 
teneșe, se învârtește pe loc și-și ur- 
msază drumul, Pata neagră se şter- 
ge încet sub damsul vaurilor și um- 
brele nopții. 

— O mină ruptă de ape! făcu sec, 
secundul Franck. 

— Desigur, Franck. Furtuna a 
fost eri o frumusețe, nu altceva. Ce 
mai valuri de uragan, în mările 
astea fără fund! 


Comandantul  plescăi  admirativ 


din limbă și-l bătu ușor pe umăr. 
— Al Gracului noroc, Franck. De 
doi ani şi mai bine să n'ai o leacă 





de răgaz, departe de țară, de ai tăi. 
Păzaţ că nu mă pricep, cel puţin, 
să scriu. Ar fi niște romane ca în 
baam. Premiul Nobel pentru litera- 
tură. Conrad, Farrere, 'Touchard, 
Green, ca să nu-ţi vorbesc decât de 
autorii care-ţi plac, War fi nimic în 
comparație cu ce-am face noi. Noi 
trăim viaţa, pe care ei o construesc 
din nimic, din imaginaţie şi care, 
natural, e falsă, pentru că nu e 
smuisă din realitate, deşi majorita- 
tea, cetitorilor o găsesc verosimilă: 
dar aceștia mau idee de mare, decât 
în măsura în care și noi suntem sa- 
vanţi în filo'ogie, sau în preistorie. 
Iţi dai seama ce înseamnă lucrul 
ăsta? 

— Bvident, e regretabi!, dar ori- 
cum, e treaba lor, nu ne priveșie 
pe noi; și odată ce lumea îi accep- 
ţă, trebue că nu-s de lepădat. 

— Ce?... Ce spui...? 

Mă mărgineze numai să am o pă- 
rere, domnule comandant. 

— Bine, dar dumrrata ţii parte 
unor cabotțini, care nau văzut ce- 
eace scriu aezât pe bordul unui pa- 
ch=bot, sau în imasinaţia lor boi- 
năvicioasă, care vor să mistifice pu- 
blicul și se înșală, mai întâi, pe ei 
înșiși? Haida, de, astăseară nu ești 
bine dispus! boiborosi el, cu ciudă, 

Conversaţia cu secundul Franck 
iritase spiritul comandantului Hans 
Ruge. Se ridică şi ieși pe punte. Vân- 
tul se deştepiase şi milioane de steie 
unele mari şi strălucitoare, altele 
de-abia perceptibile şi îngheşuite 


de păreau o bandă albicioasă, cii- 
pozeau pe cer. Marinarul de quart 
adulmeca. întimsul apelor. Coman- 


E postul său, la datorie, 


de CAROL ANTON APOSTOLESCU 


dantul Hans Ruge se opri o clipă, 
caşicâmd ar fi voit să-l întrebe ce- 
va, dar iși continuă plimbarea de- 
aluneul podiștei, fără să-i fi adre- 
sat un cuvânt. Se lipi de capota de 
oțel a chioșcului de cart și exploră 
vasul. In lumina lividă a nopţii, ca- 
rapacea verzuie a submarinului lua 
forme apocaliptice, de monstri ma- 
rin. Piesele de 57, cu gurile întin- 
se, în așteptare, suprapuneau im- 
prasiei o notă de tristeţe. Două pă- 
sări de pradă, cocoţate pe spinarea 
unui animal, care-și adulmecă vic- 
timele, după mirosul cald al sânge- 
lui. Cu cascheta dată pe ceată, as- 
pira aerul sărat şi tare al mărilor, 
şi atât de înviorător, încâţ îl sim- 
ţea cum îl desmorțește, cum pă- 
trunde într'insul ca o viaţă nouă. 
Cobori, cu greu, de pe podișcă, la 
încredințat 
că un comandant îşi poate permite 
mai puțină libertate, decât oricare 
din mateloţii săi, și se închise în ca- 
bima sa de veghe, în timp ce regre- 
tele și mii de amintiri, pe care sen- 


ji sibilitatea lui le trezea, îl asediau 
| și-l răscoleau. Se uită Ja ceas. Erau 
i orele două trecute și atmosfera i se 


părea turbure, de nesuportat. Se a- 
şeză ps banchzta sa și verifică, acele 
cadranelor, Totul era regulat, în 
funț:onarea mașinilor. Cu opt no: 
duri pe oră, spera să atingă uscati! 
la crăpatul zilei. Tăcut, comandan- 
tul își recapitula misiunea. Incă un 
transport de trupe, pe care avea să-i 
împiedece să-și continue drumul. 
Alte victime, alte dureri. In acest 
moment, T. F. F. sbârnâi și telegra- 
fistul transcrise, pentru șeful său. 

„Transportul amânat. Continuaţi 
drumul. Supraveghiaţi coastele, pâ- 
nă la moi ordine. Confirmaţi primi- 
rea”, 

Comandantul zâmbi. Un zâmbet 
șters, incolor, care vorbea prea 
mult, sau nimic. Se gânai, cu amă- 
răciune. „Mai plimbaţi-vă. Amânaţi 

cufundarea, convoiului câteva cii- 
pe, dar nu neglijaţi cesace vă pică 
incidental”. Cam acest lucru voia 
să spună telegrama. O revoltă sur- 
dă îl cuprinse. Răsboiul ăsta era 
fără stârşit. O viaţă.ratată. Şi-l stă- 
pâni un desgust fără fund, o ură 
imensă pentru toți, pentru viaţa 
care nu mâi era, decât o meserie în 
slujba morţii. 

T.F. F. puncta din nou şi opera- 
torul transsrise: „Semnalat esca- 
Gră inamică în largul arhipelagului 
Babuyan. Introuvable șef de esca- 
drilă. Avizăm în caz de atac. Conti- 
nuaţi drumul”. 

„Atenţiune. Submarinul 06 desco- 
perit și cutundaț, la şapte mile de 
Yet-so. Confirmaţi primirea”. 

— Asta e tot? întrebă comandan- 
tul. 


— Tot, domnule comandant. Me- 
sagiul a fost lansat de pe bordul lui 
„Prinzess Anna”, de comandorul 
Huntz. 





(Urmare în pag. ?). 











5 








de un creer relativist, îi apărea ca o monstruozitate. 
Se ciocnise de atâiea ori de pereții lui străvezii, se 
speriase de aiâtea ori de figurile fantastite în forme 
veșnic schimbătoare, de dincolo de pereți, care evo- 
luau după o logică cu totul străină lui și totuși nu 
reușise să cuprindă nici măcar o fărâmă din taina 
lumii și a cunoașterii. 

O lume curbă în care, în câteva clipe te poți re- 
întoarce în locul de unde ai plecat și iotuș fără să 
îii în stare, cât de mult ai hoinări prin dânsa, să îi 
găseşti marginile. 

Inlăuntrul ei o mână de lucruri: câteva pietre, 
câteva plante, câteva dafnii, o dragoste — şi atât, 

Dincolo de universul nostru, prin trensparența 
bolții lui, o lume de irealități și de famiome în care 
nu poți crede şi care totuși te înspăimântă, din care 
vine iumina și întunericul și ideia nesfărşitului. 

Atară de asta? O oglindă circulară de apă din- 
colo de care nu se vede nimic, dar care îţi reflectă 
în chip minunat universul tău. Şi tot din această o- 
glindă inagică vine şi hroma noastră cea de toate 
ziiele iără de care nu am putea trăi. Ce puternic, ce 
ispititor e mirajui limpede al lumii de dincolo de 
apă, al lumii asemeni celei în care exiști, dar ne- 
siârșită în profunzime! 

Doar dragostea lui Bilitis putea cumpăni în do- 
rință ciemarea tainică spre pace şi fericire, a lumii 
de dincolo de apă. 

Acum Bilitis era delinitiv pierdută. Nimic nu-l mai 
poate opri de a evada, de a se confunda cu infini- 
tul asemeni lui, în lumea virtuală de dincolo de lu- 
ciul apei, în a cărui oglindire privirea lui întâlnise 
cdată pe aceea a lui Bilitis. E singura nădeide în a- 
ceastă clipă, când vitrege, rosturile 
șesc. 


lumii îl depă- 


intr'o încordare supranaturală, cu un avânt necu- 
noscut, Licas se aruncă din adâmc, pentru a țâșni a- 
fară asemeni une! intenţii utopice din capul 
eniuziast naiv. 


unui 


o 

L-am găsit a doua zi, mort-asfixiat la câţiva cen- 
timetri de aquariu. 

— Sărmomul peștişor. 

— Trebue să-ţi spun draga mea, că am fost foar- 
te afectat de moartea lui Licas. 

In ziua când am căpătat aquariul cu perechea de 
peşti nu-mi închipuiam că aş putea vreodată să mă 
atașez de animalele astea tăcute și cu sângele rece. 
Priviam aquariul ca pe un obiect pur şi simplu de- 
corativ, care prin silusta sa sferică și împodobirea 
lui interioară cu scoici și plante va da zamerei mele 
un aspect mai elegant și mai plăcut. 

Dar viața în preajma acestor cmimale delicate, cu 
carnea  tronspareniă care nu ascundea aproape 
nici un detaliu al anatomiei lor interne, m'a făcut să 
mă interesez de traiu: ior, de problemele cari le a- 
par şi de dorințele ce le încearcă. 

Rai.la, core a ascultat toată povestirea lui Anton, 
puțin nedumerită, găsi momentul prielnic ca să în- 
irebe : 

—— Dar ce specie de peşti sunt ăștia? 

Eu știam că în general peştii nu sunt atât de paă- 
sionaţi. 

— Sunt o specie curioasă. Au un nume destul de 
impresionant Xiphophorus Helleri sau peștele spa 
dă. Ceeace este însă foarte nostim la ei nu e atât 
iransparența lor, cât faptul că nasc pui vii. Asttel 
sexualitatea lor se momifestă mult mai tumultuos şi 
se incheagă într'un contact similar conjungării ce- 
iorlaite onimale superioare. 

Dar mai au o particularitate şi mai interesantă. 
Ştii că îți povesteam, că Bilitis devenea din ce în ce 
mai puţin feminină, 

— Într'adevăr, ce s'a mai întâmplat cu ea? 

— „Blestemul speciei si”. Până într'o zi am reu- 
șit să văd și eu ceeace delunctul descoperise cu 
multe zile înnainte. Bilitis se transforma din femelă 
în mascul. 

lar aripioara din spate căpătase splendida formă 
a unei spade, aşa cum îi şade bine unui Xiphophor- 
mascul. 

M'am interesat de capriciile și curiozităţile caces- 
tor pești, la un crescător de pești decorativi. Mi-a 
spus că e un fapt cunoscut la această specie și și-a 
completat argumentația cu o impresionantă biblio- 
grafie germană şi americană, Evident că m'am mul- 
pumit să răsfoesc un singur tratat elementar, din 
care aim cules câteva date despre viaţa lor. 

In plus, m'a sfătuit să îi iau „d-lui Bilitis” o tova- 
răşă de viaţă, lucru pe care l-am şi făcut. Sunt pe- 
rechea vioaie care evoluiază în aquariu, în faţa ta. 

— Evident că noua femelă poartă numele Mnasi- 
dika, spuse Rafila, care cunoștea legenda adevăra- 
ților Licas și Bilitis,. 

Anton lăsă ţigara pe marginea scrumierii, Silusta 
sveltă și sidefoasă a masculului urmată de aceea 
molăiică și alburie a femelei treceau în revistă frun- 
zele uriașe ale plantelor. 

Incepea seara. O seară de toamnă prelungă şi 
calmă asemeni împlinirii unui largo. Lumina de cu- 
£ru a soarelui în amura dădea o strălucire exotică 
nisipului din aqucriu pe a cărui suprafață se MiŞ- 
cau umbrele tulburi ale celor doi peşti, printre um- 
brele dense și nemișcaie ale plantelor şi pietrelor. 

Din ţigara lui Anton, părăsită pe marginea scru- 
mierii, se ridica un fir tors de fum albăstrui, 
rial şi subtil ca o rugăciune. 


imate- 





——— 
De o ae e i 








UNIVERSUL LITERAR 








E iai 
ep 


11 Februarie 1939 


--Cronica ideilor— In vacanţă. spre Ismail 


ANTON DUMITRIU: Bazele filosofice ale științei (|!) 


Pentru ca să devină posibilă enunţa- 
zea legilor științifice, savantul stud-ază 
natura nu aşa cum es:€e ea, adică intr'o 
ina:so.ubi.â evo.uţie şi cgntinuitate in- 
urinseză, dar o descompune in fapte izo- 
ate. 

Am văzut însă câ prin acest proce- 
deu, impus de exigenţa psihologică de 
u simplifica, omul de ştiinţă scapă de 
sub observaţie nu numai esenţialitatea 
Werutilor, adică legăturile, tendoanele 
cauzale dintre fapte, dar chiar o imensă 
parte de material, multe, foarte muute 
fapte. 

Avâna a stabili o lege ştiinţifică, ei 
seleztează în munca lui anume acele 
iapve care convin gândului ori tezei pe 
care trebue să o stabilească, Pentru a 
ajunge la simplificări, cărora le dăm 
titlul de legi, eliminăm cercetările şi 
stările care deși face parte tot din pre- 
zentui material faptic, deci demn de a 
fi iuat, in seamă, totuși contrazic efi- 
ciența formală reclamată de legea ştiin- 
ţifică, 

Plecâna de'a fapte, adică dela entitâţi 
particulare, nu putem obţine decât legi 
particulare, adică fără putere de aplica- 
bilitate generală, absolută. 

Ceiaze ar părea că sdruncină însă 
punctui de vedere metafizic pa care au- 
torul acsstei iucrări cată să-l dovedească 
la baza ştiinţei, este prinzipiul previziunii 
fenomenelor, afirmat de legile științifice. 

Intr'adevâr, dacă este adevărat că le- 
gile ştiinţifice nu poi reţine esenţialul, 
adică evo.uția universală a fenomenuiui, 
cum se explică toimşi că ele prevăd, une- 
ori cu uimitoare preciziune, ceiace se va 
întâmpla în viitor? 

Cum vom putea răspunde obiecţiunei 
că previziunea ştiinţifică nu are nimic 
de a face cu psihologia savantului, ea 
find fatală și necesară, cel puțin în mâ- 
sura limitată a fenomenului la care se 
uplicâ? - 

Reichenbach observă dealtfel că, lip- 
siță de orice metafizică, știința îşi are 
valabilitatea ei numai în puterea de a 
prevedea evenimentele viitoare. 

Mai întâi că previziunea ştiinţifică va 
avea, să sufere aceiaşi infirmitate ca le- 
gile științei. Anume că nu poate pretiride 
nimic de absoiut și de etern, pentrucă 
nu-i făcută să cuprindă nici totalitatea 
faptelor şi nici legătuna esenţială dintre 
acestea. Pentru a putea cunoaşte şi daci 
prevede viitorul cu certitudine deplină, 
este elementar ca să putem cunoaș:e in 
prealabil întreg prezentul, prezentul 
compiet, De acest lucru şi-a dat seama 
Laplace atunci când a postulat pentru 
omul de știință o inteligenţă atotemprin- 
zătoare, o supra inteligenţă, căreia să 
nu-i scape nici unul din faptele unui 
interval de timp, care să le aibă în 
seamă pe toate. „O previziune ştiinţifică 
incearcă să fie o extrapolare a unui in- 
terval cercetat experimental“ scrie d. 
Dumitriu (pag. 122). 

Ori, acest lucru nu se întâmplă. Su- 
prainteligența atotcuprinzătoare recla- 


mată de Laptace nu esta omeneşte posi- 
bilă, în pus, aspectele supreme ale unui 
fenomen asupra căruia sau emis previ- 
ziuni ști.nţifice, prea adesea nu sunt de 
natura prezemtuiui, ele se destoperă ori 
se adaogă mai târziu, foarte târziu şi 
întâmplător, şi niciodată în intregime, 
astfel încât să îndreptățească, absoluta 
lui cunoaştere. 

Eddington, citat de d. Dumitriu, con- 
firmă cu firească sinceritate acest ace- 
văr în cunoscuta lui lucrare „Nouveaux 
ssntiers de la science”: „Alături de su- 
perintekgmța imaginată de Laplace, 
pentru care nimic nu ar fi nesigur, !uă 
loe o inteligență pentru care nimic nu ar 
fi sigur, dar anumite lucruri excesiv de 
probabile“. 

Variația fenomenului, fără să intere- 
seze aacă se face în sa!buri „foarte lente“ 
ori evoiuiază in schimbări bruște *), este 
esrtă și continuă. D. Dumitriu remarcă 
judicios: „Ştiinţa se găsește în faţa evo- 
luţiei un:versului cu care nu poate avea 
decât un punct de contact, — prezentul” 
(pag. 123). Prezentul acela nscomp.et, 
din care s'au selectat doar parţiale as- 
paste, lipsit de legătura cu esenţialitatea 
ultimă a fenomenului din care a fost 
smu:s! Viitorul pe care îl prevede un a- 
ssmenea prezent fenomenal (singurul 
posibil omului!), evident că nu poate fi - 
dezât pe măsura imperfecţiunii acestuia. 
Dsaceia mai toate legile ştiinţifice sufăr 
retușeri curente, din necesitatea de a 
pune de acora prezantul actual cu acea. 
care a devenit trecut și care a promovat, 
a prevăzuţi o lege, fără putinţă de lungă 
şi generală aplicabilitate. Ce mai rămâre 
din va'abilitatea ştiinţifică și obiectivă a 
unei legi, din moment ce ea se modifică 
incontinuu, potrivit descoperirii unor 
noui fapte din aceiaşi cabsaorie fenome- 
nală, care vin să atenuieze imperfecţiu- 
nsa legilor, fără ca să isbutească vreo- 
cată în totul? Prinurmare, noui, per- 
manente, reale, nu sunt decât faptele, 
care sunt „certe prin definiţie“. „„Ceeaze 
moare sunt teoriile, adică știința, ceeace 
trăește sunt faptele, adică observaţiile 
empirice“ (Bazele fil, pag. 223). 

Spaţiul nu ne îngăduie să ne ocupâm 
ce unete capitole fundamentale ale. 
cărţii. Iată-ne obligaţi să venim la în- 
trebarea ulţimă: Ds ce ne ocupăm totuși 
de teorii? De ce facem știință? „Ar tre- 
bui să ne întrebăm nu ce este ci pentru 
ce facem ştiinţă“ (pg, 228). Răspunsul 
este eementar: facem ştiinţă ca și fi- 
„osofie, îndemnați de acele intime exi- 
ganțe psiho'ogice care ne poruncese să 
schimbăm ceva din neputinţa noastră 
omenească. A putea, înseamnă a fi, a- 
firmă cu destulă profunzime d. Anton 
Dumitriu, adeverind prin aceasta faptul 
că omul este o existenţă metafizică, un 
centru fenomenal. 

Aşa cum credea Aristotel: poate că un- 
deva, dsparte, a fi şi a şti să fie unul şi 
acelaş lucru. 

MIRCEA MATEESCU 


*) Vad, Ea. le Roy, „Science et Philosophie“. 








— 





Îi tă 





— Nea Faaaneee ! Nea Faaaaneeee !... 

Dar larma citadină înghiţi strigătul stri- 
dent de ajutor. 

Cu rezerva ultimelor puteri, Tinel descleş- 
tă mâna care-i strângea urechea — și, 
s*răfuigerat de o ideie salvatoare, lovi pu- 
ternic cu piciorul — ca un resort — gamba 
îmbrăcată în ciorap cârpit a „adversaru- 
lui'*, doborându-l la pământ. 

Cu priviri de viezure scrută strada și o luă 
ia fugă pe linia lui „șaisp'ce“, în direcția 
rassi. — strângând grijuliu, sub braţ, ghioz- 
anul de carton presat, pătat de cerneală 
vioietă. 

Ş: depărtarea astompa încet, încet, — văi- 
cărelile celui lovit, 

— Ce alergi aşa, Tinele? — îl opri Fane 
Muscalu, vardistul, spaima mahalalei dina- 
mica şi lesne „inf.amabile“, — care tocmai 
leșea dela „Doi berbeci“ (vinuri din pivni- 
tele „proprii“) — unde îşi luase obișnuita 
cinzeacă de „verde“. 

Copilu!, surprins de intervenţia bruscă. a 
proteztorului invocat în primejdie, se opri. 
Rămase un moment mut. Privi, cu regret in 
«chi, pumnul vânjos — ca o reclamă comu- 
nistă — al lui nea Fane, cugetând la tardi- 
vitatea apariţiei celui chemat într'ajutor. 
Apoi, bâibâi precipitat: 

— M'a... m'am bă-bătut cu unu... 

Vardistul îl luă de guşă cu degetele-i groa- 
se ca niște debrețini — şi strângânau-l mal- 
mai să ţipe, zâmbi: | 

— Hm... Ei şi?... Te-a bâtut? Te-a bâtut 
ăla pe tine? 

Apăsă, şiret, pe ultimul cuvânt. 

Tine]. încurajat de gestul şi tonul ocroti- 
tor al gigantului, se insenină, Trase ștren- 
pâreşta basul pe sprânceana stângă, spar- 
şe cu mâneca perla de sub nas, torcând fir 


Ge borangic, care se frânse, — și îinfigând 
arătă .orul pătat de cerneală în direcţia bu- 
zunăraşului stâng dela piept, — răspunse 
lerm: 


— Pă mine? Pă mine să mă bată?! Hm!... 

Nea Fane zâmbi satisfăcut de siguranța 
si curajul p:odutui dela mahala — şi-l bătu 
prietenește pe umăr; 

= Bravo, mă Tinele! Nu te lăsa!.. 


Da câte ori na visat să ajungă ca nea 


INFRUNIARE 


Pane? De câte ori n'a privit, cu răsuflarea 
întretăiată de admiraţie, efectele pumnilor 
vardistului, repeziţi în vre-un grup de che- 
fiii încăsraţi? Cuţit? Box? Păi, Nea Fane 
ru se teme de nimic! Nea Fane e€.. „Nea 
tane“! Invincibilul, atotputernicul, supra- 
năturalul Nea Fane!.. 

Formule magice ca: 

„Las'că te spui eu lu” Nea Pane“, 
sau : 

„Păi sunt prieten cu Nea Fane“, 
il ocroteau pe Tine! de expanziunile conton- 
dente ale camarazilor de bile sau arșice. Era 
căutat și adulat de toţi. Protejatul lui Nea 
rane. deh!.. 





Inta.irea neaș.epiată vu varaistui şi to- 
rul blând şi ocrotitor cu care acesta îi vor- 
bise, îl liniștiră. 

Plecă în pas leneş, câdeiniţâna cu ghioz- 
danul. Se opri în fața unei librării de ma- 
hala, și privi absent cele câteva cărţi ingăl- 
benite din vitrină, încercă să descifreze 
slova săracă a unui titlu. Silabisi: 

— „Tâl-mă-ci-rea Vi-se-lor, Co-pright by 
Titu Eşanu“. 

Mai reciti odată finalul, doar-doar s'o 
dumiri: 

— „Cooo-priiight byyy“.., 

— Pă stfranţuzeşte trebuie să fie, — con 
chise el. 

Ss depărtă, scuturându-și grijuliu cu pal- 
ma stângă, șorţul, de „cultura“ sură rămasă 
de'a, soclul vitrinei. Nu-l prea incânta pers- 
peciiva refrenului trist (şi bine „simţit“, 
uneori) al maică-sii: 

— „Jar ţi-ai murdărit şorţul, împielițatu- 
le!? Las'că ţi-o arâta el, tattul“,,. 


— Liudmile, nu pleca! Te rog. Mă 
indispune trenul acesta negru. Mi te 
fură | Până aci a lost cum a fost; cre- 
deam că totul este doar o alură. Acum 
văd că sa sfârşit. Pleci. Mă înşelam; 
speram că te vei răsaândi; că toată 
pregătirea este un truc răutăcios şi la 
gară îmi vei spune, așa cum numai tu 
ştii să spui, Liudmila: „Vania, te-am 
„dus”. Hai acasă!” Nu! -Tu mă pără- 
seşti. 

Tânărul ml&dios, așezat hotărit în 
fața treptelor trenului, revarsă din ochii 
lui buni, de un negru catifelat, toropeala 
caldă a unei dragoste nestăpânite, asu- 
pra făpturii micuțe, gingașe, cu ochi al- 
bașiri, cari sorb fiuidul privirii lui. 

-— Vania, Vania, fii cumintel Ne pri- 
veşie lumea. Nu mă opri. Acesie cinci 
zile vor trece repede. Să fii și tu singur; 
să te plimbi cu iete... 

— Eşii real ciâtină tânărul, trist, din 
cap. Eşti real Sărbătorile Crăciunului 
iără line vor fi un chin. De ce mă pui la 
încercare ? Peniruce întinzi coarda ? Vrei 
înadins să vezi pe un bărbat cât de mult 
suleră din cauza ta ? Ştii bine că pentru 
mine a murit tot ce a fost femeie, odată 
cu loaodna noastră. 

—— Răsfățatule | lubitule| Ştiu, știu. 
Nu te supăra, dar, trebuie. i-am expli- 
cat de atâtea ori. Doar nu ne despărțim 
pentru o veșnicie. Tu ești ințelegător. 
Cunoşii bine scopul piecării mele. Hai, 
că-ți spun încodată. Ei, nu, nu ie bo- 
sumila! „Gâză piticuță cât un ou nai 
văzut păscând un bou?” Cui spuneai 
așa, Vania ? Nu sunt eu gâza ta cea pi- 
ticuță ? Nu mă ascund eu la pieptul iu 
de uriaş? 

Fata pune mâinile în şolduri şi-şi im- 
pune, râzând, o figură serioasă, gravă, 
umitând, probabil, momentele de voinicie 
ale tânărului. 

El se străduiește zadarmic să nu ca 
deze acestei drăgălăşenii cuceritoare şi 
începe să râdă. 

— Gâzuliţa mea, gâzăl Mă faci să 
răd când îmi vine să plâng de necaz. 
Ismail: Ismail! Ce te airage atâitu?l in- 
cep să bămui că este cineva la mijloc. 
Nul Nu te las! ţi iau geamantanul și 
merg ucasăl Înțelege-mă, te roa. e pri- 
mul nostru Crăciun de logodnici proa- 
speh și, uite, parcă ceva îmi spune să te 
opresc. Simt că voiu înnebuni în lipsa 
ta. Să mă audă careva cât perorez, aici, 
ar bemui că sunt un gelos tără pereche 
Mi-e rușine şi mie să mă pori atât de 
școlăreşie, dar sunt sincer şi, deci, nu-s 
de condamnat. Pentru mine o zi tăză tine 
înseamnă nervi sdruncinaţi, somn dus şi 
îniepenirea totală a tocului. 

— Vania, gâza pleacă! A! uite sa 
dat semnalul stai, Vania, dă-mi gea- 
ncmtanul | 

Fata prinde valiza şi, în timp ce t& 
nărul rătăcește, aiurit, cu ochii după 
locomotivă, buzele ei moi îi cuprind 
gura într'o săruiare pătimașă, ameți- 
toare, nu-l lasă să se desmeticească, iar 
când se trezeşte, ea s'a suit în vagon, e 
la aeam şi-i face bezele. 

— Liudmila, șoptește el mustr&nd-o 











de MIHAIL ZAPOROJEŢ 


Şi tată-său îi „arăta”, cam des, 

Un paj'doi'“' se opri în staţie, văicărindu- 
se de'ncheieturi, ca un moșneag reumatice — 
şi debordă, ca un stomah de om sărac, un 
aliaj pestriţ de pasageri mahalagii... 

— Gataaa! — strigă taxatorul — și na- 
mila sură și cu vânătăi — ca un obraz de 
bătăuș — se urni din loc, văitându-se din 
nou. 

— Gataaa! — îl îngână Tina. 

La colțul simigeriei lui Nea Ali, o javră 


linnită ae foame cerşea din ochi vre-o um- 


bră de covrig uscat, măcar din cei căzuţi pe 
Jos sau arși, — adu'mecând mirosul cald şi 
ispititor. 

Tinel traversă strada. Ţugui buzele ca 
pentru săruț și-l strigă, repetând de câteva, 
ori chemarea. Câinele îl privi blând — cum 
numai negrăitoarele pot privi — şi mişcă 
extremitatea, cozii cu b:ana mâncată de mo- 
liiie mizeriei, Cu o plăcere sa:dică, Tinel trase 
piciorul drept inapoi, îl înțepeni și... 

Animalul continua să se gudure, servil. Se 
căznea să-şi mişte urechea bieagă, năclăită 
de supuraţie. 

Tine! opri gestul proiectat, Un sentiment 
cald de milă — ca un coroiar at inkăierăril 
de adineauri — îi cuprinse imima. Privi mai 
atent câinele. O, cât de mic e! Şi ce mare-i 
el, Tinel! Se autostuadie. își privi pumnii, 
piciorul, Se înduioșă. 

Țugui buzele, și repetă din nou chemarea. 
Câinele se invioră a recunoştinţă. Se târi 
până la gheata branţuită a copilului, șter- 
gându-i-o de praf, cu grumazul. 

Tine! scotoci în buzunarele şorțului, scoa- 
se un leu și cumpără un covrig, Il fărimiţă 
in palmă și începu să-l arunce, bucățele, 
câinelui. Animalul se culcă pe burtă şi ron- 
țăia de zor. 

Traversă strada şi-şi văzu de drum. La 
colţ se opri și privi indărăt. Câinele rămase 
pe loc — și continua să ronţăie crâmpeie de 
covrig. Il strigă odată, de două ori... 

— Hai, na! Vino 'mcoace!.. 

Repeta chemarea. 

Din capătul opus al străzii, „paj'doi“-ut se 
apropia fioros, ca un monstru apocaliptic. 

Câinele işi rătăci privirea în direcţia de 





(Urmare în pag. 7-a) 


din ochi. Îi arată prin gesturi că de în- 
dată se va arunca sub roţile maşinii și 
ea va trece spre Ismail] peste corpul lui 
siâșiat. 

Fata râde cu gropițe, face semn cănu 
are voie, e păcat, pedepseşte Dumnezeu 
și arată la cer. Ridică sus cinci degete 
și-i arată prin mişcări să vină s'o întâm- 
pine în acelaș loc, după atâtea zile. 

Trenul se opintește, gâfâie, tuşeşte ră- 
sunător, învinge niște stavile nevăzute 
şi începe să se scurgă pe șine ca o 
pemglică uriașă, cenușie, înghițită  bu- 
cată cu bucată de întunerecul lacom. 





Liudmila nu-și deslipeşte ochii de pe 
chipul logodnicului. Il străpunge, îl sfâr- 
tecă, îl cheamă în sufletul ei, să-l cu- 
prindă întreg, întocmai, pentru prea lun- 
gul răgaz d> cinci zile al despărțirii. 

El s'a descoperit, stă închis, sobru, o 
stâncă neclintită : fuge, înainte, cu gară, 
cu stâlpii, se pierde printre lumini, acum 
e el cât o gâză, un punct și dispare. 

Ea se desprinde dela geam, cu la- 
crimi pitite între gene, cu noduri rebele 
în gât. 

Se înfundă sgribulită întrun colț, dar 
nu uită să-și lase mâna nepăsător, pe 
genunchi, ca toată lumea să vadă inelul 
lucitor de logodnă de pe deget. 

În ochi i s'au cuibărit toate văpăile 
dragostei împăriășiie. [Îl iubeşte, atâta, 
pe Vanial Ei nici nu bănuie cât curaj, 
stoicism și abnegaţie a pus ea ca să 
poată pleca. O adevărată jerttă. Cinci 
zile departe de el sunt mai lungi decât 
însăşi vieaţa | Să nu-l vadă, să nu-i vor- 
bească, să nu-l sărute, oare poate el în- 
țelege cât de aspră e această pedeap- 
să? El o amenințase că se va arunca 
sub roțile trenului, iar ea abia se stăpă 
neşte să nu tragă semnalul de alarmă 
și s& nu ţipe so ducă înapoi, pentrucă 
nu știe dacă va putea să reziste dorinței 
de a sări pe geam. Totuşi trebuie să se 
liniştească. Trebuie. Aceste cinci zile 
sunt ale părinţilor. E prea crud să dormi 
şi să te bucuri de fericirea ta egoistă 
când ei trăiesc numai pentru ea, pentru 
Liudmila, unicul lor copil. Patru ani. A- 
tâta vreme nu i-a văzul. Nu merge. E 
sălbătecie. Slujba, Facultatea, au fost 
multe cauze de oprelişie. Acum le va a- 
răta totogratia lui şi... inelul. 

Il admiră fericită, cu sclipiri senine în 
ochi. 

Biata mămiţică e supărată pe drept. 
Scrisoarea ei a tost atât de înduioșătoare 
şi de tristă! C& dacă fetița, odorul lor 
drag, nu sar plictisi cu ei, doi oameni 
bătrâni, și dacă ar vrea să se repeadă 
la Ismail să le mângâie ochii, le-ar face 
o bucurie mare; că ei i-cu făcut și un 
pomulej de Crăciun, ca atunci când 
ea era cât un degetar și le va fi tare 
urât pe lângă el, singuri; că tata e rău 
cu inima lui, vrea s'o vadă, să-i dea bi- 
necuvântarea lui, că nu ştie dacă va a- 
Puca Primăvara, 

Un văl nearu se așieme în inima ei 
peste tot ce a fost iubire, vis, fericire şi 
roua lacrimilor răsare din colțurile o- 
chilor. 

— Duducuţa de ce lăcrămează? e 
curios să știe un domn spătos, cu îi- 
gură prietenoasă, deschisă. 

Ea revine, ușor, din gânduri, se des- 
prinde din tulburări şi pâmă să-l pri- 
vească pe cel din față, cu întrebarea, 
crucește şovăitor ochii în jur. Cine a 
mai văzuto plângând? Nici n'a obser- 
vat, până acum, cu cine se află în 
vagon. 

Alături vede pe un locotenent. Chi- 
peş, îndrăzneț, trăsăluri nobile, cinstite. 

Surâde, ascuns, în sinea sa că Va- 
nia zărindu-l atât de «rmproape pe lânaă 
ea s'ar fi necăjii. El însă nu o intere- 
sează cu toată ochiada-i fățișă şi galeșă. 
Colo un bătrân, fără picior, cu decoraţii, 
barbă, mustăți albe, de parcă ar fi tatăl 
ei. Și o doamnă slăbuță, speriată, cu un 
țâmc cuminte. Ce fericit și ocroiitor îl lea- 
gănă în brațe| Așa va fi şi ea în cu- 
rând. Se roşeşte, ochii se umplu de o 
mulțumire nouă, necunoscută, se în- 
toarce spre cel care o întrebase și răs- 
punde cu încredere : 

— Domnul meu, am plâns de feri- 
zire | , 

— Halal să-ți fie, duducuță! o mân- 
drie de fată ca matale cum să fie alt- 
fel | întărește el, sigur, mângâind-o pă 
zinteşte din ochi. 

Acest ton o dispune, o încălzeşte, o 
tarmecă. O animă o undă de prietenie 
pentru el, şi, o îndeamnă să-l prețuiască, 
să fie familiară, să încline spre destăi: 
nuiri, 


de SERAFIM CADAN 


— Pa, domnule, sunt fericită; ard de 
nerăbdare să ajung mai repede acasă. 
— Unde mergi, matale, duducuţă ? 

— La Ismail. Am doi bătrâni scumpi 
care mă doresc. Nu m'au văzut de mul- 
tă vreme și va fi o înseninare, să mă aj- 
bă de sărbători între ei. Am terminat stu- 
diile, am slujbă și acum o săptămână 
m'am logodit. lată și verigheia, aici, pe 
deget, termină ea mândră şi-i întinde 
mâna  orgolios, cu grație, spre a-l con- 
vinge că totul este aşa cum spusese. 

Domnul contemplă în tăcere dege 
tele gingaşe, mici, pufoase, cari par ima- 
ginea suiletului ei alb şi curat, pâlpâind 
de dragoste şi grijă pentru părinţi şi lo- 
godnic. 

Pe buzele lui se aprinde um surâs fi- 
TAV, ca o tresărire, un surâs parcă din 
trecut, din crmintiri colbăite. Parcă vrea 
să spună că odaiă a cunoscut şi el a- 
ces:e sentimente de vrajă, dor și spe 
ranță. Faţa lui rotundă se schimbă, re 
învie și apare toată, înnotând în a 
dâncă bunătate, iar ochii se limpezesc, 
se măresc,  încrețiturile dispar din jurul 
lor și se înveselesc, tineri şi senini. 

-— Gigicuţă e mânușița matale, du- 
ducă, parc'ar fi a nevăstucii mele | 

-- Sunteţi însurat ? Ce bine-mi pare 
se bucură ea spontom și bate din palme. 

Locotenentul de alături surâde ironic. 

Ea se ruşinează de purtarea-i copilă- 
rească și se retrage, serioasă și cuminte 
în colțul ei. 

Domnul din faţă n'a observat nimic și 
continuă să vorbească răscolit în senti- 
menite. 


— Da, duducuţă dragă, îs de unspre 
zece ami însurat. Am și doi copilaşi. Stai, 
acușica, îți arăt şi pozele lor. 

Liudmila priveşte turburată cu un 
simțimânt duios de viiloare mamă, la 
două ketucuri mirate, bocârnoase, țin&n- 
du-se de mână. 

Îi înapoiază, timid, respectuos, fotogra 
fia, ca pe un lucru despre care nu se 
pocte vorbi, ci se cade să păstrezi o 
pietate religioasă. 

Domnul pune cu grijă pozele la loc, 
ascunde portofelul şi se pierde cu ochii 
pe geam. 

Liudmila se învăluie într'o tăcere ciu: 
daiă, plină. Este n&pădită de senti- 
mente noui, copleșită de gânduri învăl- 
mășite. 

E adânc mulțumită că se apropie de 
părinţi. Se umple de o recunoștință ne 
cunosculă pentru sărbătorile  Crăciunu- 
hai. Zile minunate, când în fiecare că- 
min se naşte, împreună cu Mântuitorul, 
o bucurie voioasă, îmbătătoare, care ră- 
mâne pentru tot anul. În casă la sa a- 
cum e fortotă; bătrânii gârboviţi au în- 
tinerii de emoție și așează toate lucru- 
rile ei la locul de cinste. Se întrec în 
pregătiri şi presupuneri. Umblă în vâr- 
furi, culeg firicele de prat nezărit şi sar 
la ușă la fiecare trosnet. Dragii meil 
Și domnul cu care a vorbit cât de zorit 
e probabi!, în sufleiul lui să ajungă a- 
casă, unde guriţele ciripitoare ale copii- 
lor nu mai tac de dor după tăticu. Și lo- 
cotenentul e dorit, așteptat. Poate de 
părinţi, ca și mine, poate de o fată, Este 
el cam mândru, dar e tânăr și drăguţ. 
Se iartă. Doamna cu copilul şi ea, de si- 
gur, prilejuieşte  înfiorări de nerăbdare 
cuiva, departe. Bătrânul acesta, mucenic 
al neamului are şi el un locşor unde ne- 
poții se ițesc pe poartă să vadă când 
va veni bunicul... 

Trec ore multe, între visări înfloritoare 
şi aţipiri iepurești. 

— Pre-că-țeil  gângăveşte, somnoros 
și pliciisit şeful de tren, întredeschizând 
uşa compartimentului. 

Trenul se opreşte câteva minute, şi în 
suflete rămâne o senzaţie supărătoare 
de tărăgănire. 

Apoi, ca un drumeț silit să meargă tot 
înainte, trenul se desprinde de peron, ic- 
nește speriat, părăsit și tremurând, moş- 
negeşte, o ia la galop pe cărăruia de 
fier. 

Afară vântul sennăbuşă, se chinuie, 
se prăbușește în geamul vagonului, dor- 
nic să pătrundă, iar ploaia ciocăneşte 
strident în pereți. Nu-l l&sal Nu-l lăsa! 

Câmpul se vede alb, îngheţat, pustiu 
și jalnic, cum sunt beciurile vechi, pă 
răsite. 

Deodată,  întro  glipită mai scurtă 
decât începutul unui fulger: Liudmila 
deschide brusc ochii. Toţi dorm. La bo: 
tul trenului se aude un bubuit cârâitor, 
necuprins de mintea omenească. E ca 
un spasm bălăngănitor, de parcă două 
are preistorice s'ar fi înhăţat din toate 
forţele. Pereţii vagonului pomesc să se 
iărâme, să se spargă, să sară în lături. 
Liudmila are senzația că se prăvălește 
spre domnul din faţă.., 


Vagoane  ciuntite, cadavre descrrti- 
culate au scormonit pământul. Vântul se 
t&nau:e și urlă nebun. Întunerec, moarte. 

Suni doi. Vii. Oameni la înfățișare. 
Au inima lui Cain şi sânge de câine 
turbat. 

— Aici ceva ? 

— Nimic, E sărăcuţă ! 

— Lucește pe deget. 

— Ia-l, e inel. 

— se ţine tare. 

— Rupe-l. 

Printre gemetele fioroase ale rafalelor, 
a hârșăit ceva slab. Degetul cu veri- 
gheta Liudmilei a rămas în mâna dia- 
volului de om. 


mem emea: 


m 


ce Dam pm a mm ea: e m comer 


=== 1] Februarie 1939 





Consideraţii despre repertoriile teatrelor bucureştene 


Un mic răgaz între premiere, 
îl vom întrebuința făcând câ- 
teva observaţii pe marginea 
spectacolelor de teatru ale Ca- 
pitalei. Nu avem in București 
prea, multe teatre, aşa încât tot- 
desuna piesele ce se joacă au 
un caraster de unitate. Sunt le- 
gate intre ele prin fire invizibile 
cari le înmănunehiază. Putem 
totdeauna, aruncând o privire a- 
supra lor, să ne dăm seama de 
tendința artistică a publicului. 
Sunt puţine teatre și ele nu o- 
feră spectacole variate, pentru 
toate gusturile, ci dimpotrivă, 
concentrare asupra gustului ma- 
jorităţii. 

Din însăşi această concen- 
trare isvorăşte una dintre raci- 
lele teatrului nostru. El este un 
teatru de concssiuni. 

Concede pub'icului ceeace el 
îi cere. Nu-i este frică de bana- 
litate. 

Intr'un oraş cu multe săli de 
spectacol vor fi totdeauna câ- 
teva dintre ele, hotărite, în lipsă 
de altceva original, să repre- 
zinte şi opere împotriva gustu- 
lui general]. 

Printre ele de multe ori se 
găsesc și opere valoroase. 

Acolo însă unde teatreie sunt 
câteva, pasiunea de a căuta 
ceva nou spre înviorarea publi- 
cului, nu există, fiindcă acesta, 
în orice caz vine şi cere ce-i 
place. 

Consecinţă? Teatrul îi acordă 
concesii. Şi bineinţe:es, ca întot- 
deauna, acolo unde gustul ma- 
jorităţii vuigului se impune, 
concesiile sunt de o calitate in- 
doelnică. 

Exemplul cel mai viu îl avem 
in actuala stagiune. In locul 
unei îmbunătăţiri calitative a 
repertoriului, care în coloanele 
acestei reviste a fost de mai 
muite ori cerută, nivelul artistice 
al spectacole:or rămâne scăzut, 

In primul rând, piesele se- 
rioase, drame, și chiar comedii, 
au dispărut aproape cu desă- 
vârşire. 

Locul le este luat de farse, de 
comedii bife cu spirite ridicole 
provocate de situaţii absurde. 
(Oameni cari cad, la fiecare 
pus, oameni cari n'au nici-o 
treabă și-și bat joc de ceilalți, 
ete). Nu neg că mult comic 
poate lua naștere şi de aci. Dar 
nu numai de azi. 

Este esenţial. 














Faptele acestea sunt însușiri 
formale. Ele îmbracă o come- 
die, care este comedie și fără 
ele. Comedia există anterior lor, 
venite numai în momentul 
montărei, în vederea jocului. 

Este zadarnică intrebuinţarea 
de spirite când numai ele au a- 
portul comic, 

Confuzia între formele exter- 
ne cari îmbracă o comedie şi 
comedia însăşi, se abservă as- 
tăzi aproape în toate piesele ce 
s'au jucat sau se mai joacă, 

In cecace privește drama, aci 
observațiile sunt mai aspre. 

Când vre-un teatru îndrăz- 


D-l Dan Sireteanu 
care obține un succes meritat, 
pe scena „Teatrului Ligsi Cul- 
turale“, în rolul lui Ovhello, 


neşte să monteze o piesă de 


mare anvergură, cu o substanţă 


profunaă, face cea mai mare 
prostie. Este inutil să prezinţi 


publicului un lucru serios. Nu-l 
apreciază. 

In schimb vrea comedii ușoa- 
re unde să râdă cu hohoie. 
Care să nu-i ceară vreo sforțare 
cerebrală, fiindcă funcţia gân- 
direi astăzi este un lucru prea 
complicat, lăsaţ de fiecare în 
sarcina altora. Efectele se văd 
paste tot dealtiel. 

Să i se prezinte comedii deci. 

Teatrul Naţional, care tot- 
deauna a dat dovadă de vigi- 
lență și pricepere în alegerea 
pieselor bune, a încurajat şi e! 
genul comediei. Afară de câteva 
comedii cu succes de casă, sta- 
giunea aceasta, ca să fim sin- 


cata 
 _ 


cum câteva, remarcabile pre- 
miere. Piesa d-lui Adrian Ma- 
niu, — nu pot spune decât ast- 
tel traducerei d-sale — şi altele 
mai de mult prezentate, au a- 
dus frumoase clipe amatorilor 
de spectacole bune. 

Insfârşit, trebue să spunem 
înainte de a termina, și câteva 
cuvinte despre teatrul Ligii Cul- 
turale. 

In această mică sală, putem 
nu arareori, să găsim deosebite 
satisfacţii. Repertoriul teatral 
intrat în clasicism sau pe cale 
as a intra, al acestui teatru, a- 
duce un serviciu real ce:or cari 
doresc să se cultive și în dome- 
niul teatrului eșalonat în vre- 
muri trecute. 

rață de aceste două din ur- 


UNIVERSUL LITERAR . 


de VICTOR POPESCU 


mult respecţ. Nivelul lor a ră- 
mas inaat. 

In special teatrul Naţional, 
mulţumită posibilităților tech- 
ne, înfăţişează totdeauna 
spectacolele bine puse la punct. 

Este trist insă, că de câte 
ori o piesă bună, eșită din co- 
mum, şi nu o comedie sau ceva 
in genul acesta, se reprezintă, 
suzcesul îi esie paliă. Și reci- 
proc. 

Iar celelate teatre, evitând 
probabil succese palide, renun- 
ţă la piesele „bune” şi conced 
gustului publicului, spectacole 
simple, simpliste, inferioare, 

Sălile în aceste cazuri sunt 
piine. Valuri de râs şi de aplâu- 
ze plutesc dela public la scenă, 
ducând cu ele trista realitate a 
unui nivel scăzut al gustului 
spectatorului, 


unde venea chemarea, cercetă — și o opri 
asupra lui Tinel, recunoszându-l. Se ridică 
— şi dădu să treacă straca, 

Un strigăt frânt — ca de strună ruptă -- 
şi rămase, flase, pe caldarâmul rostuij cu 
«moală. O dâră de rubin topit se prelingea 
din gura 'ntredeschisă — și lumina blândă 
a ochilor surprinși deschişi, pălea ca o lică- 
rire de candelă, in zori, 

Era atâta resemnare și atâta iertare în 
această ultimă selipire a ochilor de câine 
vagabond, încât Tinel, sosit în grabă, simţi 
cum înduioşarea i se adună nod în gât. 

Făcându-și loe printre trecătorii cari se 
opreiu un moment — şi-apoj se depărtau, 
scuipând, — Tinei transportă cadavrul ca de 
plastilină al animatului pe trotuar, il iungi 
lângă rigolă — și rămase în reculegere. O- 
chii i-se umplură de lacrimi. Revolta îi urca. 
sângele in obraji. Ar vrea să plângă, ar vrea 
să, urle, să ia de piept — ca Nea Fane — 
pe toţi și să-i izbească de ziduri, de calda- 


mă teatre, trebue să avem mai 










INFRUNTITARE 


(Urmare din pag. 6-a) 


râm,.de cer și de pământ... 


Îi aaa ai) 


Un autobuz se apronia îm retur. 

Tine] ridică, ameninţător, braţul cu pum- 
nișorul strâns — ca un gigantic ac de gă- 
mălie, înfipt într'o pernă-manechin — spre 
namila. care se apropia — și, orbiţ de furie 
și de revoltă, — erou smult din fila 'ngăl- 
benită de poveste, — se repezi să 'nfrunte 
botul goliat al monstrului de fier: 

— Am să vă amor pe toţi... mama voas- 
tră de crimi... 

Dar strigătul de-amenințare se frânse 
brusc... 

Peste bordura mozaicată a trotmarului, 
destinul pusese o fundă sângerie: să nu-i 
îi de deochi. 

Peste crisparea de revoltă împietrită în 
neființa căpşorului izbit de trotuar, cineva 
pusese o foaie mototolită de gazetă... 

„Pe undeva, la o răscruce de uliți, un 
cerșetor intindea într'una o mână veştedă, 
spre trecătorii veşnic grăbiţi. 
să-i ghicească trecătorii viitoru 'n palmă... 


Probabil ca 


MIHAIL ZAPOROJEŢ 





INVINSII DRAGOSTEI 


(Urmare din pag. 5-a) 


— Huntz... Huntz este la bora? 
Confirmaţi recepţia şi transmiteţi 
salutări. 

Huntz... Prin mintea imi Hans 
Ruse fugea trecutul, ca un soare... 
Potsdam... Berlin... viaţa din școala 
navală dela Kiel, aventurile lor ne- 
bunești şi în urmă, după căsătorie, 
înterminabilele partide de şan, sau 
pasionantele conversații în care se 
avântau în ceasurile de răgaz. Ma- 
telotul dela TFF. se strecură în 
compartiment şi intinse, respectuos, 
mesa ginul, 

— Altul și iar altul! mormăi Hans 
Ruge, cu asr plictisit, 

II descitră, cu nasul în codurile 
amiralităţii : „Oder, pentru toţi. 
Crucişetor inamic semnalat la capul 
Lingpo. Viteza cincisprezece noduri. 
Ruta probabilă Kiung-șu”. 

— Preparaţi lupta la tribord!, co- 
mandă el, cu glas clar. 

Oamenii îndeplineau ordimul, în 
ăcere, 

In acest timp, comandantul Hans 
Ruge nu-și mai ridica, privirea de pe 
prisma  periscopului.  Crucişetorul 
înainta cu toată viteza, şi-şi făcu 
socoteala că peste puţină vreme va 
trece la verticală. Și atunci... In ocu- 
lar, vasul se profila iegănat: de va- 


ceri, ne-a prezentati până a-luri. Incă o secundă și încă una. 





Cinematograiele 





ARO: „ADRIENNE LECOU- 
VREUR“ 


Se pare că nici“odată n'au mai 
dus ecranele bucureștene o lipsă 
atât de mare de filme bune, ca 
în ultimul timp. Şi totuși — pa- 
re-se — direcțiunile cinematogra- 
fice fac eforturi <câț mai mari 
spre a aduce filme pe placul pu- 
biicului, Săptămâna aceasta, de 
pildă, cinematograful Aro pre- 
zintă unui din acele filme care 
smulgeau cu ani în urmă, admi- 
rația publicului, amestecată cu 
lacrimile doamnelor «motive. 

Povestea de dragoste a marei 
tragediene Adrienne Lecouvreur 
împlineşte toate condiţiile ceru- 
te de un aşa zis film du:os. „Dra- 
gostea ideală“ e, bine înţeles ceva 
foarte frumos, dar pentru vremu- 
rile noastre e ceva atât de rar, 
încât pare neverosimil. Prezen- 
tată pe scenă o astfel de poveste 
de dragoste, ea poate totuși im- 
presionă, cu singura condiţie ca 
actorii să joace oarecum exagce” 
rat, în niciun caz nu prea natu- 
ral, asttel ca să poată da publi- 
cului impresia de „trecuti“, 

Nu însă acelaș lucru trebue să 
se întâmple şi pe ecran, unde 
gesturile prea largi, exagerările 
într'un cuvânt „teatru:“, n'au ce 
căuta, putând părea ridicole în 
aceste vremuri în care cinema- 
togratul pretinde a fi redarea fi- 
delă a vieţii de toate zilele. 

Tocmai aici a greșit regisorul 
filmului „Adrienne Lecuovreur, 
cerând tuturor actorilor să joa- 
ce cât mai exagerat posibil. Dacă 
nu sar fi putut găsi un alt mii- 
loc pentru a reda trecutul — ne 
gâdnim de pi:dă la procedeul în- 
trebuințat de Sacha Guitry — 
în filmul „Remontons les Champs 
Eiys6e“ — mai bine sar fi re- 
nunțat la subiectul filmului A- 
drienne Lecouvreur. Acest do- 
fect capital al fitmului n'a îm- 
piedicat totuşi pe unele doamne 
să-și ștearsă lacrimile cu batis 
te dantelate şi să-şi sufle na- 
sul cu zgomot. Ceeace însecam- 


nă că romantismul n'a murit cv 
totul în acest al 1939-lca an de- 
ia naşterea iui lisus, 

Roiurile principale au fost in- 
terpretate Ge Yvonne Printemps, 
pentru care, jud. când după mul- 
te:e sbârcituri de pe faţă, pnste- 
nul Ștefan Baciu a găsit că sar 
potrivi mai bine numele de 
Yvonne Automne—și Perre Fres- 
nai. Prima, cu toată bogăţia de 
gesturi, a isbutit în uncle scene 
să impresioneze printr'un joc stu- 
diat care trădă puternice siări 
sufleteşti. 

Pierre Fresnai sa mulțumit să 
țipe în unele scene, în celelalte 
mulțuminădu-se să surâdă plic- 
fisit, vrând par'că spună: „Pri- 
viți ce băiat „bine“ sunt“, 

Andre Lefaur și Pierre Sar- 
query au fost foarte reușiţi în 
două roluri secundare. 

Foarte rcușită ni sa părut 
completarea, care ne-a dus prin 
ținuturile înzăpezite ale Suediei, 
prezentându-ne scene invdite şi 
fotografii cât se poaţe de reușite 


CAPITOL: „SUEZ“ 


In orice raz, filmul dela Capi- 
tol e cel mai reuşit din fimele 
pezentate săptămâna aceasta la 
noi. Câtă distanță însă de aici 
şi până la ce înţelegem noi prin 
„film bun“! „Suez“ e un fiim 
istoric, realizat de americani, așa 
cum ştiu americanii să realizere 
filmele istorice, Adevărul isto-: 
ric nu trebue neapărat respectat, 
esențialul fiind ca filmul să im- 
presioneze şi eroul principal — 
în cazul nostru, francezul Sesse- 
po — să apară într'o lumină cât 
mai frumoasă. Fiindcă filmul e 
istoric nu strică să fie prezenta- 
te şi câteva figuri istorice. In 
filmul nostru  sunț prezentaţi 
Napoleon III, Disraeli, Liszt şi 
Victor Hugo, acesta din unmă iîn- 
torpretat de Victor Varconi. care 
e foarte fudul, fiindcă nu degea- 
ba îl „joacă“ el pe Victor Hugo. 
La un moment dat aşistăm şi la 


o furtună realizată după siste- 
mele ,„Uraganului“. 

Nu am mai fost impresionat, ca 
de obiceiu, de această „scenă de 
mare montare“, poate fiindcă 
trucajele eşeau în evidenţă mult 
mai mult decât la celelalte filme. 
Stâlpul care dărîma un om, era 
isbitor de nereușit trucat. Tot 
aşa, în scena prăbușirii unui 
munte, „bolovanii“ de carton erau 
atât de evidenți, încât nu sa 
mai mirat nimeni când un oma 
trimes cu o simplă lovitură qe 
picior, cât colo, un astfel de bo- 
lovan, ca pe o simplă minge de 
cârpă. Tyrone Power și Loreta 
Young formează o pereche din 
cele mai potrivite. Foarte reuşit, 
interpretul lui Disraeli. Annabe- 
la vorbeşte prost englezeşte şi 
are un joc afectat, mult mai a- 
fectat decât în filmele franceze. 
Dacă am încerca să facem o com- 
parație între meticulozitatea cu 
care realizează englezii un film 
istoric — Victoria, regina Angliei 
— colorat, de pildă — şi negli- 
jenţa afișată de americani: în 
fimele lor, am putea lămuri, 
cred, toată neîncrederea noastră 
în fața filmelor americane. 


RELUARI 


Cinema Regal ; Gibraltar. Pen- 
tru moment cel mai bun film al 
anului, Gibraltar a consacrat-o 
defintiv la noi pe Viviane Ro- 
rhance, Genul: film de spionaj. 
Și mai trebue o precizare: film 
reuşit de spionaj, 

Cinema Femina! Adio pentru 
totdeauna. Jocul! actorilor salvea- 
ză greșelile regisorului, In orice 
caz, filmul e un destul de bun 
pretext pentru a-ţi pierde două 
ore cu cari nai ce face, 

Cinema Select : O familie trăz- 
nită. Cei cărora le p'ac glumele 
fără sens să se ducă la Select. 
Vor vedea un „film nebun“ mai 
reușit decât acelea din ultimul 
timp 


TRAIAN LALESCU 





Flacăra vocii sale, clară, energică, 
sună comanda, cu oportunitate. 
Văzu totul, cu sânge rece, fără să 
murmure un cuvânt, fără să tre- 
sară. Acolo, departe, explozia se în- 
tâmplase așa cum o prevăzuse, Vio- 
lentă. Distrugătoare. Distingea tu- 
relele cruzișetorului înclinându-sz, 
puţin câte puţin, prova ridicată in 
vânt şi deodată, totul dispăru, ca şi 
când cineva l-ar îi atras intr'o pră- 
pastie fără fund. 

„Nouăsprezece! socoti, ca pentru 
sine Hans Ruge. A nouăsprezecea 
victimă. Transmise, laconic, prin 'T. 
Fr. E, 

— „Kaiser Wiihelm“, către şeiul 
de escadră: Inamicul descoperit la 
treizeci de mile N. W. de Yerin-fu. 

cufundat. Aşteptăm confirmare, 
ordine“, 

[ 

Submarinul defila, dealungul coas- 
telor, care-şi precizau formele, din 
ze în ce mai distinct. In kioşcul de 
cart, matelotul Karl Sehaudin as- 
pira cu patimă, un parfum subtil şi 
exotic, de mirt și de santal, parfu- 
mul unei lumi de vrajă, care se da 
tuturor, ca o mângâiere neștiută, 
intr'o beţie adâncă, cu gândurile 
pierdute departe, spre amintirile 
primelor fericiri. O clipă se simți 
transportat în Germania tinereții 
sale și armonia misterioasă, care-i 
vibra în suflet, îl transfigură și tră- 
săturile îi erau atât de pure, încât 
îi trădau, cu uşurinţă, extazul îm- 
pietrit în inimă. Inchise ochii, ochii 
săi negri cari dădeau figurii un far- 
mec straniu, și visă. Visă primăve- 
mile violete ale orășelului său, 
Mannheim, vârit pe un meandru al 
Neckarului, aproape de  Heidel- 
berg-ul poeţilor şi al iubirilor ro- 
mantice; teii și castanii, uitaţi de 
vreme, din grădina copilăriei; că- 
minul, din marginea căruia ascul- 
tase, cu evlavie și emoție, glasul de 
cristal, din poveștile mamei; lam- 
padarele colorate, de pe fațada tea- 
trelor şi localurilor de veselie, și 
străduțele curate, care-i erau atât 
Ge familiare. Și mai era Olguța, iu- 
bita cu mijloc delicat de viespe, cu 
mlădieri lemeșe de liană, cu buze 
umede, ae mărgean, cu ochii inne- 
caţi, parcă, în smaraldul ape'or, pe 
care le străbăteau, cu păr de mă- 
tase şi surâs fascinant Și desmier- 
aător. Olguţa sveltă și albă, fină ca 
rozul aerian al trandafirilor, pe 
care gândurile sale o învăluiau în- 
to tumimă serafică. Amintirie îl 
chemau. Olguţa îl chema. Toate îl 
chemau. Nu mai privea decâţ spre 
ele, decât imaginea deschisă și fer- 
mecătoare, răsărită, ca din umbră, 
nu mai auzea decât cântecul pe ca- 
re-l cânta și de care-i era plină 
inima. Fericirea, îi înnăbușea, îl in- 
vada intens, ca o pasiune, îl umplea 
Ge o bucurie adâncă. 


„Mannhein... Olguta..... 
murmura, €l, în reverie, 

La bord, se desena carapacea ce- 
nuşie a unui submarin. Dar mate- 
lotul de veghe, Karl Schaudin, plu- 
vea în tumea, visurilor sale. Moartea 
se tupila cu pași de panteră. O de- 
tumătură,... alta. Tunurile de cinci- 
zeci şi şapte băteau submarinul, cu 
furie. 

— Plonjaţi, plonjaţi, pentru nu- 
mele lui Dumnezeu. Bara toată, 
Plonjaţi. Strigătul comandantului 


Oiguţa...“ 


era aspru, disperat şi rugător. Dar 
Oohuzele cădaau ploaie; totul era 
inutil. Submarinul era scuturaţ de 
convulsiuni, ca un om bolnav. Din- 
tr'o aruncătură de ochi; comandam- 
tul Hams Ruge văzu situaţia. To- 
tul era, pierdut. Nicio speranţă, nicio 
rază de lumină. Șocul fusese pu- 
ternic. Vasul primise repetate lovi- 
turi, Două... trei ţimtiseră în plin. 
Aprecie totul cu sânge rece, fără să 
lase cea mai slabă impresie de «- 
moţie, de slăbiciune. Submarinul se 
clătina, oscilaţiile deveneau mai con- 
vulsive. Si deodată, ca prins de 
spasmele morții, tresări, cu pupa in 
vânt, apoi... Innecarea vertiginoasă, 
prin abis, părea fără sfârşit. 

Comandantul Hans Ruge citea 
manometrele. 

— „Cincizeci de metri... Cincizeci 
de metri sub apă, fără motoare, cu 
pompele de degajare avariate, fără 
niciun ajutor. 

Era moartea, fără doar şi poate, 
In liniștea sepulcrală, se distingca 
pâzâitul de bondar uriaş, al subma- 
rinului inamic. Apoi sgomotele se 

epărțară şi totul 'se domoli. La 
cincizeci de metri sub apă, ceasu- 
rile se scurgeau apăsătoare. Sfârşi- 
tul. 

Comandantul Hans Ruge făcea a- 
pelul. Ultimul apel... Părea îmbăţrâ- 
nit cu ani de zile. Părul ii albise şi 
durerea îi săpase frumiea, ca 0 
scoarță de gorun. 

— Franck. 

— Prezent, 

— Lunge, 

— Prezent, 

— Breuge, Ritter, Heinckel. 

Nimemi nu răspunse. 

— Schaudin. 

O voce stinsă răsbătea de de- 
parte, ca din altă lume. 

— Schneider. 

— Prezent, 

— Jansen, Faber, Timmermamns. 

Nim:c... Matelotud de cart Karl 
Schaudin își deschisese arterele şi 


sângele se strecura cald, gâlgâitor. 
Un marasm învăluitor i se scurgea 
cu voluptate, în oase; un tremur 
scurt, febri!, şi vieaţa se topise. Ră- 
tăcea în lumea viselor sale de aur, 
cu imaginea dragă a Olguţei, fe- 
mseea pentru cars jertfise totul, cul- 
cată peste brațul său. Cineva plân- 
gea undeva, iîinnăbușşit. Respirația 
era dispneică, șuerătoare și chipu- 
rile acoperite de broboane fierbinți. 
Echipajul lui „Kaiser Wilhelm“ își 
trăia, ultimele clipe. Pe chipurile li- 
vide se așternuse o paloare agonică. 
Cu mişcări de plumb, idezordonate, 
comandantul Hans Ruge își căuta 
ceasornicul. Era din nou dimineaţă. 
Douăzeci şi patru de ore, de când 
lumecaseră, la chemarea, destinului, 
spre moarte, douăzeci și patru de 
ore de dramă. Nu-şi pierduse un 
moment conștiința, totuşi timpul 
trecuse repede. Cu mintea încor- 
dotă, cu pumnii crispați, simţea 
cum capul i se îngreunează şi sân- 
gele îi zvâcnește, întărâtat, cu puls 
de febră. Acum, când cugetul îi a- 
morțea, începea să aibă viziunea 
vieţii, așa, cum sperase în ca, tran- 
dafirie, caldă şi liniștită, acolo lângă 
ai săi, Intins pe bancheta de pieie, 
cu ochii deschişi, strângea la piept 
o fotografie. Era o femee tânără, cu 
privirea, jilavă, şi de o frumuseţe 
rară; alături, obraz lângă obraz, un 
copil de opt-zece ani, în uniformă 
de marinar. 

Printr'o spărtură neînsemnată a 
valvelor, imensa presiune a mării 
strcura. dâre de lichid, cu clipocit 
blând de îisvor. Apoi lumina se 
stinse. Apa pătrunadea cu mai mult 
curaj. În ameţeala, care se silea 
să-l adoarmă, comandantul Hans 
Ruge plângea. Ultimele lacrămi... 

Noaptea era neagră... de nepă- 
truns. Şi pe urmă... şi pe urmă... 
Marinarii submarinului „Kaiser Wil- 
helm“ dormeau somnul cel mai fru- 
mos pe care cineva il poate dormi. 


CAROL ANTON APOSTOLESCU 





HOTUL 


(Urmare din pag. 3-a) 


Strigă dar aude glasul mai mult 
într'însul decât în afară. Işi simte iar 
picioarele ca două râme. Moi! ŞIi-l 
aar ! Se clatină iar cerul şi copacii şi 
casele și strada. Se prinde de por- 
tiţă, să nu cadă. Dar nici mâinile nu-l 
mai ţin. Cade in genunchi. I-i somn. 
Pleoapele i se lipesc. Simte iar nodul 
care-l îneacă, în gât. 

E amiază şi-i lumină orbitoare, dar 
peste ochii şi peste mintea lui Ră- 
ducu sa lăsat o pânză neagră. 

Venise și'n somn omul rău. Li adu- 
sese jucăria şi i-o dăruise lui. Il ru- 
case să-l ierte că l-a bătut. 

Răducu se gândeşte la vis şi se 
îndoiește dacă a fost vis sau dacă 
omul rău chiar venise. Vrea să ştie. 
Ascultă ! Pașii mamei tot saud, în 
nesfârşita ei aliergătură de colo-colo, 
ptegătind mâncarea. 

— Mamă! strigă el. 

Ascultă paşii care s'apropie şi tic- 
tacul inimei lui e la unison cu mersul 
acela iubit. Mama a apărut în uşă, 
s'a oprit lângă pat. Nu știe ce-i cu 
dânsul, dar se simte învăluit de o 
bucurie nouă, dulce şi odihnitoare... 
Mama s'a aplecat. 

— Mamă, mi-a adus omul rău o 
jucărie ? 

Pe chipul mamei se schimbă lu- 
mini și umbre. Intâi zâmbește, apoi 
pleoapele i se strâng și ochii i se um- 
plu de lacrimi. Răducu e rău bolnav! 
se gândeşte ea, cu inima beteagă. 


— Ce-ai Răducu ? Te doare ceva? 

— Nu mă doare nimiv, mamă! 

Fața mamei râde iar, Râs cu plâns! 
Ploae şi soare! Sapleacă și-l sărută 
pe frunte. Prin locul unde şi-a lipit 
mama buzele, se scurge într'iînsul un 
val de duioşie.., 

— Răducu, de ce-ai ieşii în stradă? 

Glasul ei e blând, poate cu un ne- 
însemnat accent de imputare în tim- 
bru ; ştie că nu l-ar pedepsi dacă ar 
recunoaște, dacă ar putea să explice 
totul. Dar nu, taina nu trebue divul- 
gată ! O poartă într'însul ca pe 0 co- 
moară, numai a lui. Tainele se ţin 
lanţ, dacă ar divulga una, sar ţine 
de ea și celelalte. 

— In stradă ? se miră el. Când? 

— Te-am găsit după poartă. în 
stradă. Poarta era închisă. Cine ţi-a 
deschis-o ? 

O priveşte cu ochii mari, parcă ar 
asculta o poveste. Mama nu mai in- 
sistă. Se retrage şi când iese el vede 
cum ridică şorţul la ochi. I-i greu 
suflețelul şi şi-ar cere iertare că a 
mințit. Dar omul rău? Să-i spue și 
de omul rău ? Mama ar plânge şi mai 
tare. L-ar crede și mai bolnav. 

1 se învălmăşesc tristeţi şi bucurii, 
în suflet. E acasă şi toată casa e în 
sufletul lui, un sâmbure de lumină, 
o cascadă de duioșii. Inchide ochii şi 
începe să plângă liniştit, Se rătăcise 
şi acum, regăsise drumul.. 

MIHAIL ŞERBAN 








8 


DAN BOTTA 


Cronica dramatică a revistei 
Gândirea, este deținută nu de 
multă vreme, de d. Dan Botta. 
Colaborarea aceasta este prin- 
tra cele mai valoroase din im- 
portanta publicaţie condusă de 
d. Nichifor Crainic. Cronicile 
d-lui Dan Botta aduc totdea- 
una cele mai serioase idei qes- 
pre teatru și artă în genere, şi 





4 


DAN BOTTA 


cele mai juste considerații des- 
pre manifestările scenice bHu- 
cursştene, El insuși autor dra- 
matic, — „Comedia fantasme- 
lor” se joacă actuaimente la 
Teatrul Naţional din Cluj, — 
d. Dan Bota este un spirit 
creator înzestrat în mod excep- 
țional, gândirea d-sale inte- 
me=indu-se pe o largă cultură 
umanistică, şi deopotrivă şi în- 
țo.egerea persona:ă a stărilor 
de cultură românești, cu rădă- 
cinile în folklor şi in tragiţie, 


ANIȘOARA ODEANU 


Am anunțat că „Universul li- 
terar“ a angajat spre editare 
volumul de versuri al d-rei Ani- 
şoara Odeanu, intitulat „ata 
lui  Codru-impărat“, Autoarea 
este un nume cunoscut și apre- 
ciat în literatura românească 
tânără. Romanele „Intrun că- 
min de domnișoare“ şi „Călător 
din noaptea de ajun“ au avut 
un frumos sucses de pubiic şi 





ANIȘOARA ODEANU 


au consacrat deopotrivă talen- 
tul scriitoarei in jugecata criti- 
cei. „Fata lui Codu-Impărat“, 
volumul de versuri care se ti- 
părește în Colecţia „Universul 
hterar“, aduce exprimarea lirică 
a talentu.ui d-şoarei Anişoara 
Odeanu și cartea va constitui o 
frumoasă tipărire. 

VASILE BÂNCILĂ 

despre ARDEAL 


In articolul „Un aspect al Ar- 
dealului”, (publicat in uitimul 
număr al „Gândirei”, d. Vasile 
Bâncilă, continuând seria de 
considerații asupra provinciilor, 
incepută in „Universul literar”, 
exprimă între altele, şi urmă- 
toarele idei, despre Ardeal, ca 
sens al originarității noastre: 
„Neputând face (Ardealul) isto- 
ris ps cont propriu, a făcut-o 
oarecum prin delegaţie. Cum 
in răsărit presiunea politică era 
mai mică, ori erau chiar re- 
giuni de vacuum, neamul nos- 
tru a intemeiat aici primele 
state, fiind purtat de o ten- 
dință dublă: una de expaân- 
siune, alta de păstrare a legă- 
turii cu centrui de roire, care 
legătură, chiar când se eclipsa, 
n'a pierit niciodată complet din 
conștiinta românească. Si ast- 
fel, Muntenia şi Moidova au 
devenit delegaţii Ardealului în 
istorie. Aceasta în aşteptarea 
timpului când Ardealul însuși 
avea să fie salvat de cele două 
principate, Dacă  Domnitorii 
noștri în trecut au ţinut atât 
de mult să aibă și posesiuni în 
Ardeal, era, între altele şi din 





VASILE BANCILĂ 


NICHIFOR CRAINIC, despre 


DESTINUL OMENIRII, de P. P. 
NEGULISUU 


Despre impozantţa operă a 
d-lui prof. b, r. Negulescu, es- 
VIlui V:Nnenirli, ADaăitică tetrent, 
GC, INICILLOI Viălliii SUL In ul- 
Vmul numar al ante: 
„Deătinui usitnirii, VOLuininvasa, 
lucrare a doiuiuiui P, PF. Negu- 
lescu, € COuSuruiă Gupa câ 
Mal EXCEiEnă INELDUA ZAriSLl- 
ca. Îi Ma untalu 0 Carte de 
toarie latga invorimaţie Și 4bor- 
dzazăa piuviemeia cele Mâi ar- 
ZALOATE ȘI Mai 18 Qrqinea zilei, 
uoeralismui, .boişevusinui, ias- 
CĂSMUL, Haţional-s0CiauiSnul, 
Ausorul înfăușeaza toate ateste 
Curente, ce-ş: aisputa vuiosent 
preponderenyă asupra Spiiuu- 
iul contemporan, cu un aparat 
de imiormaţie pus ja put şi 
cu un Spirii de imparțuauitate, 
pe Care numai COLGanal€, Căre 
au renunţat la OL:ce 1Qt0i0gI€, 
îl cuitiva m ateeaș mâsura. Să 
recunoaşiem ca In vremea noa- 
Stra € O Virvule rară sa te abţii 
de a. emite o părere personală 
sau de a contura vIt-Q umpră 
de atitudne in chestiuni care, 
prin iirea lor, tarasc milioane 
de oameni, în psihoze de entu- 
ziasm şi de tanatism”, 


ION PILLAT 
despre CREANGĂ 


„In colecția „Pacini alese”, 
edată as „Cartea Româneas- 
că”, a, Ion Pilla. punucă nu 
veiele lui Creanga, insoţind 
cartea cu articolu, „Arta și ge- 
niul autohton ai lui lon Crean- 
gâ”. Vorbind despre talentul 
artisție al autorului Aminti- 
rilor, d. Jon Pillat spune: 
„Cred că i se face lui Creangă, 
— cu toată slava şi tâmâia ce 
i se aduce din plin, de câtre 
critică și istoria, literară, — 0 
reală nedreptate, considerân- 
du-l numai din acest punct de 
vedere  (spacificitatea) şi ne- 
luând mai mult in seamă alt 
aspect al creaţiei sale, şi anu- 
m* arta lui desăvârşită. Imagi- 
nea povestitorului genial aar 
ingenuu, instrument direct şi 
oarecum iresponsabil al inspi- 
ratiei colective și al sufletului 


popular anonim, — a lăsat în 
umbră pe marele artist, per- 
sonal şi conștient, stăpân al 


uni vocabular unic prin bogă- 
ţia de termeni propri! şi a unui 
stil nu mai puţin savuros prin 
concentrare și expresivitate”. 


DRAGOSTE VYOEVODALĂ, 
poem de D. CIUREZU 


In recentul număr pe Februa- 
vie, al revistei „GANDIREA“, 4. 
D. Ciurezu publică o întinsă și 
frumoasă poezie, „Dragoste Voe- 
vodală'“, din care desprindem : 


Trece-un roib mâncând iri ie 
[tu 
Așternându-se ca vântul 
Umbrelor rupând veșmântul 
Nopții purtând jurământul. 


Sub copite sparge stele, 

In piept smulge umbre grele, 
Piere 'n lunci, pie:e *n vâlcele, 
Creşte ?n cline şi muncele, 
Gonind liniștea 'n inele. 


Drumul Sună, noaptea sună, 
Gomănaşul stele-adună, 
Codru fruntea și-o cunună 
Cu argint valvar de lună. 


Şi pe-a prispelor livadă, 
Prin lunci albe de zăpadă, 
Pe la: focuri de zăvadă, 
Crește-a cronicii baladă. 


MIRACOLUL, roman de DAN 
PETRAȘINCU 


Editura „Cugetarea“ lansează 
in cursul lunei Martţie, o ncuă 
ca:te de a. Dan Petraşincu, aul- 
torul romanului de suctes Mon- 
strul, al volumului de nuvele 
Omul gol și al acele! cărţi de 
debut care a atras atenţia pu- 
blicului asupra unui talent vi- 
guros şi format: Sângele. 

Miracolul se intitulează noul 
roman al d-lui Dan Petrașincu 
şi nu ne indoim că va propune 
cititorului o problemă tot atât 
de interesantă pe cât am găsit 
in celelalte că:ţi ale autorului. 


„AM VISAT ARIPI” 
de Beirne Lay 


Biblioteca „Energia” (Editura 
Fundaţiai pentru Literatură şi 
Artă „hegeie Carol 11”) s'a îm- 
bogăţit cu incă o operă de mare 





cauza unui vag, dar cu atât mai valoare literară și educativă, o 
prețios sentiment de aderare a carie de splendide aventuri a- 
noastră la Ardeal sau de apar- viaiice „AM VISAT ARIPI” qe 
ținere la un rost cu caracter Beirne Lay. 

organic in trăirea românească go admirabilă evocare epică 
căci istoria este mai ales dome- + mediului și vieţii sburătorilor 
neiul subconștientului. POPOa- care se formează în disciplina 
rele au totdeauna un destin in ge fier a celei mai mari școli de 
fond unic, chiar când se găsesc aviaţie americană „Rindolph 
sub stăpâniri diferite. Perspec- piela”. Grelala încercări la care 
tiva_ aceasta de a considera suni supuși elevii aviatori, pen- 
până la un punct, Muntenia Și tru controlul sistemului lor ner- 
Moldova, că au creiat istorie jos și pentru pregătirea lor teh- 
sub delegaţia Ardealului, ajun- nică sunt povestite cu o dina- 
gând la urmă să capete atâta mică simplitate și cu o cuceri- 
prestigiu, încât să se poată iîn- toare vervă 

toarce asupra originilor și să ” 
prindă și Ardealul pentru a ri- 
dica toate provinciile româ- 
neşţi pe acelaș platou de trăire 
istorică, dă putinţa de a vedea 
unicitatea de destin a poporu- Peste câteva zile va apare la 
lui nostru, în cele două mii Sibiu Buletinul grupării „„The- 
de ani, dă putinţa de a vedea sis“, sub conducerea compe- 
împărțirea rolurilor etnice și tentă a d-lor Al. Dima şi Ionel 
crearea  debuşeurilor isţorice, Nemaţu. Paginile Buletinului 
astfel încât esenţa românească vor întruni cele mai alese cola- 
indivizibilă să tie valorificată borări ale intelectualităţii arae- 
sub soare”, lene. 


BULETINUL GRUPĂRII 
»THESIS*“ 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 








UNIVERSUL LITERAR 


Şezătoarea scriitorilor tineri la Cluj 


Duminică, 19 Februarie, la orele 11 dimineaţa, 
va fi în sala Teatrului Naţiona! din Cluj, a treia şeză- 


toare a scriitorilor tineri, 


organizată de „Asociaţia 


scriitorilor români ardeleni“, și de „Universul lite- 


rari, 


ȘŞezătoarea va fi deschisă printr'un „Cuvânt 
introductiv“, al d-lui VICTOR PAPILIAN, președin- 
tele „„Asociaţiei scriiotrilor români ardelenii':, după 
care va urma conferinţa „Literatura și scriitorii ti- 





VICTOR PAPILIAN 


VLADIMIR STREINU 


neriit, a d-lui VLADIMIR STREINU, de ia „Universul 


literari, 


Vor citi apoi din operele lor scriitorii: Victor 
Fopescu, Eugen Jebeleanu, Constantin Fântâneru, 
A. Negură, Viaicu Bârna, Traian Lalescu, Gh. Axin- 
teanu, Leonard Dionarius, Virgil Carianopol, Paul 
Constant, V. Copilu-Cheatră, Severineanu, G. Seve- 
reanu și Radu A. Sterescu. 

intrare: Loja |, 150 lei; II, 100 lei și bilete cu 


30, 20, 10 lei. 


De vânazre la cassa teatrului. 


ES CUL 10 MIL IE all i sil LILI) 


BISERICA 


Biserica neagră 
Toamnă gri 


L IL TEL 00 RI SL LU 0 all Iei 409 El ANL IE IA UL 310 sli IEI NUL LU 200 BL SUL La 10 0 iii LE IN Ii UN BL BL 301 IE UI LU IMP 


A APĂRUT în colecția „Universul literar“ 


de VICTOR POPESCU 
Cuprinde următoarele 7 nuvele: 


ÎEHEIBU 


NEAGRĂ 


S'a prăbușit un vis 


TITI IUL 00 IL SL IE IL IL NL LU 6 IL Ii ALI CUL Li 





E Ileana Comşa Tamara 

E Un ideal i Mărturisire 

: PREȚUL LEI 50— : 
: De vânzare la toate librăriile din țară - 


Emil Io EA ie Iti INEL 100 TIP (RE AT0 (VE 19I PL NL I00 TA AIP c7i IN BMP 10 AIP URA ATP Îl UE IRI IUL DIE MIA RUE I07 ete It AIE ii HUI ACE VIU NI ta cip li CIEL EL hi 


Limuriri pentru „Premiul cititorilor“ 


In legătură cu premiul de 5000 (cinci mii) lei, 
fastituit de ,,Universul Literar” pentru cea mai bună 
analiză critică a personagiilor: 

IKI IANKEL, din romanul FUNDACUL VARLAMU- 
LUI, de lonel Teodoreanu (ed. „Cartea Românea- 


scă”) și 


2) MOIȘE DINERMAN, din romanul DOUA CHE- 


MARI, de Octav Dessila, 


(ed. „„Cartea Românea- 


scă”), dăm următoarele lămuriri: 

Lucrarea va fi o singură compoziţie. Ea nu va 
consta însă neapărat dintr'o paralelă, — asemănări 
și deosebiri — între cele două personagii. Analiza 
se va face și prin raportarea tipurilor la mediul ior 


social. 


Dealtminteri scopul premiului este de a cerceta 
modul cum judecă publicul mare operele cari zugră- 
vesc tipuri din viața modernă. 

Reamintim că manuscrisele se vor preda redac- 


ției până la 1 Martie a. c, 


EMANOIL BUCUŢA 


Ca deobiceiu preocupat cu com= 
pei:nţă de geografia culturală a 
țării noastre, a. Em. Bucuţa, în 
cronica sa din „Rev. F. R.“ nedă 
câteva pagini de înaltă valoare 
stiuistică prin care se arată rostul 
şi trăinicia lucrărilor tehnice de 
ştiinţă și actă, cari au adăogat 
ceva la importanţa de totdeauna 
a Dobrogei. Aceste împliniri do= 
vedesc că „Marea şi-a ridicat 
pentru toată țara linia albastră 
în zare“, 


G. ZANE 


In „Câteva știri despre M. Emi- 
nescu“, articol publicat în „R.F. 
R., ultimul număr, d. G Zane 
„cercetează documentele biuro= 
cratice din activitatea de b:blio- 
tecar la Universitatea din Iaşi a 
poetului, arătând urmele pe care 
personalitatea sa puternică le-a 
Jăsaţ în această muncă meticu- 
loasă. Acestea sunt vizibile mai 
ales în perioada primă a servi- 
ciului său, când avea un rol de 
conducere și sănătatea îi îngăduia 
să facă faţă răspunderilor acestu; 
post“. 


PAVEL DAN: Urcan Bătrânul, 
nuvele 


Facem constatarea regretabilă 
că despre cartea atât de prețioasă 
„Urcan Bătrânul“, a lui Pavel 
Dan, critica nu s'a ocupat îndes- 
tul. Chiar noi mărturisim cu 
multă părere de rău că n'am com- 
pus cronica şi nu ne-am oprit încă 
la opera unui scriitor a cărui dis- 
pariţ:e foarte timpurie estco pier- 
dere grea pentru literatura nouă. 

Prezentarea făcută de d. Ion 
Chinezu în prefața cărţii unice a 
lui Pavel Dan este un îndemn în 
plus să ne ocupăm de „Urcan 
Bătrânul“, ceeace ne angajăm că 
vom face. 


MIHAIL EMINESCO, POESIES, 
traduites par MARGUERITE 
MILLER-VERGGHY 
Poeziile lui Eminescu au apă- 

rut într'o nouă traducere fran- 

ceză, datorită d-rei Marguerite 

Miller-Verghy.  Tălmăcirea este 

întocmită după ediția „„Maiores- 

cu“ și cuprină şi redarea în fran- 
țuzeşte a prefeţelor criticului pre- 
cum și a articolului lui Vlahuţă, 

Amintiri despre Eminescu. 
Volumul de aproape 220 de pa- 

gini, tipărit în format mare, a- 

duce desigur, o importantă con- 

tribuție Ja cunoaşterea de către 
streinătate a marelui nostru poct. 


TRADUCĂTORUL 


poemelor din Edgar Po&, d. Emi! 
Gulian, a publicat întrun nu- 
măr trecut al „R.EF. Ru, 
cinci poeme traduse din: M. 
Macterlink, G. Apollinaire, V. 
Larbaud, G. Duhamel şi J. 
Supervielle. Dificultatea  tre- 
cerii în românește a unor bu- 
căți qe rezistență din poesia 
franceză de azi, e depăşită cu 
destulă graţie de d. Emil Gu- 
lian, a] cărui gust netăgăduit 
se dovedește în fiecare amă- 
nunt. Meșteșugul de traducător 
e un dar şi o străduinţă ce ono- 
rează. Versul românesc capătă în 
acest fel o elasticitate mai mare 
şi o capartitate de exprimare a 
unor sțări de sufleț mai com- 
plexe, a unor emoții poetice 
rare. „Balada deposedatului“ a 
lui Georges Duhamel constitue 
o realizare remarcabilă în acest 
SENS. 





Citiţi cărțile ain colecția 


„UNIVERSU 


„acu * Big pi 


L LITERAR“ 








„Anul Racinian“ 


La sfârşitul acestui an, mai 
precis, la 21 Decembrie se îm= 
plinesc trei sule de ani dela na- 
şterea unuia din cei mai mari 
posți lragici pe cari i-a avut 
omenirea, Jean Racine, 

Arnintirea aceluia care a ştiut 
să armonizeze putetismul tea- 
trutui antic grecesc, cu eleganța 
și rafinamentul expresiei senti- 
mentelor dim veacul de dur al 
lite: aturii franceze, va fi sărbă- 
torită cu tot fastul ce se cuvine 
uneig din cele mai pure încăr- 
naţii ale spiritului francez, 

Lirismul biblic a căpătat vi- 
goare şi prospețime nouă în 
versurile lui Racine, din dra- 
mele sacre Esther și Athalie. Nu 
mărturisea oare Frederic al 
doilea, că „Aş fi fost mai bucu- 
ros să fi scris Athalie, decât să 
câștig cea mai mare bătălie ?« 

Tot astfel, verva comică și 
promptitudinea replicei din Les 
Pla:dsurs, singura comedie a 
lui Racine, îl aşează, în prețui- 
rea tuturor, alături de Moliere, 

Prestigiul şi puterea de ratia- 
ție a culturii franceze asupra 
Curţilor europene s'au spriinit 
vreme îndelungată pe limba 
tedtrului Racinian, Scoatit ca 
model de vorbire aleasă. 

Este deci explicavilă râvna cu 
care se organizează, în Franta, 
programul festivităților tricen- 
tenarului nașterii autorului Fe- 
drei. 

La Fert6-Milon, satul natal al 
poetului, la Uzes şi la Port-Ro- 


CEHOV IN ROMÂNEȘTE 


In curând va apărea, în bis 
blioteca, „Vremea“, un volum de 
schiţe datorite marelui scriitor 
rus Anton Cehov. Volumul se 
va, intitula, sugestiv „Bârfeala“ 
și va cuprinde 12 schiţe de fin 
humor psiholozie, traduse in 
original de R. Doniki. 


D-şoara IRMA DOLINO 





al cărei concert la pian, acom- 
paniat de orchestra Radio, va 
fi difuzat astă seară, Sâmbătă, 
de mic:ofonul postului de emi- 
siune bucureştean, 


„INVINȘII“ de MIRCEA 
„ALEXIU 


In editura grupării intelec- 
tuale „Thesis: din Sibiu d. 
Mircea Alexiu a tipărit de cu- 
rând un frumos volum de nu- 
veie intitulat „Invinșii. E o 
carte de proză remarcabilă, în 
care autorul își înscrustează o 
partie din amintirile sale. Prin 
felul cum e scrisă și prin pu- 
terea de intuiție a autorului 
care se reflealează psihologic in 
personâgiiie celor 9 nuvele, pe 
care le cuprinde, volumul d-lui 
Mirzea Alexiu merită să fie 
citit. 


val, unde a irăit, Sa inspirat şi 
a murit Racine, s'au format co- 
mitete şi asociații, cari într'o 
atmosferă de emulație neoste- 
nită, întrețin cultul Racinian. 





RACINE 


„In aceste vremuri  turburi, 
poetul care a înțeles cel mai 
bine sufletu! feminin, realizează 
unanimitatea spirituală france- 
ză — scrie conţratele parisian 
„Les Nouvelleş litteraires“, care 
a deschis și o anchetă întere. 
sântă, adresată nu numai scrii- 
toriior și artiștilor, dar tuturor 
Racinientlor fervenți, de pretu- 
tindeni, cu privire ia ce!ebrarea 
Cât mai demnă a tricentenaru- 
lui poetului, 


11 Februarie 1939 


Literatură. artă. idei... 


Po 


SCRIITORII FRANCEZI 
ȘI POLITICA 


Este un fapt notoriu, că în 
Pranţa, scriitorii arată un în: 
teres tot mai viu pentru fapteie 
din actualitatea imediată, ate 
lea care se consumă în mod 0 
bișnuit, în viaţa politică și s0- 
cială, dela o zi la alta. Consta: 
tarea este adevărată nu huni, 
pentru cei tineri, ca Th. Maul- 
hier, Brasilach, Jean Giono, 
Denis de Rougemont ş. a., dar 
și pentru „cadrele“ cu vechime 
și prestigiu patinat, în litera» 
tură, âdică Mauriac, Duhamel, 
Jules Romains sau Montherian;, 
cari „de când cu faimosul Sey- 
tembrie 38 — observă d. Fa: 
nand Vanderem — își imprumi- 
tă pana, cu fiecare săptămână 
mai mult, consideraţiilor de ar: 
din politic“. 

Spi:itualul cronicar al intâm 
plărilor ce alimentează „Come- 
dia literară“, consemnând cu 
intermitenţă, sub această ru- 
brică, în „Candide“, ceeace i se 
pare demn de reţinuţi din pun. 
tul său de vedere, socotește că 
suscesul mediocru: pe care Scrii: 
torii mai sus numiţi, l-au 0bii- 
nut în noua lor îndeletnicire, e 
datorit, înt:'0 oarecare măsută, 
condiţiilor speciate cerute unui 
cronicar al actualități! : 

“Artă dificilă, pretinzând un 
indelung exercițiu, un simţ as- 
cuţit al importanței sau agre- 
mentuiui subiectelor şi mai mult 


ca toate, ceeace le lipsește mal 


ales, cum se ştie, nouilor noștri 
romancieri, — vreau să spun ex- 
periența mo:avurilor și a carat 
terelor actuale“. 


În legătură cu Pablo Picasso 


Daspre piztura acestui reno- 
vator, se ocupă pe larg numărul 
din Ianuarie al revistei „Studio“. 

Cei ce cunosc felul lui de a 
piasticiza emoţiunile încercate, 
ştiu câţ paradox cuprinde și cât 
de dificil este priceperei nor- 
male. 

Pablo Picaisso a rupt toate nor- 
mele picturei, și le-a rupt nu 
pentru a le în'ozui cu ceva pre- 
cis, proapsăt, cum îndeobşte fac 
toți renovatorii, ci Gimpotrivă, 
din ruptură, își formează arta 
lui. Din tenomenul acesta des- 
tructiv numai își trage €l seva 
producţiei. 

iată cauza pentru care Pi- 
casso este un conducător de cu- 
rent artistic, este cel care poate 
infiuenţa întrun grad imens 
ictura, este cel care răspân- 
dește cea mai vie simţire. 

Autorul articolului spune 
chiar: este un clasic, în sensul 
pur a! cuvântului. 

Adică este un predecesor, diui 
opera, căruia se desprind prin- 
cipii fundamentale, din opera 
căruia, fiecare va exirage ele- 
II AE pentru a crea la rândul 

ui, 

Tată cum, cu tot anarhismul 
lui, Picasso se transformă în- 
tr'un clasic. In orice caz inte- 
resantă concepție! 

Prin ea se explică dealtfe! 
foarte clar superioritatea pic- 
turei lui. 

El imbină e'ementele funda- 
mentale. Inmănunchiază prin- 
cipiile de bază ale viziunilor şi 
din ele își formează opera. 

El nu crează pe făgașul unul 
curent. Dimpotrivă toate curen- 
tele pot avea obârşie in arta lui. 

In acelaş articol se exami- 
nează trecerca lui Picasso prin 
unele din ramurile pe care nu” 


Un breviar al vieţii conjugale 


La stârșitul anului trecut, cam 
pe aceeaş vreme în care primea 
răsplata premiului Lasserre al 
Academiei Franceze, d. Marcel 
Jouhandeau pubiica, sub intitu- 
larea „Chronigues maritales“, o 
carte de copeşitoare amărăciu- 
ne și de un accent aprig, — I€- 
zuttat al unei penibile experi- 
enţe. 

Cu toate că mai aproape de 
declinul vârstei —- anul ţrecut a 
implinit cincizeci de ani — au- 
torul acestui breviar al vieții 
conjugale, pe care o scrutează 
cu o minuţiozitate lucidă și ne- 
înduplecată, nu se bucură incă 
de audiența largă ce sar cuve- 
ni unei opere atât de originale, 
deadreptul emoţionantă prin 
nuditatea desnădăjduită a to- 
nului confident lipsit, de fard. 

Marcel! Jouhandeau a creiat 
un personaj — Monsieur Go- 
deau şi un oraș închipuit — 
Chaminadour care şi-au câşti- 
gat o stare civilă şi un drept la 
existenţă indiscutabile, în Re- 
publica Literelor, 

S'a observat adeseori — scria 
undeva Francis de Miomandre 
că artiştii cei mai mari se Te- 
cunose după aceea că tratează 
un număr foarte redus de teme, 
obsesionaie întrucâtva, care se 
regăsesc dealungul operei lor, 
dar sub o înfinitate de trave- 
stiri și de metamorfoze, Ceeace 
constitue autentic măreţia lor e 
tocmai această facultate a v4- 
riațiunii, 

„Admir, la Marcel Jouhan- 
deau, această inspiraţie ce pare 
să nu își fi pierdut nimic ain 


„putere după douăzeci de opere, 


al căror centru magnetic e al- 
cătuiţ de un singur oraş (dar 
atât de populat) de un singur 
om (dar înconjurat de atâta 
mulțime). Monstruoşi prin for- 
ţa adevărului, acest oraş şi a” 
cest om se impun pentru tot- 
deauna amintirii noastre“. 

Nu din câteva rânduri citate 
am putea să dăm cititorului 
care nu cunoaște incă proza lui 





Jouhandeau, o idee exactă de 
puterea cu care te încleștează 
atmosfera cărților acestui serii- 
tor, revelatoare a unor ascunzi- 
şuri sufletești, pe care nu ai fi 
vrut să, le vezi aduse în lumina 
conștiinței, dar prea târziu! 
pentru că odată privite nu te 
mai poţi refuza atracției lor. 
„Ceea ce-i sigur — citim, de 
pildă, în Chroniques maritales 
este că de patru ani nu mai fac 
nimic gin ce vreau, nimic cum 


* 





Marcel Jouhandeau 


vreau, suport o tiranis care nu-i 
o tiranie făţișe, ci o statornică, 
surdă, inevitabilă violenţă. Pre- 
zența acestei femei în viaţa mea, 
alterează dela nașterea lor, fie- 
câra simţire a mea, fiece gând 
al meu, toate voințele mele“. 

Și aceste rânduri, pe care le 
transcriem întocmai, de teama 
că şi-ar piemde în traducere, bă- 
taia neliniştită a respirației: 
„Ainsi desormais ni aupres de 
ma mere, ni aupres de ma 
femme, je ne suis chez moi, 
Je ne suis plus chez moi nulle 
part. Ou reposer ma tâie? 
Mon orgueil est aux abo's. Ou 
aller se jeter? Comme je com- 
prengs qu'on se tue en de pa- 
reils qilemmes et je n'ai meme 
pas le loisir d'ofîrir ca dâlai & 
mon desespoir. Je m'enzage ă 
me calmer, c'est tout, mais mon 
imagination l'emporte; les ima- 
ges passent avec une rapidite 
vertigineuse, mes tsmpes bat- 
tent; pas mâme ă ma aisposi- 
tion ce demi-suicide aqw'est le 
sommeil“, 


mai ie schițează. El este şi ro- 
mantic și suprarealist. Işi va- 
riază temele. 

De ce? 

Pentru că urmează numai ca- 
lea instinctului. 

Chiar din aseastă concepție 
provine clasicismul, care în pri- 
mul rând este i:vorit din vbser- 
vație. Din sinceră intuiţie. 

Dar în fond unde ne consuce 
Picasso? 

Ciasicismul lui trebue să aibă 
un szop. Seopul este cel arătat 
mai sus. 

„Lumea este deschisă în faţa 
„noastră. Totul trebue făcut şi 
„refăcut de oricâte ori...* 
şi mai departe: 

„Trebue mers înainte, urmând 
„propriul său instinet“. 

Zată șzoala lui Picasso şi ma- 
rsa lui putere, Urmează drumul 
instinctului care  recomaniă 
precizarea formelor 


tul natursi. 
Dacă urmaşii lui nu yo: pri- 


cepe aceasta şi-şi vor complica : 


arta în mod inutil, cu atât mai 
rău pentru ei. 

Picasso nu ne duce la simpii- 
tate în mcă direct, el fiind încă 


onoare me A COEN e 


A primare. . 
Formeor ce alcătuesc substra- 


prea tumuitos, prea preocupa * 


de țelul său, cu prea multe idei. 

Insă cine îl prizepa cu adavă- 
rat, trebus să ştie să asa la o 
parte elementele variate şi să 
extragă mumai câte unele, ceia 
cari corespund tendinței fiecă- 
ruia, 


ODISEEA „CASEI GONCOURT“ 


Ingratitudinea și impietatea 
posterităţii faţă de vestigiile a- 
mintitoare ale unor momente 
imoortante din trecutul artistic 
sau lite:ar sunt aceleaşi, sub 
toate msridianele. Iată una din 
variantele cele mai edificatoare, 
ps care o reiatează Candide cu 
data de 1 Februarie. 


„La numărul 67 pe bulevardul 
Montmorency, o modestă locu- 
inţă, particulară, cu obloanele 
trase și nelocuită, după infăţi- 
șare, pare că îşi aşteaptă un 
eventual] locatar. E fosta locuin- 
ță a lui Edouard de Gonsouit, 
in care întemeietorul Academiei 
iși primea, prietenii, în celebrul 


„grenier“, 
Casa a fost cumpărată în 1992 
ds municipalitatea Parisului, 


care a pus-o la dispoziția Aca- 
gemiei Gomeourt. Dar aceasta 
nu are mijloacele necesare în- 


treţinerii, astfel că şapte isi 
au trecut peste acoperișurile și 
balcoanele ruginite, fără ca în 
acest timp casa să fi fost des- 


chisă, 
Ar trebui şaizeci de mii de 
franci, fără tocmeală, pentru 


reparaţii, sau o sută ce mii, ca 
treaba să fie bine făcută. Pre- 
fectul Villey, compătimind cu 
literatu:a, a cerut credite coa- 
siliului municipal, 

Dar beoţienii sunt puternici la 
primărie, Ei au fost reprezen- 
taţi în această impreijurare prin 
conşilie:ul comunist Jolly, cars 
a  qoclarat că academicienii 
Goncourt, celebri mai ales pin 
ospăţuii, ar putea să plătească 
reparaţiile casei lor, în loc să 
bea vârtos, 

Iar consiliul, potrivindu-se a- 
cestui Jolly, a refuzat creditele”. 

— Slavă Domnului! — va 2x- 
clama cu un sentiment de ușu- 
rare şi mândrie, cititorul român 
al acestor rânduri, — avem și 
noi „beoţienii“ nostri ; iar dacă 
„so:a noastră mai mare“, de!.. 
ce să mai zicem noi ăștia de-aiii, 
de pe malurile Dâmboviţei care, 
oricum, mă, 'nţelegi, avem plan- 
șeu de beton. 





Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P.Ţ. 1. Nr. 44908 - 938