Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0017

MD d 


2 
A! 


IDnaa ver sua 


“Anul XLIV Nr. 17 


22 Aprilie 1928 
5 Lei 





3 
| 
| 
Hi 
3 
i 
| 
i 
i 
ii 
i 
j i 
ț 
= 
i i 
si 














ij 
| 








SCULPTORUL 





UNIVERSUL LITERAR 


su 


SCULPTORUL 


Puţine de tot sunt numele romă- 
neşii care se bucură azi de celebrita- 
tea lui Brâncuşi. Și celebritate în ca- 
zul acesta e prea puțin. Acest mare 
sculptor este literalmente idolatrizat. 
I se dedică poeme, i se închină în 
străinătate numere speciale de  re- 
vistă, 

E considerat de către germani şi 
englezi mai ales drept creatorul sculp- 
turii modernsste. 

La noi Brâncuşi e foarte puțin cu- 
noscut., Dacă în cercuriie artislice e 
prețuit cum se cuv:be, marele  pu- 
blic nu cunoașie mai nimic din o- 
pera acestui celebru sculptor. 

La asta contribue poate şi opera 
lui de atâtea ori strume. Brâncuşi 
e un fanatic, un ilumunat interior. 

Nici o convenție nu exisli pentru 
el, nici o prejudecată decât cât visul 
lui de artă. 

Căci opera lui Brâncuşi are o pu- 
ritate absolută de vis. Lin tors al lui 
e dematerializat și real în  ucelaz 
timp ; un sbor de pasăre e tradus în 
forma lui cea mai uesbrăcată de orice 
vesimânt de prisos, dar şi de  confi- 
nut, 

Puţini oameni au urmărit idea în 
sensul ei absolut cu atăta înverșunare 
ca el. 

Alături de atâieu nume de mare va- 
loare, cari au fosl înțățişate publi- 
cului nostru la această rubrică, Brân- 
cuși înseamnă un nou aspect al aces- 
lui suflet românesc, nesfârşit mai 
complicat de cât o coaje de ou vopsi- 
tă sau de cât o mobilă  pirogravată, 
suflet cu zeci de rădăcini şi cu ne- 
sfârşite posibilităţi. Și poate că dacă 
ar fi să definim „specificul românesc“ 
âsa cum s'a încercut de către unii scri- 
itori nu de mult, noi l-am defini toc= 
mai prin această realitate profundă, 


ide UNLVE 








tocmai prin aceste infinite posibilități 
CAMIL PETRESCU 


ale lui. 





faceuai 











 (DEBRGEEIECSE 





CONSTANTIN BRANCUS 


In fața operei lui Brâncuş, spectatorul 
rămâne uluit întocmai ca şi primii fii 
ai omenirei în iaţa creaţii universale. 

Cu. aceaş nedumerire setoasă de cu- 
riozitate privesc sufletele curate crea- 
ţia maestrului care, întro muncă con- 
tinuă şi modestă își împlineşte opera 
cu acelaş sentiment de religiozitate, cu 
aceaş ardoare pe care credincioşi o pun 
în ruga lor. 

Brâacuş e un mistie şi un gânditor. 
Intrucât creaţia operei ue artă este conti- 
nuitatea legilor tainice ale firei imateria- 
lizate, viaţa materiei îşi găseşte în- 
trinsa o rațiune de a fi, dacă spiritul 
formei își allă o logică proprie şi putere 
de exprimare, atunci, de bună seamă, 
toată opera lui Brâucuş este o adevărată 
creaţie, 

O creaţie transpusă, în care măreţia 
cosmosului îşi găseşte imagina redusă dar 
puternic condensată cu aceaş forță de 
exprimare taugibilă a spiritului perfect 
echilibrat, cu acelaș sentiment prolund 
şi etern, cu aceiaş coniinuă activitate e- 
nergetică şi imventivă pe care e releveu- 
ză numai dumnezeirea. 

Brâncuş erecază sub imperiul aceleiaş 
fatalităţi care a zidit universul, luminat 
de aceaş inteligenţă, ponderat de  aceaș 
înţelepciune. 

Este un gânditor, fiindcă îşi dă seama că 
opera de artă nu vicțueşte dacă nu are 
în atară scânteia ţâşnită din ascunsurile 
subconştientului şi acea claritate perma- 
nentă a ideii, pe care numai concepţia a- 
vută despre universailtate ne-o poate da, 

El nu este un teoretician care-şi formu- 
lează anticipat un program estetic. 

Concomitent acțiune şi gândire se nasc 
ŞI colaborează la realizarea definitivă a 
operei sale, 

Din ea se pot desprinde apoi principii 
cari, pot alcătui un sistem. 

Spre a putea înţelege sensul creaţiei 
sale ne irebue pe lângă o largă aper- 
cepţiune şi o bună doză de cinste şi dis- 
cernământ pe care numai aptitudini pro- 
prii şi pregătirea ni le pot procura. 

Ne spune deci, Brâncuş: „Cu mult îna- 
inte religia dădea omului o cuncepţie des- 
pre forţele aniropomorlice, creatorii şi 
oamenii revelau prin artă personificarea 
acestor divinităţi. Astăzi filozofia ne face 
să pricepem un act gencrativ unic, o lege 


universală impersonală, nedefinită din 
care emană tot ce există. 
Este această lege universală pe care 


trebue să o manifesteze arta, conformân- 
du-şi principiile, principiilor acestei legi, 
rupându-se de convenţii astăzi inutile şi 
dezorientate. 

Să dai senzațiile realităţei asifei cum 
ni leprocură natura, fără a reproduce sau 
imita este astăzi cea mai vastă problemă 
a artei. 

A creea un obiect care-ţi dă prin pro- 
priul său organism ceace natura face 
plin propriul său organism, ceeace natura 
face prin eterna ei minune eşte ceace ar- 


„teria singură să determine subiectul! 


“al legei universale“, 


CORNELIU MICHIAILESCU 


ta doreşte. Şi a realiza aceasta inseanti 
a intra în spiritul universal al lucruri 
şi a nu le limita la imitarea imaginei! 
O operă de ariă astfel concepută tin 
către echilibrul absolut şi echilibrul 
solut este perfecta expresie a frumosul 
Sau, vorbind mai departe despre ni 
rie ca clement de expresiune, zice:,j 
teria trebue să-şi continue viaţa ei ni 
rală, chiar modificată de mâna sculpto 
lui. Rolul plastic pe care-l realizează 
tural, trebue descoperit şi păstrat. 
Să dai materiei alt rol decât acela 
care-l vrea natura este a o nimici'.., 













= 





Z 


„. „Sculptura este o expresiune u 
a acţiunei naturei“, 

« „Primitivii creştini ca și negrii 1 
respectat viaţa materiei în  sculptul 
lor. Li au procedat numai din credinț 
instinct pe când artistul modern pt 
dează prin instinct controlat de rațiuuă 

„. „Astăzi arta deschide poarta y, 
care vor pătrunde principiile creata 
frumosul absolut al legei universale”, 

Acestea sunt în esenţă ideile care P 
zidă la baza ceraţiei operei lui  Drân, 

Nu ne miră deci, dece, privind lucrug 
în esenţa lor, le concepe în profuazi 
vealizându-le în acel spirit de sinteză, 
care accidentul dispare. 

Dezbrăcându-le de particularităţile re 
terioare ale rasci sale şi ale timpi 
dozând apoi într'o fericită proporjietă 
mentul abstract exprimat, cu cel con 
care exprimă, prin acel instinct alesi 
pondere şi echilibru, le asigură acel i 
racter de permanentă universalitate, 

Ca şi arta greacă, care, — în afară 
cencepţiile timpului, — a ajuns la 2% 
forță de exprimare, arta lui Brâncuș 
trecut de mult hotarele, cucerind timp 
şi spaţiul. 

Dacă de predilecție se servește de 
me geometrice precum : ovalul, elipsa 
lindrul etc. în care îşi exteriorizează să 
timente puternice şi condenscază em) 
vizuală până la o simplificare totală || 
lor, o face pentrucă numai în abstrati 
nea lor poate găsi acel limbaj care 
vestească cucerirea „frumosului ahă 































Călăuziţi de alte sentimente :mol 
pătrunși însă de acelaș instinct primi 
dial, arliștii greci ai epocei mitice șij 
archaice ajunseseră la aceleaşi soluți 

„agrolithele“, „aeroliihele“ - şi „8 
non-urile“ lor în care divinităţile mu fi 
veau tipul lor specifice cu atribute șii 
caracteristice anedotice, ci reprezeniă 
idea creaţiei printr:o fericită împereii 
re a sentimentului mistic cu acela al 
mei plastice. ş 

Ca şi la ei cari, nu din  nepuliniță 
cum cu multă ușurință se pronunță Hi] 
riile istorice curente, — căutăm exprigă 
rea în simboluri în cari abstract 
joacă un rol însemnat, găsim în pă 
lui Brâncuş aceiaşi tendinţă spre 0 108 
tualizare a formei până la metaforă 
mai ca prin eliminarea  pitoresculuii 
























































Paul Moraad, cunoscut scriitor francez, 
srie despre Brâncuşi urinătoarele : 
Atelierul unui sculptor este — cum 
ş-l inchipuie publicul — un „campo 
sani0" impănat cu dramatice statui din 
marmoră de Carrara, albastre şi vinete 
ea moartea, inveselit ici-colo de divanuri, 
bielo-uri, luene, vederi şi amintiri din 
tilitorie. Bodim însuşi căruiu îi plăcea 
i audă că este o lorţă a naturii a conti- 
tal uceastă tradiţie, Imi amintesc că 
a rătăcit udescuri, în copilărie prin a- 
blerul lui din rue de LLniversii6. Imi 
miuesc unele din piesele lui ca Porte 
ttnfer, lăcute anume pentru a uinti, 
une întreagă de  techuicieni, de 
aune elegunte şi de elev. ce-l încon- 
furau cum desigur va ti tost înconjurat 
cure maestru ul Renaşterii, In acest 
pei, Budin era la rând cu Şcoala, cu 
stitutul, 

brâncuzi, dimpotrivă, este  modernul, 
piptorul zilei de mâine. Să intrăm în 
lerul lui. Atejier ? Această carieră 
piată? Unde sunt gramdiousele su- 
ele declumatorii așteptând numai să 
iastalate întrun forum oarecare? 
ade este luiul pitoresc? Nimic din toa- 
atsiea. Aci doar biocuri mari de pia- 
i de cousirucție, bârne, trunchiuri de 
pci, pietre şi stânci şi ici-colo  stră- 
ana bronzului lustruit. Una din ace- 
lore princiare se deslace de cele- 
le şi sine câtre noi — masivă. E 
incuși. O bărbie cenuşie amintindu-l 
Val Withtuuan ; ochiul limpede al 
nului, înfăţişarea prietenoasă, indiăs- 
ajă sisură—usttel ne apare Brâncuşi. 
krâncuși este născut meşter. kt] nu ştie 
sunt elevii, ajutoarele, cioplitorii, lus- 
itorii, tăietorii. işi iace singur totul, 
erialele i-au fost intotdeauna credin- 
se. Su apropiat de ele din toate pri- 
bple, A lucrat în toate meşteşugurile. 
biscuşi, o ştim, este român dinu vechea 
si de țărani ui acestei ţări frumoase. 
zee că, mânat de diavolul sculpturii, 
venit pe jos lu Paris. 

foalu de Beuux-arts însăşi na putut 


i lăsa curs liber dezvoltărei fireşti a 
pr pur plastice, sinzure capabile de 
durabilă şi absolută realizare. 

Credem că nu e neputinţă, — atunci 
bi! sculptura greacă care primise pe 
je măritor rodul experimentelor artei 
june şi a celorlalte popoare asiatice 
veche civilizaţie, ridica la Sparta, 
tutilor Castor şi Polux un monument 
ia care se simboliza unirea fraternă. ex- 
nai prin două puternice grinzi înfipte 
kpendicular în sol şi legate înire ele cu 
le le dimensiuni mai mici. 

edem de asemenea că nu e întâm- 
e sau neștiință când Brâncuş conipu- 
Amhrăţişarea“ de lu Pcre-Lachaise, 
Cuminţenia pământului“, sau „Frag- 
i de capitol* ori, „Pasărca măiaş- 
' Coloana fără sfârşit” etc. i 
Dică nu-i găsim un premergător, dacă 
|putem clasilica, dacă învăţământul 
ete ezoteric, nu trebue să ne descu- 
er şi nici să ne îndepărteze de a-i 
enpla şi iubi opera, 

jincuş e un creator şi ca atare trebue 
u tilicăm noi cu toate puterile, cu 


i 


C.BRÂNCUŞI ŞI STRĂINĂTATEA 


i supună natura de neimblânzit. Calm 
fără teamă, Brâncuş lucrează. Lucrea- 
ză lără prolesori suu elevi, fără gălă- 
gie, fără să linguşeuscă criticii de artă. 
Libertatea extremă a Parisului i-a îngă- 
duit să rămână cel mai puţin parizian 


*să- 
şi 


dintre artişti şi — mai rar încă — cel 
mal puţin parizian dintre români. Pu- 
blicul care îl cunoşte şi îl iubeşte pe 


Brâncuşi este accia care a descoperit şi 
apreciat pe „Vameşul” Rousseuu, pe De- 
rain sau Matisse cu mult înainte de a 
fi fost celebri. 

Brâncuşi al nostru lucrează fără grabă. 
Numai prin aceasta nu apurţine vremii 
noastre. Înti'o epocă în care totul se ri- 
sipeşte, el a înţeles că singurul lux este 
să nu se grăbească. El colaborează cu 
timpul. Prelerinţa sa pentru singurătate, 
conștiința, respectul său pentru materiul, 
bucuria de a trăi şi crea, răbdarea teme 
peramentului său pasionat, violenţa sa nu 
sunt niciodată exprimate la suprafaţă; 
această supralaţă rămâne utât de dură 
şi de lustruită cum numai el o poate face. 

Brâncuşi nu se repetă niciodată Nicio- 
dată fără motiv nu traduce o temă pen- 
tru un material în altul, 

Respectând individualitatea materialu- 
lui el trauspune. Ceeace atâţia alţii unu 
știu, el 3 ştie: un lucru gândit în lemn 
sau piatră, nu poate fi executat fură 
schimbare în bronz. Brâncuşi se cufundă 
în viața primitivă, se mişcă în ca fără a 
pierde nimic diu forţa vitală, din putere 
genetică, din facultăţi creatoare. Orice 
lucru înrudit cu natura îl inspiră, ln 
această privinţă se înrudeşte cu poezia 
ceu mai modernă. Peştii lui alunecă în- 
meteorii. Păsările câută şi sboură în spa- 
jiu. Lemnul vorbeşte de fericirea vieţii 
lui nouă. Socrates al său ne impresionea- 
ză ca un post de T. L, k. care emite. Gra- 
ţia figurilor femeilor sale ne încâută ca 
o muzică subtilă. 

„Priveşte această operă a lui Brâncuşi, 
ducă ar li Lost desuiopată «linire iuine, 
sar îi recunoscut in ea o minune, a re- 


IZA VEI SEA PEZA SEL PE 


toată durerea sacrificiului pentru înţele- 
gere, până la înălțimea creaţiei sale. 

Detractorii inconştienți de valoarea a- 
cestui minunat dar,îlacuză că, duce îna- 
poi sculptura cu milenii, fără a-şi da sea- 
ma că e poate unicul în epoca de faţă, 
care prin darul său, prin munca sa inte- 
ligentă și fără răgaz, ațâţând mereu lor- 
ele primure ale creaţiei, va duce arta 
spre prugul adevăratei sale meniri, 

Brânecuş nu e un popular şi aceasta este 
o fericire. Are însă pe tot globul admira- 
tori fanatici. 

Sunt poate puţini la număr, ca și cei 
cari sau inspirat de la dânsul, dar toc- 
mai aceasta îi intensifică valoarea, îi cu- 
cereşte prestigiul, 

Copil al plaiurilor noastre, fiu de țăran 
din inima unei provincii plină de sen- 
sualitate şi de viață, neînțeles la nu, 
cum e şi firesc, spre a împlini cuvântul: 
„nemo profeia in „patria“, ne poartă glo- 
ria geniului nostru peşte mări şi țări, 
umplând de promisii şi de interes curio- 
zitatea popoarelor înaintate peniru arta 
românească de mâine, 


UNIVERSUL LITERAR. — 271 


marcat odată Jacques Doncet despre 
„Muza ardlorinilă“, pe care Brâncuşi a 
ştiut cum să o aşeze pe ţărână, ca un cap 
pe o jernă suu ur» ou de struţ iu nisip. 

Să luăm operele cele mai abstracte ale 
lui Brâncuşi sau mai bine zis cele mai 
realiste căci, după ei ceeace cete real, 
nu este forma externă, ci esența lucruri- 
lor. Piecâud dela acest adevăr, nimeni 
nu va putea exprima ceva cu adevărat 
real, imitându-i suprafaţa exterioară. 
Furmele ovoide, cilindrii lustruiţi, geo- 
mettia plastică incorporată în coloana 
lui fără slârşit, trebuiesc admirate deşi 
— cum ni se întâmplă adeseori — nu le 
putem înţelege pe deplin. 

Mâinile noastre au întârziat prea mult 
pe l.ronzurile Renaşterii italiene, pe me- 
dalioancle din Syracuza, pe. Kora Acro- 
polei şi chipurile lui Budha. E vremea 
să căutăm contacte mai directe, plăceri 
mai complexe. Cu Brâncuşi suntem la li- 
mita extremă a purității. Mulţumirea pe 
care o încercăm inaintea ariei sale, este 
de o esenţă atât de materială, încât deşi 
> datoria simţurilor, laudele le aducem 


spiritului. 
- PAUL MORAND 


Dintr'un album dedicat lui Brâncuşi în 
care semnează păreri critice şi versuri 
închinate marelui sculptor, o mulţime 
de sctiitori, pictori şi sculptori, exiragem 
câicva pasagii: 


— Mie Brâncuși îmi apare tot atât de 
pur artist ca Bach şi Poussin. Și dacă mi 
sc cere să precizez care sunt calităţile 
pe care le socot esenţiale acestui sculp- 
for, voi răspunde: un uimitor de sigur 
sitnţ al raporturilor şi cea mai dehceută 
simţire. | 


CLEVE BELL 


Vogue 


— Deoparte stă Brâncuşi, unul care 
poate să meargă acum pe drumul lui, 
căruia ii zace în sânge o intensitate sculp- 
turulă, care poate indrăsni orice şi care 
într'o lungă viaţă de sculptor a îndrăsnit 
câteva lucruri frumoase. 


PAUL WERTHEIM 
insa sed Das Kunstblatt 


— De ani de zile, el păstra în ochii 
lui o răsucitură de ştejar, ceeace ştia 
dintro casă dărâmată, sau vreo stâncă 
prăbuşită în râu, trăind cu ele. El se 
simţi în stare să se apropie de ele fără 
să le profaneze trumuseţea lor naturală, 
care trebuia împământenită în lucrul lui. 


WALTER PACH 
The Masterss ot Modern Art. 





NOTE BIOGRAFICE 


Constantin Brâncuşi, fiu de ţăran 
«lin judeţul Gorj, sa născut în anul 1875. 
Venit la Bucureşti, s'a înscris Ju şcoala 
de arte şi meserii, după terminarea că- 
reia a urmat cursurile şcoalei de belle- 
arte. În anul 1906 a plecat la Paris, unde 
şi-a continuat studiile, Acolo, în atelie- 
rul său din cartierul Vaugirard a dat le 
iveală totalitatea operelor sale. La Pa- 
ris a rămas până în prezent, 

Un recent voiaj îu Aumerica i-a adus 
gloria transoceanică. 








%î2. -- UNIVERSUL LITERAH 








N. DAVIDESCU „MIHAIL SEBASTIAN 
CINTECE DE LEAGAN .. _ . - DECLIN 
PENTRU COANA L. ANCA gaina ȘI TREI 
u mă gândese de-uici nedumerit şi singur 
la despărțirea, care acum deabea se “miâmplă, 


E - Pica ia i al, , i IVI RA > a 
i A ca un răspuns iârziu în ceasul ăsta când 
în aniiutire pierd un vchiu, o stea şi-o tâmplă. 


Tăcerea îmbrăcase armură de cuvânt, 
Cuvântul ridicase armură de tăcere, 
Prăpastia pusese al muntelui vestmânt, 


Și muntele vestmântul prăpastiei severe. i De-ur stărui acum «ceicuşi ccruri vechi, 
Dinadlacai at Ă A E i şi drumul cunoscând în care parte duce, 

LA Dă -Ş sternuse a P ă . . ș . a 
ăpada-şi aşternuse culeuş de jar aprins, ncindurat şi aspru, cu fc-aşi opri în cale, 


Și jarul în zăpadă de aur se culease, 
Şi sângele, cu flacări, strigase'n noi, încins, 
lar strigătul lui aspru prin noapte sângerase 


să nu mai vii să tul)suri tăcerea mea de cruce, 


: PR Dar dacă lrebuia în sinea meu să arzi 
n pe ruguri, să te lepezi de tine, pământeană, 
E de ce nu pot acum călugăresc să uit 
Nori ! închipuiți rochii N şi să mă regăsesc, cucernic, în sutană? 
Pe trupul ei cald; . i: 
Flori! împrospătaţi ochii 
Fi de smarald! 


Gând! întăşur'o'n linii RADU GYR 


Semeţe de nea i , i i 
Ca să-și sri crinii Pit PARC TRIST 
is) Graţian ea! = 
Î ma a i ( Dă £ ; Parc trist, în care--amurgul sa desfăcut ca un 
re i Tei bei ce cat III. E palmier pe rondum formă de inimă în floare. 
, Aleile se plimbă, încet printre răzoare, 
RE azi ARII şi în amurg, havuzul: O coadă de păun... 


0 O 1” Semehide nouplea cu zăvoare 
: 3 N Aa In pivniţa-i întunecată, . 
it i a Și sta Pogic a ratezi taţi i | i Stă Caragea în piatră şi-ascullă apa, şi 
. „2 Aurăria lui răsare, : IA e ata ui a ai 
a N - E 4 adorm prin ronduri crinii uitaţi de or'ee mână. 
Onfrigurare caldă vine i "a Im chioşe fanfara — odată cel mult, pe săptămână 
Şin sevă proaspătă se*mbracă, i : cu soarele călare pe cai de lemn, copii... 


Albinele'n polen se'neacă 

Şi trupul tău pîndeşte“n mine. 
: „Parfum care te face să plângi întotdeauna, 

la şapte grădinarul pofteşte Inmcea-alară, 

şin parcul trist, pe urmă, o seară îunerară 

în care brazi se“nalță ca să mângâie luna, 


IV 


Ta Te-ai plămădit în mine, puternică, din 


[rîndul 
Imaginilor puse de inimă mişcare, , 
Şi-ai început făptura de răsărit, cu care . Fa PALE 


Şi-a *mpodobit pământul ființa lui şi 


ta “GÂNDURI STINSE 


at - A tremurat, atuncea, văzduhul în lumină 


par Şi fructele“ seminţe au tresărit confuze ; o salt si Ă 
Fu ţi-am aprins polenul neliniştei pe * E un timp afară neprietenos 
dei e c it ve fi lui d (uze: . E Și un vânt adie rece şi sfios 
pa i “us e azurului, de-albină, - : - - : i 
scie u Shoe suit pc floarea azurului, de-a d Ce parcă şopteşte prin suspinul lui, 


sp atat za fe să _ i | La urechea lumii vestea nu ştiu cui. 
ati N pa Dea: Dna crâmpei de aţă toate par'că ţin. 
ls | | SED, | Valuri mari de grije peste lume vin 
Primăvava'a“ncias colinele Ziua ce o clipă, noaptea un abis 
Și şi-a desfiişurat culorile ; : - Omu-şi toarce viaţa între gând şi vis. 
alai ma ase „Vine mduerată ao poli se atingi 
Căci co adiere focul ei îl stingi. 
Primăvara-a ris cu fetele RE PI IND A 
Şi şi-n desciitugat izvoarele ș ăi e Sul A i Lunea se păleşte la un gând stios 


Tu ţi-ai desprins în soare pletele, Pa ta ! i A 
Eu ţi-am aprias în plete soarele, Şi-i un timp afară ncprietenos! 








la înciperea mică de scânduri, făcută 
tă Dentru păsări, Richard şi cu nevastă- 
Ustiteau ghemuiţi şi frânți ca niște 
31]! ascunși şi îndesaţi cu picioarele de 
ia într'o ladă, în patul strâmt şi 
NEA ui anume Ag pentru acea în- 
tie, El era la margine şi privea cu 
in timănjită de urme de fard şi de a- 
«sili sufletească, galbenul spatelui ei 
îl și slub cu cămaşa alunecată de pe 
Wnmi Pentru că stătea încovoiată ca o 
Eni de oală, cu genunchii la gură, 
ele ei se proeminau şi mai mult în 
fară, 
U șiță din părul lung şi negru i se 
(is pe şira svinării eșită ca un lanţ 
ibusbătea să alunece, căci odaia de scân 
di îi zdruncina şi-i legăna ca o sită 
ius a unei mori. La un salt mai mare 
dinifa scăpată alături. 
Auiele acesta îi lua minţile, îl turba. 
[Maea să sară în mijlocul odăei jucău- 
si se apuce cu mâinile de păr să 
le şi să se izbească de păreţii scârţâi- 
iri Serâsni din dinţi și luă privirile cu 
Nu: și durere de pe el. 
so măsuță prinsă în cue de peretele 
(gps cu ulei gri, un cuţit, două linguri, 
jucată de pâine, o farfurie goală şi alta 
pi wi mâncare jucau vesel. Deasupra 
iiprintriun geam patrat si mic se mişca 
wară un fund cârpit de pantalon a unuia 
ţii pocnea din Dici si huiduia. Fărâmă- 
rile de miez și coajă de pâine se zbă- 
lau (a niste muște cu aripile smulse 
paris căznese să zboare. Cuţitul şi lin- 
ile zângăneau ciocnindu-se când deo 
ilie, când de alta. Cea plină din care 
filicau aburi, parcă vărsa pe fata Ini 
biinutul fierbinte nu pe masă, eăzi Ri- 
a privind-o. scrâsnea şi mai încindat 
ncind şi mai mult cutele care înfăţi- 
u durerea. Luă privirile de pe masă ca 
ll» pe spatele nevesti-si. Simţea că 
pi trebue mult până să se repeadă şi 
Have acea farfurte care se vărsa, de 
hundlele sbârnăitoare, ca pe o pălărie, 
isi o ia și pe nevastă-sa cu aceiași 
uinţă, să deschidă uşa şi să o arunce 
nuupte pe şoseaua pe care îi transporta 
iii aceia ambulantă. „Copitele cailor 
alle odăi pe roate care alergau în 
ma lor, să îndeplinească ceeace i se 
hrenea””, 
iun picior îndoit în sus iar cu celă- 
Jaunecat alăturea de pat, al cărui 
iii pe duşumele sălta cu aceiași vese- 
ți care-i juca și ghetele pornite din 
u lor prin odae, el privea acum a- 
lil un cuer. Hainele ponosite agăţate 
se bilăhăneau frecându-se de pă- 
BE: când smuncit, când lin. Printre ele 
ulii lui de mire, cu manșetele 


de 2 E, 











UNIVERSUL LITERAR, — 273 


INTERIOR 


Aureliu Cornea  : ... 


Dintre toţi începătorii de azi, nu e poate nici-unul care să aducă 


o atât de dură şi realizată viață. 


E adevărat că pentru moment această viață e luată numai dintr'o 
lume, prea mult exploatată în artă. Să sperăm că însuşirile excep- 
ționale de scriitor ale d-lui. Aureliu Cornea vor găsi aspecte mai 


inedite. ; . 


mâncate de călcâe şi cu genunchii  ca- 
raghios de mult ieşiţi în afară, parcă 


voiau să prindă o fustă verde a nevestei 
care sar fi putut spune că se fereşte ru- 
şinată. Flacăra galbenă a laterni zbu- 
ciumată ca în mâna unui ceferist, se ve- 
dea înăuntru prin sticla murdară, ca 
limba în gura unui beţiv care lălăeşte. 

Inchise ochii cum ar fi lovit de-o amin 
tire întristătoare şi strânse pumnii. Rân- 
jea şi i se vedeau dinţii albi şi laţi, nu- 
mai cu unul în şirul de jos stricat şi ne- 
gru. Genele împreunate, cu perii încleia- 
ți de rămășițele fardului, formau două 
arcuri negre prea largi şi te făceau să 
crezi că dacă-i va deschide, te va privi cu 
aişte ochi de cal nu de om. 

Mai păreau 'două terminaţiuni de unghi 
cu murdărie dedesubt, gata să zgârie. In- 
furiat, izbi o mână în lături, lovind un 
scaun, pe speteaza căruia era asvârlit tot 
așa de răsucit şi boţit ca și Richard, cos- 
tumul lui de clown, strident multicolor, 
Coiful alb, cu stele roşii, căzu de pe 
scaun şi alergă pe duşumele împrejurul 
piciorului lui pe care era încă proaspăt 
imprimat urmele unui ciorap rupt. Deo- 
dată lăsă buzele înapoi pe dinţi, acope- 
rindu-i, deschise ochii negri uimitor de 
mari, mai periculoşi acum decât când 
aveau pleoapele împreunate ca niște 
unghii gata să zgârie şi sări în picioare 
în mijlocul odăei pe roate care sălta hâ- 
râind şi ronţăind petrele drumului. Miş- 
cându-se şchioptând, din cauza unei tum 
be greşite în arenă, cu faţa crispată de 
ciudă şi încăpățânare strigă femeiei : 

— Mănâncă, — treci și mănâncă. — Nu 
vrei ? 

Fa întoarse o faţă suptă de boală, dar 
încă destul de frumoasă şi îngrijită, cu 
frică, pentru că ştia că în asemenea clipe 
e în stare să facă orice, îl înfruntă puţin 
încruntată : ” 

— Ce ai? Ce Nu 
mi-i foame 

Clovnul deveni pământiu la faţă; în- 
chise ochii şi ridică în sus capul. Era 
sigură că numai decât se va întâmpla 
ceva nespus de neplăcut şi se pergătia 
să sară din pat. Işi închipuia că va pune 
mâna pe lanterna a cărei limbă anemică 
lălăea mereu mută şi i-o va izbi în cap. 
Insă cu totul împotriva credinţii sale Ri- 
chard se stăpâni şi nemișcat, tot în acelaş 
loc, puse bărbia în piepi impunându-și 
judecată rece şi cu o mână în şold căută 
o hotărâre. Odaia sub care roatele sche- 
lălăeau ca niște câini şontorogiţi se pră- 
văli din cauza drumului înclinat într'o 
parte şi el ar fi trebuit să ia mâna din 
șold şi să se sprijine cu amândouă de un 
părete. Dar n'o făcu. Cu un dramatism 


vrei dela mine? 


aproape ridicol se lăsă prăvălit să i se 
ia echilibrul şi să fie izbit cu ceafa de 
un şurub. Scânci scurt, duse fulgerător 
mâinile la ceafă şi se îndoi de şale, bă- 
gând capul între genunchi. Femeia ţipă 
speriată şi se zvârcoli să sară din pat, să 
vadă ce-a păţit. Muţenia şi liniştea lui 
însă o opri locului încremenită cu un pi- 
cior pe dușumele şi cu dinţii înfipţi în 
buza de jos. Ochii ei rotunjiţi îi erau 
plini de mirasze, frică şi durere. Lui, ustu- 
rimea la ceafă îi era prea  înţepătoare, 
prea ascuţită şi dacă ar fi fost singur Ri- 
chard ar fi bătut pe loc repede din piciva- 
re ca un copil, gemând, ori și-ar fi apăsat 
zu palma locul lovit. Lăsându-se în voia 
hurducăturei el însă voise să-i arate re- 
nunţarea la toate până şi la viaţă şi-i era 
ruşine să se vaete şi să se frământe nu- 
mai pentru atât. 

Știa că în curând i se va ridica un cu- 
cui şi-i va înceta usturimea înțepătoare. 
Când se desdoi ridicându-se în sus, buza 
de jos îi era răsucită şi încălecată pe 
cealaltă schițând nepăsare şi dispreț. 
Işi zicea că după cele petrecute, mân- 
dria şi demnitatea lui de bărbat nu-l vor 
lăsa cu nici un chip să accepte o împăca- 
re. Ruptura era deci definitivă, viaţa lui 
întreagă curmată. Îl mira însă un lucru: 
nu simţea nici o durere sufletească şi 
bănuia că faţa-i era cu voinţă schimono- 
sită dureros, pentru a o chinui pe ea. 

Insă o greutate arzătoare avea în tot 
trupul. 

Dar nu-și explica pentru ce nu-l doare 
sufletul când motivele sunt atât de mari. 
Gândi că în toate e clovn până și în mo- 
mentele cele mai intime și mai dureroa- 
se din viaţa lui. Socotindu-se nesimţit.— 
din ciudă pe el şi pe toate — cu patimă 
voia să arate cruzime. Obrajii îi erau ca 
împietriţi în răsucirea lor şi nu mai pu- 
tea să-i îndrepte ; nu mai era stăpân pe 
ei. Vibrau, aproape jucau ca toate din 
odae şi îl dureau. Nici nu voia să-i stă- 
pânească. EI cu sălbăticie, avea plăcerea 
să arate cât mai aspru, cât mai crud, dis- 
preţul şi renunţarea ca acei din pragul si- 
nuciderei.  Simţea o nemiloasă dorinţă 
să-i cadă umilită la picioarele lui, plân- 
gând şi rugându-l să nu mai lie atât de 
intristat. Aruncă ochii să vadă ce face. 
Ea ridicase înapoi piciorul, se ghemuise 
în pat la locul ei şi privea iristă şi gândi- 
toare un singur punct. Pentru că nu-l 
privea, expresia şi poziţia lui de răstignit 
se schimbară bruse şi începu să-şi sfâşie 
cămașa, gemând mai mult de ciudă că, 
nu-l doare sufletul şi de aţâţătoarea greu 
tate arzătoare din trup. O mai sfâşia şi 
pentru că-şi vedea femeia nenorocită, ne- 
putincioasă şi zăpăcită ca şi el. O slăbă- 


974. — UNIVERSUL LITERAR 


noagă care nu ştie să ajute la însenina- 
rea vieţii lor, ci ca o frunză purtată de 
vânt se lăsă dusă de vârtejul certuri- 
lor fără a se împotrivi şi a-i ajuta să gă- 
sească drumul care duce la pace, la dra- 
goste liniştită. la fericire. Orb şi mut se 
repezi la pantalonul lui de mire care 
izbutise să prindă fusta verde şi să stea 
ca lipit pe ea, îl smuci din cuer şi prinse 
a-l îmbrăca repede cu mișcări scurte şi 
iuți ca nişte convulsiuni. 


Voia să plece orice sar întâmpla, în 
lumea lui. Mai voise de multe ori să facă 
aceasta în nenumăratele lor certuri, dară 
ca întotdeauna reuşise să-i înmoae inima 
şi să-l facă să renunte. De astă dată însă, 
era hotărît să nu rămâe înduplecat cu 
nici un chip. Era şi caraghioasă repeta- 
rea fără sfârşit a acestei scene. Pe urmă 
de când începuse certurile, lada aceia în 
care trăia ca sub tortura unui veşnic cu- 
tremur de pământ, i se părea mult mai 
strâmtă şi mai înăbuşitoare. 


N'avea un pic de milă în acele mo- 
mente pentru ca şi dacă Var fi atins cu 
mâna să-l mângâe car fi întors și ar fi 
sugrumat-o cu lacomia şi pofia cu care 
sorbim apă când suntem arşi de sete; 
iar dacă i-ar fi spus un singur cuvânt ar 
fi urlat; şi-ar fi pierdut mintile. Cruzi- 
mea care-o simțea în el. nu-i plăcea însă, 
cum nu-i plăcuse când constatase că nu-l 
doare sufletul. Se considera nedrept, 
crud, nesimţit şi cu cât se vedea mai ne, 
gru, cu atât se înrăia, cu toate că-i pă- 
rea rău. 


Neștiind ce se va mai întâmpla. îmbră- 
ca ciorapii albaştri şi runţi aşezat pe mar- 
ginea patului.  Auzind-o  miscându-se 
lângă e] îi veni în minte spatele acela 
galben şi slab, cu coatele eşite afară des- 
pre care el întotdeauna la ceartă îi spu- 
nea că se poate snăla cămăsi pe ele. Și 
scăpără în sufletul lui. un fulger de milă; 
dar gândul că numai ea e de vină pentru 
că se ceartă în timnul mesei şi nu mai 
vrea să mănânce când ştie prea bine că 
avorturile-i bhăbesti îi varsă mereu sân- 
gele. îi readuse brusc ura. Gândi: „până 
când va suferi să o» vadă dormind din în- 
căpățânare subnat“. Teama să nn cadă 
pe panta prăpăstioasă a  duioşiei  iz- 
varită din dragostea ce-o avea pentru 
ea şi să renunte iarăs ca întotdeauna la 
plecarea lui îi făcu ura încă și mai puter- 
nică. De aceea când ea scurni mat anroa- 
pe de el şi-l întrebă uimită și neliniștită: 


— Ce te'mbraci ?! unde pleci ?... 


e] deschise pnrn să dea dr-':mul h toa- 
tă mânia celocotitoare. Se opri însă la 
timn, înspăimântat de el însuşi. Il mai 
împăcă părerea că mnutenia lui are s'o 
usture mai mult. dar nu putea să o su- 
fere în apropicrea lui si se denărtă de 
ea pe chinsa patului. Femeia însă ştia 
năravul calului și cra stăpână pe hăţuri. 
Totus, părul deslinit și ciufulit. fruntea 
care se misca neliniștită, ochii înrosiți 
de mirare şi frică. numai aceasta nu spu- 
ncau. Si nu se prefăeea ; ea suferea, sim- 
țea. Dară tocmai pentru aceasta stăpâ- 
nea bine hățurile şi izbândea. Ştia că nu 
poate rezista disperărei sale sincere, 
țâșnită din iubire. Se temea să-l atingă 
şi nici nu găsea că e de trebuinţă. Neli- 
niștea totuş o făcu să îngâne: 


— Mănâne, iartă-mă. nu pleca... 


Richard găsi că tăcerea lui poate fi 
luată: drept potolire şi înduplecare. Mu- 
țenia-i de astă dată putea s'o încurajeze 


şi se întoarse brusc so loveacă. Darera 
prea departe. Se mulţumi so pironească 
amenințător cu ochii aceia extrem de 
mari şi înjectaţi. Neîndurarea şi cruzi- 
mea nestrămutată din ei, o puse cu faţa 
în pernă. Făcu această mişcare, nu pen- 
tru ca să plângă, ci pentru ca să nu vadă 
el că în nişte momente atât de grele 
pentru ea, n'are lacrimi în vechi. 


Și n'avea pentru că scena fiind repeta- 
tă nu o înspăimânta prea mult, nu > zgu- 
duia ca cele dintâi. Inciudată de insen- 
zibilitatea ei îşi impuse să plângă. Nu 
izbuti însă. Schiolălăia ca roatele de sub 
duşumele. Voia să fie lovită pentru ca 
măcar durerea fizică să-i aducă lacrimi; 
pentru ca el să aibă căinţă și rugăminţe- 
le ei să prindă mai bine. 

— Am să te zugrum, urlă el în sfârşit, 
am să te strivesc... 

In locul fundului de pantalon, care se 
vedea prin ferestruica pătrată de dea- 
supra mesei, zbănțuit ca şi hainele din 
cuer, se ivi o față spână şi zbârcită ca 
de scapeț,. 

— Mai încet „Chibrit“ că te-aude di- 
rectorul, strigă ea. Când tăcea se strâm- 
ba la ei. Buzele le strângea creţe ca » 
smochină, pe când ochii rotunzi şi hul- 
bucaţi îi holba comice miraţi şi întrebă- 
tori. „Nu te frământa prea mult care să 
ți se aprindă cutia“. Nimeni n'o auzi şi 
în locul ei curând se ivi iarăş fundul 
cela de pantalon necuviincios şi batojco- 
ritor. Femeia, izbutind cu chiu cu vai 
prin frecare să i se umezească ochii, avu 
curajul să ridice fața. Sar fi putut spu- 
ne că a tăcut această mișcare numai pen- 
tru ca să-i arate lacrămi. Se mai ridicase 
și pentru ca să fie lovită. Trebuia să-l în- 
duplece căci ştia că el o iubeşte măcar 
că o părăsete şi viața ci pustie şi goală 
o înfiora. Groaza de viitorul nesuferit, 
de nenorocire. îi făcea scâncetul tot mai 
cuţit. mai sâsâit. Semăna cu sunetul 
cela insuportabil al vârfului de cuţit în- 
pins apăsat pe o bucată plană de sticlă. 

Induioșarea nu-i venea şi nici bărbatul 
ei n-o lovea. Se repezi deci cu mâinile să-l 
oprească. Atunci. dorinta nu întârzie să i 
se înplinească şi loviturile lui năprasnice 
o învescliră în sfârşit. Deşi o usturanu, 
a dureau, ea ţină cu lacrimi poate mai 
mult izvorâte din bucurie. Cu mâinile 
ținute în sus ca labele unui câine care 
face „sluj“, hâlbâia : 

— Nu mă lăsa Richard, nu mă părăsi... 

— Sau sfârşit toate. răcni el. Ai înțeles? 
mai strigă și se aplecă pâfâind furios să 
apuce o ghiată care, juca bătuta lângă 
el. după ţimbalul lingurilor şi a cnțitu- 
lui de pe masă şi după contrabasul du- 
şumelelor. Dar atunci se netrece ceva cu 
totul neaşteptat pentru Richard. Femeia 
se aruncă asupra lui en un strigăt care-l 
îns Ximântă ca o cădere într'o prăpastie 
a cuiva. Îl înspăimântă asifel nu numai 
țipătul ascuţit, ci şi modul cum se agăță 
“e el şi groaza din ochii rotunțiti de: ui- 
mire, cărora nu le vencau să creadă și 
„ari întrebau e»piăreşte cu sprâncenele. 

— Mă laşi 2 1... Se poate să mă laşi?!... 

Şi astfel deşi grentatea arzătoare din 
trup, precum şi gândurile care încenură 
să-i năvălească în creierul pnstiit îl for- 
țau să nu renunte de a se îmbrăca. mis- 
cările lui se  muiaseră şi încenu să 
geamă. Le lipsea energia vie, hotărârea 
aspră, neînduplecarea crudă de mai îna- 
inte. 


Rămânea câte odată în nemişcare să 













































audă ropotul cuvintelor ferbinți.. 
pundea printrun zâmbet ironie if 
țul gurii... o fixa mirat, se încruni | 
mult  simulând ura. 

Nu izbutea să alunge pândurileții 
iubirea sălhatecă şi puternică pei 
vedea. Măgulit de acea iubire, peil 
doua oară inima îi scăpără îndule 
Mâinile ei îl strângeau puternicii 
rătoare ca labele unui animal care 
vrei să-l încci ; ochii îl întrebauia 
şi uzi de plâns iar glasul îl mângăia 
încât îşi aminti de lipsa durerii] 
cruzimea lacomă cu care ar îi fi 
mat-o, de loviturile brutale pe conf 
dăduse și mângâind-> pe faţă şi ph 
îngăimă cu asprime voită: 

— Mă duc, mă due Lila în luma 
Viața noastră e un chin. Tu ştii: 
mentul mcu e terminat şi pot. Va 
sfârşesc. 





Lila însă era în al noulea ceri 
tele lui nici nu le auzea pentruă 
gâierile-i erau din ce în ce mai se 
şi mai dulci. Săruta recunoscătoart 
nele ude de lacrimele ei, când i) 
prin dreptul gurii şi îl strângeal 
legănându-l. EL se  înpotrivea 5 
puţin. 

Nu > mai ura, dar credea că eh 
mai reziste încă, măcar de formi 


— Lasă Richard că de acumo 
frumos. Să vezi ce plăcut ara 
irăim. ku am să mă fac voinică ţia 
vezi... 

FI lăsă ghiata din mână şi 
ochii iarăş peste farfuria care 
mereu, suspină: 

— Treci şi mănâncă. Uite, uită 
ales din' mâncarea ta. 


— Mai am şi mezeluri... 


Cu greutate se dădu jos dia: 
pășind descumpănită ca pe o pună 
tă până la mesuţă. luă loc pe un 
Prinse o lingură din hora dintre 
şi începu să soarbă lichidul 4 
doctorie. Odaea prinse a alergaj 
asurzitor. Pantofii femeii eşise.. 
sub pat şi acum dansau cu ghej 
Coiful alb, cu stele roşii îi pa 
lergând dintr'un părcte în altd 
tumul de pe speteaaa scaunului, 
tca caraghios mânicele roşii unaţ 
întocmai cum aplauda stăpânu-și 
renă : numai nu urla „bravo“ 
ca el. La un salt mare se lungi 
şumele cu scaun cu tot. | 


Acrul îl umflase şi credeai că! 
Richard care a simulat o căderej 
pentru a provoca râs. 


Fa avea ceva cald. în suflet aj 
să iasă. Trupul învinețit în mai 
locuri de lovituri o durca. Nu 
tase să izbntească atât de curând 
binteala ceia din suflet cra plănă 
cărui flăcări de abea aţâtateped 
buise să le acopere «dle teamii 
întărâte din nou. fiind înăduşite, 
apăsau şi ar fi voit să plângă culă 
cu care voise el so sugrume. 


S'ar putea spune că nu înghiţi 
dul din lingură ci palalaia lord 
tă munca ei, două dâre fierbinţi 
niră din ochi si se prelinse remiă 
obraji. Infiorată se nită cu spaini 
ştergându-şi-le de frică să nu-lăj 
din nou cu plânsul. 

Dar Rachard se afla cu ochii 
întins pe pat, învins, 


6) 


Mergea repede  mânsâind șalul ieftin 
în caro cu mâinile lui îl va pune pe ză- 
“ul linei. Nu cra un dar prea impunător, 

i slul de optzeci de parale. 
î — Ce nerozie să-mi închipui că Lina o 
“ii:mi sară de gât pentru asta... 
i 0 mânie neastepiată îl opri în loc 
iSurâsul se șterse şi o teamă i se ivi pe 
| obraz. 
Cântă să-și recapete încrederea în şal, 
mindind că nici florile nu costă scump 
îtotusi sunt un dar foarie pretuit de 
“imei. Indoiala asta n'avea să-l mai chi- 
“me peste câteva minute, când o altă jale 
ie pregătea să-l încerce. 

Ajuns în faţa casei, privi mişcat fe- 
iestrele. Un țâne se arătă în ușă 
“jad, 

= Lina e-acasă, putoiule ? 
| — Sărut-mâna, acasă şi are musafir, 
“Rimuiceanul boer Stroe... 

“Anton se opri în tindă, cu săsulflarea 
II iată. 

Un ston de cuvinte mai ajugea până 
"la dânsul și în răstimpuri de tăcere s'au- 
îca câte-un sărut sgomotos, după care 
iară urma tăcere și iarăş apoi un holot. 
inton cunoştea hine acest hohot, cum 
sia aroma gurii iubite care hohotea ală- 
iri. Oameţeală rece şi o sudoare grea îl 
Mironiră pe divanul din tindă şi o întu- 
ine umedă i se puse pe ochi. Se au- 
futa acum desluşit, glasul Râmniceann-= 
i, sontind măscări dulci întrerupte de 
riul liuei. mai tare. mai aproape mai 
inimă. Un leşin de fată îl moleşi, dar 
Honlinua să strângă şalul cu desnădejde. 
niccu un ceas, poate mai mult. 


sa 'se deschise repede şi Râmniceanul 
qibi ferit spre stradă. Zărindu-l pe An- 
ni zâmbi cu o îngăduință răutăcioa- 
d-nuțin întrebător, puţin surprins. . 
“into nu mai avea pentru ce întârzia 
90, 

lu mai avea cui da șalul. Nu mainvea 
ice căuta in casa aceea, cum nici în 
tul Linei nu mai găsea nimic pen- 
el, 

nsera, Prin dugheni și prin curți se 
Fuinscri limpi și cerul se lumină cu 
impile lui reci. [ci-colo, oamenii tre- 
eulstrada cu priviri spăimântate, arga- 
jiduceau cosuri mari de merinde, O 
şare ciudată şi o panică se simțea 

alinleni. Femei sărace alergau cu 
eopâine mare în braţe, conii îmbrăcați 
uaine prea largi şi încovoiați sub că- 
uiierele, avean în spinare dăsagi plini 
ani sau mălai, iar pe brațe funii 
i. de usturoi. Zadarnic covrigarii îşi 
juau pe la colțuri marfa loc cu susan, 
&udulcele tahân. sau halvana cu fisti- 
pu. sau salepul fierbinte. Aceşti rânză- 
bu de hunăfăți rămâneau singuri în 
alu convoiului care se apropia. 
Di o cotitură s'a ivit o căruță lungă, 
ku de pairu boi mânaţi de o ceată de 


| 
| 
| 














rân- 


PA 4 


— 


ș E C Sa i /) i 
i d Su LOA _ î Vu du D, Ann __ 


cheflii cari cântau. Anton Pann sa o- 
prit să privească, Drumul pustiu, por- 
țile sunt zăvorite. Alaiul înaintează în- 
cet si înceve să se deosebească bine cân- 
tecul cioclilor de vaetul celor ce stăteau 
unul peste altul în paele căruţii. Din loe 
în loc boii se opresc și unul dintre cio- 
cli se întinde peste gard și trase zăvo- 
rul. Pătruns în curte, se“mpleticeste până 
la ușa creştinvlui, unde odată ajuns răc- 
nește : 

-- Scoate alară 
sănătoşi... 

Din Jăuntru nn se aude nimic. Casa 
e moartă, oamenii s'au ascnns ca gângă- 
niile. Ninsoarea cade cu liniştea. 

— Hei, n“auziţi ?.. : 

Nimeni n'aude. Cioclul iese  bleste- 
mând, se anronie de căruța unde ciu- 
mati se înghesuesc unul înrfaltul de 
frig. sfâsie haina celui mai de deasupra 
si aruncă sdreanța peste gard în curte, 
O femee geme în cărntă și lâncă ea hăr- 
batul rămas gol în ninsoare. Cioclul a- 
pucă fusta de stambă a femeii, care na 
mii ştie ce se petrece cu ea si vrea s%w 
sfâsie. Sălt=: într'un cot, bolnavul des- 
golit are timn să aruce o mânnșe de 
steiar a cărnii și s'o repeadă în capul 
cioclului care cade lac de sânee. 

Un alt betiv ce mergea pe lânsă hoi, 
urcă în căruță și sfarmă cu  npoteoava 
ghetii Îni capul ciumatului și al femeii. 
Anton care a văzut toate acestea se în- 
chină și vplcacă mai denarte. Un eust a- 
mar îl îneacă. La capul podului îl întim- 
pină un tobosar. [nme din toate stră- 
zile aleargă însnre el. Frau covrigari, 
băieţi de băcănie cn sortul verde. ti- 
gani cu ursul în lanț, femei îmbrobodite 
şi rele de gură. halviţari și flaenotari! cu 
panazal şi cu planete. In bătaia deasă a 
toiiii se strecura glasul snhtire al vre. 
unei ţigănci cu „floricele calde“ san sue. 
ertul pițieăiat al unei maimuțe îmhră- 
cată în verde. care tonăia pe caldarâm 
şi pentru o firfirică „făcea ca fata mare“ 

Omul stănânirei încetând eălârin snn- 
se cu elas tare că în Bucureşti s'a iscat 
o molimă ce vine din Asia. Nimeni să 
nu mai mănânce la hanuri. Oricine va 
afla că cincva are ameteli, vărsături, în- 
turccare la luminile ochilor. somn: năuc, 
sau bube negre pe trup să dea de stire 
prin jalbă sau vorbire stăpânirei. Boala 
are mare ușurință la conii, cari trebuesce 
onrfti de a mai mânca bigi-bigi sau alte 
acedele. 

Iumea sc risipea. Femeile cu mâna la 
gură în drum spre casă mai culegeau 
câte o surcea. 

Anton Pann se apropie de un țian 
scripcar, ce tremura şi care văzându-l, 
începuse a cânia pe cele două coarde 
ce-i ma rămăsăseră : 


conii” să vcdem de-a 


a 
70,, 


UNIVERSUL LITERAR. = 275 


Q a, 





Ah, amor, amoraş, 
Vedea-te-aş călugăraş... 


— Hai cu mine, ţigane, la cârciuma lui 
Desliu, în Scaune. 

Băiatul se aplecă să ridice un muc de 
țigară pe care-l aprinse la amnar, apoi 
tot întrun cântec urmă pe Anton la doi 
paşi, urlând răguşit să se audă în tot 
târgul : 


Rața ici, rața colea 
Ruţa paşte papura... 


Din când în când Pann se întorcea, şi 
poruncea cu glas mânios ţiganului: 

— Schimbă cântarea... 

Țiganul scuipa şi-o lua dela capăt: 


Cine la amor nu crede 
N'ar mai călca iarba verde. 


Când ajunseră la Desliu. se întnneca- 
se deabinelea. In cârciumă îi întâmpi- 
nară. doi cântăreţi de strană pe cari îi 
cunoscuse cn o săptămână înainte. Un- 
ghiurliu şi Chiosea-fiul. amândoi pe ju- 
mătate beţi. La masa lor mai erau doi 
țigani, unul cu scripcă. altul cu ţimbal, 
cari i-au salutat apariţia cu un cântec 
foarte la modă: 


Foae verde semenicu 
Dealu Spirii şi Belica, 
Scuipă către ȚŢarigradu 
Ca să-audă şi'mpăratu : 
Huo, neamţu Metternicu... 


Ducele Metternich era batjocorit în 
tot felul de cuplete pentrucă se stia că 
sprijinise venirea la domnia lui lon Il 
Caragea. 

La banda lor se adăugase țiganul nou 
sosit, care neștiind cântecul, se mulţu- 
mea să-i improvizeze un acompaniament 
sumar, făcând din gură: bâzzz, bâzzz. 
E de mirare că acest cuplet nu era cân- 
tat pe melodia tristă obicinuită bleste- 
melor şi cântecelor populare, ci în rit- 
mul grav al .„.Marşului lui Napoleon“. 

Oale mari de vin se deșertau repede. 
Unghiurliu şi Chiosea juraseră să sfâr- 
şeâscă tot vinul cârciumarului, socotind 
că este preferabil să moară tn betia cea 
mai desmctică, decâi în trejia înfricoşă- 
toare a ciumei. 

Anton nu se lăsa mai prejos, ducând 
cana la gură şi sorbind cu ochii închişi 
ca atunci când saude un cântec. Dacă 
ceilalți doi se lăsau în voie acestei ame- 
țeli grele de teama molimei, în schimb 
Anton căuta să-şi înece jalea' pricinuită 
de inşelarea Linei. 


(continuă în n-rul viitor) 











276. — UNIVERSUL LITERAR 





dmalacen Enlcerenr ca O. 





MIHAESCU: 
«La Grandiflora» 


GIB |. 


Txistă mai multe trepte ale scrisulu: 
cum sunt mai multe trepte ale picta- 
tului, 

E mai întâi scrisul caligraf.e care se 
învaţă în caetele liniate si se continuă 
cu prerauţia transparentului subt. coala 
de hâzie albă. 

Dacă ar fi scriitori toţi cei care scriu 
caligrafic în ţara românească, am avea 
astăzi, aproximativ, 542.000 de scriitori. 

A doua treaptă este aceea a scrisului 
corect ca gramatică. Evident, că în ca- 
zul acesta avem numai 60 de mii de 
scriitori, socotind aici numeroşi elevi de 
liceu și profescrii de limba română din 
întreaga ţară, chiar şi din acei care nu cu- 
nosc gramatica, din motive care nu im- 
teresează acu, 

Urcând. dăm peste elevii de liecu a- 
morezaţi sau chinuiţi de melancolia 
creşterii. Se ştie, că accastă croştere a 
rorpuiui. se traduce prin vise în care 
tânărul are impresia că shoară, prin 
nefericire şi pasiune pentru lectură sau 
sport. 

Cam pe la această vârstă tânărul 
caută sii, se facă interesant, arătându-se 
capabil de sentimente excepţionale și 
foloseste un siil plin de exclamaţie și 
diabolism enumerând ca la inventar. 

„Eu de-abia tam (l-am N. 
R) întrezărit aievea. O! In- 
tru început n'are nimic res- 
sie : pingător sau înfricosător, în 
DNA figură. Dimpotrivă. Caracte- 
- vistica lui grozavă e că râde, 
Ă Râde cu hobote uneori sau 
Stă abia rânjeşie: cu dinţi pu- 
Fa tern'ci sau știrb ca bătrânul 
și de adineaori... Te atinge mu- 
mai în treacăt și trece îna- 
inte (in treacăt e aici ce] 
puțin de prisos ca „bătrână“ 
în babă bătrână, N. RR.) cu 
râsul si vesel'a lui pe jos. în 
trăsură, în automobil... si te 
lasă în urmă cu scrâșnetul 
neputinței si cu pustiul... 

Ai vrea să te duci cu el, 
să fii în el, să fii eL.. să te 
răsfrângi asupra altora. Dar 
te rospinge, şi se îndepărtea- 
Ză cu râsul lui triumfător. 

Grozava. lvi garacteristică 
e triumiul (0)... 

(Dăm acest citat din volumul A_lui 
Gib Mihăescu. . „Grandiflora“ căci î] 





avem la îndemână şi cuprinde zeci de 
pagini, de acest fel.) 

Aţi observat abundența de puncte ; 
puncte...  sublinieri care despart. O! 
„grozav, respingător, înfricoșător hohot 
— pe jos, în trenuri, în automobil — 
„Caracteristica lui grozavă” întâi și pe 
urmă, trei rânduri mai jos, variat pu- 
țin : „grozava lui caracteristică”, 

Să socotim la 40 de mii (adică elevii 
de liceu din cursul superior, cuprinzând 
aici şi şcoalele superioare de comerţ) 
numărul acestor „scriitori“, 

Mulţi din aceşti domni, odată porioa- 
da creşterii trecută, devin tineri sănă- 
toşi, buni de armată, funcţionai de 
merit, ingineri sau simpli conducălori 
de întreprinderi rentabile — uitând cu 
totul  groziiviile stilistice ale aidoles- 
cenţei, 

Cel puţin zece mii dintre aceşti tineri, 
rămân însă cu convingerea că au „da- 
rul scrisului“ si aștemm la nesfârşit pe 
hârtie, mici şi mari poeme în proză: 

„Si hotărârea asta creştea. 
(. hotărirea'“ e principial între 
ghilemele N. R.). O vedeam 
cum creşte zi de zi, cum se 
ramifică şi se împletește, 
cum umple gândul și sufle- 
tul ca un copăcel. un clopot 
de sticlă. O îngrijeam ca pe 
un oleandru, îi stropeam pă- 
mântul din vadră, îi ru- 
peam frunzele uscate şi ra- 
murele galbene. Si aşteptam 
să-i dea  florila floare cu 
floare. un buchet de fapte 
care să-mi Încunune începu- 
: tul adevăratei vieţi, să ga- 

nească urâtul, 

Planta asta care se rami- 
fica întruna și lua propor- 
vii de copac mare, era se- 
cretul și mângâierea vieţii 
mele. La umbra ei trăiam 0 
viaţă cu totul alta... O! ce 
departe mă simţeam de per- 
cepţia circumserinţiei a XXIX 
de odă'ţa mea, de proprietă- 
reasa vbeză şi chiar de pe- 
rina pe care mi se odilnea 
capul când contemplam, de 
pe ea, acea minunată, aro- 
mitoare magică plantă a spi- 
ritului meu! Câte flori, cât 
de frumoase şi de mirositoa- 
re ! Pe crăngile ei, începură 
de la un timp să crească alie 
plante și mai fantastice şi 
mai ameţitoare; şi apoi din 
acestea altele. Se altoiau una 


pe aita, crescând, umplând 
seninul,  înălțându-mă în 


parfum ne mai simţit şi 'n 

cântec de pasări spre culmi 
nebănuite“... 

(Am dat şi acest pasagiu, ilizibil pen- 

tru cine e obicinuit să citească, tot din 


volumul  „Grandiflora“ care mai cu- 
prinde încă vre-o  pairuzeci de pagini 
la fel). 


E un lirism grandilocveni pe care l-am 
prescurtat aci numai din necesitate teh- 
nica, 

Nu vă închipuiţi câtă proză, de-asta, 
gen „poemă în proză“ se fabrică me tot 
cuprinsul ţării româneşti. Nouă, la re- 
vistă. poşta ne aduce de două ori pe zi 
maldăre întregi. Numai ca să le citim 
și ar trebui să ne trecem viața asta, 


singură dată de Dumnezeu. Noro! 
număi o aruncătură de ochi e suficia 
tă. Nu. mai trebue decât revizia unuid 
leg de redacția, pentru ca maldărul 
fie declarat în întregime, bun p 
tru cos. 

Evident că un astfel de autor dep 
me în proză, respins de revistelej 
terare, devine după sforțări corector 
gazetă gi. seric ca tânărul Sevastos 
trene nefericite 












Când urmăroşti lector simpatic 
Pe carte şiruri vii de gânduri! 
Nu simţi că şerpuind sălbatic 
Un suflat plânge prwtre rânduri ? 


Al căror singur răspuns e: ba sia 

Sau declami disperat şi convins: 
noapie pe crcer'.. (Vezi „Dime spri 
tene”). 

Rămas însă la el în târg, irimete 
zece-douăzeci-treizeci de ori la gazete 
reviste astfel de poeme, până când ui 
geiitor i se face milă şi-i răspund 
„Tinere, în loc să mai descrii atâtea p 
zăvii și suferimţe imaginare. mai 
ai observa în jurul d-tale viaţa ada 
rată“, 

Şi peste câtva limp rev: iata n și 
din orășelul de provincie o nuvelă 
care poe lângă frumusetile puietiee 
sosul de mai sus mai sunt ici și co 
„ueruri din viată“: cum se cin 
târgovați: ta crâsmarul dim colt & 
merge la slujbă dom Pavlică arhit 
ete. Lecturi din cărțile aflate în 
lantarele prăfuite ale reseilințelor 


plasă. sunt puse sârguitor la co 
buţie : 
„Când trebuia să 7 
noaptea. „de serviciu” 


nul Take, hiriarul, își 8 
ta copila afară. pe hand 
la moartă. mânpăindu-a 
voriț!i rari si cărunți, D 
nizoara I.aetiţia venea 
rmeauna. fără cea mai a 
întârziere dela agati 
de pe Lipscani unde sh 
Ochii lui slăbiti o desi 
desnrinzându-se în 
ui ce se toni a ani 

iată (W în noumii roșil 
asfintit lia e o Tnăsurau 
mez! de mândrie în înai 
ren ei sveltă si gratioaă, 
poi când era aDroane, 8 
cruntau deodată. căwâni 
ceasoprnicul cât o fărtăeg 
pe care mâna ui uscal 
scotea numai decât dind 
rosu al mmiformei de h 
Nici odată n'o primea 
censornicul acesta, | 
167), etc. 

Sau descrie restaurante, orgii, d 
ori numai calea Victoriei, toate cu 
ceder de inveniar ca faimosul Pan 
la 1882. 


„Seară de August înă 
Zi ua toare şi senină. Calea 
ă riei în plină sărbătoam 
calurile gem de lume pă 
runcă văpăi prin feres 
uriaşe. 'Tropotu! regula 
caitor, şuetul lung alu 
mobilelor, strigătul 
lor cu gazete, rumoarea 
țimei dela ora nouă o 
treagă polifonie spomol 
(sigur N. R.), stridenta 




































bară, pătrunde adânc în 
guzul  d-rei Letiţia“, (etc. 
pag 173). 


poștală : 

„Era frumoasă, grozav de 
frumoasă. asta e! Părul ne- 
gru — tăiat într'o parte de o 
şuviță argintie ca de-o căra: 
re abia perceptibilă — cu 
vârfurile  încârlionțate în 
toate chipurile și strâns în 
grabă întrun coc destrămat. 
Fizura nepudrală păstra o 
albeaţă mai mată, mai înti- 
mă, îar umerii olrajilor lu- 
ceau dela sine cu rozul lor 
aprins de cărbune (!) pule- 
rul capotului. cu  desenuri 


vişinii. se închidea tocmai 
când începea. săntuletul sâ- 
nitor, iăind pe pientul pu 
ternie un triunphiu alb“. 


(paz, 65), 

Sunt cel putin 415 „scriitori“ români 
tare scriu astăzi asa. unii nubticând în 
rrstele și ziarele de provincie. mulţi 
rulătănă până în redaeţiile principale. 
smtindu-se persecutați si  neînțeleşi 
cum si cât li se cuvine. Unii dinire ei 
mai notncosi ajung nână la premiile A- 
tilemiri. Sunt nreiuiti de către societă- 
tie culturale. Se rmimmosc .nrozatorul X:: 
su apreciatul prozator Y**. 


[ 

Sunt însă alții infinit mai norocoşi. 
astia, dalorită întâmnlării. care nonte 
îi de orice soiu (întâlnire la milită- 
tie, insurăloare, servicii aluse unui pro- 
fesor, corecturi nimerite bine, sansă. de 
a fi secrelar-usier al unui om palitic 
tare primeşte pe cei doi-trei scriitori de 
talent, sau simpla întâlnire la cafenea, 
ele. au cunoscut serisul lui Tudor Ar- 
dez, poetul strălucit car6 a schimbat 
pereralia noastră Lierară, 

Aenm jănărul nostnu găseste (numai 
la altii că la el nu le vede) pasașiile ci- 
fct mai sus „plate“. „fade cu măduva 
- se de un reaJism prea cotidian 
ses, ele Din atitutinea revolutinnară 
alui Arghezi, tânărut nosiru atlă că 
11 mal Merge aşa“ şi începe să scrie 
„is si colorat cam în modu! acesta, 
sundiind pe maestru : 

„Când sa crăpat de ziuă 
mi-am înfint capul în plă- 
veala dimineţii“. (pag. 112). 


„Gazda mea.— de mult bă- 
gasem de seamă — mă pri- 
mea cu zâmbet şi cochețării 
de masixlont“. (Cred și eu 
că asemenea lucruri „sc bagă 
de seamă“, nu? N, A 

Mai ales comparațiile zoologice sunt 
tonsiderate de un efect decisiv. Fle re- 
+ cu o iaversinată abundență, iar o 
percepție, a XXXIX, devine o menajerie 
peniru stilistul nostru, 

„Indată toată  menageria 
asia trebue să nccheze, să 
mugească, să behăe, să che- 
Jălăe. Maimuţoiul din fa- 
ță-ani să urte şi trupul de 
plesiosaur al domnului sef. 
să plesnească din cele două 
rozi prefăcuic 'n picioare“, 
(Cum vedeţi «e chiar mai 
mult decât vrea autorul, face 
şi geologie. N. R.). 

Doamne, Dumnezeule, unde 
m'ai adus? Ah! iată! A în- 
ceput purcelul.... Mi se adre- 
sează mie, desigur, Mă preface 
că naud.. Mam adâncit cu 
botul în registre.  Purcelul 
pleacă supărat, Guiţăitul sa 


Ducă are să descrie o femee frumoasă. . 
0 descrie, cu detalii şi culori de carte: 


transformat în grohăit. 

— Da ce, nu mai auzi ? 
ca Şi atunci hohotul se ridi- 
- că E m iad întreg. Auzi 

cum plânge comutul cel 
mare, cum se repede ber- 
becul, cum :măcăne rața. 
(pag, 135 şi celelalte). 

Căci continuă aşa  imventar zoologic 
pagină după pagină (exact şaizeci de 
pagini). 

E tot un fel de poemă în proză dar 
„nu mai e plai” fireşte. A auzit tânărul 
nostru că nu e bine să fii plat şi mai 
dă dela «1... mumai să nu mai audă 
purile rele : 

„Picioarele lui groase, cât 
stâlpul de coloană. în pan- 
talonii largi cu turul jos, pă- 
reau acum trupuri de ceita- 
cew'. 

Revine mereu, bine înteles, la stilul 
„dramatic al elevului de liceu, cu excla- 
mMaţii și puncte puncte: 

„Vorbeşie. A spus ceva... 
Un cuvânt... mai multe... 
Spune încă... Nu pricep ni- 
mic... Nam auzit... dar a 


” vorbit cu gmaiu de duh 
sfânt, 
Revtilă cu duh sfânt?.... 
Dumnezeule, vorbeşte în- 


răşi sau poate că repetă, 

Sunt în volum zeci de pagini de dia- 
log de acesta, bâlbâit dramatic, 

Fie că e d. Gib Mihăescu sau sunt con- 
fraţii dela Gândirea, fie că se chiamă să 
zicem Tonel Dumitrescu „pamfletar“ stilul 
e aceluş: stil de hoxeur prost. Boxeurul 
prost se înfurie. loveşte mult, se repede 
să cadăm mas, închide ochii şi face bule 
la gură. Ishiturile lui sunt aproximative, 
furibunde și proaste ca în citatele de 
mai sus, A 

Totul e năclăit și luls: 

„Bietele fiare ! Ei nu erau 
de fapi decât nişte simpli 
oameni. Vai, niște bieţi săr- 
mani oameni!  (Remareali 
ca şi în „a atinge în treacăt 
şi a trece înainte“ acei „bicti 
sărmani“ oameni, De altfel 
aproape toată cartea e un for- 

midabil pleonasm stilistie N.R.) 

Chiar când nu mai are intenția de 
a-şi insulta obicctul, „„stilistul”* nostru 
aproximativ va scrie în modul următor 
(ca să trecom la altă bucată): 

„Ea privea extasiată ma- 
gica splendoare, urmărind 
cu multă Juare aminte jocul 
lighioanelor de foc, care, 
pare atât de asemănător cu 
al lighioanelor pământului”. 
(Ati înţeles, e vorba de stele 
N. R.). 

Un drum prin. pădure: 

: „Si rămase multă vreme 

= cu ochii aţintiţi în întuneri- 
cul puternic, la copacii cari, 
<a nişte uriaşi din mituri 
măreau gata să-l primească 
în sutele lor de braie întinse, 
sfârşite în multiple şi stranii 
articulaţii“. 

Immina de lună: 

„Lumina umpiea tot mai 
mult sleahul ca și când ar 
îi vărsat-o cineva cu gă- 
jeata“. 

Sau. ca să luăm din prima bucată 
din Grandiflora (cetitorii noştri au înte- 
les de sigur că toate citatele noastre ab- 
solut toate, sunt luate din volumul 
(randiflora al A-lui Gib Mihăescu) : 

„Rămasă singură. doamna 
Ignătescu fu sguduită de-un 
teribil acces de lacrămi cu 
trombe de furie (!), ce fu po: 


UNIVERSUL LITERAR. — 877 


tolit instantaneu. ba chiar 
PRL e transformat într'un adevărat 
as. “transport de bucurii divi- 


fade E Ei ne (!) când se pomeni cu 


Mişu Ignătescu, năvălind pe 
use, ca adus de vâriejurile 
crivățului stârnit pe  neaş- 
teptate afară. (pag. 59). 
(Sa înţeles, nu-i aşa? că punctele «de 
întrebare şi exclamare sunt ale noas- 
be N.R.) 

E un pasaj care ar face invidios chiar 
pe d. Ionel Dumitrescu. 

Asemenea exemple de stilism sar pu- 
tea multiplica giicât. FPraze de acest, soi 
dau autorilor Muzia că nu sunt plaţi, 
dur fireşte că bucuria, le e zadarnică în- 
tocmai ca a lăutarilor, care pun accent 
ca să nu fie „fără inimă”, Căci ei nu 
știu că e şi în exces o platitudine. 

Altă obsesie a generaţiei noi, este ob- 
sesia noutăţii, ca noutate, în sine. Ori- 
cum o fi ea. Pe calca asta ajung la ver- 
suwile noui (sau, noui. până mai acun 
câtwa timp. căci cei mai tineri au fă- 
cut „si mai noui") ale d-lui [. Vinea, I- 
larie Voronea, Stephan Roll, etc. Unii 
recurg numai la „subiecte” noui, sau 
aproape, căci sunt ot cele vechi, ale 
liceenilor, scrise acum cu literă mare. 
Un poet despre care nu se mai Yor- 
beşte apnoape de loc, dar despre care la 
un moment dat amicii spuneau că „a 
aruncat o ghivlandă de poeme dineolo 
de veac“ d. Al. Philipide, transerisese a- 
proape tot dieționarul, cu literă marc: 
Golul, Vântul. Veşnicia. Neantul, Dru- 
mul. Moartea etc., convins că dă un 
sens mai profund (procedeu răsuflat de 
altfel al unor pseudo dramaturgi sau 
autori de operete care credeau că sunt 
prozavi, când scriau El cu literă mare). 

D Gib Mihăescu de pildă, va avea 
două nuvele în volum :una Frigul, altu 
Umîtul în care aceste cuvinte formează 
„teme“ și apar de zeci de ori ca leit 
motiv. când scrise cu literă mare, când 
nw:nai subliniate. Ce să mai spui de a- 
cest mod pueril de a fi profund şi nou; 
întrun stil anemic şi şcolăresc ? Ă 

E aci locul unei mecesare precizări. 
intrată prin sugestie şi întâmplătoare 


samă în viațu literară, aceustă ge- 
reoraţie uaimăreşte foarte de aproape 


scrisul străin. 

O parte, cei care ştiu nemţeşte, pe cel 
nemdese, şi cei mai mulţi pe cei îrantu- 
zesc. E plină de urmări această răsfoire 
a cărţilor si revistelor străine. Asta se 
știe nu de azi de eri, căci încă dela 
1787, scriitorul Sânac în „Considerations 
sur Iisprit et les Moeurs“ formula în 
mod genial acest adovăr : 

— A devenit uşor să serii în orice 
pen. Răspâmdirea culturii, mulţimea. ne- 
numărată a scrierilor, ziarele, comenta- 
viile despre marii scriitori, extrasele, di- 
sertaţiile critice au iormat un dicţionar 
general de idei, de rezultate, de jude- 
căţi în care fiecare poate să găsească şi 


să scoată material pentru o lucrare. 
schimbând. descompunând,  diluâmnă. 


Fără inteligenţă se poate face o carte 
dospre adminisiraţie, despre morală, se 
poi face versuri, cuplete, comedii. Toată. 
lumea în materie de  „spirit' pare să 
nibă. necesarul, dar sunt puţine averi 
mai“, 

(Citat de Le Senateur  Pococurante”. 

Rareori sa formulat un adevăr, de a- 
tâta valoare de circulație, cu mai multă. 
perspicacitate si profunzime, Numai 
pentru atât şi Senac ar merita să nu 
fie uitat, 

Ca să revenim la pemeraţia actuală, 
să arătăm că, dela război încoace litera- 
tura franceză ca și cea germană aw fo- 
losit extrem de mult metafora. şi com- 
parația. E în aceasta un real şi mare 
progres tehnic. 





278. — UNIVERSUL LITERAR 


DIN OPERA LUI BRÂNCUSI 





TORS DE FATA 


In deosebi, în proză mai mult sau mai 
puţin tinerii scriitori J. Giraudoux, 
Paul Morand, Fr. Vandârem, Ed. Madi- 
guet, Cocteau Montherlant etc., au dus 
comparaţia şi metafora la mare stră- 
lucire. 

La noi cei dintâi care au folosit-o au 
fost : un poet d. Demostene Botez şi un 
prozator d. Ionel Teodoreanu (influen- 
țat mai ales de Jules Renard). 

Cel dintâi are fără îndoială.cea mai 
frumoasă colecţie de imagini din litera- 
tura românească. Fiind însă . toate 
grefate pe un temperament anemie de 
poet, au rămas simplă colecţie .Cel de-al 
doilea, si-a plasat mijloacele într'un ro- 
AL despre care vom vorbi cândva pe 
arg. 

D,..Gib Mihăescu e dintre cei „la cw- 
rent“ cu literatura nouă. In zecile de 
pagini de poam în proză aproximativă 
şi de stil excesiv, are uneori imagini 
fcarte frumoase, minunat nimerite, 

Un bărbat îrcornorat. bănueşte că e 
ridicul și încearcă zadarnic să, citească 
asta în privirile comensenilor : 


wAnpoi se întoarse spre 

: mesele din jur şi observă 

„= cum la toţi, rând pe rând, o- 
„mm o chili le săreau în lături ca 


broaştele în iaz, la apropie- 
rea privirii lui scrutătoare'. 


Şi încă altele. când nu sunt anu- 
late de caracterul năclăit al stilului. 

Venind la subiecte înseşi şi lăsând la 
o parte cele două ambiţioase şi şcolă- 
reşti :  „Urâtul“ şi „Frigul“, trecând 
peste preţioasa şi banala „In goană“ (un 
iată Dirjar îşi conduce fiica la Flora 
fără să știe) ar rămâne ,Intâmplare“ al 
cărui subiect şi atitudine au fost folo- 
site, prea mult folosite. Simţimintele pe 
care le încearcă amantul unei femei si- 
luite de către bandiți au fost analizate 
de Andreev în puternica nuvelă „In 
Ceaţă“ şi mai ales de Al. Cuprin în 
„Violul“, (cu care bucata d-lui Gib Mi- 
hăescu are uimitoare asemănare de ana- 
liză). La noi, de d. Haward  într'o piesă 
de teatru reprezentată la Chişinău şi pu- 
blicată în Convorbirile Literare.  Evi- 
dent că asta n'ar avea nici o importan- 
ţă, căci poate că d. Gib Mihăescu nici 
nu-și cunoaște predecesorii. 

Fsentialul e că „In tâmplare“, e mult 
inferioară tuturor care au precedat-o şi 
deri inutilă. 

Rămâne „Grandiflora“, prima bucată, 
al cărui subiect e interesant şi cu unele 
momente de gelozie puternic analiza- 






PASAREA GALBENA 




















„te, când nu sunt înecate în stil, dari 
în orice caz e lipsită de substanii 
pauperă până la ridicul în mom? 
de cucerire, ale eroului 

Mai concentrat, cu mai multă 
autocritic, autorul ar fi isbutitst ] 
ori cum câteva pagini, remarcă 
Dar despre d. Gib Mihăescu, un gri 
prieteni ma: mult devotați de cât pă 
puţi, au scris în termeni cari am 
ceeace, tot în aceeaşi revistă în calit 
apărut cele mai multe dintre nur 
sale, sa scris despre d, Al. Phiilipi 
de care spuneau că „a aruncato 
landă de poeme dincolo de veac 

Asemenea elogii fac ridicul pe 
generaţii. D. Gib Mihăescu autor 
poeme în proză, mare prozator? i 
taţi în gând numai. mumele a câ 
mari scriitori şi veţi simţi cât de 
nante 'sunt anumite devotament, 

De altiminteri procesul d-lui GE 
Mihăescu e procesul unei întregi 3 
rații care după începuturi  supriră 
de promițătoare (de care nu ed 
explicația lui Senac) a naufragiat 
cea călduţă și mai autentică m 
critate, ca nişte premiaţi  străluăi 
liceului, ajunși notari comunali, ar 
de târg sau gazetari înăcriți. 


Ed ei E CAMIL PETRES 















Şi anul acesta. în parte. juriul şi-a 
licut datoria. Dacă judecata lui a fost 
“ps alocur! strâmbă, aceasta se datorește 
imor. elemente permanentizate în des- 
ținele salonului ca și în comisiile dela 
Ministerul Artelor. care: caută întotdea- 
una, să-și aranjeze interesele personale 
| ori cele de clică. Alături stau încă vre-o 
câțiva „numiţi“ cu activitate de figu- 
ni, fără a-și putea forma vreodată 
0 părere precisă şi mai ales fără a avea 
tăria să o susţie, 

Datorită casării juriului ales anul tre- 
“cut, am asistat între altele până şi la 
numirea d-ini O. Băncilă, 

“Im expoziţia anuală a statului, tine- 
velul are majoritatea. Să sperăm că de 
“acum înainte voinţa lui nu va mai fi 
sânjenită capricios şi reprezentanţii 
aleşu vor fi recunoscuţi. 



















nainte de a ne ocupa de cercetarea 
“tuturor operelor expuse, credem nimerit 
să închinăm cronica aceasta premiaţi- 
“lor. Ne ocupăm de ei, bine înţeles, în 
“alti ordine decât cea a listei oficiale. 
* Vom începe deci cu Cornelia Michăi- 
“scu, De mirare că a fost răsplătit şi 
“cuunul din premiile mici. Căci opera 
“lu nu este dintr'acele care pot chema 
9. convingere imediată şi atrage intere- 
| sul uşor ca or'care cromolitografie de 


iu incăpăţinare pe un drum întorto- 
“thiat şi greu ca să aducă întro zi vie- 
“oria unei lumi aparte. Se apropie de 
“ariă, se îndepărtează — nare impor- 
“aţă, rămâne o speranţă și un cxeru- 
“pu. De va reuşi să creeze o singură 
“umină ne mai întâlnită, o singură ar- 
“uonie de culoare ori o singură îmbi- 
“nare de linii rară, cu neașteptat suile- 
iese va preţui mai mult acest. Corne- 
“iu Michăilescu de cât atâţia alţii, cari 
“obinuindu-se dela o vreme cu o ma- 
meră, o speculează dealungul vieţii. 

Cici în artă nu interesează numai 
decât să te afli făcând furnale, turci 
“mi mahoane, ci să ştii să trăești ca 


| păi ca să 


PREMIILE SALONULUI OFICIAL 





UNIVERSUL LITERAR. — 279 





n:meni altul în fața lor, smulgând ait 
aspect din taina încă mare a naturei. 

Nu mai departe decât acum câteva 
săptămâni scriam despre Demian: 
„Când desenatorul acesta valoros va u- 
junge să şi apropie culoarea ca şi căr- 
bunele, va uimi prin delicateță şi nai- 
vitatea unică, care e a sufletului româ- 
nesc, cum astăzi uimește prin acele aşa 
de liber şi direct exprimate îmbinări 
de alb şi negru“. Acum. în pânza dela 
salon, Demian dă dovadă de aptitudini 
de modelaj pictural. Invaţă să cunoască 
culoarea şi volumul. E o garanţie. pen- 
tru ceeace va putea să ne aducă mâine. 

Papatriandaţil a luat bursa de voiaj 
cu un prea frumos portret. Ascensiunea 
acestui tânăr artist sa produs cu fie- 
care an, neîntrerupt şi desigur dacă 
va ști să-şi consolideze oarecum cunoş- 
tințele asemănate cu stilizările neo cla- 
sice de aiurea, va ajunge să îndreptă- 
țească speranțele puse în talentul lui. 

Bacalu a adus două din peisagiile sale 
cu acele rare calităţi pe care i le-am 
cunoscut la expoziţia din iarna trecută. 
Au ceva din tristeţea blândă a unei lu- 
mimi de apus, care e fără îndoială con- 
stantă stare de suflet a acelui ce se ex- 
primă sincer cum puţini pot so facă 
la noi. 

Lucia Demetriade-Bălăcescu a izbutit 
în fine să atragă definitiv atenţia şi 
astfel să i se recunoască meritele ş! să 
obţie unul din cele mai importante pre- 
mii. Era și timpul, căci merita această, 
onoare încă de mult. Na lipsit cu bu- 
căţi remarcabile de la nici un salon. 
Are înclinaţie pentru materialul delicat 
cum e aquarela și pastelul în care poate 


(N) 


)), 










LUCIA DEMETRIADE-BALACESCU 
să-și transpue repede tot jucăuşul ima- 
ginaţiei. Posedă în tot ce face o sursă 
inepuizabilă de a încânta şi de a distra; 
ceva din jocul unui copil deştept. ceva 
i farmecul reverenţii unui drac de 
at: 

Aurei Ciupe a făcut mare progres. 
Şi-a mai limpezit culoarea și a trecut 
la compoziţie. Mai are desigur drum 
până să ajungă la știința valorilor. 
Totuşi a meritat premiul mai ales pen- 
tru încercarea de a se desprinde per- 
sonal în concepţie. 

„Pentru inteligenta plastică, nedesmin- 
ţită, cu care ştie să compue un peisaj 


3 CC e 





şi să coboare în fiecare nuanţă vioi- 
ciune şi exuberanţă, lui Petre Jorgu- 
lescu i s'a reţinut „Uşa deschisă* pen- 
tru colecţiile statului, 

„Tovarăşii de plajă“ ai lui Stefan Dl- 
mitrescu trec în acelaş patrimoniu, cu 
calitățile de pastă armonizată cald şi 
vibrant. 

S'a mai cumpărat dela Yonescu-Sin un 
delicat chip de fată pictat cu dragoste; 
dela Vasile Popescu un peisaj; dela Lu- 








P. IORGULESCU 


cian Grigorescu altul —— amândouă bu- 
căţi de valoare. 

lar lui Mihai Onofrei, un bust cu mo- 
delaj de serios studiu, din care țâşnește 





1 MIHAIL ONOFREI 


viaţă multă, vorbitoare de animații in- 
terioare — convingătoare. 

Au mai luat şi alţii premii şi nu nu- 
mai cu operele de mai sus sa îmbogă- 
ţit recent pinacoteca. Lista sa publicat 
în toate cotidianele, în frunte cu încu- 
nunatul naţional d-l Ştefan Popescu. 

TAKE SOROCEANU 


Notă: Desenele de pe această pagină 
sunt autoportrete. 





280. — UNIVERSUL LITERAH 








cușaa sa-eașaa... INTELEGERE CORDIAL 





Ce ia aci la i i EREI ua 
ae x 3 „mu: 

Se discuta la Capşa — cu pasiune ceri- 
dent — despre viitorul teatru „Maria 


Ventura“. Un tânăr prim amorez al Na- 
ționalului e întrebat dacă va demisiona 
dela acest teatru ca să intre în noua for- 
maţie,. precizează cu certitudine : 

— De ce? Rămân la Naţional şi joc la 
„Mavia Ventura“ în reprezentaţie... lau 
două. leti, în loc de una. 

Dar zâmbetul triumfător îi e brusc 
tăiat de gestul simpaticului şi tiiosului 
societar C. Stăncescu : 

— Când voi fi direcior al Naţionalulut, 
nici un actor dela acest teatru nu va mai 
juca la alte teatre... 

Scurt. 

O undă de îngrijorare trece peste ac- 
iorii, de faţă. Cu schimbările astea de 
guvern, mai ştii... ?, 

Când unul mai curajos întreabă timid: 


— „E vorba să vii la Naţionul nene 
Stanciule ? 
— „Nu, precizează firesc  excelentul 


“interpret al lui B. Shaw... Nu“. Ca şi 
când uieci odată nu sar fi gândit şi nar 
[i fost vorba despre asta. 

Şi feţele actorilor se luminează din 
no 


ja za e | „nu există” 

Că acidul Al. Cazaban nu prea dă 
pace coniraţilor lui, ați văzut-o chiar la 
această rubrică. Nu e de mirare ca şi ei 
vaută să se răzbune cum pot. Dovarlă ur. 
mătoarca întâmplare: 

Acum câtva timp, un tânăr cu înfăţi- 
sare provincială caută pe nmoristul nos- 
iru la una din redacţiile din Capitală. 
Nu era acolo şi nimeni nu-i ştia adresa, 
când tocmai intră pe ușe Al. Stamatiad. 
Vânărul nostru provincial e îndreptat să 
intrebe pe noul venit: 

— Vă rog. domnule, nu şiiţi d-voastră 
unde stă scriitorul Cazaban ?* 

Şi mirat autorul „Parabolelor lui Sta- 
natiad“ ; 

— „Scriitorul Cazaban ? Scriitorul Ca- 
zaban ? Nu există”! 

Tânărul rămâne trăznit : 

— „Domnule vă rog... 

Și Stamatiad căutând mereu pe gân- 
duri : 

— Cazabun ai zis ? Scriitorul Cazaban? 
Nu există. 

— Domnule cu sunt vărul lui... Cum 
să nu existe? 

— Văcul lui? oi fi vărul lui, dar nu 
există, 

Ce mui neagră disperare ar fi cuprins 
pe tânărul văr dacă nur îi fost lămurit 
de către ceilalți Ain redacţie, despre 
micile manevre literare. 


e (2 





i N 


ri SCENAL 


Autorul, Directorul 
i (În cabinetul directorului) 


AUTORUL. — Şiii, sunt amărît, după 
repetiţia de eri. Sunt convins că Omer 
uu ştie de loc rolul. 

DIRECTORUL. — Nenişorule, oare nu 
eşti tu acela care l-ai cerut? 

Şti, că te-am prevenit așa că nu-i vina 
mea, Publicului îi place muli Omer. O 
să ţie şi asta până o trece. Deocamdată, 
asta ţine încă şi Omer, se bizue pe asta. 
Și e om căruia nu-i poli spune ceva. Ai 
vrut să-l ai, îl ai; el nare decât să 
încaseze, acum... 

Uite ce-i drăguțule am 
cineva. Te ajung pe scenă! 


să pui cu pe 


SERĂ pci SCENA IN: 
Antorul, Omer (Pe scenă) 


AUTORUL. — Ascultă, nu-mă 
tocmai ce ţi-a cerut patronul să faci eri... 

OMER. — Trebuia să-i spui, ncnicule! 
Mie îmi spui? Tu ţi-ai făcut piesa. Tu 
ai dreptul să o faci să joace cum vrei. 

AUTORUI.. — E atât de plictisitor | Ce 
ar fi dacă i-ai spune tu că nu simţi scena 
aşa ?... 

OMER. — Atunai o să aibă pică pe 
mine. Nu mă duc. 

AUTORUL (resemnat). — Va schimba 
poate după sfatul tău. 

OMER. — In tot cazul mai sigur dacă 
i se face cea mai mică observaţie. 


place 


î— 


SCENA INI 


Omer, Directorul 


(In avanscenă pe când autarul convor- 
beşte cu o mică interpretă, în fundul 
scenei), 

OMER. — Ce-i curios, nici 
repetiţie, nici la a doua, nici la a ireia, 
nu mai regăsesc impresia bună ce am 
avut la lectură. 

E sec, e banal. I sar putea spune 
poute să-şi prelucreze aciul ul doilca.. 

DIRECTORUL. — Mai mult o să-l stri- 
ce. Șiiu eu ce poate să facă, acum. E în 
stare să aducă o ciornă, care si nu prea 
aibă rost. Dar dacă i se va spune să mo- 
difice, n'o să vadă mai limpede și va 
fue prostii. Jucăm piesa așa cum e. Ce-o 
fi să fie! 


la întâia 


























. TRISTAN BERNARD 

OMER. — Şi atunci, cum rămâne 
indicaţiile cari ni le-a trimis. Şi când 
gândeşti că trebuie si te prefaci că 
culți aşa ceva! 

DIRECTORUL. — El n'a avut nici 
dată cea mai mică ideie de lucrul av 
scenei. Din fericire, în faţa mea, nui 
drăzneşte să se amestece. 


SCENA IV 


(După repetiţia generală. Aplauze 
tul de îmbelșugate sulută numele ai 
rului. Şi felicitările destul de nume 
sc au părut sincere. Pe scenă, se cr 
destul în isbândă. Autorul crede p 
cam prea mult). 


AUTORUL (îmbrăţişind în mud sol 
pe director). — Iată pe marele om 
teatru căruia îi datoresc succesul ma 
(Lui Omer, care se lasă îmbrăţișai), N 
nişorule, ai fost genial. Mai făcut 
câştig încă o izbândă frumoasă. 

OMER, — Cu asifel de piesă ! N'ai 
nimic mui frumos! lar acuin, nu văd 
mic. 


EPILOG 


A doua zi, presa este rece, vânzare 
cassă cam slabă. Autorul rugândui 
suflet să nu destăinuiască cuvintele, 
credinţează rând pe rânul la vreo pal 
sprezece amici, şi cu ucecuş sinceri 
că a fost înșelat de intrepretare și, 
celărit de regisor. 





Trad. de PAUL B. MARIAJ 





































0 secaaznacz cie 
Cu vasale 


Se ştie că înainte de a se consacra i- 
iuraturei, Pierre Mac Orlan se ocupa cu 
desenul pentru a-și câștiga cele nece- 
sare existenţei. Intr'o zi el primi din par- 
ea unui industriaș foarte zgârcit o co- 
“pahdă ; trebuia să facă un desen suges- 
"Uvși patru alexandriri, cari să servească 
unei reclame, 

ii voi da cincizeci de franci pentru 
desen, dacă va fi foarte mare. Cât des- 
„pre cei patru alexandrini, îţi voi da do- 
“uăzeci şi cinci de franci, dacă... 

__— Aveţi încredere în mine, îl între- 
i tupse Mac Orlan, îi voi face foarte lungi. 


Gunzert, pe vremuri director adminis- 
imtiv al Teatrului Regal din Stuttgart, 
“reluza incontinu lui Wagner de a-i re- 
prezenta operele sale, pe motiv că durata 


“prezentaţiile prea lungi necesitând o con- 
sumaţie ncobișnuită de gaz. Totuş asaltat 
de reclamaţiile publicului, Gunzert se 


“hotări să reprezinte „Tristan şi  Isol- 
“la”, dacă Wagner va reduce din opera 
sa „0 jumiătate de oră de muzică“. Econo- 


mia de gaz astlel realizată, spunca el, îi 
"Ma permite să plătească drepturile de au- 
tot, pe cari le reclama Wagner. 

— Imi este cu desăvârire imposibil, ob- 
seră maestrul. Nu numai că nu voi face 
“iti o tăietură. dar vă interzic să omiteţi 
"ousiugură notă din opera mea. 

— Şi pentru ce? strigă Gunzert. 

= Să rimână numai între noi doi 
“scumpul meu domn, răspunse contiden- 
ial Wagner. Sunt acţionar al companiei 
vi gaz. 


În auii cari precedară moartea sa, De- 
“hussp — căruia îi plăceau foarte mult 
“oeele de Barbaria — îşi da regulat obo- 
“lsău unui bătrân flaşnetar, care venea 
în fiecare Duminică sub ferestrele lui 
sii cânte vre-un menuet, sau vre-> ro- 
“nanță învechită. El sfârși prim a deveni 
conlidentul: nenorocirilor acestui cerşe- 
ion, care, ştiind că are de a face cu un 
“muzician, nu îşi numea „prietenul“ decât. 
domnul coleg. 

" Acesla îl făcea pe Debussy să zică su- 


ce mă numeau respectuos: 
“sumpe maestre ! 


“b'o audienţă, papa Leon XIII decla- 
iri lui Jean de Bonnefon, înclinat res- 
cluos în fața lui: 

"— Fiule, fericirea sufletului tău şime- 
mwrocirea liniştei tale, este că ai  res- 
pciat doemele şi ai atacat persoanele. 
Și totuș dogmele cari sunt eterne nu au 
neroie să se răzbune, pe când »amenii 
“ai sunt trecăeori, fac acest lucru din 
te puterile lor. 





lr îngreuna bugetul administraţiei, re-. 





Iul encur'en 


Ho caz car 


CETATEA CINEMATOGRAFULUI 


Dintrun raport oficial al „Central 
Casting Agency d'llolywood” aflăm ur- 
mătoarele : „Din 6000 de figurante ale 
cetăţei cinematografului, una singură 
lucrează, în mijlocie, cinci zile pe săptă- 
mână, Peniru această muncă ea primeşte 
cam 40 de dolari, salariul zilnice al unei 
figuraute fiind de 8,52 dolari. Opt din 
aceste 6000 de figurante găsesc de lucru 
patru zile pe săptămână, douăzeci şi una 
sunt ocupate trei zile din şcase. 

Celelalte, adică 5970 de fipurante, gă- 
swsc de lucru pentru două zile, o zi sau 
chiar deloc”. 

Un asemenea somaj ar trebui să descu- 
rajeze şi pe cei mai îndârjiţi postulanţi 
şi totuş trenurile cari sosesc la Holly- 
wood aduc în fiecare zi câte o încărcă- 
tură impozauii de aceste „extra-girls“. 


UN FRUMOS RAID TRANSAFRICAN 

Aviatorii francezi Cornillon şi Girar- 
dot au întreprins pe de-asupra continen- 
tului african un raid magnific.  Plecaţi 
din Rourget în plină noapte, au ajuns 
dintrun singur zbor la Colomb-Bechar, 
douspruezece ore mai târziu. 

După ce stau aprovizionat cu cele ne- 
cesare şi sau repauzat câteva ore, au 
traversat în plină noapte Sahara, ateri- 
zând la Tombuctu, după douăzeci şi pa- 
tru de crasuri dela părăsirea Parisului. 


De acolo au plecat la Bamako şi apoi 
la Dokar. 

In tot timpul zborului, cei doi avia- 
tori nu s'au dirijat decât după undele 


T. F. F-ului. 


FILMUL IN STATELE-UNITE 


Directorii sălilor de cinema indepen- 
dente studiază posibilitatea de se grupa 
sub un regim cooperativ, pentru a rezista 
contra trusturilor. 

Se anunţă că o sută de săli de cinema- 
tograf de pe coasta de răsărit au fost a- 
ranjate în vederea unor reprezentaţiuni 
cu filme vorbitoare. 

Şi tot în Statele-Unite se anunţă o 
experienţă foarte importantă în domeniul 
cinematografului. Imtr'un: laborator din 
Hortadale se lucrează la un aparat, care 
să reproducă la distanță prin T.F.F, 
imagini animate prinse de un „ochi“ e- 
lectric. 

Pe de altă parte jurnalul  corporativ 
Film-Daily anunţă că nu poate să se 
prevadă încă realizarea cinematografu- 
lui la domiciliu prin T. F. F. Aceasta ar 
fi pentru anul 1933. 


> Rss 


UNIVERSUL LITERAR. — 281 





caricatura zilei 


MÂNDRIE 





CLIENTUL : Noul chelner pare foarte 
mândru azi... 

MAITRE dHOTEL-UL : Cred şi eu! A 
făcut azi cea dintâiu greşeală la soco- 
teală. 


reg a 


(Passing Show) 


SA SALVAM APARENȚELE 





Ti drăcia 
sunt candidat socialist. 


— Nu le da atâta lustru! 
dracului... 


UN DEBUT 


„ir 


AA „6 4 
Z | d 


7 N pe 






BOXEURUL LOVIT: Laşule.. mai lo- 
vit tocmai unde mia pocnit nevastă-mea 
eri. 
 (Comoedia) 


eso DD 0 Veta pd 


289, — UNIVERSUL LITERAR 





| Ceața reciale î 
SFARSITUL lui GUY de MAUPASSANI 


Georges Normandy 


S'a 
de Maupassant, 





scris mult despre viața nuvelistului și romancierului atât de celebru, Guy 
lată însă o carte — redată mai jos în extrase — în care, cu un lurg 
spirit documentar şi bogăție de izvoare, ni se înfățișează sfârșitul tragic, mai puțin 
cunoscut, al lui Muurassant. O serie întreagă de generații, stigmatizate de semnele 


unei necruțătoare malaaii, a păstrat ascuns filonul eredității. 


In Guy de Maupassant acest filon izbucnește, cauzând durerosul lui sfârşit. 





7 Guy de Maupassant la 28 de ani 


Georges Normandy povestind şi încer- 
când să ne explice tragicul sfârşit al 
marelui scriitor, care a fost Guy de 
Maupassant, întreprinde o» operă delica- 
tă, atât prin tragicul ei subiect, cât şi 
prin incertitudinea ştiinţei medicale de 
atunci. 


MISTERUL ATAVISMULUL 


Posedăm puţine lămuriri precise des- 
pre starea psihică şi morală a străbu- 
pilor lui Maupassant. 

Bunicul lui după tată, Louis de Mau- 
"passant era proprietarul unui domeniu 
agricol la „Neuville-Champ-d'Oisel (Sei- 
ne-Infărieure)“. S'a însurat cu o creolă 
din insula Bourbon D-ra Murray, a cărei 
admirabilă frumuseţe era mai ales carac- 
terizată, prin ochii ei superbi pe cari 
îi regăsim întocmai în figura lui Guy de 
Maupassant. 

Din partea mamei, cunoştean doar o 
bunică d-na  Brigny,  contimporana 
d-nei Deshculiăres. A lăsat câteva ver- 
suri elegante, spirituale, şi fusese în 
corespondență cu cei mai inteligenţi 
oameni ai timpului aceluia. 

Paul de Poittevin bunic după mamă, 
sa însurat cu o d-ră Thurin, fiica unui 
armator, a cărei frumuseţe a fost mult 
timp celebră. Din această căsătorie sa 
născut Paul-Alired Le Poittevin şi Lau- 


ra Le Poittevin, mama lui Guy şi Iler- 
ne de Maupassant. 

Şi acum sunt nevoit să deviu brutal 
— ca şi ailevărul. 

Evident, în privința eredităței, atât ca 
în ori şi care alta, trebue să te fereşti de 
orice sistem de orice manie ştiinţifi- 
că. Specialişiii cei mai competenţi, recu- 
nosc în acest domeniu misterul — şi 
probabil că va exista veşnic. Cu toate că 
legile lui sunt aproape necunoscute, — 
ereditatea nu este o bază prea fragilă 
când este vorba de Guy de Maupassant. 
Ea ne furnizează aproape toate compo- 
nentele acestei „forţe“ intelectuale şi 
fizice și indicaţia germenilor destructivi 
ce purta în ea însăşi dela origină. 

Vom încerca să vedem aceasta, mai de 
aproape. Se cunoaşte camaraderia lui 
Flaubert şi a sorei lui Carolina cu Al- 
fred şi Laura de Poittevin. 

Alfred era cel mai mare din grup. 
Selipitor de vervă inteligentă şi spirit, el 
avea asupra formaţiei intelectuale a ce- 
lor trei camarazi ai săi o influenţă con- 
siderabilă. 

Tinerii își petreceau timoul în lHâtel 
de Dieu“ din Rouen unde locuia doctorul 
Flaubert. 

Coridoarele întunecoase, sinistre, ale 
acestei vechi case, spectacolul continuu 
al durerei şi al boalei, au produs fatal 
un efect trist asupra spiritului şi nervi- 
lor celor patru camarazi, înclinându-i 
spre pesimism. 

E întradevăr mişcător de constatat, 
când studiind în detaliu viața lui Alfred 
de Poittevin, observăm că toate preocu- 
pările. toate dorinţele, toate neliniştite 
se regisese întocmai la nepotul său, aşa 
după cum se regăseşte imensul lui vrgo- 
liu, splendid defect care a fost şi al 
Laurei şi al întregei familii. 

Mai multă încă — viaţa obscură a lui 
Alfred de Poittevin apare ca o schiţă 
fidelă, a vieţei zlorioase a lui Maupas- 
sant care semăna şi fizic dealtfel, uimi- 
or unchiului său. 

Trebue să ne ocupăm şi de starea fi- 
zică şi mentală a Laurei de Maupassant, 
femee ilustră, mamă exemplară, meri- 
tând să împărtăşească gloria fiului său, 
căruia i-a dezvoltat şi format inteligenţa 
aşa cum fratele său Alired, o formase 
şi rlezvoltase pe a ei. 

Ia 12 Decembrie 1875 Gustave Flau- 
bert. credinciosul ei camarad din copilă- 
rie îi scrie: „...Mă nelinişteşti cu slăbi- 
civnea şi anemia de care îmi vorbeşti...“ 
Şi iarăşi diferite documente din anul 1877 
ne arată că d-na de Maupassant suie- 


e Xe 































rea grav de o afecţiune a cărei manife 
tări atât de diverse derutau Facultaia 
de medicină. Câţiva practiciani ai faut 
liei, au crezut că poate fi vorba de „se 
nia“ (Explicaţie a cărei valoare vom d 
noaşte mai târziu). In anul 1873 Gu 
scrie lui Flaubert „...Mama se  şiult 
foarte rău şi nu poate părăsi Etretat. 
mai departe „...e condamnată să stea ai 
mai în întuneric, lumina o face să [ip 
de durere. 

Şi doctorul Croisset scrie lui Gaţ 
„regret cecace îmi spuneţi despre bi: 
ta d-stră mamă. Nu ar fi mai simplu si 
găsiţi o casă de sănătate ? 

La 6 lebruarie 1879 autorul lui „S 
lambo“ scrie iarăşi lui Guy de Maupa 
sant „..Ceeace îmi spui despre mama tă 
mă îngrijeşte, mă întristează, te pli 
din toată inima...” Şi la 27 ale acelea 
luni îl întreabă „...cum se mai simte bi 
ta ta mamă“, Anul viitor el scrie nepot 
tei sale Caroline: „Ceeace este sigut 
că Guy suferă foarte mult. Are proba 
aceeaşi nevroză ca şi mama lui“, ş 

O scrisoare inedită — document de 
importanţă capitală — scrisă de doctori 
Aub6 (locuia în Rouen) ne  deslușeş 
D-na de Maupassant a suferit întrega 
viaţa de boală numită „de Graves“, 
brul doctor din Dublin. 


i NELINIŞTI... 


Francois Tassart, credinciosul valeț 
lui Guy de Maupassant știa să obse 
şi să reţină. Ştia să şi tacă ori de câtea 
memoria nu-i era prea sigură sau cu 
ştiinţa i-o dicta. Aceasta face „Amin 
le“ lui atât de interesunte. Intro zi: 
povesteşte el — stăpânul său, constati 
că pălăria îi era demodată îi spuse: 

„— „„Trebue să-mi comand alta, 
în afară de pălăriile de pâslă, celelali 
sunt obligat să le fac pe măsură. 
capul atât de rotund, că nu mai pot ză 
nimic gata. Capul acesta perfect şi ab 
lut rotund pe care îl avem fratele m 
şi cu mine, ne vine, după cele ce 
povestit mama, dela bătrânul dori 
al casei, care la sosirea noastră pelh 
me, ne-a luat pe genuchi, făcându-ne 
bun masajiu capului, 

Terminând prin gestul cu care oh 
rul îşi rotunjeşte perfeci oala, îi spui 
mamei : 

„— Vedeţi doamnă, i-am făcut ung 
rotund ca un măr, fiţi sigură, mail 
ziu. va avea un creer foarte activ şi 0 
teligenţă de primul ordin... Şi mă 
treb de multe ori, dacă masajul bun 


w bătrânului doctor, asupra “tânărului 
atu creer, frământat de o anumită ma- 
dă, imi permite să dau azi, cu atâta 
iuțință, lucrări aproape bune“. 
| Tuteresul acestui fapt semnalat e mare, 
Cu, vorbind astfel, încerca să se umă- 
ac singur — căci vom vedea, că era 
„de atunci pradă multor grave ne- 
di. 
"Opt luni după aceasta la 13 Noembrie 
află moartea tratelui său, după ce 
jisstase la internarea lui, scenă scurtă 
eun tragic neuitat, şi patru ani mai 
rit, atunci când se crede în plină 
iți moare în casa de sănătate a doc- 
tului, Blanche. 
inerețea lui Maupassant a fost ex- 
tim de activă. Isprăvile lui la Etretat, 
i ducea pe mare viaţa pescarilor îm- 
rind toate pericolele, sunt povestite 
[o memoriile sale. 
lu vârstă de douăzeci de ani, în timpul 
iului, după ce alergase şi umblase 
pleca intrcagă, face a doua zi ciuci- 
spierece leghe pe jos, doarme pe o pia- 
in frigul unei peşteri, şi aproape de 
ul prins de inamic, e salvat graţie fugei 
rezistenței sale. Funcţionar la un mi- 
ter, locuia afară din Paris, se scula 
uite de a se face ziuă, vâslea pe Sena, 
talin Paris înainte de zcee dimineaţa, 
Eichidea întrun birou unde lucrul 
ua] terminat, seria versuri, nuvele, co- 
di pentru a nu-şi uita „meşteşugul“” 
cara vâslea iarăşi, şi asta nu-l împie- 
„ca până târziu noaptea în Paris şi 
Ad de Paris să se dedea la celebre 
numărate aventuri de dragoste a că- 
i potestire foarte liberă făcea bunului 
ilzubert atâta bucurie. Ori, cel mai vi- 
Iro3 lopăter din Cambrige, nu e obli- 
lĂ şi lucreze într'un birou, şi dacă Ca- 
sunova și-a risipit şi el vigoarea, nu a 
început să scrie decât la vârsta când s 
ut ohlivai să trăească într“o ea 
int 
item în anul 1888. Guy de Maupas- 
3) i latură la romanul său „Fort com- 
i“, Nue mare schimbare în sta- 
pa lilor săi.  Refracţia vizuală nu a 
ua Bolnavul e acum incapabil de e 
Rserui de ochelari. Preferă să citească 
Rochii deschişi deşi vede foarte slab cu 
Uul stâng. lar în „Fort comme la Mort* 
ră care ca şi toate celelalte, conține 
E jde mult din gândurile şi senzațiile 
ll passaat (autorul ce mai mult ca 
care altul, şi-a scris cărţile, cu însăşi 
ta, sulletul şi inima lui sfâşiată) stri- 
ul de groază atât de mult timp înăbu- 
ii hucneşte :.. Mă întreb dacă nn sunt 
„[oarte bolnav, mi-e atât de silă 
ace făceam înainte cu atâta plă- 
Nu mai am nimic în creer, nimic 
hi nimie în mână... Acest efort i- 
îi sure muncă este exasperant. 
a ul 1889, an în care după cum spu- 
ijoetorul Soflier, Maupassant intra în 
iza generală, nici o schimbare în 
ia ochilor. Şi mai târziu straniile te- 
să & de autoscopie externă este un 
HE halucinație din cauza căreia te 
la faţa ta însuţi, ca şi cum ai fi 
ka persoane identice. Goethe şi Musset 
ferit şi ei aceste fenomene. 
pre sfârşitul anului, durerile de cap 
himereu mai dese. Sfătuit de prieteni 
lus de doctorul Cazalis în Elveţia 
întâlneşte pe scriitorul Auguste 
Priuin venit şi el să-şi odihnească o 
ilie) asi, dobândită în Paris. 
4 şopti lui Dorchain : 





























-a d-tale, e foarte gravă, dealilel, 


„Liam adus aci pentru a-l face să crea- 
dă, că nu are decât o neurastenie tot ca 
şi d-ta. Din nenorocire, boala lui, nu este 
vei ve- 
dea-o singur. 

Auguste Dorchain a publicat în „An- 
nales“ din 3 lunie 1900 detalii interesante 
din timpul petrecut acolo. 


w. Au fost pentru mine zile oribile, 
căci din cauza oboselei nervoase ce a- 
veam de îngrijit, îmi era dureros de greu 
să suport atât fizic cât şi moral, continua 
volubilitate a lui Maupassant care nu ne 
părăsea aproape de loc. Starea lui de ne- 
bunie nu mai prezenta nici o îndoială. Se 
manifesta mai ales pentru forma dorinţei 
de măriri. 

Mi se lăudă, de a fi avut în Geneva 


UNIVERSUL LITERAR. 283 
dacă nu ar avea familie, tată bătrân, o 
biată mamă bătrână. 

Turburarea lui se manifesta, câte oda- 
tă şi public: Intro zi avea întâlnire cu 
un negustor, la ora şase. Pe la ora două, 
vede pe  Maupassant, intrând. Mirat îl 
întrebă ce înseamnă asta. Foarte calm 
Maupassant îi răspunde: 

— Na! e curios. La ceasul meu e şap- 
te şi credeam că am întârziat. 

Câteva anecdote în felul acesta și tot 
Parisul vorbeşte cu frenezie şi oribilă la- 
şitate de nebunia lui. Şi, vai, ea nu în- 
târzie. Intr'o dimineaţă Maupassant des- 
chide un jurnal. Şi cu înţeleasă groază, 
citeşte că e nebun. 

„„„„Ese din casă“, ne spune Louis Gan- 
derax, „şi, nu mai ştiu în ce vitrină, vede 





Plaja 


(unde a stat numai un ceas) o primire 
somptuoasă şi aproape regească la d. de 
Rothschild. 

Sau, arătându-mi umbrela lui ruptă şi 
comună spunea : 

— „Acest gen extraordinar de umbre- 
le, nu se vând decât într'o anumită pră- 
vălie în cartierul Saint-Honor6 şi reco- 
mandându-le anturajului prinţesei  Ma- 
tilda, au cumpărat peste cincizeci. 

Şi a doua zi, arătându-mi bastonul: 

— Cu bastonul ăsta m'am apărat într'o 
zi contra a trei hoţi ce m'au atacat în 
faţă, şi trei câini turbaţi în spate”. 

Doctorii sanatoriului din Champel dân- 
du-şi seama de ce natură este nervozita- 
tea lui, l-au forţat prin mici neplăceri şi 
persecuții să părăsească Elveţia. 

— „Mărturisesc că şi pentru mine în- 
sumi“ spune Dorchain „plecarea lui a 
fost o ușurare, repet îmi era greu să su- 
port fizic ceeace moral suportam cu atât 
de dureroasă curiozitate : această vorbă- 
rie continuă şi dementă. 

Intors la Paris, câteva luni mai târziu 
întrebă pe doctorul Frenuy: 

— Nu crezi că merg spre nebunie ?.... 
Dacă este aşa, ar trebui să mă înştiinţaţi. 
Intre ncbunie şi moarte nu ezit : alegerea 
mea ce făcută. 

Totuşi, nu voia să sufere. Mai mult ca 
nici odată, cere ajutor eterului, fără să 
se preocupe de urmările acestui abuz. 
Corpul, creerul mai ales, devin maşini 
detracate, surmenate de nebunie. Oh! 


dela 


Etretat în 1886 


afişat un buletin: Agravarea stărei d-lui 
Maupassant ! Apropiata lui internare în- 
ir'o casă de sănătate. 

Luă trenul şi alergă să-şi liniştească 
mama. 

După câteva zile întorcându-se în Pa- 
ris, îşi aranjă hârtiile şi scrise ulti- 
mele dorinţi. Unui prieten scrie: „Adio, 
nu ai să mai mă vezi“. 

Era exact. i 

La 5 Decembrie, într'adevăr, scrie a- 
vocatului său, care după moarte i-a ad- 
ministrat averea : „...Sunt atât de bolnav, 
mi-e teamă că voi muri în câteva zile! 

„Timp de cincisprezece zile, urmează 
Louis Ganderax, ezită: se gândeşte la du- 
rerea mamei, pe care o adoră. 

Și timp de cincisprezece zile, casa ii 
este asaltată, de diferiţi oameni, repor- 
teri sau nu, ce vin din curiozitate şi 
după informaţii. 

Timp de cincisprezece zile, primeşte 
jurnale (primeşte chiar expediate în plic 
recomandat) ; în prima pagină, la ultime- 
le noutăţi, se discută nebunia lui. Cineva 
îi spune: 

„Ce importă ? din moment ce nu 
este aşa. 

„EL răspunde simplu. 

-—— „Nu este aşa, dar aşa va fi“, 

Şi el cât vroia de mult, ca aceasta să 
nu fie. 


A venit Crăciunul, şi iată şi misterul 


mopți din 24 spre 25 Decembrie. 


Francoiş, atât de dornic în detalii in- 


ORA UNIVERSUL, LITERAI 
teresante, de câte ori crede el, că poate 
vorbi, păstrează de data aceasta o lăuda- 
bilă discreţie. 

Intrebat, credinciosul servitor, mi-a 
răspuns cu mai puţină spontaneitate ca 
de obicei : 

„Asupra legendei despre plimbarea 
făcută noaptea pe mare cu două doamne, 
este absolut fals... dealtfel ca toate le- 
gendele. 

Intro zi, a vrut să facă singur o plim- 
bare spre Grasse. După câtva timp se în- 
toarce, şi chemându-şi servitorul începe 
să-i spună strigând : că a întâlnit pe dru- 
mul cimitirului, o umbră ce fantomă, şi că 
îi este frică, foarte frică. 

Continua să abuzeze de eter, pentru a 
nu suferi, pentru a uita pentru a se amă- 
râ poate. Intro dimineaţă a eşit gol, în 
curtea vilei sale, cerând în urlete, eterul, 
pe care ai casei îl ascunseseră. 

Ce dramă îngrozitoare se petrecea în 
sufletul acestui om de geniu, care ajun- 
sese să urască darurile sale şi „să viseze, 
întorcea la o stare animalică, în cae 
trăeşti, te bucuri, fără să suferi“. 

D-na de 'Maupassani ne povesteşte: 
„In mijlocul unui prânz la vila Ravenel- 
les în Nissa unde locuiam, Guy a început 
să aiunreze. Vorbea despre o pilulă care 
a înghiţit-o şi care l-a prevenit de un eve- 
viment extraordinar. In faţa uimirei ge- 
neralc, tăcu. Incepu să fie trist şi prân- 
zul se sfârşi întro tăcere apăsătoare. Cu 
toate lacrămile, implorările mele, în loc 
să se culce, vroia să se întoarcă imediat 
la Cannes... Închisă, ţintuită în casă, de 
koala mea : 

— „Nu pleca fiul meu! l-am rugat, nu 
pleca ! 

„M'am agăţat de el, l-am implorat plân- 
gând, mi-am târât la picioarele lui, bă- 
trâneţea mea neputincioasă. 

Şi-a urmat vedenia lui încăpăţânaiă. 
Şi l-am văzut afundându-se în noapte, 
exaliat, nebun, aiurând, ducându-se, nu 
ştia unde, bictul meu copil. 

Să urmăm. Tragedia va avea loc. 

Guy de Maupassant, nervos foarte tă- 
cut, se întoarse la Cannes. Se plânge cre- 
dinciocului servitor, de dureri violenie 
în «pate. Pe la unsprezece durerea pare 
calmată şi Francois se retrage. Mai târ- 
ziu, auzind zgomot în camera stăpânului 
său, aleargă : 

— „lată ce am făcut Francois! Mi-am 
tăiat gâtul... E un caz absolui sigur de 
nebunie !“. 

Doctorul chemat în grabă i-a făcut cu- 
săturile necesare. Ochii lui mari se fixa- 
se asupra nostră, cerându-ne câteva vor- 
be de mângâere, de speranţă. Lam con- 
sultat cu cuvintele cele mai liniştitoare 
ce le-am putut găsi. In fine, capul îi se 
înclină, ploapele se închiseră, adormii“. 


LEE Iau 
N Ei aa | 


tu RUINA .- i: 

Maupassant nebun ! „Eveniment foar- 
te parizian !* 

Societatea şi marile cotidiane, zbâr- 
năiau, ca un stup clătinat. Femeile supra 
excitate, snobi fericiţi de a avea un bun 
subiect de conversație, reporteri lacomi 
de noutăţi senzaţionale, geloşi în fine, a 
căror atitudine a fost desgustătoare, ica- 
tă această lume, a spionat, a insinuat, a 
inventat, după bunul lor plac. 

Se dădea publicului detalii pasionante: 
vagonul în care a fost transportat au- 
torul romanului : „O viaţă“, avea No. 421 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr, 11 


Aflau, că marele scriitor, purta la sco- 
borărea din tren o bazma în jurul gâtu- 
lui, iar cuvertura şi paltonul, nu reuşea 
să-i ascundă în întregime cămașa de 
forță. Maupassant, geniul creator a atâ- 
tor capo d'opere dat în mâna acestor 
brute, ce dureros spectacol. 

Casa de sănătate a doctorului Blanche 
era situată în str. Bertou, aproape de 
vestita stradă Raynourd, plină de amin- 
tiri, literare şi artistice, unde cu 7 ani 
înainte Guy de Maupassant, trăia fru- 
moase ceasuri. 

La ? Ianuarie 189%, Guy de Maupas- 
sani, trecu pragul, unde optsprezece 
luni. mai târziu, muri. 

Louis  Ganderax, a cărui piietenie a 
fost discretă şi înţeleaptă, ne-a lăsat câ- 
teva amănunte. E indignat de toate co- 
mentările murdare ce s'au făcut în jurul 





; * D-na Herv6 de Maupassant 


boalei lui Maupassant, de indiscreţia ne- 
delicată a publicului. A dat ordine se- 
vere să nu i se mai dea jurnalele în 
care se comentau nebunia lui, şi să se 
interzică persoanelor străine de a-l 
vizita, 

Frau zile când cerea să lucreze, să 
scrie — să serie gestul pe care de atâtea 
ori l-a făcut şi, cu 'atât sucees, spunea: 
mu.Yreau să scriu, cum am Scris şi Eris... 
Acesf „eri“ atât de îndepărtat, şi când 
i se aducea pentru scris, nu putea şi 
aiureala continua... 


„Fratele meu îngropat de zece ani, sa 
întors azi dimineaţă, şi sa înecat în 
Sena... mi sa dat o doctore care mi-a 
zăpăcit mintea, nu mai am inimă, nu 
mai am ercer, nu mai am ficat. A făcut 
o gaură în piatră, şi El a venit azi di- 


mineaţă să mă assasincze în pat... 

„Cu siguranţă mi-au ars casa din 
Paris... 

„Mă asculți Impărate? Sunt atâtea 


crime, atâtea crime... 

La 29 Ianuarie yorbind cu cineva ima- 
ginar îi strigă: 

—  „Minţi, minţi! Nu este adevărat... 
Eu nu mănânc, ci mă împărtăşesc |“ 

Mai târziu se sperie: 


— „E imposibil. Vinul alb cste vop-. 


sea şi Francois a murit. A murit împuș- 
cat cu morfină !....* 

Vorbea foarte des fratelui său, îi. vor- 
bea ceasuri întregi în picioare, lângă 
zid. Din când în când asculta răspun- 
suri ce părea că i se fac. Ilalucinat se 
infierbânta : 

„Trebue să stingi toate focurile, 
mânăstirilor... Ilervâ, IHerve! Toţi vor 
să mă omoare, Să ardă hârtiile. Omoa- 
ră jandarmul... Impiedică-l să serie... etc. 

La 31 lanuarie, comandă un dejun 
pentru mama, cumnata, nepoata şi fra- 



























iele său care sunt aci, dar nu fă 
ușa să poată intra“. (Amintirea fai 
sale, nn s'a şters niciodată completi 
minte). 

Din zi în zi, nenorocitul, se învâtl 
se zbate, împresurat de nebunia lu! 
doarme de loc nopţi dearândul, sau: 
ori foarte prost, 

Și prăbuşirea urmează, oribilă, d 
roasă, monotonă... | 

La 14 Aprilie începe să fie indile 
la tot ce se petrece. In fine, sfârșit 
nu mai era decât o umbră. 


PRABUȘŞIREA | 


Sa sfârşit. 

Geniul, prin a cărui prime cărj 
ceau fioruri de sănătate, vigoare, 
reţe, care căuta bucuria de a tră,ij 
rui operă întreagă a fost numai lu 
inteligenţă, agoniza în primăvara 
lui 1892 printre pomi, flori şi eb 
într'un pare tăcut. Această dezagi 
a unui corp herculean urmată de 
buşirea unui suflet de elită, a dur 
irusprezece luni. 


Câte odată becurile scurie în 
cum, revin, violent dar calmă 
repede. ] 


In Octombrie nu mai voia să sf 
brace. In Decembrie cu multă gt 
încerca să mănânce. | 

In Mai, în urma deselor accese 
vulsiuni apileptice Guy de Maus 
ni mai putea sta în picioare. 

la 14 Iunie, noi crize. 'chinuesg 
trup. În seara zilei de 28 crizelei 
nuând violente, taţi sperau, că 
ultimele ceasuri. 

Fra abia agonia. 

A persisiat până la 2 Iulie., 

„Las altora“ închce autorul 
Normandy“ grija de a face un îi 
supra atâtor chestiuni filozofica 
fiice şi literare. Fără a ceşi din E 
noastră de bieţi oameni, lipsiţi dep 
putem totuși inviuia şi plânge tol 
acest mare om care atingând Bă 
înalte culmi ale gloriei, a fost 
de nemiloasă zeiță Nemeris în să 
rea prăpastie a întunericului uă 
scufundat cu gesturi şi strigăte n 


(edit. Albin Michel, 






AICI USCATA, BICI BAI 
pu fardează, dar fiind unsurta 
pătrunde întradevăr În porii pă 
inviorează epiderma, o mlădiai 
şi avantajează luciul natural, 
al tenului Dv. Ea menţine 
Pudra Dv. j 
PUDRA SIMON