Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0002

î 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă sub No, 163 Trib, Ilfov 


PN arama 
== AP Sa a 








BOB BULGARU 





Bob Bulgaru 


de ION FRUNZETTI 


Existenţa, lui Bob Bulgaru sar putea tălmăci ca o imputare 
sax ca oftatul resemnat al împăcării, Dacă s'ar încerca să se facă 
dim vieţile sugrumate la 30 de ani, statistică, ele . ar mărturisi 
inate îanpotriva unei societăţi chemată pe banca acuzării. latre 
îătămuc, spital şi morgă, diferența e de adresă. Esenţial, puţin 
importă dacă pe Eminescu l-a ucis cărămida svârlită în frunte 
te mâna inconştientă a unui smintit în ospiciu, sau sifilisul, sau 
4 una şi alta. ad 

Că e ajuns în ospiciu, asta nu va putea fi niciodată uitat, şi 
jastificările psihanaimice vor rămâne bălbâieli timide de scuză 
lesne demascabilă. 

"Bob Bulgaru n'a fost, până la treizeci de ani numai o pro- 
misiune, dar nici mult mai mult pa putut fi. Existenţa sa pornită 
din zodia nefastă a anului revoluţiei ţărăneşti, 1907, scoboară de 
pe malurile Prutului, neindustriauizaţ, spre cele pline de mâzgă 

ale Dâmboviţei, cam pe la 20 de ani. 

i Ce a 'nvâţat, nesistematie și autodidact, se datoreşte râvnei 
sale şi întâmpiării. 

î Putea să nu 'nveţe nici ceeace-a apucat să ştie, şi ce ştia, 
eta ca şi cum war fi învățat, știut fiind oaată cu zorile conșiiin»ei 
lui de artist. E 

Au incercat, după moarte, în 1938, jurnalele care-l deplângeau 
€$ pe o categorie uustrauivă pentru teze sociale, bună să exem- 
păfice odată mai muit că etc. etc., au incercat să-l prezinte arept 
înger. j ; L] 

i Yaptele lui ştiute de prieteni, câte au fost semnificative nu 
su Opus, dar nuci nau susținut teza, lar cele nesemnilicative nu 

că n'au susținut-o, dar nici măcar n'au incercat s'o combată. 

Inger, Mob buigaru ar fi greu de înţeles: i-ar lipsi amâră- 
cimea specifică experienţii gunoiului existenţei. Teza unei con- 

la îngeresc, operată benevoi şi în: exiremis, nu-i slujește. 

şi cum i &ar imputa, pentru slava unei neglorioase resem- 

finale, toată întinarea unei vieţi de care, curăţat, ar fi mai 

| Zi autentic. In amintiri, Bob Buigaru nu are fluorescenţa con- 


ţională a unei sidetii şi însorite beatitudini. Existenţa sa este 

a tragică, prea de hulgan in sensul pe care Mircea Eliade l-a 
ofhstinţit, ca să poată fi descotorosită de balastul adulterării prin 
aderie. i, cai i 
j timp, Bob Bulgaru n'a făcut decât „pictură alimentară i 
ga sarat cu un cinism sfârtecător. Tablouri oneste, anodine 
ianoste, destinate gusturilor oricărei populaţii sociale de sutra: 







ii, convenţionale, mimetţice, fade, vândute pentru câteva 
e unui antreprenor de turnee prin provincie. Mi-adue aminte, 
atr'un orăşel din Moldova, care nu era Huşii săi patali, cu ce e 
ție i-am descoperit, târziu după moartea sa, semnătura pe 0 
Nată pânză. Nici mort, nemilostenia unei legi care-i forţase mâna 
i bâlbâi, nu-l ierta, Picura lui alimentară îi su- 
Pe inte că, alimentar, nevoile lui excedente încheiaseră 
le mult un bilanţ deficitar. Continua, produsă pentru a hrăni, să 
"vândă pentru hrana, de astădată a altuia. 

-Bob Bulgaru avea, printre prietenii săi (Zlotescu, Padina, 
Vânătoru, Anastase, Horia Stamatu, Edgar Papu, Acterian, Elia- 
ie, etc.), faima nemeritată a leneviei. „Faineant par passion“, 
Bob Bulgaru era tot atât de activ lenevind, ca și atunci când lu- 
tra. Acumularea imenselor resurse de temperament necesare 
mnei munci înverşunate ca aceea pe care o depunea el în epocile 
ide fervoare, cerea îndelungi epoci de vagabondaj intelectual, de 

ponibilitate propice înregistrării pasive şi observaţiei  inten- 


| 





Modern, Bob Bulgaru se revendica dela o tradiţie umanistă. 

! Waza tuturor prematurelor sale succese — pe care nu le-a căutat 

| maăciodată, nici apreciat când i-au venit, ca acel premiu din 

| das, dela singurul Salon Oficial la care a expus, o forma stu- 
iul, şi studiul era şi scopul leneviei sale. 


Camera care-i servea de atelier, Bob o tapiţase cu schiţele 
parţiale, şi din diferite unghiuri de vedere, ale portretelor la 
care lucra. Mâini, picioare, capete, profiluri, -raccourci-urile po- 
ziţiilor variate în care-şi aşeza modelul, nu erau decât reflexe 
ale: nevoii de a-și cunoaşte modelul inainte de a-l picta, pentru 
a-i reface, prin expresie, interiorul. 

Colorist, îl chinuia construcţia arhitectonică a fizionomiilor. 
|! Excelent desenator, Bob se neliniștea pentru culoare. Cutreera 
"muzeele — câte bruma le avem — ca să învețe dela pânzele 

marilor maeștri, direct, cum se construeşte un portret, cum de- 
vine solid, cum capătă substrat substanțial, 








(Urmare în pag. S-a) 


I2$ 






. 


ANUL Li 





ABONAMENTE: | e Nr.2 

aaa i Căi died MEDACȚIA Și ADMINISTRAȚIA O APARE SĂPTĂMÂNAL SAMBATA 10 lanuarie 1942 
BUCUREŞTI Ă 23-2 

esse ai i PI Si 3 PREȚUL 5 L EI Redactor o speta MIHAI NICULESCU 


TELEFON 3.30,10 











Ta aa DT rr 


Triălni “ Humorul şi sentimentul naturii 


„pot de rar. Şi pot asta... 





burgheze cu pretenţii scăzute, Naiuri moarte, fiori, mai rar : 


La drept vorbind, nu ştiu 
să-ți spun când mi-a fost mai 
mare bucuria: acum, după ce 
l-am văzut pe Pinocchio sau 
înainte, gândindu-mă că am 
să-l văd? Negrşit însă că a în- 
semnat pentru mime una din 
marile bucurii mărunte — şi 
puține — amăgindu-mi melan- 
colia ultimelor sărbători, dea- 
lungul cărora biata inimă ome- 
nească a bătut mai speriată ca 
oricând de propriile ei bătăi. 

La cinematograf mă duc “a 
(De 
m'aş putea lipsi de atâtea lu- 
cruri neprielnice în care mă ri- 
sipesc totuşi, cum mă pot lipsi 
de cinematograţ!). N'am nimic 
împotrivă, dar mci cu el nu am 
mai mimic, La Pinocchio nu 
m'am dus dintr'o obligație au- 
tobiografică, — fiindcă mi-aş 
fi adus aminte de copilărse, 
simțind deodată nevoia să re- 
trăiesc o oră în complicitatea 
ei. Nici îndemnat de dragul 
vreunei amintiri, al unei regă- 
siri. Ba chiar, am intrat în ca- 
nematograf cu satisfacția că în- 
sfârşit, pentru odată, n'aveam 
să mai dau iarăş de mine, ca 
în atâtea rânduri când după 
un spectacol sau la sfârşitul 
unei cărți, trebuia să constat 
cu desamăgire că povestea q- 
ceea o ştiam fiimdcă mi se în- 
tâmplase chiar mie. Fantezia 
celor mai mari artişti e departe 
de a fi un joc liber: e în bună 
parte ceva care-şi aduce amimn- 
te, cu o consecvență interioară 
şi o logică pătrunse de  obiş- 
nuințele unui conformism ere- 
ditar. 

Pinocchio are fără îndoială 
ceea ce se chiamă um tâlc, o 
morală. Din acest punct de ve- 
dere îi prefer Albă ca zăpada, 
care 'era-basmul- pur, făcut din 
al însuşi, fără aluzii la înţele- 
surile vieţii noastre cea de toate 
zilele, Păpușa de lemn s'a bu- 
curat să fie băiat adevărat, om 
adică : nobilă ambiţie, medio- 
cră satisfacţie. 

Nu-i așa, Paul Lahovary? 
Nimic din ce e omenesc nu 
avea să-i mai fie străin; nicio 
vanitate, nici dragostea, nici 


" răsboiul, nici moartea, crescând 


mare şi voinic, la vârsta băr- 
băţiei, Pinocchio-va lua-o ras- 
na după himerele lui sau pen- 
tru ale altora, până 'm Filipine 
sau până la Hawai. Muşcătura 
glontelui sau a schijei — de-i 
va fi dat să mai sufere după 
aceea — îl va durea desigur 
mai mult ca arsura dela dege- 
tul de lemn pe care-l privea 
uimit cum fumegă ca o feștilă. 
Rănile aparente i se vor cica- 
triza desigur, acelea nevăzute 
vor contimwa însă multă vreme 
să-i învenimeze conștiința. Dar 
asta e — vezi bine — altă po- 


veste de cât aceea pe care am 
văzut-o la cinematograf. 

Să încerc altfel: ai băgat de 
seamă că atunci când lucrurile 
iau o întorsătură favorabilă, 
precipitându-se către un hap- 
py end“ inevitabil, romanul sau 
filmul se temmină, fiimdcă feri- 


cirea e antistic neinteresantă * 


(ori poate, omeneşte neverosi- 
milă) ? Tolstoi scria odată, că 
toate  fericirite se aseamănă, 
dar fiecare nenorocire îşi are 
felul ei particular. Şi asta însă 
e altă poveste, pe care o ştiam 
amândoi, împreumă cu cititorii 
noştri complici. 

Care e totuşi povestea cu Pi- 
nocchio ? Nu e poveste ci far- 
mec, delectare pură, în absen- 
ţa oricăror consecințe sau mo- 
ralități destinate înţelesurilor 
vieţii. M'am întrebat însă dece 
participarea subijugată a spec- 
tatorulai la magia desenelor 
animate şi multicolore e mai 
intensă, mergând chiar până la 
desăvârşita lui mistificare ? 
Fiindcă e într'adevăr o tragere 
pe sfoară  vwrăjitorească, în 
măestria genialului animator 
care cu foarfeca şi cu pensula 
de vopsele isbuteşte să facă „în 
felul vieții”, mai adevărat ca 
viața, adică artă. Ştiam noi că 
suntem din aceeaşi stoță din 
care ne sunt țesute visele, dar 
tot mai speram că țesături 
asta ar fi inimitabilă, la adă- 
post de contrafaceri. lată-ne 
deci divulgaţi, trădaţi. 

Viața poate fi deci formula- 
tă. Filmul tehnicolor este a for- 
mulă a ei, o reţetă graţie că- 
reia se poate face o concurenţă 
neloială oficiului de stare ci- 
vilă. Vrei să spui că peștișorul 
Cleo nu are personalitate ? Ba 
sr! pretind că are şi  „sex-ap- 
care-l prefer ca sobrietate ex- 
presivă și pentru felul simplu 
omenesc sau pseudopisicese, lui 
Gary Cooper? 

Ai băgat de seamă, cred, cât 
sunt de convenţionali. şi. de ne- 
interesați oamemii, în desenele 
animate. Când Pinocchio înce- 
tează să mai fie păpușă de 
lemn, devenind prin grația zâ- 
nei, băiat ademvărat, nu mai are 
nici un haz. In lumea visului 
tehnicolor, ca şi în aceea a fan- 
teziei poetice, ierarhiile se în- 
tocmesc altfel.  Orătăniile iau 
rangul de frunte. Aici se cade 
să vorbim despre animale şi 
oamenii lor, folosind . aceeași 
inscripție sub care-şi publica 
versurile, acum câţiva ani, un 


Dar piso4 Figaro, pe: 


Dintre numeroasele sentimente, pe care le 
cultivă poesia și proza, humorul reflectă, fără 
îndoială, cel mai puţin frumuseţile naturii. 
Uneori nu face nici atât: oare “câţi humo- 
rişti au cântat splendoarea unei amiezi de 
vară, farmecul unui apus de soare ori cla- 
rul unei nopți cu lună? Puţini, foarte pu- 
țini, şi asta nu în opere cu bază de humor, 
ci într'altele, a căror reuşită nu dă. totuşi 
autorilor dreptul de a fi și peisagişti. Abia 
dacă un :Gogol va sparge regulă: neîntrecu_ 
tele tablouri din Taras Bulba: — unde pe- 
nița ia în chip măestrit locul penelului — 
fac din autorul lor un mare și indiscutabii 
pictor al naturii, cu toate că in Revizorul, 
după cum se ştie, acelaş autor, îndepărtea- 
ză complect natura. Dar exemplul lui Go- 
801 — și încă vreo două-trei ce s'ar mai pu- 
tea culege din literatura universală — deși 
calcă regula, nu are totuşi puterea de a 
anula_o. Afirmația că operele humoristice 
reflectă mai puţin ori de loc frumuseţile 
naturii rămâne, așa dar, valabilă. 


Judecând bine, lucruj nu are de ce să 
ne surprindă. Humorul e o stare de spirit 
care nu se obţine cu descriere de natură. 
Nimeni nu va râde citind Pastelurile lui 
Alecsandri. Râsul are nevoe' de ridicul, de 
diformări şi insuficiențe, de momente şi si- 
tuaţii încurcate, pe care natura, fiind fru- 
moasă şi perfectă, nu are cum să ni le o0- 
fene. Prin urmare, structura însăşi a humo- 
ruiui — deşi nu totdeauna, după cum vom 
vedea — repugnă imperios natura. Pentru 
exemplificare, e suficient să ne gândim la O 
scrisoare pierdută de Caragiale, la Schiţele şi 
Momentele aceluiaș, la Metamorioză de Bră- 
tescu Voinești, ori la unele din nuvelele lui 


„Gheorghe Brăescu, In toate, descrierea na- 


turii ar fi fost fără rost. In ioc să contri- 
bue la intensificarea etectului literar, l-ar 
îi diminuat. Caragiale -a. ironizat, adesea 


“mania descrierilor nejustificate, dovedind 


prin asta că indiferentismul său faţă de 
natură era nu numai instinctiv, dar şi con- 
ştieni. 

Mai greu de explicat — deşi nu imposibil 
— e absența naturii în opera lui Creangă. 
Povestind anii copilăriei — copilărie petre- 
cută în cadrul fermecător al Humuleştilor 





Lore caca 


de VLADIMIR DOGARU 


— ne-am fi aşteptat ca din penița lui să 
asă încântătoare descrieri. Și totuşi Amin- 
tirile nu ni le oferă. Abia pe ici, pe colea, 
dacă găsim câte un cuvânt despre sat, des- 
pre gârla unde se lighinea zile întregi cu 
Zahei, despre Ozana, despre drumul pe care 
îl parcurge până la Piatra Neamţ ori So- 
cola, despre zilele de Martie când dă râia 
peste el, despre Iași și despre multe altele, 
tot atât de puţin și de nepoetic zugrăvite. 
Situaţia nu se schimbă nici în bosme, Harap 
Alb e tot atât de sărac în peisagii, cum sunt 
şi Amintirile. Cum se explică acest feno- 
men? Fost-a Creangă insensibil la frumu- 
sețile naturii ? Viața pe care a dus-o, şi mai 
2ies romantica sa izolare în bojdeuca dela 
marginea Iaşilor, de unde i se deschidea 
înaintea ochilor o minunată panoramă, do- 
vedesc că n'a disprețuit matura. Din con- 
tră, colțul în care trăia era aşa de pitorese 
şi aşa de frumos în sine, încât marele E- 
mivescu nu găsea alt loc de potolire a sbu- 
ciumărilor din el, gecât în “casa singuratică 
depe Sărărie, în cerdacul căreia zăbovea a- 
desea ore întregi, privind şi  admirând 
plumburiul deal al Șorogarilor. Dacă n'a 
fost insensibil Ja frumuseţile naturii, de ce 
nu le-a descris Creangă în operele sale? 
Pentrucă, au răspuns unii, — în fruntea lor 
se cuvine să-l menţionăm pe Ibrăileanu — 
Creangă era un ţăran mai răsărit, un po- 
vestitor cu carte, ieşit din nesfârșitul şir al 
rapsozilor poporani, pentru cari natura, din 
cauza îndelungatei trăiri în mijlocul ei, nu 
mai are farmec. Scriitorul ar întruchipa ast. 
fel un fel de saturație a frumosului naturii, 
dobândită pe cale ancestrală și care-l face 
acum insenşibii faţă :de peisagiul înconju- 
rătar. Explicaţia, cu toată atracţia psiholo- 
gismului său, nu ne mulţumeşte, Ea poate 
fi admisă pentru poesia poporană, unde 
dehsemeni natura apare în proporții mici. 
La Creangă însă nu. Ţăran — din a doua 
generaţie e -drept. —— antost -și. Eminescu, și 
Coşbuc, dar amândoi au iubit și zugrăvit 
natura. Problema lui Creangă se aseamănă 
cu a lui Caragiale și se explică Ja fel ca 
și a lui. Humorist până în cea din urmă cută 
a sufletului său, Creangă nu avea nici el 
nevoie de natură, Amintirile sale urmăreau 





(Urmare în pag. 5-a) 





toarea frază a lui Dostoiews- 
ky: Blestemată fie cuvilizaţia, 
dacă pentru a o menţine tre. 
buesc jupuiți oamenii“, Merej- 
cowsky răspunsese la aceasiă 
imprecație cu:  „„Biesiemat 
lie creștinismul dacă peniru 


LiSieIr 


poet francez. Suntem în plină 
fabulă a creaţiei, în care toate i : 3 au 
regnurile își corespund, ani- seen canti egalează plăcerea 
mate de acelaş dor nestânjenit: GC a, pp precar, odă 
al unei libertăți pe care numai CU Cartea în mână, nu mai 


al menţine trebuesc jupuiți 
oamenii”, Desigur nici lui, 
răspunsul acesta nui lămu- 
rea imensa sferă a  stiigă- 


Fiindcă nu numai fericirea ne 
poate ajunge, Dar gândul ei, 
care o creează, care o sus- 


visul artei o poate făgădui. 
MENALC 


Te mirai, Menalc, dece par- 
ţiciparea spectatorului la ma- 
gia desenelor animate în- 
tr'atât este de intensă, încât 
merge până la desăvârşita, lui 
mistificare, Sunt ispitit să-ţi 
dau o explicație ce mi se pare 


; firească, Povestea — fie din- 


tr'o carte, fie pe ecran — e- 
vocă spectatorului matur lu- 
mea fantastică a copilăriei, 
lume ce este, la urma urmei, 
o replică a atitudinii omeni- 
rei primitive faţă de cosmos. 
Aş denumi-o perioada animis- 
tă, sau mai exact narcisistă, 
Primitivul, ca și copilul, se 
vede pe sine în toate făptu- 
rile, umanizează, însuflețește 
natura. De asemenea femeia, 
care păstrează o structură a- 
propiată de a copilului, ilo- 
gică şi iraţională, e sortită a 
avea şi ea cât de cât o viziune 
sentimentală a lumii. (De alt- 
fel, aproape numai femeile — 
faptul 'e caracteristic — se în- 
deletnicesc cu vrăjitoria, ră- 
mășiță a mentaltității primi- 
tive). 

S'ar părea că cei mai mulți 
ducem în noi nostalgia co- 
pilăriei noastre, ce a fost 
subjugată  atavicei perspec- 
tive. Vezi bine că și omul 
matur (nu mai vorbesc de 
poeţi), omul „pozitiv”. cum 
spunem azi, se lasă ușor furat, 
sau cum ai afirmat, „cu qe- 
săvârșire mistificat” de magia 
desenelor animate, ca de 
aceea a basmelor citite, fiind- 
că ele redeșteaptă ca prin pu- 
terea unei vrăji, viziunea fer- 
mecată a lumii copilăriei — 


iume cu care, de altfel, ne 


E] 
mai întâlnim, noi toți, în 
somn, adeseori. : 

Dar ai uitat, Menalc, să 
vorbești cititorilor noștri de 
părțile ce sunt  „delectare 
pură” în film. In primul rând 
realizarea, de o ingeniozitate 
nemaivăzută, a tuturor aceior 
pendule din prăvălia ceasor- 
nicarului ce, dacă ne încântă 
ca reuşită tehnică, bănuieşti 
ce atracţie vor avea asupra 
spiritului copilului, spirit 
spontan, analitic și nerăbdă- 
tor de a deslega tainele me- 
canicei! Aș voi să fiu pictor, 
ca să pot descrie orășelul go- 
tic și policrom situat în „pa- 
tria, siderală” a basmului, dar 
mai cu seamă acele remarca- 
bile privelişti marine, ce ne 
evocă stampele stilizate, fee- 
rice, încântătoare ala unui 
Utamaro sau Hokusai. Filmul 
tehnicolor a depăşit aci tot 
ce puteam aștepta, realizând 
prin lumină, ritm, stil deco- 
râtiv, o autentică, expresie de 
artă, 

Povestea lui Colodi însă a 
fost americanizată nemilos. 
Ţăndărică, răpit de gangsteri 
și speculat banditește, gree- 
rul-conștiinţă având jobenul 
şi pantalonii  vărgaţi ai lui 
Uncle Sem, băiaţul roșcovan 
din orașul copiilor, având în- 
făţișarea lui Miky Rooney... 
iată singura vină ce o aducem 
acestei extraordinare  reali- 
zări — aceea de a fi naţiona- 
lizat o poveste și uitând că 
singura. patrie a basmelor e 
cea din bătaia lunii. 


PAULI. LAHOVARI 


urmărim sensul rândurilor, ci 
ne lăsăm legănaţi de gânduri. 
Este wm moment delicios. Fe- 
lurite imagini estompate, mne- 
contenit altele, modaiaie prin 
fumul unei țigări. Atunci aimţi 
grozava dăruire pe care Dum: 
nezvirear ne-a făcul-o, acor. 
dândune gândul. - Gândul, 
pentru care destid pe oricins 
să-i dea o definiție valabilă 
şi conformă intensității sale. 
» 

Să poţi gândi | Ce fantastic, 
Spunea cineva odaiă: „Eu 
nu mai pot trăi din imaginație. 
Ajunge la n moment dat 
oricât ag dori să fiu mulțumit, 
să mă chinuiască, să mă ru- 
pă. Numai cu imaginația nu 
se poate trăi” Ohl Latireux, 
lexquis tounmeni, striga cine- 
va despre gând, Inchipuiri și 
gânduri, dar nu esie n.m:c mai 
grozav, mai minunat, mai înăl- 
țător, Gânduri și închipuiri 
cari te poartă pa unda cu 
mintea nu gândești (.nțelep- 
ciunea populară care a în- 
chegat această expresie sa 
gândit oare că a dat o deii- 
niție a gândului, care încear- 
că să fie aproape de adevăr? 
Gândul care trecs dincolo de 
minte. Gândul care nu este 
un sclav al minţii. Pe unde cu 
miniea mu  găndeşi, Numai 
din închipuiri, din construcții 
dincolo de rațiunea noastră 
putem ajunge acolo. Numai 
gândul, gândul mereu.). 

L] 

Mă întreb unde ar ajunge 
omenirea dacă n'ar mai gân- 
di Eu aș îi foarte nefericit, 


ține conștiința fericirei (ea este 
un gând) nu-l pot umbri, 
$ 
Nimeni de alfel mu poate 
şti dacă fără gând am îi mai 
mult sau mai puțin fericiţi, 
Dacă cam ști, am îi nefericiţi, 
2 
Se întâmplă un fenomen 
foarte ciudat. Sunt unele 
cărți, pe care când le încep, 
sunt nevoit să le pun grab- 
nic deoparte și să mă gân- 
desc. La ele, la cu totul alte 
treburi, dar nu: pot reincepe 
lecturer, 


[] Li 
Iată spre pidă, m'am împot- 
molit, mai de mult, la urmă 


tului desnădejdii lui Dosto- 
iewsky. Dar Mereicowsky a 
pului irece mai departe şi a 
scris un volum asupra lui Dos- 
toiewsy pricepâad în el inse- 
zisab.lul suiletului rus. Eu aici 
retuz să trec, Mă gândesc. 
Cum poaie el admite această 
stare (fiindcă o admiie, spu- 
nând chiar: esie rovoltător, 
poale, dar așa este). Dela 
blestem, mă cutremură nu- 
mai sensul cumpli al lui, 
trece la a crede că poate 
sate rovoliăior, și admiie al. 
tuația revoltă:oare. 

Aștept ca anii să mă lă- 
murească, 

DIMITRIE POPESCU 





SORIN IONESCU 





-——— 3 


AITA TA DIEDINCOLODEt DA MDA 


Cronica dramatic 


“FIŞE LA OSKAR WILDE 


b'ne era realizat, de-o pildă, acel 


Dickens din „Tinereţea unei re- 


Oscar Fingall Wil's s'a năs- gine”). 


cut la Dublin, în anul 1856. 
Primul volum de pom 


publ.cat în 1881, după care a 
făcut o că.ător e în Amaica, 


ţ.nând o serie de conferințe. 


întors la Londra, a prezen- 


L'am aplaudat întotdeauna în 


l-a roluri de revoltat, - 


Şi am urmărit, în schimb, cu 
oarecare strângere de inimă evyo- 
latia sa pe scenă în rolul unui 
nobi! englez. 

Alături de domnul Tony Bulan- 


tat în 1892 piesa sa „Evanta ul âra, domnul Pop Marțian făcea 


dcamnei Wendermere”, Puțin 


după aceea, i-au urmat ,, 
femee fă.ă 
„Soul idea”. 


importanță” și 


notă distonantă. 

Domnul Pop Marțian suferea 
sincer, se agita, ridica glasul (e 
drept: cu mare țalent. La sfâr- 


In 1893 i s'a prezentat la şitul actului LI lua aplauze la 


Paris, piesa 
frumceză: „Salomeea”, 

Dugă un proc:s de moravuri 
este condamnaţ la doui ani 
de „muncă graa” p2 care-i 
ispăşește în înch soarea Rea- 


ding. 

La sfârşitul pedepsei, pără.- 
sește Angila, trecând in 
Fraaţa. A murut în anul 1900 
la Pariş. 

Alte opere ale lui Wilde: 
„Prmţui fericit” (nuvele), 


„Crima lorduiui Savilie” (nu- 
vele), „Portritul lui Doran 
Gray“ (roman) şi un volum 
de eseuri: „Intenţii”. 


sar.să în I.mba scenă deschisă) şi uita mereu 


că el în piesa lui Wilde este no- 
bil şi, pe de-asupra, şi engiez. 
In sch.mb domnul Tony Bulan- 
dra interpreta roiul lui Goring, 
făcând impresia că este, el în= 
suşi, Goring, care s'a hotărit la 
un moment dat, să joace în faţa 
publicului o piesă cu un subiect 
după o întâmplare mai mult sau 
mai puţin reală. - 
Or, o piasă a lui Wilde, tre- 
bueşte interpretată așa cum a 
înțel.s domnul Tony Bulandra. 
Mai mulţ chidr, suntem de a- 
cord cu domnui Tony Bulandra, 
atunci când la scenele vesele, se 
intorcea spre spectator, dându-le 


a înţelege că participă la veselia 

TEATRUL MUNICIPAL : „So- lor. 
ul ideal” piesă în 4 acte de  Publicula fost alături de dom- 
Oskar Wilde. nul Tony Bulandra, . 

Aşa se explică dece ultimele 

Urmărim cu deosebit interes două acte, muit mai slab con- 
„polilica” pe care o adoptă toate struite decât primele două, au 
Heaueie — mât ce.e particiare, plăcut totuși mai mult. 
că. şi cese ou.ociale — pentru a Sunt atâtea liucruri ţrase de 
auăge că: mai mut puble. păr, mai ales în actul III. Vizita 

Mai imam ue bwuâte es-e mo- doamnei Chevelly la Goring areo 
mea.a atişu:u, car, grâţie câ- explicaţie câţ se poate de cogpi- 
torva nume simpalizate de spec- lăroasă. 
tatori îndeamn.+ pe cetăvean să Apoi finalul actului IV, ne-a 
se ducă la teatru. lăsat impresia că Wilde s'a di- 

Aşa doar se poate explica suc- strat, trecând prin faţa publicu- 
cesul de publice, dobândit de lui toate finalele care se potri- 
arhaica piesă a lui Bataille: Veau piesei, pentru ca, până la 
„Marşul nupţial”, Lor să alează unul la nime- 

Caţiva actori talentați (Aura . , 

Sita George Vraca şi Valen- Și totuşi publioul a râs sia a- 
tineanu) şi câteva mobie fru- plaudat mal mult aceste două 
moas. (fotolii spaţioase, mese, â€te finale, 

scaune, colivii cu canari şi Elvira Explicaţia? Prezența aproa- 
Godeanu) au fosi praful aruncat pe continuă pe scenă în a- 
în ochii spectatorilor cari nu şi-au ceste două acte, a domnului 
mai putut da seama de calitatea Bulandra, spre deosebire de figu- 
imferioară a piesei. Taţia pe care putem spune că o 

Văzând că formula distribuţii- făcea în pr:mele acte. 
lor senzaţionale prinde, iată că. „Din „vestul distribuției sa re 
şi Teatrul Municipal, îndoindu-se marcat mai ales doamna Maria 
că doar numele lui Wilde ar pu- Mohor, care a fost mai mult iro- 
tea prezenta o garanţie pentru 
spectatori, a ales p.niru distribu- 
ţia presei „Soţul udeal“ pe Qom- 
nul Tony Buiandia (director al 
Teatiuuui), pe domnul kop Mar- 
ţian şi doamna Marieta Anca (a- 
ceştia, îinprumutaţi dela Teairul 
Naţiona,) şi pe doamna Maria 
Mohor (dela featrul Munca și 
Lumină). 

Intenţia regisorului de a aduna 
cât mai multe nume mari pe afiş 
este evidentă, 

Nu vrem să cercetăm dacă în „cmc 
trupele teatrelor fuzionate, „Mu- 
nicipal” și „Regina Maria”, nu se 
află actori cari ar fi putuţ inter- 
pre.a, tără să se facă de râs, ro- 
urile din comedia lui Wilde. 

Or fi socotiţ cei de sus că pie- 
sa lui Wilde m=rită interpreţi dr 








GO 


PROFESORUL JON LIVESCU 


Cui 


a vorb.t Dumineca tercută, în ca- 

cea mai bună calitate. aru, unui mauneu al 'Leatru.ui 
Tot ce se poate, . Naponai, despre O.iânescu-Asca- 
Cu toate că, după câte ştim, no și despre actoruj dn vremea 

nici chiar Wilde nu punea prea lui. 

mare preț pe piesele sale, ex- Ip evocarea sa, profesorul atâ- 

cepție făcând doar „Evantaiul tor s.ujiiori de irunte ai scenei 

doamnei Windermeere”, româneşti, a ŞLuL să omag.eze, 

„Dar dacă se recurge la actorii cum se cuvine, împiin.riie pi.- 
edi ei în Re, duri panic dwtoare a:e actoriior din irecut, 
tea'ă. ace co anti SE: și să tragă în ace.aș tuInp con- 

Să fim bine înţeleşi. Iniot- ciuzii, pe cari toți acio-ii inert 
ar irebuj să le accepte ca pe cele 
mai da preț îndemnuri ce li se 
pot da. 

Din loja artiștilor, Marietta Io- 
naşcu  zâmbea uer.cită şi recu- 
noscâtoare, pentru cuvintele de 
laudă ce se aduceau generaţ.-e, ei. 

$. odată cu pubiicul, care o re- 
cunoscuse și se asocia la eloguui 
adus de conferenţ.ar, ap.auda — 
dn aceeași i0je — Mihai Popescu. 


/ 
7 
Ş 


> Un reprezentant  stră.ucit al 
<< tinereţii biruitoare aducea în 
a pubiie înch.narea lui, unei actri- 


țe cu părul alb, care siluj.se, la 
rândul ei, cu strălucire, scena ro- 
mânească. 

După cum se vede, conferința 
G-lui livescu a înfăptuit, pentru 
o ciipă, un m.racol. 

Imypăcarea între două generaţii 
de... actori, Păcat că d, Livescu 
vorbește atât de rar. 


659 nato» 
MARIETA ANCA 


deauna ne-am închinaţ în faţa 
tatentului domnului Pop Marţial 
şi ai domnei Marietta Anca. 

In coloanele revistei, am în- 
semnat mereu cu bucuri, orice 
nouă izbândă a acestor actori de Piesa pe carea scuturat-o de col 
mare talent. regisorul Ionel Iliescu, pentru ca 

Pe domnul Pop Marțian, nu din arhivele teatrului național să 
l-am văzut interpretând în ac- ajungă din nou pe scenă, nu ni 
tuala stagiune Ara rol care să i se sa înfățișat numai ca un preţios 
potrivească (oricâtă silință şi-a ocunieni al otilei 3 cata fe 
dat, dânsul n'a putut fi nobilul bulă: scai alo = 4 
france: din „Aimâe”). „ Pe care impreju- 


PE MALUL GÂRLEI 


Mrebue să mărturisim, însă, Tările 0 redctualizează. Piesa lui. 


că nu ne-am bucurat prea mult Ascanio a prilejuit „debutul” ca 

văzându-l distribuit într'o piesă director de scenă al unui om care 

de Wilde. a contribuit, anonim, ani de zile, 
NE amintim epra de A rr la multe succese, 

mul cu care l-am aplauda Dar Ionel Iliescu — ne îngă- 

pudul Pop Marțian în nlon al quim să-i divulgăm azi taina — 
Şi ae alai dei, dânsul a ex- este încă -din 1917-18, ucenicul 

celat, atât în roluri mari cât şi celui m mare învățător în ale 


în simple roluri episodice (0ât ge (eatrului, maestrul 


Paul Gusty,. 





nică decât diaibolică, aşa cmm îi 
pret mdeau unii spectatori. | 

Doamna Marieta Anca a fost 
în noa justă a rolului. Dar dece 
avea dânsa nevoe de acest rol 
alb, după creaţii.e sale din „Pa- 
tima Roşie” şi „Isabela, regina 
Spaniei 9», A E & 

Ar fi fost mai bine să fie în- 
cercat în acest rol un element 
tânăr şi inzestrat. 

Toate cuvintele de laudă pen- 
iru chipul în care şi-a interpre- 
tat rolul doamna Elvira Petrea- 
nu Manolescu. 

Foarte amuzant, rolul caricatu- 
ral al domnului Sion. 

Ne întrebăm dacă trebue să 
vorbim şi despre regia domnului 
Soare Z. Soare. 

Dânsul pera'stă în greșeala pe 
Care, am remarecat-o în Marşul 
nupţiat”, 

I-a îmbrăcat pe eroii lui Wilde 
în haine moderne, lâsându-i to- 
tuși să vorbească despre imbo- 
gățiri rap“de prin cumpărarea de 
acțiuni pentru construcţia... Ca- 
nă'ului, de Suez. 

Mă rog! Dacă aşa-i place dom- 
nu ui Soare Z. Soare, noi n'avem 
ce-i fan, 


TRAIAN LALESCU 
a a na aa a at aa atare a 


ORGANIZAREA UNUI CICLU 
Dă SrUiACULE ALE TEA- 
TRELUIK NAȚIUNALE LA 
CERNAUȚI 


In urma adresei Ministerului 
Cururn Naţ.onaie și al Culiesor 
cu Nr. 9yu. din z2/X11/9ai, prin 
care d-l ministru Pevrovici, la 
Gorunța d-iu. Mareșal Auunescu, 
cere reauzarea une Siag.umu de 
teatru la Cernăuţi, Direcţia Ge- 
nerală a Teatreior cu Nr. 17 din 
2/1/942, a  hotărit ca succesiv 
formațiunile pruncipale ale ceior 
trei Teaure de Siar: București, 
laşi, tim.şoara (Cuuj), să Joace 
pe scena 'Lealrului Naţional din 
captala Bucovinei, în care scop 
nu se mai organizează turnee 
ofxciale. 

In consecință, domnul Director 
General L.viu Rebreanu a dispus 
ca organizarea acestui ciclu de 
reprezentații să a.be loc în seara 
zilei de 15 Ianuarie 1942 la Cer- 
năuţi cu drama istorică „Vlaicu 
Vodă” de Al, Davila. Această 


„piesă va altera pe soena Buco- | 


vinei timp de o săptămână cu 
nemur.țoarea operă a lui Sha- 
kespeare : „HAMLET“. i 

In seara de 23 Ianuarie 1942 
vor urma spectacolele date de 
Teatrui Naţional din Iaşi, iar la 
1 Februarie 1942 cele ale Teatru- 
lui Naţ.onal din T:mişoara (Cluj), 
urmând ca ciciul să continue 
până la sfârşitul stag.unei cu un 
program care se va stabili la 
timp. 


N G 


De atunci, mulţi regisori au fost 
botezați cu titlul pompos „direc- 
tor de scenă“. 

Ionel liiescu p'a avut vreme 
să jinduiască după onoruri. El 
voia să învețe şi să slujească, 

A slujit mereu, fără alegere, 
pe oricine, cu gândul că siujeşie 
teatrul pe care l-a iubit cu ne- 
oştenită pasiune. 

Dar slujind aşa, fără condiţii 
şi fără nici un răgaz, lonel Iue- 
scu a învățat mereu, 

Şi Duminecă, ne-a dovedit, cel 
puțin atât: că ştie să-și aleagă 
interpreţii. Pentru cine cunoaște 
meşteșugul teatral, acest examen 
este cel mai greu. 

Ionel! Liiescu q biruit la cea 








dintâi încercare. Dar acum, vine 


întrebarea: 


Ii va mai fi îngăduit să aducă, 
în public, dovada îscusinţei lui? 


UN PRONOSTIC 


făcut de noi acum trei luni, 
așeza — dape atunti — pe tine- 
rii conducătari ai „Teatrului No- 
sbru-, în. locul unde ii aşează azi 
unanimitatea criteei dramatice 
şi calda recunoaştere a publicu- 
iui, 

Increderea noastră se bizula, 
desigur, şi pe însuşirile celor pa- 
tru asociaţi dar, mai cu seamă, 
pe seriozitatea ce-i înfrăţea în- 
tr'o muncă pornită fără afișarea 
ostentativă a unui program" şi 
fără obicinuita pălăvrăgeală re- 
torică ce însoţeşte deschiderea 
unui teatru nou, 

Cel 4 n'au realizaţ mai mult 
decât au făgăduit — dar nici 
mai puţin. Ei au dăruit bucureş- 
tenilor snobi şi blazaţi, într'o 
sală intimă şi cochetă, două 
“spectacole, cari au stârnit inte- 
res, printr'o ţinută artistică ire- 
proşabilă. 

Câte teatre bucureştene au îz- 
butit să se impună în ultimii 
ani, atenţiei publicului, prin mij- 
loace atât de simple şi atât de 
cinstita? | 

3. D. 


UNIVERSUL ' LITERAR 


= Din teatru 
in teatru 


TEATRUL NOSTRU 





XX 


MIMI ENĂCEANU 
revelaţia acestei stagiuni 


TEATRUL COMEDIA 





VIRGINICA POPESCU » 


a cărei apariţie în „Papa Le- 
bonnard“ este așteptată cu viu 
interes 


TEATRUL DE AZI 





AL. GIUGARU 
o forţă a umorului 


TEATRUL DE AZI 





GOGU LASCU 


un comic, căruia împrejurările 
nu i-au permis până eri să ne 
arate că are talent 


TEATRUL DE AZI 


—g= 
N 


a sa 
AA 
i 
bd 
pd 


OgXr 
SANDA DOROBANȚU 


o debutantă care promite. Nu- 
mai să se ție da cuvânţ! 








CINEMA FEMINA : 
, „PINOCCHIO” 

O reușită realizare tehnico: 
loră, adresată în special spi- 
rătulai de analiză all copilului : 

lată ceea ce este filmul „Pi- 
nocehio”. 

Spectatorul came-şi amimteşte 
cu nosiagie de timpurile în 
care cărțile îm genul „Aven- 
turile lui Țăndarică” îi erau 
aduse alături de bomboanele 
dela „Riegler“, în sacul lui 
Moş Crăciun — este silit să 
vadă pe ecran, așa cum vedea 
când era copil, adică amă- 
numitul, — obiectele mari, ne- 
fiind decât arareori arătate în 
întregime, ştiut fiimd că în 
frageda copilărie nu vezi sin- 
teza, ci desauul, 

Wait Disney, adaptând pe 
eroul cărții lui Collodi, gustu- 
lui copiilor americani, prezin- 
tă acestora, jaz hott, dans şi 
cuplete de revistă ca în tea- 
ire.e de pe Broadway. 

Şi, fiindcă „inumicii publici” 
Sun. ma ae actuauntate ca ori” 
când, personagiul „Strombolli“ 
deschide prematur, poate, ochii 
PUşuOr un Sa.ă, asupra oame- 
nilor fără inimă, (Răpirile în 
genul antropojagei Babe Cloan- 
ţa, sau a celor cari au [urat 
copiii lui Lindbergh sau ai Ma- 
Tavenei  Dheurieh, fiind  învo- 
cuite în actualul film cu un 
fioros individ ce conrupe ca- 
tegoria copiilor cu predispoziţii 
spre analfabetism, într'o Insulă 
a Plăcerilor, dela sine înţeles, 
Jără şcoli). 

Acţiunea este frumos con. 
dusă, 'triumfând ca în toate 
basmele, binele, 

Culoarea armonios pusă, îar 
mişcările animalelor legate în- 
tre ele, nu forţate, ca în de- 
senele animate ce formau în 
alte timpuri „complectarea fil- 
mului”, azi suplinată prin jur 
navete de rdzvoi. 


ADIRIANA NICOARĂ 


10 lanuarie 1942 =—=——= 


A 
Z 7 





ALBUM 





Pe când juca în compania 
Grigoriu, C. Tănase arăta aşa 
ca în fotografia de mai sus: 
panama, îloare la butornieră, 
poză visătoare.,., 

Acum, în anul 1942, Tănase, 
ușor schimbat joacă cu mare 


- 


succes revista: „Așa te vreau, 
Tănase!“ 

Dar, poate, când o vedea 
poza ce o publicăm, Tănase 
va mMurmiira cu oarecare me- 
lancolie: „Aşa te vreau, Tă- 
nase!“, 





Omul dela „Comic“ 


Ii doi paşi de Biserica Sfân= 
inlui Gheorghe e Teatrul Co- 
mic. Și după ce faci vreo două 
sute, aj ajuns. Ii faci, dar face. 
Căci în sala aceea dosită, joacă 
Nicolaide, cel mai întreg actor 
de comedie și poate că și cel mai 
mare, așa cum îi place lui să se 
intituleze. Până azi nu l-am vă- 
zut pe Nicolaide altfel, decât lu- 
minat de  fâşiile din refiectoare, 





Veșnicul 


Hamlet, fără îndoială, este 
una din ce.e mai nobile fi- 
guri ale intelectualităţii uni- 
versale... 

Purtarea sa tinde spre o 
SDituvuinia ale, Spui vu pull” 
care şi chiar în momentele în 
care-. Vedem Cubuilv ue pa- 
mântean, de atitudinile ve;- 
nic umane, nu apare ca un 


om obișnuit, cica un mesa- 
ger al une. iegi divine, dina- 
inte orânduute. 

Este unul din cele mai vii 
exemple ale tatalităţii. | 

Răsbunare a lul Hamlet nu 
Câpatva ASpeciua Matca AL 
javrei care stă la pândă, în 
umbră şi LlOveş.e luca veste. 
bl loveşte în pun, de faţă cu 
toți, având simțul răspun- 
derii și înţelegându-şi misiu- 
nea ; căci Hamiet este mai 
mul: decât răsbunătorul ta- 
tălui său; este un simbol. Re- 
Vizlhia MuiEpiau ta Suvaaă. 

In faţa ororilor, pe cari i 
le desvălue și i le fixează 
CONSuUuNyă Sa (UMbra), iluyt- 
lege şi-și formulează impor- 
tanţa rostului său în lume: 
„Horatio, lumea şi-a ieşit 
din temelii... 

De ce sunt eu 
la loc 7“. 

. Primeşte misiunea impusă, 
CU reseruuare ȘI se supuut €i, 
conşuent că aşa trebue să se 
petreacă faptele... 


In lupta pentru realizarea 
scopului său spirituai, Ram- 
let are de luptat cu medio- 
critatea, cu judecata îngustă 
a „0ameni:0r”, wuvântipu sua 
cei mulți. Reprezentative, se 
ridică două hguri : Polonius, 
tipul burghezuiui sus pus, ca- 
re trăeşte mulțumit, fiind i- 
lustrarea vie a nuanței de 
„călhcel“ și groparul, bruta 
veșnic pornită spre trivoluta- 
te, care nici în fața finalizării 
vieţii nu-şi poate opri Lipsa 
de respect manifestată prin 
aluzii grosolane. 

Inapuitudinea lui Polonius 
pentru înţelegerea frumosu- 
lui se Gesprinde din replica 
sa spusă după ce „actorul” re- 
cită celebrele versuri din E- 
neida, la care ia parte cu 
trup şi suflet. 

„Astâmpără-te. Vezi, ţi sa 
tăcut rău, Să nu păţești ce- 


ursit s'o pun 


Hamlet 


va *, şi din vorbele lui Ham- 
Jet, către actori : 

„Duceţi-vă cu Domnul, dar 
să uu va bateţi prea râu joc 
ae e.“ 

Groparul este antipodul lui 
Hamlet, Discuţia care are loc 
între ei, în c-mitur, ii aşează 
pe amândoi în 10cul pe care-l 
merită, după noblețea sufie- 
tu şi posibilitățile intelec- 
tuale. Ambii evocă amintiri, 
dar pe câtă vreme Hamlet 
este 1mpresionat ue arihuuul- 
rea pe care i-o evocă hârca: 

„Lasă-mă s'o văd. Vai, săr- 
manul Yozick ! L-am cunos- 
cut, Horaţio. Era un om de 
un Spirit rar, cu 0 bugava Îii= 
chipuire... Aici atârnau bu- 
zele lui pe cari le-am sărutat 
nu știu de câteori. Unde-ţi 
suni acum glumele, nebunii- 
le, cântecele ? Scânteierele 
tale de veselie, care prăpă- 
deau de râs întreaga masă?” 
— Broparul, râde de aceeaş 
hârta Şi-v Bâtyuurepte. 

a Vite o căpăţână care a 
stat, în pământ, douăzeci și 
tre. de am.atu tiu că 
era? A unui smintit fără pe- 
reche..., Să-i f.e nebuna afu- 
Tisită! Odată mi-a turnat în 
cap o sticlă de vn ae Rin. 
Hârca asta, domnule, uite 
vezi e harcu aSva tuia a lul 
Yonek, butonui regeiui...“ 

Pe câtă vreme ia Hamlet 
primează un gând altiruist 
care îmbrățișează soarta tu- 
turor, d.n vorbele groparului 


se desprinde o ranchiună 
meschină şi-un suflet egoist... 

Patalitatea, aruncând în 
cârca lui Hamlet greutatea 
răsbunării i aândua imăi- 
șarea sufletească de apostol 


al îndreptării, a reuşit să-l 
înglobeze în marea galerie a 
veșnicilor, 


PĂTRASCU ION SÂRBUL 
Ca a E a ap e aia 
MACABRE 


este titlul plachetei de poeme a 
poetului D. Missir, recent apă- 
rută la tipografia „Bucovina” și 
oferită publicului încă din ajunul 
sărbătorilor, 


dar îmi închipuesc că privit de 
mai aproape, omul are 9 sume= 
d«n.e de semne particulare, bine 
înțeles semne sui-genaris, fiind- 
că şi posesorul lor iese din serie, 

Astfel, bănuesc că Nico.aide 
e străbătut în permanenţă de un 
fel de curent de înaltă tensiwme, 
care aici îl numesc humor, 

Rețţineţi: HUMOR — nu giu- 
mă t Apoi am impresia .că -în -: 
inima lui şi-a ales domiciliul un 
spiriduș de cea mai înaltă c.asă 
— geniul comic — singurul au- 
torizat în aceste meieaguri, Da- 
că ar fi numai asta şi tot ar fi 
foarte mult. 

Dar fiindcă îl cunoaştem cu 
toţii, ne mai putem permite câ- 
teva cuvinte ind:screte, lunecate 
zurliu din vâri de condeiu: Ni- 
colaide nu e numai actor de co- 
med.e, e actor. Nu e numai atât, 
ci e şi potrivitor de cuvinte, om 
de gust şi de duh. Cumuiard ili- 
cit — dar numai pentru concu= 





rență, Pentru noi ceilalţi, ochii 
din stal şi penele din călimări, el 
e ceva mai puțin și ceva mai 
mult, Nicolaide cel mare, fără 
intenția vre-unui calambur. 

Drept care semnăm, spre știin- 
ță, 

ȘTEFAN BACIU 





Seară de dans 
Gabriel Negry 


Luni 12 Ianuarie, orele 20,30 va 
şi 1a Opera Română (Teatrul 
„Regina Maria"), o seară de dans 
Gabriel]  Negry, cu concursul 
d-lui Ion Filiomescu (la pian). 

D. Gabriel Negry va întăţiga 





creațiuni pe muzică de Bach, 
Haendel, Mozart, Brahms, Ca- 
sella, Piern6, Granades, Seribin 
şi Sabin Drăgol. 

Ultimele bilete la magazinul 
„Orteu”, calea Victoriei 44 (Te- 
jeton. 4,05.12). 


fariuarie ' 1942 





Note sermane 


HERMAN GRAF VON 
KEYSERLING 


este prea puţin cunoscut la noi, 
deși am avea mult de învăţat 
dela acest ciudat şi mare filosof 
al culturii, 

Keyserling a scris un lung şir 
de opere, celebre gi difuzate în 
tot cuprinsul globului terestru 
(pe care l-a cunoscut ad occulos 
ca puţini alţii), — a ridicat şi a 
pus în circulație o enormă serie 
de probleme mari, dându-le solu. 
ţia sa originală, a întemeiat, la 
Darmstadt, o Școală a înţelep- 
ciunii (1920) și a predicat întoar- 
cerea omului către înaltele sen- 
sur ale vieţii ale cărei trecă- 
toare pilde suntem cu toții. 

Recomandăm în special şi în 
primul rând: Reisetagebuch eines 
Philosophen (19193), Schâpferische 
Erkenntinis 41922), Wiedergeburt 
(1927) și Siudamerikanische Me. 
ditationen (1933). 

Profitul cu care se alege ori- 





Herman Graf von Keyserling 


care dintre cititorii atenţi, — 
spunem atenţi, fiindcă opereie lui 
Keyserling se lasă citite şi în- 
tr'un tempo rapid, asemenea ro- 
manelor senzaţionale, — deci pro- 
fitul cu care'se alege după o lec. 
tură atentă din Keyseriing, ori- 
care dintre cititorii atenţi, este 
enorma deschidere de orizonturi 
şi extraord:nara bogăţie de su- 
gestii. Keyserling este, pentru cine 
nu se lasă pur și simplu vrăjit, 
um adevărat deșteptător și un ne- 
întricoșat netezitor de căi pentru 
apropiata venire a une: lumi cu 
adevărat mari. Nu în zadar un 
Jean Cassou îl numea „cel mai 
bogaț-om al vremii acesteia“, un 
Heâri Lichtatberger Îl punea în 
rândul marilor europeni contem- 
porani, iar un Albert 'Thibaudet 
scria, la apa:iţia volumului. Ame- 
vika, der Aufgang einer neuer 
Welt, aprecieri ca acestea: „Cette 
pensce tuoffue, ce jailissement de 
reflexions et de rapprochements, 
cet appel aux analogies dans le 
temps et dans l'espace, cette fa- 
cult&.de changer les vieilles lam- 
pes pour des neuves et de trom. 
per les problămes humains dans 
la fontaine de Jouvence nous 
umerveillent“. 

Cui are nevoie de alte păreri, 
îi putem servi admirativele voci 
ale unor Houston Stewart Cham- 





berlain (rassisț german), R. W. 
Inge (Dean of St, Paul's (preot 
englez), Hermann Bahr, Hans 
Driesch, dr. C, G. Jung, Edmond 
Jaloux, Robert Nichols  (ameri- 
can), Carsun Chang -(chinez), Ra- 
bindranath "Tagore, etc. 

După părerea noastră, aborda- 
rea cea mai profitabilă a scrie. 
rilor lui Keyserling se poate face 
numai începând lectura volumu- 
juj Siidamerikanische Mediiatio- 
nen, carte în care toate direcţiile 
cugetării acestui filosof se adună 
ca'n focarul unui uriaș aparat 
optic. 


ATRAGEM ATENȚIA 


acelora pe cari nu-i poate tenta 
textul german al scrierilor lui. 
Keyserling, că se găsesc, în 
limba franceză, următoarele 
traduceri:  Meditations  Sud- 
Americaines, (trad. Albert Be- 
guin); Journal de voyage d'un 
philosophe, (trad. Alzir Hella 
et Olivier Bournac); Analyse 
spectrale de VEurope (rad. 
idem); Psychanalyse de lAme- 
rigque (trad. Germain d'Han- 
gest); Figures Symboliques 
(trad. şi prefaţă de Christiaă 
Senâchal); La vie intime şi La 
Revoluiton Mondiale et la Res- 
ponsabilite de lesprit (cu o 
scrisoare prefaţă de Paul Va- 


lery), 
NOTĂM, TANGENȚIAL, 


că paginile lui Keyserling te pot 
vrăji. Adevărul este că, lipsit de 
anumite prejudecăţi sau chiar 
certitudini ale zilelor noastre, 
acest „înțelept dela Darmstadt“ 
reclamă cititori atenţi şi stăpâni 
pe propria lor cugețare. Nu lipsa 
prejudecăţilor și nici absenţa sau 
deosebirile certţitudinilar însă le 
avem în vedere, ci bogăţia de 
forme şi sensuri şi frumuseţea 
orizonturilor și analogiilor cu- 
prinse în opera filosofului, — deci 
tocmai acele aspecte ale ei cari 
rodesc, după cum cad, ca în pa- 
rabola evangelică, pe pământ 
step, între spini szu în brazdă 
bună. 


ACTUALITĂŢI 


In anul de război 1940-—1M1, 
comunică revista Das Reich din 
28 Decembrie 1941, au promovat, 
în Germania, 61732 de doctori dela 
diversele facultăţi; dintre aceștia 


5830 13, universițăţile propriu zise, : 


iar 902 la celelalte şcoli supe- 
rioare. In Germania doctoratul 
este primul examen de încheere 
a studiilor universitare și cores- 
punde, astfel, licenţei noastre, ca 
şi doctoratul italian. Raportat însă 
la numărul locuitorilor din Rei- 
chul actual, numărul acestor noi 
a:plomaţi nu este mare, căci abia 
la al 12.000_lea locuitor anual re- 
vine câte un absolvent de uni- 
versitate, 


În Wiener Galerie des 19-ten 
Jahrhundertes, vor fi expuse, 
în curând, tablourile stii ro- 
koko şi romantic din proprie- 
tatea castelelor prusiene, 





Tot la Viena va avea loc, din 
cinci în cinci ani, câte un con- 
gres Mozart, 


Hans Carossa a fost, în 1941, 
unul din cei mai căutați scrie 
itori germani contemporani. 
Carossa e un clasic din linia 
celor mai autentici şi mai de- 
săvârşiţi urmași ai lui Goethe. 
Rumănisches “Tagebuch, Der 
Arzt Gion, Geheimnisse des 
reifen Lebens, sunt cărţi pe 
cari le citeşti şi te întorci la 
ele cu dragoste şi recunoștință. 

Cu prilejui Crăciunului 1941, 
anticuaniatele din Berlin au fost, 
literalmente, golite de ediţiile 
aperelor lui Goethe, Rilke, Fon- 
tane, Raabe, Ernst Zahn, Gamn- 
ghofer, Sudemmann, Isolde Kurz, 
Ricarda Huch şi Bonsels. Câţ de 
divers aiteşte lumea! 


Dar şi opera unor Ranke şi 
Treitschke a găsit multă cău- 
tare. 


Ostaşii nemți aflaţi pe front 
cer să li se trimeată, îndeosebi, 
opere filosofice şi de conţinut 
religios. S'au desfăcut aproape 
toate opereie lui Kant, Schopen- 
hauer și Nietzsche. Iată o actua_ 
lizare care se repetă şi în acest 
război mondial. Nu ne îndoim că 
Immanuel Kant impresionează 
prin Imperativul Categoric, Scho- 
penhauer prin Welţ als Wille 
ună Vorstellung, iar Nietzsche 
prin Wille zur Macht. 


“Dintre scriitorii necontempo- 
rani francezi şi engiezi găsesc 
amatori, la Berlin, Maupassant, 
Zola, Balzac, Walter Scott şi 
Dickens, — nu mai vorbim de 
Shakespeare, 


Ca niciodată în trecutul apro- 
piat, publicul german asediază 
de-adreptul ghişeele teatrelor, 


ale opereior și ale sălilor de con-. 


cert. Acelaș public își cheltuieşte 
o însemnatță parte gin veniturile 
iunare cumpărând cărți de lite 
râtură, istorie şi filosofie, 


Dr. Franz Koch, profesor la 
universitatea din Berlin, pu- 
blică un nou Handbuch. des 
deutschen Schrifttums (Manual 
de istorie a scrisului german) 
dela începuturile lui şi până 
în prezent. Prospecte şi alte în- 
țormaţii se pot cere dela edi- 
tura Artibus et Literis din Ba- 


belsberg. 


pn nea 


In 'editura "Gauverlag “Baye- 
r:sche Ostmark Gin Beyreuth au 
apărut şi aceste două cărți pe 
care le recomandăm: Gottfried 
Rothacker, ' Vermăchtnis, — un 
volum de 400 de pagini din opera 
postumă a' acestui scriitor, — și 
Heinrich Werlg, Franz Schubert 
— Der Mensch und sein Werk, 
420 ide pagini, 

Deutsches "Theater dă. Beriin 
a reprezentat come că Man 
kann mie mwissen de Bernard 
Shaw, iar Berliner Staatsoper 
a dat burlesca la Farsa Amo: 
rosa cu Cebotari. 


TRAIAN CHELARIU 


Humorul şi sentimentul naturi 


exciusiv râsul. Deaceea, el alege din copi- 
lăsând la o parte 
cadrul peisagistic în care sau petrecut. EI : 


iăria sa numai faptele, 


nu. procedează ca Alecu Russo 


Slavici, cari îşi intercalează amintirile în- 
tre două descrieri. El e un humorist pur — 
poate cel mai pur din câţi âm avut — şi ca 
atar= nu mai are nevoe de nimic altceva. 
autorul său rezultă numai din geniala-i 
povestire, ceeace îl face să aibă şi mai multă 


valoare. 
“Există însă şi scriitori 


humoriști, 


(Urmare din pagina I-a) 


şi nici ca 


una... 
ce îngrădi; 


prost lucru un horn la casă; 
cale şi prin acoperiş. Nici murueală pe pe- 


care 
ei 


cenii ? Ici o casă, colo o casă... 
Gardutile -sunţ de prisos, fiindcă n'au 
ulița este satul întreg. Ar fi 


Y. 


— Hei, stabiliment ! 

Efectul e minunat şi; după cum vedem, 
e pregătit cu ajutorul naturii. Ceva asemă- 
nător găsim şi „la Slavici, 
Tanda, autorul provoacă: râsul nu numai 
prin faptele, gesturile şi vorbele persona- 
giilor, dar şi prin tonul descrierii: 


unde, în Popa 


„Sără- 
tot una câte 


fumul află 


utilizează natura, scoțând cu ajutorul 
efectul dorit. Brătescu-Voineșşti, în Călăto- 
rului îi şade bine cu drumul, reuşeşte, prin” 
tr'o succintă dar sugestivă descriere, să 
pregătească încolţirea ispitei de mai târziu. 
Pitache şi Năiţă,. eroii nuvelei, călătoresc 
spre Drugăneşti, să vadă moşia pe care are 
de gând s'o anendeze cel dintâi, hotărît să 


pună capăt unei vieţi, care l-a adus la ruină. . 


E o dimineață frumoasă de Iunie, „plină de 
miresme de flori de tei, de sulfină și de 
levănţică. La dreapta drumului, în cale, se 
țin lanţ zăvoaiele Ialomiţii, printre care când 
şi când se vede apa sticlind în bătaia soare- 
lui; la stânga, până în poalele dealurilor, 
grâne de toată frumuseţea: lanuri galbene 
de grâu copt cu chenare roşii de maci în- 
floriţi, lanuri de ovăz de un verde brumă- 
riu, lanuri de porumb de un verde închis și 
lucitor ; iar pe dealurile care închid zarea 
ici şi colo puncte albe ; muncitori la plevilă“, 
Natura, plină. de viaţă și voioşie, dar cu 
perspective de căldură şi moteşală, la oare 
se mai adaogă şiruriie de ţărănci ce duc 
spre vânzare pui şi boboci de rață, redeş- 
teaptă în sufletele celor doi eroi dorinţi 
de somn și petrecere „Deaceea — ne spune 
mai departe autorul — fără vreo prealabilă 
înțelegere, au oprit amândoi în dreptul ha- 
nului şi bat cu fiştile în stâlpii polatei, 
fără să se uite unul la altul şi strigând În- 
tun gis: 


reții de lemn n'are înţeles, fiindcă tot cade 
cu vremea de pe dânșii, Câteva lemne clă- 
dite laolaltă, un acoperiș din paie ameste- 
cate cu fân, un cuptor de imală cu prispă 
bătrânească, „un pat alcătuit din patru ţapi 
bătuți în pământ, 
scânduri înţepenite cu un par cruciș şi cu 


altul curmeziş... lucru scurt, lucru bun. Cui 


nu-i place, să_și facă „altul mai.pe plac...“ 
La scriitorii mai noi, procedeul de a cultiva 
şi întreţine humorul cu ajutorul naturii, 
se găsește pe o scară mult mai întinsă. Tre- 
buie'să adăogăm însă, că nu întâinim nimic 
din frumusețea obișnuită a naturii. Totul e 


diformat, refăcut după chipul și asemăna. 


rea comică a personagiilor, O lume. nouă, 
în care — dacă ne simţim atraşi pentru o 
clipă — n'am vrea totuşi să peralatâta mai 
mult în ea. 

Humotriştii mai vechi, aceia de cari am 
amintit, dimpreună cu alţii, la care se cu- 
vine să alăturăm şi pe fabulişti — un La 
Fontaine, un Donici ori un Grigore Alexan- 
drescu — au ştiut să întrebuinţeze natura 
fără s'o coboare depe piedestalul ei de mă- 
reţie. Timpurile noastre par să apuce altă 
cale: a schimonoselii şi superficialităţii. De- 
aceea, humoriștii de azi nu vor apuca ziua 
de mâine, 


VLADIMIR DOGARU 


a .tușă tăcută din trei 


„„Și-atuncea totul s'a 
Se 'mbrăţişau oamenii, toţi pe straaă... 


Erau prea veseli, 


bieţii, 








petrecut așa: 


ca să vadă 


Că de pe cer se desprinsese-o stea. 


Și moi, atuncea, ne-am desprins de lume, 
Eră prea tristă, veselia ei... 
Priveam printr'o. pojshiţă de poleiu 


Cum cred că-s veseli, 


O mână prinsă, trist, 


oameni fără nume. 


în mâna mea, 


Tăcerea ta, ecou tăcerii mele, 
Că lângă mine eşti, îmi amintea... 


Mi-ai spus atunci: „an nou acuma vine“... 
Tu n'ai uitat. o noapte ascunsă *ntre perdele 
Sau, poate, nu erai, iubito, lângă mine. 


TRAIAN LALESCU 





NOTE ITALIENNE 


CARTEA ITALIANA 


Au fost de curând retipărite 
poeziile lui Giovanni Pascoli, în- 
tun singur volum, de către sora 
poetului, Maria 'Pascoli. Adu- 
nată întrum singur volum, 0 
operă poetică prezintă mulipie 
avantagii, dând în acelaş timp 
prilej și multor confuzii. In vo- 
tumul: proaspăt apănut în editura 
Momndadoni, din Miiano, s'a stre- 
curat și o mare greşeală: aceea 
de a nu se fi păstrat ordinea do- 
rită de autor, versurilor sale. 
Incepându-se  amintitul volum 
cu „Myricae“, apoi urmând „PTi- 
mi poemetii“, „Cantţi di Cistel- 
vecchioii,  Poemi  conviviali“ 
„Nuovi poemetti“ şi stârşind cu 
„0di e inni“, aititorul nu mai 
poate urmări evouuția poeziei lui 
Pascoli spre forme tot mai com- 
plexe, spre accente tot mai pu- 
ternice, ci are mai curând schi- 
țată istoria vieţii sale spirituale, 

Cu ooratura gi romantică, 
poezia lui Pascoli: poate că nu 
mai place astăzi. Dealtfel, nici 
contem:ooramii volumelor mai sus 
enurmerate-—Baa 0: „iaE- Sexeles 
pe poetul aplecat mai mult spre 
cei umili și mici, dar au sim- 
țit imstinetiv trăsătura profund 
umană a versului  pascolian. 
Dezorientarea pe oăre oricine 0 
Simte în fața unei poezii de Pa- 
scoli, a fost minunat aprecia.ă 
de Croce: „Imi pliace'?.: “îmi gis- 
phace ? Da, nu; nu ştii e, 

Aceasta se întâmplă la” prima 
jectură. Cei ce revin, descoperă 
abea poezia lui Giovanni Pascoli. 

Cumoscuta: sa teonie a copilu- 
lui (di fanciullino) l-a silit pe 
poet să cerceteze țănanii gi să 
surprindă realitatea în cuvintele 
lor dialectale, în proverbe, 
gende.- şi povești. Pentru desco- 
perirea copilului din noi, poetul 
a trebuit să asculte și.natura, s'o 
iubească . şi să înțeleagă acele 
nebănuite și misterioase cones- 
pondenţe, descoperite în pădurea 
lui Baudelaire. 

„Pasco este — Spune Croce 
— un straniu emestec de spon- 
tameitate și de. artificiu; un 
„erande-picoolo poeta“ (un marie- 
Mic poet), sau, dacă vă place 
mai mult, un mic-mare poet (așa 
cum, în una dim poeziile sale, 
Pământul îi apare un „picco- 
letto-grande presepe!). In el. 
chiar după primele  „Myricae”, 
apar motive poetice foarte feri- 
cite, chiar mai bogate poate şi 
ma; profunde decât în primele 





le- 


poezii, dar aceste motive nu au 
fost reduse la 'unitate artistică, 
şi nau căpătat acea  intonaţie 
armonică, acea manifestare a u- 
n:tății. Nu reușește să creeze o 
poezie deplină, ci se mulţumeşte 
doar cu o semi-poezie“. 

Poate că Giovanni Pascoli a 
scris prea mult; un subiect nu 
era pentru el niciodată epuizat. 

Unul dintre motivele la care 
revine necontenit, e acela al mor- 
ţii tatălui său; iar asta „pentru- 
că n'a scris nic: o poezie perfec- 
tă cu aces subsol, explică tot 
Croce. 


GRAZIA DELEDDA : 
DRO DEL LIBANO, 
Milano, 1940. 


IL CE- 
Garzanti, 


Publicat postum, volumul „Il 
cedro del Libano“. cuprinde scur- 
te povestiri, impregnate de îzo- 
larea proprie scriitoarei sardi- 
neze, Aceleaşi peisagii sărace din 
Sardinia, aceleași umile şi reali- 
ste personagii, purtându-şi  fie- 
care drama existenţei. Sunt e- 


vocate — a 'pâtea- oară-?: — nop-- 


țile pline de misterioasă  încân- 
tare, înserările cu revărsare de 
bronz peste munţi. 


In povestire „Il cedro del Li- 
bano“, e evocat peisajul roman 
în care stă, singură și tăcută, ca- 
sa scriitoarei, lângă care creşte 
cedrul, | 

In micul volum sau acumulat 
toate caracterele prozei marei 
scriitoare. 


CARLO SCARPAGLIO, LA VE- 
RA CROCE, Garzanti, Milano 
1949, 


Cunoscut, publicului ca un scrii- 
tor cu preobupări exclusiv poli. 
tico-sociale. (.„Russian Tour“. şi 
„Linghiiterra e îl continente”), 
Carlo Scarpaglio face surpriza 
unui roman; un roman al uma_ 
nităţii. Protagonistul romanului e 
omul european dela sfârşitul E- 
vului-Mediu, când Cruciadele re- 
vărsau valuri succesive de mp- 
tători spre Sfântul Mormânt. 

Criza spirituală a Europei de 
atunci e descrisă cu multă în- 
drăzneată de Scarpaglio; pe lângă 
originalitate, scriitorul are din 
belșug și forţă creatoare. 

Expunerea e in aparență sim- 
plă; se povsteşte zi de zi, timp 
de 15 ani, moartea spirituală 
a Puterii Latinr, urmată de cea 
materială, O aublă moarte, sur- 
prinsă în oamenii cari au preci- 
pita evenimentele, 

Oameni şi evenimente, 
categorii inseparabile, Drama o- 
menirii e reprezentată prin sin- 
gurul personagiu al cărţii, 'un 
italian care trăește în Palestina, 
Salvarea vine în mijlocul fră- 
mântării; cegăsirea lui Cristos 
in fiecare dintre oameni, oricare 
le-ar fi greşelile, 


SORACTES 





Li 





Bob 


Bulgaru 


(Urmare din pag. I-«; 


Bob Bulgaru ne-a lăsa cea 
doarea infantţilă a atitudinii lui, 


mai surprinzătoare, (prin can- 
în stare să intuiască cele mai 


fragile vibrații în sufletul inflorescent al copiilor și adolescen- 
ților), colecţie de portrete în care slujeşte drept model fiinţa ne- 


contrafăcută- de viaţă. 


Bob a pictat copii, adolescente şi poeţi. 
iaxținări complementare nevoilor lui sufleteşti, sau 
vie a unor valenţe saturate real cu opusul acestora. 


Trinitatea unei ne- 
idealizarea 
Pictura 


noastră înscrie cronologic, după G. D. Mirea și N, N. Tonitza, 
interpreţi fiecare altfel, ai copilului, preocuparea antropologistă 
a lui Bob Bulgaru în şirul marilor ei izbânzi, 

Arta lui Bulgaru spăla, prin puritatea ei intențională, urmele 
păcatului care hâzeşte lumea şi-o sculptează cu ulcere. 

Păcatul de a fi nesocotit moral pecingenea păcatului, l-a is- 
păşit Bob Bulgaru pe patul de spital, în care carnea sa s'a con- 


sumat dureros. Cancerul i-a cuprins ganglionii, limfa şi nervii: 
ispășirea minunii de a îi întrezărit îrumuseţea și de a o îi cântat 


pur. 


ION FRUNZETTI 


_gret: 


două 


Trei oameni sunt cu mine la 
observatorul înaintat. Unul din 
ei, chelner în civilitate, nu se 
poate abţine dela curăţenia pe 
care i-o pretindea meseria. Il 
găsesc bărbierii proaspăt şi stro- 
pit cu apă de colonia împrumu-= 
tată dela un camarad de aci, 
care nu ştiu cum a făcut rost de 
câteva sticluțe de apă de colonia 
rusească şi umblă  îmbălsămat 
in aceste esențe ca e viitoare 
mumie. Al treuiea, sergenţ, ue 
prin Gorj, povesteşte cu melan- 
colie, când are timp, de gospo- 


- dăria lui abia, începută. Deocam- 


dată insă toţi suni aci teie.onişti 
şi toţi trebue să stăm în adăpos- 
turi şi să nu ieşim decât pentru 
a asigura observarea. O ducem 
aşa prin gropi, pe sub pământ, 
ca nuşie carliţe, ue o lună jumă- 
tate. Au îost alţii însă care au 
stat mult mai mult sub pământ 
de cât noi, Unul din aceştia a 
scris : „Amintiri din casa mor- 
ţilor”, 

Astăzi, Ruşii trag neobişnuit 
de.rar. Mai ales spre seară par- 
că nici nu i-am mai avea în faţă. 
Câţiva telefonişti, cantori pe la 
biserici sau numai cunoscători 
ai slujbei, profită de această li- 
nişte pentru a intona la telefon 
câteva părți gin slujba reli- 
zioasă. 

Cum seara aduce, ca impusă 
de un consemn tacit, o linişte mai 
mult sau mai puţin relativă, în 
această seară imi transform fan- 
tezia în mare strateg. Așa dar, 
îmi imaginez un front cu două 
tabere, 1n care beligeranţii nu 
contează dacă sunt sau nu con- 
temporani, Un partid e ales în 
persoana stoicilor şi tabăra lor 
e condusă de Zenon, Epictet, 
Mare Aureliu, Seneca şi alţii, 
iar altul are în iruntea statui 
său major, pe Gargantua şi tot 
neamul lui. Deoparte oamenii și 
infirmii stoicismului, iar de alia, 
goliaţii epicureismului. O tabără 
de resemnaţi cu o tabără de re- 
voltaţi, Lupta pare disproporţio- 
nată şi inegală. Totuși, invingă- 
torii nu pot fi progeniturile ima- 
ginare ale lui Rabeiais, deşi fan- 
tezia mea îi întăreşte pentru a 


"face lupta mai dramatică. Go- 


liații vor cădea răpuşi de înţe- 
lepciunea  resemnaţilor  Dayizi. 
Piciorul rupţ al lui Epictet şi 
zâmbetul lui nepăsător Ja sufe- 
rință, îmi spune că nu poate fi 
în altfel. Goliaţii epicurei cu toa- 
tă revolta lor  belicoasă, ies 
compromuși, Ei bine, se va Spu- 


Ne, dar un răsboi de fantoşe, nu 


e un răshoi. Prea bine, e un răs- 
boi care n'a existat nicicând, 
căci nicicâna may fi pornit la 
răsboi un Epictet sau un Sene- 
ca, chiar dacă le-ar fi fost con- 
temporani Goliaţii, dar nu! . 
prirr - asta: mt puții” Ipsit ! 
morală. Mie mi-e de ajuns să 
privesc în jur. Sunt fel şi fel, 
oamenii răsboiului, Puţini însă, 
Sunţ cei care ca Epictet, cu pi- 
ciorul rupt să mai poată zâmbi. 
Aceştia insă sunt cei care termi- 
nă răsboiul şi cari îi şi decid 
sfârşitul. Am văzut câţiva din 
aceștia. Sunt cei cari întotdeau- 
na sunt victorioși. Ei sunţ de 
altfei, cei cari au sugerat fante- 
ziei mele, curiosul răsboi, 


* 


Pe la ora 7 dimineața, a mu- 
rit loviţ de o schije de artilerie 
grea, Serg. P. din Neamţ, Wioar- 
tea lui ne-a făcut pe fiecare să 
resimţim mai mut decăt un 
regret anonim, Serg. P., prin fi- 
gura și ținuta lui, fusese cineva 
printre noi. Inalt, dar uscat, e] 
semăna cu un Don Quijotte pe 
care l-am văzut odată pe o edi- 
ție populară franţuzească, Pri- 
vindu-i, aveam a:doma impiesia 
că am alăturea un Don Quijotte 
incognito. Mai ales că avea bo- 
nomia şi spiritul temerar al e- 
roului spaniol. Pentru asta şi 
murise de alifel, sfidând lovitu- 
rile pe care avea aerul că le ia 
drept mori de vânt. Acum ca şi 
altădată, persiflase ameninţarea 
morţii ca un Quijotte care în loc 
să-şi creeze pericole. le neglija- 
ză și pe cele reale, 

Eu dacă i-aș găsi vreodată 
crucea, aş scri pe ea, acest re- 
Un Don Quijoite care a 
luat uriaşii drept mori de vânt. 

: : * 

Astăzi. e Dumimică. Suntem 
lângă două sate: Vigoda şi Novo 
Strasburg. Din niciunul nu plea- 
că ecoul vreunui clopot. Şi nu 
numai din aceste sate, ci din 
toate catele, nu răsună niciun 
clopot. Dacă Schiller s'ar fi năs- 
cut prin aceste locuri, n'ar fi 
scris niciodată frumoasa poemă: 
„Cântecul clopotului”, 

X 

In noaptea asta în adăpostul 
meu arde o lumânare albă, Lu- 
mina ei e mai caldă, mai plă- 
cută, mai puţin anonimă decât 
a gazului care ni sa terminat. 
Ea mă face că mă gândesc la 
biserici, ortodoxism şi mai ales 
la istora rusă. E o obișnuință a 
noastră să vedem în lumânare 
ceva aproape sacerdotal. Poate, 
cine ştie, pentru că lumânările 
nu ard decâţ în împrejurări so- 
lemne pentru viață: când se 
naşte, când moare cineva şi în 
biserici. 

De astă dată, arde a lumânare 
întrun adăpost, iar lumina ei 
mă acopere ca o. odăjdie pe un 
credincios pentru spovedanie. 
Nu știu de ce însă, fumul şi mi- 
rosul ei mă fac să-i uit lumina 





9 mame 


Carnet de războiu 


şi mă predispun să gândesc la 
istoria rusă, Prea multe lumâ- 
nări au ars altădată pe aci, pen- 
tru ca să nu existe o legătură 
între fumul unei lumânări şi 
istoria rusă! La drept vorbind, 
poporul cel mai numeros din 
Europa, n'are ae istorie care să-l 
fi impus în ochii lumii: şi ai 
istoriei universale. Un fel de 
Chină a Europei, Rusia n'a reu- 
Şit dealungul istorici ei, nici cel 
puţin o mare victorie care să o 
consoleze Ge toală incapacitatea 
ei de a se afirma. A visat toată 
istoria ei să cucerească Constat- 
tinopolul, în care slavofilii de 
categoria lui  Danilewski, ve- 
deau o a doua Romă şi numai 
cu visul au rămas. 

In schimb, colosală e Rusia 
ca destin politic, ca istorie in- 
ternă. Iți vine uneori să crezi că 
Ruşii pare că nu s'au interesat 
niciodată de cei din jurul lor. 
In felul lor, ei s'au considerat 
singuri pe pământ, De actea, o 
atmosferă de necrezută şi înde- 
părtată legendă învălue peniru 
noi, ceilalți, toate turburările 
ruseşti. A spus bine cineva, o0- 
dată, imi pare chiar un refugiat 
rus în Franţa, când a afirmat 
că europenii n'au reuşit să cu- 
noască niciodaţă din Rusia, de- 
cât „faţada“. Ceva a rămas tot- 
deauna ascuns și neînţeies, Acest 
ceva cu aer misterios de legendă, 
e istoria rusă, 


Dar să mă întorc la lumâna- 
rea mea. N'a fost deloc o întâm- 
plare când am spus că fumul ei 
mă face să mă gândesc la isto- 
ria rusă, Căci cine n'o ştie, în 
nicio altă parte a Lumii n'au ars 
mai multe lumânări ca în ve- 
chea Rusie şi în nici o altă par- 


uf te nu ard mai puţine ca în Ru- 


sia de azi. Pentru cine cunoaşte 
disprețul pentru stil al acestei 
țări care mare o cvo'uţie, ci nu- 
mai revoluții, această  întorsă- 
tură nn poate părea deloc con- 
trariantă. In literatura rusă se 
vede ca într'o oglindă, portretul 
acestei Rusii desordonate şi a- 
gonizante, care a întreţinut în- 
totdeauna un viciu al dezordinei 
şi care, contrar celorlalte ţări, 
bătându-şi joc de necesitatea 
metafizică a echilibrului, a fă- 
eunţ tot ce i-a stat în putinţă, 
pentr a trăi în desechilibru şi 
panică, Sunt convins că această 
țară, care a făcut tot ce a fă- 
cut numai pe bază de salturi, e 
predestinată unei lipse de stil, 
de armonie şi de organizare, yi- 
zibilă de altfel în tot ce e ma- 
nizestare ruscască. Un ciclon ae 
forţe centrifuge şi centripete a 
animat totdeauna viața rusă în 
toate subsectoarele ei. De unde, 
o alarmantă lipsă de stil. 

Am străbătut până acum mai 
multe aşezări omenești ru- 
seşti. Ei bine, nicăeri şi nicio- 
dată n'am putu vedea o lipsă de 
stil în felul de viaţă, mai mult 
ca aci, Am văzut, bunăoară, 
printre altele, un fel de bordee 
deasupra pământului. Nevăruite 
şi lăsate în, euoarea pământului, 
ele aveau un acoperiş scund, 
plin cu burueni, pe care gali- 
nateele îl scurmau, încercând să 
găsească ceva de mâncare. Alte. 
ori am văzut case din pietre 
mari, uneori neterminate, care 
dedeau impresia unor aşezămin- 
te ă-scoperite prin săpături. A- 
lături însă de aceste rămăşiţe 
ale unei vieţi troglodite, am pu- 
tut vedea clădiri cu o arhitecto- 
nică bizară, de o majestate bur. 
lescă, ce amintea preţiozitatea 
snobilor sau a pedanţilor, 

Faţă în faţă, aceste clădiri 
erau întrun fel sufletul şi isto- 
ria rusă. Pentru un cercetător, 
ele sunt îndeajuns ca să înțelea- 
gă chiar și sufletul și istoria 


rusă. Cări nu e nevoe nici să 
cutreeri întreaga Rusie, nici să 
cunoști toți ruşii, ca să-ţi dai 


seama că ei n'au incercat decât 
tentaţiile pe care le iradiază mi- 
rajul  perfecţiei  dezordinei. A 
spus-o de alifel un fiu al Rusiei 
şi încă unul din cei mai alintaţi, 
Cehov: „Ruşilor nu le place 
viaţa“. E explicabilă: deci preai- 
lecţia luciferică a ruşilor să fa- 
talismul lor nihilist, care te fure 
să crezi întrun Adam slav sau 
întrun blestem, 

A fost deaiuns ca un rus să Ș0p- 
tească în meditațiile lui haluci- 
nânte: „totul e permis“, pemtru 
ca să se abdice dela tot trecutul 
şi pentru ca în virtutea unui no- 
madism spiritual  hereditar, să 
se schimbe totul. Degeaba, mai 
apoi, realitatea a condamnaţ pe 
acest rus cu drumul Siberiei, Ha- 
lucinaţia şi dialectica lui deve- 
niseră contagioase, chiar înaiu- 
te ca el să îi luat drumul Sibe- 
riei, Toţi ruşii au devenit atunci 
Rascolnicov, ca şi când toţi tre- 
buiau să expieze un blestem. Şi 
de când toţi ruşii sunt Rasconi- 
cov şi până azi, Rusia încearcă 
aceeaş febră parcursă de eroul 
rus, înainte ca rechizitorul pro- 
curorului, reprezentant al justi- 
ției şi opiniei publice să-i fi 
demascat sofismul gând'rii. E pn 
sibil că toate aceste zeci de mi- 


Hoane de Rascolnicovi, Ș: vor 
regăsi şi se vor simţi chemaţi 
în Siharia de strămoșul lor, 
Rascolnicoy, 


Dar mă îndoiesc că odată a- 
junşi, nu se vor întfoaice pentru 
Aa pune la cale revoluţia altor 
erezii. Pentru că greşit am spus 
că Rascolnicov a apărut la un 
moment daţ. Rascolnicov a fost 
întotdeauna. El nu e un erou de 
roman, ci eroul naţional rus. 

Tri sprint fumul Jumânării, 
în această noapte în rare stăm 
în fața unui Rascolnicov care 
încă se mai sbate pentru a-şi 
salva miasnta gândirii lui lp- 
ciferice, că în Rusia întotdeau- 
na toţi rușii au fost Rascolnicovi, 


STELIAN TECUCEANY 




















| Pa 

Mi se pare adesea că oamenii, pe care i-am în- 
tâinit o singură dată în viaţă și acum nu mai sunt, 
se pot asemâna acelor stele prăbuşite, a căror lu. 
mină însă o mai vedem aevea in miezul anumitor 
nopţi. Dacă într'adevăr ei au avut putinţa să se 
identifice până la paroxism și obsesie cu însăşi 
voința de a nu-i u.ta — înseamnă că încă inainte 
de a se naşte, au mai existat undeva. E atât de 
puternică personalitatea lor în noi, că adesea ne 
oprim în mijlocul străzii, şi nedumeriţi sau chiar 
înspăimântați privim în toate părţile, murmu- 
rând: 

— Parcă a trecut pe alături Acela. Ştii? Domnul 
sau domnișoara Aceea! 

N'a fost decât o simplă umbră sau o părere, dar 
ni sa parut a îi aidoma; unui om viu, câre se Mi5- 
că prea mult în jurul nostru şi de care ne impie- 
dicăm în somn, im iubire, in meditație — dar mai 
ales în liniștea negasiiă nicâeri. kxistă in iiecare 
din noi o prezenţă totală a cuiva pierdut. Nu. ni-l 
putem reprezenta imediat, pentrucă de obiceiu 
amănuntele se diformează prin moarte — dar ră- 
mâne un fel de imagină înilăcărată, care stărue 
printr'o văpaie de viaţă nestinsă și nu se poate 
confunda cu a niciunuia care na murit încă. Se 
zice de multe ori că sunt suflete, care rătăcesc fără 
noimă prin lume. Dar ceeace caută, nimeni nu ştie. 
Poate nu e decât o ispășire ulterioară a între- 
gului destin, saw poate blestemul creării lor a 
fost atât de înverşunat — că şi după ce au trecut 
în eternitate — rămân pe aici spiritele să sufere. 

Nu este cu putință om, căruia să-i lipsească a- 
ceasiă deosebită conștiință a continuării vieţii 
prin imoarie a unui pr-tten, iubită sau trate. Mor - 
$ii lasă urme: nu se văd, nu se simt — dar seli. 
pesc extraordinar, exact in ciipa în care ne cre- 
dem mai absenţi faţă de dumnezeire şi scurgerea 
vremu, tocmal in ceasul in care ne-am lepadat 
prea mult de amintirea lor. Asta e tot o dramă. 
Inţelesurile ei variază, se respmeg și se atrag, nu 
se pot veritica — dar le gasun totuşi un sens în 
însuşi faptul că noi mergem pe un drum paraiel 
cu morţi. incotro anume! și dece drum paralel? 
şi dece tocmai alâturi de ei, când noi suntem vii 
şi uram câteodaiă morții? 

Pare-mi-se însă, că era vorba de strania dom- 
nişoară. huth! 

* 


Peronul era luminat de un singur felinar, înve- 
lit în hârtie roşie și aşezat cred exact ja mij- 
locul tavanului. Pentrucă pornind cu paşi masu- 
raţi de aici până ia capătuj din dreapta şi apot 
îndărât înspre capatul celălait, distanţa era a- 
ceeași. Lumina roșie a felnărului se imprașuia 
pese tot peronul, dându-i o înfaţișare ciudată. 
Nimeni nu mai era in jur. Nu şŞtau ce anume mă 
împinsese să cobor în gara asta. Nimic precis, ni- 
mic kixat de mai inainte. Mi-aauc amunte ca foarte 
grăbit imi aşezasem lucrurile în vaza şi fără să 
mai judec, coborisem in aparenţă destul de caim, 
caşicum intradevar in oraşul acela mar îi aștep- 
tat cineva, Dar in cipa in Care Ma Văzui SINgUr pe 
peronui aceia vast şi insunecat, SINgUI Şi Deuultie- 
rit uițându-mă im preajma mea ca nuir'o prapastie 
mă cuprinsese teama de necunoscut. Aveam senza- 
ţia unui pustiu intinit, în care zadarnic aș fi Stri- 
gat și maș fi sbătut şi în care nu știu în ce fel și 
chip aş fi supraviețuit singurătăţii şi urâtului. Ni- 
meni, ci doar eu şi felinarul roșu. Nici trenul nu-l 
mai puteam prinde. ]l zării mișcându-se greoiu, 
zănganinau-şi toate mașinăriile — iar en încre- 
meniţ în urma lui, ca un osândit căruia şi ultima 
speranţă i se spulberă. 

Era, una din acele nopți obosită parcă de prea 
mult intumerie, Numai beznă, în stânga — în 
dreapta — în celelalte părți — dar o beznă care 
se mișcă pe valuri întrun flux universal şi în afa- 
za lumii. Nici stele măcar, nici alte ființe — ci 
maumai felinarul acela roșu şi un sgomot obscur în 
fund, care se împârţea apoi în mii de sgomote sur- 
de — revenind ia fiecare pas sau la fiecare ridica 
re a mâinii. 

Totuşi mă plimbam dela un capăt la altul al pe- 
ronului, fumând ţigară după ţigară, nedeslușind 
nimic în jur şi cu neput.nță dea mă decide în 
vreun fel. Aşi fi vrut de pildă să găsesc măcar sa- 
la de aşteptare şi să mă culc. Somnul mi-ar fi tă- 
cuet bine după o atât de necugetată fap.ă. Aş îi 
uitat unde mă găsesc şi-aș fi uitat poate mai de- 
fimitiv chiar că exist. Incercai câteva uși, dar ne. 
deschizându-se nici una — renunţai. O clipă mai 
târzim, auzii în urma mea pași hârșiţi și întor- 
cându.mă imediat, nu văzui decât o lumină ver- 
zue. Probabil tot un feiinar, dar omul care.! purta 
nu se putea desluşi din beznă. Cu cât se apropia, 
părea mai de grabă o fantasmă umblătoare. Ori- 
cum, trebuia să_i opresc. 

— Bună seara, domnule... 

Ei tresări și ridicând fetinarul înainte, îmi Tăs- 
punse: 


— Eu sunt șeful gării! 

Avea o voce groasă și 
spart, 

— De acoră, replieai. Bună seara, domnule şei 
de gară. 

— Ce dorești dumneata ? mă întrebă «el aproape 
răstit. 

— Mă rog, dacă sunteţi aşa bun, mai trece vre- 
un tren pe-aici ? 

Incă odată ridică felinarul, aşezându-mi 
iumina aceea verzue pe faţă. 

— Dar unde vrei să mergi dumneata ? 

— Mi-i indiferent unde, încercai eu să zâmbes. 
Indiferent. Vreau numai să plec, Am impresia 
că m'am rătăcit, şi-aş dori să mă întorc acasă, de 
pildă. 

—— Nu, noaptea nu e decât un singur tren: a- 

cela din care probabil ai coborit dumneata. Numai 
mâine dimineaţă mai trece unul. Şi atât, 
Aveam impresia că-şi bate joc de mine. Totuși îl 
crezui, dar pentrucă nu mai îmi putea fi de nici 
un folos, îi mulţumii și întorcându_mă, căutai ușa 
de eşire înspre oraş, Eram foarte mâhnit și gân- 
dul că voiu petrece o noapte pe străzi mă înspăi- 
mânta. Totuși credeam nehunește în bazard. De 
abia trecui pragul ușii, că domnul șef de gară mă 
prinse din urmă și fără altă introducere mă în- 
drehă : : 


stridentă, ca de gong 


toată 











R 


(NA 


90 WNS 


— Dar îndefinitiv, ce cauţi dumneata în orașul 
nostru ? i 

Surprins (nici eu nu.mi  pusesem această 
întrepare, și vazânidu-mă oarecum bănuit), dădui 
din umeri ; 

— Na ştiu, De altfel n'are nici o importanţă, 

— Da, exact — poate n'are nici o importanță. 
în tot cazui, dacă maine de dimineaţă pieci — 
aș vrea sa te vad la faţă. Dar cred că n'o să mai 
p.eci, 

Le vroise oare să spună cu ultimele cuvinte? 
Mă, lăsase acolo nedumerit, îndepărtându-se. A- 
cum iumina, verzue a fel.narului se impraştia mai 
larg asupra jui, lungindu-i umbra pe pereți ase- 
meni unei stafii imense. Incet, încet — îl înghiți 
însa bezna. Mă grabii să ies mai repede. N'aş mai 


îi putur rezista, rămânând în loc, rebuia să mă 


Dișe, pentruca să.mi gasesc un sens şi să nu mai 
ştiu cum trece timpul. Așteptam mai repede dimi. 
neaţa. Ă 

De aici se deschidea extrem de larg un bule- 
vard, pe mijlocul câruia se legânau batute de vânt 
o mu.țune de lampioane — dar vâzute în toată 
perspeciwva lor — păreau unei singure lumini, 
diiuzaiă până în fund. Trecui pe trotuarul din 
dreapta. Miresea frumos a tei și a castani, 

E foarte interesant să mergi singur dealungul 
unui oraș, în care la o oră atat de târzie nu mai 
întâlneşti pe numeni. Poţi stau închişi în soma, 
incoiaciţi unul de aitul, îanbrățișați sau obosiţi. 
Fiecare casă ascunde mistere curioase şi deosebi. 
te. Mai ales moaptea, Somnul împreună toţi oa- 
meni într'o sugestie a morţii, îi anulează şi chiar 
dacă visele sunt euforice — ei nu vor să mai crea. 
dă în viaţa adevarată. Ce-ar fi dacă aș suna a- 
cum la o casă oarecare şi să iug apoi, sau nu să 
aştept mai bine și cel care imi va deschide să se 
uive ia mine ca la un nepământean. Nu, aşa cum 
ratăcese tără rost pe strazi — poate avea o anu- 
mită semnificaţ.e. l-am putea spune o semnifi. 
caţie de evadare. Vezi, oamenii greşesc. Ei se în- 
chid în odăi de teamă, de întâmplările din atară şi 
doresc anestezia somnului. N'ar trebui aşa. Ci mai 
frumoasă pare această fugă dintre lucruri, aceas. 
tă evadare simpiă, inconșuientă poate. 

Acum mă găsesc la o răspântie. Sunt patru 
străzi, care se despart înspre cele patru puncte 
cardinale probabi.. Pe care anume să pornesc ? A 
rămâne la îndoială, înseamnă a avea prejudecăţi 
și superstiții. Pe aici aşa dar. Drept înainte. Poate 
că inw'un fel oarecare, schimb şi proporţiile sau 
cursul destinului, S'ar mai putea întâmpla însă 
chiar pe strada asta de pildă să se prăbușească 
pământul şi să nu mai f.u după aceea, Ei şi? Pe 
oriunde mergi, Destinul îți ese înainic, nu te pă- 
răseşte, nu te uită. Trebue să te împlinească pe 
tine, pentruca să se agaţe de altul. Destinul e ta 
o apa permanentă, imprâştiată în toate părțile, 
pătrunzâoare prim ziduri, peste cele mai caloula- 
te limite, Destinul te pr.nde oricum, oriunde, Este 
ceva, care prea mult îţi aparține şi nul poţi 
schimba prin aliul. 

bmi place drumul acesta fără ţel şi fără măsură. 
Crează in m.ne o beţie a ineditului şi uitat aşa în. 
tru toate, nu simt decât o dulce reverie care mă 
cop.eșeşte. Poate mă apropii tot mai insistent de 
ceva necunoscut, ne mai intâinit de aiţii și poate 
numai pe mine mă așteaptă. Oare intr'adevăr 
m'aşteapiă în orașul acesta streim cineva ? Totuși 
încă de pe acum particip la un alt inceput de ge- 
neză. Presimt că în construcţia rigidă şi sortită a 
hzcrurilor — e ceva care se mişcă şi capătă viată 
sau altă moarte anume prin mine. 

Deodată tresar uimit, Ceva se petrece aiei. Ce. 
va întradevăr se mișcă, Aud ca din depăriări, o 
vioară, [tâiu melodia pare o scornire a nopții 
ori o fluctuaţie a vântului, Dar cu cât mă apropii, 
cântecul se distinge clar, acum arcușul se frânge, 
nolele se amestecă, melodia se scufundă ca într'o 
prăpastie și răsare deasupra numai ecoul lor. 
Coardele se rup și din nou se impreună, Vioară 
plină de fanmece și blesteme, plină de mâini care 
o cântă și o strivesc. Un țipăt lung ca o agonie şi 
o clipă de repaos. Mai pătrunde însă până afară 
0 rezonanță a ultimului acord. Stau în faţa casei 
și ascult. Impleticit, lipit cu urechea de zid, ascult. 


Din nou motivul acela e reluat, dar cu alte varia- 


ţii, mai sumbre, mai 
tragice. Nu-i poți găsi 
nicăiri nic'o explioaţie, 
niciun imn şi niciun 
poem nu se potiiveşte — 
ci mumai poate viața 
care Se scurge prin de- 
geto şi prin mișcările ar- 
cușului. A cui viaţă? 
cui prăbusi:re? 

Hată dar că în oraşul 
acesta străin, la ona 2 


UNIVERSUL LITERAR 


— Navelă inedită — 


) 

















q A RY 





noaptea, cineva cântă la vioară, Mi se pare așa 
de neînțeles ! Aş vrea să văd pe omul care-şi su. 
grumă sufletul într'o vioară, să stau tot în umbră 
şi numai gesturile, făptura, ochii şi zâmbetul să i 
de zăresc. Dar peste toată casa sunt trase obloane. 
Obloane negre. Toată casa pare neagră. Chiar 
cântecul e negru și demonic. Şi acum încet-încet, 
ultimul sens se pierde. Nu se mai desluşeşte nimic. 
Vioara a amuţit, Linişte. Ce groaznică lin.ște ! Şi 
totuși Stărue prin jur cântecul acela de jale, de 
răsfăţ, de beatitudine, revoltă, resemnare şi moar. 
te. Toate adunate ca ?ntr'un vârtej, toate ameţi. 
te, încrucişate ca săbiile de flăcări deasupra unei 
jertte, : 

Mai rămân aproape un ceas, dar cântecul nu 
mai reincepe. Sunt totuşi fericit că nu zadarnic 
aim rămas in noaptea asta aici. Mii deajuns, Aş 
putea mâine dim:neaţă să mă întorc, dar aş mai 
sta o noapie să mai aud odată vioara gemând. 

„Plec. In urma mea acordurile se reîntregese şi 
cântecul mă unmarește. Nu.l pot uita. Li cunosc 
acum toate formele şi toate pauzele. Şi-mi dau 
seama că evadarea nu mai are nici un rost. 'Tre- 
bue să accept și eu zidurile unei odăi. Mă întreb, 
dacă m'aș fi dus pe strada cealalță — la fel mi 
sar fi întâmplat? Da, precis. Sunt în viaţa omului 
întâmplări care se adeveresc oriunde, 

Găsesc însfârșit un, hotel. Intru. Funcţionarul 
de serviciu donmitează cu braţele sub cap, dar se 
trezeşte imediat, 

— Vreau 9 cameră, îi spun eu. 

El nu-mi răspunde, nu mă întreabă măcar cine 
sunt, ce caut aici, unde am fost până acum. Ce om 
cum se cade ! și ia legâtura de chei și urcă pe 
scări în dreapta. La mij.ocul treptelor, il opresc: 

— Ascultă, te rog. Cunoşti o casă vopsită poate 
in cenușiu, cu obloane negre. Cântă cineva la 
vioară de obiceiu. Ştii cine este ? 

Omul acesta mă priveşte calm, surâzător aproa- 
pe. Dece o fi zâmb-nd oare ? . 

— Domnișoara Ruth ! Ea cântă la vioară Şi Nu 
mai noaptea. 

Așa dar o femee ?! Domnișoara Ruth! Domni. 
șoara Ruth ! .Mă trezesc murmurându-i numele, 
căutând de aici să m:.o închipui. Apoi deodată 
Proba nou cântecul, parcă mai obscur, mai în 
und. 

— Dumneata auzi ? 

— Ce? 

— Cântecul. Vioara domnișoarei Ruth ! 
eu înmănmurit, 

— Nu vă speriaţi de geaba, încearcă funcţiona. 
rul să mă liniștească. Tot oraşul cunoaşte cânte- 
cul acesta şi toţi îl fredonează. Cine n'are vioară, 
pian, violoncel sau acordeon — şi-l ascultă pe 
plăci, Și eu îl știu! Ascultaţi.] ? 

Și faneționarul începe să fiuere melodia. Exact, 
Aceasta este, 

Deschide camera, aprinde lumina, trage storu- 
rile la ferestre (i-o fi frică să nu vină cineva 
strein ? i-o fi teamă să nu pătrundă până la mine 
cântecul? Dar îl aud, îl aud foarte bine, i-am luat 
deja cu mine, e în mine). Pleacă, spunându-mi : 

— Sper c'o să donmiţi bine. Somn uşor. 

Şi coboară fluerând. Mă desbrac, sting lumina, 
incerc să dorm. Dar în toate odăile hote.ului cir. 
tulă ca o boală cântecul, 

— Domnișoara Ruth ! Domnișoara Ruth ! mur- 
mur într'una şi-aș îi în stare să ţip ca să acopăr 
răscoala şi prezenţa viorii. Somnul nu mă poate 
cuprinde în nici un fel. Stau și.aştept? Ce mai 
aştept ? Răsar zorile și tot n'am adormit. Mă scol, 
mă privesc în oglindă. Sunt galben, sunt urât, 
sunt grotesc. Oare s'a gândit la mine domnişoara 
Ruth — când şi-a seris cântecul acesta ? Apoi de. 
odată toate melodiile tac. Brusc, ca la o prăbușire 
de ghilotină. Parcă întradevăr a murit cineva. 

Și însfârșit adomm și nu mai ştiu de nimeni şi 
numai aud mimic, Dar prin somn simt că mii 
oii eg LR aiba ; cineva deasupra frunţii me. 

i veghe ineva care seamănă zi 
nișoara. Ruth. căi ga 


spusei 


* 

N'am plecat nici acum. N'am mai putut pleca. 
Am înceroat de câteva ori şi_am reușit s'ajung pâ. 
nă la gară. Dar stăteam înţepenit în fața trenu- 
zi = lui, care se depărta 
tără rost înspre de- 
părtări înde. Și de 
wâte ori mă înțor- 
ceam, mă întâmeam 
cu şeful gării — care 
îmi zâmbea prostește 
și mă striga de de- 
parte: 


— 'Ți-am spus eu că 
mo să mai pleci! E 





de LAURENȚIU FULGA 


PE 


+0 





deajums S'auzi o singură dată vioara 
Ruth — pentruca Sa-ţi dai seama că toate suat 
fără rost, că noi înşine suntem inutili şi vieţii şi 
nouă înșine chiar. Ar fi mai bine să ne spânzu- 
răm. Ascultă, ce.ţi spun eu. Pentrucă vioara d-rei 
Ruth « blestemată şi ne blestemă să rămânem pe 
loc, să nu ne mișcăm, să ne mumitiăm și să trăim 
totuşi 'ca 'n niște sarcofaguri. Asta e. 

Şi avea dreptate şelul gării. Am rămas să 00- 
lind noapte de noapte casa 'n care cântă demni- 
goara Ruth şi să mă întășor singur în farmecele 
ei ca 'n aţele unui păianjen jmens, care te suge, 
țe soarbe și de care nu mai scapi. 

De multe ori, mă trezesc apoi în barul hotelu.- 
lui — așteptând dimineaţa în faţa paharului ca 
alcool, încercând să mă mint și să mă amăges. 
Pe toţi îi întreb : 

— Există domnişoara Ruth ? Poate că nu. 

Dar ceilaţi mă râd. Şi dacă ies în stradă sau 
mă închid în odae —aud, aud, neverosimil dar 
prezent cântecul domnişoarei Ruth, 


De patru zile plouă şi stau în casă. Mi-am ciwm- 
părat o vioară și cânt. Dar m'am ajuns să trătse 
cu toată exasperarea, înţelesul adânc și dramatic 
al cântecului — aşa cum îl trăește domnișoara 
Ruth. Totuși aveam nevoie de un fel de otravă 
dulce, care să ţi se împrăştie în tot corpul și care 
să.ţi creeze o lume aparte de vis. Vioara mea este 
foarte roșie şi de câte ori lampa se reflectă pe în- 
tinsul ei — tresare însăşi lumina şi participă la 
sensul cântecului. Nu mai ştiu nimic în afară de 
asta. Doar atunci, când prea obosit gata de 
moarte — mi se prăbușese mâinile în jos — mă 
lipese de fereastră şi privesc în afară. Ploaia cade 
încet, încet, cu picuri mici şi neincetat. Cerul e 
foarte aproape, văzduhul puţin cenușiu și toate 
hzcrurile lumii sunt ude și incremenite în ploae. 
Şi dacă mă văd în oguindă, deabia mai mă pot re- 
cunoaşte, Am îmbătrânit enorm şi mi.s tâmplele 
incărunţite. Pupilele s'au lărgit şi-au prins semne 
negre dedesubt. Când zâmbesc — mă arde gura, 
căci zâmbetul se aseamănă sâmbstului acelor îia- 
re neliniștite închise pentru toldeauna în. cușcă. 

— Ar trebui să, te mai plimbi puţin! îmi spuse 
chiar în seara aceea funcţionarul de serviciu al 
hotelului. Ar trebui să bei ceva. Altfel nu scapi. 

Da, poate are dreptate. Ar trebui să beau ceva. 
Și.i ascult statul. Cobor imediat în stradă. Rătă- 
cese în neștire dealungul şi dealatul orașului, 
Ploaia îmi pătrunde prin haine, până la carne, 
până la oase. O simt însă ca pe o văpae extraordi- 
nar de fierbinte. Şi ridic tot mai sus capul, picurii 
apei se preling de pe frunte pe obraz în jos — şi 


aşa absorbit de materia naturii na Sie nimic, ei ; 


numai merg — așa ca orbii la infinit, blestemaţi 
să nu găsească nicăiri o lumină, Numai pe strada 
domnișoarei Ruth n'am trecut. Mi.a fost teamă, 
o frică stupidă şi mă opream deodată, întorcân. 
du.mmă. Extenuat, slăbit, — mă retrăgeam în cele 
din urmă în bar, 

Ah! barurile şi alcoolul vaporizat al barului. 
Oamenii se văd ca prin ceaţă şi toţi sunt beţi, A. 
tât de multe femei tinere, ca nişte fiare simple şi 
inconștiente — care dansează, strâng paharele în 
palme, râd, se îmbrăţişează. Domnește peste tot 
alcoolul ca un împărat. In agitatele spirite ale 
bărbaţilor — în conștiințele lor devastate, în sâ. 
nii femeilor colcăe și în toate odăile — alcoolul 
suprem, demonic — torturează  independențele 
corporale, le impreună şi apoi le searbe. 

Mă așez la o masă în fund. Sant foarte calm. 
Şi e cel mai groaznic lucru să bei singur întrun 
bar, unde toţi sunt perechi sau unde toţi vor sfârși 
perechi. Imi sprijin capul în palmă şi privesc ne- 
stingherit în jur. Ce lume diformă şi imperfeciă ! 
Dumnezeu n'a vrut.o aşa. Totuși ea mu mai :aiuce 
nimic aminte a simetrie sau a ordine patadisiacă. 
Imi pare rău că exist încă şi mi_ar pare tău dacă 
aș fi condamnat la moarte. Așa suntem toţi. Chiar 
de-am avea vieţi de șoareci sau de pisici — așa 
târându.ne ca șerpii sau ca lipitorile — aşa că. 
zând mereu și supuşi altor osânde, dorim să trăim, 
ne înverșunămm să ducem viața până Ja capăt. Dar 
care capăt ? 

Printre 'mese se apropie, împletivinidu:se şi des. 
compus, domnu! șef de gară. Vine cu mâinile în- 
tinse, cu două pahare pline, zâmbind. 

— Vreau să bei cu mine! 

Și dăm paharele peste cap. Prietenul meu .hoho. 
teşte. II privesc mut. 

— Spune-mi, începu el așezându-se, ce-ai 
să se întâmple în noaptea asta ? 

Ii privesc pe deasupra paharului și mi se pare 
unui spânzurat, care s'a coborit din frânghii ca 
să_și ameţească moartea mai mult, ; 

— Nu doresc nimic, îi. răspund umplându-mi 
alt pahar. De altfel cred că e caraghios să-ţi îm. 
pui un anumit bweru, Chiar dacă te satisfaci, nu 
poata. fi ceeace cauţi defintiv. Totuş aș vrea să se 
i mele ceva neobişnuit, aş spune ceva nevero. 
simmil, 

Şeful de gară mă ascultă cu ochii înfipți însă 
te. 


vrea 


in 

— „Ai cunoscut-o pe domnișoara Ruth ? 
trebă el deodată. 

— Domnișoara Ruth ? tresării în clipa  areea. 
(Parcă am uitat_o, parcă nici nu m'âm gândit 
vreodată la ea). Nu, n'am cunoscut. Dar îtece i se 
spune  „strania domnişoară Ruth ?“ Mi se pare 
că ori e ironie, ori mai ales spaimă. Intr'adevăr e 
9 ființă ciudată ? ' 

— Se exagerează, amice, De fapt, e o făptură 
integral a pământului. Cred că nu este în lumeo 
altă femsee, care să fi trăit atât de imtens ca dom- 
nișoara Ruth. Dar ar fi mai bine So cunoşti per- 
sonal, 

— Crezi că mi-ar folosi ia ceva? Deobiceju în- 
tâlnirile cu oamenii sunt lipsite de sene. 

— Intâlnirea cu ea ar fi extraordinară. Dar a- 
tunci, mă rog, pentruce n'ai mai plecat din orașul 
nostru ? Vrei să spui că nu te-a chinuit niciodată 
dommnișoara Huth? Ea nm ţia dat voe să pleci. 

— Nici m'am văzut-o măcar, nu ştiu cum arată. 

Atunci șeful gării, aprinzându-şi o ţigară, se 
scotoci prin buzunare și scoțând o fotografie boţită 
și veche, mi-o întinse: 

— Aceasta este domnișoara Ruth!... 


mă în. 





Urmare și sfârgiy în Narul pin 


+ 


E ae a 


10 ianuarie 1942 





Cronica literară 





„Dâmbovită apă dulce“... de Damian Stănoiu 


(Editura ziarului „Universul“, București, 1941) 


„Asceză“ (versuri) de Marin Radu Voinea 


(Colecţia „Convorbiri literare”. București, 1941) 


D. Damian Stănoiu e unul 
din cei mai harnici slujitori ai 
scrisului nostru literar. Ne a- 
mintim încă, de tribulaţiile 
pline de haz și de necaz ale 
preotului proaspăt hirotonit 
din savuroasa nuvelă „In cău- 
tarea unei parohii“ cu care a 
debutat, mi se pare, în pagi- 
nile revistei — pe atunci ie- 
șene — „Viața Românească“, 
romancierul neobosit de astăzi. 
Au trecut de atune mai bine 
de zece ani și numărul cărților 
publicate de d. Damian sStă- 
noiu în acest răstimp a trecut 
de douăzeci. Cel dintâi volum 
al d-sale, apărut cu titlul „Cad- 
lugari şi uspse”, aduua prumne- 
le nuvele pubuicate pri Trev.s- 
tele ubierare ae Tuupului, a= 
ducând pubiicuuui — un public 
de calitate surpriza unui 
povestitor de umor rupust, dm 
vâna lu: Creanga și a Lul 1H19- 
gaș. După „Laugari şi ispite“ 
d. Damuuuii Stanovu a cautat tot 
mai mMuut popularitatea și a 
găsit-o, <ted, tară prea multă 
casnă. 

i oaie şi cititorii săi 
tot mul numeroși Sau Suatur- 
NUL, cu trecerea timpu și 
pe masura pubiicării aur şi 
aLvOr Vouume, acea CONP-UcIa- 
te pe care o constatăm astazi 
ca pe un tapt 1mipuunt şi de 
neliwăturat, Atena pubiscului 
pentru Serutorul pe bate-l pre- 
peşte nu ramane făra eovu și 
SCIL-Lorui e Maguluit Sa-și poată 
acnuita o datorie de Lecurnușiun= 
ță secmind in gustul şi peautru 
destatarea cativoritor sâi îdeli. 
Literatura devine atunci pri- 
ieJjul sau pretextul unea bune 
duspoziţua n voia căreia se la- 
să inQumnată fără etart pana 
scriitorului, năzuind să dâ- 
rwmască şi ctitorului aceeași 
bună dispoziţie care-l va tace 
să mai uite de necazurile mâ- 
runte ale vieții de toate ziuele, 
în agreabila tovărășie a cârţi- 
lor. 

Ultimul roman al d-lui Da- 
mian Stănoiu „Dâmbovţă apă 
dulce... povesteşte intr'o pro- 
ză comumeativă şi curgătoare, 
case eșuță- cutitorului 0re- €-, 
fort, pățaniile pline de haz ale 
uhor  provinciaii descinși în 
Capitala ţării, graţie una ne- 
așteptate întorsaturi favorabile 
a soartei. 

Patru fălticeneni la îel de 
simpauca pentruca se hranesc 
deopotrivă din aceeaş simpatie 
Şi Denebcuaza cu tou de buna 
Voința NEOSENuLĂ și nepart.ni- 
toare pentru vreunul d.n e. â 
TOoMarnaerului, Ccumpaâră tus- 
patru un oz de loteme, deve- 
mind peste noapte mutonari. 
E un iucru care se poate în- 
tâmpla 'orioui, deşi se intamplă 
foarte rar, 

Cum ar putea deci, cititorul 
întampiator sa nu se simta a- 
tras şi interesat de soarta unor 
oameni ca toată lumea, soartă 
care ar putea fi și a iui? Unul 
din cei patru norocoși este I- 
îrim lttodor, burlac, petrecă- 
reţ, cartotor și atemeiat, siuj- 
baş în urbea Fălticenilor, Al- 
tul irimia Bostan, ovrei bote- 
zat, mucalit şi ilecar, filosof 
practic şi rezoneur care Sporo- 
văește fără astâmpâr, Incă 
unul este învățătorul Iancu 
Pană, notabili din intelectuali” 
tatea provincială, cărturar idi- 
lic şi naiv, familist predestinat 
şi îngăduitor, om distrat care 
îşi uită pălăria pe oriunde se 
duce. Insfârșit, părintele Er- 
moiae, călugâr. dela Mânăsti- 
rea Slatina, om cu frica dlui 
Dumnezeu şi a rânduelilor pra- 
vilei, care va ceda câtorva :s- 
pite mărunte, mângâindu-se că 
poate totuşi rezista celor mai 
mari. . 

Câștigătorii norocoși ai mili- 
oanelor loteriei se hotărăsc de 
comun acord să-şi petreacă la 
București primele zile din 
noua lor viaţă, în care se vor 
căzbuna de toată mizeria şi 
banalitatea existenţei provin- 
ciale de până atunci. Odată cu 


- buna stare materială care-i fe- 


riceşte, sufletul lor aspiră, po- 
trivit cu temperamentul fiecă- 
ru:a, ia o libertate pe care a- 
bia dacă mai îndrăsneau să o 
viseze, 

Iftodor, de pildă, va evolua 
către stilul „mare“, pe care 
modesta retribuție de slujbaș 
la un birou de prefectură a 
unui oraș provincial ca şi am- 
bianţa locală, nu i-o Ei sira 
seră. 

Se va îmbrăca bătător la 
ochi, va purta monoclu, va ju- 
ca la curse și în cărți și va far 
ce curte femeilor din „lumea 
bună“, Iancu Pană visează o 
viață tihnită de pensionar şi 
renţier, cu sieste prelungite 
în Parcul Carol, cu lecturi a- 
lese în biblioteca Academiei 
Române, cu matineuri la tea- 


tru, concerte, etc. Părintele 
Ermolae, cal mai modest, vrea 
doar să-și vadă un fost frate 
întru schimnicie dela Muntaie 
Athos, afiat acum la schitul 
Darvari din inima Bucureşti- 
lor, unde el însuși va rămâne 
în cele din urmă, întrucât 
„Dumnezeu e pretutindeni şi 
mântuirea sufletului se poate 
căpăta în ornice loc“. Insfârșit, 
irimia Bostan e dornic de „lo- 
vituri“ la bursă şi de afaceri 
în stil grandios. 

Pe toți patru îi vedem evo- 
luând îndrumați şi susținuți de 
continua bună dispoziţie a ro- 
mancierului care-i poartă prin 
toate întâmplările, cu un umor 
plin de îngăduință omenească 
pentru omeneştile lor slăbi- 
ciuni. | 

Cititorul are astfel prilejul 
să petreacă fără osteneală, câ- 
teva ceasuri plăcute în tovără- 
șia unor inși a căror existenţă 
se consumă într'o mediocritate 
nu lipsită de oarecare pitoresc 
și ușor îmtristată de maelanco- 
lia resemnării în care poposesc 
ostenite cele mai  cutezătoare 
elanuri, 

k 


Se cuvine să întârziem asu- 
pra duputuiui puctac al d-ui 
biatan Fvălu Voica, Cu toată 
luavea amuute, „asceza! eo 
Carte fie puezie din expresia 
carea tor atat de interesant 
ca scruuorul ne apare omul, cu 
AaNSușirue „ui de sensibil nare, 
intuugență şi simpabhe grne- 
neasca. tul cărțu e nepotri= 
vit cu substanța ei și cititorul 
nu-l poate recunoaște la nicio 
pagină. Imţelesul imediat pe 
care-l sugerează cuvântul asce- 
ză, însar.S pe coperta unui vo- 
lum de poezie, este acela al 
unei aspre experienţe, al unui 
ideal de renuuare şi austeri= 
tae prin transceniderea intr'o 
lume in care datee simţuniior 
nu sunt aamise decât uuterior 
treceri. lor prim controlui unor 
repetate decantări. Dar poezia 
d-uui Mann Radu Vomea se 
hranește dintr'o sensoriauttae 
robustă și depuină, a ornuuui 
de pară, care ueşi cărturar ași 


; păswrează inerederea calmă în 


adevărurile şi reautâţue țâră- 
neşt, ou care comunica direct, 
nu prin nostaig.a orăşauiuiui 
desradacinat și descumpân.t. 
Dua „Baladele și idiuee“ lui 
Coșbuc, rareori un poet şi-a 
marturisit cu atâta vigvare au- 
tentica şi calmă, cuviinţă şi 
lipsă de ostentajie, afinutăţile 
lui țărăneşti,—limpeziie :svoa- 
re care-i îndatoreazâ inspirația, 
Totuși, în expresa ei, arta poe- 
tică a d-lui Marin Radu Voi- 
nea se vădește primitoare de 
sugestiile unor experienţe poe- 
t.ce dim cele mai îndrâsnețe. 
Se ştie de pildă, cu câtă vir- 
tuozitate se mlădiază înţele- 
surile și ce efecte poetice re- 
marcabile obţine d. Tudor Ar- 
ghezi, prin îmversiunea sintac- 
tică, în versuri ca acestea: 
Și ugerii, alături, ai vitelor, cu 


lapte. 
sau: 
Și ne simţeam, în cer, ca'ntr'o 
, odaie 


Autorul volumului „Asceză“ 
foloseşte și el procedeul amin- 
tit, dar cu o stângăcie care fa- 
ce să pară greoa și colțuroa- 
să robusteţea firească a inspi- 
rației sale, ca în acest distih 
despre o troiță la răspântie de 
„Drum de Țară“: 

Spre a-i pomeni, de-o cuvioasă 


mână, 
Cei ce-au murit cioplind, îs scriși 

în lemne. 

sau versul: 

Ochii bezniți dor greu de soare. 

strâng 

(Venin) 
Acestea sunt însă cusururi 
mărunte, răslețe. Obiecţia prin- 
cipală pe care o aducem d-lui 


Marin Radu Voinea este, în 
unele poeme, lipsa de unitate 
a inspiraţiei care se manifestă 
uneori prin nepotrivirea logică 
a unei comparații sau imagini 
cu sugestia ei pregătitoare, 
alteori inadecvarea vocabula- 
rului la înțelesul care se stră- 
vede confuz încă și inform prin 
expresia rebelă, neîndestulător 
prelucrată, Vom ilustra acea- 
stă obiecție. Iată. a doua strofă 
din poezia intitulată „In Munţi“ 
(care începe cu această ii 
ție la bucuriile simple: „.. 
Sua acum creşterea de 
ii) 

ez cerului se prind cu mâi- 

nile 

Făgăduelile serii sunt de păcat 
Trupul plin al lunii, desbrăcat 
Se 'mparte stâncilor goale ca 

pâinile. 
Primele versuri ale stro- 


fei citate creiază o atmosferă 
de sensualitate, pe care al pa- 


“trulea o risipește 


inoportun 
prin compararea trupului plin 


al lunii, cu pâinile, cuvânt care 
nedumereș.e, iâsându-ne asupra 
unei impresii de lucru nede- 
săvârșit, ratat. Strofa chiar 
distonează, rămânând izolată 
şi necomunicațivă față de în- 
țelesul pe care-l reținem la 
sfârşitul lecturii, poemului. 

Cât privește ceeace am nu- 
mit inadecvarea expresiei poe- 
tice la înțelesul pe care nă- 
Zuieşte să-l comunice, să se ci- 
tească poeziile  „Asceză“ sau 
mai ales „Cuvânt înainte“, ca- 
re, aşezai la începutul cărții, 
amintește deaproape, in intau- 
ție, memorabilul „Testament' 
prefaţia. ia „Cuvmte polrivite“. 

Cu toate aceste obueciL, ac- 
COIuiUul VECDULR 'puS Lida pt a- 
Cecă Ce Sucuuin Ca 0 CuuuiuDu= 
Vie Vaiăuuăa, Qoliuuă de reutvăt, 
LA Văitetuuli Pochut d C-iuul ia 
TUN FVaUu Vuuuta, 


Auu spus ca poezia d-sale - : : 
madam Vaxiescu cit.ște cu g.as 


Întrcyăuue Mun Cositău suciDajauuit 
CU Vaapă, CA Se sutul ică cu &ă 
Pra QaWeie Suna, di Lui 
Seul iatvăți opiu; cu ate 
Cuvinte, Prhejurue Weu Suut 
TUL ăvauca Prucjuli Ge pura, 
Davălupuiăle Lara €Ezulae Sau 
îuquiasă Qramuumcâ şi cu alat 
“Tioăi puțin umorwe de Danuxua 
Vreunei renunpari, a une, re- 
NUNarL asceuue. 

Viaya e privită ca o funcţie 
imtegratoare: cu prezentuu, 1n 
Spâpu, prin datele s.MyurIlor, 
— cu trecutul, in  tump, prin 
amuniirea soudara, pri ounti- 
nuutăte Și tragupe. 

Satul—natal probabil—fi a- 
pare poetului ca un cumitir pă- 
zit de mulțimea crucuor, dar 
nu această imagină plastică și 
statică e aceea detimiivă, la 
care se opreşte, ci una de miș- 
care și durată, în perspectiva 
căreiă toate capătă sans: 
Plopii pălese şin  foşnetul lor 

cântă 
pornit prin 
veacuri şir, 
(S'au dus boerti). 


Acelaş înţeles, al unui su- 


Sirăbunii ce-au 


fiet soudar nu numai cu aspi- 


raţuunue sufiețuiu colectiv, de 
care se sumte sporit şi imbâr- 


batat, -dar. cu - ambianya- fizică -- 


chiar, cu natura prieinică, ro- 
QegLe LIuUr'0 - Iruzuvusă  Surută 
Au. poezia „Vara: 


Legenda pima vine cu merinde 

PI VOQNtiii=t UupDe toşuriie hr 

Cerul, preten, niuiniie-şi ixrtinde 
ÎaTuuun Nea bre, Ur uC 
SHOpi de 1NVEmugare şi Senin, 


Această sondaruzare a poe- 
tun, pe carte am notatio nai 
Sus, iu e Qe năvură prugrama- 
ucă ȘI dibiil nu ne-ar puma 
mdreptay sa banuim la d. ma- 
rin kadu Vounea intenția de a 
teoruliia Ceea ce este nen- 
domeinic, la a-sa, sens:bilaate 
şi pariucipare emotivă. Se pot 
Clta in această privinţă destue 
exemple remarcabile, cum sunt 
poezie  intauuuute  „Vatră“, 
„Sat, „Moariea la ţară“, 
„„Praznicul Sântei Mării“, „Ba- 
lada Morii”, „Pregauri“ şi al- 
tele. Vom transcrie aci doar 
cele trei strote ale poez.i „bBd- 
trana*, vrean,că de an.age: 
Suia bătrâna: Semn de întrebare 
Trimis de sat spre cer şi Dumne- 

Zeu. 
Ducea un coș cu oale și ulc.oare 
Străbuni:or căzuți în somnul 
greu. 


— Unde-ai plecat? şopteau frun- 
zișuri crude 
Lin petrecând făptura ei pe drum. 
—. Mă duc cu bună ziua pe la 
rude 
Că s'au făcut pale de fum. 


Ca o grădină, cerul îi zâmbia 
Nimbându-i trupul  vestejit 
stors, 
A așteptat-o satu'ntreg. Dar ea 
A mas cu morţii, nu sa mai în- 
] tors... 
Eimoţia ce le inspiră şi care 
organizează po&zia într'o uni- 
tate şi cu o consecvență lăun- 
trică, perfectă, se prelungește 
într'o mișcare sufletească ne- 
sfârşită. Continuarea firească 
a vieții prin moarte, souidari- 
zarea lor necesară şi esenţială, 
— iată înţelesul pe care-l su- 
gerează stţroiele citate. Ele ne 
pot da o idee satisfăcătoare 
despre puterile reprezentative 
ale talentului d-lui Marin Ra- 
du Voinea. Cărturamul, intelec- 
tualul, şi-a păstrat nealterate 
şi sensibilitatea și înţelegerea 
caracteristice sufletului anwo- 
nim pe care-l exprimă, simţin- 
du-se solidar cu el şi autorizat 
prin el. De aceea, 
„Asceză“ una din cele mai cu- 
prinzătoare și mai adânc înte- 
meiate experiențe poetice. Re- 
zultatele ei pot fi numite fără 


şi 


ezitare, fiind vorba de poezii - 


ca „Bătrâna“ sau acelea dim 
care am înșirat numai titlurile, 
velizări, 


MIHAI NICULESCU 


LITERATURĂ DE SEZON 


Nu sar putea spune că Româ- 
nul este prea păstrător de trad:- 
ţii. Sunt însă câteva cari i-au in- 
4rat în sânge. Și nu dintre cae 
mai fericite, fată, de pildă, pre- 
paratvele culinare legate de -a- 
murgul unuj an şi de începutul 
altuia. 

Prima zi a anuiui de mari ho- 
tăriri care se anunţa a fi 1942, 
l-a găsit pe Rumânașu: nostru 
tot cu cușma pe-o ureche îngh:- 
țând voios duzini de să mă-uţe... 
tradiț-ona:e, vinişor, cozonăce!: și 
alte multe... „cam vremurile 
bune“, 

Dar nu despre acestea am in- 
tenția să scriu aci. Ficatul şi ri- 
nichii îşi vor spune cuvânt: cu 
mai muită competenţă și, poate 
chiar, putere de convingere. 

Vreau să vorbesc anume des- 
pre iiteratura care însoţ:ște por- 
ţia de plăcintă pe care tot tra- 
diţa cere s'o consumi în zorii 
noului an, despre renumitele Ră- 
vaşe,  „ambițioase. caragh'oase“, 
cum le recomandă  vânzătorul 
ambulant, înghețat şi zdrenţăros 
din ale căru: mâini ie cumperi 
cu doi :ei (şi cu două m'iioane de 
microbi) spre a le vâri în plă- 
cinta musafiri.or. 

Lectura acestor bilete este de- 
liciul comeseni:or și unica lite- 
ratură pa care cetățeanu. sătu, şi 
dispus o „înghite“ de Anul Nou. 
Râd convinşi cu hohote când 


mare bileţelu: d-lui Ionescu : 


Nu te mai strâmba'n oglindă, 
Cum făcuşi anul. trecut. 

Te fixează toaţă lumea 
Piindcă ești destul de sut, 


Tar Pisoupeasca şi Protopopea- 
seca fac cor cu Ionescu când se 
dă citire bilețehuui Vaxi:easchii, 





Ai ciorapul de mătase 

Și pantojul e de lac. 

Ce folos nu ești frumoasă 

Dragă ce vrei ca să-ţi fac. 
1] 


Şi, buna dispoziţie ajunge la 
paroxism, când alt musafir este 


gratificat de autorul anonim tu - 


catrenu. : 


Hai noroc şi bucurie 
De al tău cap să se ție! 
Nu că ai cahtăți bune, 
Dar azi așa se spune! 


Mai puțin succes vor obține de- 
sigur aceste patru versuri : 


Ia şi tu o carte'n mână 
Că n'o să-ți strice de boc, 
Te vei cultiva niţel, 
Insă nu cu cărți de joc! 


Adevărul rău vers:ficat va găsi! 
prea mulți cu musca pe căciuă, 
ca să poată fi obiect de haz, 

Sunt acestea momente de fe- 
ricire desigur. Dar nu ştii pe cine 
să-l fericești mai întâi: pe auio- 
ru: „Răvașelor ambiț.oase, cara- 
gh.oase, etc., etc.“ sau pe veselii 
conv.vi. O întrebare a care vă 
as să răspundeţi, 

Și totuși... 

Un confrate, nu spui numele, 
persoană însemnată, sa amuzat 


„și, pretinde el, a amuzat socieia- 


ţea într'o seară, :ansând cele câ- 
teva „biieţele“ pe care le voiu 
Înșira ma: jos: 


„UNIVERSUL LITERAR E 3 


oferit 
b care o duduie se oferea să ghi- 


Trece vinul, însă 
Pietrele rămân. 


Ș:, în fine gazdei, care ne-a 
la sfârşit o cafeluță în 


SP cească, 


Evident, 
Ele sunt graţie ție. 


îți spun confrații 


Și fiindcă d-ra îcar făcea une- 
je rezerve în aceasiă pr.v.nţă a 
adăugat : 


Sendoaie duduta Icar 

Nu doară că ştie ceva, 

Să'ncerci s'o convingi en zadar, 

Se'ndoaie de graţia ta. 

%, | 

Unui doctor care desoria o 
foarte  reuși.ă operaţie asupra 
unui rănit oribil mut:lat, pe care, 
după o m.nuţioasă operație de 
chirurgie estetică, a putut să- 
redea societăţii. 


Rănilul X și-a pierdut gura, 
Dar doctoru-i făcu f.gura, 
Urmarea, nu-mi vine să spui: 
Mai are-un dinte... contra lui. 
Tot amfitrionuiui, funcționar 
la Soc. „V-a“, 


Predestinat fuse bădia 

Să fie funcţionar la „Via“, 
Dar crud a fost al său des.in 
Caci „Via“” asta nure vin, 


Unui Qentist 
Afirmau clienții 

(Vai de dânși, triștii) 
Mai aprocpe dinţii 
Chiar decât dentișiii, 


socotim . 


care sună cam așa: 

ție, întors de pe front, 

Te. duci mereu la cinema 

Ca să vezi amor mereu, 
Ca să fii iubită tu, 

Lucrul ăsta e cam greu. 


Avocatul povestește 
Gura lui în săbii taie, 
La Odessa, Simferopol,... 
da Bate... câmpii de bătaie. 

Vaxi'leasca uită și ea de toate 
acestea când, cu respirația tă'ată, 
d-: Pipirig:anu citește bietul pe 
care d-na Piscupescu căuta dis- 
cret să-l treacă sub tăcere şi sub 
masă : 


graț:oase dudui : 


Două fete, două graţii; 
Dar a treia und' să fie? 





(arte postală 


Aura și scumpa mea copilă, 

In grădina toamnei însorită 

Vă va strânge visele'n pupilă 
Aşteptarea, — frunză 'ngălbenită. 


Cine ştie dacă'n astă noapte 

Nu se vor închide ochii mei? 
Stelele vor tremura în șoapte 
Cu întunecimi de moarte'n ei. 


Ştiu că somnul o să-mi fie greu 
Intr'o groapă plină cu noroi, 

Dar mă va 'nveli frunz'șul meu 
Şi-am sadorm gândindu-mă la voi. 


ION SOFIA MANOLESCU 


Rânduri pentru lama 


Lumina ce mi-a dat-o la plecare 
Pe fruntea abătută nu s'a stins; 
Port, mamă, dorul de alt soare 
Cum poartă desnădejdea un învins. 


Surâsul tău doar în aducerile aminte 

Mai stăruie ca o icoană din trecut; 

T'rec printre oameni fără să le spun cuvinte — 
Deşi-i cunosc, le sunt necunoscut. 


Eu simt azuru! vechilor porunci, 

Mi-i sulfetul şi azi tot alb ca zarea — 

Ma: pot vorbi cu Primăvara'n lunci 

Şi mă încumet ca să chem în şuer depărtarea. 


Mai știu şi-acum poveştile acele, 
Câna mă „speriai ca s'aţipesc; 

Mi-i drag. și astăzi să cetesc în stele 
Și nu mi-i, frică luna să o fugăresc. 


Dar prea sunt singur şi departe 

Şi ştiu cât-plângi de-i rău cu mine, 

Că numai tu ai vrut să plec la carte 

Şi pentru; ie ta, măicuţă, află că mi-i bine! 


RADU PATRAȘCANU 


Sonalină 


Din strălucirea moale a coapselor de lotuşi 
S'aude cum lumina iruptă'n partituri 

A bâiguit la poartă, mucegăit, — şi totuși 
Ca o legendă pură, culcată în păduri. 


Boinave portative rămase în viroage 
Ingenunchiază'n seara de zmeură şi lapte, 
'Ca o femeie crudă, în care mustul coace 
Livezile, și'n care cad rodiile coapte. 


Castanele de sgură şi vâslele de vată 
Adulmecă aroma fâneţelor amare, — 

Beţia unor baluri, pe care, altădată, 

Le-au dus în inimi regii și prinţii'n buzunare. 


“Pământurile grase sau învelit în aburi, 

Ne urcă în artere căldura și ne-alungă; 

Din ugerele serii prin proaspetele jgheaburi 
Se'ntinde umbra'n suflet, melodică și lungă... 


Arsurile din sânuri şi obrajii ca pelinul 
Ne strigă din sonata cocorilor... In jocuri, 
Salcâmii ne par negri... Hubito, curge vinul 
Indepărtării noastre de oameni și de locuri. 


ION CARAION 


Unui avocat cu multă imag:na- 


Amtitionului, june tată a două 


Tot !ui. 

Dentist ales, de prima mână, 
Cum nici un alt nu se găsea 
In toată patria română, 

El trăgea vecinic la măsea. 


Unui conviv care într'o ampiă 
şi documentată p.:doarie peniru 
vin, spunea că vinul — și efec- 
tele sale — „trec“ rapid. 


Trece vinul, trece, 
Dar rinichii spun: 


In ritm cu moda se dorește 
Şi-atunei la dâns-a invitat 
O duduiță ce ghicește 

Fără greșeală'n sarogat. 


Norocul fericitului autor ai! a- 
cestor  răvășse este că nu vă 
poate auzi: părerea. 

Și pentrută am terminat cu 
Răvașeie de Anul Nou, îmi fac o 
datorie, iubiţi cetitori, să vă urez 
la toţi (șapte, ar zice un răută- 
cios) un An Nou fericit, nu în 
sensu. tituiui rubricii mele. 


GHICITOARE 


la ghiceşte ghicitoare: 
Este Sare. 

Sare n'are. 

Gura mare, 

Capu' tare, 

Poartă părul cu cărare 
E biped ca orişicare 
Are însă în picioare 
Dar ales, nu ca oricarei 
E| anume e în stare 
Să scrie cu fiecare 


Versuri fără încetare. 


Oare ? 

Cine, care, 

Să-i rezise-ar fi în stare? 
Mare 

Tuiburare 

Provoacă bădia. Mare 
Frământare, 

Agitare, 

Stimulare. 

Concentrare 

De talente literare 

Care, 

Care mai de care 

Au lovit în zisul Sare 

Așa că nu-i de mirare 
Tot lovimdu-l fiecare 

A ieșit prin măcinare 
Dintrun bloc plin de tărie, 
Sare... de bucătărie. 


RADU A. STERESCU 


* 





CANTECE NOUI 





Insemnări pe manșetă 


Imtraţi de puţine zile în iu” 
reşul noului en, nam puiut: 
desprinde încă prea multe tâl- 
<ur. lirice, ca să le impârtăşim 
tuturora, Poaie că poeţii s'au 


- zetras în odăi, mulţumindu-se 


cu un foc bun şi cu un pahar 
de ceai, lăsând pentru o clipă 
jeaoparte  oate  preocupăriie 
înrudiţe cu tocul şi hârtia. 
Doar câteva mesagi ratăcite 
printre fulgi, au venit în aces- 
fe zile de unan:mă odihnă, 
smulgându-ne visului şi lenesi, 
cu versurile de fiece zi» mai 
malţ nepubuicabile şi banale, 
aşa cum se în âmplă şi în ce- 
ielalte 51 de saptamâai ale a- 
muiui. Sâ le iasâm însă în 
piata Domnului, şi să d.vagăm 
puţin, pe marginea poese. şi 
a oamenilor ei. cu gâudul liber 
şi înfrățit cu oamenii — dar 
mai cu samă cu voia poeţilor 
şi a cetiton.lor. În rest, le fă- 
găduim că de săptămâna vii” 
toare vom intra în „normal !? 
* 

în Bucureşti, pe bulevardul 
Bră izzau, între cafeneaua Wil- 
son şi un mare blakhaus, e 
înghesuit un chioșcuil:ţ şubred 
şi p:rpiriu, prin care bate vân- 
tul iarna şi intră soarele vara, 
în bună voe şi fără vreo su- 
părare. Poatecă grăbiţii tre“ 
cători nu vor fi băgat de sea- 
mă că acolo, tocmai zcolo, e 
un chioşc. Nici nar fi de mi- 
rare, mai ales că acolo nu se 
vinde nici peşte, nici carne şi 
nici țemme, 

Dimpotrivă! In baraca aceea 
şubredă ;e o mică aniicărie 
care oferă zi de zi spre cum- 
părare, cărţi, reviste şi dicţio- 
nare — recunoaştem : o marfă 
în fața căreia se opresc mai 
mult elevii, studenţii şi poeţii, 
în general oameni fără prea 
multe parale, Până aici, veţi 
spune, nimic neobicinuit, ni” 
mic care să se încadreze; cât 
de cât, în limitele acestei ru- 
brici, care are legătură mai 
mult cu poesia decât cu căr- 
țile ei. 

Dar iată că acolo înlăuntru, 
'în chioşcul bătut iarna de vânt 
:şi vara de soare, e un negus- 
tor care se doesebeşte puţin 
'de ceilalți, un nsgustor pe care 
nu me aşteptam să-l aflăm aici, 
tocmai aici, De fapt omul aces- 
ta e nu un negustor, ci e poe- 
tul D'mitrie Stelaru, boemul 
bard al tinerei generaţii, care 


“se pare că şi-a nimerit vaca- 


ţia. Nu ştim câtă vreme aripile 
îi vor mai Sta închise în cuşoa 
aceas'a, dar ţinem să atragem 
luarea aminte a tuturor celor 
ce-ar putea fi interesaţi oare“ 
cum de acest fapt care iese pu- 
țin din comun. Noi înşine 
ne-am mira: când, mai acum 


“câteva săptămâni, am dat pe:.. 


tra întâia dată de noul ne 
gusior, care — marturisua — 
ramasese tot poet. puetul Ste- 
laru, cei cunuscut de nui toţi. 
bar parcă urecea prin ochii sa 
O juwmunuţă noua; Luca! in Cate 
pă :a Care v rălaia de vant 
barpuar 1şi facea inurarea în 
„Pravalie” pe gauriie un pe- 
Teţe, GnEeMul iăuiga 9 S0p.ţă, 
între un Samain şi un Ver” 
lase, mute Jarry şi al sau 
Unu, Sielaru vinue &cuma tu” 
turur ctace-o frâmura de vis» in 
schimbul unu puma de go.o- 
gani ruși Şi mizaru, Acolo, în- 
Le hurţuage şi n10iil, în eni- 
Chuneuţa un bievurdul ră” 
vamu, Steam a început un 


 Meşieşug penuru care nucuoda- 


ta uu vum avea destule bucu= ! 
ri şi tristeţi, 

Când treceţi pe-acolo, prin 
imima otrăvită a acesiej sgo- 
motoase Capitale, priviţi o 
cupă şi prin och.ui de geam 
al „Ant:cariei Stesaru”,. Acolo 
l-am înmtălnuţ pe puet, în tovâ- 
răşia aleasă a alwr poeţi, dar 
ma, ale; i-am văzu, rasfoind 
o antuiog.e, oferind un roman, 
nu cu ma.iile stupide ale ne- 
gus.orusui, ci cu ochii mari şi 
inşti a. Eratelu, care şiie că 
pentru un b.m îţi oferă carne 
din camea celu: de-o seamă 
cu el, esența de intotdeauna s 
viețu şi a morţii. 

lată dece ma oprese zi de 
zi în antucăria de pe Wrătianu, 
acolo untre Cafeui Wilson şi 
un imens blockhaus de beton 
şi oţel! 

* 


Am primit la redacţie o bro- 
şurică. Poesii, intitulate „Wers-: 
pective”. Scriu acolo mai 
mulţi poeţi, despre care poate 
că am mai vorbit, Pentru azi 
vreau să reț.nem însă numele 
unei noui poete, din nu ştiu 
ce loc, Bleam Diaconu: pre nu- 
me, Din cele trei poeme le ei, 
am subliniat o pvesie cu at= 
mosieră de port, cu dragoste, 
cu tărie, o poesie în care am 
bănuit un talent de cere nu 
ne îndoim că ne va oferi sur- 
prize cât mai bogate şi mai 
ined.te. Poema din „Perspecti- 
ve” es.e o realizare în urma 
căreia putem pretinde, dar aL, 
ales putem aştepta. 

ST. B. 


N. B. Manuscrisele se ri? 
met la redacţie, menţionân- , 
du-se pe plic: pentru Ștefan ; 
Baciu. Şi cuvințeie de .răş-- 
puns: Nestorovici L. Radu. 
Vlăa., Const. C,, Al. S. Băin,,. 
Rut, N. Călin, Melinte V.A.:: 
Nu?! Em. Firs., Ștefan Dum: 
Altele: N. Veron,, 1.1. Vint. 
Da. 1. Goga, Andescitrabilă.... 
Ovidiu R.: Da 





: [Li 





ZAPEZILE DE-ATUNCI 


Şi astăzi, ca şi 'n atâtea alte 
Găţi, drumuriie care duc îna- 
poi mau purtat căteva zile in 
orașul adolescenţei.  Zăpezile 
din balada lui Viulon căzuseră 
din belșug, aşa că am avut ră- 
gazul să le rememorez pe toate 
celelalte, la propriu şi. la figu- 
rat. La gura sobei, amintir.le 
şi toate emoţiile par mai cal- 
me, mai stăpânite, aşa încât 
uneori de-abia ţi le mai recu- 
noşti. Apar ca la circ, iar tu 
stai în mijlocul lor, plesnind 
elegant din ibiciu, dându-le or- 
din să facă sluj — să se pre- 
facă în literatură — şi întir”o 
bună zi o să constaţi fără ui- 
mire că eşti un dresor. Imblân- 
zitorul de amintiri. Zadarnic 
însă glumeşti! Ca totul să 
nu-ți scape printre degete, a- 
pleacă-te cu luare aminte a- 
supra acestei mape cu lucruri 
vit şi caută să scoţi esemţe, mă- 
«ar pentru o pagină de revistă. 
- Cum, șovăeşti? Doar e ace- 
iaș oraş uc-acun șapre ani, aşa 
cum ai scris în capul acestor 
coi0ane ! ar şăpue aul, acea- 
sta e o cifră care se apropie 
mai mult de zece şi se inde- 
părtează de cinci. Uchianul îl 
“ţii strâns în mână, dar când 
„priveștiă prin lentilele lui, ţi se 
pare că te uiţi pe dos: totul 
se micşorează și tuge. Dar îna- 
fară de asta, ma. ai încă la 
îndemână atâtea şi atâtea: 
teancuri de reviste vechi, cu- 
tia cu fotografii, maldărele de 
corespondență, cărțiue din raf- 
turi, şi chiar și orașul, mne- 
s«numbatui şi eternul uraş, care 
te ajută, toate, să poţi patina 
pe luciul fătă de pată ai adu- 
cerilor aminte. Curaj, tinere 
bătrân! Când alţii îşi scriu me- 
"morii: lipsite de sens, la optzeci 
de ani, tu să ai curajul de-a 
scoate din uitare măcar un 
atom de viaţă, la douăzeci și 
trei, mai ales când trecutul se 
măsoară pe șapte degete. Două 
mâini, așadar, 

Brașov 1934 nu e numai o 
cifră. Efervescenţa spirituală, 
tebra literară, saltul din coti- 
dian pe care l-a riscat o mână 
de tineri pe vremea aceea, al- 
cătuește în orice caz un răs- 
timp din ale cărui elixiruri se 
va scrie istoria provinciei de 
ieri, 

Să nu se mai întrebe nimeni, 
căci ridicăm perdeaua ! 


OAMENI 


Printre pietrele acestei ce- 
tăți, o epocă în minus sau în 
plus, trece aproape nebăgată 
îm seamă. Când timpi în- 
ghite cu coiţii săi ziduri şi 
fortărețe, oamenii care se 
freacă de ele trec mai bana: 
decât niște păpuși de câlți. 
Dar aşa cum stărueşte în 
am-ntirea mea, Brașovul de 
atunci nu-şi poate trăda atât 
de ușor actori Cum stau de o 
pante, ca şi mai ieri, îi aduc 
pe nes:mţite în lumina laa- 
ternei, twecând peste toate 
cancanuriie și micimile, pe 
care de-atunci moartea le-a 
nivelat cu o uluitoare grije. 


mg 





NICOLAE CANTONIERU 


Căci sa dus și selipitorul 
Cimeimat, care patrona pe-a- 
tunci ca o bunăvoință obosită 
cenaclul „Braşovul literar”, 
risipind din ce în ce mai rar 
— între Curtea de apel şi în- 
bne “parc — nestemata mei 
rime, sau un madrigal. Plicti- 
Sit şi bolnav, trubadurul aș- 
tepta din zi în zi o mutare la 
București, fără să bănutască, 
cred, că Eternitatea îi e mai 
aproape decât Capitala. Cu 
lavaliera și cu ghetrele-i albe, 
acest ciudat cântăreţ trăia 
din ce în ce mai mult din tre- 
cut, închis între cărţile lui 
din str. Regina Maria. Când 
l-am cercetat acolo, pentru 


cea dim urmă oară, scuzân- 
du-mă că îl „conturb“, a zâm- 
bit și mi-a spus: „Nu-i nici 
um deranj! Şezi, băcţaş!“ Dar 
azi îl aud și-l înţeles parcă 
mai bine: „Nu-i nici um de- 
ranj !“ 

Şi unmându-l pe Cincimat, 
sa dus și bunul Nicuae vau- 
tonueru, stâlpul iubit al ado- 
lescenţei meie, p: care zadar- 
nic îi mai chem și-l așiept. 
Inalt şi fumuriu, străjuit de 
Aurel Marin şi Mihail Chir- 
noagă, N.cuiae Canvunieru a 
însemnat pentru epoca aceea, 
tot ce e nou şi bun. Tinerețe, 
elan, talent, omenie, camara- 
derie, frăție, toate aceste da- 
ruri le-a imprăștiaţ în jur, 
minţindu-şi (acum îmi dau 
seama) stropul de viaţă care 
avea să se sbată îm el doar 
încă un an, 

Strâns uniţi în jurul unui 
ideal și a. unui crez, oriunde 
ne adunam, Neculae Cauuto- 
n.eru era punetțul hoțăritor; 
d: pe „promenadă“ la vre-o 
tibrăie, sau din locu mța lui 
din str. Spitalului pe „Corso“, 
silueta lu trecea dreaptă şi 
dârză „aşa cum i-0 văd şi as- 


"tăzi, dincolo de moarte, când 


n chem uneor sau cână îl 
așept. Am cunoscuţ încă des- 
tu oameni  de-atune, dar 
mieiodată mu am mai simţit o 
asttei de inima de om, ca 
aceea care bătea în p.epiul 
de boinav al minunatului 
Cantonieru, 

Sărac și nedreptăţit, ironic 
și mândru, omul acesta n'ar fi 
îngâduiț nicioaată sa se serie 
despre el pe um ton văicăreţ 
și poate că tocmai de aceea 
imi stăruesc în minte rându- 
zil> lui de pe o carte poştală: 
»Impuze francul mai rău de 
cât time şi când pumn mâna 
pe bani, cumpăr cărți poștale 





EUGEN JEBELEANU 


șii scriu la prieteni“ O, cum 
s'au revolta atunci cei c.mei- 
spreze ani ai mei, fără să bă- 
nu.ască măcar că peste cinci 
iuni Cantonieru avea să moa- 
ră singur şi uitat, pe malul 
Dumă, la Giurgiu. 

Şi dacă am amintit de Au- 
rel Mar.n şi Mihaul Chirnoagă, 
mușche:ar.i de eri, care n'au 
încetat nici o clipă de-a crede 
în cuvântul ser.s, nu pot să 
trec peste acel Ion Focşenea- 
nu, gazdă de poeți şi artişti, 
e insuși poet de talent, care 
după o scurtă dar ag.tată ac- 
tivutat2 scri-toricească, s'a re- 
was în anonimatul unei vieţi 
de fiece zi. 

Ei toţi au purtat făclia ar- 
tei, şi când îi aduce inaintea 
ochior, dincolo de timp, mi 
ze pare că nu mai suna atât 
de singur, întrun oraș cunos- 
cut şi uitat, în care azi cântă 
aţi timeri, acoperind cu gla- 
sul lor argintiu și tăios, huhu- 
rezii vremii, 


PROVINCIA, „FRIZELE“ ȘI 
TIMPUL LOR 


Să nu zâmbiţi, doamnelor și 
domnilor, dar firul acestor po- 
vești parcă mi-a pus barbă și 
favoriţi. Să nu zâmbiţi, când 
am să vă spun că „provincia“ 
de eri, acest termen în jurul 
căruia s'au dat atâtea lupte, 
era mai vie, mai clocotitoare, 
decât cea de acum. „Frizele“ 
dela Braşov, nu erau un feno- 
men izolat, decât poate prin 
calitate, căci în rest, reviste şi 
foițe apăreau mereu şi oriun- 
de.: Și era o animaţie şi-un 
ritm, la cartierul general al li- 
ricei din Braşov, oridecâteori 
sosea ceva nou, toate elanurile 
și greșelile găseau justificare. 
Chirnoagă le răsfoia nervos, 
Marin mai sceptic, în timp ce 
eu le bombardam cu epistole, 
toți străjuiți de grimasa zâm- 
betului lui „Nea Nicu“ Canto- 
nieru. 








UNIVERSUL LITERAR 





—- Reportaj inedit — 


»13“ la Focşani, „SO: H:“ la 
Turnu Măgurele, (bună revis- 
tă!) „Plai“ la Cosmim-Cernăuţi, 
„Fişier“ la Cernăuţi, „Pămân- 
tul“ la Călărași, „Lamuri“ la 
Mediaș, „Foc tânăr“ la Roman, 
„Abecedar“ la Turda, „Bloc“ 
la Piatra Neamţ, toate soseau 
în pas alergător, bătăioase, dar 
pure şi sănătoase, 


BUSTUL POETULUI „ST. 0. 


Şi „Frize“ la Braşov! Mai 
bine de un an de zile, acest 
monitor al provinciei a colec- 
tat în coloanele sale tot ce se 
scria mai frumos şi mai nou, 
pe întinsul ţării. Călăuzindu- 
se numai după talent, cei trei 
redactori au publicat aici pe 
toți cei ce veneau între ei, cu 
o poesie bună, cu un articol 
cinstit, cu o nuvelă plină de 
miez. 

In Strada Lungă 160 era re- 
dacţia. Im strada Fântânii, chi- 
chineaţa de tipografie a lui 
Antal, iar între aceste două 
puncte cardimale, se lucra re- 
vista. Corecturi, corespondență, 
expediție, schimb, un sistem 
redacţional şi administrativ 
destul de încurcat, pe toate le 
aranjam la timp, deavalma, a- 
jutaţi numai de-o birje hodo- 
rogită cu doi cai, şi de Șara- 
met, legendara ordonanţă a 
lui Mihail Chirnoagă, care era 
şi colportor şi factor şi curier 
şi hamal, muncind pe spetite 
pentru „succesul moral“ al re- 
vistei. La „Frize“ şi-au luat 
sborul atâţi poeţi şi tot acolo 
au prins aripi multe talente 
limtre cele ce circulă azi pe 
piață. Liceeam juvenil, semna- 
tarul acestor pagini era secre- 
tar de redacţie, urcând în goa- 
mă scările spre muceda odaie 
a lui Cantonieru, vestinduel 
că, în fine, B. Iordan a trimis 
o poveste cu Tiriplic, sau că 
Silviu Roda — pe care vremea 


-€ 








l-a smuls dintre noi atât de 
curând — a expediat un teanc 
de poesii și numărul unu din 
„Foc tânăr“. Numărul unu, dar 
şi unicul! 

Noi nu am avut nici rotative, 
nici linotypuri, nici zincografţie, 
ci întreaga revistă (ba chiar și 
cele trei-patru cărți plătite, ca 
să apară în „editură'“) erau cu- 


lese la mână de-un şvab înnalt 
şi ciupit de'vărsat, care rămâ- 
nea de multe ori perplez în 
fața unei poesii de Horia Ghiea, 
sau a unui cursiv semnat M. 
B., în timp ce unica maginuţă 
plană, manevrată cu mâna — 
umeori chiar şi de domnii .re- 
dactori care se agitau prin ti- 
pografie — scotea la iveală 
coalele care erau fățuite în a- 
ceeași încăpere, care era şi le- 
gătorie şi tipograţie — întrun 
cuvânt: o tipografie complectă. 

„Frize“ ma fost numai o re- 
vistă şi nu numai 0 grupare, 
așa cum wa fost mici editură, 
nici cenaclu, cu toate că'a fost 
câte puţin din toate acestea. 
Când stau și mă gândesc, des- 
cătuşat de. timp și izolat de 
oameni, îmi dau seama că 
„Frize“ a fost un curent, un fel 
de a trăi literatura şi de a în- 
nobila viața, care s'a perpetuat 
în timp, cu alți oameni, dar 
cu aceleaşi idealuri. Căci oare 
adeziunea de mai târziu a lui 
George Vaida nu e un fenomen 
sufletesc, o totală suprapunere 
de destine, care trebue așezată 
tot sub semnul acestor „Fri- 
ze“, care de bună seamă nu 
şi-au spus încă ultimul cu- 
vânt? Vezi, îmi spun, au trecut 
aproape şapte ani. O lovitură 
piezişe a pus capăt unei minu- 
nate aventuri spirituale, care a 
îmbogăţit ceva mai mult decât 
sufletul acelui Braşov; dar 
moartea acelor file albe care 


REZ 


Nu mă orbește, Doamne, primăvara „, 

Cu toată năvălirea ei de verde. i 

Nici visul în hăţişuri nu mă pierde 

Şi nu m'alintă cu răcoare seara. 4 


Zadarnic muşc din aurul poemei 
Când n'am în inimă, de fier, credinţa. 
Visez să-mi f:e slavă biruinţa 

Şi râd de moartea pură-a crisantemei. 


Păcatul săgetează orice stea 
Şi bolta mi-i oglindă de pământ... 


Ce-i lumea mea zidită de cuvânt 


% 


Şi ce.s tristeţile târzii de nea ? 





ieșeau lunar din teascuri, e 
numai un popas, după care se 
mai pot spune multe cuvinte... 


CORESPONDENȚE 


Eram un grup, dar parcă am 
fi dorit să fim și mai mulţi. Ne 
întâlneam mereu și nu ştiu cum, 
râvneam să avem printre no: al- 





IOSIF, LA BRAȘOY 


ţii şi-alţii. Scrisori lungi își luau 
sborul în fiecare zi în toate un- 
ghiurile ţării, așteptând răspun- 
suri încă din clipa în care erau 
amuncate la cutie. Și zilnic aveam 
un curier bogat, pe care ni-l îm- 
părtăştam apoi reciproc, pentru- 
că în fiecare plic, unul dintre 
noi avea pentru toți ceilalți un 
post-scriptum, o întrebare, un 
imbold, care trebuia spus fără 
zăbavă... 

Bătrânul Covalski, factorul ca- 
re a pierit în flăcări ca un au- 
tentic cavaler, iubitor al vinului 
şi-al unui zâmbet, se înființa în 
fiecare zi la uşe, ciocănind dis- 
cret și depunând pe biurou 0 re- 


vistă, o carte sau un mesagiu. 
Așa şi altfel încă, populam Bra- 


i 


10 lanuarie 1942 


SO V, 1994... 


de ȘTEFAN BACIU 


nu se oglindește în acele vrafuri 
de hârţii, decât în măsura în ca- 
re noi le imprimăm căldura și 
dragostea inimii. Dar oricât am 
uita prin poduri și saltare o co- 
moară fără de preț (şi nu fără 
de valoare) ca aceea, tot va veni 
o zi, când un „savant“ colbuit şi 
nu fără de haz, va descifra date 
şi întâmplări, acolo unde se sbă- 
tea o inimă care nu încape îi 
note şi în variante. Dar mâi erau 


VIZITELE 


Im gara Braşov soseau zilnic 
trenuri, şi uneori câna ascultam 
ecoul lor care se lovea de spinarea 
Tâmpei, declamam versurile lui 
Cotruş: 


„O, plecările, plecările, plecările 
„Din toate porturile şi din toate 


gările 
„Spre toate ţintele, spre toate 
 aşteptările!“, 


visându-ne întrun compartiment 
izolat, sburând spre cime ştie ce 
iubită din Antile „sau spre vre-o 
şezătoare dela Focșani sau Sfântu 
Gheorghe. Pe atunci svâenetul 
oSii.or avea pentru noi un farmec 
inegalabil şi din toate drumurile 
Spre gări, îl rețin mai dureros 
pe-acela în care l-am condus pe 
bietul - Cantonieru. Mircea Bră- 
tucu, Chirnoagă, eu şi încă unul 
sau : doi, care-mi scapă din me- 
morie. Dar nu, acum nu vreau 
să vorbese despre asta! 

Uneori, ne trezeam cu câte un 
domn necunoscut, care suna ja lo- 
tuința câte unuia dintre noi, în- 
trebând fără vre-o altă introdu- 
cere, dacă aici stă domnul cutare 
sau cutare. Și totdeauna ae în- 
tâmpla în aşa fel, că domnul cu- 
tane locuia acolo! Erau bine im- 
formaţi aceşti domni necunoscuţi, 
acești vizitatori ciudaţi, care în- 
trebau de un tânăr elev, sau de 
un domn sublocotenent care era 










şovul, cu duhuri, și deatunci am +5 


invățat să cunosc, după prima | 


aruncătură de ochi numai, slo- 
vele pe care le mai întâinesc şi 
azi. 

Ascuţitele săgeți ale iui Jebe- 
leanu, rotunjimile nervoase ale 
lui Chirmnoagă, „purecii“ lui Greor- 
ge Puitneanu, (care pe-atunci era 
Aurel) cărțile „tapate“ la maşină 


ale lui Ion Manolescu, Ion Sofia | 


de azi, caligrația cuminte e lu 
B. Iordan și liniile aruncate îr. 
toate vânturile, 
mototolite ale lui Mircea Strei- 
nul, când închid ochii, plicurile 
îmi joacă înaintea lor, comuni 
cative și bune, păstrână toate să- 
rutul umed al ştampilei, care le 
pedepsea, înnegrindu-le purita- 
tea. Știu că Braşovul de-atunci 


e d i ni ei 


Nu-mi pasă, Doamne, de m'o duce pasul 


depe hârtiile 


Pe drumul fără de întoarceri vrute ; 
S N'o să mă plec tăcerilor durute 
Și 'n moarte n'o să mi s'astupe glasul. 


Şi-am să te strig stăpâne şi dim lut 
Că n'o să-mi fie glia lanţ nici chingă. 
Nu poate veșnicia să mă 'nvingă, 
Că-mi stau, cu miile, strămoşii scut, 


, Şi-am să te strig pe nume Dumnezeu — 
Setos de pita ta de vis şi soare, 
Că se cuvine-o dreaptă sărbătoare 
Și umiliţilor din neamul meu. 


N'am să cerşeso nici mort din direptate 
Că n'am îngenuncheat cât am fost viu, 
Şi.aşa, poemul ăsta dacă-l scriu, 
II scriu pentru țăranii mei din sate. 


LUCIAN VALEA 









MIHAIL CHIRNOAGĂ 
și ȘTEFAN BACIU 


plecat intr'o- manevră de trei-pa- 
tru zile. Numai pa Cantonieru 
il aflau mereu acasă, întins pe o 
canapea cu mult prea scurtă 
peniru trupul lui de uriaş, aşa 
cum 1 -o fi aflat şi moarlea, în- 
tro zi:de toamnă munteană. 

Ehei, ciudate și bune vizite mai 
erau şi acestea! 

Neaşteptat, pica fostul braşo- 
vean Eugen Jebeleanu, arborând 
tot alte cravate şi întârziind apoi 
dela întâburi, fiind.ă îl furase 
somnul la „Coroana”. Dar ori- 
cum, popasuri.e lui culminau în 
totdeauna în plimbări lungi şi de 
neuitat, la care eu îl atacam apoi 
cu serii înitregi de poesii inedite, 

Şi Jebeleanu pleca tot atât de 
neașteptat, dar tocmai în ziua 
dispariției sale, un bilet venit cu 
Şaramei, ne anunţa că în strada 
Lungă 160 ne așteaptă Pavel Ne- 
de.cu, care tocmai descinsese din- 
trun tren mixt. Din strada Re- 
gina Mar.a, Mircea Pavelescu, ne- 
potul lui 'Cincinat, ne ruga să 


fim la cafeneaua „Coroana”, ui- | 
tând că rigorile regulamentului | 


ne-o interziceau. Dar invitația lua 
serul unui ordin, așa încâţ peste 


un sfert de oră, discutam de zor | 
cu Mircea Pavelescu, poet her. | 
metic şi autor al plachetei „Călă- | 
tor prin umbra sa“, care.ne. 


anunţa că a mai tradus un poem 
din Gerard De Nerval şi că sa 
certat cu unchiul, din pricina 
unui articol apărut în revista 
constănţeană „Liceu”, cu un an 
în urmă. Ca un fum albastru, în 
uniforma-i de marinar, poetul 
dispărea şi el, scuzându-se apoi 
în lungi epistole, (ce frumoase 
scrisori!) pentru fuga lui cam 
îintempestivă, 

Şi veneau alţii şi alţii. Intr'o 
zi a descins aici, dintre ceţurile 
Cernăuţilor, Mircea Streinul, în 
mână numai cu o servietă, dar cu 
un potes plin de imagini despre 
lună şi cu un plan măreț al edi- 
turii sale, în care aveau să fie 
tipăriți toţi stihuitorii României. 
Oare numai ei să fi fost? 

Nu, nu. Imi răsare în minte și 
Ladmies Andreescu; :: mereu În 
drum spre Mediaş, apoi Petre 





Pascu, simpaticul bard arăd.u, 
izolaţ, în fine Niculae Albu, toţi 
aceștia poposind fie la noi, fie 
aiurea, întrerupându-şi drumul, 
Sau oprindu-se, numai de dragul 
unui șpalt cu corecturi, sau pen- 
tru un volum în ediţie restrânsă. 
Nu știu prea bine dacă astăzi 
tinerii poeţi îşi mai vizează de 
câte două ori bileţul de drum 
de-a treia, dar când îmi amin- 
tesc de vizitele din 1924, regreţ 
infinit că dim ce în ce mai mult 
ne place să călătorim cu trenuri 
de lux, cu popasuri câț mai 
scurite. 


TOAMNE, PRIMAVERI, .. 
PROECTE 


Vara mai ales, şi într'o măsură 
oarecare și iarna, nu prea erau 
„sezoane“ literare.  Actih:iatea 
cea mai 'febrilă, robotealu cea 
mai intensă, sbuciumul cel nai 
accentuat, toate acestea se con- 
sumau în lunile toamnei şi ale 
primăverii. Atunci, mai ales 
atunci, ne adunam noi, câte doi 
sau mai mulți, în lungi concilia- 
bute, împărtășindu-ne tot ce a- 
veam pe înimă şi în gând. Nu 
pot spune ca alţii că am traş lu 
fit dela liceu, dar știu că de 
multe ori m'am dus la școală cu 
lecțiile ameţite, din- cauza unui 
nou model de paginaţie, sau că 
Chirnoagă s'a culcat: de multe 
ori la patru spre ziuă, fiindcă nu 
mai pridudeau cu lipitul baniizro- 
lelor pe „Cartea de dragoste“, su 
fiindca scria încă zece pagini la 
romanul, rămas în proect, „Db- 
şteasca prietenie". Câte titluri de 
opere au rămas numai, atât, câte 
coale înnegrite au prins  muce- 
gaiu în cartoane, câte poeme au 
luat calea coșului sau a subei, 
aceasta nu o. mai ştim nici unul 
dintre noi!... 

Dar „Amintirile unui copil de 
familie proastă“ ale lui Canto- 
nieru, „„Nadir“ volumul meu de 
poeme, esseurile provinciale ale 
lui Chirnoagă, antologia  supra- 
realistă de buzunar a lui Mircea 
Pavelescu, romanul lui  Brătucu, 
„Cărţi de vizită“ de Ion Ștejan, 
şi altele — câte? — au rămas 
numai cenușe şi risipă de litere, 
îmbogăţind cu leșurile lor toam- 
nele şi primăverile, care aveau 
să ne facă mai buni și mai bo- 
gați în experienţă, poate că toc- 
mai fiimdcă pășeam cu nepăsare 
pe locurile pe care nu de mult le 
presărasem cu iluzii, în peregri- 
nările noastre de ultimi și para- 


„ doxali drumeţi peripatetici. 


FINAL 


Acum, când mă aflu la afârșitul 
acestui mărunt fragment din acel 
tot, care ar putea să fie odată 
şi odată mărturisirile unui om, 
mă gândesc că la timpul lor în- 
tâmplările vor trebui să fie spuse 
şi altfel. ' Deocamdată însă, mă 
mulțumesc cu acestea puține, așa 
tum au putut fi scrise, fără in: 
tenția de a alcătui ua fragment 
sau un lucru de sine stătător, 
Nimic din toate acestea, ci simple 
inoriistări în goana timpului, pen- 
tru cei ce au trăit cu noi, dar şi 
pentru cei ce ar dori să ştie ceva 
în plus. 

Spuneam la începutul acestui 
reportaj că zăpezi.> din cunoscuta 
baladă a bătrânului  Villon, au 
troenit din mou Braşovul, Bătbână 
cu molcoma lor cădtrz şi o su- 
medenie de amintiri pe care 





CINCINAT PAVELESCU 


le-am prins în vârf de ac, pen- 
traca să nu le ia vântul. Nu ştiu 
dacă în dosul perdelei mai ninge 
Sau nu. Afară e noapte şi din a- 
mimiri nu a mai rămas decât 
aât. Poatecă şi mâime va ninge, 
cu fulgi albi, pese Braşovul lui 
1941, la fel cu zăpezile de-atunci. 
Sunt singur. Cei din reportaj s'au 
dus în toate vânturile, până şi 
sub pământ, iar din ceace a 
fost, văd în fața mea doar un 
maldăr de scrisori şi de tato- 
grafii: Braşov 1924. 
Braşov, Decembrie 1941. 





EIPOGRAZIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 43 Zaza poștală plăţiță în mamerar sonferm Apeebării die, G-le P. £, 7, a. 2446403