Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0009

ERE Ver Suzi 


Anul XLVI Nr. 9 


cca inierar 



























































































































































































































































IOAN GHICA 





130. — UNICERSCL LITERAR 





C îiitorii DI: 

















IOAN GHICA i 


Se vorbeşte mereu despre vu viensiva 
culturalu de a curti arzatoare necesitate 

pare ci um ajuus sa tim convinşi. Ne 
cazi mi-e atu: se vorbeşte prea mult 
si se lace prea puțin. E lucul să ne a- 
miutiţa vorbele semnului Mora? par 
WERE INOUES... Frege că nu voiu CIs- 
cu, aici, pe larg, aceasta chesuune de 
a Carez SUsciiaale Său pPălruns ŞI 0a- 
menu noşu posuci, E un capuul celui: 
tv câşugut. El trebueşie completat însă 
prin ilAarea uuor interese, pt cure uceasuu 
olenstvă trebue să Je satisiăcă, și în ale- 
geria unur oameni car — tara sa lie 
cenți cu morala -——- să ştie valorifica 
cenice, ma, ales, irebucşie pastrat in cvu- 
Munţăa publhea. Ș, — an prima lime — o 
suendilicart a tuturor vechilor cadre din 
diterite uomenii și — ca 0 completare — 
u parasire a unui prezent care nu va fi 
avut tumpul su se tixeze, să-și adune și 
adavge calutiițile, să-şi reducă la Munuum 
cusururiie, Fireşte că nu suntem pentru 
imnormantarea actualitaţii — la u cărei 
deslişurare trebue să asisiăm tăcuji, re- 
semnaţi, plini de incredere şi binevoiiori, 
să pasmram o atitudine rezervată şi opti- 
mastă. 

[e aici oroarea noastră peniru consa- 
crurea (mai alts când € interesată) a scri- 
itocilor la modă. in realitate ne găsi În 
tnța unor dovezi de enuziasm pe care 
umpul -— acest neinirecut meşter în cri- 
UC —- nu Se va ua înapoi sa le traus- 
furme În... regrete eterne. lată din ce cauză 
credem — cu opera „Luiversul-ui literar”, 
canalizală in aceasta (hrecţiune, a reu- 
şii să stârnească aplauzele unanime ale 
iubitorilor de cultură românească, 

Şi-apu: să fie la mijloc numai inte- 
resul instructiv şi naţional? Nu găsin 
noi oare, în f gurile pe care le rcinviem, 
iu energia şi sulerința lor de adevăraţi 
apostoli, în entusiasmul şi răhdarea lor 
de martiri ai lunirii. în puterea lor de 
recepiivitate şi de «ifuziune de semănă- 
tori pasionaţi, în re “le şi sacrificiile pe 
care le îndurau şi şi le impuneau —- ată- 
iea modele de energii culturale, atâtea 
icoane vii făcătoare «de minuni — după 
vraja cărora ne-am putea conduce? 






Spre a nu mai insista asupra sentimen- 
tului de venerație pe care îl datorăm ma- 
rlor începătosu. Mi-uidue aminte de ce- 
cace unul dia: ci isi dintre cei mai va- 
loroși), pedreptăţi.ui Gr. Alexandrescu, 
de a cărui operă tineretul nostru sc ţine 
utât de deparie, spune în a sa: bpistolă 
Marelui Logofăt 1. Văcărescu. autorul 
„Primăverii amorului“ 


Sunt înult mai vrednici de slavă acei cari 
au făcul, 
In stiințe sau în arte fericitul incepul.... 


E tocmai cazul acestui Î. Ghiza:de a 
cărwm operă plină, variată  instrtetivă 
şi distraciivă — pare a se impiedica atât 


de puțin tocmai aceia dinire noi cari — 
curios —. îi simt mai mult nevotaz 
Şi lucrul pare cu atât mai curios, cu 


1816-1897 


de PALI. 


cât | Ghica avea atâtea alee inviise td 
care, se pure, că, la noi se ţine mai ce 
grabă socuteală) să puata fi cunoscul: o 
rigina sa duineasca, superioara cultura 
pe rare şi-a putut-o asinulăa în pară şi în 
ilară, bună starea materiala, demnirăgile 
pe cart le-a ocupat, stralucita lui carte- 
ră didacucă, fapeul de a fi calatorii cel 
mai mult, seu fi cazut vumeni şt bocuri, 
prernmpănitorul rot culiural pe care l-a 
jucat nai mulie decenii, disiineținaile pro: 
Dies diplomatice, administrative ŞI cul 
rale cart i sau decernat i te pe 
bună dreptaiu — şi câte ale centsicdera- 
Pi Se pare jiă că toate acesta Mau 
losi in nasură să spele (e o cutata 
care inci pe caracterizeazu) păcatele stiri. 
găicare la cer şi in primul loc — pe acela 
de a Îi sera, de a îi ajutat literatura și 
cultura romuntască, Și de aici utarea al 
cărei vul încercam să-l Che la a parle 
in urle ce nemrază. E aici În arest gest 
de ridica a altora D autocaulamnare. 
lon Ghica, in sutletul cărnia îşi va fi fă- 
cut lor cuniingerea că pe urmaşi Îi ver 
înteucesu mai id» grabă acele „rautăţi şi mici 
scuudale”.... 


păcutele şi vina 
")bosealu, stubiceunea, toate relele ce sint, 
inta un mod fiul, logate de o nani de 
[pământ 


de care vorlasie Ioninesenu (Sezisoarea l-al-- 
nu sa intiimdut de necruțatoarea lipsa de 
initres a avvlora pentru cari se stiduta 
şi sa sbatut să dea la o parte futunerecul 
ce invăluia înca. cu destulă densitate, 
sulleut roniânese. Și-a senuiat — în Îe- 
Iul acesta cvuşuient osânda -— şt a biruit. 
Caci = Târă îndoială --- mai mare biru- 
ința nu poate li decăr aceea câştigati îm- 
polriva indărămieiei pentru folosința ca- 
reiau năzuezii sa înalți un templu. Şi ia- 
răşi : valoarea unei v.cturii trebuezte ină- 
surată, şi în lumina perspeelivii, în lumi- 
na împrejurărilor şi a stării de lucruri 
în zare sa câștigul. Sunt considerați de 
care — la L. Ghica foarte ușor se puale 
ține socoteulu — chiar el find acela care 
a stăruit asupra civilizajiei patriarhale şi 
joarte pujin româneşti în mijlocul căreia 
s-a trăit cei mai frumoşi ani ai vieţii. 
Asiiel ci şi-a vuzui neanuul îngenunehiat 
politiceşre şi enlturaliceşte, lipsit de şcoala 
şi de biserică naţională, fără teairu şi Lira 
gazetă, absent dela orice preaenpări înal- 
me: Literatură, stiință. artă: a stai 
de vorbă cu buirânii boeri, la ale cărar 
petreceri sa amuzat de copil, a canspirai 
pentru introducerea ideilor noui, a asis- 
tat la mstalarca atâtor produse ale civi- 
lizaţici apusene, sa bucurat şi a plâns — 
a fost, cu un cuvânt, martorul atent şi erc- 
dincios al uneia dintre cele mai însemnate 
prefaceri operate în sufletul ronâncese 
al trecerii sale, din faza orientală si pa 
ir achală, lan aceia occidentală şi cura 
peană. 

Fără îmtosală că fericia prefacere se 
datorește unui complex de factori şi îm- 
prejurări, în fruntea cărora trebuesce cun- 


Sri 
m 
PAPADOPOIL. su 
„re 
pi tati petice ai i pi 
sideraţi fericații îndrumători, bineveniji ; 
vuridtori de stindarde cari — ustruiţi ha, 
junina Apusului rascujitor de suflețe -__ 
-t Braliau si CUMUDIEE Şi ucasă eeeat, ș,, 
intiiseru aculu, încercau să civilizeze sj 
coasta usile che pramitivism care = See 
gralicegie se uumia Pr.ncipaiule Ho. 
miine. Ca unul diirre aceşti valoroşi inapt 
tit merguuori a fos ÎL Ghicu -- iucrutiițo 
e vapori Ii US: țe 
Nin pt = urin ceace a făcut el bile 
las. pedeoparie. ca prolesor al Acudernile 
“manune, pe ve alta, prin activitatea p 
pbbicisica. Astiel. în prima ordine de hu 
dei. coslugura ui bogată si multipla actitiq ! 
tai de ip A tea stitn piic, predândii 
limp ue * au. lecţiuni de  matematicpe 
seotogie şi ecovrnue politică, Îamiliarul 
and “uueeetul, cure se umbulza în nume 
cu tpinl căcepționaal, cu aceste trei ştiini s 
sutiule de inieres imediat, E —- de astădaty-! 
|. i.bica up adevărat in țiator, căci icu 
“deschide prima iereasiră prin care sufleu fi 
românesc ia contact cu razele binetăcifu 
toare le stiiuței pure şi practice. Dar tru 
aici se manifest lon Ghica şi ca îndrpii 
"mălor literar. O face cu mai mult suctnă 
aic nule, de bine. de rău, găsia 0 atmolu 
feri sriitor ceasea, predecesori mai ferim 
iţi decâi in Muntenia care —-deşi trezi 
iai dle A vene pare su Îi progresat mai Lev e 
si sa li sacrificat produselor  spirituluum 
mat puțin. ta acvusta îl duce şi fericitle 








împrejurare de a se imprieteni, chiar del, 
“vuire, cu Nogâlniceanu icoleg 
purta 

ales cu N. 
altul 


la aceiaj” 
numele lui Mil Pi 
AleesandOT 
pârtaşi ai începe 
wela „IDacin litera 
ră” care ia trase în scrisul românesc SI in 
nie atăr îte energiei. Şi asul — la Se 
— sa apare acea epocală „Propăşire” car, Sa 
«in cauza iiemperanţei stăpămrii rusește 
nu se putea numi decât cu subritlul: „For 
stiințilică şi Ltriară” 


Aeudemie care 
Sirrza) st mul 
şi uuul si 
De etietț i 





% că 
ri 
Fireste vă — an această direcțiune 3; 
lon Ghica nn putea aduce prea Inult nouei 
dar numai asocia, enerzei lui Kogăli fe 
ceanu și talentului lui Alecsandri, preotii 
pările serioase, completa cu ştiinţă, poezăni 
si istoria - public ând aici cercetări hp] 
iond ca Masurile şi greniăţ le romăneâta 
şi moldovenesti : iespre importanţa etane 
noniei politice : Oehire asupra ştiințeloraj 
apoi i si nu se uite un Incru: „Foni În 
stiințifica şi literară”, prin aceasta desua 
i-a a ei preoe upure, reprezintă într adaze 
văr o uevoc: arcia a accentuării şi duca 
rii mai dețurie a literaturii româneşti, aci 
junsu la un anumit grad de desvoltaret « 
canal zată pe linia tradiţionalismului are 
soare în trecut şi în viaţă curată di ur 
tură. |. o mişcare ineepută sub o stea adne 
"le fericită si care, tocmai din această cati c 
ză. se doria coniinuată, Île: 
ȘSi-upoi le Bucureşti unde - mai ales. fa 
aceleasi laturi se vor accentua şi ma! myai 

Se pane că. deastădată, |. Ghica va pi 
răsi cariera didactică — ineredinţândui 
atâtor altora. Ie literatură şi de ştiin!) 
însa nu Sa despărți niciodată. Nu mu | 


ȘI 





atăt, dar prin acestea — a fost 
de contempuran — încât, nu pot în 
juns să mă mir că totuşi a fost atât de 
|, şi atât de repede uitat. Nu de alta, 
„dacă „Propăşirea” trece drept o pu- 
ţiune vremelnică şi pierdută în ne- 
timpurilor, dar „Convorbiri-lor lite- 
“si — mai ales —— „Revistei noui” a 
Hasdeu — in care loa Ghica şi-a pu- 
al, peniru prima oară, cunoscutele 
risori către Î. Alecsandri” — nu pul 
i aceleaşi calificative. Şi totuşi nici 
te scrisori, utăt de variate şi de evuca 
e, aât de pline şi de noui, atât ce 
le și de deschizătoare de orizonturi, 
de caplivante şi de vorbitoare, ui 
„nici pedeoparie, cetite cât ar trebui. 
fară îndoială — un defect de uptică 
cutivă. Nu se văd meritele unor scrii- 
unor opere toemai pentrucă lip 
k nu numatdecat bunăvoința cetituru- 
dar chiar si aceasta e întradevăr 
rte gri osteneala unei eleniculire 
foiri care să conducă la îneheerea e 
enței san inexistenţei talentului. O ca- 
teistică şi coudamnabilă lipsă de în 
lee îi ceceace e naţional (chiar dluru 
ră pecetea durabilului) ne duce 
ştienit — la îneheeri defavorabile s 
L! Tinerii noştri — crescuţi in superfi 
tatea unei lecturi instrăinătoare -- și 
poralizante se ponenese alunga lin 
ul sufletului românesc. E uu adevar pe 
-L confirma destule cazuri. Voi cita u- 
singur : acela al dramaturgului Al. Po 
-Sieştunesti care, educat în Austriu. 
use de pragul celor 35 de ani, nu fără 
Îi cetit v carte românească, dar fară să 
fi exprimat în limbu părinţilor sii. Și 
urile se petrec astlel: venit în ţară. 
i ce îuiplinise 33 de ani, deviuc om și 
du =: cum? lată: cetiud un voluiii 
lui Odobescu şi rămânând surprins de 
muscţea limbii româneşti. Aceasta 
auca, dupii 40 de ani, să ajungă scrii 
dramatic apreciat, autor al operele 
mutice . Spre ldeal, Pâmâni, AL țarii 
let, la 30 de ani, ete. 














































un umpresiunant proces dle conștiiu- 
pe care-l recomandăm tuturor ucincre- 
orilor şi înstrăinaților şi le garantăn: 
i serisorile câtre Y. Alecsandri” imaj 
ii chiar decât celelalte: ale bardului 
n Miceeşti cate Î. Ghica) îi vor sur- 
ule priu tot felul «dle calităţi de fond 
ie formă. li vor cominge că, pe destulă 
ptate, auturul lor continuă să fie con- 
erat unul din marii prozatori români 
ca apropierea lui de Î. Creanga 

i să fie absoluta, nu e de loc arbitrară, 
i furțată. Parcurgerea lor liniştita ne 
ează --- după chiar primele pagini 

faţa unu: dintre cei mai volubili, va- 
| şi ueseeaţi povestitori în graiul dela 
ăre. E în ele atâta atmosfera. atâta 
plitudine, atâta natural, atâta interes. 
tu grije în prezentarea lucrurilor şi 
enilor, atâta pricepere în mânuirea 
ațiunii —- încât lectura lor devine din 
în ce mai agreabilă, se cere mereu con- 
mată toemai pentrucă instiueşte şi a- 
ge. Dar umorul, care, lu I. Glica, es 
de firese, un unor al prezentărilur, 
j; natnral şi obiectiv, nu silit şi dic- 
de autor — pentru a culege «efecte u- 
re, dar stilul atât de adequat şi utât 
ilidiat, încât poate incătuşa de tuui- 
e — prrleoparte— inepuizabilele amin 


i din trecut, pe de ultu .-- interesantele 
exiini Și aprecieri asupra oamenilor 
faptelor. E. = desigur —— aici locul cul 


i pouivit pentru această limbă atât de 


) Priiata sa: Opere complete de 1. tiica, 


HI. buc, Minerva LOLA, 


hozata an lexic care întestmăânteaza de 
Nini gi cect Post Ss Ce este pe vremea 
aut ului. Să nai vorbesc despre valoa- 
vreu ue document cultural. «le icoană a ante 
vieţi în curs le dispariție a acestur scri 


ori cite din acra ultim punct ele ve- 
«ere se situează tău de aproape ue 


toarna conic al lui Nlecsandri. Da sa 
Inareu lo pu locumentari poale Fi ne 
=lijată 7 butr adevăr une potent găsi 
nlormitinni iu ample şi mai precise 
itenunrilae. alespre vzniut 
vesțre scoală si dvatru close 
enhusa. eratura și arta 
(une ne documentează mal 
Dig area bei i arupea, Zunvra. Sovicta 
«lol ms? 
exact ep 
setul ata <criiorilar ca Xutoru 
Dati Ni Polirmmeau. lo Thade Radulescu 
vase, N Mecsandri. AL Russ 
Nun Bălevacu si Le. A 
le sani ese în hgătură cu cari li 
clon iztusi vwnde gusti lu 
arii conplere iz lezătura cu unele 
„entire rs literare ca acea a Căutari 
beornănici” sau a Proclanaţiei cela 154377 
ln îm: piten cunoaşte în 
tecresattele Piru în ae generalului Coe 
ti. Filip Coleorn. sit rquarel.  Peotlu- 
rus telor Îumant. Capitiunul Laurent. 
ialiirețu. Phra dascalilor greci i Rir- 
iiren, Corița. Arta, Liebheardepule sata 
li Coberorehe Seciu 2 Sebiogaţi arăta a 
mintiri lin vip) zaverii. din luptele cn 
„rațiile hf cehe cibiroril vie si ve 
aaa INErt mutnet are SNCCINLI 
v:uva aresțari stiflec plin ca rodia. 


despre Sliattcu 
"bec ara e, 
pre ser taie, 
rond ueasce 7 


tea Pitar res olutinura 


idee penca cun ste mii 


ATI iile 


lan u 
II nai ales 


SP ȘI 


„SS 


„ii LE 





1ote 
„Serisorilos” hucrare Îi se adaugă celelalte 

dle ante zare stiinţifică intitulate : 
„Cam orbiri economie şi Pamântul ȘI 
mut” in care pe un ton familiar si cu 
lutitreste celor mulţi 
trebuie oase, aturnei, 
donorului nostre. de Pc pelitica 
Minea, Creatrrul. lmprumnturite  Statu 
lui. Proprietatea. Îndustria. Finanţele, 
»rorhueţiueia. Consumaţiunea st Schimbul! 
sec nea piumnăntu iri 
avurițiunea cotmului si: 
in legiututri cu ele stătea probleme de 
filosotie si metafizica. Pireste că «e- 
astă ta nu ne luu în faţa unor re: 
“uliate srizțilice proprii si jrersunate. 
Meritul lui lun Ghica este acela alea be 
iranieni bono dea Di creat un 
Se pa Pit zborul carma bea putut 
Pee ses Dali i pereetteabile, 





Piu Die rasar petit 
robie rele rar ale 


ani Cauca 


ine prutul omu 


Seen itatear sei E Cahen se prost 


Pie zenit mes 





Ei MCCOsaru 
"storicu, în acele a 
pribeiie” care ÎUtpegese azi 
Mase si bea 45. acelemică, în 
membri at Societaţi aca 
ceruta ru ie” st in ceasebi în discursul 
ircepți îmortel ele eloziui despre 
IS ăniprivanu politiei în atâtea cel 
Cer ari iu Hidaruica, în 
articolele sue: de mreanrzare scalară. tea 
trata îi 





ace ae pe area 
miatini dt 
ee latre 


vele scrise ca 
SEI che: 
catia 


zii, 


suv ărsii în calitate ul 
al pr nb teatru naţional. 


Dap = 
rc toi 


ur su sublhuiez însa o uliina 
iveru ale prieten al 


latura: 


marilor înmţiati, aceia 


ie sii ine de autor. cu fatul și cu 
pun al martirilor ucamnlui în rănstul 
carora trebsi treci. ina ales N. Bal 


alături lee 
“lee. to vi 


los anedtosea 
Tetelean 


Ceasul 3) (aa, 


cari a us 











Vie vu trebaerste subliniată, cu deo. 
sebiri ustezi rând iliia de prietenie 
AL ude lrazile st du sluzorie. încât mâi 
Otee cu list si zonlaela cu srrimtul ini 


ies persunuii, bun Ceh cu înțelegea cu tea 
tul atei lucrurile = cetiţi cele două seri 
sori ulespre Bilecscar si Gr. Vexanelrescu. 
etiți snt ntizile din pu begie” si veţi 


UNIVERSUL EIPEHĂR, 134 
vedea. Totdeauna cet sa interesat de 
uvroape de svartu prietenilor săi pe 
cari i-a urinărit, i-a ajutat. i-a protejal. 
i-a lăudat si i-a admirat. E o atitudine a 
piritului luminat. a omului convins de 
propria-i suloare care nu se poate tere 
că — prin alăturare cu alții ar putea 
pierde. 

E e atitudine depe urnă căreia atăți 
contemporani Mar putea decât căştuge. 


PAI 1 PAPADOPOI 


RMN N ANNEI RMN 
NOTE 810-8BIBLIOGRAFICE 


Da nascut in Bucureşii în 1516. Su 
diazi la SE Sara, îmre alţii. cu Fliade 
ea profesar de gramatică, apoi - în 
sepia lut Vaillant. Se specializează în 
stiințe și uineralar e la Paris — obţinând 
titlul «de inginer. Călătorește prin Oltenia 
cu tu. Alexandrescu. Se duce la laşi "eu 
n propunere «dliu partea mai runltor boezi 
munteni de a alege dnun pe Milai 
Sneza şi dincoace de Carpaţi.» Se srabi 
leşte aici fucând, la Academia Mihă.lea 
na, lecţiuui «de Marernatici. Geologie ESI 
teonomir polnuică. Lia 0045 se întoarce în 
Bucuresti si ia parte activă la orgunizarea 
res oluţi. Î. numit reprezentant al gări 
li Coustantinopol. A mai fost: iumbasa- 
lor, Guvernator al insule, Săanose aniuis- 
tru, prezident de Consiliu. membru şi 
prezideal ul Academiei române, director 
at Leatrului Naţional din Bucuresti. ete 

Sermeri . 

at litere: Serisori A. Alecsandri 

în număr de 23; 

bu stiut ce: Convorbiri economice : 
tehire usupra stiintelor: Liespre  impor= 
tanța economiei politice : Masurile şi greu 
taţile româneşti în comparaţie cu ale er 
torlalie  veumuri : Despre căile noastr 
de comunicaţie : Vudemecum al ingineru 
lui: Agutorul comerciantului, al agricut 
torului şi al inginerului fgreutăţi şi taii 
sur, formule întrebuințate în conerț, 
bancă. agricultura și ingineria civilă! 
in colaborare cu D.A. Sturza: Pamântul 
si Omul; 


cutre 


i ucanleniiee i Lon Câmpineanu dis 
curs ste recepție: haspuns la un discurs 
de recepţie ta ni um. Bacaloglu din 20 
Nate ISSN rapoarte și recenziuni des 
pre. Studii vconoui ce de 4. DD. Nenapoi 
rama: la Plesna” de Gh. Sion, opera 
dramatica. Candidat şi Deputat” de 
iacrlas e 


di didactice : Insemnare asupra invă- 
tătirii publice : Programul scoalelor pen 
tri partea literară : Păreri despre scoală ; 


*]pelitice 2 Încemnătatea  Aluldo-S ala- 
hui in chesnunea Orientului (semnată M. 
O Lu: Cea din urmă oeupaţiune a Prin- 
cipauaelor ate câtre Rusia semnată  G. 
(“hainoi! ambele publicate la Paris. 
în limba franceză: Pledoriul: Reorga- 
nizarea României si O cugetare politică : 

e istorice - A nuntiri din pribegie Idupi 
PN. Manesa, 


pe il 





UNIVERSUL. LITERAR 





poe z as e 











LARNĂ 


ÎI 


Cer mokhorit... Pe-un drum de săniuș 
Vin râsete de zurgălăi : cling-cling... 
Ca niște cupe mici care s'ating — 

Vor popos: la poarta mea acuș. 


Va cobori plină de blăni şi nea, 
Va cobori din săniuță ea 

Cu chip ascuns în troenit bariz 
Purtând în strai al viforului iz. 


Dar zurgălăii trec pe drum albit 

La poarta mea nime nu s'a oprit !... 

I-aud cum trec şi? cânt : cling-cl ng, ciang-clâng... 
In urma lor rămân în drum și plâng... 


LEAGĂNUL COPILĂRIEI 


Trotuşul peste stânci ciopleşte malul 
Ca Măgura să se resfrângă'u zare: 
Aşa a poruncit Ştetan Cel Mare 

Ca Doima Neamului so spue dealul, 


Lat ce-a ţântit în vremuni idealul 

Si ce-au visat Costin. Neculce... mare 
Su hărăzit ca'n veei, de pe Mosoare, 
Să bnciume, înaripat, cavalul ! 


în tâvrgu meu Costaki> Negri bate 
Moldovei celei bime cuvântate 
O pajură eteirnă. în awaumă, 


Cu-atâţi plăeşi câţi am trecat pe-aicea 


Cu toţi cei ce-au spălat în foc colnicea: 
-- E Târgu-Oena'n plină pamomannă ! 


I. BIRNBERG 


CRONICĂ 


Superb; Carpaţi, istorice arene : 
Mari ctitori ai copilăriei: mele ! 
Statii şi Dochii, Vârecolaai şi Iele 
Şi Zmei, Balauri, Zâne Cosânzene ! 


Dim Nistru până-m vetre apusene, 

Voi Țări, eu-acelaş vis, surori tus-trele ! 
Altar de Neam, sfințit de-atâtea grele : 
Lietopiseţ al Stemei moldoveme ! 
Predoslovie sânteţi versurilor, 

Cum viaţa este Cartea Mersunilor ? 


Pe-acesi de veacuri ne 'mtecut Nore | 
EI, Şoim păzind a graniţei potece, 
Nici chiar şi Poezia nu'] întrece 
Niei Sufleta vre-unui Voevod, 


I. BIRNBERG 


Il 


In poartă plânge un salcâm calic — 

Dacor de iarnă în veșmânt sărac — 

In vârful lui a poposit, în frac, 

Un corb... Pe drum nu-i nime, nu-i nimic... 


O casă mare, cât un analog, 
Inalţă ernei jertfa ei de fum ; 
Sub cerul jos şi vânăt, de biturn, 
Aştept, astept, uitat ca un zălog. 


Zbor umbre rec: pe'ntinsul de îngheț 
Şi-i iarnă grea pe suflet, pe văzduh... 
Larg cimitir... Plâng ștreşnile de stuh 
Și dorul meu spre casa ta drumeț... 


D. JO 


POEME PENTRU LUŞA: 


Aşi vrea trecutul să ţi-l pori în suflet 
Ca un refren în versurile schioape 

In zile triste să te simt aproape 

Cu paşii subțiaţi de-atâta umble 


Când aripile ceasului de faţă 

Vor profila fantomele de ieri 

Să simt timiditatea: primei adieri 
Cum în oceanul clipei. se răsfață. 


“Tăcut. voi agăța în semn de cruce 
Fărclii de visuri oarhe de lumină 
Sin îmimă lăsa-le-voi să vină 
Cenușa de nădejde să-gi usuce, 


Nu vei mai şti, de-aluncea despre mine 
Decât povestea unui strop de rouă 
Ce-a năzuit să stărue când plouă 

Iu pumnul lui de diamante fine. 


NUMA CARTIANU 


SEARA 


Cuprinsul se "nvestmântă în tăcere, 
Mai viu privirea culă'n sus pe creste, 
Odihnă'n chip de umbră, fără veste 
Sa revărsat, iar grija zilei piere. 


E totul vis şi drag ca o poveste: 
Natura en sublimă priveghere, 

Ea poartă unduioasă "nvăpăere, 

In calţ șoptind de tot ce-a fost şi este. 


Pătruns de înţelesuri fără nume, 

re A . . . 

fe însenini, cam vremuri de tot scumpe, 
Şi-n gândul tău cuprinzi întreaga lume. 


lar seara obosită ?n zări se rumpe, 
O negură s'a coborit anume, 
Şin sân ascunzi lumina ce irumpe. 


ION DINESCU: 


Pi roma. 


num mw m 


m 












































Coaiă de tot, cu țărui despletit. cu fi- 
ra crispată de o spaimă nebună, Gina 
rugă plângâuc de bărbatul ei so erte. 
ecipi Mind cuvintele, târându-se în ae- 
&nchi la picioarele lui si aruncând re- 
Bverului din mâna sa — al cărui ochi 
ciclup. fixat înspre ea. o făceu să tre- 
bre ca varga — priviri dese, plina de 
perare. 

Afară ningea, și trecălorii se răreau (le 
4 — era târziu. 

1 o ascultă, parcă I niştit, fără a lăsa 


ma din mânii. gala Să trapă —— ca Și 
m «roaza și tai cu seamă umilinţa 
ar fi înst, pentru cl. o hrană rară, 
ipă care flămânzia de mult. 

Sint novinotulă ! 
Aceste cuvinte i Je-a strigat ude zere 


într'o clipă. amestecâindu.le cu la- 
mi. deşi vedea biue că ridicului înp:- 
ului lor — față de îniprejurările lă- 
urite în care a fost găsită cu umantul 
— îi iurăutăţea situaţia. 

Xceren lui grea, de nepălruns, rit 
pi amenințătoare decât revolverul a- 
ja mare. fioros. ce o liirlmira citiar ne. 
căreat, altădată. cână dădea de el orin 
eun sertar, 

Tartă-mă Gerrge. nu mai puteam ! 
ISirigătul ăsta st: îsictor. sens de en dn 
âncul sufletului. căzând în noaptea de 
nă parcă amestecat cu făsii dintro i: 
ă chinuită de moarte, îl tăcu să râdă 
hohot si scăpă revolver? din ună, 
„Asa rosti et primele cuvinte din 1n0- 
entul când a dat poste ei — ea deshră. 
ită, el strecurându-se pe fereastră 
hnând capăt une! niuțerii ce aruncă a- 
pra femei valur; de nehutmie: 
—Vorbesti ca o toimee ce uliţă! 
Departe de a arăta că ce simte jiguită. 
) iîndoii rupăminţile și ivutulţi lacriii- 
, încercând să_l conviugă, prietr o î. y 


sfârşită de arzumente, că „voiuţa" - 
luat parte li „crima: a cărei i lea 
e 0 vestea groaznică atitudinea lui. 


el nu-l impresiona nitnie, Părea că 
înţelege. Târziu o întrebă : 

— Atât de dobitoc mă crez: ? 

— De ce spui astu Gore? Stii bine 
te cunosc şi te stimez înxlestul, N'ai 
voie să afli dela mine că esti un om 
erior, dar cred câ esti convins că tot- 
Runa te-am privit ca atare. De acrea 
încerc, chiar în împrejurările 
oaznice iu noaptea asta să te face să 


țelegi adevărul asa cun este, să îni- 
X ştii banalităţile judecății comune de 
Se abule asupra cavului meu, 

— Prostii de famee pierdută, priusă 
b fapt, , 

— Ai dreptul să mă jigneşti şi. cel 
ţin în aparenţă. să mă cale: în pi- 


pare, Dar tu ştii bine că eu nu sint o 
Imee da uliţă si tocmai partea nouă a 
NĂ irii niele iţi scapă, Iţi mulțu. 
fesc că. însfârșit. ai deschis gura și te 
bg. umilită, să mă aseculţi. Pe urmă îmi 
ți face ce vrei. tieorge, dacii te lasă 
onştiinţa, 

— Te ai bine cu ea. scrâsui. 
intre dinţi. Nu ţi-e ruine! 
— Mam avut, până în noaptea asta. 
e rox înţelove-mă. uite-te la mine în 
3 hal sint și pr icepe că, acum nu spun 
ciuni, Yrehue să vezi lucrurile aşa 
im sint în re ealitate. Amândoi ne-am 
pălțat, prin cultură. cât am putut mai 
ps : abia după ce am obţinut titlurile a- 
ademice, ne-am pus mai sertos pe cațit, 
p cercetat totul. Sînt în stare să-mi a- 


tăeorge, 


„1 minte, nu 


nalizez sufletul, Si mi l-am studut. mi 
l-am spionat ani întregi. Dela vu vreme 
se ridicau îu._ mine, însă, valuri de căl- 
tură, ce mă înfiorau din tălpi până în 
creştet, ce-mi îndramau asociaţiile de 
stări de conştiinţă pe o singură cale. De 
ta început am îucercat si mă opun, să 
scap. To-am rugat să plecăm, George. să 
tim vesnie înipreună. Ți-aduci aminte. 
unul trecut, când am fost în străinătate? 
I.cacul u fost bun, dar pentru puţin timp. 
"utocsi în Bucureşti, ispita sa întors 
si ea, Numai puteam să mă gândesc la 
nimic altceva si tat ce făcoam era în le- 
gătură, măcar cât de îndepărtată, ct 
vălul fierbinte ce-mi aprinsese iinagina- 
tija si-mi rohise sufletul si carnea. De 
unde isvora îndemnul acesta de neînlă- 
turat 2 Din afăncuri, de departe, din tai. 
na veacurilor aprinse ale Orientului, care 
a fost leagănul strămoşilor mei, din car- 
vea albă s' rotundă a vreunei străbu- 
nici, trăznită poate de întensitilea ra 
gostei ci. în braţele vreunui tubit,. 
Ce-am fost cu. de când a năvălit usu. 
ura mea potopul acesta de dragoste în- 
vrăjbită ? O jucărie. cum ar fi tost poa- 
in o tomee din prăimudă ? Cred că-ţi dai 
seama că wam fost asta. Nu, am dat do- 
vadă de o putere de împotrivire ale că- 
vei isvoare trebuese căutate în iustruc- 
tiunea mea. în tradiţia casei noastre, în 
respectul pentru numele tău si pentru 


căminul nostra. Nam plecat crapul Aela 
începuf. m'am luptat cu înrlărj re. Geor. 
ge. cu tot ceence este nvhil şi frumos 


nam, lupfat ca o smiutită Nu 
a femec. ci un meteenar cu 
mână, ce pânilea dupe colţ 
spre a-i crăpa capul îndată 
ce Sar ivi. Simţeam că mă pierz dar 
mă răsvrătiam, Asa am trăit eu luni 
întregi. în niste chinuri poate vechi de 
rând lumea. dar cu totul nouă și pentru 
iniue si pentru bruma de învăţătură ce 
mi-am <trâns: nu le-am cetit desctise 
nicăeri. întocmai şi nici cu maşi fi în 
stare să ţi le expun în toată vraja lor 
doboritoare. Da. an. auzit, am cot't ram 
nsa ceva, dar totas câtă Meosehive întra 
hrerurile comune cunoscute si ceeucesu 
netrecut în adâncul sufletului meu. Fie. 
care părticică din trupul meu mi-era 
hicinită. le “liminenţă si până seara 
de cravasa neîndurată a patimei. M'am 
upropiat dle tine, (ieorge. ţi-am arătat o 
drneoste ce ţi sc părea uneori suspectă : 
te-am alintat. cu pe un conil scunp: 
te-am sărutat o. to-am sărutat zile si 
nonți întrexi. ca o nebună :; te-am strâns 
în brate — ce să-ţi mai spun — asa cuni 
stii... de prisos, cu neputinţă să scup. 
Patima ce mă rodea nu scădea. dinpa.- 
trivă. Simleam mai aproape dogoarea. 
Atunci sa ivit el, secretarul tău. parcă 
sfătuit de un înger rău că fie îndrăzneţ. 
căci clipa a Diue aleasă. A căzut dea- 
daptu!l din Iad. ne-a găurit acrperişul 
înaintea-mi. 


în mine. 
mai eram 
toperul în 


Pasiunea 


casei si.  înfăţișându-se 

frumos si tânăr, wa ma" avut nevoe 
sămi spuni de unde vine și cine l-a 
tvimis II întovărăsea n imensă puterea 


ce părea soră cu pasţumea din 
ininia men. Abia acu văd „prăpastia 
în care mam arunca. dar,:n:ua mai 
putut rezista: mijloacele, „nele e luntă 
n junsese nsufiăiente.! tre, - sti un 
om perfect normal, lia a dup si 
poţi i 2%, mă AER % pri- 
vastă “cti 'ochii ăştia! înari, a hi săge- 
tenză pientul. Dacă ai stii A pei Ai cm 


tainică 


UNIVERSUL LIFERAR. --. 133 


NOAPTEA MĂŞTILOR SFÂŞIATE 


de CONST, RÂULEŢ 


m'am svârenlit, cum nam târit pe os. 
cum am muşcat plănurile și "pernale, 
nonţi: dearândul,: impunându-mi 0 voin- 
ță ce se sleia din zi în zi. Ce ferinită 
aș fi fost să fi murit: scăpam de toate. 


Am vrut să mă omor. dar nam avui 


curajul. Nu pentrucă mi-ar fi fost leu- 
mă de moarte. de durerea încă necu- 


noscută a momentului câvd treci fiu: 
culo. dar fiiudcă nu îndrăzneam să rup 
vraja ce mă stăpânea și cure era, pen- 
tru mine. deşi atât de ch nuitoare, to- 
tus anul. mai însemnată decât Viaţa. 

Uite cum râzi printre dinţi, ca să-mi 
sfâsii inima, dar e degeaba: inima men 
a fost sfășşiată de mult. distrusă. Se în. 
telege că râzi, după cum s-ar bate jor 
de mine cel dinăâti trecător, căruia i-ai 
povesti faptele. Esti prea sănătos ca să 
mă poţi pricepe! Dar si mai vârstnice de 
“At mine, Ah. dacă aş fi cu donăzeoi d» 
ani mai mare! Plestemată fincreţa, ce 
nu renunță la drepturile ei! Vrei să 
“ili totul? Dute la. o casă «de sănătate: 
ureă-te în mansardcle, în care vegeteu 
ză porţii nebuni: caută adevărul prin 
ulicioarele. prin cave se strecoură tinerii ce 
nu-si pot plăti dracostea, prin cochauri zi 
prin locuri neumblafe. --- fiindcă esta 
prea limpede şi prea etern ca să ţi-l 
poată spune oamenii chisnuiţi, Athuraz? 
Stiu, dar ce vre: să fac? Acum am a- 
Mat că arm avut unu amant: până în clt- 
pa aceasta. el a. fost pentru mine Trimi- 
sul misterios al adâncului de patimi. de 
unde venen si ciudata mea boală. ku 
nu l-am chemat. — dar nici nu l-am 
vonit. penteacă mi-a fost trinris de acoln. 
Na fost un om, a fost o poruncă: na 
fost o anatomie, a fost un foc nestns: 
wa fost un amant, a fost un doctor «le 
nebuni. 

Cunoastem puţin din tainele din iu- 
rul nostru: ca să fim sinceri, nu . cu- 
noastom ni nimie, Si câte trebne să 
fie! Ce puteri necunoscute dorm în a- 
dâncuri si în înălțimi. Pr'utre ele este. 
de sicur. “ana. mare. imentă. ce trans- 
formă pe unele femei în sclave ale unui 
singur ând, care Je dasnoaie trupul --— 
cum sînt eu acum. ca un animal că. 
rula i sa pâriit blana — și bare la 
fură sufletul, punându-le în loc n ra- 
racatiță înroșilă în foc. Râzi, nu vezi 


că 0 "ambră sa strecurat între no'? 
Ceva străin. ce nu ținea de mine mui 
"haita. ma apropiat. de individul care 


a fugit pe fereastră. Mintea mea nar 
fi primit niciodată situatia. mândria 
mea ar f: respins-o cu scârhă, Lita a- 
cum. când mă gândesc când n vă, în 
sfârsit. mă cutremur de rusina. de o- 
voare Ce stai asa și te uiţi Ja mine? 
Omoară-rmă ! Aş inuri multunuită. a 
moartea e o scănare pentru mille 0. 
moară mă. că raerit. De ce ţi vevpnau 
asa fixat spre mine, loteuzra. Li sue 
trasi? Ti-am spus“ ut. di “mă 
crozi. al fn 1să- flb "phcitut N ia 
am nimic! 0"ddătieăk!" în fă temihat 
entătanii!'8tmiicanj 'deilrs intri n4ă 'ul- 
> Ah ii 3 tibi ab Mine “fditeaseă 'și 
“Ad "del uni “nah se sut! "ur! fini. 
Măr în pet tu “ati! ph 
"ih. "Dede t ut i În feftise pina flo 
“de ţia pan OmoĂPiriiă ! îri) filei'un 





Ba 





"Simona servită!) „Tine oua măr 





tu, ețul că da &ândesbeuîn 
“phiți fi Ri i i, n câ apele 
ii „Dâuă,. pe ra 


Cu, ! Pur 
În” sfârşit 


te ci 
6a dial pe "parchet. 


134. UNIVERSUL IITER AR 
srăi, cu o răutate amestecată cu u bat- 
iucură abia stăpânită: 

— Da, esti tânără. eşti o copilă de 
wptaprezeca an! ! Poate nai nici atăt. 

- Zece ani, teorie zece ani Sărit în- 
tre noi! 
= Ni te ue riticăcle Dar nici ui 
te iert. "Nu te gonese. dur nici au te ţiu 
Dacă vei mai puteau sta due Vel mt 
vrea, ei sta înainte. Creat că cesti an. 
"ară, 

O rază de Luati ae 
torturată feel, a so ici si se 
zhemoii înlr'un fetoliu. Cănd vei să 
lacă un pas spre as aer peri trupul, «l 
o opri, ca violenţă. Sruunul negru de 
piele ee umplu cu carne ca zăpada când 
sa îsi artmădi. din nou trupul ah în 
purnele agezafae ne ureur, 

Afară îmcețuse vijelia si viseplui trân- 
tea ÎN îmrestre valuri de zăpuulă, bar 
batul zdinbi siraniu În temp co ea se 
mulțimea să lângă ru hohut, să se 
egeurea : 

Ța-uru ascultai cu atenţie, cu 
răbdare cu care hu sânt ohisnlit : acuru 
iti poruncesc să mâ asculți tot aşa, Mă 
voi apavedi şi eu ție. cu acecaş sincer!- 
tate. Ai impresia că prezinți un caz 
nou, demn de expus într'e academie sau 
la facultatea de medicină Nu e asa? 
“ocntest: că esti nrima fewmee pe care 
patima a încolțit-o. ua înzenunchiat-o,a 
ra t-o la pământ şi a făcut-o una cu 
tărâna Nu hănuozti că ar mai putea fi 
si alții. Spui că sânt perfect sănătos. 
De unde stii? Pentru că nai avut pri- 
lojul să observi la mine nimic deosebit 
pâuă azi. Dar hoţul trece drapt om 
cinstit, până când săvârseste  pr'mul 
furt, Reteşugul ora însă în sufletul său. 
ultfet n'ar ti ajuns să-şi însușească lu- 
evul altuia Ce miai spus, în toată vor- 
hăria asta ? Că nu esti o ființă perfectă. 
cum nu sântom mulţi. Vei ufta, în noap- 
ten asta să nici eu nu sânt. Normal ar 
fi fst ceeace spui tu, dar fizicul tău 
iât de bozat înzestra. sur fi aflat în 
împrejurări vitrige, întrun pustiu. la 
rălugărie, sau în tovărăşia unui bărbat 
mult mai bătrân. In definitiv ce sânt 
cei zece ani dintre noi? Cava obişnuit. 
lim băebar re trei zeci de ani. este po- 
trivit eu o fată de douăzeci. Ai mai 
nutea fi crozută dacă ui fi văduvă tâ 
nâră, sau fată mare. rămasă nemări- 
tată. De îmwrejurările actuale trehue st 
mărturiaesti că esplieaţia ta nu are 
nici un sens Cu un bărbat ca mine. 
lângă tune. se nărue întreaga clădire 
de argumente cu care nai asuizit. Te 
asemeni chefliului ce umblă din ban 
cheţ în banchet. doldora de mâncare și 
le băutură şi care totuş se scuză că a 
furat, pentru că murea de foame! In. 
cursisnile ce ai. încercai, prin molengu- 
rile ştiinţei. sânt naivităţi. Totus. a: vă- 
zut „cu uu te învinueze de minciună. 
Vina ta casa mare, în afară de chestiu 
nea în sine. esto lipsa de civilizație. 
Asta după ce ţi-a: luat doctoratul, nu 
sa mai iartă Din acest punct de ve- 
“lera vom discuta, Omul civilizat, dacă 
"si dă osreneală să-si ascunză heiesu- 
vurile fizice dacă-şi pune dinţi. nas. 
urechi vehii. mâini şi p'cioare false —- 
cu atăt mai mult se trudeste să-si înă 
bisească. în taina sufletului său pe 
cele sufletesti, Se înţeleze căi nimeni na, 
cerut lui Dunnezeu și părinţilor săi să 
se nască alfel decât perfect sănătos 
Iinde este însă individul. care se poate 
lăula că nare nici o meteahnă?  Aş- 
vrea 3% văd și eu! Ori fi. nu zic. dar 
nu e mai puţin udevărat că sânt și 
mulţi, foarte mulţi oameni însemnați 
fără vină de către natură. Ce_ar fi dacă 
taţi aceștia si-ar deslănțui. fără jenă. 


ubătu pe fata 


tul lor 


-lăhic unite ler? Societatea modernă ar 
fi un balamuc. Aici e mestegiaul: să 
poruncesti slăbiciunilor să tacă. Titlu- 
vile cu care te făleşii vu fac două pa. 
vale, cică mt oști în stare să-ţi stăpâ- 
nesti instinctele Sarietatea goneşie din 
«Anul ei pe ce cu alfel de apucături 
ie căt ate vea oritiţii cnmeniloe. Nu 
iotesta. că su taani ascultat fără. să 
te întreb. Proiiuzi că răul ora în fine. 
in săugele tău, Să admitem că usa este 
[si stăpânit câtova Lmi câţiva ani si, 
iu sfârsit ui sreâtit că a vant moomen- 
tul. dacă nu să tea fălezt: cu cl, dar ce! 
vuţin să-l destăinucesii. Asta este civili. 
zatia ta? Milioane de femei iuculte, să- 
race sau hogata. îţi sânt swoericare, din 
nersi punet de vedere. Și ele au simlii 
enouce te-a încereat pe tine. au păcătuil 
poate cu gândul, în tana singurătăţii 
lor. dar frau oa rămas curat si ni. 
meni na îndrăznit să le hănuească mă. 
var. Stupizi sâint cei ce sucotese că nur 
inni învățătura înnalță pe individ! Sâni 
ilioane dle măsti, vei zice tu. Asa r 
lar masea 0 necesară. intra savietate 
“ivit zată, ubsolut necesară : fără ea nu 
sita poate trăi, Nu n ipocrizie, & n NOcy- 
sitate murală si socială,  Vronila mu 
nouă ar compus câte o mască unor. 
hilă. cuviineioasă. pentru fiecare obraz ce 
= vespoetă  Miăsii ate. măsti rosintiea 
măsei mari. măști cari ascund numai 
cehii. su onăsti vontru întreaza fizu- 
ră ori cum ar fi, fiecare din ele în. 
sapannă n decență sau n barioră, De =: 
sirăvezii, inulte din ele. fatus își n ros. 
ventrucă toată tutmnea se face 
că le crede anaca Și tu avani una de 
toată frumusețea. raustă perfect si e 
xact potrivită va ficura ta: îţi da chiar 
un aer da nevinovăție. de naivitate ca 
nilXreuscă. adarabilă. ca contrasta innpi. 
ttar cu cornu! tiu cal urias. Nail stiu” 
“vo păstrezi. ni sfâsial » în noamtea, asta. 
en Să ți se vastă sclavie cărnii întipă. 
vită în ochi şi pe lângă cură Fm 
„net da temere Sirnnlă. «te lasitate pnalr 
“lar si de îndrăzrioală : înr dacă e vorh: 
do n hoală -- vastita bnal4 szennrală 
uroi. uita vezi. boala mi se pare ron, 
farinasă Ai încoronat sfosți explici, cut 
ai mutnt. Pasta ta. De bună saamă că 
fa-si murat si tu cât fe Tinistit te-am a* 
enltat AF întăraste o hntărira si-mi d 
mtera <* astept un gând nou. Mă voi 
încarea si vu. cut mnă va fXiu crapul 
dacă mu <ă fegitirmaz harom să tămu. 
rase pevurp tt de rind SĂ fac, 

e voi să faci? înfrehă fermasa 
ridicându-se din nu 7tâvwHă An fiorii 
-patmoi. MĂ însrăimânti? 

— Astaantă. vei vedaa imectiat. 

- NDă.mi von să mă înhpne s' ta ns 
ui. artcât. roaree. 

Nr. asta nu se punte. 

— Mi-a frig. Goorze  îndrăzni să se 
unite ca. cv nn ton ce nărăjduia că-l] 
va misca. 

PRărhatul_ roca ca hat zârmnhi usor 
zi îi văanunae, făcându.i samn să sfaa 
no loc: 


„= Să binăm lenme în sohă. să sn ma 
încălzoaari. — Aacă ți se nare rrce Mar 
nici a n căldură nesnforită. Pi: simură 
% nu răceșți. 

To ros, Georve. să pub rava i 
mine: de rând sânt num stat ceasur! 
întrasi goală. 

-— 0 rliră sa n vesnicie e tot una. 
t'e însemnătate are timpul. rind mi 7d- 
"ul-n? Cina te-a. dazhrăcat? Fu? 

-- Să iau un marteanx. George! 






- Nu. aheolut nimic to vai îmbrăca 
pe urm, 
- Cânt ne urmă? După convorhirea 


noastră. după ce? 


| 
















—U să vezi. 

-- Dă-mi ce vrei tu să mă acopt 
George, nu mă pot suferi aşa! 

—- Nucţi stă rău, îi răspunse băr 
ti cu acelaș zâmbet ciudat, Stui 

- - Bine, se resemnă ra: dar fe 
să nu mă ţii mult. 

-- Nici o clipă mai mult de cât rap 
necesar, Ţi-a. sfâşiat masea, Evenim 
iul, cel nuţin aici în casă. nu va 
mâne izolat. Pentru prima cară. în st 
ţi, mi-a venit ideea sau mai bine 
na, căpătat curajul de a mă pândiț 
as putea s'a sfâşii şi eu pe a mea.) 
arosit, nu pentru toată h.mea.: grai 
«de civ lizaţie la care am ajuna măț 
prește In societate trebue săi rămâi 
celas Dar aici, în tina camerei nu 
îve de cneare. când nu ne vede și 
n adr nimeni rând stăm faţă în fa 
ci două. animale eu cel de altădaţ 
ineren acelas — si tu, odată înocer 
întmapată. astăzi dată po faţă, cu mag. 
de pe figură sfâsintă. ce mă. opreştaF: 
nu îau exemplu de la tina? Până 
nonpteu asta lucrul mi sar fi pă 
peste putinţă. Mam molipsit dala ti 
“i acum. întors Ia sălbăticia primite 
mă întreb: și de ce nu? Tot ce înăk 
sim în noi. ne riuirează creerul. Dej 
=ă continui sacrific'ul? : 

Ce urzeşti. George? Mi-e proud 

- Puornesc pe calea ce mi-ai arăi 
wai spus tu că tr»bui că fim egalil- 
1vepturi ca şi în datorii? Imi smif 
masea după figură. Onorabilul meu 
vrntar. miselul care n fuzit pe feroaat 
ca să seape d5 glonțul ce se tamea 
asteavtă. nu purta oare o mască ? Cp 
era până în noaptea asta. mai cred 
“tos mai modest. mai sfios si mai n 
le cât dânsul? Cine se rosea. ca o [tf 
mare, când auzea o vorbă mai îndră 
neață ? Cine te privea ca pe 0 sfâr 
si-ti săruta mâna cu ochii în pămă 
Aenlas secretar. pe care l-ai ales pen 
met've tainice, cări judecând bine e 
col mai slut dirtre Aohitoacele cu de 
pirinere ce trec prin casa asta. Tacit 









"u te-am ascultat. In noaptea asta, a 


malul n soentit că e bine să so lase) 
nntru labe şi să se arate aşa cum e 
Ca si tine ala stfâgiat manca. Nu 
tm de 7drențe sânt pe jos? Vite co q 
ori vi:, înselătoarn. 


- Sânt rufele mele. 


- Sânt măştile voastre. pe care le. 
mint dn pe obraz să lo-nţi călcat în 
“onre. Mormanul nu e complet: îi] 
seste n nodoahă cu să-l încoroneze. | 
te ce îmi sfâşii şi e: masca de na 
«ură. cu toate că o scot cu făsii din 
braii: mel. Asta e noaptea măştilor « 
“inta. o noapte cu noutăți din alte 
nuri si cu senzatii ciudate. Sânt d 
să-mi lepăd masca spre a fi la fel 
voi. ca să răsuflu în ve, 

Ca, și tine am simțit în adâncul fi 
tat mele. un duh vrăşmaş, cem| 
“repta gândurile într'o sinaură îi 
tie si ru stiruirță neînduplecată : cat: 
tîna am suferit amamic. onhnânde 
cumplita rezistenţă. Mă. însotea pre 
tindani si îmi soptea la ureche ace 
cuvânt. pe care nic: nu vream să-l a 
îndrăzneste! Intelepeam că-mi vrea ri 
sil detestnm, N'am avut destulă fo 
en. să-l Aung pentru totdeauna. Poti 
că nici nar fi fost cu nutintă. Ca 
sMhicinnea ta. de hună seamă că si 
men îsi are rădăcnele adânc înfi 
în vaania străbunilor met. hoeri de vi 
“a vremea cărora erau alta ohicauă 
Ceeaca vnivesce e ca o sălbăticie Ia 
ari cova obişnuit si se făcea în + 
imtulor. De câni m'ai luat. ai hăn 
m vre-odată că sufletul men ar avea E 
enlțisorul lui cel maj umbrit. un put 




















23 


aah” Fâră îndoială că nu. Fram prea 
mândru, ca să-ţi fiu inferior cu ceva. 
ție care îmi păreai perfectă din toate 
vunctele de vedere. N'a fost s0r să-mi 
potrivesr masca atât de bine. în clipele 
te dureave ca și rle veselie, încât să nu 
observi nimic niciodată. Si mă mân- 
draze că urm reuşit. Nici când na: fi 
aflat uimic, ducă nu făceai începutul, 
Nu stin dacă te pierde mai repede sa. 
tisfncorea <lăb'ciunii, cau  înnăbușirea 
ei. Dar am isbutiţ so înfrânez Acum 
însă, că tu ţi-ai lepădat mârdr'a. odată 
cn cărnasa = nu mai am de ce să mă 
ascund si pentru cine. 

-- Ce vrei să zici? Spune odată! Ce 
md asfenptă, Coovszat Vledezi pentru un 
irueet pa câre nu-i phicosc. dar care 
mă însuăimântă. 

— Va trece şi asta. cum se Spune în 
»rient. Puţină răbdare, 

— Nu mai am, înnebunesc. Vorbeste 
iimnede, sau lasă-mă să mă înhrac. Am 
frigur!! Turbez! Lasă-mă! 
— Ce? Ai început să dai 
mă înfuria. 

— lartăcmă. Georce, mam vrut să fe 
supăr, dar nu mai sânt stăpână pe 
mine. nu maj pot. 

— Lasă că te trezesc cu_acum. Să-mi 


ordine? Nu 


răspunzi. înainte de toate. la o între- 
bare: de când mă cunnsti. am daţț et 
vre.o lată: vra.o dovadă de cruzime ? 

— Nin potrivă : sti cel mai delicat 


s« cel mai hun ori din câţi cunase. Nai 
fost în stare să ridici mâna asunra Ser 
wtorilor, pe care î.ai prins furând. a. 
sunra țăraniler pe cure i-ai găsit cu caii 
în crâu: nu te-am văzut lovind von ani 
ma). A? şi o răbiure rară. Est: un om! 


— Asta vraun Să stiu Vezi ce hine 
mi-era. asozată vasea or fienră: vai 
bănuit nimie. Cu toate aste, nu sânt 


cum mă crezi tu. Nu sânt nici crinul = 
e dvppt. Nu.ini face plăcere dureros al 
tuia si nasi Dicui un câine Cii i 
tac. vrin ziare vre-o birhario mă re 
volt până în adânceni sutletului um taa- 
ie acestea primu! gând ce mia venit. 
câni am fat peste tine. gontă. asa cum 
esti aq fps să te Toresc, 
— A strigă Gina și se dădu însnăi- 
mântată înapoi. 

Moşii mei, boeri moldoveni, trăgear 


linistit dn cinbuc. când se hiciula la 
seară. din vreinul lor. bărbați sn fe: 
mei — ind 'farnnt. Ohicoiuri vechi rusi 


nile, stastiintata astăzi. dar rămase în 
suflotu! muatru. Pe când eram nrefact. 


reviltat de îndrăznoal: unor tâlhari — 
sti: Ghatu care a ucis femeile la rnonră 
ci frații lui —- mi-a încoltit în minta 
ideea. ile a recurge la nroceiecla bătrâ- 
nest' : dar nicicdată n'am simtit. ca în 
nvantea usta. dorinta neînfrânată de a 
hedensi cu mâna mea. De ce tremuri? 
Ce să fac? Porunca e mai Dreazus de 
vointa mea. Ca și tine nu mai pot răb- 
da trehue să mă supun. Stai aici. nu 
înoi. Areasta e calea ne care am ales-o 
Nu sti dacă este cea mai bună. dar 
simt că nu rot fac» altfel. Nu e nici cea 
mai civilizată dar nu sc mai poate 
corbi de civilizatie în dormitorul Wsta. 
transformat în lupanar. 

— No. George. nu vreau. lasă-mă! SĂ 
stii eX. tin arlun lumea! 

— Toate usile sânt înruiata! Conatrac. 
tul e vata, nu te-am întrebat dacă vrei 
am încercat numai să-ți urmez pilda." 
să te convine că Mucrez din norunca 
Trecutulu:. că puterea ce-mi înarmează 
bratul e mai! tare decât mine și că nu 
not face altfel ca si tine. Tine ca să 
mai încerci si altă dată! 


— A! 


— Anica. am toată încrederea în tine 


să-mi spui drept: ce sa petrecut în 
casa asta? Pentru întâia cară ginerele 
mea nu vrea să mă primească, îmivor- 
heste rin pragul camerei lor. Spune că 
w'ei fata mea mar îi dispusă să stea de 
vorhă cu mine. Mam supărat foarte 
rău, când am văzut cum se poartă cu 
mine, dar tot mai mare mi-e teama de 
mamă. srija do fato, mea, 

— Da, coană mare. ce să-ţi spun? A 
fost o noapte groaznică. Foate ușile ce 
duc sus erau încuiate, Am auzit nu 
mai pocnituri și ţinete sfâsietoare. Ru. 
cătăreasa spunea că o bate ne coniţa. 

Anu asta mi-a explicat-o Gheor- 
-h'ţă: zice că are mâine un duel şi 
tnată noaptea a tras la ţintă cu pistolul. 

„-- Am auzit-o noi bine pe coniţa cum 
ţipa. 

— Cred: ei îi e atât de frică de arme, 
Mi-a spus g& nerele meu că a rămas bol. 
cavă «dle astă noapte. Pe urmă are grija 
de e!: să nu-l omoare Xa cu cale sa 
certat la Capşa. 

Nu, coeoană mare, uscultă-nră pe 
tine: nu știu ce sa petrecut între bo- 
spice deonunul a bătut-o roată noaptea, 
pe biata coniţa. Nu știu cu ce dădea, că, 
pocnea ca puşea şi. odată cu fiecare lo- 
vitură. se auzea şi tipătul d-nei. ra să 
enargem usile, dar ne-a fost frică, 

De asta nam eu grijă, că-l cunose 
we (Uheorubhiră * el nu se atinue de o pi- 
Sică, Dar tot trebue să fie ceva, plec cu 
inima îndoită. Tu să te duci Anico, să 
rogi pe conița să nu-l lase să se bată 
în duel, 

— Am fost sus şi domnul ma dat a: 
fură. Vai, coană mare, cum urla visto- 
iul asnoapte şi cum se mai jelea conița 
Săraeca ! 

— Duelul, Anico, tu nu cunosti lucru- 
rile astea. 


A trea zi d, Ionescu-Costeşti, secreta- 


noastră ! 


2 CTT 


> n e: + 


UNIVERSUL IATFRAR. - 1535 


rul lui Genre Anton, curioscutul avocat 
şi om nolitic. a fost arestat subt invi 
nuirea de a fi excrocat pe patronul său 
cu 0 foarte mare sumă de bani. 

— Cum se poate să faci o asemenea 
plângere mincinoasă ? 1-a întrebat pe 
soţul ei Gina, care nu se sculase div 
pot. din noapiea măstilor sfășiate, 

— Eu o găsesc firească. 

— Te-a excrocat ci cu vre-un ban? 

— E drept că nu. 

— "Ţi-a furat ceva? 

— E mai bine să nu insişti, 

-— Atunci de ce l-ai dezonorat, de ce 
i-au distrus viitorul? 

— De când viitorul face mai mult de 
cât prezentul? 

— Nu te înţeleg. i 

—Nici nu trebue. Ne-am lepădat măş- 
tile Aaţe figură : în priv'nţa asta nu mai 
există nici a îndoială. Eu l-am înțeles pe 
el, după cum te-am priceput şi pe tine. 
în urma explicaţiilor ce mi-ai dat; dupe 
cum. socot. că şi tu ţi-ai dat seama de 
ceeace sa petrecut în sufletul meu, 
dupe... dnjana ce ai pr'mit; nădăjduese 
dar că nici el ni mă va osândi. anali- 
vând lucrurile în mod superțicial, ci va 
înțelece că sint și eu un biet om înper- 
fect, 

— Ce.are aface? i 

— Da. draga mea. căci am uitat să-ţi 
xpun. Mai am încă un betesug din naş- 
tere : sunt rău la, suflet. Ce să fac? Imi 
sedea poate mai h'ne altfel; eu nu sunt 
de vină că m'am dat pe faţă, pentrucă 
nu eu mi-am sfâsiat, cel dintâi masca 1) 


CONST. RICLEȚ 





PD Sa tradus în ungureşte de d. Aurel Ghitta 
şi s'a publicat în ziarul „Samos” (Someşul) din 
Satul Mare, suht titlul. „Letepett ularcok ejszu- 


kojan“. 
Din volumul de nuvele ce va apare în curând. 





HONORIU CREŢULESCU ; La depănat 


156. — UNIVERSUL LITERAR 


O PEDEAPSĂ CU EFECT 


— DIN AMINTIRILE UNUI PROFESOR DE RELIGIE — 


Era "un amalgani de glasuri ascuţite. 
întretăiate din vreme în vreme de câte- 
un strigăt, ori țipăt. 

— Nu-i adevărat! — strigau 
Voi sunteți n'şte mincinoaee... 

— Ba, e adevărat — răspundeau al- 
tele. Să stiţi. că vă spunem domnulii 
proteaor.,, 

Inaintând către clasa a treia. o profe- 
soară mă privi cu o mică doză de rău- 
tate, ridicând dim umeri şi zicându-mi: 

— Asa, asa! Să vezi si dumneata, cun 
a clasa primă!.. 


uneia. 


— Clasa primă? -- și replicai. zâm- 
bindu-i. Stiu eu. cum e clasa prmă. |; 
ea toate clasclo prime ale liceelor dn 
tate: o colecţie de broscuţe, cu diferite 
lemperamente, venite dela o mulţime de 
“coale primare. Câtva timp, o lună ori 
două această clasă e mai gălăp pasă 
decât celelalte Atât.. 

— O să vedem, — mai grăi ea, clipind 
din gene și intrând în clasa ei. lar eu. 0 
luai către clasa cu gălăgia. 

Ajuna în dreptul ușii, mă oprii o 
clipă, ea să răsuflu, Gălăgia își ajunsese 
acum culmea. Nu mai puteai deosebi 
nimic, nimic Totul părea un cazan ce 
fierbe, ori. o locomotivă pusă în mMiş- 
care  Strânsei catalogul întră mină. 
iar cu cenlalti apăsai clanţa dela ușă 
şi iîntrai: grav, Bertos şi... mânios.., 

Când mau zărit, pare-că, se împietri- 
ră deodată. toate. Mă priviră cu ochi 
mari. măsurându-mă din creștet până. 
în tălpi. 

Le măsurai şi eu cu ochii în vremea 
ragăcivnei. Părul fiecăreia era în neo- 
rânduială, iar ochii lor orau, ori plânşii 
ord speriați. Când ajunserăm la „şi ne 
iartă nouă preşelele noastre“, toţi acesti 


ohi se încrucişoră cu ai mei. între- 
bându-mă : ş 

— Oare, dumneata, o să ne ierţi? 

— 0 să vedem, — le răspundea gân- 


dul meu. Mă asezai însfârşit la catedră 
şi măsurai spaţiul dintre cei patru pe- 
reţi ai clasei, admirând fiwicelele de 
prât ce sa învârtiau în dungile de raza 
solare din dreptul ferestrelor. Apoi, mu- 
tând catalogul dintr'o mână într'alta înui 
deachisei raiul. 

— V'aţi purtat rău azi, fetelor! De ce 
vaţi purtat rău, spune-mi ? 

Răspuns mi-au dat numai p'eptusile, 
micile lor piepturi clucotitoare, umflân- 
du-ae si desumilâindu-se. Celor din ban- 
ea primă aş fi putut să le număr în 
dragă voa bătăile inimii. 

Cobcrâi dela catedră şi pornii de-a- 
lungul clasei, printre bănci. La banca a 


cincea mă oprii .în- drepiul unei felţe 
vacheşe. cu părul dat pe frunte. 
„-- Cine ţi-a pătat  hăinuţa cu cer- 


neală ? 

— Mă rog. bombăni ea, tbresărind şi 
ridicându-se brusc, nu ştiu... 

ku erata convins că ŞIe, dar. dacă ar 
ji spus, ar fi ieşit la iveală, că nici eu 
nu e tocmai cu stea în frunte. Mai în- 
trebai pe vre-o cincisprezece: de ce li-e 
părul vâlvoiu, de ce li-e mâneca ruptă, 
de ce uu o dungă de cretă pe obruz, de 
ce li-s ochii plânşi? Răspunsul a fost 
acelaşi: câte-un „mă rog“, armat de tă- 
cera._ de noui dungi de roşeaţă pe obraji 
si de noui umflări de piepturi. 

De usi îi primit un Singur răsuna. 
numai unul! Atunei, în câteva clipe azi 
fi stint totul, 

Mă urcni din acu la catrdră și simu- 
tând mâuia le mai aruncai vu pevire 
„tavă, oftând din greu. 

-- Fetelur, aţi fost rele azi... 

— Adevărat, — îmi tăia vorba una 
din banca primă, zeâriată pe amândouă 
inânile. 

— Vraţi certat, aşa-i ? 


— Certat... 
V'aţi bătut? 
ătut... 
— E trist. e trist, — oftai, mişeân- 


du-mi capul în dreapta. şi în stânga. Ce 
credeţi voi, cum ar trebui să fie fetele? 

—- Bune, — îmi răspunseră câteva gla- 
suri ain diferite bănci, 

— Adevărat. bune. ca îngerii din cer. 
Dar fetele rele sunt diavoli, nu îngeri. 
Suneţi-mi. var plăcea. dacă eu vaș 
ice: diavoli ? 

U uşoară tresărire a tuturov ochilor 
a fost răspunsul. 

— Na var plăcea, ştiu. Nici mie nu 
mi-ar plăcea... A urma iarăşi o tăcere 
de câteva clipe. Eu le priveam, ele mă 
nriveau, cănd de. odată, cea din banca 
primă ue adineaari își deschise iarăşi 
graiul : 

— Mă rog, să ne ierte dcainul profe- 
sor, Numai acum odată... 

— Să ne iertaţi, să ne iertaţi. — o u- 
companiară toate, în toate băncile. 

— Să vă iert? Hm! Dar ce să iert? 
Nici nu ştiu măcar: ce aţi făcut? Cari 
aţi strigat mai tare? Cari v'aţi bătut? 
Hai, spuneţi-miă... 

Dar nu mi-au spus. Se închiseră toate 
turile, se plecară toţi ochii, era o tărcere 
supărătoare. căreia voiam cu ori-ce preţ 
să-i pun capăt. 

— Să se ridice acelea, cari sau certat. 
— le mai zisei, aşa, ca într'o doară. 

Iei-colo, wbservai: o uşoară tresătire, 


de SEPTIMIU POPA 






















dar, de ridicat nu sa ridicat nici-unală 

— Să se ridice acelea, cari sau bătull 
cari sau seâriat. cari au vărsat cer 
neala... 

Rezultatul: aceiaşi uşoră tresărira, af 
pui, Acceuși ticere adâncă... 

— Vedeţi, fetelow.  isbucnii imsfârşiliă 
voi sunteţi mmui vele ude cum gândianm 
Să nu vă mnivaţi. că, celelalte clase îş 
râd de vai, iar profesoarele sau luat dă 
un gând. Sunt nevoit să vă pedepsesc... 

Vovbisem cu atâta asprime, încât tom 
te, toate, se speriară. In toţi ochii citianţ 
întrebarea : 

— Ce o să urmeze acum? 

- loate acelea cari vaţi certat, 
veincepai. cu mâna ridicată în aer. 
inchipuiți-vă că primiţi câte trei low 
tori cu numuiu pe spate! lar cele ca 
“au bătut, câte cinei... E destul de tri 
căi oul e nevoit să vă  pedepseaseăiă 
asa, ca pe băieţi. E 

Efectul a fost fulgerător, Douăsprezecă 
fetiţe îsi duseră  imstinctiv mâinile la 
spate. Pe ohrăjorii lor era întipărită du 
rerea mai mare, ori, mai mică, după 
număr tepreticelor lovituri. Iar în clipă 
următoare. douăspreze perechi de ochi 
se scăldau în cele mai amare lacrimi, 

— Mă rog, nt eu am fost de vină, 
isbucni cea cu tnânile sgâriate, 

— Mă rog mi-a sfârticat caietul. 

-- Mă rogi, 

In trei-patru  mimute știui totul. Au 
urmat apti: promisiuni solemne şi no 
cereri de iertare. 

— Vă iert, vă iert, — le zisei, gândim 
du-mă la lecţia zilei și deschizând catel 
logul. 

Vă iert... 








UNIVERSUL. LITERAR, — 15 





cealaces Hificpcearea 


ONSTANTIN DICULESCU: 


ALTGERMANISCHE BESTANDTEILE 

HD — DIE RUMAENISCIIE KONTI- 

HIAESTSrRAGE  (ESTER TEIL) -— 

MAX NIEMEYER.VERLAG HALIL 
(TAALE), 1920 


ste v bruşură de polemică cu diverși 
doşi străini, între cari Skok. Zauner 
Herzog, apărute, la început sub formă 
articol în „Zeitschrift fuer romanische 
Hlolpiie YIIX. Apărând, cu sueces, cele 
imate în cartea Die Gepiden, d. Dicu- 
jeu derivii din limba pepidă cuvintele 
ntestaie de filologii de mai sus: stimă, 
amătă (umbra moriului, fantomă). ias- 
K, tureci: nasture: bumb; atfeia (în fur- 
E: te ateiu eu pe tine: te aranjez eu pe 
e: îmbrăca: sgudui, smicui  (biciui): 
hicea — nuia suhțire: smelie — ver- 
a de bătaie: butură — butuc 11): butuc: 
Wore; rind =. rtună: bulz == deal: 
insan -. tâniir bine făcut: cofârloru —. 
acos. puţoiu : cofeiut = câ'ne leneş: co- 
ii =. jură: sfărnul: strănut: mârfoa- 
; mărţină: burtă: burduf: bătcă, ripeă, 
că; bâtră — înălțime: bâlcă — delu- 
;ripeă — tărîţe de lemn: ghioagă. 


E. i 
'D. prof. Diculescu a găsit un număr 
aproape trei sute ce cuviute derivânul 


gepida veche. 
Filologii cari sau alarmat de lucrările 
hui Diculescu sunt adversari continui- 
ii Românilor în Dacia. Dealifel, d-sa 
A se bazează numai pe un împrumut 
b limbă foarte important ce-l avem, dela 
pizi, ci şi pe documente istorice, pe in- 
ipții şi pe obiectele păsile din săpături. 
Incepând din secolul al IJI-lea până 
ral IĂ-lea, gepizii au rămas în Dacia. 
cartea fundamentală a d-lui Diculescu 
Die Gepiden” (despre care regretăm, pen- 
i marele public că nu există şi o edi- 
românească), stabileşte partea de iu- 
tență şi de raporturi avute dintre acest 
po şi Români. Este o vcvelaţie, că ni 
; uninează, prinatruna din minunatele 
ducţiuni ale ştiinjei istorice şi filologice, 
Pa, mai. întunecată parte a istoriei nua- 
ke. Desigur că, în această privinţă, nu 
em decât uu început important, dar s'a 
bchis poarta asapra unei din ccle mai 
brăgătoare enigme din isioria Români- 
Dacă linerii noştri istoric! n'ar fi prea 
upuţi pentru a stabili datele unor domni 
siznifianţi dia trecutul principatelor. 
i mulţi tineri profesori de istorie n'ar 
aecționa cărţi de şcoală ceri aduc te- 
jari mari, fără vreun efort deosebit, an 
a şi noi din acele falange de savanti. 
i sunt o mândrie a Franţei, Germaniei 
Angliei, sau ltal'ci: ar fi cercetat, a- 
aci, cu toată atenţia evul nostru mediu. 
jrru incognifa. Nu ne-am pierde timpul 
pre Duca sau Despot Vodă. — asupra 
Mora se poale irece usar. — ci ne-am 
dânci să rezolvim marile probieme ale 
mtinuității in Dacia, ale formaţiunii po- 
oului româvese şi a stabilirii epocelor 
e de flux şi reflux. De aşa ceva nu se 
a ocupă universitățile noastre, cu ma- 
itatea de profesori lefegii, fosti agenţi 
kctorali sau oameni politici. pentru cari 





catedra este o căpătuială şi nu înaltă mi- 
siune morală şi ştiinţifică. 


Gepizii au fost un popor nordic, rute 
cu Goţii, Ostro şi Wisi-goţi cari vorheau a 
limbă sau un dialect german, aproape lim- 
ba gotică. 

Opusi fraților lor teribili Goţii, războui- 
nici si cruzi, Genizii erau pașnici (quiela 
deus, scrie Jordanes, faimosul istorie al 
Coţilunr). Ei veneau ca muncitori, erau 
uşi și stăpâniti, când de Goţi, când de 
Avari. când de Bizantini. Tot Jordanes 
seric: Nam Gepidi a Romano imperio, 
n'si pacem ef annua sollemnia ut strenui 
viri, amica paclione  posiulaveruni. Si 
Procopius in De bello gotico, spune de ti 
că nu serau ca Jongobarzii nedrepţi, ce- 
rând iranşarea diferendului cu sabia. ci 
Guvizii cereau arbitrajul împăratului ro. 
man în diferendele lor cu imperiul“, 

Numai asa se explică faptul că au stat 
aproape cinei secole în Dacia, unde, parte 
au lost asimilați în masele româneşti şi 
parte au fost isgoniţi. Când au venit Un- 
purii îu Furopa uu i-au mai găsit pe Ge- 
»izi. acum se pare că Bulgarii domniau. 
în primul imperiu româno-bulgar, toată 
Daca, sau poate sub forma de simplă su- 
zerunitate, căci numai aşa ne explicăm 
primele lupte diatre Unguri si Români în 
Ardeal, unde găsim şefi militari, probabil 
guvernatori, sat  principi-vuevozi, — cu 
nume curioase, 

Cepizii au trătt în Dacia. tocmai în 
intervalul «le formatuae a poporului ro- 
mânese şi influența lor pare să fi fost tot 
asa de mare ca şi aceea a Geţilor la înce- 
puturile poporului român. 

Vilologul Zauner contestă d-lui Dicn- 
leseu faptul că de ce numele războinice 
«de avme nu le-am luat dela Germani, cun. 
“a futâmplat cu Francezii, Italienii, Spa- 
niolii, ci numai obiectele pacifice: pasto- 
rale si de câmp. 

Tixplicaţia stă 
pizii au fost un 


tocmai în laptul că ge- 
popor pacilic. 


E 


D. GENERAL 1. MANOLESCU publică 
n broșură : Politica, Dictatura, Armata, 

[a inceput ne dă o serie de sfaturi ex- 
relente : „O tară nu se poate întări şi a- 
firma fără buni profesionisti în fiecare 
ramură dc activitate, şi fără o poltică 
cinstită şi ridicată deasupra  intereselo: 
personale. 

Condijiunra aceasta nn o îndeplineşte 
bine la “noi nici profesionismul, nici po- 
litica. 

„i va din cauzele principale este că po- 
litica demagogică de astăzi a târiît. vând 
pe rând, în cancanurile ei. o parte din 
tneret si ouă din instituţiile educative : 
scoala si biserica. 

„Nivelul politie românesc este alât de 
coborit că nici cei mai pricepuţi şi mai 
anesti conducători ai partidelor -- prea 
pnţini de altfel — nu pot să reziste opor- 
iunismutui şi demagogismului partizauilor 
politici. j 

„In astfel de scădere politică se încear- 
că acum coborirea în mocirla politică a 
întregului tineret. a justiţiei şi a armatei. 

„Un asemenea sacces aparent de partid, 
ar putea constitui în viitor cauza princi- 
pală a prăbuşirii României întregite“. 


D. general Manolescu — deşi crede că 
regimul de dictatură este unul de tranzi- 
țiv, preferă anosta demagog'ei. 

Unul din cei mai străluciți  publicişti 
[rancezi, Pertinax dela Echo de. Paris, 
vorbind întrun rând de situaţia în Eu- 
ropa orientală, a afirmat cu drept cu- 
vânt. că Pulonia, Cehoslovacia  datoresc 
hui Pilsudski şi Masarvk, Iugoslavia, Ro- 
mânia. Turcia si Grecia, lui Pasici, lun 
|. C. Brătianu, Mustafa-Kemal şi Venize- 
los reconstituirea si unitatea lor  nalio- 
nală, 

Desigur că orice bun Român în faţa u- 
nor spectacole desgustătoare de politicia- 
nism, se îuspăimântă, dar nu trebue să 
mtăm că poporul nostru. dotat cu atât 
de bun simt, va reacționa la timp. cşind 
:lin upalia în care stă în aparenţă. 

lecţiile trecutului ne-au învățat să fim 
cuminţi şi să evităm transformările totale, 
cari aduc la decadență şi: declin pe nu- 
țiunile cele ma: mari. Astfel, pesimismul 
justificat trebue evitat şi fiecare. în li- 
mitele posibilității să lucrăm pentru bi- 
nele şi prosperitatea Patriei, 


ION FOTI 
Li 


GALLIA TUDOR: 
„Latiniada“ 
(epopee) 


Doamna Tudor creiază v epopee a lati 
nităţii, începând cu Romulus şi Remus 
si până la moairtea lui Traian. trecând 
i descriind porioada luptelor marsiui 
mpărat cu Dacii. D-na Tudor vreu să 
“mite pe Vahmichi. Homer, Virgil (de ce 
vrea și pe Horaţiu a-l prenumăra. prin- 
tre autorii de epopee?) Incercarea d-sale. 
în primul volum. pentru a nu fi elucu- 
conţine  exametrn 


= e 


braţia unui maniac. 
frumoşi ca: 


„Mama le cântă şi coase cu fir răsucit 
de mătase, arul aleargă întruna, ursin- 
«du-le zile Țrumase”, 


Sunt pagini întregi de istorie romană, 
iar aflăm la urmă. că Decebal era creş- 
- tin. Un căptan al lui Decebal se chiamă 
['u. iar fata rewelui dac, Dolja. Ba, mai 
me și un sfetnic pe care-l chiamă Bi- 
cilie. 

Dacă nam fi prea ocupați cu lucruri 
mai serioase, dacă viaţa ar fi astăzi cea 
re a foet odată, dacă d-na tallia Tudor, 
cu atâtea volunie, ce le citesc pe contra- 
pagina copertei ar fi avut geniu poate 
că 'epopeia d-sale ar fi interesat pe ci- 
neva. Dur. aşa cum se prezintă mai ales 
că lasă istoria romană în deurm, si tea- 
tenză lucru» prea vechi și, deci, neac- 
tuale, cu toată pirerea Italianulai pe 
care nu-l numeşte — dar care în dra- 
eostea-i pentru latinitate admite şi La- 


13R. - UNIVERSUL LITERAR 





nua Sipesnnacailaaie 








LITERATURA ROMÂNĂ IN ITALIA 


Sub acest titlu n apărut în revista „IIta- 
lia letteraria'—,Les Nouvelles lilteraires” 
din Italia — următorul articol pe care îl 
Pin în traducere : 

Luna trecută Ducele l-a primit pe prof. 
Claudiu Isopescu, docent de | teratura ro- 
mână la Universitatea din Roma, care î-a 
prezentat nouă lucrări de-ale sale publi- 
cate în italieneşte (Alcuni documenti ine- 
diti della fine del '500:  Antiche attesta- 
zioni italiane della latinită dei romeni; 
Ylialia e le origini della nuova letteratura 
rumena ; il poeta romeno Asachi a Roma: 
notizie intorno ai romeni nella lelteratura 
geografica iialiana del '500; la pittura 
sacra moldava nelle chiese di Bucovina 
documenti inediti della fine del '500) şi opt 
volume de roniane, nuvele şi teatru tradu- 
se sub direcța sa. Ducele sa întreținut 
afabil cu lsopescu pentru activitatea sa 
lesfășnrată în favoarea apropierii cultu- 
ral dintre poporul italienesc şi cel româ- 
aese. Şi e bine că se interesează Ducele. 
fiindcă literatura română. până acum cuno- 
“cută numai întrun foarte resirâns cere de 
special ști, merită să fie cunoscută şi în I- 
'alia cu atât mai mult cu cât românii, mâu- 
Ari le descendența lor, o reennose ca mamă 
pe Roma cternă și ca tată spiritual pe îm- 
păratul Traian, 

Op: xolumașe traduse, opt juvaeruri. 

Trei dintre ele -- Năpasta, O scrisoare 
pierdută, Divorțul — ne familiar zează cu 
arta lui Ion Luca Caragiale, stea luminoa- 
să a olimpului literar românesc din a doua 
jumătate a secolului XIX, frumoasă f'gu- 
ră de autentic umorist, pe care mi-l închi 
puesc că a trăit totdeauna gata să asculie. 
să obserce şi să adnoieze evenimentele. 
lucrurile şi persoanele.  FHumorul lui « 
sănătos, nu lasă nimic amar în sură și 
este, sar putea zice, integral. 

Puternica artă a Îni Liviu Rebreanu ne 


"iniada d-nei Tudor — pe roi 
lamnă la indiferenţă. 

Poezia, ca si arta în genere, presinlă 
o prăpastie pentru amatori. Nu adie 
de cât slujitori, cari închină din naste- 
te, viața lor şi talentul tor pe altarul 
Muzelor. (ei ce încearcă, sau se stră- 
duesc, ori cât de onorabile ar (i incer- 
cările rămân în afară de templu, prin- 
tre cur'oşi şi nechemaţi. Este o lege fa- 
tală care nu iartă şi nu exceplează se 
nimeni. 


ne con 


ION FOTI 


este desvelită de romanu! Servilia, care 
e una din părţile capodoperii sale 
şi Eva, roman poliedric, a cărui traduce- 
re în ital'eneşte par fi rău so vedem în- 
trează. E un mistic al realismului. Re- 
dacă e un eficace şi incom- 
parabil pictor de lucru, de amb'anțe. 
și de persoane, nare măsură în povestire, 
şi are o oarecare brutalitate în expresii. E 
însă, desigur, cel mai cetit dintre autorii 


români. 


Acea 


breinu, 


Inn Agârbiceanu, frumoasă figură de 
preot catolic de rit bizantin c mai mult 
decât realist, e un poet. Nuvelele sale — 
culese în cartea Două iubiri — nr destăi- 
nuesc un suflet de poet care simte profunul 
lucrurile văzute şi le descrie înir'nn cânt 
care se revarsă din plinătatea imimii. Arta 
lui Agârbiceanu e plină de umanitate: el 
vede totul cu sufletul. nu cu ereerul. Pa- 
tria pentru el. nu e un simbol sol. abstract 
o simte cum ar simţi-o un țăran de al nos- 
tru pe punctul de a emigra în locuri. de 
părtate, vie în toate satele sale, in câmpuri 
în sborul paserilor, în elopoțirea biserici- 
lor. Dacă ar trebui să fac n aseminure. aş 
compara arta lui Agârbiceanu cu acea a 
unor nuvele de ale lui Neri Tanfucio. 


Domeiriu Pă(răşcanu, în arta sa ţără- 
nească înveşmântată în cerebralism, nr re- 
velează o ironie deosebită de a noastră, go- 
lase şi tăctoare, care compătimeşte şi jar- 
tă păcatul, dar care dela început rengă 
pos'hbilitaiea  rescumpărării  păcătosului, 
Personagiile nuvelelor sale (titlul volumu- 
lui. după cen dintâi, e Doamna Cuparen- 
cu) se revelează toate fiice sp'rituale ale 
acluiaş tată, victime toate ale lipsei de 


echilibru care e legea şi armonia cternă 
a vieţii. 
loan Alex. Brătescu-Voinești, scriitor 


foarte puţin cunoscut până acum în Ita- 
lia. e unul dintre cei mai buni prozatori 
români, comparabil cu Verga ul nostru, 
Are întradevăr conștiința scriitorului : 
posedă adevărata stofă a povestitorului, 
care fără artificii sau uebulozităţi, numa! 
cu ritmut subiectului şi cu dispoziţia ma- 
terialului, crează atmosfera unui întregi 
lumi spirituale şi ştie să menţină palpitan- 
tă atenţia cetitorului. Între scriitorii _ro- 
mâni moderni ce cel mai iubit, Ni se 
înfăţişează cu traducerea canodoper i sale 
-— Niculăiță Minciună, —Cunoaşte perfect 
arta de a povesti : cu simplitate, claritale 
şi ingenuitate. 

Am lăsat la urmă cartea lui Camil Pe- 
trescu — Webunia lui „ndrea Pietraru. 
Acest scriitor tânăr (are 35 de ani), e fără 


de MARIO RUFFINI 


îndoială unul dintre cei mai bine 

ser jtori dramatici din România co 
porană. În drama sa. masivă constru 
minunată tutuiție psihologică, a şti 
rezolve admirabil, cu o coneepție în 
neață, un interesant conflict social i 
mânia, unde până acum câteva decel 
existau decât nobili si țirani Dialo 
cil și nervos reamintește pe acela 

Pranco's de Curel. 

Toate aceste traduceri au pretete 
iune de prof. Isopescu, de Aususto G 
cunoscut pentrn poeziile şi romanele 
de prof. Pertoni dila liniverzitatea 
Roma şi director la Îrchivurm Pena 
de Umberto B 'scoitini, director la Gi 
di politica e letteratura și autorul 
două volume asupra Sufleu corsie 


a] 
EPIGRAME 


D-lui prof. Tzignra-Sa mur 
a ciirni populară barbă a t 
să și-o sacrifice în urma 
nperați la Berlin. 
Dar să n-o spunem cu venim ?: 
Noi ne bărbierim pe-aici, 
Acas “cu lamă, ori cu brici 
Cu câtă trudă şi cât chin! 
Şi el se rade... la Berlin. 
< 
Poetului Bacovia, 
autorul votumulni „Pi 


l-am face-o mare nedreptate 
Că-4 elar ca oul lui Columb: 
Volumul lu: turnat în Plumb 
Cum să nu aibă... greutate ? 


N. CREV 
e 


Lui T. MAINESCU, a 
volumului de versuri „O 
tură de parfum. 


Cu volumul ee l-ai tipărit acum 
[sti de-o seâreenie fără preced 

Aj pus în el „o picătură de 

i PARFUM“ 

Și nici o „picătură de ... FALEN 


Lui IUN MINULESCU, 
torul volumului aprut 
rând „Cetiţi-le noaptea“, 


Ideia I)umitale e — mauesire — 
Cum nici că Sar putea mar, fi 
Ca să pretinzi făpturilor terestre 
Atâtea nopți de chin şi insomnie, 


AUREL CHI 

























1. 


2 a 


(POBRI CEB cireasananiăac as 
TEATRUL NAȚIONAL 


UITAREA, de Pierre Frondair 


Se pare ca în sfârşi, pentru căma timp 
von avea v» stubilizare a ufişelor. Piste. 
irebuie mârruris 1. un record. Dela înce- 
putul siagiunir și până săptămâna ttecuta 
două trei eacepții, am asistat li un 
ade-ărat tobogan al pieselor. Cu opriri 
si poticneli alunecau în tragica  “nulife- 
rnță a publeelui piese. care îinbogăp- 
era multe teatre din apus şi dexsfătaseru 
mii ce Speciatori. 

Directorii de 
dovenieeră 


unii 
iufri 


teatru  năncisera şi 


uăt de superstițioşi şi 





VICTOR EFTIMIL 


coşuți ca umblau pe la cârturărese.. Nu-i 
de râs! 

+ Cauza atitor surprize nu-i atăt de uşor 
de descifrat, desi vo linie generală tot sai 
putea clesț-rin:le în preferinţele publicu 
Îu. dacă am ţine scamă de piesele care 
Hu acut sucees, anul acesta si chiar în 
cel trecut, am observa că: spectaculusul, 
melulrama si comedia bufa. sunt pe pla- 
rul spectaiorilur nazeri. Excepţa uu fost, 
nu-i de tăgăduit, <a ele nu contrazic 


toncluzia de mai sus, 
D. Efutmiu..a cărui pricepere în con: 
ducerea teatrului Naţional! ura fus des- 


minuită. a înțeles» ca fără piese de sucees, 
indiferent «le calitaica lor, uu se poate 
ofer: şi celor puţini, lucrările imerituoase, 
din repertoriul străin şi român, sortite să 
fie apreciate mumnai die cei cu preocupări 
de arii si literatură, Dupa minunața 
„Cosi c, se pi pare” a lui Pirandello. dis 
eutată. Laulată zi conmentată, dar nu $ 
de marele public. a chat .Litarea” de Pierre 
Frondaie. Cu subicet complicat, tratat cu 
meşieşuz, cinpă tornmalele conacrale. piesa 
irăeşte prin interpretare si montare. Cei 
cu gusturi rafinate, ridică nasul în sus, 
strâmb gura ironic. urmărese superiori 



















-i iuernntați desfăşurarea acţiunii, dar nu 
put ceda enriozității să vadă „ce urinea- 
ză” 

la sfarsit înjură pe autor si 0 recu- 
vandă cunoşiinţelor ca interesantă. Es- 
tejii snut biuevo'tori cu prietenii: dar 
indirect şi cu caesa teatrului! Cucounele 
ând nu ofteuză. admiră toaletele, pe Rul- 
finski. care le dă fiori, pe  Băltăţeanu 
care-i mereu cuceritor şi fredonează dis- 
cret „Lady Divine” cântată de muzica 
«epice suenă. A doua /' încep să aibă pă- 
veri: Trebuie să vezi piesa — are Agep- 
sida Ffiunin nişte toalete ! 

sa se asigură suceesul si reprezenta 





N. BĂLȚĂŢEANU 


reu piesei 
Y Auunzio. 


următoare „Citita morta” a Lui 


Studio Teatrului Național 











LOCŢIITORUL, de CC. Martin 


Cu reprezentarea LOCȚIITORUL-UI de 
1. C. Mariin la studio, d. Eftimiu a pus 
anexa Teatrului Naţional pe făgaşu-i fi 
resc. A făcut publiculni cunoscută o piesă 
interesantă şi-a consacrat un talent. Cu 
scă:leri firesti unui debut. piesa conține 
foarte multe Imeruri bune şi actul I a 
mulţumit pe cei mai dificili. Succesul pe 
care îl obțin comediile care saiirizeuză 
laturile criticabile ale societății şi admi: 
nistruţiei noastre, poate constitui a in- 
Jcaţie pentru malti începători. 

Dacă timpul ar fi îngăduit directorului 
de scenă mai multe repetiţii fără indo- 
ială că sar fi as'gurat o in'erpretare mai 
omeenă si un succes mai mare. 


TEATRUL VENTURA 








ȘNODARECE DE BISERICĂ. de F. Laszlv 


Noroc e pare că a avut şi Teatrul M. 
Ventura cu „Soarecele de biserică“, care 
la premieră a avut un succes din cele 
mai mari, Dacă sar menține şi în serile 
temătoare sar dovedi că publicul nostru 
nu-i celoc pretențios si că cei mai di- 
ficili spertatori din Europa“ cum îi bo 
tezase se disperare un director de teatru. 
mau stepăşit încă stadiul general al cul: 
turii primare, Am spus general, pentrucă 
pretutindeni sunt acciaş *pectatori, cu 
areleaş puțin complicate criterii estetice. 

Sunt piese care nu pot fi comentate fi- 
indcă în afară de subiecti, meşteşugit tra- 


(UNIVERSUL LITERAR. — 139 





e ca ÎI m uz 





tat si câteva glume reuşite, nu cuprind 
ninue ce ar putea să nască controverse. 


Țe-an amuzat? Sunt bune. Te-au pl'cti- 





J 





LENY CALLER 


sit + Sunt excerabile. În bună pare chestie 
«le digestie. 

Dacă uu se poate vorbi de text, se pot 
face însa comentarii asupra interpreţilor. 
D-ra [env Caler a avut atâta succes că 
a iudispus şi pe cei care pierduseră prile 
jul de a fi gentili en laudele lor, deacuma 
inutile. D. Bulfiusky a dat concurs gene 


/ 


Ş, 


pr 


- R. BULFINSCHI 


rus primei  intecprete, alături de d-na 
Mobhor cure a bust frumousă şi elegantă. 

Fste tot ce se poate scrie despre aceste 
piese. 


ION FLOROIU 








140. — CNIVERSUL ILITERAR 








x $ LI] $ u-63$ ca... 


GANDIREA în 


scris următoarele : 


„UNIVERSUL LITENAR, adaosul sap- 
tămăânal al celui ma; vechiu și mai răs- 
pânrtit cotidian românesc. a trecut în ul- 
timii an: printro serie de transformări. 


numărul din urină a 


4ş zice fericite. întru cât temeiul lur era 
o bună intenţie de a ridica această publi- 
cație iirla nivelul de suburbie. la un ni- 
vel literar. Transformările succesive au 
fost însă neisbutite în realizare.  Pricina 
<lă în persoana directosilor aleşi și con- 
cediați pe rând. Cel burâiu a lost d. N. 
Torga : dar domnul N. lorga. cu toată pa- 
siunca ferbinte pe care o păstrează per- 
petuu liicratarii. nu mai avea timpul ue- 
cesar unei migale redacţionale. Direciora- 
tul său na. însemnat un salt decât prun 
contribuţia scrisului personal: restul re 
vistei rămăsese infor si neorientat. A ur- 
mai la conducere d. Perpessicius, iterat 
fin, de gusti eclectic, care încă înțelegea 
să facă din revistă un organ cu caracter 
mai mult modernist, ceace era rostul unei 
publica('i de avanizardă, iar nu al Uini- 
versului Literar. Nici d. Canuil Petrescu. 
succesorul său. na fost mai norocos prin 
tendința de a-l transforma întrun cena- 
clu lovinescian. 


Universul Lilerar, pentru au îndeplini un 
rol efectiv. în niscarea enrență. trebuia 
să fie eclectic în aleverca materialului, o- 
bicetiv în informație si imnartial în cri- 
tica valorilor : fireşte, păstrând linia genr- 
rală, indicatoare. ce rezultă din caracic- 
rele domiuante ale. sufleiului românesc. E 
ceeace se pare că a voii c«ditorul. cons- 
trâus să provoace atâtea transformiiri Îîn- 
trun scurt interval de timp. Astăzi, jude- 
când după iscălitura care stărue regulat 
la cronica revistei. conducerea nare incre- 
dinţată emiuentului ziarist d. Bartolomen 
Cecropide, intelectual de bun simț liicrar 
si de vibraată nasiune pentru frumos. D. 
Cecropiie a înteles să enltive mai departe 
ceeace inirodusese: bun d. Camil Petrescu: 
regula de a înfățisa în fiecare număr un 
portret şi a biografie a marilor personali- 
tăţi din tecentul culinrii românesti. Lu- 
cru considerab'l de ntil, care aclualizează 
prorramatic pentru sencraţia prezentă 
marile noastee traditii culturale. Cronica 
e amabilă. de un gust care. neambiţionând 
să [ie cxecnirie, stie să rămână normal. 
Tinereiul incepător în versuri îşi are 0 pa- 
gină supraveghiată atent, care poate de- 
veni o pep'nicră de noi poeţi. E, de ali- 
fel, singura revistă care cultivă versul în- 
cepător, expluzat cu o tâmpă duşmănie 
dela Adevărul Literar, unde singurul port 
admis (după o matură cugetare) ce d-ra 
Otilia Cazimir, seriitoare de talent, fără 
îndoială. Dar pentru a adânci mai muli 
rolul de inițiere literară și de formaţie a 
gustului, redacţia Universului Literar ar 
trebui, poate. să prezinte cititorilor, pro- 
vramatic, contribuția în articole. nuvele 
și poezii, a tuturor cande lor de uzi ce se 
încadrează în caracterul general al re- 
“istei. Cu accaslă corectură, uşor de prac- 
licat, săptămânalul literar al Universului 
si-ar desăvârși, cred, menirea de inițiator 


atât de necesar lu intersecţia marelui pu- 


blic cu mișcarea culturală”. 


Multunein d-lui Nichifor Crainic pentru 
această noliță. 

Avem de fărul insă o mică reclițicare : 
conducerea Universului Literar o are 
d. Siefun Brăiloiu, căruia i se cuvin loale 
cuvintele bune pentru felul cum stărue să 
fie alcăluit Universul literar. 

Ziaristul PB. Cerropide e aciuat la Uni- 
versul literar, tocmai fiindcă îndrumarea 
revistei corespunde  pasiunei lui literare. 
Cât despre îndemnul programalic, pe care 
ni-l dă d. Crainic, îl rugăm să afle, că 
aci unu sa nus opreliste, — nici unuia 
«Jinfre acei, cari cugelă şi scriu în cadrul 
ileolosiei noastre 

Inora ne-am adresat, pe alții îi aşiep- 
jăm, depildă pe unii dela Gândirea. 

B.C 
k_ 


AUGUSTO GARSIA este numele unuia 
dintre puternici reprezentanți ai serisu- 
lui iiahiun actual. Tată ceva din biblioara- 
fia uperelor «ale (după „Curentul”): Aac- 
viterna (tragedie): II Magnilico ce la Ri- 
nascita critică): Le strade cicehe : TI dano 
(romane): Opposte voci: Voci del mia 
silenzia (scrsuri). 

Faptul pentru care face această notiţă 
Gale numirea d-sale în calilaie de confe- 
vențiar de limba italiană la facultatea de 
litere din lasi, Fo numire de pe urma 
căreia nu vom putea decât folosi. Cunoas- 
ierea limbii lui Dante este un îsror ne- 
secat de ridicare sufletească pe arinele cr- 
lei mai înalte noczii. Cu atât mai mult. 
când. la această curoastere, vom alunge 
nrin îndrumările unuia dintre cei mai pu- 
terniei reprezentanți ai ultimei ctape sub 
care m se prezintă această poezie. 

Păcatul e altul: că. din licee. această 
limbă a fost așu de clureros aruncată. 


Că ACTUALITATEA se cere cunoscuti 
nu poate constitui, în nici un caz. un răn. 
Tinerele publicaţiuni literare închinate di- 
fer'ților vrenrezentanți ai acestuia consli- 
time o dovadă. Inecreăn» să vedem în ace- 


ste gesturi mai muli decât  eniusiasinul. 
vricienia san numai interesul personal. 


Fle pot constitui uncori numai niste a- 
vansuri acordate celor vizați. niste încer- 
cări în sensul înscrierii lor cu deasila ne 
vazinile istoriei liierare. Ținem să subli- 
viem un sinzur fapt: trecute prinirun ri- 
sueos control. ele pot constitui, de cele 
mai mulic ri, o faptă rea. o tentativă vi- 
novată de însclare a publicului nuiin o- 
rientat. Si-anoi: să nu-mi fie îngăduit să 
văul în cle zi o sfruntată încercare de ner- 
«eluire a unui trecut atât de bogat. variat 
sr prețios ? 


O EDITURĂ care merită întreaga soli- 
citud'ne a publicului cetitor este — fără 
îndeială „Cultura românească“ --. despre 
unele dintre tipăsiturile cărcia am avut 
dese prilejuri să vorbim. Sublinicrea ac- 
tivității ci ce cu atât mai necesară, cu cât, 
în timp ce atâien altele servesc cartea ra- 


mânească în silă — „Cultura românea- 
sea ș ie 
scă“ (la fel cu celelalte donă: ..Cariea 


românească” si „Nationala“ Ciornei) îi a- 
rată toată solicitudinca,  cditând lunar 
scrieri dintre cele mai variate. Iată căteva 
din ultimele tipărituri ale acesteia : peda- 
pozice : Dr. Decroly şi D-ra Monchamp : 


_uturoe verbelor germane : 

























Iniţicre în activitatea inteleciuală şi 
irice prin jocuri educative pentru co 
mici și ncregulați — trad. de Sevasta 
mitriu : Dr, Traiau Topeiu: Memorator 


Literare: Th. Speranţia : Anecdote 
post „precedate de un articol al lui A 
Vlahuţă ; A. Mândru: Floarea  Tibrul 
poem în 15 cânturi; A. Cehov — Gu 
femeei — nuvele traduse de L. Rebreanu 

Diverse : Gabrielle Tăslănanu — Ca 
de bucate. Buc. 1950. 

Fweşie că asupra unora dintre ac 
2ărţi vom reveni. 


„BULETINUL CĂRŢII ROMÂANEȘ 
pe lanuarie ne anunță următoarele no 
tăți, în curs de apariţie: Otilia Cazimin 
licurici; G. Ibrăileanu : Studii literare 
C. Marino-Moseu : Făclie în noapte: | 
Marin Sadoveanu - In dumbrăvile tăcerii 
Adrian Naniu : Jupânul care făcea au 
cte. Ă 


DOUA VEȘTI: „Viaţa românească“ 
fi pe cale să părăsească laşii, oraşul m 
rilor tradiţii culturale — lucru pe ca 
l-au făcut cândra și „Convorbiri-le lit 
rare“, iar „Ramnri-le“ dela Craiova Şi-a 
fi îucetat apariţia. Două ştiri care ec 
valează cu două atentate la viata sullet 
scă a provinciei, şi aşa atât de monoto 
si de amărâtă, Si noi cari ne mândri 
cu cele donă oraşe culturale ale vechiul 
regal! lată dece veştile ne rănesc atât 
adânc. 


LITERATURA PENTRU COPII sa i 
busăţit în ultimul timp cu următor 
iele volume: Creangă L Margareta: D 
viața copiilor : N. Bălăcianu : PĂţania Lu 
Sandu: Buruiană G. Zaharia: Îstorioa 
vesele și triste: Mereanu D. Constantin 
Nezulăiorul de poveşti: ÎI. Pas: Nicuşo 
Selimidt Ferdinand: Din viala păsărel 
lor localizare de B. B.: Iinchiu! Rică: A 
bumul copiilor : Idem : Muţunache face 
colul lumei. 

Stivea nu poate decât să ne  bucu 
Chestiunea e: cum vom, face pe copii 
celească această părintească ofrandă ? 


PRIMAVARA LITERARĂ se pare că 
anul acesta — a început prea de timpuri 
Fa se auunjă prin cele câteva reviste 
părute şi prin — mai ales — atâtea alt 
care le vor urma. O spunem dela începu 
ro muncă deadrepitul zadarnică de 
urma cărcia nu rămân decât  sforțări 
liudub'le ale unni tineret care ţinea 
mânuiască un condeiu cu subtilităţile că 
rula vu vor fi avut nici timpul materii 
nici fericitul prilej să se deprindă. ȘI t 
iuşi aceşti începători cari — de ani de zi 
— an rămas în această modestă situaţi 
ne de începători, cari semnează mereu 
nume egal de necunoscute şi sunt cam 
ceiaşi în mai toate efemeridele — au ce 
hun în ci: aceasiă goană după ideal, du 


frumos care — oricât de recalcitranţi a 
(i — ne împinge să-i admirăm. Fireşte 


i-am dori adunaţi : ar da toţi o bună pu 
lieațiune a tineretului. cu colaborato 
mai mulţi, mai variaţi, cu materie m 
selectă şi cu aparitie mai puţin supu 
capriciilor. Un singur lucru : în acest c 
nu sc vor mai putea intitula nici director 
nici redactori. 
Se va gândi cineva la acest lucru ? 


P.I.P. 

















Doamna de Sevignă dădu întru zi o re- 
prezentație la castelul său, cu piesa „De- 
zerlorul” de Sedaine, jucată de tineri din 
noblefea acelor vremuri. 

La serbare ingădui să in parle și locui- 
tarii satului. 

După reprezentație, o delegaţie de si- 
teni se prezentă majordomului castelului, 
tu rugămintea de a fi prezentaţi nobililor 
invilaţi și gazdei. D-na de Sevigne, foarte 
populară, dădu ordin să fie primiţi. 

— Ce doriţi, oameni buni ? 

* — lată ce e, doamnă contesă : am venii 
șă ne luâm bacşişul! răspunse șeful dele- 
ajiei. 

— Ce bacşiş 2P... Nu vă înfelega de loc... 
Ce ați făcut ca să-l merilați ? 
 — Ei... noi ne-am făcul datoria stând 
pănă la sfârşitul reprezenlației pentru a 
vă îi pe plac! răspunse omul naiv. 

Din acea zi tribuna populară fu dări- 
mată și la celelalte reprezentații sătenii 
nu mai fură invitați să mai ia parte la 
"castel, 

e 


D-na de Sevign6 avu onvarea de a dan- 
s, la curte, la un bal, cu tânărul rege 
Ludovic ul XIV-lea. 

Transportată de această cinste. spuse 
vărului ei Bussy, revenind la loc: 

— Te incredințez că regele are mari cu 
ități. Cred că on înluneca gloria prede- 
cesorilor săi ! 

+ 


Un provincial, care se inlorcea dela Pa- 
ris fu înfrebal de concelățenii săi, la ca- 
Fă 


fenea : LANE 3 
— Ai văzul pe marele nostru artist 
falma ? 


— Du! răspunse el strâmbându-se. 

— Ei, cum tai găsit? 

— Foarte comun ! 

— In ce rol l-ai văzut jucând ? In Mau- 
Ines ? 

— Nu, l-am văzul în trăsură ! 


In ultima călătorie ce o făcu Voliaire 
la Paris, unde muri în anul 1278, Mercier 
se duse să vadă pe marele, filozof imediat 
ce auzi că sosi în Paris. 

— Maestre, aţi întrecut pe contimpora- 

nii d-nvastră în toale domeniile şliinței şi 
ați mai intrecut şi pe Fonltenelle în arfa 
de a iră: mult. 
+ — Ah! scunipe domnule Mercier, Fon- 
lenelle era normand, el a minţit natura, 
căci ştiin cu toții cât sunt de mincinoși 
normanzii ! 

+ 


Frederic al IM-lea fiind înconjurat înlr'o 
si numai de oameni spirituali îi întrebă : 
— Ce aţi face do. dacă aţi fi regele 
Prusiei ? 

Fiecare se grăbi să dea un răspuns spi- 
ritual şi măgulitor : ă 
Veni și rândul marchizului d Argens să 
răspundă. 

— Eu, Majestate, să fiu sincer ! In locul 
Do. aşi vinde Prusia şi aşi veni să chel- 
luesc banii la Paris. 


nica carea 


bo caz car 


PSITEACOSIS FACE NOL VICTIME 


Psittacosis, sau boala papagalilor, a fă- 
cui zilele trecute o nouă victimă în per- 
soana d-rului Wiliam R. Stokes, din Bal- 
timore care începuse cercetări pentru izo- 
larea bacilului acestei noui maladii. 

Dorul Stokes a fosi picnit «dle această 
stranie boală cu multe zile mai înainte. 

[n credinţa că-și va salva viaţa, d-rul 
Stokes şi-a făcut o injecție eu un ser coni- 
pux dn sânsele victimelor acestei boli 
cari se însănătoşiseră. 

Sc cererea că sângele celor cari sau vin- 
decat «le febra papagalilor sunt imuni. 

D-rul Stokes este a optsprezecea persoa- 
nă din Statele I.nite care moare dim pri- 
civa acestei misterioase maladii. 


O HiCATOMBA DI CÂINI 


O americancă din Chicago d-na lrene 
Castle Me. Langbln a avut zilele acestea 
cea mai mare durere din viaţa ci. Fiind 
n iubitoare de animale. era în fruntea or- 
vanizatiilor pentru protecţia necuvântătou- 
velor. Zilele irecute a asistat  neputin- 
cioasă cum a luat foc azilul de câini gă- 
siți pe care-l întemeiase, cu care prilej au 
ars 90 de câini, fiind salvați uumai 55. 


ANIVERSAREA IUL EDISON 


Marele inveniator Thomas „4, Edison 
si-a serbat zilele aecstea 85 de ani de t- 


xisienjă Cu acest prilej savantul a ţinut 


o interesantă cenvânlare. Intre altele, F- 
dison a spus, că americanii mau alt lu- 
cru mai bun de făcut decât să dea mai 
multă aienţie inginerilor decât politiciani- 
lor. 

Până de curând, spunea Edison, „n'am 
simțit ca un om de 50 ani. Acum au în- 
ceput să mă scâcâe nişte microbi“. FI a a- 
dăgota că nu va face experiențe cu „mua- 
sina lui internă“, până na împlineşte 85 
de ani. 

la aniversarea lui Edison care a avut 
loc la Fort Mye:s, în Florida, au asistat. 
pe lângă soţia inventatorului, care e para- 
titică. d-na şi d-nul Ford. 


NOII DE AVIOANE 


D-voltarea uriaşe pe care a. luat-o în- 
«dustria acruplanelor în America e înso- 
[ită şi de aparitia unui uou tip de hoţi— 
boţii de acroplane. Dinirun ziar ameri- 
can aflăm că nişte bandiți au pătruns 
acum câteva nopţi întrun hangar al ac- 
rodroinutui companiei Air Îxpres, Sau 
ureat întrun avion cu care au părăsit 
imediat bangarul. Furtul n'a fost desco- 
perii decât a dona zi dimineaţa, când au 
venii funcţionarii aeroportului. 

[licţi: mau lăsat nici o urmă. Poliţia 
din Ohio a comunicat la Radio numărul 
sub care era înscris avionul furat. 

Acesta este al doilea avion care a fost 
furat în ultima vreme în Statele Unite. 
Acum o lună aceeași bandiți probabil au 
mai furat un avion din aerodromul dela 
Kansas City. 


UNIVERSUL 1ATERAR. — 14 





caricatura zilei 


EXPLICAȚIE 





-— Vezi lu aia mare de sus, deasupra —: 
ăştia, —- ălia... E hine aceia se numește, 
cum îi zice... îu sfârşit... care va să zică... 


. 


MOTIY 





— Să nu mă crezi atât de lâmpită cu 
=ă te pălmuese cu... 
Te voi da pe mâna lui tată-tău. 


REMEDII NEASTEPTAT 





— Doctorul i-a prescris să ia picături 
de fier... Ă 

— Si i-a mers bine. 

— Da! dar i-a răsărit pesie tot cuie... 


(Dimanche illustrâe) 








tq2, — UNIVERSUL LITERAR 


DIN VREMEA LUI CARAGEA 


CIUMA LUL CARAGEA 


A fost in multe rânduri ciumă în pară, 
dar analele României nu pomeneşte de e 
boală mai grozavă decâi Ciuma lui Cara- 
gea | Niciodată acest flagel n'a făcut aiâ- 
tea victunel A murit până la 300 de oa: 
meni pe zi, şi se crede că numărul mur- 
ților în toată ţara a fost mai mare «de 9U 
mii. Contagiuntea era aşa de primejdioasă, 
incăt cel mai mic contact Cu 0 casă mo- 
lipsită ducea moartea într'o familie  în- 
treagă, şi violența era aşa de mare, încât 
un ora lovit de cinmnă era un om mori. 

Spaima intrase în toate inimile şi făcu: 
se să dispară orice simţimânt de iubire şi 
de devulament. Muma iși părăsia copiii şi 
bărbatul soţia pe mâ nile ciuclilor, nişte 
oameni [ără cuget şi fără frică de Dun- 
nezeu. loţi beţivii „toți destrămaţii îşi a- 
cârnau un ștrict roşu de gât, se urcau în- 
iun car cu boj şi porniau pe hojie din 
casă în casă, din curte în curte. Ei se in- 
croduceau zua şi noaptea prin locuinţele 
oamenilor şi puneau mâna pe ce pgăsiuu. 
luau bani, arginlării, ceasornict, scule, şu- 
luri, etc., fără ca nimeui să îndruznvască 
u li se împotrivi. Fugia lumea de dânşii 
ca de moaric, căci ei luau pe bolnavi suu 
pe morț in spinare, îi trântiau in car clae 
peste grămadă, şi porniau cu carul pliu 
spre Dudești sau spre Cioplea, unde crau 
ordiile ciumaţilor. Se încreţia carnea pe 
trup, auzindu-se grozăviile şi cruzimile fa- 
cute de aceşii tâlhari asupra bieţilor creş 
ini căzuți în ghiarele lor. 

Rare ori bolnavul ajungea cu vitaja la 
câmpul ciumaţilur, De mule uri o măciu- 
că peste cap lăcea îniro clipă cecace era 
să tacă boala în două, trei zile)... Și poate 
că acei uciși asilel erau mai puţin de 
plâns, căci mai mult erau de jale acei a- 
runcaţi vi: în câmp, fără așternot și fără 
acoperământ, pe pamântul ud şi îngheţat. 
Cale de jumătate de ceas sc auziau |i- 
petele şi vaetele nenorociţilor din câmpui 
IDudeştilor L... 


In urma mai multor scene oribile, neu- 
menoase şi bestiale pelrecute la  ordie, 
unde, unul dia aceşii mizerabili fusese 
rupt cu dinţii de un tânăr care apăra 
cinstea soţiei sale, lovwiă de ciumă chiur 
in ziua nunţii, şi în urma revoliei ciu: 
maţilor, cari au sărit cu parul şi au «- 
morii zece cioeli, autoritatea în sfârşit « 
luat măsură de a organiza un fel de ser 
viciu sanitar, Ea înființase câţiva vătăsei, 
însărcinaţi de a întovărăşi pe cioeli din 
casă în Casă, şi aceşta strigau dela poar- 
tă * „Sănătuşi copii!” Unul din ci intrun 
rapurt către şeful său, zicea : 

„Azi anu adunat 15 morţi, dar nam pu- 
„tat îngropa decâr 14, fiindcă unul a fu 
„zit și nu lam putui prinde“. 

D'asnpra oraşului se ridica un fum gal- 
ben şi acru, fumul băligarului care ardea 
in curţile boiereșii, şi orasul răsuna de 
urtetul jalnic al câinilor rămaşi fără stă- 
pân. 

La fiecare poartă era câie o sancdrama. 
un fel de ghoeretă. în care se adăpostia 
câte un servitor, pus acolo pazarghidan 
(comisionar pentru iârguelile de pâine, de 
carne și de zarzavturi). N:mic nu inira în 
curte decât după ce se purifica la fum 
si trecea prin hârdăul cu apă sau prin 
strachina cu oțet. 

Ciocliu, când treceau pe lângă o casă 


PAGINI UITATE 


bugată, uu lipsiau de a arunca zdreuțe 
rupie dela ciumaţi, ca să  răspândiasci 
coniagiunea. Ei nu se temeau de molip- 
sirea boalei, căci mai toţi erau dintre acei 
cari zăcuseră de câte două, trei ori de a- 
cea grozavă epidemie. Ciuma, ca toate 
boalele mortale şi lipicioase, ca vărsatul, 
ca tifosul, ca linvoarea neagră, foarie pe: 
rienloasă întâia oară, devine puțin vio- 
lentă la acei cari au mai fost loviți de ea. 

Jafurile şi tâlhăriile oamenilor, direct 
sau indirect prepuşi la serviciul ciuma: 
ţilor, au fost uepomenite. Multe averi și 
case mari sau ridicat în Bucureşti cdupi 
e uma lui Caragea din sculele și banii bie- 
ților boinavi. 

După un an, cam pe la Deccuuvrie. bou 
la u început a se domoli și lumea sa rea- 
dunat încetu! cu încetul în oraş. Acci cari 
se regăsiau sc îmbrăţişau, dădeau o lacri- 
ină celor pierduţi pe câmpia dela Dudesu 
şi porniani cv viaţa îuainic. uitânul sufe 
vințele și însetaţi de plăceri. 


DUPĂ CIUMA LUL CARAGEA, 
NŢILE BATRANEŞTI 


Tordleauna dupa o epidemie, cu şi după 
iu războiu. Omenirea caută u-şi recaputa 
nivelul : in aparență vieaţa devine niai 
lesne, averile flăcăilor şi zestrele fetelor 
sporesc prin moşteniri şi prin moartea 
fraților şi a surorilor cu cari ar fi avut 
să împartă averca părintească, dacă ar fi 
trăit şi ei. Când este o mortalitate mare. 
poporul zice că se ieftenește păinea, şi a 
veastă cereclința avea pe atunci oarecare 
tenciu, căci ţara fiiad pe atunci lipsiti 
de export, grâul nu avea altă căutare de 
căt pentru consurmaţ'a interioară. Şi în u- 
semenea împrejurări, căsătoriile trebuiau 
să devie numeroase, cu atât mai mult nu- 
meroasc, cu cât răul a secerat mai multe 
liinţe. Deci, îndată după încetarea boatei. 
lumea sa pornit pe nunți. 

Pe atunci nunta nu vrea să zică unu pur 
ice de hâriie velină. tipărită frumos la 
Sorve sau la Weiss dn partea d-lui A sani 
a d-nei Z, anunțând celebrarea cumniilor 
iului sau fiicei loc în ziua cutare, la hi- 
serica Surindar sau lu Domnița Balaşa. 
şi-apvi... pe uşă afară ! -. Pe atunci nunta 
»ra dandana mare! 

Mai îniâi peţitori şi colăcerii cu alla: 
maş : după vi logodnă cu arhiereu, cu 
diaconi, cu prebţi, cu cântăreţi, cu lău- 
tari şi cu ziafei toată noaptea până hu 
luceatfărul se zi. Cu câteva zile înainte ude 
nuntă, dacă mirele şi mireasa erau «le 
neam de boier, se făcea cherofilma (si- 
rutare de mână) la curte, unde tinerii cu 
toaic rudele lor crau duşi cu alaiu, spre a 
săruta mâna lui Yodă şi a Doamuri. ce- 
rânla-te hinecuvântare. 


Când se apropia ziua nunţii, inahalaua 
se impodobia cu brazi dela casa ginere: 
lui până la casa mireszi. În ajunul nunţi. 
cam după amiazi, porniau călf/unăresele, 
tot cucoane alese dintre rudele cele ma: 
frumoase. ale ginerelui, în trăsuri înhă- 
mate cu armăsari de preţ. Întâia călnuu- 
reasă intră la mireasă purtând o căţie de 
argint cu flori suflate în aur, din care ie- 
sia fum de udagacu!) şi sie curse”): ca 
mai purta și o stropitoare, din care arunca 
apă de trandafir, semnul curăţeniei, şi ură 
miresei să fie totdeauna spălat: şi parfu 
mată. O a doua călțunăreasă ducea pe 
tava de argint florile cu cari se împudu 





celui: 


de IOAN GHICA 


biau cunuațile. A treia calţunărease ai 
“Încea o tavă cu peteală. semnul bogărei 
Venau în urmă celelalte călțunărese cu 
zece. douâsprezece iuve încărcate cu to: 
felul de dururi: suluri. giuvaere, sto 
scumpe, bani, cofeturi. vic. Mulţime ar 
fete înconjurau pe mireasă și lăutarii zi 
ceuu ctin vioare si din enră cântecul ve 








Astozi cu fetele 
Miine cu novestele.... 


După ce lesle deschideau boecelele 3 
admirau darurile, ele răbărau pe Lavek 
cu petealu şi pe Îlori : unele înpletiau cu 
nunnile i cruce intreaga pentru ginere şi 
cite pulaătate peur mireasă, Celeialt 
tesfășurau jurubițele de pereală, le depă 
nau și faceuu o urzealu lungă de trei coţi 
poduaba miresea, un rău de aur în care si 
putea ascunde copila logodită dinu „cap 
păni în piciuaure, Din vreme în vreme fe 
tele trăgeau cu coada vehiului şi arun 
can flori sau noduri de peieală în partea 
tacuilear î aceştia le vicdlicau şi le aninav 
«de Vernienrle 2: pe când fetele, ca unel 
ce inupărțiau. îşi lăceau și ele parte, a 
vițăadu-st la piepr, în dreprul inimei, sn 
puri te peteulii. 

ijupa clacă se puneau cu soți la jocuri: 
de-a jueluaz învărtegus dea: baba mija, 
de-a cârpa, și acestea se încheiau Întru 
hora mare Asttel mireasa Îşi lua ziua 
buiza dela fete şi suraie: tar Dbătrânii şi 
babele, barbalii şi nevestele petreceau ivi: 
Ha noapiia la zaialet pe bere și pe nân- 
cure. În suuetul necurmat al lăutarilor. 

Dar a doua zi nai ci seamă cra ce era! 
Nuniă ineepea ch ar din zori : nuntașii nu 
tii ustennur întruna dela casa ginerelui 
le casa miresei, Cuuuuia se celebra la a- 
unazi la Dicerica enoriei, de unde apoi 
mircasii Du se mal Întoceca la căminul 
părintese. ba. înapreună cu imirele, se pu 
nea În trăsura Cu cci cari purtau ger 
le si luau da trăsură lumânările auprin: 
se. inlipte în pâine. lar dacă cununia 
vră a se face acasă la ginere, una din ru- 
dele cele aut siecaproape ale acestuia 
mima, Sora, dau nrăitusa. pleca de lua pp 
iniceasa și v aducea acasă la mirele ei ce 
asternut, cn zestre eu tor. Trâsura era în: 
conjuraiii de toţi flăcăii, rude si amic! aj 
ginerele, cari încuran caii bor. aducână 
Slire ca suseste mireasa. 

Momentul despărțeniei de parinţi era 
colea pentru mireasă, însă ca, când pă 
sia pragul case. părinteşti, Trebuia să tra 
ga dia picior pentru ca să se mărite şi 
celelalte Fete. Obiceiul cerea ca să o podi- 
dească plânsul în acel moment. si lăutarii 
răntau i 


Zac, mireasă, nu mai plânge, 
Că la mă-ta mi te-oi duce 
Când o face plopul pere 

Si răchita nișinele... ete. 


După cununie. masă mare cu zahari. 


1) sau odagacit : „lemn închis, cu îibre ab: 
sulbui, dar şi impregnat de răşină” (Şaineana, 
trfl. orient). 

>) pastă cure miroase frumos, când arde (i 
em) 

3) haină cusuta cu fir. 

a) batistă de borangie fin. înttoriti ; se nurt 
:a nunţi. 









































Cesrța 


RULOUL CINCI 


ofim, lon'nişoară, iată încă un caie- 
i de-ai AMtireille-ei, Vam găsit azi in să- 
borul ci de machiiaj, întrun buzunar 
ci unde Miruille îşi ascundea coma- 
sa» : contractul nosiru de casatorie, 
zniisul de a conduce, carta postală ilus- 
i iufăţişând pe sfânta  Lherese de 
inlant- Jesus cu braţele pline de roze, 
mjamentul ci la cinema, 0 potcoavă, 
cui me. un cui mare un trifoi cu pa- 
e foi, futegrafia mamei mele pe care i-o 
kluseni, un medalion gol, o cutie de bi- 
ferie goali, um caruet de cekuri de care 
sa servit. Mai este încă un bilet de o 
tă de fruuci pe care Mireille scrisese: 
Papa mi la înapoiat în ziua de 8 lule 
Li 

Miveille se temea înioideauna să nu 
pei lipsi de parale, iată dece hotărăsem 
is facă acest carnev pe numele ei şi 
deschisescm un cont personal la ban- 
eul meu. Alireille nu se atinse 
lu de aceşti baui. Fa navea nico ne- 
e. Nu-i plăcea să cheliuească. Nu era 
mint care cumpiram pentru ea au- 
anhile, rochii și toate bijuteriile la 
dă. Dar vi nu-i plăceau bijuteriile ; ca 
mama, cu iubea florile numai. Nu-i soi 
cumpărat niciodată în deajuns ! 

Precum nu sa servit de carnetul ci de 
uri, nu a întrebuințat nici permisul ei 
a conduce. Si cu tvate acestea îi plă- 
eau auiumebilele. Cu mine invăţase ea 
i preţuiasca automobilele de mare sport. 
a uu şta despre existența lor şi nici că 
putea face câte î40 kilometri pe oră. 
era insii taximeirele. l.a inceput se 
sa condusă la repezeală pentru că mă 
phoa și penlcu că mie îmi place să merg 
te: dar uu-i era întămâni în trăsurile 
aternicr ? Ameţea. Avea palpitații. Oda- 
| chiar e criză de lacrimi. Ain fost ne- 
git să opresc. Credeam că este din emo- 
a vitezei, dar înir'o zi leşină lângă mi 
, Eu voiam să-i cumpăr un aeroplan, 
dusei la doctor. 

Ce nenorocire! Se pare că ar (îi fost 
damnată. 

Mi se sarbi de o leziune la inimă, dar 
wde asta a murit. A murit de altă boală, 
boală ciudată al cărei nume l-am uitat, 
boală care sa descoperit mai tărziu, 
ot prea târziu şi în fața cărc'a docto- 
i râmaseră neputincioşi deoarece nu o 






le dela becerul Manolachi şi cu cofeiuri 
la vestitul Pascu : cu vin de Drăgăşani, 
pelin de Dealu Mare şi cu vutcă de 
smlie si de cursă, Liiutari și horă toată 
pica, iar în zuă se trimeteau nunii, 
rii şi nuntaşii pe la casele lor cu lău- 


Acest chef, la cei de jos, ţinea trei zile, 
la boeri ţinea şapie zile şi şapte nopţi, 
pă legea Domnilor şi a Împăraților. O 
untă se isprăvia și zece începeau, încât 
Bocureşiii într'o sărbătoare o duceau. Do- 
ul se schinbase în veselie! 


IOAN GHICA 


nicio- ? 


pnoșteau. Era totodată o boală mintală, 





gecicaie 


La.) 








(continuare) 


mistică şi lizică ; groaznic de fizică. Ah, 
să li ştiut, cu care credeam că tot la ea 
cra nevinovăție, ca o brută aş: li luat 
aceasta boala asupra-mi, să li şuuu! L-aşi 
li venit cu de hac. Dar, ială nu se şule 
niciodata, iar docuouii mi-o şi condamuna- 
seră la moarte, biatu mea Mireille, nu pu- 
am kace alt n mic decât sa o răslăţ ca 
un Îrate mai inare, Gata ! cu automobile- 
ie. O iîagrijeam ca pe un biet mic obiect 
fragil. De aiumintrelea era cl mui preţios 
bun al nuwu. Ji evitam orice emvit. O 
adoranu. O făceam să râdă. lotdeuuna vu 
lăceăni su râdă, Ă 
Fireşte, Mureille nu ştia nimic. Ea nu 
şliu cu este bolnavă. Cu toate cu adesea 
utl nișiitu, câteodată chiar turburaiă su- 
bii, ea era veselă, totdeauna vesela. Şi ce 
duioşie. Acurm hoinăream prin taxi, încet, 
incetişur, şi o duceam la cinema. Avea 
pasiunea conema-ului. laiă dece am lăsat-v 


“să dacă cinema. cu toate sfaturile docto- 


rului care nu voia ca ca să se obuseasca. 

iniro zi mi se prezintă un t.p cu păr 
lung. Făcea regie şi tocmai căuta 0 co- 
mandită. Asiea se peireceau ia coalorul 
«dela Bitz. le spusesem Mireille-ei să mă 
aştepte în hall. Lrebuia să mergem să de- 
junim la Bagaielle. Naveam nimic de 
tăcut, nimic alt de lăcui. Era ca şi azi. 
întăi Aprilie, ; 

=. Domnişoară, fii bună şi indică la 
inceputul acestui rulou că e întâi Aprilie 
şi câ mă aflu tot în căsuţa mea de la 
Plar. 

Așa dar, era un întâi Aprilie şi voiarn 
să-i fac Mireille-ei o surpriză. Mă cobo- 
râsem la coafor şi aveam de gând să trec 
pe ia Cartier, şi să aleg ceva. Mi se pre- 
zintă acest tip cu păr lung care căuta 0 
comandlită pentru o afacere de cinema. 
Fra simpatie. Îl poitese la bar. De când 
ştiam ca Mureille e bolnavă nu mai beam. 
Înghit « jumătate de duzină de cocktail 
și isculesc un cec de 600.000 franci. Apoi 
prezint individul Mircille-ei şi mergem să 
dejunăumn, 

Mireiile e nebună de bucurie. Să facă 
ea cinema ! În timpul prânzului acel domn 
îi explică ce însemnează un scenario. Mai 
ştiu eu ce? li vorbeşte despre Edgar Poe; 
vo a să-o facă să filmeze viaţa romanțată 
a acestui om. 

— Va dueeţi la cinema, Domnişoară ? 
Da, cu siguranţă. Atunci aţi văzut cu si- 
guranță pe Mireille, știți b ue, vedeta Fil- 
melor Mireille. li constituisem o societate: 
Societatea Filmelor Mireille. Era o surpri- 
ză frumoasă pentru - întâi April, nu gă- 
siți ? Când te gândești că în z lele de azi 


se poale constitui o societate pentru a face: 


plăcere unei femei. De altfel mare altă 
importanţă decât să o vezi fericită. 
Domnul îmi ceruse 600.00 franci pen- 
tru un film, filmul, sfârşit mă costa 
milioane. N'are nic: un fel de importanţă, 
Miroille era mulțumită. Am vărsat vreo 
ireizeci, patruzeci de milioane în toral şi 
Mireille a putut să turneze irei filme îna- 
inte de moarte, 
Nu preu pricepeam eu mare lucru la toate 
acestea, dur trebue să mărturisesc că dom- 
nul acela inţelesese destul de bine partea 
luminoasă, plăpând nevinovată a carac- 


— 145 


UNIVERSUL LITERAR. 





juna exiraase 





LES CONFESSIONS DE DAN YACK 


de BLAISE CENDRARS 


ierutui Mireille-ei. Nu ştiu pentru ce insă 
o încotoşmăna cu tunice antice, pe ca 
care purta în oraş rochiţe atât de frumoa- 
se şi nici pentru ce i se punea totdeauna 
ui Crin n mână şi cununi pe cap ? După 
mine unul, Mireille era o fire prea sglo- 
bie pentru asemenea roluri. l-aşi face v 
dojană acestui domn, el nu o făcea nicio- 
dată să râdă; Mireille avea întvideauna 
un aer serios pe ecran, Chiar trist; or, 
râsul Alireille-ei, era v.ața mea. 

Ori cum, si uu fiu nedrept, convin ca 
nu-mi plăcea geuul arlist... şi omul acela 
cu părul suiu lungi. Bine, bine, nu-mi 
plac artiştii peurucă... pentrucă... am cu- 
noscut irei la Peicrsburg. Am cunoscut 
încu odată... dar asta e o altă poveste. 
Eram pe cale să plec la... În siârzii, Don 
n şoară, vei avea ude lucru. ])e data asta, 
nu vă trimit caietul Mireille-ei, e al ei. 
e caietul roşu pe care nu-i-l cunoşteari 
il voi pune la loc in escunzutoarea lui 
penteu asta Pam cetit dintro dată în a- 
parat, ca şi când m'așşi fi grăbit, iată ce 
nu trebue să vă împied ce de a-mi trimite 
fotografia de. Vă mulţumesc, PDomnişoa- 
ră. 

ROLUL CINCI (bis) 
(-atețelul cel roş al Mireille-ei 


CÂND LAM CUNOSCUT 


Când lan: cunoscut, eram v biată co- 
piliță, foarte mâbhnită, șubredă, bolnavă 
şi cam ralăcilu. Eram un sărman pui di 
om părăsit şi mă prelăceam că trăiesc în 
colțișorul meu, Latăl meu murişe. Mă 
pl etiscam Se zicea că eram în război. 
Când mama venea să mă vază Duminica 
eu nădăjluiam tot deauna altă bucurie. 

Plângeam adesea îmbrăcată cu cămașa 
mea lungă de noapte. Nu mă puteam 
ruga. Îmi era frig la călugărițe. Mă o 
pream prin coridoarele lungi şi începeari: 
să tremur. Mi-era frică, dar iremuran 
udesca de emoţii zicându-mi că cineva era 
să vie să mă ia de acolo. Nu mama care 
ină ducea touleuuna la aceiaș: cofetărie 
să luăm ciocolată; dar cine? Cineva 
mare, puternic, Mi-era frică grozav şi a- 
tunci căutam în Anuarul  Lelefoanelor 
cine puica să vie ? Deschideam cartea cea 
groasă la iniâmplare şi puneam degetul 
pe un nume închizând vchii... Ce emoție ! 
Visam despre 1wate câte mi se puteau în- 
tânepla... 

Când a venit, nn Sa pelrecui nic. 
Ne-am privit. El era! Mâinile noastre 
sau intins. Lot Parisul era în sărbătoare. 
EL ina luat şi ma aşezat în automobilul 
cel mure al Armatelor. Braţele noastre 
sau legat şi am plecat. Mă lăsam greu pe 
el, An: plecat împreună. Am fi putut pleca 
pentru totdeauna. Nu mai eram decât o 
singură fiinţă, făcută să trăim. şi să mu. 
rm impreuna. 

Mai întâi am cnat cu ceilalți la un 
loc. am plecat singurei, pe jos pe străzi. 
Nimic nu mai exista pe lume decât noi 
doi. 

E! mi-a cumpărat un mic procuşor de 
turtă dulce. 

In aliă seară ma condus la teatru și 
i-am dat programul meu dela Apollo. 








144. — UNIVERSUL LITERAR 
Nam văzut deloc spectacolul care era to- 
tuși foarte frumos. Mai înainte, plecase 
la froni şi era în concediu când ma dus 
la Apollo. Când cram împreună ne s:m- 
țeum departe. Fram doi, doi pentru a 
irăi această viaţă care ne făcuse să su- 
ferim atât; Lără să ştim dacă ne vom mai 
revedea, când st reintorcea Ja regiment. 
Când mă gândesc cum am dorit cu să 
mor şi că l-am întâlnit pe el! și să-mi 
zic : mai pet trăi şi suferi! Da, pot încă 
suporta viaţa graţie lui! Şi ce viaţă ce 
viața nemai pomenită duceam atunci! Nu 
ne-am, istorisit nimic unul altuia, şi „nu 
ne-am povestit nimic despre noi Înşiar. 
sii-a teebuir ani până să-i ştiu uuwmele a- 
devărat. | se zicea Dan Yack, dar avea un 
ali nume, pe care a sfârşit prin a mi-l 
spune, şi pe care mi la dăruit deaseme- 
nea. Îmi face mereu darmri. Cît e de bun! 
Dar nu voeşte să-i vorbesc despre viaţa 
mea dinainte. Astfel încât nu i-am poves- 
tii niciodată nime despre mine ? Nu-mi 
spune nimic. chiar şi ştiu tot, şi nu mai 
vreuu să ştiu nimic! afirma el. Şi aşa nu 
i-ai spus nici când nimic. Na fost nici 
o minciună între noi. Ne-am  întâlnii, 
iată tot; în clipa în care nu mai aşteptam 
niuuc, si unul -i celalt, atât de lung «de- 
venise timpul în vremea razboiului, 
Doamne, să ai o viață fără minciubi, 
fără desgust, fără nimie care să nu fie 
prienie, prietenie nevinovată.. Nare im. 
porta: durata, bine că aşa este. Și este! 
Ne-am privit numai, şi iată tot, chiar din 
prima zi. Na fost nimic alt între noi. Și 
nu ve nimic rău în această alecjiune ov! 
dragostea mea ! 


DRAGOSTEA MEA 


Inagostea mea! Cu tine am redevenit 
un copil nic, cu tine mi-am potolit ama- 
rul. Adorm fără să gândese la nimic alt 
de cât să adorm ; şi să cânt, mâine, și Să 
trăiesc lângă tine. mâine, toală copilăria 
noastră, Ne jucam. De câte ori am cântat 
împreună Ace sau Gloria în excelsis Deo! 
In hotel nu se mai auzea nici uni Sgomot 
“ând înecpeam să cântăm şi cântam cu 
multă seriozitate, cu toate că tu imitai în 
surdină acompan'amentele de orgă pentru 
ca să râd cu. Și sfârşeam prin a râde 
pentru că tu parvencai să mă faci să 
râd: o amorul meu! Mă învăţai deasc- 
meni cântece de ale tale, Puneai v lampă 
elecirică sub cerceafuri şi-i cântai toate 
cântecele tale, Inele erau nostime : multe 
din ele nu le puteam întelege pentru că 
erau într'o timbă străină, şi tu alune mi 
le traduceai în lranţuzeşte, imitând o su- 
medenie de instrumente ciudate şi făcând 
muzică de acompaniament din caljaveta 
mea, din cravata ta de mătase, din două 
linzurile, din speteaza “scaunului pe care 
îl Îoveai cu vergeaua mai mult sau mai 
puțiu lungă a perdelelor. Somievele. co- 
voatrele, jilţurile. sertarele, cheile tale, sti- 
clei: goale, paharele, eleştele şi lima de 
unghii, tut era huu pentru ca tu să faci 
muzică. Cât erai de mulțumit şi cunu ină 
“upăram când [ăceai să cânte robinetele 
din cumera «le bac sau să latre lăzile si 
xalizele | Mi-era totdeauna frică să nu 
wezeşti toată lumea din hotel. Dar nu ni 
“a spus nici odată nimic ; dimineaţa însă 
câni femeia privea dezordinea în care 
iu lăsaşeşi camera, en muream de ruşine. 

O amorul meu! După ce ne jucam ast- 
iel nu mui aveam nimic de spus. Fraui 
ca un frate și soră, ca şi cum am fi fost 
crescuți împreună, cu o sumedenie de a- 
mintiri comune. Adormeam pe genunchii 
tăi. Tu mă duceai spre pat. Adormeam 
peatru a doua oară, singură în patul meu 


cel mare şi în priveai cum dorm eu. Ce 
lucru şi soninul?! Mă lăsam dusă, te pu- 
teai duce să fumezi în camera de alături, 
prin somu en ştiam că tu veghezi asupra 
mea. Nu-mi era frică, waream nicun vis 
rău, nu nai cunoştea nelinişiea. Spiri- 
tul meu sta de vorbă cu tine. Prin somn, 
cu îţi încredințam tat ceia ce nu parve- 
neam să-ți spun îu timpul zilei. Suflarea 
mea rilăcea prin pletele tale, prin som- 
nul meu, Te-ai dus până la Hale să-mi 
cumperi flori. Trecuse câtă-va vreme de 
când, prin somnul meu, simțeam că tu 
voial să-mi spui ceva, ceva foarle impor- 
tant si nu iîndrăzneai să-mi vorbeşti de 
teamă să nu mă trezesc. Nu mam tre- 
zit. dar cânil te-ai întors cu un smoe de 
garoafe, galbene, albe, crome, mov, le aş- 
teptam în pragul camerei tale. Te-am vă- 
zut revenind în fuga. Tu voiaj să-mi spui 
ceva, prin somn, venise să le întânupiu. 
Văzăndu-te revenind cu aceste flori, am 
visat asta oare, sau nu adoriniscm cu a- 
devărat prin sâmnul meu ? Ti eşti hodi- 
na, mea. surăsul meu. 


TANI-URILE 


lasi-urile suut ca nişte cutiuţi cu in- 
drăgostiţi înlăuntru.  Taxi-urile sunt ca 
nişte imuzienţe cu piisărele înlăuntru. [n- 
drăgostiții nn vorhese, ei ciripesc din ochi 
Şi tac. lrăiese unul lângă altul, şi iată 
pentru ce e atât de plăcut în taxi. 

Nu se râde în taxi. Nu se cântă în 
taxi. Sunt serioşi. Se privese. Sunt de- 


pare. Îşi strâng tainic mâna ca ŞI când 
şi-ar dărui ceva foarte prețios, Totul «e 





o surpriză când e iubire. lată peutru ce 
cănd Se opreşte taxiul, e totdeauna în 
faţa unei vitrine de sărbătoare. Și atunci 
tu Îmi cumperi toată magazia : o mare 
nebun al meu! 


CINEMA-URILI 


(ând mu vătăceam în taxi, ne rătăceanu 
prin cinema-uri. Cât îmi era de frică! cu 
nu cunosteam Parisul şi taxiurile ne du 
ceiu uneori mult prea departe: dar el 
ul meu cel mare, de unde cunoştea toaie 
cinema-urile unde mă ducea ? 

Scara. mergeam adesea în sălisoate de 
cartier. Marele meu prieten lua locuri sus. 
sus cu lucrătorii. li era dragi cei din po- 
por. şi aprindea luleaua: vorbeau cu 
cepii. cu femeile, Si mie poporul mi-e 
drag. toți: acei oameni îmi aminteau pe 
acei atăt de cumsecade pe cari îi vizi- 
iam În terneu cu papa. când eram fetiţa. 
II cunostea pe toată Inmea. era în ade- 








TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL 





O frumuseţe care i 
durează toată viața 


Acesta este privilegiul femeilor, pentru car: 
întrebuinţarea Cremei, Pudrei 
Simon este o întinerire zilnică; 


CREME SIMON 


”, STR. 'BREZOIANU Nr, 









































văr extraordinar. Sta de vorbă cu ca 
viţa, cu luerătoarea şi împărțea copiilor, 
căriile pe cari le adusese în buzunare, 
antracte lutileauna se scobora cu oami 
şi le oferea de băut. Zău, toată lumea 
iubea mult, prin toate cart'erele, aş 
putut fi geloasă. 

la timpul zilei ne duceam prin ci 
mamwile cele mari ce pe bulevarde. Totf 
una Îna o lojă pentru noi amândoi, 
iwjă pe eare-u închiria pentru toată zi 
si camâneam adesea la toate şedinit 
de la îrci “lupă amiază până la mică 
napței. Când era un film cu Luiza î 
renta incliriam loja pe opt zile şi | 
near să 0 aplaucdăm în fiecare zi. FI ad 
w adevărată pasinne pentru Fazenda,$ 
vu deseoperea în toate filmele chiar înf 
celea în curi ca nu făcea decât figuraj 
ficen că e femea cea mai comică d 
ume pentru că nv juca comice, ci dă 
Mângace dim fre. Ar fi voit mult să 
cunoască, Nu eram geloasă. Ar fi pui 
să so ducă la ea, 

Imi plăcea gruzav cinema-ul. Se ju 
multe filene cu episoade la cari merge 
în fiecare Vineri şi era splendid, peri 
că aveam mai bine de u duzină de fi 
de văzut în ziua aceia. Între altele tred 
Mârşitul Gloriei, cu o feme atât de î 
musică, foarte Frumuşică şi un tip de 
gionar canalie şi straşnic care entuziast 


pe iubitul meu din pricină tatuaje 
sale. Ane admirat deasemenea mult i 
preună pe Veracn Castle care, într 


til foarte complicat juca rolul vf 
in liarlare. [E] zicea că na mai văzut oa 
lene care să poarte mai bine toale 
Aerian Wa mai reapărut pe ecran 3 
Mau uitat ochii săi ca aluna şi 1nerd 
ei. Va traversu un saloa. sau Broadw 
precum lebătla atinge un Jac, veşnit 4 
jestoasă, singuratecă şi simplă. EI zi 
cii luneca întocmai ca o barcă cu pân 
Intr un cinenia foarte mie din strada Bla 
Manteaux, am văzut odată un film 
iiilu. fără mame de autor, fără nume 
uterpieți, fil care trebue să fi fosi 
din „povestea Faustei, dăr era vorba de 
Faustă de grăniceri, care locuia — înti 
culotă. întrun peisaj din nord, sub pl 
Doamne. frumos mai era filmul acelaț: 
muit nra tacut să plâng femeia aceia, 
cl o iubea mult, dar îl făcea să ră 
pentru că între scenă patetică, ea no 
lea o țigară strâusă si pentru că într 
ca îşi înhăța pe soru-sa și o bătea cu 
cul (se servea de un bici gros pe ca 
măânuia ca un căruțaş) şi asta-l ump 
de admiraţie pe el. 


(Continuă in n-rul viitori 


DIMTERI 
al & 





i Săpunului 


ii